Revista Cinema/1990 — 1998/029-CINEMA-anul-XXIX-nr-4-1990

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

IE Ma FAA 


REVISTA A CINEFILILOR DE TOATE VIRSTELE.BUCURESTI, APRILIE, 19% 


Nr. 4 (325) 
Anul XXIX 


NOI VĂZUȚI DE CEILALŢI 


Imaginea Revoluţiei 


Din sumar: 


Cah du cinema” _ 
despre Revoluţia romana 
Dialog cu cititorii 


Confesiuni: să invat sa scriu în limba li- 


ce; cu Gabriel Liicean.. 


film Ciaran 


Eveniment Ziele fimulul Hakan 


Ci ani, din nou, de vorba cu re 
vista noastra: Alexa Visarion 


e interzise ne reprezinta 


de la Conferința 
din Romania 


erea sp 
pitko 


te: Berlinala, Sanremo, 
i Giobul de aur 


arteior 


Cinerama 


Un fiim 
Cainta 


cu mai multe premiere 


in acest numär semneaza: Barbu Bre- 


zianu, Mircea Alexandrescu, Dumitru 
Solomon, Radu F. Alexandru, Alice Me- 
noiu, Laurentiu Damian, Dana Duma, 
Cristina Corciovescu, lon Bogdan Left- 
ter, Calin Cäliman, Irina Coroiu, ileana 
Pernes Danalache, Mihai Tolu, Aura 
Puran, Savel Stiopul, Octavian Ursu- 
lescu, Daniel Daniel, Ray Arco, Daniel 
Paunica, Cleopatra Lorinţiu, lleana Via- 
siu, Manase Radnev, Adina Darian. 


2 


ROUMANIE, ANNÉE ZERO 


FAREWELL JULIET BERTO 
RENCONTRE AVEC 
FERNAND DELIGNY 


„Era de ajuns să vezi 
ca să intelegi si nu invers“ 


Articol după articol, precum şi interviul 
cu realizatorul unei emisiuni (a canalului 5) 
care a devenit peste noapte (chiar peste o 
noapte) un nume în televiziunea franceză, 
Guillaume Durand (şi numai Dumnezeu 
ştie cit e de greu să-ţi faci un nume mai 
ales cind acel nume este Durand, un fel de 
Popescu sau lonescu de-al nostru), „Ca- 
hiers du cinéma” — publicație de speciali- 
tate ce nu mai are nevoie să fie recoman- 
dată — analizează evenimentul asa cum l-a 
preluat televiziunea pentru întregul glob, 
via satelit. Căci, după cum bine spune re- 
dactorul şef al acestei reviste, Ser e Tou- 
biana: .... La sfirşitul acestor ani , lumea 
a fost zguduită mai mult de socul imagini- 
lor decit de ponderea cuvintelor. De fapt 
ceea ce vom reține cu precădere sint ima- 
ginile transmise În direct, primite pe ecra- 
nele noastre graţie satelitului, imagini care 
ne-au țintuit pur şi simplu. Ca cineaşti ce 
sintem, imaginile din România ne aminteau 
simultan de Rossellini prin acel , direct“ ca 
şi prin „faptul brut”, dar şi de Fritz Lang 
prin acea lume îngheţată şi ordonată (care 
este aici a cuplului ceauşescu) o lume pusă 
în scenă sub un regim de teroare, o lume 
răsturnată după aceea şi eliberată...” 


„Morala şi pedagogia 
merg mină în mină“ 


lata de ce evenimentele din România 
ne interesează nu atit pentru că ne privesc 
ca cetățeni ce sintem, dar prin ceea ce 
spun ele ca fapt esenţial despre rolul ima- 
ginii, al transmiterii de imagini, prin ceea 
ce au spus ele despre frică și despre încre- 
dere, despre teroare ca şi despre democra- 
ţie 


Eveniment social 
și eveniment mediatic 


Într-un alt articol intitulat „Revoluţia ce 
ni s-a revelat” Francois Niney se arată 
uluit de rolul pe care il poate juca imagi- 
nea în cursul pe care îl capătă evenimentul 
social. „S-a subliniat pe bună dreptate — 
spune autorul — că pentru prima oară în 
istorie, o revoluţie a fost filmată, urmărită 


Publicaţia 
de prestigiu 
internaţional 

care esie z u = 

»cahiers du cinema“ 
consacrä 
in numärul säu 428, 
din luna februarie, 
14 pagini revoluţiei 
din România. 
Cum se poate vedea 
chiar de pe coperta 
pe care o reproducem, 
dosarul găzduit 
de acest număr 
poartă titiul: 
„România: Anul Zero“. 
Subiectul devine 
propriul său vector. 
Evenimentul social 
revolujionează 
mass media. 
Aspectul elaborat 
în mare măsură, 
in transmisiunea tv 
cedeazá de astádatá 
in faja ineditului. ek 
Niciodatä = its E 5 


de revelatoare ca adevär, 
ca istorie in mers 


revolutioneaza imaginea 


ROUMANIE 


e 


La Revolution 


ý re 


— > Les événements de Roumanie ont bouleversé 
„een tous les pronostics et toutes les habitudes. les 
afi atit images, brutes et imprévisibles, sont entrées pa 


effraction sur nos écrans quotidiens. L'Histoir 
filmée en direct nous ramöne Immanquablement | 
au cinéma. « Comment vivre avec les images 7 


şi retransmisă in direct. În treaba asta Te- 
levizlunea română a deţinut un rol capital 
nu numai ca martor, dar şi catalizator... Ea 
s-a constituit în acel semn esențial și toto- 
dată armă de luptă a unei democraţii, nu 
reprezentativă, ci directă. Aceasta și stabi- 
lea deosebirea dintre Televiziunea Română 
Liberă şi televiziunile occidentale care-i 
transmiteau imaginile... Mai mult decit un 
război transmis „pe viu”, mai mult decit o 
cauză de ordin Umanitar, apare aici aspec- 
tul unei democraţii directe, ieșită in piața 
publică, aspect care l-a fascinat pe teles- 


— d i 
Vomiveaa. decembze 89 (photo : Stephane Sednneui/VU). 


Roumanie, année zero 


le nt trigar: 
ener Si 


rad democratiilor noastre tihnite... 
ste probabil (este și aceasta probabil) 
3 
cratie învățată din imaginile româneşti... 


Întreruperea imaginii a însemnat 
sfirsitul. dictatorului 


„E limpede — spune Jean Doúchet in 
articolul său care poartă titlul „Întrerupe- 


(Continuare în pag. 4) 
Mircea ALEXANDRESCU 


> pat Sc e Jansy 
ae == 
nani oem i 35. 


Brand 
aa 
Mas sl a enh 
We Aa ds civ, Chas ant bar 
En Fion Alam ale ay apare fe pe 
den, den Me aci 
MN samba de 


ARB a abd ad. 


re 


Sc polemic al iubitorilor de film si de 
comentarii incepe sa se anime, ceea ce, nu 
doar in secret, ne-am dorit. Continuind sá 
consemnez si impresiile cuminţi ale celor dis- 
puşi sá îmbrățişeze cu generozitate (entu- 
ziastii, cei mai numerosi, sint inclusi) 
aproape orice li se arata privirii pe o pinza de 
cinema sau pe o pagina de revista, nu pot sa 
nu ma simt mai profund justificat si mai in 
targul meu într-o atmosferă de controversa. 
dialogind cu bătăioşii inteligenţi (acei care au 
un punct de vedere şi îl susțin cu argumente 
si nu ies din rinduri numai ca să producă nis- 
cai rumoare), chiar tirul lor uneori má vizează 
direct, așa cum s-a întimplat cu Horaţiu Mi- 
haiu (rectific cu acest prilej o mică eroare ti- 
pografică în reproducerea numelui) din 
Cluj-Napoca sau cum se intimplä acum cu 
Tudor Călin din Bucureşti (str. Cara 
Anghel nr.15, bl.49, sc.B ap.98). Acesta din 
urmă, ca de altfel şi H.M.. mă interpeleaza cu 
franchete: „Răspunsul oferit de dv. lui Hora- 
tiv Mihaiu este, desigur. bine temperat de 
conştiinţa importanţei lui educative, dar evita 
— intenţionat, sint sigur — incomoda intre- 
bare: oare nu se poate face un film despre li- 
ceeni la fel de bun ca Pas in dol?" intrebare: 
e. intr-adevár, incomoda (deşi nu a fost pus: 
explicit pină acum). aşa că räspunsul ar fi sa 
sune cam în felul următor: oare de ce să nu 
se poată? sau oare de ce sá mă întrebi toc- 
mai pe mine? sau: fireşte ca se te, dar mai 
bine e să le adresezi scenaristilor și regizori 
lor de film.Sigur, aş putea sa mai raspund. 
din colțul acestei pagini care nu e nici măcar 
colțul ringului: trebuie să se poată face un 
film despre liceeni la fel de bun ca Pas in 
doi, e bine, e de dorit sa se facă filme cit mai 
bune despre liceeni. lar acum este şi posibil! 
in continuare, I. C. Z. lansează întrebări so- 
cratice: „Nu vi se pare bizar ca, din toate ge- 
nurile artistice, cinematografia e singurul 
care a creat noțiunea aiuristică de „film de 
arta"?! Adică restul sint de... ce? (chiar așa 
de ce mai sint?) Spunem cu înţelepciune: 
„Da, dar Glissando e un film de artă. nu se 
poate compara...“ și zimbim cu superioară in- 
telegere. Adică de ce? De ce nu vorbim de 
„romane de artă“ sau „piese de arta“? Chiar, 
mă întreb la rindul meu, de ce au apărut 
aceste două categorii: filme de artă si, vorba 
corespondentului nostru, „filme de... geaba"? 
in definitiv, există in lume atitea romane, 
piese de teatru, poezii. picturi. compoziții 
muzicale care sint de artă färä să fie denu- 
mite ca atare, după cum există si din cele- 
laite... Poate, îmi răspund, fata de cinemato- 
grafie, care, o stim, este şi un produs indus- 
trial, s-a simţit nevoia acestei delimitări. Sau, 
poate. din alte motive. Dar să urmărim în 


continuare firul demonstraţiei lui T. C. Z. . Un 


film poate fi relaxat, drágut si accesibil fara 
sä fie idiot, didacticist sau idilic. Pe orice su- 
biect si in orice gen se poate face arta 
Omul-orchestră era arta (asta ca sá nu ape- 
lam la Chaplin). Să prinzi o stea căzătoare era 
arta, fara mari pretenţii filosofice desigur, dar 
artâ. Nu e nevoie ca filmul să fie alegoric, ın- 
cärcat de simboluri, tarkovskian, ca să in- 
dráznim să afirmăm că e un act artistic". Asa 
e, dar noţiunea „film de arta“ nu are in ve- 
dere atit prezenţa artistice (impli- 
citá). cit, într-un sens nuanfat, prezenţa anu- 
mitor calitäti artistice. în afara seriei. a unor 
mijloace, procedee. tehnici speciale. a unui 
stil ieşit din comun, cu alte cuvinte a acelor 
însuşiri la care s-a referit (partial!) autorul 
scrisorii: ic, încărcat de simboluri (şi 
multe altele). Filmul de arta nu este. așadar, 
o apreciere de valoare, ci, intr-un fel, o fami- 
lie sau, i exact. o estetică. 
Dar să trecem la obiect: „Liceenii — ne 
spune T. C. Z. — (care a plăcut. ştiţi bine, din 
lipsă de termen de comparaţie local) nu stă 
in picioare (in genul lui, ales de realizatori) 
dintr-un motiv foarte simplu, pe care. de ase- 
menea, îl ştim cu toţii: nu aşa gindesc. vor- 
besc şi se mișcă liceenii, nu asa arată un ca- 
min, nu acestea sint relaţiile profesori-elevi. 
Toate cele trei filme din serie sint idealizate, 
superficiale, semănătoriste. Sint departe de 
viata. Viaţa tinerilor noştri e mult mai com- 
plexă, cu probleme mult mai complicate şi de 
aceea — paradoxal? — mult mai frumoasă. 
Dar nu o frumuseţe de vitrină. Diferenţa 
dintre aceste filme (care se vor realiste, nu? 
şi realitate este aceeaşi ca dintre un buchet 
de trandafiri „Flaro“ şi unul adevărat (chiar 
daca mai zdrentuit..) Sigur, actorii sint frumoși, 
atmosfera (chiar aşa, falsificată) trezește nos- 
talgii (inclusiv mie. evident). citeva scene sint 
bine filmate. mai scapă și cite-o poantă şi-a- 
tunci (faute d'autre chose) filmul prinde. Dar 
si Vandana prinde. Şi Războiul stelelor, şi 
Exorcistul. (..) A ne ascunde in spatele lui 
„fiecare cu ce-i place" e inacceptabil. La 
„Despre gusturi nu se discută“ cineva a 
adäugat, cu indreptatire, „..totul e să ai mä- 
car unul...“ (...) Ginditi-va că apar generaţii 
care chiar ar putea să creadă că Declaraţie 
de dragoste e la fel de bun ca Romeo şi Ju- 
Meta, ba nici măcar sá fi auzit de acesta din 
urmă“. Ca şi H.M., T.C.Z. imi cere să fiu ju- 
decător. Îmi pare rau, dar trebuie să-i dau 


acelaşi râspuns: nu mi s-a pus in mină ba- 
lanja dreptăţii, ci o pagină in care dreptatea 
(estetică. fireşte) şi-o fac spectatorii. Cu'mij- 


loacele lor. Inclusiv prin dialog. inciusiv prin . 


polemică. Pe Tudor Calin Zarojanu. pe Hora- 
tiu Mihaiu, ca si pe ceilalti spectatori minui- 
tori de spada ii invit, de aceea, inca o data, in 
arená. 

Acum mai mult ca în trecut. 


8 de mine gindul de a neglija mo- 
nologul şi cu atit mai departe tentaſia de a-l 
subaprecia. Expresia lirică este prin exce- 


sul presupune un control mai 
deamná la eforturi de obiectivizare a ideilor. 
in fond, nu toată lumea este in stare de a-şi 
imbráca gindurile într-o haină a cuvintelor.“ 
Ar fi de precizat că nici în exprimarea 
gindurile nu umblă... dezbrácate. „De ce 
deranja — continuă A.G.C. — dacă fiecare 
lor ar deveni pentru scurt timp şi 
tic? De ce să nu-i obisnuim v 


vázute şi de, cum ar spune Cehov, citeva pu- 
duri de talent... in legäturä cu o altä apre- 
ciere a lui lon Mitran, care (apreciere) nu mi 
se pare deloc lipsitä de temei: „Cä se vor- 
beste mult in filmui românesc? Dar se şi tace 


| Vanessa Redgrave si fiica ei Joely Richardson — intevprete 
ale aceluiaşi personaj la două virste in Wetherby de David Hare 


lenfá monologicä, proza moderna, sau, dupa 
anumite semne critice, postmoderna uzeaza 
(pe alocuri abuzeazá) de monologuri juxta- 
puse, in serie, montate paralel sau perpendi- 
cular, critica este si ea, in mare măsură, o 
forma de „ În această pagină. unde 
se aglomereazá pe un spațiu mic atitea pă- 
reri, e reconfortant să descoperi că, măcar 
din cind în cind, nu toate părerile se bulu- 
cesc in aceeași direcţie, ca la o coadă de la 
intrarea în cinematograf, ci mai apucă şi dru- 
muri diferite (nevoia de simetrie mă ispiteste 
să zic: ca la ieşirea din cinematograf, cînd 
fiecare se duce la casa lui şi la părerea lui), 
mai şi dialoghează. Într-un di într-o in- 
crucisare de opinii există mai mi şanse de 
a se naşte ceva: o nuanţă, un impuls, un ade- 
var, mai multe decit într-o suită placidă si 
izomorfä de locuri comune, de corectitudini 
leneșe, de mici şi confortabile adevăruri. 
Chiar şi o săritură peste cal este mai specta- 
culoasá şi mai incitantă deck urmărirea obse- 
sivă şi inertă a cozii calului... Aşadar, cititorii 
noștri au și gustul dialogului. 

briela Constantinescu din Bucuresti (str. Co- 
zieni 71) nu e de acord cu lon Mitran „care 


admirabil (vezi, la Pita, unde tacerea are sen- 
suri de artă. Nolembrie, ultimui bal imi pare a 
fi evenimentul cinematografic al anului '89).“ 
În felul acesta. corespondenta își precizează 
cumva preferințele, căci in alt loc scrie: „Ştiţi 
că Glissando al lui Daneliuc îmi devenise o 
obsesie cum n-am mai patit cu alt film — 
după ce îl analizasem imagine cu imagine în 
discuţii nesfirsite —. incit aj visez 
variante ale filmului? Mă marcase foarte 
tare.“ Concluzia: „Mă bucură fiecare apariţie 
a acestei rubrici pentru că închide, prin filtrul 
inimii spectatorului, cercul început de scena- 
rist." Acelaşi ion Mitran, plus Arhip (!), plus 
altele il supără foarte tare pe Kolea Kureliuc 
(Märiteia Mică, jud. Suceava): „Citind revista 
„Cinema“ nr. 6/1989, am avut nepläcerea de 
a citi și cele scrise de Arhip din Bucuresti. 
Ca neplăcerea să fie deplină, in același nu- 
mär un alt bucureştean (lon Mitran) dă cu 
barda în acei spectatori care nu vor să fie nu- 
mai lori! Ce ai, domnule, cu cei care 
vor să-şi spună cuvintul? O revistă (o revistă 
de cinema. se subin ) care n-ar da posi- 
bilitatea spect: ui-cititor (posibilitatea... 
să ce? — D.S.), n-ar mai fi o revista de suflet 


i K.K. 
moartea lui Sergio Leone, trage o urechealä 
gi revistei: „Chiar nu merita acest mare regi- 
zor o paginä de revistä in care sä se incerce 
o trecere in revistă a filmelor realizate etc.?“ 
După care K.K. trece la Martori E 


cher cu repetitie, ba si un pistol Colt (sau 
chiar mai multe). Bátái peste bátái, má rog. 
destul de bine realizate. Prea se trece ri 

la urmáriri, încît la un moment dat nu mai 
ştim cine pe cine urmăreşte. (..) Cei doi. 
Gheară şi Uligaie mi s-au parut cam plictisiti 
fog. amindoi aveau si alte 
preocupări, unul caii, celălalt femeile, dar 
asta nu inseamnă trebuie să-şi dezama- 
gească spectatorii. rest, toţi actorii au ju- 
cat la înălțime, costumele de nota zece. ( 
În orice caz, muzica filmului este formida- 
bilă...” Aprigi la minie urmașii lui Stefan. dar 
şi márinimosi! 


1 în situația de a repeta, dupa mai 
bine de un an, rugămintea adresată cores- 
pondentilor revistei de a-şi semna scrisorile 
cu numele si adresa exacte si complete, in- 
trucit anonima, gen incurajat cu staruinta de 
regimul polițist al ceausestilor, nu numai ca 
nu-și mai are rostul. dar tinde să tulbure dia- 
logui deschis pe care ni-l dorim cu toții. 
într-o societate a dialogului. Vă rog, de ase- 
menea, să nu mai solicitati (unii corespon- 
denti nici măcar nu solicită, ci somează) fo- 
tografiile si adresele unor actori din țară sau 
străinătate. ori date mai mult sau mai puţin 
intime ale acestor persoane totuşi publice 
(stare civilă, înălțime, lățime. greutate. greu- 
táti etc.), sistemul nostru de informaţii fiind 
aproape la fel de precar ca acela al Televiziu- 
nii române, libere, dar sărace. Ginditi-va că 
dacă ar fi sä răspundem tuturor solicitărilor 
şi somatiilor (şi. vă asigur, nu sint deloc pu- 
tine), ar trebui să ne abandonäm celelalte in- 
deletniciri, spre a ne ocupa exclusiv de o co- 
respondentá perpetuă cu citeva sute de stu- 
diouri cinematografice și reviste, la fel de ci- 
nematogratice, din toată lumea. pentru a le 
cere, la rindul nostru, fotografii.adrese. date 
biografice şi biometrice privind citeva sute 
(mii?) de actori. După care ar trebui să aban- 
donâm şi aceasta indeletnicire, spre a comu- 
nica datele și fotografiile cititorilor noştri, în- 
fometati, după atita grevă forțată, de informa- 
ţii. Nici ina de fata nu ar putea cuprinde 
toate informaţiile cerute si n-ar putea mul- 
mi pe toată lumea, chiar dacă s-ar trans- 
ma intr-un „dosar de evidenţă a cadrelor” 
Cit priveşte fotografiile pe care le doriţi pu- 
blicate în revistă (precum şi interviurile), vom 
încerca să satisfacem dorințele dumneavoas- 
tra, dar în limita disponibilitátilor si in limita 
spaţiului (nu-i credeţi pe filosofi, spațiul nu e 
pen tai Ca să previn unele vocabule în 
a. ce s-ar strecura in scrisori, vă rog sá 
aveți intelegere şi răbdare şi să nu vă socotiți 
daca, de exemplu, la o scri- 

soare expediată in martie nu vi se răspunde 
în numărul din aprilie, după cum vă rog să 
nu ne banuiti, din această cauză, că am fi 
manipulafl. Pur şi simplu nu avem puteri mi- 
raculoase, pentru a da satisfacţie sutelor de 
cereri, stiindu-se că fiecare considera cererea 
sa cea mai justificată şi cea mai urgentă (ca 
in viață, adică în viata socialâ...) Oricum, cau- 
tam ca fotografiile din paginile revistei sa 
aibă cit de cit legătură cu textele publicate. 
O fi inutil sá mai precizez că scrisorile 
adresate direct unor actori și regizori e bine 
să fie adresate chiar acestora, eventual prin 
8 Studioului cinematografic Bucu- 


o 
Rubrica „Dialog cu cititorii” 
este realizată de Dumitru SOLOMON 


EE A e 
3 


Guo: vorbesc... scriu Cu dificultatea unui „nou nás- 
cut”. Nu de fiecare dată. Uneori se intimplá sá uit ceea ce 
ştiu că ar trebui să fie starea normală şi má las prins de iu- 
resul cu care oamenii din jurul meu se avintă plini de elan 
spre „certitudini“ pe care, nu după multă vreme, le desc: 

atit de relative, atit de efemere. Má intorc singur la „cota 0" 
şi nu-mi doresc decit tăria de a rezista cit mai mult aici. Nu-i 
nevoie să recitesc cele citeva rinduri de mai sus ca sa- mi ve- 
rific senzaţia de confuzie pe care banuiesc că o dau. Nu le 
recitesc pentru că nu pot şi nu vreau să corectez nimic. Nu 
aș face decit să încerc să ascund o stare pe care o 

cu o maximă acuitate și pe care sint gata să o mărturisesc. 
Sigur, e un punct de vedere cu totul personal, dar si liberta- 
tea unor asemenea puncte de vedere cred că e unul din 
drepturile elementare pe care ni le-am cistigat. 

Deci. de ce „nou născut“? După douazecisicinci de ani de 
muncă, după sute și mii de pagini scrise, rupte, rescrise, má 
mai pot intoarce chiar la inceput? 

Cred că da. Mai mult: cred ca numai in felul asta imi mai 
pot oferi o șansă de a realiza singurul lucru major pe care 
mi l-am dorit cu adevărat in viaţă: să fiu un scriitor liber. Su- 
blinierea este foarte importantă pentru că ea cuprinde in- 
treaga esență a problemei (dacă nu ar fi vorba de o confe- 
siune şi aș propune o abordare strict teoretică, aș spune 
fara ezitare „drama problemei"); chiar dacă in toți acești ani 
nu am scris nici măcar un rind, un singur cuvint de care 
să-mi fie rușine (evident, din punct de vedere al cinstei si 
demnităţii umane) nu am voie azi za nu realizez ca am trait 
si am scris într-un regim de detenţie. Cu psihologia şi ori- 
zontul, fatalmente inchis, al celui incarcerat. Sigur, am reușit 
in acești ani să-mi procur un număr de cărți; din cind in 
cind primeam sau intorceam vizita unor prieteni (şi ei vietui- 
tori in același lagăr) cu care incercam, pe un ton mai con- 
trolat sau mai vehement. să leg un dialog cit de cit coerent. 
ch de cit clarificator: eterna căutare a unei soluții! Sigur. 
m-am străduit (ca şi multi alții) să exprim cu cit mai multă fi- 
delitate adevărurile si sensurile vieţii pe care o tráim. O viata 
de lagăr într-o literatură de lagăr (scenă sau film). Am crezut 
ani de zile că se poate supraviețui saivindu-ti propriul eu: 
prin refuzul oricărui compromis cu autorităţile; prin obstina- 
tia de a-ţi apăra un sistem de gindire propriu. implicit de-a 
rezista permanentei succesiuni a „nu'-urilor care-ţi barau 
orice încercare de exprimare publică; printr-o igienă sufle- 
tească individuală care, clipă de clipă, ar fi trebuit să te 
apere de maladiile proprii lumii în care trăiam. imi inchipu- 
iam că se poate chiar la o anumită formă de liber- 
tate. ignorind sirma ghimpată care ne inconjura, organizin- 

mi „cum vroiam” infimul spaţiu in care aveam permisiu- 
nea să respir. Eram conștient de asediul psihologic la care 
eram în permanență supuși. de mijloacele diabolice prin 
care se urmărea implantarea unui sistem paralizant de re- 
flexe condiționate şi totuşi nu puteam accepta ideea aban- 
donării oricărei speranțe. Un prieten de neinlocuit, pe care 
l-am pierdut, incerca sá-mi deschidă ochii: „Dacă intri într-o 
tavernă in care toți au in pahare băutura cea mai ordinară, 
după numai două minute cit ţi-a trebuit sä-fi cumperi pache- 
tul de țigări, cind ieşi ai sá duhnesti la fel ca şi ei”. Mi se på- 
rea O viziune catastrofică. Nu puteam să înțeleg că avea 
dreptate. Nu vroiam sá recunosc elementarul adevăr pe care 


@ Personajele mai si mureau, 


Ma consider un „nou născut“ — 
într-un univers pe care trebuie să-l descopar 


Să învăţ să scriu în limba libertăţii 


început că numai o minune le-ar putea salva din liniştea de 

a sertarului. Minunea s-a produs! Poate ca azi e 
chiar momentul lor. Dar pentru timpul care ni se deschide în 
față. eu cel putin cred ca nu sint încă pregătit. Am trait prea 
multi ani în cea mai adincă beznă, ca să nu mă orbeascä lu- 
mina care dintr-o dată azi ne inundă: contururile, chiar dacă 
le disting, simt că nu pot să aibă inca și fermitate; potecile 
pe care incercam sá mă strecor, trebuie să C e cuprinde- 
rea marilor bulevarde; lumea, știu. e infinit complexá de- 
cit má stráduiam eu sá mi-o imaginez. Am fost țintuit ani de 


» Drama unor oameni pe care societatea socialistá i-a aruncat la margine 
(Ioana Crăciunescu si Mircea Albulescu în filmul scris 
de Radu F. Alexandru, regizat de Dinu Tănase: La capătul liniei) 


Puşcăria, si sima ghimpată, si temnicerii aparțin azi trecu- 
tului. Să-i las să se piardă în ura uitării sau sã- fin în 
permanenţă vii, alături de mine? Sigur, întrebarea poate să 
apară prea trangantá: de ce neapărat „ori — ori“? Pentru câ 
mă consider, cum spuneam, „un nou născut”. Pentru că de 
azi trebuie să optez între a incerca sä descopär un univers 
despre care nu știam absolut nimic. dar pe care, orbește, in- 
cercam să mi-l închipui: universul omului liber — sau, din 
contră, să continui să demontez la infinit hidoasele resorturi 
ale coloniei penitenciare in care am trait... Si tot ce-am pus 


pe hirtie pina ieri — numai şi numai în numele adevărului! — 
merge direct la coşul de gunoi al istoriei? Să trec cu bure- 


aceea care răspundea cultului propriei lor 


zile la perete, la fel ca toți din jurul -meu, de cea mai de- 
mentă dictatură, ca să-mi inchipui că dintr-o dată aş Trag 
sá pasesc cu siguranța $i suplejea unui om sänätos. Tenta- 
tia, evident, e uriașă. $i 1 justificatä. Dar ratiunea 
poate încerca s-o egaleze. Îmi trebuie timp. imi trebuie, mai 
ales, răbdare. Rânile se vor inchide, cojile vor cădea, cicatri- 
cele vor rämine, pina la sfirgitul vieții. Tot ce mai trebuie sá 
tac e să vat să gindesc, să vorbesc, să scriu în necunos- 
cuta limbă, pină azi, a libertății... 


Radu F. ALEXANDRU 


emisiune a lui Chabalier despre o zi din 


nu ca în „indicaţiile“ cabinetului doi 


(Punct şi de la capăt de 
F. Alexandru 


şi Camelia Maxim) 


şi Alexa Visarion, 
cu Ovidiu luliu Moldovan 


imaginea revoluției... 
Radu 


(Urmare din pag. 2) 


rea imaginii” — e limpede că la pupitrul 
tv, responsabilul nu putea lăsa să se eterni- 
zeze (pe micul ecran n.n.) viziunea derutei 
unui conducător incapabil să dirijeze eve- 
nimentul. $ a optat pentru o soluţie de 
urgenţă: stoparea imaginii înaintea blancu- 
lui defecțiunii... 


Or. această întrerupere de imagine 
avea să fie precumpănitoare. $i astfel, in 
direct, în focul evenimentelor, această in- 
trerupere a Apt un impact pe care nu 
l-a avut niciodată. În clipa in care căpăta 
semnificația unul sfirşit de istorie a lui 
8 ea a determinat publicul, alci un 

, să-și asume istoria, istoria 
ri Referindu-se apoi la relația de pină 
atunci dintre cuplul dictatorial şi mass me- 
dia, autorul remarca: „...Ei (cei doi n.n.) îşi 
teatralizaseră existența transformind un 
întreg popor într-o gloată chemată să-l 

je, neîncetat si unanim. Totul nu era 

ic atitudine, „ faţadă, fațadă aseme- 
nea fațadelor atit de hide de pe bulevar- 
dele triumfale pe care şi le-au edificat. Din 
ceea ce se cheamă imagine (de cinema, fo- 
tografică, de televiziune, presă, radio, etc.) 
ei nu reţinuseră decit partea superficială, 


personalități. N-au înţeles însă că imaginea 
este secolul douăzeci însuşi, că ea pune lu- 
mea in Se cea sună o replică din 


), că se află în însăşi 
inima democrației. Teatralizarea tiraniei 
lor n-a suj şocul imaginii. La 21 de- 
cembrie 1989, la ora 11 dimineaţa, cinema- 


tograful televizat a făcut ca lumea lor să se 


prăbușească“... 

La rindul său Serge Daney în articolul 
„România Anul Zero” spune între altele, 
între multe altele: „...Este o adevărată te- 
leinvenţie a României faptul că noi am pu- 
tut participa (ca spectatori al revoluţiei 
n. n.). Niciodată dificultăţile normale ale 
meserie! de reporter (faptul de a sti cine e 
cutare şi cine e cutare şi ce vrea fiecare) 
n-au fost 38 ser atit fer u > 

ite cu publicul. Niciodată in sfirşit (şi 
ata sta ne pra 2er in hg rind) 
ul oamenilor i inii, acele cuvinte 

se bucătăriei audiovizuale" n-au fost 
cu atita repeziciune către pu- 

blicul însuşi”... Mai spune Daneyt... Oare 
asistăm astăzi la ieșirea din port a unui 
nou vapor numit „televiziune şi istorie?” 
Să fie oare doar o iluzie? Să revedem citeva 
momente româneşti: descoperirea haluci- 
nantä a unor subterane mabusiene sub ca- 
pitală. Această modalitate de a porni la in- 
tilnirea cu necunoscutul este bineinzeles 
un aspect ce fine de Bazin. Uimitoarea 


viața Bucureştiului (24 de ore) reia pur şi 
simplu demersul rossellinian din Roma, 
deschis... Cum trăim aşadar cu ima- 
ginile? Trebuie să trăim cu toate imagi- 
nile. Numai cu acest pret informaţia se de- 
într-o măsură şi accede — 
e şi timpul — la oarecare demnitate.”.. 
n sfirşit există şi un interviu cu temera- 
rul prezentator al „Canalului 5“ care a 
avut ideea preluării de la satelit a emisiunii 
româneşti, prezentator pe numele lui Guil- 
laume Durand, care mărturiseşte în lungul 
său interviu acordat revistei „Cahiers du 
cinéma” că a avut momente in care rämi- 
nea mut in fata Imaginii pe care o recepta 
vr de televiziune in slujba căreia se 
à. 


Evenimentul de importan italä pen- 
permi rot Dear pă 
portanță nu mai mică tru cel care au 
urmărit desfăşurarea Apa intermediul 
televiziunii — este de publicație 
într-o „viziune rafică”. La capă- 
tul parcurgerii întregului material dedicat 
revoluţiei noastre, un sentiment se insta- 
lează însă ferm în conştiinţa cititorului, nu 
numai de la noi: Revoluţia din Decembrie 
89. retransmisă „în direct”. sau „pe viu” 
cum preferă unii s-o numească, a fost un 
eveniment istoric săvirşit de un popor şi 
trait simultan pe întregul glob. 

Mircea ALEXANDRESCU 


Gabriel Liiceanu 


despre Gioran 


Revolutia a scos din cabinetele lor de studiu, propulsindu-i spre o intensa 
activitate socială, intelectuali romani de mare ţinută morală si culturală. 
Distinsul filosof și eseist Gabriel Liiceanu - emul, alături de Andrei Pleșu, 
al marelui Constantin Noica - și autor, printre altele, a operei de referinţă în 
filosofía modernă contemporană „incercare în politropia omului și a cultu- 
rii”, a avut amabilitatea să încredinţeze revistei noastre, în exclusivitate, ci- 
teva ginduri la început de drum într-o nouă activitate: aceea de scenarist și 
regizor al unui film-portret, pentru televiziune, închinat marelui ginditor 
contemporan Emil Cioran. 


— Cum a 
— 


— ideea unui film despre Cioran s-a näscut dintr-un grupaj pe care il realizasem 
pentru numärul special al „Secolului XX“ inchinat marelui scriitor. Dar numärul 
8—9 pe '89 n-a mai putut apárea. Una din piesele acelui grupaj urmárea itinerariul 
Cioran între Räsinari si Paris. Împreună cu operatorul nstantin Chelba ne-am 
gindit la posibilitatea de a reface acest itinerar cu ajutorul imaginii nu doar al cu- 
vintului. Posibilitatea de a obţine deci varianta cinematografică a acestui traseu. 
Filmul nostru nu-şi propune altceva decit să reproducă etapele unei vieţi de excep- 
tie, ale unui destin de excepție care cuprinde in el ceva spectaculos: ieșirea 
dintr-un cerc strimt al vieţii care incepe foarte modest, într-o familie de preoţi, 
dintr-un sat ardelean si se împlinește apoi pe cea mai mare scenă a culturii euro- 


t, stimate domnule Gabriel Liiceanu, ideea unui film de televi- 
i Cioran, semnat de dumneavoastră in calitate de scenarist și de 


Scrisori din tranșee 


pene: Parisul. Filmul va avea această alură cronologică şi va presupune filmări în 
trei locuri: Räsinari și Sibiu (refacerea universului copilăriei gi al adolescenţei), Bu- 
curestiul cu anii studenţiei şi, in sfirgit, Parisul. i A 

Ceea ce pot să spun în această fază de început este că avem intenţia ca filmul să 
nu aibă citusi de putin o tentă didactica. El va opera mai mult prin sugestia de 
imagini — să zicem surprinderea unui colt specific al Räsinarilor — Coasta Boacii. 
prin A A purtate de adolescent cu groparul din cimitirul satului, deci vom 
merge de la asemenea date biografice pina la fascinația unei pagini manuscrise in 
care se pot vedea nemijlocit nelinistea si nebunia unui spirit. În sfirgit, vom pa- 
trunde cu aparatul de filmat în faimoasa mansardă pariziană de la etajul VI, Rue de 
Odeon. Filmul va cuprinde o discuţie cu scriitorul la Paris $i una cu fratele lui, la 
Sibiu. Oricum, rolul cuvintului în scenariu va fi important și totodată subordonat 
imaginii. lar cuvintul va aparţine textelor lui Cioran, mai ales scrisorilor sale abso- 
lut fascinante trimise prietenilor din țară de-a lungul a 50 de ani. Sper să obținem 
un cit mai bun echilibru între virtuțile cuvîntului și cele ale imaginii. Sigur că un rol 
esențial îl va avea imaginea excelentului operator Constantin Chelba; el, care mi-a 
vorbit deja, cu un entuziasm extraordinar despre capitalul de imagini pe care îl tine 
la dispoziţie pentru acest film. Ceea ce m-a atras în această colaborare cu dinsul 
este entuziasmul pe care l-a avut din prima clipă (de fapt m-a şi incitat să facem 
acest film) şi deosebita sa capacitate de a trăi prospectiv imaginea, de a se bucura 
de ea. Şi-a făcut de pe acum o documentare pe teren iar eu i-am pus pus la dispo- 
zitie toată documentaţia filmului bazată mai cu seamă — cum spuneam — pe co- 
respondenta lui Cioran si pe evocarea perioadei trăite in tara. In aprilie incepem 
filmările in tara şi apoi la Paris. În călătoria mea de acum voi avea o discuţie cu 
domnul Cioran pentru secțiunea pariziană. 

— Vă mulțumim. 


Consemnare de Alice MÄNOIU 


această cheie, ei au înțeles imediat că se află in fata unui 
popor pe care nu l-ar fi bânuit de o asemenea forță! Au inte- 
les că se aflau in fata unei frumuseți tragice care te obligă 
să ingenunchezi. 

„Astfel cele două filme au devenit mari gesturi de umanism, 
iar aceste gesturi incep întotdeauna, dar absolut intotdeauna 
cu o întindere de mină. Şi fiecare material filmat a devenit o 
scrisoare din tranșee. În loc de timbru, un copil infägurat in 
steag, un copii hotărit să ia cu asalt tancurile, un copil care 
a fost născut sá nu se bucure, sá nu vadă, să nu cunoască si 


DO. spontaneitatii cu care un popor s-a ridicat, in 
sfirgit sä-$i apere drepturile, Romania a devenit un veritabil 
punct de atentie si cohorte de ziaristi, zeci de echipe de fil- 


mare s-au îndreptat spre acest teatru revoluționar. Din punc- * 


tul lor de vedere evenimentele petrecute au devenit „materie 
de senzațional” şi revoluția populară a urcat vertiginos spre 
primele pagini ale cotidienelor lumii, si a trecut între primele 
ştiri ale televiziunilor de pe tot mapamondul, a dat naștere la 
interpretäri diverse. Important mi se pare faptui că echipele 
care au venit într-o nebună goană după inedit, după teri- 
fiant, după excepțional. au fost obligate să parcurgă etapa 
umanizáril, sá se confunde cu revoluția noastră, să depå- 
seascä faza de martor obiectiv, să existe alături de noi. Ei au 
devenit treptat reporteri revoluționari. Fiindcă acest popor 
nu-şi apăra un a nu era pe stradä dintr-un capriciu, 
revoluția era făcută din şi cu disperare şi in fata acestui tul- 
burátor spectacol. mai impresionant decit drama antică 
strigată intr-un amfiteatru, reporterii au injeles că ideea de 
om este goes valabilă. Că lacrima este pretutindeni la fel 
de pură Că această revoluție nu are vedete, ci martiri pur şi 
simplu, sau simboluri. Lumea occidentală, sătulă de culisele 
spectacolelor, sătulă de cintárefi care se gindesc la Africa, la 
copii biafrezi, dedicind discuri şi monumentale show-uri, iu- 
mea occidentală care a născut reporterul indiscret, avid de 
orice si călcind peste orice, agasind, furind imagini, gustind 
toate fructele oprite, ei bine, această lume occidentală s-a 
trezit în fata unei revolte condusă parcă de un suflu magic. 
Filmele făcute de americani şi de cehi, cele două filme ofe- 
rite şi Televiziunii Române Libere, au demonstrat, pe lingă 


profesionalism şi o maximă implicare. Doar cîteva minute cu 
momente esenţiale, emblematice aș spune, au fost suficiente 
pentru americani în relatarea unui discurs filmic, impecabil! 
de altfel, ca să demonstreze cum a arătat revoluția, cum a 
arătat impresionanta adunare a unui popor care în citeva 
zile, doar cîteva zile. și-a netezit un drum, un drum ai demni- 


Revoluţia a înnobilat puţin 
şi pe cei veniţi 
în goană după senzaţional . 


tätii, un drum al bucuriei de a trai liber. Filmul cehilor se 
adresa mai mult sufletelor. punind înaintea spectacolului 
trăirea interioară Desi poate că reporterii veniseră in 
România să privească impartial un eveniment, desi pe cartea 
lor de muncă în locul unor adrese scria „pretutindeni“, ei au 
înțeles imediat şi cred că nu intuiţia, ci emoția le-a dat 


care, prin gestul lui și-a negat menirea. Acest timbru a făcut 
înconjurul lumii si lumea s-a oprit în loc miratä, contrariata, 
extaziatá, inläcrimatä, s-a oprit şi a inteles că într-o țară ui- 
tată de Dumnezeu s-a infăptuit ceva mai important chiar de- 
cit o revoluție, ceva mai puternic. decit miile de strigăte si 


„miile de morţi. mai dureros decit un bocet la un mormint co- 


mun, mai tulburător decit o cununie sub gloanțe... intr-un 
toc anume privirea unui copil a căpătat lumină! Asta au inte- 
les cei care fuseseră amatori de senzațional, veniţi sá bom- 
bardeze cu stiri, asta au înţeles politicienii şi toți oamenii, 
asta au priceput deputaţii şi papii, ziariştii și magnații. Si 
l-au numit miracol. Uciderea pruncilor a fost ultima plată 
impusă unui popor pina mai ieri orbit, dar nu orb. 


lată de ce, aceste două filme, văzute, ca si atitea materiale 
văzute și nevăzute inseamnă pentru noi daruri. 


Nici noi nu am rămas datori. Pentru ca am schimpat oare- 
Cum meseria de reporter cu menirea şi prin tot ce s-a intim- 
plat am înnobilat pe toţi cei veniţi într-o goană de senzatio- 
nal. Bucureștiul a fost asaltat. Timişoara. Sibiu. Toată tara. A 
curs cerneală, au bătut telexurile, au invadat camerele video, 
s-au năpustit maşini $i care de reportaj. Au venit să vadă, să 
înțeleagă, să prindă cäldura evenimentului. Deodată, au rä- 
mas pe loc, telexurile au tăcut, aparatele s-au oprit, reporte- 
rii au lăsat capul în jos, pentru că o voce, o voce a nimânui 
si a fiecăruia a cerut să se facă liniște - „Taci, a spus vocea, 
cineva suspiná omeneste!” 


Laurenţiu DAMIAN 


ITINERAR FILOSOFIC 


În timp ce la Bucureşti 
„Săptămîna filmului italian“ este un regal, 
un binecunoscut. critic din Sienna, 
deplinge starea cinematografiei peninsulare. 

Şi, culmea, avem dreptate şi noi, 
„are şi el! 


Pen noi criticii romani de film aflați încă în starea de euforie generată 
de vederea „ultimului Fellini”, dizertatia distinsului nostru coleg italian, profesorul 
$i binecunoscutul critic Lino Micciche intitulată „Lamento pentru cinematograful 
italian” a constituit un mic șoc. Nu ştiu dacă s-au mai văzut vreodată în București 
atitea pelicule de calitate în spaţiul unei singure săptămîni şi, iată, aflăm că ele sint 
produsul unei cinematogratii în criză. Cu un spirit de clasificare remarcabil și deo- 
potrivă de sinteză, Lino Micciche schiteazä traiectoria, destul de sinuoasă, a aces- 
tui cinema atit de prestigios, stabilind particularitatile fiecărui deceniu. Dacă per- 
sonalitäfile-pivot și meritele lor ne sint in general cunoscute, realizăm că ştim 
într-adevăr putin despre eforturile de constituire a unei industrii cinematogratice şi 
mai ales despre bătălia acesteia de a supravieţui, cu accente dramatice în ultimii 
ani. 

Lovitura de graţie a fost dată de o lege din 1976 care facilitează instalarea postu- 
rilor de televiziune. 

3 În afara instituției de stat, R. Al., mai funcționează pe suprafața Italiei aproxima- 
tiv 90 de stații T.V. Toate acestea transmit aproape 1500 de titluri de film pe zi (de- 
sigur, uneori aceleasi), în majoritate americane si comerciale. 

Aceasta concurență neloială a golit sălile de cinema. La Sienna, orașul în a cărui 
universitate Lino Micciche îşi fine cursul său de film, din şapte cinematografe cite 
existau in anii '70 au mai rămas numai trei; unul specializat in programe porno, al- 

„tul în Fellini iar ultimul fără un profil hotärit. „A merge la cinema nu mai este un 
gest cotidian”, ne spune cu regret criticul îngrijorat de. „criza fiziologică” a cinema- 
tografiei italiene. Ce-i de făcut? Părerea interlocutorului nostru este că numai soli- 
daritatea europeană poate asigura ieșirea din această criză și, probabil, o nouă le- 
gisiaţie. Framintarile lui ne-au pus și pe noi pe gînduri acum, cind ne aflăm în situ- 
atia de a o lua de la capăt și în industria cinematografică. Poate vom reuşi să evi- 
tam greşelile semnalate de domnia sa. Oricum, îi mulțumim că ne-a vorbit cu atita 


Din film în film: 
Landa della Rovere (în Ne-a mai 
rămas doar plinsul de Massimo 
Troisi şi Roberto Benigni) 


admirabile onestitáti profesionale. 


Helena Bonham-Carter 
în Francesco de Liliana Cavani 


Dominique Sanda (in 2 


Grädinile /ui De Sica) 


e 


G reu de spus care dintre aceste filme a 
fost mai atrăgător: unul ţinea in mare parte 
(cu exceptia lui Fellini si Monicelli) de dome- 
niul surprizelor, celalalt de domeniul valorilor 
Sigure $i recunoscule, ale caror nume fäcu- 
será de mult inconjurul lumii și pe care spec- 
tatorul roman le aștepta de ani şi chiar dece- 
aii. Cei mai virstnici şi-au amintit poate ca in- 
curcătură blestemată a rulat şi la noi cîndva, 
la începutul anilor 60. prilejuindu-ne una 
dintre primele intilniri cu atit de tinara pe 
atunci Ciaudia Cardinale; că Senilitate a tre- 
cut fugar pe ecranul unei säptämini închinate 
creaţiei lui Mauro Bolognini; si că 
il a impresionat telespectatorii intr-o 

seară a anului 1979. Cei mai multi insa auzi- 
sera doar de ele si doreau sa le vada. 

Faptul ca cele şapte titluri au fost reunite 
sub genericul „Cinema si literatura” a consti- 
tuit un criteriu conventional si aleatoriu. Mai 
ales cà valoarea fiimelor respective nu consta 
în primul rind in modul in care traduc iimba 
jul literar în limbaj filmic, deși discuţia s-ar 
putea purta şi pe acest tärim, avind in vedere 
atit numele de primă mărime ale autorilor 
operelor inspiratoare — Moravia. Gadda, 
Svevo, Buzzati, Bassani — cit şi factura atit 
de diferită a acestora. 

Fără îndoială că perla acestei selecţii a fost 


francheje despre problemele cinematografiei italiene. oferindu-ne exemplul unei 


Dana DUMA 


Dacă programul de filme prezentat la „Patria“ în säptämina 16—23 martie 
a fost in mare parte un program al intilnirilor cu ceea ce este „in vogă“ in 
paper italian, selectia „Cinema 
cinematograful 


i literatură” din aceeaşi perioada 
al reintilnirilor cu citeva dintre 


marile nume și marile titluri ale aceleiași cinematografii. 


Senso de Luchino Visconti, după romanul lui 
Camillo Boito. Un film al acestui mare signor 
al cinematografului italian şi mondial este in- 
totdeauna o sarbatoare. Cu atit mai mult 
Senso care are in creația maestrului cel putin 
o dublă importanţă: aceea de a deschide se- 
ria capodoperelor viscontiene in costume de 
epoca (Ghepardul, Moarte la Veneţia, Lud- 
wig), impresionante prin opulenta si rafina- 
mentul lor, si aceea de a face legätura intre 
artele pe care regizorul le-a siujit cu stralu- 
cire — filmul si opera. Pentru ca Senso este 
o melodrama in sensul etimologic al cuvintu- 
lui. Fiimu! începe cu un spectacol de opera 
(„Trubadurul“ de Verdi) şi trece de pe scena 
in viata färä solutie de continuitate, tratind 
nefericita și zbuciumata poveste de dragoste 
a prea frumoasei contese Serpieri cu tinarul 
şi lipsitul de scrupule ofițer Franz Mahler tot 
ca pe un spectacol de operă. Totul, de la mi- 
nunatele exterioare/interioare compuse şi fil- 
mate ca pe nişte somptuoase decoruri şi pină 
ia gesturile grandilocvente, de la mișcarea 
personajelor în cadru la povestea insasi, deci 
totul pare ecranizarea unui libret. Atita doar 
ca personajele vorbesc în loc să cinte. Ca in- 
totdeauna, la Visconti, nimic nu e lasat la 
voia întimplării. Fiecare detaliu isi are rolul 
sau în marele tablou conceput după modelul 
pictorilor Macchiaioli. Freamatul unei per- 


dele, unduirea grea a părului despletit peste 
decolteul Alıdei Valli, culoarea unui buchefel 
de flori prins la pälärie, tremurul tulbure al 


- Lagunei, totul are valoare dramatica în 


această poveste de dragoste, tradare, razbu- 
nare şi moarte. 

O parabolă a vieţii? 

Dacă la Visconti învăţăm lecţia barocului 
flamboaiant, Valerio Zurlini in tătari- 
lor ne vorbeşte despre sobrietate, şi chiar 
despre asceză. Un grup de distinși ofițeri, 
claustrati de bună voie între zidurile groase 
aie unei fortărețe situate la marginea desertu- 
iui, aşteaptă atacul unor dușmani nevázuti și 
necunoscuţi despre care legenda spune că ar 
fi tātari, dar despre care nu se ştie dacă mai 
există şi vor mai veni vreodată. Rareori un 
film plasat într-un decor unic, cu atit de pu- 
tine personaje (nici o femeie), fara dialog 
abundent, izbutește să creeze atita tensiune 
şi să sugereze atitea interpretări. Să fie o pa- 
rabolă a vieţii, interminabilă așteptare a eve- 
Hag hotaritor si revelator ce nu poate 
fi decit moartea? Grupul ofițerilor să fie un 
simboi al umanităţii faţă in față cu necunos- 
cutul universului spre care priveşte cu spe- 
rantä şi îngrijorare? Sau să fie. așa cum su- 
gerează Buzzati insusi, povestea omului în 
căutarea adevăratei rațiuni de a fi, povestea 


- omului care a nimerit din întimplare acolo 


unde se află și care nu poate juca decit rolul 
ce i-a fost häräzit? Acest polisemantism de 
coloratura filosofică este slujit de o imagine 
foarte austeră, într-o gamă limitată de culori 
de la ocru ia cafeniu, impusă de prezenţa de- 
sertului, a ruinelor vechiului oraș si solitarei 
fortărețe. 

Ideea deja amintită a necesitâţii împăcării 
individului cu destinul se regăsește şi în Gră- 
dina familiei Finzi Contini, ecranizare de Vit- 
torio De Sica după romanul lui Giorgio Bas- 
sani (premiul Oscar pentru film strain, 1971). 
istoria splendorii și decăderii unui spațiu — 
domeniul greu accesibil al unor átasi 
evrei din Ferrara anilor '30 — este reflexul 
degradării si descompunerii unei societăţi 
sub lovitura fascismului în ascensiune. Acest 
flagel este acceptat și suportat de eroii filmu- 
lui ca un fatum, cu un amestec de pasivitate 
şi culpabilitate, de înţelepciune şi sentiment 
al inutilitátii, care îi. egalizează in fata sorții, 
chiar daca pina atunci isi respectasera fie- 
care rangul. Desi adopta o maniera de a po- 
vesti traditionala si oarecum vetusta, De Sica 
realizeazá unul dintre cele mai frumoase si 
mai impresionante filme ale sfirsitului carierei 
sale. 

Dacă De Sica privește epoca interbelică 
din perspectiva victimelor fascismului, in 
Conformistul (după romanul omonim al lui 
Alberto Moravia). Bertolucci o abordează din 
'perspectiva călăului, un câlău care isi asumă 
acest rol nu din convingeri politice, nici din 
raţiuni pragmatice, ci determinat de obscure 
motive psihologice și patologice. Parcurgerea 
complicatului labirint sufletesc al eroului ne 
dezvăluie atracția ingemánatá cu repulsia lui 
fata de crimă, sentimente care la rindul lor isi 
au originea într-o traumă din copilărie. dar şi 
într-o moştenire genetică (un tată nebun și o 
mamă narcomană). Bertolucci invesminteazä 
această „morbidezza“, tipică întregului sau 
demers filmic, într-o fascinantă grandoare și 
totodată rigoare imagistică, dezväluindu-si 
intiia oară gustul pentru filmele de mare 
montare (vezi Ultimul impărat). 

Un alt tip de „morbidezza“, deși tot cu sub- 
strat erotic, caracterizează şi filmele lui 
Mauro Bolognini. prezent în selecţia „Cinema 
si literatura" cu o ecranizare mai veche 
(1961) după Italo Svevo — Senilitate. Patima 
irepresibilă a unui barbat pentru o femeie de 
moravuri ușoare, precum şi caruselul relații- 
lor erotice (Emilio o iubește pe Angiolina, 
aceasta trăiește, printre alţii, cu prietenul lui 
Emilio, care, la rindul iui, este iubit de sora 
lui Emilio) fixează coordonatele tematice ale 
întregii opere semnate de Bolognini, în care 
rafinamentul . coloristic si scrupulozitatea 
restituirilor scenografice se înscriu pe linia 
esteticii viscontiene. 

O notă aparte in această retrospectwa a 
ecranizărilor italiene de marcă o aduc Încur- 
cătură blestemată de Pietro Germi si Un bur- 

mic, mititei de Mario Monicelli. Primul 
este un film de factură polițistă. un film fara 
mari ambiţii, dar făcut de iscusitul profesio- 
nist care a fost Germi. Cel de-al doilea — o 
comedie tragică a cărei principală perfor- 
mania este recitalul actoricesc dat de Alberto 
Sordi într-o ipostază inedită. El interpretează 
rolul unui modest funcţionar aflat în pragul 
pensiei care se sträduieste să-şi chiverni- 
sească băiatul nevoinic, dar cind planurile 
par a se implini. moartea stupidă a fiului îl 
“transforma într-un maniac obsedat de räzbu- 
nare. Renuntind la obişnuitele sale ticuri si 
trucuri, Sordi tace dovada unei neaşteptate 
sobrietäli şi a unei nebănuite forte dramatice. 

Prin importanţa filmelor si a realizatorilor 
lor, această selecţie de filme italiene mai 
vechi şi mai noi poate fi trecută în contul re- 
cuperärilor culturale ia care ne obligă ieșirea 
noastră din lunga noapte a neinformarii si a 
dezinformării. 


Cristina CORCIOVESCU 


Regizor mare: Monicelli. distribuţie mare: 
Liv Ullmann Catherine Deneuve 


C. italienii nu e uşor niciodată pentru ca. 
as spune. la ei neobisnuitul e obişnuit, criza 
este condiţie firească (altminteri nu s-ar fi 
ivit. probabil, nici Machiavelli în Toscana lui 
medievală şi în criză perpetuă ca de altfel şi 
in lumea franceză şi cea germanică a vremii. 
cărora el le-a dedicat meditatiile sale istori- 
co-filosofice. Nu el a elaborat o filosofie a 
puterii?). Lor li se datorează dozajul duice-a 
mar, veselul trist. comicul tragic şi aşa ma: 
departe. Particularitätile acestea dau ceea ce 
s-ar numi: dimensiunea italiana. Si spun cele 
de mai sus pentru că aceasta saptamina dé 
film care a avut loc la Bucureşti — şi care a 
adus în minimum de timp, maximum de pre- 
zentä cinem rafică italiană: Fellini. Scola. 
Monicelli, Bertolucci, Cavani. Avati, Nuti — a 
avut loc pe o imagine de fundal creată incă 
de acum doi ar de criticul Grazzini care ne vi- 
zita şi continuată sau reafırmata anul acesta 
de alt critic de notorietate, Micicche (a se ve- 
dea $i relatarea alăturată în privința prezenţei 
acestuia la Bucureşti) ambii subliniind carac- 
terul de inexorabilă intrare in criză gravă a 
filmului italian. Paradoxul! face că şi exceptio- 
nala prezenţă pe ecranul nostru a filmelor de 
mai sus (exprimind apogeul acestei arte) ca 
şi alarma celor două voci critice recunoscute 
— să fie. ambele reale. să fie cele două ipos- 
taze ale cinematografiei italiene de astăzi. 
Toti realizatorii aflați in acest grupaj sint intre 
50 şi 75 de ani iar, asa cum sus critica 
italiană, generaţia tinárá încă nu-i anunţa pe 
cei ce vor prelua flacära. Märturisesc. cu oa- 
recare spaimă în voce — după ce am văzut în 
anii trecuţi la festivalul de la Veneţia o sec- 
fiune dedicată filmului facut de tinerii ci- 
neasti italieni — mánurisesc că alarma are o 
~ bună parte de dreptate. Mai ales cind vezi ce 
face seniorii cinematografului italian. 

Gala de la Bucureşti a stat — după opinia 
mea — între două coperte: La voce delia Lu- 
na al lui Fellini si Familia lui Scola, între o 


— s-a produs: la 20 ianuarie, 
Fellini a implinit saptezeci de ani. Pentru ca 
mediat dupa aceea, in februarie, să-şi Ono- 
feze jubileul cu un nou film, Vocea lunii (Le 
voce della Luna), pe care, la foarte scurt timp 


meditaţie despre sensul vieții şi un fel de räs- 
puns, involuntar desigur, pe care i-l da Scola 
prin afirmarea valorilor vieţii de familie, ale 
celulei sociale rezistentă la şocul amenințării 
care ia forma confuziei şi haosului în lumea 
de astăzi. Fac această afirmaţie gindindu-ma 
şi ta filmul lui Scola de anul trecut ce pare sa 
continue acest sondaj în zona instituţiei fa- 
miliale, filmul Che orè e?. 


De la Amarcord încoace (o chintesenta a 
maturității sale cum s-a spus: apar aici me- 
moria afectivă, visul, fantezia, poezia, dar şi 
realitatea şi mistificarea) Fellini îşi amintește, 
pare că işi face bilanțul dar nu sub forma 
unor certitudini contabile ci sub aceea de în- 
trebări formulate, deloc pe ton grav, dar în 


mod sigur incitant, räscolitor. O face gindin- ` 


du-se la valorile morale și sociale şi Orașul 
Semelor, și Vaporul merge Sei depre își 
Ginger și Fred (proiectat recent şi la televi- 
ziunea noastră, proiecţie care a trezit un inte- 
res cum puţine filme au darul s-o facă în pro- 
gramările tv) şi în interviul (socotit de unii un 
film aproape narcisist, după părerea mea fi- 
ind însă filmul care introduce o notă nouă, 
aceea a dialogului socratic al cineastului cu 
lumea înconjurătoare). Mai puţin dezinvolt ca 


ton dar premonitoriu ca adresă, Vocea Lunii 


conţine chiar o replică cu rezonanţă de me- 
mento: ceva din această atmosferă, din acest 
kitsch cotidian, vestește întoarcerea la salba- 
ticie. Îmi pare că Fellini nu mai glumeste, nu 
mai vrea să practice badineria. Primejdia se 
cheamă acum: alienare. Totul concură la a 
înstrăina pe om de om, a-l îniocu: prin imagi- 
nea omului masa, mai exact a omului dizolvat 
in mase. Este aici un personaj care aminteşte 
de însuşi cineastul care se adresează lumii 
spectatoare, personaj care de altfel şi sea- 
mână cu Fellini: este Gonelia, omul care se 
automarginalizează, obsedat şi speriat de tot 
ce vede. Le pune laolaltă doar faptul ca se 
înscriu cu note specifice pe panoplia aceste: 


de la premiera italiană. am avut privilegiul 
sa-l vedem şi noi, în deschiderea „Săptâminii 
filmului italian” (cu gala pe 16 martie). In ca- 
drut ediţiei de acum doi ani a aceleiaşi manı- 
festári culturale, putusem privi ŞI vaporul 
merge mai departe (E la nave va, 1982) şi in- 
terviu (intervista, 1987). iar noua noastră tele- 
viziune ,Jiberá" a programat acum citeva säp- 
jamină şi Fred (1986). Prin urmare, cu 
un strop de ici şi unul de colo, cinefilii bucu- 
resteni (nu mai vorbesc de fanii video!) au 
putut compune pe cont propriu imaginea „Ja 
zi“ a lui Fellini, imaginea „ultimului“ Fellini. A 
unui Fellini sexagenar şi, din ianuarie '90, 
septuagenar, Eheu! fugaces... 

Şi acum, Vocea lunii: „magicianul“ se dez- 
täntuie din nou! Verbul pe care l-am folosit 
nu e prea tare, căci in fața noastră se destá- 
şoară încă o dată, la cote adesea paroxistice, 
fantezia nebuneascá a marelui artist. Totul in 
acelaşi spirit de melancolică — sau tristă 
de-a binelea — clovnerie a senectufü ca si in 
creaţiile precedente. cele ale „ultimului“ Fel- 
lini, cum i-am zis. Am scris cu un alt prilej şi 
pe larg (in. Almanahul Cinema 1990) despre 
această etapă ,bilantierá” a operei sale — și 
nu voi să mă repet. Să spun — doar — că, în 
interiorul ei, Fellini dă impresia (cel puţin 
subsemnatul aşa simte) că merge din capo- 
doperă în eră, cu o constantă super- 
lativä, inaccesibilă seriilor sale mai vechi de 
filme, in care operele „de virf“ alternau cu al- 
tele „de trecere“. Artistul şi-a i 
acum — eu aș zice că din 1979 incoace, de la 
Repetitia orchestrei (Prova d orchestra) — o 
forţă de creaţie copleșitoare. miraculoasă, cu 


Fanny Ardant 
mult folosiți de filmul italian 


arte din peninsulă. Din păcate, nu poate fi 
vorba cred, de tendinţe ci doar de prezenţe. 
de prezenţe atit de preţioase, dar şi atit de 
singure... 3 

Veteranul acestui grup de cineasti, Mario 
Monicelli — cu studii de filosofie si istorie in 
formatia sa — a venit in film tot pe aria com- 
mediei all italiana. Filmul său, incomparabilu! 
sau film tragi-comic Marele război avea sä-si 
primească O binemeritată consacrare prin 

Leul de aur“ la Venetia, care l-a situat pe 
realizator pe treptele cele mai inalte ale aces- 
tei arte nu numai la el acasă. Mult mai tirziu, 
Cele doua vieţi ale iui Mattia Pascal (vazu! de 
noi intr-o alta gala, acum vreo doi ani) avea 
să tie o altă demonstraţie, de astădată a mo- 
dului cum se ecranizează o lucrare dificila 
cum este cea pirandelliană. Cu filmul din 
grupajul oferit în 1990 ia Bucureşti, Să spe- 
ram că va fi fetiţă, Monicelli face — cu o po- 
veste mică şi o distribuţie mare (Liv Ullmann, 
Catherine Deneuve, Philippe Noiret, Stefania 
Sandrelli şi regretatul Blier dar şi cu Giu- 
lianno Gemma) o demonstraţie de virtuozi- 
tate cinematografică imbinind arta naratoru- 
lui prin imagini cu aceea a dirijorului de ac- 
tori. Nota comică dar şi una de nostalgie, vi- 
vacitatea dar şi gravitatea, dezinvoitura dar și 
profunzimea, iată corzile pe care cintă Moni- 
celli. Şi o notă surprinsă si la Scola, şi la 
Avati ca să nu mai amintesc iarăși de Fellini 
— acea grijă pentru o întoarcere spre valori 
traditi „ spre căminul familial, spre tot 
ceea ce nu trebuie uitat, nici prapadit, nici 
1 g ... Trecutul tuturor şi al fiecăruia în 
parte. 

Mă gindesc câ dacă am fi intilnit pe ecra- 
nul acestei şi pe Ermano Olmi si pe fraţii 
Taviani am fi avut cam toatä panoplia incon- 
fundabilei valori pe care o contine cinemato- 
graful peninsular. Am avut — ca o surpriza 
bună şi de ultima oră — pe ultimul Berto- 
lucci. 


adevărat de „magician“. Dupa pärerea mea 
(si dupa cum am incercat sa arät in eseul la 
care am trimis), sursa acestei fabuloase vita- 
litati e tocmai perspectiva „rezumativä“ şi „fi- 
losoficä“ a virstei a treia Fara să piardă ni- 
mic din nonsalanta lui de „copil teribil” al ci- 
nematografului, Fellini a adăugat in ultimul 
deceniu un fel de intuitie profunda a specta- 
colului vietii, asa cum li se infätiseazä el nu- 
mai bätrinilor circari, care ştiu totul despre 
lume şi viata si continua sá rida larg in arena, 
chiar dacă prin colţul ochiului se prelinge o 
lacrimă... 

Pentru a-mi ilustra ideea. aleg pentru acest 
articol o singură trâsâtură comună a operelor 
„ultimului“ Fellini, si anume ipostazierea au- 
torului însuşi, „absorbirea“ lui în ficţiune. asa 
cum în cite un tablou de altădată se ivea. in 
colţ, chipul pictorului. Nu doar o dată. ci in 
aproape toate filmele din ultimul deceniu aie 
lui Fellini, m-a frapat acest fapt: protagoniștii 
au început să aducă efectiv — ca figură, fi- 
zionomie, pieptänäturä — cu autorul! Am 
semnalat asemănarea în ceea ce-l priveşte pe 
Orlando. „cronicarul“ din ŞI vaporul... Am 
descoperit dintr-o dată același lucru în Gin- 

şi Fred, revăzindu-i la televizor: în rol de 
ătrin dansator de revistă, Mastroianni apá- 
rea cu o compoziţie capilară specială, diferită 
de „naturalul“ lui binecunoscut: avea părul 
mai lung decit de obicei şi puţin ondulat. ră- 
rit in fata, retras de pe o frunte care s-a tot 
extins în sus... E chiar Fellini, nu alta! După 
un an, în interviu, „magicianul“ a trecut în 
persoană pe ecran. cu chip şi nume, fără 
mască. lar în nou-nouful Vocea lunii, se ipos- 


— Noiret: 


Cindva opera cineastului astăzi septuage- 
nar va dobindi o altă dimensiune și va deveni 
probabil. imaginea deloc ei grt a unei 
lumi care n-a reusit sä-si vada propriul chip 
in artä si nici sä-i audä vocile. 

Scola, mai tinár cu vreo zece ani decit Fel- 
lini, are unele date comune cu el daca n-ar fi 
sä amintim decit debutul tot la reviste umo- 
ristice, la practicarea gazetáriei, apoi a sce- 
naristicii pe care o practică de altfei și astăzi. 
în familie, cáci şi fiica sa a debutat anul tre- 
cut ca scenaristă la Che ora e7) După aceea 
adoptind fimul ca realizator, Scola adoptă pentru 
© bună bucată de vreme şi tonul commediei all- 
italiana ca să evolueze spre o drama a senli- 
mentelor. Câeva filme ale sale — 


asupra ultimilor treizeci de ani in Italia) apoi 
neuitatele Terasa, Noaptea ne 
pre începuturile revoluției franceze) si in spe- 
cial Ballando, ballando (o alta privire retros- 
pectivá, de astadata peste o jumatate de se- 
col). ne conduc spre acest moment de „cine- 
ma-Scola" — alt fel de a fi alarmat de prezent 
si incercind sá se adreseze lumii sensibili- 
zind-o, facind-o să-şi redescopere, cu emo- 
tie, emotia umaná, dimensiunea perená toc- 
mai in acele sentimente date uitärii, poate 
chiar dispretuite: mica energie afectivä a fie- 
căruia, virtuțile omului obișnuit pe care Ci- 
neastul îl ridică la rangul de mit existenţial. 

Aici aş fi tentat să-l asociez şi pe Monicelli. 
dar vreau så fac mai intii o digresiune spre a 
märturisi neadaptarea subsemnatului la titu- 
latura sub care a fost înscrisă gala şi anume 
aceea de „Ultimele tendințe ale cinematogra- 
fiei italiene”. Nu cred că este vorba de ten- 
dime — care ar presupune o mişcare şi chiar. 
o modalitate de discipolat, ci este vorba de o 
prezenţă puternic individualizata, a unor mari 
personalităţi artistice. Despre Ultimul im- 
părat s-a vorbit şi s-a scris atit, chiar y la 
noi. Mă întreb — fără nici o intenţie minimali- 
zatoare ori polemică — mă întreb dacă Fel- 
lini, cu întreaga sa operă cinematografica a 
primit patru „Oscar'-uri iar Bertolucci „nouă 
cu un singur film (Ultimul impärat), mă întreb 
dacă nu cumva inseamnă aceasta apariţia 
unei tendințe? (Aceea de a face film hollywo- 
odian?). 


Mircea ALEXANDRESCU 


taziază într-un cuplu de personaje. dintre 
care unul — iarâşi — aduce ca figura cu el 
însuşi: e bätrinul Gonella, fostul prefect al 
oraşului. care rätäceste pe sträzi şi nu se 
stieste de nimic. se urcă pe furis într-o ma- 
sina ministerialä, de unde va fi extras — fi- 
reste — cu mare scandal, apoi urca la pupi- 
trul unei discoteci turbate si începe sá vor- 
beasca la microfon pina cind, smuls si de 
acolo, e aruncat jos. pe ring, unde zgomotul 
se suspendä ca prin farmec si el, bufonul in- 
cáruntit, dă tinerilor nebunatici din jur şi lu- 
mii intregi o lectie de vais, de plutire poetica 
şi tristă... Fellini se priveşte astfel in oglindă, 
în oglinda ghidus-deformatä şi totodată dra- 
„ a 22 sale „de 8 
te“, vaporul merge departe, Ginger 
Fred, interviu, Vocea lunii devin — atunci — 
un fel de... Secvenje pentru autoportretul bă- 
frinutui circar! 

incă două vorbe, despre un anumit glob 
enigmatic din filmele lui Fellini. in finalul Re- 
petitlei orchestrei, peretele bisericii era sfari- 
mat de balansu! unei bile enorme, cenușii, 
„hermetice“: nu puteam sti exact ce semni- 
fica, de unde vine, de ce amenintä lumea. In 
Vocea lunii, regăsim ideea sferei uriaşe, inva- 
luite într-o aura mitică şi mistică: e chiar 
luna, capturată şi ancorată la sol cu groase 
funii. Giobul ei străluceşte orbitor. simboli- 
zind o dată in plus magia bätrinului artist, 
singurul — nu-i aşa? — care putea indräzni 
sá mute de pe cer astrul nopții, al dragostei 
şi al nebuniei. aducindu-! aici. printre noi, pe 


Pämint... 
ion BOGDAN LEFTER 


Dupä cinci ani, 
din nou de vorbä cu revista noasträ: Alexa Visarion 


Nesiguranta este acea forţă 
care ne obligá sá incercám 


Hi 
i 
| 

i 
N 
FE 


: 
i 
i 
z 
i 


$i 
21 
i 
i 


a sufletului, a minţii, a forţelor fizice şi intelectuale. au simţit 


„Atitudinea artiştilor participanţi la Revoluţie n-a fost o 
improvizație de moment, implicarea lor în evenimente a fost 
rezultatul unei acumulări de -protest, 
revoltă şi forţă explozivă care s-a manifestat atunci.“ 


unii dintre noi au socotit că e bine sá se întoarcă la .vatra" 
pentru că acolo putem exprima mai bine ceea ce gindim 
Am socotit că pentru mine e important să incerc să continui 
un drum — început exact în urmă cu 20 de ani — care imi 
dă o şansă de a träi și de a mă înțelege. 


— Deci nu va exista un moment de ruptura... 


existá o fascinatie fantasticá a puterii, o atractivitate care 
zgindäre și pe cei mai sceptici. Bineinfeles că această intrare 
in marea arenă care puiseazä de vitalitate și necunoscut ca- 
pata la un moment dat o aură artistică. Politicienii sint 

actori ai unui timp care îi joacă, îi implică si apoi ii elibe- 
rează din funcţie. Eu m-am intors la teatru neștiind. în clipa 
intoarcerii, câ o revoluție zdruncină temeliile fiecăruia dintre 
noi şi că balansează, mai ales la inceput, acest echilibru fra- 
gil dintre viață şi arta. Teatrul a fost o armă serioasă de naş- 


= Ion Caramitru, Valeria Seciu si Liviu Rozorea in Înainte de tăcere — o interesantă lectură a lui Caragiale 


că, această explozie a libertăţii poate fi continuată doar 
atunci cind se găsește un drum responsabil al energiei vitale 
E cá pentru aceastá responsabilitate este nevoie consti- 

tá în primul rind și in al doilea rind de disciplină. Stind ati- 
tea ore in fostul sediv al comitetului central, am vazut oa- 
«meni, scene, eliberarea unor tensiuni. am văzut chiar dincolo 
de primul nivel al percepției, pot spune că am vâzut acele 
meandre ale sufletului omenesc prezente în momentele de 
mare intensitate. Avind „textul“ si .subtextul în față am vă- 
zut — și subliniez acest am văzut — pentru că lucrurile nu 
erau intotdeauna vizibile. am încercat să descopär al doilea 
nivel al semnificatiilor şi cred*cá prima concluzie care m-a 
îndemnat să mă intorc la teatru a fost aceea că evenimentele 
au o desfășurare dar semnificarea lor va veni mai tirziu 
Deci, nedorind să fiu un incurcá-lume într-o amplă tensiune 
de desfășurare a energiei umane, nedorind să fiu un artist 
ce-și schimbă posibilitatea de manifestare a aptitudinilor, 
dorind sá râmin în domeniul artei, am socotit că este nece- 
sar ca profesioniștii, cei care se ocupă de mult timp cu inte- 
legerea politicii, trebuie sá se intilneascá si să găsească, în 
foiosul poporului, un drum pentru viitorul ţării. Cred ca şi 
artiştii care au rămas în conducerea organismelor politice 
nu fac altceva decit să încerce să-și definească mai bine ati- 
tudinea artistică pe care filmul, teatrul românesc, literatura 
română, au avut-o și înainte de Revoluţie. Atitudinea artiști- 
lor participanţi la Revoluţie n-a fost o improvizație de mo- 
ment, implicarea lor în evenimente a fost rezultatul unei cu- 
muläri de protest, revoltă şi forță explozivá care s-au mani- 
festat atunci. Responsabilitatea si conştiinţa artistică au fu- 
zionat cu responsabilitatea si conştiinţa revoluționară. Apoi 


— Nu. În ultimii gapte-opt ani am fost întrebat, mai priete- 
neste sau mai violent, de ce am lucrat mai mult în strairia- 
tate. Unii au socotit asta o evadare, alții o strategie. Am avut 
surpriza să-i aud pe unii colegi de la teatrul „Giulești“ reco- 
mandindu-mi să stau în „rindul doi“ din cauza îndelungatei 
absente. Gindirea şi modalitatea mea de dialog cu lumea si 
cu omul, dorința de a menţine un dialog ináuntrul meu și in 
afara mea, n-au suportat modificări esenţiale. Un singur lu- 
cru s-a schimbat: acum pot să susțin acest dialog in mod ta- 
tis. Eu nu m-am schimbat in raport cu Revoluţia, cum nu 
m-am schimba! lucrind in străinătate. Lucrind in America, in 
Suedia. in islanda, in Uniunea Scvietica, eu nu m-am adap- 
tat altor culturi, ci am râmas fidel structurii mele care apar- 
tine culturii româneşti. Nu există o nouă definitie a mea, ci o 
continuitate. Important este ca un om care define un adevăr 
şi s-a luptat pentru el prin toate meandrele vieţii sá incerce 
acum să ducă acest adevár pina la ultimele consecinţe. pen- 
tru el în primul rind. pentru că, dacă sintem sinceri cu nor 
înşine. pulem spune ceva despre adevărul lumii. Deci. im- 
portant pentru mine a fost să încerc, la un moment dat, să 
nu fiu cel care participă la evenimente, ci acela care le „ci- 
teste". Concluziile inca nu s-au definit înlăuntrul meu dar ele 
au apărut intr-un scenariu de film care porneşte de la o 
piesă de lon Bâieșu. Am refácut acest scenariu refuzat altá- 
dată, nu încercind să-l adaptez evenimentelor, ci adincindu-i 


semnificaţiile. El se intitulează Vinovatul. Deci, nu vreau sa- 


mă situez in afara evenimentelor, ci in înțelegerea lor pentru 
om și lume. Nu m-a interesat coordonarea lor spre putere 
Pentru mine puterea reprezintă un obiect de studiu, de me- 
ditatie si nu o tentatie privind participarea la ea. Recunosc. 


tere a conștiinței, a determinat mereu apariţia unei atitudini. 
Bineinteles că și cîteva dintre filmele românești, nu foarte 
multe dar foarte profunde, au ținut vie această torta a liber- 
tatii, acest ideal care nu a putut fi strangulat. Cinematogra- 
ful ar fi putut face mult dacă el ar fi fost lăsat măcar ca tea- 
trul, adică daca supravegherea ar fi depins numai de o 
anume zonă administrativă. Cum insă și ultimul film era con- 
dus de la cabinetul doi, nu se accepta ca imaginea filmicá sa 
fie investită cu sensuri care ar fi putut renaşte și dezvolta 
conştiinţa. Nu e vorba câ cinematograful nostru a dus lipsă 
de talente, ci de faptul că el a fost mult mai terorizat decit 
teatrul de dictatură. Pentru mine, cel mai important ar fi 
acum să nu se fi murit degeaba, adică să fac cele cinci-sase 
filme pe care mi le doresc de mult timp. Poate aceste filme 
se pot realiza in condiţii artistico-organizatorice normale. 


— Pentru că am ajuns cu discuția aici, credeţi că Decre- 
deplina 


tul-lege din februarie, care autonomie a 
cin afiei, işi va manifesta repede consecințele bene- 
tice în artei? 


— La ora actuală, in Romania, se încearcă in multe domenii 
implinirea unor deziderate care au fost multă vreme sub câl- 
chul teroarei. Toate ideile mi se par minunate. Problema 
‘este cine le implineste şi cum se selectează intr-un climat de 
libertate valoarea de nonvaloare. Decretul susține o idee im- 
portanță, aceea a autonomiei. Problema este cum se reali- 
zează această autonomie, şi dacă noi avem capacitatea, 
adică fiecare membru ai acestei uniuni de creaţie care s-a 


născut, Uniunea Cineastilor. sá aibă puterea sá ajute fara să 
incurce. Adică să putem să ne implicäm cu adevărat in acti- 
vitatea care inseamnă dezvoltarea filmului românesc şi în 
același timp să nu impiedicám activitatea cu A mare a breslei 
importantă e, cum spuneam, selecţia. Din acest punct de ve- 
De împreună cu unii dintre colegii mei am fondat Societa- 

de Cinema din cadrul Uniunii Cineastilor. Ea 
ate condusä de Mircea Daneliuc — presedinte, avind ca vi- 
ce-presedinti pe Stere Gulea şi Petre Sálcudeanu. Initiatá de 
citiva dintre colegii mei. aceasta societate işi propune o se- 
lecţie după criterii artistice riguroase. Ea nu se conturează 
ca o frondă faţă de Uniunea Cineaștilor, ci isi caută un drum 
propriu specific creaţiei filmului de ficțiune. Bineinteles că 
bro? idee minunata poate fi distrusá de lipsa de experientá 


` — Vorbind de lipsa noastră de experiență, faptul că 
tucrat in alle ţări nu vă sugerează idei pentru un alt stil 
lucu în cinematograful nostru? 


= ce. 7 este important de relevat este a expe- 


două burse Fulbright. dintre care una in domeniul filmului, 
că am lucrat ca profesor sustinind un curs de regie de film 
wr cu Dad o ego co B CON S di m puan- 


poarte, nelimitindu-se în planul viziunii. Dacă cinematogratui 
se opreşte numai la expresia cinematografică si nu este un 
„tratat“ lat" filosotic privind raportul individ-existenta nu face alt- 


foarte amplä a studiului, analizei. Am încercat intotdeauna 
să forez cn mai adinc, pe mine mă interesează abisurile, po- 
sibilitatea aducerii la suprafaţă, prin expresie cinematogra- 
fica. a întrebărilor. Am văzut că marii creatori ai lumii au te- 
usit să aibă o sursă unică de inspirație. lată, Bergman şi-a 
definit-o numai acum, la bătrinețe: teatrul lui Strindberg În 
opera lui Bergman sint variante — desigur, încărcate de ori- 
ginalitate — ale acestui univers strindbergian care este în 
același timp un univers nordic si un univers uman valabil 
oriunde. Mam dat seama că trebuie sá apeläm la sursele 
noastre, dar în acelaşi timp să nu ne risipim. Extensia se 
face intr-o arie problematică şi nu in una tematică. E foarte 
greu să spui ce ai inyälat în străinătate. Cred ca pot să inje- 
leg mai multe privind raportul dintre producător şi creator, 
cred că pot să vorbesc despre acea instabilitate care există 
în timpul filmării și care, pentru mulți membri ai echipei de 
filmare trebuie să fie de fapt certitudine. pips E Re mer 
bil în tine trebuie să devină o forță de captare a iei ce- 
lorlalti. Aratind filmul de săbii unor ori 
de la Hollywood am discutat foarte mult des i 
interesa și ceea ce nu. Din aceste discuţii 


vor putea îndeplini toate dezideratele. Eu ştiu 
încerc totul dar in același timp știu ca nu 


ee eg cinematografía noastră se află in plină recon- 


Saeed ano, 


— Cred ca lucrul cel mai firesc este ca noii profesori de la 
institut, care sint valori ale cinematografului nostru, sá tie la- 
sati să greseascä. Ei vor învăța drumul naşterii şi definirii ti- 
nerelor talente odată cu tinerele talente. Trebuie intelesi 
atunci cind greşesc pentru că există o greşeală care aduce 
mai mare folos decit o realizare care strangulează. Aceşti 
oameni trebuie să-şi definească o metodă prin cunoaşterea 
metodelor generale care sint viabile în lume și in acelaşi 
timp prin selectare în raport cu personalitatea profesorului. 
Şi cred că profesorul trebuie să fie o personalitate. Să soco- 


inghititorul de săbii , o puternică 
parabolă a conflictului dintre 
artă şi forja brută, cum aprecia 
regizoi american Kris Malkiewicz. 


(Victor Rebengiuc) 


Leopoldina Bálánufá si Mircea Albulescu in Înghiţitorul de săbii 


tim primii trei ani după Revoluţie perioadă de experimentare, 
să läsäm profesorii să-şi selecteze studenţii asa cum vor. Ei 
au nevoie de o libertate neingrădită de nici o regulă admi- 
nistrativă. E nevoie de o confruntare periodică a profesorilor 
şi a studenţilor cu met de predare şi descoperire a ta- 
lentelor din toată lumea. In cadrul atelierului de creaţie, stu- 
dentul trebuie lăsat atit de liber inch să fie constrins de va- 
loare. 


— Nu putem inchela convorbirea fără sá ne 
ceva despre filmul „Ziditorul“, ie copil ou eee: A ea 


— După ce am facut Înainte de tăcere, am fost întrebat de 
directorul de atunci al casei de filme, ton Bucheru, ce as 
vrea să lucrez în continuare. l-am răspuns că aş incerca un 
film după mitul Mesterului Manole. Deci, scenariul şi decu- 
pajul pentru Ziditorul au fost predate in 1978 la Casa de 
filme nr. 1. Multă lume a apreciat că in demersul filmului e o 
posibilă cale de împlinire a spiritualităţii româneşti dar ni- 
meni nu indráznea să trimită scenariul „mai sus“. Vedeți, era 
vorba de construirea unei biserici. Ba Chiar, un coleg a scris 


data. Acum e momentul să se facă filme de suflet şi incerc 


„E nevoie de o confruntare 
dentilor cu metodele de pr: 


riodica a profesorilor si a stu- 
are şi descoperire a talentelor 


din toată lumea. În cadrul atelierului de creaţie studentul tre- 
buie lăsat atît de liber încît să fie constrins de valoare.“ 


— E bine că ati amintit de Penciulescu. L-am văzut de cu- 


terea să apară in fata studenților. Nobletea si generozitatea 
lui au fost intotdeauna la aceeaşi intensitate. studenţii au 


rează multiple sensuri ale vieţii, creind chiar viața. Este ele- 
mentul de bază. Färä fiinţa vie a actorului eu n-as şti să fac 


că structura mea înțelege structura actorului. Probabil câ 
sint, într-un fel, un actor nerealizat. Pentru mine, actorul 
este ființa fericită care are posibilitatea să aibă mai multe 
vieţi. Nefericirea lui este că poate să şi-o piardă pe a sa pro- 

prie. Eu incep intotdeauna prima repetiţie cu actorul — la 
Het sau pe platou — cu aceasta frazä: .voi puteti fi Dum- 
nezeu”. Actorii iubesc regizorii care-i solicită. Relaţia mea 
cu ei este una conflictuală, e mai aspră atunci cind nu sin- 


Pentru mine arta perfectă e muzica: poți face orice cu opt 
note. 


cu multă frică. atit datorită dificultății translärii cinematogra- 
fice a mitului dar şi din pricina provizoratului industriei 
noastre de film. să găsesc un drum spre acest vis al meu. 
Mentionez că nu e vorba de o ecranizare a baladei, nici a 
unei piese de teatru. E o versiune ce incearcă să capteze în 
tema creaţiei prin jertfa de singe nelinistile, obsesiile, patima 
ce viețuiesc în mine. Din cele 265 de variante ale baladei 
existente in România cit şi din sursele existente in straina- 
tate am extras un drum nesigur atit tru eroii fiimului cit 


rii unui concept de creaţie. n că necunoasterea are 
multe cai cunoscute și ca valenţele tragice care-l mistuie pe 
erou trebuiesc implinite sau mai bine zis deschise în viitorul 
fiim. Cu acest film incerc sá pun în discuţie un testament ai 
artistului privind utilitatea mistuirii. fiinţei lui in creaţie. 


— Vă mulțumim pentru interviu și vă dorim să vă mistulti, de 
acum înainte, în filmele pe care năzulți sá le faceţi. 


Convorbire realizată de Dana DUMA 


ALEXA VISARION-BIO-FILMOGRAFIE. Locul si data nas- 
terii: Botoșani, 11 septembrie 1947; Studii: IATC „I.L. Cara- 
gale", secţia regie teatru, clasa Radu “Penciulescu; absol- 
vent in 1971. 

Este regizor la Teatrul „Giulesti” 

Dintre spectacolele de teatru montare în tara: „Cartofi prá- 
jip cu orice”, „Procurorul“, „Năpasta“, „O noapte furtu- 
noasá”, „Woyczek“, „Trei surori“, „Meșterul Manole“. 
FILMOGRAFIE: 1978 - inainte de tăcere; e 1981 - inghift-. 
torul de sabil; e 1982 - Năpasta; e 1985 - Punci gi de la ca 
pat 


“= 


uJ 
a 
N 
CC 
LU 
> 
Z 
u 
> 
< 
CC 
> 
Lu 
= 
= 
oc 
= 
O 
YN 


Aceste filme ne reprezintá la Festivalul international 


Cota zero 


Breack-dance 
la Poiana Rusca 


$ utina istorie nu poate lipsi, cred, astăzi, din cronica 
unui film documentar „de ieri“ m Cota zero de Lauren- 
tiu Damian. Numele regizorului a reținut atenţia criticii încă 
din anii studenţiei şi îndeosebi după filmul său de diplomă, 
intitulat — deloc intimplátor — Ciné-vérité cu Magda Catone 
și Ecaterina Nazare. Nu ştiu (n-am știut niciodată) dacă acei 
um de diplomă s-a născut greu sau ușor. Dar ştiu bine (am 
acumulat multe dovezi in anii — destui! — care au urmat) că 
toate filmele documentare pe care regizorul le-a realizat sau 
leza proiectat in continuare la studioul specializat au avut de 
înfruntat dificultăţi ieşite din comun, s-au născut, cind s-au 
născut, cu mare greutate. Nu mă gindesc desigur la „chinu- 
rile facerii“, care — mai ales la un regizor foarte exigent cu 
sine, cum este și Laurențiu Damian — pot fi, la rindu-le, ie- 
site din comun sau pur şi simplu normale. Este vorba despre 
obstacolele intilnite în cale. Să itulăm. 


Vedem în această primăvară, filmul lui Laurenţiu Damian, 
Cota zero, care şi-a ispășit doar o infimá parte din pe- 
deapsa pe viață”. A j : 

Putem aprecia de visu vinovăția adevărului. Pe ecran se 
desfășoară o zi din viaţa unui șantier afiat la „cota zero”, o zi 
— să-i zicem — a unui nou inceput de lume. Metafora are 
girul realităţii. Picotind de somn în fapt de ziuă, picotind de 
somn în fapt de noapte, oamenii de pe ecran aduc cu ei — 
între ile” filmului — fiorul unei zile de muncă. Sint 
po a 


vină. La capătul zilei de muncă, oamenii așteaptă intilnirea 
cu ei înșiși pe micile ecrane. imaginile „filmului din film” sim 
o fereastră spre altă lume. Spre ce fel de altă lume? Televi- 
zorul (sau „ecranul minţii”, putem să-i zicem cum vrem) de- 
rulează imagini într-o m ga seacă și. solemnă reluată 
cu obstinatie: lupte aprige in Namibia, un mare scandal la o 


taculoase, ore decit ziua de munca a celor din Poiana Rus- 
tact şi 
(de la televizor, de pe ecranul minţii) vine gi clipa întilnirii cu 
ei înșiși a muncitorilor de la „cota zero": frazele devin stere- 
otipe, imaginile la tess omy sint studiate, aranjate, mon- 
tate. Ajunsese și t nea la cota zero. Dar noi speciatorii 
i apatul unei zile de munca normale (normale?) 
din Poiana Ruscäi, aveam in fata, la ora deznodämintului, un 


tabiou real — neinfrumusetat, neuritit al „inceputului de 
lume“. Își poate propune filmul documentar misiuni mai ge- 


neroase 
Călin CALIMAN 


Va veni 0 Zi 
Joc secund 


. în 1985 cind a fost realizat, filmul s-a numit Într-o zi 

ca oricare alta — titlu adecvat primului strat de semnificații: 

fapte de muncă gi viață dintr-o unitate model, principii 3 
or izare ra. 


idealuri la a căror generali se 
Acum, în 1990, cînd filmul a primit de difuzare”, se 
cheamă Va veni o zi — „viitorul de aur“ odată desconspirat, 
timpul verbului din ti u face decit să-i întărească intenţia: 
Aberatia unui sistem armat cu bune in- 


revelarea aberatiel. 


Aparent, nimic ieșit din comun. Un subiect frecventat ası- 
duu în ultimii ani: producția avicolă. „Materia primă“ se 


\ in eroice. Regizorul sugereazä cu 
ostentatie eroismul cotidian. În „filmul din film” ~ 


oferă documentaristului în stare brută, „mintea“ (scenariul și 
” (imaginea Otto gern 


trindu-se in parametrii stricti ai realității înregistrate, conte- 
rindu-i însă pondere metaforică. La enuntarea temei, ecranul 
propune imaginea superbă a unui ou — oul primordial! care, 
filmat in fiou, trimite cu gindul la piatra filosofalä. Repetate_ 
travlinguri 8 culoarele cladirii (avind fatada 
asemeni scheletului păsări!) instituie treptat o subte- 
rană angoasă. Prin intermediul comentariului liderului ce 
despre colectivitatea umană pe care o conduce 
bunăstare, ci si despre „mentalitatea curcanilor“ din 
întreprindere se insinuează cu fin sarcasm un raport 
echivocă similitudine — ordinea şi disciplina sint imperati- 
vele categorice, unanim atit de om cît și de blinda 
Meleagris gallopavo. Esen e „Să nu te gindesti la ce-a 
fost, nici la ce va fi!" și atunci mecanica socială isi va face 
datoria clipă de clipă, zi de zi, în labirintul resimţit de altfei 
ca atare de muncitoarele sexatoare care a: 
ductiei optime separind cu viteză fantastică puii abia iesiti 


8 


a noii arar intrá si muzica, chiar dacá nu-i 
obligatoriu sá fie injeleasä: „important e sá se asigure un cli- 
mat propice“. Coloana sonoră a filmului (Radu firescu) 

leazá binecunoscute ituri erdi, Beetho- 


grupa mică. 
Perturbarea sistemului poate. surveni oricind: controlul 
scapă de sub control tocmai cind e mai bine controlat. Ast- 
fel realitatea 8 absurdul. Sau poate că absur- 
dul a ajuns sá .. realitatea... 


tins COROIU 


Panc 
Dreptul la speranţă 


genul spre care cineastul se îndreaptă; eseul filosofic. 
Primul cadru al scurt metrajului Panc (scenariul și regia 
Sabina Pop, imaginea Ovidiu Miculescu) aduce în plan apro- 


ruptă, par: 
zatie de neliniște care transieazá treptat spre o tristețe 
finită. Această comentatä de citeva măsuri t te 
bey — nn infini- 
geometrice paralele care se la 

infinit” cu destinele ale oamen 

O trupă de șase actori — mi-ar place să-i numesc naivi, ca 
pe pictori, ru că trag sevele din aceeași sursă — 
unită prin j . 


consătenii lor. Răspunsul l- A ai Steh Las. bide 
i lor. au 5 
ranjá şi faptul că nu au trait buni doar să ducă 


ă feluri: permanenți, cei de-acasă, din 

în 71 sau la festivaluri locale. 

Cei mai ades, pe parcursul filmului îi vedem pe arti 
agez 


locul in 
turisire a lor care spune că şi-au c 


şi ceilalți dreptul la speranță. : 
Plouä și mica trupă adăpostită sub glugi de plastic tran- 
sparent, înaintează pe uliţă, infruntind suvosiele de apa si 
noroiul. Vii mai amintiți pe Charlot mergind pe drumul 
nesfirgit al vieţii? 
De ce a fost oprit, ascuns in seifuri, amenințat cu distruge- 
rea la propriu, documentarul Panc? Dupä vizionare, motivele 


apar limpezi: intii şi intii filmul îndrăznea sá dea o replică 
imaginii oficiale a satului, cutezind să refuze edulcorarea atit 
de des impusă şi în scurt metraj. Apoi, fără emfazä sau exa- 
cerbare, fi să vibreze coarda tragismului cotidian, de- 
monstrind că țăranii din Panc — ca de altfel țăranii din in- 
treaga țară — nu cad prin tragism în fatalism ci au invätat să 
trăiască in el ca într-o stare normală. . 


leana PERNEȘ: DANALACHE 


Tocirea, 
dupä cinci ani 
de detentie 


l -a fost dat filmului lui Radu igazsag sá fie eliberat, — o 
„detenţie” de cinci ani, tocmai de cei cărora le este dedicat. 
Fără sacrificiul tinerilor noştri soldaţi. Tocirea n-ar fi ajuns 
pe ecrane. Nu merită să mai risipim acum cerneala intr-un 
pamflet împotriva celor care au condamnat pelicula. Nu se 
cade să coborim nivelul discuţiei tocmai cind este vorba de 
© asemenea curajoasă revendicare a culturii ca spaţiu firesc 
al cinematografului de animaţie. 

Tocirea este in primui rind ultimul film Nichita Stănescu. 
Poetul i-a încredințat tinărului cineast poemul cu același ti- 
tiu din volumul „Operele imperiecte“ si, cu puţine zile inain- 
tea morții, şi-a dat încuviințarea asupra ocio regizo- 
ral. Fără prejudecăţi asupra „artei a opta“. Încrederea lui Ni- 
chita s-a dovedit justificatá, căci Radu Igazsag a reușit ca ni- 
meni altul să traducă din „limbajul ingeresc al poeziei” în cel 
al cinematografului de animaţie. A tost ajutat desigur de ne- 
numáratele afinități ale celor două arte guvernate de legile 
fanteziei, dar zi de temeinica, nuantata cu tere a liricii 
stănesciene. infinitivul lung ales ca titlu conține metafora 
zguduitoare a intregului poem (si film), metaforä a destinului 
de jertfä tragică al soldatului. Mărşăluind in cadență so- 
lemná (foarte inspirat animat mersul personajului, cu obse- 
sive planuri repetitive), el se toceste pina la genunchi, pina 
la coaste, pina cind „pinä la sprincene orbea, o 
pina cind părul lui iarbă neagră era”. Radu igazsag nu se 
mulțumește să ilustreze un vers după altul cu desenele în 
mișcare. Prezentă $i in acest poem, imaginea calului alb 
apare in film cu semnificaţiile ei simbolice din întreaga lirică 
a lui Nichita Stănescu: sentimentul stingerii, inspiraţia poe- 
tică, comunicarea dintre regnuri. Variația bruscă a intensitä- 
tii luminii, efect atit de îndrăgit de poet, hi gases: 
valentui vizual. Oroarea de ilustrativism îl face pe 

'* oferită de poemul inspirator. De 


leg 
etui, ca și soldatul/ nu are viață personală“, 
alt poem pe care ni le amintește finalul filmului unde apare 
chipul lui Nichita. Vocea sa recitind tragic — incantatoriu, 
sporeste emotia evocarii. 
Plastica filmului atestä starea de familiaritate a lui Radu 


pers pro toto, 
o int afie, despre mo- 
mentele cruciale ale unui destin. Vibratia tragică a fiimului 
datorează mult și muzicii alese, un fragment al marșului fu- 
nebru din „Simfonia a Vil-a“ de Beethoven, completat cu o 
partitură scrisă de Serban Nichifor. Tocirea năzuiește și reu- 
geste să sugereze că poezia lui Nichita Stănescu este, așa 
cum spunea el, hemografie, „adică scrierea cu tine însuţi”. 


RADU IGAZSAG-BIO-FILMOGRAFIE 
Născut: Oradea, 1953 Studii: institutul de artă plastică 
„Jon Andreescu“ din Cluj: curs post. ar 
de animaţie la IATC. Filme: 1982 - Caligr 


national al filmului de animaţie de ia Hiroshima, 1985); 1984 
- Primul cintec; 1985 - Tocirea; 1987 - Pădurea cintă (in 


co-regie cu Zeno Bogdänsscu) si Cintecul lemnului, 7988 - 
Picnic muzical, |; 1990 - Nuca şi zidul. 


Orga; 1989 - 


TOCIREA 


pinä yr genunchi 


i se tocea, i se tocea 


pina la coaste 
i se tocea, i se tocea 
i se tocea 
pină cind 
pină la sprincene orbea 
orbea, orbea 
pină cind 
părul lui iarbă neagră era 
iarbă neagră era, iarbă neagră era. 
Un cal alb venea 
şi o păștea 
iha-ha, i-ha 
i-ha. 
Nichita STÄNESCU 


$ Presedintele Uniunii a fost ales 
Mihnea Gheorghiu. Presedinte 

al Centrului National al Cinematografiei 
a fost propus Petre Sälcudeanu. 


O Compozitorul Harry Maiorovici 


Celebrul roman „Porțile pădurii“ al scriitorului 
de origine română Elie Wiesel, laureat al Premiu- 
lui Nobel pentru pace, a stat la baza unui modern 
spectacol al Teatrului evreiesc de stat din Bucu- 
resti, în regia și dramatizarea lui Dinu Cernescu. 
Adaptarea unui dramatic episod din istoria celui 
de-a! doilea război mondial petrecut în timpul 
pogromurilor intreprinse de horthyști asupra 
evreilor români și maghiari din Ardealul de nord, 


a impresionat și printr-o viziune cinematografică 
datorată și partiturii de elevată ținută artistică a 
cunoscutului compozitor Harry Maiorovici, si el 
originar din Maramuregul natal al lui Elie Wiesel. 


Uniunea 


cineastilor 


din 


Romania 


La Sala Palatului a avut loc conferinta de constituire a 
Uniunii Cineastilor din Romänia. Deocamdatä vä prezentäm 
un reportaj fotografic (realizat de Victor Stroe): 1. Mircea Da- 
neliuc; 2. Savel Stiopul, Julian Mihu, Sergiu Nicolescu si Ada 
Pistiner, Mircea Toia, Radu F. Alexandru (in rindul doi); 2. 
Stere Gulea si Liviu Pojoni, Vivi Dragan Vasile (in rindul doi); 
4. Ilarion Ciobanu, Mircea Diaconu; 5. Dan Pita, Sorin Gara- 
gata, Serban Marinescu; 6. Manole Marcus; 7. Victor Reben- 
giuc; 8. loan Grigorescu, Fănuş Neagu, Ioana Crăciunescu, 
Colea Răutu, Ilinca Tomoroveanu, Stefan lordache, Serban 
Marinescu; 9. Constantin Vaeni, Dinu Tanase; 10. Mircea Mu- 
reşan, Geo Saizescu, Marin Teodorescu, Elisabeta Bostan. 


Robert Redford 


. 


>) 


eyt 


ILME 


) 


th. 
U 
O 
< 
a 
< 
Z 
9 
> 
< 
2 
< 
== 
E 
cc 
< 


La cererea 


Cu: Română era cunoscută in 
anii dictaturii ca unul din puţinele lăcașuri 
de cultură care au luptat şi au reușit să-și 
păstreze identitatea, promovind valorile 
autentice ale artei filmului. Ca atare, după 
Revoluţie, nu am avut de operat decit pu- 
fine schimbări în repertoriu. Din cele 13 
cicluri programate pina la sfirsitul stagiu- 
nii, am înlocuit doar două (cu aşa-zisă „te- 
matică istorică şi social-politică” — obliga- 
torii conform calendarului impus de fostul 
c. c. e. s.) — cu medalioanele cunoscufilor 
regizori Francis Ford ng (prezentäm 
in sfirgit Nașul, alături de oe 
sau Apocalipsul acum) si Martin Scorsese 
er de taxi in premiera, alaturi de 

ul vals sau Taurul furios). De ase- 
menes, am decis ca ciclul de bazä pina la 
încheierea stagiunii să devină cel intitulat 
„La cererea spectatorilor Cinematecli”, ci- 
clu existent în repertoriu de 15 ani și cel 
mai vitregit de soartă, mai ales în ultimii 
ani. Iniţial, în acest ciclu prezentam filme 
cerute de spectatori ia 2—3 luni distanță 
de la solicitare. Din 1987, conducerea fos- 
tului c. c. e. s. ne-a cerut să „centralizäm“ ti- 
tlurile dorite de spectatori. pe parcursul 
unul întreg an şi să le prezentăm spre 
oe odatä cu prolectul de repertoriu 
al întregii stagiuni. În acest fel nici un film 
cerut de spectatori nu se mai putea stre- 
cura fara aprobare, şi nici o adăugire de ti- 
tluri nu mai era permisă. Ce mai! reperto- 
riul trebuia să devină beton armat! Culmea 
ironiei, nici filmele oferite de bibliotecile 
străine din Bucureşti, sau de alte arhive 
(pe termen limitat) nu puteau intra în re- 
pertoriu, ele neavind cum să fie incluse 
printre titlurile înaintate spre aprobare 
doar o dată pe an. Acest ciclu, cu o nuanţă 
subversiva” încă din titlu, a fost pe par- 
cursul anilor cel mal crunt masacrat. Ínce- 
pind de la simpla lui lectură (multe titluri 
nu „sunau bine“, cu toate că pe unele le 
schimbaserăm noi, tocmai ca să poată 
trece de cenzură) şi terminînd cu vizionă- 
rile „de avizare“, unde vigilenga activiştilor 
p-r. era tot mai ascuţită. 


Ce vom vedea 


Am inclus deci „la cerere“ filme după 
care s ii au jinduit ani în şir, filme 


care t probleme acute ale lumii con- 


temporane) precum  Mărturisirea de 
Costa Gavras, Glume de Jires, Omul de 


specia 


(cu Maria Schneider şi Marlon Brando) 


marmură de Wajda, Asasinarea lui 
Troțki de Losey, documentarul 
Cernobilului sau filmul de montaj Cei doi 
Kennedy) ca şi filme care pun în discuţie, 
într-un cadru mai restrins, idei de ordin 
moral, filosofic, religios: Comuniantii și 
Rușinea de Ingmar Bergman, O femeie 
căsătorită de Jean-Luc Godard, Mor 
de Karel Reisz, Dacă de Lindsay Ander- 
son. Tot in acest ciclu vom proiecta unele 
filme „Interzise" care vor completa cre- 
dem, in mod fericit, medalioanele unor re- 
izori şi actori: Căderea zeilor şi Ludwig 
Luchino Visconti. Danton al lui Wajda, 
Bonnie și Ciyde de Arthur Penn, Crucea 
de fier de Sam Peckinpah sau comedia lui 
Lubitsch Ninocika — cu Greta Garbo. 
Din păcate, in ciclu! „La cererea specta- 


O cis pind acum, Bonnie şi Clyde 
va completa medalionul regizorului Arthur Penn 


torllor nu vom putea prezenta decit pu- 
tine din filmele de valoare produse în ulti- 
mil ani în Europa de est şi centrală. 
Aceasta pentru că, dorind să iasă în fag, 
Direcţia Difuzării Filmelor din fosta Cen- 
trală „Româniafilm” a luat copiile achizigio- 
nate * pentru Arhiva Naţională de 
Filme, le-a subtitrat si le va Ben in cu- 
rind in reţeaua comercială. pare räu in 
acelaşi timp că am stopat noi înşine o pro- 
punere: „cele mai nobile, mai främintate și 
mai înțelepte filme despre suferinţă și de- 
mocragie, despre politică şi revoluţie” 
existente în Arhivă. Deşi am introdus ase- 
menea pelicule în repertoriul Cinematecii 
incă în zilele fierbinţi ale lui Decembrie, 
nu ne-am grăbit însă să le reprogramăm 
masiv din motive de bun simţ. Am antici- 


pat că o perioadă de timp sălile Cinemate- 
cii nu vor fi pline, indiferent de titlurile 
anunțate. $i aşa a şi fost. Oamenii aveau 


- treburi vitale de rezolvat în uzine, institu- 


fli, şcoli sau facultăți. Să nu uităm apoi 
timpul afectat vizionării programelor de 
televiziune şi lecturii presei, care ne-au fă- 
cut pe toți nu numai să intrăm mai rar in 
teatre şi În cinematografe, dar chiar să ci- 
tim, in ultima vreme, foarte puţine cărți. 
Si, nu pe ultimul loc, în cazul Cinematecii 
a contat însăşi situarea ei în spaţiu, în veci- 
nătatea fostei Miligli a Capitalei si a fostu- 
lui Departament al Securităţii, zonă ocolită 
o perioadă de mulți oameni... Aja se face 
că în ianuarie sala Cinematecii a fost pe 
trei sferturi goală. E adevărat, că de la săp- 
täminä la săptămină, numărul pos 
a crescut, dar prima salä (arhi)plinä am 
avut-o deabia pe 10 martie, cu toate că pe 
1 februarie am prezentat primii filmul in- 
terzis al lui Dan Piţa Faleze de nisip, cu 
toate că am proiectat Croaziera lui Mir- 
cea Daneliuc, Lawrence al Arabiei al lui 
David Lean sau Dictatorul lui Chaplin (pe 
lingă filmele incluse în ciclurile curente: 
„Cinematograful spaniol se prezintă“, „Re- 
gon — coregrafi” sau medalionul Jiri 
zei). 

Speräm ca de-acum inainte Cinemateca 

să reintre în normal şi filmele nou intro- 


"duse în repertoriu, ca şi cele din ciclurile 


stabilite încă din vara trecută, să fie vizio- 
nate de cit mal mulți spectatori. 

Ce vom mai vedea pină în vară? Un am- 

u grupaj intitulat „Omagiu unor autori şi 
bond Ae in 1989" (John Cassavetes, 
André Cayatte, Bernard Blier, Charles Va- 
nel, Laurence Olivier, Bette Davis etc.), un 
ciclu des lumea Hollywood-ului („Hol- 
Iywood-ul între mit şi realitate“) şi, poate, 
un medalion Andrei Tarkovski (dacă vom 

rimi din străinătate ultimele lui două 


ilme, Nostalgia şi Sac +. Ducem - 


tratative şi pentru organizarea citorva am- 
ple retrospective ale filmului din ultimele 
două decenii din citeva ţări cu tradiţie ci- 
nematografică, dar despre acestea este 
prea devreme să vorbim. Important e 
acum faptul că Cinemateca își desfășoară 
activitatea în libertate, că inițiativele ei nu 
vor mai fi privite cu suspiciune, că Arhiva 
noastră trebuie să devină din nou membră 
a Federaţiei Internaţionale a Arhivelor de 
Film. Să îi dorim deci Cinematecii, climatul 
de linişte necesar pentru a putea face tot 
ceea ce şi-a propus. 


Mihai TOLU 


% Și portretul lui Ingmar Bergman mai avea spaţii albe . 


+ 


(The Touch cu Bibi Andersson si Max von Sydow) 


torilor 


f 
F 
t 


u a 


profil 


Un canibal al erei spatiale 


P. mesager al „primăverii italiene” la 
București a apărut pe micile noastre ecrane 
la începutul lunii martie, cind canalul unu al 
televiziunii noastre ne-a facut cunoştinţă cu 
şi Fred, un film realizat de Fellini în 

ind să transmită o asemenea 

ane a instituției insási (chiar dacă in film 
e vorba de o companie italiana) Televiziunea 


noastră ne-a demonstrat că nu e lipsită de ' 


8 umorului. Cäci povestea, $i cara- 
pal şi tristă a celor doi dansatori care 
ainte de război isi cigtigaserá mica lor po- 
pularitate imitindu-i pe celebrii Fred Astaire 
9.6 Ginger Rogers, și care sint convocați sá se 
producä 82 in cadrul unui mare show televizat al 
anului 1985 — este numai un pretext pentru 
Fellini de a-i plati televiziunii anumite polite. 
Despre ce este vorba? 


La in tul anilor '80, ca o consecință a 
schimbării legislaţiei asupra domeniului în 
chestiune, in Italia au inceput să apară şi 


s-au înmulțit mereu societăţile particulare de 
televiziune. Depinzind financiar de numărul 
de reclame transmise pe post. multe din 
aceste societăţi hăcuiesc practic filmele pe 
care le prezintă, prin introducerea abuzivă 
de spoturi publicitare. Or, după opinia lui 
Fellini (care acum citiva ani a dat în judecată 
pentru asta o rețea particulară tv) nu numai 


terul informaţiei astiel 


torilor poate afecta grav intelegerea, 
rea filmului. li citám: „Televiziunea a reuşit sá 
creeze forma cea mai distrată de spectator 
care chiar într-o sală confortabilă de cinema 
nu mai este capabil să urmărească acţiunea. 
El ar prefera ca odată cu biletul să cumpere 
de ta casă și micuța tele-comandá cu care să 
poată imprima filmului o viteză mai mare, sau 
chiar să treacă pe alt canal”. 

incriminarea nu se relerá şi la televi- 
cum o numeşte 


orchestrá incoace), revolta lui Fellini 
împotriva sub-culturalizării maselor prin mi- 
ecran depășește cadrul strict al posturilor 

de emisie particulare. „Am pornit de la ideea 
de a face un film despre industria spectaco- 
lului”. Şi a ajuns la formula lui Ginger și 


regăsesc după =. 

in mijlocul unei faune in- 
ibile de co-participant la „marele show“: 

dansatori, dubluri ale unor 

de ex.), un cälugär 

ce face levitatie si un preot proaspăt cásáto- 

rit, o bätrinä ce înregistrează pe bandă vocile 

riage şi o tinárá „consolatoare“ de puscä- 

un mafiot in cätuse, o vacă 

tatorii unor chiloti comes- 


A 
3 
is 


disperaţi să descopere că nu din considerație 
— trecutul lor au fost chemati, ci pentru 
că sint. la fel ca ceilaiti, taxati drept „curiozi- 


note de regizor 


tai“ bune să fie azvirlite pe bandă rulantă 
unui public avid de senzaţii. 

Dar răzbunarea lui Fellini nu se rezumă la 
descrierea maliti 


mentul superiorității. O armată de băieți si 
mai ales de fete care imping „materialul“ din 
autocar în hol, din hol la bufet, de la bufet pe 
coridor, din pătratul 12 în pătratul 8... Cind 
invitatului i s-au tăiat picioarele de emoție. 
un zimbet cordial (de serviciu) și citeva cu- 
vinte convenţionale de imbärbätare repre- 
zintä atenţia maxima pe care „ființa supe- 
rioara" o poate acorda, — de a-l expedia 
pe nefericit in faja reflectoarelor, unde il aṣ- 
teaptă zimbetul condescendent al prezentato- 
rului emisiunii. Si, în sfirgit, iată si „marele 
show“. Pe platoul scăldat în lumină, într-un 
decor închipuind ceva ce seamână ia colivie, 
dacă nu chiar ? cușcă, isi fac pe rind intrarea 
„curiozităţile”. În întunericul sălii. lume multă, 
ris şi ropot. Prezentatorul in haine sträluci- 
toare nu e decit o versiune modernă a im- 
blinzitorului cu biciul. Afabilitatea cu care isi 
întimpină invitaţii nu durează mai mult de trei 
secunde, cäci misiunea lui este să stoarcă 


ao in sfir: 
ticeascá — gata, altul la rind! Nu cumva sá se 
plictiseascá vreun telespectator! 

În viziunea necruțătoare a wi Fellini, 
„Clou“-ul reprezentatiei nu-l constituie atit 
"numărul" lui iri ref şi Fred, cit apariţia in 
väicäreli a gospodinei - care - a - acceptat - 
să - se - lipsească - de - televiziune - timp - 
de - o - lună, ca subiect (vezi doamne!) al 
unei anchete sociologice. Extenuată, săr- 
mana femeie se jură în viata ei nu va mai 
face o asemenea prostie, și câ nu se va mai 


chiar și neobrăzată, nu exclude însă celelalte 
reclame, iar Fellini are grijă să strecoare și el 
citeva în filmu! său (vezi spaghetele gi alte 
paste) exact cit să ne irite de întreruperea ac- 
tiunii si astfel să-i înțelegem mai bine supära- 
rea pe televiziune și halul de degradare a 
emisiunilor pretins distractive, dar şi pe cei 
ce i se lasă pradă. Atracția oamenilor pentru 
televiziune nu este doar un subiect de persi- 
flare. Ea este in primul rind ceva incă necu- 
noscut și care trebuie neapărat cercetat. De 
ce? O spune însuși Fellini, marele ei adver- 
sar: . un canibal al erei spatiale, ce se hrä- 
neste cu material uman și cu emoții. Pe de 
altă parte (televiziunea) este ca o indă 
spartă demult de tot, care a păstrat în fiecare 
ciob ceva din sufletul oamenilor care au vrut 
sau au simţit nevoia de-a se oglindi in ea. Fie 
şi în treacăt". 

Într-o măsură mai mare sau mai mică și din 
motive diferite Amelia și Pippo și-au dorit şi 
ei acest lucru. Dar despre ei, interpretati de 
Giulietta Masina şi Marcello Mastroianni și 
despre rostul lor în acest film, cu o altă oca- 
zie. 


Increderea în stil 


15 
f 


772111 
ER 
Şi 
si 
2 
2 
i 
i 
$ 


22 
a 
i 
È 
T 
i 
E 
5 


incepuse filmul. De la 
i dau seama cá mai vázu- 


aștilor 
ginalitatea acelei I 
ceputul unei 0 , din Ben 


arta adevărată are darul s-o zămisiească. To- 
aceeaşi putere a artei 


de a aduce mărt lui, prin parte. 
Prin detaliu. =» ce efort de intruchipare... 
Şi totodată chă fora. de a nu abdica de la 


credo-ul creator al artistului despre care 
scria Canetti. Caracterul neinduplecat al ar- 
tistului, puterea sa, credinja in viziunea sa, in 
adevărul său, acea „tensiune extraordinară“ a 
rezistenței în fata imixtiunii faţă de o viziune, 
sint calitățile indiscutabile ale Larisei Sepitko, 
cele care au facut posibil stilul său. Stilul ar- 
tistului! Si doar cine cunoaște poate sti c 
forță, cîtă credință in propria-i viziune, tre- 
buie să aibă regizorul de film astfel ca dintr-o 
realitate care i se oferă sá zämisleascä o alta, 
la fel de vie, care să fie aceea a lumii imagi- 
nate de el. A unui singur film. Unic. Irepeta- 
bil. Filmul Larisei Sepitko e un film de război 
război pe care ea nu l-a cunoscut decit din 
mărturii, documente, filmele epocii. Dar 
atunci, în 1976, cind a fost realizat, părea un 
martor ocular al unei imense tragedii umane. 
Filmul are nu numai culoarea locală, geogra- 
fica și istorică, dar şi parlumul acelei ierni, a 
acelui război, al chipurilor concrete ale 

diei, al mentalităților specitice momentului, ai 
cruzimii şi 


primitivismului unui război, al 


ciocnirilor de concepții. destine. Filmul Lari- 
sei Sepitko nu semana cu nici un film sovie- 
tic despre război facut pina atunci... și doar 
fuseseră sute. Să amintim: cu 
bilă într-un ritm lent 
diei ti ia încărcată de puternice sensuri, 
acuratejea spaţiului și caracterizarea lui ca o 
lume aparte, dar și ca loc ai tr: i, acura- 
tejea gesturilor definitorii pentru anumite 
ri umane, dar şi vestimentația realistă şi 
caracterizantá, jocul actoricesc aproape de 
mărturia documentară ș.a. 

Dar cită luptă pind a atinge acest still... Sá 
revenim la Canetti (premiul Nobel 1981): 
„Decizia asupra a ceea ce trebuie respins nu 
poate îi luată decit de cel ce poartă în sine 
această lume“, referindu-se la — ne di- 
verse ce solicită autorul. Doar datorită aces- 
tei lupte, intimă şi citeodatá publică, apare 
opera originală. Apare Arta. 


Savel $TIOFUL 


Fellini consideră 
Ginger şi Fred 


o urmare la filmul său | 


La dolce vita. 


Fellini 
cu actrița sa favorită 
Giulietta Masina, 
soția sa de peste 
40 de ani 
si pe platou 
fácind ultime retusuri 
de maestru 


TELE SI CINEMATECA 


Caterina Caselli, 
revine, dar nu 
se schimbă 


P. acasa, ca o dureroasä relicvá, pli- 
curile albastre, din hirtia cea mai ieftină, pri- 
mite de-a lungul anilor din partea serviciului 
de pasapoarte si in care eram informat (le 
cunosteam, nici nu te mai deschideam...) ca 
mi se refuzä plecarea, la festivalurile interna- 
tionale la De eram invitat. Citi ani pierdufi, 
Doamne! glumă (tristă glumă) as putea 
spune ca am așteptat o ediţie festivă, a 40-a. 
pentru a ajunge la Sanremo — adevărată ca- 
pitală a muzicii. cel putin pentru citeva zile 
(înainte şi după festival este doar o frumoasă 
stațiune turistică, cu iahturi in golf, vile co- 
chete, comert floral. oameni linistiti). Dar sá 
recapituläm. După escala de la Zurich. cursa 
Swissair (impreună cu colegul Titus Mun- 
teanu, de la Televiziune, ne deplasäm spre a 
urmări „pe viu” acest eveniment muzical) 
ajunge la Milano, unde facem joncţiunea cu 
ia noastră oficială de 12 persoane, 

dintre care-6 urmau să urce pe scenă, in ca- 
drul secțiunii „Sanremo Libertà“. Este luni 
noapte si vom cinta miercuri după-amiază ia 
Ariston, în prima zi de festival (seara incepe 
competiția, în imensa sală Palafiori): vom 
deschide seria celor 7 ţări estice: era o 
onoare, dar de fapt am fost dezavantajati de 
această poziţie ia „grila de start“. Dincolo de 
toate. însă, Angela Similea (de o eleganţă ce 
putea fi invidiată si de colegele sale italiene) 
a îndeplinit deci şi rolul de Miss, țara noastră 
nefiind reprezentată de nici o tinara fru- 
moasä, Gabriel Cotabiță (dinamic si tempera- 
mental, a cintat, asemeni Angelei. si o piesă 
în limba italiana); Dida Dragan (cu .bleste- 
mul“ de dragoste al Mariei Tănase a marcat 
un moment aparte în festival). trio-ul rock 
„Roata“ (cu o muzică interesantă, originală a 
reținut atenția putinilor spectatori). Gazetarii, 
implicit atenţia mass-mediei erau concentrați 
ia cealaltă sală, ce bine ar fi fost dacă am fi 
cintat şi noi acolo! Oricum, dacă această fru- 
moasă iniţiativă se va menţine, este de dorit 
ca tinăra generaţie de interpreți, în frunte cu 
Loredana Groza sau Silvia Dumitrescu, să nu 
mai fie uitată (media de virstä, anul acesta. a 
fost câtre 35 de ani, deci multă experienţă); 
şi. de asemenea, să fie incluşi în delegaţie ti- 
neri comentatori si redactori Radio-TV. Este 
© experienţă extrem de necesară. Cit de mult 
ne-am dorit un operator cu o cameră video! 
În ceea ce privește celeilalte {ari din Est, Po- 
lonia şi Ungaria. au trimis, ca şi noi, consa- 
crati. Alte tari au preferat, în general, să ofere 
o imagine a „noului val“ din țările respective. 
Marele cotidian milanez „Il Giorno“ (căruia 

îi mulțumesc si pe această cale de a-mi fi so- 
licitat trei articole, a fost singurul care a pu- 
blicat opinii ale unui comentator străin). in 
interviurile pentru RAI am spus ceea ce voi 
repeta şi aici: Sanremo este pentru noi un 
mit, o legendă vie, ce şi-a confirmat în parte 
strălucirea. Nu trebuie cedat tentatiei de a fi 
non-conformist şi de a critica cu orice pret, 
deși in Italia presa nu este prea ingáduitoare. 


16 


Angela Similea, 


unul dintre mesagerii nostri 


la Sanremo. 90 


Dar sa fim lucizi: intotdeauna va exista un 
public, şi încă foarte numeros, pentru acest 
gen de muzică, de manifestare artistică mai 
tradiționalistă, promovind sobrietatea si ele- 
ganta. Atuul principal al prezentei ediţii 
(ideea aparţine „boss“-ului Aragozzini) a fost 
revenirea la interpretarea melodiilor din con- 
curs (este doar o competiţie de creaţie) intr-o 
a doua variantă, de câtre artişti străini, în 
limba lor. Muzica italiană, in acest fel. nu are 
decit de ciştigat, cele 20 de compoziţii vor 
circula în întreaga lume. vor fi editate pe dis- 
curi (aşa cum se intimpla şi la „Cerbul de 
aur' de la Brașov, vă amintiţi? Pe cînd relu- 
area sa?). Între aceşti ¡stramer”, au fost pre- 
zenti „monştri sacri” Ray Charles, Miriam 
Makebs, solişti de prestigiu — Dee Dee Brid- 
gewater, Sandie Shaw, Leo Sayer, Nicolette 
Larson, America, Eddie Kendricks, Gilbert 
Montagné; nume în actualitate — La Toya 
Jackson (sora lui Michael a fost singura care, 
după repetiţie, a semnat autografe spectatori- 
lor), Sarah Jane Morris, Nika Costa. Papa 
Winnie şi plutonul compact al „exoticilor“ — 
Kaoma (se putea altfel?), Kid Creole and the 
Coconuts, Manuel Mijares, Valeria Lynch, 
Toquinho, | Moncada, Jorge Ben. 

in ceea ce priveste echipa gazdä, tot „vete- 
ranii“ au dus greul. Au revenit. după multi ani 
de absenţă, Miiva si Caterina Caselli, au cin- 
tat cu fervoarea tinereţii Peppino di Capri, 
Mino Reitano, Mia Martini (Premiul Criticii), 1 
Pooh, Toto Cutugno, Ricchi e Poveri, Ric- 
cardo Fogli, Anna Oxa, fratii Marcella si 
Gianni Bella, junii primi Christian şi Sandro 
Giacobbe. Un aer modern au adus in scena 
simpaticul Francesco Salvi şi Mango, o pata 
de culoare duetele Amedeo Minghi si Mietta 


Rosalinda Celentano, 
un nume care se. impune 
în muzica uşoară italiană 


{focul itt cu piesa „Vattene Amore”), Tony 
Esposito şi Eugenio Bennato; eleganță — 
Grazia Di Michele. Interesante cele două ti- 
nere baladiste, Paola Turci- (îndeosebi) si 
Lena Biolcati. După cum ati väzut pe micul 
ecran, cei doi prezentatori, adevăraţi anima- 
tori. integrați in show — Johnny Dorelli 
{dupa numeroase prezente ca solist) si Ga- 
briella Carlucci — au anunţat in ultima seară, 
primele douá locuri rezultate in urma voturi- 
lor exprimate de cei 2000 de electori: pe 
prima poziţie „Uomini soli“ (i Pooh); pe cea 
secundá (pentru a 5a oarä!) Toto Cutugno 
cu „Gli amori". Concursul de interpretare. 
deschis tinerilor solişti şi formații din Italia 
(secțiunea „Novită“, ceilalţi fiind „Campioni"), 
a dat următoarea tripletä pe podium: Marco 
Masini, Franco Fasano, Gianluca Guidi (fiul 
lui Dorelli), dar foarte muite aplauze au 
primit Rosalinda Celentano fiica lui 
Adriano), Armando De Razza, grupurile Pro- 
xima şi Future. Din cele patru seri de festival, 
cele 4000 de locuri au fost in întregime ocu- 
pate doar în ultimele două. Să spunem insă 
că eleganța spectatorilor o depasea de multe 
ori pe cea a artiştilor! Mărimea salii şi a sce- 
nei. ce au dus la o oarecare răceală, lipsă de 
comunicare, au fost compensate de proiecta- 
rea permanentă pe cele două ecrane gigant, 
unde putea fi urmărit. practic, programul RAI 
UNO, cu reclame, inserturi, etc. Din punct de 
vedere tehnic: profesionalism, exactitate; din 
punct de vedere muzical, șlagărul, ce făcea 
pe vremuri faima festivalului, a fost mai putin 
prezent. „Nici Sanremo nu mai e ce-a fost", 
spunea un obișnuit al festivalului! 


Octavian URSULESCU 


Formaţia „Kaoma“ care a lansat 


Lambada“ noastră cea de toate zilele 


ER sau rebarbativä, vina pole- 
mica a nutrit inima avangárzilor, punind 
prefacerea culturii sub semnul de matu- 
ritate al conexlunil inverse, al intoarce- 
rii întrebării asupra-si. Criticul din artist 
este heraldul cibernetic, copilärind la 
„intrarea“ oricărei opere de arta, dintr-o 
vocatie interogativä vecina cu talentul, 
sau Cu inspirația. La „ieşire“, veghează 
spiritul critic al amatorului de frumos. 
Amator (iubitor!) care, odată cu explo- 
ziva dezvoltare si diversificare a mijloa- 
celor de informare audiovizuală, nu are 
doar acces pasiv — practic nelimitat — 
la capodoperele artei de oricind si 
oriunde. Prin inter-mediul mass-mediei, 
consumatori din ce în ce mai numeroşi 
sînt antrenați să discearna si stirniti sá 


: devină producători de artă. Chiar daca 


arta cu pricina presupune, din punct de 
vedere tehnic, mult mai mult decit 
simplul creion şi hirtia care-au facut 
posibilă, în „Galaxia Gutenberg“, infla- 
ţia de poeţi sau de pictori naivi, de 
exemplu. 

Astfel, aparatul de filmat sau camera 
video se află azi tot mai la indemina 
maselor de spectatori. Spectatori dintre 
care viitorul mileniu își va alege criticii : 
şi cineastii, Un număr tot mai insemnat 
de spectatori işi vor putea exprima. mai 
mult sau mai puţin critic, o viziune ci- 
nematograficä asupra unei teme de in- 
teres personal, incercindu-si pe viu rea- 
lizarea propriilor filme. incă înainte de 
apariția artei video ori a televiziunii prin 
cablu, s-a observat, în fond, că filmul 
(televizat ori nu) reprezintă „o noua ve- 
rigă a permanentei comunicări audiovi- 
zuale arhaice, cintatä şi mimată de stră- 
moșii noştri şi pe care ţineau s-o trans- 
mită, dintr-o naivă pretenţie de parve- 
niti, neluatä în seamă si refulata de se- 
cole“ (vezi J. Cazeneuve et J. Oulif, La 
Grande Chance de la Télévision, Cal- 
mann-Lévy, 1963). Progresul tehnic va 
permite ca aceasta „refulare“ sa se con- 
cretizeze cinematografic, cu aceeasi 
dezinvoltura, intr-aceeasi delicata inti- 
mitate in care se compune un sonet, ori 
© sonata. Nu e departe vremea cind, 
lingă „documentarul“ căsătoriei, al ani- 
versărilor, ori al vreunei excursii, cei 
mai talentaţi dintre copiii noştri vor pu- 
tea păstra, în filmoteca de-acasă, ca- 
seta filmelor regizate, la senectute sau 
adolescenţă, mai mult ori mai puţin 
stingaci, chiar de ei. Şi nu este exclus 
ca, in asemenea particulare filmoteci, 
să se descopere clasici ai cinematogra- 
fului de miine. Realizările lor pot folosi 
bugete comparabiie cu cele necesare 
cîndva „noului val“ francez, distribuind 
actori neprofesionişti, ca pe vremea lui 
Eisenstein ori Pastrone. Abia în epoca 
aparatelor video, vechea sintagmă a lui 
Filippo de Sanctis, „il pubblico come 
autore“, capătă o largă și profundă aco- 
perire, pe măsura eliberării operei fil- 
mice de tirania studiourilor. 

Accesul marelui public la tehnica de 
„mică producţie“ cinematografică poate 
atenua opoziţia dintre cinema și artele 
individuale, cum sint poezia ori pictura 
Scoſind filmul de sub incidenţa produ- 
cătorului de afaceri (fie ele materiale 


ori... spirituale), alungindu-i obsesia de- 
vizului ori a succesului de casä, „demo- 
cratizarea“ aparatului de filmat il poate 
apropia intr-adevär pe cineastul naiv de 
realitatea camerei-stilou imaginatä de 
Astruc, permitindu-i consumatorului sa 
patrunda ca operator in propriul scena- 
riu și sá practice arta video sau micro- 
televiziunea. Exegeza cinematograficä 
pare să fi glosat destul pe marginea de- 
notatiei ori a conotatiei filmice. În grä- 
bitul veac douäzeci, de ce nu s-ar isca 
pur si simplu un cinema de notatie, mai 
apropiat de clip sau de peliculele un- 
derground, decit de lungmetraj si su- 
perproductie, un cinema izvorit din ace- 
easi inefabilă „gratuitate“ prin care as- 
terni un haiku pe hirtie?! 

Cu microteleviziunea si variantele ei 
(din care se detaseaza deja video-jocu- 
rile), produsii de conceptie ai batrinului 
cinematograf incep sä iasä din prea 
discutata pasivitate a „generaţiei televi- 
ziunii“, de copii care au privit la televi- 
zor înainte de a fi citit o carte, copii 
considerați fără copilărie — lipsiţi adică 
de perioada cînd cei mici n-au acces in 
lumea adulților. Graţie interacțiunii cu 
telemediul de joacă, spiritul acestor ge- 
neratii va putea să-i păstreze si să-i in- 
riurească inconfundabila fantezie si 
creativitate, revigorind astfel, cu necon- 
tenita interogatie critică a copilăriei 
Culturii, „arta celor multi”, la facerea 
căreia, la început, n-au participat doar 
elitele. Artă mai ,tare”, in absolut, decit 
orice box-office Ori star-system, întemeiată 
de amatori geniali, pe numele lor: Edi- 
son, Lumiére, Griffith, von Stroheim... 


Daniel DANIEL 


Departe 
de Vietnam? 


Recon: Victime de räzboi al lui 
Brian de Palma (n. 11 septembrie 1940, 
Newark, SUA) repune incá o datá in 
discutie subiectul atit de delicat al imix- 
tiunii americane in Vietnam. Tema pre- 
dilectä a realizatorilor de dincolo de 
ocean de peste un deceniu e o dovadä 
ca, desi fiecare an care se scurge ne in- 
depärteazä tot mai mult de Vietnam si 
ororile lui, ránile sint foarte adinci iar 
timpul nu reușește sá le vindece. Se 
zice ca ar fi rázboiul cel mai filmat din 
lume, de aceea i se mai spune si „räz- 
boiul de sufragerie“. Rememoräm in 
continuare citiva pași importanți. 


e 1978. Michael Cimino prezintă Vi- 
nátorul de cerbi cu cuplui Meryl Streep 
— Robert de Niro (mai mult de Niro...) 
Este povestea tragică a vieţii a trei prie- 
teni, urmărită incepind de la ofelariile 
din Pennsylvania, apoi în timpul $i după 
implicarea lor în războiul din Vietnam. 
Filmul, de o mare tensiune (ruleta ru- 
sească va deveni sinonimă cu Vinätorul 
de cerbi) si de un realism șocant, cis- 
tiga nu mai puţin de 4 Oscaruri — cel 
mai bun film, regie, actor secundar, 
montaj. Părerile sint însă împărţite, da- 
torită in special implicatiilor politice, de 
la „cel mai mare film antirăzboinic de la 
Iluzia cea mare incoace" la cel mai ra- 
sist și periculos“. 


e Un an mai tirziu Francis Ford Cop- 
pola — noul copil minune al Hollywoo- 
dului — lansează Apocalipsul, acum, un 
film fantastic și baroc ale cărui prime 
filmări începuseră cu mai bine de 3 ani 
în urmă în Filipine. Colonelul Wilard 
(Martin Sheen) urca pe cursul unui riu 
pentru a-l găsi și elimina pe colonelul 
Kurtz (Marion Brando), care a dispărut 
în junglă devenind regele unei populaţii 
primitive pe care o conduce prin te- 
roare și violenţă. Povestea este foarte 
stranie, dar îl duce negreșit pe Coppola 
la Oscar. 


al Statelor Unite. Cu un cowboy la 
Casa Albă, industria cinematografică 
nu rămine străină de fenomen, inven- 
tind un tip de film «cu mușchi» ce va 
atinge apogeul în 1985, odată cu 
Rambo li. Principalul «vinovat» va fi 
Sylvester Stallone (fost-viitor Rocky) si 
al sau Johnny Rambo, super-razboini- 
cul. Totul inceput in 1982, odatá cu 
First Blood, actiune foarte bataioasa, 
desfäsuratä undeva in sälbäticia Cana- 
dei (cu timpul Rambo-cel-istet a ajuns 
chiar si in Afghanistan!!). Personajul 
prinde de minune si Stallone mai face 
un Rambo care ii aduce, in 1985, titlul 
de actorul anului, atit ca popularitate 
cit şi ca venituri. Rambo ll al lui 
George Pan Cosmatos urca pe locul 18 
in topul filmelor cu cei mai mulţi spec- 
tatori cu 42 de milioane de inträri (in 
frunte se afla E.T. cu 136) si pe locul 19 
în topul retetelor, cu 150,4 milioane do- 
lari). latá un nou erou pentru America, 
la nivelul ambitiilor tuturor. Rambo a 
redat increderea si a transformat o jal- 
nicá infringere, in victorie. Cinemato- 
gratui cistiga pe ecran bătăliile pierdute 
in viaţă... 


e Vine apoi vremea noii companii 
Cannon, a verilor Menahem -Golan si 
Yoram Globus, specializatá in subpro- 
ductii de orice fel. Apar astfel epigonii 
de tipul Disparuti in misiune 1, ſi cu 
Chuck Norris pe post de alt Rambo. 
Paradoxal poate, dar unele filme sint 
mai închegate și poate cu mai mult har 
decit First Blood, de exemplu. 

Printre atitia Rambo iese la suprafata 


Metal Jacket — după o carte de Gustav 
Hasford, fost corespondent de räzboi in 
Vietnam. Povestea are douä parti: prima 
se desfasoara la Parris Island și descrie - 
instructia abrutizantä a unui grup de 
Marines, in vederea trimiterü lor in 
luptă. Instructorul întruchipat de Lee 
Ermey este de un realism terifiant, 
poate si pentru ca el chiar este instruc- 
tor. A doua parte contine lupta pro- 
priu-zisä (filmatá intr-un cartier deza- 
fectat al mahalalei londoneze) in care 
nimic nu se mai intimplä conform pla- 
nului. Ca si in alte dati, Kubrick re- 
nunfá la spectaculos pentru a extrage 
reflexii filosofice despre sensul vietii si 
al mortii, despre violenta omului, des- 
pre dualitatea sa. Se recunoaste ace- 
easi mină care a facut cîndva Cárárile 
gloriel. 


Devine din ce in ce mai evident cá 
epoca Reagan, atit in viaţă cit si pe 
ecran este sfirsitä. Dealtfel Rambo ti! al 
iui Peter Mac Donald, din 1988, cu- 
noaste un esec lamentabil, costind 58 
de milioane de dolari si aducind doar... 
54. In schimb Giobul de aur pentru cel 
mai bun actor de comedie al anului îi 
revine lui Robin Williams, pentru întru- 
chiparea unui disc-jockey in comedia 
(?) Bună dimineaţa, Vietnam! 


ein acest context apare Brian de 
Palma (veche cunoștiință a noastră (de 
exemplu Scarface, 1983 sau Incorupti- 
bilii, 1987) cu al său Casualities of war. 
La originea filmului stá o intimplare 
realá relatatá intr-o carte-anchetá a lui 
Daniel Lang, despre rápirea, violul gi 


% Născut la 4 iulie (cu Tom Cruise şi Kyra Sedgwick), 
biografia ne-romanjatd a unui combatant in Vietnam - 


e in 1981 Hal Ashby realizează o is- 
torie de räzboi care nu prezintä nici 
mäcar o secundä un cimp de bätälie: 
Întoarcerea acasă. Jane Fonda si Jon 
Voight sint eroii unui love-story intre 
un invalid de räzboi imobilizat in cäru- 
cior şi o femeie al cărei sot lupta inca 
în Vietnam, motiv pentru care ea lu- 
crează voluntar într-un spital militar. 
Filmul abordează traumele fizice si psi- 
hice pe care le produce războiul. Din 
nou Oscaruri. Atit Întoarcerea acasă cit 
și ipsul acum sau Vinătorul de 

se fac vinovate că nu pun deloc 
problema responsabilitatii Americii in 
aventura din Vietnam, mărginindu-se 
doar la evidenţierea consecințelor răz- 
. asupra omului (american) de 
rind. 

in noiembrie 1980, Ronald Reagan 
preia conducerea executivului ameri- 
can, in calitate de al 41-lea președinte 


ca untdelemnul filmul unui fost comba- 
tant in Vietnam, Oliver Stone: Plutonul 
(1986). O istorie extrem de realistä 
(agrementatá de un suspens in stil cla- 
sic), m care regizorul nu s-a sfiit sa de- 
moleze imaginea eroului neînfricat, 
muschiulos, färä remuscäri si färä 
minte. Mizerie, groazä, neincredere, de- 
cädere morala, bestialitate, luptá pe 
viata și pe moarte si frică, mai ales frica 
bintuie în filmul lui Stone. laräsi Osca- 
ruri — pentru film, regie, sunet si mon- 
taj şi, un an mai tirziu, premiul pentru 
regie la Berlin. În topul retetelor, Plato- 
on urca pe locul 22 cu 137,9 milioane 
de dolari, fapt ce demonstrează färä 
echivoc trezirea ia realitate a publicului 
şi reorientarea acestuia spre producții 
mai onorabile. 


eMaestrul Kubrick realizează un an 
mai tirziu al 11-lea film al sau — Full 


asasinatul unei tinere vietnameze de 
către cinci soldaţi americani aflaţi in 
patrulă de recunoaștere, sfirsitä cu de- 
nuntarea vinovaţilor de către unul din 
ei. Filmul „rezuma angajarea militară în 
Vietnam, cu ajutorul unei povești sim- 
ple si tari“ — afirma Brian de Palma, 
mentionind ca faptele reale au fost 
chiar mult mai inumane si brutale. 


eMai nou, Oliver Stone a prins gustul 
si a realizat un proiect demult plánuit 
Născut la 4 iulie — premiera a avut loc 
la Festivalul de la Berlin, în februarie 
1990 (v. pag. 18—19). 


Daniel PAUNICA 


Sf 


17 


Jessica Tandy, cistigdtoarea in 
această lund a Oscarului pentru 
cea mai bund interpretare 
in Miss Daisy si soferul (intre 


Dan Aykroyd si Morgan Freeman) 


E... si le spunem, intimiste si de 
divertisment din Berlinala '90, au oferit un 
contrapunct la tematica gravá, care dupá 
cum am vázut in corespondenta din numä- 
rul trecut al revistei, a fost predominantá 
pe ecranul festivalului. De fapt, pe „ecra- 
nul” lumii contemporane. Dealtfel, cine ar 
mai putea stabili azi cu rigoare, o linie de 
demarcaţie între ceea ce este şi ceea ce nu 
este divertisment în materie de cinema? 
Odată cu explozia informaţională şi cu 
proliferarea producţiei cinematografice 
usturile nu au făcut decit să se diversifice. 
entru unii comicul buf a rămas supremul 
deconectant, pentru alţii catharsisul purifi- 
cator continuă să vină din suferință. Mă 
gindesc, de pildă, la cei ce pot găsi un ase- 
menea impuls moral văzind Sentinela lui 
Alexandr in (recompensat cu presti- 
ioasele premii „FIPRESCI“ şi „Alfred 
uer”). Economia de mijloace, invers pro- 
porţională cu impactul dramatic, a impre- 
sionat puternic critica şi publicul Berlina- 
lei. in (arhitect înainte de a deveni 
regizor) pare să-şi fi spus: se poartă vio- 
lenga, subiectele tari, bine atunci să cobo- 
rim pina în străfundurile fiinţei umane şi a 
sistemelor totalitare, să redăm violenţa în 
esenţa şi cauzalitatea ei. Sentinela sa îţi 
taie pur şi simplu respiraţia. $i aş adăuga, 
te lasă fără cuvinte. De-alungul Uniunii 
vietice un tren transportă deţinuţi către 
lagărele de muncă. Cineaştii sovietici au fä- 
cut în ultimii ani foarte multe filme a că- 
ror acţiune se petrece în principal (sau ex- 
clusiv) în trenuri. (Să amintesc doar două 


dintre ele, bine cunoscute publicului nos- 
tru, Gară pentru doi și Betajamentul 
33). Aici, această ambianta unică (cu excep- 


tia ultimelor cinci minute ale filmului, cînd 
ne aflăm pe culoarele — tot univers închis 
— unei staţii de metro) are funcţia drama- 
tică de a comunica o stare sufocantă de 
claustrare fizică şi psihică. Dintr-un tren în 
mişcare nu se evada. Cu atit mai 
mult cu cit unii dintre pasageri au lanţuri 


Leagá-má bine de Pedro Almodovar — punct de întîlnire 
între Chaplin si Raj Kapoor (cu Victoria Abril) 


Michelle Pfeiffer 


Nici divertismentul nu mai 


Ironia si umorul, 
=- — soluţii salvatoare. 
în planul vieţii reale 


la picioare iar paznicii lor sint militari din 
Unităţi Speciale. Dacă evadarea nu e posi- 
bilă, atunci măcar evaziunea. Într-un ase- 
menea climat concentrational ea devine 
posibilă doar prin acte de violenţă. Ne 
dăm seama că nu e nevoie de un J sie 
pentru a trai „apocalipsul, acum“. intre 
aceşti demoni, un near Sentinela, noul 
recrut. Cind nu mai poate suporta atroci- 
táfile gratuite ale camarazilor săi nedoriți, 
scoate automatul (violenţa e acum justi- 
fiará, deşi tot violență) şi trage in ei. Pe 
culoarele pustii ale metroului, el va fi cel 
vinat. Violenţa naşte violenţă, iar disciplina 
militară nu îngăduie excepţia. Am făcut 
această digresiune de la subiectul propus 
pentru a înţelege ce se întîmplă cind este 
vorba de de-conectare, prin conectare. 

accepțiunea sa comună însă genul de- 
conectant continuă să fie slujit în special 
de filmul made in Holl . Nu de- 
geaba, reprezentanţii cinematograflilor de 
pe Bătrinul continent au lansat şi la Berli- 
nala 90 un alarmant S.O.S. faţă de „inva- 
zia” filmului american ce ocupă în prezent 


comedia era rege, a gag-urilor şi gadget- 
urilor, nu a fost uitată, ci doar reorches- 
trată la dimensiuni super şi fortificata de 
adevărate baterii de supervedete. Efectul 
comic e urmărit astfel cu premeditare de 
la detaliu pinä la ansambiu, chiar dacă — 
sau poate chiar mai ales — cînd canavaua 
conflictului nu motivează buna dispoziţie. 


Citeva exemple 


` Războiul rozelor are toate ateste date. 
După două decenii de căsătorie fericită 
(dragoste la prima vedere, copii, poziţie 
socială, avere), soţia (Kathleen Turner) de- 
clahşează, pentru a obţine divorţul de dra- 
gu independenţei pur şi simplu (aspectul 

satiră adusă mişcării women's lib nu e 
neglijabil), o bătălie — la figurat şi la pro- 
priu — de o ferocitate patologică împo- 
triva soţului (Michael Douglas). În zadar 
încearcă avocatul (interpret şi izor 
Danny De Vito) să o tempereze. Conflictul 
se încheie printr-o dublă (chiar dacă invo- 
luntară) sinucidere. Dar nimeni nu de- 
plinge pe cei doi decedați, ucişi chiar 


— ÎN i a 


inainte de a fi morţi de propriul ridicol. 


60—65% din ecranele europene. Pentru ci- 
De fapt. nimic nu e de ris în aberanta lor 


neaştii americani lecţia marelui mut cînd 


Dolly Parton, Sally Field, Daryl Hannah, Shirley Maclaine, — 
Olympia Dukakis si Julia Roberts — cele sase imparabile atuuri 
ale filmului Magnolii de ofel de Herbert Ross 


Pentru a 47-a oara, comunitatea celebritäfilor din Hollywood s-a adunat in sala 
festivá. a hotelului Beverly Hilton, unde Asociatia Presei Stráine din Hollywood a 
decernat 24 de Gioburi de aur — 13 pentru filme de lung metraj si 11 pentru diferi- 
tele categorii ale televiziunii. 3 

in plus, Directia Asociatiei Presei Stráine a acordat actritei Audrey Hepburn pre- 
miul „Cecil B. DeMille” pentru întreaga ei creaţie cinematografică cit si pentru acti- 
vitatea ei umanitará ca ambasadoare a UNICEF-ului. Premiul i-a fost inminat de 
câtre Gregory Peck, vechi coleg şi prieten, alături de care a jucat în Vacanţă ia Ro- 
ma (1953). Nu ca în toţi anii, comedienii Steve Martin si Billy Crystal pur si simplu 
s-au suit pe scenă venind direct din-sală pentru un minut de improvizație, neprevä- 
zutä în program, care a surprins pläcut nu numai publicul dar si pe prezentatorii 
Cybill Shepherd și Sam Elliot. 

Din cele 24 de premii vom aminti: cel mai bun film al anului a fost socotit Născut 
în 4 iulie de Oliver Stone; ce! mai bun film străin: Cinema Paradiso (Italia); cea mai 
bună interpretă feminină într-un film artistic: Michelle Pfeiffer (in The Faboulous 
Baker Boys); cel mai bun interpret masculin într-un film artistic: Tom Cruise (în 
Născut în 4 iulie); cea mai bună interpretă într-un film tv: Angela Lansbury Ses 
scrise ea); cel mai bun interpret intr-un film tv: Ken Wahl (in Wiseguy). Premiul 
pentru -cel mai bun serial tv: China Beach. 

Text gi fotografii de RAY ARCO 


—— — — 


e ce-a fost 


încrincenare destructivă (să fie aceasta mai 
realistă, în ciuda şarjei, decit poate apare 
la o primă vedere?). Și totuşi, hohote de 
ris răspundeau cu promptitudine efectelor 
comice scontate de realizator şi interpreţi. 

Acelaşi haz absurd e generat şi de melo- 
drama polițistă cu accente comice care, 
sub moliciuni de catifea, ascunde Crime şi 
delicte (am numit filmul lui Woody Allen 
prezentat în afară de concurs la Berlinală). 
O aventură extraconjugală intimplátoare 
se prelungește peste ani, devenind pentru 
bărbatul insurat, un respectabil profesor 
doctor (Martin Landau), un supliciu. Fe- 
meia care exercitase asupra sa o altă „fatal 
attraction” 2 interpretat acum 
de Anjelica Huston are multe în comun cu 
cel compus de Glenn Close) nu mai e dis- 
pusă să tacă si sá aştepte doar un weekend 
petrecut impreunä. Trece chiar la atitudi- 
nea opusă. Scrie soţiei (Claire Bloom). 
Ameningä să-l compromită. Eliminarea de- 
finitivă a partenere îi apare profesorului a 
fi singurul mod de a se salva. Tocmeşte un 
simbriaş. Crima e perfectă. Noul Raskolni- 
kov (d i cum se ştie în multe dintre fil- 
mele sale, Woody Allen interpretează lait- 
motive dostoievskiene, cehoviene, tol- 
stolene...) este însă victima remuşcării. Se 
duce la locul crimei, riscind sä fie surprins, 
îşi pierde somnul si din nou liniştea. Dar 
doctor — îi vindecă 


peste 
confortul 
poe air Martin Landau (revenit după 
mulţi ani de uitare şi şomaj, deşi in tine- 
rege lucrase cu Hitchcock, fol Tucker din 
topul popularității după rolul Tucker din 
filmul omonim al lui Coppola) declara: „Ne 
place sau nu, asemenea situaţii sint frec- 
vente in bussiness-world. Sint mulți cei ce 
au cite o crimá pe constiinga. Filmul nu 
face decit sá ia act de o realitate si eviden- 
fiazá lasitagile născute din responsabilităţi 
neasumate”. Landau şi-a conceput persona- 
jul cu o echivocä abilitate pentru a inspira, 
alternativ, milă şi oroare. O incontestabilă 
performanţă actoricească, (Landau a candi- 
dat la Oscarul 90 pentru cel mai bun rol 
secundar), dar şi un portret în aqua forte 
al unui anumit mediu. 

Si totuşi, şi la filmul lui Woody Allen se 
ridea jos, căci umorul inegalabil al au- 
torului se revarsă impargial și asupra cri- 
melor şi asupra delictelor. 


Comercial, dar nu numai 


Cind Sally Field, Dolly Parton, Snirley 
Mac Laine, Daryl Hannah, Olympia Duka- 
kis, Julia Roberts se afla pe acelaşi generic 
sub conducerea unui veteran al Broad- 
way-ului şi al Hollywoodului superspecta- 
colelor, cum este Herbert Ross, pi fi si- 
gur că în preţul biletului e garantată şi 
portia de deconectare. (| de oțel, 
prezentat in afara concursului). Totusi, 
scenaristul-dramaturg, Robert Harline, de- 


clară că şi-a imaginat story-ul, in parte 
biografic, pornind de la decesul surorii 
sale in virstä de % de ani de pe urma unei 
nasteri. 


Suita evenimentelor din mica societate a 
unui orăşel din Louisiana (văduva primaru- 
mais troana şi clientela unui beauty-shop 

se înscrie în registrul (melo)drama- 


Angela Lansbury 


MICHAEL 


DOUGLAS 


tic: căsătorii nu neapărat fericite, naşteri 

lătite cu moartea, certuri conjugale sau 
între vechi prietene, iubiri şi despärgiri. 
Dar conotaglile regizorale ca şi maniera de 
joc a celor şase protagoniste fin net de re- 
gistrul comic. $i dacă lacrima se furişează 
în colţ de ochi, ea devine repede expresia 
unore salbe de ris cu sughiguri. 

Drama se insinuează prin înseși datele 
personajelor şi în povestea de dragoste 
dintre un tînăr, sărac, orfan, locatarul pina 
la majorat al caselor de corecție şi prosti- 
tuata ajunsă „vedetă“ în filme porno. Dar 
Leagă-mă bine al regizorului spaniol Pe- 
dro Almodovar (performer al box-office-u- 
lui euro- american în ultimii patru ani, 
după ce a obținut şi Oscarul celui mai bun 
film străin cu în isteriei 
este o comedie tordantä chiar daca finalu 
ce consfingeste, însfirşit, căsătoria dintre 
cei doi marginalizaţi, nu promite neapărat 
fericirea. 

Un datum comun al tuturor acestor 
filme ne-a apărut a fi acela că lumea s-a 
plictisit să-şi ia tragediile, dramele, neplá- 
cerile în serios. Ironia si umorul depăşesc 
funcţia unor tehnici dramaturgice impu- 
nindu-se ca soluţii salvatoare în plan real. 

Se ride pentru că lumea vrea să uite de 
necazuri, să meargă mai departe, să spere 
că va fi bine... 

Sint percepute ca atare şi dramele singu- 
ratagii şi obstacolele din calea fericirii, în 
tandrul şi delicatul film Căsătorie de for- 
mă al canadianului Michel Brault. Căsăto- 
ria numitä are loc intre o canadianä (Gené- 
vieve Bujold) si un refugiat politic din 
America de Sud (Manuel Aranguez), spre a 
evita trimiterea acestuia in fara de origine 
aflatá sub regim dictatorial. Pentru a con- 
vinge serviciul de imigragie de autenticita- 
tea actului, cei doi sint obligaţi sá petreacă 
un timp împreună (poliţia verifică aceste 
situaţii cu extremă agresivitate). Femeia, 
40 de ani, divorțată, obişnuită cu solitudi- 
nea, în ciuda legăturii cu un bărbat căsăto- 
rit, descoperă cînd nu mai aştepta nimic 
de la viață, romantismul şi elanul tipic 


Tom Cruise si modelul său din viaţă Ron Kovic 


sud-american. Le descoperă, dar nu le re- 
cunoaște de la prima vedere. Abia cînd 
pseudo-sogul pleacă (serviciile de speciali- 
tate au recunoscut validä cäsätoria), ea isi 
dä seama cä imaginara lor poveste de dra- 
joste, s-a adeverit. Ea, canadiana, crescutä 
in severitatea unui climat auster porneste 
spre circiuma unde refugiații sud-ameri- 
cani dansau, cintau şi sperau ca acasă. Pa- 
blo a 2” inginä ea răspunsul barma- 
nului. „Nu face nimic, am să-l aştept!” $i ia 
loc pe scaun, hotáritá să nu mai rateze în- 
tilnirea cu dragostea. 

Tot în cheie comică facem cunoştinţă şi 
cu Miss Daisy şi şoferul (Jessica Tandy şi 
Morgan Freeman), deşi faptul de viaţă nu e 
deloc vesel: şi anume dependenţa de alţii 
— din pricina virstei înaintate — în cele 
mai mărunte acțiuni. Argumentul este de- 
sigur unul cu o deosebită audienţă. După 
ce şi-a condus maşina timp de peste o ju- 
mătate de secol, Miss Daisy e obligată să 
constate că n-o mai poate face. Este ca şi 
cum i s-au tăiat deodată şi miinile şi pi- 
cioarele! „Mai bine moartă, decit fără ma- 
sina”. Diligengele fiului ei (Dan Aykroyd, 
actor prin excelenţă de comedie), un busi- 
nessman' avintat in a-şi face mama să ac- 
cepte un şofer, sint irezistibil comice. 
Ciocnirile dintre bătrina doamnă din sud, 
albă, bogată, cultivată şi şoferul negru, 
cam lipsit de mijloace, dar nu de demni- 
tate şi umor, şi pe deasupra analfabet — 
sint savuroase. Portretele lor şi metamor- 
foza sfadei în tandră prietenie din nevoia 
de a anihila solitudinea, explică şi Premiul 
Pulitzer acordat piesei inspiratoare, (au- 
toare Erika Richter). Filmul lui Bruce Be- 
resford, o comedie tandră pe o temă deloc 
veselă — înscris pe filiagia mai recentă a 
filmelor americane dedicate virstei a treia 
ca Harry şi Tonto, Pe lacul auriu — de- 
monstrează, asemeni celorlalte că nici di- 
vertismentul nu mai e ce a fost. lar come- 
dia pare a fi devenit din ce in ce mai des o 
tragedie privită de departe. 


Adina DARIAN 


a» 
* 
E 


Audrey Hepburn 


Cei doi 
„dueligti“ 
pe viajä 

si pe moarte 
din Räzboiul 
rozelor 
yi arburul lor 
din faja 
si inapoia 
aparatului 


UI 
u 
JJ 
= 
= 
© 
= 


& Pelerinaj la Curtisoara in 1976, V. G. Paleolog împreună cu Barbu Brezianu 


TĂCERE ȘI FAPTĂ 


ngaduiti să fac aci o dublă confesiune: 
Scriu aceste pagini cu oarecare emoție şi 
nostalgie, dar gi cu o doză de sfiala, de 
vreme ce din anii 1924— 1925 nu am mai co- 
laborat la nici o revistă cinematografică. 
Atunci însă — sub trei pseudonime" — 
scriam cu regularitate la hebdomadarul inti- 
tulat Filmul, ca $i la cel numit Cinema, cău- 
2 tind, printre altele, sá atrag atentia asupra 
unor artigti romäni 1 ignorati la noi) care jucaserä 
odinioară în citeva filme frantuzesti: erau, în primul rind, so- 
cietarii „Comediei Franceze“ — Edouard de Max și Jean 
Yonnel, apoi Raquei Melier, Emmy Lyn (Şăineanu), Jenică 
Missirliu, Mihail Florescu şi alti mulți, de mult uitaţi”. 

Un al doilea motiv de natură să mă stingherească este 
acela că vorbesc despre un film consacrat lui Brâncuşi, 
după ce eu insumi am fost colaborator și consultant la 
aproape toate producţiile și co-productiile ce i s-au dedicat, 
fiecare dintre ele avind anumite calități, dar și cusururi — 
filme documentare realizate de Pavel Constantinescu, Adrian 
Petringenaru, Manase Radnev și Constantin Chelba, Sean 
Hudson (Marea Britanie) și Jean Pradinas (Franţa). 

Toate aceste producţii nu ştiu sá se fi bucurat în timpul 
for de vreun comentariu. Au fost ignorate si date uitării ca 
nişte dosare repede clasate gi trimise la Arhivă — arhiva ci- 
nematograficä, firește. 

La această conspirație a tăcerii şi a indiferentei a contri- 
buit poate și faptul că arta lui Constantin Brâncuși nu era 
nici pe placul şi nici pe gustul tatălui Licăi Gheorghiu, sub 
guvernarea căruia a fost cu neghiobie refuzată donația ate- 
lierului sculptorului... lar ulterior, faima universală a lui 
Brâncuși deranja $i adumbrea falsa glorie a unei alte familii 
domnitoare. Si atunci, „marele timonier“, imediat după Co- 
locviul international din 1976, a decis să torpileze hotărirea 
inițială de a se „organiza-trienal-un colocviu și o expoziţie 
„Constantin Brâncuși“ — care ar fi urmat să devină „o săr- 
bătoare a artelor plastice românești si un eveniment de 
seamă în viata artistică din lume“ — cum sunau cuvintele or- 
ganizatorilor acestui ultim simpozion. 

Revoluţia din decembrie 1989 ne-a îngăduit nu numai să 
admirâm pe marile ecrane filme demne de cea de a 7-a artă, 
dar și să vizionăm pe micile ecrane, ia foarte scurt intervat 
unul de altui, două pelicule interzise de cenzură şi consa- 
crate lui Brâncuşi — ultimul, Tăcere și Faptă, fiind realizat 
de harnica Ruxandra Garoteanu, bucurindu-se de comenta- 
riul tui Dan Hăulică, 

Avind la indeminä tot setul de filme Brâncuși, precum si o 
amplă documentaţie adecvată, autoarea acestei producţii a 
ştiut să facă o adevărată antologie, alegind cu un impecabil 
discernămint și bun gust, cele mai semnificative și valoroase 
secvențe, eliminind şi ocolind cu iscusintä toate locurile co- 
mune, fals folclorice ori conventional patriotarde și inmä- 
nunchind într-un colaj fluent, o suită de imagini cu totul re- 
marcabile. Nu vom uita, de pildă, imagines Hegelil Regilor 
şi silueta Fiului Risipitor, záritá prin cavitatea unei sculpturi 
in lemn, ca printr-un ochean; ori Sărutul din cimitirul Mont- 
parnasse, văzut într-un amurg; ori puterea solară a Porţi Sá- 
rutulul; sau apariția insolita a Ecorşeului filmat în plină 


20 


amiază pe străzile Craiovei; sau unicitatea și tandra puritate 
a bestiarului bräncusian: Peşti, Foci, Păsări ce se Inälfau ori 
se roteau in fata lentilei operatorului. 

În genericul filmului, credem că ar fi meritat să nu fie 
omise numele foarte merituogilor Pavel Constantinescu, care 
impreună și graţie talentatului Constantin lonescu-Tonciu a 
realizat un ciclu de şapte filme închinate sculptorului; apoi 
excelentii Boris Ciobanu și Sean Hudson, datorită cărora 
s-au putut păstra și revedea rarisime secvenţe. 

O a doua importantă axă a filmului — şi în același timp o 
bună surpriză din partea Ruxandrei Garofeanu (si de astă 
dată o premieră absolută) o constituie documentarul din 
1976 consacrat Colocviului internațional al centenarului 
Brâncuşi, care ne-a făcut să retrăim simpozionul de acum 14 
ani; i-am revăzut cu emoție pe V.G. Paleolog; Carola Gie- 
dion-Welcker, ion Frunzetti, Stefan Georgescu-Gorjan, 
Adrian Gheorghiu — și, în treacăt, pe Stefan |. Nenitescu, 
Al. Rosetti şi alții; apoi am putut auzi vocile unor iluștri mu- 
safiri precum, Georges Charbonnier, Pierre Rouve, Max Bill, 
dar mai ales glasul moicom și blind al lui Dan Hăulică co- 
mentind cu sagacitate, rind pe rind, fiecare operă și dind 
astfel întregului film o perfectä unitate — totul într-un dialog 
stimulator cu Ruxandra Garofeanu căreia i se cuvine în- 
treaga laudă pentru munca și reușita acestui florilegiu artis- 
tic — si nu numai documentar — închinat, cum spunea Dan 
Hăulică, „acestui zeu tutelar al neamului nostru”. 


Barbu BREZIANU 
* Judex, b.b.b., Henry Gr 


** Români in străinătate, în Fiimu, 1924, august 15; Figuri 
: Edouard de Max, în Cinema, 1924, noiembrie 15 


etc. etc. 


3 Revdzut cu aceeaşi emofie: 
Hiller (cu Ali McGraw si Ryan O'Neal) 


Love Story de Eric Segall si Arthur 


BRÂNCUȘI ȘI FILMUL 


eleviziunea revine treptat la rosturile ei cultu- 
rale şi o face încercînd, pe bună dreptate, să 
reinnoade firul rupt cu atitia ani in urmă. Este 
vorba de proiectarea filmului lui Manase Rad- 
nev, Constantin Chelba, și Barbu Brezianu 
despre Brâncuși, deloc întimplătoare poy 
ca la 19 februarie s-au implinit 114 ani de la 
nasterea sculptorului román a cárui notorie- 
tate universalá nu face decit sá creascá. 

Dar in 18 martie a implinit 81 de ani Barbu Brezianu, cel 
mai avizat exeget román al lui Bräncusi, autor al unei lucrári 
fundamentale: „Bräncusi in Románia”, inepuizabilá mina de 
documente si informaţii sistematizate cu rigoare si discerná- 
mint, interpretate cu fervoarea celui indrágostit de subiectul 
säu. O dublá aniversare, deci, pe care arta filmului ne-a dat 
prilejul sá o sárbátorim. 

Deși artele plastice și filmul operează in teritoriul comun 
al imaginii, consubstantialitatea tor nu le asigură 
întotdeauna si o intilnire fericită. Am văzut destule filme de 
artă plicticoase sau superficiale A sala a fi înțeles că un film 
bun de artá e greu de fácut. Filmul lui Manase Radnev si 


taie respirația — momentul Tirgu Jiu. „Alci Brâncuși a scul- 
ptat tăcerea“ comentează Ba Brezianu j am adäuga, 
eternitatea. Ansamblul de la Tirgu Jiu a fost fil 

märate ori, dar mi se pare cà doar acum imaginea cinemato- 
graficá a reușit să facă palpabilá nicia. „Masa tăcerii”, 
„Poarta sărutului“, „Coloana infinitului” sint dintotdeauna şi 
fara de moarte. Rápáitul ploii pe stilpii masivi ai Porții pece- 
tiuiti de emblema iubirii, curcubeul întretăind Coloana cu 
traiectoria lui invariabilà rup orice legătură cu contingentul 
gi proiectează opera bräncusianä in d iuni cosmice. Re- 
marcabilä mi se pare apoi discretia cu care sint introduse in 
discursul cinematografic reperele la care Brâncuși insusi s-a 
raportat. imaginile de temple indiene ale piramidelor și 
sfinxului nu au nimic discursiv, eficacitatea lor fiind de natu- 
rá poetică in primul rind și nu didactică. 

Coloana sonoră își aduce din plin contribuția la reușita fil- 
mului. Prin sunet, mai ales și nu numai prin apariția în două 
rinduri a unei mandale este sugerată rezonanța orientală a 
artei brâncușiene. Fără a abuza de informaţii și date care ar 
fi încărcat fastidios comentariul, transtormindu-1 într-o lecţie 
face loria arwi prin. Ares exciusly cinematopraice. 
ace oxi 

Figura şi — ară mult legendare ale lui Brâncuși pă- 
trund în film graţie unui scurt, dar tulburător fragment vechi, 
din jurul anilor 1930. ll vedem pe Brâncuși filmat în atelierul 
său aflat azi în Muzeul Beaubourg, punind în mișcare toate 
acele unelte primitiva și rudimentare pe care le exhiba cu o 
anume ostentafie orgolioasä în Parisul tuturor rafinamente- 
lor. Familiaritatea sa cu o tehnicitate arhaică nu l-a impiedi- 
cat totuşi Brâncuşi să deprindă gustul celei mai noi arte 
— fotografia. O gáselnitá de scenariu — declicul repetat al 
aparatului de fotografiat — însoţeşte prezentarea singularei 
cariere de fotograf a lui Brâncuşi. Aparatul foarte vechi cu 
burduf la care Brâncuşi nu a renunțat niciodată — ceea ce 
nu l-a împiedicat să fie un mare fotograf — mărturisește, 
dacă mai era nevoie, despre încrederea sa în prestigiul unel- 
tei simple. „Lucrurile nu sint greu de făcut, ceea ce este 
greu este să atingi starea în care le poţi face” spune un ce- 
lebru adagiu bráncugian pe care autorii filmului l-au avut cu 


siguranță în vedere. 


5 


SALONUL ARTELOR 


Literatura si film 


0 ROMÂNCĂ OMAGIATÁ DE UNESCO 


sit, tot ceea ce el poseda din conștiința universală”. 
Aceste cuvinte premonitorii, încărcate de un adevă- 
rat suflu patriotic şi de o mare demnitate aparţin 
Marthei Bibescu, scriitoare si om politic, a cărei per- 
sonalitate a fost evocată inspirat într-un eseu tv rea- 
lizat de Smaranda Jelescu. 

De la imagine la montaj (Mihaela Demetrescu), de 
la ilustratia muzicală aleasă de Adina Dinu (din ton 


Caianu ori Cabezon, precum și alte piese interpre- 


tate de lon Ivan Roncea la harpă), la decia descrip- . 


tiva a decorului, cu informatie din beisug dar si cu 
sentiment, eseul tv comentat cu personalitate de 
Smaranda Jelescu reprezintä unul din primele suc- 
cese profesionale ale realizatorilor tv de dupä Revo- 
lutie. Opera literarä a Marthei Bibescu, importantul 


ei rol po national si international, antifascist, fi- 
nejea fără seaman a acestei spiritualitáti și-au găsit 
rezonanţa in filmul-portret, film in care apariția Anei 
Scarlat in „rolul“ Marthei Bibescu a fost de mare su- 
gestivitate. De la voce la înfățișare, Ana Scarlat a 
„ereat" un personaj, care nu numai că ne dădea un 
frison de emoție, ea reconstituia ceva din magia ace- 
leia ce publicase „Isvor-Tara salciilor" $i „La bal cu 
Marcel Proust“. 
Printre coloanele palatului de la Mogosoaia, sub 
bátrina arcadá, in faja crucilor de piatrá roase de 
vreme, pe aleile ce string in braje Palatul Brincove- 
nesc, filmată într-o penumbra violetă cu irizări sidefii 
silueta distinsă, a interpretei Ana Scariat invesmin- 
tatá in hainele Marthei Bibescu ne trimitea inapoi, in 
timp. Un timp al amintirii şi iată, al emotiei tulburate 
sub care se așează această comemorare pusă sub 
egida UNESCO a centenarului principesei Martha Bi- 


Cleopatra LORINTIU 


) 


O a.doua emisiune Brancusi transmisă acum are o nota 
ivă. realizată de Ruxandra Garoteanu în 


nostalgic- 
1982 — TV al artelor plastice,” cum se numea pe 
atunci era una dintre puținele care au rezistat vitregiei anilor 


i”, al cărei „cartier“ principal îl constituie 
Monte Carlo, n-a incetat să crească în ulti- 


pe ce urci spre virful dealu- 
află palatul princiar, un orășel medieval, 
clini multicentenare, ed de prăvă- 


2 tay 
", adică kgraficii 


ilmelor premiate in cadrul celor 


I 'oductii vizuale o constituie 

ză, care trasează noi punți de legătură in- 
i_arhitectură, între cinema și pictură, între dans gi 
„Euritmie“ ne oferă o intlinire in- 


| a veni o vreme cind acest popor care 
n-a fost cunoscut pina acum va fi luat 
in seamă. Din această țară trecută sub 
tăcere vor răsuna cintece și muzică. 
Neamul acesta va renaste și lumea se 
va mira ca de-o minune să afle, în sfir- 
| e päsäri (reprezentări grafice) care se rotesc și un 


avind astázi incontestabil, — „e cm 3 
spori in citarea unor imagini le cu ocazia Sesiu 
8 Brancusi de la Bucuresti, din 1976. 


loana VLASIU 


Festivalul international 


de televiziune 


de la Monte Carlo 


Impresia dominantä: 
lucrul bine facut 


dansatori, intiinire destăşurată pe o suprafață neutră 
, comandat de Muzeul de Arta 


grup de 

de beton. În „City 

Moderna din New York, se explorează un oraș imaginar, in 
te Aal „plimba“ ca într-o așezare obișnuită. Fără in- 


care 
doială le t i vor pătrunde atit în documentarele 
destinate televiziunii cit și în filmele artistice de lung metraj, 
cum s-a intimplat in peliculele de mare succes Jo- 
nes și Ultima cruci: . 

A doua competitie, in ordine poh a constituit-o 
cea a documentarelor de creatie (artistice) organizatá, in ca- 
drul Festivalului de Universitatea Radiofonica si de Televi- 
ziune internaţională (URTI), organism 5 afi- 
liat UNESCO-ului, menit sá faciliteze imbul gratuit de 
programe culturale între țările membre. Desi România nu 
tace parte (deocamdată) din importanta instituție io- 
natà, Televiziunea a te pentru prima la 

ntului, 


această nare aaa tar 
realizatori: ase Radnev, Constantin Chelba, mentar 
consacrat operei celui care a inriurit profund arta secolului 
XX. — Constantin Brâncuși. 
Unicul premiu, trofeul Arman, a fost atribuit peliculei bel- 
dedicată pictorului Van Eyck 
nando Arrabal că doi 


ziune şi de televiziunea din Monte 
cotidian 


Martha Bibescu 
- (ceva din magia 


= Portretul 


cinematografic 
al unei mari 
scriitoare: 


unui bal 
cu Proust) 


influenta care acest 
NI 


, juriul 
Lelouch (din pF geet Rewer good Ya 
i gi Marthe Keller) 


aur i: Maurice Druon 
realizată de Eduard Molinaro, în distribuție, Michel Piccoli. 
Jean-Pierre Aumont, Evelyne Bouix. În domeniul 


Actualitati- 
, marele premiu a fost decernat Televiziunii suedeze. 


intelegere umanä, intr-o perioadä 
cind prejudecățile rasiale erau încă 
puternic înrădăcinate, a obținut dis- 
tinctiile. pentru cel mai bun film și 
cea mai bună actriță — octogenara 
Jessica Tandy — alături de alte 
două premii (pentru adaptare cine- 
matografică și pentru machiaj). 
De regulă, premiul pentru regie 
revine automat realizatorului pelicu- 
lei care a dobindit trofeul suprem, 
acum — şi aceasta a fost.sin- 
gura surpriză — lucrurile nu s-au 
mai petrecut așa, răsplătit cu 
această distincţie a fost Oliver Stone 
pentru Born the Fourth of July 
(Născut la 4 iulie), o nouă evocare a 
consecinţelor tragice ale războiului 
din Vietnam. Eroul? Un soldat care 
se întoarce acasă, paralizat de am- 
bele picioare. Grav handicapat (pa- 
ralizie cerebrală) este şi eroul peli- 
culei irlandeze My Left Foot (Picio- 
rul meu sting), al cărui interpret, 
Daniel Day-Lewis, a primit premiul 
pentru interpretare masculină. Ma- 
mei sale în film, Brenda Fricker, i-a 
revenit distincția pentru cel mai bun 
rol secundar feminin, în timp ce dis- 
tinctia corespunzătoare pentru sexul 
opus a obținut-o actorul de culoare 
Denzel Washington, pentru creaţia 
sa din Glory (Glorie) — odiseea 
unui regiment format din negri în 
timpul războiului de secesiune. 
După cum era de așteptat trofeul 
pentru cel mai bun film străin a fost 
atribuit peliculei italiene Cinema Pa- 
radiso, a lui Giuseppe Tornatore. in 
fine, japonezul Akira Kurosawa a 
obtinut un Oscar pentu intreaga sa 
carierá, punctatá de strálucite suc- 
cese. 


CINERAMA 


Isabelle Adjani. 


9 A debutat în '89: 
Elena Karadjova 


Pe platour g 


@ Regizorul australian Peter Weir 
— care a candidat in acest an la 
premiile Oscar — filmeazá la New 
York într-o povestire despre condiția 
noilor veniți în S. U. A. interpreţii 
aleşi pentru rolurile principale sint: 
Andie McDowell si Gérard Depar- 
dieu. 

e Și-a inceput filmările la Roma, 
regizoarea vest germană Margarethe 
von Trotta la povestirea intitulată 
Întoarcerea. in rolurile principale: 
Stefania Sandrelli, Barbara Sukowa, 
Fanny Ardant şi Gian Maria Volonté 

e Dustin Hoffman şi Steven P. « 
Spielberg pun la cale o comedie ci- 
nematograficä ce va purta titlul: Da- 
mon. 


Oscar 


Pentru prima oarä in istoria pre- "he. * 
miilor Oscar, Los Angeles nu a mai 
gäzduit singur ci impreunä cu alte + 


patru orase, Buenos Aires, Londra, y 
Moscova (incá un semn al vremuri- 
lor noi!) şi Sidney, tradiționala cere- 
monie a anuntárii numelui „fericiti- 
lor cîştigători“, graţie sistemelor 
moderne de comunicaţie prin satelit, 
spectatorii din fiecare din sălile res- 
pective putind urmări, pe ecrane gi- 
gantice, ceea ce se petrecea, la dis- 
tante de mii de kilometri, în celelalte 
patru săli. 

În afară de această mare noutate, 
surprize deosebite nu prea au fost. 
Driving Miss Daisy (Şoferul domni- 
şoarei Daisy), povestea unei bătrine 
fifnoase din Sud, care, treptat, stabi- 
leşte cu șoferul ei negru o relaţie de 


2 


Sfinxul a tăcut 
pentru totdeauna 


G reta Garbo nu mai este. S-a stins 
din viata in prima zi de Paste a acestui 
an. Avea 84 de ani, trâia retrasa, cultiva 
chiar aceasta retragere din tumult. N-a 
afirmat niciodata ca doreşte singurata- 
tea dar, într-unul din atit de rarele ın- 
terviuri pe care le-a acordat unui ziarist 
american, nu i-a raspuns acestuia la in- 
trebarea dacă se simte bine în singura- 
tate, ci doar atit: „Imi place să fiu lasata 
în pace. Dacă nu ești cineva foarte im- 
portant pentru omenire n-ai ce cäuta în 
paginile ziarelor.” 

Se retrăsese de pe platouri în anii 
razboiului, mai exact în anul 1941 dupa 
ce jucase în filmul lui Cukor, Femeia cu 
două feţe. Nu demult, s-a descoperit ca 
prin anul 1949 incercase o intoarcere 
pe platouri 'şi, se pare, există chiar un 
fragment de film care este doar o proba 
— da, o probă în vederea unui film care 
nu s-a mai realizat. In orice caz, nu s-a 
mai realizat cu ea în distribuție. Garbo 
nu ieşea din apartamentul ei din New 
York decit ca să meargă la spitalul din 
apropierea casei, sa facă unele cumpa- 
raturi Si Sa-si viziteze o veche prietena 
Vacantele și le petrecea în Elveţia sau 
in Suedia natală dupa care se intorcea 
la viata ei pseudo-monahalä. Reporteri 
si fotografii o urmareau neobositi și 
dupa peste patru decenii de cind se re- 
trăsese, de cind Greta Garbo nu mai 
traia ca o vedetă, ea care inspirase 
această sacrosancta instituție a specta- 
colului: vedeta. Mergea din cind în cind 
la cinemateca, la drept vorbind sa se 
vadă pe ea insasi la cinematecă pentru 
ca nu intra decit la filmele în care juca 
ea. Se pare ca prefera sa revadă Uliţa 
durerii, Anna Karenina, Regina Cristina, 
Dama cu camelii și Ninocika. Cine ştie 
ce bandă psihică se derula odată cu 
banda de celuloid de pe ecran! Garbo 
nu s-a supărat pe lume si nici pe Ceta- 
tea filmului, nu şi-a creat o imagine a 
unei persoane învăluite in mister și, cu 
siguranță, nici n-a căutat sä-si justifice 
porecla de Sfinx. Trâia însă ca o 
non-vedetă dacă nu chiar ca o anti-ve- 
deta. Aducea mai degraba cu un perso- 
naj beckett-ian care vine întotdeauna 
de nu se ştie unde ca să se ducă iarasi 
nu se ştie încotro. Nu demult, apăruse 
într-un ziar. newyorkez o fotografie a 
Gretei Garbo in care părea greu de re- 
cunoscut, Purta o haină de blană şi in 
textul care însoțea fotografia se spunea 
ca şchioapâtă. Intr-adevär, cu peste 20 
de an: în urmă se rânise la un picior și 
incepuse să schioapete. Ramäsese cu 
meteahna asta. Banuind, simțind proba- 
bil ca este fotografiata, o adevarata 
oroare i se citește în privire. Spitalul! în 
rezerva căruia s-a sfirsit Greta Garbo 
respectă dorința ei de a nu se divulga 
nici cauza decesului și nici cum s-a pe- 
trecut el. Nimic. Garbo n-a jucat în cea 
de a doua parte a vieţii ei teatrul re- 
semnării. Probabil că nici nu s-a simțit 
o resemnatä ci o alta persoana ce se 
descoperise într-un tirziu. 


M.AL 


A... unui palımpsest apare trilogia lui 
Tenghiz Abuladze. Ruga — alegorie bala- 
desca despre sımbureie sterne contradicții 
Bine-Räu, despre natura duală a spiritului 
uman, despre legitimitatea tradiţiilor sacre şi 
profane. dorințelor — pitoresc apo- 
log a cărui acţiune e plasată in preajma revo- 
lutiei din 1917 intr-un sătuc din Georgia unde 
starile de lucruri ajunse la paroxism preves- 
tesc in cele mai insolite moduri schimbarile 
ce vor veni. Căinţa — grotească parabola a 
autarhiei detaliind beţia puterii, psihoza obe- 
dienței, preţul contestatiei. 

Una și aceeași peliculă a memoriei umanı- 
taţii a fost din veac gi pina azi impresionată 
de succesive sedimentäri ale conștiinței co 
lective pe care cineastul georgian le relevă 
pe rind sau simultan. Uzind de-tehnica baso 
reliefului, înglobează decorului mineral ar 
cestral trăsături esentializate de ura si ome 
nie. Plasindu-se sub semnul evanescentei ve 
getalului, conferă anecdoticii derizorii valoare 
premonitorie; un văduv cu multi copii cauta o 
comoară in mocirlä apoi moare de frig coco- 
tat în arborele dorințelor — așa-zis; un nebun 
vizionar anunţă anarhia; mai marele satului 
incită indirect la crimă; o femeie-paiatä iyi 
deplinge tinereţea pierdută, vremea care 
trece. Triada se inchide în sfera celui de al 
treilea regn, refocalizind psihologia umană 
prin lupa ironie: — o necesară. simbolica 
exorcizare impusa ca datorie de onoare, nu 
intimplätor acestui loc geografic al Terei 
unde s-a născut losif Visarionovici Djugatsvili 
supranumit Stalin. În film, caricatura bur- 
lesca (purtina numele de Variam) pune ine- 
vitabilul semn de egalitate intre extreme evo- 
cindu-l pe Stalin la concurenţă și cu Beria. și 
cu Hitler, și cu Mussolini. 

Decantarea perspectivei reale a fost posi- 
bila tocmai datorită tenacitati exerciţiului de 


scriere și rescriere pe celuloidul faptului de 


artă care este opera cinematografică. Convie- 
tuind osmotic, motivele circula inchipuind un 
flux subteran al ideilor și imaginilor: într-un 
cortegiu arhaic apar tipologii contemporane 
aga cum Într-un timp modern se infiltrează 
strajeri inchizifionali sau primitivi; acoliti pre- 
cum Doxopulos, parazit ce prosperă in am- 
bianta vegetației luxuriante proprii regimului 


Gheorghian cunoscută 


dantela d 


jumătate, Barfly, Anul dragonului, Angel Hea 


Homeboy, Johnny cel chipes et 


Pıata Presei Libere nr. 1 Bucuresti 


Date din agenda cronicarului 


e 13 mal 1987 — Simultan cu proiectarea filmului in Festivalul de la Can- 
nes (unde obţine Premiul special al juriului și Premiul criticii internationale 
FIPRESCI), vizionare la Centrala Romäniafilm: rolele Căinţei sint imediat in- 
chise într-unul din seifurile cces-ului, dar filmul circulă pe casete video e 18 
mai 1987 — impreună cu operatorul Florin Mihăilescu si criticul Calin Cäli- 
man, revad Cainja în deschiderea celei de a XX-a ediţii a Festivalului unio- 
nal de la Tbilisi, manifestare la care va dobindi Marele premiu. 21 decem- 
brie 1989 — Printr-un joc al hazardului, televiziunea bulgará programeaza 
acest film în ultima noapte de dictatură din România e 19 martie 1990 — 


premiera românească la cinemat 


raful Scala, în parale! cu „Säptämina fil- 


mului italian“ de ia cinematografele Patria și Studio. 


de sera cu efect de junglă. De la viziunea ex- 
presionistă a incaniafiei poematice ce pro- 
paga iubirea de oameni (Ruga), se trece la 
tușa pointilistá a prevestirii apocalipsei co- 
muniste (Arborele jor) si apoi la ma- 
mera suprarealistă de parodiere a istoriei prin 
torta detasärii (C Ania). 

in fond Cn nu este decit materializarea 
unui vis punitiv. In limbaj cinematografic, un 
flash-forward declanşat simultan cu un 
tiash-back. Rememorare si anticipare, toto- 
data. Vazind un necrolog în pagina de ziar, o 
temeie oarecare, de fapt fiica unui talentat 
pictor, temerar cetățean, ajunsă cofetáreasa 
specializată în torturi ornate cu trandafiri $: 
miniaturale biserici de zahăr (!), isi retraieste 
copilăria, viata ei $i a părinţilor în anii tulburi 
ai „victoriei depline“ și ultragiilor maxime. In 
mintea eroinei, epitetele elogioase adresate 
defunctului care i-a analizat trecutul, prezen- 
tul și-i ameninţă și viitorul urzesc din real şi 
imaginar o poveste cu atit mai fabuloasă cu 
cit e mai adevărată — o farsä tragică in care 
terifiantul se amestecă cu induiogarea, stupe- 
fiantul cu umilința, burlescul cu dramaticul. 
Povestea despoticului tiran cu mască de bo- 
nom jovial și sclipiri diavolești în privirea pro- 
tejată de strălucirea unui aristocratic pin- 
ce-nez devine păcat ereditar ce atrage după 
sine, conform datinei, blestemul neodihnei în 
mormint, pedeapsa urmind să o aducă la în- 
deplinire chiar fiui (numit Abel!) pornit pe 
același drum al corupţiei degradante, dezu- 
manizante. 

Eroina intră în rezonanţă spirituală şi mo- 
rală cu nepotul sceleratului, un tinar aflat în 
căutarea adevărului despre familia sa $i des- 
pre istorie. El este cel ce va — ra cu 
viaja sa vieţile victimelor bunicului . Vie 
tile deportaților ale căror mesaje scrijelate pe 
trunchiuri de copaci s-au transtormat în ru- 
megus ordinar. Vieţile celor doi bätrini apără- 
tor: ai lăcașului sfint, biserica dezafectată si 
convertită brutal si abuziv la pseudo-stiinta, 
biserica in care răsună cutremurător avertis- 
mentul rostit de părintele relativităţii supra 
pericolului aberantei relativitati a. valorilor. 
Viața pictorului integru apărător al culturii, al 
tradiţiei, al credinţei, cel care, după ce stră- 
bate curajos boigiile purgatoriului descoprind 
Că şi aici justiția e legată la ochi, alege râs- 
tignirea — un martir amintind de Christ. Viața 
mamei care presimte deznodämintul tragic 
într-un coșmar ce condensează spaima şi 
deznădejdea, anticipind haituirea și neaccep- 
tarea anihilării de sine precum prietena care, 
de frică, abdică și, intr-un moment de exas- 
perantă disperare, cu o convingere fanatica, 
cintă „Oda bucuriei“. 

Opacizarea și transparența constiintelor... 
Fulgurante detalii, dar și secvențe întregi 
agiutinează trimiteri la dogma creștină într-o 
manieră polemică. Pentru că întrebarea in le- 
gäturä cu limita fatidicului persistă asa cum 
persistă şi întrebarea din dialogul final al fil- 
mului, dialog consecvent convenției stilistice 


in special din Rochia albă de 


5 Noua saptamini si 
rt, Rusty James, Francesco. 


— 41917 Exemplarul leí 8 


Tiparul executat la Combinatul Poligralic Bucuresti 


Cititorii din străinătate se pot abona 


rin: 


‚Romprestilatelia" — sectorul Export- import 


presa P.O. Box 12—201, telex 10376 


presfil Bucureşti — Calea Griviței nr, 64—66 


Acest număr a fost pregăti! de echipa redacțională: Mircea Alexandrescu, 
Irina Corolu,Adina Darian, lleana Danälache, Dane Duma, Alice Mănoiu, 
ioana Statie, Doina Stanescu, Victor Stroe. 


a naraţiunii dense in simboluri si metafore de 
sorginte biblică. Eroina trezita din reverıa 
ei vindicativa este intrebata de o Dalinicd 
dacă strada pe care se afia duce la biserica. 
Coletăreasa îi răspunde că „Strada Varlam“ 
(1) nu duce la biserică, iar bätrina se mira 
Ace bun o stradä care nu duce la bise- 
nca?" 

S-a spus si ms trebuie uilat: „Secolul XXI 
va ti religios sau nu va ti deloc” (Malraux), 
dar s-a mal spus şi cà: „Omul arhaic vorbea 
cu cosmosul. omul medieval vorbea cu Dun: 
nezeu, omul modern vorbește cu el însuși” 
(Heinemann). Astăzi omul, inainte de a-şi in- 
Susi indiferent ce doctrină, trebuie sá o 
treacă prin filtrul propriei sale instante mo- 
fale lar în caz de eroare. dar mai ales ca 
pildă. necesară, arta ii oferă posibilitatea 
catharsis-ului. 


Irina COROIU 


© Tenghiz Abuiadze primind 
din partea lui Elem Klimov 
„Oscarul“ sovietic, in 1989 


Pr e a studiourilor „Gruzia-fiim". Scenariul: 
Nada Dyanelidze, Tenghiz Abuladze, Rezo Kvesela- 
va Regia: Tenghiz Abuladze. imaginea: Mihai! Agra- 
novici Cu: Avtandil Makharadze, la Ninidze, Merab 
Nindze, Zeinab Bojvadze, Kelevan Abuladze, Ediser 
Ghiorgobvani, 


Fişă fllmografich Tenghiz Abuladze 


1955 — Lurdja al Magdanel 

1958 — Copiii altula 

1963 — Eu, bunica, ilico și Ilarion 
1968 — Ruga 

1973 — er pentru iubita mes 
1977 — Arborele dorințelor 

1968 — Cainja 


PE ECRANE