Revista Cinema/1990 — 1998/3_Noul_Cinema_anul-XXXI-nr-9-1992

REVISTA A CINEFILILOR DE TOATE VIRSTELE 


XXX nuy 
(se) 7661/6 "N 


Pentru prima dată un film romä- 
nesc de ficțiune obține Leul de 
argint la Festivalul de la Veneţia, 
Acesta a revenit filmului Hotel de 
lux, după un scenariu şi în regia 
lui Dan Pita. | 


C.N.C. 
are un nou presedinte 


Prin Hotärirea Guvernului nr. 


516/1 09.1989, domnul Petre Salcu- 
deanu a fost numit, incepind cu data 
de 1 august 1992, în "funcţia de prese- 
„dinte al Centrului Naţional al Cind- 
‘` “matografiei. 


Din sumar: 


septembrie 


Bloc notes 
Dialog cu cititorii 
Distribuitorul. Partener 


Pe planeta Cinema 
Festivaluri: 
din 


Am mai vazut pentru 2 
dumneavoasträ 


Cineglob; Filmtax 
Fan Club 


in acest numär semneazä 


Mircea Alexandrescu, Bogdan Buri- 
feanu, Calin Câliman. irina Corolu 
Adina Darian, Dana Duma. George 
Littera, Rolland Man. Aura Puran 
Dumitru Solomon. Doina Stanescu. 


Cineaştii noştri, 
în Franţa 
‘si la Berlin 


cademia de Film European care va 
decerna premiile Felix” 1992 la sfir- 


situl anului ta Berlin, Senet akc re. 
mit rd 


gizorul Dan Pica să facă parte 
ari anal ch 


pate “către bys pity dell 
Franța, L titlul er al Artei 
Me a una. dintre- ipatele decoraţii a 
Republicii Franceze, atribuite antec va A. i 
care au adus prin õpera' sau activitatea lor. con: 
ati deosebite în domeniul artistic sau literar 
epuarul Seve) Syjöpõl-s fose inicat de di. M > 
spe itrani —. președinte si de câtre di. Pierre 
enri- Delesu-—- delegat general al Festivalului 
internațional de ame audio-vizuale care se 
va ura la Cannes în ianurie 1993, să facă 
parte din juriul internaţional. 


> Animafi Im 
isi ‘apără prestigiul 


mpla selecţie de tiime de b anina 
prezentate in această vară la Cos- 
tinesti a convins: pe toată lumea 
că studioul , Animafilm“ continuă 
să producă. După o lungă pe- 
rioadă de căutări organizatorice, 
nu lipsite de episoade tensionate, 
Sudioul ‘şi-a găsit in acest moment 0 Gare- 
care stabilitate structurală. Cifrele vorbesc de 
Ja sine: anul acesta s-au finalizat pina acum 
zece filme: şi mai sint în lucru inca cinci. 
Regizoarea Tatiana Apahideanu, care con- 
duce în acest moment ,Animafilm”-ul, nu 
pare descurajată de faptul că mai bine de ju- 
mătate! din personai a plecat. | se pare nor- 
mal că unii au ales să lucreze la studiourile 
particulare. Cei rămași (cărora !i s-a adăugat 
un nou contigent de sti i la arte kara 
vor încerca să apere prestigiul cucerit de- 
lungul. anilor. de firma . Animafilm". Dintre 
proiectele ferme: 13 episoade din serialul 
Päträjel“ comandat de S RADEF (regizate de 
Anamaria Buzea, Florin Angelescu, Mircea 
Toia, D E Amira aa continuarea oa teege t de" 
noptiii a isa- 
bela Peru, i5 ciclului unvan muzicii- 


truțiu), "Sufletul pomului de C (de Lu- 
minita Cazacu) și Gittul (de Dinu Serbescu) 
Există și oferte de “colaborări cu parteneri 
străini, ca și de 'fealizare a unor comenzi 
pentru diverse firme. 

Studioul continuă să fie invitat la festivaluri 
internationale, asteptindu-se acum nsul 
selectionerilor de la Hiroshima, ao 
Bourgen Bresse. Sperantele celor deta- Ani- 
mafilm“ se îndreaptă înspre guvern pentru 
obținerea unei subvenţii pentru filmul de ex: 
periment și de autor, serialele putind să con- 
tinue prin autofinanțare. 

Le dorim succes. + > 

nee 


Paul Călinescu — 90 


n ziua de 22 aigust regizorul 
Paul de 22 a ri init 90 


ani: Martor, za ae: 


venind la aon 

val (in sell Aici a tost a 
paou omânia 

a = iu şi i ro al.eveni- 


rminate Se ocuparea. sare: 
Ser cum seria ziarul „Corr og ere. do ia era 


‘din’ 7 sept. 1941. Filmul ya fi Stea oat 


viitor în cadrul festivalului „Cine—mâmoire” 
(la Paris si New York), 

` Dar Paul Călinescu nu şi-a cucerit titiu de 
ului "nostru numai 


autorul unor lung de referint: 

valea (1950), Porto Franco (1961), Tita- 
nic vals (1964) și deținătorul unor brevete de 
invenţie în tehnica cinematografică (fizio- 
ecranul). Recent Cinemateca. Română a dat 
uneia dintre săli numele Pee Călinescu”. La 
mulți ani, maestrel 


ŞI CARACATITA 


xistă printre cititorii noștri oameni 
modești. Care nu emit pretenţii de 
a-și etala public(istic) părerile și 
care nici nu fac din modestie o 
aură sclipitoare. O poartă cu sim- 
plitate, cu spot lew şi. poate, cu 
o oarecare stinjeneală, asa cum 
poartă unii adolescenți niște haine rămase 
cam mici după €e ei înșiși crescuseră parcă 
peste noapte. „Fac parte din acea categorie 
de spectatori de film, din păcate numeroasă, 
pentru care arta cinematografică reprezintă 
in primul rind divertisment, ceea ce înseamnă 
că tot ce pot spune oani un film este «imi 
place» sau «nu-mi place». (...) De fapt, văd 
atit de puține filme incit cei putin jumătate 
din numele vehiculate în revistă — actori, re- 
gizori — îmi sint. necunoscute”. 
Declarația aparține Danielei Diaconu din 
București. Ceea ce scrie in continuare nu mi 
„se pare ,naiv-ridicol’, cum crede corespon- 
denta că ar trebui să ni.se pară, ci normal și, 
eventual, discutabil, adică demn de a fi dis- 
cutat. Daniela Diaconu se referă la un articol 
privind serialele de televiziune publicat în nu- 
mărul 4/92 al revistei și intitulat „Surogat de 
fericire”. „De parcă ar exista cineva care să-și 
caute fericirea într-un film — observă autoa- 
rea scrisorii —; un film poate să însemne 
pentru spectator, în cel mai bun caz, o satis- 
facţie intelectuală, «dar fericirea înseamnă 
ceva. mai mult (...). Se cunoaște de la o poștă 
că e un articol re filmul de televiziune 
apărut într-o revistă a cinematografului. Este 
un adevărat exercițiu demolator și eu,»ca 
spectator de TV mai mult decit de cinema 
(comoditatea e boala secolului, nu-i așa?), 
„m-am simţit... nu prea comod". 
Se impun, cred, aici trei corective: 
1. Titlul nu are, mai mult ca sigur, in. vedere 
fericirea produsă si orului, ci fericirea 
'arătată spectatorului, adică e re 
ire la te- 
fericire. 


æ În vizită la redacţie: 
regizorul Mircea Veroiu 
și actrița Elena Albu, 
soţia lui. 

erăm să-i revedem 
în curînd filmind 
pe platourile noastre - 


ceea ce credsautorii în cauză cu 
ricire gi nu‘ despre starea noastră de 3 
care nu se măsoară (de obicei) prin tilmeie 
văzute, ci prin multe alte lucruri, precum: iu- 
birea, găsirea unei slujbe (eventual bine 
-retribuite), nașterea unui copil, cist a ma 
relui loz, o vacanţă la mare, o orie în 
străinătate, sau, în altă ordine de idei, eșecul 
in alegeri al adversarului politic, moartea ca- 
prei vecinului etc.; de ane autoarea, d-na 


S.O.S. 
filmul românesc! 


semnalăm un record ne: 
kaust in cinema- 
„nici un flim 


oată lumea, ma! ales acum, ecranele: 
„noastre vor fi late casa in afroi) do 1 


ja sta noast i ki 
pappas Ai ele TV. fiind gi ele filme, nu există nici un 


motiv logic a ne constitui în adversari ai. 
acestora. 3. Este vorba în articolul amintit de 
mecanismul comercial specific și de o anu- 
mită categorie de seriale TV, ceea ce observă 
insâși autoarea scrisorii: „Sint întru totul de 
acord că Dallas este un serial tot atit de inte- 
resant cg, și o păpușă de plastic gonflabila, 
viu colorată (...); nu mai vorbesc de posse 
ca Jack și Grăsanul sau Maddie și David...“ 
După care nu face decit să confi şi să 
completeze opinia exprimată în articol: „Îmi 
amintesc că am văzut la TV, în urmă cu cîțiva ` 
ani, niște seriale numite Calvarul, R 
Mizerabilii. Chiar d-na Vișan își amintește de 
„cazul Forsyte", care „este unul aparte, data 
fiind calitatea literară a romanului lu 
worthy (...). Există multe alte seriale care 
merită, poner de arta t De acord cu Dan 


= EEA i Hărăbor și Lucian 
Nuță. î în viitorul film 

al lui George Cornea: 
Doi-haiduci gi o crișmăriță 


„stă în picioare,- Unoa j 

tätea “spectatorilor preferă zece seriale, fie şi 
prc unuia singur, fie $i valoros; pe asta 

4 e Ab oz de altminteri, $i. producătorii de 
soria! 


In: Sfirgit, peas Diaconu a, Diaconu: tint la ceea 
ce o „doare“: ntreb (...) 
dacă trebuie on ma ground faptul că mi-a 
plăcut — și incă foarte mult! — acest film 
care, iată, nu este decit un feck opera serial de te- 
leviziune, produs după o sigură a suc- 
cesului, deci nu mare luci Lua în Pee o 
spun: cu toate că mie mi-a plăcut Caracatia, 

nu mă întreb dacă am roe îngrijorare. 
Nefiind snob, și eu, ca tot omul con- 
temporan, destule ore în fata televizorului, ia 


serialele americane gi la parlamentul roma- 
nesc, mă amuz sau mă întristez deopotriva, 
iar filmele bine facute imi dau satisfacţii 
reale, chiar dacă sint realizate după rețete ve- 
rificate). După care D.D., ingirind toate (sau 
aproape toate) elementele care tin de reteta 
genului, conchide: „Şi totuși mi-a plăcut atit 
de multi". Si mai departe: „Şi, de fapt, toate 
aceste lucruri nu fac ele parte din viaţă? (...) 
Am apreciat întotdeauna la un film puterea 
de a aduce pe ecran réalitatea, de a arăta 
ceva care se poate intimpla cu adevărat, de a 
spune lucruri importante despre viață, por- 
nind chiar de la imaginea vieții; n-am iubit ni- 
ciodata simbolurile, un simbol! poate fi pentru 
cineva ceva, pentru altcineva altceva”. E ceva 
rău în asta? mă întreb. Faptul de artă însuși e 
pentru. cineva ceva, iar pentru altcineva alt- 
ceva, ca să folosesc limbajul direct si trust al 
corespondentei. Dar chiar şi faptul de viata 
poate oferi unor martori diferiți semnificații 
diferite. Altfel, am împietri într-un soi de ma- 
terialism dialectic și istoric despotic, în care 
lumea trebuie să arate obligatoriu la fel pen- 
tru toți. iar noi să ne transformam în simple 
receptoare programate dintr-un „centru inte- 
ligent” să simțim la fel, să apreciem la fel. sa 
reactionam la fel, să fim, cu alte cuvinte, nişte 
tobotei docili şi previzibili cu intatisari dife- 
rite. Ce spune D.D., mai departe: „Nu mi-a 
plăcut, de exemplu, Rochia albă de dantelă. 
tocmai pentru acest motiv, pentru ca abu- 
zează de simboluri. Fireşte ca- perceperea 
unui Simbol tine și de nivelul de cultură, dar 
nu găsesc nici o satisfacţie in a descifra ṣa- 
rade pe baza unui cod anterior însușit. Vreau 
ca filmul să fie copleșitor prin puterea realitä- 
ţii — iată, vă propun acest enunţ, e! exprimă 
ceva şi acest ceva nu poate fi contrazis prea 
ușor, pentru că sint faptele (...) care verifică 
acest enunţ, iar faptele .acelea s-au petrecut 
intr-adevar, sau, daca nu s-au petrecut, ele 
totuşi s-ar fi putut petrece, se vor petrece 
poate, odată, în viitor“. 


in fond, aici e vorba nici mai mult nici mai 
puțin d@tit despre realism și non-realism, 
ambele formule fiind, după părerea mea, la 
fel de valabile în artă. Nu-i putem condamna 
pe Homer, Rabelais, Goethe, Andersen, 
Swift, Jarry, lonescu, Orson Welles, Tarkov- 
ski, Feliini etc. că sint non-realişti. Totuși nu 
faptele detinesc arta. Ci imaginea. 


Urmează, in scrisoarea lui O.D., lleva ob- 
servatii interesante asupra pe 
care le reproduc: „Chiar şi soarele din Sa 
catia e rece, ati observat? E in permanenţă o 
lumină cenușie, natura nu are-de spus nici 
un cuvint. Doar chipul lui Tano strălucește 
de citeva ori, cind apare inundat de lumină — 
ca odinioară Greta Garbo — în rest lumina 
pare să nu aibă importanță“. „Mi se pare ca 
cea mai importanță problema ridicată de 
acest film nu este «cine ciștigă, cei buni sau 
cei räi?», ci «cine poruncește in lume?»". „Pu- 
terea este in acest film personajul principal, 
și este atit de seducătoare, atit de incitantă 
— cred că aceasta explică marele succes de 
public al filmului, pentru ca toţi oamenii isi 
doresc puterea, e o trebuinta care vine ime- 
diat după hrană şi securitate, în clasica pira- 
midä“. (Interesant, Aș spune doar că puterea 
„Vine“ înaintea securității, dovadă faptul că 
unii îşi doresc puterea, nesocotind propria 
securitate, ceea ce rezultă și din Cai a 
— d.s.). „Pe de altă parte, această relație bi- 
ne-rău. Dar ce inseamnă bine și ce înseamnă 
rau® Acestea sint principii morale ale omeni- 
rii, dar deasupra moralei stă forţa lucrurilor: 
se întimplă ceea ce e necesar, pentru că 
„toată lumea e de acord'. Și aici Espinosa 
schițează o altă filosofie a puterii: să nu te 
opui curentului general, să nu te crezi nicio- 
dată atotputernic“. „Sint mähe lucruri cu tilc 
în acest film în care nu se fumează, se dan- 
sează o. singură dată, nu se bea şi nu se ride, 
în care atmosfera e tot timpul gravă, ca in 
Olimp (nu, asta nu: în Olimp se făceau chiar 
şi farse, de unde şi acel „ris homeric“ care ii 
viza nu numai pe päminteni, dar si pe locui- 
torii Olimpului! — d.s.), iar singurele perso- 
naje cit de cit comice sint un killer mâfiot si 
un senator corupt“. Despre Tano: „Mi-au plă- 
cut ochii lui mari și privirea de jos în sus, lu- 
minoasä, timbrul vocii, eleganța gesturilor 
sobre (...). Este singurul personaj tragic al 
acestui film (72? — d.s.), întruchipare contro- 
versată și a curajului , $i a puterii, și a iubirii, 
o simbioză interesantă de afacerist talentat 
cu gustul aventurii financiare, și de romantic 
meridional, aducind mereu cu, sine adierea 
portocaliior. lar aceasta din urmă fata a per- 
sonalitatii e cu atit mai seducătoare cu cit ră- 
mine voalată pină în final, sugerată abia, iz- 
bucnind Ja sfiit ca într-un apoteotic amurg 
a! zeilor”. 

Cum își închipuie scrisoarea D.D.? „Aș 
vrea să.mă contraziceti... (nu , n-am contra- 
zis-o, am completat-o doar și i-am nuantat 
unele afirmaţii prea ambitioase — d.s.) și as 
mai vrea, ca toată lumea, o fotografie. Bi- 
neînțeles, cu Remo Girone“. O merită. 


Jean: Gruault despre: Frangois Truffaut: 


„Francois adora serialul Dallas. 
Mă obliga să-l privesc 
pentru a lua lecţii de caracterizare. 
Era un fanatic al. clarității. 
La cinema întreba adesea: „Dar dsta cine mai se?“ 


umilă potul... _ 


TA 
g 


© Poliţiştii u 
=. și milioane de spectatori din lumea întreagă îl apiaudă 
e Un cocktaii neobișnuit comedie, tensiune polițistă; poezie 


e Distins cu două Cesaruri, Sa TA ag mg ra mts S võis 
franceze: cel mai bun fiim, cel mal bun realizator 


e Distribuit de Compania MEDIAPRO, 


ROMANIAFILAL RA. 


pi ezita 


rina Mateescu (Bucuresti) nu urma- 
reste serialui Dallas: „Mi se pare de 
cel mai prost gust, jucat sub orice 
critică, tras de păr si lungit cit mai 
mult posibil. Cu foarte rare excepții 
personajele sint penibile“. Mă tem ca 
sint de aceeași părere cu Irina; minus 
aprecierea globală asupra jocului actoricesc 
(vrem, nu vrem, actorii americani au ei insu 
șirea asta, că joacă bine, fie și într-o prostie 
nu toţi, fireste) În schimb, corespondentei 
noastre (eleva în clasa a XIl-a la Informatica si 
aspiranta lä io, ii place personajul Tano 
din Cai Drept care ne solicită foto- 
grafia, date oreta și filmografice ale in- 
terpretului Remo Girone). A fascinatèo. „S-ar 
putea sä:eredeti că nu sint normală“. Nu, nu 
cred acest lucru. Mărturisesc că și mie îmi 
place personajul Tano. Bineinteles, si actorul, 
ca și corespondentei noastre. trina Mateescu 
face apoi o radiografie destul de corectă a 
filmului, prea lungă ca s-o putem reproduce 
aici. 

În sfiit, ca un fel de scuză pentru prete- 
rima exprimată: „In general, ceea ce place la 
toată lumea pe mine mă enervează“. Nu e ca- 
zul cu Tano si mai ales cu interpretul lui, în- 
trucit -am primit şi alte scrisori care solicită 
date și fotografia acestuia (de exemplu: Anti- 
nela Elena Elisei din Oneşti — vezi nr 
| 3/1992). 


PHILIPPE NOIRET THIERRY LHERMITTE 


ariana Dragomir (17 ani) din 

Constanta: „Vă rog, vă impior 

— ce patetic! — nu mai publi- 

cati fotografii cu Ewingi, Bar- 

nes etc. Probabil primiţi 1001 

scrisori în care vi se cere toc- 

mai contrariul — și minorita- 

tea se supune majorităţii... A inceput să mă 

obsedeze acest serial. Chiar dacă nu îl vizio- 

nez seara, a doua zi, la'micul dejun, pe dru- 

mut spre școală, la școală, aflu exact totul — 

plus amănunte «picante»! — si fără să doresc. 

Vineri si luni dimineața e groaznic, crede- 

paie Be peste tot necazurile bietilor Ewingi. 

nă şi doamnele profesoare nu au scâpat de 

virusul Dallas. (...) Atit vă rog, mai uitaţi un 

pic de Dallas, măcar in revista dumneavoas- 

tra să nu mă «lovesc» de ei (.4) Prefer Deca- 

togul, acolo chiar dacă e suferință, păcat, o 

speranţă firavă este..." Sint de aceeași părere, 

dar și eu trebuie să mă supun majorității. În 

sfirsit. Mariana Dragomir ne solicită „citeva 

amănunte“ despre Dustin Hoffman. Sper să i 
le putem oferi. 


Rubrica „Dialog cu cititorii“ 
este realizată de Dumitru SOLOMON 


Cu cilltoril 


intem un grup de cititori fideli al minunatel 
nungit am tras unele concluzii pe care le vom 


ex 

Tapers 44 1 de ani, dar tot la 24 de pa- 
gini şi tot la un preț invers proporţional cu 
calitatea ei; 

2. Se plinge de lipsa de spaţiu în răspunsuri 
la scrisork 


mai solicitată; 

4. E cea mai bună dintre toate publicațiile existente la 
ora actuală În pară. 

Ce pop n noi? Pentru anul 1993 vrem să apară la 
A 5 [Si i her al Son corespunzător (în jur de 
75 — şi să fle chiar mai bună decit acum. ȘI cred 
că „e nevoje de ceva de puţină publicitate măcar o 


EAN 


Vă răspunde: 


losif Ancuja-Cristina, Simieu Sivaniei Jude Nicoleta, 
Com. Pui, jud. Hunedoara, Șerban Daniela, Brapor: 


TOM CRUISE. Ales in 1992 bärbetul cei mai sexy ai 
anului, Tom Cruise, la 29 de ani. este inginte de toate unul 
din starurile cele mai sigure ia box office. fiimete sale adu- 
cind peste 1,5 miliarde dolari li piace — spune — 
ce-i mai ph besig Pet pee Lek ship 


lai 
BE 


am văzut într-o zi impreună cu surorše male. Lawrence 
Arabiei. Peter O'Toole m-a fascinat și am simţi 
trebuie să fac și eu această meserie”. ia 1983. Tom Cruise 
isi face intrarea în trombă cu fiw! Risky Business (Afaceri 
riscante) in regia lui Paul Brickman Muti meu uitat nici 
pind azi hilara apariție in slip şi sonate care se Bila în ritm 
de rock. „Pe atunci tot ce făceam — spume și — era instinc- 
tiv. Nu cunoșteam mai nimic Gr taimeie actore cu aft mai 
putin din „himelile” business-ului Pente mine era ca şi dnd 
as fi sărit dintr-un avion cu pampu primul bou pe 
ţi-l spui este că n-ai Incotro şi s-a pues so termini rau... 
i dintr-odatä, zbori si ulti De a banilor, 


Zilele tunetului, un indigest clip As se A- dimensiuni 
cum il categorisea 

calibru cu adevărat impresionant Maie Scorsese. Oliver 
Stone, Barry Levinson. Tomy Scot mi = mut parteneri ca 
Paul Newman, Dustin Hofman si Fotet aail Anul 


d 


tantilor unui corp de eli ai ame ma tonii marines 
(pușcașii marini). Parteners! sae ese Jack Nicholson. Des- 
pre acesta ca si despre caiet me a s> Tom Cruise 
tine să precizeze „Numūons como» af tuturor marilor actori 


partenerii lor” Pe paos se Sima mima e — actorul 
trebuie să joace. iar regecest s+ mu & m ot caz in- 
vers". Spre deosebire Ge comes sa wate pericules a acio- 
rului a fost destui Ge apiară Duce masse mii a feduit 
sä-si întrețină mama ṣi pe cate coed mor Oleotul său de 


4 


reviste -„Cinema” gi în urma unul studiu amä- 


„so facă” 
3. E unica revistă de specialitate și e firesc să fie cea 


“frümoasa Mimi Rogers (pe rai ati văzut-o pe 


un critici. Cruise a csat cu cineasti de 
a 


jatä pe lună la Radio şi TV, căci publicitatea făcută de ci 
titori nu e de ajuns si mulgi oameni n-au încredere só 
cumpere, considerind-o ca altele de duzină existente pe 

piață. În urma unui sondaj de opinie făcut „clandestin“ 
noi pe piață. au rezultat două categorii de oameni cei 
care o citesc Curent — de obicei au cumpărat-o întimplă- 
tor si de atunci o urmăresc mereu — şi cei care nu ştiu 
ce e vorba, nici n-au citit-o, dar nici nüidorese 


numai Esdar...? 


Un grup de sd din Galaţi în numele 'cărora evacuate 
Angela 


Pop 


NA. Mulţumim Angelei Pop pentru scrisoare. şi „pentru 
această concluzie. E clar pentru noi $i pentru cititorii nostri, 
cum se vede, că odată cu generala liberalizare a bead 
și Noul Cinema va toia, din această hes, 50 de lei. - 


bu? 


ecranele bu- 
cureștene în Cineva care mă ) a făcut să curgă 
multă cerneală în paginile ziarelor: Singurul lucru care-i face 
pe unii să strimbe din nas-este apartenența lui Tom Crus! i 
pă] sale la „Biserica Sc “. Dar Tom repi 


sedate te viata ză arora ma- 


şi a, nici eu nu ncerc 
în sfiit, iată-ne liniștiți! 


mei sau surorilor mele“. 


aie 


“Maria Drobeta Turnu Într-adevăr, 
TVR a dituzat clipul video cu tema muzicală a serialului 
Twin Peaks. Ambianta filmului datorează mult muzicii sem- 


: rea Sopa a dus la apariţia albumului disco- 
rafic ,Floati night" care conține In plus șase cin- 
inedite ‘ale trio-ului.. 


i p. 11),s-a lansat în westernul-spaghetti 
in următoarele pe a interpretat 


Die tretere cor f tera „dacă costă 2 


A mou a 
De: 


Badalamenti, versurilor scrise de nimeni al-" 


cu 
Lee s-a produs cu dol ani 
in urmă, cind ea apărea pe 
ecranele noastre într-un 
mic rol din Suflet sălbatic, 


slectrizantul său serial 
Twin Peaks; Interpreta 
enigmaticei Laura Palmer 
îi este foarte recunoscă- 
toare nonconformistului 
cineast 


nematografica: „Graţie lui 
David am făcut lucruri pe 
care “nu, m-aș fi crezut 
niciodată capabilă să le 
fac. Am depășit limitele pe 

mi le. neam. mid 


„care! í 
„„însămi ṣi mam maturizat ca persoană şi ca actriță. Oa 


- filmare am: simtit o mare senzaţie de libertate, de 
Sh iegitttie, | i sint foarte recunoscatoare lui David de a ma 
rălesc această experienţă”. 


rolul dubiu Laura Palmer — Madeleine Ferguson. 
isoadele, ea a filmat în Suflet sălbatic și 
a lui Lawrence Kasdan Te er mortal 
unde era partenere ui Kevin Kline (cunoscut di 

Sofiei). Devenită vedetă T.V. datorită serialului ete Lynch, 

pt a aun aroun într-un rol din teletiimul 
Robert Markowitz}. Din di: ia 
a ee poată interpreta Donnei Hayward 


metrajui In care autorul ; 


cest fiim amplifică 
partitura Lau actriței Sheryl Lee ocazia 
să-și dea adevărata măsură a talentului pe care l-a folosit din 
plin, după părerea comentatorilor care au văzut pelicula în 
primăvara aceasta la Cannes. Să sperăm că vom avea și noi 
Prilejul să ne vingem văzind cit de curind filmul pe 
„ecranele noastre. În orice caz, despre Sheryi Lee se va mai 
vorbi, Sa siguranţă. 
60. 


DANA ASHBROOK s-a născut in 1967 ja San 


Diego, ambii părinţi sint profesori, tată! chiar de artă drama- 
tică la Universitatea din Paiomar, iar cele două surori sint 
actrite la Hollywood. Practică tenisul, fotbalul american și 
pr balul; joacă teatru, 'face dans cu Dick Lane $i Ron 
esse. Prima sa slujbă însă a fost legată nemijlocit de... fe- 

rer ber i de șase luni a sia t galanterie de damă într-un 
magazin din Los Angeles, e: iență care avea să-i fie de 
i e a mai Grziu, cind se va lansa în cariera de june, seducă- 


i po tate Candia die digg heros. 
Mitsi She's Out of apoi Twin Peaks, rolul 
4 care i-a permis sä fie bun, int nd un 


al său face parte din familia personajelor impuse 
„un rebel fără cauză. Acest bad guy în viziu- 
i Lynch capătă dintru început un halou malefic: 
i intervine și-i deformează (sau clarifică?!) a ai 
A Dona fizionomia de vampir pe care o 


. pentru 
clipă în ratilior — un rinjet sfidator așa cum îl por 
ra Sok pari osti (James Marshall). în intenția regizo- 


s fară cei doi colegi, tineri amanți ai Laurei, figurează dorin- 
tle ei contradictorii — unul iscat de visul american, băiatul 
pin celălalt de coșmarul Ante veri Tentaţia plonjärii în zo- 
nele obscure ale subconștientului este caracteristică și erou- 
lui lui Ashbrook, liceanul nevrotic, agasat de stupiditatea 
moralei părintești rigide, adept al frondei și demascării ipo- 
alizate, deși e! insusi duce o existență duplici- 
semnul amorului ilicit. 
Interpretul iși iubește personajul, iar despre latura lui anti- 
‘ica e de părere pur și simplu „că s-a înhăitat cu cine nu 
Ashbrook este unul dintre puținii actori din 
, Serial distribuiți şi în versiunea Twin Peaks 
ecran: Focule, vino cu mine. „Să fiimezi cu David e formida- 
bil. Sint gata să lucrez cu el oricind, oriunde și orice!“ Admi- 
rajia sa se îndreaptă spre nen original in care regizorul stu- 
diazä maladiile sufleteşti, ndu-si fervoarea printr-o 
ie clinică și o poe în bi ironică față de oroare și per- 
tate. eras asupra naturii speciale a partiturii sale 


pentru marele 


care paper firile pudibonde, Dana Ashbrook deciarä: ,Nu. 


cred că obscenitatea poate fi definită la nivel de masă. Ar 
ofensa pe mulți. Ceea ce mie mi se pare însă obscen este să 
te uiţi la televizor la a de știri și să vezi oameni 
mori cu adevărat. 5 | 


- irina, COROW 


„Frica este in asemenea măsură 
inseparabilă de fantastic, 
incit acesta dispare 
in clipa in care ea încetează 
să-şi exercite stäpinirea. 
Vidat de substanţa. ei, — 
fantasticul redevine insolit, ciudat, 
minunat, într-un cuvint inofensiv“. 


i 


Gerard LENNE 


ractica einni. ao sind é 


matografice cu A ari a inclus, 


după” science fiction (SF), cine. 


matograful porno (X) și filmu! de 
groază, botezat cu H. De la hor- 
for, termenul american (preluat 


din latină, evident). EI s-a impus în toate cia- 


sificările internationale. Pentru că peliculele 
din această zonă cinematografică, socotită 
de obicei marginală, sint în plină expansiune, 
nu strică să facem puţină Storia. 

Deși studiourile Edison au produs în 1908 


o primă pope Frankenstein si in acelasi : 


an o alta Dr. Jekyii gi Mr. Hyde, istoricii artei 
a șaptea s-au pus de acord că -ul este 
o specialitate jinportată = americani din 


- Germania. Studentul din Prage (1913) de 
a 


Stellan Rye, Golem (1914) de Paul Wegener, 
Homunculus (1916) de Otto Rippen, Cabine- 
(1919) de Robert 


„ Wiene, Nosferatu (1922) de F.W. Murnau, 
Doctorul 


negre so de Fritz Lang, Cabl- 
netui figurilor de ceară (1924) de Pau Leni si 
alte filme regizate ia Berlin de cineaștii 
proeminenți ai expresionismului, au stimit 
peste ocean interesul pentru lumea vam, pe 
for, a savanților nebuni și a monstrilor. i 
midabilele resurse spectaculare ale genului 
au stimulat producătorilor iniiativa 
exploata în condiţiile tehnice superioare ale 
studiourilor din America. 

Dacă pentru germani interesul fata de 
această zonă tinea de o moștenire culturală 
marcata de fantastic și de „obsesia exercitată 
de fantoma distrugerii” (Hoidertin), america- 
nii au fost atrași de ea pentru posibilitatea de 
a reprezenta în rm insolit lupta dintre bine 
pa rău. Fente, 'ersarul omului 


nu este în 

monștrii fiind proiecţiile propriei sale consti- 
i pia pi? pin ani ale spaimelor și os gb 
a i d moartea. Degi recuzita este 
pini n operele expresioniste (cas- 
tele părăsite, străzi ti läturainicõ și intunecoase, 
camere de tortură) ca și eclera la ab ce mizeazä 
pe efectele de clar-obscur. peliculele apari- 
nind genului produse in Statele Unite ape- 
leâză, încă de la începuturi, la teme legate 

strins de psihanaliză. 

Dedubiarea personalității, subiect atit de 

îndrăgit al admiratorilor doctorului a 
exercită o atracție constantă asupra repre- 
ilor cinematografului H. Romanul lui 
Robert “Louis Stevenson despre dramatica 
luptă dintre binele și răul dinlăuntrul ființei 
umane, Dr. Jekyli și Mr. Hyde a inspirat 
multe’ versiuni cinematografice americane: 
după cea timpurie. din 1908, s-au mai con- 
semnat una în 1912, o alta din 1921 cu John 
Barrymore în rolul princi gi Cea regizatä de 
Rouben Mamoulian in 1931 i-a adus actorului 
Frederic March un premiu Oscar iar cea din 
1941 a revelat fețe nebănuite ale talentului lui 
Spencer Tracy. peg „cărui: se muiti- 
plică ică neobosit, ultima. fiind cea din 1989, re- 


s în izaté de Gerard irina avind ca vedetä pe 
ti : 


(1933), Mireasa ful Frankenstein (1935 


hony. Perkins, “încă o victimă ‘SIDA 


a rin eri la anii '30, perioada , 
de gi a ului in. Statele 
Unite, acizi izori tra bine cotati 
se special izează in horror, înlân- 


j- prizä'. "a. public. 
Unul din tra ei este Tod Browning care, du 
Dracula | rian Karl Fr exceptional de operatic. 

Freund, regizează. ` 


este 
i punindu-se 
Sone gd Omul ae 


-turi de el actorul Boris Karioff își construiaste 
o fulminantă carieră hollywoodiană, devenind 
unul dintre cei mai mari specialiști ai metą- 
morfozelor fizionomice. Cunoscind aj ul 
sub bagheta lui James Whale, seria ecraniză- 
rilor după romanul „Frankenstein“ de Mary 
Shelley a continuat - pina în zilele noastre, 
ajungind la surogate ridicole făcute în Anglia. 

ranta, Italia și chiar Japonia, multe dintre 
ele de un nedorit umor involuntar. 

De remarcat că și operatorul Kari Freund a 
facut ta Hollywood filme ere dintre care 


cel mai reușit este nebună (1934) 
un remake după faimoasa operă expresionis- 
tä Miinie iul (1924) regizat de Robert 


liner un alt om, ci el însuşi, 


& Epatant ș 


6 


e Fiori ä la Polanski: 


Copilul lui Rosemary 
cu Mia Farrow 


în horror, regizorul ‘Ken Russel! 
(Culcușul HE alb cu 


manda Donohoe) 


& Cel mai celebru Frankenstein, 


cu Boris Karloff 


în rolul principal 


PP 


Wiene. Cu. o tramä asemănătoare, despre un 
savant care ajunge criminal după ce isi înlo- 
cuieste un brat tăiat cu unul făcut dintr-o 
carne sintetică, Doctorul X (1932) marchează 
contribuţia la resul genului a lui Michael 
Curtiz, regizorul legendarei Ca 


a ° anii '30—'40 capätä contur o tema 
obsesivă a filmului de groază, cea a 
vircolacului. introdus ecran in 
1934, prin Un vircolac la Londra, de 
Stuart Walker, personajul aparține mi- 
tologiei central-europene (unde mai 
apare sub numele de lycantrop) și 

este un om care, în nopțile cu lună plină se 

transforma în lup, pentru a-și recăpăta infati- 
şarea umană după ce comite o crimă. Cel 
mai bun din seria cu asemenea subiecte, 

Omul-iup (1941) il impune la rang de vedetă 

pe Lon Chaney junior, ce interpretează emo- 

Ponen drama tinărului blestemat să ucidă 

mpotriva voinței sale. 

„ După o perioadă de declin, Saw bb 

horror a fost revigorat in anii '60 de 

Corman, un regizor „inteligent, rasat, culti- 

vat“, cum îl caracterizează Georges Sadoul. 


— 
zitarea resimptä 
de o fiinţă, 
care nu cunoaşte 
decit legile naturale, 
în faţa unui eveniment 
în aparenţă supranatural. 


Tvetan TODOROV — 
„Introducere 
în literatura fantastică” 


Seria sa de ecranizări după prozele lui E: 
Allan Poe, cuprinzind Casa Usher (1960), 

tui per pont Hd Corbul (1962), Masca 
mor ro li (1963) etc., a deschis gustul pen- 
tru antasticul gotic, pentru un cinema cu at- 
mosferă romantică și cejoasä, mai degrabă 
englezească decit americană. Capodoperele 
minore ale lui Corman, cum le numește cu 
ironie tandrä un critic, au infiuentat enorm 
generația '70 a cinematografului american. 
unii dintre reprezentanţii acestuia (Coppola 
Lucas, Scorsese, Spielberg), recunoscind ca 
au avut multe de învăţat de la regizorul dedi- 
cat trup și sufiet filmului horror. 

Nimeni nu poate ignora contribuția în do- 
meniul filmului de groază a maestrului sus- 
pensului, Alfred Hitchcock, deși puţine dintre 

liculele sale sperie cu art 4 genului 
{Psycho — 196 rile — 1962). În nici o 
creatie a sa, chiar dacă predomină investiga- 
tia psihologică sau detectivă, nu lipsește 
tema omului agresat, nu din exterior, ci de 
raul ce sălășiuiește in el. 

Această idee il obsedează si pe Roman Po- 
lanski, autorul anag pelicule horror de certă 
originalitate. isie (1965), Fundătura 
(1966) sau lui Rosemary (1968) vizua- 
lizează spectaculos angoasele unor cazuri 
vecine tu nebunia, oroarea în fata morții, pu- 
nindu-i pe peofăgoniniii săi să trăiască o per- 
manentă stare de coșmar. 

n anii '70 filmul de groază atacă frontal! o 
temă dătătoare de fiori: lupta cu diavolul. 
Aceasta este zugrăvită in imagini terifiante de 
Exorcistul (1973) lui William Friedkin, cu atit 
mai înspăimintător cu cit povestea este 
sata in ambianta contemporană. Extraordina- 
reie efecte speciale ale acestei povești cine- 
matografice despre o fetiță posedată de Ne- 
curatul au plasat pelicula printre cele mai 

mari succese de încasări ale Hollywoodului. 
Chiar dacă batjocorită de critică, seria dedi- 
cată Antichristului, inițiată cu The Omen 
(1976) de Richard Donner, și-a exercitat fasci- 
natia asupra publicului ear să-l vadă pe 
cel care grăbește i pae 

Cä pe arene darie nu oe un gen minor 
© dovedeste atractia unor regizori de marca 
faţă de el. | s-au dedicat nu numai cei citați 
pină acum, „oi: p Brian De Palma (Fantoma 
paradisului 1974, Carrie — 1976), Stanley Ku- 
brick (Shining, 1980) și celebrul David Cro- 
henberg (Videodrom — 1983, Musca — 1986. 

oun gol — 1991). Contribuția acestora (și 
a altora) la îmbogățirea imaginarului fijmic 
este examinată si răsplătită anual de Festiva- 
lui filmului: fantastic de la Avoriaz. Resursele 
genului sint departe de a se fi secătuit. 


Dana DUMA 
5 


omnul inginer Atexandru: Ma- 
rin, director ga al Regiei 


Autonome Romäniatilm, a 

avut amabilitatea sa ne intro- 

ducă in „culisele“ tehnice, 

economice si organizatorice 

ale: instituției care asigură, 

pina una alta, fiimul nostru cel de toate zilele. 
Ce inseamnă acest lucru? Un volum imens 
și complicat-de activități specifice: de la în- 


tretinerea sălilor și funcționarea aparaturii - 


tehnice, la achiziția, subtitrarea, multiplicarea 
și transportul câpiilor de film. realizarea re- 
clamei publicitare și multe altele. Totul în 


condiţiile unei obligatorii rentabilitati, ba , 


chiar mai mult decit atit dacă ne gindim că 
banii cigtigati din vinzarea biletelor acoperă 
şi cheltuielile de exploatare a rețelei, ce se ri- 
dică la 50% din total (salarii, intretineri, mate- 
riale, expediţii), furnizează beneficiul firmei 
distribuitoare, acoperă impozitul de 5% per 
spectacol precum si cota de 15% pentru fi- 
nanțarea producției nationale, contribuind în 
plus (cu o sumă modică de 0,50 iei/bilet) la 
„bunăstarea" Uniunii Cineaștilor. 

Pentru a înțelege de ce sălile arată cum 
arată, de ce biletele de intrare costă cit costă, 
dar și cărui fapt se datorează avalansa de 
filme noi la care, cu trei ani în urmă, nici nu 
indrazneam să visăm, domnul Alexandru Ma- 
rin ne explică în ce constă adaptarea rețelei 
cinematogratice la economia de piaţă. 

Atragerea partenerilor străini in procesul 
de distribuție a filmelor a însemnat nu numai 
diversificarea și îmbunătățirea ofertei de ti- 
tluri, dar și obligaţii noi: introducerea unor 
evidențe stricte asupra veniturilor înregistrate 
de fiecare film (fata de sistemul global, un fel 
de „oală comună" cu bilanţ lunar și destul 
de... aproximativ), stabilirea din pornire a co- 
telor din ciștig ce revin partenerilor si chiar 
asumarea din partea acestora a unor riscuri. 


Filme la pachet 


Primul distribuitor de anvergură care a ve- 
nit, în atari condiții, în România a fost renu- 
mita , Columbia" — Tăcerea mieilor fiind titlui 
cel mai pori) al unui consistent „pachet 
de filme. Care pachet mai conţine, conform 
unei metodologii consacrate, și realizări mai 
modeste, ce-și obțin astfe! dreptul la exis- 
tentä. Ne place sau nu, asta e regula jocului; 
cine strimba din nas o face pe cont propriu. 

Alte firme și societăți de distribuţie care iși 
derulează afacerile în compania Romanieifiim 
sint Guild, Fox, Renk, MEDIAPRO. Habaye 
Beh și altele. Prestigiul sau numărul lor 
spune mult, dacă ne gindim ca, pentru incal- 
carea reglementărilor legale internaționale 
(drepturi. de licență, piraterie, plăți neonorate 
raportări false), {ari precum Rusia sint afec- 
tate de un embargo în materie, iar Ungaria și 
Polonia se 'găsesc, și ele, foarte aproape de 
așa ceva, aflindu-se sub supraveghere inter- 
națională. 

Eforturile Românieifilm pentru depâșirea 
dificultăţilor nu sint nici puține, nici simple 
Concurența complet ilegală a majorității vi- 
deotecilor. dar si a unor staţii locale TV, ab- 
soarbe un mare numar ge spectaton $i intre- 
barea este cit vor mai fi tolerate asemenea 
afaceri ce riscă să plaseze și țara noastră sub 
binefacerile" unui embargo in materie de 
import filme? 

Apoi, Creșterea continuă şi imprevizibilă a 
prețurilor obligă rețeaua cinematografică — 
drept consecință — la escaladarea proportio- 
nala a prețului biletelor. Desigur, acestea 
s-au diferențiat în funcţie de titlu și de nouta- 
tea lui astfel încit, la citva timp după pre- 
mieră, ele devin accesibile şi pentru buzuna 
rele mai modeste. 

Din păcate, acest proces va continua Caci 
o singură copie de film a ajuns azi să coste 
200 lei (față de 20 000 in 1989). iar o in- 
stalatie de subtitrare cu laser, aptă să obtina 
traducerea imprimată a 300 copii lunar, se ri- 
dică la 500 000 dolari! Ca să nu mai vorbim 
de cheltuielile pentru transport, energie elec- 
trică, hirtia şi procesul tipografic pentru afse 
si fotografii etc. Şi. totuși, la noi, prețul unui 
bilet este inca rezonabil, însemnind echiva 
lentul a 25—50 cenți. fata de 5—7 dolar 
SUA. cit costă un bilet în țările din care im 
portam. 

Ceea ce salvează acest prag. inca accesibil 


6 


Marin 


Alexandru 


UL, HOTÄRIT 


vreți 
Sa nu 
ajungă 
biletul 
de film 
unul 
de tren, 
veniţi 
cit 
mai des 


mai 


nulti 


ia cinema! 


În ‘Bugsy a fost la un pas de Oscar: 


Annette Bening 


populației, este tocmai frecvența ridicată 
Sau, altfel! spus — stimati spectatori, veniţi la 
cinematograf cit mai mulţi și cit mai des. 
dacă vreţi să nu ajungă un bilet de intrare cit 
unul de... tren. 


Să (mai) avem putinticä răbdare... 


Problema sälilor rämine încă dureroasă. 
Ba, pe alocuri, chiar mai mult decit atit... Mo- 
dernizarea lor necesită sume astronomice 
care, coroborate cu- întreruperea activităţii 
specitice pe parcursul îndelungat al lucräri- 
lor, pun sub semnul imposibilului acest de- 
ziderat legitim. 

Zestrea de săli este și așa săracă. Sub 500 
in toată tara (in Cehoslovacia. spre exemplu, 
sint-2 000). 

Deocamdată, unele au inceput să fie date 
în locație de gestiune, dar, după licitaţiile de 
rigoare, contractele ferme sint doar citeva. 
Poate reușita unei experiențe in acest sens, 
precum cinematogratul „Cosmos“ din Bucu- 
resti, să-i încurajeze si pe alții. Au existat, e 
drept, multe oferte de la întreprinzători parti- 
culari, care însă includeau schimbarea speci- 
ficului de activitate, lucru de neconceput in 
acest moment. Si asa sintem. destul de ne- 
voiași în materie spre a renunța la filme în fo- 


losul circiumilor și al bazarelor. Există, totuși, . 


pericolul ca anumite. sali să se inchidă. Fap- 
tul e cu atit mai grav cu cit acestea sint unice 
în oraselele de provincie. Motivul? Cheltuie- 
lile de întreținere au ajuns atit de mari, încit 
nu li se mai face fata, ajungindu-se la fali- 
ment. Este de neînțeles cum întreprinderile 
de gospodărire comunală le încarcă nejustiti- 
cat facturile (consum de apă, gunoi!!) sau 
alte taxe, riscind în acest fel să-și lase locui- 
torii fără cinematograf. Oare chiar toată lu- 
mea are video? 

E limpede, în viitor, actualele săli vor trebui 


adaptate, transformate. modernizate. Se 
speră atragerea unor firme și chiar a unor 
persoane particulare în aceste investiții care 
pot deveni extrem de profitabile pe termen 
lung. Compartimentarea incintelor mari re- 
prezintă o soluţie, ca şi înființarea unor servi- 
ciimanexe, dar rentabile, care. sa mărească 
gradul de confort și să-i ofere spectatorului 
posibilități diverse de distracţie. 

Deocamdată, important e-ca acest specta- 
tor să fie păstrat, incurajat, dar $i educat, În- 
cepind cu cei şapte ani cu care e de presu- 
pus că unii nu vin de acasă. 


Ghici, cine vine,.. pe ecrane? 


Ce ne vor oferi sălile de cinema în ultima 
parte a acestui an? Titluri diversificate, pen- 
tru toate gusturile. Aträgätoare, dar (se 
speră!) și aducătoare de ciștig. Din pachetul 
contractat pină acum reținem; De unde vine 
teroarea? (S.U.A., cu Martin Landau și Jose 
Ferrer), Provocarea (S.U.A. cu Clint East- 
wood $i Sandra Locke), Giuvaierul Nilului 
(S.U:A. cu Michael Douglas) si Robocop I. 
Apoi, din producţia franceză, comedia Spăr- 

de pietre (cu Michel Piccoli) și un film 
ră aventuri în stilul și cu Jean Paul Belmon- 


De asemenea, producția autohtonă. promite 
citeva miere. de marcă: Hotel de lux (Dan 
Pita), a (Lucian Pintilie), Patul conjugal 
(Mircea Daneliuc), Vulpe vinător (Stere Gu- 
lea) sau Drumul ciinilor (Laurențiu Damian), 
cărora li se vor adăuga Păcatul. (Mihai Miha- 
escu), $i va fi (Valeriu Jereghi), Dol haiduci 

io măriță (George Cornea), Atac in bi- 
buotecs (Mircea Dragan), ultimele patru pro- 
duse dincolo de Prut. 

Toamna se numără bobocii, dar și filmele 


Jean Paul Belmondo — 


un veşnit Profesionist 


Barbra Streisand, 
interpretă și regizoare 
în Prințul mareelor 


OR ÎN SOARTA FILMULUI 


A BD O 
Sala de cinematograf a rămas unul dintre puţinele repere cit de cit stabile ZE o, 
şi accesibile pentru cetăţeanul de (la). rind k == = 
Criticată pentru cele tele (confort, curăţenie, aspect), dar acceptată aşa cum e tă 
e, din lipsă de ceva mai bun, ea. evidențiază încă un indice de frecvenţă ridi- k ——1 


cat. Pe parcursul anului trecut s-au înregistrat peste 67 milioane de plätitori 
ai biletului de intrare! Asta înseamnă că fiecare cetățean al României intră, în 
medie, de trei ori pe an într-o sală de cinema, în timp ce indicele occidental 
se situează‘ undeva, în jurul valorii de 1,2—2 filme anual. 
lată pentru ce ne-am,propus să aducem în atenţia publicului acea „faţă ne- 
văzută” a reţelei de difuzare a filmelor, incercind să deslusim ce şi de ce e 
nou în materie, care sint mecanismele acestui sistem şi, nu în ultimul rind, ce 
ne rezervă în viitorul apropiat piaţa cinematografică românească. 


FILM 


Pe Michel Piccoli îl 
revedea în Spărgătorii de pietre 


Sharon Stone sau instinctui 
succesului (Instinct primar) 


“Jean Claude Van Damme — Soldatul universal 


ROMÂNIA 


nouă firmă a luat ființă avind 
ca obiect de activitate servici- 
ite audio-video, importul,- dis- 
tributia de filme și chiar — 
într-un viitor nu foarte înde- 
partat — producţia acestora! 
Numele ei: GUILDFILM RO- 
MANIA. Este o societate cu capital mixt, îm- 
preună cu Guild Entertainment Ltd.. din Ma- 
rea Britanie, reprezentată de dl. Burton Gin- 
tell și dl. Gerry Rappaport. 

Un indiciu că încet, dar sigur, cinematogra- 
fia românească dobindește un alt suflu, des- 
centralizindu-se și diversificindu-si preocupă- 
rile. 


Cine nu riscă, nu cîştigă 


Acest prim pas pe care îl reprezintă GU- 
ILDFILM ROMANIA inseamnă — așa cum 
ne-au declarat cei trei asociați — acționari; 
dna. Puica Podeanu; di. Mihai Duta si dl. Du- 
mitru Fernoagă — angajarea curajoasă și 
competentă într-un domeniu extrem de dina- 
mic al afacerilor. Reusitele se obțin nu numai 
cu bani, dar și cu fler, cu experienţă şi cu 
multă bătaie de cap. Tocmai de aceea este 
de salutat spiritul întreprinzător ce a stat la 
baza acestei temerare inițiative care işi 
asumă. riscurile (deloc neglijabile la noi) ale 
pionieratului în materie. Existența capitalului 
mixt, ca şi prestigiul părţii britanice ușurează 
întrucitva debutul, dar sporește în egală mă- 
sură obligațiile unei reprezentări ambitioase 
gi eficiente ‘ 

Pentru început. importul si distribuția fil- 
melor vor reprezenta axul prioritar al activităţii 
firmei, ceea ce amplitica interesul pubiicului 
fata de oferta anunțată. De remarcat în acest 
context colaborările cu’ societăți pe profil bi- 
necunoscute cum ar fi Columbia și Warner 
Bros, sau altele mai recente precum Ca- 
rolco. 3 


Trei premiere pe luna 


GUILDFILM ROMANIA are deja pregatit un 
stoc de peste 75 de titluri, propunindu-si să 
ofere pieței interne minimum trei premiere in 
fiecare lună. Un ritm, trebuie s-o recunoaș- 
tem. pe cit de temerar, pe atit de tentant. 

Capetele de afiș spun totul în această di- 
rectie: Terminator 2 (cu Arnold Schwarze- 
negger), Instinct primar (versiune europeană, 
deci integrala. cu Michael Douglas şi Sharon 
Stone) film ce a constituit uvertura de senza- 
ție a Festivalului din acest an de la Cannes 
(vezi. Noul Cinema nr. 6, 7/1992), Bugsy (cu 
Warren Beatty si Anette Bening, cinci nomi- 
nalizäri la Oscarul din aces! an), Double im- 
pact și Universal soldier, ambele cu Jean 
Claude Van Damme. (nefiind inca stabilită 
traducerea filmelor; raminem deocamdată la 
versiunea for originală) 

Vor urma The yer (Jucătorul, vezi Nou! 
Cinema nr. 6/92, un ait titlu ce a impresionat 


anul acesta la Cannes, în regia lui Robert Alt- 
mann), Total Recall (din nou Schwarzeneg- 
ger si Sharon Stone!), Lethal Weapon 3 — 

rma fatală 3 (cu Mei Gibson si Dany>Glo- 


ver), Focule, vino cu mine! (Twin Peaks, în- 
tors pe dos, special pentru marele ecran de 
același controversat David Lynch), The 
Prince of Tides (Prinţul mareelor, cu Nick 
Nolte și Barbra Streisand. aceasta din urmă 
semnind şi regia), Air America (cu Mel Gib- 
son si Robert Downey jr) ir fine (dar deloc 
în ultimul rind!) Addams same (Familia Ad- 
Gams parodie horror ngelica Huston, i 

regia lui Barry Sonnenteid. vezi pag. 11), 1492 
(un Columb in viziunea lui Ridley Scott, in- 
truchipat de Gérard Depardieu), faimosul Ho- 
ok (povestea lui Peter Pan văzută de Steven 
Spielberg) si Charlie, un film dedicat biogra- 
fiei lui Charles Chaplin in regia lui Richard 
Attenborough — sint alte titluri edificatoare 
în ce privește noutatea ofertei cinematogra- 
tice, dar și nivelul cultural elevat 


Soluţii de -efect 


În ultimii ani. publicul românesc nù putea 
vedea filme noi decit pe casete Acum spec- 
tatorul român va fi tentat să revina în sala de 
cinema. E! va şti că un film nou poate fi vă- 
zut, la scurt timp dupe premiera mondială pe 


Mihai Duţă, Puica Podeanu 
si Dumitru Fernoagă — iniţiatorii 


firmei „Guild Film" 


ecranele din România, in condiţii normale de 

vizionare şi nu pe casetele video, care, fiind 

»Pirat-ate“ se prezintă: într-o stare tehnică la- 
mentabilă 

A tame aspecte inedite- privind metodologia 

Pa ine şi lansare a filmelor aduse de 

D: se importă copiile direct din Occident 

(ehe 16 au şi sosit deja la Terminator 2 si In- 

stinct primar), ceea ce permite difuzarea si- 

multană în teritoriu, dar și.o altă calitate a vi- 


zionării. La fel și reclama, ceea ce va duce la 


creșterea impactului asupra spectatorului 
Din acest punct de vedere, incă 0 noutate: 
numai fotografii color! 

Acolo unde există, vor fi cumpărate și co- 
piile pe 70 mm, ceea ce înseamnă reluarea 
tradiției spectacolelor pe ecran panoramic 

Lansarea în premieră se va face intotde- 
auna in zilele de vineri (spre a acoperi we- 
ek-end-ul), iar presa va fi pusă la curent în 
timp util (cea mai bună dovadă o reprezintă 
chiar materialul de fata) spre a-şi informa ci- 
titorii. 

Cit privește colaborarea cu Regia Auto- 
noma Romaniafiim, ea se anunță benefică si, 
de aceea, decurge absolut normal, ca între 
parteneri serioşi care se cunosc de o viata 
Ei au nevoie de filme în 'sălile lor, iar noua 
ne trebuie săli pentru filmele pe care le ditu- 
zäm“ sintetiza această relație di. Dumitru Fer- 
noagă. La care se adaugă concluzia di, Mihai 
Duta: „Numai un film mare aduce bani ` 

lar banii — în cazul de față — pot aduce 
chiar fericirea unora... Firește ca şi a cinefiti- 
lor., 


Grupaj realizat 
de Bogdan BURILEANU 


În curînd Arma fatală 3 
(cu: Mel Gibson si Dany Glover) 


de la Horror 


Repere 


literare 


Fantasticul s-a dezvoltat in Europa in 
secolul XIX odată cu romantismul, dar 
rădăcinile sale merg pină la fabulele an- 
tichitägii, legendele medievale şi po- 
vesti. Nici miraculos, nici sclence-fic- 
tion, fantasticul este mai degrabă o vi 
ziune asupra lumii. 


1772 — În contra curentului iluminist. 
se propagă ocultismul si magia. Nutric 
de această influenţă, Jacques Cazotte 
serie „Diavolul îndrăgostit”, între mira- 
culosul tradiţional şi fantasticul mo- 
dern. 
1797 — Romanul gotic englez („Caste- 
jul din Otranto“, „Misterele din Udol- 
pho", „Călugărul”) revarsă asupra Eu- 
ropei un val de teroare macabră cimi- 
tire bintuite de stafii, călugărițe vio- 
late... 
1816 — „Frankenstein“, romanul lui 
Mary Shelley, creează primul mare mit 
al literaturii fantastice: cel al fiinţei 
monstruoase, născute din imaginaţia 
unui savant nebun. 
1828 — „Povestirile“ germanului Hof- 
fmann (traduse în franceză) împing în- 
treaga generație romantică pe calea 
unui fantastic colorat de umor și nebu- 
nie, de grotesc şi absurd. 
1831 — Prima reuşită a fantasticului 
francez, „Ci ra necunoscută” de 
Balzac. a fost urmată de „Zina firimitu- 
rilor” de Charles Nodier (1832) și 
„Moarta îndrăgostită“ (1836) de The 
hile Gautier. 
1 — Cu americanul Edgar Allan 
Poe. a cărul influență se substituie celei 
a lui Hoffmann, fantasticul se epureazi 
orientindu-se către psihologia groazei 
ţi science-fiction. 
865 — „Aurélia“, ută zece an 
după moartea autorului ei, Gârard de 
Nerval — jurnalul coboririi în infernu 


nebuniei, marchează trecerea la un far- 


tastic de natură tragică. 

1886 — Apare „Lokis“ de Prosper Mé 
rimée, ragionalist cinic gi nu mai puçin 
mare povestitor fantastic si critic avi- 
zat care introduce în circuit universal 
(prin traducerea în franceză) opera ru 
sului G („Nasul”). 

1893 — Guy de Maupassant, murind 
lasă, printre numeroasele povestir 
marcate de nebunia care ka devorat 
Horia”, fantasticul său tinzind spre 
horror-ul psihologic. 

1897 — Cu „Dracula“ al romancierul 
britanic Bram Stoker — amplasat ia 
Transilvania noastră, prin asociere c» 
storicul personaj Vlad Dracul — se re 
vine la tradiția «goticului» singeros 
Mit erotic și macabru, acest vampir va 
face mare vogă și în cinema 


Cazul Corman 


icătuită dintr-o puzderie de 
filme lucrate aproape întotde- 
“ supa în da Oy u- 
„ini, pe cit de eteroclitä ca for- 
mule pe atit de inegală ca va- 
foare, opera lui Roger Cor- 
man privilegiazä filonul fan- 
tastic. Explorindu-l sub impulsul a două ten- 
dinte net divergente, industriosul regizor, „re- 
cordmanul“ producției de serie B, cum î nu- 
meste Sadoul, e un fel de lanus hollywoo- 
dian: cu o față privește înapoi, cu cealaltă 
înainte. 
Pe de o parte, Corman slujește cinemato- 
gratul de consum fără să incerce nici 


-cea mai timidă răzvrătire împotriva servituti- - 


tor lui, nici cea mai stioasă respingere a stan- 
dardizării de care suferă. Însăllarea de vechi 
și uneori puerile stereotipuri narative, con- 
structia rudimentară a personajelor, caracte- 
rul conventional al atmosferei, neglijenja 
plasticii trădată de grosolănia machiajului ori 
de realizarea stingace a efectelor speciale se 
intilnesc adesea in science-fiction-urile sau 
in horror-urile cormaniene de duzină. Res- 
pectarea retetei rămine principala trăsătură 
de unire a unui lung sir de bagatele cinema- 
togratice populate de ființe galactice capabile 
să se dedubleze (Războiul sateliților), de əx- 
traterestri-vampiri (Nepäminteanul),. de femei 
metamorfozate în viespi ca să-și ostoiască 
aceeași patimä a vampirismului (Fe- 

), de crabi gigantici porniţi să-și 
devoreze victimele umane pentru a-şi insusi 
zestrea lor de cunoștințe (Atacul crabi- 
lor-monșiri), de plante uriașe setoase de 
singe omenesc (Micul m al ororilor). 
Aici domneşte nestingherit spiritul rutinier, 
aici birocraţia imaginaţiei funcționează fără 


greș. 

Pe de altă parte, proliticul regizor comer- 
cial nu e lipsit de ambiţii mai înalte. El tine şi 
reușește din cind în cind să-și dea măsura 
abilității artizanale și, îndeosebi, să-și innobi- 
leze filmele printr-o surprinzătoare voință de 
originalitate stilistică. Întreprins cu o energie 
sporită în seria celor opt ecranizări ale po- 


vestirilor si ale poemelor lui Edgar Allan Poe, 
acest efort de a găsi accentul nal ex- 
plică , desigur, ceea ce poate părea, chiar şi 
in cazul criticilor și al istoricilor de prestigiu, 
o ieftină extravaganta, un rasfat, un capriciu 
de gust: situarea cineastului american în rin- 
dul „micilor maeștri“ ai „genului“. 

Cu Casa Usher, pr = şi pendului, Moretla 
(nuvela de inceput din tripticul Povestiri 
groază), Masca morții i și Mormintul LI- 


sese a abordat și 


(cu Nick Nolte și Jessica Lange). 


regizorul Martin Scor 
el filmul cu tentă horror: Promontoriul groazei 


9 Faimos discipol al lui Roger Corman, 


Un print al tenebrelor:, Dracula 


omanul „Dracula” apărea in 1897. 

Autorul säu, Bram (Abraham) 

Stoker, era un profesor britanic 

obscur, ce voiajase prin Transilva- 

nia și prin Carpaţi, stringind po- 

vești şi cintece populare pe tema 
vampirului cei fără de moarte. În bună parte 
epistolar (diferitele je își tot scriu 
unele altora, impartasindu-si impresiile, senti- 
mentele și presentimentele), volumul introdu- 
cea cititorii occidentali într-o lume necunos- 
cută lor și cu atit mai captivantă. fic, 
aveau de-a face cu o misterioasă Transilvanie, 
undeva Între imperiul austro-ungar și cel rus, 
o altă zonă și mai misterioasă pe unde curge 
riul Siret, un oraș — Bistrița — două porturi 
— Varna şi Galaţi... Istoric — cu o atasanta 
teorie despre neamul secuilor — din care 
contele Dracula este mindru că ge trage, cu 
un amestec de inism şi creștinism, de le- 
gendä și adevăr. (Modelu! după care a fost 
croit Dracula a fost furnizat de legenda me- 
dievală despre Vlad Tepes, necrutatorul 
domn al Valahiei. Cine vrea sa afte de ce este 
atm de evident acest lucru, are la dispoziţie 
în bibliotecile publice o întreagă bibliografie 
— incepind cu cartea profesorului american 
de origine română Radu Florescu și a cole- 
gului său Raymond McNally). 

Acţiunea romanului iui Bram Stoker este in 
fond lupta unor temerari cu o intrupare a 
Râutui, cu un suflet damnat ce face victime și 
prozelifi printre oameni. Inițierea in vampiro- 
e este ea însăși palpitantä, ca sa au mai 
im de insiruirea de intimpiäri, urmăriri şi 
onfruntéri, in care combatanții marchează 


cu 


[i Cel mai nou Dracula (1992) 
de Francis Ford Coppola 
Gary Oldman și Winona Ryder 


puncte pe rind in așa fel incit e greu de ghj- 
cit deznodâmintul. 5 
` În fata nebänuitului succes al cărții, în am- 
ploare şi în durată, Hamilton Deane, un prie- 
ten a iui Stoker, o dramatizează Premiera 
„Dracula“ are loc la Londra în 1925. 
Sirul reprezentatiilor a fost întrerupt doar în 
1941, din cauza războiului, dar între timp, 
piesa trecuse demult oceanul. 

Prin adaptarea cărții — în 1922 și adapta- 
rea dramatizärii in 1931, Dracula cel setos de 
singe își tace intrarea triumfală pe marele 
ecran. Horror-ul este unul dintre genurile 


populare ale cinematografului şi era firesc ca. 


el să iși găsească o vină fertilă într-un roman 
popular. Mai mult sau mai putin fidele sursei, 
introducind uneori interesante nuanjäri mo- 
derne, alunecind alteori într-un ieftin comer- 
cialism — modern si el, filmele cu Dracula au 
cunoscut în anii '70 un adevărat „boom“. 
Timp de peste un deceniu părea că Dra- 
cula a fost dat uitării. Dar în aprilie trecut, în- 
susi Francis Ford Coppola a organizat la Hol- 


-~ lywood proiecţia-test a viitoarei sale pre- 


miere, nu alta decit Dracula, prezentată de 


studioul producător „Columbia”, drept „ulk + 


tra-eroticä“. Semnalam că din echipa de rea- 
lizare a peliculei a tăcut parte (in calitate de 
consilier pentru specific românesc) Tudor 
Petrut, absolvent al facultății noastre de regie 
de teatru, + 

Dupä cum vedeti, Dracula, chiar dacä un 
timp eclipsat, reincepe să seducă mari ci- 
neaști contemporani. 


$ Aura PURAN 


geiei, pieseie fundamentale ale ciclului po- 
esc, Corman refuză artificiul ca resort intim 
al groazei, Teroarea vine acum dintr-o sursă 
mult mai subtilă decit cea constituită, să zi- 
cem, de intervenția biologicului straniu, mor- 
bid, monstruos. Ea iși află rădăcina în sfisie- 
rite sufletești ale omului, în magma tulbure a 
subconstientului său, în dualitatea ființei lui 
morale. Reiuind temele și motivele celebrului 
scriitor (magia, catalepsia, nebunia, moartea, 
spaima inmormintării de viu, obsesia präbusi- 
rii), A știe să le păstreze coloratia .ro- 
mantica, aura nelinistitoare si chiar incarca- 
tura filozofica. Sugestiile expresive Imprumu- 
tate din paginile lui Poe sau din patrimoniul 
artei fantastice in general isi redobindesc 


prospetimea, fie că e vorba de universurile fi- 


Filmografie 


N 
Lista de mai jos conţine numai filmele des- 
pre contele Dracula si posibilii săi descen- 
denti și discipoli; nu veţi găsi, deci, filmele cu 
alti vampiri, din trecut sau din prezenţ și nici 
parodiile Th materie. E 


1922 — Nosferatu (Germania) R: F.W. Mur- 
nau. Cu: Mat Schreck. Intrucit văduva tui 
Stoker nu i-a permis adaptarea cani Murnau 
schimbă numele personajului priñcipal in 
Nosferatu. Precautiune inutilă: dna Stoker ii 
intenteaza proces și cistigä o mare suma de 
bani ca despăgubire. „cap de serie“ ne 
oferă un rezumat fidel al cărții, iar stilul ex- 
presionist se dovedește a fi cel mai potrivit 
atmosferei de coșmar. Cel mai monstruos 
Dracula cinematografic, personajul lui Mur- 
nau aduce mai degrabă a om impaiat, singu- 
rul element putin ridicol astăzi. In schimb, o 
sumă de subtilitati ale mizanscenei fac ca 
această capodoperă a expresionismului ger- 
man să reziste neașteptat de bine compara- 
tiei cu filmele moderne. Nou fata de carte: 
dragostea e mai puternică decit forțele de- 
monice. ` 

1931 — Dracula (S.U.A) R: Tod Browning. 
Cu: Bela Lugosi (Dy și Edward van Sloan (dr. 
Van Helsing). Adaptare fidela a piesei și — 
pina în anii '60 — cea mai eticientă în produ- 
cerea fiorilor reci. Contribuie la acest efect 
lipsa aproape totală a muzicii, tăcerea incor- 
dată întreruptă de ufletele lupilor. zgomotele 
de pași, ușile ce scirțiie. Bela Lupo, cate ju- 
case deja timp de patru ani în piesa montată 
pe Broadway, este aici la primul sau ro! prin- 
cipai și totodată cel mai bun ro! al întregii 
sale cariere cinematografice. Și astăzi impre- 
sionează figura lui severă, ținuta putin tea- 
până și neagra lui pelerină. În dictiunea sa 
aparte (nu știa deloc englezeste) el rostește 
ia un moment dat o replică rămasă memora- 
bilă.: „Nu obișnuiesc să beau... vin". 


1936 — Dracula's Daughter/ Fiica lui Dra- 


cula (SUA.) R: Lambert Hillier: Cu: Gioria 
Holden (rolul -titular): și Edward Van Sloan 
(dr. Van Helsing). O notă de senzualitate dis- 
truge această continuare a filmului din 1931. 
Susnumita fiică e atrasă de victime feminine. 

1943 — Son of Dracula/ Fiul lui Dracula 
(S.U.A) R. Robert Siodmak. Cu: Lon Chaney 
jr. Titlul înșeală întrucit misteriosul domn, ce 
călătorește în sudul Statelor Unite pentru a 


` cerceta bucătăria locală, este chiar contele, 


iar nu fiul său. Un film de succes. 

1945 — House of Frankenstéin/ Casa tui 
Frankenstein (S.U.A.) R: Erie C. Kenton. Cu: 
John Carradine ca Dracula intr-un film în 
scheciuri, un pretext de defilare a tuturor 
monştrilor cinematografici. 

1946 — House ot Dracula/ Casa lui Dracu- 
la (S.U.A.) Continuare a celui precedent, in 
același stil, aceeași regie, aceeași trupă şi cu 
același John Carradine in Dracula. 

1958 — The Return ot Dracula/ Întoarcerea 
ful Dracula (S.U.A.) R: Paul Lendres. Cu: 
Francis Lederer. Un film mediocru în care 


| u RSP MAA MA 


zice in care se destâşoară de predilecție po 
vestirea -(castelul neguros, de regulă “gotic 
încăperile invadate de vaste pinze de paian 
jen, ‘ca în fantasmagorica scenografie din 
Morella; hruba; cavoul), fie că e vorba de me- 
teorologia poetică a filmelor (nocturnul parti- 
cipă din plin la instituirea unui climat apăsă- 
tor, ceața devine un mijloc esenţial in obține- 
rea unei atmosfere ireale). Laitmotivul repre- 
zintă, de asemenea, una dintre tehnicile pre- 
ferate ale lui Corman; incendiul pedepsitor 
şi/sau purificator (Casa Usher, Mormintul Li- 
gelei, Palatul bintult), -animalul malefic (de 
pildă, pisica neagră din nuvela omonimă cu- 
prinsă în Povestiri de groază ori din Mormin- 
tui Ligeiei), cosmarul care tulbură somnul 
eroului (Îngropat de viu, Pisica neagră, Mor- 
mintui Ligeiei). A 
Aspiratia cineastului spre originalitate, atita 
citä e, se desluseste si in străfuigerarea unor 
inteligente. intuitii- de scriitură filmică. Frec- 
vente, travlingurile inainte — atribuite perso- 
najuiui sau naratorului — au. mereu o ten- 


siune subterană, cum se întimplă in Casa U- - 


sher, Morella si Masca morţii roşii. Procedeu 
folosit- cu. dibäcie, suspense-ul se vede po- 
tentat- brusc de apariția unui detaliu șocant 
(mina insingeratä a lui Elisabeth ieșind din 
cosciug, in ui și dului; atacarea lul 
Emily de către lilieci, în ingropat de viu). Me- 
tamorfoza .hidoasă, mecanism stilistic la mare 
cinste în horror, înregistrează cu Faptele in 
cazul domnului. Valdemar, ultimul episod din 
Povestiri de groază, un exempiu de o certă 
pregnanjä: cu chipul alb ca ceara, cu pielea 
crăpată, parcă, eroul se descompune progre- 
siv sub ochii nostri, transformindu-se intr-o 
oribilă pată cafenie de lichid viscos. În sfirsit 
regizorul se dovedește în stare să stapi- 
nească dramaturgia culorii: de la decor lä 
costum, Casa Usher stă sub semnul vioient a! 
rosului singeriu. dominantă cromatica menită 
să susțină incordarea psihoiogica si să insi- 
nueze ideea morţii. 

Toate aceste infiexiuni personale pe care ie 
relevă tratarea cinematografica a literaturii lui 
Poe nu izbutesc să facă.din Corman un autor 
de film, în adevăratul înțeles al cuvintului. Ele 
sint, însă, suficiente pentru a-l detasa din 
masa amorfă, cenușie, a simplilor mestesu- 
gari de la Hollywood. 


George LITTERA 


Dracula Side si se folosesie de actele victi- 
mat. a 

1958 — Dracula (Marea Britânie). Cunos 
cut si sub titlul The Horror of Dracula/ Oroa- 
rea lui Dracula. R; Terence Fisher. Cu: Chris- 
topher dee (D.) si Peter Cushing (dr. Van 
Heising); Legenda isi găsește în sfirsit expre- 
sia cinematografica pe măsură; datorită spe- 
cialiștilor casei, producătoare Hammer, spe- 
cializatä- in, horror”, Mai aproape de roman 
decit toate celelalte filme, tine spectatorul li- 
pit de scaun și îi servaște totodată și docu- 
mentatia necesară, asupra vampirismului. De- 
coruri impunatoare. imagine captivantă și cei 
mai potriviti actori ce s-au” găsit vreodata. 
Cupiul Lee-Cushing a. devenit emblematic 
pentru cei doi dușmani neimpacati. Noutate 
fata de carte: atracţia sexuală irezistibilă ce 
operează asupra femeilor, toate dornice sa 
devină sclavele conteiui. Fantastică combina- 
tie de intelectualism şi visceral. filmul tui Te- 
rence Fisher este esențial Şi pentru gen, si 
pentru. cariera regizorului și a principalilor 
actori, $i mai ales pentru fenomenul cinema 
tografic Dracula. 

960 — Brides of Dracula/ Miresele lui 
Dracula (Marea Britanie). R: Terence Fisher 
Cu David Pee! interpretind un discipol a! lui 
D. în căutare de victime feminine. Fisher isi 
menține forma în acest exercițiu — oricum 
deasupra mediei — așteptind reintilnirea cu 
Christopher Lee. 

1985 — Dracula — Prince of Darkness D. 
Prinţ al intunericului (Marea Britanie) R: Te- 
rence Fisher. Cu: Christopher Lee. Diabolicu! 
personaj se ocupă de năpăstuirea unor turist! 
adapostiti.in castelul sau. Acest Hammer — 2 
al echipei de aur e mult Sub fiimul-pilot. 

1966 — Billy the Kid Meets Dracula/ Billy 
the Kid dă de... Dracula (S.U.A.) R: William 
Beaudine. Cu: John Carradine (D:), Chuck 
Courtney (Billy). Hotarit să „se așeze“, dupa 
o zbuciumata tinereţe de tilhar singeros, Billy 
the Kid isi alege o consoartä. Ghiciti cine era 
unchiul miresei! În afara ideii, filmul este in- 
signifiant. e 

1967 — Blood of Dracuia's Castie/ Singele 
din Castelul ful Dracula (S.U,A.) R: Al. Adam- 
son. Cu: John Carradine. Singe şi devieri se- 
xuale. 

1968 — Dracula Has Risen From The 
Grave/ D. s-a sculat din mormint (Marea Bri- 
tanie). R: Freddie Francis: Cu: Christopher 
Lee. Aici oponentul este un om al bisericii a 
cărui nepoată e vinatä de D. Al treilea film 
Hammer consemnează o reuşită, chiar in 
lipsa lui Terence Fisher. 3 

1969 — Taste the Blood of Dracula/ Gus- 
taţi singeie lui Dracula (Marea Britanie) R 
Peter Sasdy. Cu Christopher Lee. Un film 
onest acest Hammer — 4, dar fără nici o ie- 
gătură cu povestea de bază. S 

1970 — Scars of Dracula/ Cicatricele Jul 
Dracula (Marea Britanie) R: Ray Ward Baker 
Cu: Christopher Lee. O tinärä pereche se 
lasă însoțită de conte în periplul căutării une: 
rude dispărute... Este ultima oară cind casa 


(Continuare în pag. 23; 


E 

w 

En 

98 

J 

O a T 

sõkse 
085 < 
eae 

29805 

> rai OH 

Sa "rd 

a 

3c5 02 

O Gg 

~0 0 Ü 

“289 

XCO 

g007x 

A 3:3 
oe? & 

[= 

=< 

20 

ve 

a 


punea, cîndva, regizorul american 

David Lynch: „Nu. înțeleg de ce 

oamenii vor ca o operă de artă să 

aibă o semnificaţie din moment 

ce acceptă faptul că viata nu ri- 

mează cu nimic. Nu știu mai mult 

decit dumneavoastră despre exis- 

tentä si cred cä*e mai bine să nui pierzi 
prea multă vreme câutind semnificaţia lucru- 
rilor. Tot ceea ce știu este că multe din parti- 
cularitatile ființei umane sint fascinante și'în 
același timp stranii. Dacă vrei să vezi la ci- 
nema realitatea «normală», atunci mai bine 
stai acasă: in viață se petrec lucruri destul de 
zare...” Opinia, desi extravagantă (sau 
poate tocmai de aceea), rezumă însăși viziu- 
nea artistului asupra vieţii, si, implicit, a cine- 
matoaratului. Lasind la o pârte faptul că. în 
copilărie, regizorul a deprins „lecțiile vieții“ 
lingă o morgă, la periferia unei metropole 
(desi o asemenea experiență de viață nu prea 
poate fi lăsată la o parte), să reținem — tot 
din mărturisirile cineastului — că l-a fascinat 
dintotdeauna „călătoria dincolo de aparente” 
(Lin adolescență m-am întrebat mereu ce se 
intimpla într-adevăr în spatele perdelelor 
trase din casele vecine“), ca și cum un al ṣa- 
selea simț l-a prevenit permanent că aparen- 
tele sint înșelătoare,scă dincolo de ele „există 
o altă realitate, vicleană”. Astăzi, apropiin- 
du-se de 50 de ani. (fără grabă), regizorul nu 
s-a debarasat de acest sentiment tenace, do- 
vadă fiind nu numai Twin Peaks, dar și aite 
ginduri ale sale: „Intr-adevăr, sint ca un 'de- 
tectiv care încearcă să descopere lucrurile de 
obicei ascunse. Lumea contemporană - nu 
este, probabil, locul cel mai potrivit in care 
sä-ti visezi traiul. Suterinţa, răutatea, confu- 
zia; absurdul sint pretutindeni. Trăim într-o 
fume stranie de carnaval in care este multa 
durere dar lumea aceasta poate fi și destul 
de nostima“. ,Electrosocurile“ acestea ale 
cotidianului sint, neindoios, principala sursă 
de electroşoc cinematografic „marca Lynch” 
in urmă cu un sfert de veac — cind Lynch 

se apropia de film — cinematogratul său 
(inca în forma de scurt metraje), arăta cam 
asa: in Alfabetul, prim planurile unei femei cu 
tata ränitä (iradiatä?), cu ochii insingerati, in- 
groziti, alterneaza cu o serie de metamorfoze 
organice, montajul conducind catre apoteoze 


„maladive şi morbide; in Bunica acțiunea de- 


* buteazä cu 0 secvenţă monstruoasă, un bar 


bat și o femeie, plantați in pamint ca arborii, 
vin pe lume printr-o „naștere“ vegetaiä, pen- 
tru ca fiul lor de zece ani — elegant, stilat, 
umilit de tată, bătut de mamă, pina ce 
aceasta din urmă își pierde la propriu capul 
— să cultive la rindu-i o saminta, din care va 
răsări un arbore bizar, care va da naștere 
unei bunici... 

Acesta era David Lunch inaintea primului 
său lung metraj; înainte de Eraserhead adică, 
filmul din 1977 care ascunde, sub titlul său 
enigmatic, într-o atmosferă în alb-negru 
ireală și fantastică, povestea unui bărbat mut, 
incomodat de o prietenă ciudată și de un nou 
născut aiuritor, o ființă scincitoare, cu aspect 
de iepure jupuit de viu. Regizorul. astăzi, are 
© manieră foarte originală de a-și judeca fil- 
mut de debut (premiat ia Avoriaz in 1978): 
„N-aș merge pină a susține că este o come- 
die, dar consider că este un film mai curind 
amuzant”. De fapt. Lynch patrundea, de la în- 
ceput, nu numai pe teritoriile inconştientului 
— cum s-a mai spus — ci incerca să desci- 
freze subconștientul, privit ca o „cutie de re- 
zonantä” a spaimelor cotidiene. De aici pina 
la creatura monstruoasă din Omul-elefant 
(1981), ca element „de echilibru“ în hiperin- 
cremenita  „inaltă societate” a Angliei victo- 
riene nu mai era decit un pas, mutarea spai- 
melor cotidiene in decor de epocă, după cum 
filmul următor. Dune (1985), proiectează ace- 
leași fantasme în decor de science-fiction, 
pelicula — căreia i-a revenit, inițial, ponderea 
unui Solaris in filmografia tarkovskiana — în- 
depărtindu-se totuși de universul personal al 
cineastului, raminind in zone speculative. De 


aici incolo, filmografia lui Lynch, revenita pe. 


pamint, si in cotidian, şi bine cunoscută noua 
(fapt realmente semnificativ!), sedimenteaza 
obsesii incurabile din realitatea imediata 
Nu sint multe filmele al căror pretext nara- 
tiv să fie o ureche găsită în iarbă, cum am va- 
zut în Catifeaua „ unde eroul (aceiași 
interpret din Twin Peaks!) iși pornește de- 
mersurile detective de la un asemenea „fapt 
divers". Într-un soi de paranteză, să spunem 
că urechea din Catiteaua albastră are funcția 
deținută de cadavru! Laurei Palmer în Twin 


Peaks și ca, in general, acest serial devenit 


„Fantasticul seo rezumă 
la “o intruziune brutală 
a- misterului 
in’ viaţa” reală; 
el e legat, 
în general; 
de stări morbide 
ale. conştiinţei care, 
în “momente de coşmar 
proiectează imagini 
ale  neliniştilor 
şi: spaimelor sale." 


Pierre-Georges. CASTEX 


celebru igi are originile. în filmul din 1986, 
unde, reconstituirea unei crime odioase tul- 
dura, deasemenea, aparențele idilice ale unei 
aşezări liniștite, legătura fiind subliniată si de 
recurgerea la același alter-ego detectiv, Kyle 
MacLachlan. 

Despre Catifeaua albastră, autoru! (la care 
recurgem inca o data) spune următoarele: 
„Citeva scene erau atit de oribiie, atit de in- 
tense și violente, încit, prin forța lucrurilor, 
această situație declanșa o forma de umor“. 
Efectiv, citeva scene erau. oribile, intense, 
violente. Să ne-o reamintim doar pe Isabella 
Rossellini, implorind în genunchi să fie bä- 
tutä: Sau să-l revedem pe criminalul haluci- 
nat (Dennis Hopper) care nu putea atinge or- 
gasmul decit inspirind un' gaz într-o mască, 
insultind-o säibatec pe aceeași nefericită Isa- 
bella. O forma de umor? Poate, dar un umor 
foarte negru, caracteristic regizorului, dacă 
avem în vedere și violențele excesive din Su- 
flet sălbatec, secvența celebră, de pildă, în 
care inspäimintätorul Bobby Peru (interpretat 
de Willem Dafoe) “îşi zboară literalmente 
creierii cu o lovitură de pușcă. Suflet sälba- 
tec (distins cu „Palme d'or", în anul 1990, la 
Cannes) este, probabil, cel mai agresiv film at 
lui Lynch. Prin imagine, ritm, muzică, el exer- 
cită o adevărată teroare asupra spectatorului, 
dar tot acest -horror al cotidianului isi află 
justificări absolute în brutalitatea fără limite a 
lumii contemporane. Aceasta își pune pece- 
tea si pe fabuloasa poveste de dragoste (de 
tip Elvira Madigan, Tess sau Bonnie și Clyde) 
a filmului. 

În serialul Twin Peaks (ca și în filmul de 
lung metraj realizat ulterior, prezent anul 
acesta la Cannes şi anunțat în premieră si pe 
ecranele noastre) spaima de aberatiile coti- 
dianului este dusă, de Lynch si de Frost, pina 
la ultimele ei consecințe, prin proiecţii oni- 
rice cu personaje și ambiante delirante, prin 
numeroase, personaje-semn, cu sau fără bu- 
tuci. Fantasme, vise, nebunie, iluzorii 
happy-end-uri (care pastiseazä tradiția hol- 
lywoodiană), citate din Bunuel, sinistre pei- 
saje ‘urbane, scurt-circuite electrice, cosma- 
ruri și feerii, efecte macroscopice, lichide vis- 
coase, suprarealism agresiv, sex, violență şi 
rock'n'roll, sarcasm, banal cotidian. spaime 
cotidiene, absurd cotidian — toate pot fi ga- 
site în „cutia ” a filmelor lui Lynch, ca 
un ecou tragic, dar şi avertizant, al lumii în 
care trăim. õ - 


Calin CALIMAN 
9 


Clasicii genului 


Frankenstein (1931, 71 min.) R. 
James Whale: Cu Colin Clive, 


Mae Clarke, Boris Karioff, John. 
Boles. În ciuda stingăciilor sceno- . 


grafice şi in lipsa efectelor spe- 
ciale supertehnicizate, versiunea 
1931 eclipsează încă zecile de re- 
make-uri. 

Dr. J și Mr. Hyde (1932, 98 
min) A. Rouben Mamoulian. Cu 
Frederic March, Miriam Hopkins, 
Rose Hobart. Ecranizare a roma- 
nului omonim al lui Robert Louis 
Stevenson. Binele gi răul două 
fete ale aceleiași conștiințe. Teo- 
riile doctorului Freud pun stăpi- 
nire pe America. Pina astăzi psi- 

` hanaliza este aproape un sin- 
drom. Filmul a rămas un cap de 
a al genului. 
he invisible Man (Omul invizi- 
bil, 1933, 71 min) R. James Wha- 
le. Cw Claude Rains, Gloria Stu- 
art, Una O 'Connor. Ecranizare a 
faimosului roman al lui H.G. Wells 
despre un savant creator a! unui 
ser ce are calitatea de a te face 
invizibil, dar al cărui efect secun- 
dar este pierderea minţii. Începe 
mane comedie şi se sfirseste teri- 
King Kai (1933, 100 min.) A. 
C. Cooper a Ernest B. 
Schoedsack. Cu: Robert Arm- 
strong, Fay Wray. Bruce Cabot. 
Din nou „modelul' va. eclipsa 
vreme îndelungată remake-urile. 
The Man Who Knew Too Much 
(Omul care stia prea multe, 1934, 
83 min.) R. Alfred Hitchcock. Cu: 
Leslie Banks, Peter Lorre, Edna 
Best. Un om obișnuit, antrenat 
într-o conspirație, este santajat să 
acționeze împotriva voinței sale, 
cind îi este răpit copilul. O culme 
a genului din vremea cînd subtili- 
tatea sugestiilor trecea înaintea 
efectelor “evidente. 
of Frankenstein (Fiul lui 
Frankenstein, 1939, 99 min.) R. 
Rowland V. Lee. Cu Boris Kar- 
loff, Basi! Rathborne, Bela Lugosi 
Episodul secund in care monstru! 
se trezește din somnul său cu 
ajutorul unui păstor nebun. Inteli- 
gent, impresionant cu o imagine 
remarcată şi remarcabilă. 


David Cronenberg: 


HORROR 


ID 


The Wolf Man (Vircolacul, 1941, 


70 min.). r. George Waggner. Cu > 
Lon Chaney jr., Evelyn Ankers, ` 


Claude Rains, Bela Lugosi. Faptul 
de a salva o tinără femeie de ata- 
cul unui lup, îl victimizează pe 
salvator. Acesta, odată muşcat de 
fiară, va deveni la rindul său o 
creatură însetată de singe ome- 
nesc în nopțile cu lună plină. 

Spelibound (Fascinatie, 1945, 
111 min.) R. Alfred Hitchcock. 
Cu: Ingrid Bergman, Gregory 
Peck $i decorul elor de vis 
de Saivador Dali. Un horror ce ne 
apare azi aproape delicat. Desi- 
gur, o altă memorabilă tușă hit- 
chcockeana. 

Touch of Evil kg, eg răului, 
1958, 108 min.) R. Orson Welles. 
Cu: Orson Welles, Chariton Hes- 
ton, Marlene Dietrich, Zsa-Zsa 
Gabor. Despre crimă și corupție 
într-un oraș de graniță plus geniul 
lui Welles. LARS 

The Birds (Päsärile, 1963, 120 
min.). R. Alfred Hitchcock. Cu 
Rod Taylor. Tippi Hedren; Jessica 
Tandy, Suzanne Pleshette etc, 
Faimosul clasic a avut ca punct 
de pornire o riuvelă de Daphne 
Du Maurier. O mică așezare de pe 
coasta californiana este atacata 
de păsări. Desi la premiätä un cri- 

„tic considera „dialogul stupid, 
A insuficien i 


t- caracteri- ` 


zate și story-ul inconsistent” 
{Stanley Kauffman), filmui a deve- 


nit în toți acești ani un clasic ai = 


alegoriei-apocaliptice, generind la 


rindul său un sti! în filmele catas» ~ 


trofa. 
ka 


Cat People (Pamant piisa; 
1942, 73 min.) R: Jacques Tour- 
neur. 
Smith, Tom Conway. Povestea 
unei femei timide care se crede 
dominată de un blestem. Sugestia 
imagistică se dovedește mai im- 
presionantă decit posibile imagini 
explicite. 

he Body Snatcher jet ul de 
cadavre, 1945, 77 min.). R: Robert 


Wise. Cw: Henry Daniell, Boris 
Karloff, Bela Lugosi. $i autorul 
suavului Sunetul s-a im- 


plicat în horror, inspirat de proza 
lui A.L. Stevenson. Un hot specia- 
lizat în furtul de cadavre spre a le 


mereu doar simple creaţii ale mye sine 
unuia dintre eroi. Niciodată, chiar ci 


Cu: Simone Simon. Kent © 


(min). A: 


min.) RER: 


turniza celor ce practică ilegal 
cercetări medicale, ajunși astfal 
obiect de șantaj în mina profana- 
torilor de morminte. 

13 (1963, 75 min). R: 
Francis Ford Coppola. Cu Wii- 
liam Campbell, Luana Anders, Pa- 
trick Magee. O familie este ame- 
nințată de un ucigaș inarmat cu 
un topor după ce, cu ani în 
urmă, a ucis pe cea mai mică din- 
tre fetițe. Un precursor al suspen- 
sului construit mai mult pe efecte 
auditive și vizuale. 

The Haunting (Bintuit de statii, 
1963, 112 min.) R: Robert Wise. 
Cu: Julie Harris, Claire Bloom, Ri- 
chard Johnson. A fost multă 
vreme considerat cel mai bun film 
al genului. Ecranizare după roma- 
nul-cult „Casa din deal bintuită 
de fantome“ de Shirley Jackson. 

The Raven (Corbul, 1963, 86 
Corman. Cu: Boris 
Karloff, Vincent Price, Peter 
Lorre, Jack Nicholson. Adaptare 
după Edgar Allan Poe în care 
groaza nu alungă umorui. 

Repuision (Repuisie, 1985, 105 
Roman Polanski. Cu: 
Catherine Deneuve, lan Hendry, 
Yvonne Fumeaux. O tinără frus- 
trata sexual este victima unor ha- 
lucinatii care sfirgesc prin a o îm- 
pinge la crimă. Cel dintii tiim al 
regizorului polonez realizat în Lu- 


mea liberă. 


o Dr. Jekyll 


Rosemary's Baby (Copilul lui 
Rosemary, 1968, 136 min.) R: Ro- 
man Polanski. Cu: Mia Farrow, 
John Cassavetes, Ruth Gordon. O 
soție este impinsa de propriul sot 
să se înregistreze într-un grup de 
adoratori ai Diavolului. Unul din- 
tre’ primele filme ce relevează 


a 
normalului, tendință atit de la 
modă azi. 2 

Carrie (1976, 97 min.). R: Brian 
De Palma. Cu: Sissy Spacek. Pj- 
per Laurie, John Travolta, Nancy 
Allen, Amy Irving. O elevä umilita 
de colegii de clasă și traumatizata 
de concepțiile puritane ale unei 
mame fanatice, nu mai poate avea 
reacţii normale. 

The Omen (Semnul malefic, 
1976, 111 min.) R: Richard Don- 
ner: Cu Gregory Peck, Lee Rem- 
mick, Billie Whitelaw, David War- 
ner. Primul episod dintr-o serie ce 
imaginează restaurarea puterii sa- 
tanice pe Pămint. Diavolul se as- 
cunde sub înfățișarea unui baietel 
care începe prin a comite un șir 
de crime. 

An Americain Werewoit in Lon- 
don (Un vircolac american la 
Londra, 1981, 97 min.) R: John 
Landis. Ou: David Naugleton, 
Jenny Agutter, Griffin Dune. Con- 
siderat a fi adăugat la elemen- o 
tele clasice horror putin umor și 
mult mai multă violenţă, însinge- 
rare şi despuiere. 

Cat People (Oameni-pisica, 
1982, 118 min.) R: Paul Schrader. 
Cu: Craig T. Nelson, Beth Wil- 
liam. Un mare succes de casă al 
anului. Forte supranaturale iau in 
stăpinire casa unei familii de 
americani obişnuiţi, -transfor- 
mind-o într-un teatru al spaimei 
* The Dead Zone (Zona moartă, 
1983, 103 min.) A: David Cronen- 
berg. Cu: Christopher Walken, 
Brooke Adams, Tom Skerritt, 
Martin Sheen. Specializat in ecra- 
nizäri macabre, regizorul cana- 
dian adaptează un roman horror 
de Stephen King al cărui erou 


anormalitatea ascunsă sub masca “este înzestrat cu puteri oculte și 


Mr. Hyde versiune 1989, 


erkins în rolul principal 


F 


cu Anthony 


fil- Peter Greenaway: 


astfel va putea impiedica diferite 
crime, poate chiar sfirgitul lumii. 

Gi (Fantomele, 1986, 
107 min.) R: ivan Reitman. Cu: 
Bill Murray, Dan Aykroyd, Sigour- 
ney Weaver, Harold Ramis, Annie 
Potts. O mică așezare de ameri- 
cani liniștiți se vede dintr-o data 
atacată de fantome trezite de sub 
tespezile unui fost cimitir pe care 
se clădiseră casele ei. Povestea 
alternează între a fi nostimă ca o 
comedie si terifiantä ca un film de 
groază. 

‘Blue Velvet (Catiteaua albastră, 
1986, 120 min.) R. David Lynch. 
Cu: isabella Rossellini, Laura 
Dern, Hope Lange. Din intim- 
pilare, doi tineri se implica in mis- 
terioasa existență a unei cintă- 
rete. A devenit un clasic al genu- 
lui imediat după premieră. 

The Believers (Habotnicii, 1987, 
110 min.) R. John Schlesinger. 
Cu: Martin Sheen, Helen Shaven, 
Robert Loggia, Richard Massur. 
Unul dintre maeștrii free-cine- 
ma-ului se lansează în genul hor- 
ror. Rezultatul este apreciat de 
specialiștii genului ru story și 
calitatea interpretării. Un tinär 
tată, văduv, află că fiul său a fost 
cei ales să fie sacrificat într-un ri- 
tual „al unei secte religioase 
new-Yorkeze. 

Beetlejuice = de gindaci, 
1988, 93 min.). R. Tim Burton. Cu: 
Alec Baidwyn, Geena Davis, Mi- 
chaei Keaton, Jeffrey Jones, Wi- 
nona Ryder. O pereche de tineri 
îndrăgostiți mor înecaţi. Revenind 
în casa lor in chip de statii, con- 
stată că aceasta era ocupată de o 
familie care le distruge interiorul. 
Cele două simpatice stații sint 
obligate să recurgă la alianțe diay 
volești spre a-i goni din fosta lor 
casă pe cei care se poartă ca 
nişte sălbatici. 

The Biob (Pata, 1988, 95 min.) 
R. Chuck Russel!. Cu: Kevin Dil- 
ton; Shawnee Smith, Donovan 
Leitch, Joe Seneca. (Un remake 
dupa un film din 1958 in care 
Steve McQueen s-a langat ca ve- 
deta). O făptură de gelatină devo- 
a locuitorii ui stațiuni de 

a 


American Gothic (Gothic, în stil 
american, 1988, 90 min.) R. John 
Hough. Cu: Rod Steiger, Yvõnne 
De Carlo. Un grup de turisti pe 0 
insulă pitorească sint uciși unul 
după altul de gazdele lor. 

cheney cor (Spaima de 
păianjen, 1990, 103 min.) R. Frank 
Marshall. Cu: Jeff Daniels, John 
Goodman, Harley Jane Korack. 
Regizorul, nu altul decit producä- 
top lui Steven Spielberg (la 
Faici) folosește aceeași formulă 
dramatică în aventura întreprinsă 
de un medic și de un simbrias al 
violenţei pentru a prinde şi anihila 
un păianjen ucigaș. Notat cu R 
pentru violenţă și profanare, dar 
si calificativul excelent pentru 
prezentare. 


În 1987, se aflä pentru prima oară în com- 
petiția cannezä cu Burta arhitectuluk obsedat 


realitatea variabilă 


āscut în 1943 ia Toronto, Da- 
vid Cronenberg se simte atras 
de tinăr de științele naturii si 
de literatură. In studii de 
biologie și de biochimie pe 
re le abandonează în favoa- 
7 rea unei pasiuni devoratoare: 
cinematograful. Filmele sale sint permanent 
traversate de obsesiile pe care dicționarul ci- 
nematografului din Québec le sintetizează 
astfel: „divorțul dintre corp și spirit; persona- 
jele sale reprezintă, prin viciile lor, o viziune 
canadiană a ororii in care maladia èste sin- 
gura formă de expresie a contagiunea unicul 
mod de comunicare.“ manierā personală 
pe care o perfectioneaza și dezvoltä de la o 
peliculă la alta. 
ideea sa mărturisită este realitatea varia- 
bilă: „Să vezi realitatea cu ochii altuia ar fi 
foarte interesant. Nu cred că universul are 
vreun sens in afara conștiinței umane.” De 
aceea probabil creaturile sale monstruoase, 
despre care un critic nota că le filmează cu 
mai multă dragoste decit pe oameni, par a fi 


E Regizorul 
4 David 


Nightbreed 
de Clive Barker 


»»»Si împreună 
Cu scriitorul 
William 
Burroughs, 
autorul 
romanului 
»Dejunut gol“ è 


meie sale sint traversate de vise, ele nu se 
termină cu faimosul „N-a fost decit un vis!", 
care este — în ultima instanță — constatarea 
unui eșec narativ. 

La Cronenberg groaza este rezultatul unei 
acumulări lente, consecința unei mișcări pro- 
funde in interiorul eroilor. Contrar cligeelor 
folosite în filmele de groază, corpul care su- 
feră ‘nu este destinat imediat morții, așa cum 
se intimpla în atitea „produse de măcelărie”, 
cum numea un critic francez subprodusele 
genului. lar parazitismul sau metamorfoza 
sint adesea legate de viata sexuală, coea ce 
i-a adus cineastului faima de „rege al groazei 
venerice“. 

Într-un fel, regizorul este fericit că nu a fost 
luat în sétios decit de la Zonă moartă (1983), 
pentru că astfel — închis în ghetto-ul filmului 
de groază — a ciștigat o reală indeminare și 
o independenţă pe care altfet nu le-ar fi obti- 
nut. 

Universal aclamat pentru ultimul sau film, 
Dejunul gol (1991), Cronenberg spune că am 
ajuns cu toții să privim realitatea prin ochii 
altora: „Televiziunea face parte integranta.din 
sistemul nostru nervos“. 


Cronenberg, i, AN 3 
actor în i RON) 
1 A 


4 | 


Rolland MAN 


horror intelectualist 


ascut in 1942. .Succesor al al- 
tor doi franctirori ai cinemato- 
grafului britanic, contestaţii și: 
contestatarii Ken Russel si 
Derek Jarman. 

Studii de arte plastice („Pic- 
tura este arta vizuală supremă”). Opt ani 
funcționar la Oficiul central de informaţii, 
apoi alți citiva ani monteur la televiziune. 
Aceste ocupații divergente i-au dezvoltat se 
pare gustul pentru bizarerie și anecdotica, ta- 


„sonindu-i personalitatea ieșită din comun, es- 


tetismul și dandysmul canalizindu-i-se în pa- 
siunea pentru cinema. Convertit la a şaptea 
artă a fost la 25 de ani cind a văzut A șaptea 
pecete a lui Bergman. De-a lungul carierei isi 
exorcizează influențele declarate (Antonioni, 
Resnais) din dorința de a-şi afirma singulari- 
tatea cu orice pret. Între 1966 și 1982 experi- 
menteazä un mare numät,de tehnici în apro- 
ximativ douăzeci de scurt metraje. 

Se temarcă la Venetia cu filmul Contractul 

torului (1982): în plin secol XVII, o 
doamnă drăguță comandă unui pictor o du- 
zină de desene ale domeniului său. Sub pre- 
textul acestei povestiri, se ascunde o intrigă 
polițistă conjugind în mod paradoxal rigoarea 
și pretiozitatea, amintind de „Castelul din 
Otranto” (1764) al creatorului romanului go- 
tic, Horace Walpole. aglomerare de tene- 
broase mistere. 

Cu Un Z și două zerouri (Zoo) (1985) 
Greenaway plonjează în abisul obscur al ge- 
neticii prin intermediul-zoologiei: un accident 
de mașină provocat de o lebădă care se iz- 
bește de parbriz, într-un nor de pene, lăsind 
vaduvi doi frați „ex“ siamezi; o jună șchioapă 
ce vrea neapărat să se descotoroseasca de 
unicul picior, o prostituată numită Venus din 
Milo care-și intiineste clienţii într-o grădină 
zoologică; animale vii in cușcă si descompu- 
nerea lor naturală... 


că are cancer la stomac, un arhitect ameri- 
can a cărui soție e însărcinată, merge la 
Roma, „buricul“ culturii occidentale, în cau- 
tarea rădăcinilor sale spirituale. Într-o struc- 
tură de tip trompe l'oeil, o parabolă pe mai 
igi nivele despre responsabilitatea artistu- 
ul. a 

Un bizar principiu de logică obsesionalä 
sta la baza straniului său film, i pe nu- 
mere (1988), consacrat tot observațiilor mor- 
bide ale subconștientului: trei femei purtind 
același nume se distrează omorindu-si soții si 
amantii, în “suită matematică. 

Predilectia tru alegorie se confirma si 
în Bucătarul, hoțul, soția și amantul ei (1989) 
— un mesaj metaforic despre avaritie și filis- 
tinism într-o formulă narativă în tradiția dra- 
mei iacobine care, la răspintia veacurilor XVI 
şi XVII, aborda subiecte tabu precum prosti- 
tutia, incestul, violența, visceralitatea — de 
unde și „morala“ peliculei concretizată în räz- 
bunarea canibalistică a soției față de brutalul 


m gurmand. 

u filmul Cărţile lui Prospero (1991), adap- 
tare liberă a „Furtunii“ shakespearene, perse- 
verează in maniera barocă a incitrării erudite, 

»ambitionind o “meditaţie personală asupra 
magiei, ştiinţei și puterii dobindita prin cu- 
noaștere, într-o psiho-dramă ce propagă 
ideea convertirii răzbunării în conciliere. Ga 
de obicei ,dizertatia conversationalä“ (cum 
își defineste Greenaway opera) este ,camu- 
flatä in spectaculos”. De astă dată, ambianța 
renascentistă. 

Rămine ca spectatorii să decidă dind cre- 
zare lui Lindsay Anderson, promotorul Free 
Cinema-ului, care califică cinematogratul lui 
Peter Greenaway drept „pură masturbare in- 
telectuală“, sau urmind invitația cineastului în 
cauză: „Măcar o data trebuie privită moartea 
în față, căci din moarte renaste viata. Un film 
nu e a felie de viata. Vreau ca spectatorul să 
fie în permanență conștient.” 


Irina COROIU 


O bizara Familie Addams (de 
Barry Sonnenfeld), un succes de public 


Vampiri 


proape nu există tema şi per- 
sonaj al horror-ului clasic fara 
replică parodică. Chiar inter- 
preți ai unor opere faimoase 
precum Dracula și Franken- 
stein, respectiv Bela Lugosi și 
Lon Chaney jr. s-au amuzat să se autoparo- 
dieze de indatä ce au obosit să intruchi 
mari monștri ai ecranului, în comedia Abbot 
şi Costello îi intilnesc pe F 
Un atit de codificat ca filmul de groază 
exercită o explicabilă atracție asupra cineaș- 
tilor care ironizează cu voluptate tipicurile, 
cliseele, schemele previzibile. În plus, cei 
care pornesc la o asemenea operaţiune mi- 
zează şi pe satisfacția spectatorului de a ride 
de situaţii și intimplari care altădată l-au în- 
spăimintat. 

7 Printre prefétintele parodiștilor se numără 
povestea bietului doctor Jekyll caqia i se 
scindează personalitatea, devenită în variantă 
umoristică fie Abbot și Costello ii intilnesc pe 
Dr. Jekyll gi Mr. Hyde es). avindu-! indis- 
tributie pe Boris Karloff, fie Profesorul distrat 
(1963) de şi cu Jerry Lewis. Cit despre Dra- 
cula, trebuie spus ca cea mai amuzantă re- 
pa parodică poartă semnătura: lui Roman 

olanski. Delirantul său Bal 'at vampirilor 
(1967) atenuează gustul pentru farsa maca- 
bră al autorului, constituindu-se într-o spiri- 
tualä șarjă la adresa cinematogratului fantas- 
tic. Într-o Transilvanie de operetă un duo bi- 
zar format dintr-un profesor atoatestiutor și 
un student fricos caută să distrugă specia 
vampirească. Metodele lor de lucru sint de 
tot hazul: în lipsa crucifixului, monstrul bau- 
tor de singe poate fi alungat cu usturoi. Deși 
recuzita genului este respectată intocmai 
(hanuri bintuite de statii, rminte räscolite, 
creneluri în ceață), urmărirea dintre victime şi 
vampiri se precipită în ritm burlesc, cu în- 
curcaturi şi răsturnări de situaţii în tradiţia lui 
Mack Sennett. Farmecul fiimului este sporit de 
frumusețea plastică (trimiteri picturale la 
opera lui Chagall, din care sint citate perso- 
naje,costume, ambianţe). Rafinamentul ima- 

- Jini înnobilează această comedie bizară care 

relevă talentul de parodist al lui Polanski. 
Dacă pentru regizorul polonez destinat 
unei carii internaționale, parodia esta o ex- 
perienjä unica in fiimogratia sa, pentru ame- 
Heres Mel Brooks este o adevarata speciali- 
a tate. in Frankenstein junior (1974) el inventa- 
riază poncifele filmului de i arie alegindu-si 
personajele şi situațiile din peliculele. tai- 
moase ale anilor '30. În afară despivotul se- 
riei din 1931, el se mai referă la Mireasa lui 
Frankenstein (1939) și Fantoma lui Franken- 
stein (1941). Monstrul creat de urmașul doc- 
torului seamană izbitor cu cel jucat în versiu- 
nea-modei de Boris Karloff. Creatura din pa- 
rodia lui Mel Brooks ascunde sub Infatigarea 
terifiantä un suflet ingenuu și provoacă in- 
curcături comice în loc de accidente tragices 
El îl scapă pe excentricul doctor de o logod- 
nică pe care o seduce fără etort, spre ferici- 
rea savantului care-și găsește o nouă idilă in 
Transilvania. Din nou ținuturile transilvane 
sint alese ca fundal al tramei, imaginate și de 
data aceasta în variantă operetistică și cu de- 
talii specific tiroleze. Atmosfera apăsătoare e 
mereu compromisä de peripeții comice care 
risipesc misterul. Mei Brooks a construit pe 
același principiu al subminării teroarei prin 


uri si Marea neliniște (1977), comedie ce. 


include trimiteri la faimoasele opere ale lui 
Hitchcock. Aluziile la secvențele celebre cul- 
minează cu reconstituirea în cheie comică a 
atacului pescărușilor din Păsările si a 
faimoasei crime comise sub duș din Psycho. 
Deși miza In scenă este refăcută în amănunt, 
efectul comic este irezistibil gi a fost savurat 
și de Hitchcock î i, maestrul amuzindu-se 
copios la premiera filmului. El a înţeles ca 
Marea neliniște este o șarjă amicală, o paro- 
die ce conține un omagiu. 


rankenstein (1948). . 


si vräjitoare de 


„În fantastic, supranaturalul apare 
ca o ruptură a coerentei universale 
a lumii reale. 

Miracolul devine o agresiune interzisă, 
amenințătoare, 
care distruge stabilitatea unei lumi 
ale cărei legi 
erau considerate pind atunci 
ca riguroase şi imuabile.” 


Roger CAILLOIS — 
„De la feerie la science-fiction” 


Genul horror continuă să inspire tratări pa- 
rodice și altor cineasti. Recenta pélicula a tui 
Woody Allen Umbre și ceață face referiri ex- 
plicite la M (1931) de Fritz Lang și la atmo- 


2 Umor și groază: Balul vampirilor 
de Roman Polanski (cu Sharon Tate) 


operetă 


sfera misterioasă a operelor expresioniste cu 
o limpede intenţie de a le evoca admirativ. 

Unul dintre uriașele succese de box-office 
ale anului trecut în Statele Unite a fost Fami- 
lia Addams de Barry Sonnenfeld, o delicioasă 
comedie avind ca protagoniști fantome, vam- 
piri $i vrăjitoare. În rolul principal Angelica 
Huston face una din compozițiile cele mai 
importante ale carierei sale. vi 

Nici faimosul Michael Jackson nu s-a ferit 
de recuzita filmului de groază, exploatată cu 
multă fantezie de regizorul John Landis (Un 
vircolac american la Londra, 1982) in Thriller. 
Stăpinind impresionante efecte speciale, ci- 
neastul i-a.dat lui Michael ocazia să parcurgă 
uimitoare metamorfoze: vircolac, zombie, spi- 
riduș. Ecoul acestui film a decis vedeta sa-i 
aleagă pe regizor și pentru alte clipuri ale 
sale, mega-succesul cu Alb și atestind 
că alegerea n-a fost greșită. Oricum, John 
Landis demonstrează mereu că horror-ul și 
parodia acestuia sint sursele unui captivant 
spectacol. cinematografic. 2 


5 Dana DUMA 


` Două vedete ale filmului de groază 


Klaus Kinski Actor german de teatru şi de 
cinema, născut la 26 octombrie 1926 la Zap- 
pot (Polonia) Numele său adevărat: Klaus 
Gunther Nakszynski. O copilărie oribilă, va 
de privatiuni, îl impinge foarte repede la furti- 
saguri, la atacuri, la prostituție, dar și către 
teatru' — căci începe să joace de la 11 ani. 
Talent nativ uriaș, dublat de o energie debor- 
dantă, preferă să își croiască singur drumul, 
nerecunoscind nici o autoritate artistică (și 
de nici un alt fel). Kinski face parte din cate- 
goria acelor spirite ce au pus pe primul plan 
libertatea și, asemeni lul Francois Villon, pre- 
feră „să crape liberi“. Decit să joace in spec- 


" tacole, a ales să recite: Villon, Rimbaud... Re- 


citalul său în care spunea Noul Testament a 
fost urmărit-de milioane de spectatori. 
Relaţia sa cu cinematograful a fost cu totul 
alta. Din 1948 și pind in 1991 a jucat în 
apr 250 de filme (anul și duzina, uneori), 
admitind ei insusi că „s-a vindut pentru 
bani“. Faptul că dintre acestea doar vreo 10 
titluri. merită atenţie (semnalăm cr alee e 
să ti de Andrzej Zulawski, filmele lui 


Werni Aguirre, biciul lui Dumnezeu 


er Herz 
gi Fitzcarraldo) îl lăsa rece — într-atit dispre- 
tuia el cinematograful. Şi totuși, cu chipul 
său de posedat și cu talentul său ieșit din co- 
mun, se făcea remarcat pina si în rolurile epi- 
sodice. , 
Tată! Nastassisi Kinski a decedat anul tre- 
cut. 


Christopher Lee Actor britanic de fiim, tea- 
tru şi televiziuné, născut la Londra la 27 mai 
1922, descendent dintr-o familie de aristo- 
crati italieni. Numele său adevărat: Cristo- 
pher Frank Carandini Lee. După absolvirea 
colegiului face războiul ca pilot și mai apoi 
ca agent al spionajului britanic. (Din acea 
vreme știe despre România mult mai multe 
decit englezul obișnuit...) Debut cinemato- 
grafic in 1947, vreo zece ani de roluri mici şi, 
in sfirșit, succesul — cu personäjul monstru- 
lui din The Curse of Frankenstein/ Blestemul 
lui Frankenstein. De atunci, o formidabilă ca- 
rieră internaţională — aproape 150 de roluri, 
majoritatea tor in filme de A Impru- 
mutat multor personaje „necurate“ ținuta sa 
aristocratică, privirea sa sträpungätoare şi a 
intrat, măcar odată, în pielea rui monstru 
mai notabil creat de cinematograf. 

Un om blind, un om cultivat, Christopher 
Lee nu este și nici nu a pretins vreodată că 
este un mare actor. În jurul său a creat însă 
un cult, atit de mult a fascinat el publicul in- 
ternational. În plus, pentru o întreagă ome- 
nire cinefil, sinistrul conte Dracula va avea 
mereu silueta şi chipul lui Christopher Lee. 


` — 1974 — Soarele verde ( 


o Marea neliniște 
cu si de Mel Brooks: 
șarjă amicală la adresa 
lui Hitchcock 


Avoriaz 


Înființat in 1973, Festivalul international 
al filmului fantastic de la Avoriaz este — 
în mare parte — dedicat horror-ului. Aici 
şi-au văzut pentru prima dată confirmată 
valoarea cineaști importanţi ai lumii, obti- 
nind premii care au atras atenţia criticii 
internaţionale asupra lor. Dacă privim nu- 
mai lista cu laureatii marelui premiu și ne 
putem face o idee despre importanța 
acestui festival dedicat unui gen așa-zis 
minor: 

— 1973 — Duel (Steven Spielberg) 
ichard Fiei- 

scher) 

— 1975 — Fantoma Paradisului (Brian 


1978 — Circuit 
1979 — R (R. Franklin) 
1980 — S-ainämpiat miine (N. Meyer) 
1981 — Elephant Man (David Lynch) 
1982 — Mad Max 2 (George Miller) 
1983 — Cristalul intunecat (Jim Hen; 
son si Frank Oz) 
-(D. Maas) 


—1 = 

— 1985 — Terminator (James Cameron) 
— 1986 — lubitul din vis (Alan J. Pakula) 
— 1987 — Catifeaua albastră (David 
Lynch) 

— 1988 — Ascuns (J. Sholder) 

— 1989 — Asemänare perfecté (David 
Cronenberg) 

— "1990 — Lecturi diabolice (Tibor Ta- 
kacs A : 

— i — Povestiri din intuneric (J. Har- 
rison) 

— 1992 — Evadare din cinematogratul Ii- 
bertății (Wojciech Marczewski) 


ES Seria Freddy 
(initiatä de Wes Craven), 
ajünsä in 1992 la Avoriaz 

cu episodul 5: în rolul 
principal Robert Englund 


PEPE toeon 


MARIO KASSAR meses A PACIFIC WESTERN procucion ja Ameciatiea win LIGHTSTORM ENTERTAINMENT A JAMES CAMERON rim ARNOLD SCHWARZENEGGER 
“TERMINATOR 2: voguer of LINDA HAMILTON ROBERT PATRICK masc ay BRAD FIEDEL specia mane up anc Terminator Effects Produced ty STAN WINSTON computer Grapnics images by INDUSTRIAL LIGHT & MAGIC 
Pim tanors CONRAD BUFF, MARK GOLDBLATT, ace. RICHARD A. HARRIS Production Designer JOSEPH NEMEC, Ill Director of Promgrapny ADAM GREENBERG, As.c. coproaners BJ. RACK and STEPHANIE AUSTIN 
Executive Producers GALE ANNE HURD and MARIO KASSAR writen wy JAMES CAMERON & WILLIAM WISHER Produces ana Directed by JAMES CAMERON 


w 
GWD 
, Pitter) 


& 
CAROLCO* 


lesh seduces. 
Passion kil 


HE P ea EEA = i 
LE STUDO t % 


Cinematogratul aflat în prag de secol doi, şi-a ciş- 
tigat o deplină conştiinţă de sine. A forței şi a limi- 
telor sale. A trecutului şi a perspectivelor sale. În 
pofida crizelor mereu invocate sau poate tocmai da- 
„torită acestora, în pofida concurenţei sau poate toc- 
mai datorită ei, se poate vorbi, cred, de o complici- 
tate. creatoare benefică. Dincolo de orice exegeze 
estetice, o concluzie se impune a fi comună: cine- 
matogratul s-a născut ca o artă a spectacolului şi 
aşa trebuie să rămină. lată de ce filmele odată ter- 
„minate nu urmează a fi doar proiectate, ci. propul- 
sate şi inconjurate de o ambianté de spectacol. Cind 
creatorul a pus punct, o întreagă armată de producă- 
tori, difuzori, agenţi de presă, directori de studiouri 


sau de săli şi nu mai puţin organisme culturale de” 


stat îşi conjugă eforturile pentru ca opera să-şi 
atingă felul suprem: să fie văzută de citi mai multi 
spectatori. Festivalurile internaţionale de film rămin 
în acest sens o rampă ideală de lansare a filmului 
într-un ambient spectaculos. Mă reintorc cu gindul la 
Cannes-ul din această primăvară spre a ilustra cele 
afirmate. 


14 


® Selecţia oficiată (filme competitive şi ne-competitive) al- 
câtuită din 31 de premiere, fortiticată de programele paralele 
tradiționale (Săptămina criticii, O anume privire, Chenzina 
realizatorilor. Camera de aur) oferea o materie primă mai 
mult decit îndestulătoare pentru a asigura prestigiul celei 
mai importante competiţii cinematografice mondiale. Dar or- 
ganizatorii se îngrijesc, an de an, ca din ce în ce mai nume- 
roase manifestări cinematografice adiționale să solicite non 
opi participanţii, creind acei cadru de „sărbătoare-a-filmu- 
ui“. d E 

min 1992, s-a decernat astfel pentru a șasea oară premiul 
ce poartă numele unuia dintre părinţii neorealismului: „Ro- 
berto Rossellini" — acordat unei persoane sau unei instituții 
ce s-a distins prin contribuția adusă la evoluția cinematogra- 
fului. Juriul, întotdeauna franco-italian, a fost prezidat de 
Isabella Rossellini, fiica cineastului și a lui Ingrid Bergman 
(v. Noul Cinema nr. 10/1991), și a acordat in acest an trofeul 

izorului iranian Abbas Kiarostami pentru ȘI viața conti- 

prezentat în programul „O anume privire“. Amintesc pe 

cei cinci laureați precedenţi: Channel Four. (BBC) 1987; Jack 

Lang, atunci si acum ministrul culturii în Franța, 1988; i~ 

zorul iugoslav Emir Kusturica, 1989; Martin Scorsese, 1980: 
Cinemateca franceză, 1991. J 

® Un alt premiu adiacent acordat celui mai bun scenarist a 
fost înființat în urmă cu șapte ani, fiind. dotat de Canal Plus 
cu 2 milioane de fr. francezi; cu 50.000 de către Fundaţia 
Gan pentru scenariu original si cu un premiu de 50.000 fr. 
pentru adaptare. Președinta juriului din. acest an, actrița de 
origine spaniolă Victoria Abril, a înminat premiul lui Martine 
Dugawson care și-a ciștigat astfel certitudinea că scenariul 
ei („Nina Tanenbaum”) va putea deveni film. 

a Un alt end de a menține vii operete înaintașilor sint re- 
trospectiveie. În acest an au fost reluate citeva dintre filmele 
marelui cineast indian Satyajit Ray, decedat cu două săptă- 
mini inainte de începerea festivalului, la 71 de ani, si recom- 
pensat la Los A i 
in 5 aprilie '92.. Retrospectiva Ray a adus un omagiu celui 
ce a reușit să cucerească deopotrivă cinefilii din Hollywood, 
india. natală si din Europa. prin atit ‘de singulara magie a til- 
melor sale: neorealism în, tradiție hindusă. 

e În contrapunct, retrospectiva Blake Edwards, descins pe 
Croazetă, la 70 de ani in maximă formă, insotit de. Mary 
Poppins, respectiv Julie Andrews, şi de Panterele roz (în ca- 


- sete), probind inventivitatea acestui ireprogabil profesionist - 
în registrul filmului comercial, dar preocupat constant si de -. 


Întrebări fundamentale. ale „vieții social-politice așa cum o 
dovedesc fiimele sale Mic dejun la 4 1, Vic- 
tor—Victoria si, in special, Petrecerea care au facut la Can- 


cu Oscarul pentru întreaga sa operă, 


o artă a spectacolului, 
de aceea filmul are nevoie 
de o ambianta 
spectaculoasă. 


nes, alături de Panterele roz, sali. pline. 

® Conexiunile cu trecutul s-au extins si prin secțiunea „Ci- 
nematograful dintotdeauna“. Rememorat.a fost Ernst Lu- 
bitsch, comediograful a 60-de fiime (fără şi cu sonor) care 
l-au făcut pe Truffaut să afirme despre el: 5 svaitärul numit 
Lubitsch pina și găurile sint pline de inteligenţă”. Pickford, 
Garbo, Dietrich, Lombard, Colbert, Jeanette Mac Donald 
s-au numărat printre vedetele stilului Lubitsch. Cineastul 
berlinezo-holl ian a tost rit la adevărata sa va- 
toare în anii de câtre criticii francezi ai Noului val care 
Fau: comparat cu poetul Musset, cu teal ari Marivaux 
sau dintre pictori, cu Watteau. Si iată că acum tot Franţa i-a 
onorat centenarul de la naștere (m. 1974). Între filmele sale 
amintesc Risete In paradis, Ninotchka, A fi sau a nu fi — ul- 
timele două inspirind reușite remake-uri lui Mamoulian (Clo- 


Filmul românesc la 
'LAUREATI: 


1957 — Palme dor. ton Popescu Gope pentru Scurtă isto- 


pire pi get Sa pentru Codin i 
1965 — remiul pentru regie, Liviu Ciulei pentru Pădurea 


1965 — Opera prima, Mircea Mureșan pentru Răscoala 
1969 — Marele premiu in ai scurt i, Mi- 
rel INeșiu pentru erei ante se, ASET 


PARTICIPÄRI* 


1946 —Rapsodie rustică em) de Jean Mihail 
= Ai en ei (sc.m.) de Paul Cälinesc 
1955 —in di fay dans (sc.m.) de lon an e 
1956 —Surubui M (sc.m:) de lofi Popescu Gopo 


* numai cele menţionate în Album 


1963 — Premiul pentru scenariu Dumitru Carabăţ, Yves Ja- 


Cannes (1946—1992) 


— Pictorul Nicolae Grigore (sc.m.) de lon Bostan 
— Afacerea Protar de 
1957 — Moara cu noroc de Victor lliu 


— De dr 


rapi de mătase) și respectiv dui Mei Brooks (comedia politică 
= pästrind titlu! original — văzută recent pe ecranele noas- 
tre). E 

B Printre omagiati s-a numărat si compozitorul Nino Rota, 
colaboratorul lui Fellini la 8'/. La dolce vita, Roma, Amar- 
cord, E la nave va și despre care cineastul spune „A lucra 
cu Rota este o adevărată bucurie. EI iti comunică un fel de 
beție incit ai impresia că și tu compui muzica împreună cu 
el. Ei a rămas întotdeauna un suflet pur gi un coleg extrem 
de agreabil“. 

® Topul prezentei ediţii în ordinea rememorärilor a fost al- 
bumub „Cannes-Memoires“,. fabuloasă reconstituire a celor 
45 de ediţii în mărturii și fotografii inedite ale celor care au 
creat gloria festivalului de pe Coasta de Azur sau au lăsat 
doar o urmă. Premianti, jurii si evaluări critice în 340 pagini 


aralambie Boroș e 


1958 — Clulinii lui de Louis Daquin 
— Arte ld de lon Popescu Gopo 
1960 — rame de Gheorghe Naghi şi Aure! Miheleș 


prințesei de lon Popescu Gopo 


1961 — Darcite de Mihai lacob 

1962 — S-a furat o bombă de ion Popescu Gopo 

— V (sc.m.) de lon Bostan 

1964 — trandafirului (sc.m.) de Sergiu Nicolaescu 
1971 — Animale bolnave (Printre colinele verzi) de Nicolae 
Breban , 

1976 — Hidalgo (sc.m.) de lon Truica 

1978 — Pavilionul nr. 6 de Lucian Pintilie (sub pavilion iu- 
oslav) 

982 — O lacrimă de fată de losif Demian 

1992 —Balanja de Lucian Pintilie 


1969 — În juriul pentru scurt metraj: Mihnea Gheorghiu 
1973 — În juriul pentru desene animate: Marin Alexandru 


și condiții grafice demne de o aniversare din care aș men- 
tiona suita celor 44 de afișe ale festivalului care poate să in- 
cinte pe orice cinefil. Ceea ce ne poate incinta pe noi in 
special sunt prezentele românești de-a lungul acestor ani, 
@are — desigur, daca nu am fi trăit ce am trait — ar fi putut 
fi mai numeroase. (V. tabloul alăturat). Albumul era dublat 
de editarea unei casete video de 60 min. retinind evenimen- 
tele ieșite din comun din 1964 pină în 1991. 

® Sub o nouă denumire, „Cioematogratul in Franţa”. o vi- 
trină a cineaștilor gazdă, s-au proiectat filmele a trei consa- 
crati: Granier—Deferre, Christine Pascal, Jeanne Lebrune și 
trei debutanţi: Ann Le Monnier, Françoise Ebrard, Marcin 


„ Ziebinski. 


® Sponsorul premiului „Camera de’ Aur" (in valoare de 
300.000 fr. francezi)acordat celui mai. bun film de debut, am 
numit firma Kodak, a prezentat tot în cadrul festivalului noul 
său procedeu numit HIRES care va revoluţiona tehnica cine- 
matografică permitind digitalizarea imaginilor, scoaterea lor 
dintr-un film, modificarea sensului sau chiar a personajelor 
şi re-introducerea lor in film. (vezi Noul Cinema nr. 1/92, p. 
8). Cu alte cuvinte de aici înainte nu numai oamenii, dar și 
personajele de pe peliculă vor fi manipulate. Mai sigur ne 
apare ceea ce au făcut cei 330 fotoreporteri acreditaţi la tes- 
tival care au realizat peste 2 milioane de clișee fotografice. 

M Tot ca expresie a nevoii de publicitate a luat ființă cu 
nouă ani în urmă un original mini-festival al anunţurilor pu- 
blicitare cinematografice: Festival International de la Bande 
Annonce — FIBA. 

e Daca la faimoasa Piaţă a filmului, ajunsă la a 39-a ediţie, 
s-au proiectat celor 2.200 de acreditați 408 filme dintre care 
330 premiere, reprezentanţii federației naţionale a sălilor de 
cinema (in numar de 4.500) din Franţa s-au înfilnit într-un 
colocviu extraordinar spre a defini strategia de captare a pu- 
blicului. Concluzia lor — valabilă și pentru alții: „Nu poate 
exista o cinematografie națională daca.nu se sprijină pe o 
rețea de difuzare echilibrată și diversificată. Proiectiile în” 
sala de cinema rămin indispensabile tru amortizarea 
filmelor cu buget ambițios. Tot așa cum este esențial să se 
formeze, prin sala de cinema, un public conștient că filmul 
este o artă”. K 

® Este si mobilul ,Lettiei de cinema“ susținută in ultimii 
ani la Cannes. Două-trei ore de „predare si dialog" cu un 
public din ce in ce mai numeros, despre sensul artei filmu- 
lui. Anul trecut, la catedră s-au afiat regizorul Francesco 
Rosi şi scenaristul Jean Claude Carriére. Anul acesta i-am 
ascultat pe criticul Michel Ciment de la Positif (in paranteză 
fie spus revista și-a sărbătorit tot acum patru decenii de 
existență) si pe regizorul Wim Wenders. Sumarizez opinia 


regizorului: „Tot ce contează in cinema nu poate îi invatat. 
Este vorba de privire și de atitudinea celui care privește. De 


> 0 parte a obiectivului se află lumea. de cealaltă ochiul. În- 


treaga istorie a cinematografului este de fapt istoria privirii. 
Aceaşta este marea școală de cinema și de fapt unica lec- 


~- tie". În continuare Wenders s-a referit și la infernul produc- 


tie „Dacă în tinereţe îmi petreceam tot timpul in cinemateci 
şi mă drogam cu filme, acum îmi 90% din timpul meu 
în discuţii cu contabilii sau juristii $i doar 10% pentru crea- 
ție“. Este o experienţă pe care multi dintre noi încep să o 
cunoască. 

® Tot spre a impune și a salva filmul ca artă, Institutul de 
film. britanic a facut cunoscut, într-o sesiune specialä la 
Cannes, un proiect de anvergură, t de celebra 
firmă de șampanie Piper-Heidsieck, Proiectul constă in re- 
conditionarea a 200 de filme vechi spre a putea fi redifuzate 
în condiții tehnice optime în sălile de cinema. În primul! lot 
vor intra cele dintii filme semnate de Hitchcock și realizate 
în Marea Britanie, primele filme ale lui Kurosawa şi musica- 
lurile timpurii ale studiourilor MGM, în ansamblu filme necu- 
noscute azi chiar specialiștilor. Operaţiunea va dura patru 
ani, ultimele lansări urmind să aibă loc în anul centenar al 


cinematogratiei: 1995. Costul acestei reconditionäri este 


apreciat, deocamdată, la 1 milion de lire sterline. 

& Aceeași preocupare pom recunoașterea valorilor cine- 
matografice din trecut a fost marcată de relansarea in Selec- 
tia ială a filmului lui Orson Welles, Othello, căruia auto- 
rul i-a consacrat patru ani din viaţă și care a fost incununat 
aici, în 1952, cu Paime d'Or. Totuși, după aceea. Othello nu 
s-a bucurat de o distribuție comercială pe măsură și i ani 
in sa a fost considerat pierdut. Cu exact două luni inainte 
“de inceperea festivalului, o copie integrală si reconditionata 
a avut premiera la New York, deziant elogiile criticilor și 
bucuria spectatorilor. 

A Este limpede că trecutul cinematografului are un mare vii- 
or. 

® Prezentul cinematografului este însă în pericol. Recapi- 
tulind dictaturile ce au luat în stäpinire multe {ari și vieți 
omenești după sfirsitul celui de-al doilea război mondial, ci- 
neastii au fost obligaţi să constate că nu numai oamenii și 
ideile pot fi ținute În lanțuri, ci și filmele. În urmă cu patru 
ani, a luat astfel ființă Asociaţia Cinema și Libertate al cărei 
scop este să vegheze nu numai la libertatea ideologică si 
economică de a face filme, dar și la aducerea pe ecran a 
unor cazuri ce contrazic drepturile și libertăţile omului.. Sub 
președinția doamnei Danielle Mitterrand și avind ca preșe- 
dinte de onoare pe cineastul Jules Dassin, Consiliul ad- 
-ministratie (din care mai fac parte Youssef Chahine—Egipt; 
Emir Kusturica—ex Iugoslavia; Costa Gavras, Marina Vlady, 
Michel Piccoli, Andrzej Zulawski—Franja; Spike Lee, Martin 
Scorsese—S.U.A.; Lucian Pintilie—Romania; Francesco Ro- 
si—ttalia; Mrinal Sen—india; Fernando Solanas—Argentina; 
Petre Popziatiev—Bulgaria; Sembene Ousmane— 
Joselyne Saab—Liban) s-a întiinit într-o ședință si la 
Cannes. Conferinţa a coincis cu aniversarea a 30 de ani de 
fa crearea Asociaţiei Amnesty International. Cu acest prilej 
s-a încheiat și proiectul în urma căruia 30 de regizori au rea- 
lizat 30 de scurt metraje pornind de la victime — bărbaţi și 
femei — ale violării drepturilor omului. : 

Am enunțat doar o parte dintre manifestările adiacente 
care. au făcut din Cannes, timp de două săptămini, Capitala 
mondială a filmului. : 

Fără a ne propune mize imposibil de atins, dar în perspec- 
tiva izării unui festival national al. filmului românesc, 


cred e bine să ne Insusim experienţa altora. Succesul ~ 


unui festival nu-l fac doar filmele. Un festival national la de- 
but trebuie intens mediatizat. acasă și peste hotare. Prezenţa 
jurnaliştilor şi criticilor de film este imperios necesară. Spre 
a ne impune la timpul prezent, retrospective semnificative 
ale filmului nostru, albume, casete și desigur conferințe de 
presă şi colocvii conduse de profesioniști pot arăta specia- 
listilor si spectatorilor acea fata a cinematografiei noastre de 
care nu avem a ne rușina. 


Adina DARIAN 


15 


SS 


SSI 


iceul umanist din Pesaro „(oraș cu 90. 000 
locuitori şi renumită staţiune turistică pe 
malul Adriaticei) poartă numele lui Andrei 
lu Tarkovski! Amănuntul mi se pare relevant 
în a explica succesul si amploarea acestei 
Mostre internaţionale a Noului Cinema 
care, iată, s-a „copt“ bine în cele 28 de ediţii anuale. 
Graţie: caracterului său necompetitiv, ea continuă să 
reprezinte un eveniment distinct in jul bnat al 
festivalurilor cinematografice ce au în 
aducind de fiecare dată în atenţia fidelilor săi cite un 
curent, o scoala naţională ori tendinţe semnificative de 


înnoire a celei tea arte. 
Pentru că, la Fonta tae este privit în primul rind 
ca artă ay 
rte de a fi un handicap, lipsa iilor conferă 
stării un surplus de atractivitate, Căci ineditul 
selecţiei, în care filmul de factură experimentală este 
oricind acceptat. şi respectat, se lasă astfel vizionat, 
analizat gi săvurat 
specifică oricărei” pentru 


in tihnä, excluzind acea tensiune © 
intiietate. A 


neri. Pentru ei, filmui înseamnă reaimente un fel de a 
träi, de a vedea lumea si a o ingel „ aşa cum îmi mär- 
turisea un arii spectator. În pote Ha ri imbietor 
si a plajei nd tentante, această ,pustime“, mindrä 
că învaţă (ori a absolvit) liceul „Andrei Tarkovski“, dă 
buzna in sätile de iecţie, 
menta tipic me ) ne- 


anizarea unui asemenea 


festival tru initiatori nu puţină bătaie de 
_ cap. emo t evil hososari Ap eg cäci totul 


rticipan- 

e adecvat, 
torii actualei ediţii au 

tiv și eficient, dezvoltind Mostra pe 


tincte: centrul de ae culturală l-a constituit sec- 


fiunea intitulată „Giovinezza del cinema se“ (,, Ti- 
nărul cinema francez“) — incurstune oricind incitanta, 
chiar dacă nu lipsită de riscuri. Latura atractioasa s-a 
rezolvat. printr-o retrospectivă completă Vittorio de 
Sica, iar cea economică prin grupajul consistent (peste 
30 de titluri) oferit de „Săptămina filmului coreean“, 
“Să le luamepe rind... $ 


Ciudat loc de intilnire, pentru Catherine Deneuve și Gérard Depardieu 


Coreenii în Europa « 


inematograful sud-coreean ra- 
mine, deocamdata, o prezenta 
insolită în Europa, pe care nu 
“şi-a propus s-o cucerească, ci 

doar s-o viziteze. 
Selecția (cit se poate de re- 
prezentativă asupra tendințe- 
torsi posibilităților de exprimare!) s-a expus 
fara complexe participanţilor la Festival, adu- 
cind cu sine tot ce este necesar pentru ca lu- 
crurile să meargă bine. In acest context, nu 
mi se pare întimplător că însăși emblema 
Mostrei reprezintă o mască asiatică in culo- 
rile Franței, așa incit filmele frantuzesti care 
rulau sub inscripția... „La settimana del ci- 
nema coreano" s-au putut consola cu ideea 
câ, măcar cromatic, pot avea ceva în comun 
Altfel, într-o țară în care „cenzura de 
dreapta“ nu se arată a fi cu nimic mai gene- 
roasă decit surata ei „de stinga“, filmele 
poartă prin forța imprejurărilor amprenta.raz- 
boiului ideologic, așa cum ne mărturiseau ci- 

neastii, coreeni. 

incercarea lor de a aduce de acasă creaţii 
cit mai recente s-a soldat cu o recoltă în care 
conotaţiile de ordin social-politic sint- ori 
edulcorate, ori evitate. Rezultatul? Citeva 
filme cu un pronunțat caracter intimist, în 
care pasiunea devoratoare se luptă de mama 
focului cu datoria, totul sub semnul strident 
chiar necruţător. al moralei, dar şi al compor- 
tamentului și temperamentului extrem (orien- 
tal), destul de greu de priceput din afara 
Pendulind între singeros, brutal și patetic 
un film ca Eunucii, în regia lui | Du Yong, se 
"refugiază; prin poveste, tocmai în secolul 


Îndrăgostita Charlotte Gainsbourg, Yvan Attal 
și Thomas Langmânn - 
28° MOSTRA INTERNAZIONALE DEL NUOVO CINEMA 


Chopko sau patetismul 


unei cinematografii coreene dinamice 


biciclete... 


XIII, spre a aborda spinoasa problema a cas- 
telor sociale, în timp ce Bărbatul cu trei sicrie 
(2?) evadează, la rindul lui, într-un univers 
(să-i zicem) fantastic, deși stranietatea este 
cea care caracterizează întregul demers, bine 
asezonat cu esențe dintre cele mai tari 

Tezismul vinjos al unui film ca Chopko 
(realizat de Im Kwon — Taek, regizorul cel 
mai reprezentativ al momentului) se arată a fi 
modalitatea eficienta de tratare a unui su- 
biect istoric (impunerea de câtre ocupanții 
japonezi a schimbării numelor, ca forma bru- 
tala de dez-nationalizare) care, altfel, ne-ar fi 
putut interesa si pe noi, românii, patiti in mod 
similar ori de cite on am ajuns la cheremu! 
vecinilor. 

Desigur, experiența filmelor sud-coreene e 
interesantă, măcar ca termen de comparaţie 
cu. cele nord-coreene, pe care am avut (ne) 
șansa de a le cunoaște mai bine. 

Rämine. ca obstacol în calea înțelegerii lor, 
acel mod de viata mult prea diferit de al eu- 
rupenilor si care, în film, inseamnă o doză 
supra-concentrata de inedit, nu intotdeauna 
lesne de digerat. Cit despre narațiunea cine- 
matografică, tipologie, plastica imaginii ori 
semnificația mesajului... ele rämin circum- 
scrise unei sensibilitati mult prea diferită de 
cea cu care ne-am obișnuit. 


O alta x 
" „Comedie umană“ 


alificatä in program ca „pre- 
zehjä singulara“ — tinerețea 
cinematografului francez a 
însemnat, de fapt, o anume 
privire asupra cîtorva autori 
(Jacques Davila, Henri Herre. 
Gerard Frot-Coutaz, Sarah 
Moon) a cäror răbuinire s-a produs sub sem- 
nul declarat al înlocuirii cu orice pret a vechi- 
lor structuri stilistice $i narative. 

Acuzindu-le de superficialitate şi capitulare 
fata de eprinjele comercialului, „la giovi- 
nezza" s-a lansat cu mult apiomb, inca de 
acum $ase-sapte ani, în ceea ceys-a vrut a fi 


un experiment, dar care, in realitate, n-a reu- 
Şit să însemne mai mult decit o reintoarcere 
epigonicä și pretențioasă, la ceea ce ei cred 
a fi însemnat adevăratul „Nouvelle vague". 
- A rezultat, în general, o suită de filme a ca- 
ror principală calitate poate fi considerată 
omogenitatea și chiar consecventa, contraba- 
lansate decisiv, Însă, datorită excesului, 
printr-un mare defect: monotonia. Toate 
aceste creaţii seamănă îngrozitor între ele: $i, 
dacă totuşi, Jacques Davila (autorul unor 
le 


de... —) isi argumentează această tentatie 
prin pretentia de a realiza o alta ,Comedie 
umană”, Henri Herré, cu al său August si 
chiar Gérard Frot — Coutaz cu un line 
(Aprés-aprés demain) mai legat si chiar mai 
inventiv, izbutesc „performanța“ de a secan- 
tona intr-o zonă de confuzie si sterilitate 
Sub dezideratul filmului de autor, acești ti- 
ngri clamează un subiectivism acut. „Lumea 
arată așa cum 0 vedem noi“, declara Herré la 
conferința de presă. Adică dezlinat, apäsätor 


. 


şi buimac, lim sufocante (1986) in- 
seamnă conform autorului său, Jacques Da- 
vila, „doar o privire care, sper eu, nu minte și, 


mai ales, nu dă verdicte“. Cam putin pentru ` 


un film. de peste 100 de minute. * 


Dincolo db paradoxuri amuzante, gen „oi a 


pornim de ia sensibilitatea prezentului spre a 
da formula viitorului”, sau „filmul scormo- 
neste printre nimicuri... Cine are răbdare, va 
avea revelația esenței“ (dar cine nu-ara? — 
nn). tinerii furtunoși ai cinamatogratului 


francez au cam rămas în bloc-starturi, filmele - 


lor netrecind niciodată de stadiul: pre-selec- 
tiei unor festivaluri competitive "ṣi rulind mai 
mult în săli afectate experimentului; 


lată însă că, dintr-o atare revoltă („0 vi- 


ziune opusă celei oferite azi de mass-media“) 
apar și revelații. Una dintre ele-se numește 
Sarah Moon $i provine din domeniul ul- 


tra-centra! al fotografiilor de prezentare a. 


modei și realizarea de spoturi publicitare. Fil- 


mul său Mississipi One (cu un-singur, ,p"!), ` 


facut cu o economie de mijloace și intr-o 
notă de austeritate ®e-a dreptul impresio- 
nante (un alb/negru în-două personaje) rau- 
seste nu doar să impresioneze, ci. chiar să 
emotioneze spectatorul. Concizie, coerență, 
profunzime și credibilitate — acestea sint co+, 
ordonateie. pe care evolueză relaţia formida- 
bilă dintre o fetiță de 8—9 ani şi răpitorul ei, 


un psihopat care, sub influenţa ei, pare.a se. 


re-echilibra dacă... Dacă toată povestea nu 


s-ar sfirsi așa cum a și inceput, adică brusc,“ 


accidental şi, totuşi, verosimil. ASS 
Într-un Ciudat loc de intiinire (Drâle d'en- 
droit ama une rencontre), facut in 1988 de 
către François Dupeyron, cu Catherine Dene- 
uve și Gérard Depardieu, farmecul celor doi 
actori este pus în valoare la modul serios, 
profesionist, fara artificii stilistice inutile. El si 
Ea — acesta este tot filmul, imposibil de con- 
fundat cu vreun altul. X SĂ 
În fine, t i 
în acest an de Jacques Doillon și avindu-i ca 


protagonişti pe Charlotte Gainsbourg, Yvan .. 
. Attal şi Thomas Langmann se înscrie in fil- 
mele de referință ale cinematografului fran- 


cez actual, chiar dacă Doillon nu mai e de 
mult doar o tinără speranţă. După Micul cri- 
minal, el reia aici tema triunghiului afectiv, 
intrind în lumea dificilă şi greu de „prins“ a 
adolescenților. i 


Pentru tinerii nostri, obișnuiți la acest căpi- 
tol cu aide Liceenii, Prea cald pentru luna 


mal sau Al gard, lingă debarcader, 
această indebgoets ar însemna, cu totul şi. 


cu totul altceva. 4 


M 2 a se ~ 
O poveste de un autentic extraordinar, me- 


reu pe muchie de cuţit, într-o: permanentă 


„ framintare și incertitudine, în care cele.două ° 


tentaţii erotice se amestecă ori 5e separă; 
clarificind în cele din urmă nu doar opțiunile, 
ci mai ales caracterele celor trel > 
aflate la „virsta întrebărilor“, dar şi a posibile- 
lor decizii. Sena ei A 
După un asemenea eșantion de. filme, 
apar cit se poate de limpede nu numai ra- 
portul dintre experimental și 
mai ales acea dinamică proprie cinematogra- 
fiilor solide, care nu exclud si nici. nu fac un 
capăt de lume din încercările discutabile, ră- 


minind să continue cursa afirmării şi'a con- 


sacrării doar acele tentative care își probează 
soliditatea și aderenţa reală la spiritul vremii. 
Sau, mai simplu spus, valoarea. . 


realizat, Š 


NA. 2294 


M S] r 


i - Hoti de biciclete? 


3 Căsătorie 
cu Sophia Loren și 


_  Farmec 
- alPitaliana 


ind spui film italian, spui neo- 
>< "realism și, firește, De Sica. lar 
cînd auzi de Vittorio De Sica, 
automat te duce gindul la Hof! 
de biciclete, titlu care a in- 
semnat, indiscutabil, actul de 
Re z naştere al acestei celebre 
şcoli de. cinema, fara de care nu ar fi fost de 
conceput” ulterior nici „nouvelle vague'-ul 
francez, nici „free cinema"-ul britanic, nici 
„noul film german” și nici Pather Panchall, 
primul film al lui Satyajit Ray. 
interesant mi-se pare că, și azi, bicicleta a 
rămas aproape un simbol al orașelor italiene. 
La Roma säü Ja Bologna, la Bari, Milano sau 
Firenze, bicicleta domină strada. Tineri și 
"ârsinici, femei şi. copii (uneori chiar pe ace- 
saşi bicicletă), turisti sau funcţionari — pe 
toți îi vezi pedalind de zor, in cele mai neas- 
teptate vestimentatii (o doamnă in blazer și 
ofusta-pantaion, tinind dezinvolt o mină pe 
ghidon, cealaltă fiindu-i ocupată cu o înghe- 
fata) sau contexte (un —_ cu > herein 
--plomat :pe ghidon si cu pipa-n gură). 
Ag Gener dă sint scumpe și stralu- 
»citõare. Dar, daca te uiti mai atent pe la cite 
un de stradă, pe sub o poartă sau la usa 
„unei miide vei descoperi si pe cele vechi, 
simple; demodate, descinse parcă direct din 
“filmul ‘care {Sipe care) l-au facut celebru. 
* „Tot astfel cum continuă să existe și hoţii. 


" Mai pertecționaţi si, cu siguranță, mai iacomi 


— 'dovadă gi „ incuietorile și sistemele de 
' alarmă aflate peste tot la loc de cinste. E 
reu de crezut că se mai fură azi biciclete. Si. 
otuși, proprietarii lor le asigură cu lanţuri 
zdravene, semn. că știu ei ce ştiu... 
»Bucata „de suflet” a Mostrei de la Pesaro a 
_. cofistituit-o retrospectiva Vittorio De Sica 
Afiuenta. masivă de spectatori plătitori (ca 
rora li se adăugau participanții invitati a Fes- 
tivalului, evadați cu sufletul la gură m 
concurența sud-coreeană) arată ca BiH- 
~ mut-spectacol,. direct. acoesibi şi mteligent 
continuă să țină in wati selle de omeme 
kalen au un cut (ce povre Or cuts 


> e Saree 
2 “Ce rămîne in urma unor 


RR © Francesco Golisano, încrezător } 
într-un Miracol la Milano 


in stil italian, 
Marcello Mastroianni 


ntru marele De Sica. Se ride în hohote ia 
Matrimonio ai! italiana cind „la Loren! (cum 
ar veni, la noi, „Lorenoaia”) se dă de ceasul 
morții să ajungă mireasă, după care o trec 
nădușelile cînd e vorba să se iscäleascä pe 
actul oficial astfel obținut. 

Se plinge cinstit, meridional, la Stazione 
Termini sau la C cu-să nu mai vor- 
bim de momentul Hoţilor de biciclete cind ta- 
tal și fiul realizează dezastrul în care-au intrat 
odată cu dispariția amăritului lor de vehicul. 

Pentru mine, însă, emblematic rămine şi azi 
Miracol la Milano, un film cumplit de adevă- 
rat in esența lui, pe care Televiziunea noastră 
ar trebui să-l difuzeze la o oră de virf, urmat 
de o discuţie limpede, de pe urma căreia să 
înțeleagă tot tele-românul sărac de unde au 
pornit-o (si) alții și cum au reușit să ajungă 
acolo unde au ajuns. 

Există in acest Miracol... o secvenţă care, 
privită cu. atenție, își dezvăluie substratul ei 
socializant, semn că ea nu poate veni decit 
de ta marxistul Zavattini (scenaristul filmu- 
lui): aceea in care sărăcimea, condusă de ca- 
tre. admirabilul Toto (eroul?), pornește „la 
lupta cea mare“, suffind din răsputeri ca sa 
împrăștie gazu! lacrimogen in spatelé căruia 
încearcă să-și „implementeze“ forţa magnatul 
terenurilor care, sub gunoaie şi sub oameni, 
ascund ò avere. 

Şi totuși, „italienii nu s-au lăsat minati de 
disperarea postbelică spre „pâmintul tägädu- 
ințelor mincinoase“, adică cele colorate in 
roșu. Finalul filmului îi aparține categoric ca- 
tolicului De Sica, cel convins (şi convingător) 
asupra soluției creștine conform căreia „a lor 
va fi împărăția. cerurilor“. 

Este atita umor și, mai ales, atita optimism 
în acest final fantastic, in care orice amarit își 
descoperă in traistă nu bastonul de mareșal, 
ci coada de mătură pe care încalecă mai 
ceva ca pe o bicicletă (si cine să stea să-i 
ture o biată coadă de mătură”), incit ești gata 
să uiţi câ acest Francesco Golisano, cel mai 
fericit dintre nefericti, seamănă uimitor cind 
cu Chariot (la generozitatea lui păguboasă), 
and cu Oskar — Tobogarul lui Schiondorff, 
care parcă a mai crescut puţin... Si cind te 
gindest că. in 1951. cind Sica realiza 
aces! Mirscol, David Bennent, miraculosul 
purtator al Tobel de tinichea, nici măcar nu 
se "ascuse ` : 

17 


Un dur tandru: Sylvester Stallone, 
cu prietena sa Jennifer 


ANDA 


CĂLUGĂREANU 


Cind privim stelele, privim: in trecut 


siguranță nu a-vor uita, 


UN ÎNDRĂGOS- 


Aurei MIHAILOPOL 


M 
H 


Foto 


„Dacă televiziunea i-a tezaurizat talentul în excelontissime numere de 
music-hall. dacă cinematografu! i-a oferit puţine, dar memorabile prite- 
uri de a impresiona (in Bietul toanide — o gurmandă Zambaccian. in 
top cadru la masă — juna demolatoare a monotaniei conjugale, în O zi 
la București — postärita-mamä grijulie ce cinta şi dansează), memoriei 
spectatorului-cronicar ii revina datoria să-i evoce cteatiiie-din teatru: vi: 
brantă baladistă într-un recital de poezie intitulat „O parte dintr-o pa 
sare”; protagonistă de revista in mare vervă; „neadormită” iubită: adora 
5il -Gavroche dimbovitean în musicalul „Mitică Popescu", hazlie „Baba 
Hirca” într-un Millo aniversar, ingenuu Trufaldino în universul- „Olovni 
jor — consimtind să se des-figureze așa cum täcuse și pentru a atinge 
performanţa actoricească supremă într-un incredibil ro! de compoziție 
Madame Pernelle (examen de diplomă IATC, promoția 1987), caricată 
ipostază feminină a eternului Tartufte, insolit raisonneur deopotrivă gri 

tesc $i tragic, convertind risul într-un zguduitor lamento- al- obediente» 
Cei care au văzut-o sau ascultat-o în oricare dintre aceste ipostaz” cu 


| Irina COROT) 


de un scandal conjugal de pro- 
porţii. Cineastul care s-a ocupat 
in special de problema cuplului ir 


FILMUL ASCUNS 


Revista franceză „Interview“ a 
provocat senzaţie publicind un 
roman-foto după cele 30 de mi- 
nute, din cele aproape 60 cite ar* 


De la 
Twin Peaks 


la Armani 


cum. doi ani, Mar 

tin Scorsese îi fà- 

cuse un portret ci- 

nematografic lui 

Giorgio Armani, 

cunoscutul stilist 

de modă italian și 

international. Afinitati italiene — 

mi-am spus atunci — unul fiind 

italo-american, celălalt italo-ita- 

lian. Celebritatile între ele... Am 

relatat despre acest film aparut — 

Surprinzător și nu prea — in pro- 

üramarea de.la Venetia 1991..0 

„divulgare. a unui inițiat al formei 

si expresiei insului — Armani, fa- 

cută de un iconoclast — Scor- 
sese. (Vezi nr. 12/1991). 

Excesul de informatie ajunge 

uneori să funcționeze ca un bru 

iaj Şi cine ar putea debloca 

această situație? Nu o altă infor 


fi trebuit să aibă, ale unui film 
care s-a născut din dorinţa lui 
Grace Kelly, acum aproape 1! 
ani, Dorința actriţei, devenită 
prințesă de Monaco, a fost nu nu- 
mai de a se întoarce pe platoul de 
(limare dar și de a interpreta un 
personaj care să fie un fel de alter 


este „Cine este Gio?” Tinăra cea 
brună și fină se trezește din somn 
intro cameră luxoasa ce dă pe o 
terasă, Zărim pe o masă de prin 
anii '30, un colier de perie. Apoi 
tinăra se îmbracă într-un smo- 
king, unul din acelea care i-au 
adus celebritatea -lui Armani: ne- 
gru, simplu, sic. (Filmul este tur- 
na! elegant în alb și negru). Ti- 
nara se alătură unor prietena un 
cocktail. Toate - privirile se in- 
dreaptă spre ea, un domn în vir- 
Sta îi sagyta mina, un altul mai ti- 
nar si mai frumos o îmbrățișează 
pâtimâș într-un colt semi-intune- 
cat al salonului. Apoi îi părăsește 
și pășește liberă și dezinvoltă pe o 
strädutä unde citiva tineri necon- 
formisti ai zilei se joacă printre lă- 
zile de gunoi. Un „Mercedes“ ne- 
grug model '60, o așteaptă si iat-o 
intrind într-un club în care tai fu- 
mul de țigară cu cutitul și, unde 
atmosfera e dominată de uh exo- 
tism sud-american. Tinära dan- 
seazä dezlânțuită și este chiar 
apleudata. 

Cine este Gio? Este o femeie 
care are clasă chiar cinse dez- 
läntuie,.. 


Dar cine mai este Gio?: în pri. 


mul find un parfum, dar și un 
film. 

incredintind realizarea. peliculei 
lui Lynch, creatorii parfumului au 


NN 0 poga Eee 
De această dată nu Hõllywoo nuova hee tl E : 2095 ,4 culme tara SAS nis’ MOATE 18 n 
dul, ci New Yorkul este zguduit timpul cind ea era căsătorită cu reproducind infrunte și să se contrazică: Si ia: 
pepe ratate cb obiectul reclamei. = vn film-reclama — (din octombrie 

Armand Assânte  “ fins in urma, ca mama adoptivă Filmul Pidentale), facind puslielate co. 


(vi-l amintiţi?) 
la premiera ultimului sau 
film The Mambo Kings 


ka crapat capul cu un scaun și a 
jat-o afară la miezul nopții, ame- 
nintind-o ca nu ii va mai acorda 
nici un fei de sprijin financiar. Mia 
Farrow și Woody Allen nu au fost 
căsătoriți, dar au constituit o fa- 
milie 12 ani, timp în care au 
adoptat o fetta Dylan (7 ani) si 
un băiețel Moses (14 ani) si au 
impreună un fiu Satchel (4 ani). 
(Pe parcursul unei existente sen- 
timentale complexe, Mia Farrow a 
născut patru copii şi a înfiat 
şapte). Avocatii de ambele parti 
iși pregătesc argumentele în ve- 
derea obținerii pentru clienţii lora 
dreptului de custodie asupra co- 
piilor. Lucrurile s-au complicat 
insă si mai mult cind s-a aflat de 
existența unei benzi video din 
care reiese că cineastul ar fi se- 
dus si pe fetița si chiar pe baiete- 
lui adoptați de. ei impreuna cu 
Mia Farrow. Scandalu! a adus de- 
sigur beneficii ziareior. Cine este 
însă într-o: pierdere evidentă sint 
Studiourile Tri Star care, afiate pe 
punctul de a lansa ultima come- 
die romantică a lui Woody Allen, 
Soti și neveste, s-au văzut obli- 
gate sa amine premiera de teama 
ca disputa celebrului cuplu va în 
departa spectatorii din sala 
Traim într-o vreme cind în fiecare 
zi se prăbușește cite un mit 


este invitat astăzi 
să-l transforme 
în subiect. 


matie, ci o altă inspirație. lata-i 
asadar pe Armani, invitindu-l pe 
cineastul american David Lynch 
(reclama- reclamei ne spune ca 
cei doi au framintat timp de șapte 
ani ideea unui filmuleţ destinat 
lansării unui nou parfum). Şi iată 
filmu! de trei minute, care are ca 
punct de pornire — cel putin asa 
s-ar deduce după story — 0 opi- 
nie a lui Armani: „Ce-mi place 
mie 1a o femeie este ca ea sa mă 
surprindă de fiecare dată cind o 
.intiinesc” 

Femeia din filmul lui Lynat 
Laura Harris (fost manechin deve- 
nită. starleta la Hollywood) şi til- 
mul însuși, ideea, expresia lui ar- 
tistica si structura narativă (in 
care nu se rostește nici un singur 
cuvînt. doar o muzică insinuanta 
cu accente de mister si languros, 
ambele oprite in pragu! dulcegä- 
riei sau al sabionului de extaz co- 
mercial) — surprind. Totul este 
Imagine deci, cinema. Filmul — 
ne spune un prezentator al sâu 
(Frederic Marc) debutează cu -o 
imagine de pagina întii a unui co- 
tidian care poartă- un titiu imens 
deasupra unei fotografii reprezen- 
tind o femeie bruna si fina care 
poartă ochelari de soare. Titlu! 


mercială . Şi — sub semnătura lui 
Lynch — poate-un cap de serie în 
ce privește popularizarea unei în 
deletniciri care este și artă, si in- 
dustrie. Ca şi filmul de altfel 


Mircea ALEXANDRESCU 


Efluvii de celebritate 


in timp ce Lynch face un film 
pentru parfumul-Armani, starurile 
nu se lasă mai prejos și lansează 
şi ele parfumurile lor. „Toată pa- 
sionalitatea Elizabethei Taylor” 
sună reclama, „se regăsește in 
parfumul ce-i poartă numele” 
conținut într-a sticlă cu-reflexe de 
culoarea ochilor ei. „Timpul iubi- 
rii” este numele aies de Alain De- 
lon. pentru parfumu! său pe 
adrese feminine. Cine vrea ‘sa 
procure trebuie să pregătească 
297 Fr.f. Miresmele exotice alese 
de Qmar Shariff. tot pentru 
doamne sint. ceva mai costisitoar 
— 370 Frf. Johnny Haltyday isi 
prezintă parfumul într-o sticlă în 
formă de inimă — deci e clar ce 
persoane vizează — și se numește 
Amintește-i noaptea" ia numa 
100 Fr.f. În sfirsit un misogir 
Jean Louis Trintignant şi-a împru- 
mutat numele si faima pentru ur 
partum destinat bărbaților 


ego, inspirat din propria ei bio- 
grafie. După ce s-au tras cadre 
insumind 30 de minute, Grace 
Kelly a pus filmuletul în valiză, s-a 
urcat în avion și s-a dus la New 
York să-l arate bunilor ei prieteni 
Robert Mitchum şi- Cary Grant, 
(care mai trâia pe atunci). Aceștia 
au încurajat-o stăruitor să conti- 
nue, spunindu-i că, cel. putin în 
America, povestea vieţii ei va trezi 
un mare interes. Grace s-a întors 
la Monaco decisă să facă filmul 
dar zece zile mai tirziu murea în 
accidentul de automobil despre 
Care mass-media a relatat inde- 
lung și cu lux de amănunte. Fil- 
mul însă „a dispărut” din tainitele 
palatului de pe stinca ce domină 
țărmul Mediteranei, la Monaco 


Cei de la Interview” au obținut — 
nu se știe cum — o casetă trasă 
după film, au dezvăluit existenţa 
acestuia prin romanul-foto de 
care am pomenit și au aranjat cu 


© Kelly McGillis 
adoră rolurile de epocă 


televiziunea franceză (canalul 2) o 
proiecție. a lui. De ajuns să spu- 
nem că televiziunea franceză a și 
prezentat un fragment (pentru ca 
o asemenea revelație se face cu 
„picâtura”) în care Grace Kelly, 
mai frumoasă ca oricind la cei 
peste 50 de ani, părea nu că in- 
terpretează ci că oficiază. într-o 
peliculă care de-acum înainte s-ar 
putea numi „Neterminata”. 


© După recentele tulburăzi din 
Los Angeles, Mickey Rourke care 
spune că este adeptul nonvioien- 
tei declara: „Toate astea din 
cauza blestemaţilor profeti ai 
rap-ului, cinema-ului negru și a 
filmelor lui Spike Lee și John Sin- 
leton care incită la revoltă”. 
ike Lee i-a replicat pe loc: 
„Mickey Rourke este un timpit 
care face motociclism fără cască, 
un boxer care ar trebui să se mai 
radă şi să se mai spele din cind în 
cind pentru că miroase urit"... 
Răspunsul lui Rourke nu ne-a 
parvenit inca, dar îl așteptăm. 
e Jamie Lee Curtis (fiica lui 
Tony Curtis și a lui Janet Leigh), 
interpreta principală a filmului Un 
numit Wanda și membră a 
juriului la Festivalul de la Cannes 
din acest an, povestește cum l-a 
intiinit -pe soțul ei, scenaristui 
Christopher Guest. „l-am văzut 
fotogratia în revista „Rolling 
Stone” si am simţit brusc că tre- 
buie. să-l cunosc. l-am telefonat 
agentului meu să-i trimită cartea 
mea de vizită cu rugămintea de a 
mă suna. N-a făcut-o. Am fost 
foarte jignită. După vreo lună, ma 


PRELUDIU 
LA UN SĂRUT 


Acesta este titlul unui film des 

pre care se vorbește și se scrie 
destul de mult caci este in primul 
tind o adaptare a unui succes de 
pe Broadway iar în al doilea rind 
— cum afirma Richard Corliss in 
saptaminalul „Time“ — ,Povesti- 
rile sint pentru copii, adulții sint 
preocupaţi de obicei de metafore. 
Dar scenaristul acestui film, Craig 
Lucas, știe că o fabulă poate avea 
același impact ca şi primul sa- 
rut..." Totul s-ar sintetiza aici 
într-un succint dialog: „— Dragul 
meu, ai să mă mai iubești cind o 
să fiu bătrină si căruntă? 
— Bineinteles, iubita mea, în veci. 
— Sigur, sigur? Atunci hai să ve- 
dem“. (Pac! şi iată-i pe cei doi in- 
drägostiti bätrini şi carunti). 

Povestea din film nu este atit de 
concisă, sa cunoaște tot felul de 
întimplări pornind chiar din ziua 
în care tinärul (Alec Baldwyn) îm- 
pins de un elan irezistibil îi spune 
Ritei (Meg Ryan); „Hai să ne ca- 
satorim” iar ea ii răspunde „în pur 
stil american, ,O.K.“. În ziua nun- 
tii, un batrin destul de ciudat și 
pe care nu-l cunoaște nimeni 
(Sydney Walker) se apropie de 
Rita ca s-o felicite și s-o sărute. 
Din ace! moment lucrurile iau un 
curs straniu. Rita infruntind intim- 
plări la care nu s-ar fi gindit ni- 
ciodată. Scenaristul Craig Lucas 
are un crez. El spune, apropo de 
acest Preludiu la un sărut : „Daca 
nu-ți poti crede ochilor atunci ai 
încredere în ce-ţi spune inima. 
Pentru că în fiecare broscuta 
poate zace o prințesă captivă” 


PA 


un critic american caracteri 
zează astfel filmul semnat de Nor 
man Rene: ,Aceastä versiune ci- 
nematografica a unui spectacol 
de pe Broadway este in primul 
rind un film plin de prospețime, 
un film de dragoste care sesin- 
scrie în panorama unei stagiuni 
dominate de onoare și violență 
tar Meg Ryan este impresio- 
nanta” 


SOLDATUL 
UNIVERSAL 


Ciudateniiie se ţin lant in Zona 
poveștilor cinematografice. De 
exemplu: Soldatul universal, film 
realizat de Roland Emmerich cu 
Jean Claude Van Damme si 
-Roiph Lundgren. Şi unde ar fi ci- 
datenia? Iat-o: în cursul unui ex- 
periment cu cafacter „militar al 
unor cercetători ştiinţifici ameri- 
cani aceștia își propun „să rea- 
ducă la viață“ un pluton de sol- 
dati perfect recuperati din cada- 
vrele unor combatanți din Viet- 
nam, exact ca în Robocop. Din 
acest experiment rezultă un fel de 
roboti foarte sofisticati care, deși 
„readuşi la viață”, nu ştiu ce in- 
seamnă durere, emoție sau pro- 
bieme de conștiință. Cam asta și 
este toată povestea din filmul mai 
sus menționat, dacă este să jude- 
cam după reacţia unui comenta- 
tor american. care spune ritos: 
„Stallone și Schwarzenegger pot 
dormi liniștiți pentru că filmul lui 
Emmerich nu pătrunde în catego- 
ria bicepșilor si nu trece nici de 
ceea ce se cheamă efecte spe- 
ciale”. 


Un-cuplu (cinematografic) irezistibil: 
Meg Ryan si Alec Baldwyn 


aflam într-un restaurant cu prie- 
tena Melanie Griffith. Christopher 
şi cu o Cunostinta de-a mea au 
trecut pe lingă masa noastră și 
ne-au salutat. Eu i-am spus: „Sa- 
lut! Eu sint idioata care te-a rugat 
să-i telefonezi!“ Si el mi-a rás- 
puns: „Salut! Eu sint idiotul care 
Mu ţi-a telefonat!" După cinci luni 
eram căsătoriți”. Cit de important 
e-un telefon in viata omului! Da- 
câ-l are! 

e Cineva ar trebui să-i decer- 
neze frumoasei Susan Lucci (pe 
care 0 veţi vedea curind in Dallas) 
un premiu pentru... răbdare. Anul 
acesta ea a fost nominată — a 
13-a oară (!) — la premiul Emmy 
(echivalentul Oscarului pentru 
TV) pentru rolul din All My Chil- 
dren (Toţi copiii mei). A pierdut 
în favoarea Erikăi Slezak. Susan 
nu disperă însă. E tinara, deci are 
viitorul în faţă. Unde am mai auzit 
noi asta? 

e Michael Jackson în declin? 
La o licitaţie ce a avut loc recent 
la New York, o pălărie a sa, în va- 
loare de 500 dolari nu şi-a găsit 
cumpărător! În schimb au fost 
ächizitionate — la același pret — 


amprentele buzelor Madonnei. Nu 
știm însă cine este fericitul cum- 
parator. Printre alte exponate vin- 
dute cu succes a fost și „sărutul 
imprimat“ al creaturii lui Spiel- 
berg, E.T . De altfel, ,obiectul“ a 
bătut recordul, adjudecindu-se 
pentru suma de 850 dolari! 


@ Farrah Fawcett a primit o lec-. 


tie de viata de la micuțul ei fiu, 
Redmond - (tată! este Ryan 
O'Neal). „L-am luat într-o zi de la 
școală. Redmond văzuse impre- 
ună cu niște colegi Patul în flăcări 
(a rulat şi pe micile noastre 
ecrane). Brusc m-a întrebat: 
„Mamă e adevărat că tu ai dat foc 
unui om?" Am inlemnit. in mo- 
mentul acela m-am întrebat ce va 
spune fiul meu cind va vedea 
Smali Sacrifice (film în care Far- 
rah interpretează o mamă ce-și 
ucide cu singe rece cei trei copii, 
film de asemenea difuzat pe mi- 
cile ecrane). Sint sigură că va ex- 
ciama: „Mamă, nu cumva tu 
omori copii mici?" Cred că ar tre- 
bui să fiu mai atentă cu rolurile 
pe care le interpretez”, a spus ac- 
trita. Si noi credem că ar trebui 


Doina STĂNESCU 


ILM FAK 


Regina Margot dupa binecunoscutul roman al lui Alexion’ ‘Du- 
mas, in regia lui Patrice Chéreau va fi una din premierele foarte astep- 
tate ale stagiunii cinematografice 1992-1993. Prod francez 
Claude Berri declara că a intimpinat mari dificultati atit in ce privește fi- 
nantarea acestui pretentios film cit si în asigurarea locurilor de filmare 
(palate si castele, toate monumente istorice). >É 


De-a lungul Padului se intitulează documentarul de lu raj 
semnat de celebrul cineast italian Ermanno Olmi. P E a 
Spoleto, filmul s-a bucurat de o atenţie cu totul d ita, 
> 

Filmul la care lucrează alt important cineast italian; Bernardo 
Bertolucci,se intitulează Micul Buda. Realizatorul se arată incintat de 
colaborarea cu marele operator, tot italian, Vittorio Son oe Şi ei 
cu „Oscar” ca și. regizorul). 


Noi pica din proeuc ia spaniolă: Plaat 
Omagiu lui Walter Benjamin realizat de Manuel Cusso Ferrero. 
docu-dramă inspirată A a și opera cunoscutului filozo! german 
Ana Torrent, fetița din C de Carlos Saura, astăzi O finara 
actriță foarte apreciată, a ir distribuită în rolul principal într-un film 
realizat de Julio Medem al cărui titlu nu a fost incă definitivat. 
Pe genericul unui film care poartă titiul În lunga iarnă a lui '39, la.loc 


de trunte îl d pe Vittorio Gassman, în timp ce alt film 
spaniol intitulat Jamon, Jamon in ja lui Bigas Luna © intiinim pe 
ompatrioata lui Gassman, Stefania Sandrelli 


În sfirsit actorul spaniol Fernando Rey, unul din preterații: “Ii Bunuel 
turneazä in prezent într-un film sati de Mario Camus; a cărui: Aitlu 
este deasemenea nedefinitivat 

„Consiliul Europei" prin intermediul „Fondului Eurimages” a 
acordat o serie de subvenții unor filme şi realizatori de pe continent. În- 
tre acestea aflăm filmu! polonezului Julius Machulski apoi 
pe cel seen Peter Handke, Absența (film de autor); realizatorul 
islandez Guony Halldorsdottir beneficiază și el de subvenție pentru fil- 
mul. intitulat de a. Mai întiinim numele” koola 

i 


ungar, Andras Jeles pentru m eg declara, permeate 
Olivier Nolin cy filmul Ci rintelui Amaro. În sum gta pine 
„sponsorizați” şi pe Costa. vrag cu filmul său 
eres 
y kr 
v = 
Te oP 
k Ris W 
z 4 Sherilyn Fenn _ 
$ A c/o The Agency Suite, 211 
t es 10.351 Santa Monica (Boulard, 
+ = Los An 
California AASA e 
= Arnold Schw. ¢ 
c/o ICM, 8899 Bev ills Bivd 
Los Angeles CA USA. 


Rutger Haver Official FanClub 
c/o Theresa Porter and Kim Wilson 
P.O Box 2080, London E 10 SSF. England 


N.red. Nu raspundem de o eventuală schimbare 
a adreselor. 


Pe Michael Jackson îl vom vedea 
ia Bucureşti... fără Madonna 


Québec la Bucurest 


c 
D 
ba 
z 
(7 
E 
= 
3 
© 
> 
ma 
N 
V 
ten 


Bucuria 
Comunicării 


ntr-un interviu din 1989 Atom 
A Egoyan, regizor canadian de 
limbă engieză, ae două 
particularități ale cinemato- 
grafului din Québec: „Pe deo 
parte imaginea, in cele mai 
ng et pd Pg a je 
aproape lect . de altă parte 
personajele discută mult între ele şi 


~ se simt în largul lor în această pos- 


„tură.“ 


„Cit adevăr conţin spusele sale am 
putut veritica în cazul filmelor progra- 
mate în acest festival, începind chiar 
cu cele mai mari succese de public: 
Declinul american (1986) si 
Isus din 1989) de Denys 
Arcand. Arcand, abil cel mai cu- 
noscut regizor canadian de limbă! 
franceză al momentului, se dovedeşte 
a fi un lucid observator al epocii în 
care trăiește, dind în primul. film citat 
© analiză fină a relaţiilor umane din 
mediul universitar și a moravurilor- 
/năravurilor sexuale moderne, totul 
într-un limbaj crud, o sporoväialä ne- 
rusinatä care șochează poate specta- 
torul pudibond. În cei de-al doilea 


0. “Un Isus modern: 
Lothaire: Bluteau- 


az :0 transire în ter- 
a Evangheliilor. eroul 


film se of 


` meni, mi 4 
fiind un actor care joacă rolul lui (sus, 


Într-o. repre a Calvarulul și 
care va avea în viață destinul peno 
najului pe cate îl întruchipează În tea- 
tra, prist pontu; regizor de a scoate 
in evidență păcatele lumii moderne, 


= guperficialitatea $i egoismul ei. > 


`i irónia pare a fi o trăsătură comună 


"a cineaştilor din Québec, ea apärind 


în diferite ipostaze — de la o ironie 


ARĂ. ind sonde pak le 

lui tru a e, pin 

"vä i me tu <a 

~ -maticé gravă, cum ar fi feministul Mu- 
rind din 


răsputeri (Anne Claire Poi- « 
rier, 1979), un film re viol, acu- ... 


zind atitudinsa „maci 


. Cele mai importante filme din se ` 


lecţie mi-au părut a fi Unchiul meu 
Antoine (Ciaude Jutra, 1971), și J.A, 
Martin, (Jean Baudin, 1976, 
cineast prezent anul acesta la Cannes 
cu Răminind acasă cu Claude). 


Filmul lui Jutra, desemnat în 1984 
drept cei mai bun film canadian din 
toate timpurile, tine > mărturisi- 

„un zoom înainte 
tore bent eroul-adolescent ce 
“descoperé moartea. şi sexualitatea In 


e Principalii organizatori 
ai festivalului au fost: Ar- 
hiva Naţională de Filme, 
-- director-regizorul. Savel 
Stiopul si Michel Buru- 
iană, directorul departa- 
mentului relații publice și 
„marketing al revistei ,,Sé- 
quences“. 
e Cu această ocazie s-a 
aflat la București o dele- 
gatie canadiană” compusă 
din 12 persoane: regizori, 
actori, ziariști, producă- 
tori. 
@ La cererea publicului, 
festivalul s-a prelungit cu 
două săptămini. 


» 


același timp. Jutra, mort în 1986, este 
unul dintre cei mai importanţi izori 
canadieni. El a realizat citeva din fil- 
mele-reper ale documentarului direct 
i a colaborat cu Norman McLaren la 
Povestea unul scaun (1957), film pre- 
zentat in acest festival în cadrul unei 


retrospective McLaren ce a cuprins : 
14 filme, de la Stele gi (1933), < 
pină ia Pas de deux (1 |, oferin~ 


du-ne prilejul de a vedea — sau reve- 
dea — citeva din peliculele în care 
utilizează tehnicile sale inovatoare 


sau chiar revoluționare în animație, =. 


de la desenul pe peliculă la sunetul 
sintetic. 


este povestea 


JA. Martin, fotograf 
unui cuplu care, după 15 de căs- 
nicie, redescopera incet-incet afectiu- 
nea care îi legase, în timpul unei că- 
lătorii prin splendidui - peisaj cana- 
dian. Reconstituirea atmosterel pa- 
triarhale de la inceputul secolului 


“este admirabilă; fără a fi. niciodată, 


însă, un simplu detaliu decorativ, pei- 
sajul, ambianța slujind ca un revelator 
al reacțiilor eroilor: - < 


Cuplul şi problemele ‘sale se află si 
în centrul altor două filme: Ultima lo- 


ga (Jean-Pierre Lefebvre, 1978) și -> 


a tumantä (Francis Mankiewicz, 
1988), însă aici tușa sentimentalo-me- 
lodramatică este mai apăsată. 


Cu Asasinul cinta la trombon 
(1991), descoperim un Terry Gilliam 
praan în persoană lui Roger Can- 
in, regizorul filmului. Ceea ce nu in- 
seamnă că nu avem de-a face cu un 
creator original și cu un talent pe de- 
pile consolidat, deși este doar al doi- 
lea lung metraj al său. Filmul — deo 

lantă inventivitate — 


i în 
“referiri — făcute cu umor gi, inteli- ~ 


Sy 


e Québec este o provincie a Canadei cu o populație — majoritai 


francofonă — de 6 milioane de locuitori, din care două milioane în 
principalul centru urban al regiunii, Montréal. 
e Producţia cinematografică se situează în jurul a 20 de lung me- 


traje anual și cîteva zeci depouri metraje.) 


e Bugetul unui fiim este rı 
lari canadieni. 


us, uneori chiar sub un milion de do- 
de, Jean-Claude Lauzon, prezentat anul acesta 


la Cannes, a costat cinci milioane de dolari, cel mai mare buget pen- 


tru un film de autor în Canada. 


e În cea mai mare parte filmele sint finanțate de stat prin ONF 


(Oficiul national al filmului), SOGIC 


culturelies) si Téléfilm Canada. 


(Société générale des industries 


„e ONF a fost creat in 1939; la Ottawa, sub conducerea documenta- 
ristului britanic John Grierson. Deviza Oficiului: „Să facem cunoscută 


şi înțeleasă Ca 


nada canadienilor și celorlalte naţiuni“. 


e in 1941 este fondat de către Norman McLaren departamentul de 
animaţie al ONF, iar în 1966 este creat studioul francez de animaţie. 
e Dacă la început ONF a produs mai ales filme în limba engleză, 
din 1953 se creează studioul special destinat producției franceze, 


prioritar documentare. 
e În 1956 ONF se mută la 
e in 1964 începe producerea 


lontréal, într-un sediu modern. 
le lung metraje în limba franceză, iar 


în 1968 este adoptată o structură bipartită: o secție engieză și una 


franceză. 


e În 1969 se înființează un studio pentru dâbuturi. 
„e 1974 — apariția a trei centre de producţie în limba frânceză în 


afara Québec-ului: la Moncton, Ti 


e 1986: debutul programului Regards: 
cerii de filme realizate exclusiv de câtre. fe 3 
© ONF susţine diverse programe de. cercetări în d 


oronto și Winnipeg. à 
Segu consacrat produ- < > 


neniul tehnicii” 


cinematografice, dintre care cel mai spectaculos rămine programul 
inițiat de Roman Kroitor pentru formatul Imax. (Anul trecut in - 


trind apariția primului lung metraj pe: 


film-concert cu Rolling Stones}. 


% O canadiană care a cucerit lumea: 
Genevieve Bujold 


a — ta Buster Keaton, la expre- 


sionismul german (şi în primul rind ia 
Fritz Lang). la Frankenstein si chiar la 
Gilliam și a! său é 
doar citeva, totul slujind o comedie 

da calitate, în care umorul este fin și, 


ca să cităm 


; $ 


Ce înseamnă presa cinematografică 


din Quebec? 


inteligent. Am remarcat și interpreta- 
rea lui Germain Houde (prezent ală- 
turi de regizor, la București), un actor 
de mare. clasă. Ai 

Doi regizori aflaţi ia Bucuresti cu 
acest prilej, au beneficiat și de retros- 


acest format: At the Max, : < 


ntrebarea i-am adresat-o ziaristei Francine Laurean- 
deau care a făcut parte din delegaţia canadiană pre- 
zentă la București cu ocazia acestui festival. 
t Marile cotidiene au ca angajați permanenți. mai 
4 mulți critici cinematografici, nemaivorbind de cola- 
boratorii care sint citați. De exemplu Le Presse 
are nu mai pan de trei critici permanenți; Journal 
de Montréal doi. Le » unde lucrează Francine Lau- 
reandeau, are doi critici culturali care scriu atit cronică de 


w film, cit şi cronică teatrală sau literară. 
f- Revistele de cinema ocupă un loc important în peisajul 


presei culturale, chiar dacă ele trebuie să facă față concu- 
renței revisteior cu un solid prestigiu provenite din Franța. 
Cea mai veche, $i H apare din 1955, mai intii sub 
forma unor „Caiete de formare și informare cinematogra- 
fica”, apoi, din 1970 ca „revistă a cinefililor“. Din 1979 apare 
şi revista 24 heures, iar din 1969 „Magazinul de cinema si vi- 
„ec Liincotoumabie. x 


Ciné-Bulles este o revistă a Asociației] m põe A 
paralele din Québec (asociație creată la Inklaliva programä- 
torilor din rejeaua Sage Perforation este editată de 
serviciile tehnice ale ONF, ul fait Quoi? este revistă a 


” „profesioniştilor din domeniul imaginii şi sunetului. Asociaţia 


apoi o serie de publicaţii editate de diferite asociați: 


regizorilor și regizoarelor de cinema publică la rîndul său 
Lumiéres, un buletin de o eleganță grafică deosebită. 

Din 1989 Cinemateca are un program TA al proiec- 
tiilor sale, La revue de la Cinéma’ . În același an apare 
si un buletin cotidian telecopiat, TV-Video. 

În sfirgit, din 1990 apare şi o revistă de studii cinematogra- 
fice cu titlul Cinémas, condusă de universitari și membri ai 
Asociaţiei de studii cinematografice din Québec, revistă care 
publică „lucrări teoretice și analitice dorind să stimuleze o. 
reflecţie pluridisciplinară asupra unui obiect proteiform şi 
(...) să analizeze mutatiile în curs, atit în ceea ce privește 
practicile creatoare. cit și discursurile teoretice“, un program 
ambițios, pare-se respectat pina acum. 

narmat cu aceste informaţii, l-am întrebat pe regizorul 
Jean-Claude Labrecque dacă țin cont creatorii de ce spun 


„criticii. Intti ride, apoi îmi spune. că relațiile critici-creatori 


sint, ca peste tot în iume, tensionate. Îmi povestește însă că 
in timpul în care se afla în faza de montaj cu Bd. 67 
bis un critic care văzuse materialul filmat i-a facut o sugestie 
care l-a determinat să includă un comentariu la începutul fil- 
mului. Ceea ce dovedește că — cel putin pe meleaguri cana- 
diene — realizatorii mai apleacă urechea gi la ce spun criti- 
cii. Avem, așadar, și noi motive de speranţă. 


a 


e Téléfilm Canada, creat în 4983, are un rotiimportant 1 in fin 
producerii și difuzării producţiilor cinematografice si televizuale inde- © 


pendente 


. SOGIC, creată in 1988, își consaciä -o parte din activitate cing- + 
matografului, în special pentru promovarea și susținerea financiară a 
Mei de filme, susținerea “distribuirii, favorizarea reprezentanților. -$ 
u6bec în festivaluri, ajutor pentru cercetare și ~f- 
inovaţii, precum și un ane de ta su financiară a sectorului privat 


creat 
cinematografului ‘din 


din cinematografie. 
e Animatia canadiană se 


‘un 
lume, inovațiile in acést Pda rm tnd na erase: În. planul tehnicilor 


art în (de la pixilatie la ecranul de 


è Cineaștii canadieni s-au aflat in primele "Anduri si in cazul filmu- 
lui documentar, printre pionierii cinematografului direct. Lipsa unei 
legi care să susțină documentarul și scurt metrajul -se tace simțită, 
astfel încît regizorul Roger Cantin declara cu umor că „azi documen- 


tano e făcut: numai de incapatinati sau nebuni“. 


a de actorie este o scoala dură/ cu examene foarte grele. 
Exis două Conservatoare de artă dramatică: unul în orașul Quebec 


läialt la Montréal. 
e n multe colegii 


curs de cinematograf. 


e Cinematograful din Québec este răsplătit cu multe premii inter- 
naţionale, din care putem aminti citeva din cele mai cunoscute: în do- 
meniul animätiei un mare premiu la Annecy = un Oscar pentru Omul 

premiul pentru regie la 

Cannes, in 1975, obținut de Michel Brault pentru Ordinele; la același 
festival Monique Mercure obține premiul de interpretare feminină în 
, iar Dara Arcand obține 
american 


tréal (ambele 


care planta copaci de Frédéric Back, în 198 


1976 tru rolul din J.A. Martin, fotograf, 
tot la ia Ptemiul FIPRESCI tru Declinul 1 
în 1986, și premiul juriului în 1 pentru Isus din 
nominalizate la Oscar). 


& Chioé Sainte-Marie 
(Poptärija de Gilles Carle), 
prezentă și la București 


plete) ale creației lor, 

peetie (noor Labrecgue e ară 

latte că in lung metrajele sale preferä 
să vorbească despre trecut, ru că fapt 

intoria se uită repede și această dis- 

tantare in timp ne ajută să o Intele- 


Michel Butüiärž? 


ăscut în 1953, în România, se considera ele- 
vul a două personalități: profesorul său de 
limba română de la liceul „Mihai Viteazul“, 
Constantin Marinescu și izorul Savel Stio- 
pul, care i-a oferit la 12 api un mic rol în fil- 
mul Anotimpuri si de la po a inväjat multe 
er e tehnica filmului și despre istoria cine- 
matografului. in 1970 pleacă din tara, face studii de istoria 
artei, cinema, marketing, la Paris, Montréal, Ottawa. Ur- 


mează © perioadă in care face Carieră in marketing, apoi se : 


gedică pasiunilor sale: fotbalul. (devenind agentul unor mari 
jucători); opera și muzica simfonică (ree consilier al or- 
thestrei filarmoni Metropolitan. din Montréal). 

> Recunoaste insă că Gort oe dragoste rămine filmul. A 
T artine eh do. marketing. Ajunge Mu cies consiiar 
istic și marketing, nge proi rului său, 
Gervais, unul a grai cei mai importanţi. critici de film 

» devenit un al treilea mentor al. 

pe care o de la faliment, 
Ang spate 


aspectui ie, «i 
Se Ra ps ‘$f Sing ani @niversare a revistei 
ences, care acor tus preiccelor ma 
şi actori. din Québec. 
Nu uită că a plecat din România: lansează filmul Elisabetei 


ul dintre primele locuri în | - 


ii din Canada există încă din anii '60 cursuri da ci- 
„ Nematograf. Chiar în invajamintul liceal în unele școli se predă un 


imal bipe. Püssi de pro- r plicersa reg 
è sociale el ne oferă in Aface: 
rea Coffin (1979), inspirat pro 25 
geli viziune asupra unsi < ve. 
probabile erori judiciare, totul într-o 
manieră semidocumentară. Fratele 


Andrei (1987) gorie biogrania 


ai-cult pentru canadieni 
(1975), probabil. ce! mai inte- ` 
resant dintre ; fi inciuse in 
festival, este — dincolo-de trama pro- 
priu-zisă (povestea. unui tnär” orfan 
deposedat de moțtenire-de către må- 
Salle sale) — © reconstituire a unei 
; - agitate” din istoria contem- 
a Québecului, cea a ultimelor 


oy 


sarea fă: 


; stu anilor. 50... 


i ~ Dintre scurt matrajeie.: ‘sale. remar- 

“2 “cabile prin. concizie și prim reducerea. .. 
=> fa minimul} necesar a comentariului, < 

~ e, tera in” rood deosebit 38 
(1970), interesante imagini apoca 
tice pe muzica lui Pierre Henri. (Este 
jak aici; 23784 măcar word -paran- 
teză — să ae eviti 
e muzicii ry filmele aa "de la 
semnata de. Francois. Dompierre la. 
Declinul 


american jä 
tura lui eg Kymlicka pentru pp miri 
nul cinta ja trombon ori cea a lui Do- 
minique Tremblay la Vulturii, pentru a 
nu le cita decit pe cele mai intere- 
sante). 


Gilles Carles prezintă în filmele sale 
o viziune satirică asupra lumii, A 
mentată cu o doză de erotism: 
cull (1970) gi Adevărata 
(1972), fiind cele mai reușite. 


În același interviu.de care vorbeam 
ia kg Atom be spunea ca 
pentru el cinematograful din Québec 
este un cinematograf al comunicării. 
Aș nge al bucuriei comunicării, 
pentru că -se simte in aceste filme 


äh Edith Piaf și compozitorul 
ei canadian; Claude Léveillée 


(Bd. Lannes, 67 bis de Jean-Claude Labrecgue) 


considerat un partener egal d 


Michel Buruiană și Savel Stiopul 


Bostan, Campioana si organizează in 1991 Retrospectiva ci- 
manitestare urmărită cu interes 
de publicul canadian — dovadă și cele peste 40 de articole 
apărute in presă. După acest festiva! al filmelor din Québec 
de la Bucuresti va urma, în luna septembrie, lansarea în Ca- 
nada a filmului lui Lucian Pintilie, Balanța, cumpărat de 
compania de distribuție Aliiance Vivafilm. 
De asemenea speră să continue nizarea retrospective- 
lor de filme atit inc Canada, cit si în ania, contribuind la 
mai buna cunoaștere a celor două cinematografii. 


“zile ale guvernării were iz Sfirsi- 


“cul pei 


pote zorilor se a se wl în re: 
jatie de comuniune cu praz tă 
discu- 

» tili a fost 


. Rolland MAN 


ÎN UPSA 
CINEASTILOR 
aiioe 


oraa este un fel de „sufiet can- 

os, papuo > mereu indrä- 

viața ‘mai mult sau mai 

in pe ‘asa că, de cele mai 

multe ori, oamenii din jurui.sau 

nu îi inteleg reacţiile $i acţiunile 

Serialu) de televiziune care ii po- 

vestește aventurile este cel mai lung din lume: a 
început în 1969 si încă nu s-a oprit din mers, is- 
pravile lui Tora-san pasionind fara încetare publi- 


9 Un cineast într-adevăr 
nepereche: Kurosawa 
(Rapsodie în August 


cu Sasiko Murare și Richard Gere) 


cul japonez. Poate că acest succes greu de ega- 
lat se datorează faptului că Tora-san, cu bagajul 
său de bäscälie $i tandrete, cu micile tui găinării, 
e un oarecare, e un om din multimea ce trăiește 
modest în suburbii sau în micile așezări risipite 
în zone depărtate de metropola. Si cum pitores- 

rsonaj colindă te miri unde, mereu locuri 
noi, noi chipuri și noi întimplări il atrag si — pen- 
tru o vreme — îl implică, intr-o forma agreabilă 
pina și pentru spectatorul european. 

Între Tora-san gi lecţia de dragoste — al 35-lea 
episod al acestei areas rere Maaka de tele 
viziune — și filmul de artă Surorile 
semnat de reputatul Kon Ichikawa — s-a angel 
recentul Festiva! al filmului japohgg, organizat de 
Fundaţia Nipponica si Asociaţia Yokohama, la 
București și la Constanta. Criteriul de selecție al 
filmelor s-a identificat cu însăși menirea Funda- 
ției: aceea de a face cunoscute realitățile Soare- 
tui pa Nu neapărat cinematografia acesteia 
ci, mai degrabă, prin cinematografia sa. ră 

Astfel, singurul film de real interes pentru cine- 
ecranizare a unui ro-. ` 
man celebru, scris de Tanizaki Jun'ichiro in tim- 
pul celui de-a! doilea război mondial. Patru su- 
rori şi tot atitea ipostaze ale feminitatii — patru 
destine diferite într-o lume in schimbare, in care 
tradiția cedează cu greu terenul. Telefonul şi mo- 
bila de tip european sint mai lesne admise decit 
noile mentalități, chiar dacă tradiţia este în anu- 
mite cazuri umilitoare sau aducătoare de sute- 
rini. Doar timpul se scurge netulburat, doar ná- 
tura își vede de legile ei, indiferentă la schimba- - 
rea în chinuri a societății umane. lar cele patru 
anotimpuri delicat evocate, devin metafora pro- 
funda a vieţii celor patru eroine, viata atit de spe- 
cific japoneză dar și a femeii de oriunde... Desi 
realizat în 1983, filmul lui Kon Ichikawa intru- 
neste toate virtuțile cinematografului clasic japo- 


ne acest clasic și televizivul Tora-san, filme 


_de interes mai putin general, variate ca ae 


calibru, subsumate ideii de a face cunoscute di 
ferite aspecte ale Japoniei. Teme dureroase — 
precum al doilea război mondial ori strămutarea 
unui sat de munte din cauza construirii unui lac 
de acumulare ori existența copiilor născuți in- 
tirmi datorită thalidomidei(Copiii insulei, Satul 
natal și Noriko) s-au amestecat cu teme „de on: 
sum“ — un fove-story leucemic  (Poveste de 
goste) si un love-story la ski (Du-mă mien me 
pezii) in forme ce n-au depășit un nivel artistic 
mediu. Desigur, spectatorii s-au- delectat cu mi- 
nunate peisaje naturale, superbe cabane de 
munte, admirabile construcţii publice sau piețe 
din Tokyo. Adevaratii cinefili au rămas nostalgici. 
pentru că ei cunosc valoarea nepe e a mul- 
tora dintre cineaștii niponi. Cred că meritam să 
vedem Rapsodie in August sau Visele lui Kuro- 
sawa 


Aura PURAN 


BUCHAREST 


exchange house 
UTAR AGGESIBILE iey 


BUCUREŞTI Cotroceni 18 tel: 377 522 
Kogalniceanu 41 tel: 149 093 
Piaţa Presei Libere 1 {Pavilion T) 
George Coşbuc 1 tel 120 052 
lon Cimpineanu 17 tel: 148 061 
Smirdan 29 tel: 148 576 
Linariei 82 
Piaţa Lahovary BA tel 595 175 
Cringasi 8—10 


ALEXANDRIA Hotel Teleormanul 
ARAD Revoluţiei 55 tei: 966/21960 
BAIA MARE: Gh, Şincai 14 
BĂILE FELIX: Bazar 16 
BACĂU Mihai Viteazu 1 
BRAILA Piaţa Traian 1 
BRASOV Eroilor 27 tel: 92/142 067 
Piaţa Sfatului 27 tel: 92/151 251 

CLUJ Doja 5 tel: 95/11 60 93 
CONSTANŢA Carpați 5 

Sat vacanţa 

Tomis 18 

Tomis 218 


„NEA 


ASSTTTORSS 


O AMBIANTA DISTINCTĂ, UŞOR DE RECUNOSCUT 


CRAIOVA Restaurant Select 
DROBETA TR SEVERIN Numa Pompiliu 34 tel: 97826076 
GALAŢI Brăilei bl BR 1C tel. 934/13 255 

Portului 19—21 
IAȘI Costache Negri 62 

Cuza Voda 2 

NEPTUN Hote! Caraiman 

Hotel Transilvania 


ORADEA Patrioţilor 4 tel: 99/136 477 
PITEŞTI Victoriei 5 
RADAUTI Piaţa Unirii 67 
SIBIU Parcul Tineretului Bl. 20 
Piaţa Mare 8 


SIGHIŞOARA Herman Oberth 1 tel: 950/75 450 
SLATINA Casa Tineretului 

SUCEAVA Stefan cel Mare 48 

TIRGU MUREŞ Primăriei 2 tel: 954/25 747 
TIMIŞOARA Bocsei 3 

TULCEA Portului 2 tel: 915/14 089 


os ec SA 


Produc e: Franța, 1988-F 
linaro. Cu: Pierre Richard, anuelle Béart. 
Richard Bohringer, „Fanny poate. 


începe tinere mai 
elegant sau mai sumari 
care ba e, ba nu è o; 

mai ales, mult, mult amor, cu: praz tt 
amenințări cu- sinuciderea sau cu uciderea 
presupusilor rivali. Dar, pentru o comedie ce 
se vrea dezlânțuită, umorul ep cam forțat. 


‘mecul mult lăudat -at Emm 

constă mai-mult în nuri săi dacă în în interpre 
tarea-i Cam atit we sale comedie ca 
ar pace purta -subtitiul e de scor din 
anii R 


UN COMANDO INDIAN 


NOR, 


Pi je India. Scenariul şi regia: B. Sub- 
e w a. ot Mithun Chakra- 
varty. 


india la ora - - 
mai mult sau mai putin parodic în nd cu 
à la indiana Jones, one Ziua 


amestecă. Superman cu celei 

Doină a Oltului ori cu tema din. Podul de pe 
riul Kwal (v-o puteți închipui irP ritm disco?) 
$i vă scutesc de alte exemple care le pu- 
teti descoperi singuri dacă veţi avea curiozi- 
/ tatea să vedeţi filmul. Veţi mel descoperi in- 
dieni in costumatie sportivă si indience in mi- 
E nijup, discoteci in care se dansează in mai 
toate stilurile ce s-au perindat in ultimii do- 
. uazeci de ani, iar jogging-ul și body-buil- 
ding-ul practicat in familie îl transforma pe 
kige într-o 1 mai tare ca ninja, capabilä 
să anihileze o întreagă trupă înarmată (trupă 
vo membri AR isca la ye așteptind 
ni iati, împuşcaţi sau măcar bătuți 
de de pipi nosira) Ce mai, o adevărată ca- 

a umorului A Al 


‘ A 


CUM IEȘI DIN LIFT, - 
LA STÎNGA = 


Ecole ios 
La stin ca sla droapta, Gum ieși ain itt» 
porți DADA A 


cate, un gma A 
, scandaluri 


În vesnicul rot al timidului îndrăgostit antre: ~ 
nat fără voia sa în Le sol din care nu = e 


=> Jolly y pale — decit bietul cowboy care. 


ri Pate pe Se de oh oră orice vă veți amuza si la Noro- 


Re EN a chatălui 
- Producţie: Italia. Regia: Joe D'Amato. Cu: 


"Dacă vă asteptati ca în cele unsprezece zii 


-NOROCOSUL LUKE 


K 0 
Producție; falia - SUA. Regia Terence Hill. 
Cu Terence Hill. 


De multa vrame benzile desenate i-au atras 
pe ci ti, care incearcă să je transpunä in 
imagini. filmice. Cu mai mult sau mai putin 
“succes. Cu mai mult sau mai putin talent si 
inventivitate. Cu mai mult sau mai putin 


“umor. Cu mai putin din toate îl transpune pe 


ecran Terence Hill pe | Lucky Luke 
“Trebuie spus că mai mult umor are calul sau 


deși cel mai iute pistolar din vest, pare mai 
Aiad din Lunä direct in postul de 
own. Dacă aveţi nervii tari şi 


11 ZILE ȘI 11 NOPȚI 


o 
Jessica Moore, Joshua McDonald. 


$i — mai ales — în cele unsprezece nopți pe 
care un tînăr le va petrece cu cea care at tre- 
bui să ție (în viziunea autorilor filmului) o se- 
ducătoare şi perversă finără să aveţi parte de 
un catalog al poziţiilor erotice veţi fi dezamă- 
giti. Scenele „fierbinți“ sint ca o supă grasă 
care s-a răcit, i ta este — din păcate — 
neapetisantă. pe ei „perversă” este 
săracă, daca’ Aa de-a dreptul. Mă în- 
treb de ce filmul este interzis celor sub 16 
ani. Probabil pentru a nu-i lăsa să vadă că 
fantezia autorilor unui film erotic poate fi mai 
săracă decit a lor, 


Rolland MAN 


2 Scene de alcov din-anii ‘80 
(Fanny Cottencon si Pierre Richard). 


S India la ora postmodernismului. 


Filmografie Dracula 


(Urmare din pag. 9) 


Hammer realizează un Dracula în costume de 


1971 — Count Dracula/ Contele Dracula 
i cs cani Germania — Marea Bri- 
Si R: Jesus Franco. Cu: Christopher Lee 
și Horer Lom (dr. Van Helsing). Este primul 
m cu D. prezentat la TVR — mediocru pèn- 
tru cine e Gultivat în materie. Oricum, poves- 
* tea e destul de fidelă cărţii, chiar daca tinărul 
o erou ajunge voit și sub o falsă identitate, și 
| nu ca trimis al unei firme | liare, în cas- 


Noutatea 
est detaliu, ci faptul că pe parcursul 
muie contele ai ape — evident, di 


aj A: Javier Agui- 


a 
pal 


roman Gate și 'dietribujia Bino sat Per 


3 Paul Naschy;:Nou: dragostea e 
are inch D. © în stara så e crute pe fe 


cor ce poate distruge intreaga ome- 

hire. Acest ultim film cu D. realizat de casa 

Hammer poa obosit și sub pae Aja final: 
Dracula/ Fiul 


ag — Son of 
eller (Marea 
Danio, Freddie Franćis. Cu: Harry Nil- 
sson. Un film de groază pe muzică rock, pro- 


tru identificare: N.: Davenport este bătrinul 
Frere din Petes a familiei Howard”). Mult 
“deasupra mediei, 

— Satanic Rites. a Dracula/ Riturile Sata- 
nice ale lui Dracula (Marea Britanie). R. Alan 
Gibson. Cu: Christopher Lee și Peter Cus- 
hing. Aici contele deţine virusul unei boli 


redacțională 
Redactor șef 
i Adina Darian 


p ioe Cornii: Bea isa 
ae hubricë: Doina Stănescu. Redactor: Lucian: Georgescu, Rolland Man. 
Lan tea redă wae 


SRL. Sentința child ww, 3087/8C Judecătoria Sect 1 
Oficiul 


Societatea Comercială 
Bucuresti, 21 ulle 1902, Inmatriculeta ta Registrului Comerţului cu 
nr, J. 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 — 1200; > — 


Redacţia: Piaţa Presei Libere nr, 1 București, tel. 17.38.71 
[Reais eionomd « inorineriorsmprmeria Cores”, Bucwers a] 
lace prin Ollie porine; Caisios 


m Oa pov, Cumes Prat Pa 
x1 55.54; 18.56.73. Bucuresti, Piaja Preset 


dus de Ringo Starr. Protagonistul interpre- 
9 piese. 


Fiul (Franța). R: Edouard Molinaro. Cu 
torul de Lee. Contele si fiul său sint alun- 
gati de pe meleagurile lor de autorităţile co- 
muniste care nu pot tolera o asemenea ru- 
sine. Arma cu care tovarășii atei reușesc să-l 
pună pe goană este o „cruce“ formată diri... 
secera si ciocanul! Niște producători naivi au 
solicitat permisiunea de-a realiza filmul in 
— Evident, au fost refuzaji cu indig- 


"1978 — Dracula's Ciinele lul Dracule 
(S.U.A) R: Albert Bond. Un vampir oarecare 
aduce ia Los Angeles ciinsle contelui (si el 
vampir) în înceată de a-l găsi pe ultimul 
descendent ai lui D. Pe urmele lor, un cura- 
jos inspector de poliție interpretat de José 
Ferrer. Un film t. 
1979 — Dracula (S.U.A.) R: John Badham. 
la și Laurence Olivier (dr. 
Van Helsing). Din nou protagonistul vine de 


pe Broadway, unde a fost aciamat pi areas 
eri Din nou un puternic Van sing 
Dar modificarile tramei 0: mr ram nu se susțin, 
iar scenele de groază pi 
rare. 

— Nosferatu — 


tulesc prin exage- 


isabelia Adjani aici, desi din corabia-fantomä, 
sosită de pe Dunăre se revarsă în oraș sute > 
de șobolani, filmul este palid pe lingă strá- 


Ceppote cu Gary Oldman în rolul titular gi Wi- 
mea Ryder. în cel al victimei complice. Dra- 


În numărul viitor: 


o2<(OOTwWzZ <E_Oy