Revista Cinema/1990 — 1998/2_Noul_Cinema_anul_XXX_nr-8-1991

Sala de cinema 2 z= 
și economia Ee S 
de piata 


Un cinema 
de’ opozitie 


ə 


o 


REVISTA A CINEFILILOR DE TOATE VIRSTELE 


ze | mm E M1 FS 


Sx 
Èx 
es 
z4 


E] oc-nores 


„Bomba“ 
unui ex-politician 


bandonind scena politică, Virgil 
Andrei Vata (regizor de teatru, 


absolvent însă al secţiei „regie de 


film” a fostului IATC) a repurtat 
un unanim succes la Gala natio- 
nală a recitalurilor dramatice de 
la Bacău (care, anul acesta, a 


găzduit în paralel și reuniunea națională a ~ 


criticilor de teatru). După ce, timp de trei zile, 
spectatorii, inclusiv cronicarii şi membrii ju- 
riului, au fost stresaţi (citeva actrițe hipersen- 
sibile chiar terorizate) de prezența 'persuasivă 
— pretutindeni, ta hotel, în foaier. în lojă — a 
unui „straniu nebun“, acesta avea treacă 
impetuos rampa și, în uimirea generală, să 
susțină un superb recital uzind verbul lui 
Pirandello și versul lui Nichita Stănescu. Lait- 
motiv: nebunia, o descatusare a constiintelor! 
Insolitul recital este rezultatul muncii asidui 
desfășurate la teatrul din Turda de Virgil An- 
drei Vata cu ,,mini-academia" sa de acto- 
ri-studenti care joacă şi învață după metoda 
self-controlului oferit de înregistrările video 
realizate în timpul evoluţiei lor în repetiţii sau 
spectacole. Actorul-pertormer al happe- 
ning-ului băcăuan se numește Radu Botar, 
are 28 de ani, dintre care 10 de experiență 
teatrală, şi merită să stea şi în atenţia regizo- 
rilor de film. a 


Zbor liber 


m primit la redacție, din partea 
operatorului sef Mircea Mladin, o 
interesantă relatare a participării 
sale în juriul celei de a 8-a ediții a 
festivalului internaţional „Film de 
vol libre“, de la Saint Hilaire du 

Touvet, din care reproducem: 
„O mică localitate de munte din Franţa, si 
tuată pe un platou îngust ce se întinde sub 


Din sumar 
Nr. 8/1991 


Bloc notes 
-Dialog cu cititorii 


Sala de cinema 

și economia de piață 

În premieră: Suflet sălbatic, Brazil, 
Undeva în est, Kilometrul 36 
Festivaluri: Pesaro — Un cinema de 
opoziție ie 

Noul Cinema lansează noi voci în 
critica de film ek, 
Mariana Nicolesco F ascinaţia divei 
Ştiţi ce înseamnă casting? 

Azi, elasint vedete: Mathilda May 
Am mai văzut pentru 
dumneavoastră: Peggy Sue se mă- 


rilă, Interviu. pe scaunul electric, 
Ospătare şef, intinde-o! 


Tele și cinemateca: Fellini, Ophüls, 
Săucan 
Cineglob 


Filmfax < 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZA: 


mon, Doina Stănescu, Savel Știopul, 
Mircea Verolu Su 


rocile unui masiv muntos asemănător cu cel 
al Bucegilor văzuţi din Bușteni. De partea 
cealaltă a platoului, o pantă aproape verticală 
coboară ci 800 de metri, pină în Cimpia 
riului Isère. În stinga Chambery, orașul de in- 
trare de la frontiera cu Italia, în dreapta Gre- 
noble, iar în depărtare, peste cimpie, se înalță 

mii Alpii. Profitind de acest relief geogra- 
tic favorabil practicării sportului cu deltapla- 
nul și parapenta, localnicii au transformat co- 
muna lor într-o staţiune turistică unde func- 
tioneaza în. toate sezoanele anului două școli 
de zbor. De 17 ani, în fiecare toamnă, în luna 
septembrie, are loc un concurs internațional 
al zborului liber numit „Coupe icare". De opt 
ani acestui concurs sportiv i s-a alăturat și un 
festival de filme pe același profil. 

Am avut plăcerea să particip ca membru în 
juriu datorită unei invitaţii. primite din partea 
primarului comunei. doamna Christiane 
Pauget. E 

Pentru ediţia a 9-a din 12—15 septembrie 


“1991, directoarea festivalului, doamna Nicole. 


Raibon, care ne-a vizitat țara în vara trecută 

împreună cu un grup de deltaplaniști fran- 

zeci, și-a exprimat dorința de a înscrie in 

competiție și filme realizate de cineaștii ro- 

mâni. În 1989 a fost prezentat în festival fil- 

m romanesc realizat de Doru 
ei.“ 


Divorțul 


ctorii Horaţiu Mălăele, Emilia Po- 
pescu, Val Dellacheza (de la Tea- 
trul Naţional din Craiova), Marela 
Juganaru, Petre Lupu, Dorina -La- 
zâr, Gheorghe Dinică, Magda Ca- 
tone, Camelia Zorlescu, impreuna 
cu operatorii Marian Stanciu și Mi- 
hai Spătaru. scenografa Marga Moldovan si 
autoarea costumelor Maria Peici, filmeaza 
vorjul in regia lui Andrei Blaier, coscenarist 
cu regizorul de teatru Mircea Cornisteanu, 
care prezintă succint filmul : „Negăsind o so- 
julie pai bună pentru a putea trai împreună, 
doi tineri casatoriti sint nevoiţi să divorțeze. 
Prilej de ris și plins". „a 


Balanța 


flam de la loan Grogan, directorul 

artistic adjunct al Studioului de 

creație cinematografică a! Minis- 

terului Culturii, ca a intrat in lucru 

un film după „Balanţa” tui lon 

Bâieșu. pe scenariul și in regia lui 

Lucian Pintilie: „Lucian Pintilie a 

citit cartea la Paris încă de la apariție şi a 

identilicat în proza scrisă în stilul vioi bine- 

cunoscut o temă a morţii. Cele două perso- 

naje principale - doctorul Mitică Bostan $i 

absolventa facultății de psihologie Nela - au 

în viziunea lui pagent iray! a de auto- 

distrugere care, paradoxal, le face foarte vi- 

tale. lar această vitalitate debordantă se 

opune iului din jur deoarece acțiunea 

se petrece in ultimii ani ai dictaturii. Toată 

această înlănțuire de mici catastrofe: care 

conferă structura filmului culminează, în ti- 

nal, cu 0 scenă pe care Lucian Pintilie o nu- 

mește „masacru $i Care, mutatis 

mutandis, e o imagine simbolică a evenimen- 
telor din decembrie 1989. _ 

Probabil că este în filmul românesc cea 

mai mare deslășurare de actori de valoare. 


Pe fi rolurile principale, interpretate de 
Maia E n MAAA Vasilescu $i Mar- 
jures 


. După 
Joan Groșan: „filmul este deja inscris la Can- 
ie româno-lranceză” cu 


& Emilia Popescu şi Gheorghe Dinică în Divorțul 
de Andrei Blaier, în curs de realizare 


Doctor 
în filmologie 


rimul titlu de doctor în filmolo- 

ie acordat de Academia de 

eatru şi Film a fost obţinut de 

Grid Modorcea cu teza „Filmul 

de actualitate ca mijloc de co- 

municare“. Comisia de referenti 

oficial: prof. univ. dr. lon Tobosaru — 

președinte, reprezentant al decanului; 

rade univ. dr. Ileana Berlogea — conducă- 

tor ştiinţific prof. univ. dr. Al. Tănase; 

prof. univ. dr. Florian Potra; prof. univ. 
dr. Alexandru Piru. 


Cartea de film 


Lucian Bratu: „Drumul spre artă ai ci- 
“ee Editura Meridiane, 


Salutară intenția de a elimina din pe- 
rimetrul cineamatorismului diletantismul 

Adresindu-se direct destinatarilor. 
asumindu-si aceeași cauză, Andrei 
Blaier prefateaza „la cald" ceea ce el 
numeşte „o confesiune, o mărturie de 
credință, un oracol! din tinerețea noas- 
tră comună": „Cartea lui Lucian Bratu e 
scrisă din afecțiune si solidaritate. Ca 
un adevărat pedagog, autorul ne suge- 
rează numai cum am putea să ne expri- 
mam mai bine, si nu ne obliga sa ne 
conformam anumitor precepte, facin- 
du-ne moralizator cu degetul. Veti ob- 
serva ca, pentru fiecare taina pe care 
ne ajuta s-o descifram cu pertinente ci- 
fruri și chei, autorul ne dezvăluie pe 
parcurs şi alte posibilități de pătrundere 
spre ea, pina cînd înțelegem că ușile 
tainei erau demult deschise. Niciodată 
însă nu ne îndeamnă să folosim chei 
false. Nimic din ceea ce este atit de 
exact înscris în reguli nu se supune 
unor obligaţii. Există doar căi de acces 
care id unora posibilități nesfir- 
şite. Înscrierea riguroasă, obligatorie 
într-o formulă e doar o modalitate de 
incitare pentru cel ce vrea s-o desco- 
pere. O singură regulă e fermă în con- 
ştiinţa lui Bratu: În artă nu există re- 

uli“ 
Talentul, sensibilitatea, sinceritatea 
sint — după opinia autorului — ele- 
mente indispensabile alături de nevoia 
reală, dar și capacitatea autentică de 
autoexprimare prin intermediul limbaju- 
lui filmic. 

Metodic, pedant chiar, cineastul in- 
vita la recapitulări și teme dintre care 
unele vizează veritabile performanţe: 
micro scenarii inspirate de proverbe, de 
exemplu. 

În mozaicata didactică cinematogra- 
fica ad hoc — nouă capitole insumind 
206 pagini plus un glosar al noțiunilor 
de specialitate și al personalităților ci- 
tate — inițierea cvasi teoretică, cvasi 
practică alternează cu sfaturi și sem- 
nale de alarmă. 

Un îndemn — cel putin — merită reti- 
nut: „Nu faceți compromisuri!“ 


Foto: Victor STROE 


S Maia Morgenstern, Lucian Pintilie si Doru Mitran 
..tinind Balanța! 


Cyrano de Bergerac, 


toril 


PS 9 a N EE SES SIA 

Piaţa Universităţii - România, 
. ee 99 rintre corespondenţii rămaşi Po 
- Liceenii rock n roll ts : ce p ron de ae Ran 
trei filme in atentia cititorilor nostri, Gina. Ea mu pra dens inclinarea O 

. a de a nota impresii (nu numai) 

ceea ce din nou fi arată reece. aè TO Pe marginea flmelor 
; 4 nu doar simpli spectatori, Cyrano de Bergerac” D Depardieu, actor ~ 
A Diva de J.J. Beineix ci şi judecători necrutatori Guinea. dragoitei. De Gpr. x Behan le © 

felul al lui Cyrano. Toată 


/avalanşă 
turi teatrale te fac să-ţi desprinzi — pare 


in Constanţa. Valentina Ghe- 

orghe isi exprimă speranța că 
scrisoarea sa „nu se va ciocni 

de... orientarea dumneavoastră 

politica. Îi voi repeta Valenti- 

nei ceea ce am mai spus în 

această pagină indiferent de părerile 
(orientările) politice ale fiecăruia dintre 
noi, revista noastră este o revistă de artă, 
de artă a filmului, nu o jicagie de par- 
tid şi nici o publicație orientare poli- 
tică. , Să cităm din scrisoare „Am 
18 ani, sint elevă la liceul de filo- 

logie şi pasiunea mea pentru film m-a făcut 
să-mi pun citeva întrebări (Ar trebui: să 
adresagi aceste întrebări şi difuzorilor de 


n a premieră” (chiar asa stătea scris 
pe afiş!) a domnului izor Corjos făcea 
cozi enorme la Progresul şi la Popular. Vi- 
zionind. Piaţa U am ieşit din 
sală cu sentimentul unei dureri profunde. 


zie, incearcă să se menţină pe linia obiecti- 
vității, punind faţă in faţă opiniile unor di- 
verse icăţi cu orientări politice an- 
tagonice. Dacă ar fi vorba de un film artis- 
tic, am ee de initiate folu! 
regizorului de a aranja decorurile, truca- 


Foto: VICTOR STROE 


omenesc. 
Nu poate fi vorba nici de cascadorii care 


să înlocuiască actorii personalităţile poli- să se invirteascd neglijent într-un meca ndrei Popov din Bucureşti e $i. despre Liceenii wrok .... e 
tice. miile de oameni adunaţi în piață îşi nism stricat. Poate de aceea jocul actorilor nemulțumit de atenţia cu totul foarte uşor de văzut că el se încadrează in 
joacă propriul rol, în propria este dezorientat, dar plin de preţiozitate. nesemnificativă acordată în Stilul filmelor făcute de fostele ţări comu- 
susţinindu-se sau acuzindu-se prin propri- Ei nu rar ar el ag a d actorului Gérard Depar- niste după ieşirea din totalitarism. Acceso- 
ile lor cuvinte. lor decit atunci dnd dnta. Cum să nu dieu („actor de geniu. unic in  riile? În general se reduc ta sini, picioare, 
Durerea pe care o degajă acest dramatic  dezorientaţi actorii, nd scenele de „dra- anii noştri”) şi filmului Cyrano — săruturi în violuri (nu e cazul 
documentar izvorăşte din acţiunile coame- goste“ se succed ca pe bandă rulantă, fără de „această capodoperă a filmu- idan de int Aer m era 
nilor: oameni care se bat în timp ce alţii a fi neapărat necesare? Neindoios că nota jui actual”). Între altele, i (idem) etc (... liceenii nu mai poartă 
a asistă impasibili, oameni care mint cu seni- cea mai falsă o aduce Oană Sirbu a cărei găseşte în revista noastră (nr. 5/90) o refe- atmosfera în clasă e mai dega 
ë nătate, oameni care împroaşcă otravă prin lipsă de talent nu poate fi înlocuită de pu- Fire la Într-un ambițios jată. dirigintele nu mai e o „tovarăși“, ci o 
cuvinte. oameni care încearcă să-şi învingă bee e rca eg din bal ge a (si cam atit...) Cyrano de Bergerac (...) la aana. meta de cuie ata pe PE 
frica...” Am în întregime  exasperează prin t l ei for- care nici francezii nu se prea inghesuie“. Postere (chiar cu femei pui -..), Doar 
însemnările cor ei noastre g fat. plin de o „gravitate“. ce n-o prinde, jmi permit — scrie Andrei Popov — să-l Concursul aminteşte de defunctei 
inea filmului P. U v. prin enervările gragioase. (Vezi, de exem-  Zontrazic respectuos pe dl. Bogdan Buri- „Cintarea României“. Cu aceste elemente. 
cronica în Noul Cinema nr. 6/1991 p. 4). scena in care loveşte piesele de pe ta- leană in ce priveşte formularea „şi cam (minore!) de noutate venite in urma căde- 
degree cogs mro atmo- de sah) (...) Cu ce rămine spectatorul „it dar și faptul ca francezii nu se Tii cabinetelor unu şi doi. filmul cistiga 
sferă cu totul opusă, de fericire extrateres- în stradă? Poate cu sclipirea unei ro- prea inghesuiau”. În noiembrie mă aflam față de celelalte filme ale seriet face senza- 

tra, fără motiv. m-a învăluit „celebra pre- ii, cu frinturi de ici. cu amintirea personal la Paris, iar, în centru. Cyrano fie! Gelozia a alimentat 


tiv, Şi vor ica lor să dinte (..) etc. sint clișee (...) care 
de a-și desface aripile. de ași lua zborul  seamnă că dumnealui nu-şi onal i se solicită „un portret mai fac doar rău lui Acest film a ratat 
spre adevăratele idealuri ale tinereţii) se torii, nu ne respectă noi, tinerii. Eu detaliat“ î de un poster şi de filmo- ceva şi e păcat. Ce este acest ceva! Este 
pot manifesta acum în libertate, au scăpat : po n recunosc în eroii acestui şi o analiză mai decembrie 1989 (...) Au murit atiţia ti 
de uniforme. citesc cu pasiune revista im (...) lar dacă d-i Corjos n-a aflat pina amănunţită a filmului — eveniment  ceeni, iar acest film pare să nici nu fi auzit 
goea e T ae Pid ws orn gial n rea “tate Chr toners 
să aşezi un care nu Popov ne adresa scrisoarea, ar- Ceva *. S-a reușit. pentru asta 
Au iara ee ide SEI (pre s-a gindit la lui aces- arbori cd sub tipar. v. Noul oi eye repede ae fiere: 
rez ver shaken şi la TV) sau de tui cu publicul tînăr. ta mutagiile şi ant prag apa Veen wea complice? Nu s-a complicat. Dar e. trebuie 
tui jj roduciia d-lui Corjos, presence md Hil ong dh apr veni.: n.r.) <a Die: m 
a a educaţia noast estetică aga destul morţi. ceilalți, dumnealor n-ar 
cap nem epeb a răi — atunci acest Corjos nu introduce în film scene de 
O de ploaie! (...) Este inexplicabil ceea ce are ce căuta pe tărimul Artei” cum au fost filmate. Şi. am impre- 
se întîmplă. Tinerii care au privit moartea Necruţătoare critică. dar parcă, totuşi, sia, dumnealui n-a vrut să facă altceva de- 
A ee eer minunea eee art eo ae, Rubrica Dialog cu cititorii n ah CJE an a de d ee 
din decembrie se astăzi furați de i nostru. este realizată Dumitru SOLOMON cazul să se cam încheie seria asta de 
această falsă fericire, de această falsă fru- da filme cu liceeni”. Mai sint şi alții care cred 
museţe cu care sint amăgiţ? Fiindcă fru- a acelaşi lucru. 
3 


@ 

° 
= 
dau 
pi 
za 
= 
= 
-= 


Sala de 


are este diferen 
dintre fosta stai ni 
„Româniafiim 


— Fosta Centrala 
includea tot ceea ce însemna cinema- 
togratie în Romania: Casele de Filme 
plus Arhiva Naţională de Filme, Stu- 
diourile de producţie pentru fiim de 
ficțiune, documentar si animaţie, Fa- 
brica de prelucrare a peliculei, plus 
rețeaua naţionala de difuzare prin så- 
lile de cinematograf. Actuala DRCDF 
şi, să sperâm, viitoarea regie auto- 
noma Romaniafiim, reunește opera- 
tiunile de import-export, distribuţie și 


“exploatare în teritoriu. Ea contribuie 


cu o cota parte din încasările obti- 
nute la finanțarea producției natio- 
nale de film, așa cum e normal și se 
intimpla peste tot. Numai câ procen- 
tul pe care-l putem noi pune la dispo- 
zitie (pina in 15% din încasări) este 
insuficient, asigurind fondurile pentru 
un număr foarte redus de tiime de 
ficțiune anual. Aceste fonduri ar fi 
normal să meargă direct la CNC. care 


— Ata noi cit și noile societăți co- 
merciale in curs de apariţie vom avea 
aceeași subordonare administrativă 


față de CNC. pz 
, care DRCDF 
că nu protejează fimul ro- 


Regie autonomă 
sau 
societăți comerciale? 
Publicul aşteaptă 
filme! 


ternă. La ce se referă şi că sini de in- 
aceste critici? 

— Noi ne allam la mijloc, intre 
creatori și cinematografele din terito- 
riu, care, dimpotriva, se pling ca ii su- 
focam cu filmul romanesc, cel care, 
in concurență cu cel de proveniența 
occidentală, produce pierderi la inca- 
sari. Gasesc ambele acuzaţii neinte- 
meiate, intrucit fiecare țara iși prote- 
jeaza prin mijloace specifice creațiile 
autohtone, aşa ca e firesc sa proce- 
dam ia fel. Pe de aită parte, consider 


roetenroli si Mias Litoral. Au mers 
ine, în raport cu frecven isnuita, 
De ce Clopotele. Malice? 


— și Coroana 
de foc. Celelalte înregistrează foarte 
puțini spectatori. Nu poți face ab- 
stracţie de preferințele publicului cind 
existi de pe urma sa. 


M de : a rămas ei 
= acea public: a 


— Nu prea. E mai pretentios, mai 
imprevizibil in reacții și mult mai pu- 
tin numeros. S-a înregistrat o scădere 
de publicul po- 
tential manifestind dezinteres, chiar și 
fata de unele fiime strâine unde noi 
estimam ca va fi o afluența mult mai 
mare, cum s-a intimplat — spre 
exemplu — cu filme ca Tootsie, Lama 
zimțată, Starman, sau Văduva neagră. 
La această stadere a contribuit sub- 
stantial pirateria video și concurența 
TV. 


— Ce se preconizează pentru recig- 
tigarea spectatorilor? 

— O reorganizare structurala a re- 
telei de unităţi cinematografice și a 
modalitatilor de alimentare a acestora 
cu filme. Din nefericire pina in acest 
moment (1 aug. 1991 — n. red.), s-a 
întirziat în ustificat şi pagubi- 
tor apariția hotaririi guvernamentale 
Care sa ne otere cadrul legal pentru 
ceea ce intentionam. Poate pe spec- 
tatori îi interesează mai putin forma 
noastră de organizare — de altfel, 
acesta poate ramine un subiect des- 
chis, schimbari putind interveni de la 
o zi ia alta — și mai mult ce filme vad 
si in ce condiţii. Oricum, speram ca 
se vor disponibiliza resurse organiza- 
torice si financiare pentru imbogati- 
rea şi diversiticarea ofertei de filme, 
ca şi pentru modernizarea sălilor, 
creşterea nivelului de contort, si, im- 
plicit, sporirea cistigurilor obținute 
din exploatarea filmelor 

— Vor creste in continuare prețurile 
la bilete? 


— Este firesc. Actualele tarife sint 
aproape ridicole (15 lei), in condiţiile 
în care sistemul, cele mai multe 
ori sordid, al videotecilor percepe 
25—35 lei pe bilet. De altfel, toți par- 
tenerii occidentali cu care am început 
să colaborâm s-au mirat de nivelul 
scăzut al actualelor tarife și ne impun 
ridicarea lor. 

— Aceasta nu. va diminua și mai 
drastic numărul ? 

— intr-un fel. Deşi... daca acești 
spectatori vor filme occidentale, de 
calitate, e firesc sa int ja, iar noi 
să ne ri ám concret la regulile 
pieţei internaționale. Pentru ca, in 
toată lumea civilizată important nu e 
ca sălile să fie pline, ci sa fie renta- 
bile. În vest, proprietarul unui cine- 


matograt isi o să prețuri de-a 
dreptul prohibitive (între 6 și 9 do- 
lari), pastrindu-şi astfel sala in bune 
condițiuni. 

Noi nu vom ajunge la echivalentul 
acestui pret si nici nu dorim ca 
acesta sa devina prohibitiv. Dar cres- 
cind totuşi tariful de intrare, se va im- 
bunatati calitatea publicului, care va 
fi mai putin, dar mai civilizat. În felul 
acesta salile vor putea fi intretinute, 

atmosfera din timpul spectacolului va 
fi alta, reciștigind pe aceasta cale un 
procent important de spectatori care 
nu mai vin astazi ia cinematograf toc- 
mai din motivele amintite. in plus, ta- 
ritul trebuie sa fie flexibil, în functie 
de cerere și oferta 


Si econo 


Citeva paradoxuri aparente 


Ce ne spune doamna Puica Podeanu, 
director general al D.R.C.D.F. 


Spuneaţi partenerii străini. 
Gand saa cores ane ec CON era 


=— Unul dintre cei mai importanți 
este societatea americană de distribu- 
tie „Columbia“, dar mai sint şi alții. 
important — şi dificil pentru noi — 
este câ marile companii distribuitoare 
nu-și mai vind astazi filmul la pret fix, 
ci numai in sistem de cipatie. 
Asta înseamnă ca din totalul net al in- 
casarilor — respectiv ceea ce revine 
ORCDF-ului din exploatarea filmelor 
— distribuitorul strain pretinde o co- 
ta-parte care se stabilește in funcţie 
de contribuţia lui (licență, numar:de 
copii.etc.). La cursul de minimum 200 
lei/1 dolar este lesne de înțeles cam 
ce nivel de incasari ar trebui sa reali- 


zam pentru ca partenerul strain sa fie 
interesat sa vina cu ultimele noutăți 
pe piața româneasca. in practica in- 
ternationala, dupa scaderea taxelor 
câtre stat, producția naționala etc. 
restul incasarilor se imparte 50/50 in- 
tre sala de cinema și distribuitor (în 
cazul nostru DRCDF). Daca vrem sa 
rezistam, trebuie sa acceptam aceste 
principii omologate. 

— ce aceste rigori? 

— Inseamna ca partenerul stabi- 
leste numărul copiilor dupa ce in 
prealabil am convenit impreună, la 
fiecare titlu de film, unde va ruia, cit 
timp, in ce perioada... detalii extrem 
de precise, menite a estima A asigura 
un profit maxim. Deci, ei aduc copi- 


„sâptamina, intrebindu-ne cum putem 


ile, ei platesc cheltuielile de reclama... 

Apropo de această reclamă, cei de la 
Columbia" s-au mirat foarte tare 
cînd au auzit ca vrem sa asiguram 
pieţei un ritm de 4—5 premiere pe 


să asiguram in acest fel o publicitate 
adecvată? Pentru ca, la ei, o lansare 
publicitară se face timp de aproape 
trei luni, inainte de premiera, iar chel- 
tuielile ating pina la 50% din costul 
total al filmului. Odată cu lansarea fil- 
melor Columbia", in octombrie, vom 
debuta gi cu un nou sistem de 
reclamă. 

— Vom face noi față acestor ce 
rinje? 

— E greu, dar n-avem incotro. Spre 
exemplu, in materie de reciama, o le- 
gislațtie mostenita din trecut ne plafo- 
neaza la 1% (!) cheltuielile admise. 
Preturile sint cum sint: un singur mi- 
nut de vorspan ia TV inseamna 
40.000 lei, bani cu care am putea 


în sali. Dar acestea se fac la fabrica . 
de prelucrare a peliculei, care este in- 
dependenta şi... le lasa pe ultimul 
plan. Mai lipsesc și substanțele chi- 
mice pentru developare, și atunci de 
unde sa mai asiguri acest vorspan ab- 
solut necesar cind prioritate au copi- 
ile? in privința afiselor tiparite. a fost 
o perioada in care am dus-o greu de 
tot, deoarece tipografiile nu mai 
vroiau sa a de noi, la concurenţa 
cu puzderia de publicaţii si de edituri 
particulare. Acum am incheiat un 
contract cu o editura particulară; în 
plus, am inceput sa multiplicam ma- 
terialele publicitare originale care'sint 
mai atractive. 

— Ce premiere vor apare pe ecrane 
in această toamnă? 

— in primul rind, filmul românesc, 
la care sint de menționat trei debu- 
turi; lon Gostin, Danie! Bărbulescu şi 
George Busecan. Apoi, citeva noi 
creaţii semnate de Mircea Daneliuc, 
Elisabeta Bostan, Geo Saizescu. lu- 
lian Mihu. Cit privește filmele straine, 
o serie de titluri deosebit de intere- 
sante: Catifeaua albastră de David 

autorul filmului Suflet sălbatic 
sat şi Lula), marele laureat Can- 
nes '90 (vazut deja pe ecranele 
noastre). Publicul va mai avea ocazia 
sa vada celebrul Taxi Blues (Pavel 


Lumet, cu Paul Newman, apoi 
Street (premiul Oscar pentru interpre- 
tare masculina in 1988 — Michael 
Dougias) si Alien (Oscarul pentru 
efecte speciaie in 1980). Avem spe- 
rante şi pentru Dansind cu lupii, de 
Kevin Costner, 7:Oscar-uri in 1991. 
Ultimele 4 depind de fondurile valu- 
tare pe care le avem alocate pe hirtie. 
dar atit, caci deocamdata acestea nu 
au acoperire in bancă: 


— Dar filme maghiar 
ceho-siovace sau -sovietice? Erau 
unele formaseră un 
public ai lor. 


— Asa e, numai ca respectivele ci- 
nematogratii sint si ele in reorgani- 
zare și legaturile s-au cam întrerupt 


* Atractie fatală, cu Glenn 


Close si Michael Douglas 


Coroana de foc de Sergiu Nicolaescu, 
preferințele publicului cu 
Simona Somagescu si George Alexandru 


deocamdată Noi le-am propus sa 
menţinem un anumit nivel al schim- 
burilor, dar şi la ei funcționează crite- 
riul pieței. Pe aceeași suma, acum in 


— Lipsa fonduri valutare, efec- 


primul loc în 


tive, dar mai aies circulația și exploa- 
tarea ilegală a casetelor. Noi, spre 
exemplu, cumpărâm pe bani grei un 
film avind asigurată prin contract pro- 
tectia pe timp de un an de zile. Si ne 
trezim că el intra în rețeaua de video- 
teci inaintea noastră, „sufiindu-ne“ 
groa agro Așa am patit cu 

Dundee sau Peggy Sue se 


BOX-OFFICE 
În tara 


Titlul filmului 


Adio, dragă 
4. Faleze de nisip 


5. Ziua cea mai scurtă > 
6. Rochia albă de dantelă 
g rumet in ca pilor 
8. Mircea 

ultimul bal 


9. Noiembrie 
10. Liliacul infloreste 
a doua oară 


Titlul filmului 


1. Nu vreau porno (Polonia) 
2. Liceenii Rock'n'rolli (România) 


3. Lupul singuratic (Statele Unite) 


4. Strătulgerarea (Statele Unite! 
emir arid (Statele Unhe) 
z Nomariórii (Anglia) 
. Arunc-o pe mama din tren 
(Statele Unite) 
. Pe cuvint de polițist (Franţa) 


. Căutind-o pe Susan (Statele Unite) 


. Orfanii (india) 
Piata Universitatli (Romania) 
isus (Statele Unite) 


Data ieșirii Nr. 
în premieră copii 1990 


Nn spectatori 


E 


sisid g 
i g 


i 


| 


ata 


mărită, iar, mai nou, cu Robocop care 
se află într-un „pachet“ — Columbia, 
în timp ce un întreprinzător particular 
şi-a luat licenţă de exploatare a case- 
tei de la o firma din Budapesta. 

— Dar care este statutul acestor vi- 
deoteci? 

— Nicaieri in lume nu există drep- 
tul de proiecţie în public a casetelor, 
care sint destinate vinzării sau inchi- 
rierii pentru vizionare la domiciliu. 
Noi ştim de existența videotecilor, ele 
ne lezează interesele, dar nu putem 


face poliție. 

— Totuşi, se pare că respectivi in- 
treprinzători au plătit niște taxe 
CNC-ului apoi, DRCDF-ului? 


„— Initial, s-a pornit de la premisa 
că neexistind la noi o legislaţie pri- 
vind drepturile video pentru a se 
exercita cit de ci un control asupra 
lor, acestea urmau sa fie autorizate 
de CNC (cum prevede și decretul 
80/90). Ulterior s-a convenit să achite 
o licență pentru difuzarea filmului ro- 


Maun iter CO tok a oh no 
tacă... Se impune însă apariția unei 
legi ca in orice altă țară, care sa pună 
ordine în acest domeniu şi să apere 
drepturile de autor. 

— = de exportat ce-aţi mal ex- 


Un suris semnat: 
Nicole Kidman 
(soția lui Tom Cruise) 
— Pentru rețelele de televiziune 
doi, Reconstituirea, 


s-au vindut Pas 

şi seria „Mărgelatu'. Accentul 
principal, la vinzari, ramine pe anima- 
e. dar si aici sint solicitate în special 
iimele din producția mai veche, care 


contactul cu 


— Cinematograful veriga 
centrala in boot difuzării. De altfel, și 
i strâini susțin același lucru. 
rebuie simplificat mecanismul de di- 
fuzare, eliminind etapele interme- 
diare. De asemenea, sintem obligaţi 
så modificam radical sistemul de evi- 
denja a încasărilor care va trebui sa 
masoare exact profitul adus de fie 
care film. 
— Cum se va realiza acest lucru? 
— O modalitate ar fi locaţia de ges- 
tiune, care inseamnă o forma de 
cointeresare, și se află in stare de 
proiect. Cu timpul, va fi obligatoriu sa 
mergem spre privatizarea totală a sa- 
lilor, aşa acum s-a intimplat deja în 
Ungaria. Este cursul firesc în măsură 


— Nu există nici o incompatibilitate 
in acest sens. Totul tine de pret si de 
rentabilitate. Asemenea sali au existat 
$i cu ani in urma in Bucuresti (Union, 
Cotroceni), ele formindu-şi un public 
al lor. Pentru ca spectatorul este dife- 
rentiat in funcţie de pregătire, gust şi 
Cultura, iar aceste deosebiri se rega- 
sesc în lerinţele sale. Tot ceea ce 
face piaţa este sa reflecte, prin mij- 
loacele ei, cererea publicului. 


Noi am adăuga: totul este ca și pu- 
biicul să aibă de unde alege. 
interviu realizat de 


Bogdan BURILEANU 


Premiul pentru regie la Cannes 1990: 
Taxi-Blues (cu Piotr Zaicenko 
și Piotr Mamonov) 


@ Paul Newman, capul de afiș 
al Verdictului. 


fantastic 
şi erotism 


ecit să mă duc la cinema, mai 
bine mă duc în Ungaria sa ma- 
ninc o înghețată...” Tinărul — in 
bermude viu colorate. tricou alb 
din bumbac (100%), adidasi, un 
fel de uniformă a tinerilor ara- 
deni —, mă privește în ochi, pe 
deasupra..ochelarilor de soare. (marca „Puma“ 
bineinteles) cu o undă de maiitie... 

De ce mergeţi sau de ce nu mergeţi ia cinema? 
Mergeţi la filmele românești? De ce? Sint doar 
citeva din întrebările cu care m-am dus „inar- 
mata" în orașul de pe Mureș, știind că acolo, atit 
de aproape de graniță. cu televiziunile iugoslavă 
şi ungara la dispozitie oa acum citiva am, 
‘si petreceau zilele libere si in sala de cinema 
(vezi nr 1990, p. 8) 

Din cîleva zeci de persoane chestionate (in 
majoritate tineri sub 25 de ani. dar şi persoane 
peste 40 de ani) răspunsurile, nesperat de sin- 
cere, au fost in defavoarea sâlii de cinema. 

Horea lacob — 18 ani (a doua zi i! aștepta exa- 
menul de „bac”): „De cind condiţiile de vizionare 
ale unui film lipsesc cu desavirsire, ma duc o 
dată pe saptamina, lunea, la ultimul program, si 
asta ca să-mi omor timpul... Ştiţi, lunea e un fel 
de relaș aici în Arad, nu tu bere... un dans... Cel 
mai prost film vizionat de la începutul anului a 
fost Liceenii rock'n roll. Un film jenant pentru 
noi. liceenii din viata. Fals de la un capăt la altul. 
Noi nu vorbim așa. Noi nu iubim așa. Problemele 
noastre nu sint cele de pe ecran. Profesorii noștri 
nu sint nici pe departe ca aceia de pe ecran. 
Abia au timp pentru problemele lor, darmite 
pentru noi... Un film care mi-a plăcut? Cineva 
care să mă apere...” = 

Victor J. (nu a vrut să-i dau numele. are moti- 
vele lui, ceva probleme cu pări Nu mă duc 
la film decit rar, foarte rar... Ce sa văd acolo? Ti- 
gani? Mersi. e plin orașul de ei! În timpul specta- 

i 4 z colelor se bea, se fumează, șobolanii umblă ca la 
i ` - Spire. j ; ei acasă... sa nu mai vorbim de cei care rontaie 
t #4 EN a rr aad = cu spor „bomboane agricole“. Atmosfera este atit 


39 


B FoS 3 di ied de incinsa incit dac-ai scapara un chibrit ai lua 
Fericirea — de a-i vedea © à bie foc instantaneu... Și ce să vad la cinema? Co- 

: ; iah? f - iza 5 geste roana de foc im serioși, e pentru copiii care 

pe Amitabh Bachchan și Rishi Kapoor, Ye i = ; citesc incă basme... Liceenii rock'n roll? Ca și 
abe. a a i i = cind n-ai fi vazut nimic! Mi-au placut insa BD-u- 

rile la munte și la mare. Zau că sint mai bune de- 


——, —" cit ce se face astăzi!... 
: z a i Gavriluţiu loan (41 ani, tehnician): „Nu mă in- 
Mereu i P Si trebati de ce nu merg la film! Ce să vad? Nu știu 


en s 4 1 E i jie cite filme romanesti s-au facut dupa revolutie, 
atragatoare, i ; , -iln domic dar dacă toate sint ca Liceenil..., Coroana de foc, 
Julia i Pate pers Che ae Secretul lui Bachus $i Secretul lui... ala cum ii 
2 = a R pia zice... Nemesis... m-am lămurit. Nu mă mai prin- 
Roberts h y i Va ULC MUL deti. Si dumneavoastră, cei de la „Cinema“ ce fta- 
k i : ceti? Criticaţi. dom'le criticati. critica e construc- 
tivă! Măcar asta am invatat și noi”. 
Oamenii nu merg [a film din lipsă de timp, din 
lipsă de repertoriu. sau nu-i interesează. 
Citiva nu mi-au răspuns la întrebări, motivind 
că nu sint serioasă şi că ar trebui să mă ocup de 
altceva. O gonpostoă cu plase încărcate, în 
preajma pieței, m-a mustrat: „Nu vezi doamnă, 
sint greve, demonstraţii, prețurile mari, salariile 
sint mari dar mici si dumitale iti arde de ce nu 
ma duc eu la cinema? la mai slăbiţi-ne!” 
Optzeci la sută din cei chestionati mi-au mar- 


e Pentru Arnold Schwarzenegger, succesul 
e ceva obișnuit 


© 


turisit câ preferă să meargă la video. La video 
acasă, nu în oraş, la videotecile particulare. Am 
văzut si eu citeva videoteci ce funcţionează cu 
autorizaţie (si fără). In plin centru: o videote- 
ca-bar. La începutul anului făcea cu sirg „educa- 
tie" unor adolescenţi mai aproape de virsta copi- 
lariei, proiectindu-le un film porno. Poliţia a facut 
o descindere, le-a confiscat aparatura, le-a apli- 
cat o amendă usturătoare. Ei şi? Au plătit presto 
amenda. au cumpărat prestissimo alte aparate $i 
funcționează bine mersi și acum, spre deliciul 
unei anume parti a iubitorilor de filme (mult) mai 
decoltate... ar 

Există însă videoteci care funcţionează in loca- 
lul plen arti (de exemplu „Arta”): curate- 
nie, personal civilizat. un mic bufet, prețuri nu 
mai mari decit cele practicate de particulari (15 
videoteci cu autorizaţie și dumnezeu ştie cite, 
oricum destule, fără autorizaţie). 

Doamna Mariana Gânţă, directoarea _Intreprin- 
derii cinematografice judeţene. îmi spune ca vi- 
deutecile „Arta“ si „Studio“ şi-au format deja pu- 
blicul lor. Un început timid însă, deoarece con- 
curenta este acerba. Un film ca Pretty Woman (O 
femeie drăguță) a fost deja vizionat pe casete 
(acasă) ca să nu mai vorbim de mai vechile Top 
Gun, Rain Man, Ziua tunetului... În momentul 
cind vor apărea in cinematografe, vor fi prea pu- 
tini spectatori care sa nu le fi văzut. 

Unul dintre tinerii cinefili „furioși”. pe nume 
Valeriu Jurcă — 18 ani — îmi spune: „Pe mine şi 
pe prietenii mei ne interesează fenomenul cine- 
matografic internaţional, dar unde este fenome- 
nul cinematografic românesc? Unde ne sint fil- 
mele? Toate emisiunile pe teme cinematografice 
de la tv de exemplu, se axeaza pe filmul strain, 
iar cind apare cite un regizor român nu face de- 
cit să declare cu importanţă că tace filmul cu- 
tare, după cartea lui cutare, cu actorii cutare, că 
va fi asa şi pe dincolo. dar sigur o capodoperă! 
Şi cînd avem premiera! Surpriză: e ca şi cind n-ar 
fi! Nu vă mai dau exemple, le ştiţi dumneavoastră 
mai bine... Dacă libertatea ciştigată in cinemato- 
grafie înseamnă a face filme de un gust indoiel- 
nic, in care kitsch-ul este la el acasa, mai bine sa 
se lase pagubasi. In condițiile acestea refuz să 
mă duc la cinema. Nu vreau sa vad filme roma- 
nești proaste; De ce nu se aduce în Arad, de 
exemplu, Reconstituirea? Mi-au plăcut a Uni- 
versității și De ce bat clopotele, Mitică? Ín rest, 
ce să mai vorbim... Pină și filmele străine le-am 
văzut mai intii pe video...“ 

La sfirsit de saptamina, mi-au marturisit-o 
multi, preferă să se vada cu prietenii. sau sa 
meargă in Ungaria „să mai facem si noi o mica 
bisnita“; sau la sirbi, dar acum, nu mai e sigur; să 
vada un film pe video, cu o cutie (sau sticlă) de 
bere în fata, in răcoarea unei camere și nu în cal- 
dura sufocantă a unei sali de cinema... În alta 
parte nu prea au unde se duce: Teatrul de mario- 
nete este în renovare. Filarmonica are în continu- 
are o grămadă de probleme organizatorice şi fi- 
nanciare, de Teatrul de stat ce să mai vorbim, 
mai mult stă decit merge (vorba cuiva!). Ramine 
plimbarea de fiecare seară în parfumul ametitor 
al teilor și otetarilor de pe malul Mureşului; pen- 
sionarii aplecati asupra tablelor de șah; tinerii cu 
un pronunțat aer occidental, pe biciclete sau mo- 
torete (mici bijuterii destul de. costisitoare dupa 
cum arată); și un cetățean turmentat, obosit de 
tăria bauta peste drum, adormit în iarba proaspăt 
cosită, cu un trandafir imens roșu așezat de un 
glumet la ureche... Cam putin pentru un oraș cu 
peste două sute de mii de locuitori. 

Sint de notat eforturile pe care le face intre- 
prinderea cinematografică de a atrage în sălile 
de cinema publicul care insă şi-a pierdut încre- 
derea în puterea de seducţie a filmului de pe ma- 
rele ecran. Aradenii, ardeleni şi bănăţeni toto- 
data, moicomi și aprigi ia un loc, sint greu de 
convins să mai paseasca în întunericul sălii de 
cinema. Viitorul artei a șaptea in Arad se nu- 
meşte deocamdată Video. Sala de. cinema a 
ajuns un fel de rudă săracă şi oropsită de care iti 
mai aduci aminte și o mai vizitezi din cind în cind 
ca să vezi daca mai trăieşte. Si daca mai trâie- te. 
îi mai dai, tot din cînd în cind. cite un film ca să 
nu moară de tot. 


Doina STĂNESCU 


În căutarea 
Publicului 
pierdut 


irma „Promotor“ din Arad ate ca 
obiect de activitate închirierea de vi- 
deocasete pentru vizionarea la domi- 
ciliu. Atit şi- nimic mai mult. Totul se 
desfășoară pe cit de legal. pe atit de 
civilizat. Deci. benefic pentru forma- 
rea şi educarea celor ce devin, prin 
intermediul acestui sistem, niște veritabili cinefili. 
investind citeva milioane de lei. partial impru- 
mutaţi de la o bancă de credit, domnii Ovidiu 
Gavriluja (de profesie inginer) şi Sorin Raţiu 
(matematician), oameni tineri şi plini de inițiativă.» 
au pus pe picioare o afacere care îmbina impe- 
cabil dimensiunea culturală cu profitul economic. 
Dovadă că cele două direcţii nu se exclud, ci se 
completează reciproc. 
Centrele de inchiriere (unul chiar în inima -ora- 
şului şi alte două in cartierele de blocuri de la 
periferie) te intimpina cu o ambianta de tip occi- 


dental. Curăţenie. eleganţă si funcţionalitate. pef- » 


sonal amabil si competent, oricind pregătit să-i 
facă recomandări asupra filmelor puse la dispozi- 
tie. Există cataloage „la zi“, continind titlurile. ge 
nurile şi datele mai importante ale celor peste 
1.500 de filme, majoritatea noi şi chiar foarte noi. 
Repertoriu variat, pentru toate preferințele: de la 
filme de aventuri SF-uri, comedioare de succes 
şi chiar producţii „sexy“ (dar nici unul porno), fa 
titluri de ținuta precum Fanny şi Alexander (Ber- 
gman) Vinătorul de cerbi (Cimino). Rain Man 
(Barry Levinson) sau Apocalipsul, acum (Cop- 


) $ 

Un alt sistem de fişe asigură evidența solicitan- 
tilor, al căror număr a ajuns spre 20.000. Oameni 
tineri şi, in marea lor majoritate, instruiți. care în- 
chiriază cam 2—4 filme pe săptămină. cerinţele 
mai mari (dar şi mai ,usoare“) înregistrindu-se 
de regulă în perioada week-end-ului. 

Sigur că promptitudinea cu care ajung noută- 
tile pieţei internationale şi starea tehnică a înre- 
gistrărilor sint argumente menite sa stimuleze 
apetitul cinefililor.. Dar tocmai calitatea ofertei, 
conjugată cu condiţiile de perfectă civilizaţie în 
care ea ajunge la consumator, contribuie decisiv 
la ridicarea nivelului acestuia. Numai asa va f: 
posibil să ajungem la un public de elită. serios 5: 
avizat asupra fenomenului cinematografic. 

Se pune intrebarea. în atari condiţii, dacă și cit 
pierd cinematografele din rețeaua naţională 
printr-o astfel de concurenţă? 

La prima vedere, ar însemna că cei 20.000 de 
spectatori (şi care în realitate. sint mai mulţi) ce 
optează pentru închirierea video-casetelor nu 
mai calcă prin sălile de cinema. Ei preferă acum 
să plătească un pret dublu per film, asigurindu-si 
astfel noutatea si surplusul de confort, ca să nu 
mai vorbim de celelalte facilități cum ar fi am- 
bianta, compania, posibilitatea de a relua orice 
secvenţă sau întreg filmul. 

Numai că, mai devreme sau mai tirziu, acest: 
impatimiti în devenire se vor întoarce cu sigu- 
ranta în fata marelui ecran. Cu gusturile, cu exi- 
gentele, cu pretenţiile lor — categoric mai ele- 
vate. Şi asta pentru că. la televizor. te informezi 
asupra filmului, in timp ce atmosfera sălii de ci 
nema, specificul proiecției şi dimensiunile ecra- 
nului îţi oferă posibilitatea de a-l savura. 

lată de ce, in loc să acuze şocul concurenţei 
(care, orice i-ai face, este inevitabilă în noile con- 
diţii). cinematografele noastre ar trebui, la rindul 
lor, să profite de răgazul ce li se oferă reorgani 
zindu-şi activitatea. modemizindu-se $i pregatin- 


du-se să-şi primească. peste citva timp, acești fi - 


deloc risipitori, dar numai in condiţiile pe care ei 
ie merită. 
Bogdan BURILEANU 


Telefonul îi face să zimbească 
pe Carmen Galin şi Mircea Diaconu. Regia Elisabeta 
Bostan 


les, împreună cu Rossana de So 


: protagonişti ului La Bamba 
K A d 


Din producţia națională 

—La sfirgit de săptămină, Rom., 1990 — scenariul: ion Baieşu, Al. Strujeanu, Geo Sai- 
zescu; regia: Geo Saizescu. Cu: Dem Radulescu. leana Stana ionescu. Comedie de situa- 
ţii. dar şi de moravuri, în stilul popular, accesibil, cu care regizorul şi-a obișnuit publicul 
de-a lungul unei întregi epoci şi cariere. Fara a intra in alte amanunte, credem ca va fi, 
dupa toate probabilitatiie, un succes de casa. 

— Telefonul, Rom., 1991 — scenariul: lon Marinescu; regia: Elisabeta Bostan. Cu: Mircea 
Diaconu, Carmen Galin, Rodica Mandache, Constantin Diplan. Magda Catone 

Un apei telefonic intimplator — banala greşeala — este in masura sa schimbe cu desavir- 
sire viața personajelor aflate la cele doua capete ale firului. 

— Fiăcăul cu o singură bretea, Rom., 1990 — scenariul: Alexandru Nicolaidi, regia: lulian 
Mihu. Cu: Stefan. Sileanu, Maia Morgenstern. Alexandru Arsinel, Violeta Andrei. Un film — 
cum se spune — in nota specifica a regizorului, imbinind originalitatea cu bizarul şi impre- 
vizibilul, despre peripetiile prin care e obligat sa treaca un baiat cinstit in confruntarea cu 
valorile moraie, adesea rasturnate, ale unei lumi în care predomina ipocrizia, cupiditatea, 
venalitatea şi violența. 

— innebunesc şi-mi pare rău, Rom., 1991 — scenariul și regia: lon Gostin (debut in til- 
mul de lung-metraj). Cu: Oana Ştetanescu, Bogdan Uritescu, Gheorghe Visu. Magda Ca- 
tone, Florian Pitis. 

Viaţa de zi cu zi.a unor tineri muncitori dintr-o țesatorie. Nu lipsesc, fireşte, problemele 
— tehnice dar și sentimentale — nici clișeele (chiar daca unele se vor doar le). nici 
epilogul plin de o anumita înțelepciune care, evident, va rezolva într-un fel toate incurcatu- 
rile. Altfel spus, clasicul „film cu tineri şi despre tineri. 

— Vinătoare de lilieci, Rom., 1991 — scenariul: C-tin Şelaru si Daniel Barbulescu; regia: 
Daniel Barbulescu (debut in filmul de ficțiune) Cu: ton Haiduc, Florentin Ouse, Florin An- 
ton. 

Situaţia confuza şi dramatica, așa cum a fost ea in zilele de foc ale lui decembrie '89. 
intr-o poveste plina de dinamism şi suspens. in locul unor clarificari facile şi poate ten- 
tante, realizatorii opteaza pentru riscul de a formula noi şi noi intrebari, 


Din alte ţări 


— Amar, Akbar, Anthony, india, 1988 — regia: Manmohan Desai: Cu: Rishi Kapoor, Vi- 
nod Khanna. inca o melodrama din producţia atit de prolifica a cinematografiei indiene, cu 
toate ingredientele specifice: pasiuni acerbe, suferințe pe masura. muzica și dans exotic, 
it e și rasturnari previzibile de situaţii. Fidelii acestui gen nu vor fi, in nici un caz, 

amagiti... 


— Catifeaua albastră: SUA., 1986 — regia. David Lynch. Cu: Laura Dern, Isabella Ros 
sellini. Hope Lange, Kyle Maclachlan, Violenţa, psihopaţi şi traficanţi de droguri, într-o 
fume pe care personajul principal, devenit tara voia sa detectiv, o strabate în cautarea une: 
bande de criminali. Daca ñ va gasi sau nu. este inutii, sa ne mai intrebam... 


— Fericirea, india. 1988 — regia: Manmohan Desai. Cu: Amitabh Bachchan, Rishi Ka- 
poor. Spectatorii care au fost convinşi ca precedentul film indian este o culme in materie 
și, eventual, au regretat acest fapt, vor avea acum fericita ocazie sa se delecteze în aceeași 
ambianța muzical-sentimentaloida. 


— Fanaticul, UR. S.S. 1989 — rogis: V. Feoktistov. Cu: Oleg Kantimirov, Feodor Suhov 
Un sportiv de performanta este confruntat cu naravurile de sorginte stalinista ale societații 
sovietice ante (si anti) perestroika.. Pentru unii spectatori nostalgici sau, poate, pentru a nu 
uita... 


— ispita, italia, 1985 — regia: Peter Hudson. Cu: Deborah Cali, Antonio Marsina. Un 
grup de tineri işi petrece vacanța pe o insorita plaja italiana, între placerile muzicii, dansu- 
lui şi ale amorului. Picanterii, suspans şi chiar destul umor. Cine ar mai pretinde și altceva? 


— Logodnicul vine ia ora 8, Ungaria. 1984 — regia: Magyar Josef. Comedie in nota cura- 
joasa, pentru vremurile in care a fost facuta, ce ne aminteşte cu placere de un film precum 
Vrabia e şi ea o pasăre. 

Mirajul american functioneaza şi aici ca .detonator” al acţiunii, iar eforturile susținute ale 
protagoniştitor de a-şi accesul in direcția respectivă este nu numai amuzant, dar ş: 
— pe alocuri — instructiv. 


— Moartea unei prostituate — italia. 1984 — regia: Sergio Bergonzelli. Cu: Richard Har- 
rison, Karin Well, Malisa Longo, Black Hard. 

Moartea suspecta a unei tinere declanșează cercetarile politienesti de rigoare. Faptul că 
victima era implicata in afacerile nu tocmai „ortodoxe“ ale unei edituri din Turcia, speciali- 
zata în publicaţii sexy, confera cazului un surplus de spectaculozitate şi interes. Deci. aviz 
a(ni)matoarelor... 


— Taxi Blues, U.R.S.S.—S.U.A.—Franta, 1990 Regia: Pavel Lunghin. Cu: Piotr Mamonov, 
Piotr Zaicenko. Film distins cu premiul pentru regie la Cannes. 1990 

Lumea dura şi diversa din periferiile moscovite. ocolita cu grija pina acum de aparatul 
propagandistic. Prin intermediul prieteniei dintre un saxofonist și un şofer de taxi asistam, 
de fapt, la dezvaluirea lucida a unui întreg sistem de relații sociale şi umane, constituind o 
faja” pe cit de nevazuta, pe atît de reala. Publicul care a savura! anul trecut Micuța Vera 
nu va regreta intrarea, și de aceasta dată, fh sală. 


— Tentaţie, italia, 1987 — regia: Sergio Bergonzelli. Cu: Katrine Michelson, Antonio Mar- 


sina, Olivia Link. Afaceri oneroase, corupţie $i crima — toate in nota caracteristica „poli- 
cier'-ului de serie „B“ care nu isi face complexe din cauza condiției sale de duzina. Aga in 
cît... de ce și le-ar face spectatorul? 


lată cîteva dintre filmele pe care rețeaua cinematogralică intenţionează sa le 
lanseze în premieră. Nu ne ramine decit să sperăm ca bunele intenții isi vor 
găsi acoperirea necesară în fondurile valutare necesare achiziţionării elective 
Căci, vrem, nu vrem, tot acolo ajungem... = 


a apariția lot, romanele lui Augus- 
tin Buzura au atras cineastii prin 
densitate dramatică, relevanta 
evenimentelor evocate și mai ales 
curajul de a rosti niște adevăruri 
care, chiar plasate în „zona per- 
misa“ a obsedantului deceniu. 
prin forța lor de iradiere, generalizare, acu- 
zau întregul regim totalitar. Rind pe rind, Lu- 
cian Pintilie, Mircea Daneliuc, Nicolae Mărgi- 
neanu, Manole Marcus au tatonat „Vocile 
nopții”, „Feţele tăcerii“, „Orgolii” pentru a in- 
cerca, a face să pătrundă pe ecran ceva din 
zbuciumul, dilemele intelectualului într-un 
sistem opresiv, dileme legate de raportul ade- 
var-minciuna, refuz onest al compromisului și 
lasitate, abandon moral. Tăcere complice de- 
venită culpă comună. O căutare tensionata, 
obsesivă, autodistrugătoare, într-un sens, 
pentru personajele cărților lui Buzura — dar 
salvatoare de conștiință, demnitate — hra- 
neste această proză confesivă, subtil anali- 
tică, cu o compoziţie din multiple planuri na- 
_tative, generoasă in sensuri. 

Cu excepția „Orgoliiior' devenit film, nici 
unul din proiectele anterioare n-au putut — 
şi se înţelege de ce — răzbate în sălile de ci- 
nema. Pina astăzi cind luăm cunoștință, după 
ani de refuzuri, de o versiune cinematografi- 
că (Undeva in Est). a romanului „Feţele tăce- 
rii“, formă prescurtată. mult simplificată de 
autorul însuși, în colaborare cu regizorul 
Nicolae Mărgineanu. Colaborarea dintre cei 
doi a început mai de mult cu Pădureanca, in- 
terpretare liberă a povestirii lui Slavici, stra- 
bătută însă de obsesiile scriitorului contem- 
poran: manevrarea constiintelor şi a senti- 
mentelor de către o putere discretionara. 
Ceea ce făcea farmecul, originalitatea roma- 
nului „Feţele tăcerii“ fiorul lui psihologic-po- 
litist în cercetarea diferitelor fete ale adevaru- 
lui și in evocarea lui dintr-o perspectivă isto- 
rica — victime şi călăi întilnindu-se, cu tim- 
pul, paradoxal, în același impas existenţial și 
eșec social — se risipește în film într-un plan 
prea general, fără reculul meditativ-istoric. În 
centrul povestii s-a păstrat inclestarea dură, 
fără nuanțe a celor. antrenați de o parte-si de 
alta a baricadei în procesul devastator al co- 
lectivizării forţate. Al tragediei satului româ- 
nesc îi în anii '50 pe care îi evocă fil- 
mul. Polii conflictului dramatic — al „luptei 
de clasă“ în terminologia consacrată — sînt 


fanaticul activist comunist, cu gindire și me- . 


tode primitive si adversarul lui politic și so 
cial, instaritul lon Măgureanu, devenit pentru 
activist un dușman personal ce trebuie urma- 


UNDEVA ÎN EST ` 


Ceasul oportun 


lergici cum sintem la maniheism — si pe bună dreptate dupa atifia ani de 
„dacă nu sinteti cu noi, sinteti impotriva noastră“ — versiunea cinematogra- 
fiată de Nicolae Mărgineanu a romanului „Feţele tăcerii” al lui Augustin Bu- 
zura — autor fundamental în descompunerea resorturilor dictaturii comu- 
niste si a consecinţelor acestora — Undeva in Est vine la un ceas nepotrivit 


la intilnirea "cu publicul de la noi. Să ne imag 


inăm însă o clipă imposibilul 


realizarea și prezentarea filmului înainte de decembrie 1989 (Buzura a in- 
draznit de altfel să propună scenariul, asa cum este el astăzi, fostelor Case de filme, in 
1983). Este evident că publicul ar fi facut atunci coadă să privească și să asculte tragi- 
cele confesiuni ale „fețelor tăcerii“ din dramaticul proces a! colectivizării forțate din 
anii '50, scenariul invitind la un stil direct și nu doar la aluzii „subversive“. Acum, cind 
adevărurile se lasă rostite liber, încărcătura acestui memento se dovedește a avea un ` 


impact redus pentru spectatorii noștri. 


... Totuși, în stingismul său „pe dos“, Undeva in Est (primele 15—20 de minute nu fac o 
bună pregătire discursului politic și nici dramelor omenești ce urmează) intiineste — 
poate să pară paradoxal acum cind comunismul ca sistem politic s-a prăbușit — un cu- 
rent prezent în filmul occidental. in Occident cred că filmul lui Mărgineanu $i Buzura 
şi-ar putea afla în festivaluri un public mult mai receptiv decit s-a dovedit a fi cel de la 


noi. 


Am să va dau un singur exemplu de „modă“ maniheista în filmul politic de azi, anu- 


me Lista 


neagră, evocind nu mai putin maniheista perioadă a Vinătorii de vrăjitoare din 
anii maccarthysmului în Statele Unite. Lista 


a fost realizat de pe poziţii de 


stinga in 1990, la Hollywood, de către Irwin Winkler, producător celebru (deținător in 
această calitate a 10 premii Oscar) care acum, la 63 de ani, a ales să debuteze în regie 
pe această temă încă acută, asigurindu-si şi participarea extraordinară, în rolul princi- 
pal, a lui Robert De Niro. Filmul a făcut parte din selecţia oficială a Festivalului de la 
Cannes din acest mai, iar la Paris rula cu mare coadă la casă. 

Remarcam, o dată in plus, că popularitatea unui film nu e determinată exclusiv de 
calitățile sale. ci şi de ceasul oportun al întilnirii cu publicul. Cred că spectatorii vor re- 
descoperi Undeva in Est, nu dupa mult timp. Filmul o merită. ? 


` 


rit fara crutare. Cu bucurie sălbatică, uneori. 
Ambii sint bine reprezentați de interpreții 
alesi de regizor atit pentru expresivitatea chi- 
pului cit si pentru jocul lor patimas, deschis, 
energic — respectiv Valentin Voicilă și Re- 
mus Mărgineanu. Schimburi violente de re- 
plici (recunoaștem frustetea unora, hazul lor 
proaspăt, replici strămutate din carte), schim- 
buri de priviri incarcate de ură, gesturi dispe- 
rate prevestind nenorociri, ele toate creează 


AD. 


momentele tensionate ale filmului și sint ur- 
mante cu interes in sală. Ca și secvențele vi- 
natorii de oameni prin pădure — urmărirea 
rezistenților înarmaţi sub conducerea ofiteru- 
lui Sterian. 


Influențat de momentul istoric pe care îl 
are de ilustrat, regizorul cade uneori într-un 
fel de prezentare maniheista a personajelor 
aflate în situaţii extreme, tinind prea putin 


* 


seama de nuantarea psihologică atentă, exis- 
tentă în romanul inspirator. li reușesc mai 
bine portretele de plan doi datorită distribuirii 


unor actori de mare forţă sau unor tineri care 


promit. Talentul iui Dorel Vișan face să 
trăiască pe ecran, credibil, acel brat de fier al 
regimului, plutonierul Lupse, oportunist şi vi- 
clean, laş în situaţii grele, sadic cu cei fără 
apărare, promovind cu cinism tactica dictatu- 
rii proletariatului: „Nu ştii? Te învăţăm. Nu 
poți? Te ajutăm. Nu vrei? Te forțăm“. Cu o 
savoare deosebită, în care hazul natura! al in- 
terpretului întilnește cu succes pitorescul re- 

licilor din romanul lui Buzura — creează lon 

iscuteanu un popă uns cu toate alifiile pà- 
mintești necesare supraviețuirii în. condiții 
dramatice. Construind -mai mult din 'tăceri 
grele şi gesturi laconice, explodind doar în fi- 
nal personajul de mare frumusețe morală, 
Stanca, Maria Ploae se impune din nou ca o 
interpretă modernă de mare vibrație drama- 
tică. Cu multă culoare realizează un portret 
în tușe ironice, cel al activistei depravate, ac- 
trița Marela Juganaru. . 

Un foarte tinar interpret, Marius Stănescu, 
face să transpara drama ultimului vlăstar al 
Măgurenilor, zidit de tatăl sau în pivniță pen- 
tru a fi salvat. El sugerează chinul acestei 
stingeri lente, pină la stadiul spectral, de ca- 


- davru viu. Opusă apatiei, fricii sale de ac- 


fiune, e agitația fraţilor sai mai mari. creionati 
în tușă sigură de studenţii Constantin Flo- 
rescu și Sorin Cociș. Surprinzător debutul — 
foarte matur ca rezultat artistic — al lui Calin 
Nemes, intr-un roi dificil, cel al căpitanului 
Sterian, în care sinceritatea gestului său pa- 
triotic, curajul: rezistenţei, se amestecă, tul- 
bure, si cu o exaltare idealistă, de sorginte 
legionară, cit și cu nevoia cabotină de spec- 
tacol, de narcisism al faptei temerare, dar za- 
darnice, cu consecințe chiar tragice, atit pen- 
tru el cit şi pentru cei din jur. „Mă recunoști? 
întreabă ofițerul înarmat, coborit din munţi, 
pe un ţăran îngrozit de apariţia lui, apariţie 
urmată de obicei de crincene represiuni asu- 
pra celor ce l-au adăpostit. — Nu, domnule 
Sterian, răspunde cu haz înţelept, omul. — 
Ce se spune în sat despre mine? e curios, or- 
goliosul erou al munţilor. — Să nu vă fie cu 
supărare, dar după atitea nenorociri au ajuns 
să va urască și cei vii și cei mofi.” Este o 
idee strălucit concretizată în film, aceea că 
orice extremism duce — cum spunea Ortega 
y Gasset —, la o mutilare a omului, la o he- 
miplegie. = 
Peisaje intunecate, fără perspectivă, o at- 
mosfera aspră, tensionată, descrisă cind in 
culori violente, dar cel mai ades mocnita, in 
nuanțe deprimante, agonice, ca de sfiit de 
lume, realizeaza drept fundal dramatic al ac- 
ţiunii regizorul impreună cu operatorul său 
Gabriel Kosuth. Nopți neliniștite, in care peri- 
colul pindeste la tot pasul, zori tulburi în care 
victimele sint aduse in fata intregului sat, le- 
gate la stilpul infamiei si pedepsite ostentativ 
cind de dusmanii dintr-o tabara, cind din 
cealaltă; dimineti agitate, cu figuratie festivă 
in cadru, și pionieri obligaţi să cinte „cu su- 
fiet“ în cinstea noului activist sosit de la 
raion. Un tip spilcuit care înlocuiește pistolul 
cu cravata, și o perioadă de represiune la ve- 
dere, cu alta, perfid mascată sub lozinci noi. 
iluzia se stinge repede, cu ultimul cadru din 
film, care cade ca ghilotina pe capul nostru: 
o sirmă ghimpată săgetează brutal cadrul si 
închide simbolic în noul lagăr de după anii 
'60, pe toți cei care nu-și lepădaseră toate 


speranţele. A ow 


Undeva in Est. Regia: Nicolae Margineanu. 
Scenariul: Augustin Buzura $i Nicolae Margi- 
neanu după romanul „Feţele tăcerii“ de Au- 
gus Buzura. imaginea: Gabriel Kosuth. 

uzica: Cornel Taranu. Costumele: Maria 
Peici. Decorurile: Magdalena Mărășescu. Cu: 
Remus Mărgineanu, Valentin Voicilă, Dorei 
Vișan, Maria Ploae, lon Fiscuteanu, Constan- 
tin Florescu, Marius Stănescu, Sorin Gocis, 
Calin Nemeș, Mareia Jugănaru, Mirela Dumi- 
tru. Producţie a Studioului de creație Solaris 


A KILOMETRUL 36 


ă fie oare calitate sau defect fap- 

tul că un film „se dezvăluie“ abia 

la a doua vizionare, cind — cu- 

noscindu-i subiectul, ritmul și ma- 

niera de expunere — se verifică, 

se confirmă că divagatiile (ener- 

vante. incitante?!) au o clară me- 
nire, făcind parte din jocul deliberat al con- 
vergentelor în care se intersectează o sumă 
de personaje aparent disparate, de prim plan 
sau plan doi, je cu mini biografii dis- 
persate în intrigă și discret schitate de inter- 
preti. Printre „culturiști“ și „aerobice“, un am- 
bitios poștaș complexat, deja atins de morbut 
„popularității („Mă filmati, acum ma fil- 
mati?"); un orgolios brigadier silvic profitind 
cu anticipație de avantajele democraţiei re- 
prezentative; băiatul nu atit necinstit cit vani- 
tos susținut de tenacea sa prietenă; un acti- 
vist holtei cam trecut (pe linie moartă!), flatat 
de „disponibilitatea” unei „candide“ activiste 
ce se gindeste la viitor; provocatoarea jună 
angajată într-o rapidă tentativă de seducere a 
inginerașului bicisnic, dar ,incoruptibil"; plus 
vechea poveste de cvasi-iubire ofilită precum 
romana care atita îi place eroinei „sentimen- 
tale" si bună „organizatoare“, in brațele că- 
reia va eșua (cum i s-a mai întimplat!) „ima- 


culatul” regizor diletant care, în goană dupa 
bomba de senzaţie care să-l propulseze în lu- 
mea „reală“ a visului său veleitar, nu șovaie 
„să regizeze“ competiţia. ` 

Competiția dintre un „alergător de cursa 
lungă” uzat moralmente, impovarat de amin- 
tirea unei trădări care l-a scos din circuit, și 
tinārul-vedetă agasat de agitația sterilă a 
acestui pseudo concurs la care considera ca 
nu are ce cauta, spre deosebire de antrenorii 
sai ahtiati dupa orice trofee, chiar și „locale”, 
chiar „bahice“. 

În crescendo se insinuează treptat para- 
fraza cinematografică prin intermediul pelicu- 
lei alb-negru înregistrată „în parale!“ de tan- 
demul divergent al cineamatorilor, instructo- 
rul-nulitate și operatorul timorat, dar cu fler 
si har. Parafrază dominind datorită paipitului 
vital care, paradoxal, anticipează și susține 
glisarea în parabolă. Simplistă poate pentru 
că acumularea aparent aleatorie a primei 
parti a filmului o pregătește prin developarea 
unor tare caracteriale și de sistem care gre- 
vează colectivitatea eterogenă subminată ieri 
(ca si azi) de interese fie meschine (puse sub 
semnul bombastic al festivismului), fie pur şi 
simplu stupide. De altfel naivii sint descalifi- 


cati chiar atunci cind cistiga in mod onest, 


pentru că nu intră „in vederile” autorităţilor 
pe care nu „sportivitatea” le preocupă. Astfel 
competiția se desfasoara intre suferință și pa- 
razitism, superficialitate si oportunism, servi- 
lism şi credulitate, compromis şi lipsă de 
scrupule. „Figuranţii” sint inregimentati in 


pluton sau in corul veteranilor, iar protago- 
niștii — cistigatorii de drept — nu cunosc de- 
cit umilința fiind prinși în capcana falselor 
principii și pudori. 


& Tora Vasilescu 
si Dan Condurache 


Codul imagistic al interferarii planurilor 
este abil speculat. După ce se purifica într-un 
itinerar de factura metaforica (teren acciden- 
tat, cind abrupt, cind nisipos, cind mlăștinos, 
cind bolovănos, un traseu, nemarcat de ve- 
sele fanioane. printr-o natură cindva minu- 
nată acum ostilă, calcinată, desfigurata — un 
avertisment necesar ce nu s-a vrut tragic, ci 


` firesc), intensa policromie a realității pestrite, 


epurată de lentila aparatului-personaj, crista- 
lizează dintr-un banal pretext sportiv un sens 
alegoric, potentialul-autentic-cineast oferind 
spre tezaurizare fotograma simboi a 
fair-play-ului. 

Revenind la întrebarea inițială, problema 
ară cine va fi tentat să vadă a doua oară fil- 
mul? 


trina COROIU 


Kilometrul 36. Producţie a Casei de filme Pa- 
tru, 1990 

Scenariul şi regia: Anghe! Mora. imaginea: 
Basarab Smărândescu. Decorurile și costu- 
mele: Dan Manoliu. Montajul: Mircea Cioci- 
tei. Cu: Dan Condurache, Tora Vasilescu, 
Gheorghe Visu, lon Besoiu, Florin Tanase, 


“Mircea Anca, Mihai Bisericanu, Marian Ghe- 


nea, Tudorel Filimon, Anca Dincă, Constan- 
tin Cotimanis, Ovidiu Moldovan, Dragoş Sta- 
mate, Medeea Marinescu, Florin Kostrakie- 
wicz, Miruna Mureaşianu, lulian Enache, Papil 
Panduru, Radu Dragomir. 


o 


m venit in cinema ca să dau viaţă 
picturii. mele“ — aceasta este de- 
Claratia-program facuta de David 
Lynch, bineinteles permanent iro- 
nic şi autoironic. Declaraţia este 
importantă pentru că oferă cheia 
receptării operei acestuia. Unele 
cadre ate filmului Suffet sătbatic (Sailor şi 
Lula, titlul sub care a rulat în Europa) trimit, 
de altfel, la pinzele lui Jasper Johns, o culme 
a expresionismului american de astăzi. cum îl 
socotește Octavio Paz. Lynch a simţit la rin- 
dul său o atracţie. un cult pentru viziunea ex- 
presionistă a lui Kokoschka a cărui pictură a 
studiat-o în Europa timp de citiva ani. lar re- 
cursul la expresionism nu este cred un feno- 
men întimplător în stările acute ale lumii. Să 
mai amintim de premonitiile expresionismului 
german de-acum mai bine de sase decenii? 
Toate acestea nu sint simple mentiuni pe o 
carte de vizită, ci o situare a acestui pic- 
tor-cineast nu într-o scoala — căci el este un 
inclasabil din acest punct de vedere — ci 
într-o concepție şi chiar o vibraţie, aspră. di- 
namică, dura. As fi tentat să-i asociez imediat 
un alt cineast-plastician, pe englezul Peter 
Greenaway. 
Da, lumea, lumea americană din care pro- 
vine Lynch, este în mişcare. confirmindu-l 
rcă pe Malraux care, acum vreo 20 de ani, 
într-un climat electoral aprins şi confuz toto- 
dată, constata cu o gravitate reţinută, dar 
parcă încărcată de presimţiri, că „stinga nu 
mai e la stinga. dreapta nu mai e la dreapta, 
iar centrul nu mai e la mijloc“. Centrul nu 
mai e la mijloc, dar în centrul ateriției de 
peste ocean parcă s-ar instala marginea, 
marginalitatea, ale cărei impulsuri, explozii, 
monopolizează atenţia şi impune fenomene 
care, dacă nu deschid „orizonturi luminoase“, 
relevă un prezent contorsionat şi convulsio- 
nat pe care îl exprimă prea bine această na- 
rațiune cinefatografica. Sailor şi Lula, ecra- 
nizare a unui „roman negru“ de Barry Gifford 
— este un fel de love story extrasidin dulce- 


după amintiri glorioase. O lume care se des- 
coperă in prezentul ei marginal, care nu are 
nici o noţiune despre spiritualitate si nu re- 
simte decit zvicnirile instinctualitatii, trăind 
kitsch-ul ca pe o condiţie a propriei vieţi si 
nu ca pe o categorisire estetică. 

Lynch este un portretist care folosește o 
cromatică a exasperării acestor zvicniri, cu- 
toarea fiind la ef nu un cod, o formalitate 
plastică, ci un revelator al psihozelor unei 
disperări deloc teatrale. spectaculoase ci tra- 
gică prin însăşi dezordinea prin care simtu- 
rile domină existențele. Sălbăticia din suflet 
este tocmai această autodevorare într-o câu- 
tare pe care nesfirsita goană pe autostrăzi 
(iată din nou autostrada folosită drept calea 
destinelor iar automobilul — vehicul al lor, 
poate ca moștenitor al diligentei). Este un 
automobil decapotabil, parcă anume ales ast- 
fel ca să expună permanent pe eroi dogoare! 
asfaltului, dar și a cerului câtre care ei nu 
privesc niciodată. Așa cum recursul la melo- 
dite lui Elvis pare ceea ce şi reiese de altfe! 
din context, o invocare ironică. (Regizorul ar 

tea constata însă că atunci cind te joci 
frea mult cu kitsch-ui. te fură. Vezi 

old-up-ul de la magazin). 


i s-a reproșat lui David Lynch, la acest film, 
finalul. privit ca pe o cedare in fața formulei 
atit de hollywoodiene a happy-end-ului. Ga- 


opus. 
Totuşi mă întrebam şi am bănuit o clipă ca 
trebuie să fi fost o vreme mohorita, cu furtuni 


$ 


După 
o vizită 
la morgă 


avid Lynch nu ştia că va obține 
Palme dOr la Cannes în 1990 
cind a stat de vorbă cu ziariștii, 
dar nici n-a vrut să discute despre 


această eventualitate. Pur şi sim- ` 


plu nu-l preocupa. 

Citeva fragmente din această 
discuţie sint tămuritoare în ce privește felui 
de a fi, de a gîndi si de a reacţiona al unuia 
dintre cineaștii americani cei mai proeminenţi 
ia ora -actuală. 


„Philadelphia rămine sursa mea de inspira- 
leeri mie ponei hagar ardran 
nic un 
smao term ngh id egga 
pence rte. ell un salariat de la 
morga oraşului. două imbucături imi 
mai povestea despre niște crime, sinucideri și 
alte orori. Treaba m-a stimit și am avut chef 
să fac o vizită ta morgă. Era pentru mine un 
fei de rituat: am intrat plin de respect și de 


Nicolas Cage. Pubi- 
cul nostru a fost surprins să 
descopere în Nicolas Cage 
un fel de reincarnare a lui 
Elvis Presley: actorul cinta 
din repertoriul defunctului 
King atit în P Sue se 
mărită, dt şi în sal 
batic. El cultivă de altfel un 
aer retro, probabil în semn 
de omagiu pentru James 
Dean, idolul său şi cel care 
ta determinat să aleagă ca 
riera cinematografică. Sim- 
patia pentru „rebelii fără 
cauză“ ai filmului american 
este sugerată şi de haina din 
piele de şarpe purtată în pe- 
licula lui David Lynch, ase- 
mănătoare cu ţinuta lui Mar- 
lon Brando în Piele de şar- 
pe de Sidney Lumet. 

La 26 de ani Nicolas Cage 
are deja o filmografie se 
rioasa, dacă ne gindim că in 
ea figurează titluri stimabile 
ca Birdy de Alan Parker. 
Cotton Club de Francis 
Coppola sau Arizona juni 
de fraţii Coen. Puţini ştiu că 
el este nepotul iui Coppola 
Pentru a nu fi acuzat de ne- 
potism, Cage şi-a schimbat 
numele, dovedind că poate 
fi distribuit şi fără interven- 
fia unchiului. Totuşi, acesta 
i-a mai oferit partituri nu 
numai în Cotton Club şi 
P Sue se mărită, ci şi 
în James. Orice s-ar 

ne, ul că a jucat în 
filmele sale constituie o 

„ carte de vizită onorabilă. 

Nicolas C îşi împarte 
rolurile în ă categorii 
„erotice“ şi „cerebrale“, cele 
din Birdy, Arizona junior 
şi. Suflet sălbatic facind 
parte din a doua. Interogati- 
ile şi neliniştile sale perso- 
nale alimentează biog rafiile 
conturate pe ecran, făra ca 
el să ajungă să delimiteze 
net partea elaborată de cea 
dictată de instinct „Aceasta 
mi-a permis să nu-mi pierd 

„minţile. să nu ajung la psi- 
hiatru. Cu vîrsta, furia mea 
s-a atenuat şi am început să 
abordez rolurile în mod mai 
rațional“. În orice caz, David 
Lynch a mizat pe vocaţia lui 
Nicolas Cage de .tinar fu- 


eveniment 


căci Sailor este un personaj 
care nu se uită uşor. 


Dana DUMA 


în prim plan și culminind cu văpăile care cu- 
prind întregul cer ai nopții. n.n.) focul acesta 
simbolizează primejdiile și angoasele atit ale 
lui Sailor cit şi ale Luiei. Focul ii unește și 


rios“. A mizat şi a dstigat. 


— 1989 — Suflet: sălbatic ; 
(Marele Premiu la Cannes Nu: toate fi 
— 1990) '§ acum s-au bucurat + o ry 
— 1990 — serialul TV. afișeaza nici un fel de expresie a regretului Dean Stanton, Crispin Glover, Willem Dafoe, 
Twin Peaks sau așteptării succesului. E impasibil. tsabella Rossellini. 


i 
83 
$ 
T 
i 
3 
i 
3 
g 


să ; 
cordial, jovial chiar, dar nelipsit ironic, răs- 
punzindute in felul iui -nedezmintit una 
caida. alta rece. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Un cinema 


ipsită de ceremonialurile mondene şi de pasiunile efemere ce însoțesc 
de obicei un eagles cinematografic, Mostra noului cinema de la Pesaro 
a reuşit, la a 27-a ediţie, să menţină la cote ridicate interesul cinefili- 
lor. An de an, hrs drag dor pre pa 
tate profesională pentru impunerea unor autori sau opere a căror necu- 


noaştere sărăceşte peisajul mondial al filmului. Sfidarea programatică a cinemato- ` 


grafului comercial a fost întotdeauna trăsătura dominantă a Mostrei de la Pesaro, 
dar anul acesta ea a căpătat o intensitate specială. Nici nu s-ar fi putut altfel 
cind temele principalelor secțiuni s-au numit: .Independentii americani în anii '80” 
şi „Voci din Est”. Un public majoritar tînăr a apreciat aga cum se cuvine privile- 
giui de a putea vedea pelicule a căror şansă de difuzare este invers proporțională 


cu valoarea lor. 


Fervoarea polemică 


ineaștii şi criticii din Statele Unite 
prezenţi la festival au declarat, la 
conferințele de presă, ca numai 
aici au avut ocazia să cunoasca o 
parte a producției independente 
din tara lor. O precizare se cuvine 
făcută imediat. Termenul „inde- 
pendent” isi ia ca punct de referință marile 
studiouri. Este vorba despre filmele off Hol- 
lywood, produse, filmate, finisate și mai ales 
difuzate în afara atotputernicului sistem hol- 
lywoodian. Un cineast independent pornește 
la drum asumindu-și o seamă de riscuri: de a 
nu fi subyentionat, de a nu avea asigurată 
ublicitatea, nici distribuția. Trebuie să fii 
într-adevăr devorat de pasiunea artei a șap- 
tea pentru a te lansa într-o asemenea aven- 
tură. Unul dintre regizorii americani cei mai 
noncontormiști aflați la Pesaro, Jon Jost, a 
ei această eres „A crea un sistem. 
curată 
Ho totuși, de mai bine de cinci decenii 
există în Statele Unite cineaști care polemi- 
zează neobosit cu producţia hollywoodiană: 
cu normele sale estetice, dar mai ales cu spi- 
ritul acesteia. Dacă marea finanta evită să in- 
vesteasca în filme care refuză faimoasele ca- 
noane dramaturgice și ideologia dominantă, 
s-au găsit surse private și un mic suport fi- 
nanciar din fondul de stat destinat artei (Na- 
tional Endowment for the Arts) pentru a se 
sprijini apariția unui cinematograf cu elanuri 
novatoare. Cinefilii asociază, in general, suc- 
cesele Sans gy 0 8 cu așa numita 
şcoală newyorkeză, inițiată în anii '60 de 
John Cassavetes, Lionel Rogosin, Morris En- 
gel, Shirley Clark. Cinematograful off-Hol- 
lywood se susține însă pe ee mai multe 
nume de cineasti importanti, dupa cum s-a 
văzut din complexa $i admirabil documentata * 
retrospectivă de la Pesaro. 


Sint nume la auzul cărora uneori tresărim, 
-ca acela al lui Paul Morrisey, faimos deschi- 
zător de gemu in cinematograful under- 
ground, semnatarul socantelor pelicule Flesh 
(1968), Trash (1970), Heat (1970) (in traduce- 
re Carne, Gunoi, Arga). Umorul său negru si 
sarcasmul i-au rămas intacte în anii '80, jude- 
cînd după insolita comedie Spike din Ben- 
sonhurst, (1988) o incursiune în atit de pito- 
reasca, dar periculoasa „mică Italie“ newyor- 
keză. Citiva tineri critici i-au reproșat lui Mor- 
rissey că s-a cumintit si că și-a însușit tehnici 
narative hollywoodiene. Nu le-as da dreptate, 
pentru că, deși povestită tradițional, istoria 
conflictului dintre un tinar rebel „inocent și 
rău“ și protectorii săi din Mafia, este un in- 
cisiv studiu de moravuri ce relativizează no- 
tiunea de happy-end şi împrospătează tipolo- 
gia mafiota a „planului secundar“. În plus, fil- 
mul are calitatea care face de obicei farmecul 
productiei independente: un ton foarte perso- 


Pannell prezenţă a autorului imprimă ori- 


ginalitate și altor pelicule din selecție care nu 
se bizuie pe o dramaturgie prea spectacu- 
ogari AȘ as a Somn tina gh 
de dragoste) thryn Bigelow și Monty 
Montgomery, un road-movie cu tineri furioși 
pe motocicletă în ambianța anilor '50; Trei lo- 
vituri greșite din cinci de Amos Poe, un poji- 
cier cu ambiția profunzimii psihologice sau 
de viață de John David Coles, poves- 

tea unui virstnic pe care amenințarea cu 
moartea socială (declanșată de falimentul mi- 
cii sale afaceri) îl supune unui examen de 
conștiință în fata morţii cu - majuscule. 3 
O puternică personalitate regizorală atestă 
filmele semnate de Jon Jost, cel mai radical 
cineast în atitudinea anti-hollywoodiană. El 
nu ezită să condamne trecerea unor indepen- 
demi care au avut succes la producţia mari- 


Criticul ca magician 


intrat deja in tradiţia Mostrei de la Pesaro så propună, in paralel cu programul 


principal, unul sau mai multe „evenimente 
centenar 


“. Anul acesta ele s-au numit 


speciale“. 
(o selecţie de filme italiene realizate intre 1905—1914) și Rizind 


Spre 
de fascism, o complexă ret 


rospectivă a comedii 
em az opțiunile sint obligatorii într-o asemenea ție, 
chiar și pentru mine, care am ales americanii, tentaţiile de a ma infrupta şi din 
oferta cealaltă n-au fost puține. Aspectul pasionant ai „evenimentelor' se dato- 
reaza in exclusivitate criticilor și istoricilor de cinema italieni care s-au investit enorm in 
acest festival. Ei au propus revederea unor filme de arhivă poe a stimula o noua percep- 
ate 


tie asupra lor. Judecind dupa efervescenta ideilor formu! 
care au completat proiecţiile, ei și-au atins ee Asa cum 


cu ocazia meselor rotunde 
criticul Lino Micci- 


ché, tele Mostrei, programul Rizind de fascism a determinat „verificarea impresii- 
lor, conexiunile cu istoria şi cu istoria cinematografului“. Comediile făcute in anii fascis- 


mului nu mai apar ca filme de evaziune, ci de recluziune 


opinează Maurizio Grande. Alt 


critic, Pierro Pintus, atrage atenţia asupra stilului bogat in conotatii simbolice al lui Mario 
Camerini, iar confratele sau Guido Laura asupra dialogurilor sclipitoare ale acestor peli- 
cule mussoliniene, „amestec de provincialism şi de iti 

La urma urmelor, nu este chiar un paradox includerea, într-un festival al noului cinema, 
a eet an care stimulează o nouă privire asupra unor importante momente cine- 


matograi 


ale trecutului. lar această pews. a noutatii în vechi filme se datorează in 


primul rînd criticului care, cum s-a dovedit la Pesaro, este uneori un fel de magician. 


Italia Almirante Manzini 


si Gianna Terribili Gonzales, 


stele ale cinematografului italian in perioada 
„marelui mut“ 


lor studiouri din Los ears. (Susan Seidel- 
man, Spike Lee, Oliver Stone, Robert Town- 
send, Jim Jarmusch etc.). Foarte picturalele 
sale pelicule Toţi Vermeer-ii din New York si 
Un foc sigur lasă cu greu să se ghicească 
handicapul bugetului redus. Fastuoasele miș- 
cări de aparat din primul (autorul imaginii 
este tot Jost) ne amintesc, prin capacitatea 
de a compune atmosferă poetică, de celebrul 
traveling din Anul trecut la Marienbad. Afini- 
tatile acestui regizor cu cinematograful euro- 
pean sint evidente. O lungă discuţie dintre 

personajele care își tatonează reciproc inten- 
file în Toţi Vermeer-ii din New York ne tri- 
mite cu gindul ta causerie-iile din peliculele 
lui Chabrol, de pildă, iar degradarea relației 
sentimentale sub presiunea tracasărilor pecu- 
niare şi a intereselor divergente la Dantelă- 
reasa lui Claude Goretta. Încărcate de refe- 
rințe cinematografice şi picturale, filmele lui 
Jon Jost sint europene și ca ritm, amintind 
de faimoasa replică a lui Bertolucci: „ori pla- 
nul-secventă ori moartea“. 

Nu numai în creaţia acestui autor vehe- 
ment în poziţia anti-hollywoodiana și delicat 
in scriitura a Putin pres ere yy ne 
Am simtit-o și in reg 
Watkins și Caveh Zahedi, Pierde-vară de Ri- 
chard Linklater și în Cum să fii Louise de 
Anne Flournoy, toate trei foarte „vorbite“, 
foarte atașate ideii de cultură. Asupra tuturor. 
planează umbra spiritualului și autoironicului 
Woody Allen. Sint filme cărora atu-ul umoru- 
lui le-a adus oarecare succes de public $i în 


Statele Unite, mai ales in mediile universitare. “ 


În mai toate aparatul de filmat este o pre- 
zenta obsesivă $i marchează permanent con- 
ventia spectacolului cinematografic care „se 
face sub ochii noștri”. 


»Virfurile 
producţiei independente 
s-ar putea caracteriza 

prin convergenta 
costurilor scăzute 


şi prin prezenţa unui autor 


şi a unui stil. 
Se poate spune 


că bugetul mic permite luxul 


(prohibitiv la Hollywood) 
de a fi autor“. 


Adřiano Aprà 


Această strategie este numai una dintre 
formele pe care le ia postmodernismul în ci- 
nematograhi american independent al anilor 


Atit de tipica tehnică a colajului este o alta 
trăsătură comună multor pelicule, aceasta 
concretizindu-se fie în includerea unor sec- 
vente din filme clasice sau de amatori (in 

special home video movies) tie în ştergerea 
granelor dintre genurile cinematografice. 

je din alte pelicule sint incluse, cu efecte 


orge Kuchar, un science-fiction care prelu- 
crează ironic_poncifele și clișeele hollywoo- 
diene ale S.F.-ului. 

O serioasă intuzie de documentar in fic- 
tiune face farmecul unor filme ca 
ceze de Joel De Mott și Jeff Kreines, un sur- 
prinzător portret de generaţie și Mulumesc și 
noapte bună de Jan Oxenberg, o esa E 
toare reflexie asupra morții. Transferul are 
loc şi în direcție contrară și am putut vedea 
cum documentarul se „ticționalizează“ în A 
pluti sau a se ineca de Su Friedrich, Came 
tocată de Pola Rapaport, Fără respirație de 
Jay Rosenblatt, Christo la Paris de David și 


Albert Maysies sau Nouă ani la volan de Ed- _ 


ward Jones. Includerea în retrospectivă a 
unor asemenea pelicule sau filme de anima- 
tie (Locul inteligenței de Larry Jordan) şi ex- 
perimentaie (cele mai incitante fiind cele 
semnate de Abigail Child și mai ales Stan 
Brakhage, subiectul unei „personale“) a ur- 
mărit evidenţierea ideii de interferență a ge- 
nurilor în cadrul cinematogratului indepen- 
dent. 


ervoarea polemică a acestui tip de 
cinema nu rezulta numai din in- 
Graznelile in revizuirea formei, ci 
şi.din factura subiectelor tratate. 
Teme prohibite sau abordate cu 
ae de „hollywoodieni“ isi 

jâsesc o tratare directă, analitică, 


prezentate ia a aceia şi mai ales despre oa- 
menii de culoare. 


Placerea afirmării libertăţii (ca individ şi ca muros sint în totalitate facile si lipsite de va- 


& @ artist) este, probabil, principala sursă de ioare. Spulberarea părerilor preconcepute 
s atractivitate a peliculelor off-Hollywood. Pre- despre producția americana independenta 
judecata ca acestea ar fi toate „dificile“, fara este marele merit al retrospectivei de la Pe- 
şanse de succes la public, este la fel de ridi- saro. 
cola ca aceea stabilind că filmele facute intra 
A y w a i wee 
Despre vigoarea cinematografului negru se A f j mb l b f í f 
® vorbeşte tot mai mult în pA zei vreme, tema „Cinematograful independent in a a l a e a u 
fiind alimentată în special de succesele unui este în Statele Unite YA E = Ali 
| cineast ca Spike Lee. Mai putin norocos decit zitările şi tatonarile legate de defi- pus să recurgă la parabolă și simbol. Este un 
ei, Charles Burnett, omagiat ia Pesaro ultimul refugiu nirea identităţii marchează majori- pas care nu se face uşor. Sovaiala realizatori- 
H printr-o retrospectivă, se dovedeşte şi el un Pi tatea filmelor incluse în selecţia lor decurge, cred, şi din motive ce tin de pra- 
i regizor cu talent viguros, un reprezentant al culturii cinematogr afice“. „Voci din Est“ (provenind din Po- xis, caci, nemaiavind asigurată subventia din 
= — fermier n paors a re ge oe. Litu- partea sielu ei se vad — să Se atenti 
ui ne investiga ice ania, jonia). alizate in cea — şi uneori concesivi — la cererile econo- 
sint calităţi majore ale operei sale pede cr Amos Vogel mai mare perte dupa loviturile pri- matey de piaţă. 
in prim plan personaje care, in acceptiunea mite de comunismul est-european in anul Chiar daca marcate de nesiguranţă, „vocile 
pm pe male Pr ; << niciodata mă = ele = pein de baht cine n umed din Est“ ale unor tineri cineasti = — a 
jul resc (șomeri, i care practi a a exprima n limbajul ematogra rospetime care cuceresc. osiovacu 
profesii dezumanizante, handicapati, femei, „A pune întrebări, libertatea dobindită prin prăbuşirea unei ide- E dariok Tyk propune o noua viziune asupra 
i). influența neorealismului și a noului aceasta este libertatea ologii opresive. Rezultatele efervescentelor primilor ani ai instalării totalitarismului in 
| vai francez este evidentă în fil lui Char- > a cautari nu sint inca entuziasmante. Principala Vojtech zis orfanul iar polonezul Bogusiav 
| les ‘Burnett (Ucigaşul de oi, Nunta fratelui independenţilor“. dificultate pare a fi legată de trecerea de ia. Linda in o variantă sarcastică a 
| meu, A dormi cu minie) a cărui spontană un stil aluziv, metaforic, trăsătură comună mitului justitjarului. La limita dintre policier şi 
| scriitură cinematografică amintește de „scrie- pentru cinematografiile foste socialiste, ia un thriller, Fotografie de femele cu mistreţ, 
rea cu si propusă de unul dintre teoreti- um exprimare mai , mai putin dis- semnat jonu ievs, studiază cu 
cu stiloul“ de unul dintre teoreti Jonathan Rosenba mod de expri i direct in di de letonul Arvdis Kri tudi 


atenţie psihologii şi motivații, lasind pe plan 
secundar grija pentru întreținerea suspensu- 
lui. O mărturie despre modificările de menta- 
litate în Estonia de azi este spiritualul Nu sint 
turist, aici de Peeter Urbla. O po- 
veste cu iz melodramatic despre un condam- 


pricina unei persecuții nedrepte. Privirea șar- 
devine, în tratarea psihanalitico-simbo- 

ista a regizorului lituanian Gytis Luksas, o 
reflexie asupra relativităţii noțiunilor de bine 
şi râu. Completata de citeva documentare 
(dintre care cel mai interesant mi s-a părut 
estonianul Miss Saarema de Mark Soosaar), 
selecția din țările baltice a fost mai restrinsa 
decit și-au dorit organizatorii festivalului care 
n-au putut ajunge la Riga, Vilnius și Tallin, 
i înconjurate de tancurile sovietice 

în primavara. Pentru cineastii din acest spaţiu 
ca și pentru ceilalţi din fostul Jagar comu- 
nist", evenimentele vieţii cotidiene au devenit 
mult mai pasionante decit cele din planul fic- 


nematografului vor mai întirzia, probabil, să 
apară aici. Deocamdată. 


Dana DUMA 


a Sasha Mitchell şi Maria Pitilo, 
un cuplu aventuros in Spike din 
de Paul Morrissey 


cienii nouvelle vague, Alexandre Astruc. Ace- 

d * easi oroare de academism și de clișeele tipo- 
logiei hollywoodiene marchează și creația 

unui alt reprezentant al black-cinema-ului, 

Norman Loftis, autorul Micului criminal. Ana- 

© jiza unui caz de delincvenţă juvenilă se face 

° cu un remarcabil simţ al nuanțelor, lipsa al- 
ternativei condamnindu-i, practic din fasa, pe 

tinarul pickpocket din mahalau® newyorkezá. 

Direct şi tâios, filmul este creaţia unui autor 


în plan : 


cultivat (este profesor universitar si semnata- g in prim 

rul unor romane şi eseuri), hotărit să practice 

un cinematograf fara concesii. Acest mod de -Charles Burnett. 
TI ten or ba, 


exprimare inseamnă pentru ei a fi in 
dent: „Nu numai Sopa 


and 
ca cineast, ci și ca tă 

& Contrastul frumusete-uritenie, motiv recurent 

în filmul polonez Seychelles de Boguslaw Linda 


Un policier cu imagini picturale: filmul leton 
Fotografie de femeie cu porc mistreţ de Arvids Krievs 


nat la moarte care optează pentru crimă din. 


tiunii. lată de ce revelațiile din domeniul ci- . 


Lansata de filmul lui Lawrence Kasdan Arşiţa trupului (1981), 
Kathleen Turner se mentine de 10 ani 
printre cele mai bune cotate actrite de la Hollywood. 
Regizori faimosi au distribuit-o in peliculele lor: 
Ken Russell in Crimele pasiunii (1984), 
John Huston in Onoarea familiei Prizzi (1985), 
Francis Ford Coppola în Peggy Sue se mărită (1986), 
iar Robert Zemeckis in /dild pentru o piatră prețioasă (1984). 
Publicul nostru a putut s-o vadă în acestea două din urmă, 
ca si în Interviu pe scaunul electric (1983) de Ted Kotcheff, 
o altă dovadă a talentului său exploziv. 

Kathleen Turner a mai jucat în Călătorul involuntar. (1988) 
"de Lawrence Kasdan, Războiul rozeor (1989) de Danny De Vito, 
V.J. Warshawski (1991) de Jeff Kanew. 
Specialitatea ei sint, după cum declară, 


rolurile „de femei puternice, atrăgătoare, inteligente 
si cu simţul umorului“. 


de 


= 
fase: 
wis 
CO 
® 
vse 


academia 


fae NEMA LANSE 


„O analiză lucidă 
a momentului actual 
face mult mai bine decit 
un cortegiu de laude“. 


Între alh şi negru... 


ediție a Festivalului „Dakino“ al studenților regi- 

gi operatori. lar acolo unde ele au existat 

s-au diluat într-un discurs labartat devenind in fi- 

nal greu inteligibile. Cel putin așa reiese din ceea ce am reu- 
git sa vad. S-ar putea spune că nu e o mare nenorocire pen- 
tru ca de multe ori $i creatorii maturi duc | și nu 
fac filme mai interesante. Dar mi se pare că se ingeala cei 
care susțin această teză. Pentru că ideile novatdare sint pă 
să 


se manierizeze. lar ei se mulțumesc de cele m 
meargă pe cărări bătute. 


Cred ca juriului i-a venit destul de greu så 
peliculele propana pe cele care meritau să fie premiate. 
Cum probabil numărul premiilor il depasea pe al 
ce incercau să spună ceva, au urcat pe podium și „creaţii“ 
au 


z 
$ 
5 


e 
3 
- 
Ci 
e 


1989 sint de o platitudine inspaimintatoare, nereuşind sá de- 
pâşeasca nivelul celor propuse de Televiziunea Română. 


1989 de ionut Teianu vorbește despre eroii revoluției, dar 
isi pierde puterea de emotionare prin diluarea extrema a dis- 
cursului: bocetul final ce acompaniază imaginea florilor căi- 
cate in picioare fiind prea lung devine plictisitor. 

Tot la decembrie '89 se referă şi Umbra unei nopți de lu- 


aleși sa povestească parti ți 
activi sint cel mai adesea neinteresanti, reușind citeodată sa 
Stirneasca, printr-un umor cu totul involuntar, risul. 


„Şi pentru că ne aflam într-o lume in care nu toate ] 
bine, hai să punem degetul pe ranăâ!", par a-și fi spus unii 
concurenţi. Despre prostituție numai 'de bine in filmul Între 
alb și negru al Flaviei Rotaru care, vizibil incintata ca vor- 
beste despre o realitate adesea ignorată, uita sa-si mai 
structureze discursul filmic, lasindu-ne in fata unui film 
neinteresant pe o tema interesanta. 


Despre democraţia originală și capcanele ei incearcă să 
ne spuna cite ceva Constantin Radoaca in Omul cu faţa tris- 
tă (uitind sa treacă pe generic sursa de inspirație aflată 
intr-o povestire de Heinrich Boll). Amestecind sugestii mito- 
logice cu trimiteri la actualitatea imediată, scene avery 
tice cu reproduceri ale unor tablouri celebre, pro! că fil- 
mul a intrigat si astfel a reuşit să obțină (ex aequo) premiul 
pentru film experimental, spre nedumerirea spectatorului 
care se intreaba însă unde este experimentul. 


Premiul a fost împărțit cu Go de Eugen Ciocan, film care 
beneficiaza de contribuția unor cunoscuți artişti plastici, lā- 


lungesc în mod 
cistigat in profunzime și în puterea de con i 
Neliniştile creatorului — ilustrate de lectura unor ini 


~ din jurnalul lui Alexandru Tatos, căruia ii este dedicat — 


subiectul filmului Zile albe de ionut Teianu. Părerea mea 
este ca Tatos merita ceva mai mult decit un astfel de omagiu 
realizat într-un stil prafuit: lectura unor rinduri alese dintre 
cele mai interesante din jurnalul regizorului acompaniind 
imagini ce se doreau poetice, dar care plictiseau prin repe- 


tare. 

Fals poetice sint și imaginile, chiar dacă frumoase in sine, 
Gin Ace pre să e pe Fe Go Viorel, DJON 
doua filme ce se invirt in jurul unor idei invaluite într-o ceaţă 
ati de deasa incit te intrebi daca ele (ideile) există cu adeva- 
rat. Panseuri demne de Giga („Numai indragostitii şi nebunii 
asculta muzica asta” (!), despre Prokofiev) şi o wey anand in- 
sipida ilustrind muzica lui Mozart completează imaginea 
unor filme prea lungi pentru o miza atit de mică 


Diluarea este evidentă si intr-un ait film ce se vrea poetic: 
Cosașul (regia Sinisa Dragin) care se salvează însă printr-o 
imagine bine realizată, operatorul lonut Teianu obtinind de 
altfel si premiul pentru imagine. 

a d 

In ansamblu, impresia lasata de aceste filme este neliniști- 
toare. Doar atit pot $i vor sa spună tinerii creatori? Neliniş- 
tea mi-a fost sporită E Ad vizionarea filmelor studenților din 
anul | — regie film la Academia de Teatru și Film care 
par sa repete pacatele celor din anii mai mari. 


in marea lor majoritate, filmele se afla în spațiul dintre alb 
curs), adica în registrul cenugiului, registru in care este can- 


aceea îi invit pe să se gindeasca mai fund la 
ceea ce au de gind sa realizeze pentru ca de la ei așteptâm 
cu toții o are a filmului românesc. Şi cred că o ana- 


cortegiu de laude. Speranța mea este că următoarea ediție a 
— ne va aduce in fata ochilor filme care să-și merite 


Rolland MAN 
Foto: Victor STROE 


„Dacă ne vom mai fura 
singuri căciula 
vom ramine mai departe 
în mediocritate. 


Grand Prix Formula...? 


hiar și numai după vizionarea filmelor prezentate 

într-o ediție a emisiunii T.V. „Salut, prieteni!“, lu- 

mea de bună credinţă a putut lesne observa că la 

acest festival regele era gol, în ciuda comentarii- 

lor en. sau a tăcerii binevoitoare care i-au 

urmat. s 

Boala cinematografiei românești, care poate 

produce ori doar pretiozitati „artistice“ ori doar kitsch-uri de 

divertisment ieftin, se pare cagi-a molipsit si pe cineaștii ti- 

neri ce par a uita că filmele se proiectează in general in 

niște săli în care, întimplător, vin niște spectatori şi nu doar 
prieteni, rude şi cronicari. 

Simptomatică pentru acest festival e figura detinatorului 
Marelui Premiu, lonut Teianu, pe care incitanta prezentare 
făcută de către gazdele emisiunii ni-l recomanda ca pe un 
fel de superman al filmului studențesc de la noi. Recoman- 
dare care însă nu și-a găsit acoperirea in cele trei pelicule 


prezentate. 

Zile albe, un documentar bazat pe jurnalul ținut de Ale- 
xandru Tatos, a fost o deceptie. Cu părere de rau trebuie să 
spun că tocmai fragmentele de jurnal alese au fost departe 
de ceea ce mă așteptam să fie, redind destul de anost și ba- 
nal frămintările cineastului, neputind constitui o solidă bază 
de sprijin a filmului, așa cum s-a dorit. La fel de anoste și 
nesemnificative au fost şi secvențele de la filmări, după cum 
nici biroul, cu obiecte răvășite „artistic“ pe el, nu izbutea să 
spună mare. lucru. 

De asemenea, ne inchipuim si noi că regretatul regizor era 
un om din carne și oase, deci nu era neapărată, nevoie de 
secvențele ratate cu rara goi şi cu ziarul mototolit, pără- 
sit în bătaia vintului (ilustrind pasiunea sa fotbalistică). 
Punctul cel mai coborit pe care-l atinge Teianu e însă 
secvența jurnalului ce sé vrea răsfoit alene de vint. Trecind 
peste lungimea nefirească a acestui cadru, modul ridicol în 
care era realizat nu lăsa nici un dubiu asupra ventila! lui 
folosit cu sirguinta aici. primă arzi: clișeu dărimă ireme- 
diabi! fragila construcție filmică încropită de lonut Teianu 
într-un documentar lipsit aproape total de fior lăuntric, de 
emoție artistică, pe care doar lectura expresivă a lui Victor 
Rebengiuc îl salvează, conferindu-i demnitate. 

Am insistai asupra acestui film pentru că era de presupus 
că Marele Premiu răsplătește creația cea mai valoroasă a 
festivalului. 

Peliculele prezentate demonstrează lil de idei manifes- 
tată prin factura subiectelor, legate ns, mult prea strins 
de actualitatea „de suprafață“, alese conjunctural, din ziare, 
din editorialele litice. © 

Idei rezolvate învechit, manierist, fara har, abuzind de cli- 
şee și trucuri ieftine. po grec e $i incapacitatea autori- 

r de a minui chiar și intrigi simple cu personaje puţine 

nire alb și negru). 

lar ă propos de primirea făcută pină acum de critică aces- 
tor filme, dacă ne vom mai fura singuri căciula incurajind si 
lăudind ceva în lipsă de altceva mai bun, cinematograful ro- 
mânesc se va inteleni mai departe în mediocritatea ce-l ca- 
racterizează pină acum. 


Şerban ALEXANDRESCU 


„Bun venit Dakino, 
te așteptăm și la anul“. 


Minunile durează 
doar trei zile? 


estivalul de film „Dakino“ ne-a oferit ocazia de a 
arunca o privire „în secțiune“ a ini activității 
colegilor noștri de la Academia de Film, de a fixa 

DA unei problematici de generație. 

Fără a avea pretenția unei viziuni exhaustive, 
iată citeva însemnări asupra unor filme prezente 
în palmaresul acestui festival nou apărut (dar de- 

mult necesar) în peisajul cultural bucureștean. 

Deja absolvent al secţiei i ine-film, lonut Teianu este 
deținătorul Marelui premiu și al Premiului pentru cea mai 
bună imagine. El a fost prezent în festival cu filmele Goya și 
Cosașul, în regia lui Sinisa Dragin, Zile albe și 1989, la care 
semnează imaginea şi regia. 

Primele două filme se remarcă prin valenţele poetice con- 
ferite imaginii de către autor. El o încarcă de semnificaţie, 
dovedind sensibilitate și anumită delicateţe. Mai putin repre- 
zentativ pentru expresivitatea lui lonut Teianu, mi se pare fil- 
mul Zile albe care doar ilustrează jurnalul regizorului Ale- 
xandru Tatos, text cu valoare în sine prin emoția stimită de 
cuvintele nerostite atita timp, valoare ce se extinde asupra 
întregului film (suplinind absența unei gindiri cinematogra- 
fice), constituit astfel într-o smerită iune care ne apro- 
pie chipul și personalitatea regizorului. 


AZĂ NOI VOCI ÎN CRITICA DE FILM 


După ani de întrerupere impusă formării de noi critici de film, 
patru studenţi, absolvenţi ai anului întîi „de după tăcere“, 
ne oferă constatările lor despre filmele colegilor lor realizatori. 
n fotografii, absolvenţi şi studenţi ai secţiei de actorie. 


RE o e ei Ca 


Pe deplin meritat mi s-a părut Premiul pone calitatea 
tehnică și a imaginii cucerit de Viorel Sergovici, 
anul IV imagine. Operatorul face dovada unei certe sigu- 
rante — în comparaţie cu colegii săi — în a suger: 
gia unui personaj, destinul său Serene. În film nu întîlnim 
ezitări si nici stingăcii școlărești. În ceea ce face se simte in- 
drumarea maestrului său, operatorul Călin Ghibu — figură 
cu totul aparte în ultimii douăzeci de ani ai filmului roma- 
nesc. a 
Patru plasticieni, Wanda Mihuleac, Teodor Graur, losit Ki- 

raly şi Dan Mihălceanu, au realizat anul trecut la sala „Po- 
dul“ a Uniunii Artiștilor Plastici o expoziţie intitulată „Go”. 
Colegul nostru, Eugen Ciocan; a filmat pe video această ex- 
pot , reuşind o adecvare a modului de gms a mijloace- 

la-ideea-de agresare plastică a spațiului vecin avută în 
vedere de cei patru artiști. Modalitatea aleasă de autor reu- 
geste să se integreze în spaţiul expoziţiei, realizatorul filmu- 
lui devenind un al cincilea participant la evenimentul expozi- 
tional. Așa s-a născut filmul Go, laureat cu Premiul special 
al juriului pentru film experimental. 

ilmele trecute în revistă reprezintă trei din cele opt premii 
acordate în festival. Ar fi de dorit lărgirea participării la o 
astfel de competiție. Îi așteptăm și pe colegii noștri de la ta- 
cultatile particulare. Sperăm ca acest festival să devină o tra- 
ditie (mai ales că inițiatorul său, domnul Dan Chișu, a lucrat 
o vreme în cinematografie) și să nu rămină „o minune de 
trei zile”. pon; să-i uram un „bun venit Dakino, te asteptam 
si la anul!" 


Nicoleta IABLONSCHI 


»Premiem politicul 
şi nu arta, 
o- tendinţa 
şi nu esteticuh“ 


| Profil de -generatie 


iteva caracteristici comune Productiile pre- 
zentate in cadrul festivalului kinon 91, permi- 
find o privire de sinteză asupra filmului tinar. 


Una din aceste trăsături comune ar fi prezența 
„personajului „dezorientat“, a „captivului” care în- ` 

cearcă să evadeze dintr-o lume meschină $i sufo- 

cantă, a aspirațiilor mici, a tunelurilor si cata- 

a. El este uneori un tînăr marcat de nemultumire, 
intr-o 


a psiholo- . 


“loneilor, de Haiti de sub Duvallier sau de 


lata, asadar, o prima calitate a acestor filme: ele sint ex- 
presia mentalitatii unei generaţii care încearcă să se comu- 
nice pe sine, forțind graniţele rigide și convenționale. Cu 
toate acestea, corul de elogii cu care unele din ele au fost 
primite nu este defel justificat. Desigur, nu trebuie uitate 
anumite obligaţii legate de examenul pentru care aceste 
filme sint pregătite (majoritatea fiind filme realizate pentru 
examenele de an) și care impun unele granite, un anumit stil 
de abordare a temei, limitarea acesteia şi, de asemenea, nu 
trebuie trecute cu vederea problemele de producție deosebit 
de anevoioase cu care studentul ATF se confruntă. Fără a 


- uita, deci, toate aceste impedimente, în ultimă instanţă, cir- 


cumstanţe atenuante și propunindu-și să judece erorile nu- 
mai în funcţie de calităţi și operele în funcţie de finalitate, 
critica trebuie să semnalizeze — cred — defectele și 
tendințele maladive, evitind căderea într-un extaz greu de 
justificat la o analiză serioasă, in care exaltarile juvenile nu 
au ce căuta. 

Una din tendințele ce riscă să devină manieră — dovadă 
fiind prezența ei masivă în producțiile IATC/ATF — este „in- 
telectualismul" împins pina la limite extreme, folosirea obse- 
sivă şi inutilă a metaforei și simbolului, haina prea luxoa: 
pentru un conținut care este, de cele mai multe ori, sec. În 
astfel de cazuri cineastul pare un matur care a sărit etape 
necesare dezvoltării sale fizice, dar mai ales psihice, copilul 
precoce cu sclipiri de talent transtormindu-se într-un adult 
care, in mod paradoxal, deoarece refuză — sau mai bine zis 
nu cunoaște — forme de exprimare simple, nu-și poate că- 
lăuzi preaplinul sufletesc în direcţia artei, rezultatul fiind o 
onomatopee lamentabilă. Metafora fără justificare este — 
cupă cum spune Blaga — o „falsă taină“, un surogat fără va- 
oare. 

Desigur că și filmul poate avea genul său abstract, în 
acest caz subiectul operei fiind propriul său stil, însă ceea 
ce impietează asupra valorii de ansamblu a filmelor ce în- 
cearcă o asemenea abordare este lipsa de coeziune internă 
și prezența neglijentelor structurale 


Un alt pericol — apărut după decembrie '89 — care pare 
să pindească producțiile colegilor mei de generaţie — este 
ancorarea în conjunctural. Orice operă de artă tinde să de- 
pășească imediatul care-i este punct de plecare spre a-l 
transforma într-un subiect universal valabil și a-i conferi 
semnificații generale. De obicei, autorul de film e conștient 
că o temă majoră într-un anumit moment al istoriei poate să 
devină, în scurt timp, minoră, de o importanţă ce! mult arhi- 
vistică; în consecință, el caută mijloacele potrivite pentru 
a-și feri opera de banalizare. 


lată un singur exemplu — dintre altele — care încalcă re- 
gula: în Omul cu faţă tristă ne este înfățișată o societate care 
amintește, în același timp, de Grecia din timpul dictaturii co- 
hile al lui Pino- 
chet. Atmosfera sumbră, terifianta, propice crimei în plină zi 
$i rapturilor comise de indivizi în impermeabile și cu ochelari 
fumurii, este bine surprinsă, spectatorului nefiindu-i greu să 
tacă asocieri imediate cu evenimente care au avut loc și care 
— poate — continuă să mai aibă loc și la noi în ţară. Vraja 
este însă destrămată de însuși autorul care nu se poate ab- 
tine să nu abordeze în interiorul unei locuințe fotografia 
intelui în exerciţiu, filmul pierzind brusc 
universalitatea atit de valoroasă pe care o conținea și căzind 
intr-un banal tezism care infirmă chiar și justetea încadrării 
filmului în categoria „experimental. 

lată însă că nu numai cei care folosesc realitatea doar ca 
punct de plecare sau ca insert în ficțiune pot comite astfel 
de erori, ci şi cei care-și fac din realitatea nudă mijloc și 
srap documentariștii. i 

isiunea acestora ar părea, la o primă vedere, mai ușoară 

decit a celor dintii; documentarul nu este însă doar o simplă 
activitate de surprindere a cotidianului. Filmul documentar 
ar trebui să fie, ca și fratele său, filmul de ficțiune, operă de 
artă. El presupune premeditare, pregătire, selecție riguroasă 
şi severă a materialului filmat, concepția unitară și, mai ales, 
nici un rabat de la normele estetice; cel mai obiectiv film ar 
trebui să poarte pecetea personalității autorului său. Nu este 
și cazul documentarelor premiate la „Dakino“ care, se pare, 
suferă de o boală: aceea a asemănării cu produsele televi- 
ziunii, o televiziune searbădă ale cărei filme care încearcă să 
surprindă realitatea sint fie de un patetism gretos, fie pur și 
simplu inepte. 1 

Folosirea unor trucuri ieftine, cum ar fi ilustrarea unor 
imagini de un real dramatism cu melodii folk care amintesc 
de cenaclul Flacăra — melodii care, chiar dacă aparțin mo- 
mentului (post) revoluționar, nu-l reprezintă defel — repeta- 
rea imaginilor în care apar mame, surori și soții la inorminta- 
rea celor dragi, nu face decit să transforme într-o melo- 
dramă evenimente al căror dramatism merita recompensa 
unei prezentări sobre. Bocetul prelung al unei mame la mor- 
mintul băiatului căzât în revoluţie, in să te emotioneze, te 
determină să iei un algocalmin și să-l suspectezi pe autor de 
a fi folosit o bocitoare de profesie (1989). 


Încercind să evite alunecarea spre melodrama printr-o 
abordare obiectivă, detașată a revoluției din decembrie, au- 
torul Umbrei unei nopţi cade în cealaltă extrema, filmul fiind 
o ingiruire aridă, plicticoasa (45'!) de imagini ale unor parti- 
SpoR la revoluție care povestesc intimplari din decembrie 

. Atunci care să fie oare explicația miului obținut de 
film la festival? Să fi început și noi — avind. de altfel, destule 
modele internaţionale consacrate — să premiem politicul și 
nu arta, tendința și nu esteticul? > E 

Ar trebui să fim riguroși în ceea ce privește principiile și 
criteriile după care ne călăuzim în judecatile de valoare, 
pentru ca un festival de film să se transforme într-o oglindă 
credibilă a efortului creator. 


Lucian GEORGESCU 


& Gabriela Baciu Negreanu 


Adriana Moca si Patric Petre Marin 
$ ey 


florin Piersic 


Sees. 


- “fF 


Mariana Nicolesco 


erata muzicală TV vrea „să 
săritori muzica. Mu- 

> zele, di iile“ — nea, in 

pent rai OMO DEN cu 

Mariana Nicolesco, losif Sava, 
ameron emisiunii. Pentru meloma- 
nii imigi si, nu mai puțin, pentru 
masa largă a ibr intilni- 
rea cu marea cîntăreață a însemnat, 
într-adevăr, o sărbătoare. Aştern. cu- 
vîntul hirtie fără să ezit nici o 
clipă. Cum altfel s-ar putea numi 
această magie pe care o instituie cin- 
tul Marianei Nicolesco, această pasio- 
nantă confesiune a muzicienei e 
drumul său în artă şi despre viața tea- 


trului liric, această drape pe care o” 


exercită pr 
cae ştiri despre cariera „noii 
“, românca prigonită în ţara na- 
tala, mi le aduseseră citeva ziare şi re- 
viste străine, scăpate ca prin minune 
de privirile cenzorilor din anii dictatu- 
rii. Aflasem de succesele repurtate, în 
lanţ. la Metropolitan şi la Scala. Din 
informaţiile fragmentare şi răzlețe, în- 
cepea să prindă contur „portretul in- 
direct“ al artistei. Soprana ineşte 
un repertoriu vast: Bach şi Verdi, Mo- 
zart şi Penderecki, Rossini si Berio, 
Bellini şi Dargomijski, Donizetti și 


MARIANA NICOLESCO 
"PAGLIACCI" 


16 


Puccini. Cinta sub hete faimoase: 
Giulini, Muti, Sawallisch, Maazel. 
Schippers. Apare in spectacole puse in 
scenă de Visconti, Zeffirelli, Strehler, 
Chéreau, Ronconi, Krejca. Întiiul con- 
tact cu arta Marianei Nicolesco avea să 
se producă însă abia anul trecut, cind 
micul ecran ne oferise prilejul de a ur- 
mări concertul de gală pentru 
România de la Opera din Viena dra- 
matica pagină mozartiană interpretată 
atunci releva nu numai o voce de aur. 
ci şi un excepţional simț actoricesc. 
lat-o, acum, pe celebra cîntăreață, în 
faţa camerelor de luat vederi ale tele- 
viziunii noastre, vorbindu-ne cz a 
arta căreia i s-a dedicat cu atita fer- 
voare şi chemindu-ne să fim părtaşi la 
miracolul muzicii, dezvaluindu-si rind 
pe rind multiplele fațete ale personali- 
tății, seducindu-ne prin inteligenţă și 

co- 


temeperament, prin spontaneitate 

locvială, prin vitalitatea reacției, prin 
gestul vivace. Captivantă e, înainte de 
toate, bogăţia de registre a interviu- 
lui, policromia lui. Mariana Nicolesco 
îşi aminteşte de profesorii şi îndrumă- 
“torii săi intr-ale muzicii, de la Jolanda 
Magnoni la Elisabeth Schwarzkopf. şi 
tandretea. căldura, emoția îi inari- 
pează cuvintele; ne relatează, cu far- 


METROPOLITAN OPERA 


FO e 


În „Idomeneo” de Mozart 
la Festivalul de la Salzburg 


Opiniile 
a doi specialişti. 
de maximă autoritate 
internaţională 


Adevărată soprană dramma- 
tico d'agilită, temperamentul 
„de tigru“ o împinge spre o 


lirice. O mare prezenţă 
într-un în care 
astfel de voci sint astăzi atit 
de rare.“ 

Rodolfo Celletti 


. „La fel ca Maria Callas, 


liu al unui cuvint care dă dn- 
tecului o pecete de nesters“. 


André Tubeuf. 


mec, amănunte pitoreşti despre pasiu- 
nea operistică a publicului din Parma; 
ştie să fixeze într-o formulă memora- 
bilă arta colegilor ei, cu o pricepere 


de muzicolog; evocă un detaliu de mi- 
zanscenă dintr-un prema la Scala 
şi. pe neaşteptate, i instinc- 
tul actoricesc o foce a inta fotoliul în 
care stă şi să joace mica scenă sub 
ochiul camerei. Multe dintre reflecți- 
ile Marianei Nicolesco se concen- 
trează, cum e şi firesc. asupracartei li- 
rice, asupra cîntăreţului de operă „ne 
antrenăm ca atleţii”. „rolul trebuie re- 
descoperit de fiecare data“, „dnd dnt, 
încerc un sentiment de mare fericire 
şi de mare libertate”. muzica rămine 
„expresia cea mai misterioasă şi cea 
mai înaltă a spiritului“. Viu, dens în 
idei, ataşant prin accentele confesive, 
indntator prin dezinvoltură, nu lipsit 
de umor. interviul acordat Seratei 
muzicale TV devine un afectuos oma- 
giu adus unei profesiuni care. așa cum 
spunea sera emisiunii, releele slu- 
jită „cu simplitate şi um ‘a 
Despre cele trei SL ord. 
nare inute de Mariana Nicolescu la 


hae, zl pro 
nunge criticii muzicali. Dincolo de teh- 
nica impecabilă, de muzicalitatea sub- 
tila, de acuta intuiţie stilistică pe care 
le vadeste artista, un singur lucru aș 
vrea să subliniez şi eu, ca iubitor al 
teatrului liric interpreta dovedeşte o 
puternică înzestrare scenică. Găseşte 
întotdeauna nuanţa afectivă cea mai 
fină, atinge o neobişnuită intensitate a 
trăirii, are darul de „a trece rampa“ 
instantaneu. De la „Casta Diva”, canto- 
nată într-o atmosferă de sacralitate, a5 
zice, la aria din „La Wally”. unde pate- 
Mam capa ee unel See 
Marianei Nicolesco tulbură prin puri- 
tatea emoţiei care îl traversează; so- 
prana face parte din familia, rară, a 
dntăreţilor-actori capabili să restituie 
muzicii de operă profunzimile ei ome: 
ae 


e podiumul sălii de concert ori sub 
televiziunii. Mariana Ni- 
colesco e o prezență. charismatică. 


George LITTERA 


Ştiţi ce inseamnă 


nigial, substantivul cast însemna în 

limba engleză distribuţia unei piese 

de teatru, iar verbul to cast a dis- 

tribui actorii în respectivele roluri. 
: Odată cu apariția cinematografului, 
termenul s-a extins și asupra actorilor 
dintr-un film. Operaţiunea a devenit însă 
mult mai complexă datorită. faimosului 
plan secund, a cărui greutate specifică în 
cinema este determinantă, şi a numărului 
mare de figurangi ce se cereau precis defi- 
nigi ca tipologie. Dacă „mutra” celui ce 
trece pe o scenă ducind o tavă cu un pahar 
cu apă are o mai mică importanță. pe 
ecran nici un chip care intră în unghiul 
aparatului de filmat nu poate fi lăsat la 
vola intimplaril. La început, această selec- 
gle revenea asistentului de regie sau regi- 
zorului secund. Dar pe măsură ce dimen- 
siunile de industrie ale cinematografului au 
diştigat teren, determinind creșterea cos- 
tului de producţie al filmului ca şi pe cea a 
standingului profesional — orice aproxi- 
maţie în distribuție putind genera o 
eroare, iar erorile costă foarte scump — 
s-a simţit nevoia ca această atribuţie să re- 
vină unei persoane aparte. 

Cinematog 
rind doctrinei eficienţei, a fost cel dintii 
care să rat această separare a puterii 
pe platoul de filmare, în primul deceniu de 
după război, un alt fapt obiectiv ce avea să 
întărească necesitatea acestei profesii. Au 
fost anii cind, atit în Statele Unite cit şi în 
Europa de vest, s-a înregistrat o extraordi- 
nară creştere a numărului actorilor. Poten- 
glalilor candidați la celebritatea mediatică 
— şi aici televiziunea a avut un rol dinami- 
zator — nu li se cerea o pregătire prea 
costisitoare. Școlile de artă dramatică 
aveau cursuri de la luni la maximum 
doi ani, lar can nu „dea Fidias în 
comparaţie cu taxele iilor sau ale uni- 
versitigitor. În img sai mari succe- 
sului părea mai la îndemină, putind fi în- 
trezărită de fiecare. 

“A prospecta acest vast teritoriu al pepi- 
nierelor de talent, a urmări debuturile sau 
evoluţiile actorilor în filme şi în probele 
pentru acestea. pe scenele teatrelor dra- 
matice sau de music-hall, pe micile ecrane, 
în filmele publicitare şi chiar figuri din 
concursurile de frumusețe, nu-și mai lasă 
timp pentru altceva. impunind această 
nouă specialitate. Asa s-a produs translagia 
dintre care se ocupa de casting 
în cadrul unei echipe de filmare la nou nu- 
mitul director (regizor al distri- 
buției) avi 
nomă (astăzi şi serviciile lor de presă) la 
care regizorii pot apela așa cum o fac în 
cazul operatorilor. muzicienilor, scenogra- 
filor atunci cînd încep un nou film. ȘI tot 
ca în exemplele mai sus citate, s-au creat 
pada: Wandy Allas WE paire ete sae 
pi are pentru filmele sa 
mereu i director in per 
soana lui Juliet Taylor. i distribuirea 
actorilor în rolurile princi revine regi- 
zorilor sau producătorilor, noii vinători de 
chipuri şi talente şi-au dstigat o putere 
considerabilă mai întii în cadrul sistemului 
hollyw6odian, deoarece către ei se im 
dr speranțele cohortelor de starlete. 
Ei sint cei care pot face, într-o clipă. 
dintr-un figurant un actor. Asa s-a întim- 
plat de pildă cu Sandrine Bonnaire care a 
venit să facă figuragie la filmut iui Maurice 
Pialat Pentru Ler geal a sfirsic 
prin a interpreta ui princi 

Franța a fost de altfel prima cinemato- 
grafie europeană (exceptind-o pe cea bri- 
tanică in care, dată fiind comunitatea de 
e ss cea perie ga er demarca 
ţie sint mai it) gata “să 
adopte, totuși Baa 15 ani în urmă, func- 

ia de casting director. Intirzierea faţă de 

jollywood s-a datorat și impactului Noului 
val francez, care a propulsat la rang de 
dogmă ideea regizorului ca autor total 
Margot Capelier, care a lucrat cu Carné, 


| ea îşi defineşte această pro- 
fesie cu se, erty "Regizorul de 
ing nu face decit să pună în con 


„decit” presupune însă o seamă de cunoș- 
tinge de psi ie, sociologie. estetică, 
de cinema şi de viață. $i desigur acel fler 
necesar oricui se aventurează, chiar numai 
diva pași. pe terenul creaţiei. Romain 
Brémond, unul dintre tinerii acestei 

sii, depășește acest tip de rezervă 

zorul de casting ie să înțeleagă in 


raful american, fidel în primul . 


© activitate complet auto- - 


toate ei povestea si să 
> aren mim ma-i i sa ca un ade 
vi că interpre- 
tul scenariului a 


1984) sau 


Sussteld, 1967), i icind ie Viaja depr 
k , implicindu-se co 
ry ik alent Hewes 


pa ose 


(regia Werner Herzog, 1990), 


— vieții (regia Tobe Hooper), dansind Ne- 
Tango ia Leonard Schradev, 1989), 
fiind pri Arnaud Séti 


ri 

1983) sau criminală fals-inocenta 
de ia un iubit necunoscut, regia Peter Duffeli 
1984, la TVR in 1980), scriitoare aventurieră 

Eberhardi, regia lan Pringle, 1990), 
rock star într-un film tv sau fiică a lui Yves 
ee într-o ee muzicală locuri 
pentru 26, regia Jacques Demy, 1988), 
on (regia Danny Huston, fiul lui John, 
1981), 


Mathilda May 


CASTING? 


gateascd cinemat 
prezent, ci si in a 

Este, cred, o definiție pe cit de completă 
pe atit de incitantă pentru toți cei ce se 
simt atraşi de magia plăsmuirii vieții pe 
ecran. 


= Adina DARIAN 


„Orici m-ar fiata ipoteza că aș ta 


emblema seducţiei sexuale, aș prefera mai 


să se asocieze imaginea mea notiu- 


. nii de talent. Eu sint asemeni lui Béatrice 


Dalle — și ea considerată un anume tip de 
seducţie feminină, ipeuse“ — amindoua 
avem ọ gură mare (nu atit la figurat, cit la 
propriu) si sintem brunete. Dar caracterul ne 
e foarte diferit. Dalle are curajul de a fi ea in- 
sâși pe ecran. În schimb eu profit sa mă ex- 
pom prin personajul impus de scenariu. Sint 
loarte timidă si nu mi se pare că aș cores- 
punde imaginii de brunetă demolatoare. Se- 
ductia este in bună parte o chestiune creată 
prin fotografie. O fotografa ca Bettina 
Rheims, de exemplu, este capabilă să pună 
în evidenţa o senzualitate vizuala ce tine de o 
anumită atitudine, de o anume iluminare. Pe- 
ricolul, ca în orice moda, e ca trece. Cind fil- 
mez, putin mai imi pasă de aparente. Nu 
vreau sa incerc sa fiu frumoasă sau la moda, 
ci inainte de toate caut să fiu adevărată, sa 
joc bine. Caut, apoi, să emotionez. Trebuie 
să fii modest — timpul și talentul vor arâta 
dacă voi rezista in această meserie. 

N-as putea jura ca n-am să renunţ la viata 
de actriță, pentru că ştiu că viata mea profe- 
sională nu mi-e suficientă, iar secretul, pen- 
tru a rezista la existența foarte dură pe care o 
impune cinematogratia, este să nu traiesti 
deci pentru profesie: „să pui puţină artă in 
viață şi puţină viata în arta” — cum spunea 
Louis Jouvet. 

in familia mea — tata fiind scriitor, iar 
mama dansatoare — nu era de conceput câ 
poți face altceva deci să devii artist. 

Pentru mine rolul ideal e cel al Pandorei. 
Un rol mistic. Un roi în care e tot, și viaţă, și 
dragoste, şi moarte". 


irina COROIU 


VA PLACE ... 
MOZART? 


Televiziunea americana a fost şi 
ea cuprinsă de febra comemorarii 
bicentenarului morţii lui W.A. Mo 
zart. incă de la începutul anului 
1991, la rubricile de reclamă si în 
prezentarea filmelor ce vor fi date 
pe micul ecran, a fost lansat nu- 
mele lui Peter Sellars, un regizor 
tinar, extravagant, care a realizat 
versiunile filmate ale principalelor 
opere mozartiene: Nunta lui Fi- 
garo, Don Juan și Cosi fan tutte. 

Sint aceste filme o provocare? 
La prima vedere, acesta poate fi 
verdictul celor ce se așteaptă la 
orice tip de inovație, dar nu su- 
portă șocul unei modernizări ex- 
cesive. Montarile lui Peter Sellars 
sint plasate într-o actualitate „ar- 
zătoare“ ca o pagină de cotidian, 

Nunta lui Figaro se desfășoară 
într-un New York cuprins de febra 
ajunului de Crăciun, în celebrul 
„Tram-Tower', o construcţie ba- 
roc-modernă cu fintini_ interioare 
$i grădini suspendate. în care isi 
au locuința bogatasii zilei din 
toate domeniile de activitate și 
din toate colțurile lumii. Printre 
ei... contele de Almaviva și suita 
lui în frunte cu Figaro. Don Juan 
ne propune un peripiu într-o lume 
interlopă printre proxenetii, dro- 
gaţii şi alcoolicii care stăpinesc 
lumea marginală a maidanelor și 
cartierelor parasite şi insalubre. 

lar vizionind Cosi fan tutte în 
versiunea lui Peter Sellars, popo- 
sim intr-un restaurant gen McDo- 
nald unde tinerii eroi își consumă 
ultimele entuziasme de a declara 
că pleacă la război (și cind te gin- 
deşti că un război exista si în mo- 
mentul difuzării pe micile ecrane 
a acestei emisiuni mozartiene — 
era război în Goift). 

Nu mă voi angaja într-o pole- 
mică cu aceste montări „profane“ 
ale unor opere devenite „sacre“. 
Ma voi mulțumi sa constat câ nu 
ochii noștri au fost cuceriti de 
imaginile în care a fost îmbrăcată 
muzica lui Mozart. ci că urechea 
noastră a perceput infinitele nu- 
ante şi frumuseți ale acestei mu- 
zici. Story-ul la început șocant se 
banalizeza, iar ochiul se elibe- 
rează $i transcende câtre univer- 
sul plin de sugestii al muzicii mo- 
zartiene. Interpretarea muzicală 
este de cea mai bună calitate. 

Se va spune că aceste versiuni 
fac concesie gustului dubios al 
publicului larg. sint versiuni me- 
diatizate ale unor capodopere fata 
de care s-a comis un act de im- 
pietate. Poate că în apărarea ace- 
lora care au îndrăznit acest lucru 
am putea cita un fragment dintr-o 
scrisoare a tui Mozart către tatai 
sau, datată 3 iulie 1778: ,,... la mij- 
locul primului allegro era o frază 
muzicală care știam bine ca va 


place, că va avea efect asupra pu- 
blicului... şi publicul a fost incin- 
tat; aplauzele au fost furtu- 
noase..." Poate că si Peter Sellars 
merită circumstanțe atenuante 
dacă convinge marele public ca 
muzica lui Mozart îţi taie respira- 
fia 


Rola MAHLER 


UN SERIAL AL 
MĂRILOR SPERANŢE 


Riviera se va intitula noul serial 
fanacez in curs de realizare, me- 
nit „sa dovedeasca — cum spun 
producătorii lui — ca în Europa 
se pot face seriale cu nimic mai 
prejos de cele din America” 
Peste 20 de actori dintre cei mai 
renumiţi, și nu numai francezi, vor 
evolua in cele 52 de episoade a 
caror introducere in rețelele tv 
este prevazuta sa aiba loc catre 
sfirşitul acestui an. Devizul initial 
este de 220 milioane franci. Femei 
frumoase, tinere și mai putin ti- 
nere, imbracate şi mai putin im- 


+ bracate, șampanie, masini de lux. 


iahturi, avioane, helicoptere, cazi- 
nouri, dar. şi altfel de iocaluri vor 
completa aceasta „recuzita” aflata 
ia dispoziţia realizatorilor spre a 
infatisa un serial care ar fi al noi- 
for „mari familii” -ale societatilor 
cosmopolite. 

Presa vorbeşte muit despre 
acest serial nu atit pentru revelati- 
ile pe care le-ar putea aduce, cit 
mai ales despre speranța care se 
pune in el de a demonstra virtu- 
tile cineaștilor din Hexagon. 


MULTICINEMA 


Recent a fost inaugurat la Bo- 
chum in Germania un edificiu ci- 
nematogratic care conţine 18 sali 
precum şi doua restaurante și un 
imens parcaj pentru mașini. Cia- 
direa se inalța pe trei nivele şi se 
intinde pe o suprafața de 9 000 de 
metri patrati, La primul plan (si- 
tuat la nivelul străzii) se afla par- 
kingul. La nivelul doi sint salile de 
spectacol, iar la cel de-al treilea 
se afla plasata centrala de proiec- 
tie pentru toate cele 18.sali. 

Bochum este în Ruhr Şi ar fi, 
pastrind totuși proporțiile, un fel 
de corespondent ai Reşiţei noas- 
tre. 


CELE MAI COTATE 
FILME 


Desigur speculaţiile în privința 
peliculelor celor mai cotate fac 


o 


uita nici un moment să-şi păs- 
treze condiția fizica, antrenin- 
du-se Cu indujire. in sfirşit, scin- 
tma: Chuck Norris, specialist in 


o in curînd, o nouă stea 
pe firmamentul parizian,- Adeline 


Un nume în plină ascensiune: Rupert Everett 


an 
© 
zu 
O 
Lu 
Z 
O 


(cu un indemn) este Kirk Dou- 
glas: „Daca vrei, poţi! (Parca am 
mai auzit noi asta undeva!). In 
1981, la 19 ani, debarca la Hol- 
lywood. „Ca un kamikaze” — 
spune el acum. O luna și jumatate 
doarme într-o maşina pe care o 
inchiriase. Timp de cinci ani face 
de toate: şofer de taxi, om de ser- 
viciu la cluburi de noapte, vinza- 
tor de pizza, comis voiajor... Nu 


karate (l-aţi vazut pe ecranele 
noastre in Lupul singuratic) ù an- 
gajeaza — pentru opt luni — ca 
partener de antrenament. Apoi, 
şansa ii suride din nou: pune 
mina pe .Goliath-ul' producției 
cinematografice, alias Menahem 
Golan. „l-am facut o demonstraţie 
de karate pe ioc, în birou. l-am 
aratat muşchii... Am facut marele 


șpagat sprijinindu-ma pe doua 
scaune. 


... L-am “convins! Primul 
film a costat 1 milion de dolari și 
a adus un beneficiu de 45 mi- 
lioane dolari. in urma succesului 
semnează un contract de 8 filme 
cu buget redus. Acum valoreaza 4 
milioane de dolari pentru un rol. 
Uluieste pe cunoscatori, entuzias- 
meaza pina la delir pe fanii sai 

e numeroși). Ultimul film: 
produs de Michael 
Douglas. Proiect: un film (cu ka- 
rate) a carui actiune se petrece in 
anii '30, la Paris si Shangai. Sta- 
rea civila: casatorit cu o ameri- 
cana de origine portugheza, cam- 
pioana de culturism. Au un baie- 
tel de 1 an şi jumatate. Cea mai 
mare dorința: sa se intoarca in 
Europa şi sa se plimbe pe plajele 
pustii ale Marii Nordului.. 


parte din programele de iansare a 
filmelor aceste: toamne şi trebuie 
privite cu acea licența pe care o 
mpun toate reclamele. Totus, poiri 
vit sondajelor. interesul cel mai wu 
ste aratat pentr 


Keith Carradine (alta ecranizare 
de asta data dupa romanul, lui 
Carson McCullers). Joacă in grà- 
dina lui Dumnezeu — regia Hec- 
tor Babenco. inca o ecranizare, a 
romanului omonim al tui Peter 
Matthiesen. in distribuţie: Tom 
Berenger, Darryl Hannah si Kathy 
Bates. in sfirsit Jucătorul realizat 
de Robert Aliman cu Greta 
Scacchi şi Whoopi Goldberg 

Și înca o ştire de senzaţie: Cu- 
noscutul realizator iugoslav Emir 
Kusturica işi anunţa un nou film 
pe care î va oferi ecranului catre 
sfirsitul acestui an 


BORGES, CRITIC 
DE FILM 


Decedat acum trei ani. „Jorge 
Luis Borges, preocupa in continu- 
are lumea literara şi nu numai pe 
ea, oferind revelații. Se știa, de 
exemplu, ca intre 1930 si 1950, 
marele scriitor. laureat al Premiul 
Nobel pentru literatura, s-a Ocu- 
pat cu mult interes de cinema. 
Scria pe atunci in cotidianul ar- 
gentinian „La Prensa”, ca şi in re- 
vistele „Urbe“ și „Sur“ (la aceasta 
din urma a deținut chiar perma- 
nent: „Cronica filmului“. intr-o re- 
centa lucrare, Jean-Pierre Bernés, 
profesor la Universitatea Nanterre 
(ingrijitorul ediţiei franceze a ope- 
rei complete a lui Borges) vor- 
beste in prefața depre pasiunea 
scriitorului pentru arta a şaptea şi 
anunța ca va da publicitaţii un in- 
terviu pe care l-a luat acestuia, in 
1986, cu doi ani inaintea morţii 
scriitorului. Barnes spune ca 
acest interviu conține o seama de 
Opinii extrem de percutante, dar 
mai ales originale despre destinul 
filmului in lumea de astăzi și de 
miine. E 

Se afirma de asemenea că opi- 
niile lui Borges despre fiim erau 
de cele mai multe ori iritante mai 
ales prin libertatea lor {libertate 
att de contrastanta cu un anume 
limbaj pretins .de specialitate”). 
Se Citeaza, de pilda, parerea unui 
tinar intilnit de osus-pomenitul 
profesor pe bulevardul parizian. 
Saint Michel: „Opiniile despre film 
ale lui Borges ma irita de două 
ori: prima oara cind gasesc că 
sint arbitfare, a doua oara cind 
gasesc ca sint judicioase 


e Pentru ea, Steven Spilberg 


a aminat turnarea ultimului sau 
liim, Hook, (o adaptare libera 
după „Peler Pan") ca să-i: acorde 
loua saptamini de lună de 
miere... Tot pentru ea, Hollywoo- 
dul s-a pregătit (cum numai el 
știe s-o facă) pentru una din cele 
mai fastuoase căsătorii din istoria 
sa, invitind peste 600 de persoane 
(ce are mai strălucitor la capitolul 
vedete). Mireasa și-a comandat o 
superbă rochie alba la Richard 
Tayler, creatorul preferat al Ma- 
donnei şi al lui Janet Jackson. 
Tot mireasa a cumpărat (pentru 
domnișoarele de onoare) patru 
perechi de pantofi cu 425 dolari 
perechea (vor fi fost „un mod de 
viaţă, pantofii Gregorio Rizo“!). 
Dar*cu numai trei zile înainte de 
nuntă, mireasa anunţă (prin ata- 
gata sa de presă) că nu se mai 
mărită. Motivul? Mirele, ochi alu- 
necoși, inimă zburdainica, a găsit 
de cuviinţă să-și ia adio de la bur- 
lăcie, petrecind copios în compa- 
nia unei atrăgătoare striptease- 
euze. Lucru ce a dezamăgit-o 
amarnic pe Woman, alias 
Julia Roberts, căci ea este mi- 
reasa înlăcrimată; mirele infidel 
Kiefer Sutheriand mai speră... de- 
geaba, se pare. Oricum, Hollywo- 
odul a mai ratat o poveste cu 
happy end, așa cum îi place lui 


Două familii model: 


atît de mult. O știre de ultima ora: 
se pare că „furtunoasa“ Julia s-a 
consolat repede cu Jason Patric 
(v. coperta IV). 

e Amintiri de la Cannes. 
Sylvester Stallone, înghesuit bine 
de mulţimea care a dat năvală pe 
Croazetă spre a obține un auto- 
graf, a fost nevoit sa se refugieze 
în bucătăria hotelului „Cariton“. 


e „Rezultatul — spune el — este ca 


singurul lucru pe care-l cunosc 
perfect la Cannes este bucătăria 
de la Carlton". Dar ce bucătărie! 

e Din ce in ce mai des. marii 
creatori de moda pentru bărbați 
își aleg „ambasadorii“ dintre ve- 
detele de cinema. Astfel. Giorgio 
Armani îi ,imbraca” pe Mickey 
Rourke, Tom Cruise, Alec Bald- 
win; Nino Cerruti pe Michael 
Douglas; Ermengildo Zegna pe 
Alain Delon și lista poate conti- 
nua... Se adevereste proverbul (e 
drept „aranjat“ putin): spune-mi la 
cine te imbraci, ca să-ţi spun cine 
ești... 

e Vorbe, vorbe, vorbe... Pavei 
Lunghin, în timpul filmărilor la 
Taxi Blues declara: „În filmele so- 
vietice, dacă filmezi o urmărire cu 
mașini, ești deja categorisit agent 
CIA". Dennis Quaid: „Am debar- 
cat pe platou la Missouri Beaks si 
pe cine vad acolo? Pe Marion 
Brando și pe Jack Nicholson. M-a 


si Kevin Costner, cu sotia 


Mel Gibson cu soția... 


luat ameteala... Am-avut impresia 
ca intru direct intr-o cinemateca. 
Ei bine, recunosc, mi-ar face plă- 
cere să mă găsesc și eu pe-a- 
colo”. 

e Împlinind o jumătate de seco! 
de existenţă, celebrul iepuraș 
Bugs Bunny a acordat un interviu 
(imaginar) revistei franceze „Pre- 
mière". Întrebare: „Cum te simți, 
acum la 50 de ani?" Răspuns 
„Tot atit de bine ca la 49. Avanta- 
jul meu este că dintr-o ștersătură 
de gumă, imi dispar: ca prin tar- 
mec ridurile”. „Un alt personaj 
animat care împlinește 50 de ani 
este Woody Woodpacker. Ce-i 
doriți cu acest personaj?" „Să 
evite pe cit se poate... vinătorii!“ 

e Soţia regizorului brazilian 
Bruno Barreto, pe numele ei Amy 
Irving (ati văzut-o acum citiva ani 
in Competitia). fosta sotie a reali- 
zatorului Steven Spielberg 
naștere unui băiețel. 


diana Jones) actuala soție a lui 
Spielberg are o fetiță. Amindoi 
copiii sint născuți — coincidenţă! 
— în aceeași lună. Se pare ca 
foarte finărul Max (tată — Spiel- 
berg; mama — Amy Irving) nu va 
avea timp sa se plictisească pri- 
mind cadou un frate și o soră; 


Doina STĂNESCU 


FILM FAK 


Federico Fellini lucreaza intens la nou! sau film care se va 
intitula Bloc notesul unul regizor. De la Amarcord incoace Fel- 
lint își amintește... 


Problemele matrimoniale ale Juliei Roberts i-au indispus 
pe producători care au înlocuit-o cu Uma Thurman în distribu- 
tia filmului Demenţă și glorie. Aceasta ii va avea ca parteneri 
pe Robert de Niro şi Billy Murray. Regia ii aparține lui John 
McNaughton, care a fost ales de Scorsese (la acest film in 
postura doar de co-producator). 


indata după ce a născut înca o fetiță, Mery! Streep a ac- 
ceptat sa joace în filmul Înainte și după in regia lui Barbet 
Schroeder. Este vorba de ecranizarea romanului scriitoarei 
Rossellen Brown. (Povestea unei doctorite ale carei viaţă și ca- 
rieră sînt distruse de o bănuială de omucidere). 


Pentru viitoarea stagiune, care va incepe în toamna, marile 
case producătoare din America și-au propus să lanseze cel pu- 
tin cite un film de animaţie fiecare. Unul din principalele argu- 
mente în favoarea acestei iniţiative este imensul succes de 
care se bucura filmul animat Rock and Doodie, regizat de Don 
Bluth. Lista filmelor de animaţie a marilor studiouri hollywoo- 
diene se extinde pe zi ce trece. 


Unul dintre cele mai așteptate filme din acest an ale pro- 
ductiei franceze este Atlantis în regia lui Luc Besson. Dupa 
toate aparențele, el va figura si în repertoriul festivalului de la 
Veneţia din septembrie a.c. 


in urma unei discuții mult apreciată de ministrul francez al 
culturii, Jack Lang, s-a anunţat ca impunatorul „Palais de 
Tokyo“ de la Paris va deveni în curind „Palatul artelor imagi- 
nii“ şi va avea ca destinaţie conservarea si restaurarea unor 
„opere cinematogratice nind tuturor cinematografiilor lu- 
mii. Noua instituție va beneficia de un fond special acordat de 
guvernul francez. 


, ultimul film al lui Andrei Koncealovski este 
gata de trimis pes ecranele lumii. interpreții sint: Tom Hulce 
(fostul Mozart din pelicula Amadeus a lui Forman, reluată cu 
un succes reinnoit în acest an comemorativ) Bob Hoskins şi 
Lolita Davidovici. 


Un cuplu care cucerește aplauze și este socotit printre 
cele mai inedite ale anului: Al Pacino, Michelle Pfeiffer. Cei doi 
apar in filmul lui Gary Marshall, Frankie și Johnny. 


Remake-urile s-au purtat intotdeauna și se poartă gi in 
acest an dar ciudațenia este ca pe platourile americane multe 
remake-uri sint inspirate de filme franceze. Vom aminti recen- 
tul succes al lui Besson, Nikita care va apare în versiune ame- 
ricană. Apoi Le grand chemin se va intitula în versiunea ameri- 
cana Paradisul şi îi va avea ca interpreți pe Don Johnson și 
Melanie Griffith; Norocul ghinionistului, care 11 avea ca interpret pe 
Depardieu, se va inlilula Pure Luek (am fi tentaţi sa-i traducein cu 
Bafta) 3 va avea ca interpret pe David Glover. 


In Italia se deruleaza o sustinuta campanie pentru amelio- 
rarea studiului și formarii de cadre pentru sectorul audio-vi- 
zual. Se critica faptul ca pina la ora de faţa Italia nu dispune in 
acest scop decit de institutul „Roberto Rossellini“. „in timp ce 
in alte tari — se spune de pilda într-un | articol pe aceasta 
tema din „Giornale dello Spettacolo“ — audiovizualul a devenit 
materie obligatorie în școli medii, la noi nici macar institutul 
de specialitate nu se bucură de o bună organizare." 

Ce sa mai zicem de acest sector la noi... 


7 
Arnold Schwarzenegger 
c/o OAK Productions, 


321 Hampton Drive SSN 
203 Venice — CA 90291 USA 


Roxette 

Official Roxette Kevin Costner 

Fan Club P.O. Box 9069 c/o Creative Artists Agency 
NL — 3301 9830 Wilshire Bivd 


AB — DORTRECHT Beverly Hills CA' 90212 USA 


19 


tre 


Hortensia Georgescu 


DOAMNA 
COSTUMULUI 


TELE ȘI CINEMATECA 


pind soaps ne ae ore ri (uneori 
nu parte dintre anonimii spectaco- 
tului. a lor e la vedere. Cine n-a admirat 
vaporoasele toalete ale Adelei lui Mircea Ve- 

roiu, ori strălucirea costumelor din mătăsuri 

rele şi catifele in nuanțe savant armonizate la 

lul curții sau la turnirul din filmul lui iu 

Nicolaescu Mihai Viteazul? Am amintit doar două din 
cele peste 50 de titluri purtind semnătura Inspiratei pic- 
torige Hortensia u, creatoarea atitor valori sce- 
nografice care au i lat pelicule româneşti, imprumu- 
tindu-le un aer de autenticitate națională si de spirituali- 


tate universală. Apreciem gestul de cultură al iziunii 
române de a realiza medalionul consacrat omului şi artis- 
tului Hortensia u in ciclul „Maeștrii: regizor 


cea cara Irimia, operator Doru Spătaru, redactor Ela 
nait. 

Portretul televiziunii începe cu un traveling lent de-a 
lungul garderobei de la Buftea, ticsită cu costume de 
epocă sau moderne. Costume ce-au îmbrăcat cu succes 
atigia actori care; odată cu acţiunile și replicile eroilor 
for, au intrat în inga publicului și prin vestimenta- 
po ce 1e în t de firesc personalitatea. Memora- 

lá mantia albă, impunătoare, purtată de Amza Pellea la 
încoronarea lui Mihai în Alba lulia („Pe Amza se 
totul foarte bine, ştia să poarte firesc orice de 
costum“ evocă pictorița interpretul ideal). Travelingul 
realizat de film e continuat in memoria noastră = 
tiv-selectivă si cu alte dovezi de fantezie scenografică de- 
venite simbol al lumii p caracterelor bine definite: 
eea a de pe mer ui Docek: fore np paint 
nal purtată cu fa de ul lui Gyă ovacs 
in Mihai Viteazul straiul negru, monahal contrascind 
cu albul, parcă 
— pl de irina Petrescu în Dincolo de pod; de- 

rea 
etalate in dimi de vară, la conac, de i le al- 
tui frumos flim, Între de Murces 
roiu. Antologia costumelor semnate de această Doamnă a 
scenografiei româneşti de film continuă întregită de me- 
moria criticului şi probabil şi a multor spectatori. De 
pa © metaforă antologică sugerată exclusiv rafic 

Atunci i-am condamnat pe toți la moarte: siluete 
fantomatice, in straie negre, plutind în aer ca nişte corbi 
sumbri, se risipesc, dizolvate în aburul viziunii copilului 
ce-i condamnă la pieire, la aneantizare cei laşi, vi- 
novati de moartea lui . Fantezie 


creație, pictor si eseist, istoric de artă şi poet (pentru 
proprie), acest distins personaj al cinematogra- 

noastre este definit pe parcursul filmului de i- 
ziune şi de cigiva dintre colaboratori, actori, regizori 
etc.: George stantin, Marina Procopie, Mircea Ve- 
rolu, Sergiu Nicolaescu, arhitectul Stefan Antonescu, fie- 
care subliniind, pe lingă elevata alitate a acestei 
creatoare de frumos și subtila ei în ere psihologică a 
relațiilor din cadrul unei echipe Imare. Tempera- 


20 


e O epocă, o lume, un personaj: 
şi cu ajutorul pictoriţei : 
{ rtensia Georgescu 
a oglinzi ; 
Mircea Veroiu cu Elena Albu) == 


A 


paralele 


tee 


n 


mente artistice şi omenești atit de diferite cum sint Mir- 
cea Veroiu şi Sergiu Nicolaescu, cu care pictorița a ştiut 
să găsească cheia comunicării fructuoase, supunindu-se 
inteligent, cu graţie, personalităţii fiecăruia, dar impu- 
nindu-şi cu energie punctul de vedere artistic, noblețea” 
şi generozitatea. Pina într-atit încît un regizor los 
ca Sergiu Nicolaescu, în finalul aprecierilor sale despre 
doamna Georgescu, îşi cerea iertare pentru eventualele 
e, eta pricinuite. Un final care, după spusele redacto- 
rului, din lipsă de spaţiu n-a mai intrat în film. E păcat. 
Pentru că şi această mărturisire suprinzătoare ar fi re- 
prezentat un omagiu adus distinsei doamne. O înlocuim 
cu un fragment din scrisoarea ce i-a fost adresată de sce- 
naristul filmului Francois Villon, Pierre Badel, regizor 
la televiziunea franceză: „lubită doamnă Hortensia 


o reflectare vie și autentică a epocii. Vă mulțumesc 
mult şi pe curind, sper.“ lar Philippe Lefebre de la 
TFI aprecia: „Lucrul efectuat de domnia sa este ab- 
solut remarcabil. 


Pier ap come la ir deea ele ara 
reu filmului. Creaţii egale cu ale 
creatori-scenogret 


Alice. MANOIU 


Mircea Veroiu a colaborat cu pictorița Hortensia 
Georgescu la 9 filme (ultimul, continuat cu un alt re- 
gizor). Am reţinut citeva din aprecierile regizorului 
în cadrul unui interviu acordat în acest an Televiziu- 
nii Române, consemnat de Ela Panait. 


„Tratam, în vremea aceea, cu ivasiuc un film care avea sa 
se numească Dincolo de pod. ivasiuc mi-a spus: „Există o 
doamnă care ar putea face o buna echipa cu dumneata in 
scene donne Goorgeogs în pri rind © sures de eneepie 
soana primul rind o sursa de energie 
umană și ulterior o sursă de afinitate artistica. De fiecare 
data cînd oboseam, — și ile mele se vad în aceste 
„valuri“ dintre Dincolo de pod, oglinzi 

i (după care cariera mea s-a și incheiat, mà- rog, 
am mai facut film, dar...) — în valurile acestea de oboseală și 
dezgust față de ceea ce se intimpla la noi, ea (nu ştiu dacâ e 
bine să spun ,ea" şi nu „dinsa“, dar pentru ca imi este foarte 
apropiată am sai spun ,ea") era unul dintre acei oameni 
care ma susțineau. Si poate și acele subiecte pentru care 
ştiam sigur câ voi avea ajutorul şi contribuţia ei artistică, 
m-au apropiat de ea, încredințat fiind că va putea face ceea 
ce, dupa cum bine știm, de atunci, de cind nu mai lucrează, 
în ultimii ani, n-a mai fâcut nimeni. Aceste filme au râmas 


Fellini 


Şi STRĂZILE SALE 


trecut un an de cind am văzut Vocea lunii, dar 

imaginile (și sunetele) filmului nu s-au înstrăinat 

de noi. Ma gindesc ia ele reintilnindu-ma, ia Ci- 

nemateca, cu La Strada. Cine ar fi putut sa banu- 

iasca, în 1957, orbita indepartata pe care avea sa 

se plaseze, in urmatorii 30 de ani, Fellini? 

inainte, deci, de La dolce vita, inainte ca naratiu- 

nea să fie spulberata iar imaginarul să se instaleze în somp- 

tuoase construcții baroce. A existat o astfel de previziune 

care astazi ni se pare tulburătoare: cea a lui André Bazin. 

Soarta nu i-a ingâduit să vada La dolce vita, dar in 1957, pu- 

tin înaintea stirşitului, scria: „(...) Fellini este realizatorul care 

merge cel mai departe, pina acum, în estetica neo-realistă, 

atit de departe, incit o traversează pentru a se regăsi dincolo 
de ec. 

Derutant ia vremea lui, în zorii anilor '60, cind era, obliga- 

toriu, comparat cu La strada si destructura- 


s Una. din. plasmuirile - felliniene 
aflata între vis şi realitate, 
interpretată de Anita Ekberg 

în La doice vita 


tul, „mai putin echilibratui” (cit de „nevinovate“, ca să nu 
spunem altfel, ni se par astăzi asemenea judecaţi) La dolce 
i larg porțile- fantasmelor felliniene. Oamenii 
spectacolului, precum Zampano, Geisomina, din La strada, 
se retrag, clovnii devin personaje de muzeu, în timp ce spec- 
tacolul existenței acaparează totul, mistifică rolurile si identi- 
tâţite, confundă autorii cu actorii, natura cu cultura, ființele 
vii cu marionetele (Steiner este fascinat de ciripitul lor 
înregistrat pe bandă, nu de cel din grădină; Casanova dan- 
sează cu o papusa etc.). Cind erau artiști, fie si cei mai ama- 
citi circari, personajele lui Fellini aveau nume de vis; amin- 
pano și Gelsomina. Astăzi, cind visele 
ne sint prelucrate si, in cele din urmă, confiscate de 
mass-medi mediocre, 
eroii poartă nume banale, de funcționari: Ivo ini, Gonella 
lunii). Într-o epoca a atotputerniciei imaginii, parado- 
xal, tocmai dreptul la vis va fi cel anihilat. Luna legată fede- 
les, demitizată, transformată în obiect de consum de câtre o~ 
televiziune văzută ca un animal tentacular, ce altceva vrea să 
spunâ? Calatoria felliniană, începută în zorile cetoase ale 
barocului, se sfirșește în noapte, sub semnul astrului sele- 
nar, devenit neputincios, ridiculizat. La capătul aventurii, sin- 
tem ti de vise, de amintiri, de propriul nostru ima- 
ginar. ca abia acum cineastul se apropie de un vechi 
proiect al său, cel din urmă cu 18 ani, cind realiza Amârcord 
(verb cu rezonanţă ciudată, în dialectul înseamna 
„a-ți aminti”). Imi spunea atunci Fellini, pe platourile de la 
Cinecitta: „.. Sintem bombardati nu cu imagini, ci cu forme 
fals viciate, care est si haotic în jurul nostru. Fiinţa umană 
a pierdut sensul valorilor reale. Raminem uimiti de puterea 
noastră de a ne ad oricârei modificări, int ári, chiar 
și catastrofelor (...) incerc, câtre finalul acestui film (Amâr- 
cord) o moarte a imaginilor, ecranul va ramine alb, se vor 
auzi numai cuvintele, ag avea nevoie chiar de o anumită lu- 
mină în sala. În acest fel vreau să stirnesc senzaţia ca aven- 


necunoscute, 
neingradita, ne va reconcilia, oare, cindva, şi cu imaginile, 
ne va î 


Magda MIHĂILESCU 


= 


Saucan 


Mircea 


INSOLITUL, 


DIMENSIUNE 
A CULTURII 


acă fenomenul Mircea Săucan ar fi lipsit cine- 

matografului românesc, am fi fost săraci cu di- 

mensiunea care face iul oricărei culturi: 

insolitul. Apariție singulară şi meteorică, fara 

filiagie evidentă şi fără descendență, imposibil 

de clasificat, de inregimentat, aproape de inac- 
ceptabil şi cu toate acestea vital necesară, opera sa into- 
lită creează efectul unui reper dar și al unei permanente 
dezorientări pentru spectator. 

Căci ce sint prozele lui Urmuz sau chiar Mateiu Cara- 

iale, ori poeziile lui Barbu, miniaturile muzicale ale lui 
dornei Cezar, sau semnele coloristice ale lui Mircea lo- 
nescu decit accidente clarificind mai bine tocmai prin 
neaşteptat și insolit... restul? Operele insolitului fac efect 
de copac singular în cimpie, de inorog Întilnit pe cărare 
de munte, starea de bine a regăsirii în real după frecven- 
tarea imposibilului. N-au lipsit niciodată fanaticii acestor 
trăiri de excepție şi operele lor și-au găsit intotdeauna 
locul în istoriile artelor respective. : 
"Este orgoliul artei filmului românesc că îl are pe Mir- 

cea Săucan și totodată orgoliul cinematografului redove- 
dit cu prisosinţă ca artă aparte, prin insolitul limbajului. 

lată de ce Arhiva de Filme a fost fericită ca, urmărin- 
du-și vocația sa intelectuală, să redea iubitorilor de trăire 
artistică, opera originală şi inedită creată de Mircea Sau- 
can — operă aflată pină acum sub lacătele cenzurii. Să re- 
dea, deci, prin insolitul acestei creaţii o dimensiune nece- 
sară culturii filmului românesc. 

Aşa cum spuneam la Conferinţa de presă ce a precedat 
„Medalionul Săucan”, această operă e dovada că mulţi 
creatori ai filmului românesc au suferit — unii chiar au 
fost sacrificați pentru crezul lor în arta cinematografică 


` O asemenea suferință profundă rezultată din ciocnirea 


cotidiană cu neingelegerea, cu marginalizarea, cu nedrep- 
tatea flagrantă, a îndurat ani întregi Mircea Săucan. Fap- 
tul că prin opera sa creatorul a putut să-și afle astăzi un 
alt destin “în lumea artei. că lucrează, ca regizor, filme 
pentru producătorii francezi, nu face decit să ne reamin- 
tească cu amărăciune că nimeni n-a fost profet în ţara 
“ful... 

Dar opera lui Săucan, opera unui împătimit al expresiei 
pur filmice rămine totuşi in patrimoniul artei şi culturii 
române. O recunoaştere publică, din nefericire tardivă, 
în ceasul al doisprezecelea reprezintă şi o restituire a ar- 
tistului către sine însuşi, dar şi către noi, cei care aici, la 
el acasă, îi iubim insolitul. 


.— Sevel ȘTIOPUL 


(cu Mihai 


Me 


@ reper in creatia unui regizor 
și reper al originalitatil 
limbajului cinematografic modern, 
Meandre de Mircea Saucan 
Paladescu și Margareta Pogonat, 


sută de lei 
an 


cinematecă, 


< 
O 
uu 
p 
< 
=| 
ia 
Z 
o 
St 
Lu 
anal 
Lu 
> 


@ o renumită demimondenă a secolului 


trecut, contesa de Lansfeld devine eroina 


filmului lui Max „Ophüls, Lola Montes: 
(cu Martine Carol) 


lată filmul unui cineast greu de caracterizat: 
„un profund care pare superficial“; cum îl considera. Truffaut. 
Lola Montes n-a fost mai putin greu de deslusit. 
De aceea merită să fie revăzut 


Max Ophuls 


INTROSPECTIV 


ola Montés, acest cintec de iebada al lui Ma- 


generis, 
în cinema, ciciui categoria! in care ea a fost 
„inclusa. Dar, cum discuţia ar ieși din chena- 
rul cronicii, să revenim la autor. 

Aparent baroc, stilul lui Ophuls este în fapt o intrepa- 
trundere a expresionismului german cu ii ionismul 
francez, materializindu-se printr-un ratinament formal de 
cea mai buna sorginte fiimica. Peliculele lui, intotdeauna 
clădite pe o canava narativa. comunică, totuşi, printr-un 
limbaj de gratioasa subtilitate, in care fiuiditatea monta- 
jului induce ambiguitatea discursului cinematografic. 

Asa este Lola Montes. Turnindu-i în 1955, Ophüls n-a 
mai apelat la proza unor Zweig, Schnitzler, Maupassant, 
ca in filmele anterioare, ci a „reconstituit“ (ghilimelele 
vor sa sugereze infidelitatea scenariului fața de adevarul 
istoric) biografia Mariei Dolores Porriz y Montez, con- 
tesa de Lansfeld, una dintre cele mai renumite demimon- 
dene ale veacului trecut, amantă a regelui Ludwig de Ba- 
varia şi care a stfirșit într-un circ, jucindu-şi, într-un 
spectacol fastuos, propria viața. Costisitor, cu decoruri 
somptuoase, filmul e resimţit de producatori ca un eșec 

+ comercial şi a fost mutilat de aceștia. A fost propus din 
nou publicului in 1957, după ce-i fusese distrus montajul 
originar de o indicibila finețe, eliminindu-se retrospecti- 
ile, chipurile, inaccesibile spectatorului. Dar tocmai acei 
montaj asociativ (intre tablourile rizibile, cu tot fastul lor, 


din arena in care fosta curtezană este redusă la condiția 
unui manechin, si scenele de viata traita în trecut cu pa- 
siune de aventuriera amorului) demonstreaza cu virtuozi- 
tate imagistica ideea de capetenie a cretiei lui Ophuts: 
cea a perisabilităţii dragostei. Lola, ca destin, este o pie- 
doarie pentru fericirea pe care o da doar satisfacția cli- 
pei, iar povestea ei devine, astfel, o meditație asupra iu- 
birii văzute ca spectacol al vieții. Aparatul de filmat på- 
trunde discret, dar insinuant, în decor și recuzită, în inti- 
mitatea trairilor și a sentimentelor — fie autentice, fie ar- 
tificiale — cu o dezinvoltură care se acordeaza la usura- 
tatea femeii robite dorinței. Dar, dacă și aici, ca în alte 
filme ale regizorului, apare ca un er obiectiv al 
acestuia povestitorul în persoana prezentatorului de circ 
ag Ustinov), în schimb selecţia fragmentelor biogra- 
ice poartă pecetea subiectivismului cu care, evident, 
Lola Montés (interpretată de Martine Carol) a ţinut sa 
dezvăluie privitorului doar ce a vrut ea din propria sa 
existență. De unde, senzaţia lunecoasă de relativitate a 
adevărului, oricît de minuţios. şi concret pare ei surprins 
în detaliile exterioare ale realului. 

Truffaut î considera pe Ophuls „atit de subtil, incit 
poate părea greoi, atit de profund incit poate parea su- 
perficial, att de pur incit poate parea deocheat“, iar Us- 
tinov îl eticheta drept „cei mai introspectiv dintre ci- 


neaşti”. 
Sergiu SELIAN 


Pe numele său real Maximillian Oppenheimer, regizo- 
rul revendicat de cinematograful francez, alâturi de Jean 
Renoir, ca unul dintre maeștrii sai (s-a născut însă la 
Saarebriick la 6 mai 1 a decedat la Hamburg. 26 


martie 1957; studii de literatură și artă la Frankfurt $i 
Stuttgart), a lucrat mai intii în Germania ca regizor de 


teatru, operă si operetă, iar din 1930 a facut cinema in 
Franța unde se exilase din pricina antisemitismului na- 
zist. După primul său succes, cu Liebelel, devine un ci- 
neast „itinerant“ poposind pe rind în Italia, Olanda, 
SUA. și din nou în Franța. d 


PE ECRANE 


Film pus la dispoziţie prin amabilitatea Bibliotecii Franceze din Bucureşti 


mare paletă 
a filmului 
egiptean 


rogramul dens de filme egiptene 
(„artistice” şi documentare) pe 
care ni i-a oferit relativ recent Ar- 
hiva ere sete de Filme fa cine- 
matogr: bucureştean Eforie” a 
fost un prilej de iniţiere intr-o 


Scurt metrajete documentare au fost fa rìin- 
dul lor binevenite in tentativa patrunderii spe- 
cificului egiptean: Desenul de Ma- 
soud Masoud (pe tema din titlu), Hakim St. 
Caterine de Dr. Aly Ei Ghazouly (inspirat din 
viața comunitatilor beduine din sudul Sinaiu- 


ind filmele deceniului 9, dar in atenția Lt pn i 
Lumea este 


zatorilor stind şi filme mai vechi, 
o sărbătoare, datind, de pilda, din 1974, iar 
Țăranul cei elocvent din 1970. 


Pentru că avem de-a face cu o retrospec- 
tiva (fireşte, foarte succinta, tinind seama de 
masiva producţie cinematografica a Egiptu- 


BRAZIL 


giie-non schpiton unesc- pamin 
tul cu cerul. Sosele suspendate 
Localuri de lux. Confort. Opu 
lența Tehnica. futurista omnipre- 

zenta. Așa traiesc Stapinii. 
Subterane sordide. intuneric. 
Mizerie. Munca abrutizanta. im- 

bulzeala. saracie. Aşa traiesc Sclavii. 
intre cele doua lumi — doua personaje fe- 
minine: Maria cea buna, muncitoare, Simpla 
şi pacifista, si Maria cea rea, femeia-robot, 
creata de un savant dement. Aceste imagini 


narul nașterii lui). Metropolis s-a vrut a fi un 


science-fiction ca forma şi un ee 


alta factura.” 
Brazii e o opera ciudata, situata la granita 
dintre science-fiction şi political- Ca 


rența majora e ca scriitorul britanic şi-a di- 
rectionat sinistra profeție explicit impotriva 
comunismului, în timp ce Brazii are o trimi- 
tere muit mai tari Totul se petrece intr-un 
sistem totalitar viitor, fara sa conteze daca e 
de dreapta sau de stinga. De altfel, diferen- 
tele ar fi minime. Un prieten a citit undeva ca 
acțiunea s-ar petrece intr-o Anglie ce ar fi 
fost cucerita de naziști in '40. Filmul nu con- 
tine nici o referire explicită la o asemenea lo- 

dar unele elemente par a susține 
aceasta ipoteza: polițiștii poarta uniforme stil 


Kurtzmann, în 


nivelul anilor '40 ca aspect. Aparatura e per- 
şi er dar are ceva intrico- 


Tak! Wendl a; are nici-o legatură cù aoh: 
nea, cu personajele. cu tema. „Brazil“ e un 
cintec sud-american. singura muzica a filmu- 
lui. inițial vesel şi antrenant, „Brazil“ devine 
acum, cintat în cele mai stranii interpretari și 


fui), .putina istorie mi se pare necesara, cu 
ati mai mult cu cit majoritatea regizorilor 
egipteni prezenţi in selecţie fac parie din 
„fondul principal” de creatori al unei cinema- 

tografii de tradiție care multa vreme s-a con- 
tundat cu intreg cinematograful arab. Voi 
trece repede peste prima proiecție cinemato- 
rafica de la cafeneaua Zavani din Alexan- 

Sia (în 1896, cu un film Luanére), peste fap 
tul ca in primul deceniu ai veacului nostru la 
Cairo erau 5 sali de cinema şi ia Alexandria 
ô, pentru a preciza faptui ca producţia egip- 
se dezvolte rapid mai ales 


Leila, considerat primul film 
national egiptean" (fiind vorba despre un film. 
produs de egipteni, pe o tema araba, inter- 
pretat de actori locali şi filmat in cea mai 
mare parte pe strazile din Cairo), dupa care 
avea sa se realizeze „prima mare comedie 
a wpe fiimul Kish Kish Bey in 1929 şi 

de Mohammed Karim care inaugura. 
in = 1900 un „realism populist egiptean“, cu- 
rent artistic care nu și-a-pierdut actualitatea 
pina in zilele noastre inființarea, în 1959, a 


"ritmuri, ceva trist și chiar ameninjator. Eroul 


asculta „Brazil“ la radio, se plictisește şi 
schimba postul, da din nou peste „Brazii' şi 
zimbeste satisfacut. 

Dupa 60 de ani, temele lui Lang sint mereu 
actuale. Brazii se petrece într-un oraș al viito- 
rului, paraginit, suprapopulat, mizerabil, im- 
bicsit, prin care se tirasc cei conduși. in timp 
ce in palate somptuoase se lafaie in lux con- 
ducatorii. ta fel ca in Blade Runner (1982. Ri- 
diey Scott) sau Soylent Green (1973, Richard 

Fleischer): Orașul, oamenii, societatea sint 
conduse de un sistem totalitar, atotputernic 
şi infailibil, ca în Dreptul de a fi de 


Bi 
alimenteaza increderea“, Ajutati MCI să vă 


ajute 

Finalui apocaliptic cu teroriştii salvatori, cu 
Ministerul informaţiilor în flacari şi dosarele 
împraştiate de vint, se va dovedi a fi o amara 
iluzie. Oriunde şi oricind. Ministerul informa- 
țiilor nu poate fi distrus; orice s-ar intimpia, 
tentaculele lui vOr ramine adinc înfipte în so- 
cietate și va continua nestingherit sa manipu- 
leze, sa supravegheze. sa conduca. Una 
peste alta. Brazii se dovedeşte a fi o haluci- 
nație, o tabula brutala şi sinistra tipica pentru 
Cineastii îngrijoraţi pentru viitor. Spectatoru! 
poar lesne ghici. „escrocheria”: acest Miine 


Brazil poate incepe astazi. 

ead ats, 22.06.1991. Privesc la TV epi- 
sodul din Jake și Grăsanul, serial pe care ii 
apreciez enorm pentru umorul suculent, sub- 
til şi inepuizabil de care dau dovada scena- 
riştii lui. Deși sintem departe de „Miau. 
Baby!" al lui Kojak, serialul pare facut dintr-o 
fericita complicitate a autorilor cu spectatorii, 


Brazil. Umor fara frontiere, nu? * 
Daniel PĂUNICĂ 


"intre 1972 $i 1982 a regizat, interpretat 
sau supervizat 7 filme din seria comediilor 
traznite Monty Python, impreună cu Graham 
Chapman, John Cleese. Tery Jones şi (nu- 


e 


d 


PEGGY SUE SE MĂRITĂ 


Film american, de Francis Ford Coppola.” 
cu Kathleen Turner, Nicolas Cage, Barry Mil- 
ler, 

Inca de la titlu, ne vine greu să credem că 
avem de-a face cu un film de Francis Cop- 
pola, ce ar urma să fie citat pe aceeași lista 


cu Nașul, ia și Apocalipsul, acum. 
Peggy Sue se tă pare făcut într-o va- 
canta petrecută de cineast departe de lumea 
dezlănţuită ori invizibil întânțuită a producții- 
lor sale anterioare. E un salt la antipozi — de 
la un cinematograf al luciditatii incisive. la 
unul al tandretei și reveriei, de la marile me- 
canisme ale cruzimii sociale, la delicatele re- 
sorturi ale iubirii. Ceea ce-l va fi tentat pe 
Coppola în acest contra-experiment nu par 
însă să fi fost virtualitatile sentimentalismului 
familial și adolescentin, din schema melo- 
dramatică a story-ului (Peggy Sue e o cva- 
dragenara în divorț, rămasă singură cu doi 
copii, dintre care, spre simplificare din capul 
locului, regizorul arată doar unul). Îi va fi cis- 
tigat mai degrabă o ipoteză scenaristică nein- 


' cercata pina acum și de care un cineast de 


pe continentul Lumii Noi nu se poate priva 
decit cu riscul de a nu se mai recunoaște pe 
sine ca american: fascinația imaginarului. Nu 
prin plonjarea in fantastic, precum un Spiel- 
berg, ci pe o cale mai modestă, coborind 
surprinzător pentru un autor de aceeași talie 
cu precedentul în postura de învățăcel. 
Peggy Sue e atit de tulburată la o agapă co- 
legială (25 de ani de la absolvirea liceului), 
incit leșină de emoție, suferă o ușoară 
traumă şi se intoarce în vis la anii adolescen- 
tei. Este prilejul unei călătorii în timp: eroina 
redevenită eleva isi păstrează judecata matu- 
ritatii si reia astfel firul experiențelor iniţiale. 
încercind să le parcurgă altfel. 

Schema are însă ciștig de cauză, rețeta 
moralizatoare precumpaneste, mai puternică 
fiind decit inventivitatea scenaristică. Revela- 
tia călătoriei in timp e minimă: în puţinele es- 
capade suplimentare oferite de vis, Peggy 
(Kathleen Turner fără eclat-ul din alte com- 


poziții) descoperă nu atit șanse pierdute, cit ` 


un pius de calităţi ale nu prea fermecătorului 
Charlie (Nicolas Cage). E băiatul din cvarte- 
tul de cintareti ai promoţiei, ales partener de 
viata de pe băncile școlii, ajuns să se rateze 
ca interpret în filmuleţe de reclamă şi la care 
visătoarea se întoarce, totuși, la revenirea din 
vis. Scenele din anii '60 au farmec autoironic. 
un fior emotional fin cenzurat (vizita in vis la 
casa bunicilor), cu abolirea violențelor de 
orice soi $i abtinerea de la efecte socante 
Sensul acestei acolade în filmografia lui Cop- 
pola poate fi acela a! unei incercari post-mo- 
derniste. 


INTERVIU 
PE SCAUNUL ELECTRIC 


ee 
Film american, de Ted Kotcheff; cu: Kat- 
hleen Turner, Burt Reynolds, Christopher 
Reeve. 
Sintem in buna companie a filmului ameri- 
can mediu, a cărui performanţă imbatabilă e 


Coperta | 


Manueia Harabor - 


că schemele cele mai transparente și morala 
comună nu creează deloc autorilor complexe 
snoabe și nici spectatorilor senzația de deja 
vu. Cu atit mai puţin produc un atare efect 


starurile actoricești frecvent solicitate. lat-o 


pe Kathleen Turner — cvadragenara în divorţ 
din filmul lui Coppola, aici în chip de repor- 
tera de televiziune, la rindu-i divorțată și 
care, asemenea suratei din filmul comentat 
mai sus, se va intoarce la soțul părăsit. Visul 
lui Christie (acesta este numele reporterei) 
nu se naște din leșin, ca al lui Peggy Sue, ci 
din vacanța solitară într-o cochetă staţiune 
turistică, unde escapada nu e un coleg de li- 
zeu ignorat în adolescenţă, ci un june fabri- 
sant de articole sportive, priceput să con- 
ducă o vedetă rapidă pe apele cristaline ale 
Oceanului. Vraja unei vieţi eliberate de traca- 
sările profesiunii şi avansul junetei senine pă- 
lesc încet $i sigur cînd Christie, acompaniată 
de viitorul sot, se întoarce în studiourile tele- 
viziunii spre a-și lichida afacerile, dar în loc 
să plece in voiajul de nuntă se recontami- 
nează de morbul meseriei şi de fostul parte- 
ner de viata — i iosul reporter-sef al 
companiei (Burt Reynolds). Rocada visata nu 
reușește nici pentru ea şi regretele o in- 


cearcă tot atit de putin ca pe Peggy Sue. fi- 
indcă în noua mitologie transoceanică, bar- 
batul-artist pare să fie preferat, în cele din 


- “urma, celui versat în științele exacte. 


Fără a fi un regizor de clasa unui Coppola 
Ted Kotcheff a beneficiat în schimb de un 
screen-play mai consistent, pornind de la o 
piesă de teatru ecranizată anterior de mai 
multe ori, printre alţii de Howard Hawks și 
Billy Wilder. Mutarea acţiunii din lumea tea- 
trului în cea a televiziunii face versiunea mai 


Jason Patric — 22 de ani 


Pasarea spin; 


După ce se intuneca, iubito 


Echipa redactionala: 


Adina Darian — 


redactor-șef, Mircea Alexandrescu — 


redactor-șe! adjunct, Bogdan Burileanu, lrina Coroiu, Dana Duma, 


Alice Manoiu, loana Statie, Doina Stanescu, Victor Stroe 


Tiparul executat la 
Imprimeria „CORESI* București 


Piaţa Presei Libere nr. 1, București — 41917. Exemplar lei 17 


- Cititorii din străinătate se pot abona prin: „Romprestilatelia — 


sectorul Export-import presă P.O. Box 12—201, Telex 10376 Prestit 


București — Calea Griviței nr. 64—66 


Abonamentele se pot face pe adresa D.P.P 


tor 1, București, cont 645120 


cu menţiunea „Noul Cinema 


talogului de presa — poziția 


efectuata prin virament 


— sau 


Casa Presei Libere nr. 1, sec- 
a a Sectorului 1 Bucurest 


mente: prin oficiile postale, pe baza 


Drin 


rstituții ȘI 


spectaculoasă, si „mai la zi“ fiindcă remake 
înseamnă în cinema mai mult decit a reface 
înseamnă altfel și chiar altceva. Cascada de 
gaguri atinge punctul culminant la „prima 
transmitere in direct" a unei execuţii pe scau- 
nul electric — de unde metamorfozarea ro- 
mânească a titlului original (Switching chan- 
nels). lar prin reintilnirea noastră cu Kathleen 
Turner — mai in apele ei ca reportera frene- 
tica, decit mimind reverii melodramatice — 
distribuitorii de la D.R.CDF. gin a o 
dată roadele unei constante în relaţiile cu 
companiile străine. Graţie lor ne-am putut 
completa unele spații goale din geografia ci- 
nefila: alături de filmografia unei Jessica 
Lange. văzută in suita de pelicule ce-au ur- 
mat lui King Kong din anii 70, incă o vedetă 
de prim rang ne devine astfel familiară. 


OSPĂTAR ȘEF, ÎNTINDE-O! 


ee 
Film ceh. de Ladislav Smoljek, cu: Josef 
Abraham, Libuse Salravkov, Zdenek Sverak, 
Eliska Balzerova, Dagmar Petrasova. 


Burt Reynolds, Kathleen Turner și Christopher Reeve, vedetele comediei interviu pe scaunul electric 


Nu vom face speculatii pe seama impreju- 
rarii că şi al treilea film, de cu totul altă pro- 
venienta, dintr-un grupaj întocmit ad-hoc, ìn- 
cepe ca și primul cu o agapă colegială la ani- 
versarea absolvirii liceului și apoi se lan- 
sează. asemenea precedentelor, pe panta 
unei imagerii sui generis. Mai interesante sint 
insă diferenţele specifice în tratarea acestui 
pattern. Pentru anti-eroul acestui film ceh, 
avatarurile vieţii sale chinuite par mai imagi- 
native decit reveriile de care se lasă cuprinși 
visătorii occidentali. Visul său fusese să de- 
vină romancier, dar ajunsese doar librar. So- 
sit la agapă într-o rigidă ţinută de gală, cos- 
tum negru si paplon, e luat de foștii colegi 
drept chelner. li vine astfel ideea să-și ia tra- 
vestiul involuntar în serios şi incepe să co- 
linde restaurantele cerind consumatorilor 
achitarea notelor de plată. E un „delincvent 
pozitiv“, cum i se spune la un moment dat. 
Bizarele sale aventuri ne poartă câtre un fan- 
tast ivit din sărăcie, umilitate și încă ceva, ce 
ține de umorul unui soldat Svejk din neferi- 
cita oaste a celor lăsaţi la vatră pe frontul 
postbelic de Est. 

Fără vervă strălucitoare, nedetașat de 
drama reală a acestei comedii de situaţii, fil- 
mul lui Ladislav Smoljek are efectele amorti- 
zate în penumbra penibilă a existenţei perso- 
najului. Filmului nu-i lipseşte însă un suflu 
interior, cu o irepresibilă inventivitate în tern 
şi promiscuu. Aditionarea ilicită a notelor de 
plată nu e singura trişerie a falsului chelner. 
Dotindu-se cu o vioară de copii, el se dă si 
drept violonist de local (din nou prezumptia 
barbatului-artist), iar absolvirea sa morală 
vine din destinaţia sumelor obținute: plata 
nedezminţită a pensiilor alimentare pentru 
multiplele sale progenituri şi plăcerea unei 
petreceri de Crăciun, în puritatea decorului 
hibernal, impreună cu cei pe care-i făcuse să 
vadă lumina unei lumi ingrate. 

Păcat că traducerea ad-litteram a titlului 
original poate descuraja spectatorii virtuali ai 
unui film prin care școala cehă de cinema 
promite să-şi descopere un nou suiș. Finalul 
este antologic, cu imaginea consumatorilor 
din restaurante dispuși să plătească oricit, 
oricui, apoi cursa burlescă a întregii armate a 
chelnerilor din celebra stațiune Karlovy Vary, 
în urmărirea „delincventului pozitiv“. 


Valerian SAVA 
23