Revista Cinema/1990 — 1998/2_Noul_Cinema_anul_XXX_nr-7-1991

9 


lenta 


De ce 
vio 


REVISTA A CINEFILILOR DE TOATE VIRSTELE 


XXX ۷ 
(Ove) 1661/2 ‘IN 


Eoc- 


` Ora documentarului: 
strigăte si soapta 


aca realizatorii de la studioul 
„Sahiafilm” n-ar fi avut iniţiativa 
unei proiectii-dialog cu presa, 
informaţia criticilor, asupra 
producţiei recente de documen- 
tare ar fi rămas desigur precară. Impresia 
că există un mare decalaj între evenimen- 
tele României post-revolugionare şi reflec- 
tarea lor în filmele documentare nu aparti- 
nea numai presei noastre, ci și celei 
străine. În toamna trecută, în timpul unei 
conferinţe de presă din programul Festiva- 
lului international de la Nyon, care a con- 
sacrat o amplă retrospectivă documentaru- 
lui românesc, cronicarul prestigioasei re- 
viste franceze „Quinzaine littéraire” acuza 
lipsa de reacţie a cineastilor noştri in fata 
unor subiecte care ar trebui să-i framinte: 
nenumăratele cămine de handicapagi şi mi- 
zeria acestora, episoadele dramatice din 
13—15 iunie etc. La explicațiile celor citiva 
regizori prezenţi care invocau slaba dotare 
tehnică a studioului şi lipsa peliculei, zia- 
ristul francez şi-a retras acuzațiile, dar a fi- 
nut să semnaleze un pericol: cineaști din 
alte ţări vor trata aceste teme de mare in- 
teres şi-şi vor plasa peliculele înaintea 
noastră pe reţelele de televiziune din toată 
lumea. Ceea ce, parţial, s-a şi produs. 
Ca nu este totul pierdut ne-au demon- 


strat însă realizatorii de la „Sahiafilm“ cu. 


selecţia lor de filme recente. Bineînțeles ca 
ei nu puteau rămine indiferenți la convul- 
siile societății noastre post-revolugionare. 
Acestea sint consemnate, în ordine crono- 
logică, în 1990 — un an ceva mai lung de 


Din sumar: 
Nr. ۹ 


Bloc-notes 


Dialog cu cititorii 


De ce violența? 


Festivaluri: Cannes (li) 
A filma inseamnă a crea viață 


Pentru speranță premiul este de aur! 


El. actorii 


Azi, ei sint vedete: 
An Pari d 


Am mai vazut 
pentru dumneavoastră 


4 NA 


Telecinemateca: 
Kie 


Cineglob 


Fitmfax 


Ada Pistiner, film ce conţine documente 
interesante despre cele mai importante 
manifestații ale anului trecut. Felicia Cer- 
năianu, autoarea superbului film Maria lu' 
Pascu, abandonează registrul poetic, atit 
de specific profilului său de autor, pentru 
a aborda reportericeşte, în Pămintul şi 
țăranii lui un subiect, de asemenea gene- 
rator de mari dispute: redistribuirea tere- 
nurilor agricole. O temă de un atit de 
acut, şi uneori dureros interes, la care, 
cu siguranţă, regizoarea va mai reveni In- 
fernul supravieţuirii în hiper-poluatul oraș 
Copşa Mică este zugrăvit în impresionanta 
peliculă Apocalips '90 de Viorel Branea. 
Extrem de interesant este şi subiectul 
abordat de Anita Girbea în Lăcașul zeilor 
muti: abuzurile comise în psihiatria noas- 
tră în perioada dictaturii comuniste, Halu- 
cinantul univers al spitalelor de psihiatrie, 
ntru prima oară descris cu amploare 
intr-un documentar românesc, o fascinează 
pe autoarea care se apropie cu emoție de 
victimele coşmarului prin care am trecut. 
Oricum, filmul merită semnalat şi pentru 
eforturile sale de înnoire a limbajului. Un 
alt realizator ce face vizibile încercări de 
primenire stilistică este Ștefan Gladin. Să 
facem totul este un izbutit pamflet poli- 
tic, foarte bine ritmat, folosind cu ingenio- 
zitate materiale de arhivă ce consemnează 
contactele lui Ceauşescu cu importantd 
personaje politice din întreaga lume. Tot 
pe o investigare arhivistică isi întemeiază 
demersul artistic şi realizatorii Erik Nus- 
sbaum şi Gabriela lonescu, semnatarii Re- 
portajului. despre r, un portret 
al faimosului jurnalist care a fost Bru- 
nea-Fox. Tema, pina demult tabù, a religiei 
este recuperată în Lumină din lumină de 
Paul Orza. Cu același efort de recuperare 
loana Holban filmează: în Sus la 
raiului obiceiuri de Crăciun din Maramu- 
reş, recurgind însă prea mult: la mizan- 
scenă în detrimentul autenticităţii. 

Din păcate nu avem spațiu pentru a re- 
veni la o analiză mai atentă a mutatiilor ar- 
tistice produse în filmul nostru documen- 
tar (vezi nr. 3/1991). Ele sint însă evidente 
şi se vor contura şi mai clar, în viitor. Este 
limpede insă că realizatorii apelează acum 
la o abordare mai directă a actualitagii re- 
nunţind la acele atit de abundente comen- 
tarii specifice creaţiei dinainte. Selecția de 
filme propusă ne-a rişipit intrucitva teme- 
rile: realizatorii privesc atent transformă- 
rile din societatea noastră și sînt appi să le 
consemneze şi să le analizeze. Problemele 
lor ţin, este evident, de atit de banalul, 
dar determinahtul cadru organizatoric. 
Mult prea centralizatul sistem al cinemato- 
grafiei noastre şi lipsa acută de materiale 
au împiedicat pina acum reacţia promptă la 
atit de spectaculoasele evenimente politice 
și sociale. Se cuvine lansat un SOS. În fond, 
documentele acestei perioade au, trebuie 
sa aibă, statutul de film de patrimoniu. Sa 
speram că în noua formulă de organizare 
pe care şi-au ales-o realizatorii regia auto- 
noma „Sahiafilm”, documentarul nostru va 
putea .progresa. 


Dana DUMA 


Cc 


yy; نیا‎ 
PRIM 
À Reclama, 


dar nu numai 


inefili! Statisticile mondiale 
aratā: cinematograful a rezis- 
“tat! Succesele mondiale arata: 
industria cinematografică 
وو‎ prosperă! Comerţul cu filme 
prosperă! Să readucem publi- 
cul în: sala de spectacol. Nimic nu poate în- 
locui bucuria vizionarii pe marile ecrane, 
nimic nu poate inlocui plăcerea avută. in 
comun: spectacolul! 
Întreprinzători, iniţiaţi cinematografe ci- 
necluburi. x J 
Centrul Naţional al Cinematografiei va 
sprijină. S 
Arhiva Națională de Filme vă sprijină.” 
Aceste enunguri incitante se află pe ul- 
tima pagină a unei premiere editoriale: 
„Prim plan”, revista buletin a cinemateci- 
lor, cinecluburilor-cinemateci, cercurilor 
de cinema, cinematografelor de arta si ex- 
periment, publicație a Arhivei Nationale 
de Filme — România. Redactor şef Mihai 
Tolu. Numărul 1—2 are un optimist „cu- 
vint pentru un bun început“ aparginind di- 
rectorului ANF, regizorul Savel Stiopul si 
un sumar variat şi mal ales bine redactat şi 
ilustrat cu scrupul profesional. Îi urăm 
viaţă lungă! 


= La cererea 
cititoarei noastre 
Elena Croitoru: 
ite, Heddy Lamarr 


Imaginatia 


este un muşchi 


utorul acestui interviu, Felix 

Smetaniuc Trandafir, este 

unul dintre premiantii Festiva- 

‘tului international de scurt 

metraj = la he por art 

Franţa). În primăvară pelicu' 
sa Vina mit aici premiul 
Agenţiei Hoareau, regizorul cistigind si 
un stagiu de trei luni la Institutul de 
inaite Studii Cinematografice. 

Nu se poate să nu semnalăm că Felix 
Smetaniuc Trandafir, un tinăr cineast 
amator din Suceava, și-a ciştigat pre- 
miul intr-un festival profesionist, cum 
este cel de la Maisons-Laffitte. Încreza- 
tor in steaua sa, el s-a inscris pe cont 
propriu in această competiţie interha- 
țională, călătorind nesponsorizat de ni- 
meni in Franța. Succesul i-a fost pe 
măsura curajului. 


Jean-Claude Carrière, președinte al 
F.E.M.I.S. (Fundaţia Europeană a Prote- 
siunilor Imaginii și Sunetului, continua- 
toare a fostului institut 1.D.H.E.C.) este 
unul dintre cei mai importanți scenariști 
ai cinematogratului francez. Am inceput 


„dialogul pe care @avut amabilitatea să-l 


accepte cu o intrebare privind primele 
sale succese in domeniul scenariului... 

— Am început prin a publica un roman, 
la 25 de ani. Apoi, datorită editorului meu 
l-am cunoscut pe Jacques Tati, care tocmai 
căuta pe cineva care să scrie două cărţi 
după două dintre filmele sale, Vacanța 
domnului Hulot şi Unchiul meu. La 
Tati, l-am întîlnit pe Pierre Etaix, cate era 
asistentul său. Împreună am scris şi reali- 
zat două scurt metraje, apoi un lung me- 
traj. $i asa mai departe... 

— neţi-mi, vă rog, cum vă vin 
ideile tru scenarii? 9 

— Ideile vin din toate părţile, visind, 
mergind, citind, dar mai ales muncind: în- 
cercind să te concentrezi asupra problemei 
pe care o ai de rezolvat. Imaginaţia este un 
muşchi care trebuie antrenat, exersat. 

— De obicei, sub ce formă eraţi 
să scrieţi scenariile, în decupaj tehnic 
sau literar? 

— Asta depinde de dorinţele regizorului 
şi de maniera lui de lucru. De cele mai 
multe ori nu pun în scenariu nici un fel de 
indicație tehnică, pentru a nu îngreuna 
lectura. Dar vorbesc la modul tehnic cu 
regizorul si, dacă el o cere, scriem impre- 
ună un decupaj tehnic. 

— După părerea dumneavoastră, ce 
înseamnă un bun scenariu! 

— Un bun scenariu este acela care dă 
naştere unui bun film. Nu există scenarii 
bune „în sine”. indeosebi trebuie să te fe- 
reşti de textele foarte bine scrise, prea li- 
terare, care nu-şi pot găsi nici o echiva- 
lenga pe ecran. Scenariul este omida care 
conţine toate celulele, toate culorile flutu- 
relui. Dar fluturele trebuie să-și ia zbo- 
rul... 

— O ultimă întrebare, înainte de a 
vă mulțumi pentru amabilitatea cu 
care mi-ati răspuns: ce aveţi pe masa 
de lucru? 

— De trei sau aproape patru ani mă in- 
teresează mult cercetarea ştiinţifică, cea 
care îmi pare în mod real singurul element 
motor al acestui sfirşit de secol. Am în 
proiect o emisiune de mai lungă durată la 
televiziune, despre ştiinţe şi o piesă de 
teatru cu Peter Brook (cu care lucrez de 
peste 17 ani).* În ceea ce priveşte cinema- 
tograful, lucrez la un nou proiect cu Louis 
Malle. 


Interviu de 
Felix SMETANIUC TRANDAFIR 


* Spectacolul cu „Woza Albert!“ a ajuns în 
luna iunie la București . 


® 


Un ‘nou film de autor semnat Dan Pia {in stinga). 
Probabii un film cu cheie şi cu sugestii autobiografice, dacă examinăm 
ideile unui „credo“ pe care regizorul ii exprima cu putin timp in urmă: 
' „Nu cred că a te inchide intr-un univers al tău inseamnă evazionism. 
Nu cred că poate fi condamnat un artist pentru că işi explică propria lui viaţă și o face prin film..." 
Cu Valentin Popescu, Ștefan lordache (rolul principal), Constantin Cotimanis 


acă aş fi parlamentar, gazetar 
sau ministru, așa aş intitula 
această rubrică din dialogul nos- 
tru cu cititorii. Dar fiindcă ştiu 
că vizavi de revistă (respectiv, 
O de redacţie) nu e decit parcul 
Herastrău. vă rog să înlocuiţi cuvintul din 
titlu cu referitor la, cu 
la... (francofonilor care l-ar regreta pe vi- 
zavi li-| propun pe apropo 

Aşadar, ce ne scriu cititorii despre re- 

vistă? „Îmi place foarte mult revista Ci- 
nema şi am început să fac colecţie”. (Elena 
Croitoru din Bucureşti). „In Noul Cine- 
ma am putut găsi fotografiile actorilor 
care? m-au făcut să trăiesc adevărate clipe 
de fericire cind le-am văzut filmele şi pen- 
tru aceasta aș vrea să vă mulțumesc mult. 
Pot să vă spun despre revista Noul Cine- 
ma că te face fericit. (şi noi care căutăm 
aiurea secretul fericirii! d.s.) Nimic nu este 
mai plăcut decît să răsfoieşti revista Noul 
Cinema la umbra unui copac dintr-un 
parc sau în răcoarea camerei”. Presupun că 
scrisoarea e compusă vara şi nu iarna, alt- 
minteri cred că s-ar găsi şi lucruri mai plă- 
cute de făcut decit să răsfoieşti o revistă, 
fie ea și revista noastră, în răcoarea ca- 
merei. Ce ne cere Elena Croitoru în 
schimbul cuvintelor sincere şi amabile pe 
care ni le scrie? Să publicăm o fotografie 
(poster, dacă se poate) a lui Heddy Lamarr 
din O femeie c isă. Pe Victoria 
Prinitipal mi se pare că i-am oferit-o cu an- 
ticipagie. 
« Laura Benesch, de 17 ani, din Botoșani, 
ne asigură că Noul Cinema „e o revistă 
care are un farmec al ei, te face curios şi 
dornic în acelaşi timp să affi cit mai multe 
lucruri despre unii actori, actrițe sau chiar 
despre unele filme preferate. In ceea ce mă 
priveşte, sint o admiratoare a filmelor de 
aventură, dar mai ales cele (a celor — 
d.s.) în care se practică (!) artele marţiale”. 
Drept care ar dori să afle cite ceva despre 
Chuck Norris din Lupul singurati€ şi să 
se publice o fotografie (poster) a actorului, 
după ce ne rugase mai de mult să publicăm 
o poză a lui Joe Penny, care, vai, n-a apă- 
rut. Ne vom strădui să-i indeplinim do- 
ringa pentru ca nu cumva revista să-şi 
piardă ceva din „farmecul ei”... 

Din Bacău, Laura Teodorescu ne pro- 
“pune ca în paginile revistei să apară „un 
talon — cerere de procurare a al- 
manahului. Talonul să poată fi trimis pe 
adresa redacției impreună cu recipisa obti- 
nută la poștă după trimiterea sumei nece- 
sare prin mandat poştal. Aşa vom fi siguri 
că vom avea almanahul şi că nu vom avea 
neplăcuta surpriză să nu-l mai găsim la 
chioșcurile de difuzare a presei”. O altă 
propunere: „un supliment trimestrial in 
care să publicați diferite postere însoțite 
de citeva date despre persoanele respec- 
tive”. Vom lua în consideraţie aceste pro- 
puneri. 


O nouă comedie Metro Goldwyn Mayer: Delir 
cu Mariel Hemingway, John Candy, Emma Samms 


O fată din Craiova, care semnează pur și 
simplu Alice, simpatizantă a Partidului Li- 
ber-Schimbist, nu-şi spune numele. „pentru 
că nu vreau să devin sponsorul d-stră pen- 
tru a-mi face publicitate“. Asta, da, li- 
ber-schimbism! Ce a determinat-o pe co- 
respondenta noastră liber-schimbistă să ne 
scrie? „Articolul d-nei Luminiţa Vartolomei 
din nr. 4 (...) Fetele de virsta mea (18 ani) 
se indrăgostesc adesea de actori mai mult 
sau mai puţin celebri, cu ochi mai albaştri 
sau mai albăstrui, cu ochii verde-smarald 
sau verde-brotăcel. Nu este însă cazul 
meu: şi Tom Cruise şi, şi... (mai spuneţi si 
dv.) m-au lăsat... rece! Nu însă şi Michele 
Placido din serialul Caracatita. Nu pot 
spune că frumuseţea lui fizică m-a impre- 
sionat. De altfel, nici pe d-na Vartolomei 
n-a Impresionant-o. Cred si eu! După ce a 


ales o poză de toată mila. După ce că este 
alb-negru, bietul om e ciufulit ca un arici, 
lar zona unde trebuiau să fie ochii si gura, 
e zonă.. liberă de neocomunism, nu ştiu ce 
e! Arată ca o fantomă. Dar fantomă — ne- 
fantomă, ciufulit — neciufulit, mie tot imi 
place...“ Pe scurt. simpatizanta din Craiova 
a Partidului Liber-Schimbist ar dori să afle 
„amănunte din viaţa lui personală şi din ca- 
riera sa cinematografică.: D-na L.V. a facut 
o cronică muzicală care nu pot spune că nu 
e interesantă (mai ales cînd mă gindesc la 
acordurile melodice din momentele de 
mare tensiune), dar eu cred că ar fi intere- 
santa şi o cronică în care să fie abordată o 
latură psihologică — pentru că eu cred că 
actorul joacă un rol psihologic, confruntin- 
du-se cu situații limită, este personajul 
care învinge pierzind (...) Să nu uităm că 


filmul poate fi un mijloc deosebit în educa- 
tia tinerilor. Poate ar fi bine să realizaţi O e 
rubrică de genul: „Să înţelegem filmul”. e 
prin care să subliniaţi latura are se vede 
mai puţin”. 

Nu ni se pare lipsită de interes propune 
rea lui Alice. E o dovadă că iubeşte şi re 


l 


vista noastră, nu numai pe... Michele Pla- ‘ea 
cido. ۰ نحم‎ 
دم‎ 


cunoştinţă mai veche a paginii 
noastre de dialog, Cristina 
işenescu, se confeseazi 

„De data asta (...), mai puter 

nică decit tentația de a va 

vorbi despre... un Cyrano de 

men: de pildă, mă în- 
cearcă dorinţa de a vă descrie un alt „film“ 
care însă nu a fost scris niciodată; care de- 
ocamdată nu are final... şi ale cărui perso- 
naje nu se cunosc deloc între ele, de parcă 
acţiunea s-ar petrece undeva, într-o tristă 
lume unde domnesc absurdul şi neputinga 
de a comunica. Si cel mai ciudat este că 
personajul central al acestui film sint chiar 
eu (...) Cine eram eu şi cine sînt şi acum? 
Un om oarecare, fără nici o faimă, un biet 
român, un visător care a avut naivitatea să 
creadă că frumoasele sale intenţii si gin- 
duri îi vor determina pe ceilalți (inclusiv 
pe cei din Occidentul „prieten”) să-i 
acorde sprijinul sau măcar atenţia“. Aflu că 
autoarea scrisorii a încercat să intre în co- 
respondenţă cu diverse reviste de film din 
străinătate, dar n-a reuşit. E dezamăgită. 
Revine la revista noastră, care, de bine de 
rău, i-a recepționat mesajele şi, tot de bine 
de rău, le-a dat curs. E o timidă. O „mare 
timidă”. Pe de altă parte nu vrea să ne dea 
impresia că e urmărită de o idee fixă. Des- 
pre ce e vorba? Mereu despre schimbarea 
pe care a produs-o în existenţa el filmul 
lui Zeffirelli -Isus din Nazaret. „Eu nu ci- 
tisem Noul Testament. Credeam în Isus 
dar nu îl cunoşteam. Poate nici filmul Isus 
din Nazaret nu mi-a spus totul despre 
Isus Christos (...) dar, mai înainte de a-l 
cunoaște, i-am cunoscut iubirea... Nici un 
alt „Isus“ al cinematografiei nu a izbutit să 
întruchipeze atita sublim ca Robert Po- 
well, cu amestecul lui inegalabil de graţie 
şi tandrete, de mister şi melancolie... (...) 
Era atita infinită superioritate in ceea ce 
descoperisem, încît măruntele mele gin- 
duri, emoţii şi ambiţii „terestre“ mi se pă- 
reau nimicnicie... (...) Văzindu-l pe Robert 
Powell — „Isus”, am ştiut din acel mo- 
ment că de-atunci încolo, ori de cite ori 
voi mai privi o imagine sacră a lui Isus: o 
icoană, o sculptură etc. imaginea celebru- 
lui Său interpret de pe ecran va reveni de 
fiecare dată pentru a se suprapune mereu 
peste orice altă efigie... Cu toate că fiinţa 
omenească este înclinată, atit de uşor, să 
uite, chiar și o renaștere lăuntrică, eu 
n-am putut uita... (...) Eu sint pictoriţă si 
graficiană. Nu este mult de cind am absol- 
vit ۱۸۰2. „N. Grigorescu“. Poate că, de 
multe ori, o exagerată sensibilitate face ca 
imaginaţia mea să confere alte dimensiuni 
şi alte sensuri unei realități obişnuite. De 
fapt, în aceasta constă însăşi raţiunea de fi 
ca artist. (...) Sint doar o debutantă, nu 
m-am remarcat pina acum (...) Ca pentru a 
materializa o stare lăuntrică încărcată de 
celestul pe care îl descoperisem în filmul 
lui Zeffirelli, am pictat, acum un an, prin 
mai, o mare pinză albastră, abstractă, care 
nu reprezintă altceva decit impresia unui 
albastru pur care coboară printre niște 
griuri uşoare, argintii. Trebuie să spun că 
am pictat această senină pinză albastră 
pentru Robert Powell”. De aici, drama. 
Cristina Oprisenescu ar dori să-i trimită 
pictura lui Robert Powell, dar nu reuşeşte 
să-i afle adresa. Nimeni n-a reuşit pina 
acum să-i ofere adresa actorului. Mă tem 
că nici noi nu vom reuşi s-o aflăm (inclusiv 
domnul Mircea Alexandrescu, căruia cores- 
pondenta i s-a adresat). Ce pot face altceva 
decit să-i rog pe colegii din redacţia revis- 
tei — şi, iată, rugămintea o fac din nou în 
mod public — să încerce prin relaţiile pe 
care le au cu alte reviste sau cu diversi ci- 
neasti din Europa, să obţină pentru Cris- 
tina Oprişenescu (Bucureşti, str. Mitriga 
Constantinescu 5) adresa actorului Robert 
Powell? Confesiunea de mai sus am repro- 
dus-o, cit s-a putut de amplu, în sprijinul 
rugamingii sale. Să nu ne pierdem spe- 
ranţa!... (vezi p. 18). 


Rubrica „Dialog cu cititorii“ 
este realizată de Dumitru SOLOMON 


3 


O 


UN FILM DE 


ate „personale“: competiție năs- 

cută acum 14 ani din inițiativa De- 

legatului general al Festivalului 

International al Filmului de la 

Cannes, domnul Gilles Jacob; or- 

| Asociatia franceza a 

estivalului International; anima- 

tor: Jean-Loup Passek, prin vocatie animator 

de evenimente cinematografice; sponsori — 

pe aici se spune mai tandru şi mai uman: 

nași — Federaţia Naţională a Industriilor Teh- 

nice de Film si Televiziune şi Sindicatul! Fran- 
cez al Criticii de Film. 

În ce-privește premiul, sponsorul — par- 
don, nașul — este compania Eastman Kodak. 
O „fişă biografică“ ce vorbește foarte clar 
despre importanţa „Camerei de aur“ in viata 
celui mai mare Festival internaționali din 
lume, cel mai controversat de asemenea, rind 
pe rind, cînd nu în același ‘timp, iubit, hulit, 
adorat, contestat, dar înspre. care vin, an 
după an, ca fluturii la lumină, zeci, sute, mii 
de suflete iubitoare de cinema. Vin, văd, se 
arată, apoi pleacă, pe scut-sau sub scut, 
pleacă fericiți sau bombanind, Cannes-ul rå- 
mine cu un gust mai dulce sau mai amar, de- 
pinde de an, depinde de filme, depinde de 
reacţii, rămine si se pregătește să o ia de la 
capăt. În anul viitor. Si, vorba lui Vitali Ka- 
nevski, ciștigătorul Camerei dor în 1990, 
„Doamne, te implor, tă ce știi ca acest incre- 
dibil şi minunat Cannes să existe de-a lungul 
secolelor“. În „acest incredibii și minunat“ 
Cannes, dar şi internală moară ia care se ma- 
cină, an dupa an, mereu altă făină pentru pii- 
nea nu întotdeauna dulce, a filmului nostru 
cel de toate zilele, „Camera d'or“ face figura 
de peisaj idilic, un col de pădurice, acolo, 
departe de lumea deziantuita. Şi totuși, cota 
cea mai înaltă de emoţii amestecate cu te- 
meri și speranțe exact aici se atinge. Pentru 
că, fericitul cîştigător al competiţiei primește. 
pe lingă trofeul oriorant și foarte frumos, de 
altfel — un mic cub de granit din care pleaca 
o buclă de peliculă aurită însemnată cu sigi- 
liu! Camerei d'or — un cec în valoare de 
250.000 franci din partea ,nasului* Eastman 
Kodak şi 300.000 franci din partea pig i 
Dauphin, pentru publicitatea filmului în 
Franța, italia și nia. 

O recompensă gindită să asigure, celui mai 
promiţător debutant, un an de viaţă fără griji 
materiale deci, șansa de a-și pregăti, în li- 


4 


JACO VAN DORMAEL 


B Toto, eroul (Belgia) 
Premiul Caméra d'Or 


„Dacă banul nu e, nimic nu e“: o 
Sam şi cu mine de Deepa Metha (Canada) 


Pentru speranţă, 


Debutantii 
par să impună o întoarcere la tonul grav. 
Paleta lor: 
de la extravaganta la sobru şi profund. 
Adică un univers al maturității artistice 


niște, filmul următor, un gest ۲ c din par- 
tea Cannes-ului, dar care pe aici se numeste 
„0 mină de ajutor". Ce înseamnă aceasta 
„modestă“ mină de ajutor, tot Kanevski ne 
spune: „Camera d'or mi-a dat o libertate to- 
tală în munca mea. Şi in-de-pen-den-ță. De 
altfel, acesta este și titlul viitorului meu film: 
O viaţă independentă”. Pe de altă parte insă, 
Geraldine Chaplin, fermecatoarea, dar $i in- 
transigenta presedinta a Juriului din acest 
an, declară că: „Niciodată nu vom apăra în- 
deajuns tinerii cineaști și primele, lor filme“, 
declarație cu o greutate specifică importantă, 
întrucit vine din ea cuiva care și-a pus. 
nu o dată, talentul şi renumele la temelia 
unor debuturi. 

Hamine de văzut ce am avut de apărat și 
hotărit "pe proprie şi exclusivă răspundere, 
fără ca Festivalul sau alte organisme să se 
poată amesteca în vreun fel — potrivit arti- 
colului 6 din Regulamentul competiției, alcã- 
tuit din zece puncte, ca cele zece porunci, 

n competiție s-au aflat 23 de filme venind 
din: Statele Unite, 7; Africa, 4; Polonia, 2: 
Australia, 2; Anglia, 1; Turcia, 1; Ungaria, 1; 
Uniunea Sovietică, 1; Franţa, 3; Belgia, 1. Se- 
lecţia a scos la iveală două tendinţe, domi- 


nante numeric, plus o a treia, în minoritate 
numerică, dar nu mai putin importantă ca 
propunere filmică, dimpotrivă. 1) Filme spriji- 
nite solid pe o tematică socio-politică, dar 
realizate, de regulă, pe „reţetă“ şi care, desi 
bine construite uneori, sucombau într-un te- 
zism agresiv. 2) Exerciţii de stil în zona expe- 
rimentului cinematografic îndrăzneţ şi intere- 
sant, in sine, dar cu tribut prea mare plătit 
unor curente artistice demult consumate ca 


experiențe cum ar fi expresionismul, supra-- 


realismul, onirismul, şi 3) filme „simpie”, pre- 
ocupate în întregime, de latura general-uman 
valabilă, filme ee nu doreau „decit' să vor- 
bească oamenilor despre oameni, Şi aici s-au 
înscris, într-o ordine deloc întimplătoare, 
Proof (Proba) al australiencei Jocelyn Moor- 
house (povestea unui finăr născut orb, obse- 
dat, o viață, de ideea că propria mamă a vrut 
să- pedepsească pentru infirmitatea lui — 
să-i pedepsească cum? Minţindu-l, adică re- 
jatindu-i o lume inexistentă — de unde o 
aversiune enormă, pe viata, față de minciună, 
dublată, firesc, de o monstruoasă neincre- 
dere în oameni. Un fiim sobru, construit cu o 
rigoare suprinzătoare pentru un debutant; 
Sam and Me (Sam și cu mine) de Deepa 


premiul este de aur! 


Metha — Canada, povestea unui tinăr emi- 
grant indian angajat ca îngrijitor al unui ba- 
trîn evreu. aparent cam ticnit, în fond îngrozi- 
tor de singur în sinui unei familii ۵ 

ntru care dacă banul nu e, nimic nu e. O 
intilnire superba intra două Minte in de D پیت‎ 
rit străine pe lume; e ota 
Kiedzierzawska — Polonia, povestea unei fe- 
tite fascinată de prezența satrei tiganesti la 
marginea satului ei, un film cu mari virtuţi 
plastice $i multă atmosferă în zona trezirii la 
viață a unei adolescente în devenire, și, în 
fine, Toto: le Heros (Toto, de Jaco Van 
Dormael, Belgia, ciştigătorul „Camerei d'or”, 
film la care, firește, reveni. De altfel, dacă 
am întirziat atit în zona filmelor cu un carac- 
ter profund și declarat umanist, este tocmai 
pentru că exact aici s-au descoperit şi virtu- 
tile Marelui premiu şi Mentiunile. Desi men- 
tiunile nu intră, se pare, în „obiceiul casei", 
de data asta ele s-au impus, cu necesitate, 
intrucit atit Proof, aflat pe primul loc în topul 
preferințelor Juriului pină la apariţia lui Sam 
and Me, devenit si el concurent serios pentru 
același prim loc, aveau calități cinematogra- 
fice incontestabile ce nu puteau fi, în nici un 
caz, anulate de faptul că Toto le Héros a pus 
capăt scurt și apăsat luptei pentru primul loc. 
A da uitării cele două filme pe care le-am iu- 
bit si apărat trei sferturi din competitie ar fi 
echivalat cu un act de nedreptate de nelertat. 


Concurenţii şi propunerile lor 


De Ja iiuştri necunoscuți la personalitați din 
lumea filmului sau din lumea spectacolului 
teatrai, peisajul debutantilor s-a dovedit 
foarte variat. Numitor comun, totuși: majori- 
tatea, impresionantă, 17 din 23, au fost autori 
totali. Propunerile se pot considera, deci, 
foarte personale, iar accesul la o imagine 
fermă a fiecărui debutant, mult înlesnit. Ast- 


Juriul 
Caméra d’Or 


Géraldine Chaplin 
3 م‎ 
va Sirbu 
critic (România) 
Myriam Zemmour 
(reprezentanta cinefililor 
din Cannes) 


Jan Agned 
ziarist (Suedia) 
Didier Beaudet 

(reprezentantul Industriilor Tehnice) 
Gilles Colpart 
ziarist (Franţa) 
Roger Kahane 
(reprezentantul 
regizorilor francezi) 
ernando Lara 
directorul Festivalului 
de la Valladolid 


tel, a fost uşor de detectat, în absolut încintă- 
torul 80720 the Hood (Băieți din cartier, pă- 
durea fiind periferia Los Angeles-ului) de 
John Singleton, Statele Unite, 22 de ani, ce! 
mai tinâr debutant, dar cunoscut şi recom- 
pensat ca scenarist, influența puternică a fil- 
mului hollywoodian pe rețeta: tematică so- 
cială serioasă agrementată cu umor, amor, 
tandrete, cruzime plus inevitabila „morală a 
fabulei“. Singleton mărturisește că și-a des- 
coperit vocaţia de cineast văzind... Războiul 
stelelor, mărturisire ce ar putea pune punct 
oricărui comentariu, dar punctul ar fi și pripit 
şi nedrept întrucit, în ciuda retetei sub care 
se sufocă, filmul demonstrează o ştiinţă in- 
contestabilă de a, construi, plus o deloc ne- 
glijabilă putere de a stapini mijloacele filmice, 
inclusiv dirijarea actorilor precum şi o spon- 
taneitate cu atit mai cuceritoare cu cit se ma- 
nifestă-in „rama“ unei rețete tocite. De ta cel 
اس‎ 805۲ la = mai ote اب پیج سربق‎ Guilty 

uspicion (Lista neagră) de Irwin Winkler, 
Statele Unite. Winkler are 25 ‘de ani de ca- 
۲۱۵۲5 de producător în spate, de sub „mina“ 
lui au ieşit, între altele, Raging Bull, New 
York, New York, Rocky, dar, în ciuda subiec- 
tului foarte important — vinătaarea de vraji- 
toare în Hollywoodu! anului '51 — şi cu toată 
prezența cuceritoare a lui Robert de Niro, 
Guilty by Suspicion rămine filmul unui om 
care știe totul despre cum se produc filmele 
şi foarte putin despre misterul creaţiei. În 
schimb, Îndian Runner de Sean Penn, actor, 
Statele Unite, mărturisește sincer viziunea 
unui actor asupra cinematografului. Într-o 
mult prea complicată și “moralizatoare po- 
veste cu doi frați — cel bun şi cel rau, firește 


— confruntati într-o pledoarie pentru ideea - 


de responsabilitate, Penn mizează enorm, ca 
să nu spun total, pe prezenţa actorilor. Ceea 
ce, din păcate, nu ajută filmul să scape din 
capcana cliseefor mult prea bătătorite. Ace- 
eași capcană pindeste si, finalmente, înghite 
şi filmul englez Young Soul Rebels de isaac 
Julien, construit pe "obsesia rasismului ex- 
trem, un film mult prea complicat, ca struc- 
turaspentru mesajul simplu și tandru în fond, 
ce ni se comunică după 102 minute de sus- 
pens, crimă, homosexualitate, muzică „soul“, 
dragoste şi nevoie de dragoste dincolo de 
sex, într-un happy-end idilic şi tezist, ce su- 
gerează recuperarea, in masa, a tuturor per- 
sonajelor inclusiv înrăitul și rebelul homose- 
xual... alb. Ar mai fi de citat ia acest capitol 
Holidays on the River Yarra (Vacanţă pe riul 
Yarra) al australianului Leo Berkeley, fie si 
pentru dorința de a vorbi despre criza de 
ideal a doi puşti, criză ce-l împinge pe cel 
mai sensibil, deci și mai vulnerabil, la sinuci- 
dere după ce l-a impins la crimă. film 
care, povestit, cîştigă, dar văzut pierde prin 
absența unui suflu artistic în stare să-l sus- 
țină și impună. 

Cel de-al doilea pachet important de filme 
care au mizat sincer pe tematica socio-poli- 
tică s-a compus din patru filme africane: La- 
ada (Tradiţia) de Drissa Touré şi Laafi (Totul 
e-n . ordine) de S. Pierre Yamaego, ambele 
din Burkina Faso, Sango Malo (Stăpinul 
cantonului), de Bassek Ba Kobhio, Camerun, 
şi Ta Dona (Arde!) de Adamo Drabo, Mali. 
Numitor comun: problematica atricană ce in- 
clude, în egală măsură, necesitatea emanci- 
pării și a păstrării tradiției, tentatia emigrării 
cu foloasele și ponoasele ei, șansele de reali- 
zare a tinerilor pe pămintul african sau aiurea 
— cel mai adesea „aiurea“ însemnind în 
Franța — și limitele lor. Ditici! de împlinit ar- 
tistic o asemenea tematică și, totuși, fiecare 
film avea calitățile lui, cel mai adesea în zona 
documentului, dar și o sinceritate extremă, 
impinsă, e drept, uneori pină în braţele naivi- 
tatî, dar și o notă de umor specific și bene- 
tic, cu atit mai mult cu cit el se manifesta in: 
interiorul unei tematici grave, grave. 


& Jeanne Moreau și-a investit sufletul 
şi finanţele în debutul lui Rustam 
Hamandov: Anna Karamazova (Uniunea Sovietică) 


® Alergatorul indian, debut regizoral 
al actorului Sean Penn — fostul sot al Madonnei; 
(Statele Unite) i 


o 


Exerciţii de stil 
şi ambițiile lor 


Ambiţiile au fost atit de mari incit frizau ex- 
travaganta. Cap de listă: Cabinetul dr. Rami- 
rez de Peter Sellars — Statele Unite. Celebri- 
tate în lumea spectacolului de teatru și 
operă, de 11 ani conduce „Boston Shakes- 
peare Company“, o carieră fabuloasă ince- 

ta... 10 ani într-un teatru de marionete. 
ilmul îi mai scăpase, acum l-a atacat în fine 
Atac superb, într-o dezlantuire de fantezie 
creatoare ce trădează, însă, mai curind viziu- 
nea scenică, replică tirzie la Cabinetul Dr. 
Caligari, atras de expresionism, un film 
mut, imăgine și muzică, dar pe care nici im- 
pecabila: ținută de col“, nici prezența 
fascinantă a lui Mihail Barișnikov nu-l sal- 
vează de la inecul în propria-i frumusețe 
plastică. Pe aceeași lungime de undă, Anna 
Karamazova (Anna, de ia Karenina, Karama- 
zova de la ,,Fratii...") de Rustam Hamandov — 
Uniunea Sovietică, un film început sub egida 
Mosfilm, dar terminat graţie actriței Jeanne 
Moreau care şi-a investit nu doar ființa artis- 
tică, dar şi sufletul și finanțele. Rustam Ha- 
mandov, 37 de ani, studii de regie la Mos- 
cova, autoexilat la Paris unde a devenit sce- 
nograf și stilist, cu sau fara woie face sa 
transpară această biografie accidentală in de- 
butul său. Un superb delir de imagini luxu- 
riante, tignit de sub o triplă influență: Tarkov- 
ski. Abuladze, Dovjenko, dar, din păcate. de- 


parte de o minimă coerenţă a discursului fil- 
mic. În aceeași zonă a experimentului, Trum- 
pet number 7 de Adrian Velicescu — Statele 
Unite. Velicescu — 31 de ani, neabsolvent de 
IATC secția operatorie, şi el auto-exilat, cu 
opt ani în urmă, devenit fotograf și realizator 
de scurt metraj, isi face debutul semnind re- 
gia și imaginea în același timp — detaliu im- 
portant, întrucit forța primului sau film stă 
tocmai În imagine. O imagine alb-negru cal- 
cinat la început, împinsă, cu necesitate, nu 
gratuit, spre culoare, o imagine ce dã vaioare 
emoțională și atmosferă unui film straniu şi 
pătrunzător în ciuda neimplinirilor. 


Un film special, greu de așezat Intr-o cate- 
orie anume, un film ce s-a vrut și a reușit să 
e șocant — nici nu era prea greu cu un Bu- 

kovski la temelie: Lune froide (Luna rece) de 
Patrick Bouchitey — Franţa. Actor, dar $i re- 
izor de televiziune, ciştigătorul premiului 
r 1991 pentru un scurt metraj numit... 
Lune froide, ce poate fi admirat în toată 
splendoarea lui incontestabilă pe ultima 
treime, aproape, a iung metrajului de debut. 
Din păcate, tot ce a reușit Bouchitey să con- 


: struiască pina la acea treime fabuloasă este o 


lungă și obositoare călătorie în existența a 
doi adolescenţi întirziați la 40 de ani, doi 
ni de nimic”, o călătorie presărată cu in- 
implări 096110۵ între grotesc, prostesc şi in- 
genuu. Dar filmat în alb-negru, imagini de o 
expresivitate tulburătoare. Luna rece își im- 
pune prezența, în ciuda faptului că el are mai 
curind aerul de a-şi reconfirma César-ul pen- 


tru scurt-metrai, decit a-şi contirma valoarea 
de concurent serios la „Camera ۳ 


„De ce Toto eroul? 


intrebare mai curind retorică. Pentru că, in 
tot acest amalgam de filme „pe rețetă“ oare- 
cum comerciale și filme total antireţetă, dar 
narcisiste, închise în propria frumuseţe, Toto 
le Héros a reușit să stabilească un echilibru 
deloc fragi! între artistic şi comercial, între 
nevoia de comunicare a unui artist şi capaci- 
tatea de receptionare a spectatorului. De 
fapt, cine este Toto şi în ce fel este ei „un 
erou"? Nebunia de aici incepe: Toto e de- 
parte de a fi un erou. Toto — alias Thomas 
(Thomas, impostorul? Cine știe?) este un bă- 
trîn ciufut, închis într-un azi! și în sine însuși, 
un biet om care şi-a ratat viața, măcinat de 
ideea că un altul, vecinul Alfred ...Kant, nàs- 
cut în aceeași zi cu el, a trâit-o în locul lui, 
deci, i-a furat-o. l-a furat-o, cum? Pur şi sim- 
plu, crede Toto — Thomas, ei au fost schim- 
baţi la maternitate, in panica unui incendiu. 
Schimbare importantă, întrucit pentru Altred 
viata este o tavă aurită pe care i se oferă tot 
(inclusiv iubirea Alicei, sora mult iubită a lui 
Toto, nu se ştie exact cit de incestuos, din 
moment ce el se crede Alfred), in timp ce 
pentru el, Toto, aceeași tavă se prezintă goa- 
lă-pușcă. În situația dată, faptul că Toto-co- 
ilul se imaginează „agent secret", deci erou, 
n stare să extermine, cu singe rece, „clanul“ 
Kant, sursa nefericirii lui, apare mai mult de- 
cît normal. Dar, dincolo de tramă, strălucește 
metalui preţios al unei idei, magnifica in sin 
plitatea ei: viața este mai curind ceea ce reu- 
șești să faci tu însuți din ea, decit ceea ce ti 
se oferă prin naștere. Pentru că, nu doar 
Thomas tinjeste după viata „furată“ de Alfred. 
dar Alfred însuși și-ar fi dorit „o viață de Tho- 
mas", liberă de orice constringere socială, li- 
beră, liberă. Pind la urmă — sugerează apa- 


Un nevăzător vrea să vadă adevărul: 
Proof de Jocelyn Moorhouse (Australia) 


kd . 
sat filmul — important este să fii prezent în 
propria viață, să ţi-o asumi او‎ trăieşti intens. 
așa cum ţi-a fost dată, în dragoste sau ura. 
bogat sau sărac, voios sau încrincenat, nu- 
mai indiferent, nu! numai inert, nu!, numai 
absent, nul, pentru Dumnezeu, numai absent, 
nu! Înzestrat cu o forță imaginativă rară, dar 
nu haotică, ci controlată și bine condusă 
acolo unde trebuie, tandru, crud, trăznit — 
dar cu cită seriozitate, trăznit — Jaco Van 
Dormael, 34 de ani, fost clovn înainte de a-și 
face studiite cinematogratice la Paris şi la 
Bruxelles, regizor de spectacole pentru copii, 
autor de scurt metraje — cele mai multe pre- 
miate — este clar că a päsit cu dreptul in ca- 
riera lui de autor de lung metraje. Premiul 
obținut nu face decit să recunoască o evi- 
denta. lar dacă e să înțelegem și acceptăm 
acest premiu, asa cum ni se propune el, 
drept „mină de ajutor” întinsă acelui debutant 
capabil să-şi demonstreze talentul de cineast, 
forța creatoare și originalitatea viziunii fil- 
mice, dar-a-unei originalitati generoase, pen- 
tru că deschisă spre lume, nu închisă asupra 


۲ periei valori, atunci, „Camera d'or“ 1991 a 


ncununat cea mai potrivită frunte. Cred şi 
semnez liniștită pentru credința mea. 


Eva SIRBU 


"oo 


mem zoe 


= 
ua‏ معط oe‏ ماو جوم 


= O supraviețuitoare de la Nagasaki si un tinar 
american: reconcilierea 
„(Rapsodie in August de Kurosawa cu Richard Gere) 
= Privirea unui regizor danez (Lars von Trier) 
asupra Germaniei anului zero (Europa) 


Uli 


4 a yi | 


religii او‎ ideo- 
۴ logii.“ Este, după 40 de ani de 
strălucită împlinire în arta interpretării, una 
dintre concluziile lui Jeanne reau, pre- 
zentă cu două filme în competiția de la Can- 
nes: Pasul berzel de Theo Anghelopoulos și 
Anna Karamazova de Rustam Hamandov. 
La 36 de ani, regizorul danez Lars von 
Trier (a treia oară participant în competiție 
cu Europa (ultimul act al trilogiei sale com- 
pusă din Element al crimei — premiul pentru 
cea mai bună tehnică cinematografică, Can- 
nes 1984 și Epidemio — în selecția oficială în 
1987) împărtășește același gind: „Nu există 
miracol mai fascinant decit acela 


. A filma inseamnă a crea 


lar octogenarul Akira Kurosawa iși definea 
astfel ultimul său film prezentat în afara com- 
petiției: „Rapsodie de august e pe jumătate 
comic, pe jumătate tragic. Ca viața”. 

Trei oameni de cinema, de naţionalităţi di- 
ferite „reprezentanţi a trei generaţii” exprimă 
crezul artistic al multora dintre cineaștii ce 
și-au dat intiinire prin filmele lor in această 
primăvară la -Cannes. 


Deculpabilizări 


La altitudini diferențiate pe spirala creaţiei, 
cineaștii lumii se arată profund marcați de 
traumele secolului nostru: Auschwitz, Hiro- 
shima, Na ki, Gulagurile... Privind înapoi 
cu luciditate, fiecare purtind insemnele unor 
specifice determinări nationale și istorice, ci- 
neaștii ajung, adesea suprinzător, la a con- 
cluzie comună, aceea a deculpabilizării po- 
poarelor. 

Asasinarea țarului, coproducție sovieto-bri- 
tanică de Karen Sahnazarov, (regizorul care 
ne-a încintat cu filmul său: Curierul — unul 
dintre primele filme ce anunțau cine- 
matoarafic), relevă ca, după 73 de ani, uciderea 


1 


ranta a cistigat pe merit privilegiul 
de.a gazdui cel mai important Festi- 
val international al filmului. Meritul 
nu se oprește doar la faptul că pă- 
rintele cinematogratului, Louis Lu- 
miere, este francez. Succesul este 
corolarul unei susținute politici cul- 
turale în favoarea celei de a șaptea arte, ma- 
nifestate de-a lungul deceniilor. Festivalul de 
la Cannes — locul unde în fiecare lună mai 
se mută ecranul mondial — nu face decit să 

încununeze . această itică. 
interesul -celor 28.000 participanţi din 
această lună mai 1991 — producători, distri- 
buitori, directori de festival, ziariști. vedete și 
supervedete — a fost susținut în afara celor 
aproape o sută de lung metraje prezentate în 
oficială si In cinci secțiuni paralele (le 

numesc: Săptămi 

realizatorilor, O anume privire, Camera de 
aur, Perspective in filmul francez), — deci în 
atara acestora, interesul a fost susținut de o 
suită de alte proiecţii și momente-de-cinema. 
Întregul program a permis astfel celor pre- 
260۱ să cunoască tot ce se întimplă azi pe 
planeta filmului fără să se omită tradiţiile. 
Complicitatea cu înaintașii s-a stabilit prin 
dedicate lui Stan și Bran, Henri 
Jacques și a 13 animatori so- 
cotiti clasici în 11 tari. Două filme conside- 
rate a fi jalonat istoria cinematografului au 


beneficiat de proiecţii şi colocvii aparte. Este 
` vorba de jeanul dane 


1 de Orson Welles, 
de la a cărui premieră s-au împlinit 50 de ani, 
film — așa se afirmă — care ar fi hotărit des- 
tinul multor cineaști; și de Scurtă intiinire al 


na criticii, precum și Chenzina: 


familiei imperiale ruse este încă şi traumă, și cu- 
riozitate. Scenariul se bazează pe documente de- 
venite accesibile abia în ultimii ani și pe jur- 
nalul manuscris al lui Jakov Jurovski, coman- 
dantul plutonului de execuţie a Romanovilor.. 
Faptul istoric petrecut la 16 iulie 1918 într-un 
orășel din Ural, Ekaterinenburg, este asumat 
de un pacient al unui spital de psihoterapie. 
Bolnavul (Malcolm MacDowell) este incredin- 
tat că în numele Revoluţiei el a fost asasinul 
țarului Nicolae al ۱۱1۵8 și al familiei sale 
(adevăratul asasin murise de o criză de ulcer 
în 1938). Medicul (interpretat nu mai putin in- 
spirat de Oleg lankovski) imaginează o tera- 
pie periculoasă. El încearcă să-și convingă 
pacientul de absurditatea vinovatiei sale din- 
du-s el drept țarul ucis. Istoria se mută pe 
terenul psihodramei. Autosugestia e conta- 
gioasă. Medicul sfirseste prin a se identifica 
cu victima în timp ce pacientul sucombă în 
urma unei imaginare crize de ulcer. Nu 
înainte de a se fi stabilit între cei doi o se- 
cretă complicitate ce-i absolvă de vină. În vir- 
tejul istoriei oamenii devin adesea oarbele ei 
instrumente. 

Lars von Trier. născut la 15 ani după în- 
cheierea ultimului război mondial, se arată 
obsedat de istoricul marii conflagrații și mai 
ales de destinul țării care a declansat-o. 

American de origine germană, ero sau 
(interpret Jean-Marc Barr) se întoarce în țara 
natală părăsită de părinţii sai în momentul in- 
statării nazismului. Animat de idealul de a-și 


ajuta compatrioții, fnărul trăiește din plin . 


coșmarul străzilor devastate și al orașelor 
distruse. Călătorim odată cu el — angajat ca 
însoțitor al companiei de wagon-lit — prin 
noaptea germana („Nu știu dacă trenul asta 
merge inainte sau inapoi“, spune el) — un 
univers aflat sub o dublă amprentă: a viziunii 
lui Tarkovski, gindul te duce la 
Natura este 


spune regizorul); a doua amprentă este cea a 
suspensului hitchcockian. Eroul ajunge prin 
iubita sa (interpretată de Barbara Sukowa, vă 
amintiți de Lola lui Fassbinder?), chiar fiica 
patronului companiei feroviare, să cunoască 
rămășițele protipendadei germane divizată 
atunci între cei ce pactizau cu învingătorii; 
percepuți ca ocupanti (colonelul american, 
interpretat de Eddie Constantine, nu apare 
mai putin cinic si nici metodele sale mai pu- 
țin agresive) şi cei ce perseverează prin acte 
teroriste să menţină visul Reich-ului nazist, 
Prins între pirghiile acestei duble manipulări, 
finărul idealist nu poate fi decit victimă. 
Frapanta este luciditatea cu care fegizorul 
danez, venit dintr-o tara ocupată in 1 de 
Germania nazistă, cintareste trauma vinova- 


tiei definită prin replici esentializate: „Noi am 
` tăcut 


mă“; sau „Este şi vina celor ce au tăcut și au 
acceptat“. Acla germană Barbara Sukowa 
declara la conferința de presă: „Cind cineva e 
invinovățit prea mult, este din nou impins 
spre agresivitate“. Laitmotivul regizorului este 
Europa (titlul simbol) percepută ca un uni- . 
vers istoric și spiritual unic care trebuie apă- 


lui David Lean. 11 filme de cite 10 minute au 
reconstituit istoricul cinematografiei elve- 
tiene, selectie-marturie şi omagiu la aniversa- 
rea a șapte secole de la crearea Confedera- 
tiei Helvetice. O expoziție de portrete ale lui 
Satyajit Ray a readus pe Croazetă ecoul ope- 
rei marelui cineast indian. 

Citeva premii onorifice au conectat dease- 


menea trecutul la prezentul filmului. Premiul ` 


Roberto Rossellini — aflat la a patra ediție — 
a revenit Cinematecii franceze pentru influ- 
enta stimulatoare asupra tinerilor creatori 
francezi precum și distribuitorului Dan Talbot, 
pentru contribuția adusă la difuzarea fiimului 
european de autor în Statele Unite. Tot spre 
a încuraja difuzarea producţiilor europene — 
un tiim care nu se vinde e considerat că nu 


există — s-a acordat actorului american Ro- 


bert de Niro titlui de cavaler al Ordinului Ar- 
telor si Literelor. Este o recompensă $i*pen 
tru a fi încurajat prin firma sa newyorkeza, 
Tibeco, distribuirea filmelor europene in Sta- 
tele Unite. Să spunem că De Niro era prezent 
în Selecţia Oficială cu o cutremurătoare evo- 
care a anilor Vinătorii de vrajitoare maccar- 


thyste, Lista neagră, 

Marele al Întinirilor internationale 
— iniţiat în acest an — a fost acordat regizo- 
rului ceh Jiri Menzel, binecunoscut și publi- 
cului nostru. 

Profitind de concentrarea cinefila pe m?, 
ministrul culturii din Franța, domnul Jack 
Lang, a făcut cunoscut aici la Cannes proiec- 
tul său de a lansa — în întimpinarea centena- 
rului artei cinematografice (să amintim că in 
Franța au toc anual 160 de festivaluri și intil- 


DO O N errr 


niri de cinema) — un nou festival Cine Me- 
moria. Organizarea sa a fost încredințată re- 
gizorului 
nana și peste ocean. În aceeași perioadă, în 
colaborare cu arhivele de film din Statele 
Unite, va avea loc la New York un festival 
geaman Cine Memoria, sub conducerea regi- 
zorului Martin Scorsese. 


anume aceea de a fi fost inclus, din acest an, 
ca materie obligatorie ia bacalaureat. Ştirea a 
fost anunțată presei la „Lecţii 
susținută aici. la Cannes, în fața a citorva 
sute de tineri și mai puţin tineri. de izorul 
Francesco Rosi și de scenaristul Jean-Claude 
Carriere — directorul Universităţii de cinema 
pariziene. 


contribuit la creșterea prestigiului artei cine- 
matografice în Franța — singura tara din 66 
munitatea europeană care a inregistrat anul 
trecut o creștere a producţiei naţionale de 
film şi a numărului de spectatori. 


va-avea loc oa 
litatitor de dezvoltare a producției și artei ci- 
nematografice din Europa cu o atenţie focali- 
zată pe posibilităţile de stimulare a cinemato- 
grafiilor din estul Europei. 


printr-un rezultat concret. La Ti 
— organizat in subsolul Palatului festivalului 
ca un fel de orășel autohom cu alei purtind 
numele marilor cineasti ai lumii — 
de firme &u propus spre vinzare citeva sute 
de filme. Aici se încheie anual 30% din totalul 
tranzacţiilor mondiale de vinzare-cumpărare 
ale producţiilor cinematografice. Festivalul de 
la Cannes impune astfel filmul în tripla sa 
condiţie de artă, de industrie și de produs 
important al economiei de ۰ 


tat de fantomele trecutului violent de care 
mulţi s-au făcut vinovați, 

Dacă Sahnazarov făcea un apel ta deculpa- 
bilizarea individului, von Trier reclamă decul- 
pabilizarea unui popor cu care azi se simte 
solidar, refuzind prelungirea vinovatiei con- 
științelor. 

Este și ideea proiectată în toată magnitudi- 
nea ei intr-un alt univers de Kurosawa în 
R le de august. Ajuns la virsta lui Pros- 
pero impăratul, cum e numit cineastul nipon 
la 81 de ani și după 30 de filme, subscrie la 
finalu! „Furtunii“ — testamentul filosofic al lui 
Shakespeare: toleranța și iertarea sint trep- 
tele superioare ale umanităţii. 

După 45 de ani, Kurosawa revine la mo- 
mentul ce a hotărit înfringerea Japoniei, 
aruncarea bombei atomice: „Este un film al 


să rămină in memoria colectivă spre a nu se 
mai repeta“. Sună sententios declarațiile fa- 
cute presei internaţionale de Kurosawa, dar 
transpunerea lor prin alchimia artei sale 
într-un Extrem Orient contemporan populat 
incă de fantasme reverberează magic. 
Patru nepoți petrec vacanța de vară la bu- 
nică. Ea se pregătește să comemoreze ziua 


Gavras. Inițiativa a avut rezo- 


În Franţa filmul a mai, ciştigat o bătălie, 


de cinema“ 


Sint numai citeva din iniţiativele care au 


Tot la iniţiativa Franţei in iarna 1991—1992, 
dezbatere asupra moda- 


Festivalul de la Cannes se susține şi 
de fiime 


te 200 


A. D. 


Cineastii lumii 
afirmă 
că a venit ceasul 
deculpabilizării 
popoarelor 
= 


Realizatorii 
americani de culoare, 
- creatori ai unei 
„şcoli“ speeifice, 
omogenă. şi originală: 


Noul val negru 


morților de la Nagasaki printre care s-a aflat 
si soțul ei. bunicul lor. Tinerii, in blugi si 
T-shirts sint mai interesaţi insă de unchiul 
plecat în Lumea nouă cu mult timp inainte de 
inceputul celui de-al doilea război mondial 
Acesta le scrie că îi așteaptă, dorind să-i cu- > 
noască şi să-şi revadă sora înainte de apro- 
piatu! sfirșit. Bunica (la 85 de ani, actrița de 
teatru Sasiko Murare se aliniază magistral 
galeriei bătrinilor lui Kurosawa) nu-și mai 
amintește de acest frate mai mare dispărut 
din viata ei de atita vreme. Moartea unchiulit 
pune capăt proiectului, dar nepotul acestuia, 
acum american get-beget (interpretat de Ri- 
chard Gere) hotaraste sa vină, el, spre a-și 
curioaște indepartatele rude. Sosește la Na- 
gasaki chiar in ziuă comemorării morţilor, 9 
august 1945. Cum va primi el, americanul, 
această ceremonie? O stringere de mină între 
bătrina japoneză și tinarul american pecetlu- 
iește reconcilierea. Cel putin pe ecran în vi- 
ziunea lui Kurosawa. Rapsodia... a fost com- 
bătută în presa de peste ocean (nu cu argu- 
mente estetice. ar fi fost imposibil). Wa- 
shington Post afirma că filmul tinde să es- 
tompeze răspunderea Japoniei în cel de-al 


„doilea război mondial. Emotional însă, Kuro- 


sawa ne conse. şi are in sprijinul sau și 
faptul obiectiv că istoria se uită de câtre cei 
tineri. Cind spre binele, cind spre raul lor 

A fost poate o coincidenţă, dar cit de sem- 


nilicativă, ca secventa-surpriza a festivalului 
sa fie aleasă din viitoarea premieră a regizo- 
rului britanic Peter Greenaway, anume Car- 
{ile lul Prospero, film neterminat la data in- 
cheierii selecţiei pentru Cannes. in ecraniza 
rea piesei „Furtuna“ de Shakespeare, Gree- 
naway folosește simbolul Cărţilor... pentru a 
ne transmite că omenirea nu va putea exista 
decit prin cunoaștere $i intelepciune. Dar di- 
mensiunea shakespeariana a iertării $i impa- 
carii pare departe de a-și găsi un loc in afara 
insulei lui Prospero. 


Doar din primele douăzeci de minute ale 
filmului, recreind în viziune plastică renas- 
centistă poetica shakespeariană, îi puteai da 
seama că Greenaway ar fi putut dobindi cu 
ușurință Marele premiu. Îl așteaptă probabit 
la o altă competiție internațională 


Mareea neagră 


În comentariile post-festival, criticii fran- 
cezi au fost în consens afirmind că palmare- 
sul nu a reflectat diversitatea valorilor filmu- 
lui în lume. Nimeni nu contestă dreptul unui 
juriu de a-şi stabili propriile criterii şi prefe- 
rinte, dar excluderea in bloc a ceea ce a în- 
semnat revelația festivalului și anume pre- 
zenta cineastilor americani de culoare — nu 
a putut fi trecută cu vederea de nici un profe- 
sionist al presei cinematografice. În special, 
nemaifiind vorba de afirmarea unui actor, a 
unui regizor sau a unui muzician, ca în tre- 
cut, ci de deschiderea unei noi frontiere chiar 
în cadrul fortificatului Hollywood-System, de 
câtre o generaţie întreagă de cineaști negri 
ajunşi în topul box-office-ului industriei cine- 
matografice americane. 13 din filmele ameri- 
cane din festival erau realizate de cineaști 
negri, cu echipe de culoare. Dintre acestea, 


Rasiști albi, rasiști negri: Febra junglei de Spike Lee cu’ Ossie Davis, Ruby Dee, 


ww Annabella Sciorra, Wesley Snipes si Băieţii din 


EY a ا‎ 


cartier de John Singleton 


două s-au aflat in setectia oficială: Furie in 
Harlem de Bill Duke si Febra de Spike 
Lee, iar altul, Băteţii din cartier de John Sin- 
gieton, a fost selectat in programul „Un cer- 
tain regard". Trei filme relevante pentru stilul 
direct şi ritmul- frenetic al „mareei negre”. 

Cu Furie in Harlem descindem în Hariemul 
tierbinte ai aniior ‘SO. Bill Duke a ecranizat o 
carte-cult din literatura polițistă (autor Ches- 
ter Himes), citată printre preferatele sale de 
Pablo Picasso, carte care a inspirat în acei 
ani şi o bandă desenată de mare succes. Ac- 
tiunea ne proiectează in forță pe urmele es- 
crocilor şi caizilor, a traficantilor şi prostitua- 
telor, a inocenților şi: polițiștilor din cartierul 
newyorkez al'celor de culoare. Răpirile. jafu- 
rile și amorurile se intantuie într-o fatală ne- 
bunie. Lirismul personajelor lui Sidney Poi- 
tier e foarte departe. Comicul $i pateticul sint 
potentate în febra și swirigul Harlemului care 
te grizează asemeni unei cupe de şampanie, 
ca în clipa următoare să te arunce sub dușul 
rece al unei rafale criminale. Filmul s-a bucu- 
rat de aprecieri unanime din partea criticilor 
spre încintarea publicului. 

Anii au trecut. Se poate spune că furia 
Harlemului s-a extins asupra întregului New 
York. Chiar asupra întregii Americi. Este ceea 
ce s-a văzut aici pe ecran în celelalte două 
filme numite. 

Febra junglei este cel de-al cincilea film al 
lui Spike Lee în cajitate de regizor, scenarist 
și dialoghist. Melodrama, intersectată de. ac- 
cente comice, se instalează în filmul sau 
intr-un cotidian tragic. În 1990 (anul acțiunii) 
cele mai obișnuite relații sint confruntate cu 
conflicte de rasă (intre americani, italo-ame- 
ricani, afro-americani...), de clasă (Brooklyn 
versus Harlem) şi de sex (mitul femeii albe 
opus mitului bârbatului de culoare). Dragos- 


Continuare în pag. 14) 


Adina DARIAN ~ 


7 


De ajuns 
cu atitea fapte, 
sa trecem 
“la vorbe! 


eriodic şi din ce în ce mai des in 
ultima vreme — sociologi, peda- 
gogi, moraliști (profesioniști sau 
amatori), psihologi, teologi şi tot 
felul de alti oameni „de bine 
alertează opinia publica, denunţă 
rolul nefast al cinematografului în 
răspindirea violenței in societatea contempo- 
rană. Ce-i drept, în ultimele trei decenii, un 
concurent serios la rolul de tap ispăşitor 
atrage, în tot mai mare masură, fulgerele ce- 
lor îngrijoraţi si indignati de proliterarea vio- 
fentei. E vorba, bine înțeles, de televiziune. 
Dar, şi în acest caz, demascarea privește mai 
cu seamă sectoare învecinate sau chiar înru- 
dite cu cinematografia: telepiay-urile şi seria- 
lelẹ. Astfel, vina filmului nu apare ca diminu- 
ata. Dimpotrivă. Aceasta vină -se alătură altora 
cu care de asemenea cinematogratia este co- 
pios gratificată: exacerbarea sexualitatii. ditu- 
zarea disolutiel morale, mercantilism etc, etc 
S-ar părea, consemnind asemenea opinii, ca 


@ Dirty Harry — cap de serie 
ww 


intr-un nou vai de ۰ 


a 


ie De la violenţa introvertita 
_ (Rebel fara cauza 
cu James Dean) 
la violența 
extrovertita 
(Zidul cu Bob Geldof) 


toate fenomenele negative pe care le-am 
amintit au apărut in viața omenirii după 1895, 
data apariţiei cinematogratului și ca urmare 
directă. a acestei apariţii, punindu-se astfel 
capăt unei multimilenare existente, chipurile 
idilice $i, mai ales, deosebit de „morale“ a fi- 
inţei umane! 


Și totuși, dincolo de aspectul uneori deri- + 


zoriu al unor. asemenea semnale de alarmă. 


Pi 


adevărat că asistăm realmente ia o escala- 
dare a violenţei ca şi la o conştientizare ne- 


-maipomenită a impactului acestei violențe 


Cauzele sint diverse şi ele au fost analizate 
cu insistenţă și adesea cu rigoare din variate 


unghiuri de vedere. S-a vorbit, pe bună drep- 
tate, de climatul crepuscular al societăţii 
umane actuale, de şubrezirea sau chiar ras- 
turnarea vechilor ierarhii de valori, de creste- 


Fata în față: CIA—KGB (cu Gene Hackman 
si Mihail Barisnikov) — violența”tensiunii politice 


problema ramine. indiscutabil, societatea de 


azi resimte puternic presiunea violenţei, a 


violenţei sălbatice şi singeroase ca şi a celei 
insidioase $i mai putin spectaculoase care ne 
urmăreşte în toate momentele vieţii noastre 
cotidiene, care pătrunde, facind ravagii, în in- 
timitatea eu-lui nostru, ne alterează și ne 
alienează nu numai afectele, ci și gindurile, 
ideile. 


Tn multe opere cinematografice (şi aș aminti 
aici doar citeva creaţii ale cinematografiei 
germane din anii '60 — '70 — cum ar fi 
Scene de vinătoare din Bavaria interioară a! 
lu: Fleischmann, Kasper Hauser ai lui Herzog 
sau Pe toţi ceilați ii cheamă Ali de Fassbin- 
der) violența „normală“ a cotidianului consti- 
tuie tema dominantă. 


Dacă violența a marcat în mod esenţial în- 
treaga istorie a umanităţii de la Cain si Abe! 
pina la războiul din Golf, dar și viaţa tuturor 
comunităților umane, ca și viața personală a 
indivizilor din toate timpurile, nu e mai putin 


rea accelerată a tensiunilor sociale, politice, 
economice, etnice, de augmentarea supradi- 
mensionată a populaţiei, cu tot ce aceasta 
presupune ca fenomen de „sufocare” si ca 
exacerbare a luptei pentru un loc sub soare, 
de proporţiile uriaşe ale urbanizării (orașul 
potenteaza la maximum conflictele umane și 
este o extraordinară cutie de rezonanţă pen- 
tru violență); de prăbușirea atitor zagazuri 
morale (chiar dacă adesea acestea erau doar 
convenţionale sau chiar ipocrite şi cel mai 
adesea ineticiente, ele existau totuși ca valori 
de referință socială), de „tehnologizare“ a 
violenţei (să ne amintim-filmele de inca acum 
doua decenii din seria James Bond iar mai 
recent filmele așa-zisei violențe cosmice). 


De pe asfalt, in cosmos 


Fara îndoială, violența a fost dintotdeauna 
o prezență dominantă în arta cinematogra- 


fica, asa cum a fost in toate artele, din toate 
timpurile. Zilele noastre au adus o extindere 
a cimpului de destășurare a violenței, de 
exemplu, în spaţiul cosmic (să ne gindim la 
Odiseea spațiului 2001, Războiul stelelor, 


Alien si la alte zeci și sute de filme) sau în - 


cartierele sufocate ale marilor metropole (dar 
încă în 1931 putem înregistra o capodoperă 
precum „M“ al lui Fritz Lang), o insistenţă 
obsesivă asupra lumii marginaliior, o exacer- 
bare a impactului istoriei contemponare asu- 
pra individului, potentind dincolo de tabloul 
cruzimii fără margini distrugerea sufletelor și 
a normaleior relații umane (filme ca Apoca- 
lipsul, acum al lui Francis Ford Coppola sau 
Vinătorul de cerbi al lui Cimino). 


18 același timp, şi după cum aratam 
inainte, o tot mai mare insistenţă asupra vio- 
lentei de toate zilele sau, mai bine spus, asu- 
pra conținutului de violență pe care epoca îl 
revarsă asupra sentimentelor atit de familiare 
omului de azi: alienarea, singurătatea. lipsa 
de perspectivă su ceea ce cineva numea 
„sentimentul gravitatii universale" (tema cu 
deosebire prezentă în filmele noului val fran- 
cez, de pildă la Godard in Pierrot nebunul 
sau O bandă aparte).in plus, descoperirea 
aceleias! violențe, mereu prezentă şi activă în 
jocurile politicii (ca în filmele lui Costa Ga- 
vras), in raporturile dintre ‘generații, în izola- 
rea și marginalizarea minorităților (nu în pri- 
mul rind cele etnice, ci și cele culturale, se- 
xuale, comportamentale). in filmele ultimelor 
decenii se simte de asemenea accentul, pus 
tot mai insistent pe latura spectaculoasă a 
violenţei, pe utilizarea paroxistica a capacita- 
{ii imaginilor vizuale de a provoca şi ampli- 
fica anxietatea spectatorilor. 


Acest aspect spectaculos, proiectat pe tun- 


dalul unei lumi fara speranţă și fără sens 


este, probabil, tocmai ceea ce șochează cel 
mai mult și dă naștere la reacţiile iritate de 
care am pomenit înainte, și conferă o dimen 

siune, dacă nu nouă, în orice caz mult mai. 
impresionantă unei teme cum este violenţa, 
veche cit cinema-ul însuși, permanentă în 
toată istoria acestuia. 


9 
Am putea spune că ceea ce şochează este 
violența ca element ai kitsch-ului, violența 
gratuită care face apei la instinctele primare 
ale spectatorului, fără nici o acoperire în di- 
rectia reflexiei, într-un cuvint, violența ne- 
transfigurata artistic. Oricit ar părea degdur' 
nu un film precum Portocala mecanică a lui 
Kubrick este pernicios, în sensul exacerbării 
tendințelor agresive necontrolate şi necontro- 
labile. Dimpotrivă. Filmul tulbură în primul 
tind prin aceea că face pregnant faptul că 
manipularea „pașnică“ a constiintelor nu e 
mai putin odioasă decit ororile, fie ele cit de 
singeroase. In Portocala... culmea violenței, 
momentul în care aceasta devine absolut in- 
suportabilă, este nu violarea sălbatică a unei 
femei, ci transtormarea muzicii lui Beethoven 
în.declanșator al violenţei paroxistice. E ne- 
voie aici, evident, de inserarea receptiei în 
procesul, mai subtil și mai complex, al trece- 
rii de la imaginea vizuală şocantă, spre con- 
cept, inserare posibilă tocmai datorită faptu- 
lui că violența nu mai este văzută doar ca un 
fapt brut, ci este inclusă într-un univers a! 
ficţiunii, într-o lume secundă, mai tulbura- 
toare şi mai încărcată de semnificații. 


Subiect de meditaţie 


Filmele care trec dincolo de simpla expozi 
tare a ororilor, fiimele în care violența apare 
ca un semn al condiţiei umane, ca o manites- 
tare a imposibilității de a trăi în lume, a pani- 
cii fata de necunoscut. filmele în care, într-un 
cuvint, violența devine material artistic — nu 
sint şi nu pot fi amendate sau interzise fără a 
se atenta la libertatea și luciditatea artistului, 
dar și a spectatorului. O asemenea abordare 
a violenţei ca cea din filmele de excepție des- 
pre care am pomenit este, fie că ne place sau 
nu. o cale majoră a artei dintotdeauna și 
neisprăvindu-se niciodată. Problema cheie 
aceasta este: a opta, fie pentru artă, fie pen- 
tru exploatarea interesată a spectaculosului 
violenţei. Opţiunea, în această privință, este o 
chestiune de cultură şi, precum se știe, in 
asemenea domenii, „cruciadele” nu conduc 


de obicei la nimic altceva decit la un plus de ۰ 


publicitate. 


Dar, poate — și sint destule premonitorii 
(printre ele, afirmarea tendințelor post mo- 
derniste nu e de neglijat) — exacerbarea ac- 
tiunii, în vremea noastră, conține în sine ۱ 
germenele unei viitoare răsturnări, a epuizări 
atracției pe care o reprezintă violența specta- 
culoasă, o regăsire (sau, poate, mai bine zis 
o găsire) a drumului spre luciditate, spre re- 
flectie, spre valorile spirituale. Aveau, desi- 
gur, dreptate studenţii francezi cînd procla- 
mau, în 1968, pe zidurile Parisului: „De ajuns 
cu atitea fapte, să trecem la vorbe”. — 


DONA‏ با 


+ 


Cînd nu poţi deschide radioul sau televizorul 
pe orice meridian al planetei 
fără să afli de răpiri, violuri, atentate, conflicte armate 
şi cite alte dezastre şi calamitati, 
ecranul nu poate rămine nici orb, nici surd 
la spiritul violenţei instalat în societatea contemporană 


Invitaţie 
la 


Rollerball 


e Un violent „protocronic“: 


Jack spintecătorul (Klaus Kinski) 


< 


A  nceputul filmului lui Norman Jewison 
Un imens inel rotund. Ca la circ. Nu- 
mai că circumferința e suprainăāitatà, 
totul e © gigantică piinie. Doua 
echipe. Supraoameni umflati cu inta- 
rituri la umeri, la coate, la genunchi. 
Căști. Manusi de piele acoperite cu 
نامع‎ de otel. În fiecare echipă — mo- 

tocicliști și patinatori. La centru — închisoa- 
rea pentru pedepsiţi, infirmeria pentru ۰ 
Un tun va proiecta o bila de oțel ce va începe 
să se învirtească în jurul arenei. Trebuie 
prinsă şi introdusă în poarta adversarilor. Cu 
orice pret. Chiar cu cel al uciderii acestora. 
De jur imprejur — grilaje înalte, sticlă blin- 
dată. Dincolo de ele, mulțimea. imensă, tu- 
rioasă, divizată. Deodată, liniște. Toţi sint in 
picioare şi ascultă solemni imnul: tocatta și 
fuga în Re minor de Bach. Un spectacol! de o 
rară violenţă și atrocitate va începe peste ci- 


ziua Sfintului Valentin, Chicago fierbinte, Dil- 
linger, Micul Cezar și mergind pina la recen- | 
tul incoruptibilii al lui Brian de Palma | 
Francezii le calcă pe urme: superstarurile 
@ Delon si Beimondo isi unesc forele pentru 


teva clipe. Manusile cu coli lovesc cumplit, 
sfişie pielea, sparg ochi, imaginea sare de la 
o faţă însingerată la un cap spart şi de la un 
piept zdrobit, la un cadavru calcinat. Specta- 
colui se numește Rollerball. 


Violenţa nonviolentă 


Azi, în pragul ultimului deceniu ai secolu- 
lui XX. ne întrebăm dacă nu cumva Rollerball 
-ul lui Norman Jewison va deveni o realitate. 
Lumea e din ce în ce mai violentă, iar filmele 
o copiază. Cu ani în urmă (în 1965) Francois 
Truffaut filma Fahrenheit 451, o sumbră para- 
bola despre o societate viitoare de tip fascist 
care reprima cultura, in speţă cărţile, arzin- 
du-le. Avea de turnat o secvenţă extrem de 
dură: o femeie ce păstra in cel mai mare se- 
cret o bibliotecă este descoperită și preteră 
să ardă de vie odată cu cărţile. Truffaut a ți- 
nut neapărat să nu facă-o scenă violentă; 
atunci a ales pentru acest rol o femeie grasă 
$i bonomă care a subminat tragismul scenei. 
Mai mult. După ce ea se prăbușește în mijlo- 
cul flacarilor, aparatul coboară şi, în loc să o 
arate pe ea, se fixează pe o fotografie dintr-o 
carte ce reprezintă o femeie asemănătoare. 
Fotografia arde încet. Superbă demonstrație 
de eleganţă și delicateţe, pecetea lui Truffaut. 
Ei bine, vremurile acelea au trecut, Truffaut a 
murit în 1984 și nimeni nu i-a luat locul. As- 
tăzi ecranul e martorul celor mai cumplite 
atrocități, savirsite de cele mai multe ori cu 
sadism și singe- rece şi, ceea ce este cel mai 
grav, deseori fără justificare, fără o cit de 
mică argumentare. E vremea violenţei. Lumea 
întreagă e un imens Rollerball. 


Sub semnul lui Eros 


Violenţa — anul zero. 

Chiar dacă filmele violente s-au făcut din- 
totdeauna, chiar dacă fapte insuportabile 
s-au filmat încă de la Ciinele andaluz al lui 
Bunuel, ele nu au fost majoritare, nu au dat 
tonul, şi, mai ales, nu au supralicitat. 

Anul 1967 a marcat cotitura: filmul lui Art- 
hur Penn, Bonnie și Clyde se arată a fi crea- 
torul unui nou limbaj cinematografic: violența 
devenea spectacol în sine, apărea o așa-zisă 
estetică a Sloganul publicitar suna 
astfel: „Sint tineri, se iubesc, omoară oa- 
meni!”. Erau niște criminali, deci, dar ei ata- 
cau mai degrabă instituții decit ființe indivi- 
duale. Într-un cuvint, atacau sistemul. În ase- 
menea condiţii existau toate premisele ca cel 
doi să devină simpatici si așa s-a şi intimplat. 
Cind Bonnie și Clyde cad secerati de 

loante, în admirabila scenă finală filmată cu 
incetinitorul, spectatorul e pe deplin cistigat 
de partea lor. Pasul a fost făcut. De aici pină 
la Rollerball nu mai era mult. 

Culmea e că Bonnie gi Ciyde e unul dintre 
acele filme pe care același Truffaut era să le 
facă in America. Cei doi tineri scenariști, Ro- 
bert Benton și David Newman i-au trimis sce- 
nariul pe care regizorul francez şi l-a tradus, 
l-a analizat indelung și le-a făcut o groază de 
sugestii de care ei au ţinut cont. Pina la urmă 
însă Truffaut s-a eschivat elegant, poate în 
baza acelei stranii prejudecăţi a lui de a nu 
face film în America. Stăm și ne întrebăm: 
dacă Bonnie și Clyde e un punct de referință 
în ascensiunea violenţei in cinematograt: ce 
iad! fi facut daca Truffaut accepta să- fil- 
meze 


Violenta - a cincea putere 


Din acest moment, cinematograful incepe 
să promoveze genul gangster-story, recerce- 
tează mitologia matiota și aduce pe ecran fi- 
guri sinistre în realitate, ca Billy the Kid, 
John Sei i Al. Capone, Butch Cassidy și 
Sundance Kid, Pretty Boy Floyd și atitia alții. 
Crima pe ecran devine un fapt obișnuit. Eroul 
e mai mult sau mai putin un gentleman, dar, 
între o vizită la iubită $i o vorbă de duh are 
timp suficient pentru furturi. extorcări, falsuri, 
escrocherii, șantaje, răpiri sălbatice, prostitu- 
tie, jocuri de noroc, asasinate, torturi şi altele 
asemenea. Evident, americanii pun accent pe 
spectaculos: faimosul Nag ai lui Coppola si 
urmările lui (s-a ajuns la partea a treia), Scar- 


face, Caciaimaua (cu cei doi băieţi de aur ai | 
Americii, Redford si Newman), Masacrul din 


Borsalino si, mai apoi, pentru Borsalino § Co. 
Delon singur tine pe umeri Samuraiul lui 
Jean-Pierre Melville. Italienii — Rosi, Petri, | 
Damiani (vezi și Caracatiţa) — adoptă o vi- | 
ziune mult mai realistă, mai amară, dar la fel 
de violentă şi de cele mai multe ori lipsită de 
speranţă. Titlurile vorbesc de ia sine: De ce 
este ucis un magistrat?, Poliţia acuză, tegen 
achită, $i a venit vremea lămiilor negre, Măr- 
turisirile unui comisar de poliție făcute pro- 
curorului republicii, Cu miinile pe oraș, Ca- 
davre de lux, Fiecăruia ce | se cuvine și Vio- 
jenta — a cincea putere. Un cuvint aparte 
pentru italo-americanul Sergio Leone și al 
sau A fost odată in America, pe muzica batri- 
nului Ennio Morricone, în care fiecare sec- 
venta e pur şi simplu memorabilă. 


(Continuare în pag. 10 
Daniel PĂUNICĂ 


a Bonnie si Clyde (Faye Dunaway si Warren Beatty) — 
un clasic al genului 


© Pistolari de ultimã orã: 
Harley Davidson şi Omul Mariboro 
(Mickey Rourke şi Don Johnson) 


(Urmare din pag. 9) 


Violenta ca spectacol 


Stafeta lui Bonnie şi e preluată de regizorul Sam 
Peckinpah şi transplantata în western. Un western de tip 
nou, murdar și secatuit de ideal, în care diferența dintre cei 
buni şi cei răi cu greu mai poate fi sesizată. Maiorul Dundee, 
Pat Garret și Billy the Kid (1973) și mai ales Hoarda sălbati- 
că (1969) sînt străbătute de o violență incredibila. Peckinpah 
filmează cu incetinitorui, în secvențe lungi, savant montate. 
o adevărată estetică a violenței. Secvența jetuirii băncii. de la 
început și în special macelul apocaliptic din final ramin an- 
tologice. Chiar şi în filmul românesc se va simţi influența iui 
Peckinpah în Așteptind un tren de Mircea Veroiu. Înclinația 
regizorului pentru violență se va transmite mai departe, din- 
colo de westernuri. O vom regăsi în următoarele sale filme, 
în secvența demolari: casei părintești din Bonner JR sau în 
easternul cu camioane. Convoy. În fine, violența va exploda 
puternic in Crucea de fler, unul dintre cele mai crude filme 
de razboi făcute vreodată. 


Sub semnul lui Marte 


Violenţa ca profesie. Am ajuns astfel la acea formă „calita- 
tiv’ superioară a violenței — chipurile justificate — care se 
cheamă război. Sub semnul lui Marte. oamenii se macela- 
resc încă de la începuturi, pentru motive mai mult sau mai 
puţin stupide. Se pare că, numai după 1945, tot felul de con- 
flicte locale au facut cu mult peste 10 milioane de victime. 
Moartea în război nu poate fi decit violentă, la fel vor fi şi til- 
mele; Ar putea fi și filosofice, amare şi triste (vezi Iluzia cea 
mare, vezi Cărările gloriei sau Pădurea spinzuratilor), dar se 
poate la fel de bine să fie exaltate și apocaliptice, precum 
bombardamentul cu copiers acompaniate de o muzica 
simtonică, 1081610876 din acum, al lui Coppola 
Daca un Vinător de cerbi, desi calificat drept „rasist și vio- 
lent are totuși o valoare certă şi atinge dimensiuni existen- 
tale general umane, epigoni precum Dispăruţi in misiune (1. 
H. ۱۱۲ ۱ făcute de Aaron Norris pentru și cu fratele sau 
Chuck, se limitează doar la latura spectaculara și, evident, 
extrem de violentă. Cit despre copilul acela rătăcit, pe nume 
Johnny Rambo, ce să mai vorbim!! Cert e că războiul e, fara 
discuţie, extrem de violent și numai profesioniștii (vezi Pat- 
ton) îl. pot face cu singe rece. 


Sub semnul justiţiei 


Violenţa in numele legii. 

Să facem, în continuare, o analiză a policierului. Negativii 
sint rai $i violenti, terorizează populația. Poliţia apără 
populația de negativi. Cum? Tot prin violență! Demonstrația 
e dezarmant de simplă și pare deci imposibil să găsim un 
film polițist fără măcar un mort, acolo, pentru atmosteră. Un 
început de referință l-a facut Peter Yates cu Bullit. Modelul a 
fost supralicitat apoi cu un Clint Eastwood in Dirty Harry — 
ustitiarul singeros $i, mai nou, cu Charles Bronson în Death 

ish. Ne-am obișnuit de mult cu serialele polițiste, cu detec- 
tivi uriti si filosofi ca- Theo Kojak, sarmanti ca McCloud, for- 
midabili ca Mannix, violenți ca Regan, insignifianti ca Ba- 
retta, intelectualizati precum Columbo sau, mai recent, fatosi 
$i atoatestiutori precum Max Monroe. Am urmărit cu emoție 
filme aspre şi tragice, ca de exemplu Serpico sau Rondul de 

$i ne-am întristat la moartea comisarului nostru Mi- 
clovan (altul nici n-am avut). La ora actuală violența ne 
apare deja pe deplin justificată într-un policier şi nu mai so- 
chează pe nimeni. Mai mult, cu cit crima este mai oribilă, cu 


atit motivarea noastră este mai puternică. Totuși, de la bita, 


șerifului Butford Pusser din Tintind sus și pina la carnagiu! 
care a dus la nașterea ființei jumătate om — jumătate ma- 
sina din Robocop (i, !!) sau la Total Recall (64 de morţi!) e 
o cale lungă și multă vopsea a curs pe ecran între ele 


Violenţa cu acte in regulă. Filmul horror ar fi singurul care 
are acoperire legală: prin definitie, el trebuie tăcut astfel în- 


Soc-terapia, 
un catharsis? 


ata criminalităţii crește vertiginos. Numai în Sta- 
tele Unite ea a urcat cu 10% față de anul prece- 
dent. Sociologii studiază fenomenul și trag con- 
cluzii. Dramatice. Filmul urmărește şi el prin ima- 
gini-şoc, de o violență excesivă, exorcizarea rău- 
lui. O psiho-terapie după metoda „cui pe cui“. Un 
foarte recent film prezentat la Festivalul de la New 
York a șocat pina și pe selectionerii deprinși cu atitea atroci- 
tati pe peliculă. Henry de John McNaughton e reconstituirea 
cazului unui tinăr criminal arestat care, în cadrul procesului 
televizat igi descria „cu vioiciune“ (consemna „Le Monde") 
cele 360 de asasinate comise. Incepind cu strangularea pro- 
priei mame — o prostituată care-și obligase copilul s-o 
asiste cind isi făcea meseria — sfirsind cu ciopirtirea fetei de 
care se Tas bestia si pe care inainte o violase in 
prezenta fratelui ei. Ceea ce Ingrozise nu erau atit faptele 
abominabile aduse în cadru, ci răceala cu care erau ele înre- 
gistrate „obiectiv', prin intermediul formulei „tiim în film” 
(personajul inoculat de mic cu morbui „voyerismului“ isi 
imortaliza pe peliculă isprăvile cu un aparat de amatori). De- 
tașare clinică a autorilor față de subiectul incriminat? Dar 
mai poate fi vorba de incriminare cu o astfel de prezentare 
„la rece"? Specialiștii in problemă consideră că depinde de 
atitudinea autorilor față de cele descrise pentru ca pelicula 
să devină fie purtătoare, incitatoare la atrocitate, creind 
„modele“, îndemnind la imitații, fie, dimpotrivă, prin realiza- 
rea unei stări de respingere, aversiune a celor arătate pe 
ecran, ea să ajute la defularea individului, la eliberarea lui — 
clasicul catharsis de acum mult depășit — de obsesiile, in- 
stinctele primare. 1 
„În fiecare om normal există întotdeauna două reacţii con- 
trare: de excitare în fața violenței și de respingere, repulsie”, 
constata doctorul Maicom Carruthers din Mandsley (cel care 
a testat reacţiile — cardiogramă, analiza urinei — ale unor 


cit spectatorul să se agate terorizat de fotoliul lui, trebuie 
sa-i redestepte și să-i potenteze toate cosmarurile, toate fri- 
cile ancestrale. Filmele-catastrofa înfloresc; de la Infernul 
din zgirie nori la Aventura lui Poseidon, de la seria Aeroport 
-urilor la Vulcanul sau Cutremurul, apa. aerul. focul si pă- 
mintul îl ameninţă pe ecran lat pe homo americanus. Şı asta 
a fost doar începutul. Odată cu Fălci (1975) Steven Spielberc 
inaugurează cu un rechin uriaș moda filmelor cu ființe uci- 
e. Pe drum însă, fineţea și subtilitatea lui Hitchcock din 
rile se pierd. În Alligator, un crocodil supradimensionat 
bintuie canalizarea unui orășel liniștit, semanind moarte. În 
Roiul, o groază de lume buna (Richard Widmark, Henry 
Fonda, Katharine Ross, Ben Johnson) este atacată de ur: roi 
de albine africane ucigase. Cam același lucru i se întimpia şi 
lui John Carradine în Albinele sălbatice, care nu e deci! o 
replică în mic, fara har și fără bani,la Rolul. În Bug, mu de 
gindaci invadeaza pămîntul, în urma unui cutremur, iar în 
Ziua animalelor distrugerea stratului de ozon provoacă mu- 
tatu grave în comportamentul animalelor. Broaştele e o po- 
veste despre amfibii ucigașe, Faza IV, despre furnicile care îi 
atacă pe producătorii insecticidelor, în fine, Tentacule ni-i 
arată pe Henry Fonda și John Huston în luptă cu o caraca- 
tita feroce, pe muzică de Pink Floyd. Exemplele pot conti- 
nua așa la nesfirsit, sint infinite variatiuni pe aceeași tema. 


Sub semnul diavolului ° 


Pe de altă parte, Exorcistul (1973) lui William Friedkin ciș- 
tigă un Oscar pentru scenariu — o istorie interesantă a unei 
fetite posedate de Diavol, pe care doi preoți incearcă să o 
exorcizeze. Astfel poveștile despre Diavol și aliaţii iui cîștigă 
teren, una dintre cele mai celebre răminind trilogia despre 
tinărul anticrist Damien, căruia i se vor opune, pe rind, Gre- 


ory Peck in The Omen, William Holden în The Omen ii — — 


amien şi Rossano Brazzi in Conflictul final. 


De ce alte lucruri îngrozitoare mai putem beneticia? Pu- 
tem învăța cum să folosim inventiv un fierăstrău electric în 

I cu fierăstrale electrice din Texas, putem încerca sa 
trăim veșnic alături de David Bowie şi Catherine Deneuve în 
Foamea, mai putem învăța să crăpăm capul vecinului doar 
prin forța gindului, in Scanners, sau luăm citeva lecţii prac- 
tice de canibalism și mutilare in Bestia din noaptea galbenă. 
De asemenea, mai putem studia cum se convietuieste cu o 
panteră pe nume Nastassia Kinski în Oamenii pisică sau îl 
putem urmări pe simpaticul tătic Klaus Kinski reiterind o 
versiune extrem de sălbatică a faptelor lui Jack Spintecăto- 
rul. Altceva? Un vampir (de preferință dragul nostru Dra- 
cula), citiva zombie cit mai descarnati, un om muscă, o mină 
care se tirăște şi multe, multe alte scaldate în singe. Pentru 
finat, propunem două titluri absolut adorabile: Scuip pe mor- 
mintul tău și Am dezmembrat-o pe mama. 


Violenţa se conjugă la viitor. Science-fiction-ul a deviat, 
din păcate, tot spre violență. Cinematografiile occidentale, 
expresii ale unui capitalism putred (de bogat) au o viziune 
mai degrabă pesimistă, dacă nu chiar de-a dreptul sumbră 
asupra viitorului care ne așteaptă. Rollerbali-ul despre care 
am vorbit este un edificator exemplu. Kubrick și a sa Odisee 
Spațială 2001 sint deja departe, cu nelinistile şi misterele lor. 
La fel Solaris-u! lui Tarkovski. Acum ne jucăm de-a monștrii 
de toate felurile, fie că-i spuném XTRO, Incubus sau pur și 
simplu Allen. Blade Runner de Ridiey Scott este povestea 
unui asasin plătit să omoare cu orice pret acei androizi care 
au început să se comporte ca oamenii. In Soylent Green 
aflăm despre cum o să ne mincăm unii pe alții. sub formă de 


7 


spectatori înainte și 'după vizionarea filmelor-șoc „in top” la 
acea oră, ca: Hoarda sălbatică, Portocala mecanică ori Sol- 
datul albastru). Dar — adaugă el —, chiar dacă s-a dovedit 
că există o legătură directă, imediată între cele văzute pe 
ecran şi escaladarea violenței în societate, un fapt e sigur: 
cu cit oamenii văd mai multe asemenea scene oribile, cu atit 
ei devin tot mai insensibili, blazaţi fafa de actele de cruzime 
din jur. Cu timpul ajung să le considere lucruri normale. 
care nu le mai provoacă groază și indignare. Aici stă perico- 
lut". 

Constatarea imi amintește de o secvență din Portocala 
mecanică — recent vazuta si la Cinemateca noastră (dupa 
20 de ani de la premieră.) O secvență din fiimul lui Kubrick 
după romanul lui Anthony aoe care a stirnit senzație la 
vremea apariției, socotit „o ficțiune a unei Anglii a viitorului, 
violentă şi dezolanta", dar devenind cu timpul o realitate 
crudă şi imediată. Si nu numai a Angliei. Personajul, un tinar 
cultivat care-și consumă fantezia în regizarea celor mai sa- 
dice petreceri erotice urmate de violuri, crime, incendii, ja- 
furi (si asta fără nici o motivaţie de ordin economic, social 
sau familial, precum urmașul său, Henry) — e prins de poli- 
tie și supus unui tratament psihiatric de şoc. În timp ce i se 
tin ochii larg deschiși, cu dilatatoare, i se proiectează în 
continuare secvențe cu grozăvii inimaginabile. Terapia — de 
astă dată „Ja cald" — se dovedește utilă: pacientului i se face 
gone nu mai suporta nici urma de violenta. | se da drumul, 
iind considerat vindecat. 

Să fie şocul vizual (cinematografic) metoda valabilă pentru 
a ne elibera de violență? Poate. dar cu o condiţie: să nu se 
dovedească metoda tot atit de efemeră ca ceea ce a urmat 
vindecării fortate a personajului lui Burgess. Să reamintim fi- 
nalu! Portocalel... Ex-criminalul lecuit, devenit celebru, e vi- 
zitat în ajunul eliberării lui de citeva personalităţi politice de 
vază. Ele îi propun — mai voalat ori mai fățiș — să reintre in 
jocul-criminal (de astă dată fiind vorba de crime bine organi- 
zate împotriva -adversarilor politici). la adăpostul justiţiei ma- 
nevrate, evident, de cei puternici. Şi, evident. el acceptă. 

Dacă e adevărat că societatea poate ajuta vindecării indivi- 
dului — prin forța legilor dar şi a artei purificatoare — e tot 
atit de adevărat că mecanismele ei diabolice îl pot manevra, 
incita, imbolnăvi, distruge. 


Alice MĂNOIU 


io, 


e 


D e ce 


3 Bette Davis 


$ Jean-Paul Belmondo 


SEAN CONNERY * MAR 


K HARMON 
toy 
Ny 7 


۱ 
s 
xy 


olenta? 


4 
e vogs statulior 
antelis Vulgaris 


in 


w 
d Alain Delon 


biscuiţi verzi. Mad Max (1980) îl lansează pe Mel Gibson 
într-o cursă nebună pe şoselele pustii ale unei Australii 


postnucleare. „123 de carambolaje într-un singur film”, ti- ` 


trează revista Stern cronica fiimului. Succesul e enorm și 
atrage după sine două „sequel“: The Road Warrior (1981), 
care e, de la cap la coadă, o cursă pe viaţa și pe moarte și 
apoi Mad Max and the Thunderdome (1983), cu o Tina Tur- 
ner pe post de regină a subteranelor. 1990: Război 

Bronxului au cam aceeași viziune. La fel Stryker (1983). In 
concluzie, se pare că cinematogratul nu ne prezice lucruri 
prea bune. N-o să mai ajungem probabil ca în orwellianul 
1984, dar s-ar putea să ne îndreptăm spre Rollerball, o so- 
cietate zisă corporatistă în care statele s-au desființat, nu 
mai există războaie, iar masele isi satisfac nevoia de violența 
la singeroasele spectacole de Rollerball. Dacă stăm și ne 
gindim bine, nici măcar Truffaut în Fahrenheil 451 nu ne 
dădea prea multe șanse. = 


Sub semnul Artei... 


Violenţa cu certificat de calitate. Peckinpah a facut filme 
extrem de violente, dar a fost și va rămine un mare regizor. 
Si .nu singurul. Sergio Leone e autorul atitor westernuri 
spaghetti sadice şi singeroase, dar pină la urmă s-a reabilitat 
ca artist cu A fost odată in America. Prin urmare nu e zis că 
lumea bună evită violența și, în fond, nici n-ar avea de ce să 
o facă, dacă are, într-adevăr, ceva de spus. Polanski filmează 
povestea diavolească Copilul lui Ro: (1968) sau sinis- 
trul Locatarul (1976). Damiano Damiani tsi pune eroul din 
Anchetarea unui cetățean mai presus de bănuială să 
ucidă cu lama de ras. Kubrick stresează America cu rinjetul 
satanic al lui Jack Nicholson din Shining (1980), după ce şo- 
case mai demult cu fabula politică rtocala mecanică. 
(1971) Afişul acestui ultim film scris de Anthony Burgess 
sună cam așa: „Aventurile unui finăr ale cărui singure pa- 
siuni sint sexul, ultraviolența si Beethoven“. Avea dreptate 


ioleriță hieratică: Harakiri de” Kobayashi. ~ 


cu ani în urmă L’Humanité: în cinematograt, cele două ma- 
mele ale profitului sint sexul şi violenţa. 


... şi al documentului 


۷ a ca document. Dacă tot ne interesează violența, 
de ce să n-o privim la microscop, de ce să nu ne delectâm 
sau să ne îngrozim (după gust) cu tot felul de documente 
foarte bine... documentate: Această lume violentă. Shocking 
Asia |. Shocking Asia Il și lista poate continua mult si bine 
cu tot telul de epigoni ai lui Mondo cane. Privim acolo cu 
ochii mar: cum un yoghin isi înfige cuie, piroane şi vergele 
pe unde poate. cum un maestru de ceremonii biciuiește, in 
fiecare seara, pe scena unui teatru asiatic, sinii unor frumu- 
نامع‎ locale, avem apoi sansa de a asista in direct la o opera- 
tie de schimbare de sex. Si asta nu e tot, dar ne vom opri 
aici cu exemplele pentru a ne rezerva plăcerea de a vedea 
restul cu propriii noștri ochi. 


۷ a omniprezenta. Practic, o regâsim în toate genurile 
de film. Dramele au devenit tot mai dramatice, şi aici luăm la 
intimplare ca exemplu Eureka de Nicholas Roeg, în care 
erou! principal (interpretat de Gene Hackman) este ars de 
viu cu un aparat de sudură. La rîndul lor, filmele de acţiune 
s-au limitat de mult la un şir nesfirsit de păruieli cu pretenție 
de arte marțiale. Paradoxal, dar nici love-story-ul n-a scăpat. 
Noile poveşti de dragoste fie că se termină într-o baie de 


singe (precum Star '80 — 1983 al lui Bob Fosse), fie că de- 
generează într-un horror de toată frumusețea * (precum 
Atractie fatală al lui Adrian Lynne), fie că pur st simplu isto- 
risesc o pasiune violentă (precum La femme 08 cote (198!) 
a! lui Truffaut, pus sub semnul rationamentului schizofrenic 
„Te iubesc, te omor“). Nici măcar muzicalul nu stă mai bine. 
Să ne gindim la Cabaret-ul lui Bob Fosse și la ascensiunea 
nazismului în Germania sau la Actorul şi sălbaticii si la as- 
censiunea legionarilor în România. Şi dacă tot vorbim de 
Bob Fosse să spunem și două vorbe despre All that Jazz 
(1979). Cum altfel decit extrem de violentă putem califica 
secvența operaţiei pe cord deschis a coregrafului, suprapusă 
cu discuţia bancherilor despre ce eventuale profituri s-ar pu- 
tea obţine prin moartea lui? - 


in fine, comedia pare că a scăpat ceva mai ieftin. Și to- 
tuşi... În vara lui 1985, o venerabilă new yorkeză de origine 
română (cu un real simț al umorului), după ce mi-a povestit 
cum o după-amiază întreagă a fost reţinută de Brigada de 
Narcotice care îi ancheta... citeva legături de praz, mi-a mar- 
turisit că nu poate să-l suporte pe Eddie Murphy. Motivul? 
Lesne de, ghicit: violența verbala, abundența așa-numitelor 
cuvinte de patru litere care inundă filmele lui și nu numai ale 
lui. Nu mai e vremea lui Lenny al aceluiași Bob Fosse și 
aproape nimeni nu se mai scandalizează. Sah-Mat. 


Epilog (și noua invitație la Rollerball). Nu, hotărit lucru, 
n-a mai râmas nici un gen neatins de violenţă. Pină și în de- 
senul animat cel putin 90% din gaguri sînt de-a dreptul vio- 
lente. Trebuie amintit aici scurt metrajul animat inclus în fil- 
mul cu Alain Delon Trecătoarea (1986) intitulat, sugestiv, 
r E vorba acolo de o parabolă despre proliferarea 
vi ei, terminată apoteotic într-un ocean de singe. În ul- 
tima imagine. două miini roșii înșfacă planeta Pamint. 


Asta ne amintește de afiş ul de la Rollerball: o mănușă cu 
colti de oțel care stringe Pămintul. În film, asistăm la trei 
partide de Rollerball, dintre care ultima se transforma 
într-un adevărat masacru. Rănit, campionul Jonathan E. (Ja- 


mes Caan), singurul supravieţuitor de pe ring, se apropie 


ctătinindu-se de poartă. Gol. 


leșim tremurind din sală, cu o vagă dorință de omucidere. 
În pumni. Fascinati? Fascizati? Orașul e mare, Pâmintul e 
imens, putem juca în voie Rollerball? 


D.P. 


i 
۱ 
1 
1 


8 Violenta-parodicã: Arma despuiata 
(cu Leslie Nielsen) de David Zucker 


Ne و‎ y 


nk‏ ر 
$ 


ae 


eet 


ê Cel mai 


amuzant > 
film 
din festival: 


de Bill Duke 


e Medicul 


(Oleg lankovski) ۶ 
se crede 
a fi fost tarul 
Nicolae al Il-iea. 
Pacientul sau 
(Malcolm 
McDowell) 
se crede a fi fostp 4 
asasinul acestuia. 
-Parabolă 
într-un spital 
de psihiatrie. 
Concluzia: 
oamenii, 
instrumente 
ale istoriei 
(Asasinarea țarului 
de 


Karen Sahnazarov) 


inseamna 
a crea viata 


r 


Robert Duvall : 


` 


© Sally Field 


de la Rod Steig 
„Globul de aur 
pentru Locuri in 
ncununat 


şi cu un „Oscar 


(Urmare din pag. 7) 


tea dintre un arhitect airu-american ajuns in 
virful piramidei sociale şi secretara sa italo-a- 
mericană (Annabella Sciorra) este inaccepta- 
bilă pentru ambele parti. 

„Nu e un film contra rasismului, declara 
Spike Lee, este un film despre rasism. Acesta 
face parte din viața noastră. Noi vă urim in 
e i măsură in care vol ne dispre{u- 
1۱۳۰ Intr-o Americă a tuturor libertăților, ba- 
rierele psihologice $i convenientele sociale 
se dovedesc de netrecut pentru fiecare co- 
munitate în parte. interpretului rolului princi- 


primind 


inima, 


۱ pal,actorul american de culoare Wesley Sni- 


pes, i s-a acordat — într-un gest fals repara- 
tor — un premiu inventat ad-hoc pentru cel 
mai bun rol secundar (fără a se fi creat un 
pandant pentru interpretarea feminină), deși 
el deținea rolul principal. Tot așa cum laurea- 
tul pentru interpretare din Barton Fink, John 
Turturro, nu a fost menţionat şi pentru exce- 
lenta sa creaţie din filmul lui Spike Lee. Să fi 
fost această omisiune un argument în spriji- 
nul demonstrației lui Spike Lee? Oricum 
Wesley Snipes spunea la conferința de presă: 
„Puteţi fi siguri că in Statele Unite toate 
spectatoarele negre mă detestă pentru că in 
tiim iubesc او‎ mă culc cu o femele alba! 

La 34 de ani, Spike Lee e considerat — 
acasă și in Europa — un virtuoz al filmului 
Fie și numai genericul la Febra junglei i-ar fi 
putut aduce un premiu. Dar să numesc și o 
secvenţă antologică: vizita-document la tem- 
plul drogaţilor, numit Taj-Mahal, o imagine a 
autodistrugerii societății contemporane. 

Pentru a doua oară prezent în competiția 
canneză, Lee declara încrezător: „Nu cred că 
Polanski şi dragii mei Rappeneau și Parker 
(aici aprepiatii săi au descifrat o nuanţă iro- 
nică n.n.) vor face aceeași eroare ca Wim 
Wenders (președintele juriului la Cannes în 
1989 n.n.) cind filmului Do the Right Thing - 
Fă ceea ce trebuie,in ciuda cri- 
ticii şi a succes de public, nu i-a acordat 
nici un premiu. Dacă Febra junglei nu s-ar 
regăsi in palmares ar fi extrem de depri- 
mant“. 0 

A fost extrem de deprimant. 

Mark Esposito — directorul revistei Studio 
Magazine — remarca după ce lăudase filmul: 
„Dacă Spike Lee s-ar mai prezenta și pentru 
a treia oară în competiție, ar da dovadă de un 
remarcabil spirit de sportivitate“. 9 

Observatia—sociaia este atotcuprinzatoare 
şi în filmul de debut al tinărului John Single- 
ton, absolvent cu exact 12 luni în urmă al 


în oglindă 


parent nici un element care să per- 

mită vreo comparaţie între Locuri 

in inimă (regia Robert Benton, 

1984) si MIM și tandrefe (regia 

Bruce Beresford, 1983)! Poate doar 

locul acţiunii — Texas! Nu însă şi 

timpul acţiunii, diferit. Anul 1935, 

perioada Depresiunii, în consonanta cu su- 
biectul filmului Locuri in inimă (o femeie cu 
doi copii mici, văduva unui serif omorit acci- 
dental de un tînăr negru, va reuși să-şi sal- 
veze ferma aventurindu-se în cultivarea bum- 
bacului, ajutată de un negru vagabond) și, în 
Milă și tandrețe, actualitatea (eroul contem- 
poran suferă el însuși de o depresiune psi- 
hică: cindva vedetă a muzicii country, se vin- 
decă de alcoolism datorită milostiveniei tan- 
dre a unei văduve cu un băiețel, care îi oferă 
găzduire şi apoi chiar căldura unui câmin). 
Despre Locuri în inimă s-a scris că este 
prea bine făcut, calculat minuţios, după 
scheme convenţionale pe principiul deus ex 
machina, dar tocmai... Dumnezeu salvează de 
mediocritate pelicula, integral structurată pe 
o neostentativa credință intimă, evidențiată 
doar în două sugestive scene: secvența de în- 
ceput cind masa de duminică e precedată de 
rugăciune și secvenţa cind în biserică se re- 
„ găsesc toţi eroii, albi și negri, buni şi răi, 
într-o ierarhie stabilită de protagonistă cu to- 
leranta crestineasca conform locului pe care 
oamenii respectivi l-au dobindit în inima ei. 
Şi în povestea „de actualitate” cu doar ci- 
teva conflicte adiacente bizar enunțate și tot 
atit de bizar abandonate, există un moment 
religios, aditionat probabil în virtutea compli- 
nirii „feliei de viata" de la care ee revendica 
maniera filmului. pentru că e un moment su- 
perfluu — tată! vitreg şi fiul adoptiv sint bote- 


wet 


Universităţii de film de la Los Angeles. Răz- 
boiui stelelor văzut in 1977, cînd avea 8 ani, a 
fost filmul care l-a determinat să devină cı 
neast. Febra și ju 
Los Angelesului. „În fiecare an, unul din 22 
de negri moare asasinat, majoritatea sint 
uciși de ali negri. În Statele Unite un copij 
din zece se naște sub limita sărăciei. Mortali- 
tatea infantilă a negrilor este dublă faţă de 
cea a albilor. Longevitatea este mai în 
Harlem decit in Bangladesh. Riscul de a fi 
ucis al unui tinăr negru, intre 15 și 25 de ani, 
este mai mare decit era riscul unui soldat 
american de a fi ucis in Vietnam. În 1980 in 
Statele Unite erau 436 000 studenţi de cu- 
toare şi 610 000 tineri de culoare in pușcării”. 
Sint citeva date preliminare enunțate pe ge- 
nericul filmului. 

Un băiețel ai cărui părinţi sint divortati este 
„cedat“ de mamă (cu o situaţie materială pre- 
cară, locuind într-un cartier foarte sărac), ta- 
tălui, un negru cu studii universitare, locuind 
într-un cartier elegant din Los Angeles. 
Mama se sacrifică tocmai spre a salva copilul 
din mediul delincventei. Dar ridicarea pe 
scară socială nu presupune evadarea din cli- 
matui de violență din care — cineaștii ameri- 
cani o afirmă — negrii nu pot evada. În spe- 
cial incepind din 1986, an în care cocaina a 
invadat orașele Americii, devenind hrana sa- 
racului. John Singleton a trăit in acest mediu 
și e unul dintre puținii care au putut scăpa, 
deciara. el. 

Tatăl băiatului se străduiește sâ dea fiului 
său ierarhia adevăratelor valori morale. Dar la 
fiecare col de stradă, bande rivale se exter- 
mină, șomajul măreşte numărul drogaţilor, 
spargerile reprezintă calea de a face rost de 
lucrurile fa care tinerii rivnesc fara speranță. 
Un cinema dinamic şi spectaculos care nu se 
ferește să lanseze repetate strigăte de alarmă 
în privința neputinței. celor de culoare de a 
evada din ghetourile criminalității, şomajului 
şi drogurilor. Singura soluție, sugerează regi- 
zorul, este asumarea responsabilitatii indivi- 
duale. Negrii americani trebuie să-și preia cu 
responsabilitate propriile răspunderi în edu- 
caa lor și a copiilor lor, in special a băieți- 
or. 

Film-şoc, deși realizat in factura clasică 
hollywoodiană, indicind o precoce maturitate 
artistică a regizorului John Singleton. Un ci- 
neast în toată puterea cuvintului la numai 22 
de ani. D 

Juriul a ratat, cred, sansa Cannesului de a 
fi devenit cel dintii mare festival international 
care să introducă în palmares ia loc de 
onoare cineaștii americani de culoare şi de a 
semnala o.noua dimensiune a cinematogra- 
fului de 
facut-o in trecut, semnalind sau, chiar ono- 
find cu Palme d'or intrarea în circuitul valori- 
lor universale a cinematograliilor. suedeză, 
olandeză, japoneză, poloneză, sovietică, bra- 
ziliană, dlgeriană, turcă, iugoslavă... 

Palmaresul restrictiv nu va fi insă un obsta- 
col în fata „mareei negre”. „Cea mai bună 
cale de a filmele 


susține fiin cineaș 
. loare, declara tot Spike Lee, este să facem 


cele mai bune filme“. 


La Gannes s-a văzut că ei le și fac. 
A. D. 


Zati in cadrul unei ceremonii teatrale, un ri 
tual căruia nici personajele nu-i conferă decit 
importanța rutinei existenței în comunitatea 
de care aparțin. 

S-a afirmat că scenaristul și regizorul Ro- 
bert Benton s-a inspirat din colecția de amin- 
tiri ale copilăriei saie texane, încercînd să ob- 
țină efecte maxime din lupta unei ființe nea- 
jutorate cu adversitatile naturii (un teribil tor- 
nado!) și societății (atacul Ku Klux Klan-ului 
indignat că o femeie albă a acceptat sprijinul 
unui om de culoare). Este adevărat, dar de la 


` Bonnie او‎ Clyde (scenariul) şi pind la Kramer 


contra Kramer (scenariu şi regie), Benton a 
învățat perfect lecţia cinematografului ameri- 
can căruia îi place să revină la melodrama de 
finețe psihologică apelind la cele mai pro- 
funde sentimente fără a neglija ambianța 


sp adecvată și elocventă. 


n schimb, Bruce Beresford s-a lăsat in 
voia scenaristului Horton Foote, înregistrind 
pur şi simplu o succesiune de imagini statice. 
vidate rapid de motivații interioare (unele in- 
teresante — de exemplu orfanul marcat de 
suspiciunile asupra eroismului tatălui, tinărui 
dispărut în Vietnam), un soi de cărţi poștale 
într-o succesiune mai mult sau mai putin pre- 
vizibilă, asezonate cu un dialog pseudoaforis- 
tic. Crisparea nu a putut fi evitată de inter- 
preti. Academia de Arte şi Științe ale Filmului 
i-a decernat lui Robert Duvall ul pentru 
cel mai bun interpret masculin, mai ales fi- 
indcă rolul era inedit ca factură pentru acto- 
rul de origine franceză avind în filmografie, 
pina la acest devitalizat pseudo-western și 
alte citeva filme „dure“ (100 de dolari pentru 
şerif, Omul legii, 


). 

ntimplarea face ca protagonistei Locurilor 
in inimă, Sally Fieid, să-i fie atribuit (a doua 
oară, după Norma Rae) Oscarul pentru cea 
mai bună interpretare feminină. Aruncind 
parcă o punte imaginară între Scalett O'Hara 
şi militanta mișcării Women's-Lib, actrița s-a 
bucurat și de concursul unui renumit opera- 
tor, Nestor Almendros, virtuoz atit al panora- 
mărilor cimpului, unduind în bătaia vintului. 
cit și al portretelor — oglindă a sufletului 


Irina COROIU 


la domnesc şi în periferia . 


te ocean. Asa cum Cannes-ul a . 


Joe Kidd, Legenda lui Jesse _ 


u se știe încă deoarece răz- 
boiul pentru Cristofor Co- 
lumb continuă. Jumătatea de 
mileniu — de care s-ar părea 
că lumea filmului și-a dat 
seama cu intirziere că s-a 
apropiat — a declanșat o cursă a intim- 
pinării acestui jubileu. Totul a început 
ca o aventură: o tînără ziaristă franceză, 
Roselyne Bosch, din redacția săptămi- 
ndlului „Le Point" a avut ideea să scrie 
un scenariu ca 
„success story". Împreună cu un tînăr 
producător francez și-a pus să im- 
plice în iniţiativa lor neapărat un impor- 
tant realizator. ideea i-a venit domni- 
șoarei Bosch, acum trei ani, la „Arhi- 
vele generale ale indiei' din Spania, 
unde se află documente despre coloni- 
zarea Lumii Noi. Ceea ce a determi- 
nat-o au fost în special două scrisori 
ale lui Cristofor Columb, una către re- 


i dat seama că simpla relatare a că- 
toriei pe mare ar fi fost destul de plic- 
rr şi he oe să-și ما‎ un 
ung! ropriu nvestigare. Ideea ei 
de bazê este: „Columb era un outsider 
absolut, un autodidact, un spirit liber 
care, ya erke cu alfii, a impins lumea 
Evului iu în Renaștere. Viaţa lui re- 
zumă destinul tuturor vizionarilor- nein- 
țeieși și persecutați care au facut și fac 
istoria. Întrebarea este: ce anume îi mo- 
tivează pe acești oameni?” 

În Franța sinopsisul, ca și întregul 
proiect, n-a proa intaizit pe nimeni 
Cum a ajuns însă peste ocean au și în- 
ceput luptele de culise între produca- 
tori. Regizorul Ridley Scott declara că 


Depardieu sau Dalton? 


să fie neapărat un - 


Quinto Centenario 
Espagna 


Cine va „descoperi“ 


` America 


este înnebunit să facă acest film. dar 
producătorul lui Superman susține pe 
toate drumurile, cu tărie, cu ameninţări 
de procese, etc. că el se află în posesia 
unui scenariu identic pe care l-a achizi- 
tionat cu mult înainte să apară cel al 
gazetarei franceze. Este vorba de sce- 
nariul lui Mario Puzo pe care-l tran- 
spune pe pelicula George Cosmatos cu 
Timothy Dalton în rolul principal. Şi ca 
totul devină şi mai dificil, alte știri 
aduc un nou partener cu pretenţii la 
această mare sărbătoare a unei jumătăţi 
de mileniu: Spania. Cercurile spaniole 
nu sint deloc interesate să colaboreze 
ia un proiect realizat de Ridley Scott. 
Există o organizaţie pe care spaniolii au 
întemeiat-o tocmai în vederea celor 500 
de ani jubiliari, organizația se cheamă 
„Quinto Centenario Espana”. Ea are 
toate drepturile de a organiza festivitati, 
filme, simpozioane, călătorii documen- 
tare, programe stiintifice, etc. Organiza- 
tia a anunţat că a și us'un film de 
televiziune despre Cristofor Columb și 
rirea Americii, că este în curs 
de realizare un documentar pe aceeași 
temă si că inte să intre în relație și 
să-și asigure colaborarea unor factori 
de producție dar și artistici latino-ame- 
ricani. ۳ 
Între tim 


incit cine va descoperi America — De- 
pardieu sau Dalton? S-ar părea că 
amindoi 


premieră tv: .0 dragoste a lui Swann” 


În căutarea lui Marcel 


e ramine, ce poate să rămină 

dintr-o dragoste a lui Swann fără 

Proust? Poate povestea unei legă- 

turi care se coagulează în banali- 

tate, fără transcendenţă, într-o 

precară atmosteră și mai ales fără 
şa unei decadente pe care cei în cauză 
n-o sesizau dar pe care Proust a folosit-o ca 
un magician al farmecului desuet (pe care 
avea să-l invoce, mai firziu, și Bunuel cu sar- 
casmul personal adăugit). 

Două nume de rezonanță cultural-artistică 
— Peter Brook și Jean Claude Carriăre — ca- 
fora tocmai necunoașterea lui Proust nu ili 
s-ar putea reprosa, au căutat să extragă, să 
configureze o situație exemplară. Operația 
aceasta pare să fi extras însă pomenita situa- 


tie cu totul din universul proustian. Se in- 
vocă, In film și de către realizatorul său, 
Schlondorff, cam tot ceea ce se ştie in gene- 
rai că ar putea reaminti, că ar putea sugera 
opera, lumea şi vremea lui Marcei Proust și 
celebra, incepind de atunci, prăjitura made- 
leine şi „iegriie” în frumoasa lume a epocii 
trumoase. și atelajele fastuoase, și refugiile in 
acele „maisons de passage” cum le numește 
atit de seducător scriitorul... Lipsește însa 
esențialul: Proust, a cărui operă este probabil 
intraductibilă în imagine concretă, fără a-i sa- 
crifica acel inefabil care nu este decit o re- 
prezentare, o imagine a minţii, o stare, o sen- 
sibilitate de lector (diferită deci de ۱۵ lector la 
lector). Visconti, Resnais, Losey, s-au simţit 
pe rind tentaţi să aducă pe ecran „În căuta- 


e Ornella Muti 
şi Jeremy Irons 


ao Cei doi Columb: 


Gerard Depardieu si Timothy Dalton. ۳ 


rea timpului pierdut“. Au ezitat, au aminat si 
apoi au renuntat. Au inteles probabil ca o cu- 
۱۵2۵08 de cineast nu justifica şi nu acoperă 
în nici un fel un sacrificiu literar de o aseme- 
nea proporţie. S-a încumetat Schlondorff, un 
realizator care a trăit un timp și a studiat la ` 
Paris. E! este probabil un admirator necondi- 


tionat al lui Proust, De aici imprundenta S-a 
insotit de scenariști ircomparabili, de cunos- 
catori atit ai operei cit și ai „cazului” Proust, 
ştiind fără doar $i poate ce imense dificultati 
i se ridică în această iniţiativă de a transfera 
pe pinză fie chiar și un segment dintr-o 
` operă care îl absoarbe. ea pe cel ce se apro- 
pie și nicidecum nu se lasă induplecata de o 
altă narativitate. Căci nu este vorba la Proust 
de o cunoaștere sistematică a unei lumi pe 
care nu numai că a portretizat-o dar în sinul 
căreia s-a introdus (tot discret) spre a realiza 
o cunoaștere estetică a ei şi nu psihologică 
ori sociologică. A proceda reductionist — 
condiție sine-qua-non a translarii din univer- 
sul cărţii în cel al ecranului — înseamna a 
uita ca in tiecare rind, în fiecare amânunt si 
in fiecare moment, Marcel Proust era acoio. 
printre Swann-i, Guermanti și ceilalți. 
Filmul lui Schlondorit oferă în schimb, dis- 
cret,' (iarăși discret) dar neintrerupt, un duel 
actoricesc: între Jeremy Irons și Alain Delon. 
Actorul englez demonstrează fără ostentatie 
ce înseamnă a aduce odată cu personajul o 
int ă epocă si o întreagă lume. Demon- 
st cum trebuie înțeles și mai ales redat 
un pesonaj prin gesturi care să fi fost de 
atunci, prin felul de a vorbi, de a purta haina, 
prin însuși ritmul său existențial într-o lume 
şi un timp în care ceea ce se exterioriza era 
mai im nt decit ceea ce era lăuntric. Du- 
elul ni-l arată tot timpul pe Delon în virtul tlo- 
retei engiezului, ni-l arată pe Delon purtind 
fracul şi jobenul de epocă, de parcă ar îi fost 
zale, strimtorat, incomodat de o prea putin 
sportivă lume, de o prea mare închistare ges- 
tică a epocii. Delon în vestmintele de ia 1900 
ale „epocii frumoase“ este ca un Proust pe 
ecran. . 


M. AL. 


SEAN 
zE 
i 
i 
2 
2 
1 
i 
i 
۱ 


۱ 
۱ 
۱ 


-ar părea ca lui Sean Connery 
nu-i face o deosebită plăcere să 


۱ 
i 
| 
3 


i 
: 

E 
pi 
Și 


Fred Schepisi) face, o dată în plus, rolul unui ună un week-end. Am luat scenariul inê 
| anti-erou (Barley Blair) pe care dragostea ît cu pagină, numerotind pasajele care mi se 
face să devină spion. La peste 30 de ani dupa păreau a avea probleme. Pe o alta hirtie tā- 


i 
i 
| 
3 
i 


Salutări din Rusia, el consimte să facă gestul 


vorbească despre amintirile sale ui împreună 
de copil sărac și nici despre difi- - dată n.n.). Am plecat la să-i văd ju- 
oaea primilor pași în meseria i cind... Cit despre سس سس‎ , opțiunea 
le actor. s-a tăcut destul de rapid, de vreme ce renun- 
| Filmele vorbesc mai lesne des- W {psom ia o peel مسج‎ sevielich, neni 
pre ei. Pentru că, in decursul anilor, actorul a nd nici una care să postă juca in 
| dat viaţă unor personaje pline de înțelep- a Michelle nu este numai o mare actriă, dar 
ciune, pe care el știe să o transmită așa cum avea tot ce-i trebuie spre a părea rusoaică: 
şi-ar impartasi altora experiența sa proprie, ui pometi با‎ tenul și ochii deschiși ها‎ 
asumindu-si pildele pe care viata și gloria i culoare... În pius, a studiat Sar e limba rusă, 
le-au oferit. Această seninătate, amestec de > ajungind s-o vorbească bine. Înainte de fit- 
ironie şi omenie, îi amplifică farmecul, tran- mare am făcut û timp de o săptămină 
sterind asupra oamenilor complicati și vulne- ‘gi am rescris incă o scenariul. Pentru că 
rabili suplimentul său de seducţie. ee i acesta este cel mai important pentru mine, 
n Casa Rusia, film lansat în premieră euro- de vreme ce am acceptat să fac filmul. Cind 
| penê la catia Gin scout an a Festivalului de ui am lucrat cu Sidney Lumet la Afacere de fa- 
Berlin (scenariul: Tom Stoppard. regia: milie, am fost la nd impre- 


de demolare a propriei sale de, prefe- vine prea devreme“ ori „de ce face ۰, 
rind să fie considerat mai curind un mare ac- pind cind s-au strins mai multe asemenea ob- 
tor decit un monument. Nu întimplător vor- li. Întotdeauna procedez așa. Nu pentru 
beste cu frenezie despre munca sa zilnică, ce a-mi ag: pape ei porna 08 pe 
se extinde firesc asupra scenariului, într-o ce teren mă aflu. Vreau să văd dacă și regi- 
colaborare totală cu regizorul, cu partenerii zorul igi aceleași intrebări, dacă ştie 
— într-un cuvint, cu tot ceea ce inseamnă # جا‎ able stoncl imi pot de secte 
filmul. cum vede el filmul. E adevărat că nu muţi 
actori lucrează astfel, fiecare iși are obiceiul 
O treabă excelentă a : 

— lui John Le یک‎ = a یو‎ A şi... perestro 
mul are ca motto: „Trebui Be یب‎ Casa Rusia, primul film american turnat in- 
Arol cont ne یواسم وس‎ ponina S tegral in Uniunea Sovietică a devenit unul 
umani şi mai demni de acest nume”. dintre simbolurile ikăi. Cum au de- 
comentariul actorului:; „Este o frază tru © curs E ی‎ ne relatează cu 
, ina fa r eames سامت‎ aceeași sinceritate, Connery: „Este adevărat 

jelor, nu i lor int inte. de că multe erau pe atunci in curs de 


mine. Omenia mă interesează mai mult decit vremea aceea i-am putut urmări la TV sovie- 
orice altceva. Dimensiunea respectivă repre- ick pe Gorbaciov dind tect roménito, deba- 
zintă chela. د دای ی ی موه دود‎ rasindu-se de Honecker. imi 
editor cu viata tărimițată, pe care ha- gini de necrezut: Gorbaciov, pe aeroportul 
zardul intiniiior, mei precis al unei anumite ۲ din Berlin și 200 000 de nemți estici care 
(cu frumoasa rusoaică interpretată de ۴ scandau: « -ne Gorbyt». Și toate as- 
Michelle Pfeiffer n.n.) îl va repune în acțiune. f tea transmise in direct de către ruși“. o 
să observ cum cel ce părea a nu > Care era atitudinea oamenilor de pe strada 
وه شین سب‎ gi devine apr دس‎ gd 4 re سس‎ aprisa vt yey pinto 
سب‎ Tom Stoppard a r o ۰ ine: ۷ pea ene 
cu acest scenariu“ (dramatur englez Erau deosebit drăguţ chiar dacă ai 
care, realizind după piesa sa fimur. Rosen- k È - trem de puţini pH اه‎ or ne comes of 
crantz și Guildenstern sint mort obținea ta ۱ vadă Bond-urile. Numai unele persoane de la 
Veneţia „Leul de aur“ in 0 ambasade sau din anumite cercuri aie puterii 
Pre ما‎ ic ea og mat at toni ی رتا اام ا‎ the ont ian 
ربوم‎ iy ere ag ro Un încrincenat profesionist po svad nu eiim recunoscut. Eu mel șia 
Palma) confirmă implicarea profunda a acto- ۱ ی مت بر‎ mh sarera ee 
ی ما‎ anh Or cont Ae upă 30 de ani de carieră, scotianul-irlandez Sean Connery este astăzi | cova, acum 25 de ani, De atunci. chiar dacă 
cru se range cz pină în fi moment, chie actorul aflat la apogeul unei popularități totale. Adulat de spectatori, magazinelor sint aproape aceleași, 
a gy ae امن‎ i am stimat de critică, ei se impune ca un excelent profesionist, dar și ca o s-au mai schimbat totuși. Situația pare mai 
pe scenarii, ۹ سوه طسب‎ conștiință lucidă a acestei E rr te saa HBP a Trees 
a00jo unde coneideram că Wobule rescrie. Propulsat in mod spectacu rolul Gol din Agentul 007 | lesne de nainte eram permanent in- 
کی‎ pere eg مدای کپ‎ (seria James Bond-urilor), care p conferit Connery are | soții de un ghid, cineva din KGB, care nu ne 
Carré, apoi scenariul lui Stoppard. Abia du în filmografia sa numeroase succese, dintre care Mino: Doctor No, erg ne es 
aia ne-am ۸ | patru ia Londra. Eu u, încoruptibilii, Trandafirul Satutirit Rusia, Colina oamenilor 
aveam deja in bagaj 25 de pagini cu observe pierduti, Afacere de temilie, Banda Ultima cruciadă, Nemuritorul, In- Totul a devenit 
nirebäri la care nu diana Jones, Numele nemaipomenit 
hete indoieli sau precizări ce mi se preau A lucrat cu muti سر‎ Coo importanti: Boorman, Hitchcock, Huston, ۲ 
et o saptimind cu Fred, reserind scene. | Lumet, Brooks, Lester, Spielberg, De Palma. O „experiență interesantë a constituit și 
5 11 laborarea ci teven a 
pă eg entire | „Oe antenori e pară Peni CU cre E Sr ur | وهی مس دا‎ ea Eo as 
und ome aca ey iE Harrison Ford, Michelle Pfeiffer. : Ê zarem: ای م‎ opal وی‎ ved nae یس‎ 
Seful iciil E eta n 1981 este laureat a! Oscarului pentru interpretarea personajului din ۳ Prea grozav. A recunoscut-o și Spielberg așa 
iy Spielberg, reprezintă una dintre cele șapte veritabile stele de cinema.) indată ce ami fiimările, totul a devenit 
Acesta este Connery, considerat in momentul de față cel mai „sexy“ ac-! nemaipomenit. simțeam foarte in largul 
Pentru că Sean Connery are un cuvint greu tor al cinematografului mondial. meu cu el. Erau atitea lucruri de fécut și toate 
de spus si în alegerea partenerilor, la majori- lată cum apare el in ceea ce s-ar putea numi un auto-portret indirect, rezultat mergeau atit de bine, incit a fost o plăcere. El 
tatea filmelor pe care le face. „Muncesc se- | din citeva interviuri recente ale actorului. هلوس رو منت نج مایخ وی‎ 
rios in această le, care mi se pare esen- sole a ijaraning aat ay 
a m . Cind am ان‎ Cosa a - Despre relațiile cu partenerii igi aminteste 
Sec و‎ see 
r Rs cintare 
Claudia Cardinale Anti-erou in Casa Rusia de Fred Schepisi acest aspect s-a schimbat intro tn timp. p. Cit dos- 
(partenera sa în Salutări din Rusia) . (cu Michelle Pfeiffer) | رسب سب مه یه‎ haar ی ون‎ pe 


۱ 
3 
| 
5 
îi 
iaf 


uj 
۳ 

1 e 
ا‎ 
He 
ate 


fi fost nebun să refur“. 

Recent, un reporter l-a întrebat ce i-ar 
spune el azi, cind este unul dintre star-urile, 
cele mai bine plătite, băieţelului sărac care a) 
fost, în cazul în care l-ar mamaie pe Ras- 


Anne Parillaud La douazeci de ani. 
star-sistemul o propulseaza pe o orbit: e 
drept marginala, de starleta: joaca împreună 
cu Alain Delon in Afacerea Pigot si Reușita: 
în Hotelul de pe plajă de Michel Lang; alaturi 
de Catherine Deneuve in Ascultă viața de 
“Hugo Santiago; in Fete de Just Jaeckin 
Brusc îşi intrerupe cariera sesizind, cu o 
surprinzătoare luciditate, ca se afla pe un 
drum care nu convine naturii ei nici psihice, 
nici artistice. Hotaraste sa se dedice pentru o 
vreme studiului și cunoaşterii de sine. Ne- 
multumita de primii ani de ucenicie „pu- 
blica", nu-şi reneagă totuși experiența ince- 
putului pe care o considera şi profitabila. 
Speranţa ei era ca va izbuti sa revina in 
forța. Ceea ce s-a si intimplat în anul 1990, 
cind irumpe pe ecranele franceze cu Nikita, 
rolul titular aducindu-i premiul Cesar in urma 
cu trei luni. Un personaj care evolueaza, se 
metamorfozeaza, iși redescopera feminitatea: 
amestec de agresivitate și fragilitate, cinism 
$i vulnerabilitate, trezind compasiune. dar şi 


@ anne Parillaud, 
premiul „César“ 1991 


« 
admiraţie pentru capacitatea ei formidabila 
de a renaşte. Un subiect inspirat autorului 
regizorul Luc Besson — aflat atunci la al pa- 
trulea film — chiar de personalitatea actriței. 
de un destin aflat într-un moment de ras- 
cruce. Abrutizata de existența cotidiana care 
i-a adus statutul de delincventa şi condamna- 
rea fara drept de grațiere. eroina este fonata 
sa accepte racolarea de catre o organizatie 
smciala care o supune la un sever an- 
ment intensiv, urmind sa-i folosească 

competența” pentru „morţi controlate”. Un 
conflict conectat la tensiunea actualitatii. 

Regizorul a executat cu virtuozitate de ma- 
estru slefuirea în fildeşul celuloidului a aces- 
tei uimitoare Galatee despre care se vorbeste 
ca despre o Brigitte Bardot, Jane Birkin sau 
Audrey Hepburn a anilor '90, oțelită prin iu- 
bire asemeni Isabellei Adjani. 1 

intre timp și-a mai etalat talentul maturizat 
si farmecul ambiguu și in Juillet in septem- 
brie de Sebastien Japrisot (1988). 


LC, 


Christophe Lambert. Cind un actor 
declară „Cred în Dumnezeu și mi-ar place 
să-l. joc pe Isus, dar mă atrage si Diavolul", 
inseamnă că este conștient de amplitudinea 
talentului său. Verificat de altfel cu brio — 
adică unanim succes de critică și de public 
— deopotrivă în superproductii şi filme inti- 
miste. După un debut (1979. Barul de la tele- 
ton, regia Claude Barrois) care-i aduce ami- 
citia lui Richard Anconina (fiecare film este 
pentru Lambert prilej de noi prietenii) și o 
peliculă „memorabilă“ datorită titlului, Legi- 
timă violență (1982, regia Serge Leroy), este 
cu adevărat descoperit şi lansat de cel pe 
care, obișnuiește să-l numească maestrul său 
spiritual, Hugh Hudson (Carele de foc) — pă- 

_ fintele cinematografic al modernului Tarzan, 
respectiv lord Greystoke (1984) recuperat din 
jungla africană, la care se întoarce după un 
scurt popas în lumea civilizată. Jocul firesc 
prin care impetuos plonjează în aventură îi e 
susținut de celebra de acum privire, totodată 
tandră şi violentă. O privire care o va subjuga 
și pe cerebrala eroină interpretată de Cathe- 
rine Deneuve în Vorbe şi muzică (1984, i me 
Elie Chouraqui) ca $i pe instinctiva Isabellei 
Adjani din Subway (1985, regia Luc Besson), 
acest din urmă rol de tenebros-copilăros al 
pegrei pariziene aureolindu-l cu un Cesar. 

In 1986 paseste pentru prima oară și pe 
croazetă figurind în selecția oficială de la 
Cannes cu filmul de reflex autobiografic ai 
lui Marco Ferreri | love you (titlurile engle- 
zești îi urmăresc cu obstinatie — se pare — 

acest actor de origine americană și care, 
in ultima vreme, a revenit pe noul continent). 
Dezinvolt — ca de obicei — de ۱ introvertitul 
tînăr, îndrăgostit de un... port-chei-su- 
av-chip-de-femeie, trece granița a patru se- 
cole ca „nemuritor” imbatabil poreclit 
Highlander (1986). regizorui Russell Mulcahy, 
expert in video clipuri. dinamizind cu risipa 
de efecte speciale o legenda scotiana in care 
Lambert fi are partener pe Sean Connery. 
Desi ambitioneaza sa fie cel.mai bun, nu ur- 
mareste neaparat recorduri de popularitate $i 
nu ocoleste dificultatite — modul cel mai efi- 
cace de a progresa, de a se perfectiona. 
După o perioadă de relativă constanta in top, 
intră într-un con de penumbră, filmind totuși 
Compiotul, Sicilianul (avind cu regizorul Mi- 
chaei Cimino controverse asupra viziunii per- 
sonajului, un fel de Robin Hood italian), Vis 
de dragoste și De ce eu? (Pian infernal) un- 
de-si etalează aptitudinile comice.. 
Riscindu-și statutul de protagonist în filme 
de autor, își consolidează cariera internatio- 
nală fondind și două companii producătoare, 

una în SUA, alta în Franța. Cu toate câ e 

conștient că urmările nu pot fi la fel de inte- 

resante ca prima serie, a acceptat să dubleze 
miza cu lander Il, într-o ambianţă care, 
în pofida tehnicii futuriste, amintește de Me- 

tropolis-ul lui Lang. Un demers ecologist a 

carui morală Lambert o sintetizează simplu: 

„In jurul nostru oamenii visează la viitor. me- 

diteaza asupra trecutului și uită. să trăiască 

momentul ۰ 


Irina COROIU 


o 

Sofia Coppola: Clanul Coppola nu 

se dezminte. În cele trei serii ale Nașului, pa- 
tru generații Coppola și-au unit eforturile iși 
talentul) pentru a duce mai departe succesul 
-spectaculoasei saga a clanului Corleone 
| „Sintem cu toţii nebuni de cinema. Şi foarte 
| legaţi între noi", declara de curind ziariştilor 
mezina Coppola, Sofia, ultima intrata pe 
poarta cinematografică în calitate de inter- 
pretă. Cel mai virstnic, bunicul Sofiei şi tatal 
lui Francis Ford Coppola, celebrul compozi- 
tor Carmine semnează muzica filmului-saga 


e Christophe Lambert — de la 
Tarzan la „Nemuritorul“ 


> 
& Kevin 


Costner 
la 
ceremonia 
„Oscarurilor“ 


۲ @ soria 


Coppola 
a moştenit 
gustul pentru 
celebritate 


Vv 


regizat de fiul sau (devenit și mai taimos in 
urma numeroaselor nominalizări la Oscar si a 
numeroaselor premii obținute cu Nașul) Soţia 
lui Francis, Eleanor e creatoare de costume 
(printre altele pentru baletele din San Fran- 
cisco). Pe genericul penultimului Nag apare 
şi mătușa Sofiei, actrița Talia Shire. Împreună 
cu fratele ei Roman, Sofia a creat o casă de 
producţie destinată filmelor cu buget mic, ul- 
tima realizare fiind o parodie a anilor '70, 
Spiritul lui 76. Insotindu-si mereu tatăl ia fii- 
mări (din Filipine unde a filmat Apocalipsul, 
acum la Tulsa pentru Outsiders etc.) la 15 
ani Sotia a început să se amuze desenind 
costume pentru film: „Ador moda. Mă dis- 
tram teribil îmbrăcind actorii”. Urmează ci- 
teva mici roluri printre care în comedia 

y Sue se mărită împreună cu Kathleen 
Turner, apoi colaborează cu tatal său la sce- 
nariul pentru Viața fara Zoe, la scheciul Po- 
vestiri new yorkeze unde realizează Şi costu- 
mele. Se pare că pentru personajul Maria — 
fiica rebelă a lui Corleone din Nașul Ill — in- 
timplarea a jucat un rol mai mare decit voința 
tatălui său. Sotia mărturiseşte că a fost de-a 
dreptul îngrozită cind în timpul filmărilor i s-a 
propus să o înlocuiască pe Winona Ryder, 
afiata intr-o- stare de nevroză depresivă. „in 


Aita intial ali‏ تر 


tond, tata pe care o visam pentru Michael 
Corleone — spune regizorul — era chiar pro-- 
pra mea fiică: gentilă, drăguță, chiar fru- 
moasă. dar nu în genul unui star: un fizic ti- 
pic italian”. Şi într-adevâr, așa cum arată în 
fotografia alăturată ea seamănă mai mult cu 
o studentă decit cu un star. Comentariile cri- 
tice stirnite dupa premiera filmului au şi 
scos-o, deocamdată, dintr-o eventuală com- 
petiție. | s-au reproșat multe stingăcii de in- 
terpretare, dar pentru o actriță de 19 ani care 
abia isi incepe cariera și s-a inscris de curind 
la institutul de artă din California, timpul nu 
e pierdut. 

n ceea ce o privește pe nepoata lui Fran- 
cis Ford, micuța Gia in virstă de patru ani 
care ا‎ în scena unei petreceri a cla- 
nului Corleone din ultima serie a Nașului, 
cine stie ce fulminant viitor cinematografic o 
așteaptă cu asemenea antecedente de fami- 
lie! 


AM. 


Kevin Costner pentru mutta lume de 
1a Hollywood, actorul Kevin Costner este un 
nou Gay Cooper. O fizionomie romantica 
suprapusa rolurilor favorite, de tipul „omul 
care işı urmeaza visul”, i-a adus aceasta 
faima. Este vorba, desigur, şi despre o ase- 
manare propriu-zisa dintre starul anilor 80 
90 și idolul cinematogratului american inter- 
belic. Kevin Costner nu imprima-insa perso- 
najelor sale un romantism desuet, ci este | 
omul timpului sau un cistigator. 

El face. parte, dupa parerea lui James Earl 
Jones, „din categoria celor puternici", şi 
„este un~barbat adevarat”. Aceasta senzație 
de forța o emană și Eliot Ness, jucat de el în 
incoruptibilii tui Brian De Palma şi 
cow-boy-ul pe care l-a intruchipat in. Silvera- 
do de Lawrence Kasdan. A mai portretizat 
eroi puternici şi în Bull Durham, Cimp de 
vise, Joe cel descult si mai ales in filmul pe 
care l-a regizat singur, Cel care dansează cu 
lupii, cistigatorul a şapte premii „Oscar" in 
acest an. Pelicula sa de debut inspirata din 
viata indienilor Sioux a evidențiat. o data în 
plus, puternica personalitate a lui Kevin Cos- 
iner si remarcabila sa inteligența ۰ 
Temerara lui ince sare de a reabilita wester- 
nul, gen oarecum cazut in desuetudine, a 
tost sortită succesului nu numai graţie redes- 
coperirii poeziei marilor spații. dar si autenti- 
cei vibrații omenești a povestii și personaje: 
lor. Chiar Gaca actorului nu i-a fost decer- 
nata statueta de aur si pentru intepretare. ca- 
litatea jocului sau a contribuit, cu siguranța. 
la desemnarea Celui care dansează cu lupii 
ca „cel mai bun film“. 

Kevin Costner îşi probează inteligenţa şi în 
felul sau de a fi un star. Casatorit cu o-fosta 
colega de scoala, are trei copii si duce o 
viata de familie careia cronicarii rubricilor 
mondene nu i-au gasit nici un cusur, nici un 
amanunt picant apt de. a fi transformat 
într-un subiect de scandal. E! refuză să-şi 
consolideze faima tacind presei declarații in- 
time: „Oamenii ma privesc si isi inchipuie ca 
vad totul. Dar ceea ce vad ei este numai un 
moment incremenit în timp.-Eu-am venit de 
undeva pentru a ajunge în acest punct. Mai 
este ceva în buzunarele mele despre care ei 
nu ştiu nimic. Nu ofer tot ceea ce am pe 
ecran sau în viata. Nu e corect. Conversatia 
este o relaţie bilaterala si de obicei, oamenii 
vor sa știe despre mine mai mult decit sint 
dispuși să relieve despre ei înșiși. lata de ce 
ma opresc și eu. Nu-ma dau în vint sa spun. 
povestea vieţii mele”. Cu o asemenea lucidi- 
tate, Kevin Costner are toate șansele sa nu 
fie devorat de star-system. Succesul regizoral 


„nu l-a facut sa abandoneze cariera actori- 


ceasca. In acest an a acceptat sa-l joace pe 
Robin Hood în Prinţul hotilor de Kevin Rey- 
nolds. Un rol pe care. trebuie sa recunoas- 
tem, nu-l putea ۰ 


Dana DUMA 
17 


3 Si cu crucea, si cu 
diavolul... (Robert Powell) 


„NU AM DESTUL 
TALENT...“ 


Marturisirea aceasta care nu se 
poate inscrie in acele manifestari 
de falsa modestie atit de frec 
vente mai ales printre artişti ii 
aparține lui Krzysztof Kiesiowski 
si a fost facuta unui trimis al 
saptaminalului „Le Nouvel Obser- 
vateur” chiar in timpul festivalului 
de la Cannes din acest an unde 
Kieslowski prezenta noul sau fiim 
Dubla viață a Veronicăi (v. Noul 
Cinema nf. 6 p. 16) 

Cum pe micul nostru ecran am 
urmărit Dekalog-ul acestui realiza- 
tor considerat astăzi a fi unul din 
cei mai importanţi din lumea fil- 
mului ne-am gindit să vă oferim 
citeva fragmente din acest putin 
obișnuit interviu, al unui „concu- 
rent" la „Frunzele de aur“ de pe 
Croazetă 

Il întreabă ziaristul Gilles Anque- 
til pe Kieslowski. „După ce am 
vazut Dubla viață a Veronicăi s-ar 
părea ca cinematograful poate 
într-adevăr să spună o seamă de 
lucruri pe care nici literatura și 
nici muzica nu le pot exprima. 
Dumneavoastră credeţi în puterea 
cinematografului? 

— Nu, nu cred deloc in cinema. 

— Atunci de ce faceți film? 

— Pentru că n-am destul talent 
ca să fiu scriitor. Cinematogratul 
este foarte sărac i.. comparație cu 
literatura. Citeodată se produce 
cite un miracol şi in film. Dar asta 
se intimplă foarte rar. ŞI trebuie 
să ne mai departe știind prea 
bine ai „ţine speranțe să şi 
ajungi undeva. Din cauza asta sint 
intotdeauna nemulţumit de filmele 
pe care le fac. 

— Cum v-a venit ideea să faceţi 


un film pe o temă atit de puţin ci- ° 


pematografica cum este presenti- 
mentul? 

— Am considerat intotdeauna 
că acele emoții pe care nu lei 
legem sint o componentă fu 
mentală a vieții. Cu acest presen- 


impresia 
că filmele pe care ie fac existau 
deja inainte ca eu să le realizez. 
Pentru mine era de ale 
face să intr-un anume mo- 
ment“. 


După ce discuţia continuă pe 
marginea filmului prezentat la 
Cannes, trimisul săptăminalului 
francez îi pune realizatorului po- 
lonez o altă întrebare cu caracter 
mai general. 


tul unor foarte subtile jocuri de 
lumină şi reflexe? 

— Îmi plac refiectările defor- 
ale realului. De aceea plasez 
luat vederi exact acolo 
o distorsiune a lumi- 


Hipa 
Ht 
1i 1 
il 
Şê 1 
FETH 


vreau să-l dezvalui.® 

Ziaristul Gilles Anquetil ii adre- 
sează apoi o întrebare, mai špe- 
cială: 


EEL 

Èg 
i 
i 
u 


— În general trageti mai multe 


“LEII 
1 i 
i 
i 


i putea trăi fără cinema? 


۱ 
: 
i 


injelegea. Era ceva extraordinar 
de stimulator. Astăzi, ca in majo- 
ritatea țărilor din est, contactul 
dintre public și artist s-a rupt. Din 
lipsă de bani și din dezinteres, ci- 
nematogratul ca și teatrul şi lite- 
ratura, își rup gitul. În plus, com- 
paniile occidentale au cumpărat 
cea mai mare parte din săli și im- 
pun o ramare exclusiv ameri- 
cană. În anul care a trecut pro- 
ductia națională a scăzut la șase 
filme. În anii '70 produceam 40. 
Polonezii nu sint inzestrati cu 
acel snobism bun al francezilor 

culturală 


CE FACE 
ROBERT POWELL? 


Pentru că există — așa reiese 


publicaţia BBC-ului, el isi face re- 
venirea. Această dramatizare este 
realizată de David Hitchson. Așa 
incit doritorii îi pot scrie pe 
adresa BBC-ului, Bush-House 
London. 


La cererea 
dv. 


Jean Paul Beimondo 
c/o Agence Artmedia 
10, av. George V 


a d rese 75008 Paris, France 


Kelly McGillis 
c/o David Williams 1.C.M. 40 W. 57th 
Street New York NY 10019 USA 


Lambert Wilson c/o Guy Bonnet 
5, rue Debrousse 
75116 Paris, France 


GLORIA DE 


intorprota DUPĂ MOARTE 


lui oone 
din Dubla viat a 25 dean asc 
de la d ۱ 
a Veronicăi — sim Morrison, filmul lol. Oliver 
$ tone read enda 
Irene Jacob: =- -Soro reduce pe soan igande 
poet si s-a făcut cunoscut apoi 


ri alături de grupul „Doors“. 


pre Morrison. Dimpotrivă, realiza- 
torul lui Platoon, al lui Wall Street 
si al lui Născut de 4 iulie, și-a 
permis chiar unele licențe poetice 
și cronologice de care poate doar 
unii dintre fanii cintărețului s-ar 
putea plinge. Ceea ce l-a intere- 
sat pe Stone a fost să realizeze 
the perfect rock movie" adică să 
facă un desavirsit film rock. Se 
pare — după cum susțin unii co- 
mentatori — că Stone a și reușit 
cu The Doors,iar marea lui inspi- 
rație a fost aceea de a-l fi dis- 


În vara aceasta platourile din Statele Unite vor pro- 
duce 52 de filme noi față de 37 anul trecut. De asemenea. se 
înregistrează o tendință ascendentă de frecventare a sălilor de 
cinema. Același fenomen se înregistrează și în Franţa. 


Realizatorul francez Jean-Jacques Annaud a încheiat 
filmările în Vietnam la ecranizarea romanului lubitul de Mar: 
guerite Duras. „Ciuma“ de Albert Camus este ecranizată de ar- 
gentinianul Luis Puenzo. În rolurile principale Sandrine Bon- 
naire si William Hurt. 


tribuit pe Val Kilmer în’ rolul lui 
„King Morrison”. ۱ Filmul despre care se vorbeste cel mai mult la ora de 
față peste ocean este Robin Hood cu Kevin Costner in rolul 
principal. Filmul este produs de studiourile Warner și face 
parte şi din repertoriul ediției din acest an al festivalului de: la 
Venetia. Şi tot în legătură cu festivalul de la Venetia aflam ca 
_filmul care va fi proiectat la gală va fi Rossini, Rossini al lui 
Mario Monnicelli. 


UN ACTOR 
PREA LUCID 


Vittorio Gassman se află la ora 
memoriilor (volumul publicat cu- 
noaste un imens succes de libra- 
rie) dar nu a renunţat să joace. În 
același timp pregătește o adap- 
tare pentru teatru a lui „Moby 
Dick” de Melville, după care va 
filma in Spania, la Barcelona în 
regia lui Jaime Camino. Lui Gas- 
sman îi place să se joace și cu, 
vorbele. „Am un frumos viitor in | ۲ 
urma mea și sint fericit pentru | Opereta lui Offenbach „Viaţa pariziană“ va cunoaște o 
striptease-ul moral pe care l-am fă- | transpunere cinematografică. Este ceea ce a anunţat recent 
nai Al Mancha اج‎ ac ze importantul producător francez Daniel Toscan du Plantier. 
Gassman se simte parca obligat : 
să dea și unele lămuriri in privința 
a pe care le-a avut si 
le are. pilda: dintre realizatorii 
preferaţi el nu și-a schimbat nici , 
o clipă preferințele. A rămas la } 
Monnicelli, Risi și Scola. „Cu ei | 
de altfel sint bun praen. am lu- 

> crat cu ei improvizind enorm, dar 
'ne-am şi amuzat. Un fapt | 


La Tokio a apărut în versiune japoneză publicația de 
specialitate franceză „Les Cahiers du cinema“. 


»Satyricon“al lui Fellini, film realizat în 1969, a fost re- 
luat pe ecrane în mai multe tari europene. Unele comentarii 
spun că filmul și-a păstrat toată puterea de seducţie și că vor- 
beste mai mult ca oricind „despre propria noastră 538 
printr-o delirantă viziune felliniana asupra antichității romane“. 


»Akird’— desen animat japonez de Katsuhiro Otomo 
face ravagii (deocamdată in lumea niponă). „Este un subiect 
de epopee — ficțiune ne un comentator, care te tine cu su- 
fietul la gură şi în primul rind care are o animaţie cu totul ie- 
șită din comun. Ea te face să crezi că imaginea de pe ecran 
este cu totul reală si nu un desen animat.“ 


actoria este o meserie care are 
nevoie de un combustibil special 
— euforia”. De ce nu a jucat sub 
bagheta Jui Visconti (a colaborat 
cu el doar pe scena teatrală), sau 
a lui Antonioni? „La Antonioni 
i inea este mai puternică decit, 
|: ntul. lar pentru mine cuvintul 


Despre Isabelle Huppert s-a vorbit foarte mult anul 
acesta după Madame al lui Claude Chabrol. Filmul, 
chiar dacă nu a depășit recordurile de încasări, a fost văzut de 
un public considerabil. Si totuși cînd iese pe stradă, Isabelle 
Huppert nu este recunoscută de trecători. „Asta mă amuză — 
a declarat actrița: ideea de a nu exista decit pe ecran si de a fi 
total nerecunoscută în viața de toate zilele a fost ceea ce m-a 
este esenţial. Urechile mele sint preocupat întotdeauna. Nu este aceasta esența profesiei de ac- 
mai rafinate decit ochiul. Cit des- tor?” 

pre Visconti, el era născut pentru 
scena teatrului liric. Geniului lui 
baroc îi convenea opera în timp 
ce poveștile de el în cinema 
nu m-au pas t deloc" 


În amintirea lui Gerard Philipe s-au reluat la Paris 23 
filme în care a jucat. Ele vor rula timp de patru luni pe citeva 
ecrane din capitala Franţei. a 


è Admiratoarele lui Richard 
Gere - (milionarul îndrăgostit din 
Pretty Woman — O femeie dra- 
gută) pot respira liniștite. Se pare 
că mariajul său cu Cindy Craw- 
ford (manechin vedetă al casei de 
modă Giorgio Armani) este o 
alarmă falsă... Şi totuși... 

e Pentru că veni vorba de 
Pretty Woman, in America s-a 
ajuns la o adevărată juliarober- 
tsmanie. Numele actriței e pe bu- 
zele tuturor. Pînă și sacrosancta 
revistă pentru domni „Gentle- 


man's Quarterly“ i-a căzut la pi- 
cioare (e drept superbe), oferin- 


du-i coperta întii. primită cu 
; mare tam-tam în clubul celor care 
au peste un milion de dolari în 
cont. Lista iubitilor ei — adevăraţi 
sau doar zvonuri — crește în rit- 
mul filmelor pe care le face. Un 
premiu „Julia Roberts” a fost in- 
stituit în școala unde și-a făcut 
studiile, pentru a recompensa pe 
cea mai bună actriță de la sang Ai 
bell High. Turistii se imbulzesc in 
fata reședinței ei din Beverly Hills. 
Admiratorii au învățat pe dg rost 
numărul de înmatriculare al 
BMW-ului personal. Admiratoa- 
rele și-au sacrificat pietele, tun- 
zindu-se scurt-scurt, pentru a-i 
semăna cit mai mult Juliei. Actriţa 
însă refuză sistematic să dea 


amânunte asupra vieţii particu- 
lare, asupra convingerilor sale po- 
litice sau religioase. „li aud pe 
unii spunind despre mine că sint 
o valoare, o investiție. Ei bine, eu 
nu sint. decit Julia, fiica unui om 
oarecare, sora unui oarecare, lo- 

nica unui oarecare. Vreau să 
iu o ființă oarecare și nu un 
obiect de lux". Deloc surprinză- 
tor, nu? 

e După divorțul (discret) de 
Mimi Rogers (Cineva care să mă 
apere), Tom Cruise intenționează 
să se căsătorească — spun cei 
bine informati — cu partenera sa 
din Ziua tunetului, Nicole Kid- 
man. Si totuși, la decernarea 
„Globului de aur“ pentru cel mai 
bun actor, Tom Cruise era însoțit 
ven mama sa. Asa da, inger pazi- 


e Dudley Moore; văzut nu de 
mult pe micile noastre ecrane, pa- 
sionat fumător, face reclamă uria- 
şelor țigări de foi. „Cancer? 
Poate! Savoare! Asta sigur...” N-a 
încercat „minunatele“ noastre ti- 
garete Snagov. Paratrazind vorba 
cuiva: „Goot test... Snagov Style”! 
Se poate și așa! 

e Domnișoara Ciccone şi-a tă- 
cut apariția anul acesta la Festiva- 
lul de la Cannes în fruntea unei 
suite de 29. de persoane. De data 


aceasta a etalat o coafură „coadă 
de cal și a trecut într-o goană 
nebună, baricadindu-se în hotelul 
său de la Cap d'Antibes. Și-a pus | 
pe noptieră ursuletul de pluș. s-a 
nconjurat de tot felul de aparate 
de gimnastică (din cele mai 
sofisticate) și a dormit (singură!) 
într-un pat de 2,20 m. A dansat 
fără să-și mai arate dantelele de- | 
suurilor, retrăgindu-se înainte de | 
miezul nopții. Cine este această 
Cenușăreasă, frumoasă şi de- 
vreme acasă? . Cumin- 
țită? Da, dar nu pentru mult 
timp... Chestie de reclamă! 

@ | se spunea „Bellissima“. Re- 
vista „Time“ i-a acordat vdată ti- 
tiul de „cea, mai frumoasă temeie 
din lume“. În 1952, la 24 de ani 
declanșa un entuziasm nenun la 
premiera filmului Fantan la Tu- 
lipe, avindu-! partener pe Gérard 
Philipe. Astăzi, la 63 de ani fru- 
museţea ei este intactă. Secretul? 


„Nici un sti de alcool — spune 
Gina Lonobrigide. Nici o țigară... 
Şi rid cit pot de des...“ Reteta este 


simplă. Doamnelor, apt să in- 
cercati! Totul este găsiţi sufi- 
ciente motive de fis... 


Doina STĂNESCU 


(cu Irina Gardescu ) 


Savel Stiopul 


0 DIMINEATA 


< 
O 
Lu 
> 
< 
= 
ul 
Z 
=í 
O 
U> 
td 
wal 
Lu 
be 
| JA FILMULUI NOSTRU 


um rezistă un film după un sfert de veac şi ce 

rezistă din el? Ce spune el astăzi unor tineri 

puşi în faţa tinereţii părinţilor lor? Întrebari 

pe care le stirneşte, reprogramat la Cinema- 

tecă, Ultima noapte a copilăriei, filmul cu 

care. in 1966, regizorul Savel Stiopul adăuga o 

undă de prospeţime cinematografului românesc. Era un 

an cu Dimineţile unui băiat cuminte (Andrei Blaier), 

cu Meandre (Mircea Săucan), cu Un film cu o fată fer- 

„mecătoare (Lucian Bratu), de după Duminică la ora 

şase (Lucian Pintilie). La rindul său, Ultima noapte a 

copilăriei plonja fără reţineri în abisul psihologic al ado- 

lescenţei. Fasciculul cu care el luminează caracterele (şi 

cu acest prezent începem să răspundem întrebărilor ini- 

tiale), rămîne permanent aprins, racordat la tensiunea 
căutărilor dramatice. - 

Lucian, eroul care-şi trăieşte uşor derutat, dar cu 
onestitatea inocenţei, ultima noapte a copilăriei, sau mai 
exact prima noapte a maturității, se află la virsta la care 
nu. vrea să i se mai spună Lulu. Marcat de încercarea 

. despărțirii părinţilor săi, el îşi ia viața pe cont propriu și 
va trebui să se distanteze de foştii săi colegi, cautindu-se 
pe sine, ca să poată înțelege cu adevărat preţul priete- 
niei. Nu atit un conflict între generaţii se propune aici 
(relaţia tata—fiu, punctată sporadic, e doar un pandant al 
neliniştilor lui Lucian), cît o diferenţiere între tipologiile 
unei generaţii. Conflicte perene, biografii reiterabile. 
Problema este a credibilitagii şi viabilității artistice. Aşa- 
dar, cum și ce rezistă din formula filmului? După ce în 
epocă Ultima noapte a copilăriei se alinia firesc la 
avangarda innoirilor de limbaj de aiurea, astăzi el apare 

` cu prospetimea autenticităţii spontane. Mai modern decit 
majoritatea peliculelor amorfe contemporane care se vor 
dedicate tineretului, filmul lui Savel Stiopul mărturisește 
o gindire vizuală şi o repovestire cinematografică a sce- 
nariului lui Dumitru Carabăţ în compartimentele esen- 
ţiale ale artei in care e transcris. Dacă interpretarea echi- 
pei de actori, ei înşişi foarte tineri, stă sub semnul stin- 
găciei acceptabile în ordinea crudităţii experienţei de 
viaţă a eroilor, în schimb miza expresivităţii imagistice 
este perfect acoperită. Alb-negrul „clasic“, binevenit aici, 
nuanteaza Întunecimile, profilează umbrele, punind în lu- 
mină propriu-zisă valorile limpide ale trăirilor interioare. 
Metafora, cînd nu este discretă, are justificări còntra- 
punctice: experienţa sentimentală de la mare a tinărului 
preia leit-motivul oglinzii farului în defularea erotică efe- 
mera, semnificativă şi ea pentru intrarea in maturitate; 

- lanul hirjonelii nocturne ameţitoare fie şi prin mişcarea 
ei aleatorie trece, cu aceeaşi nuanţare rafinată a griuri- 
lor, în izbucnirea solară a lanului copt din dimineața luci- 
dității mature. Invaluitoare travelinguri ale aparatului de 
filmat al operatorului lon Anton dau ocoluri lente, dar 
insistente personajelor pe care. lăsindu-le într-o specifică 
libertate de mişcare, le urmăreşte totuşi îndeaproape, cu 
© indiscreţie lirică în intimitatea jocurilor erotice. Sint 
aceste travelinguri repetate, tot atitea sondări în detali- 
ile comportamentale, şi de aceea, probabil, interpreţii, 
hărțuiţi în planuri lungi, dau reprezentări aparent artifi- 
cioase gesturilor dictate de culminaţia disperării. O fra- 
zare cursivă şi inchegată a expresiei filmice este ceea ce 
caracterizează, la nivelul stilistic, Ultima noapte a copi- 
lăriei sau, altfel spus, una dintre primele diminegi ale ci- 
nematografiei române. 


Sergiu SELIAN 
20 


@ Ultima noapte a copilăriei 8 


eşi programat la o oră de mică audiența. făra 

recomandarea vreunui critic,Prezenta (regia 

Ana Simon și Louis Mouchet) ni s-a relevat ca 

un adevărat film de cinematecă: Receptat cu 

entuziasm în 1986 la Festivalul de la Locarno 

acest atasant portret al actorului Francois Si- 

mon (după părerea criticii unul dintre cei mai mari in- 

terpreti de limbă franceză) reface parcursul noului cine- 

matograf elveţian. Nici nu s-ar fi putut altfel, de vreme 

ce el a jucat în cele mai importante pelicule ale cineaşti- 

lor din Elveţia care polemizează neobosit cu poncifele ci- 
nematografului comercial. 

importanţi regizori ai noului val helvetic îl evocă afec- 

tuos pe Francois Simon, dispărut prematur în 1982. Alain 

Tanner, care l-a distribuit în filmul sau Charles mort 

sau viu semnalează calitatea de excepţie a prezenţei lui 


> 


S François 
Simon 

si 

Lea Massari, 

parteneri 

in 
Cristos 
s-a oprit 
la Eboli 


cinematografice: „Avea o fotogenie extraordinară. Aveai 
impresia că-i poţi vedea sufletul” Pentru Daniel 
Schmidt-ealături de care a colaborat la Violanta -un im- 
portant proiect, Camera 111, a murit odată cu interpre- 
tul pentru că rolul de magician pe care se gindea să i-l 
incredingeze „era pentru el şi nimeni altul”. Prezenţa 
include şi fragmente din Invitatul de Claude Goretta, un 
alt nume marcant al noului cinematograf elveţian. Regi- 
zorilor care vorbesc despre Pranbote Simon li se ataşează 
şi Jeanne Moreau, în al cărei film, Lumină, el a jucat. 
Mărturia ei este, poate, cea mai emoţionantă: „Avea ceva 
care amintea de îngeri: o aspirație spre absolut, o forţă 
spirituala extraordinară”. Alese inspirat, extrasele din fil- 
mografia actorului atestă calităţile evocate: noblețea fi- 
zionomiei, intensitatea privirii, spiritualitatea autentică, 
modernitatea stilului de joc. 


Francois Simon nu a jucat numai în filme elveţiene 
Secvente de arhiva ne semnalează prezența sa (dar ce 
prezenţă!) în Cristos s-a it la Eboli de Francesco 
Rosi, în Directorul circului de purici de Thomas Koer- 
fer sau în pelicula francezului Patrice Chereau Carnea 
orhideii. Debutul său cinematografic s-a petrecut, de alt- 
fel, în cinematoaraful francez, într-un rol neînsemnat din 
Sub ochii Occidentului (1935) de Marc Allégret. Tot in 
Franţa joaca la inceputul carierei alături de tatăl său, Mi- 
che! Simon, in Circumstanţe atenuante de Jean Bayer. 
Deşi nu insista asupra comparatiei tată — fiu, Prezenţa 
face simțită formidabila deosebire dintre cele două per- 
sonalitagi ale ecranului: Michel este o forță a teluricului 


în timp ce fragilul Francois este o forţă a spiritului. 


@ „Divina“ din nou la Cinemateca 


Ceea ce i-a apropiat pe cei doi a fost comuna pasiune 
pentru teatru şi mai ales ataşamentul amindorura fata de 
trupa lui Sacha Pitoéff. Filmul Anei Simon recurge la 
fragmente filmate din spectacol şi' دا‎ materiale de arhivă 

ntru a schița şi cariera teatrală a lui Francois Simon. 

lacăra pasiunii lui a menţinut în viaţă prestigiosul 

„Théâtre de Carouge” din Geneva, unde s-au jucat, mai 
bine de zece ani,numai autori importanţi: Shakespeare, 
Cehov, Beckett, lonesco, Max Frisch. Obstinagia sa de a 
nu face nici un compromis cu succesul facil dă strălucire 
pecetei de nobleţe care îi însoţeşte prezenţa pe scenă sau 
pe ecran. Compatrioata noastră Ana Simon, soţia lui 
Francois Simon, îi dedică acest film plasat sub reflectia 
„memoria este ultima demnitate a omului“, pledind cu 
generozitate pentru demnitatea artei în general. 


Dana DUMA 


Schlondorff 


PORTRETUL TIRANILOR 


/ 


A n februarie 1962. douazeci și şase de cineas!: vest-ger 
mani semnau „Manifestul de la Oberhausen Dar „u- 
narul cinematograf vest-german“, pe care-l prefigurau 
ca program în felul acesta. avea sa se nasca doar in 
1966. adica abia atunci cind guvernul de la Bonn a ho- 
tant sa subventioneze producția de film. prea marcata 
de criterii comerciale la acea data pentru a mai putea 
fi orientata si catre arta. Primul film,Tinarul Târless,era şi 
prima pelicula semnata de tinarul regizor Volker Schlondartt 
care, dupa studii in ştiinţele politice si dupa absolvirea 
۱.۵۰۳ E.C.-ului, lucrase ca asistent al lui Resnais şi al lui 
Malie (de altminteri ultimul a și supervizat artistic prima 
Opera a colaboratorului sau). 

Deci filmui german se trezea dupa mai mult de două dece- 
nii si o facea punind in cauză chiar fenomenul care tăcuse 
să se rupa firul tradiţiei ce prenumara personalitati ca acelea 
ale lui Paul Leni, Murnau şi Fritz Lang. 


Scriind „Der jugend Törless", Musil intentionase sa faca 


„portretul tiranilor in nucleo”. Dar cartea fusese scrisa in 
1906, iar Schiondorff. dupa propria marturisire inserată la 
vremea respectivă în revista „Jeune Cinema”. voia sa con- 
frunte textul acestuia cu istoria: „Filmul meu este o punere 
față in faţă: Musil—realitate. Am incercat să spun cum un 
om poate să devină victimă sau călău. Pe scurt, am vrut să 
fac un fel de fenomenoiogie a răului”. Sau, am adauga. o re- 
valoriticare a romanului prin prisma experienței anilor de na- 
zism. Filmul este. astazi, în egala masura „tuşant” şi pentru 
noi, care am trecut printr-o experiența intrucitva similara. 

Din aceasta perspectiva, cele citeva personaje capata rang 
de categorii antice. Reilig este capul, ideologul, instigatorul, 
Beinberg — unealta, cel/cei pe care se sprijina primul. Ba 
sini — victima. ۱۵۲ Torless ii reprezinta pe aceia care vad, 


© Onoarea pierduta a Katharinei Blum 
e cu Angela Winckler 


știu, dar nu intervin, Subiectul se desfăşoară intr-un internat 
de băieţi si nu intimplator, deoarece se cunoaște, fascismul 
îşi manifestă anumite latente in comunităţile masculine (ar- 
mata, biserica. corpul profesoral. chiar familia structurată pe 
principii paternaliste). Extinzind, si nu fără temei, se poate 
afirma ca tentatia totalitara se poate ivi in orice societate, 
oamenii putind fi atrasi sau constrinsi, in circumstante favo- 
rizante. sa participe asumindu-și sau acceptind unu! sau al- 
tul dintre roluri 

»Filmal este  maniheist” — -declara Francis و‎ 
într-un eseu din „Premier Plan”, pe care il dedicase noului 
film vest-german prin 1969. Gresea insă, pentru ca Schion- 
dorff nu-i separa pe cei mai buni de cei rai, reusind ameste- 
cul, eterogenitatea contradictorie care aparţine in fapt reali- 
tatii, Omul nu e nici în intregime rau, nici in intregime bun, 
depinde de contextul in care traieste pentru a i se activa 
anumite impulsuri şi nu altele. „Daca ati fi in locul meu si vo: 
ati reacţiona la fel” — striga, disperat, Basini, subtextul tri- 
miţind la ideea ca, in principiu, oricine poate juca un rol 
într-o astfel de farsa tragică. Revelatoare este secvența in 
care Basini se preface de frica a fi hipnotizat de catre Reitig. 
suportind micile torturi pe care acesta le aplica cu incintarea 
fascinata a unui geniu al raului. 

Asa stind lucururile, nici Torless nu este bun, cum credea 
Courtade. Complicitatea. acceptarea sprijina raul, nu-l eli- 
mina. Schiondorff a văzut în atitudinea lui ۲۵۲۱6۵8 pe aceea 
a intelectualitatii germane cind a inceput ascensiunea nazis- 
mului. Cind isi da seama de proporţiile ororii la care e mar- 
tor şi într-o buna masură partaș, Torless fuge. Nu este o so- 
tutie, cum nu este nici retragerea demna. dupa ce isi martu- 
riseste dezgustul in fața comisiei de disciplina a colegiului. 
lata de ce filmul tui Schlondorff doare si azi. Si nu numai pe 
germani 


Nicolae BABO! 


(aici in Viaţa de familie al lui Zanussi) 


DEKALOC 


u numai la noi serialul inspirat lui Kieslowski de 
„Cele zece porunci" a impartit publicul spectator 

sau telespectator in tabere daca nu ostile. cel pu 

țin indiferente una fata de reacţiile ۰ 

Acea care-l preţuiesc pe cineastul ce face parte 
îndrăznesc să afirm, din familia tui Zanussi, Wajda 
in cinematograful practicat de el este unul de factură 
infelectuaia. un cinematograf_al meditatiei, panna ca ignora 


toy premeditare cerințele spectaculosului, ale atractivitatii fa 


cile, şi chiar pe cele ale succesului de public. Kieslowski nu 
vrea så incinte un spectator obsedat sa creada ca televizorul 
este un mediu relaxant. El nu vrea sa ofere divertismente. 
Nu. Deloc. Preocuparea lui este să-l invite pe cel mai comod 
dintre spectatori. pe telespectator. la reflexivitate. 

Prima provocare este chiar titlul acestui seria! realizat pen- 
tru televiziunea poloneza Dekalog. Venit din prea catolica 
Polonie. ai crede ca cine ! si-ar fi propus sa traduca in 
pilde vizualizate conceptele morale inscrise in porunci. Nici 
vorbă. în viziunea lui Kieslowski. opune abstrac- 
tului conceptual întimplări existentiale concrete. Între cele 
doua se creeaza un spaţiu a! diferentierii, un spațiu a! uma- 
nizarii materializată prin apariţia, prin inserarea subtila. epi- 
sod cu episod, a unui sentiment atit de omenesc: al îndoielii 
ce contrapuncteaza (deloc ostentativ si deloc explicit) seve- 
ritatea conceptului moral inchis in dogma. 

indepartarea de rigoarea. de severitatea poruncii face 
uneori sa treaca in uitare însuşi reperul conceptual iar nuan- 
tele cotidianului, ale omenescului reveleaza ideea (cu preca- 
dere. probabil, pretioasa pentru Kieslowski) dupa care dog- 
mele contin o viziune reductionista a existentei. Sinteza in- 
chisa in ele se intimpla sa fie adesea nu esenţă, ci schelet. 
Pietrificare. De aceea am putea afirma — socind probabi! pe 
unii sau doar nemultumindu-i,ca acest Dekalog este cu sigu- 
ranta o colecţie de concepte iaice iar serialul cu acest nume 
exprima ideea unui spirit care nu se poate mulțumi sa pro- 


clams sa repete docil adevarul unei porunci fara să-l pro- 
clame în același timp pe cel al existenței in toată nuanța- 
rea si lipsa e de martialitate. ۱۱۱۱۵ lume si intr-un timp al 


atitor certitudini fragile, pentru Kieslowski clasicul „cogito 
ergo sum” probabil ca se preface in „dubito ergo Sym“. mai 
potrivit contemporaneitatii. De aici şi tonul si sħhłu! discur- 
sului cinematografic care este totdeauna sobru. discret. con- 
centrat, niciodata gratuit sau tributar efectelor spectacu- 
loase. Tonul si stilul sint ale dezbaterii nu ale distractiei 
Este,as spune, un fel de lec e. de meditație asupra vietii fi 
nuta fara pretenția de a da actii. Este viata mica. barala ce 
revelează profunde adevăruri care nu vor sa devina pu 
dogme, ori concepte saerosancte. Pentru c.: Krzysztof «ic 
lowski este în primul rind un observator şı nu un moralizator 
de profesie. Filmele lui degajă insă o morala care vine din 
intelegere. din toleranță $i tot dintr-o religie: cultura. 


Mircea ALEXANDRESCU 


„O reflecţie asupra Celor Zece Porunci 
e cit se poate de necesară. 


De circa 6.000 de ani nimeni nu le-a pus în discuţie, 
deşi de mii de ani, zi de zi, ele sînt încălcate...“ 


wska si Danie! Olbrychski 
revazuti in Dekalog 


< 
O 
us 
سر‎ 
< 
s 
Wi 
z 
O 
0 
WW 
d 
i 
> 


Krzysztof , Kieslowski 


rzysztot Kieslowski s-a născut la Varșovia in 1941 
in 1969 obtine diploma Şcolii superioare de ci- 
nema şi de teatru din Lodz cu scurt metraju! Din 

orașul Lodz. Odată terminate studiile îşi începe 
activitatea la televiziunea poloneză, realizind o se- 
rie de scurt-metraje printre care Am fost soldat 


(1970). Domnii (1971). Pasajul subteran, Prima 
dragoste, etc, apoi, incepind din 1975 realizează in cadrul 
Studioului de filme documentare din Varșovia, unde e ariga- 
jat, o serie de filme printre care Personalul, Spitalul, Odihna, 
Cicatricea şi mai ales Din punctul de vedere al unui paznic 
de noapte,fiime care supun societatea poloneză unor critici 
ascuţite, ceea ce ii va aduce o interdicţie de patru ani. Pri- 
meste numeroase premii internationale printre care „Drago- 
nul de aur” al Festivalului de scurt metraj din Cracovia in 
anul 1964 pentru Pasajul subteran, un premiu al Festivalului 
international de la Nyon, ediţia din 1979, pentru Din punctul 
de vedere ai unul: paznic de noapte. Din 1979 realizează 
filme de ficțiune și primul, Amatorul, e recompensat cu Ma- 
rele Premiu la Festivalurile de la Moscova și de la Gdansk, 
reprezentind o strălucită parabola asupra destinului unui ci- 
neast amator 1۵15 în fata cu conformismul sistemului. Vice- 
președinte al Uniunii Cinematografiei Poloneze din 1978 
pina în 1981. Citeva din premiile sale: pentru documentarul 
Personalul, Marele premiu a! Festivalului internațional de la 
Manheim; pentru a Bo da Amatoru! iși imparte Trofeul 
de aur și premiul FIPRESCI la- Festivalul de la Moscova din 
1979 cu filmele Cristos s-a oprit la Eboli de Francesco Rosi 
și Siete dias de enero de Juan Antonio Bardem; un premiu 
al Festivalului din Berlin în 1980; un alt „aur“ la Festivaiul de 
la Chicago din acelaşi an (Golden Hugo) şi Premiul special 
al juriului la Festivalul de la Cannes plus Oscarul European 
în 1988 pentru Un scurt film crimă. Episoadele 5 și 6 
din Dekalog sint realizate pe baza materialelor filmate din 
Un scurt tiim crimă și Prima iubire. In 1989, regizorul 
a facut parte din juriul Festivalului de la Cannes. Ultimul său 
fiim Dubla a Veronicăi a obținut anul acesta la Cannes 
Premiul Juriului ara sia die ge de cinema și a adus 
protagonistei sale, tr Jacob, premiul pentru cea mai 
bună interpretare feminină. Un dicţionar francez îl numește 
„un moralist talentat și pasionat care deranjează. dar seduce 
publicul” z 


A. M. 
21 


PE ECRANE 


E 
M 
A 


N 
U 


L 
E 


În Franţa, acum aproape două decenii, 
;„Emmanuelle!ta stîrnit discuţii. 
La noi - tăceri. 
Sîntem mai profunzi sau mai ۶ 


upa surogate mai mult ori mai putin sexy 
(pentru ca porno-porno inca n-au invadat 
ecranele noastre, dar timpul nu-i pierdut!) in 
tinim un „erotissimo” clasic. din cele cinci 
filme începute (cu acesta) In 1974 care șo- 
Cheaza şi seduce. Socheaza prin indrazneala 
subiectului: inițierea unei tinere in toate ta 
nele amorului liber europeano-asiatic 
vorba genericului emisiunii TV „fară interdicții, fără -prejude 
cati, tara ipocrizie”. Emmanuelle seduce atit prin frumusețea 
protagonistei (Sylvia Kristel), cit și prin cadrul exotic bine 
pus în valoare. cu rafinamentul mizanscenei „legaturilor pri- 
mejdioase” devenite și mai primejdioase prin aura de poezie 
pe care o arunca filmul asupra viciului. Umbre si penumbre. 


savante lumini și intunecari, flou-uri şi alunecări leneşe de- 


aparat sugereaza tot mai perversele jocuri ale dragostei şi 
intimplarii. „Fară interdicții” in sensul ca nici soțul tinerei — 
un diplomat cu vederi largişacţionind în deplasare ۱۵ Bang- 
kok — nu-și”oprește partenera să se perfecționeze in „ars 
amandi” şi o arunca in brațele marelui inițiator, un batrin 
straniu ce cunoaște misterul ingemanarii lui Eros cu Tanat- 
hos si o supune pe fragila creatură încercărilor celor mai 
dure. La capatul lor, frumoasa pupila devine deținătoarea 
celor mai rafinate tehnici ale voluptatii. „Fară prejudecăți” de 
sex, rasa, loc de acțiune: violul și sodomizarea frantuzoaicei 
de catre o bandă de mercenari exolici se petrec într-o ta 
verna cu fumători de opium, in aplauzele incurajatoare ale 
„unei asistenie pestrițe, printre care mulți copii. „Fara ipocri- 
zie“ pentru că in această apologie moderna a Erosului-ex- 
trasa din cartea Emmanuellei Arsan aparuta pe sub mină în 
1959 si abia in 1967 în librării, stirnină totuși scandalul — 
toate personajele dau friu liber impulsurilor. Bărbaţi şi femei 
își ofera cu graţie „serviciile“ în cadrul unui party foarte dis- 
tins; prietenele iși recomandă cu caldura amantii şi ii 
schimba între ele ori se retrag cite două sa savureze deliciile 
dintate de poeta din Lesbos. Odată șocul noutatii (pentru 
unii) trecut, -filmul alunecă abil printre tentatiile vulgaritatii 
chiar daca mai cade citeodata in'ele. in general, insă talentu! 
și cultura, bunul simţ al autorilor, cu lecturi, se vede, de re 
ferinta, de la Ovidiu, Sapho la Sade sau de Laclos, salveaza 
filmul de la pornografie 4 

Neavind multi termeni de comparaţie. n-aş putea susţine, 
precum colegii de la revistele pariziene că Emmanuelle re- 
prezinta „capodopera filmului erotic francez”. Dar ca el ra- 
mine un eșantion inteligent si bine facut al erotismului des- 
cifrat prin grila unui hedonism de sorginte clasică, asta aș 
afirma. Cu toate riscurile unei posibile polemici 


Alice MÂNOIU 


Film francez de Just Jaeckin; cu: Sylvia Kristel, Marika 
Green, Alain Cuny, Jeanne Cooletin. 


MASCARICIUL 


Film francez de Georges Lautner; cu 
Jean-Paul Belmondo, Michel Galabru, Geor 
ges Géret, Charles Gerard. 


Parodie politista: ilustreaza perfect catego- 
ria B, respectiv filmele profesional lucrate, cu 


Erotism si pudibonderie 


rejudecatile moștenite din epoca „puritanismului 
socialist“ continua sa dăinuie bine-mersi. Fenome- 
nul „Emmanuelle“ confirma cu o nedorită acuitate 
această stare de lucruri. Dacă la Nu vreau porno 
publicul navalea zgomotos, așezindu-se la cozi ki- 
lometrice sau, pentru a le evita, fiind dispus să plá- 
asca „la negru“ între 150 lei ṣi.. 1 dolar, reacţia fata de 
Emmanuelle este sensibil modificată. 

Săli pline, firește, chiar şi la tariful special de 50 de lei bi- 
letul. Şi totuși, atmosfera dinaintea, din timpul şi mai ales de 
după terminarea proiecției este mai putin zgomotoasă. Chiar 
decentă. 

Desigur, se mai chicoteste pe ici pe-colo, se mai rostesc 
remarci „picante”. Cu toate acestea, publicul a ajuns să pri- 
ceapă nesperat de repede că filmul lui Just Jaeckin este alt- 
ceva. Pe de altă parte — și aici ajung la prejudecățile care 
supraviețuiesc — același public se dovedește suspicios și re- 
tractii fata de incercarea de a discuta deschis despre acest 
film. Am încercat să organizăm două dezbateri post-proiec- 
tie cu studenții (la Bucuresti și, apoi, la Cluj), dar intențiile 
noastre au eșuat în ambele cazuri pentru același motiv: ni- 
meni nu s-a arătat dispus să discute despre așa ceva! Daca 
pina si studenţii... 

În pofida eșecului, n-am renunțat la idee, culegind pe 
bandă magnetică impresii ,caide” la ieșirea din sala. Și asa 
am întilnit destule refuzuri, unele confuze, altele indignate 
de-a dreptul. Cei ce s-au încumetat, în cele din urmă, să 
vorbească, au făcut-o sub o vizibilă stare de jenă, mai ro- 
sind, mai cu glas scăzut sau cu ochii în jos. Cit despre decli- 
narea propriei identități. a fost lucrul cel mai dificil, reporte- 
rul nefiind convins, sub acest aspect, de deplina sinceritate 
a interlocutorilor . sai. 

Importante ramin, insă, opiniile. 

Gheorghe Petran, anul il Politehnică, Cluj — „Nu mi-e ru- 
şine că am intrat la acest film, pe care-l consider foarte iz- 
butit din punct de vedere artistic în primul rind. Este o atmo- 
sferă care te ajută să accepti mai ușor momentele „tari“. Si, 
oricum acestea nu sint o înșiruire sau un pretext, ci ۵ 
unei logici anumite“. 

Cristina Mihăileanu — muncitoare „Unirea“ Cluj — „Filmul 
m-a şocat mai mult prin psihologia personajelor decit prin 
ceea ce fac ele. Nu, nu e un film porno, am văzut şi de ace- 
lea și pot să fac diferența. Acesta are și o muzică frumoasa, 
și peisaje, plus un anumit suspens care te ۱۱۵۳۵ ۰ 

Miron Nicolae, subofițer M.Ap.N. Cluj — „Eu sint om în 
toata firea şi nu mi-a fost rușine să vin la filmul ăsta si cu 
nevasta și cu fata, care are 15 ani. Aşa, să vada și ea ce-i pe 
lumea asta, sa n-o prostească oricine si sa-mi apară cu 
burta la gura. De altfel, in sala n-au fost golani, ceea ce 
arată că nu-i din filmele care să-i atragă“. 


t" 


anchetator 


© ‘Sylvia Kri tel os 
۳ fy, 
“py See: : 


Monica Sziics, anul ۷ Medicină, Cluj — „Mi s-a părut întii 
de toate un film psihologic, şi apoi erotic. E foarte intere- 
sant, caci pune in discuţie niște reacții omenești despre care 
noi n-am fost obișnuiți să discutăm pina acum”. _ 

Lucian lonescu, anul IV Filologie, Cluj— „Eu am ‘Citit او‎ 
cartea, care este într-adevăr scabroasa, pornografie de la un 


o 


oraş flacari 


a glacial int 1 
(Mississippi... de Alan Parker) 


buciucașă, el va trage pe sfoară, cu ingenio- 


succes sigur. Începind cu scenariul încredin- 
tat unor experţi ai genului: Jean Herman şi 
faimosul scenarist-dialoghist al ۵0 
fului francez, Michel Audiard, autor a! dialo- 
gurilor a peste 120 de filme (printre care Me- 
lodie in subsol, Marile familii, Un taxi pentru 
Tobrouk, Profesionistul etc.). S-a spus că in- 
confundabilul „stil Audiard“ a marcat nenu- 
mărate replici memorabile ale marilor actori 
Jean Gabin, Lino Ventura, Annie Girardot, 
Belmondo, Nici  Măscăriciul nu-i dezminte 
amprenta. Atit în construcția bine gradată a 
peripetiilor, în neprevazutul situațiilor comice 
(uneori cam înghesuite ca să mai producă 
efectul scontat), cit si în verva colorată a re- 
plicilor spuse cu hazul mucalit al lui Bel- 
mondo. „Meseria de dialoghist nu se învață", 
considera Audiard, meșter al cuvîntului rostit 
pe ecran. ,Reusita vine din a sti să asculți 
oamenii. Dialogul este un fel de adevăr al cu- 
vintelor în interiorul unei situaţii“. Situaţia: ju- 
mătate din acţiune, escrocul international al 
lui Belmondo e urmărit cu mașini, gondole, 
helicoptere, de o armată de gangsteri și poli- 
tisti, fără ca el să înțeleagă ce comoara 
poartă într-o servietă încredințată de un „bo- 
nom“; în jumătatea cealaltă a filmului, după 
ce descoperă, în sfirsit, secretul într-o brichetă 


zitate şi umor, pe urmăritorii cam imbecili, ce 
nu ştiu decit să killerească. Replica lui de 
duh: „Ştiţi care e deosebirea dintre un hot și 
un prost? Hoţul se mai și odihnește” e un 
adevăr, iată, (amuzant) în interiorul unei situ- 
atii. Situaţii puse în scenă cu profesionalita- 
tea îndelung exersată a regizorului Georges 
Lautner, la el acasă în multe filme de gen 
(policier-u! „pur“ Alibi pentru un prieten, Po- 
Mist sau vagabond, Moartea unui polițist) ori 
seria Monociuritor, comedii „reci“, sarcastice, 
rele, inteligente. Acest din 1980, 
desfășurat în decorurile de vis ale Veneţiei 
ori somptuoasele interioare pariziene, rea- 
duce, în plină formă, un Belmondo ironic și 
autoironic care nu obosește să ne incinte 
prin nonsalanta, spontaneitatea, energia cas- 
cadelor sale verbale și acrobatice. 


PE CUVINT DE POLIŢIST 


* * 
Film francez de Jose Pinheiro; cu: Alain De- 
jon, Jacques Perrin, Jean-François Stevenin, 
Eva Darlan, Fiona ۰ 


AMANDI 


- ۰ it. Š isk, * 
Emmanueli ks = ak 
o 


capăt la altul. Filmul se ridică la un nivel superior, pastrin- 
du-se între limitele unui realism, poate șocant pentru unii 
dar credibil”. 

„Corina Manole, anul V Politehnică, Cluj — „Auzisem de ia 
colegele de camin ca-i un tim porno, cu lesbiene şi alte mi- 
nuni. Ma aşteptam la ceva انا‎ mai.. cum să-i spun? Mai 


tare, mai scirbos. Dar mi se pare totuşi decent. De altfel, am 
vazut la început ca avea viza cenzurii franceze". 

O tinără care preteră să-şi păstreze anonimatul, Cluj — 
„Nu va spun cum ma numesc, căci pe urmă ۵ sa-mi citeasca 
prietenii și rudele numele în ziar șizor sa rida de mine ca in- 
tru la astfel de filme. Şi așa. am vrut să mai vin cu o prie- 
tena, dar'ei i-a fost ruşine şi s-a temut să nu patim ceva ne- 
placut în sala, în timpul proiecției. Mi-a piacu! او‎ osă mai vin 
odata, Cum? Cred ca tot singură“. 


Dragoș Pirvu, anul ۱۱ Drept, Cluj „Am venit şi cu prietena 
mea, sa vedem despré|-e-i vorba. Mi se pare interesant ca til- 
mul se adresează spectatorului de ia briu in sus, oferindu-i 
nu doar nişte numere erotice. cit mai ales o mentalitate, o 
anumita forma de a înțelege erotismul într-un anumit con- 
text. Cred că senzaţia de plictiseală şi inutilitate isi gasește 
compensatia in aceste practici amoroase. În cazul de fata, 
cu nota specifica de exotism, fireşte. care însă completeaza 
povestea”. 3 


Simion Niţu, elev, B ti— „Nu e un fiim asa de gro- 
zav. Pe video sint altele mult mai tari. Pe mine m-a dezama- 
git, û plin de lucruri „fumate“. Numai la noi. unde lumea-i 
nu-t obisnuita cu asa ceva, poate sa mai prinda azi" 


Teodora Gheorghievici, asistentă medicală, B ti — 
„Mi se pare ca filmul ofera o alternativă de viata Cine 7 
cepta — bine. Cine nu — n-are decit În definitiv, e vorba de 
viata unei femei care face cu trupul ei ce vrea. Moralitatea? 
Asta tine de lumea in care ۵ 

Pareri... opinii... consideraţii. Dincolo de continutul aces- 
tora, o constatare: spectatorului român îi vine mai ușor sa 
savureze un aştfe! de film in obscuritatea salii. decit sa-l co- 
menteze — indiferent de pe ce poziţii — dupa ce s-a aprins 
lumina. Sa insemne oare ca există un surplus de puritate 
sau numai de provincialism? k 


De la Freud citire 


i totuși... dincolo de ceea ce arată — mai mult sau 
mai puţin șocant, bizar sau doar neobișnuit pentru 
publicul românesc — filmul lui Just Jaeckin ridică 
unele întrebări, cum ar fi: Avem de-a face cu o rea- 
lizare porno? Ce reprezintă relaţia eroinei cu Bee? 
Cum se explică episodul din avion? Există o evolu- 
ție reală a personajului? Care este raportul dintre 
senzualitate $i mentalitate? 

Pentru a le afla răspunsul, ne-am adresat unui specialist 
doamna Veronica dor, psiholog, membru în comitetul 
prezident al Societatii Psihanalitice Romane. 

Într-o discuţie deosebit de interesanta prin sinceritate şi 
competenţă, domnia sa ne-a relevat.o serie de aspecte ce țin 
de psihanaliza, pe care vi le oferim în cele ce urmeaza. 


` Nu cred că acest film s-ar putea inscrie în categoria 
„porno”. El reprezintă, mai curind, o tratare destul de mo- 
desta a unor teorii psihanalitice; relația primordială cu pro- 
pria mamă și, separat de aceasta, cele trei faze ale dezvolta- 


„rii libidinale (orală, anală, genitală). 


° 


Primul aspect — ascendentul matern — este ilustrat partial 
prin atractia obsesiva, iar apoi de relatia pe care personaju! 
o întreține cu Bee, de tip homosexual. De aici, predispoziția 
homosexuală inconștientă. Pe sublimarea acestei tendințe se 
bazează de obicei prieteniile cele mai profunde între indivizii 
de pepe sex. 

* In ce o privește pe Bee, ea imbina ascendentul matern 
cu un comportament tipic masculin: este autoritară, isi do- 
mină partenera, deţine inițiativa. in condițiile în care relaţia 
matrimonială a Emmanueilei este incompletă şi imatură, tenta- 
ţia indreptata spre exteriorul căsniciei devine inevitabila. Se 
pornește deta un principiu etic conformist, de genul „e so- 
{ul meu, pe care trebuie să-l iubesc. .etc., etc.“ ajungindu-se 
la reversul și, implicit, la devalorizarea acestor rigori. 

* Personajul cedează foarte ușor în episodul din avion. 
Cum se explică asta? În fata anumitor experienţe insolite, in- 
dividul poate proceda la o separare distinctă între principiile 
declarate şi realitatea de fapt. Concluzia: o morală neasu- 
mată cedează intotdeauna ia po impuls autentic. Din 
acest punct de vedere, filmul incearcă o pledoarie pentru 
dez-ipocritizarea vieţii afective. Se pleacă de la premisa con- 
form căreia o persoană care nu şi-a asumat nici o pierdere 
amoroasă nu este aptă să iubească. Pină atunci, ea va fi me- 
reu dependentă și vulnerabilă, se va agăța de sentimente 
etc. 

"În ceo priveste pe Emmanuelle, ea strabate trei faze ale 
maturizãrii afective: masturbarea, specifica stadiului infantil, 
legatura cu Bee, ca relatie simbiotica, de dependenta, dupa 
care urmează iniţierea la care este supusă de către acel bar- 
bat virstnic, Mario. ğ 

Apar aici două realitàți distincte. Prima se referă la iniţiere 
ca funcţie parentală. specifica oricărui individ care a 
dobindit o oarecare experiența, indiferent de domeniu. A 
doua este legată de perversiune și se manitestă din partea 
tuturor celor ce exercită multiple şi insistente presiuni asu- 
pra Emmanueliei, culminind cu Mario. Sublimarea experien- 
telor sexuale reprezintă pentru acest bătrin singura modali- 
tate de satisfacție. A se vedea neutralitatea cu care el asistă 
la acele scene cu caracter insolit (pentru noi). 

Pina a ajunge la transformarea din final, cind a devenit 
realmente femeie, eroina trece printr-o experiență orală (dis- 
cuţiile din timpul mesei), iar apoi printr-o realitate brutală, in 
care supunerea față de masculinitatea agresivă se destă- 
50278 in conformitate cu specificul spațiului exotic în care 
are loc acţiunea. 

* Asistam astfel la un proces de tranziție spre asumarea 
senzualității integrale, condiționată de lipsa oricărei mentali- 
taţi, Este vorba despre o anumită „eliberare”. Dincolo de 
maturizarea personajului, se face abstracţie deliberat de mo- 
ralitatea presupusă a funcționa în cadrul grupului social. 

Odată rezolvată, sexualitatea ca problemă dispare. Se con- 
sumă şi se asumă. Paradoxal. dar abia in final Emmanuelle 
devine normală (ca și Bee, de altfel) datorită liberei accep- 
tări a noii sale condiţii. 

Faţă de Ultimul tangou la Paris a! lui Bertolucci, în care se 
analizează cu adevărat relaţia psihologică dintre bărbat și fe- 
meie (dominare, suspiciune, supunere şi toate celelalte care 
decurg de aici) — totu! la nivelul unei metafore extraordi- 
nare — filmul acesta este analog — dacă vreţi — unui ma- 
nual oarecare de popularizare. Firește. cu adaosul comercial 


corespunzător. 


Bogdan BURILEANU 


Rivalul lui Belmondo într-un registru grav 
(aici chiar patetic), AlainDelon (at abonat ai 
succeselor comercial-onorabile ale lui Geor- 
ges Lautner), arată fața cind obosită, îndure- 
rată, cind crincen-vindicativa a personajului. 
Un ex-polițist care revine în arena justițiara 
-ca să-și răzbune moartea unicei fiice pe care 
o crescuse de unul singur (într-un decor pa- 
radisiac, exotic) dupa ce bandiții îi ucisesera 
soția. Datele înclină policierul psihologic spre 
melodrama, intr-o. postură inedită pentru ac- 
tor: lacrimi adevărate în ochii albastru-otel ai 
durului, ba chiar şi un hohot înecat în valurile 
agitate ale oceanului. Miză sentimentala 
mare, răzbunare pe măsură. Scene crincene 
filmate cu nerv de profesionist al detaliului. 
Banda care ucide cu voluptate, în umbra po- 
litieip cu scopul de a curăța — chipurile - 
Parisul de traficantii de droguri, homosexual: 
și proxeneti (un fel de comando al ecarisaiu- 
lui e noutatea acestui gangster-story) e vi- 
nată tot cu patimă — dar vindicativă — de ce! 
hotărit să-și facă dreptate de unul singur 
Chiar dacă la capătul complicatului lant a! 
corupției și fanatismului asasin, ex-politistu 
își va descoperi fostul coleg, tostu! prieten. 
fostul confident. Postură familiară pentru De- 
ton, oarecum insolită pentru vizaviul lui, Jac- 
a. Perrin, resent romantic de رب‎ 
din filme ca Secerișul ۷۵۲۵۵, oar 
din Rochefort, Piele de măgar, distinsul. de 
azi, cu timple argintii și privire de o infinita 
tristete. Stăpinindu-și bine meseria, regizorul 
Jose Pinheiro. 


MISSISSIPPI ÎN FLĂCĂRI 


s+ i 


‘Film american de Aim Parker; cu Gene Hac- 
kman, Willem Datoe, Frances McDormand. 


Alan Parker, regizor britan: afirmat in 1976 
cu o poetică evocare a cinematografului 
american de altădată (Bugsy Malone) si cu 
“citeva originale fantezii realiste (Birdy, Sufle- 
tul ingerulul etc.) descoperă cu acest Missis- 
sippi... o altă Americă, cea a provinciei su- 
dist-rasiste din anii '60. Pornind de la un fapt 
real — asasinarea unor tineri printre care si 
un negru, ce veneau să ţină în oraş conte- 
rinte împotriva manifestărilor rasiale — auto- 
rii urmăresc încercările celor de la FBI de a 
face lumina într-o afacere în care sint impli- 
cate toate somitatile orasidui. Un „policier 
ca atitea altele, în care nu atit ancheta şi des- 


coperirea făptașilor contează, cit atmosfera 
de tensiune a întregului oraș terorizat ori in- 
citat la crimă sau complicitate. Autorii fiimu- 
lui descoperă cu o indignare tradusă într-un 
patetism exagerat, sălbăticia Ku Klux Klanu- 
lui actionind nestingherit în deceniul! şapte ca 
în “timpul războiului de secesiune. Cadre 
spectaculoase cu case în flăcări, oameni 
spinzurati ori schingiuiti de „glugile albe“ 
care vinează negri, dar și albi incomozi. O 
vehementaé a. denuntului critic ce încarcă 
prea mult filmul. Imaginea expresivă merita, 
poate, Oscarul obținut în 1988. Ar fi meritat 
şi Gene Hackman în rolul unui polițist scep- 
tic şi plin de haz. Dar filmul — atitea nomi- 
nalizări, n-aş zice că merita. Poate doar pen- 
tru filmografia anterioară a regizorului. 


Alice MĂNOIU 


lle 
MISS LITORAL 


e EO 

Producţie a Studioului de Creaţie 
„Gamma“. 

Regia: Mircea Muresan. Imaginea: Florin 
Paraschiv. Scenografia: Ştefan Antonescu. 
Costumele /na Platon. Muzica: Horia Mocu- 
lescu. Montajul: Adriana fonescu. Cu: Jean 
Constantin, Alexandru Arsinel, Anca Turca- 
siu, Rodica Popescu Bitănescu, Rodica Mu- 
reşan, Horaţiu Mălăele, Marius Gilea, Radu 
Nicolae, Carmen Trocan, Mitica Popescu, 
Eusebiu Stefanescu., Mihai Dinvale. Vasile 
Muraru, Matei Alexandru 


Coperta | Richard Gere — pe primul loc în topul preferințelor 
cititoarelor noastre 


Coperta ۱۷ Sophie Marceau — 24 ani; 13 filme; ati văzut-o in ۷۲ 


Echipa redacționala: Adina Darlan 


redactor-sef 


adjunct, Bogdan Burileanu, 


redactor-sef, Mircea Alexandrescu 


trina Corolu, 


Dana Duma, Alice Manolu, loana Statie, Doina Stanescu, Vietor Stroe 


Tiparul executat la Regia Autonomă a Imprimeriilor — 


Imprimeria ۳ București 


Piața Presei Libere nr. 1, București — 41917. Exemplar iei 17 


Cititorii din străinătate se pot abona prin: „Romprestiiatelia — 


sectorul Export-import presă P.O. Box 12—201, Telex 10376 Presfii 


București — Calea Griviței nr. 64—66 


onamenteie se pot face'pe adresa D.P.P.T., Casa Presei Libere nr 


645120608, Banca C 


a Sectorului ؟‎ Bucur 


Ani de zile — mult prea multi pentru o sim- 
pla viata de om — divertismentul ii era straș- 
nic condiționat publicului de ingurgitarea pa- 
ralela şi obligatorie, a unei sanatoase porții 
de morală. Care, la rindul ei, era şi mai sana- 
toasa. 

Deci, spectatoru! avea voie sa zimbeasca — 
cu condiţia de a o face „decent“, adică fad. 
Avea voie să se amuze — dar nu prea mult, 
ca să nu uite de cele serioase şi importante. 
Ba chiar uneori — dar asta din ce în ce mai 
rar în ultima vreme — putea să mai si 8, 
spre a se intoarce apoi, morocânos si apatic 
(deci „serios”) ia marile și importantele pro- 
bleme aie societății socialiste multilateral de- 
molate. 

Așa au apărut, totuşi, de-a lungul timpului. 


Cum . se defulează omul 
de morala proletară? 
Alegind o miss! 


„dragele noastre comedii“, lasind in urma ior 
eventual cite un șlagăr dar, mai ales, acea 
senzaţie de surogat desăvimit, lipsit de orice 
credibilitate și totuși... consumabil de voie, de ne- 
voie, în lipsa a ceva mai acătării k 
Acum, dupa un an şi jumatate de libertate 
santem in situația de a constata ca putem sa 
tidem, chiar daca uneori ar fi cazul, mai de- 
giaba, sa plingem. Dar, ce mai conteaza? E 
mai simplu sa ne intoarcem sprinteni, intr-o 
voioșie saitareata, la vechile poncife si ma- 
sote. la fleacurile (nici macar) cotidiene. la 


- prostul gust aflat din belșug în stare pura Ne 


asezam chiar la (inca) o coada. „disciplinaţi 
și optimisti/ ca o orchestra de alămuri”. spre 
a savura în tihna cite o povestioara încropita 
cu chiu, cu vai, văxuită cu înverșunare și 
trasă de păr cu conştiinciozitate. 

Oare la atita sa se limiteze pretenţiile unui 
public ce-şi revendica de partea sa principiul 
de necontestat al majoritatii? 

Ar fi nu numai trist, dar şi descurajant 
Pentru ca iata. pe linga dughenele incrop:te 


n bssnfarii prosperi, blugii turceşti si 
r Rapirea din serai“, acest atot- 
cioc national ofera azi publicu 
» noua senzație — Miss Litoral! 

8. 8