Revista Cinema/1990 — 1998/4_Noul_Cinema_XXXII_nr-4-1993

CINEFILILOR DE TOATE VIRSTELE — 


PREMIILE 
UNIUNII CINEASTILOR 


1993 


FILM DE FICŢIUNE 


9 Marele premiu: Hote! de lux, re- 


tille pentru Balanța 

€ Premiul pentru cea mai bună 
ecranizare: Damian pen- 
tru Drumul câinilor 4 

9 Premiul special al juriului: Mir- 
cea Daneliuc pentru Tusea și jun- 


ghiul 
€ Premiul pentru scenariu: in me- 
moriam lon pentru contri- 


buļia sa la dramaturgia filmelor Ba- 


: Alloga 
Stancu pentru Tusea si junghiul 
* Premiul costume: Traian 


Niļescu si lulian Renļea pentru Pe- 
ter Pan. ` 
€ Premiul pentru coloana sonoră: 


Sotir Caragaļā si Anușavan Sala- 
manian pentru Hote! de lux 

9 Premiul pentru muzică originală: 
ex-aequo Adrian Enescu pentru 
Hotel de lux şi Domnișoara Christi- 
na; Anton Șuteu pentru Moartea 
unui artist 

9 Premiul pentru montaj: Cristina 
lonescu 


e Premiul pentru machiaj: in me- 
fene: cd 


pentru interpretare rol 
feminin: ex-aequo Mala 
Morgenstern pentru Balanța si 
Casa din vis; Olga Tudorache pen- 
tru Drumul câinilor și Tusea și jun- 
ghiul 
9 Premiul pentru interpretare rol 
principal masculin: ex-aequo Ghe- 
re ar Dinică pentru Casa din vis; 

Răzvan Vasilescu pentru venit 
e Premiul pentru interpretare rol 
secundar feminin: irina Petrescu 
pentru Hotel de lux 
9 Premiul pentru interpretare rol 
secundar masculin: Victor Reben- 
giuc pentru Balanța 


FILM DOCUMENTAR 
ŞI DE ANIMATIE 


© Marele premiu: ex-aequo Exerci- 
liu de admiraţie de Constantin 


mentar: Luiza Ciolac pentru Obli-- 
gatoriu înainte : 
e Premiul pentru film video: /ntài- 

nire imposibilă de Cornel Mihala- 

che si Ovidiu Miculescu 


pentru film cu valoare 
de document: Decem- 


Timişoara, i 
brie 1989 de Ovidiu Bose Paştina Ἢ 


9 Premiul pentru film anchetă: Am 
ales libertatea de Copel Moscu 

© Premiul pentru film despre artă: 
Cartea de Sorin Ilieșiu 

e Premiul pentru imagine film do-. 
cumentar: Anca Damian pentru 
Oare Dumnezeu a suspinat ome- - 
nește? 

9 Premiul pentru montaj: Cristina 
Brătescu pentru Exerciļiu de admi: 
rafie 

9 Premiul pentru regie film de ani- 
maļie: Jon Truicà pentru Floarea și 


glontul 


© Premiul pentru plastica de ani- 


-majie: Liana Petruļiu pentru Amin- 
tiri din Andersen 


9 Premiul pentru animație: Un so- 
tron pentru Scufiļa Rosie de Adrian 
Nicolau , 


€ Premiul pentru opera prima: 


Bogdan Petry pentru Perpetuum 
mobile = 


Din sum r în asemenea roluri. Unele au fost exce- copii şi a adoptat doi. A încetat din 
a lente (Clash — în viață în 1991, la vārsta de 54 ani in 

Oni Fritz Lang), Crime of Passion urmă unui cancer al ficatului. 
-- ă r. G. Oswald), dar B. Cristina, 
Nr. 4/93 ea prefera rolul din westernul de Brașov, Adriana și Marinela 
ucigași (r. Samuel Fuller). Cei cu carea din Ti și „some peakies" din 

udo a pe eram lucrat îi lăudau profesionalismul, bună- Focşani: 

Top 1€. Cinemstogratul aproape voința, disponibilitatea pentru lucrul în MIGUEL FERRER. Fiu ai actorului 


echipă, absența totală a capriciilor. Este 
singurul star căruia tehnicienii de tm 
' americani i-au decernat un premiu. A Verhoeven). 
refuzat să-și etaleze in public viața par- interpretează rolul lui Jack mune 


ticularā. Dificil, mai ales că a fost cāsā- 


Peaks. Alte roluri în: The Harvest 
torită cu Robert Taylor(din 1938 până 
Vă răspunde: Pardi PIE tener al Jul Bridget Fonda in bius 
la premiera filmului Sunset american după Nikita si în serialul tv al 
aceluiași David Lynch On The Air. Este 


tonilā Liliana, Bucureşti, Amadeus 
Furcă, Hunedoara; 


BARBARA STANWICK. pe nu- 
mele ei adevărat Ruby Stevens. S-a 
născut la New York, 11902" A mirk ia 


al afacerilor a fondat, in 
societate de producție tv. "No a cedat 
nici u n pas aean trecerii ampon A refuzat 


să-şi 5 „Nu văd de cear PIERCE BROSNAN. 
Hollywood în 1991. A debutat pe ecran Născut in 
în rol de balerină in Y μα΄. trebui ME expun în fața lumii în- — 1951. Debutează destul de târziu în film 
(Nopți pe Broadway, Boyle, trogi") v ven ia ye (29 ani). Foarte cunoscut ca actor de 
1927). Felul in care isi fis Bina ye mii κα (Nu pare ini NA televiziune (printre serialele de succes 
ochii ei bleu-violet, mersul de felină, Ὃ ρα... Ft mărar U din in Marea Britanie: The Sily Season, . 
d à, alternând deseori cu ac- Sunt Si nu vor fi niciodată”). Unul din  Murphy's Stroke). n Statele Unite de- 


vine un actor extrem de popular inter- 
pretānd rolul detectivului Remington 
Steele in serialul cu acelasi titlu(produs 
de rețeaua tv NBC între 1982—1984). 


spin (1984), parteneri: Ri- 
chard Chamberlain si Rachel Ward. 
Mihaela Năvodari, 


"MICHAEL LANDON vēsas 


ee Din sak gi or „Alte roluri: Mr. Johnson (filmat in între- 
pe ol Chiar si atunci când se îndrăgos- | MICHAEL LANDON. ime in Africa), Ocolul Pământului in 
teau, femeile interpretate de ea isi pás- ` 1938, la New York. În 667 Ad cone Me anu, κενο ο 
trau umeri si ştiau perfect ce dem un perdue SUCRE d τ) NEN romānā) si The Lownmower Man. A 
au de făcut. Bărbaţii o doreau, femeile Dean, Eugen Orowitz il „debutează“ in | fost căsătorit cu actrița Cassandra Har- 
o invidiau şi toată lumea se temea de a dar ris, decedată în 1992. Are doi copii 
ea. De aici până la femeia fatală nu a i-o aduce micul ecran cu cele două se- Charlotte — 20 ani si Sean — 8 ani 
fost decât un pas pe care l-a făcut Billy riale de „cursă lungă“, Bonanza 
Wilder ecranizând romanul lui James (1959—1973) si Pe scurt 
Cain Asigurare pe viață (1944). Purtând (207 episoade). A scris, produs, realizat 
perucă blondă, fustă strāmtā, dee m serialul pentru televiziune Carmen Constantinescu, Tumu Se- 
IM enr ib ciecie ca ὃ kwinten pe paradis. În perioada „Bo-, verin: John Lone pe care l-ați văzut in 
degete pe Fred MacMurray. Din acel nanza“ primea peste 5000 scrisori pe zi. filmul În umbra viselor a mai jucat in 
moment, Hollywoodul n-a v zut-o decât A fost căsătorit de trei ori, a avut șapte Ultimul impšrat (r. Bernardo Berto- 


ti înțeles: e vorba de Twin 
Peaks (Cititorii noştri au 
posibilitatea să vadă din 
această lună şi versiunea 
pentru marele ecran). 


„David Lynch incearcă sā 


realizeze o reprezentare 
oarecum palpabilă atât a «răului», pe 
care-l transformă într-un personaj real, 
cât şi a spațiului populat de acest per- 
sonaj. (...) Totul este hiperbolizat, adus 
la starea de incredibil, deformat şi cari- 
caturizat de către regizor, probabil cu 
scopul de a trage un semnal de alarmă 
(..) Te întrebi dacă nu cumva acel Sā- 
las Negru există în fiecare dintre noi şi 
dacă nu cumva pericolul de a cădea in 
el ne ameninţă în fiecare clipă (...) În 
— timp, însă, simți o dorință 
aprigă de a lupta impotriva acestui t 
rām de rāutate din tine (sau din jur). 
Cum? Probabil, iubind. Dar Lynch are 
grijă să nu-ţi lase nici această speranţă, 
căci te intrebi: nu cumva tul Coo- 
per din iubire a ajuns în 
şi din dorinţa fierbinte de a o salva pe 
iubită; cu alte cuvinte, nu cumva iubirea 
poate deveni o cursă? (...) cele din 
urmă, Twin Peaks devine un simbol al 
societăţii noastre: asemeni unei hărţi ce 
reduce dimensiunile (realităţii) reliefu- 
lui, Twin Peaks este o hartă a realității 
umane, reducând-o pe aceasta din 
urmă în întindere spaţială nu şi în gra- 
vitatea problemelor cu care se con- 
fruntă; pe acestea, dimpotrivă, ea le ur- 
măreşte, le hiperbolizează..“ (Raluca ig- 
nat, Braşov). 

„Filmul a «prins» foarte bine pe ecra- 
nele americane, iar Dale Cooper s-a 
trezit peste noapte vedetă (...) Filmul e 
pesimist (..) iar filmele pesimiste 
«prind» foarte puţin la americani, care 
sunt prin excelență optimisti. Dar, e 
adevărat, filmul e mare, este o realizare 
mare si cred că a intrat în sufletul fie- 
cărui om. S-a pornit ideea că în lume 
există două forte: a binelui si a răului, 


lucci) fiind cel din urmă împărat al Chi- 

nei, Pu Yi şi în Anul Dragonului (r. Mi- 
chael Cimino). E - 

Gabriel Cofoíaná, Medgidia, jud. 

: Patrick Duffy s-a lansat in 

filmul. Omul din Atlantida (devenit apoi 

serial tv); interpreta principală a seria- 

iului Trandafirii sunt pentru cei bogaţi 

se numeşte Lisa Hartmann. 


“πε 


așul Negru 


Barbara Stanwick 


$t win Peaks — un simbol 
al societăţii noastre“? 
(Sherilyn Fenn 
şi Kyle McLachlan) 


si acestor două forte Lynch le-a pus ar- 
mură de spirit (...) Filmul are structură 
complexă şi nici un personaj nu e în 
plus, toți se leagă prin fire nevăzute 
pentru cá fac parte din același întreg“. 
(Mădălina Toma, lași). 


„mi place enorm de mult acest serial 
atât de discutat (cu «magia lui neagră» 
cu tot), care, in esenţă, e un studiu 
asupra degradării morale a oamenilor, 
o poveste a luptei dintre «bine» și «rău», 
care se termină cu «un bine» plătit cu o 
nesfársitá serie de «rău». Si nu știi dacă 
să crezi că a învins «binele», sau dacă 
«răul» şi-a arătat încă o dată Suprema- 
fia, căci lupta nu pare încheiată şi nu se 
va încheia niciodată (Eleanor-Flaminia 
Mircea, Drobeta Turnu-Severin). 


Multumirile noastre di. ing. Liviu Negru (Paris) cititor con- 
secvent al Noului Cinema, pentru sprijinul acordat spre a fi la 
zi cu informaţia cinematografică. 


ione! Ticulescu, : Cântărețul 
Phil Collins a figurat în distribuția se- 
rialului Miami Vice. De altfei. copil fi- 
ind, a interpretat unul din rolurile prin- 
cipale în piesa de teatru „Oliver“ (după 
Charles Dickens) 

Stela Forojan, Bucureşti: Robert Red- 
ford s-a náscut in 1936. 


Doina STĂNESCU 


«Νου! Cinema" 
poate fi cumpărată 
şi de la sediul redacţiei: 
Piaţa Presei Libere m. 1, |. 
intrarea B. etajul (ii, cam. 311. 


Pierce Brosnan 


corespondență în vârstă 
de 18 ani din lași, Mādā- 
lina Toma, ne scrie: „Sun- 
teļi, poate, cea mai buna 
revistă de gen de pe la 
noi. Poate dacă aţi diversi- 
fica puţin rubricile, dacă veţi vorbi mai 
mult de filme mai recente, mai cunos- 
cute, de actori care monopolizează la 
ora actualá inimile tinerelor visátoare, 
nu veţi avea decât de câștigat. De 
exemplu, serialul Twin Peaks. N-am ci- 
tit toate rubricile în legătură cu acesta, 
dar nu au fost deloc pe așteptările 
mele. Foarte puţin, foarte puțin, in 
comparaţie cu ce se poate discuta pe 
marginea lui: simbolurile, personajele, 
toate acestea le-aţi lăsat la o parte. Nu 
ati amintit deloc de Josie și misterul 
cadavrului ei de 30 de kg., de bufnița 
care apare din ce în ce mai des, de 
ceea ce simbolizează-ea, de Bob-duhul 
răului, de duhul binelui, de Windom 
Earle si de ceea ce face, in concluzie 
de aproape nimic". Chiar asa sá fie? (V 
Noul Cinema nr. 7 si 9/92). 
A nu vorbi despre toate inseamnă a 
nu spune aproape nimic? Corespon- 
denta ne propune câteva notații cu pri- 


vire la serial 


n grup de. studente. din 

anul | de la Facultatea 

Hyperion din Pitești, în 

numele cărora ne scrie 

Evelina Neacșu, ne asi- 

gură: „Citim regulat re- 
vista dumneavoastră care ne place 
foarte mult — într-adevăr, au dreptate 
colegii studenți din Galaţi —, felicitari 
vă adresám si noi pentru abnegaļia, 
dragostea, afecțiunea pe care le acor- 
daţi acestei reviste atât de minunate. 
Suntem de aceeaşi părere ca ea să se 
extindă cu 40 de pagini (probabil /a 40 
pagini — d.s.) si, sigur, chiar dacă ar 
costa 200 de lei tot am citi-o, pentru că 
este singura care satisface toate gustu- 
rile în ceea ce privește cinefilul (actori, 
filme, date personale etc.)” Vom lua 
poate in considerare acest „calcul“, dar 
nu credem că majoritatea. cititorilor 
nostri ar putea (ine pasul cu revista la 
200 de tei. 


corespondentá din Bucu- 
resti, Stefania Zamfir, 
considerá cà filmele cu 
copii sunt, la noi, „foarte 
neglijate”: „În conjunctura 
actuală, când parcă am 
devenit de pomină cu copiii străzii, cu 
copiii handicapati şi, mai ales, acea ca- 
tegorie a copiilor cu SIDA, zic eu cà 
s-ar găsi subiecte cu duiumul (...) Avem 
scenariști buni care ar putea găsi su- 
biecte interesante cu acești copii. (...) 
Sunt sigură că printre ei, cu toate pri- 
vatiunile, sur* «i copii dotați, talentați, 
dar trebuie incercat, muncit cu ei, și eu 
zic că merită |...) Avem copii genii cu 
care s-ar putea face film (...) Dacă și-ar 
bate cineva capul, eu cred că şi la noi 
s-ar găsi o Shirley Temple (...) Tinere- 
tul are nevoie de filme care să-l impre- 
sioneze în bine, nu filme cu droguri, 
cum Doamne, ce idee, am citit că se va 
face un film, un fel de continuare a Li- 
Ceenilor, cu droguri. (..) Un film cu 
eroi buni te urmáreste, vrei sá-i copiezi, 
si asta e specific si la copii si la oameni 
mari“. 
De acord cu pledoaria coresponden- 
tei noastre. 


Rubrica „Dialog cu cititorii” 
este realizată de Dumitru SOLOMON 


vi 


cu cititorii 


. 


ΤΟΡ | Cinematograful 
10 = 


Din 1952 prestigioasa revistă britanică „Sight and Sound” 
s realizeazá — la fiecare zece ani — 
un clasament al celor mai bune zece filme din istoria cinematografului mondial, : 

bazat pe opţiunile criticilor. 
La sfârşitul lui 1992, 

considerând că regizorii sunt şi ei la fel de indreptātiti 

să-şi expună părerile în legătură cu acest subiect, 
au fost consultaţi 132 de critici şi 101 cineaşti din toată lumea. 


Tentaţia ierarhiilor 


Ei, și? —. veţi putea spune. Clasa- 
ον. s-au făcut, se fac și se vor mai 
ace. 

Ni se pare însă important să vedem 
ce rețin din istoria cinematografului cri- 
tici și cineaști din întreaga lume acum, 
când mai avem puțin până la aniversa- 
rea centenarului celei de-a e arte. 
Pentru cá nu avem de-a e cu un 
simplu Top 10, așa cum se realizează in 
mod obișnuit pentru discuri, cărți etc. 
Nu este un clasament al best-seller-uri- 
lor, ci unul subiectiv și specializat alcá- 
tuit de critici οἱ cineasti, privind cele 
mai importante filme si cei mai intere- 
santi regizori de la inceputurile cinema- 
tografului si până astăzi. 

am văzut niciodată clasamente 
asemănătoare pentru creaţiile literare, 
operele plastice, dramatice sau muzi- 
cale. Dar celelalte arte au o istorie ce 
se întinde mult mai mult de 100 de ani 
şi afirmaţiile de tipul: „X este cel mai 
mare pictor al tuturor timpurilor, Y cel 
mai mare compozitor si Z párintele lite- 


raturii“ (completati după preferință nu- - 


mele creatorilor) rămân doar niște izo- 
late exclamatii de entuziasm care nu 
implicá decát párerea personalà a vor- 
bitorului. Dar Li acolo, pe tărâmul arte- 
lor tradiționale, există permanente ree- 
valuári, descoperiri sau re-descoperiri. 


in 
Posibile - repere bum τοὺς i Kane. Dacă 
raportăm la numărul celor consultați ` W^ 


Atâta vreme cât nimeni nu se gân- 
deste să absolutizeze rezultatele acestui 
referendum" si;e apreciat doar ca un 
posibil reper, lucrurile stau încă hine. 
Problemele încep atunci când se 

cearcă transformarea acestui rīt sia 
într-un canon estetic, după cum re- 
marcă lan Christie, istoric de cinema. 

Numai privind cu atenţie poripuo in- 
ferioare din clasament și realizăm z^ 
instabilitatea sa: Odiseea spațială 
a fost nominalizat doar de 14 critici, în 
timp ΚΕΝᾺ locurilor 9—12 din 


ies de cineasti au întrunit  siderare când analizăm clasa- 
câte 9 voturi. Ceea ce înseamnă mentele: de exemplu aria aficà 5 Κε q 
ολο ο earam din care au fost selectate reti- = qute eminens ai 


4 


fi putut da o altă configuraţie clasa- 
mentului. 


De-a lungul anilor du intrat οἱ au ieșit 
din aceste topuri multe filme, la fiecare 
zece ani clasamentele s-au schimbat 
total. Singurele filme care au rezistat in 
toate clasamentele din 1952 si până as- 


tāzi, schimbându-și doar itia, sunt 
Crucișătorul Potemkin οἱ jocu- 


Kane nu figura în Top 10 
în met În 1962 însă „intra“ direct pe 
locul 1, loc pe care de atunci nu l-a mai 


părăsit. De ce Kane? Să fie oare faptul 
că acest film a alimentat literatura cri- 
ticā, ex ce-i sunt dedicate spo- 
rind mereu, sau faptul că este o necon- 
tenită sursă de inspirație pentru regi- 
zori, care au găsit și preluat din Kane 
idei inovatoare, soluții tehnice? Pentru 
că — la urma urm 
trebuie să invite la un perpetuu di 
Când modificările de la o ediție 

alta a clasamentului sunt foarte mari, 
totuşi, cum de rezistă Kane pe primul 
loc la patru ediții consecutive? Ne 
aflăm cumva în fața an cops gi abso- 
lute, a unuia din punctele reper de 
care are nevoie. istoria unei arte chiar 
tinere (deși mai există unele voci 
care îi contestă cinematografului statu- 
tul de artă)? Ar exista douá as- 
poa posibile, unul pozitiv: un reper 

întotdeauna un lucru linistitor; al- 
per negativ: nu ne aflám cumva în fața 
unei incremeniri critice? 


(reamintesc, 132) aceasta înseamnă 
ceva mai mult de o treime. aerea 


Europa—SUA: 4—4 


Dar si alte criterii pot fi luate in con- 


EI Mereu la m MD 


(1. Vertigo, 2—3. Timpuri noi. 4 


Cei şapte samurai) 


Clasamentele se prezintă astfel: 
ša 9 
Topul criticilor Topul cineaștilor | 
Cele mai bune filme: Cei mai buni regizori: Cale mai bune filme: Cei mai buni regizori: 
μιά is (cun Welles „1. Cetăţeanul Kane 1. Fellini ; 
2 Ramia jo Men on te, 191) 2 Renoir J 2-3 Taurul furios (Martin Scorsese, 1980) 2 Welles 
3. Rea, dn Ἡ ο (Yasujiro Ozu, he 3. Jean-Luc Godard 8 1/2 (Federico Fellini, 1963) 3. Kurosawa - 
4. Alfred Hitchcock, 1958) E Hitchcock 3 strada (Fellini, 1954) — 4 € 
6-9. Atalanta δν Vigo 1694) 9 6 me τα 6-8. Timpuri noi (Charles Chaplin, 1936) δώ 
Cu Ta En PES (Car! Theodore 7. Ray Naşul (Francis Ford Coppola, 1972) 7. 
Pather Panch it 1955 9. Dreyer 9-12. Cei aus samurai (Akira Kurosawa ας — g 
Panchal, (Satya edi m 10. Eisenstein 1954) 10. Hitehcock 
10. Odiséea pe 2001 (Stanley Kubrick, " rt 1974) xi: 
. 1968) Rashomon (Kurosawa, 1950) | 


b 


nute. În clasamentul alcătuit de critici 
filmele europene sunt în număr egal cu 
cele americane, ca la un meci: 4—4. 

Ca o patá de culoare apar in acest 
caz celelalte două filme, ambele asia- 
tice. Nici un film african, australian ori 
sud-american. Clasamentul cineastilor 
retine tot două filme ne-europene si 
ne-americane, ambele japoneze si am- 
bele semnate de Kurosawa. În topul re- 

rilor lucrurile stau puțin diferit: in 
timp ce criticii selectează doi regizori 
din Asia (Ozu şi Ray, adică exact cei 
ale căror filme intraseră în Top 10), re- 
gizorii se opresc doar la Kurosawa. 

trebarea care se impune este: oare 
nu s-au făcut filme demne de reţinut și 
pe alte meridiane? Răspunsul nu-l pu- 
tem da, cel mult putem avansa o ipo- 
teză. Filmele care au o circulaţie inter- 
naţională sigură aparțin marilor cine- 


cană în primul 


tie. Un film provenit dintr-o cinemato- 
grafie mică, fie el chiar un film. mare, 
are mai puţine șanse de a fi cunoscut 
de un mare număr de spectatori, chiar 
dacă ne referim la pod privile- 

iati care sunt criticii si cineastii. 

tunci nu putem judeca dacà au drep- 


: tate cei care in listele personale au in- 


trodus filme care pentru noi reprezintă 
necunoscute; criticul sud-coreean Ahn 
Byung Sup include in cele mai bune 
zece ime. De ce 2 peon in ar Bod- 
hi-Dharma? (Bae Young-Kyun), Cheng 
Jihua din China citeaza Magazinul fa- 
miliei Lin (Zhang Shuihua) și Povestea 
lui Qui Ju (Znang hee Manthia Dia- 
wara (Mali) ia considerare Yeelen 
.(Souteymane Cissé) si Gunoierii 
(Cheick Oumar Sissoko) ș.a.m.d. S-ar 
putea sá nu fie vorba doar de un elan 
de patriotism, de dorinta de a impune 


nume necunoscute pe plan internatio- 


Derek Malcolm 
»The Guardian" 


nal (Chiar, oare câţi dintre noi am in- 
clude in lista celor zece si filme romā- 
nesti?), ci chiar de valori pe care le ig- 
sta zii Deocamdată sau pentru totde-. 
auna 9 


pao AIE AER κ AC DP A IE i 
Proba timpului 

ea e e e E De II Io ae > mas 
Dar dacă aria geografică este destul 
de restrânsă, cum se prezintă perioada 
de timp din care au fóst alese filmele? 
Topul criticilor selectează toate. cele 
zece filme din perioada 1925—1968. Ni- 
mic demn de reținut înainte, nimic me- 
ritoriu după? Cineastii au ales filme 
dintr-o perioadă ceva mai întinsă: 
1928—1980. Cine are drep 


Si unii gi alţii. E normal, într-un fel,ca 
lista criticilor să includă filme ceva mai 


tea, dar $i de o ira gate + a gusturilor 
datoratā faptului varietatea de for- 
mule în care a evoluat cinematograful a 
generat şi o varietate de tipuri de apre- 
ciere critică. 

Apoi, nu e sigur nici că regizorii au 
dreptate si că Nașul îi sau Taurul furios 
sunt chiar două exemplare potrivite 
pentru a figura într-un top al celor mai 
bune filme din toate timpurile. 


85 Modernii, la extreme: 1. deși a primit premiul publi- 
cului tânăr la Cannes '92, prezenţa filmului australian 
Strictly Ballroom (r: Boz Luhrman, cu Paul Mercurio și 
Tara Morice) chiar si pe o singurá listá, uimeste; 2—3. 
în versiunea montată de Ridley Scott Blade Runner (cu 
„Sean Young si Harrison Ford) este considerat o operă 
reprezentativá pentru cinematograful contemporan. 


Absenţe remarcabile 


Aţi observat desigur, că în toate cia- 
samentele este vorba doar de lungme- 
traje de ficțiune. Așa arată clasamentele 
finale. Totuși regula jocului nu fusese 
deloc restrictivă: era vorba de a alege 
din istoria cinematografului 10 pelicule, 
indiferent de genul sau de durata lor. 

Majoritatea celor care au răspuns la 
anchetă au privilegiat însă ficțiunea. 
lată deci că nici un documentar, nici un 
film de animaţie, nici măcar un scurt- 


metraj nu-şi 1 locul în clasamen- 

tele finale. în listele personale 
ar și astfel exemple, ele rămân 
m 


s rapie pete de culoare: Oscar Cosulich 
---ν e ond Dua at A () 
n glia 

rowczyk/Lenica) și Scrisoare 

din Siberia (Marker) Annette Michel- 
son (SUA) Omul cu de filmat, 
gp Riambau (Spania) Câinele anda- 

etc 


Sigur că de aici am putea con- 
cluzia cá nu numai în mintea O- 
rului mediu, dar și în cea a ionis- 


tilor artei filmului noțiunea de film este 
automat iegată de spectacolul de 


lu etraj. 

te absente remarcate sunt cele ale 
unor nume celebre. Desi numele lui 
apare in topul regizorilor, Chaplin nu 
este prezent cu nici un film în topul al- 
cătuit de critici. La fel și Godard, în 
acest din urmă caz având de a face cu 


o situaţie ciudată: o mare parte a celor . 


chestionati au inclus în listele lor câte 
unul sau chiar mai multe filme ale regi- 
zorului francez. Numai că din vasta sa 
operă au fost multe posibilități de ale- 
gere, astfel încât, desi sunt citate peste 
zece titluri din creatia sa, nici unul nu 


aproape de anul 100 


„Mai bine sd faci o listă cu filmele pe care le 
iubesti, decát cu cele pe care crezi cd esti obligat 
sd le iubeşti ca fiind cele mai bune, odată ce orice 
listă de acest fel spune la fel de multe despre tine 
ca şi despre filmele însele.“ 


„Regret, dar sunt total incapabil să intru în jocul alegerii celor mai bune 
zece filme — aşa cum aş fi în cazul a zece orice... Urăsc oricum întrecerea 
şi lista mea, dacă as avea timpul să mă gândesc la ea, ar fi diferită de la 
un minut la altul, din cauza sutelor de filme care, într-o clipă, pentru un 
motiv sau altul (de obicei un altul), 
tru mine." 


ar fi de cea mai mare importanță pen- 


Chris Marker 


întrunește numărul de voturi necesar 
pentru a intra în top. La fel se întâmplă 
οἱ cu Robert Altman, ale cărui filme 
apar des în clasamentele personale, dar 


+ care nu reuseste să intre nici măcar in 


topul regizorilor. (Nu trebuie însă să 
tragem concluzia că ar fi.astfel privile- 
giati regizorii cu o filmografie redusă 
numeric, Renoir, Hitchcock, Ford fiind 
realizatori destul de prolifici). 


Gusturi. particulare 


Printre listele cu preferinte, care de 
care mai documentate si mai intere- 
sante se gásesc si unele care ne apar 
cam ciudate. Nu este rolul nostru să le 
judecám, dar cel puțin câteva merită 
trecute in revistă. 

Sigur că în listele regizorilor avangar- 
disti este normal să apară filme experi- 
mentale, care tatonează noi căi de ex- 
primare cinematografică; astfel încât nu 
miră pe nimeni preferințele exprimate 
de Stan Brakhage, Michael Snow ori 
Jonas Mekas, în care sunt incluse filme 


mare, iar o idee poate fi înțeleasă așa 
cum trebuie doar privind o trilogie; prin 
urmare clasamentul său va cuprinde 


doar ag. os 

Si in sfârșit, să notăm câteva filme 
cărora numai cu greu le-am putea ve- 
dea locul aici. Pentru criticul indian 
Subbhash Ghai, Pretty Woman este 
unul din „10 best“. Lista sa mai include 

i Dansând cu lupii, Sunetul muzicii ori 
Doctor Jivago, ceea ce spune mult des- 
pre o altă modalitate de a privi cinema- 
tograful. 

Pentru Cherd Sonsgri (Thailanda) 
Ben Hur, La revedere, die Chips și... 
Prinţul mareelor sunt várfuri ale artei 
cinematografice. Sunt prezente si două 
versiuni ale lui Cyrano de Bergerac: 
cea a lui Michael Gordon în lista lui Aki 
Kaurismàki si cea a lui Jean-Paul Rap- 

la Mick McConnell. 

Mai apar citate câte o singură dată 
Nu vă atingeļi de ăteasa 
ro Goto, insula 

a, Divorţ in stil italian, New 
New York, Arsenic și dantelă 
lista ar putea continua, dacá nu ne-am 
propune să ne oprim la titluri oarecum 
bizare în context. . 

Din producţia recentă sunt citate de 
mai multe ori titluri care ar putea avea 

se într-un clasament viitor: Blade 
eter, Joc de culise, Theima și Loui- 
se. Ar fi chiar interesant de urmărit 
evoluția acestor filme. Uimeste in 
schimb prezența ca operă emblematică 
pentru anii '90 a filmului Strictly Baliro- 
om în lista criticului britanic David Ro- 
binson. 


Obiectivitatea 
subiectivităţii 


Nu este un simplu joc de cuvinte 
Toate exemplele pe care le-am spicuit 
mai înainte demonstrează că tot acest 

(Continuare in pag. 15) 


Morti 


3 


anunțate 


n 1985, Rock Hudson — simbolul, pe ecran, al bár- 
bātiei atletice și fermecătoare — a fost prima victima 
Sida din comunitatea hollywoodianá. În deceniul ce 
a urmat boala încă fārā leac.a provocat în Statele 
Unite alte 80.000 decese (mai multe decât războiul 
din Vietnam) dintre care nu puține au fost din lumea 
spectacolului (Anthony Perkins. Brad Davis. Freddie 
T — conducátorul formatiei Queen, Tony Richard- 
son). 

Astăzi, subiectul a devenit unul de fiecare zi, dar la ince- 
putul anilor '80, la Hollywood, dacă se afia că esti purtătorul 
virusului puteai fi sigur că, înainte de moartea biologică, o 
vei cunoaște pe cea profesională si socială. Brad Davis, cās- 
tigătorul Globului de aur pentru rolul pușcăriașului din Mid- 
night Express, a avut cunoştinţă că este seropozitiv din 
1985. Dar împreună cu soția sa (casting director) a păstrat 
secretul timp de șase ani, de teamă cà nu va mai fi solicitat. 
Davis a murit în septembrie 1991. Avea 41 de ani. 

Nu numai că actorii se temeau să-și mărturisească boala, 


tá. autoritatea 

Wilder i-au permis să facă Un weekend $i să-l con- 
vingă pe Ray Milland să accepte rolul alcoolicului, recom- 
pensat în cele din urmă cu premiul Oscar in 1945. 

Situaţia se repetă și acum. Producătorii nu s-au inghesuit 
să facă filme despre Sida, maladia de care lumea nu dorea 
să audă, darămite sā vadă că există. „Nu putem fāce filme 
care exclud din start happy-end-ul, centura de siguranță a 
încasărilor unui film", era replica producătorilor la realitatea 
pe care o ignorau programat. De aceea, curajul lui Debbie 


Reynolds și Joan Rivers de a fi organizat primele spectacole 
de caritate pentru a mobiliza opinia publică şi a aduna fon- 
duri necesare combaterii virusului, a fost unanim recunos- 
cut. Elizabeth Taylor, Bette Midler, Michael Jackson, Ma- 
donna şi mulți alții le-au urmat exemplul. Studiourile, ca și 
producătorii independenţi, au întârziat însă să-și asume ris- 
cul unor filme despre noul flagel. Asa cum s-a int în 
chestiunea Vietnamului sau a mișcării Women's Lib, filmele 
au apărut după un deceniu. 

Televiziunea a fost totuși mai flexibilă, reușind din anii '80 
să escaladeze tabuul în câteva tele-play-uri 

Doctor, Doctor, un episod din serialul L.A. Law etc). 
Cel mai apreciat film de televiziune pe această temă (notat 
cu patru stele și jumătate, adică foarte bun plus) a fost An 
Early Frost (Un ingheļ timpuriu, r. John Erman, 1985). O 
mamă (Gena Rowlands) trebuie să facă față situației critice 
când deodată că fiul ei (Aidan Quinn) e homosexual și 
seropozitiv. 

Dramaturgul newyorkez Craig Lucas scrie cronica unui 
grup de homosexuali puși fatá în față cu riscul morții. În co- 
media trāznitā care a fost La cage aux folles realizată de 
Edouard Molinaro în 1978, virusul nu-și făcuse încă loc. Sin- 

rul pericol pe atunci, pentru cuplul masculin, era gelozia. 

trecut patru ani până când să se tacă Un prieten de 
cursă Susținerea scenariului, scris de Craig Lucas, de 
cátre mari actori i-ar fi deschis drum mai repede spre pla- 
touri, dar propunerea a fost refuzatá de Tom Hanks și Mi- 
chael J. Fox. Regizorul Norman René apelează la actori de 
teatru necunoscuţi marelui public al cinematografelor 
(Bruce Davidson, Stephen Calirey. Patrick Cassidy $i Mi- 
chael Carmine, interpretul bolnavului, care va muri si in rea- 
litate la trei luni după terminarea filmului, in 1990). Difuzarea 
sa se va împiedica însă de refuzul proprietarilor de sāli care 
susțineau: „Noi promovám o industrie de divertisment, nu-o 
industrie educativă. Publicul nu dorește să iasă deprimat 
dintr-o sală de cinema". În contra-replică s-a citat atunci 
foarte mult succesul lui Love Story, in care tânăra interpre- 
tată de Ali McGraw murea de leucemie. Oamenii de profesie 
știau însă cât de greu a găsit povestea lui Eric Segal un pro- 
ducător, iar succesul filmului cu sfársit tragic realiza! de Art- 
hur Hiller a râmas o excepție. 


1981 — În Statele Unite se inregis- 
dintài bolnav de Sida; 
" publica pri- 


pre sindromui imuno-deticitar: la 
sfársitul anului sunt înregistrate deja 
180 de cazuri în 15 state ale Ameri- 
xuaţi, ἵ 

1982 — Se constată apariţia bolii 
prin transfuzii. Hemofilii sunt urmā- 


toarele victime. Se înregistrează pri- 
mele cazuri de Sida la noi născuţi. 


1983 — in laboratoarele din Ame- 
rica si Franța se izolează virusul cri- 


ternajionalá pe tema Sida, la 
Atfānta. Testele de depistare se pot 
face in proporție de masă. 


La persoāna 1 


in Europa, Franţa preia cea dintâi stafeta im anu 90 
printr-un cineast ad-hoc care dă intálnire pe micul ecran fic- 
tiunii cu realitatea, proiectánd propria sa suferință. Hervé 
Guilbert a promis „să spună tot, să fie cronicarul maladiei 
sale". Romanul său „Omul cu. pălăria roșie” la Galli- 
mard. Producătoarea Pascale Breugnot insistă ca el să-și fil- 
meze cu ο cameră video ritualul diurn. Dacă Proust ar fi 
avut la dispoziție tehnica video, poate ne-ar fi lăsat si el nu 
doar pagini scrise, ci si imaginile suferinței sale. 

În vara 1990, Guilbert cunoaşte o ușoară ameliorare a ma- 
ladiei sale. Cartea e tipărită. Începe să filmeze. Înregistrează 
acțiunile cotidiene: într-un pahar cu apă diluează italina; 
pedalează pe bicicleta de cameră; vorbește la telefon; dan- 
seazá de unul singur cu mâinile în buzunar, in odaia sa; ul- 
tima vacanţă estivală pe insula Elba; e la birou; e întins pe 
pat... Un bărbat de 35 de, ani, numai oase, se luptă să 
-- sir μας refuză - ue filmul 
ac agonii. aceste irhagini infri ", spune 
Guilbert, „dar nimeni nu are dreptul să mă impiedice să-mi 
fiimez trupul”. Moartea sa, la 27 decembrie 1991, imlāturā 
pudoarea. Sub titlul Pudoarea sau filmul e ditu- 
zat de ΤΕΙ, trei săptămâni după sfârşitul său. 

In același an, Bertrand Blier, cu o autoritate consolidată 
de filme multiplu consacrate batistele 1978; 
Bute! rece 3 trumoasā 
pentru tine—1990) ficļionalizeazā pe această temă in Merci la 
vie (Mulţumesc — 1990), având de partea sa pe Char- 
lotte Gainsbourg, Grinberg si pe Depardieu în rolul 
medicului. Critica franceză nu-i face insă nici o concesie. 
Filmul sáu e considerat „cadaveric”, „muribund”, „exhibițio- 
nist ", „un experiment à la Resnais, fără Resnais" 


(Continuare in pag. 20) 


realizat de 
Adina DARIAN 


americană des- 


Catherine Deneuve 


Marcello Mastroianni 


— 
ec" 

να 

— 
MEE 


pori mitia 


atm ra mm a ear te 


e ice cie ape sor t Des ctione tetti 


Emmanuelle ‘Béart 


cetera 


SPIRITUL VREMII 


seară de martie, pe melea- 
gurile noastre mai ier- 
noasă ca de obicei la vre- 
mea asta, o seară rece si 
cenuşie ca într-un poem 
de Allan Poe. Într-o ase- 
menea seară în care- nimeni n-ar mai 
aștepta nimic decât poate plictisul hi- 
bernal, televiziunea franceză a oferit te- 
lespectatorilor săi, nu numai celor de la 
ea de acasă, ci de pretutindeni, o săr- 
bătoare: decernarea premiilor César 
pentru creaţie cinematografică. Adesea 
şi sărbătorile, mai ales acelea din lumea 
filmului, seamână unele cu altele, aşa 
că o aripă a banalului, a acelui „dējā 
vu", te-ar atinge si pe ele. Dovadă că 
nici nu începuse bine seara Cēsar-uti- 
tor că s-a și făcut o apropiere între 
această festivitate şi aceea a Oscar-uri- 
lor. Oare? S-a făcut o apropiere in loc 
să se constate tocmai diferența, de alt- 
fel intenţionată, programată: în locul 
unui show mare — montare-mare, o 
seară dominată de o atmosferă de fami- 
lie artistică; în locul parăzii zgomotoase 
de vedete cu o trená de figuranţi, reme- 
morarea cu prioritate a acelui fermecă- 
tor pionierat în care francezii și-au în- 
scris și nume şi invenţii, şi fantezii, şi, 
în primul rând, o infailibilă intuiţie a 
ceea ce avea să devină imaginea mişcă- 
toare in cultura și viața societății mo- 
derne — această lume a imaginii. 
Succinte ilustrări pe un ecran care 
devenea părtaş la emoția tuturor adu- 
când secvenţe de referinţă ale unor gio- 
rii ale filmului. Apoi mari dispăruţi din 
ultimul timp ai filmului lumii și cortegiul 
lor te încarcă de nostalgie și regrete: 
Arletty, Marlene: Dietrich, Audrey Hep- 
burn, Montand si Signoret si chiar lau- 
reatul seríi, autorul primului şi ultimului 
ιυ film. dar si atâţia și atâţia alții, iubiţi 
δι ae neiniocuit. Dintre cei mari și încă 
în viaţă privindu-şi cu nostalgie trecu- 
tul, dar prezenţi cu spiritul în altarul ar- 
tei a şaptea, Marcel né însuși a adus 


cu sine poezia unor cheiuri incetosate 
si a unui inegalabil Paris al lui Prévert, 
a unui film care s-a însoţit mereu de 
poezie și de suflu epic si care — așa 
cum spunea odată Malraux — îşi are ca 
rival nu teatrul, ci romanul. Invocán- 
du-i, arta a şaptea isi proiectează pro- 


pria-i dimensiune, transformă sala în 
areopag în care pătrund, cu reținere. cu 
sfială, dar si mândrie, cei de astăzi cà- 
rora li se dăruiesc César, sim- 
boi al unei flăcări mereu aprinse, mai 
degrabă povară sacră în zborurile crea- 
torului acestei arte. În plin postmoder- 
nism — pe cât de incongruent pe atât 
de insinuant — o “manifestare ca 
aceasta mi s-a părut dominată de. un 
autentic şi prețios elitism spiritual; de 
anti-metisaj cultural. Şi mă întreb: ce 
poate fi mai diferit decât a opune cultu- 
rii de entertainment, a „feeling-ului“ 
adică a plăcerii, cum o numeşte Alain 
Finkielkraut, valorile artistice autentice, 
le-as numi chiar perene ale celei mai ti- 
nere dintre arte care împlinește in. cu- 
rând suta de ani, ceea ce în artă este 
semn de tinerețe totuşi? * 
Decernarea César-urilor a marcat, 
după mine, tocmai această deosebire. 
Unul dintre cei mai culturali producă- 
tori europeni, Daniel Toscan du Plan- 
tier, discret și distins ca un om de carte 
nu de conturi bancare, s-a plecat in 
fata slujitorilor unei arte pe care „nu c 
finanţează“, ci o stujeste la rândul sáu. 
Cât despre oficiantul acestei memora- 
bile seri, Marcello Mastroianni, incre- 
dințându-i-se ceea ce obișnuit s-ar 
numi prezentárea mānifēstārii, s-a tăcut 
probabil cel mai inspirat gest asociind 
unui premiu-simbol nu un artist al fil- 
mului lumii, ci un personaj-simbol al 
ei. Un Mastroianni à la Fellini, cobo- 
rând pe scena pariziană parcă direct 
din 8 1/2, contopind, cu farmecul si 
inegalabila derută a improvizaţiei, pla- 
toul de filmare si platoul de decernare 
a unor distincţii — așteptate, râvnite şi 
angajante prin simpla lor existenţă în 
calendarul cultural al continentului. 
Nu tin sā mă refer la judiciozitatea 
unor atribuiri. Ştiu dintr-o experienţă, 
pe cât de modestă pe atât de elocventă 
totuși, că orice premiu este — ne place 
ori nu s-o recunoaştem — o invitaţie la 
contestarea opțiunilor celorlalți, Căci 
fiecare ar atribui — şi în aceasta fiecare 
se consideră o casaļie — alte premii, 
altor artiști şi altor filme. E bine, totuşi, 
că fiecare are de unde să aleagă. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Regizorul Jean-Jacques Annaud 
si protagoniştii din Amantul: 
Tony Leung şi Jane March 


u tot efortul organiza- 
torilor de a face din 
gala César-urilor un 

ol de elità, 
ecou scandalului 


sito, lansa un adevărat pamtiet im- 
potriva ideii de a interzice filmelor 
turnate în engleză accesul la Cesar, 
tocmai în anul în care o peliculă din 


nevoia sau dorința de a cuceri pu- 
blicul străin, şi mai ales cel ameri- 
can, el are altă soluție decât 


nu 

aceea de a tuina în engleză 
Aceasta nu-i impiedică să facă filme 
de dimensiune franceză, care vor- 
besc franceza, bretona sau occi- 
tana." 

Şi pentru a întregi adevărul spuse- 
lor iui Marc Esposito, iată si ο de- 


PE ECRANE 


BALUL 
AIURITILOR 


entru cei încercaţi de do- 
rul unei comedii franļu- 
zesti, Balu) alurijilor asi- 
gură o bună parte din sa- 
tisfacjiile pe care se 
conta: un dialog spiritual 
(semnat de unul dintre maestrii genu- 
lui, Jean-Loup Dabadie), situații amu- 
zante și un anume sentimentalism cen- 
zurat de umor. În plus, distribuţia asi- 
gură reintálnirea cu actori de prim plan 
ai Franţei, cărora mozaicul de scheciuri 


9 Jean Rochefort 


al peliculei le oferá momente de recital. 
Până si un „monstru sacru“ ca Michel 
Piccoli a acceptat un rol de plan doi, 
din care face (nici nu se putea altfel), 
un personaj savuros. 

Dar ,partea leului" i-a fost oferità lui 
Jean Rochefort, pe al cárui haz bonom 
s-a mizat in portretizarea- medicului ve- 
terinar mereu asaltat de „aiuriţi“, mai 
precis de sâcâitorii si încurcă-lume ne- 
lipsiți din viaja. nimănui. Concentrația 
mărită de e enervante din juru? 
doctorului este motivată parţial de na- 
tura profesiei, cu intense relaţii cu pu- 
blicul. Există desigur și un surplus fără 
de care el n-ar putea să devină ghinio- 
nistul simpatic. Deranjat insistent de un 
amic meteorolog alungat de iubită, de o 
soră pisāloagā în plin divorţ, de un 
domn preocupat de amorul dintre mas- 
cotele sale canine, veterinarul nu e lă- 


sat în pace să-și vadă de propria sa 
c o blondă romanti (Miou 
ου). 


Din păcate satira de moravuri este 
escamotată de tonul de tremolo senti- 
mental pe care-l capătă spre final fil- 
mul. Derularea situaţiilor comice își 
pierde la un moment dat din fluiditate, 
ceea -ce face ca ritmul să devină tre- 
nant. Regizor care ne-a cucerit cu tre- 
pidantele peripeții din seria Marele 
blond, Yves Robert își pierde din vioi- 
Ciunea care l-a plasat printre cei mai 
străluciți reprezentanţi ai comediei ci- 
nematografice . Balul 
nu este, desigur, un esec, dar ne face 
să suspinám după cascadele de gaguri 
de altădată. 


A —— ram 
Producţia: Franța, 1992, Gaumont - TF 1 - 
Production de la Gueville; Yves Ro- 
bert; Jean-Loup à 
Robert; Cu: Jean Rochefort, Miou-Miou, Jean 
Carmet, Odette Laure, Helene Vincent, Jac- 
ques Villeret, Michel Piccoli, Victor Lanoux. 


MISIUNEA 
.STEAUA 
ÎNTUNECATĂ 


unt de ajuns câteva sec- 

vente spectaculoase de 

"acrobație aviaticá pentru a 

face un film? După ce vezi 

producția lui Sidney J. Fu- 

rie răspunsul nuspoate fi 

decát negativ. Celor care au vázut fil- 
mele de început ale regizorului — exu- 
berantul Băieții (1963), cu Cliff Richard 
şi formaţia The Shadows ori sensibilul 
Băieții in haine de piele (1964), cu Rita 
Tushingham — nu le va veni să creadă 
că avem de-a face cu acelaşi cineast. 


95 Louis Gosset jr. și Mark. Humphrey 


9 


Dar dacă ne amintim ca tot Furie a rea- 
lizat și Superman IV totul se explică: 
regizorul se află într-un declin prelun- 
git. Nu se poate invoca în apărarea sa 
nici mácar scuza scenariului slab cu 
care a trebuit sà se descurce: este si 
coscenarist. Povestea misiunii secrete 
americano-sovietice împotriva unui ina- 
mic care construiește o armá.nucleará 
este atât de subțire, de incredibilă și 
lipsită de cea mai elementară fineţe psi- 
hologicà încât in final înfrăţirea între 
popoare, cu aruncarea însemnelor de 
pe uniforme, în loc să fie un moment 
ináltátor, rămâne doar unul ridicol. 
Ar mai exista și o firavă poveste de 
dragoste, tot internațională, între un 
aviator american (interpretat de un ca- 
nadian) şi. o femeie-pilot sovietică (in- 
terpretată de o actriță din Israel). 
Doamna este considerată, chiar fru- 
moasă. Asta în imaginația realizatorilor, 
pentru că pe ecran ea este atât de lip- 
sitā de sex-appeal încât nu mă mir că, 
deși pe o rază de câţiva kilometri nu se 


Columbia la Bucureşti 


Vizita la București a domnului Martin 
Bradell, director comercial la Biroul euro- 
pean al companiei de distribuţie Columbia 
Tri Star, ne-a revelat date optimiste pri- 
vind difuzarea filmelor în România. Anul 
trecut s-a înregistrat în țara noastră o cifră 


record de frecventare a sălilor (44 mi- 
lioane de bilete vândute), ceea ce în- 
seamnă de patru ori mai mult public decât 
in Polonia. Box office-ul bucureştean 
poate fi comparat cu cel din marile capi- 
tale europene. Deși pirateria video practi- 
cată la noi este preocupantă, domnul Bra- 
dell continuá să vadă în România un teri- 
toriu- important tru distribuirea  filme- 
lor americane. Mulţumit de .colabórarea 
cu partenerii săi de la Guild Film Români 


[ ?ublicul nostru 
poate spera că va putea să-și satisfacă, in 
contiriuare, setea de noutate. ~- EM | 

had EN XU 


ν 


vede picior de altă femeie, numai vreo 
doi militari cad în mrejele ei. Am fi ne- 
drepți cu ea însă dacă nu am adăuga 
că și ceilalți actori isi interpretează ro- 
lurile la fel de plat și dau impresia că 
așteaptă semnul regizorului pentru a-și 
rosti replicile. Totul seamănă cu un 
spectacol agitatorico-propagandistic 
interpretat de amatori la un cămin cul- 
tural. O fi frumoasă ideea infráfirii în 
numele binelui omenirii, dincolo de re- 
sentimente si de diferente de sistem 
politic, dar servită (mai bine zis de-ser- 
vită) de o. echipă lipsită de talent își 
pierde orice credibilitate. Dacă secven- 
tele spectaculoase nu pot face un film, 
nici sentimentele frumoase nu sunt de 
ajuns. =”. t 


_Rolland MAN 


iron Eagle ii. Prod. Canada-tśrael, 1988. Sce- 
nariul: Kevin-Elders, Sidney J. Furie. legs nd 
Sidney J. Furie. imaginea: Alain Dostie. Cu: 
Louis Gosset jr.. Mark Humphrey, Sharon H. 
Brandon. E- á Li 


-e 


UITE CINE 
CU CINE 
VORBESTE 


A n 1989 filmul lui Amy Heckerling 
Look Who's Talking (Uite cine 
vorbește) a surprins, a încântat 
si a devenit repede campion la 
box-office, cu peste 140 milioane 
dolari încasări. Succesul fulgerā- 

tor se datora regizoarei care avusese 

ideea genială (cum “aveau să spună 
multi) de a împrumuta unui copil, aflat 
încă în pântecul mamei, vocea incon- 

fundabilà a lui Bruce Willis. Micul Mi- 

key comenta astfel, cu un umor savu- 

ros, intámplárile prin care treceau el si 
adulții din eresjma sa. Cum la Hoi- 
lywood se bate fierul cât e cald, produ- 
cătorii n-au rezistat ispitei de a oferi 
spectatorilor un „sequel“, adică o ur- 
mare. Într-un timp record (mai puţin de 
un an) şi-a făcut apariția Look Who's 
Talking Too (Uite cine cu cine vorbeș- 
te) realizat de aceeași Amy Heckerling 
cu aceeași echipă de tehnicieni si acto- 
ri. De astădată, Mollie, contabila (Kir- 
stie Alley), se căsătorește cu James, 
şoferul de taxi (John Trăvolta), aducân- 
du-i fiului ei, Mikey, tăticul mult dorit. 
Si, ca să nu se plictiseascā, îi dăruiește 
$i o surioară, pe nume Julie, devenită 
repede-repede un coșmar pentru puș- 
tiul care, luptându-se cu propriile pro- 
bleme de ordin fiziologic, abia dacă mai 
are timp să fie „the big brother" (fratele 
mai mare) pentru nepoftita Julie. Po- 
vestea, destul de inconsistentá de altfel, 
are însă câteva puncte forte care rețin 
atenția spectatorului, făcându-l să nu 
regrete costul biletului: secvențele în 
care Mikey este de-a dreptul terorizat 


copiii 


de blestematul „Mr. Toilet Man", obiec- 
tul devenit personaj ameninfátor, folo- 
sindu-se, ei, de vocea lui Mei Brooks; 
hărmălaia spermatozoizilor gonind ca 
într-o cursă contra cronometru; şi, mai 
ales, din nou vocea lui Bruce Willis (re- 
dând ,panseurile" lui Mikey), cea a Ro- 
seannei Barr — mai puțin cunoscută 
publicului nostru (smiorcáindu-se în 
contul micutei Julie) și a lui Dymon 
Wayans, în tandem — vocal de astădată 
— cu partenerul său din Ultimul sama- 


În acest film despre marile probleme 
ale celor mici, cei doi „intruși“ sunt: 
John Travolta (tată-baby sitter, improvi- 


E Kirstie Alley, 


John Travolta 
Lorne Sussman 


zând un rock à la Grease cu cei mici pe 
un șlagăr interpretat de Elvis Presley) 
plus Kirstie Alley — frumusicá și atât. 

Un film fără pretenţii la care, chiar 
dacă nu se râde în hohote, se poate to- 
tusi zāmbi cu -plăcere. 


Doina STĂNESCU 


E S.U.A. Tri-Star Pictures, 1990. 

Amy Heckerling si Neal Israel. Re- 

glia: Amy Heckerling. ΤΙ 

Ruth, A.S.C.: Cu: ravolta, Kirstie Al- 

loy, Olympia Dukakis, Elias Koteas. ȘI vocile 

r= Bruce Willis, Roseanne Barr si Damor 
'ayans. 


homas Del . 


32 N 
u poate surprinde pe ni- 
meni că această copro- 
ducļie multiplă realizată in 
Europa (Franta-An- 
glia-Spania) evocă desco- 
perirea Americii dintr-o 
perspectivă europeană. Apărută pe 
ecrane chiar în luna sărbătoririi celui 
de-ai cincilea centenar (în octombrie 
1992) de la debarcarea pe noul conti- 
nent, pelicula dimensionează grandios 
portretul lui Cristofor Columb incer- 
când să repare ceva din nedreptatea fā- 
cută acestui controversat personaj frus- 
trat de onoarea de a acorda numele său 
ținuturilor descoperite. 

Atât scenarista Roselyne Bosch, cât 
si regizorul Ridley Scott au încercat to- 
tuşi să nu facă din el un erou fără pată 
şi prihană şi să-i proiecteze o imagine 
cu nuanjate dimensiuni umane. Columb 
nu este, în viziunea realizatorilor, un 
conquistador trufaș, ci un vizionar ca- 
pabil să mobilizeze mulțimi şi 
incoronate într-o aventură menită sā 
demonstreze adevărul său. Înflăcărat de 
idealul de a naviga pe un,nou drum 
spre indii, el nu ezită să acţioneze re- 
sorturi umane josnice: mizând pe cupi- 
ditatea și orgoliul bancherilor şi reginei, 
cărora le zugrăvește tentant bogăţia lu- 
mii noi, el obţine finanțarea călătoriei. 
Retorica sa de o elocvenţă neobișnuită 
Ἡ face pe marinarii primei expediții sā 
se lanseze în necunoscut lăsându-se 
mintifi asupra duratei si direcției dru- 
mului. Magia descrierii „paradisului pe 
pământ“ își face multă vreme efectul. 

Cu adevărat paradisiace sunt primele 
tablouri ale lumii noi, descoperită de 
ochii uimifi ai marinarilor care inceta- 
seră să mai spere că vor pune piciorul 
pe uscat. În aceste secvenţe ale primu- 
lui contact cu o nouă civilizatie-se con- 
centrează tensiunea unui mister ara- 
reori comunicat de imaginea cinemato- 
grafică. Aceste pasaje, care au inspirat 
comparatia cu emoția generată de de- 
barcarea omului pe Lună, atestă marea 
clasă a regizorului Ridley Scott. Rafina- 
mentut compoziţiei cadrului şi al cro- 
maticii, reconfirmā faima lui de ci- 
neast-pictor, dobândită prin filme. ca 
Dueligtii (1977). Allen (1980), Blade 
Runner (1982). Barochismul imaginilor 
sale aminteşte de teoria lui George Că- 
linescu care spunea „Clasicul e un so- 
lar, romanticul un selenar iar barocul 
iubeşte penumbra“. a 


„Cristofor Columb se stinge c 


glorie care să nu sfārgeascā in 


ongtient cá nu există pasiune sau 
suferință... Oceanul nu se va 


împrumuta pe acela al prietenului său, florentinul Amerigo Vespucci, 
navigator şi maestru pilot. Şi, totuşi, cel care a descoperit culoarea 
aceasta uluitoare care lipsea curcubeului european e Columb. El, 


orb, moare fără să o vadā”. 


Ridley Scott își întărește prin pelicula 
dedicată lui Columb renumele de ma- 
niac al detaliului. Fabuloasa reconstitu- 
ire de epocă, extrem de documentată, 
pune in valoare fiecare costum, decor 
sau obiect. Exacte sunt si datele despre 
istorica expediție lansată in același an 
în care armata spaniolă eliberează Gre- 
nada, ultimul ţinut al Spaniei aflat sub 
dominaţia maură. Portretul ambitioasei 
regine Isabela (compus cu farmec de 


EDUARDO GALEANO 


Sigourney Weaver) sugerează comple- 
xitatea acestui personaj foarte conser- 
vator şi în același timp fascinat de nou- 
tate. Fantastica sa epocă în care, în 
timp ce arderea pe rug a ereticilor este 
un fapt cotidian, se găsesc susținători 
de vază ai unui navigator care sfidează 
dogmele bisericeşti, este zugrăvită în 
tablouri memorabile. 

Articularea acestor tablouri nu este 
destul de motivată dramaturgic, ceea ce 


a atras reproșul că 1492. Cucerirea pa- 
radisului este „un album în imagini". 
Epica nu constituie, intr-adevar, punc- 
tu! tare al filmului care se întemeiază. 
pe jurnalul unuia dintre fii lui Columb. 
Vitalitatea debordantă a lui Gérard De- 
pardieu, sufletul peliculei, imprimă însă 
o pecete de adevăr omenesc acestei 
biografii neromantate a revoluționarului 
navigator. În portretul făcut de actorul 
francez lui Columb, elanurile romantice 
sunt temperate de accente pragmatice, 
iar curajul Descoperitorului este oare- 
cum umbrit de siretenie. Rămân, desi- 
gur, destule enigme în parcursul bio- 
grafic al eroului zugrăvit de pelicula lui 
Scott ca unul dintre acei mari ghinio- 
nisti cărora epoca nu le este recunos- 
cátoare pentru progresul asigurat de 
faptele lor temerare. 1492. Cucerirea 

nu este o frescă istorică, ci 
mai degrabă o /egendá, in sensul atri- 
buit acestui termen de André Maurois: 
„Ceea ce trebuie spus, istoria unei exis- 
tente după ce timpul și uitarea au puri- 
ficat-o". 


Dana DUMA 


ke see ap te franco-hispano-englezà, 1992, 
Regia: 


Odissey Distributors; Ridley Scott; 
Scenariul: Roselyne Bosch; imaginea: Adrian 
Biddle; Muzica: Vanghelis; Cu: Gerard De- 


pardieu, Sigourney Weaver, Armand Assante. 
Angela Molina, Fernando Rey, Tcheky Karyo. 
Franck Langella, Michael Wincott, Loren 
Dean. 


Ultimele 7 zile 
din viaja 
Laurei Palmer 


enericul se derulează pe 
imaginea unui ecran de 
televizor cu lipsă de sem- 
nal. Distribuţia este, în ii- 
nii mari, cea cunoscutá si, 
desigur, cea asteptatá ^de 
cátre suporterii serialului Twin Peaks. 
Odată terminată derularea genericu- 
lui, micul ecran explodează. Să fie, 
oare, doar o ,gáselnitá", o imagine-soc 
(una dintre acele imagini care, asa cum 
bine știm, îi plac atât de mult lui David 
Lynch) sau este vorba, mai degrabà, de 
un avertisment din partea regizorului: 
„Serialul a murit, trăiască filmul!"? Până 
să dăm un răspuns, filmul îşi urmează 
cursul si iată-ne în faţa traditionalului 
„The end", cu o altă întrebare, pe buze: 
de fapt, cui i se adresează acest film? 
Fanilor serialului Twin Peaks sau celor 
care nu l-au văzut? (destui de puţini la 
număr, căci serialul a declanșat la noi, 
ca şi pretutindeni — din America på- 
nā-n Japonia — adevărate pasiuni). Sau 
— si mai puțin probabil — celor care 
i-au văzut, dar n-au căzut la „fandacsia“ 
Twin Peaks? 


Un .lucru este cert: în oricare din ca- 
zuri, deceptia — chiar dacă din motive 
diferite — va fi aceeași. 

Fanii — cei ce săptămână de săptă- 
mână au urmărit cu religiozitate seria- 
lul, au psaimodiat numele magic al ido- 
lului — agentul Cooper —, au ascultat 
transpusi muzica obsesivā,a lui Angelo 
Badalamenti (inregistratā pe casete 
compacte la colt de stradă) si au citit 
pe nerásuflate „Jurnalul Laurei Palmer" 
— deci fanii au tot dreptul acum, vă- 
zând filmul, să (se) întrebe: unde este 
misterul mult așteptat, unde este insoli- 
tul si acea senzație de hipnoză, acel 
coșmar trăit în stare de veghe prin care 
excelase serialul, unde sunt acele locu- 
ri-reper (hotelul „Marele Nord“ spre 
exemplu), unde sunt multe dintre per- 


sonajele-cheie în „cazul Laurei Palmer“ 
(seriful, familia Horne, $.a.m.d.)? Cu 
alte cuvinte: „où sont les neiges d'an- 
tan?" = 

Pe de altă parte, cei neinfestati de 
„Virusul Twin Peaks“ vor accepta cu 
greu sā înghită dintr-o dată — pret de 
două ore — ceea ce abia suportaseră în 
doze homeopatice (administrate cu pre- 
cauțiune οἱ cu o mult mai abilă tehnică 
a acumulării, şăptămână după sāptā- 
mână, episod după episod): bizareria şi 
grotescul personajelor, evidenta incon- 
gruentā a acţiunii, cultivarea extrava- 
gantelor de tot felul, contrazicerea ori- 
cărei logici şi, mai ales, acea voită sfi- 
dare a obisnuintelor telespectatorului, 
care așteaptă de la un realizator să fie 
magulit, nu iuat mereu peste picior. 


Personaje-cheie: 
James (James Marshall) și Laura Palmer (Sheryl Lee) 


Or, Lynch asta face tot timpul! Mai 
mult — dând încă o dată curs apetitului 
său pentru bizar şi sfidare (evident şi în 
viața sa de toate zilele: colectioneazà 
muște moarte, pictează tablouri „voit 
proaste“, se îmbracă la cei aproape 50 
de ani ai săi — asemeni unui elev de 
școală primară) David Lynch realizează 
acest film — „prefață“ după terminarea 
serialului. Deci, după ce a inceput cu 
sfârșitui, ne dă, în sfârșit, începutul! 
Dar nu se mulțumește cu atât. Ne 
aruncă, din nou, o provocare. Cum alt- 
fel putem să înțelegem dispariția — lā- 
sată voit neelucidată — a celor doi 
agenţi Ε.Β.Ι. Chester Desmond si Phil- 
lip Jeffries, interpretati de două vedete 
ale muzicii rock — Chris Isaak si David 
Bowie — dacă nu drept o „aruncare a 
mánusii?" 

Într-un interviu acordat imediat după 
prezentarea filmului Twin Peaks la Can- 
né$ în 1992, Lynch avertizează: „Dacă 
vreți să ştiţi ce s-a întâmplat cu cei doi 
agenţi F.B.I., trebuie să mai așteptați. 
Veţi afla, dar cu altă ocazie!“ 

Așadar, — un nou serial sau un nou 
film semnat de David Lynch. Sau și 
unul si altul. Când e vorba de acest 
realizator... „Suntem în plin mister!“ 


Viorica BUCUR 
1992, CIBY PICTURES; Re- 
; David Lynch 
E Muzi- 
ca angeo Badalamenti; Cu: Sheryi Lee. 
Moira Kelly, David Bowie, Harry Dean Stan- 


ton, Ray Wise, Kyie MacLachian, James Mar- 
shali. 


: SUA, 


Viaţa 


aren Silkwood, cercetă- 


toare la un consorțiu de 

ie nucleará, a dece- 
dat la 13 noiembrie 1979 
intr-un accident de auto- 


mobil. La vremea respec- 
tivá, au circulat in presa americaná pu- 
ternice bănuieli că „accidentul“ a fost 
provocat intenționat. Karen se îndrepta 
spre o întâlnire cu un ziarist de la New 
York Times, căruia dorea să-i impārtā- 
șească aspecte ale problemelor de se- 
curitate, inclusiv despre scurgerile ra- 
dioactive ce o contaminaseră la Uzina 
de tratare a plutoniului „Kerr-Mcgee“, 
unde era angajată. Acest „fapt divers" 
mai puțin: divers a fost transpus pe 
ecran, in 1983, de Mike Nichols in Siik- 
wood, avànd-o ca protagonistá pe 
Meryl Streep, inátoarea ului de 
interpretare femininá. pentru rolul din 
Kramer contra Kramer (1979). Dezno- 
dământul real,īnsā, a avut loc la 21 au- 
gust 1986, la Oklahoma City, când un 


purtător de cuvânt al societăţii. 


„Kerr-Mcgēe”, Rick Pereiess, a anunțat 
o înțelegere cu familia Silkwood: in 
schimbul unei sume de 1.380.000 do- 
lari, stingerea : procedurii juridice de- 
clanșată încă in 1979. Cei trei copii ai 
Karenei Silkwood vor primi 500.000 do- 
lari, executorul testamentar 70.000, res- 
tul urmând să acopere cheltuielile de 
judecată și onorariile avocaţilor. Pere- 
less a subliniat că, prin reglementare, 
,Kerr-Mcgee" nu acceptă nici o ráspun- 
dere asupra „eventualei” contaminări 
cu plutoniu a victimei, ci a acţionat din 
motive... financiare. „Procedura legală, 
pe care cred că am fi câștigat-o, ar fi 
costat mai mp decât o regiementare 
prin. invoialà" — a precizat el. Încă o 
datá, realitatea s-a dovedit mai drama- 
ticá si mai cinicá decât ficțiunea. Filmul 
nu intrevázuse un asemenea final. 

Siikwood rămâne însă una dintre 
acele expresii ale unui gen nou de 
filme, ce a proliferat îndeosebi în ulti- 
mul deceniu și jumătate și a impulsio- 
nat seriale de televiziune cunoscute sub 
denumirea de docudrama — recrearea 
filmicá a unor evenimente din titlurile 
actualități. 


Sunt extrem de gun cei ce-și mai 


amintesc că prima încercare a ceea ce, 
acum, s-ar chema o „docudrama“ a 
apărut în... 1947. În luna februarie a 
tele Unite, Gupā cs leui de pe genericul 
le Uni upá ce e pe 
filmelor Metro-Goldwyn-Mayer a emis 
cele douá mormáituri obisnuite, au pu- 
tut fi văzute primele secvenţe ce infáfi- 
șează îngroparea în adâncul unei pă- 
duri californiene de sequoia a unor cu- 
tii metalice, presupuse a conţine copii 
ale filmului ce se derula, o voce de 
stentor proclama: „Un mesaj pentru ge- 
neraţiile viitoare“. începea The Be- 
ginning or the End ( sau Stār- 
şitul). Filmul, portretizând istoria 
Proiectului Manhattan de concepere a 
primei bombe atomice și lansarea „ma- 
șinii apocalipsului“ asupra Hiroshimei, 
a fost de mult uitat, fiind un eșec artis- 
tic și de public. El a revenit însă în 
atenţia specialiștilor, datorită preocupă- 
rilor unor istorici, care au scormonit în 
arhive și au putut adăuga, astfel, o bi- 
ore panes ee ince ape 
mice. 


Savanjii au apărut pe ecran 


Ideea filmului a aparținut unui grup 
'de tineri savanţi, care lucraseră pentru 
Proiectul Manhattan, dar doreau să 
sensibilizeze publicul asupra armelor 
atomice și gravelor lor implicații atât 
pentru politica internă cât și cea ex- 
ternă americană. Unul dintre acești fizi- 
cieni, Edward Tompkins, s-a adresat 

sale eleve, artista Donna Reed, 
10 


HOLLYWOOD : 


mai cinicd decât ficțiunea 


B Paul Newman (generalul Groves) și Dwight Schultz sā 
(fizicianul Oppenheimer) in Stăpânii umbrei de Roland Joffé 


e 

care a atras atenţia producătorului Sam 

de la M.G.M. Tompkins a primit 
chiar un onorariu de 100 dolari, desi nu 
acest aspect i! interesa. Sam a abordat 
subiectul cu mare grijă. El a plecat la 
Washington și l-a informat pe presedin- 
tele Truman, pe care M.G.M. i-a asigu- 
rat, si in că ar fi „un mare serviciu 
pentru civilizație dacă s-ar face un film 
corespunzător“. 

Scenariul — lipsit, din faza inițială, de 
aportul tinerilor savanţi nemulțumiți de 
pretenţiile lui M.G.M., considerate favo- 
rabile Pentagonului — a evoluat într-o 
poveste siropoasā, deformānd faptele 
reale, mai ales scopul deciziei itice 
privind crearea bombei și sugeri că, 
ea lansarea ei, „lumea va fi mai 


un onorariu 
pentru permisiunea de 
a fi înfățișat in film. Aveau să apară ob- 


puns că, deși scenariul „nu era frumos, 
inteligent sau profund, nu era în pute- 
rea mea să-l transform”. Fizicianul Ja-' 


mes B. Connant a aceptat ca un artist 
să-l īnfāļiseze la Ala do, dar fără 
să rostească vreo repli Lise Meitner 
şi Niels Bohr au refuzat orice referire, 
la ei. Cum personajul lui Bohr ocupa 
un loc important, după o avanpremierá, 
în octombrie 1946, au început să fie 
operate, în mare grabă, tăieturi în peli- 
culă si refilmarea a numeroase scene, 
operație încheiată abia în ianuarie 1947. 
A trebuit să fie eliminat și episodul în 
care, la bordul unui submarin, un 
anume fizician Schmidt — identificat 
doar ca fost colaborator αἱ Lisei Meit- 


sportat 


legătură cu prezentarea deciziei preșe- 
dintelui Truman de lansarea bombei 

Obiecţiile vizau faptul că ordinul de lan- 
sare a bombei de la Hiroshima era pre- 


te un sa- 
vant, ci cum gândeşte publicul că ar 
vorbi“. Când un grup de savanți a fost 
invitat la o vizionare specială, reacţia a 
fost o tăcere E eee pons punctatá de 

ce priveste publicul, 


ἜΗΙ 
a 
Hil 
|! 

8 
ΠΗ 
HU 


ziarist american, David Brinkley — nu 
aveam vreo idee des ce fà- 
ceam, iar aceasta nu din lipsă de ri- 
goare ori de mândrie profesională, ci 
pur si simplu din lipsă de informaţii 
complete, datorită restricțiilor cenzurii 
militare și refuzului de a se răspunde la 
întrebări; puţini dintre noi aveau cunos- 
tinte de fizică. Ştiam că era un nou și 
complet tip de bombă. Ştiam că era o 
bombă covârșitor de distructivă. Dar 
ceea ce nu știam era ameninţarea as- 
cunsă, privind viitorul umane, 
pe care ea o conținea“. In-anii imediat 
urmátori, aceastá tainá a fost cu grilă 
menţinută pentru marele public. te 
cert că nu puține evenimente și-au 
croit, în opinia publică, drum prin zia- 
ristică, pentru a deveni, apoi istorie. 
Dar, a revenit istoricilor, după decenii, 
să restabilească ce, de ce si cu ce re- 
zultate s-a întâmplat. Reconstituirea cu- 
liselor filmului dd sau sfârșitul 
nu incheie, bineinteles, preocuparea de 
a aduce la lumină chiar și cele mai má- 
runte piese ce pot înlesni completarea 
mozaicului unei epoci. Fiindcă în 
această privință există, bineînţeles, 
piese capitale, dar nici una, oricât de 
restrânsă, nu-i lipsită de importanţă. 


Dezghejul atomic 


Exact zece ani după Hiroshima, la 
Geneva avea loc Conferinţa ,dezghetu- 
lui atomic“ cum o botezaseră rii 
în dorința de a-și frapa au ul. Dar, 
$i cu speranță, din păcate infirmată de 
evenimentele ulterioare, că această reu- 
niune va împrăștia teroarea posibilului 
nor în formă de ciupercă ând asu- 
az lumii și va pune, în sfârșit, Ἷ 

treabă nu în folosul omenirii. 

Probabil, în impunătoarea „sală a pa- 
șilor pierduţi“ a Palatului Naţiunilor, vi- 
zitatorii zăbovesc și astăzi în fața 
unei modeste plăci de marmură cu in- 
νετ em „În ο Poe, în a i zi a lu- 
n gust 1 savanți atomisti, repre- 
zentánd 73 de ţări, s-au întrunit pentru 


| 
| 


a pune în comun cunoștințele spre bi- 
nele umanităţii, cu prilejul primei Con- 
ferinte asupra utilizării energiei atomice 
în scopuri pașnice, convocată printr-o 
rezoluție unanimă a O.N.U.“ Scriu pro- 


Meryl Streep în 
Silkwood de Mike Nichols 


` babil fiindcă, între timp, acest palat, în- 


conjurat de luxuriantul Parc cu numele 
simbolic de Ariana (Ariadna)* ca si Ge- 
neva, au devenit unul din cele mai aglo- 
merate οἱ frecventate locuri ale diplo- 
matiei mondiale, si nu consemnárile co- 
memorative lipsesc in ,sala pasilor 
pierduţi“. e 

Privind, atunci, în august 1955, din 
loja presei, Marea Sală a Adunării, do- 
minată de patru fresce înfățișând pacea 
$i activitatea creatoare a omului, aveai 
în faţă, pe viu, și un Almanah Gotha al 
celor ce innobilau științele preocupate 
de atom. Chiar din primele zile, pe 
lângă corespondenţele cotidiene tran- 
smise la amiază gi seara, strángeam 
secvențe înregistrate pentru un ra- 
dio-reportaj de sfârșit de săptămână. 
Cum unul din punctele de atracţie era 
pavilionul sovietic de la Expoziţia tehni- 
co-știinţifică de folosire a energiei ato- 
mice în scopuri pașnice = expoziţie in- 
stalată într-o aripă a Palatului și în Par- 
cul Ariadnei —, într-un moment în care 
dezbaterile din sălile Conferinţei se 
aflau în toi, m-am dus cu un minifon să 
iau câteva probe de „atmosferă“, de la 
un aparat de control cu izotopi radioac- 
tivi, care emitea un zgomot discret, ca- 
denţat. Programul zilnic al pavilionului 
nu începuse încă, și tocmai când termi- 
nasem înregistrarea, a apărut un băr- 
bat, οὐ părul alb, de o deosebită dis- 
tincţie, îmbrăcat sobru și însoţit de o 
femeie elegantă al cărei carnetel din 
mână îmi sugera că ar fi o secretară. 
După forfota plină de consideraţie ce 
s-a stârnit odată cu această intrare, 


- n-am avut nici o îndoială că şansa îmi 


zâmbise. Era, desigur, un mare savant. 
Când l-am întrebat pe unul dintre inso- 
titori cine era, răspunsul a fost: Abel 


Gance! Napoleon... — mi-am amintit. 
Dar despre Gance într-un număr viitor. 
Eugen PREDA 


* Fiica regelui Minos al Cretei care, con- 
form mitologiei, l-a ajutat pe Teseu, cu un fir 
călăuzitor, să iasă din Labirint, după uciderea 
sângerosului Minotaur. 


EFECTUL 
IMEDIAT, 


concret și devastator, se produce, deci, 
în Japonia. Mai rapid sau mai lent, în 
decursul anilor, alte mii de oameni mor 
de pe urma gravelor arsuri si a iradierii. 
Se poate spune că, din august 1945, 
spectrul bombei atomice face parte din 
peisajul naţional nipon. În tragedia co- 
lectivá, dar si în cele individuale, ci- 
neastii niponi îşi vor găsi ani de-a rin- 
dul inspiraţie. Cunoscute in Europa 
sunt tulburátoarele filme ale lui Kaneto 
Shindo: Copili din Hiroshima (1952) — 
acele forme de carne vie tremurând de 
durere — apoi Sub ploaia atomică 
(1959), precum și filmul lui Tadashi 
imai — Povestea unei iubiri curate 
(1957) unde tânăra eroină- este bolnavă 
de pe urma radiaţiilor. Nu litanii pe 
tema suferinței trupesti si sufletesti sau 
pe tema fericirii imposibile se vor 
aceste pelicule, ci un mod de a avertiza 
restul lumii să prevină repetarea unui 
asemenea act. 


EFECTUL 


și mult mediatizat, asupra restului tumii, 
de natură psihologică. 


a fost unul 


Prima reacţie a civililor de peste tot a 
fost una de oroare. Treptat, războiul 
rece, vestea că și rușii au bomba, apoi 
şi chinezii, au înlocuit oroarea cu o 
senzaţie de nesiguranță, de teamă, ce 
în multe cazuri si locuri (vezi motivul 
sinuciderii unui tăietor de lemne suedez 
în Comunianţii de Ingmar Bergman, 
1963) au degenerat în psihoză. 


În asemenea condiţii, nu e de mirare 
că, în anii '50, autoritățile americane 
declanşează o adevărată campanie de 
convingere a populaţiei că „bomba nu 
trebuie să îngrijoreze, ci trebuie indrá- 
gitā". Există chiar o antologie cinema- 
tografică a materialelor de propagandă 
pe această linie, realizată, în 1982, de 
Kevin Rafferty şi alții, sub titlul Atomic 
Cate/ Cafeneaua atomică. 


Pentru marele cinematograt, deocam- 
dată, tema poate fi un tabu. În Kiss Me 
Deadiy/ Sărută-mă mortal de Robert 
Aldrich: (1955) o misterioasá cutie con- 
ținând ceva foarte preţios este vânată 
de niște indivizi su i, semănând pe 
traseul ei cadavre. In final, când o fe- 
meie lacomá o deschide, din cutie tàs- 
neste o lumină orbitoare si se produce 
o explozie puternică. Nici o explicaţie 
asupra naturii ei. Nici în comedia en- 
glezească The Mouse That Roared/ 

care rage — de Jack Arnold 

1959), bombei atomice nu i se spune 
pe nume. Este „bomba O”, ceea ce nu 


împiedică marile state ale lumii să facă 


΄ 5 Emmanuelle Riva şi Eiji Okada 
în Hiroshima, mon amour de Alain Resnais 


E Henri Fonda, 
vedetă in Fail Safe 
de Sidney Lumet 


: © Sidney Poitier, 
reporter în Cazul Bedford 
de James B. Harris 


BOMBA ATOMICA 


o curte desāntatā minusculei (árisoare 
din Alpi, ai cărei bravi soldați au pus 
harby pe inventarul periculoasei for- 
mule. 

Şi totuși deceniul se încheie frumos 
pentru cinematograf, inclusiv pentru 
tema noastră. În 1959, la Cannes, ex- 
plodează cum ştim o altă bombă — 
„Nouvelle Vague", un curent innoitor 
format în Franţa, strălucit reprezentat la 
festival de debutantii Francois Truffaut 
cu Les 400 Cele 400 de lovituri 
$i Alain Resnais cu Hiroshima, mon 


Faptele — in cifre şi date 

9 6 august 1845, orele 8 și 15 mi- 
nute. Un bombardier american tip 
B-52 (aparatul se numea „Enola 
Gay"), pilotat de Paul Tibbets si 

.Bob Lewis, lanseazá deasupra ora- 
$ului japonez Hiroshima ο bombă 
atomică. Consecințele: 97% din clá- 
dirile orașului sunt pulverizate, mor 
pe loc 70000 de oameni. - 
€ 9 august 1945. O a doua bombă 
atomică este lansată de americani 
deasupra orașului japonez Naga- 
saki. 60.000 de morţi. 
9 imediat, Japonia capituleazā. Al 
doilea război mondial a luat sfârșit. 
(Date ilustrate οἱ de excelentul serial 
The World at War/ Al doilea război 
mondial difuzat recent de TVR.) 


Filmul faptelor nu putea fi reali- 
zat atunci. Dar primele imagini ale 
Hiroshimei de după minutele de in- 
fern, prinse de fotografi, apoi de ca- 
meramani a doua zi, a treia zi, etc., 
au fost (sunt şi astăzi) năucitoare și 
greu de înțeles: urme de foşti oa- 
meni şi locuri unde nu mai este ni- 
mic. Există și câteva fotografii spec- 
taculoase, carcasa metal a unei 
foste cupole, o siluetă umană impri- 
mată pe un zid... prin semnificația 
lor, poate si mai înfricoșătoare. Câ- 
teva din aceste imagini au fost in- 
tens folosite, căci aproape nu a 
existat documentar despre al doilea 
război mondial care să nu se în- 
cheie cu ele. 


Reconstituirea pe marele ecran, a 
fost realizată abia în 1980. Cu alte 
cuvinte, 45 de ani au fost necesari 
ca să se poată vorbi lucid, detașat 
şi, pe cât se poate obiectiv, despre 
Enola Gay: oamenii, misiunea, 
bomba atomicā/ E 


Men, the Mission, the Atomic Bomb. 
Scenariul se bazează pe memoriile 
lui Paul Tibbets, pilotul care a cre- 
zut că aruncă o bombă obișnuită și 
care, abia după încheierea aparent 
banalei misiuni, a aflat adevărul... 

Filmul este realizat de David Lo- 
well Rich, iar Patrick Duffy este ne- 
fericitul aviator. * a 


amour. Filmui lui Resnais este o explo- 
rare fárá menajamente si fárá prejude- 
câţi a psihologiei suferinței umane. Prin 
personajul sáu masculin — un japonez 
care şi-a pierdut întreaga familie la Hi- 
roshima — tragedia colectivă se ex- 
primă laconic grav. Dar niciodată 
imaginile apocaliptice expuse în muzeul 
de la Hiroshima nu au fost preluate, in- 
lántuite, repetate cu un asemenea im- 
pact. emoţional. În această poezie vizu- 
ală și sonoră a suferinței umane, tema 
de care ne ocupăm și-a aflat momentul 
său de mare artă. 


(Continuare în pag. 14) 


Aura PURAN 
11 


* 


KEVIN COSTNER, 7 WHITŅEY HOUSTON 


m 


Niciodatā 
sā n-0 
scapi din ochi 


Niciodată 
să nu 
lași garda 


Niciodată 
să nu 
te indrāgostesti 


^ v 
ai 2 


- 
A MĂ x 


iU We" e 
N 


Premieră 23 aprilie e. LENT 


RODYGUARD 


Linda Gray 


w 
g 
o 
£ 
= 
a. 
a 
= 
o 
LI 
2 
> 


ORICE REZERVĂ 


DISPARE, in anii '60, implica- 
tiile bombei. fiind abordate deschis si 
variat. Ea poate constitui pretextul pen- 
tru disecarea principiilor politice care 
mee războiul rece (de exemplu 
n The Bedford incident/ Cazu! Bedford 
-- τ. James B. Harris, SUA, .1965) sau 
tot atát de bine mobilul altor palpitante 
aventuri ale superspionului James 
Bond (in Thunderball — r.. Terence 
* Young. Marea Britanie, 1965 — organi- 
. zajia teroristă sovietică SPECTRE fură 
un avion american cu bombe atomice). 
: acum semnele clare ale incepu- 
tului” eliberării -de sub coşmar: filmele 
ce [οἱ bat joc de psihoza „butonului 
roșu“ care, apăsat la Washington sau la 
Moscova de un individ mai slab de în- 
ger, poate declanșa războiul nuclear. 
“Dintr-o produce restrânsă, două sunt 
titlurile ce se remarcate nu numai 
prin valoarea lor, dar si prin tulburátoa- 
rele coincidente ce le leagă si prin 
scandalul ulterior declanșat. Realizate 
în același an — 1964 — de către ace- 
eași τς ας filme — Columbia — Fail 
Safe ^ Dive au subiecte 
` aproape identice, dar preluate de doi 
mari cineaști, Lumet si Kubrick, si. tra- 
tate atát de diferit incát s-a ajuns la 
conflict. - : 
Dintr-o eroare (in primul) — din ne- 
bunia unui general (in al doilea), o es- 
cadrilă de bombardiere cu încărcătură 
nucleară a pornit spre Rusia Sovietică 
şi nu mai poate fi oprită. Președintele 


Statelor Unite discută îndelung cu con- 


„Silierii săi, după ce, din fair-play, i-a 

„ anunțat pe sovietici. Aceștia îl cred 
doar pe jumătate și pregătesc „recipro- 

- citatea“. Li se furnizează sistemul prin 
care bombardierele americane pot fi 
doboráte — in primul ránd, in timp ce 
în al doilea rând, alte avioane ameri- 
cane sunt trimise ca să-și doboare 
compatrioții.. În ambele cazuri, este 
“prea târziu: bombele A cad simultan la 
Moscova și New York... 

Fail Sate este un film, serios οἱ bine 
făcut, regizorul Sidney Lumet aducând 
aici atmosfera claustrofobá din 12 oa- 
meni (Se spune că preşedintele 
Johnson a fost împotriva realizării aces- 


tei pelicule). 
Dr. S or How i Learned to 
Stop Wi g and Love the Bomb/ Dr. 


DATORITĂ 


JAMES BOND 
RĂZBOIUL 
ATOMIC 
NU 

„A AVUT 
LOC 


8 Sean Connery 
în Nu trăim j 

decât de două ori ΄ 

de Lewis Gilbert 


cum am înv 


Strangelove sau să 
nu-mi mai fac griji și să bom- 
ba este conceput de Stanley Kubrick in 
cheie satirică. Un umor negru, un umor 
absurd invadează imaginea și dialogu- 
rile, preşedinţia și consilierii săi, Penta- 
gonul și diplomaţii ieșind demolafi din- 
acest film. 


Potrivirea jenantă dintre cele două 
povești (dar nu aveau ele la bază ace- 
eași realitate?) a declanșat un adevărat 
război. Pentru a-l potoli pe Kubrick, 
casa Columbia distribuie mai întâi Dr. 
8 (oricum ` superior), drept 
care Fall Safe nu va mai avea succesul 
scontat. 


* O dramaticá anticipare: Sindromul de James. Bridges 


(cu Jane Fonda, Michael Douglas și Jack Lemmon) 


LUI îi 


^d 


ES 


; 


UCENICUL 
VRÀJITOR 


Dezgheļul si coe- 
xistenta pașnică aduc linişte si in cine- 
matograf. În anii '70, tema bombei A in- 
cetează a mai-fi productivă. Reaparitia 
ei sub o altă formă tot „ucenicului vráji- 
tor" i se datorează. instalaţiile nucleare 
scapá de sub control. 

Din 1979 americanii isi imagineazà un 
posibil accident la o instalaţie de acest 
tip si faptul că autoritățile s-ar grăbi 
să-l tăinuiască: The China Syndrom/ 
Sindromul realizat de James Bridges, 
cu Jane Fonda, Jack Lemmon şi Mi- 
chael Douglas în distribuţie. 

Filmul scandalizează pe unii („Asta e 
imaginea Americii în lume?...") pentru 
ca, la numai 5 luni distanță, evenimen- 
tul ca atare să se producă la o centrală 
nucleară în Statele Unite. (Vezi si Siik- 
wood de Mike Ni as p. 10—11). 

Depásind capacitatea de premonitie a 
filmului, in anii '80, dupá cáteva inci- 
dente si accidente cu submarine nu- 
cleare sovietice, are loc catastrofa de ia 
Cernobál. Psihoza nucleară se mută în 
nordul și estul Europei. Pe acest su- 
biect nu s-au produs decât câteva filme 
documentare, — Cermobālului de 
exemplu. Este suficient să vedem unul 
singur, oricare din ele, pentru a avea 
- imaginea iadului pe pământ. (Vezi Νου! 
Cinema nr. 5/92: Obsesia S.F. — Abera- 


"fille involutiei,:p. 10). S-au înmulţit in 


schimb filmele de ficțiune ce incearcă 
să-și imagineze cum ar arăta lumea 
după ο explozie mucleará sau după o 
îndelungată contaminare. Un exorcism 
operat asupra Ucenicului vrăjitor cu 
mijloacele tehnicii cinematografice. 


Er , 
sb ccou 


amplificat 
accidentului 
> la Cernobâl: 
Scrisoare 


de la un mort 


de Alexandr 


CALEA CEA REA 


Firesc, cineastii japonezi reactio- 
nează primii, inventând în 1954 Gojira 
— un dinozaur uriaș ce doarme în abi- 
surile marine și care, trezit de o explo- 
zie atomică, iese din ape și distruge tot 
ce întâlneşte. Regizorul se -numeşte 
Inoshiro Honda, iar metafora este clară. 
Succesul filmului, mai ales la: publicul 
tânăr, a determinat realizarea unei serii 
întregi de aventuri ale monstrului, rebo- 
tezat Godzilla. De semnalat participarea 


unor regizori (Terry Morse) si actori ` 


americani la marele succes popular al 
seriei (1956—1985). y , 

Pe același șablon, japonezii o creează 
i Gamera 


—0 uriașă broască tes-- 


şi pe 
toasă de data aceasta, trezită din som- 
nul ei multimilenar de sub gheturile An- 
tarcticii tot de o explozie atomică. Fiara 
furioasá va pune in pericol intreg arhi- 
pelagul nipon — în primul sáu film din 
1966, pentru ca, în următoarele (până 
în 1970) să treacă de partea oamenilor, 
apărându-i de alți monștri preistorici 
treziķi de... 

Simplu pānā la schematism, acest tip 
de filme a avut darul de a sādi în copiii 
japonezi (şi nu numai, o a doua uriașă 


- piaţă de desfacere a seriilor şi 


Gamera fiind Statele Unite) ideéa că 
experimentele nucieare_ constituie 


din cele mai mari primejdii pentru ome-- ^ 
ue ne. 


nire. Calea Cea rea. 
o 


CALEA 
CEA BUNĂ - 


una .. 


O „glumă sci-fi“ este realizată în 1961 ' 


de lon Popescu Gopo: S-a furat o bom- 
bă. Faimosul sáu omulet din Scurtă is- 
torie ce sădise flori prin univers,dăduse 
deja nas în nas cu bomba, iar el isco- 


dise cam ce ar urma să se întâmple în - 


fotogramele succesive ale filmului dacă 
ar nesocoti-o. Urma o explozie şi... în- 
tuneric total. Omuleful revenea la foto- 
grama intálnirii sale cu bomba, ciocnea 
cu ea un pahar, iar áceasta, bine dis- 
pusă, se oferea să il poarte călare prin 
cosmos. În S-a furat o bombă, omul cu 
floarea e lurie Darie, un inocent prins 
fără voia lui în centrul luptei unor gan- 
gsteri pentru bomba ce i-ar face atot- 
puternici. Candoarea iese biruitoare, 
bomba este ruptă în bucăţi și oferită 
oamenilor cinstiți ca... mijloc de loco- 
motie. Calea cea bună. e 


Aura PURAN 


O ru iui Godzilla, 
s. pericolul 
experiențelor atomice. . - 


E Gagurile lui Gopo 
ironizează catastrofa: 
lurie Darie in 


Rapsodie in august 


După 45 de ani, filmul împăcării: 
august de 


P" 


Scurt metrajul dincolo 
si dincoace de Prut 


Pe tânărul regizor Marian Stoica 
l-am cunoscut anul trecut în Spania. 
la festivalul de la Valladolid, unde 
documentarul său Cameră pentru a 
trăi, realizat la Institutul de Cinema 
de la Lodz, a fost foarte bine primit. 
Plecat din România în urmă cu mai 
bine de zece ani, el trăieşte în Ger- 
mania şi este pe cale de a absolvi 
Şcoala de Film de la Londra. L-am 
revăzut pe Marian Stoica în această 
primăvară la Bucureşti unde a venit 
pentru a selecta scurt-metraje ro- 
mâneşti pentru Festivalul de la 
Oberhausen. Pentru că el a văzut 
aproape toate scurt-metrajele reali- 
zate în ultimul an în România, dar şi 
pe cele din Republica Moldova, l-am 
rugat să-mi spună părerea lui des- 
pre starea acestui domeniu cinema- 
wpa dincolo şi dincoace de 

rut. 


A n România, din păcate, nu se 
acordă destulă atenţie filmu- 
lui de scurt metraj. Ori, în 
perspectivă, acesta ar putea 
reprezenta susținerea unei 
noi generaţii de cineaști care 

să se impună internaţional gi să in- 

tegreze filmul românesc în noul sis- 
tem de coproducție european. Spe- 
ranta mea este ca centrul Naţional 

"al Cinematografiei, Ministerul Cultu- 
rii, Uniunea Cineaștilor vor acționa 
în susținerea producţiei, dar şi a DÀ 
tributiei filmului de scurt metra 

' cooperare cu Televiziunea Rom 

Marii producători de film din iume 

sunt interesaţi in special de tinerele 

talente din estu! Europei, insá in 

România se întreprinde prea puţin 

pentru ca să se poată forma o gene- 

ratie de noi cineaști care să impună 
cinematografia românească pe plan 
international la fel ca cea poloneză, 
cehă, rusă, lituaniană, georgiană. 

Academia de Teatru și Film (ATF) 

din București, dă cel mai important 

— in acest sens. Aici se produc 
mai multe scurt metraje din 

€ şi am descoperit cei mai promi- 

pus ME Încercările lor fragile 
oarte puține șanse de a se 

A national, nem nd in- 

ternajional, dacă acest impuis nu va 

putea fi pfeluat de cátre industria ci- 

nematograficá. i 


omparativ cu anul tre- 


cut, când la Oberhau- 


sen nu s-a putut arăta 
nici un film românesc, 
anul acesta am obser- 
vat deschiderea si do- 
rinķa tuturor de a-mi arăta cât mai 


TOP 10 
(Urmare din pag. 5) 


joc „de-a Top 10“ se reduce la număra- 
rea obiectivă a unor liste subiective. 
Liste care rareori chiar vor să pară si 
obiective, Elia Kazan, Gus Van Sant, 
Ousmane Sembéne, Francesco Rosi, 
Jean-Luc Godard au refuzat sá rás- 
pundă; Nagisa Oshima a trimis chiar o 
scrisoare în care-și cere scuze în urmă- 
torii termeni: „Nu sunt deloc împotriva 
unui «Top 10». Dar ar fi foarte dureros 
pentru mine, ca regizor, să aleg filme. 
Vă rog să mă iertati cà nu vă trimit un 
răspuns.” 

Chiar cei care au răspuns favorabil 
cererii de a trimite un clasament au 
recunoscut imposibilitatea unei selecţii 
obiective. Federico Fellini, de exemplu, 
care include în listă si un film propriu 
(Interviu), spune: „Amintirile mele ca 
spectator de cinema sunt încă de pe 
vremea când eram un copil. Pe atunci 
nu ştiam despre regizori, operatori etc.; 
credeam că actorii fac totul, ei erau «ci- 
nematografui». Lista mea e deci senti- 


multe filme. Am putut tema ie ast- 
fel mulți tineri regizori promiţători si 
subiecte interesante. Pentru prese- 
lecţie am ales 14 filme şi sper din 
'tot sufletul ca filmul de scurt metraj 
românesc să fie reprezentat anul 
acesta în competiție . Sansele aces- 
tuia de a se impune pe plan interna- 


tional sunt însă firave. Numai in. 


Spania, o țară cu o producție mică 
de- fiim unde eu fac deasemenea 
preselecția, se produc anual peste 
50 de scurt metraje prin subvenții 
ale Ministerului Culturii, administra- 
pior de stat ionale şi ale sponso- 


lor particu 

Ἵν realizatori aș dori să-i mentio- 
nez pe Bogdan Cristian-Drágan, Ga- 
briel alge ins Radu lonescu, Teodor 
: Ligia Mona Cortan, Sabina 
erac si tor νον de ia 
Academia de Teatru și Film, lon 
Truică de la Animafilm, Laurenţiu 
Damian si Cornel Mihalache de la 
Sahia, Sorin lliesiu de la GDS οἱ 

loan 'Grosan de la Filmex. 
Posibilitatea tinerilor regizori de a 
face film si de a se dezvolta ca ci- 
neasti a scázut vertiginos datorità 
luptelor interne din cadrul cinema- 
tografiei și a situației administrative 
şi economice dificile. Un exemplu 
trist a însemnat pentru mine filmul 
lui Gabriel Bugnea Încă un apel că- 
tre lichele, documentar care mi-a 
plăcut în mod deosebit, dar nu l-am 
putut selecta fiind de o calitate teh- 
nică foarte scăzută. Filmul tratează 


în modu! cel mai adecvat, din ceea. 


ce am văzut până acum în România, 
situația Revoluţiei din 1989, limitân- 
du-se la descrierea în detaliu a dru- 
mului casetei video cu dovada îm- 
puscárii lui- Ceaușescu. 


acá dorești să înţelegi 
cum fac această prese- 
lecție, trebuie să explic 


cum privesc eu filmele. 


Pentru mine fiecare 

fiim are o inimă cu 
care eu încerc să comunic. În cazul 
filmelor din România descopăr însă 
foarte des aroganja, lipsa de res- 
pect, mándrie, egocentrism, urá in 
loc de dragoste. Nu mă refer la 
temă. Mă refer în primul rând la {{- 
nuta etică a regizorului. Un film re- 
prezintă pentru mine descoperirea 
unei atitudini subiective a unui regi- 
zor care, prin viziunea lui personală, 
caracterizează cercul cultural din 
care face parte. Modul în care își 
alege subiectul și îl tratează, mă re- 
fer la selecţia actorilor, la regie, la 
imagine, la ritmul de montaj, toate 
acestea îmi spun ceva despre per- 
soana cu care comunic și care este 
regizorul. Un film este pentru mine 
ο conversație cu regizorul. 


mentală, vechi filme «de actori» si 
opere recente ocupă un loc semnifica- 
tiv. Ar trebui sā adaug cā merg foarte 
rar la cinema... 

„Selecţia este fără pic de ruşine sen- 
timentală; filme cu care am crescut, am 
râs și am plâns în întunericul sălii de 
cinema" adaugă criticul indian Khalid 
Mohamed. lar Lindsay Anderson spune: 
„Nu e lista celor mai bune zece, care 
este cu siguranţă imposibil de realizat. 
Nu le-am clasat nici într-o anumită or- 
dine. E cu siguranţă lista din mintea 
vecs si nu se g e nici un titlu nou în 

Un fel de autoportret, cred, și de 
tapt oar o schiţă.“ 

Am ea continua șirul declarațiilor. 
Ne m aici cu speranța că am fost 
înțeleşi 1η demersul nostru: o listă cu 
cele mai bune filme din istoria cinema- 
tografului, chiar dacă ar cuprinde nu 
zece, ci o sută de titluri, este imposi- 
bilă. Fiecare are propria sa listă cu cele 
mai bune filme care au rulat cu succes 
în cinematograful din mintea proprie, 
pentru a relua o formulă utilizată de 
criticul britanic” Richard Schickel. M 


Vorbind despre formā, problemele 
cele mai des întâlnite au fost lipsa 
de unitate stilistică și de exprimare : 
clară, pe înţelesul oricărui novice, a 
ideii filmului. 


limele din Republica 

a au reprezen- 

tat pentru mine o reve- 

latie. Aceasta se dato- 

rează unui grup de ti- 

neri foarte bine pregá- 

n la Moscova, care au putut, in po- 

fida situaţiei economice. mult mai 

grele decât a României și a războiu- 

lui, să producă o serie de scurt me- 

traje medii care sunt recunoscute pe 

plan σας dim rară primind premii la 
diferite festivaluri. 

Am putut descoperi în conţinutul 
si formele abordate multe valori ale 
culturii românești. Aş dori să-i men- 
fionez pe regizorii Vadim si iu 
Prodan, Stefan Bulicanu, Tudor Tà 
taru, Mircea Chistrugá, Viorica Me- 
sina, Sergiu Plămădeală. Valorile 
poporului român sunt mai bine puse 
în evidență în filmul Hai murgule, 
hai... de Vadim Prodan, bazat pe o 
nuvelă a lui lon Drutā, unde perso- 
najele isi pun viaţa în primejdie pen- 
tru a salva un cal in timpul rázboiu- 
lui din 1940, sau în documentarul 
Dragă Tudore despre deportarea în 
Siberia in 1945 a multor țărani din 
Basarabia. izorul Stefan Buli- 
caru își întreabă mama: „Crezi cà 
s-ar mai putea întoarce vremea de- 
portárilor?" Răspunsul este o tăcere 


“şi o expresie pe fața femeii care te 


face să izbucnești în plâns. Camera 
rămâne în continuare pe fața ma- 
mei, dar pentru aceste gânduri nu 


se pot găsi cuvinte. 
tie care va pune bazele 


D S unei noi generaţii ce 


se va impune international și care să 
pună bazele unui orant artistic in 


orința mea ar fi ca ti- 
nerii cineaști din 
România să se 
unească într-o asocia- 


; si 
nu. vor reprezenta decát o izbucnire 
spore așa cum a făcut-o cine- 
πο românesc cu Gopo și 
Ciu dacă nu ne vom ocupa de 
susținerea tinerilor cineaști, pentru a 
le da posibilitatea de afirmare în 
grup și nu doar prin succese izolate. 
Avent atât de multă nevoie de o pu- 
ternică cultură românească și nu de 
! Aceasta 


identitatea naţională, de a ne afirma 
$i câștiga respectul pe plan mondial. 
pri w vrem νὴ să ne aged m 
ipul e ο yom ea ga 
mn tatile raa donolari Ὃ pi 
gice. umane poporului 
nostru de i sunt însă valorile pe 
care nici o tehnologie nu le poate 
atinge! 


Marian STOICA 


La Cluj, bucurii cinefile 


Gilbert Adair, Stan Brakhage, Pam 
Cook, Derek Jarman, Isaac Julien, 
John francis Lane, Jonas Mekas, 
Hans Jürgen Syberberg l-au inclus 
in listele de ce preferinte; Centrul cul- 
tural francez din Cluj deschide Ci- 
nemateca francezá cu un program 
dedicat creaţiei sale: Jean Cocteau 
rămâne un regizor (chiar dacă dile- 
tant, după cum UM agen 
care mai poate stârni 


mătoare retrospective Alain 
Marcel Carné, Jean-Luc Godard, 


— directorului centrului, di. 
ard Paqueteau, programele fi- 
ere realizate în colaborare cu Arhiva 
Naţională de Filme. 
Zilele cinefile la ed (v. și nr. 
. 1/93) vor continua deci 


[| am 


lin a 


Beril 


a ediția 43 a Berlinalei au rulat 
650 de filme. Dintre ete, după ce 
verdictul juriului a devenit public 
și suspensul s-a stins, fiecare s-a 
întors acasă cu câteva în minte 
sau in suflet. 


Manipularea 


Erou din întâmplare, realizat în deplasare la 
Hollywood de către cineastul britanic Stephen 
Frears (L periculoase, Escrocii) si Mi- 
cul al cineastului grec Costa Ga- 
vras (naturalizat francez in anii 50), se intál- 
nesc exact pe aceeași idee obsedantă pentru 
noi toți la acest sfârșit de mileniu: manipula- 
rea prin mass media. Firește, ambii regizori au 
ales cel mai eficace mediu prin maxima sa au- 
dientá: televiziunea. Ambele filme sunt come- 
dii tragice. Frears o realizează în manieră de 
show american, Gavras nuanteazā ironic un 
discurs in fond socio-politic. 

Dustin Hoffman, micul om mare, este acum 
un mărunt hoț de buzunare, un escroc ocazio- 
nal. Îi vedem ieşind din puşcărie pentru trei 
zile, timp ce i-a fost acordat spre a-şi procura 
nişte acte care, eventual, i-ar putea scurta 
condamnarea iminentă. Șoseaua pe care rula 
în prāpādita sa mașină este deodată blocată 
de un avion care se prăbușește în noapte sub 
ochii săi. interesul său este să-și continue 
drumul cât mai , dar gemetele celor din 
avion îl determină să intervină. Din întâmplare, 
ei devine astfel salvatorul celor 54 de călători. 
Între ei se află și cea mai en vogue reporterijā 
a reţelelor de televiziune americane (Geena 
Davis preia strălucit ştafeta de ia Faye Duna- 
way din Network). Ea pornește în căutarea 
salvatorului, care — de frică să nu aibă alte 
complicaţii cu poliția (buzunărise câțiva dintre 
pasagerii salvaţi de la moarte) — dispăruse. 
Eroul se retrage anonim, plecând cu autosto- 
pul și îl vedem ind liniştit incredibila sa 
peripetie şoferului în camionul căruia călăto- 
rea. Când acesta aude că se oferă 1 milion de 
dolari salvatorului, cunoscând detaliile acci- 
dentului, se prezintă el drept marele samari- 


Suprematia massmediei: 


Geena Davis si Dustin Hoffman 
in Erou din intimplare de Stephen Frears 


Micul apocalips contemporan 
vázut de Costa Gavras 


tean. infernala maşină de publicitate a micului 
ecran se pune în funcţiune. Chipes şi sigur pe 
sine, ,inlocuitorul" (interpretat -de Andy Gar- 
cia) câștigă încrederea tuturor. De când lumea 
si pământul oamenii cred ceea ce văd, numai 
că pe micul ecran ce vezi poate fi cu sau fără 
ştiinţă trucat. În acest răstimp pricăjitul erou 
are numai necazuri, cu soția, cu băieţelul lui 
etc. 

lese în față, într-un târziu, numai spre a 
salva mincinosul afiat într-o situaţie cri- 
ticā... li propune un troc: micul om mare îi ce- 
dează celebritatea in schimbul promisiunii cà 
el se va îngriji financiar de fiul sáu și îi va plăti 
taxele la colegiu. Măcar el să aibă o altă viață. 
Bat palma pe cornişa unui zgârâie nori (v-am 
spus cà e vorba de un show à l'americaine)... 

Scenariștii (patru la număr) continuă sus- 
pensul cu maximă inventivitate, respectând re- 
gulile jocului psihologic si dozajul dintre ci- 
nica realitate și moralitatea descoperită acolo 
unde te aștepți mai puţin. Final ingenios. Pen- 
tru Dustin Hoffman un rol pe măsura celui din 
Rain Man. Pentru cititorii nostri o surpriză, fil- 
mul va fi difuzat in acest an de Guild Film Ro- 
mânia. 

Nici în Micul apocalips adevarul nu mai iese 
la suprafaţă ca untdelemnul. Convingătoare e 
tot imaginea adevărurilor inchipuite. Filmul 
debutează cu o priveliște poetică a acoperişu- 
rilor pariziene si se sfârşeşte cu o imagine po- 
etică a acoperigurilar Romei. Ce se petrece pe 
străzile si in casele acestor orașe e insă de- 
parte de a mai fi poetic. 

Un scriitor polonez, imigrat la Paris după 
prăbuşirea Cortinei de fier, e găzduit în casa 
fostei sale soţii, acum căsătorită cu un fran- 
cez. Deziluziilor de acasă lí s-a adăugat de- 
presia emigrantului, încât și-a pierdut până şi 
increderea in opera sa. „iți amintesti când ne 
imbrátisam pe malul Vistulei?" — îi spune 
nostalgic fostei soţii. „Eram deja cinic şi las. 
Foarte las!" 

interpretat cu geniu de regizorul ceh Jiti 
Menzel (vá mai amintiți de Trenuri strict su- 
pravegheate?), scriitorul devine un personaj à 
la Svejk. Un Svejk civil şi contemporan, inar- 


mat cu același simt al umorului tipic national 
şi perfecţionat in gagul cinematografic. 

La conferința de presă, Menzel a declarat: 
„De astă dată am fost doar actor“. Cu fran- 
chețe si elegantā, Gavras adāugā: „Nenumă- 
rate idei și poante investite în personaj îi apar- 
tin, chiar dacă pe generic le semnez eu". 

Tot dintr-un qui-pro-quo -vizual de tip Svejk, 
gazdele trag concluzia că scriitorul vrea să se 
sinucidă și organizează o „strictă pază“ spre 
a-l împiedica. Boss-ul unei importante rețele 
de televiziune cu audiență mondială află de 
starea acestui personaj și hotărăşte să-i tran- 
sforme depresia in business. Dacă tot vrea 
să-și pună capăt zilelor, să-i organizăm o si- 
nucidere mediatizată ca un gest de protest su- 
prem la adresa întregii societăţi. instantaneu i 
se pun la dispoziţie zeci de dactilografe și tra- 
ducátoare ca ultimul său volum de „opere 
alese“ să-i apară in cât mai multe limbi, simul- 
tan cu sinuciderea sa care este programatá, 
peste câteva săptămâni, in Piaţa San Marco, 
în timp ce Papa loan Paul al li-lea va ţine dis- 
cursul anunţat. Acest erou, tot fără voie, nu e 
însă deloc convins să pună în practică scena- 
riul. Sustragerea scriitorului de la soarta ce i-a 
fost programată face un portret, şi savuros, și 
amar, lumii contemporane. Ziua fatală so- 
sește. Rețelele de televiziune sunt ătite 
pentru transmisie... dar un gag din viaţă îl sal- 
vează. Boss-ul își calculează pierderile, dar nu 
renunţă: „Săptămâna viitoare preşedintele 
Americii tine un discurs în fata Casei Albe. 
Vor fi mii de oameni. Organizăm sinuciderea 
acolo!“ 


În colimatorul sarcasmului autorilor (tot pa- 
tru scenariști, dintre care unul e chiar regizo- 
rul) intră: intelectualitatea franceză de stânga, 
mereu exaltată de marile idealuri, dar prea pu- 
tin. eficientă; oamenii politici de pretutindeni, 
complăcându-se să ţină discursuri 
în timp ce lumea continuă să ardă în jurul lor; 
reprezentanţii ţărilor foste comuniste conver- 
tifí peste noapte de la idealul socialismului cu 
față mai mult sau mai-putin umană la benefici- 
ile economiei de piaţă etc., etc. Un compendiu 
al dezamāgirilor fundamentale ale lumii de azi. 


ironia, umorul disperat și energic, si~" 


nuciderea anunțată („Am auzit că vrea 
unul să-și dea foc aici./ S-a amānāt!”) : 


participanții la festival le-au putut apre- :7 


cia şi în filmul lui Mircea Daneliuc Patul 
conjugal (v. Νου! Cinema nr. 2/92) pe 
care, sunt convinsă, mulţi l-au luat ` 
acasă, in bagajul lor cinematografic, 
constatând că cineaștii consonează în 
divulgarea lumii contemporane. — 

„Poļi să te simti emigrant si la tine în 
țară”, a declarat la conferința de presă 
Menzel care, deocamdată, a decis să 
locuiască în Franța. 


Denunţătorii 


În filmul cineastului german Thomas 
Mitscherlich, toarea (v. Noul 
Cinema nr. 3/92) se rostește, referitor 
la perioada posthitleristá, replica: „De- 
nunțaţii de ieri au devenit denuntātorii 


de azi“. Aluzia la perioada post-Hon- .. : 


necker era transparentă. 

Tema delaţiunii și a dosarelor secrete 
fac si perpetua actualitate a piesei lui 
Jean-Claude Brisville, jucată două sta- 
giuni cu un imens succes la Paris, „Su- 
peul", ecranizată acum de Edouard Mo- 
linaro. Trei săptămâni după infrángerea 


(fost si viitor ministru al poliţiei) des- 
pārtiti prin originea socială și tempera- 
ment, dar uniți prin inteligenţa lor lip- 
sită de orice scrupule, discută, se dis- 
pută şi, într-o noapte, la un supeu, de- 
cid viitorul Franţei si al puterii lor per- 
sonale. În timp ce populația Parisului 
isi petrece aceeași noapte pe străzi, 
conladuse ca ideile Revoluţiei „liber- 
tate, egalitate, fraternitate“ sā nu piară, 
cei doi hotărăsc Restauraţia, singura 
formulă agreată și de Wellington. „Azi, 
trecutul are viitor“ spune Talleyrand. 


Q istoria în versiune ironic- 
satirică semnată Makavejev: 
Gorila ia bala de dimineața 


Fouché (Georges Brasseur) e orgo- 
lios că ţine Franţa si chiar pe Talley- 
rand sub control cu poliția sa secretă. 
(Cei doi valeti despre care ilustrul di- 
plomat afirmă „sunt muţi ca un cada- 
vru“, se aflau demult pe listele informa- 
torilor lui Fouché). Talleyrand (Claude 
Rich, Cēsarui '92 pentru acest rol, v. 
pag.7) e orgolios cà așii politici sunt in 
mâna lui. „Viciul si crima” — cum se 
putea citi pe afisul filmului — se aliază 
la capătul unui duel sclipitor de idei. 
Cu tot gustul amar lăsat de dâra istoriei 
de-a lungul secolelor, Supeul lui Moli- 
naro se înscrie în seria marilor filme 
culturale, susținute de cinematografia 
franceză, alături de- Frumoasa gāl- 
cevitoare a lui Rivette, Van Gogh de 
Pialat, Dimineļile muzicii de Corneau. 


unt autori atât de particu- 
lari, încât uneori uiţi cá ci- 
nematograful e si indus- 
trie, iar filmele lor îţi par 
tablouri dintr-o expoziţie 
personală. 


e Am văzut Soļi și soţii într-o salā ar- 
hiplină cu fani ai lui Woody Allen care 
respirau si rádeau în ritmul replicilor 
sale. Sindromul psihanalizei vizează 
acum cuplul după 30 de ani de cásni- 
cie. Se știe că filmul (ca şi altele de Al- 
len) nu a făcut succes de public în 
America. În acest caz și datorită coinci- 
denfei story-ului cu incidentul din bio- 
grafia cineastului care s-a despărțit 
după 12 ani de convietuire de Mia Far- 
row, atras fiind de farmecele fiicei ei 
adoptive. Dacă lăsăm deoparte morala 
sau amănuntul picant, Woody Allen ni 
se arată în plină formă. Raisonneur al 
relaţiilor intime, bântuit de nesfârşite 
dubii existenţiale, obsedat de „Que 
sais-je?", el ne apare ca un Montes- 
quieu care l-ar fi citit pe... Freud. 


e „Sunt trist și disperat cá nu sunt cu 
voi", s-a auzit prin -telefon la conferința 
de presă vocea lui Marco Ferreri, inter- 
nat în urma unui accident cardiac într-o 
clinică din Milano. Vocea sa părea o 
chemare nostalgică a tinereţii trecute. 
Așa este şi ultimul film al maestrului, 
Jurnalul unui viciu. Jurnalul inspirator 
fiind găsit în realitate într-o pensiune, 
prin anii '70 (insemnárile datau din '60) 
de Liliana Betti, coscenaristá a filmului. 
Viciul este sexul. Autorul jurnalului 
nota cu meticulozitate impresiile sale 
despre propria-i nuditate sau cea a par- 
tenerelor sale pe care le achiziționa in- 
diferent de vârstă sau de situație. Pen- 
tru nefericitul care în final s-a sinucis, a 
face dragoste insemna,a scăpa de cå- 
teva clipe de singurătate. Nu este unul 
dintre marile filme ale lui Ferreri, e de- 
sigur un film la amurg, dar toate obse- 
siile şi nuanțele stilului sáu se regăsesc. 
„Viciul meu e cinematograful", s-a mai 
auzit, tot prin telefon, vocea de la Mi- 
lano. 


9 O altă tusā inconfundabilă de pe 


unul viciu 
de Marco 
Ferrer! 


Tablouri 
E dintr-o expoziție 


ecranul Berlinalei aparţine lui Kustu- 
rica. Din Bosnia natală, cineastul mu- 
dulman a făcut οἱ el saltul dincolo de 
hotarele ţării. S-a dus să-și filmeze vi- 
sele in Arizona (Vise in Arizona). Titlul, 
ne-a spus, l-a conceput ca o parafrază 
la „the American dream" care i-a legá- 
nat cu sperante copilária sa iugoslavá. 
Asemeni lui lanski sau Forman, la 
primele filme realizate afará, nici Kustu- 
rica nu găsește siguranţa . compozitio- 
nală a filmelor făcute acasă (Tata in că- 

de afaceri, Vremea ţiganilor). 
Dar numeroase secvențe sunt animate 
de suflul imaginaţiei sale la intensitáti 
felliniene., Credo-ul său enunțat in re- 
plici ca „istoria e vis“, „cinematograful 
e vis", „viața e vis" dă libertate pestiso- 
rilor aurii, oamenilor sau mașinilor să 
zboare... Chiar regizorul realizează sub- 
stanķa eterogenă a filmului sáu, dar şi-a 
permis fermecătoare parafraze cinema- 
togratice la Nanook, la Balonul lui La- 
morisse sau la La Nord spre Nord-Vest. 
Diferența dintre un mare cineast si unul 
oarecare este că filmele celui dintâi, 
chiar ratate în parte, rămân încântătoa- 
re. 


_e Alţi doi cineasti expatriati au reti- 
nut atenția. Makavejev, ex-iugoslavul 
emigrant la Paris din 1971,a  obtinut 
premiul FIPRESCI cu Gorila ia baia de 
dimineajá. Eroul sáu este un maior so- 
vietic care refuză să părăsească, odată 
cu Armata Rosie, Germania reunificată, 
întrucît aici pînă și pușcăriile sunt mai 
confortabile decât: locuința din patria 
sa. Germania este pentru el „A doua 
patrie" (am citat titlul filmului-fluviu al 
lui Edgar Reisz, prezentat şi la Berli- 
nală, după Veneţia — v. Noul Cinema 
nr. 11/92). Fictiunea si docu aentarul 
(asistám la coborárea statuii lui Lenin 
de pe soclu după o metodologie teh- 
nică demnă de renumele Germaniei) se 
asociază în peregrinările maiorului în 
căutare de lucru și de iubire. Dar noap- 
tea „părintele“ revoluţiei din octombrie 
îi tulbură cu sărutări somnul și conști- 
inta. Şi Makavejev recurge la citatul ci- 
nematografic. Filmul ales de el e Cáde- 
rea Berlinului din care reia repetat sec- 
venja in care ostasul sovietic implintà 


e Faye Dunaway si Johnny Depp — interpreți 
i ai viselor lui Kusturica din... Arizona 


pe acoperișul - Reichstagului- steagul 


roşu cu secera şi ciocanul. Suprema 


ironie a regizorului este de a sugera că: 


. maiorul de azi e chiar fiul soldatului de 
“atunci. 


În final, maiorul își vinde uni- 
forma si decoraţiile la poalele Porții 
Brandenburg; asa cum dealtfel mulţi ο 


. fac si puteau fi văzuţi de festivaliştii-ce 


calátoreau zilnic. cu “autobuzul 100 pe 
'sub Poarta Brandenburg, în drum spre 
Palatul culturii unde se vedeau filmele. 


€ Mickael Kalin, cineastul ex-sovietic 
emigrat tot în 1971, dar în Israel, reme- 
morează propria viaţă în Când vântul se 
schimbă: copilăria în anii stalinismului, 
studentia la VGIK, ședințele contra 
„dușmanilor poporului“, exmatricularea, 
mugurii dezgheţului din timpul lui 
Hrușciov, neostalinismul din anii lui 
Brejnev, emigrarea. Şi aici post-moder- 
nismul îl inspiră.. Kalik citează din Ivan 
cel Groaznic, imaginându-şi cum a til- 
mat efectiv Eisenstein cu Cerkasov. Su- 
gestii nostalgice la trecutul marii istorii 
şi al marii cinematografii... sa S 


e Închei ου Nopți sălbatice de Cyril 
Collard. (Ulterior, la B martie, filmului i 
s-au decernat patru premii César v. 
pag. 9). Cu patru zile înainte de această 
consacrare; cineastul. murea la numai 
35 de ani, încă o victimă Sida (v. pag. 
6). Departe de a fi fost o recompensă 
emoțională, Césarurile au consacrat nu 
tragica sa biografie care face subiectul 
filmului sāu,:ci. un artist în toată pute- 
rea cuvântului. Cyril Collard face, pen- 
tru generaţia de azi a tinerilor francezi, 
figură de Boris Vian. Vă amintiţi de bio- 
grafia lui Vian?" i 

După ce a studiat matematica si fi- 
zica, Collard e instructor de ambarca- 
tiuni la Porto Rico, fotograf, actor oca- 
zionali, reporter TV, asistent de ie, 
fondează grupul musică! CYR, publică 
primul său roman în 1987 si în 1990 de- 
buteazà în ficţiune cu acest film al σᾶ- 
rui scenariu 1-8 scris. Pe acest parcurs 
agitat nu ştie când devine seropozitiv. 
Story-ul autobiografic se concentrează 
pe legătura dintre un tânăr bisexual cu 
o fată care are ca și actrița în realitate 
(Romane Bohringer) 19 ani. El ii va 
spune cá e sero-pozitiv abia după trei 
luni de când trăiesc împreună si când 
s-au îndrăgostit cu adevărat unul de ce- 
lálalt. Fata are o explozie: de revoltă. 
Urmează ruptura. Dar dragostea e mai 
puternică. Film-cult al, generaţiei. care 
debutează. în. viață 'atunči când sā iu- 
bești a devenit sinonim cu riscul de a 
muri. Zile și nopți sălbatice filmate cu 
aparatul în mână, ca un strigăt ce se 
propagă cu viteza luminii. 

În zilele când filmul se vedea la Berli- 
nală, la Metz, începea să se judece pro- 
cesul intentat de o tânără fostului ei iu- 
bit care i-a spus abia după trei ani de 
când erau împreună că e seropozitiv. 
Conform unui articol de lege care pe- 
depseste „administrarea. unei substanțe 
otrăvitoare, cu bonă ştiinţă“, tânărul 
riscă o condamnare pentru tentativă de 
omucidere cu premeditare. Couchner, 
atunci Ministrul Sănătăţii din Franţa, 
atenționează că o asernenea condam- 
nare ar deschide calea delatiunilor... 
Toată Franța dezbătea această pro- 
blemá de conștiință. 

După nici trei săptămâni, canalele te- 
leviziunii franceze transmiteau imagini 
de la cimitirul Păre Lachaise, unde mii 
şi mii de tineri și tinere, plângând în 
hohote, conduceau pe ultimul drum pe 
Collard. δ J 

Cine se mai poate īncumeta sā spunā 
unde se termină cinematograful și în- 
cepe realitatea? Sau vice-versa, 


Adina DARIAN 


* Boris. Vian s-a născut in 1920. A 
studiat filosofia și a absolvit Politeh- 
nica. După război frecventează carcu- 
rile existenjialiste din St. Germain des 
Prés; compune muzică, cântă într-o or- 
chestră de jazz; cochetează cu cinema- 
togratul. La 26 de ani publică primul 
roman despre sex, violență și rasism. 
Urmează o suită de povestiri și poezii 
tandre și umoristice. „Spuma zilelor” 
devine romanul-cult al generației sale, 
care avea același tonus vital și aceleași 
teme (tinereţea, dragostea, boala, 
moartea) ca și filmul lui Collard acum. 
Vian a fost cardiac de tânăr. inima 58 à 
încetat să bată la 39 de ani. După sfàr- 
situl său prematur si viaja, și opera sa 
au cápátat dimensiuni de mit. 


17 


18 


ailas GLOB 


dat-o părinţii 
renzo Odone cu o boală rari- 
simā. de care el suferea, Mii- 
ler s-a hotărât s-o transpună 
pe peliculă. Filmul 


POVESTEA 
LUI LORENZO 


Pentru cei care nu ştiu, sā 
spunem că autorul lui Mad 
Max, regizorul australian Ge- 
orge Miller, este medic. Des- 
coperind in paginile lui „Sun- 
day Times" uluitoarea po- 
veste a bátáliei pe care au 
micutului Lo- 


— intitulat 


e La ultima ediţie a Globu- 
rilor de aur, Emma Thomp- 
son, laureată pentru rolui din 
intoarcere la Howard's End 
declara: „În Anglia nu prea se 
obişnuiesc astfel de ceremo- 
nii. Din cauza asta, trebuie să 
mărturisesc că tot ceea ce 
port în această seară este im- 
prumutat... în afară de dinţi“. 
Doar atát? 

e La New York există o 
persoană care nu are .pro- 
bleme cu parcarea. Este 


vorba de Luc Besson (Nikita). 
La studiourile Warner el are 


locul rezervat. Nu se cu- 
noaste insá lungimea masinii. 

e Pe ecranele americane 
poate fi vázut spotul publici- 
tar al filmului Cliffhanger, 
avándu- in rolul principal pe 
Sylvester Stallone. Surpriza 
este că la apariția actorului 
pe ecran, în sală nu se aud 
decât fluieráturi şi cotcodă- 
celi. Se vede treaba că poliția 
nu e cu ei. Sau cu el. 

€ Se stie cà lui Tom Sel- 
leck (Magnum) ii place 
enorm sá vorbeascá despre 
sine ca actor. Într-o seară, la 
o petrecere, după ce-și plicti- 
sise vecinul vorbind doar de 
ultimele sale roluri, actorul îi 
spune: „Dragă, am vorbit des- 


Lorenzo's Oil şi având în ro- 
lurile principale pe Nick Nolte 
si Susan Sarandon — este un 
omagiu adus celor care nu se 
dau bătuţi. „Două lucruri 
m-au emoționat profund: in 
cursul filmărilor,” povestește 
Susan Sarandon. „Primul este 
felul în care Nick Nolte a reu- 
şit să rămână un actor deose- 
bit după atâția ani de derută 
alcoolică. Al doilea este 


mama băiatului, Michaela 
Odone care-mi spunea: 
„Acum, băiatul meu poate 


sa-şi miște degetele si să 


tul -despre mine, hai să vor- 
bim puţin şi despre dum- 
neata. Spune-mi, cum ţi-a 
plăcut ultimul meu film?" 

e Mai activă ca niciodată 
in campania sa impotriva 
„bolii secolului“, Sida, Liz 
Taylor n-a ezitat să apară pe 
coperta revistei „Vanity Fair", 
ținând în mână un prezerva- 
tiv. Tot ea şi-a împrumutat 
vocea (scump de data 
aceasta) lui Maggie, cel mai 
mic membru al Familiei 
Simpson care în curând va 
pronunța primele cuvinte. 
Bruce Willis şi al său Look 
Who's Talking se pare căa 
deschis apetitul şi altor sta- 
ruri nerābdātoare să-și „in- 
chirieze“ corzile vocale unor 
eroi-copii. 

€ Aceeasi Elizabeth Taylor 
a fost datá ín judecatà de 
creatoru! francez de parfu- 
muri Ulric de Varens care o 
acuză că a copiat flaconul (si 
dopul) parfumului său 
„Gyane”. Justiţia şi-a dat ver- 
dictul. Starul a fost obligat 
să-și retragă de pe piaţă par- 
fumul „Passion“ care, in plus, 
era de zece ori mai scump 
decât parfumul “franțuzesc 
Ca să-și revină din şoc, ac- 
trita cu ochii violeti a folosit 


vadă. li citesc din Kipling şi 
Jack London şi am început 
să-i proiectez filme. Am tăiat 
insă anumite scene care ris- 
cau să-l tulbure prea mult, 
anume acelea care conținea 
cuvântul «moarte»". 


AVORIAZ '93 


Festivalul filmului fantastic 
de la Avoriaz à avut anul 
acesta ca preşedinte al juriu- 
lui pe unui din actorii cei mai 


— spun răutăcioşii ziarişti — 
tot un flacon... dar cu săruri 

e Cum or reuși frumoasele 
care laudă diversele produse 
cosmetice sau obiecte de im- 
brăcăminte, să aibă tenul de 
piersică, aproape transparent. 
părul mătăsos, în valuri bo- 
gate pe umerii dumnezeiesti, 
picioarele acelea lungi de nu 
se mai termină, privirea aceea 
tandră şi profundà pe care o 
visează toti bărbaţii? Oare 
natura să fie de vină? Vinovat 
e — nu, nu trandafirul — ci 
calculatorul: E suficient să-i 
oferi fotografia și în câteva 
minute picioarele sunt alun- 
gite, ridurile dispar, cearcă- 
nele asisderea, surâsul devine 
mai strălucitor, alunitele se 
duc pe apa sámbetei. Nimic 
nu e lăsat la voia întâmplării. 
La acest trucaj apelează din 
ce în ce mai des cântăreți, 
actrițe (și actori, de ce nu?), 
oameni politici (imaginea tre- 
buie întreținută, desigur) οἱ 
chiar... pisicile care fac publi- 
citate. Se supără cineva? Nu, 
căci suntem minţiți frumos şi 
apoi cel ce se stie ingelat nu 
se simte înșelat... 


cunoscuţi în acest gen de 
filme: Christopher Lee (vezi 
nr. 9/92 — dosarul „Horror“? 
Marele premiu a fost acordat 
filmului Braindead de P. Jac- 
kson, premiul de interpretare 
feminină pi ον Macea 
pentru rolul din 
de. Bernard Rose οἱ premiul 
de interpretare masculină lui 
George Newbern in 

de Avi Nesher. in cu- 
vântul de inchidere, Christop- 
her Lee a ţinut să precizeze; 
„Fantasticul este un 
excelenţă universal. În uttimii 
ani cinematograful fantastic a 
evoluat spre o anumită moda- 
litate de expresie, a creat per- 
sonaje şi lumi absolut neima- 
ginabile acum 20-30 de ani. 
El, fantasticul în cinema, a 
devenit mai fantezist, mai 
oniric, mai delirant chiar, 
existând astfel și un pic de 
nebunie in toate acestea.“ 


FILME, FILME .... 


Imaginati-vā un proces in 
care un avocat trebuie sa 
apere... un porc ce este acu- 
zat de crimă. Nu, nu e scien- 
ce-fiction, ci ceea ce se putea 
întâmpia oricând în Franța 
secolelor XIV și XV. Când un 
animal omora un-om, el era 
judecat si condamnat. Un fel 
de (ap ispăşitor. Aceste pro- 
cese dintr-o epocă destul de 
îndepărtată au inspirat pe re- 
gizorul britanic Lesley Mega- 
hey care a realizat filmul Ora 
porcului: în rolul avocatului 
apare Colin Firth (Valmont de 
Milos Forman) și în cel al 
unei ţigănci acuzată de toate 
păcatele „lumii o regăsim pe 
cântăreața franceză de ori- 
gine tunisiană Amina (Ceaiul 
din Sahara.) 

Tot despre o crimă este 
vorba şi în ultimul film al lui 
John Singleton (după Boyzn 
ihe . iute] intitulat Poetic 
Justice. tânără coafeză 
(Janet Jackson, sora lui Mi- 
chael) se refugiază pe "tárá- 
mul poeziei dupà ce Lied 
ei este asasinat. Filmul este o 
comedie dramatică in a cărui 
distribuție o regăsim» οἱ pe 
Lori Petty (Point Break). Fil- 
mul va fi prezentat anul 
acesta la Festivalul internaţio- 
nal αἱ filmului de la Cannes. 

Pentru același festival se 
pare cà va intra în selecţia 
oficială Three Shake-A-Leg 
Steps To Heaven al regizoru- 
lui luxemburghez Andy 
Bausch (o comedie polițistă 
în care e vorba de un ban- 
cher bogat care, urmărit de 
mafia, se refugiază in casa 
unui muzician somer ce locus 
ieste împreună cu un profe- 
sor de dans si o prostituată; 


"mai există un cadavru ce in- 


curcă lumea, un Moș Crăciun 
sinucigaș, piranhas sângeroși 
şi actorii Eddie Constantine 
— decedat de curând —, Udi 
Kier (My Own Private Idaho) 
si Désirée Noshbusch; si fil- 
mul lui Eldar Riazanov Prezi- 
cerea. cu Irène Jacob (detiná- 
toarea unui premiu de inter- 
pretare la festivalul de pe 
Croazetă pentru Dubia viaţă 
Veronicăi de Krzysztof Kies- 
lowki) si Caroline Sihol. 


BODY 
OF EVIDENCE... 


.. Sau, mai pe scurt, Tru- 
pul, pune față in față pe 
scandaloasa Madonna cu 
spectatorii care, plictisiļi să o 
tot vadă în slip, sutien din 
piele şi atitudini care mai de 
care mai provocatoare, caută, 
în spatele tuturor acestora, 
actrița. Dacă o găsesc, asta-i 
altă poveste. Critica în orice 
caz, nu. Spre simplificare, câ- 
teva exemple din publicaţiile 
nord-americane după pre- 
miera filmului lui Uli Edel 


„Cu o coafură blond -platinat 
şi îmbrăcată în veșminte ce 
pot fi smulse cu ușurință, Ma- 
donna se cázneste să ne de- 
monstreze că este o târtă pe- 
riculoasă al cărei credo este 
«Sărut, deci exist. Ei si?" 
(V. ). „Body οἱ Evidence 
vrea (dar nu reuseste) sá se- 
mene cu Basic Instinct. Fil- 
mul nu este nici mácar teri- 
fiant. E doar debil". (Premiere 
US). „Madonna gândeşte, 
probabil, că afişând o «rā- 
ceală de gheaţă» ne va face 
să credem că «are inima 
caldă» cum făcea pe vremuri 
Barbara Stanwick. De fapt, ne 
dovedeşte că este incapabilă 
să joace... Ea nu este nici pe 
departe o prezenţă”. (Enter- 
tainment Weekly). „Pe ecran, 
Madonna este ingrozitor de 
- plictisitoare. Tine cu tot dina- 
dinsul să fie un star dar tre- 
buie subliniat că nu are nici 
unul din atributele lui. Faţa ei 


este tot atât de sexy ca un ; j - a D dies 
cadran solar”. (New York Ma- ων În Caracatiķa lupta împotriva Mafiei continuă 
). 


9 4b». (Patricia Millardet si Vittorio Mezzogiorno) 
b. d 


Ej O poveste de dragoste 
fără happy end 
(Pururea tânăr 
cu Mel Gibson 

şi Isabel Glasser) 


E Madonna 
față în față cu 
fanii săi în Trupul 


GRETA SCACCHI. Frumoasa actriță din Joc de 
culise nu este total necunoscută publicului nostru. 
Cei care au văzut în urmă cu patru ani în „Zilele fil- 
mului italian“ pelicula fraţilor Taviani Bună dimi- 

Babilon au remarcat-o pe cea care interpreta 
cu prospeţime rolul unei starlete a cinematografului 
mut. Ea deţine, în acest moment, un loc privilegiat în 
topul vedetelor internaţionale şi, deși are cetăţenie 
australiană, este intens distribuită în Statele Unite și 
în Europa. 

Fiică a unui negustor de artă italian şi a unei en- 
glezoaice, Greta Scacchi a imprimat personajelor ju- 
cate pecetea unui eclectism sugerat de originea ei. 
S-ar spune că și-a creat chiar un fel de empioi al 
său: femeia enigmatică a cărei minte lucidă ii tem- 
perează elanurile romantice, în aceeași măsură exo- 
ticā gi plină de farmec. Aga am văzut-o în Joc de cu- 
lise si așa apărea și in pelicula care a impus-o, Arșiţă 
şi prat de James Ivory. Drumul ei spre celebritate a 
trecut și prin serialul T.V.: a avut roluri remarcate în 


producția televiziunii australiene Waterfront si in cea 
britanică Doctorul Fisher Geneva. 

Greta Scacchi a făcut filme pe trei continente: în 
Australia (The Coca Cola Kid de Dusan Makaveyev, 
Burke și Willis de Graeme Clifford), în Europa (Bună 

Babilon de Paolo si Vittorio Taviani, Un 
bărbat indrăgostit de Diane Kurys, White Mischief), 
şi in America (Focuri interioare de Gilliam Arm- 
strong, Shattered de Wolfgang Petersen). Printre ro- 
lurile hollywoodiene cele mai apreciate se numără 
cel din Presupus inocent de Alan J. Pakula, un thril- 
ler cu ambiţii de parabolă politică. interpretând o ju- 
decătoare care este asasinată abominabil, ea isi pás- 
trează senzualitatea delicată și un anume mister. 

Deși plasată pe orbita succesului cinematografic, 
Greta Scacchi are nostalgia trecutului. A jucat cu brio 
în piesa „Unchiul Vania“, la Londra, $i nu poate uita 
această experienţă hotărâtoare. Aflată la cei 30 de 
ani ai săi, în plină ascensiune, ea refuză multe oferte 
si cumpāneste bine până să accepte un rol. Dintre 
principiile care-i fac cinste cităm: „Consider jignitor 
dacă un producător vrea să mă distribuie numai pen- 
tru că arăt bine". . 


TIM ROBBINS La cei 33 de ani ai sāi,seste unul 
dintre actorii cei mai bine cotați de la Hollywood; 
Hazardul a vrut ca tocmai rolul dintr-un pamflet an- 
ti-hollywoodian să-i întărească prestigiul, cel din Joc 
de culise, pentru care a fost premiat anul trecut la 
Cannes. 1992 a fost plasat pentru Tim Robbins sub 
zodia șansei pentru că tot atunci el a debutat ca re- 
gizor cu Bob Roberts, o satiră politică foarte bine 
primită de critică. i ` 

Parcursul tânărului star seamănă cu al multor in-” 
terpreti proveniţi din familii de artiști. Fiu al unui 
cântăreț de muzică folk din New York, el apare pe 
scenă de la vârsta de 12 ani iar în adolescenţă joacă 
la „Theatre for the New City“. După ce a montat un 
vodevil in timpul. afacerii Watergate, inspirat de 
imensul scandal poale. el pleacă să studieze teatrul 
la Los Angeles. in 1981 a fondat asotiaţia teatrală 
„The Actor's Gang“ care a pus în scenă, în stil expe- 
rimental, piese de Jarry, Brecht, Shakespeare. 
Această trupă a primit de curând premiul criticii din 
Los Angeles. . wt 

Cariera cinematografică a lui Tim Robbins a ince- 
put in 1988, cánd s-a impus in rolul unui jucátor de 
base-bali in Bill Durham, jucând alături de Kevin 
Costner. Partenera sa din acest film, actrița Susan 
Sarandon, va deveni mama celor.trei copii ai săi: ei 
iens una dintre familiile-model ale Hollywoodu- 
ui. 


interpretul nu are o filmografie întemeiată numai 
pe titluri antologice. El nu se prea mândreşte cu 
apariţiile sale din Miss Firecracker (1989), Eric, vikin- 
gui (1989) sau Cadillac Man(1990). Apreciază însă ca 
experiențe marcante colaborările cu regizori ca 


"Adrian Lyne (Scara lui Jacob, 1990) sau Spike Lee 
(Febra junglei, 1991 


Un. capitol special al biografiei sale artistice este 
munca alături de Robert Altman, cineastul noncon- 
formist care i-a oferit pasionanta partitură din Joc de 
culise gi, mai recent, l-a distribuit în Shortcuts. 

Ca aiţi actori hollywoodieni care refuză să incre- 
menească într-o „imagine de marcă“, Tim Robbins 
caută să-și reconsidere posibilitățile, regizând. Filmul 
său de debut Bob Roberts a fost apreciat nu numai 
pentru excelenta interpretare a rolului principal, ci si 
pentru sarcasmul inteligent al incursiunii în culisele 
vieţii politice. Reputația de subversiv intregeste far- 
mecuj tânărului star. 

N 0.0. 


τε a 


"la BUCUREȘTI 


éntru cei care deplán- 


geau pervertirea gustu- 
lui publicului in acesti 
ultimi trei ani de ofen- 
sivá a cinematografului 
comercial ecranele 


pe 
noastre, venirea lui Zanussi la Bucu- 
resti este un eveniment care ar tre- 
bui să le spulbere pesimismul. Sălile 
în care filmele cineastului polonez 
au fost iectate (Cinemateca, Stu- 
dio, institutul Cultural Francez) s-au 
dovedit neîncăpătoare pentru cinefi- 
lii atrași de unul dintre cele mai im- 
portante nume ale cinem rafului 


european. f Zanussi şi-a câș- 
tigat un PUA ina internațional sgr- : 
de compatriotii sái 


lat numai 
drzej Wajda si Krzystof Kieslowski și 
tot ca aceștia, a devenit pentru occi- 


dentali, înaintea căderii „cortinei de 
fier“, un simbol al opoziţiei artei fil- 
mului împotriva totalitarismului și a 
aberaţiilor comunismului. . 
În bună măsură cunoscute cinefi- 
lilor români, peliculele cuprinse in 


"medalionul dedicat de Cinematecă - 


regizorului, motivează enormul res- 
pect de care acesta se bucură. Con- 
secvența urmăririi unor teme" (refu- 
zul. compromisului, relația dintre 
maestru si discipol, dilema morală, 
raportul dintre majoritate și minori- 
tate, revelaţia religioasă), sfidarea 
convențiilor de tip hollywoodian, 


"+ austeritatea “discursului cinemato- 


grafic, o anume răceală „ştiinţifică“ 
a privirii, au devenit constantele 
unei opere de durabilă coerenţă. 
Structura. cristalului (1969), Viaţă de 
familie (1971), Iluminare (1972), Ră- 
tăcire (1974), Camutiaj (1977), filme 


deja proiectate pe ecranele noastre, 


ne-au familiarizat cu universul de 
autor al lui Zanussi. Aducerea la zi a 
filmografiei sale prin imperativ 
(1981) și recentul Atingerea mâinii 
(1992) îi atestă fidelitatea faţă de 
propriile obsesii tematice. Un amă- 
nunt nu lipsit de importanță: ambele 
pelicule sunt coproducļii multiple, in 
distribuţie internațională. Desi pre- 
zenķa unor actori prestigioşi ca Ro- 
bert Powell si Brigitte in pri- 
mul sau Max von Sydow si Sarah 
Miles, in al Ker) este = tă, 
o apăsată face 
ca ideile să rămână în faza de 
enunț. 

Chiar dacă regizorul nu mai pare, 
în recenta sa creaţie, în formă de 
zile mari, cineastul Zanussi rămâne 
una dintre conştiințele cele mai lu- 
cide ale filmului contemporan. Așa 
ni s-a revelat în pasionantele sale 
discuţii cu presa, cu studenții, cu 
publicul. Aproape toate declarațiile 
sale merită a fi citate. Exigent cu al- 


fii, el este în primul rând exigent cu 
sine. „Cred că sunt mai necesar ca 
regizor care vorbeşte despre cinema 
decât ca autor de film", afirma el cu 
sinceritate deconcertantà. Respin- 
gand tentaļia unei cariere politice si 
atanta ofertă de a fi ministrul cul 
turii, Zanussi nu și-a abandonat pro- 
fesia, deşi e conștient de criza cine- 
matografului din ţările foste comu- 
niste. „Filmul european de autor s-a 
trezit dintr-o dată la "—— spu- 
nea el cu amáráciune, fárá a se de- 
clara invins in bátália pentru revigo- 
rarea acestuia. 

La fel ca eroii săi, cineastul ră- 
mâne angajat într-o cruciadă impo- 
triva compromisului. Pentru recuce- 
rirea publicului el nu pare dis să 
recurgă la argumentele de farmec 
pe care mizează peliculele comer- 
ciale. Fascinat de găsirea expresiei 
cele mai simple, mai puţin preten- 
fioase, Zanussi crede in efectul 
adresării cu directeļe către specta- 
tori. Asumându-și riscul dialogului 
excesiv, slăbiciune a filmelor sale pe 
care o recunoaște deschis, regizorul 
crede nu atât în emoție, cât in dia- 
log. „Când acesta ne face să ne 
examinām existența cu mai mare 
profunzime, se poate vorbi despre 
demnitatea artei cinematografului". 
lată un credo care mi-a amintit de 
personajul jucat de Zanussi în peli- 
cula lui Kieslowski Amatorul. Vedem 


filmului de autor, Zanussi nu face 
decât să contrazicā această tristă 


afirmaţie. 
i Dana DUMA 


(Urmare din pag. 6) 


Replici ca: „Fiecare epocă cu suferin- 
„ele ei, ieri — Ocupaţia, azi — Sida“ in- 
dignează și sunt apreciate ca afectate... 
„Blier imită pe Blier, și e păcat!“ (Este 
punctul de vedere al revistei „Cahiers 
du Cinéma") Rar un film francez al 
unui cineast consacrat atât de atacat. 

Nu s-ar putea spune că spectatorii si 
cu atât mai puţin criticii francezi nu 
erau pregătiți pentru temă. Nemulțumi- 
rea venea din surplusul de afectare so- 
fisticată, care leza tragedia trăită deja 
de atâţia tineri din Franţa. Această ne- 
mulțumire a fost literalmente spulberată 


„de vitalitatea si de sinceritatea electri- 


zante din filmul lui Cyril Collard, Les 
nuits rod sălbatice) (v. pag. 17). 
`- Collard care făcuse asistenţă de regie 
şi filmase reportaje si clipuri pentru te- 
leviziune, dupá ce a terminat un scena- 
riu după primul sáu roman autobiogra- 
fic („Nopți sălbatice“, divulgánd expe- 
riența seropozitivitāķii), e hotărât sā 
facă el regia, dar caută un interpret. 
Jean Hugues Anglade îl refuză. Patrick 
Bruel îl refuză. Hypolite Girardot il re- 
fuză, dar îl οἱ sfătuiește să nu mai caute 
pe nimeni, să joace el rolul, căci numai 
el va putea reda trăirile potrivite pe 
ecran. Ceea ce și face luându-și ca par- 
teneră, în această atroce și sublimă 
aventură, chiar de pe băncile școlii, pe 
Romane Bohringer. 

Într-adevăr, numai Collard a putut 
reda cu o asemenea intensitate devas- 
tatoare ce înseamnă să ştii că ești la 35 
de ani o stea căzătoare. Diferenţa din- 
tre Nopți sălbatice și filmele făcute 
până atunci pe acest subiect este extra- 
ordinara sa vitalitate. Cu un suflu de 
Godard in Pierrot Collard pul- 


nebunul, 
-werizeazá moartea într-un film despre 


moarte. Filmul generafiei-Sida care își 
trăiește spaimele fără melodramă. Col- 
lard, o stea care s-a dus să strălu- 
cească în noapte alături de Rimbaud. 
Vigo, Vian, James Dean, Cybulski...m 


propuneri pentru o 


Αμ 


romaneasca 


acă prin forța unor argu- 
mente diferite, am început 
aceste ,propuneri" cu fil- 
mele lui Victor lliu, Liviu 
Ciulei și Jean Georgescu, 
abordate în zigzag (La 
moara cu noroc — 1957, Pădurea 


— A 1965, furtunoasă 
), trebuie să ne grăbim a a 
contemporani cu cele mai noi 

de cinefili, pledând pentru ti) arm 
pe casete video a unor filme românești 
nu cu mult mai vechi eee video-case- 
tofoanele. Chiar dacá, in 
tră, vom mai avea 
cem înainte de 3€ 1960, simtim ως -- să 


mpe- 
nosa, mul x pepe legată de. — 
sus spre a o putea pen- 
tru T târziu. Sunt două filme. prin 
care regizorii lulian .Mihu și Manole 
Marcus se înscriu — și ei — printre 
fondatorii școlii naţionale de film; 
scurt-metrajul lor de diplomă La mere, 
difuzat in ur publicā a cinemato- 
grafelor în mg lung-metrajul lor de 
debut, urnat în anii 
1956—1 si poen in difuzare cu in- 
tárziere, in 1959. 


> La mere — 
peiron nr 
aja nu -- 


noul val "hi 


"La mere e primul nostru film-para- 
bolă. El se recomandă ca atare 
printr-un discret motto luat din nuvela 
omonimă a lui Cehov, de la care reali- 
zatorii au pornit, recompunând ei înșiși 
întreaga povestire. O singură secvență 
redă un fragment din textul scriitorului. 
Motto-ul nu afirmă nimic » spune totul, 


printr-o întrebare: „Credeţi că acesta e 
un lucru nou?" Filmul este tea mi- 
niaturală a unei întâlniri şi a unei ore 


jul unei "pajisti pa- 


de dragoste, in 
într-o lumină ge du- 


radisiace, invāluitā 


minică, dar e în același timp un fel de 
Patimile pe scurt, cu un torfionar in ru- 
bașcă, stāpānu! livezii de mere in care 
cei doi îndrăgostiți ajung. Tema este, 
ca şi în La moara cu noroc, aceea a 
forței discrefionare, care începe cu 
grija protectoare („Ce mai faci, An- 
driuşa, cum o mai duci?"), cu o dili- 
gentā de dascál („Cum sună porunca a 
opta?"). Supliciul continuă cu umilirea 
$i pervertirea. voinței tinerilor ce se in- 
fruptaserá din merele stápánului (An- 
driusa e pus sá spuná o poveste, Aniuta 
să rostească Tatăl Nostru, el e obli 
să o sărute). De-abia într-un târziu in- 
tervine violența fizică, dar nu direct, nu 
din partea — turah ci opro, 
între cei doi. („Ei, fru , trage-i o 
— iubitului tău, fiindcă te-a învățat 
să furi. Nu vrei? Atunci bate-o tu pe 


ea“). Apoi sluga stăpânului fiuieră cāi- 


nii, multi la soe náválind dispropor- 
tionat, ca într-un film cu evadați ce tre- 
buie prinşi. Totul e însă fără obiect 
(„Dar ce-am furat, boierule?") și deasu- 
pra voinţei individului („El uită cá ο 
bate pe logodnica sa"). Secvența se in- 
cheie cu un cuvânt márinimos: „De 
nuntă o să vă trimit mere“. Culpa apare 


dedramatizatá si între cei doi. Andriușa: 


„Nu sunt vinovat, a fost ca un vârtej, ce 
puteam să fac?" Aniuta se lasă ținută 
de mână, el încearcă să o sărute, trec 
din nou prin aceleași locuri pe unde au 
venit, respiră aceeași atmosferā — 
moartea este interioară. La mere, un 
film cu Silvia Popovici și Nicolae 
Praida, a cărei fluentā și expresivitate 
imagistică și muzicală excepțională ar 
merita un studiu. 


nu lartá este filmul cu cea mai 


Viața 
dificilă compoziție din istoria cinemato-. 


grafului românesc. Prin prelucrarea ab- 
solut literară a unor schiţe de ΑΙ. Sahia, 
patru planuri retrospective se intersec- 
teazā decupānd timpul narațiunii într-o 
ordine inversă celei epice. În primul 
plan temporal este scurta secvenţă in- 
troductivă care va reveni pe parcurs și 


în final: un tânăr ostaș murind undeva - 


pe front, în primii ani '40; al 'doilea plan 
temporal ne întoarce mai mult în trecut, 
câtre sfârșitul anilor '30, odată cu pri- 
mele rememorări ale eroului muribund; 
a treia retrospectivă continuă: tânărul 
este copil și asistă la întoarcerea tatălui 
din primul război mondial; în fine, cheia 
filmului ne-o dă momentul cel mai în- 
depărtat al amintirii, clarificat la urmă: 
big tatălui, în perioada care pre- 
merge angajării in prima conflagratie 
mondiala. Fr Frapeazá, în această retros- 


pectivă cu patru planuri temporale in- 


tersectate, unele asemánári cu 


lui Griffith, cu modalităţile in care 
fondatorii cinematografului ca artă 
abordau dramele umane ale istoriei. 
Secvenţele cu tânărul muribund pe un 
front necunoscut încadrează discursul 
între două coperţi, ca leit-motivul ma- 
mei ce-şi leagáná pruncul în ceea ce is- 
toricii numesc „primul mare film de sin- 
teză istorico-filozoficá", într-un metafo- 
ric constrast cu haosul violenţelor evo- 
cate de Griffith. 

Dar nu atât teribilul efort recuperator 
definește in primul rând filmul lui lulian 
Mihu și Manole Marcus, cât rimele anti- 
cipate cu noile valuri ale filmului euro- 
pean din anii '60 — dublă contribuţie 
antitetică, inevitabil cu urme și fisuri în 
omogenitatea filmului. Numai cruzimea 
cenzurii care a şi mutilat filmul a făcut 
ca nu lartá să iasă pe ecrane nu 
in 1957, ci cu doi ani mai târziu, odată 

cu Hiroshima, dragostea mea al lui 
Resnais, Cele 400 de lovituri de Truf- 
faut, Cu sufietul la gură αἱ lui Godgrd, 
Aventura iui Antonioni, 
cu mânie de Richardson. Însăși tehnica 
interioară a retrospectivelor, modul 
cum filmul nostru „priveşte înapoi“ jus- 
tificá aceste citări, ale unor filme în 
care accentul se pune pe trăirea in pre- 
zent a amintirii, pe caracterul ei impro- 
babi! sau irelevant („Tu n'as rien vu a 
Hiroshima!"). Este aparenta neputinţă -a 
tânărului din Viața nu iartă de a desco- 
peri ce-l interesează la festivitățile ani- 
versare de la Monumentul eroilor, între- 
pe joc al eschivelor paznicului mutilat, 
camarad al tatălui dement, care 
ştie adevărul despre vinovăția tatălui, 
dar nu-l spune: „Lasă-mă-n pace, dom- 
nule scriitor. M-am jucat, m-am distrat, 
te-am păcălit, dar nu știu nimic. De 
fapt, chiar nu știu nimic“. 


Valerian SAVA 


DRUGSTORE 
COWBOY 


Tituli original: Drugstore 
Producție: SUA 


man jefuieste magazine și 
farmacii pentru a-și procura 
droguri, singurele stimulente 
care îi redau dorința de a trăi. 
După ce își perfecļioneazā 
metodele de jaf, ajunge sefu! 
unei bande de drogaļi capa- 


S Tom Cruise 
în Zilele tunetului 


bili de orice pentru puținele 
momente de extaz asigurate 
de substanțele halucinogene. 
Moartea unei fete care for- 
feazá doza i! face însă pe 
protagonist să ia hotărârea 
de a se supune unei cure de 
dezintoxicare. Fundalul muzi- 
cal al dramei este remarcabil. 
Autorul: În vârstă de 40 de 
ani, Gus Van Stant a mai re- 
gizat filmele Alice la Hol- 
lywood, Mala Noche. 


STĂPÂNII UMBREI 


Titlul : Shadow Ma- 
kers; SUA, 1988, 
Light motive; 126; 

Rol Joffé, Scena- 


Joffé; imaginea: Vilmos Zsig- 
mond; Cu: Pau! Newman, 
Dwight Schultz, Bonnie Be 


E Matt Dillon 


in 


delia, John Cusack, Laura 


Subiectul: -Un film care 
descrie cu minuļiozitate pre- 
gătirea primei bombe atomice 
si contextul istoric al lansării 
sale asupra orașului Hiros- 
hima, la 6 august 1945 (v. 
pag. 11) Nu lipsesc justifică- 
rile acestui act brutal care a 
pus capăt celui de-al doilea 
război mondial. 

Autorul: Născut în 1945 la 
Kensington, Roland Joffé a 
mai regizat Sfágierea, Misiu- 
nea, Orașul bucuriei, 


POMPIERUL 


Titlul original: The Freshman; 
Producția: SUA, 1989; Labell; 


derick, 

lope Ann Miller. 
Subiectul: Un tánàr pasionat 
de cinema vine la New York, 
este jefuit și ajunge sub do- 
minajia unui şef al Mafiei. 
Asemānarea mafiotului cu 
Nasul din filmul lui Coppa 
(jucat în vervă autoparodică 
de Marlon Brando) este prin- 


cipala sursă de gaguri a 

acestei amuzante comedii. 

Autorul: Născut în 1945, An- 

drew Bergman s-a dedicat la 

început carierei de istoric de 

- A mai regizat Cu tesele 
ser. 


ZILELE 
TUNETULUI 


Titlul original: Days of Thun- 
der; : SUA, 1990, 
Paramount; Dueta 107; Re- 
ga: προ Scenariul: 

be owne; Imaginea: 
Ward Russell; Cu: Tom Cru- 
ise, Robert Duvall, Randy Qu- 
* Nicole Kidman, Cary El- 


Subiectul: Despre fața nevă- 
zutá a curselor automobilis- 
tice și existența tensionată a 
piloților care-și riscă ba în 
fiecare zi. Primul film 


ună al soților Tom Cruise - 


put, Kidman. 

rapere onn în. in filme 
de acțiune, τν (fra-. 
tele regizorului Ridley airē 
a mai semnat Foamea, Top 
Hilis, Ace seacă Răzbunare, 
Ultimul samaritean. — a 


21 


1Γ 


ROMÂNIAFILM 


0000 


e 
e 
O 
O 


iata românească (cu sau 

fără economia respectivă) 

începe să intereseze tot 

mai mulţi parteneri străini, 

dornici să stabilească afa- 

ceri în cadrul oferit de 
aceasta, Marile companii de difuzare a 
filmelor și-au făcut apariția cu mai bine 
de un an în urmă, propunerile lor fiind 
apreciate cum se cuvine — adică 
printr-un maxim interes de către publi- 
cul nostru cinefil, cât si de firmele spe- 
cializate in materie. După Columbia, 
Warner Bros. şi Carolco, o nouă pre- 
zenļā de marcă face să sporească inte- 
resul iubitorilor celei de-a șaptea arte: 
20^ CENTURY FOX, nume ce nu mai 
are nevoie de alte recomandări. A lan- 
sat deja două premiere ( acasá si 
La limita extremă) dintr-un prim set de 
opt titluri anunţate pentru această sta- 
giune de primăvară. Este vorba de nou- 
tăți absolute pentru marele nostru 
ecran, demne deopotrivă de faima dis- 
tribuitorului, cât si de exigenţele publi- 
cului autohton. Cooperarea începută 
între Fox şi Romániafilm reprezintă op- 
țiunea americanilor. Ei și-au ales parte 
nerul de distribuţie in functie de serio- 
zitatea, competența si, bineinķeles, ca- 
pacitatea acestuia de a realiza profitul 
scontat. Este de reţinut că prestigiosul 
partener a analizat pe indelete resursele 
pieţei noastre cinematografice (si noi, 
care credeam că nu ne ă nimeni în 
seamă... Când colo, eram ,filati" cu cea 
mai mare atenţie!). S-au purtat discuţii 
comparative cu mai multe firme intere- 
sate dintre care, firește, n-au lipsit par- 
ticularii. 

Faptul că, în cele din urmă, contrac- 
tul a fost semnat cu o firmă de stat 
arată nu doar lipsa de prejudecăţi a.ce- 
lor de la Fox, cât si condiţiile cu adevă- 
rat avantajoase pe care le oferă, pentru 
ei, Romāniafilm: rețea proprie, de sāli, 
circuite de difuzare operative şi, nu în 
ultimul rând, un sistem bine pus la 
punct de evidenţă a incasárilor. 

Stabilirea repertoriului iniţial (zis si 
„de încercare“) s-a făcut de comun 
acord cu partea română. Specialiștii 
acesteia au considerat necesar să um- 
ple mai intái golul de informatie cine- 
matograficà pe care spectatorii nostri 
au fost obligati să-l suporte în perioada 
anilor '80. Așa s-a ajuns la desemnarea 
primului eşalon de titluri. 

Home Alone (Singur acasă) — 
Regia: Chris Columbus; cu Macau- 
ley Culkin, Joe Pesci, Daniel Stern, 
Catherine O'Hara. O delicioasá come- 
die de situaţii, al cărei protagonist este 
un puşti pe cât de simpatic, pe atât de 
neastâmpărat. Uitat la domiciliu din 
cauza grabei cu care cei mari au por- 
nit-o în week-end, el oferă un recital de 
inventivitate care, ne asigură realizato- 
rii, va smulge hohote de râs până și ce- 
lui mai posac spectator. „Cea mai for- 
midabilă comedie din istoria filmului!", 
ține să precizeze reclama, adăugând ca 
argument al acestei afirmaţii rețeta de 
peste 500 milioane de dolari pe care a 
inregistrat-o. 

Point Break (La limita extremă) — 
Scenariul: W. Peter ΠΗ͂: regia: Kathryn 
Bigelow. O palpitantá urmărire, tande- 
mu! polifist-infractor fiind întruchipat 
de Patrick Swayze şi Keanu Reeves. 
Suspans la cote înalte, dinamism fără 
cusur, ο relaţie inter-umaná nuanļat 
tensionată şi, în final, o urmărire anto- 
logică, nemaivăzută până acum, cu 
surf-ul pe valurile inspumate ale mării. 

În luna mai vor fi programate două ti- 
tluri-bombá: pe 7, Comando, binecu- 
noscutul film cu Arnold Scharzeneg- 
ger!! Amatorii ume (si sunt foarte 
multi aceşti fani), care se poate să-l fi 
„degustat” la timpul lui graţie pirateriei 
video, au acum prilejul de a savura pe 
indelete toate virtuțile filmului de ac- 
tiune în condiţiile unei imagini curate la 
propriu şi la rat, ce le va oferi cu 
certitudine uite surprize. 


22 


publicitate 


Urmează, pe 21 mai, Aliens partea a 
doua, continuând straniile întâmplări 
ale renumitului film semnat de şi mai 
renumitul Ridley Scott, cu Sigourney 
Weaver si Carrie Henn, iar in 4 iunie. 
Die Hard (Moarte dificilă), un alt film 
plin de iune, trepidantă si extrem de 
amuzant, in stilul consacrat, de acum, 
al protagonistului: nimeni altul decât 
Bruce Willis! La succesul fulminant pe 
care l-a înregistrat în lumea întreagă 
acest film, era normal să urmeze οἱ... o 
continuare: Die Hard |! (scenariul Ste- 
ven de Souza; regia: Renny Harlin), 
prezent la noi cu incepere din 2 iulie. 

Până atunci, însă, tradiția serialelor 
de lung metraje propune (şi) spectato- 
rului român, din data de 25 iunie în- 
colo, Alien partea a treia. Este filmul 
care, pe lângă senzațiile tari ale genului 
science-fiction, contine si celebra sec- 


dificilà 
cu Bruce Willis 


Charles 
S. Dutton in 
Alien 3 


νθπ!ᾶ în care interpreta Sigoürney Wea- 
ver este rasá in cap. Tentant, nu? 

Ultimul, dar nu si cel de pe urmă, 
având premiera in 18 iunie, este Hot 
Shots — scenariul și regia: Jim Abraha- 
ms, cu: Charlie Sheen (cunoscut nouă 
ca partener al lui Michael Douglas in 
Wall Street), Cary Elwes, Valeria Go- 
lino, Lloyd Bridges, având drept subiect 
aventurile — intotdeauna imprevizibile 
οἱ, deci, cu atât mai incitante — ale 
unor piloți de pe avioanele supersonice. 
Curaj și riscuri pe măsură, acrobație la 
concurență cu ordinatorul, în fine — 
acești oameni minunaļi ai sfârşitului de 
mileniu, stăpânind prin măiestrie și 
forță mașinile lor zburătoare. 

Demnă de reținut în cadrul acestor 
noutăți este generalizarea sistemului de 
lansare în premieră vinerea (spre a lăsa 


week-end-ul să ridice cota de audiență, 


Atenţie! Nu uitaţi copiii singuri acasă 
oricât ar fi de „tare“ filmul...) concomi 
tent în 18—22 de orașe. Bugetul gene- 
ros alocat pentru publicitate creează 
premisele unei reclame eficiente, de 
bună calitate (afișe şi spoturi originale, 
fotografii color care să „ia ochii“ de la 
prima privire), aceasta fiind definitorie 
i pentru starea tehnică a câpiilor de 
fim. aduse direct din Occident, ceea ce 
garanteazá premisele unui box-office 
de excepţie. În funcţie de realizarea 
acesteia — adică a unei afluenļe de pu- 
blic pe măsura aşteptărilor si a eforturi- 
tor investite — Compania 20 Century 
Fox promite continuarea colaborării. 
Ceea ce, s-o recunoaştem, va fi în be- 
neficiul spectatorilor. 3 


< A debutat 


intre toate iubirile care au 
exaltat. Hollywoodul 
Garbo—Gilbert, Die- 
trich-Gabin, Hepburn—- 
Tracy, Bacal—Bogart — 
cea dintre Carole Lom- 
‘bard si Clark Gable a fost 
considerată dragostea perfectā. 
Filmaseră prima dată împreună pen- 
tru Paramount, în comedia dramatică 
No Man of Her Own, în regia lui Wesley 
Ruggles. Deși în film se căsătoreau, 
TE insertul „the end", nu s-au mai 
vi 


S-au reîntâlnit întâmplător, după pa- 


tru ani, la un „gag-party” oferit de un 
miliardar, Hay Whitney, care obișnuia 
sá.dea o temă vestimentară oaspeților 
săi. De astă dată albul era culoarea 
obligatorie. Așadar, in smoking alb, cu 
ο garoafā albă la butonieră, Gable se 
plimba plictisit printre primii sosiți. De- 
odată, in dreptul uşii principale, s-a 
creat agitație. Excentrica Lombard, 


într-o rochie-cămașă, evident albă, își: 


fácea intrarea întinsă pe o targă purtată 
de doi brancardieri în costum sanitar 
de un alb imaculat. Blonda Carole era 
strălucitoare și efectul comic produs 
„părea dintr-un film de Lubitsch. Gable 
străpuns pe loc de săgeata lui Cupidon, 
s-a apropiat de ea si i-a spus: „Dacă aș 
fi medic, v-aș prescrie Gable, de trei ori 
pe zi". „Dacă as fi Gable“, i-a răspuns 
Lombard, „aș prefera să rămân întreg!“ 


Două replici pe care le-ar fi putut invi- ~ 


dia orice scenarist din anii '30. Două 
minute mai târziu, cea mai bine plătită 
vedetă și seducătorul nr. fal Hollywoo- 
dului se sărutau într-o maşină decapo- 
tabilā. Erā în februarie 1936. Următorii 
șase ani nu se vor mai despărți. Dar 
τ oa lor a fost brutal retezată de 
n. - 3 


'-in biografiile lor nu se pu- 


-Lombard - Gable 


-tea intrevedea extraordi- 
nara lor înțelegere, decât 
prin contrast. 
Jane Alice Peters s-a 
născut in indiana, in 1908. 
in cinema ca un copil .mi- 
nune, Jà 13 ani. Primul ei rol mai impor- 
tant a fost intr-un western, gen la mare 
modá- pe atunci Lombard s-a impus 
însă ca o sclipitoare actriță de comedie. 
-Spiritul ei gugubāļ și temperamentul ο 
` recomandau. ; 
` Tehnica ului și-a însușit-o de la 
maestri. Întâi de la Mack Sennett, apoi 
de la Lubitsch. În viața de toate zilele, 
actrița se simțea atrasă de agitația și de 
zgomotoasa lume a spectacolului. Se 
complăcea in compania spirituală si vie 
a scriitorilor. li plăcea neprevăzutul și, 
spre deosebire de divele care doreau să 
fie admirate de la distanță, Lombard isi 
permitea să fie populară. Obișnuia să 
intre singură în baruri de rând şi să ia 
un drink, la tejghea. La meciuri se 
amesteca printre spectatorii din tribune 
şi își susținea, strigând în gura mare, 
echipa- favorită. Tot spre deosebire de 
supervedetele din epocă, Lombard și-a 
croit singură drumul spre glorie, fără să 


fi avut vreun pygmalion. Ea nu aparli- . 


nea prin contract nici unui studio, dis- 
punând de o deplină libertate în alege- 
rea rolurilor. O femeie „eliberatā” încă 
înainte de mișcările de eliberare femi- 
niste. Căsnicia ei cu junele prim din 
anii '30, actorul William Powell, pe care 
l-a părăsit după doi ani, probează ace- 
easi dorință de a nu depinde de nimeni. 
William Clark Gable, cu şapte ani mai 
vârstnic decât ea, era fiu de țăran din 
Ohio. Dorul de ducă l-a bântuit de co- 
pil. La 19 ani pleacă de acasă. În pere- 
grinările sale e petrolist, caricaturi 
vânzător de cravate, dar visează să 
facă actor. Când ajunge la Hollywood 
are 24 de ani $i vreme de cinci ani nu 
reușește să iasă din rândul figurantilor. 
Pe atunci nu avea mustață οἱ urechile 
sale cam clăpăuge nu lăsau să se între- 
vadă că tocmai el va ajunge „the King", 
regele seducătorilor hollywoodieni. De- 
butează așadar târziu, la 29 ani, într-un 
western. dar nu singur şi-a găsit calea. 
În cazul său, femeile au avut rolul esen- 
tial în propulsarea sa ca actor. Prima sa 
soție, Franz Dorfler, actriță de teatru, 
i-a înlesnit prima angajare într-o trupă 
itinerantă. De la a doua soţie, cu 14 ani 
mai mare decât el, Josephine Dillon — 
οἱ ea actriță, Gable a învățat cum φᾶ-φί 
pozeze vocea, cum să se poarte în so- 
cietate — deci să-și lărgească aria rolu- 
rilor — οἱ, spun cancanierii, cum să se 
spele pe dinți. Situaţia materială 
cară a cuplului şi ambiția tânărului il 
determină să divorțeze și să se însoare 


--  — Dacă as fi medic, 


v-aş prescrie Gable 


de trei ori pe zi. 


— Dacd ay fi Gable, 


„aş prefera sd 


cu o bogătașă texană, Rhea Laugham. 
Gable are în sfârşit bani, dar descoperă 
plictisul in doi. Contractul cu M.G.M. il 
conduce din film în film în braţele fru- 
moaselor zilei: Marion Davies, Norma 
Shearer, Joan Crawford. 


tunci are loc reintálnirea 
cu Carole Lombard. Era 
momentul potrivit. Expe- 
riențele lor anterioare ii 
pregătiseră pentru adevă- 
rata şi marea dragoste, 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința 
București, 21 iulle 1992, înmatriculată 


din ţară 
1993, editat de RODIPET, 
luni — 600 lei. Cititorii din 
Box 33—57, telex 11995, 11034; 
Presei Libere nr. 1. sect. I, B. 


. nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 — 1200 
Regia autonomā a imprimeriilor „Imprimeria Coresi“, București, n WEN 
Abonamentele vw face prin Oficilie Presă 

4070: 3 luni — 150 


se pot 
PAK 617.55.54; 618.56.73. București, Piaţa 


rămân întreg. + 


evident nescutită de vama ziilor sau 
a scandalurilor dictate, ca în atâtea alte 
cazuri, de temperamentul actoricesc. 

Carole încerca din când în când să-i 
înlăture partenerele pe care le socotea 


` prea sexy sau îi făcea glume cam ustu- 


rătoare. De pildă, după un eșec al lui 
Gabie, a organizat aruncarea din avion 
a mii şi mii de fluturagi, pe care scria 
„Mergeţi să-l vedeţi pe cel mai mare ac- 
tor în cel mai prost rol... nu- veli uita!" 
Gable nu s-a supărat, în schimb fanii 
săi, da. 


fet: 6 luni — 300 let, 12 
abona prin RODIPET $.A. P.O. 


, 


Impácárile erau si ele originale, fiind 
anunțate prin biletele. de dragoste tri- 
mise de la o casă la alta în ciocul po- 
rumbeilor-postasi anume dresați sā par- 
curgă acea distanță. Nu locuiau impre- 
ună (divorțul“ lui Gable se prelungea, 
bogătașa texană cerând ca despăgubire 
ο sumă corespunzătoare cu valoarea 
soțului pierdut.). Gable îi făcea șotii 
mai generoase. Așa, într-o zi Carole s-a 
pomenit acasă cu un bust-Gable de 
peste 100 kg dar si cu cheile unui su- 
blim Cadillac galben. 


Succesul lor cunoştea deasemenea 
un paralelism benefic. Lombard se pre- 
gătea să înceapă lucrul la primul ei film 
color, când Gable isi depunea am- 
prenta mâinilor pe cimentul Bulevardu- 
lui Stelelor. Statutul lor le permite 
acum să sfideze aparențele: moralității 
hollywoodiene şi să se mute împreună. 
Nici vilele de pe Beverly Hills, nici cele 
din Bel Air nu li se par potrivite. Ei 
caută izolarea. Vor sā fie departe de 
zumzetul mohdenitàáfilor. Ranchul lui 
Raoul Welsh de la Encino era de vàn- 
zare. Li se pare potrivit. În timp ce Ca- 
role il decorează pe gustul lor, Gable 
începe filmările în rolul care-i va asi- 
gura succesul etern: Rhett Butler din 

aripile vântului. Slujitoarea lor, Jes- 
sie, era o negresà ce părea și ea 
descinsă din romanul lui Margaret Mit- 
cheli. ; 

Seara se regáseau în domeniul lor 
presărat cu arbori de eucalipt, smo- 
chini, portocali, piersici. În solitudinea 
lor nu acceptau decât compania necu- 
vàntátoarelor: cai, câini, iepuri de casă, 
găini si cocoși... Între timp divorțul e 
pronunțat și căsătoria lor are loc cu 
maximă discreție. Părea că nimic nu le 
putea atinge fericirea. a 


n urma atacului japonezi- 

lor de la Pear! Harbour, 

Statele Unite intră la 7.de- 

cembrie 1941 in război. 

Industria filmului ameri- 

e can se pune in mod public 

în slujba Administraţiei și a apărării na- 

tionale: Actorii Tyrone Power, Alan 

Ladd, David Niven, James Stewart și re- 

gizorii George Stevens, William Wyler, 

John Huston, Anatole Litvak, Frank Ca- 

pra se pun la dispoziția serviciului mili- 

tar. Gable, împreună cu tot personalui 

Studiourilor M.G.M., se consideră mo- 

bilizat. Carole Lombard scrie președin- 

telui Roosevelt spre a-și oferi serviciile. 

Războiul schimbase complet viaţa și în 
Cetatea filmului. 

Înflăcărarea Carolei Lombard era pe 
másura temperamentului ei. 

Cu doi ani în urmă, exaltată cum era, 
acceptase ca in cadrul companiei publi- 
citare a filmului They Knew What They 
Wanted realizat de Garson Kanin, in ca- 
re-i avea ca partener pe Charles Laugh- 
ton, să se anunţe cá a murit! Se insce- 
nase un accident de avion care in reali- 
tate urma sá aterizeze sí sá stea ascuns 
12 ore, atâta cât ziarele să poată anunța 
accidentul și decesul actriței. Ea s-a 
amuzat grozav de idee, a izbucnit în râs 
și a început să strige: „Am să mor, am 
să mor!" Macabrā inscenare! 

La 12 februarie 1942, Gable o aștepta 
pe Carole la aeroport unde urma să so- 
sească dintr-un turneu la unităţile mili- 
tare care se pregăteau să plece pe 
front. Din acest drum i-a trimis ultima 
telegramă: „Papi, locul tău e în armată, 
alături de cei mai bravi". Anunţul că s-a 
pierdut contactul cu avionul Fletcher 
DC, după escala de la Las Vegas, e ur- 
mat la scurt timp, de un altul care con- 
firma prăbușirea avionului la 70 mile de 
Las Vegas. 

În hanorac, bocanci și cu ochelari 
negri pe care-i va purta de acum 
înainte multă vreme, Gable se alătură 
zecilor de voluntari porniţi pe loc spre 
colina înzăpezită unde se prăbușise 
avionul în speranța de a găsi supravie- 
tuitori. Nimeni nu cu viaţă. 

Găsesc într-adevăr rochia ei de seară, 
broșa cu rubine, scenariul pe care-l ci- 
tea... chipul și trupul ei erau însă com- 
plet pulverizate. 

* Piscul pe care s-a prăbuşit avionul se 
es Ma de atunci „Piscul Carole Lom- 
bard". 


Gable se inroleazá in Aviația militară. 
Nu se va mai cásátori niciodatá. Ultimul 
lui rol a fost incomparabilul Misfits 
(Dezrādācinaļii) in ri lui John Hus- 
ton, film care avea fie și cel de pe 
urmă pentru partenerii lui, Marilyn 
Monroe si Montgomery Clift. 


A.D. 
23 


- Ἢ " » | N LI 
- frt T4 H A i m H ` 
TWENTIETH CENTURY FOX «s. SILVER PICTURES mic ARNOLD SCHWARZENEGGER "COMMANDO" 


PAE DAWN CHONG “Z JAMES HORNER 5: JOSEPH LOEB Ill xe MATTHEWWESMAN =: STEVEN E pe SOUZA 
* JOSEPH LOEB Ill & MATTHEW WEISMAN me STEVEN E, DE SOUZA "* JOEL SILVER === MARK L, LESTER 


σι DO σσ τες) [βλ 
IN SELECTED THEATRES 
Ferait v ο ἴον Fim întru 2 3 Capris € 985 Tell Certa ἴοι 1. 


| σσ,