Revista Cinema/1990 — 1998/028-CINEMA-anul-XXIX-nr-6-1990

IAN Seay IT ግ: 


IRSTELE BUCURESTI, IUNIE, 1990 


> 
w 
፦ 
< 
O 
፦ 
ui 
ይ 
x 
O 
S 
a 
u. 
w 
5 
o 
< 
< 
H 
2 
> 
w 


XIXX nuy 
(TE) 9 N 


.ኣ -፣ 


DIALOG cu cititori 


Din sumar: 


‘Dialog cu cititorii: Robert Powell - 
cap de afis 


Cronica strazii: cine cumpara şi 
cine citeşte „Noul Cinema“ 


Noua structură 
a cinematograliei noastre 


Festivaluri: ' ር8በበ65'90 


Poate ከ filmul ርህ adevarat 
independent? 


O eleva a lui Peter Brook 


Cu directorul Festivalului 
de 18 Locarno despre libertate 


Cronica noutatilor 18... Sahia 
_ Cartea-de film: Virstele peliculei 
Cinemateca: Fellini, Godard, Penn. 


Box-office — „Box“ populi 


Cinerama 


Video-clip 


N-au fost star-uri şi totuşi: 
Goddard, Mangano, Tantzi Cocea 


Garbo: cel mai secret personaj 


Pe ecrane: Cinematograful sovietic 
ia ora transparenţei; 
Starman şi Kung Fu 


În premieră: Coroana de foc, 
Liliacul infloreste a doua oară, 
Taina jocului de cuburi 


acest res 
Mircea Alexandrescu, Liana Alexandra, 
Bogdan Burileanu, Catalina Buzoianu 
Călin Caliman, Cristina Corciovescu, 
irina Coroiu, ileana Danalache, Dana 
Duma, Irina Horea, lon Bogdan Lefter. 
Alice Manoiu, Ecaterina Oproiu, Daniel 
Paunica, Aura Puran, Marina Roman 
Juc, Dumitru Solomon, Doina 
Stanescu, Savel Stiopul, Mihai Tolu, 
fem Julieta Tintea, Octavian si Florin Silviu 
, Ursulescu. 


meaza 


ROBERT POWELL — CAP DE AFIS > 


PREMIUL 
PENTRU CURAJ 


RR Stanciu (Puchenii Mari, 
508 Bucuresti-Ploiesti 261, jud. Prahova) ase- 
muia filmul lui Tatos Secretul armei... secrete 
Dictatorului iui Chaplin. Nu credea ca 
această comparaţie ar putea să fie publicată 
în revistă. Noi am citit-o, dar, fatalmente, deși 
scrisă inainte, ea a apărut după Revoluţie. 
Oricum, fie și mai tirziu, ideea rămine intere- 
santa sub raportul conexiunilor stirnite în sis- 
temui de valori al spectatorilor. În decembrie, 
pe 23, F.D.S. ne trimite o completare: „Dacă 
s-ar institui un premiu pentru curaj, eu i l-aș 
acorda lui Alexandru Tatos, acest regizor mi- 
nunat care a avut curajul să ironizeze cu atita 
talent și abilitate prostia, fanfaronada, bufo- 
nada _ ceausista. Pornind de la un basm — 
Sinziana și Pepelea, prelucrind subiectul în 
manieră modernă, pigmentind pelicula cu sa- 
vuroase gaselnite regizorale, Tatos a infierat 
tembelismul înălțat la rang de regalitate, le-a 
ris in nas proștilor, i-a ris in nas lui Dulea; 


AVEM CUVÎNTUL ! 
Sees 


Ao de scrisori este semn de sana- 
tate pentru orice publicaţie. 

Judecind după acest criteriu — după Revo- 
lutie — avem consistente motive de bucurie. 
Conţinutul scrisorilor a căpătat o aită consis- 
tenta si o percutantă franchete. Dialogul a 
devenit complet liber de ambele parti. Primim 
aprecieri privind conținutul revistei si con- 
ceptia ei grafică, dar și stimulatoare doleante 
cum ar îi, de pildă, mai muita informatie des- 
pre fenomenul cinematografic mondial. O ce- 
(በ18 întrutotul indreptatita după ani și ani 
cind am fost privaţi de contactul real si susti- 
በህ! cu alte cinematogratii. 

Exigenta şi criticile lectorjlor nostri sint be- 
nefice. Un ziarist britanic nota într-un co- 
mentariu  ( „Observer“ 20 mai), parafrazez: 
gradul de democraţie al unei {ari se poate 
masura şi prin gradul jn. care fiecare individ 
(sau instituţie) suportă critica! 

Tirul. cititorilor noștri. se îndreaptă, mai 
ales, asupra condiţiilor materiale: Nj se cere 
insistent să acordăm mai mult spaţiu ilustra- 
tiei si, în special, ca reproducerile să fie de 
mai bună calitate. Se impun două precizări: 
Hotarind sa dam tinerilor noștri cititori două 
posteruri in fiecare număr si, desigur, două 
coperţi dedicate actorilor, spațiul revistei s-a 
redus implicit 18 20 de pagini. Un număr ከህ 
poate cuprinde totul. Facem această elemen- 


Ca spun majoritatea a scrisorilor sosite in ultimul timp 18 re- 
dactie nu spun mare lucru... e vorba de zeci de scrisori... in toate ni se trans- 
mite, în fel și chip, impresia puternică pe care a avut-o asupra spectatorilor fil- 
mul lui Zeffirelli lisus din Nazareth si interpretul lui Isus, Robert Powell. Ni se 
cer fotografii ale interpretului, date biografice și filmografice. Dacă s-ar face 
acum un top, cum ni se și propune într-o scrisoare din pagină, firește că Ro- 
bert Powell s-ar situa pe primul loc. Printre scrisori, citeva care încearcă să de- 
pășească simpla exclamatie (sau aciamatie...) și să schiteze dacă nu o analiză, 
măcar o descriptie a filmului. Laura Mihal (str. Topolog nr. 6 ap. 95, Con- 
stanța), o constantă (constan{a?) corespondentă a noastră ne scrie: „Religios 
sau nu, cinefil sau nu prea, impresionabil sau mai putin, spectatorul nu și-a pu- 
tut reține un fior omenesc. Realizatorii, spre cinstea lor, s-au abținut de la su- 
biectivisme, redind fidel naraţiunea, sintetizată din cele patru Evanghelii, dar 
detaliind, cu abilitatea unui pictor restaurator, cîteva nuanțe: Pilat iese din 
rama superficialitatii acelui „spălat pe mlini“; Simon Petru este un personaj 
care se definește treptat; Zerah, adevăratul vr negativ“, este si foarte 
complex; remarcabilă si nuantarea dramei lui luda. Nume sonore își asumă 
apariţii „minore“ (...) Nu întimplător distribuţia utilizează mulți actori englezi, 
atit de apreciaţi pentru distincția și măiestria lor artistică. Cu modestie, „mon- 
ştrii“ pun în valoare semnificaţiile aparte ale unor scene (Anthony Quinn, Ja- 
mes Mason, Laurence Olivier, Peter Ustinov). Surprinzător - și Michael York, 
obișnuitul „băiat cuminte și simpatic“, reușește un rol viguros și dezlănțuit. 
Toată această galerie de celebrități devine fundalul pe care evoluează (...) plin 
de sensibilitate, dar și forță, personajul lui Robert Powell, cu un chip expresiv și 
gesturi de o deosebită grație. Este extraordinar curajul asumat pentru a înfățișa 
divinul atît de uman, de credibil, de viu și impresionant — de la simplul joc al 
milinilor, de ta privirea senină, duioasă la drama durerii si revoltei, culminind cu 
martiriul final. (...) Este un merit al filmului că nu și-a propus sau să dezbată, 
sau să impună, ci numai să infatiseze.“ 

Şi o altă scrisoare, a Gabrielei Stanciu din Bucuresti (str. Albotei 15—19, bi. 
9, ap. 12): „Impactul cu filmui lui Zeffirelli Neus din Nazareth a fost puternic 
pentru că tema filmului era de natură să-ți suscite curiozitatea, apoi pentru că - 
am descoperit cit de minuţios este Zeffirelli, cu cită dibăcie se poate servi de 
mijloacele cinematografului. Absolut totul este impresionant si mai ales veridic: 
simplitatea jocului lui Robert Powell, forța privirii, gesturile lui care sint repre- 
zentări fidele ale picturilor din biserici; mișcarea figurantilor în cadru pare atît 
de firească încît ai crede că Zeffirelli a făcut un salt in timp pentru a surprinde 
faptele de atunci în viltoarea lor. Apoi muzica lui Maurice Jarre care punctează 
foarte bine momentele cheie ale filmului... Poate că cei excesiv de realisti vor 
spune că este o biografie romanțată, o biografie ca oricare alta. Eu n-aș spune 
așa. (...) Nu este „ca oricare alta" pentru că atinge problema rostului oamenilor, 
acele întrebări: cine sîntem? de unde venim? încotro mergem?" Corespondenta 
s-ar bucura — ca mulți alții dealtfel — să găsească în paginile revistei răspuns 
ja citeva întrebări: cine a fost Robert Powell înainte de acest film și după, care 
au fost impresiile celorlalți interpreţi din film, care au fost ecourile filmului în 


care n-a fost capabil sa priceapă nimic din 
scenariu. (Nu m-ar mira să spună că, dimpo- 
trivă, a priceput totul — Dulea በህ e prost! —- 
şi că, aprobind filmul, a făcut un gest de disi- 
denta... — D.S.) (...) Imi vine să rid cînd imi 
amintesc cit de subtil ironizau actorii în acest 
film dictatura. Era răzbunarea lor, răzbunarea 
unor talente deosebite silite să facă triste 
compromisuri în arta lor atit de iubită, de 
pretuita de noi toți!” Ar fi, aceasta, încă o 
tloare pe mormintul exceptionalului regizor 
disparut... 


„CASCADOR“ 
ŞI CASCADORII . 


D e acord cu Ștefan Brandes Lăţea (Bucu- 
resti, 805. Colentina 39, bl. R14, ap. 43) că 
a existat o imagine cel putin incompletă, 


tară subliniere în urma mai multor discuţii 
avute cu colegii noștri cineaști dintre care 
multi așteaptă să fie prezenţi în fiecare nu- 
măr. Oricit de aproape ne sint eforturile lor 
creatoare, noua şi cititorilor noştri, si acestea 
ne sint, o revistă nu este nici o enciclopedie, 
nici măcar o carte de telefon, iar textui, vezi 
doleantele de mai sus, nu poate depasi o 
anumită suprafață decit in detrimentul ilus- 
tratiei, lar noi credem, asemeni cititorilor 
noștri, că într-o revista de cinema și totogra- 
ከ8 este un argument pubiicistic, publicitar si 
poate fi chiar un argument teoretic. Bineinte- 
les, și noi. asemeni lectorilor noștri, am dori 
mai multă acuratețe în reproducerea lor. Pen- 
tru a reuși acest lucru ar fi nevoie, în primul 
rind, de o hirtie mai buna, ar ከ nevoie de cli- 
şee originale (nu avem însă valută pentru a 
face abonamente la agenţii fotografice spe- 
cializate sau la reviste străine), ar fi nevoie de 
pigmenţi de culoare din import etc. respectiv 
de tot necesarul pentru o presă în pas cu 
modernizarea tehnologiilor. 

indiferent de tonul — vehement, ironic sau 
intelegator — prin care ni se adresează, im- 
plicit sau explicit, aceste critici — sintem în- 
trutotul de acord cu ele şi vă asigurăm din 
nou că ne aflăm de aceeași parte a baricadei. 
Si noi am dori ca munca noastră să benefi- 
cieze de tiparul: unei publicaţii de artă pentru 
a fi păstrată ca un album-reper al preocupări- 
lor cititorilor noştri, 

Tipografii nostri, credeti-ne, sint. በህ numai 
artişti, ci chiar magicieni spre a vă oferi (pe 
actuala hirtie de ziar, lipsiţi de cerneluri cit 
de cit corespunzătoare) revista noastră. Ea se 
tipăreşte 18 o mașină de import, e drept, dar 
care lucrează non stop de 24 de ani,pentru 
toate cele trei schimburi fără 58 fi primit nici 


lumea cinematografică și „bineînțeles, opinia lui Zeffirelli“. 


dacă nu deformata asupra meseriei de casca- 
dor. „Trebuie să amintesc redacției ca între 
cascadori există oameni da valoare ርህ profe- 
sii serioase (ar trebui să-l completez pe au- 
tor, precizind că și protesia de cascador e se- 
rioasă, căci chiar despre asta ne scrie — 
D.S.) ca; profesori, ingineri, artiști plastici. Eu 
personal sint scenograt, membru al UAP, fost 
campion de călărie. În ultimii patru ani am 
lucrat la cele mai grele filme ale studioului, 
atit ca asistent scenograf și cascador, cit și 
ca interpret.“ Articolul ,, cadorii“ pe care 
ni-l trimite e, din păcate| prea lung ca să-l 
putem reproduce, contribuția cascadorilor la 
Revoluţie fiind aici amănunțit relatată. Aflam 
însă cu plăcere că: „în revista „Cascador“, cei 
interesaţi vor putea urmări în serial povesti- 
rile cascadorilor cu toate întimplările inedite 
$i pericolele pe care le-au infruntat alături de 
ceilaiți participanţi ia revoluția tineretului." 


Rubrica „Dialog cu cititorii“ este realizată de 
Dumitru SOLOMON 


măcar noi piese. Reparații, cirpaceli făcute 
cu multă trudă și cu mai multă inventivitate, 
da. Dar se poate asigura astfel o condiție de 
editare corespunzătoare? 

Si mai avem o durere care se cere marturi- 
sită. Sintem puşi deseori în situaţia de a nu 
răspunde prezent abonaților noștri. Mai ales 
celor din țară. Se știe că presa noastră a pro- 
liferat in ultimele luni ca niciodată în trecut si 
poate ca nicăieri în lume. (Apar peste 1200 
de publicaţii!). Problema problemelor a deve- 
nit difuzarea, care a rămas la vechea ei capa- 
citate. Deci total necorespunzătoare. Atunci 
cind nu primeşti abonamentul, nu mai con- 
tează nici fotografia, nici hirtia, nici tiparul, 
nici... 

Tipografia livrează la timp stocul de reviste. 
Direcţia Expedierii Presei (DEP) îl preia (de 
la o lună la alta cu variate întirzieri, fiind la 
rindul sau depășită), urmind să-l predea oficii- 
lor poştale. Acestea, o stim cu toții, au trecut 
şi inca trec prin propriile „crize“ de reorgani- 
zări, revendicări etc. Cum, necum, abonaţii 
ne scriu, ne teiefonează, vin personal 18 re- 
dactie, roagă sau reclamă dreptul lor de a 
primi revista la care s-au abonat. Cercul e 
curat vicios! 

Ce putem spune este că nu ne dăm bătuţi. 
Facem ce ne stă în putință şi încă ceva în 
plus, pentru a scoate o revistă așa cum citito- 
rii 5) noi o dorim. Dar, nici unii nici alţii,să nu 
uităm de dificultatea condiţiilor. obiective. 
Pina le vom putea rezolva, scrisorile dumnea- 
voastră ne’ încurajează. Continuati să ne 
scrieți punctele dumneavoastră de. vedere 
Criticile pe care le primim ne onoreaza si ne 
obligă. Vă, mulţumim. 


NOUL CINEMA’ 


e 


CRONICA STRĂZII 


Cine cumpără şi cine citeşte revista „Noul Cinema“? 


De cind inflația presei scrise 
a facut imposibilă distribuirea publicaţiilor pe calle tradiţionale, 
multi dintre membrii echipelor redactionale s-au transformat în distribuitori ad-hoc. 
Am profitat de această nouă experienţă gazetărească 
pentru a reţine frinturi mai pigmentate 
din dialogul cu o mină dintre cei aproape 500 000 de potenţiali cititori ai revistei noastre 


መን 
< 
a 
Z 
O 
ሾፓ 


Nr.: 
Zi: Ajun de Paşte 


„Ce revistă-i asta? Aha, «Noul Ci- 
nema»! Dagi-mi şi mie una!“ „Cit costă 
revista asta? Da’ «Mondorama» n-a- 
veşi?“... „Uite, e revista «Cinema»! Da- 
ți-mi trei, îl luăm şi Ginei una, በህ?” 
„Relule, uite pe Madonna. la-o, mă, că 
merită!“... „Cine-i dom'le tipa asta cu 
buze frumoase?“ „Noul Cinema”? Ce 
chestie o mai fi si asta! Dă-mi, totuși, și 
mie una!“ ...„De ce nu veniţi don’ 
şoară mai des p-aici?”... „Îmi daţi vole, 
vă rog, s-o răsfolesc puţin? Mulţu- 
mesc. ”... un timp: „O cumpăr. 
Nu s-o face gaură-n cer pentru 8 lei“... 
O voce „Auzi, dudu- 
ita, dă-mi si mie 10 reviste d'astea!“ 

it e? Poftim o sută! Hopa, dai şi res- 
ርህ...“ Doi puștani: „Cit e revista? 8 
lei? Uite, mă, Dane, şi ăla de-acolo 


(gest spre o anumită direcţie) o 
vinde cu cing pet $i comerţul e Winer, 
nu? „Vai, tu! („Tu“ fiind un EI). 
Uite, revista nema»! la-mi si mie 
una!” A seară 0 wee ማመ 
<8 a facut un cadou regal. in cea- 
laltă mină, tindra are trei lalele... O 
bătrină: „Maică, da’ calendar bisericesc 
are?“ N-are... „Păcat, că tare-i fru- 
moasă fata asta (coperta , Da’ 
dacă n-are calendar, n-o cumpăr... ..O 
voce „i tă“: „Cum e posibil, 
dom'le (?!) ca noi, cei care vă plătim 
abonamentele să nu le primim de-atita 
timp? Cine e de vină? O să vă reclam la 
«România liberă»!...* Altă voce, din- 
tre două : „E bună de citit 
pe tren!“ „E bună, e bună“ i se răs- 
„Uite, mă, am luat-o și eu. E 
onna... Se poate desprinde uşor din 
clame şi o pul pe perete... E mor- 
tală!“... „Revista «Noul Cinema»? Asta 
e unul şi același lucru cu revista «Cine- 
የበ8»?" Da! „Și tot 8 let?“ Tott „ŞI ci- 
ne-o mai [3ርፎ?..." „Hal, dom'le, n-o mai 
ţine de vorbă, c-avem treburi... O 
cumperi sau nu...“ ... „Stai, răsfoleşte-o 
înainte de a o lua! Nu puteţi avea poze 
mai multe! Şi colorate, dom'le! $i «ele» 
mai goale, dom'le! Că e libertate! Hai, 
dă-mi si mie una!“... „Doamne, de cind 
o caut... N-aveţi şi numărul 2? Pă- 
ርጸ!"... 

Se aud vocile și văd miinile celor 
care întind banii. Nu văd ፍመ E 
imposibil. În două ore se 1 800 
exemplare... Miini bătucite de 


Locul: Ploieşti și Rimnicu Vilcea 
3/90 


te Ă 
miini , îngrijite, miini de gos- 
podină ce scotocesc în ሻ 
printre banii de cosnita si se scuză 
că-ți dă prea mărunt... „da' numai pe 
ăştia îl mai “ Miini de bunică, ce 


cu 

Muziciană? Doctoriţă? 

„Luaţi restul, doamnă!“ Ridic ochii 
constat că domn 


„Noul Cinema“ iar cine îndrăznea: 
„Am fix, dagi-mi şi mie una“ era ር” 
trofat: „Treci dom'le la coadă! Toţi 
avem «fix»! 


È Elvis Presley şi... două fete fericite 
la King Kong la Tootsie 


& Jessica Lange..de 


Locul: Buzău 
Nr.: 4/90 
Zi: de mai însorită 


„Aşi venit din Bucureşti? Ce mai e 
nou pe acolo?“ Cea care pune între- 
barea este o fetiță cu alură de Ga- 
vroche si zîmbet cu dinți de iepu- 
ras, graseind cu nădejde. Tu በህ te 
uiţi la televizor? „Nu, că sint clasa a 
cincea şi am mult de învăţat... Dar 
poate mai veniți pe la noi şi-atunci 
dacă aveţi timp să-mi povestigi şi mie 
ce mai e pe la Bucuresti... Săru' mina 
şi... vinzare buna!"... Un domn — 
care face politică independentă, 
după cum | te: „Da' de co- 
munisti scrieți în revista 4ሃ.?" Nu, nu 
scriem. „Păcat, aș. fi cumparat-o...” 
„Revista «Cinema»? Ce număr? Ultimul 
număr? Cum adică, doamnă, ultimu”? 
Aveţi de gind să n-o mai faceţi? A, ca 
apariţie! Asa, mai merge...” 
fără să cumpere... De vreo 10 mi- 
nute da tircoale o adolescentă — 


uniformă de liceu (oare se mai 
“ “ uniforma de liceu?). Îşi tot 
numără maruntisul. znește, în 


cele din urmă, privindu-mă în ochi 
cu sinceritatea dezarmantă a celor 
de virsta ei; „Vă rog, nu am decit 
7,50, vă rog, credeti-ma, şi-mi doresc 
foarte tare revista, n-aţi putea... 

ză stingherită)... să mi-o daţi... 
fom Arie bani..." 8 ዘዙ 


tosi, puţin „i 

ei înșiși) mă privesc provocator in 

ochi şi : „Da' reviste porno 

n-aveţi?” Nu! „Păcat, p noi astea ne 
n 


o voce feminină: „Dar cartea nu, fru- 
moşilor?“ Brusc, cu bunul simț redo- 
bindit, spasiti, toți trei: „Săru' mina, 
doamnă!" că doamna e 
soara lor de chimie... După un timp, 
îl văd, cu plăcută surpriză, pe unul 
dintre cei trei, revenind şi cerin- 
du-mi revista. Scifi, de fapt noi o ci- 
tim, şi mai citim şi altele, dar am zis că 
mai intii să facem si noi puţină. gara- 
gaya“... „Daţi-mi şi mie una, cu toate ca 
am abonament. N-am mai primit-o din 
februarie... ዮ oricum, daca-mi vine 
abonamentul, p-asta o vind“... Un 
domn cu o plasă plină-ochi de sticle 
cu bere și cu un buchet de bujori 
deasupra: „Dar pe... (şi numește pe 
un domn fost grangur de partid) 
nu-l aveți?“ Nu! „Bine faceţi...” $i 
cu ră trei exem ..› „Doamne, 
uite-l pe Redford... Scumpul de el”... 
Tînăra (vinzătoare, după halat şi 
ecuson) îmi cere trei 3 
„Am două colege moarte după el..." 
Spre sfirsitul zilei vind două re- 
viste şi primesc în schimb un tran- 
dafir — superb — (domnul tine 
să-mi spună că nu e „fesenist', 
trandafirii sint florile lui preferate si 
le cultivă cu pasiune). Mă roagă să-l 
primesc impreună cu multumirile 
sale adresate colectivului redactio- 
nal pentru faptul de a fi venit 
መመ rezentant) — alături 
alţii, cu 3 e publicaţii — să as- 
a 


tele unei „im timite a revistei (aşa 
s-a t): „Să dea Domnu' ca 
de-acum încolo, singura foame să fie 
„foamea de informaţie“, să nu ne mai 
săturăm de citit...” 

Consemnări de Doina STĂNESCU 


3 


4 


NOUA STRUCTURĂ 
A CINEMATOGRAFIEI 


NOASTRE 


experienţă, 


În sfîrşit, după ce o remarcabilă cantitate de inteligenţă, 


bună-voinţă 
după zile petrecute în sedinte- 


a contribuit la elucidarea şi 


maraton în plenul breslei, 


în secţii, în Consiliul şi în Comitetul director al Uniunii, 
cinematografia noastră are, aşadar, o nouă structură. 


aplanarea unor inerente divergențe, 


Cale liberă 
competiţiei, 
valorii 


E ste poate cea mai solicitantă și difi-` 


cilă activitate de creație, aceea 06 8 fauri 
concret noile structuri organizatorice și 
noua legislaţie a cinematografiei noas- 
tre. 

Am sentimentul pionieratului — parcă 
mă aflu din nou la primul meu film — 
ca atunci cînd, cu multi’ ani în urmă, 
împreună cu colegii mei de generaţie 
am făcut Apa ca un bivol negru și apoi 
Nunta de piatră, încercind să imprimâm 
filmului nostru o nouă modalitate de 
expresie. 

Pe cit este de anevoioasă întreprinde- 
rea noastră de acum, pe atit este de ne- 
cesară. Ne lovim încă de criterii si legi 
perimate care nu au nimic comun cu 
arta şi industria cinematogratică. Minis- 
terele Muncii, Culturii, Comerţului și de 


luat ființă Centrul National ai 
flei (CNC) ወ cleus 


Studiouri de creatie, 


ከ . Să ie im: 5 
che un regizor. numim: Alphatiim 


ብግ — numit de guvern 
— este ee Dan Pita. In cadrul C.N.C. vor fúna 


Finanțe vor trebui 58 ne înțeleagă si să 
ne sprijine în legitima noastră dorinta 
de a crea un nou cadru legal, dar des- 
chis, liber pentru cinematografie, do- 
meniu atit de diferit de toate celelalte 
economice, industriale 5፤ chiar cultu- 
rale. 

Desigur, ne lipsesc foarte multe „de- 
talii“ tehnice. Cinematografia a fost 
considerată multă vreme o „cen 
የ6888" a culturii și astăzi încă parca 
unii o mai privesc așa. Important este 
ca pașii noştri deşi mărunți să fie hota- 
riti, să aibă un sens comun. Cred ca a 
venit momentul să lăsăm de o parte di- 
vergentele, in fond nesemniticative, şi 
sa stimulam doar competitia valorica. 
$i acel cadru moral si uman de care ርህ 
toții avem nevoie cîhă lucrăm mai ales 
într-o artă care cultivă spiritul de 
echipă. Nu știu ce vom face miine, dar 
cu cit sint mai solide bazele tehnico- 
economice pe care le punem astăzi, cu 
atit mai sigur ne vom putea avinta spre 
viitor. Coproductii, prestații, societăți 
mixte, iniţiativă particulară, toate aceste 
lucruri vor trebui să se găsească in 
noua lege a cinematografiei. Nu mai 
putin va trebui prevăzută utilarea teh- 


n urma Conferinţei Na 
lunile aprilie — mai,a luat ființă 
oe din 13 asociaţii. 

— membru 


nică a cinematografiei (aparate, peli- 
culă, laboratoare etc.). 

Studiourile vor trebui să-și schimbe si 
ele mentalitatea de pina acum, să nu 
mai aștepte să fie guvernate de la cen- 
tru. Ele trebuie să ofere idei noi în pri- 
vința organizării pe principiile liberei 
inițiative specifice cinematografiei, atit 
în domeniul creaţiei cit și în cel tehni- 
co-economic. 

Arhiva de filme va trebui să-şi gă- 
sească un program propriu pentru vii- 
toarea ei activitate și menire în vederea 
recuperării filmelor degradate din cauza 
condiţiilor proaste de conservare și va 
trebui să se preocupe de împrospătarea 
fonduiui de filme străine şi românești. 

Între cinematografie și televiziunea 
română va trebui inițiat un program de 
„colaborare pentru realizarea unor filme 
de artă, ecranizări, seriale sau a altor 
filme de amuzament, clip-uri, muzica- 
luri și chiar documentare de artă, etno- 
grafice etc. În toată lumea televiziunea 
se sprijină pe cinematografie, sora mai 
mare, comandind pentru realizarea pro- 
gramelor, filme de toate genurile. Un 
singur exemplu: 40% din planurile 
Centrului Naţional al Cinematogratiei 


Franceze este asigurat prin colaborarea 
cu diferitele canale ale televiziunii fran- 
ceze. 

Sint convins că [በ momentul, de fata 
in cinematografia românească există un 
capital. uman si de talent. remarcabil. 
Avem creatori — actori, regizori, opera- 
tori, scenografi, monteuri, ingineri, teh- 
nicieni, electricieni, muncitori speciali- 
289. Acestor oameni trebuie să || se dea 
posibilitatea să creeze, să facă filme 

reate de public, chiar. și de cei mai 
exigenti critici. În același timp, trebuie 
să fim, conștienți că am moștenit pe 
lingă o legislaţie administrativă închis- 
tată, o condiţie economică catastrofală 
și o- bază tehnico-materială depășită 
care se cere de urgenţă innoita. 

Studiourile de creaţie constituie o 
በ noua pentru cinematografia ro- 
mână. Împreună cu ህበ grup de colegi 
regizori ne-am încumetat să punem în 
valoare tot acest potențial creativ. Sin- 
tem la ora cînd cinematografia trebuie 
să-și găsească locul in marea cultură 
românească și să o reprezinte peste ho- 
tare asa cum se cuvine, 


‘Dan PITA 


፦ 


, Mi Bu , Liviu i, lo 
Eom Sa kn Bat cae 


a Ci lor din 
ይር አ 
propona 


Star-tiim, director — Nicola- Române; vicepreședinți — Malvina Urglanu, Sergiu Consiliul UCIN în Comitetul director: iulian Mihu, 
escu: director — em ከውብ: Nicolsescu, Pita. Secretari: Damian, Constantin Vaeni, Serban Marinescu, 
director — Tănase; Solaris- director — Dan niin Pliner di- banu. 
Pita. | dar tot dintre ዘ , sub rector adjunct: Din Comitetul - Consiliul Uniunii Cineaștilor — 8165 prin vot secret 
conducerea lui s-a înființat, ca per- tor al Uniunii fac parte:Mihnea Gi , Laurenţiu 18 Conferința Naţională a Cineaștilor — este compus 
soană juridică autonomă, SCIRO (Societatea Cineaș- ae Mărgineanu, Dinu T: , Malvina din 81 de membri. ከ numim pe asociaţii și în ordinea 
ia). ህበ#8በህ, Sergiu Nicolaescu, Dan Pita, Adrian Drăgu- numărului de voturi obţinute: 
8. Asociaţia creatorilor 
1. Asociația regie de flim: 6 ሠ ee ተዝ 5. Asociaţia criticilor de film: coloanei sonore: ' 
7. Florin Parasci Va 
E ላ 4... 8. ilie Valentin creatorilor coloanei sonore: 
3. Constantin Vaeni 9. Florin Mihăilescu 1. George Littera 1. Anusavan Salamanian 
10. Horia Bolboceanu 2. Adina Darian 
4. Andrei Blaier 11. Alioşa Stroian - a Daria 2. Horea Murgu 
5. Ovidiu Bosse-Pastina 12 LIVIU Pojoni 2. Roxana; pană 3. Adrian Enescu 
tm ia W mpa 13. Sorin Popescu 5. Cristina Corciovescu parishes 
8. Tudor Mărăscu 3. actorilor de film: ር rilor de film: 
9. Malvina Ursianu 1 Oela iordache 6. Asociaţia dramaturgilor de film: 1. Cristina lonescu 
10. Dan 2. Mircea Diaconu 2.. Cristina Brătescu 
11. Marinescu 3. Dorel Visan 3. Silvia Ionescu 
12 Gulea 4. Irina Petrescu 1. Fanus Neagu ቺ à 
13. Copel Moscu 5. Gheorghe Dinică | 2. Petre Sălcudeanu 10. producţie de film: 
14. Viad Batca 6. Ovidiu luliu Moldovan 3. Marin Theodorescu 1. Titi Popescu 
15. lulian Mihu 7. Claudiu Bleont 4. ton Băieşu 2. Lucian, .Gologan 
16. loan Cărmăzan 8. Sqpban_lonescu 5. Mihnea Gheorghiu 3. lon luga 
. 1. Adrian Istrătescu 9. Victor Rebengiuc 6. Mihai Stoian 4.; Vasile Neagoe 
ኒ = Daniel Bărbulescu ጠር 7. Marion Ciobanu i 
20 Sergiu 1. Marga Moldovan ፡ 7. Asociaţia filmului de animaţie: '1. Marin Alexandru 
| = suca an aeoe 2. Vladimir. Munteanu 
2 imagine: Ă n Antonescu 
1. peer nd Bragusin 4. Radu Corciova 1. lon Truică 12. Asociaţia machiorilor de fiim: 
2. Ovidiu Drugă 5. Cristian Niculescu 2. Victor Antonescu 1. Mircea Vodă 
È Were on ን አር በ20 2 See de ua 46. መቋ መበ 
4. . Mircea ር oveva ri = 
5. Mircea tt 8. Oana Tofan 5. Liana Petrutiu 1. loan Albu 


O balerină debutează in 


tiim: Simona Somă gescu 


5 .ሮህክ lon Marinescu 


COROANA 


ቋ ብዎ este o sursă predilecta pen- 
tru filmul destinat marelui public si, în 
același timp, ea poate deveni pentru ar- 
tist terenul fecund al fanteziei, al inven- 
tivitatii si chiar al diversificării modalita- 
tilor lui de exprimare. Pe de alta parte, 
se săvirșește frecvent confuzia între ie- 
genda şi istorie si aceasta pentru că — 
de cele mai multe ori — se tolosesc 
în film un cadru compozit, cos- 
tume de asemenea, în legendă ele pu- 
tind să coexiste din perioade diferite și 
oferind tocmai acea particularitate ce 
tine de fantasticul îmbinărilor, atit în ce 
priveşte povestirea propriu-zisă, cit și 
lumea și ambianța ei. 

Ce urmărește povestea legendară? 
Obţinerea unui cu totul alt plan decit 
cel pe care l-ar invoca rigoarea docu- 
mentar-istorică, piedoaria din legendă 
fiind pusă în serviciul unui sentiment 
(uneori), cel al unei idei morale (al- 
teori), ilustrarea unui simbol cu funcție 
etică etc. Se ştie că legenda a fost si 
este sursa unora dintre cele mai popu- 
lare naratiuni, fantasticul, irealul împle- 
tite cu fragmente de realitate, fiind sen- 
sul însuși al desfășurării povestirii ce 
pendulează intre abstractiune si con- 
cretețe (privite dintr-un unghi fantastic 
și creind prin aceasta o atmosferă de 
atracţie, de incintare, ce justifică succe- 
sul de public). 

Dacă ultimul film al lui Sergiu Nicola- 
escu nu este privit în ceea ce este el 
realmente — adică o legendă care vor- 
beste deloc pedant, ci pe aripa unui 
eroism fantast despre sentimentul 
onoarei — ci se încearcă o situare a lui 
într-un cadru strict istoric și concret 
din punct de vedere faptic, se săvir- 
geste, cred, o dublă eroare si se face ሀበ 
dublu deserviciu: filmului ca artă popu- 
lară i se obturează dreptul la fantezie, 
iar istoriei i s-ar destina să fie doar o 
ilustrare strict realistă (ca şi cînd trecu- 
tu! ar fi lăsat moștenire un fel de caiete 
piine de canoane ale realităţii lui). 

Acestea fiind zise si considerind fil- 
mul Coroana de foc ceea ce a intentio- 
nat să și fie, adică o legendă în imagini, 
să-l discutăm ca atare. 

Într-un Ev Mediu care, în întreaga 
Europă stătea sub semnul durității, al 
luptei, al căutării unei ieșiri spre o alta 
așezare a lumii, în care migrația mase- 
lor se făcea mai ales sub forma aventu- 
rilor militar-războinice, sentimentul ci- 
vic de om al cetăţii s-a cultivat şi dez- 
voltat — urgenţa și primejdia o cereau 
— pe metereze. Cirmuitorii aveau să 
statornicească adevărate coduri ale 
onoarei (cavalerul cel viteaz este in fapt 
un maestru al luptei, dar și un modela- 
tor de conștiință și destoinicie), ale ci- 
vismului care, toate la un loc, erau des- 
tinate să stimuleze bravura (pină și 
scurtele răgazuri de liniște nu erau de- 
cit tot atitea intermezzii de pregătire a 
luptei prin turniruri și antrenamente — 
alte forme de întreținere a voinței com- 
bative, dar si de defulare a energiei du- 
ritatii care plutea deasupra vremii). 
Toate acestea erau destinate să sa- 
dească si sentimentul apartenenței la 
acel micro-univers asaltat nu numai la 
zidurile cetăţii, dar în însăşi alcătuirea 
si legile iui. O luptă era militară, alta se 
dădea pentru putere, deci pentru pozi- 
tia care conferea dreptul de a deţine 
forța de modelare a cetății. 

Filmul Coroana de foc (scenariul îi 
aparține lui Francisc Munteanu, după o 
idee a lui Sergiu Nicolaescu) isi pla- 
sează desfășurarea nu într-un cadru — 
document ci, mai ales, într-o atmosferă, 
consemnată și ea de cronici, care a ge- 
nerat legendarul tocmai ca o necesitate 
de a potenta realul, de a înflăcăra zelul 
combativ și, nu în ultimă instanță, de a 
asigura. supravietuirea în faţa tăvălugu- 


DE FOC | 


lui istoriei. Regizorul, Sergiu Nicolaescu 
are o predilecție pentru această atmo- 
sferă, în care totul a ajuns la limită, 
energiile sint sub presiune, în care in- 
stinctele iau adesea locul raţiunii, pa- 
siunile 86 infierbinta, iar cavalerismului 
luptătorului nu-i mai râmine decit argu- 
mentul spadei. 


Aceasta: atmosferă de urgenţă $i vio- 
lenta este intersectată de secvențe în 
care apar sentimentele omeneşti dintot- 
deauna:. dragostea, prietenia, reveria... 
Timpul nu avea o dreaptă împărțire în 
asemenea împrejurări, chiar privite prin 
prisma legendarului, căci supraviețuirea 
cetăţii era acaparatoare și lăsa sufletu- 
lui doar scurte.clipe de prezenţă. Alter- 
nanta duritate — duioşie — omenie im- 
primă acestei povestiri un ritm nervos, 
sacadat, ritmul filmului de acţiune în 
care Sergiu Nicolaescu. se simte |8 |፳ዮ- 
gui ' lui. Luptele se succed, suspensul 
lor îl captiveaza pe tînărul spectator. 
Eroii naraţiunii - 56 -caracterizează pe 
sine mai ales în astfel de momente si 
însuși maestrul de lupte, cavaler al spa- 
dei ‘si al onoarei (interpretat de Sergiu 
Nicolaescu) plătește cu viața propria-i 
menire. Filmul በህ este construit — si 
acesta este un merit al lui — în viziunea 
unui happy-end, ci a unui sentiment la 
care se ajunge parcurgind calea 
legendarului. 

Cu filmul Coroana de foc, realizatorul 
Sergiu Nicolaescu își demonstrează 
încă o dată profesionalismul ca şi tem- 
peramentul de cineast al acţiunii  dez- 
lantuite, adăugind totodată pe panoplia 
creaţiei lui de interpret încă un erou cu 
spada în mină, un erou intrat în le- 
gendă, de pe meterezele unei onaj 
asaltate de neliniştea unor vremuri. 
George: Alexandru îi merge pe urme, cu 


„convingere. și maturitate actoricească 


(deși nu a debutat de prea mult timp, în 
film, iar atunci cînd a făcut-o a fost tot 
sub bagheta lui Sergiu Nicolaescu). 
Vladimir Găitan și Stefan Velniciuc im- 
punta rindul lor -niște tipuri.aspre şi vi- 
tale din acea galerie de oameni ai cetă- 
tii medievale, în timp ce Simona Soma- 
gescu conferă grație si inedit unei ti- 
nere femei pentru care luptătorii nu 
aveau timp decit pentru o privire cu- 
pidă. 

Nicolae Girardi si Alexandru Groza 
au transpus în imagine o atmosferă do- 
minată de tensiune, mister şi legendar 
(poate prea fotogenică uneori). 

Cred că noua producţie Coroana de 
foc este genul de film — și este un 
amănunt demn de reținut daca îl consi- 
derăm totuși amănunt — destinat sa 
re-aducă spectatorul in. sală, să-i ofere 
ceea ce așteaptă mai demult, adică nu 
lecţii în imagini, ci emoția unei povestiri 
(atita cită e) care să-i tina treaz intere- 
sul. Spectatorul are dreptul să ceată si 
să aștepte de la un film să-i facă si pla- 
cere să-l vadă. i 


Mircea ALEXANDRESCU 


Producţie a Casei de flime Cinci in coia- 
borare cu Ministerul Apărării ionale. 
Scenariul: Francisc Munteanu. după o 
idee de Sergiu-Nicolaescu. Regia: Sergiu 
Nicolaescu. imaginea: Nicolae Girardi, 
Alexandru Groza. Decoruri: arh. Stefan 
Antoniescu. Costume: Gabriela Nicolaes- 
cu; Muzica: Adrian Enescu: Montajul: Ma- 
ria Neagu. Coloana sonoră: Anușavan 
Salamanian. Cu: Vladimir Gaitan; George 
Alexandru, Traian Costea, Sergiu Nicola- 
escu, Virgil Flonda, Stefan Veiniciuc, ion 
Ritiu, Simona Somagescu, Roxana lo- 
nescu, Cornelia Pavlovici. Film realizat in 
studiourite Centrulul de Productie Cine- 


5 


Protagonistul filmului: 


= 
=: 
ሀ 
ጩ 
Z 
= 
3 
CJ 


că electia oficială a celui de-al 43-lea 
festival de la Cannes nu include opere spec- 
taculoase, dar cuprinde ultimele filme ale 
unor cineasti demni de tot interesul: David 
Lynch, Alan Parker, Giuseppe Tornatore, 
Jean-Paul Rappeneau, Bernard Tavernier...” 
Cu variațiile de rigoare, cam așa era anun- 
tata in Franta editia de mai a traditionalului 
festival international de pe Coasta. 
በ Prin urmare, o curiozitate calmă, lipsită de 
Huzi. 
N-a fost deloc, aşa., 


in primul rind juriul 
Componenţa lui se cunoaște si persoana 
președintelui indica, aşa cum s-a intimplat în- 
totdeauna, tendința etapei. În anii '50, ten- 
dința era de a anihila complexele cinemato- 
grafiei, nu complexe de rudă săracă, ci de 
rudă parvenită. Filmul, pornit prea de jos și 


îmbogăţit prea repede, trebuia înnobilat prin 
prezența unor arte ale căror blazoane erau, 
demult, jncontestabile, respectiv de prezența 
unor literatori de renume, eventual si de re- 
cunoscut rafinament. În consecinţă, trei ediţii 
au fost girate de Jean Cocteau. ('53; '54; '57). 
S-a apelat la popularitatea lui Marcel Pagnol 
(1955) (mai ales că celebrul dramaturg avea 
la activ un îndelung concubinaj cu cinemato- 
grafia, înăuntrul căreia a trăit, „ca un caz“). 
S-a apelat la Marcel Achard ('58; '59); la Ge- 
orges Simenon (1960). Voluptatea cu care se 
sublinia ce hram poartă președintele („Preșe- 
dintele este „de l'Académie Française") vor- 
beste scurt și îndesat despre dorința unei 
arte de a-și face uitată originea plebee. În 
anii contestatari festivalul a lăsat — așa cum 
a făcut întotdeauna — ca vintul timpului să-i 
bată în pupa, imbratisind, cu precădere, 
(avea dosar „Motive personale") fervoarea te- 
ministă. 

In consecinţă, în 1966, nu domnul Andre 
Maurois, ርህ toate că „de l'Academie Fran- 
caise“, a fost chemat la pupitrul festivalului, 
așa cum se bănuia, ci doamna Sophia Loren, 
Maurois, împreună cu alti trei academicieni, 
trebuind să se resemneze -ርህ calitatea de 
simpli jurati. Presedintei Sophia Loren i-au 
urmat președinta Michele Morgan, apoi pre 
sedinta ingrid Bergman, apoi președinta 
Jeanne Moreau și — dacă nu mă insel — și- 
rul presedintiilor feminine 5-8 încheiat in 
1979 cu Francoise Sagan care — cum s-ar 
zice in româneste — s-a purtat „ca s-o tina 
minte“. Dar festivalul are înscrisă, în codul sau 
absenţa ranchiunei şi iat-o în 1990 pe Fran- 
goise Sagan, invitată, nu ştiu dacă „de 
onoare“, dar invitată și nimeni nu-i mai amin- 
teste nici „scandalul manipulării”, nici de no- 
tele exorbitante lăsate neplătite. Recuperările 
contestaţiilor legate de mai 1968 au fost și 
ele marcate de tendinţa recistigarii unei auto- 
ritati, stabilizare obținută prin repunerea in 
circuit a „clasicilor“ (presedintiile lui Luchino 
Visconti, Joseph Losey, Rene Clair, Roberto 
Rossellini) iar tentativele de cooperare fran- 


co-americană (amintind foarte des de istoria 
cu David și GoHat) au fost şi ele devoalate 
(dar cine avea interes să le voaleze?) de pre- 
zénta în fruntea ‘juriiior a lui Tennessee Wil- 
liams (1976); a lui Alan Pakula (1978); a lui 
Kirk Douglas (1980) etc. 

De citiva ani, tendința Cannes-ului este 
Deschiderea. Deschiderea spre cele mai ti- 
nere categorii de cineaști, spre cele mai deta- 
vorizate cinematografii ale globului, spre cele 
mai novatoare personalitati, repet, personali- 
tati, nu persoane, si in aceasta precizare cred 
că sta o bună parte din succesul constant al 
acestui festival unic nu numai prin amploare, 
ci şi prin constanţa și prin prestigiu, un pres- 
tigiu la care s-a atentat și se atentează ne 
contenit (asta-i soarta prestigiului), dar care, 
finalmente, se arată inexpugnabil. De ce? 
Pentru că indiferent de tendința momentului 
sau a etapei, festivalul nu vrea să aibă de-a 
face decit cu „oameni de gir“. Girul (acope- 
rire în aur) ca o condiţie sine-qua-non, înce 


pind cu fiecare persoană din staff-ul compe- 
titiei si terminind cu ultimul (sa zicem, [በ or- 
dinea alfabetică) ziarist-invitat, girul jurnalis- 
tului, fiind, bineinteles, „dosarul lui“ si nu 
cred că sint multe competiţiile de orice cate- 
gorie, la care „dosarele" sa fie atit de amă- 
nuntit cunoscute. O cunoaștere a cărei nu- 
8በ18 este confirmată, de altfel, de culoarea 
badge-ului și de tipul de bulină din colțul 
acestui badge. Bulina aurie pe cartonul roz 
este un fel de „magna cum laudae'şinimeni 
în lume nu poate lua acelui jurnalist cu acel 
dosar, acel calificativ devenit. de-a lungul 
anilor, un ከዘህ. A 

Dar să ne întoarcem la jurii. Prezenţa lui 
Bertolucci (50 de ani, 9 Oscar-uri, 8 „David di 
Donatello”, 4 Golden Globes..., o filmografie 
care cuprinde, printre altele: Prima della rivo- 
luzione, Conformistul, Ultimul tango la Paris, 
1900) ne scutește de caracterizări. După 
triumful Ultimului împărat, numele lui Berto- 
lucci ar fi apărut pe orice minitel. Preferintele 
etapei mergeau și prin inerție, tot spre el. 
(Anul trecut Wenders, acum doi ani, For- 
man). Interesant mi s-a apărut că alături de 
Actrița (anul acesta, Fanny Ardant), alături 
de Noul val american (Anjelica Huston care, 
așa cum vom vedea, mai avea pentru repre- 
zentare si atu-uri suplimentare), alături de Ci- 
neastul Francez (Bernard Blier), de Speranța 
Mondială (Mira Nair — Salut, Bombay), ala- 
turi de financiară (Hayao Shibata, 
distribuitor japonez) şi de alte citeva funcţii 
generice, din juriu a făcut parte și un perso- 
naj oarecum insolit: Françoise Giroud! Evi- 
dent, prezența aceasta nu corespunde niciu- 
nei necesitati protocolare, pentru că Fran- 
coise Giroud nu venea sa reprezinte 
script-giris-urile (a facut această meserie în 
anii postbelici), nici scenariștii novatori (de la 
Antoine și Antoinette premiat, e drept, pe 
Coastă, au trecut 43 de ani, iar Comedia pu- 
terii a fost un film care a trecut fără urme). 
Faptul că Frangoise Giroud a inventat for- 
mula „noul val" şi că Godard — coincidență! 
— prezintă, anul ăsta, în competiţie un film 


intitulat Noul val (s-ar fi putut intitula ርህ ace- 
ዩጓነ! îndreplătrre „Sindromul  malaez'), nu 
merită luat! în considerație, intrucit festivalul 
nu s-a incurcat niciodată cu asemenea gad- 
get-uri. Lasind la o parte misterul (oare 
fair-play-ul atit de des invocat de Jack Lang, 
actualul ministru al culturii, n-a îndemnat la o 
reverență fata de fair-play-ul unui ex-ministru 
al aceluiași departament?), lăsind la o parte 
și întrebările, să semnalam, ca prezența aces- 
tei „inteligenţe intotdeauna în alertă” a stat la 
originea primului incident al festivalului. 
Doamna Francoise Giroud care a uitat cu to- 
tul că a fost în fruntea a două ministere, dar 
n-a uitat nici o clipă că este ziaristă, (ceea ce 
este perfect de înțeles fiindcă funcţiile trec, 
dar...) cu aplombul specific meseriei de bază 
a avut imprudenta să declare, încă din ህቡ 
'mele ore ale competiției că „deşi, probabil, în 
acest an prezența franceză nu este, poate, 
una dintre cele mai strălucite din istoria 
acestui festival care...", doamna Giroud, zic, 
a devenit ținta protestului producătorilor 
francezi, care au adresat o telegramă vehe- 
mentă președintelui festivalului, Pierre Viot 
Cinci reprezentanţi ai sindicatului respectiv 
au dezavuat public „acea frază”, considerind 
că este inadmisibil ca un membru at juriului 
să-şi manifeste cu voce tare preferințele, mai 
exact, prejudecățile: cum iși permite Fran- 
coise Giroud să se indoiasca de maxima stra- 
lucire a selecției autohtone? Cert este ca fos- 
tul ministru și actualui jurat Francoise Giroud 
a trebuit să ceară, în mod public, „scuze“ și, 
la fel de public, să-şi exprime regretul de a fi 
folosit „o exprimare atit de stingace“. 

lată deci cite ceva în legătură cu starea de 
spirit a festivalului înainte de uvertură. 


Calm? 
— 

Deci caim. Calm perturbat de agasari mā- 
runte (vezi incidentul de mai sus) și de „lovi- 
turi mediatice” situindu-se fara jenă in veci- 
natatea bufoneriei. Cind scriu aceste cuvinte 
mă gindesc la Godard. În filmul lui nimic 
n-are legătură cu nimic; titlul repet, n-are |ፁ 
gătură cu filmul; acțiunea de pe ecran n-are 
legătură cu „subiectul“ prezentat de Godard 
în presă, replicile n-au legătură cu persona- 
jele („impreună cu asistentul meu am com- 
pletat textul cu citate din autorii preferaţi; vă 
rog să verificaţi, nici una din replicile filmului 
nu-mi aparține“), personajele n-au legătură 
între ele („toate personajele au valoare egală. 
Contesa multi-miliardară, (frumoasa-cu-ple- 
tele-n-briu, respectiv Domiziana Giordano, 
din Nostalghia lui Tarkovski n.m.), are ace- 
eași importanţă ca și grădinarul care-i îngri- 
jeste parcul“). 

„De ce?" întreabă cineva. 

Godard răspunde, ca și cum s-ar fi aflat nu 
la Olimpiada filmului ci in piesa lui Matei Viș- 
niec Bine, mamă, dar ăștia povestesc in actul 
ll ce-am văzut in actul l... 

— „De ce? Pentru că sintem, nu-i așa?, 
într-o adevărată democraţie“. 

Hotărit lucru Godard በህ imbatrineste fru- 
mos; chiar și penultimii lui suporteri se simt? 
jenati de această conversaţie în care intervie- 
vatul vorbește ca un oracol care amestecă in- 
voluntar limba mao-istă cu limba market-ista 
şi toate acestea sub semnul unui postmoder- 
nism (7), - Godard aprés Godard — dar Go- 
dard-ul de azi በህ este decit o colecţie de ti- 
curi godardiene scoase din pălărie și servite 
într-o dezordine care ar putea părea artistică, 
dacă n-ai vedea că senzaţia de vraiste dega- 
jată de la primul la ultimul cadru este rezulta- 
tu! unei abulii care, finalmente, s-ar putea 
scuza şi ea dacă (din nou dacă) autorul n-ar 
recurge la atitea viclenii ca să ne vindă nean- 
tul la suprapret. Dar să revenim. 

Prin urmare, starea de calm — si ce e cal- 
mul la un festival dacă nu eufemismul plicti- 
selii? — a fost contrazisă de la primul film in 
concurs Vinător alb, inimă neagră. 


Gentieman-ul fatalist 
e es 


Autorul, Cint Eastwood, este la fel de în- 
conjurat de prejudecati ca si Godard, numai 
ca, de data asta, prejudecatile sint cu semn 
opus, adica orice ar face Eastwood, oricit su- 
pranumerar de inteligență ar aduce,amintirea 
„pumnului de dolari”, al începuturilor legate 
de western-urile spaghetti iscălite de Sergio 
Leone îl urmăreşte ca un păcat originar. Fan- 
toma inspectorului Harry se prezintă și ea la 
fiecare intiinire, ca un factor de minimalizare. 
Eastwood isi asumă condiția ca un gentie- 
man fatalist și ori de cite ori se pe spi- 
noasa problemă a premiilor care i-au fost re- 
fuzate (din snobism, pretind suporterii), 
schimbă vorba cu eleganţă. „Călărețul palid“ 
nu acceptă ideea persecuției. 

Adevărul este că White Hunter... merită nu 
numai atenţia „unui film de mare rafinament" 
(același număr de stele acordat de presa au- 
“tohtonă și „Vinătorului...“ şi Viselor lui Kuro- 
sawa ceea ce nu înseamnă neapărat o probă 
peremptorie, dar un început de probă, da). 
De ce? 

S-o luăm pe rind. Să începem cu subiectul. 

Aşadar este vorba de un film cu o soartă 
foarte îmbirligată. Scenariul aparţine lui Peter 
Viertel (tatăl: Berthold Viertel, părăsește Ger- 
mania ca să devină colaboratorul apropiat al 
lui Murnau; mama; Salka Viertel, scenarista 
preferată a Gretei Garbo; soția: Deborah 
Kerr). Scenarist de anvergură (debutul la 18 


2 ani), Viertel acompaniaza, in 1950, pe John 
Huston, in Africa, in vederea „ajustării la fața 
locului“ a scenariului Regina „ Maes- 
trul Huston n-a fost numai un pugilisit fericit 
şi un combatant în cavaleria mexicana, ci şi 
romancier, dramaturg, jurnalist şi nu în ulti- 
mul rînd, un scenarist mai mult decit norocos. 
Asta înseamnă că plecind în prospectie cu 
Viertel și obligindu-! să-i țină tovărășie, Hus- 
ton n-avea nevoie prea mare de un literator, 
ci, mai ales,-de un suporter. În înțelesul de 
„capabil să-l suporte”. Conditie extrem de di- 
ficilă, căci avem de-a face cu un geniu în 
viață care-și concediază secretara de trei ori 
pe zi, de un cineast care, la fiecare întilnire, 
igi duce producătorul in preajma falimentului 
şi a congestiei cerebrale. 

Regizorul este pe cit de faimos,pe atit de 
insuportabil. Care regizor? Aici începe un joc 
între real și imaginaţie condus cu multă abili- 
tate de Eastwood. 

Mai intii este povestea lui Huston, amore- 
zat de continentul negru unde a turnat - 
printre- altele - africană (1951) cu 
prietenul lui, Humphrey Bogart şi cu Kathe- 
rine Hepburn,prezenta impusă si, pina 18 sfir- 
git, acceptată cu entuziasmul de care era în 
stare un idol capricios. După încercări de 
evadare, Viertel (scenarist real) se -supune 
peripetiilor impuse de Huston (regizor real) si 
cu ajutorul mult înțeleptului Sam Spiegel 
(producător real) pasiunea cineastului pentru 
vinătoarea de elefanți izbutește să fie potolită 
şi, după o aşteptare cu totul neobișnuită în 
Cetatea filmului, Huston acceptă să lase ele 
fantii din junglă și să se întoarcă la echipă, și 
cum, pe parcursul filmărilor, povestea insoli- 
tului cuplu (din scenariu) începe să-i moaie 
inima, celebrul regizor hotărăște „că nu e lo- 
gic“ ca o astfel de pereche să moară (așa 
cum hotărise tot el, la început). The end! 

În al doilea rind este povestea Wilson. Cine 
este Wilson? Wilson este regizorul fictiv. El 
apare după terminarea filmului, cînd Viertel 
reintors la masa de lucru se hotărăște să 
scrie un roman. Ce roman? Experiența turnă- 
rii Reginei africane i se pare un subiect cum 
nu se poate mai atrăgător, așa că dacă ci- 
neva avea dreptate cind spunea: 8 scrie nu 
este altceva decit a-ți aduce aminte, scriitoru- 
lui îi e foarte uşor să recapituleze. Așa apare 
„romanul despre un monomaniac", roman 
primit de Huston — stupefactie! — cu bono- 
mie, desi tot Hollywood-ul jubileaza: „Bravo! 
L-ai facut praf pe Huston", nu-i asa ca ala 
“care l-a bătut măr era Errol Flynn?...", „Nu-i 
asa ca...". Sfirsitul părții a doua. 


Partea a treia. Încurajat de vilva romanului 
şi de nepăsarea lui Huston care, cum ziceam, 
departe de a intenta procese judiciare are ae- 
rul o clipă, numai una, că s-a amuzat, Viertel 
se grăbeşte să stoarca victoria pina la ultima 
picătură şi se hotărăște să-şi transforme, el 
însuşi, propriul roman în scenariu. Un scena- 
riu despre un scenariu. Fine şi partea a treia. 

Partea a patra. Scenariul White Hunter, 
Black Heart, (Vinător alb, inimă neagră dupa 
romanul omonim) apare, intră în rețeaua lec- 
turilor succesive, dar norocul lui Viertel. se 

are că a secat. Scriptul e uitat, pina la sfirșit 
n sertarele de ia Columbia şi cind societatea 
e luată în primire (citește „e înghițită”) de 
Sony, foile dactilografiate trec în debaraua 
de la Warner şi finalmente un ins de la ህበ! 
versal’ ii propune lui Eastwood să-și arunce 
ochii peste ele. Soc! Ex-cow-boy-ul „cu filo- 
sofia lui maniheista" se îndrăgosteşte de am- 
biguitatea acelui egoist-generos, a acelui fer- 
mecator ciufut, a acelui genial preocupat 
aparent de orice, în afară de propria opera, 
pe scurt de Wilson, și cu toate referatele fur- 
nizate de instante sociologice care demon- 
strează că „un asemenea film contravine ce- 
rintelor actuale ale pieții”, Eastwood se hotă- 
raste să înceapă aventura pornind de la un 
scenariu azvirlit timp de treizeci de ani de pe 
0 masa pe alta. „Wilson c'est moi!'. Sfirsitul 
părţii a patra. 

Partea a cincea şi ultima. Pornind de la Re 
gina africana, Eastwood nu-şi propune să re 


povestească istoria unui film (nepoata Elsct 


Schiaparelli, respectiv Marisa Berenson, pe 
rol de Kate Hepburn — face mai degraba o 
decorativă figuratie), nici să“ imite pe Hus- 
ton încă atit de prezent în memoria ር፦ 
ne-mondului american: Huston fumatorul 
non-stop; Huston băutorul (de Martini) non- 
stop; Huston insomniacul, Huston care pină 
18 80 de ani a făcut tot posibilul si tot imposi- 
bilul ca să se distrugă și asta pentru că, la 18 
ani, doctorul i-a descoperit o maladie gravă 
şi cu francheţea specifica medicinei trans- 
oceanice i-a spus verde că n-o s-o mai ducă 


Nu un vinător ci vinătorul 
PE A መው መመ 


„Să-l refac pe Huston ar fi un număr de ca- 
baret" spune Eastwood și cine l-ar putea 
contrazice? Realizatorul protagonist („a sta 
de o parte si de alta a camerei este pură 
schizofrenie: la repetiţii nu-mi dau seama ce 
fac, decit, să zicem, 50%, dar..."), deci East- 
wood Wilson — Huston e departe de a fi 
un simplu remember. 


Spunind aceasta am ajuns în situaţia de a 
explica de ce mi se pare că Vinătorul alb...” 
este mai mult decit o reușită cinematografica 
ralinată despre egoismul superdezvoitatilor 
(caci filmul cuprinde mult mai mult decit un 
mesaj ecologic: „nu stirpiti elefanţii!“) Wilson 
nu este, pur si simplu, un vinatdr, ci Vinătorul 
Vinatorul obsedat de prada. Vinatorul a carei 
ratiune de a fi este tocmai obținerea acestei 
prăzi, după metoda: scopul-scuză-mijloacele. 
„Mijloacele“, în filmul de fata sint reprezen- 
tate de Kivu, călăuza indigenă care, din devo- 
tamentul specific sufletelor imaculate se ዙ 
vrează cu arme si bagaje și, finalmente, 
moare orbeşte pentru stăpinul lui. Nimic nu-l 
poate trezi pe Wilson din beţia lui vinato- 
rească, nici ruptura de scenaristul-prieten, 
nici rușinea fata de coechipieri, nici amenin- 
țările unui producător intelegator peste ho- 
tare, dar situatia face ca, intr-adevar, sa nu 
se mai poată. Nimic, înafară de moartea fui 
Kivu şi, mai ales — mai ales! — cîntecele fu- 
nerare ale unui sat, care jelește. — Ce spun 
bocetele? — Spun: „Vinător alb, inimă nea- 
gra..." zice tălmaciul. Aici e punctul cel mai 
de sus al filmului. Pentru prima oară, maes- 
trul nu are replică. Filmul se termină vertigi- 
nos. Regizorul se întoarce la echipa lui și 
strigă: „motor!“. Motor si... the end! 


Camera-care-poate-tot 


lată-l, -deci, pe Eastwood venind la Cannes 
nu cu biografia unui mare regizor sau cu is- 
toria unui film, remarcabil, ci cu un film des- 
pre constiinta de sine a însuși filmului. 

N-a fost ceva raziet. Cine a privit atent kilo- 
metrii de celuloid derulati pe Coastă n-a pu- 
tut să nu remarce insistența cu care a revenit 
ideea camerei-martor, a camerei-document, 8 
camerei-care-poate-tot. 

inclusiv să ucidă. 

Scandal Secret, adus în festival de Monica 
Vitti „tratează“ despre o cameră de luat ህድ 
deri primită la o aniversare de o nevastă feri- 
cită, dar iată, camera uitată deschisă în pro- 
priul apartament, îi arată că n-are nici un mo- 
tiv de fericire si după douăzeci de ani de an- 
tantă conjugală camera o impinge la sinuci- 


dere. 

Captiva deşertului. În controversatul 
film al fui Depardon Sandrine Bonnaire 
este ostatica unui trib nomad care traver- 
sează nisipurile zece minute, 20 de mi- 
nute, 30 de minute, 198 de minute, nisip, 
nisipul sub lumina răsăritului și apusului de 
soare, niciodată mai fotogenic decit în acest 


1. Noul val 
de Godard cu Delon 
şi Domiziana Giordano. 
2. Vino să vezi paradisul 
de Alan Parker. 
3. Dor de tata 
de Bertrand Tavernier 
cu Dirk Bogarde şi Jane 
Birkin. 

- 4. Vinător alb, inimă neagră 
de şi cu Clint Eastwood. 
5. Soarele luminează și 
noaptea 
de frații Taviani, 
cu Julian Sands si Patricia 
Millardet. 

6. Laureatul, Pavel Lunghin, 
y cu interpreta 58. - 


tiim, alături de care monotona insulă japo- 
neză ne apare ca un film de acţiuni navainice 
şi de un ritm vertiginos. În ultima scenă a 
acestui film apare camera ca depozitar al unor 
probe inestimabile care — pentru nimic în 
lume — nu trebuie lăsate la voia întimplării. 

Camera însoțește permanent investigația în 
Hidden (Agenda ascunsă) de Ken 
Loach și toată acţiunea tine de găsirea unei 
casete, probă supremă într-un proces în care 
nu e vorba doar de dispariţia unui avocat im- 
plicat în acţiunile Ligii pentru Drepturile Ci- 
vile, ci de fantastica plasă țesută de superpu- 
teri, plasă în care voința insului cîntărește mai 
put decit un fir din deşertul amintit mai sus. 

mera este cea care apare ca un deus ex 
machina în epilogul splendidului Taxi blues 
al acestui regizor, cu adevărat, fără pereche, 
Pavel Lunghin. Şoferul (simbolul rusu- 
lui-om-de-pe-stradä) are sentimentul că şi-a 
omorît prietenul (simbolul farmecului şi al 
nepasarii unui anume intelectual), dar intr-un 
tirziu, tirziul finalului, igi dă seama că poartă 
în brațe nu pe amicul adorat-detestat ci pe 
un om de afaceri nipon. 

Prin noaptea unui oraș adormit şofe- 
rul-simbolic încovoiat de povara japoneză 
porneşte pe mijlocul unei şosele ude şi goale 
în căutarea unui post de prim-ajutor... Dar în 
fața lui nu apare decit Camera. lar camera! ` 
Camera la veghe zi și noapte, pretutindeni, 
inclusiv pe autostrăzile pustii. 

Mai e ceva de adaugat? 

Ecaterina OPROIU 


PALMARES 


Palme d'or: Sailor și Lula (SUA) de David 
Lynch 


Mar! al lui: Tilai (Burki- 
na-Fasso) de Idrissa Ouedraogo şi Atracția 
morţii (Japonia) de Kohei Oguri 

Premiul de masculină: Gerard 
Depardieu — Cyrano de Bergerac (Franţa) 
de Jean-Paul Rappeneau 


Premiul de ini feminină: Krystyna 
Janda în interogatoriul (Polonia) de Ryszard 
Bugajski 

Marele pentru regie: Taxi blues 


(URSS — Franţa) de Pavel Lunghin 

Premiul juriului: Agenda ascunsă (Marea 
Britanie) de Ken Loach 

Premiul pentru cea mai bună contribuţie 
artistică: Mama (URSS) de Gleb Pantilov 

Marele premiu pentru calitate tehnică: 
Pierre L'Homme — operator al filmului 
Cyrano de Bergerac 

Palme dor scurt metraj: Întilnire la 
amiază (SUA) de Adam Davidson 

Camera de aur: Nu te mișca; mori și învia- 
zā (URSS) de. Vitali Kanevski 


Bernardo Bertolucci — președinte; pina 
acum a participat în competiţie la Cannes cu 
1990 (în 1976), și cu Tragedia unui om ridicol 
(1981) 

Mira Nair — cineasta indiană cistigatoare a 
premiuiui Camera de aur (1988) pentru Salut, 
Bombay! 

Alexei Gherman — cineastul sovietic cu- 
noscut În special pentru Prietenul meu ivan 
Lapsin 
Bertrand Blier — regizorul francez, un râs- 
fatat in competitia Croazetei: Beau-Pére în 
1981; Ținută de seară (1986); Prea frumoasă 
poneo tine (Premiul pentru regie ex-aequo, 
1989) 

Fanny Ardant — am defini-o drept succe- 
soarea la glorie a Catherinei Deneuve 

Sven Nykvist — faimosul operator al lui 
Bergman, dar şi scenarist, realizator, ziarist, 
scriitor; laureat al Cannes-ului 1989 cu Pre- 
miul pentru cea mai bună contribuție artistica 
la Sacrificiul de Andrei Tarkovski 

ae Giroud — marea publicistă fran- 
cez 

Anjelika Huston — fiica regizorului John 
Huston şi laureată a Oscar-ului pentru rolul 
din Onoarea familiei Prizzi 

Hampton — autor al adaptării 
după Laclos al filmului Legături periculoase 
de Frears 

Hayao Shibata — producător şi distribuitor 
japonez (după ce Co. Sony a cumpărat stu- 
diourile lumbia să ne aşteptăm ca japone- 
zii să cumpere si Cannes-ul?) 

7 


Mai mult decit o iluzie? 


M i s-a întimplat adesea, în ultimele luni, să aud cite un 
coleg de breaslă pledind ርህ înflăcărare pentru autonomia 
deplină a cinematogratiei, pentru independența creaţiei fil- 
mice de orice determinări, de la cele ideologice la cele ma- 
teriale. Ideea era să fim liberi de tot și de toate. O idee sedu- 
catoare pe care interlocutorii mei incercau să o susțină prin 
referiri la alte cinematografii de mai mare anvergură și cu 
mai multă experiență, Cum nu am fost, nu sint şi probabil 
nu voi fi adepta conceptului de originalitate românească, cu 
rost sau fără rost, în mai toate domeniile vieţii noastre, am 
mușcat puternic din ispita acestor exemple. Dar pe loc m-au 
durut dinţii și tot pe loc, în mintea mea, s-a deschis sertăra- 
sul pe care scrie „Hollywood — Motion Picture Producers 
and Distributors of America — Will 14. Hays şi celebrul lui 
cod", à 

Nu știu dacă mai e nevoie să amintesc că, în numele apă- 
rării bunului gust și al moralității, acest cod stabilea o serie 
de norme respective ca de pildă: „Crima nu trebuie prezen- 
tată pe ecran in mod explicit“, „..nici traficul ilegal de dro- 
guri“, „Instituția căsătoriei trebuie să rămină sacrosanctă si, 
prin urmare, susținută cu orice preţ“, „Scenele de dragoste 
58፣በህ apară în flim decit cînd sint absolut necesare", „Săru: 
turile prelungi si îmbrăţișările pasionate să fie excluse“, „Fe- 
tele bisericești să nu apară în situații comice“ etc, etc... Con- 
comitent cu acţiunea acestor precepte, ce au rămas în vi- 
goare peste 30 de ani (1934---1966), supraviețuind cu vreun 
deceniu patronului tor, Hollywoodul „a beneficiat" și de alte 
îngrădiri de naturi diferite precum legarea regizorilor şi acto- 
tilor de glia unui studio prin contracte stricte și înrobitoare, 
ce nu puteau fi clintite decit prin grevă sau prin proces. Sau 


ር Diane Keaton si Warren Beatty 
in Reds 


celebrul drept de „fina! ርህ!" (montaj final) pe care şi-l re- 
zerva studioul, putind să răstoarne fără aprobarea sau chiar 
știrea regizorului tot sensul unui film. Există exemple renus 
mite de contestare a acestor prerogative și aș aminti doar 
trei nume: Greta Garbo, Bette Davis, Alfred Hitchcock. Dar 
protestul ior, chiar încununat de succes, nu a schimbat fun- 
damental fata cinematografiei americane. 

Acestea sint chestiuni de domeniul istoriei — s-ar putea 
spune. 

Bun... Sā abandonăm istoria și să discutăm actualitatea. 

În anii '50, apariția la Hollywood a micilor firme producă- 
toare a încercat să submineze supremaţia celor cinci coloși 
ሙ Metro-Goldwyn-Mayer, Warner Bross, United Artists, Co- 
lumbia şi 20th Century Fox. Viaţa multora n-a durat mai 
mult decit un film pentru că independența lor se lovea de o 
barieră de netrecut: banii. În 1966. Codul Hays, considerat 
anacronic, a încetat din viață. Lumea cinematografică ameri- 
cană a rasufiat ușurată și s-a repezit asupra temelor pină 
atunici inaccesibile, mai ales asupra celor care exploatau se- 


(Continuare în pag. 10) 


Cristina CORCIOVESCU 


e Raul Julia, William Hurt si Sonia Braga în Sărutul femeii pălanjen 


Uite, 


asta faci 


dumneata 
cu mine, 


mă manipulezi 


DR Chung: La ce vă gindeati acum? 

Marlon Brando: Tocmai mă gindeam ce aș face dacă as fi eu 
cel care te-ar intérvieva pe dumneata și (ፁ85 provoca 58 te 
enervezi și te-aș manipula eu pe dumneata. Căci uită-te, asta 
faci dumneata cu mine, mă manipulezi. 

Chung: Este primul dumneavoastră interviu după 16 ani 
Brando: Nici nu simt cum trece timpul. Cind aveam patru 
ani, mă gindeam că n-am să cresc niciodată. Mă gindeam că 
viata va curge întotdeauna 18 fel. Si la ህበ moment dat, pela 
virsta de mijloc, am început brusc să mă tem că viața se 
duce și eu nu am făcut asta, acolo nu am fost, cutare lucru 
nu l-am realizat, că mi s-a refuzat nu ştiu ce experiență sau 
că eu singur mi-am refuzat-o. 

Chung: Aveţi 65 de ani. Vă deranjează această virstă? 
Brando: Citusi de putin. Sint mai fericit ca niciodată. 
Chung: De ce sinteti fericit? 

Brando: Habar n-am. Ăsta-i gehul de enigme cărora nicio- 
dată nu le găsești răspuns. Dacă aș sti răspunsul la această 
intrebare 85 fi omul cel mai fericit de pe lume. Sau greşesc? 
De ce am devenit actor, si nu om de știință, entmolog sau de 
ce nu dresez un animal? E ` 
Chung: De ce v-ati facut actor? 

Brando: De ce am luet această hotărire? Nu știu. Nu, zau. 
Nu din pricina banilor, pentru că dacă ar fi fost numai vorba 
de bani, aș fi avut o grămadă, poate 200 milioane de dolari, 
dacă i-aș fi strîns pe toți. Dar nu m-a interesat asta. 
Chung: Nu v-a interesat sa faceţi film dupa film, atitia ani la 
rind? 

Brando: Nu. Asta inseamnă să-ți irosesti viata. Adevarata 
pierdere de timp. Nu mi se pare nici incitant, nici interesant. 
Ce să spun, am cistigat cu adevărat multi bani. Adică am 
cistigat o serie de „Oscaruri“. Am fost nominalizat de nu știu 
cite ori. Si vreau să fiu respectat in această țară ca actor ca- 
re-şi cunoaște meseria, n-am deloc nevoie să mă laud. Am 
facut citeva filme de duzină, și asta pur și simplu numai pen- 
tru bani. Dar la filmul Timpul alb al secetei nu m-au intere- 
sat absolut deloc banii. Nu mă mistuie chiar deloc pasiunea 
după așa ceva. Dar dumneata ai vrea să joci cu mine intr-un 
film? 

Chung: Nu. 

Brando: De ce በህ? În fond, fiecare interpretează un rol. Asa 
și trăim. Nimeni በህ se comportă așa cum simte cu adevărat. 
Adică te trezesti dimineaţa şi te întrebi: „Bună, ce faci?" (ca 
pentru sine) „Porc de ciine ce ești“. 5፤ oamenii, doar በህ 
spun ceea ce ai dori dumneata să spună. Citi sint bărbaţii si 
femeile care sint atrași de alti bărbați și alte femei, dar. se 
comportă de parca ar fi complet dezinteresati, isi pilesc un- 


ghiile si par chiar plictisiti de toată afacerea, cind în realitate . 


sint arși de patimă. Asta este actoria 

Chung: Asta înțeleg si eu, dar ceea ce vreau să spun este că 
dumneavoastră aveţi un talent neobişnuit de a vă transpune 
în pielea unui personaj. 

Brando: Nu, nu. Nimeni nu se transpune — eu unul nu cred 
că face careva acest lucru. Nu potifi actor decit daca ești cu 
adevărat cel pe care îl interpretezi. 

Chung: Cind s-a turnat Nașul, in 1971, au ieșit deodată la lu- 
mină niște nași adevăraţi- care au exercitat presiuni asupra 
directorului studioului „Paramount“. 

Brando: Da, Joe Columbo, a fost cel care a năvălit în pious 
lui Charlie Bluhdorn și i-a spus: „Nu vrem să auzim cuvintete 
Mafia -sau Cosa Nostra, s-a-nteles?" Tipi duri, ce mai! $i 
Charlie Bluhdorn i-a spus: „Clar, în ordine, orice doriţi, 58 
doar. Va stam la dispoziţie cu plăcere...“ 

Chung: Și atunci, „Paramount“ a încercat să fie conciliant 
cu mafictii și i-a lăsat să apară ca figuranti în scena nunții. 


FI FILMUL 
EPENDENT? 


După şaisprezece ani de tăcere, 


de 


pentru condiția de dependenţă a actorului față 


Marlon Brando a acceptat 

să dea un interviu. 
Fericita ziaristă cu care a 
la rețeaua americană de 
Reviste din toată lumea 


au reprodus acest interviu, printre care 
şi „Zeit Magazin", 
din care redăm cîteva fragmente semnificative 


de producători. chiar cînd este vorba 


de o super-vedetă. 
În dialog, Brando 


se dovedeşte acelaşi neconformist 
care a refuzat în 1973 premiul. Oscar, 
decernat pentru rolul din Naşul, 
același artist care protestează pe toate căile 
împotriva discriminărilor de tot felul 
si, mai ales, împotriva discriminărilor rasiale. 


Si la turnarea acestei scene, ati comis cea mai periculoasă 
greșeală a vieții dvs. 
Brando: Oh, eram beat turtă. Era o zi lungă, plictisitoare de 
moarte, și toți au băut. Eu m-am îmbătat cui. Eram pulbere. 
Şi atunci mi-am dezvelit dosul în fata publicului, deci și a 
mafiotilor. Dar atunci n-am știut că ei erau acolo, altfel, bi- 
neînțeles, በህ 85 fi făcut asa ceva. Nu intentionasem să jig- 
nesc pe nimeni. N-am vrut decit să fac o glumă, dar eram 
atit de beat că nu mai puteam număra nici pina la trei. Mă 
trag dintr-o pereche de betivi irlandezi, tata 5፤ mama. Ori- 
cum, vin dintr-o familie de irlandezi, și cred că e una din 
justificările ce se pot găsi oamenilor care sint chinuiti, asa 
cum sînt irlandezii. Oricum viața este prea dură pentru cei 
mai multi oameni. Totuși și cînd eşti lefter și de ultimul ban, 
si de ultima speranţă chiar şi atunci, cred eu, se poate ride. 
Chung: Cind ati filmat Nașul, Al Pacino și James Caan si toți 
ceilalți au văzut în dumneavoastră un profesor grozav. 
Brando: De unde deţineţi o asemenea informatie? 
Chung: Am auzit-o și am citit-o. 
Brando: Niciodată să nu credeţi ceea ce vi se povestește. Și 
nici ceea ce citiți să nu credeţi! 
Chung: Nu credeţi că ei, într-adevăr, au învățat ceva de la 
Brando? 
Brando: N-am nici o idee despre ceea ce cred sau nu cred 
ei. Jimmy Caan este — vă spun acum ceea ce cred eu — 
unul dintre cei mai nostimi tipi pe care i-am cunoscut vreo- 
dată 
Chung: Nu vă este limpede că sinteti considerat cel mai bun 
actor al tuturor timpurilor? 
Brando: Tim este cei mai bun actor a! tuturor timpurilor (se 
referă la cîinele său). Atunci cind vrea de mincare, se com- 
porta de parcă m-ar iubi. Mars! 
ርድ Nu,e adevarat ce va spun. 
Brando: De fapt, ce inseamnă asta? Stiti , de asta mi se pare 
mie că e bolnavă America. Tot timpul gindeste în aceste ca- 
tegorii: care pierde, care 619808, care-i mai bun, care-i mai 
rau, care e cel mai bun, care e cel mai rău. Gindim mereu in 
asemenea categorii, în categorii extreme. Asta nu-mi place 
Fiecare este în felul său valoros şi important. 
Chung: A trebuit să se facă un film despre apartheid, Timpul 
alb al secetei, pentru ca Brando să fie din nou ademenit pe 
ecran, dupa nouă ani de absenţă de pe platouri. Revenirea 
nu a fost dintre cele fericite. Daţi vina pentru supărarea 
dumneavoastră pe Studioul „MGM“. Găsiţi dezgustator, zi- 
ceti dvs, felul in care a fost tăiat filmul şi cum au fost ciopir- 
tite scenele pe care le-aţi scris şi le-aţi realizat. 
Brando: Întii trebuie să lămuresc niște lucruri. În mod nor- 
mal se trage foarte ușor concluzia: „E interesat doar de ceea 
ce face el. Acum e furios. pentru că i-au scos citeva sec- 
vente". Nu asta mă interesează pe mine. Eu am stat la multe 
filme, în camera de montaj, călare pe grămada de gunoi... 
Dar la filme care sint importante pentru mine, filme care 
înseamnă ceva — și Timpul alb al secetei a fost pentru mine 
într-adevăr foarte important — de aceea mi s-a părut ingro- 
zitor să asist cum e ciuntit, cum efectul său e anulat și 858 
filmul să fie prezentat publicului! 
Chung: Ce acorduri nu au fost respectate de producători 
sau „MGM“, în ceea ce vă priveşte? 
Brando: E foarte simplu, nu şi-au ținut cuvintul într-o propu- 
nere foarte clara şi justificată, anume de a prezenta filmul 
asa cum a fost conceput initial, la protestul meu, mi-au în- 
tors brusc spatele. Am primit o scrisoare de la Jeff Barico, o 
scrisoare foarte şiefuită, pe care n-aveai de unde s-o apuci, 
în 811] de manager. Cit cunosc eu managerii într-o asemenea 
întreprindere, mai ales în branșa filmelor, știu că ei በህ se 
gindesc decit la bani, și atunci mi-am închipuit că e! proba- 


discutat 
este faimoasa Connie Chung 
televiziune 


C.B.S. 


@ ua Maria»Schneider 
_în Ultimul tango la Paris 


` 


bil isi ziceau; „Cind vom scoate filmul, vom face o grămadă 
de bani in Africa de Sud." 

Chung: Conflictul pe care îl aveţi cu „MGM“ este generat și 
de faptul că ati convenit să vă daruiti onorariul unei organi- 
zatii antiapartheid, în cazul în care compania filmului se an- 
gaja să pună la dispoziţie o sumă la fel de mare. Acest anga- 
jament, spuneți dumneavoastră, n-a fost respectat de firmă. 
Pot să vă întreb ce fel de onorariu ați primit pentru Timpul 
alb al secetei si de ce ati donat întreaga sumă? 
Brando: E greu de spus, căci onorariul meu se ridica antici- 
pat [8 trei milioane trei sute de mii de dolari, deci asta am 
primit în avans. Dar apoi urmează să primesc un procent de 
11,3% din tranzacţie, deci în total se ridică la 14 milioane de 
dolari pentru 12 zile de muncă la un film destul de simplu. 
Dar acest film — ca multe altele — realizează 100 milioane 
de dolari, atunci mai ciștig probabil încă zece milioane de 
dolari 

Chung: Cum credeţi că va reacţiona „MGM“ la reciamatia 
dvs. 

Brando: Producătorul a pretins că eu aș fi spus că am să-l 
împuşc și am să-i arunc în aer familia. A chemat poliția. 
Cum adică? Doar nu sint un... 

Chung: Vreti să spuneţi că şeful , MGM" a susținut că l-ați fi 
amenințat? 

Brando: Exact. A declarat asta Poliției.. 


„Nu există film măreț. 
Ştii ce este măreț? 
Un tablou de Rembrandt. 
Un concert de Mozart.“ 


Chung: Ati facut asta? 

Brando: Bineînțeles că nu. Cum să fac așa ceva? Am noua 
copii! De ce sa le primejduiesc viata, şi apoi asta este pur si 
simplu de neimaginat. Ma gindesc doar că ei vor în felul asta 


să mă distrugă, să mă scoată de fanatic labil care nu merită: 


nici măcar să fie ascultat. 

Dar se înşeală, căci n-am să mă dau bătut cu una cu două. 
Chung: Vă plingeti tot timpul de acest film. De ce nu taceți 
dvs. un film? Atunci ati putea face totul așa cum doriţi. 
Brando: Asta chiar mă enervează la culme, căci vreau să iti 
povestesc [በ amanuntime cum am încercat, pentru publicul 
american 5] pentru întreaga lume, să fac un film despre in- 
dieni și felul în care țara noastră a comis un genocid asupra 
acestei populaţii. Și mi s-a spus să bag eu chestia asta acolo 
unde ştiu eu. Zece ani la rind am încercat. Am scris o gră- 
madă de scenarii. M-am dus cu povestea asta la nu ştiu cite 
companii de televiziune si cite studiouri de film. Nici nu 
vroiau să ştie de așa ceva. Nu vor să audă că America a dus 
© politică de genocid. Chiar generalul Grand, unul dintre 
eroii noştri, a ordonat exterminarea acestor oameni! 
Chung: De ce nu ati mai lucrat în ultimii noua ani? 
Brando: Pentru ca ceea ce faceam mi s-a parut dezagreabil, 
chiar dezgustător. Vreau să spun — nu mă satisface să fiu 
actor. Mi se pare mult mai interesant să scriu. Am dus un fel 
de viață contempliativă. Am încercat să descopar ceea ce-mi 
doresc cu adevărat. Încă nu am descoperit. Dar scrisul și 
încă niște lucruri mă satisfac mai mult. 

Chung: De exemplu? 


Marlon Brando 
Primul interviu, 
după 16 ani de tăcere. 
primul film, 


după nouă ani de absenţă 


de pe platouri 


Brando: Mă interesează totul. Cred că nu există ceva care să 
nu mă intereseze. Mi-am petrecut deja ceasuri întregi privind 
furnicile... 

Chung: Vi s-a mai născut un copil. 

B : Poftim? 

Chung: Tocmai vi s-a mai născut o fetiță... 

Brando: Da, o fetiță. 

Chung: Povestiti-mi despre ea. 

Brando: Nu, dacă există ceva care mă lovește 18 plex sînt ac- 
torii care vorbesc la televizor despre viata lor particulară. O 
oră întreagă asculti povestindu-se la persoana intii singular 
şi după aia ești terminat. Te impleticesti pina la ușa casei şi 
inca din antreu te prabusesti în bot pe podea. Si asta pentru 
că. întii trebuie să-ţi revii după toată vorbăria aia 
Chung: Ati spus că în ultimii nouă ani ati câutat să găsiți 
ceva ce doriți cu adevărat. 

Brando: Da. 

Chung: Si ati găsit? 

Brando: Dar dumneata? 

Chung: V-ati gindit cumva sa intemeiati un teatru national 
sau ceva in acest sens? 

Brando: Nu se poate. În această țară a noastră nu avem nici 
o bază pentru cultură. În țara asta nu există cultură. 
Chung: De ce spuneţi asta? 

Brando: Păi, aşa este. De altfel, aproape nicăieri în lume nu 
există ceea ce se numește cultură. Care sint artiștii, pictorii, 
ginditorii, filosofii zilelor noastre? Unde sint? Intelegi dum- 
neata vorbind despre Grecia, în ultimii 150 de ani, vorbim tot 
de Sofocle şi Platon... Vreau să spun, că azi oamenii aruncă 
în toate părţile cuvintul „artist“ ca și cind ar fi o minge de 
fotbal. Nu există artiști. Există doar oameni ca dumneata sau 
ca mine care ciştigă bani și... 

Chung: Nu v-am acuzat că aţi fi artist. V-aș întreba doar 
dacă ati putea aduce pe Shakespeare pe scena noastra 
Brando: De ce n-a existat niciodată un teatru national in 
America? Cel mai abroape de un teatru national au fost 
Orson Welles, John Houseman si Grupul „Teatru”. Toţi au 
eșuat insă îngrozitor. 

Chung: Să cred că nu vă place teatrul? 

Brando: Nu. Nu. Este mult mai greu decit să faci un film, 
caci in fiecare seara trebuie sa te produci, de fiecare data 
trebuie să te transpui in aceeași stare, să te concentrezi ia 
maximum: La un film, ştiţi doar, iţi păstrezi energia pentru 
prim-plan, pentru asta îţi pregatesti starea de spirit și apoi iti 
dai drumul. Nu durează mult. Treaba este mult mai scurtă. 
Chung: Unii au sentimentul că de-a lungul anilor i-ati escro- 
cat cu opera dumneavoastră genială. 

Brando: N-am făcut nici un film măreț. Nici nu există vreun 
film măreț. Ştii ce este măreț? O pinză de Rembrandt. Un 
concert de Mozart. Asta da, e măreț! 

Chung: De ce vreți să vă defaimati, aţi jucat minunat în ati- 
tea filme. 

Brando: Poftim? În tara orbilor, chiorul e împărat... Apoi eu 
nu știu cum defineşti dumneata măreţia, dar acesta e un cu- 
vint care este îngrozitor de greşit întrebuințat și a ajuns atit 
de discreditat, încit şi-a pierdut orice sens, Maretie? Shakes- 
peare a fost mare, Montaigne a fost, probabil, un scriitor şi 
mai mare... 

Chung: Dumneavoastră nu vă consideraţi grozav? 
Scene: Bineinteles că nu. Dumneata te consideri cumva? 
Chung: Nu. 

Brando: Atunci, bate palma. 


Traducere si adaptare 
trina HOREA 


9 


O elevă 


«ሠ peter brook 


D espre Carmen a lui Peter Brook auzisem prima oară în 
1982, la Minneapolis, de la Liviu Ciulei. Venea de la Paris si 
era entuziasmat. Încerca să-mi explice uimit, ca întotdeauna, 
în fața marelui mister, adevărul pe care-l descoperise Brook. 

Pe urmă am citit și am văzut fotografii. Un bărbat și o fe 
meie, ca într-o poză sătească de familie, tinindu-se de mină, 
în fata unui zid lepros. Imagini simple, autentice, de viață, ca 
într-un film neorealist. 


Pe urmă am.vazut o casetă. Spectacol filmat in sepia. 
După multi ani, totul îmi părea cunoscut. Nu totui însă. Pen- 
tru că în afara adevărului descoperit de Brook și a actriţei 
distribuite de el, Héiéne Delavault plutea 5) altceva, insesiza- 
bil la început, coplesitor, din ce în ce mat mult, pina la extaz. 
O tată simplă, naturală ca natura însăși, o vagaboandă, o ti- 
gancă fără nimic din cliseele dezgustatoare ale genului. O 
vitalitate feroce și curată. O forță care anihileaza orice voinţă 
cu o inconștientă, suverană capacitate de a supune totul. O 
inocență înduioșătoare. Nimic agreșiv cu agresivitate. Un 
farmec năucitor in fața căruia, la Sfirsit, raminea doar un 
suspin. O feminitate, o senzualitate, O sexualitate de fata 
simplă, de adolescentă sănătoasă care face dragoste cu ace- 
eași poftă cuceritoare risipită pentru a îndeplini cele mai 
obișnuite acțiuni. O digeră de foi subtilizată, desigur, de la 
y» fabrica de țigări, sco: de la ciorap si răsucită baieteste, pe 

: picior, un gest banal devenea un vid absolut în care bietul 
don José era aspirat, anihilat, otrăvit, ucis. Certitudinea im- 
placabilă că nimic nu i se poate opune, că totul, orice tre- 
‘buie cucerit, luat, folosit — un măr, un bărbat, un pahar de 
vin, o bijuterie {in spectacolul lui Brook, în interpretarea Hé- 
16nei Delavault, Carmen pare 18 început o smechera, hoata si 
cam prostituată, în cirdasie cu un fel de peste pe care însă 
ea j! conduce). Treptat, înţelegi că această femeie—fenomen 
folosește orice prilej pentru a trăi și a se bucura de viata, cu 
frenezia sfirsitului lumii. Totul pare simplu, știut și totul e 
mister în existența ei aparent mizeră. Bărbaţii prostiti și cal- 
caţi în picioare de disprețul ei de fiară sătulă după ce și-a 
consumat prada. Peștele credincios, un tigan-sot crud -și 
umil, ofiţerul superior lui don Josă, incapabil să mai trăiască 
fără drogul mortal, surisul strălucitor, imaculat și trupul pie 
tros, invegmintat simplu, in grabă, cu o biuza albă, o fustă 
oarecare, $i un pulover tricotat, ca o muncitoare de [8 fa- 
brica de tutun. Ultimul mort (la Brook) Escamillo, toreadorul 
superb (nimic infatuat și imbecil ca in spectacolele traditio- 
nale) închide seria devoratilor, pentru ca disperarea țără- 
nească a lui don José ucide pentru a fixa în pamint, pentru 
pamint, incertitudinea veșnic mișcătoare, nomadă, fără 581, 
tragică prin presentimentul sfirşitului violent. 


Nuvela veristă a lui Mérimée devine tragedie antică, mu- 
zica spectaculoasă a lui Bizet devine visceraia, pustiitoare, 
iar fata aceea dreaptă si suplă, cu dinţii sticlind sub lună e 
toată un strigăt, o foame, o frumusețe dureroasă, un mister 
Nimic tardat, nimic de „gang“, nimic contrafăcut, nici urmă 
de kitsch, ca în traditionalele spectacole de operă. Nimi¢ 
strălucitor în afară de dinţii ei, de ochii ei, de biuza ei cu- 
rată, de brațele goale. Fata asta este întreagă un suris, o 
enigmă, un vis al vieții, o voce sfişietoare, răspindită în uni- 
vers Întru iubire. 


Am văzut-o apoi, pe Hélène Delavault in recitalui de la 
Bucuresti, acompaniata de un pianist senzaţional, Jeff Co- 
hen, in cadrul turneului francez „Le Printemps de la liberte“. 
O aşteptam cu emoție. În program ne era fagaduit un-spec- 
18601 revoluționar (creat de ea ርህ prilejyl aniversării bicente- 
narului Revoluţiei franceze), „La Re&publicaine“. ዐ 

Dar totul este imprevizibil cind e vorba de Hélène Dsla- 
vault. A inceput un jazz american indrăcit şi parşiv, a apărut 


că despre dragoste tot nu ştie nimeni mai nimic de la ince- 
putul timpurilor și o să ne mai spună ea cite ceva despre 
dragoste. 

A fost un spectacol încintător. Hélène Deiavault s-a dove- 
dit a fi nu numai o voce splendidă. cu posibilități uluitoare, 
nu numai o femeie “cuceritoare, strălucitoare, toată: graţie, 
spirit și aplomb, dar și o interlocutoare subtilă, delicată, fra- 
gilă, risipind cu dărnicie, în egală măsură, farmec și ironie, 
senzualitate și tristețe, gingășie si sarcasm. inaccesibilă. și 
argintie ca o spadă, arzind ca o torta a iubirii, această fe- 
meie deopotrivă înger și diavol, această cintareata-fascinant 


instrument al naturii —, aceasta actriţă, gind și sex — a 51የ8- 


Toulouse Lautrec: 
Yvette Guilbert 


ወ Și o fascinantă 
interpretă 
a sansonetelor ei: 
Helene Delauvault 
într-o 
„Primăvară 
bucureșteană“ 


bătut supersonic, spaţii şi timp si ne-a invadat sufletele cu 
voluptati braziliene, ne-a biciuit simțurile cu songuri de Kurt 
Weil, ne-a incintat minţile cu șansonete de Yvette Guilbert 
(....ዐ știți, cea pictată de Toulouse-Lautrec cu mănuși negre 
și un mot pe frunte“, ne și arăta cum era motul) sau cintece 
vechi, fermecătoare, puţin licentioase,. cit trebuia, ca să ne 
zăpăcească (,,..ce prost e un bărbat. dar cind mai sint şi 
doi”, cintecul despre cei doi amanți pe care-i învirte pe de 


(Urmare. din pag. 8) 


xul și violența (unde s-a ajuns cu această exploatare exce- 
sivă am văzut si mai vı lem). S-a băgat însă repede de 
seamă că eliberarea de restricțiile codului dusese la o inde- 
pendenta absolut iluzorie, pentru că vechile tabuuri au fost 
înlocuite cu altele, vizind o arie problematică mult mai largă. 
lar la originea lor se aflau tot argumentele .baniior. |. 

Mai explicit: pentru cel care investește in productia cine- 
matogratica, filmul este in primul rind o afacere: banii chel- 


„tuiţi trebuie recuperati si cu un beneficiu cit mai mare. Deci 


regizorul e la mina producătorului care, la rindul lui, e la 
mina spectatorilor. Cazul fericit, și nu foarte frecvent, cind 
regizorul este propriul lui producător nu schimbă mare lucru 
din datele acestei ecuaţii, pentru ca oricit de artist şi de de 
zinteresat ar fi ህበ regizor-producător, nerecuperarea banilor 
investiţi îl obligă să-și înceteze activitatea. ae 

Singura soluție pentru asigurarea mersului inainte al masi-’ 
năriei, cinematografice. este. testarea, 84. pe cit posibil, res- 
pectarea dorințelor publicului. În acest scop, de-a lungul 
anilor, americanii (si nu numai ei) şi-au creat un adevărat 
angajament paracinematogratic. S-au. inventat previzionările 
(acele previews”, care nu trebuie asimilate ርህ nişte avan- 
premiere), al căror public prin reacţiile și opiniile lui finale 
poate hotări soarta unui film. S-au perfecționat şi complicat 
anchetele sociologice; Dar toate acestea au dus la noi inter- 
dictii. O seamă de proiecte foarte promițătoare din punct de 
vedere artistic au fost respinse sau au migrat muita vreme 
de la un studiou la altul. Unele nu s-au făcut; altele au 85- 
teptat ani în sir pina sa găsească o uşă deschisă. În cartea 
sa despre premiile Oscar, Adina Darian povestește pe larg 
istoria filmului Patton, realizat in cele din urmă de Franklin 
Schaffner. Nouăsprezece ani de încercări pentru „a-l băga în 
planul“ unui studiou, mai multe variante de scenariu, și mai 
multe variante de generic, mai ales la Capitolul ‘regie și actori 
principali, opoziții, din partea Departamentului armatei ame- 
ricane, proteste din partea familiei generalului. (Cila asemă- 
nare cu o situaţie pe care noi am trait-o pină de curind!). Şi 
totuși, filmul s-a facut şi, stupoare!, a obținut șapte premii 
Oscar. E foarte adevărat că. በ6 putem pune întrebarea: dacă 
ar fi fost realizat cu nouăsprezece ani în urmă ar fi avut ace- 
asi soartă fericită? Pentru că pe lingă un simţ comercial 
deosebit, americanii mai au și un remarcabil instinct al „ti- 
ming'“-ului sau, altfel spus, al lucrului potrivit la momentul 
potrivit. 

Exemplul lui Patton este departe de a ከ singular. Dar 
există și situații mai putin, fericite. Îmi vine în minte un caz 
de dincoace de Ocean: În căutarea timpului dut. Doi 
mari regizori ai cinematogratului mondi postbelic — Lu- 
chino Visconti si Joseph Losey — au murit cu regretul de a 
nu fi putut realiza această ecranizare pe care și-au dorit-o 


“cu stragnicie, au imaginat-o în detaliu și au fost chiar pe 


punctul de a o turna. Pind la urmă, filmul s-a făcut (sub titlul 
O dragoste a lui Swann) de câtre un alt regizor (nefrancez): 
Voiker Schiondorff, iar rezultatul ne face să ne gindim ca 
Producatorii europeni sint mai puţin clar-vazatori atunci cînd 
resping, amină sau acceptă un proiect, decit cei americani. 

Să revenim la noile tabu-uri hollywoodiene și la perrna- 


„nenta ofensivă a regizorilor de a le incălca. 


„Să nu se vorbească despre căsătorii intre negri și albi“. În 
1967, Stanley Kramer nesocoteste interdicția făcind filmul 
Ghici, cine la cină?, care obține două premii Oscar din- 
tre care unul — foarte semnificativ, — pentru cel mai bun 


* scenariu original. 


»Delincventii de orice fel să nu devină eroi care să polari- 
zeze simpatia sau compasiunea publicului”. În acelaşi an, 
Arthur Penn realizează Bonnie și Clyde, marcind, asa cum 
sublinia Pauline Kael în „The New York“, o cotitură in cine- 
matograful american, deoarece „Adăstind ርህ senzualitate 
asupra violenţei, regizorul scoate ia iveală fascinația noastră 
nemărturisită si îngrozită pentru asemenea lucruri“. Filmul 
obţine două Oscar-uri. 

„Eroii principali să nu fie comuniști sau homosexuali“. În 
1985, cu Sărutul femeii jen, brazilianul Hector Babenco 
doboară ambele interdicții dintr-o lovitură si filmul urcă pe 
podiumul Academiei din Los Angeles printr-unul dintre pro- 
tagoniști — William Hurt, interpretul homosexualului, care, 
la rîndul său, a avut curajul să-și asume riscul unui alt aver- 
tisment în vigoare: „Să nu interpretezi asemenea roluri pen- 
tru că publicul va crede că așa esti în realitate“. 

In majoritatea cazurilor, odată doborit, tabu-ul tinde să 
dispară, iar tipul de film respectiv tinde să facă prozeliți mai 
mult sau mai puţin inspirați. Principiul, adesea moral, care 
păruse a-l genera se dovedeşte neglijabil in fata argumentu- 
lui deja menţionat: succesul, adică încasările. 

n timp ce mie îmi trec asemenea ginduri prin minte, inter- 
locutorul meu continuă să construiască — deocamdată doar 


o vedetă superbă, argintie ca o zeiţă, care ne-a comunicat bire. din cuvinte — imaginea unei cinematografii total indepen- 
imediat că și-a schimbat programul întrucit, desigur, noi, ` dente. 


știm mai mult decit ea despre o revoluție, așa încit s-a gindit Să ከ6 ea oare mai mult decit o iluzie? 


Schimbare de unghi, dar și de optică 


În momentul de față, documentarul የዕጠፅ- 
nesc este gata “ጵቂ” eee ae 
plexe de statutul său ingrat, afirmindu-3i ne- 

በ 


CINE- 


mijloacele ifice ignoranței) — acestea re- stingherit capacitatea ucidă, 
መር በ!8 በበር one pe e a autoriior. promptă și penctranté a በቹ ነ፦፦› መሚ 
brie, scurt | fusese Odată terminate cele două filme realizate la 
T de partid temperatura incandescentă a Revoluției 
ሪ ba chiar ርህ noastre (Jumal Uber și Ziua csa mal scurtă), 
preferată gazeta de perete. activitatea studioului ează același to- 
acest sens zecile și sutele de Ur dinamic regăsit în filmele aflate deja în 
start ህ . 


'? de Elefterie Voiculescu va fi o cro- 


păcăli nică, în sfirșit adevărată, a “ል 
cu prompta cind pore ce au marcat evoluția istorică a 
âniei din ህእ ን on azi, încercind să 

întrovadă, prin prismă, 
Ovidiu Bosse Pastina se află în faza de fi- 
nalizare a unui film 


OUTATILOR 
LA 


lic Timigoara de 


premi 
estivalului de la 
Franţei ta 14 iulie!), va consemna într-un do- 


i- 


Aa An 0 e iii lia 35 . 


eax ዋጃም፦፦፦ eee ee eee 


Fae, ከ መሕ 1) vederea ህበህርርል፥ do 
de anul domnia 

Mine panira oee sa 
cinemato- 


tul principal al noastre, l-am rugat 
să h ኻ fea; 


avem un program informativ, o paren a 
cinematografului mondial ce prezintă pelicute 


importante, ዳጣ” በህ fac în general săli pline 
~da «Biveţia: În plus, avem retrospective 


Z dedicate ህቨ6ኛ autori 


cu merite deosebite: 


Convorbire 
cu directorul Festivalului de la Locarno 


Regizorul Festivalului de la Locarno a văzut, 
după Revoluţie, un eșantion semnificativ de filme româneşti. 
În ultimele patru luni ne-au mai vizitat țara, 
pentru a selectiona pelicule românești, 
Klaus Eder, directorul Festivalului de lung-metraj 
de la München; Fernando Lara, (director) 
şi Jean Charles Provost, 
reprezentanti ai Festivalului de la Amiens; 
Daniele Cauchard, directorul Festivalului de 18 Montreal. 


lipsa cenzurii va determina 


Este stimulativ să lucrezi 
în condiţii de libertate 


pei am hotărit să dedicăm, în 1990, un pro- 
pa filmelor interzise în anii '60 în U.R.S.S,, 
D.G., Polonia, Cehoslovacia. Sper că vom 


— Ce filme vizionat 
mate ወቹ pentru 


— Am vizionat doua filme de Mircea Său- 
“4 dintre care vom alege, probabil, Mean- 


Desigur, am vizionat şi filme mai recente. 
Amintesc La liniei de Dinu Tânase, 
care mi-a plăcut cel mai muit, lacob de Mir- 
cea Daneliuc, un film foarte puternic și inte- 
resant dar care, din punct de vedere organi- 
zatoric, are dezavantajul de a fi participat 
deja ia multe festivaluri, Faleze de nisip și 
Pas în dol de Dan Pija, Sezonul “መ seră 
de Nicolae Opritescu, Hanul dintre de 
Cristiana Nicolae. 

=- p aree or an ከነ urma vizionări lor, 
cieva © schiță de portret a 
cinema! nostru? 


l-am prea cui it. cerca, 
aceste condiții, 58 ne nişte trăsături ca- 
fiimele româneşti 


— Cred că sre și cenzura un amestec In 
— Presupun că aga este, după cum cred 
că tot din pricina cenzurii autorii recurgeau 


cumentar, mi se spune inedit ca factură, mo- 
dul în care sint văzute și înțelese In străină- 
tate evenimentele de ta noi. 
Pornind de la faptul că, în perioada 22 de- 
cembrie — 3 ianuarie, două dintre 
studioului — anunțate prin intermediul TVRL 
ሙ au stat [8 dispoziția publicului 
luri ui te, echipe operativa de filmare inso- 
find țiunile militare în punctele „în- 
cinse“, — studenţii din ultimul an ai IATC, 
i Cătălina Fernoagă, 


realizează ህበ fil | ይስ int 
regizează un A co Captain din acele the și 


Festivalul 
filmului pentru tineret 
organizat 
de Compania autonomă 
de turism (CAT) 
împreună 
cu Uniunea Cineaștilor, 


va avea loc 
la Costineşti, 
între 28 iulie gi 7 august. 
Revista „Noul Cinema” 
urează mult succes 
participanţilor 
şi organizatorilor. 


ወ Dorel Vișan în lacob 
de Mircea Daneliuc 


pioasă aducere aminte — apariția a două din- 
tre filmele de o extraordinară (as culturală 
cărora, la vremea respectivă, le fusese răpit 
dreptul de a vedea lumina ecranului. 
Primul dintre ele este Ritual pentru setea 
pămintului, de Mire! Itiesiu, un poem tulbură- 
tor despre obiceiurile străvechi de invocare a 


curindu-se de አክ de a putea folosi 
unele materiale originale, filmate sau au- 
dio-înregistrate 18 Păltiniș, în timpul vieţii ma- 
relui filosof. 

De asemenea, Erich Nussbaum va realiza 
un eee na እ” 59 አይ 

tenționeaz: rdeze aceasi 

cale personalitatea iui Sergiu libidache. 


În fine, o.. surpriză! 


doil lo, Petru volevod, După 16 ani de întrerupere, studioul şi-a 
ia fel de multregretatului Slavomir Popovici, tradiţia jurnalelor de actualități, ር 


reluat 
zind che o ediţie lunară de 
ale minăstirilor ctitorite de către Petru Rares. va reuni cheva din cele mal 
Pe aceeași coordonată de valorificare a pa- mente ale cotidianului, o suită — sperăm dis- 
trimoniului culturalenațional! se înscrie seria 


tractivă — de fapte diverse care, chiar la con- 
de filme comandate. de către Ministerul Cul-  curenţă cu promptitudinea specitică 
Cotroceni mass-medi 


eveni- 


turii. Palatul — avindu- ca autor ei, se impun atenţiei cineaștilor și, 
pe ህህ — este primul titlu gata, in egală măsură, a spectatorilor. 
find cei dintii eveniment de 


Ce ar mai fi de spus în loc de încheiere? 
Că renașterea documentarului (de 
scurt sau lung metraj) rămine dependentă de 


imde- doi factori. esențial. . 
, care trebuie, reobignuit 


- Serban Comănescu lucrează la 
dicat personalităţii lui Constantin Noica; bu- Unul este 


să-l respecte și, pornind de aici, 58 Ini ă 
şi să aprecieze rosturile multiple’ și virtu 
de necontestat In ale aces- 


| 
i 
፤ 


prin prisma îngustă a 
mic. Direcţia የ66) 
zării filmelor va trebui, în consecință, să re- 
considere statutul 


bine să ne reamintim, 


a 

ath de greu 

zorilor, nu poate fi escamotat în 
necesar al atragerii 


solut 
tor de film. 


ቆ Margareta Pogonat si Mihai Pălădescu in Meandre 
de Mircea Saucan 


niște modificări. Nu ştiu exact cum va evolua 
cinematograful rom . Am urmărit însă 
atent transformările suferite de fiimele sovie- 
tice după ce a apărut perestroika. La început, 
erau multe filme proaste, dar interesante ca 
temă. Acum am văzut pelicule făcute într-o 
manieră artistică impresionantă, reușind să 
realizeze un echilibru întra conținut şi formă. 
Poate că sint ultimele mari filme pentru că, şi 
în U.R.SS, orientarea înspre succesul co- 
marion Cel Sin, CĂ ce, mal clară. Siste- 
mul pi bere încurajează, In general, me- 
diocritatile. Sigur, experiența sovietică tre- 
consideraţie la acest inceput de 


tr-o lume civilizată 
să asigure 
ቋ igui 
አውት ር,ከህሇ8! pa att ወቂ hepa 
cultural, 
beneficiarului econo- 
lei cinematografice și difu- 


ይር a gata Jord 


A Ay umărul 7 ie ደ Si 
merită. lar aportul cativ (în sensul nobil 
cuvîntului!) al documentar, 
de o bună parte a difu- 

procesul ab- 


adevăratului specta- | 
Bogdan BURILEANU 


ኣጋ 
S 
ኤ 
= 
Š 
| 
3 
= 
S 
= 
S 
ጐጨ 
YN 


Marlene Dietrich, într-unul din somptuoasele saloane ale 
resturantului Ritz. Cai doi isi povestesc viețile. Pind la 8ቨ%(- 
tul scenariului tui Tudor Caranfil vom mai afia cele cuvenite 
despre Emil Jannings, vom înregistra părerile autorizate ale 

nui inspirat critic precum Barthélémy Amengual („Lumea 


L albastru, grea, os obsedantă, se Încolăceşte in 
jurul personajelor ca un pintece matern, ca un ou, ca un co- 


con”), «ፍተ የጋ ሠለ) işi ተ proce pe bebe ው rie 
torul le mai im secvențe, 

sari omar ን 50 hat 

lul să fie ህበ stop-cadru ai 

Dietrich 


din 1 aprilie 1930, pentru ca fina- 
vedetei: „..La 30 de ani, Marlene 
istență“. Memoriile unor 

t în toate scenariile iui 


iței, de acum 22 de ani), cu amintirile tui 
Jean Renoir din „Viaţa mea“, cu altele și altele, cu notele de 
studiu personale ale istoricului britanic de cinema Kevin 
Brownlow (inedite), care l-au ajutat mult pe autor în definiti- 
varea capitolului consacrat filmului Mulțimea de King Vidor. 


Particularitatea volumului al treilea din Virstele peliculei 
este determinată de insăși epoca de referință, aceea a trace- 
rii de ta filmul tăcut [8 cel vorbitor. Programatic, autorul igi 
începe „acțiunea“ pe „bulevardul filmului” din Bucuresti, în 
octombrie 1929, unde, 33 de ani după ce „minunea secolu- 
fui" ajânsese la Bucuresti, ,ከ]9ከ-ቭ(8"-ህ| bucureștean se in- 
ghesuia „la bulivar“, in fata Teatrului-Cinema Trianon „să 
vada" (şi să audă, am adăuga nol) o altă minune a secolului, 
8 ynui alt secol, filmul sonor. Nu puteau lipsi din carte unele 
consideratii sceptice, circumspecte sau revoltate rostite 
după premiera primului film sonor, Cintéreful de lată, 
de pildă, inia eminentului om de cultură Tudor Vianu: 
„Este probabii că, în cele din urmă, izbinda va fi tot a bunu- 
lui gust şi că noii întreprinderi îl va fi rezervată soarta de 
timpurie uitare a unor int ări similare, în principiul lor, 
cum a fost filmul colorat“. În replică indirectă, iată şi intre- 
barea — nu lipsită de retorism — a unui regizor american, 
Robert Mamoulian: „Să presupunem că un mut ar dobindi, 
18 virsta de 30 de ani, darul vorbirii. Ar renunța, oare, 18 el, 


u opt ani în urmă, sub titiul Virstele peliculei (titlul unei pentru a se reintoarce 18 liniştea initiala?...“ Volumul lui Tu- 
uni de televiziune pe care atunci o considera „epui- dor Caranfil oferă cititorului datele necesare pentru intelege- 
2818'ን, Tudor Caranfli pornea un demers editorial de anver- rea convulsiilor „timpului de răscruce“, în sumarul cărții 


„di ind" filme le din mers noilor mijloace tehnice 
( de jazz, | albastru, Căţeaua, Luminile ora- 
cu ultimele capodopere mute (Patimile loanel d'Arc, 


de epocă int: de Tudor Ca- de autor pentru ilustrarea perioadei de tranziţie este o op- 


cercetarea 
name din volumele Il) implica, prin ralecnfa, unore pelicule reprezentato de epoch abilă, Dacă የጣ ወ 
በህጠፀ umele i—i ică, prin ri £ ህ reprezen! epocă (cum ar 

400 ገዕ $ y fiecare 'd Hawks, Docurile 


un număr de aproape 
„Metoda“ utili 


de filme. 


[2818 de exegetul contemporan în investigația Sternberg, Parada dragostei de Lubitsch, Cutia Pandorei și 


tă este aceea verificată în (practic! de trei parale 06 G. W. Pabst etc.) se vorbește în trea- 
film ale autorului, adică — pe lingi , chiar dacă lor nu le este dedicat un capitol special, alte 
din Viretete lei — “ሠ 7 capo- ይ ንከም መ sr timpului oe dintre preocupările 

Murnau (1! , „Roma autorului, pildă: cu Casei 
+ (1078), bn ለሬክ M- Usher, Finisterrae do foun satire pelicule ce’ kaane 


1988]. Autorul በህ a prejudecăţi: trece cu Bunue! — Virata de sur, Ermier; Lewis Milestone — Nimic 


dezinvoltură de la prospectia analitică | exercitarea vocației 


616.) Dar, cum spuneam, să respec- 


nou pe frontul de vest, 
îmbină comentariul critic cu eseul, relatarea eveni- tăm opțiunile autorului printre capodoperele artei a șap!ea. 
elor cu reconstituirea faptelor i mijlocirea documsn- 


telor și măriurisirilor avute ta indem 


le impii 
reveni ia fel de discret la cadrul inițial. Este limpede, e ara 


, trece aproape pe ne- Călin CALIMAN | 


|6- 


lor puse in discuție, încearcă să-i ofere totodată și „cadrul *) Primul volum, subintitulat „De la Stropitorul stropit la Cru- , 


cișătorut La cre Sf Mer propunea cititorilor re- 
flectii pe marginea a 20 de filme: Stropitorul stropit de Louis | 
Lumiere, Voiajul în Lună de Georges Méliès, Marele jaf al tre- 


lui“ (Cum ar spune Radu Cosasu), al senzația că nului de Edwin S. Porter, Microbil veseli de Emile Cohi, in- 


unei întreprinderi sau — de ce 
lor de-atunci. 
volum al ciclului, autorul îşi declara in- 


Încă de la primul 


României de Grigore Brezeanu (ulterior, autorul 
lumului avea iH ajungă la ory concluzii privitoare 


tenția de a scrie „romanul istoriei filmului". La sfirşitul volu- Mui Crucigitorul Potiomkin de Serghei Mihailovici Ei- 
n. 


lea, recent apărut, ne previne: „Romanul istoriei 


senstel 
continuă...“ În ceea ce mă privește, am simțit, de la lumui al doilea din această „istorie a . 
— autorul 


primul volum al erei că Viratele 


peliculei l capodopere", subintitulat „Apogeul «ቭዘበህኪዘ tă- 
— este o carte mai apropiată cut", cu referiri detaliate la alte 12 pelicule din perioada 


un indiscutabil apetit , 
de „film“ decit 66 „roman“. imi s-a accentuat fo anilor 1924—1927: Sherlock jr. de Buster Keat 
Stirea (5 te መ cam SS i Malad na Greta 
Pere Ss Gerace he ed în ant he 'የ፦ 
: documentare aduse în discu- 


፡ 
5 


፪ 


ዞ 


: 


ji 


፳ 
2 


i 
፤ 
ዘ 
| 


i 
፣ 


şi 
folk-saga în maniera 


man şi 

rează, nu în ultimul rînd, reușita — au extras 
din canavaua celebrilor ani '30 elementele 
spectaculos esenţiale, recompunind acei puz- 
zie pseudo-documentaristic ce avsa'să- 

tige, la fiecare generaţie de spectatori, celebritatea. 


inderes de serginin, Cea eat rosie 
prinderea de sorginte, cistigarea fata de reali- 
tatea ት አት La vomas ja oa a fost es Ioui 
— aura celor jazetari incepea să păleasc: 
timpului — trei 095960 de la tragica încheiere a carierei lor. 
Şansa oferită de Penn a fost extragerea lor dintr-un contin- 
revolut şi integrarea într-o altă ordine, cea a ficţiunii, 
tapt, din acest moment, eroii încep să trăiască pentru a 
treia አ Lui iv ete cul "30 poral apropia rs) ă 
a contemporani generaţiilor t apropiate; - 
Bonnie și Ciyde ca imagine detinitiva, in mod resc, bresa 
instalată între realitatea documentară gi realitatea cinemato- 
rafică creează ትሩ Sin seci በህር şi በ ቡክ an ምጭ። eroii 
© nouă perso e cu maxi specta- 
ul reaiizatorilor, dincolo de calitățile strict tehnice 
ale gramaticii filmice, este de a fi re-inventat o lume. O lume 
al cărei mecanism esential este ambiguitat 
Bonnie şi Clyde trăiesc într-un spaţiu al fanteziei, fascinati 
de legenda pe care si înşişi au creat-o în jurul lor și.nu pot 
crede că fantezia şi-a întors armele 
în momentul conștient al morţii mai violente decit propria lor 
viață. Penn i-a creat inocenți pe cei 
poza arogantă a lui Barron [ከ fața mașinii furate? Ce altceva 
este poezia autobiografică (sic!) pe care Bonnie o trimite 
spre publicare unui ziar de mare tiraj? Ce 
dința infantilă în propria lor invulnerabilitate? Sau indigna- 
rea sinceră în fata celor care nu îi recunosc ca pe nişte ade- 
vărate vedete de cinema? Sau chiar paradoxala lor relație? 
Filmul este un subtil amestec de violență şi tandrete, de 
cinism şi inocenţă, de umor በነ Penn reu- 
geste să facă vizibilă şi credibil 
rie a eroilor: de o parte fața neagră a violenței 8) crimei, de 
cealaltă puritatea valorilor umane: 
lialo, dragostea. Contradictia este numai aparentă. Dincolo 
de spectacolul de gen, 
psihologic de excepţie. 


'a lor, nici măcar 
doi. Ce altceva este 


altceva este cre- 


ru şi melancolie. 
personalitatea contradicto- 


sentimentele fi- 


የ! Ciyde constituie un demers 
in realitate, Arthur Penn dezvoltă cu 
fantezie teoria jocului. Pentru eroi violența și crima s-au vi- 
dat de sensul grav, deturnindu-se în trepte ale riscului. Risc 
asumat ca element ludic. Astfel se recuperează coerenţa 
personi i celor doi. Spaţiul și timpul se coagulează în ju- 
rul nucleului cuplului rupind orice legătură cu rutina norme- 
lor morale și sociale. Astfel acțiunile lor scapă de sub inci- 
dența blamabilului, acaparind simpatia spectatorului. Mai 
mult decit att, la suspensul creat de acţiune, de minuțios 
gradata dramaturgie pusă la punct de Newman și Benton, se 
suspensul creat de atmosferă. Picnicul cu familia ከበ 
capătă valoare premonitorie. 

sint funciar buni. Vina lor este infantilis- 
ă la ultima consecință. Acesta este funda- 
mentul pe care se construieşte mitul. Altminteri, filmul lui 
Arthur Penn ar fi rămas doar un profesionist film cu gang- 
stori. lar legenda tor ar fi fost pierdută, 


Marina ROMAN JUC 


e Bonnie (aici fără Clyde) într-o 
interpretare de neuitat: Faye Dunaway 


SATYRICON 


ellini Satyricon se intitulează in original acest 
film, autorul avertizind dintru început ca e 
vorba de o interpretare personală a unor 
fragmente din opera lui Petroniu parcă rea- 
duse in imaginaţie din strafundurile memoriei 
unui lector-artist cu vocaţia cinematogratuli 
„Vreau să fac un basm misterios și sugestiv“, 
se contesa regizorul înainte de a realiza f 
mul. „Ma! mult decit fidelitatea față de episoadele textului lui 
Petroniu am vrut să prezint din nou, prin intermediul privirii 
limpezi și detașate a scriitorului latin o lume păgină, din care 
au rămas doar mărturiile poeților și vestigiile monumente- 
lor“... Desigur, Misterul („aș accepta acest termen dacă i 
s-ar pune un M-mare™, F.F.) este prezent pe tot cursul aces- 
tui film, dar privirea „limpede şi detașată” e absentă pentru 
că nici Petroniu nu a avut-o. Valoarea operei sale, „Satyri- 
con", fiind tocmai transmiterea unei ascunse tensiuni, unei 
țesături extrem de complexe de stări, ce pentru fostul sclav, 
libertul născut gal, ajuns potentatul unei imperiale dictaturi, 
poet şi om de cultură şi afaceri, politician influent, mecenă 
și consumator al voluptatilor romane ajunse la apogeu, cel 
care își dicta ultimele „episoade“ ale cărții sale în timp ce i 
se scurgea singele din vine în baia sinuciderii ordonate de 
însuşi tiranul, însemna tocmai pasionata descriere a internu- 
lui trait ca proiectare în viata a obsesiilor unui dement al pu- 
terii. Acei Nero despre care Racine spunea: „numele tău va 
părea celor mai cruzi tirani, injurie“. 

Filmul, cu reminiscente de lectură, pare câ poartă pecetea 
improvizatiei, a intreruperilor indelungi cauzate de schimba- 
rea producătorilor, O lectură reluată, sau pe „sărite“, căreia 
pretextul povestirii experimentelor erotice în moda timpului, 
trăite de tinărul Encolpius, nu reușește să-i dea o unitate 
constructivă. Vechiul principiu fellinian: „să incerci să pui 
ordine în unele fantezii si să le povestesti cu oarecare preci- 
zie" nu-l mai preocupă aici. Satyricon nu e o povestire in- 
chegată ci o înșiruire de întîmplări; filmul nu are nici început 
nici sfirșit, ci doar debut și oprire. De obicei, Fellini urmă- 
reste cum un personaj traversează o criză și dacă nu încheie 
niciodată o poveste, ci ii lasă finalul „deschis“ ne transmite 
oricum un sentiment poetic precis, deci acea stare de idee a 
operei de artă indicibilă, dar mereu cristalizabilă altfel in 
subconștientul activ. Aici nu-i vorba de nici o experienţă a 
traversării, nici o cristalizare... Doar o “ተ” nag satistactie de 
spectacol... un spectacol ce pare o repetiție pentru viitorul 
său በከክ „Casanova“... Decoruri de carton, de studiou, cos- 
tume cu acea notă teatralistă ce avea să-i domine o bună 
parte a creaţiei mature, diverse stiluri de filmare... Nimic din 
rigorismul anunțat la începutul filmărilor: „Intenţionez un 
film cu cadre fixe, imobile, fără travellinguri, fara alte mișcări 
de aparat Din contra, nu e vorba de un film pe care ,584 
contempli" ci de unul în care cea mai frumoasă si cinemato- 
grafică secvenţă e făcută numai din mișcări de aparat (des- 
coperirea și joaca senzuală ርህ sciava nubiana), Ceea ce res- 
pectă insă Fellini din programul său iniţial e efectul de „a ră- 
mine hipnotizat“. Acesta fiind însuși darul, vocația sa de a 
crea film. Forța și semnătura sa. Si această teribilă hipnoză 
ne-o creează simplu: ne face un dar de chipuri şi spaţii! Dar 
chipuri privite cu acea discreţie şi tandrete feliniană, ርህ in- 
țelegere și respect: „nu-mi voi permite să critic creatura 
umană din የ618 mea; incerc, din contră s-o înțeleg“ (FF.). 

lar spaţiile... ele sint spaţii de poveste. de basm închipuit 
de un om de spectacoi... spații fabricate in studiou, pentru 
un film ce se petrece în studiou, ca în L'intervista si nu ca 
in La strada. A retrăi cruzimea și dementa epocii de dicta- 
tură imperială a lui Nero prin mărturiile cinicului Petroniu, 
prin viziunea halucinantă de chipuri şi spaţii, de cinema pen- 
tru cinema a lui Fellini, iată un regal pentru spiritele noastre 
dornice de defulare după neroniada dimboviteana abia. 
trăită, încheiată. 


Savel STIOPUL 


ዐ FEMEIE MARITATA 


| optulea lung metraj al lui Jean-Luc Godard 
O temele măritată (1964), se plasează in timp 
intre O bandă aparte si Pierrot nebunul. Pu- 
tin cunoscut 18 noi, Godard este unul din re- 
gizorii cei mai reprezentativi ai curentului 
„Nouvelle Vague“. Mai intii critic de film la 
celebra revistă „Cahiers du Cinéma", el a de- 
butat în lung metraj în 1960, prin Cu sufletul 
la gură, operă provocatoare, incitantă, iritantă, plină de neli- 
nişte, ambiguă — ce îl detinește cum nu se poate mai bine 
pe regizor. Preocupat mereu de prezent, de lumea în care 
trăim, Godard și-a construit în timp o Operă unitară, fiecare 
film continuindu-l de fapt pe cel precedent și deschizind un 
drum celui viitor. Ele pot fi încadrate, fara a greși, printre 
„filmele de hotar, acelea după care peisajul se schimbă“ 
(Alain Resnais). Telul regizorului este de a dezvălui tot ce 
avem mai secret [በ noi înșine, și el o face printr-o nouă ma- 
nieră de a filma, de a monta, de a dialoga, insuflind actorilor 
intonatii noi sau punind accentul pe ritmul bandei de sunet, 
care guvernează imaginea în loc să o urmeze. Cuvintul joacă 
un rol primordial în filmele lui Godard, care, deși este cel 
mai adesea și propriul său scenarist, improvizează tot timpul 
în cursul turnării, personajele şi ideile precizindu-se și lim- 
pezindu-se treptat. 


© temeie măritată, pe care l-am revăzut după 25 de ani, 
deși mi s-a părut acum mai putin incitant, a rezistat probei” 


timpului. La vremea lui a stirnit vii polemici, povestea femeii 
care pendulează între doi bărbaţi, fara a cădea nici în vode- 
vil, Nici în tragedie, socind prin tratarea ei, uneori în maniera 
revistelor ilustrate (banalizată, aseptizata, împinsă spre deri- 
zoriu), alteori cu seriozitatea etnologului şi sociologului me- 
reu ርህ fața spre prezent. Prezentul o preocupă in cel mai 
înalt grad și pe Charlotte, care deși are tot ce-i trebuie pen- 
tru a trai decent. se simte nemulțumită, plictisita, nelinistita. 


CINEMATECA 


È inspiratoare a „tablourilor vivante“ 
realizate de Fellini: 
fresca de la Pompei 


Deşi isi analizează cu luciditate defectele (nu are voință, e 
putin leneșă și mincinoasă) ea se consideră nefericită pentru 
că nu are o viaţă prezentă. Nici amantul, actor, cunoscut cu 
trei luni în urmă, nu va fi o soluţie pentru ea. Nu îi va aduce, 
de fapt, nici o noutate, nici o schimbare în bine. Trecind de 
la soț la amant, ea regăsește aceleași probleme, revine la lu- 
cruri pe care le-a trăit aproape identic, fă fi sigură că e 
vorba de dragoste sau de plăcere. Există în film un leit-motiv 
al mingiierilor (miinile care se caută, miinile tandre ale bar- 
batului pe umerii, coapsele, picioarele ei), care dezvaluie si- 
metria reacţiilor ei in braţele soțului și ale amantului. Dra- 
gostea spre care tinjeste Charlotte — „singura bucurie a lu- 
mii, singura eliberare, singurul adevăr“ — se dovedește a fi 
iluzorie. Căutarea de sine si a prietenului ideal, într-o lume 
prea indiferentă și tulburată de boli sociale, se încheie amar, 
eroina — cu o fata fara expresie si vocea sugrumată — spu- 
nindu-și: „Nu pling... Da, pling. 


adăuga noi: un film cu o construcție riguroasă, ordonată, 
structurat în șapte capitole („Memoria”, „Prezentul“, „Inteli- 
6በ18" — ultimul fiind „Teatrul si dragostea“), ርህ un montaj 
mare virtuozitate, nelipsit de citate din Bossuet, Apoili- 
naire, Céline sau de un personaj real criticul, teoreticianul 5) 
regizorul de fiim Roger Leenhardt — introdus ርህ firesc in po- 
vestire. Povestire nearticulată, ርህ inserturi, monologuri, in- 
terviuri in stil TV, in care regasim nelinigtea, umorul, tandre- 
fea, senzualitatea și gustul lui Godard pentru frumusețea 
plastica, plăcerea lui de a filma 


Mihai TOLU 


% O femela măritată... după 25 de ani 
(Macha Méril și Philippe Leroy 
in regia lui Godard) 


Jeff Bridges si Glenn Close 


in filmul Lama zimţată 


un science-fiction optimist 


O fată, un savant si un om venit din stele 
EEE es rai asa 


ra! De trei ori ura. In ultima zi a lui 
aprilie, în premieră la Patria: Starman — 
un film din 1985 al lui John Carpenter, fă- 
cut sub girul defunctei case „Columbia“, 
astăzi înghițită de concernul japonez, nu 
tocmai artistic, „Sony“. lată-ne din nou fe- 
riciţii beneficiari ai unei bucurii interzise 
de mai bine de șapte ani: cinema central, 
film nou, american, acţiune, love-story, 
fete frumoase, băieți de aur, culori, ecran 
lat, sunet Dolby stereo. In atari condiții, 
după atita frig şi ceață, riscăm chiar să pri- 
vim filmul cu mai multă simpatie decit ar 
fi cazul. 


John Carpenter este unul din regizorii 
zilei, el avind la activ citeva succese remar- 
cabile. Remarcabile din punct de vedere fi- 
nanciar. Punctul lor comun, în afară de 
faptul că aduc o groază de bani, pare a fi 
supranaturalul, irealul, ficțiunea cu accente 
clare de horror, li putem nega orice, de 
exemplu calităţile artistice, dar nu pi 
slonalismul. El trece cu abilitate de la nava 
ን împănată cu bombe computerizate 

in Dark 


ሣ ) - oraş devenit [ከ imaginaţia autori- 


mai mari criminali ai lumii si la Philadel- 
phia Experiment — dramatica a 
dispariției reale (într-o falie spatio-tempo- 
rală?) a unei nave militare americane în 
anii '40. Carpenter repurtează un mare 
succes cu povestea lugubră Halloween, 
din care face capul de serie (1978) despre 
un criminal care se dezlănţuie în noa 

sărbătorii Halloween a americanilor, după 
care revine în 1982 cu al treilea episod. 
Tot anul acesta filmează și o nouă versiune 
a povestirii horror, deja clasice The 
Thing — Lucrul. lată deci o carte de vi- 


16 


zită nu foarte onorabilă (estetic vorbind), 
dedicată spectaculosului și terifiantului, 
dar cu siguranță extrem de rentabilă. Pro- 
babil că producătorul a gindit că este 
exact ceea ce Îi trebuie pentru un astfel de 
film. Si producătorul se pricepe, | nu eal- 
tul t Michael Douglas, fiul marelui 
Kirk. Stă mărturie pentru asta recenta re- 
povestire a aventurilor tip Indiana Jones în 
timu! Romancing the Stone, la care el 
are un aport considerabil. De altfel filmul 
se cheamă Starman, care rimează cu Spi- 
derman, cu Superman, cu Batman și 
care rimează cu mulți, mulți bani. Titlul 
s-ar traduce ca ul. venit din stele, 
adică un străin, e e Seger care ag 
zut ămint (Nicholas Roeg, 6). 
Serainul Sa Jeff Bridges, un nume dai: 
obscur, dacă ar fi să amintim numai 
Poarta Paradisului (1980) a lui Cimino, 


King Ko | lui De Laurentiis din 1977, 
ficţiunea Tron (1982) sau desenul animat 
Ultimul Unicorn căruia i-a împrumutat 


vocea sa. Fata (Karen Allen) la rindul ei, în 
afară de faptul că este fermecătoare, a fost 
titulară în Căutătorii arcei pierdute al 
lui Spielberg din 1981 şi a reușit perfor- 
mange remarcabile în povestea cum 
te aia în Brons anilor '60, or 
narii sau [በ drame grave ca 

(1 j 3i [መ ቸክ luna (1 ). 
S-a format astfel o echipă extrem de pu- 
ternică. Dacă mai adăugăm ያ " ani- 
matia pe computer lectele speciale asi- 
gurate de UCAS Im avem suficientė 
atuuri pentru un film de succes. Carpenter 
îşi schimbă radical registrul, realizind o 
poveste deloc terifiantă, din contră, foarte 
umană și jonanta, romantică chiar. E 
adevărat că plu un aer uşor de dé- 
ja-vu, şi aici vizăm Intilnirile de gradul Iit 
ale lui Spielberg, dar asta nu deranjează pe 
nimeni. 


În 1977, sonda Spatial Voyager [| pornea 
spre infinit ducind cu ea mesajul Pamintu- 
lui către alte civilizaţii. Un disc de aur 
conţinea imprimate salutări in peste 40 de 
limbi importante (printre care si romana!), 
noțiuni elementare de engleză (cine îm- 
parte...), salutul secretarului general al 
ONU, Kurt Waldheim, şi.... invitaţia ama- 
bilă de a veni pe Terra cu prima ocazie. Se 
pare că aceasta este acceptată si un obiect 
zburător neidentificat, zis şi UFO de ame- 
ricani, vine în vizită. Alarmă de luptă la 
Centrul de observare al NATO, intercep- 
tare, punct ochit — punct lovit și vizita- 
torul işi deviaza traiectoria prabusindy-se 
lingă un lac (american desigur). ፍፍ” 
din apropierea locului impactului, o tinara 
în deshabillé (asa arată mai neajutorată) 
se chinuie cu amintirea fostului ei soț, zu- 
gravul Scott, mort într-un accident. Din 
rămăşiţele în flăcări ale UFO-ului se ridică 
o biluță de un albastru Technicolor, o 
formă de viață necunoscută, un străin. Sub 
privirile îngrozite ale tinerei, el va descifra 
— pornind de la citeva fire de păr păstrate 
într-un album — codul genetic al răposa- 
tului Scott şi îl va re-crea într-o secvență 
admirabil lucrată. Strainul nu poate supra- 
vieţui pe Pămînt şi trebuie să ajungă în 
inima Arizonei, la multe mile depărtare, la 
întîlnirea cu nava venită să-l: recupereze. 


Începe o cursă contra cronometru, pentru 
că distanța trebuie acoperită în cel mult 
trei zile, evitind în același timp toată ar- 
mata şi poliţia Statelor Unite aflate în 
stare de alertă. Străinul o va lua cu paid 
pe fată pentru a-l ajuta să se descurce în 
această lume cu totul nouă pentru el. Ur- 
mează tot restul filmului o cursă indracita, 
o urmărire in cel mai tradițional stil ame- 
rican, ceea ce nu deranjează pe nimeni. 
Temă inepuizabilă. 


Străinul - inter! t de Bri e 
însă admirabil. Bai daat n aptitudini și 
forțe colosale, el e_stîngaci și. induiosator 
de neajutorat in noua sa forma umană. Re- 
tine cu precizie tot ce vede, aude si simte, 
dar e tot timpu! surprins de ceea ce i se 
întîmplă. Învață gesturi, atitudini, mimici, 
e obligat mereu să ceară să | se definească 
cutare sau cutare cuvînt. E fragil, mişcările 
îi sînt nesigure, par o descompunere sec- 
venţială a elegangei dinamicii umane făcută 
de inteligenţă artificială. Cu toate acestea, 
el vine dintr-o lume net superioară tehno- _ 
logic, ştiinţific, social, o lume care nu e la 
prima vizită pe Terra. Un singur popor, o 
singură limbă, cel puternici nu-i lovesc pe 
cei slabi. Străinul aduce un mesaj profund 
umanist al acestei lumi îndepărtate. Incet, 
încet omul venit din stele va deprinde 
viața ființelor umane, va învăţa să meargă, 
să manince, să se ducă la toaletă, să injure, 
să facă dragoste, să lubească. Fata se îndră- 
gosteste de noul Scott, de străin adică, በህ 
de fantoma soţului mort. Omul din stele şi 
lumea lui de departe sint nevoiţi să admită 
că au învățat si el ceva de la oameni. Des- 
părțirea este inevitabilă însă, omul din 
stele i-a dăruit fetei pentru a doua oară 
viață. Ea poartă acum un copii, al Pamintu- 
lui şi al Universului, precum foetusul a 

nt din finalul Odiseii spatiale a lui Ku- 

ick. ኒ 

Orice s-ar spune, fara a face un film 
mare, cu Starman, meseriasul John Car- 
penter şi-a răscumpărat multe păcate. 


Daniel PĂUNICĂ 


Producţie a studiourilor americane. Regia: 
John Carpenter. Scenariul: Bruce A. Evans. 
Cu: ህር Bridges, Karen Allen, Charles Martin 
Smith. 


OFFICE - „BOX“ POPULI 


Invincibilul kung-fu, adulat şi contestat 


D.. ar fi să te iei după cozile din fața caselor de bilete, ca și dupa insufletirea cu 

care fericitii posesori ai acestora intră, ies si apoi reintră in sală, concluzia ar ከ de ne- 

tăgăduit: filmul se bucură de o popularitate demnă de invidiat. De către cine? Ei... as- 

ta-i cos altă poveste si; pind a ajunge la ea, cred că nu e lipsit de interes sa aruncăm 

፪ es re asupra „obiectului“, asa cum se înfățișează el pentru mulțimea de adoratori 
eli. 

Oricit am căutat să pricep un posibil „keystone“, pina la urmă n-am găsit decit o po- 
vestioară insăilată, fără nici un tel de pretenţie de verosimilitate, în care pretextul con- 
flictual este dat de îndirjirea ce-l imboldește pe tinărul Wu Jiatai să-și răzbune tatăl, 
ucis în luptă, mai mult sau mai putin dreaptă, de către un adversar rău, viclean si nă- 
bădăios - mă rog, prototipul eroului „absolut negativ“ care ተ” prin definiţie 
toate poveștile de adormit copiii, botezat in cazul de față „Mină de 86". 

Avertizat de muribundul său părinte - evident, cu ultimele sale cuvinte - că nu-și va 
putea răpune dușmanul astfel moștenit decit luptind in stilul „Picioare Fermecate', ju- 
nele si proaspătul orfan se pornește imediat să hălăduiască în căutarea unicului deti- 
nător al secretului respectiv, căci, pentru crearea unui veritabil suspens, „Picioare fer- 
mecate“ nu se găsesc pe toate drumurile. . 8 

Chiar dacă nici cel mai convins spectator al filmului በህ incearcă vreo îndoială asu- 
ra reuşitei finale, totuși urmareste cu sufletul la gură aceste peregrinări ርሀ glanț justi- 
har, în care adversarii răsar la tot pasul, ceea ce iscă incăierare după încăierare, una 


mai înverșunată ca alta. Mai pe scurt spus, bătaia se întinde cu generozitate de la un 


capăt la altul al filmului - cu mici și induioșătoare intermezzo-uri sentimentale sau, 
după caz, moralizatoare de genul „Eu cînd văd undeva o nedreptate incerc (remarcaţi 
modestia!) să o indrept" - făcînd deliciul tinerilor spectatori. - ር 
Ce se-ntimpia pe ecran în tot acest timp? Pumni (marca „Mină de Fier), picioare (mai 
mult sau mai pulin fermecate, dar sigur direcționate „spate gios"), brinciuri, alergătură, 
jos și viceversa, vinătăi și capete sparte cu hiotura... ce mai, 0 co- 


opăială de sus a 
si ce 5-0 mai găsi la 


ዓሽ generală într-un amestec de box, catch, karate, kung- 
indemin 

Cum በህ se stă grozav cu măiestria interpretilor sau cu numerele de cascadorie, se 
apelează fără măsură la panoplia de trucaje stravezii, de la filmările „grande vităsse“ 
(cînd plouă cu lovituri) la cele „ralenti“ (cu ocazia căderilor), la zgomote suprapuse pe 
banda sonoră ርህ mai multă dărnicie dec d gr sau la copaci (de carton!) ce 
zboară de parca ar fi nuiele, in urma suturilor primite... Dai un ban, dar știi că esti ser- 
vit cu tot tacimul de rigoare, într-un fel de-parodie care insă, pierzindu-si ghilimelele pe 
drum, uită cu desăvirșire de ele si sfirseste prin a se lua în Serios. - 

Dar, asta nu-i deranjează cu nimic pe spectatorii care rămin, în orice condiţii, la fel 
de incintati și tot atit de consecventi in adulatia lor nelimitată. 


Avem şi noi Bruce Lee-ii noştri 


A LR a 
Ü 4 


Nereușind să aflăm nici la prima, nici la a doua vedere argu- 
mentele pe care se bizuie această incintare in proporție de masă, 
ne-am gindit să apelam la... „tehnocraţi“, in cazul de față membrii 
cercului de „kung-fu“ recent înființat sub impulsul unui grup de ti- 
neri care isi desfăşoară activitatea in sala de sport a liceului 
(fost şi incă actual) „Zoia Kosmodemianskala“ din Bucuresti. 

Consemnăm citeva opinii exprimate de către practicanţii acestui 
sport la intrebarea (firească, zicem nol): 


Ce părere aveţi despre „Invincibilul Kung-fu“? 


ȘI totuși... cine are dreptate? În tentativa de a stabili un punct 
de vedere care să răspundă în egală măsură criteriului artistic, dar 
și celui „tehnic“ (adică referitor la sportul respectiv), l-am abordat 
in finalul investigaţiei noastre pe „big boss“-ul cercului, cel ce re- 
unește într-un evantai de ipostaze sui generis calitatea de anima- 
tor, organizator, antrenor si purtător de cuvint. 


El በህ este altul decit Alexandru Bogdan 
Uritescu, student la I.A.T.C. anul | actorie, 
binecunoscut spectatorilor din filmul Al pa” 
trulea gard, lingă debarcader (regia: Cris- 
tiana Nicolae, scenariul: Cristache Nicolae) 

— Să nu ma întrebaţi de Invincibilul..., caci îl 


rocedeele, ci nu- 


lor, nu le arăt riu-zis 
ቁ ሪቱ 16 descopere sin- 


os îndrum, ajutindu-i 8 
guri 

Sigur, am văzut si am studiat filme de 
această factură, pină acum pe video. Cele cu 
Bruce Lee şi Jackie Chan sint extraordinare 


HETEA EMIL — muncitor 18 OTCCCPT: 
M-a amuzat oarecum, desi... ca practicant al 
sportului ctiv mi-am dat seama de lu- 
crurile imposibile care abundă. Cred că sce- 
naristul şi regizorul și-au permis să fie chiar 
mai indrazneti decit luptătorii. am 

POPESCU — student anul II! Sto- 
mat ie: Filmui este plin de exagarări inu- 
tile. ዕር stilul respectiv este suficient de 
spectaculos pentru a nu mai fi nevoie de ast- 
fei de tele ce vizează incredibilul. Pentru 


mult de dorit. R 

CRISTEA BOGDAN — elev clasa X-a, Lix 
ceul industrial በየ. 8: Subiectul a fost ales în 
așa fel inch să በህ se mai complice pierzind 
timpul! ርህ detalii de ordin psihologic. Aici pri- 
mează lupta, asta vine vadă publicul. Şi 
eu, tot pentru asta am intrat în sală și በህ 
mi-a părut rău. De altfel, toți spectatorii erau 
incintati: rideau, aplaudau, băteau din pi- 
cioare, se distrau... 


EDUARD ' OHANESIAN — muncitor la 
Întreprinderea de calculatoare. E un film 
foarte 5185, chiar. prin comparaţie cu altele 
96 același gen. 'E naiv, schematic, chiar 
neserios. Nici luptele nu sint grozave — ci- 
teva elemente simple de tehnică, pe care le 
poţi vedea la orice antrenament. Pentru a su- 
plini sărăcia la acest capitol, se apelează ia 
trucaje destul de străvezii și ም facute 
Nu-ţi trebuie un ochi format constati că 
loviturile sint simulate inabil, 


Ce e mai de neinteles în toată treaba: nu 
respectă nici măcar tradiția asiatică, de care 
face, altfel, atta caz. Pentru că ,kung-fu" nu 
6 iñ nici un caz un caft oarecare, nu propagă 
violenţa, ci este axat pe auto-apărare. Acest 
tip de luptă implică o gamă variată de dome- 

i, de la. filosofie și istorie la matematică, fi- 
zică şi. științele naturii. Un maestru de 
kung-fu să fie un om complet, ceea 
bet „filmul ăsta በህ se observă, orici ai 

a. 


consider sub orice critică (inclusiv critica de 
film? n.n.) din toate punctele de vedere: acto- 
fie, trucaje, tehnică de luptă. Si zău că mă 
pricap destul la fiecare dintre ele, Ma pre- 
ocupă acest domeniu al artelor marţiale de 
mai bine de 10 ani. Am citit cârți de iniţiere 


trul lui spre exterior. 

În 1985, am conceput și realizat o secvență 
dé kung-fu in filmul meu de debut, dar publi- 
cul n-a mai apucat s-o vadă pentru că s-a 
scos din ordin, sub motiv că era o „bătaie 
golănească“. Nimic mai neadevărat! Kung-fu 
reprezintă un ansamblu de tehnici pentru au- 
to-cunoasterea și, apoi, manifestarea perso- 
nalității individului. Ca și în tehnicile de acto- 
rie, ol se bazează pe sistemul „vezi-aplici-e- 
xersezi-viti" pentru a rememora cind ești în 
m apli ይይ | vedeți aici și 

pe care- aici (avem 
cîteva fete!) በህ se bat, ci exersează într-un 
mod compiex, făcind exerciţii de respirație, 
concentrare și mobilitate. Eu, ca profesor a! 


din toate punctele de vedere, ele reușind să 
transmită spectatorului — fie ei și neavizat — 
መረ dimensiune umană și spirituală a ge- 
nului. 

Pe mine, ca actor, mă ajută realmente însu- 
şirea și stăpinirea acestor tehnici መሎ” 
Cum să vă spun? Prin aceste exerciții uit de 
mine, ajung să fac abstracție de tot ceea ce 
spre exterior. 

Tocmai această interiorizare reprezintă 
esența învățăturii „kung-fu“, iar p ei 
(sau, mai rău, caricaturizarea) din unele filme 


cum 6 acest ... mă revoltă. 
De aceea, mă gindesc să definitivez un 
scenariu pe care l-am mai demult, 


prin care să popularizăm şi 18 noi acest gen 
de iuptă att de deosebit. Vom lucra initial pe 
video, pentru prezentarea la TV (deja ne-am 
constituit echipa — un regizor, un operatur 
care sint colegi cu mine la Institut), dar ul- 
terior nu exclud posibilitatea de a realiza un 
fiim pentru marele ecran, în care să ከህ sce- 
narist, actor, cascador... $i ce-o mai fi nevoie. 
Numai un producător să găsesc... 


Bogdan BURILEANU 
17 


Flash 


e Realizatorul italian Fabio 
Capri a incheiat recent filma- 
rile la Dragostea necesara, 
film inspirat de complexa re- 
latie dintre Simone de 
Beauvoir si Jean-Paul Sartre. 

@ Werner Schroter, unui 
dintre cei mai afirmati realiza- 
tori austrieci, lucrează intens 
la filmul său intitulat Malina, 
ecranizare a romanului omo- 
nim de succes al scriitoarei 
Ingeborg Bachman.. În distri- 
butie: Aurore Clément, Mat- 
hieu Carriere si Daniel 
Olbrytsky. 

e Academia engleză de 
film si televiziune a ales fil- 
mul realizatorului australian 
Peter Weir Clubul poeţilor 

drept cel mai bun film 
al anului 1989. 

e Partea a treia a Nașului 
se află în pline filmări în Sici- 
lia, în regia lui Francis Ford 
Coppola. În fruntea distribu- 
tiei este Al Pacino, iar devizul 
filmului, 858 cum a anunţat 
regizorul, se va ridica la 44 
milioane de dolari. 

e Vorbind despre cinema- 
tograful italian la ora de fata, 
binecunoscutul cineast Dino 
Risi, aliniindu-se in mare ma- 
sură poziției compatriotului 
său Fellini, a declarat: „Mon- 
strul-televiziune a devorat ci- 
nematograful nostru, dar cred 
că e timpul să nu ne mai văi- 
cărim atit. În ţara noastra 
există încă excelenți realiza- 
tori si încă destule filme 
bune. Tot spunind că sintem 
în criză, lumea o să în- 
ceapă să creadă că filmul ዘ፳- 
lian nici nu mai există şi ast- 
fel spectatorii o să înceapă să 
nici nu mai calce prin ci- 
nema." 

e ASIFA, organizaţia inter- 
naţională a filmului de anima- 
tie, a împlinit 30 de ani de 
existență. A luat ființă la An- 
necy în 1960 si are membri 
din peste 42 de țări. inca din 
primele zile ale existenţei ei 
această organizaţie a fost 
sprijinită de UNESCO. 


Decalog 


Realizatorul polonez 
Krzysztof Kieslowsky este 
considerat astăzi în lumea ci- 
neastilor, a cinefililor și a 
spectatorilor de pe toate me- 
ridianele ca fiind unul dintre 
cei mai importanţi realizatori 
de film din Europa de Est, 
după Tarkovski. A făcut sen- 
zatie anul trecut la Festivalul 
de ia Veneţia prezentarea, di- 
mineaţă de dimineaţă si apoi 
și după-amiază dupa dupa-a- 
miază a Decalogului său. Era 
un moment de reconsiderare 
a acestei arte într-un context 
atit de cosmopolit (artisti- 
cește vorbind). 


% Dallas continua, 
Dallas lansează 
star după star: 
Sheree Wilson 

se numește ultima 
„descoperire“ 

a „serialului peren“. 


ጩ 
E 
cs 
ዒ... 
U 
= 
O 


` Ce înseamnă acest cineast 
și acest serial sui-generis al 
lui Kieslowsky incearcă sa 
explice (si o face cu brio) 
Maurizio Borgese în publica- 
ţia „Jeune Cinéma“ (aprilie 
1990) din care cităm: „Cu De- 
, Kieslowsky își propune 
să demonstreze că poate 
turna simultan mai multe 
filme legate de un fir condu- 
cător. În realitate, este vorba 
doar de un simplu pretext na- 
rativ; nu trebuie să te aștepți 
la o pură ilustrare a fiecăruia 
dintre precepte, nici la o ana- 
liză a problemelor vizate de 
păcat, remuscare. Interpreta- 
rea pe care Kieslowsky o da 
conceptelor „decalogului“ 
este una foarte liberă. Se 
poate face afirmaţia că opera 
sa este de inspiraţie liberă ca 
şi cind „Decalogul“ ar fi un 
text literar. Ceea ce îl intere- 
56328. în cea mai mare mă- 
sură pe cineast este să spună 
niște povestiri în care să stre- 
coare temele sale preferate. 
Nici o mirare așadar dacă în 
lumea imaginată de Kies- 
lowsky, contrar moralei cres- 
tine, orice speranţă este ex- 
clusă. ባፍ lui sînt as- 
pre, pline de strădania omului 
de a exista. Personajele sînt 
sfisiate, hăituite. La. baza 
aproape a fiecărei povestiri 
există un joc crud al minciu- 
nii, coborind adesea într-un 
trecut îndepărtat, uitat. 

La Kieslowsky decorurile $i 
peisajele sînt glaciale, învălu- 
ite în tăcerea şi vidul care co- 
virșesc personajele. Cind 
înfățișează zorile, acestea nu 
vestesc niciodată iminenta 
apariţie a soarelui și nici en- 
tuziasmul ori emoția vieţii“. 


y 2 መ N a? 


D upă 20 de ani — din nou Beatles? 
Yes!... au spus Olivia Harrison, Yoko Ono, 
Linda McCartney şi Barbara Bach-Starr, 


reunite azi într-o amplă acţiune 


între interpretele preferate 
ale realizatorilor sovietici 


i de casnicie 


de ajutorare a orfelinatelor din Romania. 


pers 


B Yelena lakovieva se impune in 1990 


diaporame 


Ce-ţi doresc 
eu ție, 


dulce Românie! 


A. a fost genericul spectaco- 
lului de sunet si lumină prezentat in 
cadrul simpozionului internaţional de- 
dicat poetului nostru Mihai Eminescu. 

Simpozionul a fost organizat nu de- 
mult la Bucuresti, de către Liga cultu- 
rală a românilor de pretutindeni, liga 
fondata de Nicolae lorga, cu aproxi- 
mativ o suta de ani in urma. 

Colocviul Eminescu a avut ca invi- 
taţi oaspeți de la Chișinău, printre 
care ministrul adjunct al culturii Mihai 
Ştefan Poiată şi regizorul lacob Bur- 
ghiu. 

Circumscris ideii de dragoste de 
țară a lui Eminescu, filmul cu diapo- 
rame Ce-{i doresc eu ție,dulce Româ- 
nie poate fi considerat cu certitudine 
un succes al regizorului Laurențiu Ni- 
colau şi al compozitorului Harry 
Maiorovici. Aceștia, colaborind cu 
scenaristul Gheorghe Calotă şi cu au- 
torul frumoaselor diaporame, Fran- 
cisc Szabo, au realizat un inedit spec- 
tacol de sunet si lumină, pe versuri 
eminesciene. 

O succesiune de poezii de Emi- 
nescu au constituit baza pentru sce- 
nariul semnat de Gheorghe Calotă, 
recitarea acestora fiind asigurată de 
interpretări de referință, printre care 
şi vocea lui Sadoveanu în poezia „Co- 
drule, codruțule“. 

Muzica a fost dimensiunea cea mai 
importantă a filmului, ea reprezentind 
liantul între statismul imaginii și taie- 
tura frustă a textului, prin juxtapune- 
rea diferitelor poezii. Coloana sonoră 
a lui Harry Maiorovici a fost poetică, 
nobilă şi expresivă, insotind pas cu 
pas imaginea și versul. Ea vădește o 
amplă experiență a compozitorului în 
muzica de film, coordonata esenţială 
fiind melodia limpede, molcomă, cu 
armonii modal-diatonice, cu o senină- 
tate solară. Regia lui Laurenţiu Nico- 
lau a reușit să îmbine trei dimensiuni 
disjuncte şi 58 le armonizeze într-un 
spectacol unitar: narativul poeziilor, 
vizualul exprimat prin inlantuiri de re- 
“uşite diaporame si fluidul sonor, eli- 
minind monotonia ce s-ar fi putut 
naște din statismul primelor două 
straturi. Dar potentind cu grijă ritmul 
de ansamblu 8] spectatorului, a evitat 
acest fapt, realizind un amplu poem 
sonor si vizual pe versurile emines- 
ciene. 


Liana ALEXANDRA 


filmul în contextul culturii 


R asfoiesc numărul din 24 martie al suplimentului 
cultural din „Le Monde“ și, urmărind traseul vieții li- 
terare franceze a anilor '80 (parcurs gazetareste de 
Genevitve Brisac), mă frapează un anumit șir de for- 
mulări: „Adieu a Berlin”, reeditat în martie 1980, este 
„Cabaret au cinema“; în decembrie 1982 se vind 
două sute cincizeci de mii de exemplare din cartea 
cu „E.T.“-ul lui Spielberg; in vara lui '86, „La Ferme 
africane“ de Karen Blixen devine beam i petru 
că „La baguette magique du cin a frappé" (evi- 
dent, prin Out of Africa, filmul tui Sydney Pollack); 
de-a lungul întregului deceniu apar ወ afii 
(devin celebre citeva despre Pasolini, Flaubert, Bau- 
delaire, Kafka, Gottfried Benn) care sint „comme une 
adaptation cinématographique intimiste et libre 
dune vie faite métaphore“, iar biografia. Camillei 
Claudel „bulversează“ publicul în vara lui '82, stir- 
nind — ştim astăzi — interesul producătorilor de 
filme... 

Vasăzică, deși consemnează doar evenimente ale 
lumii scrisului (cărți, fenomene de modă, declarații 
de scriitor, disparitii de autori-vedete), panorama din 
„Le Monde" nu poate evita referintele la arta a sap- 
tea. Unele carti se impun dupa ce au fost ecranizate 
cu succes, altele sint chiar compuse in urma impac- 
tului unor filme, altele sint pur si simplu „cinemato- 

ratice", desi n-au fost transpuse în imagine vizuală. 
Be cit e de adevarat ca toate aceste lucruri nu sint 
decit detalii ,pescuite" din pagina de ziar, pe atit sint 
ele — totuși — de semnificative. Între carte și film nu 
mai există astăzi o concurenţă, ci o conlucrare. Ro- 
manele de mare tiraj oferă o inepuizabilă sursă lite- 
rară pentru aprovizionarea industriei de povești a 
ecranului, iar succesul ci atic contribuie la 
sporirea producţiei editoriale. Un cerc — nu „vicios“, 
ci.. prosper! 

Se-ntelege că e vorba despre o prosperitate în pri- 
mul rînd concretă, materială, financiará. Însă lucru- 
rile pot fi privite și din unghiul „ciștigurilor“ cultu- 
rale, dintr-o perspectivă — adică — teoretică. Dintr-o 
atare conlucrare (cum i-am spus) decurg mai multe 
consecințe de interes pentru o analiză a evoluţiilor 
din cimpul intelectual și artistic contemporan. 

Mai întii, trebuie să constatăm că in epoca postbe- 
lică a apărut și, în ultimul deceniu s-a consolidat, o 
„specie“ nouă de proză, imbogatind tipologia litera- 
ră: arta-scenariu, care „transcrie“ o epocă vizuală. 


N. scrie Liliana Popovici din Tulcea: „LA TVR, unde 
ni se oferă tot felul de video-clipuri fără cel mai mic co- 
mentariu de specialitate, există se pare impresia că noi, 
telespectatorii români, am rămas la nivelul Harry Bela- 
fonte, Tereza Kesovija, Al Bano si Romina Power! Chiar 
se ignoră faptul că există tineri care iubesc muzica şi că 
sintem în anul de graţie 1990”. 

Sigur, asemenea scrisori ar trebui dirijate direct către 
instituţia în cauză, unde sîntem siguri că vor fi citite cu 
atenţie; deocamdată ne facem şi noi ecoul lor, insistind 
asupra necesităţii ca programele muzicale să oglindească 
actualitatea ም deoarece, la urma urmei, topurile 
de care ne lovim la tot pasul exact asta fac: ne indică 
„starea de spirit” a melomanilor, direcţia în care se în- 
dreaptă preferinţele lor de moment. La noi, deocamdată, 
regizorii care se simt mai apropiaţi de muzică, de vi- 
deo-clip, sint Anghel Mora (Mihai Diaconescu, pe adeva- 
ratul său nume, era un folk-ist cunoscut în faza sa de 
tranziţie de la literatura la film) şi loan Cărmăzan (acesta 
din urmă a realizat pentru TV un film ርህ „Sfinx“ şi due- 
tul „Stereo“, în ረፍ gri „Momentului Phoenix“). Mora 
ne-a dăruit, de altfel, clip-urile cele mai notabile, de care 
am mai amintit, cele cu „Roşu şi Negru”, după carea pus 
in imagine o melodie a lui Dan Craine an, avind-o 


Daca și-ar alege cu atenţie exemplele și dacă le-ar 
examina cu ceva răbdare, semioticienii ar avea ce 
spune în privința unei asemenea întilniri a „sisteme- 
lor de semnalizare“. S-a extins — apoi — foarte mult 
memorialistica oamenilor de cinema: actori, regizori, 
scenariști celebri îşi deapănă amintirile, umplind raf- 
turi întregi. în librării şi in biblioteci. E, si aceasta, o 
„Specie“ nouă a literaturii pactului autobiografic (în 
termenii lui Philippe Lejeune). Alteori, proza cineaști- 
lor rămine „doar“ proza-proza — ca în cazul proemi- 
nent al lui Woody Allen — și se integrează în opere 
polimorfe, în care „părțile“ se ,oglindesc’ una 
într-alta, într-un joc al multiplelor reflectări. În sfirsit, 
pe lingă asemenea categorii autonome de consecințe 
ale trecerii filmului in pagina de carte, vor trebui 
constatate cele cu adevărat importante din punctul 
de vedere al influențelor reciproce între tipurile de 
discurs artistic (și nu numai între cel literar si cel ci- 
nematografic), aflate într-o perioadă de „postmo- 
dernă" interferare. Sint raporturi mult mai greu de 
analizat, insă pe firul cărora am putea găsi calea în- 
felegerii unui subtil și complex proces de reordonare 
în sistemul global al artelor finalului de mileniu... 

Și mai pot adăuga alte citeva exemple de ርዐበ/ህ- 
crare, care deschid discuţia spre zonele eticului si 
politicului. Le aleg, firește, din imediata — și atit de 
fierbintea — noastră apropiere. În urmă cu citeva 
saptamini, mi-a atras atenţia un articol al lui Valeriu 
Cristea (în „România literară“ nr. 14/1990), pornind 
de la Un om pentru , film-biografic al lui 
Fred Zinnemann. Pe o pagină de revistă, criticul fă- 
cea o „coborire în timp“, către „rădăcinile“ răului, vā- 
zind în Thomas Morus (personajul de acolo) pe „pâ- 
rintele socialismului (deocamdată utopic)“. Specula- 
ţia morală fusese declanșată de filmul văzut într-o 
seară, la televizor. În evidentă legătură cu evenimen- 
tele zilei, pe micul ecran s-a programat si Procesul 
de la Niirenberg de Stanley Kramer, în timp ce în să- 
lile de cinema au fost recirculate două pelicule ro- 
mânești înconjurate și de semnificaţii politice: fostele 
„interzise“ Reconstituirea de Lucian Pintilie și Faleze 
de nisip de Dan Pita. A-pro-pos: dincolo de valoarea 
lor strict cinematografică, le văd supuse cu folos 
unor interpretări sociologice. Imaginile lor crude ori 
ironice, împinse uneori pină la naturalism, pot spune 


multe despre o epocă.. 
jon Bogdan LEFTER 


drept tea itm pe Dana Bartzer, (Vă aduceţi aminte? 
Cu o băsmăluță pe cap, trudindu-se ርህ un fier de călcat 
— model ancestral, ይመውቱ in valoare, in plan secund, 
înzestrările coregrafice). 

La ora cînd apar aceste rînduri, show-ul TV intitulat 
„Castelele lui Dracula“ — realizat de Anghel Mora şi Ti- 
tus Munteanu a fost prezentat la concursul „Rose d'Or“ 
de la Montreux (Elveţia); ideea interesantă este aceea că 
fiecare clip (Silvia Dumitrescu, Mihai Pocorschi, citeva 
cunoscute formaţii gg este de sine stătător, putind fi 
difuzat și separat, fără „liantul“ asigurat de actorul Doru 
Octavian Dumitru. Dar, în aşteptarea unei discuţii mai 
ample cu Anghel Mora pe această temă, citeva informaţii 


legate de ee Ar că unor video-clip-uri valoroase, 6|- 


fuzate de n ultimele luni (ele răspund solicitărilor 
din scrisorile primite; aşteptăm şi altele). 

lată spre exemplu cintecul „Love Shack” (Cuibuşorul 
dragostei, să opri gear din albumul de mare succes 
„Obiect cosmic” (Cosmic Thing). Telespectatorii noştri 
au remarcat coafura originală (peruci înalte, tapate) a ce- 
lor două interprete, Kate Pierson si Cindy Wilson; titula- 


Neil Young, un muzician al libertăţii 


tura grupului se referă, de altfel, tocmai la ele — într-un 
jargon glume, fireşte — facindu-se aluzie la celebrele 
avioane B-52. Grupul B-52's a luat ființă, în 1976, în ora- 
sul Athens, statul Georgia (S.U.A.), practicind o muzică 
tipică new wave, cu ritmuri dansante, primul mare su- 
ces fiind „Rock Lobster", în 1978. Asa cum s-a putut ve- 
dea, membrii formaţiei au reuşit să impună si o vesti- 
mentaţie uşor trăznită, amintind de anii '50. Ani de care 
se leagă amintirile adolescenței unor „big“ ai rockului 
contemporan — Rolling Stones — prezenţi în orice co- 
lecţie video ce se respocti cu hit-ul „Rock And A Hard 
Place“, din albumul „Steel Wheels“ (Roţi de oțel). Este 
cea mai faimoasă formaţie a genului încă în activitate, fi- 
ind întemeiată acum de ani la Londra! Mick Jagger, 
solist vocal legendar, are 47 de ani, unii colegi ai săi 
avind chiar mai mult, mai „tinerel“ (43) fiind cel sosit in 
rup în 1975, chitaristul Ron Wood. Muzica formaţiei, 
tă pe rhythm-and-blues, „sună“ şi acum extrem de 
proaspăt, iar atitudinea de nuanță rebelă stirneste încă 
proteste. Rivalii de odinioară, Beatles, se află demult în 
paginile enciclopediilor, iar Rolling Stones concertează şi 
azi pe stadioane arhipline. În domeniul video-clipului, ei 
au rămas fideli stilului „clasic“, cu secvențe din concert, 
conştienţi că forţa grupului se datorează în bună parte 
apariţiilor „live“. 

Coleg de generaţie (s-a născut în 1945 la Toronto, În 
Canada), Neil Y preferă şi el imaginile mai sobre, 
pentru a permite telespectatorului receptarea plenară a 
versurilor, comentariile sale literare fiind plasate nu o 
dată în miezul fierbinte al actualităţii, cum este cazul cli- 
pului la care ne referim, „Rockin! In The Free World“ — 
melodie cuprinsă în albumul „Freedom“ (Libertate). Fi- 
gură importantă a rockului contemporan, Young a cisti- 
g în formațiile Buffalo Springfield, Crazy Horse, Crosby 

ills Nash and Young şi a compus cîntece intrate în fon- 
dul de aur al genului. Chitarist, vocalist si poet, el a 
abordat cu egală măiestrie muzica folk, electro-pop, 
country... 

Rolling Stones, Neil Young, B-52's — trei nume, trei 
repere pentru colectionarul video meloman. 


Octavian și Florin-Silviu URSULESCU 


ዞ 


Cu aproape două decenii în urmă își făcea apariţia in lumea - 
atunci) - a folkului nostru, un duo tii i: Vali şi Carmen. 
se va numi „Nopţi” - in versurile scrise de Carmen 

abia inceputelor lupte politico-religioase ce 


Fils 
፣ 
i 
1 


vor insingera strazile BG et nord-irlandeze: „ Doamne, să 
vezi ce-a mai rămas oameni“. Urmindu-şi vocaţia solistică, 
Valeriu Sterian (fostul „Vali“) a devenit un nume binecunoscut, recent 
flind invitat în de citiva muzicieni de frunte ai țării fiorduri- 
lor. Întilnirea a dus la reimprimarea emofionantului song: linia bala- 
descă este păstrată, orchestraţia beneficiind de atu-urile tehnologiilor 


moderne. ተ — a grupului, efectuată mari ደል fara 
decoruri, a fost ሀ inil re şi 

ranță, de plins şi victori 28 ለድ ር) ack ce ወ ver 
aminti veşnic de Revoluţie. “Un video-clip sincer, direct, cu impact 


Florin-Sllviu URSULESCU 
19 


Paulette Goddard 


Silvana Mangano : 


N-AU FOST STARURI, ŞI TOTUŞI... 


DR după dispariția Avei 
Gardner, [በ decembrie trecut, se stin- 
gea prematur Silvana Mangano. Am 
crezut că e vorba de o simplă coinci- 
denta. Dar nu a apucat bine să se des- 
primăvăreze și am aflat de moartea „Di- 
vinei“, urmată de cea a Paulettei God- 
dard, ceea ce m-a făcut să-mi amintesc 
de zicala saxonă ,o dată e intimpla- 
toare; de două ori e coincidenţă, a treia 
oară înseamnă că e ceva la mijloc...“. 
Încercarea de a găsi între aceste morţi 
succesive o legătură, un factor comun 
— posibil agent al unei fatalitati — s-a 
dovedit zadarnică. Nici frumusețea, nici 
gloria nu sînt de vină — cel putin în ca- 
zurile de mai sus. lar în rest, totul le 
desparte. 

Paulette Goddard, de pildă, repre- 
zenta un tip de femeiușcă picantă, ce 
cucerea pe loc prin umor si, mai apoi 
abia, prin farmecele fizice. Voluntară și 
dotată cu un simț de independenţă ieșit 
din comunul anilor '30, cind a început 
să facă figuratie în diverse comedii mu- 
zicale, ea reușea atit de bine să se certe 
cu patronii, încît era mereu dată afară. 
În această postură, de altfel, face cu- 
noștință cu Chaplin — iar ceea ce ur- 
mează scrie în orice istorie a cinemato- 
grafului. „M-a izbit faptul că Paulette 
avea ceva de puștoaică. Ar fi fost minu- 
nat să aduc pe ecran (...) vagabondul și 
pustoaica“ — Charles Spencer Chaplin. 
Aşa ca, timp de trei ani in care cineas- 
tul concepe Timpuri noi, tinara sa pro- 
tejată este supusă unui regim intensiv 
de lecții de actorie, de dans, exerciţii 
vocale si de dictie etc. În 1936, la pre- 
miera filmului, Paulette Goddard avea 
25 de ani — dar pe ecran ea fixase ima- 
ginea unui Gavroche — feminin, perso- 
naj unic, irepetabil în opera chapli- 
niană. Este clar că personalitatea deo- 
sebită a actriței, natura sa activă şi 
agresivă totodată, l-au inspirat pe Cha- 
plin în crearea acestui contrapunct fe- 
minin al pașnicului si: solitarului vaga- 
bond. Acest fapt numai și ar fi fost de 
ajuns pentru a o face celebră. Si ve- 
deta. 

De pe o asemenea trambulină si cu 
un asemenea protector, cum de n-a că- 
pătat Paulette Goddard rangul de star? 
Din nou o filă din istoria cinematogra- 
fului. Ajunsă în finala competiţiei pen- 


ህህ obținerea rolului Scarlett O' Hara 


alături de alte patru vedete americane, 
desemnată învingătoare după un a! trei- 
lea rind de pr filmate, Paulette nu 
este in stare să-i arate boss-ului Seiz- 
nick actul său de căsătorie cu Chaplin! 


20 


Or, Pe aripile vintului era „un caz“ de 
epopee naţională, iar biografia actorilor 
trebuia să fie fără cusur... Și astfel, 
pentru a nu-și ridica împotrivă legile 
puritane, Selznick își va retrage cuvin- 
tul, starul va fi englezoaica Vivien 
Leigh, iar Paulette Goddard va rata sin- 
gura sa ocazie de-a ajunge printre 
stele. 

Urmează un al doilea film cu (şi de) 
Chaplin — Dictatorul (1940) — unde 
din nou creează un personaj diferit de 
celelalte femei din filmografia autorului 
(Hanna, tinăra spălătoreasă din ghet- 
tou, este o ființă dinamică si cu reflexe 
rapide, ce încearcă să se impotriveasca 
soartei, vai, atit de potrivnică) și apoi 
altele, de toate genurile. De la Seceră 
vintul sălbatic de Cecil 8. DeMille 
(1942) ia Kitty de Mitchell Leisen (1946) 
si la Jurnalul unei cameriste de Jean 
Renoir (1946), sau comedii cu. Bob 
Hope, filme de aventuri, melodrame de 
epocă. (Ciudat, dar cu cit filmele sale 
au încasat mai putin, cu atit popularita- 
tea actriței s-a consolidat). Cariera sa 
părea a se fi încheiat în 1954, bogăţia, 
preocupările mondene, prietenia (apoi 
căsătoria) cu Erich Maria Remarque fi- 
ind suficiente pentru a-i umple viata. ል 
revenit totuși, o singură dată, în fața 
aparatului de filmat — în rolul contesei 
din Indiferentii de Francesco Maselli 
(1966), adaptarea romanului omonim 
de Alberto Moravia — parca pentru a 
arata lumii intregi ca, inca frumoasa, e 
aptă să joace și roluri mai profunde de- 
cit avusese parte în celelalte 43 de filme 
ale sale. Cind a murit, Paulette God- 
dard. avea 79 de ani. 

Silvana Mangano in schimb, a trait 
doar 59 de ani și a facut 23 de filme. Si 
pe ea tot frumusetea — dar una de un 
tip aparte — a adus-o in cinematogra- 
fie. După două roluri secundare, rolul 
principal din Orez amar de Giuseppe 
de Santis (1948) o consacră drept pri- 
mul simbol feminin al neorealismului 
italian. În apa mocirloasa a plantațiilor 
de orez, printre celelalte „mondine“ 
muncitoarele sezoniere ce trudesc în 
iecare an fără a-şi cruța forțele și să- 
nătatea pentru a sădi orezul, într-un 
ritm de lucru infernal și în condiții de 
viață mizerabile) Silvana Mangano apă- 
rea ca un fel de Afrodită a mlaștinilor. 
Tricoul uzat, 50ባህ፤ zdrentuit și ciorapii 
groși, „ţinuta“ reglementara a lucrătoa- 
relor din orezării, păreau deodată 
anume gindite pentru a pune în valoare 
formele sculpturale ale acestei fete cu 
chip frumos de mediteraneană. 


Drumul Silvanei Mangano a mers în 
sus. Devine și ea nevasta unui personaj 
influent: marele producător Dino de 
Laurentiis care, spre deosebire de alti 
moguli, nu își impune soția fără a fi si- 
gur că ea poate face bine rolul. lar ea 
învață, progresează mereu, sofisticin- 
du-și jocul și, treptat, chiar făptura. 
Deja in Ulisse demonstrase că e. în 
stare să întrupeze două eroine total di- 
ferite: Penelopa și Circe. În Procesul de 
18 Verona de Carlo Lizzani (1963) ea 
este Edda Ciano, fiica lui Mussolini, o 
femeie prinsă în ke necrutator 
al istoriei contemporane; in Oedip rege 
de P.P. Pasolini (1967) ea este locasta, 
o eroină a antichităţii, victima unui des- 
tin cutremurător; în Jocul de cărți de 
Luigi Comencini (1972) ea compune cu 
finețe personajul unei amărite de ja pe- 
riferia Romei, disparată de sărăcie si de 
ghinionul ce pare a-i urmări familia, în 
ciuda unui talent deosebit la ,scopone”. 
in comparaţie cu partenerul său din 
acest film, Alberto Sordi, un mare ac- 
tor, dar atit de previzibil în joc, Silvana 
ne suprinde aici, și va continua să ne 
surprindă. Cu ajutorul lui Luchino Vis- 
conti, cineastul care „o citise“ dincolo 
de aparente, ea ne-a dezvăluit un câte 


„aristocratic pe care nimeni nu l-ar fi bă- 


nuit 18 „mondina“ de altădată. Un rol 
secundar — mama tinarului Tadzio — 
în Moarte la Veneţia (1970), apoi Co- 
sima Wagner în Ludwig (1972) și Con- 
tesa imorală din Portret de familie in 
interior (1974) înseamnă pentru actriță 
a doua mare victorie, una de maturi- 
tate. O victorie deloc înrobitoare pentru 
această femeie care ar fi putut oricind 
să devină un star, dar a preferat să 
ducă o viata rezervată. De aceea a și ju- 
cat tot mai puţin în ultimii ani (să nu ui- 
tăm totuși de Dune — 1984 — și de Oci 
ciornile — 1986), stind mai aproape de 
copiii de care nu știa că se va despărţi 
atit de curind. 

Și iată că,- recapitulind momentele 
mai importante din două cariere atit de 
diferite, am descoperit și ceea ce le 
leagă. Fără a fi staruri, și Paulette God- 
dard şi Silvana Mangano au intrat încă 
din viață pe poarta cea mare a istoriei 
cinematografului mondial, pentru că ele 
au devenit, chiar de la debut, insepara- 
bil legate de două mari capitole numite: 
Chaplin și Neorealism — de care nici 
cea mai sumară carte de istorie a celei 
de a 7-a arte nu se poate dispensa. 


Aura PURAN 


Tantzi Cocea 


A încetat din viață Tantzi Cocea, o 
mare actriță a teatrului românesc, care, 
de la debutul remarcabil (petrecut în 
1931) alături de Emil Botta, a interpre- 
tat pe scena Teatrului de Comedie, a 
Naţionalului, a Teatrului Municipal ro- 
luri de neuitat ca Ruth din „Dincolo de 
zare" de O'Neill, Natalia din „Trei su- 
rori“, Regina din „Hamlet“, Vidra din 
„Răzvan si Vidra“. A înnobilat cu pre- 
29138 ei filme ca Bijuterii de tamilie 
(1957), Cartierul veseliei (1964), Răpi- 
rea fecioarelor (1967), și Serata (1971). 


MAGIE, FARMEC 


N u știu, nu vreau, nu pot învăţa să res- 
taurez golurile, absentele, să anulez trauma- 
tismul cu efect prelungit al despărțirilor; 
chiar dacă o inimă fără stăpin e mai agonică 
decit orice alienare, chiar dacă, eliberind din 
tine o cantitate de viaţă nu o înlocuiește decit 
cu o cantitate de neant, Am crezut 
întotdeauna in acest talisman —-cuvintul, tot 
așa cum am crezul. câ numai poeţilor le e 
dată enigma minuirii ዘ. Poetii ar trebui să 
scrie despre actori, despre cei care, ca ei în- 
tocmai, fac omenirea sã- vibreze fara -58- 
ceară nimic. A 

Vorbind astăzi despre Doamna Tantzi Co- 
cea, de ce ay repela lucruri 5ክህየ6? 

ል fost in scenă. Abia daca a fost şi pe ecran. 
ል rostit. Nu a intirziat niciodata peste accen- 
tele rolului luat în stapinire si s-a retras. Dar 
terininase oare ce avea de spus? 

Cind mulți actori de circulaţie, de prea mare 
zel momentan triumtau, Tantzi Cocea a pre 
ferat refugiul într-un spațiu numai al ei. Am 
avut privilegiul să trec pragul acestui univers 
— un fei de muzeu al colecţiilor de artă — în 
care prezența umană iradia, peste cite anxie- 
tati?, magie şi farmec. 

Merita cutezanta mea de om totuși timid să 
fie recompensată cu atita fast?. Răspund fără 
de vorbe, cu fruntea înclinată. 

Prima intiinire, mai bine zis ceremonialul pri- 
mei intilniri, s-a menţinut sub semnul unui Tir 
guros instinct al proporțiilor. Cordialitatea sa, 
eleganța unui suflet cu trenă lungă, impulsul 
de a fraterniza cu o persoană care, blocată, 
uitase scopul întrevederii, mi-au dat curaj. 
Am trait atunci, într-o lungă și memorabilă 
conversaţie, una dintre cele mai bogate lecții 
de viata, de conduită, care mi-au marcat anii 
— nici multi, nici puţini. Solitara nu împovăra 
inima nimânui, nu vorbea despre suferință, 
despre pustiu, despre dezolare. Avea o minte 
fină de bijutier care ştie cum se slefuieste 
piatra pretioasa. Cunostea enorm fără să-l 
umilească pe cel ce nu-i putea fi egal în cali- 
tate. 

Mă va urmări mereu amintirea acestei ființe 
prodigios înzestrată de natură, ireală frumu- 
5619 a unui chip maturizat în splendoare, 
privirile licărind lăuntric, surisul, vocea tulbu- 
ratoare dind vorbelor o inimitabilă fluiditate, 
grație, distincţia, infinita noblețe. 

Acum, neasemuită Doamnă aţi băut din po- 
calul cu somn. Dar veţi odihni oare? Dar veți 
odihni oare, cind actorii ramin ai vremii, chiar 
fara voia lor și ai tuturor vremurilor, chiar 
fara voia vremurilor? 


Julieta TINTEA 


Deşi nu apăruse de ani şi ani de zile in vreun nou film, 
Greta Garbo se afla totuşi în atenţia presei şi fotoreporterilor 
din America şi de pretutindeni. 

Din cînd în cînd se publica cîte o fotografie 
în care Garbo părea greu de recunoscut. 


În toate 


x 


i se remarcau tristețea si angoasa din privire. 
O ultimă fotografie precum si un clip făcut de un amator 
dovedesc că Greta Garbo mergea greu, şchiopăta. 

De Paşte, (aprilie 1990) Greta Garbo a murit 


în spitalul din apropierea locuinţei ei. Medicii au anunțat decesul 
dar au refuzat să dea orice altă informaţie. 
Dorinţa celebrei lor paciente — de a se păstra secretul 
pînă şi al maladiei de care suferise — 
avea să fie respectat şi după moartea ei. 


CEL MA 
SECRET . 
PERSONA] 
Capote 
despre Garbo 


| extul șocant de mai jos a apărut ርሀ pu- 
țin timp înaintea morţii lui Truman Capote și 
se referă probabil la o perioadă nu prea în- 
depărtată din viața Gretei Garbo, cînd locu- 
ise tot la New York. Dispariţia Divinei 
transforma relatarea lui Capote in ceva mai 
mult și, în același timp, mai puţin decit inten- 
fionase scriitorul: nu chiar o pagină de col- 
portaj rauvoitor, dar nici „ultimul cuvint“ în 
materie de Garbo. 

Textul de mai jos ne înfățișează nu doar o 
altă Garbo, ci și un alt Truman Capote. 


„In ultimii treizeci de ani — scrie Capote — 
Greta Garbo a trait singură într-un imobil 
destul de sinistru situat la capatul unei alei 
din Manhattan. Imobilul este atit de aproape 
de East River incit vapoarele care trec par să 
se ciocnească de zidurile lui; iar înăuntru 
apartamentele sint ca un „puzzie“, niciunul 
nu seamănă cu celălalt în ce priveşte mări- 
mea sau forma. 

Puţini sînt cei care au văzut această ascun- 
zatoare a Gretei Garbo, şi cei mai mulți din- 
tre ei nu mai sint printre noi: George Schiee, 
cel care s-a ocupat de finanțele ei — și rezul- 
tatele talentului său se văd astăzi cu priso- 
sinta; Cecil Beaton, care i-a cerut de cinci ori 
mina, fiind refuzat de tot atitea ori; Mercedes 


de Acosta, o distinsă doamnă sud-americană | 


care a suferit decenii la rind de dragoste 
neimpărtășită; și Salka Viertel, o nemtoaica 


intelectuală care a fost confidenta ei cea mai _ 


apropiată, ። 
„Apartamentul Gretei Garbo constă din 
cinci camere spatioase prin ale căror ferestre 


înalte se văd bancurile reci care mărginesc 
carțierul Queens, de cealaltă parte a riului. 
Uneori se aude o sirenă sau zgomotul ritmic 
al unui elicopter, sau geamătul unui vapor 
semnaiizind prin ceaţă; altminteri, tăcerea 
este la fel de profundă ca în interiorul unui 
mormint egiptean. În ciuda putinilor vizita- 
tori, locul acesta pare a fi fost decorat pentru 
petreceri luxoase. Pereţii ard de tablouri im- 
portante puse laolaltă cu prea multă dezin- 
voltură: Picasso-uri pe care, privindu-le, te 
întrebi dacă nu cumva au fost atirnate cu su- 
sul în jos, mai multi Monet si Manet, un Bon- 
nard, un Renoit, un. Degas, un Braque. Dar 
nu cred că proprietara lor e interesată de 
artă; tablourile au fost cumpărate ca o inves- 
titie, împreună cu terenurile imobiliare din 
California, din care deține un număr aproape 
neverosimil. 

Scaunele, mesele, canapelele, perdelele 
formează un amestec eteroclit. Totul arată ca 
și cum mai multi decoratori ar fi lucrat simul- 
tan la aranjarea lui, fiecare cu un punct de 
vedere diferit — ceea ce nu e departe de 
adevăr. De-a lungul anilor, o sumedenie de 
prieteni au contribuit la decorarea lui: asa in- 
cit ideile lui Cecil Beaton se bat cap în cap 
cu cele ale lui George Schlee; amănunt deioc 
surprinzător, avind in vedere că cei doi se 
urau de moarte. Impresia generală este neo- 
bișnuită, iar atmosfera tot atit de plăcută ca 
în sala de așteptare a unui cămin de bătrini. 
Nu există oglinzi, cel putin în încăperile 
„publice“. Si በህ există cărți, căci Garbo በህ 
citește. decit foarte rar — și atunci absolut în- 
timplător — altceva decit un ziar. Şi nici nu 
se uită ja televizor. Două: carafe de cristal 
pline cu vodcă scinteiază pe o măşuţă din sa- 
lon. Una este albă, cealaltă roșie. 

Garbo adoră vodca. Cind se întoarce din 
lungile ei plimbări pe străzile New York-ului 
፦ unde zaboveste de regulă privind vitrinele 
፦ își revine imediat trăgind -o dușcă de 
vodcă: albă primăvara, roșie iarna“. . 


Alex. Leo ŞERBAN 


Repere 


existenţiale 


e Greta Garbo s-a născut la 18 septembrie 
1905, ia Stockholm, în familia unui muncitor 
sârman de la primăria orașului, serviciul cu- 
ratenia străzilor. De la tată! sau, Greta moște- 
nise trăsăturile delicate, iar de la mama sa, fi- 
rea taciturnă. 


e Pe formularu! de solicitare a cetățeniei 
americane, completat in 1941, Greta men- 
tiona inaltimea de 1,75 m, nu prea înaltă deci, 
cu toate că se vorbea despre ea ca despre o 
actriță care cu greu și-ar fi găsit parteneri. 
John Gilbert și Charles Boyer erau de vină 
pentru această parere acreditată pentru că 
amindoi erau mai scunzi decit ea, iar regizorii 
trebuiau să folosească tot felul de trucuri şi 
amplasări ale personajelor în cadru pentru ca 
Greta să nu pară mai înaltă decit partenerii 
ei. 


e Casa în care Greta a crescut alături de 
cei doi frați ai ei era destul de sărăcăcioasă, 
iar atmosfera de-a dreptul promiscuă: în- 
treaga familie dormea într-o singură cameră, 
iar patul Gretei, nu mai. mare decit o targă, 
era plasat în mijlocul încăperii. 


e Peste toate neajunsurile intervine și 
moartea tatălui, ceea ce înrăutățește și mai 
mult starea financiară a familiei. Începind din 
iulie 1920, Greta lucrează ca vinzătoare în 
marele magazin „Bergstrom“ din Stockholm, 
Cistiga echivalentul a aproximativ 35 de do- 


‘lari pe săptămină. Aici, in acest magazin, o 


remarcă ህበ regizor care făcea filme de re- 


L clamă și așa apare ea pentru prima oară pe 


ecran. Era mai rotunjoară ia fata si cind zim- 
bea făcea gropite. 


@ O noua schimbare in viata ei se produce 
cind este mutată la raionul de confecții. Aici 
© descoperă regizorul Petschler, autor de co- 
medii ușoare. care venise la acest magazin să 
cumpere costume pentru un viitor film. Dato- 
rita acestuia, Greta debutează în Peter Vaga- 
bondul. Un an după aceea dă examen 18 con- 
servatorul din capitala Suediei. 


ወ După alte citeva evoluții nesemnificative, 
Greta, (care incă se numea Gustafsson) 8 in- 
țilnește pe Mauritz Stiller care în cursul unei 
filmări îi pune o întrebare înscrisă acum în 
biografia Gretei: „Dar bine, domnişoară, 
dumneata n-ai călcat niciodată printr-un con- 
servator?”. Dar tot Stiller este cel care i-a 
ales Gretei Gustafsson numele de Garbo. 


e Prima călătorie în străinătate avea sa fie 
în Germania cu filmul Găsta a 
Ecouri foarte favorabile în presă. Se ዛሻፎ‹//ፍ- ' 
trează și primele contacte cu studioul MGM de 
ia Hollywood și incheierea unui contract in 
urma căruia este distribuită in Strada fără bu- 
curie. 


e Contactul cu America fusese însă pentru 
Greta o dezamăgire. Trebuise să aștepte săp- 
tamini întregi pina ce MGM să-i facă o proba 
de film. În rest, o așteptare care-i alimenta 
melancolia după Suedia și caracterul ei taci- 
turn. Singurul lucru remarcabil din această 
perioadă sint fotografiile făcute de Arnold 
Genthe pe care viitoarea vedetă i! intiinise 
din intimplare într-o vizită tăcută la o cunos- 
tinta. Fotografiile acestea aveau să facă sen- 
zatie și una din ele a apărut in revista „Vanity 
Fair“ cu următoarea explicaţie: „O nouă stea 
din nord — Gteta Garbo“. Căutătorii de ta- 
lente au dat buzna dorind să afle cine era 
această femeie „divina“ si să-i ofere con- 
tracte. Între timp studioul a inchiriat pentru 
Stiller o căsuță pe plajă la Santa Monica și 
un apartament pentru Greta la „Hotelul Mira- 
mar”, al cărui patron era norvegian. 


e După perioada de așteptare, incepe pe- 
rioada activa: apar filmele Torentul (premiera 
a avut loc în februarie 1926), apoi Ispititoarea 
și Carnea diabolică, unde Greta îl întilnește 
pe actorul foarte lansat la acea vreme, John 
Gilbert. Noui cuplu cucerea pe ecran, ca și în 
viata de toate zilele. Se vorbea ca Greta și 
John se vor căsători, ceea ce nu s-a întim- 
plat. Garbo avea să mai cunoască un alt guc- 
ces cu un ecou formidabil în presă, Anna Ka- 
renina (premiera la 29 noiembrie 1927) care a 
apărut pe ecrane cu titlul Love (adică, Dra- 
goste). Următorul film avea să fie Femeia di- 
vină. În 1928 joacă în Doamna misterioasă 
(film care mai este cunoscut și sub titlul 5፳የ- 
pele). In 1929, nares sălbatică, apoi Drep- 
tul la dragoste. || cunoaște si începe să-l pre- 
țuiască nespus, ca actor, pe Gary Cooper. 
Apoi, în ultimul ei film mut Sărutul (din 1929) 
joacă alături de un actor foarte tinar ce reti- 
nuse atentia tuturor, Lew Ayres. 


e Studiourile MGM sint preocupate s-o de- 
termine pe Greta Garbo să debuteze în filmul 
sonor (desi contractul ei በህ prevedea 
aceasta). Se avea în vedere distribuirea ei 
într-un fel de film — paradă, Hollywood-Re- 
vue. Urmează Anna Christie, apoi în 1930, 
Romance. Presa incepuse să vorbească des- 
pre caracterul dificil și despre incomunicabi- 
litatea Gretei Garbo iar un actor de populari- 
tatea lui Lionel Barrymore avea să o portreti- 
zeze 85161: „E atit de lipsită de o orice do- 
[በ18 încit pare aproape bolnavă. Nici በህ 
bagă de seamă cind o saluti cu căldură. Fe- 
meia asta ori este mistuită de strălucirea ca 
de piatră prețioasă a artei ei, ori pur și simplu 
e o mare timidă”. 


9 În filmografia Gretei Garbo apar acum 
filme ca ins ie, Curtezana, Mata Hari, Fe- 
meia cu două fețe și Grand Hotel (unul din 
cele mai mari succese de casă ale ei). 


e Ar fi trebuit să apară alături de foarte ti- 
narul şi atit de chipesul actor englez, Lau- 
rence Olivier, în Regina Christina, dar intiini- 
rea cu viitorul partener, după cum spunea 
Mamoulian, „a lăsat-o rece pe Greta”. Așa că 
viitorul partener avea să fie tot John Gilbert. 
Filmul lui Mamoulian avea să pună însă in 
valoare capacitatea Gretei Garbo de a reda 
subtilitatile psihologice ale personajului. În 
plină glorie, in filmografia ei, apar filme ca 
Vălui pictat, Anna Karenina, Contesa Walew- 
ska, Dama cu camelii (1937). S-ar părea că 
anii războiului au însemnat o adevărată lovi- 
tură pentru viata vedetei in timp ce MGM 
pierdea piața Europei, efortul producătorilor 
se îndreptă acum spre cucerirea pieţei din 
cele două Americi. Chipul Gretei Garbo tre- - 
buia așadar remodelat după gustul american. 
Femela cu două fețe (1941) arată o Greta 
Garbo „american look“ dar aventurile Gretei 
Garbo la Hollywood aveau s-o determine să 
facă o declarație memorabilă şi premonitorie 
„În această lume nouă și dură nu mai e loc şi 
pentru mine“. 


e Un amânunt mai putin cunoscut este că 
prin anii '50 Garbo a încercat totuși să revină 
pe platouri. Există un filmuleţ, o proba pe' 
care i-o făcuse realizatorul francez Ophüls in 
vederea unei colaborări. Nu se cunosc moti- 
vele pentru care filmul proiectat በህ s-a mai 
facut. 


E 
21 


ee. 


PE ECRANE 


22 


chimbari, vrem schimbări“ este 
leit-motivul. cintecului ce însoțește obse- 
siv imaginile filmului Assa de Serghei So- 
loviov, una dintre cele mai semnificative 
opere ale noului cinematograf sovietic 
Schimbările n-au lipsit în Uniunea Sovie- 
fica din 1986 incoace, cind una dintre 
cele mai încremenite structuri social-poli- 
tice din lume 8 început sa se „miște” ani- 
mată de perestroika, un concept care l-a 
făcut pe Mihail Gorbaciov „Omul dece- 
niului". Intrat în fondul principal de cu- 
vinte al tuturor ziariștilor şi politicienilor 
de pe glob, termenul este însoțit de no- 
[(ህበ88 de glasnost, transparența, princi- 
piu care a făcut să iasă la iveală adevă- 
ruri ascunse cu grijă timp de decenii. 
Aceste adevăruri au apărut foarte repede 
pe ecran, depunind mărturie despre mo- 
dificările radicale ale cinematografului 
sovietic. 

Odată cu Congresul cineaștilor din 
1986 s-a anunțat oficial incetarea „vinăto- 
rii de vrăjitoare“ condusă neobosit de 
cenzură. Prima victorie: difuzarea unor 
filme. oprite de mai multi ani, cele mai cu- 
rajoase realizate in perioada de stagnare. 
Selectionate in marile festivaluri interna- 
tionale; premiate în festivalurile din Uniu- 
nea Sovietică, aceste pelicule au marcat 
începutul de drum în perestroika cinema- 
tografica. Printre ele se numără Cainta de 
Tenghiz Abuladze, Povestea Assiei Kiiasi- 
na de Andrei Mihalkov Koncealovski, Co- 
misara de Alexandr Askoldov, Scurte in- 
(8በዘብ de Kira Muratova, Tema de Gleb 
Panfilov. Obstinatia autorilor de a dezvă- 
lui pină la ultimele consecințe adevăruri 
dureroase a devenit un principiu comun 
de „poetică” pentru realizatorii afirmati in 
ultimii patru ani. 

Cu fervoare polemică ieșită din comun, 
tinerii cineaști s-au grăbit să atace teme 
pină acum tabu: prostituția, corupția ge- 
neralizată, falimentara politică ecologica, 
degradarea vieţii de familie. Un critic so- 
vietic ironiza excesele acestei noi ten- 
dinte: „cerșetori, prostituate şi toxicomani 
s-au răspindit pe ecran ca niște cadouri 
aduse de un Moș Crăciun beat“. Există în 
unele din aceste filme o voluptate a deta- 
liului naturalist, a exhibării mizeriei fizice 
si morale. După ce atita vreme au fost 
nevoiţi să recurgă la o întreagă strategie 
pentru a face să apară pe ecran adevăruri 
despre societatea sovietică, iată că regi- 
zorii abordează acum o expresie cinema- 
tografică mai directă pentru a spune ce 
au de spus, făcindu-ne uneori să avem 
nostalgia subtilitatilor stilistice de mai 
inainte. 

Este ceea ce au reproșat unii critici şi 

Vera, pelicula ce a provocat tu- 
multuoase reacţii în Uniunea Sovietică, 
șocind, dar inregistrind un număr record 
de spectatori. Filmul tinărului regizor Va- 
sili Piciul este unul dintre primele care 
dezvăluie gravitatea crizei de ideal a cetă- 
teanului mediu, pasivitatea. lui dezolantă. 
Peisajul uman este descris în tuse gro- 
testi, înregistrind proliferarea disperantă 
a unor tare sociale: alcoolismul, indife- 
rentismul, violenţa. Scandalos de senzu- 
ala eroină [5] intersectează mereu traseul 
cu indivizi din lumea interlopă. Persona- 
jele din acest mediu constituie o adevă- 
rată preferință a reprezentanţilor noului 
cinematograf sovietic. Proxeneti, prostitu- 
ate si traficanţi apar în recentul film al lui 
Piotr Todorovski intitulat Inter-devocika 
(ceea ce, in traducere, at insemna Fata 
internațională), care descrie cu realism 
viața fetelor care se prostituează pe va- 
lută, acuzind nu atit viciul cit criza de va- 
lori morale care le determină pe „prota- 
goniste“ s-o ia pe această cale. 

Delincventa favorizată de indiferența 
societăţii față de individ apare, în diferite 
ipostaze, in multe dintre pelicule sovie- 
tice de ultimă oră. De la logodnicul de 
profesie, prezent în Draguta Aelita (regia 
Gheorghi Natanson), la traficantii de ma- 
sini intilniti în Vocatie de detectiv (regia 
Alexei Koreniev) sau de drog, ce apar in 
Autostrada (regia Valeri Fedo- 
seev) pina la marele sef de banda organi- 
zata în stilul Mafiei, protagonist în Assa 
de Serghei Soloviov, iată citeva dintre în- 
fatisarile acestui personaj în afara legii. 
Obsesia proliferarii delincventei apare 
foarte acut in Plumb (regia Vadim Abrasi- 
tov) al cărui erou principal, un băiat de 
15 ani se oferă de bună voie să ajute mili- 
tia pentru a stirpi această plagă socială. 
51. declară: „Fac asta pentru a extirpa 
toată această mizerie din orașul meu na- 
tal“. Intransigenta vag patologică a puş- 
tiului, lumina deloc favorabilă în care au- 
torul îl pune, sugerează că violenţa și cri- 
minalitatea sînt numai efectul şi nu cauza 
tarelor semnalate. 


Pornirile violente nu deformează numai 
comportamentul adulților, ci şi pe cel al 
copiilor. Un crud joc războinic născocit 
de pionierii aflați într-o tabără capătă 
forme monstruoase, apropiate de crimă, 


în Jocuri de noroc copii de virstă 
şcolară (regia Vladimir Fokin). Relaţiile 
conflictuale dintre părinţi si copii, divorțul 
între idealurile diferitelor generații, sint 
fenomene consemnate cu mult interes de 
noul cinematograf sovietic. Exemple gă- 
sim si în Oglindă pentru erou (regia Via- 
dimir Hotinnenko), sau Soțul și fiica Ta- 
marei Alexandrovna (regia Olga Narut- 
kaia). 

Perestroika a permis tinerilor cineasti 
sovietici să abordeze și o tema pina acum 
interzisă: disidența. Un exemplu este fil- 
mul Dizident (regia Valeri Jerega) al cărui 
erou este un tinar răzvrătit care face totul 
pentru a duce în occident dovezi despre 
abuzurile comise în Uniunea Sovietică. 
Paradoxal este că acest nonconformist 
care condamnă societatea în care trăieşte 
este colaboratorul unei staţii de bruiaj a 
Securităţii. Un: subiect inaccesibil pina nu 
demult este şi poluarea. Apărind în plan 
secundar în Micuța Vera, acesta devine 
pregnant în Vizitatorul muzeului (regia 
Constantin Lapușanski) care se referă la 
consecințele catastrofei de la Cernobil. 

lată cite adevăruri, pînă nu demult es- 
camotate, au apărut pe ecran datorită po- 
liticii „transparenţei'.„ Perestroika“ = res- 
tructurare. De acord, să restructurăm, dar 
ce? Aceasta este întrebarea nelinistitoare 
care răzbate printre imaginile peliculelor 
noului cinematograf sovietic. 


Dana DUMA 


ntentind un proces de intenţie criticii 
care a acționat ca cenzură psihologică gră- 
bindu-se să salute tenta socială 1818 a 
filmului, escamotindu-i punctul de inte- 
res — erotismul —, un cronicar sovietic îl in- 
vocă, în finalul articolului său, pe Roland 
Barthes. Reputatul specialist în descifrarea 
semnelor limbajelor contemporane — mar- 
xism, existentialism, structuralism etc. — 
poate fi într-adevăr excelent ghid la /ectura 
percep te În e are 

Rar extrage imag a ceea 
ce vrea să tocmai din ceea ce vrea să 
oo („Le degré zéro de l'écriture", 
Plan general, peisaj nocturn, peisaj diurn: 
blocuri $i ri de fabrică de-a valma. Mici- 
mea spaţiului locativ la concurență cu nimic- 
nicia morală, mizeria propriu-zisă la unison 
cu mizeria sufieteasc’, capcana 
vieţi de zi cu zi și lipsa de perspectivă, ori- 


gi ca accesorii din repertoriul clige- 
elor, aceste orogens ale ambianţei (asimi- 
late neorealismului, nouvelle vague-ului, free 


de con- 

vietuire pașnică, cele două iuri, i şi 

ta-ciocnirea fatală iscată banal, 

la masă Lù în discuţie scriitura acestul 

film de debut al cineaștilor Maria Khmelik 

paeran şi Vasili ዓው (regia) se constată 
sitatea semnificării. 


ከ11] 
| 
[21 


! 
| 


nam 
si 
THRE 
ip 
11:11] 
517፡፡ 


i 
| 


poster: zimbetul ዚዘ Nikita (autorul 
Rubedeniilor care ruptura 
categorică între ); surdă de vii- 
tor pretextată de tinărul revenit în | 
cămin şi dreptul 18 libertate 
implică gi dreptul ia > nos- 
taigia amară față de trecut — fetiţei 
care a fost cindva micuța Vera, memento al ` 


inocentei imaculate. 

Dupa ce tineri: protagoniști vor fi străbătut 
o întreagă serie de experiențe — evadarea în 
dans | (si discoteca se’ dovedește un spațiu 
concentrationar), in alcool (pasageră în rela- 
tiva amăgire), in yoga ( exerciţiul n-are efica- 
citate și eșuează hazliu), în moarte (mai 
multe finaluri dramatice sint contracarate 
prin sarjarea convențiilor în maniera deus ex 
machina), o întrebare persistă; „Să ne prefa- 
cem că nimic በህ s-a întimplat?“. Si atunci ei, 
tinerii, încearcă iar regenerarea prin iubire. 

De altfel, Natalia Negoda, interpreta de fi- 
በ619 a candidei și cinicei senzualitati, prin 
raspunsul malitios dat ziariştilor, a dezamor- 
sat dilema etichetării filmului, restringind ero- 
tismul doar la zona reclamei. Pozind pentru 
„Playboy“ n-a făcut decit să joace rolul de 
sex-simbol care i se pare [8 fel de pasionant 
ca şi a interpreta „Fiora și fauna“ la Teatrul ti- 
nărului spectator din Moscova unde este ac- 
trita. 

Lansat de o revistă elveţiană, calamburul 
„In Vera veritas” își are un real suport in coe- 
ficientul de verosimilitate al filmului. La fel ca 
și speculaţiile legate de etimologia cuvintului 
comun vera care înseamnă și sinceritate și 
încredere. 

O publicaţie suedeză propune o concisă $i 
elocventă apreciere a valorii acestei pelicule: 
„Sintem martorii unei tragedii moderne. Ceva 
moare aici, pe ecran. Ce anume moare? Nici 
mitul supremaţiei socialismului asupra capi- 
talismului; nici mitul următor: socialismui 
este mai putin bun decit capitalismul. Moare 
mitul diferenţei care se prăbușește. Noi des- 
coperim că ei sint ca noi“. 

Irina COROIU 


eee ~ ee ae 
con ra pregnani medi 
caractere 


clu: girl, ortana, 


TAINA 


cul citeva sfaturi de.mare 
pret: „Să nu te laşi nicio- 


indivi- መች. ርሁ data መ copile! Pentru 

duatizate, pert icularizate cu un CO; . omul vrednic, totdeauna 
.5 de ከዘ tos t destinat să JOCULUI există o cale ca să izbin- 

ሥ d 8... t 8 

ee ለ ናቴ መመ ርም) 
se manifestă printr-o in- Filmul oscilează tot tim- DE CU BURI Cutia cu cuburi desco- 
spirată distri dar și pul între unele adevăruri perită întimplător in dula- 
printr-un amânunt de amare de viață (mai rar pul cu jucării, îi trezeşte 


comportament ori de sce- 
nografie pus cu exactitate 
cind și unde trebuie (un 
= cone de familie e 
mie i set i Rova 
m prin cReva 
şi reproșuri între 
የኩ rivale sortite să 
conviețuiască o viaţă în 
casa cu amintiri dure- 


cultivate în peisaj 
cinematografic) și între 
multe note de convenţia- 


FIE unor idealizări moş- 
6 din peliculele actua- 
litatilor de duzină Peisaje 
citadine spectaculoase, 


D.. un reuşit film 


pentru copii, aparut [በ 
premieră in 1973, Aventu- 
rile lui Babușcă, dupa un 
altul, Alarmă in Deltă, pre- 
miat în Cehoslovacia la 
Gottwaldow în 1977, după 
o ecranizare, Dumbrava 


„neadaptatului” nostalgii 
greu de domolit. Prea sint 
frumoase, vii și adevărate 
amintirile de la bunici, aşa 
că le visează necontenit 
cu ochii închiși (si des- 
chiși), prilej potrivit ca re- 
gizorul să înceapă jocul 
dintre real — fantastic, 
aducindu-și în ajutor par- 


acter roase; cite-o - | ; 1 i icala i- 
5 LILIACUL divergent, fimul Cristinei fe Blin aoh sugerează ey fin arteziena aspin. minunată (1989). incunu~ tiura muzicală a compozt 
Nichitug, realizat pe vre- un menaj furtunos, tensio- dind jerbe de apă — de valul de la Moscova, Gijon George Natsis. Ei slujesc 


INFLORESTE 
A 


ti ዋይ i a tot fost ami- 
nat „sine die“ cu bunul de 


unde atita pă — dau fil- 
mului nota ag aggro 
tate, care-l! face să-și 
piardă credibilitatea. 


(Spania), Quito (Ecuador), 
după o altă peliculă în 
1984, Acţiunea Zuzuc, me- 
daliată cu argint în Portu- 


cu inteligenţă și talent ver- 
surile Flavigi Buref iar 
„echipa din umbră”, vocile 
reale ale celor omiși de pe 


difuzare. “ቸው apărut as- altei familii. Prin compri- aceasta cu toate eforturile | i generic (să le oferim com- 
tăzi, desigur nu cu aureola mări succesive (de la ro- (vizibile), ale interpretior ni tg aid cereale teria: teen 
unei disidente ideologice, man ia piesă, apoi la sce- a aduce personajelor mul filmului: pentru copii du-le numele: Adriana 
DOUA dar limpede în intenția lui nariu) dramele s-au tot in- ከ666; naturalete. Uneori, NAD LONGI CORALINE YD ores Lungu, George Sava, 


OARA 


opilul, de mină cu 
mama şi viitorul tată, - 
neste [በ vizită oficială la 
mătuși. Tinăra se teme că 
neconformistul pretendent 


Burun ak față de niște ta- 
-uri ale epocii. Unul din 


şi abordarea pe 

peria a ከ297 com- 
plicate, marcate de soartă 
ori de societate, cu evolu- 
፻ dramatice, deloc con- 
cu atmosfera to- 

nică, optimistă a „Jumina- 
tei“ în care (dacă 
te-ai luat după filmele 
noastre de actualitate) ni- 
meni nu mai murea, nu 


— pe centimetru ህ8- 
de peliculă pind au 

odă să supraincarce re- 
a tensională a filmu- 

ui. Cu mai multă expe- 


cent ea din 

፻2፪ eutortiorsatiton viet ra- 
tate și ካዝ” blestemate 
n-ar mai fi parazitat, pind 
la înnăbușire, love story-ul 


central cu un wise şi o 
femeie marcați de expe- 


cazul ului istet ori a 
arii yp din ri- 
gida profà de maté (ርህ- 
noscut clișeul!) și soțul ei, 
eS. ኮሚ atoatestiutor, fe- 

ul că totul — şi 
muntele și marea — a fost 
măsurat. Ajutati de dialo- 
guri — în genere vii, colo- 
rate — actori de valoarea 
Ninetei Gusti (bunica), 
surprinzător de cinemato- 


priză pentru nimeni. 
Partitura, pe care i-a 
oterit-o pentru Taina jocu- 
iui de cuburi, scenarista 
Flavia Buref, nu conține 
complicate șarade, ci co- 
boară lin pină la virsta 
captivantă prin candoare 
şi gingâșie a preșcolarilor, 
Scenarista mărturisea in 
„programul de sală“: „Un 
film ‘pentru copii este un 
drum insorit către noi în- 


„Liana Lungu și grupul co- 


ral ,Allegretto"), au avut 
incontestabile merite în 
susținerea acţiunii care nu 
se reţine prin dramatism. 

Sugestiile scenariului 
par a nu fi fost suficiente 
pentru a-i stimula regizo- 
rului fantezia, Gheorghe 
Naghi alegind in mod deli- 
berat calea de mijloc a to- 
nului bine temperat. 
Remarcâm lipsa punctului 


nu va respecta eticheta mai suferea, decit, cel riențe anterioare, desprin- grafică, ca şi Adriana Pi- A culminant și a unui ritm 

casei ርህ rigide obiceiuri mult, de orgoliul rănit zindu-se dureros de trecu- testeanu — în debut — es የአህ ick ውን trepidant pet incen- 

şi-l tot dăsc Bărba- într-o competiţie amo- tul traumatizant. Prin alături de Rodica Manda- starea de emoție si bucu- diului din “pădure este 

tul îşi pierde răbdarea; roasă ori producţie). feast, gatai 5 ከየ ን che, lon Besoiu, Tora Va- rie curată a copilăriei, de-a dreptul expediată, lă- 
situ “ክበ118, S 


„M-am săturat să mi 86 


Cutumă (oboe in- 


silescu, Coste! Constantin, 


contind pe aceasta ca pe 


sind filmul fara un mo- 


spună tot timpul ce am fruntaté, iată, de autorii dente fatale, povestea tefan Sileanu, Dorina Ci ዘ ር አርክ 00 ment dramatic de real 
vole și ce n-am voie". Pug- Liliacului... Ei aduc pe sentimentală a și a በከ py alții e mi un አር ala ር መ ፅጠቦባል suspens). Regizorul a mi- 
tiul, ca să îndepărteze fur- ecran o suită de destine lui (plus un copil variat și pitoresc plan doi Dar nu una obișnuită, cu zat în special pe farmecul 
tuna, preia fraza şi o in- care mai de care mai ne- adorabil, ca cel din Kra- Deşi, cu o experiență ci- jucării patinate, veselā 5) protagoniștiior rezervind 
gină caraghios: „ce am fericite. Scenariul a fost mer conira Kramer) alu- nematografică restrinsă, prinzuri modeste, sortu- imaginii (un „duo“ talentat 


poftă, vrind parcă 58 exor- 


realizat de Sorin Holban, 
după propria-i piesă de 
succes „larna în care au 
murit cangurii“ extrasă, ia 


necă vertiginos spre melo- 
dramă. 

Un aer greu, de predes- 
tinare, puieşte tot timpul 


--ቕ-ዝ- de ng 

preti, a Popescu 

pg Titieni evoluează 
cu discreție, sensibilitate 


lete pătate ርህ plastilină şi 
carioca, ci intr-o grădiniță 
model de curățenie, bu- 
nastare, asa cum nu erau 


format din operatorul 
Adrian Drăgușin și came- 
raman-ul Cristian Po- 
pescu) prea putin spațiu 


cizeze răul ne cu- rindu-i, din romanul omo- | 
A asupra „casei cu molii”: şi în! în viața de zi ርህ zi. de visare atit de necesar 
noscut de noi toți. nim. Materia epică străbunică senilă, în ወሰባሁ -ሚ -፡ ሓም a Titieni ተተ uite pusti istet de mai ales in secvențele 
intenția polemică a fil- ndind în bag d aaa ciorul ei de paralitică, re- at at pir esa cu sase-sapte ani (interpretat amintirilor. După specta- 
mului e benignă, întoarsă ati ereditare, I-a dat po- trăind din cind în cind tanul, exuberantul chita- ርህ dezinvoltură de Andrei colul oferit de jucăriile 
înspre celula familiei, dacă sibiiitate tinerei regizoare nostalgii, fin de siècle ați- rist e mai simplă. Mult mai Niculescu) descinde din animate în dormitorul gra- 


cea socială fusese stragnic 
apărată de vigilenta cen- 
zurei. Dar chiar și așa, cu 
săgeți prudent dirijate 


— foarte bună portretistă 
și creatoare de atmosferă, 
impusă chiar de la prima 
sa realizare, cu Pădurea 


pite în pene de strut; două 
surori îmbătrinite, acrite 
de gelozii şi aşteptări za- 
darnice, de lungi singură- 


ሯ Emilia Popescu si Adrian Titieni 
în Liliacul ይት a doua oară 


PROD EPICE 


LILIACUL ÎNFLOREȘTE A DOUA OARĂ 


Producţie a Casei de filme Unu. Regia: Cristina Ni 
chituș. Scenariul: Sorin Holban. hota 

Smarandescu. Decoruri: arh. Cristian 
zica: Dan Ardelean. Cu: Emilia Popescu, Adrian ፐ) 
tieni, copilul Mircea Bucur, Nineta Gusti, jon Besoiu 
Rodica Mandache, Adriana Pitesteanu, Mihai Din- 
vale, Rodica Sanda Tuţuianu, Stefan Sileanu, Tora 
Vasilescu, Costel Constantin, Coca Enescu, Dorina 
Done. Film realizat în studiourile Centrului de Pro- 


nea: Basarab 
iculescu. Mu- 


Sergiu Nicola 
Talent, ca 


cu, “primul 


dificilă e pentru Emilia Po- 
pescu ኩታው. ነ” ቀሥ 
tip com ሻ , cei 
al Senet በይው de viata. 
Distribuită (ca un pariu al 
regizoarei?) într-un con- 
tre-emploi — în rolul fetei 
introvertite, speriate de 
viață — tindra actriță plină 
de haz și vitalitate, cu un 


adapt 
tretului im 
terpretei r strădania diri- 
joarei biruie finalmente, 
pogo dar efortul mi 
se pare mult prea mare. 
Un copii incintator, firesc 
Bucur, 


sentimental între parteneri 
şi între film și spectatori. 
Prea-multe note idilice, 
optimist-conventionale în 
muzica lui Dan Ardelean 
(versuri Flavia Buref) și în 
unele din imaginile opera- 
torului Basarab Smărân- 
descu 


| eeonaplaghens de confor- 
mism desi o cale 
lungă > dificilă. Dar abso- 
lut necesară. Vitală 


Alice MANOIU 


cineast senate 


are şi senzualitate: Orne 


mijlocul naturii, de la bu- 
nici, în capitală să se obis- 
nuiască cu viata citadină 
Si cu... grupa mare. Ușor 
de zis, mai greu de inde- 
plinit. Sufletul lui continuă 
să zburde alături de calul 
Vifor, cățelul Laur-Balaur, 
câprioara Sprinteioara, 
ariciul bosumflat, prieteni 
de nădejde din lumea ce- 
lor care nu cuvintă. Cu- 
prins de „cea dintii du- 
rere" cum spunea Gir- 
leanu, baietasul învățat să 
dialogheze doar cu brazii, 
stelele și viețuitoarele pă- 
durii, are de infruntat mici 
rautati și inocente farse 
din partea proaspetilor co- 
legi. Un „redutabil adver- 
sar" se dovedește a fi „pi- 
riciosul“ Serban (ርህ chi- 
pul și dezinvoltura lui Mi- 
hai Ilie) care se detașează 
din planul doi, atragind 
parcă obiectivul aparatului 
de luat vederi spre firescul 
comportării lui, creînd 
prin expresivitate secvențe 
care declanşează hazul si 
veselia publicului. 

Micul erou se strădu- 
ieste să biruie încercările 
pentru că ştie de 18 buni- 


dinitei (firește, cu aportul 
pâpușarilor!) aşteptam 
„explozia“, pădurea 
într-un super-show cînd 
toată lumea ride, cîntă si 
dansează... Ne-am multu- 
mit doar ርህ „solo-ul“ bra- 
dului care, fremătind cren- 
gile încărcate de ani, a in- 
terpretat cu voce lirică un 
cintecel. 

Revenind 18 copili-actori 
pe care echipa i-a tratat 
ca pe niște oameni mari, 
implicindu-i în responsa- 
bilitatea actului de crealie, 
îi reținem pe Andrei Nicu- 
lescu, Mihai ilie, Ana-Ma- 
ria Zotta. 

l-am lăsat intenționat la 
urmă pe cei mari, Cristina 
Deleanu, Mihai Mereuţă, 
Monica Ghiuta, Marioara 
Sterian, Paul Chiribuţă 
care i-au secondat pe mi- 
cii interpreţi într-o nara- 
țiune cinematoyrafica plă- 
cută, dar de la care spec- 
tatorii, şi nu numai ei, aş- 
teptau mai mult. 


Heana PERNE 
DĂNĂLACH 


@ Într-o zi mi-ai daruit... 
o cireașă (Andrei Niculescu 
și Ana Maria Zotta) 


ductie Cinematografică „Bucureşti“. 
TAINA JOCULUI DE CUBURI 


Paice ታዳ a Casei de filme Cinci. 
Flavia Buref. Regia: Gheorghe Naghi. De- 


coruri și costume: arh. Dudus Mircea Neagu. Montai: 
Viorica Petrovici. Coloana sonoră: Vasile Luca. Muzi- 
ca: Laurenţiu Profeta și George Natsis. imaginea: 
Adrian Oragusin. Cu: Andrei Niculescu. Cristina De- 
leanu, Mihai Mereuta, Monica Ghiuta, Marioara Ste- 
tian, Paul Chiribuja, Ana Maria Zotta, Mihai Wie. 
ioana Filip, Sani Silva, Bianca Brad, Lăcrămioara 
Martin, Monica Bota, Mihnea Anastasiu, Matei 
Szabo. Antonius Stoiculescu. 

Film realizat în studiourile Centrului de Producţia Ci- 
nematogratică „Bucureşti“. 


Echipa redacțională: Adina Darian — redactor-şef, Mircea Alexandrescu 
redactor-șe! adjunct, Bogdan Burileanu, Irina Coroiu, Ileana Danalache, 


Dana Duma, Alice Mânoiu, loana Statie, Doina Stânescu, Victor Stroe 


Tiparul executat la Combinatul Poligratic București. 

Piaţa Presei Libere nr. 1, București — 41917. Exemplar lei 8 
Cititorii din străinătate se pot abona prin: ,Rompresfitatelia — 
sectorul Export-import presă P.O. Box 12—201, Telex 10376 Prestii 
Bucuresti — Calea Griviței nr. 64—66