Revista Cinema/1990 — 1998/3_Noul_Cinema_anul_XXXI_nr-4-1992

Ecranul .de. acasa 
бі cel din | / А 
spatele frontului | E Hollywood 92: T 
Chirurgia . estetica 


REVISTA A CINEFILILOR DE TOATE VIRSTELE 


= | ~ E— 


Mis 


Nr. 4/1992 (349) 
Anu! XXXI 


DIALOG cu cititorii 


OAMENI TINERI, 
PROIECTE MARI 


шада scrisoare, continind 


arturises 
tor „cit se poate de infidel al 
. ne declară cà i-a facut „o imensă 
bucure” lectura numărului 12/91, semnalind 


$ 
25 
Lj 
i 
58 í g? 
Hm 
323283 


anî, e student la MAR arate 
"emediabil îndrăgostit de film $i 
a face film". Vrea sa intre anul 


Le 
ТЕМ 
RID 
ҒЫН 
hus 
UE 
li i" 
Pire 
ІНЕ 


ceri”. Speră ca într-un an să-şi cumpere о vi- 
deo-cameră și o masă de mixaj audio-video. 
Urmează după 4—5 ani, „un studio de creaţie 
audio-video (nu-mi place cum sună casă de 


bire ci sentimentul iubire“... „exprimarea trai- 
rii iubirii prin ea însăși” (mă exprimare... 
discutabilă, dar cum filmul va i mut : cum 
virtualul autor nu-şi propune o ră, 
сі „un film facut bine“... — d.s.), iar titlul va 
fi Delir violet (!). V. Ciubotaru ar dori să mai 


айе cum se poate face „transplantarea (tran- 


spunerea — d.s.) de pe banda video pe peli- 
culă, cum se poate participa la Festivalul fil- 
mului de ia Costi: adresa de filme 
Filmex, adresa iui беде 


proiec- 
telor, tenacitatea de y caracter și atașamentul 
eu de arta filmului. 
„video. 


Din sumar: 


aprilie 1992 


tace 
detectele 


Oglinzile tui 


9 Top secret 
tetica 


Gene 


Tierney 


ei sint | Annette Bening 


Mick Rourke 

im vázut pentru dv.: Anul 
Dragul. Spionul pe gheaţă, 
Joker, Dreptatea lui Steele 


Fan Club Cineglob Film Fax | 


acest ir mneaza 
десен Bahr Bogdan 
Burileanu, irina Coroiu, Adina 
Darian, Dana Duma. Rolland 
Man, Aura Puran, Manase 
Radnev, Dumitru Solomon, So- 
rina Stark, Ооіпа Stanescu, 
Sanda Visan, Daniel Paunica 


ATENȚIE, AVEM IDEI! 


im 
| 
H 
i 
i 
$ 


șă 


gts 
Ін 

| 

А 

в 


atentie". Ma rog, la 14 ani, chiar баса nu esti 
de ,aruncat", nu prea esti nici de „afirmat. 
Cum ar dori să se afirme Crina Dorcea? Sa 
se izeze concursuri de scenarii cinema- 


iar dacă producătorii îi vor da atenție, ei si al- 
tor tineri ca ea, „foarte curind cinematografia 
românească va renaște, va deveni ceea се 
trebuie: o industrie de frumos si bani". 
Prin “urmare, atenție producători: există 


idei! 
PREȚURI NOI 


dmiratoare fanaticá a lui 
Jenny .Seagrove, Ana Maria 
Baciu din Bucuresti e fericită 
că revista a publicat fotografia 
protagonistei din Preţul suc- 
сезшш. Dar, cum fericirea e о 
treabă efemeră dacă nu chiar 
iluzorie, con spondenta noastră suferă cum- 
plit că nu are adresa și datele biografice ale 
actriței. Drept care ne roagă, ne imploră, ne 
conjură să le publicăm. Scrisoarea se încheie 
patetic: „Vă implor! Ajutati-mät Coplesità de 
. Va re- 


unei roi A atî ا‎ 
= 


Si va fi.... 


perám cà nu va fi... dar este 
de luat in seamă premonitia 
cineaștilor privind viitorul 
sumbru al Terrei în pericol de 
a fi distrusă de nimeni alții de- 
cit de cei ce o locuiesc. 

de luat în seamă cu atit mai 
mult cind premonitia se exprimă într-un lim- 
baj cinematografic poetic-percutant ca in fil- 
mul lui one i. Sugestia unui sinistru 
atá de tancu- 
Iu-lantomd o^ bintule finutul pustiit spre a 
— si pe ultimii trei supravietuitori: o femeie, 

|, o vacă (aceasta redobindind 9 бата 
mnificatia hindusá de animal sacru). Vázut 


іса rezona 
doar citeva repi 


си prezen 
^ sige ziceti scincete și ae en т 


. ucidá Speranta мей. posibil reinceput. În 


n con- 
sonantà cu tragedie greacă a filmu- 
lui, Maria Ploae creeazá un rsen] de 
unicitate — si Vivi Drágan Vasile 
u ca 


Şi va fi... Coproductie Delta Film-Mos- 
cova/Studioul Cinematogratic Bucuresti S.A. 


: zat deopotrivă in compoziţii de 
Scarface, 


MAI MULTE FILME ` 
PENTRU NOI, 
-ROMANTICII 


«ес EET See 
revenindu-ne ca nu este E 
romantică autentică“, iar ro-' 
mantismul ei este prezent 

„doar într-un ,coltisor al sufle- 
tului”, trina Balasin din Bucu- 
resti observă „cu mihnire" са 
ilmele care au са subiect 

poveştile de dragoste autentice, puternic _ 
conturate, sint în număr din се in ce mai mic; © 
Şi dacă mai se cirpeste cite unul pe ісі, pe ^ 
colo, este ingrozitor de plictisitor, presărat 
din plin cu scene de dragoste bolborosite 
inedit, cu actori la fel de dezorientati ca si 
producătorii. Mult mai multă „priză la pu 
au cele care sint combinate cu acţiuni de = 
ferite genuri: lupte martiale, scene de groaz 
afaceri între gangsteri, poliţişti veșnic ре mă 7 
mele lor, răpiri, crime, erotism etc. Si după 
toate aceste insiruiri, te intrebi doar: De ce 
violenta? De ce atita sadism, de ce atita do- 
гіп{а de singe sau de viziuni erotice la în- 
treaga populaţie?" Dar iată cà sint şi excepții: 
D cu Patrick Swayze și Jennifer 
Gray văzut la „Lumina“. „Am devorat fiecare 
clipă, fiecare pas de dans”. Un alt film care a 
emotionat-o pe !.В. a fost Pretty Woman cu 
Julia Roberts si Richard Gere. „Şi cum oare 
să compari aceste două mari filme (de dra- 
pu cu tentativefe ee pe care le-au, 

at (N) regizorii nostri? (...). Si cum oare 
să pui Liceenii rock'n roli alături de. Dens 
murder sau Frumușica? Cum oare să avem 
tăria să comparám un film submediocru (ier- 
tata fie-mi expresia!), care nici mácar nu ne 
reprezintă pe noi, tinerii, cu aceste filme? 
Este dureros!". Nu știu cine a produs compa- 
ratia incriminată, dar ce e drept e drept: au 
nevoie și „romanticii autentici” sau măcar 
,coltigoarele romantice ale sufletului” де 
filme de dragoste. Căci ,coltisoarele" violente 
se infrupta destul! 

Ca atare, sintem rugaţi din tot sufletul а 
nu doar din coltisorul sáu romantic) să pubii- 
cam fotografiile lui Patrick Swayze si Jenni- 
fer Gray. 


AM ÎNTÎLNIT 
CITITORI FERICITI 


ineva care nu se plinge de di- 
fuzarea proastá a revistei! O 
găsește in fiecare lună |а 
` chioșc, asa cá nu are nevoie 
să se aboneze. А „pierdut 
doar un număr (7/1991), fi- 

indcà se айа in vacanţă la . 
Fericita cititoare se numeşte Gianina 


mare. 


Cinemateca 
pe calea undelor 


adioul, prezentind în miez de 
noapte în cadrul emisiunii 
„Ora eni " dramatizarea 
romanului lui. Robert Elliott 
Burns „Sint un evadat", a tre- 
zit cu sigurantá nostalgii cine- 
fililor de virsta a treia (dar nu 
numail), pentru că aceeași carte a facut 


A gre unei ecranizări de succes іп 1932 fm 


from a Chain in regia lui 


a Fugitive 
. Mervyn. Le Roy, avind în rolul principal pe 


celebrul actor american Paui Muni (speciali- 
angsteri — 
$i de personalitatii — Zola, Pasteur 
„Oscar“ 1937), aici incarnind un onaj 
caro pune sub semnul- întrebării valabilitatea 
mitului self-made-man-ului. Din categoria ne- 
fericitilor care, după ce și-au riscat viata pe 
frontul primului război en au fost mar- 
ginalizafi şi pex drept paraziti, tinárul erou 
nu-și poate găsi de lucru, e implicat într-un 
jaf, condamnat si trimis într-un lagăr de 
muncă de unde va evada şi unde va reveni 
peste ani denunțat din gelozie de propria so-- 
fie, tocmai cînd se afia la apogeul unei ca- 
riere clădită prin muncă cinstită. Tratat in stii - 
semidocumentar, filmul soca prin dezvaluirea 
unei fete necunoscute a Americii anilor "30: 
închisorile si inumanul lor im de coercitie. 
іп regia lui Leonard Popovici, dramatizarea 
radiofonica a Elzei Cenusá este extrem de ci- 
nematografică si concentrează in replică si 
efecte sonore imagini pregnante intr-un 
eliptic decupaj. Laitmotivul obsesional — zor- 


Marinescu din Rm. Vilcea si are 16 ant. 1-а 
plácut filmul мои п roll (I-a văzut de 
patru ori) si nu-i intelege pe cs gg ong o^ 
Care ,se manifestá contra filmului". i-a 
„deranjat“ pe acestia? „Faptul cå Oana NEY 
nu $-a dezbrácat de tot in fata aparatelor de 
filmat? Poate acele secvente erotice nu erau 
chiar necesare, dar de ce tinerele noastre fac 

pe pudicele? Eu cred cá Oana Sirbu a fost 


Superba și i a reușit cu brio să intruchipeze 
онн în pragut! maturității. Multi s-au 
plins că eroii nu reprezintă actualul 


tineret. Eu cred cà multe fete s-au b in 
ipostaza Danei (Oana Sirbu), iar faptul 
doi fáceau dragoste fiind liceeni nu nica 
de ce i-a deranjat atit de rau pe ceilalți ti 
unii avînd mai multă experienţă în materie de 
asa ceva in comparaţie cu eroii principali ai 
жалақ. 
jata, așadar, cà mai există cititori si specta- 
on fericiți. 
· Probabil că fericirea Geaninei ar fi deplină 
poze cu actorii Sean EU 
Alan Campbell, Tom Cruise ou toate i 
| vacans multe poze cu el"). Oana 
Newman, (in Cineva acolo sus mă AD" Fr 
cu interpreții din Mogtenirea familiei Guiden- 
burg Бұлар publicat si din acest serial des- 


In айа ordine дегідеі, fericită ооу ae con: 
denta aperi in „linia in- 
tii", ii сны 


rtist plastic din 

So Kope а mpa tale eforturi şi 
descopere adresa tui Ro- 

Set P Powell ( ei A isus din Nazaret!). 
Actorul i-a răspuns, incintat de darul promis, 
pha ER AR KA со Cu 
n acelaşi timp, Cristina Oprisenescu are si 
un alt motiv de fericire: expozitia de la Gale- 
па Galateea, a-șasea in ordine și prima expo- 
zitie personală. Deci de două ori каси 


CE SE VEDE? 
CE SE CUMPARA! 


> 


interesantă gra primim 

din paftea i 
din Valea de Bihor. Citez: 
.Multá іште a sperat dupa 89 
că se vor putea vedea, ре ma- 
rile ecrane, filme mai recente. 
wineințeles, s-ar fi impus si о 
anumită cotă valorică а filmelor, cota dată de 
premierea lor în marile festivaluri internatio- 
nale. Dar așteptarea a fost zadarnică. Întoc- 
mai ca și în cazul aparitiilor editoriale, avem 
de-a face cu o in cand) кей a nonvalorii in de- 
trimentul valorii. filmelor, acest lucru 


ن 


naitul lanțurilor — aminteşte de filmul lui 
Stanley Kramer Lanţul (1958), iar lätratul cii- 
nilor — semn al hăituirii permanente, al alie- 
пай — trimite cu gindul la universul concen- 
trationar din altă epocă si alt mediu: Zbor 
deasupra unui cuib de cuci. Apropierea nu 
este gratuità pentru că si filmul lui Milos For- 
man din 1975 este ecranizarea unei cárti de 
Ken Kesey, roman monologal asemeni celui 
autobiografic al lui Burns, si coexistá cu o 

amatizare apartinind lui Dale Wassermann, 
care a fost montată si pe scena Naţionalului 
bucureștean. în “viziunea lui Horea Popescu. 
În recenta premieră radiofonică, jocul con- 
centrat al lui Emil Hossu evocă indirect me- 
morabila scenă finală a filmului în care Paul 
Muni e înghițit de umbrele nopții. sugerind 
într-o manieră expresionistă forțele sociale 
ostile care-i anihilează pe individul prins in 
sun кашне De ieri, de azi, de 


Lc 


Avantaj 
pentru Brasov 


ЖА n timp ce in Bucureşti trebuie sá ae 
bati kilometri pentru a găsi un afiș с 
toate filmele бесі în capitală in 
a in curs, in Brasov s-au ga- 

ii inspirate pentru informarea 
Ple cenae dornici sá consulte 


cinema ай. „ate Este meritul. Steel 
Dowie Autonome de Difuzare și 
ilmelor ne se a ee Pes: (a 


afişaj ci 
шон sai. in Aire too jocuri din din n cept e afi- 
gate programele cinematografelor din tk. 


lizate de graficienii ‘din penile focului sint fa- 
cute cu profesionalism $i cu impact vizual. 
Recomandám difuzorilor bucureșteni să vizi- 
teze Brașovul si să se inspire din soluțiile co- 
legilor. s 


a 
Nicolas Cage 

și Laura Dern 
(Sailor și Lula) mereu 


în atenţia cinefililor 


Barry Bostwick, 
specializat în 
love story — serial 


i ir к ооа 


ne vom revedea) 
ч” 


x 


ا ل 
bite. (...) Referitor la filmele vãzute pe ecrane‏ 
in ultimii са ani, n-am reținut decit Suftet‏ 
sălbatic. £ Dar cu o floare nu se face pri-‏ 
mávará. pare cà unii factori iresponsabili‏ 
vor cu tot dinadinsul sá ne creadá un popor‏ 
de inapoiati mintal din moment ce ni se ser-‏ 
vesc doar filme de duzinà (...) Mi se va spune‏ 
Cá filmele recente sint scumpe. Fie si asa.‏ 
Din cite am auzit, mai scumpe ar fi cele din‏ 
ultimii 5 ani. Ei bine, iată citeva filme mai‏ 
vechi, văzute la video, filme care sigur ar face‏ 


săli pline: A fost odată in America ( 
Zbor cuib de cuci Cue! iors 


unui 
(1984), Dincolo de Africa (1985), 


Amadeus 

Plutonui (1986) (...). As ruga frumos redacția 
să facă un reportaj la instituţia care se ocupă 
cu achizițiile, pentru a afla și noi criteriile de 
selecţie a filmelor ce se cumpără”. In gene- 
ral, de acord cu observaţiile și cu propunerile 
corespondentului nostru. Si. o observaţie în 
mare măsură adevărată privind „Dialogul“: 
„Unde sint cititorii care analizau filmele, inte- 


ай 
Тота Caragiu — 
un actor de neinlocuit 


Ralph Macchio — 


revine. 
Si in scrisorile 
cititorilor nostri 


Patrick Swayze — declarat 
cel mai sexy bárbat 
al anului '91 
(cu soția sa Lisa Niemi) 
ч” 


бей! de compozitie, muzica, etc.? Se diseca 
iecáre cadru. Se comenta, fiecare cititor fi- 
ind fermecat de altceva. S-au cam pierdut 
acești cititori. De ce?" Presupun cá este o 
pauzà intre generatii, ca peste tot. Nu exista 
© continuitate geamănă celei biologioe. Dim- 
potrivá, cultura e discontinuá, iar noi ne 
айат acum într-un interstitiu. Să așteptăm să 
crească micii colecționari de poze; poate că 
ei vor fi comentatorii de filme. ; å 


“daca cu 


mai veche corespondenta: а 
noastră, Tufi Denghel, ne 
өспе din Timisoara са ‘tt 
сеагса să-și găsească „un nou 
mod-de a mă exprima, căci 
găsesc că in momentul de 
fata mă exprim foarte simplu, 
ca sa nu spun destul de primitiv”. Urmează 
citeva însemnări (,idei", spune autoarea 
scrisorii) pe marginea filmului Actorul şi säl- 
baticii ре care 1-а revăzut ia Televiziunea Ti- 
misoara: „Pentru mine acest film rámine un 
film de actualitate, un film pe care ar trebui 
să-l vedem іп fiecare zi pentru a redeveni cit 
de cit oameni. Poate atunci inimile noastre ar 
bate mai tare, poate ar mai picura o lacrimă, 
о mică lacrimă adăugată la atîta suferință, la 
atita deznădejde... (..) E un film la care ат 
zimbit cu lacrimi in ochi". Apoi, ceva despre 
Undeva in Est: „in jur de 30 de spectatori; о, 
dar sá nu dám impresia cà toti au venit din 
interes pentru film. Nu, ar fi prea frumos. 
Poate 10 din ei. Restul au venit din cauza 
plictiselii, iar alţii, poate, au chiulit de la 
cursuri. Acestora din urmă li s-a părut amu- 
zant. Nu trebuie deci să le urmáresti chipu- 
rile, ba chiar esti obligat să le asculfi comen- 
tariile, care rásuná' în sala aproape goală. Imi 
imaginez acest film alcătuit doar din reacţiile 
celor care-l vizioneazá si atunci putem să ne 
dăm seama de totul. În primul rind de starea 
actuală a cinematografului la noi, apoi de ca- 
litatea iubitorilor (să le spunem totuși așa) de 
film, brusc ajung la Cioran si mă cuprinde 
disperarea — o disperare românească“. 
Urmează citeva imagini de disperare nea- 
gră, pe care nu le mai reproduc. 
Si, totuși, corespondenta noastră din Timi- 
soara pare să fie tinără, dintre tinerii care au 
făcut revoluția... a 


upäratä foc pe scrisoarea lui 
Stefan Roata, Daniela („mai 
imi trebuie un prenume, 
dar...“) din Moreni atrage 
atentia corespondentului S.R. 
cá și „dumnealui a fost ca 
noi" (pusti de 13—14 ani) si 
cá ,va nge odată la 50 de ani (nu știu 
clase)". Din cauza supararii proba- 
bil, Daniela e de acord sa dea $i 250 de lei 
ро а!тапаһ. Dupá care ne roagá за publi 
бг DONDE si - lui Christopher Bösen 
din Leul din . Mai ştii, 
la furie s-ar putea chiar sá-i dam satisfacţie... 


La 15 ani, Simona atk Satu Mare e pur 


si кою 

Gable din Pe A citit 
cartea de cel putin 10 ori („fără ager] si 
a plins „cu lacrimi de foc". După care a văzut 
filmul, ce i-a marcat „in totalitate“ viata. „De 
cind am citit CARTEA, de cind am văzut FIL- 
MUL, de cind am făcut „cunoștință“ cu acto- 
rii din rolurile principale, inima mea a început 
să bată pentru tot ce înseamnă FILM, AC- 
TOR... CINEMA". Nu trebuie să deducem că 
S.B. îi iubește doar pe „VECHII ACTORI". „li 
ador și pe „semizeii actoricești“ (Fax. '92 — 
nr. 1), cum ar fi Tom Cruise, Julia Roberts, 
Kim Basinger, Bruce Willis", dar doreste sá 
dám in continuare informaţii și comentarii 
despre filmui ei preferat (Pe vintului) 
ge cu nerábdare aparitia almanahu- 
"lui. 


A. din Bucuresti, „citi- 
toare febrilă a revistei“, ne in- 
treabă dacă, urmind Acade- 
mia de Teatru și Film la secția 
regie-film (teatru), ar fi posibil 
ca, după terminarea studiilor, 
să lucreze ca actriță într-un 

teatru. Nu înţeleg de ce, dacă vrea să fie ac- 

Aritä de teatru, trebuie să studieze regia de 

film sau teatru si nu secţia de actorie. Asa- 

dar, mai bine decit şi-şi mi se pare ori-ori: ori 
regizor, ori actor. Cu toate că nici si-si-ul nu 
este o aberaţie... 

= 


brica „Dialog cu cititorii 
este reali de Dumitru SOLOMON 


3 


си Cititoril 


4 


E 
б 
R 
A 
N 
U 
1 

de 

A 
C 
A 
5 
A 


Binele 


În ultimii 50 de 


a începuturile sale, 
înaintea izbucnirii ce- 
lui de-al doilea război 


mondial, televiziunea 


era interesată cu pre- 

cădere de realitatea 
înconjurătoare. Ea isi făcea un mo- 
tiv de glorie din transmiterea zil- 
nică de ştiri te (spre deose- 
bire de säptäminalul jurnal cinema- 
tografic de actualități) şi nu avea 
mai deloc ambiţii artistice. Era sufi- 
cient să se achiziţioneze de la pro- 
ducătorii de filme drepturile de a 
transmite pe post o peliculà sau 


alta. Aşa începe, de altfel, fenome- 


nul de absorbţie treptată a publicu- 
lui din sălile de cinema... 
Filmul de televiziune apare ca ac- 


* 
. 


patru zile, in „bucăţi“ de cite o 
ora. 

бе aici a apărut şi ideea reluării 
unei formule ce fusese abandonată 
de către însuşi cinematograful, desi 
aceasta contribuise la gloria epocii 
mute — L. O idee cu 
adevărat de milioane, atit la pro- 

iu, cit şi la figurat. Căci respecta- 
Dilicatea unei televiziuni depinde 
astăzi într-o mare măsură de presti- 
giul serialelor. sale. 

SERIAL: ire cinematogra- 
fică sau zivà prezentată іп 
fragmente, egale ca durată, denu- 
mite Asemeni modelului 
său literar, romanul-foileton, pe 
parcursul SERIAL-ului o serie de 


personaje pot dispare temporar say | 


9 Toate 


pinzele sus! — 


Ilarion Ciobanu și lon Besoiu 


tivitate generalizată de abia spre 
sfirşitul anilor "60 după ce о canti: 
tate apreciabilă de filme destinate 
inițial marelui ecran fuseseră айг 
de slabe incit nu isi gäsiserä distri- 
buitori, aparind astfel într-o ciudată 
premieră... direct pe micul ecran. 
Convinşi că asa ceva pot face 5i ei, 
camenii de televiziune s-au decom- 
plexat si au trecut la treabă. 
Ріпа a se obişnui cu „creagla”, te- 
leviziunea a făcut uz de o „mo- 
mealä“ irezistibilă. Ea a lat la 
staruri al căror nume mai insemna 


ceva pentru marele public, cum ar- 
fi Bette Davis, Barbara Stanwyk, Su- . 


san Hayward, Ray Milland, Mirna 


Loy. 

Nu conta cà apariţiile acestora 
erau scurte, că restul actorilor erau 
necunoscuți şi destul de stingaci. 
Sau că aceste filme erau, făcute în 
ritm industrial, pe bandă, în dauna 
artei, încălcind adesea regulile sa- 
crosancte nu doar ale studiourilor, 
dar şi ale profesionalismului. Im- 
portant răminea faptul — de ne- 
contestat, după cum arătau eviden- 
tele — că tot mai multi oameni 
preferau să stea in tihnä acasă şi să 
consume fără prea mari exigente 
aceste produse. 

Fiindcă vorbeam de reguli incil- 
cate, iată un exemplu: eliminarea 
materialului filmat care ar face ca 
povestea cinematografică să depi- 
şească durata convențională de 
două ore. Logică simplă — „de ce 
să renungam la un material care 
ne-a costat bani, limitind povestea 
la o durată convenţională, cînd noi, 
la кезен, о putem face şi ше 
patru orel”. Desigur, spectatoru 
“aflat într-o sală nu rezistă, de cele 
mai multe ori, atita timp, dar tele- 
viziunea poate programa același 
film, în episoade succesive, timp de 


definitiv, după cum la fel de bine 
pot apare altele. Pentru a sti ce se 
-va alege de eroul sau eroii princi- 
pali, serialul trebuie văzut pina la 
capăt şi în ordinea dată de autori 
episoadelor. Titluri celebre şi pen- 
tru noi: Forsyte Saga, Linia mari- 
timă Onedin, 


Pe acelaşi principiu al împrumu- 
turilor, televiziunea adoptă opera- 
tiv încă o formulă cinematografică 
de succes: SERIA. Adică, o suită de 
povestiri egale ca durată, ce au în 
comun unul sau mai mulți eroi. Ele 
sînt însă independente, fiecare avin- 
du-și propriul început sau sfirșit, 
„propriul subiect şi chiar propriii 
autori. Ca atare, ordinea vizionării 
nu are nici o importanţă, eliberind 
astfel tele-spectatorii de a „semna 
condica” іп fața micului ecran. Ti- 
Чит celebre: Mannix, Colombo, 
Sfintul, Y i şi Grăsanul, Maddie 
si. David. 7 


Dacă din aceste exemple (pe 
lingă definițiile alăturate) agi tras 
concluzia că seriile au ca domeniu 
tematic predilect misterul şi crima, 
in timp се serialele îmbină drama 
psihologică, 4 şi aventura 
— să ştiţi că nu v-aţi înșelat. 

estul de repede, însă, 
cele de durată tradi- 
țională) se produce 
un fenomen numal in 
ful aflat in criză (cum s-a intimplat 
prin anii '50), aducindu-i acestula o 
necesară infuzie de tinereţe şi pros- 


rintre regizorii de 
fime TV (îndeobşte 
aparență I: Cei mai talen- 
сар se îndreaptă către cinematogra- 
petime în modul de a privi realita- 
tea, dar şi o manieră mai rapidă 


| 


- «Үй . Ф | 
care il face televiziur 


ә Linia maritimă Onedin — 


—— 


Peter Gilmore si Jessica Benton 


© Forsyte Saga — 


| 


(deci mai ieftină) de lucru. Exemple 
celebre — Sidney Lumet care, după 
7 ani de TV vine la Hollywood 5i 
realizează 12 oameni furioși. Apoi 


1 Daniel Mann, john Frankenheimer, 
Arthur Penn, Delbert Mann, Steven 
Spielberg şi mulți alții. 


e nume fează sfirşitul 
ioadei de jefuire a cinematogra- 
ului (de formule, idei şi mai ales de 
spectatori) şi începutul alteia, în 
care televiziunea, de acum bine 
consolidată, întinde un colac de sal- 
vare fostei victime. 
Ce au în comun următoarele fil- 
me: Marty (Deibert Mann). Duel 
autostradă (Steven Spielberg), 
dintr-o 


(Ingmar 
Bergman), Strategia 
(Bernardo Bertolucci), Clovnii (Fe- 
derico Fellini? Ei bine, toate sint 
filme de televiziune care au fost 
distribuite mai intii in cinemato- 
grafe... 

Cam de pe la jumătatea anilor '70 
si pina la sfirgitul deceniului "90, 
producția de filme TV s-a orientat 


Joseph O'Connor si Nyree Dawn Porter ы 


spre docu-drama (prescurtare а 
documentarului dramatizat) şi spre 
drame lacri ne in care eroul 
cel mai adesea eroina) moare de o 
à incurabilă. Oare in acest ul- 
tim deceniu vom fi азаһар, după 
tumori, leucemii si alte nenorociri, 
de noul „serial SIDA"? Greu de cre- 
zut că producătorii vor rata aga о 
afacere... 
$i. ca să nu incheiem într-o nota 
sumbră, să ne gindim că acest ultim 
deceniu al secolului ne va aduce, cu 
siguranță, alte seriale TV dedicate 
centenarului cinematografului. Cine 
altcineva în afara televiziunii ar pu- 
tea aduce în casele oamenilor stră- 
lucirea star-urilor filmului. mut 


(Povestea Holiyw: sau te- 
ribila aventură a urilor chapli- 
niene (Chaplin 


Televiziunea a ge singură de 
astă dată, cea mal frumoasă formulă 
de reparație morală față de „bätri- 
nul” cinematograf. 


* 


Aura PURAN 


ea îi eclipsează defectele 


o 


0 anumità 


şcoală a privirii 


Am stat de vorbă cu domnul Manase Radnev, unul 
dintre specialiştii noştri cu mare experiență în do- 
meniul televiziunii, avind la activ ca realizator peste 
100 de filme documentare pe teme de teatru, isto- 
пе, ştiinţă, arte plastice, numeroase interviuri gi re- 
portaje, scenarii gi ecranizări. 

á 


— Cum vedeți dv. relația dintre marele $i micul ecran? 

— Initial, experiența cinematografului a-fost preiuată de 
cátre televiziune, aceasta fiind deopotrivă „copilul“ radioului, 
al presei și Are red Este vorba despre pro- 
ductie, ecleraj și montaj, ca și despre o anume pondere ре 
care filmul de lung sau scurt metraj o deține ' in preferințele 
publicului şi, implicit, în structura e gerd n: de 
Est, acest lucru s-a simţit cu pregnanta in ia şi Cehos- 
lovacia unde, existind o scoala prestigioasa de film, faptul a 
influențat pozitiv calitatea emisiunilor de televiziune, cu pre- 
miile de în competițiile internaționale. 

Cu timpul, televiziunea a ajuns să influenteze decisiv cine- 

matograful, 'atit la nivelul percepției spectatorului, cit si la 
cel ai unor trăsături de ordin estetic și tehnic. 


— În ce sens? 

— În sensul că atit ritmul realizării (mult mai dinamic, deci 
mai ieftin), cit și ponderea dialogului, casting-ui, prim-planul 
sau tăietura de rapidă au fost promovate de către te- 
leviziune, filmul preluind direct aceste modalităţi. Astfel ма 
schimbat si psihologia spectatorului de film. Desigur, е! 
merge la cinema spre a vedea „altceva”, dar intră іп sală cu 
ee sapi prana cu nişte obişnui le create de TV, 
cum ar fi: durata de гесерјаге, - nta chipului 
uman, vizionarea discontinuă. E firesc, nu? El e la ci- 
nema de citeva ori pe an. în timp ce | П are perma- 
neat іп casa. 


— Putem vorbi, deci, de о .coexistentá pașnică“? 


— Ми numai, ci chiar necesară. Preţurile de producție cres- 
d enorm. industria cinematogratică face ape! tot mai des 
mai consistent la suport financiar din partea companiilor 

de televiziune. Acestea, la rindul lor, investesc banii într-un 


film de cinema, obtinind.o parte direct din be- 
neficiul pe care acesta il scoate din difuzarea in reteaua de 
sali, plus exclusivitatea distribuirii lui ре canalul Spre 


exempliticare aș aminti neq financiară a marilor com- 
panii americane, a lui „Canal Plus" sau RA! іп producția 
multor filme destinate marelui ecran. 


— In ce ne privește, noi cum stăm în momentul de fafa? 

— La noi s-au facut putine filme de lung metraj de catre si 
pentru televiziune. Nici acum nu avem perspective foarte 
apropiate dar este limpede cá, la un moment dat, studiourile 
aede gg ooh е rend pe a ie jinul tetevi- 
ziunii. lată, în Occident, — a! masura 
unor companii importante de 


— Există yes niste planuri concrete in u. direcţie? 
Petru Dumitriu a fost de acord 


mea de a lace un serial TV dupa Cronice de kam care, re- 


însă de aceeași problema: de unde să luám banii? Căci un 
dei ca pe episod costă, la prețurile actuale, multe milioane! Ve- 


cà, ЕЙ pentru a produce un serial de televiziune, e 
de stabilitate economica. 


— Deci, dus „Lumini $i umbre“, putem spera la un ait se- 
tial autohton? 

— E normal, % din programeie arises difuzate de 
aproximativ 60% din етер arti difuzate de Cite 
televiziunea franceză sint de „expresie “, cum spun 
ei, in acest sens existing şi reglementări legale. 


Prim planul, 


. 0 valoare forte 
în spectacolul de televiziune 


— Xenofobie? 


— Nici vorbá! іп primul rind este dorinta publicului, apo 
nevoia de a da de lucru кла == 


ie іші. Mai p 
fevizor viata lui de fecare Zi 


— Fiindcă am ajuns la seriale, ce reprezintă ele pentru te- 
lespectator? 

— Peste tot acestea se bucură de cea mai largă audiență. 
tata, la noi Dallas-ul atinge cote de receptare între 80 si 85%, 
peste ponderea de interes a emisiunilor de actualitati! 

familiei Gui- 


Aceste — „de familie", precum 
u Destinul familiei Howard interesează in cel mai 
rad publicu! obisnuit” obișnuit al oti Nee te Ка ae 
cerintele acestui public e m un 
alt serial, Maddie și David nu a înregistrat același succes. 


- 2 afara serialelor, ce altceva înseamnă filmul la televi- 
ziune 

— Sint, pe de o parte, filmele curente, pe care 
mam în funcţie de oferta și pret. Trebuie știut că nici un jim 
болое plo pe ae fárá ca 
pláteascá o u gr difuzare, fie difuzorului extern, fie 
Centrului National Cinematografi ei din 


— Ce se intimpla си, documentarele? 


e Pavilloane 
in SE 


depärtate 
Ben Cross 
i Amy Irving 


Ө anna Karenina 
Nicola Pagett 
si^ Karenin 
(Eric Porter) 
w 


.bleme — căci dacă nu în 


televiziunea să „ 


— Acesta e un gen predilect аі televiziunii. Există docu- 
mentarete curente, ce descind din cel mai fierbinte cotidian, 

dar şi cele numite „de creaţie“, adică de reconstituire artis- 
tică a unui fapt sau eveniment, Не că acesta e cultural, ştiin- 


me televiziunii. 
— De ce Televiziunea Română nu valorilicä documentarul 
Studioului „Sahia”?! 

— Cind realizezi un film documentar, trebuie să știi pentru 
cine-l faci și unde-i plasezi. Acestea sint, ÎN ee ior majo- 
ritate, filme concepute pentru o receptare in sala de cinema. 
Au ait ritm, alt suflu. Pentru televiziune e nevoie de о conec- 
пон rocii HAROON M 
tensiune diferite, care sá se incadreze in unor pro- 
grame. Pentru cá una e să realizezi un documentar pentru o 
emisiune de genu! „Cultura іп lume“ şi altceva este să-l in- 
cadrezi într-un „Video-magazin“, in „Studioul economic" sau 
„Atlas“. Si asta pentru cà, vrem sau nu vrem s-o 8-0 recunoas- 
tem, televiziunea este o artă a prezentufui, in timp ce cine- 
matograful infätigeazä întotdeauna o acţiune trecută. 


— Care ar fi, deci, genul de film specific televiziunii? 
— Fără îndoială, „tele-play-ul“, 
— Un fei de teatru TV? 


la unele spectacole de 
două-trei „plombe“ filmate, care să mai 
oe: n actiunea, ec într-o oarecare măsură din 


| presupune o structură, о 
A niște сасон Ке ы ме се tin 
— de speciticul difuzării si receptárii prin intermediul mi- 
ui ecran. 


— Care ar fi aceste caracteristici? 

— in primul rind trebuie sa fie un text destinat exclusiv te- 
leviziunil. Asta înseamnă o durată de 60—70 minute, o dra- 
maturgie aparte, in care accentul să cadă pe replica rostită 
cu „fața la public", cum se spune іп teatru. Ceea ce presu- 
p © mizanscenă deloc sofisticată, o scenografie sobră. 

de un realism rafinat. Prim-planul obligă la utilizarea unor 
actori foarte buni, care să reziste la această probă de foc. 

Din punctul de vedere al рее tele-play-ul se 
adresează nivelului şi gustului mediu. Deci: un story plăcut, 
cursiv, un limbaj accesibil, care nu ridică dileme sau pro- 
цеіеде, s trece 
urgent pe ай post. De asemenea, el trebuie să se termine cu 
bine, si, mai ales, la timp. 

— Oare aceste rigori nu apropie genul de ceea ce ne-am 
obișnuit să desemnăm prin sint: а „Cultură de masă”? 

— Într-o oarecare măsură... Să-i spunem o formulă do- 

accesibilă marelui public. Pentru cá e limpede, pro- 

е de televiziune nu este destinata sa dea produse uni- 
cat, capodopere in materie de cinema sau teatru. Exceptiile 

de |a aceasta regulă există și ele sint, evident, binevenite 
Aici apar în primul rind lucruri plăcute sau surpripzătoare, 
interesante poate, cel mult remarcabile. Televiziunea nu mi- 
zează pe complexitate si profunzime, ci pe inedit si agreabil. 
Desigur, senzationalul are locul sáu, dar е! trebuie ex- 
ploatat „Ja cald“, prin worn direct, imediat, prin imagini 
surprinse la timpul prezent. Or, asta tine de cotidian, de ac- 
tualitatea cea mai fierbinte. Pe cind filmul mediat prin televi- 
ziune ascultă de aite reguli, foarte precise, a căror rigoare 
condiţionează succesul, deci audiența ja public. Oricum 
insă, serialul TV și aceste tele-play-uri reprezintă un fel de 
repere de bază ale оона foo t care-l interesează, 1 atrag 


* iler il progres rain le 
un serial se ea t 
rilor de cite pedcs саба pentru са omul să-și aibă 
povestea lui pe care o așteaptă. cu care se identifica si, toc- 
mai de aceea, îi este fidel. 


interviu realizat de Bogdan BURILEANU 


E Michael Douglas si Diandra Douglas — 
о casnicie fericita 


% 


А 


М - 


@ Lydia Webster și Christopher Stone — 
Dragoste si urá 


ES Disney — Cartea Junglei 


steptat cu neräb- 

dare, inghitit pe ne- 

räsuflate sau cu de- 

licii culinare, dige- 

rat alene în conver- 

satii, serialul face 
parte din viata noastrá cotidiana. 
Poti să-l iubesti cu fervoare, să-l 
ignori sau să respingi însăși 
ideea existenţei lui, el este acum 
„opiumul popoarelor“ (và mai 
amintiti?), într-una sau mai multe 
doze săptăminale. 

Serialul e atit de legat de mij- 
locul prin care ne parvine, adica 
Televiziunea, incit au devenit in- 
separabile. Prin 1972; specialistii 
estimau cà americanul mediu — 
intre 2 si 65 de ani — petrece 
trei mii de zile — aproape 9 ani! 
— din viata in fata micului ecran. 
Poate cá nici románul mediu nu 
e departe de acest record, iar se- 
rialele au contribuţia lor la a 
menține ridicată cota de „au- 
dienta“ a Televiziunii. Existind, 
fenomenul nu poate fi ignorat. 

Rădăcini 

Ne întoarcem în timp cam un 
secol și jumătate, descoperindu-i 
strămoșul: romanul foileton, .ale 
cărui episoade erau publicate zil- 
nic în presă. Marii ciștigători se 
numesc Al. Dumas (cu „Cei trei 
muschetari^ — 1844, „Doamna 
de Monsoreau" — 1845/ 46, ,Jo- 
seph Balsamo" — 1846/ 50, „Vi- 
contele de Bragelonne" — 
1847/50), Eugene Sue (cu „Mis- 
terele - Parisului”), George Sand 
sau Ponson du Terrail. Aceasta 
modă devine repede o mare afa- 
cere financiară. Scriitorii sint 


Este 
ca 


necesar 
tinerii 


să fie 
videoalfabetizati 


plătiți cu rîndul (tipografic!), coti- 
dianele ciştigă cititori și bani. De 
exemplu, apariția în foileton a 
„Misterelor Parisului“ a salvat de 
la dispariţie conservatorul „Jour- 
nal des débats". 

Nepotul acestui bunic inavutit, 
serialul- TV., preia procedeele 
inaintasului Si se plaseazá cu ho- 
tarire de partea comercialului. 
Legea cererii si a ofertei: existá 
telespectatori, exista seriale. 

Este foiletonul TV., film? Este 
sigur un produs al industriei ci- 
nematografice care ascultà te- 
meinic de cerintele marketingu- 
lui. În aceasta calitate, el se su- 
pune consumului imperativelor, 
ráspunde adicá asteptárilor unui 
numár cit mai mare de membri ai 
societăţii cu ideal „middle class". 

Constient de necesitatea de a 
vinde produsul tuturor, serialul 
se adaptează perfect gustului 
mediu. Adunind întreaga familie 
în fata ecranului, serialul reali- 
zează uniformizarea virstelor, se- 
xelor, preocupărilor, creind pro- 
totipuri. Producátorul, omul de 
afaceri ce lanseaza produsul, 
alege solutia optima pentru pro- 
fit maxim, modelind .serialul 
dupá dorinta realà sau prezu* 
mata a telespectatorilor. Practica 
serialului naște nevoia de serial a 
telespectatorului si, oferindu-i-l, 
televiziunea igi respectà statutul 
AUNT de complicitate cu privi- 
toru 


Împlinirea prin rocura 
ápin si sclav totodatá, publi- 
cul vine cu regularitate, la intiini- 
rea cu serialul, la ore fixe. Un re- 
flex paviovian. Inghesuind aven- 
turi si spatii geografice unele 
peste altele, acestea provoaca, 
de fapt, pasivitatea receptorului 
căci nu se adresează atit inteli- 
gentei sale, cit afectului. Nu 
există dușman mai mare pentru 
foileton/ serial decit noutatea de 
fond. Grija lui cea mare este sa 
confirme experienţa publicului 
mediu, nu să-i zguduie obişnuin- 


Foto: Liaison Gamma Alfa 


tele de gindire. Plasate în Texas 
(Dallas), Europa (Moștenirea. fa- 
miliei Guldenburg) sau Singapo- 
re (Leul din Singapore — Tana- 
mera), povestirile mimează me- 
reu aparenţa noutatii, a diversită- 
tii, pentru a-și masca astfel clise- 
ele. Căci serialul este, de fapt 
spaţiul predilect al imobilitatii 
unui mecanism. interior ce-i: asi- 
gură succesul. 

Se contează astfel — și se reu- 
șește — a face plăcere telespec- 


іт 


este $i ип succedaneu al speran- 
tei. 

Tinerii, dar si ceilalţi, exer- 
sează ип comportament violent 
prin delegaţie, descárcindu-se 
astfel! de tensiunile mentale 
create de frică sau de frustrările 
vieţii lor reale. 

Datorită culorilor tari din por- 
tretele personajelor și intriga su- 
feră de aceeaşi inapetentà pen- 
tru nuanţă, contind pe dihotomia 
maniheistă (bunii si тай), ce sa- 
tisface plăcerea justifiarä a privi- 
torului. Cáci dacá nu pot fi în- 
frinti (vezi Caracatita), ,гай” 


fi cel putin numiți. Este aici o di- 


Genui a dat cele mai rezistente 
produse ale sale cind si-a centrat 
atentia pe familie: Ewing, Gul- 
denburg sau Baxter. (Cazul For- 
syte este unul aparte, data fiind 
calitatea literará a romanului tui 
Galsworthy). Caci in familie el 
este urmarit, iar sentimentul 
apartenentei familiale trebuie fla- 
tat. Dar uneori si contrazis, cit sa 
nu produca neplacere. De aceea 
i se ofera spectatorului si ce nu 
prea are zi de zi, reteta care il in- 
vata unde sa fuga de acasá. 

Marele arhetip al serialului 
este iubirea, de preferat eterna. 
in ea privitorul îşi poate reflecta 
idealul. De aici și dominanta ju- 
venilă a foiletonului: eroii tineri 
se iubesc şi chiar dacă se des- 
part, o fac pentru a se reintilni, 
intr-un lant nesfirsit, parcă fără 
să imbätrineascä, fiindcă tele- 
spectatorul trebuie să capete 
certitudinea vesnicei lui tinereti. 

Datorită componenței etero- 
gene a publicului, serialul „de fa- 
milie" nu şi-a permis invazia ero- 
tismului. Cultivă valoarea protei- 
formă a dragostei, sustinind cás- 
nicia. Deasemeni, el poate intre- 
prinde, tot pentru familie, călăto- 
rii în orice loc al Terrei. Ceea ce 
reprezintă pentru spectatorul Eu- 
ropei de vest evaziunea în exotic, 
este pentru spectatorul român, 
obsedat de ideea exilului, locui 
visat de dincolo de „cortina de 
fier“ unde dorinţele devin reali- 
tate, evaziunea în occidental. Un 
optimist ar putea vedea aici o 
strategie socială pozitivă: cit 
timp visează să fie bogaţi, totul 
funcționează bine. 

Ceea ce nu înseamnă că publi- 
cul român mediu, majoritar de 
origine rurală, urbanizat forțat şi 
fără metodă de către dictatura 
comunistă, nu evadează cu tot 
atita plăcere si în Singaporele 


Cybill Shepherd si Bruce Willis — Maddie și David 


tatorului prin confirmarea expe- 
rientei sale. Previzibilul si agrea- 
bilul joacá un rol esential. Seria- 
ші nu-și permite să contrazică 
nici măcar un singur spectator și 
atunci ii face pe toti să cunoască 
deliciile receptării pasive. 

Ce oferă aceste produse de 
serie publicului? 

Sentimentul apartenenţei la o 
comunitate egalitară: privitorul 
între privitori se simte solidar cu 
vecinii, colegii şi prietenii, cu to- 
tii consumatori de foileton TV. 

Apoi credința în determinismul 
simplist. Nu mai e loc pentru an- 
xietáti. Publicul isi satisface ne- 
voia psihologică de continuitate, 
căci istoria cu „va urma“ îl face 
să uite că lucrurile sint treca- 
toare în această lume. 

În fine, el primeşte în schimbul 
fidelității sale posibilitatea săptă- 
minalä de a evada într-o ficțiune, 
ceea ce permite fiecăruia senti- 
mentul autoimplinirii prin рго- 
cura. Surogat de fericire, serialul 


% 


versiune mai subtilă decit pare: 
producătorul exploatează fondul 
de revoltă acumulată zilnic împo- 
triva celor „răi“ de către cetatea- 
nul mediu, căruia i se dă astfel 
satisfacție căci aude cu glas tare 
ceea ce el mormăie în fiecare zi. 

Același cetățean este însă în- 
demnat să se resemneze în fata 
acestei realităţi ca în fata desti- 
nului — iată, va spune el, nici un 
incápátinat precum a fost Cat- 
tani nu le poate veni de hac, deci 
nu e nimic de făcut. 

Mitul izbínzii 

Unul din miturile promovate de 
orice serial este cel al izbinzii. 
Acesta încununează aventura fi- 
nanciară, amoroasă, arie a 
profesională etc. Hotarit să în- 
vingă, eroul va reuși făcînd 
avere, căutind libertatea sau im- 
partind justiția. Chiar cînd 
pierde, el are totdeauna curajul 
s-o ia de la capăt. t 


„Tanamerei“, prizind cu egal en- 
tuziasm ponciful oriental: con- 
fiictul dintre dragoste si 
imperativele rasiale. 

n acest context să nu uităm a 
aminti încă un ingredient indis- 
pensabil pentru satisfacția teles- 
pectatorului: numărul de stre- 
ep-tease prezent sub diverse 
forme și pretexte (baia în lac, 
mare, violul, operaţia chirurgi- 
cală, ședința de poză în atelierul 
pictorului sau al fotografului). 

Aventură, spectaculos, bogă- 
tie, exotism, iubire — sint toate 
permanente ale formulei de se- 
rial TV. Evadat din spatiul tensiu- 
nilor diurne,dintr-o lume aflată 
mereu in cursá pentru o pose- 
siune, telespectatorul foloseste, 
inconstient, serialul ca pe o me- 
todá de defulare. 

Producátori si consumatori de 
seriale sint cu toţii (dupa un alt 
cliseu de mare audienta) in ace- 


easi barcá. 
Sanda VISAN 


Е 
С 
R 
A 
N 
U 
1 

LO 

A 
C 
A 
5 


x | 


la fi Imele 
de acasa 


m urmárit competitia Ber- 
linalei cu: gindul la filmele 
noastre. De ce nu pot pá- 
trunde ele deci cu titlul 
de exceptie in ,cercul in- 
tim" al marilor festivaluri, 
chiar cînd sunt la fel sau mai intere- 
sante decit filmele selectionate? Ras- 
punsul care mi s-a impus si de aceastà 
data este cà o cinematografie, ca si un 
film, este rezultatul unei îndelungate 
munci” de echipă. Filmele selecţionate 
— cînd nu sunt capete de serie — se 
prevalează de prestanta cinematografii- 
lor pe care le reprezintă. Un exemplu 
elocvent: "d ii) 
Hikarigoke, filmul regizorului japonez 
m Py poate fi E canes frate gea: 
man cu A unsprezecea poruncă а 
_ Mircea Daneliuc: Temele si, pina la un 
punct, оой consoneazà. Un grup 
de oameni (tot colectivitatea ca perso- 
naj) este (23 nu dintr-o situatie poli- 
tica, ci i, in urma unui accident, 
într-o situație de forță majoră. Un vas а 
eșuat in preajma Polului Nord. Trei ma- 
teloti și căpitanul lor se salvează si vor 
trebui să теша in tinutul ghe- 
turilor pina rimavara, cind, odata cu 
topirea бөлсе, vor putea fi gásiti. Dar 
nu au deloc hrană. in pe existential, 
situaţiile din ‘cele două filme numite 
sunt e. Canibalismul la figurat din 
filmul lui Daneliuc se petrece pe meri- 
dianul asiatic là propriu. Dupá trei luni, 
singurul rămas in viață este căpitanul. E 


într-adevăr descoperit și sărbătorit ca' 


un erou național pentru rezistența sa. 
| Dupa un timp, sunt găsite însă, іп áce- 
as 


loc, scheletele altor trei bărbați. 


Care a fost prețul salvării căpitanului? 
Eroul ajunge pe banca acuzării. O stră- 
veche legendă niponă spune că în jurul 
capului celui care a mincat carne de 
om se intrezäreste un cerc luminos 

| cuvîntului hikarigoke). În adu- 
narea justitiara ce urmează să con- 
damne la moarte pe cel vinovat, coro- 
nifa trădătoare ,impodobeste" mai 
` multe e... 

Splen metafora a culpabilitatii — 
individuale sau colective — atit de greu 
de detinit! Sau nimeni nu este intr-atita 
de imaculat spre a fi suprem judecátor? 
Cele două filme se inrudesc prin voca- 
tia originalitátii, facturà stilisticá si 
к prin lungimi. Totusi, A 

cea poruncá nu a trecut de preselectie. 
Este evident, dintre doua filme in ace- 
easi cheie a fost preferat cel ce repre- 
zenta o cinematografie a cárei pondere 
in pe Pe ce air ja filmului mondial nu a fá- 
sporeascá de cind 4.44 

sawa a cucerit Leul de aur venetian, іп 
1951, cu Rashomon. Cred cá acest lu- 
cru nu mai trebuie. demonstrat. Mai 
mult, regizorul Kei Kumai a fost de 
sasé ori prezent la Berlinală si de trei 
PO an Urs de ated 
sà nu reamintim, cu tris- 
Р. $i luciditate, cà aici а functionat 
din nou destinul nostru istoric, care,in 
perdu 45 de ani a subtiat atitea destine 
eatoare. Stim bine cum s-au айа! si 
спеве nostri sub lupa cenzurii. De 
altfel, din competiţia prezentei ediții au 
absentat şi filmele cehoslovace, polo- 
neze, bulgare. Numai că în artă, ca si in 
politică, nu nu dintre absenţi se recrutează 

n 

inc vil 'exemplu. 

Filmul de debut al lui Jon Gostin, În- 
nebunesc și-mi pare rău, cred că ar fi 
interesat mai mult pe s orii Berli- 
nalei (fie doar si prin fundalul istoric: 

beer ag oo ae کا‎ din decembrie '89) 
decit regizoarei independente 
americane, Allison Anders, Căldură, 
hrană, locuință. Visele de împlinire in- 
timă a unei mame şi a fiicelor ei, care 
muncesc pină la istovire într-un mediu 


. deprimant si se aflã la cheremul bárba- ` 


tilor mediocri, se aseamănă cu visele 
neimplinite ale femeilor muncitoare din 
filmul românesc, in schimb contextul 
nostru era mai incitant. Dar desigur, ci- 
(a american, care dominá 

% ecranul mondial, reprezintă 
pentru orice mare festival o valută 
, . forte. De altfel, numai în secțiunea 
competitivă au fost incluse șapte filme 
americane din totalul de 25 reținute din 
19 țări (în preselecție au figurat 220 
filme din 41 de tari). Dupá acelasi crite- 


e 


& Un esec artistic transformat prin publicitate 
intr-un succes financiar: 
Promontoriul groazei de Martin Scorsese 


(cu Jessica Lange, Nick Nolte, Robert De mes » Juliette Lewis) 


riu al reprezentativitatii a urmat firesc 
Franta, cu cinci filme 
Semniticativă in acest sens а fost de- 
claratía regizorului Alain Corneau, mul- 
tilaureatul César-urilor, pentru Dimine- 
muzicii chiar in zilele cind se destă- 
sura Berlinala. Film dificil şi sublim, de- 
dicat muzicii franceze baroce din seco- 
іші al XVil-lea, care 2. gäsit in Franta 
un numeros public. nu spunem insä 
doar fericitá a cu asemenea specta- 
tori, fárá sá semnalàm si cit au fácut ci- 
neastii si producátorii franéezi pentru 


ca ei să devină asa. Corneau a declarat 
la conferinta sa de presá: ,Ми аҙ fi pu- 
tut realiza acest film dacá Pialat nu ar fi 
fácut Van și Rivette, Frumoasa 
gilcevitoare (v. Nou! Cinema nr. 
6/1991). Toate au dovedit cá filmul de 
artá.nu poate exista in afara climatului 
cultura! general". Într-adevăr, cineastii 
francezi isi gindesc filmele ca un act de 


cultură. 
Da, o cinematografie nu poate atinge 
culmile creaţiei it trecind de aas un 


film fa altul, ca într-o escaladare alpină 


cind viata fiecăruia depinde d a dată 
lait. Tot cu gindul la 
fost cea 


Business-ul face show-ul 


Ponderea unei cinematografii în ma- 
rile festivaluri reflectă adesea nu doar 
prestigiul ei artistic, ci și vitalitatea sa 
economică. Este ceea ce a ilustrat Ma- 


celui francez, de 
Rivette, și nici celui realizat de izo- 
rul polonez Kieslowski, Dubla a 


Же internationale, ҒІ- 
) 


haile Berlinalei '92 s-au înscris pe 
aceeași orbită. Sá consemnam si o ciu- 
datenie aritmetică. Dacă, din 25 de 
filme din competitie, sapte au fost ame- 
ricane și cinci franceze, inseamnă că 
celelalte 13 au reprezentat 17 cinemato- 
grafii. Astfel, cu excepția Ursului de aur 
acordat cat c nu celui mai intere- 
sant film american din concurs ; 
Canion de Lawrence Kasdan), аці patru 
in ră c au деа ра nu mai 
n cinematografii i ~ 
suedeză, finlandeză, daneză, [on 
germanà, italiana, spaniolà, chiliană, 
taiwaneză si cea din Hong-Kong. A ră- 
mas in afara palmaresului excelentul 
Poveste de iarnă al acestui Flaubert al 
ecranului care cunoaște și redă ca ni- 
meni altul sensibilitatile si extrava 
tele feminine. L-am numit pe Eric 


Nu e suficient 
sa faci filme. 
Trebuie sa ai 
o cinematografie 
cunoscută 


şi recunoscută. 
Altminteri, 
nu poti depăşi 


condiția de „prezenţă 
intimplătoare 


mer care ar fi meritat el, ja 71 de ani, 
premiul pentru inovatie a mijloacelor 
cinematografice. Omisiunea, ca si in 
cazul lui Kieslowski la — a fost 
indreptatá si la Berlin tot de juriul 
FIPRESCI care i-a acordat Jui Rohmer 
premiul sau. 

Cu exceptia Americii, este limpede ca 
lumea cinematografică trăiește sub o 
motivată psihoză a coproductiilor. Cos- 
turile de producţie au crescut atit de 
mult, sursele de investiție au scăzut atit 
de mult, iar competiţia financiară este 
atit de dură, încit pretutindeni în lume 
bugetul unui film a ajuns mai hotaritor 
decit ideea m Este si una dintre cau- 
zele apariției, in ultimii cinci ani, a nu- 
meroase organisme multinaționale eu- 
ropene: Ni acai, înființată de ге ‘ 
liu! Europei de ia Strasbourg, in 1 
are in prezent v. "buget де 1,8 miliarde 
franci francezi, a finantat deja 100 filme 
de fictiune $i sute de umentare; Me- 
dia cu sediul la Bruxelles, unde se 
aflá si Comunitatea Economicá Euro- 
peaná, аге deviza: „Să uităm de Ame- 
rica, piaja noastrá este Europa". Media 
95 are pentru următorul an 22 de 
proiecte de film in 22 tari; E.P.N. (Euro- 
pean Production Network) si-a sporit in 
acest an bugetui cu 14%, ajungind la 
200 milioane ECU, în urma asocierii al- 
tor țări: Austria, Elveţia, ia, Sue- 
dia, Finlanda, Islanda și principatul 
Lichtenstein; P.S.C.T. (Alianţa cer Ui 
torilor 2 сөне ў Televiziune); Eu- 
roAim, F.T.A. etc. Multe 
dintre — un transeuropene 
aveau stand іа Tirgui Bienalei. Cum 
știm, marile festivaluri și-au menținut . 
statutul și pentru са în parale! organi- 
zează importante tirguri de film. Mar- 
ket-ul Berlinalei a numărat in acest an 
70 de standuri, cu 14 mai mult decit 
anul trecut, reprezentind tot atitea so- 
cietáti de vinzare a producţiilor cinema- 
tografice (în total 330). 


Juriul. Annie Girardot — prese 
dinte (Franta), Fernando Lara (Spa- 
nia), Eldar Senghelaia (Georgia) 
Charles Champlin (S.U.A.), Irving N. 
Імеге (Canada), Wolfgang Klaue 
(Germania), Michael Verhoeven 
Germania), Susannah York (Marea 
ritanie), Sylvia Chang (Hong 


Kong), lidiko Enyedi (Ungaria), 
Dahlia Shapira (Israel). 


Premiile: mareie Premiu — Ursul 
de aur: de Lawrence 
Kasdan (SUA); e Premiul special al 
juriului: Emma, Bóbe 
de Istvan Szabó n Cel mai 
bun ігог: Jan pentru Cápi- 
tanul (Suedia/ Finlanda/ Danemar- 
ca); e Cea mai bună actriță: Maggie 
Cheung in La rampá de Stanley 
Kwan (Hong Kong/ Taiwan); € Cel 
mai bun actor: -Stahi 
în UTZ (Marea Britanie/ Germania/ 
Italia) de George Sluizer; e Cea mai 
bună imagine: Tenebre frumoase 
(Spania) de Pilar Miro; e Cei mai 
bune : Frontiera (Chile/Spa- 
nia) de Ricardo Larrain; e premiul 

Ifred-Bauer: (Rusia) de 
Marlen Chuziev. ^ 


Cu tot riscul unei afirmaţii catego- 
rice, se poate spune că în ultimii ani 
am asistat la o cotitură în producţia de 
film: finanțele (cit se investește, cit se 
recuperează, cit se cistigä sau se 
pierde) sint mult mai importante десі 
miza artistică, cu alte cuvinte busi- 
ness-ul, nu filmul, face show-ul. 


Duelul biblic 


Tot la Berlinală s-a văzut că David 
poate învinge pe Goliat și în cinemato- 
grafie. 

Bugsy (între timp cistigätor a două 
Oscarüri) de Barry Levinson, si Pro- 
montoriul groazel de Martin Scorsese, 
filme ale cáror bugete s-au ridicat la 33 
si respectiv 34 de milioane dolari, avind 
perspectiva unui cistig corespunzátor, 
nu аи fost premiate si nici nu am intil- 
nit participanţi care să le considere ne- 
dreptatite. Poate doar in comparatie cu 
laureatul Ursului de aur, Marele Canion 
(care, in parantezá fie spus, a costat 
nümai 20 milioane «че, un film hol- 
lywoodian comun, speculind cliseul-an- 
ticliseului: prietenia dintre un alb si un 
negru este posibilă, civilizația ameri- 
cană este „o prs pe asfalt“, familia 
este singura citadelá a sperantei in fata 
violenţei, drogurilor etc. „Există о ingri- 
jorare realá provocatá de calea pe care 
a apucat-o America", a declarat Law- 
rence Kasdan, la Berlin. Premiul ce i-a 
fost acordat nu a convins insá pe nici 
unul dintre profesioniștii filmului, dar 
Kasdan a debutat la începutul anilor '80 
ca producător și coscenarist și de 
atunci și-a asigurat un statut financiar 
apreciabil. 

schimb, singurul premiu important 
necontestat de nimeni, anume Premiul 
special .al juriului, a revenit filmului cu 
cel mai mic buget din competiţie 
i dolari). Este vorba de Scumpá 
mma, dragă Böbe de István Szabo. Ci- 
neastul maghiar care si-a legat toate 
creaţiile de realitatea istorică a ultimei 
umatati de veac asa cum a fost trăită 
în răsăritul Europei, de la Tatăl la Me- 
phisto (v. Noul Cinema nr. 2/1992), а 
avut şi acum curajul artistic de a face 
nu doar un film extrem de economic, 
dar si unul impotriva curentului. Despre 
o Ungarie prività de alte tari din rasari- 
tul Europei ca fiind mai prosperá si mai 
avansatá pe calea reformei, Szábo de- 
clară: „De cînd m-am născut (in 1938), 
cu o foarte scurtă excepție, țara mea a 
cunoscut doar regimuri dictatoriale: 
dictatura regală si dictatura fascistă, 
dictatura comunistă dură și, după 1956, 
dictatura comunistă mai blinda. În tot 
acest răstimp oamenii au trebuit să de- 
prindă tacticile supravieţuirii. Întoarce- 
rea la societatea capitalistă nu este mai 
putin dură pentru ei. Acum sint obligați 
pA învețe un alt fel de supraviețuire“. 
ntr-adevár, cele două eroine ale sale, 
fete venite de la țară în anii socialismu- 
lui, și-au cîştigat respectabilitatea deve- 
nind profesoare de limba rusă, dar se 
văd nevoite, de la o zi la alta, să se „re- 
convertească“ la limba engleză sau sa 
rămînă fără slujbă. În cele din urmă nici 
concesiile făcute de una dintre ele 
(.Prostitutia^, ne-a spus tot Szabo la 


Un Urs de aur nemeritat: 
Marele Canion de Lawrence Kasdan 


Premiul presei internationale pe deplin meritat: 
Povestire de iarná de Eric Rohmer 


conferinta de presa, comentind o sec- 
venta din filmul sáu, ,este din ce in ce 
mai mult practicatá de profesoare, teh- 
niciene, functionare spre a face fatá 
costului ridicat al vieţii“), nici hotărîrea 
de a izbindi a celeiialte nu le ajută să 
dobindească o condiţie onorabilă. Una 
dintre profesoare ajunge vinzátoare de 
ziare (v. si pag. 10), cealaltă se sinucide. 
Film dur, comunicind fragilitatea oame- 
nilor sub vremi, a reinnoit la Berlinală 
credința în forța de “expresie a filmului 
ca artă, chiar atunci cind nu ii stau la 
dispoziţie mijloace materiale gran- 
dioase. Cu citiva ani în urmă, Decalogul 
lui Kieslowski (v. pag. 20) a dovedit 
același lucru. Este cred singura soluţie 
și pentru filmul nostru, spre a se putea 
măsura cu producțiile marilor industrii 
cinematografice mondiale capabile să 
transforme, prin artileria grea a publici- 
tatii, un eșec artistic într-un succes de 
box-office. 


Filme de laborator 


Cineastul american de origine italiană 
considerat, alături de Coppola, a fi lăr- 
git orizontul esteticii filmului,. Scorsese, 
contestatarul autor -al lui Taxi Driver 
sau After Hours, a declarat de citeva ori 
la conferința de presă că este „un regi- 
zor care face parte din sistemul Holly- 
woodian" si cá ,cenzura trebuie lásatá 
să-și facă treaba ei“! 

Conformismul său s-a văzut și din 
dorința sa de a face un remake după un 
polar din 1962, realizat de L.J. Thomp- 
son, recompus acum în cea mai pură 
tradiție puritana. Tot ca о „morality 
play" (v. Noul Cinema. nr.3/1992). 

Eliberat, dupa ce și-a ispășit o pe- 


deapsà de 14 ani pentru viol, un fost 
condamnat (Robert De Niro) e hotarit 
sá se rázbune pe cel ce-i fusese avocat 


din oficiu (Nick Nolte). Incepe prin a 
exercita o teroare psihica asupra sotiei 
acestuia’ (Jessica Lange) si a fiicei lor 
(Juliette Lewis excelentá in debut, no- 
minalizatá la Oscarul pentru rol secun- 
dar) si sfirgeste prin atrocități si omuci- 
dere. Istorioarele morale nu se mai in- 
cheie insá cu victoria binelui. Persona- 
jul scelerat nu mai e in intregime ráu, 
are chiar o functie de exorcizare a victi- 
mei sale. După scandalul provocat де 
filmul sáu Ultima tentatie a lui Cristos, 
Scorsese a trecut la o perceptie cato- 
licá asupra moralei. Odatà cu márturisi- 
rea pácatului, vinovatul este absolvit. 
Agresiunea exercitata asupra avocatului 
apare astfel ca un purgatoriu justitiar 
intrucit si el a pácátuit incálcind etica 
familiei, prin adulterul intimplátor cu 
secretara sa. Scorsese atinge un su- 
biect actual si ultra sensibil din viata 
politicá a Americii contemporane, reali- 
zind in fond un alt apel calculat la inte- 
resul spectatorilor. Acesta se adaugă 
distribuției de supervedete fortificată și 


„de prezenţa în roluri episodice a lui Ro- 


bert Mitchum, Gregory Peck, Martin 
Balsam — cei trei protagonisti din fil- 
mul de acum 30 de ani. Facilitatea solu- 
tiilor dramaturgice si estetice este insá 
dezolantá. Scorsese dirijeazá doar un 
rázboi .al nervilor, recurgind la o vio- 
lentá sanguinara potentata prin efecte 
de iluminare si sonorizare a cáror efica- 


(Continuare in pag. 17) 


Adina DARIAN 


erlinala £ 


- satisfacerea 


premiafi 


.. 9 Regizori maghiari 
cu ,Oscar" sau cu „Palme d'or“ 
t mai cunoscuţi ín Азан сей 
^. decît la ei acasă - 
Ф Festivalul naţional 
readuce publicul in sală 
0-9 Coproductiile sint o solufie 
pentru revigorarea industriei de film 
@ Noul sistem de producfie 
este mai competitiv 
@ Concurenfa peliculelor americane 
impune o strategie unicd: recucerirea publicului 


În căutarea identităţii 


upă aoi ani de întrerupere, 

„motivată mai ales de mo- 

dificárile radicale în siste- 

mul de finantare al cine- 

matografului din Ungaria, 

a 23-a ediţie a înii 
filmului maghiar“, desfășurată la Buda- 
pesta, a re-demonstrat importanţa aces- 
tui festival national. Nu este vorba de 
oliului unor cineasti mai 
vechi sau mai noi, plasați in centrul 
atenției mediatice cu această ocazie 
festivă, ci despre o problemă vitală: re- 
gegteptaree interesului er 

à de productia autohtoná. 

nostru este sä recistigäm publicul m 
culelor iare", spunea directorul 
festivalului, Gyorgy Iles. O strategie cit 
de costisitoare merită abordată pentru 
acest tel, pentru că primejdia Корези 


-audienței este, într-adevăr, seri 


atestă indicii de frecventare a sălilor si 

reclamelor ademenitoare de pe străzile 
Budapestei pentru filmele made in 
U.S.A., dar și declaraţia lucidă a regizo- 
rului Istvan Szabo: „Publicul preferá 
peliculele americane și nu fără drep- 
tate. Regizorii americani tin mai mult la 
spectatori decit la ei înșiși“. Serioasa 
concurență a producţiilor de peste. 
ocean a stimulat initiativa organizatori- 
lor festivalului, de altfel foarte compe- 
ке) in domeniul promovárii filmului. 

Aproape, 200 de invitaţi din străinătate 
(jurnaliști, difuzori, producători) si un 
public numeros au putut vedea, in con- 
ditii excelente, 120 de lung şi scurt me- 
traje din recolta ultimilor doi ani, dintre 
care 23 in premiera. 

S-a lucrat destul de mult, in acest 
rastimp, pe platourile de filmare din 
Ungaria si s-a folosit din plin sansa 
unei treceri mai line spre o societate 
democratică. Principalii beneficiari ai 
modificărilor din structurile cinemato- 
gratului maghiar au fost, cred, regizorii 
tineri. Datele biografice consemnate în 
серме pliante ne informeazá ca cei 

multi s-au náscut іп anii "50. Unul 
dintre ei, Zoltan Kamondi (nascut in 


1960), semnatar al citorva scurtmetraje, 


ndent de presá in timpul revo- 
lutiei noastre, a debutat în ficţiune cu 
Drumurile morții si ale , minu- 
tioasá analiza asupra unui ciudat raport 
de adoratie-ura dintre un tinár si tatal 
sáu dotat cu puteri divinatorii. Interesul 
pentru analiza relatiilor tensionate si a 
situațiilor limită marchează si opera 
prima intitulată Umbre pe zăpadă (regia 
Attila Janisch), cu pe St e frapante si 
cu tentă horror, dar si filmul Te iubesc 
de .Andras Salámon pe care autorul in- ` 
Susi îl caracterizează „dur, dar emotio- 
nant". Acest road-movie ritmat si filmat 
în bună tradiţie- americană stáruie asu- 
pra unui fenomen tipic pentru țările 
est-europene eliberate de comunism: 
lor a. standardul de 


dos mi se pare semnificativä pentru 
ceea ce inseamná noul cinema maghiar . 
si , cred, prin prospetimea tonu- 
lui și imprevizibilui Situatilor 
Fascinati de zonele mai putin cercer- 
tate de cineastii consacrati, tinerii regi- 


10 


ө Debutul regizoral al unui operator 


premiat cu ,, 


car", 


Vilmos Zsigmond: 


Umbra cea lungă (cu Liv Ullmann si Michael York) 


* 
e Despre „cruzimea institutionalizatà 


a comunismului“: Jurnal pentru mama 


și tata 


de Marta Meszâros (cu san Nowicki si Zsuzsa Czinkóczi) 


zori se arată interesați si de oniric 
(Prinţul absenței de Tamas Tolmár) sau 
de analiza unor stări de conștiință ce 
deformează percepția spatio-temporalä 
(Eroziune de Andras Surânyi). Conside- 
rat ,iconoclast" de unii, ,epatant" de al- 
tii, filmul Unde de Gabor Szábo in- 


- 


сеагса sà evite formulele facile, dar ге- 
curge prea fatis la provocas si nu cu 


efectele cele mai fericite. Explorarea 
frámintárilor unui tinár in „zone as- 
cunse, de nemárturisit" nu mi s-a párut 
à avea prea multe in comun cu arta. 

Afirmarea numelor noi nu s-a fácut 


prin sacri celor deja cunoscute. 
Mi-a facut placere sa constat apetitul 
de lucru аі unor cineasti consacrați, 
chiar dacă noile creaţii nu se ridică în- 
ere la e ae as сме. ж 
rat reputatia internation 
X de pildă, cà epica stufoasă din 
Jurnal pentru mama şi tata de Marta 
Meszáros diminuează emoția evocării 
zilelor singeroase ale revoluţiei ma- 


„ghiare din 1956. E o impresie strict per- 


sonală, dar prefer {оца peliculelor A 
zis ,feministe" ale regizoarei. Desi este 


ʻo terifiantă mărturie gen anii stali- 


nismului, lui Stalin de Peter 
Bacsó nu atestă o forma de zile mari а 
autorului. Slábiciunile cinefile m-au fá- 
cut din nou să optez pentru un mai 
vechi film al său pe aceeași tema, Mar- 


M-a impresionat plácut reintilnirea cu 
Pal Бг4055, semnatarul unei incitante 
meditatii despre lipsa de comunicare 
dintre generaţii, Homo novus, avind ca 
protagonistă pe Irina Kupcenko într-un 
rol de excepţie. M-a cucerit și noul film 
al lui Jânos Rozsa, Jumătate de vis, un 
alt semna! de alarmă asupra dezintere- 
sului adulţilor fata de lumea adolescen- 
Жос cu afectuoase trimiteri la Cele 400 

de lovituri de Truffaut. L-am regásit in 
plină forma si pe Sandor Sara, prezent 
in festival cu lung metraju! de ficțiune 
Vremuri nemiloase, ce pulverizeaza xti- 
seele peliculelor de razboi, dar si cu 
bean despre ororile un 
mului: Femel gulag si Forte 
inamice neinarmate. 

Dintre numele consacrate inscrise pe 
afis, cel care a atras un impresionant 
numár de spectatori este al operatoru- 
lui Vilmos Zsigmond, unul dintre cei 
mai importanti operatori de la Holly- 
wood, cistigatorél unui premiu Oscar, 
al cărui debut regizoral a fost asigurat 
de coproductia maghiaro-israelianá 
Umbra cea lungá. Calitatea imaginii, 
cadrul exotic si „farmecul interpretilor 
principali — Liv Ulimann $i Michael 
York — estompează conventionalitatea 
hollywoodianá а poveștii. Oricum, un 
succes de public. ә 


Nu cred са а inselat cuiva asteptarile 
intilnirea cu ultimele creaţii ale regizori- 
lor maghiari cu cel mai consolidat pres- 
tigiu european. Miklos Jancso, rasfata- 
tul criticii franceze, rámine credincios 
vector lui obsesii în Dumnezeu merge 

Dunărea albastră, fiind 
perie straidcit reprezentant al unui 
„realism al confuziei", dar si al cinema- 
tografului cu intense 'rezonante Sociale. 
Dovedind un neasteptat simt al umoru- 
lui, el imaginează in primul reuşita pu- 
ciului de la, Moscova, revenirea la pu- 
tere a comuniștilor în fosta Uniune So- 
vietică și reluarea practicilor expansio- 
niste! Tot pe tema unei lovituri de stat 
el glosează şi în Dunărea albastră, ca 
pretext însă pentru o meditație asupra 
accelerării istoriei, asupra obsesivei 
prezențe a televiziunii în viața noastră, 
nu numai comentatoare, ci și provoca- 
toare de evenimente, manipulatoare de 
conştiinţe. Neincrederea în ficţiune, 
sindrom comun al societăților post-co- 
muniste, martore ale unor transformari 
incredibile, este ideea care îl preocupă 
profund si pe Miklos Jancso și care dà 
o noua dimensiune interesantului sau 
univers de autor. 


Privilegiul de a vedea două filme de 
Istvan Szabo a fost un alt punct forte a! 
programului festivalului. Peticula finan- 
tata de prestigiosul producátor englez 
David Puttnam, Tentaţia іші Venus, îi 
prilejuieste autorului o amuzantă reflec- 
tie asupra complexelor și prejudecatilor 
europenilor. Experienţa unui dirijor ma- 
ghiar care participă, la Paris, la pune- 
rea în scenă a unei opere de Wagner cu 
о distribuție multinațională este mar- 
cală de conflicte, intrigi, interludii amo- 
roase, mici și mari eșecuri, totul culmi- 
nind cu un pamflet împotriva vacarmu- 
lui stirnit de orgoliile ce subminează 
colaborarea. „Lumea operei pe care am 
zugrăvit-o eu este o oglindă pentru lu- 
mea reală“, declară regizorul, fácind 
evident aluzie la perspectiva Europei 
Comune, și nu e de mirare că inter- 
preta principală, Glenn Close, a consi- 
derat că a avut de-a face cu unul dintre 
cele mai interesante scenarii din cariera 
sa. Mina de maestru a lui Istvan Szábo 
își pune pecetea și asupra ultimului său 
film, Scumpă Emma, dragă Bóbe, ce 
reușește nu numai excepționale por- 
trete de femeie (amintind. stáruitor de 
Bergman), dar si schitarea, prin biogra- 
file protagonistelor, două profesoare 


tea interesa pe айни 
cà noi tratam chestiunile noastre 


dere foarte pe 
timpla aga, 
tate 
este vorba. 
exactitate 


€ іпсеріпі си anul 1991. intra- 
structura industriei de film din Un- 
garia nu mai este subventionatà de 
stat. € Fundatia Maghiara de Film 
sponsorizeaza o parte din. pelicule, 
dar majoritatea studiouri- 
lor este asiguratá prin contributia fi- 
nanciará a unor companii particu- 
lare din (ага și străinătate. € La ora 
actuală există peste 20 studiouri 
producătoare și 12 societăţi de dis- 
tributie a filmelor. € Studiourile si 
personalul acestora se pun adesea 
la dispoziţia unor producători 
străini, mulțumiți să realizeze în Un- 
garia pelicule cu un buget mai re- 
dus și în condiţii foarte bune. e Te- 
. leviziunea hiarä este unul dintre 
sponsorii uctiei de filme si cola- 
borează cu Televiziunea Germană 
ntru promovarea peliculelor. € 
umărul sălilor de cinema a scăzut 
la 3 624 in 1980, ia 1 963 în 1990. 
n aceeași perioadă а scăzut şi nu- 
mărul spectatorilor de la 61 la 36 de 
milioane. € A 23-a ediție а „Säptä- 
minii filmului maghiar“ a fost spon- 
sorizată de Ministerul Culturii si 
Educaţiei, Fundaţia Maghiară, de 
Film, primăria В 3 іп 
timpul festivalului national a aes 
inaugurată racordarea la canalul de 
televiziune prin cablu destinat ex- 
clusiv filmului, H.B.O. х 


de limba rusă rămase fără „obiectul 
muncii“, a convulsiilor dramatice ale 
unei lumi în schimbare. În această nouă 
societate din care dispare „cruzimea in- 
stitutionalizatà a comunismului” (ex 
sia îi aparține lui Kieslowski) isi face 
loc, deocamdată, „о cruzime individu- 
ala“ pe care nu toți au puterea s-o în- 
frunte. Căutarea patetică a identității 
într-o lume care își reașează contururile 
. este, de altfel, un subiect adesea reluat 
іп timpul festivalului de la Budapesta. 
O temă la care noi, cei din Est, va tre- 
bi să mai геһесійт îndelung. 


Dana DUMA 


de cineast: 
Szabo 


Un credo 
Istvan 
consideram 


Adesea, ceea ce 


noi originalitate este deja bine- 
cunoscut in 
gindim in mod gresit cà proble- 
mele 


alta parte; uneori 
iale i-ar pu- 


uitind faptul 


noastre pra 


acasa punct de ve- 
nal. Cind se in- 
publicul din straina- 
nu va intelege despre ce 
Trebuie sa stim cu 
cine sintem, ce vrem 
spunem si de ce 


© De ce rag 


de Lucian Pintilie (cu Tora Vasilescu) 


Filme 
din 
Europa de Est 


b egida revistei „Mo- 
vieast editată de Institu- 
tul Maghiar de.Film (con- 
dusà de ivan Forgacs) a 
avut loc la Budapesta, in 
luna februarie, retrospec- 

tiva intitulată „Filme din Europa de 
Est". incercind să dea un răspuns obse- 
dantei întrebări „ce înseamnă azi cine- 
matograful est-european?" selecția a 


reunit pelicule semnificative pentru | 


transformările ce marchează mentalita- 
tea şi creația cineastilor din această 
parte a lumii confruntatá cu o expe- 
d rn comuna: prábusirea comunismu- 
ui. 

Teoréticienii, criticii şi cineastii au 
putut constata, in cele șase zile de 
proiecție desfășurate la Muzeul Filmului 
Maghiar (Cinemateca Maghiară), că ci- 
nematografiile din fostele {ari comu- 
niste ale Europei de Est au in comun si 
problemele perioadei post-totalitare: di- 
minuarea subventiilor din partea statu- 
lui, concurenţa ,inhibantá a filmelor 
americane omniprezente pe ecrane, 
tentatia concesiilor comerciale. Feno- 
menul cel mai semnificativ pentru acest 
nou cinema est-european este insá 
adevărata libertate de creație căreia 
unii realizatori au reuşit să-i un ex- 
presiv contur artistic. 

Trăsăturile comune іп evoluţia cine- 


matografiilor est-europene au fost su- 


gerate de peliculele inspirat alese: patru 
din Bulgaria, două din lugoslavia, trei 
din Ceho-Slovacia, două din fosta 
Uniune Sovietică, unul din Polonia si 
două din România. 

Filmele noastre Șobolanii de 
Florin Codre si Piaţa Uni —Ro- 
mánia de Stere Gulea, Vivi Drágan Va- 
sile si Sorin liesiu au cistigat ataşa- 
mentul publicului și al criticii. Dintre 
calitățile remarcate: sinceritatea tonu- 
lui, calitatea realizării, trangänta atitu- 
dine civică. 

Desfásuratà in paralei cu manifestä- 
rile cuprinse in festivalul national, re- 
trospectiva a oferit un generos cadru 
de discutie in pasionanta problema a 
crizei ap ema hese est-european. În 
plus, a reuşit să implice în această dis- 
cutie un partener imposibil de ignorat: 
publicul. в 


clopotele, 


ceea се trebuia exprimat și era 


Mitică? 


de Mircea Veroiu (cu Maria Ploae) 


Cinematograful românesc 
nu poate fi 
separat de cultura românească 


lasám tot in context buda- 
pestan opiniile despre fil- 
mul românesc ale umor 
oaspeţi din Ungaria: 
doamna Erzsébet Báthory 
de la institutul Maghiar de Film şi 
domnul Arpad Borsos de la Ministerul 
Culturii, care ne-au e, fara іп vs- 
derea selecţionării unor ce ur- 
mează a fi prezentate în toamnă, la Bu- 
dapesta, în cadrul „Zilelor filmului ro- 
mánesc". l-am rugat să пе dea citeva 
amănunte despre această manifestare 


şi să ne vorbească despre specificul 
cinematografului nostru, aşa cum l-au 
putut percepe din cele văzute pină 
acum. 


Arpâd Borsos: Dorim să alegem pen- 
tru „Zilele fimului românesc“ la Buda- 
pesta pelicule din ultimii cinci ani, pen- 
or cä productia din aceastä perioadä 

necu la noi. Urmärim sä 
а titluri din creatia unor izori 
consacrați, dar și să marcám schimbá- 
rile produse după 1989. Avem o listă 
orientativá de filme propusă de un grup 
de cineaști români care ne-au fost oas- 
peti, dar lăsăm selecţia deschisă pentru 
noutățile de mare interes ce ar putea 
apărea pină în toamnă. 

În privința specificului cinematogra- 
fului românesc mi se pare o trăsătură 
comună frumusețea imaginii. Aș putea 
spune că la multi realizatori scenariul 
rămine în urma i inii. Există în po- 
vestire fire care se intrerup si nu mai 
— probleme care se lanseazá si 

pierd pe parcum; scene gratuite. 
Cred că aceasta i 
filmelor cu publicul. 


Erzsébet Báthory: ii consider pe Lu- 
cian og u а” де nivel e 
e e n D" mp cu o pro! 

ale gener: x м ii "80, 
preocu care, in ап 
cerca să gliseze ( (бо ur кімде ta 
Glissando-ul lui Daneliuc), să exprime 
era interzis. 


reunează contactul 


Cel mai important cineast al oe pe- 


pe Mircea Veroiu. As fi curioasa l^ aflu 
cum s-a concretizat proiectul acestuia 
din urmă, ecranizarea romanului „Al 
doilea mesager“ de Bujor Nedelcovici. 


Simt că sint probleme cu quete. 
— onestítatea filmului 

nesc şi-mi pare rău de Jon Gostin, dar 
regret cá nu e total reusit tocmai din 
cauza dramaturgiei. 


іп Ungaria existá in acest moment о 
Moe fatá de ÁO din Est 
chiar față de cel maghiar. Lumea din 
они parte a Europei nu раге cu- 
rioasă să-și cunoască i săi ci- 
neasti. Sint preferate producțiile ameri- 
cane. E dificil, deci, să faci ca publicul 
nostru să fie atras de filmele românești. 
- acest context — корон ‹ ип 
m ca Sobolanii e Florin re 
care, mijloacele cinematografului 
popular, spune destul de trangant ade- 
vărul despre realităţile de ieri si de azi. 
Nu filozofeazä, nu se främintä, poate fi 
înțeles imediat și fără dificultăţi. Ci- 
neaștii consacraţi își tac probleme cum 
să se exprime și eforturile lor fac fil- 


mele greu de vizionat, 


Cred că ci raful românesc nu 
te fi separat de cultura românească 
care găsește adesea o bază literară 

serioasă. Literatura română modernă e 
foarte cere MA е pácat cá este putin cu- 
noscutá la Märintereseazä filmul 
românesc у са face parte din cul- 
tura románeascá pe care o iubesc. 


-- Và muljumim. 
interviu realizat de Dana DUMA 


Ошеш F_-urzZzw> 


ZDS2CEI7 РЕС ө 


EST-ul à ajuns in acest an 

la cea de-a 22 sa edifie! E 

о performanţă .remarca- 

bila, daca ne gindim ca 

vocatia lui este exclusiv 

informativă. Absența di- 
mensiunii competitive conferá acestei 
manifestări си ип blazon consacrat o 
trăsătură aparte. Un fel de bilanț al 
principalelor evenimente cinematogra- 
fice consumate și atestate ca atare în 
anul precedent. 


Crize şi... crize 


În elegantele incinte -ale Centrului 
Sava (construcţie ultra-modernä din 
metal şi sticia, extrem de tunctionala, la 
nivelul celor mai ex te standarde ale 
lumii occidentale), iși dau astfel intil- 
nire filme premiate cu doar cîteva luni 
în urmă la Cannes, Toronto, Tokyo, Ve- 
netia, Berlin, New York etc. Mai mult 
decit tentant, nu? 

Fatá de amploarea, costurile si im- 
portanta manifestarii, publicul iugoslav 
participă si se comportă pe ra, 
semn ca cele 21 de editii precedente 
n-au trecut aba. Aftuenta masivă, 


dar stilatá, reacţii ce denotă gustul evo- ` 


luat, bazat pe putere de discernămint si 
exigenta. 

Deschiderea, pe cit de realá, pe atit 
de complexá spre valorile confirmate 
ale cinematografului mondial explicá 
astfe! emanciparea recunoscută а școlii 
iugoslave de film. La o virtuală interpe- 
lare de genul „ce aţi făcut în ultimii 
cinci ani?'; gazdele FEST-ului se pot 
mindri, pe bună dreptate, nu doar cu 
cele două importante premii cu care 
Cannes-ul 1-а recompensat pe Emir 
Kusturica pentru Tata e-n călătorie de 
afaceri (1985) si Vremea țiganilor, ci si 
cu un prestigiu foarte bine consolidat. 

Astázi, volutele istoriei supun unui 
proces confuz de relativizare și/sau 
descompunere cam tot ceea ce părea 
ріпа mai ieri de neclintit. Iugoslavia, 


acum dezmembrată, resimte dureros | 


acest fenomen pe toate planurile. Nici 
cinematografia nu se putea sustrage — 
cel putin cantitativ — declinului respec- 
tiv. 


Faptul cá acelasi Kusturica este in si- 
tuatia de a-si cáuta sponsori financiari 
spune multe. inflatia galopanta a trans- 
format productia unui singur lung me- 
traj intr-o aventura realmente pericu- 
loasá. „Poţi să începi azi un film — imi 
spunea di. ivo Petrovici, producător — 
dar asta nu inseamná nimic, pentru cà 
nu esti sigur dacá vei mai avea cu ce 
să-l termini. СК despre recuperarea 
cheltuielilor, cine mai poate sti ceva?". 
Aşa încî nu mai miră pe nimeni faptul 
că, din 15—20 de titluri ce se realizau 
aici anual, s-a ajuns -azi la cel mult 
2—3! Si nici acestora nu li se mai cu- 
noaste efectiv pretul de cost real, cáci 
se pleacá de la o sumá, ajungindu-se in 
cele din urmă la... ceva astronomic. Di- 
narul — reformat la sfirșitul lui 1990 — 
isi continuă și astăzi devalorizarea verti- 
ginoasă, periclitind în primul rînd inves- 
{ше pe termen lung pe care le presu- 
pune turnarea unui film. 

lată de ce se caută cu disperare spri- 
jin extern, coproductiile părind, într-un 
atare context, singura solutie. Dar... 
cine isi mai risca azi banii intr-o lugo- 
slavie pe cale de disparitie si pusa la 
stilpul infamiei de către intransigenta 
comunitate europeaná? 


Și totuși... 


Virgina, filmul lui Srdan Karanovici 
pe care gazdele l-au programat ca 
uvertură a FEST-ului '92, reunește în 
povestea existenței sale toate aceste 
premise, delicat spus nefavorabile. 
Ecranizare a romanului „Ţarul Constan- 
tin", filmul este perceput ca un strigăt 
patetic, invocind dreptul la existența 
verticală atit a individului, cît și a co- 
munitátii din care face parte. Pledoaria 
spre puritatea sentimentelor, departe de 
orgoliile nationaliste hipertrofiate, reu- 
seste să sensibilizeze publicul. ‘Dar oare 
mai este suficientă numai această dis- 
ponibilitate? 

lui von Trier (vezi „Noul Ci- 
nema" nr. 6/91) a acţionat asupra ace- 
lorași spectatori ca o lovitură de mă- 
ciucă. Poate că nicăieri pe bătrinul con- 
tinent nu a fost resimțit atit de acut 
avertismentul poe danez asupra 
renașterii гіп “forță a Germaniei, pe care 
sirbii o acuză pentru dramele lor natio- 
nale interpretul principal al filmului, 


14 


Ecranul 
DIN SPATELE 
FRONTULUI 


Jean-Marc Barr, prezent la conferință 
de presă ca invitat, a fost pur si simplu 
asaltat de ziariști, fiind transformat pină 
la urmă într-o inedită cutie de rezo- 
папа pentru starea naţională aflată 
într-o dramatică derută. 

Pandantul dramei iugoslave (am nu- 
mit astfel ex-URSS-ul), avertizează prin 
titlul, dar si prin substanţa filmului lui 
Serghei Siskin: Ғаға intoarcere (URSS, 
1991). Obsesiile si spaimele, dar si so- 
curile pe care continuá sá le provoace 
sfárimarea haotică a unei lumi supusă 
convulsiilor imprevizibile, dobindesc la 
Belgrad, ca si într-o bună parte a Euro- 
pei răsăritene, forța avertismentului lu- 
id. Şi necesar. 

Ca de altfel si cel mai recent film al 
lui Wim Wenders, Pind la tumii 
(SUA, 1991), care pe parcursul a 181 de 
minute de proiecție descumpănește și 
incită în egală măsură prin aducerea în- 
tregii omeniri la numitorul comun al 
unei nebunii ireversibile şi de ne-evitat. 

orbilor, uatá intr-o oare- 
care măsură de Goya și asumată 
într-un mod absolut personal de către 
regizor, devine astfel reperul unei ciu- 
date și înspăimintătoare clarviziuni asu- 


pra a ceea ce s-ar putea prefigura pen- 


tru viitor, 
Sigur că un anumit caracter aleatoriu 
al selecţiei filmelor (cine a acceptat in- 


o Theresa Russell + 


vitatia a fost prezent, cine nu, nu) 
scoate in afara discuţiei orice conciuzie 
cu caracter general asupra a ceea ce 
marile festivaluri au propulsat anul tre- 
cut pe firmamentul gloriei. 


Omul — ce straniu sună acest 
cuvint! 


De la Urga iui Nikita Mihalkov, care 
s-a bucurat de o excelentă primire și 
aici („simt nevoia să fac filme nu des- 
pre ceea ce a fost interzis pină acum, ci 
despre acele repere primordiale ale 
umanitătii“ — spunea regizorul la con- 
ferinţa de presă), pina la Thelma și 
Louise al iui Ridley Scott (și acesta ur- 
mărit cu sufletul la gură de о sală arhi- 
plină, in pofida dozei suficiente de pre- 
vizibil pe care o contine), distanţele sint 
enorme, ele fiind totusi acoperite prin 
ceea ce constituie insási universalitatea 
pe care cinematograful actual o pro- 
paga si o ine. s 

Un film ca (Proof), fácut in 
Australia de regizoarea Jocelyn Moor- 
house, cu un extraordinar Hugo Wea- 
ving in rolul principal, demonstreaza са 
talentul plus banii conduc T we 
in orice colt al pămintului. tiná- 
rului orb care se ambitioneaza, totusi, 
sá ,vadá" prin intermediul obiectivului 
fotografic, reușește să impresioneze 
spectatorul, dar mai ales să-i distragă 
atenţia de la gravitatea mulțimii de, pro- 
bleme conjuncturale (economice, poli- 
tice, ecologice etc. — oricum exte- 
rioare), provocind reflectia concen- 
trind-o asupra sinelui cu nimic mai pre- 
jos in ordinea prioritätilor. 

Pe aceeași coordonată a individuali- 
zării și aprofundării observației se în- 
scrie cu succes și Curva ) lui 
Ken Russell, în care condiția umană a 
unei femei de stradă (impecabilă pres- 


é E Dominique Pinon — 
0... delicatesá sinistrá 


Хаја interpretativă а Theresei Russell, 
sotia izorului . Nicolas Roeg) este 
abordată cu o ingáduinfá ce nu-şi re- 
fuzá nici unele accente de sarcasm, ba 
chiar de ridicol, toate topite intr-o nota 
comună de compasiune ce rezultă — 
deci nu este provocată! — din demersul . 
obiectiv a! autorului. 


Asteptateocu sufletul ja gură, cele cî- 
teva comedii prezente în selecție au de- 


_zamagit integral. Să fie oare un semn 


cá am uitat cu toții să mai ridem sau că 
acest lucru este din ce іп ce mai greu, 
fatá de tot ceea ce se întimplă în jurul 
nostru? 


Carne de tun... dar nu numai! 


reazà la modul cel mai propriu, prin ca- 
nibalism. O ie de groaza? Doar 
pe alocuri (si acestea, destul de rare si 
de subțiri), căci fantezia autorilor dera- 


pează rapid într-o suită de clișee oare- 7 


саге, abandonind filonul metaforic іп 
favoarea unei rețete de larg consum. 


La. fel de inconsistent se arată si fil- 
mul іші Richard Shepard incident la 
, unde nici măcar prezența 
Rossanei Arquette nu reușește. să 
scoată la liman o comedioará stupidă si 
cam ingälatä in cotloanele insalubre ale 
unui local cu vagi pretenții de cabaret. 


in fine, Batalionul (Ce- 
ho-Siovacia, 1991) al іші Vit, Olmer por- 
neste de, la lumea specifica bravului 
'soldat Svejk, rásturnatà si amplificatá in 
„agărul socialist" al anilor '50. Această 
comedie are măcar meritul de a spune 


ө Jean Marc Barr — 
un ,асаг Păun“ 


- 


pe nume unor lucruri. Ea acuză, ridicu- 
lizind fárá drept de apel acel militarism 
de sorginte totalitara pe care spectato- 
rii FEST-ului belgrádean il resimt pe 
propria piele ia orice colt de stradă. 
Căci, dacă războiul mai mult sau mai 
puțin civil şi-a pus amprenta asupra în- 
tregii societăți iugoslave (ca într-un film 

“de groază), militarii. cu chipuri incrun- 
tate și steluțe roșii la chipiu, avind în 
mijloc secera și ciocanul, îi reamintesc 
la orice pas tragedia unei tari care face 
efortul de-a rămine în rîndul lumii civili- 
zate. 

Ceea се şi reușește! Dovada? Acest 
FEST-ival care, iată, se incäpätineazä 
să supraviețuiască, în pofida tuturor vi- 
cisitudinilor. 


Bogdan BURILEANU 


| Cesar 


'91 


„Profesioniştii filmului au 
ales „cele mai bune filme ale 
anului" dintre filmele de suc- 
ces. Nu este un fapt nou. Văd 
‘in această opțiune dorința in- 
stitufiei César-urilor de a se 
apropia de gustul publicului. 
Este adevărat însă că tendinţa 
"dominantă a publicului fran- 

| cez de cinema este de a vedea 
filme. inteligente cu o certă 
valoare culturală“. 


Jean Jacques BERNARD 
editorialistul revistei „Premiere“ 


BA n seara de 22 februarie au fost de- 
cernate la Paris premiile César '92, 
pentru filmele realizate in 1991 şi 
nu în 1992 cum cu greşită pti- 
tudine s-a anunţat la noi. Ediţia din 
su. =. stat sub semnul Wed 

surprize. r-uri se asteptau douá 
Se Yin şi id да. че 

re. Speculajiile, A cari pie confidenzele 
unor iniţiaţi, in sfirsit vocea breslei etc., 
toate mengionau fle una, fie alta dintre 


deauna vilvă în lumea pariziană — şi nu 
numai — pentru că este considerat un 
„Oscar” european. 

Ceremonia din acest an a fost prezidată 
de o glorie a ecranului nu doar francez ci 
şi mondial, Michele Morgan care primea 
plicul cu nominalizárite — nu fără suspens 
— din mina unui distins personaj al ecra- 
nului TV, Frédéric Mitterand. Atmosferă 
încordată, căci organizatorii s-au priceput, 
ca de obicei, să creeze emoția aşteptării, să 
împingă tensiunea la culme. Apoi, deodată, 
au început să curgă surprizele: Câsar pen- 
tru cel mai bun film francez din 1991 Di- 

muzicii de Alain neau - şi 

i-au urmat alte şase Cösar-url. În sală, o 

clipă de uimire, apoi aplauze. César pentru 

cea mai bună interpretare masculină: jac- 

gues Dutronc, interpretul іші Van Gogh. 

clipa de uimire, căci instantaneu cei 

din brangá aveau sentimentul că arată mai 

mult a premiu de consolare pentru filmul 
Van care nu pue nimic. 

César pentru cea mai buna interpretare fe- 


de fapt un premiu pentru 
întreaga carieră interpretativă, cind toată 
lumea se aştepta să audă numele Emmanu- 
ellei Béart (Frumoasa gilcevitoare). Seria 
surprizelor nu s-a inchelat aici, cáci Cel ce 
danseazá cu lupii al lui Kevin Costner, ce 
páruse a nu avea rival in pei pen- 
tru filmul stráin a fost invins de filmul bel- 
qian Toto eroul de laco Van Dormael 
laureat ai „Camerei de аш” la Cannes). 
Pe loc s-au pornit şi comentariile cu conse- 
cinge deosebit de grele din punct de ve- 
dere financiar.: Unul dintre producătorii de 
mare iu azi din Franţa, actorul jac- 
ques Perrin, a oferit o interpretare suc- 
cintă şi expresivă nu numai asupra sensului 
acestor premii, ci al întregii atmosfere 


tensionate care a dominat decernarea.” 


Spunea între altele Perrin: „ con- 
vulsie din viaţa filmului francez anunţă, 
sper, o schimbare capitală. „Noul val" des- 
pre care se pomenește mereu a fost doar o 
schimbare în plan estetic, nu şi în cel al 
structurilor de кош: Cred сї nelinis- 
tea, convulsiile, semnele ce sînt depistate 
indici. de astădată schimbarea din nou în 
plan estetic, dar şi în sistemul de produc- 
fie. Nu numai filmul francez dar ёе! euro- 
pean in genere, se află în fata unei concu- 
геп;е aprige. imperativul este adaptarea la 
noua situaţie, altminteri, moartea. Asta 
impune stabilirea unor noi condiţii de pro- 
8 cu scopul de a realiza altfel. de 
те.” > 


Mircea ALEXANDRESCU - 


cele două pelicule. César-ul stirneşte intot-" 


minină jeanne Moreau (Bătrina care pă- . 


Premiantii 


tile muzicii) € 
nariu: Jean Pierre Jeunet, 


vali (Diminefile muzicii) € Imagine: Yves (Diminetile muzi- 
- cii) e Decor: şi Kreka (Delicatese) € 
Sunet: Pierre Gamet, Lamps si Anne Le Campion (Dimine- 
Ше тигісі) € Montaj: Hérvé Schneid (Delicatese) € Costume: 
Corinne Jorry (Diminetile muzicii) € Scurt metraj: 25 
58, 10 h şi 36 de Diane Bertrand € Cesar-ul de onoare: Michele 
De Stallone si César (sculptorul trofeului). 


La sfirsit si la Inceput de cariera: 


Michéle Morgan Geraldine Pailhas 


Real, ireal si suprareal 


INE REEL, Festivalul international de filme etnografice $i sociologice de 

la Paris a ajuns la a 14-a editie. Pentru o manifestare cáreia din pornire 

nu i se prevedea succesul pe motivul cá este organizata de о... biblio- 

tecà (e drept nu oarecare, ci de uriasa biblioteca publica de informatii a 

Centrului Pompidou), este o performanta. 5 

Succesul din anul acesta este de prestigiu, şi de public, şi de profe- 

sionalism. Si nu există nimic mai neplăcut decit să vorbeşti filme 

care, de fapt, trebuie vazute. Am socotit mai util sà caut ráspunsul la douá intrebári: 
Care este rolul documentarului іп lume? Si care este tendința lui actuală? 

Din dialogurile avute cu foarte energica Suzette Glénadel, delegat genera! sí cu mulli 
ME am extras citeva idei care s-ar putea comprima in spatiul oferit de re- 
dactie, el: : 

e Documentarul este o parte (vie) a memoriei omenirii. Trebuie depășite anumite 


există numeroși producători, cineaști și — mai ales — un public numeros dornic de 
i si de a medita cu ajutorul documentarului. 

е Documentarul suferă o certă influență a televiziunii care a redescoperit interviul. 

i ă 


ice asupra lumii, teama de uitare este un laitmotiv, tristețea devine 
un sentiment-conciuzie. Starea aceasta nu poate fi însă generalizată, pentru că omeni- 
rea nu este permanent tristă, asa cum nu e nici viata. 

Există totdeauna la un festival filme bune, filme proaste și filme necesare. Fiecare e 
convins cá a făcut un film bun, celelalte două categorii referindu-se în exclusivitate 
doar E Si nu premiile sint cele care hotărăsc, ci timpul! Așadar... vivat Docu- 
mentarul! : 


Corespondenţă de la Sorina STARK | 


ine nu si-a dorit, la vremea povestilor cu zine, 
tinerețe fără bàtrinetef Vrajitoru! саге a trans- 
format basmul în realitate se numește Steven 
M. Hoefflin și unde poate locui el dacă nu ia 
‚Hollywood, uzina de vise, tărimul miraculos, 
paradisul starurilor sau cum. vreți să-i. spu- 
neti, loc in’ care actrițele — in ultima vreme si. 
actorii — dau oricît spre a rămîne tineri si ferice. Steven M. 
Hoefflin este chirurg estetician şi schimbă, dacă nu fata lu- 
mii, cel puţin fata starurilor, încercînd să le păstreze intactă 
"tinerețea. Numele celor care au apelat la serviciile sale sint 
„op secret“, dar „zvonerii“ Hollywoodului cunosc citeva 
sute dintre ele. 

Știm că de-a lungul anilor, avide de reclamă, vedetele 
și-au dat arama pe faţă şi și-au spălat rufele murdare nu în 
familie, ci în fata camerelor de luat vederi sau în paginile re- 
vistelor de scandal. Richard Dreyfuss a recunoscut astfel că 
a fost toxicoman, Liza Minnelli recunoaște si ea, spasita, cá 
a trecut prin trei cure de dezintoxicare si dezalcoolizare, 
Cher isi plinge de mila cà a avut un tata alcoolic si a fost ur- 
marită (vezi. Doamne cu intenţii erotice) de regizorul. Peter 
Bogdanovich în timpul filmărilor la Mask, Stallone n-a avut 
nici'el încotro şi pe vremea cînd trăgea mita de coadă, adicä 
nu-şi putea permite vila fa Santa Monica. pentru а supravie- 
{ш a pozat nud în reviste.. de specialitate. Dar nici unul din- 


Brigitte Nielsen, 
ex-madame Stallone 


Же 


Vd răspunde: 


Rodica Márgulej, București; Costache Gabriela, 
Baloteşti (Vrancea); Gabriela Popescu, Focșani; 
Bonte Deliana, Arad; Gabriela B , Huşi; M 
Sanda Bianca, Tg. ; Raican Adriana, Suceava; 
Luminița Șerbănescu, Bucuresti; Stefan Teodora, 
Caransebeș; si pentru multi, multi alţii: 


Michele Placido. Născut în 1947. Studii netermi- 
nate de arte plastice. Preferă cariera scenică. Devine 
un actor de teatru suficient de cunoscut pentru ca 
regizorul Damiano Damiani să-i incredinteze, in 
1985, rolu! comisarului Corrado Cattani în serialul tv 
La Piovra — Caracatita. Succesul a fost fulgerător. 
Zeci de rețele de televiziune au preluat serialul. Mii 
si mii de scrisgri primite de la telespectatori i-au ho- 
tărit pe realizatori să continue lupta comisarului îm- 
potriva Mafiei încă trei serii, ріпа cind, actorul, obo- 
sit de ritmul infernal în care se turnau episoadele, a 
hotárit să „iasă din es cerind sa fie omorit (perso- 
najul bineinteles), cit mai bine pentru a nu mai da 
nici о şansă scenaristilor de a-l resuscita ulterior. 


16 


TOP : 


tre aceștia și alții ca ei nu suflă un cuvintel despre retusurile 
aduse fizionomiilor lor. 

' Operafie estetică? „Nu, spune aceeași Cher, doar o rino- 
plastie, pentru îndepărtarea unui neg apărut ре nas!" Opera- 


fig estetică? „Nu, doar o simplă corectie a colturilor ochilor" * 


spune Liz Taylor. De ce aceste ráspunsuri indelung pregà- 
tite? De ce acest joc de-a v-ati ascunselea? Deoarece chirur- 
gia esteticá este secretul cel mai bine pazit la Hollywood. 
Toată lumea apelează la chirurgul estetician dar nimeni nu о 
recunoaște. Încetinirea procesului де îmbătrinire a feței si a 
corpului a devenit problema numărul unu a starurilor. Pen- 
tru a fi în top, ei trebuie să rămină tineri, frumoși, radioși, 
sănătoși dar nimeni să nu aibă nici cea mai mică bănuială cá 
au fost „ajutaţi“. 

Un rid apărut în colţul ochilor, un altui în colțul buzelor 
înseamnă un rol mai putin, un loc mai jos în box office... Si 
atunci, pentru a supravietui in aceastá lume devoratoare 
care in lumina reflectoarelor nu iartá nici un rid, nici o cuta, 
liftingul este remediul miraculos. Cea mai uzitatá operaţie 
estetică este si cea mai putin vizibilă (pielea feţei, mai fină 
decit pe corp, se cicatrizeazà mult mai repede si mai bine). 
Liftingul „se face“ din momentul atingerii ., primejdiosului" 
prag al celor 40 de ani, cel putin o datá la zece ani. Joan 
Collins este, la 58 de ani, la al doilea lifting, Goldie Hawn 
(47 de ani) nu e decit la primul (fericita!). Liz Taylor (60 de 


Sylvester Stallone... 
neretusat 


Cele 70 gloanţe trase în nefericitul Corrado au înlă- 
crimat inimile admiratoarelor care speră însă (si se 
pare că nu degeaba) într-o înviere miraculoasă a co- 
misarului. 


Din 1989, Michele Placido a jucat destui de puţin, 
toate scenariile propuse oferindu-i personaje asemă- 
nătoare celui de care tocmai se despärtise. Acceptá 


totuşi rolul principal în Mery pentru totdeauna (1990) 


ECRET | 


De la un lifting la altul: 
Joan Collins 


ani batuti pe muchie in acest an) bate recordul cu sase lif- 
tinguri din care bineînțeles, Пи recunoaşte niciunul. Cit des- 
pre Jane Fonda (55) si Raquel Welch (51) ele se „tin“ inca 
bine, mulțumită gimnasticii ritmice si aerobice, ale căror 
preotese sint. Dar... пісі pe ele nu le crede nimeni. Colac 
peste pupäzä, tot „dansind“ aerobic, Jane Fonda și-a Scrîntit 
un genunchi si proaspáta doamná Ted Turner este silitá 
acum să meargă sontic-sontic in baston... Recordul й bate 
(de departe) Cher care si-a schimbat in decurs de 10 ani, 
nasul, forma ochilor, a buzelor, si-a indepártat prisosul de 
greutate si... numai pentru forma ombilicului a suferit 5 ope- 
raţii. Gurile rele ale Hollywoodului spun că fiecare rid apărut 


al regizorului Marco Risi, in care interpretează un 
profesor „sufletist“ dintr-o şcoală de reeducare a de- 
lincventilor minori. În același an, după ce devenise 
tot atit de popular la televiziunea sovietică grație Ca- 
гасаЩеі, joacă in coproductia italo-sovietică Fractiu- 
nea afgana (regia: Vladimir Bortko) rolul unui ofițer 
sovietic aflat in Afganistan, un fel de „Rambo hiper- 
sensibil" cum il numea un cronicar. Tot Marco Risi il 
alege (in 1991) ca interpret principal pentru Tineri 


pe fata iui Cher scade cu cel putin doi ani virsta iubitilor et. 
Invidioasele... + 

Nu numai starurile feminine sint atinse de frica de batri- 
nete. Burt Lancaster, Kirk Douglas, Roger Moore si recent, 
Pau! Newman si Burt Reynolds au cedat si ei tentatiei liftin- 
gului, incercind să ascundă nu numai trecerea anilor, dar si 
efectele unor abuzuri numite ассо! și tranchilizante. 

Dacă unii fac schimbări pe ici-pe colo în fizionomia lor, lo- 
viti de sindromul bätrinetii, alții — nemulţumiţi de cum i-a 


modelat mama natură (de, nimeni nu-i perfect cum spunea * 


un personaj din Unora le place jazzul) — apelează la bistu- 
riul miraculos care intervine și corectează ceea ce natura s-a 

incápátinat să dăruiască. Nu esti mulțumit de forma nasului? 
Un retuș si ai alt nas (vezi Charles Aznavour, Marie Lafóret, 
Juliette Gréco sau, mai recent, Nicolas Cage, Paula Abdul, 
Carrie Fischer). Carol Burnett si-a schimbat forma barbiei 
care, trebuie sá recunoastem, aducea mai mult cu un galos. 

«Ми se poate schimba? Nu-i nimic, se poate transforma!” 
sună о reclâmă care laudă serviciile chirurgiei estetice. 
Sylvester Stallone s-a născut cu o pareză a obrazului sting, 
apoi la cinci ani a'suferit о complicată operaţie pe nerv pen- 
tru ,deblocarea" mușchilor obrazului. De GM. a suportat 
trei intervenţii chirurgicale in clinica dr. Hoefflin, pentru a-și 
ridica pometii, pentru corectarea pleoapelor căzute care-i 
dădeau expresia unui cocker si pentru ridicarea ‘colfurilor 
ochilor ca să dobindească o privire mai veselă, compatibilă 
cu noua carieră de actor de comedie în care s-a lansat 
odată cu Oscar (regia John Landis) remake american după 
filmul francez cu Louis de Funds. 

Ceea ce se numește in jargon medical „Paris lip" (buza 
pariziană) este una din operațiile foarte la modă in lumea 
Hollywoodului, mai ales printre actrițe. Cele nemultumite de 
forma buzelor pot corecta acest defect prin injectarea locală 
a colagenului. Ele vor fi astfel posesoarele unor buze (bos-) 
umfiate à la Brigitte Bardot, foarte căutate, se pare acum in 
cinema, Acest tip de buze a fácut furori odatà cu lansarea 
= dem piatá" in 1988, de cátre Barbara Hershey. Una din ul- 

te: Michelle Pfeiffer. Alte actrițe vor să-și modi- 
fice Pn Im — ale corpului. Ín acest domeniu operatía cea 
mai des cerută este „reconstruirea“ sinilor. Și-au mărit bus- 
tul cu un număr bun de centimetri prin procedeu chirurgi- 
cal, Brigitte Nielsen (care are nevoie şi de un implant de par, 
ea pierzindu-si podoaba capilară in urma deselor vopsiri), 
Morgan Fairchild, Bo Derek, Melanie Griffith. Siliconul, sub- 
stantä de bază in acest tip de operaţie, se injectează si іп 
pectoralii noilor Tarzani ai Hollywoodului care au cam negli- 
jat culturismul. Celulita, un alt dușman al frumusetii doam- 
nelor si domnilor. este si ea cu sirg combătută. Kenny Ro- 


gers (53 de ani) a suportat douá operatii de acest fel scà- ~ 


pind de un abdomen cam rotunjor, rezultat al consumării 
unor mari cantitáti de bere. Dupa ce a indepártat surplusul 
de grăsime, el a ,scápat" de barbia dublă, apoi a facut si un 
lifting (de atunci este obligat să se radă si după urechi). А 
apărut astfel un Kenny Rogers nou-nout. 
Apogeul chirurgiei estetice este schimbarea totală a lo- 
ae Exemplul devenit clasic: Michdel Jackson şi sora 
ya. Nemultumiti de aspectul lor fizic ei şi-au creat 
pm x: i doctorului Hoefflin), înfățișarea visurilor lor. Do- 
rind să șteargă trăsăturile caracteristice rasei, cei doi frați au 
devenit astfel un fel de hibrizi: au pielea neagră (cu o nuanta 
ceva mai deschisă decit a confratilor lor, obținută cu ajuto- 
rul a diverse creme) și trăsături europene. Au dispărut nasu- 
rile. lätärete, buzele groase, fețele durdulii, părul cret-cret. 


Au apărut ochii migdalati, nasul subțire! si сіп, buzele sen-* 


zuale, frumos conturate, Miracolul produs de doctorul Hoef- 
flin este cà cei doi frati seamână si sub noua lor înfăţişare. 
L Pindit de câtre machiori, operatori. regizori. coafori care 
mai tot timpul au grijă să-i spună că s-a schimbat, sármanul 
actor hollywoodian a ajuns să aibă o chinuitoare obsesie: ti- 
nerejea veșnică. Chirurgia estetică este pentru ei colacul de 
salvare (foarte costisitor e drept, căci doar un simplu lifting 
costă 20.00 dolari). Pentru lumea Hollywoodului aceste 
sume sint insă investiţii rentabile. Cu cit se amină trecerea 
anilor (si cite dintre aceste vedete nu-și i rugăciunile de 
seară cy. „O. timp opreste-ti zborul!"), cu atit contractele in- 
cheiate vor fi mai. sigure. Căci, asa cum remarca Cybill 
Shepherd „niciodată nu esti suficient de tinàr, de slab $i de 
frum aici la Hollywood” 

9%, x Doina STANESCU 


furioși. De curind a trecut în spatele aparatului de fit- 
mat, regizind Pummaro. 

Viata particulará a actorului este insá mult mai tu- 
multuoasă. Căsătorit cu actrița Simonetta Stefanelli 
(37 эл), ei a fost văzut deseori in compania unor ti- 
nere frumoase a actrița Mirela Banti sau cintäreafa 
Gianna Naninni. În ШИЛ timp, s-a împăcat cu soția 

| aflindu-se într-o a doua lună de miere după naş- 
terea celui de-al patrulea copi! al lor. e 


E Comme En near mari‏ مایا 


тала; Grigorescu Consuela, Brăila; Venera Dumi- 


, Olteniţa: 
Giuliana de Sio, 36 ani. Fostă manechin, apoi 
rari | Caracata EE dd اح و‎ й fold 
urma $ ut ип 
Giuliei Antinari. Filmează destul de putin, în schimb 
este nelipsită de la diversele serate şi i siman- 
dicoase. Ultimul ei film (mai cunoscut): Trageţi in 
candidat (1990) in regia lui Agnes Delarive. Este lo- 
godită de trei ani cu regizorul și scriitorul italian El- 
= сота Аге ee de 10 pic primá ^d 
orie (nesemnificativă, are ea g adauge). 
loan diaeta, Arad; Viorel Csako, Cluj; Variam 


Atodiresei, lagi: 

lois Chiles, 31 ani. Debutează în Marele Gatsby 
aláturi de Robert Redford. Filmul care o face insa 
cunoscutá este Moonraker cu Roger Moore (din se- 
ria James Bond-urilor). Atrage atentia producatorilor 
serialului Dallas care aveau nevoie (pentru inviorarea 
atmosferei) de o tinără „frumoasă si uloasá". 
Regizorul-producátor Leonard Katzman îi prezintă in 
prima zi de turnare garderoba formata din 200 
de toalete, spunindu-i cà doreste sá aibá cit mai pu- 
tine „complexe“ și prejudecăți. Urmarea: actrița folo- 
sește prea in superbele toalete, filmind mai mult 
în costum de baie și... vom mai vedea. Personajul ei, 
Holly HAWG este prima (şi. se pare es fe- 
meie care-i rezistà maleficului Don Juan: J.R. Ewing. 


* nile o exercită. Umorul de 


Institutul francez 


Oglinzile - lui Cocteau 


cet, prozator, . dramat 
еч: м/с 7» T iată o carte de vizită 


tru un ur om. Năs- 
> in in 1889 [= mort la 
Milly-la-Forét, în 1963, jean Cocteau „dile- 


tant al tuturor experiențelor” a traversat 
Într-adevăr o epocă bogată in experiențe 
şi experimente artistice, în urma sa 
o um controversată. ER 
spune astăzi ceva spectatorul ul, = 
rul? Coniderat de Truffaut un autor іп area Mie 
al cuvintului, expediat de Aristarco — care considera că 
avangarda lui Cocteau e „ariergarda ce se ascunde în spa- 
tele unui fais- intelectualism artistul - (ajuns chiar 
membru al Academiei Franceze) nu a încetat să stirnească 
tot timpul vieţii mici în jurul numelui său. După 
moartea sa s-a vorbit însă tot mai puţin despre el şi des- 


pre opera lui. 
Că această cădere în uitare este nemeritată ne-au de- 


e şi cele : Singele unui poet (1930), 
қ bestla (1946). Orfen Orfeu (1950) şi Testamen- 
fal foi Or lui en (1960) pe care Institutul Francez din Bucu- 
le-a programat în cadrul unui ciciu jean Cocteau. 
Patru filme ce se constituie în tot atitea oglinzi іп care 
putem vedea reflectată imaginea unui artist narcisist (dar 
care artist nu e narcisist?). Oglinda -este de altfel un 
obiect privilegiat paneu regizorul Cocteau, obiect ce 
тн un loc de frunte în imagistica suprarealistă. 
тіс nou — vor spune snobii, plictisiți — să ne lase 
în pace cu oglinzile lui si cu filmările inverse pe care le 
tot plimbă la un film la altul! 

$i totuşi, să recunoaştem că — dacă nu venim cu idei 
preconcepute — creaţia cinematografică a lui Cocteau nu 
ne lasă indiferenți. Artistul mărturisea că a făcut film nu- 
mai atunci cind a simţit nevoia considerind că e 
rn să faci un film numai din cind in cind şi nu pe 

ndă, ca profesioniștii. $i acest lucru este vizibil în cele 
patru pelicule de care vorbeam, patru autoportrete ale 
creatorului la ru virste diferite. 

Frumoasa este filmul copilăriei, o transpu- 
nere in imagini a unei poveşti a doamnei jeanne-Marie 
Leprince de Beaumont care „face аре! la reminiscengele 
eim prezente in fiecare din noi". 

rtret al artistului la tinereţe, unui poet 
este expresia tuturor obsesiilor ce-l bintuie pe poet. | s-a 
filmului artificialitatea sa. Trăiască însă artificia- 
lui! Căci nu рор să te sust LAU ре cua wag: 

{ к y ună calitate m urat de-a 
ungul intregului film este receptat prompt de spectato- 
rul contemporan, dovedind cà o cat ii asupra creatiei 
nu trebuie să Пе neapărat un plicticos discurs doct asa 

cum incà mai cred mulji. 

Trecind prin maturitatea окин cu Orfeu ajungem 
la bätrinege cu Testamentul lui Orfeu, un film nicide- 
cum bătrinicios. Convins că miturile nu au virstă, Coc- 
teau Îşi păstrează permanent tinereţea spirituală, avind 
aerul că se joacă rind mereu lucruri noi. 

fata deci că filmele lui Cocteau. rămin incitante şi pe: 
tru spectatorul contemporan ix cum ar putea fi десі 
cind el considera cà un Alm ı trebuie să fie „un vehicul al 
gindirii” şi nu „o scurgere deplorabilă de imagini"? lar 
un om care „N-am cunoscut niciodată plictiseala. 
Mă miram că oamenii se plictisesc și mă întrebam cum de 
e posibil” nu poate fi, el, plictisitor. 


Cu gindul la... 


Urmare din pag. 9 


citate a fost în prealabil testată pe teh- 
nici electronice. Ne aflăm în fața unui 
film-de-laborator pentru care au fost 
studiate influențele stridentelor sonore 
- asupra cordului, sucurilor gastrice, psi- 
hicului etc. 


Cu un an in urmá, tot la Berlinalá, Coppola spunea 
la conferința de Neus à Bene gf reli doe in premiera 
europeană a Nașului ată cu electrohica s-a 
tic: let we i ATE monta 
filmele chiar in timp ce le тат. Cinematograful a 
evoluat de la tăcere la sunet, de ia la cu- 
loare iar acum, sub influenfa televiziunii , ne in- 
dreptăm către o arta totală. Ceva nou s-a născut si 
nici filmul, — nu mai pot fi cum = 

Scorsese pinge mai departe previziunea 
Coppola inind cu ajutorul electronicii efecte emo- 
tionale, stări de soc. Aşadar nu doar finanțele, ci și 
tehnica a trecut Inaintea artei. 

Promontoriul groazei a fost unanim si indelung 
fluierat la proiecția Berlinalei. Dar cind autorul său 


Berlinala 92 


urg, pictor, actor, 


©... este pentru Cocteau о femeie 
frumoasă (Maria Casares ie Orteu). 


„a aterizat“ la conferința sa de presă, tot calea 
tehnicii de virf, pentru că ger con- 
ferinta sa a avut loc via de la New York — pri- 
9 de indreptățit orgoliu pentru directorul Berlinalei, -- 
di. De Hadein, — nici unul dintre zecile de ziarişti și 
critici prezenți nu a îndrăznit să-i adreseze o intre- 
bare provocatoare. Desi, pentru cei obișnuiți să des- - 
cifreze expresiile dintr-o imagine, Scorsese era vădit = 
jenat si vag temător. Evident, știa că făcuse „un film. — 
alimentar“. De ce să nu-l înțelegem şi pe el? Dar: - 
simpla sa apariție i-a amuţit pe cei ce ii fluieraserà, `` 
cu о оға in urmá, filmul. Mi-am reamintit atunci Sed 
butada lui Anatole France care, i 
ajunsese un venerabil academician, „la ce ove 
gloria?", a răspuns: „Să poli merge 1а о ședință a . 
Academiei franceze, in i" avut impresia . 
cá, folosindu-se de prestigiul sáu si de cel al cinema- 
tografiei pe care o reprezenta, Scorsese si-a trimis 
doar papucii la competitia Berlinalei! 2 
Este totusi de notat cä un film ratat al unui regizor 
care stie atita Yemen arată altfel decit un film prost 
pur şi simplu inspiraţiei autentice, Scorsese 
și-a a cm totuși еты pe orbita unui nou en 
care pare să mediatizeze stressul și violența ce g 
verneazá societatea contemporană la acest fingit de 
mileniu. L-aș numi „genul schizo" de la schizofrenie. 
Dar despre acesta în numărul viitor. 


17 


aa 
O 
= 
O 
ТІ 
< 
O 


Coperta ! 
Lois Chiles 
(Vezi p. 17) 


Coperta IV: 
Claudia Cardinale 
si Jean Paul Belmondo 
Va mai amintiţi 
de Cartouche? 
(ғ Philippe de Broca 
1961) 


Jane March 
si regizorul Jean Jacques Annaud 
pe platou! de filmare la Amantul 


MARATONISTUL 


Claude Lelouch nu se dez- 
minte, El vrea sá fie mereu 
inovator. Ultima sa premiera 
Povestea cea frumoasă (al 
33-lea film al său) durează 
peste două ore și jumătate. 
La spectacolul de gală de la 
Paris s-a recurs la o practică 
de mult uitată: la jumătatea 
proiecției s-a dat pauză. Lu- 
mea a ieşit la bufet, la o ti- 
gară după care proiecția a 
continuat. 

Povestea cea frumoasă este 
în primul rînd, asa se spune, 
o ambiţie a lui Lelouch, adică 
aceea de a cobori în istorie 
pina la începuturile erei cres- 
tine pentru a reveni, prin sal- 
turi, reincarnári etc., piná în 
ziua de astazi. Vedeta femi- 
ninà a filmului, Beatrice Dalle 
declara in ajunul acestei gale 
ca nu stie mai nimic despre 
Poveste... in ansamblul ei 
pentru cà Lelouch nu i-a vor- 
bit decit despre personajul pe 
care i-l incredintase si despre 
contextul dramatic in care 
urma sa apara. 


CIRCUL 
LUI CHAPLIN 


Un remarcabil succes il 
constituie videocaseta Circul, 
тиі turnat. de Chaplin іп 
1928 indatá dupà Goana 
dupá aur si inainte de Lumi- 


e Larry Fortensky, fericitul par- 
tener (legal) al lui Liz Taylor. 


dupa doua luni de dolce farniente 
petrecute in Maroc, a fost silit sà 
compara in fata unui tribunal 
pentru conducerea (acum 5 ani!) 
in stare de ebrietate a unui ca- 
mion. Daca va fi gasit vinovat, 
domnul Liz Taylor (cum i se mai 
spune) riscá o pedeapsá de un an 
inchisoare pe care il va petrece — 
fárà o cautiune serioasà — intr-un 
loc mult mai umbros decit plajele 
insorite ale Acapulco-ului. Deja 
„© anumită parte a presei“ pin- 
deste momentul atit de picant 
cind frumoasa cu ochii violeti va 
obţine „un vorbitor“ şi-i va trimite 
pachetele la locul de detenție 
Vom trâi și vom vedea. 

ФО știre nu tocmai placuta 
pentru admiratoarele care dorm 
cu fotografia lui Richard Gere sub 


nile orașului. Circul nu s-a 
bucurat la vremea lui de ace- 
lași răsunător succes de care 
s-a bucurat aproape întreaga 
creaţie chapliniană. Marele 
Charlot (cum i se spunea pe 
atunci şi i se spune tot mai 
rar astăzi) apare aici bineinte- 
les tot ca un vagabond, flă- 
mind, care, urmărit de poliţie, 
își găsește refugiul sub cu- 
pola unui circ. El dă buzna în 
plin spectacol ceea ce pro- 
voacá o explozie de ris în pu- 
blic. Urmarea, directorul cir- 
cului il angajeaza pe loc. Evi- 
dent, Chaplin gaseste imediat 
persoana care sá fie tinta 
adoratiei lui, o amazoana. Si 
deznodamintul nu intirzie 
pentru cá directorul il dá 
afará. Nu trece mult si circul 
paraseste oraselul si acolo 
unde totul parea un foc de 
artificii si bucurie apare acum 
un loc pustiu (cit de mult ne 
aminteste aceasta de Fellini 
cu circul si atmosfera de pa- 
rasire din toate filmele sale). 
Povestea poarta amprenta in- 
comparabilului dozaj de bur- 
lesc si dramă al cărui secret îl 
detinea Chaplin. 


STIA 
CE-O ASTEAPTA 


La vremea aparitiei mult 
trimbitatei continuári a roma- 
nului Margaretei Mitchell „Pe 
aripile vintului", Alexandra 
Ripley, autoarea . continuării 


pernă: într-o capelă protéstantà 
din Las Vegas (unde s-au mai că 
satorit, printre altele, Zsa Zsa Ga 
bor şi Judy Garland), actorul s-a 
unit la bine și la rau cu Cindy 
Crawford (25 ani), de profesie 
manechin. Ceremonia a avut loc 
într-un cerc foarte restrins (au 
participat doar 9 persoane). Ime 
diat după aceea tinerii căsătoriţi 
au plecat in luna de miere. spre 
însorita mare a Caraibelor. Dom- 
nişoarelor, nu disperaţi, mai sint 
„tipi bine" la Hollywood! 

e Bruce Willis (fost barman 
înainte de a fi actor) а decis să'se 
privatizeze. El a deschis la New 
York un restaurant („atit de sic!) 
numit ,Planeta Hollywood". Par 
teneri de afaceri: doi intreprinza- 
tor! de categorie grea, Sylvester 
Stallone si Arnold Schwarzeneg 
ger. Saloanele localului sint deco- 


Scarlett" márturisea ziaristi 
lor cà activitatea ei a luat sfir- 
Sit si se aşteaptă la loviturile 
date de critica, si nu s-a inse 
lat. lată cum sună una din 
aceste. critici in momentul 
apariției versiunii franceze a 
romanului: „A nu se con- 
funda cu Miss O'Hara. Roma- 
nul ăsta te împinge pină în 
pinzele albe la plictiseală. 
Alexandra Ripley este fata de 
Margaret Mitchell cam ceea 
ce este o plosnità strività in 
comparatie cu whisky-ul ir- 
landez. Іп unanimitate ,рге- 
miul spanacului pe 1991". 
Aceastá sumará execulie a 
apărut in prestigiosul sapta- 
minal. parizian „Le Nouvel 
Observateur". 


REMEMBER 


Unu! din evenimentele anu- 
lui pentru orice autentic cine- 
fil este legat de un cuplu ce- 
lebru, care alimenteaza me 
reu nostalgiile după vremea 
cînd „comedia era rege" 
"(cum s-a spus și nu infele- 
gem de ce n-ar fi fost regină) 
Ei bine, în ianuarie 1992 Oli- 


rate cu portrete ale vedetelor hol- 
iywoodiene si-pot .adàposti" 
peste 250 persoane dispuse sa 
тапіпсе bine si piperat (mai ales 
la-pret) sub privirile galese ate 
starurilor de pe pereti. De gusti- 
bus... 

Ф Si pentru cá veni vorba de 
Bruce Willis, el a avut „nemaipo- 
menita îndrăzneală”, cum scria o 
publicație de specialitate. sa 
apară pe coperta revistei „Spy: 
într-o fotografie-trucata, taxata cu 
indulgență де către asociatiile 
pentru apărarea moralei, drep! in- 
decentă. EI este gol-puscá si... n 
sărcinat. Actorul a pozat astfel ca 
replică la o fotografie (nud) a so- 
tiei sale, Demi Moore care zim- 
beste de pe coperta revistei Va- 
nity Fair" fericita si orgolioasá de 
starea ei (insárcinatá in luna a 
noua), Scandalul a fost imens 


ver Hardy ar fi implinit 100 de 
ani. Cu 18 luni mai înainte se 
implinea centenarul lui Lau- 
fel. Glorios secolul lui Stan si 
Bran! 


PONTECORVO 
LA MOSTRA 


Cu un vot unanim al comi- 
tetului director al Bienalei ve- 
netiene, Gillo Pontecorvo a 
fost ales director al Mostrei 
cinematografice pentru un 
nou exercitiu. In 1966, Ponte- 
corvo a primit „Leul de Aur“ 
al acestui festival pentru cele- 
brul sau film Bătălia pentru 
Alger (aceeași Algerie pentru 
care astăzi se dă o nouă bă- 
tălie). 


> intr-o scurtă declaraţie fa- 


сша sâptăminalului „Gior- 
nalle dello spettacolo" regizo- 
rul, astázi in virstà de 72 de 
ani, márturiseste cá a ezitat 
mult pinà sá accepte aceastà 
dificilă funcţie. Dar даса a 
acceptat-o are citeva idei 
foarte clare: „Totul va fi pus 
in slujba relansárii acestui 
monument. care este Mostra, 
pe care noi, italienii nu tre- 
buie 5-о abandonam asa cum 


# 


"ed e Lorraine Bracco, 
„partenera lui 
Robert De Niro 
-în Băieți buni 


> 


chiar şi după се s-a aflat cà Demi 
acceptase sa pozeze fara sa ргі- 
measca vreun onoraríu. Ráspun- 
sul l-a dat tot Bruce Willis care а 
declarat, transant: ,Nu putem si 
nici nu vrem sa tráim dupa regu- 
Ше cretine ale divismului, dupa 
asa-numitul star system. Avem 
ргоргійе noastre reguli" адіса, vor 
$a traiasca dupa cum ii taie ca- 
pul... 

e Pronuntind numai 700 cu- 
vinte in Terminator 2, Schwarze- 
negger a obtinut un onorariu de 
15 milioane’ dolari. Cind deschide 
gura și spune celebrul "hasta la 
vista, baby" insfacá 85 716 dolari 
pentru. sugestivul „go“ mai pune 
mina pe 21 429 dolari şi pentru 
ceipbrissimul „stay here, I'll be 
back", mai pică 107 145 dolari... 
Pentru restul cuvintelor faceţi 
dumneavoastră singuri calculele. 
Dacă nu, chemați cum spune re- 
clama , „oamenii de la Minolta", 
ei se pricep sigur. Si daca nu reu- 
sesc nici ei, lásati-vá págubasi, cá 
oricum sint unii care vorbesc mult 
mai mult si... ре gratis. 


Doina STĂNESCU 


. Bogart din 


Mel Gibson — 
de la Shakespeare (Hamlet) 
la... Air America 


am fácut cu atitea alte monu- 
mente ale noastre“. Ponte- 
corvo isi formuleazá fara 
echivoc sí ideile pe care inte- 
lege sá le aplice in selectio- 
narea filmelor peruu ediția 
din acest an: „Їп selecție va 
trebui să ne punem mereu în- 
trebarea „filmul acesta va ieşi 
oare pe ecranele sălilor, va fi 
el văzut de public?" Vom ur- 
mari acel cinema care sa nu 
fie fácut doar pentru patru, 
cinci persoane. Un asemenea 
cinema nu va fi prezent la Ve- 
netia. Filmul este comuni- 
care, este emotie, este insási 
bucuria comunicárii. De 
aceea vom incerca sá promo- 
vam acele filme care sa nu 
însemhe plictiseală si nici 
practicarea unui limbaj inte- 
les doar de citeva persoane". 


OASPETE 
SPECIAL 


Claudia Cardinale a fost 
beneficiara unei invitatii spe- 
ciale la Muzeul de Arta Mo- 
derná de la New York. Ea a 
prezentat o selectie de filme 
italiene intre care 6 semnate 
de tineri realizatori, precum si 
altele ale fratilor Taviani, 
Marco Bellocchio si... Andrei 
Tarkovski (Nostalghia desi- 
gur, film care a fost turnat in 
Italia). 


EVENIMENT LA 
CENTRUL 
POMPIDOU 


Directorul secțiunii cinema- 
tografice a ,Beaubourgului" 
din Paris, Jean Loup Passek, 
a avut ideea care s-a tran- 
sformat intr-un adevárat eve- 
niment cinematografic, de a 
organiza in sala de filme a 
palatului un festival ai сазе} 
producatoare de filme i 
„Warner“ de la Hollywood 
Aproximativ 200. de lung 
metraje artistice au fost 
proiectate în cadenta de trei 
filme pe zi in decurs de mai 
multe sáptámini. O expozitie 
care a atras atentia pasionati- 
lor - filmului oferea ип colt 
specific al platoului де fil- 
mare la Casablanca, un colt 


din care nu lipsea celebrul 


pian, apoi puteau »fi văzuţi 
pantalonii „jeans“ preferaţi de 
James Dean, rochii purtate 
de Bette Davis, costumul lui 
maltez și o 


vărate documente de valoare 


. istorică, ! 


SPIRITUL VREMII 


ecesiunea nu iartă 
nimic. În viziunea 
1992, ea are un 
chip fioros de 
parcă ar cobori di- 
rect din pinzele lui 
Hieronymus Bosch. Cum era să 
ierte tocmai Broadway-ul, locul 
celui mai scump show din lume 
Atmosteră mohorità pe aici. Sem- 
паш! crizei l-a dat o mare cădere, 
musicalul „Nick si Nora" a cărui 
montare a costat o avere (nota 
bene, o avere de producator pe 
Broadway!). Cu ceva tot s-au ales 
cei care și-au băgat banii in el: 
probabil că în „Cartea recorduri- 
lor" — care nu iartă nimic , abso- 
lut nimic — se va inaugura un ca- 
рио! intitulat eventual „Cel mai 
mare fiasco teatral“. Aşa că, 
te-njură critica, te ocolesc specta- 
torii, dar te consacră istoria curio- 
zitatilor! E o consolare! 
Íntimplarea — dar ce zic eu in- 
timplare cá tot recesiune e — 
face ca Hollywoodul sa fie si el 
mohorit iar decernarea „Globuri- 
lor де Aur“ să aibă loc într-o at- 
mosferá de parastas. Ce-i drept 
de la mesele, adică de la tristul 
ospăț n-a lipsit nimic, decit exu- 
beranta. Ba chiar a apărut ceva in 
plus: mogulii japonezi care au 
cumpărat tot ce era falit ca să sal- 
veze ,Jegenda Hollywoodului”. Si 
cum intre Atlantic si Pacific nu e 
loc pentru lacrifh! (pe ecran le in- 
sufleteste tot glicerina cea de 
toate zilele) au inceput sa se re- 
verse soluţiile de criză. Unde-s 
doi puterea creşte așa că Broad- 
way-ul a întins o punte către Hol- 
lywood și a început naveta artis- 
ticà. 4 
Prima grijá а producátorilor a 


` fost să lanseze o lozincà plină de 


rezonanță: „Primăvara teatrală '92 
cu zeci de spectacole jucate de 
artişti de la Hollywood“. În seria 
astfel anunțată, cel dintii specta- 
col despre care se vorbește că ar 
fi un succes se intitulează „Moar- 
tea si fata" care este un thriller 
politic. o dramatizare dupa roma- 
nul omonim al scriitorului, chilian 
Dorfman. Dramatizarea a fost 
deja experimentată la Londra 
Distributia americana este o ade- 
varata artilerie grea: Gene Hac- 
kman, Glenn Close si Richard 
Dreyfuss. Bugetul, 3 milioane de 
dolari. Apoi, „Un tramvai numit 
dorință” una dintre cele mai 
populare piese ale lui Tennessee 
Williams cu Jessica Lange și Alec 
Baldwin. Buget, 1,6 milioane de 
dolari. Producătorii au si început 


să manifeste ceea ce numesc ei 
„un optimism controlat“ dar 
afirma că va fi o „primăvară inci- 
tantă şi fructuoasă“. Între celebri- 
tátile care vor zabovi mai mult 
sau mai puţin pe Broadway, nume 
cunoscute pe tot globul: Ellen 
Burstyn, Raul Julia, Alan Alda, 
Elizabeth McGovern, Al Pacino, 
Lynn Redgrave, Stacy Keach și 
diabolica intrigantá din serialul 
, Joan Collins. 

Dupa succesul lui Debbie Gib- 
son in musicalul „Mizerabilii“ se 
lucreazá acum la transpunerea tot 
în cheie muzicală a „Omului din 
La Mancha“ în care apare Raul 
Julia. 

La focul de artificii al primăverii 
teatrale urmează să participe 
nume celebre ale dramaturgiei 
universale de la Ibsen și Noel Co- 
ward pina la Neil Simon a cărui 
piesă intitulată „Femeile lui Jack“ 
îl va avea ca interpret pe Alan 
Alda. La capitolul musical se pro- 
pune şi o reluare a unui succes 
din 1956 „Nebun după tine“ un 
omagiu adus lui Gershwyn. lată si 
o ciudätenie: aducerea unui musi- 
cal din Polonia care poartă nu- 
mele „Metro“. Si un alt import, de 
asta data din Londra ,Сіпсі baieti 
cu numele de Moe". Al Pacino 
(care va juca doar in doua repre- 
zentatii urmind sa fie „dublat“ de 
un „hollywoodian - tinăr”) pregá- 
teste „Cate-ul chinezesc“. N-a 
fost uitat nici Oscar Wilde cu „Sa- 
lomeea", în timp ce drama lui Tol- 
stoi ,Anna Karenina" va deveni 
musical si singura informatie in 
privinta acestuia este cà ,se cautà 
o Greta Garbo care sa stie sa si 
cinte“. 

Invazia hollywoodienilor a stir- 
nit reacții acre din partea „indige- 
nilor“ de pe Broadway numai ca 
producătorii n-au urechi pentru 
asa ceva. Pe ei й preocupă sa 
aducá publicul in sáli, sá atragá 
atenţia presei asupra vieții tea- 
trale de pe Broadway. Cum s-ar 
spune, cu recesiunea asta se 
aranjează fiecare cum poate Si 
dacă marele nostru Conu lancu e 
mai viu ca oricind, atunci să tra- 
gem putin si Broadway-ul sub 
pulpana lui si, parafrazind, sa ex- 
clamám cu uluire: „Criză mare, 
domnule! Vrem să avem si noi in 
stirsit falitii nostri". Si iata că-i si 
avem, dar tot пи-і десіагат! 


Mircea ALEXANDRESCU 


Amanda de Cadenet, 
prezentatoare la televiziunea britanică 
și soţia lui John Taylor, 
conducătorul formaţiei DuranDuran 


-- 


Proaspát căsătoriți: 
Richard Gere si Cindy Crawford 


à 


FILM FAX 


Cupiul primăverii "92 in Statele Unite: Al Pacino—Michelle Pfeiffer. 
Ei apar in Frankie și Johnny și atrag urf public numeros. „Dragostea — 
spune un comentator — poate fi și ca in acest film, nu numai ca în ro- 
mane". . 


Anul 1992 va fi — asa se afirmă — anul desenului animat. Aceasta 
nu numai pentru că un film de animaţie a candidat là „Oscar“ ci si pen- 
tru cà in octombrie se va inaugura în Statele Unite un canal de televi- 
ziune care va funcționa 24 de ore din 24 transmifind numai desene ani- 
mate. i 


Nastas$ia Kinski va fi vázutà in curind in filmul lui Sergio Rubini 
intitulat Blonda, Rubini — autorul filmului Gara -- va fi si interpret alá- 
turi de Nastassia Kinski. 


Versiunea restaurată a capodoperei viscontiene Rocco și să 
a lost prezentată la New York de câtre Martin Scorsese. Succes 
şi о buna propagandă pentru festivalul filmului italian care va avea loc 
in julie la New York. 


* Un film foarte asteptat 9 pe alte meridiane: Mr. Jones de Mike 
Figgis. Unul din argumentele mai importante îl constituie distribu- 
tia: Richard Gere, Lena Olin, Anne Bancroft, 


Subiectul cules din lumea filmului si transpus într-o piesă de tea- 
tru de binecunoscutul dramaturg și scenarist. Neil Simon: Vreau să fac 
fiim a venit şi în Europa. La Paris comedia aceasta este un succes deo- 
sebit în interpretarea Judithei Godréche și a lui Michel Blanc, la teatrul 
„Michodiere“. Fiica unui scenarist hollywoodian tine mortis să ajungă 
pe platoul de filmare in timp ce tatăl — care stie cite ceva despre fata 
nevăzută a platoului — nu vrea s-o lase. Fiica invinge totuşi. 


Reputatul compozitor francez de muzică de film, cunoscut în toată 
lumea, Georges Delerue a încetat din viata la Hollywood in virsta de 67 
de ani. A fost prietenul si colaboratorul unora dintre cei mai importanti 
realizatori întte care Truffaut (Delerue a compus muzica la Jules et 
Jim), a colaborat, între alții cu Bertolucci. Recent semnase muzica fil- 
mului lui Schlöndorff Dien Bien Fu, care a арагш! de curind ре ecrane 


Execuţie sumară sau un fel neiertätor de a face critică unui film: 
Monique Neubourg in saptaminalul „Le Nouvel Observateur" despre fil- 
mul lui Marco Ferreri Casa surisului. „Filmul lui Ferreri — spune co- 
mentatoarea — este un fel de Tristan si Isolda căzuţi pradă unei ven- 
dete meschine. Ferreri lasá impresía neplácutà cá detestá specia umana 
din care fac parte totuși spectatorii pe care ii invită in sală. Casa surisu- 
lui — „Ursul de aur" la festivalul de la Berlin — nu îndeamnă decit la un 
singur lucru: să te sinucizi în timpul proiecției” 


Michele Placido Us 
Studio Cinecittà. W 
Roma—talia — + ^ 


Michelle Pfeiffer н 

ey mus 

1 dy: : 

California 90210 DA. Кб а” 
= Р 7 . ха 


Jean Claude Van Damme 2 У 

с/о José Van der Wetering Мел там Th 
Verdistraat 1382 5345 VJ хз u = 
‘Oss Netherlands TEN ae 


E 
б 
R 
A 
N 
T 
1 
de 
A 
} 
A 
5 
A 


N 
© 


“Nihil sine Deo! 


lui Kies- 
zlowski nu in- 
seamná numai un 
serial TV. El este in 
primul rind o pre- 
dicá morală. Nece- 
sara? Mai mult de- 

cit atit, obligatorie! 

Ми  întîmplător. a. apărut 
aceastá creație de o exceptio- 
nalá insemnátate intr-o (ага pri- 
zonierá a lagárului socialist, 
acolo unde adevárata credintá se 
dorea inlocuitá cu supunerea ab- 
solutá in fata unui partid ce se 
credea un super-inlocuitor. 

n atari condiţii, sentimentul 
profund religios a însemnat — 
pentru polonezi mai mult decit 
pentru alții — suportul funda- 
mental al existenței şi demnității 
naţionale, adică al supraviețuirii. 
E! a declanșat, în fond, cele trei 
mari revolte anti-comuniste 
(1956, '70 si '80). A dus la forma- 
rea ,Solidaritátii" si tot aceasta 
stare de constiintá a constituit 
una dintre ratiunile desemnării 
unui înalt prelat polonez (cardi- 
nalul Wojtila): în scaunul de la 
Vatican. 


Televiziunea era instrumentul 
cei mai potrivit de räspindire. în 
masă a unui atare demers mai 
mult- decit cultural.: Pentru са 
omul modern, grábit si superfi- 
cial, a înlocuit biserica prin tele- 
vizor. Era firesc, deci, ca acesta 
să-i ofere (mai mult chiar: să-i 
provoace) necesarele. momente 


@ singe şi orhidee — e 
Sean Young si Kris Kristofferson 


de reculegere. De reflectie asu- 
pra propriei existente. 

Cele zece parti componente 
(cáci e impropriu sa le numesti 
serii sau episoade) cuprind in 
povestirile pe care le dezvoltà o 
lume, parca părăsită de Dumne- 
zeu. Cartierul márginas de blo- 
сип — ghetto-ul modern — a de- 
venit, printr-un nefericit accident 
al istoriei acestui secol, prototi- 
pul universului concentrationar 
perfect. Condamnati să trăiască 
in interiorul lui, oamenii par niste 
obiecte lásate la voia intimplárii, 
adicá a destinului. latá insá cà 
acest destin — desi aparent 
trivnic — actioneazà dupa niste 


7. legi coerente, chiar dacă invizi- 
bile. Este semnul divin са spe- - 


rantele nu sint cu desävirsire 
pierdute, cà ispá $i izbávirea 
sint încă posibile. Cum? Prin 


өч]. i n morală, averti- 
g şi pri 1 


pr unui astfel de 


mesaj reprezenta o conditie sine 
qua non pentru ca el să ajungă 
unde trebuie. Adică la cei multi 
și simpli. Chiar dacă ecranul a 
înlocuit amvonul iar serialui 
slujba, ei pot fi, totuși, luminati. 
lar prin aceasta salvați. 

Asa cum copiilor li se dau 
pilde bune (sau rele) be inter- 
mediul povestilor seara, 
inainte de a adormi, adultilor li 
se oferá, prin cele zece situatii 
ale Decalogului, nişte întimplări 
menite să-i pună pe ginduri. 

Un copil moare înecat, pentru 
că gheaţa lacului nu vrea să stie 
de statistică și de alte repere cu- 
antificate — certitudinile științei 
nu vor putea niciodată substitui 
pe cele ce {їп de voința supremă. 
Un criminal îşi primeşte ре- 

- meritată — dar cei care 
sint abilitați s-o ducă la indepli- 
nire ajung să fie ia fel de odioși, 
căci aplică legea omenească și 
nu pe cea divină. Și așa mai de- 
parte... 

istorii simple, asa cum există 
la tot pasul în cotidian, dar pe 
care multi s-au dezobisnuit să le 
observe. lar dacă totuşi reuşesc 
acest lucru, puţini își pun între- 
barea ce înseamnă, cui se dato- 
rează si încotro duce incidentul 
respectiv. 

Relatindu-le simplu si direct, 


verme ri isi asumă sarcina de a 
le дезсһіде ochii, oferindu-le ali- 


narea. E mult... e putin? Asta nu- 
mai Dumnezeu stie. 


Filmul: Hold Up (Jatul 
Data prezentării la TV 
Locul sondajului: 
Data: 25 feb. 1 
1) Ati. vázut? 

7% 


8 
2) V-a plăcut? . 
96% 


-- Suspens-ul 49% 


-- Curiozitatea 
-- Ми stiu 


Sondaj де opinie 


1: duminică, 23 feb. 1992 
Statia de metrou ,Unirii" 


Numărul subiecților chestionati: 73 


3) Ce v-a plăcut in mod special? 
— Jean Paul Belmondo 30% 


— Umorul 21% 2 
4) Ce v-a atras de la inceput în таја micului ecran? 
— Obisnuinta 48% 
— Pasiunea pentru filmele Pome. 24% 
— interpreții principali 16% 


Nihil: sine video? 


ideo-clipul a apárut 

relativ recent — 

aproximativ 15 ani 

— са о consecintà 

a foamei de imagini 

pe care televiziunea 
о stimuleazá si o satisface in 
egalá másurá. S-ar putea spune 
cà principalul vinovat de aceastà 
inovaţie ar fi avalanșa tot mai іп- 
tensa si mai diversá de spoturi 
publicitare. 

Si aici, societatea zisă „de 
consum", şi-a impus legea. Di- 
versitatea márfurilor s-a ráspindit 
asupra modalitátilor de prezen- 
tare a acestora prin filmulete 
destinate micului ecran. Inventi- 
vitatea autorilor de clipuri co- 
merciale intra in concurenţă nu, 
numai cu spațiul foarte redus al 
ecranului, dar şi cu timpul de di- 
fuzare — şi acesta drămuit cu 
mare zgircenie prin tarifele tot 
mai ridicate in raport cu impor- 
tanta canalului de difuzare si cu 
ora de programare. 

Са să spui ceva cit de cit atrá- 
gator in doar citeva zeci de se- 
unde („time is money“), trebuia 
în primul rind să sochezi teies- 
pectatorul, scotindu-! din amor- 
teala domesticá a cadrului sáu 
de vizionare. Pentru aceasta, se 
apelează cu multă îndrăzneală la 
virtuțile dinamice ale montajului 
în ritm de mitralieră; la reperto- 
riul nelimitat al filmărilor combi- 
nate pe computer (trucajele cele 
mai nástrusnice), la utilizarea 
de-a dreptul agresivă a sonoru- 
lui. 

Acreditarea unei atari retete de 


Linda Cropper, 
interpreta faimoasei cintárete 


Nu ati vazut filmul? 
19% си? 
Ми у-а raa 


fabricație a deschis calea unor 


modalități de exprimare, capabile 


să se adapteze specificului de vi- 
zionare TV. 

O anume superficialitate a re- 
ceptării și discontinuitatea aces- 
teia (telespectatorul poate să 
discute în același timp la telefon, 
să-și desfacá o sticlă de suc, să 


răsfoiască ziarul sau chiar să mai | 


dea o raită, graţie dispozitivului 
de tele-comandă și pe alte pos- 
turi concurente) obligă realizato- 
rul de clipuri să fie scurt, incisiv, 
convingător. 


Video-clipul, 


un (alt) fel de 
chewing-gum? 


e 


Cam aceeași lege de fier func- 
tioneaza și în cazul video-clipuri- 
lor muzicale, care au invadat te- 
le-programele de pretutindeni. 

Desigur, aici melodia Tepre- 
zintă punctul de plecare pentru 
realizator. Cu cit.e mai atractivă, 
iar interpretarea mai faimoasă, 
cu atit ambalajul imagistic va fi 
mai strălucitor. 

Pe la mijlocul anilor '80, for- 
matia „Pink Floyd" a realizat acel 
memorabil The Wal! (Zidul), for- 
mula muzical-imagisticá de mare 
rafinament și impact emotional 
Era ceva de excepţie. 

Ulterior, video-clipurile de 
acest gen s-au scuturat urgent 
de orice^semnificatie sincronă а 
planului vizual cu cel sonor. 

in majoritatea cazurilor melo- 
dia este insotita de o sarabandá 
de imagini disparate, aglomerind 
printr-un montaj electronic (sin- 
gurul în măsură să sincronizeze 
perfect cele două componente) 
cele mai imprevizibile — și de 
aceea şocante — combinații. 

Dispare astfei orice urmă de 
story, deseori chiar de idee. De- 
rularea cadrelor, (unele opulente, 


chiar savant construite, dar și. 


extrem de costisitoare — Francis 
Ford Coppola a făcut acum ci- 
tiva ani un clip de trei minute cu 
doua milioane si jumatate de do- 
tari) oferă privirii telespectatoru- 
lui un fel de ingredient necesar 
(aláturi de chewing-gum), punin- 
du-i mai putin mintea si mai mult 
ochii la incercare. 

Să fie video-clipul un posibil 
gen (mai mult sau mai putin) ci- 
nematografic? Pentru noi greu 
de acceptat. 

El pare mai curind o expresie 
а. degenerescenfei pe care o 
poate produce utilizarea exce- 
Siva a imaginilor, doar din nevoia 
de a face.. mult zgomot. Fireste 
cà pentru nimic. 


Bogdan BURILEANU 


® un şerif la New York — 


Dennis Weaver 


2 


Mickey Rourke Desi seamana foarte bine cu 

Bruce Willis, seducătorul Mickey Rourke nu este . 

un ee at simpatic, bees ca protagonistul „Dacă viaţa mea 

seriei Maddie și David, ci unul arogant și sarcas- . А 

tic. La numai 36 de ani este deja blazat, сагіега ar fi fost un film, 

hollywoodianá nu mai pare sa-i mobilizeze resor- = KT 4 

turile intime. Motivul principal ar fi dezgustul pe S-ar fi gindit vreun regizor 

саге i-i — € „Ceea се pado а Mq di i 17” 

atunci cind se face un film este procedeul, poli- = 

tica, paranoia, banul, asa incit nu mai rámine loc „sa-mi mcre in {eze тош: 

nici pentru artà, nici pentru demnitate", declarà el áscutá in 1920 intr-o familie aristocratica 

intr-un interviu. Aceastá dezabuzare pare ciudatà din Connecticut, avea viitorul asigurat si 

pentru un tinär actor care a ajuns rapid la rangul o logodnă anunțată cînd brusc destinul ii 

de star si a avut şansa de a lucra cu mari regizori. ia alt curs. impreună cu părinţii, vizitează 
Publicul nostru 1-а văzut de curind în interesan- un platou de filmare şi este remarcată de 

tul rol al polifistului fost combatant in Vietnam regizorul Anatol Litvak care, fascinat de 

din Anul i de Michael Cimino. Persona- : .. larmecul ei misterios, rostește replica fa- 
т dragonului de Mic u. talá „Domnişoară, dumneata trebuie să faci film!" 

jul seducătorului cinic din 9 săptămini nate După un scurt periplu pe Broadway (unde debutează 

de Adrian Lynne l-a plasat printre cei mai bine cu succes si se crede indrágostità de un actor in virsta, 

cotati interpreti de la Hollywood. O partitură de George Abbot), se instalează la Hollywood, însoțită de 

zile mari a avut și în inimă de înger de Alan Par- mama ei şi asigurată printr-un contract avantajos. Aici 

ker, unde eroul sáu se confruntă cu tragedia de- intilneste primul bărbat care-i face curte, nimeni altul 

dublării. A jucat si sub conducerea unor regizori | deck Howard Hughes, june milionar nebun după viteză 


A 1 AM i i noi cuceriri. Incurabila romantica de doar 19 ani e 
europeni de ouo. precum Liliana Cavani, in tentată de o cásnicie din dragoste, dar se räzgindeste- 
Francesco, dind viaja pe ecran sfintului Francisc „Howard era incapabil sá iubească un lucru sau doar o 
de Assisi. ființă care nu era prevăzută cu un... motor!" ЇЇ uită re- 


Problema lui Mickey Rourke tine, probabil, de pede, afisindu-se — din raţiuni publicitare, la cererea 
boala profesională a vedetei: este deopotrivă e oe — a оту ve Би п ind % cowboy, 
atras si oripilat de aceasta condiţie. İl atrag evi- ar j apt cu ey Rooney, starul pigmeu. 
dent banii, adoratia publicului, rolurile intere- Cind devine cu adevărat vedetă, iar fotogenia îi atinge 


sante. |І dezgustá concesiile, prestațiile „alimen- a eat ее ao cari qe pri soţ Ж. 
tare“ pe care le acceptă pentru a-si plăti casa (cel tiul de conte (contestat де unii!), o cucereşte cu distin- 
putin asa declará), nesinceritatea acestei lumi. sele sale maniere europene, insolite in tara „pionierilor“ 


americani: ,Nu era frumos — scrie Gene іп «Метогійе» 
sale — dar avea о forță de seductie periculoasă. Buze 
subțiri, mustăcioară, par ondulat, langoare. Poate са 
dacă n-as fi învățat într-un colegiu elveţian nu mi s-ar fi 
párut așa de interesant!” Subjugatà de vocea lui senzu- 
ală care-i murmura in frantuzeste cuvinte de dragoste, se 
căsătoreşte cu el la Las Vegas in 1940. Tatăl ei, girant in 
cadrul societăţii lor comune „Belle-Tier“, îi intenteazá 
falsului conte proces și-i pretinde o despăgubire de 
50 000 dolari considerind cá a prejudiciat cariera fiicei 
sale. 
Ironia soartei, Cassini, de meserie stilist de modă, 
după ce o îmbracă minunat pe Gene în Shanghai Gestu- 
re (1942, regia Joseph von Sternberg), devine cel mai 
celebru croitor din America. Cu hopurile inerente, cásni- 
cia lor va dura 12 ani. Chiar dupa divort, Oleg ii va fi cel 
mai fidel prieten și susținător in durele incercàri care о 
asteptau, legati si de o drama comuna. Daria, prima for 
fiica, a fost un copil retardat. Se pare o consecinta a 
m 3 E unei vizite fácute ао Gene in 1943 la „Cantina hollywoo- 
Е ^ 2 dianá" unde starurile veneau 58-і distreze pe militarii in 
..cu Warren Beatty * z5 permisie si unde ar fi contractat o rubeolă stringind 
| ї р N mina unei admiratoare din corpul de marinä, poveste re- 
„Фм. 4% luatà in filmul Oglinda spartă cu Liz Taylor. „Daria a fost 


Annette Bening printre evenimentele cele mai = | Aceasta a fost și cauza declanşării tulburărilor psihice 
comentate ale acestui început de an la Hollywood JE care o vor aduce aproape in pragul nebuniei. 

se numără si unul ce o are ca protagonistă ре > In 1946 douä filme formidabile — Laura (regia Otto 
Annette Bening: in luna ianuarie ea a dat nastere % Preminger) și Leave Her to Haven (tegia John Stahl), rol 


jertta mea tru rázboi" — notează Gene indurerata > 


unei fetite. Rubrica mondena n-ar fi comentat atit 2 i pentru care e nominalizată la Oscar — fac din Gene” 


de insistent acest fapt, dacă fericitul tată n-ar fi Tierney egala celor mai mari. 


- 5 A Cind filma Castelul dragonului, o intoarcere lentă spre 
purtat un nume faimos: Warren Beatty. Deși cu aparatul de filmat şi... „Privirea mi se cufundă în cei mai 


рїш! format cu admiratul actor a sporit popularita- — . А frumoși ochi albaștri“. Ochii aparțineau unui tinar erou 
tea tinerei interprete, ea reușise să-și croiască o ; 5 де rázboi cu farmec irlandez, John Fitzgerald Kennedy, 
carieră „de una singură" pina in momentul hotári-* E i zf viitorul președinte al Statelor Unite! Pentru ei, Gene il 
toarei intilniri. . respinge pe seducatorul Tyrone Power care o curta asi- 

Nascuta intr-o familie burghezá din Kansas, | pc duu pe cind filmau Tălşul briciului (1946, regia Edmund 


Annette Bening а facut studii de actorie si şi-a în- 5 A Ж 3 Goulding). Dar condiţia ei de actrița nu convenea clanu- _ 


lui аха = atunci cind el o ашин cà nu o 
- Dd va lua ni atā de soție, ea rupe legătura definitiv. Se 
dupa un rol episodic in filmul Doi politisti la reintoarce la Oleg Cassini si vor avea o a doua fiică. 
Miami, i s-a încredințat unul cu adevărat impor- : 7 с Dar aventurile-i continua. іп 1952, pe cind filma Gau- 
tant in Vaimont de Milos Forman, cel al perfidei - --- : Ў | cho in Argentina, 1 intilneste pe Ali Khan care i se pare 
marchize de Merteuil. Lansatá de acest personaj = 825: | un Orson Welles mai blind și „un super macho oriental". 
càruia a reusit sá-i sugereze cu finete duplicitatea SIREN te! RER Dar nici idila cu acest print veritabil nu va dura, insá 
si feminitatea provocatoare, ea a inceput să fie EURO Gone, сае шае locul Ritei Hayworth in inima celui mai 
distribuità intens in ultimii doi ani. De foarte bune aimos playboy din epoca, va duce timp de 18 luni o 
tarii b t int ta i în E i viaja de regina. Doua lucruri fac imposibilà dragostea 
comen s-a bucurat interpretarea ei in Escroci f а lor: dezaprobarea categoricà a bátrinului Aga Khan si 
de Stephen Frears, Salutări din Hollywood de i Ед», tu. Шаа 2-2 | stările ei depresivo-maniacale: „Vedeam Diavolul într-o 
Mike Nichols și Lista neagră de Irvin Winkler. 3 = ; ` — m periuta де dinţi si pe Dumnezeu într-un bec!" În «Мето- 
„Am avut norocul de-a avea toate aceste roluri = SR © қ rii» ea neagà cá aceasta despartire i-ar fi provocat cáde- 
minunate si de a fi putut lucra cu oameni talen- no а. ea тА апі, pri ои е puntaa 
"m ^ б Иа Ц iatrice — o funi а memorie tratatà cu 
Tal, explica ea, cu modestie, moree poupe: . bài reci si socuri electrice. Nu se va mai restabili total ni- 
sale. Nu numai regizorii importanti i-au stimulat ^ ciodată. În 1959 medicii iderá Inden 
talentul, ci şi actorii de prima mărime care i-au T pen love fen Otel ep ial lop 
, si, pentru a-i facilita readaptarea la viața normală, au 
dat replica. In Salutàri din Hollywood a jucat alá- ideea bizară de a o plasa vinzàtoare într-un mare maga- 
turi de a iA ереді Ст кə iar іп ar et aleargă sá-si vadă idolul ajuns să muncească 
Lista iro. Și anul trecut a г 5 d " 5 a о tejghea... > 
avut norocul de a interpreta partituri în două Tine la reputaţia lui de dur și se consideră singu- La 39 de ani, consumată, Gene nu mai avea nimic co- 
filme aflate în box-office: Referitor la , de rul autentic, dupa ce si-a spulberat iluzia cá Ro- mun cu acea creatură fatală care incendiase ecranul cu 
Mike Nichols, unde îl are partener pe Harrison bert De Niro ar aparţine acestei rare specii. A 15 ani in urma sub bagheta unor regizori ca Fritz Lang 


cariera in teatru. A jucat pe Broadway si, 


| 2 ^ ă i aihàá 940, Reintoarcerea lui Frank James), John Ford (1941, 
Ford si Bugsy de Barry Levinson, o nouá biogra- reînceput să practice boxul „ca să mai aibă un ben а € dens Pees 
fie cinematograficä-a celebrului gangster Bugsy motiv pentru а putea supraviețui”. Destul de de- astepte). Mai incearcá o кока M ORE roluri seeded 
Siegel, personajul legendar fiind întruchipat de zamăgit de ultimele sale filme, Harley Davidson si dare inainte de a abandona definitiv cinematograful.. 


Warren Beatty. Fascinatia din planul ficţiunii 's-a omul Marlboro (de Simon Wincer) si Nisipuri albe „După atitea nenorociri, viata îi mai acordă o şansă: са- 
prelungit în realitate și cuplul de pe ecran s-a sta- (de Roger Donaldson) s-a hotărit sa-si scrie sin- sătoria cu Howard Lee, un texan miliardar (fostul sot al 
bilizat pe viață. Ca și prietenul sáu Jack Nichol- gur scenariile, dintre care unul „va vorbi despre lui Hedy Lamarr), frumos ca un Adonis. Alături de ei va 
son, seducătorul Warren Beatty a devenit pentru moarte“. Speră ca la 50 de ani să nu mai practice м cel mai HN тоса мер, асва dă ape — O рим 
prima oară tată la peste 50 de ani. Aceasta este aceasta ,тезегіе dezgustátoare". Oricum, are ип Sells О орой; ee dine Mid 
: cea mai apreciatá a tinerei Annette crez: ,Esentialul e să fii sincer cu tine însuţi pen- O doamnă liniștită care uneori contempla. cu nostalgie 
ing (34 ani). tru că nu trăim decit o singură data”. pe micul ecran Chipul de altădată ca si cum n-ar fi fost 
Deocamdată, pentru că se va mai vorbi, cu si- al ei. > 
guranfä, despre ea ca actriță. Dana DUMA Gene Tierney a murit in toamna lui 1991. 


>. irina COROIU 


21 


Hes hip, he’s slick and hes only 3 months old. | 


r 


Hes sot John l'ravoltas smile. Kirstie Dore 8. 
^ And the voice of Bruce Willis.. 


Now ali he has to do 
is find himself the perfect daddy. 


in 1990: Uite cine vor- 
surprizele viitoare. 


de box-office, 


beste de Amy Heckerling. Aşteptăm cu interes 


la premiera mondialà 

care i-au revenit cinci 

terifiant. Acum suntem invitat 
care a cunoscut un mare succes 


ii cu marile companii de 
stri. Dupá Robocop si Ka- 


Il, am putut vedea luna trecutá pe ecranele noastre, la un an de 


TALKING 


= 2 
5 AR PCUS... MIMI D (RUE ALEG... t 
d PARU DN SEALY și 
ЕТТІ ЛТТЫ 
т „ШШШ КРИ" ЕДШ ч 
8000 SR ASC s Ni E iz, 
= ssl ENIMS ene ir 


stabilirea de relat 


Regia de distributie Romania Film a inchelat un contract cu Societatea 
Columbia care distribuie producțiile Studiourilor Columbia-Tri Star si 


PE ECRANE 


g 
E 
E 


3 
B 


„Termenul ,realism" nu mai înseamnă nimic in cinema. Cu cit te 


apropii mai mult de realitate, cu ай mai mult esti acuzat de exage- 
rare. Ceea ce critica situează în zilele noastre sub termenul ,геа- 


lism” este o repetiţie a clişeelor, a imaginilor pe care le-a văzut in - 


film. Dacă încerci să reprezinti un membru al Mafiei aşa cum este 
el în Sicilia şi nu cum apare în filmele americane, eşti acuzat de 
falsificarea adevărului. Limbajul critic de azi a devenit inadecvat. Ar 
trebui o nouă revoluţie pentru a schimba modul de a discuta despre 
cinema, ca aceea făcută de „Cahiers du cinema” acum patruzeci de 


ani". 
MICHAEL CIMINO 


D 


= Joker, un policier 
cu Tahnee Welch si Elliott Gould 


JOKER 4 


ANUL DRAGONULUI 


Prod.: S.U.A. 1985. Regia: Michael Cimino 
Scenariul: Oliver Stone, Michael Cimino, 
dupa un roman de Robert Daley. Cu: Mickey 
Rourke, John Lone, Ariane, Leonard Teemo. 
Ray Barry. 


Trei nume sonore pe депегісиі aces- 
tui film, toate trei cu acoperire in pra- 
mii, deci box-office-uri impresionante 
Michael Cimino, realizatorul Vinătorului 
de cerbi, emoţionantă abordare a 

mitului sindrom vietnamez în psi- 
hismul, american; Oliver Stone, co-sce- 
narist de astádatà, dar realizator al ace- 
lor Plutonul si Născut pe 4 , ecouri 
(si ele) ale aceluiași sindrom. Apoi Міс- 
key. Rourke la ora marilor lui succese si 
a farmecului irezistibil. Alături de el, o 
galerie de actori de emploi-uri — poli- 
tişti de toate tentele si gradele, chinezi 
multi si diferiti, in ciuda párerii inceta- 
tenite potrivit cáreia greu ar putea ci- 
neva sa descopere o particularitate in 
de pe chipurile lor. latà si o ti- 

nara chino-americaná, debutanta in 
film, а cărei prezență edulcoreazá cu 
farmec feminin-bridat o atmosfera de 
un exotism extrem-oriental, care ori de 


. cite ori este invocat de o pelicula ame- 


ricaná concurează puternic kitsch-ul 

iam tot din filme, că niște cadavre pot 
i de lux (de exemplu), pot fi frumoase 
(alt exemplu) pot să și dispară de pildă, 
dar cadavré.. puse la murat, cum le 
dezvăluie Cimino în incursiunea lui în 
subsolul  bucătăriilor unui restaurant 
chinezesc, ba. Oricită șarjă scenogra- 


' ficá ar fi în ceea ce văd ochii, ceva tot 
“` ffi rămîne de natură să-ţi inhibe porni- 


rile gastronomice spre o asemenea in- 
Stitutie, Noroc că la Bucuresti nu avem 
decit un restaurant chinezesc și mi se 


intii де însuși Cimino, preocupat mai 
degrabă să nu-și iasă din mină. Lui 
Rourke nu i s-a cerut decit să fie fer- 
mecător și devastator (sindromul viet- 
namez obligă!) și Rourke este. 

Străzi rău famate, cartiere rău famate 
și dacă există o Маһе italiană de ce 
n-ar exista și una chineză la New York, 
de vreme ce există un Chinatown. (lar 
cind zici Mafie, zici drog). Pompe fune- 
brepómpe mafiote, pompă hollywoo- 


-diană (in montare) dar si un profesio- 


nalism care nu ar dispare nici daca rea- 
fizatorul ar atipi la filmări. 


SPIONUL PE GHEA | А 


Prod. zu 1985. Regia și scenariul: Clark 


Worswick. Matt Craven, Louis Pastore 
Clifford David, Tom Ormeny 


Un spion pe gheatá.. La о prima 
reactie gindul te-ar duce la un balet 
«оп ice". Balet totusi nu e, десі poate 
cel al nesfirsitelor rafale care se incru- 
ciseazä fara ca rezerva de muniții a pis- 
toalelor sa fie improspatata vreodata. 


` Regizorul 
tuturor surprizelor 


Michael Cimino, scenarist si. regi- 
zor american de origine italiana näs- 
cut In 1942, debuteazá in 1974 cu 
un policier: Thunderbolt. si Lightto- 
ot Patru ani mai tirziu dă lovitura 
cu Vinätorul де cerbi, o cutremură- 


toare frescă a războiului din Viet- - 


nam (5 premii ,Oscar"), mult mai 
ancorată în realitate decit Apocalip- 
sul, acum ai lui Coppola. Cimino 
primește mină liberă pentru următo- 
rul său film, Poarta paradisului 
(1981), o saga spectaculoasă despre 
cucerirea vestului sălbatic. El inver- 


| seazä însă valorile westernului tradi- 


tional, aruncind in fata Americii ade- 
văruri extrem de incomode pe care 
americanul mediu nu va fi dispus să 
le accepte. Pelicula este un eșec fi- 
nanciar de proporții, declansind co- 
lapsul studioului „United Artists” 
(vezi „Noul Cinema" nr. 9/1991, pag. 
9) si cariera regizorului este ame- 
поша. De Laurentiis il 
no is 
reazá" in 1985, finantind Fey 254 
gonului, un thriller puternic. si origi- 
nal. Peste doi ani, o repovestire a 
іеі! lui Salvatore Giuliano (Sicilia- 
cu Christophe Lambert in rolul 
principal, nu reuseste sá se ridice la 
nivelul oridinalului lui Rosi. În fine, 
Ore (1990), un policier as- 
pru si deconcertant, reuneste din 
pa De Laurentiis—Cimino- 
—Rourke (distribuit intr-un rol mult 
mai negativ decit ne-am fi asteptat). 


Daniel PAUNICA 


Echipa 


-aiba si 


poate reține atenţia 
te lasă indiferent 


Pelicula de fata se dorește a fi de spio- 
naj, de aventură cu situaţii tari, nemai- 
pomenite, CIA plus Mafia. Numai cà si- 
tuatiile „tari” nu sint decit mecanice iar 
personajele „ciudate“ nu reușesc să 
nalitate. Ele nu caută să-și 
ascundă misterul, cum le-ar sta bine 
într-un autentic film a! genului. Pur şi 
simplu, nu-l au şi ne oferă doar gri- 
mase, rinjete, icneli și pumni. Cred că 
ne aflăm in fata tipului de film a cărui 
rețetă poate fi obținută eventual de la 
un computer contaminat cu virusul Mi- 
— Scenaristul-programator, in 

idei proprii, recurge la depozi- 
tui electronic de prototipuri sau ce-a 
mai rămas din el după viroză. interpreții 
par niște amatori. Să-i fi distribuit și di- 
rijat tot un computer? Contextului na- 
rativ îi lipsește dramatismul, situatiilor- 
tensiunea interioară, ca să nu mai po- 
menim.de o știință a gradatiei, de sus- 
pens etc. lar cind aceste situatii devin 
Cu totul artificioase, atunci se cade in 
comic involuntar, filmul fiind in ansam- 
blul său un involuntar baroc-policier. 


JOKER 
e 
Prod. Germania, 1987. үа şi scenariul: Ре- 
ter Patzak. Cu: Peter Маһау, Tahnee Welch, 
Massimo Ghini, Elliott Gould, Armin Muel- 
ler-Stah! Michael York 


Cind s-a aprins lumina in sala iar pe 


redactionala 


Redactor-sef — Adina Darian 


loana Statie, Dana 


Duma, irina Coroiu, Doina 


Bogdan Buriieanu, Lucian Georgescu, Rolland Man, Victor Stroe 


Tiparul executat la 


Imprimeria CORESI” 
Piața Presei Libere nr. 1, București — 41917, tel. 17.38.71. Exemplarul lei 30 


ucuresti 


„Cititorii din străinătate se pot adresa prin „RODIPET“ S.A. P.O.BOX 33-57, | 


а Autonomă a imprimeriilor — 


felex 11995, 11034, FAX 90-17.40 Bucureşti. — Piaţa , Presei Libere nr. 1, sec- 


torul 1 Bucuresti 


ecran se mai derula postgenericul ат 
surprins citeva reacții pe care le consi- 
der expresive. Doi tineri din rîndul din 
spate: „Tu ai fost cu ideea, eu le cer 
banii înapoi“. O пага către prietena ei 
(tinerii erau de altfel, în majoritate în 
sală): „Mai bine mă duc la cinematecá". 
O doamnă către, iarăși probabil, soțul 
ei: „O sută douăzeci pentru asta? Mai 
bine luam prăjituri“. daj de opinie 
involuntar deci. Ce să mai spunem? Că 
filmul n-a iertat nici un argument inči- 
tant: drog, bordei, rețea de proxeneti, 
polițiști si pe fundalui tuturor acestora 
se grefează un destul de lung love 
story, pe care realizatorii, neștiind în ce 
direcție să-l ducă, l-au stopat prin 
moarte. Un polițist paralizează la ju- 
mátatea filmului, pentru ca în final să-l" 
vedem alergind ca la maraton pe țărmul 
Mării Nordului. (Asta era trucul lui!) Ci- 
teva apariții cu го! de nada: Michael 
York, purtind o figură cloroticá și male- 
fică, trece nepăsător prin film (nepăsa- 
rea pare mai degrabă a lui decit a per- 
sonajului), un Elliott Gould ,reconditio- 
nat" pentru ecran dupa citeva stagii in 
clinica de intoxicare, bun acum 
pentru Europa. in sfirsit, Tahnee Weich, 
fiica celebrei încă Raquel Welch ре 
care o aminteste fárá s-o egaleze. Ea 
nu ,trece" prin film căci are rol princi- 
pal, dar nici nu ramine. În sfirsit, distri- 
butia germană a fiimului in frunte cu 
Peter Maffay si Armin Mueller Stahl se 
stráduieste sá fie de nivel international. 
Toată lumea s-a străduit aici, asta este 
mai limpede decit însăși povestea, dar 
ce s-a reușit? 


DREPTATEA LUI STEELE 


Prod. SUA, 1987. Scenariul și regia: 
Boris. Cu: Martin Kove, Sela Ward, Ronny 
Cox, Pernie Casey. 


Má aventuram mai sus sà afirm cà 
problematica sindromului vietnamez in- 
psihismul american a fost intoarsá pe 
toate fețele. Ma hazardam căci iată o- 
fateta nouă: imitatia, pastișa, surogatul. 
Cind însuși Stallone afirma recent ca 
şi-a dat seama că marele public nu se: 
identifică (deloc) cu asemenea suprae- 
roi, supermani, justitiari psihopati si ca 
el; Stallone, abandonează acest gen де . 
personaje, ba chiar vrea sá-si schimbe 
propria lui imagine in ochii publicului, 
a әуе succedaneul, surogatul de : 

Aceeași carură a supraeroului, 
aceeasi obstinatie, aceeasi vestimenta- 
tie, aceeasi furie, aceeasi recuzitá mili- 
tará sofisticatá si aceleasi situafii de is- 
тегіс bataism. Cà o producție comer- 
cialá, in lume, stoarce tot ce poate 
dintr-un filon care se dovedise bun 
aducátor de bani este desigur o reali- 
tate. Dar nu integralá, cáci producatorii 
importanti au grijă să-și Таса respectate 
numele și firma prin filme de valoare. 


Pe acelea am vrea să le vedem și noi. 


Mircea ALEXANDRESCU 
33 


«Z a«22a аш-зогао