Revista Cinema/1990 — 1998/5-Noul_Cinema-anul-V-nr-2-1994pdf

Crima, 
A obiect de consum 


Nr. 2/1994 (371) REVISTA A CINEFILILOR DE TOATE VARSTELE 


pe | I NA 


Anul V 


DIALOG cu cititorii 


PRĂJITURILE 
AU DEVENIT 


CAM AMARE 


rimele filme cu „liceeni“ 
au fost — tin minte — in- 
tampinate de cititorii 
nostri cu explozii de entu- 
ziasm sau mäcar cu O 
largä si generoasä bunä- 
voință: Se ajunsese la metafore culi- 
nare, o mica spectatoare comparând-o 
pe Tamara Buciuceanu, severa profe- 
soară de matematici, cu, nu mai știu, o 
bomboană, o prăjitură sau o felie de 
cozonac. Ce putea fi mai rupt din rai 
pentru copilul român la acea vreme de- 
cât o prăjitură sau o felie de cozonac? 
Oricum, nu se prevedeau atunci nici 
lungimea-fiuviu a serialului, nici decli- 
nul fanteziei creatorilor, nici maturiza- 
rea spiritului critic al liceenilor-specta- 
tori, nici revoluţia, nici evoluţia și nici 
involutia. Spectatorii adolescentini se 
simțeau fericiţi și mândri că filmul se 
apropia de vârsta și de lumea lor. Între 
timp, pretenţiile lor au crescut, în 
vreme ce dimensiunea și calitatea prăji- 
turilor au scăzut, invers proportional 
deci cu oferta de filme străine de pe 
piața românească si cu kilometrii seria- 
lului. Ecourile au început să devină din 
ce în ce mai critice, nemulțumirile juni- 
lor spectatori din ce în ce mai mari, iar 
filmele cu pricina din ce în ce mai mici, 
adică mai slabe. 

In legătură cu cel mai recent film din 
seria cu pricina, LICEENII ÎN ALERTĂ, 
iată ce ne scrie SORIN BARNA din 
Braşov: „Alerta este o stare ce precede 
o anumită primejdie care poate îi, 
uneori, fatală. Se pare că primejdia ca- 
re-i paşte pe liceenii din aceste filme 


' este suspendarea acestei serii. Nu știu 


cine s-ar mai duce la un viitor fiim cu 
liceeni să-i vizioneze. Asta datorită 
“protesionalismului» cu care a fost rea- 
lizat LICEENII ÎN ALERTA. Domnilor, 
vă spun sincer, mai bine să vină ameri- 
canii (ehe! — d.s.) cu subproducțiile lor 
să ne invadeze cinematografele, decât 
să mai văd asemenea «producţii» de ale 
noastre. Știu că in nici un film ameri- 
can n-o să aud atâtea replici interpre- 
tate atât de fals.“ Si, mai departe: „Ima- 
ginatia noastră se pare că s-a cam im- 
bolnávit, sárácuta! După cât se vede, 
imbolnävirea imaginației, ca și somnul 
rațiunii, naște monştri.“ Apoi: „Dacă se 
voia să se lupte impotriva violenţei Ae a 
drogurilor, poate ca era mai eficientá fi- 
nanfarea unei campanii in presă, la ra- 
dio sau la televiziune. (...) Trebuie sá 
recunosc, insá, sá apreciez totodatá in- 
spiratia producătorilor de a se inscrie 


: Din sumar 
februarie 1994 


DIALOG CU CITITORII 


LA TELEFON CU ACTORII NOSTRI 


PE ECRANE: Alien 3, Primul särut, Singur 


acasa 2, Rasarit de soare, Scara lui Jacob, 
Fara scäpare, 
mersby, A doua cadere a Constantinopolului 


Propunere indecentä, 


CENTENAR: Sarah Bernhardt 
CRIMA, OBIECT DE CONSUM 


FESTIVALURI: Salonic; Mannheim 


in genul care a dominat anul acesta 
ecranele cinematogratului — parodia. 
(...) Acest ultim film (din serie — d.s.) 
este prea generos in falsuri și exage- 
rari.“ 

Se pare că prájiturile de acum vreo 
patru-cinci ani au devenit cam amare. 


FILME DE GROAZA, 
SITUATIE 
DE GROAZA 


m vizionat in ultima vreme 

o avalanșă de filme de 

groazä, horror-ul este ia 

mare modä“, ne scrie fi- 

< dela noastră corespon- 
99 denta din Mangalia, EMI- 
LIA DABU. „Ce ne facem, pretutindeni 
«groaza» este la ea acasä. Este asa o 
patimá fanaticá, iar tânăra mea genera- 
tie o degustá fascinatä. (...) M-am «feri- 
cit» cu o păpușă criminală, un Mickey 
de 10 ani care-și ucidea toți părinţii ca- 
re-l adoptau, cu copii, mai ales fetițe 
vampiri, posedate, ucigage. Cum să 
pângărim copiii, copilăria? Ce să pri- 
ceapă copiii din aceste «superbe» peli- 
cule? Cum să evadeze din cotidian în 
prezența acestor ameţitoare povești-lu- 


mină ale secolului XX? Este probabil o. 


modă care vine gi trece, dar de ce nu 
se înghesuie regizorii să realizeze un 
film gen CASABLANCA, ROCCO 2 
FRAŢII SĂI, FRAGII SĂLBATICI, GHE- 


. PARDUL, de ce mereu șocuri, oare nu 


este suficient de şocantă viața noastră 
cea de toate zilele?“ x 
Ce cred eu despre chestiunea asta? 
Sfärsitul nostru de secol si de mileniu a 
acumulat stres, nevroze, isterii, gratie 
războaielor calde gi reci, revoluțiilor, 
ritmului îndrăcit al vieţii, deziluziilor, 


amenințărilor, catastrofelor. Filme hor-- 


ror s-au mai făcut, dar înmulţirea lor 
este expresia acestor șocuri ale exis- 
tentei. Dar, la urma urmei, unele mala- 
dii psihice nu se tratează cu șocuri 
electrice? Cui pe cui... 

Revin la scrisoarea Emiliei: „Ne este 
dor, dragii ae ac de ceva filme romă- 
nești (...) Ne obignuisem cu câteva case 
de filme, cu multe premiere, e drept, nu 
de mare calitate, dar printre ele räbuf- 
neau cele adevărate. Acum e o sărăcie 
de moarte in premiere cinematografice 


Som- 


AZI, El SUNT VEDETE: Sigourney Weaver, 
Daniel Auteuil 


CINEGLOB; FAN CLUB; FILM FAX 


În acest număr semnează: Mircea Alexan- 


drescu, Miruna Barbu, 


lrina Coroiu, Adina 


Darian, Dana Duma, Rolland Man, Daniel 
Păunică, Dumitru Solomon, Doina Stănescu. 


românești“. Sărăcie, ca peste tot! „Nu 
m-am mai bucurat de mult de o pell- 
culă românească. Or fi plecate toate în 
concediu de acomodare pe la marile 
porţi? (...). Fiimele cad tot mai adânc in 
capcana superficialului*. Îmi place 
această imagine oximoronică: a cădea 
adânc în capcana superficialulul. Notă 


_ buna pentru metaforă! 


TINERII 


SUNT RADICALI 
REA 


NCA LUPESCU din Foc- 

sani (16 ani) nu ne mai dá 

nici o sansa! „Nu sunt de- 

loc mulțumită de’ revista 

voastră“. Îmi place că ne 
» tutuim, dar de când cu an- 
glofonia noastră, mai tare decât franco- 
fonia, nu mai cunoaștem decât per- 
soana a Il-a: tu (și voi), ceea ce, pe noi, 
ăștia, obişnuiţi (prost) cu pronume de 
reverență datând de pe vremea voevozi- 
lor, ne intinereste mult și mágulitor. 
Aprecierea negativă este categorică şi 
fără drept de apel: „Începând de la 
prima foaie și până la stârșit nu este ni- 
mic interesant“. A.L. ne întreabă de ce 
nu apar postere cu actori români? Ocă- 
rându-ne că scriem despre Ingrid 
Bergman, Bette Davis sau Marilyn Mon- 
roe („de parcă ar fi fost cine știe cine“), 
face un gest prea amical. Fata de noi. 
Căci fata de artiștii citați... „Este adevă- 
rat, zice Anca, nu contesc (ortografia îi 
aparține — d.s.) geniul lor, dar credeţi 
că noi nu avem? Ba avem şi încă multe 
necunoscute“. 

MIRELA VOICU din București (19 
ani) apâră drepturile filmului românesc 
(căruia dealtfel i-am dedicat nu o dată 
în exclusivitate dialogul cu cititorii). 
„Filmele românești, bune gi rele, s-au 
tăcut și inainte și după '89. Nu este 
adevărat, și spunem cu certitudine, că 
în cinematografia noastră nu s-a făcut 
mai nimic înainte de revoluție. (...) S-au 
dat și exemple de filme românești bune, 
dar și acestea puține. Totuși, lista (fa- 
cută parcă standard de unii cineagti și 
critici de film) nu cuprinde decât câteva 
filmuleţe (s.n.) care se cred a fi ceva 
«mai bune» şi făcute înainte de '89. ȘI 
acestea se spune că ar fi: RECONSTI- 
TUIREA, PAS ÎN DOI, CONCURS, FA- 
LEZE DE NISIP, GLISSANDO, PROBA 


% Echipa de la Star Trek | 


DE MICROFON si alte câteva (...) Eu 
cred că adevărata cinematografie romä- 
nească este reprezentată in cea mai 
mare parte de ecranizări. Exemple sunt 
numeroase“. După ce le enumeră, ne 
mustră că publicăm mai multe informa- 
tii despre filmul străin (mai ales ameri- 
can) decât despre filmul românesc. 

De asemenea MIHAELA DUMI- 
TRESCU, din București (17 ani), ne 
cere cat mai multe informaţii despre fil- 
mul românesc. 

Nu ca răspuns la solicitările celor trei 
corespondente, citez dintr-o scrisoare 
primită de la DIANA VILHEMINA din 
București (16 ani): „Vă rog, vă implor, 


nu mai publicaţi în revista dumneavoas- 
tră filme româneşti, căci sunt de prost 
gust, sunt nemalintälnit de slabe“! 
‚Incercäm asadar sa tinem balanta in- 
] 


tre toate gusturile. 


ARTA ȘI BANUL 


¢ 


n cinetii infläcärat atunci 

când e vorba de fil- 

mul-artă și nu de cel 

martă“, se declară .1U- 

LIANA STĂNESCU din 
» București, care, între al- 
tele, deţine o colecţie a revistei „Ci- 
nema” începând cu-anul 1963, „deşi eu 
m-am născut abia peste 10 ani“. Este 
vorba, ati înțeles, de o tradiţie in fami- 
lie. 

»Bineinfeles, nu pot fi atât de absurdă 
incât să pretind marilor producători sá 
scoată pe piață numai filme-bijuterii, 
care riscă să fie gustate de un segment 
restrâns de cinefili, dar nici să sacrifice 
cu totul ideea de artă in favoarea banu- 
lui. Înţeleg prin filme-bijuterii acele 
filme discrete, valoroase, fără efecte te 
explozii speciale costisitoare, dar piine 
de sentimente, idei, gânduri, filme pe 
care sá nu le uiţi imediat după aprinde- 
rea luminii în sală, ci să tragi concluzii, 
să inveji, să incerci sá le infelegi, sá de- 
codifici mesajele regizorului, ale echi- 
pei sale“. 

Pe corespondenta noastră au. întris- 
tat-o câteva din ultimele filme ameri- 
cane gen “Terminator 2: „Mi-a venit să 
plâng o! ând cât de mult s-a schim- 
bat mentalitatea creatorului de film în 
raport- cu banul și mijloacele de expre- 
sie. (...) Aproape că urăsc Hollywoodul 


in nr. 12/93 la pag. 7 in 
imaginea din Patul conjugal, 
alaturi de Valentin Uritescu 
si Geo Costiniu apare Oana 
Raluca Badea, machieuza fil- 
mului, aleasä de regizorul 
Mircea Daneliuc sä interpre- 
teze chiar rolul. machieuzei 
in filmul säu. 


pentru cât de mult s-a deformat acolo 
ideea de film de calitate și pentru câţi 
regizori europeni de valoare a transfor- 
mat in regizori-gablon. N-au scäpat nici 
veteranii Hollywood-ului care incepu- 
serä bine (Spielberg, pe care, efectiv, 
nu l-am recunoscut in JURASSIC 
PARK şi nu pot par n euforia gene- 
rală stârnită de acest film). Oare pubii- 
cul așteaptă atât de puţin de la un film? 

Nu înţeleg de ce Vasile zugravul sau 
Billy de la benzinărie să hotărască, prin 
afluenta in sălile de cinema, ce fel de 
filme plac puou larg. Procedeul 
acela despre care ati scris, prin care 


publicul poate modifica după voia lui 

destășurarea acțiunii unui film, asigu- 

rându-i și happy-end-ul de rigoare, mi 

se pare echivalent cu o profanare. Ast- 

fel, ideea creatorului e mutilata gi dete- 

gora pentru că aga vrea Vasile sau 
y. 


Val Kilmer, 
emotionant Jim Morrison 
in The Doors 


$i, ce-i mai rau, pietele europene 
(deci, și la noi) sunt inundate de ase- 
menea filme comerciale” bineinfeles 
pline de vedete și vedetisme, dar insi- 
pide, in dauna celor din producție pro- 
prie cu mult mai reușite“. 

I.S. nu respinge însă din principiu si 
nici din instinct producția americană de 
filme. Ea „vede“ și „excepţiile“. „Bine 
totuși — scrie corespondenta — că 


există și excepţii surpriză oterite de eu- 
ropeni sau americani independenţi, din 
ultima categorie numărându-se A RI- 
VER RUNS THROUGH IT, un film care 
a trecut — neobservat, probabil gi 
datorită reclamei insuficiente. Am des- 
coperit sena tut lui, Redford cu o deose- 
bitá plácere, dublatá gi de raritatea 
acesiui gen de filme pe marile noastre 
ecrane. (...) Mi-a mers de-a dreptul la 
suflet acest film fárá vedete, dar cu ac- 
tori admirabili (...), lar cronica domnu- 
lui Rolland Man mi-a uns sufletul cu 
miere când mi-am descoperit părerile 
apropiate până la similitudine cu ale 
dânsului“. Se mai întâmplă, vezi bine, 
ca părerile unor cititori să nu difere de 
cele ale criticilor. Cât despre fotografia 
lui Brad Pitt (apărută în ianuarie 1992), 
poate, cine ştie, o vom mai da... 


MULTUMIRI 


ultumim cititorilor LUCIA 
MORANDINI din Plopeni 
(Prahova), NADIA din Tul- 
cea, DANIELA POPA din 
Brasov, ANAMARIA TRIF 
din Beius (Bihor), pentru 
elogiile aduse revistei, precum si pentru 
urarile adresate colectivului redactional. 


DIVERSE 


ANIEL DOBRINOIU (15 

ani) din Buzau ar dori in- 

formaţii si fotografii pri- 

vind serialui BEVERLY 

HILLS 90210. Din punctul 

de vedere al fotografiei, 
vezi coperta la nr. 12/1993 si la nr. 1 si 
2/1994. 

ILIE MÄNDOIU (17 ani) din Bucuresti 
doreste sá infiinteze un FAN CLUB 
„DALLAS“. Pentru amatori, îi dam 
adresa: str. Dreptăţii nr. 10, bloc O 3, 
sc. 4, et. 3, ap. 182, sector 6. 

SUZANA RADU din Adjud (jud. Vran- 
cea) are 15 ani și e în clasa a IX-a (pro- 
fil „limbi străine“). Vrea să devină ac- 
tritä, dar părinţii și-o doresc judecător 
sau avocat. Profesoara de muzică o 
consideră aptă să intre la Conservator, 
iar profesoara de limbă română „este 
convinsă“ că Suzana are „talent actori- 
cesc din plin“ și e păcat să-l irosească. 
Oricum, până ia terminarea liceului mai 
sunt câțiva ani, așa că e timp suficient 
să se răzgândească fie părinţii, fie pro- 
fesoara de muzică, fie...“ Dar nu, mai 
bine, vorba lui Caragiale, să triumfe ta- 
lentul! 


Rubrica Dialog cu cititorii 
este realizată de DUMITRU SOLOMON 


Institutul francez a găzduit 


tentia constantä acordatä de Institutul Francez din Bucu- 
resti filmului nostru s-a concretizat la “cone acestui an 
e in 


in organizarea unei retrospective ampl 
ui römänesc en 


= 


lată „Luna ci- 
er tuna februarie 


pent pe ecranul din sala de spectacole a 
— institut pelicule semnificative realizate de cineaștii noștri I in 


t cu succes la festivalurile inter- 


oate cä cel mai ni veni argument al neobișnuitului suc- 
doua cădere a 


cas Irog istrat de A 


a 
‘De la Pe 
de public“. 


presä la care am fost convocati de 
săptămâni şi jumătate 550 000 
încasări de 250 milioane de lei cu numai 12 cöpii în toată tara. lată o per-- 
formantá care merită examinată și explicată. Deocamda 


gistrat, în primele două 


ul este” 


directorului er en aha bucurestean Patria: 


n-am mai avut o asemenea afluentä 


frele spun și ele mult si, într-o conferință de 


ucători am aflat că filmul a înre- 
spectatori obținând 


semnalăm ca 


cinematograful românesc și-a recâștigat suporterii. 


A DOUA CĂDERE A 
CONSTANTINOPOLULUI 


ofta de comedie este uni- 

versal omologată ca un fi- 

resc antidot la stresul 

contemporan. Așadar, op- 

tiunea post revoluționară 

a regizorului Mircea Mure- 
șan a fost divertismentul. 

Cu un prestigiu consolidat în regis- 
trul realist cu perspectivă istorică prin 
ecranizări după romane clasice ale lite- 
raturii noastre (Răscoala, Balt 
lan), Muresan vine cu Miss Litor 
acum cu A doua cädere a Constantino- 
polului in întâmpinarea marelui public, 
acceptând generoasa ofertă a unui pro- 
ducător la debut, Ami Simon, atras de 
mirajul cinematografic și de începutul 
economiei de piață din tara natală. 

Substanța comică (arsenalul cunos- 
cut — quiproquo, travesti și echivocul 
generat de un duet de gemeni) a fost 
oferită de scenariul lui Octavian Sava. 
Un veteran într-ale comediei, lansat cu 
ani în urmă în ore vesele pe unde ra- 
diofonice şi co-autor (cu Virgil Stoe- 


nescu) în teatrul de bulevard („Nota 
zero la purtare“ jucată din 1959 până în 
1988 de mii de ori în tara si peste ho- 
tare din fosta R.D.G. până în China); si 
vreme de 24 de ediţii, înainte de de- 
cembrie 1989, exersat în numere revu- 
istice din programul televiziunii române 
din Noaptea de revelion, reuşind să ne 
înveselească şi atunci când râsul si re- 
plica suculentă cu apropo erau socotite 
subversive. 

Tandemul dintre un regizor și un sce- 
narist venind din zone de spectacol atât 
de diferite a lipsit rezultatul colaborării 
de organicitate, frânând involuntar, dar 
parapeti impulsurile comice eșuate în 
acil. 

Linia întâi a filmului este susținută 
însă de o parte a „naționalei“ noastre 
de comici. Dem., Arsinel, Stela si Jean 
sunt mereu pe fază si marchează goluri 
în poarta spectatorilor care au fācut 
coadă la bilete. Cuplul Loredana—Te- 
misan cu fizic de vedete gi aplomb tine- 
resc la acest debut în cinema, aveau 
deja capitalizati fani proprii din muzica 
uşoară. 

Față de un asemenea succes de casă 


opinia criticului aproape că nu mai- 


contează. Să asteptam urmarea. 


Adina DARIAN 
— 


Productie: ALDACO, DISIM, ASTRA 22; 
Regia: Mircea Muresan; Scenariul: Oc- 
tavian Sava; Muzica: Andrei Tänäsescu; 
Imaginea: Petre Petrescu; Scenografia: 
Andreea Hasnas; Montaiul: Elena Pan- 
tazică; Sunetul: Silviu Camil; interpreți: 
Alexandru Arsinel, Stela Popescu, Jean 
Constantin, Dem Radulescu, Rodica 
Muresan, Loredana Groza, Aurelian Te- 
mişan, Geo Saizescu. 


(i) 
A 


i La 
telefon cu. 


umeroase scrisori sosite la redactie se intereseazä de 

idolii lor, multi absenti in ultimii patru ani de pe marile 

ecrane. Împărtăşim dezamăgirea corespondentilor nostri 

_şi totodată interesul trezit pentru actorii lor preferaţi prin 

reprogramarea filmelor româneşti mai vechi de către televiziunea 
națională şi televiziunile particulare. | 

n dorinţa de a satisface afectuoasa curiozitate a cititorilor şi in 

speranţa că, poate, vom stârni şi interesul regizorilor de film pentru 

unii dintre actorii noştri, i-am abordat telefonic cu două întrebări: 


` Adrian Pintea 


1). Nimic. 
După ce am jucat și pus în scenă în 


Manuela Häräbor 


1). N-am mai făcut film de astă-vară 
(Crucea de piatră), iar la televiziune 
sper să vă fi convins de calitatea deose- 
bită a produselor Van Houten! Ovidiu 
Dumitru m-a chemat pentru un specta- 
col muzical-tv după „Boemii“ de lon 
Minulescu. La Teatrul de Comedie încă 
nici un rol important! 

2). Continui să fiu fotomodel și ma- 
nechin. Si ma mai ocup de „public re- 
lation“ la Societatea „Interconnection"! 


Alexandru Bindea 


în România — în Această lehamite 


felicitat de însuși Mircea Veroiu. 


lescu, 


care fac si artä si „business-uri“! 


1). Dupä rolul Ramon — cubanezul fugit 


Mircea Daneliuc (premiera — probabil — 
în luna aprilie), mă pregătesc să realizez 
seria a Il-a a faimoasei reclame „Pepsi-Co- 
la-sticla-de-un-litru“ pentru care am fost 


La televiziune sunt solicitat de Eugen 
Todoran pentru „Copacii mor în picioare“; 
de Constantin Dicu pentru un scenariu 
după Mircea Eliade; de Ovidiu Dumitru 
care montează un muzical după lon Minu- 


La Naţional îmi voi relua rolul de la ab- 
solventá — șeful de gară din „Steaua fără 
nume“ a lui Sebastian, in care protagoniști 
sunt Carmen Galin și Claudiu Bleont: 

2). Nu „folosesc“ afacerile, desi mai am 
două meserii: agent de turism diplomat și 
șofer profesionist, dar nu cred în oamenii 


1993 „Fool for Love“ de Sam Shepard, 
am a doua premieră la Teatrul roma- 
no-american cu „Orteu în infern“. Va fi 
un. spectacol Tennessee Williams într-o 
inedită formulă cu muzică pe care-l re- 
gizez și în care interpretez rolul princi- 
pal, 

2). Pedagogia! Cu anul doi actorie de 
la A.T.F. pregătesc un studiu în vederea 
unui spectacol pe scena Teatrului „Bu- 
landra“: „Demonii“ după Dostoievski. 


Victoria Cocias 


1). Nimic. 

Joc în marele succes al stagiunii, „Puri- 
cele“ cu și de Horaţiu Mălăele, dupa Fey- 
deau; și în „Prinţul rr sl alături de Ştefan 
lordache, în regia lui Cornel Todea. Proba- 
bil în toamnă, voi începe repetițiile la un 
proiect mai vechi, „Luna dezmostenitilor" 
de Eugene O'Neill cu George Constantin si 
Stefan lordache, in regia lui Alexandru Da- 
bija, A 

2). Sunt reprezentanta in România a fir- 
mei. japoneze E.1.K.1. si am contribuit la 
dotarea sălii Video a Cinematecii bucures- 
tene. Într-o joacă, la sfatul unui prieten, 
împreună cu Repan și Hossu, colegii mei, 
am luat în antrepriză barul „Teatrului Not- 
tara” și acum trebuie să ne ocupăm serios 
pentru a fi la înălțimea pretențiilor celor 
care-l frecventează. Noroc că Milu Hossu a 
facut cândva câţiva ani de ASE! 


a lui 


Irina Petrescu 


1). N-am avut nici o solicitare. 

Nici la teatru nu repet nimic. 

Joc în „Teatru comic“ în regia lui 
Purcărete, un spectacol programat 
rar, şi în „Antigona“ lui Tocilescu, 
rolul Clitemnestrei. 

2). Nul 


I. on Haiduc 


1). În últimii doi ani am facut 7 filme. Două 
romänesti și cinci pentru „Paramount“ printre 
care continuärile la Subspecii: Piatra sánge- 
lui și Baia de sânge unde joc un polițist ro- 
mân care-l urmărește pe Dracula și sfârșește 
când legendarul personaj îi suge sângele. 
Horror!!! Cu engleza mea aproximativă, am 
devenit o figură foarte simpatizată de toată 
lumed. Asa că in primävarä, când Vlad Päu- 
nescu va primi de la prietenii americani un 
lot de 12 scenarii, sper sá am si eu de lucru. 
$i Serban Marinescu má tot ameninţă cu o 
propunere, dar deocamdatä nu-i nimic sigur. 
La televiziune n-am trecere, desi tare mare 
nevoie aș avea de ceva „mediatizare”. După 
17 ani la Nafionalul din Timisoara unde am 
agonisit vreo cinci premii, aș merita sá má 
fac mai cunoscut... De curând am dat o pre- 


Valeria Seciu 


1). Nu am mai făcut nici film, nici 
televiziune. 

Joc în „Pescărușul“ Cătălinei Bu- 
zoianu la Teatrul Mic. La Teatrul Le- 
vant pregătesc două montări: 
Strindberg — „Pelicanul“ și Beckett 
— un colaj „O, ce zile frumoase" si 
„Respirația“; ambele vor fi regizate 
de Cătălina Buzoianu. 


mieră la „Nottara“ — „Prinţul negru“ de Iris 
Murdoch, în regia lui Cornel Todea, și-n 
compania lui Ștefan lordache. Repet alături 
de George Constantin in ,Avarul" montat de 
Mircea Cornisteanu si sunt aproape gata cu 
spectacolul de debut al lui Constantin Rá- 
doaca „ingrijitorul“ de Harold Pinter, cu Ste- 
fan Sileanu gi Constantin Cotimanis. 


Redäm räspunsurile lor, cu regretul cä pagina scrisá nu poate 
reproduce tristeţea elocventelor tăceri ale celor ce îşi irosesc talen- 
tul, aşteptând. 


x 9 
Maria Rotaru 


1). De când am ratat ro- 
lul mamei din „Drumul 
câinilor“ pe care trebuia 
să-l facă iniţial Sergiu Ni- 
colaescu, n-am mai avut 
nici o ofertă nici pentru 
fiim, nici la televiziune. 


Nu mai sunt angajată la 
nici un teatru. 


Deocamdată m-am în- 
credintat cu speranțe mari 
Biroului de impresariat 
MEDIA-PRO pus pe roate 
de regizoarea Mona Segall 
și soțul ei, actorul Cristi 
Rotaru. 

2). Dacă aș avea bani aș 
deschide o sală de gim- 
nasticá... 


Foto: Victor STROE 


1. Ce roluri vi s-au propus in ultimul timp in 
film, televiziune si teatru? 

2. Sunteţi angrenafi in alte activităţi artistice 
sau extraartistice? 


Margareta Pogonat 


1). Nici o propunere de 
film sau tv. 

Sunt angajată a Teatru- 
lui „Toma Caragiu“ din 
Ploiești şi recent am avut 
o premieră, „Julia“ după 
romanul lui Sommerset 
Maugham, în regia lui 
Emi! Mandric. . , 

2). Sunt profesoară la 
Facultatea ecologică și 
predau actorie de film, la 
clasele de regie ale anilor 
| si li, iar din semestrul 
următor ma voi ocupa si 
de studenţii de la acto- 
rié-teatru. 


1). Am avut un rol episodic in Kafka al 
americanului Steven Soderbergh. Am jucat 
intr-o piesa la televiziunea britanicá — 
„Tales from Hollywood“ in regia lui Chris- 
tian Hampton. Am filmat in cäteva seriale 
și filme de televiziune: lude City (BBC 1), 
An Exchange of Fire $i A Question of Guilt 
(Channel 4). 

La Teatrul „Bulandra“ joc rolul Creon 
din „Antigona“ în regia lui Alexandru Toci- 
| lescu. 
|, <. 2). La Opera Naţională Irlandezá din Bel- 
| fast am realizat regia spectacolului „Trage- 

dia tui Carmen“ (varianta Peter Brook si 

| Marius Constant) după „Carmen“ de Bizet. 

Premiera a fost în septembrie 1993. Pentru 

septembrie 1994, realizez, tot la Belfast, 
„Evgheni Oneghin“. 

Cu norma întreagă sunt la UNITER, ne: 


Ton Caramitru 


sedinte. 


Magda C atone 


1). Am fost solicitată de Lucian Pintilie sa 
trec prin cadru la Salata. Sper să rämänä ceva 
din apariția mea gi ia premieră! În general, 
sunt O persoană care má fac văzută! 

Odatā cu „dispariția de pe post“ a dramatur- 
gului Paul Everac, poate că regizorii $i realiza- 
torii de televiziune vor căpăta ceva mai mult 
„curaj artistic“! Mă rog, eu am probieme cu 
orice conducere, de orice ordin. Sunt veșnic 


nemulțumită! 


La Teatrul „Odeon“ am o premieră: „Sgana- 
relle“ de Moliére, în care joc rolul Celiei, alä-, 
turi de Marian Râlea si Serban lonescu; la 


Theatrum Mundi, 


tot în regia lui Dragoș 


Galgotiu „Călatorie spre Ierusalim” de Roy 


McGregor. 


2). Sper să vină vremea să mă lansez in.. 
teatru și să deschid în Sărindar Teatrul de Co- 
medie unde să se joace ca pe vremuri! 

Din studenţie tot glumesc! „Nu știu unde 
gluma mea va să ajungă!“ 


Mircea Albulescu 


1). Am filmat cu 
Laurenţiu Da- 
mian Rămâne- 
rea și Drumul 
câinilor, rolul 
Anghel aducân- 
du-mi premiul 
de interpretare 
la Costinești în 
1992. Am mai 
jucat in copro- 
ductia Fran- 
ta-Spania-Elve- 
tia-Romänia 

. Trahir, debutul 
lui Radu Mihai- 
leanu, si am 
avut un rol prin- 
cipal in copro- 
ductia fran- 
co-romänä Le 
Travail de furet 
in regia lui 
Bruno Gantillon. 
De curänd am 
incheiat lucrul si 
la filmul lui Mir- 
cea Veroiü Al 
dollea mesager. 


ye - 


2)La începutul anului '93 am acceptat sá fac pe 
functionarul ín Ministerul Culturii abia dupá ce 
aftasem că la Teatrul National nu eram programat 


cu nici un spectacol, 


cu nici o premieră. În 


această stagiune am avut deja două premiere: 
„Pescärusul” la Teatrul Mic în regia Cätälinei Bu- 
zoianu — rolul doctorului Dorn și la Teatrul Na- 
tional, „Numele trandafirului“ în regia lui Grigore 
Gonţa — rolul lui Bernardo Gui. 

Acum înregistrez la-radio in regia lui Cristian 
Munteanu „Faust“ de Marlowe, cu Ovidiu tuliu 
Moldovan în rolul titular, eu fiind — bineinteles — 


Mefisto. 


In artă nu există senatori de drept, asa ca pre- 
gatesc la National un titlu care sä ma justifice. 
Continui sä fiu profesor la ATF unde mä ocup 


de anul Ill actorie. - 


(Continuare în pag. 15) 


Convorbiri realizate de Irina COROIU 


Ilarion 
Ciobanu 


1). Vara trecută 
am filmat în Crucea 
de piatră în regia 
lui Andrei Blaier. 
Nu mă mai solici- 
tase nimeni de la O 
vară cu Mara, din 
1988... 

2). M-as fi bucu- 
rat să mă fi putut 
lansa într-o între- 
prindere spectacu- 
loasă. Sunt însă op- 
timist, e drept mai 
mult... rational vor- 
bind! Vom trai si 
vom vedea. Vom 
mori si iar vom... 
vedea. 


PA 


{0 


7 


al 


4 


PIERDUT 
ÍN NEW YORK 


Divertisment belicos 


um Singur acasä s-a do- 
vedit o mina de aur, un 
sequel a venit destul de 
repede sä continue aven- 
turile pustiului ingenios gi 
perfid in vesnic razboi cu 


@ sean 


RASARIT 
DE SOARE 


America 
de vänzare 


oposit pe ecranele romá- 

nesti cu promptitudine, la 

numai o luna de la lansa- 

rea europeanä, Räsärit de 

soare se dovedeste a fi un 

adevärat regal pentru 
toate categoriile de spectatori. Argu- 
mentele sunt imbatabile. 

Michael Crichton, cei care a scris 
„Jurrasic Park“ (cartea are și-o dimen- 
siune intelectuală absentă în film), ne 
propune un policier solid și neașteptat 
de original, în care puţine sunt secven- 
tele ce respiră aerul déja-vu. Acţiunea 
este plasată în mediul comunității ni- 
pone din Los Angeles, la un nivel ia 
care totul se poate negocia, inclusiv 
viața și moartea. Societatea japoneză 
este exportată în America integral, cu 
regulile și principiile ei sacre, îmbinând 


6 


ao. 
+ 


g 


ie 

„bandiții uzi“. Titlul românesc Pierdut 
in New York precizează că „teatrul ac- 
iunii“ e altul, deși protagoniștii și con- 
lictele lor nu s-au schimbat. 

Totul este atât de asemănător încât 
primul sfert de oră repetă, aproape 
identic, începutul de la Singur acasă 1. 
Aceeași forfota în preajma Crăciunului, 
aceleași încurcături într-o casă suprain- 
cărcată de copii, unchi şi mătuși, ace- 
lași ceas nu-i trezeşte la timp pe locata- 
rii care-și aiuresc plecarea la aeroportul 
de unde urmează decolarea spre Miami. 
Singura deosebire este că în loc să fie 
uitat acasă de zgomotoasa familie, me- 
zinul Kevin ajunge în alt avion, cu des- 
tinatia New York. - 


Dar cum baiatul a crescut intr-un an 
cât alţii in zece, el a învățat sá folo- 
seascá o carte de credit ce-i permite sa 
se cazeze in luxosul hotel „La Plaza", 
sá inchirieze o limuziná si sá foloseascá 
tehnologia de vârf in lupta cu bandiții 
arestati in prima serie si evadati in 
aceasta. Daca indärjirea in luptá din 
prima pelicula era oarecum justificata 
de agresarea micutului in propria lui 
casa, ploaia de cärämizi in cap, socurile 
electrice si nenumáratele arsuri pe care 
le aplicä el acum evadatilor frizeazä sa- 
dismul. Episoadele apăsat duioase cu 
femeia ce hrănește porumbeii în Cen- 
tral Park sau cel cu pelticul proprietar 
de magazin de jucării încearcă să con- 
trabalanseze violența exagerată a pe- 
depselor în cascadă suferite de cuplul 
de borfasi. Sub mutrișoara drăguță a 
protagonistului se ascunde un creier de 
strateg capabil de initiative razboinice 
de tipul „Furtunä in desert“. Sa speräm 
ca pustii privitori se vor delecta fara 
dorinta de a imita peripetiile, altfel ha- 
zoase, ale acestui divertisment cinema- 
tografic excelent (de un profesionalism 
care impune) și vor înțelege că „it's 
only a movie“ („e numai un film“). 


Dana DUMA 


Home Alone 2; Producţie: S.U.A., 1992 
Twentieth Century Fox; Regia: Chris 
Columbus; Scenariul: John Hugues; 
Imaginea: Julio Macat; Cu: Macauley 
Culkin, Joe Pesci, Daniel Stern, John 
Heard, Catherine O'Hara, Devin Ratran, 
Hillary Wolf, Gerry Bamman, Terrie 
Snell. 


Connery, Tia Carrere si Wesley Snipes 


perfect codul de onoare al samurailor 
cu manipularea perversá a adevárului 
cu ajutorul aparaturii high-tech. Evident 
că o asemenea poveste a fost imediat 
calificată drept rasistă, mai ales că se 
raportează mai putin la Yakuza (r. Sid- 
ney Pollack) sau Rain (de Mick 
Hodges) si mai mult la incomodul Anul 
Dragonului al lui Cimino, cu un vag 
parfum din proaspătul Firma propus de 
Pollack (aflat şi pe ecranele noas- 
tre). 

Regia este semnată cu mult aplomb 
și umor de către cel mai european rea- 
lizator american — Philip Kaufman. Lui 
îi datorăm, printre altele, amuzantul 
The Wanderers, apoi adaptarea pentru 
ecran a tragicei odisei din est a lui 
Kundera — insuportabila ușurătate a fi- 
rii sau fragmentul erotico-estetic din 
biografia lui Henry Miller (ă la Ken 
Russell) — Henry June. 

interpreţii isi fac rolurile cu talent; de 
la actorii nipono-americani mai puţin 
cunoscuți, până la Wesley Snipes si 
Harvey Keitel. Mai presus de toți tro- 
nează insă Sean Connery, malitios si 
magnific, pe care varsta il face irezisti- 
bil. In rolul detectivului „niponofil“ John 
Connor, actorul aduce filmului clasä si 
un umor fin, britanic. De altfel, in ulti- 
mii ani, fostul agent 007 ne-a bucurat 
numai cu roluri memorabile: a ad 
erudit si detectiv in Numele tran: 
lui, capitan de submarin atomic sovietic 


in ultimul mare film de spionaj al räz- 
boiului rece, in urmärirea lui Octombrie 
rogu, spion amator si imprevizibil in 
surprinzatorul Casa Russia, ofiter in- 
transigent in Presidio. Mai recent, el a 
reusit sá scoatá un one-man show su- 
culent dintr-un film ecologic anost nu- 
mit Vraciul din jungla. 

O morala nelinistitoare se desprinde 
din Räsärit de soare: in timp ce Europa 
acuză în toate direcţiile Statele Unite 
(mai nou, stăpâna lumii) de invazie 
economică si culturală, Japonia cuce- 
reşte Statele Unite, discret dar fără milă 
(ca la Pearl Harbour!), cumpărând tot 
— afaceri, zgârie-nori, industrii, filme si 
— culmea insolentei — femei... Filmul 
trage deci un semnal de alarmă și 
poate satisface, în mod subtil, o co- 
manda, asa cum Formidabilul 2 profita 
de umorul debordant pentru a-l ridicu- 
liza pe neinvinsul Saddam Hussein. 


Daniel PĂUNICĂ 


Rising Sun. Pri : SUA, 1993, 
Twentieth Century Fox; Regia: Philip 
Kaufman; Scenariul: Philip Kaufman, 
Michael Crichton, Michael Backes, 
dupä romanul lui Michael Crichton; 
Imaginea: Michael Chapman; Cu: Sean 
Connery, Wesley Snipes, Harvey Keitel, 
Cary-Hiroyuki Tagawa, Kevin Ander- 
son, Ray Wise. 


FARA SCAPARE 


Un Karateka 
angelic 


ate un vant de melodrama 
dinspre Hollywood. Pana 
si durul Jean Claude Van 
Damme a ajuns sa joace 
eroi capabili de sacrificiu 
- pe altarul bunelor senti- 
mente, asa ca evadatul puscärias din 
aceastä peliculä a cärei epicä ar putea 
fi rezumatä ca povestea unei recuperäri 
morale. 

Din familia de personaje a „oamenilor 
care aduc ploaia“, protagonistul devine, 
in ciuda trecutului său de delincvent, 
ingerül păzitor al unei familii alcătuită 
dintr-o văduvă, pe cât de tânără, pe atât 
de sexy, și cei doi copii ai ei. Cu un 
hold-up şi o evadare la activ, el face fi- 
gură de inocent pe lângă afaceristul co- 
rupt care urmărește să se extindă pe 
pământul femeii rămase fără sot şi pe 
lângă fostul polițist devenit ucigaș toc- 
mit. intervenţia în forţă a bătăușilor plä- 
titi care-i intimidează pe proprietarii te- 
renurilor ravnite de cinicul lor patron 
declanșează situaţii și reacţii de wes- 
tern. Van Damme se descurcă pertect 
în rolul „singur împotriva tuturor“, fai- 
moasele sale aptitudini de karatist dând 
loc aici unor demonstraţii de arte mar- 
tiale mai bine justificate dramaturgic ca 
altădată. 


si Jean Claude Van Damme 


Rosanna Arquette 


Dinamicele scene de bataie, ca si 
umorul inocent al unora dintre replicile 
copiilor împiedică tonul peliculei să ca- 
pete tremolo melodramatic. Destul de 
puţin credibilă, convertirea totală a de- 
lincventului în om cumsecade si demn, 
este pusă pe seama eternei explicații 
„iubirea face minuni“. Dacă teza nu e 
susținută de. cine știe ce subtilitati psi- 
hologice, farmecul actorilor functio- 
nează. Acest ultim termen nu e folosit 
peiorativ, caci. Rosanna Arquette ră- 
mane o prezentä aareabila si femininä 
iar Jean Claude Van Damme face fata 
si in prim plan. Admiratoarele lui vor 
jubila. In plus, semnalám un argu- 
ment de atractie, pe micutul Kieran 
Culkin, fratele celebrului Macauley, cel 
putin la fel de bun actor ca acesta. 


Nowhere to Run. Productia: SUA, 1993, 
Adelson/Baumgarten; Regia: Robert 
Harmon; Scenariul: Joe Eszterhas, Les- 
lie Bohem, Randy Feldman; imaginea: 
David Gribble; Muzică: Mark Isham; 
Cu: Jean Claude Van Damme, Rosanna 
Arquette, Kieran Culkin, Ted Levine, 
Joss Ackland, Edward Blatchford 


e la Vä place Brahms? 
cred cä nici un film nu a 
mai suscitat pänä la Pro- 
punere indecentá o ase- 
menea disputä in plan 
moral. Anatol Litvak, in fil- 
mul realizat cu 30 de ani in urmä, pre- 
supunea relatia echivoc-adulterinä intre 
o soție, trecută «de vârsta critică, care 
simțindu-se neglijată de sot — distins 
om de afaceri — încearcă o întoarcere 
la tinerețe alături de un student, fără 
însă a avea curajul unei rupturi de căs- 
nicia ce-i asigura dacă nu fericirea, mă- 
car amintirea și aparența acesteia. 
Atuul principal al filmului nu era banali- 
tatea situaţiei, ci credibilitatea conferită 
acesteia de cei trei magistrali interpreți: 
Ingrid Bergman, Yves Montand, An- 
thony Perkins. 

Acum, Adrian Lyne, regizorul care 
ne-a obișnuit cu stidarea moralei stan- 
dard în uns fatală, 9 săptămâni și 
jumătate și din recentul Scara lui Ja- 
cob, își construiește filmul pe coordo- 
nate asemănătoare, contând imens pe 
charisma cuplului Redford (el recreeaza 


O cäsnicie romantica este pusä la in- 
cercare de un crah financiar urmat de 
propunerea unui miliardar care ofera 
un milion de dolari pentru o noapte de 
intimitate cu tânăra soție. Lyne susține 
că în lumea contemporană totul e de 
vânzare. O concluzie comună și cu cea 
a cineastului polonez Andrzej Wajda 
din filmul intitulat chiar Totul de vânza- 
re. Banul se identifică cu suprema pu- 
tere de acţiune și nimeni şi nimic nu-i 
rezistă. Într-adevăr totul e de vânzare, 
dar prețul poate avea un dublu sens. 
Este ceea ce se întâmplă și în filmul co- 
mentat, căci s-ar putea spune că nu 
doar soția mușcă din fructul oprit. Şar- 
mul şi prestanta lui Redford ar fi putut 
justifica un asemenea gest și fără milio- 
nul de dolari. Se naște întrebarea, de ce 
Lyne, dacă este atât de convins de de- 
monstratia sa, nu a ales un actor cu un 
fizic neatrăgător în rolul miliardarului. 
Așa cum arată personajele, mai con- 
damnabil apare gestul sotului când ac- 
cepta vanzarea soţiei sale fie și numai 
pentru o noapte în schimbul unei certi- 
tudini materiale. Este și motivul pentru 


PROPUNERE 
INDECENTĂ 


Există doar 


răspunsuri indecente 


i 3 Anthony Perkins, ingrid Bergman și Yves Montand 
în Vă place Brahms? 


timp ce romanticul și cinicul potentat 
joacă la masa vieţii. Oricum, celor pe 
care această propunere i-ar indigna, le 
amintim de Oscar Wilde, paratrazân- 
du-i: „indecente nu sunt propunerile, ci 
doar acceptările“. 


puristi, desigur, filmul nu le oferă sur- 
prize. 


Adina DARIAN 
m ee 


seductia „unui Gatsby mai tomnatic) şi 
Demi Moore. Comparatia între cele 
douä filme ne invita sá másurám din 
nou saltul gigantic produs in mentalita- 
tea curenta. 


care el se simte infinit mai umilit si mai 
ultragiat de optiunea fäcutä. Existä 
poate si o diferentä de staturä moralä 
intre cei doi ocazionali rivali: soțul isi 
asumă doar riscul jocului la ruletă, în 


ceputul anului 


Interogatiile existenţiale lansate, ca şi 
cei doi actori au asigurat filmului, la în- 
trecut, o ascensiune 
spectaculoasă la box-office. Cinefililor 


indecent Proposal: Producţie: SUA, 
1993. Paramount; Regia: Adrian Lyne; 
Scenariul: Amy Holden Jones; Muzica: 
John Barry; Cu: Robert Redford, Demi 
Moore, Woody Harrelson. 


PRIMUL SĂRUT 


Pregätifi batistele 


n love story (petrecut în chiar perioada 
când pe ecranele americane rula filmul 
cu același titlu al lui Erich Segal) la 
11—12 ani când naivitatea copilăriei in- 
tră în conflict cu adolescenţa frenetică. 
Micuța Vada este coplegitá de un vârtej 
de idei ce par de-a dreptul trăznite adulţilor, dar de 
înțeles pentru o puștoaică a cărei mamă a murit la 
naștere, al cărei tată — cam năuc — este antrepre- 
nor de pompe funebre („serviciul“ mai cuprinzând 
machiajul si imbälsämarea decedatilor) şi a cărei bu- 
nică este dusă deja Cu minţile pe o altă lume. Nimic 
surprinzător, deci, ca micuța să fie convinsă ca 
trăieşte cu un os în gât și că nu o mai duce mult 
pentru că are cancer la sân, si la... prostată. Cel care 
o ajută să nu-și piardă busola de tot este prietenul 
ei, Thomas-ochelaristul, timid si alergic (un Macau- 
lay Culkin puţin altfel decât îl cunoaștem din Singur 
acasă 1 și 2) dispus să suporte cu stoicism micile ca- 
pricii ale fetei. Cu el se va săruta Vada pentru prima 
paras! faye, ca sä vedem cum e..."). Un särut de neui- 
tat însă. 


e Un cuplu irezistibil: 
Macauley Culkin si Anna Chlumsky 


Anna Chlumsky (Vada) a fost aleasä pentru acesı 
rol dintre o mie de candidate. Cu privirea de un al- 
bastru intens $i cu minunata candoare a värstei ea 
reuseste sä-i umbreascä pe cei doi actori profesio- 
nisti, Jamie Lee Curtis si Dan, Aykroyd. 

Toti patru dau = acestei povesti putin naive la 
prima vedere, dar in fond emotionanta si grava, 
aflatä mereu intr-un echilibru subtil intre comedie si 
drama, intre rasul in hohote si lacrimile strecurate in 
coltul pleoapelor. Si daca unul dintre scopurile fil- 
mului a fost tocmai acela de a ne face sä folosim ba- 
tistele, atunci scenarista Laurice Elehwany si regizo- 
rul Howard Zieff au reușit. 


Doina STANESCU 


My Girl. P ie SUA Brian Grazer/ Image Film En- 
tertainment mbia Pictures. Scenariul: Laurice 
Elehwany. Regia: Howard Zieff. imaginea: Paul Elliott. 
Cu: Anna Chlumsky, Macaulay Culkin, Dan Aykroyd, 
„Jamie Lee Curtis, Richard Masur. 


FE 
PLANETA 
CONDAMNATILOR 
O Rambolind în spaţiu 
A n final, secvenţa sosirii „salvatorilor“ — oa- 


meni de știință preocupaţi nu de soarta se- 

menilor lor, ci de monstruoasa ființă la a 

cărei energie distructivă râvnesc — pare a 

persifla însăși ideea „întâlnirilor de gradul 

trei“, mult mai importantă fiind întâlnirea 
omului cu el însuși. 

Protagonista — acum si producătoare — indică, de 
altfel, cheia lecturii acestui SF psihologic — „mai 
sumbru și mai cerebral, cu o violenţă și o tristețe 
inexistente în episoadele anterioare, mult mai 
aproape de problemele existenţiale ale acestui sfârșit 
de secol“ — comparându-și personajul cu o eroină 
de teatru antic angajată în conflictul dintre morala 
cvasi-institutionalizata și cea individuală. Esuänd pe 
o planetă-colonie penitenciară populată cu periculoși 
delincventi convertiți la „asceză“, Sigourney Weaver, 
alias Ripley, este ea insasi considerată o alien, o out- 
sider-ă care va avea de luptat nu doar cu extrateres- 


trii neidentificati, ci și cu extravertitii pământeni de- 
veniți, prin constrângere, introvertiti. 

În colimator se află contemporana obsesie de con- 
taminare — fie că e vorba de morbul concret al cri- 
mei sau de cel alegoric reprezentat de ființa parazit 
ce trăiește în carnea umană și e într-o permanentă 
metamorfoză și o continuă regenerare. Rămâne dis- 
cutabii scabrosul mod de vizualizare, implicând 
efecte speciale de excepție care frizează pe alocuri 
penibilul! 

În schimb este interesant și functional din punct 
de vedere dramaturgic aspectul dezolant al rafinăriei 
dezafectate care figurează deopotrivă mediul subte- 
ran propriu-zis, dar si secătuirea sufletească a pus- 
căriașilor antrenați în bătălia supraviețuirii. Acesta 
este şi câştigul acestei serii regizată de un debutant, 
David Fincher, exersat în videoclipuri. Spre deose- 
bire de Ridley Scott — care a surprins în 1979 prin 
asocierea neobișnuită a science fiction-ului cu hor- 
ror-ul — și spre deosebire de James Cameron — 
care în 1986 a alunecat în ridicol printr-un deplasat 
contraatac „armat“, Fincher a avut inteligența de a 
miza pe forța excepțională a talentatei sale interprete 
care, deşi rasă în cap, continuă să fie la fel de sedu- 
cătoare, în ciuda rolului care o obligă la un exces de 
virilitate. De unde și comparatia cu faimosul 
Rambo... 


Irina COROIU 


— — 


Twentieth Century 
Fox, 1992. Regla: 
David Fincher. Sce- 
nariul: David Giler, 
Walter Hill, Larry 
Ferguson după o 
poveste de Vincent 
Ward. imaginea: 
Alex Thomson. Mu- 
zica: Elliot Golden- 
thal. Cu: Sigourney 
Weaver, Charles S. 
Dutton, Charles 


Dance, Paul 
McGann, Brian 
Glover, Ralph 
Brown. 


upä ce a väzut filmul 

meu Atlantida — po- 

vesteste Feyder — Sa- 

rah Bernhardt (care 
» avea pe atunci 68 de 
ani n.n.) a exclamat Ce păcat că 
cinematograful n-a fost inventat mai 
devreme... Ce carieră aş fi putut 
face!" Şi cine spunea asta? O glorie 
a scenei franceze, europene şi a lu- 
mii întregi. A apucat, totuşi, până în 
1923, când a trecut în amintire, să 
facă şapte filme între care Dama cu 
camelii (1911) şi Regina Elisabeta a 
Angliei (1912), film importat în Sta- 
tele Unite şi care a devenit atunci 
una din marile afaceri ale cinema- 
tografului de pe continentul ameri- 
can. Toate aceste filme se află în 
tezaurul cinematecii pariziene adu- 
nat de Henri Langlois (tot acolo 
există şi un fragment din filmul 
Hamlet interpretat de ea în travesti). 
S-a spus că ele dovedesc, dacă nu 
altceva, cel puţin curajul unei ac- 
trite care nu ignora nici un mijloc 
de comunicare cu publicul. Mă în- 
treb ce ar fi făcut ea cu televiziu- 
nea? 


Sarah Bernhardt, pe adevăratul nume 
Henriette Rosine Bernard — a fost însă 
o glorie a scenei și, cum spun co- 
mentatorii vremii, cariera ei de peste 
șase decenii a însemnat un tot atât de 
lung moment însemnat al teatrului lu- 
mii. Dar iată cum o descrie o celebră 
biografă a ei, americanca Cornelia Otis 
Skinner în cartea care poartă titlul „Ma- 
dame Sarah“ (apărută și la noi acum un 
număr de ani): „Cine era Sarah Bern- 
hardt? Ea care în tinerețe trecea drept 
„o a opta minune a lumii“ și chiar in 
perioada de declin a fost considerată 
cea mai mare personalitate a Franţei de 
la loana d'Arc încoace? Ea, care în 
acea vreme era primită în orice oraș 
civilizat de pe E re cu un entuziasm 
mai frenetic decât regii ori eroii de pe 
câmpul de luptă, sau aşa cum erau pri- 
miti în zilele noastre Presley sau Bea- 
tles-ii... 

Cine a fost deci Sarah Bernhardt? 
Cine a fost Napoleon Bonaparte? Si 
daca e vorba de asemänare, Bernhardt 
și Napoleon au avut multe trăsături co- 
mune. Amândoi erau conștienți de ge- 
niul lor şi nu suportau să fie contrazisi, 
amândoi erau de un egoism fără mar- 
gini. Erau mistuiti amândoi de ambiția 
propriei lor glorii pe care au și ajuns 
s-o cunoască. Amândoi erau aventurieri 
plini de cutezanta, dar si organizatori 
meticuloși. Si unul și celălalt sufereau 
de boli cronice și totuși erau neistoviti 
si de o energie regeneratoare. Și aman- 
doi erau neegalati oameni ai spectaco- 
lului public“... - 

„A opta minune“, cum o numeste bio- 
grafa americanä, se näscuse la Paris. 
Mama, evreicä-olandezä, femeie din 
cale afară de frumoasă, „liberă“ și fe- 
cundá: a dăruit Franţei 14 copii care 
aveau cam tot atâţia tati. Al Sarei era 
un notar de la Le Hâvre care a avut mă- 
rinimia să-i lase fiicei lui, destul de vag 
cunoscută de el, o moștenire de o sută 
de mii de franci și să moară foarte re- 


pede. 

Încă din şcoală feslógial din Versail- 
les) Sarah era o fire foarte nervoasá, 
impulsivá, cuprinsá de entuziasme 
spontane urmate de cáderi in melanco- 
lie apoi mocneli de gelozie. Invidia era 
trásátura ei dominanta si nu trecea o zi 


sá nu se dispute cu colegele de scoala ; 


Un monstru sacru precursor: 


SARAH BERNHARDT 


Epocii i s-a spus „frumoasă“ 
după ce trecuse. 
Teatrul era în centrul vieții 
- iar filmul se nästea 
cam la sfârşitul „belle“ epocii. 
Era timid şi cam ostracizat la început. 
Sarah însă avea flerul ei infailibil... 


mai răsărite, în special cu Sophie Croi- 
zette, cu care s-a luptat în şcoală, în 
Conservator și apoi la „Comedia fran- 
ceza“ de unde a și plecat, unul din mo- 
tive fiind aceeași Croizette pe care Sa- 
rah nu mai suporta să o vadă. Pentru 
Sarah succesul, gloria, erau hrana ei de 
fiecare zi și noapte. Dramaturgii îi 
scriau și-i dedicau piese, toate numele 
mari ale Parisului îi aduceau omagiul 
lor. După ce a jucat în „Hernani“, Victor 
Hugo (care încă nu purta barbă, dar 
Cum spune cu oarecare malitie Eugene 
lonesco „se știa că o să o poarte“), i-a 
trimis după premieră o brățară de aur 
cu diamante însoţită de un biletel al că- 
rui lirism vă lăsăm să-l degustati: „Am 


plâns, doamnă, și depun la picioarele . 


Voastre lacrima ce m-ati facut să vars". 

Pe ea insä n-o putea mulfumi nici o 
lucrare dramaticä. Pana la urma, avea 
sá scrie ea însăși vreo trei piese. Gäsea 
că dramaturgii sunt preocupaţi doar de 
rolurile masculine și îl învinuia pe Cor- 
neille că „nu ştie să le pună pe femei să 


vorbească“. (Pe scenă, firește). 

Orice eveniment din teatru și din 
afara teatrului trebuia să fie într-un fel 
sau altul, legat de numele ei. În răz- 
boiul franco-prusac s-a angajat infir- 
mieră, ca și în timpul „Comunei din Pa- 
ris“. Când s-a stâmit nebunia mongol- 
fierelor si lumea toată considera ca pe 
o. nespusă aventură să zbori în balon, 
„Je tout Paris“ a rămas într-o dimineaţă 
cu sufletul la gură când s-a aflat că in 
balonul ce plutea pe deasupra Parisului 
se afla Sarah Bernhardt. Locuinta era, 
ca la ea la nimeni! Somptuosul alaturi 
de sordid, luxul aláturi de improvizatie, 
caci Sarah avea in casä o mica mena- 
jerie, chiar si un sarpe boa constrictor 


(primejdie mare!), papagali si mate (dar - 


daca spui mata unei pisici persdne e 
mare jignire asa ca mai bine trecem 
peste zoologie). Si inca o ciudatenie — 
unii ar spune o scräntealä de-a ei: 
acasă, după îndelungi repetiții — când 
se întâmpla să obosească, se trăgea 
putin la odihnă (inca nu se aflase ca 


asta s-ar numi relaxare) într-un sicriu 
somptuos plasat chiar în salon. 

In teatru, sau în teatre făcea ce voia. 
A trecut si pe la „Odeon“ (al cărui pe- 
nultim director şi animator în timpul 
evenimentelor din 1968 a fost Jean 
Louis Barrault, decedat de curând). La 
„Odeon“ Sarah Bernhardt n-a zâbovit 
cine știe ce. Scenele teatrale n-o mai 
multumeau și-i alerga gândul la turnee 
mari, lungi, turnee în toată lumea. A fă- 
cut fhai întâi un salt „de verificare“ la 
Londra. Succes imens. A întreprins un 
altul prin Europa, până în Rusia. (A tre- 
cut şi prin tara noastră, a trecut chiar 
de două ori prin tara noastră căci pe 
atunci nu ne duceam noi după Europa, 
mai venea ea pe la noi). Totul se făcea 
însă în vederea unui imens și triumfal 
turneu in America. Desigur un aseme- 
nea turneu a și venit si reluăm în conti- 
nuare relatarea acestui turneu din car- 
tea Corneliei Otis Skinner. 


Impresarul îi propusese un turneu de 
șapte luni cu opt piese la alegerea ei. 
„Condiţiile financiare, spune Skinner, 
erau ispititoare. Dacă ținem seama de 
puterea de cumpărare a dolarului din 
1880, fata de cel de astăzi (cel din 1966 
n.n.), condiţiile oferite erau de-a drep- 
tul seducătoare. Impresarul îi garanta o 
sută de angajamente, plătindu-i o mie 
de dolari de spectacol, plus cincizeci la 
sută din câștig dacă reţeta serii trecea 
de patru mii de dolari. In plus, avea sá 
primească două sute de dolari pe săp- 
tămână pentru “cheltuielile de hotel. 
Trupa va juca în principalele orașe din 
est si din sud, călătorind cu un tren 
special în care Madame isi va putea 
transporta si automobilul propriu "im- 
preună cu personalul angajat pentru ea: 
două jupânese, doi bucătari, un chel- 
ner, propriul ei „maitre d’hotel“ si Ma- 
dame Guerard,- iubita ei „mon ptit 
dame“, care avea funcţia de insotitoare 
si secretara, toate salariile acestora ur- 
mand sá fie plătite de impresar“... 

La 15 octombrie 1880 trupa doamnei 
Sarah Bernhardt a pornit spre Lumea 
Nouă și, după o traversare plină de pe- 
ripetii, furtuni, rău de mare etc. vasul 
„America“ a ancorat în portul New York 
la ora şase și treizeci dimineața pe un 
ger nápraznic. Pe țărm puhoaie de ad- 
miratori, pretutindeni răsuna „Marseil- 
leza". Spunându-i-se că la New York o 
asemenea primire nu i se făcuse nici 
chiar lui Don Pedro al Braziliei, cu 
spontaneitatea ei proverbială, Sarah a 
răspuns: „Da, dar el nu era decât un 
împărat“. Reprezentatiile date în 50 de 
orașe, au fost nu succese, ci triumfuri. 
Sarah Bernhardt era profund impresio- 
nată, ba chiar entuziasmata de circula- 
ia intensa de pe sträzi si bulevarde, de 
aimoasa apariţia a trenului aerian „Ra- 
pid Tranzit Elevated Railroad“ tras de o 
locomotivă cu aburi care scuipa cenușa 
deasupra trotuarelor şi bulevardelor. O 
impresionau clădirile înalte şi, cum s-a 
exprimat ea, „miracolul din Manhattan“, 
ca și podul Brooklyn, aproape terminat 
la vremea aceea. Avea să declare după 
o asemenea plimbare: „M-am întors la 
hotelul meu împăcată cu acest popor“. 

Turneul de-a lungul şi de-a latul Sta- 
telor Unite a fost, desigur, ceea ce-i 
plăcea ei cel mai mult, un eveniment 
continuu. 

La înapoierea în Franţa, pe cheiul de 
la Le Havre o așteptau vreo cincizeci de 
ma de admiratori (astăzi li s-ar spune 
ani). 


Mircea ALEXANDRESCU 


P.S. Francoise Sagan - autoarea atât de 
cunoscutului „Bonjour, tristesse” - a 
publicat recent o carte pe care i-a in- 
spirat-o acest aproape mitologic perso- 
naj nu numai al scenei ci și al lumii de 
acum un secol. Sagan se imaginează în 
relaţie epistolară pasionantá, caldă, ad- 
mirativă cu Sarah Bernhardt. 


Va ráspunde: 


Radita Corbea, Bucuresti; Vivi loan 
Pasculete, lagi: 


GABRIELLE CARTERIS. s-a 
nascut la 2 ianuarie 1962, in Scottsdale, 
(Arizona). Are un frate geaman, Jim. in 
1965, parintii se despart iar mama si cei 
doi copii se mută in apropierea orașului 
San Francisco. La vârsta de 10 ani, 
Gab, cum o alintă prietenii, primește o 
bursă pentru a studia dansul în cadrul 
companiei San Francisco Ballet. Visând 
să devină prim solistă ea îşi găsește 
chiar și un nume de scenă: Gabriella 
Anna Navitskey. Din cauza staturii 
(doar 1,55 m) este obligată să renunţe 
la cariera de dansatoare. La 15 ani în- 
trerupe școala plecând împreună cu o 
trupă de pantomimă într-un lung turneu 
- prin Europa. La întoarcere, mama sa 
reușește să facă rost de bani pentru a o 
înscrie la Sarah Lawrence College din 
New York. Studentă eminentă, este tri- 
misă să studieze — timp de un an — la 
Royal Academy of Dramatic Art din 
Londra. După terminarea studiilor, pri- 
mește câteva roluri în seriale tv, primul 
film fiind Another World. La New York 
joacă pe Broadway și îi cunoaște pe 
Luke Perry și lan Ziering, viitorii ei par- 
teneri in Beverly Hills. Initial Gabrielle 
si-a dorit sa interpreteze rolul Brendei 
si in acest scop a dat probe fara oche- 
tari. 

A devenit însă Andrea, personaj ca- 
re-i seamănă foarte mult. „Filmările au 
fost minunate. Am avut e adevărat si 
momente mai dificile. De exemplu, 
eram în cabină, probam o pereche de 
ciorapi, eram goală si peste mine a dat 
buzna un tip care nu dorea altceva de- 
cat un autograf“. Rolul din Beverly Hilis 
i-a adus o mare popularitate, dar suc- 
cesul n-a ametit-o. În fiecare dimineaţă, 
Gabrielle parcurge 20 km pe bicicletă, 
vehiculul ei preferat. Este de altfel o 
cunoscătoare în materie, toți prietenii 
cerându-i sfatul când vor să-și cumpere 
un asemenea mijloc de locomotie. Îi 
place mirosul florilor si copacilor. lu- 
beste animalele. Îşi doreşte o viață de 
familie tihnită, cu mulți copii. „Dar nu 
acum, sunt încă prea tânără“, declară 


Concursul cu premii 
organizat de 
NOUL CINEMA 
şi 
ROMÂNIAFILM 


TALON 


Sigrid Schlichmann, Bucuresti: 


LUKE (COY LUTHER) PERRY 


IM, născut la 11 octombrie 1966, la 
Mansfield. Mama: casnică, tatăl — ote- 
lar. Un frate, Tom, mai mare cu doi ani 
si o sorä, Amy, cu patru ani mai tänärä. 
S-a inteles intotdeauna foarte bine cu 
mama sa, ea fiindu-i — mai mult decät 
fratii sai — prietenä si confidentä. Cele 
mai pläcute amintiri din copilärie sunt 
zilele petrecute la bunici și micul dejun 
luat împreună cu ei, pe pajistea din fata 
casei. Pozna cea mai gravă: a degirat 
toți ciorapii mamei întinzând firele — 
puse cap la cap — prin cele patru ca- 
mere ale apartamentului. Părinţii au di- 
vortat când el avea 6 ani. Mama s-a re- 
căsătorit cu zidarul Steve Bennett și 
toată familia s-a mutat la Fredericktown 
(Ohio) cumpärändu-si acolo o mica 
fermă. La școală, Luke Perry Ill a fost 
un elev model, îi plăceau literatura, ma- 
tematica, sportul — mai ales înotul, ci- 
clismul, base-ball-ul. Învață de la tatăl 
său vitreg zidăria. Este singurul din 
clasă care dorește să se facă actor, ho- 
tărând să se numească Luke după titlul 
filmului Luke mână rece (cu Paul New- 
man) pe care-l vizionase cu câţiva ani 
înainte. Primul său rol: apare pe post 
de mascotă (Freddy Bird) la una din 
sărbătorile orașului. Îi plac rock'n'roll-ul 
(Jerry Lee Lewis) si muzica lui Def 


Etapa 3 


Leppard. „Am plecat la Los Angeles, 
pentru că — mărturisește el astăzi — 
„orășelul unde locuiam -nu-mi oferea 
nici o perspectivă; pur și simplu mă 
simțeam frustrat“. Lipsa banilor l-a obli- 
at să doarmă într-un motel de la peri- 
eria orașului şi chiar în mașină. Locu- 
iește un timp la un prieten în Long 
Beach, în casa căruia ia parte la adevă- 
rate orgii. Face rost de banii necesari și 
se înscrie la Torrance High School, ob- 
ţinând în același timp si un angajament 
la Whitefield Theatre în Sherman Oaks. 
Studiază acolo rolurile clasice — Sha- 
kespeare, Ibsen, Shaw. Își completează 
veniturile fiind șofer, comisionar, zidar. 
După 217 probe de film (numărate de el 
însuși) obține un rol în serialul Loving. 
Urmează Another World unde o întâl- 
nește pe Gabrielle Carteris. Prima lui 
iubită: Jasmine Bleeth — parteneră în 
Ryan's Hope. idila durează un an. O 
altă idilă cu Amanda Anka, fiica lui 
Paul Anka, celebru cântăreț al anilor 
'60—:70. O cunoaște pe Minnie Sharp, 
vânzătoare într-un magazin de antichi- 
tati (vezi p. 19). În iunie 1990 obţine ro- 
lul lui Dylan McKey din Beverly Hills, 
90210 roi care i-a adus zilnic peste 
2000 de scrisori de la admiratoare. Lo- 
cuiește și acum într-o casă mică la care 
şi-a adăugat singur o verandă (se pri- 
cepe doar la zidărie). Nu are mașină 
pentru că nu-i plac autoturismele. „Mi-e 
deajuns că în serial am un Porsche 
care, fie vorba între noi, este un fel de 


@ Gabrielle Carteris 


Volkswagen putin mai bun“. De cele 
mai multe ori se deplaseazä cu 
motoreta. Este urmärit peste tot de fani 
turbulenti, ceea ce l-a facut odată să se 
refugieze in toaleta pentru doamne a 
unui restaurant. Este un fervent susti- 
nator al campaniei anti-SIDA gi mem- 
bru al cätorva asociatii pentru protectia 
animalelor $i protejarea mediului incon- 
jurätor. De douä ori pe lunä telefonul 
lui particular este la dispozitia celor 
care vor sa converseze cu el. Cel mai 
recent film: Buffy, The Vampire Slayer. 


PE SCURT: 


Matei Stefan, mye er Cu toate in- 
sistentele depuse nu detinem — deo- 
camdata — informatiile solicitate. Nu 
pierdeti însă speranţa. 


Valentin lonescu, București: Pentru 
ceea ce vă interesează consultaţi cartea 
Adinei Darian, . „Mirajul statuetei de 
aur“, editura Meridiane, 1984. 


tonica Tăndăreanu, Tg. Jiu; Miriam 
Branea, București: Într-adevăr, a încetat 
din viaţă la 52 de ani, în urma unui in- 
farct, actorul Vittorio Mezzogiorno, cu- 
noscut (si îndrăgit) la noi din serialul 
Caracatita in care a interpretat rolul co- 
misarului Licata. 


Doina STĂNESCU 


© Luke Perry 


1. Ce film de suspense cu Jodie Foster in rolul principal a facut Jonathan Kaplan, regizorul peliculei 
Pătrundere liegalä? R 


Procnorponrnrsrnorsrospons+sooo9.$<.oerossrrorncrororsscrroo—sresprssncrrnaaaranasran.orn.o... 


2. Ce actor care a jucat in seria Rambo apare in Formidabilul 2 (Hot Shots 2)? 


o... C COOH E SOT RHEE ESE HEE EEE E HERES EEEEHEE REESE DOSE SESE . .osncnssranesronsoocsrrrrrrorsssr.rn.on... 


3. Cum se numește interpretul iubitului din În pat cu dușmanul, partenerul Juliei Roberts? 


Kae er ee ze Be ae a ur ee ar ee Se er re Br a ee Eee Eee 


Etapa 2 i Etapa 3 Sot fi 
PB, an a ft em mr 


puse la dispoziție de Compania „Fox“. 


În Statele Unite dreptul cetățenilor de a avea și purta arme 
este la egalitate cu dreptul lor la libertatea cuvântului 


u s-a aflat încă răspunsul 

la dilematica întrebare „A 

fi sau a nu fi?" și o alta in- 

terogatie, întrucâtva com- 

plementará, e lansată de 

politicieni, sociologi, ci- 
neaști şi de oamenii obișnuiți: „Ecranul 
a determinat explozia violenței mortale 
ce a cuprins societatea contemporană 
sau viceversa?“ 

În ultimul deceniu, actele de violență 
au luat o amploare nemaiîntâlnită din 
America în Asia și până în Europa. 

Statele Unite, al cărui „sport naţional“ 
sunt recordurile le deține si în această 
privință. Ecranul mondial este copleșit 
de filmele americane ce publicitează 
implicit violența şi tot Statele Unite se 
află pe primul loc în privința criminali- 
tăţii. . ‘ 
La fiecare: 

e 6 ore un copil e ucis; 

e 20 de secunde o persoanä este 
amenintatá cu arma gi tot la 20 de se- 
cunde o persoaná este ránitá; 

e 28 de minute gi 20 de secunde are 
loc o sinucidere; 

Situatia. este atát de acuta incát o 
data cu prima zi din Noul An, in fai- 
moasa piata de la intersectia Broad- 
way-ului cu Seventh Avenue, Times 
Square, s-a instalat „Ceasul 
care indică în fiecare minut numărul de 
persoane ucise în America; și doar nu 
este război! În viitorul apropiat alte 


morții“ ` 


„ceasuri ale morţii“ vor fi instalate la 
Los Angeles, Miami, Washington. Peste 
1/3 din populaţia Americii are un prie- 
ten sau o rudă ucisă. 3 

Cele două atentate ale anului 1981, 
având ca ţintă pe președintele american 
în exercițiu Ronald Reagan și pe părin- 
tele spiritual a peste 700 milioane de 
catolici, Papa loan Paul al li-lea, au dat 
parca semnalul escaladarii unei noi vio- 
lente. 

La sfärsitöl anului trecut, președintele 


violența!“ Cauza o știm prea bine. Vio- 
lenja se va vinde bine si nu doar în Sta- 
tele Unite. Dacă în 1980 încasările pro- 
venite din exportul de filme americane 
reprezentau 30% din beneficiu, acum 
acestea reprezintă peste 50%. 

- Faptul că cinematograful este cel mai 
culpabilizat mass media se datorează 
capacității sale intrinseci de a captiva 
emoțional. Presa italiană de pildă, are 
de peste două decenii reputaţia de a fi 
un adevărat roman polițist (romano 


obiect 


violența a fost întotdeauna negativă“. 
De altfel, părinții fondatori ai Statelor 
Unite au stipulat în chiar al Il-iea 
Amendament la Constituția adoptată de 
peste douä secole, urmätorul drept: „O 
militie organizatä este necesarä pentru 
securitatea unui stat liber si dreptul oa- 
menilor de a avea sau purta arme nu va 
fi limitat”. Dreptul la portul de armă era 
la egalitate cu dreptul la libertatea cu- 
väntului. Respectivul articol constitutio- 
nal nu se referea atunci la autoapärarea 


Päsind pe urmele industriei de film americane, 
nici cinematografille europene nu se lasä mal prejos 


Bill Clinton s-a adresat ritos oamenilor 
de cinema hollywoodieni, cerándu-le sá 
reduca ilustrarea crimelor si molestäri- 
lor din productiilé destinate marelui si 
micului ecran. Dar chiar în săptămâna 
când se recepta apelul prezidenţial, 
urma să se liciteze un scenariu ce pro- 
punea în primele șapte minute de film, 
11 crime (Overkilled). 

Peter Chernim, președintele lui 20th 
Century Fox, răspunde Casei Albe: 
„Avem o autentică răspundere în 
această privință, dar nu putem anula 


0 Bonnie Parker gl Clyde Borrow, 


in competiția violenţei 


giallo), şi nici noi nu ducem lipsă în ul- 
timii ani de publicaţii ce abundă în rela- 
tarea actelor criminale. Dar o informa- 
tie citită. nu are același impact cu o 
imagine văzută mai ales când aceasta 
este modelată artistic. 
storia Statelor Unite nu a 
fost niciodată despărțită 
de violenţă. Istoricul ame- 
rican David Kopel de la 
Independence institute 
aprecia insa: ,Urmarind 
istoria noasträ nu se poate spune ca 


p? 


cei doi gangsteri reali din anii '30, 


recreati romantic 


de Faye Dunaway și Warren Beatty 


O „carca säibatică — 
violența nemotivată în western 


N 


fata de eventualii gangsteri, hoti sau 
agresori; el fusese prevazut in intentia 
de a organiza o opoziție fata de un po- 
sibil guvern tiranic. Evolutia politica a 
Americii a exclus o asemenea posibili- 
tate, în schimb, indivizi și societate sunt 
în real pericol prin escalada de nestavi- 
lit a criminalităţii. Chiar dacă poftul de 
armă este permis, acest drept fusese 
destinat mai mult autoapărării așa cum 
reiese și din sondaje efectuate, căci de 
el uzau în special fermierii, si mai ales 
cei din Far West. Nu este lipsit de sem- 
nificatie pentru profesia noastră să 
menționăm că tot din sondajele făcute 
pe eșantioane naţionale reiese că este 
aproape imposibil să găseşti ziariști sau 
reporteri care să fi avut vreodată arme, 
condeiul rămânând „arma“ lor — fata 
de alte profesii unde este aproape im- 
posibil să găsești pe cineva care să nu 
poarte o armă! Chiar și fără ziariști, în 
Statele Unite s-a ajuns la recordul de 
200 milioane de arme la purtător. In 
această situație o banală ceartă în fami- 
lie se poate solda cu o.crima (vezi și 
excelenta comedie-romantică Pistolul 
meu cel nou cu Diane Lane, avertizând 
despre acest pericol; ca si Thelma și 
Louise, la care distribuitorii nostri nu 
au avut încă acces, film de clasă în care 
un pistol aruncat într-un sertar spre a 


. servi in caz'de agresiune, va declanșa 


un lanț de dezastre). 

Dacă în urmă cu ani un tânăr se con- 
sidera bărbat după ce a aprins prima ți- 
gară sau a trecut prin prima beţie, azi 
el tinde să se considere macho după ce 
a tras un foc cu pistolul. Este evident, 
crima a devenit obiect de consum. Și 
nu doar în America. La sfârșitul anului 
trecut televiziunile lumii au relatat cum 
la Liverpool doi băieţi de 11 ani, au 


Saltul 
de la violenta 
motivată de o cauză Justiflará 
la violenja 


pur și simplu 


de consu 


omorât un copil de trei ani; după nici 
două săptămâni, trei tineri francezi au 
ucis cu pietre, în localitatea 
Vitry-sur-Seine, un sărman vagabond. 

Să fie vinovat doar cinematograful de 
această realitate? Dar familia, școala, 
politicienii; dar lipsa de repere morale, 
de credinţă, în fond debusolarea majo- 


+ ritatii tinerilor de pretutindeni; dar stre- 


sul, sărăcia, drogurile? Sunt factori de 
care nici o societate nu mai poate face 
astăzi abstracţie. Desigur, imaginea a 
transformat milioane de oameni în vo- 
yeur-isti ai crimelor. Pasul către imitație 
poate fi facut cu ușurință. 

S-a emis ideea că cinematogratul 
poate să redea violența cu condiția să 
nu o exploateze în beneficii strict mer- 
cantile. Dar cine poate fixa linia de de- 
marcatie? Violenta s-a vândut bine in 
toate timpurile numai că societățile au 
progresat, iar violenţa a avansat deopo- 
triva. 


A ncá din vremea lui Al Ca- 
pone si Dillinger filmele 
cu gangsteri, au fácut de- 
liciile spectatorilor, asigu- 
rand incasäri substantiale 
producatorilor. Tot de 

atunci studiourile au refuzat să renunțe 
la ‘gangster-stories. Dupa extraordinarul 
succes in Statele Unite si in Europa al 
filmului Declasafii (Underworld), pro- 
dus de Paramount in 1927, presiunea 
Ligilor ce vegheau la pästrarea morali- 
tatii este atät de puternica incät se in- 
terzice abordarea acestui subiect din 
unghiul gangsterilor (ca in filmul citat), 
urmând ca relatarea să se facă numai 
din unghiul poliţiştilor. A fost un prim 
pas spre instaurarea faimosului Cod 
Hays al cenzurii, intrat în vigoare după 
trei ani. Dacă ar fi să comparäm Decla- 
satii realizat de Joseph von Sternberg 
dupä un scenariu de Ben Hecht cu Re- 
servoir Dogs (1992), cel dintäi ne apare 
ca o glumä rafinatä si spirituala, desi 
descrie „groapa“ din Chicago. In com- 
paratie cu ‘filmul scris si realizat in de- 
but de Quentin Tarantino, unul dintre 
cele mai tari si apreciate thriller-uri, 
avem mäsura evolutiei violentei pe 
ecran si a receptivitatii spectatorului de 
azi invätat sä suporte multe. 


gradului in care poate fi acceptatä vio- 
lenta pe ecran se duce in jurul acestui 
argument: motivatia. Motivatia este in- 
vestita sa masoare limita permisivitatii 
ei pe ecran. 

O replicä din Sammersby (v. pag. 
22), care pentru unii spectatori ar putea 
trece neobservatä, sintetizeazä aceastä 
nouä moralä, evidentiatä acum de fil- 
mul american. Personajul interpretat de 
Richard Gere, un aventurier care pre- 
ferá să moară pentru a-și câștiga dem- 
nitatea, fie și postumă, decât să-și de- 
zonoreze copilul și femeia iubită, spune 
la un moment dat: „Nu am ucis nicio- 
dată un om dacă nu am avut cel puţin 
două motive". 


oti istoricii de film ameri- 
can (si nu avem motive 
să-i contrazicem), consi- 
deră că violența a încetat 
să mai fie motivată pe 
ecran din a doua jumătate 
a anilor '60. Trei filme din anii '60 şi trei 
din deceniul următor au dat tonul în 
exacerbarea violenţei de dragul violen- 
jei, conferindu-i şi o sporită putere de 


De la 1 ianuarie „Ceasul morţii“, instalat la New York în Times Square, 


indică la fiecare minut numărul persoanelor ucise în America 


Asemenea salturi spre violență s-au 
parcurs în aproape toate genurile. Cum 
să măsurăm distanța de concepţie și 
expresie de la delicatul si nu mai putin 
tragicul Pe frontul de vest nimic nou 
(1936) ecranizare a lui Lewis Milestone 
după romanul lui Remarque până la 
violența de limbaj și ilustrare a războiu- 
lui în M.A.S.H. și al seriei filmelor des- 
pre Vietnam. Şi încă în cazul războiului 
violența a fost acceptată. Spionajul aliat 
cu violenţa așa cum arăta seria James 
Bond inițiată în 1962 cu Dr. N6 (vezi 
Noul Cinema nr. 10/92) interzicea spec- 
tatorilor să ia duritatea în serios, din 
pricina abundenței de ironii și autoiro- 
nii. Apoi James Bond era justificat în 
faptele saie de un factor esenţial: o ide- 
ologie. Eroul apăra preceptele lumii li- 
bere în anii războiului rece. 

intregul dialog purtat astăzi în jurul 


e Regizorul Joel Schumacher denunță cauzele violenţei 
în America. Adevărul din Falling Down jenează. Excelentul 
său nim sfârşeşte mee a u repudiat cniar de Hollywood 


seductie printr-o rafinată estetică. 

În 1967, Arthur Penn face din cuplul 
gangsterilor Bonnie si Clyde doua per- 
sonaje cu aura romantica constranse 
de societatea contemporana sa aleaga 
färädelegea. Moartea lor in final induio- 
șează, încetând sá mai fie un act justi- 
fiar. 

in acelasi an, cu o luciditate glacialá, 
Richard Brooks ecranizeazá roma- 
nul-reportaj de scandal „Cu sänge re- 
ce” (in Cold Blood) scris de Truman 
Capote dupá ce intervievase timp de 
saptamani chiar in celula sa pe crimina- 
lul ce’ucisese fara nici o motivaţie o fa- 
milie de fermieri din Kansas. Ambele 
filme notate de criticii de specialitate 
cu cinci stele (excelent) au fácut intra- 
rea in zona violenfei eliberatá de orice 
inhibitie. 

A fost doar inceputul. Doi ani mai 
târziu , Sam Peckinpah, cineast singu- 
lar in peisajul hollywoodian (Balada lui 
Cable Hogue, Crucea de fier, Capcana, 
Câinii de paie) produce aceeași radi- 
cală cotitură în clasicul gen american: 
westernul. În Hoarda (The Wild Bunch) 
nu se mai apără valorile şi morala tradi- 


tionale, ci asistăm la un măcel între un 
grup de bandiți vanati de un nemilos 
revoluționar texan. 

În anii '70, capete de serie în detona- 
rea violenţei- au fost trei filme realizate 
de Kubrick, Coppola, Scorsese. Porto- 
cala mecanică (1971) cuplează forța vi- 
zionară a filozofului eseist britanic An- 
thony Burgess cu percutanta imagina- 
tivă a lui Kubrick. Cine să vrea să 
trăiască într-o asemenea lume în care 
până şi un criminal întors din detenţie 
o consideră mult mai atroce decât 
atunci când o părăsise? Cu Nașul, Cop- 
pola deconspiră seducător sângeroa- 
sele conexiuni ale Mafiei, dar oricât ex- 
plozibil a adus Coppola pe ecran, 
acesta nu poate depăși realitatea ce a 
urmat intrată într-o cursă macabră cu 
ficțiunea. Să amintim doar că Mafia a 
folosit patru tone de explozibil pentru 
a-l ucide în 1990 pe judecătorul Fal- 
cone după ce în anii '80 folosise ace- 
leași mijloace pentru eliminarea gene- 
ralului Dalla Chiesa. 

În sfârşit, cu Şoferul de taxi Scorsese 
face explicit vinovatá de deteriorarea 
societății americane, traumatizanta ex- 
perienta a războiului din Vietnam. 


(Continuare în pag: 23) 
Adina DARIAN 
11 


„Norii“ lui Aristofan sub 


inematograful s-a născut 
în Elada!“ Melina Mercouri 
(fost și actual Ministru al 
Culturii în guvernul Pa- 
59 pandreu) și-a încheiat ast- 
fel conferința de presă la 
cea de a 34-a ediţie a festivalului, pusă 
sub semnul sărbătoririi Centenarului artei 
a 7-a. Intr-adevär, „invenţia secolului“ 
(inițiată de fapt în secolul trecut!) îşi are 
originea nu doar etimologică, ci şi filoso- 
fică în vechea Grecie. Preceptul devenirii 
formulat de Heraclit din Efes — „Panta 
rhei/Totul curge“ — s-a transformat în... 
realitate palpabilă, cinematograful nefiind 
altceva decât o permanentă reeditare a 
peșterii închipuite de filosoful antichității 
eline, Platon. 
Că nu este vorba de simple speculații o 
probează înseși ambițiile şi mai ales reu- 


impactul 


sitele acestei manifestări desfășurate în 
metropola Balcanilor, aleasă să fie Cen- 
trul cultural al Europei în 1977. Oraș isto- 
ric ce poartă numele surorii lui Alexan- 
dru cel Mare, fiind construit de succeso- 
rul acestuia, regele Macedoniei Kassan- 
der, avea să-şi consolideze importanţa 
strategică de port la Marea Egee în tim- 
pul Imperiului Roman, așa cum în pe- 
rioada Imperiului Bizantin va deveni cen- 
tru de educaţie religioasă, imbogatin- 
du-se cu o excepțională arhitectură ecle- 
ziastică din secolul V până la începutul 
secoluiui XV, cand-cade sub influența 
imperiului Otoman. De-a lungul veacuri- 
lor, populaţiile greacă, turcă, armeană și 
evreiască aveau să-i consolideze definitiv 
acestei așezări o aură cosmopolită. 
inițiat cu 30 de ani în urmă ca o simplă 
„Săptămână a filmului grec“ în cadrul 


$ Melina Mercouri 
in regia sotului ei, 
Jules Dassin 
Strigate 
de femel 


zit interes şi la Săptămâna criticii de la 


Cannes. 


Targului international, festivalul cunoaste 
o existență zbuciumată datorită vicisitu- 
dinilor economice și politice. Epoca de 
dictatură a juntei militare a însemnat 
pentru cinematografie cenzură ideolo- 
gică, șomaj și persecuții, scăderea pro- 
ductiei şi orientarea spre genuri facile. 
Preluând în 1992 direcţia festivalului, 
Michel Demopoulos l-a transformat într-o 
competiţie internaţională. Ediţia actuală îi 
certifică competența managerială și în- 
dreptateste speranța generală că Thessa- 
loniki va câștiga un loc aparte pe harta 
cinematografiei mondiale, căci, aici, la 
poalele maiestuosului Olimp, este un loc 
privilegiat de întâlnire a Noilor orizonturi 
(cum se intitulează secţiunea necompeti- 
tivă) — fie că este vórba de „tendinţe de 
reîntinerire“ în creația maeștrilor sau de 
„opera prima si seconda“, care fac obiec- 
tul competiţiilor într-o secțiune naţională 
şi una internațională. \ 
„Internationalizarea“ Salonicului pre- 
zintä un avantaj deosebit pentru cinema- 
tografia localä, stimuländ deopotrivä pe 
realizatori, producätori, distribuitori si 
spectatori. Concertarea eforturilör pentru 
crearea unui repertoriu cinematografic 
propriu si formarea unei noi audiente s-a 
concretizat şi. prin faptul că sponsorii 
ediției au fost radioul și televiziunea 
greacă. Această din urmă instituţie pu- 
blică asigură un permanent ajutor finan- 
ciar (printr-un coeficient important în 
subvenţionarea producţiei naţionale de 
film administrată de Centrul de film 
grec), dar şi logistic. O dovedește intensa 
mediatizare a festivalului căruia i se acor- 
dau multe ore de emisie ziua si noaptea. 
De altfel, televiziunii pe tot globul îi va 
reveni un rol si mai important în sustine- 
rea cinematografiei potrivit strategiei ela- 
borate la Strasbourg şi prezentată la 
Thessaloniki de“ însuși președintele Co- 
mitetului Consiliului Europei pentru cele- 
brarea Centenarului Cinematografului, 
Christian Zender, care a ţinut să fie ală- 
turi de doamna Mercouri, ardentă mili- 

tanta anti-GATT. 
S 


despre serial killers, vizitând locurile 
unor crime vestite, împreună cu prie- 


gakis (Martor 
vedete naţionale 


Antonis Fra 


ocular), 


de ce nu și internaţionale?! 


@ Eiotthoria Rigou (Ariadna...) 
$ 


cinematografului american 


Valentele sale pozitive si negative 
aveau sa se faca si aici simtite atát in 
productiile grecesti, cat si in cele ale 
altor cinematografii. Un timp pentru 
ucis de Nikos Grammatikos confirma 
teza mimetismului (desi realizatorul, 
matematician de formatie, spre deose- 
bire de majoritatea colegilor, a studiat 
regia la Atena, nu altundeva!) fiind un 
thriller pe canavaua uzata a confruntarii 
amicitiei masculine cu „morala“ crimei 
remunerate, in schimb Locul unde nu 
s-a intämplat nimic al mexicanului 
Hugo Rodriguez infuzează aceluiași 
gen o tensiune mocnitä, preponderent 
azteca. Asa cum si Damir Manabaiev 
din Kazahstan a imprimat filmului Sur- 
zhekey, înger al morţii — un „eastern“ 
din perioada colectivizärii staliniste — o 
foarte originalä dimensiune alegoricä, 
prin poezia fiecärui cadru raportänd 
mereu omul la firul de nisip. Coproduc- 
tia estoniano-finlandezä Întuneric in 
Tallin de lilika Jarvilaturi amintește de 
ambianța veristä a filmelor americane 
tenebroase din perioada postbelică 
(vezi retrospectiva „Jules Dassin“,) totul 
însă fiind scaldat intr-un umor negru, 
de sorginte nordică. Fără să atingă 
standardul Familiei Addams, filmul Sa- 
rei Driver (o blondă zveltă cu alură de 
superstar, regizoare şi producătoare 
împreună cu faimosul ei soț Jim Jar- 
musch) Când zboară, dedicat 
„tuturor fantomelor care suntem“, ră- 
mâne o psihedelică istorioară de „umor 
si horror“ pe muzică de jazz, care a tre- 


La Thessaloniki Premiul Juriului criti- 
cii internationale/FIPRESCI — din care 
am avut plăcerea să fac parte — a fost 
atribuit (în unanimitate!) taiwanezului 
Ping Ho (inginer chimist specializat în 
cinema la Universitatea Siracuza din 
New York) care şi-a conceput acest al 
doilea film 18 (denumirea unui joc de 
zaruri) ca pe o mărturie a chinurilor de 
creaţie, identificându-se cu eroul care 
trăiește o experienţă fundamentală. 
Într-un stil narativ discursiv, impregnat 
de o senzorialitate orientală, extrem de 
filmicá, e redat însuşi sentimentul sfá- 
sietor al existenţei la voia hazardului. 


Fictiunea 
în avangarda realităţi 


Anticipând apelul adresat de preșe- 
dintele Clinton cineaștilor americani 
pentru stăvilirea violenţei propagată si 
prin cinema, cât şi legea ce urmărește 
să ingradeasca achiziționarea armelor 
de către persoanele particulare, Kalifor- 
nia, primul film de ficțiune al lui Domi- 
nic Sena (cu practică de scenarist la 
Paramount, specializat în clipuri muzi- 
cale cu David Bowie, Sting, Elton John 
şi în spoturi publicitare) isi. impune 
ferm valoarea cu excelenta parafrazare 
a obsesiilor cinematografului și societä- 
tii americane de la Bonnie gi Clyde la 
Suflet sălbatic. Vrând parcă să refacă 
experienţa lui Truman Capote (autorul 
romanului „Cu sânge rece“, best-seller 
'66), un tânăr jurnalist pasionat de pa- 
tologie socială doreşte să scrie o carte 


tena sa, o talentată fotografă preocu- 
pată de senzualitatea provocatoare. În 
călătoria spre California, ei întâlnesc 
cuplul ideal pentru investigația lor — 
un ins impulsiv care lasă-n urmă numai 
cadavre şi o jună orbită de iubire; el in- 
conştient, ea retardată. Brad Pitt — 
brunet hirsut, cu ochii injectati si un 
dinte lipsa, dar totusi cu un farmec in- 
solent de lichea macabra si Juliette Le- 
wis (revelatia din Cape Fear) — pla- 
panda inocenta, tematoare, dar cu- 
rioasa. O caricaturá a teribililor amanti 
hollywoodieni simbolizand amorul in 
stare „brutä“, intr-un road movie „initia- 
tic” împins pana la situaţia limita cand 
eroii „pozitivi“ trebuie sa decidă daca 
se lasă omorâţi sau ucid ei înșiși, 'ster- 
gând demonstrativ „diferența dintre cri- 
minali si oricare „dintre noi“. 


Conexiuni - stilistice 
aplaudate 


O viaţă incântătoare, film fellinian (un 
omagiu ad-hoc alăturat impresionantei 
retrospective din deschiderea festivitatii 
de premiere) pe care Patrice Vivancos 
l-a dedicat dragostei la vârsta a treia și 
groteștii fugi de o viata după himera 
imbogätirii „a la Onassis", amendează 
tragi-comic derizoriul iluzoriului. Ca 
amuzament al cineastei Ning Ying (una 
dintre asistentele lui Bertolucci la Ulti- 
mul impärat si autoarea unui remake de 
succes dupä Unora le place jazzul) este 
tot o amarä ironie, strecuratä intr-o pa- 


0 PDD CEI a ad E 


umbrela Comunitätii 


rabolä neorealistä despre a doua copi- 
lärie, senectutea, marcatä de mentalitä- 
tile birocratice ale comunismului chinez 
și utopia conducerii „democratice“ (a 
unei trupe amatoare de operă clasicá!). 
Filmul şi-a adjudecat Premiul Alexan- 
dru de aur. 

Italianul Pappi Corsicato, înrudit cu 
Almodovar datorită umorului nebun is- 
cat din insolitul motivatiilor confictuale, 
dar si al dinamicii incadraturilor pro- 
priu-zise, debuteaza in forta cu Libera, 
un triptic despre o sotie „de bani gata" 
abandonată, o mama pätimasä ce se 
dovedeste a fi... tatal unui homosexual 
şi o întreprinzătoare nevastă care se 
imbogateste comercializând pe casete 
video excesiva activitate sexuală extra- 
conjugală a soțului! 

Cu Sub stele (Franta-Elvetia) Antoine 
Desrosiére (la cei nici 22 de ani ai sai 
deja prolific producator intr-o fundatie 
intemeiatä din 1988) lanseazä un omo- 
log al lui Antoine Doinel, celebrul per- 
sonaj al lui Truffaut, creat de 
Jean-Pierre Léaud. Interpretul tribulatii- 
lor adolescentine similare, Mathieu 
Demy (fiul regretatului regizor Jacques 
Demy și al lui Agnés Varda), a fost răs- 
plătită cu premiul de interpretare inmä- 
nat de David Thewlis, protagonistul din 
Naked (laureat la Cannes '93), acum 
membru în Juriul internațional de la 
Salonic. 

În aceeași ordine a corelatiilor stilis- 
tice se înscrie coproductia elvetia- 
no-germana semnată de Donatelo și 
Fosco Dubini, Ludwig 1881 — reconsti- 
tuire minuţios documentată a unui epi- 
sod din viața regelui împătimit al Tha- 
liei care a întreprins împreună cu un 
actor de la curtea din Munchen o călă- 
torie incognito dorind să pună în scenă 
pasaje din „Wilhelm Tell“ de Schiller. 
Servind cu exemplară austeritate tema 
subterană a diferenţei. infinitezimale 
dintre angoasă, alienare și pasiune, 
protagonistul Helmut Berger reeditează 
la rându-i propria experienţă din Lud- 
wig-ul viscontian. 

Teatralitatea este dintotdeauna o co- 
ordonată specifica a cinematografiei 
grecești, cândva renumită pentru folosi- 
rea universului teatral ca metaforă a 
vieţii publice pe scena istoriei, precum 
în Călătoria comedianţilor, capodopera 
lui Theo Angelopoulos, maestrul care 


* în continuare sfidează festivalul (poate 


si fiindcă se vehiculează ideea falsă că 
pub cul l-ar considera prea sofisticat!). 
producţia actuală, care anul acesta a 


~ înregistrat o salutară expansiune a de- 


buturilor, recursul alegoric la teatru, 
arta născută fără doar și poate în Elada, 
este operant îndeosebi în developarea 
vieţii intime. Astfel în Ariadna locuiește 
în Leros de Thanassis Rakitzis, pentru 
clarificarea adevărului despre părintele 
eroinei, mitul Minotaurului a suferit o 
contaminare cu lrodiada, dar supralici- 
tarea diminuează dramatismul. Pe criti- 
cul de cinema care se întâmplă să fie și 
cronicar de teatru l-a încântat îndeose- 
bi Domul instelat de Kostas Aristopou- 
los, o postmodernă inventariere (cu 
ajutorul unei lanterne magice!) a rever- 
berării complexului oedipian în cultura 
universală: 


Actorii noștri 


(Urmare din pag. 5) 
La Editura „Eminescu“ am predat și a 


intrat în plan volumul de versuri „Pajura 
singurătăţii”, de fapt un album Marcel 
Chirnoagă, „ilustrat“ cu poeziile mele. 


De trei ani am rubrica săptămânală din 
ziarul „Libertatea“ și probabil articolele 
se vor aduna într-o carte. 

Din 14 august '93 mă exersez în rolul 
de bunic pe care-mi doresc să-l dut cât 
mai mulți ani cu putință. 

În ceea ce privește funcția de stat, 
sper ca cele bune-adevărate să fie mai 
numeroase decât cele rele-născocite. 
Dreapta cumpănă o vor tine tot Diavo- 
lui și Bunul Dumnezeu! 


an orizon 


ail i: Manuel de Olive 
re Olivier Assayas, Aki 
Kaurismaki, Jim "Jarmush, Ato wo T © Astfel s-a putut urmări si o 


mul she film Stereo (1900) (1969), pa AS M. Buttery in peers orcas. ae pe 
m ná la 
un formidabil succes s-a bucurat e: Obiecte stranii ale dorinţei“ 


(amenajată A Milos — o dezatectată fi ¿oe XIX transformată în loc 
prin regelui m noa denar i a hata erator 
autentice ale lor person: mag eroi 
cineastului e Reprezentant de marcă al tinerilor. inde independenţi americani, Hal 
Simple Men ger nel ne Unbelievable Truth (1989) {Trost (1900) © © ator- 
Se bos fe poorer of tamer Female Trouble de John Waters 
regen Horror Picture Show (1975) de Ne den Han me Rising 
de Kenneth Anger, Eraserhead 976) de David Lynch; 
(1967) de An Warhol; Creatures (1963) de Jack Smith. 


Oo Multilaureatul De la západá (cu Gerassimos Skiadaressis) 


Juliette Lewis 
in sángerosul roa 
si “lal 


i Michelle Forbes 
ovie Kalifornia 


Jtnefarial unui prieten american“ 


dată cu retrospectiva ce i s-a consacrat cineastului Jules Das- 
sin” s-a lansat și un volum omagial prefațat de Martin Scor- 
sese: „Cariera lui Dassin este remarcabilă căci combină tradi- 


m. panicat, disperat — ca și 
n tradiția romanului polițist 
francez, Seng a creat ae oar een gen cinem: 

Consider cä sunt surse de inspira ratie ca si de plä- 
cere și le recomand generațiilor de cinefili și cineasti.“ 


r= ara /Orașul fără mască (1948) - filmat cu aparatul in mână pe străzile New 
York = - ee 28 un nou limbaj cinematografic, înrudit cu neorealismul italian, dar 
roblemele socio-politice ale Americii postbelice. Victimá a maccarthysmu- 
ut Das Dasein esci în aja pd La Londra are ocazia să asocieze lirismul cu documenta- 
rul în filmează Night and the City (1950), povestea unui mic 
escroc. În 1955 la ye AA per i se atribuie premiul de regie pentru RIA, o întâlnește 
ee A ONS ENE A ee Lal af paou, filmele Christ Cru- 
cifled Never on Sunday, Faedra, 10:30 p.m. Promise at nd 
Reheersal, A Dream of Passion propulsänd acest cuplu in eternitatea celuloidului. Sta- 
bilit din 1974 în Grecia, Dassin se reîntoarce la pasiunea dintâi, teatrul (unde creează 
si azi, la cei 82 de ani ai săi). 


Europene 


rafic. Continui . 


Mult prea multe premii au fost acor- 
date unor filme banale ca Lefteris de 
Pericles Hoursoglau — bildungsroman 
cinematografic, ce se reține doar prin 
câteva minunate imagini ale falezei Sa- 
lonicului la vreme de furtună (și nu in- 
sorit aşa cum se va păstra în amintirea 
turistului norocos, ajuns în värful stră- 
vechiului Turn Alb din vecinătatea mo- 
dernului cinematograf ,Makedonikos", 
principalul ecran al festivalului) sau De 
la zăpadă de Sotiris Goritsas, docu- 
dramă ce relatează sec eşecul refugiati- 
lor greci veniţi din Albania. Pentru pon- 
derea socio-politică a demersului cine- 
matografic — elucidarea „problemei 
macedoniene” — pledează neașteptat 
de spectaculos Argumentul drept și cel 
nedrept de Lena Voudouri, etalat dia- 
lectic la o înaltă tensiune intelectuală, 
obținută prin invocarea clasicilor spiri- 
tualitatii grecești, metaforică plasare a 
„Norilor" lui Aristofan sub... umbrela 
Uniunii Europene! 

Formularea sententioasa „Grecii sunt 
logoditi cu Timpul și condamnaţi de 
Spaţiu“ este ilustrată de un documentar 
precum Timpul doarme in Orient de Ni- 
kos Anagnostopoulos, în care, prin ri- 
goarea investigaţiei arheologice, se 
probează confluenţa civilizaţiei arhaice 
(în care și românul are satisfacția să-și 
afle elemente de mitologie comune). 
invocând obiceiurile aspre ale spartani- 
lor, Dimitris Collatos, reputat scriitor, 
om de teatru și cineast, asumându-și 
riscul alienării spectatorului excedat 
anume printr-o lentoare repetitivă, se 
angajează în susținerea temerară a eut- 
hanasiei: Am tăiat pentru tine un tran- 
dafir roșu — drama părinţilor unui băiat 
autist. 

La cota cea mai inaltä a profesiona- 
lismului ultrarafinat s-au plasat douä 
filme, unul in afara competitiei aparti- 
nänd unui maestru, celälalt rämas pe 
nedrept in afara palmaresului, semnat 
de un tänär cineast. Visez la prietenii 
mei de Nikos Panayotopoulos este un 
dublu tur de forţă — din partea regizo- 
rului — cele patru secvente din viata 
unui ins oarecare schiteaza e(in)volutia 
unei intregi generatii ce a pasit in ma- 
turitate la începutul anilor "60 — și din 
partea actorului Lefteris Voyatzis care, 
jucänd acest personaj itinerant, il inno- 
bileazä pentru. încă o dată pe kara- 
ghioz, traditionalul erou popular. 

Selectionat pentru Centrul Pompidou, 
Martor ocular de Marcos Holevas, din- 
colo de modernitatea limbajului cine- 
matografic la granita sinesteziilor psi- 
hanalitice (in interesantä conexiune cu 
recentul film al lui Angelopoulos, Pasul 
suspendat al berzei — consacrat sim- 
bolicei frontiere-limită a percepţiei, 
dragostei, a comunicării), ascunde, în 
jocul secund dintre proiecţiile şi retro- 
proiecţiile protagonistului vizionar (in- 
terpret sensibil Antonis Fragakis), un 
grăunte semnificativ de etică filosofică 
legată de limitele în care se poate sau 
nu uza de forța premonitiei, in sens mai 
general, de capacitatea de creaţie. O 
inedită corelaţie între doctrina platoni- 
ciană a existenţei și însăși raţiunea de a 
fi a cinematografului... 


Irina COROIU 
Brad Pitt — tenebros 


serial-killer (în același Kalifornia) 


SIGOURNEY WEAVER se poate spune 
mare 


de sur- 


al nt metamorfoze. debutul 
By egg Ted aa 
, ea a abordat n reg 
ody A partituri 


(1 de Michae! Apted 
ogo isabela din 1492. Cucerirea paradi- 
(1992) de Ridiey Scott, — personajele 

de ea s-au impus prin forja 


încarcerată -0 ima- 


j 


i 
2 
ds 
H 
F 
i 


383 
l; 
33 
8 
i 

25 


Hu 
îl 
ii 
288 


i 
i 
| 
$ 


unite. Singura ocazie în care ne întâlnim 

este ceremonia acordării premiilor. Oscar. 

urbe Be ep ge dp arm ate 

neva ca Meryl Streep nu să amintească, în discursu- 

avut ocazia să facă mari personaje, au rezultat pelicule 
număr mai mare la cinema“, 

portrete ale este oferită de recenta comedie De- 

Culisele Casei Albe. Soţia de inte întruchipată de 

, până la urmă o prezenţă si una care are mărtu- 

A pra rapie Aflată într-un 

mey rămâne selectivă cu pe- 

Ceea ce însă 


în birourile po din Y 
ee ina pl gu mp alături de soțul și de fiica ei. Nu este un 
familia e „sfântă“. f 


DANIEL AUTEUIL (născut la 24 ianuarie 1950) este o veche 
tință a cinefililor romani căci filmul său de debut, comedia caustică 


y 


ti- 


conceptualizate. 
lete (1984), Le (1 
rav — Palace (1984), iar Coline Serreau în grotesc — Romuald et Ju- 
( recent la TVR). În 1984 L'amour en douce al aceluiași 
Molinaro îi prilejuiește a 
împinge la infidelitate un tânăr sot. 

Un rol extrem de ingrat — Ugolin, prostul satului, țăran , retardat 
chiar, pe care dragostea pentru sälbatica fată de o frumusețe rară (ace- 
easi Béart) il descumpáneste cu totul — îi aduce Césarul 
ordinara creație lirico-tragicá realizată alături de Yves Montand gi Gérard 
Depardieu, in ecranizarea lui Claude 


Florette și Manon des sources. 
Pentru 


jul de teatru de la 


le Sautet, i declară că n concepe proiectele în funcţie de actori, își să ducă mai departe 
Moe een ul coat de Auteuil In Quelques jour avec moi (1988) și atil 12 apere inimă 
(1991), unde eroul își asumă o dublă culpă: trădarea unei vechi prietenii și jignirea unei proaspete iubiri. Prilej pen- 
© complicată ecuaţie sufietească ce lasă loc la infinite explicații fiindcă nu se poate pune un diagnostic exact dacă 
este vorba de un ratat din autoexigenté sau de un visător ce se teme să trăiască. Partenera și soția sa, Emmanuelle 
Béart, : „Când jucăm împreună, nici o clipă nu-mi pun problema că e omul alături de care trăiesc. Suntem doi 
actori 


de a Catherinei Deneuve în chip de soră față de care nutrește un senti- 
ee Ei repeat de André Téchiné. 


rean: „Medicul mă sfătuieşte să nu fumez și să nu mănânc gras, predicându-mi priva- 


țiunea. Eu însă savurez ile interzise când joc!“ 
irina COROIU 


1 


o 


xperient 


ntr-o Europa bántuitá de 
incertitudini si violenta, si 
in Germania s-a facut 
simțită acea „strângere a 
curelei“ pe care noi, ro- 
mânii, o cunoștem, e 

drept, de mult mai mult timp. 
Amenintat cu dispariția, Festivalul in- 
ternational al filmului de la Mannheim a 
supravieţuit și în 1993 mulțumită efortu- 
rilor depuse de organizatori care, cu in- 
sistenta și o foarte mare doză de opti- 
mism, au reușit să găsească stropul de 
apă vie (citește sponsori) și chiar să 
obţină o deloc neglijabilă sumă de bani 
din partea Ministerului Culturii al lan- 
dului Baden Wurtemberg. Se pare însă 
ca această ediție (a 42-a) riscă să fie 
ultima. La propunerea primarului Hei- 
delberg-ului care și-a asociat în demer- 
sul său și pe cel al Mannheim-ului, în 
1994 cele două oraşe îşi vor uni efortu- 


de Tran Anh Hung — 
premiul de debut la Cannes 1993 


rile organizatorice, dar mai ales finan- 
ciare pentru un festival vechi în haine 
noi care se va numi „Mannheim/Heidel- 
berg“. 
Sub deviza „Sä ne cunoastem si sä 
ne intelegem“ au fost prezentate in 
competitia oficialä 26 pelicule de lung 
metraj de fictiune si 16 scurt metraje 
din 23 de tari. In cuväntul de deschi- 
dere, di. Michael Kötz,directorul festi- 
valului, se referea tocmai la aceastä 
selectie cand spunea: ,Sper sá vizio- 
nati mäcar cinci filme si sa retineti cel 
puţin două-trei“. 


nclinatia evidentă spre realismul 
macabru, spre conurile de umbră 
ale existenţei; încercările dispe- 
rate ale emigranților de a fi ac- 
ceptati într-o lume spre care 
şi-au îndreptat speranţele și care 
apoi i-a respins cu brutalitate, acel „mai 
bine“ dovedindu-se în cele din urmă o 
cruntă iluzie; coșmarurile ultimului răz- 
boi mondial care otrăvesc încă multe 
conștiințe — sunt doar câteva direcţii 
dintr-o bogată paletă tematică. ° 
Încercându-se noi tehnici de expri- 
mare — în care electronica și autotpu- 
ternicul zeu-computer sunt personaje 
principale — a reținut printre primele 
atenția Tectonic Plates (regia Peter 
Mettler — Canada). Asemenea miscarii 
pläcilor tectonice din sträfundurile pla- 
netei, geografia noasträ spiritualä si 
afectivä este intr-o continuä glisare, in 


Pr 


încercarea de a ne cunoaște pe noi în- 
şine. Inspirat dintr-o piesă de teatru de 
Robert Lepage, filmul se vrea după cum 
mărturisește regizorul, „dramă, operă, 
flash back și vis, toate la un loc“ — 
ceea ce este totuși cam mult pentru un 
film de numai o sută de minute. 

Tot un experiment este și Part Time 
Good al olandezului Paul Cohen care 
și-a compus filmul ca pe un ambițios 
eseu filosofic — în 20 de tablouri — 
despre originea Pământului, libertatea 
spiritului, puterea de a îndura și chiar 
despre „acea forță exterioară pe care 
ne place să o numim Dumnezeu“, cum 
declara realizatorul. Unele tablouri sunt 
emotionante și teribil de crude vizual: o 
frumoasă și foarte cunoscută top model 
new yorkeza a acceptat confesiunea 
despre cumplita boală care o măcina și 
incapatanata ei dorință de supravieţuire 
dar și prezența aparatului de filmat în 
timpul operaţiei pe care a suferit-o pen- 
tru extirparea unui sân; altele sunt pre- 
sărate cu o tandră ironie: monologul 
unui adolescent despre diferenţa dintre 
dragoste şi sex, ulterior observându-se 
că tânărul se afla în mijlocul unei 
imense vii, unde toată lumea din jur cu- 
lege strugurii și nimeni n-are timp să-l 
asculte. Printr-un interesant procedeu, 
tablourile — încremenite stop cadre — 
sunt animate de mâna regizorului însuşi 
care, ca pe un imens aparat video, se 
joacă, alternând imaginile pe „repede 
înainte“ și „inapoi“, reducând în final 
imaginea filmată la mărimea unui tim- 
bru, Un joc video interactiv, original ca 
formă și conţinut. 


Darkness in Tallin este un omagiu 
adus policier-ului tradiţional, regizorul 
finlandez likka Jarviläturi imaginánd o 
poveste cu gangsteri in Tallinul anilor 
"90, cu spectaculoase răsturnări de situ- 
atii şi personaje lineare — buni si răi. 


Un Eastern spaghetti in sos american . 


insá (regizorul traieste. de altfel din 
1977, la New York) filmat in alb negru 
(prima parte), devenind color in mo- 
mentul final, cánd criminalii sunt pe- 
depsiti iar cei buni sunt treziti din som- 
nul de veci de puterea miraculoasá a 
dragostei! . 

Singurul moment fierbinte (într-o at- 
mosferă de oarecare indulgență si cri- 
tici caldute fata de ceea ce se vedea pe 
ecran) a fost starnit de Serbian Epics, 
semnat de polonezul Pavlik Pawlikow- 


Juriul 
FIPRESCI 


Christiane Peitz —Germania 
Cristina Corciovescu - Romänia 
Renzo Fegatelli - Italia 
Andrzej Gwozdz - Polonia 
Viktor Matizen — Rusia 


ski (nici el nu träieste in tara natalä, ci 
in Marea Britanie). Filmul a fost huiduit 
de toti spectatorii aflati in sala, fiind un 
apäsat cult al personalitatii lui Radovan 
Karadjici care este prezentat fäcänd de- 
claratii imbibate de nationalism şi vor- 
bind despre „poporul ales din Balcani“ 
al cärui urmas se socoteste. 
Regizoarea suedeza Agneta Fager- 
stróm-Oisson propune in cu totul alta 
tonalitate tot un film-omagiu, intitulat 
Magic Stronger Than Life. Admiratoare 
a universal regretatului Fellini, realiza- 
toarea ne-poarta pe o insula imaginará, 
undeva, in Marea Balticá, facandu-ne 
martorii unei nunţi a la Fellini în care 


bărbaţi si femei invesmantati într-un ` 


adevărat delir de culori şi pene val- 
sează, cântă, plâng, se iubesc, se 
ceartă. Laolaltă inimi zdrobite, fard în- 
muiat de lacrimi și sentimente pătimașe 
compun un zgomotos carusel tragi-co- 
mic al vieţii privite cu un zâmbet tan- 
dru-ironic atât de drag Maestrului. 

Opţiunea juriului a fost primită cu re- 
zerve, nu numai de critici dar si de 
spectatorii invitaţi să voteze după fie- 
care proiecție. O anume monotonie în 
tratarea subiectelor, insistența unor 
realizatori asupra laturii erotice a vieții, 
împinsă de prea multe ori spre porno- 
grafie, intenţiile simboliste nefinalizate, 
metaforele devenite obscure printr-o 
obositoare (și chiar plictisitoare) repeti- 
tie au impresionat neplăcut, dovedind 
ca și” la celelalte festivaluri din ultimii 
ani, că nu se poate face abstracţie de 
gustul publicului. 

În aceste condiții, juriul a optat în 
acordarea premiului său pentru filmul 
The Forbidden Quest al -regizorului 
olandez Peter Delpeut, ficțiune camu- 
flatá într-un documentar. Un story sim- 
plu — corabia „Hollandia“ plecatá la in- 
ceputul secolului (1905) intr-o expeditie 
spre Polul Sud, a dispárut inghititá de 
gheturile vesnice — filmat in alb negru 
si intercalat cu imagini de arhiva repre- 
zentänd secvenţe filmate în timpul unor 
expediții adevărate și care au imprimat 
nota de autenticitate. Realizatorul ne-a 
oferit o aventură în stil Edgar AHan Poe 
combinată cu Jules Verne, despre un 
alt fel de „olandez zburător“. 

În programele paralele am putut ur- 
mări câteva minifestivaluri: 

Punctul forte al Festivalului filmului 
turc (aflat la a șaptea ediţie) l-au con- 
stituit peliculele despre viața femeilor 
din Turcia în contextul social actual 
(Two Women, Mercedes, mon amour) 
și cele despre încercarea de integrare a 
emigranților turci plecaţi de pe melea- 
gurile Anatoliei (Berlin in Berlin, film 
prezentat și în competiţia oficială). Cu 
cei 20 000 de cetățeni turci stabiliți în 
Mannheim, manifestarea nu a dus lipsă 
de spectatori. 

Retrospectiva dedicată lui Ingmar 
Bergman cu ocazia implinirii a 75 de 
ani (o primă selecție din filmele maes- 
trului suedez a fost realizată în 1961 la 
inițiativa doamnei Fee Vaillant, timp de 
30 de ani directoare energică a festiva- 
lului de la Mannheim) a cuprins de 
această dată: Strigát. și goapte, Per- 
sona, Fragii sălbatici, A șaptea pecete, 
Fanny și Alexander. 

Pentru prima dată — tot în afara 


a Magic Stronger than Life de Agneta Fagerstrom-Olsson — 
un film omagiu lui Fellini 


Juriul 


Shabana Azmi — actritä, India * 

Wolf Donner — critic, Germania 
Renée Goddard — producätor, Marea Britanie 
Joaquim Pinto — inginer de sunet, Portugalia 

Anna Lena Wibom. — producător, Suedia 


o O nouă tehnică de exprimare: 
Tectonic Plates de Peter Mettler 


& Leul de aur ex aequo 
la Festivalul de la Venetia 1993 
pentru Scurtături de Robert Altman 
(Frances McDormand si Tim Robbins) 


competitiei — au fost prezentate creatii 
recente ale unor regizori de prestigiu, 
filme care prin valoarea lor s-au impus 
in circuitul festivalurilor internationale 
din ultimul an: Mirosul arborelui de pa- 
paya verde (regia: Tran Anh Hung); 
Passion Fish (regia John Sayles); Short 
Cuts (regia: Robert Altman); The Snap- 
per (regia: Stephen Frears), Micul apo- 
calips (regia Costa-Gavras). 

Criticatä sau nu, selectia din acest an 
a Festivalului international al filmului 


ım 


Mannhe 


de la Mannehim a fost facuta totusi cu 
© binevenitä si läudabilä premeditare: 
aceea de a favoriza filmul european in 
acest moment când. „bătrânul conti- 
nent" este amenințat de invazia dino- 
zaurilor și când industria cinematogra~ 
fică europeană încearcă din răsputeri 
să tina piept la ceea ce se numește 
„American dollar-monoculture“. 


Doina STĂNESCU 


17 


D MISTER PLAYBOY, 
PATER FAMILIAS 


in 1953, la 27 de ani, Hugh 
Hefner „arunca“ pe piaţă, 
într-o Americă puritană, pri- 
mul număr din revista „Play- 
boy“. investise in el toți banii 
pe care-i avea, spunându-și: 
„Acum, ori niciodată!“ In con- 
textul acelei epoci el a deve- 
nit repede „inamicul public 
nr. 1“. Revista lui a devenit — 
tot atât de repede — un ade- 
vărat simbol al eliberării se- 
xuale. „Ceea ce am dorit sá 
fac eu din «Playboy» nu a 
fost o publicatie pornogra- 
fica, ci o revistă care sá 
aducă o privire mai romantica 
și mai tolerantă asupra sexu- 
lui“, spune Hefner într-un re- 
cent interviu. El a fost ajutat 
și de numeroase vedete de 
cinema care au acceptat să 
pozeze pentru publicaţia sa: 
Marilyn Monroe, Ursula An- 
dress, Raquel Welch, Cathe- 
rine Deneuve, Madonna, Kim 
Basinger, Vanessa Williams si 
vedeta Micufel Vera, rusoaica 
Natalia Negoda. Acum, la 67 
de ani, după o viata tumultu- 
oasă cu sute de aventuri ga- 
lante, Hugh Hefner s-a cu- 
minţit, alături de sofia sa, 
Kimberley (fost model la 
„Playboy“) si cei doi copii ai 
lor. 


> FTW. 


Adică Frank T. Wells este 
titlul celui mai recent film al 


® „Ziaristii au fost räi cu mine“ 


femeie pe care totul (aparent) 
îi desparte. El, ex-campion de 
rodeo, a petrecut 10 ani in in- 
chisoare. Ea, de profesie 
hoatä de buzunare, cäutatä, 
de politie, are tatuate pe de- 
gete cuvintele „Fuck the 
World! (vä las pe dumnea- 
voastră sá traducefi). Filmul 
are douá puncte de atractie: 
autorul scenariului este chiar 
Mickey ‘Rourke semnánd cu 
pseudonimul Sir (sic!) Eddie 
Cook; al doilea — dupá acro- 
batiile erotice ce aduceau a 


gimnasticá aerobicá din 9 1/2 * 


támáni, Rourke va fi pro- 
tagonistul unor scene de dra- 
goste din nou foarte... nude. 
Ceea ce a uimit pe toatá lu- 
mea este noul look al actoru- 
lui: gata cu pletele, gata ca- 
priciile, urmáririle nebune pe 


` motocicletă. Declaraţiile sale 


ne aduc aminte însă de ve- 
chiul Mickey: „Aş putea ori- 
când să fac un film ca cele 
cu Kevin Costner sau Tom 
Cruise. Fata în față cu mine, 
nici unul dintre ei nu mi-ar re- 


spune Kevin Costner. Chiar toți? 
(în A Perfect Worid de Clint Eastwood) 


lui Mickey Rourke. După doi 
ani de absență de pe marele 
ecran, timp în care a putut fi 
văzut pe ringul de box (prima 
sa dragoste), Rourke dorește 
să-și relanseze o carieră 
creionată până acum în lu- 
mini și umbre. F.T.W. este un 
love story între un bărbat și o 


zista mai mult de câteva se- 
cunde. Toată lumea o știe“. 
După cum se vede, nu mo- 
destia este punctul forte al lui 
Mickey Rourke. 


> O MÂNĂ 
DE MILIOANE 


„Este un rol de-a dreptul 
magic si-mi cere multä dexte- 
ritate“ spune Christopher 
Hart (30 de ani) devenit 
celebru datorită mâinii 
sale drepte care creează — 
de una singură — personajul 
Thing în, Familia Addams și 
Valorile familiei Addams. 
„Când m-am prezentat la 
probe, regizorul Barry Son- 
nenfeld mi-a cerut să traduc 
diferite emoții cu mâna. Am 
reușit să exprim plăcerea, 
surpriza, nervozitatea sau să 
joc şah. Filmările au fost 
foarte obositoare: patru luni 
și jumătate câte 12 ore pe zi, 
plus două ore de machiaj al 
mâinii. Din cauza poziţiei in- 
comode, în extensie, mâna 
îmi obosea foarte repede. 
Seara era pur și simplu înţe- 
penită și trebuia să o bag în 
apă rece, ca un atlet; picioa- 
rele. Dar rezultatul a meritat 
efortul. Când mă aflu în sala 
de cinema si aud publicul râ- 
zând când îmi vede mâna, uit 
tot chinul“. Hart și mâna sa 
au încheiat un contract de 
publicitate cu firma McDo- 


nald's. „Mâna mea lucrează 
mai mult decât mine“ spune 
râzând actorul. Și încă ceva. 
A fost obligat să-și asigure 
mâna pentru o sumă deloc 
neglijabilă. Ca pe un adevărat 
star. 


> DIREC HA: 
PARADI 


Una dintre casetele cele 
mai solicitate în Franţa este 
cea cuprinzând clipurile mu- 
zicale ale Vanessei Paradis, 
din vremea când nu lua decât 
„Taxiul lui Joe“, până la cel 
mai recent când se plimbă în 
decapotabilă prin Los Ange- 
les, însoţită de tipi care n-au 
deloc aerul că ar bea „Pep- 
*si-Cola — avânt și energie“. 
O casetă-rezumat al celor 
şapte ani de carieră muzicală 
si cinematografică punctată 
de clipuri celebre: Maxou, 
Coupe coupe, Tandem și ulti- 
mele „kravitzerii“ (create de 
prietenul ei, compozitorul si 
interpretul american Lenny 
Kravitz) printre care Sunday 
Mondays. 


> ALT 
NECRUTATOR 


Într-un recent interviu oca- 
zionat de premiera filmului A 
Perfect World in care pentru 
prima data Kevin Costner 
joaca rolul unui „negativ“, ac- 
torul declară: „E destul de 
uşor să fii star, regizor și pro- 
ducător. Asta pentru că poți 
să alegi ce vrei şi să actionezi 
apoi după cum crezi că e mai 
bine. E adevărat că eşecul 


o Mickey Rourke alias . 
scenaristul Sir Eddie Cook 


poate fi de trei ori mai mare. 
Prima condiție este însă un 
scenariu bun, pe înțelesul tu- 
turor. Timp de șapte ani am 
încercat să cumpăr drepturile 
de ecranizare ale Necrutáto- 
rului pentru că știam că pu- 
tea fi un film excelent. Când 
Eastwood a reușit să-l facă 
(și cu ce succes!) n-am fost 
surprins!“ Despre presă: „Zia- 
ristii au fost răi si nu numai 
cu mine. Cred ca cei mai 
mulți nu sunt nici inteligenți, 
nici prea sensibili, nici bine- 
voitori. În plus ne invidiază că 
noi, actorii, câștigăm prea 
multi bani“ 


e Vreti sá fiti frumoase 
ca frumoasa Claudia 
Schiffer? Nimic mai sim- 
plu! Consumati numai 
fructe de padure (afine, 
coacäze, fragi) sau kiwi, 
ceai (numai ceylonez), 
curcan (fript gi rece), 
mere, struguri, legume 
fierte (nesarate) si multa 
apa minerala. Toate aces- 
tea, daca se poate, consu- 
mati-le in pat. Apoi, nu 
circulati decât cu taxiul 
(RATB-ul streseazä, sofa- 
tul e periculos). Noaptea 
dormiti goale si, pe cat 
posibil, singure. Incercati! 

@ Jean Paul Belmondo 
va deveni un adevarat pa- 
triarh. La 60 (si ceva) de 
ani este pentru a patra 
oara bunic. Paul, cel de-al 
doilea fiu al sau (30 de 
ani) gi Luana (unul din 
manechinele franceze 
foarte bine cotate) i-au 
daruit — dupa Alessandro 
(2 ani) — pe Victor, deo- 
ze doar 53 cm/3,860 
g. 
e Shannen Doherty 
(Brenda din Beverly Hills, 
90210) nu inceteaza sa ali- 
menteze primele pagini 
ale revistelor de scandal. 
Dupá ce i s-a interzis prin 
hotáráre judecátoreascá 
sá se apropie la mai putin 
de o sutá de metri de fos- 
tul logodnic, Judd Nelson 
(acesta s-a plâns că l-ar fi 
agresat si ameninţat. cu 
pistolul, lucru dezmintit de 
părinţii actriței care susţin 
că e putin probabil ca o 
tânără de numai 1,55 m şi 
47 kg să poată face așa 
ceva), numele ei este 
amestecat acum în deja 
celebra afacere Heidi 
Fleiss (vezi nr. 12/1993). 
Miss Fleiss a declarat că 
Shannen ar fi dorit „să în- 
chirieze“ două dintre an- 
gajatele ei pentru o petre- 
cere ce trebuia să aibă loc 
în casa lui Ashley Hamil- 
ton (soțul lui Shannen). 
Prețul cerut părându-i-se 
prea piperat, actrița i-a 
trântit patroanei telefonul 
în nas nu înainte însă de 
a-i oferi o mostră din bo- 
gatul bagaj de cuvinte tari 
de care se spune că inter- 


r 


an 
~~ 
LS, d 


Gemenii din 


I 


Hills: Brenda 


(Shannen Doherty) si Brandon (Jason Priestley) 


preta Brendei uzeazä. 

e Si pentru ca veni 
vorba de Beverly Hills 
pentru admiratoarele lui 
Luke Perry (Dylan din se- 
rialul sus-amintit) o veste 
tristá: idolul lor s-a cásá- 
torit, acum douá luni, cu 
Minnie Sharp, dupá o po- 
veste de dragoste ,emo- 
tionanta si platonicä“ tine 
$a precizeze Luke. Metoda 
folosita de fericita aleasa 
pentru a-l cuceri pe sim- 
paticul actor? l-a lăsat în 
cutia poștală sutienul și 
numărul ei de telefon. Se 
pare că metoda folosită de 
bunicile noastre cu batista 
sau mänusa lăsate să cadă 
nu mai dă roade! 

e Un bogat om de afa- 
ceri european, îndrăgostit 
de Sharon Stone i-a pro- 
mis 10 milioane dolari 
dacă acceptă să devină 
soția lui. Ofensatá, Miss 
„Basic Instinct“ a refuzat: 
„Doar pentru o bagatelä 


pte 


r lor sunt prea multe frumuseti 


de 10 milioane?“ 

e Carnet roz. Julia Ro- 
berts se aflä inca in luna 
de miere cu sotul ei, cán- 
taretul Lyle Lovett. Bine- 
voitorii anunta ca ar as- 
tepta un copil, informatie 
dezmintita de atasata de 
presá a actritei. Totusi 
sunt persoane Care au va- 
zut-o pe Julia intr-un ma- 
gazin din Los Angeles, 
cumpáránd imbräcäminte 
pentru nou-născuţi. e 
După ce a făcut să curgă 
multă cerneală în legătură 
cu idila născută în timpul 
filmărilor la Made in Ame- 
rica, Ted Danson și 


“Whoopi Goldberg se des- 


part intr-o indiferenta si li- 
niste totala. Totusi, actorul 
continua actiunea de di- 
vort iar Whoopi se afi- 
seazä tot mai des cu den- 
tistul sau, Jeffrey Cohen. 


Doina STANESCU 


e Nicole Kidman și Cindy Crawford 
sunt de părere că în jurul sotilo 


FILM FAK 


În ciuda cutremurului ce a devastat coasta californianä, la 
Los Angeles, în luxosul hotel Hilton a avut loc, după dezastru. 
decernarea premiilor Globul de aur acordate de Asociaţia pre- 
sei străine de la Hollywood celor mai bune filme și actori ai 
anului 1993. > 

Globul de aur pentru cel mai bun a fost acordat lui 
Steven Spielberg pentru Lista lui Schin — reconstituirea is- 
toriei unui industriaș german care în timpul celui de-al doilea 
război mondial a salvat viețile a mii de evrei. Filmul este turnat 
în alb-negru și regizorul a refuzat să incaseze vreun onorariu 
pentru munca sa. Cum ştim, Globurile de aur prefigurează Os- 
carurile. Ne permitem să pronosticäm: Spielberg și filmul său 
vor fi peste două luni noii laureați ai Academiei de arte și şti- 
inte a filmului american. 

Laureatii premiilor de interpretare sunt: 

Holly Hunter pentru cel mai bun rol dramatic în Lecţia de 
pian (regia Jane Campion). Pentru același rol actrița a primit și 
premiul de interpretare la Cannes, 1993; Tom Hanks pentru ro- 
lul unui avocat homosexual,bolnav de SIDA, în Philadelphia 
(regia: Jonathan Demme), 

a mai bună actriță de comedie: Angela Bassett in rolul cu- 
noscutei cântărețe Tina Turner (Ce-are asta de-a face cu dra- 
gostea? regia: Brian Gibson) si Robin Williams pentru cel mai 
et actor de comedie in Mrs. Doubtfire (regia: Chris Colum- 

us). 

Pentru cele mai bune roluri secundare au fost premiati: Wi- 
nona Ryder in Vârsta inocentei — regia Martin Scorsese și 
Tommy Lee Jones in Fugarul. 

Cel mai bun film strain a fost considerat Adio, concubina 
mea! de Chen Kaige (China) care a obținut şi Marele premiu 
(ex aequo cu de pian) ia Cannes '93 


© Câștigătorul Globului de aur tru cel mai 
bun rol comic: Robin Williams (aläturi de Pierce 
Brosnan in Mrs. Doubtfire hris Columbus). 
Filmul va fi in luna martie si pe ecranele noastre. 


e in luna ianuarie a incetat din viata actorul Telly Savalas in 
urma unui cancer la prostata. Desi a aparut pe ecran din 1950, 
dupa ce a fost realizator de emisiuni tv la rețeaua NBC, el a 
devenit vedeta internationala abia in 1973 cu rolul detectivului 
Kojak din serialul cu acelasi nume. Pentru acest rol a primit 
premiul Emmy (echivalentul Oscarului pentru televiziune) dar 
si multumirile politistilor din New York pentru felul in care si-a 
construit personajul. 


la cererea dv. 


Alain Delon 

c/o Adel Productions 
4, rue Champiges 
75008 Paris France 


Demi Moore 

c/o Spanky Taylor 
Fan-Handle inc. 
120 S Victory 104 
Burbank CA 91502 
USA 


Tom Cruise 
Fan club c/o PMK 8436 

Third Street 650 Los Angeles 
California 90048 USA 


Clasamente 


n numärul din ianuarie revista Cahiers du ci- 

néma publica un clasament cu filmele. alese 

de membrii redactiei ca fiind cele mai bune 

din cele vazute pe ecranele franceze in anul 

1993. Il reproducem si noi, nu pentru că am 

avea mare încredere în astfel de clasamente, 
ci pentru că un astfel de top capătă o altă semnitica- 
tie atunci când apare în una din cele mai presti- 
gioase reviste de specialitate din lume. Multe publi- 
caţii alcătuiesc liste de preferinţe, puţine au însă no- 
torietatea revistei franceze . Deci: 1. A Perfect World 
(Clint Eastwood); 2. Val Abraham (Manuel de Oli- 
veira); 3. L'Arbre, le maire et la médiathéque (Eric 
Rohmer); 4. Smoking/No Smoking (Alain Resnais); 
5. Le Pays des sourds (Nicolas Philibert); 6. Zile gi 
nopţi în pădure (Satyajit Ray); 7. Mad Dog and 
pe (John McNaughton); 8. Innocent Biood (John 
Landis); 9. Bad t (Abel Ferrara); 10. Hélas 
pour mol (Jean-Luc Godard). 


lubeste și mușcă 


(cu Anne Parillaud) si Clint Eastwood, 
un actor aflat pe locul intäi ca regizor 


i] În Top 10/1993 la Cahiers 
du cinema; 


Cum am văzut prea puţine filme din cele alese, ne 
abtinem de la comentarii. Ne întrebăm însă dacă la 
noi i-ar trece cuiva prin minte să includă în lista ce- 
lor mai bune filme ale anului filmul lui John Landis, 
care a rulat și pe ecranele noastre sub titlul lubegte 

Şi mai observăm că patru din cele zece lo- 


pd sunt ocupate de filme franceze. Cei de la Ca- 


hiers du cinéma apără producția națională, chiar 
dacă primul loc e ocupat de Clint Eastwood, cu un 
film pe care îl așteptăm în curând şi pe ecranele 
noastre. 


20 


N-au 


(Whitney 


în 


rămas impreună 


final... 
Huston 


și Kevin Costner 
în Bodyguard) 


Povestiri cu 
final neaşteptat 


i n-au rămas împreună. Si n-au trăit 
fericiți până la adânci bäträneti“. 
Cam așa s-ar rezuma finalul din câ- 
teva succese hollywoodiene din ul- 
99. tima vreme. Nici Bodyguard, nici 


hg O väzute si la noi, nu ne 
oferä clasicul happy-end. Rob Friedman, de la War- 
ner Bros., spune ca la proiectiile-test care au avut 
loc înainte de lansarea pe piață a filmelor „publicul a 
avut o reacţie pozitivă pentru că finalurile erau mai 
realiste. Răspunsul spectatorilor a fost unul inteli- 
gent“. 

Mark Gill, producätor executiv la Columbia, — 
casa care a lansat The Age of Innocence gi Remains 
of the Day, alte filme in care indrägostifii nu rämän 
impreunä in final — adaugä: „Desi la pre-vizionäri 
publicul manifesta o preferință pentru finaluri feri- 
cite, am primit mai multe semnale care ne atrăgeau 
atenţia că nu trebuie să căutăm să lipim în mod arti- 
ficial un happy-end acolo unde nu se simte nevoia“. 


Așa că, deși finalul a fost greu suportat de specta- , 


tori, filmul My Lite, cu Michael Keaton, a rămas nes- 
chimbat. Este o istorie despre un bolnav pe patul de 
moarte care își înregistrează pe casete video poves- 
tea vieţii pentru a rămâne o amintire pentru copilul 
său încă nenăscut. E greu de știut cât va tine moda 
non-happy-end-ului. E citat exemplul succesului din 
1986, Pretty in Pink, în care cei doi protagoniști — 
Molly Ringwald şi Andrew McCarthy — nu trebuiau 
să rămână împreună. Cum publicul de la vizionarea 
de probă a fost nemulțumit, i s-a fabricat în grabă un 
final fericit. Sigur însă că povestea nu este nouă și 
nu este doar americană. Am putea să ne amintim de 
Frumoasa echipă a lui Julien Duvivier, din 1936. Fil- 
mul a rulat cu două finaluri: unul trist, altul optimist. 
La alegere! 


Cadavre 
fermecătoare 


e ce nu mor odată morţii?“ a scris 
cândva Eu ene O'Neill. Chiar așa, de 
ce nu ne lasă morţii in pace? — se 
pot întreba spectatorii văzând multe 
39 din filmele anului trecut, filme în 

care personaje de pe lumea cealaltă 
joacă roluri principale. În Sleepless in Seattle, The 
Joy Luck Club sau Fearless personajele principale 
sunt bântuite de amintirea celor plecați dintre vii, în 
flash-back-uri. În The Fugitive si Răsărit de soare in- 
vestigarea unor crime e un prilej de a aduce iar pe 
ecran personaje deja moarte. Procedeele folosite: 
flash-back, secvențe de vis, o înregistrare în primul 
film, o înregistrare video care se tot reia în cel de-al 
doilea. 

Există chiar pelicule în care astfel de personaje de- 
in roluri principale: Weekend at Bernie's Il, My Boy- 

end's Back sau Hold Me, Thrill Me, Kiss Me (in 
care Sean Young interpreteazä roluri logodnicei asa- 
sinate care doreste sä se räzbune). 

Ce e cu aceasta avalansa de creaturi de pe lumea 
cealaltä, a devenit Hollywoodul chiar atät de morbid? 
In The Monster Show: A Cultural History of Horror 
(Spectacolul monstrilor: O istorie culturalä a Hor- 
ror-ului) David J. Skal ne oferä o explicatie: „Ava- 
lansa de cadavre reprezintä sfärsitul unui ciclu. Arta 
reproduce frecvent imagini ale mortii in perioadele 
de sfarsit de secol si mai ales spre sfärsitul unui mi- 
leniu“. Ne-am linistit, deci. Si-apoi actorii care au ju- 
cat un personaj mort pe ecran, nu si-au vazut cariera 
terminatä. Ba chiar dimpotriva. 


DE Ei 
& ra A ~~ 
& Harrison Ford 


„Nu m-a deranjat deloc s® fac-pe mortul. Sunt cel 
mai celebru decedat de la Elvis încoace“, declară 
Terry Kiser, cadavrut dim ambele serii Weekend at 
Bernie's. Nici cariera #8) Kevin Costner nu a fost 


* afectată de faptul că a făcut-o pe mortul în 1983, in 


The Big Chill. Ce-i drept, scenele respective au fost 
eliminate la montaj. 


De la roman 
la film... 


om Cruise și Brad Pitt sunt ca Huck 
Finn si Tom Sawyer. Ei nu-s vampiri 
din secolul XVIII. E o distribuţie atât 
de ciudată că nu m-ar mira ca filmul 
să fie cea mai mare cădere a tuturor 

» timpurilor“. Astfel caracterizează 
Anne Rice, autoarea romanului inspirator, filmul in- 
terview With the Vampire, pe care îl realizează Neil 
Jordan. E unul din exemplele de colaborare neferi- 
cită între studiouri și scriitori. Autoarea continuă: 
„Sunt încă în stare de soc. Vestea că Tom Cruise va 
juca rolul vampirului Lestat mi-a luat piuitul. Se 
vede treaba că David Geffen si Warner Bros. au ho- 
tărât să joace aici o carte mare“. 

Și Anne Rice nu e singura care se plânge. Cartea 
ei are multi admiratori, care au întemeiat fan-cluburi. 
Sue Quiroz, una dintre membrele fondatoare ale 
unui astfel de club (Anne Rice's Vampire Lestat Fan 
Club) declară „Am primit o mulțime de scrisori în 
care oamenii își exprimă dezacordul cu alegerea stu- 
diourilor. Ar fi trebuit să găsească pe cineva care se 
potrivește descrierii din carte: blond, ochi. albaștri, 
adânci și care să aibă 1,85 înălțime“. lar ziarista Liz 
Smith, după ce a scris că Tom Cruise va interpreta 
acest rol, a primit atâtea scrisori furioase din partea 
fanilor încât a fost nevoită să-i roage să-i acorde o 
pauză pentru refacere. 

Julia Phillips trebuia să fie producător executiv la 
acest film, dar a fost înlăturată după ce Geffen a citit 
bestsellerul ei din 1991 — You'll Never Eat Lunch in 
This Town Again — in care autoarea nu era deloc 


O AA 


— 


un vampir 


zgärcitä in dezväluiri si declarafii nu tocmai mäguli- 
toare la adresa celor din studiouri. Astäzi ea declarä: 
„Am izbucnit in räs. Cum poti sä-l distribui pe Cru- 
no ay vocea lui de Mickey Mouse, in rolul unui vam- 
pir? 

Drumul spre ecran al cărţii (apărute in 1976) a fost 
foarte lung si plin de accidente. Înlăturarea produca- 
toarei Julia Phillips nu a fost decât unul dintre ele. 
Oricum, totul părea a merge bine, după ce în 1992 
varianta scenaristică propusă de autoare a fost ac- 
ceptată. După ce multă vreme s-a crezut că Daniel 
Day-Lewis va define rolul a s-a ajuns la con- 
cluzia că Jeremy Irons ar fi cea mai eng alegere. 
„Dacă ar fi fost cu trons, ne-am fi aflat cu siguranță 
în fata unui clasic al genului“ declară acum Anne 
„Rice, care până la angajarea regizorului Neil Jordan 
era consultată permanent în legătură cu distribuția, 
pe ori alte amănunte alte producției. 

upă ce Jordan a preluat frâiele producției (în 
urma succesului cu The Crying Game, film care i-a 
plăcut și lui David Geffen), Rice a fost înlăturată. 
apoi a sosit Cruise. Geffen susține — în declaraţii fă- 
cute cu cuvinte bine măsurate — că a fost alegerea 
lui Jordan. Apropiati ai producătorului susțin altceva: 
ne I-a dorit neapărat pe cel mai popular actor de 

m.“ 5 

Dar de ce Tom Cruise e interesat de un rol de 
vampir într-un film întunecat, cu momente homoero- 
tice? „Tom si-a dat seama că nu mai poate juca doar 
roluri de băieți torturați de tatii lor. Trebuie să 
schimbe registrul dramatic si cred că ăsta e un bun 
început" spune un producător. lar David Geffen 
adaugă că actorul are vârsta potrivită pentru acest 
rol, neuitând să vorbească și despre nominalizarea la 
Oscar a lui Cruise pentru rolul din Born on the 
Fourth of Ju i 

Romanciera încearcă să uite: „Mi-am pus pe perete 
un afiș pe care am scris: «Nu mai ai nici o putere, nu 
mai poţi face nimic.» O prietenă de-a mea mi-a spus 
că nu vrea să piardă momentul în care Tom Cruise îl 
va musca pe Brad Pitt, ca va fi in sala la pre- 
mieră. Eu s-ar putea i sä nu fiu acolo, lubesc 
prea mult aceste personaje pentru a le vedea masa- 
crate". Până una alta ea scrie cea de-a cincea parte 
din povestea vampirilor, A- Dark and Secret Place. 
one un alt viitor subiect de controverse cinemato- 
grafice. 


9 Tom Cruise, 
care seamănă cu Tom Sawyer 


de la film 
la roman 


aca autorii de romane ce vor fi ecräni- 

zate sunt främäntati de tot felul de neli- 

nisti mai mult sau mai pufin creatoare, 

cu totul alta e situatia autorilor care in- 

treprind un proces invers: pornind de la 

un film care a avut un oarecare succes, 
ei scriu un roman. Sigur ca roman e putin cam mult 
spus pentru ceea ce se produce pornind de la scena- 
riu: o înșiruire de scene descriind amănunţit ceea ce 
poate fi văzut si pe ecran. Cărţi de citit in tren, in 
metrou, în autobuz, în gări sau în sala de așteptare a 
unui cabinet medical. Procesul se numeşte „noveli- 
zation“, adică — într-o traducere aproximativă — 
„romanizare“ (de la roman — specie literară...) Si 
aduce studiourilor venituri suplimentare în trena fil- 
mului. Deja pe piața românească se pot vedea mai 
multe exemple de acest fel, traduse din engleză. Asa 
că vi-l prezentăm pe cel mai prolific autor de astfel 
de literatură, numele lui Todd Strasser (autor al 
„romanelor“ Singur acasă, Free Willy. Printre altele.). 


„Şi 


o 


El cástigá intre treizeci gi patruzeci de mii de do- 
lari pentru o astfel de romanizare si, dacă ne gândim 
că — după propriile declaraţii — a scris într-o sin- 
gură săptămână Feris Bueller's Day off, putem bănui 
că activitatea -aceasta aduce câștiguri mari. Mai are 
însă și săptămâni dedicate creației serioase — a pu- 
blicat de curând şi un roman „adevărat“, Help! I'm 
Trapped in My Teacher's Body, dar nu mărturisește 
cât timp i-a luat lucrul la acesta. După părerea lui, 
cititorii săi sunt acei oameni care n-au habar că au 
in fata o „novelization“ și cumpără cartea crezând că 
vorba de una „adevărată“, din care filmul s-a inspirat 
și nu invers. (Puţină cultură sau măcar lectura atentă 
a genericelor nu le-ar strica acestor spectatori gră- 
biti!) Alţi spectatori-cititori doresc o amintire, ceva în 
genul paharelor de plastic de la McDonald's cu în- 
semnele Jurassic Park. 

_Ce-i place ce-l mai mult în meseria sa? „Să iei în- 
tâmplările, personajele, intrigile altuia și să te joci cu 
ele.“ Ce-i- place cel mai putin? „Cu cât sunt mai 
multe gaguri într-un film, cu atât e mai greu să scrii 
o carte. Airplane! ar fi o carte pe care n-as putea sá 
o scriu atât de ușor“. 

Există chiar și admiratori ai „stilului Strasser“. Nu 
fără umor, autorul citează scrisoarea sa preferată din 
partea unui astfel de fan: “Dragă domnule Strasser, 
mă cheamă Steve și sunt în clasa a IV-a. Am ajuns 
pe la jumătate cu lectura la Home Alone. Mi-ati pu- 
tea trimite o scrisoare în care să-mi spuneți cum se 
termina?" 


Micul ecran mare 


ulti regizori au realizat anul trecut filme 
pentru diverse canale de televiziune din 
Statele Unite. Barry Levinson a regizat 
Homicide: Life on Street pentru NBC; 
Oliver Stone a fost coproducator al se- 
rialului Wild Paims, pentru ABC, cu 
episoade regizate de Keith Gordon, Kathryn Bigelow 
(filmul ei La limita extrema a rulat si pe ecranele 
noastre) și Phil Joanou (Analiză finală, semnat de 
acest regizor, a fost un succes și la noi). Roger 
Spottiswoode s-a luptat pentru And the Band Played 
on, film TV (pentru canalul HBO) considerat unul 
dintre cele mai interesante și pends aperi filme despre 
SIDA realizate vreodată. Proiectul acestei ‘producții 
era vechi, dar până ce Richard Gere, Anjelica Huston 
— alături de alte personalităţi din lumea filmului — 
nu şi-au anunţat hotărârea de a interpreta un rol aici, 
nu a putut fi realizat. Aportul lor a tost decisiv si filmui 
a atraş atât aprecierile criticii cât şi pe ale telespec- 
tatorilor. Phil Joanou şi Paul Verhoeven au regizat și 
ei câte un episod din serialul Fallen Angels. 
De ce această mișcare? Oare după ce au conside- 
rat televiziunea o concurenţă, regizorii și-au schim- 
bat brusc părerea? Cei mai multi dintre ei declară 
că i-a atras modul de lucru de aici, nu televiziunea în 
sine. ' 
»Nu poti sá complici mizanscena prea mult din 
cauza restricțiilor pe care ti le impune televiziunea“ 


declară cu regret Kathryn Bigelow. „Există impresari. 
-cărora le e teamă că-n felul. acesta cota clienţilor va 


scădea și le va fi greu sá ceară șapte milioane de do- 
lari pentru următorul contract“ adaugă Spottis- 
woode. 

Dar, pentru că există si un dar, televiziunea are si 
avantaje. „Ce e plăcut când lucrezi la TV e că nu tre- 
buie să-ţi faci griji că filmul nu va încasa zece mi- 
lioane în primul week-end, aşa că poţi face ce vrei" 
spune Joanou. „Deci e o plăcere să lucrezi pentru 
TV, între două filme pentru marele ecran“. 


Celebrităţi... rock 


ovestea a început cu formaţia Butthole 
Surfers. Numele ei s-a tot schimbat 
de-a lungul vremii, de la Abe Lincoln's 
Bush la Dick Clark 5, trecând prin 
amuzant-provocatorul nume (extrem de 
lung) Inevitable Right to Eat Fred As- 


O Dupá Bugsy (cu Annette Bening) 
Barry Levinson a trecut la filme TV 


taire's Asshole. ideea de a folosi numele unor cele- 
britáti (din lumea filmului și nu numai) pentru a de- 
numi o formatie a prins. Aga cá au apárut pe ránd: 
Johnny Depp Clones, Drew Barrymore's Dealer, 
Eve's Plumb, Bob Hope to Die si Elvis Hitler. Dar 
nici una dintre aceste formatii cu nume sonore nu a 
avut impactul unui grup rock din Los Angeles, Sandy 
Duncan's Eye. Vocalistul grupului, Roberto Haral- 
dson, explica: „Suntem fascinati de imaginile care au 
invadat lumea in care ne-am născut și în care am 
crescut. Suntem fascinati de imperfecţiune, și imper- 
‚fectiunea lui Sandy ne face să o considerăm fru- 
“moasa". (În urma unei boli ochiul stâng al lui Sandy 
Duncan a fost înlocuit cu un ochi de sticlă.) 

Şi deşi unele staruri sunt supărate că numele lor 
sunt folosite de grupuri mai mult sau mai putin ta- 
lentate (Jodie Foster's Army și-a schimbat numele in 
JFA după ce vedeta a declarat public că se simte 
ofensată de ideea rockerilor de a-i folosi numele fără 
a-i cere consimțământul), cei de la Sandy Duncan's 
Eye au auzit că Duncan e emotionatä de acest lucru 
și chiar intenţionează să asiste la un spectacol al lor. 


Un fumátor înrăit 


ohnny Depp, cel care nu pare supărat 

că o formaţie i-a folosit numele, face o 

declarație care poate supăra pe multi. 

În plină campanie antitabagică, în care 

reclamele pentru țigări sunt interzise, 

proliferează localurile în care nu se 
poate fuma și multe celebrități se declară de partea 
nefumătorilor, el spune: „Dacă ar exista posibilitatea 
de a-mi mai implanta o gură ca să pot fuma mai 
mult, aș face-o“. 

Încheiem cu această declaraţie în același timp 
amuzantă și oarecum provocatoare a unui star în 
plină ascensiune care nu se fereşte să meargă impo- 
triva curentului denumit de unii jurnaliști „dorința de 
a ne face bine cu orice pret, chiar împotriva voinţei 
noastre“. 


. Grupaj realizat de Rolland MAN 


no) 


21 


gr 
| Vechiul si noul cuplu (Ali en — Steve Mc Queen; 
Kim Basinger — Alec Baldwin) 
w din The Getaway 


a fost Catherine 
Deneuve, acum va fi Sharon Stone 


Frumoasa zilei 


acă nu găseşti o bună poveste nouă, le reiei pe cele vechi, care au 

tost verificate la public — acesta pare să tie, astăzi. cuvântul 

de ordine al multor producători de peste ocean. Ceea ce ar explica 

şi faptul că în anul pe care abia l-am început, în lista de filme in 

curs sau în proiect de a fi realizate pe platourile americane se află 

Tasetie} chiar fa loc de frunte, peste 40 de remake-uri, foste mari succese. 

Voi aminti din această listă de titluri: Pădurea impietritä pe care Peter Fonda 

îşi propune să-l realizeze cu fiica sa, Bridget, in rolul deținut, cu decenii in urmă, 

re Bette Davis; The Browning Version, preluat acum de Mike Figgis după ce, za 

951, Anthony Asquith cunoscuse un succes mondial enorm cu această povesti 

ere ca interpret pe Michael Redgrave. Spielberg, la rândul lui, şi-a înscris în 

un film reluând chiar o legendă a Hollywoodului, Zorro (mare succes în 

, în 1940, cu Tyrone Power în distribuţie); Polanski nu ezită 

un succes al lui Bunuel din 1967, Frumoasa zilei (succes deopotrivá al 

Deneuve), cineastul incredinjand acum rolul lui Sharon Stone; în sfär- 

a neorealismului italian, Hoti de biciclete, se intenţionează a 

fi transpusă in context american (mă întreb dacă nu cumva, la distanță de decenii 

şi , „hoțul“ n-ar trebui să fure o motocicletă Honda pentru ca gestul 
să rimeze şi cu noul mediu şi cu timpul). 


$ Jodie Foster 
gi púchard Gere 


Pentru a păstra ritmul producţiei, se cercetează cu grijă reacţia publicului, de 
ieri şi de astăzi. S-a constatat că una din cheile succesului, după interpretii-loco- 
motivă, este însăşi ideea asocierii unor faimoase cupluri de interpreţi. A fost glo- 
rios tandemul Steve McQueen-Ali MacGraw (în The Getaway). S-a reluat poves- 
tea cu Alec Baldwin — Kim Basinger (din luna mai pe ecranele noastre difuzat 
de Româniafilm). Americanii fac, cum s-ar zice, din vechi, nou. Şi de cele mai 
multe ori îl fac admirabil. 


să-și refacă gospodăriile trecute prin 
foc si sabie, se chinuiau cu sărăcia. 
Viața pare cuprinsă în claustrare, 
orizontul obturat de înălțimile miste- 
rioase și mereu prezente în depărtare, 
alcătuind un cadru minunat delimitat în 
dramatismul lui de operatorul care a 
vrut să creeze un spaţiu baladesc pen- 
tru această povestire. Este vorba de 
Philippe Rousselot, laureat al Oscarului 
pentru imaginea filmului francez Diva. 

Povestea în straie noi a fost încredin- 
tata realizatorului britanic Jon Amiel, 
cu studii de literatura englezä la Cam- 
mersby, un remake gi el bridge, om de teatru la debutul său, 
dupa un mult mai recent chiar la „Royal Shakespeare“, trecut 
film francez, Intoarcerea apoi pe la scoala de regie T.V. a 
lui Martin Guerre unde BBC-ului, preluat de americani si foarte 


SOMMERSBY 


igresiunea e mai degraba 
o ‚introducere la Som- 


unul din scenaristi era Jean-Claude 
Carriére, mult apreciatul prieten gi co- 
laborator al lui Bunuel. Transplantarea 
lui Guerre in Sommersby, imi pare a fi, 
in felul ei, un model. Alti scenaristi — 
Nicholas Meyer si Anthony Shaffer — 
au preluat nucleul narativ, au schimbat 
epoca, plasánd story-ul intr-o perioadá 
foarte zbuciumata ce a urmat rázboiului 
de secesiune, o perioadă de „tranziţie“ 
cum am zice noi. Oamenii care luptau 


repede lansat la Cannes cu filmul Qu- 
een of Hearts. Toate aceste elemente 
mai sus menţionate îmi par a fi contra- 
forturile unei distribuții pe umerii căreia 
se află această povestire „de dragoste, 
lăcomie, răzbunare și dreptate“ cum o 
consideră cineastul. O poveste de dra- 
goste care devine mai importantă decât 
însăși viata. Este mai degrabă chiar 
preţul ei. O intrigă clasică cu un singur 
element de noutate: lipsa happy-end-u- 


lui. (Mai „clasic“ decât însăși ideea de 
povestire clasică). Miza narațiunii este 
apărarea unei identități dobândită prin 
iubire, căci noul Sommersby vrea si re- 
uşește să fie cel autentic și acceptă 
moartea spre a dovedi că așa și este. 
Richard Gere (îmi pare de prisos a-i 
mai aminti meritele actoricești atât este 
de „în rol", cum spun oamenii scenei) 
se întâlneşte din nou cu genul de per- 
sonaje cu care debutase în teatru pe 
Broadway, într-o piesă în care prefera 
moartea pierderii identităţii. Şi Gere 
este un Sommersby memorabil. Pe chi- 
pul partenerei sale, Jodie Foster (cu 
care — sunt tentat să spun — se află în 
competiție de dragoste, viata și moarte) 
descifrezi în primul rând trăsăturile 
unei personalităţi, ale unei inteligente si 
apoi descoperi vibrația unui talent care 
își creează un loc aparte în galeria in- 
terpretelor de peste ocean. Și iată cum 
apare si ideea unui cuplu incomparabil: 
Jodie Foster — Richard Gere. 

intreaga narațiune se derulează cu 
grija de a cultiva nuanțele, de a jalona 
creșterea dramatică prin amănunte care 
nu de puține ori ar putea să scape pri- 
virii imediate. Există o ierarhizare, dar 
deloc ostentativă, a unor argumente 
dramatice semnificative: câinele nu-și 
recunoaște stăpânul gi apoi este ucis 
misterios; copilul nu-și recunoaşte ta- 
tal, dar ajunge să-l adopte. Laurel, stă- 
pâna casei, îşi întâmpină soțul întors 
după şapte ani, cu bănuieli și intimita- 
tea i le confirmă, dar sfârșește prin a-i 
iubi pe „uzurpatorul“ fostului sot. Către 
final se atinge aproape vibrația tragică 
și sublimul în conflictul dintre identitate 
si minciună. Procesul însuși, ce se des- 
fășoară în film, devine o lecţie de mo- 
rală și un memento discret al cauzelor 
ce s-au confruntat în războiul civil. Ju- 
decătorul (James Earl Jones) pare 
chiar mesagerul acestor cauze care 
n-au spus totul. Povestea frantuzeasca, 
readusă pe ecran de britanicul Amiel, 
devine încet și sigur una americană, to- 
tal americană, într-o atmosferă ce 
aminteşte focurile Secesiunii din Pe ari- 
pile vântului. 

Peste focuri a început'să se aștearnă 
cenușa; viata care a rămas are si ea 
gust de cenușă, dar trebuie dusă mai 
departe cu îndârjire și cu o speranţă pe 
care apariția lui Sommersby o fertili- 
zează. 4 

Un film este o poveste si povestea 
este totul. Pare un truism, dar cine nu 
înțelege asta va realiza, poate, albume 
fotografice, nu si filme artistice. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Sommersby; Producţie: SUA, 1992, 
Warner Bros., Canal +, Regency Enter- 
prises, Alcor Films; Regia: John. Amiel; 
Scenariul: Nicholas Meyer, Anthony 
Shaffer; Imaginea: Philippe Rousselot; 

Danny Elfman; Cu: Richard 
Gere, Jodie Foster, Lanny Flaherty, Ja- 
mes Earl Jones, Wendell Wellman, Bill 
Pullman, Bret Kelley. 


E 
s 5 
2 
€ 
z -_ 
e 


y 


(Urmare din pag. 11) 
e atunci escalada violenței 
a continuat in fel si chip 
pe ecran. Si in viata. La 


sfârșitul anului trecut 

Nightmare on Elm Street 

(Cogmar pe Elm Street) si 
to Society (Societatea e in 
) pareau sa fi batut noi recor- 
duri. Curios rămâne faptul că până 
acum restricțiile de audienţă în funcţie 
de vârstă făcute prin notatiile acordate 
de Motion Picture Association of Ame- 
rica, au vizat cu prioritate scenele ero- 


american, as aminti doar un exemplu 
atroce: Ultras (vezi Noul Cinema nr. 
3/1991) despre care autorul, tânărul 
Ricky Tognazzi spune: „Ei sunt noii hu- 
ligani ai metropolelor; sunt mulți, sunt 
organizaţi, sunt periculoși”. 

Dar Hollywood-ul nu a rămas nicio- 
dată insensibil la semnalele Administra- 
tiei americane mai ales acum, în con- 
textul unei societăți decisă să declan- 
seze ofensiva împotriva violenţei. De 40 
de ani de când se discută modificarea 
Amendamentului 2, privind libertatea de 
a avea și purta arme, abia acum sonda- 
jele arată că 80% dintre cetăţenii Ame- 


Se apreciază că până să implinească 8 ani un copii 


ja 
i 
5 
! 
i 


tice, fiind mult mai ingäduitoare cu vär- 
sarea de sange. 

În ultimul deceniu în această compe- 
titie au intrat si cineastii de culoare. 
Spike Lee cu Febra jungiei sau John 
Singleton cu i din cartier (vezi 
Noul Cinema nr. 7/91) ilustrau violența 
din ghetourile afro-americane decimate 
de handicapul rasial si social, victime 
sigure ale sărăciei, drogului si crimina- 


litatii. Riscul de a muri în Vietnam al 


unui soldat american era mult mai mic 
decât este azi riscul unui negru între 15 
si 25 de ani de a fi ucis în orașele ame- 
ricane. Faptasii acestor crime sunt însă 
în majoritate tot oameni de culoare. 
Este ceea ce l-a obligat pe președintele 


Clinton şi pe reverendul de culoare - 


Jessie Jackson, fost candidat la prese- 
dintie, să denunțe împreună flagelul 
acestui „black-fratricid“. 

Dintre filmele europene care concu- 
rează cu acelaşi nefast succes filmul 


SCARA 
LUI JACOB 


Lungul drum către 


moarte 


cara lui Jacob este poves- 

tea unui veteran al răz- 

‚boiului din Vietnam care, 

odată întors de pe front, 

continuă să trăiască la li- 

ə mita dintre real și coşmar, 

halucinatiile sale fiind un evident semn 

al traumei psihice și al inadaptabilitatii 
sociale. 

Filmul este construit pe trei paliere 

(existenţa cotidiană a eroului ca poștaș; 


micul ecran de la ei de acasă, 8 000 
a e ee ee 
aprox 


ricii sunt de acord cu suprimarea aces- 
tuia. Studiourile au acceptat să pună o 
surdină violenței, dar nu să renunţe la 
această sursă sigură de câștig, ‚In 
schimb, s-au arătat dispuse să dea o 
pondere numerică mai mare filmelor de 
familie. Comedii — romantice sau esca- 


obiect de consum 


o melodrama în apărarea valorilor fami- 
liei chiar dacă ne spune o Poveste din. 
Bronx cu gangsteri. Acţiunea insă se 
petrece în trecut. În prezent și cadrul 
familiei s-a schimbat. Cum știm, divor- 
turile ocupă un loc privilegiat în Cartea 
recordurilor. În Războiul familiei Rose 
cu Kathleen Turner și Michael Douglas, 
actorul, devenit regizor, Danny De 
Vito trata cu aplomb comico-ironic, 
aceasta realitate nu tocmai placuta; tot 
aşa cum odată cu femeia „eliberată“ s-a 
pus un semn de egalitate între cele 
două sexe şi în privința adulterului. 
Atractie fatală sau recentul 
indecentă sunt doar două dintre multi- 
mea de filme ce tind să ne incredinteze 
că familia poate supraviețui acestor ac- 
cidente. 
a fi foarte greu să se des- 
partă imaginea de realita- 
tea înconjurătoare. Daca 
violenta va da semne de 
regres în societate, și fil- 
mele ar deveni mai roz. 
Dar nimeni nu se poate hazarda într-un 
asemenea pronostic acum când cu fie- 
care zi statisticile sunt mai drastice. În 
Statele Unite se anunţă, la fiecare două 
ore un tânăr ucis; în fiecare lună peste 
5000 de profesori de liceu sunt agresati 
iar violenţa în ansamblul ei se situează 
pe locul trei între cauzele de deces în 


anual impozite în valoare de 54 mi- 


percepe 
lioane de dolari din vânzarea de arme. 

Îngrijirea celor vătămaţi in urma folosirii armelor de 
foc costă societatea americană 4 miliarde dolari anual. 


pade — retro în secole trecute, când 
măcar aparențele aveau moralitate și 
austeritate, încep să câștige notorietate. 
De pildă marele partizan al violenței, 
Scorsese, a realizat acum Vârsta ino- 
cenfel (vezi Noul Cinema nr. 12/93), iar 
De Niro a ales spre a debuta în regie 


amintirile de pe front; viziunile sale ha- 
lucinatorii), paliere ce se intersectează 
spre a crea o imagine coerentă a perso- 
najului. Un om care, datorită experien- 
tei trăite, se simte permanent ameninţat 
şi agresat interpretând orice nouă în- 
támplare prin prisma sensibilităţii sale 
profund marcate de război. 
Dimensiunii subiective a poveștii i se 
adaugă, treptat, alta, cu tentă politică. 
În Vietnam, batalionul eroului a trăit 
ceva straniu despre care nimeni nu își 
amintește cu exactitate, dosarele vete- 
ranilor sunt másluite, iar aceștia sunt 
intimidati și ameninţaţi în.momentul in 
care doresc un proces ce ar putea res- 
tabili adevărul. Toate aceste fapte au 
loc într-un timp pe care suntem tentaţi 
“sá îl considerăm prezent (căci repre- 
zintă o experienţă ulterioară războiu- 


redacțională 


Director — Redactor ¿el 
Adina Darian 


Redactor, pei „ati: CI A genaai. de renace; 


Redactori de rubrică: Doina Stănescu, Rolland Man. 
Fotoreporter: Victor Stroe. 


- Societatea Comercială 
Bucuresti, 21 lulle 1992, 


S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1 ` 
Inmatriculatä 


la Oficiul Registrului Comerţului cu 


nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 — 1200 


Redacția: Piața Presei Libere nr. 1 Bucuresti, tel. 617.38.71 


AAA A 


Abonamentele din tace 
pere ră pier ada 


iuni — 
se pot abona 


Oficille Presá 1993, 
repays | 12 luni — 
RODIPET S.A. P.O. Box 33— 


57, telex 11995, 11034; FAX 617 55 54; 617 56 73. Bucureşti, Piaţa Presei Li- 


bere nr. 1. sect. I, E 


America. Este ceea ce a obligat pe pre- 
sedintele Clinton, la sfârșitul lunii ianu- 
arie in raportul sáu despre Starea na- 
fiunii să treacă pe agenda politica a tā- 
rii problemele criminalitatii inaintea ce- 
lor economice. 


lui). Şi într-un spațiu pe care îl recep- 
tam drept real (deoarece cuprinde cea 
mai mare parte a timpului „actiunii“). În 
fapt, o atare ipoteza se mentine valabila 
pana cänd-personajul află că batalionu- 
lui său i-a fostadministrată o doză de 
drog pentru a spori agresivitatea solda- 
tilor în luptă. Dincolo de acest moment, 
prezentul se transformă în viitor, iar 
realul într-o proiecție imaginară di- 
nainte de moarte. 

În filmul lui Adrian Lyne există un 
singur timp pregnant, cel recut în 
Vietnam. Este o singură realitate: aceea 
când eroul este înjunghiat și transportat 
cu un elicopter într-un spital de campa- 
nie, unde moare. Moartea este repre- 
zentatä cinematografic în două planuri: 
imaginar-simbolic (scena în care urcă, 
alături de fiul său mort, scara) şi real 
(scena finală din spitalul de pe front). 

Artificiul narativ speculat cu ingenio- 
zitate de către reg.zor se bazează pe 
tentatia firească a spectatorului de a 
considera segmentul cel mai consistent 
al filmului drept „real“ („real“ în limitele 
unei ficțiuni, desigur). Jocul narativ 
acreditat de-a lungul întregului discurs 
cinematografic nu este gratuit, ci do- 
bândește funcţia unui element semnifi- 
cator în ordine dramatică. Coșmarul 
eroului la care asistăm timp de două 
ore de proiecţie, nu este decât lungul 
drum al omului ce încearcă să se elibe- 
reze de spaima morții și să se împace 
cu ideea propriului sfârșit. Moartea, în- 
tocmai ca şi finalul acestui film, este în- 


totdeauna ceva care te surprinde. Scara 


lui Jacob este așadar povestea unui om_ 
care moare și nicidecum a unui supra- 
vietuitor al războiului din Vietnam. lar 
titlul nu se referă atât la drogul „scara“ 
imaginat de eroul muribund, ci la scara 
pe care acesta pomeste împreună cu 
fiul său, metaforă a morţii în scena pe 
care am amintit-o mai sus. 


Miruna BARBU 


Jacob's Ladder Producţie S.U.A., 1990, 
Carolco; Regia: Adrian Lyne; Scenariul: 


‘Bruce Joel Rubin; imaginea: Jeffrey L. 


Kimball; Muzica: Maurice Jarre; Cu: 
Tim Robbins, Elizabeth Pena, Danny 
Aiello, Macauley Culkin. 


23 


N 


E 


4 


eg 


% 
t 
77, 


| 


Lei