Revista Cinema/1963 — 1979/1977/Cinema_1977-1666897506__pages201-250

5 D 
, 


14 


& 


> Ziele 
filmului 
din... 


0 punte a istoriei 


Bi Stele de august. Femei in mină. Brate 
fragile imping vagonete, chipuri delicate cc 
ne obisnuiserå să le asemuim florilor de 
lotus, parcă și-au ascuns definitiv zimbetu! 
sub stratul de cărbune. Un murmur trist 
ca o rugăciune dospește durerea pină ce 
ea izbucnește intr-un mobilizator mars de 
luptă. Metafora cu care incepe noul film 
vietnamez trasează, printr-o sugestie muzi- 
cală,o întreagă evoluție. O punte istorică 
intre două momente de conștiință. De la 
răbdare si resemnare in fata durerii, mizeriei 
(viitoarea mamă crunt lovită de biciușca 
supraveghetorului cu caschetă de colo- 
nialist) la declanşarea uriașelor energii 
populare, sub îndrumarea vietminn-ului, 
In insurecția care a dus la alungarea fas 
cistilor japonezi si a colonialistilor francezi 
din Indochina. Stele de august — titlu! 
anunţă imbinarea de lirism si realism istoric, 
aproape de document, ce definește profilul 
filmului închinat eliberării Vietnamului. Am- 
ploarea istorică a evenimentelor se creează 
de-a lungul celor trei ore de acţiune, prin 
citeva fire dramatice bine articulate: organi- 
zarea unor acțiuni ilegale de către citeva 
personaje din rețeaua vietminn-ului: munci- 
toarea care ia locul soțului ei închis, cei 
doi tineri ce tipăresc un ziar patriotic in 
condiţiile aspre ale clandestinitåtii si, para 
lel, masinatiile oamenilor mikado-ului c^ 
folosesc tot felul de metode represive si 
abile spioane (dintre care una joacă pe 
mai multe fronturi, lucrind cind pentru co- 
lonialistii francezi, cind pentru fascisti japo- 
nezi). 

Cu simplitate si o cåldurå ce atinge une- 
ori poezia sint schitate citeva portrete de 
eroi populari: muncitoarea ilegalistå (fru- 
mos dezvåluitå prin secvente ca: perchezi- 
tionarea ei in pådure, sub copacul cu nume 
de legendă; banya, travesti-ul ei reușit de 
la orezărie, sau aflarea morții bărbatului 
executat de fascisti şi îndepărtarea copilu- 
lui abia născut pentru a nu cădea in mina 
dusmanului), cit si perechea de indrågostiti: 
studentul și tinăra din fabrică. Un patos 
in cele mai bune secvențe discret, conținut, 
animă imaginile acestei evocări-omagiu al 
celui mai demn moment din viața unui 


popor: eliberarea. Alice MÁNOIU 


R.P. Bulgaria 


.. Adevărul | 
inainte de orice 


N Amendament la legea de salvarea 
statului. Acţiune, subiect si erou totodată: 
marea dramatica şi singeroasa confruntare 
a principalelor forte sociale din Bulgaria a- 
nului 1925. Un film politic deci, conceput de 
cåtre autorul såu, regizorul Ludmil Stai- 
kov, cu un imens respect pentru adevårul 
istoric, dar nu in spiritul comod al unei 
simple reconstituiri mai mult sau mai putin 
fidele, ci cu un efort — låudabil si incununat 
de succes — de înțelegere a multelor ade- 
văruri generale și general valabile despre 
evenimentele și oamenii istoriei dintotdea- 
una. Dintotdeauna, deci şi de azi. 

Un film impresionant mai ales prin cruda 
lui sinceritate care-l trece, dincolo de cai:- 
ficativele obișnuite, intr-o categorie spe- 
cială: aceea a filmelor-martori ai marilor 
experiențe sociale și politice ale omenirii 

E.S. 


m Chirurgii. Stråbåtind pe verticală și 
orizontală societatea contemporanå a 
Bulgariei socialiste, filmul pare så nu mai 
aibå secrete artistice pentru cineastii prie- 
teni. Aparatul iscodeste diverse medii, cu 0 
pasiune realist-analiticå ce stirnește emoții, 
neliniști, întrebări creatoate. Sub semnul 
acestor neliniști «stenice» (tot sintem in lu- 
mea medicală) stå si filmul prezentat in gala 
din septembrie. Ca si Merele noastre roşii, 
Chirurgii urmăresc lupta disperată a oame- 
nilor în halat alb cu moartea, dar și cu mortifi- 
cările de spirit, apatia sau conformismul 
unor colegi, tot atit de periculoase ca și 
ignoranta, violența familiilor unor pacienți. 
Registrul Chirurgilor e grav, eșecurile erou- 
lui sint mai numeroase; el trebuie să smulgă 
cu forta copilul în stare gravă din miinile unor 
părinţi inconstienti pentru ca să incerce să-l 


salveze — scenă tare, scenă grotesc-tragicá. 


pentru că micuțul moare şi intervenția 
chirurgului, nesocotind consimtåmintul fa 
miliei, e pasibilă de pedeapsă. Constiinta 
profesională, conștiința umană, pusă sub 


semnul indoielilor exact de cei care ar 
trebui să fie ei Insisi chestionati de un înalt 
for moral — iată numai una din problemele 
importante de viață ridicate de acest film- 
dezbatere. Film lucrat cu siguranţă, care-si 
exprimă cazul limpede, fără liniaritåti dar 
și fără complicații inutile. Un generic sobru, 
la obiect (prim-planurile medicilor operind, 
de fapt doar ochii lor concentrați, expresivi), 
o distribuție numårind citiva artisti emeriti 
si o economie a mijloacelor — uneori... 


excesivă. 
Alexandra BOGDAN 


@ Nora. Ecranizare a romanului cu 
același nume al scriitorului bulgar Ghiorghi 
Karasolov, Nora desfășoară o poveste «pe 
viata si pe moarte» cu miza banul — banul, 
«la țară», sub formă de pámint, de poftă 
dusă pinå la patimă de mai mult si mai mult, 
pofta unui bătrin chiabur — de exemplu 
— poftă grea si molipsitoare pentru că, iată, 
ea trece și în sufletul nurorii, nora cea odată 
tinără, pură si frumoasă. 

Dintr-un asemenea subiect care trăiește 
firesc prin situatii-limitå, cu greu s-ar fi 
putut face un film sobru. De altfel se pare 
că sobrietatea nici n-a intrat In telurile regi- 
zorului — Vasil Mircev — preocupat mai 
cu seamă să dea filmului său o notă evident 
dramatică. Lucru care i-a reușit din plin 


Emil SEVES 


stop cadru pe 


Comedia mutå 


Nu cunosc eventualele motivåri teo- 
retice pe care le-ar fi invocat Mel 
Brooks în sprijinul activităţii lui pro- 
gramatice, dar e evident că parodiile 
lui, dincolo de hazul lor, bufon sau nu, 
se vor chintesentiale, vizind adică, 
asemeni oricărei parodii adevărate, 
sintetizarea caricată a unui gen, a 
unui stil, 

Am văzut pină acum trei dintre ele: 
Nepotul lui Frankenstein (după cla- 
sicul de oroare stiintifico-fantasticå), 
Saua în flăcări (un «sinopsis» de 
western) şi Comedia mută (traduce- 
rea corectă și exactă ar fi fost Film 
mut Cea mai izbutită mi s-a părut 
prima care, datorită subiectului «obli- 
gat» a impus o anumită disciplină 
vervei cam discontinue a autorului, 
În Nepotul lui Frankenstein, in mod 
paradoxal, capacitatea lui inventivă 
este mai bine prinsă în valoare decit 
în celelalte încercări cu «subiect liber 
ales» (paradoxul e aparent, gradul 
de libertate măsurindu-se în funcție 
de reperele date). 

Parodia westernului, ca şi în cea a 


Despårtiri dramatice 


m Soarta Aurei si a Argentinei. Aura 
si Argentina — două surori gemene care 
sint sortite să trăiască una departe de 
cealaltă. Se poate spune că le desparie 
viata, dar viata se numește acum războiul 
Războiul care le-a impårtit tara pe din 
două. Una dintre ele va cunoaște o copilărie 
fericită şi o existenţă demnă la nord de 
paralela 38; cealaltă, aruncată în graba refu- 
giului la sud de paralela 38, va cunoaște 
umilința, lipsurile şi concesiile de tot felul. 
Poveste a două surori, de fapt povestea 
unui popor obligat în urma cotropirii impe- 
rialiste să trăiască o despărțire nedorită. 


B Magnolia înflorește din nou Sintem 
tot în timpul războiului din anii 1950—53. 
Magnolia este numele conspirativ al unei 
agente din serviciul de contrainformaţii 
al Armatei populare. Ea primește o misiune 
foarte primejdioasă pentru a dejuca planu- 
rile invadatorilor imperialişti, în Coreea de 
Sud. Ca în orice film de spionaj și contra- 
spionaj, tensiunea, neprevăzutul, urmări- 
rile, alternează pină la deznodămint, cind 
misiunea va fi îndeplinită. O misiune inde- 
plinită care nu anunță sfirşitul războiului. 
Pină la retragerea trupelor străine de pe 


filmului mut, suferă de aglomerare 
haotică de efecte, rezultatul fiind, une- 
ori, invers celui scontat, nåscind chiar 
o ușoară plictiseală. 

Ceea ce nu înseamnă că, în fiecare 
din originalele şarje întreprinse de 
Mel Brooks, nu întîlnim acelaşi spirit 
pătrunzător în descifrarea mecanisme- 
lor psihice si estetice, dezinvoltura 
ludică, amestec de luciditate și can- 
doare, aluziile în zig-zag la fenomene 
sociale și culturale, ochiada critică 
aruncată contemporaneitåtii, suficien- 
te calități pentru a accepta această 
operaţie de de-sacralizare (şi a nu o 
considera o jignire la adresa «valori- 
lor perene», cum am citit într-o cro- 
nică) 

Adăugăm picanteria rolurilor episo- 
dice interpretate de mari actori (în 
Nepotul lui Frankenstein, călugărul 
orb va rămine ca un moment strălucit 
în palmaresul lui Gene Hackman). 

Ce va urma? Parodia superproduc- 
tiei? A melodramei indiene? A filme- 
lor cu hold-up? 

Oricare ar fi alegerea, sperăm doar 
că filmele lui Mel Brooks vor sti să 
evite rutina, manierismul, oboseala 
şi, mai ales, pericolul principal al stilu- 
lui pe care-l practică: facilitatea. 


Nina CASSIAN 


Primul său disc a fost «o scrisoare» pe note expediată ca urare pentru 

aniversarea mamei sale. Pentru imprimare a plătit patru dolari. A 

fost prima și ultima oară cînd a plătit pentru a-și auzi vocea. Aşa a 

început cariera regelui rockului, încheiată tragic la 42 de ani,dupà 

ce a imprimat cinci sute de milioane de discuri! (Elvis Priesley cu 

mama sa in viața de toate zilele si cu Ann Margret în Dragoste la 
Las Vegas) 


teritoriul Coreei de Sud, alte magnolii vor 
trebui sá dea dovadă de curaj si abnegatic 


m Primul asalt. Alt moment eroic din 
lupta de eliberare naţională a poporului 
coreean. Sint anii războiului impotriva do- 
minatiei japoneze. Este prezentă în prim 
plan nu infruntarea armată, ci pregătirea 
politică condusă cu răbdare, competenţă și 
pasiune de către generația de mijloc, pen- 
tru a explica tinerelor generaţii cauzele si 
semnificațiile conflictului, pentru ca ei să 
inteleagá de ce luptă. O lecţie de patriotism 
sinceră si patetică ce va fi încununată de 
victorie. R.P 


Din nou: nu uitati! 


@ Salvati orașul Film dedicat eroismu- 
lui celor ce au apărat Cracovia, celor care 
au dat în acele zile pină la sacrificiul suprem 
măsura curajului, a abnegatiei și a patrio- 
tismului. Războiul se apropia de sfirsit, 
infringerea Germaniei naziste era iminentă. 
Dar pe măsură ce se retrăgeau,trupele sale 
distrugeau toate oraşele părăsite. În ultima 
zi a anului 1944, Armata roșie era pe punctul 
de a elibera Cracovia,cind soseşte ordinul 
oraşul trebuie salvat. Armata de eliberare, 
impreună cu rezistența din interiorul Cra- 
coviei vor acţiona conjugat pentru a res- 
pecta acest ordin — care semnifica nu 
numai salvarea multor vieți omeneşti, ci si 
salvarea centenarului lăcaș de cultură. Un 
film-epopee, un film-document, un film- 
aducere aminte, semnat de regizorul lan 
Lomnicki. S.D. 


MO viata scurtă. Într-o cinematografie 
cu o frumoasă și consolidată tradiție a 
filmelor de război, ca cea poloneză, Zbig- 
niew Kuzminski este unul dintre regizorii 
care se ocupă mai ales de consecințele 
imediate, uneori tragice ale războiului, de 
dramele sociale determinate de lupta dintre 
vechi și nou in Polonia eliberată. Tema 
gravă a războiului e surdinizată și accentul 
este pus pe factura polițistă, pe elementele 
de spectacol, de suspens dramatic; ele- 
mente de mai mare audiență la publicul 
căruia i se adresează. 

Scenariul — inspirat din evenimentele 
reale ale anului 1949 — oferea premizele 
unui film nu numai polițist, ci si de intere- 
santă analiză psihologică. Un grup reac- 
tionar din fosta armată de eliberare, ostil 
noului stat polonez, se ascunde în munți 
şi, sub comanda unui fanatic al jurămintu- 
lui lor comun «pină la ultima picătură de 
singe», prelungește, prin acțiuni teroriste 
asupra satelor din jur, agonia ultimelor 
zile de război. Spre deosebire de mai vechi 
filme poloneze, unde un astfel de grup era 
privit dinlăuntrul lui cum se destramă, 
cum se autodistruge, urmărindu-se dra- 
mele de conştiinţă, confruntarea gravă a 
caracterelor, aici ni se propune să urmărim 

— uneori cu sufletul la gură — sistemul 
de învăluire a bandei, să admirăm dibăcia 
si ingeniozitatea lucrătorilor din securitatea 


noului stat. Roxana Pană 


m Amenințarea. De la terminarea 
războiului au trecut 27 de ani. Totul a de- 
venit istorie. Oamenii au început să uite, 
cind în 1972 două state (Polonia și Republica 
Federală Germania) cer extrădarea 
aceluiași criminal de război Hermine 
Braunsteiner, fostă supraveghetoare şefă 
din lagărul morţii de la Maidanek, acum 
cetåteanå S.U.A. Procesul intentat are la 
bază intrebarea dacă mai poate fi menţinută 
acum decizia tribunalului din Nürnberg. 
dacă principiile morale mai pot fi astăzi 
aceleași. 

Inspirat din acest fapt real, filmul polonez 
Amenințarea schimbă numele eroilor, dar 
faptele si atitudinile personajelor dramei 
copiază realitatea. La New-York, intr-o ca- 
meră de hotel, Maria Kaminska, fostă pri- 
zonieră a lagărului, chemată la proces ca 
martor al acuzării, încearcă să-și domine 
echilibrul psihic cu greu  recistigat. 
Obsesiile, cosmarurile de care se eliberase 
apar din nou vii, insuportabile. Exercitind 
o presiune psihologicá brutalá, avocatul 
apărării incearcă insă să pună la îndoială 
competența martorei. Avocatul acuzatei 
isi joacă si el rolul după regulile clasice ale 
tacticii războiului psihologic; martora, in- 
curajată de tribunal si susținută de opinia 
publică, reușește să furnizeze pina in cele 
din urmă dovezile necesare. Procesul s-a 
incheiat. Problema apărării psihicului uman, 
problemă pe care nu a prevăzut-o nici un 
cod de lege penală, rămine deschisă. Solu- 
tia: preocuparea continuă pentru dezarmare, 
demascarea permanentă a numeroaselor 
organizaţii de tip neofascist, a grupurilor 
teroriste. Film-avertisment, creația cineaști- 
lor polonezi abordează tema gravă a res- 
ponsabilitátii fiecărui individ si a tuturor 
țărilor faţă de prezentul şi viitorul omenirii. 
Pentru ca ceea ce a fost så nu se mai repete. 


Heana DÄNÄLACHE 


din anii războiului 

și ai partizanatului SEE 

(Fericirea in lanţ, ME 
Delfina. 


Ultima stagiune & 
cinematografiei 
iugoslave... 


„este dominată de 
filme cu si despre 
tineri. Viaţa lor 


| Festivalul de la Pola care îsi 
desfăşoară activitatea sub 
inaltul patronaj al Presedin- 
telui R.F.S. lugoslavia, losip 
Broz Tito, reprezintå o con 
tributie importantå si valoroa- 
så in viata culturală a lugosla- 
wei, in mod special a artei filmului. Este festi- 
valul cel mai Indrågit al filmului artistic iu- 
goslav. 

in decursul celor 24 de ani parcursi, 
Pola a devenit cel mai important centru 
de intilnire anuală a creatorilor celei de a 7-a 
arte care isi desfășoară activitatea in toate 
colțurile celor 6 republici ale lugoslaviei 
socialiste. 

Realizările prezentate în acest an au fost 
urmărite de peste 230 ziarişti și critici de 
film, de asemenea de un număr mare de 
cineasti străini, pe lingă miile de spectatori 
obișnuiți, 

Au fost prezentate in Arenă — și in locali- 
tåtile balneare din apropiere, 18 filme de 
lung-metraj și zilnic pe lingă cele două 
filme în program, cite un film de scurt- 
metraj, documentar sau de animaţie, selec- 
tate dintre filmele premiate la Festivalul de 
scurt-metraj de la Belgrad. 

Festivalul s-a deschis cu filmul documen- 
tar Tito, regia Krsto Skanata, omagiind 
cea de a 85-a aniversare și 40 de ani de activi- 
tate în fruntea Partidului Comuniștilor din 
Iugoslavia, a preşedintelui losip Broz Tito. 
Este un documentar despre prezenţa emi- 
nentului om de stat în cele mai importante 
momente ale istoriei ţării sale. Imagini 
emotionante din perioada de ilegalita- 
te, a luptei de eliberare națională, imagini 
despre efortul de reconstruire a țării si 
munca de edificare a societății socialiste å 
popoarelor lugoslaviei, caracterizată prin 
tr-o atitudine de demnitate și forță mora! 
politică atit în organizarea unei dezvoltări 
independente a țării, cit si printr-o activitate 
în interesul colaborării internaționale și 
apărării păcii. 

Filmele prezentate în competiție au fost 
destul de variate. 

Operația Stadion, de exemplu, este al 
doilea film de lung-metraj al cunoscutului 

apreciatului regizor de animaţie, Dusan 
Vukotić, un film (lung-metraj artistic 


nema 


Hollywoodul 


(Urmare din pag. 9) 

în studiourile «Universal». În loc de fast 
rezidențial, ariditate de uzină. Ni se pro- 
pune så ne Impårtim în două grupuri, 
avind de ales intre macheta monstrului 
marin din Fälei, filmul care a stabilit un 
nou record de încasări pe seama apetituri- 
lor în tehnicolor ale unui rechin, si un 
saloon prototip, inaugurat, ni se spune, 
cu incáierarea devenită clasică din Șapte 
păcate. Japonezele optează în unanimi- 
tate pentru rechin. Noi, japonezii, alegem 
decorul de western. Ghida, din nou, nu se 
miră, dar se mai uită odată la cesulet. 
În saloon ni se demonstrează cit de in- 
genios sint montați pereţii, oglinzile si 
chiar scaunele, astfel incit să nu rănească 
pe nimeni cind se sfarmå, tåndårile si 


aschiile fiind dinainte proiectate si asam- 
blate pină la milimetru. Materialele costă 
mai ieftin decit mina de lucru cascadoricá. 


Mai exact, trupul de lucru cascadoric, 
înlocuit in tot mai mare măsură de o in- 
treagă industrie a «efectelor speciale». 

În sfirsit, iatá-ne si In pragul apogeului 
de apogeu. Un show de televiziune pe viu! 
Sintem instalati, laolaltá cu continutul a 
incă două-trei turturistice, într-un amfiteatru 
din faţa unei scene de plexiglas, luminată 
de dedesubt și cu arcuri de neon multi- 
color ca nişte curcubee, pe diagonală 
Muritorii o dată așezați, se declanșează, 
ca la un semnal, alămurile. De sub un 
curcubeu, răsare In paşi dansati Harry 
Belafonte, suplu, felin, surizător. De sub 


de astăzi... : 


Revolutia se face prin 


oameni si in oameni 


de astádatá) despre rezistența organizată 
de un grup de tineri elevi impotriva teroarei 
fasciste a Ustasilor, în anii războiului 
Pornind de la un fapt real petrecut la 
Zagreb in dramaticul an 1941, scenariu! 
a fost realizat prin“ folosirea memoriiior 
celor care au participat la acea luptă orga- 
nizată de antifascisti si tineri comunişti 
Document de un ton sincer, vădind unitate 
stilistică, susținută de o imagine ce redă 
atmosfera trecutului, filmul a cărui pregă- 
tire a necesitat un an si a fost realizat in 
45 de zile de filmare (cu multe probleme 
organizatorice si de producție), s-a bucu'at 
de o vibrantă primire. 

Un al doilea film inspirat din aceeași 
epocă a fost Urmărirea al lui Zivoijin 
Pavlović, un film plin de acțiuni neprevăzute, 
cu un dinamism continuu, care dă o ima- 
gine a luptelor inversunate duse de partizani 
împotriva cetnicilor. 

Pe de altă parte, Salvatorul, al regizoru- 
lui Krsto Papic (Marele Premiu la festivalul 
international al filmelor «sci-fi» de la Trieste 
în *1977), realizat ca o expresie metaforică 
după nuvela lui Alexandr Grin, este mai 
mult un «soc-fi», ficțiune socială. Acţiunea 
se petrece «undeva in Europa centrală», 
in perioada intre cele două războaie mon- 
diale. Eroul filmului, un tinăr scriitor, Ivan 
Gaiski, cunoaşte toate greutățile zilelor de 
șomaj si neliniște socială. 

Zburători spre inaltul cer, in regia lui 
Marijan Arhanic redă intr-o atmosferă 
specifică de toamnă, atitudinea si senti- 
mentele populaţiei. și in special a unor 
copii, prieteni ai porumbeilor unui sat de 
munte din Istria, ocupată de o unitate a 
armatei italiene în timpul celui de-al doilea 
război mondial. 

Bestia — este o realizare a regizorulu 
Jivko Nikolié (preocupat cu precădere de 
problemele picturale în expresivitate), o 


turturistic 


celălalt curcubeu, suple, feline, suriză- 
toare si în laméuri, un grup de cintårete. 
Din senin, de nicåieri, niste dansatori, tot 
surizåtori, dar si mai supli, si mai felini, si 
mai in laméuri. Numai EI, zeitatea de la 
13.45, nu are nevoie de stråluciri false si 
poartå bluza si pantalonii de toate zilele pe 
care i le cunoastem. E o explozie de vitali- 
tate, de talent si de gratie care provoacå pe 
loc explozii de aplauze in lant. Totul pare o 
joacă improvizată pinå la desávirsirea strå- 
lucirii diamantine, dar slefuitå de la sine, 
nåscutå asa, acolo, pe loc, in fata noastrå. 
Carnavalul cuceritor al lipsei de efort! O 
cameră care stă atintitå asupra amfiteatru- 
lui mă face să pricep că spectatorii aceia 
candizi, pe care ni-i arată duminical Tudor 
Vornicu, sint de bună seamă la fel de turtu- 
ristici ca mine si ca japonezii. 

La plecare, mă fac că am uitat și bruma de 
niponă pe care o deprinsesem și, în pofida 
somatiilor ghidei, mă opresc pe un culoar al 
studioului în fața a ce se numește la noi un 
avizier. Din teatrul unde lucrez acasă, ştiu 
că secretele zeilor sint consemnate aici. 
Transcriu intocmai: «DI. Belafonte: 
ora 7.a.m. repetiție cu orchestra; ora 8.a.m. 
repetiție cu grupul feminin; ora 9.a.m. re- 
petiție la lumini — grupul de dansatori, re- 
petiție separată; ora 10 a.m. snur și in- 
registrări pentru play-back; ora 11, toată 
lumea, încălzire; ora 11,30 repetiție de asam- 
blare cu coregraful si grupul de dansatori; 
ora 12,30, pauză; ora 13 machiaj si coafură, 
toată lumea; ora 13,30, instalarea publicu- 


poveste inchipuitá, amintindu-ne de litera- 
tura simbolistá, poate si de filmele lui 
Alain Resnais, despre locuitorii unei insule 
scufundate In bezná si bintuitá de ploaie, 
oameni ciudati — un comandor de vas pe 
patul de moarte, un circiumar mereu beat 
cu a lui sotie tinårå si mereu dornicá de 
dragoste, un popå våduv, un atotstiutor 
astrolog si mai putin astronom, un sot 
pierde-vará, un bátrin cáráus, un mágar 
blind, un grup de femei båtrine si curioase. 
un alt grup de femei váduve sau påråsile, 
un flácáu tinár ca un Till Eulenspiege! — 
oameni plini de dor si sperante dar ducind 
o viatá anacronicá , atemporalå 

O stáruitoare preocupare manifestå ci- 
neastii din tara veciná pentru anii dinaintea 
celui de-al doilea rázboi mondial. Un nou 
film, Vremea haiducilor (regia Vladimir 
Tadej) zugráveste vremea anilor '20 si viata 
unui mic sat de la poalele munților Grmec, 
in care copiii se intilnesc față in față cu 
brutalitatea si samavolnicia jandarmilor, 
care confiscă grinele si animalele sårman:- 
lor țărani. Intervenţia haiducilor din impre- 
jurimi li face pe copii să-și dorească o 
viață de cinste haiducească si se hotărăsc 
să-i ajute pe haiduci. 

O altă peliculă, Avalanșa (regia Antun 
Vrdoljak) se reintoarce la problemele anilor 
1927 (realizat după o dramă teatrală cu 
acelaşi nume al autorului Pero Budak) 
despre visurile de realizare a oamenilor 
care pleacă departe de patrie, dar se întorc 
dezamágiti si ruinati. Problema social-poli- 
ticá — de astá datá o problemá de actuali- 
tate — a muncitorilor iugoslavi care pleacå 
temporar ca «gastarbeiteri» in alte tári, a 
fost prezentatá in douá filme deosebit de 
interesante, atit ca tematică, cit şi ca rezol- 
vare cinematograficá. 

Filmul Nu vá aplecati in afară al 
regizorului Bogdan Zizié este considerat 


lui pe platou; ora 13.45, inregistrare». 
Crezusem, vroisem să cred si eu că ster- 
tul de oră de show era într-adevăr improvi- 
zat, desi știam că atita precizie profesiona- 
là nu se poate obține fără sudoare si singe. 
Ce nu ştiusem pină atunci era că itinerariul 
nostru turturistic tintise minut după minut 
tot într-acolo. Şi joaca de-a pașii pierduţi de 
pe terasa Teatrului chinezesc şi răfuielile 
cu zeii, si extazurile efesiste, si șederea in 
saloon-ul pentru snopeală, toate, dar abso- 
lut toate, fuseseră cronometrate pina la 
secundă în lumina telului suprem, a raţiunii 
de a fi a Olimpului, a produsului olimpian: 
SHOW -ul! Vizitasem Hollywoodul ca pe un 
Muzeu al satului, ai cărui locuitori isi våzu- 
seră constiinciosi de morărit, dărăcit si 
țesut, prevázind, în orarul lor gospodăresc 
de fiecare zi, si valorificarea figuratiei gra- 
tuite de turturisti, care plătiseră ei så caste 
gura, dar barem så n-o caste degeaba, så 
tinå hangul. Vizitasem Hollywoodul pro- 
gramati, poate chiar computerizati de spe- 
cialisti, psihologi, sociologi, agenti de publi- 
citate, cunoscători desåvirsiti ai duratei 
tuturor reacțiilor, si nipone, și europene, 
şi eventual, lapone, la contactul muritori- 
lor cu zeii. Făcusem cu toții parte din show 
fără să știm, încă din clipa cind ne luăm 
micul dejun la hotel, la o oră cind Hercule- 
Belafonte iși incepuse demult trudele. Tur- 
turistic, neturturistic, eficacitatea aceea in 
credibilă a lui «Supercalifragilistic» pe 
care il cintase el se bizuia pe rationalizarea 
de materie primá numitá timp. Olimpu! 
acesta care se inchiná Dolarului. Jupiter 
care stie de frica lui Cronos. Cas 


Verdictul) B 


un film de mare necesitate in zilele noastre, 
cînd condiţia de exilați a muncitorilor ple- 
cati să muncească in alte țări a devenit 
atit de dramatică. Filmul a fost realizat 
aproape in intregime in R.F.G., ceea ce 
asigură și o autenticitate pe lingă seriozi- 
tatea și acuitatea observaţiei și dezbaterii 
acestei probleme. 

Filmele despre tineri și cu tineri au domi- 
nat programele și au trezit un mare interes. 
Astfel Educaţie specială, film de debut 
al regizorului Goran Markovic ne amin- 
leste de «Poemul pedagogic» al lui Maka- 
renko. Este cronica unui delincvent minor 
urmărind evenimentele din viața lui și a 
unor oameni pe care ii intilneste. 

mpușcătura (regia Kreso Galik) vor- 
beste despre o problemă universal valabilă 
a relației si curajului răspunderii morale 
in momentele importante ale vieții. Este 
povestea a doi prieteni dintr-un sat, care 
pleacă la vinătoare. În mod accidental, 
pușca unuia se descarcă și prietenul său 
este grav rănit. În jurul acestei intimplari 
se incing spiritele celor din sat si, o dată 
cu ele, satul isi arată o altă față. Adevărul 
se stabilește pină la urmă abia după ce 
prietenul rănit iese din spital și depune 
mărturie despre intimplarea nefericită. etc. 

Alte filme inspirate de lupta partizanilor 
impotriva ocupanților nazişti au fost, ca de- 
obicei, bine reprezentate și bine primite: 
Reîntoarcerea sacrificatilor (regia Ale- 
xandr Djordjevic) și Verdictul (regia 
Trajce Popov), acesta din urmă aflindu-se 
in atentia juriului si mai ales a publicului 

Festivalul actual — carea våzut perin- 
dindu-se Incå alte filme pe teme actuale, 
consacrate muncii, dragostei, aspiratiilor 
tinerei generatii — este considerat ca cel 
mai bun din ultimii ani, aducind In fata 
spectatorilor filme foarte variate ca ex- 
presie si problematicå, fiind o mårturie 
a maturității creatoare si profesionale a 
cineastilor iugoslavi, ale căror ginduri se 
indreaptå spre cel de al 25-lea festival 
jubiliar, cu dorinta de a aduce creatii de o 
mai înaltă valoare si ținută artistică, ideo- 
logică, politică și profesională. 

Filmele iugoslave s-au dovedit a fi o 
pledoarie a oamenilor in slujba oamenilor. 


Stefan HORVATH 


Premiile acordate 
la editia l-a a 
Festivalului filmului 
pentru tineret 
„Costineşti“, 1977 


Cel mai bun lung-metraj ar- 
tistic: Cursa (regia Mircea Da- 
neliuc). 

Cel mai bun film documentar: 
Acolo unde se nasc curcubee 
(regia Eugen Gheorghiu) 

Cel mai interesant subiect: 
Zidul (scenariul Dumitru Ca- 


rabåt și Costache Ciubotaru) 

Cea mai bună imagine: Cor- 
nel Diaconu, pentru filmul De 
bună voie și nesilit de nimeni 


Cea mai bună interpretare 
feminină: Tora Vasilescu, pen- 
tru rolul din Cursa 

Cea mai bună interpretare 
masculină: Mircea Diaconu, 
pentru rolul titular din Filip 
cel bun 

Cea mai bună muzică: Cor- 
nelia Tăutu, pentru filmul Zi- 
dul 


carnet 


de lucru 


Basmele 
şi cintåretii pop 


Cineastii cehi n-au fost niciodată 
zgirciti In ale basmului. Producţia lo: 
de poveşti, feerii și năzdrăvănii pentru 
copii n-a scăzut, ideea și moralitatea 
realizatorilor fiind — după expresia re- 
vistei «Filmul cehoslovac» — foarte 
simplă: «răul trebuie pedepsit și binele 
recompensat». Se anunţă acum Tova- 
rășa veveritå — In care un copil råu- 


16 


Prea frumoasa. 
pura, nemuritoarea 
Julietă 

a lui Zeffirelli: 
Olivia Hussey 


rău-rău chinuie, ba chiar råneste, ani- 
malele pădurii, și unul bun-bun-bun 
le vindecă, avind tată doctor, ceea ce 
ori și cituşi de putin contează enorm. 
Un alt basm, Trăiască spiritele, unde 
contemporani de-ai noştri se joacă şi 
se dau In bărci cu cavaleri medievali 
intelegindu-se foarte bine. In sfirsit, 
Honda ajuns aproape rege, despre 
care realizatorii nu vor să spună ce 
cuprinde, totul fiind o mare surpriză. 
Se ştie doar atit că, în film, nu vor apare 
ființe supranaturale, că totul se va 
explica, la urmă, foarte normal, că 
Honda, eroul, va fi interpretat de un 
cintåret de muzică pop, Jiri Korn (după 
exemplul lui Karel Gott care a jucat un 
cimpoier, într-o altă feerie) și că regia 
aparține lui Borivoj Zeman, autorul, în 
1952, al celui mai popular film pentru 
copii din istoria cinemaului ceh, Prin- 
tesa mofturoaså. 


e Å Å 

` în regia lui Borivoj Zeman, 
cel cu 

Prințesa mofturoasá 
altădată, 

o prințesă ne-mofturoasă 
(lorga Kotrbova) 

în cea mai recentă 

feerie de la Barrandov 


cronica 


teatrală 


— — 


Romeo, Julieta, 
frigiderul 
si consumul... 


— 


«Julieta stå In pat. Ea stå asa de zile 
intregi făcindu-și unghiile, frunzårind 
reviste ilustrate, fumind. cu ochii in 
gol. Julieta are privirea putintel bovina: 
inchipuiti-vå, e si însărcinată! Ea inah:!. 
11 tartine doar la micul dejun. Romeo e 
cel care se duce in fiecare dimineață 
să cumpere piine. Julieta, ca să-i treacă 
vremea, mănincă si brinzeturi in mari 
cantitåti Vremea a trecut. latå, sint poate 
25 de ani de cind Romeo si Julieta s-au 
cåsåtorit. Peste ei, s-a låsat praful. 
Pentru ei viata s-a organizat intre un 
enorm frigider alb — care, cind por- 
neste, face si putin zgomot — o maså 
de bucătărie, niciodată spălată, si-un 
pat cu asternutul mototolit, nu foarte 
curat...» 

Ceea ce citiți nu e cronica vreunui 
gagman in pană de idei, ci chiar o 
cronica leatraia la un spectacol de tea 
tru, cu o piesă de teatru, și anume 
piesa, deajuns de binecunoscută, «Ro- 
meo și Julieta» a dramaturgului englez 
William Shakespeare. Ceea ce ati citit 
mai sus se petrece pe scena festivalu- 


jacco şi Vanzetti. 
‚In 1920, la vremea 
hăituielilor, 
la vremea 


acuzațiilor odioase, 
«victime ale ict 
reabilitare in 1977 EA 


cronica 


reluárilor 


Epilog 
(dar nu happy-end) 
la „Sacco si Vanzetti“ 


Pentru cei care n-au våzut filmul, pentru 
cei care l-au văzut, dar din păcate l-au uitat 
— dacă se poate uita un asemenea film... 
— pentru cei care l-au văzut şi nu-l pot uita, 
pentru cei care, neuitind nimic din filmele 
bune și din poveștile importante ale veacu- 
lui, n-au nimic împotrivă så li se reamin- 
tească subiectele, mai ales pentru aceștia 
din urmă, să spunem din nou că Sacco şi 
Vanzetti au fost electrocutati la 27 august 
1927, pe baza unor acuzații de-o falsitate 
strigătoare la cer, dar la care judecătorul 
Webster Thayer si juratii s-au dovedit surzi; 
procesul lui Sacco si Vanzetti — emigranti 


lui de la Carcassonne, unde regizorul 
Denis Lorca a adaptat liber piesa care, 
neadaptatå, s-a bucurat totusi de un 
oarecare succes, in lume. El a adap- 
tat-o liber, dar si hiperrealist, cum se 
numeste azi, In occident, etalarea cu 
cit mai mult vulgaritate a marilor si 
micilor mizerii ale vietii in care dragos- 
tea a devenit «o timpenie», romantis- 
mul — 0 aiurealå, puritatea — un plic- 
tis, gaura din pantof — o intrebare 
hamletiană. Nifilist nevoie mare, Denis 
Lorca zice că lumea s-a săturat, ca și 
el, de Shakespeare, si face praf po- 
vestea de iubire pentru a-i extrage uri- 
tul si platitudinea fårå de care nu se 
poate, må intelegi, demitizarea. Cu de- 
mitizarea & mai råu decit cu calomnia. 
«Calomniati, calomniati, ceva tot o så 
ráminá»... — zicea acela. Cu demitiza- 
rea, nu mai råmine nimic, cå altfel n-are 
schepsis. Din «Romeo si Julieta» a 
råmas cå ea-i gravidå si el face piata. 
Adinc! Şi uite asa devine omul mai 
realist decit Shakespeare care nu se 
poate spune, totuși, că n-a știut nimic 
in această direcție, ca să aibă nevoie 
de ajutorul lui Denis Lorca. Dar, pentru 
ca să nu avem vorbe, să mai spunem 
că hiperrealismul nu e nici el foarte 
consecvent si se imbiná cu un hiper- 
anti-realism. Căci cum altfel să nu- 
mesti faptul că adaptarea se joacă intr-o 
distribuție formată numai din femei!? 
Romeo e femeie, Tibalt e femeie, Mer- 
cutio — şi el e ea! Asta e adevărat, nu 
i-a trecut prin cap nici lui Shakespeare, 
anacronic cum il știm. «Denis Lorca a 
vrut să ne dea o caricatură a lui «Ro- 
meo și Julieta». Se ride deseori» — in- 
cheie cronicara. La atita vulgaritate, 
n-ar fi ruşine nici să plingi şi să urli 
o singură dată: inapoi la Zeffirelli! 


(ae 


italieni in Statele Unite, meseriasi modesti, 
de-o orientare politicå anarhistå, pe care 
nu o ascundeau, afirmindu-si deschis cre- 
dinta într-o societate izbăvită de exploa- 
tare — s-a inscris printre erorile judiciare 
cele mai grosolane și mai expresive ale 
secolului nostru. Einstein, Dos Passos, 
Anatole France, milioane de manifestanți 
din toată lumea s-au ridicat In apărarea 
celor doi nevinovați, au demonstrat totala 
netemeinicie a acuzațiilor — indignarea 
lumii s-a dovedit, o clipă, inutilă. Doar o 
clipă. Fiindcă «doar» peste 50 de ani, în 
19 iulie 1977, guvernatorul statului Mas- 
sachusetts dă o proclamație în care Nicola 
Sacco și Bartolomeo Vanzetti sint declarați 
victime ale unei crime judiciare, ale «unor 
prejudecăți dominante In acea epocă». Pro- 
clamatia spune clar: «Toate umilintele si 
toată dezonoarea care apasă pe numele 
lui Sacco și Vanzetti, pe numele familiilor 
si urmașilor lor, și prin urmare pe numele 
statului nostru, vor fi pentru totdeauna 
șterse». Si, in sfirșit, fraza cea mare, astep- 
tatá de atita timp si de atitia oameni: «Existå 
motive temeinice pentru a aprecia cá an- 
cheta judiciará impotriva celor doi a fost 
caracterizatå de injustitie.» Ziua electrocutå- 
rii lor a fost declaratá zi de neagrá amin- 
tire in intregul stat. Unul din nepotii lui 


Documentul,surså a filmului 


Colombo, cu pålåria lui Bogart, 
dar si cu alte sase «enigme» 


pe cap... 


cronica 
obiectului 


Amintirea unei pålårii 


Din adincul timpului cinematogralic 
vin spre noi, nu o datå, ca marile umbre, 
ca melodiile, ca påsårile, nemuritoare, 
obiectele. Fel de fel de obiecte pe care 
doar filmul, ca nimeni altul, pinå la el, 
le-a dat dimensiune, duratå, putere 
spectralå. Nici o artå n-a låsat lumii 
atitea lucruri cu chip de om, ca filmul. 
Nimeni n-a fåcut dintr-un lucru — o 
ființă, ca arta birocratic-numerotatå, a 
șaptea... 

Vin spre noi crucișătoare. Locomo- 
tive. Sănii pe care e desenat un tranda- 
fir. Diligente. Pusti. Claxoane. Maşini. 
Macaroane. Ghete. Bastoane. Corsete. 
Pălării. Tot felul de pălării. Melonul lui 
Chaplin, Jobenul lui Fred Astaire. Pălă- 
ria de pai a lui Maurice Chevalier. Borsa- 
lina Samuraiului, cu gestul scurt al 
potrivirii borului. Pălăria tare, mincată 
cu sare de Stan lingă Bran. Trenciuri. 
Trenciul lui Bogart in finalul Casa- 
biancăi, pe aeroport, in ceață. Pålåria 
lui Bogart, de detectiv privat, cu gestul 
unic de a o da uşor pe ceafă, cind e la 
anaghie. Impermeabilul ponosit al lui 
Columbo. Toate au o viață a lor, toate 
definesc o viață a eroului. Ele toate sint 
atit de importante incit nu-i de mirare 
că o știre — de neinteles pentru neavi- 
zati, extraordinară pentru cinefili — a 
bătut pe toate telexurile specializate, 
dind lung fior: în ultimul său film — 
«Detectivul ieftin» — Peter Falk iși 
loapådå impermeabilul, devine seducă- 
tor si va purta aceeași pălărie ca a lui 
Humphrey Bogart. Mai mult ca sigur: 
mit la mit nu-și scoate ochii! 


Sacco a asistat la ceremonia senatului 
din Boston. Doamna Vincenzina Vanzetti, 
sora lui Bartolomeo, care trăiește in Pie- 
mont (Italia), a declarat luind cunoştinţă 
de noul verdict: «Mi-am atins țelul vieții 
În fiecare zi mă trezeam cu speranța unei 
reabilitări; dintotdeauna am avut credința 
că ea va veni, mai devreme sau mai tirziu.» 

Pentru cei care sint dispuși să vadă în 
acest epilog doar un happy-end holly- 
woodian, să le infátisám această reflecţie 
a lui Bernard Chapuis, in «Le Monde», 
plină de un sarcasm salutar, lărgind ori- 
zontul «problemei», dind acea perspectivă 
nelinistitoare asupra «nedreptátii care n-are 
odihnă si aleargă mereu prin lume,» cum 
zicea Cervantes, demult, in cartea cărților: 

«La capătul unei perseverente anchete 
care a durat 50 de ani, autoritățile statului 
Massachusetts sint In măsură så de- 
monstreze că Sacco și Vanzetti n-au murit 
de o moarte naturală. Pentru cele două 
victime, aceasta nu le schimbă prea mult 
situația. Dar curata conștiință universală, 
totdeauna mai aptă a reabilita morții decit 
vik va putea fi satisfăcută de tenacitatea 
anchetatorilor care au lucrat 50 de ani 
pentru a demasca nişte asasini, domnii 
judecători si jurati, morti liniștiți in paturile 
lor»... 


„La Dolce Vita" - 
nostalgia unui elan 


Dintr-un interviu al lui Fellini, plin de 
vitalitatea maestrului, duduind de umo! 
si idei foarte serioase despre arta filmu- 
lui, trecind cu mare suflu de la una la 
alta, cum numai el știe, de la importanța 
fundamentală a lui Pinocchio pina la 
amintirile din primul sáu reportaj de 
ziarist (in 1937, «Turul ciclist al Italiei») 
de la cáderea lui Casanova in Statelc 
Unite piná la afirmatia orgolioasá cà 
«intr-o lume fárá cinema, eu as fi inven- 
tat pelicula si as fi reusit....», de la elogiul 
muncii («munca dezvoltá o energie ca- 
pabilå sá invingá boala») pina la refuzul, 
fárá de motiv, de a-si revedea filmele — 
iatá douå secvente care meritá a fi pri- 
vite mai indeaproape, in toatá gesticu- 
latia lor oralå. 

Una — despre viaţa lui, «la zi»: 

— V-ar place să aveţi acum 20 de ani? 

— Doar ca lăcomie a vieții. Fiindcă aș 
avea mai mult timp, mai mult chef, mai 
multă energie, mai multă sănătate. Pen- 
tru cá as mai face nebunii! Ah, ce mi-.ı 
place! 

— N-ati făcut deajuns? Cariera dum 


în curînd 


pe ecrane... 


Noaptea americană 


Mai tare decit zece filme de groază, 
mai adevărat decit imaginea a o sută 
de filme-catastrofå, filmul acesta, al 
penei de curent electric din New-York, 
in noaptea de 13 spre 14 iulie 1977, de- 
clansate la orele 21,30, după ce trei 
fulgere au căzut peste cablurile orasu- 


neavoastră este una dintre cele mai 
strălucite si mai cuprinzătoare... 

— Ce vrea să spună «cuprinzător»? 
Încă n-am inceput. Ce-am făcut pină azi 
e doar un prolog, un debut, nu-i nimic. 

— Cum, n-aţi facut nimic? Dar sinteti 
celebru in lumea întreagă. 

— Asta nu spune nimic. Ştiu ce am 
de făcut. Sint abia la inceput. Am muncit 
lot timpul, dar n-am realizat prea multe. 
Am trăit doar intr-un fel de teatru unde 
se pozează».... 

Cealaitä — despre zilele cind filma 
«La dolce vita», singurul său film pe 


care-l iubește deschis, de care vorbește 
cu dragoste, fără fasoane: 

— «Un film pe care l-am trăit intens, 
bogat In amintiri bune... In ansamblu, 
prin forța extraordinară a actorilor săi, 
prin perioada pe care o imbråtisa, el a 
povestit o epocă. Mi se părea că eu 
insumi sint un reporter-fotograf, că 
fotografiez o realitate, chiar inventată, 
dar care se desfășura în jurul meu. Mi 
se părea că toată Roma colabora cu 
mine, refåcind miine ceea ce filmasem 
ieri seară. Exista in noi un elan necunos- 
cut. Ca un presentiment de apocalips» 


Fellini: «Dacă n-ar fi existat filmul, eu aș fi inventat pelicula!» 
Existind filmul, el a inventat-o pe Masina. 
Prin urmare, nu s-a pierdut nimic! 


lui: la 20,37, la 20,56, la 21,06. Tempera- 
tura aerului: 32 grade noaptea! Sec- 
vente din «decupaj»: 

@ se sparg, în primul rind, armurå- 
riile, băcăniile si «electrocasnicele»; 

@ in Bronx, grupuri de tineri fac praf 
o sală de expoziție a maşinilor Pontiac; 
in zece minute, 50 de bucăţi nou-noute 
dispar în orașul paralizat; 

@ telefonul poliției, 911, e blocat: 100 
de apeluri pe minut; 

Ø strigăt in noapte, o femeie: «E 
noaptea nebunilor! E noaptea fiarelor!» 

@ strigăt in noapte, un tinår: «Jack, 
de ce ești timpit? De ce n-ai luat un 
televizor în culori?» 

O familii intregi — părinţii n-au vrut 
să-și lase acasă copiii singuri — pleacă 
la furat, ca la plimbare, fără grabă, fără 
jenă; 


O sergentul Garry Parleski: «Am in- 
tilnit oameni care mi-au explicat foarte 
drăguţ să-i las så fure că n-au slujbă, 
n-au meserie și de furat nu fură mai 
mult decit au nevoie! E o nebunie!» 

@ jefuitorii, prinși in flagrant delict, 
dau interviuri la televiziune, totul se 
filmeazå In direct; 

€ farmacistul Dave Geller din 
Brooklin, baricadat in pråvålia sa, trage 
cu revolverul la prima aparitie a bandei 
de hoti; primul mort al noptii; 

@ incendii voluntare pentru a incasa 
polite de asigurare; 

@ incendii, pur si simplu, din plåce- 
rea dea da foc; 

@ la spitalul din Brooklin, medici si 
infirmiere fac cu schimbul la manipu- 
larea pompelor cu oxigen necesare 
bolnavilor; 

O la miezul nopții se naște primul 
copil al crizei electrice — o fetiță nea- 
gră, 3,500 kg.; 

@ reprezentanţi ai unor secte reli- 
gioase defilează in intuneric cintind: 
«Dumnezeu să binecuvinteze America»; 

@ se redeschide o inchisoare nefo- 
losită de ani de zile, sinistră, pentru 
jefuitorii arestați (prea putini!), ceilalți 
continuă să-și facă de cap; 

@ copii fură si devastează un super- 
magazin cintind: «A venit Crăciunul! 
A venit Crăciunul»! 

@ in cartierele bogate, restaurantele 
au scos mesele în stradă si servesc 
samganie; cupluri fac dragoste in aer 
liber, mari bogátasi ruinati anunţă că-l 
vor da in judecatá pe primar; 

€ la 14 iulie, dimineata, curentul re- 
venind partial, soneriile de alarmá din 
bánci incep sá sune dement; hotiile 
continuă in plină zi; noaptea, la 22,35, 
«pana» e reparată; 3481 de arestaţi, 
4 civili morti în bătăi, 426 de polițiști si 
44 de pompieri răniţi; 

@ un comisar: «Nu mai înțeleg nimic. 
La «pana» din '65 puteai număra hoţii 
pe degetele unei miini. Azi sint cu 
miile...» Un sociolog: «Căldura, umidi- 
tatea, berea nu explică totul. Adevărul 
e că nimic nu s-a schimbat pentru mino- 
ritåtile sărace. Ele continuă a fi excluse 
de la «viata bună», din stilul de viata 
american. Atunci, incálcind toate legile, 
ele profită de toate posibilitățile»; 

@ 12 scenariști, într-o singură zi, la 
Metro Goldwyn, propun fiecare «marfa» 
confecționată, in 24 de ore; scenarii 
scrise poate chiar noaptea, pe intuneric, 
la lumina luminărilor. 


Rubrica 

«Filmul, document al epocii — 

Documentul, sursă a filmului» 
este realizată 

de Radu COSASU 


17 


Svetlana Orlova, una din actrițele sovietice parcă predestinată rolurilor 
legendare. Ultimul ei film, Finis: — șoimul regal 


Filmul românesc «Tn: 
Scatiu» ia festivalul din 


ar ! sce a ac 

di ce : 

din f Im ami 
tal 1 


ar 


n ou "m fiii me „A 


reporter- 


insotit de douå lacrimi. 

Mi-a plåcut Rocky, dar cred cà el 
semnificå mult mai mult pentru socio 
logie decit pentru estetica cinemato 
grafului. 


Gelu IONESCU 


filme pe micul ecran 


Alte surori Boga 


€ Prin cenușa imperiului (Andrei 
Blaier, 1976). O bună ecranizare a roma- 
nului lui Zaharia Stancu, «Jocul cu 
moartea». Regizorul a găsit tonul exact, 
a găsit acea subțire linie de demarcaţie 
intre epicul exterior picaresc si semni- 
ficatie, păşind cu siguranţă pe această 
linie. Precum cartea, filmul are nu o dată 
o direcție satirică și, mai ales, ironică 
de toată justetea. Momentele de cine- 


Oameni la răscruce 

de drumuri: 

«Surorile Boga» N 

de Horia Lovinescu, 44 

regia Constantin Dicu 

în versiune tv. 1977. at 
Cu: Tatiana Oliver, Rodica Tapalag 


Alte surori Boga ne-au 
intimpinat luna trecutå la 
intilnirea cu piesa deve- 
nitå clasicå a lui Horia 
Lovinescu. Televiziunea 
a procedat la o nouå «pu- 
nere In scenå» si foarte 

bine a fåcut, sint citeva piese In fondul 

principal de dramaturgie romåneascå 


nouå care ar merita så fie mai des repre- 
zentate (må gindesc, de pildă, la Omul 
din Ceatal de Mihai Davidoglu, lå 
Poarta lui Paul Everac, sau chiar la 
Ferestre deschise, la Mielul turbat de 
Aurel Baranga, la Secunda 58 de Dorel 
Dorian — ca să rămin cu exemplele la o 
perioadă a începuturilor); teatrele le 
cam ignorează, greşind,deoarece textele 
amintite — şi altele, fireşte — au, fie- 
care, dreptul la neuitare. 

Alte surori Boga, deci... Anii trec, 
actorii se îndreaptă spre alte virste și 
spre alte roluri, unii ies din scenă, doar 
spectacolele de televiziune... intineresc. 
Recenta montare a micului ecran — în 
regia lui Constantin Dicu, al cărui nume 
spune tot mai mult amatorilor de spec- 
tacole, date fiind interesantele sale 
creaţii din ultima vreme — poate fi cu 
greu numită «punere în scenă» (de 
aceea folosesc ghilimelele); este, de 
fapt, un spectacol de televiziune total, 
care ştie să fructifice foarte bine avan- 
tajele deosebite ale unei montări pe 
micul ecran. Acţiunea propriu-zisă este 
integrată armonios si organic în cadrul 
de epocă (din care a fost, de fapt, extrasă 
de Lovinescu), regizorul aflind foarte 
potrivite elemente de ambiantå pentru 
caracterizarea anilor de la răscruce de 
ere, în care se desfășoară semnificativa 
poveste a apropierii de oameni a suro- 
rilor Boga. 

Alte surori Boga în distribuție, după 
ce cu ani în urmă Irina Rachiteanu-Siri- 
anu, Valeria Gagialov si Silvia Popovici 
au creat memorabile personaje in cele 
trei roluri. Sora cea mare este acum 
Margareta Pogonat, după atitea roluri 
cinematografice de primă mărime si 
personajul luliei are o interpretă foarte 
interiorizată, care știe bine să pună în 
evidenţă fondul sufletesc cu ferme tră- 
sături morale al eroinei. Sora mijlocie 
este acum Rodica Tapalagă, și această 
actriță care ar fi putut face, datorită 
talentului ei viguros și multilateral, mul! 
mai multe roluri pe ecran decit a făcul, 
conturează — din citeva scene doar — 
o Valentinå foarte personală. Sora cea 
mică este acum Tatiana Oliver, «actrița 
care vine», pe care am văzut-o mai mult 
în roluri de comedie, și care face acum 
dovada unor calități de real dramatism 
în personajul loanei. 

Alte surori Boga deci, lulia de ieri 
a devenit, azi, Catinca Gorăscu, perso- 
naj căruia Irina Råchiteanu-Sirianu ii 
schiteazå un portret in aqua forte. Altii 
sint si ceilalti interpreti de acum, Silviu 
Stånculescu, Liliana Tomescu, Dorin 
Varga. Numai Eugenia Popovici isi reia 
personajul de ieri (un personaj de citeva 
vorbe doar, dar absolut memorabil), 
conferindu-i o nouå strålucire. 

Alte surori Boga, anii trec, viata 
merge inainte. Doar spectacolele de 
televiziune... întineresc si pot intiner: 
meTeu, acesta fiind si un telescop 
dintre cele esenţiale... 


Călin CĂLIMAN 


Prezențe si absente 


A trecut $i vara, o vará in care parcà 
mai mult ca oricind telespectatorii au 
urmárit cu pasiune emisiunile distrac- 
tive, asa-numitele programe estivale. 
Este de fapt o veche dorintå a marelui 
public aceea de a se distra, de a se des- 
tinde, de a se bucura, de a ride! Tele- 
viziunea nu a omis din programele sale 
satisfacerea acestei dorinti. Am avut cu 
regularitate ore vesele — mai mult sau 
mai putin vesele In functie de condeiele 
umoristilor — intilniri cu satira, ba am 
mai avut chiar si diferite varietåti dumi- 
nicale realizate In spiritul unic al lui 
Tudor Vornicu, si toate acestea ne-au 
mulțumit. Intilnirile cu actorii nostri 
comici, care sint multi si foarte buni, au 
insemnat mai intotdeauna un moment 
de bucurie. Pe lingå destindere, fireste 
că «orele de satiră au mai avut si meritul 


20 


„Silviu Stănculescu, Mitică Popescu 


de a pune punctul pe «i» asupra uno: 
năravuri care deranjează, deci de a fi 
si ore educative. Toate aceste emisiuni 
se fac de diferiți realizatori, unii mai 
ingeniosi, alții mai timizi în initiative, 
dar ele au meritul că măcar citeva minute 
reușesc să-şi îndeplinească rolul de 
destindere. Şi totuși multi se întreabă: 
unde ne sint «clasicile varietăţi?» Unde 
sint emisiunile cu umor, dans si muzică? 
Ele apar cu o frecvenţă tot mai rară pe 
micul ecran. Ne obișnuisem ca alături 
de Dem. Rădulescu sau Octavian Co- 
tescu să urmărim cu plăcere pe Dida 
Drăgan sau Margareta Pislaru. O glumă, 
apoi un cintec, iar o glumitå iar un cin- 
tecel si emisiunea parcă era ceva mai 
vioaie. Aveai timp să consumi hazul 
momentului anterior si să mai asculti 
cite un refren cunoscut. Şi apoi varietăți 
mai însemna si alte momente nåstrus- 
nice, de dans, de mimă, de acrobație, 
de iluzionism, într-un cuvint, de toate 
pentru toti! 

Avem interpreti de muzicå usoarå si 
populará tot atit de valorosi ca si actorii 
nostri de comedie si tot atit de iubiti 
de public; ei Inså apar la «Albumul 
duminical», la «Viata satului» si cam 
atit. Multi dintre ei sint si buni cupletisti, 
au si har actoricesc, cu putinå bunå- 
vointá regizoralá pot sustine micro- 
recitaluri complete si totodatá inedite. 
Mai avem si interpreti de romante valo- 
rosi, dar si ei sint folositi in aceleasi 
scheme fixe, cintá unul după celălalt 
cite o romantå într-o scenografie aproa- 
pe mereu aceeași și... gata. Se pare cå 
nu prea mai avem fantezie. De ce? 
Varietåtile rămin unul din genurile iubite 
de telespectatori si ar fi păcat să dispa' i 
buna lor tradiție cu care am fost ob; 


nuiti. lleana LUCACIU 


Så te intorci Heidi! 


«SAU 
cineasti: de ce 
nu infelegeti 
cå adultul inteligent 
se regåseste mai usor 
în lumea aceasta tonică | 
decît în romerganul 
filmelor polițiste? 


Ne-a părăsit Heidi!... Nu vá simtiti 
mai tristi si mai singuri? Eu unul da, 
mă simt mai trist şi mai singur... Crai- 
nica televiziunii nici n-a înţeles ce lovi- 
tură mi-a dat, cind m-a anunțat zimbind 
că e ultimul episod din serialul fermecă- 
toarei, unicei, Heidi. M-am simţit dis- 
trus, frustat... Cum adică ultimul? De 
ce Ultimul? De unde să ştiu eu ce se va 
mai intimpla cu Heidi? Evident, pluralul 
nu din viclenii gazetåresti l-am evitat, 
ci fiindcă credeam că povestea lui Heidi 
era o fericire foarte personală, egoistă 
dacă vreți. Si Heidi cu vesnica ei mirare 
så nu mai apará simbåta seara! Påi, 
cum asa? Numai in copilárie cind, 
pentru o notá proastå la matematicå mi 
se confiscau patinele, am cunoscut 
un sentiment asemánátor. E prea trist 
$i prea nedrept. Heidi, Heidi, ne-ai 
făcut o poznă... Singurul lucru care må 
indurera în timp ce nu vizionam — ăsta 
e un cuvint bicisnic, In cazul de fata, 
ci admiram, asimilam, infulecam fer- 
mecătorul serial; era că Heidi nu era 
vie, ci doar opera unui pictor de geniu. 
Dar eu nu-mi pierdeam speranţa, cre- 
deam că, precum în basmul cu Pi- 


Sport și film 


Filme cu «vieți sportive» am mai 
văzut destule — şi între toate competi- 
tiile, cele de box par a avea prioritate 
în cinema. Paul Newman a făcut citeva 
roluri de boxeuri memorabile, dar să 
ne amintim si de Daniel Olbrychski, nu 
mai putin redutabil. Succesul lui Rocky 
vine din aceea că, fiind un film cu box, 
nu este un film despre box — tot ce e 
interesant si captivant se desfåsoarå in 
afara ringului — deci clișeul e răsturnat, 
pulverizat de episoadele ce, în alte 
filme, sint doar pregătiri pentru meciuri. 
Întrecerea, factorul agonal (cum spune 
Johan Huyzinga în Homo ludens) este 
neinteresantă; stim precis că Rocky nu 
va ciștiga titlul dar va dovedi că e «ci- 
neva»; o va dovedi cu efort, dar si cu 
umor, aşa cum poate dovedi un om căe 
«cineva», chiar atunci cind concurează 
cu invincibilul. Film vădit autobiografic 
— interpretul principal este si scenarist 
— Rocky lanseazå o carierå cinemato- 
graficå originalå, aceea a unui fost 
boxeur ce devine peste noapte artist. 
Se va opri aici viata In cinema a lui 
Sylvester Stallone? Ce roluri va juca 
acest om copilåros si inocent, frumos si 
dizgratios totodată? Ce scenariu va 
mai scrie el, in afara acestei povestiri 
ce imbinå o experienţă cu o veleitate? 

lată întrebări «artistice» legitime. Din 
punct de vedere comercial, «lovitura» 
a fost dată — și e interesant a observa 
că marile succese comerciale în cinema 
se fac deseori cu trame care ecrani- 
zează un... eșec: nu unul total, disti: 
gator, ci unul suportabil, moale, cáldut, 


nocchio, ca prin iubirea noastră co- 
mună, Heidi va apare în cele din urmă 
in carne și oase. Dar nu ne-a fost dat 
så se intimple asa. S-a refugiat in munti 

si ne-a lăsat puțin mai morocånosi 

Am plins despårtindu-må de Heidi. Ce 
să mă fac fără vesnica ei mirare si fără 
năsucul ei cirn? Eu cred că Heidi se 
simte bine acolo, in casa bunicului, 
lingă dulăul credincios și caprele dis- 
ciplinate, veselă și curioasă ca şi inainte, 
dar, ca så ne întoarcem la fetiţele noas- 
tre cu nasul la fel de cirn și la fel de sim- 
patice, regret că cineastii noştri — în 
afară de strălucita și romantica excepție 
oferită neobosit de regizoarea Elisa- 
beta Bostan, nu înțeleg cită nevoie 
avem noi adulţii, noi cåruntii, noi um- 
blatii prin ședințe, noi torturatii de 
«bombardamentul informațional» de a- 
,emenea filme. Că pentru copii aseme 

nea seriale sint necesare ca aerul și apa, 
ca bunica şi pisica, ca ghiozdanul și 
șotronul, asta e de la sine Inteles. Dar 
si noi, adulţii, tragem energic cu coada 
ochiului... 

Avem nevoie de filme care să ridice 
in slavă nu numai nasul cirn al copilå- 
riei, ci şi exuberanta, vitalitatea și cu- 
riozitatea ei sålbatecå și nu inteleg de 
ce casele de filme cu greu se hotărăsc 
la o asemenea treabă obligatorie. S-ar 
părea că de multe ori ceea ce e inutil 
capătă mai repede aripile consimtåmin- 
tului rapid si superficial. Eu cred că 
adultul inteligent se regăsește mai uşor 
în lumea feerică a copilăriei, decit în 
romerganul filmelor polițiste. Nevoia 
de basm nu înseamnă numai întoarce- 
rea in copilărie — volens-nolens — știm 
cå timpul e ireversibil. Ci nevoia de 
luminå, de aer proaspåt, de brazi, de 
bunici, de clini credinciosi, de måtusi 
cu mintea la cap si de ape limpezi. 
Bate la toate casele de filme si intoar- 
ce-te sub o formå sau alta, in variante 
originale, cit mai repede Heidi. Apropo, 
cum se mai simte bunicul? 


Teodor MAZILU 


matograf nu se lasă așteptate, iar cuplul 
interpretilor principali e fericit ales: 
Gheorghe Dinică (Diplomatul), într-o 
creaţie din cele mai expresive, aspră, 
«rea», complexă, nuanţată — în sfirsit, 
ce epitete se mai pot adăuga oare unei 
compoziţii care nu are nevoie de epi- 
tete ?!; si, secondindu-l inspirat, Gabriel 
Oseciuc (Darie, Darie, Darie — cum 
repetă obsesiv în tulburătoarea scenă 
finală), omul care a venit puternic in 
față si nu fără dreptate, fiindcă (fără a 
avea, deocamdată, forța unui «monstru 
sacru») are talent (o afirm după ce l-am 
văzut si pe scenă) și aparițiile sale 
«spun» de fiecare dată ceva. 

€ Trei zile și trei nopți (Dinu Tåna- 
se, 1976). Un debut regizoral mai puţin 
convingător, după opinia mea. Sigur, 
trebuie recunoscută realizatorului o de- 
plină corectitudine, dar, nu o dată, 
tocmai această neobosită corectitudine 
i se poate reproşa. Pentru că ea se iden- 
tificå adesea cu modestia (in sensul 
lipsei de idei), cu ritmul egal cu sine 
insusi, nenuanfat, cu soluţiile artistice 
cam comune. Imprejurarea apare sur- 
prinzătoare, dacă observăm acuitatea, 
tensiunea problematicii (în cadrul căreia 
ideea esenţială a raportului dialectic 
existent intre constiintele individuale și 
mersul istoriei putea fi mult mai subtil 
dezvoltată — cinematografic vorbind). 
Filmul acesta — ciudat lucru! — pluteşte 
razant, cu pămintul, deși se simte mereu 
că ar fi putut avea acea bătaie de aripă 
care să îl inalte. Să fie oare de vină o 
anume prudenţă (poate explicabilă) a 
regizorului? Nu ştiu. Ştiu însă că el s-a 
lăsat fascinat de epic, acolo unde tre- 
buia să se lase fascinat de idei. Peliculă 
servită de creațiile unui Caramitru, unui 
Dinică, unui George Constantin sau 
Petre Gheorghiu. 

@ Patima (George Cornea, 1976). Un 
film realist, alcătuit pe un scenariu care 
a tras mult cu ochiul (si bine a făcut) 
la Slavici uneori, la Balzac. Psi- 
hologiile si caracterele, iar în primul 
rind psihologia și caracterul perso- 
najului principal (Păuna, în excelenta, 
nuantata interpretare a Dragăi Olteanu- 
Matei), sint, cum se spune, just si ex- 
presiv creionate, au viață, nu apar ca 
alteori limtatice. E principalul merit al 
filmului. 

@ Joe Kidd (John Sturges, 1972). 
Nimic deosebit într-un film care, totuși 
este al unui regizor deosebit. 

@ Mos Goriot (Guy Jorré, 1973). lată 
«un Balzac» (filmul) comun, de uz 
școlar. A trece senin si liniștit pe lingă 
un moș ca acesta, Goriot prenume, e 
curat semn de ușurință. Avem noi oare 
atitia «mosi» incit să ne putem permite 
a-i risipi? lar dacá nu avem, atunci — 
vorba zicalei — nu trebuie så ne 
cumpåråm? Låsind gluma la o parte, 
se cuvine sá spun cá acest Mos Goriot 
a demonstrat incá odatá cá unul din 
lucrurile cele mai greu de realizat este 
de a pune in imagini o propozitie limpe- 
de si seacá, o miscare «dináuntru» li- 
neará in aparentá dar doveditá apoi 
subtilá. Intotdeauna m-a fascinat deruta 
cinematografului in fata rindului limpede 
al lui Balzac. 

€ Automobilul (Giovanni Bertolini, 
1972). Emotionanta reintilnire cu Anna 
Magnani. Mediocritatea filmului aproape 
cá nu se mai vedea, cáci, cum mai poti 
vedea mediocritatea, atunci cind actrita 
este acolo? 

€ Aventurile clubului Pickwick 
(Noel Langley, 1962). Ecranizare fárá 
haz si filozofie a unui op plin de haz si 
filozofie, semnat de pracinstita fatå, 
domnia sa domnul Dickens. 

€ Marile Sperante (Joseph Hardy, 
1973). Alte mari speranțe dezamăgite. 
Film onest dar (si) comun. 

@ Copiii cápitanului Grant (Robert 
Stevenson, 1962). Bietii de ei! — e tot ce 
pot sá spun. Bine cá totul s-a terminat cu 
bine, cum se zice. 

e Sprijiniti-I pe serif! (Burt Kennedy, 
1973). Absolut de acord! Drept care 
semnez.... 


Aurel BÁDESCU 


Nu putini esteticieni au sustinut si sustin 
cå, dacå pentru celelalte arte realismul este 
o opțiune între altele (chiar dacă majoră), 
o modalitate de abordare si de re-creare 
prin mijloace artistice a realității imediate 
sau mediate, o modalitate extrem de im- 
portantá dar în nici un caz unică (intreaga 
istorie a artei, in care realismul se manifestă ca o categorie 
istoricå, limitatå în timp, ne dovedește aceasta), în ce pri- 
vește arta cinematografică, dimensiunea realistă nu vine 
din afară (adică de la artist și de la viziunea sa), ci din- 
lăuntru. O dimensiune organic legată de insesi trăsăturile 
esențiale ale artei care nu există in afara unei anumite 
concretete obligatorii, unei supuneri inexorabile față de 
prezența «realistă» a elementelor universului pe care-l 
implică: oameni, obiecte, natură. 

Nu e cazul să discutăm aici justetea sau injustetea unui 
asemenea punct de vedere. Este insă, credem, indiscuta- 
bil că filmul manifestă o sete de autenticitate, determinată 
istoric, mai mare decit orice altă artă și că această autenti- 
citate are, trebuie să aibă,un profund caracter concret. 

Desigur, prima condiţie pentru ca un film să respire 
autenticitate, să se incadreze într-o dimensiune istorică 
bine conturată, să tinteascå spre universal si absolut 
prin imaginile concrete ale unui timp și ale unei lumi 
anume, este ancorarea într-o tematică ea însăși realistă, 
izvorită din cunoaşterea și înțelegerea proceselor pro- 
funde care agită, vizibil sau invizibil, realitatea, a direcțiilor 
spre care aceste procese conduc lumea. O asemenea 
autenticitate tematică presupune si un înalt nivel de 
verosimilitate a subiectelor pentru ca seva fertilă a temei 
să poată fi valorificată cit mai deplin, atit din punct de ve- 
dere artistic cit și social. 

Pentru a lua exemplul care ne stă cel mai la indeminå, 
trebuie să recunoaştem, de pildă, că în mersul său spre 
impliniri, filmul românesc a realizat, mai ales în ultimul 
deceniu, in această direcție a tematicii si subiectelor, 
progrese evidente. Temelor inventate, scoase din lozinci 
si nu din viaţă, de un schematism care era, in fond, expre- 
sia unui irealism sau chiar antirealism (inconstient, pro- 
babil) le-au luat locul constructii cu o identitate social- 
istoricå tot mai marcatå, teme autentic umane, teme auten- 
tic tignite din realitatea anilor '70 ai secolului nostru, din 
realitatea societåtii noastre de azi si de aici. Acest lucru 
este, bineinteles, mai cu seamă valabil in ce priveşte asa- 
-zisele filme de actualitate, desi o evolutie asemånåtoare 
(in condiţiile In care intervin si multi alti factori specifici) 
gutem înregistra si in domeniul filmelor istorice. Fără a 
ne referi la valoarea artistică, nu putem să nu observăm 
că, între primele filme «de epocă» și, să zicem Buzduga- 
nul cu trei peceti, a intervenit o schimbare de optică, 
extrem de semnificativă. 


Un film e o atmosferá 


Dar tema si subiectul constituie doar prima platformå 
pe care se decide destinul autenticităţii filmului. Asa cum 
am mai subliniat In numeroase rinduri, arta cinematogra- 
ficá este, in primul rind, o artá de atmosferá, o artá care 
isi exercitá influenta asupra maselor de spectatori, mai 
cu seamá prin crearea unei atmosfere structurale, valabile 
din punct de vedere artistic, care se insinueazá in con- 
stiinta celor ce o receptioneazá. De aceea e propriu artei 


enka 


O cursă rapidă spre o destinație numită 
autenticitate (Mircea Albulescu si Tora Vasi- 
lescu în Cursa) 


Cum apare satul nostru 
în film? 


Realismul temei, 


dar şi realismul 
detaliului vieţii 


Numai cu un cojocel 
si o căciulă 
nu se sugerează autenticitatea 


cinematografice să trăiască din fluxul milioanelor de 
amănunte care, orientate, creează autenticitatea atmos- 
ferei. 

Or, pentru a reveni la exemplul anterior, dacå filmul 
romånesc a obtinut succese indiscutabile in ce priveste 
ancorarea in realitate a temelor si subiectelor, el mai este, 
uneori, deficitar in ce priveste densitatea sociologicå, 
adică rigoarea cu care se urmărește, în fiecare moment 
al acţiunii, prezența a nenumărate amănunte a căror 
autenticitate semnificativă contribuie, în mod hotăritor, 
la precizarea identității istorice a filmului. 

Cindva, chiar in revista noastră, Radu Cosasu a făcut, 
de-a lungul a mai multor articole, un inventar dulce-amar, 
a ceea ce nu prea poti intilni în filmele românești. De 
atunci, chiar dacă s-au mai rărit barurile de noapte, limu- 
zinele, sticlele de eb progrese semnificative In ce 
priveste prezenta miilor de amánunte care pigmenteazá 
viata noastrá de toate zilele, nu s-au prea fácut. 

In continuare, eroii multora dintre filmele noastre refuzá 
sá foloseascá tramvaiul sau autobuzul, preferind (cine 
i-ar putea condamna?) «mașina mică», iar atunci cind 
totuși se urcă într-un vehicul de transport In comun, 
acesta este (incredibil) pe jumătate gol, toti pasagerii 
stind comod pe scaune. Unde sint cozile (și enervările) 
din stațiile care mereu își schimbă locul, unde sint pasa- 
gerii (si, mai ales, pasagerele) cu braţele încărcate de 
sacoşe, unde sint aglomerările, busculadele, vorbele de 
năduf dar şi de haz? Într-un film văzut mai demult, eroul 
îndrăgostit la culme (ceea ce e foarte frumos) este mereu 
chemat de iubita sa capricioasă si suferindå si, bine- 
inteles, răspunde prompt acestor chemări, plecind intr-una 
cu aerul cel mai natural din lume, din locul unde lucrează 
si unde se pare cá nu există nici condicá, nici portar, nici 
şefi, nici disciplină (ceea ce nu-l impiedicá pe erou så 
rămină pozitiv pină la capăt). Același personaj hotărăște 


Nu numai cadrul, dar mai ales relația psiho- 
logică a dat valoarea ecranizării Tănase 
Scatiu (Victor Rebengiuc și Carmen Galin) 


bruse så se ducă la mare după iubita sa (există oare multe 
filme românești care să n-aibă măcar o secvenţă pe 


litoral?); în consecință, se abate pe la un ghiseu CFR, 


unde în treizeci de secunde obține un bilet pentru Eforie- 
Nord, pentru aceeași zi. Restul intimplárilor se desfășoară 
in acelaşi spirit. Evident, amănuntele la care ne-am oprit 
(mai sint şi alte sute de acelaşi fel) nu au legătură directă 
cu tema foarte serioasă a filmului, dar lipsa flagrantă de 
autenticitate a «fleacurilor» creează o stare de nemultu 
mire, cind amuzantă, cind iritantă, care subminează 
credibilitatea mesajului esenţial. 


Probabil, la multi regizori, chiar dintre cei mai talentați, 
există un reflex, parțial inconştient, de respingere a tot 
ce ar putea aduce a naturalism sau (si mai rău) a mizerabi- 
lism. Ratiunile unei asemene atitudini sint, fără indoialä, 
onorabile și au, în orice caz, o explicație sociologică atit 
de clară incit e sesizată de orice spectator (sau cititor) 
inteligent. 

De aceea precizăm: nu e vorba de o pledoarie pentru 
descrierea naturalistă a tuturor nimicurilor (nimicuri care, 
totuşi, ne ocupă și ne otråvesc — sau ne luminează — o 
bună parte din viață), ci de sublinierea necesității — fara 
de care nu poate exista film de calitate — de a acorda 
toată atenția acelor tuse care fac cadrul filmic verosimil. 

Dar realizarea unei densități sociologice corespunză- 
toare nu se referă numai la prezența amănuntelor de mică 
insemnătate. Este, de pildă, o evidență sociologică faptul 
că o foarte mare parte a muncitorilor din uzinele si de pe 

antierele noastre sint veniţi nu demult timp de la țară. 
n ce măsură, într-un film amplasat într-un mediu munci- 
toresc, chiar dacă nu abordează în nici un fel tema migra- 
tiilor sociale (o replică, în condiţiile socialismului romå- 
nesc, la Rocco si frații săi n-a tentat încă nici un regizor), 
existența fenomenului de care vorbeam mai sus se simte 
prin anumite amănunte, gesturi, replici, reacții, care să 
dea autenticitate atmosferei? Căci, să fim serioși, a pune 
un personaj din planul doi să poarte căciulă sau cojocel 
e o rezolvare formală, fără consistență sociologică. Sau, 
unde sint nuanțele care să ne amintească (chiar fără a 
insista) că trăim perioada unui brasaj social de anvergură, 
că în sute de mii de familii coexistă, uneori chiar la nivelul 
aceleiași generaţii, țărani, muncitori, intelectuali? Uneori 
un gest, o mișcare a corpului, ne poate Invåta mai multe 
despre realitatea socială a României de azi decit un tratat 
întreg. Zeci de mii de modești posesori de automobile 
se urcă In mașină, isi pun mlinile pe volan cu alte gesturi 
decit cele care caracterizează dezinvoltura unor tineri 
lorzi care-și schimbă vehiculul în fiecare anotimp (dezin- 
voltura aceasta e caracteristică — de ce? — majorității 
personajelor din multe filme românești). 

Desigur toate aceste observatii nu se referă la probleme 
esenţiale si nu implică — 0 repetåm — 0 apreciere 
estetică. Dar, în lungul drum al filmului românesc spre 
ceea ce trebuie så fie — document dinamic al realitåtii 
noastre de azi — grija pentru o cit mai mare densitate 
sociologicå, pentru ceea ce då autenticitate atmosferei, 
trebuie så constituie, credem, subiect de reflectie res- 
ponsabilå. 


H. DONA 


Nu cojocelul dådea nota de adevår local 
comediei noastre (Toamna bobocilor: Se- 
bastian Papaiani si Ileana lurciuc) 


Cineastii în şedinţă 
de lucru 
la Academia 
„Stefan Gheorghiu“ 


@ La Academia Stefan Gheorghiu a fost 
organizat pentru cineamatorii din toatå 
tara un curs de instruire teoreticå si prac- 
ticå. Presedintele Asociatiei cineastilor, 
regizorul lon Popescu Gopo, a tinut prele- 
gerea «De la ideea de film la scenariu». 
Regizorul Andrei Blaier a vorbit cursanti- 


lor despre relatia dintre cinematografie si 
celelalte arte. «Modalitåti specific regizo- 
rale de expresie cinematograficå» a fost 
titlul expunerii făcută de regizorul Alecu 
Croitoru. Unele considerații privind sunetul 
în filmul de amatori au fost prezentate de 
ing. Aurel Miscá. O expunere a regizoru- 
lui Mircea Iva a fost dedicatá echipei de 
filmare, rolului si sarcinilor membrilor sái. 
Operatorul Toth Francisc s-a referit la 
unele probleme de operatorie, iar realiza- 
torii de filme de animaţie Adrian Nicolau 
si Zaharia Buzea au făcut o introducere în 
tainele artei lor. La sfirsitul acestor cursuri, 
a avut loc o masă rotundă și s-au vizionat 
si discutat filmele realizate de cineastii 
amatori In timpul instructajului & Casele 
de filme Unu și Trei au iniţiat o serie de 
spectacole în premieră cu filmul Buzduga- 
nul cu trei peceti, in diferite orașe ale țării. 


După Alba lulia au urmat Petroşani, Lupeni, 
Petrila, Uricani. Au fost prezenți directorul 
Casei de filme Trei, scenarist al filmului, 
Eugen Mandric, regizorul Constantin Vaeni, 
actorii Victor Rebengiuc, Cornel Nicoară, 
Constantin Fugasin, Stefan Velniciuc. e 
Operatorul Victor Popescu a avuto intilnire 
de lucru cu cineastii amatori din tabăra 
de vară de la Calafat. O În cadrul acțiunii 
«Tineretul slåveste republica», organizată 
de către C.C. al U.T.C. in Intimpinarea ani- 
versårii a trei decenii de la actul de la 30 De- 
cembrie, la Ecran-club din Bucuresti, 800 
de utecisti veniti din toatå tara s-au Intilnit 
cu regizorul lon Popescu Gopo, ing. Dan 
lonescu si operatorul de imagine Grigore 
lonescu. Å fost prezentat filmul Povestea 
dragostei, & In tabåra de varå a studenti- 
lor de la Costineşti, regizorul Mircea Dane- 
liuc, actrița Tora Vasilescu si criticul Manu- 


ela Gheorghiu au luat cuvintul la dezbate- 
rile care au urmat proiectării filmului Cursa. 
€ Comuna Munteni din județul lalomita a 
tost gazda unei delegaţii a Casei de filme 
Cinci, compusă din actrița Tricy Abra- 
movici şi producătorul delegat Cristian 
Cornel, care au susținut un dialog cu spec- 
tatorii după vizionarea filmului Oaspeți 
de seară de Gheorghe Turcu. & Echipa 
de filmare Spaima de la miezul nopții, 
condusă de regizorul Mircea Mureşan, a 
organizat la Sibiu două dezbateri cu publicul 
spectator: la cinematograful Arta — pe 
marginea filmului Porţile albastre ale 
orașului, iar la Casa de cultură a sindicate- 
lor — pe marginea serialului de televiziune 
Toate pinzele sus. 


Ovidiu GEORGESCU 


21 


telex Animafilm 


Poezia animatiei 
si animatia 
poeziei 


000 Regizorul lon Truicá, 
dupå cum am mai avut prilejul 
så aråtåm in cadrul acestei ru- 
brici, mediteazå de mult la trans- 
punerea unor cunoscute motive 
poetice in limbajul filmului de 
animatie. O asemenea transpu- 
nere nu este numai facilitatå de 
afinitatea latentå dintre poezie 
si filmul de animatie, ci mai 
mult decit atit, este reclamatå 
ca o modalitate prin care arta, 
mai recentå, a animatiei isi poate 
intensifica expresivitatea bene- 
ficiind de experiența unei tradiţii 
artistice milenare. 

Solicitat mai ales de motive 
eminesciene și de simbolurile 
care cad ca un plumb, sugerind, 
prin contrast, zborul ușor al 
imaginaţiei si al aspirațiilor, ale 
poeziei lui Bacovia, lon Truică 
preconizează pentru viitorul său 
film, intitulat Remember, o 
formulă complexă, rezultată din 
împletirea mai multor surse 
poetice. 

Evident, în sufletul oricărui 
poet român licåreste o invinci- 
bilă scinteie eminesciană. Nu 
este deci de mirare că,pornind 
de la poezia Necuvintele a lui 
Nichita Stănescu, din volumul 
cu același titlu, poeta Ileana 
Mălăncioiu a realizat împreună 
cu lon Truică un scenariu în 
care se regăsește motivul cu- 
noscut al plopilor fără sot. 

Prietenia dintre un om si un 
copac, care este la Nichita Stå- 
nescu, in același timp o comuni- 
une cu natura $i un esec deghizat 
in raport cu oamenii, va cåpåta 
in film o coloraturå particularå, 
devenind afinitatea poetică din- 
tre un personaj de acută sensibi- 
litate — cine ştie dacă nu e chiar 
Poetul? — si plopul «fara sot», 
primind astfel toate sugestiile 
și, după cum se ştie, nu puţine, 
ale binecunoscutei capodopere 
eminesciene. 

Cumulind atitea straturi de 
poezie elaborată în timp, arta 
animației, prin filmul lui lon 
Truică, forțează, sperăm, ușile 
marii arte 

ese Regizoarea Isabela 
Petrasincu isi propune si ea 
så utilizeze mijloacele poeziei 
intr-un film care se adreseazå 
copiilor. 

Se stie & analogia, piatra an- 
gulară a poeziei, este în același 
timp unul din vehiculele verifi- 
cate ale imaginaţiei și, în special, 
al delicatei imaginatii infantile, 
care se joacă de-a orice si prin 
urmare și de-a viata. Doi copii, 
admiratori sinceri ai unui fastuos 
păun, care se plimbă singuratic 
în curtea populată de tot felul 
de păsări perechi, nu găsesc ha- 
zardată ideea unei prietenii între 
acest solitar terestru și curcubeul 
de pe cer, multicolor gi el, arcuit 
si el, sau, dacă preferați, «im- 
påunat» şi el cu un superb arc de 
culori, deci pasăre și el. De ce nu? 

Graţie, fantezie, multă delica- 
tete si o infinită generozitate 
în raport cu miezul existenței — 
toate acestea la confluența poe- 
ziei cu arta animației și cu simţul 
imaginativ al copilăriei. 


ANIMATOR 


Spectatori, nu fiti numai 


spectatori! 


"scrisoarea lunii 


0 problemă la inima cititorilor: critica de film 


«...Nu se stie de ce, in critica noastră de film, lipseşte — cred — curajul de-a 
spune lucrurilor pe nume. Cite nu s-ar fi cistigat, de pildă, dacă unui regizor care a 
produs pină acum 8—9 filme,toate proaste, i s-ar fi spus la timp: «nu», si în schimb 
ar fi făcut mai multe filme un altul, ca Liviu Ciulei. Critica noastră trebuie să strige 
nechematilor «in lături!» Altfel ne vom scălda într-o dulce mediocritate, iar critica 
se va zbate, într-un peisaj cinematografic oricum extrem de inegal, intre megalo- 
manie si umilinţă. În critica de film, judecåtile trebuie să fie mai dure, necruțătoare 
chiar, pentru că și condiţiile sint mult diferite de ale celorlalte arte. Posibilităţile 
materiale sint limitate si impostura trebuie imediat semnalată. Reticenta în a da 
verdicte nu e motivabilă prin factorul timp. Nu trebuie să ne facem iluzii: rareori o 
peliculă neapreciatá la început a produs peste ani revelații. Rezultă că în acest 
domeniu,se impune o atitudine fermă. Or, ceea ce izbește în cronicile risipite in 
mai toate revistele din ţară este lipsa unei asemenea atitudini. Mulţi critici adoptă 
o poziție echivocă, se imbatå cu propriile cuvinte låsind cititorul dezorientat, inde- 
părtindu-se de menirea criticii care a fost, este și va fi aceea de a spune da sau nu. 
Multi cronicari simt o plăcere efectivă din a crea citeva fraze de efect si cu aceasta 
se declară mulțumiți si așteaptă elogiile. Binelnteles că acestea nu vin și nici nu 
pot să vină. În acest mod, criticul Isi îndepărtează cititorul... Spectatorul va reacționa 
invers decit îl îndeamnă cronicarul, va simţi chiar un soi de deliciu din a viziona 
tocmai filmele dezavuate de acesta. Mai cred că nu trebuie să facem rabat de la 
intransigenta critică doar pentru că un film este vizionat de foarte multi spectatori...» 


Actorii vremii 


Elogiu lui Amza Pellea 


0 «... Am citit in revista noastră că Amza 
Pellea a fost distins la Festivalul de la 
Moscova cu «Premiul celei mai bune in 
terpretări masculine» pentru rolul din Osi 
da, filmul lui Sergiu Nicolaescu. Mårtur 
sesc cá am simțit o satisfacție adincå. 
Şi fiindcă a venit vorba de film — am citit 
unele mărturisiri, dacă se pot numi așa, 
ale regizorului Nicolaescu asupra acestui 
film, mai bine zis asupra scenariului său 
L-am înțeles perfect. Nu pot înțelege de ce 
i s-a reproșat faptul cá nu a copiat intoc 
mai romanul lui Victor lon Popa ori — 
invers — de ce n-a conceput un scenariu 
original care să nu aibă niciun punct co 
mun cu romanul. După părerea mea. 
ratura nu trebuie izolată de cinema — dar 
să revin la actor Despre Amza Pellea n-am 
auzit discutindu-se niciodată nimic (N. R.: 
Char asa?) Nici de bine, nici de râu. Poate 
doar atunci cind e confundat cu nea Mărin. 
Însă un actor care poate interpreta cu atita 
talent, vervă și afecțiune un Mihai Viteazul 
si un «stápin al lumilor» atit de adevărați 
și de deosebiți unul de altul, este după 
părerea mea, un mare actor. Amza Pellea, 
ca puțini alții, a fost si poate fi si måret 
voievod și umil ţăran si infumurat sultan si 
cuvios preot si complicat «tată de dumi- 
nică»... li mulțumesc pentru rolurile tre- 
cute, asteptindu-le cu incredere pe cele 
viitoare» (T. Macarova — Cartier Viziru, 
bloc 27 Brăila). 


Cronica telegenică 


Stefan RIPAS 
Bd. Steagul Roșu nr. 202, Brasov 


ris de mult timp ca im simbăta aceasta cind 
i-am văzut transformați ad-hoc in «hopa 
mitică», bålåbånindu-se infricosati pe ma 
lul unei ape. În clipele acelea totul dispå 
ruse, dispăruseră si grijile (pe care inca 
nu le am — N. R.: frumoasă ironie pentu 
virsta dumilale de 14 ani) si oamenii din 
jur, rămăseseră doar ei, atit de umani s: 
atit de îndreptățit candidati la nemurire 
Acesta a fost primul lucru pentru care 
vreau să vă mulțumesc». (Constantin Mag- 
dalena — Aleea Av. Stilpeanu 6 — Bucuresti). 


O Tele-cinematecă mai ordonată 


@ «...Asa precum redeschizi o carte pes- 
te ani ca să retråiesti un mister, tot așa 
dorești cu ardoare så revezi un film ale 
cărui imagini ti-au creat o stare memorabilă 
și, cu cit te maturizezi, cu atit mai mult vrei 
să verifici dacă filmul va mai exercita asu- 
pra ta acea vrajă Astfel că mi-e dor de 
Fragii sălbatici, de Ivan cel Groaznic, 
de Aventura, de Viridiana, de Moara 
cu noroc, de Hirosima, dragostea mea, 
de Hoţii de biciclete. Simbătă se trans 
mite la televizor un ciclu ordonat: «Anto- 
logia filmului pentru copii». Cred că si 
Tele-cinemateca ar trebui să fie mai or- 
donată si că efectul educaţiei estetice ar fi 
mai prompt, mai înalt calitativ, dacă un 
ciclu ar continua fără a se interfera cu alte 
cicluri. Se trece prea rapid de la un regizor 
la altul, de la un stil la celălalt, așa incit 
imi e dor de «o voce» care să lege în mod 
logic filmele Tele-cinematecii». (Alexan- 
dru Jurcan — localitatea Ciucea — jud, 
Cluj). 


Unris sănătos, risul cu Stan și Bran Filmul stråin 


@ «...Nu știu dacă există ceva mai fru 
mos în lumea aceasta care a cunoscut ali 
tea războaie si lucruri ce ingrozesc inima 
si ochii, ca risul. Nu zimbetul de circum 
stantá ca la unele emisiuni de simbåtå 
seará, ci risul plin, sánátos, risul acela ce 
ne incintá pe obrajii unui copil sau ai unui 
om ce se bucurá de viatå. Nu prea avem 
prilejul sá ridem asa, dar atunci cind o 
facem, o facem din adincul inimii. Asa 
cum o fac simbåtå de simbåtå, uitindu-må 
la «zäpäcitii» aceștia de Stan si Bran, la 
lumea pe care si-o creeazå cu atita dezin 
volturå, la glasurile, la gesturile lor repe 
zite si atit de scumpe nouă. Nu am mai 


Anul XV (177) 


Bucureşti 
septembrie 1977 


Redactor șef: 


Ecaterina Oproiu 


@ Riui de aur: «Un western disimulat. 
O tematică gravă reflectind lăcomia ofite- 
rilor din regimul țarist, infrinti de puterea 
sovietică, care-şi caută disperaţi un sens 
in aventura aurului din taigaua siberiană. 
Alură de western, proiectindu-ne parcă in 
vestul sălbatic al pionierilor și aventurieri- 
lor din America de odinioară. Regizorul 
Veniamin Dorman redă insă foarte original! 
feeria riului, a pădurilor în toată beţia nuan 
telor de culoare, feeria apelor, «sonoru!» 
impuscåturilor, pină şi cintecul cucului s: 
al păsărelelor în acel îndepărtat si contra 
dictoriu eden din taigaua siberianå». (Prot. 
L Giurcá — str. Cetăţii 9 — Alba lulia). 


Carmen Galin, Marin Moraru si Se- 
bastian Papaiani, trei dintre talen- 
tat interpreti ai apropiatei premiere 
larna bobocilor, in regia lui Mircea 
Moldovan, dupá scenariul lui Petre 
Sálcudeanu. 


Foto: Spirea Tomescu / 


@ Rocky: «Evident, arhivele de film con- 
tin si alte filme ce acuzá practicile imorale 
din lumea sportului capitalist dar, cred, 
niciunul nu a atins subiectul cu mai multă 
tinete, precizie si putere de convingure 
decit acest Rocky. Unul din meritele sce- 
nariului e acela de a fi ocolit cu abilitate 
capcanele genului, dind povestirii o formă 
total nouă, liberă de orice şablon. Am mai 
văzut boxeuri mărunți urcind treptele glo- 
riei, dar niciunul nu era atit de singur ca 
Rocky, atit de mătăhălos și de copil ca 
Rocky, atit de imbicsit si neglijent ca Rocky. 
Totul aureolat de o inteligență de nebănuit 
sub masca elefantului cu privirea resem- 
nată, intrebátoare, spunind parcă: «ce dra- 
cu vreţi de la mine?», cu talca atirnind si 
umerii cit un dulap. De necrezut că un tip 
cu fizicul acela de brută blindă ar putea da 
naştere unei asemenea creații intelectuale. 
(N. R.: De ce e «de necrezut» asa ceva? 
De unde aceste prejudecăţi?) (Mihnea Ser- 
giu Columbeanu — Ba. Păcii 116-124 — 
Bucureşti). 

O «Film ,lucrat" din toate punctele de 
vedere, cu înalt profesionalism; joc actori- 
cesc natural, regie sigură si discretă, ima- 
gine extrem de plastică, scenariul primează 
ducind pină la situația de a «neglija» la 
vizionare toate celelalte componente ale 
filmului». (Laurenţiu Lancrim — str. An- 
lim nr. 3 — București). 

@ Comedie mută: «Filmul — cred eu — 
este mai reușit ca film social decit ca film 
de comedie». (Filip Radu — Bd. N. Tilu- 
lescu 92, bloc 13 — Bucuresti) (N.R.: Spre 
«binele» dumneavoastră nu và publicám 
scrisoarea In care considerați că «nimeni nu 
trebuie să-l apere pe Alain Delon». Mamă, 
mamă, ce corespondență ati fi primit). 


Am zimbit la... 


Scutita roșie (scenariu pentru copii si 


tineret) 


«A fost odată si n-o så se mai repete, a 
fost odată ca niciodată, pe vremea cind 
nu existau nici purici, nici potcoave, nici 
relaţia de fuziune dintre aceste două ele- 
mente, o sărmană bunică, tare săracă sar- 
mana, ce trăia in pădure. (Se va reconstitui 
in studio o pădure uscată). Şi bunica avea 
un cosulet, iar cosuletul nu avea nimic 
Bunica isi făcuse, eventual trudind din 
greu, un cosulet din nuiele, să aibă un cul- 
cus pentru puiul de lup pe care-l găsise in 
pădure, singur-singurel, plingind după ma- 
ma lui ce fusese impuscatå de crudul vină- 
tor. lar bunicuta, miloasă, il luase la ea 
acasă şi-i dădu de mincare și-l ingriji piná 
ce lupusor a crescut măricel și-a prins a 
grăi: «— Ma-ma, bu-bu, lu-lu, tlei iezi cu- 
cuieti» si altele, de nu știa biata bunică ce 
să-i mai facă și ce să-i mai dea, de bucu- 
roasă ce era. Dar bucuria ei n-a ținut mult. 
Lupuşor a prins a pune întrebări: «De ce 
aia? Da'aia de ce-i asa? De ce ai matale, 
bunicuto, urechile așa de mari?» Şi buni- 
cuta n-a mai ştiut ce să-i răspundă, s-a 
uitat într-un ciob de oglindă și şi-a zis 
nemulțumită: «M-da, are dreptate băiatul, 
sint cam mari. Dar ce să fac? Să le tai, nu 
pot! Mai bine să-mi fac o scufie...» Şi bu- 
nicuta, zis si făcut, și-a cusut o minunată 
scufie roşie, care tare mult i-a plăcut lui 
lupusor. Şi pentru că bunicuta purta scufia 
şi ziua si noaptea și pentru că lupusor is: 
schimbase deja un rind de păr și nu-i ma: 
tăcea gura toată ziua, el a strigat-o pe 
bu-bu, SCUFITA ROSIE. Şi-au trăit ei aşa 
fericiți în pădure, iar lupul crescuse ca un 
cline mare și frumos care păzea casa, iar 
bunica mai trăgea cu pușca după ciorile 
care veneau la cirese sau la mure. Sfirsit» 
(Florin Octavian Molnar — str. Baba 
Novac nr. 3 Bucuresti) 


Rubrică redactată de RADU COSASU 


CINEMA, 
Piata Scinteii nr. 1, Bucuresti 41017 
Exemplarul 5 lei 


Cititorii din stråinåtate se pot abona adre- 
sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- 
Import Presă, P.O.Box 136—137 — telex 11226, 
Bucuresti, str. 13 Decembrie nr. 3 


Prezentarea artisticå: 


: Prezentarea grafica 
Anamaria Smigelschi 


loana Moise 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — Bucuresti 


23 


'uvintul 


, 
urile 


" E 
poate 
u nic 
rent 3 
e incli 


C mI 
1 i 
ul. rij 
C! la 
de A 
Jumiti 
fic 
"T 


tit 


Vă recunoasteti? 


Tinerii nostri 
fatå-n faţă cu imaginea lor de pe ecran 


Profilul unei generaţii 


Cinematografia română a trăit în luna septembrie un eveniment festiv, 
emotionant chiar prin semnificaţiile lui: pe țărmul Mării Negre, în Com- 


plexul pentru tineret de la Costineşti, s-a desfășurat prima ediţie a Festi- 
valului Filmului pentru tineret, organizat sub egida C.C. al U.T.C. si al 
Consiliului Culturii și Educaţiei Socialiste 


În fata entuziasmului vădit 
de spectatori, in fata prizei 
de-a dreptul extraordinare a 
peliculelor prezentate (să nu 
uităm că multe dintre ele 
fuseseră reluate chiar şi de 
televiziune!), ne-am amintit 
o dată mai mult de răspunderea pe care o 
are cinematograful In formarea acestui 
tineret. Şi ne-am mai amintit că preocupa- 
rea pentru funcția educativă a cinemato- 
orafului are o veche tradiție In România, 
căci la noi în țară a văzut lumina tiparului 
una dintre primele lucrări apărute în lume 
pe această temă. În 1912, la numai un an 
după ce Manitestul celor șapte arte 
publicat de Riciotto Canudo la Paris sem- 
nase actul de naștere al filmologiei, într-un 
moment, deci, în care scrierile teoretice 
destinate noii arte se aflau in faza lor de 
început, în România unde industria cine- 
matograficå luase un spectaculos avint, 
apărea în urbea Botoșanilor, broșura-eseu 
Cinematograful și educaţia a profesoru- 
rului Constantin lordáchescu. Lucrarea, 
extrem de pertinentá pentru acea vreme, 
interesantă si astăzi încă, era axată pe o în- 
trebare-cheie: «inventia care atrage cu o 
putere magicá tinerimea noastrá, foloseste 
sau vatámá cu privire la educatie?» 


inema 


Neelucidatå total nici pinå in zilele noas 
tre de cátre sociologii si psihologii din 
lumea întreagă, această intrebare și-a găsi! 
totuși partial răspunsul: valoarea educativă 
a unui film este direct proporţională cu 
responsabilitatea socială a autorilor lui 
Cu alte cuvinte, cinematograful este un 
pom miraculos pe ale cărui ramuri pot rodi 
fructe de aur sau poame sterpe. Totul 
depinde de grădinar. 


Cinematografia noastră socialistă, aflată 
de citiva ani într-o evidentă ascensiune, 
datorată în parte și debutului unor noi pro- 
motii de realizatori, regizori, operatori, sce- 
nografi, scenariști si tehnicieni și-a dovedit 
nedezmintit preocuparea pentru continua 
ridicare a nivelului calitativ, și implicit educa- 
tiv al filmelor sale. În artă, pentru a fi eficient 
discursul etic nu se poate lipsi de suportul 
discursului estetic. Netransfigurat artistic, 
mesajul autorilor rămine la un nivel didactic, 
deci rebarbativ pentru public. Confruntarea 
de la Costinesti a demonstrat incă o dată 
saltul indiscutabil operat in viata cinema- 
tograficä a țării atit la nivelul producției cit 
si al receptării de către public. De fapt, 
inaugurat într-o stațiune a tinereții, Festi- 
valul a însemnat încununarea firească a 
unui fenomen semnalat deja de citiva ani de 
presa de specialitate: prezența, alături de 
personalitățile de mult consacrate, a unor 
nume noi, impuse opiniei publice prin 
talent şi profesionalitate. Pentru prima dată, 
marele public a avut si el revelaţia existenței 
unui Nou Val compact, pe care l-am putea 
numi generația '70. 


Generaţia '70 


Selecţia de filme propusă la Costineşti, 
inerent limitată, a reunit, timp de o 
săptămină, pe același ecran, lung-metraie, 
scurt-metraje documentare si filme de di- 
plomă a citorva din cei mai reprezentativi 
cineasti ai generaţiei afirmate cu incepere 
din 1968, cind, după o cezură de mai bine 
de un deceniu, pe porţile Institutului de 
Artă Teatrală si Cinematografică au re- 
inceput să iasă absolvenţi ai secțiilor de 
regie, operatorie si filmologie. Termenul 
de «Nou Val» propriu anilor '60 fiind deja 
revolut, lor continuă să li se aplice formula, 
nu tocmai fericită de «tineri cineasti». Nu 
tocmai fericită, pentru că de ani de zile epi- 


2 


tetul de «tinår» a folosit drept scuzå jenatå 
a unor repetate esecuri individuale sau co- 
lective, si mai ales pentru cå el implicå 
o neloialå si nedoritå diferentiere de ordin 
biologic. In realitate, absolventii de dupå 
1968 apartin unei generatii unitare nu prin 
virstå, ci prin apartenența la același clima! 
social-cultural. Nu data nașterii înscrisă 
In buletinul de identitate importa, ci faptul 
că noii veniţi au deprins tainele meserie: 
lor într-o altă etapă din dinamica istoriei 
contemporane a României socialiste, in- 
tr-un alt moment al evoluției esteticii filmice. 
decit predecesorii lor. Asa și numai așa se 
explică și trebuie înțeles timbrul distinct a! 


filmelor semnate de ei, care fie că se inspiră 
din actualitate sau dintr-un trecut mai mult 
sau mai putin îndepărtat, poartă pecetea 
dragostei pentru adevăr, pentru o artă 
cinematograficå realistă, o artă care refuză 
cărările båtåtorite. Există în filmele cineasti 
lor acestui deceniu o indirjită dorința 
de a folosi fiecare centimetru pătrat al 
ecranului ca o oglindă a vremurilor in care 
fiecare spectator să se poată privi și intra 
in dialog cu imaginea răsfrintă. Există mai 
ales, la cei mai buni dintre ei, un energic 
refuz al banalului, al rutinei gi un la fel de 
energic refuz al spectaculosului gratuit, al 
senzationalulul. Cursa, Filip cel bun, 
Mere roșii, De bună voie.., Căldura, 
Toamna bobocilor și altele vorbesc sim- 
plu despre oameni ai zilelor noastre, fárá 
så mistifice, fără să Infrumuseteze cu ni- 
mic realitățile, dimpotrivă, nesfiindu-se så 
le critice acolo unde se cuvin. Luate globali, 
ceea ce impresionează in filmele pentru 
tineret văzute la Costinești, ca si în cele- 
lalte rămase In afara selecției, este since- 
ritatea tonului, căldura cu care ne sint 
infätisate personajele, prospetimea privi- 
rii asupra lumii noastre. Chiar atunci cind 
slăbiciuni de scenariu împing narațiunea 
pe făgașuri deja cunoscute, sau o ane- 
miază. Pentru că trebuie să recunoaștem, 
aproape cu resemnare, că scenariul ră- 
mine marea hibă a cinematografiei romă- 


Preferinta tinerilor se afirmă răspicat: «vrem filme de actualitate!» 

(Cursa de Mircea Daneliuc. Premiul pentru cel mai bun lung-metraj 

artistic şi Premiul pentru cea mai bună interpretare feminină actriței 
Tora Vasilescu 


Tinerii cer să privim viata cu umor — și atunci cînd e cazul — cu sar- 
casm / Toamna bobocilor de Mircea Moldovan) 


ne. Generaţie după generație, talentul ci- 
neaștilor se izbeste de acest dig dincolo 
de care prea puține filme rázbesc si cele 
mai multe stagnează în ape incerte. Cu atit 
mai mare este meritul noilor promoţii de 
regizori care n-au pregetat să atace tema- 
tica de actualitate, chiar cu riscul de atrebui 
să compenseze carentele dramaturgiei prin- 
tr-o si mai elaborată scriitură cinematogra- 
fica. 

Ceea ce frapeazá, in general, la aceste 
filme, privite In ansamblu, este si ceea ce 
am putea numi «emotie esteticå». Poate 
pentru că sint rodul elanului si nestinsei 
credinte In arta imaginii a unor cineasti 
cu adevărat Indrågostitii de arta lor. Am 
putea spune cá decantarea valorilor s-a 
lăcut în rindul colegilor de promoție prin 
auto-eliminarea celor care după debut sau 
chiar de la debut au renunțat la orice com- 
bustie artistică preferind rutina cliseelor 
si a filmării «corecte». Or tocmai din com- 
bustia interioară derivă cea de-a doua con- 
stantă a celor mai interesante personalități 
regizorale, preocuparea pentru stil, pentru 
adecvarea limbajului la conținut. Un film 
de Dan Pita, Mircea Veroiu, Mircea Dane- 
liuc, Constantin Vaeni, Cristiana Nicolae, 
Alexandru Tatos, se remarcă, de îndată, 
prin grija cu care a fost compus si gindit 
liecare cadru In parte. Astfel, prin talent 
si cultură cinematograficå, simbioza între 
limbaj și comunicare se îndeplinește ar- 
monios. 


Nu cine face filmele, ci cum le 
face 


Ne aflám In deceniul al treilea al industriei 
filmice socialiste. Cinematografia noastrá 
nu mai este «tinără», ea este pur si simplu 
in rind cu oricare alta a lumii. Alirmarea, 
puternică, hotárttá a unei noi generaţii nu 
trebuie să insemne o delimitare discri- 
minantă intre «vechii» si «noii» regizori. 
Ajunsă plenar la anii maturității, cinemato- 
grafia noastră trebuie discutată astăzi 
exclusiv in termeni de eticientå culturală, 
politică și educativă. Important nu este 
cine face filmele, ci cum le tace. Pe drumul 
deschis cindva de Victor iu au pășit, la 
vremea lor, debutantii lulian Mihu, Manole 
Marcus, Mircea Drăgan, apoi au apărut 
Andrei Blaier, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie. 
Astăzi, pe generice, apar semnăturile de 
prestigiu a zeci de regizori, scenariști, opera- 
tori, scenografi, compozitori, tehnicieni, 
pină mai ieri necunoscuți. Şcoala română 
de operatorie se poate mindri astăzi cu 
numele tui losif Demian, Călin Ghibu Florin 
Mihdilescy, Dinu Tanase Nicolae Margi- 
neanu si ceilalți. Si o asemenea statistică 
s-ar putea face, dar spatiul nu ne ingådue 
din păcate, pe fiecare compartiment de 
creație 

Înclinindu-ne în fața acestei dialectici, 
avem dreptul să cerem noilor generații 
de cineasti să nu depună armele talentului 
de dragul rutinei, cum au tăcut unii din 
inaintasü lor si cum fac de pe acum unii 
din colegii lor de promotie. Avem dreptul 
så le cerem så exploreze in continuare 
actualitatea, ráspunzind astfel dorintelor 
exprimate de publicul de la Costinesti in 
lungile si pasionantele dezbateri purtate, 
cu si in fata a sute de spectatori. Destinate 
cum e si firesc In primul rind tineretului, 
filmele lor trebuie sá acopere acele zone 
tematice neglijate piná acum sau abordate 
doar sporadic: filmul de dragoste, comedia 
si satira. Martori ai unei societåti In plin 
proces de mutatie, ei trebuie sá inegistreze 
ca un Seismogral sensibil punctele fier 
binti ale acestei evoluţii. Prin feed-back-ui 

paal de himele de acluahtate asupra psi- 
hologiei de masă, cinematogratul are un 
potențial educativ neexplorat incă decit 
parțial. Cu cit mai autentice si mai acute 
vor fi subiectele dezbătute, cu atit impactul 
lor etic va fi mai energic. Trăim vremuri 
curajoase, construim o societate in avan- 
gardă si arta nu poate rămine mai prejos 
decit realitatea. 

Festivalul de la Costineşti a dovedit Inca 
o dată că ne aflăm in fata unei generatii 
de artisti si nu de artizani, o generație de 
artiști cetățeni, conștienți de faptul că 
istoria veacului nostru nu se inscrie numai 
be odd de marmoră, ci si in role de peli- 
culă. 


Manuela GHEORGHIU 


«Cintarea Romåniei» 
a dat un puternic impuls 
muncii creatoare 
a poporului nostru, 
a dus la aparitia 
de noi talente, 
a pus mai puternic 
in evidență 
forta de creatie 
manifestatå intotdeauna 
in rindul poporului nostru. 
Aceastå actiune 
a contribuit, fårå indoialå, 
la creşterea conștiinței 
și răspunderii oamenilor muncii 
fata de întreaga dezvoltare 
a țării». 


Nicolae CEAUȘESCU 


(Din cuvintarea la Plenara Consiliului 
National al Frontului Unităţii Socialiste) 


Costinesti, Anul Unu 


Ai si tu dreptate, 
iubite iubitorule de film... 


Există la Costinești o aromă ameţitoare 
de alge sărate, care te face să juri, de fie- 
care dată, că arunci ţigara şi intri in prima 
ligă antifumigenă. 


Cred cá un festival în vecinătatea unei 
mări, ia neapărat ceva din aceasta. M-am 
intors de curind de la unul aflat la o mare 
nordică. L-am aåsit cam rece. 


La Costinesu era un septembrie cu apă 
calmă, echilibrată, «solidă», dacă se poate 
spune asa. Tot ce-am găsit acolo mi-a 
lăsat impresia unui lucru croit bine de la 
început. Şi foarte serios. Aveam să rea- 
lizez asta la ceea ce numeam noi «confe- 
rinte de presă» și care nu erau, în fond, 
decit niste simple si bune si fireşti schim- 
buri de impresii si vorbe cu cei pe care, 
atunci cînd hi realizezi filmele, îi intuiesti 


ca pe nişte teoretici beneficiari, și care 
acum, la modul cel mai concret, se așezau 
in jurul nostru pe plajă și întrebau pur si 
simplu: «de ce sint proaste filmele noastre 
de tineret, stimati tovarăși ?» (Fiecare spec- 
tator care pune o asemenea întrebare as- 
cunde în el un suflet tandru, de artilerist...). 
Filmele «noastre»! Diferenţa specifică între 
creator si spectator s-a şters de la prima 
întrebare. Unul dintre noi trebuia să răs- 
pundă şi nu era deloc simplu, pentru că 
judecata se limita numai la numărul de 
filme pe care-l văzuse persoana ghinio- 
nistă și care acum cerea dreptate. (Jude- 
cata globală evidențiind totuși oarecare 
«flori de cimp», citeva dintre ele destul de 
flatante si pentru glastre mai nepretentioa- 
se). Dar, una peste alta, ai și dumneata 
dreptate, iubite iubitorule de film, care vrei 


Tinerii vor filme despre tineri, cu protagoniști tineri (Filip cel bun: Premiul 
pentru cea mal bună interpretare masculină, actorului Mircea Diaconu) 


MUNIST ROMÂN * 
TIDUL COMUNI GENERAL. 
CERUSESCU / 


ECRETRRUL 
NICOLRE 


så prelungesti, prin scrisoare, discuţia in- 
ceputá acolo, pe tárm. 

Da, nu sar cam sus filmele la care te 
referi. Personal, nu cred într-o lipsă de 
interes fata de filmul de actualitate si fata 
de cel pentru tineret în special. Mă refer 
la cei care- fac. Filmul nostru pentru ti- 
neret e asimilat, în general, cu cel de ac- 
tualitate si figurează, ca procent tematic, 
într-un plan de producție. Asta cred eu cá 
nu te satisface. Nu există încă o preocupare 
specială în această direcție, cum ar fi, de 
pildă, pentru Epopeea Naţională. Sint de 
părerea ta că filmul pentru tineret face parte 
dintr-o «politică a tineretului», iar posibili- 
tatea înfiinţării unei case de filme speciali- 
zată pe acest profil o dorim si noi de multi 
ani. 

De ce sint neadevărate, asta-i altă po- 
veste... Problematica tineretului, ca orice 
lucru de pe lumea asta, e o noțiune dialec- 
tică. Dacă problemelor de azi li se aplică 
criterii de acum 20 de ani, filmul n-are nici 
o șansă să fie adevărat, în schimb le are 
pe toate pentru a fi artificios. Nu da vina 
numai pe scenariști. Există, v-o spun sigur, 
scenarii de actualitate care zac de ani de 
zile nefăcute. Pe aceleași criterii. 

A propos de adevăr și etic! E normal ca 
filmul să-şi aibă sarcina lui educativă, ca 
orice operă, de orice gen şi de oricind. 
Dar spui că te întristează lecțiile moraliza- 


toare care se fac îndeobște în finalurile 
filmelor noastre. Şi pe mine. Educaţia efi 
cientă e cea implicată, care se adresează cu 
mijloacele artei zonelor celor mai intime 
ale sufletului omenesc. Explicitarea e lec 
tie de dirigentie, dacă nu cumva și acestea 
și-au mai perfecționat sistemele. E un alt 
lucru învechit, din categoria celor de care 
iti vorbeam înainte. Să așteptăm Costineşti, 
anul If. Categoric se va îmbunătăți cite 
ceva. Organizarea acestui festival demon- 
strează că interes pentru filmul de tineret 
există. Dacă există interes, vor exista și 
roade. E un festival cu mari posibilități, 
putem invita şi tineri creatori din ţările 
prietene. Căci e rar în lume un loc în care 
aprecierea unei opere să se facă prin 
«vox populim» 

Ce mi s-a párut minunat acolo, e cá nu 
numai filmul si-a adus, sau $i-a impus crea- 
torii. Am avut bucuria descoperirii in per- 
soana lui Ypsilant loan Grosan, pe care 
nici azi nu-l cunosc la față, un condei ce 
ar putea să strălucească în orice redacţie 
de mare cotidian. Sau Lorin Vasilovici — 
un organizator ingenios și plin de har, un 
comper cum nu tin minte så fi văzut pe la 
emisiunile televiziunii noastre. 

Cine se apucă de o asemenea treabă, 
ascunde în el un suflet tandru de genist 


Mircea DANELIUC 


Tinerii vor filme «adinci și înalte» (Zidul: Premiul pentru cel mai 
interesant subiect. Scenariul Dumitru Carabåt şi Costache Ciubotaru) 


Filmele de tineret in. 
ezbaterea tineretului 


Ce vor tinerii? 
@ filme în care så se simtă 

«pulsul clocotitor al vieţii adevărate» 
® comedii «pe teme de actualitate» 


O filme de dragoste «care să elogieze 


Exigentele unei generaţii 


puritatea sentimentelor, dar fără dulcegării» 
O filme «cu personaje care 

sá intruchipeze aspirafiile tinerilor, dar si 

descumpánirile lor de moment» 


Cu greu se poate imagina 
emoția care a însoțit pleca- 
rea la drum a organizatorilor 
primei ediții a Festivalului 
filmului pentru tineret. Se- 
lectionind filme realizate de 
regizori care au debutat după 
1970, organizatorii s-au străduit să Inles- 
nească un dialog sincer si rodnic între 
spectatori si tinăra generaţie de cineasti, 
în cadrul unor discuții pe care le-au gindit 
~ într-o formă cit mai atractivă. Laconica 
ştire de presă cuprindea o parte din in- 
tentiile festivalului: «Comitetul Central al 
U.T.C. şi Consiliul Culturii şi Educaţiei 


sentiment 
tineresc 
numit 


voie bună 


asociaţia cineastilor 


Cineasti 
si activisti 


000 Din juriul Festivalului filmului 
de amator cu tematicå educativ-sani- 
tará de Cruce Rosie au fácut parte lon 
Popescu Gopo — presedinte, ing. Aurel 
Miscá — secretar, si operatorul Stefan 
Horvath — membru. 6€ 6 € Casa de 
filme Unu, Impreunå cu Comitetul ju- 
detean de partid Buzáu au organizat, 
pentru activul de partid iudetean, o 
avanpremierá cu tilmul Regásire. Au 
participat lon Bucheru, director al Casei 
de filme, actritele Violeta Andrei si 
Margareta Pogonat, regizorul Stefan 
Traian Roman, pictorul scenograf Vic- 
tor lapu, compozitorul Gabriel Märgä- 
rit $ producåtorul-delegat Beno Meiro- 
vici. @ @@ Casa de filme Trei a fost 
reprezentată la spectacolele de gală 
cu filmul Buzduganul cu trei peceti, 
care au avut loc în orașele lași, Botoșani, 
Deva, Călan şi Craiova, de către scena- 


Socialiste organizează în perioada 7-14 sep- 
tembrie, în Complexul turistic pentru tine- 
ret Costinești, Festivalul filmului pentru ti- 
neret, al cărui scop este de a contribui la 
mai buna valorificare a filmului ca modali- 
tate de educare și formare a tinerei gene- 
ratii, la stimularea creației de filme inspi- 
rate de istoria și lupta partidului și poporu- 
lui nostru. În cadrul acestei manifestări 
tineresti se vor organiza dezbateri si Intil- 
niri ale publicului cu creatorii de film, cri- 
tici de specialitate. Filmele participante in 
cadrul primei ediții a festivalului vor fi 
prezentate tinerilor de la Şantierul natio- 
nal al tineretului Canalul Dunărea-Marea 


Dan Pita, autorul 
unui film intr-adevår 
cu si despre tineri: 
Filip cel bun 


ristul Eugen Mandric, regizorul Constan- 
tin Vaeni si interpreții Olga Bucåtaru, 
Anca Szony, Stefan Velniciuc, Cornel 
Nicoarå, Fabrian Ferenc, Istvan Gyar- 
mathy, Andras Csabo. @ @ @ La cursu- 
rile de la Universitatea popularå «Nico- 
lae lorga» din Vålenii de Munte, scrii- 
torul loan Grigorescu — vicepreședinte 
al Asociaţiei cineastilor — a conferen- 
tiat despre Centenarul independenţei si 
arta cinematografică românească. ee e 
La dezbaterile si Intilnirile cu publicul 
prilejuite de Festivalul filmului pentru 
tineret de la Costinesti au participat di- 
rectorii caselor de filme Dumitru Fer- 
noagă, Corneliu Leu, Eugen Mandric, 
regizorii Nicolae Cabel, Mircea Dane- 
liuc, Maria Calas-Dinescu, Mircea Mol- 
dovan, Cristiana Nicolae, Dan Pita, 
Alexandru Tatos, Constantin Vaeni, 
actorii Florina Luican, Mihaela Mari- 
nescu, Ovidiu luliu Moldovan, Irina Pe 
trescu, Maria Ploae, Tora Vasilescu, 
operatorii Cornel Diaconu si Florin 
Mihăilescu, criticii Cristina Corciovescu, 
loana Creangá, Dana Duma, Manuela 
Gheorghiu, George Littera, Paul Sil- 
vestru, Olteea Vasilescu. 


Ovidiu GEORGESCU 


Neagrá, din Valea Jiului si Tirgu-Mures.» 

Stirea punea accentul pe caracterul ti- 
neresc al festivalului, dar nu exprima si nu 
avea cum så exprime arzåtoarea dorintå a 
organizatorilor de a face din aceastá primá 
editie o manifestare prestigioasá, care så 
se impună prin caracterul ei educativ si 
prin fertilitatea discuțiilor. Vizind deci un 
statut demn şi conștient de posibilitățile 
sale educative, Festivalul a pornit la drum 
cu migoncele si argumentele sale speci 
fice: de la semnalul muzicali semnat de 
compozitorul Adrian Enescu și afişele sau 
ecusoanele desenate In culori vii, la un 
bogat program care pe lingă dezbateri 
inscria o serie de actiuni menite så-i pre- 
zinte cit mai convingător pe tinerii regizori 
înscriși în concurs, evoluţia artei lor fiind 
argumentată prin includerea în program şi 
a filmelor de diplomă. Febrilele pregătiri ale 
acestei prime ediții experimentale au făcut 
ape! la tinerescul sentiment numit entu- 
ziasm. 


Fårå acest sentiment, fárá aceastå mo- 
bilizatoare stare, putine din sarcinile festi- 
valului s-ar fi putut Indeplini. Ce altceva 
decit entuziasmul i-a fácut pe acei aproape 
douăzeci de studenţi să se înscrie volun- 
tar în echipa de organizare, mobilizInd 
spectatorii veniţi pe acest tarim al vacan- 
tei, poate prea putin pregåtiti så participe 
la actiuni cu caracter educativ. Sacrifi- 
cindu-si orele de plajá, ei au contribuit 
efectiv la buna destășurare a festivalului: 
au lipit afişe pină noaptea tirziu, au astep- 
tat sau au condus la gară invitații, au furni- 
zat informaţii în holul splendidului hotel 
in care am fost gåzduiti, au tăcut fotogra- 
fii şi au scris «foaia festivalului». Con- 
cepută iniţial ca un mijloc de popularizare 
a acțiunilor zilnice, «foaia», elaborată fe- 
bril, noapte de noapte, de un colectiv re- 
strins, a devenit unul din punctele de 
atracție ale Festivalului, Insumind mate- 


d tag. iv 


telex Sahia 


Documentarul 
si disciplina 


Redactorii grupelor de creatie de la 
studioul «Alexandru Sahia» ne comu- 
nicå, In ordine alfabeticå, dupå cum 
urmează: € © @ Marion Ciobanu: Cu- 
noscuta realizatoare de filme-anchetå, 
filme cu copii, filme de artå, filme-repor- 
taj, $.a.m.d. — Florica Holban,a încheiat 
lucrul la un nou documentar: Procesul 
minutelor. Filmările au avut loc la Şan- 
tierul naval Giurgiu, în centrul lor atlin- 
du-se o valoroasă inițiativă a organiza- 
tiei U.T.C. din această întreprindere, 
menită să contribuie la întărirea disci- 
plinei în producție. M O formaţie de 
excepție a documentarului românesc, 
laureată anul trecut pentru filmul Henri 
Catargi — regizorul Mire! lliesiu, criti- 
cul Dan Hăulică și operatorul Doru 
Segal — se dedică în prezent creaţiei 
regretatei autoare de tapiserii Mimi Po- 
deanu. MW Paula și Doru Segal sint 


riale serioase și argumentate, filmografii 
ale regizorilor şi cronici de film, dar şi pa- 
rodii sau proze satirice care vorbeau cu 
fin umor despre cliseele filmelor noastre. 
Redactorul ei șef, studentul clujean loan 
Grosan, dovedește nu numai talent lite- 
rar, dar şi o aprinsă dragoste pentru film 
și pentru revista «Cinema». ingenioasa 
prezentare grafică și caricaturile pline de 
umor s-au datorat lui Tiberiu Ban, student 
la drept, Universitatea din Cluj-Napoca. 

Un alt mijloc eficient de popularizare a 
festivalului şi chiar de susținere a unor 
acțiuni a fost stația de radioamplificare la 
care s-au transmis zilnic ştiri, interviuri 
cu regizori sau actori, păreri ale spectato- 
rilor. Datorită talentului innăscut de «om 
de radio» al lui Lorin Vasilovici, activist 
U. T. C, prezentator voluntar al emisiuni- 
lor, s-a putut întreține un contact perma- 
nent cu tinerii spectatori, care, deşi la 
plajă, au fost informaţi permanent asupra 
filmelor din concurs sau asupra regizori- 
lor, au fost mobilizați pentru a se Inscrie 
în juriul festivalului. Premiile au fost acor- 
date de tineri, pe baza unor democratice 
buletine de vot. Dincolo de entuziasmul 
unanim, cel mai important ciștig al acestui 
festival este Insă confruntarea realizatori- 
lor cu tinerii lor spectatori, Invåtåmintele 
care s-au tras In urma aprinselor discuţii. 


Viaţa si arta: fata in fata 


O imagine-amintire ståruie ca un echiva- 
lent simbolic al concluziilor acestui festi- 
val. In amfiteatrul-cinematograf boltit cu 
stele, In care spectatorii urmåresc cu in- 
teres peripetiile unor oameni Intr-o gigan- 
ticå maşină, privirile tuturor se îndreaptă 
deodată spre stinga ecranului, unde un 
tren grăbit sfisie întunericul nopții. Spec- 
tacolul vital al trenului plin de lumini şi de 
oameni se întrecea cu spectacolul cinema- 
tografic. Momentul acela de ezitare gene- 
rală, de victorie de scurtă durată a spec- 


autori ai unui nou documentar din seria 
deschisă cu 12 ani în urmă prin Marile 
emoții mici. Noua lor peliculă despre 
copii se intitulează concludent Șoimii 
Patriei. 6 € 0 Petru Jales: Regizorii 
Dumitru Done si I. Moscu semneazå 
împreună un film-sintezá, dedicat tutu- 
ror categoriilor de manifestári din cadrul 
primei editiia Festivalului national «Cin- 
tarea României». E Culorile Bucovi- 
nei sint aduse, sub acest titlu, In lumina 
ecranului de către regizorul lon Visu gi 
operatorul Constantin Teodorescu, In- 
tr-un film etnografic comandat de Agen- 
tia «Publiturism». E În aceeași ordine 
de preocupåri se situeazá Brasovul 
turistic de Eugenia Gutu (imaginea 
Dumitru Gheorghe). 0060 Georgeta 
Metianu: Un film stiintific de populari- 
zare a cunostintelor din domeniul bio- 
logiei moderne a realizat regizorul Paul 
Mateescu impreună cu operatorul Tra- 
ian Botco. Titlul: Plante si animale. 
Scenariul: Georgeta Metianu, comen- 
tariul: Eva Sirbu. 6 6 9 ioana Popescu: 
Diferenta dintre automatismele fizio- 
biologice și activitatea conştientă, cre- 
atoare, unică a omului este revelată în 
noul film al lui Alexandru Sirbu, Munca 
— activitate specific umană. 


tacolului vietii asupra artei m-a tulburat si 
m-a fåcut apoi så Inteleg mai bine exigen- 
tele tinårului public. 


Am retinut din discutii, In primul rind, 
opțiunea unanimă pentru filmul de actua- 
litate. Aceasta s-a exprimat și prin acor- 
darea premiului «cel mai bun lung metraj 
artistic» filmului Cursa. Premiile pentru 
interpretare ilustrează și ele aceeași pre- 
ferintå, actorii Tora Vasilescu şi Mircea 
Diaconu fiind interpreții unor personaje 
din filme de actualitate (Cursa si Filip cel 
bun). Interesul firesc al publicului din 
Costinești pentru filmele prezentate în con- 
curs se datorează și tematicii acestora, 
preocupării pentru problematica persona- 
jului tinăr. Selecţia a cuprins Cursa (regia 
Mircea Daneliuc), Zidul (regia Constan- 
tin Vaeni), 7 zile (regia Mircea Veroiu), 
Filip cei bun (regia Dan Pita), Toamna 
bobocilor (regia Mircea Moldovan), De 
bună voie și nesilit de nimeni (regia 
Maria Callas Dinescu) si Întoarcerea lui 
Magellan (regia Cristiana Nicolae). 


Participarea tinerilor la aprinsele discu 
tii a avut drept premisă cunoaşterea exactă 
a problematicii acestei virste biologice și 
sociale. Ca o primă observaţie s-a impus 
preocuparea destul de slabă a cineastilor 
noștri pentru această tematică, filmele 
despre tineret putindu-se număra pe de 
getele a două miini. Un alt leitmotiv al 
discuţiilor a fost criteriul veridicitätü. «Ma- 
rea deficiență a filmelor noastre sint sce- 
nariile» opina studentul Sandu Pompiliu 
de la institutul de petrol şi gaze. Incapaci- 
tatea unor regizori de a surprinde pulsul 
clocotitor al vieţii a fost adesea obiectul 
criticilor formulate în aceste discuții. Sim- 
patia generală pentru filmul Toamna bo- 
bocilor a fost explicată de studenti ca 
decurgind din interesul lor pentru proble- 
matica filmului, care după părerea lor sa- 
tisface şi criteriul veridicitåtii. Absența co- 
mediilor a fost și ea reprosatá scenaristi- 
lor, regizorilor şi directorilor de case de 
filme prezenţi. Un alt gen destul de rar 
ilustrat de cinematografia noastră si a că- 
rui absenţă a fost semnalată de tineri este 
filmul de dragoste. La intilnirea cu realiza- 
torii filmului De bună voie și nesilit de 
nimeni tinerii și-au exprimat aprecierile 
lor pentru acest «love-story» românesc 
(Petre Floare). Studenta Gabriela Hogea 
de la Facultatea de limbi germanice — 
Bucuresti declara că a impresionat-o “in 
primul rind puritatea». Regia n-a incercat 
să diminueze aceste sentimente curate. 
Se simte nevoia unor filme de dragoste cu 
protagoniști tineri, elogiind puritatea sen- 


cum a fácut Zidul 


timentelor, dar evitind så alunece in du! 
cegårie. Sint numai unele din observatiilé 
fácute de tineri In discutiile noastre. Ape- 
lurile lor către cineaști au fost limpezi si 
argumentate: sint așteptate filme cu per- 
sonaje care să semene tinerilor de azi la 
chip si la grai, cu personaje care să Intru- 
chipeze aspiraţiile lor, dar si descumpåni- 
rile de moment. 


Alte concluzii 


O primă, Imbucuråtoare concluzie est 
evoluţia spectatorului tinår. Informat, cu 
spirit de observație și mai ales iubitor de 
cinema, ei a depășit de mult faza evaluării 
unui film In funcție de simpatia pentru 
actorii protagoniști. interesaţi de proce- 
deul realizării filmului, multi dintre tinerii 
de la Costinești au cerut amănunte privind 
imaginea, relația dintre regizor si scenarist, 
coloana sonoră sau lucrul cu actorii. Lui 
Mircea Daneliuc sau lui Constantin Vaeni 
li s-au cerut detalii privind motivele unor 
anumite mize In scenă. Operatorul Cornel 
Diaconu a fost întrebat ce fel de peliculă 
a folosit în filmul De bună voie și nesilit 
de nimeni şi care sint avantajele utiliză- 
rii ei. Prezent printre tineri cu ocazia pre- 
zentării în avanpremieră la Costineşti a 
filmului Buzduganul cu trei peceti, sce- 
naristul Eugen Mandric a fost solicitat sà 
explice alegerea stilului colocvial pentru 
dialog, mai putin obisnuit In filmul istoric. 


O constatare importantă este aceea 
privind receptivitatea tinărului spectator la 
formele noi de exprimare în cinematograf 
Filmul de animaţie Geneză de Mihai Bă 
dică, prezentat in afară de concurs, a fos! 
foarte bine primit de spectatori. Mesaju! 
filozofic al filmului a fost deplin înțeles 
iar noutatea mijloacelor a generat intrebár 
privind noua tehnică de animaţie a plasti- 
linei. Premiul acordat muzicii filmului Zi- 
dul, semnată de Cornelia Tăutu, a dove- 
dit receptivitatea față de o linie melodică 
mai putin folosită în filmele noastre. 


A fost implicat în discuţie și rolul criti- 
cii, atit tinerii spectatori cit şi cineastii 
apelind la obiectivitate, la rolul ei de «in- 
drumător» și la posibilitățile sale de a 
furniza un suport teoretic cinematografiei 
noastre. Trebuie spus că prezența tineri- 
lor critici s-a făcut simțită la festival atit in 
discuţii, cit și în explicarea filmelor din 
concurs, fiecare regizor fiind prezentat pe 
scena amfiteatrului de Manuela Gheorghiu, 
George Littera, Horia Pătraşcu sau Paul 
Silvestru. 


La colocviul-dezbatere, destășurat într-o 
zi ploioasă într-un cadru restrins, unde 
au participat regizorii, actorii, operatorii şi 
critici s-au făcut propuneri de solidarizare 
a tinerei generaţii de cineaşti, ca un pas 
inainte in alcătuirea şcolii nationale de 
film românesc. Un liant în fuzionarea efor- 
turilor cineastilor noștri poate deveni fil- 
mul de actualitate. Cineastii au tras multe 
invåtåminte din aceste zile, în care au stat 
aproape oră de oră în mijlocul spectatori- 
lor. Festivalul a confirmat dragostea tine- 
rilor spectatori pentru filmul românesc, dar 
a evidențiat și exigenţele lor exprimate cu 
emoţionantă sinceritate. Deci, stimati ci- 
neasti, spor la treabă si aveţi grijă să nu-i 
dezamågiti! Poate tinind seama de exigen- 
tele şi observaţiile formulate aici, ediţia 
următoare a Festivalului va marca un spor 
calitativ al selecţiei de filme. Sint aştep- 
tate, deci, cu mare interes filmele despre 
tineri. 


Dana DUMA 


filmul românesc și creatorii săi 


A face dreptate ideilor 


După aproape două decenii 
de activitate regizorală, nu- 
mele autorului citorva filme 
de referință ale cinemato- 
grafiei noastre începe så ca- 
pete rezonanța cvasi-simbo- 
lică a acelui tip de destin 
artistic în care etica actului de creaţie ră- 
mine nestirbitå, netributară diverselor con- 
juncturi si mode, sinceră și deschisă, lip- 
sită de infatuarea spre care ar fi putut 
duce succesul. Lui Lucian Bratu, ca om, 
li sint proprii cîteva verticalitåti de caracter 
pe care le-a presupus intotdeauna notiu- 
nea de artist, dar care, din păcate, nu in- 
totdeauna pot fi alüturate cu certitudine 
tuturor celor care si-au descoperit vocatia 
in minuirea cutioarei lui Lumiére. Din acest 
unghi de vedere, existá o filmografie obiec- 
tivă a creatorului, în care intră sí monu- 
mentalul Tudor (1963 — două serii), si 
Secretul cifrului (1960), si Drum in pe- 


numbrå (1972), si Orașul văzut de sus 
(1975), dar si o altå filmografie, una subi- 
ectivå, care cuprinde ceea ce regizorul ar 
fi putut da, filme care au fost la un pas 
de realizare, cum ar fi cel despre Bålcescu, 
$i care au råmas doar In stadiul de proiect. 
Un psiholog al artei ar putea scrie un în- 
treg studiu despre Lucian Bratu, în care 
capitolul cel mai interesant ar fi acela al 
mobilurilor care-l determină pe artist să 
refuze cutare sau cutare scenariu, în virtu- 
tea cutărui sau cutărui argument, ceea ce 
a atras pentru regizor, uneori în forme 
spectaculoase, calificativul de dificil. Dar 
tocmai aici credem cå subsistå principala 
calitate a lui Lucian Bratu. El refuză, fiindcă 
raportează actul creaţiei la normele uni- 
versalului de tip etic care-i sint consub- 
stantiale, face un act de dreptate al ideilor 
mai Intli, fiindcă o dreptate a faptelor se 
poate dovedi oricind ca tardivă. Dacă nu 
ar fi asa (şi-i bine că a fost înzestrat de 


prezențe românești peste hotare 


@@@ Între 18-24 septembrie 1977 
a avut loc, in cadrul Bienalei de la 
Veneţia, al 31-lea Congres și Festival 
al Asociaţiei internaţionale a Cinema- 
tografiei Ştiinţifice (AICS), la care au 
participat peste 100 de cineasti si 
oameni de stiintå din 23 de tåri. In 
cadrul festivalului, care a prilejuit pre- 
zentarea a 112 filme de cercetare, 
invåtåmint si popularizare a stiintei, 
filmul romånesc Fermecåtorul zim- 
bet (scenariul si regia Mircea Popescu, 
imaginea Laurentiu Mårculescu) a fost 
distins cu o diplomå de onoare. In 
comitetul de conducere al AICS a 
fost reales regizorul romån lon 
Bostan, care va îndeplini atit funcţia 
de trezorier cit şi cea de președinte 
al grupului de lucru pentru istoria filmu- 
lui ştiinţific, constituit în cadrul asocia- 
tiei, iar regizorul Mircea Popescu a 
fost desemnat vicepreşedinte al Secţiei 
filmului de ştiinţă popularizată a AICS. 


Zilele filmului românesc în 
Franța 


La Paris, in pregătirea zilelor filmu- 
lui românesc, a avut loc la 29 septem- 
brie, o prezentare pentru presă a 
Puterii si Adevărului de Manole 
Marcus, după scenariul lui Titus 
Popovici. Săptămina propriu-zisă a 
filmului românesc a început la 
19 octombrie, fiind prezentă și o de- 
legatie de cineasti alcătuită din Irina 
Petrescu si Manole Marcus. Pe lingå 
filmul mai sus menționat s-au mai 
vizionat filmele: Zidul de Constantin 
Vaeni, Mere rosii de Alexandru Tatos, 
Instanta aminå pronuntarea de Dinu 
Cocea, Cursa de Mircea Daneliuc, 
Nunta de piatrå de Dan Pita si Mircea 
Veroiu, Canarul si viscolul de 
Manole Marcus, Patima de George 
Cornea, Zile fierbinţi de Sergiu Nico- 
laescu, Ilustrate cu flori de cimp 
şi Prin cenușa imperiului de Andrei 
Blaier, Orașul văzut de sus de Lucian 
Bratu, Premiera de Mihai Constanti- 
nescu, Pe aici nu se trece de Doru 
Năstase, Osinda si Mihai Viteazul 
de Sergiu Nicolaescu și vechiul film 
de referință al cinematografiei noastre, 
realizat în 1912, Independenţa Româ- 
niei de Grigore Brezeanu. 


Şi în lunile octombrie-noiembrie, 
cinematografia română va fi reprezen- 
tată la principalele festivaluri interna- 
tionale ale filmului organizate in dife- 
rite tari europene, cu mai multe selec- 
tii de filme artistice de lung metraj si 
scurt metraj. 


Etica profesiei, reazemul 
întregii creaţii: Lucian Bratu 


@ La Festivalul filmului stiintific 
care va avea loc la Pardubice 
(R.S. Cehoslovacă) vor fi prezentate 
producțiile Studioului «Al. Sahia», Ra- 
diatii din atom (Zoltan Terner) si 
Spre aurul negru (Olimpia Robu). 

MO selectie din realizårile cineasti- 
lor de la Studioul «Animafilm» parti- 
cipå la sfirsitul acestei luni la Festivalul 
filmului pentru copii din Finlanda (23— 
28 octombrie): Clåtite cu surprize 
(Eduard Sassu), Toro, Didi si Anton 
(Horia Stefånescu), Bravo Mihaela 
(Nell Cobar), Puiul si clopotelul de 
argint (Laurentiu Sirbu). 

@ Organizat sub acelaşi generic, 
Festivalul de la Teheran (31 octom- 
brie — 7 noiembrie) marchează pre- 
zenta cinematografiei noastre prin mu- 
sicalul Ma-ma (regia Elisabeta Bos- 
tan) și scurt-metrajele Bălănel și puiul 
si Bălănel profesor de înot (ambele 
realizate de Eduard Sassu). 

M Tot la Teheran va fi prezentat, 
in luna noiembrie, filmul romånesr 
Tănase Scatiu (scenariul Mihnea 
Gheorghiu, regia Dan Pita), cu prilejul 
Festivalului internațional al filmului 
de lung-metraj. 


E Baladă pentru un erou con- 
temporan (Erwin  Szekler), film 
dedicat Nadiei Comăneci, participă 
zilele acestea la festivalurile de la Plov- 
div (filme documentare) şi Oberhausen 
(filme sportive) 

Bi Cu prilejul Festivalului inter- 
national al filmului de animatie «Cina- 
mina» — Lisabona, 23—27 noimebrie 
— spectatorii portughezi vor putea 
vedea citeva din creaţiile cineastilor 
de la «Animafilm»: Hidalgo (lon Trui- 
că), Întoarcere în viitor (Sabin Bå- 
lașa), Clătite cu surprize și Bălănel 
și puiul (Eduard Sassu). 

Bl Dedicat filmului tehnico-stiintific, 
festivalul de la Katowice —R.P. Polonă, 
din luna noiembrie, va consemna parti- 
ciparea țării noastre printr-o selecție 
de filme produse de Studioul «Al. 
Sahia» Radiatii din atom (Zoltan 
Terner), Fermecătorul zimbet (Mir- 
cea D. Popescu), Arta medievală 
românească — Palatul de la Mogo- 
soaia (D. Dădirlat), Un mare geograf, 
S. Mehedinţi (Stelian Penu). 


Retinem din ultimele contracte in- 
cheiate de Romåniafilm, exportul filme- 
lor Accident in U.R.S.S. si R.P. Un- 
garå, Tånase Scatiu, Cuibul sala- 
mandrelor, Trei zile si trei nopti 
in R.S. Cehoslovacå, Premiera in 
R.P. Polonå. 


Al. RAZDOLESCU 


natură cu acest har al refuzului izvorit din 
principii). Lucian Bratu ar fi avut la activ 
mult mai multe filme, dar cu certitudine 
cá i-ar fi lipsit seninătatea si ztmbetul. 

Existá o lege secretá a succesului pe 
care Lucian Bratu o întrevede ori de cite 
ori face un film, la început, cronicile de 
specialitate sint contradictorii, apoi filmul 
circulă cu aprecieri si retineri, timpul trece 
şi deodată se petrece un fenomen inexpli- 
cabil pentru multi. La un an sau doi după 
premieră, filmul capătă parcă altă fata, 
intră pe fågasul altui destin. Publicul Isi 
spune cuvintul, omologhează exact sensul 
imprimat de Lucian Bratu încă de la prima 
secvență. O incertitudine se transformă în 
certitudine, iar un succes relativ într-unul 
durabil. Zimbetul regizorului capătă atunci 
deplinătatea unei norme morale. 

Dificultos sau nu, Lucian Bratu este pen- 
tru casele de filme un soi de Sfinx care 
trebuie fåcut så vorbeascå. Trec anii si el 
tace, asistá la succesele si insuccesele 
altora si el tace. E timpul så se iveascá 
acel scenariu-Oedip care sá declanseze 
fapta, imaginatia si cáldura acestui regizor 
care si-a fácut din etica profesiei reazemul 
întregii creaţii. 


Marcel PÄRUS 


Ti 
irui 
meu 


laboratori 


E foarte 


larna bobocilor 


larna n-o prea astepti. Vine 
ea singură. Dar larna bobo- 
cilor lui Petre Sálcudeanu 
si Mircea Moldovan o astep- 
lam toti, cei care aplauda- 
serăm Toamna... lor de a- 
cum citiva ani. Şi ca intot- 
deauna cind te duci cu sacul prea mare.. 
Dar s-o luăm cu începutul: veselul generic, 
animat de Florica Vintilă, rezumă în gaguri 
spirituale, pe care le-ar putea invidia filmul, 
tot story-ul lernii. Lansează vizual, fără 
să se mai sprijine pe replică și grimase, idei- 
le scenariului. Idei multe si importante 
despre satul contemporan, idei cind mai 
grave (lipsa brațelor de muncă), cind mai 
amuzante (matriarhatul comunei sau peș- 
cheșurile doctorului Melisor), cind mai 
amărui (teama Silviei de a nu rămine fată 
bătrină din cauza fluctuatiei de cadre). 
După prologul inspirat, cu gåinuse aler- 
gind, cu umbrele și lasso-uri să-şi recupe- 
reze partenerii, după vocea comentatorului 
(Octavian Cotescu) ce lămurește misterul 
acelui «unde vă sint bărbaţii, dragelor?» 
tunat de Varvara (Draga Olteanu-Matei) 
in şedinţa cu femeile, plonjám intr-un decor 
solemn filmat, antipatic, care taie orice 
dispoziţie spre glumă. Şi aici incepe drama 
din această comedie. Comedie despre Vi 
sorence, despre chiulul celor citiva bârba! 
rămaşi să ducă greul muncilor de... iarnă 
Apare o nepotrivire tiagranta intre replicile 
de duh, între farsa pe care o pregătește 
satului pseudo-profesoara de greacă, aju- 
tată de entuziasmul milităroasei Varvara 
si al sfiosului agronom (Constantin Diplan) 
si tratarea plastic-cinematograficå, o tra- 
tare ternă, scortoaså, repet — antipatică. 
Comicul situatiei, al tipurilor, al detaliului 
scenografic (cind existå) nu sint servite 
(aproape) niciodatå de miscarea aparatului, 
de unghiul de filmare, de iluminarea deco- 
rului sau de coloana sonorå. Un scenariu 
consistent ca probleme agrar-contempo- 
rane cerea in primul rind un anume firesc 
si vioiciune a tratårii, un minimum de inven- 
tivitate comică si in decupaj nu numai în 
replicå, cerea gaguri de film, nu doar calam- 
bururi literar-teatrale (cu exceptia citorva 
ingrosári intimplátoare, replica lui Petre 
Sålcudeanu are culoare si nerv, dar contind 
numai pe ea filmul isi interzice orice aport 
de spirit). N-as vrea să-l supár pe Mircea 
Moldovan, care la prima lui comedie gásise 
tonul sincer, naturaletea si verva atrågå 
toare, sau pe lon Marinescu, operatorul 
care a mai dat cite ceva valabil in imaginea 


de film. Dar aici nu se mai simte gelou 
efortul lor de a găsi cheia realist-spiritualå 
adecvatá genului; dispare cu totul aeru! 
acela proaspát si degajat care sá dea sen- 
zatia de viatá si nu de inventar tehnico- 
agricol. Dispare simtul ambiantei, al acelui 
dute-vino al satului care ne impresionase in 
Toamna.. Aici din motive tehnice pe care 
le cunoastem noi, dar nu si spectatorul, 
(lipsa zápezii pentru exterioare, de pildå) 
avem de a face cu un sat confectionat la 
Buftea, fårå iesiri si intrári pe ulite, retras 
in el ca într-o cutie fără rezonanţă, o larnă... 
asezonată cu citeva vederi generale din re 
giunea Brașov. Scenariul reia personajele 
principale din Toamna in situații noi 
Dar o dată declanșată situaţia, nu se preo- 
cupă si de soarta comică a eroilor. Nu mai 
inventă și gagul, efectul de care vorbeam 
la început. Noua ipostază a bärbatului 
Varvarei, Toderas, fostul președinte al 
gospodăriei, astăzi pe funcție de bucătar 
si dădacă, prilejuieste lui Marin Moraru 
citeva bune momente de haz conjugal 
(discuţiile cu Varvara) si extra-conjugal 
(dialogul cu agronomul, In grajd). Draga 
Olteanu-Matei (Varvara) are în scenariu 
partea leului. A leoaicei care isi apără 
unitatea cooperativei, gindindu-se zi și 
noapte la viitorul ei (planul de insänätosire 
agricolă, cu sere, pomicultură și porcicul- 
tură). Dar náduful ei comic funcționează 
ades în gol. Cu excepția citorva parteneri 
pe măsură (conceputi ca atare In scenariu 
si susținuți cu haz de interpreți), care-i tin 
isonul comic (Marin Moraru, Sebastian 
Papaiani, Monica Ghiutá, Ileana lurciuc, 
Constantin Birliba) replicile ei se izbesc 
de atmosfera glacialá, academic filmată, 
mohorită sală de interminabile ședințe. 
Spirituală si inteligentă, Monica Ghiutå 
găsește cheia personajului ei, Silvia, care 
isi ia drept arme de seducţie clátitele si 
papricaşul. Farmecul si dezinvoltura lui 
Constantin Diplan imbogátesc tiparul cam 
incert al agronomului cochet. O tristete 
contrastind cu farsa pe care o declanseazá, 
aduce reporteritei de televiziune actrita 
Carmen Galin. Mai aproape de hazul bu! 
cerut de o asemenea farsá, Nae Gh. Mazilu, 
in dublá ipostazá: omul cu copirselul si 
smecherul ce fructificá peschesurile pri- 
mite de doctorul Melisor (sustinut de Virgi! 
Ogásanu cu o ironie corectå si atit). Florina 
Cercel si Constantin Birliba dau sevá si 
culoare perechii comice: Despina — trac- 
toristul Tiberiu. Repetindu-si doar replica 
sa de duh din Toamna bobocilor: «si ce 


Pentru Patrie 


Filmul dedicat celor care s-au jertfit 


barbati frumoși eram noi, mái Toderas, 
mai ales eu», Vasile Niţulescu ne trezește 
si nouá nostalgii: «unde sint, baciule, toam- 
nele de odinioará ?». 

Alice MÁNOIU 


Scenariul: Petre Sålcudeanu. Regia: Mircea Moldo- 


van. | lon Marinescu. Decoruri: arh. 
Adriana Păun. Costume: Fiorentina Ileana Mirea. 
Muzica: Pau! Urmuzescu. Sunetul: ing. Bujor 
Suru. Montaj: Adina Georgescu Obrocea. 

Cu: Draga Olteanu-Matei, Marin Moraru, Con- 
stantin Diplan, Monica Ghiutå, Ileana lurciuc, Nae 
Gh Mazilu, Emil Hossu, Sebastian Papaiani, Carmen 
Galin, Virgil Ogåsanu, FlorinaCercel-Perian. 

O producție å casei de filme numărul Unu. 
Director: ion Bucheru, Film realizat In studiourile 
Centrului de producție cinematografică «Bucuresti» 


Regăsire 


Fără nici o indoială, noul 

film al regizorului Stefan Tra- 

ian Roman are o bazå pe 

cit de atrågåtoare pe atit 

de valoroaså: un caz din 

viatå. Atrågåtoare, pentru cå 

viata, cu povestile ei tulburå- 
tor adevårate, exercitå dintotdeauna o 
puternicå fascinatie asupra noastrå; valo- 
roaså, pentru că nicăieri ca-n viață puterea 
exemplului nu funcționează cu o mai mare 
eficacitate. Asupra acestui caz au lucrat 
trei scenariști. Un om de televiziune, Anca 
Arion, un om de specialitate in «cazuii 
de viață», Gheorghe Robu, si dramaturgui 
Dorel Dorian. Sigur că este greu de spus 
ce, sau cit s-a pierdut sau cistigat pe dru- 
mul de la viață la film, în mod cert si vi- 
zibil efortul scenaristilor s-a concentrat 
pe o construcţie de maximă incärcäturä 
sentimentală. Efortul acesta vine, probabil, 
dintr-un raționament foarte logic; dacă a 
vem de-a face cu o poveste care trăiește 
prin şi din sentimente — sentimentul ma 
tern, sentimentul de vinovăţie, de teamă, 
de responsabilitate, de dragoste — atunci 
ele, sentimentele, trebuie să fie legea 
acestui film. Şi sint. Numai că, în felu! 
acesta, ceea ce ar fi trebuit să fie «puterea 
exemplului», se pierde. Filmul se păstrează, 
conştiincios, în limitele unei pledoarii fru- 
moase, pentru sentimente frumoase. La 
rindul său, regizorul a sprijinit din răspu 
teri această concepție, a imbogåtit-o, i-a 
luminat toate suprafețele, i-a pus în func 
tiune toate mecanismele. Începind cu ce! 
vizual, imaginea deci, semnată de Ma 
rian Stanciu, o imagine. frumoasă cu mă 
sură, şi tandră cu sobrietate, expresiva 


— 


] “ 


si vie si foarte atentå la stårile sufletesti 
ale personajelor, continuind cu muzica 
semnată de Gabriel Mărgărit, simplă, și 
din nou cu supunere, creatoare de emoție 
sentimentală, și sfirșind cu distribuţia. O 
distribuție bună, de «capete de afiș» și 
actori de prestigiu, menită să acopere toată 
gama de sentimente conținută în scenariu. 
Violeta Andrei, cu căldură şi vibraţie, mamă, 
în egală măsură victima unei greșeli din 
tinereţe și a unui calcul meschin, și perfect 
opusă imaginii unei mame egoiste, ambi- 
tioase, calculate, mama fostului iubit, inter- 
pretată cu mare dezinvoltură de Margareta 
Pogonat; Florin Piersic, personificarea sen- 
timentului de dragoste și înțelepciune, in 
rolul soțului, un Florin Piersic fără zimbetul 
atit de iubit, dar cu un plus de pondere 
actoricească şi, opus lui, Emil Hossu, dra- 
gostea din tinerețe, personificarea senti- 
mentului de vinovăție complice, personaj 
incert, alunecos, cu räbufniri rare de luci- 
ditate amară; Colea Răutu, aspru și cald 
cu măsură şi fermecător ca ori de cite ori 
i se încredințează roluri de muncitor si 
tată de familie; Valeria Seciu, cu elegantă 
prezentă într-un rol microscopic de tinårå- 
sotie parlidă-excelentă, Gilda Marinescu 
si loana Ciomirtan, din nou in gama tandrå 
a personajelor cald pozitive si, In fine, 
eroina-mobil al întregii poveşti, Carla Nicu- 
lescu, lrina, fetița părăsită fără știre şi 
regăsită printr-un hazard trist, apariţie 
scurtă, dar care, cu certitudine, va rămine 
in memoria spectatorilor, pentru că în fata 
ochilor ei mari și puţin tristi, fixati cu gravi- 
tate asupra celor două mame, se vor vărsa 
calde și imperioase cele mai multe lacrimi. 
Pentru că Regăsire este un film la care se 
va plinge. Se va plinge ca la poveștile de 
viaţă nefericite, in care «el» şi «ea» s-au 
iubit, dar au fost despărțiți, pentru că o 
mamă..., pentru că o situatie..., se va plinge 
ca la poveștile adevărate în care o femeie 
naște un copil, dar copilul acela nu ei ii 
va spune mamă, ci alteia, se va plinge ca 
la poveștile cu oameni buni și cumsecade 
care se Imbråtiseazå si ox sürutá si isi 
spun cu ochii în lacrimi: «imi pare bine că 
te-am cunoscut». Se va plinge, deci, in 
fata vieții. 

Nu este prima oară, în mod sigur nu este 
nici ultima. Dar, de fiecare dată, In fata 
acestui fel de plins, arta filmului face un 
pas înapoi. Uneori cu respect. Alteori cu 
invidie. Alteori doar cu umilință. 


Eva SÎRBU 


Scenariul: Anca Arion, Gheorghe ñobu, Dore! 
Dorian. Regia: Stefan Traian Roman. Imagine: 
Marian Stanciu. Decoruri: Victor Tapu. Costume: 
Marilena Șerbănescu. Muzica: Gabriel Mårgåril 
Cu: Violeta Andrei, Margareta Pogonat, Emil Hossu. 
Colea Ráutu, Florin Piersic, Valeria Seciu, Constantin 
Guriţă, Mircea $eptilici si Carla Niculescu. 
O producție a Casei de filme Unu Director: 
lon Bucheru. Producător delegat: Beno Mero- 
vici 

Film realizat in studiourile Centrului de productie 
cinematografică «Bucureşti». 


Fotografii de Ileana MUNCACIU 


pentru cucerirea independenţei statului 
român modern — film realizat în regia 
lui Sergiu Nicolaescu, la Casa de filme 
Trei — are una dintre cele mai bogate 
și mai prestigioase distribuții întrunite 
vreodată pe genericele noastre: Amza 
Pellea, Mircea Albulescu, George 
Constantin, Emanoil Petrut, Sergiu 
Nicolaescu, Alexandru Dobrescu, Sil- 
viu Stănculescu, Colea Răutu, Draga 
Olteanu-Matei, lurie Darie, Horaţiu 
Mălăele, George Mereutå, Emil Hossu, 
ileana Popovici, Valentin Plåtåreanu, 
George Motoi, Ilarion Ciobanu, Con- 
stantin Diplan, Adina Popescu, lon 
Dichiseanu, Cornel Coman, lon Ma- 
rinescu, Mircea Bașta; în total 204 ac- 
tori și 80 actori-cascadori. 


rimul rol principal 
pentru Geo Costiniu, 
prima inti ni e 


Cápitanul Nicula 


A 60-a aniversare a Marii Revolutii Socialiste din Octombrie 


| Nue nevoie, evident, så intr: 

prindem aici o demonstrații: 

asupra locului si insemná- 

Mema tátii majore a filmului sovietic 

in ansamblul creaţiei cinema 
tografice mondiale. Nu există, 

practic, nimeni care să con- 

teste acest rol şi toți simțim că fără con- 
tributia patriei lui Eisenstein, Vertov, Pudov- 
kin sau Donskoi, filmul contemporan, în 
nenumăratele sale ipostaze, nu ar mai fi 
lost ceea ce este Nu e de mirare, deci. că 
de-a lungul a șaizeci de ani de existenţă, 
cinematogralia sovielicá și-a format un 
public constant si fidel, un public pe care-l! 
regásim nu numai in Uniunea Sovieticá 
sau in tárile socialiste (pentru care tema- 
tica filmelor sovietice este, firesc, mai 

apropiată), ci si in tot restul lumii. 


Ce caută şi ce găsește publicul larg, in- 
clusiv cel nemotivat strict din punct de 
vedere politic, la filmele sovietice? Răs- 
punsul, credem, nu poate fi căutat numai 
in criteriile de valoare artistică. Ca orisicare 
altă cinematografie vie, cea sovietică a 
avut perioade de strălucire și perioade de 
relativă stagnare, a produs si capodopere 
(de loc puţine) si filme de valoare medie. 
Priza la public a filmului sovietic poate fi 
căutată, in primul rind, în ceea ce apare ca 
o notă specificà si într-o anumită măsură. 
inefabilå, intr-o atitudine morală in fata 
vieţii pe care o regăsim nu numai in operele 
de mare valoare, ci și în creatiile de serie. 


După cum se stie, filmul sovietic se 
reclamă programatic de la realism. Or. in 
accepţia comună — nu numai teoretică, 
ci mai ales practică — realismul presupune 
luciditate, curajul de a arăta și uneori 
chiar de a insista și asupra ceea cee râu 
si mediocru în viață si in comportamentul 
oamenilor. În căutarea, fără concesii, a 
adevărului, realismul a mers, mai peste 
tot, cu sau fără intenția declarată a creatori- 
lor spre o anumită privire aspră, nesenti- 
mentală, uneori chiar dezabuzată asupra 
realității. Cei care au afirmat că nu se 
poate face artă mare, pe baza sentimentelor 
frumoase, au pornit, într-un fel sau altul, 
de pe poziții realiste. Altul este drumul 
cinematografiei sovietice, In ce are ea mai 
specific (excepţiile, bineinteles, nu lip- 
sesc). În filmele sovietice, marile senti- 
mente nu sint puse în paranteză, ci, dim- 
potrivă, afirmate deschis si fără complexe. 
Ele devin cheia de boltă a conflictelor etice 
dintre oameni, dar nu ca niște reci zeități 
neaccesibile, nu ca niște ideale repere de 
referință, ci trăiesc inserate în țesătura 
intimă a vieţii de fiecare zi a eroului (sau 
anti-eroului) de pe ecran. O aură de umani- 
tate, de «sufletism» chiar, învăluie poveștile 
excepționale sau banale care se derulează 
pe ecranele cinematografelor. Un sufletism 
„er şi declarat asumat, fără jenă, fara 
încercarea de a-l camufla sau atenua, un 
sufletism care se deosebește radical de 
melodramă, pentru că porneşte nu de la 
conflictul cu stihia evenimentelor, ci de la 
afirmarea demnității umane. 


In cele mai reprezentative filme sovietice, 
chiar aspectele cele mai neplăcute, mai 
mizere, mai «naturaliste» nu au, de aceea, 
wn caracter sordid Cind eroina principală 
spală cu cirpa podeaua (si sint oare multe 


Filmul lui Constantin Vaeni 
si Eugen Mandric — primi! 
pe drept cuvint ca un eveni- 
NEMA ment, ca o indiscutabilă iz- 
bindá a cinematografiei noas- 
tre — m-a ispitit să scriu 
aceste rinduri. De unde vine 
succesul acestui film și, hai să riscăm un 
termen neacademic, farmecul acestui film? 
Dintr-o liber consimtitå si nesilită de ni- 
meni renunțare la fastul exagerat, la un 
spectaculos monoton. Tropăitul cailor nu 
mai striveste, sub copitele lor, ideea... Re- 
gizorii care s-au bazat prea mult pe fast, 
pe feerie, pe cai, pe jupinite rumene au 
greşit, spectatorul nu mai distinge nimic 
omenesc, nimic viu, în această hărmălaie 
multicoloră. Iti vine så le spui eroilor de la 
obraz: «Hai, potoliti-vå oamenilor, spuneti 
o datå pentru ce vă bateti atita». Mi-am dat 
seama, incă o dată, ce sursă inepuizabilă 
rămine pentru un artist istoria, ea îl scoate 
pe artist din garsoniera problematicii mi- 
nore şi-l aruncă în lumea cea mare. Aș vrea 
ca în filmele noastre istorice — și aici 
Sadoveanu ne poate da oricind o mină de 
ajutor — să simțim aroma timpurilor tre- 
cute, a moravurilor, a iubirilor, a cintecelor 
de atunci, epoca să fie reconstituită cu mai 
multă exactitate si, ca să folosim o expresie 
pe jumătate compromisă, cu mai multă 
grijă pentru «amánuniu! semnificativ». 
Desigur, ne interesează în cel mai înalt 
grad viata marilor voevozi, cei bintuiti de 


0 artă 


u suflet 


Crucișătorul Potemkin, 
moment 
fundamental 
în istoria 
artei 
cinematografice 


În apărarea dreptului 
de a iubi 
pină la sacrificiul 
suprem 
Pledoarie 


de Vadim 
Abdrasitov) 


pentru dragoste 


Y, 


despre dragoste 
si 
intransigentå moralá 
(Preţul vieţii) 
de Larisa Sepitko) 


filme In care sá nu revină aceasta imagine ?). 
atentia nu ne este atraså in primul rind de 
modestia condițiilor de viata pe care o ase 
menea scenă o vizualizează, noi simtim 
că ea o face pentru ca iubitul sau copiii 
ei să găsească locuința curată si prim: 
toare sau, dimpotrivă, pentru că iubilu! 
‚au copiii au părăsit-o sau au murit, Ochiul 
nu se oprește la aspectele mizere sau 
dizgratioase, pentru că in spatele lor se 
intrevede drama umană, care-ţi umple ochii 
de lacrimi. 


În aceste filme, setea de absolut nu mai 
pare rezervată eroilor supra-oameni sau 
marilor vizionari, ci poate deveni un atribut 
corespunzător celui mai de rind dintre 
oameni. Într-un film care a rulat recent pe 
ecranele noastre, Pledoarie pentru dra- 
goste, eroina, o tinără avocată (profesiuni 
nu neapărat legată de eroism si vizionarism) 
renunță la confortul material si moral in 
care tráia, renuntá la bárbatul pe care, in 
fond, il iubeste si cu care urma så se cåså 
toreascá, pentru cá, in intilnirea cu o delinc- 
ventá pe care o apárá, a avut revelatia a 
ceea ce Inseamnå dragostea absolutå. to- 
tala, atotexigentä si atotertåtoare. Ca in 
vechile romane rusesti, tata care tråieste 
0 asemenea pasiune imenså, desi nespecta- 
culoaså, nu este un personaj de exceptie, 
ci un om oarecare un «umilit si obidit», 
capabilå de sacrificiu total, nu neapårat 
pentru o cauzå nobilå, ci pentru cà nu 
poate altfel. 


Intr-un alt film (admirabil) de asemeni 
prezentat de curind la noi (e vorba de 
Pretul vieții al regizorului Larisa Sepitko), 
vechea idee a frumusetii sufletesti, a intran- 
sigentei morale care se ascunde uneori 
si dincolo de aparente contrarii, innobilea- 
zå si acordå o dimensiune pe care am 
"— numi optimistå, unei tragedii cum- 
plite. 


Existå chiar in comedii, in vodeviluri 
(filmul sovietic mai practică încă acest gen 
căzut in desuetudine pe alte meridiane), 
un substrat de gravitate tulburătoare, un 
apel patetic la sentimente majore, la intre- 
bări grele de conținut. Oamenii sint oameni 
numai pentru că-și pun asemenea întrebări 
pentru că în ei nu se stinge nevoia de 
curățenie, de implinire. În aceste condiții 
mediocritatea cea mai crasă incetează de 
a mai fi ridicolă, pentru a deveni patetică 
(în această ordine de idei, nu neglijati 
pentru nimic în lume să vizionati cind va 
veni pe ecrane ultimul și minunatul film al 
lui Nikita Mihalkov, Piesă neterminată 
pentru pianină mecanică!) 


Dacă există ceva care caracterizează cel 
mai protund filmul sovietic de ieri si de azi 
e tocmai această dimensiune umană care 
se afirmă în pofida imei anumite tendinte 
spre solemnitate, in pofida unei perioade 
în care domina triumfalismul si ilustrativis- 
mul didactic si care dimensiune vine din 
adincuri, din tradițiile unei culturi vechi 
si admirabile și, mai ales, din transfigurarea 
artistică a ideilor semănate de Revoluţia 
din Octombrie. 


H. DONA 


patima înaltă a dragostei de tara, dar ne 
interesează și viata supușilor, cum trăiau 
lăranii, tirgovetii, negustorii, meșteșugarii. 
Dacă aș fi regizor, aș avea curajul să fac un 
tilm istoric in sensul cel mai propriu al 
cuvintului, care să aibă în centru fig':ra 
unul asemenea supus, țăran, mestesugar, 
oștean. E copilărească poate, dar fără în- 
doială legitimă, dorința noastră de a vedea 
cum trăiau, cum iubeau, cum isi cistigau 
plinea înaintașii nostri. Din cărţile de isto- 
rie știm cite ceva, dar numai filmul ne poate 
apropia, palpabil, zilele de odinioară... Un 
spectator, după ce a văzut un film istoric, 
și-a pus cu glas tare o întrebare numai în 
aparență ușor ridicolă: «Dar ei, ei ce făceau 
duminica?» Se ascunde, în această naivă 
Intrebare, nostalgia omenească pentru con- 
cret... Se impune, deci, o mai atentă recon- 
stituire a epocii cu moravurile, legile, cin- 
tecele, nedreptåtile și bucuriile ei. 

Desigur ar fi o stupiditate să cerem unui 
film istoric renunțarea la mari desfásurári, 
bătălii, cavalcade, etc., stim cu toţii că 
istoria s-a făcut cu singe și necrutare, dar 
îi putem cere o simplificare, o ordonare, o 
aerisire, In asa fel incit sá ne putem uita 
mai cu luare aminte la chipul eroilor. 

Cu ani în urmă,aceste deziderate păreau 
o utopie sau, si mai rău, o formă Intorto- 
heatá de ironie. Filmul nostru istoric s-a 
maturizat; putem să-i cerem orice. 


Teodor MAZILU 


stop cadru pe: 


Spaniole la Paris 


Ceea ce mi s-a pårut interesant in 
cazul acestui film a fost starea lu: 
medie — dacå pot spune asa. Pozitia 
lui, aflatå undeva la mijloc (dar nu 
«la grămadă»), pe acel tabel care, 
mendeleevian, începe calm de la ele- 
mentele ușoare si sfirseste cu acelea 
grele, grele de tot. Spaniole la Paris 
al lui Roberto Bodegas nu e, așadar, 
o capodoperă, nici o catastrofă. EI 
este, pur și simplu, un film bun, pe 
alocuri foarte bun chiar, dar avind 
atirnată de incheietură ghiuleaua a- 
ceasta a «bunului» care, nu știu de ce, 
ne innåmoieste nu odată şi nouă con- 
deiul, ca si cum despre dealurile ce 
s-au înălțat deasupra şesului, dar căro- 
ra nu le-a crescut încă virful de munte 
n-ar fi mare lucru de vorbit. Mie însă 
nu mi se pare deloc jenant să scriu că 
Spaniole la Paris este un admirabil 
film bun, venindu-ne sub ochi dintr-o 
zonă cinematografică mai puţin fami- 
liară (de ce?), aflată în luptă serioasă 
cu ea însăşi, cu capodoperele (la cine- 
matograful spaniol mă refer), dar si cu 
Saritele si Montielele ei. Ceea ce im- 
pune dintr-odatå filmul nu este atit 


O umilå servantå din Spania 
față în față cu 
o distinsă doamnă din Paris 


"ENS 


fárá-cusurul cu care se leagá totul in 
slujba ideilor ce trebuie sustinute, cit 
luciditatea ironicá a acestui Roberto 
Bodegas. Spaniolele emigrate la Paris 
constituie o realitate, nu o ficţiune, si 
aici impactul filmului cu evidenta este 
limpede. Mai departe functioneazå o- 
chiul si foarfeca regizorului, care ne 
dă o operă de luat in seamă neapărat. 
Ea are echilibru si rotunjime, a ieşit 
clar din mina unui om inteligent care 
(ce lucru rar!) ştie să fie vehement cu 
mult calm, un om care işi poate pierde 
orice in fata spectacolului vieţii, nu- 
mai atenţia ascuţită nu. Film elegant, 
«tăiat» subțire, Spaniole la Paris nu 
vrea să fie, nu este totuși excepția. 
El spune scurt ceea ce are de spus — 
nimic mai mult. Dar ce mult inseamnă 
— zic eu —să fii expresiv şi exact pe 
acea muche care separă surisul de 
lacrimă. Hotărit lucru, Spaniole la 
Paris este un foarte bun film bun 

Triumful acelui «nici prea uşor, nici 
prea greu, în nici un caz mediocru». 
O idee de reținut cu amindouă miinile. 


Interim 


| Cinci bărbaţi pun tara la 
| cale la un pahar, căci lumea 
— aşa cum e —cu bune și 
rele e opera oamenilor și 
atunci tot de ei depinde så 
fie mai dreaptă sau mai 
strimbă. Un ceasornicar, un timplar, un 
comis- voiajor şi un circiumar-gazdá — 
sint obisnuitii acestor seri, lor li se alå- 
tură într-o zi şi un fotograf, oaspete în- 
timplător. 

Cinci bărbaţi discută în jurul unei mese. 
Sint multe de spus acum cind lumea e 
zbuciumată de o conflagrație mondială, 
iar fara lor suferă din pricina fårådelegii 
naziste: acum cînd multi mor pe fronturi 
departe de hotarele ţării lor, fara să stie 


Momentul , 


cînd vorbele 
dau examenul faptelor 


de ce, iar alții se întorc invalizi — ca foto- 
graful acesta — știind sigur că nu era 
de datoria lor să lupte pentru stăpinire. 
Cinci bărbaţi stau de vorbă. Ei se în- 
treabă dacă este sau nu este drept ca 
fiecare să facă ce-i place, dacă o mină 
de oameni poate să hotărască soarta 
celor multi, dacă opinia poate deveni 
delict, dacă e mai bine să fii stăpin şi să 
ai conștiința vinovată sau e mai bine så 
fii slugă, să induri, dar să ai sufletul curat, 
dacă... Vorbe, vorbe, vorbe. Cind mai în 
cinse, cind mai domoale, dar oricum vorbe 
aflate departe de fapte, de realitatea de 
afară. Fiecare dintre cei prezenţi crede, 
în felul său, că poate,la adăpostul ferestre- 
lor camuflate, să-și apere fericirea sau 
tihna, plăcerea sau profitul. Fiecare crede 
că, stingind lumina atunci cind pe stradă 
se aud impuscåturi, ei se pot feri de urgia 
hitleristă. Dar ceasul nu este al vorbelor 
ci al faptelor. Ora istoriei bate într-o seară 
şi la circiuma lor. lar cei cinci bărbaţi vor 
fi dintr-o dată confruntafi nu cu ideea de 
teroare, ci cu teroarea însăși, vor fi puşi 
nu în fata opțiunii ideale dintre răzvrătirea 
plătită cu singe şi supunerea lașă, ci 
chiar în fata acestei brutale alegeri. Cine 
va avea acum forța să reziste, cine va sti 
să cintărească actul eroic, cine va ști să-și 
apere viata printr-o nouă umilinţă pentru 
a o arunca din nou în focul riscului drept 
pavăză pentru cei rămași fără altă apărare? 
Oamenii nu sint egali prin faptele lor, dar 
vine o clipă cind fiecare poate să dea 
măsura adevăratei sale conștiințe. 
Regizorul maghiar Zoltan Fabri ne oferă 
in acest an cînd împlinește șase decenii 
de viață, o operă de o subtilă maturitate 
artistică si de o mare profunzime de idei, 
o operă care nu se teme să facă din ecran 
o tribună filozofică. Un film pe care il 
putem numi şi politic, intrucit face din 
fiecare om nu un comentator mărginaș 


am mai văzut... 


Pelerina roșie 


Prea rar ne vin mesaje cinematografice 
din Suedia si Danemarca. Prezenta co- 
producţie a celor două tari nu face decît sá 
ne întărească regretul. Baladă nordică, 
aspră si înflăcărată a unui Romeo si a unei 
Juliete ce au precedat în timp shakespea- 
renii îndrăgostiți din Verona, filmul imagi- 
nează, pornind de la textul une! cronici 
nu mai lungi de 12 rînduri, lumea acelui 
îndepărtat ev XII. O lume a Impåratilor 
țărani si a prinților desculți ducind în scurta 
lor viață crincene lupte cu dușmanii, cu 
vicleniile lor, cu natura si chiar cu dra- 
gostea. Imaginea, aproape eliberată de 
cuvint, reconstituie oameni, peisaje și obi- 
ceiuri de demult cu o infinită, dar sumbră 
poezie. (Filmul a fost prezentat cu ocazia 
Galei daneze în revista «CINEMA» nr. 
5/1977). 


Un film de Gabriel Axel. Cu: Gritte Haennino, 
Oleg Vidov, Eva Dahibeck, Gunnar Björnstrand, Gisii 
Alfredson 


Spada neagrå 


Trecutul pentru incå o datå romantat 
Cåci ce se preteazå mai bine la «romant» 


al realităţii, ci un participant la istorie, 
căruia îi revine — într-un anume moment 
— un rol principal; un film politic ce se 
vrea un permanent examen de conştiinţă. 
Pornit in această pasionantă urmărire 
în căutarea adevăratelor valori umane, 
regizorul le separă ca griul de neghină, 
de nonsensul sau accidentul existenței. 
Căci doar idealul pus în slujba unei lumi 
mai drepte și mai bune a putut da oameni- 
lor în acei ani ai urgiei fasciste, dimensiu- 
nea lor prometeică. Lucid și sever, regi- 
zorul nu se teme de masca grotească sub 
care se ascunde adesea tragicul, nici 
nu se fereşte să stingă umorul cu un gind 
amar. Viaţa, aşa cum e, cu bune și rele, 
este doar opera oamenilor și de ei depinde 
să fie mai dreaptă. Recompensa Marelui 
premiu al Festivalului de la Moscova din 
această vară, acordată filmului, omagiază 
în egală măsură filmul,cineastul și omul 
ce se simte răspunzător de epoca sa. 


Adina DARIAN 


Producţie a studiourilor ungare. Scenariul si regia: 
Zoltan Fabri, după un roman de Ferenc Sánta, 
Imaginea: György Illés, Muzica: György Vukan 
Cu: Lajos Oze, Sandor Horvath, Laszlo Markus, 
Ferenc Bencze, Istvån Degi, Zoltan Latinovits 


dacå nu o poveste de dragoste dintre o 
printeså-cenusåreaså (Isabel, regina Cas- 
tiliei) si un print tinår, ferice si puternic. 
(Fernando de Aragon)? Reconstituire strå- 
lucitoare si mondenå a evenimentelor care 
au dus la cåsåtoria celor doi, realizind unirea 
celor douå provincii spaniole la sfirsitul 
secolului XV. Filmul sugerează cà emanci- 
parea femeii a început cu multe secole în 
urmă. 


Un film de Francisco Rovira Beleta: Cu: 
Maribel Martin, Juan Ribó, José Maria Rodero, 
Carlos Ballesteros, José Calvo, Fernando Romero 


Logodnic 


pentru Anna 


Un ecou neorealist Intirziat ne apare acest 
destin al Annei, slujnica obligatå så renunte 
la modesta ei fericire pentru a-si multumi 
ståpinii, pentru a primi leafå, pentru a ajuta 
cei opt frati rămași acasă cu o mamá vá- 
duvå.. O istorie mică scrisă însă cu un 
aparat de filmat care stie să valorifice bana- 
lul, care ştie cum să redea sub plictisul 
unei duminici de vară o întreagă lume. 
Căldura mare, dejunul servit sub visini, 
siesta, cafelele, tablele, dansul, birfa—fraze 
in imagini conturind cu precizie şi sarcasm 
portretul fiecărui membru al acestei pas- 
nice familii, care nu se exprimă doar pe 
sine, ci o întreagă clasă socială căreia îi 
aparține. «Pasnicä» atita timp cit există o 
Annă care să-i servească, tăcută, supusă 


Nu miniatura, 
ci fresca 


Vă amintim două dintre ultimele filme 
ale lui Zoltan Fabri care atestă şi ele 
vocația regizorului pentru eseul politic: 
Fraza neterminată (1975) și Furnica- 
rul (1976). În Fraza neterminată,regi- 
zorul reconstituia exemplar romanul lui 
Tibor Dery, amplă frescă a claselor 
sociale antagoniste din Ungaria ante- 
belică. Dind la o parte perdeaua de 
aparente a lumii bune, filmul descoperă 
trivialitatea, cupiditatea, crima. Protes- 
tul eroului din final care își reneagå 
descendența burgheză, plătind cu viata 
noua sa alegere, aruncă o lumină asupra 
devenirii Ungariei postbelice. În Furni- 
carul, desi acțiunea se desfășura între 
zidurile unei minăstiri, regizorul pune 
sub reflector aceleaşi contradicții de 
clasă, aceleași portrete umane marcate 
de apartenente sociale. De la Călușeii 
(1955) la Profesorul Hanibal (1957), 
de la Douăzeci de ore (1965) la Familia 
Tot (1970) pină la filmele semnate in 
ultimii ani, Fabri a dovedit aceeași per- 
severentå în investigarea proceselor so- 
cial-politice din tara sa și aceeaşi incă- 
påtinatå incredere în necesitatea sacri- 
ficiului pus în slujba idealurilor înalte 


si speriată; atita timp clt există o Annå 
care nu are dreptul la o viata a ei. 


Un film de Pantelis Voulyaris. Cu: Anna Va- 
vena, Smaro Veaki 


Ivan 


cel Groaznic 


Dupå Anna Karenina si Spartacus 
avem din nou prilejul så intilnim pe ecran 
corpul de balet al Balşoi-ului. Zbuciumata 
istorie a marelui cneaz al Moscovei, primul 
tar al Rusiei, a inspirat una din capodoperele 
cinematografiei, semnată de Serghei Eisen- 
stein. Muzica scrisă atunci pentru film de 
Serghei Prokofiev a fost completată,după 
moartea sa, cu uvertura rusă din oratoriul 
«Aleksandr Nevski» și cu fragmente din 
Simfonia a Ill-a, constituind fundalul sonor 
al .unei opere-balet. Avem acum prilejul 
să o vedem interpretată de cea mai celebră 
trupă a lumii și să constatăm că un spec- 
tacol la Balşoi este, într-adevăr, o sărbă- 


toare. 
A.D. 


Un film de Vadim Berbenev, luri Grigorovici. 
interpretează solistii ansamblului de balet al Teatru- 
lui Mare din Moscova. Cu: luri Viadimirov, Natalia 
Bessmertnova. 


11 


A butoalele el 


eu pulbere *. 
(Christopher Plummer) 


[storia are Y ' 
melodramele ei... 
(Florinda Bolkan) 


7 NN EN 


Hy w Johnny Hollyday. 
- — ` Deocamdată 
AAN Ra TN nu-si interpreteazà 
J ` - 1 biografia. 
k V P i Si-o trăiește 
| h Wr NE N 
A A 
7 Ñ a AG NN. 


„ 
7d - m VU “my JOHNNY.. 
— , r 
A fost protagonistă _ 1 , 
intr-un film ar | | 
dedicat = bow N 
¿Ne «gloriei anilor 20 +, ` = 
2 cintàreafá ! 
Y Fanny Brice ` ` a | 


EN (aici cu Omar Sharif) 
KEEN 23 
27. ze - 


Existå la New York pe strada 
Lafayette, colt cu Avenue å 
3-a, un restaurant, Lady 
Astor's, sau cum am spun: 
noi, «La Lady Astor». Doam 
na cu pricina, pe la jumåta 
tea secolului trecut, deci fara 
camere de televiziune și reporteri de scan 
dal, a fost un fel de Jacqueline Kennedy 
«de la patru's'opt». O stea mondenă. S-a 
stins si ea, ca toate stelele ce-s pieritoa- 
re, å låsat In urmå nu ani-luminå, ci de- 
cenii de bezná-uitare, dar intimplarea a 
vrut ca numele så-i råminå in zodia unde 
gålågia publicitarå se confundå cu valoa- 
rea. Astăzi, în fostul salon cit un teren de 
fotbal al lui Lady Astor, pe sub candela- 
brele cu luminări si aplicele cu luminårele, 
printre pereții cu tapet stinjeniu și oglin- 
zile cit un perete, se așează in canapele 
adinci, oameni de teatru ca să se vadă 
intre ei si, mă tem, mai mult ca să fie vå- 
zuti. Aceasta, în schimbul celei mai putin 
costisitoare consumatii a locului, un gin- 
ger-ale, o bere de ghimbir, străvezie, insi- 
pidă şi tard alcool. Proprietarul, negustor 
destept, tolereazå clientela pitoreascå si 
påguboaså, deoarece ea atrage de citeva 
ori pe atitia vizitatori profani — «fraieri» 
in dimboviteanå — care achitå niste note 
de plată cit un salariu mediu säptäminal 
in speranța cá la același pret vor savura 
şi prezenţa vreunei mari personalități «in 
carne şi oase». 

O omenească nevoie de a schimba cit: 
o vorbă si confirmarea promptă a expe 
rientei de acasă, că pulsul teatrului îl sim! 
nu din presa de specialitate, ci la suetå 
mi-au purtat destul de des pașii către fi: 
ma cu iz nobiliar de pe strada Lafayette 
Dar dolarul jumate al, ginger-ale-ului meu 
nu mi-a oferit niciodată prilejul de a savura 
vizual vreun fazan artistic mai acătării. | 
schimb, am văzut alte minuni. 


Duplicate vii in serie 


Intlia oară cind am ridicat privirea către 
sursa vocii contraalte care ne intreba pe 
mine si un amic, scriitor dramatic, ce ser- 
vim, mi s-a tăiat respirația. Bette Davis - 
ediţia de prin 1940! Primul impuls a fost så 
sar in picioare si să mă inclin adinc. Al 
doilea. mai rațional, să-i arăt că stiu si eu 
să aprind două țigări deodată și să-i ofer si 
Ei una. Al treilea, și mai rational, så nu mă- 
ninc si să nu beau nimic din mina aceste: 
Jezebel, femeie negresit diabolică, pe cale 
de a deveni si mai negresit Baby Jane 
Apoi mi-am dat seama că era numai o 
Bette Davis. Pe cea adevărată, septuage- 
nara, cu obrazul ca o hartă tragică a ero- 
ziunilor lăsate de scurgerea timpului, abia 
o contemplasem la televizor primindu-si 
premiul pentru întreaga carieră al Acade- 
miei de Arte Cinematografice. Copia con 
forma a răspuns calicie: noastre gingera- 


nema 


O «greşală de distribuție» soldată 
cu un triumf: triumful curajului 
de a-ți impune personalitatea 
(Liv Ullmann în Anna 

Christie, de O'Neill) 


re Brynner, «regele Siamului», 
y şi Constance Towers, «iubita» 
din umbra majeståtii sale... 
superstarul 


(scenå 


din spectacolul muzical 
Și sia şi cu mine) 


@ Pictura de gang, 
ca și kitsch-ul 
cinematografic 
își au 
consumatorii lor 
Actori-someri- 
chelneri 
care-si 

«confecţionează» 
chipuri gata celebre 
ca să-ți servească 

un gin-fizz 

A fi actor 

și a te oferi 

pe un afiș de teatru, 
precum 
«specialitatea casei» 


leşti cu o ocheadă complice şi s-a depår 
tat, jur, cu o mină pe coapsă, clátinind 
nervos din cot, ca să fim siguri că pune 
la cale comanda. Ce poate să facă o Bette 
Davis cu un ginger-ale decit să-l pună la 
cale? 

Am privit mai atent imprejur, mi-am in 
terogat amicul si am început så mă dumi 
resc. Lady Astor's era deservit aproape 
exclusiv de actori şi actrițe fără angaja 
ment. Regizorilor, impresarilor, producăto 
rilor care frecventau restaurantul-pepinierå 
de unemployement artistic li se ofereau 
pe tavă o sumedenie de amploauri actori 
cești. În martie-mai 1977 serveau la Lady 
Astor's si o Deanna Durbin, și o Lauren 
Bacall, si o Kim Novak și un Gregory 
Peck (barmanul). Orarul noctum le lăsa 
timp să-şi incerce peste zi norocul la audi- 
tiile-concurs pentru piesele sau filmele la 
care tocmai se alcătuiau distribuții. Veni- 
turile îi ajutau să supravieţuiască, cit de 
cit demn, într-o luptă pentru existentă 
unde piața de desfacere a spectacolului 
nu putea oferi de lucru là mai mult de o 
treime dintre profesioniști. 

Remarcasem și pină — prin antica- 
mere că multe secretare uceau a copii- 


xeros-color dupå Margaux Hemingway, 


nepoata marelui romancier, consacrată 
drept modelul feminin de publicitate al an: 
lor 1976-1977. Mă minunasem cite Marilyn 
Monroe surideau blond pe după tejghelele 
din magazine (ceea ce, să fim drepți, nu 
dăunează deloc comerțului). Mă gindisem 
că faimosul aforism al sociologului Marshall 
Mc. Luhan, după care mijloacele moderne 
de informare In masă au transformat ma- 
pamondul într-un «tirg global», putea fi 
completat cu ideea unui muzeu-global al 
figurilor de ceară după unicatele imprima- 
te pe hirtie si peliculă în triliarde de exem- 
plare. Poate că adevărata mare dramă a 
actorilor-someri-chelneri de aici consta, 
dincolo de aspirația artistică neimplinită 
in faptul că in loc să fie ei înşişi, impru 
mutaseră chipuri gata celebre şi celebrate 
Cu atit mai fără speranță cu cit, la lumina 
orbitoare a gloriilor înscrise in neon, izbu- 
lesc, se stie, nu produsele în serie, ci con 
trariul lor. Insolitul. ineditul. Personalita 
1 nemaiintiinita. 


Vedeam la un teatru de pe Broadway 
piesa «Equus» de Peter Schaffer, unde cap 
de afis era Anthony Perkins. Vedeta ina 
inta pentru prima oară spre public, cind 
l-am auzit pe vecinul meu de stal soptind 
consoartei: «—Tony, babe!» Familiar, di- 
urn, si la urma urmei, explicabil. II văzu- 
será de atitea ori între cei patru pereţi de 
acasă, pe ecranul mic al televizorului. Îl 
contemplaseră mai mare decit viu şi na- 
tural, mai pregnant decit aievea pe ecra- 
nul coplesitor al cinematografului. Si iată-l: 
Anthony -Tony, «in carne si oase» are o 
semnificaţie direct comestibilă. A minca 
din ochi o vedetă. A sorbi din privire o 
stea. A devora din toată fiinţa o apariţie. 
Şi viceversa. A te oferi pe un afiș de tea- 
tru precum «specialitatea casei» pe un 
meniu de restaurant. A juca «Hamlet», 
precum, să spunem, cu mențiunea subinte- 
leasă «bucătarul şef vă recomandă». Con- 
sumatorii se imbulzesc, fac cozi, plătesc 
suprapreturi exorbitante. O serie de trei 
luni cu o piesă in care juca Al Pacino se 
vinduse integral in două zile. «Anna Chris- 
tie» cu Liv Ullman, la fel. Aga, de exemplu, 
un fost campion al magnificientei virile, 
Yul Brynner, drapat ad-hoc în imprimeuri 
efeminate, apărea în chip de suveran al 
Siamului intr-un musical, «Regele si cu 
mine». Impresia de ridicul o agrava majo- 
ritatea feminină a publicului care, de ace- 
laşi leat sexagenar cu protagonistul, chit- 
căia ca puberele la concertele lui Elton 
John. El, Brynner, nu putea fi invinuit de 
chiul. 181 dezvelea torsul si bicepsii. Cinta 
constiincios si juca teatru din råsputeri 
Cind murea in final o fåcea precum lebåda 
din soloul de balet al lui Saint-Saens. Nu- 
mai cà, in loc så fluture din ce in ce mai 
stins din aripi, pilplia din pleoape si filfiia 


suspine, In acompaniamentul violoncelelor 
din orchestră (atit cit acestea se mai auzeau 
la concurență cu suflåtoarele emotionate 
din sală). Demonstrația de star-system 
mi s-a părut pur și simplu odioasă. O parte- 
neră vizibil mai dotată decit capul de afis, 
dar mai putin precedată de reclamă, Con- 
stance Towers, nu numai că nu avea 
acces la neonul de pe fațada teatrului, dar 
si pe scenă, în pofida diametrelor de crino- 
lină victoriană pe care le purta, abia-abia 
era lăsată să se vadă. Majestatea sa se 
indrăgostea la rampă sau în centrul sce- 
nei, iar ea se codea sfioasă în planul doi 
sau în cel mai bun caz, lateral. lar la aplau- 
rele finale, regele, de-a dreptul prost cres- 
cut, fiindcă acum nu mai putea invoca nici 
protocolul curții Siamului, i se așeza în 
față astfel incit omagiile publicului să i se 
adreseze lui şi numai lui. În asemenea 
împrejurări, te gindesti că poate intr-ade- 
văr stardom-ul, situația de star, rezultă 
mai mult din publicitate și alte condimente 
extraartistice, în vreme ce carnea și oasele 
sint cam putintele. «Yul, babe!» 

Dar si Liv! Şi Al! Si Tony! Şi alții, mult 
mai numerosi decit imposturile Incorona- 
te! Cu ei se Intruchipeazå, In carne si oase, 
pe scenå o abstractiune sutå la sutå ame- 
ricåneascå. Aceea de star quality. Însu- 
sirea de a fi star. Sumum-ul calitåtilor de 
star. «Stofa» de star. 


Ba e mitul! 


S-au consumat de la Lilian Gish incoace 
tone de cerneală despre componentele, 
textura și densitatea acestei «stofe». Ade- 
vărul cel mai important fără de care toate 
esafodajele eseistice despre star-system 
se năruie, mi se pare că l-am intilnit într-o 
propoziție a regizorului Peter Bogdanovich 
Anume că dinainte de a exista adularea, 
trebuie să existe obiectul adulării». Lumi- 
nile rampei au altă necrutare decit acelea 
ale platoului de filmare. Acestea — nu e 
un secret pentru nimeni — mai pot şi 
máslui, uneori, flacăra interioară. Dar dacă 
ea nu se stinge sub răsuflarea lacomă a 
sutelor de inși dintr-o sală de teatru care 
au plătit bani grei ca să mănince din ochi, 
să soarbă din privire, să devoreze pe să- 
turate, si In același timp, nespus de năzu- 
rosi cu ce li se oferă spre devorare, atunci, 
da, star quality EXISTĂ! In pofida at- 
mosferei sårbåtoresti de la reprezentațiile 
eveniment teatral cu staruri de cinema, re- 
latia dintre spectatori şi vedetă am sim- 
tit-o ca fiind de o cruzime fundamentală. 
Cam ca aceea din arenele vechii Rome, 
unde publicul venea să ovationeze cite un 
gladiator reputat invincibil, dar și să-i pin- 
deascä posibila cädere. 

legea victorioasă Liv Ullman, desi in 
«Anna Christie» de Eugene O'Neill, era, la 
prima vedere, gresit distribuitä. Imposibil 
sä crezi cä femeia cu chip de madonä si 
sänätate scandinavä in fiecare miscare, a 
fost vreodatä prostituatä de port. Dar, 
totodatå, imposibil ca dupä filmele lui 
Ingmar Bergman cu ea, sä crezi in ino- 
centa madonei Ullman. Actrita care, evi- 
dent, ştia aceasta, optase să-și infatiseze 
pe scenă propria personalitate. Mitul 
Ullman. Adică o femeie matură, lucidă, 
deşteaptă, sensibilă, care, impovărată de 
experiența tuturor impurităților vieții, iși 
strigă, cu o sinceritate răscolitoare, aspi- 
ratia si dreptul ei omenesc la puritate. 

Izbindea, In fata amfiteatrului cu devo- 
ratori, Anthony Perkins. Fostul adoles- 
cent vulnerabil la suferințe sentimentale, 
tot uscåtiv, tot plin de farmec, te convin- 
gea că, maturizat, a devenit un bărbat în 
stare să sufere pentru umanitate. In 
«Equus», juca un psihiatru cåruia i se in- 
credintase cazul unui băiat vinovat de o 
sălbatică violență faţă de un cal (de unde 
si titlul piesei). Or, pe măsură ce trata- 
mentul inainta si el descoperea rădăcinile 
violenţei, psihoterapia i se părea tot mai 
zadarnică. Degeaba incerci sá vindeci ne- 
bunia individuală într-o lume care e ne- 
bună. Acest rol amar şi nespectaculos era 
interpretat de Perkins cu o asemenea artă 
a filtrării fiecărei replici prin gind, cu atita 
concentrare gravă şi responsabilă, incit 
interesul cvasi-politist al anchetei psihia- 
trice pălea complet în favoarea diagnosti- 
cului social, transfigurat in cutremurare. 

Triumfa strălucit Al Pacino în «Instruc- 
tia recrutului Pavio Hummel» de David 


O actriță despre care cronicarii dramatici 
ar trebui să scrie în versuri: Ellen Burstyn 


în rolul Masei 
din «Trei surori». 


Fl 


Alice nu mai locuieste aici) 


Rabe. Un răcan care o fåcea pe prostălăul 
ca så scape cu viatå din Vietnam. Care 
afla că la a doua rană de război avea sansa 
regulamentară de a fi trimis la vatră si de 
aceea se vira singur în toate ambuscadele. 
Care se exaspera că ieșea nevătămat din 
toate băile de singe si, In cele din urmă, 
murea stupid într-un bordel, de giontul 
unui comis-voiajor tot american, venit să 
culeagă profiturile și plăcerile ocupației. 
Pavlo era depus în sicriul de plumb cu care, 
In sfirsit, avea să fie trimis la vatră si de 
acolo isi striga părerile despre războiul de 
agresiune. Ultimul cuvint era dintre acelea 
care la noi nu se pronunță pe scenă. «Shit» 
excrement. Pacino îl rácnea la nesfirsit cu 
un «i-i-i» ca un suier de srapnel care, li- 
teralmente, iti pátrundea printr-un timpan 
si-ti iesea prin celálalt, si cáruia li punea 
capát zgomotul sec al capacului de sicriu. 
Tinára vedetá din Nasul, Sperietoarea si 
O după amiază de ciine demonstra pe 
scená si harul Innåscut de å comunica pu- 
blicului, si virtuozitatea dobinditå de a 
trece de la comedia feroce la drama fe- 
roce, amindouá la un nivel de memorabilå 
exceptie. Dacá admitem cá existá actori 
monstri sacri, atunci Al Pacino este unul 
monstruos de sacru. 

Subjuga amfiteatrul, Ellen Burstyn, in 
Masa din «Trei surori» de Cehov. Timp 


Dacá putem admite cá existá actori 
«monstri sacri», atunci Al Pacino 
este unul monstruos de sacru (in 
rolul recrutului Pavlo Hummel din 


piesa lui David Rabe) 


de trei acte vedeam o femeie Indrågostitå 
pe care buna crestere de acasá o invátase 
sá stea frumos si drept. Ín actul ultim, 
unde iubitul ofițer îi pleca pentru totdeau- 
na, iar Cehov i-a dat numai citeva replici, 
o simteai cum cuviincioasa ținută dreaptă 
o doare pină în măduva spinării. Nu se în- 
doia nici acum, dar cînd îi spunea scurt 
«adio» se fringea brusc ca un animal rănit 
pentru a redeveni, în clipa următoare, dem- 
na soție a profesorului de liceu, speciali- 
tatea limba latină. lată o actriță despre 
care, dacă as fi cronicar dramatic, mi-ar 
fi rușine că nu ştiu să scriu In versuri (mai 
cunosc citeva și pe scenele bucureştene, 
dar din păcate, lipsite de sansa unui sce- 
nariu ca Alice nu mai locuiește aici). 

Distanţa astronomică dintre duplicatele 
de la Lady Astor's și unicatele de pe 
Broadway mi-aduce aminte de o anecdotă 
care circula în legătură cu lansarea în 
Franța a filmului Cum să furi un milion 
cunoscut și la noi. Cică distribuitorul fran- 
cez i-ar fi telefonat producătorului holly- 
woodian: — «Trimiteti-mi falsurile de ta- 
blouri din film så tac cu ele o expoziție 
publicitară — «Nu pot, că am făcut-o noi», 
răspunde celălalt. — «Atunci, cum mă 
descurc?» — «Päcäleste-i cu originalele!» 

Ei, da, în materie de artă plastica, falsurile 
pot avea putere de circulaţie. In rama sce- 
nei de teatru insă, unde se expun în carne 
şi oase, stelele filmului ori sint ele, cele 
autentice, capodoperele histrionice, ori nu 
sint deloc. Yul Brynner era o fåcåturå, 
dar nu un fals. Pictura pompieristică și 
de gang, ca și kitsch-ul, îşi au consumatorii 
lor, cărora maeştrii genului le oferă tacimul 
preferat. Chestie de gust. Unii aspiră la 
bolta cerească. Alţii se opresc la cerul 
gurii. 


Radu Nichita RAPAPORT 


cartea de film 


Nu se poate 
creaţie cinematografică 
fără 
cultură cinematografică! 


W 
* we 


* 


F: e 


O carte incitantă ca un 
star, de iubit precum un 
star, de discutat si contro- 
versat chiar, tot precum 
un star, este această... 
«Starurile» a lui Edgar 
Morin, pe care ne-o pune 
la indeminå Editura «Meridiane» In tra- 
ducerea lui Paul B. Marian. 

Cartea este de maximă seriozitate, 
iar cine se aşteaptă la o lectură de diver- 
tisment sau la detalii picante surprinse 
prin broasca ușii va fi dezamăgit. Morin 
se vrea si este — atunci cind cercetează 
fenomenul cinematografic — un filozof 
dublat de un sociolog. Demersul său 
are o finalitate explicit formulată: «In- 
cerc så situez starurile atit din punctul 
de vedere al unei sociologii fenomenale 
moderne, cit si din punctul de vedere al 
unei antropo-sociologii generative, ce 
se stråduieste să sesizeze principiile 
organizatorice fundamentale pe baza 
cărora fenomenele se actualizează si 
se dezvoltă istoriceste». Apreciind că 
naşterea si cristalizarea starului ar putea 
fi plasată la începutul deceniului doi, 
cercefütorul distinge două perioade 
esențiale In evoluția «divismului» pinå 
aståzi (acel «azi» care Insemna data 
apariției cărţii, adică 1957. Este important 
de retinut acest lucru, pentru cå editia 
a treia a lucrårii, cea din 1972, pe care 
o citim noi acum, cuprinde un capitol 
final scris ulterior, unde autorul urmå- 
reste succind mutattile conceptului In 
perioada de dupå 1957). 

Altfel, ar fi o primå perioadå, aceea 
in care conditia starului tine de notiunea 
mitului. Starul ca ființă divină, inaccesi- 
bilă, ca mit cu chip de om, ca summum 
al tuturor proiectiilor spectatorului. Ti- 
pologia este variată (indeosebi cea femi- 
niná), rămine insă comun acest fond de 
idealitate (si — de ce nu? — ușoară 
irealitate) al starului. O mutație funda- 
mentală distinge Morin după anii 30. 
cind — în functie de transformarea cine 
matografului, de sociologizarea masivă 
a temelor sale — conceptul de star se 
modifică treptat, dar puternic: condiția 
mitica e serios diminuală (in unele 
cazuri pina la anulare), tăcind-%oc unei 
tendințe de «profanizare», de aducere 
a starului cu picioarele pe påmint (ca 
să nu mă exprim mai prozaic). Aurei 
mitice ñ urmează o aură de realism. 
Starul nu mai este fabricat atit pentru a 
susține proiecţiile spectatorului, cit do- 
rintele sale (noi) de identificare. Între 
ireala Greta Garbo si «concretul» James 
Dean, de pildă, stau mai mult decit două 
decenii de cinematograf: stau două 
decenii de mutații In condiția socială 
si psihologică a publicului. 

Îndeosebi aceste profunde sugestii 
degajate din solida cercetare a lui Morin 
retin atenţia, dar nu numai ele. Fiindcă 
autorul nu este doar un istoric al con- 
ceptului de star, ci şi un critic (în sensul 
de analist) al său. Mecanismele com- 
plexe care funcționează In procesul 


de crearea starului și apoi de menţine: 
a lui în conștiința publică sint demontat: 
la rece (nu fara o discretă malitiozitate) 
materialul exemplificator fiind organiza! 
sistematic, cu mare seriozitate, precun: 
intr-un scurt tratat stiintific. Nu altceva 
putem afirma și despre pasajele care 
demontează categoria de mecanisme 
nu mai putin semnificative ale — cum 
să spun? — «fan»-ismului, mecanis- 
mele care intretin adoratia divei In inima 
şi mintea suporterului (aici, citeva do- 
cumente reproduse sint de-a dreptul 
tulburătoare, iar declaraţia unei stu- 
dente de 22 de ani precum că Deanna 
Durbin «a avut mai multă influență 
asupra mea decit toate cărțile» m-a 
îngheţat...) 

Sigur (asa cum observă postfata sem 
nată de Ecaterina Oproiu, o postfatå 
luciga, care stie sa adore cu masuiă 
cartea si care nu se impiedică in reve 
rente inutile) se poate discuta (eventua! 
pină la contradictoriu) asupra unor ide: 
formulate de Morin, după cum se poate 
observa că acel amintit capitol final, 
adăugat ulterior, nu este de natură - 
după opinia mea — să clarifice deplin 
si să analizeze în profunzime mutatiile 
de ultimă oră în evoluția conceptelor 
de star și de star-sistem (acesta din 
urmă, ciudat, nemaifunctionind după 
părerea autorului...) Dincolo Insă de 
aceasta, «Starurile» este o carte impor- 
lantá, de cea mai consistentă ținută 
ideaticá și ştiinţifică, opera unui om 
care ştie că, Inainte de a fi iubit sau (mai 
stii?) ignorat, cinematograful trebuie 
inteles si explicat. 


Aurei BĂDESCU 


istoricul francez de film 

Charles Ford a scris o 

carte despre Hollywood, 

o carte despre viata de 

toate zilele in fostul im- 

periu al filmului. O mono- 

grafie adresată nu atil 

posterităţii, cit nouă, contemporani încă 

ai marilor stele și regizori, ai marilor 

patroni care au clădit cetatea filmului 
american. 

Nu este prima carte a autorului ce se 
referă la Hollywood, nici prima care reia 
în cuvinte o istorie înscrisă pe bandă de 
film; dar aceasta pare a-și propune 
scopuri noi. După ce face o incursiune 
in «datele istorice» şi localizează «apa- 
ritia industriei cinematografice», auto- 
rul trece la reconstituirea «vieții coti- 
diene în studiouri» care, dincolo de 
munca ce pare a fi respectată, mai 
inseamnă si diverse «miraje» sau «goa- 
nă după distracţii» și dacă mai adău- 
găm «patima fastului», atunci iată că 
avem în fața ochilor «Hollywoodul sau 
noul Babilon», ce încearcă totuși să se 
regăsească și pornește «in căutarea 
responsabilitåtii», dar din nefericire prea 
tirziu, căci «luptele politice» și «apariția 
sonorului» duc inevitabil la sfirsitul 
unei epoci. 

Acesta ar putea fi un sinopsis al 
evolutiei si cáderii Hollywoodului, asa 
cum il vede, pe capitole, de la Paris, 
Charles Ford. Este o micá monografie 
adresatå In primul rind contemporanilor, 
pentru cá Incearcå så Infringå exotismul 
care a învăluit, si încă învăluie, ex-capi- 
tala filmului american. Hollywood a in- 
semnat o industrie cinematograficá, un 
star-system — $i un miraj, fiecare 


decurgind firesc din celálalt si creind 
un sistem mai curind inchis, de auto- 
conexiuni si interdependente. Star-sys- 
tem înseamnă industria vedetei, reglată 
de clasamente si multe «office»-uri, 
iar mirajul vedetismului alimentează la 
rindul lui industria propriu-zisă. 

Cum s-a ajuns la o imagine exotică 
și ușor sentimentală în cazul unui «im- 
periu» ce s-a bizuit în primul rind pe 
bani, pe exploatarea vedetei si pe mira- 
jul efemer al gloriei? Destul de simplu: 
a furnizat-o el înşişi. In 1914, presedin- 
tele Camerei deputaţilor, Paul Descha- 
nel, se adresa astfel cineaștilor ameri- 
cant «Dumneavoastră reprezentați rea- 
litatea, dar nu trebuie să aråtati poporu- 
lui decit aspectele ei cele mai nobile». 
De ce oare ? Poate pentru că părţile mai 
puțin nobile nu erau și rentabile ca 
rețete. lluzia «nobletii» s-a arătat mult 
mai aducătoare de bani. Peste mai bine 
de zece ani, unul din comandanții su- 
premi ai «titanicului» hollywoodian, re- 
comanda mai departe filme distractive, 
optimiste, constructive. care să nu stir- 
nească indignarea nici unui strat social: 
«Un film ar trebui să producă aceeași 
impresie ca și predica unui pastor sau a 
unui bun pedagog» (Will H. Haye, citat 
de Charles Ford) si asa, incet-incet, 
tot căutind și nemaigăsind aspectele 
nobile ale vieții, Hollywood ul a început 
să le producă înlăuntrul său, tot opti- 
mizind la nesfirsit a apărut poleiala aurie 
și cea argintie care au luat locul defi- 
nitiv metalelor adevărate. O industrie 
a mirajului standardizat cu agenţi pur- 
tátori: actorii-vedete. Tot ce a lăsat mai 
bun Hollywoodul filmului au fost, de 
lapt, excepții anti-hollywood. 

Dacá Charles Ford observá cu minu- 
tie cei trei termeni — industrie, vedetă, 
miraj — nu li si pune însă întotdeauna 
in relații dialectice; dacă vorbește cu 
venerație justificată despre munca pio- 
nierilor, greșește în schimb numindu-l 
pe Erich von Stroheim — cel carea refu- 
zat poleiala — victima «patimii gran- 
dorii». Dacă priveşte cu suspiciune, 
adesea, iluzia opulentei sau boemei, 
nu coboară, în schimb întotdeauna pină 
la cauzele adevărate ale mistiticărilor 
hollywoodiene. Dacă Charles Ford a 
scris o monografie a Hollywoodului cel 
de toate zilele pentru acum, poate că 
ar fi necesară încă una — mai profundă 
sau mai aspră — pentru posteritate. 


Paul SILVESTRU 


(Urmare din pag. 24) 


incidente In păstrarea proportiei de aur, 
colaborarea rămine exemplară. Mai 
mult: demnă de invidie. Mai ales că în 
pagina 4, jos, cules cu litere microsco- 
pice este un nume căruia literatura cine- 
matograficå, atit puțină cit s-a tipărit 
pină acum, li datorează totuşi enorm: 
Viorica Matei. Redactor — scrie pe filă, 
dar noi știm că adevărata sa functie se 
cheamă: animator. 


15 


Elvis Presley: 

un fenomen muzical. 
un fenomen sociologic. 
o expresie 

a grabei si neråbdå 
timpului såu 


cronica 
eroului real 


«Ultimul spectacol» 


latå ce se rice cå s-ar fi petrecut la 
inmormintarea lui Elvis Presley. Se zice 
cå ar fi fost 10000, dacå nu 20000 de 
oameni veniti de peste tot, cu toate 
mijloacele de transport, de la cårutå 
la avion; se zice cå peste o sutå de 
poliţişti au trebuit så se ranforseze ca 
så tinå piept celor care voiau så påtrundå 
in casa unde era depus sicriul, pentru a 
arunca o ultimå privire spre cel care-i 
fåcuse de atitea ori så lesine, «så 
moarå» isterizati de rock-ul lui; se mai 
zice că, în loc de două, cit era prevăzut, 
«ultimul spectacol» al lui Presley, ar 
fi durat patru ore; se zice că toată 
noaptea admiratorii ar fi stat agåtati 
pe grilajul locuinței în care s& găsea 
doar familia, in strictă intimitate; se 
mai vorbeşte de uluitoarea scenă în 
care un necunoscut automobilist ar fi 
pătruns, ca un nebun, cu mașina în 
mulțime şi cu aceeaşi viteză ar fi dispărut 
urmărit de poliție, care nu l-a mai găsit; 
se zice că din acest original urlet de 
auto-durere, două femei tinere ar fi 
fost ucise pe loc, oa treia ar fi decedat 
la spital, iar alte șase persoane ar fi 
fost rănite, mai mult sau mai putin 
grav, dacă asemenea nuanțe mai intere- 
sează. 

Ceea ce nu se mai zice şi se numără 
cash, este fabulosul profit adus de 
acea zi tristă casei de discuri R.C.A., 
firma la care Presley a inregistrat din 
1956 toate cintecele sale: vinzări fără 
precedent s-au înregistrat în ziua in- 
humării, pe tot teritoriul Statelor Unite. 
Doar la Indianopolis, In acea zi, s-au 
vindut 250 000 de discuri din celebrul 
«Moddy Blue». Atelierele de presare 
ale firmei — care scoteau în mod normal 
cam 100 000 exemplare pe zi — au lucrat 
24 de ore din 24 pentru a face față cererii 
de discuri. La cifra de afaceri a lui 
R.C.A., se adaugă — chiar dacă pare 
neînsemnat la nivelul lui — frumosul 
dever al supermagazinului vecin cu 


Rubrica 
«Filmul, document al epocii — 
Documentul, sursă a filmului» 
este realizată 
de Radu COSAȘU 


casa decedaiului care a «mers» in acea 
zi cum n-a «mers» niciodată in viata lui, 
vinzind cantitáti industriale de báuturi 
si hamburgeri, laolaltă cu ediția de 
buzunar a vietii lui Presley. 

In sfirgit — ca sá nu mai fie vorbe — 
chiar in prima noapte de vesnicá amin- 
tire, patru smecheri s-au introdus in 
cavoul idolului cu gindul de a fura 
sicriul si a-l negocia In termenii unei 
răscumpărări fără de precedent. Poliția 
a aflat la timp şi n-a mai fost nimic de 
povestit. Rămine de ascultat doar 
muzica aceluia care a fost, orice s-ar 
zice, un fenomen sociologic, o expresie 
melodioasă a grabei şi nerăbdării timpu- 
lui său. Va dura ea mai mult decit timpul 
unei înhumări? Cine are răbdare să 
se gindească la asta? 


carnet 
de lucru 


@ Karl Marx, viaţa si opera — subiect 
pentru un serial de televiziune, o pro- 
ductie a cineastilor sovietici și ai celor 
din Republica Democrată Germană. Re- 
gia: sovieticul Lev Kulidjanov. În rolul 
principal: artistul bulgar Venceslav Kis- 
sev. Exterioare și filmări pe locurile 
unde a trăit Marx, printre care multe în 
Franţa, in Anglia, in Belgia. 

@ O crimă la Roma. Si încă o crimă 
Comisarul-anchetator: Marcello Mas- 
troiani Implicații: o fostă vedetă de ci- 
nema căsătorită cu un print — Ursula 
Andress; un scriitor — Peter Ustinov 
Studiu de caractere si moravuri de la 
«Dolce vita» citire... Regia: Steno. Titlul, 
evident: O dubiă crimă 

€ Boxerul Muhammad Ali reafirmă la 
Londra că va juca într-o superprod uctie 
rolul lui Hanibal cartaginezul, avind la 
dispoziție sute de elefanți. După care 
va juca rolul unui faraon egiptean avind 
la dispoziție 10000 de cai. 

€ 11 septembrie 1977: decernarea 
premiilor Emmy — Oscar-urile televi- 
ziunii americane. 37 de distincţii pentru 
Roots (Rădăcini), serial care urmăreşte 
viata, pind la cele mai îndepărtate ori- 
gini, a unei familii de negri americani, 
foşti cindva sclavi. Premii pentru: Elea- 
nor si Franklin (serial de romantare a 
vietii lui Roosevelt), pentru Peter Falk 
si al sáu Columbo, pentru Angie 
Dickinson si al ei Sergent Anderson 


/ actorii 


vremii noastre 


Un prea fericit 
si nu prea 


Pentru acest actor, televiziunea e o 
specie de miracol. El consideră că a 
privi zilnic micul ecran e o sărbătoare 
El impută oamenilor că nu știu să se 
bucure de ceea ce este extraordinar în 
viata lor — iar a vedea acasă un spec- 
tacol e pentru el ceva extraordinar. 
El regretă că semenii săi preferă så 
cirtească decit să se minuneze. El ob- 
servă că de cite ori e frumos afară, 
oamenii zic că e prea cald, și că,atunci 
cind plouă,zic că e urit. El deplinge faptul 
că oamenii se pling prea mult. El se 
bucură de norocul său de a se simți tot 
timpul fericit. 

Acest actor mai știe că în artă există 


Jean Marais: 
«De ce cind 
e frumos afarå 
oamenii zic 
că e prea cald, 
iar cînd plouă, 
zic că e urit?» 


perioade si perioade. El ştie că există 
vremuri cu multi oameni de mare talent, 
după cum există anotimpuri cu multi 
artiști de talent ceva mai mic. El sus- 
tine cá pe vremea lui Racine, de pildă, 
nu existau chiar zece capodopere pe an, 
G poate una, hai două... 

Acestui actor îi place să lucreze pen- 
tru televiziune, dar admite totodată că 
ultimul său serial, Karatekas et Co., 
era într-adevăr prost. El spune pe sleau 
că la vizionarea unui episod, acasă, a 
adormit. El zice cá nu i s-a mai intimplat 
aşa ceva. El işi mărturisește vina că a 
acceptat acest rol din plictiseală. Dar 
acest actor nu se oprește aici și merge 
mai departe sustinind că, dacă într-o 
seară pe un «canal» e un film cu el și 
pe alt «canal» un film fără el — el 
preferå «canalul» fårå el! De ce? Acest 
actor explică: Fiindcă întotdeauna vrea 
să vadă ceva ce n-a mai văzut; fiindcă nu 
incearcă nici o plăcere, privindu-se! 

Cine e deci acest actor care amestecă 
att de armonios generozitatea si ele- 
ganta blazare, buna dispoziţie cu acer- 
bia față de propria persoană, optimis- 
mul prea voios cu un discret negativism? 
Jean Marais. Jean Marais e cel care nu 
incearcă nici o plăcere, privindu-se. 
Ca să vezi 


Documentul,surså a filmului 


filmul 
politic 


Hitler. asa cum n-a fost 


«La sfirsitul råzboiului, Hitler a råmas 
soldat, apoi a devenit sef de garå»... «Hitler 
a fåcut prima aterizare pe lunå»... «Adjunc- 
tul lui Hitler a fost Bismarck, aflat si azi, 
după 30 de ani, in inchisoare unde a încercat, 
anul acesta, så se sinucidå»... «Sub condu- 
cerea lui Hitler, nu-ți era teamă, ca azi 
că, venind acasă, iti vei găsi copilul strangu- 
lat sau mama violată»... 

Aceste afirmații care par culese dintr-un 
spital pentru dementi, aparțin unor tineri 
cu totul normali, elevi de școală, fete și 
băieţi intre 13 și 18 ani, cărora li s-a dat sá 
facă o compoziţie despre Hitler, in 1977, 
la Frankfurt, în R.F. a Germaniei. 3042 elevi 
au participat la această experiență inițiată 
de un pedagog, Dieter Bosmann, și răs- 
punsurile lor integrale au fost strinse într-un 
volum care va apare în luna noiembrie. 
«Der Spigel» — cunoscutul såptåminal — 
s-a grăbit să dea in premieră pagini ale 
acestui volum, sub titlul: «Hitler, aşa cum 
n-a fost; felul în care copiii noştri văd 
istoria». Se anunţă, pentru stagiunea muzi- 
cală de toamnă, premiera unei opere rock 
intitulate («trebuia să te gindesti la asta»... 

— vorba unui francez): «Der Fuhrer». 
«Stern» — unul din cele mai populare 
hebdomadare germane — a inceput la 


snrsitul lunii august, publicarea «Carnetelo: 
doctorului Goebbels». «Bunte Illustrierte», 
alt såptåminal de tiraj, a cumpărat cu 
200 000 de mărci povestea evadării lui Her 

bert Kappler, fostul sef al Gestapo-ului 
de la Roma (crimele lui au constituit su 

biectul filmului Represalii la Roma, cu 
Richard Burton, văzut și la noi), poveste 
scrisă de doamna Kappler Insåsi, ea fiind 
cea care l-a scos (într-o valiză, se zice, dar 
nimeni nu crede!) din spitalul militar italian 
unde criminalul de război isi ispåsea con- 
damnarea pe viață. Doamna Kappler a 
devenit în citeva zile un superstar pentru 
presa de dreapta. Operația Kappler a sältat, 
desigur, comerciul cu suveniruri barbare. 
Săltindu-se comerciul, filmul nu putea rå 
mine pe dinafară. 


Un istoric, serios pină acum, Joachim 
Fest, lansează in această atmosteră, filmul 
său documentar, de lung-metraj, «Hitler — 
o carieră», în care manipularea a nenumă- 
rator imagini autentice duce la concluzia că 
führer-ul a fost «un om de pe stradă», care 
a izbit-o in soartá, cum se zice, reusind 
să-și construiască «o carieră germană», 
un spectacol gigantic cu care a înnebunit 
mulțimile. Condamnarea morală trece pe 
planul secund, distanța față de cel numit 
de Gollo Mann «cel mai respingător și mai 
mizerabil scelerat din istoria Europei», e 
abolită, din 500 de imagini ale sale, filmul 
consacră doar cinci lagărelor naziste de 
exterminare ignorind total, într-un chip 
evident provocator, «Mein Kampf» si ideo- 
logia ei, plinsetele cehilor la Praga in fata 
tancurilor germane, «noaptea de cristal» 
care a dezlåntuit sálbáticia rasistá. «Hitler 
{Ara hitlerism. Cel de al 3-lea Reich fara stea 
galbenă» — titrează «Le Monde», chiar in 


O manevră de reabilitare a na- 

zismului: Hitler si alfi criminali 

de rázboi trecufi, ca,, artisti nor- 

mali" pe genericul unul fllm. O 

banalizare a odiosului. Mai drept 
ar fi: «Atentie, banditi!» 


prima paginå, cronica sa profund politica 
la acest film. 

Dar si la Paris, vinzátorii de film nu stau 
degeaba cind afacerea Kappler «bat son 
plein». Sapte cinematografe reiau un alt 
documentar, ceva mai vechi, al unui englez, 
Philip Mora, «Swastica», recomandat de 
istoricul Castelot ca un «film de o absolu! 
autenticitate.. scene rupte din viatå care 
vá vor permite så tråiti in intimitatea lui 
Hitler si a Evei Braun, scene care aduc un 
aport considerabil la istoria omului. Si ce 
om!». Mora, intr-adevår, aduce — in aceastå 
amplå Incercare de a banaliza odiosul si 


crima — un Hitler in papuci de casă, idilic, 
un om de treabă, mingiind cind un cline 
ciobănesc, cind prunci dråguti, un cinefil 
ca toți cinefilii care se uită cu plăcere la 
Pe aripile vintului impreună cu iubita sa, 
Eva Braun, și amicii săi, Göring, Goebbels, 
Himmler, trecuți frumos în distribuţia fil- 
mului ca actori cunoscuți ai ecranului, ca 
un Gary Cooper de pildă, ca un Clark 
Gable... În fata acestor fenomene protund 
îngrijorătoare, în care bussines-ul, show-ul, 
afacerile si arta manevreazå rapid pentru a 
reabilita o ideologie criminală, dar care s-a 
dovedit, fie și pentru scurtă vreme, foarte 
eficace in frinarea unei crize mortale a capi- 
talului, merită citit acest incisiv articol al 
unui tinår publicist și cineast francez, 
Christian Zimmer, în același ziar «Le Mon- 
de», sub titlul «Spectacol»: 

«in această săptămină rulează pe ecrane 
un film cu o distribuție strălucită: Swas- 
tika. În frunte, o supervedetă: Adolf Hitler. 
Ceilalţi interpreti sint actori serioşi de 
compoziție care și-au dovedit capacitatea: 
Hermann Göring, Joseph Goebbels, Hein- 
rich Himmler, Rudolf Hess, Martin Bormanit 
Aibert Speer, Joachim von Ribbentrop... 
Cit priveste vedeta femininå, ea este pro- 
babil mai putin cunoscutå de multimi, dar 
pare să aibă un frumos viitor. Ea se numeşte 
Eva Braun. În aceeași săptămină pe afis, 
Represalii la Roma, unde colonelul Kapp- 
ler e întruchipat de o altă vedetă apreciată 
de public, Richard Burton. Filmul, povestind 
masacrul de la Grotele Adreatine, este, 
fara îndoială, ca si Swastika, de «o auten- 
ticitate absolutå»... Acesta e comertul spec- 
tacolului. Exploatarea intensivá a actuali- 
tåtii. Asa cum se exploateazá un teren, un 
zåcåmint, o tehnicá. Cit priveste pagubele 
— ele se vor vedea mai tirziu». 


bpecialistii 
autå sub straturi 
e var arta 
i Rubliov. 
Dar nici un 
rat de praf, 
ci o umbrå 


„sub straturi de var. Pe de altă parte, 
ziarul Komsomolskaia Pravda anunţă 
descoperirea unor fresce ale lui Andrei 
Rubliov, în cadrul lucrărilor de restauratie 
din catedrala orașului Vladimir. Specialiştii 
au găsit, sub un strat de var, lucrări de im- 
presionante dimensiuni — 100 m.p. — 
semnate de genialul artist și de colabora- 


Se caută, 
se caută, 


p se cautá... 4 


e uitare peste privirea 
Rubliov-ului 
i Tarkovski 


tunelul 
timpului 


Vorbele nemuritoare 


După moartea lui Groucho Marx, lumea 
continua să se gindeascå la el, jucindu-se. 
Jucindu-se cu vorbele lui, cu «bancurile» 
lui, cu nebuniile lui, înveselindu-se instan- 
taneu. E poate supremul elogiu adus celui 
care a cerut — în epitaful său — să stea pe 
lumea cealaltă lingă un om normal, adică 
un om care ştie ce înseamnă umorul. 
«Le Nouvel Observateur» l-a sintetizat pe 
Groucho In 12 replici celebre, pe care dacá 
nu le-aţi stiut le veţi uita astfel, iar dacă le-ati 
stiut tot le veți uita — ca să vorbim în spiri- 


tul celui dus. Să spicuim 7, pentru cá 6 ar fi 
prea putin: 

Despre mama lui: «Mama adora copili 
Cind eram mic, ea ar fi dat oricit så fiu si eu 
copil.» Cátre guvernatorul statului Idaho: 
«Multumesc pentru cartofii pe care mi i-ati 
trimis. Ati fi putut totuşi strecura cite putin 
unt în fiecare». Către un club antisemit 
care a interzis fetiţei sale accesul în piscină: 
«Avind în vedere că fata mea e pe jumătate 
evreică, n-ar putea să se scalde doar pină 
la talie?» Către un club în care se hotă- 
rise să se înscrie: «După o matură chib- 
zuintå, iată demisia mea. Nu pot să ader la 
o organizaţie care merge pină acolo Incit 
mă admite printre membrii ei». Luind pulsul 
unui mort: «Ori omul acesta a decedat, 
ori mi-a stat ceasul». Dintr-o scrisoare 
către marele poet englez T.S. Elliot: 
«Vă mulţumesc de mii de ori pentru căldu 
roasa dumneavoastră ospitalitate si sper 
că atunci cind veţi veni în tara mea så faceti 
la fel». Din testamentul său: «Nu uitat: 
să daţi 10% din cenusa mea, impresarului 
meu.» 


e lumea allaltä. 
> vreau să stau lingă $ 
un om normal, 


min adincul mării. Se anunţă că un 
pescar danez a tras In năvodul său, în 
Marea Nordului, o cutie care conținea un 
film. Fără så se poată determina cit a stat 
bobina în adinc, a fost în schimb foarte 
lesne a se desluși imaginea. E un film 
despre Lenin. Lenin, după revoluţie, tinind 
un discurs. Lenin acasă, cu soția sa. Lenin, 
In camera sa cu o pisică. S-a confirmat rapid 
că filmul a aparținut unui operator ameri- 
can, din epoca mutului. O copie a bobinei 
a fost depusă în arhivele postului de radio 
Danemark. 


prim. plan: 
secolul XX 


pe nme, 
Contestarea anti-nuclearå. 
Lupta impotriva 
poluárii atomice 
a mediului. 
Manifestatie 
in R.F. a Germaniei 
impotriva construirii 
centralei nucleare 
de la Brokdorf. 
Pe cenotaful 
de la Hirosima, 
care inregistreazå 
pe cei care mor 
încă si azi de moartea atomică 
s-a ajuns la cifra 
de 89 000 şi... 


torul său apropiat, Danil Cernii, Danil-cel- 
negru, «Hei, ăla Negrul» cum îl strigă 
oamenii prințului, «tu ești seful aici?», 
dialogul acela în primăvara lui 1408, în 
drumul spre Vladimir, unde Rubliov va 
urla lui Danil cá el nu poate, nu poate, nu 
poate picta «judecata de apoi», fiindcă arta 
lui nu e făcută pentru a înspăiminta oa- 
menii... Dar dacă ce și-a închipuit Tar- 
kovski asa a si fost...? Minunată viata 
noastră de cinefili care vedem în orice tele- 
gramá la zi, filmul de cinema, precum bă- 
trinul, în somn, lei. 


adică un om 
care ştie ce 
Înseamnă umorul» 
(Epitaful lui 
Groucho Marx) 


Z mul consideră 
Mereu în paginile 


toti îl consideră 


din rasa marilor 


(Gregory Peck) 


ei în recentul 


| 

| film al lui 

| Dya Averbach, 
Scrisori. străine 


| = 


^ 
v 


HANEL SE 


Pasolini declara: 
«Am fäcut Medeea 
numai pentru 
Maria Callas» 


Un artist 


care a rämas om 
toată viata 
(Bing Crosby) 


20 


Antena vå apartine 


În ultima duminică a lu- 
nii trecute, la o oră «de 
virf», micul ecran a lansat 
o emisiune nouă, căreia 
i-a spus, simplu și direct, 
Antena vă aparține. De- 
spre programul inaugural 
— şi despre unele dintre programele 
care au urmat în cadrul acesta duminical 
rezervat vocilor (la propriu și la figurat) 
din public — n-ar fi fost prea multe de 
spus, deși artiștii amatori si profesio- 
nisti din județul Ilfov, chemați cei din- 
tü să preia antena televiziunii, din Mureș, 
şi apoi alții, au oferit multe bune clipe 
de artă si de frumos. Despre inițiativa 
micului ecran se cuvine, însă, a spune 
mai multe. 

Desigur, ideea aceasta cu «antena 
vă aparține» nu este nicidecum nouă. 
Ba mai mult, ea s-a aflat nu o dată în 
atenția micului ecran, care a încercat 
să prindă în obiectiv aspecte din rit- 
murile culturale — și firește, nu numai 
culturale — ale țării. Dar preocuparea 
televiziunii nu a fost constantă, a fost 
— cum se spune — «pe sårite» şi, ori- 
cum ar fi fost, oricum ar fi acționat 
pină acum televiziunea, față de ritmurile 
culturale — si firește, nu numai cultu- 
rale — ale țării rămin Intotdeauna, nu 
se poate să nu rămină, datorii neonorate. 
lată de ce o emisiune duminicală, pro- 
gramatå la oră de virf a receptiei, inti- 
tulată simplu si direct «Antena vă apar- 
tine», nu poate fi decit binevenită. 

Sigur, este de dorit ca emisiunile 
acestea duminicale să fie cit mai bogate 
în fapte de artă, de cultură, de viata, 
deoarece una dintre menirile lor este 
de a înfățișa pulsul vieții spirituale de 
pe toate meleagurile României socia- 
liste. «Antena» nu trebuie să aparțină 
formal nimănui, doar așa, pentru că 
intervine vreo ordine alfabetică sau pen- 
tru că există un județ «nebifat» (se mai 
Intimplå să funcționeze citeodatå ast- 
fel, greșit înțeles, principiul exhaustivi- 
tåtii), trebuie să fie intermediar de gind, 
de valoare estetică, de fapt reprezen- 
tativ. Acest lucru mi se pare, însă, 
dincolo de orice discuţie, și nu voi 
insista asupra lui. 

Ceea ce mi se pare util de spus, aici 
si acum, este altceva... «Antena vă 
aparține» Inainte de a fi o emisiune a 
micului ecran este, trebuie să fie, o 
idee, care să determine o atitudine 
mai activă a realizatorilor TV față de 
fenomenul dinamic, viu, complex al cul- 
turii si artei noastre contemporane de 
pe întreg cuprinsul țării. Ba mai mult, 
față de oamenii, faptele si preocupările 
ei. Nu o singură emisiune poate implini 
acest deziderat. «Antena vă aparține», 
această idee-atitudine, trebuie să se 
simtă mai acuzat în toate programele 
micului ecran, de la acelea pentru toți 
pină la acelea cu destinație specială (da. 
antena aparține citeodatå cu folos, de 
pildă, scolarilor, si n-ar fi rău ca această 
utilitate socială a micului ecran să se 
extindă) de la acelea cu cintec, dans și 
voie bună pină la acelea cu «noapte 
bună» copii... 

Ar mai fi, da, de spus un lucru: pentru 
ca antena să aparțină cu adevărat tele- 
spectatorilor (cărora... le aparține de 
fapt), se simte nevoia unui spor de 
calitate în tot și în toate. 


Călin CĂLIMAN 


imperativul finalitátii 


Să observăm că reportajele dumini- 
cale ale lui Aristide Buhoiu, rostite cu 
o voce amicală și discret lirică, au o ca- 
litate esenţială exprimată limpede: fina- 
litate. Ceea ce spunem poate părea 
otios — cum adică finalitate, orice lucru 
pe lume s-ar cuveni să aibă o finalitate, 
fie ea si abstractă, darå-mi-te un re- 
portaj! Ei bine, nu. Atitea texte filmate 
nu o au, din păcate, nici pe aceeaa 
bucuriei de a «rosti» sau bucuriei de 
a filma. E uimitor cit efort consumă 
citeodatå unii reporteri ca să devină 
cit mai seci cu putință: de ce s-au dus, 
de ce au văzut, de ce ne arată și nouă 
ce-au văzut, unde «bate», asta nu aflăm, 
pentru că nu e cine să ne spună: de 
fapt, omul care a asudat, a vorbit, a 


Temerará — dar si izbutitá — punerea în scenă a piesei lui Goethe, 

Egmont, de către Sorana Coroamă. În rolul titular, un Alexandru 

Repan romantic, tumultuos, convingător; în rolul Margaretei de 
Parma, o Gina Patrichi personală şi «foarte în rol». 


luat legătura, a prospectat, a filmat, a 
montat, nu vrea nimic, cel putin în cazul 
dat, istoria filmată de el, nu «bate» 
nicăieri. Foarte rar o să-l prindeti pe 
Buhoiu într-o astfel de postură. Chiar 
cînd ratează subiecte — si e momentul 
să i-o spunem că uneori vin subiectele 
peste el și nu invers — în orice caz se 
vede ce a urmărit. Adică, reporterul 
consideră toate materialele adunate de 
el argumente într-o pledoarie, piese de 
dosar — dosarul s-ar putea numi «Frag- 
mente ale umanismului românesc în 
postura maximă a generozitätii sale». 
Vă invităm sá vă amintiţi un astfel de 
reportaj despre un autodidact dintr-o 
comună dimboviteanå, țăranul savant 
lon Popescu din satul Riul alb. Omu! 
cu cinci clase primare si șapte brevet: 
autorizate, cultivator de grădină si på- 
mint pe care-l fascinează centrul pă- 
mintului ca pe Jules Verne. El zice că 
forta gravitațională crește în interiorul 
Terrei, nu se pierde, cum credem noi. 
Cum ar veni, că ceea ce ne tace să mer- 
gem și să nu zburăm este supt de acest 
centru al pămintului ca de o gură ra- 
pace, ca-n filmul acela dat la televizor 
şi-n care se mai vedea o dată ce poa- 
te să insemne recuzita cind știi s-o 
inventezi. Țăranul lon Popescu vorbea 
despre Newton de parcă tocmai s-a 
certat cu el alaltåieri, de la egal la 
egal, si despre contemporanii care cred 
altminteri decit el la fel. Această ne 
linistitoare «trufie liniștită» aparține în- 
deobste sau impostorilor sau geniilor. 
Cele sapte brevete demonstreazå cå 
omul nu e impostor. Reportajul se 
putea opri aici — ce Întrebări bune pu- 
nea Buhoiu, întrebări de profesionist! — 
și era oricum interesant. Dar n-ar fi 
avut «finalitate». În lume sint multe 
cazuri de astfel de intuitii excepționale, 
la oameni cu preocupări simple. Dar 
reporterul a dat deodată o deschidere 
înaltă si patetick ce s-ar fi intimplat 
cu acest om bătrin dacă astăzi ar fi 
fost tinăr? Dacă înzestrarea sa excep- 
tionalä s-ar fi intilnit cu socialismul? 
Cu porţile larg deschise ale tuturor şco- 
lilor, pentru purtătorii de drapel ai uma- 
nismului românesc In postura maximă 
a generozitätii sale? Şi odată cu in- 
trebarea, un caz devine o pledoarie si 
ideea urmărită luminează întregul. 


Smaranda JELESCU 


«Scena> la noi acasă 


Teatrul-tv impune o nouă emisiune: 
Telerecitalul. Un actor de prestigiu de- 
vine subiectul unei emisiuni prezen- 
tindu-si biografia artistică cu ajutorul 
colegilor săi care, în atarå de replicile 
certe prin piesele alese drept exempli- 
ficări, mai au și rolul de a face caracte- 
rizarea celui aflat In lumina reflectoa- 
relor. Am Indråzni o sugestie: în urma 
telerecitalurilor vizionate am constatat 
că ele au găzduit doar actori din Capi- 
tală, într-adevăr stele de primă mărime 
ale scenei bucureștene — e suficient a 
da două nume: Leopoldina Bälänutä si 
Gina Patrichi — dar, totuşi, poate că 
realizatorii, cu puțină bunăvoință, vor 
oferi această rubrică și actorilor din 
țară. Avem si pe acolo stele de primă 
mărime. Oricind Silvia Ghelan de la 
Cluj-Napoca sau Ileana Ploscaru de la 
Constanta, ori lon Vilcu de la lași (de 


ce bărbații sint foarte rar subiectul tele 
recitalului?) — pot sustine o astfel de 
emisiune. 

Tot teatrul-tv ne-a oferit și o adap- 
tare după romanul «Preţul succesului» 
de Hans Helmut Krist, apărut și epuizat 
si la noi ca pretutindeni unde a fost 
publicat. Adaptarea pentru televiziune 
semnată de Nicolae Popescu în regia 
lui Cornel Todea, e drept că a fost mult 
prea stufoasă în incercarea ei de a res- 
pecta litera romanului, dar a avut si 
două mari merite. A pus In contact 
marele public cu o carte în care se 
prezintă lumea capitalului cu tarele ei 
şi totodată a oferit prilej unor realizări 
actoricești; să cităm aici rolurile con- 
cepute cu mult adevăr și substanță de 
către George Constantin, Adrian Geor- 
gescu si Mircea Albulescu. Regizorul 
Cornel Todea a lucrat spectacolul fo- 
losindu-se pe deplin de mijloacele de 
expresie ale televiziunii, astfel inclt am 
asistat parcă la un «film» după «Preţul 
succesului». El a eliminat, pe cit a fost 
posibil, atmostera de platou, a folosit 
un montaj alert şi variate unghiuri de 
cuprindere în planul acțiunii. 

S-a deschis stagiunea teatrală cu 
multe premiere ale dramaturgiei origi- 
nale şi așteptăm ca și teatrul tv să-și 
configureze mai cu precizie stagiunea 
sa, oferind texte ale dramaturgiei noas- 
tre In premieră absolută lucrate cu 
aceeași grijă pentru Implinirea artistică 
cum au fost și pină acum. 


lleana LUCACIU 


Homerice 


Citiva ani în urmă lăudam serialul 
Eneida pentru distinctia tinutei artis- 
tice si intelectuale a ecranizării. M-am 
așteptat ca Odiseea in aceeași regie a 
lui Franco Rossi să fie si mai strasnicá; 
după ce de vreo 15-20 de ani mă tot 
gindesc la aceste capodopere literare, 


. am convingerea că homerica e mult 


mai filmică decit vergiliana. Dar iată că 
cei 4-5 scenariști Imbulziti să prelucreze 
pe Homer nu prea s-au arătat inspirați, 
trecind cu oarecare superficialitate si 
mai cu seamă lipsă de inventivitate 
peste o istorie ce poate da naștere unui 
serial fastuos și splendid în zeci de 
episoade. 

Ce vedem? O plastică uneori izbutită, 
cu peisaje foarte bune si cu toalete fe- 
minine impecabile. Ele imbracä destule 
actrițe frumoase ce trec cu ochii ficsi 
prin ecran, lăsindu-ne să întelegem cit 
de tare Il iubesc pe Ulise. Bărbat fru- 
mos acest Bekim Fehmiu, dar actor de 
duzinå, dezavantajat de staturå si de 
inexpresivitatea fetei ce aratå o totalå 
inaderentå cu destinul si problematica 
eroului. din cele mai interesante din 
toatå literatura anticå (dar nu numai). 
Oricit de cow-boy era Kirk Douglas 
in acelasi rol, avea o febrilitate si un 
retorism al gesticulatiei mult mai fidel 
personajului. Cele mai nostime si mai 
originale momente pinå azi au fost cele 
de la curtea lui Eol (episod cvasi-felli- 
nian) si scurta aparitie a Atenei, sågal- 
nicå, pistruiatå si «nonsalantå» (cum 
ar spune marele Oliver marelui Stanley). 
Ce splendide si amuzante momente ar 
fi putut produce relatia dintre erou si 
zeita protectoare: era destul så le fi 
citit bine in text pentru a delecta ecra- 
nul. Dar nu: Polifem a dezamăgit, si- 


renele n-au apărut, blonda si eterna 
Helenă avea o perfect pariziană perucă 
brună-lucioasă. 

Sigur că minimalizez oarecum; se- 
rialul place si imi place; dar știu per- 
fect că e! putea fi ceva ce nu s-a mai 
văzut, ceva demn de opera ce stă de 
trei mii de ani pe primul raft al literaturii. 

Îmi pun însă mari speranțe într-o 
altă viitoare ecranizare; mă angajez să-i 
scriu scenariul singur, ajutat doar de 
un gag-man. Astept oferte. 


Gelu IONESCU 


filme pe micul ecran 


€ 36 de ore (George Seaton, 1973). 
Film bun, care stå pe o idee adincă: 
anume, ideea cá un om ar putea, ba, 
uneori, chiar poate fi convins pentru o 
vreme cá tráieste In altá lume decit in 
aceea in care trăiește de fapt. E suti- 
cient insá un detaliu, o zglrieturá så 
zicem, pentru ca firele jocului så se 
rupá, pentru ca omul acela sá-si simtå 
pulsul bátind nervos acum, în clipa 
aceasta si nu In alta. Peliculá exploatind 
tipic, fårå milå, pinå la capåt, un sce- 
nariu incitant. 

€ Emigrantii (Jan Troell, 1969). Film 
de largá deschidere socialå, cam sec 
pentru gustul meu, dar nu gustul meu 
conteazá ci pulsatia, zvicnetul de aripå 
care vrea mereu så înalțe pelicula pina 
la idee și, în două-trei rinduri, izbutește. 
Drama emiarantului, surprinsă într-o 
operă exactă dar căreia, în ansamblu. 
nu i-ar fi stricat ceva în plus pe lingă 
exactitate. 

@ Van Gogh (Vincente Minelli, 1956). 
Una din eternele biografii romantate 
cinematogratice dedicate unei mari fi- 
guri din istoria artei și culturii. Şi, ca 
de obicei, rezultatul este — în ordine 
artistică — sub nivelul mării. De ce 
oare acest repetat eșec al cinemato- 
grafului în fata biografiilor de excep- 
tie? De meditat. 

@ Luptåtori cu focul (Andrew Mc. 
Laglen, 1973). În loc să-și dicteze me- 
moriile, John Wayne se joacă cu focul. 
Film de o remarcabilă platitudine. 

e Päienjenisul (Nadine Trintignant, 
1974). O încercare de a impleti datele 
filmului politic cu acelea ale filmului 
psihologic «pur singe». Operatie dificilă 
si nu tocmai reuşită. Oricum, pacientul 
nu a ieșit mort ci, de bine de rău, în 
cirje. Retinem intențiile critice si pole- 
mice ale naratiunii, dar nu råminem cu 
mare lucru din punct de vedere cine- 
matografic. 

e O călătorie spre centrul påmin- 
tului (Henry Levin, 1965). Reconstitui- 
rea fără har a divinelor pagini ale «mo- 
sului» care nu s-a clintit nici o clipă 
din camera lui, multumindu-se doar 
să-și închipuie adincurile mărilor si ale 
pămintului, ba chiar pulberile de pe 
lună, drept care semna de fiecare dată: 
Jules Verne. 

O Orașul fără mască (Jules Dassin, 
1948). Operă onestă, în cel mai bun 
sens al termenului: ea nu caută să mă 
păcălească, nu vrea să-mi ia ochii, e 
ca un tip din aceia pe care, la început, 
nu dau multe parale, dar despre care 
îmi dau seama apoi, treptat, că trebuie 
să tin seama. Vreau să zic că acest 
«policier», fermecător în desuetudinea 
lui, seamănă teribil cu protagonistul 
său: Barry Fitzgerald, omul care, exte- 
rior, are toate datele unui anti-actor, 
dar care este actor în toată puterea 
cuvintului, si încă unul din cei ce nu 
pot fi Intilniti chiar pe orice cărare... 

€ Elisabeth și Essex (Michael Curtiz, 
1939). inegalabila Bette Davis si prea- 
frumosii Errol Flynn si Olivia de Havil- 
land într-o amuzantă (involuntar) Incer- 
care de «a citi» istoria (fie ea secretă si 
sentimentală)... a 

O Prima pagină (Billy Wilder, 1975). 
Admirabilă ecranizare (a treia, dacă nu 
mă insel) a unei piese de mare succes. 
Sigur, nu vom căuta aici cine ştie ce 
subtilitåti, dar trebuie neapărat să re- 
marcăm meseria fără cusur a regizo- 
rului, umorul enorm (dacă stăm să ne 
uităm atent) al poveștii si al vorbelor, 
precum si prestația actoricească extra- 
ordinară a unor Jack Lemmon și Wal- 
ther Mathau, într-un film suficient de 
acid la adresa gazetarilor pentru ca mie, 
gazetar, să Imi placă la nebunie (dacă 
Imi dati voie så mă exprim ceva mai putin 
protocolar)... 

@ Soarecele din America (Jean- 
Gabriel Albicocco, 1962). Fiindcå, fårå 
exagerare, doar jumåtate din imagine 
era vizibilă pe micul ecran, restul fiind 
(și nu se intimplá prima oară) acoperit 
de o bandă neagră, nu mă pot pronunța 
s eu pe pe jumátate. Voi spune asa- 

ar că... 


Aurel BÁDESCU 


| Sub semnul incertitudinii, pe tema: s-ar 
putea ca aceasta så fie cea din urmå 
ediție, date fiind condițiile tot mai pre- 
nen care, mostra pesareså Isi tråieste cu 
intelepciune, ba chiar cu oarecare vo- 
luptate artisticå, Incårcata ei «progra- 
ma analiticå». Pentru cå, dintre toate 
manifestårile cinematografice, aceasta are cel mai 
pronuntat caracter de studiu, de colocviu profesio- 
nal. In al 13-lea an al existentei Mostrei, a venit rindul 
cinematogratului spaniol så fie prezentat aici. O vastă 
monografie în imagini — peste 30 de filme — care 
reprezintă patru decenii de cinematograf spaniol 
(1937—1977), Incepind cu epoca dictaturii fasciste pina 
în zilele noastre, prima monografie critic realizată 
pină în prezent cu concursul a 50 de critici şi regizori 
din Madrid si Barcelona. Proiectiile au început cu o 
demascatoare prezentare a Rasei de Saenz de Here- 
dia, comandă personală a generalului Franco, el 
însuși autorul scenariului sub pseudonimul Jaime de 
Andrade, scenariul fiind un adevărat program ideo- 
logic al cinematografului falangist, si s-au încheiat cu 
Camada negra (Banda neagră) de Manuel Gu- 
tierez Aragon, cel mai recent document (1977) al 
recrudescente: tasciste în Spania postfranchistå. in- 
timplarea (oare asa se cheamă?) face ca, exact în 
zilele proiecției Bandei negre, să aibă loc la Madrid 
un asemenea atac-armat ca cel filmat de Aragon 
asupra unei librării progresiste și, concomitent, în 
Italia, un alt atentat asupra redacției cotidianului 
«Stampa» si rănirea gravă a criticului cinematografic 
de la «Unità», Nino Ferrero. «Pesaro roșu», cum Ni 
numesc cei de dreapta, a reacționat prompt și de 
data aceasta printr-un protest împotriva actului ban- 
ditesc comis asupra colegului comunist. Cinemato- 
graful este, cinematograful continuă să fie, la Pesaro, 
nu numai un interesant prilej de reflexie politică si 
estetică, un discurs asupra rolului social al cinema- 
tografului ci, mai ales, asa cum a reieșit din cea mai 
mare parte a filmelor prezentate și a discuţiilor ce 
le-au urmat, o tribună activ-angajată, a forțelor pro- 
gresiste din lume. Ca dovadă, un alt protest vehe- 
ment formulat de către cineastii latino-americani 
prezenți la cea de a 13-a ediţie a mostrei, denuntind 
actele samavolnice comise de către dictaturi militare 
direct responsabile de arestarea unor regizori, sce- 
nariști, operatori și actori. 


Spania, dar nu numai ea 


Desigur, cinematograful spaniol a fost obiectul 
analizat cu pătrunzătoare rigoare de acest non- 
festival — non-festival prin caracterul lui aplicat, de 
lucru. Pe rind ni s-a dezvăluit, cind un zimbet con- 
ventional oficial (selecția n-a omis, si poate n-a 
făcut rău, pentru ca să ne dea măsura exactă a ta- 
bloului de ansamblu, pelicule mai comune, cu un 
grad mai pronunțat sau mai discret de comerciali- 
tate: ca Nunta Biancăi sau Pim Pam Pum. foc!), 
cind fata reală, crincen îmbătrinită de cele patru de- 
cenii de teroare fascistă, a tării care a traversat du- 
reroase, Indelungi experiențe istorice. Şi aici lista 
mărturiilor revelator-demascatoare, Incepind cu Los 
golfos, debutul neorealist al celui mai interesant la 
ora actuală regizor spaniol, Carlos Saura, și conti- 
nuind cu Vinătoarea sa tragică, parabola unei ge- 
neratil care-și ucide trecutul pentru a scăpa de obse- 
sia trădării ori ratării, pind la Strania călătorie de 
Fernan Gomez, farså macabră de un umor sinistru, 
tipic spaniol, lista aceasta e cu mult mai lungă. Din 
fericire. 

Consideraţii neașteptate mi-a provocat revederea 
unor filme-cheie din cariera lui Bardem si Berlanga. 
Marco Ferreri, Carlos Saura, unele valori ce rămin, 
dar si multe care se pierd în tunelul timpului. Consi- 
deratii neașteptate și vizavi de evoluția spre un 
anume tip de cinema, uneori prea elaborat, prea in- 
telectual, al noului film spaniol. Dar toate acestea, 
intr-o analiză separată. Pentru că, paralel cu retros- 
pectiva filmului din peninsula Iberică, sălile de cine- 
ma din Pesaro şi-au completat programele cu inte- 
resante realizări din cinematografii ale țărilor de 
limbă hispanică: Bolivia, Mexic, Uruguay, Cuba, cu 
unele titluri cunoscute ca: Afară de aici al lui San- 
jines, Acolo unde se nasc condorii de Federico 
Garcia, Cuartelazo de A. Isaac și altele, multe pre- 
midte la festivaluri internationale chiar din anul acesta 
si altele apreciate ca reprezentative pentru «noul 
cinema» din Italia, Franţa, Germania, S.U.A., Portu- 
galia etc. Asa am «văzut», nu atit idei clt premii (une- 
ori si filme) importante, ca Antonio Gramsci (re- 
gizor Lino del Fra, Marele premiu de la Locarno 1977; 
Puntea (regia J.A. Bardem, Medalia de aur la Mos- 
cova), Rio Negro, film cubanez de M. Perez, Pre- 
miul special al juriului tot la Moscova, Trotuarul 
vagabonzilor, In regia tinårului Jean Louis. Daniel 
(Marele premiu la Hyéres '77), Acolo unde se nasc 
condorii (F. Garcia, Peru), Harlan County (Bar- 
bara Kopple, S.U.A.), Vieti paralele de Navarro si 
Bresonch (Chile), dar şi altele cu mai puține pretenții 
suscitante însă, prin cantitatea de polemică stirnitå 
în jurul lor. Cum a fost, de pildă, Torre Bela, recon- 
stituirea datorată lui Thomas Harlan, de-o obiecti- 
vitate cam rece pentru ardoarea evenimentului: un 
moment important din recenta istorie a revoluției 
portugheze și anume constituirea unei cooperative 
agricole la Torre Bela din inițiativa muncitorilor 
agrari rămași fără lucru pe moșia ducelui de Lafoés, 
(care Isi transformase pămintul arabil în teren de 
vinătoare) si consfintirea, printr-o lege a consiliului 
superior al revoluției (ulterior legea a fost abrogată), 
a acestui act revoluționar înfăptuit de mase. Distan- 
tarea de eveniment a fost obiectia principală adusă 
autorilor filmului. Film de altminteri pasionant toc- 
mai prin surprinderea, aproape pe viu, a procesului 


Un alt 
flamengo, 


o altå 
Carmencitá 


O perspectivá criticá 
asupra istoriei filmului spaniol, 
O polemicá aprinsá asupra 
«noului cinema». 
Acesta a fost Pesaro, 
editia a 13-a 


Antonio Gramsci, coborit din rafturile bibliotecilor, 
pe platouri 


Trotuarul vagabonzilor, un film negru «despre sex 

si bani», cum il considerá autorul Jean Louis Da- 

niel. Si completează: «mizeria poate fi revolu- 
tionará» 


* T C 
- a. , 
Exilati in propria țară. Un subtil film al emigrației 


interioare semnat de Nino Russo (nume de care 
veti mai auzi) 


Pentru aceastå noapte, sau atmosfera de teroare, 
derută. suspiciune de după infringerea revolutiei. 
undeva într-o tara din America Latină 


revoluţionar, a dialecticii lui 

complicate. Filmările s-au re- 

alizat la un an după Intimplarea 

din 23 aprilie 1975 cu concursul 

țăranilor din sudul Portugaliei si a 

citorva unităţi militare revoluționare 

care i-au sprijinit. Ca o concluzie la 

observaţiile tinerilor critici italieni din cadrul 
mostrei, autorii (scenaristul și regizorul au ho- 
tårit ca, pe baza miilor de metri tilmati de care 
dispune echipa, să completeze imaginea revolutiei 
agrare din Portugalia si totodată să-și definească 
mai limpede poziţia lor politică fată de «teribila expe- 
rientá», cum au numit-o. De unde se vede că si critica 
poate avea, uneori,o utilitate oarecare. 


Polemica — dar nu numal ea 


«Mai des citat decit citit, mai mult discutat decit 
înțeles, mai mult respectat decit iubit», asa îl con- 
sidera un ziarist bolognez pe eroul filmului, poate cel 
mai controversat In cadrul mostrei, Antonio Gramsci. 
Îndeosebi colegii italieni, apreciind încercarea regizo- 
rului Lino del Fra (tilozot ca formaţie) de a oteri o 
perspectivă mai realistă asupra idolului multor ge- 
neratii de intelectuan, reoreticianul italian al revolu- 
tiei socianste, au considerat că | se creează lui 
Gramsci o proaspåtå aureolá, aceea de martir al idei- 
lor sale foarte Indråznete, revolutionare, devansind cu 
mult epoca. Indilerent de obiecțiile de strictă specia 
litate care i se aduc, filmul lui Lino del Fra (co-autor, 
aláturi de Lino Micicché, al pateticului film de mon- 
taj, All'armi! Siami fascisti) apare publicului larg 
ca o deosebit de actualá meditatie asupra existentei 
dramatice a intelectualului într-o societate care rå- 
pește individului dreptul la libertatea de opinie și 
exprimare. Cu adincă înțelegere a fortei morale, dar 
si a debilitåtli fizice agravate de condiţiile închisorii, 
interpretul lui Gramsci, intelectualul condamnat la 
20 de ani de tăcere si izolare, actorul Ricardo Cucciola 
a construit într-un acut registru realist o personali- 
tate atit de complexă, de contradictorie. Abuzind de 
citate din «Scrisori» si «Quaderni», filmul devine mai 
mult pretext pentru afirmarea ideii, Imbråtisate azi 
de majoritatea intelectualitåtii progresiste italiene, 
despre necesitatea construirii unui socialism izvorit 
din realitățile specifice societății italiene. 


Străin in propria țară 


Unul din gravele aspecte — după părerea lui Nino 
Russo, autorul unui film foarte ciudat, pe numele lui 
original H giorno dell'Assunta (Sărbătoarea inål- 
tárii)—al Italiei contemporane este fenomenul margi- 
nalizárii unor intelectuali meridionali, depeizati la 
Roma si completamente distrusi prin ruperea de cul- 
tura, de modul lor de viatá din sud. Råtåciti aici, Intr-un 
oras pe care nu-l Inteleg si care-i respinge pina ajung 
la totala depersonalizare, printr-o serie de compor- 
tamente cotidiene devenite simple reflexe de supra- 
vietuire într-o lume ostilă sau doar indiferentå. Aproa- 
pe derutant în prima sa parte, pina cind înţelegi despre 
ce e vorba, de un comic al gestului mecanic, functio- 
nind după legile comicului absurd, tip Beckett, filmul 
se dezvăluie pe parcurs aproape brutal informativ la 
un moment dat, diminuindu-și misterul. Dar despre 
ce este vorba? Un fost cercetător istoric, ce incepuse 
la el acasă să scrie o monografie a revoluţiei Neapo- 
lului, ajunge la Roma fotograf* de ocazie si cine- 
amator care-și alimentează nostalgia sudului, proiec- 
tindu-și pe pereții camerei, ca o celulă, o fastuoaså 
procesiune religioasă, tipică sudului, cu statuia fe- 
cioarei purtată In alai festiv de ziua inältärii. Fostul 
istoric se Intllneste în fiecare duminică cu un alt 
naufragiat intelectual si hoinăresc impreună, cu o 
ranită în spate si un aparat de diapozitive printr-o 
Romă pustie, nepopulată, rătăcesc ca niște spectre 
ale tristetil si nostalgiei după meleagurile dragi. Re- 
fuzul comunicării acestor autoexilati cu «blestemata 
metropolă» e inregistrat cu tandră ironie de autor in 
scena prinzului. Într-un cimitir de masini abandonate, 
pe un cauciuc dezumflat, ei isi întind tacticos ospå- 
ful: salamul și vinul roşu adus de acasă, și-l savu- 
rează fără grabă, după un «bun» obicei meridional. 
ironia regizorului acționează în dubiu sens si față de 
acești naivi idealizanti ai sudului. Filmul este totodată 
si un insolit discurs despre cinema, despre iluziile pe 
care le întreține acestor azvirliti la marginea vieții, într-o 
secvenţă de o strălucită semniticatie. După o zi de 
rătăciri fără obiect, cei doi ajung la porţile Cinecittei 
si aici, printre coifuri romane si costume indiene, 
dau de o imensă reclamă pe care o desfășoară trep- 
tat, o naivă pictură turisticá-Indemn: «vizitati Nea- 
polul». Filmul se termină (de fapt mai are două fina- 
luri, dar acesta e cel mai semnificativ) pe truda lor, 
ridicolă și tragică totodată, de-a înălța zmeul iluziilor, 
uriașul panou publicitar, legat cu sfori ca să nu fie 
luat de vintul nebuniei. Final grandios, fellinian, cu 
toate că tinărul regizor — de reținut acest nume Nino 
Russo Încă nou în cinema, dar cu o originală expe- 
rientå In teatru și televiziune — nu datorează, ca 
fortå a expresiei, nimănui, nimic. Decit talentului si 
strălucitei sale inteligente polemice. Operă de profun- 
zime și rafinament intelectual care, împreună cu alte 
două eseuri spaniole, analizind fiecare într-un fel 
propriu alienarea (Vinătoarea de Carlos Saura si 
Dezamăgirea de J. Chavarri, film complicat, film 
proustian asupra cåruia voi reveni) completeazå pa- 
nopticum-ul relațiilor tragice dintre societatea de 
consum şi individ restituite de «noul cinema» occi- 
dental. 

Alice MĂNOIU 


telex Animafilm 


Scurte 
istorii de umor 


000 Autor a două filme lucrate 
intr-o tehnică originală — animația plas- 
tilinei — regizorul Mihai Bădică a reușit 
să se impună atit soecialistilor cit si 
publicului amator de subiecte așa-zise 
eterne, dar a căror universalitate implica 
şi o actualitate foarte acutá,ca un artist 
inspirat si deplin stăpin pe mijloacele 
meseriei sale. Primul film, Icar, selec- 
tionat la festivalurile de la Los Angeles 
si Ottawa, s-a bucurat de un bine- 
meritat succes de preså. Cel de al doilea 
film, Geneza, realizat dupå scenariul 
poetului Marcel Mihalas, a obtinut pen- 
tru măiestria animației, premiul ACIN. 
Prezentat anul acesta la festivalul de la 
Annecy, unde a repurtat un succes de 
stimă, filmul Geneza poate că ar fi 
reușit să Incline în favoarea sa balanța 
juriului, dacă descurajarea nu ar fi fost 
subiectul prioritar, care a făcut să fie 
pină la urmă preferate filmele mai sum- 
bre. 

Lásind de o parte cintarele testivaluri- 
lor, unde acordarea premiilor este totuși 
un fel de «joc al dragostei si al intim- 
plării», cele două filme ale lui Mihai 
Bădică relevă un autor interesant care 
merge de la început pe un drum propriu, 
plin de perspective. În momentul de 
față, regizorul lucrează la un nou film, 
în care personajul său, un om plămădit 
din argilă, amestec de gravitate și gro- 
tesc, de tensiune dramatică si fervoare 
ludică, deci nu att un om, cit omul 
pur si simplu, urmează să descopere 
sensul şi grandoarea artei. Universul, 
se stie, reflectă ca o oglindă chipul 
omului, nu în înțeles narcisit, ci în sensul 
că lumea este creată si re-creatå de om 
după măsura lui, sau cel putin, așa ar 
trebui să fie... Ca oglindă a lumii, arta 
nu poate fi, la rindul ei, altceva decit un 
portret al omului ca măsură a tuturor 
lucrurilor. Ambitia lui Mihai Bådicå este 
aceea de a face din aceste abstractiuni 
filozofice biografia unui erou gi o- 
biectul unui him. Sperăm că va reuși. 

0 9 € În noul film care va purta titlul 
Homo faber, lon Popescu Gopo ur- 
mează să demonstreze că eroul său 
predilect, adultul acela copilăros, cu 
pintecele cam proeminent si cu trei 
fire de păr în creștetul capului, a creat 
tot ceea ce există, cultura materială ca 
si cultura spirituală, după chipul și 
asemănarea lui. 

În lupta aspră pentru existenţă, omu- 
letul a avut nevoie de arme și unelte 
pe care le-a inventat pentru a-şi ampli- 
fica forţele, sporind indeminarea miini- 
lor si acuitatea simţurilor. In această in- 
deletnicire, deloc ușoară, si atit de veche 
incit nici nu se mai stie cine a lost intii, 
omu! sau unealta, pentru cá de fapt 
s-au creat, In mod dialectic si fárá su- 
pårare, unul pe altul, omuletul, pe lingá 
cele cinci simturi cunoscute de la Aris- 
totel incoace, a făcut mereu dovada unui 
al şaselea simt, necatalogat, simțul umo- 
rului. Sperăm că acest simt, caracte- 
ristic omuletului, s-a dezvoltat și el in 
cei douăzeci de ani care s-au scurs ca o 
clipită de la momentul de nepieritoare 
glorie care a intrat în istoria animatiei 
sub numele de Cannes 1957, deoarece 
repetiţia, se stie este mama învăţăturii, 
nu și patroana artelor. 

ANIMATOR 


posibilități posibile 


A uimit ascultătorii, i-a uimit pe tele- 
spectatori, i-a uimit pe specialiștii care 
asistau la concursul radiotelevizat con- 
sacrat creaţiei lui Beethoven. Era in- 
tr-adevår o delectare să-l asculti, să-l 
priveşti ascultind muzică, era o Incin- 
tare să-i vezi eruditia. 

La citeva zile după concurs, aflu a- 
dresa cistigåtorului cu brio al concursu- 
lui Beethoven și ajung undeva pe calea 
Dudești la o... cizmărie. Omul care își 
ciștigase o binemeritatá celebritate era 
cizmar. Avea o discotecă, cum cred că 
sint puține în țară, de două ori pe săp- 
tămină, în zile fixe, organiza acasă au- 
ditii cu noutăţi la care invita medici, 
studenti, ingineri, toti iubitori ai muzicii 
lui Beethoven. 

Am vrut să fac un mic documentar 
despre acest cizmar. Mi s-a răspuns că 
respectivul caz nu e tipic. 

Neintelegind prea bine cum vine ches- 
tiunea cu tipicul eu am făcut, totuși, 
filmuletul. 

$i, zåu, nu mi-a părut răul 


Alexandru STARK 


Spectatori, nu fiti numai spectatori! 


scrisoarea lunii 


Prietenul meu si „Conversatia“ 


«Ag fi vrut så vå spun In cuvinte si fraze mult mai frumoase cá mie-mi place 
Disney la nebunie, cá am fost odatå la «Popular» så våd Pinocchio si cá tot tim- 
pul am fost bruiatå de urletele unui plod din spatele meu. Vå place Disney? Dacå 
da, dacá aveti cumva copii cárora le place sá vadá si Chip and Dale, faceti-và 
idee cam ce ar simti ei dacá ati deschide In acelasi timp aparatul de radio, så as- 
cultati meciul dintre... E o senzatie groaznicá! Ce poti sá spui cind un nebun cio- 
pirteste Rondul de noapte? Că a fost nebun. Atit. Simti cá dacă ai gindi cá mai 
e si om pe deasupra, ar fi periculos tare să ti se lase tie dreptul de a-l judeca. Ce 
spui cînd auzi un tip cult spunind cà a vizitat Louvru-u! în viteza nu din cauza tim- 
pului, ci pentru că voia så vadă si el, In sfirsit, domnule, cum arata «dama aia a 
lui Da Vinci»... Pe mine asemenea chestii må lasă fără grai. Se adună atitea sen- 
timente în tine, că In loc så reactionezi violent, arborezi un zimbet blind, de om 
bătrin. Am văzut Apartamentul, am văzut Conversatia, am văzut Doi pe un 
balansoar, am mai văzut si alte filme, unele difuzate la cinematografe mai cură- 
tele, celelalte cocotate pe la naiba-n praznic si nu mai am putere så må supăr. Nu 
må mai necăjesc cind văd că Dick Turpin, Piedone au prioritate la sălile cele 
mai bune, iar Doi pe un balansoar la un cinematograf unde se dau numai filmele 
care «nu au avut succes la public»... La Doi pe un balansoar, de exemplu, mi 
se Incrincena carnea pe mine auzind comentariile desteptilor de pe margine. La 
Efectul razelor Gama..., cind priveam fără grai bătrinica din mijlocul străzii, cind 
priveam iepurele mort și replica Joannei Woodward: «Mi-e inima plină» — mă 
zgiltlia din temelii iar cei din spatele meu dormeau, hohoteau, sforälau sau chiar 


îmi propuneau să merg cu ei la plimbare du 


film; atunci mă întrebam, pentru ce 


ne mai spunem părerile, noi, spectatorii? (N. N: Nu fii atit de sceptică — noi ne 
vom spune părerile răspicat și chiar tare, aceia poate cà vor fi treziti pind la urmă din 
somnul rațiunii, care se ştie ce naște...). Mai în glumă, mai în serios, doresc din tot 
sufletul ca prietenul meu să stie să tacă la Conversatia. 


O problemă pasionantå 
critica de film 


Articolul privind critica cinema- 
tograficä (vezi «Cinema nr. 8/1977) con- 
tinuă să stirnească, spre bucuria noas- 
trå, interesul cititorilor. Citeva scrisori 
ni s-au părut cu totul remarcabile. Citåm: 

B... «Nu sint prea numeroși criticii nostri 
de film, și dacă-i căutăm pe cei mai aleși, 
numărindu-i, ne ajung degetele unei sin- 
gure mlini. Ceilalţi nu sint niste critici 
proști; sint, mai rău decit atit, mediocri. 
Adică sint așa cum ne sint multe filme. 
Despre ei, mai ales, trebue discutat. Ei 
sint cei care scriu la modul cåldut, bijbſind 
în nesiguranță, căutind — de ce oare? — 
lucruri bune în filme proaste și viceversa. 
Avea dreptate Ecaterina Oproiu cînd afirma 
că «fiecare cinematografie își are critica 
pe care o merită»... Criticii noștri sînt exi- 
genti cu filmele indiene, dau cu barda în 
Zorro, zimbesc Intelegåtori la Love Story, 
dar nu sint in stare så spunå cå Misterul 
lui Herodot este un film prost. (N.R.: 
Atentie — noi am publicat chiar de la cititori 
cronici elogioase la acest film; nu numai 
criticii se contrazic, dar chiar şi spectatorii. 
Ce e foarte rău in asta?) Or o cinematogra- 
fie adevărată, cred eu, nu se poate forma 
decit avind critici obișnuiți să vadă pete 
si în soare, adică nu cu o exigentå gratuită. 
ci pur si simplu cu exigentå. Si, la început, 
chiar si exigenta exagerată ar fi prins bine, 
căci ea ar fi eliminat din capul locului rebutu- 
rile regizorale, în loc să le împămintenească, 
așa cum a făcut «căldurica» așternută de 
cronicarii noștri. Criticii noștri acordă prea 
ușor calificative. Prea ușor acordă D.l. 
Suchianu titlul de capodoperă și încă unor 
filme care, în majoritate, pentru istoria 
cinematografului, nu înseamnă nimic. Pen- 
tru un spectator neavizat, verva învălui- 
toare si perpetuu mobilă a lui D.. S. este 
un pericol: îl leagă de mlini si de picioare, 
silindu-! să-i cinte, volens-nolens, în struná. 
Dar tot D.I.S. are ceea ce puţini critici au, 
are acel «ceva» care se numește stil, un 
stil inconfundabil, vivace, suculent, cult 
artistic. După exigentå, as mai cere criticii 
sinceritate și, nu în ultimul rind, cultură: 


Anul XV (178) 


Bucureşti 
Octombrie 1977 


Redactor sef 


Ecaterina Oproiu 


Stela lorga 
Bd. Republicii 18, bloc E, ap. 4 — Galaţi 


cultura «de specialitate» și cealaltă... Dar 
parcă mal important decit toate mi se pare 
a fi curajul: curajul de a spune lucrurilor 
pe nume, de a pune punctele pe i, fără 
teamă că va fi fost nedreptåtitå vreo ca- 
podoperă. Deocamdată, nu este cazul. Si 
dacă nu este cazul, o vină au și cei care 
mai socotesc că la peste 30 de ani, cinema- 
tografia noastră mai trebuie încă încurajată 
si iertată pentru tot ce ne oferă.» (Ale- 
xandru Danga, str. Tepes Vodă 24 — Bucu- 
resti) 

.. Eu cred că trebuie eliminate cazu- 
rile particulare în care cronicarii confundă 
cronica cu pamfletul, dind astfel ocazia 
apariției în presa noastră a unor «păreri» 
nedemne de supus atenției publicului. Am 
citit pentru același film cronici care, pur 
și simplu, se neagă — de pildă, anul acesta, 
cronicile la Accident-ul lui Sergiu Nicola- 
escu, în «Viaţa Studenteascá». Ivirea unor 
astfel de articole duce la derută...» (N.R.: 
Poate că termenul de derută e exagerat, 
si poate că ar mai trebui luat în consideratie 
si pericolul invers, al sablonului, la care duc 
numeroasele cronici care spun toate acelasi 
lucru.) (Stoica Mitică, Cålårasi-jud. Doli.) 


B «Desigur, pentru a fi critic nu trebuie 
să fii negru în cerul gurii, ca... (unii). Dar 
nici nu trebuie să bagi toti creatorii 
in aceeași oală. Uneori mi se întimplă să 
găsesc judecátile si reflectiile cinefililor 
corespondenți din Curier-ul revistei «Ci- 
nema» mult mai bune, mai pertinente si cu 
mai mult bun simţ decit cele ale cronicarilor 
profesioniști (N.R.: Vă mulțumim In numele 
si al unora si al altora.) (M Gavrilutå, 
loc. Corod-Galati) 


B Dragoste amară. «Cred că acest film 
este o operă de valoare a cinematografiei 
italiene, In special pentru modul curajos 
în care a fost abordată o temă ce, de obicei, 
se pierde într-un love story desuet, în scene 
patetice sau istericale amoroase. Filmul 
rămine o serioasă dezbatere a complexi- 
tatii psihologice; de remarcat, stilul original 
al regizorului Florestano Vancini. Un film 
căruia n-am nimic de imputal» (Francisc 
Heghedus, str. D. Coressi 125 — Timisoara) 


Coperta I 
Trei actori care sint prezenţi zilele 
acestea pe ecrane: Margareta Pogo- 
nat («Regăsire»), George Motoi («Ma- 
rele singuratic») si Ovidiu Iuliu Mol- 
dovan («Buzduganul cu trei peceti»). 


Foto: Spirea Tomescu 


(N.R.: În ce privește obser- 
vatia Dvs. că în paginile re- 
vistei noastre «lăsăm slabe 
șanse marelui public de a-și 
expune punctul de vedere în 
legătură cu creația cinema- 
tografică», socotim și noi că 
oricite eforturi, nu lipsite de 
succes, am făcut în paginile 
Curier-ului nostru, ele încă 
merită a fi dezvoltate, așa 
cum doriţi, într-o nouă for- 
mulă; începînd din numărul 
viitor vom lărgi spațiul de 
cuvînt al cititorilor noștri 
lansind o așa-zisă «cronică 
a beneficiarilor» care vor dia- 
loga — pe baza scrisorilor 
publicate — cu producătorii 
de filme din tara noastră. 
Anuntåm de pe acum care 
va fi «premiera»: Buzduganul 
cu trei peceti. «Curierul» re- 
vistei va fi astfel răspîndit în 
toate paginile, inclusiv în cele 
consacrate filmelor străine 
și televiziunii. Sperăm să fi 
avut o idee comună bună. 
Confirmati-ne sau contrazi- 
ceti-ne) 


B Repertoriu la Suceava: «Oare in- 
cotro se îndreaptă filmele de capå și spadă? 
Diavolii din Spartivento si Dick Turpin 
m-au dezamăgit total. Total. Bătrinul John 
Wayne este un actor foarte bun. Cine-l va 
urma? Mi-a plăcut mult Locotenentul McQ 
in acțiune. Un polițist se crede mai deștept 
decit șeful său, este dat afară, după care 
continuă ancheta pe cont propriu. În rest, 
tiulturile mașinilor poliției. Potopul: filmul 
m-a emoționat. Turnat cu multă căldură si 
pricepere. Şi caiil Oare ce s-ar face cine- 
matografia fără cai? Rocky — filmu! nu 
mi s-a părut chiar asa de strălucit. Am stat 
si m-am întrebat ce au vrut realizatorii să 
demonstreze cu acest film? (Colea Cure- 
liuc, /oc. Måriteia Mică, jud. Suceava) 
(N.R.: In sprijinul aceleiaşi aprecieri, ceva 
mai defavorabile la adresa acestui film pri- 
mit altfel cu multe elogii, iată si părerea lu 
Colea Rusu. Str. Avintului-Vastui: «Rocky 
e un film oarecare, mult în urma altor fil- 
me tot americane, dind doar măsura abi- 
lului talent al operatorului și regizorului. 
leri Love Story cu palpitatii de inimă, azi 
Rocky cu palpitatii de muschi, mline o 
«sinteză cosmică» cu palpitatii de cre- 
ier»)... 

Acelasi corespondent fidel, Colea Cure- 
liuc, ne trimite in replicá la top-ul «Ci- 
nema» stabilit de Molnar Csaba din numå- 
rul 8/1977, un top pe oraşe, oraşele cores- 
pondentilor cel mai des publicaţi în pagi- 
nile noastre. Nu știm cum a socotit Colea 
Cureliuc, dar W publicăm cu plăcere: 1) 
Suceava (M. R.: bineinteles!) — 26 p. 2) 
Galaţi — 20 p. 3) Bucureşti — 17 p. 4) Braşov 
— 16 p. 5) Arad — 13 p. 6) Vaslui — 12 p. 
7) Sibiu — 8 p. 8) Bråila — 6 p. 9) lasi — 
5. p. 10) Medgidia — 4 p. Acelasi «top» al 
lui Molnar Csaba a mai trezit harul statistic 
si lui lonel Teaha din Arad (clasat pe 
primul loc în top-ul Csaba) care ne-a trimis 
un clasament pe puncte al celor mai buni 
cronicari de film publicaţi de revista noas- 
tră în ultimii ani! E prea mult... Chiar dacă 
un zimbet, așa, de amuzament, tot ne-a 
trecut pe fata. 


CINEMA, 
Piata Scinteii nr. 1, Bucuresti 41017 
Exemplarul 5 lei 


Cititorii din stråinåtate se pot abona adre- 
sindu-se la ILEXIM Departamentul! Export- 
Import Preså, P.O.Box 136—137 — telex 11226, 
Bucuresti, str. 13 Decembrie nr. 3 


Prezentarea grafica 
loana Moise 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — Bucuresti 


' toate 


Vi |. 


Un cuplu E 
de zile mari: U 
Draga Olteann- Mate 
si Marin Moraru ü 
într-o comed I 
de 


zilele 


` — 
o empta TES " 


5 
Regăsire | 
Bu Octom 7 


Primul 
si cel 
mai autorizat 
critic: 
dumneavoastrå. 
Adicå, 
spectatorul 


ES 
Critica 
de film, 
o criticá 

de public 


Nr.11 


Anui XV (179) 


Revistă a Consiliului 
Culturii şi Educaţiei Socialiste 
Bucuresti — noiembrie 1977 


x 'ovarási 


TO o 


Conferintele nationale ale 
Partidului au intrat in tradi- 
tia vietii noastre politice. 
Reunind, in rástimpul dintre 
douå congrese, delegatii de- 
semnaţi de conferințele ju- 
detene extraordinare, conferințele natio- 
nale atestă caracterul democratic și dina- 
mismul vieţii de partid al întregii activități 
sociale din ultimul deceniu. Ele vădesc, în 
modul cel mai concludent, originalitatea 
formelor și metodelor de desfășurare a 
dialogului de lucru angajat de conducerea 
partidului și statului nostru, pentru impul- 
sionarea dezvoltării țării, pentru înnoirea 
şi perfecționarea conducerii societătii. 
Avind un rol important în concre- 
tizarea directivelor istorice ale congre 
selor, in respectul riguros al normelor 
statutare ale centralismului democratic, 
aceste conferinţe au devenit implicit carac- 
teristice pentru noul curs al vieții natio- 
nale, de cînd la conducerea treburilor 
țării se află, ca secretar general al parti- 
dului, tovarășul Nicolae Ceaușescu. 
Ne aflăm în ajunul unei conferinţe natio- 
nale a cărei ordine de zi este dintre cele 
mai bogate. Ea reprezintă răspunsul mobi- 
lizator al partidului clasei muncitoare la 


vasta noastră gamă de preocupări, în- 
tr-un an care va rămîne, fără îndoială, 
inscris in istorie cu litere mari. Acest 
råspuns este, in acelasi timp, bilant si 
perspectivă. El priveste, în egală măsură, 
problemele majore ale dezvoltării econo 
mico-sociale în actualul și în viitorul cinci- 
nal, ridicarea nivelului de trai, noile dez- 
voltări ale democrației socialiste, prin 
participarea tot mai largă și directă a 
tuturor cetățenilor la conducerea treburi- 
lor publice. 

Prin bogăţia ordinei sale de zi, prin 
sensul inalt al răspunsului pe care docu 
mentele sale îl dau preocupărilor noastre, 
Conferința naţională a partidului va fi un 
eveniment de prim ordin si în viata spiri- 
tuală a țării. Ea ne inspiră încredere in 
gindirea științifică si viziunea construc- 
tivă, profund patriotică, a politicii pe care 
partidul, secretarul său general, o promo- 
vează in deplină cunoaștere a posibilitå- 
tilor și aspirațiilor noastre, a intereselor 
superioare ale progresului patriei, ale 
independenţei și unității naționale. 

Aceste convingeri și aceste sentimente 
și-au găsit o inåltåtoare expresie în adop- 
tarea, ca Imn de stat, a celei mai vibrante 
dintre melodiile prin care neamul nostru 


cronica beneficiarului 


Inauguräm in acest număr — așa cum am anunțat — o nouă cronică a 
spectatorilor de film românesc, o cronică a beneficiarului, a milioanelor de 
beneficiari, oameni care iubesc și judecă pasionat si cu maximă exigentå 
creația noastră cinematografică. Producătorii vor încerca să răspundă 
problemelor ridicate de spectatori inițiind astfel un dialog pe care l-am dori 
cit mai deschis si mai fertil, «între părți». Indreptätirea acestei noi formule 
de dezbatere cu publicul o găsim în extrem de pretioasele indicații cuprinse 
in cuvintarea tovarăşului Nicolae Ceausescu in fata activului de pe frontul 
ideologic, care a pus cu strălucire în centrul atenției necesitatea cunoaste- 
rii și satisfacerii tuturor cerințelor consumatorului de artă. Transformind 
Curierul revistei într-o amplă Cronică a beneficiarului, căutăm deasemenea să 
ținem seama de numeroasele critici juste ale cititorilor noștri care ne-au 
cerut să acordăm un spațiu mai larg părerilor lor, care tintesc să confrunte 
rezultatele cu intențiile și ideile celor ce creează. Sperăm că acest început 
va interesa și mai mult pe cititor. Semnul acestui interes va fi plăcerea, 
pasiunea cu care cititorii noştri ne vor scrie despre tot ce le stă la inimă — 
bun sau rău — cind văd filmele românești. 

Începem cu Buzduganul cu trei peceti, film important al actualei stagiuni, 
— anuntind pentru numărul următor dosarul cititorilor la Marele singuratic 
Montind aceste scrisori am părăsit vechea formulă a înșiruirii opiniilor de 
la bine spre rău, pentru «un montaj-soc», de ciocnire a părerilor care să 
sugereze lupta de opinie în rîndurile publicului. E bine a se cunoaște si 


dialectica acestor opinii. 


e Un film 


de inaltš tinutå 


«Un film de Inaltå ţinută, un film-dez- 
batere, care nu se sfieste så sfideze tentatia 
spectaculosului facil, relevind spectacolul 
interior, fluctuatiile umane in fata istoriei 
tråite. Filmul mi se pare a fi, In primul rind, 
un sir de portrete ordonate admirabil sub 
sceptrul unei traiectorii veridice, gravitind 
in jurul personalității lui Mihai Viteazul, 
rol pe care Rebengiuc Il salută cu tot ta- 
lentul unui Peter O'Toole al nostru. (Vezi 
secvența antologică a lesinului şi a pierderii 
coroanei, unde transpar accente shakes- 
peareene). 

In sfirsit, costumele sint mai purtate, 
gesturile factice sint excluse. Filmul este 
putin prea lung, uneori montajul nu res- 
pectă un ritm propice. În ceea ce privește 
duritåtile, vulgaritåtile lingvistice de tipul 
«mă doare-n cot», eu nu sint pentru cenzu- 
rarea lor. Cind Vodă se exprimă astfel, simt 
că a fost un om şi că nimic din ceea ce 
este omenesc nu i-a fost străin. Cind începi 
să subliniezi unele inadvertente ale filmu- 
lui, ai senzaţia că stai In umbra fierbinte a 


2 


unei constructii gigantice, care |-a costat 
pe Vaeni luni de neliniste, si te simti deajuns 
de ridicol...» 


Prof. Alexandru JURCAN 
Ciucea - 
Jud. Cluj 


cinta plaiul românesc, gloria străbună si 
viitorul falnic comunist Trei culori cu- 
nosc pe lume. Sobra si sugestiva adap- 
tare a textului, in buna traditie a cintecelor 
noastre muncitoresti si patriotice, este la 
rindul sáu un act de culturå, de pretuire a 
valorilor permanente ale spiritualitátii ro- 
månesti, de intelegere a fortei de expresie 
lapidare a limbii noastre. 

n aceeasi ordine de idei, a pretuirii 
puterii sugestive, creatoare a cuvintului se 
inscrie si legiferarea semnificativå, de 
cátre Marea Adunare Nationalå, a tormu- 
lelor de adresare intre cetátenii Romåniei 
socialiste — tovarási intru acelasi crez 
si aceeasi decizie, cetáteni egali in drep- 
turi ai unei patrii in care principiile eticii 
si echităţii, ale umanismului și solidarității 
militante, devin efectiv politică de stat. 

Votul pe care alegătorii l-au dat la 
20 noiembrie candidaților Frontului Unităţii 
Socialiste, marile întruniri populare prile- 
juite de noile vizite de lucru ale conducă- 
torului partidului și statului în judeţele 
țării au fost, odată in plus, manifestări 
ale unei grandioase realități istorice: în- 
tregul nostru popor, înfrățit cu naționali- 
tåtile conlocuitoare, face corp comun 
cu această politică, al cărui iniţiator si 


intru același crez 


călăuzitor este Partidul Comunist Român, 
in frunte cu secretarul său general, pre- 
sedintele Nicolae Ceaușescu. 

Aceste noi manifestări ale voinţei natio- 
nale sint si rămin pentru noi, cineasti si 
cinefili, un imbold la înțelegerea supe- 
rioară, în spirit revoluţionar și patriotic, a 
proceselor politice pe care le trăim, un 
îndemn pentru a traduce în fapte durabile 
de artă și cultură chemarea care ni s-a 
adresat în Apelul Frontului Unităţii Socia- 
liste: «Oameni de artă și cultură! Fron- 
tul Unităţii Socialiste vă adresează 
chemarea de a vă aduce o contribuție 
tot mai însemnată la formarea unui 
om nou, cu o înaltă conștiință cetåte- 
nească, revoluționară! Faceţi totul 
pentru ca talentele care se nasc con- 
tinuu în toate colțurile patriei să-și 
găsească împlinirea, prin aportul pre- 
gătirii pasiunii si dăruirii voastre! 
Realizati opere de artă și cultură cu 
un înalt mesaj educativ! Inspirati-vå 
din realitățile amplului proces al con- 
structiei socialiste pe pămîntul 
României!» 


„CINEMA“ 


Spectator, 


eAm våzut filmul 


de mai multe ori... 


«..A reușit Constantin Vaeni så ne 
zugrăvească istoria ca adevăr și emoție, 
după cum și-a propus? Răspunsul este 
afirmativ. Toate articulațiile filmului sint 
concepute și sudate in lumina logicii de 
vizionar a lui Mihai. Producătorii evită 
finalul tragic al destinului lui Mihai si in- 
corporează In textul lor numai momentele 
solare... Vaeni a lucrat cu dibăcia unui 
artist... Jocul admirabil al lui Rebengiuc 
în tipizarea voinței vitoroase a domnitoru- 
lui şi-a atins țelul si datorită scenariului 
realizat de Eugen Mandric, astfel că în 
acest film se configureazå un trio: Reben- 
giuc-Vaeni-Mandric, care, după părerea 
mea, atinge perfectiunea. Ca să descopår 
secretul realizării artistice, am văzut filmul 
de mai multe ori si, sincer vorbind, a doua 
si a treia vizionare mi-au produs aceeasi 
emoție ca si prima. (În special secvențele 
incoronării lui Mihai la Alba lulia si la lași, 
precum și aceea a îngenunchierii lui Mihai 
la mormintul lui Ştefan de la Putna).» 


lon GIURCĂ 
Str. Cetăţii nr. 9 
Alba luli. 


O anumită rigiditate 


«...În această nouă realizare a cinema- 


Je i 
Far så ne lase indiferenți! 
$ 4 indicele de audiență, 
am dorit så promovám 
în primul rînd examenul 
== de satisfacție» 


tografiei noastre, se Incearcå o nouå viziune 
asupra lui Mihai Viteazul. Este prezentatå 
mai mult viata politicå a domnitorului, 
låsindu-se oarecum la o parte scenele de 
luptå. Cred Inså cå s-a exagerat mer- 
gindu-se pe aceastå idee, dovadå afluenta 
micå de spectatori la acest film. Filmul are 
o anume rigiditate, se apropie greu de inima 
spectatorului si foloseste multe vorbe mari, 
uneori cam exagerate In comparaţie cu 
epoca. $i o problemå de ordin tehnic: de 
ce se laså In cadru persoane In costumatie 
stil secol XX? La un moment dat apar citeva 
persoane, in figuratie, îmbrăcate cu cos- 
tume din zilele noastre, sau, de exemplu, 
cu pălării moderne (scena de la sfirsit, 
cind Mihai intră in Alba lulia). Veţi spune 
cá mă leg de chitibusuri, insă costumatia 
cred că are un rol important în crearea 


atmosferei unui film » Nicolae PISTOL 
Str. 11 lunie 
Aiud 


e Dialogul? 


N-am ce spune, dar... 


«...U mare parte dintre spectatori au 
părăsit cinematograful Modern pe la jumå- 
tatea filmului. Oare de ce? Cred că este 
vorba de lipsa celui mai elementar bun simt, 
precum şi de lipsa unei culturi cinemato- 
grafice... Oare acei «spectatori» nu s-au 
gindit la munca enormă depusă de atita 
amar de oameni? În viața mea n-am plecat 
de la un film înainte de a scrie «sfirsit». 
Filmul a necesitat o muncă enormă. Multi 
actori dorm putin, deoarece trebuie să se 
impartă între scenă și film (N.R.: Ce-i 
drept, foarte multi spectatori nu con- 
sideră această generozitate a dumnea- 
voastră drept un element al judecății 
de valoare estetică). Costumele din acest 
film sint mai mult decit extraordinare. Muzi- 
ca este foarte bună, iar în privința dialogului 
n-am nimic de spus. Poate că acest film 
n-a fost înțeles din cauza unui neajuns 
cam mare și anume că este mai mult un 
elogiu adus lui Mihai—diplomatul decit 
lui Mihai—otasul. Este adevărat că Mihai— 
Rebengiuc a jucat cu nerv, dar si prea 


mult dialog strică». colea CURELIUC 
Måriteia Mica 
Jud. Suceava 


e Un „nu“ 


istoriei ca paradå 


«...Da, într-adevăr, după cum spunea 


«Fåurind 
o societate nouå, 
trebuie så fåurim 
si relații 
sociale noi, 
så introducem 
un fel de conviefuire 
intre oameni 
si de exprimare, 
care så corespundå 
relatiilor 


cu adevårat tovåråsesti, 
de intrajutorare 
in toate domeniile — 
in muncå, 
in viafå, 
in tot ceea ce realizåm 
in patria noastrå». 


Nicolae CEAUSESCU 


(Din Cuvintarea 
la Marea adunare popularå 
din Municipiul Hunedoara) 


regizorul Vaeni intr-un interviu, Buzduga- 
nul cu trei peceti nu ne-a oferit o paradă 
de cai frumoși, de cavaleri frumoși şi aven- 
turi frumoase. Realizarea sa este subtilă, 
un film al inteligentii si al simplităţii rafinate 
in ce privește mișcarea scenică. Un film 
care, cu fiecare replică a sa, posedă pe 
lingă înţelesul declarat, un subinteles, care 
planează deasupra tăcerilor dintre cuvinte 
şi gesturi. Nu e un film al faptelor, ci un 
film al acţiunilor pregătitoare de fapte; 
nu e o lumină nouă aruncată asupra lui 
Mihai Viteazul, ci o lumină nouă asupra 
faptelor lui. Asupra cauzelor faptelor lui. 
Pe voievod l-am văzut mai putin călare, 
mai mult In spătărie gindind si iar gindind. 
Şi gindurile acestea adesea nu se spun, 
ci se lasă Intelese, de aici decurgind subtili- 


tatea peliculei.» 
T. MACAROVA 
Cart. Viziru, Bl. 27 
Brăila 


€ Un film de actualitate 


«...Am mers să-l văd fiind pregătit sufle- 
teste atit pentru un eșec (Mihai Viteazul 
lui Nicolaescu a fost un film mare), cit si 
pentru o mare reușită. (ÎI ştiam pe Vaeni 
de la Zidul). Am avut fericirea să urmăresc 
o operă peste care cu siguranţă că nu se va 
aşterne colbul uitării. Filmul reuşeşte admi- 
rabil să sugereze lupta pentru păstrarea 
fiinţei naționale, pentru a nu mai fi «neamuri 
călărite şi neamuri cålårete» și-n aceasta 
marele merit e al scenariului lui Eugen 
Mandric, încărcat de sensuri; Buzduganut 
cu trei peceti este un film de actualitate. 
De aici ar trebui să înveţe toți cei care văd 
In filmul de actualitate neapărat o peliculă 
care tratează o temă de viață dintr-o uzină. 
(Vai, şi ce filme din acestea ni s-au mai 
oferit!). Constantin Vaeni face, din nou, 
dovada unui talent deosebit si a unei 
măiestrii profesionale care-l așează printre 
cei mai valoroşi regizori de azi. Misiunea 
cea mai complicată i-a revenit însă lui 
Victor Rebengiuc. El trebuia să creeze 
un Mihai care să nu fie umbrit de personali- 
tatea copleșitoare a celuilalt, a lui Amza 
Pellea. A reușit, interpretind un personaj 
frămintat, un domnitor simțitor la pulsul 
istoriei, impunător prin complexitate. To- 
tusi, după cum am mai spus, scenariul rămi- 
ne de o hotärltoare importanţă, lar dacă 
limbaiul ar putea părea unora pe alocuri cam 
violent, de un pitoresc nar, apo: cred cá ar 
fi o gresalä de neiertat să ne inchipuim că 
în acea vreme se vorbea tot în Inflorituri 


Spectatori si producători 
dezbat împreună 
filmul 
Buzduganul cu trei pecefi 


de stil, cum nici acum nu se vorbește. 

Cit despre utilizarea unor neologisme, 

lucrul acesta trebuie pus pe seama moder- 

nitátii filmului, care, sint sigur, va rämine 

un punct de referință al cinematografiei 
noastre.» 

Nicolae BABOI 

Str. Stadionului Bl. 29 B. ap. 19 

Buzău 


e O lectură dramatizată 


prea pedagogic? 


Firește, după un succes atit de mare 
obținut de Mihai Viteazul lui Nicolaescu, 
a porni să faci un alt film cu o temă asemănă- 
toare, este un gest temerar. Exista încă de 
la început riscul neinteresului, mai ales 
din partea publicului care avusese în ne- 
numărate rinduri ocazia să-i aplaude pe 
Amza Pellea (pe ecrane) sau pe lon Mari- 
nescu (la t.v.) In rolul acestui mare bărbat 
care, primul dintre toti marii bărbaţi ai 
neamului, a stat. singur, la cirma celor 
trei tán unite. Așadar, trebuia găsit ceva 
nou, interesant, necunoscut mulțimii. Si, 
In acest sens, marele merit — așa cum a 
relevat-o Intreaga critică — fi revine lui 
Eugen Mandric, gazetar cu vastă experienţă 
si în domeniul filmului, care a ştiut să sur- 
prindă In scenariu unele probleme de culise, 
de strictă diplomaţie politică mai putin 
cunoscută, consemnate sau nu In cronicile 
vremii. Cu alte cuvinte, a căutat să intuiască 
pe filozoful şi politicianul Mihai în primul 
rind, lăsindu-l pe Viteaz In plan secundar. 
În acest sens, aș zice că intreaga peliculă 
se vrea un film de atmosferă și situații, 
de monolog si dialog, un film într-adevăr 
dedicat voevodului Mihai cu toată stima 
si veneratia generaţiilor a patru secole. 
Am spus «se vrea» din punctul de vedere 


al scenaristului. Dar Constantin - Vaeni, 
al cărui film Zidul ne-a lăsat o foarte bună 
impresie, n-a reușit să-și facă simţit prea 
mult aportul regizoral. Adică filmul nu-l 
surprinde pe Mihai trăind şi zbuciu- 
mindu-se, trecerile de la o stare la alta se 
fac nemotivat (poate și din vina montajului), 
lăsind impresia că de acolo lipsește ceva. 
Adică, zic eu, filmul pare un scenariu ecrani- 
zat. Avem de-a face cu un film tezist in 
toată regula, în care un actor de aleasă 
ținută, cum e Victor Rebengiuc, recită 
uneori liniştit, alteori cu patos, o partitură 
verbală cu un pronunţat mesaj, lăsind de-o 
parte cu bună știință orice alt meșteșug, 
pentru că vorbele ajung. Nu zic ba. Dar 
filmul nu e In primul rind arta cuvintului, se 
ştie asta. Or a face lectură dramatizată în 
fata aparatului de filmat, nu-i tot una cu a 
face film. Inchipuiti-vå ce s-ar fi putut in- 
timpla cu un Hamlet sau un Richard al 
Hi-lea, să zicem, dacă Laurence Olivier, 
In marea Incredere si admiratie pentru 
valoarea textului shakesperean, l-ar fi lăsat 
doar pe acesta să spună totul. S-ar mai îi 
vorbit astăzi despre cele două ecranizări 
ca despre două capodopere ale filmului? 
lată ce cred eu că ar fi trebuit să releve si 
critica noastră cu această ocazie; pentru 
că multe filme s-au aflat In aceeași situație, 
de-a vehicula doar vorbe frumoase şi In- 
timplări láudabile căzind insă într-un fel de 
pedagogism gen Lucas Tanner. 
Ulise VINOGRASCHI 
Str. Republicii 49 
Galaţi 


e Cel mai reușit 


portret al voievodului 


«Buzduganul cu trei peceti» este un 
recital Victor Rebengiuc. Prezenţa sa este 


covirgitoare. Dintre ceilalți, mi s-au părut 
a se distinge Ştefan Sileanu și Toma 
Caragiu, ale căror personaje lumina voie- 
vodului nu le Intunecá. Scenariul insusi 
pare scris special pentru această prezență 
centrală. Replicile-i vin de minune si au 
uneori măreţia si poezia versurilor shakes- 
peareene. Omul și domnitorul se intilnesc 
fericit de data aceasta, In aceeași fiinţă. 
Cred că nu greşesc scriind că acesta este 
cel mai reușit portret al voievodului realizat 
pină astăzi In cinematografia noastră. 
Bazindu-se în principal pe analiză și nu 
pe acțiune, el este lent, uneori cam prea 
lent In desfăşurarea sa. Dar el cistigå In 
subtilitate şi-n naturaletea notatiilor, evită 
unilateralitatea si Isi apropie firescul. 
Reușite deosebite mi s-au părut a fi 
cadrajul şi imaginea. Compozițiile vizuale 
— pg prin simplitate și printr-o aură poe- 
ticå» 


Liana DIMA 
Str. Luceafårului 22 
Suceava 


@ ...Specific teatral 


«Am fost avertizat din timp asupra noului 
concept de bază al filmului, ca film ce vrea 
så surprindå gindirea epocii, så contureze 
caracterul renascentist al domniei marelui 
voievod. Ar fi fost, într-adevăr, foarte impor- 
tant så se poată reaiza acest deziderat... 
Numai că eşecul general al scenariului 
are la bază abundența exagerată a verbului, 
a frazelor obositoare, necinematografice, 
specifice mai mult teatrului decit filmului. 
În atară de lungimea textului, mai trebuia 
analizat şi fondul lui în care limba arhaică 
românească este amalgamatå frecvent cu 
o limbă cam avangardistă pentru acea 
epocă, presărată pentru autenticitate cu 
expresii mai putin salonarde. Este drept 
însă că lui Victor Rebengiuc, actuala parti- 
tură li dă posibilitatea dezlåntuirii Intregu- 
lui sáu temperament artistic. care Insă aici 
nu s-a materializat pină la valenţele supe- 
rioare atinse In Tănase Scatiu. Restul 
personajelor, restul actorilor, umplu cadru 
după cadru îmbrăcați fiind cam sumar de 
mantia rolului. Desigur, imaginea semnată 
de către losif Demian reprezenta o garanție 
a calității filmului. Prima «evadare» în lumea 


(Continuare In pag. 4) 


— — 3 


3 


Cinema: In discutia despre 
critică — pe care o des- 
inema fåsuråm In cadrul preocupării 
pe plan national, inspirate de 
hotåririle partidului, de repe- 
tatele indemnuri ale tovarå- 
sului Nicolae Ceausescu — 
este necesar să intervină spectatorii. 

Am venit pentru aceasta la Alba lulia, 
la Alba lulia, a cărei rezonanță în constiinta 
noastră prin atitea fapte istorice a fost 
recent amintită si prin premiera pe tara 
care a avut loc aici cu Buzduganul cu trei 
peceti. 


Mai întii. 
in ce måsurå critica de film este pentru dum- 
neavoastrå o prezentå realå, in ce måsurå o 
cititi, in ce måsurå existå ea pentru dumnea- 
voastrå ? 


Apoi, 


Aflindu-ne la Tineret-club din Alba-lulia, 
ne aflåm de asemenea in compania unor 
membri ai Salonului literar-artistic recent 
creat in orasul dumneavoastrá: muncitori 
si poeti sau muncitori-poeti, instructori ai 
formatiilor artistice de maså si factori de 
råspundere ai vietii culturale din judet. 
Am putea deci ca, impreună, så depåsim 
limitele unui schimb de opinii în cerc in- 
chis — în care discuțiile riscă să ia aspectul 
unei critici a criticii din partea celor criticati 
— şi să deschidem dezbaterea spre o pro- 
blematicå mai largă, propusă de cei care 
sint beneficiarii firești ai producției artistice. 


care credeţi că sint factorii care ar putea face 
mai activă contribuţia criticii in viaţa noastră 


culturală și educativă ? 


Cronică trebuie să fie un participant activ 


la destinul filmului 


Lucian Miga, responsabil al cine- 
matografului «Columna»: Prima dumnea- 
voastră intrebare må indeamnă så mă gin- 
desc tocmai la aportul pe care critica de 
film îl poate avea in pregătirea publicului 
și în atragerea sa la filmele de calitate. 
Nu confund critica cu publicitatea si nu 
cer criticului să se substituie distribuitoru- 
lui. Dar noi, ca lucrători ai rețelei cinema- 
tografice, simţim nevoia sá se scrie mai 
mult despre filme, mai ales despre cele 
românești, incepind din momentul lansării. 
Cronicile apar mult prea tirziu pentru a ne 
fi de ajutor. 

Cinema: Ati dori să se scrie avancronici? 

Emilia Hategan, sef al serviciului de 
difuzare al Întreprinderii cinematografice ju- 
detene: Nu neapărat. Vrem pur și simplu så 
apară la timp cronicile propriu-zise. Eu 
cred că ar trebui să se țină seama de rit- 
micitatea difuzării filmului — pentru că la 
noi In oraș viața unui film tine 2-3 zile, 
rareori 4 si numai In mod excepțional 5 — 
și cronicile să se publice în cotidiene a doua 
zi după premieră, cum se pare că ar și cere 
unele tradiţii ale presei. 

lon Mărgineanu, instructor principal la 
Centrul de îndrumare a creației populare şi 


cronica beneficiarului 


(Urmare din pag. 3) 


culorii acestui artist atit de valoros a fost, 
după părerea mea, onestă, dar fără să 
ajungă la valoarea din filmele precedente, 
în alb-negru. Căutam asiduu acele cadre 
de excepţională valoare plastică din Zidul 
si Nunta... le căutam în zadar... 


Laurenţiu LANCRIM 
Str. Antim 3 
București 


In sfirgit, pentru a incheia, iată o scri- 
soare nu despre Buzduganul cu trei 
peceti ci 


@ Despre filmele istorice 


si încă ceva 


«Consider că cineaștii noștri se cram- 
ponează prea des de datele istorice, nu 
totdeauna semnificative. Nu este citusi de 
putin vorba de a face loc ficţiunii acolo 
unde au avut loc evenimente precise, ci de 
a reține și de a ordona doar acele elemente 
care, din negura istoriei, evidențiază esen- 
tele, datele fundamentale ale colectivitatii, 
sensurile ei de evoluţie. Regizorii nostri 
muncesc enorm, insá cáutind umbra unui 
anumit copac, operatorii cautá alámuri strå- 
lucitoare, scenografii cautá cu ardoare o 
anumită casă si cam In același fel echipe 
întregi de filmare devin echipe de șefi de 
producţie. Într-o asemenea situaţie devine 
logic ca filmele să oglindească doar ideile 
regizorilor care au căutat doar umbrele 
copacilor, ideile operatorilor care au căutat 
doar alămurile. În acest fel, noi, spectatorii, 
vedem filmele unor meșteșugari si nu fil- 
mele unor creatori. Probabil din aceste 
motive se discută atit de mult despre sce- 
narii si scenariști care,pină una alta, sint 
aproape singurii creatori din cinemato- 
gratie. 

Traian APETREI 
I.C. Frimu 34. Ap. 9 
Botoșani 


a mişcării artistice de amatori: Există insă si 
ideea că un film trebuie să se recomande 
de la sine, ca orice operă de artă. Dar, 
dincolo de această premiză și eu cred că 
primele cronici, cronicile de premieră, tre- 
buie să apară concomitent cu filmul, atit 
în presa centrală, cit si In cea locală. Este 
un lucru foarte important. Nu e un secret 
pentru nimeni că publicul, mai ales cel 
cinematografic, este oarecum eterogen din 
punctul de vedere al preferințelor şi surse- 
lor de informare. De aceea nici un mijloc 
nu isi poate ingádui sá rămină inactiv In 
această operă de orientare și educaţie. 
Bineinteles că o cronică de premieră tre- 
buie să-și respecte genul,să tind seama de 
publicul căruia i se adresează, fără a se 
ambitiona să concureze tratatele de estetică 
presupunind că riscul celălalt, de a 
degenera în text publicitar, este depășit. 
Spre a-și merita numele, cronica trebuie să 
suscite interesul, să oftere date și răspunsuri 
concludente iubitorului de frumos, lăsind 
in seama altor genuri ale criticii exegezele 
abisale, polemicile de maximă intransigentå 
şi verdictele ultime. 

Uneori această atmosferă propice se 
poate realiza printr-un spectacol în avan- 


cuvîntul producătorului 


de greu de conciliat. 


Gritica 


premieră, cum a fost cazul cu Buzduganu! 
cu trei peceti, la noi, la Alba-lulia, in spec 

tacolul de gală cu participarea impresio 
nantă a realizatorilor. Dar cronica n-ar tre 
bui să absenteze nici ea de la acest moment 
de geneză în destinul unui film. 

Vasile Moga, muzeograf la Muzeul Unirii: 
Dacă-mi aduc bine aminte, în urmă cu citiva 
ani, si în ziarul nostru județean, «Unirea», 
mai apăreau din cind în cind cronici la filme. 
Acum nu mai apar nici cronichete. Ne rămin 
publicaţiile centrale în cazul cărora, în 
afara problemei discutate, a sincronizării 
cronicilor cu premierelor, se pune de ase- 
menea intrebarea cit se scrie despre filme 
și mai ales cum. Citiva cronicari sint, e 
adevărat, cunoscuţi. D.I. Suchianu, pe care-l 


de film, . 


nevoie să-i mai numesc, Florian Potra în 
aparițiile de la televiziune, semnatarii rubri- 
cilor de film de la «Contemporanul» sau 
«Săptămina». Sint totuși puține nume con- 
sacrate si, din păcate, opiniile se cam re- 
petă, nu in virtutea imitatiei — refuz acest 
gind — ci pentru rațiuni pe care cred că 
numai dumneavoastră ni le- ati putut explica. 
Dacă D.I. Suchianu spune, de pildă, că 
Rocky e un film care l-a impresionat foarte 
mult, același lucru il susține insistent si 
Călin Căliman. Dacă intilnesti in «Contem- 
poranul» o apreciere superlativå la Buz- 
duganul cu trei peceti, critica — să zicem 
critica, deși deocamdată... — critica in to- 
talitatea ei se situează la același nivel al 
aprecierilor. Nu prea intilnim păreri per- 
sonale ale criticilor de film. 


Dialogul, iată climatul 
în care filmul respiră în voie! 


Aşadar, iată realizată sub ochii nostri mult așteptata și mult dorita luptă 

opinii! Si nu «între părți», asa cum s-ar fi aşteptat redacția, atunci cînd a 
pus fatå-n fat& pe spectatori și producători, ci chiar între spectatori! Pen- 
tru că, unii Încearcă să zdrobească filmul, «dindu-i la cap» nici mai mult 
nici mai putin decit cu Shakespeare (Hamlet, Richard al Ill-Iea...), în timp ce 
alții afirmă că «replicile îi vin de minune (domnitorului n.n.) și au uneori 
măreția și poezia versurilor shakespeariene»... Unii proclamă «eșecul 
general al scenariului», alții spun despre film că «va rămine un punct de 
referință al cinematografiei noastre»! Se vorbește într-un loc despre «jo- 
cul admirabil al lui Victor Rebengiuc, pentru ca ceva mai jos să citim că 
«temperamentul artistic... aici nu s-a materializat pind la valenţele su- 
perioare atinse în Tanase Scatiu. Oare este Buzduganul cu trei pecefi un «film 
tezist în toată regula», sau este «o peliculă subtilă»? Are el «costume mai 
mult decit extraordinare» sau «se lasă In cadru persoane în costumatie 
stil secol XX», așa cum afirmă contradictoriu corespondentii revistei? 
Vă propun să pătrundem metodic în hátisul acestor puncte de vedere atit 


urmărim în «România literară», apoi cri- 
licit de la revista «Cinema», pe care nu-i 


` Ø Trebuie så nu dám voie ca interese de grup să 


guverneze aprecierile critice 


lon Singereanu, director al Teatrului 
de păpuşi: Părerea mea este cA dacă, în 


urmă cu 20 sau chiar numai 15 ani, 
nu puteam vorbi de o școală de critică de 


incredere In capacitatea de Intelegere, in 
gustul artistic al spectatorilor noștri. Se 
pare că am avut dreptate atunci cind am 
crezut in public, sau măcar într-o bună 
parte a lui... Cel putin semnatarii scriso- 
rilor «pozitive» publicate alături ne-au ghicit 
bine intenţiile, puterea lor de pătrundere 
ridicindu-se, în citeva cazuri, la nivelul 
cronicilor semnate de specialiști. li felici- 
tăm şi le mulțumim, asigurindu-i că obser- 
vatiile critice — mai ales în contextul 
atitor atirmatii care depășesc bunul simt 
comun şi tind către judecata de valoare ^ 
specialistului — ne sint de real folos. 
dăm, astfel, dreptate atunci cind spun ca 
filmul este prea lung (prof. Alexandru 
Jurcan),mai ales în cazul unei formule de 
film care trebuia ajutată să «prindă» 
la toate categoriile de spectatori; sau cind 
observă că «filmul este lent, uneori cam 
prea lent în desfăşurarea sa...» (Liana 
Dima). Mărturisim totodată că aceste con- 
statări au făcut obiectul unor îndelungate 
discuţii în echipa de realizare şi între echipă 
si producător, pe toată durata finisårii 
filmului; poate că, dacă producătorul ar fi 
fost mai ferm, spectatorii ar fi fost în ciş- 
tig... 


Rugindu-i pe semnatarii scrisorilor «pro» 
să ne scuze că nu stăruim atita cit s-ar 
cuveni asupra opiniilor formulate de dinsii, 
să trecem la corespondentele «contra». 
Ele exprimă, cum spuneam, o rezervă fun- 
damentală nu atit pentru acest film, ci mai 
ales pentru acest tip de film, reproșind 
filmului nu atit ce este, ci în primul rind 


mod de a face film istoric. E reconfortant ce nu este, ce nu are. Nicolae Pistol 


Să subliniem, în primul rind, nu atit 
numărul opiniilor favorabile filmului (pen- 
tru că, stim, redacţia a primit mult mai 
multe scrisori) ci puterea analitică, fineţea 
observaţiei, receptivitatea multor specta- 
tori la o formulă nouă de film istoric. Pentru 
că scrisorile, In fond, asta vădesc: opoziția 
dintre aderenţa si inaderenta la un nou 


så vezi cá oameni de toate virstele si pro- 
fesiile, din toate colturile tårii, inteleg in 
esentå un film de acest tip si — formulind 
rezervele pe care le cred de cuviintå, cele 
mai mult perfect Indreptåtite — pledeazå 
pentru acest tip de film, afirmå polemic, 
se bat pentru dreptul såu de existentå, 
bånuind parcå punctele de vedere opuse... 
Spuneam pe scena premierei, reprezentind 
filmul, cå Buzduganul cu trei peceti este 
asa cum este si datoritå faptului cå avem 


sintetizeazå cel mai bine motivul nemul- 
tumirii unei părți a publicului. «Este prezen- 
tată mai mult viata politică a domnitorului, 
lăsindu-se oarecum la o parte scenele de 
luptă. Cred insă că s-a exagerat mergin- 
du-se pe această idee, dovadă afluenta mică 
de spectatori la acest film». Am promis 
să discutăm sincer, de aceea voi fi sincer 
pină la capăt: în scenariu existau încă 2—3 
secvențe importante continind «fapte» (ci- 
tește lupte). Astfel, potrivit primei forme a 


critică de public 


film romåneascå, la ora actualå putem vorbi. 
Si asta trebuie så ne bucure, pentru cå 
inseamnå cà, o datå cu filmul romånesc, 
care trece printr-o evidentă, deși prelungită, 
perioadă de maturizare, s-a maturizat şi 
critica. Au apărut în critica de film romå- 
nească nume care ne spun ceva prin ele 
insele si care reprezintă un gir pentru 
insesi filmele comentate, pentru ideile avan- 
sate. Ceea ce rămine însă de precizat mai 
bine, din punctul nostru de vedere, sint 
funcţiile acestei critici de specialitate. Una 
dintre funcţiile ei ar fi cred aceea de a in- 
forma si forma marele public, de a-l canaliza 
pe spectator spre anumite producţii, de 
a-i deschide ochii, cum se spune pe romă- 
neste, de a-i face o educație estetică, nu 
în sens școlar, dar destul de eficient, pen- 
tru ca el så inteleagá exact unde este valoa- 
rea si unde este non-valoarea. 

Legat de aceasta, un alt aspect, extrem 
de important, ar fi så vedem felul cum critica 
noastrå de film priveste productiile cine- 
matografice ca atare. In primul rind pe cele 
românești, dar si pe cele stráine, Cit de 
aproape este ea de adevår, de propriile 
instrumente de analizå si comunicare. Pen 


scenariului si a decupajului regizoral, urma 
så vedem lupta de la Gherghita, in care 
Mihai îi Infringe pe tătari, căzind rănit de 
jungherul unui călăreț dușman în clipa 
cind s-a repezit să salveze doi copii legaţi 
de cumpăna unei fintini. Dimensiunile fil- 
mului şi citeva complicate probleme de 
producţie ne-au obligat la o reanalizare a 
intregului material propus de scenariu. 
A fost momentul în care am optat definitiv 
pentru o formulă unitară, păstrind ca sin- 
gură bătălie lupta de la Tirgoviste, nu atit 
pentru spectaculosul sarjelor de cavalerie 
și al exploziilor ucigătoare, cit pentru sem- 
nificatia sa deosebită: pentru prima dată 
ostile muntene, moldovene si transilvá- 
nene, conduse de domnitorii lor Mihai, 
Răzvan si Sigismund, luptau impreună 
impotriva dușmanului comun, armata oto- 
maná. Se putea gási oare un moment mai 
semnificativ decit acesta intr-un film con- 
sacrat primei uniri politice a romånilor din 
cele trei principate? Acesta este rostul 
luptei de la Tirgoviste in Buzduganul cu 
trei peceti; restul ar fi Insemnat, in fond, 
concesii fácute formulei de film in care 
istoria serveste drept pretext si fundal 
pentru numere de virtuozitate cascadori- 
ceascá. Stiam cá fiecare «bátálie» epuratå 
«scoate din sală» sau mai exact tine de- 
parte de salá o sutá, douá sau mai multe 
sute de mii de spectatori, dar ne-am gin- 
dit in primul rind la indatoririle noastre 
fatá de ceilalti, fatá de sutele de mii de iubi- 
tori ai artei filmului si ai istoriei nationale, 
dispusi si dornici sá vadá si altceva decit 
cai. Statisticile demonstreazá limpede cà 
Un om pentru eternitate sau Cromwell, 
de pildá, nu pot concura ca incasári cu 
Mongolii sau alte superproductii gáunoa- 
se, dar pline de bátái; optind pentru medi- 
tatie gravá, pentru «filmul-dezbatere» (asa 
cum remarca prof. Al. Jurcan), pentru zona 
indicatá In cele douá modele citate mai sus, 
stiam cá ridicám stacheta si cá — In mod 
fatal — s-ar putea sá nu ajungá piná la ea 
toti cei care au luat cu asalt casele de bilete 
ale superproductiilor. Ne-a preocupat însă, 
în primul rind, procentul de satisfacție al 
celor veniți si rămași în sală... De altfel, 
trebuie să vă spun că premiera de la To 
Mureș s-a desfășurat cu aproape două sute 
de oameni în picioare, pentru că scaunele 


tru că vorbeam de breaslă, se știe că in 
orice operație, chiar depărtată de artă, 
se intimplá că unul croieste mai putin ins- 
pirat, altul bate cuie strimb, iar un al treilea, 
ca-n povestirea lui Creangă, uită să facă 
nodul la aţă. Asa e si aici. Cu deosebirea 
că erorile apar în critică nu atit datorită 
deformărilor profesionale, cit intereselor 
de grup care guvernează anumite aprecieri. 
Critica de film nu a scăpat nici ea de aceste 
tare. 

Este bine că la ora actuală vă stråduiti 
şi uneori reusiti foarte bine să faceți o 
critică receptivă faţă de fenomenul cinema- 
tografic românesc şi străin. Îmi amintesc 
că, In urmă cu multi ani,o distinsă scrii- 
toare avea cuvinte foarte dure despre o 
capodoperă a cinematografiei mondiale — 
Rocco si frații săi de Visconti. Se pare cá 
de atunci rigorile au evoluat si cei care 
scriu astázi cronici, eseuri sau cárti de 
specialitate, privesc cu ochi avizati si cu 
toatá intelegerea filmul in general si filmul 
románesc in special. 


Am impresia, totusi, cá demersul criticii 
cinematografice se opreste undeva pe drum. 


nu ajungeau si cá, timp de trei ore si zece 
minute, aproape toti au rámas in picioare, 
så vadá filmul, desi erau liberi så plece cind 
doreau... N-as vrea sá se înţeleagă, din 
cele de mai sus, că ne este indiferent numă- 
rul spectatorilor sau că ipostaza de «geniu 
neinteles» tine cuiva de cald cind filmul 
regizat, scris sau produs de el rulează cu 
săli goale, dovadă sigură că publicul i-a 
întors spatele. Filmul, mai mult decit oricare 


Colocviul revistei „Cinema“ 


la Casa tineretului din Alba-lulia 


Respectiv, o anumită parte a criticii nu are 
totdeauna tăria si curajul să spună lucruri- 
lor pe nume, să pună punctele pe i. Am avut 
si experiențe foarte triste In domeniul cine- 
matografiei. Ce-i drept, unii critici le-au 
consemnat ca atare, afirmind mai timid 
sau mai energic că nu e bine să răminem 
atita timp la faza de experiment și så con- 
sumăm mijloace și speranțe acolo unde 
știm că nu se poate depăși un anumit 
plafon. Totuşi, Inregistråm şi astăzi în pro- 
ductia de filme subproduse, nu prin acci- 
dent inexplicabil, ci pare-se cu totul pre- 
vizibil. În citeva cazuri, producătorii ar fi 
putut fi mai atenţi la critică, ar fi putut fi 
mai perspicaci. Nu putem oare ieși 
din acest cerc vicios? Critica ar trebui 
s-o spună incă o dată, mai răspicat: — 
Ne-am edificat complet, ştim exact în cutare 
si cutare caz că nu se poate mai mult. 


Publicul însuşi «inghite» si el numai pina 
la un moment dat, nu suportă mereu același 
gen de subproduse si dacă ele mai sint 
difuzate si la televizor, aparatele se închid. 
Pare ciudat, dar e foarte interesant € 
foarte bine că maturizarea filmului romå- 
nesc o dau operele tinerilor sau mai putin 
tinerilor recent afirmati, pe cind unii con- 
sacrati dau si acum lucrări de tinerețe. E 
un paradox? Nu știu. Oricum, nu l-am 
inttinit dezbătut în critică. Am putut Insă cu 
toții remarca, fapt semnalat ce-i drept destui 
de insistent de unii cronicari, în ultimii ani, 
citeva opere da maturitate profundă, vie, 
cu o viziune și o deschidere nouă asupra 
lumii. cu o adevărată știință a turnárii filmu- 
lui modern, cum sint producţiile lui Con- 
stantin Vaeni, Dan Pita, Mircea Veroiu si 
ale altora. 


Cronicarul nu are voie så fie 


„un funcţionar cu ticuri verbale“ 


lon Mărgineanu: Eu doresc så mă in- 
scriu, in replică, In dezacord cu o parte de 
ceea ce a spus inainte poetul lon Singerea- 
nu. Mie mi se pare că nu există o școală 
bine consolidată de critică cinematografică 
românească. Cred că există doar o breaslă 
onorabilă, în curs de constituire, deocam- 
dată pe plan central, fără un sistem de cri- 
terii bine precizat si fără ramificatiile si 
ecourile pe care le implicå ideea de scoalå. 
De acest stadiu, cu totul explicabil, tin o 
serie de greutåti evidente in planul influentå- 
rii publicului si tot de aici o serie de pseudo- 
cronici, mai ales In ziarele locale, dar nu 
numai in ele. 

Cezar Dumitrache, jurist: Nu fac parte 
din Salonul literar-artistic si nici din Clubul 
tineretului, dar ca frecvent spectator al ci 
nematografului din localitate, trebuie så 
constat și eu cu regret că ziarul nostru 
este deficitar la acest capitol. Nici måcar 
un asemenea eveniment cu rezonanță pc 
plan național, cum a fost premiera pe țară 
cu Buzduganul cu trei peceti, care a avut 
loc aici, la Alba-lulia, nu a constituit un 
argument deosebit pentru ziarul nostru. 
Putinul care s-a scris cu acel prilej — o 
simplă notă — vă rog så mă credeţi, nu a 


spectatorilor la Buzduganul... este, pina 
acum, promițătoare: In patruzeci de zile 
l-au vizionat numai în Capitală peste 106 000 
spectatori, ceea ce inseamnă că nu stăm 
rău nici cu audienta... 


Un alt corespondent, Ulise Vinograschi, 
acuză filmul că «nu-l surprinde pe Mihai 
trăind și zbuciumindu-se, trecerile de la o 
stare la alta se fac nemotivat, lăsind im- 


«Filmul, mai mult decit oricare operă de artă, 
trăiește pentru public. Dar nu cu orice pref». 
FEE — 


"a » 


altă operă de artă, trăieşte prin public. 
Nu însă cu orice pret. În sociologia emi- 
siunilor de televiziune există doi indicatori 
care exprimă succesul unei emisiuni: in- 
dicele de audienţă si indicele de satisfacție. 
Ei bine, fără să ne lase indiferenți audiența, 
am dorit să promovăm în primul rind exa- 
menul indicelui de satisfacție, să răspun- 
dem adică, celor mai inalte exigente, des- 
chizind un nou drum, inaugurind o nouă 
formulă, drum pe care alții vor merge, poate, 
cu mai mult succes. Si ca o ultimă paran- 
teză la această temă, pot informa că afluenta 


presia că acolo lipsește ceva (sublinierea 
noastră). Da, lipsește povestea în care, 
de obicei, se «montează» viata unor perso- 
nalitåti istorice devenite eroi de film. Noi 
nu v-am prezentat insă istoria unui om, 
fie el şi domn (între altele, pentru cá eaa fost 
realizată foarte bine de Sergiu Nicolaescu), 
ci istoria unei idei, ideea de unire, pro- 
punindu-ne să alegem și să punem în 
lumină acele fapte, situații și determinări 
care l-au făcut pe Mihai să gindească şi 
apoi să înfăptuiască unirea românilor din 
cele trei principate sub sceptrul său. Pro- 


reprezentat nimic care să suscite interesul 
spectatorului. 

Tocmai din acest punct de vedere, al 
interesului pentru publicul larg, permiteti-mi 
să extind putin intervenția mea. Apreciez 
că, deși există un inceput bun în critica de 
film, pentru marele public cronicile sint 
deseori prețioase și prea «radicală» este 
exprimarea criticilor, atit în ziare cit şi la 
televiziune. Jumătate din textul unei cronici 
nu e înțeles de multi cititori, datorită unui 
abuz de termeni de specialitate sau expresii 
specioase, care acoperă tocmai ceea ce 
cititorul mediu urmărește să afle: cum este 
apreciat acel film, e bun, e rău... 

lon Mărgineanu: Bine, dar nu putem 
cere mură-n gură. Si nici a simplifica un 
limbaj care are nevoie, ca orice limbaj 
profesional, de termeni de specialitate. 

Cinema: Am avut impresia că tovarășul 
Dumitrache s-a referit nu atit la termenii 
folosiţi clt la faptul că cititorul nu poate 
atla din partea unor cronicari o opinie clară. 
Ar fi deci nu atit o chestiune de limbaj, cit 
una de atitudine critică. 

Cezar Dumitrache: Aici și voiam să 


(Continuare In pag. 10) 


fesorul Jurcan rezuma astfel filmul: «Un 
şir de portrete ordonate admirabil sub 
sceptrul unei traiectorii veridice...». Per- 
fect adevărat. După cum foarte bine re- 
marcă T. Macarova (Brăila), «nu e o lu- 
mină nouă aruncată asupra lui Mihai Vi- 
teazul», ci o lumină nouă asupra faptelor 
lui, asupra cauzelor faptelor lui» (subli- 
nierea noastră). Într-adevăr, cauzele fapte- 
lor ne-au interesat şi am incercat să facem, 
din ele, substanţa principală a Buzduga- 
nului cu trei peceti. Este logic ca o ase- 
menea opțiune să ducă inevitabil către un 
film de dialog; nici acum nu regretăm că 
ne-am asumat riscul (deși, cum am spus, 
lungimi de text si chiar de situaţii greveazå, 
din păcate, asupra ansamblului). Corespon- 
dentul ne reaminteşte însă în prelungirea 
rationamentului său că «filmul nu este în 
primul rind arta cuvintului, se stie asta». 
Stim şi noi. Aşa s-a ajuns la tăcerile din 
film (pe care le remarcă T. Macarova), la 
secvența morții călugărului Pamfilie, la 
secvența prohodului din minăstirea Col- 
tuna, unde sint pedepsiţi boierii trădători, 
la personajul «cálugárasulul» care se retine, 
desi nu rostește decit două replici... Asa 
s-a ajuns la rafinamentul, la stilul aparte în 
care losif Demian, acest artist al imaginii, 
vizualizează întregul material; asta pe lingă 
efortul regizoral de a găsi echivalente 
pentru verbul lui Mandric — unanim subli- 
niat și apreciat căruia, personal, nu i-am 
găsit nici «reminiscente din pedagogismul 
lui Lucas Tanner», nici «multe vorbe mari» 
cum spune Nicolae Pistol din Aiud. Să nu 
fie nimănui cu supărare; dacă spectatorii 
polemizează între ei, de ce nu i-ar fi permis 
si nroducătorului un punct de vedere diferit 
de cel al unuia dintre spectatorii săi? 

In orice caz, dialogul chiar contradic- 
toriu — reprezintă climatul in care opera 
de artă, deci si filmul, trăiește cu adevărat, 
respiră în voie, infinit mai sănătos și fertil 
decit In liniștea ucigătoare a indiferentei. 
Să mulţumim, deci, spectatorilor pentru 
opiniile, pentru competenţa sau francheţea 
cu care le-au formulat, să mulțumim gazdei, 
adică revistei «Cinema» și... să punem 
punct, pină la un viitor dialog. 


lon BUCHERU 
directorul Casei de filme UNU 


5 


in 
CK 


‘O echipă de tineri, 
filmegi 

cum muncese 

cum iubesc 


a um 

răiesc tinerii 
(Andrei 

Cătălin Băleanu, 
"lorin Paraschiv . 


Inainte de å pleca in Statele 
Unite, luindu-mi rămas bun 
de la prieteni, nu unul, ci 
citiva mi-au mărturisit: «Te 
invidiem, ai så vezi...». «Ce?» 
tresåream eu in sinea mea, 
Las cunoscindu-le preocupárile 

Muzeul Guggenheim? Cascada Niagara? 
Biblioteca Congresului?» Eroare! Ei, tele- 
gurmanzii, må invidiau cá am să văd seriale 
tv. Sau, altfel spus, cá sáptáminile care må 
asteptau de atunci incolo, urmau să-mi tie 
alcătuite exclusiv din simbete palpitante 
Realitatea călătoriei a corectat destul de 
repede acest motiv de invidie. Mai intii 
că, liind aievea pe meleaguri străine, e 
firesc să renunti la magica oglindă drept- 
unghiulară si pilpiitoare in favoarea privirii 
nemijlocite asupra vieţii pe care ea o 
reflectá. Cine ar sta sá mai cunoascá Man- 
hattanu! pe urmele lui Kojak sau McCloud, 
cind isi poate alcátui singur itinerariul, 
fárá sá aibá neapárat drept tintá «locu! 
crimei»? (Si fiindcá veni vorba, oricit de 
sumbre si de interlope ar fi unele cartiere 
din imensa metropolå, climatul de suspens 
polițist in care o infátiseazá serialele i-a 
creat o faimá mai proastá decit meritå; si 
pasnica provincie englezá, dacå ar fi pro- 
iectatá In imaginatia mapamondului numai 
de romanele Agathei Christie, ar stirni 
cálátorului aprehensiuni). Al doilea, cá 
serialul cu cel mai mare prestigiu acolo, 
se nimerea så fie unul.. englezesc 
Upstairs-Downstairs («Apartamentul stá 
pinilor — camerele servitorilor»), un fel de 
Forsyte post-victorian in vreo 60 de epi- 
soade. Dar nu despre asta imi propusesem 
eu sá scriu 


Sapte mirese pentru un singur frate 


Ca sá tiu sincer, invid:osi de acasa știu 
e: ceva. La Bucuresti, cind am de ales 
zilnic între două programe, mă simt, ierta- 
ti-mi cuvintul, bigam. La New York, cind 
m-am pomenit singur in camera de hotel, 
eu si cutia televizorului care, cu un singur 
buton, mă punea in fata a șapte opțiuni 
simultane si diferite, m-am simţit ca si cum 
intrasem la petit intr-o casă cu șapte fete 
Presupun că în situația aceasta de proas- 
peti candidați la telepoligamie, ati proceda 
ca si subsemnatul. V-aţi grăbi să faceti 
cunoştinţă cu toate deodată. În primul sfert 
de oră, am trecut, într-adevăr, de la o 
rafală din pușca automată a lui James 
Cagney (reluare), la un buletin meteo 


—T 


sondaj 
in cineunivers 


Au tiecul mai bine de tres 
luni de la moartea lui Elvis 
Presley si nu numai cà ecoul 
emotiei provocate de dispa 
ritia marelui cintáret nu s-a 
stins, dar gloria celui care å 
fost denumit «regele rock»- ul 
lui pare să cunoască o nouă strălucire. 
Trei luni în lumea miturilor societăţii occi- 
dentale contemporane agitatå de atitea 
vertiginoase afirmåri si atitea vertiginoase 
pråbusiri In uitare (si mai cu seamå in zona 
atit de fragilă, de instabilă, a idolilor specta- 
colului), trei luni nu înseamnă deloc puţin. 
Popularitatea lui Presley s-a dovedit încă o 
dată — în ceasul decisiv al dispariției fizice 
— deosebit de solidă. Milioane de discuri 
aruncate pe piaţă într-un interval atit de 
scurt, zeci de emisiuni de televiziune, al- 
bume şi reportaje, opțiuni asupra unor filme 
biografice vorbesc despre această populari- 
tate inoxidabilă. 

Ce-i drept, moartea lui Presley n-a fost 
marcată, In rindurile milioanelor săi de ad- 
miratori, de manifestări isterice asemănă- 
toare celor care au intovárásit acum cinci 
decenii dispariția lui Rudolph Valentino, 
sau mai recent, cea a cintåretului Jimmy 
Hendrix. Un anume aspect solid, temeinic, 
caracterizează gloria postumă a idolului 
din Memphis, un aspect asemănător întru 
totul celui care i-a definit și cariera, lipsită 
de caracterul meteoric specific atitor mari 
ne ale spectacolului din vremea noas- 
trá. 

Soliditatea aceasta tine, fără indoialä, 
in primul rind, de valoarea artisticá a per- 


inerna 


din New York 


in direct 


9 Reclama tv. sau Kojak ca 
«amfitrion — apreciat — cu mixer- automat 
@ un show didactic pentru prescolari 
urmărit cu sufletul la gură de adulți 


@ interviuri politice mai 


pasionante ca serialele polițiste 


rologic in grade Fahrenheit care, aveam 
să-mi dau seama apoi, pină să le recalcu- 
lez eu in Celsius, se schimba vremea; 
de la o reclamă såltåreatå de detergent la o 
grozăvenie a lui Popeye; de la un uppercut 
din pumnul lui James Caan (premieră) la 
o cintåreatå de culoare, Natalie Cole, fiica 
celebrului Nat King, și m-am lăsat păgubaș 
după o slujbă religioasă (sosisem în ajun 
de pasti). Petitul caleidoscopic mi se păruse 
o treabå si usoarå si plåcutå. Eram naiv. 

La prima incercare de a lega cunoștință 
mai strinsă cu programele, m-am lovit de 
un rival neașteptat: anunțul publicitar, com- 
mercial-ul cum i se spune acolo. între 
mine si cele șapte mirese stătea la pindă 
soacra-reclamă. Cind mi se părea lumea 
mai dragă, hop, firma industrială sau co- 
mercială care ea, cu banii ei, plătise ela- 
nurile mele de proaspăt insuråtel. Nu am 
cum să redau vizual aceste întreruperi 
indiscrete care intervin din sfert in sfert 
de oră, mai precis, din douăsprezece in 
douăsprezece minute. Le transcriu into: 
mai cum se aud din aparat si le-am auzil, 
mărginindu-mă anume la operele tv. cu- 
noscute si de dumneavoastră. 

1. O blondă platinatå (văduva cadavru- 
lui): «Colombo, credeam că-mi esti prie 
ten». Colombo: «Ce-ti trebuie dumital 
nu e un prieten, ci un avocat». Clic, si din 
senin de nicăieri, interiorul luxos din decor 
se preschimbă într-o pajiște unde un june 
prim aleargă după o nu prea jună copilă 
Cintec în stil folk: «Buze strălucitoare. 
buze ispititoare, numai cu rujul cutare!» 

2. Kojak (către o prostituată, pe care o 
invitase într-un bar din perimetrul ei profe 
sional de pe strada 42): «Şezi, bea ceva, 
relaxează-te si povesteste-mi ce-ai văzul, 
babe». Clac, si decorul sordid se trans 


Pretul in dolari 


si nervi al minutului 


Pac, si suprafetele aride de beton se topesc 
in valurile márii. Un cird de fete zburdå pe 
schiuri nautice. Rock: «Un singur cuvint 
pentru aceste costume de plajá. Cuvintul 
e vrajá, e vrajá, e vrajå!». 

4. Samantha (in excursie la tará): «Ma- 
má, unde s-a dus Darrin?» Endora: «Nu 
s-a dus, a zburat. L-am prefácut in bárzáun 
si s-a speriat de coada vacii». Alt clic, si 
apare un ins zimbind piná la urechi. Con- 
fesiune: «Eram posac, prost dispus, aga- 
sant. De ieri sint alt om, iau un tranchilizant. 
«Cor vorbit: «Cereti la toate farmaciile, 
pilula care-aduce bucuriile!» 

Si asa mai departe. Cu mentiunea cá eu 
am reprodus aici, in adantare, versurile 


Telespectatorii americani, saturați de violență, încep să prefere în locul 

delictelor din Manhattan, reconstituiri documentare ca, de pildă, Patru 

zile la Dallas (în fotografie, protagoniștii din film fatå-n față cu «eroii» 
din viata) 


lormå într-un salon somptuos, unde niște 
persoane prospere in ținută de seară pri 
vesc fericite la un obiect metalic cu care se 
joacă gazda. O voce distinsă: «Amlitrio- 
nul apreciat posedă un mixer automat!» 

3. Comisarul set (pe trotuarul din fata 
unui zgirie-nor): «Unde-i nebunul acela de 
McCloud?» Sergentul negru: «Uitati-! la 
etajul 23.» Comisarul: «Cum vrei să-l văd 
de-aici tocmai la etajul 23?» Sergentul 
negru: «Păi nu-i inăuntru, atirnă afară» 


După moartea 
unui băiat cuminte 


În mitul lui Presley se regăsesc idealurile 
și prejudecățile 


majorităţii tăcute americane din zilele noastre 


sonajului, de vocea sa excepțională, de 
întîlnirea totdeauna fericită dintre aceasta 
voce si un repertoriu croit parcă pe măsură 
Dar această soliditate isi are rădăcinile si 
în natura însăși a mitului Presley. Într-o 
lume în care excentricitatea, insolitul, scan 
dalosul constituie trepte, pare-se obliga 
torii, pe care un idol al filmului sau al cin- 
tecului trebuie să le străbată pentru a cuceri 
adeziunea delirantă a mulțimilor de spec- 
tatori, în care excesele de tot felul constituie 
hrana zilnică a publicităţii fără de care nu 
pot exista mituri, dar și condiția oarecum 
firească de existență a celor în care se 
incarneazá asemenea mituri, în această 
lume Elvis Presley s-a afirmat și s-a men- 
ținut — mai mult decit toti ceilalți şi cu mai 
mare succes deci toti ceilalți — ca un 
prototip al băiatului cuminte sau, mai exact, 
al băiatului american cuminte. Anumite 
aparente nu trebuie să ne înșele. Rock- 
and-roll-ul, al cărui «rege» necontestat a 
lost Presley, a putut să apară unora si 
poate mai apare și astăzi — mai ales pen- 
tru «neinitiati» si pentru cei funciarmente 
alergici la asemenea ritmuri — drept o 


muzicá eminamente zgomotoasá si agi- 
tatå. O privire ceva mai calmå si experienta 
anilor care s-au scurs din 1955 Incoace 
ne permit astázi sá observám cá rock-ul 
cel putin In versiunea presley-anå — nu 
depáseste nivelul de «zgomot» si «agitatie» 
al lumii in care tráiesc curent tinerii admira- 
tori ai unei asemenea muzici, cá el n-a 
constituit — datorită si izvoarelor sale 
populare — o rupturá radicalá cu traditio- 
nala muzicá usoará, nici In ce priveste 
tematica, nici In ce priveste ritmul. Cintind 
o muzicá a vremii sale, Elvis Presley n-a 
fost un iconoclast, un distrugător al tradi- 
tiilor. 

in mitul lui Presley se regásesc, dacá 
privim atent, idealurile si prejudecátile ma- 
joritátii tácute americane din zilele noastre 
(revenim mereu asupra conceptului de 
american, fiindcá arta lui Presley a fost, 
mai mult decit cea a tuturor predecesorilor, 
rivalilor şi urmașilor săi, un produs tipic 
al societății americane si o marfå destinată 
în primul rind consumului american. Faptul 
că el este singurul mare cintåret american 
care n-a dat nici un concert in alara hota- 


cite unui singur commercial. Pe micul 
ecran cu minimum sapte programe simul- 
tane, se succed insă cite trei, patru, cinci 
reclame In serie. Trei minute de publicitate 
la douăsprezece minute de emisie propriu- 
zisă. Astfel, din de trei ori patru si din 
patru ori douăsprezece, se alcătuiește ora 
de program. Aceasta e regula jocului. 

Nu trebuia să vii în S.U.A. de la capătul 
lumii pentru ca acomodarea la această 
alternare să te contrarieze, să te irite si, 


relor Statelor Unite, se datoreste nu numai, 
cum s-a spus, onórariilor sale prohibitive 
ci și înțelegerii de către el — sau de către 
exceptionalul său impresar, Parker — a 
faptului că locul său este numai între cele 
două oceane. Succesul mondial al lui 
Presley se datorește numai discurilor si, 
intr-o măsură, faptului că el a reprezentat 
pentru multi, mitul Americii însăși). 

Cînd tinärul camionagiu si vinzátor de 
hot-dog s-a lansat In 1955, America mai 
trăia Încă perioada pe care am denumit-o 
cindva «de dinainte de Vietnam», în care 
societatea de consum părea stabilă și plină 
de promisiuni, in care «conştiinţa vinovå- 


Simbolul, 
în lamé 
d 
strassuri, 
al 
Americii 
de ieri, 
cea 
mulțumită 
de sine 


„suită. Nu trebuie så fi sociolog al culturii ca 


in cele din urmă, să te scoată din sărite. 
E deajuns să vii din Europa pur şi simplu, 
unde teleconcentrarea se bizuie pe aceleaşi 
tradiţii de educaţie a atenţiei ca gi pe la 
noi. Comparatia dintre structurile culturale 
ale Lumii Vechi şi cele ale Lumii Noi se 
dovedește pasionantă și sub acest aspect. 
Televizorul constituie în momentul de fata 
sursa de informare și destindere a 75% 
dintre americani, care, potrivit statisticilor, 
petrec In medie în fata lui trei ore pe zi. 
Trei ore de «uite popa nu e popa». 180 de 
minute ore de «vino-ncoace du-te-ncolo». 
De schimbare stabilă si de instabilitate în 
schimbare. De consecvență a solicitărilor 
disparate, imbinatá cu inconsecventa în 


să-ţi dai seama in ce măsură aceasta in- 
lluenteazá apariția și dispariția efemeridelor 
din opinia publică, viteza cu care se con- 
sumă acolo consacrårile si se astern uitårile. 


Cine salutå mai de sus? 


Så nu må intelegeti gresit. N-o fac pe miro- 
nosita. Atita cit am avut vreme så cercetez 


zestrea mireselor-program, salbele de peli- 


culå mi s-au pårut la inåltimea reputatiei 
fåurarilor. Ce-i drept, avind prea putin 


timp, a trebuit så aleg. «Indicele violentei» 


de exemplu, pe care un raport oficial il 
deplingea ca fiind cel mai ridicat de un 
deceniu incoace: nouå din zece programe 
(Raportul Comisiei Gerbner de la Univer- 
sitatea din Pensylvania) nu le-am consta- 
tat ca atare. Si-mi pare bine cà, selectind, 
am nimerit mereu programul care fåcea 
exceptie. Un show didactic-distractiv pen- 
tru prescolarii mai måricei, Sesame Street, 
(«Strada Sesam»), care-i învaţă reguli de 
bunå purtare si jocuri, In acelasi timp cu 
primele notiuni de scris si socotit, mi s-a 
părut o adevărată bijuterie de grație infan- 
tilå, căldură omenească, humor şi tact 
pedagogic. Carol Burnett, actriță cunoscută 
la noi datorită unui memorabil rol de com- 
poziţie în filmul Pagina intii cu Jack 
Lemmon, susține såptåminal un show de 
proză care de unsprezece ani (recordul de 
longevitate) continuă să atragă pe tema 
necazurilor femeii nu foarte înzestrată cu 
frumusețe de la mama natură. Cele citeva 
episoade răzlețe pe care le-am văzut din 
serialul Roots («Rădăcini») după best- 
seller-ul antirasist al lui Joseph Hailey, 
se distingeau prin rigoarea reconstituirii 
istorice care concura documentarul, pre- 
cum şi prin patosul sobru al unei actorii 
magistrale. Mai sint apoi ziariștii de o com- 
petentå și inteligenţă incisivå, ca Barbra 
Walters sau David Frost, care-și transformă 
comentariile In jerbe de scintei cu tilc şi 
interviurile In adevărate teledrame, mai pa- 
sionante ca serialele sau o finală de cam- 
pionat de box. Dac-ar fi, vorba commer- 
cial-ului, să aleg un singur cuvint pentru 
calitatea telegenică a tuturor acestora, aș 
spune atractiozitate, atractiozitate, atrac- 
tiozitate. 

De altfel, dac-ati observat din citatele 
mele, modalitățile de întrerupere dinaintea 


tie» (maccarthysm, afacerea Rosenberg, 
discriminările rasiale, războiul din Coreea) 
nu tulbura decit minţile unei pături relativ 
restrinse de oameni maturizati politiceste, 
în care însă, un tineret numeros și mult mai 
independent,din punct de vedere economic 
decit fuseseră la vremea lor generaţiile 
precedente, pătrundea zgomotos în viata 
socială cu un mare apetit (și cu posibilități) 
de consum, inclusiv de consum de bunuri 
culturale adecvate. Acest public nou l-a 
creat si l-a divinizat pe Presley. 

De-a lungul întregii sale cariere, Presley 
n-a fost nici bărbos, nici pletos, n-a băut, 
n-a fumat si nici — ferit-a sflntul — n-a 


“e 


* 


Kojak 


Anderson 


Mannix 


au rămas pretexte pentru cele fix 3 minute de reclamă care se succed la fiecare 12 minute de program 


anunţului publicitar lasă intotdeauna ori o 
intrebare fără răspuns, ori o situație ne- 
rezolvată, ori o Incurcåturå aparent fårå 
ieșire, In aşa fel incit curiozitatea så te în- 
demne să rămii pe post pină la reluarea de 
după reclamă. Episoadele sint alcătuite dir 
micro-episoade, showurile din mini-sho- 
wuri, sau, altfel spus, litrul de licoare-emi- 
siune se serveşte în sferturi cu buchetul 
infuzat la ultima sorbitură. Cei citiva scena- 
rigti TV cu care am stat de vorbă, mi-au 
confirmat cá asa si scriu, pregătind apogeul 
mare din minutul 48 prin apogeurile mai 
mici din minutele 12, 24, 36. David Chandler, 
care a colaborat la Incoruptibilii (serial 
epuizat) si acum colaborează la diverse, 
imi explica aşa: «Noi imaginăm o situaţie 
ca să producem un efect. Reclama proce- 
dează invers. Porneşte de la efect ca să 
ajungă la situaţie. Fiecare scenariu e ca un 
maraton cu obstacole». 

Desigur, ineptiile Intriståtoare nu lipsesc 
nici ele. Din fericire se uită ușor. În afară de 
una care mi s-a înfipt in memorie ca o me- 
taforå-simbol dintr-o piesă de Arthur Miller. 
Era un fel de concurs cu public de genul 
«cine stie cistigå» pe tema «recunoasteti 
melodia preferată?». După prima etapă, 
concurenţilor li se aducea în fata cite un 
trunchi înalt de aluminiu, ca un pom de 
iarnă, de ale cărui ramuri gi rámurele 
atirnau albastre, de nuanța speranţei, hirtii 
de cite cinci dolari. Pomii incepeau sá se 
rotească repede, din ce In ce mai repede, 
pină ajungeau să nu se mai vadă deslușit 
Care dintre concurenți recolta intr-un minut 
cel mai mare număr de bancnote, era ova- 


consumat droguri: ca un adevărat băiat 
cuminte din poveștile educative ale «visului 
american» i-a iubit mai presus de toate pe 
«Ma» si pe «Pa» (mămica si tăticul), a rămas 
pină la sfirşitul vieţii în casa părintească 
din Memphis (devenită, ce-i drept, între 
timp, palat), refuzind mirajul marilor me- 
tropole, dar și a vagabondajulu: pe drumu- 
rile nesfirgite ale Americii (spre deosebire 
de contemporanii săi din beat-generation si 
din mişcarea hippy), și-a făcut armata la 
timp si In condiții exemplare, s-a culcat 
totdeauna devreme, a mers regulat la bi- 
serică, s-a căsătorit după ce și-a făcut o 
situaţie (la peste 30 de ani) și, bineînţeles, 


tionat si promovat in etapa următoare 

Raportul minut-dolari este şi criteriul 
absolut după care, pe cele șapte programe, 
se succed neintrerupt, ca dintr-o rotativă 
ameţitoare, imaginile insufletite. Anecdo- 
tica new-yorkeză susține că pe strada 53 
unde stau față în față sediile a două mari 
corporaţii de televiziune ABC (American 
Broadcasting Corporation) și CBS (Colum- 
bia - Broadcasting System), domnii Fred 
Silvermann si Robert Wussler, președinții 
respectivi, schimbă cite un salut matinal 
de la ferestrele unde-si au birourile la etajul 
38, apoi trag perdelele pentru a nu lăsa să 
se vadă cu ce vedete, regizori sau producă- 
tori tratează fiecare. Concursul «Cine-i 
mai întreprinzător, cîştigă» dintre cele două 
corporaţii se calculează In aşa-numite 
puncte Nielsen, la fel de străine pentru 
mine, profan, ca si gradele Fahrenheit. 
Pe scurt, este vorba de un sistem de punc- 
taj care exprimă rezultatele unor abile son- 
daje zilnice privitoare la numărul de tele- 
spectatori a fiecărei emisiuni. Potrivit 
publicațiilor specializate, un punct Nielsen 
echivalează cu un milion de telespectatori 
iar un milion de telespectatori echivalează, 
anual, cu un venit de 36 milioane dolari din 
vinzarea minutelor de emisie pentru com- 
mercials. La sfirşitul sezonului 1976—1977 
(acolo există un fel de stagiune de tele- 
viziune care incepe toamna și se încheie 
primăvara, ca cea de teatru), scorul dintre 
concurenți indica o medie de 21,5 puncte 
Nielsen pentru ABC contra 18,7 pentru 
CSB. Probabil că, deşi la acelaşi nivel, 
di. Silvermann cind îl salută de dimineaţă 


și-a asigurat un serios cont la bancă. 
Corespunzător canoanelor «americanului 
mijlociu», Presley era mai presus de orice 
mindru de reuşită (reușită materializată in 
dolari), mindru că a vindut peste 400 mi- 
lioane de discuri, mindru că a făcut 32 
de filme, mindru că i se plătea cu 2 mili- 
oane de dolari o emisiune de televiziune 
Totul în comportarea sa exprimă America 
cea veche și mulțumită de sine, de la cos- 
tumele sale de scenă, simboluri ale opu* 
lentei jubiliante (lame si strass-uri) pina la 
partenerele sale pe care le stringea (pudic) 
în braţe în filmele sale si care sint de tipul 
confortabil, de pildă, Ursula Andress și 


pe di. Wussler, are satisfacția de a se simți 
cu citeva procente mai sus. 

Marea «lovitură» a corporației ABC a 
fost serialul Roots, ne-politist, încărcat de 
un mesaj important, violent pe alocuri si 
el, In limita ciocnirilor rasiste si redind 
adevărul lor, dar lipsit de violenţa gratuită 
si corupătoare a foiletoanelor detective. 
Audienta fără precedent a celor peste 
50 de ore de emisie determină, de atunci 
incoace, o restructurare competitivă a pro- 
gramelor tuturor corporațiilor. Sezonul 
1977—1978 este primul cind se anunţă un 
singur nou serial poliţist. În rest, locul lui 
Mannix îl vor lua, pare-se, eroi ai opiniei 
publice inaintate ca Martin Luther King, 
adaptările de romane fluviu, după modelul 
britanic, vor căpăta prioritate In dauna 
bălților stătute, iar delictele din Manhattan 
vor ceda In fata reconstituirilor documen- 
tare ca Patru zile la Dallas. Punctajul 
Nielsen a indicat negru pe alb că tele- 
spectatorii americani sint saturați de deri- 
zoriu şi abjectie. Realizatorii se orientează 
în consecință. Ca să reiau o formulare re- 
centă a revistei «Newsweek» (sept. 5, 1977); 
«Business-ul televiziunii trebuie să furni- 
zeze un public de masă celor care au nevoie 
să cumpere o publicitate de masă». Mi- 
nutele care hotărăsc ora de program TV 
rămin tot cele douăsprezece scoase la 
mezatul publicitar. Rămine de văzut cind 
si cum vor intra ele în conflict cu mersul 
timpului. 


Radu NICHITA RAPAPORT 


Ann Margaret. 

Dar America s-a schimbat profund în 
ultimii douăzeci de ani, mai ales tineretul 
Americii. Alte gusturi, alte probleme, o tot 
mai îndirjită opoziţie față de principiile si 
clişeele «visului american». Şi totuși, cum 
de şi-a menținut Presley impactul asupra 
publicului și după ce trecuse de patruzeci 
de ani si după ce devenise obez și bolnav!? 

Desigur, aceasta stabilitate se explică 
prin marele şi autenticul său talent, prin 
priceperea excepțională de a-și organiza 
cariera cu rigoare științifică (ne referim în 
primul rind la știința marketingului și a 
relaţiilor publice). Ea se explică şi prin 
faptul că rock-ul pe care l-a servit şi care 
la servit are, în miezul său, un caracter 
popular și tineresc, care-l împiedică să fie 
doar o modă trecătoare. 

Dar ea, această stabilitate în succes, se 
explică si prin faptul că tipul de viaţă si de 
artă pe care l-a ilustrat Presley, reprezintă 
incă, în pofida tuturor vicisitudinilor, o 
componentă importantă a spiritului ameri- 
can. Nostalgia după «cumintenia» și suc- 
cesele de altădată (chiar dacă ele ascun- 
deau realităţi nu totdeauna onorabile) este 
încă puternic prezentă în sufletele america- 
nilor mijlocii. Stilul lui Presley nu se opunea 
majorului val contestatar din arta ameri- 
cană contemporană (val exprimat în cin- 
tec, de pildă, de personalități de anvergura 
lui Bob Dylan sau a Joanei Baez); poziția 
agresiv anti-contestatară era a altora (în 
cinema, de exemplu, John Wayne). Presley 
nu era nici cu unii, nici cu alții; el era în 
altă parte, într-o naivă si totuşi tragică 
incercare de a închide ochii în fata realitå- 
tilor noi, într-o Induiosåtoare nevoie de 
lirism, de căldură sentimentală (dar fără 
sentimentalismul siropos al cintáretilor mai 
vechi) de stabilitate și de succes. 
Persistentă încă, lumea din care s-a nás- 
cut mitul lui Elvis Presley este, totuși, 
într-un proces rapid de destrămare. Va 
rămine, pentru generaţiile viitoare vocea 
minunată a băiatului cuminte din Memphis. 
Ceea ce nu e deloc puţin. 

H. DONA 


Critica 


o critică 


(Urmare din pag. 5) 


ajung: Să nu credeți că spectatorul cel 
mai obișnuit se lasă intimidat de cuvinte!e 
rare sau de frazele complicate. Nu. Dini- 
potrivă. Există unii critici care, vă rog să 
mă credeți, in afara unor fraze consacrate 
pe care le intilnesti peste tot, stereotipe 
nu vin så spunå nimic nou. Nimic deosebit, 
cu privire la sentimentele si ideile filmului; 
în ce măsură i-au impresionat anumite frag- 
mente din film, ce sugestii le-au desteptat 
Imaginea pe care ţi-o creează un asemenea 
cronicar este că el se achită de o sarcină, 
luind automat din arsenalul consacrat cit 
mai multe cuvinte tehnice, cu care isi pa- 
voazează lipsa de opinie si de observaţie 
originală. EI se transtormă atunci într-un 
funcționar cu ticuri verbale, nu mai e un 
slujitor al artei, în măsură să ne transmită 
ceva din frumusețile și din pasiunile car: 

se consumă pe ecran. Departe de mine 
gindul de a generaliza, modesta mea pares 

este doar că ar trebui să se facă mai mui! 
pentru a se găsi căi de comunicare ma: 
directe, de la suflet la suflet, pentru că 
numai in acest mod vom putea face eviden! 
pentru mai multi oameni că nu orice macula 

— cinematograficå poate fi consideratå 

m. 

Vasile Remete, muncitor-poet, vicepre 
sedinte al Salonului literar-artistic din Alb: 
lulia: Vreau să-mi spun si eu părerea des 
pre formele de limbaj abordate in criticà 
Adevărul este, totusi la mijloc Tovaräsıı 
lon Mărgineanu are dreptate cind spune că 
termenii de specialitate sint necesari, : 
tovarăşul Cezar Dumitrache are dreptat« 
cind optează pentru un limbaj limpede 
Despre un film după «Amintiri din copilă 
rie» de Creangă, cred cá se poate scrie 
o cronică fără a folosi o seamă de cuvinte 
care să-l trimită pe cititor la dicţionarul 
de neologisme. Altfel va trebui insă så 
scrie despre un film, el însuşi dificil, ca 
Păsările lui Hitchcock. Limbajul cu care 
operează criticul va fi deci pe măsura 
creaţiei respective. Devreme ce unii dintre 
noi mera doar «să se distreze» la film, in 


Lucian Miga: In prezent am rămas lå 
latitudinea criticii vorbite. La noi filmele isi 
capătă valențe publice doar «din vorbă-n 
vorbă», după ce discută lumea pe stradă 
sau după aprecierile care se fac la ieși 
rea din sală. 


Cinema: Ar fi, ca să spunem asa, 0 
critică oral-folcloricá. 


telex Sahia 


Ritm nou 


000 Plenara Comitetului de partid 
al Studioului «Al. Sahia» a analizat 
gradul de ritmicitate a producției, sub 
aspectul contribuției sale la obținerea 
unui nivel calitativ superior al filmului 
documentar. În urma discuțiilor si a 
măsurilor luate, un număr de filme 
prevăzute pentru 1978 se află într-un 
stadiu avansat de realizare. 

999 Unui dintre filmele care vo: 
putea fi oferite difuzării chiar la ince 
putul anului viitor este Foştii ucenici. 
Eroii acestui documentar sint fostii 
membri ai unei brigăzi de tineret, con 
dusă de Chiru Alexandru, azi şef de 
secţie la uzina de autoturisme Pitesti 
Infåtisati si acum 15 ani în una dintre 
producţiile studioului, intitulată Con- 
temporanul meu, maistrul de ieri 
și ucenicii lui reapar pe ecran, în lumina 
unei noi contemporaneitåti, în regia 
lui Erwin Szekler — scenariul Marion 
Ciobanu și Erwin Szekler, imaginea 
George Feher. 


de film, 


de public 


timp ce alții caută satisfacţii spirituale mai 
profunde, nu putem cere nici cronicilor så 
lie făcute pe același calapod si nici ne- 
apárat sá foloseascá toate limbajul cel mai 
lesnicios. E un lucru de ordinul evidentei, 
orict de putin specializat ar fi acela care 
discută această, în fond, falsă dilemă 

Acum pentru că sint în fata acestui mini- 
fon, iar dialogul este firesc si serios, as 
vrea să punctez și eu necesitatea informării 
publice a spectatorilor din judeţe asupra 
creației cinematografice. Este neapărat ne- 
voie de o participare adecvată a ziarelor 
și revistelor locale și regionale la această 
operă de informare critică. Eventualul con- 
tra-argument al unor organisme locale, 
invocind spațiul tipografic redus, nu poate 
fi luat In considerație decit In sensul neces:- 
tátii de a se găsi forme publicistice accesi- 
bile fiecărei publicații. Există cronică sau 
eseu teoretic pe opt coloane, intr-o re 
vistă de specialitate, există cronichetă pe 
o singură coloană intr-un sáptáminal cu 
format mic și există semnalul critic de 
zece rinduri în ziarul județean. Problema 
este de a alege soluția fericită, de a stimula 
puțin fantezia gazetărească la toate meridia- 
nele, pentru că spațiu tipografic se găseşte, 
există. Nu există însă o intelegere tot 
deauna exactă a importanţei pe care acti 
vitåtile cultural-educative, manifestările ar 
tistice și preferințele din timpul liber le au 
in ansamblul preocupărilor noastre si in 
viața oamenilor. 

Bineinteles că se pune condiția ca 
această informare critică să fie compe- 
tentă, penetrantá — şi nu făcută ca intr-o 
experiență a noastră de tristă amintire, 
cind cronica filmului era lăsată in ziarul lo- 
cal în seama unei persoane necalificate. Sis- 
tarea acestei preocupări este si mai tristă. 
Noi avem insă, pe plan local, posibilități 
superioare in acest sens. De altfel, pen 
tru că am pomenit de Păsările, mi-aduc 
aminte de cronica la acest film care a 
apărut, cu ani în urmă, în ziarul «Unirea» 
si care a fost foarte bună, In măsură så 
corijeze o înțelegere superficială a filmu- 
lui. 


In lipsa criticii scrise, funcționează critica orală. 
Dar ea funcţionează eronat 


Lucian Miga: Da, și vă pot spune, ca 
responsabil de cinematograf, că ea are o 
valoare foarte mare pentru noi si ar putea 
avea si pentru alții, dacă aceste aprecieri 
orale ar fi cercetate de specialişti, psiho- 
sociologi. Curentul spontan de opinii esie 
uneori prompt si exact. Se Intimplå insa 
că filme foarte mari trec neobservate de 
marea masă a spectatorilor, fiindcă une 


000 În cinstea celei de a 30-a Ani- 
versări a proclamării republicii, stu- 
dioul «Al. Sahia» realizează un serial 
pentru televiziune, în 6 episoade. Pri- 
mul episod se referă la dezvoltarea in- 
dustrială a țării (regia Penu Stelian), 
al doilea abordează procesul de înnoi- 
re a satului românesc (regia Alexan- 
dru Drăgulescu), al treilea tratează 
evoluția vieţii culturale și ştiinţific: 
(regia Constantin Vaeni), următorul 
se intitulează «Calitatea vieții» (regia 
Paul Orza), al cincilea este «Partid, 
stat, democrație» (regia David Reu), 
seria fiind încheiată prin episodul de- 
dicat locului ţării noastre în lume 
(regia Pantelie Tutuleasa). 

000 Regizoarea si scenarista Paula 
Popescu-Doreanu, operatorul Dumi- 
tru Predeanu si consilierul stiintific 
Zeno Oarcea realizeazå impreunå do- 
cumentarul Pådurea påmintului (co- 
mentariul Eva Sirbu). Este debutul 
unui ciclu intitulat «Pădurea, protec- 
tor al vieții», filmul următor numindu-se 
Pădurea oamenilor. Ciclul este re- 
zultatul eforturilor studioului de a-și 
lărgi aria de preocupări în domeniul 
filmului științific, dedicat protejării me- 
diului ambiant. 


Răzvan POPOVICI 


ori critica oral-folclorică reacționează lent 
sau eronat si se dumireste de abia după 
ce filmul a ieșit de pe ecrane. 


lacob Oliviu, sef de sector la Comitetu: 
județean Alba al U.T.C. Apropo de critica 
orală și de erorile ei, aș vrea să spun că 
ele sint uneori întreținute, din păcate, de 
cineaştii înșiși. Pe la inceputul anului, cu 
prilejul prezentării filmului Ultimele zile 
ale verii, au fost invitaţi la Alba citiva reali- 
zatori şi reprezentanți ai Centralei România 
film. A avut loc o întilnire între oaspeți si 
spectatori. Şi eu am intrebat atunci de ce 
producem noi, alături de opere de succes 
mare sau mediu, atit de multe filme care 
rulează cu sălile goale. Răspunsul a fos! 
că, spre deosebire de producțiile străine, 
filmele noastre n-ar beneficia de actori de 
prima mărime și nici de condiții tehnice 
ideale. Or, acest gen de «autocriticå» din 
partea specialiștilor poate mai mult stirni 
confuzie în rindul spectatorilor, care preiau 
aceste explicaţii şi le transformå în verdicte 
cu caracter de handicap pentru intreaga 
noastră producție. Urmărind criticile din 
revista «Cinema», revistă foarte citită, am 
observat că se încearcă din cind în cind o 
delimitare a producţiilor noastre bune de 
cele rele, ceea ce ne ajută să înțelegem 
care ar fi cauzele reale ale succesului unora 
și insuccesului prea multor altora. Dar 
aceste delimitări critice nu se fac destul 
de sistematic și convingător. Eu cred că 
critica poate să-și spună mai răspicat păre- 
rea asupra cauzelor, fără a se limita la con- 
semnarea rezultatelor. Am observat şi noi, 
adesea, in filme nu numai defectiuni care 
tin de dialogul explicativ sau de lipsa de 
fantezie a regizorului, ci uneori si de unele 
apariții de actori si mai ales actrițe, solici- 
tate pare-se din considerente cu totul extra- 
estetice. N-ar fi rău ca, asa cum ati organizat 
acum o discuție despre critică sau în alte 
numere despre tematica filmelor, să ne 
consultați si asupra cite unui film care ru 
lează cu săli goale. 

lon Singereanu: Sigur că tendința ar 
fi så evoluåm de la critica orală la cea scrisă 
Dar să știți că și de la prima dintre ele se 


pot invåta multe. Spectatorii iși dau seama 
că unele filme sint, de pildă cu totul sărace, 
pină la jenă, în ceea ce privește tratarea 
temelor actualitåtii. Critica scrisă le mena- 
jează încă sau le tratează eclectic, In așa 
fel incit spectatorul nu e ajutat să facă de- 
osebirea dintre valoare si nonvaloare. Îmi 
aduc, de pildă, aminte de un film cu doi in- 
gineri tineri, dintre care unul răminea la 
centru, iar celălalt pleca la o întreprindere 
in provincie şi devenea inventator. E un 
film care nu mi-a plăcut — nu-i mai știu 
titlul, de fapt cred că au fost mai multe de 
acest fel — dar știu că n-am găsit în cronici 
o părere exactă despre el, despre acest 
mod de a inventa false dileme în care pe pri- 
mul plan este soarta unui strung. Si, în con- 
secintå, n-am sesizat in cronici nici dife- 
renta dintre acest timp de producții — mi 
se pare că Despre o anume fericire se 
numea filmul în cauză — și lucrările in- 
tr-adevăr meritorii ori chiar reușite, cum au 
fost Zile fierbinți sau Mere roșii 


lacob Oliviu: Poate tocmai datorită a- 
cestor confuzii, între filmele reușite si cele 
nereușite, se intimplă să avem săli goale 
si în cazul unor filme de actualitate care au 
calități evidente, cum e Mere roşii. O 
parte a publicului și-a pierdut increderea 
in unele aprecieri ale criticii și în anumite 
filme de actualitate, răminind la impresii 
culese cu ani in urmă, cind nivelul cine- 
matografiei noastre era mai scăzut. Ca 
să-i aducem «la zi» cu cunoștințele, trebuie 
intr-adevăr mai bine delimitat ce e rău de 
ce e bine, recistigind in acest mod si in- 
multind numărul iubitorilor pasionaţi ai 
filmului românesc. 


Cinema:  Multumindu-vá, multumind 
Comitetului județean Alba pentru cultură 
si educaţie socialistă, Întreprinderii cine 
matografice județene si directiunii clubului, 
pentru bunåvointå si sprijin, vå propunem 
acum så punctåm de comun acord citeva 
prime concluzii la această primă discuție 
publică despre critica de film, pentru că 
avem intenția să continuăm această dez- 
batere. Din cele spuse de dumneavoastră 
rezultă cel mai limpede următoarele: 


O Spectatorul are nevoie de un critic-sfátultor. 


Este important deci ca să apară și 


pe plan local o cronică a filmului. 


Să apară nu într-un tirziu, ci concomitent cu filmul. 


@ Să existe cronici pătrunse de simțul valorii. Nu cronici scrise sub 
influența spiritului de grup 


@ Cronicile să fle scrise pe înțelesul 


cititorilor. Fără să coborim nivelul 


profesional al criticii, să combatem abuzul de termeni de specialitate. 


De limbaj păsăresc. 


O Prea multe cronici stereotipe. Ele dau senzația unei critici functionäregti 


O In multe cronici întîlnim o judecată confuză, un autor care se eschiveazä 
să spună adevărului pe nume. Avem nevoie de o mai curajoasă deliml- 
tare între filmele bune și cele proaste. 


telex Buftea 


„Plin“ de producţie 


000 Parcă nicăieri nu se dovedește mai 
adevărată povestea Intllnirii dintre băiatul 
cu pantaloni scurți si mosul cu barbă albă — 
Anul Nou şi Anul Vechi — ca în studiourile 
de la Buftea. Producțiile vechiului an mai 
ocupă încă sălile de montaj, mixaj sau chiar 
platourile, în timp ce filmele anului 1978 
au apărut si își cer drepturile. Dacă lucrurile 
nu se limpezesc repede, va fi și mai greu, 
pentru că peste citeva luni vor intra în lucru 


şi producțiile anului 1979. A fost o vreme 
cind Buftea se plingea de «gol de producţie» 
din pricina lipsei de ritmicitate cu care se 
trimiteau scenariile de casele de filme 
Acum situația s-a schimbat si o sumedenie 
de scenarii aşteaptă la start gata aprobate 


si cronometrate. Printre ele, Întoarcerea 
lui Vodă Lăpușneanu (scenariul și regia 
Malvina Ursianu, Casa de filme Trei) si 


trei noi productii ale Casei de filme Unu: 


Gustul si culoarea fericirii (scenariul 
ing. Gheorghe Manole, regia: Felicia Cer- 
năianu, un nume cunoscut din filmul docu- 
mentar); Ecaterina Teodoroiu (scenariul 
Vasile Chiriţă si Mihai Opris, regia: Dinu 
Cocea) si Dumbrava minunată (ecrani- 
zarea povestirii lui Sadoveanu, scenariul 
Draga Olteanu-Matei, regia Maria Callas- 
Dinescu). 


Colocviu realizat de Valerian SAVA 


@@@ Despre Cianura si picătura de 
ploale (producție 1978 a Casei de fil 
Trei) care și-a Inceput perioada de D 
gåtire, regizorul Manole Marcus spune c 
nu este atit de «polițist» pe cit s-ar crede. 
E vorba mai curind de o anchetă socială, 
de o analiză psihologică, ceea ce nu exclude 
desigur suspensul ci doar focurile de pistol. 
Scenariul este scris de Virgil Mogoș și 
Manole Marcus. Nelly Merola a și Inceput 
să lucreze la schițele de costume, lar 
arhitectul Aureliu lonescu la cele de decor. 
Imaginea: Nicu Stan. 


000 loanide (două serii, Casa de filme 
Patru), scenariul de Eugen Barbu, ecrani- 
zare a celor două romane de G. Călinescu, 
«Scrinul negru» şi «Bietul loanide», In 
regia lul Dan Pita, va începe filmările în 
primele luni ale anului 1978. Pentru a nu 
pierde anotimpul și culorile lui, secventa 
vinătorii se va filma totuși în luna noiembrie, 
cind aceeaşi echipă va scrie cuvintul «sfir- 
sit» la Profetul, aurul si ardelenii. 


000 Echipa regizorului Virgil Calotescu 
a trecut fără răgaz de la ultimele operații 
de mixaj ale filmului Autobuzul (Casa de 
filme Cinci — se vorbeşte: de pe acum 
despre savurosul cuplu Draga Olteanu — 
Jean Constantin) la pregătirea filmărilor 
pentru Nunta bătrină (scenariul lon si 
Alexandru Brad; Casa de filme Patru). 


000 Pe genericul filmului Cintarea 
României (scenariul și regia: lancu Moscu 
si Dumitru Done, dialogurile; Alecu Ivan 


filmele poetului 


Dati-mi desene animate! 


A fost odată ca-n po 
| vesti un film care se 
numea În genunchi mă 
Menma întorc la p Era stu 
| pid, dar mi-au dat lacri 
mile, cum så nu plingi 
cind un bårbat in toatå firea isi då sea 
ma cà a cálcat in stráchini, sau pe 
aláturi, cum bine spune poporul, si 
vrea, plin de bune intentii, så se in- 
toarcå la iubita initialå? Am plins mult 
si sincer. Am retinut din acest film 
numai titlul, modestia pocåintei... «In 
genunchi ma intorc la tine...» 
l-am furat, deci, modestia si am folo 
sit-o, cred eu, pentru o cauză ma: 
dreaptå. In genunchi, vá rog, dati-mi 
desene animate. Simt cå mor fårå 
desene animate, simt cá mor fárá o 
råtuscå dornicå de viatå, simt cá mor 
fără un urs gata să-l interpreteze pe 
Pluto M-am plictisit de aventurile din 
epoca de piatră, rid din ce în ce mai 
greu, eu care mă lăudam că sint omul 
care ride cel mai ușor din lume. Am 
atita umor și atita politețe incit sá fac 
fără efort, din tintar armăsar. 


De ce atitea desene animate tre 
buiesc importate? De ce trebuie să văd 
eu găini din Australia si rate din Belgia, 
n-avem si noi găinile noastre, rațele 
noastre? La fel de poetice ca şi ale 
celorlalți? Ca să fiu sincer, vorbind de 
importul exagerat de desene animate, 
mi se pare exagerat și nejustificat. 
Avem o strălucită, inegalabilă pleiadă 
de pictori, graficieni, precum Gopo, 
Calafeteanu, Florin Pucă și Sabin Bă- 
lașa, avem o strălucită pleiadă de 
autori pentru copii precum Sonia La- 
rian și Florica Pilat. Atunci de ce să 
tinjim după giștele filozofice ale altora? 

Dar desenele animate nu sint numai 
imperiul rațelor meditative. De la ele 
așteptăm mai mult. Ce frumoase ar fi 
serialele de desene animate in care så 
descoperim noile aventuri ale noului 
Mitică, în condiţiile noastre. M-am 
plictisit de desene animate, de atitea 
rate meditative aduse din import. Cind 
noi avem atita haz, de ce să-l impor- 
tåm? În genunchi vă rog, dati-ne de- 
sene animate... 


Teodor MAZILU 


Cînd noi avem atita har, de ce să-l importám ? 
(Cale lungă de Florin Pucă şi Adrian Petringenaru) 


Ghilla) vor apare mulți dintre laureatii 
ediții a acestui festival nationa 


imei 
e Casei de filme Patru cu stu- 
oul «Al. Sahia» ar putea marca un început 


de drum. 


0900 Liniorii (scenariul si regia: Andrei 
Blaier) și-a schimbat titlul In Trepte pe 
cer lar Spaima... (scenariul Petre Sålcu- 
deanu, regia Mircea Mureșan) în Impuscå- 
turi sub clar de lună. Se speră ca pină la 
apropiata lor premieră să nu se mai schimbe 
nimic. 


000 Primul tur de manivelă la filmul 
Înainte de tăcere (Casa Unu, scenariul 
si regia: Alexa Visarion) nu va fi lesne uitat 
de cei care au fost în ziua aceea la Herest: 
30 kilometri de Bucuresti. În zilele friguroase 
de la jumătatea lunii octombrie, cînd s-a 


spus primul «motor», echipa de imagine 


(operatorul Nicu Stan și cameramanul 
Dumitru Truică), regizorul și actorii Liviu 
Rozorea si Mircea Diaconu au intrat în 
apa unui izvor la o temperatură care făcea 
să iasă aburi cind se rosteau replicile. Ceea 
ce nu i-a Impiedicat să-și tragă «dublele» 
necesare. Filmările continuă la aceeasi 
tensiune... interioară. 


000 Diferiti distribuitori de filme străini 
s-au si oferit să incheie contracte de pre- 
vinzare pentru filmul Vlad Tepes (Casa 
Cinci, scenariul: Mircea Mohor, regia: Doru 
Năstase). Se pare că spectatorii din alte 
tari, saturati de tilmele cu vampiri si castele 
fantomă din serialele Dracula, sint, ir 
sfirșit, interesaţi de adevărul istoric, in 
evocarea domnitorului român. Odată ma: 


mult, aceasta obligă autorii filmului la o 
realizare de prestigiu. 

000 S-a văzut 50% din materialul filmat 
in nordul țării, la filmul Urgia (scenariul 
Florin Năstase, regia losif Demian si An- 
drei Blaier). 

@@@ La Botosani, monteuza Iolanda 
Mintulescu și compozitorul Mircea Florian 
au asistat la filmările de la Cronica unor 
impårati desculți (scenariul Alecu Ivan 
Ghilia, regia Mircea Veroiu) Incercind så 
prindă «pe viu» atmosfera filmului și să 
fixeze reperele viitoarelor operaţiuni. S-a 
dovedit astfel că montajul și compunerea 
muzicii nu sint deloc etape succesive și 
izolate, iar trimiterea unei mese de montaj 
la locul filmării nu este un lucru imposibil. 

000 Se lucrează la copia-standard a 
filmelor Ediţie specială (scenariul Mircea 
Daneliuc şi Beno Meirovici, regia Mircea 
Daneliuc) si larba verde de acasă (sce- 
nariul Sorin Titel, regia Stere Gulea) care 
alături de Fair Play (scenariul și regia: 
Al. Donciu-Satmary) si Ma-Ma (scenariul 
Vasilica Istrati, regia Elisabeta Bostan) 
vor fi printre ultimele premiere ale acestui an. 

000 Pentru filmu! Aurel Vlaicu (Casa 
Cinci, scenariul Eugenia Busuioceanu, re- 
gia Mircea Drăgan) machetele avioanelor 
la scara 1/1 au fost reconstituite cu atita 
exactitate incit în timpul unei filmări la 
Clinceni, eroul, interpretat de Gabriel Osen- 
ciuc, s-a pomenit In aer, la șase metri 
înălțime, si de acolo, desigur vertiginos 
pe sol! Singurul care a avut de suferit a 
fost avionul, a cărui reparare a durat două 
săptămini. lesitá cu bine din aventura fi 
mărilor, echipa se află în sălile de monta; 


si post-sincron. 
R. PANAIT 


Este foarte greu de dedus 
talentul de cineast din sim- 
pla pasiune cinefilå. Este ta- 
lentul cel mai greu sesizabi! 
pentru că el nu e nativ, nu 
are semne genetice bine 
structurate, e un talent care 
se construieste In jurul unui nucleu de 
sensibilitate artistică. Nucleu ce poate in 
semna talentul pentru una dintre artele 
tradiționale. Acest punct de plecare va 
marca pentru totdeauna stilul artistic al 
cineastului. 

Oricum si de oriunde ar porni Însă aces! 
artist fără lungi filiatii si genealogii, el tre- 
buie să posede capacitatea de a crea 
oameni si viață. Cit de tehnică pare si este 
această artă a filmului, către ea nu se vine 
inarmat doar cu panoplia de obiective, tra- 
vellinguri si revelatoare, ci cu o formaţie 
umanistă care să pună cineastul în situa- 
tia de minimă pretenție a unei descifräri 
elementare a artelor premergătoare filmu- 
lui, arte care compun această artă de sin- 
teză. Artă care a oripilat și mai contrariază 
încă pe multi intelectuali fini, considerind-o 
vulgară, fără să-și fi dat măcar silinta de 
a-i cunoaște pe Eisenstein, Kurosawa și 
Bergman. 

Este greu de stabilit cind şi cum vocația 
de cinefil se transformă In vocație de ci 
neast. Cum se creează capacitatea de a 
transforma in imagini de sinteză artistica 
toate impulsurile si socurile emoționale 
primite. Se pune pe nesimţite in mişcare 
o maşinărie de produs fantasme, maşinărie 
care chinuieste si poate chiar ucide. Se 
poate muri inecat in torente de imagini 
si sunete care iti inundă ființa, adevåra! 
neoplasm psihic. Talentul, ca orice lucru 
ieşit din normal, este o boală, o aberat: 


asociaţia cineastilor 


Alături de cinefili 


@@@ Creatorii si producătorii filmu- 
lui Buzduganul cu trei peceti conti 
nuă seria spectacolelor de premieră in 
numeroase localități din tara, unde au 
loc si instructive dialoguri cu publicul 
spectator. La Tg. Mureş și Reșița, la 
Careii-Mari, în Tara Crișurilor, la Ma- 
vrodin și Peretu, în cimpia Teleorma- 
nului, la Piatra Neamt și Fălticeni, in 
Tara de sus a Moldovei, iubitorii filmu- 
lui românesc și-au manifestat interesul 
pentru reintruchiparea cinematograficå 
a voievodului care a înfăptuit primul 
unitatea politică a Ţărilor Române. Au 
participat scenaristul Eugen Mandric, 
director al Casei de filme Trei, regizo- 
rul Constantin Vaeni, lon Bucheru, di- 
rector al Casei de filme Unu, actorii 
Ştefan Velniciuc, Jean Săndulescu, 
Mircea Cosma, Gheorghe Simonca, 
Anca Szâny, Andras Csabo, Istvan 
Gyarmathy, Lorand Lohinsky, precum 
si Anca Georgescu, lector de scenarii 
si Radu Leşu, producător-delegat. 000 
Centrul metodic al activităţii cineclubu- 
rilor sindicale din județul Vrancea a 
organizat, la Soveja, o tabără de crea- 
tie si instrucţie la care au ținut cursuri 
lon Popescu Gopo, președintele Aso- 


profesiune 
de credinţă 


a naturii. lată de ce artistul e destinat din 
pintec unor bucurii foarte amare si cine 
påseste spre acest destin cu zimbetul pe 
buze, purtind în urechi doar sunet de 
trompete și în ochi imagini de trofee, este 
un inconștient sau un impostor. 

In ştiinţă, ca si în artă, ca si în viata 
experienţele trebuiesc, se fac pentru cei 
multi, şi primirea pe propria-ti existenţă a 
unui voltaj de zece ori mai puternic decit 
cel destinat oamenilor obișnuiți, poate in- 
semna doar bucuria trăirii inzecite. 

La conştiinţa vocației pentru film nu se 
poate ajunge fără cunoașterea acestui uni- 
vers artistic dinlăuntrul lui. Filmul se lasă 
greu cunoscut ca modalitate de expresie 
si, necunoscindu-l, nu-i poti aborda bucu- 
riile, răminind mereu in fata unor porti in- 
chise. Optind fără revelarea propriilor ca- 
pacitåti pentru un tărim artistic atit de in- 
cifrat — oricit de pasionat spectator — 
poate Insemna si a Insemnat prea adeseori 
un drum care duce nicáieri. Dar cu acest 
neajuns si cu o mie altele, mult mai mari, 
filmul rámine, pentru artiștii secolului nos- 
tru, un pámint al fägäduintei, către care 
päsesc mereu mai multi. Într-o parte a 
lumii se desteleneste abia, in alta se re- 
colteazá, toate acestea In lumina unui mi- 
raculos răsărit. Celelalte crepusculare arte 
ale istoriei ne apar undeva depåsite si 
demne de ignorat. Ce fatalå eroare! 

In fine, semnele de intrebare si de mi- 
rare din fata acestei arte rámin intacte, cu 
sau fárá contributia mea; ceea ce pot så 
afirm Inså cu toatá certitudinea este cå a 
lace film nu e o profesie, dupá cum nu e 
o profesie sá faci poezie. Este numai im- 
posibilitatea de a trái fårå så faci acest 


lucru. 
Malvina URSIANU 


ciatiei cineastilor, regizorul Alecu Croi- 
toru, operatorul Cornel Diaconu, ing. 
Aurel Miscá. 666 La consfåtuirea de 
lucru a cinecluburilor, care a avut loc 
recent la Craiova, a participat din partea 
Asociației noastre regizorul Bob Cåli- 
nescu. @@@ În cadrul manifestărilor 
prin care Muzeul literaturii române a 
marcat 20 de ani de la înfiinţare, în sala 
Universităţii cultural-stiintifice din Bucu- 
resti, a avut loc prezentarea filmului tv. 
Sub pecetea tainei, realizat dupå ro- 
manul «Craii de Curte Veche» de Ma- 
teiu Caragiale. À urmat o dezbatere pe 
tema «Ecranizarea — între ilustrare si 
creatie», cu participarea criticilor Flo- 
rian Potra si Manuela Gheorghiu, pre- 
cum si a regizorului Stere Gulea, unul 
dintre coautorii filmului. 999 La Pi- 
testi și-au reluat activitatea cercul mu- 
nicipal «Prietenii filmului». Prima temă 
tratată a fost «Apariţia și dezvoltarea 
cinematografului ca artă, momente din 
istoria filmului românesc si sarcinile 
cinematografiei noastre in cadrul pla- 
nului cincinal». A vorbit Roxana Pană, 
producător-delegat la Casa de filme 
Unu. 999 Scriitorul loan Grigorescu, 
vicepreşedinte al Asociaţiei noastre şi 
criticul Valerian Sava, secretar al sec- 
tiei de critică a Asociaţiei, au partici- 
pat, la Budapesta, la simpozionul inter- 
național cu tema: «Locul și rolul filmu- 
lui din țările socialiste In cinematogra- 
fia contemporană» 


Ovidiu GEORGESCU 


11 


regizorul 


int 
i 
un 
1 
e | | i 
è : amestec 
4 | 
ha 
: 1 3 
In rm 
no! 
i D 
n 
i 
f 
n £ 
cit n ! 
gi! lu 
ley 
de 
TII! 
do 
FE: T m yl m aa ^t 
7 BLEI »OZUAnOVICI F 
nti 
mi 
1 : : 
na! 
"y atá 
r 'ai 
” TO 
I T 
Li 1 
in. Då 
ui Ni ni 
mentio ro 
| 
) 
u 
lu 1 
e ul 
al n 
1 
lus 
, ^ 
enm yo min 
Mu + 


Pe 
'remea 
‘ind 


era 


w w w u 
KA AG 


58 


` 
DE 


or’ 


+ 
` " Å à ue etm l » * apie Primele manufacturi 
T Mr À fave EO — 7. E ` „4 198 $i multe iluzii: fe cinemelodrame 
E S T N oat v ena June Hitchcock 
LEN ava t aA tevens) si Burt Reynolds) 


NG 


«Zilele filmului sovietic» din acest an 
prezintå o selectie demnå de un prestigios 
festival international. Studiourile din Riga, 
Odesa si Moscova oferå spectacolul unei 
cinematografii diverså prin tematicå, pro- 
fundå prin investigare socialå si psiholo- 
pe strålucitoare prin realizare artisticå. 
n seara galei, prima dintre cele patru 
serii dedicate de regizorul luri Ozerov 
celei de a doua conflagrații mondiale, 
deschide o amplă perspectivă asupra con- 
ceptiei întregii coproductii. Şi anume, re- 
constituirea minuțioasă și spectaculoasă 
a jurnalului de război anti-hitlerist de pe 
toate fronturile, din toate țările belige- 
rante, a tuturor șefilor de state ale căror 
acțiuni au avut un rol semnificativ. 


Cu celelalte şase povestiri cinematogra- 
fice pătrundem pe terenul ficţiunii, viata 
fiind privită fie dintr-un unghi politico- 
istoric (Ură, Cu aripa frintă, Preţul 
vieții), fie ståpinitå de sentimente (Melo- 
diile nopții albe, Sonată pe malul 
lacului), fie pornind de la pana lui Anton 
Pavlovici Cehov (Piesă neterminată 
pentru pianină mecanică). 


Ură (regia Samuel Gasparov) aduce in 
obiectiv, în maniera filmului de aventuri, 
momentul de răscruce de la începutul 
existenței statului sovietic, cind fraţi si 
părinți aflați, fie sub steagul rosilor, fie 
sub cel al albilor, se luptau între ei, uitind 
legătura de singe, de neam, de obiceiuri. 
Sensurile revoluţiei nu putea fi înțelese 
dintr-odată de către cei ținuți de atitea 
secole în nestiintå, incapabili să se ridice 
cu toţii la înălțimea perspectivelor isto- 
rice. 

Războiul, marele război dus împotriva 


Piesă nete 


Zilele filmului sovietic 


cotropirii fasciste, este prezent în filmul 
Larissei Şepitko, Prețul vieții (cunoscut 
nouă) si in Cu aripa frintă (regia Nikolai 
Gubenko). Preţul vieții este acel sobru 
şi intransigent examen al gindului și al 
faptei dat în fața sentimentului suprem: 
dragostea de țară. A supraviețui prin 


în galeria 
ecranizărilor 
după Cehov 
(Elena Solovei, 
Nikita Mihalkov, 


vghenia Gl 9 nko) 


/ å 
rminatå 


pentru pianinå mecanicå 


«A trecut iarna, am citit, 
n-am văzut pe nimeni, ne-am 
plictisit, dar a fost bine...» 
inema Asa Incepe acest interludiu 

| cehovian, acest week-end la 
VA tarå, prilej de sårbåtorire a 

unei primåveri Intirziate, pri- 

lej de regåsire a rubedeniilor si vecinilor 
după luni de izolare, incercare de a se 
veseli, de a petrece. Asa incepe acest sffr- 
sit de săptămină In cadrul maiestuos al 
unui conac mirosind a lemn de esență 
tare, cu ferestre Invåluite In perdele spu- 
moase de dantelă albă-albă; cu verande 
deschise larg către mii de hectare și lacuri 
stăpinite de atitia ani de bătrini ramoliti 
sau de domnisori famelici, care nu le-au 
mai bătut demult, dacă au făcut-o vreoda- 
tă, cu piciorul. Ogoare muncite, tot de atitia 
ani, de țărani zdrenturosi si Infometati care 
veneau så cerseascå pline sau Indurare, 
tot aici la conac. Conac populat de domni, 
doamne si domnisoare purtind gratioase 
rochii de dantelă si pălării de paie cu boruri 
largi, tnflorate; conac rásunind de risete 
cristaline, de jocuri de societate, populat 
cu fiinte de o elegantá subtilá si molaticå 


14 


a unei lumi in prag de apus. Un apus fru- 
mos luminat, frumos colorat, dar nu mai 
putin un apus. 

Dupá Sclava iubirii si Furtul trenului 
cu aur,regizorul Nikita Mihalkov Incearcå 
si el testul suprem al cineastilor sovietici: 
ecranizarea unei piese de Anton Pavlovici. 
Alegerea cineastului s-a oprit asupra ulti- 
mei piese a lui Cehov rămasă neterminată: 
«Platonov» sau «Un Hamlet de provincie». 
Mihalkov compune textul ca o partitură 
pentru un concert de cameră (titlul filmu- 
lui contine explicit această intenţie). Un 
concert inceput senin, cu risete inocente, 
ca un clinchet de clopoței si sfirsit grav, 
într-un hohot de plins. Plinsul infidelitåtii, 
plinsul dezamágirii, plinsul ratării, ca si 
plinsul vinovåtiei, al recunostintei sau al 
iertării. Plinsul inceput si el In surdină si 
sfirşit ca un strigăt, ca un protest al ne- 
putintei, după ce a trecut intreaga gamă, 
de la sublim la ridicol. Dar chiar ridicol, 
plinsul acesta rămine pină în final singu- 
rul element umanizant şi purificator al 
acestei lumi coplesite de plictis si trin- 
dåvie. O lume condamnatå la destråmare, 
pentru că nu mai crede in nimic si nu, mai 


Istoria, dragostea, arta... 


trådare sau a tråi doar in inimile compa- 
triotilor tåi pentru a nu-i fi trådat? Autoa- 
rea arată, printr-o pateticå pledoarie că 
răspunsul nu poate fi decit unul singur. 
Cu aripa frintă este un memento liric și 
acuzator al dramelor impuse celor foarte 
tineri de urgia unui război. Destine modi- 


ficate brutal și nedrept, aduceri aminte și 
regrete tardive ale celor ce au izbutit să 
trăiască dar care nu au putut înlocui nicio- 
dată absența dragostei părinteşti. După 
aceste filme politico-istorice ni se pro- 
pune un poetic popas în lumea efectelor: 

Două intilniri de dragoste, două povești 
cu un bărbat și o femeie trecuți de virsta 
primei iubiri, dar trăind total acea dra- 
goste a maturității, cind sentimentele sint 
mai putin rodul întimplării cit al unei intil- 
niri dintotdeauna sperate. Doi bărbaţi și 
două femei pe care viata li așează pe neas- 
teptate fatå-n fata, si ei se recunosc la pri- 

va privire, de la prima atingere. Dar viețile 
lor de pină atunci îi copleșesc acum prin 
legături existente, prin obligații demult 
contractate. lubirea dintre muzicianul le- 
ningrădean si pianista din Kyoto (Melo- 
diile nopții albe, regia S. Soloviev, 
K. Nisimara) nu are ca obstacol doar kilo- 
metrii ce le despart țările; tot așa cum pro- 
fesoara dintr-un mic oraș leton, legată de 
aşteptarea soțului ce ispășește o pedeap- 
să, nu poate fi liberă față de sentimentele 
ei, oricit ar fi acestea de profunde, oricit 
de pure, oricit ar recunoaște, cu sufletul 
si cu mintea, in medicul tăcut şi puternic 
pe bărbatul ei cel adevărat (Sonată pe 
malul lacului, regia G. Tilinski, V. Brasla). 
Frumusefea cadrului plastic se armoni- 
zeazá cu frumusetea sentimentelor si cu 
discretia interpretilor, realizind douå filme 
ce nu se pot uita usor. 

n incheiere putem numi filmul lui Nikita 
Mihalkov, Pieså neterminatå pentru pia- 
nină mecanică (aflat si in programarea 
curentă) o capodoperă din seria ecrani- 


zărilor Cehov. 
Simona DARIE 


e în stare să facă nimic. O condamnare 
care nu tine atit de fiecare dintre ei, cit de 
clasa socială căreia ei fi aparțin, clasă 
de care «nimeni nu mai are nevoie». lar 
oamenii, ei nu mai au nici măcar puterea 
de a regreta, regretul presupunind dorinta, 
fie chiar pierdută. Dar ei nu mai au ener- 
gia să dorească nimic. Pină și speranţele 
le-au fost roase de incertitudini. Singurul 
sentiment trăit pătimaș, pe deplin, fie că 
este conştient sau doar presimtit, este cel 
al ratării. Ei știu că pentru salvarea lor nu 
ar trebui să lase nimic pentru miine, ei 
stiu că nu trebuie trăit In așteptare, ei ştiu 
că acel «pe urmă» nu va fi niciodată. O 
știu și totuși sint incapabili de orice ac- 
tiune. Numai clipa de dragoste le mai 
apare ca o sărbătoare lungă și nespus de 
frumoasă, ca in acea intilnire dintre stu- 
dentul de altădată și fetița cu ochii larg 
deschişi către lume, atunci, cindva, pe ma- 
lul Nevei, atunci, cindva, pe cheiul gării. 
Dragostea pare o clipă să-i amăgească, 
să-i determine să trăiască, dar în cele din 
urmă sentimentul se spulberă prin lipsa 
lor de curaj, de vitalitate, iar pierderea dra- 
gostei precede pierderea vieții. Viața lor 
care rámine astfel un joc al iluziilor fără 
legătură cu realitatea, un joc al iluziilor 
pierdute. Nimic din ce a fost nu va mai fi. 

Acest concert dirijat magistral de la pia- 
nissimo la fortissimo il consacră pe Nikita 
Mihalkov (In dubla sa postură de regizor 
si de actor — el este medicul Triletki) ca 
un interpret poet si filozof al operei ceho- 
viene. 


Adina DARIAN 


Producție a studiourilor «Mosfilm». Scenariul: 
Aleksandr Adabakian si Nikita Mihalkov. Regia: 
Nikita Mihalkov. Imaginea: Pavel Lobosev. Cu: 
Aleksandr Kaliaghin, Elena Solovei, Antonina Su- 
ranova, Evghenia Glusenko, luri Bogatiriov, Nikita 
Mihalkov, Anatoli Romasin, Oleg Tabakov. Marele 
Premiu la Festivalul de la San Sebastian 1977 


Un scenarist numit 
Anton Pavlovici Cehov 


0009 in filmul sovietic 

@ 1922 — una dintre primele ecranizåri 
Cehov: Chibritul suedez,regizor L. Kurbas. 
@ 1954 — Konstantin ludin realizeazå un 
remake apreciat de critica vremii pentru 
reconstituirea atmosferei provinciei rusesti 
de la sfirsitul secolului XIX @ 1926 — re- 
gizoarea Olga Preobejenskaia ecranizeazå 
pentru copii povestea cåtelusului Kastam ka. 
Dupå 26 de ani va fi reluatå Intr-un scurt 
metraj animat. @ Cu prilejul comemorårii 


a 25 de ani de la moartea lui Cehov, adicå 
in 1929, unul dintre pionierii cinematogra- 
fiei ruse si sovietice, lakov Protazanov 
realizeazå un «almanah» in imagini intitu- 
lat «Qameni si ranguri» dupå povestirile 
«Cameleonul», «Ordinul Anna» si «Moar- 
tea functionarului». @ 1938 — debutul re- 
gizorului Annenski cu filmul Ursul anunţă 
predilectia sa pentru ecranizări după cla- 
sicii literaturii ruse. Realizează cu precă- 
dere transpuneri cehoviene: Omul din cu- 
tie (1939), Nunta (1944), Ordinul Anna 
(1954). e Vladimir Petrov transpune în 
1944 vodevilul Jubileui & Anii '50 cunosc 
o adevărată modă Cehov: Copilul nimă- 
nui de K. ludin (1953), Logodnica de 
G. Nikulin (1954), Doamnele de Lev Ku- 
lidjanov (1954), Panica de V. Ordinski si 
|. Segheli (1955), Ciubotele de V. Nemo- 
liaev. @ Festivalul de la Veneţia 1955 acor- 
dă Leul de argint filmului Zvăpăiata în 
regia lui Samson Samsonov cu Serghei 
Bondarciuk In rolul doctorului Dimov. e 
Acelaşi regizor realizează Trei surori în 
1964 O 1959 — Doamna cu cățelul de 
losif Heifit cu lia Savina și Alexei Batalov. 
Una din capodoperele ecranizărilor ceho- 
viene. Ulterior, Heifit realizează În orașul S 
(1964) și Răul om bun, după «Duelu» e 
Tot Duelul a fost realizat si de Tatiana 
Berenzanteva si N. Rudnik cu Oleg Strije- 
nov in rolul principal. @ 1971 — Andrei Mi- 
halkov-Koncealovski realizeazå «cel mai 
bun film» al såu dupå propria-i mårturisire 
dupå Unchiul Vania remarcabil prin «mo- 
bilismul atitudinilor de dramatizarea gestu- 
rilor si replicilor, aspectul contemporan al 
personajelor pentru care timpul s-a oprit 
consemnind imposibilitatea lor de a se in- 
tegra in societate». @ 1977 — Nikita Mi- 
halkov, fratele său, realizează Piesă ne- 
terminată pentru pianină mecanică după 
ultima piesă a lui Cehov rămasă netermi- 
nată jucată la noi cu titlul «Un Hamlet de 
provincie». 


000 in alte cinematografii: 

@ 1968 — regizorul englez Sidney Lumet 
ecranizează Pescårusul cu Vanesa Red- 
grave in rolul Ninei Zarecinaia, James 
Mason in Trigorin, Simone Signoret in 
Arkadina. @ 1969 — cunoscutul regizor de 
animatie iugoslav Vatroslav Mimica se re- 
marcå in filmul de fictiune cu ecranizarea 
cehovianå O intimplare. @ 1970 — Lau- 
rence Olivier și J. Sichel realizează o ver- 
siune cinematografică celor trei surori in- 
terpretate de Janne Watts, Joan Plowright 
si Luise Purnell. 


@@@ la noi: 

@ 1955 — tot Cehov asigurå succesul a 
trei debutanti romåni prin filmul de diplo- 
må La mere. Ei sint: regizorii lulian Mihu 
si Manole Marcus, si actrita Silvia Popovici 


e —