Revista Cinema/1990 — 1998/2_Noul_Cinema_anul_XXX_nr-6-1991

REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÍRSTELE 


/ 
| 
| 


= 
z 


۷ au Eros! wee N 
- 


E. 


مت 
Cannes: 9‏ 
Magia 6‏ 


"ge 


Cu „Păcală“ 
la Chişinău 


a urmare a planurilor de colabo- 
rare între Uniunea Cineaștilor din 
România si cea din Republica 
Moidova a fost organizat la Chi- 
sinau si Balti un medalion Geo 
Saizescu. Regizorul roman a fost 
prezentat calduros publicului din 
aceste orașe de câtre președintele cineaștilor 
din Basarabia, Emil Loteanu. La cinemato- 
grafele „Odeon“ din Chisinau si „Kotovschi“ 
din Balti (cinematograful se va numi în cu- 
rind „Decebal”) au fost aplaudate indelun 
citeva din comediile de mare succes: Ast 
seară dansăm in familie, Șantaj, Secretul lui 
Nemesis și bineinteles... Păcală, cavalerul ri- 
sului indragit de românii de pretutindeni. In 
calitatea sa și de interpret, Geo Saizescu a 
fost invitat să susţină un rol în noua comedie 
a lui Emil Loteanu, Găoacea. lar în calitatea 
sa de decan al Facultăţii de Arta Filmului și 
Televiziune din cadrul Fundaţiei Universitare 
„Hyperion“, Geo Saizescu a realizat cu 
aceasta ocazie unele contacte profesio- 
nal-pedagogice în lumea invatamintului cine- 
matogratic din Basarabia. S-a convenit acor- 
darea unor burse pentru tinerii studenți de 
peste Prut. 


În rolul trandafirului: 


Woody Allen! 


ocmai cind ne bucuram ca publici- 
tatea cinematografică s-a mai in 
viorat, nivelul entuziasmului nostru 
a scazut brusc vazind reclama, ai- 
tminteri facuta din vreme si in mai 
multe cotidiene, la superbul film 
Trandafirul roșu din Cairo. Ce afiam noi din 
patratelul ce cuprinde informaţiile menite sa 
atraga lumea in sala? Sintem anunţaţi: „In ro- 
lurile titulare: Woody Allen si Mia Farrow' 
Lasind la o parte ca este una din puținele pe- 
licule semnate de Allen in care el nu joaca, 
s-ar putea crede, din respectiva formulare, ca 
acesta ar interpreta rolul trandafirului! Sau 
cine stie, rolul Cairo. Sa fim seriosi. Ar li tim 
pul sa intelegem ca si reclama cere profesi 
nalism si cunoasterea limbii románe. 


Din sumar: 


Bloc notes 
Dialog cu cititorii 
Piaţa Universitati. — 
^ia, Raminerea 


Atenţie, motor: Vinovatul” in 
lui Alexa Visario 


Eveniment: Cyrano de Berg 
Cupidon sau Eros: Erotismul si cul- 
tura postmoder Filmul, Timpul, 
Amorul: Erotism și cenzura; Porno 
Paris, Pigalle; Arta si ultragiu; Da 
erotismului. Nu, pornografiei; Cine 
vrea porno? 


— Un palma 
prea mic pentru un festival atit de 


tră: Arunc-o pe mama din tren 
Crima prin iluzie, Un mafiot la 
Odesa. Lady.. 


Din nou despre producăto 
Un personaj factotum 


Tele și cinemateca: Unde sint verile 
de altadata; 80 de filme reprezenta- 
tiv Gluma” lui Kundera 


Cineglob Filmfax 


in acest număr semnează: Mircea 
Alexandrescu, Bogdan Burileanu, 
Calin Căliman, Irina Coroiu, Radu 
Cosasu, Adina Darian, Dana Duma, 
Dan Grigorescu, Jean Grosu, Alice 
Manoiu, Mihai Neagu Basarab, Con- 
stantin Pivniceru, D. Solomon. 
Doina Stánescu. Mihai Tolusi loan 
Grosan 


E] oc-nore 


Ne 6 
Jean Negulesco 


ocazia celei de-a 90-a aniver-‏ با 
sari a zilei sale de naștere şi pen-‏ 
tru meritele sale excepţionale in‏ 
creaţia cinematografica, regizorul‏ 
american de origine româna Jean‏ 
Negulesco a fost ales membru de‏ 
onoare al Uniunii Cineastilor din‏ 
Romania. Multumind colegilor romani pentru‏ 


aceasta, Jean NegulescA ne scrie - 


Dragii mei, 

Am fost intotdeauna mindru si recunosca- 
tor pentru toate onorurile ce mi-au lost date 
în viață. Aceasta insemna că intr-un fel lucrul 
meu a fost bine facut si poate mai bine decit 
altele. 

Dar a fi ales Membru de Onoare pe viata al 
Uniunii Cineaștilor din Romania, aceasta e o 
acolada cu totu! speciala. Pentru cà mi-a fost 
data de frații mei si colegii mei de lucru. Voi 
pastra-o ca pe una din rarele-mi comori şi và 
ramin pururi sí cu modestie recunoscator 

Uneori e asa precum credem spunind 
„Cineva acolo sus line la mine! 


Cu toata dragostea, Jean NEGULESCO' 


Scurt metrajul revine 


u Ştiu daca avem si noi un merit 
dar dupa ce semnalam palida 
prezența a filmelor de scurt me- 
traj pe ecranele noastre (in nf. 
12/ 1990), iata ca acestea şi-au 
reciştigat locul meritat in salile 
de cinema. Am remarcat chiar și 
un anume efort al difuzorilor de à asambia. 
cu o anume grija pentru potrivirea tematica, 
lung metrajul cu producția ,Animafilm" sau 
,Sahia" programata „in completare”. Nu pu- 
tem decit sa felicitam Direcția Difuzarii pen 
tru aceasta preocupare de a pastra in atenția 
publicului scurt metrajul romanesc, cu reali 
zarile sale ceie mai interesante. " 


MOTOR! - 


„Vinovatul“ este 
povestea unei generaţii 


timate Alexa Visarion, vă propun să 
reluam discuţia noastră din punctul 
in care am intrerupt-o in urmă cu 
un an (vezi interviul din nr. 
4/1990). Vorbind despre proiecte 
cinematogratice, aminteali in pri- 
mul rind de filmul Ziditorul Ori, 
atlam că tocmai aţi incheiat acum filmările la 
Vinovatul... 

— Sa vaexplic de ce. Intrat in producție ir 
februarie 1990, dupa o perioada de pregatire 
de trei luni, Ziditorul nu a putut fi realizat dirî 
motive administrative; 10 vagoane de cheres 
tea, de care aveam absoluta nevoie, au plecat 
dinspre Oltenia înspre București și n-au 
ajuns nici pina azi. Cel puțin asa ni s-a spus. 
intre timp prețurile au crescut și devizul a ur 
cat de ia 10 la 35 de milioane. Deocamdată 
nu exista aceste fonduri, Exista, in schimb, 
posibilitatea de a face Ziditorul in coproduc- 
tie cu „Moldova film“. Discuţiile sint abia la 
nceput, dar mi s-a parut ca basarabenii sint 
ia fel de interesaţi ca si noi in realizarea 
acestui film. Pentru moment acesta ramine 
printre proiectele studioului de creație con 
dus de Mircea Daneliuc 


— intre timp afi lucrat însă la Vinovatul 
Vorbiti-ne puţin ses geneza acestei peli- 
cule. 

intr-adevar, am incheiat filmarile la Vinova- 
tul, realizat ta studioul de creație „Solaris“, 
condus de Dan Pita. Este un film pe care imi 
doream de multa vreme sa-l fac, al carui sce- 
nariu l-am scris impreuna cu lon Baiesu in 
urma cu niste ani. Eu cred ca este un film de 
actualitate, in substanța si atitudine EI in- 
cearca sa puna in discuţie, la modul cel mai 
direct. ambiguitatea relaţiilor umane şi omul 
ca o consecință permanenta, fie a epocii care 
il traieste, fie a unei conjuncturi din care nu 
poate scapa. Ei este impovarat, pe de-o 
parte, de propriul destin, iar pe de alta, de 
contextul socio-istoric care-i creeaza o stare 
de detenţie. Vinovatul e o poveste a unei ge- 
neratii, a generației mele, cea care a suportat 
Șocul unui timp bezmetic, terorizant si, care 
prin candoare, naivitate şi tocmai de aceea 
prin deruta, incearca o patrundere a prezen- 
lului pentru deslusirea unui viitor ce se profi- 


leaza instabil, 


P 
să 


* 
E] Regizorul 
Alexa Visarion 


Am realiza! acest film cu o echipa de actori 
avind în frunte pe Stefan lordache şi Carmen 
Galin, alaturi de care participa Dana Dogaru, 
Mircea Diaconu, Dan Condurache, Rodica 
Negrea, Catalina Murgea, Radu Panama 
renco, Marina Procopie și Dragoş Pislaru 
Dintre colaboratorii apropiați as mai aminti 
pe Basasab Smarandescu (imaginea), arhitect 
Cristian Niculescu. (decorurile), Maria Miu 
(costumele), Adrian Enescu (muzica), Maria 
Neagu (montajul) 

Cum se racordează aces! nou film la 
creația cinematografică anterioară? 


S 


După ce a triumfat 
pe scenele 
teatrelor lirice 

la Berlin, Tokio, 
Viena, Salzburg, 
München, 
Metropolitan 
din New York, 
Scala din Milano, 
Mariana Nicolesco 
cinta in 
această lună 
pentru 
prima oară 
in România. 


Acest filmscontinuà mărturia mea privind 
labirintul dinauftrul ființei umane si fragilita- 
tea fericirii pe care individul şi-o doreşte si 
de care nu poate avea parte niciodata. El in- 
cearcă sa puna în discuţie un univers la zi; 
Acţiunea este datata 10 martie 1991, dar co- 
nexiunile cu trecutul şi viitorul determina atit 
evoluția personajelor cit si semnificaţia peli- 
culei. Este un context contemporan ce în in- 
tentiile mele ar dori sa provoace o reflexie şi 
o meditaţie, nefiind incadrat in estetism, ci 
intr-o acţiune „minata“ de vitalitate, de neli- 
niște, de forța. E Un film in care grotescul 
este compiementar tragicului, iar dezechili- 
brul umanului pornește si se susține pe coti- 
dian. Trebuie sa mai spun ca este ur film pe 
care il doresc un omagiu inchinat memoriei 
tatălui meu 

— Pe cind premiera? 

„> Eu trebuie sa predau filmul in 28 iunie. 
Premiera va fi probabil în toamna. 


Dana DUMA 


Foto: Victor STROE 


Q Dana Dogaru si Stefan * 
lordache, parteneri în Vinovatul 


LU 


Dallas: P 
Shalane 


„lustrată” 
si mic 


rintre atitea scrisori care, nici mai 
mult nici mai putin, revendica pu- 
blicarea a tot felul de poze de ac- 
tori facindu-ma sa mà simt ca la 
mitinguri, greve. manifestații de 
strada, se mai strecoara si cite una 
“Sfioasa, fara pretenţii, care noteaza 
simple impresii de spectator de cinema, ceea 
ce imi reda increderea ca salile@e cinemato- 
graf nu se vor goii de tot si ca revista noastra 
nu se va transforma — sub presiunea „colec- 
tionarilor” — într-un album de fotografii. O 
cititoare din Arad, Andrada Popa, a vazut 
doua filme cu Tom Hanks: Omul cu un pan- 
tof roşu si Vreau să flu mare (v. nr. 11/90; 
2/91, 4/91). 

Notatiile sint şi naive si pline de bun simţ si 
se incheie cu o declaraţie nu lipsita de un 
gingdás umor juvenil: „Eu, Popa Andrada, 
eleva în clasa a X-a pedagogic la Scoala Nor- 
mala din Arad, ma fac vinovatà de a fi o mare 
admiratoare a acestui mare actor — Tom 
Hanks". lată si cîteva notații: „Este atit de na- 
tural in stingáciile sale, pe care e normal sa 
le faca la virsta de 13 ani, incit spectatorul 
ramine fermecat. Am ieșit incintata de la 
acest film in care problematica mi s-a parut 
enorm de interesanta: un 6opil rátacit in lu- 
mea necrutatoare a adulților. 6 
eroul principal este Joshua Baskin, copilul-a- 
duit, dar personaje tot la fel de importante 
Sint lumea copilăriei, pura, minunata, cu jo- 
curile si farmecul ei, precum şi lumea adulti- 
lor, cu invidiile ei, cu lupta pentru putere, 
vesnicele intrigi si incercarile de a-și impune 
«competența neinleresatá». Lumea. adulților 
este dura, iar puritatea din sufietul copilului 
nu se poate adapta’. Despre interpret: „Tom 
Hanks a reuşit astfel sa creeze un rol de 
mare subtilitate, fiind el insusi un timid pier- 
dut in lumea celor mari si puternici”. An 
drada se considera „o fidela cititoare si admi 
ratoare" a revistei noastre, ceea ce mi se 
pare mai mult decit a fi, ca alţii, o fidela taie 
toare de poze 


upa ce a vazut anul trecut la tele 
vizor filmul Metroul („a fost o re 
velatie pentru mine, pentru ca ir 
acea perioada ma saturasem de 
filmele de la televizor, care, cu 
mici excepţii, nu erau cine știe ce 

" Luminiţa Milea (18 ani) din Ploiești, a 
vazut recent Nemuritorul cu același 
Christophe Lambert din Metroul, „un actor 
superdeosebit care pur și simplu m-a 
fermecat (...) Avea dreptate realizatorul filmu- 
lui Metroul cind spunea despre el: „are ceva 
special, poseda o candoare autentica". Toc 
mai aceasta candoare m-a fermecat cel mai 
mult. in zilele de azi, cind lumea parca a in 
nebunit, cind este atita violenta si ura, un 
fiim cu Christophe Lambert te reconforteaza 
iti da speranţe si pe mine cel putin m-a facut 
fericita' . 

Pentru ca fericirea sa fie deplina, Luminiţa 
Milea. ne roaga sa scriem in revista cit mai 
mult despre Nemuritorul si despre acel actor 
caruia sa-i publicam şi un poster. Oare cole 


gii mei vor vibra la acest apel? (v. coperta IV) 


despre 
Este adevarat cà personajul lui Edmond 


La cererea cinefililor, 


Lambert Wilson _ 


Sylvia Kristel, 
protagonista 
faimoasei Emmanuelle 
(aproape 
totul 
despre film 
în numărul viitor) 


e vine de la Hunedoara Diana 
Ciupală. „Am plins, a ce, tre- 
buie sa recunosc, nu mi s-a mai 
ntimplat demult Corespor 
denta nu ne vorbește despre fil 
interpret, ci despre personaj 


Rostand a entuziasmat, în aproape 
in. secol de existenta. citeva genera- 
tii, Este agevarat ca fil'nul lur Rappeneau, ir 
ununat cu multe premii Cesar și transmis 
ecent de televiziunea romana, a venit dupa 
multa vreme de cind piesa nu s-a 'mai jucat 
pe scenele noastre. Filmul și-a meritat, cred 
eu, premiile. Dar sa vedem. ce ne ‘mai scrie 
despre Cyrano de Bergerac — personajul, o 
spectatoare de 20 de ani: „Cyrano, omul bun 
pina la moarte. punctual, cu riscul vieţii, de la 
inceput pina la sfirsit. Ştie ca e aşteptat sinu 
vrea sa dezamageasca niciodată 'pe cel pe 
care-l iubeşte. Oricind gata pentru a face ur 
serviciu. Cyrano.. omul care. desi știe ca va 


pierde, lupta. (Nu lupti intotdeauna gindilr 
du-te la succes“; „E mai frumos atunci cind 
tii ca e zadarnic”) (...). Nimic pentru sine, 
totul pentru alții (...). De la inceput pina la 
sfirsit se bate cu o furie dementa (...). Daca 
dragostea îi e interzisa din cauza chipului po- 
cit, ii ramine o singura mingiere: stie ca 
poate face pe altul fericit (...). ideea sa pare 
fixa: frumusetea e totul, sufletu! e un. mic 
adaos pentru a fi iubit", 

Cred ca-nu altfel decit aceasta fata de 20 
de ani îl vedeau spectatorii pe Cyrano de 
Bergerac la sfirșitul secolului trecut. Există, 
prin urmare, personaje eterne și spectatori 
asisderea. (v. cronica la p.5) 


idelà corespondenta a revistei noas- 
tre, Cristina Oprigenescu este se 
pare, si o fidela admiratoare a ta- 
lentului si farmecului lui Alain De- 
lon. Despre Să nu exagerăm: „O 
omedie savuroasa tipic franceza, 
care pendulatia- sacru-profan este tratata 
cu umor, totul pe un fond de autentic pito- 
resc ai cadrului (prezentat bineinteles tot in 
registru comic): costumul bizar-grotesc al 
enoriaşelor bretone, zidurile patinate ale ve- 
chii abatii romanice care respira austeritate, 
dar in care rafalele de vint sau sunetele prea 
puternice ale orgii sperie ciorile si alte zbura- 
toare cuibarite prin capiteluri“. Despre Doc- 
torul: „intr-o lume ,nelinistità şi goala” — 
cum o numește Doctorul — dominata de 
precaritate si stind sub'spectrul morții, marile 
sentimente umane se degradeaza, se atro- 
fiaza sau isi pierd sensul şi trainicia. Totul 
devine ostil; cintecul pásárilor- e o raritate 
într-o natura amenintata de arme sofisticate; 
pina si dintr-un lac linistit, intr-o amiaza se- 
nina, poate apare, la un moment dat, un teri- 
fiant blindat automat care detecteaza, pentru 
a ucide, orice ființa vie... In acest context de 
adevărat coșmar, drama personala pe care o 
traieste medicul (...) capata dimensiuni parca 
simbolice. El isi pierde, pe rind, prietenul, fe- 
meia iubita şi in final orice speranța de a-şi 
mai reface viața sentimentala. Faptul ca doc- 
torul — interpretat excelent de Alain Delon 
— mai poate iubi, faptul ca nu a devenit un 
robot insensibil, e ceva rarisim intr-o lume 
care-și pierduse pina şi sensul noțiunii de 
umanitate. lar numele asistentei sale, pe 3 
o iubeşte, este sugestiv: Harmony — adica 
armonia, pe care un razboi absurd atit de 
ușor o poate distruge. Si cred că filmul Doc- 
torul, mai mult decit o anticipație, este un 
avertisment.” (v. cronica la p. 20) 


iñ cind in cind, pe linga nume- 
roasele solicitari de fotografii, 
adrese, date ale actorilor (debul, 
naltime, stare civila, etc ni- 

mic, deocamdata, inavuabil in 
dosul acestui efc.), pe care, toate, le trans- 
mit — pe cuvint de onoare — secreta- 
riatului de redacție, detinator al cheii si laca- 
tului, ca sa nu spun al piinii și cuțitului, ir 
shestiune, ne parvin $i propuneri privind con 
ținutul revistei (rubrici, calitatea unor texte, a 
hirtiei, a tiparului etc). Pe acestea nu pot sa 
nu le fac publice 

Astfel, Elena Botezatu ne roaga sa luam in 
considerație următoarele propuneri ale dom 
niei sale 

1. La rubrica „Am mai vazut pentru dum- 
neavoastra" filmele sa aiba o caseta tehnica 
combleta:'anul producerii, iar la 3۵ 
actorilor” sa se indice in paranteza sub ce 
nume apar in film (adica. altfel spus, rolul 
d.s.) 

2. Să apara o pagina in care, in ordine ai 
fabetica, sa se prezinte actori si regizori tineri 
cu filmografia corespunzatoare (indicindu-se 
bineintetes- anul realizarii) 

3. Filmele semnalate în revistă sa aiba titlu- 
rile in romaneste (nu toata lumea care citeşte 
revista cunoaște limbi straine) 

4. Daca este posibil, sa reluati editarea al 
marnahurilor' 

Cel putin mie propunerile mi se par bineve 
nite. Sper că și prietenilor mei din redacție 

1 atit mai mult cu Cit ne semnaleazd cc 
espondenta — nu dispunem de un dictiona 
fa zi al actorilor si regizorilor de film 

in alta ordine de idei, Daniela Fintină sem- 
naleaza: „Revista Noul Cinema mi se pare iñ- 
teresanta; un lucru pe care vi-l pot reproşa 
fara teama de a gresi, şi pe care cred ca il 
ştiţi si dumneavoastra, se refera la calitatea 
mizerabila (inca) a hirtiei, dar mai ales a im- 
primarii pozelor (in special a celor color) 
Asta nu inseamnă in nici un caz eliminarea 
fotogratiilor lor, ci imbunatalirea calitaţii 
in consecința. ne roaga sa publicam o foto- 
grafie color, prim plan, „daca s-ar putea cit 
mai mare, dar nu in detrimentul calitatii im 
primarii", a actorului Lambert Wilson din Su- 
anii. Sper ca ambele dorințe, mai exact si re- 
prosul și rugamintea, sa intre in atenţia celor 
care le-ar putea indeplini 


Rubrica „Dialog cu cititorii” 
este realizată de Dumitru SOLOMON 


3 


ee 


cu cititorii 


eschisesem televizorul printr-un 


gest reflex Nu aşteptam ceva 

anume. vroiam doar sa simt în 

casa o prezența. o participare. Pe 

micul ecran Fanus Neagu, parca 

la capatul puterilor, intr-o impre- 

jurare pe care, se vedea, n-o iu- 
bea din cale afara, se supunea intrebarilor 
dind obisnuitele lui raspunsuri incomode 
„Acum, domnule Fanus Neagu, acum. cà 
apele s-au aşezat...” spune reportera cu ne- 
banuita imprudenja fata de un asemenea in- 
terlocutor, caci. parca impuns, Fanuş Neagu 
sare: „Ba nu s-au așezat deloc, deloc, curg 
şiroaie in toate direcţiile“... 

Mie imi era de ajuns aceasta reacţie. Se 
spusese esentialul. Apele curg în toate direc- 
tile! Asta e diagnosticul momentului. Cine ar 
putea decreta cu seninatate, cu convingerea 
ca nu apuca pe calea demagogiei, cine ar 
putea susține ca lucrurile nu stau așa? M-am 
gindit imediat la filmul de la care tocmai ve- 
neam: Piața Universităţii — România de Stere 
Gulea. Citisem cum îl caracterizasera alţii. E 
dreptul lor, mi-am spus. Nimic mai pernicios 
decit tavalugul care uniformizeaza, care apla- 


Piaţa Universităţii — România 


Orice piaţă îşi are o legendă. 


A „Universităţii“: are , probabil, mai multe 


tizeaza parerile, reacţiile şi lasa in urma ce? 
Poate acea unanimitate care a trait o epoca 
intreaga ca o dogma intangibila. 

Lucrul care nedumireste nu este vitriolanța 
unor reactii,ci plasarea unui film în afara uni- 
versului lui, a orbitei lui. Cu Piața Universita- 
ţii — România ne aflam cred in fata unui fe- 
nomen de metamorfoza de la fapt la proiec- 
tarea lui într-o conştiinţa de artist. Realizato- 
rii au avut in fata un maldar de pelicule incar- 
cate de imagini, inregistrate de operatori di- 
feriti, cu sensibilitati diferite, din unghiuri si 
cu intenţii diferite. Ei erau martorii unor in- 
timplari ce se petreceau într-un loc anume. 
Ofereau cum s-ar spune materialul brut, cu 
valoare documentara care a fost preluat de 
regizorul Stere Gulea. un artist care şi-a de- 
monstrat calitatea prin citeva filme pe care 
le-a facut pina acum. Pentru el, (și ceilalţi doi 
colaboratori ai sai: Vivi Dragan Vasile și So- 
rin fliesiu) materialul documentar recoltat de 
alții trebuia sa capete o expresie organizata 


'in jurul unei idei: gestul cel mai semnificativ, 


potrivit concepției sale regizorale. Si in ope- 
ralia aceasta de selecţie s-a petrecut meta- 


ceea ce se cunoaște sub denumirea de do- 
cu-film., Adica faptele nude au fost organi- 
zate intr-o structura dramatica, transgresata 
de viziunea unui fictionar. Deci, prevalența 
unghiului selectiv al acestuia. Plata Universi- 
tății — România ar fi aşadar rodul unei inter- 
pretari date unor intimplari sociale, o son- 
dare a unor fapte reale cu multiple fațete. Si 
aici se naşte o întrebare: dar unde ne sint do- 
cumentaristii, acei oameni legaţi de eveni- 
ment? Cum au raspuns ei în acest an şi ju- 
matate dincolo de inhibitia lor in fata propriei 
meniri? 

In dinamica, în torentul de intimplari prin 
care trecem, documentarul lor s-ar fi putut 
constitui într-un partener de dialog, prin care 
sa se încerce luminarea întregului. Ceea ce a 
folosit regizorul Gulea n-au fost, probabil, 
decit inregistrari, momente reținute intimpla- 
tor în goana reportajelor. Cred ca doar tim- 
pul va putea sa aduca punerea la locul lor a 
faptelor narate de unii şi de alţii și, în orice 
caz, restituirea adevarului, asa cum mi-aş in- 
gadui sa amintesc ca s-a intimplat și cu o 
alta mare revoluţie a omenirii, cu cea fran- 


morfoza: documentele s-au transformat in ceza. Au trebuit sa treaca doua secole, pen- 


tru ca in 1989 festivitățile prilejuite de bicen- 
tenar sa fie dublate, ba chiar precedate de 
contra-testivismul oferit de iluștri istorici ca 
Ladurie si Furet, „Le roi Furet" cum i se spu- 
nea acum doi ani marelui istoric 
(care ne-a vizitat la Bucuresti acum citeva 
saptamini spre a vorbi tot despre interpreta- 
rea revoluţiei franceze). Si ce urmareau isto- 
ricii» altceva decit restabilirea adevarului? 
Caci multe din legendele de circulaţie ale lui 
1789 apar — la lumina documentelor — de-a 
dreptul abracadabrante. Ele s-au substituit, 
frivol, evenimentelor autentice. Ce s-ar putea 
spune astazi, de pilda, despre euforia bisecu- 
lara a bataliei pentru Bastilia care de fapt nu 
s-a dat Aceasta „batalie (care în realitate 
n-a fost decitcum spun francezii „une ran- 
donnée") s-a dovedit doar rodul unui entu- 


'2iasm de moment, al unei fabulatii infierbin- 


tate care a ridicat fantezia la epopee, poate 
tocmai spre a masca deceptia pricinuità de 
faptul ca asaltul Bastiliei nici n-a avut loc. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Răminerea 


„Este cu neputinţă să ne inchipuim cum ar 
putea sā apară conștiința, fara a conferi o 
semnilicaţie impulsurilor si experienţelor 


omului.” 
MIRCEA ELIADE 


etafora sa fie oare element eva- 

zionist? 

Metafora — esentiala in cunoas- 

tere, cathartica in existența, po- 

tenfatoare in arta, indispensa- 

bila analogiei universale... 

ə ..undeva, in faldurile baroce 

ale acestei violente pelicule, mai 
precis in cea de a doua jumatate a sa, o sec- 
venta se repeta. Cu obstinalie, asa cum se 
banuieste a fi insasi acțiunea sa: tentativa de 
a limpezi apa unei fintini. Fintina de legenda, 
fintina de destin („Mi-a zis mie cineva ca cel 
ce e stropit cu apa de la fintina asta ramine.. 
adica traieste!"). Ce semnificație va sa aiba 
povestirea, nu alta decit motivaţia filmului? 
Ce altceva decit înlăturarea milului 
sedimentat in timp, curatirea izvorului, redo- 
bindirea forței, a speranţei. 

Deopotriva urcus de Golgota si coboris in 
infern, traseul e sinuos. Narațiunea cinema- 
tografica, ce și-a ales un limbaj adecvat in- 
toarcerii sale în trecut, avanseaza minata de 
vocea auctoriala disimulată intr-un personaj 
alter ego, zbatindu-se sa scape de capcanele 
discursivitatii, inevitabile într-un tarim al se- 
creţiilor viscerale. Dovadă, irizarea lunara a 
coșmarurilor —  intarsii contorsionate ale 
unei conştiinţe in devenire. Refocalizate in 
amintire, faptele — istoria unei familii obidite 
— capata mereu un dubiu reflex, știut fiind 
că viata reia perpetuu aceleaşi situații funda- 
mentale relevate in mituri, iar arta reface tra- 
seele vieţii. Itinerariile existenţiale se ridica in 
semnificaţie treptat: plecarii la oraș îi cores- 
punde plecarea in nefiinta; dispariţia in adin- 
curi a unui baiat pare premonitorie pentru si- 
nuciderea unui tinar intru dobindirea demni- 
tatii. Deopotrivă geniul morții si geniul vieţii. 
al Raminerii — la propriu şi la figurat, femeia 
in negru este cea care se îngrijește de pome 
nirea tuturor. Acolo, in spațiul râmas sacru 
Chiar daca profanat de uitare. In biserica 
unde protagonistul vine sa ingenuncheze — 
asa cum n-au vrut sau n-au Stiut totdeauna 
sa o facă strâbunii sai — in fata unei icoane 
— azi — inexistente. 

Anevoioasa cautare de sine implica și com- 
plicatul efort de reedificare a ceea ce a in 
semnat milenii de-a rindul respectul pentru 
imago dei. Si nu doar in accepţia stricta a 
dogmelor religioase. intr-unul din momenteie 


(Continuare în pag. 21) 
Irina COROIU 


Răminerea — producţie a Studioului de 
creație „Star Film 22". Scenariul și regia: 
Laurenţiu Damian. imaginea şi camera: Anca 
Damian. Decorurile şi costumele: Daniel Rå- 
du[á. Montajul: Cristina lonescu. Muzica: 
Cornelia Tăutu. Cu: Mircea Albulescu, Mo- 
nica Ghiuţă, Maia Morgenstern, Dan Condu 
rache, Valentin Uritescu, Luminiţa Gheor- 
ghiu, Dorel Vișan, Eugenia Bosinceanu, Ge- 
orge Alexandru, Leopoldina Balanufa, ۵ 
Popescu, Serban lonescu, Cornel 8 
Cerasela Stan, Magda Catone. Alexandru 
Pandele, Ernest Maltei, Claudiu Istodor. 


so 


© Marcati de destin 
(Maia Morgenstern 
si George Alexandru) 


& O inflexibila 
intransigenta 
(Mircea Albulescu) 


Citeva opinii. de la conferința de presă ce a precedat premiera 
filmului Raminerea: 


€ Sergiu Nicolaescu: Dintre cele trei debuturi de la Studioul „Star Film 22", primul, cel al lui 
Laurenţiu Damian, îl consider un debut de excepţie: cu acest film s-a nascut un adevarat reg:- 
zor. A, fost si un debut în „producţia de film" care s-a desfașurat impecabil. 

€ Valerian Sava: Laurenţiu Damian este un debutant cu filmografie! Ma întreb totuși daca 
documentarul și ficțiunea nu sint doua arte diferite. 

e Florian Potra: Pe Laurenţiu Damian îl știam un citadin şi nu m-am așteptat la aces! 
back-ground rural: e un film nu cu țărani, ci cu oameni. O performanța. Forţele umane visce 
rale a ştiut sa le canalizeze spre momentul de salt filozofic. Filmul se apropie de calificativul 
„excelent“. M-a impresionat cultura cinematografica, nu de cinemateca, ci contemporaria, ac- 
tuală. 

e Manuela Cernat: Dincolo de toate, e spectacolul durerii... 

e Monica Ghiuţă: Rolul meu pentru care n-am precupelit nimic? Rolul meu cel mai mare? O 
compoziție launtricà m-a incarcat cu povara acestei familii. 

e Eugenia Bosinceanu: În timpul filmarilor n-am avut nici o clipa senzaţia ca lucrez cu un 
debutant. 

© Mircea Albulescu: Cind destinul se repetă de trei ori: am jucat si în Şapte zile — debutul 
lui Veroiu, si în Cursa — debutul lui Daneliuc, si acum in Răminerea — debutul lui Damian! 
Alături de el am înțeles mai bine ca noi sintem obligaţi să sapam aici ca sa putem zbura, ca sa 
putem da de stele in apa.. 

€ Tudor Caranfil: Răminerea se inscrie pe filiera mai multor filme românești: Ciulinii Bárága- 
nului, Comoara din Vadul Vechi, (Voci din sală: Miracolul, Moromeţii), dar nu da ráspuns la in- 
trebarea care sint cauzele stingerii vieţii rurale, ci doar constata. Oare metafora — ca mijloc 
evazionist — va face scoala în filmul românesc in continuare? 

e Cornelia Tăutu: Filmul imi pare a fi o tentativă reușită de inscriere pe orbita limbajului ci- 
nematografic universal, plasindu-si problematica detașat de story. 

€ Cristina Corciovescu: De ce doar pentru două personaje au fost folosiţi cite doi actori: 
Leopoldina Bálanutá si Ozana Oancea, Șerban lonescu şi Mircea Albulescu? De ce in final, in- 
tre morții ce-l bintuie pe Pavel, apare si copilul Pavel? Nu este în favoarea lamuririi planurilor 
de timp. 1 

e Marina Constantinescu: Strigátul final ne impovareaza pe noi cu o durere ostilă care ma 
întreb dacă o vom avea de purtat și de acum încolo. E 

e Laurenţiu Damian: Există debuturi care nu vin la timpul lor. Ráminerea este o poveste ex- 
trem de personala, extrem de dureroasă care trebuia sa fie spusă. O poveste cu bilbiielile si 


semnele ei, o biogratie. O propunere de sinceritate, despre mine, despre noi toţi. Nu am avut, 


putere sa decantez tot ce am invatat de cind am intrat in institut in 1976 Nu am putut nici sa 
reiau acest scenariu scris in 1984. Știu, e stufos, e incarcat, dar mi-era greu sa-l mai port in 
suflet doar... a 


(Monica Ghiuta) 


Atitea catastrofe 
riscă sa devină 
obositoare... 


-am citit niciodata pina acum o 
proza de Laurenţiu Damian. Bă- 
nuiam totuși, printr-un fel de so- 
lidaritate de generaţie relevata cu 
mai multi ani in urmă la Cenaclul 
de luni, ca „baiatul”, pe care-l ve- 
deam. inghesuindu-se cindva cu 
un tupeu aproape indiferent (și deci ironic) la 
premierele penibile de la „Scala“, are ceva de 
spus şi în proza si — mai ales -— in cinema- 
tografie, macar invatind din peliculele parca 


anume facute pentru jocul imaginar (şi totuşi . 


atit de real!) ce s-ar fi putut circumscrie sub 
genericul ,Descoperiti cele 8 greşeli din fil- 
mul (textul) alaturat“. Toata generaţia literara 
80 (cu mici excepţii) a fost si este pasionata 
de film, dupa cum cred cà toli (cu si mai pu- 
une excepții) cineastii tineri au fost si sint 
obsedati de translatia limbajului epic spre ci- 
nematografic. Laurenţiu Damian nu se inde- 
parteaza prea mult de la aceasta regula. Nea- 
vind ceva mai bun de ,ecranizat", el isi decu- 
peazá coerent o serie de proze scurte, defi- 
nind un .univers deja inregistrat in proza 
noastră, însă fie sub specie pitorească (Pa- 
nait Istrati, Fânuş Neagu), fie ca decor poten- 
tind o temă -pasionala (Stefan. Banulescu). 
Urmiîndu-l pe. scriitor, scenaristul și regizorul 
Laurenţiu Damian vrea ceva mai mult: a 
scoate, din povestea creșterii si descresterii 
unui sat dunarean, saga unei naţii. Sa recu- 
noastem, tema pe cit de generoasa, pe atit de 
complexa şi dificila. Se descurca Laurenţiu 


Damian in propriul sau pariu? Una peste alta. . 


eu cred ca da. De ce? 


وس 


Între dragoste și resemnare 


rr -m 


Noblefea 
cuvintului 


fost pentru noi o premieră absolută să vedem 

micile ecrane un film încununat cu 10 pre- 
mii César doar cu patru săptămîni in urmă și 
cu un Oscar, după ce candidase la patru cate- 

Lie i 
A Cyrené de Be în casa fiecăruia dintre noi a fost 
darul cinematografic sosit în suita preşedintelui Franţei 
cu prilejul vizitei sale în România. 

Nu se putea o alegere mai potrivită. Nu numai pentru 
că filmul venea aureolat de atitea recente premii, ci mai 
ales pentru că personajul imaginat de poetul Edmond 
Rostand cu aproape un secol în urmă, exprimă cu brio 
chintesenga spiritului galic. 

Succesul popular instantaneu, dar și de durată al piesei 
lui Rostand, o confirmă. Partitura a fost concepută pen- 
tru cel mai mare actor francez de la sfirșitul secolului 
trecut, Coquelin. Acesta a refuzat pină la moartea sa (in 
1909) să împartă rolul (susținut in 950 de reprezentații) 
cu altcineva. Abia după patru ani, Rostand acceptă să reia 
piesa cu alt interpret: Charles Le Bargy. 

Panaşul eroului s-a transferat astfel, de-a lungul deceni- 


“ilor, DNE săi pe scenă (ultimul dintre ei fiind 


Jean-Paul Belmondo) si de pe ecran (José Ferrer a obţi- 
nut Oscarul de interpretare — 1950 pentru Cyrano în 
regia lui Michael Gordon, film produs de Stanley Kra- 
mer), culminind acum cu Gérard Depardieu. 

Cinematograful francez a tráit cu acest film, realizat de 

n-Paul Rappeneau şi lansat anul trecut la Cannes (De- 
pardieu a obținut atunci premiul pentru cea mai bună in- 
terpretare şi Pierre L'Homme pentru cea mai bună ima- 
gine). o adevărată apoteoză. 

Jean-Paul Rappeneau nu poate fi asociat cu cineaştii 


O chemare 

la conştiinţa de sine 
a cinematografiei 
franceze 


francezi ce şi-au pus o amprentă innoitoare pe arta a sap- 
tea (Godard, Truffaut, Resnais, Rohmer...), el s-a impus 
in special prin pasiunea aproape artizanală de a recrea 
ambiange, prin precizia profesionalismului si, aş spune, 
chiar ştiinţa — deoarece Rappeneau nu a facut concesii 
ieftine — captării publicului. Meticulozitatea sa l-a facut 
să investească mult timp în fiecare dintre proiectele sale. 

neau nu a fost un prolific. Dimpotrivă. În 25 de ani 
a realizat doar cinci filme. A debutat cu un succes (cu- 
noscut şi publicului nostru), realizind cel dintii film fran- 
cez in registru comic pe trama celei de a doua conflagra- 
ţii mondiale: Viaţa castel (1965). Au urmat Mirii 
anului îl (1970 — filmat la sfirgitul anilor '60 la Buftea 
noastră, cînd altfel se profilau speranţele noastre cinema- 


- tografice); Saltimbancul (1975) şi Foc şi flacără (1982). 


În sfirsit, Cyrano de Bergerac. 

Rappeneau și-a ales intotdeauna actorii din primul eşa- 
lon de vedete: jobert, Adjani, Deneuve, Noiret, Bel- 
mondo, Montand $i acum pardieu. 

„Am ajuns la Paris acum 25 de ani. Eram fără bani, fără 
relaţii şi pot spune — declară Depardieu — că nu cunos- 
team adevărata limbă franceză. Habar n-aveam ce în- 
seamnă un vers, şi încă unul alexandrin cu 12 silabe. $i, 
lată, am sfirşit prin a rosti aceste versuri clasice pe 
ecran. E drept că am jucat pină atunci în 70 de filme, 
condus de Duras, Handke, Veber, Blier, Pialat, Truffaut... 
fiecare cu altá personalitate". 

În 1984, drepturile asupra operei lui Rostand au deve- 
nit de domeniul public, dar versurile alexandrine şi ca- 
racterul opulent al unei asemenea producţii cinematogra- 
fice ce se profila extrem de costisitoare au fost principa- 
lele motive ale aminării sale. 


D E B E 
UN FILM DE4 


Producátorul René Cleitman a relansat prolectul dupá 
doi ani, încredinţat fiind că versurile vor fi un atu, căci 
„spectatorii doresc azi să vadă filme care să nu semene 
cu ceea ce cunosc”. Ceea ce nu cunosc în formă, am pre- 
ciza noi, dar recunosc in esenţă. 


șa cum trăim în plan istoric un ceas al reafir- 

mării etnillor, şi cinematograful — arta cea 

mai populară — se face mesagera acestui sen- 

timent. Cele două mari filme ciștigătoare — in 

această primăvară — ale Césarului (Cyrano 
de Bergerac) şi rului (Cel ce dansează cu lupii) 
— (v. Noul Cinema nr. 4, p. 8—9) dovedesc cu prisosingá 
cá de la o fara la alta spectatorii au nevoie de filme ce 
exprimă specificul propriei ۰ 

E ce alt teren mai-ofertant-pentru-publicul-francez de- 
cit Cyrano de 1 

Edmond Rostand conecta la sfirșitul de secol XIX per- 
sonajul său la două esenţiale surse ale spiritualităţii Te - 
ceze: Rabelais şi Descartes. 

Cyrano ne poate -apărea în creaţia lui Rostand şi viziu- 
nea lui Rappeneau ca ultimul dintre uriagii cu suflet de co- 
pil ai lui Rabelais ale căror fapte vitejesti nimicesc pe cei 
rai. Însăși ideea acelui nas uriaş ce a inspirat unul dintre 
cele mai inteligente tirade comico-lirice din dramaturgia 
universală, decurge parcă din tema colosilor, a dispro- 
portiei dintre atributele fizice şi psihice ale lui Cyrano si 


măsura comună. 


Cyrano ne poate apărea ca eroul unei epopei identifi- 
cate cu un prelung hohot de ris, deşi asistă sau ia parte 
la mizeriile existenţei. Pitorescul şi inventivitatea verbală 
rabelaisiene îşi găsesc o expresie concretă în Cyrano, fi- 
losof popular ale cărui arme sint ironia şi înțelepciunea. 

Dar arta elocingei lui Cyrano, rigoarea argumentelor 
sale, verbul ca bucurie în sine, ca revanșă a spiritului asu- 
pra efemerei forse si frumuseți, nu descind oare pe filia- 
ţia acelui alt cadet numit Descartes? 

Desigur, Rostand a inoculat personajului său şi o di- 
mensiune populară în care reverberează un întirziat ecou 
romantic al celor mal aimés, ai iubirilor lor ideale si 
neimplinite şi al desăvirşitelor prietenii. 

„Cyrano este un om rănit de violenţa propriilor senti- 
mente“, isi caracterizează personajul Depardieu, „la el 
totul e exagerat: nasul, inima, curajul“. In contrast cu 
acestea sint discreția, fineţea scrisului său, ca şi vocea sa 
şoptită cind se adresează iubitei Roxane. Nu este şi aici 
tot o exagerare înscrisă în ordinea poeticului? 

De un secol Franţa se recunoaşte în acest personaj care 
suferă şi se bucură cu strălucire. Cu panas. 

Dacă vreţi totuși să identificaţi filmul cu o producţie 
de capa şi spadă, vă rog să o faceţi gindindu-vă că la înce- 
putul secolului XVII acel prim filosof modern, autorul 
„Discursului asupra metodei“, unul dintre cei mai mari 
matematicieni ai lumii, Descartes, ştia, ca un adevărat ca- 
valer, să-şi scoată sabia din teacă şi să-și apere onorea în 
duel. Dar, se spune, odată rivalul dezarmat, nu-l ucidea. 
Îl putea, desigur, rápune cu elocinga sa. 


Adina DARIAN 


Trecind peste micul didacticism al multora 
din scenele ,onirice" (scene „murâ-n gura"), 
autorul Răminerii stie să construiascá o lume 
proprie de o certă rigoare, in care violența 
secventelor, a personajelor insesi si un 
anume naturalism ostentativ al detaliilor sint 
mereu .imblinzite" de efortul auctorial de inte- 
legere — și deci de depasire —- a unui ori- 
zont foarte jos sub care ființele sint condam- 
nate sá traiascá pasional un fatum cáruia nu i 
se pot sustrage si pe care-l indura cu o 
anume voluptate chiar. ,Rezonerul" acestei 
lumi (interpretat în film de Dan Condurache) 
rememoreaza neputincios intimplari tragice 


scoase din poveştile și amintirile locului şi, la 
fel cum fintina parasita pe care incearcă s-o 
limpezească nu vrea sa se curețe de nămol, 
nici sensul vieţii acestor oameni prabusiti in 
poziţii tragice, în trecut, nu se desluseste in 
vreun fel. Pare cá un blestem continuu actio- 
nează asupra acestei așezări unde nunțile se 
transforma în înmormintari si nasterile în pri- 
lejuri de acţiuni iconoclaste, págine. Preotul 
însuși este aici simplu slujitor al unor clișee 
goale, lipsite de transcenden(á. Este o 
atmosferă dura, de psalm arghezian in care 
căutarea infioratá de Dumnezeu e inlocuita 
de imprecatii sí interogatii fara raspuns (vezi 


scena revoltei jucată de Mitică Popescu). In- 
suşi sufletul iese din corp ca un fel de abces 
final („Suflete. ieși!" se forțează un muribund 
sa-și dea duhul, într-o secvenţă de mare fru- 
musete). Si totuşi, în ciuda reusitelor sale in- 
contestabile (merită pomenite episoadele cu 
bátrinul meşter de troițe și cel de la sfirsit, cu 
umbrele eroilor urmarind în tren pe cel care 
le-a resuscitat), ceva-ceva lipsește filmului, 
Sau, mai bine zis, prisosește. Cred caeo 
prea mare apăsare pe coarda tragică, „de 
bas", a acestei lumi, apăsare nu totdeauna in 
concordanţă cu plastica savantă, ușor narci- 
siacă, a imaginii. Acestei teribile acumulări 


de nenorociri îi lipsește la un moment dat fi- 
rescul (artistic) și de la un anumit punct am 
avut senzaţia inconfortabilă de demonstrație. 
Nu spun tezism, dar sint aproape să spun. 
Atitea catastrofe riscă sa devină obositoare şi 
sá nu percepem tocmai ceea ce le-a facut 
posibile: anume ideea de destin. 

Cu toate aceste minime obiecții, trebuie sa 
spunem cá, neputindu-se lansa, din motive 
independente de voința lui, ca scriitor, Lau-- 
rentiu Damian riscă sa devina un foarte bun 
cineast. 


loan GROŞAN 
5 


M 
! 
f 
I 


Erotismul 


| cultura 
post 
modernă 


ara s-o numeasca printre conse 
cintele directe ale postmodernis 
muiui, comentatorii istoriei cultu 
fii din ultimele doua sau trei de- 
cenii vorbesc despre „revoluția 
erotica” din aceasta perioada ca 
despre o componenta semnifica- 
tivà a unui întreg fenomen ale carui contu- 
ruri, e adevarat, nu sint nici astazi foarte clar 
deslusite si, de aceea, continua sa stirneasca 
aspre controverse nu o data ireconciliabile 
De cele mai multe ori. ea e lasata pe seama 
istoricilor mentalitatilor. Evident, însa, 
aceasta soluţie nu poate da decit un raspuns 
partial intrebarii care . se pune mai ales in 
sfera esteticului: „poate, oare, revoluţia ero- 
tica sa largeasca in vreun fel orizontul ar- 
tei? 

Se cuvine sa observam ca la inceputul ani- 
lor '60, cind s-au inregistrat primele: manites- 
tari coerente ale fenomenului, esteticienii 
le-au privit cu un fel-de indiferența supe- 
rioara, clasindu-le de obicei in categoria 
,Subculturii", S-au putut auzi și comentarii 
sententioase de feluli celui aparut in 1961 
(sub semnatura unui sociolog cunoscut pe 
atunci, Robert Rose) intr-o revista a Universi- 
taţii Cornell: „Literatura, pictura, filmul erotic 
sint creaţiile unor comercianţi care se gin- 
desc ca pot cistiga de pe urma acestor afro- 
disiace mai mulţi bani decit farmacistii ce 
vind produse cu efect similar, dar intr-o can- 
titate mai mica” 

Alţii (esteticianul Raymond Morris, de 
pilda, într-un studiu publicat, tot in 1961. 
intr-o alta revista academica, North Carolina 
University Journal) au intervenit cu mai 
multa pruden(a: „Va fi foarte greu de acum 
încolo, prezicea Morris, sa se traseze o linie 
foarte precisa intre cultura populara şi sub- 
cultura", in anii urmatori, s-a dovedit ca a 
avut dreptate. De altfel. discuțiile care au in- 
sotit intreaga evoluție a postmodernismului 
s-au indreptat mult mai des spre acest gen 
de granițe. — pe care, e adevarat, nu au iz- 
butit sa le marcheze foarte net. — decit spre 
erotism, subiect care, multa vreme, a ramas 
in umbra altor probleme ale culturii. 

Semnificativ, primele semne ale unei libe- 
ralizari a moravurilor (anglo-saxonii Ó nu- 
mesc permissivness, in traducere aproxima- 
tiva — toleranţă) s-au aratat in societatile al 
caror cod moral se intemeia pe preceptele ri 
guroase ale unui. protestantism fundamenta- 
list. La timpul sau, explozia de violenta din 
țarile scandinave. (grupurile de tineri suedezi 
ieşind in strada, incendiind fara alegere ba- 
ruri, sedii ale poliției și cinematograte) a pa 
rut inexplicabila. La fel ca si lipsa de prejude 
cai care le ingaduia prostituatelor in anumite 
cartiere ale Copenhagai sa-şi etaleze farme- 
cele, ca pe oricare alta marfa, in vitrinele pu- 
ternic luminate ale orasului, blindu! oras de 
odinioara al lui, Andersen 

S-a spus — şi, desigur, nu fara dreptate — 
ca acesta nu era altceva decit obisnuitul fe- 
nomen al .oalei-acoperite-care-isi-arunca - 
in-aer-capacul", Si e adevarat ca — im acel 
moment, cel putin spectacolele de acest 
fel nu erau semnaiate de pilda in Franța, 
unde liberalismul moravurilor avea o lunga 
tradiţie, aşa incit acum ea nu mai soca pe ni- 
meni. Mai: complicata,-sub acest raport, e va- 
rianta engleza a unui proces de modificare a 
mentalitatii sociale sau, in orice caz, a 
aceleia a tinerei generaţii: efectul sau in sfera 
culturalului a fost negresit mai profund decit 
in alte tari europene la inceputul anilor 0 
Mai intii, apariția tocmai aici, intr-o-tara iden 
۱۱/6218 atita vreme cu conservatorismul cel 
mai inflexibil, a minijupei si a fenomenului 
Beatles, i-a derutat pe comentatorii culturii 


xplicatia- cel mai des intilnita in 
paginile revistelor de istorie sau 
de sociologie a culturii de pe 
atunci era aproape întru totul ase- 
manatoare celei propuse si pentru 
zona scandinava: reacția normala 
mpotriva rigorii excesive a tradi- 
liei. E limpede ca nu se intuise faptul ca se 
contura o prima faza a unei epoci noi a exis- 
tenlei umane, epoca pe care, între timp, 
ne-am deprins s-o numim posimodernism. Și 
e tot atit de limpede ca puțini erau comentă- 
torii care işi dadeau seama ca ea fusese pre- 
gatita inca de pe vremea celor dintii opoziții 
coerente fata de arta abstracta, arta pop, cu 
personalitati de statura lui Richard Hamilton, 
Peter Blake, R.B. Kitaj, David, Hockney, 
sculptura in materiale plastice colorate, prac- 
ticata de Anthony Caro sau de Philip King, 
enuntau, mai dbvreme decit in alte zone ale 
culturii occidentale, despartirea de moder- 
nism 
Nu cred ca ma insel daca am impresia ca 
revoluţia erotica" nu isi gasise un suport ir 
sistemele filosofice pe care se va intemeia 
postmodernismul; nici Grupul de la Oxford 
trins in jurul lui John Austin, nici.Heidegger 


6 


nici polemica intre Gadamer si Habermas 
nici Althusser nu pusesera direct problema li- 
beralizarii moravurilor. Si nici ceva mai tirziu. 
cind postmodernismul va trece Atlanticul, 
aflindu-si acolo. un teren atit de fertil, proble- 
mele sexuaiitatii nu vor ocupa primul plan al 
inflacaratelor controverse; ele vor fi privite, 
cel mult, asa cum lesne se vede in textele lui 
Ihab Hassan (fără indoiala, cel mai atent 
exeget al postmodernismului american), ca 
rezultate ale unor procese care s-au desfasu- 
rat concomitent, dar paralel cu acelea care 
vor conduce ia „implozia postmoderna“. 
Atmosfera culturala din Statele Unite la 
stirsitul anilor '60 era, in unele privințe, ase- 
manatoare aceleia din tarile scandinave, de 
pilda, la începutul deceniului; puritanismul se 
dovedea a fi la fel de puternic şi reacția vio- 
lenta impotriva lui devenise la fel de ۰ 
Sa nu uitam de procesul pe care uhul dintre 
nenumaratele comitete ale doamnelor devo- 
tate moralitatii publice 1-a intentat lui „Ulise' 
al fui Joyce, cerind interzicerea „acestei carți 
murdare” pe întregul teritoriu al Statelor 
Unite. Aceasta în anii '20. Dar, și mai recent, 
împrejurarea ca „Lolita” lui Nabokov a trebuit 
sa fie publicata mai întii la Paris, in 1955, si 
abia peste doi ani şi la New York; dar, chiar 
şi atunci, 18 state — carora li se adauga Dis- 
trictul Federal Columbia — au hotarit ca un 
asemenea roman nu poate fi vindut în librari- 
ile sau pastrat în bibliotecile (inclusiv in cele 
universitare) cuprinse între graniţele lor. Legi 
aspre nu dau voie sa se vinda bauturi alcoo- 


Wa 


5 


D r 
7247 


lice (nici macar blajina bere de 6--8*) dumi- 
nica, in timp ce in biserici se mai savirseste 
serviciul divin. In anii cind in conservatoarea 
Anglie triumfa minijupa, la intrarea multor in- 
stitufii din modernul New York erau afișate 
inscripții care atrageau cu severitate atenţia 
ca acolo nu se poate intra decit „intr-o im- 
bracaminte cuviincioasa", formula indeajuns 
le limpede a carei dispariţie s-a produs 
foarte ` tirziu. 


Mișcarea hippie a avut o ideologie prea 
complexă pentru a irígadui simplista redu- 
cere (practicată, e drept, nu o dată) la libera- 
lizarea vieţii sexuale și a drogurilor, o atare 
trasátura e, firește, esentialà pentru definirea 
mişcării, dar ea nu le e suficientă în nici un 
chip celor care incearcă să înțeleagă ideile și 
acțiunile grupurilor de tineri ce străbăteau 
drumurile Americii, purtind semnul pacifist al 
fiorii albe. Cu atit mai necesară e încercarea 
de a deslusi sensurile legăturii (adesea negli- 
jată) cu literatura generației beat, cu proza 
lui Kerouac sau Burroughs, cu poezia lui 
Ginsberg. Corso sau Ferlinghetti. Pentru că 
in America procesului menit să interzică pa- 
trunderea iui ,Ulise" pe teritoriul Statelor 
Unite a existat un curent îndeajuns de vizibil 
care a străbătut cultura de după ce! de-al 
doilea război mondial, nutrindu-se din pro- 
ductiile artistice ale boemei (cartierul Green 
wich Village din New York a fost unul dintre 
centrele cele mai active în acest proces care 
a pus mereu fata în fata. — dar si stabilind ci 


X 
» 


" lui Botticelli 


E > 


e „Primăvar 


teva puncte de contact — cultura populară 
cu ceea ce se numește high culture). - 
In manifestările culturii populare americane 
de toate tipurile s-a rostit intotdeuna — cum 
era, de altfel, firesc — o atitudine potrivnica 
oricăror forme ale culturii Institutionalizate 
Violentu! protest din anii războiului in Viet- 
nam a dat un suport solid- acestei ocupatii 
fata de structurile (evident, inclusiv cele cul- 
turale) ale unui establishment pe care tinara 
generaţie i! detesta cu o furie care s-a vădit 
imediat în marile demonstrații si ciocniri, sol- 
date — cum ne mai amintim — cu mii de 
arestări, cu morţii de la Universitatea Kent 
Berkeley, Jacksonville si altele. (v. „Noul Ci- 
nerama" nr. 3/1991). d 


Dar. pe cind saizeci-si-optu! european a 
adoptat fata de cultura tradiționala un nihi- 
lism brutal (vezi atacul împotriva unor pavi- 
lioane de la Bienala venețiană sau minjirea 
sculpturilor din Tuileries), mișcările tineretu- 
lui american au adoptat un fel de cinism care 
nu era străin spiritului de competiție traditio- 
nală. Pe Broadway, nu departe de imensa 
sală din Centrul Rockefeller unde continuau 
spectacole cu o montare fastuoasă de factură 
hollywoodiană, în tradiţia French-cancanului 
(ironizatà de tinerii americani pentru gustul 
ei mic-burghez). si la citiva paşi de cabaretu! 
unde Gene Krupa ,fredastairiza" ca in anii 
40, au ajuns, prin 1970, spectacolele care, 
mai inainte, nu ieșeau între granițele stricte 
ale teritoriului „off-Broadway“. Mai- mult, „O 


= 


Cenzura americana permite imbratisarea 
de la talie in sus: : 
uturor piedicilor 
si Jeff Bridges 


LJ 


Starul numárul 1 
al filmului porno 
francez: Claudine Beccarie 


Calcutta!" in care actorii apareau fara nici un 
vesmint care sà evoce prejudecatile, a strin: 
ntr-un răstimp foarte scurt un numar mart 
je reprezentații care au facut din acest musi- 
cal una dintre piesele de cel mai mare succe: 
din ditima jumatate de secol 


ar legile (nescrise și scrise) ale 
puritanismului actioneaza inca 
Revistele si cărțile cu text (si mai 
ales, cu ilustraţii) nepotrivite celor 
“care nu au implinit 18 ani nu pol 
fi expuse, decit in magazine unde 
intrarea celor prea tineri e inter- 
zisă: oricit ar parea de ciudat, poliția face 
dese descinderi şi-i aresteaza nu numai pe 
cumparatorii care nu indeplinesc condiția de 
virsta, ci şi pe patronii prea liberali în inter- 
pretarea legii. Descinderi de care au parte si 
salile de cinematograf unde ruleaza filme no- 
tate cu un X. (v. nr. 11/1990). 

La televiziune, nu sint prezentate filme din 
această categorie, iar programele rețelelor 
centrale si ale posturilor locale (tipărite in 
adevarate cartulii de 80—100 de pagini şi in 
18 milioane de exemplare) au obligaţia sa 
atraga atenția asupra emisiunilor în care vio- 
lenta e excesivă sau sint unele scene ce infa 
tiseaza momente de erotism explicit, astfe! 
incit. parintii sa ia masurile de rigoare 

Ramin posturile de televiziune prin cablu 
(singurele ta care se platescPabonamente in 
Statele Unite), inclusiv cele ale hotelurilor și 
video-casetele: dar si ele cad sub incidența 
aceloraşi legi „pentru protecția moravurilor” 

„Pentru ca distanța de la fotografia cu su- 
biect erotic pina la pornografie e greu de 
apreciat si e intotdeauna în funcţie de un su 
biectivism care nu accepta argumente logice 
ne impotrivim tuturor încercărilor de a “folos: 
trupul femeii ca obiect de comerț, daca su 
portul artistic e inlocuit cu motivaţia „liberei 
atitudini fața de sex", declara în 1979 condu- 
catoarea unei organizaţii feministe ameri- 
cane, Lyl Coller. 

Feminismul, al carui rol important in an- 
samblul orientarilor postmoderne e bine știut, 
a contribuit foarte mult la limitarea expansiu- 
nii imaginilor cu pronunţat caracter erotic. 
De aici, adevaratul asalt impotriva celebrei 
Playboy" (tiraj — 5 milioane. in vreme ce so- 
bra „The New Woman" atinge doar un milion, 

eea ce pune, totuși, sub semnul intrebării 
efectul ofensivei feministe). A ramas de po- 
mină vizita pe care un reprezentant al mull 
raspinditei reviste, Brice Draper, a facut-o ih 
1969 la Colegiul Grinnell din lowa: el venise 
sa prezinte un ciclu de educaţie sexuala; a fost 


(Continuare în pag. 18) 


Dan GRIGORESCU 


Filmul, 
timpul, 
amorul 


ricit ar părea de ciudat, dragos 
tea a pătruns relativ tirziu in 
zona de interes a cinematogta- 
fului. Trebuia, mai intii, să intre 
un tren în gară sau sa iasa mun- 
citorii din fabrica; să se stro- 
pească stropitorul (prima „co- 
medie") ori sa zboare niște 
obiecte prin cadru (iluzionistul Melies dadea 
naștere, chiar si făra sa ştie, dimensiunii fan-, 
tastice); au urmat ,holding-up"-ul lui Porter 
(atacul trenului, dar altul, nu cel al lui Lu- 
miere) goana-urmarire si gagurile comice, 
batáile cu frişcă si chiar desfasurarile ample 
ale supra-productiilor „mute“, „horrors"-urile 
de tip Caligari sau Nosferatu 
În acest timp, amorul îşi pastra o anumita 
decentà tinind de spiritul epocii. Ici-colo cite 
o declaraţie patetica, in care gesturile ample 
si apropierea teatrala a doi protagonisti de 
sex diferit se opreau la distanţa cuviincioasa! 
Desigur, un Malec este îndrăgostit-lulea in 
Generalul, iar asta-i mareste răspunderea de 
a scapa cu fata curata. O Asta Nielsen se to 
peşte de dragul partenerului, dar nu se dez 
braca in nici un caz in fata lui (si a aparatu 
lui). Despre iubirile lui Charlot ce sa ma! 


spui? Cite o mingiiere tandră și duioasa. de o 
puritate aproape. ireala, cu atit mai mult c: 
cit, ieșit din pielea personajului, Chaplin a 
avut o viața sentimentala cu mult mai zbuciu 
mata. Pina si Stan Laurel (recordman a! Hol 
lywoodului cu 8 casatorii la activ), era terori 
zat, impreună cu Bran. de niște neveste care 
nu aveau in ele nimic femeiesc, fiind, tocmai 
de aceea, stimulatoare de comic 

Dar vremurile s-au schimbat. Pudoarea s-a 
tot diminuat, moravurile au evolua! (vorba 
vine), incet, dar sigur. Îngerul albastru ridica 
la apogeu valoarea, dar şi popularitatea unei 
Marlene Dietrich de o senzualitate desavir- 
sità. Greta Garbo devenea o contesa Walew- 
ska pe care Napoleon nu o posedă. dar ii 
creeaza un ducat. Scena celebra a sărutului 
Leigh-Gable din Pe aripile vintului atingea o 
culme a vremii in materie de erotism. Specta- 
torul timpului poate înțelege multe, dar nu 
vede pe ecran nimic in plus. Abia în timpul 
razboiului și dupa apar sex-simbolurile: Mae 
West inaripa visurile civile alé soldaţilor ame- 
ricani, ,nasind" într-un fel prima bombă ato- 
mică. Apoi explozia Marilyn Monroe, tot mai 
dezgolita si mai provocatoare, sub farmecele 
căreia incep sa se clatine celebrele rigori ale 
cenzurii americane. 

De aici 1681016, cei doi „P“ — publicul si 
profitul — incep sa faca legea. Iubirea, marta 
intotdeauna. sigura. ajunge tot mai transpa- 
renta. Evident, la modul propriu. 

Filmul „de dragoste“ devine erotic, de-a bi- 
nelea, nemaiacceptind să opereze cu jumátati 
de masura. „C'est merveilleux l'amour!" de- 
clara Brigitte Bardot în Viva Maria. Simpli 
constatare sau invitaţie spre abandonarea 
ultimelor retineri cinematografice? Din adju- 
vant, erotismu! ajunge sa fie o trasatura do- 
minanta, obsesie, sarea și piperul unor filme, 
Amorul fizic se dezvolta fara retineri, initial în 


Săruturi cum nu mai sini: 


--— 


Cary Grant si Ingrid Bergman în Fascinatie de Hitchcock 


fata aparatului-de filma! “iar. apoi, in cea a 
pectatorilor, peste sau sub 18 ani 
Dimensiunea patologica motiveaza ۲ 
ie neconceput cu numai citiva ani în urma 

Ultimul tango la Paris lasa in memoria publi 

cului nu atit povestea contorsionată si dra- 


matică, nici interpretarea excepțională a lui, 


Brando. cit „secvenţa cu untul“, scandalizin- 
du-i pe unii, exaltindu-i pe altii.. Trash si 
Flesh ale lui Paul Morissay care au rulat si la 
cinemateca noastră de curind, intră fara nici 
o jenă in zona abilității psihice care deter- 
mină un comportament sexual anormal. Se 
arată totul, se pricepe putin... Oricum, reacţia 
spectatorilor indică mai curind perplexitate, 
nimeni nu prea regreta cind se aprinde 
lumina. Dar nici nu roseste. 

Sinii lui Brooke Shields ajung emblematici, 
iar Natalia Negoda (Micuța Vera) rupe gura 
unei lumi intregi (inclusiv cea sovietică) ajun- 
gind apoi pe coperta faimoasei reviste „Play- 
boy”. 
Eleganta unui Yves Montand sau 'inefabilul 
lui Humphrey Bogart palesc repede în fata 
noii vedete care este Mickey Rourke. Împre- 
ună cu Kim Basinger și in regia lui Adrian 
Lyne acesta face din 9 săptămini și jumătate 
un film erotic de-la prima pina la ultima foto- 
gramà sau element din cadru. Chiar si o 
plimbare pe strada a celor doi protagonisti 
este imbibată de conotaţii sexuale, ce nu vor 
intirzia sa se dezvolte pe larg in secvențele 
următoare. Ofensiva filmelor sexy pare, la 
rindul ei, de neoprit. Daca ,eroticul" izbu- 
teste sa transforme problema cu pricina 
într-o stare generala, determinată psihologic 
şi urmărită în evoluția (ne)fireasca, peliculele 
,Sexy" se débaraseazá cu ușurința nu numai 
de vestminte sau alte conveniente, dar chiar 
şi de motivaţia launtrica a impulsurilor res- 
pective. Momentele „tari” reprezintă de cele 
mai multe ori scopul în sine. Restul acțiunii 
e, daca nu pretext. cel mult o pregătire a 
acestora. Previzibilul devine, în cazurile aces- 
tea, nu un defect, ci o calitate, folosita abil 

Se scontează pe un anume -(d)efect al 
spectatorului: voyerismul. incitant sau exci- 
tant, genul acesta ramine, inca, la stadiul de 
artă a filmului. Actul sexual, oricit de original 
ar fi facut, se simulează. Modul de aranjare a 
cadrului, iluminarea. unghiulatia și montajul 
inventiv, o anumită zona de clar-obscur, de 
incertitudine şi mister. Altfel spus. nu se vede 
chiar totul, pina la ultimele consecințe. 

Pragul este trecut cu dezinvoltura de genul 
„porno“. Asimilat in plan psiho-medical exhi- 
bitionismului, acesta nu mai este film, ci doar 
inregistrare pe pelicula. Cu mai multă sau — 
cel mai adesea — cu mai puțină abilitate. Nu 
se simulează nimic. totul este adevărat sau 
aproape. Pentru cà şi aici, tehnicile cinema- 
lografului pot sa orinduiasca lucrurile spre a 
ieși cum le doreste spectatorul: montajul nu 


Clark Gable și Vivian Leigh 
în Pe aripile vintului 


mai e asociativ. El nu mai are ce semnitica 
dar permite repetari infinite ale aceluiaşi mo 
ment. La nevoie, se folosesc și aici cascad 

rii, pentru performante de excepţie. Nu mai 
exista story sau alta motivaţie. Totul duce 
spre sex, in cele mai ciudate ipostaze. Pe: 
versiunile tin locul unei imaginatii precare 

t clerajul este si el diferit — nici o umbră; nici 
un mister sau neclaritate. Totul trebuie să se 
vada cit mai clar. Si se vede 


Bogdan BURILEANU 
7 


 Erotism 
ŞI 
interdicţie 


Cit de departe poate merge ci- 
en aful in reprezentarea 
pe ecran? Aproape ca 
s limite, judecind d 
ductiile pornografice de 
consum. Cu toat der 
ale te i 
alizarea 


ła alta 
Binel 


Zura nu intotdeauna morala este 
factorul determinant, ci mai ade- 
sea posibilitatea cistigulul facil. 


În Franţa, o problemă de bani 


Cu toate ca cenzura nu există practic în 
Franţa, difuzarea filmelor in funcţie de notati- 
ile acordate de comisiile autorizate se res 
pecta cu sfințenie. Desi cunosc o perioada 
de scădere a publicului in salile de cinema 
peliculele notate cu X (v. „Noul Cinema" nr 
11/1990) sint intens difuzate de canalul de te 
leviziune „Plus“. Recent, Comitetul Superior 
al Audiovizualului a decretat că filmele inter- 
zise celor sub 13 ani nu au voie sa fie ditu- 
zate pe post înainte de ora 22,30. Reacţia a 
fost energica. Biroul de Relaţii al Industrie! 
Cinematografice a denunțat măsurile ca fiind 
periculoase pentru insuşi echilibrul unei in 
dustrii in plină fluctuatie economică. 

După Anatole Dauman, preşedinte al Aso- 


Laura Dern și Nicholas Cage 
în filmul, parțial cenzurat, 
Sailor şi Lula 


ciaţiei Franceze a Producatorilor de Film, 
„este vorba de a impune limite creaţiei insti 
tuind o cenzură prealabila dictată de criterii 
morale si economice, acolo unde ar trebui să 
intervina numai factorul artistic". Sa reamin- 
tim cà in 1989 comisia specializata a coborit 
limitele de toleranţă de la 18 si 13 ani la 16 si 
respectiv 12. Ceea ce i-a stimulat pe unii rea- 
lizatori sa mearga mai departe cu indrazne- 
lile, cu riscul de a da inapoi, in final, pentru a 
se pune de acord cu canoanele moralei tele- 
vizive. r 


Ciudăţenii nipone 


O cenzura foarte ciudata practica japonezii 
asupra filmelor cotate cu X. Desi acestea nu 
sint prohibite, este in schimb interzis a se 
aráta pe ecran pilozitatile doamnelor, nu si 

, ale domnilor. Productiile autohtone pot filma 
actul sexual dar nişte patrate albastre aco- 
pera ceea ce este specific categoriei X. In 
privința filmelor importate din străinatate, le- 
gea asupra nuditatii feminine ajunge la abe- 
ratii. De pilda, foarte seriosul film Interogato- 
riul (de Ryszard Bugajski), premiat anul tre- 
cut la Cannes, a fost táiat, in timp ce provo- 
catorul Sailor si Lula a fost proiectat in intre- 
gime. . 


8 


Anii '50 


Precauţii britanice 


Cenzura britanică este chiar mai severă de- 
cit cea americană, mai ales în domeniul vio- 
lentei sexuale. Unele filme, deja amputate în 
Statele Unite, sint supra-amputate in Anglia. 

Altele sint pur si simplu alungate din sala, 
ca Imperiul simţurilor de Nagisa Oshima. 
Toate filmele care sint proiectate in sali tre- 
buie sa obtina viza de cenzură si o alta viza 
pentru apariţia lor in forma video, fiind astfei 
mai accesibile publicului tinàr. Astfel Exor- 
cistul lui William Friedkin a fost interzis in 
ediție video. 


Subterfugii americane 


Producatorii americani si-au creat propriul 
lor cod moral care i-ar proteja, chipurile, de 
poluarea imaginilor pe care ei insisi le-au 
produs. S-a infiintat deci un birou de cenzurá 
numit CARA, grupind reprezentantii a 9 mari 
studiouri. Acest birou acordă cotele de la G 
la X, adică de la filme destinate tuturor pina 
la pornografia cea mai pura’. Toate pelicu- 
lele produse de studiourile membre in CARA 
sînt obligate să afişeze aceste coduri. Cele- 
lalte fac ce vor. Aceasta masura de 


rdustria imaginilor porno (fixe sau 
muşcate) iși bazeaza existența nu pe 
innoirea sau perfecționarea produse- 
lor care, vrind-nevrind, sint mereu la 
fel. De cind lumea și pamintul.. 
Rațiunea de a exista si de a prelucra 
rentabil aceleaşi şi aceleași mostre 
deriva nu din demodarea sau perisabilitatea 
acestora, ci din degradarea... consumatorilor 
Unii trec, vin alţii. la rind, cu aceleaşi dispo- 
nibilitati, „gusturi“ sau obsesii, ce se cer sa- 
tisfacute in acest mod artificial. Evident, la 
prețuri cit mai convenabile si, deci, stimula- 
live întru repetarea, ba chiar permanentizarea 
obiceiului cu pricina 


Robert Mitchum si Marilyn Monroe 
în Riul fără intoarcere de Otto Preminger 


autocenzura asigură guvernul federal ca nu 
are de ce sa se ingrijoreze în privința produc- 
tiei hollywoodiene. 

Morala pare salvata. Ce ne facem însă cu 
incasarile? Cotatia X corespunde practic in- 
terdictiei de afişaj. Altfel! zis, publicitatea in 
ziare interzisă si proiecția admisă într-un mic 
numar de sali. In Statele Unite X- ul reduce 
la 500 de sali posibilitatea de proiecție pe te- 
ritoriul american în timp ce un film important 
este uneori lansat in 1000— 1500 sali de pre- 
miera, la care se adauga apoi alte sute in 
continuare. Deci; cotatia X trebuie evitată 
pentru cà ea diminuează profitul. 

Companiile independente de CARA nu sint 
obligate să afișeze cotaţiile filmelor, dar, to- 
tuși, o fac. Riscul este prea mare într-o socie- 
tate atit de puritană ca cea americană. Marile 
studiouri au grija sa includă în clauzele de 


contract angajamentul regizorului de a rea- 


liza, in cel mai rau caz. o peliculă notată cu 
R, destinată deci celor sub 17 ani care tre- 
buie insotiti de un părinte. 

Cind filme europene ca Leagă-mă bine de 
Pedro Almodovar sau Bucătarul, hoțul, soția 
sa și amantul de Peter Greenaway au fost co- 
tate cu X nimeni n-a fost cuprins de ingrijo- 
rare in Statele Unite. Cind insă pelicule care 
promit mari incasari patesc același lucru, stu- 


Porno, Paris, Pigalle 


Să luam un exemplu: Parisul 

Cel ce se aventureaza in zona celebra a 
prostituţiei institutionalizate, Pigalle-Mont- 
martre, nu are de facut decit zece pasi de la 
stația de metrou si pina la primul stabili- 
ment". Vitrine abundent luminate, umplute cu 
fotografii zdravan colorate si provocator ex- 
puse in marime naturala, ba chiar peste. Fe- 
mei goale si singure, cupluri, apoi mélée-ur 
de la trei personaje in sus... pe alese Barule 


tul din incinta isi sclipeste etichetele si lico- 
rile, intru ,magnetizarea" indecisilor si spui 
berarea eventualelor retineri. Totul e sa ai nu 
tupeu ci bani 
ocupe. 


De restul este cine să se 


Anii '90 d 


Marie Trintignant nud 


în Noapte de vară in oraș de Michel Deville 


o 
diourile încep sa se nelinișteasca. Din 
aceasta pricină CARA a tăiat zdravan din 9 
saptamini și jumătate de Adrian Lyne. La fel, 
cîștigatorul in 1990 a „Palme d'or Wild at 
Heart (Sailor și Lula) de David Lynch a tre- 
buit sa renunțe, la citeva dintre cutezantele 
sale erotice. 

Un ușor recul al cenzurii s-a produs însă în 
fata filmului Henry si June, povestea amoru- 
lui dintre Henry Miller și Anais Nin, „un ghid 
erotic", după unii critici, dar după regizorul 
Philip Kaufman o pelicula „care nûr putea fi 
considerată excitantă decit de un biet necopt 
sub 16 ani care ar patrunde în sala fara sa-și 
arate buletinul de identitate”. Producatorii au 
ciștigat de aceasta data. La insistenţele lor, 
CARA a decis sa creeze notația NC—17, un 
intermediar între R si X. Aceasta stratagema 
este considerata o revoluție. Oare pentru cit 
timp? 


Dana DUMA 


*) Reamintim ca notatiile americane Sint. G — pen- 
itu orice public, PG — cu autorizaţia parinteasca 
PG — 13 — pentru copii peste 13 ani insotiti de un 
adult, R — pentru sub 17 ani insoţiți de un parinte, 
NC—17 — interzis sub 17 ani si X — rezervat celor 
peste 17 ani, film cu exploatare restrictiva, pro- 
priu-zis porno 


Si, totuşi, clientela nu e deloc numeroasa 
desi e simbata seara, presupunind celebra fe- 
bra (Saturday Night Fever) a lui Travolta. Mai 
mult arabi şi negri, ici colo cite un pustan 
care isi face singur curaj. O ,fata" de serviciu 
tumeaza la bar, privindu-i nici măcar ademe- 
nitor, ci doar interesat. Oricum te-ai uita la 
ea, nu are nimic din strălucirea si aerul pro- 
vocator al suratelor imortalizate foto pentru 
reclama care ramine. orişice s-ar zice, sufle- 
tul comerțului. De unde se vede ca imaginea 
plastica se apropie mai mult de perfecțiunea 
dorita, 

Adolescentul (un nordic, dupa cit pot sa-mi 
dau seama) o intreaba cit costa: 200 de 
tranci, platibili la casa. Apoi, pe baza de chi- 
tanta... Strainul ezita, poate calculind in gind 
paritatea francului cu moneda sa naționala 
Obisnuita, pare-se, cu atari nehotariri, „fata“ 
il ia de mina si il duce in fata unei cabine 
care seamana bine cu una de votare. Contra 
a numai 30 de franci (6 bilete de metrou), 
primeste un jeton cu ajutorul caruia declan- 
seaza automatul video. Cinci minute de film 
porno (atragator? stimulativ? excitant? Sau, 
mai curind, scirbos...), dupa care proaspatul 
„cinefil“, roşu la fata si precipitat in gesturi, 
scoate din buzunar cei 200 de franci, plateste 
la casa şi... merge mai departe, condus pla- 
cid și indiferent de „ingerul“ sau, mai putin 
pazitor şi mai mult seducator. 

Usa cabinei de „tilm“ a ramas deschisa. Pe 
ecran se deruleaza ultimele momente, semn 
ca (sub)produsul cinematografic işi indepli- 
neste cu brio misiunea. Scopul scuza mijloa- 
cele... ba, uneori, le mai si impune BB 


sau. ultrag 
ASV TE OGRE S 


oi prieteni ai scriitorului american Henry Miller. este 
vorba despre Lawrence Durrel si Alfred Perles, edi- 
tau, prin anii '60, o corespondență intitulată „Artă şi 
ultragiu", incercind să-l explice (sau, mai exact, sa-l 
util oe) pe scriitor concetatenilor sai. 
n acest spaţiu palpitant dintre arta si ultragiu s-a în- 
scris, practic, intreaga literatură a originalului scrii- 
tor. e la șocantele romane „Tropicul cancerului“ și „Trepicul 
capricornului“ pina la trilogia de maturitate ,Sexus", Plexus" si 
Nexus", scrieri — in mare parte — autobiografice, care circum- 
scriu o viaţa ea insasi palpitanta, ca o infinita calatorie, desfasu- 
rata si eă in perimetrul contradictoriu dintre arta si ultragiu. „Ce 
n-a făcut bietul Henry din cele pe care le-a facut Columb? Cala- 
toria lui a fost mult mai eroica deoarece, la capătul ei, s-a des- 


.coperit pe sine însuși — si necunoscutele Americi ale sufletului 


american. Dar pentru a ajunge la acest liman, el a trebuit să ul- 
tragieze sensibilitatea contemporanilor sai, să se zbuciume sí sa 
se zvircoleasca precum ۵ balenă rânita, sa se rasuceasca, sa se 
indoaie si sa izbeasca“... scria, plastic, Lawrence Durrell. 
Unu! dintre filmele foarte in vogă la sfirsitul anului trecut 
Henry şi June, datorat regizorului american Philip Kaufman 
evoca una dintre perioadele cele mai semnificative din viata ani- 


. mată şi intens colorata a scriitorului american: perioada de bo- 


ema pariziană de la inceputul anilor '30, cind inca era casatorit 
cu cea de a doua soție a sa. June Mansfield (o creatură bizară, 
nevrotica) si cind a cunoscut-o pe fascinanta si mult indragita 
Anais Nin. Scenariul filmului — semnat de Philip si Rose Kauf- 
man — este extras, de fapt, dintr-un volum de memorii publicat 
de Anais Nin în colecția „Livre de Poche" (Journal 1931—1934), 
ba chiar si din capitole suprimate ale aceluiași captivant jurnal 
intim. Principala reuşită a filmului, altfel controversat (ca și scrii- 
torul), mi se pare a fi aceea de a se fi înscris, cu exactitate, în 
zona dintre arta şi ultragiu care l-a inspirat. Dotat cu un erotism 
subtil (dupa cum o dovedește şi filmul sau anterior, ecranizare a 
unui roman de Milan Kundera, L'insoutenable légereté de l'étre 
— v. p. 15). regizorul s-a dovedit a fi un martor” foarte potrivit, 
chiar necesar as zice, al existentelor eminamente erotice pe care 
le evoca pe ecran. Firește, pelicula datoreaza mult subtilelor 
descrieri de personaje şi de ambiante puse in pagina de Anais 
Nin, care devine ea insasi personaj in film. 

Henry Miller, decpildà, in viziunea acaparantei sale amante, 
seamănă cu un „anima! mitic”, e o ființa geloasa, intoleranta, 
exuberantă şi instinctiva. Anais Nin este si mai fascinata, insă, 
de feminitatea misterioasa dovedită de. soția acestuia, June, a 
carei frumusețe voluptuoasa și distrugătoare devine un motiv 
fundamental al naraţiunii cinematografice. Regizorul, preluind 
toate aceste sugestii și completindu-le cu imaginea despre 
Anais Nin filigranata de Henry Miller, traduce in imagini nuan- 
fate si esentializate triunghiul existential June-Henry-Anais, cu 
sentimentele, dorințele, pasiunile si patimile sale „deschise“ sau 
secrete, cu furtunile relationale, într-un climat de senzualitate 
tumultuoasă, specific lumii evocate. Un rhare „punct ciștigat” al 
filmului îl constituie asemânarea frapantà a personajelor de pe 
ecran cu persoriajele reale: Ffed Ward care a mai jucat intr-un 
alt film de Philip Kaufman; Stofa eroilor — este un Henry Miller 
truculent, Maria de Medeiros este o Anais fragila si perversa, iar 
Uma Thurman o June veninoasa si delicios impudica, cu un 
umor secret care nu poate trece neobservat. 

La sfirsitul filmului, cind paginile jurnalului intim se inchid, 
dincolo de senzaliile'si evepimentele descrise. dincolo de por- 
tretele (cu valoare de istorie fiterara) atit de fin conturate, spec- 
tatorul ramine si cu un „catalog de placeri erotice”, secvențele 
de amor si de sex, explicite, purtind și un „halo” poetic. Erotis- 
mul, aici, in Henry si-June este.— cum să-i spun? — la el acasa, 
fiind trasatura dominantă a insasi existenței eroilor. De fapt, prin 
filmul şi prin personajele sale (din distribuție mai fac parte, prin- 
tre alții. Pierre Etaix, Annie Fratellini, Richard E. Grant, Kevin 
Spacey, Jean Philippe Ecoffey, Bruce Myers, Jean-Louis Bu- 
puel), regizoru! Philip Kaufman respinge incrincenat pudoarea 
fizicà, propunind alternativa unei idolatrii a trupului, a sexului 
Arta şi ultragiu. dar fara ultragierea- artei. Ba, aș zice, dimpo- 
1۳۷۵۰ Eu, unul, i-aş aduce pe Henry, June sí Anais, cit mai cu- 
tind, şi pe ecranele noastre... f 


Călin CĂLIMAN 


aca pentru a deosebi filmul erotic de cel sexy 

trebuie sa fii cel putin un cinefil experimentat, 

genul porno poate fi „recunoscut“ si de catre 

acela care, fara nici o pregatire prealabila, vizio- 

neaza o asemenea pelicula. gl verifica un. postu- 

lat pe care se bazeaza aproape intreaga arta fan- 

tastica: orice lucru impins pina la ultimele lui 
consecințe se transforma in conirariul sau. Postulatul acesta 
functioneaza pretutindeni. Orice radicalism are, in societate 
asemenea efecte, in cele din urma, absolut contrare vocației 
enunțate. Putem, deci, spune ca filmul porno este un docu- 
mentar neplauzibil care nu are nimic comun cu arta. Cel 
prost aluneca in zona comicului involuntar, cel ce. 0۰ 
neaza la o.oarecare calitate artistica poate tinde spre verosi- 
mil. Ca intenţie, filmul porno urmarește sa prezinte intr-o 
mare diversitate, in cele mai intime detalii vizibile, actul se- 
xual. Nu avem de-a face insa cu o transfigurare artistica, ci 
Cu evidenlieri in scop strict comercial. „Creatorii“ í(scena- 
riştî, regizori, actori) nu propun demersuri in zona esteticu- 
lui (acesta a trait multa vreme într-o simbioza datatoare de 
putere cu eticul), nici in aceea a patologicului. Daca filmul 
porno este, intr-un fel, un documentar, el ajunge, in privinta 
realismului, mult superior romanelor marchizului de Sade de 
pilda, în care apar descrise scene sexuale imposibil de rea 
lizat pe viu, chiar de catre profesioniștii sau „cascadorii cei 


e Retro 


Un sarut aproape cast 
(John Wayne si Marlene Dietrich 
in 7 pácate de Tay Garnett) 


1 SI . 
in topul sexy 90 ~ 
wr * 


Cine vrea porno? 


mai versati ai genului. Ei are in vedere spectaculosul sexual 
ca afrodisiac. şi, mai mult, ca sursa de rentabilitate econo- 
mica, ambitionindu-se sa devina un model, poate chiar un 
etalon, ۹ 

Datorita acestor motivații secundare, in societatile evolu- 
ate asemenea spectacole sint interzise — fie si numai formal 
— tinerilor sub 18 ani. Democratiilé clasice mature, apara 
animalele, copiii şi creeaza climatul necesar pentru ca omul 
adult sa nu fie tratat nici ca animal, nici ca un copil. Si, to- 
tusi, nu tinerii sint clienţii fideli ai acestor spectacole cine- 
matografice. Prin firea lucrurilor, aceştia detesta pornogra- 
fia. Cei fascinat sint mai ales batrinii si. anormalii. Ceea ce 
se vede in filmele porno poate fi, din punct de vedere fizic, 
perfect accesibil oricarui om normal. Uneori, sint transpuse 
in realitate fantasme pentru care omul comun nu manifesta 
rick Oo curiozitate. Ceea ce deranjeaza ia filmul porno este 
puerilismul situaţiilor. intrigilor, al unor motivații comporta- 
mentale. Aspectele strict sexuale: potenta, apetit par a fi, 
daca nu nelimitate, in orice caz maxime. Dincolo de o curiu- 


[207 = 
i d 
ورب‎ 
th xd 
Lă 
rosul a pătruns impetuos pe ecran dupa modificarile 
. de mentalitate aduse de revoluțiile din deceniul 
Şapte, care, printre alte libertati, au impus-o și pe 
' cea sexuala. Industria cinematografica pornografica 
va cunoaște o extraordinară inflorire în anii 60—70. 
cind indraznelile erotice duse cit mai departe capata 
uneori semnificatia contestatiei politice. Odata intrat 
în salile de cinema, Erosul și-a luat revanșa pentru toti anii cînd 
a fost marginalizat. Cind te gindesti că legendarul cod: Hays 
tare a fost in vigoare pina in 1968 interzicea sa se infatiseze un 
barbat și o femeie culcati in acelaşi pat!.De aici moda paturilor 
gemene pe care le intilnim în toate comediile americane, din 
anii 30—'40. 

In orice caz, după anii de purgatoriu, Erosul a recuperat rapid. 
Afisele foarte indráznete ale unor producţii erotice şi pornogra- 
fice sint practic omniprezente în orașele occidentale în primii 
ani ai eliberării de cenzura. Cu toate acestea, in deceniul trecut 
a inceput sa se inregistreze un declin al interesului pentru Ero- 
sul einematografic. Apariţia temutei maladii SIDA și voga mag- 
netoscopului personal reduc sever clienţii salilor de cinema spe- 
cializate în porno sau erotism 

Banalizata, producţia cinematografica pornografica și-a pier- 
dut apanajul provocarii. Dupa ce a abordat toate registrele sexu- 
alitatii, cinematografu! pare ca regaseste mirajul sugestiei. Mai 
toate opiniile celor care au acceptat 58 se pronunțe despre 
acest subiect susțin aceeași idee: da — erotismului, nu — por- 
nografiei. Reproducem citeva dintre aceste pareri. 


D.D. 
سا‎ O SE E REGE lli. | 


Pro şi contra cinematografului X 


Jean Renoir (regizor) 
Producătorii au tot interesul sa mentina unele norme morale, 
altfel filmele imorale nu. s-ar vinde, 1 


Amanda Lear (cintareafa, actrița) ; 

Pornografia ne coboara la starea de sex în stare pura. Este, 
intr-un fel, stadiul animal. Contrariul erotismului. Filmele porno 
sint antierotismul prin excelența. Mai ales in culori. Toate aceste 
cârnuri roz sub proiectoare... seamana cu un raft de macelarie. 
Dimpotriva, e nevoie de vis: imagini, fotografii stilizate în alb şi 
negru. După o supradoza de sex, erotismul revine in forța. Si e 
mai bine asa: aceasta face să se aprecieze mai mult momentul 
pina cind lacatele cad. Mi se intimpla sa deschid televizorul la 
filmele porno de pe Canal Plus. Dar cum nu am-decodorul pen- 
tru el, privesc filmul cu dungi. Este mult mai erotic așa: asta 
face imaginaţia sa lucreze. Pentru ca prim-planurile ginecolo- 
gice. sincer, sint abominabile. 


Michel Tournier (scriitor) 

Am vazut, bineinteles, filme cotate cu X, dar nu mi-au plăcut 
pentru ca le gasesc foarte monotone. N-am vazut nici o invenţie 
in acest domeniu. Pentru mine, filmul porno nu este nici măcar 
un gen cinemátografic pentru că nu exista în el creație. 


Jean-Francois Davy (regizor) 

Videocasetele X intra liber jn toate căminele si nu s-a relevat 
niciodata un incident care ar putea fi imputat acestei atitudini 
de libertate: Peste tot unde filmul porno s-a liberalizat, ca în 
Scandinavia, criminalitatea sexuala si violurile au diminuat. 


, Laure Adler (istoric și consiliera a lı Francois Mitterand) 

In 99% din cazuri, filmul porno ilustrează meréu aceleași sce- 
narii unde femeia este supusa, inghesuita şı woiata. Barbatul 
este intotdeauna cel care provoaca actul sexual. La fel, literatura 
erotica apare, vai, in ziua de azi, de o saracie intelectuală şi ar- 
tistica jalnica. In majoritatea cazurilor dorința pare absentă de 
pe scenă. Se excita instinctele în modul cel mai josnic, dar ara- 
reori instinctele amorului. În plus, aceasta mercantilizare a sexu- 
lui exploateaza rușinos clasele defavorizate care nu au nici posi- 
bilitatea, nici chiar dreptul la dragoste. Caci nu este intimplator 
ca cinematografele porno. care se inchid, de altfel, unul dupa 
altul, exista in zona garilor, a cartierelor unde lucrează şi dorm 
imigranții. Este o piața pentru exploataţi. 


Marcel Martin (critic) 

Erotismul este eliberator. spune Bunuel. Practica erotismului 
desigur. Dar spectacolul sau? Pentru cà cinematograful nu este 
decit spectacol, fenomen de defulare si de compensație. Aș su- 
gera ca erotismul suscita o eliberare. un catharsis, adica o subli- 
mare, in timp ce pornografia antreneaza mișcarea inversă, adică, 
de fapt, o frustrare De unde tristețea profunda, patetica, (pentru 
à nu ma: vorbi de stupiditatea si ۱۲116718 ۲ porno. 


zitate primara, pe tineri nu-i impresioneaza prea mult. Publi- 
cul virstnic (sau,precoce handicapat) vine la aceste filme ca 
sa savureze aceste excese (normale la inceputul vieţii sexu- 
ale) intrucit el transforma un domeniu al apetentei intr-unul 
al <competentei 


Si, totuşi, unele pelicule porno incearca sa serveasca ۵ 
idee. Ele au, daca nu o intriga propriu-zisa, un surogat de 
ideal, Spre care personajele aspira. Exista, in paralel, filme 
porno in care personajele sint parinti si copii. profesori si 
eieve (sau invers), preoți si enoriase, cadre medicale si pa- 
cienti, etc. Lipsa unei motivații sexuale reale, intrarea in „ac- 
tune" a personajelor ca vrajite sau aflate sub presiunea unei 
obsesii irezistibiie, sint tot atitea mascari neindeminatice ale 
surogatului artistic. Cu atit mai detestabile apar subiectele 
actionind impotriva familiei, școlii, religiei si a altor instituții 
onorabile. Cum spuneam. tinerii ajung destul de repede in- 
diferenti fata de asemenea pelicule. in timp ce batrinii sau 
taraţii stau la coada sa le vada. Ceea ce nu face decit sa-i 
dea dreptate lui Freud : 


Dr. Mihai Neagu BASARAB 
(medic psihiatru) 


Pe tere 
— film important 
ee — film bun 

e — poate reține atenția 
0 — te lasă indiferent 


Pe ecrane 


TRANDAFIRUL 
ROȘU DIN CAIRO 


kk we 


Producţie: SUA, 1985. Regia si scenariul 
Woody Allen. Imaginea: Gordon Willis. Mu 
zica: Dick Hyman. Cu: Mia Farrow, Jeff Da- 
niels, Danny Aiello. Irving Metzman, Stepha 
nie Farrow, David Kieserman 


utine filme sint atit de iluminate 
de magia cinematogratului ca 
Trandafirul roșu din Cairo. Poate 
numai Sherlock junior al lui Bus- 
ter Keaton, Din lumea cinemato- 
graiului de altădată de Peter Bog- 
danovich, Noaptea americană de 
Francois Truffaut sau Bună dimineața, Babi- 
lon de Paolo si Vittorio Taviani mai exalta, cu 
aceeași aparentă naivitate, miracolul artei a 
şaptea. 

Pina la un punct, regizorul Woody Allen 
pare cà sustine parerea lui Truffaut cà „cine- 
matograful e mai bun decit viata". In orice 
caz, ar fi imposibil de trait (supraviețuit) fara 
el, demonstrează, facind uz de gratie, tan- 
drete si umor, -autorul. 

In mod sigur n-ar putea trai farà sa meargă 
la cinema eroina fragilă interpretată de Mia 
Farrow, o biata chelneriță într-o pizzerie 
„Mai uităm de necazuri”, încearcă ea să-și 
convinga soțul s-o însoțească, un tip brutal 
pe care condiţia de șomer l-a abrutizat si mai 
tare. Numai privind filmele cu eroi curajoşi, 


galanti şi atotbiruitori, atit de tipici. pentru 
producția hollywoodiana a anilor '30, sar- 
mana femeie poate sa reziste cotidianului ce- 
nusiu si tracasarilor de acasă si de la slujbă. 
Cita nevoie aveau de aceste pelicule victi- 
mele curbelor de sacrificiu din timpul marii 
crize economice din SUA ‘ne 8 
comedia lui Preston Sturges Călătoriile lui 
Sullivan (1941), o pledoarie pentru genurile 
cinematografice care pompau optimism în 
pieptul unui public vlăguit de recesiune. Pro- 
tagonista cu elanuri romantice a lui Woody 
Allen se identifică într-atita cu ficțiunea încit, 
în timp ce vede a opta oară filmul de aventuri 
exotice Trandafirul roșu din Cairo, eroul fer- 
mecátor coboara de pe ecran pentru a o cu- 
noaște. Stinjenită de paltonul ei ponosit, fa- 
natica spectatoare fuge la început din calea 
idolului ei. Imixtiunea ficţiunii în realitate (in 
tradiția burlescului Helzapoppin) nemuttu- 
meste si publicul, care cere banii inapoi, si 
pe producătorii de la Hollywood ingroziti de 
spectrul esecului financiar. Aici intervine iro- 
nia lui Woody Allen care ii zeflemiseste si pe 


Jeff- Daniels si Mia Farrow, protagonisti 
în Trandafirul roşu din Cairo 


Nu este o scenă din același film, 


ci una de la repetitie: regizorul Woody Allen 
indrumindu-si actrița (Mia Farrow) 


spectatorii cu pareri preconcepute despre ci- 
nema (care înseamnă neaparat poveste, exo- 
tism. happy-end) si pe oamenii filmului, atit 
de marcați de mercantilism si cinism. Un 
subtil joc de oglinzi (perfect servit de efectele 
speciale) releva cind puterea imaginii cine- 
matografice de a transforma contururile vie- 
tii. cind fragilitatea iluziilor întreținute de 
această imagine. 

Pentru Cecilia, eroina brutalizată la tot pa- 
sul, iluzoria intilnire cu marea iubire are o 
importanță enormă. Ea suspina: „Am intilnit 
un barbat minunat. Bineînţeles cà e imaginar; 
dar ce importanță are? Nu poti avea totul”. 

In rezonanţă cu atit de celebra „nobody's 
perfect" din Unora le place jazzul, replica in- 
clină balanţa in favoarea cinematografului, 
dacă urmarim raportul film-viață pe care au- 
torul, chiar şi „printre rinduri", îl examinează. 
Desigur, cam același lucru e sugerat și de 
confruntarea dintre eroul coborit de pe ecran 
(plin de cavalerism, farmec, naivitate) şi in- 
terpretul sau (un actor hollywoodian „uns cu 
toate alifiile", pescuind mereu complimente). 
In orice caz, in prezența amindorura, nein- 
semnata Cecilia trăiește uimitoarea metamor- 
foza din Cenușăreasa în prințesa a frumuse- 
tii. Chiar daca efemeră, aceasta transformare 
) ajută sa tina piept asaltului uriteniei dupa 
plecarea celor doi feti-frumosi. Ea va incerca 
să-și uite necazul de a fi fost părăsita tot în 
sala de cinema, unde rulează dupa ce Tran- 
dafirul roșu a fost scos de pe afiş, un musical 
cu Ginger Rogers şi Fred Astaire. E limpede: 
Woody Allen nu-și ironizează eroina. Gratia 
şi puritatea ei in fata magiei cinematografului 
nu pot sugera decit omagierea lui. 

Interpretarii Miei Farrow i se datoreaza 
mare parte din/incárcatura emotionalà a fil- 
mului. Ea propune aici o versiune femininà a 
personajului pe care Woody Allen il aduce, 
de obicei, pe ecran: ghinionistul atasant, ti- 
mid si marginalizat. Secondatà cu brio de 
Jeff Daniels (in ambele ipostaze, de aventu- 
rier si star cinic) si de Danny Aiello (brutalul 
Sot). Mia Farrow face unul dintre rolurile cele 
mai bune ale carierei saie. Un rol care pune 
intr-o lumina ridicolà afirmatia unui critic 
francez ce se declară enervat de „aceasta la- 
tura de cinema pizza la Woody Allen: „Nevas- 
ta-mea la casa, soacra la bucătărie și verii 
mei in sala," Colaborarea constanta a regizo- 
rului cu partenerele lui din viata, Diane Kea- 
ton (Adormitul, Dragoste și moarte, Annie 
Hall, Manhattan etc.) sau Mia Farrow (Come- 
die erotica a unei nopți de vară, Zelig, Broad- 
way Danny Rose,.Septembrie, Alice) s-a do- 
vedit întotdeauna inspirată. Chiar şi partici- 
parea rudelor a dus la bune prestații actori- 
cești: Maureen O'Sullivan, mama Miei Farrow 
(Hannah și surorile ei) și Stephanie Farrow, 
sora acesteia (Trandafirul roşu din Cairo). 

Woody Allen a mai simţit și altădată nevoia 
sa mediteze asupra cinematografului. A fa- 
cut-o si in Mai cintà, o dată, Sam (ca scena- 
rist şi interpret) și mai ales în Amintiri de la 
„Stardust“ (inrudit cu 8 1/2 al lui Fellini). 
Acesta din urmá este un fel de autoportret in 
care Allen isi manifestă voluptatea autoiro- 
niei. Este cu atit mai surprinzátor. cà, dupa 
cinci ani, a regizat Trandafirul rosu din Cairo, 
depășind criza de neincredere in propriile 
sale puteri, parind din nou dispus sa creadă 
în mirajul ecranului. Schimbarea de registru 
i-a purtat noroc: apreciată pentru fineţea şi 
căldura sa, această comedie nostalgica a fost 
premiată în 1985 la Cannes cu premiul criticii 
internaţionale şi, în același an, cu premiul 
„César“ pentru cel mai bun film strain. Cit 
despre critica americana, iată părerea, pe 
care o propun drept concluzie, a reputatului 
Vincent Canby de la „New York Times”: 
„Trandafirul roșu din Cairo este o pura incin- 
tare. Acest film tandru şi foarte hazos, posibil 
de interpretat la diferite nivele, demonstrează 
că Woody Allen este cel mai bun cineast 
contemporan al nostru: înălțimea sa de 1,60 
m. — în bascheti — nu-l împiedică să-i depa- 
șească, cu citeva capete. pe ceilalți". 

a 


ڪڪ 


Magia cinematograf 


Biofilmografie 


1935: Se naşte la 1 decembrie Allen 
Stewart Konigsberg in Brooklyn, New 
York City 

1946 — 1949: studii primare la Public 
School 99: scolaritate mediocră 
1949 — 1952: — studii secundare la 
Midwood High School; primele 
semne de talent comic („eram idolul 
recreat iilor") 

1952: adoptarea pseudonimului Wo- 
ody Allen. Redacteaza gaguri si sce- 
nete comice pentru Earl Wilson si 
Walter Winchell 

1953—1955: studii superioare (intre- 
rupte) la Universitatea din New York 
1954: casatoria cu Harlene Rosen fii 
va -influența pregătirea culturală). 
Scrie gaguri pentru Bob Hope, Buddy 
Hackett, Carol Channing, Sid Caesar. 
Colaborator permanent al televiziunii 
ca scenarist. 

1957: Laureat cu premiul Sylvania 
pentru colaborarea la emisiunile lui 
Sid Caesar 

1958: intilnirea cu Jack Rollins si 
Charles H. Joffe care devin agenţii 
sai publicitari, apoi producătorii tutu- 
ror filmelor 

1961: debut pe scena la teatrele „Du- 
plex" si apoi la „Blue Angel" („Ingerul 
albastru”, coincidență cinefilaf) 
1962: Joaca în spectacolele de la 
„Blue Angel" și „Bitter End" in Green- 
wich Village 

1965: scenarist si interpret in filmul 
Ce e nou, pisicujo? de Clive Donner 
1966: co-scenarist şi co-producator4a 
Ce s-a intimplat, Lily Tiger? adaptare 
a unui thriller japonez. Premiera pie- 
sei „Nu bea apá"!. Se însoară cu Lou- 
ise Lasser. ~ 

1967: co-scenarist si interpret in Ca- 
sino Royale. Invitat de onoare alemi- 
siunii „Kraft Music-Hall Hour", reali- 
zata de canalul NBC. 
1969: fiimu! la banii și fugi (R. co-S, 
!)* si piesa „Mai cintă o data, Sam" 
1971: Banane (co-P, R, S, I); Reali- 
zează un show pentru canalul de tele- 
viziune PBS; Politica lui Woody Allen: 
povestea lui Harvey Wallinger, cenzu- 
rat pentru aluziile la Richard Nixon 
1972: Joaca in filmul Mai cintà o dată, 
Sam, adaptare a piesei sale (regia 
Herbert Ross) si realizează el insusi 
Tot ce ati vrut să știți despre sex, dar 
n-aţi îndrăznit să intrebati. Publica 
volumul de proza „Geiting Even" 
1973: regizeaza Adormitul (S, R, |; 
1975: Dragoste si moarte (S, R, 1). La 
Festivalul de la Berlin obţine „Ursui 
de argint” pentru întreaga operă 
1976: co-producátor si interpret al 
Paravanului (de Martin Ritt). 
Publica volumul „Without Feathers", 
apărut in Franţa ca „Dumnezeu, Sha- 
kespeare şi eu'. 

1977: Annie Hall (R, S, !), film premiat 
cu 4 Oscaruri 

1978: Interioare (co-P, S, R) 

1979: Manhattan (R, S, |) z 
1981: piesa „Becul zburator". Intilni- 
rea cu Mia Farrow. Publicarea cule- 
gerii „Destine chinuite" 

1982: Comedie erotică a unei nopți 
de vara (P, R, S, |) 

1983: Zelig (P, R, S, 1) 

1984: Broadway Danny Rose (P. R, S. 
1) x 

1985: Trandafirul roșu din Cairo (P, 
R. S, I).Premiera piesei „Dumnezeu si 
moartea“ 

1986: Hannah și surorile ei (P. R, S, |) 
— 3 premii Oscar 

1987: Zilele. radioului și Septembrie 
(P, R, S, I). Se naște Satchel, fiul lui 
Woody Allen si al Miei Farrow 
1988: O altă femeie (P. R, S, ۱( 
1989: Crime si delicte (P, R, S, |) 
1990: joacă in Scene de promenadă 
(regia Paul Mazurski) 

1991: Alice (R, S, 1). 


* - S = scenariul, R - regia, | - in- 
terpretare, P - producător 


—_— 


u 


e Autoportret 


Woody Allen 
Diane Keaton 
în Annie Hall 


„Hollywoodul aştepta demult 
: un autor-actor pentru 
ai încredința succesiunea 
marilor .comici: 
de la Buster Keaton, Harold Lloyd. 
pină la Jerry Lewis şi Danny Kaye 
“care au devenit acum 
amintiri de arhivă. 
El este: Woody Allen.” 


Gian Luigi Rondi - „Il Tempo", 
29 octombrie 1975 


ine este acest omuleţ pistruiat 
şi miop asupra căruia pluteşte 
permanent un nor de elogii? 
„Un geniu comic”, titra revista 
americană „Time“ pe coperta 


paradox 


numit 


Allen 


Non avut niciodata un comportament care ar putea fi calificat ca tipic masculin. Dacă 
un intrerupator se strică, habar n-am să-l repar. Nu beau. Nu fumez. Nu mà droghez. Preocu- 
parile mele esenţiale constau in a ramine toată ziua într-un cinematograf sau în a ma plimba, 


(„Woody Allen și filmele sale" de Eric Lax) 


Su să-i distrez pe spectatori. De obicei, cînd se joacă unul din filmele mele, poti paria 
ca lumea se va distra macar un pic. Şi spectatorii ştiu bine cá n-o sá-mi bat joc de ei. S-ar pu- 
tea să lansez mici injepaturi — mi se intimpla adesea — dar asta nu are nimic comun cu dis- 
preţul. Nu vor fi obligați să suporte o grămadă de glume stupide și infantile“. 


(„New York Times Magazine", 22 aprilie 1979) 
EB place să distrug un film la montaj. Să-l reduc de la 120 de minute la 86 Cred 65 86 
de minute sint másura exactă pentru un film comic“. 


(„New Yorker", 4 februarie 1974) 


„N, fac diferenţa între creaţia «comică» si creaţia «serioasá». Nu pot tolera folosirea cu- 


vintului «serios» ca opus al cuvintului «umoristic»". 


(„New York Times", 14 februarie 1969) 


4 mediile intelectuale americane e de bon ton să-l preferi pe Keaton lui Chaplin. E ade- 
várat ca Buster Keaton e un geniu si că, in plan strict tehnic, filmele lui sint superioare celor 
ale lui Chaplin. Dar Chaplin e mult mai nostim si e atit de uman! Si este și mult mai modern. 
Keaton era strálucitor si glacial, as da toate filmele sale pentru Luminile orașului. Amestecul 
de umor si delicatele mà emofioneazà, acest lucru mi se pare important." 


(„Nouvel observateur", 28 septembrie 1984) 


» Nu-mi mai aduc aminte pe unde o fi „Oscar“-ul acela. Toate premiile care mi-au fost 
acordate le-am primit acasă. A propos, nu mi s-a intimplat sa gasesc in cutia poștală un „Os- 
car". in orice caz, nu cred în premii. E ridicol, de pildă, să stabilesti cá Annie Hall e mai bun 
decit Mean Streets de Martin Scorsese. Nimeni n-are dreptul să aibă asemenea iniţiative, pen- 
tru ca daca accept cà anul asta filmul meu a fost considerat cel mai bun, anul viitor va trebui 
sa accept cà alt film de-al meu va fi considerat cel mai prost. 

Regia, interpretarea, montajul? Toate sint foarte plicticoase. Cel mai râu este, totuși, lucrul 
la un film. De ce? Pentru că trebuie sa te scoli la 6 dimineața ca sa fii gata la 7. La ora aceea e 
foarte intuneric si rece. Montajul unui film e ceva mai plăcut, dar nu cu mult. Chiar si scrisul 
scenariilor e plicticos. 

Fac cinema pentru că toţi ar dori să faca, dar nu sint capabili. Și, apoi, pentru că renteaza, 
aduce bani. În afară de asta, filmele mele plac si asta imi face bine. Cinematograful e terapia 
mea, dar vă asigur ca nu mă distrez. Teatrul e altceva. E o bucurie. Nu faci nimic toată ziua şi 
la 8 seara te vezi cu alți actori, de obicei prieteni. Jucâm vreo 2 ore, ne distrám și noi, ca şi pu- 
blicul, și la 10 şi jumatate facem o reverență și o zbughim la restaurant. E uimitor. 

imi place sa cistig bani. Dar n-aş turna niciodata un film numai pentru bani, nu mă intere- 
seaza. Fireşte că n-aş vrea ca filmele mele sa fie un dezastru din punct de vedere financiar, 
pentru cà asta ar însemna să pierd banii altora“. 


(,Oggi", dec. 1979) 


i s-a acordat cel mai invidiat trofeu cine- 
matografic, el a preferat sá cinte la clari- 
net in localul „Michael's Pub” din New 
York. 

Paradoxul îl însoţeşte pretutindeni. În 
timp ce refuză cu obstinatie să dea inter- 
viuri pentru revistele de cinema, le 
acorda, in schimb. cu generozitate, pubii- 
caţiilor de tip magazin. Woody Allen de- 
clară public că-l lasă rece verdictul critici- 
lor, dar nu ezită să trimita cronicarilor, 
care îl comentează favorabil, amabile scri- 
sori de mulţumire. 

Un alt aspect paradoxal al personalităţii 
lui Woody Allen este alegerea maestrului. 
Trebuie să recunoaştem că e destul de bi- 
zar cá un cineast atit de dotat pentru co- 
medie ca el şi-a ales un idol ca Ingmar Ber- 
gman, pe care îl citeaza, omagiindu-l, in 
aproape toate peliculele sale. Poate că este 
pentru el un mod subti; de a polemiza cu 
etichetele-cliseu care i se aplică, de genul 
„comic evreu new-yorkez”. Conștient de 


numărului său din 30 aprilie enormul său succes, Woody Allen işi már- 
1979. Woody Allen este, la ora actuală, ci- turiseşte, in felul său mucalit, aspiraţia de 
neastul american cel mai respectat de cri- ی‎ Md foie em regret in 
هي مد‎ cue bad dubia: E foarte dificil de jalonat itinerarul de 
rii nu-l hárguiesc şi îl lasă să facă, practic & Obsesia problemelor cuplului in Septembrie: creaţie al unui artist atit de complex ca el 
A 1 : şi atit de oripilat de formulele generaliza- 


EBD petit RR tue مت‎ 8 ee 


orice, prefacindu-se că uită legile implaca- 
bile ale profitului. Riscurile lor nu sint 
prea mari pentru că publicul este, de obi- 
cei, de partea autorului — interpret, fiin- 
du-i recunoscător pentru umorul sáu atit 
de- special. Woody Allen este, alături de 
Chaplin, Keaton, Harold Lloyd, Laurel şi 
Hardy, fraţii Marx sau Jerry Lewis, unul 
dintre marii comici ai cinematografului 
american. Ca autor de comedie, consensul 
critic il. plasează imediat după Chaplin. 
O indreptájità curiozitate însoţeşte 
toate manifestările publice ale acestui ci- 
neast atit de celebru si de stressat de cele- 
britate. Piesele sale de teatru se joacă in 
toată lumea, culegerile lui de proză scurta 
sau de aforisme sint savurate de milioane 
de cititori, iar premierele cinematografice 
pe care le semnează sint asaltate de specta- 
tari. Cu toate acestea, Woody Allen boico- 
trazá de obicei festivalurile şi ceremoniile 


mondene, chiar atunci cind are de luat un’ 


„Oscar“ (cum a fost cazul cu premiul pen- 
tru Annie Hall). În seara cind filmului sau 


7v 


o pereche tînără (Sam Watterston și Diane Wiest) 
.. $i una virstnică (Jack Warden si Elaine Stritch) 


toare. În plus, varietatea formelor sale de 
exprimare (prozator, dramaturg, scenarist, 
regizor, actor, muzician) desenează un tra- 
seu foarte complicat de influenţe, teme şi 
motive. din fericire convergente. Ca întot- 
deauna în cazul marilor maeștri. Deşi tipul 
său comic mizează mult pe aspectul tip aiu- 
rit, omul Woody Allen se dovedeşte foarte 
lucid în toate situaţiile și mai ales în cele 
in care işi examinează propria creaţie sau 
mediteaza asupra artei sale. Cu toate că au 
de obicei forma glumei, consideraţiile sale - 
despre film dovedesc un neobișnuit apetit 
teoretic si un gust fără cusur în opţiunile 
cinefile. Am ales citeva dintre declaraţiile 
facute de autor cu prilejul unor interviuri 
. revelatoare pentru multiplele feţe ale ta- 
lentului său. Un autoportret ce atestă far- 
mecul acestui paradox numit Woody Alien. 


Pagini realizate de Dana DUMA 
11 


80 


de opere reprezentative 


ale 


cinematografului universal 


extrage, din istoria relativ scurtă dar atit de bo- 

gată în realizări a cinematografului, 80 de opere 

reprezentative care să permită publicului intele- 

gerea specificitatii celei mai tinere dintre arte, 

evoluţia viziunii ei filosofice și a limbajului pe 

a creat, s-a dovedit a fi pentru Cinematecă o opera- 

tiune extrem de dificilă. Dincolo de subiectivismul firesc al 

autorului selecției, au funcționat criterii de periodizare, s-a 

ținut cont de aprecierile istoricilor de film din generații dife- 

rite, de rezultatele referendumurilor internationale, de pal- 

maresurile principalelor festivaluri (Veneţia, Cannes, Berlin), 

de prestigioase „premii naţionale (Oscar, Cesar etc.) ca și de 

unele din clasamentele determinate de preferințele spectato- 

rilor. Cinematograful a demonstrat că este o artă reprezenta- 

tivă a secolului nostru, iar nevoia obsedantă a clasificării 

operelor lui în timp, prin permanenta mentionarii unor titluri, 

este o dovadă elocventă că filmele cele mai bune nu mor ni- 

ciodată. că ele primesc semnificații noi de-a lungul anilor, că 

sint susceptibile la reinterpretari de câtre fiecare nouă gene- 
ratie. 

Periodizarea s-a făcut pe patru epoci: filmul mut; filmul 
sonor pina la sfirşitui celui de al doilea război mondial: fil- 
mul postbelic între anii 1945—1958; epoca contemporană 

Epoca filmului mut este inaugurată de Cabiria (1914) regia 
Giovanni Pastrone, film pseudo-istoric, de mare montare 
prin care „pentru prima oară... cinematograful isi capata 
propria şi adevărata sa demnitate de artă“ (L.L. Ghirardin!) 
Urmează filmele lui Griffith Nașterea unei naţiuni (1915) ṣi 
Intolerantá (1916) — primul. o uriașa fresca istorica (actiu- 
nea plasata in timpul razboiului de secesiune), al doilea „o 
drama solară a tuturor erelor umanității” (D.W. Griffith) - 
apoi filmele lui Victor Sjostrom Proscrișii (1917) si Vintul 
(1928). Rapacitate (1924) de Erich von Stroheim. Goana 


50 de ani 
de la premiera: 
Cetăţeanul Kane 
„portretul 
unui egoist“ 
dar și al 
regizorului 
Orson Welles 


۱ P E 
e O Stradá regală pentru Fellini e 
și ai săi interpreti: 


Anthony Quinn si Giulietta Masina 


„Goana după aur 
rămîne 
capodopera 
lui Chaplin 
fără doar 
şi poate“ 
(Boussinot) 


după aur (1925) de Charles Chaplin, Crucișătorul Potemkin 
(1925) de S.M. Eisenstein, Metropolis (1927) de Fritz Lang 
Patimile loanei D'Arc (1928) de Carl ۲۰ Dreyer, Ciinele anda- 
luz (1929) si Virsta de aur (1930) de Luis Bunuel si alta zece 
titluri pe care spaţiul nu ne permite sa le mai enumeram 
Este o epocă râmasă celebră, cu filme care au propus Oo vi- 
ziune pătrunzătoare și originală asupra lumii, cu descoperiri 
senzațipnale de limbaj cinematografic, a cărui modernitate 
surprinde si astazi. Nu intimplator, la referendumul celor mai 
bune 30 de filme din toate timpurile de la Bruxelles (1958) 
operele clasice ale epocii mute au triumfat: dintre primele 15 
filme ale clasamentului, 10 fiind mute... 

Prima perioadă a „sonorului“ debutează cu primul film so- 
nor, vorbit si cîntat al cinematografiei: Cintaretul de jazz 
(1927, regia Alan Crosland). Cineastii vor incerca si vor iz- 
buti acum să integreze creator sunetul in estetica artei cine- 
matografice, aria de investigare a realității va fi tot mai cu- 
prinzatoare, tehnica cinematografică se va perfecționa conti- 
nuu. Dintre filmele acestei perioade vom cita M (1931) de 
Fritz Lang, Atalanta (1934) de Jean Vigo, Supa de rață (1933) 
de Leo McCarey, avindu-i ca protagoniști pe frații Marx, 
Timpuri noi (1936) de Charles Chaplin, Huzia cea mare 
(1937) de Jean Renoir, Diligenta (1939) si Fructele miniei 
(1940) de John Ford, Cetăţeanul Kane (1941) de Orson Wel- 
les — acesta din urmă considerat o piatră de hotar in dez- 
voltarea artei filmulyi, deschizátor de noi drumuri. 

Prima perioadă a epocii postbelice, desi mai săracă in 
opere reprezentative, consemnează dezvoltarea neorealismu- 
lui italian, curent ce marchează întoarcerea cineaștilor spre 
viața de fiecare zi a omului obişnuit, lipsită de spectacular, 
plină de semnificaţii în tragismul ei (Roma, oraș deschis — 
1945, de Roberto Rossellini. Hoţii de biciclete — 1948, de 
Vittorio De Sica, La Strada — 1954, de Federico Fellini). 
Este si epoca de afirmare si cecunoaștere internaţională a 
valorii filmului asiatic (a regizorilor japonezi Kenji Mizou- 
guchi și Akira Kurosawa sau a indianului Satyajit Ray), de 
reinflorire a şcolii suedeze (în primul rind prin operele lui 
Ingmar Bergman), de consolidare a valorilor cinematografu- 
lui traditional sau de apariție a unor noi curente ce se vor 
dezvolta după 1958 („nouvelle' vague", „free cinema" sati ne- 
oromantismul polonez). 

În sfirsit, epoca contemporană este marcată de filmele lui 
Wajda, Resnais, Godard, Truffaut, Bresson, Antonioni, Lind- 
say Anderson, Losey, Visconti, Fellini, Tarkovski, Forman, 
Bertolucci, Coppola etc. Interesant de arătat aici că filmele 
de artă se identifică în ultima vreme tot mai mult cu filmele 
de autor. Sint opere ce propun o concepție filosofică și un 
limbaj cinematografic unitare, o stilistică originală, ușor de 
identificat si, de multe ori, un univers poetic specific. Desi- 
gur, filmul de autor datează încă din epoca mută, cind per- 
sonalitati de excepție — Griffit, Stroheim, Eisenstein — 
si-au impus viziunea proprie asupra lumii, dar el s-a impus 
definitiv în perioada de după 1958, în luptă cu imobilismul si 
rutina, dind cinematografului acele dimensiuni dé*adevàr si 
mister ce se împletesc atit de neliniștitor acum, la sfirsit de 
mileniu. 


Mihai TOLU 
o 


O parteneră oarecare a lui Delon 
in. Alibi pentru un prieten, 
Ornella Muti, devine vedetă 
în O iubire a lui Swann 

(aici, cu Jeremy trons) 


int zece ani de cind am tremurat o noapte in- 
treaga de teama ca cenzura imi va șterge 
dintr-un eseu despre Raicu o referire la Kundera 
Merita sa tremur? Nu ma intrebam. Au lasat-o 
Mugur, sublim redactor de carte, fie-i amintirea 
tot mai grea, m-a anunţat dimineaţa; „Ti l-au ۰ 
sat pe frate-tu”. Ea poate fi gasita in „Meseria de 
nuvelist”. Ca meserias al. nuvelei, n-aş fi scris nimic fara 
Kundera. E o exagerare pe care Kundera nu ar permite-o. 
| Mai blind, as spune deci ca el e, pentru mine, cit Preda, cit 
f Scott Fitzgerald, cit Pavese. Peste ciliva ani m-au lasat sa 
afirm pe hirtie ca simt în Kundera un frate. Habar n-aveau 
cine e Kundera, numai asa se explica. Ma laud sobru ca am 
fost printre primii din Capitala care au facut rost din straina- 
tate de „Gluma“, dupa ce am sarit in sus de entuziasm citind 
o cronica despre ea, prin '68, in „Le Monde des livres", Am 
primit-o de la Paris, i-au dat drumul la cenzura literara a va- 
milor, e indiscutabil ca au citit-o, dar mi-au ingaduit-o fi 
indca regimul de permisivitate al dictatorului era in faza cind 
accepta mincinos dreptul la eroare și la aşa zisul schimb de 
f idei. 
l Era „Primavara de la Praga“ care-mi iluzionase citiva 
| amici, facindu-i sa intre in partid cu un elan pe care naivita- 
tea il putea explica mult mai bine decit inteligența. N-am fa- 
$ cut parte din „generaţia Praga", adica a celor care nu cu- 
| noscusera Budapesta din urma cu 12 ani. Cred ca am facut 


parte din „generația Budapesta“ si nu eram puțini, fie ares- 
tati, fie şomeri ideologici, nearestatí.ca sa nu devenim mar- 
tiri, dupa o expresie a unui stab.care se dadea in vint dupa 
Anatole France si Heinrich Heine. N-am facut parte din „ge- 
nera(ia Praga", livresc cum ma știu, din cauza lui Anatole 
France, inca din '56, si a lui Kundera, a ,,Glumei" sale, dupa 
'68. El constituise, asa cum imi cazuse.pe viata și pe manus- 
| cris, demonstraţia definitiva a unui adevar care mi se impu- 
| nea de ani-de zile si nu astepta decit o confirmare din partea 
} ۱ unei autoritati literare, carțile raminind de nu singurele, ori- 
cum supremele în articularea judecatilor mele. Acel adevar 
pornea de la o batrina observaţie a unui om care ştia ce-i 
suferința si eşecul ideilor: „Ceea ce-i desparte pe antifascisti 
de fasciști este puterea primilor de a.ride chia: de ei insisi 
El o observase prin anii '30, dar mie, om al ,cincizeciului , 
mi se parta ca tocmai aceasta deosebire incepea sa pa- 
leasca. Luind puterea, comuniştii nu mai ştiau de gluma, ca 
sa ma exprim simplu, exact și pe românește. Lipsa de haz, 
groaza de haz, reprimarea .rieseriozitaţii, porunca de a ride 
cind trebuie si organizarea bine cenzurata a veseliei, toate 
. aceste incruntari şi mohoreli desfigurate prin celebrele „pre- 
lucrari” si „lamuriri“ au dat indreptalire — cit incalcarea 
drepturilor fundamentale —. sa se poata echivala fascismul 


e „Blonda“ lui Milos Forman 
, din lubirile unei blonde: 
Hanna Brejchova 


cămășilor verzi si brune cu unul nou, roșu. Toate totalitaris- 
mele se pot defini prin refuzul glumei și arestarea bancuri 
lor. Pentru un om tinar, prins bine între Caragiale si Anatole 
France, era insuportabil, ‘Grav și esenţial 
Kundera cu asta venea de la primul sau roman intitulat cu 
} o tandrete suspecta; „Gluma“. E! facea — in primul rind si in 
| primo tempo — o tragedie din viața unei glume in socialism 
$ un student îi scrie iubitei sale o ilustrata cu citeva rinduri 
vioaie, printre care: „optimismul e opiu pentru speța 
۱ ۷۳۵۵88, Ea le primește la o scoala de cadre şi dezvaluie „ve- 
۱ derea" securitaţii. Tipul e exclus dig facultate si trimis la 
munca in mina, in batalioanele „dușmanilor care au avut no 
rocul" sa nu fie aruncaţi in închisoare. Va fi eliberat. Dupa 
۱ care urma al doilea timp al romanului — nu mai putin im- 
I portant — transformarea tragediei, prin deriziune, in gluma 
chiar proasta, dar gluma a destinului si a literaturii din om 
peste ani, lui, acum cercetator la un institut, o jurnalista ii ia 
! un interviu si el descopera ca ea e solia celui care l-a exclus 
| din facultate; ii vine gindul sa se razbune, „o razbunare 
i joasa si urita" dupa cum recunoaşte, dar nu pregeta; o va 
ademeni sa se culce cu el. va avea voluptatea unei aventuri 
cu soţia fostului magar şi ticalos, femeia se va indragosti de 
el și atunci, in clipa de amor, ea ii va dezvalui ca e in divorț 
şi nu-şi mai iubeşte soțul. Nu va mai ramine din toata razbu- 
narea decit ridicolul debarasarii de ea, femeia disperata, in^ 
cercind sa se sinucida cu un laxativ! E subiectul tipic kunde- 
rian. Hohotul de ris pe culmile disperarii, deriderea-in plin 
orgasm tragic, esecui patetismelor sint fixate inca de acum 
25 de ani ca mecanisme inconfundabile ale artei sale, necu 
noscute in Vestul cult, saturat de propria sa inteligența 


—— 
€ 
e 


Fireşte ca n-aş fi vrut sa vad trasa in film „Gluma“. După 
ochiul meu plin de suspiciuni fata de ecranizari, romanul fu 
sese demult ecranizat infidel — asa cum trebuie — in filmeie 
Şcolii pragheze, consanguina ia 1967 cu literatura lui Kun 


prea serioasá 
si fără de milă 


Ecranizarea unui hohot 
pe culmile disperării: 
„Gluma“ lui Kundera 

in. versiunea Jires 
cu Josef Somr si Jana Ditetova 


Kundera - 


scriitor universal . 


arele scriitor, dramaturg și eseist ceh. Milan 

Kundera (n. la Brno la 1. IV. 1929) nu este total 

necunoscut cititorilor din tara noastra O parte 

din nuvelele sale — adevarate microromane — 

, intitulate „lubiri caraghioase" (care în 1970 se 

se aflau in 1228 de apariție la Editura Cartea Româneasca. dar 

interzise în ultima clipa nu se știe de cine) au fost publicate 

in prestigioasa revista „Secolul 20", datorită eminentului 5i 

temerarului om de cultură Dan Hăulică.. O vreme muncitor 

(din motive de dosar) apoi muzicant, Milan Kundera se con- 

sacră în cele din urmă literaturii şi filmului. Profesor la Insti- 

tutul de artă cinematografică din Praga, ii are ca studenţi pe 

promotorii „noului val" al cinematografiei cehe, printre care 
se află si celebrul Milos Forman. 

După apariția romanului „Gluma“ (1967), care s-a bucurat 
de un răsunător ecou atit in Cehoslovacia, cit și în straina- 
tate (tradus în toate limbile de largă circulație), dar, de fapt, 
mult înainte de publicarea și prezentarea piesei de teatru 
„Proprietari de chei” (1962), Milan Kundera a devenit unul 
dintre scriitorii cei mai de seamă ai generaţiei sale. În 1968 
scrie, împreuna cu Jaromil Jires, scenariul pentru filmul 
“Gluma, transpus apoi pe ecran de Jaromil Jires. 

in 1970, ca semnatar al manifestului celor 2000 de cuvinte, 
Milan Kundera isi pierde postul de profesor, iar cartile sale 
sint interzise si retrase din toate bibliotecile din tara sa. In 
1975 părăsește Cehoslovacia si se stabilește in Franţa unde i 
se ofera un post de profesor la Universitatea din Rennes. in 
acest cadru işi concentrează activitatea îndeosebi asupra 
problemelor așa numitei culturi centro-europene, idee re- 
flectata gu pregnanta mai ales in studiul intitulat „Pieirea 
Occidentului sau Tragedia Europei Centrale“. În 1986 pu- 
blică la Editura Gallimard o culegere de articole și eseuri 
despre literatura, „Arta romanului”. 

Milan Kundera a scris si scrie cu precădere romane. După 
„Gluma“ (1967), îi apar, pe rind, „Viaţa e in alta parte" (1973), 
„Valsul de adio" (1973), „Cartea risului și a uitării“ (1978), 
,Insuportabila ușurință a ființei“ (1981), „mortalitatea“ 
(1989). Credinţa în viabilitatea romanului și-o exprimă intr-u- 
nul din remarcabilele sale eseuri din care citam: „Adeseori 
aud cà romanul $i-a epuizat toate posibilitatile. Am impresia 
ca dimpotrivă: in istoria sa de 400 de ani, romanului i-au 
scapat multe ocazii — ocazit nefolosite, cài neexplorate si 
voci neascultate!". 

In exil, Kundera si-a urmat numai si numai drumul de ar- 
tist. A ştiut să colaboreze cu destinul sau. Firește, inainte de 
orice, talentul și numai talentul a fost acela care i-a adus ce- 
lebritatea, făcînd din el un scriitor pentru toate punctele car- 
dinale. Mărturie sta numeroasele premii şi distincţii interna- 
tionale ce i-au fost conferite: în 1973, Premiul Médicis pen- 
tru romanul „Viaţa e în altă parte"; in 1978 (in Italia), Premio 
Mondello pentru „Valsul de ad n 1981 una dintre cele 
mai importante distincții americane: Premiul Commonwealth 
pentru „Cartea risului si a uitării”, iar in 1982, Premiul Euro- 
pa-Litterature pentru ansamblul operei sale. in 1983 i se 
conferă titlul de doctor honoris causa al Universităţii din Mi- 
chigan. A mai primit între timp și altele, desigur, toate meri- 
tate cu prisosintà (nu vi le mai amintim). Important însa, 
pentru noi. ar fi ca opera acestui mare scriitor să apară, in 
sfirsit, şi în versiune românească. spre marea satisfacţie si 
bucurie a cititorilor dornici de buna si autentica literatura. 


Jean GROSU 


dera. „Gluma“ exista, traieste, prolifereaza in Dragostele 
unei blonde, in Micile margarete, in Forman. in Menzel si în 
acea capodopera a scolii, Lumina intimá a lui Passer. Toate 
urla dupa humorul ucis de o orinduire care nu stie de 
giuma. Jire$ nu are fantezia sfisietoare a Chytilovei, eleganța 
ferocitatilor lui Menzel, nici vorba de vocația banalului, co- 
plesitoare la Forman. El monteaza și mixeaza viguros — cum 
se zice — evidențele romanului, acea perpetua osmoza între 
amintirea excluderii şi prezentul vendetei care are, desigur. 
eficacitatea ei. El demasca bine, serios, timpenia, abrutiza- 


Totalitarismele 
se pot defini 
prin 
refuzul glumei 
şi arestarea 
bancurilor 


rea, nemerniciile, dar atit de serios ca gluma și delicatetile 
ei, bancul si catifelele lui, nu mai au loc pentru nici un suris 
și nici o aroma. El nu ţine sa suridem. El e crud si crispat. el 
se vrea rece, desi nu e decit taios; ere sarcastic si nu ajunge 
la inaltimea nici unei duiosii de sens. Calmul cruzimii devine 
incet, incet, mecanic si totul intepeneste in contrastul per- 
fect calculat, lipsit insa de surprizele vieţii luate ca o prada 
Derizoriul — esenţial la Kundera — nu are explozie, absurd 
Masinaria exista, lucreaza — tara acea usuratate a ființei, 
care, ce-i drept, va apare mai tirziu la Kundera, cind. va ac- 
cepta mila Si judecaţile ei. Dar “pîna atunci. Jire mi se pare 


CINEMATECA 


8 O capodoperă a şcolii cehe: 
Lumină intimă de Ivan Passer 


fără humor — altceva decit satira! — si neavind humor, nu e 
sfisietor in tragedie, niciodata. E valabil, eficace in diagnos‘ 
lic si efecte, cu defecte si mai mari în acele subtilitati care ar 
trebui sa se lase — ca un amurg — dupa si peste fiecare 
scena prea bine luminata. De pilda: din toata razbunarea, 
din toata acea simbata in care eroul aşteapta femeia, ramine 
un gest de nimica — omul incearca in camera de hotel, so- 
miera patului, sa vada Cit e de moale, asa cum un asasin în- 
cearca taisul cutitului. Sau, ta capatul ședinței de excludere 
— filmata cam din topor, ce sa discutam? — ștabul care o 
conduce isi pune din nou pe mina ceasul lasat deoparte cit 
timp -s-a desfașurat execuţia. E una: din acele miscari | 
aproape insignifiante care sintetizau durata și instaurarea | 
unei nenorociri in viața unui om. Nu-s insa multe asemenea 
giuvaericale în filmul Gluma... 

Nu-mi dau seama cit é partea lui Kundera în toate aceste 
.vini^, la 1968 Nu am in biblioteca ,Gluma". Habar n-am 
cine mi-a „furat-o“, ferfenita cum era. Am dat si mi s-au luat 
mai toate. La inceputul anului, Mugur imi scrisese un bilet 
ca a luat de la George Pruteanu sinu imi va mai da inapoi. | 
volumul de nuvele „Risibles amours". Noi, kunderistii, sintem 
nenorociti de generosi si hoţi auto-denuntati de carți. Fara 3 
sa-l pot deci verifica in roman, filmul lui Jire$ poarta 2۵ un ۳ 
semn adinc de kunderism. Un semn venit din intimplarile ne- 
calculate ale oricarei supravietuiri: actorul principal, victima 
care poarta, vrind, nevrind, simpatiile noastre de vesnici re- 
vanşarzi, are un chip, un joc, o privire care-| puteau face ori- 
cind, in tilmele realismului socialist, un secretar de partid, 
calm, echilibrat şi ințelept. E singura gluma, fie şi involun- 
tară, a filmului. Fratele Kundera o fi savurat-o? > 4 


Radu COSASU E | 


15 


* e 
Native 2 bark A د‎ 


se ride albastru? 
elma și Louise 
de Ridley Sco 
(Geena Dav zd 
si Susan Sarandon) 


[3 


ad 


Fratii Joel si Ethan Coen, John Turturro, marii cistigátori 
ai Cannes-ului '91; şi marele nedreptăţit: La Belle noiseuse, 
(cu Emmanuelle Béart.si Michel Piccoli) de Jacques Rivette 


the. 


per ca filmete sa fie la nivelul ju: 
riului^ — spunea președintele 
acestuia, regizorul Roman Po- 
lanski, la prima sa intilnire cu 
presa. internationala. Dupa 12 
99 zile, asistind la gala de premiere, 
ma gindeam ca juriul nu a fost 
la inalțimea filmelor. Selecţia oficială (direc- 
tor general-delegat Gilles Jacob) ca și a pro- 
gramelor paralele (Săptămina criticii — direc- 
tor Jean Roy; Qi anume privire — director 
Jacques Poitrenaud; Chenzina realizatorilor 
— director Pierre-Henri Delleau; Camera de 
aur — director Jean-Loup Passek) alcatuite 
in luni si luni de cautari pe toate meridianele 
filmului au reconfirmat ca in fiecare prima- 
vara ecranul mondial se muta ta Cannes. O 
indubitabilá varietate si originalitate au asigu- 
rat prezentei ediţii un standing artistic ridicat. 


ama pe care filmele trebuie sa o 
plateasca spre a avea acces pe 
acest ecran mondial este forța lor 


șoc. 
Șocul realist: Libanul in razboi 
fratricid. Ostateci si calăi, deopo- 
triva prizonieri și victime (În afara 
vieții de Maroun Bagdadi); Iranu! nu s-a trezit 
inca din. Coșmarui războiului de opt ani cu 
۱۲۵۳۵۱, Orfani, dezradacinati, dezorientati (Is- 
hanou de Syam Sharma). Socul politic: De 
Niro împreuna cu producatorul Irwing Win- 
kler (detinator a 10 Oscaruri in aceasta cali- 
tate, in debut ca regizor) se investesc pentru 
a susţine dreptul la propria convingere. Un 
cutremurator „cine-verite” evocind anii „vina- 
torii de vrajitoare“ maccarthyste in Lista nea- 
gră. Șocul polarului-metafizic: Bullitt era un 
novice. Se gindeste mult si se ucide si mai 
mult in Omucidere de David Mamet. Socul — 
betiei de imagini in versiune franceza s-a nu- 
mit Malina de Werner Schroeter. in versiune 
sovietică a fost Anna Karamazova un supra- 
realism tardiv. beneficiind de prezența stelara 
a lui Jeanne Moreau si debutul lui Rustam 
Hamdanov. Şocul-alegoriei: visul furat al re- 
votutiei culturale. China isi cauta un ideal 
(Viața pe sirmă de Chen Kaige). Filmul-scan- 
dal: Momentul de extaz suprem din viata a 
doi pierde-vara: dragostea cu o femeie moar- 
ta! (Luna rece de Patrick Bouchitey dupa 

proza lui Bukowski). j - 


Realitatea in infinitele ei expresii este fil 
trata printr-un imaginar care tinde sa so 
cheze, 58 irite, sa provoace spectatorului 
reacţii cit mai puternice de la indignare la 
spaimă pina la oroare. Nici o indrazneala ar- 
tistica nu e prea mare pentru a line treze 
constiintele sau simfirile. 

Gina Lollobrigida, oaspete de onoare dupa 
40 de ani de cind se lansa aici, pe Croazeta, 
ca vedetà in Fanfan la Tulipe, alaturi de Gé- 
rard Philipe, și-a marturisit dezamagirea cu 
prilejul prezentei ediţii, declarind presei: 
„Înainte se faceau filme pentru a incinta pu- 
blicul, acum se fac spre a-l ingrozi. ȘI e pă- 
catf Pacat este ca omenirea s-a schimbat. 


prea mic 


pentru 


UN FESTIVAL 


prea mare 


Filmul nu face decit s-o reflecte și, citeodata 
prin forța premonitorie a creatorilor, să o an- 
ticipeze. 


Uite-o, nu e 


utinja de a soca a fost si atuul fil- 
mului fraţilor Coen (Ethan, 34 de 
ani, diplomat in filosofie la Prince- 
ton si Joel, 37 ani, absolvent al 
Universitati de cinema new yor- 
keze, aflaţi acum la al cincilea 
film), Barton Fink, de trei ori cisti- 
gator: Palme d'Or, Premiul pentru cea mai 
buna regie și premiul pentru cea mai buna 
interpretare masculina actorului din rolul titu- 
lar, John Turturro. Dublarea Marelui premiu 
cu cel pentru regie a fost un nonsens, aratind 
9 ciudată neincredere a juriului in prestigiul 
Palme d'Or-ului gi a uimit chiar pe fericitii 
laureati, mihnind însă pe ceilalţi concurenți si 
transformind festivitatea de premiere intr-o 
Galà cam indoliata. 

Oamenii de cinema au avut intotdeauna o 
pasiune nedisimulatà pentru filmele dedicate 
profesiunii lor. Este si cazul lui Barton Fink, 
un dramaturg de succes pe Broadway invitat 
să semneze un contract ca scenarist la Hol- 
lywood. Pus în dificultate de brutalitatea si 
incultura producatorilor, Bartón Fink are o 
pana de inspiraţie si traieste angoasa in fata 
paginii albe. Mitologia Hollywoodului anilor 
'40 este dinamitata prin satiră. Ne-am putea 
întreba: de unde atita noutate? Asemenea 
story-uri am mai văzut. Originalitatea filmului 
stă in conceptul sau de „uite-0, nu e" a fieca- 
rei situații, mereu pe muchie de cuţit între a 
nega si a afirma. Fiecare gest subiectiv e si- 
multan obiectivat cu ironie. La un moment 
dat ai impresia cà personajele descind din 
benzi desenate (faceam aceeași remarca in 
revista noastra nr. 1/91 p. 16 privitor la Dick 
Tracy, film pe care, sper, macar unii dintre 
cititorii nostri l-au văzut pe video). Este un 
nou curent in filmul american ce se inspira 
din robotizarea societatii si invita printr-o 
anume amprentă stilistica la deriziune. Comi- 
cul primeaza. Faptele vieţii au devenit prea 
grave pentru a mai putea fi luate și in serios. 
Un exemplu. Eroul, firav, şters, ochelari cu 
rama neagra, timid (genul Harold Lloyd) 
ajunge in sfirşit la o prima noapte de dra- 
goste. In zori, pe chipul sau înca adormit, un 
suris ferice. Cind Fink întoarce capul spre 


e Privirea magică 
a lui Kieslowski 
asupra lumii contemporane 
in Dubla viaţă a Veronicăi 
(cu lrene Jacob) 


Realism plus umor 
in tradiția Free cinema 
(Riff Raff de Kenneth Loach) 
au intrunit sufragiile 
juriului criticii internationale 


Marele juriu s 


Roman Polanski — președinte, regizorul- polonez devenit cetățean francez 
Whoopi Goldberg — starul feminin de culoare al filmului american (Culoarea pur- 


purie, Ghost) E 


Natalia Negoda — actriței sovietice i se spune încă „micuța Vera" 

Margaret Menegoz — producătoare franceză în special a filmelor de autor 
Ferid Boughedir — critic tunisian, susținător al cinematografului african 

Alan Parker — regizorul britanic stabilit la Hollywood, de patru ori în concurs la 
Cannes, niciodată ciștigător al Marelui premiu 

Jean-Paul Rappeneau — culege încă roadele lui Cyrano... 


Hans Dieter Seidel — critic, „domnul cinema" al ziarului „Frankturter Allgemeine - 


Zeitung" 


Vittorio Storaro — unul dintre cei mai mari operatori ai lumii - 
Vangelis — cunoscutul compozitor care a fácut din muzica filmului Carele de foc, 


un Slagàr 


Juriul presei internationale FIPRESCI 


Derek Malcolm — președinte (Marea Britanie) Philippe J. Maarek — secretar 


(Franța), José Carlos Avellar (Brazilia), Lenny Borger (Franţa), Adina Darian (Romà- - 


nia), Samir Farid (Egipt), Andrei Plasov (URSS), Angel Quintana (Spania), Hans 
Schiller (Suedia), Tomas Perez Turrent (Mexic), 


Julieta sa de-o noapte, da cu ochii de trupul 
ei gol, sfirtecat, decapitat! O clipa crede cà 
viseaza. Dar nu, iata-l pasibil de a fi condam- 
nat pentru omucidere. 

Asistam la o comedie absurda sau la o 
drama singeroasa? Oricum, la un cinema in- 
genuu şi delirant, hilar și atroce, mereu, cum 
spuneam. pe muchie de cuţit, mereu proiec- 
tind o stare de soc. 


Barton Fink merita Marele premiu. Acesta 
era si in. consens cu declaraţiile anticipate ale 
lui Polanski: „Voi recompensa un film de di- 
vertisment“ si Gilles Jacob: „După mine 
opera ideală ar fi un film de autor pentru ma- 
rele public". Barton Fink a acoperit aceste 


` două deziderate. Faptul de a i se fi acordat si 


premiul pentru regie (precizez, situaţie fara 
precedent în istoria celor 44 de ediții a festi- 
valului de la Cannes) a eliminat însă de la lo- 
cul ce li s-ar fi cuvenit pe alți cineaști. Unul 
dintre ei a fost Jacques Rivette. 


Arta seductiunii 


imp îndelungat redactor sef la Ca- 
hiers du cinéma, rampa de lansare 
a Noului val francez (revista a sar- 
batorit la Cannes, 40 de ani de 
existența onorata printr-un numar 
special) și unul dintre principalii 
teoreticieni ai acestui curent cine- 
matografic, Rivette a trecut din 1959 la prac- 
tica, aliniindu-se lui Godard, Truffaut si ce- 
lorlalti. Acum, la 63 de ani, el a fost prezent 
in competitie cu ecranizarea La Belle noise- 
use, inspirata după o schița de Balzac. Titlul 
preia porecla unei curtezane din secolul 
XVII, reputata pentru frumuseţea si pentru 
natura ei gilcevitoare (noiseuse), poreclà de- 
venita și titlul unui legendar tablou ramas ne- . 
terminat. Rivette, demult campionul filme- 
lor-fluviu (Călugărița, Amor nebun) recidi- 
veaza. El și-a propus să (ina spectatorul (ci- 
titi cinefilul) în fotolii timp de patru ore! Mar- 
turisesc ca, asemeni altor colegi, ne-am dus 
cu gindul sa stam mai putin (tentalia de a ve- 
dea cit mai mult din proiecţiile ce au loc si- 


(Continuare în pag; 20) 
Adina DARIAN 


Palmares 


Palme d'or: Barton Fink de Joel şi Ethan Coen (Statele Unite) 
Cea mai bună interpretare masculină: actorului american John Turturro pentru 


Burton Fink 


Cea mai bună interpretare feminină: actriței franceze Irene Jacob în Dubla viață a 


Veronicăi de Krzysztof Kieslowski 


Marele premiu al Cannes-ului 1991: Frumoasa gilcevitoare de Jacques Rivette 


(Franta) 


Cea mai bună regie: Joel și Ethan Coen pentru Barton Fink 

Premiul juriului acordat ex-aequo pentru: Europa de Lars von Trier (Danemarca) si 
În afara vieţii de Maroun Bagdadi (Franţa) 

Cel mai bun rol secundar: (premiu inventat ad-hoc): Wesley Snipes in Febra Jun- 


glei de Spike Lee (Statele Unite) 


Camera de aur (acordat pentru opera prima): Toto eroul de Jaco Van Dormael 


(Belgia) - 


Premiul comisiei superioare tehnice: Lars von Trier pentru Europa 


Palmares 


Pentru filmele din competiţia oficiala: Dubla viață a Veronicăi de Krzysztof Kieslowski 
„pentru forța. emotionala și stilil flamboiant patrunzátor" 


Pentru filmele din celelalte secțiuni: Riff Ratt de Kenneth Loach „pentru umanitatea, lu- 
ciditatea și umorul privirii sale asupra societății“ 


Menţiune specială pentru „Săptămina criticii“ prima secțiune paralela a Festivalului, 
ajunsa la a 30-a ediție, datorită careia atitea talente au fost descoperite 


din nou despre UN 


cum vreo două luni avea loc în 
italia, la Ferrara, un seminar pe 
probleme cinematografice, care 
işi propunea sa dezbata funcţiile 
(da, la plural!) celui care da. lovi- 
tura de începere a unui film: pro 
ducătorul. Prilej de a face puţină 
anatomie a structurilor acestei instituții și a 
acestui personaj, „fară de care filmul nu 
poate exista — s-a afirmat — și caruia o lume 
intreagă ii datoreaza priza de conștiința a 
realitatii şi problemelor ei" (desigur, nu in ex- 
clusivitate i se datorează producatorului 
această acuitate a conştiinţei). 

Poate părea pedantă insistența asupra 
cuiva care nu apare pe ecran, peste numele 
caruia se trece cu entuziasm sau cu agasare 
cind este intilnit pe un generic (pentru cà nu- 
mele lui inscris pe generic face sà intirzie in- 
trarea in subiect), dar insási ideea, povestea, 
explicarea lor, caracterizarea, materializarea 
lor din abstractiune, din vag si din. aburul 
fanteziei in poveste închegata, in gen de po- 
veste, in fine chiar in limbaj cinematografic, 
presupune o enormă energie, vocaţie şi ca- 
pacitate de realizare care aparțin — nu de 
puţine ori — şi acestui punct dinamic, numit 
producator. El este cel care pornește actiu 
nea de stringere de capital, ei este cel care 
asigură baza materiala de producţie, el este 
cel care, in sfirsit, „aranjeaza“, inca inainte ca 
un film sa fie produs, dífuza.ea lui în impor- 
tantele rețele de sali. (v. „Noui Cinema“ nr. 1, 
p.3 2, p.6/1991) 

Aceasta energie care presupune o. vasta 
experiența se numește producţie de film, iar 
eroul ei se numește producător. Spectator: 
stie de obicei foarte putin despre el. اون‎ ‘care 
într-adevăr știu ceva despre producator. sint 
in primul rind regizorii, sau realizatorii cum 


preferă cineaștii să fie numiţi. Ei ştiu ca pra- 
ducatorul este cel care face så demareze fm- 
tregul proces de realizare, ei ştiu şi recunosc 
dreptul lui de a impune condiţiile realizarii 
si, uneori, chiar dreptul de a interveni in de- 
rularea povestirii pentru argumentul care 
poate suna prozaic, dar care se reduce la 
sintagma „e! e omul cu banii". 

Viața filmului depinde de forța acestui fac- 
tor. semi-anonim pentru marele public, care 
este prodeeatorul. Multe dintre evoluţiile si 
revolutiile pé care le cunoaste arta a saptea 
se datoresc si unor initiative ale acestui fac- 
tor. „Deşi, — marturiseste un erou al acestei 
indeletniciri producatorul englez de film Da- 
vid Puttnam, — eu am avut surpriza să fiu, şi 
nu o data, mai ușor înțeles de un bancher 
decit de un realizator in ce priveşte dezvolta- 
rea unei anumite idei de film si a o face sa 
devina story cinematografic”. S-ar prea putea 
ca el să fi vrut sa-și flateze partenerii de afa- 
ceri. Nu este mai putin adevarat ca fara ac- 
ceptarea nu numai a unei idei, ci şi a unei 
modalitati de catre cei care finanţează un 
film, acesta nu s-ar putea materializa. Aceste 
legi fiind, cum spuneam, feroce, lupta se da 
intr-adevar pe viata si pe moarte. Si în mă 
sura in care filmul este si industrie si artă 
prima lui „arta” este de a se acomoda tocmai 
acestui caracter industrial-financiar al exis- 
lentei lui. 


oul val cinematografic se pro 
duce astazi in acest plan. El esie 
mai degraba un fel de und: de 
șoc. Sociologii acestei arte sint 
foarte atenţi la fenomenul ce 
pare sa produca ruptura scoarței 
planetei filmului. Seismul acesta 


EROTISMUL... 


nare din pag. 7) 


mpinat de un grup de studenti goi (sase 
fete si patru baieti, toți membri ai unor gru- 
pur radicale) care l-au invitat să se dezbrace 
Draper a cautat un raspuns inteligent, 
se pare ca nu l-a găsit și a parăsit adunarea 
Cit de ferma poate fi, deci, relaţia intre „re- 
volutia erotica" si postmodernism, de vreme 
ce doua dintre componentele cele mai sem- 
nificative ale pragmaticii postmoderné — te- 
eviziunea si feminismul — manifesta (din 
proprie inițiativa sau sub presiunea legii) 
mari rezerve fata de râspindirea imaginilor 
erotice ori chiar i se opum direct — și inca 
-un. mod atit de energic? Nu cumva ras 
urile, s-ar cuveni, totuşi, câutate la ni- 
۱ istoriei mentalităților. in direcția reguli 
or acţiunii şi reacţiunii aplicate la mari pe 
rioade de timp? Nu cumva ele semnalează, 
de fapt. urmarea in plan comercial a contes 
tarii violente, cu adinci radacini in avangarda 
a culturii institutionalizate? 
ata intrebari la care, dupa stiinta noastra 
nu s-a raspuns inca prea limpede si asupra: 
ra ne îndeamnă sa meditam un comenta- 
or foarte riguros al culturii occidentale din 
mele decenii. Pierre Bourdieu: „Pina cind 
hologia sociala nu va izbuti sa se structu- 
reze cu destula coerenţa, e mai bine sa lasam 
le probleme în suspensie decit sa le dam 
jlvare care sa ni se pară definitiva, dar, 
ealitate, e fie incompleta, fie naivă, fie de 
coplesitor subiectivism, 2085811 — asa 
sintem — de povara unor prejudecat: in 
orate cu desavirsità candoare in mintea 
nsibilitatea si in felul nostru de a reac- 
fiona la mesajele primite de ia lume" s 


18 


Tuicd, mititei si... 


eniru directorul studiourilor de la 

Buftea ziua de lucru începea cu ci- 

tirea telexurilor din- dupa am'aza 

sau noaptea precedentă: rapoarte 

ale unor echipe de filmare, comu- 

nicari. cu. partenerii. externi, recla- 

matii care.mai de care mai excen- 

lice: un cineast era să dea foc hotelului ARO 

din Brașov, cutare regizof a intrat calare 

într-o biserica, o jună cineasta à fost.vazuta 

in miez de noapte defilind în costumul Evei 

:prin fața unor cetáteni pașnici aflați intimpla- 

ior la locu! dezastrului (o- reclamaţie ca 

aceasta ajunsa pe biroul ministrului te putea 

costa capul). Exagerari? Aşi! Omologul meu 

bulgar primise la rindu-i un telex prin care i 

se aducea la cunostinta ca o echipa de fil- 

mare cazata inir-un hotel din apropierea gra- 

nitei cu lugoslavia mincase un cactus de di- 

mensiuni impresionante. declarat de autori- 

tati monument al naturii. sub forma de taieteir 
asezonati cu sos abundent de vodca 

De altfel, reclamatiile in cinematografie re- 

prezentau prima sursa autentica de subiecte 

intr-o instituție ce se jeluia intruna ca duce 
lipsa de scenarii. Ma întorc şi notez 


Ziua intii: soseşte un telex 
providenjial 


Intr-o dimineață de vara a anului una mie 
noua -sute opizeci și... orele noua exact, di- 


Numai 
cu platoul de. filmare 
nu poţi ieşi în lume 
şi nici lumea nu 
Vine" spre tine. 


nevoie 
şi de cîteva... „minuni“ 
extracinematografice 


rectorul, Buftei fixa cu atenție un telex neo- 
bișnuit, una din acele ştiri cu. presentiment 
de catastrofă sau dimpotriva ۰ 6 ۵۸ 
de eveniment ce-ţi pot schimba firul vietii 
Condensat la esența, telexul cu pricina 
anunţa, nici mai «mult nici: mai puţin. ca 
„Doamna: Barbra Streisand urmeaza să 50+ 
seasca in Romania. pentru a turna-un film de 
un milion de dolari“. Acţiunea se petrece 
într-un lagar de concentrare nazist, Studiou 
iui Buftea, ce! ce a construit cetati romane 
caştele. medievale, apartamente princiare, re 
~ 


este produs de un paradox: partea de indus- 
trie din arta filmului (adică finanţarea si asi- 
gurarea mijloacelor materiale, enorme chiar 
$i în cazul unor realizări ce nu vădesc vreo 
megalomanică dorință de transpunere) 
aceasta parte are tendința de a-și impune 
dacă nu ideile cel.putin o dorință preemi- 
86۱۱8: aceea de a face ca fondurile plasate 
într-un. film sa renteze. Si ca ele să renteze, 
cerinţele succesului trebuie aplicate cu stric- 
tete. Ceea ce presupune ipso facto respecta- 
rea unei legi draconice: aceea că filmul este 
artă iar ideea trebuie să se:dizolve in poveste; 
să lie seducătoare. Cu cit o idee de film este 
mai ambitioasa cu atit ea presupune mai am- 
ple mijloace financiare, care la rindu-le pre- 
supun mai multe surse, deci mai multi inves- 
litori, putind avea si ei mai multe păreri fi- 
nanciard@artistice, Producătorul, acest orga- 
nizator al capitalului, este obligat sa dezvolte 
o adevărată artă a convingerii si armonizării 
pretențiilor para-artistice, spre a le face sa 
colaboreze la o realizare artistica. In acest 
stadiu, el, producătorul, este avocatul artei si 
al artiștilor ei. Artistul ramine deocamdată un 
veleitar. Cind el se emancipează și devine 
stapinul platoului, "Cu argumentele artei iui, 
aceasta emancipare presupune asumarea tu- 
turor raspunderilor, inclusiv cele ale produ- 
catorului. Altminteri inițiativa se transforma 
in esec. 


aza a doua a activitații acestui fac- 
tor numit producator de profesie 
privește lupta lui cu cei ce vor tra 
duce ideea unui film mai intii 
într-un scenariu riguros si apo! in 
poveste ce apare pe ecran. Aceasta 
luptă solicita alte arme, alte mij 
loace şi alta argumentatie. Solicitantul, mai 


bát ditis ROE 


SABIEI A ROSSE 4 AME V 


venindu-i modesta misie sa inalte o duzină 
de baraci de lemn înconjurate cu sirma ghim- 
pata. Simplu şi ieftin. Ne imbogatim şi pe 
deasupra publicitatea stirnità- in^ presa de 
ctacol de peste hotare, va: aduce no: şi 
۱ contracte în doiari, care pentru-un direc 
tom persecutat de planul de export inseamna 
nana. cerească 

sergiu Nicolaescu vine cu o, idee 

Asculta la mine, imi, zice. Nu constru- 
esti nimic; filmezi fa Avicola din-Cre- 
vedia sau Buciumeni, cá tot seamana a lagar 
(de pasari: fireşte), ridici acolo în prim plan 
doua-trei barăci din lemn recuperat. (des- 
teapia soluţie), injghebi citiva metri de gard 
din sirma ghimpata obtinuta pe nimic de la 
un șantier și le-ai luat banii” 

Asa se fac afacerile cu imaginație si putin 
noroc. Ori, imaginație avem. norocul a venit 
de la sine. Si totuşi de unde o fi stiut Barbra 
Streisand dg noi? Ei, cum de unde, sintem un 
studiou mare, modern, România film a cum- 
parat o- pagina din revista „Variety“ pe 5 000 
dotări, publicind o fotografie aeriană cu aca- 
teturile impozantului Centru ce se lafaie pe 
30 ha și... de aproape doua decenii partici- 
pam la "competiția peniru Oscar. Din toate 
acestea ne-am-ales cu ceva: existam. Și iata 
Baibra Streisand, chiar ea, vedeta de un mi- 
Mori. de dolar) şi-a intors fata câtre nai. Fis 
reste. nu 'ca actrita. E producător pe cont 
propriu, n-are prejudecati, caci banul — nu-i 
aa — nu cunoaște. frontiere. " 


MARA BASLER 


„Hello, Dolly" 


FACTOTUM: 


Buftea n-o fi Hollywood, 
dar este o bază de producţie. 
Depinde şi ea, vital, 
de acest personaj „nevăzut“: pe ecran, 
dar foarte prezent pe platou. 
De aceea si revenim 
asupra acestei probleme capitale 
a producţiei de film: 
producătorul autentic 


mult sau mai putin mieros, dispus sa con- 
vinga, sa implore chiar, este de asta data 
chiar el: pentru că are de administrat o avere 
(in SUA de pildă, bugetele filmelor sint in 
mod normal de ordinul! zecilor de milioane de 
dolari. Există chiar un fel de lege nescrisă, o 
cutumă, în lumea producției de film: daca un 
proiect cinematografic nu presupune un anu- 
mit nivel de angajari financiare, el trece drept 
neserios!). La mari instituţii financiare, rapor- 
turile dintre factorii ce colaborează la realiza- 
rea unei povestiri cinematografice sint mai 
totdeauna, tensionate, stresante chiar, senti- 
mentul de responsabilitate, de risc, primejdia 
eșecului cuprinzind pe absolut toți cei care 
intră în contact cu investiția financiara 
într-un act artistic. Așadar între Oscar şi eșa- 
fod e doar un pas. 

Alt paradox: cu cit mijloacele financiare 
sint. mai mari, cu atit posibilitatile de expri- 


n 


EDDIE MURP 


RICHARD PRYOR | 


mare ale artistului sint mai mici)cu excepții 
bineinteles un mare producator italian de 
exemplu, Cristaldi, spunea odata la Mostra 
venețiană cà el ca producător este obligat — 
tocmai pentru a-și pastra prestigiul in materie 
— sa dezvolte o adevarata strategie a activi- 
taţii lui. Ca sa poată finanța pe Fellini — spu- 
nea el — trebuie sa producă și filme spento 
recrutii care au permisie duminica în ۰ 
Intelegeti cite licențe trebuie sa-și permita 
producatorul ca sa asigure o realizare de 
prestigiu 


-ar parea că este vorba nu numai 
de un val, al producătorilor, ci 
după cum atirma Sophie Grassin in 
„L'Express“, de o adevarată maree 
Această reacție care trece drept un 
val neo-romantic vine evident din 
lumea tinerilor. Spre film se indreaptà acum, 


susține comentatoarea mai sus-amintită, nu 
numai-tinerii care au incercat să înveţe, sa se 
specializeze in arta a șaptea. ci tineri de tot 
telul. De pilda, un medic veterinar, apoi un 
inginer si chiar un barman. Aceștia nu ۵ 
știau bine — şi ۵ marturisesc fara nici un fe! 
de jena — nu prea ştiau mare lucru despre 
modalitatea de a produce sau realiza un film 


Numai cà ei au vrut și vor in continuare sa 
faca film. Unul dintre ei spune ca n-ar fi vru! 
nimic altceva decit să se simtă și el implicat 
in facerea unui film. Nu şi-a pus niciodata 
problema că l-ar putea face de la cap la 
coada. În momentul in care o șansă l-a adus 
pe platou, nu stia — mărturisește el — decit 
două vorbe legate de film: travelling si 
pano". 


Exista, aceasta este o realitate, exista ac- 
tulmente o fraternitate. o adevarata 8 
de a sparge carcanul marii producții și de a 
face film de buget mic. Noul val sau mareea 
sint inváluite inca într-o nebuloasa. Există in 
aceasta privința și o declarație toarte expre- 
sivă facuta de regizorul Bertrand Blier: „Am 
câutat niște tineri care să aibă ceva de spus 
și care sa și știe s-o faca. Asta-i o pasăre 
rara. Am descoperit vreo cincisprezece. L-am 
pus pe fiecare să-mi spună .povestea lui. Dar 
fiecare dintre acești figuranti deveniți perso- 
naje imi orientau propriul meu film intr-un 
sens negativ: tinerii erau fie nişte învinşi, fie 
niște arivisti. Atunci i-am adus la mine pe 


platou si i-am pus să-mi vorbească desluşit, 
pe indelete, fara pretenţii intelectuale sau ar- 
tistice. l-am pus să relateze, sa încerce să 
spuna clar ce le trece prin minte. Şi atunci 
am obținut o poveste, un scenariu. Am avut 
grijă sa nu-i influentez..." 


M 
UN £ , c 
SUR LA ^94 


junsă la stadiul de astăzi, arta a 
șaptea isi cauta drumul de -mîine 
intr-o civilizaţie care este tot mai 
mult a imaginii. Pașii sovaielnici 
de astăzi ar putea fi noile orizon- 
luri de miine. Acești pași de as- 
1821, si de miine sint conduși de 
cineva şi acel cineva nu este altul decit pro- 
ducatorul. Pe el il cunosc doar marii creatori, 
ca şi marii financiari. Spectatorul îl ignora, pe 
el neinteresindu-l decit cei pe care ii vede pe 
pinza, adica interpreții, marii actori, vedetele 
(noțiune din ce in ce mai mult trecută totuși 
in planul doi, cu intreg arsenalul ei). Cind 
acest spectator incepe sa devina cinefil, in 
cimpul interesului lui apar si nume de reali- 
zatori. Adesea chiar inaintea preferințelor 
manifestate pentru interpreți. Dar arta filmu- 
lui presupune o strategie și niște strategi, iar 
aceștia sint tocmai producătorii. Li se pre- 
vede un viitor daca nu mai stralucit, în orice 
caz mai util și mai eficient chiar decit cel de 
astazi. Ei sint aceia care întocmesc planurile 
de bataie ale producţiilor așa încit prin lupte 
marunte sa poata nivela terenul marilor bata- 
lii. Dar nimeni nu-și programeaza capodo- 
pere, poate doar neofitii pe acest tárim. Ca- 
podopera — o știe oricine — tine de miracol 
Un lucru pare însă cert, ia aceasta oră a fil- 
mului în lume: nu ai producători. nu ai nic 
cinematografie. Si o tara, fara arta imaginii 
într-o lume a imaginii, decade dacă nu in 
pre-istorie, în mod cert in pre-modernitate 
Noi abia am ieșit dintr-un tunel. Avem o ci 
nematografie? Avem producători? Pe hirtie 
da. Va trebui sa ne edificàm şi repede. şi sin- 
guri. Altminteri vom intra în alt tunel. 


Mircea ALEXANDRESCU 


mare teres 


E 


wm marie BD wert pae was mron 


dea ed 


Dem e mg را‎ a 


„pt 


Ori, asa ceva. nu se poate. Cit de dragi ne-ai 
fi dolarii de aur. spaţiul aerian al patriei este 
de ۰ 


Ziua a doua: incep 
pregătirile febrile 


Ziua a patra yi următoarele: 
îi încurajăm pe americani 
să mai încerce 


Pentru Studiou febra pregătirilor s-a de- 
clanșat imediat după aflarea neobisnuitei 
ştiri. Şeful administrativ cheamă ecarisajul sa 
mai reduca din efectivul canin ce populeaza 
aleile (dacă o muşcă un maidanez analfa- 
bet?), se trece la vopsitul cu var a bordurii 
şoselelor pe formula una albă. alta neagră, in 
fine se aplica o curățenie generală ca aceea 
de dinaintea Paștelui. Directorul se ocupa cu 
altceva; iși imaginează masa oficiala la Athé- 
née Palace şi efectul acela de şoc, cind or- 
chestra va ataca la momentul oportun, cele- 
bra melodie din „Hello, Dolly". Cu tuica, miti- 
tei si „Hello, Dolly" mergem-sigur la sigur. 


Renuntam deci la perspectiva unei colabo- 
rári prestigioase, cu inima strinsá, dar nu 
zdrobită. Nu-i prima și nici ultima tentativă 
de coproducție cu americanii care eșuează 
În lunga sa cariera, directorul Buftei îşi amin- 
teste de multe alte proiecte transoceanice, 
ramase în fază de intenții, pentru cà producă- 
torii hollywoodieni mulţumiţi, poate chiar 
surprinși de performantele Studioului roma- 
nesc, au facut cale intoarsà pentru motive 
care {in de logistica cinematografiei: hoteluri 
neconfortabile, restaurante cu meniuri de 
cantina ce se inchideau la orele 21,00, lipsa 
barurilor de noapte, șosele proaste. legături 
telefonice precare etc. etc. 


Ziua a treia: nu se mai intimplă 
nimic 


Ciudat însa, marea actriță nu sosește. Și-a 
trimis cîțiva emisari in prospectie, aleg locul 
de filmare aproape de Tg. Mureș, Studioul le 
place, dar... Ei, acest dar, nelinisteste. Ras- 
punsul va fi aflat peste aproape doua sapta- 
mini, cind directorul Studioului, același direc- 
tor, va deschide tot la ora 9, un alt telex, de 
asta data telexul de tip catastrofa, prin care 
va fi anunţat grațios ca proiectul se anuleaza 
Motivul? Extracinematografic. Producatoarea 
calatoreste cu un avion particular, iar Stu- 
dioul nu poate pune la dispoziție un aero- 
port, tot particular, in preajma locului de fil- 
mare. Particular e un fel de a spune; oricum 
o pista de aterizare degajata, la orice ora din 
zi și din noapte, în provincie şi la București 


Morala 


Cinematogratia este o industrie de lux ce 
se dezvolta intr-o societate civilizata si S- 
perä. lar cind producătoru! Charies Brown 
mi-a soptit la ureche motivul real-al refuzului, 
n-am tresarit, ci doar am suspinat.. „Vedeți 
domnule”, mi se adresează confesiv partene- 
rul de afaceri, „echipa americană vine sa fil- 
meze in România patru sáptámini; va filma 
mult şi repede, numai in condiții de viața nor- 
mala, confortabila”. Am incheiat citatul. 


Constantin PIVNICERU 


MÀ i WER ame a E N 
وا ی‎ nae اد‎ 


E 


uj 


(Urmare din pag. 17) 


multan este extrem de mare). Nici unul dintre 
noi n-a putut pleca. Cu toţii am ramas neclin- 


acţiunii și amplitudinea trairilor. 

Petrecem cinci zile în compania a patru 
personaje: un pictor in crepusculul -vieții 
(Michei Piccoli) și sopa sa (Jane Birkin). un 
tinár pictor (David Burstein) si sotia sa (Em- 
manuelle Béart). Discipolul isi convinge cu 
greu sofia să pozeze maestrului. Odata ince- 
put dialogul mut si pur intre creator și model, 
acesta reverberează o infinitate de stări. Ti- 
narul pictor descoperă toate culorile geloziei 
Soţia maestrului — odinioara ea insasi mode- 
lul acestuia —- retraieste prin nou venita mo- 
del — începutul pasiunii ei penru cel in a 
cărui umbra se ofilește tot de atunci. Tinara 
la inceput refractară, se simte ultragiata in te- 
minitatea ei, vazind ca nu poate fi pentru cel 
ce o subjuga cu fiecare nouă ședința de 
poză, nimic altceva decit o sursa de inspira- 
fie. El, creatorul, exercită, inconştient, asupra 
celorialti trei, doar prin forța sa de creaţie, o 
subtilă şi multiplă artă a seduc[iunii (alt motiv 
recurent în ultima vreme), râminind fidel doar 
operei sale. Sentimente şi resentimente, dis- 
cret-indiscrete se ă și se dezleaga în ta- 
cere, pe parcursul celor patru ore cind urma- 
rim mai ales mina pictorului (Bernard Du- 
four) scrijelind in peniță, fusain sau cu 
pensula pe „frumoasa gilcevitoare". : 

A fost o adevarată sfidare din partea regi- 
zorului-scenarist, un imens risc răsplătit cu 
ovatiile a 2 600 de profesioniști ai filmului. 
Rivette merita mai mult decit acel inventat 
„Marele premiu al Cannes-ului, 1991. La 
belle noiseuse nu va ramine filmul unui sin- 
gur an. 

Deplingind opțiunea juriului, preşedintele 
UNIFRANCE Films, Daniel Toscan du Plan- 
tier polemizeazá cu Roman Polanski care im- 
parte filmele in „plictisitoare si distractive”: 


u mai fost si alti nedreptatiti- ai 
palmaresului. Marii uitaţi au fost 
cineaștii de culoare americani 
care au adus prin număr şi cali- 
tate, pentru prima data in istoria 
festivalurilor internaţionale, reve- 
latia școlii lor de cinema omo- 
gene și originale (vom reveni). Un alt absent 
din palmares a fost regizorul Krzysztof Kies- 


Porumbelui 


Nu numai pentru ca pe genericul Porumbe- 
lului (1974) aparea numele celebrului opera- 
tor suedez, colaboratorul lui Ingmar Ber- 
gman, Sven Nykvist, — unul din cei mai mari 
poeti-peisagisti ai cinematografului, mi s-a 
intors gindul înapoi, in 1953, la Vară cu Mo- 
nika. Regizorul Porumbelului este mai putin 
cunoscut, un american, Charles Jarrott, in- 
comparabil cu autorul Personei si al Fragilor 
sălbatici. Dar starea de gratie, frumusețea 
adolescenților prinşi între fascinația marilor 
calatorii şi cea a dragostei — doi poli ai cu- 
noasterii, unul de noi meleaguri, altul de des- 
coperire a propriului univers — aduce mult 
cu poetica de inceput a lui Bergman. Cu lo- 
cul important pe care -l acorda el și operato- 
rul sau preferat cadrului devenit personaj al 
dramei. in cazul filmului american, oceanul, 
cind calm, cind zbuciumat, tarim misterios pe 
care se avinta baiatul de 17 ani, intr-o mica 
ambarcatiune spre a face inconjurul lumii. 
Aceeași lumina a dimineţilor proaspete, a pu- 
ritatii chipurilor tinere, aceeași uimire in fata 
miracolului primei iubiri. Naturaletea inter- 
pretilor, gratia ivirii sentimentului dovedit mai 
puternic decit dorința noului Ulise de a stra- 
bate apele de unul singur şi apoi urmarirea 
atenta, in prim. planul amintind poetica ber- 
gmaniana, a transformarii, maturizarii frumo- 
şilor nebuni ai marilor şi oceanelor, dau po- 
veștii un farmec aparte. Mai ales in contextul 
atitor policieruri singeroase cu care ne agre- 
56228, seara de seara, televiziunea. 


Nostalgii de samurai... 


„sau Delon versus Delon (cel de odinioara) 
ar putea fi titlul unor insemnari prilejuite de 
avalansa + filmelor oferite de Canal France 
International şi Super Channel, cu vedeta 
(incă pe primul loc in topul conationalilor săi, 
cu toate succesele seriosilor concurenti, De- 


20 i 


"UN PALMARES prea mic 


titi, hipnotizati. Atuul acestui film: simplitatea 


pentru 
UN FESTIVAL prea mare 


Festivalul de la Cannes 
are o caracteristică indubitabilà: 
capteazá 
orice nou simptom al filmului lumii. 
De aici, poate, incapacitatea unor jurii 
a se orienta rapid si judicios 


lowski, retinut, doar prin premiul de interpre- 
tare feminina acordat Irenei Jacob (asemuita 
de multi cu Ingrid Bergman la debut) prota- 
gonista filmului sáu Dubla viață a Veronicăi. 


Cuvintul criticii 


Juriul presei internationale a adus o bine- 
venitá corecturà acordind premiul sáu pentru 
selecția oficiala filmului lui Kieslowski. Cu 
Dubla viaţă... (coproducție franco-poloneza), 
regizorul polonez face un prim pas în indus- 
tria cinematografică occidentala. („Sint aici 
pentru foarte scurt timp“, a ținut sa precizeze 
el la conferința de presa). In „dubla viata“ a 
celor două Veronici, una poloneză, locuind la 
Cracovia, alta franceză, tráind la Clermont 
Ferrand („Între cele două orașe există o stra- 
nie asemănare“, declara autorul), regasim 
parcă propriul salt al regizorului. Sau poate o 
ipoteză: cum ar fi fost viața sa daca s-ar fi 
nascut „dincoto“? „Weronika moare, pentru 
Véronique să trăiască, 0601265 ۹۰ 
$i nu este de o metaforă!“ Ca in toate 
filmele sale, dn joc magic domină și acest alt 
gen de polar-metafizic (un alt laitmotiv cine- 
matografic). 

A fost pentru prima data cind juriul 
FIPRESCI a avut plácuta obligaţie de a 
acorda un premiu si pentru filmele din pro- 
gramele paralele. Acesta a revenit unui vete- 
ran al Free-cinema-ului, Kenneth Loach, pen- 
tru. Riff Raff, ramas credincios preocuparilor 
sale de a capta contradicţiile societăţii con- 
temporane, devoalind ipocrizia ce mascheaza 
o falsă morală. 


Pe un șantier londonez de construcţii de 
locuinţe se adună șomeri din toate colțurile 
Albionului. Patronii ca și servilii sefi de bri- 
gadá sint necruțători. Salariile sint mici. Mi- 
zeria e mare. Mult mai mare decit s-ar putea 
crede. Báutura si drogurile te pot cu ușurința 
ademeni. Singurul colac de salvare (al reali- 
taf si al filmului); the British sense of hu 
mour. Dar si hazul de necaz are o limita Ca 
in If-ul lui Lindsay Anderson cind in final siu- 
dentii trag de pe acoperișul colegiului, mun- 
citorii de pe șantier, indignali de condiţiile in 
care sint obligati să trăiască, in timp ce con- 
struiesc elegante apartamente pentru bogata- 
5 arabi, incendiaza locuința maistrului-gau- 

er, è 

Så nu te joci cu focul! Dar cu ce sá te joci? 

Pentru scenaristul Bill Jesse ca și pentru 
mare parte dintre interpreți munca pe un 
şantier de construcții reprezintă un fragment 
din propria biografie. De aici aerul de docu- 
mentar al filmului. 

Riff Raff a fost unul dintre proiectele pro- 
ducátorului David Puttnam pe cind conducea 
Studiourile Columbia. Este greu de imaginat, 
dupa ce am vazut filmul, că un magnat al 
Hollywoodului ar fi finanţat (chiar dacă avea 
un bu redus) un asemenea story. Filmul 
de altfel, odată terminat, nu a gasit difuzori 
nici acum în Anglia. Derek Malcolm, criticul 
de la The Guardian, ne-a asigurat ca alege- 
rea noastra va determina abia acum difuzarea 
filmului în circuitul comercial. De la o țara la 
alta, remarci refuzul de a accepta adevărurile 
incomode. Cineastii perseverează insă. O 
realitate cruda apare pe ecran si acolo unde 
nu te aștepți, adică in comedii, 


Umorul ca parolă 


Am regasit umorul ca parolă si in doua 
dintre filmele-surpriză din afara concursului, 
în ciuda esenței la fel de critice asupra res- 
pectivelor sisteme. sociale. 

De la prima pina la ultima fotogramă, Mel 
Brooks (regizor, co-scenarist și interpret) ne 
face să ridem la noua sa premiera, O viață de 
cline. Los* Angeles-u! cunoaşte confortul se- 
colului XXI, dar in suburbii domnește o mize- 
rie demnă de pagini dickensiene. Doi miliar- 
dari fac un pariu. Unul dintre ei trebuie sa 
traiasca în iadul celor fară locuințe, fără un 
sfant, timp de o luna, Daca reușește sa su- 
pravietuiascá va deveni el stápinul acelor te- 
renuri mizere spre a le da o față umană. 
Tema „prinț și cerșetor“ în versiune contem- 
poraná cu un plus de cruzime si o cascadă 
de gaguri. Filmul reia morala celebrei come- 
dii a lui Capra, Nu o lua cu tine (premiul 
Oscar pentru regie in. 1 : dragostea e mai 
de pret decit dolarii. Replica-cheie a unui 
Brooks cu aroma de Cioran: „Să bem pentru 
fericire!/ Nu, fericirea dureaza prea puțin. Sá 
bem pentru deprimare. Asta [ine toată viața!“ 

Tot în registru parodic s-a incheiat festiva- 
lu! cu şi Louise de Ridley Scott, o 
mostră a divertismentului inteligent, de un 
acut impact social. Două decenii dupa ce 
Women's Lib a avut cistig de cauză în State, 
iată ca femeile se simt (și sint) încă extrem 
de oprimate. Este și cazul celor două eroine, 
interpretate intr-o tornadá de Geena Davis si 
Susan Sarandon (una dintre „Vrajitoarele din 
Eastwick"). Pentru a evada de sub tutela ma- 
cho a unui soț brutal şi respectiv de siciiala 
clienţilor de la un restaurant, cele două hotă- 
rásc să-și ofere o escapadă inocentă. Dar 
comportamentele societatii de consum — 
consum de femei, de droguri, de hold-up-uri 
— nu favorizează inocenta. Două pașnice si 
fermecatoare femei se transforma, sub ochii 
noștri, în timpul unui week-end, în două re- 
dutabile gangsterite. După Easy Rider, Butch 
Cassidy și Sundance Kid, Bonnie și Clyde, 
regizorul britanic Ridley Scott, lanseaza in 
premiera absolută pe ecranul american, o 
versiune post modernistă a temei prieteniei 
intre doua femei intr-un road movie. Sfirsitul 
lor nu poate fi decit tragic. El decurge din 
conjunctura care nu le lasa nici o şansă de 
alegere. Dar gluma le insoteste la tot pasul. 
Lecţia deriziunii mu mai poate fi evitată. Se 
ride mult, dar se ride albastru. Este o altă 
fata a filmului de azi. 


almaresul 1991 va fi însă „multă 

vreme subiect de discuţie tru 

soarta viitoarelor ediţii. 

Un festival nu se retine doar prin 

premii. Ediţia a 44-a va ramine si 

prin alte citeva noi repere. Despre 
ele in numărul viitor. o 


Adina DARIAN 


Unde ne sint verile : 
de altadata: 


pardieu si Belmondo si cu toate insuccesele 
peliculeior de data mai recenta ale lui Delón 
printre care acea rasunatoare cadere de criti 
cà Mașina de dans). Din numeroasele filme 
prezentate de televiziune in ultima vreme am 
desprins un Delon vizibil marcat de nostalgia 
marilor lui roluri încredințate cindva de Vis- 
conti, Antonioni, Melville. Losey -Dar cum ac- 
torul-simbol al șarmului francez n-a refuzat şi 


nu refuza ofertele de orice gen (mai ales de 
cind e si producer, respectiv cam de vreo 25 
de ani bunicei) in ideea ca trebuie sa joci 
orice pentru toate categoriile de spectatori, 
l-am urmarit si pe micul ecran mai ales in ti- 
pul de Zorro modern, pistolar in slujba poli 
tiei (ca în Moartea unui polițist), dar si in ta- 
bara adversa, haituit de societate, haituind-o 
şi el ca sa supravietuiasca in jungla de asfalt 


e Un science fiction X : 
devenit in lunile războiului din Golf, mai mult „science“ 


decit ficțiune (Doctorul de Pierre Granier Deferre) 


(Borsalino, Trei oameni periculoși etc.) ori 
implicat într-o suită de crime doar pentru a 
razbuna moartea unui prieten incurcat in afa- 
ceri necurate — în Alibi pentru un prieten. 
Film nu lipsit de o anume tensiune psiholo- 
gica, chiar maretie epica datorata unui regi- 
zor bun profesionist, Georges Lautner. și 
unei distribuții impresionante: Delon, justiția 
rul, alaturi de Maurice Ronet, Ornella Muti, 
Mireille Darc, Stéphane Audran. Dintre toate 
.politistele" perindate in ultimele luni pe rmi- 
cile ecrane si dominate de acest actor-perso- 
naj, de reţinut poeticul-zguduitor si crincen: 
Doctorul (Le toubib), realizare mai veche, 


' semnata de Pierre Granier-Deferre dupa un 


“roman cu un titlu ce sugerează tonalitatea in- 
tregului film: „Harmonie sau ororile razboiu- 
lui” de Jean Freustié. Un razboi la acea ora 
aproape de neconceput (povestea e un 
science-fiction imaginat sub obsesia amenin- 
țarii cu arme chimice), dar devenit, din pa- 
Cate, atit de aproape in recenta, dramatica 
experienta din Golf. Harmonie este numele 
fetei — asistenta doctorului in permanenta 
lupta cu moartea spre a smulge ce se mai 
poate din ranitii desfigurati de exploziile cu 
napalm. O fata frumoasa și tragila, nostalgica 
şi indragostita — indragostita, ca și doctorul 
lui Delon de natura. muzica și de marele ro- 
man clasic. 

Un film alternind tandretea cu cinismul, 


\ disperarea cu nostalgia naturii, a „paradisului 
“ pierdut”, a sentimentelor ce n-au timp sa se 


mai dezvolte chircite şi carbonizate, aseme- 
nea trupurilor gasite de indragostiti într-o te- 
ritianta peşteră a durerii. Impresionanta sec- 
venta, culminind cu fuga fetei prin cimp. 
dupa o floare și cu explozia provocata de 
diabolicul „ochi de rechin”, grenada cu ce- 
lula fotoelectrica declansind moartea la apro- 
pierea temperaturii umane. Un rol ce-i prile- 
juieste lui Delon un joc subtil, interiorizat, 
amintindu-ne de el ca de unul din marii inter- 


preti romantici. MANOIU 


CO, Se p em 


— HÓA. — 


6 


ARUNC-O PE MAMA 
DIN TREN 


* o» o* 


Film american, producţie 1987. Regia: 
Danny De Vito. Scenariul: Stu Silver. Imagi- 
nea: Barry Sornenteld. Cu: Danny De Vito, 
Billy Crystal, Kim. Greist, Anne Rampsey, 
Kate Mulgrew a 


Criss-cross — inversarea rolurilor se pro- 
duce treptat si nu doar pe planul intrigii poli- 
tiste. Fara sa-și dea seama, spectatorul e luat 
partas la chinurile creaţiei literare, cinemato- 
grafice, in vreme ce actorul (protagonist „se- 
cund") isi asigura complicitatea scenaristului, 
dar mai ales a regizorului, adica. a lui insusi 
la debut. Un debut de moderna verva bur- 
lesca, alert tocmai pentru ca-i reușește exce- 
lent figura de stil in train (gaguri „in lanţ”, 
dar şi în joc de cuvinte?cu titlul filmului si al 
filmului din film Strangers on a Train, 1951), 
joc intarit si de afirmaţia: «In orice poveste de 
groaza exista un trent». 

Glosarea pe tema .trenului" în pelicule de 
gen ridiculizeaza de fapt efortul de a conso- 
lida un laitmotiv demonetizat, dar revitalizat 
spectaculos prin chiar aceasta recuperare 
parodica, într-o maniera textualista cu referiri 
ironice la istoria cinematografului. Un dublu 
efect, deci: autoapararea de pericolul artei 
„de consum" si familiarizarea consumatorului 
cu tehnici sofisticate, inteligent demitizate 
Impotența scriitoriceasca a unui profesor 
de... creaţie literara rezonează cu incapacita- 
tea elevului sau de a deosebi ficțiunea de 
realitate, obișnuit cu viciul anticiparii eveni- 
mentelor dupa bunul sau plac: flash-for- 
ward-uri „criminale“ (foarfecul infipt in ure- 
chea mamei, sutul dat in derierul celebrei 
scriitoare etc.) de care se va molipsi si das- 
calul sau, vindecat de ura impotriva ex-soției 
sale dupa ce-și imaginează ca o stringe de 


RAMINEREA 


(Urmare din pag 4) 


paroxistice, se face auzit pasajul biblic al Fa- 
cerii: „sa facem omul-dupaă chipul si asema- 
narea noastră”. De fapt, inchipuit de om 
după chipul sau, lui Dumnezeu i se imputa și 
lipsa de suflet, și lipsa de mila, și orbire. Im- 
precatiile simetric distribuite in prolog, epilog 
şi climax nu au a se rastringe decit in consti- 
inta celor ce le clameaza si care trebuie sa le 
gaseasca și raspuns. Atemporalitatea viziunii 
consecvent mentinuta permite ca vina sa fie 
disputată doar între om şi Dumnezeu. In con- 
dițiile în care divinitatea trebuie sa redevina 
instanță morală, avind ca reper credința, rea- 
bilitată dupa ce a fost falsificata, compro- 
misá, pierduta. Enunfatul pretext al damnarii 
— construirea unei case pe dealul cel mai 
inalt, mai inalt decit locul bisericii — nu re- 
prezinta în fond decit, ca in basme, incálca- 
rea unei interdicții cu rol coercitiv. Amintind 
de păcatul originar. care nu este altul decit 
cel al vanitaţii. Lanţul fatalitatii, al asa-zisului 
blestem, al continuei stari de adversitate fiind 
f 


1 
í plin textualis 
(Kim Greist 
și Billy Crystal) 


————À 


git. Persiflarea „dogmelor“ (scriitorul scrie. 
scrie ce stie, ce traiește») e pusa in acord cu 
rolul ,intimplarii": „lecţia“ filmului hitchcoc- 
kian stimuleaza și apetitul grafomaniei și por- 
nirile paricide, rocada clasicului maestru fiind 
inventiv prelucrata de emulul contemporan. 
Cei doi eroi scriu în acelaşi timp doua carți 
despre aceeași intimplare — una este o can- 
dida carte de copii care eludeaza intenţiile 
asasine, cealalta e un best-seller căruia nu i 
se reproșeaza decit ultima fraza, taxata drept 
„criptica“. Aceasta asertiune—finala «Ura te 
face impotent, dragostea nebun. intre, pot: 
supraviețui...» — capata sensuri retroactive, 
dar și prospective. 


© Lady... işi revendica statutul 
de eroină shakespeareană 


întreținut însa artificial de pervertirea incre- 
derii in aproape. de tradarea iubirii dintii, de 
renegarea paterna. Cind saminta râului sălă- 
suieste chiar in om, degeaba se incearca lasul 
transfer de culpabilitate. Asupra semenilor, 
preotului, divinitatii, sorții. 

Materia epica acumulata în ani a fost fixata 
într-un. decupaj regizorul ce avea sa-și conti- 
nuie limpezirea stilistica și dincolo de elabo- 
rarea filmului, în receptare. li stau alaturi la 
debut autorului, Laurenţiu Damian, spectato- 
rii ce nu s-au speriat de socul expunerii 
fruste și au pornit în descoperirea Filmului. 
l-au fost aproape toți colaboratorii. Anca Jur- 
jut Damian, care a gindit si executat eleganta 
alunecare a camerei de luat vederi reevaluind 
virtuțile travlingului, dar si dinamica inte- 
۲۱۵2۲۵ a compoziţiei in cadru (intilnirea lui 
Câliman cu Maria, iluminarea rembrandtiana 
a dramaticului tablou al nașterii, ralantiul fan- 
toselor in scena finala). Scenograful de mare 
acuratețe Daniel Raduta. Monteuza de ex- 
trema rigoare Cristina lonescu. Compozitoa- 
rea Cornelia Tautu stimulind orchestrarea se- 
cunda a planurilor. Si nu in ultimul rind acto- 
rii, alcatuind harta umana a unei comunitati 
mai mult sau mai mult putin arhetipale. Tina- 


în orice caz, filmul sincronizeaza în fine, cu 
un decalaj de... patru ani, Direcţia rețelei ci- 
nematografice româneşti cu „modele“ actuale 
internaţionale: interpolarile postmoderniste și 
benzile desenate convertite in savuroasa ma- 
terie cinematografică. S 


CRIMĂ PRIN ILUZIE 


¥ ¥ 


Film american, 1986 Regia: Robert Man- 
del. Scenogratia: Mel Bourne. Imaginea:-Mi- 
roslav Ondricek. Cu: Bryan Brown, Brian 
Dennehy, Diane Venera, Cliff De Young, Ma- 
son Adams, Jerry Orbach, Joe Grifasi, 
Martha Gehman. 


Imixtiunea ficţiunii in non-ficțiune, adica in 
realitate, constituie o sursa inepuizabila de 
subiecte ofertante, mai ales cind e ingenios 
speculata prin.prisma lumii filmului, respectiv 
unul din compartimentele totdeauna surprin- 
zatoare — special-effects (efecte speciale) 
puse in valoare cu un grâunte de dramatism 
$i altul de umor. 

Un cineast se descopera complice la crima 
si in pericol de a fi suprimat. E specialist in 
efecte speciale si a fost solicitat de Departa- 
mentul justiţiei. sa asigure securitatea unui 
boss mafiot ce urmeaza sa compara într-un 
proces demascator. Dar, de fapt, inaltii func- 
ționari nu doresc decit să-l faca scapat pe 
respectivul mafiot. 

Granite labile, granite fragile! 


UN MAFIOT LA ODESSA 


*o* + 
Coproductie Polonia-URSS, 1989. Regia 
Juliusz Machulski. Scenariul: Juliusz Ma- 


chulski, Alexandr Borodianski. Imaginea. Ja- 
nusz Gáuer. Scenografia: Valentin Guidulia- 
nov. Cu: Jerzy Stuhr, Nikolai Karatchentsov, 
Lisa Machulska, Vsevold Safonov, Wojciech 
Wisotski, Galina Petrova 


O abrupta intoarcere in timp — 1925 — si 
un alt tip de intruziune, de asta data a pseu- 
do-realitatii in fictiune. Pentru ca din noianul 
de peripetii in care este antrenat un gangster 
plonjat din .jungla" capitalista americana in 
„paradisul“ sovietelor, cu siguranţa. cel mai 
amuzant episod este cel al imortalizarii cele- 
brei secvenţe a scarilor Richelieu din celebrul 
Crucișător Potemkin, la filmarea careia nime- 
reste cu totul intimplator, îmbracind uniforma 
de ofițer alb-gardist. O deghizare in seria de 


rul trufas — Serban lonescu și ipostaza sa 
matura — Mircea Albulescu de o inflexibila 
autoritate, obtuzitatea inabusindu-i sensibili- 
tatea. Madona carnala, femeia traita în dra- 
goste și resemnare — Monica Ghiuta. Tingra 
marcată de fatum — Maia Morgenstern. Tiña- 
rul ingrat — George Alexandru. Fata „coru- 
pátoare" — Cerasela Stan. Preotul antipatizat 
pentru viciul corupţiei — Dorel Vişan. Replica 
adulta a copilului-inger al morții. gornistul — 
valentin Uritescu. Crucerul obosit de munca 
lui — Ernest Maftei. Inutil in nimicnicia sa, 
saltimbancul — Mitica Popescu. Nebunul, 
singurul cu o sclipire de omenie în privire — 
Claudiu Istodor. Patetica, mosind viaţa și bo- 
cind moartea — Luminiţa Gheorghiu. De o 
senzitiva, majora transcendenta — Leopol- 
dina Balanuta. Purtindu-i pe toti in suflet — 
Dan Condurache. 

În padurea de simboluri iși gasește loc un 
personaj aparte — apa, element primordial 
benefic și ostil totodata, în funcţie de dialo- 
gul ce-l poarta in permanenta cu ființa 

in deschiderea. serii de premiera, şi Cartea 
Oltului, cinematografiata de acelaşi LD 
omagiind magnificienta naturii. 


substituiri ale unei sosiri incognito transfor- 
mata intt-o primire triumfala, spionul-asasin 
trebuind sa se conformeze alibiului sau de 
savant botanist pentru ca e sufocat de ospi- 
talitatea gazdelor fiind... pasagerul numarul 
unu al 'cursei navale Chicago-Constantino- 
pol-Odessa! x 
Tusele groase ale unui sarcasm parodic v:- 
guros lasa sa transpara imaginea under- 
ground a comunismului la ‘inceput de drum. 
Maladia de care ajunge sa sufere protagonis- 
tul denumeşte. un simptom general valabil 
pentru oricine. contempla fenomenul carica- 


vu! 


LADY... 


۰ 


Producție a studiourilor ,,Mostiim™, 1989 
Regia Roman Balaian. Scenariul Roman Ba- 
laian si Pavel Finn. Imaginea Pavel Lebesev 
Scenogralia Said Menialskikov si Alexand: 
Samuleikin. Cu: Natalia Andreicenko, Ale- 
xandr Abdulov, Nikolai Pastukov, Tatiana 
Kravsenko, Oleg llukin, Elena Kolsuguina, 
Natalia Potapova. 


Cu un rafinat naturalism este examinata 
ambianța in.care o femeie oarecare si totuşi 
aparte e(in)volueaza in timp (filmul interfe- 
reaza trecut, prezent şi viitor), sfidind parca 
ingratitudinea masculină. Ideal de virilitate 
degradata, insul meschin si obscur paleste, 
evident, in fata eclatantei frumuseți tempera- 
meritale a celei ce reia destínul eroinei sha- 
kespearene Lady Macbeth, undeva in distric- 
tul Mtsensk, aureolata de o armonie sufle- 
teasca imposibil de conceput intr-o pasiune 
devoranta, fatala. x 

Nu o simpla ecranizare a unei mici bijuterii 
a literaturii. clasice ruse din secolul XIX — 
nuvela lui Nikolai Leskov — și-a propus Ro- 
man Balaian sa realizeze. Consecvent intere- 
sului sáu pentru „omul natural", preocupat 
de slabiciunile ființei umane ce ascund nenu- 
marate enigme şi avind convingerea ca o cu- 
noastere reciproca echilibreaza psihicul fie- 
caruia, atenuind complexele, regizorul: de- 
clara la inceputul filmarilor: - „Azi, cind se 
uraște pe jumatate, cind se simte pe juma- 
tate, pasiunea Katerinei lzmailova mă ui- 
meste, mă oripileaza, dar imi impune şi res- 
pect si-mi doresc sa patrund misterul acestei 
iubiri”. : 

De comparat si cu tentativa lui Andrzej 
Wajda, Lady Macbeth din Siberia, 1964, ecra- 
nizarea aceleiaşi Scrieri, 


lina COROIU 


2 Crima prin iluzie sau periculoasa 
intruziune a ficţiunii în realitate 
(Bryan Brown în acţiune) 


e Un mafiot la Odesa, . 
un “cineast la festinul ۰ 
parodiei (Jerzy Stuhr): 


turizat in toata splendoarea sa „naiva“. Déjà. 


Pe ecrane 


00 
O 
ur 
O 
m 
ma 
O 


TRISTA 
SATISFACTIE 


Intr-o analiza foarte perspicace 
$i. deloc entuziasta, criticul italian 
Luigi Filippi se ocupa de situația 
cinematografului din tara sa şi de 
imaginea lui europeana. Autorul 
constata ca la ora de fata există, 
din fericire, doi poli ai televiziuni: 
dispuşi sa produca filme, in 
vreme ce adevarata producție ci- 
nematografica n-ar mai exista. Si 
in vreme ce cinematograful isi 
traiește ultimele sale clipe — ce! 
puțin asa sustine comentatorul — 
guvernul este preocupat. in spe- 
cial de redistribuirea canalelor din 
eter, pentru emisiunile televizive. 
Imaginea pe care o ofera astazi 
cinematograful peninsular, ar 
aduce apa la moara celor mai ra- 
dicali dintre criticii sai. „Doar in 
muzica de film, spune Filippi 
cinematografia noastra ii mai do- 
mina pe ceilalți. In rest, ne aflam 
cu mult sub nivelul celei din Sta- 
tele Unite, chiar si celei engle- 
zeşti. Ne putem consola ca dispu- 
tam tocul mai din josui scarii cu 
Franța si poate ca sintem ce- 
va-ceva mai sus de Spania şi 
America Latina." 


FLASH 

e John Fitzgerald Ke nnedy de- 
vine personaj de filr noua rea- 
lizate a lui Oliver Stone. Filmul 
intitulat. Uşile îl are ca inter- 
pret al lui J.F.K- pe Kevin Cos- 

€ inul dintre cei ma: cotati ac- 
tori americani la ora de fata. 

è italia, Spania si Franța sint 


țarile in care se organizeaza cele 

mai multe festivaluri de film din 

lume. Urmează India, 8 
donezia. Canada, Australia; Be 


gia, Brasilia si Turcia 
e Japonia, care multa vreme 
a produs filme si inca in ۲ 


mare, nu s-a gindit decit recent 
să organizeze o atit de importantă 
manifestare a 'lumii filmului cum 
este un festival. De;citiva ani .a 


monta cum. spun oamenii de 
film prima sa manifestare de 
acest gene iestivalu! internat 1 
de la Tokio (profilat pe filmul fan 


De un leat si un ۵ 
cu Sydney Pollack: 
Robert Redford 


tastic). Ediţia din acest an, care 


va avea loc la sfirsitul lunii sep- 
tembrie (27 septembrie — 4 oc 
tombrie) va avea pentru prima 
oara < ectiune consacrata etec- 


telor speciale 


CÎTEVA PĂRERI 


Bernardo Bertolucci dupa 


Ceaiul din Sahara nu se așteapta 
sa fie laudat. „De -astadata în fil- 
mul meu nu albii sint cei care pri- 
vesc, ci ei sint cei priviți. Pentru o 
data nu arabii, tuaregii sau negrii 
sint diferiți, ci albii“. Declaraţia a 
aparut in „Le Monde". 

La rindul ei, Catherine De- 
neuve, într-o marturisire facuta 
unui redactor de la „Le Nouvel 
Observateur" spune: „Mi-ar place 
enorm 58 joc in regia lui Alain 
Resnais, dar nu sint genul lui de 
actriţa. Iubesc enorm filmele lui 
le vad pe toate. Am impresia insa 
ca pentru el eu sint prea blonda 


e „Barbatul 
USA", „noul Gary Cooper“ 


caruia îi plac lucrurile simple. 


copii. ,Incoruptibilul" lui 


vorba de fericirea domestica 


* Triumful erotismului 


cel mai sexy din 


este numit (de catre o parte a 
presei americane), Kevin Costner, 
multipremiat anul acesta pentru al 
sau Dans cu lupii. in ciuda cele- 
britatii ciştigate peste noapte, 
Costner ramine acelaşi om simplu 


plus, practica intensiv surfingul şi 
singurele momente de fericire — 
declara el — sint cele petrecute 
alaturi de soţia sa, Cindy (pe care 
o cunoaște din liceu) şi de cei trei 


Palma nu poate fi corupt cind e 


Franța! in urma unui sondaj efec- 
tuat de revista „Elle“ — „Cu cine 
ati dori sa traiţi o poveste de dra- 
goste?” — frantuzoaicele au rás- 
puns categoric: „Cu Alain Delon". 


Si, fara doar si poate, nu am ur 
trecut destul de clasic 

Mult discutatul Alain Delor 
{care este foarte prețuit de spec 
tatori, dar nu de puţine ori şi 
foarte birfit prin ziare şi pe la col- 
turi) constata cu luciditate si fara 
bucurie „Franța nu ma place 
pentru ca ei nu-i place sa ai suc- 
ces. Delon - este. vedeta 4: de 
aceea este invidiat. Declaraţie re- 
produsa din „Le Journa! du Di- 
manche" 


ALTÁ 
AMĂRĂCIUNE 


Dupa lansarea cu tot arsenalu 
teclamei a filmului Havana de 
Sydney Pollack, cu Robert Red 
ford si Lena Olin in rolurile prin- 
cipale, se pare ca publicul n-a dat, 
buzna in salile in care era proiec- 
tat, in schimb criticii îl privesc cu 
simpatie şi chiar cu nostalgie 
(care nu o egaleaza pe cea a rea- 
lizatorului însuşi). Intr-un lung şi 
emotionant interviu acordat unui 
trimis al saptaminalului „Le Nou- 
vel Observateur", Sydney Pollack 
se destainuie iar noi redam citeva 


e Madchen Amick- 
personaj negativ 

în serialul tv 
Twin Peaks 


Era de aşteptat... Surpriza au pro- 
dus-o însa domnii barbati care vi- 
seaza nu la Catherine Deneuve. 
nu la Kim Basinger, ci la... Anne 
Sinclair, reporter. tv., foarte cu- 
noscuta pentru interviurile. (inco- 
mode) luate unor personalitati 
politice. La aflarea veștii, pentru 
prima data, temuta ziarista a ra- 
mas fara glas și... s-a inrosit. De 
placere, credem noi 

e O declaraţie a Ornellei Muti 
care a descumpanit pe faimosii 
paparazzi: „Mi s-a spus mereu ca 
sint sexy. Nu cred. Domnilor, eu 
sint italianca şi, ştiu ca orice fe- 
meie trebuie sa aiba un stapin 
Acasa, nu sint decit doamna Fe- 
derico Fachinetti, mama a trei co- 
pii şi soție supusa care cere sfatul 
soțului. in orice imprejurare (mai 
puţin filmul). imi place — recu- 
nosc + sa fiu dominata"... S-auzi 
şi sa nu crezi 


pasaje elocvente 

intrebat daca ultimul sau film 
Havana, este cu buna ştiinţă o ex 
perienta de mers impotriva curen 
tului şi tot cu buna ştiinţa tacut sa 
arate demodat, Sydney Pollack 
raspunde: „Filmul intr-adevar n-a 
mers prea bine in Statele Unite 
Publicul american nu se grabește 
sa vada asemenea gen de filme. 
Evident, pentru mine n-a fost prea 
placut, dar nu regret nimic. Aș 
vrea sa fac un film care sa se- 
mene cu cele pe care eu le iubesc 
şi care sint filmele așa cum erau 
ele tacute prin anii '40—'50. .As 
vrea sa readuc la suprafața tradi- 
fia adevaratelor filme romantice. 
Anii '50 reprezinta și epoca in 
care a aparut Robert Redford, in 
care am aparut și eu şi amindoi 
eram tineri. Pe atunci Hollywoo- 
dul producea in lant filme pe care 
le adoram si oferea lumii eroi ciu- 
dati si taciturni. In filmele acestei 
virste de aur, eroul era in general 
un tip bine care nu stia ca este 
astfel. El putea fi eroic fara sa 
aiba sentimentul ca este un erou 
Ma gindesc de pilda la Bogart în 
Casablanca. Pe atunci filmul te 
invita la calatorii minunate. Tot- 
deauna mi-a placut sa fac aseme- 
nea filme demodate. Uneori, ca ir 
Departe de Africa sau Jeremiah 


E 


e Pe șase pagini ale cunoscutei 
reviste „Playboy“, Mickey Rourke 
(Anul dragonului, 9 săptămini și 
jumătate, Francesco) si Carrie 
Otis, partenera sa in Orhideea 
sálbaticà, apar in fotografii ce nu 
lasa nici o indoiala asupra... in- 
tenţiilor celor doi parteneri. Ci- 
neva din echipa de filmare, per- 
soana importantă, dar care, vorba 
stim noi cui, „vrea sa iscaleasca 
anonim“, a povestit cum Rourke a 
declarat ca vrea sa joace scena 
cea mai erotica vazuta vreodata 
pe ecran. Cei doi actori au dat in 
judecata (imediat) pe Zalman 
King, producátorul-regizor al fil- 
mului, acuzindu-l cá. a difuzat fo- 
tografiile fara acordul lor... Eroul 
din Barfly. are parte. intr-adevar, 
de scene fierbinţi nu numai in 
filme... Sa vedem ce-o. mai fi... 

e Mery! Streep invata sa cinte 
la... nu, nu la pian, ci la tuba! Ac- 


Johnson, m-am intilnit cu publi 
cul american, alteori, cum se in 
timpla si cu Havana, nu ma aleg 
decit cu nepasarea lui. Asta-i re- 
gula jocului. Publicul american a 
gasit cà Havana este un film prea 
lent, prea politic şi prea roman- 
tic", 

Pentru a-și motiva viziunea lui 
artistică si poetica deopotriva, 
Pollack aduce si un alt argument, 
biografic de astadata. „Nu ştiu 
daca știți ca m-am nascut in Mid- 
west, in acea parte din Statele 
Unite care este cea mai frusta din 
punct de vedere cultural si cea 
mai putin sofisticatà. La virsta de 
17 ani cind am debarcat la New 
York impactul a fost pentru mine 
un şoc de necrezut. Am simțit 
atunci o imensa poftà de cultura. 
Cel de-a! doilea soc cultural l-am 
simţit mai tirziu, in Italia. Cind am 
ajuns acolo, pe loc m-am simţit 
ca la mine acasa. Este adevarat 
ca filmele mele nu au fost înțelese 
pe deplin. N-au fost analizate și 
foarte apreciate decit de publicul 
european. Ador ideea de a fi iubit 
în Franța. in America cind un zia- 
rist îmi solicită un interviu, el 
nu-mi vorbeşte decit despre filmul 
pe care l-am facut. In Franţa, ga- 
zetarii îmi cunosc intreaga opera 
şi asta pe mine ma induioseaza. 
Trebuie sa înțelegem ca societa- 
tea americana nu a ajuns la tradi- 
tia culturală a celei europene. Noi 
in America trăim intr-o societate 
dirijata de economie. In anii '20 
de pilda se produceau filme doar 
ca sa-se faca bani cu ele, nu și 
artă. Abia mai tirziu și datorita 
voua, europenilor, genii atit de di- 
ferite cum au fost Armstrong pen- 
tru jazz şi Buster Keaton pentru 
cinema au început sa treaca drept 
autentici artişti. Ceea ce este ciu- 
dat este faptul ca nu ma plictisesc 
niciodată cind vad un film fran- 
cez. Poate fi prost sau mediocru, 
dar pasiunea pentru cinema exis- 
tenta intr-insul, mà fascineaza in- 
totdeauna. Si este pacat ca fil- 
mele franceze care sa beneficieze 
de interesul publicului american 
sint atit de rare. Publicul nostru 
nu este înca apt sa se deschidă 
cinematggratului altora' 


». 


„MAICA LUI 
ISUS“ 


Acesta este titlul filmului reali- 
zat de „Mosfilm“ in regia lui Kon- 
stantin Hudiakov. Conflictul nara- 
tiunii se axeaza pe cauzele dispa- 
ritiei lui-Isus, acţiunea petrecin- 
du-se in cele trei zile dintre moar- 
tea si invierea Mintuitorului. Rea- 
lizatorul sustine ca omenirea nu 
era aptă, pe atunci, sa recepteze 
in plenitudinea ei noua reli- 
gie. Ea se afla intr-o situaţie ex- 
trem de grea, condiţia umana pre- 
carà impingind intreaga omenire 
spre prapastie. 

Larisa Babenko, actrița de tea- 
tru, interpreteaza rolul Maicii 
Domnului (rol cu care de aitfel 
debuteaza in film). In distribuţie 
mai intilnim pe Elena lakovleva si 
pe Andrei Sergheev. Filmarile au 
avut loc in Crimeea, la lerusalim 
şi pe platourile ۰,۰ 

© 


Maica Domnului sub chipul Larissei Babenko 


e lat-o pe Margaret Burke White 
din filmul cu acelaşi titlu: Farah Fawcett 


FILM FAK 


» In aprilie a avut loc la Roma, la iniţiativa organizaţiei cri- 
ticilor italieni, o saptamina extraordinara cu tema: „Ideea in ci- 
nema; filmele scrise de Franco Solinas". Au fost prezentate 
Kapo, Bătălia pentru Alger si Queimada in regia lui Ponte- 
corvo, Anna K, transpus de Gavras, Mr. Klein regizat de Losey, 
Salvatore Giuliano de Rosi, Suspectul lui Monnicelli. 


» Annie Girardot a inceput filmárile la Mamma Courage 
după Bertold Brecht in regia lui Georges Wilson. 


» Intre filmele;pe care le au in vedere selectionerii Festi- 
valului de la Venetia de anul acesta se află si Golem realizat de 
Amos Gitai, o coproducție israeliano-italiană. Intre interpreti o 
gásim pe Hanna Schygulla si pe Vittorio Mezzogiorno. (El este 
mai marele „Cetăţii miracolelor“). 


> Mel Gibson va începe luna viitoare filmările la comedia 
Daniel. Celebrul actor declara inainte de inceperea filmărilor: 
„Ma apropii întotdeauna timorat de un subiect comic". 


Liv Ullmann a inceput filmările ca realizatoare. Filmul ei‏ و 
se intituleaza Sophie. Scenariul ii aparține si este vorba despre‏ 
o seama de intimplari ieșite din comun din viata unei adoles-‏ 
cente.‏ 


> In Ascensiunea Colletei film regizat de Dany Huston 
(fiul lui John Huston) intilnim în distribuție pe Klaus Maria 
Brandauer si pe Mathilda May (ea este scriitoarea Colette la 
virsta adolescenţei). Brandauer este soțul scriitoarei, împreună 
cu care aceasta a scris seria „Claudine'-lor. 


> Rossini, Rossini este filmul realizat de marele regizor 
italian Mario Monnicelli. In distribuţie Philippe Noiret, Jacque- 
line Bisset şi Sabine Azema. Este de fapt un film portret inspi- 
rat de viața compozitorului „Bărbierului din Sevilla" si al „Co- 
tofenei hoaţe”. 


> Realizatorul lui Mephisto, !sztvan Szabo, a încheiat re- 
cent filmările la Intilnire cu Venus, film produs de David Put- 
tnam. |n distribuție: Glenn Close, Niels Arestrup, Erland Jo- 
sephson (interpretul din După repetiție de Bergman) Maria de 
Medeiros, care a devenit repede un nume de circulaţie interna- 
tionala si Macha Meril. 


> Americanul Kirk Douglas și francezul Richard Bohringer 
s-au intilnit pentru prima oară pe platoul de filmare la Bun ve- 
nit la Veraz, film regizat de debutantul Xavier Castano. 


> Mississippi One, adica Misssipi Unu reprezinta debutul 
cinematografic al celebrei fotografe. și realizatoare de clipuri 
Sarah Moon. Filmul a fost realizat în Franţa și distribuția este 
dominata de copii, eroina fiind de altfel o fetiță de 10 ani. 


» Studioul Paramount a anunțat că a hotărît să re-lanseze 
pe ecrane filmul 1900 al lui Bernardo Bertolucci, dar în ver- 
siune integrală. E 


» „Testoasele Ninja" fac ravagii si pe casete unde au depa- 
yit la vinzare Pretty Woman ambele apárute pe piata video in 
acelasi timp. 


۱۲۱۱۵ susține că astfel isi contro- 
lează suflul si își exerseaza coar- 
dele vocale. Oricum, e mai puţin 
periculos decit halterele... ` 

e Nicholas Cage (Sailor si Lula) 
isi aminteşte: „La 15 ani cînd i-am 
spus tatalui meu ca vreau sa ma 
fac actor, mi-a raspuns:Ai face 
mai bine sa termini de spalat va- 
sele“... Bine a facut ca nu le-a 
spalat! 

€ La 45 de ani, David Lynch nu 
este numai ciștigatorul Palme 
d'Or — la Cannes, anul trecut, cu 
surprinzatorul Sailor și Lula, ci și 
^ omul care a revoluționat televiziu- 
nea in Statele Unite. Serialul sau 
Twin Peaks a vrajit pur și simplu 
milioane de ,televizomani", entu- 
ziasmaţi de ciudatul film, delibe- 
rat kitsch. Nu este numai un suc- 
ces. Este o nebunie Fiica lui 
Lynch, Jennifer, a scris, dupa 
scenariul tatalui sau, un roman 
care a devenit repede best seller.. 
,Peakies", adica fanii serialului, 
au cerut cu insistența prin „ample 
demonstraţii“ continuarea aventu- 
rilor din mica localitate Twin 
Peaks. Și cum cuvintul. spectato- 
rului are ceva greutate (acolo!) se 
pare ca va exista si un ۰ 


Doina STĂNESCU 


* 


La cererea 


Coperta | Jodie Foster: lansata la 16 ani în Taxi Driver 
regia’ Martin Scorsese); laureata cu Oscar— ediţia 1989 — d 
pentru cel mai bun rol principal feminin in Acuzaţii Vv. 
de Jonathan Kaplan ۱ 
Coperta ۱۷ Christophe Lambert — cunoscut cinefililor români 
din: Greystoke, Metroul și Nemuritorul Alain Delon 
c/o Adel Productions 


Mircea Alexandrescu 


4, rue Chambiges 


Echipa redacțională: Adina Darian redactor-șef, 
75008 Paris — France 


redactor-sef adjunct, Bogdan Burileanu, Irina Coroiu, 
Dana Duma, Alice Mănoiu, loana Statie, Doina Stănescu, Victor Stroe 


adrese 


Julia Roberts 

c/o Susan Geller and Ass., 

335 N. Maple Drive, Beverly Hills 
CA 90210 U.S.A. 

1 Tom Cruise 

c/o Andrea. Jaffe PR 

9229 Sunset blvd Los Angeles 
CA 90069 U.S.A. 


Tiparul executat la Regia Autonomă a Imprimeriilor — 
Imprimeria ,CORESI" București 


Piaţa Presei Libere nr. 1, București — 41917. Exemplar lei 17 


Cititorii din străinătate se pot abona prin: „Rompresfilatelia — 


sectorul Export-import presă P.O. Box 12—201, Telex 10376 Presfil 
București — Calea Griviței nr. 64—66 


Poster 


Au trecut 15 ani de la primul Rocky. 


Abonamentele se pot face pe adresa D.P.P.T.. Casa Presei Libere nr. 1, sec- 
Anu! acesta, cu Rocky V, Sylvester Stallo- 


tor 1, Bucuresti, cont 645120608, Banca Comerciala a Sectorului 1 Bucuresti, 
cu menţiunea „Noul Cinema“ — abonamente; prin oficiile postale, pe baza ca- 
talogului de presa — poziția 203 — sau prin instituţii si intreprinderi cu plata 
efectuata prin virament. 


ne incheie un ciclu. Se pare cà seria a V-a 
este și cea mai bună 


o وریا‎ tec pie