Revista Cinema/1990 — 1998/2_Noul_Cinema_anul_XXX_nr-5-1991

Nr. 5/1991 (338) 


Anul XXX 


REVISTA A CINEFILILOR DE TOATE VIRSTELE 


| E P E 


Studioul 


Ministerului Culturii 


espre Studioul de creație cine- 
matograficá al Ministerului Cultu- 
rii, director Lucian Pintilie, a avul 
amabilitatea sa ne relateze direc- 
torul artistic adjunct, scriitorul 

loan Grogan: 
,Primul nostru film a fost lan- 
Я sat in premiera la 22 aprilie, do- 
cuméntarul artistic de lung metraj Plata Uni- 
versitatii — România, realizatori Stere Gulea 
Vivi Dragan Vasile, Sorin lliesiu, ajutaţi de 


Vlad Paunescu, Nita Chivulescu si Hona 


Murgu (producţia asigurata de Casa Filmex 
director Titi Popescu). E o mare bucurie ca 
am putut debuta cu acest documentar, mem- 
brii Studioului simțind o datorie de conștiința 
să prezinte publicului larg o imagine cit mai 
obiectiva asupra celui mai controversat şi im- 
portant eveniment politic al anului -1990 

La începutul lunii mai intra in filmari Deş- 
teaptá-te, römänel, scenariul si regia Lucian 
Pintilie dupa romanul „Balanța“ de lon 
Baiesu, operator Doru Mitran, cu Maia Mor- 
еп $i Claudiu Bleont. scenograf Calin 

apura. 

Colonia penitenciară, scenariul si regia Lu- 
cian Pintilie, dupa Franz Kafka. este o copro- 
ductie romàno-franceza. Dupa toate probabi- 
litafile. decorul va fi imensa salina de la Sla- 
nic-Prahova. Inca nu s-au stabilit echipa si 
nici distribuţia. 

Ca proiect Lucian Pintilie are în vedere un 
film cu titlul Vulpe vinător, pe un scenariu 
original apartinind lui Harry Merkle si Herthei 
Muller, emigrata din Romania acum citiva 
ani, scriitoare de succes in Germania. Su- 
biectul se refera la realitatile Romaniei ante 
si post revolutionare. Aceste trei filme — 
Desteaptá-te, romane!, Colonia penitenciara 
si Vulpe vinátor — vor constitui — daca vor fi 
realizate — trilogia antitotalitarista a lui Lu- 
cian Pintilie. 

in planul Studioului existá ca proiect ferm 
(filmarile incep in toamna) Baltagul in regia 
lui Stere Gulea, scenariul Lucian Pintilie. 

Acestea sint proiectele noastre pina la ju- 
matatea anului 1992. 

in prezent continuăm să citim scenarii 
apaninind tinerilor, pentru ca vrem sa asigu- 
ram şi un debut bun și sint tot mai multi tine- 
rii care ni se adreseaza tocmai datorită giru- 
lui lui Lucian Pintilie. Cind vom gasi un sce- 
nariu şi un regizor din stirpea celor afirmati 
la studioul ,Sahia" — Copel Moscu, Ovidiu 
Bose Paștina, Laurenţiu Damian sau Nae Ca- 
ranfil — Studioul le va fi deschis și va face 
investiția necesară. 

Toate viitoarele noastre filme, noi cei de la 

, Studioul Ministerului Culturii dorim să le pro- 
ducem la Casa Filmex care pină acum s-a 
dovedit a fi o garantie a calitaţii.” 


Din sumar: 


Nr. 5/1991 


Bloc-notes 


Dialog cu cititorii 


Starea filmului european: Privire 


înăuntru. Noi văzuţi de alţii 


In premieră: Momentul adevărului, 
Campioana, Întimplari cu Alexand 
iceenii rock'n roll, Moartea unui 
artist 


Bicentenar: A (devenit Mozart 


personaj de film? 


Portrete: Jea 
Jiri Men 


Georgescu 


Montajul, foarfecele poetic 
Festivaluri: Berlin, Clermont Ferrand 


Am mai vazut pentru dumneavoas- 

tra: Cautind-o pe S Nemurito- 

r im at or 
anii 


Bis: idilă pentru o 
Crocodile Dundee 


Cineglob 
Filmfax 


In acest numar semneaza: Mircea 
Alexandrescu, Bogdan Burileanu, 
Irina Coroiu, Adina Darian, Dan 
Duma, Alice Manoiu, Magda Mihal- 
lescu, Daniel Paunica, Irina Pe- 
trescu. Constantin Pivniceru, D. So- 
lomon, Doina Stănescu, Savel Sti- 
opul, Mihai Tolu 


Debut 


Radu Nicoara, licențiat al IATC, secțiile 
imagine si regie. lucreaza intens sub patrona 
jul Studioului de creație „Pro-Film”, la filmul 


7 


E 


sau de debut Polul Sud — un film de actuali- 
late, cu o echipă formata din: Relu Morariu 
— imagine, Mircea Tofan — scenogratia, 
Mioara Trandafira — costumele, Claudiu Ble- 
ont, loana Pavelescu, Dana Dembinski, Ge- 
orge Alexandru, Ruxandra Bucescu și Ge- 
orge Constantin — interpreți. 


UN 


e Ruxandra Bucescu si Claudiu Bleont, 
doi dintre cei ce se indreaptá spre... Polul Sud, 
filmul de debut al regizorului Radu Nicoará 


TOP ,NOUL CINEMA” 


e cel mai prost 


A 


actor/actrita 


„с autohton 


= mna la 13 OC- 
fdin decembrie al 


și strain 


si strain 


L un. 


succes 
confirmat 
si 
cu 
trecerea 
anilor: 
Am 
intilnit 
tigani 
fericiti 
de 
Alexandar 
Petrovic, 
cu | 
Milena” 
Dravic 
si 
Bekim 
Fehmiu 


Ce este un forspan? 


Nimic altceva degit spotul publicitar al unui 
film. El este alcătuit: dintr-o succesiune de 
cadre ale filmului pe care-l anunţa. Inlânţu'- 
rea acestora, realizată prin montaj, .nu [ide 
seama de cursul acţiunii, ci de gradul lor de 
atractivitate. 

Forspanul, avind o durată ce variază intre 
30—90 secunde trebuie să fie dinamic, spec- 
taculos, incitant, adică să stirneasca curiozi- 
tatea spectatorului, atragindu-! spre sala. El 
este prezentat la televiziune și/sau in cadrul 
sălilor unde urmează să ruleze filmul căruia îi 
face publicitate, 

De menţionat? că realizatorii folosesc pen- 
tru forspan și unele cadre care nu rega- 
sesc în filmul propriu-zis. Aşa se a (si 
nu datorită cenzurii, cum banuia corespon- 
denta noastra Mariana Florea din Pitesti, nr. 
3, pag. 2), de ce este posibil sa nu regasesti 
in film anumite cadre pe care le-ai retinut in 
prealabil. 

Ca se mai găsesc! poate si unii proiectio- 
nişti amatori de souvenir-uri, care baga foar- 


‘leca in cite o secvență mai „tare“ și apoi pun 


scotch... s-o trecem in contul „initiativelor 
private“, pe cit de regretabile, pe atit de pa- 
gubitoare. Dar, cum „о anumită parte" a pie- 
le, s-a ultraliberalizat în direcţia tipăriturilor 
de gen. putem spera ca acest prost obicei sa 
fie in curs de dispariţie 


În probe 


La studiou! „Sahia”: Sá facem totul! de Sle- 
lan Gladin. Un scurt metraj despre care se va 
vorbi si se va scrie, cu siguranța, foarte mul! 
Deocamdata filmul — care trateaza o surprin- 
zătoare latura a fenomenului ceaușist atit in 
România cit si în lumea largă — se afla in 
„probe tehnice“. Sa vedem cum şi cind le vă 
depasi. 


Rom-ii 


Am intilnit ţigani nefericii este titlul prove 
zoriu al unui viitor film ce-si propune sa in- 
vestigheze o anumita zona dureroasa a res- 
pectivei etnii. Domnul Rudi Varga, membru al 
Partidului Dem t Creştin al romilor-se aflä 
re inițiative. Succes 
nt cu amănuntele vii- 
ori — deloc puţini — cate 
ac savurat. cu ani in urmă, Șatra sau Am in- 
Sinit țigani fericiţi. 


La închiderea ediţiei 


Plata Universităţii — România s-u mutat la 
cinemalogratele Scala si Luceafärul din 
kiucuresti. Cozile la bilete se inlind inti-ade- 
var, amintind de locul devenit celebru, care a 
inspirat regizorului Stere Gulea si operatori- 
lor Vivi Dragan si Sorin lliesiv acest film £ 

este realizat de catre Studioul de creatie = 
Ministerului Culturii, studiou condus de came 
regizorul Lucian Pintilie. Premiera a avut loc 
în 22 aprilie 1991, aniversind astfel un an de 
la nașterea unui... fenomen. (Vom reven 


XE 


kK 


same Ge televiziune cistiga 
mute mdSerx dar fac și mulie 
“came Menomárate scrisori, ela- 
borste individual sau in grup. in 
majoritatea lor de câtre elevi. ne 
sohcita fotografiile interpretilor 
din Guldenburg, Dallas, Preţul 
succesului, Pástreazá visul eic.. date din bio- 
graña actorilor şi. firește, adrese... Prin frec- 
verta lor saptaminala sau bisaptaminala, dar 
зї — de ce sa nu recunoastem? — prin tetr 
nica lor infailibila de comercializare a marfii. 
serialele au dobindit un loc privilegiat in pre- 
lata, insă, şi reacția unui vechi corespon- 
dent al revistei noastre. profesorul AL Jurcan 
din Ciucea, jud. Cluj. care ne incredinteaza 
urmatoarea (in loc de) scrisoare deschisa cá- 
tre TVR: .Scria Valeriu Cristea in „Adevarul” 
din 1—111-91 despre -pelicule infecte- oferite 
de TVR, care «ne considera niște imbecili sau 
vrea sá ne pedepseasca pentru ceva anume». 
Mai scria cà -atitea creatii — Wajda, Tarkov- 
ski, lancso — au ramas pina azi nevazute de 
marele public... Deci ramine sa ocupi doua 
seri cu Dallasul cel vazut si prafuit si dai 
marti dimineata L'amour à mort de Resnais. 
Pur si simpiu sint stupefiat De ce nu se 
poate da seara un asemenea film? Cine 
poate raspunde la o asemenea intrebare? 
(Observ ca in fiecare marti dimineata se pro- 
grameaza cite un film.) Deci, martea la ora 10 
muti elevi fug de la ore. lar cind a fost L'a- 
mour à mort am facut și eu un mare Compro- 
mis. Intru la ora, dau muncă independentă. 
fug la vecini la TV, revin, alerg — nici film, 
nici ora... Dar sint profesor de franceza şi-mi 
place Resnais. Anii aceia in care auzeam de 
asemenea filme, iar acum nu se pot pro- 
grama la ore rezonabile... 

PS. Însă mulțumesc mult ca am văzut de- 
cernarea premiilor César din fotoliul meu 5: 
ca am revazut interviuri despre probleme 

Una rece. una caldă...” 

Ce facem? il ascultăm pe profesor? Îi as- 
cultam pe elevi? Parcă ar fi mai bine să-i im- 
pacam si sa inchiriem cite o seara pentru 
Resnais, Tarkovski, Wajda. lancso eic. pe 
nesfirşitele proprietăţi ale familiei Ewing... 


аса và imaginaţi ca sub acest ti- 
> tiu vom oferi un tablou exact al 
preferințelor à r $i non-preferintelor 
cititorilor si spectatorilor de ci- 
nema $i televiziune, un fel de 
sondaj Gallup sau IRSOP, và fa- 
ceti.iluzi. Cititorii si spectatorii 
vor tucrurile cele mai diferite cu putinta, pre- 
fera si resping. concomitent. acelasi gen sau 
tip de filme, numai funcţionarii culturali co- 
munisti, Dumnezeu sa-i ierie. ştiau precis ca 
spectatorilor le plac filmele educative cu 
fruntași in producție şi activiști de partid. cu 
haiduci și domnitori, dar nu te plac filme cu 
„probleme“, cu .impuscáturi”, cu „erotism“. 
Acum preferințele s-au .Jiberalizat” mai na 
praznic deci prețurile. asa inci! unii prefera 
filmele cu karate, alții filmele istorice. alţii se- 
rialele comerciale, allii ecranizarile clasicilor, 
alții westernurile, atti esternurile... Unii vor 
sa publicam. pozele cintaretilor rock, alții vor 
Peter O'Toole, unii ne бвапа ca dam prea 
line poze. alții ca dam prea puţine cronici. 
пй ne transmit pareri care se bat cap in cap 
in interiorul aceleiasi scrisori. Dar va trebui, 
nu-i asa?. să-i multumim pe toti sau aproape 


pe toti. 

irina Mateescu din Bucuresti, eleva la Li- 
сеи! de informatica, ne pune in vedere: Їп 
primul rind nu doresc ca revista ¿Noul Ci- 
nema“ sa se transforme intr-un jurnal al fil- 
melor de pe piata care, in majoritate, sint co- 
merciale si de proasta calitate (ca si celelalie 
marturi, am adàuga noi — d.s.). Ma refer la 
cele difuzate de cinematografele de rind din 
Bucuresti. Mie nu imi plac filmele poliiste 
sau de alia natura (porno etc.) si imi pare 
foarte rau ca tocmai acestea sint cele mai 
cáutate. Din acest punct de vedere, o critica 
pe care as aduce-o revistei dv. este faptul ca 
v-ali axat prea mult! pe comentarea si prezen- 
tarea de imagini din filme de duzinà care, 
dupa ce au fost vizionate, se sterg repede din 
memoria spectatorului. (Alţii, nu puţini, ne 
critica pentru faptul că nu ne-am axat indea- 
juns... d.s.). Pentru asa ceva exista alle re- 
viste, a dv. are un prestigiu cistigat în timp şi 
ar trebui sa fie mai pretențioasă cu ea іпѕаѕі. 
Aş dori sa citesc in „Noul Cinema” comenta- 
rii pe marginea serialelor prezentate recent 
de TVR. si anume: Preţul succesului și Păs- 
trează visul, care mie mi-au placut foarte 
mult” 

Dar aceste filme nu sint oare — şi ele — 
comerciale? Şi atunci? 


Dar sà trecem peste accepţia labila data 
termenului comercial" (numai filmele poli- 
tiste şi pornografice sint comerciale?) si sa 
vedem ce dorește in continuare corespon- 
denta noastra. 

„Mi-ar face plăcere. de asemenea. sa ga- 
sesc in revista o rubrica permanenta de inter- 
viuri cu actori. daca nu străini, macar romani 


Chamberlain, Peter O'Toole, Richard Burton. 
ingrid Bergman, Clark Gable, Gregory Peck. 
Vivien Leigh. iar romani: lon Caramitru. Vic- 
tor Rebengiuc, Mariana Buruiana. Marcel lu- 
res, Claudiu Bleont, Alexandru Repan. Stefan 
lordache, Liviu Ciulei, Leopoldina Balanuta si 
ahii Ma intereseaza, pe linga aspectele pro- 
fesionale, date personale şi chiar opinii poli- 
ce au loc in 
nici cel mai 


i 
| 
{ 


тай. 
Na mai critic, desi nu sinteli vinovaţi. pen- 


publicam pe una din coperte sau pe mijloc o 
fotografie cu Stephen Collins (Shane din 
Păstrează visul). intrucit nu e singura propu- 
nere de acest fel. ii rog la rindul meu pe co- 
legii de la secretariatul de redacţie sa faca tot 
posibilul... (dorinţa îndeplinită, vezi nr. 3/1991 
n. red). 

Irina Păduraru din județul Botoșani pro- 
pune „о rubrică cu caracter permanent in 
care să prezentaţi scurte biografii ale unor 
actori de mare talent.” (Veţi citi intr-un nu- 
mar viitor despre Sean Connery). Nu att 
rima (interioara). cit numele actorului Maxi- 
mitian Schell, care e cap de lista, ne con- 
vinge. Precum şi asigurarea pe care ne-o da 
corespondenta că va râmine o cititoare fidela 
a revistei... 

Doamna I. Manolescu din Ploiești. a carei 
scrisoare am comentat-o în nr. 12/90, consi- 
бега acum că s-au adus unele imbunatatiri 
revistei: „În privința informaţiilor este mul! 
mai documentată, aducind multe поша! de 
ultima ora, iar Cine Glob se pare a fi de bur 
augur. Sper ca in privinta actorilor nostri vet: 
merge pe linia cea buna prezentind pe marii 
nostri actori in rubrici pline de lucruri intere 
sante. Am incredere in puterea dv. de discer- 
namint. Aceasta va fi spre binele tuturor si 
atunci sint convinsá cà cititorii dv. constanti 
nu vá vor ocoli". 

Cit priveste afirmatiile in legáturà cu actorii 
„care nu prea vor binele țării” (?); prefer sa 
nu le mai citez. Spre binele tuturor, vorba co- 
respondentei noastre. а 


taţii independente „Ti 

din Bucuresti. $ ne trimite citeva in 
semnari despre muzica video. in speța despre 
un video clip al lui Phil Collins. Mai intii, o 
considerajie generala. cu care nu pot sa nu 
fiu de acord. Despre video clip. jn ciuda du- 
ratei sale scurte. nu se poale spune ca esie 
un gen minor, atita vreme cit regizori celebri 
precum Antonioni ori Spielberg şi-au incer- 
cat măiestria și in aceasta specie a fluxului 
audio-vizual spatio-temporal.” Mai departe 
„Graţie video-satelitului TV am avut ocazia sa 
mà desfät in mai multe rinduri cu momente 
de cinema adevarate, capabile de (a da) o sa- 
tisfactie Goar de obscurul cinemate- 
cii. Astfel you remember? al lui Phil Cot- 
lins mi-a redat — pentru a cita oara? — in- 
crederea in visurile mele cele mai temerare. 
facindu-mà sa pornesc cu mai'muli curaj in 
cautarea momentului de adevar al artei fil- 
mice. Daca ar fi sa-i fac un sinopsis. as in- 
cepe cu interiorul unui studio de muzica tip- 
sit de stralucire. interior ce aduce mai de- 
graba cu un decor neorealist in care o mina 
de oameni oarecare (ori poate vedete) com- 
pun cu patima. Cu toții se opresc pentru ca 
unul din ei e chemat la telefon. (._} E о che- 
mare peste timp. de foarte departe, dintr-o 
ште — inima tuturor virstelor copilaria 
Aceasta esie scinteia care deciarseaza fante- 
zia si aducerile aminte. De aici incolo totui e 
un imens remember, o intilnire cu copilaria 
— a lui? a noastra? — (...) şi la care atunci 
cind ne gindim totul se transforma in suris și 
soare, într-o idilica și idealizată viziune a lu- 
mii vazută cu ochi de copil, invariabil mai ge- 
neroasă si mai inteleapta deci! cea a aduti- 
ior. O poveste de prietenie 'pornita de pe 
bâncile şcolii, continuată cu fireasca simpli- 
tate la un pahar de coca-cola și brusc între 
rupta prin plecarea ei — a celei care se afia 
acum la celălalt capăt al firului — cu familia 
intr-un alt oras, într-o altă lume. De la surisu! 
ei trist, de mini Cio Cio San. de la geamul 
din spate al mașinii care se îndepărta (...). de 
la ultimul rămas bun şi pina la acest telefon 
(...), träinicia acestei relații petrecute in copi- 
larie a reușit să producă in el si in noi un 
adevărat incendiu al aducerii aminte. Do you 
remember?..." 

Corespondentul nostru a povestit acest vi- 
deo film al lui Phil Collins, pe care l-am văzut 
si noi cu simpatie. Astept cu emotie momen- 
tul cind Nicolae Sirca isi va povesti propriul 
fiim.. 


cu cititorii 


Camelia Grosu vrea 5а 

Cintareaja de muzica indiana. are ў 
vocea adecvata acestu gen ge muzica a Ir 
sta" foarte mule Giniece, lea cnai la 
scoala. iar colegii ei au ràmas uimii . Poste 
ca Radioul sau Televiziunea se vor interesa 
de talentul ei.. daca intr-adevar el exista. Ci 
tiva stropi din Gange or fi ajuns. prin Cine 
stie ce minune. in Dunare.. 


Rubrica „Dialog cu cititorii” 
este realizată de Dumitru SOLOMON 


t 


= 
Š 
~ 
CC 
шщ 
d 


rite 160 de spec 

si 2000 de locuri. Їп festivalul propriu-zis au rula! peste 

600 de filme, 90 de vizionari pe zi in premiera sau reluari 
si aproximativ 70 de proiectii pe zi la tirgul de film. Am definit as- 
pectul cantitativ. 

Din acest unghi de vedere, saltu! s-a produs din 1977, de cind — 
pe linga marea competitie — s-a organizat Festivalul de film pentru 
copii — tot competitiv — si apoi rind pe rind au fost incluse Panora- 
ma (in acest an a prezentat si filmul lui Dan Pita. Faleze de nisip), 
Forumul, recent Nou! cinema german, Retrospectiva, Aceasta sec- 
tiune a inclus in prezenta editie o importanta selecfie de 51 de do- 
cumentare romanesti urmarind devenirea societatii noastre din 1898 
pina in 1990; selectie prezentata in premiera mondiala la festivalul 
filmului documentar de la Nyon (v. Noul Cinema nr. 10/90, pag. 10) 

Saltul calitativ al Berlinaleí s-a produs incepind din 1979, de cind 
timpul de desfășurare al festivalului s-a mutat din confortabilul ano- 
timp estival in aspra iarnă berlinezá din tuna februarie. Schimbarea 
a permis insa selectionerilor sa acapareze in premierá cele mai inte- 
resante productii incheiate dupa luna august a anului precedent, 
adica dupa ce a luat sfirsit selectia pentru Venetia. Asa se explica 
de pildă faptul ca Berlinala — de mai multi ani — prezintă in pre- 
mierā mondială filmele ce candidează la premiile Oscar. În acest an 
au rulat astfel opt filme nominalizate la 27 categorii ale premiuiui 
national american. 3 

Dar un festival cinematografic nu este doar locul unde se pot ve- 
dea foarte multe filme, el este si acela unde se configureazà starea 


cinematografului intr-un anume moment. Este termometrul şi baro- * 


metrul acesteia. 
Trei au fost temele care au revenit mereu la colocvii, conferințe 
de presă şi in discuţii; 


1 e Dominatia filmului american pe ecranele lumii. Suprematia — 
istigatà prin succesul acestuia la public — isi are radacina in insasi 

onceptia hollywoodiana asupra filmului socotit un produs indus- 
trial ca oricare altul. Deci, daca nu se vinde inseamna ca nu e bun 
Cum ti se spune la Hollywood: „Sintem angrenati într-o industrie 
care nu poate vietui fara sa cistige. Daca cineastii fac si arta, cu atit 
mai bine!”. Priza filmului american in Europa se traduce in procente 
îngrijorătoare pentru producţiile nationale: ре ecranele din Franţa. 
65%; din Italia, 75%; din Germania, 80%; din Anglia si Spania, peste 
80% 

$i iata in comparatie citeva date privind productia cinematogra- 


5 coproductii; Austria 
rea Britanie, 16 filme si 
2 in flamanda); Spania, 
74 filme: cel mai bine 
10 mai multe decit in 
_ cea mai sustinuta 
prin subventii de la stat cele mai vanda- 
bile pe piata externa dint toate productiile europene. 

Intrebarea care ar rezuma discuțiile din acest punct de vedere la 
Berlin, ar fi: poate fi considerata producția mica de filme un fapt ne- 
gativ, cind acestea nu sint cumparaje peste hotare si, cu exceptil 
desigur, nici acasa nu fac mare succes? (Si aici, exceptie face cine- 
matografia franceză! 


2: O alta ingrijorare este provocata de soarta cinematografiilor 
din țarile est-europene. Se constată ca odata scapati din chingile 
dictaturii ideologice, cineastii s-au aflat oarecum dezorientati. Tot 
limbajul aluziv, metaforic, simbolic, alegoric. care a creat nume- 
roase filme remarcabile si chiar o estetica proprie si-a pierdut sen- 
sul. 

Odatá cu eliberarea de sub tutela autoritara a statului-partid a 
aparut si o masiva diminuare (in grade diferite de la o {ara la alta) a 
fondurilor alocate cinematografiilor respective socotite pina atunci 
un instrument ideologic. Consecinta a fost severa scadere a produc- 
tiei nationale de film in ţările eliberate de comunism in 1989 Сі- 
neastii est-europeni se află acum in bizară situație de a fi liberi sa-si 
transpuna pe pelicula visele, dar sint lipsiti de mijloacele materiale 
necesare. Unil s-au intrebat daca nu este vorba si de un vid artistic. 


3. În sfirșit, s-au discutat modalitățile actuale de expresie aleti- 
nematogratului. Filmele lumii tind catre: două direcţii opuse: super- 
producție (și aici filmul american ramine greu de egalat: Cel ce dan- 
sează cu lupii a ilustrat-o (v. Noul Cinema nr. 4, pag. 8) si fil- 
mul-de-cameră prezent in proporție mult mai mare si la Berlinala. 
Aceasta opțiune are desigur şi o motivaţie economica, sint filme în 
trei-patru personaje si în puține ambiante. dar adesea aceste filme 
sint^mai subtile, mai emotionante si mai inteligente. Înca o dovadas 
Urşii de aur și de argint ai Berlinalei au revenit în special acestui 
grup de filme. (Vom publica într-un numar viitor un grupaj de inter- 
viuri pe aceasta tema). 

Oricit ar părea de tehnice, datele si declarațiile ce urmează repre- 
zinta singurul diagnostic real al stării cinematografului european, 
acum: E bine sa stim ca fiind in Europa nu putem evolua decit cu- 
noscind nu numai ce se intimplä la noi, ci Si ce se intimplá án cine- 
matografiile est si vest europene. 


In Bulgaria, o jumătate din тее 
care au rulat anul trecut pe ecrane au fost 
americane si cealalta jumatate, sovietice Pe 
locu! | la box-office au figurat productiile cu 
Arnold Schwarzenegger 


In Ungaria primete 13 locuri au fost 
ocupate de filme americane, pe locul 14 un 
film francez., Totuşi intrările la cinema au 
scazut in 1990 cu 25%; incasarile s-au menti- 
nut la acelasi nivel prin cresterea pretului bi- 
letului. Rata de inflatie, cum reiese din decla- 
ratia reprezentantului Companiei de distribu- 
tie Inter, Istvan Gardos, este de 2.000%, tot el 
a mai furnizat si un alt procent stupefiant 
„Companiilor Warner, Columbia, Tristar, Ca- 
rolco, Buena Vista le revin 80% din biletele 
vindute la productiile lor, ceea ce diminueazá 
cu 25% totalul incasärilor.® š 

Judith Sugar — directorul Companiei Cine- 
maghiar, infiintata in 1990 — dá un exemplu 
singular. „Filmele noastre nu mai au specta- 
tori acasá. Secolul nostru XX a fost pur $/ 
simplu o càdere la Budapesta, in schimb a 
fost foarte solicitat pe piața strainá s! a adus 
о jumatate de milion de dolari”. Pentru sti 
mularea exportului, Cinemaghiar proiecteaza 
impreună cu o companie britanică. dublarea 
noilor filme in limba engleză si a trecu! ja 
re-montarea unor filme vechi într-un ritm mai 
alert spre a le adapta noilor cerințe ale pietii. 


In Cehoslovacia ia o prima vedere 
spectatorii gusta inca filmul national. Realita- 
tea este ca majoritatea studiourilor ameri- 
cane refuza sa le vinda productiile lor — in- 
trucit pun conditia ca procentul ce le revine 
sa fie achitat in dolari (aceeasi este situatia si 
la noi). Jiri Janousek (directorul Companiei 
de export cehoslovace) sustine ca succesul 
filmului national se datorează in parte lipsei 
de concurenta, dar si faptului cà un public 
nou așteaptă altceva: „Tinerii care vin astăzi 
la cinema nu trăiesc prin același trecut ca re- 
gizorii generației de mijloc sau mai virstnici. 
Ei, tinerii. au propriile lor întrebări. Este evi- 
dent ca ei nu mai sint la fel de interesaţi de 
politică. Sau sint in alt mod. inainte produc- 
tía națională cehoslovacă era finantatà din 
încasările de la fiimele străine. Acum, actua- 
lul ministru de linante refuza sa acorde fon- 
duri pentru producția națională. Intr-un fel 
nu este rau pentru ca obliga producatorii si 
cineastii la o responsabilitate reala fafa de 
filmele pe care le fac. Totusi este necesar ca 
macar 10% din incasarile salilor de cinema 
sá revinà produc[iei nationale. De fapt, ace- 
lași zid, care ne-a oprit în trecut, ne-a şi pro- 
tejat din punct de vedere economic. Inainte 
faceam 40 de filme pe an, acum în 1991, spe- 
ram să facem cel mult 14. Dacă reusim, va fi 
un succes: Dar cineaștii si regizorii cehos!o- 
vaci-sint deznadajduiti. Mulţi dintre ei au sus- 
ținut schimbările, s-au implicat in declansa- 
rea „Revoluţiei de catifea" și acum constata 

in 7'an artistic, au devenit victimele aces- 


" YOU 


In Polonia. Un distribuitor, polonez 
impartaseste același punct de vedere: „In Po 
lonia avem o puternică tradiție a filmului so- 
cíal-politic. dar acesta a folosit un limba; di- 
ficil. Simbolurile si metaforele cu care am lu 
crat-pinà acum nu mai pot interesa un public 
occidental si cu atit mai puţin pe cel de aca- 
să“. Declarația sa oferă si explicația succesu- 
lui filmelor lui Steven Spielberg Indiana Jo- 
nes şi Ultima cruciadă clasate în 1990 pe pri- 
mele două locuri, la mare distanța de urma- 
toarele (aceleași două filme s-au aflat în to- 
pul video 1990 în Marea Britanie). Audienta a 
scăzut in Polonia la 50% și pentru că prețul 
unui bilet a crescut de la echivalentul a 15 
centi la 1 dolar, si datorită faptului ca exista 
3 milioane de posesori video şi 6.500 centre 
de închiriere pentru casete. Richard Pospies- 
zynski, înainte distribuitor la Film Polski si 
acum președintele FTA (Film and Trade 
Agency), declara la Berlin: „Producția noas- 
trà a scăzut de la 40 de filme pe an la 10. In 
prezent avem 600 de гедігогі şomeri“. 


Numeroși cineasti est-europeni declară că 
ar fi fericiți să lucreze in Occident, dar es sint 
conştienţi ca acolo nimeni nu-i asteapla 


in Germania acesta e unul din motivele 


de invidie la adresa cineaștilor est-germani 
socotiți integrați în Europa odată cu reuniti 
carea Germaniei. Este însă vorba tot de o ilu 
zie. Cazul lui Roland Graf constituie o excep- 
tie. Faptul că filmul său inclus in compeliia 
Berlinalei, Cintäreful de tango și urmatorul 
sau film sint realizate cu capital (vest) ger- 
man nu îmbunătățește situația colegilor sai 
(foști) est-germani. 

Studioul Babeisberg, din apropiere de 
Potsdam. a fost moștenitorul celui mai mare 
și bine utilat concern de producţie și dıs'r 
butie cinematografică din Europa: Studiou: le 
UFA. Infiintate în 1917, acestea au depásit cu 
succes marea criză din 1929 si au atins apo- 
geul în timpul dictaturii naziste (118 filme in 
1936; 89 in 1940 în plin război), cuhoscind 
însă odată cu infringerea celui de-al Ill-lea 
Reich dezmembrarea lor. Baza lor de produc- 
tie, intreaga inzestrare tehnica, imensele tere- 
nuri amenajate au constituit zestrea studiou- 
rilor DEFA. Dar odată cu căderea dictaturii 
au disparut si subvenţiile anuale de 36 mi- 
lioane marei est-germane si Babelsbergul e 
acum in pericol să piară. 

Studiourile nu pot să se mențină fara sub- 
ventii de stat. Anul trecut au mai beneficiat 


de 18 milioane de mărci ramase de la fostul | 


uvern est-german pentru realizarea a 8 
meta dar dintre ele unul singur se mai află în 
producție, restul fiind întrerupte datorită te- 
maticii lor depășite. Mari filme particulare nu 
s-au angajat încă în finanțarea studiourilor. 
Dintre cei 5.000 de salariați au fost conce- 
diati în ultimele luni 4 500. „La sfirsitul lunii 
martie, spunea Thomas Schmidt, director al 
Studiourilor de film documentar DEFA, 350 
de salariați vor urma să lie concediati." To~ 
tusi îşi păstra un ‘optimism rezervat atirmind 


e Berlinala s-a preocupat sa 

descopere filme reprezentative 
pentru cinematografiile mici: 

Sarpele de Masud Kimiai (Iran) 
Sandvici cu piine neagrá 
de Carlo Liconti (Canada) 


ULUI EUROPEAN 


că: „În 3-4 ani, cu un program rațional. stu- 
dioul va fi într-o poziție mai stabilă, dar în 
momentul de fafa, singura cale de a asigura 
o garantie creatorilor este reducerea de per- 
sonal. Probabil, în viitor, cu 150-170 salariaţi 
$i cineaști pe contract vom putea realiza 200 
de proiecte pe an. La un singur lucru nu vom 
renunța: calitatea artistică care a făcut renu- 
. mele documentarelor noastre”. 

La Berlinală, cunoscuta firma de cafea Ja- 
cobs a oferit toate încasările realizate de ea 
la festival pentru ajutorarea şomerilor de la 
Babelsberg. Donatia a fost precedată de un 
cec de 10.000 DM, oferit la deschiderea Berli- 
nalei de aceeasi firma Jacobs. Daca la sfirgi- 
tul secolului trecut, in Romania se fácea o 
cheta publica cu strigarea: „Daţi un leu pen- 
tru Ateneul!“, iată cà după o sută de ani la 
Berlin s-a báut o cafea pentru Babelsberg' 
Orititá cafea ar fi báut cei 8.000 de partici- 
panti la Berlinala, dintre care 2.000 ziaristi 
nimeni nu credea ca cei 4.500 de someri pu- 
teau fi susținuți doar pe această cale. 

Regizorii Reinhard uff, Peter Fleisch- 
mann si Rainer Simon au adresat un apel 
guvernelor regionale din Berlin si Branden- 
burg, ca si Administratiei din Bonn, solicitind 
subventii serioase. S-au propus. diferite solu- 
tii salvatoare: închirierea studiourilor cinema- 
tografiilor din lumea a treia lipsite de mij- 
loace tehnice; crearea unui cartel de scena- 
risti care să furnizeze, contra cost, idei de ci- 
nema; închirierea platourilor pentru filme de 
televiziune; organizarea traseelor turistice pe 
domeniile studiourilor (după modelul lui Uni- 
versal) etc. etc. S-a propus și ca ceremonia 
premiilor europene de cinema 1991 să fie 

zduită la 1 décembrie pe platourile de la 

abelsberg. Dintre vocile care au lansat un 
5.0.5. international sint si cele ale Marlenei 
Dietrich si ale lui Billy Wilder. 

Karl-Heinz Dorschner, director de presa al 
studioului Babelsberg, trage concluzii pesi- 
miste: „Nu sintem deloc siguri cà planurile 
propuse se vor materializa, de altfel multas- 
teptatul Consiliu în vederea privatizării stu- 
diourilor nu s-a format încă și nici schimba- 
rea, structurilor nu s-a operat". 


In lugoslavia, cinematografia nu sta 
mai bine in urma lichidării. în decembrie 
1990. a Companiei de Producţie şi Distribuţie 
Viba Films din Lubliana. Foştii sai salariaţi 
speră să se poată privatiza in urmatoarele 
şase luni preluind dotările companiei. Regi- 
zorii nu privesc cu ochi buni aceasta schim- 


e Filmul american si-a 
creat intotdeauna vedete. 
Pe ele se bizuie 
ultimul Stephen Frears, 
Escrocii, o remarcabilă 
tripletă actoricească: 
Anjelica Huston, 
Annette Bening 
şi John Cusack 


S Jodie Foster, 
Anthony Hopkins, 
Scott Glenn 
au contribuit, 
desigur, si ei, b 
la premiul de regie 
al lui Jonathan Demme 
Tàcerea mieilor 


După revolutiile 
de catifea 
sau insingerate 
din 1989, 
cinematografiile 
din aceste ţări 
învaţă un lucru: 
„banii pentru 
a face film 
trebuie cistigati 


şi nu doar 
prevăzuţi în bugetele 
statelor“. 
Dar nici 
nu trebuie să uităm 
că 


o cinematografie 
mică sau mijlocie 
nu poate supravieţui 
dacă nu este 
substanţial ajutată 
financiar 


bare intrucit noii producători vor putea ig- 
nora producţiile nationale in favoarea con- 
tractelor cu firme străine. Citiva regizori iu- 
gosiavi şi-au cumpărat cu ajutorul unor 
meni de finanţe germani filmele lor prod 
pina acum. spre a obține şi drept a difu- 
zare. Dar deocamdată ofertele sint intrutotul 
descurajante. Regizorul Jure Pervanje a pri- 
mit de la o companie japoneza pentru lung 
metrajul său Pină dincolo de capăt, 100 do- 
lari! Să amintim cà deținătorul Ursului de aur 
1988 pentru scurt metraj. regizorul Zdravko 
Barisic a capatat in urmă cu trei ani pentru 
documentarul Drumul, 2000 dolari! In 1990, 
în lugoslavia s-au produs 18 filme și 3 copro- 
ducti pe ecrane au rulat 220 titluri de im- 
port, dintre care 123 occidentale. 


ER 


ntrebat „De ce a inclus atit de pufine 
filme din est in programul Forumu- 
lui”, directorul acestei sectiuni din 
festival, Ulrich Gregor, a ráspuns 
„Mai întîi, in est s-au facut foarte pu- 
tine in ultimul an. Stind de vorba cu 
cineastii din rásáritul Europei iti dai 
cu ușurință seama de condiţiile dificile ca- 
rora trebuie să ie facă fata. Este evidenta ca- 
derea lor în tristețe, aș putea spune chiar 
amărăciune. Există şi dificultatea de a intra 
in legătură cu producătorii independenţi ati- 
tia citi sint. Cei mai multi au apărut în Uniu- 
nea Sovietică. Ei fac filme. Dar noi nu ajun- 


e Danny de Vito (acum 
cunoscut si publicului nostru), 
actor devenit regizor, 
impreuna cu partenerii sai, 
Kathleen Turner si Michael 


Douglas, în Războiul familiei Rose 


em să le vedem. Pînă acum totul se trata la 
loscova, acum n-ai cum să intri în contact 
cu ei.” Din direcția opusă, noii producatori 
independenţi sovietici s-au plins la Berlin ca 
institutiile de stat sint incapabile sau pur si 
simplu blocheaza accesul şi informaţiile des- 
pre filmele ior 


Multi dintre distribuitorii independenţi sint 
foşti funcţionari din acest domeniu. Ei au le- 
gături personale cu companiile din vest şi se 
tolosesc de aceste relații spre a dicta conditi 
filmelor nationale. Ei sint în embrion viitor 
patroni comerciali. Pina atunci însa sint ade 
sea boicotati de ostilitatea studiourilor de 
stat care în pofida reformelor deţin efectiv pii- 
nea si cuțitul. Producțiile independente se 
văd adesea izgonite de pe platouri, în ciuda 
contractelor semnate. pentru a fi inlocuite cu 
битий 


Reprezentantii cinematografului sovietic au 
facut cunoscute la Berlinală si alte impedi- 
mente privind productia si distributia filmelor 
proprii. Ei au numit lipsa de capital principala 
carentá, dar si condiţiile de lucru necores- 
punzatoare. La o conferință de presă, a avu: 
un efect stupefiant declaratia unui produca- 
tor independent „Ат fost obligat sa anulez 
doua proiecte chiar inainte de inceperea fil- 
marilor, intrucit nu s-au putut asigura cuiele 
necesare construirii decorurilor!“. Lipsa unor 
asemenea .fleacuri”, necunoscută cineastilor 
din Occident poate genera crize majore in 
cinematografiile din est 

Tot sovieticii au menționat lipsa de cunos- 
tinte in materie de business cinematografic a 
noilor producatori (incheierea de contracte. 
stabilirea drepturilor de difuzare etc. etc.) ca 
pe un alt handicap esențial, în plasarea filme- 
lor în circuitul internațional. 

lată cum a fost menționată cinematografia 
noastră in Jurnalul care a furnizat principa- 
lele date economice ale producției cinemato- 
grafice din diverse țari: „In Romania sn? 
structurile cele mai centralizate. Producția 
scăzut de la 30 de filme la 1 fiimin 1990 
speră că se vor realiza 10 filme în 1991. O 
ficultate suplimentară în încheierea tranza 
ilor este nonconvertibilitatea leului 

Mult apreciata directoare a Tirgu de 
din Berlinală, Beky Probst (reco 
pentru activitățile comercial- 
dinul francez „Legiunea de 
dea cu o idee la care 
li condițiile politice. 
fice, ѕапаіаіеа unes 
film se másoará prin 
de filme. Acesta 
sale”. 


а 
se 


ata cà nu ne despärfim de trecut ri- 
zind. Ne-o confirma si doua dintre ul- 
umos filme ale producti Мамо oe 
utionare, Camploana si implări cu 
Alexandra, ramase la „fundul sacului” 
si ajunse prea tirziu (sau prea de- 
vreme) la intilnirea cu publicul. Doua 
pelicule pe care le aseamana recurgerea la 


En e ils Sti Straini _zina din 
. protagonista provine din provincia 
indepartata, dar talentul si mai ales sansa in- 
ülnirii cu un antrenor care are incredere in ea 


T 
| 
il 


ии 
{үзер 
[ШИЙ 
ШИН 
phy 
ШШ 


| 
Í 
8$ 
š 

: 

8 


е 


inspirat de Extraterestrul ks Spielberg іп 
rest, povestea se mai complica putin cu pata- 
niile tatalui (din mow Mircea Diaconu) care 
incepe. din pricina stressulur casnic sa-şi ne- 
glijeze slujba de redactor la o publicaţie lite- 
rara. Din fericire pentru film, colaboratorul 
care-l sidie mereu cu producțiile sale este, in 
interpretarea scriitorului Dumitru Dinulescu, 
un fel de Soso din Munţii albaștri. Deși nu 
lipsesc argumentele de farmec şi putin umor, 
intimplárle cu Alexandra sint supuse ace- 
leiași bai de duiosie aplicate programatic ci- 
noastre „socialiste”. 

Deci. doua filme care au multe în comun 
(si nu inämplätor). obligindu-ne să privim pu- 
tin inapoi pentru a putea pâși inainte. Desi- 
gur. recapitularea ticurilor „dinainte“ nu e 
placuta. Este, in schimb, utilă. Deci: aplatiza- 
rea conflictelor, filtrul roz asupra realităţii, o 


Nici drame si nici melodrame, nimele noas- 
tre erau „Scene din viata unor...“ punctele de 
suspensie putind fi inlocuite cu o categorie 
socio-profesionala care era decretata ca prio- 
ritara (evident, in plan, tematic). În schimb, 


improvizeaza credibil in amindoua $i 
crediteazà cu firescul si farmecul lui persona- 


E 


jele Un portret memorabi! face in filmul Eli- 
sabetei Bostan si Carmen Galin, mai plauzi- 


mas solide. ma gindeam ce bine e ca i-am va- 
zet anul trecut pe ecran si in alte filme, pe 
Mucea Diaconu in De ce trag clopotele, Mi- 
tică?, iar pe Carmen Galin in Sezonul pesca- 
rus ior b 


Dana DUMA 
Întimplări cu Cornel Dia- 


in pnma săptămină de паге (26—31 martie 
ac) himul a înregistrat la cinematograhul Scala 
2860 spectator: plátiton. în 35 de reprezentați 
tata de 2.800 Gb au vunsonat intr-o singura л ie 
areeaș: sală Arunc-e pe mama din trem (| apr- 
he} 

Trecut în a doua săptămină la cmema Timputi 
msi”. Campioana realiza tot pe 1 apnhe unmatoa- 
tele retete {pe ore de spectacol): 
71—10—10—28—27. Total 82 spectator. Ci- 
leva dintre párenle acesierz 


„Filmul asta cred ca facea cinste unui ipo- 
tetic punct de intersecție dintre Daciada si 
Cintarea României. Felicitari realizatorilor in 


5 й e înca de. sequels? Sequels 

adica _urmari”. dar — de ce 

nu? — şi „secheiele” unei boli mai 

vechi a cinematografiei româneşti 

Deci despre urmari. la propriu şi 

la figurat. Realizatorii acestei peli- 

E cule, temerari, dupa ce lansasera 
cu enorm succes de public „motivul liceeni- 
lor” — mai inti intr-o inspirat-nepretentioasa 
cheie melodramatică o declarație de dragoste 
frumos cinematografiata (imaginea Doru Mi- 
tran, protagoniști Teodora Mareș, Adrian Pa- 


profesionişti Tamara Buciuceanu Botez — 
Jsescel" și lon Caramitru „Socrate”) După 
ce au semi-ciacat la extemporalul seriei a 
treia cind. in criza de tineri interpreti, au virat 
salvator spre idila virsiei а doua a dascalilor 
{.Ја înaltime” prin contribuția sensibil-ele- 
ganta a actorilor Diana Lupescu si lon Cara- 
mitru). autorii, harnici si neobositi (de greve 
sau dileme-scrupule estetico-politice) s-au 
grăbit sa materializeze si proiectul mai vechi, 
i i patru. Astfel s-a 

а necenzurat” si singurui 
film finalizat in primul an de existență a „noii 
cinematografii”. Studioul „Star Film 22" nu 
s-a temut să-și asume producţia. ingrijin- 
du-se să-i asigure un forspan tv alert şi melo- 
dios, incitant. 2 

Asa se face ca nici cronicarului. fara preju- 
decati sau absurde exigente, nu i-a fost defel 
frica sa-şi ocupe locul la Scala a doua zi 
după premiera, avind avantajul „supraveghe- 
rii: pulsului spectatorilor „plätitori“ (de su- 
prapret, in majoritate, pentru ca filmul ru- 
lează cu — în fine! — casa inchisa) și ei, in 
mod cert, netemindu-se de reluari, ba s-ar 
putea spune ca minati de nostalgia (dacă nu 
cumva noțiunea este „jignitoare“ pentru apri- 
gii ,nonconformisti" ai străzilor prea brusc 
„Jiberalizate”) reintilnirii cu imaginea unor 
eroi în care, cu ani în urmă, se recunoscu- 


clamatii ia scenele ,tari”, de „atracţie“. 
Aici ar fi nevoie de aportul unui і 


‘care sa aiba singele rece за descurce ¡tele 


ceea ce autorii recidivisti, dar si pripiti au in- 
teles ca ar însemna „economia de piaţă” in 
comerțul cinematografic in care „cererea“ re- 
gleazá „oferta“. Subestimind publicul, tratin- 
du-! ca incapabil sa facă sali pline la un di- 
vertisment de o medie calitate, s-a mizatopur 
şi simplu doar pe... „sexy“. jolly-jocker elibe- 
rat in mod pseudo-revolutionar din subcon- 
stientul puritanilgr. 

i e cuiva frică de „sex? Nu, dar drama 
iei. ci e drama transtigurării 


pe drept — .eduicoraia". Atunci de ce apara- 
tul aduce mereu in prim plan, inir-o lumina 
frusta de ciné-vérite, epiderme dizgratioase 
ant la vlastarele fragede. cit si la cele ma- 


tusat spre binele general, nici montajul 
„иа mai nimic. functionind pe principiul 
periculos al aditionarii. y 


Ix 
ii 
HERH 
I: 


| 
| 
| 


єн 
il 
I 
hiis 


chewing-gum pentru ochi 


Adeváratul 
film artistic 
post-revolutionar 
este inca asteptat. 

ata, 
şi-a facut apariţia 
prima producţie 
în „stilul“ 
esteticii de piaţă: 


In prima saptamina, filmul a rulat la Scala 
cu „casa inchisa”. Si totuși publicul — sau o 
anume parte a lui, foarte numeroasa insa 
ia cu asalt cinematograful, semn al unei certe 
rentabilitati „comerciale. După doua sapta 
mini. audiența se mai diminuează, la cinema- 
tografele din afara zonei centrale. D'ale pieței 
libere... 

„Stau acum la coada ca să-l vad a treia 
oară! Ce daca scrie ca nu mai sint bilete? 
Credeţi cà alelalte doua dati erau?“ (Marian 
Constantinescu, elev, Tirgoviste (!?!) 

Exceptional! Asta da film, m-am ris de 
m-am rupt. lar Stefan Вапіса e adorabil... 
Spuneti-i că-l pup dulce si o sa mai intru 
inca de zece ori sa-l vad". (Filofteia Danila, 
eleva, Buftea) 

„Noutatea absolută e (sint — n. red.) sce- 
nele sexy. Chiar daca se vede cà n-au fost 
filmate pe bune, nu-i rau. Cind or sa mai ca- 
pete si ai nostri experienta, o sa intram si noi 
in Europa cu asemenea filme de succes!" 
(Dan Lungu, intreprinzátor particular, Bucu- 
resti) 

„Eu am intrat la filmul asta pentru ca vroia 
fiicá-mea neapárat să-l vada şi mi-a fost 
teama s-o las singura. Vad c-am avut drep- 
tate, dar nu înţeleg de ce televiziunea face 
așa o reclamă desantata la asemenea ches- 
tii... ca publicul vine oricum“ (Traian Zmeu 
inginer, București) 

„Am vrut să văd dacă s-a schimbat ceva in 
cinematografia” românească ‚de dupa... M-am 
lămurit — e liber fiecare sa-și dea poalele 
peste tap, numai să iasă francul”. (Ioana Tà- 
nase, larmacistă, Bucuresti). 

„Poate unii strimba din nas, dar noua, ma- 
selor de spectatori, filme din astea ne tre- 
бше: Sá ne distreze, sá ne relaxeze, chiar sa 
ne si minta, daca stiu s-o faca frumos". (Ce- 
cilia Carauleanu, proiectantă, Bucuresti) 

,Domnule, eu as infiinta un partid al celor 
care ne dam in vint dupa Liceenii si sa vezi 
dumneata ca noi am cistiga viitoarele alegeri 
si am veni la putere. N-ar fi nemaipomenit?" 
(Tache Borcan, liber cugetator si liber profe- 
sionist - Bucuresti) 


Liceenii rock'n roll. Producție a Studioului de 
Creaţie Star-Film 22. Regia: Nicolae Co'jos. 
cenariut George Sovu. imaginea Aurel 
ostrakievicz. Muzica Cornel Fugaru. Deco- 
urile Mircea Ribinschi. Costumete: lleana 
Mirea. Montajut Silvia Cusursuz. Machiajul: 
Anastasia Vitanidis. Cu: Tamara Buciucea- 
nu-Botez, Stefan Bänicä-jr., Oana Sirbu, Mi- 
hai Constantin, Cesonia Postelnicu, Adrian 
Vilcu, Cătălin Păduraru, Dan Cocks, Rodica 
Muresan, Eusebiu Stefänescu, Gheorghe Şi 
топса, Mihai Mereuta. 


$a după cum s-a putut observa. am considerat 
pina acum cà este cazul sa privim filmele conce 
pute sí realizate inainte de decembrie 1989 cu o 
anumită ingáduinta. Cunoscind dedesubturiie 
sistemului din interiorul acestuia. eram edilicafi 


stacole pe parcurs. 


Moartea unui artist aprobat in anti! de gratie 1987 și realizat efectiv in perioada 1988—1989, 
confineatn el toate datele in masură sa-! facă „mult stimat si iubit” de câtre puterea politica a 
vremit, 

Preluind cu aproximaţie reperele piesei cu același titlu a lui Horia Lovinescu, el reușea de 
minune să aducă (depasindu-si chiar norma) apa mult dorită la moara totalitarismului comu- 
nist 

Care au fost criteriile care au garantat succesul de „aprobare“? intii. ca era un film-lectie 
destinat intelectualilor. Sá ia aminte si, eventual, sa tragă concluzia (adică gälusca) servita 

Apoi, cà oferea citorva personalitati actoricesti partituri bine retribuite (in acceptia timpului), 
lasindu-i totodatà sa se compromità graitor (cu mici exceptii) prin rezuitatul unei astfel de 
prestat ii. 

In fine, adus binisor din condei, filmul infätisa un surogat de framintari de conștiință, más- 
luia cu abilitate conflictul dintre sexe, generaţii și mentalități. afirmind cu justificată mindrie 
patriotică triumful covirsitor al „mai binelui”. Impänat cu dogmele precare ale esteticii du(a)- 
liste, de genu! „arta care afirma şi ordonează. nu neaga şi dizolva”. filmul concilia capra iluzii- 
lor cu varza realității, aratind ca si artiștii au problemele lor. pe care ună ştiu sa si le rezolve 
constructiv, obtinind în consecinţa vile somptuoase (probabil са s-a mat intro саза а >> 
däriei de partid), voiajuri in strainatate. presă favorabila si mese риге de trufandale Lar 
(adică dezorientatii, circotasii) sint iremediabil sortfi ratani. ceea ce nu inseamna vez 
Doamne, ca n-au si ei asigurat un nivel de viata „ca-n filme”, са asa era partidul intelegañtor s 
marirfimos chiar si faţă de oile noastre cele rătăcite. Ba mai mult, aveai voie să $i mori in star 
condiții minunate, evident са “frumos”. adica pe versurile finale ale Mioritei 

Asta da „minciună mare cit secolul”... Care, in plus, are nesansa sa ne intre sâb ochi exact 
în acest moment care se străduie sa râmina al... adevărului 


Cinematograful „Scala“; coadă la Liceenii rock'n roll; aprilie 1991 


asupra tuturor avataruriior се guver 
de la planul tematic pina la cenzura finalá și multe alte ob- 


lata insă ca. asemeni valurior intirziate. ajung la liman 
filme care au beneficiat de nesperatul colac de salvare al 


І 
24 


unui răgaz - decisiv. I-am numi noi - permitind revizuirea tu- 


nau realizarea unui film d, 
turor „efectelor“ la vremea respectiva. 

Cum au izbutit realizatorii lor să înțeleagă (sau nu) sa lo- 
foseasca (sau nu) şansa ivită, vom încerca sá vedem acum 
Cred că avem nu numai dreptul, dar și obligația sá o facem. 


S-a chemat initial Dreptatea, а tost bine mosit ca să iasă pe gustul unic al comandanti 
Poate de aceea i s-au şi dat bani cu ghiotura, 25 de milioane. daca nu char peste Asa să 
combata tare. г š 

Din acest punct de vedere, nu-i putem reprosa acestui re-boteza! Momentul adevárului că аг 
fi economisit mijloacele sau ar fi inselat increderea „celui mai iubi spectator Asstam la o po 
veste lungă și indilcitä, in care comuniștii avant la lettre par a se bucura la goi ca anul 1918 
le aducea pe lume veritabilul lor Mesia. Si da-i cu principiile zsesocaisse şi da-i cu fuDU- 
LEAla naţională turnată în pilde care mai de care mai ;*«egée Tona (sa facem totul, nu?) 
intr-o glazurá pretențioasă, cu decoruri di granda. cu mule s ега efecte de butaforie, dar 
cu mare grijă. nu care cumva sa apară, ori numai sa se pomeneasca personaje pe cit de reale 
im plan istoric, pe atit de indezirabile cui stim not 

Bun... Cine stim noi a trecut. Filmul era азе! eibet puting Sec: sa-si folosească anul avut 
la dispoziție pentru corectii absolut necesare Ere doar pev m adevarat al unui moment is- 
toric crucial — Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 — alí mu se stie cind vom mai putea 
avea. 

Ar fi fost nu numai normal, dar absolut obágaror ca principalüi lui realizatori să caute solu- 
tii pentru a introduce in poveste pe un Vasile Gos sau lulu Maniu, adevăratele personalităţi 
tara de care marele eveniment de la Alba kaña m-ar 5 avut poate loc sau ar fi fost altceva. S-ar 
f putut refilma ori găsi soluții pe baza de pos:-smcron, inserturi din documentele vremii. Mà 
rog. bunawomtà $: pricepere sa © fost 

Dar. т-а fost. (sa беў S-a rectos mes dim titlu şi cu asta-basta. Asa incit, foarte puţinii 
Spectator сате See mume. ists! за tre în sala, au constatat са nici măcar acesta nu este 
corea Simui puting sè se mumească „Momentul ne-adevárului". 

Раса " Bogdan BURILEANU 


„Fără muzica, viata ar fi 


A devenit Mozart 
personaj 


de 
film? 


Marele omagiu 
adus de cinema 


lui Mozart 


se află pe banda 
sonora 


a Elvirei Madigan de Bo Widerberg 


rice publicatie care se respecta 
inscrie în paginile sale măcar 
un articol omagial În amintirea 
acelui geniu al muzicii, Woif- 
gang Amadeus Mozart, de la a 
cărui moarte, (5 decembrie 
1791), se implinesc doua «ule 
de ani. O opera imensa de peste 650 de р ese 
cuprinzind toate genurile muzicale, cunos- 
cuta, îndrăgită, cintată de milioane de oa- 
meni, a devenit, in timp, un bun al întregii 
umanitäti. Ca pret al răscumpărării unui des- 
tin tragic — Mozart moare în floarea virstei la 
35 de ani — omenirea il preamăreşte, acum, 
ca pe un nemuritor, fiindcă noi, cei vii, cople- 
siti de avatarurile vieţii. dezamagiti de nelinis- 
tile existențiale, cu destule idealuri pierdute, 
avem nevoie de performanțe omenești ieșite 
din comun, pentru a deveni și noi, în forul 
nostru interior, nitelus nemuritori. Avem 
dreptul moral la această compensație. iar 
Mozart, jovialul Mozart. surizatorul Mozart, 
cu muzica sa dulce ca mierea. senina şi atot- 
puternica precum credinţa in Dumnezeu, isi 
întoarce faja catre noi la această aniversare 
rotunda spre a ne face legătura cu cerul prin 
intermediui artei, aceasta magică creație a 
spiritului, singura în măsura a da sens, justifi- 
care și infelegere existenței noastre minerale 
Aceasta-i partea elegiaca 
Cu ani în urma, participam la o conferinta 
despre Mozart in sala sindicatelor din Mos- 
cova, unde o profesoară inimoasa, rotofeie, 
cu o faja de pepenas își incheia expunerea 
cu concluzia lapidara, deloc ironică: marele 
compozitor este victima unei societăţi ne- 
drepte, a nobilimii şi burgheziei vieneze, care 
obligindu-! sa lucreze neintrerupt i-au ruinat 
sanatatea si l-au ucis! Exact așa, l-a ucis. 
Odata cu Mozart deplingea, deci, nedreptatea 
sociala. Poate aș fi trecut la pasiv aceasta 
amintire. daca n-aș fi citit recent in „Le Nou- 
vel Observateur^ o remarcă a lui Yann Quef- 
félec: „În realitate. Mozart a murit asasinat de 
о epocă dominată de şarlatan: si im 
diferenti...” „Omenirea nu-s: p&nge genie 
decit in stare de regrete eterne 
Între aceste doua mici paranteze sta intreg 
adevărul dialectic al existenţei noastre Mo- 
zart nu moare ucis nici de nobilime şi nici de 
Salieri in versiunea lui Peter Shaffer din 
„Amadeus“. Diagnosticul medicilor nostri 
contemporani sună sec: infecție streptoco- 
cică, sindromul lui Schonlein-Henoch, insufi- 
cienfá renală hemoragie cerebrala, bron- 
hopneumonie terminală contractata la 17 
noiembrie 1791 la o şedinţă masonica. 


и excepția unui film biografic, 
cu destule elemente de ficțiune, 
cel apar mind lui Milos Forman, 
Amadeus, crematogratia mon- 
diala s-a preocupat relativ putin 
de copleșitoarea personalitate a 
unui geniu тыгай de talia lui 
Mozart. Şi erau destule elemente care sa sfr- 
neasca interesul si compasiunea mar 
blic, independent de gradul sau de in 
muzicala. Simplu! fapt cà Mozart-omu 
la 35 de ani compunind „Recviemu 
sau recviem, simplul fapt ca decesul soc 
într-o friguroasa zi de iarnă cind nimen 
se încumetă să-i însoțească sicriul la cimitina 
Saint-Marx din Viena, cu excepția ciineiu 
său ce se tine in urma dricului funerar. sim- 
plul fapt ca este inmormintat la. groapa co- 
muna peste care groparii arunca o ultima lo- 
pată de var nestins, toate sint elemente dra- 
matice in stare sa emotioneze spectatorul de 
rind. punindu-i sfredelitoarea intrebare „де 
ce?” 4 
Cind Wolfgang Amadeus venea pe lume la 
Saizburg pe strada Getreidegasse nr. 9, in 27 


8 


ianuarie 1756, ningea; treizeci si cinci de ani * 


mai tirziu este petrecut de sfinta natura tot 
cu un lintoliu alb de zapada. Destinul lui Mo- 
zart sta sub semnul „albului“. De ce? Perso- 
nal, cred, cá la acest sfirsit de secol am de- 
prins arta demitificarii. De ce aceste interpre- 
tari halucinante. cind totul in jurul nostru 
este palpabil, concret si material-explicabil? 

Stefan Koch scrie in Mannheimer Morgen* 
din 26.1.1991 ca teza cu groapa comuna este 
falsá; in realitate, istoricul Volkmar Braun- 
behrens, cunoscátor al ritualurilor funerare 
ale epocii, afirma cá Mozart a avut parte de o 
‚inmormintare de clasa a treia”, dupa cum tot 
falsa este aserfiunea convoiului funerar, asa- 
sinarea compozitorului de cátre Antonio Sa- 
lieri sau de „frații lojei masonice” etc. etc. 
Totul tine de legenda, deci totul este fals! Tot 
ce se poate. In aceasta ordine de idei, daca 
bietul Mozart ar fi beneficiat de un tratament 
cu antibioticele actuale ar fi fost salvat. Tot 
ce se poate. Dar ma intreb, cu vadita inclina- 
tie spre legendă. oare nu „тоапеа". inteleasa 
ca eveniment genetic, i-a influentat destinul 
artistic? 


A ntreaga sa operá muzicala sufera im- 
pulsul uriaș al timpului, fluiditatea 
compoziției presupune.: parca, impac- 
tul permanent al. curgerii timpului 
(muzica lui Mozart nu cunoaște „pau- 
zele" lui Beethoven) fara incelare, 

* fara oprire, farà posibilitate de intoar- 
cere, adeseori, fara retusuri, tráieste intens la 
temperaturi inalte tot din lipsa timpului si se 

iroseste definitiv si iremediabil cind totul a 

fost spus, cind Legea superioara a Timpului 

a fost implinita. Doriti un exemplu edificator? 

Sa trecem in revista calendarul lui 1791, anul 

morţii sale: in ianuarie, Mozart termină ulti- 

mul sau ,concert pentru pian", cel de-al 
27-lea; in martie, Schikaneder ii ofera proiec- 
tul ,Fiautul fermecat“ pe care il termină 
dintr-o suflare; in.mai, primeşte comanda in 
condiții destul de misterioase. a ,Recviemu- 
lui”: la 16 august are in mina libretul operei 


Titus” dedicata incoronarii împăratului la 
Praga pe care o incheie la ® septembrie 
Compune asiduu şi calatoreste, obositor de 
mult, la Praga, unde asista la 2 septembrie la 
reprezentarea operei „Don Giovanni”, iar pe 
30 septembrie premiera la Viena a „Flautului 
fermecat". Sfirsitul anului coincide cu lupta 
disperată pentru terminarea „Recviemului‘ 
copleșit de boala si suferința. Nu-l termina pe 
de-a-ntregul, i-a mai lipsit o săptămină de lu 
cru. Creatorul suprem. scriu exegetii sai, nu 
i-a mai permis sa-l preamareasca. Cele 7 zile 
i-au fost refuzate. Si cind te gindesti cite zile. 
cite saptamini, cite luni, citi ani, cite vieţi 
unice isi permite sa iroseasca cinematografia 
româna fara rost, lăsind -sa-i scape printre 
degete ireversibilitatea Timpului, irepetabili- 
tatea unei revoluţii! 


tiu, sint conștient de pericolul ri- 
dicolului. părerea unui anonim ca 
mine fata de Amadeus de Milos 
Forman, cu atitea „Оѕсагигі“* in 
spate, poate parea indecenta, ori 
cum neavenita. Nu pot zice ca nu 
mi-am format o imagine despre 
Mozart si epoca sa, cu toate exa- 
qerarile fata de Salieri in parte nefondate is- 
toriceste, nu pot afirma cà jocul lui F Murray 
Abraham (Antonio Salieri), ori Tom Hulce 
(Mozart). sau Elisabeth Berridge (Constance 
Mozart) etc., nu sint abil orchestrate de regi 
zor, $.a.m.d. Ce reprosez filmului? Nu-mi 


* Opt premii „Oscar“ (cel mai bun 
film, regie, scenariu, ecranizare, inter- 
pretare, sunet, scenografie, machiaj) si 
patru -premii „Globul de aur" (cel mai 
bun film, regie, scenariu, interpret prin- 
cipal) 


© Instantaneu 


de platou 
la Don Giovanni: 
Kiri Te Ka 
si Edda 


primesc lámuriri 


de la Losey 


Wansmite ușurrta surisul, inventivitatea, cursi 
vitatea si pna ie «ma. originalitatea muzicii 
mozartiene Un fim de initiere si-doar atit 
Bunaoara, „Recviemur. finalul filmului. For- 
mula transcrierii textului de catre Salieri este, 
O simpla fictiune lipsita de emotie. Caci. tre- 
buie sa asculti ,Recviemul” sub bagheta lui 
Herbert von Karajan. dirijind corul vienez si 
filarmonica din Berlin, ca sa intelegi la a do- 
uasprezecea parte „Agnus Dei”. ca s-a intim- 
plat o minune. 

Am ascultat lucrarea într-o catedrală din 
Munchen. Grupuri izolate de credincioşi se 
strinseserä laolalta într-un tot masiv si intu- 
necat, un tot al ascultarii si al uluirii. Tot mai 
mult ne apropiam unii de alţii, ca si cum am 
fi vrut să ascultăm cu o singura inimă şi sa 
primim, plini de evlavie. cuvintul credinţei 
care ne venea prin muzica. În fata acestei 
forte primare, fiecare se simţea slab și nevol- 
nic şi totuși fericit de a fi luat și purtat de ea. 
Şi cind ultimul acord s-a pravalit din inaki- 
mile cupolei, toți ne-am ridicat în picioare; 
simieai ca nu poti ramine lipit de påmint, 
cind o asemenea forta neobișnuită te cheama 
sa fii cu o palma mai aproape de Dumnezeu. 
Imi pare rau, filmul este departe de asa ceva. 
Nu-i vina lui, n-are grandoare si aspirație de 
bolta gotica! Caci numai într-o catedrala. o 
spune atit de frumos Sacha Guitry, „liniştea 
care urmeaza muzitii este tot Mozart". 


A n schimb, filmul se revanseazà prin 
aducerea pe ecran a doua opere, 
„Cosi fan tutte” și „Don Giovanni“, 
graţie libretelor care se identifica, 
aproape, cu scenariul cinematografie, 
Caci Mozart a revoluționat opera des- 
coperind legea: „acțiunea este, pur și 
simplu, cea care emotioneaza publicul”, sin- 
gura care da spectacolului culoare, expresie, 
pasiune. Credincios libretistului sau favorit 
Lorenzo Da Ponte, Mozart scrie operă în ace- 
lași tempo nebun, intuind. parcă, in ceea ce-l 
privește, ca „arta este lungă şi timpul este 
scurt” - 

Cind Joseph Losey se decide sa ecranizeze 
„Don Giovanni", subebagheta nu mai putin 
celebrului Lorin Maazel, el stie ca face opera 
de culturalizare, ştie ca milioane de oameni vor 
dvea acces la aceasta capodopera cexiepa- 
seste limitele istoriei. Si, la iesirea din sala de 
cinema, spectatorii fredoneaza ariile devenite 
de mult șlagăre. asa cum odinioară spectato- 
rii vienezi metamorfozasera melodiile operei 
intr-un fel de carnaval popular. Aici este me- * 
ritul lui Losey de a fi ,modernizat opera" prin 
redescoperirea Vienei imperiale, acea capi- 
tala a muzicii şi teatrului stapinita de setea 
de spectacol ca forma de imitație şi oglindire 
a vieții, indiferent dacă avea loc pe scenă sau 
în lumea reala. Nu de dragul sarjei, poate 
n-am dreptate, în timp ce Forman nu-l desco- 
pera pe Mozart in Amadeus, Losey redesto- 
pera prin Don Giovanni un Mozart vienez, ce- 
tateanul unei capitale care a dobindit de la 
peisaj, din sferagsenina a omenescului, un 
anumit instinct al frumosului. Cu Mozart pe 
buze, Losey ne povatuieste discret ca nb poți 
fi un cetátean al secolului 20 fara aceasta 
dragoste de cultura, fara acest simt iscoditor 
și in același timp receptiv fata de aceasta cea 
mai sacra bagatela a vieții. : 


A sfirsit, e cazul sá notàm prezența 
muzicii mozartiene in multe, foarte 
multe filme, fie ca acompaniament al 
unei teme, unei stari, unui moment 
tensional, fie. pur si simplu, din do- + 
rinta regizorului, banuim un meloman 
convins, de a combina plăcerea ure- 

chii cu cea a ochiului. 

Am putea cita destule exemple de la „Eine ` 
Kleine Nachtmusik" si pina la „Nunta lui Fi- 
garo". Agreabil, dar dăunător filmului; cind 
ascultam un numar muzical de pe ecran, nu 
ne putem opri de a transpune dimensiunea 
impresiilor exterioare (imagine) in dimensiu- ` 
nea senzatiilor interioare trezite de ritmul şi 
contururile sonore care ne invadeaza. 
Aceasta mutare a atenției este contrarie 
esenței filmului; muzica intra în dezacord cu ` 
un alt mijloc de expresie propriu filmului. Ca- 
zul fericit este atunci cînd muzica joaca un 
rol de fond, atribuindu-i calitatea de a sustine 
elementul vizual, naratia. indiferent de modul 
de sincronizare. E 

Amintiti-va doar de filmu! Elvira M. h. TOR 
elegiacul film a! lui Bo Widerberg, cu Pia De: — 
gemark si Thommy Berggren, acea imposibila 
iubire dintre un offer şi o dansatoare pe 
sirma incheiatá cu o dubiă sinucidere! Tragic 
final. Si, totusi, amintirea acestei povesti de 
dragoste in stil scandinav staruie in mintea 
noastra asa, ca o tremurare, ca o flacára ce 
mascheaza intensitatea fericirii, nu ca un de- 
ces tragic. Stiti de ce? Fiindca toate scenele 
lirice sint insotite de muzica lui Mozart si nu 
orice iți cade la indemina, ci de o partitura cu 
sentimentul acela confuz de dulce-amar: par- 
tea a doua, andante, din concertul pentru 
pian si orchestra nr. 21, in do major, KV 467. 
In coloana sonora originala a filmului, solist 
si dirijor este Geza Anda la pupitrul orches- 
trei Camerata Mozarteum din Salzburg. Dacá 
aveţi discul. reascultati acest andante ráscoli- 
tor, curios, ca tenta muzicaia oarecum in 
afara liniei melodice mozartiene si veli vedea 
fiimul. Este singurul mare si autentic omagiu 
pe care cinematograful îl aduce lui Mozart 
C lu: Bo Widerberg regizorul, acest con- 
c de pian este, adesea. supranumit „Elvira 
Madigan”, 

Fara muzica, spunea Nietzsche, viata ar fi o 


s e ` 
اباب‎ Constantin PIVNICERU 


| 
| 
| 


8, 2 


Avid 1 


evoluția montajului“, asa isi intituleaza 
publicațiile de specialitate electronizarea 
și computerizarea uneia dintre cele mai 
. tradiţionale, sub raport practic, operaţii 
ica cinematografica şi a televiziunii. Labo- 
поаѕа operație manuaia este preluată de masini inte- 
lıgente reducind drastic de opt pina la zece ori du 
rata de lucru. iar economia de timp inseamnă pentru 
profesioniștii din reportaj, publicitate, videoclipuri 
etc. insasi rațiunea de a exista în condiţii de maxima 
eficienţa 
În plan artistic, e cazul nostru, economia de timp 
interesează mai putin, întrebarea care se pune este 
dacă noua tehnologie de virf, prima generaţie de 
acest gen în tehnica montajului, justifica speranţele 
celor ce investesc bani grei în așteptarea unui mira- 
col. Cristina lonescu şi colegele sale de la Buftea pot 
fi liniștite. Sofisticata electronică nu înlocuiește fle 
rul, intuiţia, priceperea, talentul lor, dar le deschide 
ample perspective de investigaţie; noua instalație 
AVID 1/Media Composer bazată pe computerul Ap 
ple Macintosh este un instrument modern de lucru, 
iar cine beneficiaza de un instrumentar superior, are 


Computerul, a devenit cineast? 
Incă nu, 
dar a făcut primul pas! 


Ce nu ştie computerul? 
Să ia decizii artistice! 


toate şansele să de pere noi posibilități de montaj. 
Fara microscop, Pa st eur n-ar fi descoperit microbio- 
logia 

Pe scurt si la modul prozaic, materialul supus 
montarii este înregistrat si înmagazina! in memoria 
computerului pe un disc rigid și compact (hard 
disk). Pe un singur disc pot fi înmagazinate imagini 
digitalizate pe durata a șase ore. La o simplă apăsare 
de buton cadrele sint reproduse fie în timp real pe 
ecranul central al unui monitor, fie proiectate simul- 
tan pe alte opt, de dimensiuni mai mici. Acesta este 
miracolul, sa ai în cimpul vizual „imaginea“ unei sec- 
vente întregi pe cadre. Şi, asa cum ai cinta la pian, 
apasind pe taste diferite „te joci” cu diferitele cadre 
schimbindu-le ordinea, lungimea etc. Mai mult, daca 
doresti sa ai in fata întreaga secvenţă pe monitorul 
central. atunci, tot la o apăsare de buton, 30 de ima- 
gini reprezentative din cadrele montate, sint redate, 
la dimensiuni mici, firește, pe tubul principal al insta- 
latiei. Ce incintare, ce fericire, să citeşti dintr-o pri- 
vire întreaga secvenţă! Ritmul, logica, pot fi analizate 
gratie une: masini destepte care vede tot, poate tot, 
stie tot. Ce nu ste sa autoapese pe butoane, să se 
autopriveasca c pe monitoare și să ia decizii „ar- 
tistice". Slava domnului, desi, atenție! Fabricantii ne 
pun in garda ca sintem abia in faza primei generatii 
de computerizare а montajului. Ce se va intimpla in 
viitor? Om muri si om : 


Constantin PIVNICERU 


10 


@ Eisenstein aa 

versiunea rusa 
a filmului lui Fritz Lang 
‚Dr. Mabuse, jucatorul, 
Foperind un nou ` 
tip de montaj (1923), 


Ga ¿J 
Р 


Tradiţii 
în lumea montajului românesc 


„Regizorul 


nu este chiar 
dumnezeu“ 


975, anul cind Melania Oproiu а pășit in Buftea, а fost 

un an fast pentru cinematografia românească: //ustra!» 

cu flori de cimp — Andrei Blaier, Filip ce! bun — Dan 

Pita, Zidul — Constantin Vaeni, Actorul si sălbaticii — 

Manole Marcus, Hyperion — Mircea Veroiu, Cursa — 
ircea Daneliuc. 

Era dornicá sá afle cit mai multe cit mai repede. $i pentru 
asta a fost privitá cu suspiciune, cu neincredere. Pina in ziua 
in care a deschis usa cabinei de montaj a lolandei Mintu- 
lescu. A descoperit, pur si simplu, altá lume. Intotdeauna in 
jurul ei exista un grup de entuziasti. Lucrau mult fara sá le 
pese de orele care treceau si se fáceau chiar ironii pe seama_ 
zelului lor. Dar ceilalți nu ştiau că acolo se si inväfa, iar 
montajul e o meserie pe care o invefi mereu. in intunericul 
camerei minuscule, la masa de montaj, státeau unul la 
dreapta, altul la stinga ei. „Avea lolanda o generozitate ex- 
traordinara, şi ușurință si bucurie de a-ţi impartasi cunostin- 
tele implicindu-te. cerindu-+i parerea. preluindu-ti ideile și 
invatindu-te cum sa ti le materializezi". Odata, ca sá se con- 
troleze pe sine insägi, Melania și-a permis să vină într-o di- 
mineatá foarte devreine şi să monteze de una singură o sec- 
venta din filmul fa care se lucra, Casa dintre cimpuri. Pina 
să-și mărturisească isprava, lolanda a crezut că o montase 
Mircea Ciocâltei care ucenicea deja de doi ani. Mai tirziu 
avea să-i spună elevei sale că de atunci și-a dat seama că va 
fi o bună monteuză. 

Pentru profesia aceasta trebuie să ai date speciale: ureche 
muzicală, simț plastic, ritm, Beam de psihologie. Abia 
apoi intervine pregătirea teoretică și practică si contează 
foarte mult cine Ці e dascăl. „Iolanda a inceput prin a lucra 
cu studenții: dupa ce a colaborat cu Ciulei, i-a inițiat in tai- 
nele montajului pe Veroiu si Pita. Tatos şi Daneliuc. Stere 
Gulea. Tot ea are meritul de a fi debutat o pleiada de mon- 
teuri: Margareta Anescu, Gabriela Nasta, Eugenia Nagh 
Dan Naum, Erica Aurian, Cristina tonescu, Nita Chivulescu 
Fiind o persoană foarte echilibrată și fizic şi psihic avea. din 
colo de o vitalitate deosebita. și o putere de munca, si capa 
citatea de a te atrage spre ce-i frumos și drept. Printre pri 
mele lucruri invatate de la ea a fost acela ca prin montaj tre- 
buie să se elimine tot ce tine de penibil: inabilitati operatori- 
cești, bilbe actoricești sau chiar lacune dramaturgice. Intra 


De la „atenţie, motor! 
exiştă o serie de trepte. 

Intre ele: montajul. 
Cît de important este el 


Foarfecele 
poetic 


1“ 


Ја copia standard 


o arata 


cei mai mari dintre cei ce au facut 
si au gindit arta filmului 


€ David Wark Griffith, 
un pionier si ia arta montajului 


in obligaţiile strict profesionale sa se asigure fluenta, cursivi- 
tatea, ritmul adecvat genului, iar exigenta monteurului tre- 
buie sa fie maxima, indiferent de calibrul filmului. Dar si regi- 
zorul — care nu este chiar Dumnezeu cum cred unii, ci diri- 
jorul echipei — trebuie sa manifeste considerație pentru lie 
care, Fiindcă există oameni asa-zisi «de rutina» care nu știu 

sa teoretizeze, dar stiu «sa faca». $i fara ei regizorul e pier- 
dut De altfel, marii regizori sint si mari caractere care apre- 
„ciaza parerile $i munca celor : “mărunți” 

Revenind pe tărimul montajului, printre calităţile necesare 
monteurului trebuie să se numere neapărat și adaptabilita- 
tea. Adaptabilitate la persoana si stilul regizorului, adaptabi- ` 


. litate la genul si factura filmului. Afinitatile survin într-o fază 


superioară. Un exemplu de colaborare in timp: Maria Neagu, 
care a lucrat excelent cu mulți regizori, dar in special cu 
Mircea Daneliuc. - 

De asemenea, rigoarea e indispensabila, o minte foarte 
o'donată, o memorie vizuala prodigioasa, o perspicacitate 
excepțională astfel incit de la vizionarea materialului brut 
sa-ti schitezi deja inlàntuirea secventelor. Monteurul — pen- 
tru ca de obicei nu asistă la filmari — are avantajul unei pri- 
virí proaspete. De altfel, materialul, dupa felul cum a fost fil- 
mat conduce spre maniera de montaj. iar uneori poate su- 
gera solutii neintentionate din start. -S-ar putea spune ca 
munca aceasta seamana cu a unui croitor care manevreaza 
foarfecele cu fantezie, uzind de imaginaţie; dar trebuie så 


e Versiunea tv a Saltimbancilor Elisabetei Bostan a fost 
»proba de foc" pentru monteuza Melania Oproiu 
(cu Adrian Vilcu, Gina Patrichi, Octavian Cotescu 
si Carmen Galin) 


PAM 


—— 


tt — 


Ww 
M 
id 


9 Bala Balázs: „Montajul devine într-adevăr creator 
sci cimd, datorită lui, aflăm, înţelegem şi simțim lucruri 
care mu sint sesizabile în nici un cadru izolat al filmului”. 
(1949) O Vsevolod Pudovkin: „Montajul ingáduie descope- 
rirea şi înfăţişarea cu limpezime a tuturor legăturilor existente 
in viața reală, de la cele mai superficiale la cele mai profunde. 
(...) Montajul nu poate fi disociat de gîndire: de gíndirea care 
analizează, critică, sintetizează, unifică şi generalizează. 


— 


(1945) O Robert Bresson: „Trebuie să ajungem sd ne expri- 
mam nu prin imagini, ci prin raporturile dintre imagini, ceea 
ce nu e deloc acelasi lucru. Tot asa cum un pictor nu.se ex- 
primă prin culori, ci prin raporturile dintre culori (...) Trebuie 


ca imaginile să se transforme ca urmare a contactului dintre 
ele, să înceapă să vibreze, precum culorile. Abia atunci viaja 
irumpe in film“. (1957) O Serghei Eisenstein: „Aläturarea 
a două fragmente de film seamänd nu atit cu suma, cit cu pro- 
dusul lor. Seamánd cu produsul, si nu cu suma, pentru cd re- 
zultatul alăturării se deosebeşte întotdeauna calitativ (prin or- 
dinul de mărime, dacă vreţi) de fiecare din elementele compo- 
nente luate in parte.“ (1939) O Luigi Chiarini: „O viziune, 
o intuiţie cinematografică nu pot fi obținute decît sub specia 
montajului, adică prin depăşirea tuturor celorlalte elemente 
(încadratură, sunet etc.) în favoarea unităţii imaginii filmice". 
(1962) @ Umberto Barbaro: „Cronologia ideală, geografia 


respecte si linia modelului — respectiv doleantele cineastu- 
ut 

Cind totul era gata, lolanda obișnuia sa spuna: «Acum sa 
presaram garoafe». Asta insemnind reverificarea fluentei în: 

arei lipituri, adica «a face fotograma la film», urmarind cu 
itentie sunetul, ritmul. O treaba extrem de migaloasa pentru 

а deja metrii de pelicula au fost parcurşi de zeci de or 
banda sonora zumzaind in urechi nii re f 

jalop si sint dornici sa vada imedi 
pe mai multe variante, fac si desfac 
temperament; monteurul nu trebuie sa dispere, ci sa caute 
el soluția optimă. Intervine apoi lupta cu factorul timp. Ca sa 
nu„mai vorbim de faimoasele modificari care trebuiau ope- 
rate «urgent». Era si dificil şi dureros: sa nu abandonezi 
ideea. sa nu. se simta ampuiarile. Anumiți cineasti însa prefe- 
rau sa se vada clar unde s-a cenzurat 

Intimplarea a facut ca in 1987 lolanda Mintulescu să plece 
din tara și să se stabilească in Suedia. Cu talentul ei pentru 
limbi străine a invatat repede și suedeza si acum predă 
cursuri practice la facultatea de film şi televiziune. 

În cinematogratia românească lipsa unei facultăți de mon- 
{ај s-a resimţit totdeauna. Acum se preconizează o secție 
specializată la Academia de Teatru și Film. In orice caz, pe 
viitor va trebui schimbată orientarea pregătirii pentru că 
foarte curind se va generaliza lucrul pe video. ȘI va fi nevoie, 
ca in afară de regizori și operatori, să se formeze $1 tehni- 
cieni de film şi televiziune. Melania a avut posibilitatea să vi- 


şi facerea de bine... Şi apoi 


Montajism 


nvitatia revistei de a analiza funcţia montajului in film, 
daca se inscrie in tradiţia ei culturală pe care nu vom 
reuși niciodată să o laudam îndeajuns, ne reamintește 
totuși de cunoscutele dispute bizantine despre sexul in- 
gerilor, in timp ce păginii asediau porțile Constantino- 
polului. Într-adevăr, in convulsiile de revenire metamo'- 
fozată, cinematografia numai de teoria montajului nu 
duce lipsă, facerea de filme acum fiind socotită, se pare. ca 
un război de inalta tehnologie a 
armelor ne inhibă cu dictonul inter armae... „Muza Garbo , 
cum o numeam odată, ne-a părăsit, și cinema-ul se rega- 
sește cu. iluziile sale aproape pierdute 


Cotidianul 
este invadat de montaj 


ideală si chiar anatomia ideală comstitane rmulele cele mai 
izbitoare ale folosirii montajului. (1939) Y Léon Moussi- 
nac: „Ritmul există (.:.) nu numai in imaginea însăşi, ci si in 
succesiunea imaginilor. Expresia cinematică isi datorează, ast- 
fel, cea mai mare parte a forței sale ritmului exterior (...) A 
monta un film nu înseamnă aliceva decit a ritma un film”. 
(1925) O Victor Ши: „Montajul nu poate fi (...) un complex 
abstract de cadenfe si ritmuri, o «măsură» universală, care se 
poate aplica cu indiferență oricărui material cinematografic. 
Montajul trebuie să exprime viața unică, singulară, a filmului.” 
(1941) @ James Clark: „Montajul nu se poate învăța după 
model, nici analizind munca unora si nici privind peste umărul 
altora. Pind cînd materialul nu-ţi trece printre degete, nu poți 
învăța cum se creează vraja“. (1966) O Jean Cocteau: 
„Montajul e stilul. Un cineast care nu face el însuşi montajul 
filmului este tradus într-o limbă străină“. (1951) O Jean-Luc 
Godard: „Montajul şi regia sînt indisolubil legate între ele, 
întocmai ca ritmul si melodia (...) Montajul e o bătaie a ini- 
mii.“ (1956) O Jean Narboni: „Asemenea funcției cardiace, 
cu alternanjele ei de diastole si de sistole, de tăceri — mari şi 
mici — si de zgomote, montajul capătă aceeaşi valoare prin 
plinurile si prin golurile sale“. (1969) O Kevin Brownlow: 
„A monta un film înseamnă a-l regiza pentru a doua oară”. 
(1968). 


. nute inteli 


ziteze citeva studiouri din Europa şi și-a dat seama de avan- 
taje: „Se economisesc si pelicula, si timp. si personal, şi bani 
pentru ca de la inceput materialul se trage pe video, urmind 
a se monta odata cu dialogu! si componenta sonora” 

Deocamdata la Academia de Teatru si Film se intentio- 
neazá niste cursuri teoretice despre montaj pentru care au 
fost solicitate Cristina lonescu si Adina Petrescu pina la 
conturarea definitiva a profilului catedrei, iar Melania a pri- 
mit cu bucurie să facă ore practice cu studenții. 

„Е formidabil sa ai posibilitatea sá urmaresti etapele for- 
mării unui cineast și sá poți să-i fii de folos cu'staturi con- 
crete!“ Pentru cá monteurui trebuie să mai aibă o calitate pe 
care unul dintre studenții străini cu care lucrează în prezent 
a intuit-o cind, la prima lecţie, a intrebat doar atit: «Doamna 
are răbdare?» 

„Räbdare, într-adevăr, trebuie sá ai pentru a putea cola 
bora cind cu un regizor, cind cu altul, trecind de la o tema 
la alta, de la un subiect la altul, de la o manieră de lucru la 
alta. Nu e ușor deloc si nu reusesti întotdeauna sa te inti! 
nesti cu regizorul pe aceleași coordonate. Dar nu doar e 
trebuie sa fie dornic să colaboreze, ci și tu să aplici o tactica 
psihologica benefică ambelor parti. Mai ales ca pentru regi- 
zor montajul reprezinta de cele mai multe ori o perioada de 
relativa relaxare, cindypoate sa-și regindeascä si finiseze fil- 
mul. lar monteurul trebuie să-i vină in intimpinare". 

Aceste aprecieri făcute din interiorul profesiei sint susti- 
t de experiența ata — im ciuda virstei — a 
Melaniei Oproiu, o monteuzá din generalia бпага . 


Consemnare de Irina COROIU 


e. Emisia continua de Dinu Tanase 
ultimul film montat (in tara) 


Si totusi... Milioane de metri de banda, milioane de minute 


de pur montajism se napustesc asupra noastră fara încetare” 


din micile ecrane, cu о dezinvoltura ce lar fi facut pe 
biet-naivu! Eisenstein sa paleasca de invidie. El — care redu- 
cea toată ființa artei sale filmice, ce nu arareori atingea ge- 
nialitatea, la unica funcţie speculativă a montajului — ar fi 
fost terifiat să vada cum în cel mai simplut „clip“ video se 
compun iluzii de spaţii si timpi, de ființe si fantasme în asa 
fel încit imaginaţia noastră suprasaturată nu mai are conști- 
inta mijloacelor, inhalind, ingurgitind montajisme cu natura- 
letea obisnuintei de a face proza. As fi vrut sa pomenesc aici 
despre „montajul de atracţii“ al lui Vertov, despre „montajul 
paralel” al lui Griffith, despre „montajul psihologic“ al lui 
Kulesov sau despre manifestul Eisenstein-Pudovkin- Alexan- 
drov, despre contrapunctul sonor sau ,montajul in cadru" al 
iui Orson Welles, ca sa nu mai pomenim si despre disperata 
incercare a lui Eisenstein de a denumi prin „armonicele vi- 
zuale" sau ,montajul armonicelor' natura artei sale, adu- 
cind-o insa la acelasi ,montaj" si oprindu-se la un pas de 
adevarata natura a materiei artei sale (spunea el: „а deter- 
misa natura montajului, asta inseamnă. a rezolva problema 
cinematograficá"), dar toate aceste probleme devin vetuste 
cind, printr-o simpla apăsare de buton al aparatului nostru 
t.v.. avem la-noi in casa întruchipat intr-un simplu video-clip 
dezideratul lui Eisenstein (.Posedam in miinile noastre un 
adevărat miracol, miracol -de tehnică si de posibilități artis- 
tice; dar în prezent nu am invatat să ne servim decit de o in- 
fimă parte a sa"). Oricum, din aparatul nostru primim prin 
intermediul materiei fluxului audio-vizual, spatialo-temporal 
о intruchipare de universuri fantastice alcătuite din bucăţi 

disparate din alte universuri. primim 
figuri umane ce se imixtioneaza în 
viața noastră subterană prin şocuri vi- 
zual-auditive de frinturi de secunde 
primim un nonsens de succesiuni 


Fu dB 


9 Steaua fără nume în regia 

lui Henri Colpi, 
coproductia româno-franceză ce s-a 
bucurat de oarecare faimă în epoca 
(1966), cu Marina Vlady şi Cristea Avram 


însuși ce evoluează în acest real. Montajul ca formă a ex- 
presiei filmice a pus stăpinire pe casele noastre. pe ritmurile 
noastre, pe reprezentările noastre, montajul ne scoate din 
ale noastre si ne introduce in lumea lui cu o fora ce depa 
seste pe cea a cuvintului, a formelor statice.. a evenimentu 
lui chiar. E un cistig, e o pierdere. această avalanșă a mon 
tajului in firava noastra viața? Daca ne gindim că prin aceste 
montaje” aflate la discretia unei apásari de buton ne ob 
nuim în fine cu materia artei filmului, că astfel filmul se de- 
taseaza in independența sa ca artă, atunci. desigur. cistig 
e cert. Discuţiile bizantine isi aveau si ele rostul lor. creau 
oamenilor sentimentul lucid si linistitor al stapinirii limbaju- 
lui. Hanibalii puteau sparge porţile. 


Savel STIOPUL 


е Regizorul Henri Colpi, 


de lolanda Mintulescu 
(cu Aurelia Sorescu si Dan Condurache) 


montajiste care capata sens in rema- 
nenfa memoriei doar, primim adică 
adevarate structuri de montaj. Mon- 
sieurs-i Jourdain-i ai zilei practicam 
un cinema în stare foarte pură şi nici 
nu ne dam seama. Structurile acestea 
aparţin ele unei reale creaţii sau sint 
doar jocuri iresponsabile?... Cita 
vreme sint urmarea unui travaliu po- 
sedat de nevoia intruchiparii (Oscar 
Wilde: „Nu cred că ideile artistului se 
nasc nude și că ele sint abia apoi im- 
bracate in marmoră, în pictură, in 
muzică”) aceste montajisme de larg 
consum mai reușite sau mai modeste, 
sint, firesc, creația cuiva. Sint în fapt 
stapinirea unei infinite bogății au- 
dio-vizuale a realului, inclusiv omul 


inițial monteur 
la filmele lui Resnais, 
Chaplin, Clouzot 
(aici împreună cu soția sa, 
monteuza Jasmine Chasney) 


GQ 


£ F1 


„Cum un muzician prelucrează 
r*tmul si sonoritatile unei fraze muzicale, 
cineastul slefuieste 
ritmul imaginilor si sonoritatea lor. 


Valoarea lor emotiva devine atît de mare 
si legátura intre ele atit de logicá, 
incit expresia lor singura 
este suficientă fără ajutorul unui text.“ 


Germaine DULAC 


Montajul ca mizanscenă 


utini știu са Alain Resnais, regizorul renumitelor 
filme Hiroshima, dragostea mea, Anul trecut la 
Marienbad si Muriel, a fost la inceputul cariere 
monteur. După ce se inscrie in 1943 la Institutu 
de inalte Studii Cinematografice (1.D.H.E.C.) la 
concursul de admitere avindu-l ca principal exa 
minator pe Alexander Arnoux, Resnais se retrage dupa un 
an din clasa primei promoții a Institutului, pe de o parte ne- 
voit să-și găsească un mijloc de subzistenta si pe de alta ne- 
mulțumit de invátamintul prea teoretic si rigid. In 1946 il ga- 
sim monteur-asistent la filmul lui Nicole Vedrés Paris 1900, 
un montaj de documente cinematografice vechi. fermecător 
si nostalgic, al perioadei „la Belle Epoque". In acest film 
montajul (cu complicatele și savantele lui inlantuiri) devine 
scriitura şi stil, marcind o dată în istoria cinematografului. 
Resnais semnează în continuare montajul citorva filme: 
Saint-Tropez, teme de vacanţă (1952, Paul Paviot). La Pointe 
Courte (1955, Agnés Varda), La granița omului (1953 Nicole 
Védres), Ochiul stăpinului (1957, Jacques Doniol-Valcroze), 
Noiembrie la Paris (1959, Francois Reichenbach). Dintre ele 
ne vom opri doar asupra filmului La Pointe Courte. povestea 
unui cuplu traversind o criză în ambianța unui sat de pe 
cari. Realizat exclusiv în exterioare sau in decorur urale 
filmul se remarcă prin imagini de o mare frumusețe. prin ca 
draje surprinzătoare, prin detalii revelatoare ce puncteaza 
discuţiile lungi, ferindu-le de monotonie. Ritmul foarte lent 
al montajului este deliberat. conflictul eroilor plin de subtili- 
tate. La Pointe Courte anticipează curentul „Nouvelle va- 
gue”, la realizarea lui, fotografa Teatrului National Popular 
debutanta in film, fiind, ajutata cu prietenie si tact de Res- 
nais. Dar iată ce ne marturiseste chiar Agnes Varda: „Din fil- 
mete lui Alain nu cunosteam pe atunci decit Guernica. Asta 
imi era de ajuns ca sa îi cer sá monteze La Pointe Courte, 
pe care tocmai il turnasem din instinct, cu inconstienta, ca o 
revolta. ca un act izolat. (...) Montajul a durat mult. șase luni 
Gratie tui Alain mi-am inteles propria munca. Montind scru- 
pulos filmul meu, el mi-a permis sa-mi precizez propria gin- 
dire. Si apoi el m-a trimis la cinema, m-a facut sa-l iubesc 
cu adevarat. Da, a fost o intilnire capitala pentru mine... 
Mai In glumă, mai în serios. Resnais afirma: Am avut o 
formatie de monteur si aproape ca s-ar putea spune cá am 
facut regie pentru ca nu gáseam intotdeauna de lucru ca 
monteur”. Trecerea lui la regie are insa intelesuri mai pro- 
funde. Montajul. poate elementu! cel mai specific al limbaju 
lui cinematografic („organizarea planurilor unui film dupa 
unele condiţii de ordine si durata”). este intim legat de no 
tiunea de decupaj, deci de munca regizorului. Montajul nu 
este numai o munca tehnica. ci si rezultatul artistic al aces- 
tei munci: semnificatia unui plan si dramatismul lui depind 
nu numai de ceea ce el reprezintă, ci si de durata lui (rezul- 
tanta psihologică a lungimii lui) iar evaluarea aceste! lungimi 
este de cele mai multe ori munca monteurului. Se poate 
afirma ca munca monteurului este un antrenament serios si 
sever pentru cea de regizor; ea creeaza sensul conciziunii si 
al fluiditatii ritmice in „povestirea vizuala 
Timp de zece ani (1948—1958) Resnais nu a putut realiza 
decit opt scurt metraje. cele mai multe comandate, la unul 
singur dintre ele (Noapte şi ceață) nesemnind şi montajul 
Primul dintre ele. Van Gogh (1948). considerat printre pri- 


mele filme de arta in Franța. este o experiență prețioasă, ir 


e Un ilustru cineast care 
si-a inceput cariera ca monteur: 
Alain Resnais (cu Yves Montand) 


care regizorul a substituit adesea evoluția vieții pictorului ce- 
lei a operei sale. „Era vorba — scria Resnais de a sti dacă 
arbori pictati, personaje pictate, case pictate, puteau. graţie 
montajului, să ocupe într-o povestire rolul obiectelor reale şi 
dacă, in acest caz, era posibil sa substitui pentru spectator, 
şi aproape fara ştirea lui. lumea interioară a unui artist -lumii 
pe care o revelează ca atare fotografia“. Guernica (1950), re- 
marcabila explorare a celebrei opere a lui Picasso, Se inscrie 
in lumea poeziei lirice prin comentariu, prin montaj, prin 
picturile puse în valoare. Statuile mor si ele (1953), o privire 
angajată asupra artei africane, realizat in colaborare cu 
Chris Marker, ar putea fi subintitulat „grandoarea şi deca- 
denta artei negrilor“, continind si elemente de pamflet. Un 
document zguduitor l-a reprezentat Noapte și ceaţă (1955) 
dedicat lagărelor de exterminare naziste. „Am adus la lu- 
mina — scria Jean Cayrol, autorul comentariului — ceea ce 
nu mai exista decit în arhive sau in inimile de nevindecat ale 
supravietuitorilor, un lot de imagini care se dedubleaza, se 


Combinatie între 
ritmul vizual si ritmul sonor 


multiplica la infinit în sînge, în strigăte, in puroi. Noi stiar 
foarte bine câ puteam numai să ne apropiem de realitatea 
concentrationala..." . j f 
Trecînd, in 1958. la realizarea primului sau lung metraj, Hi- 
roshima, dragostea mea, Alain Resnais va crea O opera de 
neuitat ce se constituie ca o reflexie asupra memoriei, temă 
ce ii va marca intreaga opera, de la Anul trecut la Marienbad 
(1961), Muriel (1963), Războiul s-a sfirgit (1966) Providența 
(1976) pină la Dragoste dincolo de moarte (1984) Se part 
ca mă ocup mult de memorie — spunea Resnais — in 
mele mele. dar asta nu este un lucru foarte conștient din 
partea mea nu am facut destule filme ca să am reculul sufi- 
cient. (...) Cred ca şi creația este la fel de misterioasa ca şi 
viata. În orice caz, gindesc ca viaja mentală este un lucru 
care face parte din viata. ca viata noastra nocturna este in 
completa intimitate cu viața noastra diurna; realismul nu 
consta numai in a filma conversaţia noastra, de exemplu, ci 
şi în a arata imaginile pe care le am in cap acum ( )-Cine 
matograful este 0 combinatie ıntre un ritm vizual si un ritm 
sonor, dar este o combinaţie. nu imaginea complet singura” 
Interesant de notat este faptul că montajul filmeior Noapte 
şi ceață, Hiroshima, dragostea mea şi Anul trecut la Marien- 
bad a fost semnat de Henri Colpi {in colaborare cu. Jasmine 
Chasney) — care ulterior a trecut la reĝie si a fost chiar dis- 
tins la Cannes іп 1961 cu „Palme d'or” pentru filmul Absenfá 
îndelungată. Cu toate acestea, putem spune ca Alain Res- 
nais este tipul de regizor care raspunde efectiv de montajul: 
definitiv al filmelor sale. Raspunzind de organizarea savan!à 
a continuitatii vizuale in perioada de filmare, este firesc ca 
Resnais sa exercite controlul de unificare al intregului mate- 
rial, interpretindu-l in cabina de montaj — acum cu distan- 
tare — dupa ce l-a conceput prin decupaj si pe platou. lată, 
n incheiere, si citeva dintre reflectiile sale despre arta şi teh- 
nica montajului: „Fac montajul dupa turnare si imi pare тач, 


Foarfecele 


Regizorul 
a fost i 
șef. monteu 
colaborin 
cu Orson We 
(imagini. ` 
dinu filmele 
„Poveste ` 
Cartlerul с 
cu MM 


si 


fiindca as dori sa-mi fac tilmele foarte repede: trebuie sa fie 
foarte placul sa ajungi la sfirsitul turnarii cu un film complet 
moniat. Dar ma intereseaza mult sa am un, recul, caci ец x 
gindesc ca montajul este mizanscena aproape in acelas 
grad ca si turnarea filmului. Deci, este greu sa ai aceea: 
mentalitate intr-o cabina de montaj seara, dupa o zi de 
munca, ca si dupa opt zile de la terminarea filmarilor pentru 
ca in alegerea planurilor se amesteca, in primul caz, un soi 
de afectivitate (...). Ori eu ma straduiesc la montaj sa fac о 
alegere perfect libera (...) pentru a fi un spectator complet 
nou si a putea alege in functie de criterii care nu sint atinse 
de amintiri din timpul turnarii (...). Particip direct la montajul 
tiimelor mele. Nu pot sa mà impiedic sa o fac. Uneori imi 
pun ca voi preda materialul si ca voi astepta rezultatul 
montajului, dar nu e nimic de facut, nu incetez sa fiu pre: 
zent in cabina zilnic (...). Consacru mult timp montajului, 


a e Stilul scriiturii cinematografice sustinut si prin montaj: 


Anul trecut la Marienbad de Alain Resnais 
(cu Delphine Seyrig si Giorgio Albertazzi) 


şi “Sunetul muzicii, 
3 gu Julie Andrews - 
* si Christopher Plummer) 


F 


„Montaj? 
Nu știu 
ce-i aia“ 


desisnu sint ca Orson Welles care spunea са daca ar putea 
nu ar înceta niciodata sa monteze si ca ar ramine bucuros 
doi ani asupra unui film — dar eu ii înţeleg reacția. Există 
intotdeauna ceva de perfecționat, crezi că ai strins materialul 
la maximum și iti dai seama ca exista inca lucruri de elimi- 
nat: nu pofi sa precipiti un montaj, se produc întotdeauna 
fenomene de la plan la plan; un montaj facut prea rapid 
taieturi facute prea violent obliga la punerea la loc a unor 
elemente in continuare: incerc intodeauna sa nu am prea 
multe -racorduri, ci din contra sa am o lucrare finisata si un : Е ра a 
film plin”, AA n volumul dedicat unor cineasti intilnigi între 
1949 şi 1980, Vera Volmane (fostă preşedinta 
a Federaţiei Internaţionale a Presei Cinemato- 
grafice, precum şi preşedinta Asociaţiei fran- 
ceze a criticilor de film) îl întreabă pe Miklós 
Jancsó: „De ce în filmele dumneavoastră se vadeste 
această preferință pentru planul-secvengä si pentru 
camera care voltijează pe lingă personaje care, la 
rindu-le, execută si ele mişcări circulare în aşa fel 
încît filmele dvs. au fost adesea comparate cu nişte 
balete?" 
„Pentru cá — i-a răspuns Jancsó — eu n-am ha- 
bar ce-i aia montaj. Ceea ce, din punct de vedere 


Mihai TOLU 


i © Promotor al free cinema-ului si autor 

| in 1953 al cärtii „Tehnica montajului“, 
regizorul Karel Reisz (cu Vanessa Redgrave, 

protagonistä in filmul sau Isadora) 


e Recordul absolut in istoria montajului cinematografic îi 
jetine filmui iadul îngerilor (Hell's Angels — 1930) produs şi 
regizat de excentricul multimilionar american Howard Hu- 
ghes. Povestea -a doi piloti americani, in timpul primului raz- 
boi mondial, a, insumat la sfirsitul filmarilor 560 ore de 
Paci Copia finalà a avut 2 ore si 15', deci o reducere de 
a 1. . h 
e Alte filme relinute pentru disproportia intre metraju! util 


filmat şi metrajul ramas дбра ultimul montaj: Metropolis de 
Fritz Lang cu un raport de 149 la 1; douá filme de Chaplin 
Luminile orașului, 125 la 1 si Piciul, 67 la 1; Jocurile ollm- 
pice, realizat in 1938 de Lani Riefenstahl, 65 la 1; Ben Hur in 
versiunea lui William Wyler (filmul detine recordul Oscaruri- 
lor. 11): 47 la 1; un alt film.de Howard Hughes, Halducul 
(The Outlaw — 1946), 45 la 1; un alt film de Wyler, Cei mai 


w. 


; @ мб Jancsó, adept a planulul-see ae ; 
Sármanil flăcăi, primul film al tri 


Recorduri 


„А concepe o istorie de filmat 
mi se pare cá inseamná a o concepe deja ín imagini, 
cu tot ceea ce aceasta comportá 
in precizia nu numai a gesturilor si a decorurilor, 
dar si a pozitiei si miscárii, 
a succesiunii planurilor la montaj.“ 


Alain ROBBE-GRILLET 


ie * z * 
* dus 43 SD 


3 Phys: 


ой] violentas. 


Un cineast 

de reputatie mondialá 
declará cá nu are timp 
sá se gindeascá la montaj. 


El trebuie sá termine un film 
in 15-20 de zile! 


strict profesional, e aproape tragic. Ador filmele in 
care montajul are o importanță capitală. dar măr- 
turisesc că nu m-aş pricepe să filmez altfel decit în 
planuri-secvengä. Aceasta pentru că nu pot să con- 
cep un film ca pe un rebus ale cărui piese le aran- 
jezi din montaj. Dacă imtr-o bonă zi voi avea mij- 
loacele necesare să pot Šima timp de opt säptämini 
sau chiar mai mult. жой putea probabil sá fac un 
film presupunind. să zicem_ patre sute de planuri. 
Numai cà eu sint serok, dim lipsă de mijloace, să 
termin un fim îm 1520 de zile. De unde şi nece- 
sitatea de a т îm planuri foarte lungi...” 

= 


frumoși ani ai vieţii noastre: 25 la 1. Un procent de reducere 
se 23 la 1 au avut Intoleranjà de Griffith, Octombrie de E 
senstem, Pe aripile. vintului de Fleming. Pe ultimul loc al 
acestor recorduri se afla Ziua cea mai lungá de K. Annakin 
A. Marton, B. Wicki, 1962, cu un procent de 21 la 1 

e Cea mai redusă secvență in urma montajului este cursa 
carelor romane din Ben Hur in versiunea realizata im 1925 
Monteurul Lloyd Nosler a comprimat materials) Simai 
intr-un raport de 267 la 1. < 

e Muguri zdrobiţi (Broken Blossoms, 1975 se Griffith a 
aparut in versiunea finală aproape fara sa бе montai din 
5500 de cadre s-au scos numai 200. find cat aproape 
fara nici o dubla 


15 


FERRAN 


- 
E 
O 
= 
> 
= 
- 


auve qui peut le court métrage 
este frumosul nume al Asocia- 
tiei care, alaturi de RISC (Ren- 
contres internationales au Ser- 
vice du Court Métrage) ses 
zeaza tinarul festival de la 
mont-Ferrand. Dar cine poate 
sa-l salveze? Firește. cei care il iubesc si îi 
înțeleg rostul. Si cine sint aceștia? In mod si- 
gur — îinerii. Nu pot jura pentru alţii. dar am 
impresia ca in orașul din inima Franţei toată 
lumea i! ındragesie 
Cele 50000 de intrari la proiecţiile din 
acest an, 40 000 in 1990 tata de 28 000 ale 
primei editii (1989). spun mult. Capitala re- 
giunii Auvergne („le centre profond de la 
France” este expresia favorita), patria lui 
Blaise Pascal. al cărui nume il poarta univer 
sitatea de aici. nu duce dorul evenimentelor 
cutiurale. Deci nu din lipsă de altceva sint lu 
ate cu asalt sălile modernei Case a Congre- 
señor si a Culturii, ci. pur si simplu, pentru ca 
es cred in steaua unui gen pe care nimeni 
nu-l contestă, dar pentru a carui soarta nu 
mulţi au puterea sa se bată ріпа in pinzele 
albe. Adică sa facă ceea ce le-a stat in puteri 
— dar cu cita staruinta — acestui grup de ti- 
neri pe care ma incumet să-i numesc formi- 
dabili. care acum 13 ani au pornit la drum cu 
un restrins festival naţional caruia in 1989 
i-au crescut aripile şi s-a nascut festivalul in- 
ternational devenit astazi. in Franța. cea mai 
«пропата manifestare a genuiui. Daca peste 
tot în lume soarta scurt metrajului este cea a 
frumoasei din padurea adormita. trezita din 
somnul de peste an de primi indragostifi, ei 
sint cu adevarat astfel de cavaleri. proveniţi 
cu toții dintr-o lunga tradiţie cinefila (despre 
cineciubul auvergnat din Chamalieres vor- 
beau Bazin si Truffaut). Cind spun el, ma 
simt daioare sa numesc echipa in intregul ei, 
сср пеня „ Christian Guinot, R Go- 
Denier, Jacques Curtil, 
Lopez, Jean-Pierre Bailly, José Rubio dar sa 
nu le uitam nici pe fete —Nadira Ardjoun, Ni- 
cole Zeizig. Functia de director nu exista aici 
dar oricare dintre ei sint gata sa-i raspunda 
la orice întrebare. sa-ţi iasa oricind in intim 
pinare. Am avut prilejul sa-i cunosc indea 
proape dupa ce, citiva ani la rind. mi-au tri- 
mis materialele documentate ce consemnau 
transformarea aventurii clermonteze intr-un 
oc privilegiat al scurt metrajului. Se intelege 
ca nu absenţa interesului m-a mina! sa nu 
raspund, destul timp. chemarii prietenești de 
a ma afia la fata locului. invitaţia primita in 
1990. de a face parte din Juriul international. 
precum şi aceea Ge a reveni in acest an ca 
ziarista, prezența in competiție a Sabinei Pop 
cu Panc si a lui Copel Moscu cu Va veni o zi 
(anui trecut a fost selecționată animaţie si 
anume Prima victorie de Marce! Mihai) le-am 
considerat un semn de reinnoita simpatie 
adresat cinematografului românesc, liber, in 
sfissit, sa-şi refaca puntile cu filmul de pretu- 
îmdeni. Ajunși in regiunea auvergnata, diri- 
guta astazi de fostul președinte а! Franţei 
*aery Giscard d'Estaing, care sprijină indea- 
"cepe si substanţial festivalul, („facem un 
fom financiar serios, dar nu ne pare râu, 
“ma domnia-sa). avem sá ne convingem ca 
Segosses absolut impresionanta a tinerilor 
sen, sauderti) pentru „le court" (numele de 


alint al scurt metrajului) este alimentată şi de 
conștiința că drumurile multor cineasti fran- 
cezi au trecut si trec prin spaţiile acestui gen 
Astazi, un premiu obținut aici deschide mai 
repede porțile lung metrajului; este ceea ce 
s-a intimplat cu Roman Goupil, Francois Du- 
peyron, Jean-Teddy Abdi Filippe. Acesta din 
urmă. ciștigatorul de anul trecut al concursu- 
lui national cu Documente interzise, este an- 
gajat acum în realizarea unei ecranizari dupa 
y Conrad. Christian Vincent, autorul 
Discretei, pe care l-aţi vazut in seara decer- 
narii Césarurilor, are si el „un Clermoni-Fer- 
rand” la activ. Se impune o precizare: festiva- 
iul promovează, într-o proporție covirziioare 
filmul scurt de ficţiune (documentarului îi re- 
vine un loc modest) astfel explicindu-se şi 
prezența in juriu a multor actori. precum Em- 
manuélle Riva, Jean Pierre Léaud, Miriam 
Roussel, Gérard Desarthe, Christophe Mala- 


Juriul: 


Jean Jacques Andrien 
(realizator belgian). 
Zita Carvalhosa 
(producătoare din Brazilia) 
Georges Dufaux 
(documentarist canadian) 
Wojtek Psoniak 
(cunoscutul actor polonez, 
Robespierre-ul din filmul 
lui Wajda. Danton) 


Cred ca este bine de amintit cineastilor 
noştri incepátori, viitorilor absolvenţi. exis- 
tema unei astfel de manifestări dedicate, cu 
precădere. .fictiunii scurte” ale сагеі este- 
tica, ideologie şi autonomie sint cultivate cu 
o imensă dragoste şi răspundere. Stadiul 
considerării acestui film drepi o simpla 
„bancă de incercari” este depasit, aceasta 
idee a demnității dominind si salutul adresat 
festivalului de catre ministrul culturii, Jack 
Lang. in atari condiţii, sarcina unui juriu in- 
ternational, afiat in fata unei cantitati masive 
de pelicuia — aproape 80 de filme — nu este 
deloc ușoară. Cu atit mai mult cu cit „institu- 
tia președinției” neexistihd nici aici. iar cu un 
numär de jurati restrins, de numai cinci, ras- 
punderea devine mai impovärätoare. 

Cu atit mai greu banuiesc cà le-a fost con- 
fratilor actualei editii sa lucreze in patru, prin 
absenta de ultim moment a regizorului An- 
drzej Zulawski (polonez si el, dar traind de 
douazeci de ani in Franta). 

Odată inlăturata ideea filmului scurt vazut 
drept un lung metraj condensat, șansa acor- 
data tinerilor este mai generoasă $i mai au- 
tentică dacă vom distinge în masa unei pro- 
ductii autonome două categorii: filmele izbu- 
tite in durata for limitată, dar în care nu se 
decelează, cu orice pret, „o profundă dorința 


de cinematograf“, si altele poate mai putin 
desavirsite, dar mai riscante, care lasă sa se 
ghicească o demna de luat in seama pofta de 


a filma. Distincție subtila, dar şi indemn la vi-, 


gena critica. Evident, orice palmares poate 
comentat si contestat, mai ales cind ai de 
unde alege. importanta mi se pare intrebarea 
баса sorții au cazul in dreptul filmelor capa- 
bile sa dea seama despre cautarile estetice 
ale scurt metrajului si, deopotriva, despre puz 
terile sale de a se ralia mișcarilor prin cate 
cinematograful lumii incearca sa capteze pul- 
sul unei umanitati aflate la rascruce. Eu spun 
da. Temele cele mai frecvente: singurătatea 
intr-o lume saturata de mișcare, violenta dis- 
perarii, eterna fragilitate a ființei umane intr-o 
societate supertehnicizata, irepresibila nevoie 
de afecţiune şi de vis, de certitudini. 

Un amanunt nu lipsit de interes in ceea ce 
privește convergenta opțiunilor. alii Marele 
Premiu cit si Premiul tinereții (acesta din 
urma acordat de un juriu special al tinerilor) 
au revenit aceluiași film, Zile de așteptare, o 

tulburatoare confesiune a pictoriţei Estelle 
Peck ishigo care. in 1942. și-a urmat soțul 
intr-unul din lagarele americane in care au 
fost internaţi 110 000 japonezi. Eliberati, 


‘dupa ani de așteptare. oamenii s-au trezit bà- 


trini, ai nimănui si de nici unde, speriaţi, in 
mijlocul unui univers strain și ostil. Speram. 
pentru binele autorilor de scuri metraj de 
pretutindeni ca despre numele autorului, Ste- 
ven Okazaki (SUA). ei insusi un japonez 
americanizat, vom mai auzi. Ca si despre bra- 
zilianul Jorge Furtado, a cărui insula florilor 
a dobindit şi Premiul nostru, al presei. dar şi 
al publicului (caz mai rar de coincidenta) 
are a aplauda! indelung umorul amar a 


societati moderne. Juriul și-a acordat pre 
пни sau special unei povestiri de factură cla- 
sica, Primul sărut al olandezului Mats Olof 
Olsson. Amintesc si premiul pentru debut, 
dobindit de Fane Flaws din Noua Zeelanda 
cu Rodney și Julieta si premiul pentru cel 
mai inovator scurt metraj adjudecat de aus 
tralianul Robert Klenner cu Luci tinind 
seama si de ediția trecută, se poate afirma ca 
scurt metrajul din Noua Zeelanda si Australia 
se afirma tot mai puternic. 

Desi. cum spuneam, antenele festivalului 
sint indreptate, in primul rind, către ficţiune 
prezenţa celor doua documentare românești 
Panc si Va veni o zi nu a trecut citusi de pu- 
tin neobservata. Folosesc o formulă ce poate 
să para diplomatic neangajanta, dar să nu ui- 
tam că in cadrul unei astfel de manifestari, 
pe al cărei ecran se perinda zilnic zeci de 
filme, există destule pelicule care, practic nu 
lasa nici o urmă. Am constatat, atit in timpul 
conferinţei de presă cit și in discuţiile cu 
confrații. ca in ciuda istoriei particulare care 
a marcat filmele noastre, demnitatea şi inte- 
lepciunea personajelor Sabinei Pop, ironia 
premonitorie a lui Moscu au fost exact 
receptate. O dovadă in plus — invitatiile pri- 
mite din partea organitatorilor altor festiva- 
luri, prezenti ca observatori la Clermont-Fer- 
rand. Să nu ийапт. inceputul unei cariere in- 
ternationale poate fi o chestiune de noroc 
dar ceea ce urmează aparţine științei de a o 


construi. 7 и м cu 


> 


jean 


GEORGESCU: ZZ e 


E u cred ca alaturi de opera sa - 
E prezentata recent intr-o retro: 
1 pectiva cu prilejul fericitei anive: 

sari — altceva sa ni-l dezvaluie» 
mai bine pe omul și artistul Jear 
Georgescu decit cozeria familiara 
colorata, amuzantă pe care o practica marele 
regizor. Dialogul repede transformat intr-ur 
captivant monolog. Aşa s-a intimplat deunaz 
în convorbirea realizată pentru televiziune de 
Viorica Bucur şi virată cu graţie catre un reu- 


Aventura unei aventuri 


- fata de comicul lui Caragiale si totodată 
tantezia gagurilor atit de cinematografice 
Jean Georgescu ramine pentru toate anotim- 


ca harul lui Jean Georgescu este sporit de o 
minte vie. mereu efervescenta si foarte inte- 
варіа, ce cunoaște masura de aur a lucruri- 


or. Chiar daca critica vremii nu i-a recunos- purile, unul din cei mai straluciti descoperi- 
ut Nopţii... (decit cu rare excepții) stralucı- 


tori şi dirijori de-talente interpretative. Sub 
ndrumarea lui. actori — unii la primul lor 


şit portret-autoportret, parcă scris si interpre- 
tat de Maestru, „el insusi în persoana“, cum 
ar spune, facind cu ochiul, semnificativ, spre 
public, Іріпдеѕси din filmul-capodopera O 
noapte furtunoasá. Pragul de sus — pina la 
Pintilie — al ecranizaritor Caragiale 

Marturisirea incepe direct, spontan: „Мата 
vroia sa ma facă ofiter... intr-o zi. am sters-o 
de la liceul militar și m-am inscris la 
conservator. Cind m-a vazut pe scena a plins 
„Eu am vrut sá te vad om. Da’ acu..." 
Soarta! Ai mei se trăgeau tot din teatru 
Mama era fiica din flori a lui Grigore Manolescu", 
Clipe de viața alterneaza firesc cu cele de 
creație. La Teatrul Mic juca roluri marunte 
S-a certat cu Elvira Godeanu: „Daca in teatru 
n-ai facut mare lucru pina la 30 de ani... Eu 
aveam in cap altceva: Cinematograful. Ma 
cucerise din copilărie, de cind tata mi-a adus 
ca jucarie o lampă de proiecţie". 

Epoca pionieratului e evocată cu haz si 
nostalgie: „Ei, conita, ce vremuri! Tramvaiul 
cu cai, aperitivul «la maslina cu tuicá», catai- 
ful cu etaj. de la Capșa, 12 lei bucata, unde 
mai gasesti așa ceva... Venisera nemții să fil- 
теге Tigäncusa de la ¡atac... Eu faceam figu- 
ratie, dar trageam tot timpul cu ochiul la ope- 
rator, la regizor... Mai tirziu am reuşit sa-mi 
încropesc citeva mii de lei, l-am luat operator 
pe Barbelian de la laboratorul armatei si am 
filmat Milionar pentru o zi". 

Cu umor si luciditate, autoironie isi amin- 
teste de perioada franceza: „А venit timpul sa 
plec la Paris. Aveam eu in cap ideea asta 
Ajung acolo, dar ce fac? Incep sa caut de lu- 
cru, amblu, doamne, cit am umblat! Daca ai 
sti, doamna mea, ce greu e sá colinzi prin 
Paris cu stomacul gol. gindindu-te: ce ma- 
ninc eu azi... Daca ma curat? Tare greu! Cind 
ma gindesc imi dau lacrimile... Faceam figu- 
ratie. Cind treceau cu travelingul pe lingă 
mine intorceam capul să nu ma prindă 
cumva în cadru şi sa ma recunoască ai mei, 
la București... “Intre timp scria scenarii: „Vin- 
deam gaguri cu bucata, sa cistig un ban. 
Intr-o “zi i-am trimis lui Christian Jaques o 
comedie de a mea. A citit-o în tren, i-a plăcut 
și mi-a,dat un avans grozav. Am mai scris si 
alte scenarii. Puteam sá mă mut la un hotel 
Mi se părea cà am cucerit Parisul. Reusisem 
sa fac film. Eram singurul român care reuşise 
asta, Mai era și Jean Negulesco, Da’ el se în 
surase în Mexic cu o femeie bogata.” 

Cer scuze autoarei interviului televizat, Vio 
rica Bucur, n-am drept de reproducere, dar 
verba volant. Şi ar fi fost păcat. După succe- 
sul unui metraj mediu în care deține scena- 
riul şi regia, Miniatura, şi mai ales Ca colle, 
dupa un scenariu al sau, in regia lui Christian 
Jaques, cu Fernandel, urmează, în proprie re 
gie. stralucita comedie lirica, cu accente so 
ciale foarte acute la acea vreme (ajunu+ 
fazboiului, 1935): Fericita aventură. Dupa in 
loarcerea in tara și ecranizarea Nopţii furtu- 
noase, (datorita generosului concurs al lui 
lon Cantacuzino), evocarile sint tot mai laco- 
nice, cu cit mai lungi devin asteptarile intre 


"doua filme, aminarile birocraţiei socialiste ca- 


re-i refuză scenariile sau, si mai rau, le incre- 
dinteaza unor începători. Între 1946 (cu 


adaptarea piesei lui Tudor Mușatescu, Visul 


unei nopți de iarnă) si 1969 (cu comedia li- 


rica Pantoful Cenușăresei), realizeaza ex- 


trem de puține filme in raport cu forta crea- 
toare a acestui vulcan de fantezie şi iniţiativă, 
talent si meșteșug fericit reunite într-o perso- 


„ nalitate-unicat. Dar personalitatea reprezenta 


pentru regim o primejdie care trebuia inlatu- 


` rata. Dupa excelenta satiră contemporana Di- 


rectorul nostru, regizorul devine stinjenitor 
birocrației cu atita vervă incondeiata. Revine 
la Caragiale, ecranizind citeva schițe cu far- 
mec si culoare de epoca, stralucind prin fan- 
tezia gagului sau atit de filmic (punctul forte 
al inventivitatii scenaristului-regizor-interpret) 
si mai ales prin iscusinta alegerii si dirijarii 
unor interpreți mai tineri sau mai experimen- 
tati їп teatru — Radu Beligan, Birlic, Giugaru, 
Cella Dima şi alții. Niciodata mai cinemato- 
grafici decit in filmele lui Jean Georgescu, 
sub bagheta Omului-Cinema. supranumit ast- 
fel pentru pasiunea lui dublată de o profesio- 
nalitate rarisima în peisajul nostru de atunci 
şi — ce crima! — pasiune extrem de putin va- 
lorificata in .infloritoarea" epoca de aur 
„Secrelul capodoperei sale. O noapte fur- 
tunoasä?“, intreabá reportera „Am avut în- 
credere totala in scenaristul Caragiale. N-am 
vrut sa fiu mai deștept! decit el”. Marturisiri 
amuzante şi totodata tulburatoare prin fran- 
chefea. luciditatea lor. dovedind. inca о date 


rea adaptării. fidelitatea — deloc incorsetata 


în căutare — 


зейге 
de поі talente 
(aici loana Pavelescu 
Dorin Varga in 
Pantoful Cenuşăresei) 


. Un urias buchet de flori 


ubite maestre Jean Georgescu. 
Cind aveam 6 sau 7 ani ati poposit cu o echipa de filmare in Muscel — la Radesti 
— satul de bastiná al familiei mele. Purtam cozi scurte, ochelari $i o rochita de 
stamba cu floricele. Era sfirsit de august. Peste citeva zile incepea scoala 
Matusa mea párea vag incintatá, dar si speriata ca ati ales casa noastrá pentru a 
locui (sus, in camera de la drum) $i pentru a filma acolo curtea boierului cel rau. Fiul 
boierului cel rau, care era si mai rau decit boierul cel rau era... Liviu Ciulei (am aflat 
mai tirziu din povesti ca in vara aceea la Rádesti, si-a logodit tainele cu buna doamna 
Clody Berthola), Regizoarea dumneavostra secunda era Malvina Ursianu 

„Malvina e o fata pe cinste! — îmi spunea mătușa mea, Aurelia, bea în fiecare dimineață 
lapte crud.si merge pe jos pina la Stilpeni, cà-i place ei padurea si lunca, livezile si riul... o 
fata pe cinste". 

Cite intimpiari „importante“ in-viata satului copilăriei mele au insemnat popasul de citeva 
luni al filmului dumneavoastra nu are rost sa va povestesc — povestite si repovestite in fie- 
care vara de matusa mea. Nici nu le mai tin minte pe toate. 

Satenii erau incintati si birfeau cu respect apucäturile ieșite din comun ale „artiștilor“. 
Atita tin minte că erau intrigati și deopotrivă mindri cei cărora li se spoiserá casele cu un 
var amestecat cu albastru (pentru fotogenie...). Multi ani dupa aceea cei care decorasera 
filmu! cu casele lor modeste si hune, incarcate de musrate si vita de vie isi vopseau in con- 
tinuare de Paste zidurile cu albastru de rufe dizolvat in varul stins... Si multi ani la rind au 
venit pentru citeva zile de vacanţa in acel sat dintre dealuri cei din echipa filmului În sat la 
nol. Trágeau la aceleasi gazde la care fusesera cazati in timpul filmarilor. Operatorul Ott si 
Vilma — vis-à-vis de casa noastrà, la Vena. faceau plajà intr-un cimp de lucerna sí satenii 
se mirau că-şi pot permite o asemenea libertate, dar nu le-o interziceau pentru că îi iubeau 
ca pe o dulce amintire a unor zile nebune si de neînțeles pe care le träiserä impreună cu 
„artiștii“. Gore lonescu venea deseori in vizită la profesorul lancu Iliescu. Si Andrei Negu- 
reanu (directorul filmului) cu soția lui fermecătoare, la mătușa Еца... si Andrei Codarcea și 
Nana lanculescu şi Nati Arsene... e 

Ati venit si dumneavoastra de citeva ori in vizite scurte. Odata eram si eu acolo. Ati adus 
niște pepeni verzi uriași, lunguieti, cu miezul galben 

„Coană Aurelia, sunt boșari... ha, ha, sint bosari. la gusta sa vezi ce dulci..." 

Liviu Ciulei și Malvina Ursianu nu au mai revenit. l-am intilnit mai tirziu... mult mai tirziu, 
pe platouri in Buftea. 1 

Tineti .minte, maestre, cind m-ati chemat sa dau probe la Telegrame?... În aceeași zi 
dupa probele foto cu palarii si costume de epoca dàdeam o proba filmata la Valurile Duná- 
rii. Ati zimbit generos si fermecător. M-ati sarutat pe frunte: „Bine fetito, du-te la Ciulei — 
n-am ce-ţi face... dar ce actriță de comedie!... Mare păcat!" Mi-ati însoţit drumul de la Pla- 
toul 3 la Platoul 1 cu un aer grijuliu, protector si putin hitru pe care n-am să-l uit niciodată. 

Nu stiaji atunci, si nici Liviu Ciulei nu stia ca eu eram fetița cu codițe, fundite si ochelari 
care dupa o vacanta de vara la Radesti va lásase raiul ei ca sa và adapostiti filmul... 

Acum cind impliniti 90 de ani, la Radesti nu mai e nimeni din familia mea, si chiar daca 
acolo aproape nimic nu mai seamana cu ce-a fost, as vrea sa va fac un dar, reamintindu-va 
ca ati petfecut citeva luni de munca intr-un loc binecuvintat care nu v-a uitat, a strins cu 
pricepere toată energia spirituală imprästiatä de ,artistii" dumneavoastră pe deal, in pā- 
dure, pe luncă si in livezi si a pus-o treptat, la fiecare sfirşit de vacanţă, in rucsacul fetiţei 
cu codițe. fundite și ochelari care visa Institutul de Arhitectură {...) pina ce pantofii ei de 
tenis și rochia de stamba au început să paseasca pe cealalta sirma... cea întinsă de dum- 
neavoastra. 

Aș vrea să vă ofer acest remember ca pe un uriaș buchet de flori în semn de omagiu la 
aniversarea dumneavoastră din acest an. 

La multi ani, iubite maestre! Vă doresc sănătate senină, înaltă cit cerul zilelor de vara 


lrina PETRESCU 


PS.: Dacă as fi fost mai puțin amonitá ar fi trebuit să о rog pe Viorica Bucur sa “maz 
pentru medalionul dumneavoastra T.V. un salut din partea acelui sat frumos s, mds 
chiar dacă astăzi nimeni nu-si mai váruieste casele cu albastru 


e Umorul. lui Caragiale 
si inspiratia cinematografica 
a lui Jean Georgescu 
(O noapte furtunoasá cu Maria 


Maximilian si Alexandru Giugaru) 


film — reusesc un joc extrem de natural, de 
modern, surprinzátor nu numai pentru acea 
epoca. Nimic sarjat, vulgarizat, schematizat. 
Caricatura irezistibila de tipuri, ticuri, am- 
biante — dar totul in limitele artei, ale bunu- 
lui gust, niciodata coborit spre trivial, kitsch 
cum mai concep unii, astazi, comedia pretins 
populara. 

Clasicul nostru in viata, Jean Georgescu 
face legatura intre trecutul si prezentul — din 
nou zbuciumat — al cinematografului rom&- 
nesc. Cu o neobosita deschidere spre talen- 
tele tinere, el le urmareste cu interes evolutia 
cum isi urmarea odinioara, studentii de la 
Conservatorul sau particular initiat in anii pa- 
truzeci. Dupa anii cincizeci, insa, devine pro- 
fesorul fara catedră. Maestrul fara invatacei. 
solitar si totusi solidar cu valorile autentice 
ale breslei Artist inspirat si totodata artizan 
metodic. meticulos pina la pedanterie (cum 
şi-l amintește Radu Beligan), reluind cu inter- 
pretul un gest, o intonatie, pentru a obține 
nuanța de haz „spontan“, firesc, ironia sub- 
tila, umorul elegant și inteligent din Maiorul 
Mura sau Așa e viata, din Noaptea furtu- 
noasă, Mofturi 1900 ori Directorul nostru. 
După scandalul iscat de indrazneaja satira a 
regimului totalitar ce încuraja impostura si le- 
nea (Directorul nostru), regizorului i se і 


duie foarte puţine mișcări în frontul a 


Pantoful Cenușăresei și o ecranizare 
televiziune a unei schițe de Dumitru 
Amicitie). 

Preţul nesupunerii artist 
rile politic-administrat 
urias. Dar peste el 
sa treacá cu elega 
„А quoi bon?“, tHe 
rezistat intemper 
buze pentru са = 
noi. Un caz une 
romänesc 


tistica rep 


= men Swen + Meat al poeziei, 
zw ma m= = puma «ew Pw са Asa e viaja, 
Alice MÄNOIU 

17 


PROIECTELE LUI 
LYNCH 


aureatul de anul trecut de 

Cannes, David Lynch, cu- 

aste un succes enorm cu 
Sailor si Lula pe toate conti- 
nentele. Dar el a cunoscut si 
gustul insuccesului cu Dune 
pentru cá — marturiseste el 
- filmul nu era destul de ac- 
cesibil marelui public. De 
aceea și-a schimbat neintir- 
ziat modalitatea de exprimare 
artistica, el sustinind ca a 
schimbat doar o nimica toata, 
în felul sau de a se adresa 
spectatorului. Cei care її ana- 
lizeaza filmele vorbesc despre 
o „Lynch-touch” (o dimen- 
siune Lynch). „Incerc — se 
explică el — să împărtășesc 
emoțiile mele interioare pu- 
blicului fara să tin, de fapt, 
seama de gustul sau de pre- 
ferintele sale. Dar si fara sa 
ma preocupe modul cum i-as 
putea provoca subconstien- 
tul. Daca te preocupi prea 
mult de public, nu-ti mai ra- 
mine decit sa fotografiezi fe- 
mei frumoase, crosetind. Cu 
filmul meu Twin Peaks (nu- 
mele unei lovalitáti), felul 
meu de a exprima sentimente 
tulburi a devenit foarte popu- 
lar. Inevitabil, modul acesta 
va fi epuizat, transformat in 
clișee de câtre o medie devo- 
ratoare cum este televiziunea 
Si eu tin sá-mi apar pentru 
mai tirziu o altá dimensiune 
de-a mea." O alta dimensiune 
in care probabil Lynch va 
lasa sa se intrevada schimba 
rea de orizonturi atunci cind 
isi anunta planurile imediate 
este vorba despre un film 
consacrat lui Marilyn Monroe, 
apoi o adaptare (o adaptare 
si nu ecranizare tine el sa su- 
blinieze) a romanului „Hote- 
lul" de D.H. Thomas, si in 
Sfirsit si mai ales, ,Metamor- 
foza" lui Kafka. 


.O CARIERÀ 
_ “ˆ ÎNSCRISĂ 
ÎNTR-UN „OSCAR“ 


Acum citeva saptamini, 
Sophia Loren primea la Hol- 
lywood Oscar-ul pentru în- 
treaga ei carieră artistică 
dupa ce, cu ani in urmă,i! pri- 
mise pentru rolul Cio- 
ciara. Pe scena decorata „a 
la Oscar Sophia si-a facut 
aparitia in toata splendoarea 
si semetia ei, extrem de reti- 
nuta, deloc excentrica sau 
exuberantä. Isi consumase 
probabil nevroza consacrärii 
prin Oscar peñtru ca se 
stiuse, cu ѕаріатіпі inainte 
de solemnitate, ca fusese 
aleasa să primească statueta 
de aur. După solemnitate, 
presa a asaltat-o cu intrebari 
Sophia Loren i-a infruntat pe 
ziariști cu aceeași stăpinire 
de sine şi distantare ca și pe 
juratii Oscar-ului. A: fost in- 
trebata de pilda carei actrite 
tinere i-ar atribui un Oscar, 
ea care are o asemenea expe- 
пега artistică: 


Cu siguranta — a raspuns 
ea — Isabellei Adjani. O pre- 
tuiesc mult pe actrita aceasta, 
a carei interpretare este me- 
reu intensa, pasionatá. Cred 
ca abordeaza intotdeauna 
personajul cu mult curaj si cu 
enormá sensibilitate". 

Au existat desigur si intre- 
bari referitoare la cinemato- 
graful italian de astazi si la 
conditia lui de care se vor- 
beste atit de mult in ultima 
vreme: ,Sper, a ráspuns So- 
phia Loren, sper cà filmul ita- 
lian se va intoarce la ceea ce 
a fost el cindva, adicà un ci- 
nematograf capabi! ca nici un 
altul sá realizeze o comedie 
și o dramă care sa cuce- 
reasca lumea. In marile filme 
acea ,real life" si fictiunea se 
imbina si se intrepatrund in- 
váluind publicul, cuprinzin- 
du-l într-o imbratisare caldă 
şi familiara”. Dar s-a mai au- 
zit şi întrebarea „ce credeți 
despre cinematograful ameri- 
can, îi datorati ceva, era’ sin- 
cer acel „grazie, America" pe 
care l-ați rostit la primirea 
Oscar-ului?" 

„Mai mult decit sincert— а 
răspuns „La Loren”, cum ii 
spun italienii., Cinematograful 
american i-a invatat pe spec- 
tatori sa iubeasca filmul si sá 
viseze -cu ochii deschişi 

— „Si în sfirgit ce planuri 
aveți, e adevarat ca ati dori sa 
jucaţi într-un remake al Tran- 
dafirului tatuat?“ 

— „Da, e adevărat. De ani 
de zile — a mai spus Loren, 
pe tonul celei mai sincere 
marturisiri — de ani de zile 
ma gindesc la rolul acela su- 
perb care a aparținut cindva 
Annei Magnani”. 


SHIRLEY 
MC LAINE 
SE SPOVEDEȘTE 


Intr-un interviu publicat. de 

Paris Match“, Shirley 
McLaine (care joacă un rol 
pe care cu greu l-ar fi primit 
o altă actrița, acela de a fi 
mama lui Meryl Streep in Sa- 
lutări din Hollywood) rás- 
punde la intrebarea: „Се pre- 
ferati sá їі: тата, artistă sau 
doar o iubită?“ „Eu m-am 
născut într-o familie mic bur- 
gheză si protestantă. N-am 
fost desigur cea mai bună 
mama. din lume pentru. fiica 
mea Sachi. Cind avea 6 ani 
am trimis-o tatalui ei in Japo- 
nia pentru ca nu am vrut sa 
creasca la Hollywood, cu 
toate drogurile .care circulă 
pe aici. Şi cred ca am facut 
bine. Cred ca a fost mai bine 
pentru ea. Si apoi nici prin 
cap nu-mi trecea sa-mi para- 
sesc cariera. 

— „Ati regretat vreodată 
această atitudine fata de fiica 
dvs?“ 

— ,La ce-ar ajuta regretui? 
Trebuie sa spun ca eu si fiica 
mea ne simtim foarte apro- 
piate. Oricum mult mai apro- 
piate decit m-am simtit eu de 
parintii mei. Lucrul pe care il 


martie; avea 63 de an: a fost depärs public de cele care i-au 
interpretat melodiile Catherine Deneuve, Brigitte Bardot 
France Gall, Isabelle Ade Pie Colombo. Régine, Frangoise 
Hardy, Dalida. Barbara Juñene Greco. etc etc. si Vanessa Pa- 
radis) si a acträei Jane Birkin (Moarte pe NIL Crimă sub soa- 
ге). O moștenire deloc ușoara peces; Charlone A debutat la 
12 ani cu trei replici intr-un fie de Die Chouragui În numai 


şapte ani a realiza! sapte filme reaízare Ge Jacques Doillon 
Claude Miller, Agnes Varda etc in 1986 obe Cesar-ul Spe 
ranfei”. Ultima premiera (in luna marde) Multumesc. ati de 
Bertrand Blier. Chiar sa Аге de се sá mutomeescs 


David Hasselhoff. Vedetă a videoclipului, in topul cintäregior 
de muzica usoará din Germania, rol de succes in sera 
Baieti si fete. 


€ Cum sa te imbraci ca Cary 
Grant, sau sà semeni cu Sean 
Connery alias James Bond, sau 
sa aluneci" într-o rochie „volup- 
tuoasa“ ca aceea a Marilynei 
Monroe in Şapte ani de căsnicie? 
Nimic mai simplu. lucrul a devenit 
ia indemina oricui (cu bani serios 
nsa mt 


„Am stiut intotdeauna sá aleg" spune Goldie 
Hawn (aici împreună cu Mel Gibson) > 


Pe platou sau pe scena, niciodata fara rol, 
Marie-Christine Barrault 


lui anilor ‘70, aveţi putintica råb- 
Gare... Se lucreaza inca! 

e O „contabilitate“ a numărului 
de... morţi în filmele americane 
care au avut premiera in vara tre 
сша, este stabilita de catre cu- 
noscutul „New York Times”. Ast- 
fel. pe primul loc in ciudatul cla- 
ament se аба Die Hard с 
suce Willis — 264 moni. pe loc 
Robocop И care scade vert 
s la numai 81; Total Recall 
ot Schwarzenegger-ul sau, to- 


talizeaza doar 74; 48 ore in plus 
cu Eddie Murphy si „оти! sárac" 
Nick Nolte doar 20; si, pe ultimul 
loc, ce sa-i faci, se mai intimplà, 
Dick Tracy cu „infimul“ numar de 
14 _plecati dintre cei vii". Nu-i ni- 
mic, timpul nu-i pierdut, sà vedem 
filmele verii '91! ` х 
е Raquel Welch саге а fost in- 
locuita (acum 10 ani) din distribu- 
tia filmului Cannery Raw, pe mo- 
tiv ca vroia sa fie machiatà numai 
la domiciliul personal, a cistigat 


=. pose ese ca am 


re тате E 
wars " Ir эп ca 


= 


“es 


эстет ре 

virsta de - 

meu a fost sá devin celebra 
Faptul de a má opri din drum 
ar fi insemnat acelasi lucru 
cu a incerca sa opresti un 
Boeing din zbor...” 


„Am văzut recent Rambo Ili% 
-deciara Sylvester Stallone in 

„Los Angeles Times“. „M-am 
oprit in special la unele scene 
în care mă aflam in prim plan 
şi eram invulnerabil si puter- 
nic. Mi-am dat seama ce 
mare gresealà e sà intruchi- 
pezi un supraom, un fel de 
robot care face praf cu pisto- 
lul orice ii iese in cale. Spec- 
tatorul de azi nu se mai iden- 
tifica cu asemenea oameni. 
Socotesc că trebuie să ne în- 
toarcem la: filmele in care 
personajele să aibă prioritate 
asupra acţiunii“. 

De aceea probabil şi-a în- 
cercat forţele în comedie. 
Stallone a filmat recent in re- 
gia lui John Landis un fel de 
remake al filmului realizatoru- 
lui francez Eduard Molinaro, 
intitulat Oscar. l-a avut ca 
parteneri pe Victor Mature şi 
pe Ornella Muti. 


Reproducere după revista ,Elle" 


ES Shirley McLaine, mama lui... 
Meryl Streep (pe ecran) 


ui Sylvester Stallone 
nu-i mai place Rambo!“ 


^ ж ыы 
| s 
ul intentat studiourilor 


beri). Revenita pe ecrane, in 
Suma obținută drept 
7 milioane dolari D: 


tromba, anul trecut cu O pasăre 
pe sirmá, avindu-! ca partener pe 

Mel Gibson, in regia lui pră =: 
Badham. Goldie deciara: „Întot- 


care isi omoară timpul și ene: 
vează prietenii (fumatori) cu .Mma- 
libubblers" sint Larry 
(vi-l inchipugi pe intrigantul J.R 
al bres nostru saptamina! 


GM. 


În „clubul tatuatilor", cum 
s-ar din care fac 


1 spune, parte 
faci cind le wei pe toate la un —— o" 


e De „bon ton" in SUA: un 
mic flacon (obligatoriu din cristal) 


fice, devenind una i 
en ыйман. бол de în 
+ imparte si bune si 


‚Hollywood 
rele (din 1964) cu Kurt Russell de 


la care are un ai treiiea copii. tra- 


plin cu apa si săpun pentru a 
face.. balonase. Se poarta ta ‘git. 
pe un snurulet (de aur) si se nu- 
meste ,malibubblers". Este о 
forma de protest" jmpotriva fu- 
matoritor inräti, cărora li se suflă 
„in ia o serioasă cantitate de 
asemene balonase. Printre cei 


fese, о pará, amintire de pe vre- 
mea primei cásatorii cu Don . 
Johnson. 


| 
| 
3 
I 


realizat de_un 


4 


Roland Graf — 


> 


STAREA FILMU 


Privire ináuntru 


ilmul nostru — fara sá ne hazardam in carac- 
terizári sau speculatii facile — cred ca se aflá 
la rascruce. Daca ma gindesc bine, ar fi o 
perspectiva fericita chiar si aceasta. Stim 
prea bine cà etapele nu pot fi sărite, că din 
pacate, acolo unde te-a prins conjunctura so- 
: -  cialá defavorabilă, tot de acolo trebuie sa 
reiei cursul. Întrebarea e doar dacă reluarea aceasta — 
judecata după primele manifestări artistice post-revolu- 
lionare — nu situează prea în urma. eventual chiar in 
preistoria filmului acest nou început. Dacă anumite con- 
tributii materiale de supraviețuire a artei filmului nostru 
exista acum (recent s-au facut unele precizări oficiale in 
acest sens) trebuie sa menţionăm că numai acestea nu 
contribuie prea mult la asigurarea unei exprimări artis- 
tice de valoare care să dea dreptul filmului nostru, drep- 
tul si posibilitatea, de a intra într-un dialog cultural cu 
restul filmului lumii. Citeva decenii de izolare ne-au im- 
pus o axiologie foarte sui-generis: noi nu n€ puteam 
compara decit cu noi si drept consecința, nu de puține 
ori, ceea ce ajungea in fruntea ierarhiei noastre abia 
dacă intra in zona de percepție a celorlalti. De aici de- 
ceptii, crize şi chiar mania persecuției. Poate cu indrep- 
tátire uneori dar cel mai adesea contrariul a fost valabil. 
Caci nu este indeajuns sa faci film, trebuie să si ai ceva 
propriu de spus prin aceasta artă. trebuie sa poti sustine 
dialogul cu ceea ce spun ceilalți in aceasta vasta investi- 
gare a conștiinței vremii. Pentru asta e nevoie ca pe 
lingă prezenţă, cineaștii nostri dar si întreg publicul, sa 
aiba un contact susținut cu arta a şaptea în lume, trebuie 
sa dispună de un repertoriu reprezentativ, cu valorile şi 
tendinţele lui, un repertoriu care să vădească tocmai cu- 
noașterea artei mondiale. 
După asigurarea materială a producţiei de film, după 
asigurarea contactului cu arta a şaptea în lume este obli- 
gatoriu — dar urgent obligatoriu — să se ia act şi să se 


treacă degrabă la remedierea condiţiilor de vizionate а 


„ filmelor, adica sá se amelioreze, sá se modernizeze.şi să 


se transforme in spaţii cu adevărat ale culturii acele sali 
multe, multe, aproape toate — care nu sint decit cari- 
caturi de sali de spectacole. 

Se mai ivește acum o alta problema, una de ultimă 
ога, paradoxală, aproape incredibila prin insasi violenta 
apariţiei ei: perspectivasca cinematografia noastra sa nu 
fie decit... un nucleu administrativ-organizatoric. mai 
mult simbolic, lipsit de — si aici urmeaza, iată. dimensiu- 
nea proprie a înțelegerii transformarilor sociale — baza 
de producţie adica de instrumentele materiale ale expri- 
marii artistice. Cred — este tot ceea ce aș vrea sa spun in 
aceasta privinţa — cred ca relaţia dintre creatori şi oa- 
menii platoului nu poate fi decit indisolubila. Altminteri 
nu vom mai avea film. Deci: spiritul tompromisului este 
legea! 

Problemele artistice propriu-zise vin, iata, abia pe pla- 
nul al patrulea ceea ce nu este fara efect asupra nivelu- 
tui tor valoric. De aici criza unor cineaști care simt ca ar 


I 


avea mai mult de spus, dar cum se afirma in trecut si se А 


mai face si astazi, „n-au condiţii”. Dar pe lingă cei care 
inchid asta doar in veleitate, o serie de alti creatori de 
prestigiu, de autentici creatori, se gindesc tot mai mult 


sa se refugieze in zone mai privilegiate ale lumii. Ce sa. 


mai ocolim locul; spre America. (Nu discut aici cantita- 
tea de iluzie a rationamentelor de acest gen.) 

A face film, a transmite altora, a le împărtăși conceptii 
$i idei ale tale ca artist de pe aceste meleaguri (in ma- 
sura in care cele de mai sus exista intr-adevar) presu- 
pune sa le cunosti si pe ale celorlalți, altminteri... vox 
clamantis. > 


Mircea ALEXANDRESCU 


» 


e Fuga spre parabolà — 
Concurs de Dan Pita (Gheorghe Dinicà) 


5 ^ spune adevarul — Proba de microfon de 
Mircea Daneliuc (regizorul-interpret si Gina Patrichi) 


o 


Cu Irina Miagkova 


Sansa de a 


fi noi insine | 


Pentru cinematograful románesc post-revolutionar, » 
cel mai mare pericol este însăşi Revoluţia. 


Pentru cá ar putea sá apará alte filme ilustrativiste 


rina Miagkova este un cunoscut critic 
sovietic de film $i teatru. Presedintä a 
Asociatiei criticilor de teatru din Mos- 
cova, ea publica in mod constant in 
prestigioasele reviste „Istkustvo kino" 
$i „Teatr“. Este unul dintre specialis tii 
principali ai Institutului Cinematogra- 
fic de Cercetare, ocupindu-se, in cadrul sec- 
tiei de film european, de cinematograful ro- 
mánesc. De citiva ani lucrează la un volum 
dedicat cinematografiei noastre. In luna mar- 
tie ne-a vizitat fara pentru a vedea citeva peli- 
cule la care nu a avut acces in anii trecufi 
sau care au fost realizate dupá precedenta sa 
vizită bucuresteanä.lrina Miagkova a avut 
amabilitatea de a accepta un scurt dialog cu 
revista noastrá. Pentru inceput am rugat-o sá 
aprecieze care ar fi, dupá opinia sa, locul ci- 
nematografului románesc in context euro- 
pean. 


Cinematograful románesc s-a straduit prea 
mult sa se inscrie in acest context si aceasta 
stradanie se simte. Ea este insa si un lucru 
pozitiv, in masura in care a fost intotdeauna 
о laturá pozitiva a culturii románe faptul ca a 
privit spre Franta. Daca as incerca sa defi- 
nesc directiile generale ale cinematografului 
românesc in ultimul deceniu. aș spune ca as- 
pectul dominant, mai ales spre sfirsitul anilor 
80, este fuga de realitate. Sensurile acestei 
fugi sint diferite la fiecare regizor. 

Cei mai buni, cei care n-au vrut sa ser 
veasca comanda socială, fug spre iluzie 
Există multe fiime construite pe oglindirea lu- 
mii ireale. La regizorii buni aceasta lume nu 
este insă falsă. As aminti un film tipic pentru 
acest fenomen. Flori de gheaţă. unde se ve- 
dea ca regizorul (Anghel Mora — n.n.) n-ar fi 
vrut sá mintá, dar nici nu putea spune adevarul 

A doua cale a acestei fugi este fuga spre 
parabolă. Ea il reprezinta mai ales pe Dan 
Pita. Si in filmele sale realiste, ca Pas in doi 
sau Concurs, morala are forma unei para- 
bole, Se citește in toate filmele anilor '80 un 
sentiment de fundătură. M-am întristat vazind 
ultimul Tatos pentru că, la fel ca si penulti- 
mul, mi-a lăsat aceeași impresie. Omul pare 
ca а fost minat intr-o fundatura şi înghesuit 
acolo pentru a se sufoca. E o senzație ca- 
re-mi aduce aminte de filmul american ȘI caii 
se impușcă, nu-i așa? Regizorii cei mai buni 


- Sovietică un om pe care îl doare cinemato 


erau aduşi in această stare de sfirseala. 

Mi se pare ca unul singur raminea intotde- 
auna el însuși, Mircea Daneliuc. Filmele sale 
reprezinta dorința de a spune adevarul. De 
aceea portretul pe care l-am scris si ii este 
dedicat se intitulează „Mircea Daneliuc, nimic 
in afara de adevar'.Daca revenim la tema | 
„România in context european", mi se pare 
ca cinematograful românesc are complexul 
cinematografiei dintr-o {ага mica. Aceasta 
explica, probabil, faptul că limbajul artistic al 
cinematografului românesc este în mare ma- 
sură un limbaj al manierismului, mai ales al 
celui post-clasic. In cinematograful românesc 
filmele clasice sint puține la număr. Dupa 
mine, fiime clasice ar fi Moara cu noroc şi 
Reconstituirea. Pentru cineaştii români pe 
care eu ii leg de manierism, filmul clasic nu 
este un film românesc. Ei isi intorc priviril 
înspre clasicii din alte (ari. 

Vorbesc atit de deschis pentru cá filmul ro- 
mânesc este ó părticică din mine. Relaţia ` 
mea cu el nu este aceea pe care о am cu un Ж 
obiect din afara mea si de aceea nu cred că ` 
trebuie sa-l menajez. Daca exista in Uniune; 


graful romanesc, omul acela sint eu. 

Doamnă Miagkova, ati putea anticipa evo- ` 
lutia cinematografului românesc in contextul 
libertății de creaţie? = 

Eu cred ca cel mai mare pericol in noua 
faza de evolutie este insasi Revolutia. S-ar 
putea ca to[i sa se arunce pentru a O servi 
(lustra) iar problemele cinematografiei ca 
arta sa treacà pe planul al doilea. Noi am tre- 
cut prin aceasta perioada. Exista pericolul sá 
apara din nou filme de conjunctura, dar cu 
alt semn. E nevoie de o mica pauzá pentru a 
medita, a se distanța si a însuşi ceea ce a 
adus Revolutia, pentru. cá orice comandá so- 
ciala este un semn rau, chiar si atunci cind 
serveste o cauza nobila. Nimeni nu trebuie sa 
se grabeasca. Poate ar fi bine ca acum sa se 
facà filme cu povesti simple, numai sá fie 
adevarate. Nu e intimplator ca asistam acum. 
in toata lumea, la o revenire spre melodrama. 
Este obligatoriu ca spectatorii sa reinvete 
compátimirea, implicarea afectivă. Publicul 
trebuie să-şi recapete increderea în ceea ce 
se petrece pe ecran. 

Vă mulţumim pentru interviu. 


Dana DUMA 


UI EUROPEAN 


Soluţii 
pentru susținerea producției 
$1 pieţei vest-europene 


În ultimii ani au luat ființă citeva organisme în acest scop: 

e Fondul European pentru Scenarii. Acorda împrumuturi pentru 
producţia cinematografică. De la înființarea sa (aprilie 1989) s-au 
acordat împrumuturi pentru realizarea a 236 de scenarii dintr-un to- 
ta! de 2 200 propuse. De asemenea s-au acordat fonduri de incura- 
jare a, tinerilor cineasti pentru proiectele lor. in Austria (2), Dane- 
marca (1), Franţa (3). Germania (3), Grecia (1), Irlanda (3), Italia (5), 
Luxemburg (1), Olanda, (4), Portugalia (1), Spania (4), Elveţia (3), 
Marea Britanie (6) 


e Tot in aprilie 1989 a luat ființă Societatea cinematografică euro- 
peana, cea care a inaugurat premiile europene pentru cele mai bune 
filme pentru a contracara concurența Oscarurilor. Primul președinte e 
a fost regizorul german Wim Wenders. Din 1991 președinția a fost 
incredintata lui Ingmar Bergman; vicepreședinte este Istvan Szabo. 


e Oficiul european al difuzarii de filme (EFDO) din care fac parte 
în prezent zece tari vest-europene. dar se discuta integrarea treptată 
a cinematografiilor est-europene. La Berlin, la o conferință de presă, 
președintele acestui organism, di. Dieter Kosslick. a afirmat ca pen- 
tru următorii cinci ani dispun de un fond de 80 milioane D.M. pentru 
difuzarea filmului european peste ocean. O prima reprezentanla 
EFDO s-a si deschis la New York în sediul Oficiului cinematografic. 
Tibeco, pus la dispoziție de patronul sau. nimeni altul decit actorul 
de origine italiana Robert de Niro 


_Cinematografiile occidentale 
sint si ele departe de paradis 


® Desi construirea de multe sali continua, publicul e in scadere, 
Cu zece ani in urma. 80% din bugetul producţie: de film provenea 
din vinzarea de bilete. Acum doar 39% mai poate fi obtinut din 
aceasta. 


1 
2 
3 
3 
2 
P 
, 
2 
3 
i 
E 
3 
7 
2 
E 
{ 
2 
; 
Í 


e Vinzárile de filme au inregistrat scaderi chiar si in cadrul celui 


mai important tirg european MIFED (de la Milano). In consecință R x К 

pentru aceasta toamna. durata sa de desfasurare a fost redusa de la = Catherine Deneuve, Gerard Depardieu 

PS 11721 Moctombrie) (aici in Permis de lucru de Peter Weir) 
e in Marea Britanie piata^videocasetelor a scazut (cu 5,5%) in sint doua dintre supervedetele 

1990, desi numărul posesorilor de aparate video a crescut cu un mi- filmului francez care au putut fi 


hon iar costul casetelor a sporit numai cu 5% 

E exportate cu succes 

e Guvernul suedez a redus subsidiile acordate Institutului de Film Ї 

Suedez (SF!) pentru 1991 cu patru milioane dolari ceea ce afecteaza 
aproape integra! sectorul producție. Desi cinemateca și secția distri- 
butie vor suporta o scadere de numai 2% fata de bugetul din anul 
trecut, înireaga activitate a SFI este in pericol, iar directorul sau so- 
licită în prezent direct sprijinul parlamentului. Daca judecam dupa 
exemplu! britanicilor. nu au nici ei prea mari speranțe 


e Deciziile cabinetului Major. în privința culturii sint si mai dras- 
tice. Simon Mundy, directorul Consiliului National pentru Arte face 
un bilanț pesimist: „Industria filmului britanic se simte tradatá de 
guvern. După mai bine de un an de negocieri între reprezentanții 
guvernului şi oameni de cinema (să amintesc şi de seminarul gaz 
duit la 10, Downing Street, locuința tradiționala a premierilor brita- 
nici. atunci în exerciţiu se afla Margaret Thatcher) toate propunerile 
sugerate de cineaști au fost respinse. Anul trecut în Marea Britanie 
au fost realizate numai 27 filme, iar din 1984 investițiile au scăzut 
cu peste 100 milioane lire. Cinematografia britanica este în mare di- 
licultate. În mare parte pentru că investitorii nu obțin nici un fel de 
stimulent de felul celor asigurate omologilor acestora din Franța, 
Germania sau Spania. Arta filmului reuneşte două riscuri ce pro- 
voacă teamă tuturor potenţialilor finanfatori: in cinema se pot 
pierde bani mulți si pe deasupra cinematogralul poate lansa idei șo- 
cante. Dacă privim dintr-un punct de vedere opus, trebuie ținut 
“seama de avantajele britanicilor în acest domeniu: limba engleză, 
studiouri de maximă calitate. actori cu renume internațional. Un 
ajutor din partea guvernului ar fi.salutar. Dar în ciuda faptului cà 
ministrul de finanțe şi-a început eariera ministerială acum 17 ani ca 
secretar de stat în Ministerul Artelor şi a recunoscut aceste avantaje 
naturale ale filmului britanic, el a alirmat că nu va întreprinde abso- 
lut nimic spre a da curs unor subvenţii 

In același timp, pe măsura ce producţia de film este în criză. cres- 


Age prota de spectatori obținută cu atitea sacrificii (Și prin Satana de Victor Aristov (premiul 
rogramar relansar rganizata in cagru nului filmului brita- i i i i i 
E nic n.n.) se vede din nou amenintata prin márirea impozitelor. Ta- special al juriului), ипи! дїпїге 
xele de 2,5% nu reprezinta cine stie ce, dar raportate la costul de 10 primele filme sovietice realizate 
lire! bilet, ar însemna că 1.75 lire merg direct la impozite. Este un д i i i 
procent echivalent cu cel perceput si pe biletele de concert de la de producátori particulari 
Royal Festival Hall. Orice suma ®xtrasä astfel din costul biletului (Serghei Kuprijanov, 
devine daunatoare in perioadele de recesiune, facind imposibila su- Svetlana Bragarnik si Victor Aristov) 
praviefuirea oricaror produc[ii artistice si impingind pre[ul de vin- vex. we i 
zare al biletelor mult peste capacitatea de cumparare a spectatori- — 
lor“. 


e Producătorul Simon Perry a preluat conducerea lui British 
Screen (BS) un organism specializat în difuzarea filmului britanic 
peste hotare si in asigurarea de coproductii. Deși este companie 
particulară, BS primește anual, sub forma de imprumut, 2 milioane 
dolari. Rambursarea lor nu pune probleme deoarece compania reu- 
seste să fie rentabilă. Eficiența dovedită a determinat pe fostul pre- 
mier Margaret Thatcher. recunoscut pentru politica sa extrem de 
restrictivă in privința subvenţiilor in cultura, sa acorde, chiar înainte 
de a părăsi postul de premier. un imprumut sporit cu 3 milioane 
pentru coproductii. Cea dintii. anglo-franceza. şi-a inceput filmarile 
in luna aprilie in regia lui Jan Sellers Praque 


= 
= 
~ 
CC 
U 
ir 


€ La standul britanic de la Berlinala af 
este sà vindem filmele pe care le facem 
mine finanțarea lor." Asa s-a-nascut si o 
solicitant de capital" (adicà organizatorul fondurilor necesare pra- 
ductiei de filme). 


A.D. 


LI 


~ `< 
Pd 


کے 


aca scriitorul de origine pragheza 
Franz Kafka la inceputul secolulu: 
configura parabolic condiția tragi- 
ca a omului urmarit de frica de o 
vina necunoscutá pe care i-o im- 
puta o autoritate pe cit de ob- 
scura, pe atit de radicala, cineas- 
contemporaneitatii, Jiri Menzel configu 


Cum mai stam cu stahanovistii? 
Ciocirliile pe sirmá 


PA 


ce 
ucmes comoditatea. credulitatea. ob- 
qies prostia еіс — vicii de care profită 
ersonalttati şi mai impure, dar care au reușit 
ха 5i aoge drepturi de supremație in numeie 
smsi pretins progres ce se va dovedi de fapt 
mvoluţie si nu evoluţie. 

Rolul de umoristic turnesol in revelarea 
mai sus amintitei condiţii comice îl are pro- 
biema... supremaţiei. Cele trei filme ale me- 
dalionului sint centrate pe aceeaşi tema cu 


care clasa muncitoare proaspăt proclamata 
„forța conducătoare a statului“ este .tradata 
din start de cozile de topor — senili ideolog: 
melomani, vicioşi propagandisti zeloși, inva 
tatori самоа. | In Sfiitul vremurilor vechi 
(1989) lupta pentru stăpinirea unei proprietat: 
oarecare. in Sátucul meu drag (1985) lupia 
pentru manevrarea unui singur ins. fie el si 
inapoiat mintal. 

Conflictul dintre naivul retardat si _inteli- 
genii“ mai mult sau mai putin cumsecade. 
mai mult sau mai putin șmecheri. mai mult 
sau mai puţin interesaţi de un profit personal 
de pe urma inocentei celui pe care fiecare in 
felul sau are voluptatea de a-l manipula dupa 
voință sau capriciu, acest conflict n-are im- 
portante repere temporale. in schimb la sfir- 
situl deceniului noua, finu! ironist care este 
Jiri Menzel propune o cvasi parabola plasata 
in perioada interbelica, dar lesne de calchiat 
si in prezent, totdeauna existind parveniti 
uzurpati care sá regrete „frumoasele“ vremuri 
apuse sau din contra parveniti potentiali care 
deocamdata spera si actioneaza fara scrupul. 
intre acesti indivizi desfigurati caricatural de 
patimi, capata aureola specialà un ins sosit 
incognito. De fapt el a fost obligat la impos- 
tura $i ca relicvà autentic nobiliara (conditia 
aparte i-o certifica noblețea sufleteasca si 
bunele maniere neconventionale) isi asuma 
demn atributele de baron Münchausen, de 
Don Juan și chiar Don Quijotte. disparind la 
momentul oportun, credincios iluzoriilor sale 
conceptii considerate vetuste de cei ce se in- 
ghesuie sa urce inca o treapta intr-o arbitrara 
ierarhie pe care singuri o stabilesc dupa cri- 
terii ce vor fi sau nu validate de timp. Caci 
timpul a consfințit — de exemplu — persifla- 


fea hazardatului awnt revolutionar din mai 
vechiul film a! lui Menzel Trenuri strict supra- 
vegheate (1966). in ciuda succesului conte: 

kat de .ortodocsi^ pentru cà ar fi profana! 
crea ce avea sa se dovedeasca derizoriu (fit 
mul acesta merita sa fie si el supus judecatii 
publicului românesc de astazi). 

La felul cum in Sătucul... vitalitatea cotidia- 
nului coexista cu eternitatea cimitirului, in:r-o 
vecinatate amiabila si reciproc avantajoasă 
(vezi berea frapata în cavouri sau cotul de 
prohod cu siguranta retribuit), in 
uzina subzista cu penitenciarul. pe parcurs 
caruselul arestarilor abuzive inversind рога 
statutul eroilor, anuntind regimul concentra 
tionar pe cale de consolidare. In stupida am 
bitie de a-i transforma pe burghezi in „oa- 
meni noi“. dar in special din dorința de a-i 
anihila pe intelectuali i se spune acestora 
deschis in faţă: .Trasaturile voastre de carac- 
ter vor alimenta furnalele" (in bogata ordine 
stilistica a filmului figureaza sinecdoca' mas: 


"or de sos ce iau drumul cuptoarelor 

€chmaler: magic ia acțiunea de .omogeni- 
rare а rerx$ounior societatii burgheze fiind 
chiar imensele calupuri rezultate din tasarea 
ati! a gamelelor abandonate odată cu penuria 
de hrana propriu-zisa. Gt si a crucifixelor de- 
zafectale odata cu interzicerea hranei spiritu- 
ale). Dar gura pacatosudui activist adevar ros- 
teste cind adaugá _Veti deveni lingouri”, pen- 
tru ca inteligenta unui neam nu poate fi dis- 
trusa de nici un regim. oricit de opresiv, $i 
aig ă sa-şi dovedeasca in timp valoarea 

^ inestimabi! patrimoniu peren. 

9° pseudo-hiperbola idilicà, printr-un 
tatru ce induiceste sarcasmul, captează raci- 
‘ele unei societafi degenerate inca de la 
constituire. Grila humoresca — altfel impeca- 
bila, convergentà si consecvent sustinuta cu 
brio. de regizor si interpreti — poate parea 
oarecum schematica. in comparatie cu mai 
absconsa formula (desi a fost taxată drept 
divertisment”) a peliculei recente. care ironi- 


romantism 


omedia lirica pare o solutie pro- 
pusă de cineastü americani pen- 
tru vindecarea de blazare a omu- 
lui frustrat de poezie in trepidan- 
tele timpuri moderne. Nu mai pu- 
tin de trei pelicule (inca) prezente 
pe ecranele noastre Yu m. 
aceasta reflexie: idilă pentru ero 
Sent, Croondiis Denies (yeri E. 7) si 
ünd-o pe Susan. 

Regizorul -celei dintii, Robert Zemeckis, de- 
plingea intr-un interviu folosirea exclusivà a 
femeii, in filmele de acţiune, ca „fundal colo- 
rat". Polemizind cu aceasta prejudecata. el isi 
proiecteazá protagonista, o autoare de ro- 
mane romantice, in miezul unor peripeții pal: 
pante in care înfruntă, în aceeași măsură ca 
5ı partenerul cunoscut in jungla columbiana. 
pe cole de tot felul. Toate clișeeler genului 

wenti sint convocate in cursa nebu- 
sea Gupa о comoara indicata intr-o harta 


netioplit. dur, rutinat în trucurile interlope si 
ea — o fragilă şi timida domnişoară care, izo- 
lata intr-un apartament din marea metropoia 
americana. scrie romane de aventuri pline de 
ticuri livresti. Asa cum ne asteptam, impactul 
amoros ii transforma fuigerator pe amindoi. 
el relevind nebanuite resurse de cavalerism si 
fair-play. ea devenind o femeie atragatoare. 
capabila de inițiative temerare. 

A fost nevoie de inteligența actoricească a 
unor Michael Douglas si Kathleen Turner 
pentru ca metamorfoza să nu pară trasă de 
par şi de un graunte de complicitate ironică 
pentru accepiarea tezei de bază a filmului 
Aceasta ar fi. огісі{ de aspră, viaţa in jungla 
este mult mai „morala” decit cea din coruptu! 
mediu citadin. iar omul isi gasește mai lesne 
aici propria identitate. 


şi va fi axată pe adaptări de opere literare 
care in ultimii 20 de ani n-au putut fi publi- 
cate sau au circulat doar in samizdat. Ma 
g ndesc la scrieri de Hrabal, Skovereky si alo 
tii. Aceste filme vor fi axate pe existența coti- 
diana, totdeauna cu preocupare pentru umor 
$i detaliu de viata si vor vorbi despre Sufletul 
omenesc. Acum libertatea inseamnă pentru 
mine o mai mare responsabilitate şi datoria 
de a nu pierde Dani cre pi cs 40 
EE Detesi cinematograful snob...” 


Chiar даса pusă in pagina cu mai putina 
subtilitate, ideea se regaseste in Crocodile 
Dundee. Regizorul Peter Faiman nu are umo- 
rul lui Zemeckis. dar incearcă sa sugereze 
prin pataniile unei frumoase și bogate repor- 
tere americane care se indragosteste de un 
fe! de Tarzan australian, ca omul (adică fe- 
meia) din metropola zgomotoasa are nosial- 
gia traiului elementar. dar pur moralmente in 
sinul naturii. Fiică a unui magnat al presei, ea 
теїига un logodnic din jet-society declarin- 
du-se capabilă să-l urmeze in j pe vina- 
iorul de crocodili din Australia. Credem sau 
nu credem in optiunea ei, un lucru este lim- 
pede: elanurile romantice ale femeii ameri- 
cane nu-şi găsesc locul printre zgirie-nori, 
restaurante luxoase și aeroporturi internatio- 
nale. 


Nu departe de acest adevăr se situează şi 
Cautind-o pe Susan, filmul regizoarei Susan 
Seidelman pe care un coleg il găsește puţin 
prea feminist (vezi articolul alaturat). Deși 


Linda Kozlowski a prelungit 
happy-end-ul din Crocodile Dundee 
în uns 5-а cäsätorit cu ,tarzanul" Paul Hogan 


zează vanitatea insului ce se crede in centrul 
istoriei, făcător de istorie, cind de fap: istoria 
cu unele modificări conjuncturale, cu un spor 
sau un minim de „picanterii“ sau _trageau” 
ls: afirma — ironia soartei — implacabiia ci- 
"tlicitate. Evidentiata într-o demonstrație or- 
chestrată de cineast (si nu doar in coloana 
sonora) cu un rar simt al muzicalitatii suave 
si patetice, intru persiflarea „notelor“ false, 
numeroase. 

Asa cum ditirambicul reportaj cinematogra- 
fic inscenat chiar intr-un moment de crizá 
sporeste hazul de necaz, si fabula militianului 
(autoritate oficială ce speră sa se impuna car 
{айпаџ-ѕе pe mormanul de gunoi) sfirseste 
printr-o insolita morala: dupa ce a incercat 
sa-şi ,civilizeze” consoarta smulsa satrei din 
„dragoste. el, milițianul, e dat pe brazda si 

„ideologic (induiosat de un ingeras de tabla! 
si fiziologic (obligat sa doarma, asemeni fe 
meii iubite, pe jos. linga pat). 

În acest sistem stilistic minuţios pus la 
punct de Menzel (ce frizeaza capodopera cu 
acest film-restituire Ciocirllile,ajuns pe ecran 
abia in '90 in Festivalul de la Berlin), printre 
metonimii (ca cea tocmai citată) se strecoa'à 
si litote (obsesia curateniei fizice ascunzind 
murdaria psihica in comportamentul pervei- 
sului propagator al igienei pedofile). dar și 
pretioase intarsii meditative се-! coboara pe 
Kant la nivelul de înțelegere al auditoriului 
pestrit din film. Dar si al celui din sala de ci- 
nema care, chiar si cu intirziere de 20 de ani 
e bine sa inceapa sa gindeasca altfel chiar $i 
{sau indeosebi) despre Cristos, Marx, Freud 
si Einstein. Pentru са infeleptu! va gasi intot- 
deauna resurse sa parcurga pina la capăt 
orice Golgota, realizind ca a cistigat purifica 
rea, la capatul chinului provocat de semenii 
sai regasindu-se pe sine. Travlingul inapoi în 
istoria recentă sau mai indepartata, e nece- 
sar. Chiar obligatoriu. irina COROIU 


1962 — Al nostru M. Foerster e mort, fiim ia 
absolvirea FAMU; 1965 — Moartea domnului 
Balthazar, scheci in Micile perle, film-mani- 
fest al noului val ceh, semnat impreună cu 
Vera Chytilova, Ivan Passer, Jaromil Jires, 
Jan Nemec, Evald Schorm, inspirati fiind de 
scriitorul Bohumil Hrabal; 1966 — Trenuri 
strict supravegheate, scenariul Bohumil Hra 
bal, Marele premiu la Mannheim si Premiu! 
2 Oscar pentru cel mai bun film strain; 1967 — 
Vară loasá, _ scenariul dupa Vladislav 
Vancură, Marele premiu Karlovy Vary; 1968 
— Crimă la cabaret; 1 — Ciocirilile pe 
sirmà, scenariul Bohumil Hrabal, „Ursul de 
aur’ — Berlin '90; 1974 — Băiatul care caută 
fericirea; 1976 Al rat paduri; ae > 
Acsi" mi си арага! ог - 
mat; 1980 — Tunsoarea; 1983 — Sárbátoarea 
ghioceilor, adaptare după Bohumil Hrabal 
1985 — Sătucul meu drag, 'scenaristul Zde- 
nek Sverak, Premiul spectatorilor la Vailado- 
lid, Marele premiu la Aurillac, Premiul special 
al. juriului și Premiul ecumenic la Montreal 
nominalizare la Oscar, 1989 — Sfirgitul vre- 
.murilor vechi, adaptare dupa Vladislav Van- 
cura, à 
Actor în Vară capricioasă; Acei oameni mi- 
nunafi cu aparatele lor de filmat; Acuz (regia 
Jah Kadar, Elmar Klos); Jocul mărului (regia 
Vera Chytilova). A fost si este si regizor de 
teatru. 


nu-l contrazic, apreciez pelicula pentru ironia 
adresata ipocriziei la care recurge adesea la 
milia înstărită americana pentru a-și conservă 
stabilitatea Despre aspirații romantice (roz 
mantioase) este vorba si in aceasta povesle 
=? despre o tinara casnica plictisità de conforlut 
asigurat de un prozaic sot care prospera in 
alaceri cu saltele pneumatice. Pentru ea а 
trai pericolosamente inseamna a trai auten- 
lib, nu artificial protejat. Peripetiile condi 
mentate de umor nu se petrec de asta datata 
jungla cu liane si crocodili, ci in jungla pe as- 
falt cu localuri dubioase. proxeneti, mafioți. 
prostituate si ucigași platiti. Bineînțeles ca 
aventurile, nu întotdeauna placute, ale tinere: 
| evadate din confortabilul®camin, o ajuta „sá 
se descopere pe sine insási". Formularea stir- 
- neste ironice zimbete misogine. Dincolo de 
aspectul feminist al problemei. esenţa ei este 
—aspiratia spre autenticitate a citadinului con- 
damnat sa trăiască din surogate si pledoaria 
` pentru ceea ce obisnuim sa numim „delica- 
— tele de suflet". Desi salvatorul eroinei nu esle 
n Cautind-o pe Susan un om al natéfrii,-ci un 
Proiectionist (subtil omagiu adresat cinema- 
— tografului), filmul rimeaza perfect cu celelal!e 
doua si le impärtäseste ideologia. Schema 
este aproape aceeasi o fata binecrescutá 
dintr-un mare oras evadeazà din conventiile 
$1 artificialitatea mediului sàu privilegial, 
avind revelația - falsitatii acestuia dupa un 
coup de foudre pentru un tinar curajos si fer- 
mecator dintr-o clasă sociala inferioara 
Fara excepţie, protagonistele din Idilă pen- 
tru o piatră prețioasă, Crocodile Dundee și 
Căutind-o pe Susan prefera unui barba! cu 
mașină metalizata. carți de credit si pozitie 
sigură pe unul care n-are sigurarta ziei de 
miine, dar o ajută sa descopere un dram de 
poezie în repede trecătoarea viata. Se simte 
fară doar si poate, in societatea americana 
nostalgia dupa o briza de romantism pe care 
autorii acestor comedii lirice au exploatat-c 
fiecare dupa talentul sau. 3 


Dana DUMA 


AW 


9 Stephane Freiss și Charlotie Turckheim 
formează un cuplu insolit în Suanii 


Am mas văzul poiu- 


кед, ; 


capodoperá 
өөө — tim important 
ee — {йт bun 


e — poate refine atenţia 
0— ро Tagore 


— — ل‎ sx 


CAUTIND-O PE SUSAN 


Film american de Susan Seidelman. cu 
Rossanna Arquette, Madonna, Aidan Quinn. 
Mark Blum. 


Sa o cautam asadar pe Susan, cu dispe- 
rare, cum suna titiu! original. Ce avem aici? 
Un film scris de o femeie, regizat de o fe- 
meie, produs tot de o femeie si jucat de alte 
doua femei. În asemenea condiţii este banal 


de dedus ca filmul va fi feminist pina la Dum-. 


nezeu. Una dintre eroine este celebra Ma- 
donna, intr-un rol oarecare, in care isi co- 
boara în strada toate tinutele ei extravagante 
de scená si face pe femeia fatalá, de altfel 
ingurul rol care i se potriveste cit de cit. Ea 
este Susan din titlu si, dupa parerea autori- 
lor, ar fi personajul principal. Cea de-a doua 
eroina este Rossana Arquette, un simpatic 
Calimero blond care calca tot timpul in stra- 
chini si iși spune „E o nedreptate!” precum 
ilustrul model din desenul animat. Ea este 


prototipul femeii moderne, e educată, frus- 
trata, plictisilà, angoasatá, nesatisfácutà pe 
toate planurile si nu gaseste altceva mai bun 
de facut decit sa o caute pe Susan. De aici 
incep toate necazurile Povestea are un usor 
aer de Luc Besson si Subway, evitind cu ob- 


Dominique Sanda, cu 


` 


Stinalie sá Mspunda la intrebari de bun simt 
cum ar fi „йе ce?". Undeva in fundal e si o 
falsa intriga polițistă, dar e pastrata acolo, 
spre beneficiul filmului. Povestea se tiraste 
efectiv vreo 20 de minute, uzeaza si abuzeazà 
de citeva trucuri ieftine (amnezia, schimbarea 
identitatii) dupa care se invioreaza treptat sı 
se termina in hohote de ris generale. Peste 
toate acestea-cintà Madonna. Cinta superb si 
bine face. Calimero ce! blond isi gaseste ras- 
puns la toate nelinistile si, asa cum a facut 
pentru prima oara Meryl Streep in Kramer 
contra Kramer, isi paraseste domiciliul conju- 
gal. in fond. e un film feminist, nu? Si, à pro- 
pos. pina la urma cine si de ce o cauta pe 
Susan? 7 


NEMURITORUL 
ee 


Film britanic de Russell Mulcahy; cu 
Christophe Lambert, Roxanne Hart, Clancy 
Brown, Sean Connery 


A fost odată ca niciodata, pe la 1500. un 
om pe nume MacLeod care traia printre dea 
lurile Scoției si care descoperă intr-o buna zi 
ca e nemuritor. Cu timpul, află că nu e singu- 
rul și că toţi se lupta între ei pe viata si pe 
moarte, pentru a râmine numai unul, care va 
ciștiga Premiul la Marea Intilnire. E evident 
ca avem de-a face cu un basm modern in cea 
mai bună tradiţie a lui Lucas, Spielberg and 
Co. Sint folosite deci şi marile mijloace 
efecte speciale, studiouri, mare montare, fi- 
guranti, lupte si totul va culmina cu un duel 
final pe viaja si pe moarte între cavalerul bun 
Si cel rau, pe schelele ипе! gigantice firme lu- 
minoase. Francois Truffaut ne-a invatat ca un 
film trebuie sa-si expuna problema cel mai 
tirziu in a doua bobina, pentru a prinde inte- 
resul spectatorului. Highlander e pe muchie 


(Sfioasa, Conformistul, Grădinile Finzi Contini) (Foto 


IV: Jean Paul Belmondo, din nou pe ecranele 
in Mascariciul| Foto UNIFRANCE FILM) 


Echipa Adina Darian 


redactor-sef 


redactionala: 
adjunct, 


Bogdan Burileanu, 


redactor-sef, Mircea Alexandrescu — 


Irina Coroiu, 


Dana Duma, Alice Manoiu, loana Statie, Doina Stanescu, Victor Stroe 


Tiparul executat la Combinatul Poligrafic Bucuresti. 
Piaja Presei Libere nr. 1, Bucuresti — 41917. Exemplar lei 17 


“Cititorii din străinătate se pot abona prin: „Rompresfilatelia — 


sectorul Export-import presă P.O. Box 12—201, Telex 10376 Prestii 


CE ; 
© Rachel Ward si Jeff Bridges, 
parteneri in Impotriva tuturor piedicilor 


de cuţit: îi trebuie fix 20 de minute ca sa ne 
explice despre ce e vorba si alte 20 ca sa 
aflam (si noi si eroul) cà e nemuritor. Filma- 
rile iti taie pur si simplu rasuflarea: traiectorii 
incredibile, zoomuri, travelinguri, treceri in 
genioase. Mai mult, la imaginile splendide se 
adauga muzica perfect la obiect a grupului 
aQueerf! care a prins probabil gust dupa Flash 
Gordon. Nu avem nici o indoialà cà regizorul 
a facut inainte video-clipuri si Claire-Anne 
-Metz de la Super Channel ar da cele mai 
bune informatii in aceasta privinta. 
Nemuritorul in chestiune e Christophe 
Lambert, usor nervos si proaspat neras, cu о 
privire filosofica, dar tulbure. Intr-un rol se- 
cundar (dar tot de nemuritor) apare un Sean 
Connery corect,insa absolut delicios. La asta 
mai adaugam o fata insignifianta si un baiat 
riu mai mic, mai slab si mai urit decit maes- 
trul Schwarzenegger. Dupà 120 de minute 
Queen trage concluzia: „It's a miracle!" 


IMPOTRIVA TUTUROR 
PIEDICILOR 


Film american de Taylor Hackford; Cu: Ra- 
chel Ward, Jeff Bridges, James Woods, Alex 
Karras 


Viata e facuta exclusiv din raporturi de 
forța si trebuie neaparat să tii cont de ele 
orice ai face. Cam asta ar fi ideea care trans- 
pare dintr-un film corect, dar oarecare, facu! 
cu destulă pricepere de un meșteșugar la fel 
de oarecare. Pina la urmă s-ar zice cae 
vorba de un love-story sau mai degraba de 
două care au în comun o aceeași faja ce po- 
zează în victimă a sistemului. Unul din baieti 
e jucâtor de fotbal, talentat, dar accidentat, 
iar celălalt e un mic escroc descurcäret si 
abil. Amindoi o iubesc la nebunie pe fata, in 
limp ce ea ii lasa baltă mai tot timpul, ba їі 
bagă in tot felul de incurcaturi și încearcă 
chiar sa-i omoare. (Oare n-o fi și acesta tot 
un film feminist?) Povestea e un cocktail cu 
peisaje de carte poștală din Mexicul istoric, 
cu o.cursă nebuna (dar absolut gratuita) in- 
tre un Ferrari și un Porsche, cu ceva filmări 
subacvatice și scene de dragoste incitante 
însă decente. In final asistam la un fel de iz- 
bindă a jucatorului de fotbal — un Jeff Brid- 
ges barbos. Deasupra tuturor se afla tot tim- 
pul omul din umbră, care face şi desface to- 
tul, orașul. statul, viata și moartea — rol in 
care se irosește Richard Widmark, old boy. 
Filmui nu poate fi incadrat in nici un gen 
binë definit si de aici o anume dezorientare 
In orice caz. reținem latura lui educativă care 
ne arata ca democraţia de tip occidental spre 
care ne indreptam cu atita tam-tam e în pri 
mut tind o chestiune de bani, 


SUANII 


Film francez de Philippe de Broca; cu: Phi- 
lippe Noiret, Sophie Marceau, Jean-Pierre 
Cassel. i 

De Broca, fostul asistent al lui Truffaut la 
Cele 400 de lovituri, ne propune un film ne- 
permis de lung, situat undeva intre Doctor Ji- 
vago si Ghepardul, dar la mare distanta de 
amindoua. Suanii e o noua meditație asupra 
revolutiei in general (aplicata aici la cea fran- 
сега, 1789), asupra greselilor, exceselor si 
relativitatii tuturor cauzelor, oricit de frumos 
ar suna ele in cuvinte. Philippe Noiret intru- 
chipeazá un nou Ghepard (cu inclinatii teh- 
nice si relatii cu Benjamin Franklin si Lavoi- 
sier) si isi confirma statutul de Domn al cine- 
matografului francez. Cit despre Sophie Mar- 
ceau — e mult prea frumoasa ca sa mai con- 
leze cum joaca. Din pacate, regizorul a pas- 
bx de la Truffaut doar compozitorul (Geor- 
ges Delerue), care a conceput o muzica am- 
різ si dramatică, peste ambițiile filmului. In 
final, dupa o lunga demonstratie regalista, 
dupa o rezolvare gen Marea evadare avani-la 
lettre, transpare un vag mesaj republican. || 
preferam pe De Broca cel din In căutarea lui 
Juniter 


Daniel PAUNICA 
23