Revista Cinema/1990 — 1998/029-CINEMA-anul-XXIX-nr-5-1990

< 
2 
យ 
Π
me 
9 
z 
m. 
យ 
4 
យ 
= 
wo 
x 
> 
យ 
= 
< 
១ 
sa 
ul 
[aj 
5 
2. 
I. 
ve 
w 
ន 
o 
< 
< 
«x 


XIXX inuy 
(922) S "N 


EVENIMENT 


Din sumar: 


Eveniment: $ 
Momentul’ 'Caintei 


Dialog cu cititorii 


MOMENTUL „CÄINTEI“ 


A SOSIT! 
SÎNTEM OARE GATA 
SĂ NI-L INSUSIM? 


LA.T.C.: 


Cu dăruire, dar și.cu exigenta 


Buftea: 
Perpetuum . mobile 


in. premiera: 


Drumef in calea lupilor și. Lectia 


Maria Tanase 


Regizorii nostri: 
Liviu Ciulei si Mircea Veroiu 


Cineasti romani 
in, Enciclopedia Bordas 


Festivaturi: 
Oberhausen 


Corespondenţe: 
Paris 


Oscar ‘90 


De vorbä cu: Macha Meril 


Animatia 


Cinemateca: | Coppola, Saura, Bunuel 


Telecinemateca 


Cinerama 


Video 


in acest numâr semnează 


Mircea Alexandrescu, Ray Arco, Eugen 


Atanasiu. Boadan Burileanu. 
Corciovescu, Irina Coroiu, 


Darian, ileana Dänälache, Dana Duma, 
Stere. Gulea, Alice Mänolu, Daniel Päu- 
nică, Constantin Popescu, Aura Puran, 
Victor Rebengiuc, B.T. Ripeanu, Marina 
Roman Juc, Valentin Silvestru, Dumitru 
Solomon, Save! Stiopul, lon Truică. 


Prezența revistei „Noul Cinema“ în amfiteatrul mare 
al Universităţii timisorene nu este deloc întimplătoare. 
De ce tocmai la Universitatea Timișoara? Ar fi cu sigu- 
rantä mai multe răspunsuri. Din punctul nostru de ve- 
dere, însă, cel mai important se referă la faptul că, în- 
cepind din decembrie anul trecut, Timișoara nu este 
numai un oraș, ci a devenit o stare de spirit. Și de ce 
tocmai Cainta? Pentru că datele filmului - geneză, va- 
loare estetică, impact în raport cu istoria, palmares in- 
ternational - sînt suficiente pentru a începe o discuție 
extrem de tentantă. La toate acestea se mai adaugă, 

însă, un element care ne-a stirnit în mod decisiv. 


D upă doua săptămini de rulare în Bucu 
resti, acest film, pe care ne permitem a-l con- 
sidera extraordinar de important, inregistra 
— pe cit de neînțeles, pe atit de regretabil -- 
un adevărat record privind dezinteresul spec- 
tatorilor! Aitfel spus, la reprezentații, cei cîțiva 
spectatori räzlefi se puteau număra pe de- 
gete, pierduţi în marea de scaune goale ale 
unor cinematografe ca „Scala” si „Studio“, 
din piin centrul capitalei. Unii dintre aceștia, 
paraseau sala chiar în timpul proiecției spre a 
se reintegra agitatiei specifice a bulevardului, 
asaltat mai tot timpul de ziare, demonstrații, 
zvonuri, revendicări, toate succedindu-se di- 
namic, dar si indiferent față de tentatia Căn- 
fei, aceeași care pină în decembrie constituia 
un privilegiu să o poţi vedea, discret si pru- 
dent, la cite un video. 


Asa se face cä, imprumutind singura copie 
existentä la ora respectivä in refeaua cinema- 
tografica (mulțumim pentru amabilitate celor 
care ne-au ajutat) am adus-o aici, pe malurile 
Begăi, unde în seara zilei de 10 aprilie am 
avut satisfacția de a număra în aula Universi- 
taţii peste 500 de tineri care, desi la concu- 
renta cu un „Ubu rege“, prezentat de o trupa 
franceză și cu o reuniune politica a domnului 
Raţiu au stat neclintiti de la primul pina la ul- 
timul cadru al filmului. 

Mai mult chiar, citeva zeci dintre ei au rä- 
mas în continuare la o discuţie ce a ţinut 
inca aproape două ore si din care vă prezen 
tam, într-o incercare de sinteză, cele mai in 
citante opinii. Punctul ei de pornire l-a con- 
stituit, firește, mirarea generală fata de slaba 
audienţă a publicului din capitală, dupa 
care... 


LUCIAN IONICĂ, student — intrebarea 
aceasta ar trebui detaliată, pentru că acest 
public nu este nicăieri omogen. Eu l-aş im- 
parti în cel putin trei categorii: prima, a cine- 
fililor (cea mai redusă din păcate), oricind in- 
teresati de opera de arta veritabilă, indiferent 
de contextul social. A doua categorie, a celor 
care se dau în vint după tot ceea ce este la 
modă, snobii, atraşi cu predilecție de doza de 
senzaţional, cum ar fi faptul că acest film fu- 
sese interzis. lar a treia categorie e animata 
exclusiv de nevoia de divertisment ieftin si 
n-ar ti intrat la acest film mci acum 5 
luni, nici acum 5 ani, oriunde ar îi rulat el. Pe 
de altă parte, s-ar putea aprecia că un film 
atit de acuzator la adresa oricărui sistem dic- 
tatoriai isi pierde odată cu câderea dictaturii 
forța de penetratie. Altfel spus, ce ne-ar mai 
interesa un dictator-simbol, cînd noi l-am 
avut pe al nostru, pe care îi tot disecam 
acum în ziare şi pe -strada? 

PERSU ADRIAN, student — Mie filmul mi 
s-a părut dificii, codificat, necesitind matu- 
ritate si rafinament pentru înțelegerea rapor- 
turilor dintre realitate și ficţiune. 

CĂTĂLIN GRUIA, student — Filmul nu e 
deloc incifrat, are numai 0 anumită subtili- 
tate, sigur dependentă de rafinamentul sau, 
mai precis, de maturitatea spectatorului cä- 
tuia îi solicită sa-si pună zdravän ea la 
contribuţie. Eu unul am distins o construcţie 
epica mai aparte, insumind trei nivele de per- 
cepte. 1) Realitarea pura, de tapt obiectivă 
Este vorba de cele doua cooerti de la incepu- 
tul si sfirsitul filmului, cînd Keti Baratelı se 
afla la ea acasă, făcind torturile (cu accent 
pe prima silabă!) ornate cu acel simbo! al 
credinţei care este biserica, moment în care 


afla că a murit Dictatorul, adică acel Varlam 
2) Este implozia subiectivă a personajului, 
ceea ce îşi imaginează ea că ar urma să se 
intimple odată cu dispariția monstrului, a ti- 
ranului; de fapt, o asumare la persoana intii a 
unei atitudini de dezvaluire a adevărului, 
avind-o în centrul ficţiunii pe eroină (deci 
ficțiune în fictiune!). 3) Amplificarea proiec- 
tiei subiective, un fel de ridicare la pătrat a 
acesteia: cum isi imaginează victima (Keti) ca 
vor reacționa ceilalți membri ai comunității la 
dezvăluirile sale: arestarea ei, atitudinea tri- 
bunalului, asumarea vinovatiilor de câtre cei 
implicaţi (fiul şi nepotul lui Varlam). Prin 
aceste trei nivele, filmul configureazä o struc- 
tură concentrica, sensurile acumulindu-se 
succesiv și ,explodind™ prin miezul celui 
de-a! treilea nivel. Acesta este Sanje ca me- 
saj, ca stare, ca realitate supremä. Eu cred că 
filmul afirmă nevoia de „pocăință“ in plan 
spiritual a întregii societăţi care, prin tăcerea 
ei, a favorizat nelegiuirile și însăși existența 
sistemului dictatorial. Aici găsesc eu deschi- 
derea spre luciditate si optimism a operei, și 
de aceea cred că azi, în România, filmul ar 
trebui văzut de către orice cetățean con- 
ştient, ca preambul şi condiție a oricărei ati 
tudini contestatare sau revendicative. Dum 
neavoasträ spuneati că, la Bucuresti, lumea 
străbate bulevardul si se închină la Piaţa Ro- 
mană după ce a trecut, fără să bage in 
seamă, prin fața cinematografului unde rula 
acest film. Eu consider că toate coloanele de 
manifestanți ar fi trebuit să intre intii la acest 
film, să-l vadă pinä-l înţeleg, şi abia după aia 
să treacă la acțiune 


MIRCEA CÂNDEA, student — Colegul meu 
consideră finalul optimist prin deschiderea 
sau apelul la luciditate. Mie mi se pare însă 
un film — dacă nu pesimist, măcar alarmant 
— din două motive: intii, că acest dictator 
aberant înmânunchează in persoana lui si in 
sistemul pe care-l edifică cele mai cumplite 
trăsături ale tuturor sistemelor de represiune 
care l-au precedat. Varlam este o ingemanare 
de Stalin, Hitler şi Mussolini... 

Lector univ. N. TÄRANU — Să nu-i uităm 
pe Beria, mina dreaptă a lui Stalin. Masca lui 
Varlam este completatä cu ochelarii acestuia, 
și nu intimplätor! 

MIRCEA CÄNDEA — Nu stiam cä Beria 
purta ochelari, inseamnä cä pe atunci nu 
apăruseră mașinile de scris cu caractere 
mari... Deci, Varlam manipulează cu. cinism 
minciuna, folosește cu savoare violența, su- 
primă oponenții (cu precădere pe intelec- 
tuali!) distruge cu brutalitate trecutul... iată 
un portret robot impecabii pe care noi, romä- 
niu, sintem poate cei mai în măsură sä- recu- 


(Continuare în pag. 22) 


Bogdan BURILEANU 


PRI 


ÎN nma សសស 


Sinceră să fiu... 


U nii dintre corespondentii nostri sint ten- 
taţi să survoleze peisajul cinematografic for- 
mulind consideraţii generale asupra filmelor, 
alţii se apropie, cercetează, descriu detalii, 
cautind limbajul cronicii de cinema. interesul 
nu stă desigur în modalitatea aleasă, ci în 
pertinenta şi consistenţa observaţiilor. 

Madi R. G. Băloy din Slatina (str. Primäve- 
rii, nr. 6, bl. FA 4, sc. E, ap. 18) scrie despre 
Flori de gheaţă: „Sinceră să fiu, in Flori de 
gheaţă am auzit pentru prima dată colinde 
autentice. Sint sublime, reprezintă sufletul ro- 
mânului din anotimpul iernii. (...) Am plecat 
de la film cu sufletui plin. incepind cu imag: 
nea, terminind cu muzica... totul incinta 
acele interioare din pod (i-) luminate pulsato- 
riu, costumele din vremurile vechi, interiorul 
cald din casa bătrinei, cîntecele tiriite ale me 
canismelor puse-n mişcare, bradul, zâpada 
jocul flăcărilor pe chipurile celor doi. mama 
Savu trăgind cu pușca, ei doi în tren, feres- 
trele acoperite cu scindură, zăpada, zapada. 
zăpada... lleana Predescu m-a fericit, m-a de- 
terminat sa privesc batrinetea fizică altfel, 
m-a emoționat cu iubirea purtată „dumnea- 
lui“ peste timp. Există în film un ritm ca ba- 
tăile unei inimi sănătoase peste care se su- 
prapune o mişcare lentă, ca desprinderea 
unor pinze de păianjen ce par de argint... 
Fiecare personaj feminin face parte dintr-o 
lume ruptă de realitate, o lume interioară în 
care trăiesc în sinea lor (sic!), față de lumea 
doctorului, lume aflată sub zodia... normalu- 
lui (de unde şi dorinţa sa de a o mai intilni pe 
femeia dintre zăpezi intr-un cadru obișnuit) 
(...) Atmosfera de basm (cu laitmotivui pinze- 
lor de paianjen şi-al clepsidreior} se conto- 
pește cu realitatea viscolului intr-un joc de „a 
fost — este“ care copleseste.“ 


Pija şi Mihalkov 


ee observatii interesante pe marginea 
filmului Rochia albă de dantelă notează Puni 
Carmel din Bucureşti (sir. Pit. Petre lonescu, 
bi. 7, sc. V, ap. 289): „Cred că există în acest 
film „ceva“ din Piesă neterminată... a lui N. 
Mihalkov. (As aminti cadrele cu liziera pădu- 
rii, lacul, coloratura (?) apărută într-o ceață 
de dimineaţă etc.) Asta pe planul imaginii. Pe 
cel al concepției, treaba începutului „cu piese 
detasate“, a crescendo-ului dramatic câtre 1:- 

nalul filmului parca-mi amintește de „jocul de 
puzzle“ al lui Welles in Kane. Asta nu o spun 


“Cu repros, ci poate ca o constatare a pene 


tratiei, împrejurării(?) capodoperelor in 
munca (si uneori „creația”) Cineastilor, limba- 
jul şi scrisul scriitorilor, muzicienilor etc. (de 
multe ori involuntar însă) (...) Deşi imi dă ım- 
presia de mixtură (pe alocuri...), per total (t) 
iese ceva închegat artistic, oricum ceva mult 
mai briant decit multe alte filme româneşti cu 
pretenţii. Personal cred că Dan Pita nu a rea- 
lizat Filmul cu F mare pe care, sa zicem, i vi- 
sează. (...) Conciuzionind, filmul mi-a plăcut, 
cu „rezerva din startul“ scrisorii (...), plusind 
(!) faptul că si muzica (deşi buna), ia rindul 
ei, pe ansamblu e tot mixaj. (Ar fi interesanı 
de afiat ce injelege corespondentul nostru 
prin mixaj — D.S.). Cred că e un film de 
exercițiu al autorilor lui și de data asta a ieşit 
şi calitate. Ca o observaţie „de atmosferă“, să 


CENZURA INVOLUNTARĂ 


Cx: a disparut, va asigur, am consta- 
tat personal. Se perpetuează irsä, cel putin 
in aceste pagini de dialog cu cititorii, un fei 
de cenzura involuntara, inconstienta sau 
chiar binevoitoare. Nu este pentru prima oară 
ca ma intilnesc cu aceasta umbra care se 
plimbă printre rindurile manuscriselor noas 
tre (in redacţie? in tipografie? la corectura”; 
şi produce ravagii, e drept de mai mici pro- 
porții, dar... Un nu omis ori, dimpotriva, 
adaugat unde nu- solicită nimeni prezenţa. 
intoarce cu 180 de grade sensul unei iecţiuni 
$| atrage, pe bună dreptate, nedumerirea sau 
protestul autorului sau cititorilor. Ştiu ca re- 
dactorul. tipograful sau corectorul intervine 
in text animat de cele mai bune intenţii, dar ii 
rog din suflet să lase manuscrisul (altminteri 
transmis redacţiei in dactilograma) asa cum 


ge iai tie ce Me det 


este. Dacă, de pildă, Andrei Teodoru dir: 
Braila scrie, citindu-! pe Mihaiu din 
Ciu} ca „Liceenii este un film FACIL, un 
kitsch, un râu nenecesar“ (nr. 3), sa nu-l co- 
rectam transcriind citatul „un rau... necesar”, 
caci nu e tot aia. Dacă același corespondent 
scrie „tehnica artistică specifică artei”, chiar 
daca formularea e ușor tautologica (ceea ce 
semnalam intr-o paranteză), să-i lasam textul 
aşa cum l-a scris, spre a se corecta eventual 
singur. Tot aşa, in nr. 4/90, coloana IV, jos, in 
loc de „spaţiul nu e marginit”, se va citi „spa- 
tiul nu e nemärginit“. După ce ani de zile dia- 


ca la dialog să participe exact cei care îl sus- 
jin. 


ne 
rindurile de mai sus, prilejul sä facem o precizare. Din 1986 postul de corector a 
restringere 


riscului gregelilor de corectură. 


aduse dialogului 


dramaturgului şi 
blicistului Dumitru Solomon cu cititorii rubricii sale şi-i asigurăm că toate omisiu- 
nile menţionate nu se datorează unor intervenții în text ci exclusiv absenței acestui 
compartiment important în procesul tipăririi (neelectronice!) a oricărei gazete. 


recunoaştem că si concurenţa din rețeaua ci- 
nematografelor bucureştene a fost foarte 
subțire.” 


În cheie sentimentală 


V iu nostru (pot sa-i zic) colaborator 
Kolea Kureliuc din Märifeia Mică, jud. Su 
ceava ne scrie despre Cei care plătesc cu 
viaţa. „Filmul este excelent, chiar daca-i greu 
de înţeles. Stefan iordache joacă magistral 
Este un roi mare, i se potriveşte ca o na- 
nusă. Muzica este excelentă. Decoruriie? Se 
pare că-i o inovaţie în domeniul decoruriior 
Este ceva nou, = inal, ceva neuzitat de rea- 
lizatorii nostri de film... Acţiunea in sinea ei 
este bine inchegatä, Chiar dacă uneori tre- 
buie să faci mari eforturi spre a urmări desfa- 
surarea ei. Actorul si ziariștii au jucat parcă 
in stare de hipnoză. De ce? Noroc de V. Uri- 
tescu. Şarmul lui ne-a mai descretit fruntile. 


Maria si marea: „clasicul 
conflict între dragoste și datorie“: 


(Maia Morgenstern 
şi Mircea Anca) 


La urma urmei, de ce a trebuit să se sinucida 
redactorul șef? Finalul mi s-a părut prea dra- 
matic.” In chestiunea asta ar fi trebuit sä-l 
consultam şi pe Camil Petrescu. Poate ca ar 
fi cedat... 

Am văzut aici mai multe tipuri de „cronică“: 
sentimentală, rece-obiectiva, orală. Sa mai 
vedem una de tip oral-sentimentai, precum 
cea de mai sus, în care i se reproşa filmului 

prea dramatic. Cristina Danäyel 

Braşov (str. Piatra Mare nr. 86) ne comunică 
o impresie oarecum asemănătoare cu privire 
ia tilmul Vacanța cea mare: „Am privit cu 
ochi plini de interes si nu fara o oarecare 
tenta critică Vacanța cea mare (...) Cam trista 
povestea. Un bun avertisment pentru muitı- 
mea de intimpläri similare pe care o cunosc 
inginerul nu mi s-a părut un personaj real 
Dimpotrivă, parcă a fost încărcat cu dărnicie 
numai cu detecte, în umbra cărora singura sa 
calitate, de dăruit meseriei, paiea. Dar jocul 
actorului, mimica și expresivitatea feței şi a 
gesturilor, tonul vocii, alura personală atit de 
deosebită au făcut tot filmul.“ Anca 

cu din Craiova (str. Dezrobirii bi. F7, et. |, ap. 
4), în virstă de 16 ani, e mai categorica: „Este 


Rochia albă de dantelă 
în „lectură“ comparata 
(Diana Gheorghian) 


minunat. Filmul este o problemă de consti- 
inta. Atitea tipologii umane, surprinse in in; 
stantanee atit de firești şi relatarea obiectivă 
a faptelor sint două lucruri care m-au sur- 
prins în mod plăcut. Totul este firesc, nici un 
gest anume câutat, o atmosferă pur si simplu 
obişnuită“. Corespondentei i-au placut Ta- 
mara Creţulescu, Dorina Lazăr, Marcei lures 
Puncte de vedere diferite: acolo unde ci- 
neva vede ne-realismul, aitcineva descopera 
o relatare obiectivă. Arta ramine singurul do- 
meniu in care divergenja punctelor de vedere 
nu se continuă în strada şi nu cere singe. 


Maria şi marea 


O... spectatoruiui poate fi potenjata 
de percepțiile subiective, mai precis afective. 
legate de filmul in cauză. E de la sine înțeles 
că loana Aldea, care este de la Constanţa 
adică de la mare (str. Stefan cel Mare, nr. 47 
Aj, vede altfel filmui Maria și marea decit il 
ad alti spectatori. Neutralitatea impresiei ce- 
dează în fata valului de afectivitate, astfel ca 
impresiile incorporează o cantitate mai mare 
de lirism. Nu insist, fenomenul pärindu-mi-se 
normal, după cum aproape normal este 5: 


gindesc mai bine, conflictul este, de tapt, in- 
tre două iubiri: Maria și Marea (...) O iubire 
mare cere sacrificii pe măsură. Desigur, Al- 
ber ar fi putut ramine lingă Maria toată viata 
(Maria ar fi spus: „cu mine, nu lingă mine“), 
dar ar fi râmas departe de Mare. 
era un pret prea mare. Pentru el marea este 
insâși rațiunea de a exista, in timp ce pentru 
Maria, ea este o rivală. Maria iubește și 
urâște Marea in același timp. Maria nu este 
slabă şi nici laşă. Ea doar învață să aștepte. 
Sa aștepte și să spere la reintoarcerea iubitu- 
lui ei de pe mările lumii, pentru că „Marea Ga 
inapoi tot ce ia, dar mai intii ia tot ce poate’ 
Sub aparenta fragilitate a eroinei säläsluiesc, 
de fapt, o dorinţa și o voinţă de neclintit. (...) 
După pärerea mea, toţi actorii au fost la inäl- 
timea misiunii încredințate. Cu menţiune spe- 
cială pentru Maia Morgenstern care poate fi 
o actrița „de zile mati“. (...) Acest tilm poate 
fi considerat drept cea mai frumoasă declara- 
tie de dragoste adresată mării vreodata.” 
Semnificativ ca acum, la urmă, vorbind de 


tează, iar corespondenta scrie mare cu m 
mic. Ceea ce nu reprezinta nicidecum ០ ezi- 
tare in raporturi: „pentru noi, copiii marii, ea 
este o ființă foarte apropiată”. 


Panoramice 


A. acordat, cum e firesc, prioritate, in 
această pagină, impresiilor aplicate, analitice 
cu privire la un film sau altul, adică prim-pia- 
nurilor. De ce spun că e firesc? Pentru ca, in 
tentativa de a descoperi ideea şi gindul artis- 


(Continuare in pag. 22) 


Rubrica Dialog cu cititorii 
este realizata de Dumitru SOLOMON 


N 


T 
O 
២ 
O 
= 
ប 
g 
9 
ol 
= 
a 


depășit ritmul unui lunar. 


| CINEMATOGRAFICĂ 


Victor 
Rebengiuc: 
„Mă susţine 
increderea 
tinerilor“ 


E.. pentru prima oară cînd mi se atribuie 
genul acesta de responsabilitate administra- 
tiva, precisă, exactă. Am fost foarte încurcat 
în prima perioadă care inca nu s-a terminat. 
În general, eu am avut o opoziţie funciară 
fata de autoritatea oficială şi dintr-odată ia- 
ta-mă propulsat ca reprezentant al acestei 
autorități. De aceea mereu sint nevoit să fin 
seama de părerea pe care o aveam înainte și, 
în funcție de această părere, să-mi modelez 
activitatea si atitudinea. Îmi place să cred că 
există aici în Institut o atmosferă de colabo- 
rare intre rector, decani, șefi de catedre, se- 
cretari stiintifici si toți cei care formează 
acum corpul profesoral — pe de o parte, și 
rector şi studenţi — pe de altă parte. 

Mă pot baza pe ei. Pe studenți. Poate cu o 
excepție sau două, ei ar putea fi copiii mei, 
deci am dintr-odată mai multe fiice și fii pe 
care-i iubesc la fel de mult si cărora — 
datorită faptului că sînt tineri și tinerii au fà- 
cut Revoluţia — le sint recunoscător. Ma 
mindresc cu ei si cînd le văd rezunatele pro- 
fesionale. 

Din partea corpului profesoral există o pre- 
ocupare serioasă în vederea instaurării și asi- 
gurării unui invätämint artistic de cea mai 
inalta ținută si cu ០ supremă exigenta. Lucru 
pe care studenţii l-au pretins. Ei, studenţii, 
şi-au chemat profesorii pe care i-au dorit 
asumindu-si răspunderea de a invata de la 
acești protesori. 

Tinind cont că cifra de şcolarizare va 
crește, la ambele facultăți — urmind a fi ad- 
emiși 60 de studenți români plus 10 basara- 

beni, ne străduim să găsim un spațiu mai... 
spațios şi mai luminos, care să poată asigura 
desfășurarea procesului de invajamint în 
condiţii firești. Ce ni s-a oferit n-a fost accep- 

tabil. Așa că am cerut si ne luptăm să obfi- 


Victor Rebenciuc 
Stere Gulea 

Florian Potra 
Constantin Pivniceru 
Elisabeta Bostan 
Dumitru Carabät 
Dinu' Tanase 

Florin Mihailescu 
Mircea Diaconu 


យខ. ON e 


INSTITUTUL DE ARTA TEATRALA 


Au cuvintul 
studenții 


Cesonia POSTELNICU (actorie, anul I) 
Doresc ca tot ce se intimplä cu noi azi să 
implinească sufletele tuturor, să ne aducă //- 
nistea pentru a putea începe cursurile și pen- 
T Seng tru a ne putea face meseria cu adevărat. 
ង . 


ង 
Ovidiu CRISTESCU (imagine, anul V) 

Privesc cu ០ oarecare invidie la cei din anii 
mai mici care - cred - vor. simţi în mod real 
ce inseamnă libertatea de a se exprima şi 
lipsa totală a cenzurii. Dar sper că voi putea 
totuși să frecventez cursurile IATC-ului și 
după absolvire, cursuri care vor deveni des- 
chise pentru cei care iubesc această profesie 
$i care vor să simtă „pulsul“ permanent şi di- 
rectia în care va evolua. 


a 
lulian ENACHE (actorie, anul V) 
Este foarte frig. Ceaiul parcă și-a uitat me- 


|. de la prima sa ediție, Noul Cinema și-a oferit paginile reflectä- 
rii metamorfozelor „iatc“-iste. Legătura s-a păstrat permanent, atit 
în perioadele de fierbinte entuziasm si cinică intoleranfä, cît şi în 
clipele de criză, în fazele de blazare sau (auto)ironicä detașare, ca 
și acum cînd „orarul“ a'redevenit suveran. La un moment dat, îm- 
preună cu Delia Năstase, Alina Teodorescu, Radu Nicoară, Sorin 
Drăgoi, s-a încercat chiar reconstituirea unui jurnal al evenimente- 
lor: un posibil sinopsis pentru un viitor film. Dar evenimentele au 


Deocamaată, iată sintetizat în cîteva imagini și mai multe cuvinte 
rezultatul sondajelor „oficiale“ si „confidentiale“ intreprinse în pe- 
rioada ianuarie-aprilie '90: aflaţi - poate - în cele mai dificile roluri 
ale vieţii lor, profesorii și studenții isi exprimă speranțele! 


Cu pasiune, dar şi cu exig 


nem aprobare pentru construirea unui sediu 
propriu cu: sâli de curs pentru tiecare profil 
— actorie, regie, operatorie de film şi tv, la- 
boratoare tehnice, sali de gimnastică, sali de 
proiecție, sală de spectacole. Avem acum 
niște camere video, avem și un monitor și un 
videocasetofon, dar nu avem încă un studio 
video propriu-zis 

Arta actorului de film de care mă ocup îm- 
preună cu Mircea Diaconu este o materie mai 
mult practică decit teoretică și trebuie exem- 
plificata si mai ales aplicată. Creaţia actori- 
cească — moment important în realizarea 
unui film — este adesea eludată. Trebuie 
acordată o atenţie sporită pregătirii muncii 
cu actorul, repetitiei, pentru a i se asigura cu 
adevărat climatul propice creației. Altfel se 
rămîne la stadiul de primă lectură. Predam 
acest curs și la regie (din anul intii) ca să-i 
facem pe viitorii regizori să înțeleagă ce rol 
important au ei in modelarea actorului de 
film. Mi-aş dori ca acest curs să-i pot finaliza 
la niște filmări ale lui Pintilie. 

Am acum norocul să beneficiez de o totală 
libertate în privința programului meu. De di- 
mineata pina după-amiază sint în școală in- 
cercînd împreună — studenți și profesori — 
să găsim remedii pentru foarte multe lucruri. 
Fiindcă și Institutul — ca de altfel toate insti- 
tutiile si întreaga viata artistică — a avut de 
suferit în anii negri de care încercăm să ne 
desprindem. Cind imi voi reincepe activitatea 
la teatru și la film îmi va fi mai greu. Mai ales 
că urmează să lucrez la un film al lui Dane- 
liuc — foarte complicat si pe o perioadă in 
delungată, iar el este extrem de acaparant, 

La Teatrul Bulandra proiectele nu sînt deo- 
camdată prea clare. A venit Liviu Ciulei, el ne 
va ajuta în alcătuirea unui repertoriu care, în 
cel mult trei luni, să poată să pâtrundă pe 
scenă, 

Să fac fata peste tot nu-mi va fi ușor. Si 
dacă la început postura mea de rector m-a 
speriat, sentimentele mele de uimire persistă, 
iar semnalul de alarmă se menţine in conti- 
nuare. Dăruirea mea e însă deplină, iar capa- 
citatea de a mă achita de atribuţiile care-mi 
incumbă prin această funcţie rämine să fie 
verificatä in timp. Mă susține faptul că mă 
bucur de încrederea studenților. Am și prede- 
cesori iluştri — Cotescu a făcut foarte multe 
lucruri bune luptind cu inerția birocratică co- 
munisto-ceaușistă. Mă simt obligat la rindul 
meu să depun toate eforturile pentru a mă ri- 
dica la înălțimea lor. A celor ce-au fost, a ce 
lor ce vor veni. 


nirea. Ne dezmorfeste totuşi speranța. Aici, 
pe trotuarul din faţa Institutului, ele, speran- 
tele, s-au alăturat și s-au contopit fostelor 
vise. Totul pare a se apropia. „Vine, vine, 
vine, calcă totul în picioare". 


Costin MÄRCULESCU (actorie, anul 1.) 

Eu cred că acum depinde de noi să facem 
în asa fel ca să fie bine. 

Multi discută însă fără să cunoască situa- 
fia, fara să știe ce vor, din păcate se mai dis- 
cută mult „în general“. 

Eu cred că noi nu arm facut Revoluţia așa 
„În general“ și nu cred că cei care au murit 
au murit așa „în linii mari". 

Concretul trebuie să lie pe primul loc. 

Mulţi ne-au criticat, dar oamenii de bine au 
văzut artiștii în prima linie, acolo am lost ma- 
joritatea, de aceea cred că meritäm în conti- 
nuare încrederea țării. Și o vom merita me- 
reu! 


e 

Cornel MIHALACHE (regie teatru, anu! IV) 

Dacă vom învăţa „Noţiuni de democraţie” 

de la tovarășa Olivia Clătici, fost secretar cu 

propaganda la Centrul universitar Bucuresti, 

care isi dădea cu părerea (si cu „foarfeca”) 
despre filmele IATC, atunci degeaba... 


2 

Adriana MOCA (actorie, anul Ill) 
La minus 10°. (caliti în condiţiile „optime” 
de viață) e prima oară cind zimbim relaxaţi, 
cind ne descoperim pa noi înşine. În citeva 
zile vom intra la cursuri alti oameni și la pro 
priu si la figurat. Experienţa grevei, a demon- 


enta, ne pregătim viitorul 


Stere Gulea: 


„Recunosc, 


sint 
un idealist“ 


E... astăzi în Institutul „I.L Caragiale” 
doua facultăţi: Facultatea de teatru și Facul- 
tatea da cinematografie si televiziune. Pe 
baza opțiunii studenţilor a fost reinnoit cor- 
pul profesoral. Conducerea (rectorul, decani: 
secretarii ştiinţifici, şefii de catedră) a fos: 
aleasă prin vot secret. Drept de vot au avut si 
studenţii care, într-un procentaj corespunza- 
tor, au reprezentanţi atit în consiliul profeso- 
ral, cit şi în senat. Deşi legislaţia în vigoare 
ingrädeste „iniţiativele“, nu putem spune că 
n-am găsit audienţă la Ministerul Invätamin- 
tului, domnu! Paul Cornea fiind foarte recep- 
tiv la probiemeie noastre. 


A Un vast program 


Una dintre marile probleme a fost şi ramine 
localul — impropriu pentru desfasurarea pro- 
cesului nostru de invätämint. Dacă se va mari 
numărul de studenţi, situația va deveni si mai 
presanta. Pentru facultatea noastră se mai 
pune şi problema dotării — prioritară fiind 
se vane cu aparatură şi alte mijloace spe- 
citice. 

Din mers s-a ajuns ia o formulă de orien- 
tare a Facultăţii de film pe criterii noi. Avind 
în vedere faptul că unul din punctele nevral- 
gice ale cinematografiei românești este sce- 
nariul, s-a hotărît ca în reinfiintata catedră de 
filmologie să se includă și scenaristica. Realı- 
tatea a impus această decizie. Dacă unii din- 
tre noi am fost nevoiţi să fim si scenarişti şi 
regizori, nu toți am facut-o din vocaţie sau 
din orgoliul de a fi autori totali, ci din necesi- 
tate, din cauza lipsei de scenariști protesio- 
niști. Este un gol care trebuie neapărat aco- 
perit, mai ales că în lume, Galaxia Guten- 
berg, tot mai vertiginos şi categoric, cedează 


stratiei n-am avut-o! Exercitiul „democraţie — 
libertate“ nu l-am avut nici măcar ca tema de 
improvizație. Ce valoare va avea de azi încolo 
replica lui Caragiale „Ce lume! Ce lume! Ce 
lume!” 


e 
Patric Petre MARIN (actorie, anul Ill) 

Este o continuare firească a mișcării de 
transformare a Institutului nostru greva de 
astăzi. Am facut tot posibilul ca înthiul si sin- 
gurui criteriu să fie cel profesional. 

Nu sintem o organizație cu revendicări po- 
litice şi totdeauna am subliniat lucrul acesta 
în intervențiile noastre. 

Dorim un Institut care să creeze artiști nu 
numai pentru România, ci şi artiști 
competitivi pe plan internațional. 

Avem nevoie de profesori care să lie perso- 
nalitäfi artistice și mari pedagogi. 

La această oră (16 ianuarie, ora 12 n.r.) 
sint convins că lucrurile au intrat intr-o fază 
finală: 

Le mulțumim acelor profesori care au fost 
aläturi de noi. 

Le urăm succes celor care vor veni. Atit 
cadre didactice cit și viitori studenți. 


ion Ardelean IEREMIA (regie teatru, anul Il} 

Cel mai dificil obstacol pe care il intimpi- 
näm: dezordinea exterioară care ne îngreu- 
nează modalitățile și eforturile de a instaura 
o ordine (interioara! n.r.) Din acest motiv si 
impresia unora ca se. bate pasul pe loc. De 
asemensa ne vine greu să înțelegem că de 


Rectorul 1.A.T.C. — cadru didactic asociat Victor Rebengiuc; secretar ști- 
intific — conf. univ. dr. Florian Potra 

CONSILIUL PROFESORAL AL FACULTĂŢII DE FILM ȘI TELEVIZIUNE, 
ales prin vot secret: cadru didactic asociat Stere Gulea — decan; prof. univ. 
Constantin Pivniceru — secretar științific; conf. univ. Elisabeta Bostan; conf. 
univ. Mircea Gherghinescu; lector univ. dr. Dumitru Carabăţ; cadru didactic 
asociat — Dan Pita; cadru didactic asociat — Dinu Tănase; cadru didactic 
asociat — Florin Mihăilescu; cadru didactic asociat Mircea Diaconu; Nicoară 
Radu — student anul V regie; Teodorescu Alina — studentă anu! IV regie; 
Stamatoiu Dan Florin — student anul Il regie; Năstase Delia — studentă 
anul til regie; Drăgoi Sorin — student anul V imagine; Niculina Ivașcu — 
economist, reprezentantul Studioului de mijloace audio-vizuale; Cornel Di- 
nescu — şef producţie, reprezentant S.M.A.V. 


locul comunicarii audio-vizuale. institutul 
nostru va trebui, în cel mai scurt timp, sa se 
sincronizeze cu această stare de fapt, pregă- 
tind specialişti cit mai competenți. 

Primii doi ani de studiu vor fi eliminatorii. 
Se urmărește astfel ca selecția să fie con- 
ştientizată atit de studenţi cit și de profesori. 
In cei doi ani studenții vor avea posibilitatea 
să-și confirme sau infirme opțiunea, implicit 
aptitudinile. Pentru că ei, în acești doi ani, 
vor trebui sà facă film indiferent daca s-au 
înscris la secţia de scenaristica, la cea de re- 
gie sau la cea de imagine. Ca atunci cînd 
arunci de mic copilul in apa sa inveti sa 
inoate! Încă de la inceput studenții vor putea 
audia $i cursuri de regie, şi de montaj, si de 
imagine, si de dramaturgie si singuri vor dis- 
cerne exact care le sint inclinatiile, care te 
sint posibilităţile. Ce: care nu vor putea ac- 
cede la anu! trei, se preconizează să fie pre- 
gatiti pentru asigurarea personalului tehnic: 
asistenţi regie, secretar de platou, montaj. Un 
accent deosebit se va pune pe o pregătire 
enciclopedică a viitoriior cineasti, sporin- 
du-se ponderea în programa de invatämint a 
disciplinelor umaniste. 


O facultate deschisă ` 


Se preconizează inființaraa de cursuri spe- 
ciale la care vor fi invitate să ţină prelegeri 
diferite personalități de la Ciulei, Pintilie la 
Daneliuc. 

Cit mai rapid trebuie luatà legätura cu alte 
facultăți de film din lume, pentru a putea sa 
ne modernizam structura $i metoda de inva- 
tämint. Vrind-nevrind, va trebui de acum în- 
colo să ne gindim că va trebui să facem faţa 
concurenței internaționale, să devenim com- 
petitivi. De aceea trebuie depășit cit mai ur- 
gent atit handicapul tehnic, cit şi cel de con- 
ceptie care deocamdată ne menţine in pe- 
rioada anilor '60. Modernizarea trebuie făcută 
cu aportul tuturor celor care simt această ne- 
voie intetioară in mod real. Şi profesori si 
studenţi. Sperăm şi mizam foarte mult ca stu- 
dentii să aibă posibilitatea schimbului de ex- 
perientä: să vadă lumea și să poată să reali- 
zeze filme documentare acolo unde vor cala- 
tori, stocindu-se astfel un bagaj de cunoş- 
tinte de care să beneticieze apoi cit mai mulți 
tineri. 


(Continuare în pag. 22) 


Pagini realizate de lrina COROIU 
Foto: Victor STROE 


data asta totu! (dar absolut totul) depinde de 
studenții și de profesorii în care avem incre- 
-dere. Tutela ministerului este mai mult de or- 
din administrativ si din asta decurge. și res- 
ponsabilitatea pe care sintem obligați să 
ne-o asumâm. După propria-mi părere, lucru- 
rile se îndreaptă - indubitabil - spre bine, 
Vă mulțumesc. 


P.S. 

Nimic din ce vedeţi nu se vrea o „vinătoare 
de vrăjitoare”. Consider că nu e demn ca 
luptind pentru dizolvarea unei indelungi „po- 
litici de cadre” sa purcedem la treabă prin in- 
stituirea unei noi asemenea politici. 

Vreau și va fi O.K.! 


e 
Bogdan URITESCU (actorie, anul I) 
Siu cum aplauda douä palme, dar cum 
aplaudä una singurä? 
Cind mergi, mergi, cind stai, stai, dar mai 
presus de toate nu ezita! 


° 
Dana DEMBINSKI (actorie, anul Ill) 

Mi se pare că astăzi sintem mai uniţi ca ni- 
ciodată. Pina acum aproape că nici nu ne-am 
cunoscut. Ne bucurăm că avem alături un 
grup de profesori care intelege doleanjeie 
noastre. In același timp aș vrea ca toată lu- 
mea să știe că voturile - si cele afirmative și 
cele negative - noi le-am dat nu cu duritate, 
ci cu dragoste, gindindu-ne și la cei care vor 
veni în scoala dupa noi și fafa de care avem 
si noi o responsabilitate sporită. 


1. Poarta 1.A.T.C.+ujui 
pe care atitia 

şi-au dorit sa intre, 
în zilele 

lui ianuarie ‘90... 

2. -Intemperiile 

nu i-au temperat... 
3. Reprosuri... 

4: Ritmul badei 
i-a stimulat 

5. ... Și au avut 


“cîştig -de cauza!’ 


FACULTATEA DE FILM SI TELEVIZIUNE 


S -ar fi putut crede ca, in aceasta perioada fierbinte a mo- 
Iıhcarılor structurale pe care le cunoaşte, azi, cinematogra- 
ha româneasca, parte din resorturile sale s-ar afla într-o 
stare de expectativă ce implică deopotrivă și incertitudinea, 
şı speranța. Dar proiectele încep sa prinda contur. 

Asociaţia cineaștilor și-a dobindit blazonul de Uniune. Ca- 
sele de Filme (cele trei, cite mai rămăseseră) au facut loc 
noilor Studiouri de creație. Centrala Romaniafilm şi-a schim- 
bat firma devenind Direcţia Difuzarii Filmelor din cadrul 
Centrului National al Cinematografiei. Studiourile de la But- 
tea au incercat, in tot acest răstimp, sä-si mentina tonusui 
prin evitarea crizei de supra-productie inerenta oricărei Mmo- 
dificari de sistem şi șomajul pe care aceasta îl poate an- 
trena 

Alttei spus, Buftea încearcă sa faca o legätura necesara 
intre „jen” şi „miine”, printr-o activitate al carei principai 
atribut pare a fi continuitatea. 


Ce-a fost... și inca mai este 


tatea (regia: Andrei Blaier, scenariul: Titus Popo- 


viei) — film afiat inca in lucru, desi ar fi trebuit terminat 
conform „planului”...) la sfirsitul anului trecut. Dar cu toata 
strădania realizatorilor, care au avut de depăşit o mulţime de 


dificultati ce deveniseră obișnuite procesului de producție al 
oricarui film românesc — si cu atit mai muit al acestuia, care 
Wateaza, in premieră absolută pentru cinematografia noas- 
tă, momentul Marii Unini de la 1 Decembrie 1918 — ultimul 
obstacol a fost de netrecut. Este vorba despre filmarea Adu- 
nani de la Alba lulia, momentul apoteotic al desfasurarii 
evenimentelor, care necesita participarea unei figuratii de 
20 —30 000 de persoane. În decembrie '89, în inima Ardealu- 
lui... „In nici un caz!” a sunat interdicţia pe cit de absurda, 
pe atit de categorica a mai marilor puşi sa diriguiască totul 
„Nu e momentul" — formula ce devenise permanent valabila. 
și care a blocat efectiv Dreptatea. Dar, vorba românului: de 
ce ţi-e frica, de-aia nu scapi! N-a fost sa porneasca Revoluţia 
de la Alba lulia... ci de la Timişoara. 
Mai spre sfirsitul anului — ‘dat fiind racordul de anotimp 
vom putea vedea terminat si acest fiim, ba inca oferindu-i-se 
mle respectării întregului adevar istoric, la care nici nu 
Mdeon sa visanı la inceputul turnarii. Sa fie într-un ceas 
bun! 


Misiune de sacrificiu (regia: Tudor Marascu, scena- 
wi Radu Theodoru) Un fiim de rázboi. dedicat piloților 


Trei prieteni pentru eternitate: 
Creangä, Eminescu si Veronica Micle 
(Dorel Vișan, Adrian Pintea 
şi Maria Ploae) 


de vinatoare ai armatei române care au luptat in toamna wi 
1944, iarna şi primăvara lui 1945 pentru eliberarea Ungariei 
şi Cehoslovaciei de sub ocupația Germaniei naziste. 

Scriitorul Radu Theodoru, participant direct ia evenimente 
(astăzi colonel de aviaţie in rezervă) a reținut în fiecare per- 
sonaj cite ceva din emoțiile şi dramatismul traite pe viu în 
acele zile. Filmul promitea astfel, încă din faza timpurie a 
scenariului literar, pe linga suspansul de rigoare, o doză bi- 
nevenită de autenticitate. 

Acesta a tost și motivul pentru care, la un moment dat — 
prin septembrie-octombrie anul trecut — fostul vicepreșe- 
dinte al fostului CCES a oprit un timp operațiile de prega- 
tire, cu intenţia de a modifica scenariul (ce mai conta ca tot 
el il aprobase in forma respectiva?), prin eliminarea tuturor 
momentelor infätisind sacrificiul de vieți omenești! În felui 
acesta filmul urma să prezinte un razboi „de opereta” cu fo- 
curi de artificii şi strigate avintate de „Ura”. Nimeni nu avea 
voie, însă, să moară — asa suna indicatia — „pentru a nu in- 
spâiminta şi demobiliza minunatul nostru tineret în cazul 
unui eventual räzboi pentru apărarea socialismulu: roma- 
850!“ 

Autorii nu au putut fi, însă, opriți de asemenea aberatıi çi 
nich bneretul nostru, cind a fost cazul...), ei apucindu-se 
lucru, astfel incit au reușit sa filmeze cam jumatate din me- 
trajul util (secvențele „pasnice“), în ambianța peisagistica si 
meteorologică (adică zăpadă si ger strasnic!) specifice Ţării 
Birsei. - 

Cu o zi înainte de 15 noiembrie, însa, continuarea filmäri- 
jor a fost strict interzisă pina la noi ordine, iar echipa de rea- 
lizatori realmente expulzată din oras,care nu era altul decit 
Braşovul! N-au mai contat nici milioanele, deloc puţine, care 
se cheltuiseră pina atunci, nici munca oamenilor, nici terme- 
nul de plan... Cum să mai filmezi cu armata română fapte 
eroice aie ostașilor români tocmai în preajma aniversării ce- 
lor doi ani de la revolta brașovenilor? Nu era — iaraşi! — 
momentul... 

Odată cu revenirea iernii, echipa regizorului Tudor Ma- 
rascu va fi in măsură să termine un film de care, acum, nu-i 
va mai fi nimănui nici frică, nici rușine. 


Ce este... și va mai fi 
Č 


Printre filmele intrate in etapa de pregătire (asta in- 
semnind: constituirea echipei de producție, deschiderea fi- 
nantarii, alegerea locurilor de filmare, stabilirea distribuţiei, 
executarea decorurilor și a costumelor, definitivarea devizu- 
lu: de cheltuieli, etc.), studioul nu s-ar mai afla — zice-se — 
in cautarea unei vedete, caci Nicolae Corjos și-a regasit to- 


E. cum ០ știam din filmul lui Jean Luc Godard O ie 
meie căsătorită (1965) imi apare in fata, deschizind uşa ca- 


merei sale de la hotelul „București“, actrița franceză Macha 
Meril, în vizită „de afaceri”, dar şi „de suflet" în Romania 
Este greu de crezut că au trecut 25 de ani peste această fe- 
meie cu aer de adolescenta, cu gesturi de cuceritoare spon- 
taneitate. Filmografia sa este marcată de colaborarea cu re- 
gizori importanţi ca Roger Vadim (Odihna războinicului — 
1964), Luis Bunuel (Frumoasa zilei — 1968), Maurice Pialat 
(Nu vom imbätrini impreună — 1972), Rainer Werner Fas- 
sbinder (Ruleta chineză — 1980), Claude Lelouch (Unii și al- 
ţii — 1980), Andrei Koncealovski (Duo pentru un solist — 
1986). La inceputul convorbirii noastre imi spune motivele 
sentimentale ale vizitei sale în România. 

— Am legături de rudenie, la propriu, cu țara dumnea- 


voastră. P: ruşi și s-au refugiat in 1920 in 
net ie eta pa alee poe ee d 


— Aveţi o biografie ca un subiect de film. 
— Acest episod se potrivește cu restul: părinți 
erau veri intre ei, au reușit apoi să fugă in Fi s 
torit acolo, au plecat după aceea in Maroc, u m-am näs- 
cut eu și, după moartea tatei, mama ne-a adus pe mine și pe 
să ne facem studiile. Apoi am urmat 
in America, la „Actors's Studio“. 
intr-un film american, „Cine 


| 
[i 


nul, tonusul şi apiombul sau inconfundabile, reluindu-şi co- 
laborarea atit de fructuoasă cu scenaristul sau personai 
George Sovu, exact de acoio de unde o läsaserä, adică de la 
„Liceenii“ și „Extemporai la dirigenfie“. 
Noui moment al seriei, intitulat Adolescenta ca un cintec 
continua peripetiile liceenilor care au fost Stefan Banica-jr., 
Oana Sirbu, Mihai Constantin, Tudor Petrut si Cesonia Pos- 
telnicu. Alaturi de ei, lon Caramitru $i Tamara Buciuceanu 
vor întregi o distribuţie care a facut praf inimile a peste pa- 
tru milioane de spectatori cu numai doi-trei ani in urma, Ce 


O rețetă de succes: Ileana Stana lonescu 
si Dem Rădulescu în Week-end românesc 
de Geo Saizescu 


— După cite ştiu, calitatea de producator justifică partea 
practică a vizitei in România. 

— Da, am venit să stabilesc niște contacte cu studiourile i 
românești in vederea unei coproducții. Este vorba despre un i 
scenariu al compatriotului dumneavoastră care trăieşte la 4 
Paris, Dinu Cocea. Se intituleazä MOTOR. L-am ales din in- | 
timplare dintr-un teanc enorm. Ştiţi, fac parte din comisia de | 
calitate a scenariilor de pe lingă Centrul National al Cinema- | 
tografiei Franceze şi am de citit o mulțime de scenarii. Pe 
acesta l-am citit pe nerasuflate şi m-am hotärit să“ ajut pe 
Dinu Cocea să facă filmul. 

— Puteţi să ne spuneţi cite ceva despre subiect? 

— Desigur. E un subiect foarte actual si cred că trebuie 
făcut acum, „la cald“. Este povestea unui tinăr actor care 
turnează un film in România, in timpul dictaturii. EI se indrä- 
gostește de o româncă amestecată in activitatea de submi- 

imului. Urmăriţi de Securitate, cei doi tug și se as- p. 

er in rse locuri, trăiesc evenimente care vorbesc (mai 

ales publicului francez) despre absurditatea vieţii in timpul 
lui Ceau: . Happy-end-ul este provocat de inceputul Re- 
volutiei. Vom incerca să evităm melodrama. Vor fi, in film, 
chiar și episoade umoristice. Aș vrea să facem un film pozi- 
tiv, care să fie un succes de stimă, dar să aibă, in același 
timp, deschidere comercială. De aitfel, acesta este genul de 
filme pe care imi place să le produc. Filme injelese și 
agreate de toată lumea, cum să vă spun, în maniera lui Pie- 


— Doriţi, deci. să produceti fiime cu un procent mai scă- 
zut ee săi 
— să vă spun, ci  eşii producător i fi sigur că vei 
avea necazuri. Dacă tot mi An aga = ee វទ 
eg arpa Aer poze boat 
do produckter orai tereriantl de Ghai ia pariziană care 
eS hg ne en că a venit ora ci- 
nematogratului accesi 


— Ce proiecte de producător mai aveți? 


Dreptatea.. 


si Alba lulia. 
Pe platou, - 
Constantin Diplan, 
Alexandru Repan 
si regizorul 
Andrei Blaier 
la o repetiție 


Sergiu Nicolaescu, 


mereu aproape 
de Coroana de foc, 
premieră la 28 mai 


va fi acum? Dupa primele declaraţii, autorii par la tei de op- 
å , asigurindu-ne cå saiile noastre de cinematograf vor fi 
din nou pline. Ceea ce n-ar fi deloc räu. 


Nici Geo Saizescu n-a stat prea mult pe ginduri, obti- 


spus, O investigaţie asupra modului în care românui nostru 
ist petrece timpul liber la sfirsit de saptamina. Subiectul fiind 
categoric incitant, ramin celelalte, nu puţine, semne de in- 
trebare (de exemplu: se va filma în Piaţa Uniri, in Piaţa Vic- 
toriei sau in taja Televiziunii Romane Libere?...) Sa eluci- 
dam macar unui dintre acestea, deconspirind, cu voia reg:- 


nind intrarea in producție cu o comedie (cum altfel?) intitu- 
lata provizoriu Week-end românesc. Scenariul — scris cu 
vreo 11 ani în urmă! — ii mai are ca autori, alaturi de regi- 
zor, pe lon Baiesu și Alexandru Strufeanu și intentioneaza 
sa fie o replică autohtonă la Trafic-ul lui Jacques Tati. Altfel 


zorului, numele interpretilor principali: Ileana Stana lonescu 
şi Dem. Radulescu. Deci, nimic nou sub soare — cei puţin in 
ce priveşte rețeta succesului. 


Caivarui — unul dintre filmele Revoluţiei, se aflä în curs de 
realizare, avindu-l ca autor pe regizorul Dorin Mucea Dorat 
tei. Va fi un film-märturie, utilizind bogatul material docu- 
mentar „tras“ pe viu, in acele zile care pentru multi au fost 
„ale morții”. Va fi o interogatie lucida nu numai asupra mo- 
mentului tragic cu care s-a confruntat poporul român, dar 
mai ales a determinarilor tundamentale care ne-au condus 
spre Revoluţia romana din Decembrie 1989. 


L-am rugat pe regizorui Mircea Mureșan sa-și prezinte 
in citeva cuvinte filmul aflat în 1828 de pregatire: „Miss Lito- 
ral este un proiect mai vechi, de vreo cinci ani. A fost ami- 
nat, plimbat dintr-un sertar într-altul, discutat, rediscutat şi 
în final, refuzat. Motivul sau motivele? Fiind o comedie se 
satiriza, se moraliza, cäci „ridendo castigat mores“... Distri- 
butia se sprijina pe întreg „arsenalul greu“ al celor mai buni 
actori de comedie: Jean Constantin, Stela Popescu, Alexan- 
dru Arşinei, Nicu Constantin, şi inca mulţi alții. Filmările vor 
începe în pragul verii şi subiectul „prevede“ mare, soare, 
fete frumoase şi numeroase surprize. Una dintre ele va fi nu- 
mele scenaristului“. Nu-i divulgam nici noi 


Regizorul Sergiu Nicolaescu raspunde la întrebări in 
binecunoscutu-i stil (concis și precis): Catre sfirsitul lunii 
aprilie va da „motor“ la Drumul ciinelui inspirat din romanul 
omonim al scriitoruiui loan Läncränjan. 

Despre actiunea Coroanei de foc (premieră ia 28 mai), 
această baladă cinematogratică cu semnificații istorice şi re- 
verberatii etern umane Sergiu Nicolaescu, intr-un dialog pe 
platoul de filmare, ne deciara: „Cu mulți ani in urma am do- 
rit sa realizez o baladă optimistă, viguroasă, cu personaje 
puternice, capabile să înfrunte în orice moment destinul. Un 
fel de anti-Miorita sau un anti-Mester Manole”. Acţiunea fil- 


— Vă propun să incheiem pe această idee optimista. E o 
incurajare si pentru cinematograful românesc. 

— Apropo de incurajare, vreau să vă spun că am văzul azi 
două filme românești foarte bune, „lacob“ de Mircea Dane- 
iuc și „Pas in doi“ de Dan Pita. 

- Va mulțumim pentru aprecieri și pentru interviu 


— Sinteti optimista in ceea ce priveşte viitorul cinemato- 
Qrafului.. 

— Da, cred că ceea ce ne-am propus noi cu „Noul val’ 
acum douăzeci de ani, se implineste acum. Viitorul nu apar- 
fine filmului cu buget mare, cinematogratului de mare spec- 

ci filmelor care interesează cu adevărat spectatorii. 
Cred că lumea propusă de artiști incepe să fie acceptată de 


public. Convorbire consemnată de Dana DUMA 


RT M OO. EES 


Din „arsenalul greu“ al comediei: 
Stela Popescu, Jean Constantin 


mului este plasată în secolul al XIli-lea, dupa cea de-a cin- 
cea cruciada, timpul se întrupează intr-un personaj simbolic 
tar pamintul sfint al ţării are la rindul lui o inima, ០ coroana, 
o sabie. In rolurile principale evolueaza actori: Vladimir Gæ- 
tan, George Alexandru, (ambii în dubiu roi ), Virgil Flonda, 
Sergiu Nicolaescu, Simona Somagescu, Cornel Girbea, Ro- 
dica Baghiu. Imaginea este semnata de Nicolae Girardi si 
Alexandru Groza, decorurile de arhitect Ştefan Antonescu 
iar costumele de Gabriela Nicolaescu. Rezolvarea momente- 
lor periculoase a revenit unei echipe de cascadori condusă 
de Paul Fister și Constantin Pâun. 


Pentru filmul Stol de cocori in regia iui Nicolae Margi- 
neanu, aflat și el aproape de finalizare, se impune o preci- 
zare: imaginea este realizată de tinarul operator debutant 
Relu Morariu și nu de Nicu Stan. asa cum, dintr-o regreta- 
bilă eroare, a apărut intr-un număr anterior al revistei noas- 
tre. Relu Morariu semnează așadar imaginea şi camera iar 
de la ei am aflat: „Dorinţa mea cea mai fierbinte este ca 
spectatorul să nu perceapă imaginea ca frumoasa şi expre- 
sivă în sine“. Creangă, Eminescu şi Veronica Micle apar pe 
pelicula intrupati de actorii Dorel Vişan, Adrian Pintea si Ma- 
ria ២០86. 


Regizorul Mircea Daneliuc aflat in producție cu Fata 
babei şi fata moșului, continua filmările acestui basm inspi- 
rat din tema clasică a mamei vitrege, o variatiune la povesti- 
rea lui Creangă pe care o respectă nu in litera, cit in spirit. 
Din distribuţie fac parte: Olga Tudorache, Ernest Maftei, Ce- 
cilia Birbora, imaginea o semnează operatorul Florin Mihai- 
tescu, decorurile Alioga Stancu, costumele Svetlana Mihai- 
lescu. 

A şi Eva este cel de-al doilea film semnat (scenariul şi re- 
gia) de Mircea Daneliuc. Un subiect care propune o dubla 
parabolă: salvgardarea condiţiei umane în situatii-limita şi în 
fata absolutismului dezumanizator. In primele zile dupa capi- 
tularea Germaniei autorităţile au luat măsura reţinerii tuturor 
persoanelor care prezentau o asemânare cit de mica cu 
Adolf Hitler şi Eva Braun. intre „granifeie“ acestui fapt real 
îşi plasează Mircea Daneliuc ficţiunea unui film care-şi pro- 
pune să demonstreze ca in anumite circumstanţe istorice, 
grevate de lipsa criteriilor fundamentale de ordin moral, 
există riscul perpetuării fenomenelor anormale 


Pagină realizată de 
ileana PERNEŞ DANALACHE și Bogdan BURILEANU 


7 


> 
\ 


Oberhausen’90 


is reas 
eg zum Nachbarn | 


36. Internationale Westdeutsche Kurzfilmtage 
Oberhausen 19, — 25. April 1990 


i eta ater ne " 
ÎI ve "=" Land torien "៤ Dane har punerea Lara ger hs 
he con -7::---::- e Berea da --:------- Se 


D.. 36 ani si tot atitea ediţii, Festivalui 
filmului de scurt-metraj de la Oberhausen își 
poate chestiona, cred, propria-i deviza: 
„Drum spre vecini“. Cine face acest drum și 
cine sint vecinii? Sint ţările geografice vecine 
sau Oberhausen a devenit un loc fata de care 
intregul glob se considerä vecin? Aceastä a 
doua acceptiune imi pare cea realä (din Co- 
lumbia si Brazitia, din Iran, Tunis, Egipt pina 
in Canada, Statele Unite şi Europa, deschide- 
rea acestei intilniri se dovedeste a fi mon- 
dialâ). Drumul îl tac, desigur, cineastii, dar 
pentru ca ei să vină la Oberhausen, selectio- 
nerii acestui festival bat meridianele în cauta- 
rea filmelor şi a cineaștilor. Ei fac mai mult 
decit să aleagă filme, ei iau contact cu reali- 
tatile și condiţiile in care se nasc ele. Din 
acest unghi, selecționerul este mai mult decit 
un cineast avertizat, este chiar un observator 
social. Desigur, selecția din țările rasaritene 
ale Europei a stat anul acesta sub semnul 
„interdicţiei” de pina mai ieri şi grupajele de 
filme s-au putut intitula astfel „interzise“ 
(cehe, bulgăreşti, poloneze, românești etc.). 
Un mod în plus de a avertiza pe spectatorul 
festivalului asupra lor. Dar orice film — așa 
reiese de altfel, din vizionări — in măsura in 
care se vrea a fi ០ mărturie, forțează prin 


Jaa ០ posibilă formulă pentru selecția aces- 
tui an, selecţie reprezentind scurt metrajul 
românesc și nu numai, „verbotene filme“, 
adică fiimele interzise fiind proiectate în mai 
multe: seri ale festivalului. Filmele de sertar, 
filmele arestate, filmele care au vazut lumina 
ecranului datorită terifiantului an 1989, cînd 
revoluțiile de catifea, culminind cu una tra- 
gică, cea românească, nemeritat de tragică, 
culminind cu supreme pătimiri ale unui po- 
por pătimit și minţit, au spulberat minciuna, 
lozinca, fariseismul unor sisteme care au ridi- 
cat în slăvi libertatea și dreptul omului de a 
fi, totuşi, o ființă vie, pina cind putin mai lip- 
sea și libertatea ca și ființa umană să fi fost 
sugrumate. Anul acesta, selecția românească, 
cuprinzind pelicule reprezentative din fiimul 
documentar, de animaţie şi studenţesc, a ofe- 
rit-o imagine a rezistenţei, o imagine a expe- 
rientei lor de tot felul în materie de cenzura, 
o imagine destul de aproape de adevăr, des- 
pre cum eram, despre ce se intimpla, ce se 
spera, ce nu se spunea, ce se visa, spuneam 
„aproape de adevăr“, pentru că atunci un 
adevăr integral nu era posibil. Şi mă întreb, 
astăzi, daca este posibil, în acest ocean de li- 
bertate, veșnic agitat de furtună, loviți de ta- 
lazuri de libertăţi de tot soiul, pornite din tot 
soiul de conștiințe, mă întreb dacă adevărul 
se va putea spune vreodată, nesufocat de pu- 
tere! Oricare ar fi ea. Adevărul nefiind nicio- 
dată oricare ci doar unul singur! 

Filmele noastre au fost privite cu interes. 
Uneori un interes amabil, pentru că în mate- 
rie de film document ai vieții mai avem 
multe de făcut și multe de riscat. Prezenţa 
românească nu însemna practic dezvăluiri 
care vizau senzationalul ci aducerea în fata 
publicului a unui acces de sinceritate plătit 
atit de scump, pina la neintelegere. Şi e greu 
să ceri unei lumi să înțeleagă, atita timp cit 
astăzi, la citeva luni de la revoluţie, nici noi 
nu mai înțelegem „cum de a fost posibil”? 
lată de ce formula propusă. de Copel Moscu, 
adică aceea de a prezenta Va veni o zi alături 
de varianta ieșită pe piaţă Într-o zi ca oricare 
alta a siderat. Am avut dovada la purtător, 
despre cum se opera într-un film documen- 
tar. Și publicul, după un moment de panică, 
apoi după unul de tăcere, a aplaudat prima 
variantă, coplesind-o cu fluieräturi pe cea 
de-a doua — adică a înțeles. Mascat de para- 
bola, fiimul lui Copel Moscu Va veni o zi nu 
poate intra în categoria sensibil-sinceră ci ve- 
hement — tranșantă. intrebarea pe care fil- 


Un univers plin de surprize 


adevarul conţinut o opreliste sociala. Sume- 
denie de filme, de calitati foarte diferite, au 
avut în comun dorința de a se pune în slujba 
adevarului de fiecare zi. Aceasta le-a unit. în 
rest totul le separă, căci subiectivitatea artis- 
tului transformă o mărturie într-o privire în- 
cârcată de emoție, de unghi propriu, de sen- 
sibilitate mai acută sau mai stapinita, de luci- 
ditate și uneori chiar de raceala observaţiei 
distante. 

Scurt-metrajul este într-adevăr un univers 
plin de surprize. Toate modalităţile sint abor- 
date, orice experienţă este posibila. De la pu- 
rul document, la eseuri și experiment, filmul 
de scurt-metraj nu se împiedică in canoane 
nici de gen si nici chiar de lungime, caci de 
la un minut la ០ ora și chiar mai mult, 
scurt-metrajul, ca nume este o simplă con- 
ventie, de la opt milimetri la 35 de milimetri, 
de la film clasic la clip, totul in această zona 
poartă semnul libertaţii de creaţie și singura 
preocupare dominantă este aceea de a avea 
impact. 

La capătul unei säptämini de vizionari, 
parcă intreaga programare devire ea insasi 
un film, filmul unei saptamini de festival care 


de Marius Nichita 


B Hey! 


în capul privitorului amestecă proiecții de 
fiime, cu discuţii despre ele, cu discuţii care 
paräsesc un film anume ca sä pätrundä pe 
teren social-politic etc. Şi așa, Oberhausen 
devine de fiecare dată un happening so- 
cio-cinematografic. Se leagă prietenii, se ia 
act de atitudini, de puncte de vedere, de pro- 
blematica acestei lumi în plină mişcare, de 
care, cu toată dinamica sa. filmul care vi- 
nează documentul și evenimentul, abia se 
poate fine. Cineaștii, care aici nu sînt mari 
vedete, asemenea realizatorilor din festivalu- 
rile celebre de filme de ficțiune, nu mizează 
pe cine știe ce primiri triumfale. Speranţa lor 
este sa poată arâta un crimpei de lume, sa 
aprindă reflectorul asupra cite unei probleme 
și să poată sensibiliza pe ceilalţi cu ceea ce 
au descoperit si au arătat ei. Scurt-metrajistii 
sint cel mai adesea niște gazetari, înainte de 
a fi nişte artiști, ei au simţui evenimentului şi 
talentul de a-l expune. Discuţiile cu ei devin 
uneor: traducerea in dezbatere gazetarească 
a unei observaţii inițiale. Scurt-metrajul este, 
nu de puține ori, punctul de pornire in sonda- 
rea unei problematici. Mi s-a părut și mi se 
pare, intotdeauna, că acest cineast are o sen- 


Repere ale rezistenţei 


La ediţia din acest an 


scurt metrajul nostru _ 
a avut o prezenţă remarcată 


mul © pune şi o pune dur, fără broderie, fara 
formule cinematografice menite sa distragă 
atenţia, este referitoare la destinul uman. Va- 
labilă nu pina în decembrie 1989, ci abia de 
acum încolo. Copilăria ocrotită de o întreaga 
fabrică de creștere a curcanilor, ocrotită in 
sensul ca toate neputinfele părinţilor trebuie 
să fie rezolvate de următoarea generaţie şi 
atunci există grădiniță model, unde se învaţă 
pina și un instrument muzical, o limbă 
străină, o grădiniță eiegantă, gen incubator 
perfecţionat, tot aşa cum o fabrică modernă 
creşte acela păsări în extra-confort, ca apoi 
să le valorifice. Ce soartă vor avea acești co- 
pii — posesori de limbă străină, instrument 
muzical, cultura, etc, etc — una singură — 
aceea de sacrificați. Fiindcă hala îi așteaptă, 
într-o parșivă lumină rosietica, îi așteaptă pe 
viitorii angajaţi in arta mäceläriei, sextării, 
smulsului de pene, iar atunci la ce bun 
această pregătire exotică aș spune, cind e 
mai simplu, mult mai simplu să rămină o vită, 
un sărac cu duhul, căci fericit esti — la ce 
bun această ocrotire a copilăriei cu victime 
sigure ia adolescenţă?! 

Radu igaszag a adus la festival o extrem de 
interesantă şi laborioasă animaţie intitulata 
Tocirea. Un film generic pentru noi. Pornind 
de la versurile lui Nichita „soldatul märsäluia, 
mărșăluia/ si se tocea, se tocea..." filmul 
trece dincolo de prima citire si asta i-a și 
adus cenzurarea și amenințarea cu distruge- 
rea. Animatia lui Igaszag vorbeşte despre un 
întreg popor, o turma arvunită prost pentru 
un mars preiung, un mars al tocirii, al pierde- 
rii de sine, al uzurii, un marş în care cai slabi 
se uzează îngrozitor de repede iar cei puter- 


- nici râmin singuri, cum e mai rau, dar nu rā- 


= vea aaa. 


min multă vreme pentru că nimeni nu scapă 
de acest blestem al ruinării de sine 

Dacă geniaiului poet de os domnesc-emi- 
nescian i s-a făcut cu acest film elogiul uzării 
pentru o mare idee, eu am înțeles ca în ceea 
ce ne priveşte uzura s-a datorat unei idei în- 
grozitor de false. Platita nu într-o miracu- 
loasă noapte de martiraj, într-un ireal decem- 
brie, plătită secundă cu secundă pina la infä- 
țisări grotești ale sinelui. Fiindcă ne-am tocit, 
pina la genunchi, pina la briu, pina la git, fi- 
indcă sîntem tociti şi dati cu smirghel, într-un 
continuu mars, victorios si încrezător, insotiti 
de naluci și himere. 

Regizorul este și un excelent grafician, din 
acea familie risipită care a avut leader pe 
Zoltan, cu al său Nod gordian, familie de spi- 
rit si cu spirit, atît de departe de muschetari, 
pisicute, robotei şi animații galactice. 

Experimentul lui Radu Nicoară Portretul 
unui necunoscut a oferit o alta fateta ce tinea 
în primul rind de peisajul cotidianului. Un au- 
tomatism al gesturilor într-o lume derizorie, 
într-un bloc alienant, pe o stradă sau un bu- 
levard unde printre mulțimile de oameni și 
maşini bintuie insingurarea,un destin ampu- 
tat datorită unei meserii amorfe într-o viaţă la 
fel de amorfă, într-o repetare enervantă pina 
ce dincolo de nervi intervine disperarea. 
Sună prelung deșteptătorul, sună straniu, 
sună tensionat, acea chemare care inseamnă 
o nouă zi, încă o zi în care nu ştii ce vei face, 
ba da, te poți sinucide, fără să-ţi strigi pina la 
capăt numele. 

Şi acum, Sabina Pop, cu filmul Pane, incu- 
nunat cu două premii importante la Oberhau- 
sen — premiul Ministerului Culturii al landu- 
lui Westfalia si Premiul sindicatelor din 


sibilitate în care disponibilitatea de a vedea 
lumea trece inaintea situării de sine în.cen- 
trul atenţiei generale. 


Defilares 


O asemenea poziţie pare să fi adoptat, de 
piida, un cineast ca polonezul Andrzej Fiduk. 
cind s-a dus cu echipa sa in capitala Coreei 
de Nord să retina pe peliculă „o defilare", 
care nu seamänä cu nici o aita, Nu seamana 
pentru alţii, căci mie mi-a sărit inima de mai 
multe ori. In atmosfera incärcatä artificial de 
muzici triumfätoare, o mare de oameni din 
care nu distingi nici un chip, agită brațe cu 
ghirlandele de hirtie. violen! colorate. Toren- 
tele acestea sint stapinite, minate prin unde 
hertzisne într-un entuziasm înapoia căruia 
stă biciul ideologic, care alegorice materiali- 
zează grotesc activități laborıoase. Un cal de 
butaforie, cu aripi mişcătoare domină co- 
loana, cocotat pe o birnă, temerar suspen- 
dată, in timp ce calaretului trebuie să-i fi în- 
ghetat singele in vine, cautind să agite un 
steag. În sală izbucnesc hohote de ris la fie- 
care nou cadru. Se ride si se comentează. Eu 
tac şi-mi dau seama că „modelul“ era cu mult 
mai aproape decit imi închipuisem. Saizeci 
de minute de entuziasm de hirtie colorată, de 
gesturi prosternate, de elanuri regizate, fluvii 
de făpturi fără individualitate, oameni — 
masă, intr-un recital, într-un ritual al supune- 
rii oarbe, adulatorii. Pe stadion cartoarele de 
diferite culori se agită la un semn, spre a 
compune tot felul de iozinci. Camera de fil- 
mat a polonezului surprinde ca într-o strătul- 
gerare, ceea ce poate nu ar fi avut voie sa 
surprindă: chipuri speriate de tineri care ma- 
nevrează cartoanele. Asta n-ar fi trebuit să se 
vada, dar operatorul a aruncat o ocheada in 
însăși inima acestui mecanism. O mai face o 
data cind pe stadion se destășoară un imens 
steag sub care, prin genuflexiuni cäznite, alţi 
tineri vor sa imprime unduirea imensului stin- 
dard. Sala ride. Are și de ce. Privite in imagi- 
nea furată de cineast, gesturile destinate să 
ramina sub fald sint grotesti. Spectatorului 
de aici nu-i vine sa creadă, îl amuză naivita- 
tea, grotescul situației. Spectacolul este al 
stupiditatii megalomane. Şi spectatorul ride. 
Noi nu ridem. Ca ieri era pe micul nostru 
ecran ceva care aducea cu acest ritual — 
model. Nu; noi nu putem ride... 


{Continuare în pag. 19) 


Mircea ALEXANDRESCU 


Oberhausen. Primele premii luate vreodată 
de România, de școala românească de docu- 
mentar la o competiție de asemenea am- 
ploare, reunind tot ce are mai bun mapamon- 
dul în materie de scurt-metraj. Panc — nu 
este celebra moda. Ci un sat. Un sat uitat de 
toţi. dar in care oamenii și-au făcut pe lingă 
rostul lor de fiecare zi, muncă dură. roade 
puţine. si o ecnipa de teatru. Un teatru popu- 
lar. Un teatru al lor. Eveniment aproape neti- 
resc. Poate că le trebuiau atitea, ce nevoie 


„aveau ei de un teatru, să alerge pe coclauri, 


să înveselească lumea, să critice apucäturile 
din sat, să laude pe cei vrednici?! Într-o lurne 
fara justiţie, teatrul a devenit pentru ei Curtea 
supremă. Într-o lume fără cultură, teatrul a 
devenit pentru ei alinarea sufletului. Într-o 
lume crudă, nemiloasă, teatrul a devenit pen- 
tru ei bucuria de a trai într-un soi de imagi- 
nar. Visul. lată o formä de rezistenţă. Visul. E 
drept, oamenii merg la concurs și pierd, dar 
ce contează, merg prin curse, rate, căruțe, 
dar ce conteaza, ajung și la tirguri, unde dis- 
trează lumea, o lume ocupată de vinzarea 
porcilor si animalelor și in acest imperiu vis- 
ceral vin şi ei, naivi şi entuziaști, să aducă 
ceva pentru suflet si nimeni nu-i bagă în 
seamă, dar ce contează, există o mină de să- 
teni din Panc și aceștia cred în echipa de 
teatru. Asta e suficient. Asta contează! Fie- 
care membru al echipei joacă teatru ca să 
uite cite ceva, ca să ierte cite ceva, ca sa 
poată supraviețui. Ambulanti si circari, timizi 
şi totuși demni și curajoşi în faţa destinului. 
Echipa din Panc a dat peste cap clasamen- 
tele si a încălzit inima unui public şi a unui 
juriu care operează doar cu luciditate rece. 

Poate lucrul cel mai important în film este 
acea sinceritate pe care ţi-o dă desprinderea 
de lume. Abia atunci nu mai ai nimic nici de 
cîștigat, nici de pierdut. Abia atunci te ai pe 
tine insufi. 

Despre ultimul film, Cota zero în regia-mi 
proprie nu aş vrea să fac nici un comentariu. 
Poate se va găsi cineva. Ar fi de-a dreptul in- 
decent să vorbesc despre mine, în acest timp 
al maximelor indecente ridicate la rang de 
virtute! 


Laurențiu DAMIAN 


Si N a n a N N N a d 


Ge n-a văzut... - 


I... primăvara pe cit de timpurie pe atit de secetoasă din 
punct de vedere meteo („căldură mare, monser!” — ar ex- 
clama amicul Mitică, emigrat de la „Gambrinus“-ul nostru la 
„Coupole“-ul lor), Parisul continuă să însemne un spectacol 
fascinant, dinamic şi colorat, trepidant și ametitor, plin in 
egală masură de neprevăzute, dar şi de prea-văzutele din fo- 
tografii, reclame şi, mai ales, filme. 

aci francezii iși păstrează și astăzi intactă mindria de a fi 
oferit lumii, acum 95 de ani, minunea fraţilor Lumiere, chiar 
dacă ulterior americanii au preluat-o cu aplombul şi efi- 
cienta lor specifică. Așa se face că azi, din cele 164 de filme, 
cite rulează pe marile ecrane pariziene intr-o singură sapta- 
mină, partea leului revine (se putea altfel?) celor „made in 
USA", in numar de 68 (41,4%), producţiile autohtone insu- 
mind numai 49 (29,7%), restu! de 29% revenind cu „genero- 
zitate“ restului lumii. 


Mereu fuga după rețetă 


in fruntea listei de popularitate se situeaza, în concordanţă 
cu ponderea respectiva, Războiul Rozelor(„La Guerre des 
Rose“) titlu ce te-ar duce cu gindul, în primul moment, la 
cele două roze: York şi Lancaster care, atit cit s-au tot räz- 
boit în evul mediu britanic n-au cistigat altceva decit măreţia 
„vărului Shakespeare“ (vorba lui Sorescu), cel ce s-a infrup- 
tat cu voluptate, dar mai ales cu geniu, din iarna vrajbei lor. 

Astăzi însă, americanii — cu pragmatismul lor nedezminfit 
— au luat ca punct de pornire al „războiului“ menajul fami- 
liei Rose (tandrete, romantism, tinerețe, confort, sex... in 
fine, tot ce-ţi trebuie pentru a putea afirma fără grija că ţi-a 
pus Dumnezeu mina-n cap), ce va devehi, după citiva ani de 
fericire conjugală, un veritabil iad în care locul amorului gla- 
zurat a fost luat de o ură bilaterală, în scopul dezavantajului 
reciproc. 

Sigur, nu e primul, nu va fi nici ultimul film ce decurge din 
eșecul lamentabil al unei căsnicii (pentru a diversifica rețeta, 
autorii au renunţat pina si la ingredientul prea induiosator al 
copilului soţilor Kramer). Şi atunci , nu te mai întrebi de 
unde atita succes, care face posibilă difuzarea concomitentă 
în nu mai putin de 21 de sali cu prețuri de premieră, adică 
ie Tee AS tanci — cind un bilet de metrou a ajuns cinci 

Odata curiozitatea instalata si biletul cumparat, descoperi 
un regizor realmente interesant — Danny de Vito — care a 
inceput prin a fi actor, dupa care s-a incumetat cu brio in 

ie, optind pentru reintoarcerea la „stil“: atmosfera savant 

inata, fragmente de naratiune innobilate cu dimensiun: 
simbolice ce se revendică dintr-o cultură cinematograficä 
fără dubii, ştiinţa conducerii actorilor (protagonişti fiind 
Kathleen Turner şi Michael Douglas) cu o exigenta diabo- 
lica, totul filtrat prin siguranța {ica professonistilor în- 
cercati ai Hollywood-ului, dar si cu o doză de pretiozitate 
neo-aristocratica pe care numai umorul viguros, impregnat 
organic pina in cele mai intime articulaţii narative reușește 
să-l tempereze. Şi. uite-asa, happy-end-ul drag oricărui pro- 
ducător se metamorfozeazä aici intr-un dezastru absolut, tu- 
multuos şi desävirsit, trimitind cu gindul direct ia Stan si 
Bran care, în „războiul bradului” făceau praf si casă, și ma- 
şină şi tot. Aici însă. fiind vorba de roze si nu de brad nu 
mai scapă chiar nimeni. cei doi impricinäti devenind victi- 
mele concrete. fizice ale propriei lor nebunii. Şi. cum peste 
tot pe lumea asta se poarta un respect teribil articolului res- 
pectiv — pottiti, vă rugăm, veţi fi servit prompt gi din belșug. 

in alte 19 sali de premieră (centrale, comonâbiie şi la tei 
de scumpe) s-a instalat Spielberg, cu al sau În veci (Al- 
ways), reunindu-i in generic pe Richard Dreyfuss, Holly 
Hunter şi chiar (participare pe cit de redusă, pe atit de ex- 
traordinara) pe Audrey Hepburn, semn ca maitre Spielberg 
începe sa resimtă nevoia unor „proptele“ actoricesti care 
să-i susțină prestigiul şi să-i umple in continuare buzunarele. 

Deşi nu era deloc coadă, n-am intrat să väd filmul. Mi-a 
ajuns afisul, asortat ca o salată, cu un avion în flăcări prabu- 
sit într-o poiană verde, chipurile personajelor desenate şi ele 
în culori tari, precum si un adaos de text menit sa agate 
spectatorul, destäinuindu-i că: „ei se iubesc pe pâmint. Ce- 
rul ii desparte pentru eternitate, sau aproape...“ 


Alt film în compania unui duo 


"Mulți au inlocuit orgoliul cu buzunarul 


Mă rog. am trecut mai departe, preferind un alt „american“ 
(așa le trebuie francezilor, dacă şi-au înlocuit orgoliul cu bu- 
zunarul!) Născut în 4 iulie. Ştiam pe atunci că este nominali- 
zat pentru Oscar, dar experiența ma cam dezväfase sa ma 
duc cu sacul la acest pom atit de lăudat. Si bine am facut 
căci, cel putin pentru mine, „virful“ dramei vietnameze ta 
constituit Vinătorul de cerbi, acest film ai lui Oliver Stone 
trecind mai jos, chiar daca între timp a obținut mult rivnitul 


in schimb Susie şi frații Baker (nici o legătură cu diploma- 
tia americană!) și el pomenit pe undeva, adică nominalizat in 
competiția statuetelor, n-a prins pina la urmă nici una, desi 
cei doi fraţi Jeff şi Bean Bridges (alias Baker) împreună cu 
Michelle Pteiffer se străduie, sub impulsurile remarcabile ale 
lui Steve Kloves (regie si scenariu) să ne antreneze într-o 
poveste de triunghi artistico-sentimental ce se bizuie, totuşi, 
in prea mare măsură, pe vocea si sex-appeal-ul interpretei, 
chiar dacă povestea se consumă în atmosfera afumata a 
unui cabaret. 

Afișul următor anunţă, cu acea decentä care stă intotde- 
auna bine lucrului serios, Balul primul film al 
lui Marie-France Pisier, finind cu mult curaj piept concuren- 
tei yankeilor de pe aceeași rue Quentin-Bauchart (colț cu 
Champs-Elysées) o adevărată citadelă a trustului de difuzare 
UGC Biarritz. Biletul merită nu numai banii (doar 30 franci), 
dar şi eventualele speranțe în supraviețuirea unui cinemato- 
graf de sensibilitate, iucididate și finețe analitică. 

Ce altceva mai oferă ecranele pariziene cinefililor, ta ince- 
putul acestei primăveri? Pe Sei Depardieu intr-un foarte 
ambițios (si cam atit...) Cyrano Bergerac (scenariu! lui 
Jean Claude-Carriére, împreună cu Jean Paul Rappeneau, 
care semnează şi regia), la care nici francezii nu se prea în- 
ghesuiau, apoi Magnolii de ojel (SUA) cu un sextet feminin 
de zile mari, pe care afișul publicitar îl supralicitează (dacă 
mai era nevoie) cam asa: Field — ne emotioneazä, 
Shirley McLaine — ne epatează, Dolly Parton — ne uimește, 
Daryl Hannah — ne surprinde etc. La atitea gentileturi, se 
mai adaugă inca unul, nu lipsit de interes, şi anume ca filmul 
se bucură de privilegiul rar acordat de a se înfățișa spectato- 
rilor în versiunea lui originală, adică nu dublat in frantu- 
zeste, ci subtitrat! 


Şi demnitate, şi public 


În Montmartre, unde micile säli de cinematograf (una fiind 
chiar proprietatea iui Lelouch) incearcă cum pot să atraga 
publicul şi să-şi păstreze demnitatea, chiar şi coplesite de 
alte stabilimente deloc onorabile (si care-şi au si ele filmele 
lor... dar nu numai), „Studio 28“ oferă gusturilor elevate cite 
un film de arta tot la două zile, abonamentul insumind 100 
franci pentru cinci opțiuni şi fiind valabil fix doua iuni. Cred 
ca afacerea e reciproc avantajoasă (sa tot alegi!) chiar si nu- 
mai pentru faptui că poți vedea Valmont-ul lui Milos Forman, 
făcut anul trecut în Franţa, inspirat din „Legăturile pericu- 
loase“ ale iui Ch. de Lacios, cu Collin Firth, Annette Be- 
ning, Meg Tilly si Fabia Drake, o „comedie dramatică” dupa 
cum gläsuieste reciama, de fapt o sarabanda de comploturi, 
intrigi şi încurcături fioroase, puse la cale în stilul de necon- 
fundat al celui care ne uimise cu Balui sau Ta 
king off, nota de caricatură groteascä mentinindu-se și in 
acest joc ce culminează cu ajungerea unei tinere pensionare 
nici mai mult, nici mai puţin decit în patul unui cinic... liber- 
tin!” 

Cui nu i-a plăcut Valmont, se poate „drege“ in urmätoa- 
rele zile cu Marea i („Sea of Love“), in regia lui Ha- 
rold Becker, avindu-l în fruntea distribuției pe Al Pacino. 
Pentru cine a apucat sa vadă Cruising-ul acestuia de acum 
vreo 5—6 ani, un film tulburător despre impiicarea morală a 
unui polițist în desävirsirea actului de justiţie, Sea of Love 
nu oieră prea multe lucruri in plus, diferențele fiind minime, 
pina la a-l considera, vrind-nevrind, ca pe o „même Jean- 
nette, autrement coiff&&“. Şi asta nu numai pentru că Pacino 
este același policeman new-yorkez cufundat: pina peste 


feminin: 


Povestiri de primăvară de Eric Rohmer 


(Anne Teyssedre si Florence Darel) 


y x îm 


urechi în urmărirea unei femei (de această data...) banuita a 
fi ucis o serie de celibatari recrutati prin anunfuri matrimo 
male, dar mai ales implicatiiior sentimentale inerente @ 
care ajung sa complice lucrurile dupa o rețeta verificată s 
deci, sigură din punctul de vedere al incasarilor, chiar şi cu 
riscul unei senzaţii de „déjà vu“. Ei şi?... toţi copii! se dau ir 
vint după aceleași povești spuse si räspuse la nesfirsit 

Dar, mă rog, peste alte două zile (ba chiar trei, caci lunea 
e relâche!) abonatul va putea savura ០ alta „comedie drama- 
tică” a lui Luigi Comencini, Crăciun fericit şi... la multi ani! 
(Franta-ttalia, '89) cu Michel Serrault şi Virna Lisi, povestea 
a doi soţi divortati de an: de zile şi care acum, ajunşi spre 
virsta a treia (a înțelepciunii!) se reintilnesc într-un context 
care nu numai că favorizează, dar şi provoacă un examen pe 
cit de lucid, pe atit de inutil, în fapt, al erorilor de mult cor 
sumate. 

Altfel, afisul parizian execută — în paralei cu pragmatis 
mul afacerilor — o permanentă reverență in fata titlurilor şi a 
autorilor de referință ai istoriei cinematografului mondial 
astfel incit poţi vedea la aceasta data si iluzia cea mare a lu 
Renoir, si Casanova lui Fellini, şi Cui i-e frică de Virginia Wo- 
olf sau Un tramvai numit ca sa nu mai vorbim de 
celebra Casablanca sau de atit de ciudatul Zid (The Wall) 
cu Pink Floyd, un fel de părinte respectabil a ceea ce avea 
ulterior sa explodeze sub forma video-clipului de larg con- 
sum. 

In acest peisaj nu deranjează pe nimeni ca, la doua sâli di- 
ferite, rulează in același timp două filme descinse din Legă- 
turile periculoase ale lui Laclos (cel francez, facut de For- 
man, dar şi un „prima-ntii” made in USA) ceea ce inseamna 
că nici distribuitorul nu se teme că şi-ar pierde astfel banii, 
nici spectatorul că şi-ar pierde timpul. 

in primăvara lui '90, la Paris rezistau, pe acest atit de pre- 
tentios afiș, Corn haitian (Haiti), Orașul şi ciinii (Peru), Sāru- 
tul femeii păianjen (Brazilia), ba chiar un anume Yaaba, pro- 
venit tocmai din Burkina-Fasso, semn că faimoasa xenofobie 
frantuzeascä nu se manifesta ca atare in acest domeniu și că 
valoarea autentică are oricind ușă deschisă spre ,orasul-lu- 
mină“. 

Că printre cele 164 de filme ale ecranului säptäminal opt 
provin din Europa de est, nu m-a mirat (dintre ele: Decalo- 
gui — Polonia, Micuța Vera — URSS, Secolul meu XX — 
Ungaria sau Incineratorul de cadavre — Cehoslovacia). Nici 
chiar lipsa oricărui titlu de-al nostru din cadrul acestei se- 
lecţii de onoare, nu m-a mirat. Știm cu toții prea bine care 
sint cauzele „și cui revine cu adevărat răspunderea pentru tot 
ceea ce „a fost”. Cit (ne) priveşte ce „va fi“, singurul iucru 
sigur este că, dispărind constringerile, vor dispare în mod 
automat şi justificärile. De orice fel. Şi atunci? 

Temperindu-mi îndoiala cu speranţa (si, eventual, invers). 
nu pot să nu mă întreb, totuşi: care ar putea fi, peste un an. 
fiimul românesc prezentat francezilor la ei acasă si pe banii 
lor? Eventual unul sub sloganul publicitar „Ce n-a văzut Pari- 


sull“... 
Bogdan BURILEANU 


Exotism și erotism într-un 


„triunghi“ clasic: Sărbătoarea 
tatilor de Joy Fleury 


Obsesia noului roman — 


Razbunarea unei femei de Jacques Doillon 


(Beatrice Dalle si Isabelle Huppert) 


CORESPONDENTE 


B Tora 


Vasilescu, 
Gheorghe Visu 
ȘI 
Claudiu Bleont 
în 
Să mori rănit í 
din dragoste 
de viaţă 


Arta este produsă de o elită 


F, binevenit, Mircea Verolu! Deci, inapoi 
in țară după un exil de trei ani gi jumătate in 
Franţa. Dacă nu te temi de alunecarea in pa- 
tetism, poți să ne spui cum a fost? 

— A fost un exil pe care mi l-am impus sin- 
gur... dar exil. E foarte dur... este exact cum 
se spune. Am plecat acum trei ani și jumătate 
nemaiputind să suport uritenia. Nici acum nu 
e mai frumos pe străzi, dar în casele oameni- 
lor e bine. Revenind la exil, a fost o expe- 
rientä dificilă, dar și utilă. Cînd spun asta ma 
gindesc la contactul cu un alt sistem de pro- 
ductie, cu totul altul decit cel în care am lu- 
crat aici. Revenind în ţară, aflu că şi la noi se 
încearcă schimbări, mă refer la soluția stu- 
diourilor de creație conduse de regizori. 

— Am aflat că vei face parte din colectivul 
= conducere al unuia dintre aceste stu- 


— Am fost solicitat de Constantin Vaeni să 
colaborez cu e! la studioul pe care el îl va 
conduce. După mine, e destul de dificil pen- 
tru un regizor să-și asume o asemenea func- 
tie și să-şi tacă filmele sale proprii. E greu sa 
te întrerupi din filmare, să vii apoi să vezi ma- 
terialele de lucru ale altora si să te Jistanfezi 
de proiectul tau pentru a judeca ce fac cei- 
lalti. În fine, există si la Hollywood regizori 
care sint şi producători... 

— Poate că selecţia scenariilor se va tace 
potrivit unui proiect de, să-i zicem, reperto- 
riu. Poate că fiecare studio se va specializa 
într-un anume gen... 

—- Probabil. Oricum, cred că nu trebuie să 
mai facem treizeci de filme pe an. E prea 
mult. Mi-aduc aminte că în urmă cu nişte ani 
se intra în producţie numai pentru a asigura 
salariile lucrătorilor de la Buftea. 

— Nu crezi că trebuie, totuși, să se țină 
seama și de aga numitul corp tehnic? Uite, 
actuala fază de incertitudine in organizare i-a 
determinat pe unii buni profesioniști să plece 
de ia Buftea. 

— Dacă lucrurile evoluează normal — şi 
aici revin ia experiența mea din Occident — 
cei care vor rămine și se vor dovedi buni vor 
cistiga de cel putin cinci ori mai mult, Uite, in 
Franţa există o lege pentru ajutorul de șomaj 
acordat celor care lucrează in cinematografie 


10 


care acolo funcționează impecabil. De pilda, 
un regizor care lucrează timp de 1000 de ore 
intr-un an, în anul următor are asigurat ajuto- 
rul de șomaj care-i permite să trăiască de- 
cent in schimbul a numai 560 de ore de lu- 
cru. Şi asta e valabil pentru toate celelalte 
categorii de creatori sau tehnicieni. Apropo 
de creatorii de film, am aflat că s-a fondat o 
Societate a Creatorilor de Film după principii 
cam neclare, după părerea mea. 

— Am infeles că principiul de bază e valoa- 
rea. . 
— Da, dar nici o societate similarä din 
lume nu va accepta aceste principii de con- 
stituire. Pretutindeni în lume creator de filme 
înseamnă autor. Legislația internaţională in- 
clude în rindul autorilor numai regizorul, sce- 
naristul și compozitorul. Oricit de dragi ne 
sint nouă operatorii și scenografii, ei nu pot 
fi asimilați aici. Ideea de democraţie, foarte 
frumoasă de altminteri, nu prea are ce căuta 
în artă. Ce s-o mai lungim, arta este produsă 
de o elită. z 

— Ce crezi că ar trebui să se fácă acum 
pentru afirmarea adevăratelor valori? 

—- Din păcate, selecția valorilor nu se poate 
face nicăieri in lume. Ştim bine că succesul 
de public este prea adesea apanajul filmelor 
proaste, că filmele așa zise de festival nu um- 
plu sălile de cinema... 

— Crezi că cinematogratul nostru va cu- 
noaşie o deplasare spre filmui de divertis- 
ment? 

~- Categoric. Cu toată rigoarea lor artis- 
tică, viitoarele studiouri vor fi obligate să facă 
filme de public pentru a putea să-şi realizeze 
acele puţine filme de festival.. 


— O problemă care frămintă acum societa- 
tea românească este cum să redevenim euro- 
peni. Știu că nu există grade de comparație 
pentru acest atribut, totuşi, te intreb ce crezi 
că ar trebui să facem pentru a fi mai euro- 
peni? Evident, in domeniul filmului, 

— Singura șansă ar fi ca măcar unul din 
cele cinci filme făcute de fiecare studio pe an 
să aibă un caracter de festival. Pe de altă 
parte, e foarte greu să te europenizezi lucrind 
în aceste condiţii tehnice primitive: actorul e 
orbit de cei 20.000 wati ai proiectorului, peli- 


cula e faimoasa AGFA pe care nimeni in 
lume nu mal lucrează iar sunetul... sunetu! e 
de carton. 

— Te-al intors totuşi să faci film in 
România, o coproducție, după cite știu. Vor- 
beste-ne, te rog, despre acest proiect. 

— Încă nu știu dacă va fi o coproducție. La 
ora asta ( sintem in 29 martie — n.n.) propu- 
nerit aduse de mine din parea unu! produca- 
tor francez nu i s-a aat un răspuns definitiv. 
Studioul condus de Vaeni a înscris însă 
proiectul în planul său așa că voi face, chiar 
ca producţie integral românească, Ultimul 

er, după romanul „Al doilea mesager” 
de Bujor Nedelcovici, apărut la editura „Albin 
Michel“. 

— Se pare că e un proiect la care ţii mult. 

— Desigur. Adaptarea romanului am fă- 
cut-o în anii exilului şi n-a fost ușor pentru 
că e o carte dură, dificilă şi complicată, în 
sensul bun al cuvintului. După doi ani de 
căutare am găsit un producător care, entu- 
ziast, sincer și deschis, a declarat că-i place 
scenariul. l-am arătat niște fragmente din fil- 
mele meie (,furate" pe o casetă la plecarea 
din țară) și s-a declarat dispus să mă finan- 
teze. In partea lui strict epică, filmul este ex- 
perienta mea, a exilatului. Este povestea unui 
intelectual matur care se contruntă cu o so- 
cietate totalitară, are revelaţia cinismului în 
relațiile umane, în fine, infernul cunoscut. 
Şansa scenariului este că el are valoare de 
universalitate, deși trimiterile sint la situația 
noastră dinaintea Revoluţiei. Filmările se vor 
face integral în România cu actori de talie in- 
ternationala. Vezi, revenim la ideea europeni- 
zării. Avem nevoie de actori intraţi în circuitul 
internaţional. Şi polonezii au avut dificultăţi 
în a-și impune ciţiva actori în cinematograful 
mondial, dar pina la urmă au reuşit. În pri- 
vinta filmului meu, trebuie să-ţi spun că nu 
mi-am definitivat încă distribuţia, dar sper că 
ea va fi pe măsura rolurilor pe care le oferă 
scenariul. 

— Mircea. Veroiu, nu crezi că numeroasele 
dificultăți tehnice de care vorbeai ar putea fi 
depășite lucrind in tehnica video? 

— Categoric nu. Intimpiarea face ca acum 
sint responsabilul unui atelier video pentru ti- 
neret la Paris. Un studio video „inghite“ şi 


mai multi bani, el trebuie înnoit o data la doi 
ani. Cheltuielile de aducere la zi a tehnolo- 
giei sint uriașe. 

— Hai să vedem atunci ce se poate face 
pentru improspätarea forțelor artistice. Gene- 
ratia din care faci parte, generaţia care s-a 
afirmat in anii '70, este acum cea mai puter- 
mică In cinematograful nostru. Reprezentanții 
ei se află acum in conducerea studiourilor de 
creație care vor trebui să asigure debutul 
unor regizori tineri, Cum se va face selecția? 

— Cred că trebuie pornit de la scenariu și 
de la decupaj. Riscul de a lucra cu un debu- 
tant e mare, dar cred că el este numai de 50 
la sută faţă de riscul de a lucra cu un regizor 
prost. Un debutant care îmi arată o casetă 
sau filmuletul său biţiit de trei minute făcute 
la institut poate prezenta mai multe garanții... 
Dar facem ce facem şi vorbim mereu despre 
cum să salvăm cinematograful. Să-ţi fac o 
mărturisire. Am avut un şoc neplăcut venind 
încoace, cind în drumul spre aeroportul pari- 
zian am văzut un ditamai afiș al unui film 
semnat de Andrei Koncealovski. Nici nu-mi 
aduc bine aminte cum se chema, ceva cu 
flash sau crash în titlu. Se vedea de la dis- 
tanta Sylvester Stallone cu ochelari și cu pis- 
tol, alături de alt tip patratos cu muträ de 
gangster. Deci iată cum Koncealovski, acest 
colos al cinematografului a fost redus la con- 
ditia de mașinărie de făcut filme la Hol- 
lywood._ Deci, revenind la întrebarea ce-i de 
făcut ca să salväm cinematograful, răspunsul 
e clar: nu putem face nimic. Atita timp cit fi!- 
mul e supus vinzării, el trebuie să-l satisfacă 
pe cel care a plătit biletul. Dacă un regizor 
care a facut Un cuib de nobili, Romanţă des- 
pre indrägostifi si Siberiada ajunge să facă 
un asemenea film cu Stallone inseamnă că 
banul dirijează totul și că nimic nu se poate 
schimba in cinematografie. Şi totuşi, să ne 
bucurăm de şansa pe care noi, românii, o 
avem acum (încă un an, doi, sper cit mai 
mulți) de a face filmele bune pe care ni le 
propunem, măcar unul sau două fiecare stu- 
dio. Oricum, avem şansa să fim unul dintre 
ultimele colțuri din iume unde se pot face 
filme ca nicăieri în altă parte. Să n-o pier- 
dem. E o convingere pe care mi-am întărit-o 
venind aici. 

— Deci, e o șansă pe care vei incerca s-o 
exploate 

— Fără îndoială. Am să încerc cu Ultimul 
mesager, cu Craii de Curtea Veche, cu Farul 
după Baconsky. Dupa aceea, Dumnezeu cu 
mila.. 

— Îţi urez să le indeplinegti pe toate gi aş- 
tept o invitație la primul tur de manivelă: Pe 
curind! 

Convorbire consemnată de Dana DUMA 


— 


+ 


in aşteptarea 
unui. interviu 
la -zi 
cu regizorul Liviu Ciulei, 
publicăm o discuţie 
(rămasă netiparită) 
care a avut loc 
in aprilie 1963 


Îmi montez filmele — 


n-o să mă credeţi! — 


Cînd am înregistrat această convorbire despre arta montaju- 
lui, Liviu Ciulei era autorul a două filme de referinţă în istoria 
cinematografului românesc: Erupția (1957) şi Valurile Dunării 
(1960) şi abia se pregătea pentru opera care îi va aduce, la 
Cannes, răsunătoarea confirmare internaţională. Este vorba de 
Premiul de regie, din 1965, pentru Pădurea spinzuratilor, 
premiu care va propulsa şi filmul românesc de lung metraj în 


competiţia valorilor universale. Al doilea deţinător român 


upă 


lon Popescu Gopo) al acestui mult rivnit trofeu din lumea filmu- 
lui, Liviu Ciulei, afirmat cu succes ca personalitate artistică 
complexä (arhitect-scenograf, regizor, interpret de teatru şi ci- 
nema), sesiza încă de la primele sale filme importanţa montaju- 
lui în limbajul specific al celei de-a şaptea arte. 


M ontajul“ — ne spunea regizoru! deve- 
nit cineast — se numeşte, în engleză, editing, 
dar înglobează si ideea de „continuity“: cursi- 
vitatea povestirii si claritatea expunerii. Am- 
bele sint cerinţe tehnice elementare care do- 
vedesc din partea creatorului stăpinirea alfa- 
betului cinematografic. Contribuţia artistică 
începe abia acolo unde montajul adaugă — 
sau mai bine zis continuă — ritmul interior a! 
fiecarui cadru. El pune de acord ritmurile di- 
feritelor secvențe realizate separat, la dis- 
tanțe de timp. pe platou. 

— Ar pärea ch e vorba de o operațiune pur 
tehnică... 7 

— ០808 totul s-ar reduce doar la lipirea co- 
recta a fotogramelor între ele sau ia „forfeca- 
rea” materialului filmat ca să nu depäseasca 
cele 90 de minute de proiecţie, poate l-am 


putea numi o operaţie pur tehnică. Dar mon- 
tajul — se știe — are importante funcţii aso- 
ciative de ordinul ideilor şi al emoțiilor. Prin 
alăturarea anumitor imagini se pot crea me- 
tafore cinematografice inspirate. Exemplele 
sint numeroase. 

— Aceste metafore fin mai mult de con- 
ceptia artistică a regizorului, de stilul său, 
decit de contribuţia monteurului. Puteţi pre- 
ciza unde sfirgeste rolul unuia şi unde începe 
răspunderea celuilalt? 

— in faza aceasta a realizării filmului si re- 
gizorul, și monteurul au un rol de egală im- 
portanță. Monteurul cunoaște materialui fil- 
mat, trecut de sute de ori prin masa de mon- 
taj, îl cunoaşte tot atit de bine ca regizorul 
care l-a gindit şi realizat. Conlucrarea la 
masa de montaj e atit de strinsä, incit multe 
din ideile ariistice elaborate pina la sfirsitul 


cintind 


filmului nu mai ştii cui au aparținut: monteu- 
rului ori regizorului. 

— Sint totuși regizori — cum e Hitchcock 
— care declară că nici nu intră în cabina de 
montaj. Alţii, dimpotrivă, isi montează de la 
un t la altul, singuri filmul, 

— Cred că acei regizori care-și definesc cu 
strictețe montajul încă din decupajul regizo- 
ral îşi petrec un timp mai scurt în cabină. 
Doar că, in mod curent, succesiunea drama- 
tıca $i ritmarea filmului cer pe parcurs mari 
modificări. E foarte greu să prevezi încă din 
decupaj un plan de opt fotograme, să zicem, 
pe care să le alternezi astfel incit să-ți dea 
exact efectul ritmic scontat. In Erupția, sec- 
venfa de inceput — pe care eu o socotesc 
secvența cea mai reuşită — a fost realizată 
prin alternarea aproape matematică a cadre- 
jor. Descrierea cinematografică a peisajului 
arid se făcea printr-o ritmică muzicală. Urmă- 
ream un montaj care să isi impună ritmu! său 
spectatorului, astfel încit să-i creeze senzaţia, 
aproape materială, a pustiului pe care eroii 
filmului erau chemaţi să-l readucă la viata. 
Dar acestea toate nu se pot calcula cu preci- 
zie decit la masa de montaj. Aici se 
transpune, in fond, ritmul interior, dramatic al 
scenariului literar. 

— Cu alte cuvinte primul montaj al filmu- 
lui e rat încă din scenariul literar. Eisen- 
stein jea numeroase exemple de montaj 
avant la lettre — printre ele „Poltava“, poe- 
mul lui Pușkin a devenit tru cinemato- 
gure exemplul clasic de decupare si de in- 

ntuire ritmică a diverselor „cadre“ ori „sec- 
vente“ pe baza unei curbe logice și emotio- 
nale, pe care noi o numim astăzi montaj. 
Aşadar, montajul nu e specific doar artei ci- 
nemat: . 

— Ca succesiune de ritmuri, el e caracte- 


„ristic oricărei arte ce se desfăsoară în timp. 


Deci muzica, drama, dansul. Il intilnim, de 
asemenea și la picturile epice chinezești, în 
care eroul parcurge diferite faze de acţiune. 
Eisenstein mai citează in acest sens tabloul 
foarte dinamic al lui Michelangelo „Judecata 
de Apoi”. 


— Perioada filmului mut a favorizat, după 
cite ştim, înflorirea excepțională a montaju- 
lui. Ce însemnătate are el astăzi în limbajul 
cinematografului! (l-am întrebat cu aproape 
trei decenii in urmă pe regizorul care, in 
referirile sale cinematografice făcea aprecieri 
validate ulterior de axiologia contempo- 
ranä). 

— In ultimii ani (adică în urmă cu 27 de ani 
n.n.) asistăm la o lărgire considerabilă, prin 
montaj, a posibilităţilor de expresie cinema- 
tografica, in special pe linia incursiunilor psi- 
hoiogice. Foarte interesante în acest sens ni 
se par încercările tinärului regizor sovietic 
Tarkovski care pătrunde cu atita subtilă inte- 
legere. în universul intim al copilului (Copilă- 
ria lui wan: Sau, alt exemplu, operele ci- 
neastului Alain Resnais ca și monoiogurile 
interioare din dramatizările cinematogratice 
dupa Shakespeare ale lui Laurence Olivier. 
Dacă in pelicule ceva mai vechi amintirile 


eroului surveneau în mod organizat, sub 
forma unor retrospectii logic urmărite, astăzi 
le vedem apărind spontan, ca-n viata, prin in- 
tercalări de planuri, imagini amintite sub im- 
presia si în timpul unei scene din reaiitatea 
curentă ce a declanşat momentul. Mă refer la 
filme ca Hiroshima, mon amour sau Anul 
trecut la Marienbad. 

— Filmul preia deci, din noul roman, „flu- 
xul memoriei“, pe: re subiectivă — si ca 
psihologie si ca tehnică a redării artistice — 
a realităţii obiective. 

— E o încercare de a dezvălui realitatea in- 
terioară a personajelor, perfect motivată ală- 
turi de aceea a folosirii resurselor montajului 
în scopul explorării domeniului poetic al me- 
taforei cinematografice. 

— Consideraţi că montajul unui film e dic- 
tat de specificul operei ori de personalitatea 
creatorului? Pentru că un regizor se poate 
defini ca personalitate şi prin modul în care 
îşi recompune -la masa de montaj filmul. 

— Desigur, montajul tine seamă de specifi- 
cul operei, de genul, de probiematica ei. 
Intr-un fel montezi un western şi în altul o 
dramă psihologică ori o dezbatere filosofică, 
ca Procesul lui Welles. Dar el tine, desigur, şi 
de temperamentul, de personalitatea creato- 
rului, de felul lui de a povesti cu aparatul ci- 
nematografic, mai lent, ori mai în șocuri. An- 
torioni, de pildă, montează in general, foarte 
lent. Dar secvența bursei din Eclipsa e mon- 
tată într-un ritm diabolic, ritmul real în care 
se consumă asemenea tranzacții. Deaitmin- 
teri, se spune că e filmată pe viu. Regizorul 
francez Henri Colpi are în Absentä indelun- 
gată planuri imens de lungi care transmit 
tema filmului: aşteptarea. Eu montez în ge- 
nere, scurt, dar bineînţeles, nu-am prejude- 
câţi in acest sens. Pentru începutul Eruptiei 
am recurs la un montaj foarte scurt, din ca- 
dre mici, de cite șase fotograms fiecare. Re 
petarea lor ritmică, obsedantä, creează sen- 
zatia — obositoare poate — de peisaj arid, 
monoton. 

iată dar ce intuiţie strălucită a ritmurilor 


noi din cinematograful modern vădea, încă 


de, pe atunci, marele izor român. 

În încheierea discuţiei l-am întrebat cum 
îşi lucrează — concret — la masa de montaj, 
filmele. y / 

— N-o sa ma credeti: cintind. Imi bat sin- 
gur ritmul unei melodii imaginare, care mi se 
pare cä reprezintä echivalentul sonor al bu- 
cätii vizuale. 


Convorbire consemnatä de Alice MÄNOIU 
11 


ងិ 
ង 
ក 


Kim Bas 


n sfirsit, la 18 ani de la premieră şi cam tot 
atitia de solicitare insistentă din partea abo- 
natilor Cinematecii, in sfirsit, iată si Nașul, 
Nu in forma sa cea mai strälucitor coloratä 
dar... oricum, luminos si clar pe ecran. 
Ce-am mai putea spune acum despre Nașul, 
cind (tot) de circa 18 ani ori de cite ori a ve- 
nit vorba sau pretextul, revista și almanahu- 
nle „Cinema, l-au povestit, l-au comentat, l-au explicat 
(De tapt, asta a fost ironica soartă a fiimelor ce au stirnit 
mare vilvă in anii '70 şi '80 — aceea ca în România ele sa fie 
cunoscute prin intermediul... cuvintelor!). 


Un prim adevăr: filmul nu a pierdut nimic. dar absolut ni- 
mic prin trecerea timpului, si aceasta datorită principale: 
sale calităţi — clasicismul. Una dupa alta, precum märgelele 
într-un sirag, secventele-episoade ale primei parti se deru- 
lează fara grabă, filmate cuminte, cu puţine mișcări de apa- 
rat, prinzind personajele în clipele adecvärii lor maxime cu 
decorul. Finalui primei secvențe — defilarea membrilor Fa- 
miliei prin biroul lui Vito Corleone sărutind mina acestuia în 
semn de fidelitate și deplină supunere — își găseşte cores- 
pondentul în finalul filmului: supușii trec prin acelaşi birou 
pentru a-i sâruta mina lui Michael. Cercul s-a închis. Nașul a 
murit. trăiască Naşul! 


In interiorul acestei scheme clasice ireproșabi! aplicate 
Coppola (regizor, dar și coscenarist aläturi de Mario Puzo, 
autorul cărții) dilată sau comprimă acţiunea după cum soco- 
teste el că este mai de efect. Or, simțul său cinematografic 
pare a nu da greş niciodată. Acea primă secvenţă, de exem- 
piu, descrie o nuntă cu zeci de personaje şi durează 30 de 
minute (nou record de durată ca secvenţă introductivă pe o 
asemenea temă) — timp împărţit între exterior — grădină — 
şi interior — birou. Atit. Alte secvente, îndeosebi cele ce se 
soldează violent, numără doar 2—3 personaje, iar minute şi 
mai puţine; decorurile, în schimb, capătă o mai rnare impor- 
tanţă prin funcţia dramatică ce li se conferă: reşedinţa de vis 
a producătorului cinematografic, closetul in care se află as- 
cuns revoiverul destinat lui Michael, bariera unde este mitră- 
iiat Sonny Corleone. Cele constatate pină aici se verifică și 
în Naşul Il, cu singura deosebire că aici există flash-back-uri 
(relatind începuturile lui don Vito, pui de țăran din Sicilia), 
care se inserează în descrierea luptei lui Michael pentru 
consolidarea Familiei atacată de grupurile rivale. In rest, de 
la o serie la alta, aproape nimic diferit in formulă. Eforturile 
scenografice au fost ceva mai mari în a doua parte, din 
cauza necesității reconstituirii unor clădiri şi străzi de la în- 
ceputul secolului, iar respectivele scene din tinereţea batri- 
nului, filmate intr-o uşoară tentă de fotografie decolorată, au 
beneficiat şi de cifiva stropi de binevenit umor (vezi scena 
furtului covorului). 


Un al doilea adevăr: Nașul prezintă fara idilism o anume 
fata a Americii, o faţă întunecată, necruțătoare, si o face mai 
bine decit toate filmele cu gangsteri de la Micul Cezar la 
Masacrul din ziua Sf. Valentin, de la In umbra prohibifiei la 
Jungla de asfalt. Spun „mai bine”, pentru că prin istoria fa- 
miliei Corleone se ajunge de fapt la radiografierea unui veri- 
tabil. organism viu ce isi întinde maligriele protuberante 
peste tot: în lumea senatorilor şi a miniștrilor, în politica in- 
ternationalä, în lumea băncilor şi a artei etc.. Dacă viziunea 
n-ar fi fost atit de reușită, realizatorii si producătorii filmului 
nu s-ar mai fi lovit de reacţia furtunoasă a „Ligii pentru 
drepturile civile ale italienilor americani”. Protestul, început 
prin calomnii în presă și continuat cu sabotarea activităţii 
echipei de filmare, a atins în citeva luni o asemenea intensi- 
tate și amploare încit faptui că „sindicatul crimei” se recu- 
noscuse în scenariul filmului nu mai era un secret pentru ni- 
meni. Pînă și Frank Sinatra și-a pus cu acest prilej mina pe 
chelie (la tigurat, desigur), contestind vehement personajul 
cintäretului Johnny Fontane, protejat al Nașului. Situarea 
acțiunii cu 20 de ani în urmă nu putuse înșela vigilenta Ma- 
fiei. Şi astfel, fapt unic in istoria cinematografiei, un film s-a 
putut turna abia din clipa in care autorii au căzut la intele- 
gere cu grupul uman ce urma a fi prezentat pe ecran. După 
០ serie întreagă de tratative, un mare sel mafiot isi va da 
acordui ca lucrul să înceapă, cu condiția scoaterii din dialog 
a numelor „Mafia“ şi „Cosa nostra” și a asigurării ca nu va 
ieşi un produs ieftin, bazat pe exploatarea violenței. Cu- 
rioase căi sint necesare uneori pentru a putea spune adevă- 
rul! 


Oricine a väzut Nașul își poate da seama ca realizatorii sai 
au respectat termenii contractului, Nici o vorbă despre Mafie 
sau Cosa nostra. Departe de-a fi un produs ieftin, Nașul re- 
prezinta o cronică dură, dar foarte bine scrisă, a unei reali- 
täti inspäimintätoare. Filmui nu exploatează violenţa si vär- 
sarea de singe. Acestea sint prezentate cu aceeași „senină- 
tate“ cu care se și produc în acel univers uman, unde fami- 
lia, religia au devenit simple alibiuri. Poate cä tocmai în 
această seninătate stă extraordinara putere de captare a 
unui film ce şi-ă asumat sarcina ingrată de-a pune degetul 
pe o zonă taraia a sufletului omenesc. 
ooo Aura PURAN 

P.S. in actiunsa sa de recuperare a anilor (de film) pier- 
duți, Cinemateca a prezentat in cursul luniior aprilie - mai 
si alte asemenea cronici dure ale zbuciumatului nostru se- 
col. Fie că se numesc Apocalipsul acum sau Mărturisirea, 
Dr. Jivago sau Clopotul Cernobilului, o/e sint tot atitea su- 
biecte de gravă meditaţie. Pina la sfirsitul stagiunii, recupe- 
rarea continuă. 


we Catherine Deneuve — 
dar aici nu in Tristana lui Bunuel 


14 


® „Naşul“ lui Brando si Coppola 


® Actrița preferată a lui Saura: 
Geraldine Chaplin 


VÎNĂTOAREA 


ea mai bună vinatoare e vinatoarea de oa- 
meni — spune unul dintre eroii filmului lui 
Saura. Pentru el cei slabi, cei bolnavi, aseme- 
nea iepurilor ciumati, sint un blestem. Raz- 
boiul civil a trecut. Regimui- franchist este 
încă la putere. 

O partidă de vinătoare organizată între 
prieteni pare să spună ០៩ lucrurile şi-au intrat 
in matca. Vară. O zi toridă. Casa lui Juan. De aici vor porni. 
juan ste locurile, ale tui sint micile animale cu care vor vina 
spre seară. Totul e pregătit... Numai ei. vinătorii, nu „so- 
sesc“, ci „descind" la cabană. Atmostera, chiar din primele 
secvenţe, începe să se incarce. Tensiunea face ca o glumă 
-- unul dintre ei este dat jos de pe măgar si se räneste — sa 
capete proporţii premonitorii. Ambiguitatea conversatiei nu 
prevesteste nimic bun. Locul de vinätoare este angoasant: 
soare, cactuși, scorpioni.:, Cäfeaua de vinatoare este nelinis- 
tita; nu, nu de febra vinătorii. Primul cuib pe care îi desco- 
pera este un cuib de iepuri ciumati. Starea de anormatitate 
tinde să înlocuiască realitatea. Sub coaja realităţii, dincolo 
de aparenţa unei obișnuite vinatori de iepuri, se află o altă 
lume: cea a iepurilor ciumati. Un om de știință german i-a 
inoculat. Prea se inmultisera... Vinatoarea ar fi o soluție; e 
însă insuficientă. Ramine serul. Serul şi iepurii ciumati — o 
obsesie. 

Saura are darul de a construi lumi. Lumi interferente -- ca 
in Ana si lupii, în Cu ochii legați sau în mai recentul! Car- 
men; şi lumi concentrice — ca în Vinătoarea. Pentru că aici, 
in Vinătoarea, regizorul sparge din primele secvenţe învelișul 
neutru al normalitäfii pentru a ne lăsa sa privim înăuntru. 
Coloana sonoră, folosită contrapunctic, ritmul, impunindu-ti 
din foartece respiraţia — nu sint o figură de stil; un studiu 
aplicat ar putea stabili cu exactitate legătura între succesiu- 
nea cadrelor si respirația spectatorului (starea este augmen- 
tată prin repetatele treceri de la plan general la plan detaliu 
şi din nou la plan general), ambiguizarea in crescendo a re- 
piicilor și a relaţiilor dintre personaje creează spectatorului 
un orizont de așteptare tensionat, propice receptării simbo- 
lurilor dezvoltate în. citeva momente cheie. 

Filmul tui Carlos Saura este în primul rind o dramă psiho- 
logică. Inlauntrul ei se nasc simbolurile, pe ea se constru- 
iește parabola politică. Universul Vinătorii este unul detur- 
nat. „Într-o zi o sa ne mänince iepurii. O să se nască o noua 
civilizaţie.“ — spune la un moment dat unul dintre cele patru 
personaje, creind o viziune apocaliptică. Si Kafka mai văzuse 
o civilizație a rozătoarelor, cea a șoboianilor. 

Fiecare personaj are o motivație psihologică un punct de 
sprijin ce face posibilă progresia dramatica. lar acest punct 
de sprijin face legatura între cele două lumi concentrice. 
Energiile negative interacționează generind un conflict al că- 
rui deznodamint, deşi indelung pregătit prin poetica cinema- 
tografică a lui Saura, va fı surprinzător. 

Drama psihologică demonstrează cum, în anume condiţii 
social-politice, un spaţiu dat poate deveni teatrul de acţiune 
al forțelor Răului. După 25 de ani filmul Vinătoarea (realiza! 
in: 1965) continuă să fie un avertisment. 


Marina ROMAN-JUC 


TRISTANA 


ilmul acesta reprezintă pentru mine un cadru; 
un traveling miraculos. E in acest film o ast- 
fel de deplasare de camera, cind personajul 
interpretat de Fernando Rey vine la Tristana, 
acum oloagä. Deplasarea se face intr-un de 
cor evident în studiou (aparatul trece prin pe- 
retii decupati) iar Fernando Rey nu face alt- 
ceva decit că se apropie de „obscurul obiect 
al dorinţei“ sale. Senzatia este de protundă 
senzualitate, și ca spectator, am simţit-o transmisă pina in 
stratundunie ființei mele. Aparatul, ca și actorul au o curgere 
insidioasa nu în Spaţiu, nu în timp, ci în protunzimuu 
ae trairi esentia! erotice, Acest cadru este cheia intregulu: 
um. 

Filmul, fiind arta, are — pentru cine știe sa vada — tot- 
deauna undeva „cheia" citirii sale. Asa cum versul are rima 
sa incrucisatä sau nu, liberă sau formală, ritmul său iambic 
sau trohaic, așa cum pictura are „paleta“ sa, iar scuiptura, 
prin arhitectură, „perspectiva“ sa, cum muzica are propriu- 
zis „cheia de portativ". „Cheia“ este deplasarea pe maidanul 
lui Bursuc a lui Rică Venturiano, ratinai lucrată de maestrul 
Jean Georgescu, transmitind aceeași vrajă a „dorinței ob- 
scure“ (ca să-l citām iarăşi pe Bunuel) printr-un simplu... 
traveling. Sau mișcarea ritmică pe gheața lacului din Nev- 
ski orchestrată de Eisenstein prin montajismul său devenit 
clasic... 

Cert este că aici travelingul acesta ai lui Bunuel e declan- 
gatorul unei emoţii ce se extinde asupra întregii pelicule, ilu- 
minind-o și explicitind-o. Este emoția dorinţei. A dorinţei se- 
xuale. Adaptindu-l pe Galdos — clasic spaniol pe care il 
consideră egal lui Dostoievski, doar că n-a avut șansa „pute- 
rii unei {ari care decide soarta marilor scriitori”, — Bunuel 
revine — se vede — la o alegere mai veche (realizare după 
același Nazarin) cu mare incintare. Filmeazä și orașul pe ca- 
re-! iubeşte cel mai mult, mutind acţiunea la Toledo, dar, 
mai ales, revine la o tematică a tinereţii sale suprarealiste 
„dorinţa ca unic resort al lumii“. Această dorinţă este aici in- 
truchipată într-o formă aparent realistă, dar numai aparent, 
căci ea e forma atit de dragă suprarealismului, a visului. Un 
vis trait de un bărbat despre o femeie, despre obsesia fata 
de o femeie, Tristana. De aici tragismul ciocnirii finale dintre 
vis, acest vis erotic, şi realitate. o realitate anodirä, posomo- 
rită. Filmul e prin acest tragism antitetic,profund poetic. O 
poezie misterioasă și totodată a unei realități bine cunoscute 
si, se vede, bine trăite de Bunuel in Toledo-ui anilor sai ti- 
neri. Cheia lecturii filmului ca şi „cheia visuriior” sale e acei 
traveling-bijuterie, 


Savel STIOPUL 


Losey + Delon = 
Mr. Klein 
eee Not Ma ab aut cane 


I... duminicä seara, Televiziunea a pro- 
gramat un film al cärui generic reprezenta o 
carte de vizită foarte. ispititoare atit pentru 
spectatorul care consideră cinematograful un 
prilej de meditaţie pe marginea unor teme 
grave, cit și pentru cel care vede în a 7-a arta 
un divertisment, o modalitate de a-și 08៤ 
ochii şi mintea. Aceste promisiuni contradic- 
torii erau asigurate prin alăturarea a două 
nume: Joseph Losey — regia, Alain Delon — 
protagonistul. Titlul filmului: Mr. Klein. 
Trebuie să spunem de la bun început că 
așteptările celei de a doua categorii au fost 
ingelate, că Losey rămine regizorul profund 
al unor subiecte majore, chiar dacă știe să le 
îmbrace in ambalajul mai comestibil al sus- 


pansului, şi că Alain Delon face unul dintre © 


marile roluri ale carierei sale (comparabil 
doar cu cel din Samuraiul de Jean Pierre 
Melville), într-un registru destul de îndepărtat 
de aventurierii juni primi care i-au adus cele- 
writatea. 

intentia declarată a lui Lo: a fost de a 
face un film despre indiferenfä, despre in- 
umanitatea omului fata de om. Lucrul reiese 
limpede de la prima si pina la ultima sec- 
ventä, de la acea cutremurătoare scenă, cu 
aer de documentar, a vizitei medicaie pentru 
stabilirea originii etnice (indiferența doctoru- 
lui față de „obiectul“ lui de studiu este de-a 
dreptui monstruoasă) si pină la scena finală a 
îmbarcării în trenul morţii (indiferența, du- 
blatä de inconstientä, a lui Klein fata de pro- 

ria-i soartă, atinge graniţele patologicului). 
ntre aceste două momente, filmul poate fi 
privit ca o serie de variatiuni pe o temă 
unică. Speriindu-se parcă de spectrul mono? 
toniei care ameninţă un atare demers, regizo- 
rul apelează la modalităţi de exprimare foarte 
diverse; filmul obligindu-ne la conexiuni ci- 
nematografice şi necinematografice dintre 
cele mai neaşteptate. 

Cel mai puternic este rapelul la Kafka. 
„Metamorfoza“ (confruntarea cu o noua iden- 
titate apărută din senin), „Castelul“ (căutarea 
identităţii altuia, prilej de călătorie initiatica 
spre descoperirea propriului eu) și „Proce 
sul“ (punerea sub acuzaţie a individului de 
către o ordine socială omniprezentă care îl 


Seri cu dive 
សនន 


D in ce in ce mai imbucurätoare apar 
eforturile televiziunii noastre de a ne reinte- 
gra in circuitul mondial, de a ne tine la cu- 
rent cu manifestăriie artistice de peste hotare 
— de la concertul din Viena al stelelor Operei 
(române și străine), la festivalul muzicii 
uşoare de la Sanremo gi, mai de curind, la 
spectacolul international de balet desfășurat 
în Italia, la Pisa, în aşa-numita „curte a mira- 
colelor“ din fața celebrului turn înclinat. Aici, 
pe o platformă imensă, într-un cadru natural 
realmente grandios, au defilat mai toate cele- 
britatile artei coregrafice de pretutindeni, lu- 
cru care explica titlul manifestarii: Le divine. 
Arareori un spectacol international s-a ridicat 
la nivelul celui realizat ia Pisa. Din asistenta 
isi priveau cu legitima mindrie elevele, ilustre 
steie ale baletului, ca Alicia Markova, Galina 
Ulanova, Margot Fontayne, Carmen Amaya 
s.a.m.d. Evantaiul numerelor de balet, de la 
cel clasic la cel modern s-a desfășurat pe 
motive din muzica lui Vivaldi, Berlioz, Samuel 
Barbere, Irving Berlin. Am admirat aeriana 
evoluție a Alessandrei Ferri (de la Scala), 
exotica apariție a Donnei Wood, într-un dans 
pe sonorități de junglă braziliană; in muzica 
flamengo si în ritm de castaniete am urmărit 
cuplul spanioi de zile mari, Lola Greco şi An- 
tonio Gadez. Senzatie a produs perechea 
Carla Fracci (steaua Scalei din Milano), in 
Medeea, aiaturi de compatriotul nostru Gheor- 
ghe iancu. Diverse cupluri au mai oferit 
„pas de deux-uri”, din „Romeo și Julieta“ și 
an „Carmen“ (în mult discutata versiune a 
tui Roland Petit), iar dintre soliste ne-a uimit 
Elisabeta Terrabust (italia) cu straniul ei dans 
ai crisalidei din care se întrupa un imens flu- 
albastru. Intr-o explozie de sunet şi lu- 
mină a irupt faimoasa (sexagenara) Zizi 
Jeanmaire cu celebrul ei număr „Mon truc 
aux plumes“. Clou-ul serii (și finalul-apote- 
ozä) a fost omagiul adus reginei step-ului din 


obligă să se disculpe pentru vini imaginare) 
au fost, fără îndoială, lecturile obligatorii ale 
cuplului de realizatori: Franco Solinas (sce- 
nariu) — Joseph Losey. Această fundamen- 
tare kafkianä este asezonatä cu cele mai di- 
verse și mai neexplicate trimiteri la diverse 
genuri cinematografice, de la uvertura în stil 
documentar la minifilmul de mister şi groază 
al vizitei de la castel, de la nota de critică so- 
cială la adresa familiei franceze făcută în cea 
mai bună tradiţie a realismului poetic (triun- 
ghiul conjugal — amant cinic, soție amorală, 
soţ indiferent) la secvențele tipice de film 
concentrationar, și de la sugestia existenţei 
unor acte și obiecte cu puteri oculte care de- 
termină cursul unui destin (episodul vinzării 
tabloului) la soluțiile cele mai banale aie unui 
film de urmărire și suspans. 

Inventariez toate aceste meandre ale filmu- 
lui Mr. Klein pentru a sublinia caracterul lui 
paradoxal, atit în economia propriei sale fi- 
inte, cit şi în contextul mai larg a! operei lui 
Losey. Deși se încadrează în preocuparea 
constantă a regizorului de a surprinde indivi- 
dul într-un moment de criză $i de răsturnare 
a reperelor valorice, Mr. Klein abandonează 
rigoarea demonstraţiei caracteristică unor 
filme ca Servitorul, Accidentul sau Pentru 
țară și rege, și apelează la o construcție labi- 
rintică, cu fundäturi și ieşiri false. De aici 
provine poate și paradoxul receptării acestui 
film. Deşi majoritatea exegetilor operei lui 
Losey sint de acord că Mr. Klein se numără 
printre reusitele regizorului, publicul, nu 
numai cel de premiera de la Cannes 1976 
(același Cannes care în 1971 îi dădea Palme 
dor pentru Mesagerul), deci publicul şi cri- 
tica l-au primit cu multă răceală. Deși mi- 
zează pe suspens, nu descoperirea și intilni- 
rea celor doi Klein este importantă, ci devo- 
rarea unuia de către celălalt pina la identiti- 
care. Deși îl are pe Alain Delon cap de afiș, 
alegerea actorului nu s-a facut pentru farme- 
cul său binecunoscut și verificat la public, ci 
pentru privirea lui rece, aerul distant, zimbe- 
tul înghețat care il fac mai putin dezirabil. 

Dar oare aceasta nu este tocmai conjunctia 
paradoxului? 


Cristina CORCIOVESCU 


Alain Delon 


® Identificat perfect cu personajul: 


S O stea incontestabilă a genului muzical: Julie Andrews 


anii '30, Ginger Rogers, de către Carla Fracci 
care a reeditat cunoscutele numere de balet 
din filmele Swing si Amanda. Dezolată că n-a 
putut apărea ea însăși în acest spectacol, ve- 
terana stea a filmului muzical (a implinit 78 
de ani) a ţinut totuși să fie prezentă măcar pe 
un uriaș ecran (imaginea ei în gros plan cap- 
tată prin satelit păstra întreg farmecul juvenil, 
iar chipul actriței era vizibil emoționat de 
această nouă dovadă de dragoste a publicu- 
lui si a organizatorilor noului „omagiu“ —, 
după cel adus de Fellini cu Ginger și Fred). 

O aită surpriză „retro“ ne-a oferit televiziu- 
nea în cadrul altei seri, cu prilejul unui show 
prezentat la Milano, cînd am putut vedea și 
auzi un trio de celebrităţi hollywoodiene, de 
ieri şi de azi, cu o longevivă priză la public. 
Cele trei staruri s-au produs într-o imensă 
hală care a găzduit citeva mii de spectatori. E 
vorba de Liza Minnelli (tot atit de celebră de 
peste 20 de ani, ca și cu ani în urmă, ilustra ei 
mamă, Judy Garland). Din filmoteca Lizei 
aminum ceiebreie New York, New York si 
Cabaret. Al doilea star: Frank Sinatra la 75 
de ani. Stea încă nedevalorizată de pe la in- 
ceputul anilor '40 cînd s-a lansat în musicalu- 
rile lui Vincente Minnelli şi Stanley Donen (şı 
un adevărat record în materie de discuri). Al 
treilea, recent dispărutul Sammy Davis jr. tot atit 
de talentat ca show-man si cintăreț de jazz 
(fäcind și el parte din „clanul“ Sinatra, alături 
de Peter Lawford si Dean Martin), si rămas in 
memoria cinefililor cu rolurile din Opera de 
trei parale, Porggy și Bess și Sweet Charity. 

Şi, pe lingă show-urile nostalgice, progra- 
marea unui film-portret al tipului mai modern 
de star holiywoodian, intitulat chiar Star. Pro- 
tagonistä: Julie Andrews. 


5 


Constantin POPESCU 


< 
O 
យ 
> 
< 
= 
យ 
= 
O 
យ 
ud 
យ 
jo 


N. oprim in călătoria noastra prin jungia 
Video asupra unui gen de maxima populari- 
tate: comedia. Ea are la bază o activitate fun- 
damentală a omului, si anume risul. Se zice 
ca risul îngraşă, se mai zice că una din cele 
14 reguli-de aur pentru a trai 100 de ani este 
să rizi cit mai mult. Risul e o atitudine, risul e 
o armă. În fine, risul e o pavaza impotriva tu- 
turor tristetilor lumii, afiata la indemina oricui 
şi oricind. Şi atunci ce măsuri luăm? Privim 
comedii. Cit mai multe si, dacă se poate, cit 
mai bune. De la O lume nebună, nebună, ne- 
bună al lui Stanley Kramer a trecut cam mul- 
tisor (să tot fie vreo 20 de ani) și titlul nu se 
mai potriveşte. intre timp s-a ris mult si bine, 
s-au văzut si räsväzut poante, s-au copiat, va- 
riat, trucat şi maltratat gaguri. Publicul tre- 
buie ţinut în sala de spectacol cu idei noi. A 
apărut atunci o formă de parodie, amicală 
sau nu, originală sau nu, pe care am putea-o 
iesne defini ca o comedie la pătrat. Totul e 
luat in ris şi pastisat nemilos. Western-ul, po- 
licierul, melodrama, ficţiunea, comedia (?) 
sint iuate in bäscälie fără nici o jenă şi, tre- 
buie s-o recunoaștem, cel mai adesea cu bun 
gust si o inventivitate, în materie de gaguri, 
incredibilă. În epoca televiziunii și a montaju- 
រហ ultrarapid, dacă unii numără efectele spe- 
ciale per film, noi numărăm stupefiati gagu- 
rile. S-a ajuns pină acolo încit, în timp ce în 
planul unu se inti ceva comic, în planul 
secund se mai petrec simultan unu-două ga- 
guri. Parcă am mai văzut aşa ceva in dese- 
nele animate ale lui Tex Avery, de exemplu în 
faimosul Eat At Joe's (Mincafi la Joe). Re- 
_ Marca aceasta ne atrage de fapt atenţia asu- 

pra unui fenomen: transplantarea tehnicii şi 
tipurilor de on gen desen animat in filmul 
cu actori. drept cä poantele sint deseori 
cam absurde si seci și nu toată lumea le 
gustă sau pur și simpiu nu le prinde. De 
(vorbă populară românească), nu ne-am näs- 
cut toţi englezi. in plus parodiile abundă in 
gaguri lexicale, specifice limbii native a auto- 
rilor. E totuși neplăcut, pentru că spectatorul 
nu are nici o obligaţie să cunoască limba cu 
pricina la perfectie, ca să poată aprecia umo- 
rul. Traducătorii videocasetelor noastre, la 
rîndul lor, nu sint în stare, nu se obosesc sau 
pur şi simplu sint puși în fața unor asemenea 
bazaconii că efectiv nu au cum să le traduca. 
Filmul pare atunci mult mai puţin comic, 
pentru multi, și e păcat. Dar şi așa, parodiile 
sint suculente, abundă în, trimiteri filmogra- 
fice dintre cele mai diverse si mai îndrăznețe, 


16 


bombardează spectatorul cu zeci şi zeci de 
poante inimaginabile. Ca umili privitori ne 
gindim cu jind la extraordinara bucurie şi 
plăcere pe care trebuie să le fi avut autorii în- 
sisi cind le-au creat. 

Unul din campionii acestor nebunii filmate 
se cheamă adică Avionul! (S.U.A. 
1980, 88 min). Avionul cu semnul exciamarii 
la sfirşit, în sensul de păzea! Echipa de reali- 
zatori a strins cu grijă toate cligeele posibile 
și imposibile din filmele catastrofă atit de la 
modă, în principal din seria Aeroportul, le-a 
pus într-o poveste cit de cit coerentă şi... le-a 
facut de ris. O poveste de dragoste meiodra- 
matică, un fost pilot militar chinuit de obse- 
sii, o stewardesă romantică, un Boeing 747 
zis şi Jumbo färä piloţi, o molimă ciudată ia 
bord, o fetiță care necesită un transplant ur- 
gent, un pilot automat aparent defect, un for- 
midabit profesionist al aerului intervenind la 
timp, totul desfășurat după scheme bine 


ştiute de toți dar rästälmäcite acum într-un. 


hohot de ris general. Pentru ca tacimul să fie 
complet, muzica filmului vine din Aeroport si 
din Misiune odată cu Peter Gra- 
ves însuși, in rolul căpitanului Over. Si nu 
numai atit. Marele salvator cu două perechi 
de ochelari negri e chiar incoruptibilul Ro- 


Inegalabilii Stan și Bran 


bert Stack iar copilotul negru nu e nimeni al- 
tul decit Kareem Abdul Jabbar, marele bas- 
chetbalist! = z 

Succesul a fost atit de mare ca, un an ma 
tirziu, aceeași echipă realizeaza continuarea 
numită Airplane Il (S.U.A., 1981, 84 min) cu 
aceiași actori, inclusiv Robert Stack care este 
acum marele salvator cu douä cravate negre. 
De aceastä datä povestea e supralicitatä, cä- 
latoria se face cu naveta spaţială spre Luna 
iar pe lingă eternele Aeroport-uri, şarjele 
amicale se ingrämädesc, acum spre Odiseea 
Spațială 2001 a lui Stanley Kubrick. Avem 
de-a face cu unul din rarele cazuri in care 
continuarea unui film este la aceiași nivel cu 
capul de serie. Gagurile sint la fel de nume- 
roase şi de trăznite şi, în marea lor majori- 
tate, sint replici la gaguri similare din primul 
film. De fapt, Airplane II e in primul rind o 
amuzantă parodie la Airplane l 

O poveste cam in acelaşi gen se numeşte 
Mareie Autobuz (The Big Bus, S.U.A. 1976, 
88 min). Filmul se adevereste a fi un fel de 
Airplane a! şoselelor, in care un super-auto- 
buz populat cu pasageri care mai de care 
mai bizari se îndreaptă într-o veselie generală 
spre dezastru. Printre aceștia, un oarecare 
Larry Hagman, cu mult inainte să fi făcut 
avere în Dallas, oe Oil Company. 

istoria este un alt subiect gras de parodiat. 
Mei Brooks, mare specialist in domeniu, ne-a 
oferit o primă parte din istoria Lumii (History 
of the World part I, S.U.A., 1981, 90 min) in 
care si-a distribuit echipa lui preferatä: Dom 
de Luise, Madeleine Kahn, Korman, 
Cloris Leachman și, evident, Mei Brooks! 
Este un prilej de gaguri delirante, multe din 
ele sexy, într-o viziune foarte personală a 
evoluţiei omului (nici măcar un anume Rocky 
nu scapă neluat peste picior), incepind cu 
zorile omenirii şi oprindu-se, cel puţin deo- 
camdatä, la Revoluţia franceză. 

Tot pe linia istorică merge și Top Secret, 
poveste complet zanatica a călătoriei unui 
star al muzicii rock americane în Germania 
nazistă. Sau comunistă, mă rog. Nimänui nu 
îi este prea clar, nici măcar protagoniştilor. 
(Printre ei, un Omar Sharif în mizerie). Filmul 
face haz de toate aventurile de război făcute 
vreodată, cu partizani, nemți, comploturi, 
eroi, aliați și toate celelalte. Şi ca să nu pară 
că este prea restrictiv, mai tace tot felul de 
trimiteri malițioase, dintre care aceea spre 

Albastră ni se pare cea mai reuşită. 
Top Secret e ceva mai aerisit în materie de 
gaguri, lăsînd loc si unor momente neutre si 
Chiar muzicii. Asta nu-l îndepărtează însă de 
gen, pentru că secvențe ca aceea în care 
pleacă gara și rămine trenul ne lămuresc 
foarte bine cam ce se intimplä în acest film 
cu partizani. 

Steven Spielberg în persoană nu se poate 
abtine să nu se amestece și el. Cu profesio- 
nalismul lui binecunoscut face atunci o co- 
medie traznita; tot istorică, pentru „numai“ 40 
milioane de dolari: 1941 (S.U.A, 1979, 120 
min). Povestea începe în Los Angeles, Cali- 
fornia doar cu citeva zile după atacul japonez 
de la Pearl Harbor și toată lumea aşteaptă o 
invazie. incidentele au ia origine momentul 
cînd o tînără californianä, dezinvoită şi nuda, 
dorind să-şi ia portia zilnică de inot, constată 
cu groază cum, exact între picioarele ei, se 
ridică indiscret periscopul unui submarin ja- 
ponez: Rezultatul va fi o reacţie in lanţ. Un 
avion de vinătoare american înarmat pină în 
dinți mitraliază faimosul bulevard Hollywood 
in ajun de Crăciun, un blindat rataceste 
printr-o fabrică de vopsele și face să se re- 
verse peste 200 000 de litri din pretiosul li- 
chid, totui ducind pină la urmă la un haos de 
nedescris, în timp ce submarinul incriminat 
își destășoară nestingherit -activitätile Pe 
lingă faptul că Spielberg se ironizează pe el 
însuși din tinereţe, mai citează şi genuri cla- 
sice, de la filmul de război la muzical. Din 
nou Robert Stack (fostul Eliot Ness) e pre- 
zent, apoi Cristopher Lee zis și Dracula, alā- 
turi de Toshiro Mifune Samuraiul şi chiar ve- 
deta de desen animat Dumbo. Dacă mai 
adăugăm şi pe John Belushi si pe Dan Ay- 
kroyd (care nu citează pe nimeni, sint pur şi 
simplu comici) avem viziunea de ansambiu 
asupra imensei salate parodice pe care Spiel- 
berg a produs-o. 

„E iar vremea comediilor nebune și. oricit 
de diferite, ele ne amintesc de zilele acelea 
cind Stan şi Bran vindeau un brad. 


Daniel PĂUNICĂ 


dată cu decernarea Oscarurilor din 
seara zilei de 24 martie 1990, un alt deceniu 
din istoria premiilor Academiei de arte și sti- 
inte ale filmului american — AMPAS — s-a 
incheiat. instituită pentru a susţine si dez- 
volta industria filmului american, statueta de 
aur a depâșit cu brio scopul iniţial, ajungind 
ca, la această a 62-a ediţie, festivitatile sa se 
deruleze in fata a o mie de milioane de tele- 
spectatori din 90 de ţări. Şi o premieră: tradi- 
tionalul show a fost conceput in duplex, cisti- 
gătorii fiind prezentaţi simultan la Hollywood 
de Jack Lemmon și la Moscova de Natalia 
ir si Audienta, se apreciază, a depăşit 
fel pe cea a oricărei manifestări artistice 
sau sportive de pină acum. O a doua curbă 
ascendentă înregistrată de premiile Oscar 
de-a lungul celor peste şase decenii de exis- 
tentä tine de performanțele financiare asigu- 
rate implicit laureaţilor în nemiloasa cursă 
către succes a multimiliardarei industrii. Un 
film premiat — se ştie — își poate dubla cisti- 
gui, iar actorii laureați (unii la debut sau inca 
prea putin cunoscuţi) pot solicita (și obține) 
retributii duble sau triple. Să nu mai vorbim 
de vedete! Aceste cistiguri presupun si ele 
considerabile investiții prealabile. Doar in 
cele şase säptämini care despart momentui 
nominalizărilor de seara acordării trofeului se 
investește pentru reciama unui film candidat, 
la o categorie sau alta, o jumătate de milion 
de dolari. Faptul nu fine doar de o practică 
curentă în lumea afacerilor, ci și de acea di- 
mensiune specifică universului american 
construit pe ideea de competiție. Născută din 
însăși istoria Noului continent, de ខែ primii 
pionieri veniţi să dobindească libertatea in 
această Terra incognita pentru Vechiul conti- 
nent originar, selecţia celor mai buni dintre 
cei mai buni în urma competiţiei (un exemplu 
cinematografic de la faimosul film al lui John 
Ford, pină la story-urile cuceririi 
noilor frontiere intergalactice) a constituit în- 
totdeauna blazonul nobiliar al Americii. Cu 
atit mai mult o competiţie între vedete a pu- 
tut capta interesul unui public autohton si in- 
ternational. 

Totuşi, un incontestabil echivoc a început 
să planeze asupra verdictului AMPAS. Din 
1940, de cind Academia a încredințat firmei 
Price Waterhouse numărătoarea voturilor, se- 
cretul acestora a fost și este absolut garantat 
pina în seara anuntärii laureatilor, adăugind 
elementul de suspens atit de necesar oricărui 
spectacol. În ultimii ani, firma numită a înce- 
put să fie criticată pentru că include în „se- 
cretul” amintit şi un altul nedorit. Electoratui, 
compus din profesionişti ai ecranului admiși 
în AMPAS la recomandarea a doi membri se- 
niori, primeşte listele cu candidaţii de la toate 
categoriile şi are obligaţia de a-și exprima 
opțiunea 4. O cotizatie anuală de 
150 dolari da dreptul fiecarui membru sa 
vada gratuit filmele nominalizate in „Sala Sa- 
muel Goldwyn” din sediul Academiei de pe 
Wilshire Boulevard. Se spune insä cä nu 
există nici o ie că cei 4750 de „acade- 
micieni” — citi numără astăzi AMPAS — vo- 
tează efectiv. lată de ce firma Price Water- 
house nu comunică numărul de răspunsuri 
returnate. Mai mult, o mare parte dintre aces- 
tea, se pare, ar fi lăsate în grija soțiilor, copii- 
lor, secretareior etc. Aici am putea găsi cheia 
palmaresurilor ultimilor ani adesea contestate 
de specialişti si, paradoxal, nici conforme cu 
box-office-ul propriu-zis, reprezentind mai 
degrabă diagrama gustului mediu. ideea de 
competiție atit de dragă Americii se conec- 
tează cu o alta nu mai puţin specifică, anume 
aceea a confortabilei poziții de mijloc. Un 
exemplu din mediul universitar american. 
Idealul colegienilor şi al studenţilor americani 
în notația examenelor este acel C, care mar- 
chează locul trei după A si B, de fapt un so- 
lid loc de mijloc.. Tot asa cum idealul declarat 
al Cetăţii filmului este de a face filme popu- 
lare, care să reprezinte nu America asa cum 
este, ci asa cum ar dori ea să fie. O cit de su- 
mara analiză a anilor '80 pune în evidenţa 
magia filmului mediu. 


Premiile anulu: '89 se cunosc (ម. nr. 4 al re- 
vistei noastre). Duelu! dintre cele două fiime 
care s-au detașat inca de pe lista candidati- 
lor, Miss Daisy şi şoferul de Bruce Beres- 
ford (povestea tandră a unei prietenii între o 
bâtrină doamnă şi șoferul ei, un bărbat de 
culoare pe care totul ii despartea în Sudul ra- 
sist al anilor "30: culoarea pielii, poziţia $o- 
cială, condiția materială, educaţia) de 9 ori 
nominalizat şi Născut de 4 iulie al lui Oliver 
Stone, (prelungind în actualitate ecourile 
acute ale războiului din Vietnam). a fost tran- 
şat în favoarea celui dintii. Filmul lui Beres- 
ford a obținut Oscarul celui mai bun film, ac- 
tritä, machiaj. Nostalgia şi decorația retro au 
învins violenţa, visarea şi umorul au fost pre- 
ferate şocului adevărului. 

Filmul lui Oliver Stone şi-a adjudecat doar 
două Oscaruri, dintre care unul important, 
pentru regie şi altul pentru montaj. 

Nostalgia, nevoia de comunicare intimă, de 
refacere a nucleului familial, într-o lume aca- 
parată de tehnică şi dominată de spectrul ca- 
tastrofelor ecologice sau de cel al războaie- 
lor, se regăsesc astfel în jumătate dintre fit- 
mele ce au obţinut marele premiu în anii '80: 
Oameni (1980), Cuvinte de alint 
(1983), de Africa (1985), Rain Man 
(1988) si, in sfirgit, Miss Daisy... (1989). 

De fapt, intoarcerea către acest registru 
dramatic s-a făcut simțită odată cu ultima 
ediţie a anilor '70 cind Kramer contra Kramer 
cîştiga Oscarul celui mai bun film in competi- 
tie cu filme de maximă percutanfä și origina- 
litate cum erau lui Coppola sau 
All That Jazz al lui Bob Fosse. i 


| 


Exotismul 


Evadarea prin nostaigie a fost strins concu- 
tata de evadarea prin exotism la alte patru 
ediţii din anii '80, ceea ce a lăsat loc pentru 
un singur Oscar al ceiui mai bun film, acor- 
dat unei povestiri-reportaj a tensiunilor con- 
fiictuale americane generate de războiul din 
Vietnam: Platoon de Oiiver Stone (1986). 

Trei dintre marile premii au fost astfel 
acordate unor story-uri petrecute pe alte 
continente sau in alte conjuncturi istorice în 
care conştiinţa Americii nu era în nici un fel 
implicată. Marele premiu a revenit deci filme- 
lor Gandhi (in 1982) — un-cu totul alt univers 
ta ceasul luptelor non-violente (cit de departe 
sintem de Vietnam) pentru cistigarea inde- 
pendenţei nationale; Departe de Africa (1985) 
— continentul negru la ora colonizării olan- 
deze, în viziune romantioasa; Ultimul împărat 
(1987) — China imperială în momentul trece- 
rii fa comunism si succesivele valuri ale dez- 
ghetului şi inghetului ideologic. 

Cit privește admirabilele Carele de foc 
(1981) și Amadeus (1984), justificind pe de- 
plin în plan estetic opţiunea juratilor, ele s-au 
impus însă eliminind dintre candidaţi marile 
filme politice ale stagiunilor (Reds şi respec- 
tiv Killing Fields) 


Compoziţia 


Un argument important pentru semnificatia 
Oscarului l-au furnizat întotdeauna premiile 
acordate actorilor. O școală interpretativă în 
cea mai aleasă tradiţie realistă şi de un profe- 
sionalism greu de egalat, face extrem de 
dură competiția acestui compartiment de 
creaţie şi pune la grea incercare alegerea ju- 
ratilor (atitia citi sint). lau la intimplare ediția 
1982 care a aliniat pentru finală pe Dustin 
Hoffman în Tootsie, Jack Lemmon în Mis- 
sing. Paul Newman în Verdictul, Peter O'To- 
ole in Cel mai bun an şi pe Ben Kingsley (cis- 
tigatorul in Gandhi): Care dintre ei nu ar fi 
meritat insă statueta? lata de ce, de-a lungul 
anilor, s-a acreditat printre actori ideea 
care pare întrutotul justificată — că partitura 
antrenează premiul. De aici decurge $i ex- 
wera atenţie a consacratilor in alegerea ro- 
urilor. 


În direct din 
Los Angeles 


Ca si în anii trecuţi, tensiunea din sala 
„Dorothy Chandler“ (3000 de locuri) a fost 
mare, amplificată de realizarea transmisiei 
mondiale „pe viu", ceea ce, cu excepţia me- 
ciurilor de fotbal sau altor evenimente spor- 
tive internationale, este considerat aici în 
America drept ceva tabu. 

e Alta noutate: datorită sensibilităţii mem- 
brilor Academiei Americane de Film, de 
acum înainte nu se va mai anunța „si cistigä- 
torul este...", ci „si Oscarul pleacă /8...". 

e Hollywood-ul, avind astăzi patroni noi, - 
japonezii au cumpărat studiourile Columbia, 
italienii au cumpărat MGM/UA, francez.i au 
achiziționat Cannon, australienii fin încă se- 
cret ce au cumpărat etc., decernarea Os- 
car-urilor, „a devenit si mai internaţională“. 

e Lui Bugs Bunny, renumitul iepuras ani- 
mat, împlinind cincizeci de ani de existenţă. 
i-a revenit onoarea de a decerna Oscar-u! 
pentru cel mai bun film de animaţie. 

e Cu toate strigătele de criză și protestele 
pentru vinzarea studiourilor hollywoodiene, a 
apărut totuși o nouă generaţie de cineaști. 
Doi din această generaţie, George Lucas și 
Steven Spielberg, au realizat opt din cele 
zece filme cu cele mai mari încasări din ulti- 
mul an. 

e Nici anul acesta n-au lipsit „noutăţile“ 
procedurale. Astfel, s-a introdus inserarea 
„anului istoric“ în care a lost decernată statu- 
eta. 

e Oscar-ul pentru intreaga creație cinema- 
togralică a revenit regizorului japonez Akira 
Kurosawa care a mărturisit cu această ocazie 
(are optzeci de ani) că încă nu a pătruns 
esența cinematogratului. 

Cit despre filmele premiate la diferite cate- 
gorii (cunoscute acum) trebuie spus că ele 
au avut de întimpinat criterii extrem de dure. 
in sfirşit, succesul întregului spectacoi al de- 
cernării Oscar-ului '90 a fost confirmat pe 
toate meridianele și se estimează că a lost 
urmărit de circa un miliard de telespectatori. 


Text şi fotografi: Ray ARCO 


` 


Ce este un OSE ar? 


Cel mai bine plasate să determine laureatul 
au fost, încă de la primele ediții ale premiilor 
Oscar, rolurile de compozitie.Cu cit virsta 
personajului se schimba, cu cit măștile sale 
erau mai variate sau presupuneau asumarea 
interpretării unor infirmitäti — interpreții pu- 
teau socoti, odată cu acceptarea !or, ca erau 
mai bine plasați în cursa pentru Oscar. 


În 1984, Murray Abraham a fost preferat 
partenerului säu din Amadeus (excelentul 
Tom Hulce, interpret al lui Mozart) doar pen- 
tru multitudinea mästilor pe care personajul 
său, compozitorul Salieri, o presupunea. 

În 1980. Robert De Niro elimină potențiali: 
candidaţi cu rolul boxerului din Taurul fu- 
rios, care a obligat actorul nu doar la o com- 
poziție dificilă, dar chiar să-și schimbe fizio- 
nomia ingräsindu-se special pentru acest rol 
cu citeva zeci de kilograme! 

Şanse sporite oferă si rolurile compuse pe 
contre-emploi. Robert Duvall specializat în 
eroi negativi, și în această postură chiar can- 
didat la Oscar, îl cucereşte (1983) atunci cînd 
demonstrează că stie-sa fie un sot tandru si 
protector (Milä gi tandreje). In schimb, Mi- 
chael Douglas,cu aureola sa de pozitiv june 
prim, primește Oscarul pentru rolul de erou 
dur susținut în Wall Street (1983), 

O propensiune evidentă se poate observa 
tatä de interpreţii roluriior de handicapalı. 
Marlse Matlin devine chiar cea dinții actriţă 
handicapata în rolul une handicapate care isi 
adjudeca într-un rol principal Oscarul celei 
mai bune actrițe (1986), in Copiii tăcerii, de- 
venind, la 21 de ani, și cea mai tinara actriţa 
laureată. (O performanţă asemänätoare și tot 
atit de dramatică, a realizat-o la categoria cel 
mai bun rol secundar masculin, în 1946, Ha- 
rold Russell, mare mutilat de război, interpre- 
tind acest rol în Cei mai frumoși ani ai vieţii 
noastre). 

Ultimeie două ediţii din anii '80, par sa fi 
atins apogeul în această privință, recompen- 
sind cu Oscarul de interpretare pe Dustin 
Hoffman. pentru rolul savantului autic din 
Rain Man și pe actorul britanic Daniel 
Day Lewis pentru a fi dat viaţă pe ecran unui 
personaj real, cel al scriitorului Christy 
Brown, handicapat in urma unei paralizii şi 
care şi-a scris opera bâtind la mașină cu de 
getele de la piciorul sting (My Left Foot), sın- 
gura parte a trupului sau pe care o putea co- 
manda. (Numind acest premiu obținut de ac- 
torul britanic în acest an, să spunem că par- 


tea englezilor în istoria premiilor Oscar este 
un capitol in sine). 


Reparaţii 


in. sfirşit, trebuie remarcat că ștafeta re- 
compenselor reparatorii continuă. Așa cum 
Paul Newman a obţinut Oscarul celui mai 
bun actor abia în 1986, pentru rolul din Cu- 
loarea banilor, după atitea și atitea remarca- 
bile creaţii, ia ediţia '89, actorul de culoare 
Danzel Washington (Sidney Poitier al anilor 
'80), a fost recompensat pentru rolul ofiteru- 
lui din Glory — film semniticativ mai ales 
prin mesajul patriotic decit in planu? realizării 
artistice -- după ce marea sa creație — de 
pină acum — din Strigăt pentru libertate, 
unde interpreta pe luptătorul de culoare im- 
potriva apartheidului din Africa de Sud, Steve 
Biko — a rămas în afara palmaresului. 


Ce este un Oscar? Este’ rezultatul unei 
competiții? Nu! Este un Oscar! iată întreba- 
rea si răspunsul care circulă în ultimii ani la 
Hollywood ca o butadă. 

Contestate sau nu, premiile Academiei de 
arte și științe: ale filmului american continua 
să deţină o prioritate absolută între toate 
competiţiile cinematografice de pină acum. 
Și cum ar putea fi altfel, cind numai „garde- 
roba“ stelelor ce au luminat cerul Cetăţii fil- 
mului continuă să aibă o cotă ridicată la 
bursa vaioriior materiale si mult dupa ce ele 
s-au stins in viata reală, räminind să träiasca 
pe ecranul din inimile atitor iubitori de vis şi 
cinema. Cu o lună înainte de finala Oscarului 
1988, la cea de a doua faimoasă casă de lici- 
tatie londoneză Sotheby, domnul Patrick 
Mills achiziţiona cu 7.150 de lire sterline 
bluza purtatä de Marilyn Monroe, in 1966, 
intr-o secvenţă din filmul Bus Stop. 


Adina DARIAN 


4. Marele cistigätor 
al ediţiei: Miss Daisy și șoferul 

de Bruce Beresford — 

un film pentru spectatorii 
de toate virstele (Dan Aykroyd, 
Jessica Tandy, Morgan Freeman 


2. Denzel Washington — 

un Oscar reparator 

pentru Glory, 

dupa extraordinarul rol 

din Strigät de libertate, 
ramas nepremiat 

cu doua editii in urma 


3. 4. AMPAS 
recompenseaza din nou rolurile 
de compozitie: Brenda Fricker, 


şi Daniel Day Lewis 


CINERAMA 


18 


Detonatorul 


Nu este nici ០ exagerare in a considera 
fimul lui Vasili Piciul, Micuța Vera, un 
detonator în cinematografia sovietica. O 
spun ŞI ០ recunosc criticii sovietici dar și 
straini care sint preocupaţi de fenomenul 
cenematografic din Uniunea Sovietică ia 
aa de fata. Dar prin ce este atit de ex- 
plaziv acest film? Pe scurt: eroina. Vera, 
este o tinara dintr-un port industrial cu 
atmosfera grea, morbida, säräcäcioasa. A 
parasit școala și işi omoară timpul prin 
iocaluri cu muzică modernă, se machiază 
violent, acosteaza fel de fel de bărbaţi (ca 
sa scoata ceva bani) și apoi se intoarce 
acasă într-o locuința mizera unde își rein- 
tilneste prietenul de suflet si de viata si 
parintii — tatal, un șofer betiv şi o mama 
ca vai de lume. Certuri, scandaluri, bătăi, 
chiar și un cuţit isi face apariția în toiul 
unei incaierari. Totul pare inundat de 
morbiditate, mizerie și lipsa de orizont. 

Incă de la premiera moscovită, filmul 
lui Piciul a reţinut atenţia tuturor — în 
bine si in rau. In bine, căci muita iume 
s-a arätat uimită de adevărul funciar al 
povestirii, adevär pe care realizatorul fil- 
mului il apară cu inversunare: „Această 
lume există, spune cu furie Piciul — 
există și o cunosc. Dintr-o asemenea 
lume vin și eu. De prea multă vreme oa- 
mânii s-au obișnuit să nu-i vadă pe cei 
din jurul lor. In ce mă privește, cind vad 
ceva — simt că trebuie să si spun.“ 

Toate filmele importante, unele de-a 
dreptul capodopere — Cainta, Assa, Vara 
cea rece din ‘53, Avocatul Sedov, Miine a 
fost räzboi etc. etc. toate au dat loc la 
ample şi aprige discuții, dezbateri. Inter- 
preta micutei Vera, actrița Natalia Ne- 
goda, n-a fost nici ea scutita de neplä- 
ceri. La diferite conferințe de presă dar 
mai ales ia intilniri cu spectatorii nu de 
puţine ori a auzit: „Cum de-a: putut face 
asa ceva?“ O spectatoare a fost chiar ve- 
hementă cind i-a pus această întrebare. 
O ipostază a Negodei din fiim este repro- 
dusă de afisul acestuia, Negoda a aparut 
apoi şi pe coperta magazinului american 
„Playboy“ şi poza a ajuns repede si sub 
privirile spectatorilor de acasa. Alta uncă 
de șoc pentru unii. Actriţa se expiică 
„Prima uimită am fost chiar eu. Nu-mi 


Natalia Negoda — 


așa cum nu este ea 
în realitate 


vine să cred că am indraznit să interpre- 
tez acest rol şi să pozez pentru „Play 
boy“. Şi mai ales trebuie sa ştiţi ca Vera 
nu e genul meu“. La drept vorbind, in 
viaţa de fiecare zi Natalia Negoda (in vi: 
sta de 24 de ani) arată mai curind ca o 


După dezalcoolizare, regenerarea 
prin teatru (Peter O'Tooie) 


intelectuala moscovita. poarta ochelar 
jeanşi si sal de casmir pe umeri. Are pa 
rul roșcat, este zvelta, ambițioasă dar + 
timidă. Prietenul ei este un remarcabı 
specialist în economie. Şi-a petrecut si is 
petrece mai mult timp la MHAT decit prir 
localuri. „Apostrofärile primite de la spec 
tatori — spune ea — se uită destul de 1e 
pede. De aitiei. pe stradă lumea nici n 
mă recunoaşte”. 

Filmui lui Piciul — in contextul uitiruitar 
tre: ani si dupa ce am citat realızyi ale 
unor Abuladze, Askoldov, Proșkin, Soto 
viev și Kara — nu este desigur „cet mai 
buni”. Explicaţia imensei lui prize nu nu 
mai ia publicul de acasă dar din toată lu 
mea poate sta în ceea ce marturisea tata! 
Nataliei Negoda, regizor de teatru si 8! 
„Ne obisnuisem să citim adevărul printre 
rînduri si subtexte. Acum lucrurile se 
spun pe sleau și destul de multi oamen 
nu mai ştiu ce sa taca. Probabil ca ma 
avem ceva de sclavi în suflet.” În timpu 
vizitei lui la Moscova, Robert Redford a 
descoperit acest fiim şi l-a invitat pe rea- 
lizator la institutui lui cinematografic din 
Sundance, ceea ce a declanşat vilva ame- 
ricană a Micufei Vera, cu tot ce se intim- 
plă şi astăzi. 


Nu-i uşor să fii zeu 


Asta și-a propus sa demonstreze reg: 
zorul german Peter Fleischmann in fiimu! 
realizat în coproducție cu sovieticii, film 
care poartă titlul de mai sus si este o 
ecranizare a unui roman ai fraților Stru- 


gatki 
Filmarile durează — retineti, va rugam, 
amanuntul” — de șase ani şi jumatate, 


timp in care Fleischmann a trebuit sa sı- 
porte giumele, rautatile, sagetile venite 
din toate direcţiile. „Ce face Fleisct- 
mann? Filmeaza un zeu.” Giuma se bana- 
lizase, iar filmul nu apärea. S-au petrecut 
fel de fel de lucruri: accidente pe platout 
de filmare, intreruperi, catastrofe etc. Fii 
mul a fost incheiat de curind şi a luat 
contact cu publicul. „Este vorba — spune 
un comentator german — de un film care 
nu se incadreaza în nici o categorie. nu 
suporta nici o eticheta. O opera SF care 
se derulează într-o epoca marcata de ua 
fel de primitivism. Un western pe 1074 
muntos, undeva in Asia centrala. De fapt, 
filmul este o parabolă: realizatorii îşi ima- 
gineaza că omul a eliminat din existenţa 
sa orice dezordine, ca nu mai cunoaste 
nici ura, nici violenţa, dar... şi-a pierdut 
facultatea de a iubi.“ În această optica ne 
vedem proiectaţi mai degraba in viitor, 
cindva în mileniul trei, cind oamenii. sus- 
tin autorii, vor fi devenit nişte zei. Sau 
aproape zei. 

Şi o explicaţie mai directa şi chiar ma 
pe înţelesul oricui o dă comentatorul ger 
man: „Romanul fraților Strugatki este ta 
drept vorbind o regiare de conturi cu sta- 
linismul, cu puterea arbitrara“. 


Diagnostic 


„Sânatatea cinematografului german nu 
este prea grozava — spune Heinz Kersten 
in Ziarui vest-german „Deutsches Alige 
memes Sonntagsblatt“ in salile retelc 
din R.F.G. s-ar parea că filmele produse 
aici nu deţin un rol prea important. „ia 
ultimul an — argumentează Kersten — 
prezenţa filmului german pe piaţa a re 
prezentat mai putin de 15%. In 1988, cifra 
fusese de 23%. De alttei, continua crâi 
cul, declinul nu este numai al cinemato- 


grafului german ci al celui european in 
genere. In ciuda instituirii unui premiu al 
cinematografului european si a înființării 
unui Organism de distribuire a filmelor 
europene, pătrunderea Hollywood-ului 
este irezistibila. Doua treimi din filmele 
je pe ecranele germane provin din Sta- 
tele Unite. Pe lista fiimelor care s-au bu- 
cwrät de cel mai mare succes în ultimul 
an au sint de găsit decit două titluri ger- 
mane.” Care ar fi tratamentul nu se 

ne în articolul din care am citat acest 
fragment dar critica vest-germana este 
jata sa tragă semnalul de alarma 


Nepoata lui Henry 


Henry Fonda, bineinteles, este bunicul 
ei, 080 Bridget Fonda, (în virsta de 25 de 
ani) este fiica iui Peter, fratele Janei 
Fonda. Un adevărat clan actoricesc. To- 
tusi, Bridget nu a avut o ascensiune prea 
ușoara şi nu de puţine ori a fost auzita 
spunind: „Cu numele asta eu nu pot face 
cariera în film“. Cu perseverență, cu în- 
demnurile tatălui şi ale matuşii dar şi cu 
ambiția personaia, a ajuns în primavara 
asta sa-şi vada candidatura pentru un 
Glob de aur“ pentru rolul pe care l-a ju- 
at in filmul Scandal. Mai importantă de- 
cit această candidatură a fost însă distri- 
buirea ei intr-un rol din Nașul (partea a 
ill-a) care se filmează acum la Roma. 


Căpitanul lui Scola 


Voiajul căpitanului Fracasse regizat de 
Ettore Scola avansează cu ០ viteză de 
croaziera pe platourile de ia Cinecittă din 
Roma. Va apare în distribuție actorul pe 
care Scola il apreciaza fara rezerve inca 
din filmul Che ora e? si care nu este altul 
decit Massimo Troisi. 


POSTER 


Jeremy Irons (pag. 12) 
O dragoste a lui Swann in 
regia lui Volker Schlon- 
dorff; Logodnica locote- 
nentului francez, regia Ka- 
rel Reisz; Trädarea, r 
David Jones; Australia, re- 
gia Jean-Jacques Au- 
drien 

Kim Basinger (pag. 13) 
— The Natural, regia 
Barry Levinson; Nouä säp- 
tämini si jumătate, regia 
Adrian Lyne; Nebun din 
dragoste, regia Robert Alt- 
man; Nadine, regia Robert 
Benton 


០ filiatie B.B.: Sophie Marceau 


~ 


Br ស -“ 


LT 


| 


Un englez iubit 
si de italieni, şi de francezi 


= subţire, cu o figură severa, Greena- 
way nu degaja nimic din artistul plin de vapai 
care este. Pare mai degrabă un cieric (calvin, 
de exemplu), modelat spre expresia aspra, 
uscată de atitea fiiipice impotriva viciului, li- 
bertinismului, eresului omenesc. L-ai crede 
propovaduitor și punitiv, cind în filmele sale 
ei este dimpotrivă dezlânțuirea in tot, in 
faptă, gest, vorbă. Panas verbal şi fantezie 
narativa. Ultimul film pe care l-a prezentat 
toamna trecuta la Veneţia. Bucătarul, hoțul, 
soția acestuia și amantul ei — este un fel de 
pirotehnie imaginistică în care găsești o pri- 
vire despre putere și supunere, despre liberti- 
nism si decadentä, despre realitate si artifi- 
clu. 

S-a comentat mult, imi aduc aminte, nu atit 


. ce spune Greenaway, cit mai ales cum 


spune. Pe ecranele de pe diversele meri- 
diane, se pare că filmul (al şaselea de pina 
acum al lui Greenaway) este cel dintii care se 
bucură de popularitate. 

Realizatoru! englez și-a facut acum loc în 
galeria preferatilor spectatorilor (si a celor 
mai exigenti, sofisticati, dar și a spectatorului 
care platește biiet de cinema „ca să se dis- 
treze“). 

Greenaway se autocaracteriza, nu de mult: 
„Unii sint de părere cå n-aş fi un artist en- 
glez, dar eu stiu că publicul meu cel mai bun 
— care este cel francez şi cel italian — mă 
consideră un englez autentic. Ştiu si de ce: 
excentricitäfi, ironie, subtext, umor negru si 
recursul masiv la argumentul literar." 

Greenaway s-a născut in 1942. La început, 
s-a îndreptat spre picturä, dar s-a apucat si 
să invete montaj de film (prin 1965) si timp 
de 11 ani a stat cu foarfeca în mină montind 
nenumarate filme, intre care şi destule docu- 
mentare. In 1966, s-a incumetat să facă pro- 
priile lui filme, dar si să scrie si să ilustreze 
carti, sa picteze. A avut chiar o expoziţie de 
pictură la „Lord's Gallery“, in 1984. 

„Incă din primele lui filme documentare — 
spune comentatorul britanic Ronald Bergan 
— se puteau depista o concepţie si o optica 
cu totu: neconvenţionale, care i-au atras de 
altfel multi admiratori. Filmele lui ofereau ne- 
numărate imagini obsedante, o lume stranie, 
care te duce cu gindul la Lewis Carroll, Bor- 
ges și Kafka, totul plasat într-o ambianfä fas- 
cinanta, cu păsări, apa și peisaj englezesc“. 

Primul film artistic de lung metraj, care 
avea să-i aducă ០ enorma preţuire din partea 
criticii, se şi intitula, de altfel, Crimă intr-o 
grădină englezească, o inspirată tragi-come- 
die despre amor şi adulter, acţiunea fiind pia- 
sata într-o tipică locuință englezească de la 
țara prin anii '60. Filmul intitulat Un Zed cu 
două zero-uri (din 1985) este, cum o suge- 
reaza și titlul, o poveste incitanta ce se pe- 
trece într-o grădină zoologică. În prim-plan 
se desfasoara o poveste polițistă, alertă si 
captivantă, pentru ca în plan secund, dar nu 
secundar, să se vorbească despre evoluția 
speciilor, cu scurte inserturi documentare, 
Stomacul unui arhitect (1987) are ıa bază po- 
vestea unui celebru arhitect american invitat 
la Roma 58 organizeze o expoziție în cinstea 
lui Etienne Louis Bouiée, un arhitect francez 
din secolul XVIII, ale cărui proiecte aveau 
atita grandoare a desenului, incit prea puţine 
dintre ele s-au și materializat arhitectural. 

Pe Greenaway îl preocupa exploatarea ele- 
mentului acvatic ca personaj sau cel putin ca 
fundal al unor povestiri cinematografice 
(unul dintre cele mai recente filme ale sale se 
intitulează, de altfel. Moarte in Sena). Cea 
mai recenta aventură cinematografică a lui 
Greenaway este acum „0 versiune a Furtunii 
ui Shakespeare, cu John Gielgud, ca inter 
pret al tuturor rolurilor, inclusiv cel a! Mwan- 


dei”, 
M.Al. 


Oberhausen ’90 


Urmare din pag. 8) 


Documentul acesta ramine, dar lumea uita 
repede şi aveam să constat ca pina la sfirsitul 
irtilnirii de la Oberhausen ei şi fusese dat ui- 
tării. Paruse probabii incredibil. Nu pentru 
noi. 


Americanii se văd in clip-uri - 


Chewa sedinte de filme clip prezentate de 
un profesor din New York au fost pentru 
mine nişte lecţii de sociologie a imaginii, 
într-o lume care ០ produce și o consuma cu 
frenezie. Aici, clip-ul îl face pe om să se vada 
pe sine ca subiect electronic, să se rega- 
seasca pe ecranul Tv., intr-o actualitate re- 
“usa la sinteza. Căci nimic nu scapă clip-ului 
care transforma banalul oricît de banal 
otr-un eveniment cu o viata de citeva mi- 
rate. 

Vədeo-clip-ul a devenit deja o instituție, isi 
sevendica şi își are geniile lui. Se spune, de 
pica, ca Zbig este unul din acestea (Zbig 
este un polonez care a obținut cu ani in 
a, „Oscar"-ul pentru filmul său prezentat 
tot la Oberhausen în premieră mondială. Se 
w@twa „Tango“. Acum Zbig este un cineast 
de reiernta Am văzut aici la Oberhausen 
a din ultimele sale realizări: „i S 
magınatıa lui este inepuizabilă chiar eu 


Serialul duminicilor noastre 


sînt de părere ca Tango era perfecțiunea iar 
ceea ce face astazi aminteste de acel mo- 
ment în speranța ca se va mai ridica o data la 
el, 

industria clip-ului este probabil una dintre 
cele mai noi $i prospere in arsenalul cineas- 
tului, al cinefilului, dar şi al spectatorului și al 
telespectatorului. Clip-ul face momentul so- 
cial, lansind in eter si aruncind între cetateni 
o punte care ii face sä se simtä aproape in 
orice chestiune care le sta la inima. Sonda- 
jele de opinie constată ca un fapt social 
abordat intr-un clip este perceput și acceptat 
de o majoritate contortabila de subiecţi, fara 
nici o alterare a interpretării dată faptului de 
autorul unui asemenea clip. Alte sondaje sint 
de părere că la baza unei opiniuni curente 
despre un eveniment, fapt sau act social se 
aflä de obicei un ciip (de trei minute even- 
tual). Formele de prezentare sint dominate de 
umor, imaginaţie și inteligență. Comentariul, 
succint, inedit este cel mai adesea cheia suc- 
cesului unui clip dar un gag rezoivă în modul 
cel mai inspirat nevoia de a spune ceva re- 
marcabii si percutant despre un fapt la ordi- 
nea zilei. 

Ca de obicei: animația 

Aici, in aceasta zona, aflı intotdeauna (ខក 
matıa nu este deloc hazardata) surpriza și 
inaltimea de gindire ca și de expresie. Am 
pomenit de Zbig laureat „Oscar“. lata un alt 
„Oscar“ pentru animaţie obținut, cu foarte 


putin timp inainte de Oberhausen '90, de cå- 


4 


eleviziunea Română, putin timp după ce a devenit li- 
beră, ne-a dăruit un cadou mult așteptat: un serial lung-lung 
(30 episoade), cuioare locală (Brazilia), o protagonistă tinära 
şi frumoasă si... multe duminici petrecute in familie. 

Serialul, inspirat din romanul lui Bernardo Guimaraes, se 
numește Sclava Isaura. in roiui principal: Lucelia' Santos. 


tre doi tiner! necunoscuți din RFG: Wolfgang 
şi Christoph Lauenstein. Filmul se intituleaza 
Balance (Echilibru). Autorii. doi gemeni, unul 
se ocupa de film, celălalt de arte plastice 
„Actorii“ sint nişte mici manechine ale caror 


miscari au fost obținute, imagine cu imagine, _ 


intr-o laborioasă și migaloasa filmare. Filmul 
este povestea a cinci personaje care incearcă 
sa-și pastreze echilibrul pe o platformā miş- 
catoare. Cind isi face apariţia un fei de cutie 
muzicala, un fel de flasnetä, se naște o luptă, 
fiecare vrind să apese pe butonul melodiei 
preferate. Pe rind cad de pe platforma pe 
care nu mai rämine decit un singur personaj. 
Dar ei nu se poate bucura de victorie: ca 
să-și păstreze echilibrul trebuie să räminä in- 
tepenit într-un colţ al acesteia in timp ce la 
capatul celalalt cutia cu muzică rämine inac- 
cesibilă pentru el. 

Un alt film se intitulează Hey! şi a fost rea- 
lizat de un tinar absolvent al școlii de anima- 
tie din Canada, Marius Nichita (un român 
care locuieşte în RFG). Reproducem o ima- 
gine simbol din acest film de trei minute. 
ideea (căci acest film este o idee exprimată 
într-o sinteză plastica): povara existenţială (a 
libertăţii, ca și a non-libertatii). Juriul interna- 
tional ca și celelalte jurii par să nu fi avut 
ochi pentru ideile succint şi percutant expri- 
mate, dar acest film cred că abia iși incepe 
cariera.. 

Ca de obicei, așadar, nivelul gindirii ca şi 
al exprimării în scurt-metraj trebuie cautat tot 
în animaţie. Există un decalaj ce nu pare sa fi 
fost redus nici in acest an. 

MAL. 


Poet al 
cinematografului 
african 


SS... Ousmane este unul dintre cei 
mai importanţi scriitori și cineaști ai Africii. 
Realizat in 1963, al sau Borom Saret a fost 
primul film realizat de un african pe un su- 
biect de ficțiune pentru a fi distribuit în afara 
Atricii. Filmele şi romanele sale examinează 
mai multe fațete ale unui continent venind 
din era colonială și confruntindu-se cu ten- 


_Stunile independenţei și modernităţii. 


Ce inseamnă să fii creator de film in Africa 


Fie că fac film pentru cinema sau pentru 
televiziune, realizatorii Africii lucrează cu 
imagini si ei sint moştenitorii unei stravechi, 
dar inca vii, tradiţii a spunerii basmelor. Im a- 
ginile pot fi considerate ca o dezvoitare a tra- 
ditiei orale atita vreme cit ele se adresează 
unui mare număr de oameni care, in lumea a 
treia şi în special in Airica, nu sint în stare 
sau chiar nu au timpul să citeasca. Să vă dau 
un exemplu: merg intr-un sat si le arät un 
film, dupa care discutam despre el. Dincolo 
de diferenţele politice sau religioase, fiecare 
punct de vedere este reprezentat și asta e 
foarte important. Am întrebat apoi, de ce au 
nevoie de artiști. Am pus această intrebare în 
şcoli şi universităţi, elevilor și protesorilor. 
Raspunsul pare a fi acela că unii dintre inte- 
lectualii noștri, mai ales aceia implicaţi poli- 
tic, aşteaptă ca artiștii să facă propuneri, să 
ofere soluţii chiar, adaug, cu ironie, sa 1808 
pentru ei o revoluţie prin procură, de s-ar pu- 
tea. Auzindu-i, te-ai putea gindi că arta are 
drept scop să răspundă tuturor neajunsurilor 
şı nemulțumirilor - lor. 

Mai degrabă artă decit politică? 

Dar arta joacă un roi important în politică. 
Fireşte, nu politică in sensul ciştigării unor 
puncte politice fara importanță. Oamenii sint 
cufundati în arta de ខែ leagan pina la mor- 
mint. În tradiția africană, cinematograful este 
ceva ce se referă la ființa omenească in tota- 


litatea ei. 

Cinematograful african oe dezvoltat sbie 
de curind, odată cu apariția regizorilor 
cani? Sau datează din vremea colonială? 

in vremea colonială, cinematograful era o 
forma de divertisment pentru străini. Africa 


Neagră era privită doar ca o parte a planta- 
tiei de banane sau a unui cring de cocotieri 
sau ca stoc de servitori loiali. Acum, oricum, 


regizorii africani ating cote de succes real. 
Astfel, oamenii încep uşor. ușor, să se identi- 
fice cu istoria lor, iar filmul devine ceva reai. 

Vreti să mergeţi atit de departe incit să 

că cinematograful este, in momentul 
de cea mai puternică tormă de expresie 
artistică din Africa? 

Absolut! Cinematograful african este o 
tormă de autocunoaștere. Au fost o groază 
de lucruri despre care nouă nu ni s-a spus și 
sint acum în pericol de a se pierde; cu ajuto- 
rul filmului le putem salva, iar oamenii le vor 
putea vedea. (...) Noi creäm acum ០ cultură 
proaspătă, dar care se bazează pe o limbă 
care nu este a noastră. Şi asta e lucrul cel 
mai important. 

important cind artiștii ar trebui să-și facă 
auzită vocea? 

Da. Oamenii ii ascultă şi așteaptă ca ei să 
vorbească. Istoric, nici un alt artist nu s-a îns 
carcat de atita responsabilitate cit romancie- 
rul şi creatorul de film. Asta ne duce la stra- 
vechea tradiţie africană a „neamului“. Fiecare 
sat îşi are prostovanul sau care îndrăznește 

+ spuna cu glas tare ce alţi oameni doar în- 
draznesc să sopl>asca în singuratatea coli- 
bei. Noi ridem de el, dar recunoaştem ca ei 
arg dreptate. 

inainte erau nebunii, acum sint artiștii, 
creatorii de film. Ar putea deveni această 
perpetuare a simbolului un motiv de spe- 
rantä? in fond, ar fi greu de acceptat ca o 
democraţie adevărată s-ar putea naște din 
haos solar la un simplu gest. 

In democraţie depinde de oameni ca ei să 
vorbeasca tare, nu de artiști. In trecut, pute- 
rea era in mina bătrinilor şi a inteleptilor. În 
zilele noastre, roata s-a intors. Bätrinii nu mai 
sint consideraţi fintina cunoașterii şi nimeni 
nu îi mai asculta. Ceea ce se spune la radio, 
televiziune şi în ziare n-are nici o legătură cu 
ei. Societatea s-a dat peste cap și, drept ur- 
mare, oamenii au înnebunit. Ceea ce zic este 
că singura modalitate de a fi fericit este să 
innebunesti. 

Ce ne spuneţi despre libertatea cuvintului? 

A vorbi este o obligaţie in Africa De la fie- 
care cap de familie se așteaptă să participe la 
intrunirile coiectivității — „palavers“ — pen- 
tru a-și reprezenta clanul sau măcar familia. 
Mai mult, el trebuie să şi vorbească, dacă nu 
vrea să fie socotit un laș. Dar are obligația să 
si asculte. Există o tradiţie subtilă in „Pala- 
ver“; cind cineva a terminat de vorbit, cei mai 
batrin membru ai grupului spune: „Noi am 
auzit ce ai spus şi am înțeles ceea ce nu ai 
spus”. Natural, acum, in democraţie, gama 
este cu totul alta. Fiecare cetățean poate 
sa-și exprime propriile opinii. Chestiunile nu 
mă sînt aceleaşi, dar traditia a ceea ce se 
numea „palaver” ar putea deschide noi porți F 
ar putea sugera cäi noi de injelegere si de 
organizare a oamenilor. 


Traducerea și adaptarea 
Marina ROMAN JUC 
(The UNESCO COURIER - ian. 1990), 


19 


20 


Ipoteze 
privind 


nașterea 
animației 
româneşti 


A 


@ singurui fiim de animație 
al anilor '20 păstrat integral, 
Haplea de Marin lorda 
e Bărbatul 
de la Adam pina azi realizat 
de Aurel Petrescu în anii '20 


រ iecare dintre noi este obisnuit sä observe miscarea fi- 


& Inconfundab 
. umor parodic 
al iui E 

fon Popescu Gopo 


D e cele ma: multe ori plasate în subsolui 
unor reclame — timide suplimente „in atara 
programului” — au apărut la începutul anului 
1920 primele încercări de cinema autohton 
din perioada interbelică. Sint actualități cine- 
matografice !uind prompt pulsul evenimente- 
tor, filme documentare, reluind în sinteză do- 
cumentele filmate în anii de război, „bruio- 
nul“ unui film de ficţiune pe al cărui generic 
apar stele de primă märime ale teatrului nos- 
tru (Maria Filotti, Gheorghe Storin, ion Ma- 
nolescu, Al. Mihalescu în Pe valurile fericirii) 
și primele filme româneşti de animaţie. 

Citim în „Universul“ din 5 aprilie 1920: „Pri- 
mul film românesc editat de casa ,Scarele” 
— Päcalä in Lunä, comedie bufä cu desene 
animate de A. Petrescu. Cu incepere de azi, 
Alara din m, la cinema „Cercul Mili- 
tar”. Anunţul, reluat în zilele următoare și de 
alte cotidiene bucureştene, poate fi conside- 
rat „actul de naştere“ al filmului de animaţie 
românesc; un act în care sint consemnate atit 
paternitatea (producătorul — acea efemeră 
injghebare cinematografică „Soarele“ ce a 
preluat succesiunea firmei create la Bucu- 
reşti, în timpul ocupaţiei, de Erich Pommer; 
realizatorul: graficianul, publicistul, iubitorul 
de cinema Aurel Petrescu) cit și genul ope- 
rei. 

Nici sursele de epocä, nici cele memorialis- 
tice nu aduc insä vreo lämurire despre primi- 
rea făcută filmului sau despre conţinutul său. 
Nu o face nici măcar autorul! atunci cînd re- 
luindu-si în 1924 personajul, îi dedică un al 
doilea film — Păcală indrägostit. Asa-zise 
precizări făcute în presă: „avem de-a face cu 
comedii de genul celor străine" („Cinema“, 
5/1924) sau „este vorba de filme tip carica- 
turi“ („Cinema Film“ 1/1924) spun şi ele des- 
tul de puţin despre filmele de animaţie romä- 
nesti la care ne referim. Să fi fost Păcală in 
Lună descrierea peripetiilor unei câlâtorii 
fantastice spre Selena sau poate filmul ilustra 
intilnirea dintre eroul popular „tipul românu- 
lui revoltat, dar veseli, plin de iniţiativă, totuşi 
foarte nepăsător, cel care se ţine de isprăvi, 
isi bate joc de tilhari, de circiumar, de hangii. 
de popi, de dracul însuși“, cum scria, in 1925, 


Acordul liniei cu- timpul 


Victor Eftimiu — si locuitorii satelitului natu- 
rai al Pamintului? Nu știm!... Lipsesc de ase- 
menea documentele iconografice — fotogra- 
fii, fotograme. schițe — capabile sa ne lämu- 
rească asupra felului în care arăta fiimul. 
La sfirsitul anilor '60 cind se intocmea fil- 
mografia națională, împreună cu alţi cercetă- 
tor: credeam a identifica unele imagini aparti- 
nind filmelor cu Păcală într-un album cu 
„streifuri”, provenind de la chiar părintele 
animației romänesti.' Ei bine, un examen 
atent a! aibumului exclude apartenența vreu- 
neia dintre totogramele din cuprinsul! aces- 
tuia ia cele două filme Păcală... Am cäutat 
apoi un reper edificator în coloanele multelor 
publicaţii din perioada interbelică la care a 
colaborat caricaturistul Aurel Petrescu — CO- 
tidiene, reviste culturale, reviste pentru copii 
si tineret, de la „Universul“ la „Scena“ şi 
„Cronicarul“, de la „Rampa“ și „Teatrul de 
miine” la „Revista copiilor și a tinerimii” si 
„Curierul cinematografic“; le-am cäutat de 
asemenea prin zecile de albume de benzi de- 
senate, în zecile de volume ilustrate pe par- 
cursui activităţii sale de grafician. In galeria 
eroilor desenati de Aurel Petrescu nu am re 
ușit să găsim niciodată o imagine a lui Pā- 
caiă, eroul începuturilor sale ca realizator de 
filme de animaţie. În ciuda acestei ciudate si- 
tuatii, sá fi existat totuși o legatură directa în- 
tre tematica și maniera grafică a filmelor cu 
Pacală și activitatea destagurata la inceputul 
anilor '20, îndeosebi în paginile „Universului”, 
de caricaturistul Aure! Petrescu? Să fi existat 
oare o asemenea legătură între eroul prefe- 
rat al graficianului, omul simplu fäcind haz 
de necaz.ori comentind acid moravurile şi 
naravurile epocii și filmele sale cu Pacala? 
Nu o putern afirma cu certitudine, atita vreme 
cit cercetarea de istorie a filmului românesc 
nu a putut produce documente in acest sens. 


ŞI totuși care sint „primele“ filme? 


Elemente noi au apărut insă în ceea ce pri- 
veste activitatea de animator a iui Aurel Pe- 
trescu înainte de filmul Păcală în Lună. In 
chiar anu! premierei filmului a fost depistată 
o altă încercare de fiim de animaţie ce cre- 
dem că nu 6 hazardat să i-o atribuim tot lui 


cale. 


Aurel Petrescu. Astte! in perioada 9--- 19 mar- 
tie 1920, cinci ziare bucureștene? anunţa ia 
cinematograful ,Cercui Militar” în cadrul pri- 
mului jurnal al casei „Soarele', dupa doua 
subiecte de „actualitate cinematografică”: 
„Inmormintarea marelui istoric Xenopol” si 
„Îngrijirea copiilor şi a oamenilor atinsi de tu- 
berculozä", un al treilea, evident cinemato- 
grafic, de o altă natură: Caricaturile animate 
ale bărbaților noştri politici din România Ma- 
re. Pentru atribuirea acestui subiect de ani- 
maţie lui Aurel Petrescu pledează nu numai 
identitatea producătorului și a cinematogra- 
fului la care este difuzat (acelaşi ca la Păcală 
în Lună), ci și reluarea în timp, în anii 
1923—1927, sub titlul D-ale zilei „caricaturi 
animate“, „capete, figuri politice“ ale acestei 
preocupări. 

Referindu-se la propria activitate de anima- 
tor, Aurel Petrescu nota, în 1925: „Încă de 
acum patru ani subsemnatul a început a 
lansa și la noi astfel de filme“ (Cinema, 
1/1925), situind la inceputul aeceniului debu- 
tul activităţii de difuzare a filmelor sale. Dar 
activitatea sa de realizator începea oare tot 
atunci? i 

Mărturii apărute în ultimul timp împing 
mult mai timpuriu debutul experienţei sale de 
animator situindu-l împreună cu începuturile 
activităţii saie de publicistică cinematogra- 
fica, de foto şi cineamator, in anii 
1915—1916, cind la laboratorul reprezentan- 
{ei „Pathé“ din București ori la cei al Societa- 
tu „Filmul de artă“ „Leon Popescu“.(condus 
de Gheorghe lonescu), tinărul începea sa 
descifreze în practică secretele filmulu: de 
animaţie. Terenul se arată fertil pentru inves- 
tigatia istoricului de film, dar rezultatele nu 
se văd incă. 


B. 1. RIPEANU 


1 B.T. Ripeanu, Documente inedite: A. Pe- 
trescu în Cinema 10/1967; A. Pancaldi: Aurel 
Petrescu, pionier al fiimului de animaţie in 
CDC. 1/1969, 


2 „Avintul”, „Izbinda“, „Îndreptarea“, „Tara 
noastră”, „Dacıa“, 9—19 martie 1920 


traseele pe care se înscriu aceste personaje in ritmuri muzi- 


Dar întreaga măsură a talentului sau, Roland Pupăza a 
aratat-o în fiimele lui Ion Popescu Gopo, cu care a colaborat 
mult si fructuos. 


intelor și a lucrurilor din realitatea înconjurătoare, mișcarea 
reală. Animatia propune insă o altă mișcare, mai expresivă, 
mai plină de sens, mișcarea imaginară. Pornind de la studie- 
rea mișcării reale, animatorul! poate ataca zona imaginarului. 
Pe acest teren el inventează noi mișcări, noi ritmuri pentru 
fiecare personaj. Oare se poate vorbi despre stilul unui ani- 
mator? 

Da, se poate vorbi despre stilul unui animator, atunci cînd 
el se impune, este evident. 

Sti! înseamnă să știi să miști și să deformezi în mișcare 
deseneie fara să le modifici caracterul și structura grafică, 

Stilul animatorului trebuie inteies şi ca atitudine morală 
fata de tema abordată. 

Unu! din cei mai impätimiti animatori ai filmului românesc 
este Roland Pupăză. Sobru, rezervat, scump la vorbă, el 


- traieste în lumea pură a liniilor si culorilor. Esti uimit cu cită 


rigoare. îşi construiește mișcările pentru fiecare personaj. 
Avind o înţelegere sculpturală a formelor, e! știe să le desco- 
pere un anumit mod de articulare a volumelor, un anume 
mod de ritmare. Simti în animația lui o eleganţă în gesturi, in 
atitudine, în reacții. 

Atunci cind a lucrat la Formica I si Formica Il de Matty 
Aslan, el a dovedit că poate să facă şi dintr-o linie un perso- 
naj, să-i confere viata, să-l facă viabil, convingător. Strictefsa 
cu care desfăşoară mișcările, ajută să te concentrezi asupra 
acţiunii şi să-i înţelegi semnificația. Relaţia „Formicii“ cu 
obiectele, cu iucrurile inconjurătoare, este văzută cu mult 
haz şi devine amuzantă. Mica făptură insuflefitä cu har de 
animator, devine un personaj viu, de neconfundat. 

Animatia filmului are un ritm vioi, antrenant, sincopat. 

Un film care a pus probleme artistice dificile a fost Vijella 
(regia Dinu Petrescu). Aici forma realistă a desenelor i-a 
obligat pe animator ia un studiu atent al mișcărilor reale ale 
calului. Eleganta şi expresivitatea mişcărilor calului fac din 


Se poate vorbi 
despre stilul unui animator? 
Este întrebarea pe care o pune 
(şi la care răspunde) 
semnatarul acestor rînduri 


el o prezență spectaculoasă pe ecran. In acest film toiul se 
mișcă, se deplasează, se naște și dispare, sub ochii noştri 
Renuntind la decor, întreaga încărcătură dramatică revine 
desenelor (copilul, cäluful, obiectele) in mişcare cotidiana, 
neliniștită, tensionată. Desenele sint concepute cu sugestii 
de relief prin umbră proprie. Este o incintare să urmaresti 


Filmele care au ca personaj principal „Omuletul“, primesc 
pun animație o surprinzătoare viata artistică. Nimic nu este 
intimplätor, nimic nu este gratuit. Fiecare deplasare, atitu- 
dine, gest, mişcare, urmăresc o idee și o realizează convin- 
gator. Stiinta de a doza pauzele face din fiecare secvenţă „O 
iectie de artă a animației“, lucru care se intimplä destui de 
rar. Dar mai mult ca orice impresionează ansamblul, capaci- 
tatea animatorului de a contura un ritm unitar filmului. 

Stäpin al liniilor mereu mișcătoare, stäpin al faptuirilor 
făurite cu fantezie, stäpin al timpului măsurat în fotograme, 
animatorul Roland Pupăză este insufletitorul secret al ecra- 
nului. 

A trait şi trăiește fiecare film cu pasiune, cu discreție si te- 
nacitate, inälfind mișcarea in zona expresivitäfii cinemato- 
gratice, în zona frumuseții pure. Zecile de filme la care a 
lucrat ani de zile, pe care le-a înnobilat cu munca sa, fac din 
el un maestru al animației românești. 


fon TRUICA 


a Una dintre 
parabolele lui 
lon Truica, 
Farul 


D acă istorii ale cinematografului au deve- 
nit necesare la începutul anilor "30, cind se 
făcea bilanțul perioadei încheiate a filmului 
mut, Enciclopediile au început să fie alcătuite 
cind televiziunea a provocat — bizuindu-se 
pe mijloace și instrumente electronice,o nouă 
mutație, de mare importanţă, pentru arta mo- 
dernă și consumatorii ei. Momentul se situ- 
eazä după ultimul război mondial, cind cine- 
matograiia a cunoscut afirmarea ei univer- 
sală, prin apariţia pe lingă cea din ţările cu o 
puternică industrie de fiim a zeci de şcoli na- 
tionale în ţările ce şi-au dobindit indepen- 
denta, inclusiv pe planul creaţiei spirituale. 

Franța — unde fondatorul criticii de film, 
italianul Canudo şi-a exercitat profesiunea, 
dar și o imensă influenţă iar Louis Delluc a 
inventat denumirea de „cineclub“ si a organi- 
zat primele dezbateri menite să formeze gus- 
tul public — revendică încă de ia Diderot vo- 
catia sistematizării enciclopedice a cunostin- 
telor dobindite. Marile case de editură pu- 
blică lucrări monumentale, exhaustive ce 
constituie instrumente utile atit profesionişti- 
lor fiimului cît și doritorilor de a cunoaște di- 
i personalități sau domenii din arta ecra- 
nului, 

În 1989, scriitorul si criticul francez Robert 
Boussinot a publicat a treia ediţie a „Enciclo- 
pediei cinematografului“ tipărită în excelente 
condiții grafice la editura pariziană Bordas. 
Este evident că o lucrare de această am- 
pioare care, la prima ediţie, din 1967 se pre- 
zenta doar într-un singur volum, nu putea fi 
desävirsitä de o singură persoană și de aceea 
la documentaţia necesară si realizarea redac- 
tionala au luat parte peste 50 de specialişti, 
din Franţa şi din alte färı, între care şi un ro- 
mân: lon Mihaileanu. 

Anvergura noii ediții a Enciclopediei Bor- 
das este dată, pe scurt, de citeva cifre: in 
cele 2112 pagini sint cuprinse 4000 de arti- 
cole consacrate personalităților filmului, isto- 
riei și tehnicii de film, precum si analizei a 
600 de filme din zestrea astăzi imensă a cine- 
matografiei mondiale. De adăugat cele 1550 
de ilustraţii dintre care citeva sute în culori. 

Am subliniat amplitudinea informaţiei cine- 
matografice, interpretată critic și în conexiuni 
utile de istorie, a celei de a şaptea arte, toc- 
mai pentru a înțelege mai bine contextul de 
cultură filmică în care se situează aprecierea 
școlii românești, atit prin infatisarea ei într-o 


CINEAȘTI 
ROMÂNI 
ÎN 


ENCICLOPEDIA 


BORDAS 


geografie cinematografică, dar şi prin consi- 
derarea separată a peste douăzeci de regizori 
şi operatori de film români, cifră care creşte 
dacă le adaugam aportul românesc la arta 
universală prin nume de răsunet ca Jany 
Holt, Pola Illery (pe numele patronimic 
iliescu), Lupu. Pick, Jean Negulesco, Elvira 
Popesco, chiar Edward G. Robinson sau 
Johnny Weissmuller... plecaţi de pe meleagu- 
rile noastre... 


Începind cu Grigore Brezeanu, actorul clu- 
jean devenit pionier al filmului artistic romä- 
nesc, căruia îi datorăm Räzbolul Independen- 
tei, cel dintii lung metrai artistic, in care a iu- 
cat si Elvira Popesco (pe care o aminteam) și 
pina ខេ noua generație, afirmatä prin valori 
distincte, Enciclopedia Bordas parcurge suc- 
cint, dar pertinent etape și trăsături specifice 
creaţiei românești. 

Dintr-o generaţie astăzi virstnică, regăsim 
în comentarii separate pe Jean Georgescu, 
regizor şi actor, care a lucrat înainte de râz- 
boi la Paris precum și pe Paul Călinescu care 
atit înainte cit și imediat după război a adus 
distincţii internaţionale filmului românesc cu 
Tara moților si Răsună valea. Desfăşurată pe 
mai multe planuri, activitatea febrilă şi de ri- 


goare artistică a lui Victor lliu primește aprè- 
cierea nimerită ca sef de școală care a influ- 
enţat multi realizatori români mai tineri ca Li- 
viu Ciulei și Lucian Pintilie, la rindul lor ana 
lizati în articole separate. Din generaţia cu o 
maturitate artistică bine definită astăzi, sint 
supuși exegezei Virgil Calotescu, Manole 
Marcus, Francisc Munteanu, Mircea Mureşan, 
lon Popescu Gopo, Savel Stiopul, Gheorghe 
Turcu, Malvina ianu şi Gheorghe Vitani- 
dis, Mihai lacob (care, subliniază enciclope- 
dia, a renunțat de multi ani la film). În fine 

jenerafia nouă de regizori este ilustrată prin 

ircea Daneliuc, Constantin Vaeni și Mircea 
Verolu; lui Dan Pita, Stere Gulea, Alexandru 
Tatos și altor creatori (socotiți ca apartinind 
„noului val” românesc) rezervindu-li-se apre- 
cieri într-un amplu articol, cu ilustrații despre 
cinematografia română. 

Un interes semnificativ il manifestă enci- 
clopedia și față de operatorii de film romani 
pe care istoricul George Sadoul îi considera 
a fi primii cineaști de talie internaţională ai 
școlii noastre cinematografice. Faptul însă ca 
numai Ovidiu Gologan și Aurei Samson sint 
identificafi în articole separate precum si ca 
actorii de film nu sint decit enumerati, arată 
în primul rind cit de râu au făcut anii dictatu- 


rii şi acestei arte căreia i-a taiat aripile atit 
prin transformarea ei într-un megafon de 
propagandă cit $i reducindu-i şi chiar interzi- 
cindu-i accesul la manifestările internationale 
de cultură cinematografică. 

În acest sens, Enciclopedia Bordas face act 
de dreptate scriind despre ceea ce denu- 
meşte „situația actuală a cinematografiei ro- 
mane” evident cea dinainte de Revoluţia din 
Decembrie, cind opera a fost dată la tipar. 
Sint marcate astfel dificultăţile autentice mer- 

ind pină la interzicerea unor filme fie 
nainte, fie după premieră. Arătind cä „Stu- 
diouriie pentru filmele de lung metraj de la 
Bufiea reprezintä la ora actuală unul din cen- 
trele cinematografice cele mai importante din 
Europa“, enciclopedia adaugă: „Numai de- 
crepitudinea economică și culturală a perioa- 
dei Ceausescu a biocat producţia romä- 
nească (de film n.a.) în decursul anilor '80". 

În eng cuprinzätoare, sint relevate 
personalităţile scurt metrajului de animaţie şi 
documentarului românesc, cu direcţiile și tră- 
săturile pe care le afirmä. Așa de pildă „calea 
originală a animației româneşti“ cum o defi- 
neste enciclopedia, arată citeva direcţii frec- 
ventate de realizatori — şi anume: meditații 
poetice, o grafie intelectuala, umorul fante- 
zist si ០ cine-pictură. În privința documenta- 
rului, aflat ia originea filmului românesc, en- 
ciclopedia îl definește ca fiind „deosebit de 
înfloritor“. În același context, de apreciere lu- 
cidă a valoritor si dificultăţilor de a ne afirma, 
enciclopedia arată că „România dispune de 
un excelent lunar de cultură cinematografică, 
revista „Cinema“ cu un tiraj de .000 
exemplare“. 

Cu toate acestea, estimind productivitatea 
de ansambiu a cinematografiei noastre, enci- 
clopedia citează prudent date pină la finele 
anilor '70, adaugind cu franchefe câ „de 
atunci, cifrele aproape că nu mai sint sigure 

i cele ale propagandei oficiale sint, evident, 
anteziste”. 

Este tocmai ceea ce știm si spunem astăzi 
cu voce tare. Ramine, desigur, să tragem și 
concluziile necesare pentru a revigora o ci- 
nematografie, cum se vede binecunoscută in 
lume si de la care atit publicul nostru cit și 
comunitatea artistică internaţională aşteaptă 
o rapidă autodepäsire. 


Eugen ATANASIU 


A -inceput să se producă umor, satiră si chiar pamflet 


„la televiziune. Semn bun! Cum zicea Martial în străvechime? 


„— Ascultă Fidentine! Ce tace Rufus?/— Ride/— Deci face 
foarte bine!" Sint destule lucruri grave pe micul ecran. Apar 
destui incruntati. Se fac suficiente proorociri funeste. Să mai 
dilatăm perspectiva și câtre o zare mai senină. Dealtminteri, 
prin ris, se ia cunoştinţă şi de opinia populară, care nu e 
chiar atit de paraponisită cum se crede și al cărei spirit de 
observaţie e, îndeobște, acid. 

Apar, firește, în parohia zimbitoare — de duminică după 
amiază mai ales — felurite persoane care-și asumă sarcina. 
Unii au haz — actori remarcabili, rostind cu har bucăți lite- 


rare In proză și versuri — alții au doar bunăvoință, iar unii Li 


inspiră simpatie comizerativă numai pentru caznă. 

S-a ivit insă, in dreptunghiul multicolor, si o formaţie (cu 
formula ei) originală excelentă: grupul „Divertis“. il cunoas- 
tem de mai mulți ani. O echipă creatoare de satiră şi umor. 
foarte curajoasă, care se putea produce odinioară în puţine 
locuri, date fiind îndrăzneala și ascutimea atacului satiric. 
Apäreau in mediile studențești, pe plaja de la Costinești, la 
cite un festival de umor. Dar pe atunci, după expresia cuiva 
cu funcţie, căruia ii recomandasem grupul pentru mass me- 
dia, se zicea că „nu pupă ei radio şi televiziune cit îi häul!“ 
lată 08 acum pupă susamintitele mijloace — si bine fac. Vin 


Divertis 


subiect liber 


mereu cu o sotie nouă, remarcabil organizată ca evoluţie co- 
lectivă şi de un haz exploziv. Se înțeleg de minune împre- 
una. Conducătorul lor, Toni Grecu, nu-și afișează deloc cali- 
tatea. Își împart colegial! rolurile, au toţi simțul umorului și 
capacitatea de improvizație, folosesc cu pricepere șocul co- 
mic. 

Întocmesc, mai cu seamă, admirabile, foarte spirituale pa- 
rodii politice. Nu fac politică de doi bani, nu se amesteca în 
cıorba electorală de cazan şi gazetă fipätoare. lau în deri- 
dere fenomene. generale ce merită o atare atitudine, degra- 


dări ale lozincilor cindva viabile, analfabetismul politic, pre- 
tentiile si poziţiile exorbitante, ticurile verbale ale oratorilor 
verbigeranti, posturile protestatare ridicole prin subiect. O 
fac cu voioşie și naturalete. Au parodiat coroziv o dezbatere, 
au făcut chiar o pseudoemisiune de televiziune, deosebit de 
malitioasa. Pornesc, ca toţi parodistii de calitate, cu figuri 
serioase, enunţă grav și isi fac recomandări de temperanta-- 
ceea ce sporește enorm efectul comic. Emit interogatii, con- 
trainterogatii și autointerogatii soltice, intră în dialoguri care 
se deșiră pe parcurs, se ascultă obsecviosi, unii pe alții, fã- 
cindu-și aprecieri care se bat cap in cap. Sint și umoristi 
buni și actori buni, astfel că programele lor au o anume or- 
ganicitate şi ea, în felul ei, incintätoare. 

Aceşti năstruşnici atit de talentaţi s-au legat între ei din 
studenție. Au devenit azi ingineri, economiști, și-au întemeiat 
familii, s-au raspindit prin tara. Dar iată că sint mereu impre- 
ună; mai adoptă acum şi fii, şi nepoți; ies in lume ca grup, 
provocind cea mai destinsă bună dispoziţie. 

Le dăruiesc aici o floare colegială pentru bucuria pe care 
mi-o aduc, ne-o aduc tuturor. Şi pentru faptul ca, prin pre- 
zenta lor, propun şi un etalon de calibrare a emisiunilor ve- 
sele ale radioteleviziunii. 


Valentin SILVESTRU 


Momentul 


„Căinţei “ 


(Urmare din pag. 2) 


aoaștem. Din pacate. Al doilea motiv de pesi- 
mism decurge din însuşi finalul filmului, care 
revine in plan obiectiv. Întii. deoarece Keti 
Barateli nu reuşeşte să transmită nimănui 
adevarul, care ramine in ea. De aceea, con- 
cluzia exprimată de câtre trogloditul lingă 
care trăieşte ea este: „Ce păcat! Ce mare om 
a fost Varlam!...“ Deci, versiunea oficială. 
Apoi, fiindcă bätrina apărută la fereastră, deşi 
afla că strada aceea nu duce la biserică, căci 
„e strada lui Varlam“ (si eu înţeleg aici bise, 
rica in accepţia ei de redresare morala), deşă 
se intreabă „ce rost are o stradă care nu 
duce ia biserică“, totuşi isi continua drumul, 
orbeşte parca, deşi noi ştim ca Varlam a 
aruncat in aer biserica, şi că singurele in- 
semne ale acesteia care mai există concret 
se află pe torturile lui Keti. Asa că, iertati-ma, 
dar unde e optimismul? 


CORINA PRODAN, studentă — Apropo de 
Keti, eu consider că in ea rezidă forța de re- 
zistenta şi, implicit, optimismul filmului. Vad 
ca pe multă lume a impresionat acest perso- 
naj al lui Varlam, care e un geniu al râului, o 
perfecțiune absolută in materie. Sigur, aşa e. 
Dar pentru a contracara acest monstru, era 
nevoie să-i opui un personaj pe masură, şi 
aceasta este Keti, pe care eu as așeza-o alā- 
turi de Antigona, căci ceea ce face ea, fie si 
numai la modul ideal, este un act de dimen- 
siuni copleșitoare, chiar dacă diferit de cei al 
Antigonei. Să mă explic. Antigona se sacri- 
fica spre a-şi îngropa fratele mort, pentru ca 
acesta să-şi regasească in pămint odihna bi- 
nemeritată. Pe cind Keti întreprinde un de- 
mers opus: odată Varlam ingropat, ea pur- 
cede (fie şi numai la modul imaginativ) la 
dezgroparea lui. De ce? Pentru că, odată cu 
Varlam, s-ar îngropa în pämint, adică în ui- 
tare, toate crimele lui, toată monstruozitatea 
acestuia, iar oamenii nu au voie să le uite, 
dacă vor să nu se mai repete. 


SIMONA DINICĂ, studentă — Şi nu este 
intimplator că intunericul reprezintă mediul 
optim pentru Varlam si acoliții lui. Noaptea 
se urzesc intrigile, se fac vizitele acelea în- 
spăimintatoare care nu iasă nici copiii sa 
doarma, se fac arestările, deportările $i exe- 
cutiile. Este întunericul pe în care cos- 
marul se desfășoară voie. Tocmai de 
aceea, simbolul reprezentat de Varlam are 
oroare de lumină, care semnifică adevărul, 
lımpezimea, dreptatea. Am reţinut acel mo- 
ment formidabil în care personajul, acum 
mort (sau pseudo-mort, nici nu mai știi) este 
îngrozit realmente de lumina soarelui, ' cer- 
sind, implorind întunericul care-l adăposteşte 
şi pe care, in mod simbolic, ei il reprezintă. 

Lector univ. NICOLAE Ti — Eu aș 
dori să punctez citeva idei avind avantajul, 
ce-i drept, că am văzut filmul de două ori. In 
primul rind, faptul că drama iui Keti se situ- 
ează într-un plan metafizic. Şi nu uitam ca, 
după toată rememorarea, chipul ei rămăsese 
senin, limpede, aş zice chiar uşurat de ០ po- 
vară. Tensiunea îi apare în fizionomie, schi- 
monosind-o şi uritind-o, abia la intrebarea 
bätrinei din final: „ce rost are un drum care 
nu duce la o biserică”, ea intelegind acum ca 
pe o adevărată revelație — discrepanta dintre 
adevărul ei subiectiv şi acel non-adevar 
obiectiv, valabil pentru societatea momentu- 
lui respectiv și care e in perico! de a fi acre- 
ditat prin istorie... istoria oficială. Cit despre 
Varlam, exista riscul enorm de a ceda tenta- 
fiei de caricaturizare a lui, acesta fiind cu de- 
sävirsire odios. Pentru că e foarte greu sa 
conturezi un asemenea personaj si. cum spu- 
nea Gogol, să-i conferi măreție, căci altfel nu 
ង. k la capodoperă. Or, Abuladze îi confera 

ceastä märetie in mod neasteptat (evitind 
Echemstzaseh: Cum? Raportindu-l totuşi la 
conştiinţă, la acel vierme care roade conşti- 
ខែ cale de doua generații si care penetrează 
in cele din urmă in Tornike, nepotul lui Var- 
‘am. Si, pentru că. se vorbea pina acum de 
deschiderea optimistă sau, dimpotrivă, de in- 
chiderea pesimistă a filmului, eu consider ca, 
ia plan simbolic, cele trei generații (Variam. 
liu-sau Abel şi fiul acestuia Tornike) se con- 
stituie într-o unică entitate de dimensiune is- 
torică. Prin Tornike, cäinta se concretizeaza 
in mod dramatic și nu este intimplätor ca 
odată cu ea, temeritatea actului justitiar, 
chiar dacă ei este dureros şi implică sacrıfi- 
ciul de sine. Or, tocmai in această idee, care 
nu e deloc incifratä, dar care cere ceva inte- 
lepciune şi pe deasupra ceva rabdare din 
partea spectatorului, spre a ajunge la ea, deci 
in această conotaţie subtilă şi profundă con- 
stă actualitatea extraordinară a filmului. 


A au fost primele impresii despre 
un film pe care nu este deloc hazardat să-l 

consideräm ca pe un veritabil eveniment. 
Speräm ca ele să constituie nu numai un 
catalizator al interesului dumneavoastră, in 
măsură să umple sălile acolo unde Cainta va 
ea în continuare, dar vă asigurăm ca vom 
zdi cu acelaşi interes punctele de vedere 
binevoi să ni le trimiteţi pe 


EI redje. 
E 


Dialog 
cu cititorii 


(Urmare din pag. 3) 


tului, se vad (sau se intrevad) ideea şi gindul 
celui care scrie despre film. Am întilnit însă și 
viziuni de ansamblu (nu, nu sintetice, pentru 
că sinteza implică preeminenja sau mäcar 
preexistenta analizei), ci un fel de panora- 
mice generale, in care functioneaza mai putin 
sau deloc aprecierile de valoare, functionind 
în schimb un flux generos (şi tandru) indrep- 
tat asupra artei cinematografice, ceva ca un 
sentiment matern atotcuprinzător şi egal dis- 
tribuit tuturor progeniturilor. Astfel, iuliana 
Filip din Bucuresti (Bd. i.B. Tito nr. 58, bi 
០10, ap. 13) crede a avea „o privire de an- 
sambiu, obiectivă“ (subi. mea — D.S.) asupra 
filmului românesc (desi, zice ea, „Aprecierea 
o las în seama dumneavoastră“), intr-un zbor 
aerian ce anulează granițe şi diferenţe valo- 
rice. „De ia filmul românesc am învăţat si 
continuăm. să învăţăm ca dintr-o carte a isto- 
riei, a omeniei, a prieteniei, a muncii, a iubi- 
rii.“ Urmează zborul: „Deschizind aceasta 
carte la cele mai semnificative file ale sale (ar 
fi aici o timidă opțiune — D.S), ne vom rea- 
minti cu emoție de intrarea magistrală (sigur, 
nu putem scoate cuvintul din dicționar, din 


cauza cuvintarilor lui Ceauşescu, ceea ce nu 
înseamnă insă ca nu ne dă fiori reci — D.S.) 
a Viteazului in Alba lulia şi vom reconstitui 
bătăliile cistigate de Stefan şi Jderi; vom hai- 
duci alături de Pintea și Jianu pe plaiuri de 
balada; vom retrai drama lui lon şi Manlache; 
vom străbate pădurea spinzuratilor şi alte på- 
duri pierdute” și așa mai departe. E si asta o 
modalitate de a inventaria filmele, dar, deo- 
camdată, lipsind diferentierile valorice abso- 
lut necesare, doar atit. = 


Recunosc, 


sint un idealist 


(Urmare din pag. 5) 


în general, trebuie sa ne preocupäm să ex- 
tindem producţia de filme studențești. Cu cit 
studenţii vor filma mai mult, cu atit vor de- 
veni mai stăpini pe meserie și vor scăpa de 
acel trac din preajma aparatului de filmat. 

Pina acum în invatamintul cinematografic 
s-a acordat atenţie cu preponderență filmului 
de ficțiune. Dar cineastul trebuie să știe sa 
tacă orice tip de filme. Chiar si un reportaj tve 
Sigur, aici intervine şi temperamentul autoru- 
lui. Astfel se poate ajunge la descoperirea 
vocației reale a fiecăruia. 


„Tom ce! Teribil“ cum este numit Tom Cruise 
dupa o suită de filme cistigätoare: 
Top Gun, Culoarea banilor, Rain Mae, Născut de 4 iulie 


Kathleen Turner — de la Diamantele verzi 
la Onoarea familiei Prizzi- 
şi acum triumf actoricesc în Războiul rozelor 


Tg ae 


de azi 


La școala marilor clasici de ieri și 


In ceea ce priveşte regia de film, prin na- 
tura sa şcoala fiind mai conservatoare, baza 
va consta în primul rind din ceea ce timpul a 
validat în materie de mizanscenă, dramatur- 
gie, decupaj, montaj, cadraj. Trebuie studiat 
tot ceea ce a constituit temeiul valorii în c:- 
nematografia mondială: Eisenstein, Stroheim 
Orson Welles, Bergman sau Fellini. Dar nu 
trebuie uitaţi nici marii creatori ai ultimilor 
ani. Soluţiile originale ale lui Tarkovski ca $i 
alte tendinţe de innoire a limbajului cinema- 
tografic — Wim Wenders, Osmane Sembene 
sau Aparna Sen. Reintrind în CILECT — 
Centrul internaţional al institutelor de fiim — 
sperăm să putem stabili legături directe cu 
şcolile de film din lume, pentru a putea des- 
coperi în mod nemijlocit care este secretul 
tradiţiei unor școli de film din lume. 

Nu este simplu, nu este uşor ceea ce ne 
propunem. Un volum de muncă imens pentru 
noi, cei care — pentru o perioadă — ne-am 
asumat acest risc, ca să zic asa. inceputul ៩ 
cei mai greu. in orice caz, ne animă buna in- 
tentie şi dorinţa de a ieşi din stagnarea, ca sa 
nu spun înapoierea, ultimelor doua decenii. 

Revin in institut după douăzeci de ani de la 
absolvire. in ceea ce privește drumul parcurs 
de mine de la absolvire, şansa a avut rolul ei. 
După ce am realizat la tv Sub tainei, 
mi s-a impus clar decizia pe care trebuia sa o 
iau: aceea de a face film. Eu, nefiind absol- 
vent al secţiei de regie film, ci de fiimologie. 
nu era simplu. Dar propunindu-mi clar acest 
lucru, șansa nu m-a ocolit... Am avut parte s: 
de o perioadă mai bună în cinematogratie 
pentru că s-a realizat un număr mai mare de 
filme, atunci apärind si necesitatea impe- 
rioasă de înnoire a structurii cinematografiei, 
înființindu-se casele de filme. 


Dialogul generaţiilor 


Apropo de sansa $i de debut... Exista astăzi 
o problemă care ar trebui discutată pentru a 
se vedea dacă este o problemă reală sau una 
inventată. Acea părere care persistă la ci- 
neastii generaţiei '80 că ei nu au putut de- 
buta din cauza generaţiei '70. Nu cred că noi, 
cei din ia "70, am fost cauza nesansei 
lor. Ştim cu toţii că, de fapt, situaţia sociala 
şi culturală s-a dramatic în ultimii 
8—10 ani. Eu cred că pur și simplu nu mai 
era nevoie de valoare, de noutate. Noi, cei 
care de bine, de rau, ne afirmaseräm, trebuia 
să fim suportafi. Alţii, noi, imprevizibili — ar 
fi fost prea mult pentru o mentalitate atit de 
pietrificatä. Este un fenomen de studiat. Nu 
există cumva un complex inhibitor al genera- 
tiei '80 fata de generaţia '70? Spun asta pen- 
tru că şi noi 2 complexul Iliu, Ciulei, 
Pintilie, dar a un complex stimulator. Ei 
reprezentau pentru noi repere valorice, culmi 
de aspirație. 

Momentul Revoluţiei, cu unele excepții, mă 
tem că ne-a găsit pe noi, cineaştii, nepregä- 
titi. În vizita sa în România, Serge Toubiana, 
redactorul şef al revistei „Cahiers du Ci- 
néma“, a dorit să afle și punctul de vedere al 
unui regizor. l-am vorbit în numele meu. măr- 
turisind 08 mă simt într-un mare impas. incă 
nu pot face o opţiune. Nu simt că in mine am 
realizat marea schimbare din Decembrie. 
Toubiana mi-a spus că aceasta problemă îi 
frămintă şi pe ruși, și pe polonezi, și pe un- 
guri. Problema schimbării. A libertatii de 
creație. Ori, de aici încolo, în centrul preocu- 
părilor noastre trebuie să stea au vinovăția 
altora, ci libertatea de creație Contestarea 
chiar cu oarecare violența — esie un សែម 
sänätos, dar trebuie delimitata și limitata 
Cred că singurul lucru ce merită să ne preo- 
cupe acum sint scenariile pe măsura vremii. 
Am mare incredere in citiva dintre reprezen- 
tantii generaţiei '80, sint convins că ei sint in- 
zestrati cu talent și capacitate intelectuală: 
Copel Moscu, Ovidiu Bose Paştina, Laurenţiu 
Damian, Marius Şopterean. Sanda Foamete, 
Radu Nicoară. Sint sigur că şi promoţiile ce 
vin vor avea tineri interesanti. 

Nu trebuie să uităm că în această deja con- 
troversatä Revoluţie românească aportul stu- 
dentilor a fost determinant: ei au fost initiato- 
rii şi — de ce să nu recunoaștem deschis — 
chiar reaiizatorii înnoirilor. Ne face sau nu 
piacere să spunem acest lucru, acesta este 
adevărul. Ei au pus problema şi ne-au obligat 
pe noi să ne aducem fiecare contribuţia. Eu 
cred că studenţii de la institutele de artă sint 
pe cale de a înfăptui chiar un posibil model 
pentru societatea noastră prezentă. Ei fin să 
aibă inițiativa, iar societatea începe să-și dea 
seama că, pentru a ieşi din impas, are nevoie 
de această iniţiativă. Noi, cei din generaţia de 
mijloc, trebuie să fim receptivi la aceste solu- 
tii dindu-le posibilitatea să le aplice, nouă re- 
venindu-ne obligaţia necesarelor corectii, 
astfel ca ei să poată pune baze solide socie- 
tatii ce va să vină. Societatea care lor le apar- 
tine. Noi sintem factori de ponderare si nu 
mai mult. E aceasta cruzimea vieţii, sensul is- 
toriei. Nu trebuie să-i invinuim, ei au fost şi 
sint șansa societăţii româneşti. N-are rost sa 
ne cramponam pentru ca tot ei vor invinge. ន 
adevărat, orice revoluţie are momentul ei de 
reacțiune. Elanului revoluționar i, se opune 
oportunismul reacţiunii care sperâ să-și reo- 
cupe poziţiile pierdute. Dar acest lucru nu 
mai e posibil. Recunosc, sint un idealist, dar 
am nevoie de scenariul acesta ca să pot 


e a eee departe. 2 
Färä să flatez, fără să recurg la demagogie. 
susțin că studenţii, tinerii sint deținătorii so- 
lutiei de perspectivă. Asta-i realitatea. In 'sta- 
diul de adaptabilitate al societăţii noastre, ei 
au principalul atribut al omului politic: prind 
creasta valului. Au mobilitate, știu care este 
necesitatea momentului: Viitorul. 

a 


u 


ee nm 


Day mer 


i ៖ de condiţia sa de peliculă anatemizatä de cen- 
zură şi eliberata de Revoluţie, interesul stirnit de premiera 
filmului lui Constantin Vaeni isi găseşte explicaţia in primul 
rind în subiectul sau: evocarea unui moment de răscruce din 
istoria României. Configuratä în jurul asasinarii lui Nicolae 
lorga, tesätura epică reinvie evenimentele declanşate de in- 
stalarea dictaturii Garzii de Fier, in toamna anului 1940. Re- 
gizorul nu se mulțumește cu reconstituirea faptelor, oricit de 
mult dramatism ar furniza ele povestirii cinematografice. E! 
ambitioneaza să ridice la puterea metaforei analiza strategiei 
politice extremiste, a intoleranfei care naște forme dictato- 
riale de guvernare. Ca Vaeni a reuşit să acorde reflexiei sale 
putere de generalizare, o dovedește reacţia violentă a cenzu- 
rii care a văzut posibilele conexiuni dintre excesele criminale 
ale fascismului şi ale comunismului. 

Regizorul n-a trebuit să facă prea multe artificii de calcul 
in demonstraţia sa. De ce ar fi facut-o, cind recuzita $i cere- 
monialul totalitarismului sint aceleași pentru extrema 
dreapta și pentru extrema stingă ? Cultul portretului con- 
ducätorului (Zelea-Codreanu), parada militară în care toată 
lumea privește fascinată înspre „Führer“, discursurile lätrate, 
pline de sloganuri naţionaliste, toate acestea sint prea bine 
cunoscute ca să le asociem doar unui trecut îndepărtat. 
Apelui regizorului la documentul filmat intregeste relieful 
sumbru al epocii evocate, Vaeni include între episoadele 
care preced asasinarea lui lorga un material de arhivă ex- 
trem de elocvent pentru fanatismul „cämäsilor negre“. Este 
vorba despre o defilare ce sărbătoreşte victoria de la 6 sep- 
tembrie 1940 a Gărzii de Fier, venirea ei la putere prin gu- 
vernul generalului Antonescu. Teoriile care exaltau puritatea 
neamului făcuseră, din păcate, multi adepţi printre tineri. Ri- 
tualurile iegionare, cu aura lor „iniţiatică”, reușiseră să-i 
atragă pe cei cu gustui aventurii. „Hitler fascinase un mare 
numär de oameni“, scria regizoarea germană Leni Riefen- 
sthal. lata cit de dificilă era opoziţia fata de doctrina sa in 
această perioadă cind dovezile despre crimele fasciste nu 
erau cunoscute încă în toată monstruozitatea lor. Tocmai de 
aceea filmul situează la celălalt pol al contlictului „o perso- 
nalitate covirșitoare” ca cea a iui Nicolae lorga, un cărturar 
care, „apare masiv privit de departe, prin numărul uriaş de 
tomuri scrise şi prin multiplicitatea preocupărilor“, cum scrie 
George Călinescu. l-a fost dat acestui om care impresiona 
prin „cunoașterea aproape monstruoasă a istoriei universale 


şi române” să lanseze cel mai mişcator apel la rațiune 
intr-un ceas hotäritcr de istorie. A facut-o pe toate căile: pu- 
blicînd articole. tinind conferinţe, încercînd chiar sa schimbe 
hotărirea lui Carol al Ii-lea de a stabili „un modus vivendi cu 
Garda“. Filmul consemnează toate aceste forme de polemică 
ale savantului cu doctrina legionară. Unul dintre cele mai re- 
usite momente este discuția din amfiteatrul. facuitatii despre 
teoria anexionistă a „spaţiului vital” enunțată de Karl Haus- 
softer. Foarte inspirată, soluția alternarii perspectivei plonge 
cu contra-plonge traduce în imagini ciocnirea de idei dintre 
profesor şi cei ciţiva tineri legionari care incearcă să-i tul- 
bure cursul. Printre acești juni înflăcaraţi de ideea „sfintei 
legi a răzbunării” se afla şi membrii „echipei morţii” care-i 
vor asasina pe lorga. = y 

Filmui nu relatează istoria acestui asasinat politic in cheie 
de suspans. În fond, orice absolvent de liceu ştie cum a sfir- 
sit-o marele istoric. Detaliind episodul răpirii și judecării 
profesorului de apropiații lui Horia Sima, regizorul insista 
asupra demnităţii în moarte a celui care nu s-a lăsat impre- 
sionat de metodele teroriste ale Gărzii de Fier. Tratată cu 
mijloace cinematografice foarte sobre, discuția dintre lorga 
$ı legionari dinaintea uciderii lui la Strejnic este momentul 
cel mai tensionat al filmului. Încărcătura sa emoţională este 
asigurată, în bună măsură, de jocul interpretilor. 

Actor de mare forță, Valentin Teodosiu il portretizeaza pe 


Constantin Vaeni — bio-filmografie 


Locul si data nașterii: Bucureşti, 13 mai 1942 
; ន IATC „|. L. Caragiale“, secţia regie film, absolvit in 

Filme de metraj 

1975-Zidul (Marele Premiu la festivalul filmului politic de 
fa Bruxelles, 1978). 1977-Buzduganul cu trei pecefi. 1979- 
Vacanţă tragică. 1980-Ancheta. 1987-Camplonii, 1983-Im po- 
sibila iubire (Marele premiu „Laceno d'oro“ la testivalul în 
mului neorealist de avangardä de la Avellino, 1984) 


în premieră 


Drumet 
in 
calea lupilor 


lorga punind accentul pe trasaturile care-i confera gran- 
doare. argumentatia stralucitoare, fermitatea poziţiei, acura- 
tetea gestului, vibrația patriotică. Exista insă uneori în re- 
plica sa (atit in textul cit si în rostirea ei) o intonatie uşor di- 
dactică. Sigur ca a aduce pe ecran un personaj despre care 
s-a scris atita implica un mare risc..Unii s-ar aştepta, poate, 
să audă „inefabila voce graseiata, taraganatore, cicalitoare, 
conspirativă sau infuriatä a marelui polemist” (George Cali- 
nescu). Alţii ar fi dorit sa vada spectacolul oferit de oratorul 
lorga care, cum tot Călinescu spune, „functioneaza prin ex- 
plozii de sentiment”. In mod sigur, actorul s-a documentat. 
Am recunoscut $i gestul de „a decapita-cu degetul in aer un 
duşman nevăzut”. Lipseste insă ceva din temperamentul vi- 
foros al personajului, din uimitoarea lui vitalitate. Evident, nu 
poți mulțumi pe toată lumea. Cert este ca Valentin Teodosiu 
„face“ un lorga credibil, impunător, demn şi eroic. 

Ca întotdeauna, „negativii“ oferă partituri opulente. O de- 
monstrează Dragoș Pislaru compunind un Horia Sima dog- 
matic, exaliat şi aproape patologic. O obsedantă mască a fa- 
natismuiui. Un personaj interesant, cu o traiectorie neprevä- 
zută, interpretează George Alexandru (studentul Vioreanu). 
Mariana Buruiană imprimă sensibilitatea ei vibranta nelinisti- 
tei iubite a acestui erou. Citiva foarte buni actori (Mitică Po- 
pescu, Ştefan lordache, Lucia Muresan) dau relief unui 
„plan doi“ care umanizeazä conflictu! de idei. Dramaturgic 
vorbind, acest plan secundar are si nişte neciaritati (vezi ti- 
nerii „de bine“ care tipăresc $i lipesc manifeste). 

Conceput cu strictețe, fără ornamente inutile, filmul se im- 
pune prin sobrietate și ja capitolele imagine (semnata de 
Viad Păunescu. un maestru al compoziției cadrului), muzica 
(autor Corneiia Tăutu, de o modernitate neostentativä), de- 
coruri (alese cu simțul detaliului de Lucian Nicolau), cos- 
tume (prin care Oana Tofan completează identitatea perso- 
najelor). Constantin Vaeni reușește să stapinească un imens 
materia! documentar şi să-l sintetizeze intr-o reflexie cine- 
matografica asupra istoriei. Mai muit ca oricind, sintem re- 
ceptivi acum la tema de meditaţie propusă de regizor. 


Dana DUMA 


© Producţie a Casei de filme nr. 5. : Constantin Vaeni. imaginea: 
Viad Paunescu. Decoruri: Lucian Nicolau. Costume: Oana Tofan. 
Muzica: Cornelia Tăutu. Cu Valentin Toodosiu, George Alexandru, 
Dragoș Pislaru, Mihai Dinvale, Mariana Buruiană, Ștefan lordache, 
Mitica Popescu, Lamila Beligan. 


PE ECRANE 


Lecţia de... Maria Tănase 


| U. portret Maria Tänase? Da si nu! 
iza filmului pare a fi mai degrabă întreba- 


rea-pariu în ce măsură cineastul-documenta- 
rist poate interveni în posteritate, poate sluji 
posteritatea. 

Ambitios, filmul acesta se coristruiește pe o 
negatie. În pregeneric, o voce feminină in- 
firma sensul, astăzi, al unei incursiuni în bio- 


‘ grafia marii cintarete din lipsă de veritabile 


elemente de investigaţie, sugerind calea in- 
tervievării celor ce au cunoscut-o şi mai 
trăiesc inca, dar avertizind asupra subiectivi- 
tății afirmațiilor lor. 

in disparate amintiri, asemeni unor cio- 
buri de oglindă ce reflectă distorsionat, i se 
recompune treptat profilul moral, profilul spi- 
ritual. Filmul acesta nu este doar o tentativă 
de a salva ființa prin imaginea ei, ci repre- 
zintă näzuinta de salvare de la moartea spiri- 
tuală a insäsi ideii de Maria Tănase. 

„O lecţie de Maria Tanase" — cum spune 
un reputat folclorist că avea să fie adesea ru- 
gat să predea celor dornici să invefe din tra- 
ditie. 

Dar puritatea artei autentice nu e ușor de 
cultivat, de păstrat. 

Coloratului kitsch revuistico-folcloristic ce 
se aflä in ofensiva impietind memoria si sub- 
stanta artei acestei mari artiste i se contra- 
pun secventele-document. Acea ieșire in 
plein-air — de exemplu — filmarea de la 
Mosi, din Obor, in care pitorescul este respi- 
rat la unison si de interpretă şi de lumea ce o 
inconjoara. Reintrarea in prezent se face cu 
discretă amărăciune: imensa hală pustie e 
străbătută de silueta unei temei care se 
pierde in depărtare. 

Paracomentariul regizorului Laurenţiu Da- 
mian (secondat de operatorul Mircea Bu- 
nescu) are o țesătură fină. | 

Sensibilizarea trăirii interpretative enunțată 


de un compozitor apropiat este sugerată vi- 
zual aproape subliminal prin intercaiarea 
unei fotografii infatisind-o pe Maria Tănase 
ascuitind un disc. 

Pasionalitatea eı infläcäratä nu rämine in 
stadiul anecdoticii, ci se topeşte în citirea 
unei scrisori — adevărat poem de dragoste. 

Citeva instantanee fotografice deși statice 
îi reînvie cochetäria, eleganța, distincția evo- 
cate. 


erta |: Claudiu Bleont 
Coperta IV: Michelle Pfeiffer 


O pledoarie despre remarcabila sa capaci- 
tate de transfigurare aduce pină azi certitudi- 
nea că artista avea conștiința talentului sau 
exceptional: „Am har! Cu asta te naști!” 

Mărturiile verbale cum că pe scenă sau 

platoul de filmare aura de fascinatie o inso- 
fea totdeauna sint certificate de melodiile ce 
continuă să planeze in eter. 
+ Dealtfel refrenele cintecelor ei binecunos- 
cute punctează și chiar parafrazeazä perma- 
nent inlänfuirea aparent eteroclitä a secven- 
telor insolitului portret. Astfel melosul pro- 
priei voci însoţeşte alaiul mortuar — Inca o 
dovadă a fantasticei sale popularitati — care 
a scos în stradă suflarea întreagă. 

Dacă palidele ipostaze păstrate pe cartonul 
etemer al fotografiilor pot fi spulberate de o 
pala de vint, in schimb spiritul ei viu contopit 
cu icoana neamului îi consfinteste dainuirea. 

Dar metafora-cheie a aceste: miniaturale 


la Concurs la Rochia albă de dantelă 


debut ın 


Grease, Vräjitoarele din Eastwick, 


Legături periculoase, Susie și băieții Baker,. Casa Rusia 


Echipa redacțională: Adina Darian 


Mircea Alexandrescu — 
redactor-şe! adjunct, Bogdan Burileanu, Irina Coroiu, lleana Dânălache, 
Dana Duma, Alice Manoiu, loana Statie, Doina Stănescu, Victor Stroe 


redactor-şef, 


Tiparul executat la Combinatul Poligrafic București. 


Piața Presei Libere nr. 1, București — 41917. Exemplar lei 8 


Cititorii din străinătate se pot abona prin: „Rompresfilatelia — 


sectorul Export-import presă P.O. Box 12—201, Teiex 10376 Presfii 


Bucuresti — Calea Griviței nr. 64---66 


poveşti cinematografice, tilcul este intercalat 
in chiar miezul filmului. La un moment dat, 
aparatul de fiimat rătăcește pe culoarele tele- 
viziunii şi undeva în întunoric, pe un monitor, 
apar ca tainuite într-un colt de inimă, în stra- 
fund de conştiinţă ,imaginea” şi „glasul“ Ma- 
riei Tanase; 

„Cine iubește și lasă...“ 

E superflu a mai adăuga în banaie, tocite 
cuvinte că sfinta tradiție nu trebuie uitata, nu 
trebuie intinata. 


Irina COROIU 


(Daria Tanase, 
însuși sufletul muzicii