Revista Cinema/1990 — 1998/4_Noul_Cinema_anul_XXXII_nr-8-1993

Nr. 8/1993 (365) 


„Anul ХХХІІ 


` 


і 
т. 
М 
Е 
Y 
ы 
O 
U 
5 
T 
O 
N 


REVISTĂ А CINEFILILOR DE TOATE VÎRSTELE 


INË KAA 


Е] oc-rores 


Lauren Bacall ре 
care ан văzut-o ре 
micul ecran în poli- 
cierul O mică rază 
de soare după 
Agatha Christie şi 
soprana Mariana 
Nicolesco pe care 
am ascultat-o, în 
aprilie, într-un re- 
cital extraordinar 
la Atheneul Ro- 
mân cu ocazia 
aniversării а 125 
de ani de la înfiin- 
{агеа Orchestrei 
Filarmonice. іпќаі- 
nirea dintre cele 


două supervedete de origine română a avut loc la una din recepțiile prilejuite de inaugurarea, la 
Bienala de la Veneţia în luna iunie, a Pavilionului României cu Expoziţia Damian. 


Се vom vedea 
la toamnă 


ира o vară „fierbinte“ și aventuroasă petre- 
cută cu Dracula și Ultimul mohican (distribu- 
ite de Guild Fiim România). şi Die Hard 1 și 2 
(distribuite de România Film) să vedem ce ne 
va oferi toamna ce va să vină. Spicuim câteva 
dintre surprizele promise de cele două case 
de distribuție mai sus-menţionate: 
Septembrie. ቨ vom vedea pe Wesley Snipes într-o peliculă 


În culisele lumii filmului 


n best-seller care, în epica sa furtunoasă, ajunge în 
lumea cinematografului hollywoodian este Piran- 
has de Harold Robbins, apărut la Editura Olimp. 
Descriind parcursul unui tânăr care nu poate să 
acceadă la succes fără ajutorul mafiei, cartea suge- 
rează natura dubioasă a capitalului investit în pro- 


Adio, 


Jean Negulesco 


> a 20 iulie a încetat din 

viaţă Jean Negulesco sin- 

gurul regizor român саге 

a făcut cariera la Hol- 

lywood. Născut т 1900, la 

Craiova, cineastul și-a de- 

săvârșit formaţia artistică în atmosfera 

avangardistă a“Parisului anilor '20 unde 
s-a afirmat ca plastician. 

Debutând ca regizor în 1931 (cu Trei 
şi o zi), el are o amplă filmografie, ce 
cuprinde 35 de lung-metraje de ficțiune 
și aproape tot atâtea scurt-metraje. 
Printre peliculele sale cele mai impor- 
tante se numără Humoresca (1946) cu 
John Garfield $ Joan Crawford, Strada 
interzisă (1949) cu Dana Andrews şi 
Maureean О’Нага,Тееюпт de Іа ип ne- 
cunoscut (1952) cu Bette Davis și Shel- 
ley Winters,Cum să te тат cu un mi- 
lionar (1954) cu Marilyn Monroe, Băiatul 
călare pe un delfin (1957) cu Alan Ladd 
şi Sophia Loren, Darul iubirii (1958) cu 
Robert Stack și Lauren Bacall,Hedoniş- 
tii (1964) cu Ann-Margret. Jean Negu- 
lesco a scris o fermecătoare carte auto- 
bigrafică, „Drum „printre stele“, apărută 
la noi în 1989 la Editura Meridiane. No- 
rocosul заи destin hollywoodian nu 1-а 


polițistă — Pasagerul 57; pe „Catherina cea mare“ (Dene- ducţia de filme și legătura dintre magnații de la Hollywood şi făcut să-și uite originile: toată viața el 
име) сит о numesc conaţionalii ei, în mult premiatul (cu capii lumii interlope. Un roman captivant, care se citește pe пега- s-a mândrit că este român. Adio, таез- 
Cesar—Oscar) Indochina; pe Sylvester Stallone саге ne va suflate. = tre! Г] 
demonstra în Cliffhanger (се! mai recent film al său) că este 5 ў 
nu numai ип superboxeur, сі și un alpinist încercat; pentru 
prima oară pe ecranele noastre Julia Roberts într-o po- 
veste de dragoste și teroare, ከ The Enemy 
(Dormind cu duşmanul); şi, nu în ultimul rând, amintim Tes- 
toasele Ninja şi filmul horror-comic Addam's Family). 

În Octombrie se anunţă (prea) comentata Madonna în 
Body ої Evidence; Jacob's Ladder cu Тіт Robbins 0-88 vă- 
zut in Jocuri de culise). urmează Malcolm X (cu Denzel 

> Washington, interpretul controversatului lider de culoare); 
Robert Redford va fi prezent (ca producător şi regizor) cu ል 
River Runs Through ዘ; iar Tom Cruise şi Demi 
Moore sunt apărători ai legii în A Few Good Men. 

La sfârșit de an îl vom revedea ре nâstrușnicul Kevin (Ma- 
caulay Culkin) din nou Singur acasă (2) și pe regele kickbo- 
xing-ului, Jean Claude Van Damme. alâturi de Rosanna Ar- 
quette în Nowhere to Run. = 


Vă răspunde: 


Din sumar 
august 1993 


Nicodim Ramona, Galaţi; Rotaru 
Geta, Brăila: 


KEANU REEVES. 29 ani. Născut 


în Beirut (Liban); tatăl — originar din 
Намаі; тата — americană; a copilărit 
în Australia, Statele Unite (New York). 
Canada (Toronto) unde a urmat cursu- 
rile de teatru la Arts High School. Des- 
pre acea perioadă spune: „A fost foarte 
nostim dar tot timpul mi se reproşa са 
vorbesc prea mult“. Primele apariții au 
fost la televiziunea americană într-un 
serial și trei air рие тоот, Ѕе 

f remarcă abia în 5 . Urmează 
ЩЕЛИ ОВО а câteva roluri secundare pe marele 
SPIRITUL VREMII: Ingmar Bergman şi filmul А ecran (Dangerous Liaisons, Paren- 
uitat thood, | Love You to Death). Primul го! Pg 
SPOT: PC important: un tânăr redactor la radio în 
х а Aunt Julia and the Scriptwriter. Parte- 
VIDEOCINEMATECA ROMÂNEASCĂ neri: Peter Falk, Barbara Hershey, Eli- 
VIDEOGHID zabeth McGovern. እ መሎ Break îl рго- 
CIN pulsează în lumea vedetelor. Pentru 
РЕЗОВ acest rol (ип polițist „transplantat“ din 
Midwest la Los Angeles) Keanu а [በሃ፳- 
{ай surfing (ca dealtfel și partenerul 
său, Patrick Swayze), s-a antrenat cot 
la cot си agenții FBI şi polițiști, petre- 
când zile întregi în compania acestora. 

Celebritatea nu l-a schimbat. A rămas 
acelaşi tânăr „new wave“ în blue jeans, 
tee-shirt $ bocanci „grunge“ (vezi nr. 
7/93). Locuiește Іа Los Angeles într-o 
685ህ18 .аѕсипѕа în spatele unui uriaş 
gard уш. Are o motocicletă 850 Norton 


FESTIVALUL FILMULUI DE LA COSTINEȘTI: 
1а urma urmei n-a fost decât un festival! Cu 
taja spre public; Etica documentarului; 

Tranziţia animației; La orizont — o autentică 
generaţie de cineașşti; Vorbe la malul mării 
PE ECRANE: Justiţiarul; Hudson Hawk; Băta- 
lie disperată; Ultimul mohican; Dracula 


FARMECUL REPLICILOR: 


Commando, model 1974 cu care îi place să gonească pe 
strazile pustii ale orașului la orele mici ale dimineții. 8 
place să danseze (este un obișnuit al discotecilor, un 
dans numindu-se chiar „The Keanu Stomp“). Are un 
limbaj „colorat“, presărat cu expresii inventate de el și 
recunoaşte că nu vorbește ca britanicul Kenneth Bra- 
nagh, dar îi plac ca și lui, mitologia greacă, Dostoievski, 
T.S. Eliot și Thomas Mann. Prezenţele feminine sunt 
destul de rare în casa sa, ceea ce a făcut ca anumite re- 
viste de scandal să-l bănuiască de homosexualitate. Lu- 
crul l-a amuzat enorm $1 l-a făcut să exclame ርህ maliţie: 
„Nu, nu sunt homosexual, dar... nu se știe niciodată“, 
Singurul lucru care îl deranjează este pronunția inco- 
rectă a prenumelui său. Corect este „Kii-a-nuu“. Alte fil- 
me: My Own Private Idaho, Dracula, Bill and Tes's Bo- 
gus Journey. 


FILMFAX FANCLUB 


În acest număr semnează: Mircea Alexan- 
drescu, Călin Căliman, Irina Coroiu, Adina 
Darian, Dana Duma, Lucian Georgescu, Rol- 
land Man. Constantin Pivniceru, Aura Ригап, 
Valerian Sava, Sergiu Selian, Dumitru Solo- 
mon, Doina Stănescu. 


in Bacau, о согезроп- 
dentă în vârstă de 24 de 
ani, care semnează cu 
pseudonimul (declarat) 
GEO DIANA TALIDA, ne 
vorbește despre dragostea 
ei pentru poezie, despre pasiunea pen- 
tru teatru și film, despre „actorul-idol'“ 
Adrian Pintea (deţine un inventar al tu 
turor rolurilor din teatru și film ale 
acestuia, plus interviurile şi reportajele 
scrise despre 61). G.D.T. declară că nu-i 
place „genul de filme а la Jean-Claude 


să intre în nebunul sec. XXI, se mai 
poate ajunge actor doar cu visuri, se in- 
șeală amarnic. (...) Da, există actori 
care au ajuns vedete pe negândite, dar 
sunt foarte rare aceste cazuri și nu de 
puţine ori se mai și inventează. Drumul 
spre afirmare т cinema este sinuos 
(...), plin de piedici, cu игсизий, cobo- 
râșuri, drum căruia îi poate face față 
numai un caracter tare, un luptător, iar 
ea nu este decât «o melancolică și o 
sentimentală rar întâlnită»; în lumea fil- 
mului nu este loc pentru sentimenta- 
lisme“. 

intre altele, М.А. ne mărturiseşte câ 
și ea aspiră la cinematografie: dorește 
sa facă regie de film. 


(Continuare în pag. 10) 


ARMEN RUDEANU, Bu- 
curești, 16 ani, 1,68 m, 48 
kg, elevă la Liceul С.А 
Rosetti, își dorește foarte 
mult un rol într-un film. 
De ce? „Pentru că oame- 
nii au nevoie de mine. Știu asta și nu-i 
voi lăsa să aștepte prea mult“. Scurt și 
cuprinzător! „Trebuie să ridicăm cine- 
matografia românească acolo unde 
TREBUIE să fie. Să avem micul nostru 


Van Damme, Arnold Schwarzenegger 
sau Sylvester Stallone“, pe care le con- 
sideră „filme de moment“. Ar fi dorit să 
devină actriță, dar i-a lipsit „suportul 
moral“și n-a avut „puterea și curajul de 
a încerca“. A durut-o „definiția“ pe саге 
a dat-o filmului românesc Nicoieta Tan- 
cău în nr. 2/1993: „Mă întreb ce anume 
a atras-o la filmul american, renegân- 
du-i într-atât pe cel românesc. A studiat 
ea oare ce este dincolo de peliculă (fie 
ea și americană)? Dacă studia, vedea 
că este o muncă, ce iți cere să ai nervi 
de oțel, răbdare și incredere“. in sfârșit, 
G.D.T. ne întreabă de ce dâm atât de 
rar postere cu actorii români. „Nu sunt 
fotogenici? Ba eu cred că да“. $ eu 
cred la fel. (Din păcate nu sunt mulți 
cititori care ne cer postere cu actori ro- 
mâni. Ведге{ат, dar ne aliniem și noi la 
legea cererii și a ofertei. — п.г.). 

La scrisoarea Nicoletei Tancău se re- 
feră şi MAGDALENA ACHIM din Bucu- 
rești (16 ani): „Nu doresc să o critic pe 
tânăra dv. corespondentă саге intâm- 
plător are aceeași vârstă cu a mea, ci 
doar să-i deschid ochii (...) Am citit 
scrisoarea cu pricina de mai multe ori, 
foarte atentă și nu mi-a venit a crede 
cum poate cineva să fie atât de fanatic 
şi nerealist într-o lume іп care trebuie 
să lupți pentru a trăi. (...) N.T. este tipul 
de om care se hrănește numai cu visuri 
și iluzii deșarte. (...) Dacă ea crede са, 
la ora asta, în lumea care 56 pregăteşte 


Mircescu ivan, București; Amalia Şerban, Galaţi: 
NICOLE KIDMAN. 25 de ani. Născută în Australia. 


Cântă și dansează de mică, fiind supranumită „copila 
minune”. „Nu am urmat niciodată cursuri de actorie. 
M-am lansat pe scenă și teatrul a fost cea mai bună 
școală pentru mine. Apoi, m-am perfecţionat jucând în 
seriale tv. și așa am reușit să-mi înving o dată pentru 
totdeauna frica îngrozitoare pe care o гезитцеат când 
mă aflam. în fața aparatului de filmat“. Publicul marelui 
ecran o descoperă în thrillerul lui Philip Noyce, Dead 
Caim. La 19 ani pleacă la Hollywood și joacă în primul 
ei film american, Zilele tunetului urmat de Billy Bathgate 
— partener Dustin Hoffman. Punct ochit, punct lovit. 
Devine cunoscută peste noapte și răpește admiratoare- 
lor pe junele prim al viselor lor, Tom Cruise (partener în 
211еіе...). Următorul film ре care îl fac împreună, Un- 
deva, departe її consolidează statutul de vedetă. Gurilor 
rele care spuneau că a obţinut rolul datorită faptului că 
este soția lui Тот, ea le-a răspuns: „Nu e adevărat. Ат 
dat probe ca oricare altă actriță 5] dacă n-aș fi cores- 
puns, nu obțineam rolul“. „Refuz foarte multe scenarii“. 


ጣም 


j ፍ Pe Isabelle Adjani 


тан vazut-o 
ide curând 
în Camille 


la tv) 
laudel 
de Bruno Nuyten 


spune еа. „E foarte greu pentru mine, mai ales că-mi 
place să muncesc, dar nici nu pot accepta roluri de 
«obiect sexual» sau tinerele fără minte се mi se oferă.“ 
Căsătoria ei cu Tom Cruise este — până acum — soco- 
tită una dintre cele mai fericite de la Hollywood. Singura 
umbră: din cauza lui Tom nu pot avea copii. „Nu-i ni- 
mic, vom adopta unul“ adaugă Nicole cea roșcată. 


сийе Cătănescu, București; Mircea-Victor Banu, 
uj: 


TOTUL DESPRE CLINT EASTWOOD: раа și 


locul nașterii: 31 mai 1930, San Francisco. Inălțime: 1,92 
m; culoarea ochilor: albastră; stare civilă; divorțat de ac- 
іга și regizoarea Sondra Locke; debut în film: 1955 — 
Revenge о! the Creature; debut regizoral: Play Misty For 
Me — 1971; câteva filme dintr-o filmografie impresio- 
nantă: 1965 — Pentru câțiva dolari in plus; 1966 — Bu- 
nul, Răul și Urâtul; 1970 — Kelly's Heroes; 1971 — Dirty 
Harry; 1979 — Escape from Alcatraz; 1979 — Bronco 
Billy; 1985 — Pale Rider (și regie); 1988 — Birdy — re- 
gie; 1990 — Călăreț alb, inimă neagră; 1992 — Unforgi- 
меп. Pasiuni: arheologia; sporturi preferate: golf, tenis, 
ski. li place să cânte, este un fan al jazz-ului. A intrat un 
timp în politică, fiind ales în 1968 primar а! orășelului 
Carmel- de lângă San Francisco. (vezi și nr. 5/1993). 


PE SCURT: 

Monica Catană, București: eroii filmului Crocodile 
Dundee se numesc: Linda Kozlowski și Paul Hogan; 
despre Gary Cole vezi nr. 7/93; nu este obligatoriu ca ti- 
tlurile originale ale filmelor să fie traduse în limba ro- 
mână cuvânt cu cuvânt, ci să redea, pe cât posibil, ideea 
filmului. 

Неапа Camelia lonescu, București: Emma Thompson 
este căsătorită cu Kenneth Branagh și nu au copii. Guil- 
laume Depardieu este fiul lui Gerard Depardieu şi este 
tot actor. Patrick Вгие! nu este căsătorit; filmul саге reu- 
nește ре Mathilda May, Patrick Вгие! și Jacques Du- 
tronc în regia lui Michel Deville se numește Toutes pel- 
nes confondues; nu s-a anunţat nimic în legătură cu o 
eventuală căsătorie a lui Brooke Shields cu Michael Jac- 
kson, dar nu se știe niciodată. Patrick Dewaere s-a sinu- 
cis în 1982 — motivul: o boală numită... „mal de vivre“; 
Actriţa franceză Simone Signoret obținea Oscarul т 
1959 pentru rolul din filmul Drumul spre inalta societate; 
Romane Bohringer este fiica actorului Richard Bohrin- 
ger, аге 20 de апі, a jucat în L'accompagnatrice şi 
Les nuits fauves. Pregateşte un го! în Mina Tannenbaum 
(r. Martine иво, Partenera lui Susan Sarandon în 
Thelma și Louise este Geena Davis; Regizorul filmului 
Camille Cliaudel(vizionat la tv) este Bruno Nuyten. 


Doina STĂNESCU 


Hollywood“. Şi categoric! „O fi Occi- 
dentul mai bogat ca noi, dar mai bun 
nu este cu siguranță!. Și fără ezitare! 
С.В. ne trimite o poezie din care citez 
ultimele două versuri: „Џпае-аі fugit, 
copilărie, cu visele tale,/ Când nu știam 
tristețea și gândul cel greu“. Јидесапа 
după tonul sigur și hotărât al rândurilor 
de mai sus, copilăria cu visele ei pare 
58 በህ fi fugit totuși... 

În sfârșit, C.R. îmi propune (personal, 
vezi bine!) să facem împreună o emi- 
siune la radio „prin care să ajutăm, să 
încurajăm, să discutăm despre lumea 
teatrului și a filmului. Ea ar conține pre- 
mierele pieselor de teatru și film (pro- 
babil, cronică), «invitatul emisiunii» din 
lumea teatrului și filmului românesc (un 
fel de „actorul-actrița lunii”), răspunsuri 
la scrisori și o rubrică de adrese și date 
ale actorilor din {ага și străinătate". 
Sunt măgulit de propunere, dar cred ca 
există candidați mai buni decât mine 
pentru această emisiune. Propunerea 
rămâne, deci, deschisă. 


Necruţătorul Clint Eastwood 


m cules din scrisoarea Lu- 

miniţei Bassarabescu (17 

ani) câteva însemnări des- 

pre filmul lui Clint East- 

wood UNFORGIVEN/ NE- 

CRUȚĂTORUL pe care-l 
consideră o capodoperă: „Nu este o 
simplă legendă din trecut cu personaje 
care inving Răul (..), este са un arbore: 
cu rădăcinile în trecut, dar cu ramurile 
dese întinse asupra prezentului și cu 
fructele în viitor (...) Eroul principal (...) 
este un om ርህ un trecut încărcat dar 
stăpânit т permanență de coşmaruri 
(...) Remușcarea, regretul sunt anu- 
mite cazuri considerate a fi o cale de 
purificare sufletească Această lume а 
sa este stăpânită de umbrele trecutului 
(...) O scenă deosebită în acest film o 
reprezintă cea a discuţiei dintre Will și 
Kid іп momentul ii at următor uci- 
derii celui de-al doilea cowboy. Kid, în- 
grozit de felui т care poate fi ucis un 


Will, potrivit cărora viaţa este ип bun 
pe саге îl iei omului fără a 1-1 mai putea 
da vreodată inapoi. Kid este reprezen- 
tantul generației salvate. Е! nu va mai 
putea ucide (...) înțelegerea faptului că 
a ucide presupune a fi laş şi inuman, că 
adevăratul curaj nu constă în a 0/5- 
truge, ci іп a construi ceva (...). Un film 
de excepție, făcând apel la elementele 
filosofice, la un stil direct și original". 


Rubrica „Dialog cu cititorii“ 
este realizată de Dumitru SOLOMON 


3 


* . 


си сипоги 


(4 


Organizatorii ediţiei: Ministerul 
Tineretului și Sportului, Centrul 
Naţional а! Cinematografiei, 
Studioul Стетаюдгайс 
„București“ ፣ 


Directorul festivalului: 
Copel Moscu 
Producător: Gheorghe Bejan 


Я 
Z 
о 
о 


Cu sprijinul financiar al: Ministe- 
rului Culturii, Primăriei Мипісі- 
piului București, Uniunii Cineaş- 
tilor, Firma PAN $ Fundaţia 
„Crescent“, Firma Т.Т.1. 


S-au adresat mulțumiri pentru 
sprijinul tehnic firmei SIDACO 


URMA URMEI, IV-A 


ይ Соре! Moscu 
și Ghighi Bejan: 
doi organizatori cărora 
nu le lipsește umorul 


Cu Таја spre 
public 


um secțiunea dedicată fil- 

mului de ficțiune polari- 

zează întotdeauna intere- 

sul Festivalului de la Cos- 

tineşti, ea a concentrat 

anul acesta și principalele 

nemulțumiri. Cu numai cinci pelicule în 

competiție, aceasta a bulversat 5] pal- 

maresul, lipsindu-l de premii impor- 

tante (Marele Premiu și premiile pentru 

scenariu, interpretarea masculină și fe- 

minină, scenografie etc.). Dacă n-ar fi 

încă proaspete ecourile succeselor la 

festivalurile internaţionale înregistrate 

de Hotei de lux, Balanța și Patul conju- 

даі s-ar putea glosa îndelung pe tema 

slabei recolte cinematografice a ultimu: 

rs an. Prezentas în afară de concurs S 

ostinești ' pericoloso sporgersi 

de Nicolae Caranfil şi Vulpe vânător de 

Stere Gulea au contrazis parțial această 
impresie. 

Revenind Іа titlurile înscrise în сот- 
petiție, așa puţine câte sunt, ele oferă 
totuşi un mic eșantion de cinema româ- 
nesc postrevoluționar. Reprezentative 
pentru tendința unor anume cineaști de 
a recuceri publicul, Doi haiduci și o 
crâșmăriță de George Cornea și Licee- 
nii în alertă de Mircea Plângău își ur- 
măresc scopul pe căi diferite. În cel 
dintâi aventurile haiduceşti mizează mai 
puţin pe dinamismul scenelor de casca- 
dorie și mai mult pe atracţia unei po- 
vești de dragoste care alunecă, din pă- 
cate, într-o melodramă de gust îndoiel- 
nic. Preluând din mers seria Liceenilor, 
tânărul Mircea Plângău debutează cu 
acest episod căruia îi imprimă o linie 
parodică. Dovedind aptitudini umoris- 
tice şi simţul ritmului, regizorul are де 
luptat ርህ inconsistența unui scenariu 
pe care încearcă să-l salveze printr-o 
soluţie cu priză la spectatori: trimiterile 
ironice la faimosul serial Twin Peaks 
Asemănarea frapantă a actorului Cos- 
min 50ዐበ cu interpretul agentului Co- 
oper, Kyle MacLachlan, este exploatată 


„destul de abil și cu efecte comice саге 


înviorează o povestioară, altfel anostă. 
E totuși insuficient tru o comedie 
care ar fi trebuit 5 păstreze verva 
cel puţin o oră. 


Deși numai patru dintre recentele 
noastre producţii. au fost înscrise т 
concurs, filmul de autor nu a lipsit, el 
fiind reprezentat de creaţia debutantu- 
lui Valeriu Drăgușanu — Timpul liber. 
La o conferință de presă regizorul își 
prezenta pelicula са fiind - „povestea 
unui personaj gogolian care se naşte 
din mantaua lui Pirandello și trăiește în 
România lui Ceaușescu“, formulare 
semnificativă, cred, pentru doza de li- 
vresc asumată de cineast. Scris înainte 
de 1989, Timpul liber păstrează însușiri 
ale. cinematografului nostru din pe- 
rioada pre-decembristă, си elanuri me- 
taforizante și cu o înclinaţie apăsată în- 
spre limbajul aluziv. Trecerile din pla- 
nul strict realist, al mizeriilor epocii de 
aur descrise cu lux de amănunte, în cel 


idicată la rang de festival naţional, cea de-a 16-a ediţie а întâlniri 

cinematografice competitive de la Costineşti nu s-a putut impune са 

atare. Си numai patru lung metraje de ficţiune româneşti şi unul mef- 

dav în concurs, ponderea a revenit scurt metrajului (documentar з 

animaţie) realizat de profesionişti afirmaţi, dar mai ales de 519055 
Deci un festival preponderent al tinerilor cineaşti. Nimic rău [በ asta: Ceea ce 5 
lipsit Festivalul de la Costineşti de autoritatea unui festival naţional nu a fost par- 
ticiparea masivă a tinerilor cu scurt metraje, ci lipsa unei selecţii riguroase a ፻#- 
melor acceptate іп concurs. 

Suntem angajaţi într-o profesie care „presupune şi ea riscul de a spune: AU 
N-am reuşit să aflăm, până la urmă, cui i-a revenit veto-ul final, — persoană cs- 
noscută la orice festival. Desigur, există presiuni afective sau conjuncturale şi 55 
este uşor să refuzi unui coleg sau student şansa са filmul să fie văzut. Dar, pentre 
a ridica nivelul de exigenţă, nu cantitatea contează. O parte dintre filme ar ከ pe- 
tut rula într-o secţiune paralelă „informativă“ necompetitivă, aşa -cum зе 0ከ፤58ጽ- 
ieşte. Să spunem că şi proiectarea de-a valma г? filmelor ре 35 sau 16 mm сж 
cele realizate pe video በህ a asigurat disjuncţia absolut necesară. 

0 altă decizie menită să dea amploare fără acoperire acestui numit Festiva 
naţional а fost numărul de premii propus iniţial: 22 (din care de altfel s-au acos- 
dat doar 10) corespunzând tuturor compartimentelor de creaţie. Acest”tip de re- 
compensare exhaustiv corespunde unor premii naţionale anuale сит sunt 056208. 
Cesarul sau Premiile Uniunii noastre а cineaştilor, dar nu este practicat la {е55- 
valurile internaţionale sau naţionale. Dealtfel, cu cât un festival se doreşte ma 
important, cu atât numărul premiilor este mai redus. În sfârşit, juriul compus ба 
13 persoane, depăşea cu mult numărul de juraţi al celor mai importante festiva- 
luri. 
Să considerăm inadvertenţele o experiență câştigată т perspectiva organizăre 
unui festival cu adevărat naţional. 

Costineşti '93 nu ne-a oferit пісі o revelaţie. Neacordarea premiilor celor фа 
importante, chiar de către un juriu atât de numeros, este de natufă să mă cos- 
firme. Dintre filmele realizate de consacraţi ai documentarului, trei mi-au trezit 
un interes aparte prin modul cum documentul a #051 investit cu o viziune de autor. 

Timișoara - Decembrie 1989 de Ovidiu Bose Paştina cu o imagine realizată de 
Doru Segall. Cei doi au găsit o expresie grafic-cinetică absolut originală spre а 
reda elanul, spaima, nebuloasa din jurul adevărurilor. 

Eliberare de Sorin Шезш şi loan Groşan — un document scris direct ре peli- 
culă despre copiii din Gara de Nord cărora aurolacul le este şi hrană, şi mân- 
gâiere. Fără a se lăsa seduşi de voga mizerabilismului, autorii captează motivaţi- 
ile şi esența experienţei din ultimii zece ani ai acestor dezmonşteniţi de soartă. 
Aflăm că schimbarea politică din România nu le-a adus lor пісі o „eliberare“ (т- 
teresant echivocul sugerat de titlu, copiii doar dorm pe lângă boxele unde se „eli- 
berează” bagajele), pentru ei singura diferenţă este că înainte nu erau deranjați, 


subiectiv, al nălucirilor personajului 
strivit de constrângerile lumii în care 
trăiește, nu sunt intotdeauna plasate 
sub semnul logicii artistice. Imagini . 
onirice rafinat compuse şi o anume sin- 
ceritate a tristeții emanată de întreaga 
poveste vorbesc însă despre vocaţia ci- 
nematografică а debutantului Valeriu 
Drăgușanu. Ceea ce i-a reuşit mai pu- 
țin, „pirandellismul“ său declarat, ar 
trebui să-l facă să reflecteze, Іа viitoa- 
rele proiecte, asupra clarității convenții- 
lor propuse publicului. 

Cu acelaşi pericol al confuziei s-a 
confruntat şi autorul filmului Ce bine 
era in Elada, Vasile Brescaru, care anul 
trecut pleca de la Costinești cu un pre- 
miu pentru Tunul de lemn. Narațiunea 
simbolică despre dezrădăcinarea și 
pierderea identității prezentată acum nu 
reuşeşte să convingă din pricina eclec- 
tismului și а пеѕідигапеі tonului. 

Că vremea cinematografului abuzând 
de metafore s-a încheiat a încercat să 
ne convingă şi е inainte cu må- 
пе (regia Nicolae gineanu), un film 
care vorbeşte fără menajamente despre 
dezamăgirile societăţii noastre postre- 
voluționare. De un realism crud, discur- 
sul cinematografic dezvoltă o poveste 
scrisă cu mână sigură (de Petre Săicu- 
deanu) despre учар а р unei fami- 
lii de muncitori аі с membri în- 
cearcă, fiecare pe cont propriu, să 
scape din ghearele sărăciei. Tatăl 50- 
mer se străduiește să se descurce din 
expediente, fiica se prostituează, mezi- 
nul o ia pe calea delincvenţei, iar băia- 
tul adolescent ajungă Іа închisoare 
după ce se răzbună pe се! care îi ех- 
ploatează sora. Acumularea de nenoro- 
Ciri nu capătă însă turnură melodrama- 
tică, confuzia morală a acestor vremuri 
fiind incriminată convingător drept cau- 
ză. Priveşte inainte cu mânie propune o 
formulă de cinema care evită estetismul 
și exprimarea esopică. Cu toate accen- 


tele sale naturaliste, aceasta reprezintă 
о direcție posibilă pentru prezent. 

Scriitura filmică ce evită calofilia ca- 
racterizează și Vulpe vânător de Stere 
Gulea, prezentat în afară de concurs. 
Deși evocă perioada premergătoare 
evenimentelor de la Timișoara şi teroa- 
rea la care erau supuşi cei cu elanuri 
contestatare, perspectiva relatării apar- 
ține prezentului, cinematografic vor- 
bind. Regizorul se dovedeşte atent cu 
soliditatea povestirii și cu biografia per- 
sonajelor, reușind să le impună printre 
cele puţine memorabile din peliculele 
ultimilor trei ani. 


(Continuare în pag. 6) 
Dana DUMA 


% Cosmin Sofron: 
o asemănare uimitoare 
cu agentul Cooper: 


FOST DECÂT UN FESTIVAL!” 


iar acum au intrat în vizorul presei şi al interesului public. Ceea ce le displace. 

Cornel Mihalache în eseul intitulat /ptâ/pire imposibilă propune, într-o viziune 
personală şi poetică, puncte de tangenţă între doi Mihai: Mihai Eminescu şi Mi- 
guel Cervantes. 

Câteva semnale imbucurătoare au venit de la filmele studenţeşti. Dacă în pri- 
mele două ediţii post-decembriste, acestea nu ieşiseră din conul ideologic, schim- 
bând doar semnul, dar deloc modalitatea şi retorica (unii cineaşti din generaţia 
matură perseverează neoportun în acest sens), acum majoritatea studenţilor şi-au 
aflat inspiraţia în cotidian, în faptul divers semnificativ, punând în valoare obser- 
маа personală. Filmele care s-au orientat către story, către un cinema direct, 
descătuşat de sindromul а la Fellini, а la Antonioni (fără acoperire) ne dau spe- 
гаща unor viitori cineaşti care să nu ignore fireştile preferinţe ale cinefililor. Trei 
exemple: Meniu complet de Cătălin Fetiţa, Vecini de Tudor Giurgiu, Pro Patria de 
Titus Munteanu, dintre multe posibile. 

Ca la orice festival, finişul a fost cu tensiuni, cu patimi, cu lacrimi. Spre con- 
solarea tuturor, am să-l citez pe Hitchcock, nici el un газа! al premiilor, dar 
astăzi recunoscut de importanţi cineaşti europeni şi americani drept maestrul lor. 
Într-o situaţie asemănătoare, Hitch a spus: „La urma urmei, n-a fost decât un fes- 
tival!” 

Discuţia despre starea cinematografiei şi а cineaştilor noştri s-a prelungit după 
incheierea festivalului cu câţiva dintre participanţi, pe micul ecran, la invitaţia 
colegilor de la emisiunea „Veniţi cu noi pe programul doi“. Gazdă amabilă, mode- 
rator subtil şi pertinent a fost Carmen Bendovski. S-a vorbit mult şi despre nece- 
sitatea privatizării studiourilor de creaţie, a sălilor de cinema etc. 0 schimbare 
necesară şi dorită cred de mulţi dintre noi. Un argument nu a apărut destul de ex- 
plicit pe post. Anume, într-o societate nedictatorială multe nu se pot face cu forţa, 
dar două lucruri absolut imposibile vreau să le numesc în mod expres: să dictezi 
venirea capitalului în întreprinderi nerentabile şi să aduni oameni în sala de ci- 
nema Іа filme pe саге nu doresc să le vadă. 

Am avut reconfirmarea acestei concluzii general valabile, mergând în aceeaşi 
seară la amfiteatrul unde se desfăşuraseră proiecţiile festivalului. Deşi serile au 
fost reci, amfiteatrul era plin 80%. intrarea era însă liberă! După închiderea festi- 
valului, a ani loc în aceeaşi incintă un spectacol al grupului Divertis. Amfiteatrul 
s-a dovedit absolut neîncăpător. Când porţile metalice de peste doi metri au tre- 
huit să бе Ѓегесаїе cu lanţuri $Р lacăte, întârziaţilor cu biletul în mână li s-a per- 
mis să le escaladeze. Cei fără bilete au rămas târziu în noapte, în picioare, pe 
lângă ziduri. ca să râdă, laolaltă cu cei dinăuntru, de glumele inteligente ale celor 
се au reinnodat, după atâţia апі de eclipsă, tradiţia cabaretului politic. Un detaliu 


semnificativ: costul unui bilet ‘ега de 800 lei! 


Pe când un asemenea public plătitor şi la filmele româneşti? 


Adina DARIAN 


e 


о 


"Etica, 
documentarului 


u este lipsit de importanță 

faptul са: documentarele 

văzute anul acesta la Cos- 

tinești indică starea actu- 

ală a genului, trecând în 

revistă atât strategii -ርዐጠ- 
promise, vetuste, cât şi noi contigurări, 
formule insolite, în funcţie și de supor- 
tul pe care sunt realizate iculă sau 
bandă magnetică), în гар cu natura 
și scopul organismului. care le produce 
(Studioul „Sahia“, Editura Video, GDS, 
FAV, Profilm, ATF etc.). De unde și ne- 
cesitatea discutării уа!еп{еюг etice ale 
documentarului dintr-o perspectivă es- 
tetică. Deoarece una din constantele 
sale ca gen specific rămâne condiţia sa 
de document, cât mai aproape de reali- 
tate, cât mai aproape de Adevăr, oricât 
de relativ ar fi acesta. 

Două filme îşi adjudecă pe bună 
dreptate apartenenţa Іа filmul-eseu, in- 
spirate fiind de aceeași expoziție: „Car- 
tea obiect — cartea spirit“ — саге își 
împrumută denumirea unuia dintre ele 
și Babel care iși manifestă intenţia de 
mai amplă meditaţie chiar din titlu. Me- 
ritul implicării documentaristului în su- 
biectul pe care-şi propune să-l filmeze 
poate fi uneori exagerat ca іп Palatul 
Guvernatorului unde inserturile în- 
cearcă să accentueze în mod forțat în- 
cărcătura politică a unui eveniment din 
sfera artelor plastice — un happening 
timişorean care se impunea să fie imor- 
talizat pe bandă magnetică mai ales că 
prin mobilitatea sa aparatul descoperă 
inedite fațete atât lucrărilor, cât și de- 
mersurilor artistice ca atare. 


Alunecările documentarului spre eseu 
sunt interesante $ atunci când se рге- 
cizează în mod paoe c va i vorba 
de speculaţii nu doar intelectuale, ci şi 
sentimentale: Thtäinire imposibilă (Cor- 
nel Mihalache), încercând o apropiere 
între spiritualitatea românească şi cea 
iberică, între Cervantes și Eminescu, 
prin expresiva juxtapunere a unor sim- 
boluri ce [ከበ de iconografia tradiţională 
(în genere devalorizată de o prea asi- 
duă vehiculare) dezvăluie nu doar afini- 
тай, ci și сопдеташай proprii întregii 
istorii a vechiului Continent. Totul sub 
semnul relativităţii declarate! Aceste 
spargeri ale granițelor dinte genuri se 
fac, uneori, din raţiuni strict personale. 
Este cazul unui documentarist (Vlad 
Druck), reputat pentru сопсгее{еа in- 
vestigaţiei sociale, care acum se refu- 
giază pe tărâmul eseului cinematografic 
Cvasiabstract: un banal tuns cu maşina 
îşi asumă ilustrarea simbolică a unui fe- 
nomen cu ample conotaţii — preambul 
la intrarea într-un spaţiu concentraţio- 
nar sau recurgerea la așa-zisa spălare a 
creierului: Memory Depilation. 


O categorie aparte a fost şi va ra- 
mâne filmui monografic. Strigăt în tim- 
pan — Avangarda orchestrează sineste- 
zic imaginea (documentarului de ar- 
hivă, a operei de artă sau a manifestări- 
ior de epocă) cu ilustrația sonoră şi co- 
mentariul inteligent conceput de către 
autori (Radu Igaszag $ Alexandru So- 
lomon), dar şi rostit impecabil de către 
un actor (Marius Stănescu), prevalân- 
du-se de așa-zisul „nerv optic“ promo- 
vat chiar de curentul respectiv. 


Pe lângă îndeplinirea obligaţiei de su- 
flet (proprie oricărui cineast-documen- 
tarist!) de a-i filma pentru posteritate pe 

Emil Cioran, Gabriel Lii- 
ceanu și Sorin llieşiu propun și o pole- 
mică — realizabilă doar prin interme- 


diul camerei video. Іп abstracto tot fil-. 


mul săvârşeşte ritualul „energiilor co- 
municării“ de care atâta a avut nevoie 


Palmares 


a Premiul ai juriului: Pri- 


specia! 
veşte inainte cu mânie (regia Nico- 
lae Mărgineanu, scenariul Petre Ѕаі- 
cudeanu, imaginea Alexandru Solo- 
mon). 


m Premiul Imagine: Florin 
Mihăiiescu, Timpul. fiber, 
ш Premiul 


muzică: Anton 
Suteu, Timpul Пьет 
s pentru debut: regizoru- 


lui Valeriu Огадизапи, liber. 
в Premiul pantru film documentar 


Timişoara — Decembrie 1989 de 
Ovidiu: Bose Paştina. 

= Premiul pentru imagine film do- 
cumentar: Doru Segall pentru Timi- 
şoara — Decembrie 1989. 

а Premiul pentru reportaj: Când 
ard jucăriile de Elena [185 (Вери- 
blica Moldova). 

в Premiul pentru film A.T.F pe 35 
тт ex-aequo filmelor Cântarea 
cântărilor de Gheorghe Preda și Me- 
niu complet de Cătălin Fetița. . 

m Premiul pentru A.T.F. (video): 
ex-aequo fimelor Dincolo de singu- 
rătate de Călina Pirotici, inițiere de 
Maryann Georgescu și La Est de 

የናዉክክስ Бао ሸክ deo: 6::- 
ኣ.ቭ : pi 
aequo filmelor Strigăt în i. - 
Avangarda de Radu igazsag și Ale- 
xandru Solomon și Eliberare de So- 
rin Шеѕіо şi loan Groşan. | 


в Premiu! firmei Т.Т.1. de 500 de 
dolari, contravaloarea unei burse în 
аа lui Daniel 


București: 
Elena Шаз 

и Premiul Fundaţiei Arte Vizuale: 
Pro Patria de Titus Munteanu. 

m Premiul Uniunii Cineaștilor: 
Gheorghe Preda pentru Cântarea 
ከ 


un artist 8[በ5 de aripa депіши — un 
inedit „elogiu nebuniei“ îi dedică ci- 
neastul încă student Gheorghe Preda 
regizorului Aureliu Manea și operei sale 
efemere (spectacolele de teatru de ni- 
meni înregistrate fiindcă nici un om cu 
aparatul de filmat nu i-a fost aproape 
când încă nu era prea târziu) în Lumina 
din jurul trupului. 

Atitudinea documentaristului față de 
tema aleasă poate fi ca a oricărui ci- 
neast, negativă sau pozitivă, deprecia- 
tivă sau apreciativă. Contează gradul ei 
de verosimilitate și de credibilitate. іп 
Poezie după gratii (N. Mărgineanu) 
unde se recurge la un străvechi proce- 
deu oratoric — captatio benevolentiae 
este lăsată mai întâi să se etaleze su- 
biectivitatea subiectului: în tabloul de- 
zolant al închisorilor respiră versurile 
lui Radu Gyr frazate cu patos reținut de 
vocea cu personalitate a lui Adrian Pin- 
tea. 

Supralicitarea -este viciul de fond — și 
በህ de „coloratură“ — al filmului Con- 
damnați la fericire (Dinu Tănase) care 
ar fi avut două alternative de configu- 
rare filmică: conform titlului, ca pamflet 
la adresa ingratitudinii soartei саге, 
printr-o simplă trăsătură de condei a is- 
toriei, a plasat România în zona de in- 
ብህፀበ18 a unui anume sistem politic; sau 
conform subtitiului — „Experimentul 
comunist în România" — care ргезири- 
nea о autentică radiografiere a dramei 
unui popor constrâns, prin mijloace și 
de ordin fizic, dar mai ales psihic, la 
dedublare. O tragedie cu repercusiuni 
nebănuite și fără multe șanse de reme- 
diere, pentru că a fost atacat însuşi po- 
tenţialul de cinste şi onestitate al insu- 
lui. Simpla permutare a acelorași epi- 
tete incriminatorii de la o categorie so- 
cio-politică la alta nu produce nici o re- 
velaţie de ordin istoric celui afectat de 
aberaţiile regimului totalitar. Spectato- 
rul tânăr are doar ocazia să ia cunoş- 
ከበ18 de imagini de arhivă grăitoare т 
sine. 


ወ Natalie Bonifay, 
actrița franceză 

în filmul de debut al regizorului 

-~ ከ86 Caranfil 


Afiat în imposibilitatea de a avea la 
dispoziție material înregistrat pe viu la 
declanşarea revoluției în orașul bănä- 
{еап, cineastul de talent care este Ovi- 
diu Bose Paştina reuşeşte 58 trans- 
forme handicapul în avantaj, apelând la 
formule specifice actului artistic: Timi- 
şoara — Decembrie 1989. in absentia, 
cu un impact la public tocmai astfel 
sporit, este evocată starea emoţională a 
acelor zile. Mărturiile, obținute după o 
vreme, sunt probate cu ajutorul foto- 
grafiei sui-generis al cărui palpit pointi- 
list sugerează іп ultimă instanţă relativi- 
tatea percepției unui eveniment, într-un 
anume fel trăit, într-un alt fel memorat. 
Coloana sonoră (Horia Murgu — crea- 
tor al sunetului și la alte filme din con- 
curs) ce amalgamează zgomotele reale 
cu acutele sintetizatorului amplifică at- 
mosfera de confuzie, de tensiune, de 
infern, de mister ce nicicând — proba- 
bil ፦ nu va fi pe deplin elucidat. 

La extrema cealaltă, în perimetrul tra- 
dițional al genului, se plasează doua 
dintre filmele cineaștilor modoveni. 
Când ard jucăriile (Elena lliaș) prezinta 
lumii întregi tragicele conflicte armate 
din Tiraspol prin vocea maturilor, dar 
din perspectiva copiilor ale căror priviri 
încărcate de tristețe sunt un laitmotiv 
de neuitat. 

О veritabilă acțiune de reabilitare а 
noțiunii de patriotism (compromisă de 
о demagogică inflaţie chiar și în limba- 
jul cinematografic) izbutește un film 
documentar (regia Alexei Barat, co- 
mentariul lon Ungureanu) care își spo- 
rește valoarea etică și estetică datorită 
sobrei сопзесуеп{е prin care aparatul 
de filmat se dovedește nu doar martor, 
ci și factor implicat permanent în istoria 
ce se scrie, clipă de clipă, în bătaia 
gloanţelor, în acea parte a ţării, vremel- 
nic și samavolnic înstrâinată; Per as- 
pera ad astra. 


Irina COROIU 
5 


` 


La orizont: о autentică generaţie 


nul acesta s-a produs reforma, tranziția 
sau „schimbarea Іа faţă“ datorită hazar- 
dului. Lipsind de la apel Hotel de lux а! 
lui Dan Piţa,. Patul conjugal de Mircea 
Daneliuc și Cel mai iubit dintre መ 
ነ teni (regia gi Marinescu), golul 
creat a fost umplut cu multe, poate prea multe filme 
studenţeşti, adică, filme tinere. Și, iată, paradoxul: în 
anul de graţie 1993, când festivalul și-a schimbat ti- 
tulatura devenind, de la sine putere, „Festivalul na- 
tional al filmului“, еї revenea, іп fapt, la matca origi- 
nară de festival al tinereții. 

Spuneţi și dumneavoastră, аѕа-і са noi românii 
suntem în contratimp? Vasăzică, ce nu s-a reușit în 
15 ediții succesive se înfăptuieşte brusc, peste 
noapte, datorită întâmplării. Fapt cert este că, seară 
de seară, s-au prezentat în amfiteatrul Costineștilor 
câte două-trei filme studenţeşti ATF pe 35 тт., геа- 
lizate în anii superiori de studii, în condiții „climato- 
logice“ nu tocmai favorabile Cei absenţi pot fi satis- 
făcuţi: apa mării rece ca gheața, plaja ре sponci, iar 
пееше» cu păturile т сар și cu dinţii clănțănind 

e frig. 

Filmele: bunişoare, destul de bune, câteva foarte 
reușite. După gustul meu aș menţiona Cântarea cân- 
tărilor (premiat, de altfel, de Uniunea Cineaștilor şi 
ex-aequo de juriul festivalului), тре. Gheorghe 
Preda, imaginea Gheorghe Emanuel, iu complet 
de Cătălin Fetița, operator Ligia Cortan sau Vecini, 
regia Tudor Giurgiu, imaginea A. Sterian. Toate au 
un numitor comun: autorii au încetat să mai peda- 
leze pe speculații stilistice, scheme ermetice de mon- 
taj încâlcit, „elaborând“ filme estetizante, criptice, 
inaccesibile spectatorului mediu. În locul lor se 
simte puternic strădania de a povesti. Filmele au cap 
și coadă, acțiunea decurge, cât de cât, fluent, apara- 
tul stăruie pe actor, delimitând raporturile saie cu 
cadrul, pe scurt, accentul se mută pe epic. Dovadă 


filmele Pro Patria de Titus Munteanu și Ușa în regia 
lui Cristian Lăzărescu. Când scenariile sau filmele se 
abat de la regulă, un tel de ecou întârziat al stratage- 
melor de altădată, La gura sobei (reala Radu о, 
imaginea Ligia Cortan) sau Macondo, lăcașul zân 
(regia și imaginea Constantin Apostolescu), нх 
дгаинаше şi confuzia. 

intrebarea саге stăruie în mintea mea vizează 
cauza acestei mutații. Ce s-a întâmplat într-un singur 
an? De unde această schimbare de macaz, teoretic 
vorbind, o nouă atitudine față de existență — dra- 
goste, gelozie, raporturi conjugale, sexualitate etc. — 
о îndeletnicire pasivă de a contempla și despica ros- 
turile evenimentelor din viața de fiecare zi? Efortul 


profesorilor? Studenţii iși pleacă privirea, părând a. 


zice că la mijloc e o chestiune de adaptare la mediu; 
se pregătesc sufletește de pe băncile școlii pentru vi- 
Ноги! imediat, când vor trebui să intre în grațiile tele- 
viziunii și ale spectatorului de cinema. Nimeni nu-și 
mai poate permite acrobaţii de limbaj așteptând pla- 
cid deznodământul în virtutea fatalismului nostru tra- 
dițional, „vom trăi 5] vom vedea“! Noua generaţie 
pare conștientă de cauzele crizei prin care trecem ca 
fiind de ordin financiar, acceptând lucid ceea ce ieri 
ignoram ርህ dezinvoltură, chiar cu inconștienţă. Pro- 
zaic: filmul înseamnă bani. Gata cu speculaţiile rudi- 
mentare, când consideram finanțele egal contabili- 
tate, contabilitate egal Ыгосгайе, birocrăţie opusul 
„Creaţiei“. Cu săli goale, export nul și divorț cu tele- 
viziunea se merge direct la sinucidere în masă. Ori, 
studențimea ATF-istă vrea să trăiască! 

Asta au învățat rapid tinerii universitari, influenţaţi, 
probabil, și de un fundal repertorial acaparat copios 
de filmul american pragmatic, alert, șocant, impeca- 
bil profesional. Afirm cu toată tăria profesionalismul 
ascendent al filmului studenţesc chiar Іа unele рей» 
cule de factură m кае pe planul reușitei artistica, bu- 
năoară Dulcea arm coniugală de A. Moroşanu, 


de` cineaşti 


Înaintea micului dejun în regia lui Mihai Scărlătescu 
etc, ce pun accent pe jocul actoricesc, explicitarea 
conflictului, primatul dramaturgiei. Operatorii la rân- 
dul lor se remarcă prin economia de mijloace teh- 
nice, o preocupare atentă câtre soluții plastice ine- 
айе (A. Sterian în Vecini, cu nota aceea де spațţiali- 
tate dilatată). Mai nou, predomină cadrul fix; inspi- 
rată pasivitatea camerei de luat vederi în filmul Ușa, 
(Cristian Lăzărescu și Ligia Cortan) unde coloana 
sonoră este mai activă decât obiectivul. 

Una peste alta, Costineşti '93 a scos în evidenţă fil- 
mul studențesc, mai profund, mai sincer, mai prag- 
matic decât în trecut. Gata ርህ bâţâielile bezmetice 
de aparat, gata cu provincialismul unor tentative sti- 
listice de mult consumate în alte școli de cinema. 
N-a fost un festival după care să curgă râuri de cer- 
neală $1 potop де extaze, dar parcă se prefigurează о 
autentică депегаўё de cineaști, generaţia anilor '90, 
încă fragilă, dar promițătoare. 

Există şi reversul medaliei, un comportament, o 
stare de spirit des întâlnită pe culoarele A.T.F. Con- 
testare, în bloc, a generaţiilor precedente, adică re- 
punerea în discuţie a dilemei ou-găină. Imberbilor 
le-aș răspunde cu un post scriptum; când un ameri- 
can vine la Paris, povestește cu vădită malițiozitate 
un manager, este stupefiat de mentalitatea francezi- 
lor, care, trecând prin liceu, au învăţat pe de rost 
două sau trei tirade din „Cidul“ de Corneille. Şi ce 
au învățat ei din această piesă? Că un tânăr, de o va- 
nitate nestăpânită, de o susceptibilitate frizând psi- 
hiatria, de un curaj vecin cu violența, consideră că 
„valoarea nu depinde de numărul anilor“, altfel spus, 
că experiența, competența, învățămintele trase din 
greșeli, totul este egal cu zero. 

Omul de valoare se naşte valoros! 

Unde. am mai auzit asta? Să fi fost și la Costinești? 


Constantin PIVNICERU 


ө Criticii, መ activă т festival: Viorica Bucur, loan Lazăr саге а lansat în acest context volumul al doilea al саци 
— „Istoria filmului în peresonaje şi actori“ („Seducţia опера. tascinaţia ЕЕ 


Călin Căliman, 


Marina Constantinescu și B. 


u 


Cu faţa spre public 


Vorbe 


la malul mării 


a la fiecare ediție, nici 
anul acesta n-au lipsit 
dezbaterile de creație. Nu- 
mite impropriu conferințe 
de presă, discuțiile au 
avut ca scop facilitarea in- 


tălnirii dintre cineaști $ public. Desta- 


șurate, т absența spectatorilor, intre 
participanţii la festival, aceste întâlniri 
au fost, totuși, ocazia unor reflecții asu- 
рга stării actuale а cinematografului ro- 
mânesc de dincolo $ de dincoace de 
Prut. Tema de căpătâi a fost criza siste- 
mului național de producție, mai ales 
în domeniul scurt metrajului: Studiou- 
rile „Sahia“ și „Animatilm“ зе află 
aproape în situația de a nu mai putea 
realiza nici un nou titlu, iar peliculele 
făcute până acum nu mai pătrund în 
sălile de cinema. S-a vorbit mult des- 
pre filmul studențesc, studenții de Іа 
A.T.F. fiind mai puţin cuprinși de scep- 


6 


ticism decât profesioniștii cu vechi 
ştate în producţia națională. 

Deşi moderatorii au încercat să im 
prime discuţiilor turnura schimbului de 
idei, s-a glosat mai mult pe teme prac- 
ticiste, obsesia administrativ-organiza- 
torică fiind motivată, se pare, de gravi- 
tatea situaţiei financiare a unor stu- 
diouri și de difuzarea anemică a pro- 
ducţiei naţionale. іп săptămâna prece- 
dentă deschiderii festivalului, în cele 
aproape 30 de cinematografe bucureș- 
tene nu rula nici un film românesc. lată 
numai una dintre cauzele îngrijorării 
exprimate la Costinești. Merită totuși 
citate câteva păreri emise în cadrul 
acestor întâlniri pentru valoarea ideilor 
de mai larg interes. 


Nicolae Caranfil — regizor: „Am sen- 
гаја că cinematograful românesc tre- 
buie regândit. Filmele venite din Estul 
european erau unele de răfuială си re- 
gimul. După căderea Berlinului, pelicu- 
lele care păstrează ате disperării 
unui gulag nu mai au tatori nici 
acasă, nici în Occident. блед са асит 
cineaștii trebuie să spună povești și пи 
să se гӣіиіаѕса cu morții“. 


Anatol Codru — Președintele Сіпеаѕ- 
Шог din Republica Moldova: „Ceea се 
mă bucură la colegii mei din România 
este acel neastâmpăr al imaginilor, pre- 
ocuparea de a le da un relief persona! 
Trebuie să recunoaștem tinerețea fil- 
mului românesc și a viziunii sale. Am 
rămas plăcut surprins de scurt metraje 
și de felul în care se recuperează în ele 
valorile “spirituale ale românismului. “ 


Gheorghe Preda — student 18 regie: 
„Cred într-o cură de film violent $7 vio- 
lent afectuos.“ 


Stere Gulea — regizor: „Estul trebuie 
să. se schimbe, nu numai în cinema. 
Dacă nu reuşim să convertim talent $ 
sensibilitate într-un proiect de specta- 
col competitiv nu vom face nimic. Nu 
avem nici о șansă dacă nu reuşim за 
povestim“. 


Copel Moscu — regizor: „Cineaștii de 
la noi sunt dezbinaţi din cauza orgoliu- 
lui“, 


(Urmare din pag. 4) 


inscris tot în afara competiţiei, E pe- 
ricoloso sporgersi de Nicolae Caranfil 
s-a dovedit filmul de debut mult 
așteptat, la fel de bine primit şi de cri- 
пса, și de spectatori. Cu toate că venea 
însoțită de comentariile entuziaste ale 
presei franceze şi nu numai, după pre- 
zentarea sa de la Cannes, aceasta 


. opera prima de admirabilă prospeţime 


nu este, cum ne-am fi temut, o peliculă 
facută anume pentru a satisface gustul 
unui festival internațional, dar nu și pe 
cel al spectatorilor. N-am găsit nici o 
urmă de sofisticărie în această poveste 
inundată де итог și de tandreţe, а ርው 
геі singură extravaganţă formală este 
relatarea aceloraşi evenimente din tre: 
perspective diferite. Trimiterea clară la 
structura narativă a clasicului Rasho- 
mon በህ e făcută cu prețiozitate, ci ርህ o 
complicitate care face plăcere cinefili- 
lor înrăiți. Desigur, vom reveni asupra 
filmului în momentul premierei, nu fără 
a spune că, în contextul slabei repre- 
zentări la capitolul ficțiune, ni s-a parut 
la Costinești o prezenţă salvatoare 


Ploae (membră 
şi copiii ei 


Oaspeți din Chişinău: 
actorul Vasile Табща 
şi scenaristul Dumitru Olarescu 


iciodată, nici pe vremea 

lui Gopo «(сапа zeci şi zeci 

de premii naţionale $ in- 

ternaţionale au intrat în vi- 

trina autorului), nici ре 

vremea lui Szilagyi Zoltan 
(al cărui Nod gordian a fost cunoscut $1 
prețuit în lumea întreagă), filmul гота- 
nesc de animație n-a fost „vedeta“ 
competiției cinematografice de la Cos- 
tinești. Aceasta, deși multe dintre fil- 
mele importante — „de autor“ sau pen- 
tru copii — au figurat în programele 
festivalului. Aceasta, deși — oricât ar 
părea de paradoxal astăzi — au fost ani 
în care studioul specializat (pe atunci 
unul singur) -producea “Chiar două-trei 
filme de lung metraj pe stagiune. Dar 
filmul de animaţie a fost mereu prezent 
în concursul cinematografic din 818[ሀ- 
nea tineretului, conferind „culoare“ și 
„ritm“ spectacolelor cotidiene. făcând 
de obicei. „trecerea“ dinspre filmui do- 
cumentar spre lungmetrajele serii, bu- 
curând pe micii spectatori, destinzân- 
du-i sau — de ce nu? — încruntându-i 
pe cei mari. Cu toate acestea, n-au fost 
puţini anii în care filmul de animaţie а 
lipsit din palmaresul festivalului. Uneori 
— probabil — juriul a „sancţionat“ ast- 
fel producția mai puţin semnificativă а 
unui an sau a altuia. Alteori — probabil 
— juriul a ales, prin omiterea filmelor 
de animaţie din palmares, soluția cea 
mai comodă (dar şi cea mai neprofesio- 
nală!), neizbutind să-și precizeze opini- 
ile sau să ajungă la un consens în pri- 
vința ierarhiilor valorice. 

Astfel s-au petrecut lucrurile $ la 
Costinești '93, când animația n-a lipsit 
în nici o seară, de pe ecranul concursu- 
lui (ba au fost și câte două filme de 
animaţie pe seară), dar când nici una 
dintre peliculele respective n-a fost cu- 


Ovidiu 


premiat 
(Timişoara, 


lon Haiduc 
(un rol interesant 

în Priveşte 
inainte cu mânie) 


în juriu) 


animației 


prinsă în palmares. Să fi fost necesara 
о sancțiune? Mă îndoiesc, mai ales 
pentru că ştim cu toţii са nici perioada 
„de tranziţie” a animației românești nu 
este deloc uşoară, ba dimpotrivă, fie- 
care nouă creaţie solicită eforturi — in- 
clusiv financiare —infinit mai mari de- 
cât orice altă etapă „normală“ din isto- 
па evolutivă а genului. Efectiv, însă, a 
fost un an destul de eterogen al anima- 
не! românești. 

Pe lon Truică — mai aproape, ori- 
cum, de el însuși decât în ultimii ani ai 
deceniului 9 — l-am дарі! în perimetrul 
unei teme „grave“, încercând, în Floa- 
rea $ glonţul, să sugereze, metaforic, 
„condamnăriie la fericire“ ale epocii co- 
muniste: uneori, „pana“ sa prinde aripi, 
alteori se afundă în cerneala unor pon- 


Documentaristul 


Bose Paştina, 


Decembrie 1989) 


Radu Igazsag 
și Alexandru Solomon, 
autorii unui incitant eseu 
despre avangarda artistică 
românească antebelică 
(Strigăt în timpan) 


Mara Grigore (remarcabilul 
debut actoricesc 
din Vulpe vânător) 


cife, dar de reţinut rămâne tinerețea 
spirituală, regăsită, a autorului, сһега- 
șie a unei perspective tonice, creatoare 

Un proiect mai vechi a fost abordat de 
Olimpiu Bandalac în Navigatorul nau- 
fragiat: eroul titular din filmul acestui 
reprezentativ „optzecist“ al animației 
românești întreprinde o călătorie „ini 

фанса“ pe marea agitată a vieţii. Regi 

zori cu personalitate ca Dinu Petrescu 
și Dinu Șerbescu revin la teme şi moda- 
щай expresive preferate, primul în Trip- ` 
tic, dând ironiei ce-i al ironiei, al doilea 
în Circus, dând satirei ce-i al satirei, 
fără a omite să atingă, м micro-parabo 

lele lui, idei „dure“ ale prezentului, cum 
ar fi și aceea — nu numai din lumea 
Circului — a „manipulatorului manipu- 

lat“. Apropiindu-se încă o dată de uni- 
versul mirific al copilăriei (care a con- 
stituit „obiectul“ întregii sale creații), 
regizoarea Liana Petruţiu — fără а 
apela la „poveste“ — desenează cu o 
plastică incitantă Amintiri din Ander- 
sen. іп sfârșit, animația românească а 


fost reprezentată la Costineşti şi 
printr-un „debut colectiv“, Perpetuum 
mobile: realizatori — mai ales — foarte 
tineri își încearcă forțele în acest dome- 
niu de creaţie, dar orice concluzie a co- 
mentatorului mi se pare riscantă, fiind 
vorba, deocamdată, doar de o prima 
„luare de contact“, де o respirație 

Dacă facem suma, animația româ- 
nească n-a fost deloc „cantitate neglija- 
bilă” la Costineşti. Şi totuşi? 


Călin CĂLIMAN 
Reportaj FOTO Victor STROE 


Regizori fără de care nu putem tinde către un festival național la Costinești: 
Dan Piţa, Mircea Veroiu şi Andrei Blaier, surprinşi la primul tur de manivelă al filmului lui 


Blaier Crucea de piatră, și Mircea Daneliuc, în plină filmare la noua sa peliculă 
Şoapte de 


soti? ©. 


‚ Ce-o mai fi şi asta? Gândul vă duce 
la calculatoare, parcă acolo ați auzit 
aceste inițiale. Răspuns incorect! Poate 
Partidul Comunist? Nici de această 
dată nu aţi ghicit. P.C. înseamnă „poli- 
tically correct” — corect din punct de 

vedere politic. Este ultima nebunie a Americii, care 
trebuie să vorbească și să se comporte corect din 
punct de vedere politic. Adică să nu jignească senti- 
mentele concetățenilor socotiți a fi „diferiţi“. Diferit a 
devenit astfel un cuvânt la ordinea zilei. Analiştii de- 
finesc acest P.C. ca un amestec de terorism intelec- 
tual de stânga cu vânătoarea de vrăjitoare de dreap- 
ta. Fanaticii P.C. sunt: feministe, homosexuali, han- 
сарай, puritani, ecologişti, obezi, militanți negri, 
indieni — care nu mai permit să li se spună astfel. 
Аза că сте se pregăteşte de 0 excursie în Statele 
Unite va trebui să învețe noul limbaj dacă nu vrea за 
aibă necazuri. Necazuri au avut mulţi din cei care nu 
s-au acomodat din mers cu noul vocabular. 

Muzeul Naţional de Artă din Washington ameninţă 
cu evacuarea lucrării „Schematic Drawing for Muy- 
bridge И“ де Sol LeWitt pentru că este judecată са 
„degradantă pentru imaginea femeii deoarece тси- 
rajează voyerismul“. Se ajunge la un compromis: 
opera este expusă, dar însoțită de un comentariu 
moralizator. 

Militanţi P.C. boicotează apariția oamenilor deghi- 
ха! în Moş Crăciun, întotdeauna albi, pentru că „ei 
constituie încă un simbol al oprimării negrilor de că- 
tre albi“. 


Susţinătorii echipei Atlanta Braves sunt împiedicaţi 


să-și încurajeze favoriţii agitând tomahawk-uri din 
plastic. Motivul? Este о injurie pentru indieni. 

Un cuvânt care deranjează: chairman. Aţi înțeles, 
desigur, din ce cauză: cuprinde în interior man (băr- 
bat). Şi се ne facem cu femeile cu funcții de condu- 
cere? Vom spune deci chairperson. În aceeași direc- 
іе feministele radicale propun $ înlocuirea cuvântu- 
lui woman (femeie) — care include şi el incriminatul 
man — cu un simbol grafic destul de complicat sau 
си мотуп. 

Nici ecologiştii пи se lasă mai prejos. S-a organi- 
zat un boicot naţional a! sandwich-urilor cu ton. 
„Câţi delfini sunt prinși în plasele pescarilor pentru o 
singură conservă de ton?" 

in cele mai mari universități americane se predau 
cursuri de studii africane. іп şapte universităţi există 
centre de studii feministe. Harvard și Yale vor să in- 
troducă cursuri de studii cu tematici gay, lesbiene şi 
bisexuale. Se Dara că cea mai mare nenorocire pen- 
tru o persoană este să fie bărbat, alb, heterosexual și 


fără defecte fizice evidente. Acesta se presupune са ` 


încarnează toate oprimările pe care minoritățile le au 
de înfruntat. Încercând să șteargă diferenţele dintre 
grupuri, minorităţi şi majoritate, adepţii P.C. ajung la 
atitudini extremiste. A început să bată și peste ocean 
un vânt de omogenizare forțată, când noi abia am 
scăpat de ea. Un nou terorism care încurajează apa- 
пра unor mișcări de respingere Іа fel de radicale. 

Dar ce legătură au toate acestea cu cinematogra- 
ful? Vom încerca în cele ce urmează să vă introdu- 
cem în ceea ce reprezintă atitudinile P.C. și anti-P.C. 
în lumea filmului. Vă propunem un ghid incomplet 
pentru uzul vizitatorului ne-american: 


Oameni de culoare 


egru este un cuvânt ре care trebuie să-i 

ocolim; se spune „persoană de cu- 

1025". Există insă $ arabi sau asiatici; 

sunt şi ei persoane de culoare? Până se 

va găsi răspuns la această întrebare, 

militanţii de culoare creează probleme 
producătorilor. Când atra a fost reprogramat 
pe ecrane, anul trecut, însoţit de o campanie publici- 
tara adecvată unui asemenea eveniment, distribuitorii 
s-au trezit boicotați. Și asta pentru că actrița care о 
interpretează nu avea pielea neagră, 858 cum зе рге- 
supune са ar trebui să o aibă o regină africană. 
Când Spike Lee a inceput filmările la Malcolm X, 
biografia leaderului radical al „negrilor“ din anii '60, 
el s-a lovit de atitudinea extremistă a celor mai radi- 
cali conducători ai mișcării oamenilor de culoare. Le 
Roi Jones, scriitor de culoare — care și-a reluat nu- 
mele african, Amiri Baraka — a declarat că regizorul 
este incapabil să realizeze filmul şi a propus chiar în- 
ființarea unui comitet pentru supravegherea creații- 
lor afro-americane. Dar şi autobiografia lui Malcolm 


Holiywoodul a cunoscut multă vreme cenzura: Co- 
dul Hayes. introdus în anii 30, a restrâns la extrem 
libertatea de expresie cinematografică. (У. Мош! ci- 
пета, Мг. 12/92). Liberalizarea lui a început abia în 
1956, dar а durat decenii. Societatea superpermi- 
sivă a atins apogeul la sfârşitul anilor 60 şi în anii 
70; nimic nu părea interzis, nici pe ecran nici în 
viață. Totul era prezent, violenţa, sexul, în scene mai 
crude sau mai rafinate. 

Și iată că astăzi, atât т viaţa de гі cu zi cât şi 
pe ecrane, cea mai îngăduitoare societate” din lume 
reinventează interdicțiile în numele protejării aproa- 
pelui. Sigur сё a пи ofensa este foarte bine, dar si- 
шара este de asemenea natură încât interdicțiile 
pot deveni la rândul lor ofensive şi olensatorii. 


iziunea 


in v 


E EEE N ASE 


gur defect 
nu are pielea neagră în Cleopatra 


Elizabeth Taylor are un sin 


militanților P.C.: 


X provoacă probleme: profesorul Reynolds Farley, 
care predă istoria relațiilor rasiale la Universitatea 
Michigan, a citat la curs un fragment în care leaderul 
de culoare recunoaște că a fost o vreme proxenet. O 
asociaţie a studenților negri l-a dat în judecată pen- 
tru că a întinat amintirea eroului ghettourilor. Deși 
profesorul а fost achitat, reputaţia sa a avut de sufe- 
rit. ў 


Indienii 


ici cuvintele indian sau piele roșie nu 
mai pot fi folosite; vom spune „nativ 
american“ sau „indigen“. Profesorul 
Stephan Thernstrom de la Harvard а їо- 
losit cuvântul „indian“ într-unul din 
cursurile sale și s-a trezit denunţat 
drept rasist într-un ziar din campusul universitar. 
Toate încercările sale de a se disculpa au fost zadar- 


nice. Vă'daţi seama ce s-ar întâmpla даса un Шт аг 
atenta în vreun fel la susceptibilitatea indienilor — 
pardon. a nativilor americani. 

De la Dansând cu lupii încoace, indienii se intere- 
sează in mod deosebit de modul! în care sunt prezen- 
{ай pe ecran. Fundaţia „American Indian istry for 
the Performing Arts“ impune са la fiecare film саге 
tratează direct sau indirect problemele lor să fie con- 
sultată și o asociaţie a indigenilor (vezi şi Ultimul 
mohican, pag. 10). а 

Încercând să adapteze pentru ecran romanul lui 
Tony Hillerman „Dark Wind“, Robert Redford a ር8ህ- 
tat un actor indian pentru rolul principal. Cum nici 
unul din cei care s-au prezentat nu 1-а mulțumit, a 
apelat la Lou Diamond Philips (pe care probabil vi-l 
amintiți din La Bamba). Dar „Native American Regis- 
ter” a protestat, deși actorul are chiar sânge chero- 
кее. Prea puţin însă pentru acești apărători ai агер 
turilor indigenilor. Au urmat alte proteste, din partea 
şefilor religioși hopi, care au avut la rândul lor mai 
multe observaţii în legătură cu modul în care sunt 
prezentaţi în film. 


Handicapaţi 

uvântul folosit în limba engleză pentru 

a desemna un handicapat era „disable“. 

Era, pentru că de acum înainte limbajul 

P.C. impune „ditferentiy able“ — cu ap- 

titudini diferite. 

Persoanele cu aptitudini diferite sunt 

destul de bine organizate pentru a constitui o forță a 
curentului P.C. Ei au provocat un scandal Іа ieșirea 
pe ecrane a filmului lui Steven Spielberg, Ноок,зіп- 
cercând să stopeze difuzarea acestuia. Obiecţia а 
fost că filmul poate inocula copiilor teama de per- 
soanele care au suferit amputări. 


di 
Obezii 

ei graşi au $ ei dreptul la opinia lor. 
„Asociaţia naţională pentru integrarea 
celor de talie diferită“ reacționează îm- 
potriva discriminărilor ale căror victime 
Ф se cred cei grași. Cuvintele „gras“, 
„obez“, ca să nu mai vorbim de jigni- 
toarele „grăsan“, „imbuibat“ sunt absolut inaccepta- 
bile. Se recomandă a se folosi „persoane de talie di- 
ferită“. De asemenea se protestează și împotriva ho- 
tărârii unor directori de întreprinderi care impun an- 
gajaţilor prea grași regimuri dietetice. Ceea ce poate 

ar fi fost spre folosul lor. 

O reacţie interesantă este şi cea a „ligii celor care 
postesc“. Ei au trimis studiourilor Disney o scrisoare 
de protest cu ocazia relansării filmului Fantasia, ігі- 
{ай de imaginea hipopotamilor în costume de balet, 
evoluând cât de suav se poate pentru talia lor într-un 
dans animat. 


Sherilyn Fenn întruchipează 
о asistentă universitară bisexuală în Three о! Hearts 


Glaad 


ay and Lesbian Alliance Against Defa- 
mation“ (GLAAD) este una din cele mai 
puternice și active asociaţii ale homo- 
sexualilor din Statele Unite. Jonathan 
Lawton, scenarist și producător al 
›› popularului Pretty Woman, a scris po- 
vestea unei lesbiene adusă pe drumul cel drept de 
un bărbat frumos. Dar, una câte una, actrițele cărora 
le-a propus rolul îl refuzau, temându-se de represali- 
Пе asociaţiilor gay din Hollywood. Enervat, obosit și 
58ኪዘ de greutăţile pe care le are de înfruntat, Lawton 
işi supune scenariul aprobării GLAAD. Membrii aso- 


ciației au considerat incorectă povestea unei „vinde- 
сагі“ de acest tip. Şi filmul በህ s-a putut realiza. 

Іп această primăvară, apare insă pe ecrane Three 
of Hearts (sc.: Mitch Glazer și Adam Greenman, r.: 
Yourek Bogayevicz), care aduce cu scenariul respins 
de GLAAD. Este vorba de relația dintre o infirmieră 
lesbiană (Kelly Lynch) și o asistentă universitară bi- 
sexuală (Sherilyn Fenn) între care se interpune un 
tânăr atrăgător (William Baldwin). În final tânăra bi- 
sekuală va pleca cu bărbatul cu care până atunci 
amândouă femeile avuseseră doar o relație platonică. 
Dar, de data aceasta totul este,politically correct*ni- 
meni nu vindecă pe nimeni, odată ce personajul in- 
terpretat de Sherilyn Fenn își recunoaște încă de la 
început atracția pentru ambele sexe! 


Homofobia 


uvântul definește, discriminarea Іа 

adresa homosexualilor, practicată în 

prea multe filme, după părerea asociați- 

ilor care îi grupează. Două exemple din 

filmele саге au rulat $ pe ecranele 

noastre: Tăcerea mieilor de Jonathan 
Demme şi Basic instinct de Paul Verhoeven au pro- 
vocat demonstraţii ale homosexualilor pe platourile 
de filmare și la lansarea filmelor pe piață.. Cei impli- 
сай afirmă că este incorect din punct de vedere ро!-` 
tic 58 ргегіп{і criminali bi-sau trans-sexuali. Să м{е- 
legem că toți criminalii де pe ecrane vor trebui să fie 
bărbați albi şi cu o sexualitate normală! Oricum, de- 
monstraţiile din fața studiourilor $ cinematografelor 
nu au avut alt rezultat decât să facă o publicitate 
gratuită filmelor în chestiune, ambele mari succese 
de casă. 

Dar Demme își pune cenușă în cap și, pentru a-şi 
răscumpăra păcatele, face un nou Шт — Philadel- 
phia — de data aceasta „politically correct“, tratând 
un subiect ajuns acum la modă (după ce câţiva ani a 
fost ocolit de mai toți producătorii); efectele SIDA. 


Două vedete ale unor filme 
„incorecte din punct de vedere politic“: 
Jodie Foster (Tăcerea mieilor) 
şi Sharon Stone (Basic Instinct) 


Umor P.C. 


upă toate cele spuse până acum se 

pare că activiștii P.C. sunt cam lipsiți 

de simțul umorului. Dovadă precauţiile 

pe care le iau și atunci când fac o 

glumă. Revista Universităţii Stanford 

publică, la începutul paginii de umor 
un mesaj care indică grupurile etnice ce s-ar putea 
simți lezate де poantele zilei. 

in New Republic, revista liberală a apărut o listă cu 
regulile de urmat în cazul glumelor. Se sugerează să 
se râdă mai ales de grupurile care suferă cel mai pu- 
țin de ре urma discriminărilor. Тима preferată: per- 
soanele blonde. De ce? Pentru că nu sunt brunete 
pentru са au o viață mai ușoară, sunt modelele pre- 
ferate ale revistelor ilustrate în care pozează zâmbind 
radios. Adică, pe scurt, nu fac parte din nici un grup 
protejat de noua ideologie. Deocamdată Dacă пе 
plictisim de glumele cu blonde/blonzi, în ordine des- 
crescătoare mai putem râde de WASP, de italieni, de 
irlandezi. От când în când, se mai pot face glume 13 
adresa polonezilor sau evreilor. Niciodată însa nu 
trebuie să râdem de negri, de femei (despre femi- 
nism vom mai avea prilejul să vorbim), de homose- 
хџаіі. 

O mostră де umor Р.С. ne oferă și revista Colors, 
editată de grupul Benetton care, după scandalul pro- 
vocat de campania sa publicitară din anii trecuţi. s-a 
aliniat la P.C. п revistă putem întâlni două portrete 
neobişnuite: un Michael Jackson cu „pielea albă“ și 
un Arnold Schwarzenegger „innegrit“. 

$ ca să încheiem cu un exemplu „politically incor- 
rect; să агипсат o privire pe lista cu persoane, atitu- 
dini, obiecte la modă publicată іп luna mai de revista 
Rolling Stone; la rubrica „Hot Phobia“ putem citi са 
teama Іа modă este de a nu părea prea normal 

Chiar, cine să te mai apere dacă ești prea normal? 


Grupaj realizat de Rolland MAN 


Umorul corect: 
Michael 
Jackson albit 
și Arnold 
Schwarzenegger 
înnegrit 
în viziunea 
revistei 
“Colors“; 


River Phoenix, 
blond, 
tânăr, 

o ţintă 
perfectă 
pentru glume 


м — mean capete a 


JUSTIŢIARUL HUDSON 


olițistul dezamăgit де legile 

prea iertătoare cu ticăloşii, се! 

care aruncă insigna şi începe 

să-și facă dreptate de unul sin- 

диг, este un'personaj de căpă- 

tâi al cinematograțului 'ultime- 
lor decenii. Preluat dintr-o bandă dese- 
паѓа semnată de Marvel, eroul Justiția- 
rului descinde din acest tipar tipologic, 
dar are trăsături apăsate de erou „mai 
mare decât viața“. 

Mizând pe calităţile de campion în 
arte marţiale ale lui Dolph Lundgren, 
realizatorii au făcut din eroul Pedepsi- 
torului (titlul originai а! filmului este 
The Punisher) un inamic personal al 
Mafiei, retezând cu brutalitate nenumă- 
ratele ei tentacule. Cu o naivitate asu- 
mată și, uneori, autoparodiată, epica 
descrie răfuielile justiţiarului cu mafioții 


care i-au ucis familia apelând intensiv: 


la. recuzita specifică B.D. Urmăririle 
prin subterane, travestirile cu iz teatral 
și gadget-urile ingenioase abundă în 
această peliculă al cărei decupaj regi- 
zoral și а cărei cromatică stridentă 
amintesc insistent că avem de-a face cu 
ecranizarea unei benzi desenate, spre 
deliciul suporterilor genului (vezi gru- 
pajul dedicat cinematografului influen- 
12! de B.D. din numărul precedent). 
Aceștia vor savura, probabil, дазетцее 
cu cerceii ucigaşi sau unghia de oțel 
aparținând mafiotelor japoneze. 

Pentru alţi spectatori atracţia princi- 
pală va rămâne însă Dolph Lundgren 
cu numerele sale de arte marţiale. Eu, 
una, am fost încântată să-l revăd pe Je- 
roen Krabbe, extraordinarul actor olan- 
dez plasat de celebrul său compatriot 
Paul Verhoeven (instinct primar) pe or- 
bita hollywoodiană. 


D.D. 


Coproducţie: SUA-Australia, New World Pic- 
tures și New World International; 1989; Re- 
gia: Mark Goldblatt; : Boaz Yakin 
după banda desenată a lui -Marvel; Imaginea: 
Jan Baker; Cu: Dolph Lundgren, Louis Gos- 
sett Jr., Jeroen Krabbe, Kim Miyori, Nancy 
Everhard, Brian Rooney. j 


|. ርር ዜር 21 ር 
А FI ACTOR... 
(Urmare din pag. 3) 


În încheiere, M.A., supărată са PA- 
TUL CONJUGAL n-a fost în palmaresul 
festivalului de la Berlin, se întreabă: „de 
ce oare aceste manifestări ale artei tre- 
buie să reprezinte niște terenuri poli- 
tice, de се пи se premiază filmele după 
adevărata lor valoare? Toată admirația 
pentru di. Daneliuc care avea erfectă 
dreptate atunci când a spus că s-a in- 
tors de la o întrunire politică“. N-au in- 
trat nici toate zilele în sac, nici toate 
țestivalurile în arena politică... 


10 


HAWK 


entru a ne face să râdem cu 

lacrimi, în hohote, în cascadă 

orice trăznaie, aiureală, glumă, 

grimasă ce se găsește la înde- 

mână este bună. Dacă oâmenii 

nu mai vor subiecte grave, nu 
mai vor să vadă suferință pe ecrane, 
atunci producătorii le (ne) servesc pa- 
rodii pe bandă rulantă. Parodia poate fi 
inteligentă, dar aceasta nu e o condiţie 
absolut necesară pentru succesul filmu- 
lui. Ceea ce contează este provocarea 
râsului. 

Аза că, supralicitând mereu, se în- 
cearcă surprinderea spectatorului cu 
poante noi sau cu poante vechi îmbră- 
cate în veşminte moderne. Parodia intră 
în sala oglinzilor magice şi începe să se 
privească pe sine în imaginile reflec- 
tate, care o lungesc, о lățesc, o defor- 
mează într-atât încât nici nu mai ştii de 
fapt care a fost punctul de plecare. De- 
vine parodie a parodiei, sieși suficientă, 
și râde singură, se râde şi ne râde. 
Bruce Willis acceptă гедиШе`т Hudson 
Hawk și se joacă, în dublu sens: se 
joacă, precum un copil descoperind 
amuzat -ce trebuie să facă, şi se joacă 
interpretându-se pe sine, pe o linie deja 
cunoscută. din antecedentele-i televi- 
zate sau proiectate pe ecranele cinema- 
tografelor. Dacă există o situaţie, un 
loc în care nu ne așteptăm să apară o 

lumă, o grimasă, atunci el o face. Și o 
ace eficient, căci râdem. 

Pretextul întregului șir de peripeții 
comico-parodice este recuperarea unui 
cristal care constituie piesa centrală a 
unei maşinării capabile să transforme 
plumbul în aur, mașinărie inventată — 
zice-se — chiar de Leonardo da Vinci. 
$ hoţul Willis, alături de asociatul său 
(Danny Aiello) vor recupera părţile 
componente ale cristalului, jefuind în 
pas de dans în folosul unor personaje 
malefice — precum soţii Mayflower — 
care vor să pună stăpânire pe lume. Nu 
vor reuşi, chiar dacă de această dată nu 
Superman va fi cel care va împiedica 
personajele diabolice să-și ducă planul 
la bun sfârșit, ci super-hoţul Hudson 


wk. 

Ideea filmului îi aparține chiar lui Wil- 
lis. Cum s-ar zice, un actor care cu- 
getă. Deci există. 


R.M. 


Producție SUA, Silver Pictures/ACE BONE, 
1991. : Michaeli Lehmann Scenariul: 
Steven E. de Souza și Daniel Waters. Imagi- 
nea: Dante Spinotti. Cu: Bruce Willis, Danny 
Aiello, Andie MacDowell, Sandra Bernhardt. 


Andie Mac Dowell — o agentă 
secretă sedusă în Hudson Hawk 


Bruce Willis — super 
polițistul în Bătălie disperată 


ULTIMUL 
MOHICAN 


upă ce mi-am petrecut doi 
ani din viață cu indieni 
lrochezi, Mohicani, Chero- 
kee, visez să fac un film 
cu automobile ultramo- 
derne 5] sofisticate сир- 
toare cu microunde“, de- 
clara, mai în glumă, mai în serios, la 
premiera filmului său Ultimul mohican, 
regizorul Michael Mann. 
„Necunoscutul се! mai celebru de Іа 
Hollywood” cum i se mai spune (din 
cauză огоагеі pe саге o are față de pu- 
blicitate), mare admirator al „romanelor 
de ргегіе“, el şi-a dorit demult să facă о 
poveste de dragoste și moarte în timp 
de război. Având la bază un scenariu 
mai vechi al lui Philip Dunne (1936), in- 
spirat din romanul lui James Fenimore 
Cooper, „Ultimul mohican“ (1826), Mi- 
chael Mann a realizat un spectacol de 
amploare (e drept, a avut la dispoziţie 
și un buget de 35 milioane dolari), vio- 
lent şi, uneori, sângeros. Regizorul a ci- 
tit aproape tot ce s-a scris despre viața 
indienilor americani și a consultat un 
teanc de enciclopedii despre perioada 
1700—1800, astfel încât de la mortierele 
franceze „model 1770“ până la funda 


BĂTĂLIE | 
DISPERATĂ 


olițistul lui Bruce Willis, John 
Мс Ciane, а fost decretat de | 
către presa franceză unul din- s 
tre cele mai atractive perso- 
naje cinematografice ale ulti- 
milor ani. Filmul acesta, în 
schimb, a fost apreciat ca „o reluare 
supradimensionată, са și cum autorii 
nu-și mai pot găsi limitele inflaționiste, | 
o bulimie!" Poate, dar se urmăreşte cu 
sufletul la gură! 

De astă dată nu mai e vorba de „o 
capcană de cristal”, adică de un zgârie 
nori din Los Angeles, ci de un întreg 
aeroport asaltat în pragul Crăciunului 
de teroriști care vor să elibereze un dic- 
tator sud-american (Franco Nero 
într-un modest rol secundar). Cu flerul 
și perspicacitatea de acum proverbiale, 
Мс Clane sesizează, acționează, ауегіі- 
zează. Se loveşte însă de obtuzitatea, 
suficiența, credulitatea sau reaua cre- 
dinţă a celor în drept să intervină. Аза 
încât trebuie să intre în luptă pe cont 
propriu punându-și la bătaie profesio- 
nalismul, inteligența, curajul. Şi mai 
ales umorul. Pentru că încă o dată vio- 
1еп{а exacerbată (cf. legilor ріе{іі de ce- 
rere și ofertă) este contracarată de 
Umor. Jovialitatea este starea de spirit 
a personajului sugerată chiar de aceea 
a interpretului, care excelează nu doar 
în replici, ci și în reacţiile firești, extrem 
de umane, încât incredibilul devine nor- 
mal, fie că e vorba de urmăriri în sub- 
soluri sau de ህበ „caft“ pe o aripă de 
avion, de o cursă cu motociclete pe ză- 
рада sau un atac armat. Mereu singur, 
înfruntând agresorii al căror număr 
crește progresiv, ca de altfel și efectele 
pirotehnice. 

Oricum deviza studiourilor hollywoo- 
diene în materie de urmări (ѕедиеіѕ) 
pare a fi: „Mai repede, mai mult, mai 
tare!“ Dar şi acest slogan e amendat си 
ironie de protagonist: „De ce trebuie să 
mi se întâmple de două ori același lu- 
cru?“ Răspunsul îl va da publicul. 


irina COROIU 


Producţie: SUA, 1991, Fox. Regia: Renny 
Harlin. Scenariul: Steven E. de Souza. Imagi- 
nea: Oliver Wood. Cu: Bruce Willis, Bonnie 
Bedelia, William Atherton, Reginald Viljohn- 
son, Franco Nero. 


Daniel Day Lewis — ultimul 
romantic în Ultimul mohican 


din coafura lui Madeleine Stowe (Cora 
Munro), toate au parfumul epocii. Faţă 
de romanul lui Cooper realizatorul a 
operat două schimbări importante: a 
dispărut. opoziția albi buni/Andieni răi, 
personajele devenind mult mai credibile 
şi a concentrat povestea pe Ochi de 
Soim (Hawkeye) ре care l-a investit ርህ 


n пои Dracula? De се? După 
seria de filme avându-l са 
personaj principal pe се! mai 
popular vampir al tuturor 
timpurilor (vezi și nr. 9/92) 
se putea crede că s-a spus 
totul despre el și încă ceva pe deasu- 
pra. Convingerea producătorilor și rea- 
lizatorilor noului Шт este însă că se 
poate adăuga o contribuție la vampiro- 
iogia cinematografică. O contribuţie 
care amestecă horrorul (cam naiv) cu 
erotismul (mai mult implicit). 

Critici serioși au văzut în film o meta- 
foră a SIDA. Nu putem nega că o astfel 
de interpretare stă, totuşi, în picioare: 
contaminarea se face prin intermediul 
sângelui, e! este cel care transmite 
vampirismul (și ni se repetă acest [ህ- 
cru); personajele sunt mânate їп acțiu- 
nile lor de impulsuri erotice ambigue; 
pe ici — pe colo se văd săruturi între 
două femei. intr-o Anglie totuşi victo- 
riană se schimbă chiar partenerii se- 
xuali; iar obiectul adevărat al dorinței 
vampirului nu este niciodată sigur: 
poate fi Mina, dar Іа fel de bine Jona- 
than. Vreă Dracula să o seducă pe fată 
sau pe cea care l-a sedus ре cel саге 
l-a sedus? (Vezi scena bărbieritului, 
una dintre cele mai tulburătoare $ mai 
implinite din tot filmul). Rămâne de vā- 
zut însă cu ce fel de metaforă avem 
de-a face. Căci figurile de stil au fost 
folosite пи numai de marii artiști, ci şi 
de poeţii care toată viața au rămas la 
stadiul „deocamdată በህ” sau „mai tri- 
miteți“ pe la Poșta redacţiei vreunei re- 
viste literare. lar imaginile filmului sunt 
mai degrabă kitsch, un kitsch rotund, 
aproape fără de cusur, Rezultatul final 
seamănă ርህ о pictură de gang, chiar 
dacă într-un colț întâlnim semnătura 
maestrului. 

Străduindu-se să ne demonstreze са 
Civilizaţia şi sifilizaţia «merg mână în 


o profunzime inexistentă 18 personajul 
din carte. 

Imaginile de o frumuseţe ireală, sur- 
prinse în lungi travelinguri și ritmul 
alert al filmului, banda de sunet impe- 
cabilă (Oscar pentru cel mai bun sunet 
— 1993) dovedesc că Mann își cu- 
noaște bine profesia. Spre sfârșit însă, 
făcând concesie genului, el ne oferă o 
morală şi o rezolvare simpliste, prin ti- 
rada stropită cu apă de roze a lui Chin- 
gachgook şi filmarea insistentă a gru- 
pului celor trei supraviețuitori care pri- 
vesc — profil lângă profil — depărtările 
sau viitorul. Puteţi alege! 

in interpretarea lui Daniel Day Lewis, 
Hawkeye este un fermecător erou de 
basm, trecând prin foc și sabie pentru 
a-și salva aleasa, iar Madeleine Stowe 
(Cora) —, fragilă dar curajoasă cum ar 
fi stat bine fiicei unui colonel din ar- 
mata engleză a anului 1770. De menţio- 
nat Russel Means — Chingachgook, ul- 
timul mohican — care în viața reală 
este un fervent apărător al drepturilor 
indienilor, еі însuși făcând parte din tri- 
bul Cherokee. 

Ultimul mohican este un film de 
aventuri, trezind pasiunea pentru spaţi- 
ile vaste şi poveşti duioase de dragoste, 
musai terminate cu bine. 


Doina STĂNESCU 


Producție 5 (/А., 1992. Warner Bros., Mor- 
дап Creek International. Scenariul: Michael 
Mann şi Cristopher Crowe, după romanul lui 
Jam. F. Cooper și scenariul lui Philip Dunne 
(1936). Regia: Michael Mann. Imaginea: 
Dante Spinotti. Cu: Daniel Day-Lewis, Made- 
leine Stowe, Eric Schweig, Russell Means. 


O pictură de gang 


mână (după cum declară în film profe- 
sorul Van Helsing), Coppola ajunge 
deci la sidilizaţie, la virusul care vampi- 
rizează lumea modernă. „Care ar fi re- 
mediul? Dragostea. Dragostea învinge 
răul în. acest film, dar contele Dracula 
este înfrânt chiar de dragostea pentru 
rău. El se lasă învins poate tocmai pen- 
tru că s-a plictisit să fie rău. Femeia pe 
care o adoră și care îl iubește îi va oferi 
moartea nu ca pe o pedeapsă, ci ca pe 
o eliberare. $ este unul din puținele 
clișee pe care regizorul reușește să le 
depășească (deși Cocteau din Fru- 
moasa și bestia bântuie prin amintirile 
cinefililor împătimiţi şi-i determină să 
facă o comparaţie nu tocmai favorabilă 
noii producții). În rest, filmul adună cât 
se poate de multe locuri comune. De- 
geaba încearcă Francis Ford Coppola 
să conducă naraţiunea ре mai multe 
voci care se întrerup una pe cealaltă, se 
contrazic, se completează, se amestecă 
uneori, totul rămâne un joc gratuit 
atâta vreme cât acest procedeu nu con- 
struieşte nimic. Degeaba încearcă 58 пе 
convingă că e un maestru ai montajului 
paralel, memoria cinefțilului va scoate la 
lumină secvenţe din Nașul. Ca un făcut, 
şi în Dracula un element al secvenţei 
este tot o nuntă. Degeaba se recurge la 
erotism, el rămâne cam arid în ciuda 
unor secvențe bine realizate, şi mă gån- 
desc în special la prima apariție a celor 


e, ህረ 


ዣ 


№ 
፳ 
- 


trei mirese ale contelui. Dragostea e 
mai degrabă pentru tehnică, pentru ci- 
nematograf și pentru înregistrarea su- 
netului pe cilindrii fonografului. O pa- 
siune gerontofilă însă, căci e dedicată 
cinematografului de altădată, cu trucu- 
rile şi uimirile sale naive. Chiar dacă şi 
în această dragoste se face simțită iro- 
nia: Mina îi spune contelui care căuta 
un cinematograf: „Vreţi cultură? Dar 
există atâtea muzee în Londra!“ 
Totul rămâne ca un muzeu dedicat 
celei de-a șaptea arte, un muzeu al teh- 
nicii în care intri şi priveşti cu îngădu- 
іп{а amuzată exponatele: poate că aba- 
cul s-a dovedit folositor cândva, dar la 
ce bun să-l mai utilizezi și astăzi, când 
ai la îndemână calculatorul? Filmul lui 
Coppola este o curiozitate, un fel de 
trecere în revistă a trucajelor cinemato- 
grafice, contribuţia sa la sărbătorirea 
centenarului cinematografului. ህበ እ46- 
lies colorat pentru copiii mari ai sfârși- 
tului de secol XX. Dar dacă naivitatea 
lui Méliès ne încântă și astăzi, naivita- 
tea lui Coppola ne lasă reci. Nu chiar 
ca victimele vampirului, dar totuși reci. 


Rolland MAN 


Producție SUA, American Zoetrope / Osiris 
Films, 1992 Regia: Francis Ford Coppola. 
Scenariul: James V. Hart. : Michael 
Ballhaus. Cu: Gary Oldman, Winona Ryder, 
Anthony Hopkins, Keanu Reeves, Tom Waits. 


ulți dintre admiratorii lui 
Francis Ford Coppola, 
nume legendar al cinema- 


tografului american, au 

văzut în semi-eşecul Dra- 

cula o accelerare a alune- 
Cării regizorului pe panta descendenta 
Chiar şi opțiunea pentru filmul de 
groază pare unora un semn al declinu- 
lui regizorului. Deși ultima sa peliculă 
este foarte contestată, ea este totuşi un 
semn de consecvență, întreaga lui ca- 
rieră fiind marcată de cinematograful 
horror 


Ucenicia lui Coppola, fiul unui com- 
pozitor italo-american, a început în anii 
'60 pe platourile unde lucra unul dintre 
maeștrii genului, Roger Corman, ale 
саги! creaţii au fost considerate de unii 
critici „capodopere minore ale filmului 
gotic“. inclus în echipele de realizare 
ale producţiilor semnate de acest im- 
portant cineast (vezi articolul lui Ge- 
огде Littera din nr. 9/93) Francis Ford а 
lucrat ca tehnician de sunet, dialoghist. 
asistent de producție iar primul dintre 
filmele sale care va atrage atenţia criti- 
cii este Dementia 13 — un horror cu 
efecte speciale foarte bine dozate și 
spectaculoase. 

Deși Coppola a început să fie remar- 
cat la Hollywood pentru scenariile sale 

arde — 1966, Marele Gatsby — 
1974), obținând chiar un premiu Oscar 
ca scenarist (pentru Patton în 1970), е! 
a devenit în anii '70 unul dintre regizorii 
americani се! mai bine cotaţi la box-of- 
fice obținând în același timp sufragiile 
criticii internaţionale pentru Nașul 
(1971), Conversaţia (1973). Naşul 2 
(1973), Apocalipsul acum (1976—1977). 
Іп toate aceste filme de un rafinament 
plastic remarcabil nu lipsesc secvențele 
de groază, intruziunea ororii în cotidia- 
пш cu aparenţă banală fiind o temă ре 
care regizorul va glosa în aproape în- 
treaga sa operă. 

іп anii '80 filmografia lui cuprinde ti- 
tluri de valori inegale precum Outsiders 

1982), Визу James (1983), Cotton 
lub (1983), Peggy Sue se mărită 
(1985), Tucker (1987) sau. Nașul 3. Nici 
succesele financiare, nici cele de stimă 
nu mai sunt de anvergura celor înregis- 
trate în deceniul precedent. Cu toate 
acestea, Coppola rămâne unul dintre 
puţinii cineaști americani cu profil cert 
de autor, rețeaua 58 de teme, motive 5፤ 
imagini obsesive menținându-și confi- 
guraţia $ în această perioadă. Regizo- 
rul şi-a păstrat intactă încrederea în ci- 
nematograful ca spectacol vizual impre- 
sionant, incitant, provocator de emoții 
violente. 

Mărturisindu-şi fascinația din copilă- 
rie pentru poveştile de groază, el a por- 
nit să turneze Dracula pentru a arăta ca 
în „spatele mitului vampirului se ascund 
sentimente etern umane”. Cineastul 
adaugă: „De fapt, am vrut-să fac ип 
mare film popular în stil gotic, un film 
pentru public înainte de orice“. Jude- 
când după succesul internaţional de di- 
fuzare al peliculei s-ar putea spune са 
е! a reuşit. Aceasta nu înseamnă са ad- 
miratorii lui Coppola nu continuă să 85- 
tepte de la cel numit la începuturile ca- 
rierei sale „noul Orson Welles“ o capo- 
doperă pe măsura acestei faime. 


Dana DUMA 
11 


Îl puteţi vedea din septembrie ре 


BRANDON LEE 
„ RAPID FIRE (Lovituri fulgerătoare) . 


Regia: Dwight H. Little 


ROMÂNIA FILM © 1992 TWENTIETH CENTURY FOX. ALL RIGHTS RESERVED 


г ү ኩጊ.ገ ኮ።=ሟ 


a a IE IO 


Primită cu ostilitate, apari- 
ţia sunetului în cinema şi, 
implicit, a replicii, га făcut 
pe marii artişti ai artei a şap- 
tea să protesteze. „E locul 
să ne temem că pe ecran 
precizia exprimării verbale 
ar putea izgoni poezia, aşa 
cum izgoneşte şi atmosfera 
de vis“, scria René Clair în 
1929. Cât despre Chaplin, 
poziţia lui a fost de un radi- 
calism impresionant: „Filmele vorbite? Puteţi fi siguri că le detest! ...Dis- 
trug arta cea mai veche a omenirii, arta pantomimei. Nimicesc marea fru- 
museţe a tăcerii“. Cu toată vehemenţa de la început, marele mim Charlot 
a acceptat şi el să glăsuiască, până Іа urmă, pe ecran. 

Multe s-au petrecut de atunci în cinema, iar pericolul teatrului fil- 

mat a fost ocolit de cei care au ştiut să dea imaginii ce-i al imaginii. 
$1, totuşi, replica are farmecul ei şi pe ecran. Cine nu savurează 
dialogurile filmelor semnate de Woody Allen, Mel Brooks sau pe ale maeş- 
trilor acestora, fraţii Marx? Există filme din care reținem, înainte de orice, 
o replică. Asociate chipului unui actor, unei idei sau unei stări, aceste cu- 


Farmecul 


8 
ፈቂ 
Ф 
> 
с 
ኤ 

= 

«= 
a 

= 
፦፦ 
5 

о 
> 
с 
о 

፦ 
w 
— 
45 

хо 
o 
o 
о 
— 
с 

2 
с 

хас 
© 
ን 

© 

›ር5 

= 
= 
N 
о 
— 

— 
"ሠ 
о 
= 
© 

3 
> 

= 
с 
— 
= 
о 
= 
[5°] 
= 
Ф 

L3 
o 
со 

= 
о 

= 

ጋ. 

= 

3 

.5 

=. 
Фо 
ЕЧ 
6 
— 

а 

= 
Ф 
ርጋ 

© 
= 
63 
а 
o 
о 
-. 
= 
<= 
© 
© 
= 
= 


luat drept perechea ei ideală în filmul lui Billy Wilder Unora le place jăzzul 


vinte fac parte din memoria noastră cinefilă. Să ne 


ele. 


А! ህ0150በ în Cântărețul de jazz: 
prima propoziție spusă pe ecran 


N-AI AUZIT NIMIC!" 
Ы 
ată о propoziţie ce trebuie privită şi ci- 
tită cu respect: este prima replică sono- 
ră din istoria filmului. A avut onoarea 
să o rostească Al. Jolson în Cântărețul 
de jazz, în memorabilul an 1927. Ori- 
cum ar fi sunat, ea nu putea lipsi din 
acest florilegiu de fraze celebre ale ecranului. 
Dar, dacă ne gândim bine, prima replică so- 
noră e şi una cu tâlc. Într-adevăr, nimeni nu 
auzise încă nimic în sala de cinema, dacă fa- 
cem abstracție de muzica de acompaniament 
executată loco... Tâlcul dă miez dialogului, şi 
iată că 6] era prezent încă de la prima replică 
audibilă. 2 


| EFECTUL ВЕРЕПТУ: (3 


ŞI CĂRŢI DE VIZITĂ 


A п celebrul său intoleranță, Griffith in- 
1 troducea о imagine се በህ ţinea de nici 

legănare fără sfârșit, trimițând cu gân- 
dul la omul dintotdeauna. Reluată de câteva 
ori pe parcursul filmului, „Out of the craddle, 
endlessly rocking“ crea un efect de distanţare, 
de „momentană eliberare a spectatorului din 
tulburarea produsă de spectacolul, 5] el parcă 
fără de sfârșit, al intoleranţei. Este primul lait 
motiv din istoria cinematografului. 

Deși mai rar folosit, laitmotivul a dat câteva 
fraze memorabile, unii cinefili ajungând chiar 
să le.folosească în limbajul de toată ziua 
„N-ai văzut nimic la Hiroshima“ (Hiroshima, 
dragostea mea) — pentru „n-ai priceput nimic 
din ce ai văzut“ sau la noi, pentru efectul co- 
mic al deplasării accentului — „Adio, că-i pe 
domneşte!“ (Setea, scris de Titus Popovici). 
Cine știe limbi străine preferă să se exprime în 
versiunea originală: „Play it again, Sam!“ (Ca- 
sablanca) sau „What's a пісе kid like you 
doing т a place like this? (Alice în {ага minu- 
nilor — viziunea Disney). 3 

Fraza laitmotiv poate „face masă“ ርህ un 
personaj sau un grup de personaje. În Dallas, 
ori de câte ori cineva își exprimă îngrijorarea 
(ceea ce se întâmplă mereu), se găsește altci- 
neva care să-i spună „Everything will be fine“, 
un fe! de “Lasă, că o să fie bine“ — ceea ce. 
de fapt. nimeni nu crede. 


nente: o mamă, legănându-și copilul. 


inscripția lămuritoare vorbea despre о i 


amintim câteva dintre 


መ 1] 
| N 


una din cele patru povestiri compo- } 


От frații Marx 
se poate cita la nesfârşit 


GÂNDIRE... 
raţii Marx (ип trio de „extremişti”, 
căci nu pot stârni decât reacții ex- 
treme: ori îi adori, ori îi urăști) — au 


împins umorul trăznit până în teritori- 
ile umorului absurd. Mai ales în mate- 
rie de dialoguri, unde campionul ab- 
solut era şi a rămas mustăciosul Groucho. Ei 
inunda fiecare film cu un torent de invenţiuni 
verbale, de paradoxuri, de grosolănii, de sar- 
casme. Logică, gramatică, bunăcuviinţă, totul 
era dat peste cap. Ceea ce nu excludea, când 
şi când, străfulgerarea poetică: „Mă întorc în 
dulapul unde camenii sunt pardesie goale“. 
Recomandând celor ce gustă acest tip de 
umor lectura corespondenţei lui Groucho, pu- 
blicată cu ani în urmă, vă oferim câteva exem- 
ple de „gândire marxistă”. 


UMORUL 


FRAŢII MARX 
ш Ochii tăi strălucesc precum pantalonii mei 
де serj albastru. 


(Nuca de cocos) 


в — Cât primiţi pe oră? 

— Dacă jucăm, luăm zece dolari pe oră. 

же: dacă пи jucaţi, cât primiţi? 

— 12 dolari pe oră. lar pentru repetiție 
avem un tarif special — 15 dolari pe ог. 


— dacă 7 
ሙ Nu ne pi ет 4 пеедеН că dacă 


FILME- 


Există filme de-a dreptui divinizate. Adoratorii lor 
încearcă un fior de plăcere numai 18 auzirea unui ርህ- 
vânt ca Tara... Manderley... Casablanca... nume de 
locuri legate de povestiri cinematogratice dintre cele 
mai iubite. Cine-cultiștii — această blândă sectă — 
știu pe dinafară replici întregi. Uneori, chiar în ver- 
siunea (limba) originală. lată câteva: 


CASABLANCA 


8 Те rog, Victor, nu te duce în seara asta Іа intru- 
nirea clandestină. 

в — Am venit la Casablanca pentru o cură de 
ape... 

— Dar suntem în mijlocul deșertului! 

— Am fost нт 

в... binein г 

— Play it again, Sam! 


REBECCA 


m — Multe fete și-ar da $ ochii din cap să vadă 
Monte-Carlo. 

- ŞI atunci, cum și-ar mai îndeplini dorința? 

፳ Nu e aurora boreală, e Manderley! 


PE ARIPILE VÂNTULUI 


ш Și mâine e o zi... 


DE 


FOST ODATĂ CA NICIODATĂ, tradiționala formulă cu care încep 
basmele, poate fi, la fel de bine, o frază de început de film — dacă 
autorii {іп за ne prevină că vom avea de-a face cu о pură пазсосие. 
Există cineaşti care preferă să își pună publicul în temă încă de la 
primele fotograme, $ anume prin cuvinte. 

Inscripția explicativă există de pe vremea filmului mut. Piciul lui 
Chaplin, de exemplu, debuta în acest mod: „Un film cu un zâmbet 51, poate, cu о 
lacrimă.” lar Griffith anunța culoarea orientală în tragicul Muguri zdrobiți prin 
fraza: „O poveste aflată de la clopotele templului, ce bat la răsăritul soarelui în fața 
imaginii lui Budha.“ 


Втейцеез, inscripția poate anunţa și că filmul se ocupă de situații și personaje 
reale, o formulă des. uzitată fiind aceea din Butch Cassidy și Sundance Kid — 
„Aproape tot ce veţi vedea acum s-a petrecut cu adevărat.“ Informaţia se poate re- 
duce la o localizare în timp şi spaţiu gen „Anglia, 1851“ — pentru Femela іп alb, 
sau Ја о dată devenită istorică — „1789“. Cu „17 iunie, 1972" — data izbucnirii 
scandalului Watergate, începe filmul Toţi oamenii președintelui. 


Atenţie mare Іа localizările prea amănunțite, prea precise. Întotdeauna ele au „ип 
dedesubt“. Ca în Psycho: „Phoenix, Arizona. Vineri 11 decembrie. Orele 2 și 43 de 
minute p.m.“ — unde șpilul constă în aceea că scena de dragoste la care asistăm 
are loc în timpul pauzei de prânz a funcţionarilor, de unde graba eroinei etc. 


Punerea în temă poate fi rostită de o voce neutră sau de vocea unuia din perso- 
najele filmului. Vă amintiţi primul minut din Rebecca? imagini din natură, muzică; 
din afara cadrului, Joan Fontaine spune: „Azi noapte am visat că sunt din nou 18 
Manderley...“ — memorabila frază cu care începe cartea. Pentru variaţie, „povesti- 
torul“ poate fi un om mort — ca în Sunset Boulevard sau un om ce încă nu s-a 
născut, ca în Pentru prima oară, realizat de Frank Tashlin în 1952. (Precizarea era 
necesară pentru a se 58 că fătul уогЬаге{ በህ este inovaţia filmului Uite cine vorbeș- 
te). ; 

În general, realizatorii се cultivă procedeul anunţului-avertisment încearcă să fie 
cât mai spirituali. Um debut care înveselește, promite, nu-i 8587 Registrul variază, 
după puteri, де la glumă la paradox. Totul е ca spectatorul să fie și niţel surprins. 
Stan şi Bran fac curățenie: „О! Bran susţine са soţul trebuie за -i declare soţiei tot 
adevărul. DI. Stan е la fel de ţicnit“. Sau Poveste din Райт Beach, care începe си 
tradiționala formulă de sfârşit de basm: „Şi au trăit fericiți până la adânci bătrâ- 
пей... OARE?...' 

Nu s-a aflat încă dacă recurgerea la fraze introductive denotă о aplecare literară 
a cineaștilor sau o incapacitate a lor. 7 


nu repetăm, nu jucăm. ȘI dacă nu jucăm, n-a- 
vem deloc bani. 


(Biscuiţi pentru căţei) 


а |а-та de bărbat și niciodată n-am să mă 
mai uit la altul. 


e efect sunt şi 95 finale corobo- 
rate cu cele de 

Evident, așa ceva nu e la îndemâna ori- 
cui. Un singur exemplu: Cetăţeanul Ka- 
ne începe cu o inscripţie pe un zid ex- 
terior — „Accesul interzis“ — iar prima 


DE 


Ultima vorbă din film e mult mai greu de scris decât cea de început. Misiunea ei 
e una foarte importantă. Ea poate prevesti sau declanșa deznodământul, poate co- 
menta, completa, sublinia sensul acestuia. 


e Rebecca: „Nu e aurora boreală, e Manderley!“ — deci acolo se întâmplă ceva 
rău, şi într-adevăr, Manderley е în flăcări iar oribila guvernantă își găsește sfârșitul 
meritat. 


e King-Kong: „Frumoasa е сеа care a ucis Bestia" — deci atotputernica mai- 
тща a fost înfrântă numai pentru că a avut o slăbiciune. A murit din dragoste. 


e Sunset Boulevard: „Da, domnule DeMille, sunt gata pentru prim-planuri” — 
deci eroina a înnebunit. 


e Ghici cine vine la cină? „Ei, Tillie, când dracu' ne așezăm la таза?“ — deci 
putem газиЙа изигай. Tatăl a cedat, își lasă fiica să se mărite cu un negru și își 
varsă nervii pe mamă. 

e (inutil să menţionăm titlul filmului) „Și mâine e o zi" — deci, un licăr де spe- 
ranță că într-o bună zi, Scarlet și Reth... 

Cuvântul își ia revanșa asupra imaginii atunci când replica finală devine ea însăși 
deznodământ. După ce am asistat, în Psycho, la o serie de crime comise într-un 
motel de doamna Bates (fără a reuşi să о vedem Іа față) crime ale căror urme Ни! 
acesteia s-a grăbit să le şteargă, deplângând cruzimea mamei, am aflat, stupefiaţi, 
că doamna Bates nu mai trăiește de mult. Ne-am îngrozit, apoi, descoperind în 
subsolul casei că mama e acolo, împăiată, criminalul fiind tânărul care acționa în 
rochie de femeie $1 си perucă în cap. A fost prins şi se află, singur, într-o încăpere 
de la роще. Un psiholog explică celorlalte personaje că este vorba de un caz de 
asumare a unei duble personalități; Bates considerându-se alternativ când еі, când 
mama sa. Revenim la nefericit care dârdâie sub o pătură. Monologhează, cu o voce 
subțire de femeie. 

„E trist când o mamă trebuie să rostească ea acele cuvinte ce-l vor condamna pe 
propriul său ሸህ... $1, deci, ቨ vor izola de lume, așa cum ar fi trebuit eu să fac, acum 
mulți ani. Întotdeauna a fost un copil rău... Şi a ajuns să le spună că eu aș fi cea 
care le-a omorât pe fete, și pe bătrânul acela... са și cum eu puteam face altceva 
decât să stau și să mă uit, la fel ca păsările lui împăiate... Cred că sunt suprave- 
gheată... foarte bine, am să le arăt eu се fel de om sunt... (ochii săi de nebun fi- 
xează o muscă ce i s-a așezat pe mână). N-am să gonesc musca... mă vor vedea și 
vor înțelege... și vor spune... cum așa? femeia asta nu e în stare să facă гаи пісі 
măcar unei muște!“ Personalitatea autoritară a mamei a pus complet stăpânire ре 
е nebun. Imaginea nu e decât ilustrativă. Cuvintele sunt cele се fac finalul сит- 
plit. 


săniuţă, purtând încă pe ea (inscripție!) eticheta fir- 
mei, pe care о citim „Rosebud“. Și astfel, filmul se 
încheie rotund. Sensul lui „Rosebud“ nu trebuie aflat 
de ziarist. Accesul interzis. 

Prin comparaţie, o replică finală precum cea din 
Orașul goi (1948, regia Jules Dassin) „Sunt opt mi- 


a începutul filmului. 


(O zi la curse) 


в — por bacșiș, aici pe vapor? 
— ል] două monede de 57 
— Sigur că da, d-le. 
— Atunci n-ai nevoie de cei 10 cenți pe 
care voiam să ţi-i dau. 


{О noapte la operă) 


vorbă се se aude este „Rosebud“, rostită de un om 


care moare. Misteriosul cuvânt stârnește curiozitatea 
presei și determină ancheta pe care o urmărim pe 
parcursul filmului. Ultima replică aparţine ziaristului 
descurajat: „Ajung să cred că Rosebud e o piesă 
într-un puzzle... piesa care lipsește“. El-nu, dar 
noi-da, urmărim privirea aparatului de filmat, ce 
ajunge asupra focului, în саге tocmai este azvâriită о 


lioane de istorii în orașul gol. Aceasta a fost una din- 
tre 616" — este doar una „de serviciu”. Mai degrabă 
prezintă interes. textele cu funcţie de epilog (6. voi, 
atavisme literare!) ce apar pe ecran după ce filmul 
propriu-zis s-a terminat, informând publicul ce s-a 
întâmplat după asta cu personajele reale: X mai are 
de ispășit 10 ani, У și-a refăcut viața, Z а murit 
într-un accident etc. 


UMORUL 


ineast și romancier, Bertrand 

Blier (fiul marelui actor francez 

Bernard Blier) privește lumea 

cu un ochi de moralist descura- 

jat. Viziunea sa cinică este în- 
50ከ18 de un râs scrâșnit. lată o mostră din 
Bufet rece, o comedie macabră, cu multe 
crime (de aceea Bufetul este... rece) și 
mult umor. Negru. Adecvat circumstanțe- 
lor. 


Acasă la Alfons. Acesta este singur, caci zilele tre- 
cute soția sa a fost ucisă: incă o verigă în lanţul de 
crime recent comise într-un cartier nou construit la 
marginea Parisului. Cineva sună la ușă. Alfons des- 
chide. 


Asasinul: Domnul Alfons Tram? 

Alfons: S-ar putea. 

Asasinul: (abâtut): Аз dori să schimbăm câteva cu- 
vinte... 

Alfons: Pe ce temă? 

Asasinul: Soția dv... 

Alfons: Aţi cunoscut-o? 

Asasinul: Eu am omorât-o... 

Alfons (după се a ezitat o clipă) Intraţi! (pauză) Ай 
mâncat? 


Asasinul: Nu. 

Alfons: Mi-a rămas niște supă... Ce ziceți? 
Asasinul: Nu zic nu. 

Cei doi — la masă. Asasinul mănâncă fără mare en- 
tuziasm. 


Alfons: Nu e bună? 

Asasinul: (nu prea convins) Ba da... 

Alfons: Atunci de ce aveţi aerul ăsta de inmormânta- 
re? 

Asasinul: Nu vrea să iasă... 

Alfons: V-aţi pătat cu supă? 

Asasinul: Să-mi iasă din cap. La ea mă gândesc... 
Altons: La cine? 

Asasinul: La soția dv. 

Alfons: (aproape înveselit) Fă ca mine, bătrâne, uit-o. 
Asasinul: Nu pot s-o uit! 

Alfons: (sever) Păi... Dacă aș face şi eu la fel, unde 
am ajunge? Hai, inima sus! Altfel te dau afară. 
Asasinul: Aș putea să-i văd camera? 

Alfons: Crezi că-i o treabă înțeleaptâ? 

Asasinul: Vă rog din suflet! 

Alfons: (paternalist) N-am nimic împotrivă... dar te 
previn că n-o să-ți pice bine... 

Cei doi intră în camera Josyanei. 

Alfons: Fă-te că nu observi dezordinea. 

Asasinul: (care pare că soarbe din ochi decorul): N-a 
avut... obiecte personale? 


Alfons: Câteva acolo... uite... asta-i cutie de rimel. 
Poate în baie 58 găsești elemente mai interesante 
Asasinul: (examinând cutiuța) Era o fiinţă tare neferi- 
citā... 

Alfons: (violent): N-am avut timp să fac mare lucru 
pentru ea. 

Asasinul: Și rochiile? 

Alfons: Oh, mai nimic... 

Asasinul: (a deschis cu mult respect dulapul, în care 
atârnă doar o rochie și un costum. Scoate rochia. E 
albă.) De nuntă? 

Alfons: Da, nunta noastră... Plus două revelioane... 
Риз nunta unui coleg... 

Asasinul: (examinând-o pe toate părţile) Transpira 
mult? 

Alfons: Ca orice brunetă când dansează... 
Asasinul: | plăcea să danseze? 

Alfons: Ca oricărei femei. 

Asasinul: iai ae Biata fetiță... 

Alfons: Poftim. O fotografie destul de reușită. (semn 
din тапа că poate păstra fotografia) 

ሰ (copleșit) Mulţumesc... Vă mulțumesc ат 
suflet! 

Alfons: (emoţionat) Se simte tristețea din privire... 
Asasinul: (ton de reproș) Și o lăsaţi singură în pus- 
tietatea periferiei! 

Alfons: Eu i-am zis să fie atentă. 

(Se aude soneria) є 
Asasinul: Cine е? 

Alfons: Nu te mişca de aici. (Se duce să deschida) 
inspectorul: Deranjez? 

Alfons: Dimpotrivă! 

Inspectorul: Am adus о sticluță... 

Alfons: (se duce la asasin): Poţi ieși. e un prieten. 
Asasinul: (ingrijorat) Sigur? 

Alfons: Bineinţeles!... E inspector de poliție! 
Asasinul: (ușurat) Aa!... Аза mai merge... 

Alfons (către inspector):Vi-l prezint pe asasinul soției 
mele. 

Inspectorul. (îi strânge тапа): Incântat. 

Alfons: Aţi avut о zi bună? 

Inspectorul: De rutină. 

Asasinul: Crime multe în ultima vreme? 
inspectorul: Merge binişor. 

Asasinul: Și-i рипдей pe vinovaţi? 

inspectorul: Pe cât putem mai puţin. Un vinovat este 
mai puțin periculos în libertate decât în pușcărie... 
Alfons: De ce? 

Inspectorul: Pentru că la pușcărie, îi va contamina pe 
nevinovaţi. 


0/86ሀከ88 este întreruptă de sonerie. De data 
aceasta, la ușă va fi „martorul“ (la una din crimele 
precedente). El a venit să-i solicite lui Alfons, pe 
care îl credea criminal, să îl scape de cineva... de un 
bărbat — spre disperarea Asasinului care s-a specia- 
lizat în femei. $.а.т.а. 


ŞI REPLICA 


înd autorii unui film scriu scenariul cu 

gândul la un anumit actor, asta [በ- 

seamnă că ei mizează pe anumite cali- 

{ай ale acestuia pentru са publicul să 

reacționeze conform cu aşteptările rea- 

lizatorilor. Аза se face că, fără a se re- 
peta pe sine, anumiţi actori au ajuns să își pună în 
valoare o trăsătură sau alta și prin replici, atunci 
când le „veneau тапиза“. 

[በ ce privește suculența dialogurilor, îndeobște, 
„partea leului“ le-a revenit bărbaţilor. Căci persona- 
jele masculine sunt cele cărora li s-au încredințat 
dintotdeauna replicile îndrăznețe — în idei sau expri- 
mare. Multă vreme, femeilor cerându-li-se „a fi ia lo- 
cu! lor“, anticonformismul în gândire, ori cuvântul 
dur, violent, nu au caracterizat deloc personajul fe- 
minin. Singura actriță căreia nu i-a păsat de tabu-uri 
a fost Mae West, o femeie plină de umor, care își 
permitea să introducă în dialoguri ambiguităţi cu 
efect picant. Ca de pildă: 

— Dumnezeule, ce superbe diamante! 

። ሙ Dumnezeu n-are absolut nici о legătură си ele, 
etițo... 

În rest deci, „avantaj bărbaţii“. Chaplin — aspiraţia 
filozofică a comediilor cu Charlot se exterioriza ver- 
bal în 01. Verdoux: „Războaiele, conflictele, toate 
sunt afaceri. Omori pe cineva — eşti un ticălos. 
Omori milioane — eşti erou. Numerele sanctifică“. 

Humphrey Bogart — sensibilitatea disimulată sub 
platoșa cinismului: „Nu am crezut în povestea dum- 
neavoastră, d-ră O'Shea, am crezut în cei 200 de do- 
lari ре care ni ፦8ህ dat. Ne-aţi plătit prea mult ca за 
fie adevărată, dar destul ca să пе сопута“. E о re- 
6168 din Șoimul maltez. 

Charles Laughton — violența dormitând în trupul 
său masiv se manifesta adesea prin ieşiri grosolane 
gen „Ce sunt eu, rege sau taur comunal?" — din 
Маја particulară a lui Henric al VIii-lea. 


16 


Lui Georges Sanders, în schimb, categorisit „om 
subțire“, îi reveneau răutăţi din cele mai perfide, pre- 
cum aceasta din Portretul iui Dorian Gray: „Imi cer 
scuze, sir Thomas, pentru inteligența observaţiilor 
mele. Am uitat că sunteți membru al parlamentului“. 


ŞI REPLICA - 


ntr-o serie de producții americane din anii '40, 
filme polițiste și de spionaj, bântuia un actor 
de culoare, distribuit în rolul unui servitor spe- 
riat. Se numea Moreland Mantan și, dacă mai 
este pomenit și astăzi, e numai din cauza unei 
replici, pe care o rostea ori de câte ori încre- 
menea de spaimă, un fel de formulă magică menită 
să-i permită să o ia la запаюаза: „Picioare, faceţi-vă 
datoria!“ 

Uneori,. deci, câteva cuvinte (puține — concizia e de 
aur şi în cinematograf) pot să „facă таза“, ca în elec- 
tricitate, cu personajul. Exemplul tipic: „Numele meu 
este Bond... James Bond.“ Un film în care sună 
această replică poate fi văzut și fără generic, căci în- 
{едет imediat ርህ сте avem de-a face. 


CUVINTE DIN 


i filmele de groază au replici celebre. Mai 
întotdeauna există în ele un „dedesubt“ 
aducător de o savoare gustată mai ales de 
fan-ii genului. Cele mai spirituale sau poe- 
tice replici pot fi aflate — de ce oare? — іп 
filmele cu vampiri. 


a 


Marilyn Monroe: „Nimeni nu e perfect“ 


(Unora le place jazz-ul) 


” Ryan O'Neal şi Ali Mac Graw: 
„in dragoste за nu spui niciodatä 
îmi pare гаи“ (Love Story) 


РАТИ! Dracula „sonor“ — Bela Lugosi (1931) ros- 
tea memorabila frază: Nu obişnuiesc să beau... vin. 
Normal, vampirul nu bea decât sânge. Astfel își păs- 
trează el energia de-a lungul veacurilor. De unde și 
admirația sa, exprimată în același film, față de muri- 
torul care îl înfruntă: Pentru cineva care nu a trăit 
nici măcar о singură viaţă, sunteți foarte inteligent, 
domnule Van Helsing!. 

Ареќепа la poezie se manifestă încă de la primul 
mare film cu Dracula: NOSFERATU (1923). Е 
noapte. п jurul sinistrului castel urlă lupii. Nosfera- 
tu: Ascultă-i... sunt copiii nopții. Ce muzică! Sau fai- 
moasa frază: De сит am trecut granița, fantomele 
mi-au ieșit în întâmpinare... ce va îi reluată de vocea 
lui Eddie Constantine, în filmul lui Godard GERMA- 
NIA NOUA ZERO. z 

Oricum însă, umorul este cel ce prevalează. п 
scurta povestire cuprinsă în Шти! CASA ORORILOR 
(văzut și la TVR) replica finală, cea саге ne şi explică 
de се un doctor bătrân а lichidat un tânăr coleg 
(medic) și pe soţia acestuia (уатрігіа), sună: Intr-un 
orășel atât de mic, nu e loc pentru doi doctori și doi 
vampiri. Odată rostite aceste cuvine, respectabilul 
slujitor al lui Hypocrate se transformă în liliac și îşi 
ia zborul... 


Grupajul „Farmecul replicilor“ 


este realizat de Aura PURAN 


ÎNTRE 
ŞI DERIZIUNE 


ооду Allen se numără printre сі- 

peaștii. cu replică incontundabila 

Îndelungata sa practică de stand 

up comedian (interpret de mono- 

loguri comice) marchează pro- 

fund dialogurile filmelor semnate 
de el. Experiența de cabaret nu are, în cazul 
său, consecințe nedorite pentru că i-a ajutat 
să-și definească personaju! pe care îl reia, de 
fapt, peliculă după peliculă. Eroul allenian 
este, cu consecvență, un alter-ego al autorului 
care, inspirându-se fățiș din viața sa perso- 
በ818, se autoironizează. Е! a înțeles că a râde 
de tine însuți este un mod de a dezamorsa 
sarcasmul, atrăgând simpatia prin compa- 
siune. 

Woody Allen nu-și asumă niciodată rolul 
„frumos“, ipostaza eroică şi strălucitoare. El 
rămâne mereu отиіе{и! stângace, ros de în- 
doieli și plin de complexe. Alegând ca ţintă а 
ironiei propriile cusururi, autorul obţine efecte 
umoristice foarte personale, în care nonsensul 
joacă întotodeauna ип го! important. Cultui 
paradoxului și expresia aforistică sunt însuşiri 
care definesc, alături де referințele culturale 
dezinvoite, dialogurile din filmele sale. Allen 
face adesea trimiteri la marile personalități ale 
literaturii și filosofiei punând citatele din ope- 
rele lor într-un context de pragmatism tipic 
american, obţinând astfel efecte hilare. Umo- 
rul său nu se bizuie atât pe elementul vizual, 
cât pe cel verbal. Este meritul regizorului-sce- 
narist că a reuşit să facă din această limită o 
calitate şi o 'însuşire de neconfundat a stilului 
său. 

Exemplele alese din replicile filmelor de 
Woody Allen pot alcătui o antologie umoris- 
tică de irezistibilă savoare. lată numai câteva 
dintre ele: 


ный - № ር... 
Vivien Leigh: „Şi тате- o zi“ 
(Pe aripile vântului) 


Arnold Schwarzenegger: 
„Hasta la vista, baby“ 
(Terminator 2) 


Woody Allen $1. muza sa Diane Keaton: Un dialog mereu savuros 


„Vedeţi, eu cred că dacă Dumnezeu există, 
el nu e rău. Pur şi simplu n-a fost la înălțime... 
În fond, există lucruri mai rele decât moartea. 
Cei care au petrecut o seară cu un funcţionar 
de Ла asigurări mă vor înțelege". 

(din Dragoste Я moarte) 


A face dragoste cu tine este o experienţă 
kafkiană“. 
(din Annie Hall) 


„De câte ori el ieșea de Іа Casa Albă, (Ni- 
хоп — n.n.) serviciile secrete numărau piesele 


argintăriei”. 
(Adormitul) 


„O jumătate din armată îl susținea pe dicta- 
tor iar cealaltă jumătate pe rebeli". 


(Banane) 


„M-aş defini ca un teolog existențialist ateu. 
Cred în inteligența universului cu excepția 
unor zone din New Jersey". 

(Adormitul) 


„E atât de pesimist încât devine паи“. 
(Interioare) 


„Nietzsche spune in teoria sa asupra eternei 
întoarceri că viața se trăiește și se retrăiește în 
același fel, pentru eternitate. Dacă asta în- 
seamnă că trebuie să văd din nou „Hollywood 
pe gheaţă“, nu merită să speri”. 

(Hannah și surorile sale) 


„Numai voi айгтай că sunt ateu! Dumnezeu 
mă consideră un membru loial al opoziţiei 


sale“. 
(Stardust Memories) 
„Am întâlnit bărbatul ideal. Bineînţeles са е 
imaginar, dar nu рой avea totul”. 
(Trandafirul roșu din Cairo) 


Dana DUMA 


adaptate temperamentului clocotitor al eroilor 
săi, şi-au păstrat spontaneitatea, sarcasmul şi 
hazul Ele întregesc senzaţia de realism 

„atroce care asigură pecetea de personalitate 
а peliculei. Dialoghiştii cinematografului поз- 
tru ar trebui să privească BALANȚA ca pe un 
model. 


REALISMUL 


upă prezentarea filmului BA- 
LANȚA la Festivalul de la Can- 
nes, anul trecut, critica franceză 
a remarcat calitatea de excepţie 
a dialogurilor sale. Chiar şi tra- 
duse, replicile desprinse de Lu- 
cian Pintilie din cartea lui lon Băieşu şi 


BALANȚA 
scenariu de Lucian Pintilie după romanul lui 
lon Băieșu 
Maia Morgenstern 
în Balanța de Lucian Pintilie 


5 + 


Gardianul: Ehei, доп” doctor, се-ай fi păţit 

dumneavoastră, pentru vorbele alea de dimi- 

пеа{а, dacă nu егай doctor! 

Mitică: Ei, ce pățeam, măi Marine? 

Gardianul: Ohoho! 

Mitică: Adică? 

Gardianul: Раі, уа căptușeam de nu vă ve- 

деай. 

Mitică:Hai, mă, la găinarul аа de colonel, 58 

vedem de ce mă trezește el. 

Gardianul: A urlat la mine ca o fiară de gra- 

dină zoologică: „Du-te mă, şi scoală- са doar 

й nu-i Hotel Lido aici, е la pușcărie” Singurii 

care nu sunt cafiiți — та-пеедей, singurii, 
adică singurii care sunt trataţi cu respect, aici, 

$ !a noi, sunt doctorii. Cum să dai într-un doc- 

tor când el îţi salvează viața? 


|ዶ 


Preotul: Bravo, domnule primar, va să zică du- 
mitale îți convine situația ca la strânsul гесо!- 
tei, să fie aduşi e:əvi, studenți, militari și func- 
ționari- de la oraş? 

Primarul: Da, îmi convine! Statul e în câştig, 
iar elevul, studentul sau funcţionarul învață, 
cu ocazia asta, câ dacă vrea să aibă pâine pe 
masă, să muncească! E o plăcere și o onoare. 
Preotul: Chestia cu plăcerea și onoarea n-o 
mai auzisem. 

Primarul: Și toate astea din ce cauză? От 
cauza datoriilor! Şi datori suntem din cauza 
crizei mondiale de energie și a politicii por- 
cești a băncilor străine. Mai ales cele ameri- 
cane. Ordinarii de americani vor să supună lu- 
mea cu ajutorul dolarilor și al dobânzilor. Vor 
mânca un mare căcat până la urmă, pentru са 
n-o să le plătească nimeni datoriile“. 


Nela: Mitică, vreau sâ-ți spun ceva. 

Mitică: Spune! 

Nela: Vreau să fac un copil cu tine. 
Mitică: Mă întreb ce copi! ar putea ieși din noi 
doi, nişte bezmetici și niște descreieraţi. 
Nela: S-ar putea să iasă ori un tâmpit ori un 
geniu. 

Mitică: Asta e clar. Dacă iese normal, îl strâng 
de gât”. 


D.D. 


ă? 


! Dar dumneavoastr 


ICI Noi 


Numai Caracatiţa nu făcuse praf „imaginea 
României“. Deși regretăm са поі am inspirat „ne- 
gativul“, пе despărțim, totuşi, cu greu, de Vittorio 


SEMICENTENARUL 
VENEȚIEI 
CINEMATOGRAFICE 


Іп aceste zile este progra- 
mată să înceapă ediția jubi- 
liară, a 50-a, a Mostrei vene- 
tiene. incă de acum doua 


፳ Stallone's Family. „Părin- 
{н şi fraţii mei mi-au făcut nu- 
mai necazuri“, declara de cu- 
rând Rambo-Rocky-Stallone 
„Am cheltuit o grămadă de 
bani cu ei (numai pe cadouri 
am dat 15 milioane dolari) şi 
acum se reped să lovească în 
mine. Frank e invidios, cu 
toate că eu l-am făcut ce este 
(actor și compozitor n.n.). 
Am plătit studiile nepoților 
mei, doar-doar vor fi mândri 
de mine. Mama e spaima tu- 
turor, creându-mi cele mai 
mari probleme. Nu m-am vā- 
zut cu ea de patru ani și îi 
cheama pe jurnaliști la fie- 
care două săptămâni ca să le 
povestească lucruri absolut 
incredibile despre mine“. La 
47 de ani, Sylvester Stallone 
(fiul unui peruchier și al unei 
ghicitoare în stele), după 
doua căsătorii ratate, a evitat 
за mai dea amânunte despre 
viața за particulara, despre 
necazurile sale. Acum s-a ho- 
tărât să vorbească, Și după 


13 


luni, directorul ei, Gillo Pon- 
tecorvo s-a ocupat de selec- 
ționarea filmelor. S-a dus de 
exemplu la New York, 5 fapt 
cu dubiu scop: за asiste ia 
inaugurarea „Lunii filmului 
italian în Statele Unite“ și, to- 
todată, за constate, după 


cum s-a exprima el, oferta 
Hollywoodului pentru festiva- 
lul italian. A ținut apoi о con- 


cum se vede are multe de 
spus căci rudele nu {і le 
alegi.. 

፳ 27 ani, раг scurt, statura 
medie, şi frumos ca... Ра 
Frumos, spun jurnaliștii (mai 
ales cei de sex feminin). Nu- 
mele 58ህ: François Goize. Tå- 
пап este vázut tot mai des 
în compania Ornellei Muti. 
S-au cunoscut în vara lui 
1991, în Maroc, cu ocazia fil- 
mărilor la Contele Max (în re- 
gia lui Christian De Sica, fiul 
marelui cineast neorealist). 
De atunci mare dragoste, 
mare. Pentru ochii lui al- 
baștri, Ornella face dese de- 
plasări la Paris în secret, dar 
secretul îl știe acum toată [ህ- 
mea. 

ш Participarea 58 la una 
din ediţiile festivalului de Іа 
Cannes (nu vrea să spună 
care) este pentru Elizabeth 
Taylor o amintire neplăcuta. 
Ajungând cu peste 45 minute 
întârziere, (ca de obicei) sta- 
rul a intrat în sala cufundata 


Mezzogiorno şi Patricia Millardet 


ferință de presa la New York 
care, în noianul de asemenea 
manifestări cotidiene,. а ieșit 
din comun tocmai prin con- 
trastul ре care 1-а creat. Evi- 
dent, presa a vrut să afle asu- 
pra căror filme de dată re- 
centă s-a oprit el în vederea 
convocării lor la Veneţia. Aici 
Pontecorvo n-a dat prea 
multe amânunte, preferând за 


în intuneric și, câutându-și ре 
dibuite locul, a саса!-о ре o 
spectatoare pe picioarele în- 
сацаїіе în piele de crocodil. 
Eleganta persoană a pretins 
că greutatea vedetei i-a stri- 
cat bunătate de pantofi care 
au devenit astfel inutilizabili. 
Doamna a ameninţat си un 
proces în care va cere daune, 
ceea ce nu a fost prea frumos 
din partea ei, ţinând cont de 
multiplele regimuri de slăbire 
pe care le-a suportat Liz. 

ш indrăgostiţi, puteți alege! 
Vă puteţi petrece o noapte în 
patul lui 'Jodie Foster $ Ri- 
chard Gere (folosit pentru fil- 
mările la Sommersby) pentru 
numai 70 dolari sau, pentru a 
vă putea zbengui în voie, pu- 
іеі închiria întreaga сіааі- 
re-construită în cel mai curat 
stil sudist — dar pentru o 
sumă mult mai piperată. Dacă 
sunteți admiratorii Madonnei, 
și-i apreciaţi apariţiile sexy 
vă puteți satisface capriciile 
erotice în patul ei, pe care-l 


avanseze unele comentarii 
cam romantice „nu mai dorm 
noaptea gândindu-mă asupra 
căror pelicule să та opresc, 
atât de multe sunt cele care 
mă interesează. Și totuși nu 
vor putea fi invitate decât cel 
mult patru-cinci dintre aces- 
tea” (diplomaţia folosită de 
directorul venețian are ceva 
din spiritul machiavellic; 
Pontecorvo a vrut să-și 
anunțe dorința de „inversare 
a tendinței“, cum a numit el 
opțiunea artistică a unui nu- 
таг таге „де realizatori de а 
face filme lungi. Apoi s-a ага- 
tat mulțumit că unii dintre cei 
mai іпїегеѕап{і regizori au 
preferat să rezerve acestui 
festival filmele lor și să nu 
participe 18 alte întâlniri inter- 
naționale. In sfârșit, Ponte- 
corvo a făcut public faptul că 
Short Cuts a! lui Robert Alt- 
man se va afla în competiţie 
iar The Age of Innocence al 
lui Scorsese se va afla în 
afara competiţiei (la dorința 
expresa а realizatorului). ል 
mai pomenit şi de un а! trei- 
lea autor, al cărui nume በህ 
l-a menţionat, dar cei de față 
au presupus că ar fi vorba de 
Robert De Niro — Bronx Tale 
(Poveste din Bronx). Până 
aici conferința de presă a lui 
Pontecorvo a trezit o ріасиѓа 
curiozitate. Mai departe, ea a 
stârnit unele temeri și chiar o 
anume iritare printre fanii zi- 
lei căci, în privința tendinței 
pe care el a înțeles s-o im- 
pună în selecția venețiană, 
Pontecorvo a precizat că „т- 
cearcă să stabilească un 
echilibru între numele mari şi 
noile tendinţe în dorința de а 
salvgarda spaţiul artei și de a 


—— 


închiriază cu (doar) 200 do- 
lari, pentru... 20 minute. Іп 
schimb, sunt oferite gratuit 
anticoncepţionale. Madonna 

cunoscând bine „mecanis- 
mul economiei de piaţă“ 
(mult mai bine decât alţii) — 
işi doreşte o recuperare ra- 
ріаа a investiţiei: 5-0 înțele- 
gem. 

ш Carnetul roz. Bridget 
Fonda și Eric Stoltz, după o 
ședere romantică pe Coasta 
de Azur, timp în care nepoata 
lui Jane a apreciat delicioa- 
sele vinuri franțuzești — au 
hotărât să se unească la bine 
şi la rău, dupa trei ani de 
convieţuire nebinecuvântata 
de biserică 

№ „Jane Seymour (Undeva, 
cândva) şi-a găsit — pentru a 
patra oară — fericirea. Ea s-a 
căsătorit de curând ርህ regi- 
zorul John Keach, aflat și el 
la a treia „fericire“. Amândoi 
declară са „pentru totdea- 
una“, dar cunoscătorii 
adaugă „până сапа?“ Vom 
trăi și vom vedea, cum spu- 
nea un înțelept. 


Doina STĂNESCU 


— 


se împotrivi standardizării 
marelui cinema de comuni- 
care“. În sfârșit, el a atacat 
filmul care, în spusele lui, se 
bizuie mai mult pe efecte 
speciale decât pe adevărata 
aprofundare a destinelor 
umane. N-a numit pe cineva; 
cei de față s-au gândit ime- 
diat la Jurassic Park al lui 
Spielberg (deși directorul 
Mostrei nu a ezitat să anunțe 
că acest film va fi probabil in- 
vitat la Veneţia, pentru că el 
este în fruntea unei tendințe 
a filmului de astăzi). Aparenta 
contradicţie se explică prin 
aceea că în timpul ediției '93 
a Mostrei va avea loc un co- 
locviu al filmului de autor а 
cărui temă va fi; „Apărarea 
expresiei artistice în cinema“, 
colocviu la care directorul 
Mostrei {те să-l aibă ca par- 
ticipant pe Steven Spielberg. 


MOBY DICK Ш 


Incă un remake. Cu ህበ bu- 
get de 40 milioane dolari, Ro- 
land ህ0ቨ6 (Orașul bucuriei) 
se pregătește să înceapă fil- 
mările la Moby Dick (dupa 
romanul atât de cunoscut al 
lui Herman Melville). Ar На 
treia versiune, după aceea a 
lui Шоуа Bacon în 1930 și 
cea a lui John Huston din 
1956, cu Gregory Peck și Or- 
son Welles. Acum, pentru 
principalele roluri. au' fost 
contactaţi: Clint Eastwood, 
Sean Connery, Jack Nichol- 
son. Care dintre cei trei va fi 
aprigul căpitan Achab? 


Moira Kelly din 
Twin Peaks — Focule, 
о vino си mine! 


UN BELGIAN... 
ÎN CHINA 


Jean Claude Van Damme a 
anunțat, în cursul unei confe- 
የ[በ16 de presă, că va fi regizo- 
rul (și interpretul principal) al 
filmului The Quest. Filmul 
este povestea unui orfan, pa- 
sager clandestin pe о na“ 
vă-pirat (acțiunea se petrece 
în secolul XVIII). Băiatul de- 
barcă în China 51 va deveni 
campion de arte marţiale. „Va 
fi un fel de Ben Hur în ale ka- 
rate-ului“, adaugă serios Van 
Damme. „Poveştile cu pirați 
şi călători spre meleagurile 
îndepărtate continuă să fasci- 
neze pentru că ele trezesc 
gustul pentru aventură, fie că 
suntem tineri sau bătrâni“. 
Cu un buget de 35—40 mi- 
lioane dolari, filmările vor 
avea loc la Paris, Praga, Bei- 
jing (în orașul interzis) şi în 
Tibet. Până la intrarea în pro- 
ducție, Jean Claude este ре 
afiș cu Hard Target de John 
Woo şi filmează Time Cop. 


LOVE STORY LA 
CURTEA CU JURI 


Curtea cu juri este unul din 
locurile preferate ale cineașşti- 
lor americani. Pledoarii sa- 
vante, lovituri de teatru, mar- 
tori-surpriză și întotdeauna 
adevărul învinge. Sidney Lu- 
met, adept al genului, a reali- 
zat deja 12 oameni furioși 
(1957) cu Henry Fonda şi 
Verdict (1982) cu Paul New- 
man și Charlotte Rampling. 
Си Guilty As Sin el atacă о 
altă variantă a genului, aceea 
a raporturilor dintre acuzat $1 
apărător, aceştia fiind David 
Greenhill, bănuit că şi-ar fi 
ucis soția — $1 tânăra și am- 
bițioasa Jennifer Haines, avo- 
cata apărării. Ea este con- 
vinsă де inocenţa clientului 
său şi, în plus, se îndrăgos- 
16516 de el. Cei doi sunt inter- 


pretaţi de Don Johnson (Hot 
Spot) şi Rebecca De Mornay 
(Cu mâinile pe leagăn). 


RĂZBOI 
INTERGALACTIC... 
PE VIDEO 


„Ludi Games“ — companie 
specializată în rețeaua video 
— ţinând pasul cu noutățile 
cinematografice, — a avut 
ideea lansării pe piața mag- 
netoscoapelor a jocurilor vi- 
deo: „Războiul stelelor“ şi 
„Universal Soldier“. Acum se 
pregătește „Imperiul contraa- 
tacă” $1 „Indiana Jones şi ul- 
tima cruciadă“. Cât despre 
cei îndrăgostiți de Batman și 
Macaulay Culkin, ei vor putea 
cumpăra cele două jocuri vi- 
deo existente pe piaţă (nu pe 
a noastră, desigur, linişti- 
ți-vă). 


Donna, Bobby și cu Ray 
(Susan Howard, Patrick Duffy, Steve Kanaly 


|! 


> -5 


е $ ር e 
= 


ШМ ГАЛ 


Emir Kusturica, cineastul bosniac de reputaţie mon- 
dială, a început filmările la Underground (Subteranul) o satiră 
la adresa unor întâmplări petrecute în cel de-al doilea război 
mondial. Eroii filmului sunt niște partizani care continua sa 
creada că războiul nu s-a terminat, motiv pentru care încep 
sa-și construiască o uzină de armament. 


Recent a avut loc premiera unui film inspirat din viaţa 
Tinei Turner. Tina din film va fi însă Angela Bassett. Aceasta a 
declarat: „Eu nu sunt Tina Turner dar mă străduiesc să desco- 
раг secretul acestei fabuloase personalități feminine“. Celebra 
cântăreață n-a acceptat să joace rolul, dar n-a respins solicită- 
rile de a fi consultată. Filmul se intitulează: Ce legătură are 
dragostea cu asta. Regia: Brian Gibson (realizator englez care, 
cu ani în urmă, a semnat $ un film biografic despre Josephine 
Baker). 


Zece ani după Scartace, Al Pacino joacă acum într-o 
nouă poveste cu mafioți intitulată Spanish Harlem în regia ace- 
luiași Brian De Paima. Realizatorul spune despre Pacino: „Este 


“un actor atât de inventiv şi de fascinant pe platoul de fiimare, 


încât рой spune că are ceva din Chaplin“. 


Regizorul ceh Elmar Klos, câștigătorul Oscarului 86 
pentru cel mai bun film străin cu Magazinul де pe Strada Mare 
(realizat în colaborare cu Jan Kadar), a murit la Praga, în vâr- 
stă de 83 de ani, la 19 iulie. Între 1972 și 1989 regimul comu- 
nist i-a interzis cineastului să facă filme. 


„După 5856 ani de pauză, Jean-Louis Trintignant s-a 
hotărât să joace într-un film poliţist (L'oeil écarlate, г. Domini- 
que Roulet). „Imi permit să refuz roluri nu pentru că sunt bo- 
gat, ci pentru că duc o viață modestă“ a declarat el ziariştilor 
іпігідаў de lunga sa absenţă. 


Nişte picioare fără vârstă 
(Sophia Loren într-o fotografie de ultimă ога) 


Benedict Taylor (lord Bracon — 
Duelul inimilor) 

Hamper-Neafsey Associates 

4 Great Queen Street London WC2 
England 


Elizabeth Taylor 

Public Relations and Publicity 
Chen Sam and Associates 
315 East 72nd Street 

New York 10021, U.S.A 


Alison Doody (Duelui inimilor) 
„Julian Belfrage, 68 St James’ Street 
London SW1 England 


19 


WINONA RYDER 


n-are nimic de 
„sex-simbol“. Е mig- 
nona și delicată, cu o 
figură fină, încadrata 
de păr scurt, tăiat se- 
ver, degajând un aer 
de graţie infantilă şi 
seriozitate. Personali- 
tatea i-a fost modelată 
de ambianța familială, 
parte din comunitatea 
intelectualilor hippie 
din San Francisco. 
Ceea ce nu a împiedi- 
cat-o ca, pe lângă au- 
tori psihedelici, să ci- 
tească $ ре Colette 
sau Salinger, formân- 
du-și o cultură ieșită 
din comun pentru o tâ- 
пага де 21 de ani. 

A fost și ea un copil 
minune. La 12 ani fă- 
cea parte din „Am- 
nssty International“, 
iar іа 13 ani obținea 
primul rol de cinema în 
Lucas (1986) de David 
Seltzer, un film despre 
iubiri adolescentine. 
De atunci nu a încetat 
să lucreze an de an. În 
1987 Square Dance (г. 
Daniel Petrie). іп 1988 
Beetiejuice (г. Tim 
Burton) şi 1969 (r. Er- 
nest Thompson). п 
1989 Great Balis of Fi- 
ге (г. Jim McBride), 

unde face o compoziție де baby doll ca soţie a lui Dennis Quaid, şi Hearthery/lerburi otrăvi- 
te (г. Michael Lehmann) — o comedie neagră despre teen-ageri. іп 1990 Mermaids/Sirene (r. 
Richard Benjamin) unde interpretează o tânără inhibată de șotiile unei mame hippy ; parte- 
пега Cher, căreia îi devine o bună prietenă (deşi se ከ8058 cum că ar fi eclipsat-o!). іп ace- 
laşi an, Tim Burton („Ма simt foarte aproape de 6] pentru că în liceu amândoi eram trataţi са 
extratereştri fiindca nu iubeam aceeași muzică 5] በህ ne îmbrăcam la fel cu ceilalți”) o distri- 
buţie în Edward Scissorhands — o comedie trăsnită ce exorcizează complexele adolescenți- 
lor. Dacă în acest film joacă o excentrică си раги! morcoviu, în Welcome Home, Roxy Car- 
michael (r. Jim Abrahams) e o mică provincială. 

„Încerc să-mi aleg filmele, orientându-mă spre autori“ — fapt pentru care l-a asediat ре 
Jim Jarmush, obținând rolul unei șoferițe de taxi — o „dură“ în sketch-ul new-yorkez al fit- 
mului său cosmopolit Night on Earth (1992). 

anni refuză rolul Mary Corleone în Naşul 3, ro! ce i-a revenit Sophiei Coppola, fiica re- 
gizorului 

Winona Ryder este сеа care i-a supus atenției lui Coppola scenariul pentru Dracula, obţi- 
nând rolul Minei Harker: „Primul meu rol de femeie în toată puterea cuvântului! În fine, am 
terminat cu adolescentele angoasate. Coppola are o răbdare de înger, generos cu timpul său 
şi pasionat de ceea ce face, încurajându-i pe toţi cei din echipa de filmare să-și spună раге- 
rea, за vină cu idei și soluţii, plâcându-i să muncească într-o atmosferă agitată". 

Pe Scorsese (care a distribuit-o în Age ої Innocence alături de Michelle Pfeiffer şi Daniel 
Day Lewis) îl defineşte ca fiind „mai delicat, mai subtil. Cu el am raporturi telepatice. Cu 
Francis Coppola comunicarea e mai mult verbală“. 

Cei care au filmat ርህ Winona Ryder nu contenesc să o laude apreciindu-i inteligenţa еѓег- 
vescentă, curiozitatea ascuţită și instinctul, francheţea și instransigenţa. Nu le iartă în special 
pe actrițele din generația ei: „Cea mai таге parte sunt preocupate de înfăţişarea lor şi nu 
prea gândesc.“ Doar Jodie Foster, Julia Roberts și Uma Thurman găsesc îngăduinţa în ochii 


Guido Aristarco 


i-amintesc cu nostalgie că, în urmă cu 
aproape trei decenii, consemnam în „Viaţa 
studențească” un eveniment editorial de ex 
серііе. Evenimentul, rarissim pe atunci, era 
apariția unei ር8የ[916 film, iar cartea se nu- 
mea Cinematogratul ca artă (în fapt, Istoria 
teoriilor de Шт de Guido Aristarco). Nu s-ar putea spune 
că, acum, amatorii de lecturi cinematogratice sunt mult mai 
răsfățați. п orice caz, dacă nu greşesc, până la Utopia cine- 
matografică, publicată recent de Editura Meridiane, በህ а mai 
apărut vreo айа scriere de Aristarco, iar іп colecţia „Biblio- 
teca de artă“ este prima dată că se editează o carte de film. 
lată de ce se cuvine să salutăm această „utopie“ (tradusă și 
prefațată de Florian Potra) ca ре un nou eveniment într-o 
piață sufocantă, de data aceasta, de tipăriturile-mărfuri. 

Volumul lui Aristarco este, în fapt, o culegere de texte re- 
dactate în anii '60 și '70, ceea ce îi conferă un caracter 
eclectic. El, continuă şi completează precedentul ор al criti- 
cului italian, Dizolvarea rațiunii, apărut în acelaşi ап, 1979, şi 
poate că ar fi fost profitabi! şi pentru cititorul român ca mai 
întâi să-l fi avut la îndemână pe acestălalt. 

Scrieri dintre cele mai diverse sunt adunate sub un titlu 
totodată dezarmant și ispititor, alcătuind ceea ce autorul în- 
suși numește, în Nota introductivă, un „jurnal în public“ al 
activităţii sale. Este vorba de o activitate prodigioasă, întinsă 
cantitativ pe durata a unei aproape jumătăţi de veac, iar cali- 
tativ concretizată mai întâi prin acea îstorie sus-pomenită și, 
un an mai târziu, în 1952, prin înființarea ulterior reputatei 
reviste „Cinema Nuovo“, apoi printr-o bibliografie de mare 
interes pentru cel care ar studia evoluţia cinematografutui 
italian și chiar a celui universal 5], በህ mai puțin, prin titlori 
științifice dintre cele mai preţioase până la acela de acade- 
mician. Sintetizând, l-am putea defini pe Aristarco drept un 
fervent susţinător al filmului ca artă $1 un analist al structurii 
și limbajului acestei arte 

Sub raport teoretic, cea mai ofertantă secțiune a volumu- 
lui este, desigur, prima, intitulată Esteticul și comanda зосіа- 
1а. Ca într-un compendiu de filozofia aplicată Ја virtuțile și 
potenţele artei a şaptea, sunt trecute în revistă opiniile și ci- 
tatele cele mai avizate, și e de-ajuns să-i enumerăm pe auto- 
rii acestora, în ordinea derulării lor. ca să realizăm valoarea 
demersului: Benedetto Croce, Walter Benjanim, Gyârgy Lu- 
касз. Rudolf Arnheim, Arnold Hauser, Giulio Carlo Argan, 
Siegfried Kracauer, Christian Metz, Pier Paolo Pasolini, Jean 
Gimpel, Marshal! McLuhan. Ceea ce face -Aristarco nu este 
doar о inșiruire de frânturi teoretice, oricum o operaţie utilă. 
сі o îmbinare critică şi cursivă a acestei diversităţi de inter- 


o 


„ei! pretări filozofice: începând cu precizarea că nu сіпетаіо- 
graful, adică mijlocul tehnic, ci filmul. adică opera, este artă, 
Irina COROIU cu definirea filmului ca „rezultantă sui generis a unei invenţii 
poetice $ active și a unei mărturii documentare“; continu- 
апа cu menţionarea relatiei filmului cu psihologia şi си psi- 
hanaliza, cu promovarea ideii paralelismului dintre film şi 
nuvelă, ca unitate de atmosferă și ton artistic; ajungând ia 
putinţa cinematografului де a se înălța deasupra nivelului 
vieţii cotidiene până la cotele artei și de a valorifica montajui 
pe un plan estetico-ideologic, apoi la specificul filmului de a 
anula caracterul static al spațiului, dinamitat sub ochii spec- 
tatorului, şi de a varia timpul prin spaţializare; toate ехеде- 
zele rezumate т acest capitol mărturisesc o competentă în- 
țelegere a genezei, funcţiei și rolului noii arte în valoare in- 
trinsecă, dar mai ales în raport cu celelalte arte şi cu com- 
ponentele sale artistice şi tehnice. 

O schiţă de portret de numai câteva pagini, foarte consis- 
tente însă ca referință istorică și observaţie critică, se nu- 
በ6516 Eisenstein și punctajul de la Hamburg, unde găsim ci- 
tată o afirmație a lui Marx, care — dacă n-am fi menajat 
anumite susceptibilități — ar fi meritat s-o іпѕегат са motto: 
„Dacă vrei să te bucuri de artă, trebuie să fii o persoană 
educată pentru artă". 

Cel mai amplu capitol, Structuri epitanice, doliu și utopie, 
este mai puțin atractiv din unghiul de interes al unei viziuni 
estetice generalizatoare. Pornind de ia „Influenţa lui Piran- 
dello“. Aristarco citează copios din jurnalul operatorului Se- 


DANIEL DAY LEWIS poate că originea sa aristocratică (des- 


cinde dintr-o familie britanică nobila) l-a făcut pe Daniel Day Lewis 
sa aibă o prezenţă discretă în zgomotoasa lume a cinematografului. 
„Oscarul“ pentru cel mai bun rol masculin obținut în 1989 (pentru Рі- 
ciorul meu stâng de Jim Sheridan) l-a făcut pe tânărul actor си o re- 
marcabilă experienţă teatrală за iasă din penumbra în care se сот- 
plăcuse până în acel moment, deși avea antecedente cinematografice 
notabile (a jucat în insuportabila frivolitate a ființei de Philip Kauf- 
man, Cameră cu vedere de James ivory, Frumoasa mea spălătoreasă 
de Stephen Frears). 


Personajul a cărui interpretare i-a adus mult râvnita statuetă, un 
handicapat lipsit de complexul infirmităţii sale, i-a inspirat un portret 
de o rară fineţe a пиап{еог. Comentariile au apelat, aproape în.una- 
nimitate, la superlative în privința interpretării lui. Cariera lui Daniei 
Day Lewis pare sortită succesului. Cu toate acestea, el nu s-a grăbit 
sa accepte numeroasele oferte după primirea „Оѕсагиіиі“. 


„Aşteptând ca „focul pasiunii sale să se reanime;, el şi-a formulat un rafino Gubbio, apărut în 1915, pentru ca în final să extindă 
credo profesional: „Pur $! simpiu, atunci ‘сапа accept ип proiect ma analiza metodei narative, în funcţie de acelaşi reper. la Anto- 
interesez în general ca personajele sa aibă o viaţă diferită de a mea. nioni, Bergman, Fellini, Godard, Welles, Bunuei, Visconti, 
Atracția pentru această altă viață care-mi este străină și dorinţa co- Pasolini, Taviani. Reprezentativ pentru gândirea pirandel- 
respunzătoare de a fugi de a mea, mă conduc, în același timp,spre Е Напа este un lung subsol (pag. 110), din care vom nota doar 
țelul meu“. Din această așteptare s-a născut, se pare, rolul jucat în PRE и рты ej peri 
romii ው ea en bei ርች ота Ыта ные, va desăvârși adevărata sa revoluție. Să lase narațiunea ре 

уе, aiește departe de mulțimeă dezlânţuită, el și: pus, seama romanului, iar drama — pe seama teatrului. Literatura 
aproape un an, un stil de viaţa auster și un antrenament fizic extenu- я T 29 nu este propriul său element; elementul său propriu este 
ant. Învățarea тапиігіі flintei și a tomahawk-ului au fost etape cruciale în pregătirea acestei inter- muzica. Să se elibereze de literatură și să se cufunde cu to- 
pretări. 1ህ[ în muzică. (..) Cinemelografie, iată numele adevăratei re- 

Cum Daniel Day Lewis este un actor de teatru foarte bine cotat, el şi-a găsit mereu timp, printre ый она, አያ በፅ кеды пав ыа 

: ና A 3 A i 
muze ai mrd ር те: А jucat, nu demult, la Naţional Theater din Londra rolul poetului pitolele. următoare, consacrate cinematografului italian de 
5 ያመው ረ” ፈል መን j А A după război, dar un subcapitol intitulat „Devierea stalinistă“ 

Cariera sa cinematografic se află în plină ascensiune. O nouă dovadă este filmul Vârsta іпосеп- se opreşte cu pertinenţă la revirimentul artei filmului în cine- 
{еі de Martin Scorsese, unde interpretează un bărbat sfâșiat între. două iubiri. Este o ipostază ro- matografia sovietică şi maghiară, în schimb în încheiere, 
mantică ce seamănă puţin „personajului“ care este el în realitate, dacă ar fi s-o credem pe Isabelle după un excurs despre accesibilitatea filmului ca artă și pre- 
Adjani, una dintre marile lui pasiuni. ferințele spectatorului, comentariul abordează cazul particu- 

lar al eșecului chaplinian cu Contesa din Hong Kong, ne- 
D.D. convingător justificat de autor. 


Sergiu SELIAN 


Un Шт autobiografic: 
Fanny și Alexan 


1 austriac 


х 
= 
Б 
тч 
la 
3 
Į 
2 
= 
S 
ጨ 


Bibi Ande 


rson 


ага umbră de convenţio- 

nalism, dar cu o undă de 

emoție trebuie amintit 

pentru timpul care fuge 

atât de repede — că Ing- 

mar Bergman a împlinit, 
în iulie anul acesta, 75 de ani. Se ţine 
departe de platoul de filmare, afirmă el, 
dar nu $ de film. Recent a montat о 
piesă care se intitulează „Ultimul stri- 
да (strigătele înăbușite pe care le 
aude Bergman și le restituie omenirii). 
Piesa aceasta i-a fost inspirată (căci 
Bergman însuși a scris-o) de redesco- 
perirea unui cineast suedez care a că- 
zut în uitare: Georg af Klecker. Repro- 
duc motivaţia pe care a oferit-o însuși 
Bergman la Cinemateca din Stockholm 
unde a avut loc reprezentaţia unică а 
acestei piese: „Doamnelor, domnilor, 
această întâlnire amicală ce se desfă- 
зоага aici, la cinematograful „Victor 
Sjöström", № are originea т des- 
coperirea realizărilor lui Georg af Кес- 
ker ре’ care am făcut-o. li cunoșteam 
numele, nu și opera. După căutări și 
cercetări, s-a ivit şi o enigmă: în trei 
ani, acest om a realizat 25 de filme! Pe 
urmă a dispărut din lumea umbrelor 
mişcătoare pentru a nu reapărea decât 
mult mai târziu și atunci a fost un eșec 
total. După aceea, nimic. Enigma asta 
m-a incitat enorm“. 

„Ultimul strigăt“ este cea de-a doua 
piesă pe care Bergman o scrie, după 
aproape 40 de ani de la prima lui piesă 
intitulată „Pictură pe lemn“ creată 
atunci (în 1955) pentru studenţii con- 
servatorului de pe lângă Teatrul Muni- 
cipal din Malmö. Acum, în 1993, unica 

„reprezentaţie a acestui „Ultim strigăt” a 
avut loc doar pentru membrii Cinema- 
tecii din Stockholm. Cu această ocazie 
s-a prezentat și un film al lui Klecker 
intitulat Cavalcada morții sub cupola 
circului realizat în 1918. 

Îngmar Bergman a fost starnit de ca- 
zul Klecker $, timp de trei veri, și-a 
proiectat în sala proprie pe care a ame- 


SPIRITUL VREMII 


şi „filmul uitat 


najat-o în locuinţa sa de pe insula Faro, 
toate filmele acestui predecesor uitat 
Cu fiecare film, creșteau interesul și 
fascinația pentru acest cineast și Ber- 
gman a creat și chiar a decernat un 
premiu cu titlu postum precursorului şi 
colegului său, după cum a contribuit la 
restaurarea penultimului film а! aces- 
tuia care poartă titlul Tonuri nocturne. 
Despre acesta, Ingmar Bergman spune 
că este o „capodoperă magică". 

Ce anume 1-а determinat pe Bergman 
să-i consacre predecesorului o lucrare 
dramatică ni se relevă din motivaţia nu 
omagială, ci pur profesională 5] emotivă 
pe care i-a prilejuit-o contactul cu o 
operă ciudată, pe nedrept запсйопа!а 
de timp cu marginalizarea. Căci. spune 
Bergman: „Găsim în această operă de- 
coruri extraordinare, un fel foarte spe- 
cial al personajelor de a se mişca în 
fața camerei de luat vederi, o lumină 
foarte original folosită, lipsa oricăror 
lungimi $, mai ales, plâcerea deloc de 
neglijat de a povesti în chipul cel mai 
simplu şi direct. Este ceva fermecător 
iar eu văd aceste filme în fiecare vară 
Am fost fascinat încă de prima оага 
când le-am văzut și am avut sentimen- 
tul fantastic de a mă afla chiar la ori- 
gini: cinematograful și începuturile 
sale. O epocă dispărută cu desăvârşire 
din orizontul nostru“. 

Experienţa inspiratoare a marelui ci- 
neast și om de teatru suedez, dincolo 
de aspectul inedit și de surpriza fe- 
cundă care s-a materializat într-un fel 
de dramaturgie a regăsirii, se întâlneşte 
cu preocuparea mai multor spirite 
înalte ale acestei arte interesate = 
de modul de а povesti în imagine. Їп 
expunerea sa de la New York, de exem- 
plu, Gillo Pontecorvo, (coincidența mi 
se pare doar de suprafață) spunea fără 
ocol că „filmul este astăzi tot mai aser- 
vit efectelor speciale, adică trucului 
tehnic, și vorbește tot mai puțin despre 
от“. Bergman, la rândul lui, pune ac- 
centul în recenta lui improvizație dra- 


Liv Ullmann şi fiica ei, Lynn, 
din căsătoria cu Bergman 


maturgică tot pe modul de a povesti, pe 
simplitate şi pe farmecul story-ului nea- 
lambicat. 

Este oare cineastul de astăzi atent 
cum și cul i se adresează și nu numai 
cu се mijloace o face? indiscutabil că 
subiectul cel mai frecvent întâlnit în 
discuțiile despre ከ|ጠፀ este tot mai des 
„efectul special“, grija de a propulsa ип 
„gadget“, de a crea o modă Dar omul, 
contemporanul nostru, supraviețuiește 
el tuturor acestor efecte speciale şi ava- 
!апѕеі de invenţii puse în slujba gadge- 
tului? Dacă este vorba de vreo criză a 
filmului (criza fiind o noțiune саге a în- 
soţit evoluţia cinematografului încă de 
la naşterea sa ca un fel de ecou publi- 
Citar), atunci această neliniște din arta 
а șaptea este legată де disproporția 
dintre volumul imens al mijloacelor fo- 
losite poate nu atât pentru a propulsa 
vreo idee, cât mai degrabă de a as- 
cunde palida ei prezenţă. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Chipurile 
istoriei 


n vreme ce debarcarea filmului ameri- 
can continuă impetuos pe bătrânul 
continent, rândurile combatanților pen- 
tru pop corn movies îngroșându-se zil- 
nic, revelația că mai există, pe ici, pe 
colo, adversari ai acestui cinematograf 
de semipreparate, este reconfortantă. Ei nu 
sunt neapărat elitiști, cum demonstrează fil- 
mele văzute recent în Festivalul filmului aus- 
triac organizate де ANF $ Cinemateca româ- 
nă. | love Vienna (r. Houchang Allahyari), Er- 
win și Julia (г. Götz Spielmann), Râsul lui 
Maca Daracs (r. Dieter Berner) — și nu numai 
acestea — țineau doze însemnate de „co- 
mercial", însă într-o variantă diferită de cea 
stereotipă, lăsând libertate inovației tematice 
şi respirând prospețime în absenţa clișeului. 
Câteva teme s-au dovedit recurente: proble- 
mele integrării emigranților (| love Vienna, ጸጵ- 
sul lui Maca Daracs); explorarea lumii copilă- 
riei în datele ei universale sau particulare, 
(Copii de cor — r. Wolfram Paulus, Paradis 
sau infern — r. Wolfgang Murnberger); „în- 
tâmplări“ în cotidianul austriac ( Mize- 
rie — r. Paulus Manker) în care deseori Viena 
joacă rolul protagonistului (Erwin şi Julia). 
_Dar poate că cea mai importantă tematică 
rămâne — prin cristalizarea unor poetici per- 
sonale extrem de interesante — cea istorică. 
Două dintre filmele prezente în selecţie, Raffi 
(r. Christian Berger) și Grotele păgânilor 
(Wolfram Paulus) sunt repere esenţiale pentru 
о anumită viziune asupra Istoriei și datorită 
ineditului formal și originalității narative. 
După opinia lui Wolfram Paulus, prezent la 


o 


București în timpul Festivalului, Raffl este ип 
film-pilot al actualului cinematograf austriac 
Din contextul istoric al luptelor împotriva ocu- 
paţiei napoleoniene (1810), regizorul Christian 
Berger selectează figura unui antierou, cola- 
boraţionistul Raffl, cel care-l va denunța ре 
conducătorul rezistenţei împotriva francezilor 
(un soi de Avram lancu аі Tirolului, iertat 
fie-mi oximoronul). Purtând stigmatul vânzării 
de frate, Raffi va fi anatemizat de ai săi și în- 
şelat де beneficiarii denunţului, ofițerii fran- 
cezi: luda nu-şi va primi cei 30 de arginți, 
sfârșindu-și zilele departe de casă, în ти{ете. 
O epică insolită, un personaj care nu se înca- 
drează în tiparele clasice, şi o plastică de ex- 
cepție ce amintește de Bruegel. 

Tot o incursiune istorică își рена şi Wol- 
fram Paulus în Grotele рё Шог. Povestea 
unui dezertor ascuns т munţi în timpul celui 
de-al doilea război mondial, hrănit pe ascuns 
de locuitorii unui sat în care se găsesc la 
muncă forțată prizonieri de război de diverse 
naționalități, este prilej de reconstituire a at- 
mosferei războiului văzut de la mare distanță 
de linia întâi. Nimic convenţional: пісі o urmă 
de versiune oficială şi nici de o etichetă per- 
sonală vehementă. Și aici plastica este remar- 
cabilă, adevărat poem în alb negru, defel calo- 
fil. Întâlnim în filmul lui Paulus ecoul unei spi- 
ritualități care ține de perimetrul geografic al 
Alpilor austrieci. Natura este văzută aici în 
descendența școlii suedeze: finalul în care 
unul dintre deţinuţi evadează escaladând pis- 
cul înzăpezit al unui munte te trimite cu gân- 
dul la Proscrişii lui Sjöström. Е 

Copii де cor, filmul aceluiași Paulus din 
1990, consemnează o recidivă în același spa- 
іи rural. O constantă a acestui cinematograf 
„țărănesc“ poate fi însă regăsită și în demer- 
surile celorlalți colegi de generaţie ai lui Pau- 
lus, chiar dacă filmele lor se desfășoară în 
peisaj citadin contemporan. Este vorba de 
acelaşi refuz al filmului „turistic“, înțeles ca o 
succesiune de cartoline colorate însuflețite де 
ргозрейтеа ipocrită a jodierelor. Din fericire, 


nu multe fotograme din aceste fime ar fi reţi- 
nute să ilustreze o pagină din vreun ghid Bae- 
decker. 


În căutarea identităţii 


roducția cinematografică aus- 

triacă - deși începută sub bune 

auspicii tehnice (prima casă de 

producție importantă, Sasha 

Film, va fi înființată în 1914) nu 

va reuși să înregistreze, се! puţin 
în primele decenii, mari reușite artistice. Fil- 
mele de debut (1908) vor fi turnate într-o 
Vienă încă imperială, iar una dintre caracteris- 
ticile celor de după 1918 va fi paseismul, pri- 
virea nostalgică încremenită în direcţia unei 
epoci revolute din care cineaștii nu vor con- 
semna decât poleiala balurilor curții habsbur- 
gice sau dulcegele povești de amor din alco- 
vurile princiare. Acest. cinematograf de ope- 
retă îşi va avea însă și reușitele sale, musica- 
lurile unui Willi Forst sau filmele fraților Ma- 
rischka bucurându-se de o mare popularitate 
în anii "30. 

Umbra protecționistă a Berlinului '20, fastă 
pentru unii cineaști originari din Austria, pre- 
cum Lang, Pabst, Сагі Mayer, care vor da 
opere importante în capitala germană, nu va 
lăsa însă să înflorească producția de film la 
Viena sau Salzburg. -Nici perioada postbelică 
nu va consemna vreun reviriment, întoarcerea 
unui Pabst îmbătrânit (Procesul, 1948, Stârși- 
tul lui Hitler, 7956) fiind nesemnilicativă este- 
tic. Cinematograful austriac se va scălda în 
apele genurilor minore încă mult timp. Fil- 
mele cineaştilor generației '80, prezentate т 
cadrul Festivalului filmului austriac de la Bu- 
curești, consemnează ieșirea din zona comer- 
cialului facil și preocuparea pentru conturarea 
unei noi identități cinematografice. 


Lucian GEORGESCU 


ев м а 
torete a = 

6፡87 aa ን пя 

наф TARGM ሽ Ноль. ван адьдь | 

ብ 4 r 


NOU ŞI INTERESANT! 


DETROIT — o nouă destinație TAROM 
— zboruri regulate miercurea 

— plecare din Bucureşti ora 7.40 

— aterizare la Detroit ora 18.30 


— de trei ori pe săptămână, lunea, 
miercurea și vinerea, cu noile avioane 
AIRBUS-310, zboruri directe fără escală 
între România $ New York. : 


— CHICAGO, a treia destinație din SUA deservită 
în fiecare vineri de zborurile TAROM 


În această vară zburăm cù trei frecvențe pe săptămână 
spre DUBAI şi BANGKOK, 

cu două spre insulele MALDIVE. 

Zboruri săptămânale spre BEIJING я SINGAPORE 


În EUROPA 


a crescut la cinci numărul frecvențelor spre PARIS 
zilnic spre LONDRA, 

două frecvențe spre MADRID 

şi. două către BARCELONA, 

patru frecvențe spre ROMA şi două spre MILANO 


Pentru informații, vînzări şi rezervări puteţi contacta Agenția s=% 
TAROM Bucureşti, str. Brezoianu nr. 10, telefoane: 615.04.99. Ё 

615.27.47 sau oricare din Agenţiile TAROM din ţară şi -<፦ 
străinătate. 


propuneri pentru о 


roman 


cestea ar putea fi conside- 

rate niște „false propuneri 

pentru о идеостетаеса“, 

un pretext pentru о antolo- 

gie subiectivă, atâta timp cât 

ne limităm la recitirea filme- 
lor românești printr-o optică estetică. 
Dealtfel am anunţat din capul locului o 
selecţie valorică, intrând în jocul cu- 
noscutei ipoteze fanteziste: ce filme ат 
lua си noi ре о navă providențială 
care... Deci n-am avut în vedere o vide- 
otecă terestră și locală, unde pasiunile 
se cern altfel. Deocamdată facem ab- 
stracție de alte direcții (culturale, de 
gen, comerciale), în schimb includem 
în selecţie și filme programatic non-co- 
merciale, experimentale, pelicule pe 
care cinefilul comun, până a deveni ex- 
tra-terestru, e puţin probabil că ține să 
le aibă neapărat la domiciliu, preferând 
sa le lase în seama cinemateciior pu- 
blice şi printre comorile arhivei. Nu ig- 
norăm-insă nici probabilitățile minime. 


FORTĂREAȚA 


easca 


și diluția utopiei 


Cinetilul comun, ahtiat de casete video, nu 
е пісі el unul standard. Mai mult decât satis- 
[3፡88 unei сипогнай de o seară, pentru unii 
funcţionează plăcerea mai durabila de a des- 
coperi şi gusta racordurile, fluidul şi rimele 
ideatice şi emotive, valenţele expresive ine- 
dite ori revelator epigonice, ivite între un film 
şi altul. Criteriile istoriciste sau combustiile 
neştiute ale căutării de sine a unei cinemato- 
grafii incipiente nu pot pasiona peste măsură 
noile generaţii ale audio-vizualului, dar tără 
unele filme care nu ne câștiga din primă in- 
513ከ18. ca Ultima noapte a copilăriei de Savel 
Stiopul, comentat în numărul trecut sau 
Meandre de Mircea Заисап, la care ne oprim 
acum, imaginea unui timp istoric esenţial 
pentru întreg cinematograful -acestei jumătăţi 
de veac, respectiv anii' 60, ar fi privată de câ- 
teva dintre cele mai tulburătoare revelații. 

Cele două filme sus-citate аг încâpea im- 
preună pe una și aceeaşi casetă, care n-ar 
putea fi concurată de altele. La această ca- 
setă ne-am întoarce uneori când am vrea за 
revedem cum s-a produs foarte de timpuriu 
desprinderea de utopiile postbelice саге, ех- 
trem de diferite ca natură, factură și дгадаце, 
i-au bântuit și pe alţii, fiindcă peste tot în Eu- 


гора anii '60 au fost marcați de dramatice 
mutații şi rupturi, uneori în una şi aceeasi tii 
mografie, de unde succesiunea unor а!а! де 
diferite vârste ale longevivilor Visconti sau 
Bergman, fâră a mai vorbi de „noile valuri 
apărute atunci aproape simultan pe diferite 
meridiane. Ca şi Save! Stiopul. Mircea Sâu- 
сап a fost ипи! dintre puţinii cineaști români 
care au trâit și exprimat în filmele lor, cu 
promptitudine şi fină sensibilitate, atât punc- 
tele de plecare, cât și acuitatea nevoii de 
schimbare. Ambii proveniţi dintre доситеп- 
18ሸ58 şi debutând cu câte un lung-metraj ra- 
cordat la oportunităţile politice ale momentu- 
lui (Aproape de soare și respectiv Când pri- 
măvara е fierbinte, cu premierele juxtapuse 
în toamna $1 iarna lui 1961), ei au știut să se 
catapulteze decis la antipozii propagandei, 
fiecare pe orbita sa, dar solidari ca direcţie și 
sferă de preocupări. Seismograte premonito- 
rii ale degringoladei generale ce avea ѕа vina 
filmele lor intră în rezonanţă cu ceea ce şi 
celelalte arte românești au întreprins ia mijlo- 
cul anilor '60, tratând dezabuzarea precoce a 
sentimentelor și iubirii. în cheie impresio- 


Margareta Pogonat, 
actrița preferată a lui Săucan 


mist-elegiacă іа primul, /ዘህከ88 angoasantă а 
aceloraşi sentimente într-o ecuaţie expresio- 
т51-әједаса la al doilea 

Actunea“ acestor tiime, та; degraba „fara 

гу’. shdeaza, cu unele surdine variabile şi 
cu о comuna acomodare finaia, normele di- 
dacticiste ale timpului. Şi unul și celalalt ne 
plaseaza intr-o celula familială іп curs де de- 
zagregare, în care victimă e fiul adolescent, 
in dezacord. mai mult sau mai puţin net, cu 
tatal. dar instrainat şi de mamă, м momentul 
când toate tentaţiile postliceale îl invadează. 
„In noaptea asta ţi-ai luat rămas bun de la 
adolescenţa” îi spune fostul iubit al mamei lui 
Gelu (Dan Nuţu) м Meandre, iar Savel Stio- 
pul епип{а din titlu aceeaşi idee preocupantă 
pentru eroii 531, liceeni și ei. în pragul stu- 
denţiei: Ultima noapte a copilăriei. 

La Mircea Ѕаџсап, accentul cade însă asu- 
рга maturilor, cu transparente trimiteri la 
contextul politic obturator de destine (fostul 
iubit al mamei fusese privat cinci ani de exer- 
citarea profesiei de arhitect, cu complicitatea 
soțului), си paradoxul unui triunghi ex- 
tra-conjugal саге пи mai funcţionează пісі el, 
decât silnic. E doar evocat, printr-o convo- 
care dureroasa a retluxurilor memoriei, în sti- 
lul noului roman și al noului val cinematogra- 
ከር francez (scenaristul lui Mircea Заисап е 
Horia Lovinescu, dar pe “generic se indică 
dupa un scenariu де..."). іп rolul mamei, 
Margareta Pogonat face fără indoiala rolul 
Carierei sale, între un Ernest Maftei aflat ca 
„nomenclaturist“ în unul dintre puţinele sale 
contre-emploi-uri $ regretatul Mihai Pălă- 
descu, iubitul pe care-l pierde definitiv, odată 
cu fiul (Dan Nuţu) care-și detestă tatăl şi l-ar 
prefera ре cel vitreg. Se schimbă și factura, 
inca mai distilată, a imaginilor, cu specularea 
unghiulaţiilor şi compozițiilor pe diagonală а 
decorurilor și ambianţelor, cu inlocuirea гай- 
namentelor pașnice ale albului pe alb, cu 
mult mai durui negru pe negru. în fluctuațiile 
de griuri terne, ori cu imaginea arsă de soare 
sau lăsată intermitent іп halucinanta copie 
negativa (operator Gheorghe Viorel Todan) 

Manierismele, stările artificioase, dilatările 
și reluările deslânate nu sunt defecte, sunt 
materia primă a acestui film, expresii ale 
unor trăiri iluzorii care se hrănesc din ele т- 
sele, prin intermedieri și erzațuri, са în ca- 
drele fixe, rigide, în care mama și tatal lui 
Gelu privesc imaginile ireale cu lebede și cai 
аи ralenti, pe ecranul televizorului. Ipoteza 
altei respiraţii e îndepărtată și improbabila — 
simple siluete în contre-jour, cum apar ado- 
1፡566በ11, cu jocurile lor obosite de bizarerii. 
târziu [በ noapte sau mult înaintea zorilor 


Valerian SAVA 


seria 1; Durata: 160; Pro- 
аиса: S.U.A., Paramount 
1990; Regia: Francisc Ford 
Coppola; Scenariul: Mario 
Puzo, Francisc Ford Coppola; 
Imaginea: Gordon Willis: Cu: 
Al Pacino. Diane Keaton, Ta- 
lia Shire, Andy Garcia, Eli 
Wallach, Joe Mantegna, Ge- 
orge Hamilton. 


Subiectul: Ajuns la vârsta bi- 
lanțurilor, temutul mafiot Mi- 
chael Corleone, încearcă 
să-și incheie cariera în de- 
plină respectabilitate și lega- 
litate. Convertirea пи este 
insă posibilă pentru faimosul 
Naș $ clanul său, destinul 


CONFORTU! 
STRĂINILOR 


Titlul original: The Comfort 
of Strangers; Durata: 103; 
Producţia: S.U.A., Erre Pro- 
duzioni-Sovereign, 1989; Re- 
gia: Paul Schrader, Scenariul: 
Harold Pinter; Imaginea: 
Dante Spinotti; Muzica: An- 
gelo Badalamenti; Cu: Chris- 
topher Walken, Rupert Eve- 
rett, Natasha Richardson, He- 
len Mirren. 


Subiectul: Adaptare а гота 
nului omonim de Jan Мс 
Ewan, filmul este povestea 


ciudatei relații care se stabi- 
leste între două cupluri. Fun- 
dalul somptuos al Veneției 
sporeşte atmosfera de mister 
a peliculei, са $ partitura 
muzicală semnată de cele- 
brul Badalamenti (Twin 
Peaks) 


Autorul: Scenarist al unor ce- 
lebre fiime ca Taxi Driver, 
Taurul furios sau Ultima ten- 
taţie al lui lisus Christos, Paul 
Schrader a regizat Blue Col- 
lar (1977), Hardcore (1978), 
American Gigolo (1979), Feli- 
na (1981), Mishima (1984). 
Patty Hearst (1987), Light 
Ѕіеерег/ Insomniacul (1992) 


acestora rămânând marcat de 
violență, crimă și trădare. 


Titlul original: Fortress; Dura- DE ULTIMĂ ОКА: 
ta; 88; Producţia: SUA, Aus- 
tralia, Village Roadshow Pic- 
tures, 1991; Regia: Stuart 
Gordon; Scenariul: Steve 
Feinberg, Troy Neighbours, 
Terry Curtis Fox; Imaginea: 
David Eggby; Cu: Christophe 
Lâmbert, Kurtwood Smith, 
Loryn Locklin, Lincoln Kilpa- 
trick. 


B persecutorul (de Frank Pierson). povestea unui procu 
гог sadic ce-și. impinge acuzaţii la sinucidere, m pe- 
roada maccarthysmului. in rolul principal James Woods 
n Bernard şi Bianca în {ага cangurilor: fantasticele aven- 
tus ale unui cuplu de soricei. Un desen animat ce пу 
ігабеаға calitatea legendară a producţiilor „Walt Dis- 
пеу 


А! Pacino, de neuitat şi în Naşul 3 


Subiectul face parte din acea 
categorie de filme S.F. care 
oferă o anticipare sumbră а 
viitorului. Suprapopulația 
face ca, într-o societate vii- 
toare, să se interzică unui cu- 
plu de a avea mai mult de un 
copil. Un căpitan $ soția sa, 
însărcinată pentru a doua 
oară, sunt închiși într-o fortă- 
reață pentru а fi încălcat 
această lege dură. Тетан- 
vele de evadare din temuta 
închisoare declanșează spec- 
taculoase aventuri. 


Echipa redacțională 


Director — Redactor şef 
Adina Darian 


Redactor adjunct: Dana Duma. Secretar general de redacţie: 
loana mergi Publicist comentator: irina Согош. Redactor de rubrică: 


Doina Stănescu. Redactori: Lucian Georgescu, Rolland Man. 
Fotoreporter: Victor Stroe. 


Societatea Comercială S.R.L. civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1 
București, 21 iulie 1992, inmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului ርህ 


በየ. ህ 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 — 1200 


Redacţia: Piaţa Presei Libere nr. 1 București, tei. 617.38.7 
Regia autonomă a imprimeriilor „Imprimeria Coresi“, București A 


Abonamentele din {ага зе pot face prin ОйсШе poștale, 

іп calitate de scenarist. ል mai 1993, editat de RODIPET, ይ 4070: 3 luni — 300 lei; 6 luni — 600 ME 12 12 
regizat filmele: Re-animator luni — 1200 lei. Cititorii din străinătate se pot abona prin RODIPET S.A. P.O. 
1985). Păpuşi (1986), La por- Box 33—57, telex 11995, 11034; FAX 617.55.54; 618.56.73. București, Piața 
ie lumii de dincolo (1986) Presei Libere nr. 1. sect. |, București. 


Autorul: De formație tea- 
trală, Stuart Gordon а debu? 
tat în cariera cinematografica 


5 


я 


80103 бей pz 
Obi 197 


&