Revista Cinema/1990 — 1998/3_Noul_Cinema_anul_XXXI_nr-11-1992

E SA 


IPA MA FS 


REVISTA A CINEFILILOR DE TOATE VIRSTELE 


Nr, 11/1992 (356) 


E] oc-nores 


Prezențe franceze 


upă ce, în 2 octombrie. In- 

stitutul francez din Bucu- 

reşti a prezentat in benefi- 

ciul Asociaţiei europene 

pentru ajutorarea copiilor 

din România filmul anta 
al lui Lucian Pintilie, cu participarea prin- 
cipalilor organizatori si a producătorului 
francez, pentru lunile viitoare, cinefililor li 
se propune un program deosebit de inte- 
resant. 

În luna decembrie Centrul cultural 
francez din Cluj anunţă un Festival al 
filmului francez care va cuprinde şase pe- 
licule. Cu această ocazie va fi prezentat. 
Înaintea premierei de la Paris, filmul Luna 
rope al regizorului Guy Marignan. 

rganizată de Centrul cultural fran- 
cez din Ti Serviciul cultural al 
Franţei şi Institutul francez din București, 
o ete ne: Jean-Luc Godard, cuprin- 
zind 12 filme din creaţia regizorului, va fi 
prezentatä in decembrie airon si in 
ianuarie 1993 la Bucureşti. 


Exportäm animatie 


n nou studio de animaţie fi- 

ingeaza in Bucuresti: Da- 

co-Dac. Constituit ca socie- 

tate mixtă romäno-france- 

z4-olandeza, acesta are deja 

în lucru două seriale pentru 
copii şi unul pentru adulți. Directorul exe- 
cutiv, regizoarea Adela Crăciunoiu (despre 
ale cărei filme realizate la „Animafilm“ s-a 
scris în paginile revistei noastre), ne-a de- 
clarat că studioul lucrează deocamdată 
pentru comanditari din străinătate (Belgia 
şi Franţa) şi că există posibilitatea măririi 
producţiei prin creșterea numărului de an- 
gajagi. Deşi problemele organizatorice sint 
dificile, tinăra realizatoare trecută în ta- 
bara managerilor este optimistă în privința 
viitorului noului studio. Daco-Dac e o 
firmă de care vom mai auzi. 


Din sumar: 
Nr. 11/1992 


Bloc notes 


Eveniment: Balanța | 

de Lucian Pinti 

Cineastul şi copiii — Martori pentru 
mai tirziu; Privind înapoi și inainte; 
Scoateti copiii din cadru; O virsta 
nu doar a inocentei; Superdotatii 
Festivaluri: Veneţia (I) ||| | 
Ca o trestie ginditoare 

Cinemateca: | a 
Antonioni la 80 de ani 

Şi un posibil program de 

cinematecă Paradjanov 


Hollywood '92: Vedete angajate in 
cursa pentru Casa Albă 


Azi, ei sint vedete: Maruschka | 
Detmers, Charlie Sheen 

Am mai văzut pentru m 
Îngerii lui Kick Boxer, Piranya, 
Joc periculos, Purgatoriul, 
Batman revine 


Cineglob — Film fax 


In acest numär semnează: 
Mircea Alexandrescu, Bogdan Buri- 
leanu, Calin Caliman, Irina Coroiu, 
Adina Darian, Dana Duma, Rolland 
Man, Magda Mihailescu, Eva Sirbu, 
Sergiu Selian, Dumitru Solomon, 
Doina Stänescu. 


A träda 


înărul francez de origine ro- 

mână Radu Mihăileanu a ter- 

minat filmările la debutul 

său in lung metrajul de fic- 

piune, după un scenariu 

priu: A trăda. Din distribu- 
tie fac parte JAN Leysen si Mireille Per- 
rier, Victor Rebengiuc, Alexandru Repan. 
Maia Morgenstern, Adriana Moca, Räzvan 
Vasilescu, Condurache, Radu Beligan, 
Silviu Stănculescu. Imaginea este semnata 
de Laurent Dailland, costumele Viorica 
Petrovici, iar decorurile: Cristian Nicu- 
lescu. Filmul este o coproducție Franpa- 
Spania-Elveţia-România. Acţiunea se pe- 
trece in țara noastră, într-un mediu inte- 
lectual strict supravegheat de Securitate, 
dealungul cîtorva decenii. 


Timpul liber 


ste titlul unui nou film în 
curs de finalizare care a re- 
uşit performanţa de a stirni 
o anumită agitaţie în rindul 
opiniei publice încă înainte 
de a fi terminat! Fără a in- 
tengiona aşa ceva, pregătirea unei secvențe 
de mare impact emoţional — prăbuşirea 
portretului lui Ceauşescu de pe un edificiu 
public — a atras atenția celor ce, „ca 
simpli cetățeni“, au reacţionat prompt, fie- 
care după cum i-a venit la suflet. Ce in- 
seamnă, dincolo de acest incident, Timpul 


Pe un scenariu şi în regia lui Valeriu 
Drăguşin (debut în filmul de ficțiune, după 
ce semnase, în calitate de co-scenarist, 
Moara lui Călifar şi după scurt metrajul 
test Podul), această comedie, ce se anunţă 
de o factură inedită, ar putea aduce o rază 
de veselie în peisajul cinematografiei noas- 
tre. Dacă va fi aga sau nu rämine să vedem 
la premiera acestei producţii a Studioului 
de creaţie Profilm. Premisele favorabile 


Pentru toti admiratorii Celor trei 


sunt indreptäjite de componenţa echipei 
de 3 Florin Mihailescu — — 
nea, Valentin Călinescu — decoruri, Sve- 
tlana Mihăilescu — costume şi actorii Do- 
rel Vişan, Emilia Popescu, Mioara Ifrim, 
Horaţiu Mălăele. 


O discreţie 
nemeritată 


A ntr-o după-amiază de toamnă pe 
programul 2 al TVR a rulat într-o 
discreție nemeritată un film foarte 
interesant. Este dedicat poetului 
Paul Celan (pseudonimul cernäugea- 
nului Paul Antschel, născut în 1920) 

care, după o şedere în Bucureştii anilor 

'40, a plecat la Viena în 1947, apoi la Paris, 

unde a devenit cetățean francez şi reputat 

poet de limbă germană, sinucigindu-se in 

1970. A practicat o lirică desăvirşit cize- 

lată, de sorginte expresionistă, reflectind o 

lume de imagini spectrale, intrejesutä cu 

amintiri legate de supraviețuirea evreilor 
în timpul celui de-al doilea război mondial. 

Motive existenţiale obsesionale ce se întil- 

nesc si în filmul În sudul i meu, 

producţie „Transilvania Film“ 1988, in re- 
gia tui Frieder Schuller, avindu-i ca prota- 
onişti pe Michael Goldberg si Gudrun 

ndgrebe. Realizat in Romania, filmul eta- 
lează o excelentă reconstituire a epocii 
prin aportul consistent al echipei: opera- 
tori Florin Mihăilescu, Vlad Păunescu, sce- 
nograf Helmut Stiirmer (secondat de Da- 
niel Răduţă), costumele Svetlana Mihäi- 
lescu, montajul Cristina lonescu, coloana 
sonoră Tiberiu Borcoman, muzica Cornel 

Taranu. dintre interpreți remarcindu-se 

Emilia Dobrin, Lamia Beligan, Klara Bölöni, 

Tricy Abramovici, Csaba Körösi, loan Ge- 

orgescu, Theodor Danetti, lon Besoiu.. Desi 

conceputä principiul cooperării (cu 

„Romaniafilm“), pelicula nu a beneficiat în 

difuzare de atuurile unei coproductii asa 

cum ar merita-o. 


(r. Richard Lester, 1974): 


Raquei Welch (Constance) si Michael York (D'Artagnan) — in fotografie. 
Ceilalti interpreti ai filmului sint: Oliver Reed (Athos), Richard Chamber- 
lain (Aramis), Frank Finlay (Porthos), Geraldine Chaplin (Anna de Austria), 


Faye Dunaway (Milady). 


DE CE AMERICANII? 


DE CE NU 
ROMÄNII? 
E 


cepticilor si defetistilor, ce- 
lor care depling agonia 
post-decembristă a cinema- 
tografiei naţionale, li se räs- 
punde cu hotărire. Spectato- 
rii tineri cred în destinul fil- 
mului românesc. Nu avem capodopere? 
Vom avea. Nu sint decit citeva filme nota- 
bile făcute după 1989? Vor fi mai multe. Și 
mai bune. Nu avem Oscar-uri? O să avem, 
ce Dumnezeu!! lată că avem Leul de ar- 
gint! Nu avem un festival cinematografic 
international? Să-l facem. Nu avem bani? 
Ei, în chestiunea asta ar trebui să... Să ce? 
Ce să? Vom vedea 
Mădălina Popa (Bucuresti; „Deși apar- 
gin noii generaţii, a «speranțelor». cum ne 
consideră mulți dintre adulți. si desi majo- 
ritatea celor de virsta mea sint amatori de 
filme în genul R of Ninja. respin- 
gind orice discuţie despre un film româ- 
nesc, despre o piesă de teatru. eu cred cu 
tărie în resursele pe care arta românească, 
în general, şi cinematografia. im special, le 
posedă“. Ce caută aici „desi“ | „deși aparţin 
noii generaţii”)? Cred că ar trebui înlocuit 
cu „deoarece“. E cit se poate de firesc ca 
noua generaţie să creadă şi ciar cu tărie... 
Prin urmare, „cu oameni ca Lucan Pintilie, 
Liviu Ciulei sau Andrei Serbas mu putem 
sä nu fim încrezători intr-un väitor luminos 
şi în acest domeniu”. Nu zn im ce dome- 
niu s-ar mai întrezări un viiter luminos, dar 
eu, vai, fac parte din vechea gemeragie, a 
„speranţelor epuizate”. Corespondenta 
noastră ne oferă nu numa worde dar si 
decizii ferme, căci se pregäteste pentru 
I. AT. C. (ATF) (scrisoarea este datatä au- 
gust '92). „Toate resursele timerejäi şi 
toată dorinţa de a reuși să-mi ating scopul 
existenţei mele vor fi puse in siate ridică- 
rii cinematografului românesc & locul pe 
care îl merită în ierarhia modai (...). 
Există încă puterea voimgei şi cred că 
acesta e un lucru esențial * 5 dorm suc- 
ces. (În încheierea scrisori. MP. me soli- 
cită, în numele unei prieteme formaţii 
despre Patrick Swayze). 
ristina G Andrei (Seceresti) 
are 18 ani si declară că de 12 a» + pasio- 
natä de film. N-o interesessä amănunte 
mai mult Sau mai puțin intime g wiaga ac- 
torilor („citi soţi a colecriomar Liz Taylor”, 
bunăoară), ci „cum isi fac meseria”. Regi- 
zorul preferat: Oliver Stone. Aamorul pre- 
ferat: Jack Nicholson „pe dnd cewa ji des- 
pre acest exceptional actor? eventual şi un 
per} ii mai plac Michael Dougias = joe 
enny. „Sint moartă după filme! vechi 
('30-—'40) american“. Dar... Mu: spun: 
cinematografia americană e extraordimarä! 
Sigur, în ansamblu, e. Dar mare şi ea 
lucruri mai... slabe (ca să nu zic proaste) 
Am văzut nişte filme despre care ună ar 
zice că sint comerciale. Doamne. astea 
erau lamentabile. Parol, monşer! imi amin- 
tesc de unele cu vampiri care erau... în- 
grozitor de prost făcute. Nu numai din 
punct de vedere al scenariului (...) Să nu-i 
mai ridicăm atit în slăvi pe americani. Sau. 
dacă o facem, să nu mai fie cu scopul de a 
denigra pe noi. Evident că dacă la 999 de 
filme pe an ale lor, 700 sint bune, accepta- 
bile, pot reţine atenţia (nu sunt chiar ati- 
tea N.R.), normal că sint tari. Ce facem cu 
alea 299 care rämin? (...) Noi facem 1/2 
dintr-un film pe an şi, e adevărat, poate 


nici ala bun mereu (pentru demonstraţie, 


CG. A. exagerează cînd în plus, cînd in mi- 
nus, dar ceea ce contează e logica pledoa- 
riei şi nu exactitatea cifrelor — d.s.). Dar 
noi încă nu avem o industrie a filmului ca 
americanii. În ciuda faptului că avem artisti 
fantastici (...). Citesc de citeva numere 


cum foarte mulți (din nou exagerare — 


d.s.) cititori ai revistei dv. se iau de filmul 
românesc in general şi-l fac praf. Si aduc 
exemple în acest sens: Liceenii rock'n 
roll sau Salutări de la Agigea. Nu-si 
aduce nimeni aminte oare de Pădurea 
> ns mmm Pas in doi, Ciuleandra, 

Duios Anastasia trecea, Nea 
Mărin miliardar, Profetul, aurul si arde- 
lenii? (...) Au uitat multi de imele lui Ni- 
colaescu (nu vorbesc numai de cele isto- 
rice) (...). Da, e nu sim prea multe. 
Dar, ce vreţi? Sintem săraci. Nu simt bani, 
condiţii şi mai ştiu eu ce Ce vrem? Filme 
din astea „la modă”, cu Arnold si Van 
Damme? Miine vă găsesc 10 tip „bine lega- 
şi” (= făcuţi) si gata să facă wn film. Cine 
ie-ar pune la dispoziție aparatura! (.. . 
Dacă s-o găsi cineva. vom zarea şi noi ex- 
terminatori, zboruri spagiake bătăi pe 


aes i — — — 


Cititoarele noastre 


Marte etc. Avem si noi băieți frumoşi..ne- 
declaraţi sex-simbol ca Tom Cruise. Actori 
frumoşi, poate mai talentaţi decit micul 
Tom. Dar aici e România şi acolo e Ame- 
rica. America aia cu bani multi. America, 
ce mai! Aşa că mai bine am mai inchide 
ura. Să vorbească criticii, că d-aia-s critici. 
au criticati şi voi fiimele proaste, de 
acord! Dar nu tipati în gura mare ca filmul 
românesc e prost. Jignigi artişti de valoare. 
(...). Sa zicem ca din tot ce avem noi în 
materie de film (adică realizările de pină 
acum) 20% e bun. Pentru astea 20% nu are 
nimeni voie să spună că cinematografia ro- 
mânească e proastă”. Am reprodus mai 
mult din scrisoarea lui C.G.A. nu numai 
pentru argumentele invocate. ci si pentru 
limbaiul frust, oral, „de stradă”, care pune 
o pata de culoare pe ştaiful nostru critic. 
intr-un P.S., corespondenta ne solicită un 
poster Florian Pittiş. Personal. cred că ti- 
pul merită. Parol. monşer. 

Emilia Dabu (Mangalia) se ridică din 
nou, cu juvenilu-i entuziasm. întru apăra- 
rea artei cinematografice. După ce comen- 
tează oarecum sceptic participarea artiști- 
lor la viaţa politică (e un punct de vedere) 
şi „separatismele din sinul cinematogra- 
fiei”, E. O. „trece“ peste acestea şi mulju- 
meşte „celor născuţi artisti şi regizori şi 
dramaturgi care ştiu că darul şi harul lor 
este să transforme visul în imagine şi ima- 
ginea în film, în spectacol. Separarea 
aceasta în grupări de 3—4 vedete mai mult 
a stricat decit a imbunätätit arta cinemato- 
grafiei noastre şi arta teatrală”. Eu cred ca 
nu atit separarea cit supărarea a înrăutățit, 
ba chiar înrăit. Supararea unora pe alții, 
supärarea produsă de lipsa de bani, mij- 
joace, înțelegere. spectatori... Dar să citim 
mai departe: „Cum să-mi pot eu imagina o 
măreție ca d-na Valeria Seciu in funcţie de 
om de afaceri, cind eu o ştiu în stare să 
răstoarne planeta cu un eecital artistic?“ 
Inainte de a continua lectura, o precizare: 
d-na Valeria Seciu nu se găseşte in funcţie 
de am de afaceri, ea rämine tot un fel de 
Arhimede care răstoarnă, planeta, căci pa- 
tronează un teatru, şi încă:unul foarte bun, 
din care nu scoate bani, ci artă. „In loc sä 
fim dopati. drogagi. cu aberaţii pentru per- 
sonalu! necoborit inca din copaci, in loc sä 
cultivim ca pe porumb violenţa si sexul, 
mai bine ne-ar da Dumnezeu mintea aceea 
ce se spune că ar avea-0 românul Ia urmă 
şi ne-am pune pe picioarele noastre prin 
ce avem mai bun în noi...” Mä rog. eu zic 
că dacă am cultiva porumbul precum culti- 
väm violenţa şi sexul (altora), ar fi la fel de 
bine. Corespondenta noastră propune un 
festival cinematografic românesc, „Alcor”, 
„ca să mai vină, domne, şi alţii sä ne vadă, 
să-i mai vedem şi noi aici”. Apoi: „Cum sa 
compar eu cinematografia română cu cea 
americană, ori engleză, ori rusă; cum ar 
mai fi fost Eliade, ori Ţuţea. ori Brâncuşi. 
ori Cioran români dacă ar fi devenit peste 
noapte francezi (? — d.s.), cum sä nu fie 
magnific Mircea Albulescu, in Inghititorul 


de săbii, cum ‘sa nu fie la fel Leopoldina 


Bälänujä, marea noastră doamnă? E tentant 
să fii comparat cu mai-marii lumii, dar e 
mult mai mult pentru mine sa ajungi la fel 
de mare fara a suferi comparaţie”. $i mai 
departe: „Ştiţi ce mä doare, ma revolta 
cind văd cum piere adevăratul, marele ta- 
lent, cum (...) mai premiem filme de grädi 
niga, şi nici acolo nu le-as fi premiat; parca 
aş lua untură de peşte (e sănătoasă — d.s.) 
cind la televiziune ne mai dă un «hap» din 
anii '50—'65 (că dacă e străin, e bun), cum 
să nu dai cu ce-ţi vine la indeminasin ce ni- 
meresti? Cine ne vrea chiar atit de reduși 
mintal? Mai bine ar face (cine? — d.s.) ci- 
nemateci peste tot şi un medalion ‘Pita, 
Ciulei, Daneliuc, Nicolaescu, Veroiu... me- 
dalion actoricesc, . regizoral, am avea ce 
privi aproape un an, timp în care s-ar mai 
face si alte filme. Doamne, ce piese avem 
puse in scenă şi nouă, lunea, la TV, ni se 
oferă „amestecuri“, de moare omul, dom- 
nul meu, de absurdul ce-i este dat să-l in- 
dure“. După cinematografie şi televiziune. 
atac împotriva şuşelor: „Spectacole pe lito- 
ral, trupe cu nume, teatre la care odată sä 
„prinzi“ un bilet era sărbătoare (...), azi cu 
3—4 bilete vindute... (.) Vin nişte „mesa- 
geri” care mai de care cu nişte spectacole 
de „gurişti” (strigături de genul: „de-aicea 
nu plecăm pina nu ne sărutăm”), amestec 
de actori + cintäregi + ce-o mai fi de cea 
mai slabă calitate si dä omul banul sa vada 
pină la ce stadiu de compromis isi permit 


au dezläntuit o 
Le 


sustinem. 


Proba de microfon de si cu Mircea Daneliuc, 
alături de Tora Vasilescu 


a 


Duios Anastasia trecea 
de Alexandru Tatos, 
cu Amza Pellea | 


unii artisti, ehiar buni, să ajungă de dragul 
regelui clipei, măria-sa Banul”. Şi din nou 
la cinema: „Abia astept sä mă bucur şi eu 
de Cel mai iubit dintre păminteni cu 
Stefan lordache, care este chiar unul din 
aşii noştri. Şi mai avem. Am vizionat $obo- 
lanii roşii. Ce bucurie, gindeam. particula- 
rii încep să apară, din „duelul“ celor sub- 
ventionati cu ei, să vezi ce calitate, sä vezi 
filme, nu glumă. Dar din ce s-a vrut acest 
film şi ce-a ajuns pinä la final, dincolo de 
calităţile interpretative, ideea s-a cam di- 
luat şi, in loc să fie cutremurator, cum îl 
aşteptam, a apărut ca „bun pentru inceput 
(...). Ştiu sigur că pina la urmă vom reuşi, 
dar mă doare aşa, în general, destinul ce- 
lor ce poartă in ei „lumina“ aceea de vis. 
Noroc ca mai are timp d-l Lucian Pintilie 


Pas in doi 
cu Ecaterina Nazare 


Ciuleandra de Sergiu Nicolaescu, 


(Anca Necula, lon Ritiu 
si Gheorghe Cozorici) 


sa ne pună in față Balanta şi să-i facă pe 
europeni să se-ntrebe totuşi prin ce zonă a 
Europei se găseşte această Românie, ca d- 
Dan Pita ne-a dus si pe noi la un Hotel de 
lux şi iar a exclamat Europa: „cum, în 
afară de coteţe există. şi asa ceva?“ (...) Am 
urmărit şi eu cu aceeași bucurie, ca mulți 
alti pasionaţi de cinematografie, de arta ci- 
nematografica, Fragii sălbatici, Cäläuza, 
Pädurea de mesteceni, Zorba, La dolce 
vita, La strada, Ghepardul, Tess şi. 
doamne, cite, cite şi multe de multe ori, 
pină am ştiut, am simţit că tot ce se petre 
cea pe ecran se întimpla, de altfel, în ima- 
ginatia mea (...) şi era minunat, şi era to- 
tul. Dar, am văzut, şi d-l Ciulei, şi d-l Piga. 
şi d-l Veroiu, şi d-l Andrei Șerban (...) ii 
ştiu în stare să fie în preajma măcar a ce- 


de Dan Pita, 
si Claudiu Bleont 


adeväratä ofensivä in sprijinul filmului romänesc. 


Adela de Mircea Veroiu, 
cu Valeria Seciu 


Meee 


= 
S 
— 
"ma 
3 
S 
— 
S 


Profetul, aurul și ardelenii 


de. Dan Pita, cu Mariana Mihu 


lor Mari, dacă nu chiar egali, citeodata” 
etc. Emilia Dabu sugerează un concurs al 
pasionaţilor de cinema pentru „cea mai 
deşteaptă înţelegere a unei creaţii cinema- 
tografice". Optimism... 


Rubrica „Dialog cu cititorii” 
este realizată de Dumitru SOLOMON 


redacției: Piaţa Libere nr. 1, 
intrarea B, etajul III, cam. 311. 


inghititorul de săbii 
de Alexa Visarion, 
cu Mircea Albulescu 


t 


llarion Ciobanu si Mircea Diaconu 


Ku 


Nu ştie să scrie nici sä citească, totuși face parte 
din Directors Guild of America 

Un articol dintr-un ziar din Los Angeles despre cel 
de-a! doilea scurt metraj al său îi atrage atenția lui 
Steven Spielberg care îl invită pe platoul de filmare 
la Hook, apoi îi oferă un contract de 100 000 dolari 
cu MCA. De atunci acest puști de 6 ani a realizat un 
clip video și pregăteşte un film pentru copii. Gregory 


O bel Stati 
in Cintec în zori 
* de Dinu Tanase 


o Jackie Coogan în Piciul de Charles Chaplin 


Cineastul 


La început a fost... 
Copilul 


andoarea privirii sale avea să se regăsească 
la primii cineasti. Grădinarul stropit al fraților 
Lumiėre ca și multe din filmele genialului 
Chaplin trădează o aceeași manieră de a privi 
lumea cu ochi de copil. Felul special de a ob- 
serva oamenii a fost cea mai prețioasă lecţie 
primită de Chaplin de la mama sa, un exce- 
lent mim; astfel! a învățat nu doar care sint curiozitatile se- 
menilor săi, ci si modul în care pot fi speculate artistic. După 
propriile declaraţii, copilăria i-a pecetluit deopotrivă caracte- 
rul și stilul operei, măreția și slăbiciunea, compasiunea și in- 
gratitudinea, stiiciunea și forța, naivitatile și ambițiile. In cul- 
mea gloriei, Chaplin se va întoarce spre copilărie, fascinat 
de amintirile care i-au furnizat emotionante subiecte, aureo- 
late de poezia indestructibilă a candorii și uneori a cruzimii, 


Scott: un nume pentru viitor? 


copilașul care vine" căci iată crezul cineastului italian: „Sar- 
pele care își muşcă coada. E un simbol oriental. Un simbol 
al intelepciunii. De ce să refuzi propriul trecut, ceeace ai 
fost? Se cuvine să introduci mereu în cercul tau trecutul: 
pentru a-l rediscuta, pentru a-l vedea într-o lumină noua, 
pentru ca experiența să fie intreagă 

Admirator al „cinematografului vieţii interioare” practicat 
de Robert Bresson, Louis Malle este la rindu-i pe cit de ra- 
tional, pe atit de senzorial, incredintind eroilor sai copii disi- 
mularea dragostei, a tandretei, a sensibilitätii si a disperärii 
sub masca detasärii, räcelii și uneori a estetismului. Pentru a 
configura această atitudine a personajului care descoperă 
singurătatea si vidul lumii in care trăiește și pentru a de- 
nunta ipocrizia, minciuna si confuzia, Malle a ales perspec- 
tiva copilăriei sau mai exact a sfirsitului de copilărie, acel 
moment al tranziţiei câtre virsta adultă, punind în discuţie 
principiile educației tradiționale ce i-a fost inoculată. Nu va 
înceta sä se hărțuiască cu propria adolescenţă, conferind 
operei sale prospeţime, spontaneitate și nervozitate tine- 
rească atit in replică, cit si în regie. Realizind La revedere, 
s = un pandant peste ani la filmul dezintegrării parodice 

Zazie in metrou,cineastul isi reevalueazä propria existenţă, 
raminind fidel colaborării cu cei mici: „Copiii interpreţi se 


Blestemul cel mai mare sint copiii deştepţi! 
Chiar si basmele pentru copii 
ne pun adesea in gardă asupra falselor aparente. 


În ,,Scufita roșie“ blinda bunicuţă e un lup; 
în „Albă ca zăpada si cei șapte pitici“ bătrinica drăguță 


care oferă mere e o vrăjitoare... 


Charlot räminind pentru totdeauna aproape de virsta ino- 
centei precum în comuniunea dintre mizerul geamgiu şi co- 
pilul abandonat din Piciul. 

...cind eram copil și mä plingeam mereu tatii ca nu am ju- 
cärii, el imi räspundea cä mintea e cea mai grozavä jucărie.” 
Această mărturisire a lui Charles Spencer Chaplin confirmă 
plasarea sa în categoria senzitivilor-intuitivi, într-o clasificare 
schitatä de Marcel. Martin si unde Chaplin se găsește — si 
nu intimplator — in compania lui Federico Fellini. 

Renumit pentru ,autobiografismul" operei sale, Fellini par- 
curge o altä etapä a vietii cu fiecare film. Povestindu-se pe 
sine, povestește o întreagă epoca, edificind originale märtu- 
rii ale istoriei contemporane — o recuperare lirică originală, 
cu un comentariu autoreflexiv și autopersiflant. În 8 1/2, fil- 
mul realizării unui film, amintirile sint amalgamate în starea 
sufletească a cineastului bintuit de obsesii ce-și au rădăci- 
nile în aceeași copilărie. Obsesii de care va încerca să se eli- 
bereze în Amarcord, după ce in Giulietta și spiritele fabu- 
loasa terra angelica acaparase imaginaţia protagonistei ce 
se raporta mereu la i nea fetiţei jucind rolul crucificatei, 
al puritanei, al moralistei într-o disperată tentativă de asimi- 
lare a unei memorii bolnave. P nd_un studiu, exegetu! 
Renzo Renzi titreazä cu indreptätire „Fellini care se duce, 


Alfred Hitchcock 


comportă mai degrabă ca asistenții de regie decit ca actorii, 
fiindcă tehnicile cinematografice îi interesează mult mai mult 
decit jocul dramatic.” 

Pe acest teren, Malle se intilneste cu Francois Truffaut, 
animat de la inceputul carierei de ideea de a aduce in prim 
plan copilul pentru că „există multe filme cu sau despre co- 
pii, dar părinţii se află în centrul atenţiei fiindcă un Jean Ga- 
bin deţine rolul principai“. Lucrind Cele 400 de lovituri, Trut- 
faut s-a inspirat din propria biografie de fugar minor atras 
de mirajele cinematografului; soarta — e drept — scotin- 
du-i-l în cale și pe André Bazin, „părintele spiritual" al criti- 
cilor francezi, care l-a de școala de corecție unde 
ajunsese și din cauza tatălui său care-l dusese la comisariat 
pentru că dăduse faliment cu cineclubul înființat din banii 
primului salariu. În mai toate filmele sale există o privire de 
copi! care se confundă cu cea a micutului Antoine Doinel. 
Ränile adinci a știut sä le tăinuiască cu discreție, iar primul 
rol pe care a hotărit să-l joace trecind în tata camerei de luat 
vederi avea să fie acela al doctorului protector și educator al 


Copilului sălbatic. 


it L 7 
(Continuare in pag. 17) c 


| 


ntre feluritele modalităţi de a povesti cinematografic, un loc aparte este 
rezervat unghiului infantil. De regulă, atunci cînd naraţiunea se deru- 
lează din perspectiva unui protagonist aflat la virsta inocentei, interesul 
sporește. Spectatorul e sensibilizat în mod deosebit de acea substanță 
afectivă captată fie într-o optică a candorii capabilă să revizuiască desti- 
ne (Alice in oraşe — Wim Wenders) sau sä dezamorseze violența (Micul 
criminal — Jacques Doillon)), fie într-o optică a intransigentei juvenile care ju- 
deca lucid (Jurnal pentru copiii mei — Marta Mészáros) și aplică verdicte dras- 
tice (Atunci i-am condamnat pe toți la moarte — Sergiu Nicolaescu). 
Exploatarea universului poate urma calea percepției puerile, dilatată la maxi- 
mum (Cintec în zori — Dinu Tănase) sau pe cea a condensării emoţionale im- 
pusă de o precipitată maturizare (Du-te gi vezi! — Elem Klimov). Confruntat cu 
o brutală situaţie limită, un puști a cărui subiectivitate incipientă e în derivă, 
trăind la graniţa dintre realitate și coșmar, învaţă regulile supraviețuirii si n. 
compromisului, detasindu-se treptat de cel ce a fost (Imperiu! soarelui — 
ven Spielberg 
La ora naivitatii, natura confiictualä a dublei conditii de martor si participant 
provoacă desfășurări lirice (Copilăria lui Ivan — Andrei Tarkovski) sau epice 
(Ultimul — Bernardo Bertolucci), acuzat politice (Călătoria — Fer- 
I — Joseph Losey) isi rezervă zona 
rocedeu 


nando Solanas). Neimplicarea (M 
narativ — raportarea 


semnificatiilor absconse intilnindu-se cu un alt pi 


la personajul adolescent ca la o instanţă a purității (Concurs — Dan Pita), dar 


și a misterului (Călăuza — Andrei Tarkovski). 


condiţia adultă, cu ajutorul unui magician-tonomat (Vreau să fiu mare — Penny 
Marshall) sau pur si simplu din proprie inițiativă și voinţă, împingind gluma pe 
terenul sarcasmului, ironizind voluptatea delatiunii, spiritul vidicativ si lipsa de 
scrupule ajunse la paroxism (Pliumbum sau Joc periculos 

„tov). 


narea efectelor ce permit materializarea dinamicii emotionale la un înalt voltaj 
(intiiniri de gradul trei și E.T. — Steven Spielberg) sau prin ritmul discontinuu 


al fluxului rememorativ, insinuarea nostalgicelor aduceri aminte imprimind un 


timp afectiv emblematic unui inconfundabil ritual poematic (Oglinda — — Andrei 
Tarkovski). Tentaţia identificării spectatorului cu personajul prin intermediul 


aparatului de filmat contribuie la configurarea celei de a patra dimensiuni a fe- 


nomenului cinematografic — cea psihică — facilitind lectura psihanalitica: un 


copil participă la o crimă, are un vis — proiecția în imaginar a unei realități vio- A 


lente (Cei — Luis Bunuel). 
Introspectia, intoarcerea obsedanta către copilărie nuanteazä si individuali- 


zează stilul multor cineasti într-un evantai de opere autobiografice, direct 
mori si invie — Vitali Kanevski) | 
— Jodie Fos- 


(America, America — Elia Kazan sau Nu mișca, 
ori indirect (Cetăţeanul Kane — Orson Welles sau I Tate 
ter). 

La unison cu ceea ce se numește Bildungsroman, cinematograful mondial a 
consacrat formärii individului multe peiicule, limitindu-se la pitorescul unei ini- 
tieri (Karate Kid — John G. Avildsen), apelind la literatura (Pelle Cuceritorul — 


— Vladimir Abrasi- 


A povesti la persoana intii, adică subiectivizarea scriiturii se atinge prin rafi- ~ 


. Bille August), recurgind ia o privire retrospectivă asupra istoriei recente (Eu- 

Continuind in actualitate tradiția filmelor de divertisment sentimental (cu ropa, Europa — Agnieszka Holland) sau imaginind un savuros plonjeu in tai- 
Shirley Temple, de 3 sau revuistic (Annie de John Huston), copilul nele vieţii chiar prin intermediul cinematografului (Cinema Paradiso — Giu- 
poate — printr-un hazliu artificiu — sä-si exprime punctul de vedere incä din seppe Tornatore). 


faza prenatalä (Uite cine vorbeşte — Amy Heckerling), superdotatii ajungind la od 10. 


A sti sä-i vorbesti unui copil este un talent extrem de rar. Ceea ce facem uneori „spre binele lui“ 
este pur si simplu atroce. Nimeni nu le-ar înfig īge un cuțit în picior sau brat, fireşte, 
dar le injunghiem sufletul, iar zelul nostru e cu atit mai mare cu cit acest gen de asasinat 

se face in numele virtuții. 


* 


Intrebärile pe care si le pune copilăria sint, adeseori, aceleaşi care-i preocupă pe marii 
ginditori ai omenirii. (am in minte numele lui Descartes si Kirkegaard). 
ar Dar cum se face cä intuitiile geniale ale copilului se pierd atit de repede? 
Oare nu educaţia poartă răspunderea? 


JULIEN GREEN 


Privind 
înapoi şi înainte 


rivirea de copil este cel mai sensibil seis- 
mograf al universului. Privirea de copi! 
are tăiș de bisturiu, percuție de laser, 
percepție de microscop electronic. Privi- 
rea de copil nu iartă, pentru că n-a înva- 
tat încă să triseze. Privirea de copil este - 
cel mai sever judecător al nedreptätilor, 
aberatiilor, violențelor lumii in care trăim. In privirea de 
copil este scris trecutul, prezentul și viitorul planetei 
noastre albastre... 

Poate de aceea, în filmele lumii, de ieri și de azi, reali- 
tatea este privită atit de des prin ochii de copil, mult 
prea mici pentru războaiele atit de mari și de tragice. 
Poate de aceea, privirea de copi! preia stările de suflet 
ale „tinerilor furioși", după cum, sigur, cei care au „privit 

. înapoi cu minie“ in cinematograful mondial n-au fòst 
sträini de dorul justitiar al micilor mari generații. 

Dintre toate märturiile cinematografice ale copiilor lu- 
mii, stäruie cu mare rezonantä, inevitabil, în amintire, 
aceea a micului erou din filmul lui Elem Klimov Du-te gi 
vezi. Ochii copilului asistă interzisi la toate ororile și gro- 
zăviile războiului. indemnul regizorului, „du-te și vezi“, 
are funcție terapeutică, pentru ca spectatorul scenelor 
de iad din acest film cu destăinuiri de-a dreptul infernale 
— şi, în primul rînd, copilul-martor — nu poate fi decit 
vindecat, definitiv, de tragica boală a dezumanizării. 

Dar cite alte priviri de copii nu vin spre noi din filmele 
lumii? Chiar copiii angelici, pro pi de filmul holiywo- 
odian sint un semn — nu-i asa că părinţii lor se mai 
întimplă să aibă cosmaruri..: Dar ce — de copiii din 
filmui lui Stanley Kramer Binecuvintaji animalele și 
copiii? Copiii aceia care vor să — soarta lumii, 
pentru că lumea asta e cam strimbä? Vi-I reamintiti pe 
„Laily doi", copilul simpatic care pornește, cu perna în 
brațe, să elibereze bizonii „prizonieri“: e cel mai mic, dar 


Noaptea americană de Francois Truffaut 


8 Bertil Guve in Fanny şi Alexander 
de Ingmar Bergman 


LZ 


si cel mai curajos dintre copii, ajunge primu! sus, pe tar- 
cul cu bizoni, cît timp ceilalți trag la sorti cine sä urce, 
dar acolo, sus, are revelația că perna nu prea „cadreaza“ 
cu marea ispravă pe care o plănuia, şi-o aruncă, dispre- 
tuitor, ca un semn inevitabil al maturizării? Mărturiile co- 
piilor au, adesea, gindul cel bun al speranţei. 
Copilul din Voi sari din nou peste bältoace de Karel 
Kachina observă lumea cu speranța că, într-o zi, răul va 
dispărea din oameni, si gindul acesta are aura poetică a 
încrederii. Este și încrederea in vesnicia Balonului roșu, 
din filmul lui Lamorisse, încrederea în vesnicia spiritului 
tinär. Poezia străbate si amintirile lui Francois Truffaut 
din Cele 400 de lovituri, al cărui erou, de 12 ani, Antoine Doi- 
ne! (reluat ulterior, la diferite virste, in filmografia regizo- 
rului) trece prin experiente de viatä aspre care vor marca 
pentru totdeauna sufletul adolescentin. Ajunsi aici, sä nu 
läsäm de o parte mărturiile cu caracter autobiografic — 
vezi si secvenja-cheie a amintirilor cinematografice din 
Noaptea americană al aceluiași Truffaut — adeseori 


& Dominic Guard si Julie Christie 
în Mesagerul de Joseph Losey 


foarte importante pentru buna cunoastere a personajelor 
evocate imagistic, fie ele scriitori sau regizori. În Copilă- 
ria lui Ivan — film aparent deosebit de piesele ulterioare 
ale filmografiei lui Andrei Tarkovski — simțim, parca, n- 
treaga evoluţie a autorului, care a deschis ochii spre 
lume în anii războiului, decisivi pentru tot ceea ce avea 
să urmeze, ca „fapt de conştiinţă”, în devenirea cineastu- 
fui. Nu-l înțelegem, oare, mai bine pe Louis Malle, vä- 
jom filmui — nu neapărat aut ic — La reve- 

dere, copii, a cărui acţiune se desfășoară în spaţiul fasci- 


(Continuare în pag. 10) 
5 


M 


am multă trepidagie pentru 

© ţară „în cafe nu se intim- 

pla nimic”! Aceasta este 

prima impresie a spectato- 

rului privind delirantele pe- 

ripeţii ale unei tinere absol- 
vente de psihologie, a cărei plecare la pos- 
tul repartizat declanşează incursiunea 
într-o Românie descrisă ca „tărim al oro- 
rii", dar si ca spaţiu al speranței. Cliseele 
sînt spulberate rind pe rind cind se pă- 
trunde profund în straturile unei societăţi 
guvernată de legile absurdului, unde instä- 
pinirea corupţiei, minciunii și violenţei 
este facilitată de pasivitate, dar se vede 
amenințată de gesturile de răzvrătire (deo- 
camdatä anarhice) ce i se opun. În opoziția 
acestor atitudini (resemnare si rebeliune) 
îşi găseşte sursa de dinamism furtunoasa 
epică a filmului lui Pintilie dedicat trecutu- 
lui recent, dar şi prezentului în care cäutä- 
rile de redefinire a propriei noastre identi- 
tati continuă cu febrilitate. 

Experienţa protagonistei, räzvrätita 
Nela, are funcţia de „pars pro toto“. Ade- 
varurile aflate in agitata sa călătorie iniția- 
ticä sint valabile. pentru propriul destin, 
dar şi pentru o naţiune. Cu o biografie ca 
a ei, pătrunderea în cercurile infernului 
românesc are impactul unui prim contact: 
al celei care a auzit vorbindu-se despre mi- 
zeria morală şi materială şi are în fine oca- 
zia să se confrunte direct cu ea. Fiica unui 
colonel de securitate, cu o experienţă con- 
fortabilă si protejată, beneficiind de avan- 
taju! studiilor în străinătate („părinţii la 
Moscova iar copiii la Paris“) eroina isi ia 
viaţa pe cont propriu numai în momentul 
plecării la post. Locul „debarcării” — nu 
altul decit orașul cu rezonanță de dezastru 
național, Copșa Mică — este şi el plin de 
semnificații. În precipitatul ritm al eveni- 
mentelor, din perspectiva sa proaspătă, 
Nela descoperă dimensiunile incredibile 
ale catastrofei ce a făcut faima neagră a 
„României lui Ceauşescu“: abuzurile auto- 
rităţilor, corupţia generalizată, promiscui- 
tatea din spitale şi şcoli, criminala politică 
ecologică. Un peisaj moral dezolant cu oa- 
meni ale căror. lasitagi, mai mici sau mai 
mari, sint justificate de necesitatea de a 
supraviețui in această career’. Nela mai 
află pe propria piele ce înseamnă „mina 
lungă a securității”. În plus, ea descoperă 
indiferența iresponsabilä care face posibilă 
funcționarea- acestui mecanism absurd. 

Din fericire, excepţiile o fac să-și reca- 
pete speranța. Întilnindu-l pe insurgentul 
doctor Mitică, ea e un suflet — frate 
care aduce bucuria revoltei în doi. Înainte 
de a forma un cuplu de îndrăgostiţi, ei for- 
mează un cuceritor cuplu. de răzvrătiți. 
Spontana lor revoltă în = justigiei, sanc- 
ționată brutal de milițienii si securiştii ca- 
re-i urmăresc pretutindeni, are o doză de 
naivitate. Sinceritatea si demnitatea (atita 
cită este) a gesturilor, generează însă ata- 
samentul imediat. În romanul inspirator de 
lon Băieșu, protagoniștii sint „pozitivi, ro- 
mantici, puri”, cum îi caracteriza scriitorul 


6 


BAL 


însuși în jurnalul publicat postum. În viziu- 
nea lui Pintilie ei nu mai sînt „curaţi ca la- 
crima” şi, tocmai pentru a-i face mai credi- 
bili, cineastul întăreşte trăsăturile mai pu- 
gin luminoase. Vocabularul cuplului e plin 
de stridenje iar metodele pentru impune- 
rea propriului adevăr nu sint chiar orto- 
doxe (vezi discuția Nelei cu medicul tată- 
lui, vezi şmecheria la care recurge Mitică 
pentru a-şi opera protejatul). In plus, cei 
doi au o atitudine impenitentă în fața mor- 
pii: ea transportă cenușa părintelui său 
într-un borcan de „Nescafė“ iar el pierde 
dintr-un camion hirbuit cadavrul pacientu- 
lui preferat. 

„Aceste detalii fac parte din strategia re- 
gizorului de subminare a patetismului prin 
intruziunea grotescului şi de sfidare a spai- 
mei de moarte prin deriziunea imaginii ei. 
Cheia de lectură ne este oferită chiar din 
prima secvenţă, magnifica scenă de inte- 
rior în care asistăm la sfirsitul tatălui bol- 
nav de cancer în timp ce Nela vizioneaza 

peretele garsonierei un film „de fami- 
ie“. Pelicula ce se derulează pilpiitor vor- 
bește despre trecutul glorios al colonelului 
de securitate acum muribund, dar zi des- 
pre caracterul „nărăvaş” al fiicei sale care, 
în toiul unei petreceri, pune mina pe un 
pistol şi-i ameninţă pe toți invitaţii. Admi- 
rabilă capacitatea cineastului de a concen- 
tra in citeva cadre o biografie trecută şi 
una viitoare şi de a sugera eșecul unei ge 
neragii şi apariţia uneia noi, care-i con- 
damnă greșelile! În aproape toate peripeti- 
ile Balantei tragicul este dezamorsat de 
apariția accidentului comic. Efectele sint 
savuroase dar înțelesurile nelinistitoare, ca 
în secvenţa dezordonatelor manevre mili- 
tare în care cei doi sînt gata să-şi piardă 


vi 

Paista în film şi excepţii de la tactica de- 
riziunii. Nu mai apare nici o sugestie umo- 
ristică in momentul intilnirii eroilor cu 
oroarea supremă, moment pe care autorul 
îl numeşte. „masacrul inocenților”. Mäcelul 
în care sint uciși de trupele reunite ale mi- 
ligiei şi securității copiii: luați ostateci de 
cîțiva desperados fugari din țară are ace- 
laşi şocant impact ca moartea lui Vuicä din 
Reconstituirea. Spre deosebire de acel 
film-pereche din fil rafia, lui Pintilie, 
Balanța se încheie exaſtind speranţa Re 
găsirea celor doi sub stejarul masiv este 
dătătoare de încredere în viitor. Sintem cu 
puţin înainte de decembrie '89. Lucid cum 
îl ştim, cineastul boicotează însă 
happy-end-ul şi introduce un avertisment. 
Cuplul aşteaptă cu emoție un copil, dar 
„dacă e normal, îl omor”, declară cu fata la 
po şi cu pistolul in minä protagonistul. 

oi înțelegem ce vrea să spunä nu e o 
aluzie la emblematicli noștri handicapaţi 
(cum a priceput un critic francez!), ci e 
vorba despre normalitate în sensul de re- 
semnare. Şocant sfirşit, dar perfect potri- 
vit cu întregul ansamblu care se lasă citit 
ca un elogiu al libertății. 

Pentru Lucian Pintilie Balanța este un 
pariu cîştigat. Cu un an în urmă, vorbind 


Filmografie 


1965 Duminică la ora 6 — Marele 
premiu la Mar del Plata 
1969 


Reconstituirea 
1978 Pavilionul numărul 6 (producţie 


lu a premiul Oficiului Ca- 
tolic la Festivalul de la Cannes 
1980 De ce 


Miticä? 
e 1990) 


1992 Balanta (premieră mondială in 
Selecția Seas la Cannes 1992) 


la o conferință de presă despre proiectele 
Studioului de creație al Ministerului Cultu- 
rii condus de el, cineastul deciara că își 
propune să cucerească. publicul care făcea 
coadă la Liceenii rock'n roll. După trium- 
fala primire făcută de spectatorii care au 
văzut cele două versiuni ale peliculei ia 
Costinești şi la Bucureşti, e sigur că a reu- 
şit. A recurs la formula unui cinema direct, 
fara ornamente formale. cu episoade trepi- 
dante şi umoristice, cu o naraţiune de ad- 
mirabilă cursivitate. Stăpinind o materie 
epică extrem de ramificată, regizorul im- 
primă o uimitoare fluiditate dezordonate- 


„Un om este liber 
atunci cînd se hotărăşte să fie“. 


Lucian 
Pintilie 
un 
cineast 
european 


lor evenimente. „Revolta artistului împo- 
triva realului” despre care vorbea Camus 
este esenţa realismului specific lui Pintilie. 
Farmecul exercitat asupra tinerilor de 
Balanța ţine si de nonconformistii säi 
eroi, afectuos intfuchipagi de Maia Mor- 
stern si Răzvan Vasilescu. Interpretarea 
mt merita mai multesrinduri, dar cred 
că spune totul sintagma „sint rolurile yietii 
lor“. 
Nimeni n-a reușit. deocamdată, în cine- 
matograful nostru, să portretizeze atit de 
cuceritor ca Lucian Pintilie personajul re- 
belului. Desigur, este vorba și de un auto- 
portret pentru că vocea autorului; el în- 
susi un nonconformist, se face auzită per- 
manent în noul său film. Vom ieşi de la 
Balanța dindu-i dreptate „un om este li- 
ber atunci cind se hotărăște sä fie“. 


Dana DUMA 


Balanța: Coproductie Romania-Franta, 
1992 (studioul Ministerului Culturii, Parnasse 
Production, Scarabėe Films, MK Production, 
La Sept Cinema). Regia: Lucian Pintilie. Sce- 
nariut Lucian Pintilie după romanul omonim 
al lui lon Bäiesu. Imaginea Doru Mitran; Su- 
netuk Andrei Papp. Decorurile: Călin Papurä. 
Montajut Victorta Nae. Cu: Maia Morgen- 
stern, Razvan Vasilescu, Victor Rebengiuc, 
Dorel Visan, Mariana Mihut, Dan Condura- 
che, Virgil Andriescu, lone! Mihăileanu, Mar- 
cel lureș. 


Lucian Pintilie 


desfăşurat 


cu premiul 


La Festivalul internation 
al filmului de la Geneva 


--- 


[cm ea 


„Speranţa feminină” 
şi cu premiul criticii 
internaţionale. . 

O performanţă 
pentru care merită 
toate felicitările. 


egasim în acest ultim film al 

lui Lucian Pintilie o serie de 

teme si motive tratate in pre- 

cedentele sale creatii-cinema- 

tografice. Prin extensie si 

aprofundare, ele definesc un 
anumit orizont obsesiv. specific autorului 
Anvergura si incisivitatea cu care acesta 
irumpe în diversele planuri ale Balantei se 
datorează trecerii timpului şi schimbărilor 
in cadrul carora creatorul si personajele sale 
se manifestą. 

Ce si cum preia Balanța din filmografia re- 
gizorului sau? 

Starea de asediu psihic, precum si presiu- 
nea mediului osti! caruia cuplul încearcă sa-i 
reziste impreună, erau anunțate (intr-o alta 
codificare) încă din Duminică la ora 6. Tot de 
acolo se percepe o anumită angoasa — re- 
zultatul premonitiei asupra a ceea ce va 
urma. 

Universul balcanic-carnavalesc din De ce 
trag clopotele, Miticä? se continuă aici esen- 
tializat, chiar dacă formele de manifestare au 
evoluat în pas cu vremea. Gregar și agresiv 
(vezi violul Nelei, ca si intregul! ambient, ne- 
gru la propriu și la figurat), planul doi al po- 
veștii se răstoarnă aberant, tinzind a-și trans- 
forma superioritatea numerică in principal ar- 
gument al ponderii sale distructive. 

Derizoriul ajunge să fie definitoriu, macu- 
find si ridiculizind totul: cel mai dotat copi! 


din grupa de elită este îndepărtat, căci are 
paduchi; personajul cu veleitäti mesianice 
este un biet amărit (profetul Titi) iar dispari- 
tia şi inmormintarea lui apar ca o prelungire 
actuală a chefului de „la Burtosu". Chermeza 
(în tren. la tara) ramine esantionu! jalnic si 
reprezentativ al vanitätii populare, prelungire 
inconstienta a unui bilci parcă fără sfirsit. La 
rindul lui, -Mitică rämine un personaj emble- 
matic al acestei lumi. A evoluat, nu mai. „da 
muștele afară din Cismigiu” şi, mai ales, a in- 
vatat să evite cu abilitate și eficiența loviturile 
de maciuca în stare să-l suprime. Alături de 
Nela, el a ajuns un luptător, al carui limbaj 
este obligatoriu pitoresc spre a fi pe înțelesul 
celorlalți. Nu intimplätor secvența „masacru- 
lui inocenților“ îl găsește in ipostază de mar- 
tor (si nu de victima) semn ca ceva important 
s-a schimbat, totuși, în profilul, dar și în des- 
tinul eroului. Luciditatea si intransigenta cu- 
plului contrabalansează (chiar dacă numai 
partial) grotescul agresiv ai colectivitatii. 
Rapelui la Reconstituirea este si el deose- 
bit de incitant. Acolo, puterea se infätisa doar 
prin citiva reprezentanţi, tembeli si oarecum 
cumsecade, care acționau din inconstienta si 
inerție. iar de ucis ucideau din intimplare. 
Aici, oamenii aparatului represiv au mai 
multe fete, căci sint rodul unei dezvoltari 
multilaterale. Securistul care-şi supunea soția 
unui interogatoriu nocturn pentru clarificarea 
originii ei sociale a pierit, fiind incinerat în 


MÄ 


Pd 


a 


acordurile nemuritoare (?!) ale „Internationa- 
lei“ si apoi recuperat într-un borcan de Nes- 
calè 

In locul lui au apărut „băieţii“ (dar si „fe- 
tele") care dau o minä de ajutor la cărat si- 
criul profetului Titi, ascultă „Europa Liberă“ 
si mai fac, la întoarcerea din misiune, cite un 
ciubuc (de preferintä alimentar), semn ca 
ciolanul a devenit, si pentru ei, neindestulă- 
tor 

Colonelul, şeful miliției îl eliberează pe Mi- 
tica de la „miti(ti)ca“ nu din respectul valorii 
sau spirit de dreptate, ci dintr-unul de disci- 
plină, caci primul-secretar a ordonat astfel, 
după care urmează invitația la iarba verde. 

Dar, in spatele acestei fațade „de comitet“, 
pindesc şi acționează singeros profesioniștii, 
cei care mitraliază (tot) din ordin. Prezenţa 
seraficei surori a Nelei la pupitrul de transmi- 
sie a comenzilor criminale (ingenuitatea fe- 
roce) inseamna alternativa diabolica, deci ce- 
lalait talger al balanței — acela care trage 
mai mult și mai greu. 

Dupa 20 de ani, eroii sint alţii. Dacă Vuicä 
și Ripu erau impinsiin scenă graţie inocentei 
lor, Mitică şi Nela s-au maturizat. Ei nu mai 
accepta sa joace după cum li se cintă. Nu 
mai pot fi nici intimidati, nici supuși — doar 
reprimati. 

lar ei stiu asta! S-au vindecat de candoare 
Tot ce le mai ramine este luciditatea. Plus ta- 
ria de a spune „nu“, chiar cu arma in minä. 
Caci confruntarea este, în momentul istoric 


* 
film in două variante: 


) și 


9. (105 minute) 


äzvan Vasiles cu) 


Există, de altfel. o memorie teatrală foarte încar- 


e Duminică la ora 6, cu Dan Nutu 
și Irina Petrescu (actriţa a fost lau- 
reata, pentru acest rol, cu Trofeul 
de aur „Cabeza de Palangua“, ia 
Acapulco, in 1966) 


e George Mihăiţă şi Vladimir 
Reconstituirea (film reali- 


1969 şi interzis de cen- 


si 
in 1970). 


e O lume nebună, nebună — De 
ce trag ciopolele, Mitică? (1980). 
interzis de aceeași cenzura incă 
inainte de premieră) 


respectiv, totală (care pe care) iar pentru a-i 
face fata trebuie sa fii ori timpit — ca sä nu-ţi 
dai seama ce se intimplă daca pierzi — ori 
genial — spre a învinge. Normalitatea nu in- 
seamnă, in atari condiţii, decit pasivitatea 
inertă şi are ca unic rezultat infringerea. su 
focarea, într-un cuvint: eșecul 

Dar nu unul oarecare, ci total si definitiv 
chiar dacă e acceptat de către o majoritate 
ce-și apără doar sărăcia, şi nevoile si... linis- 
tea. 


Bogdan BURILEANU 


Eli 


CAHII 


4 


RS 


> 


A 


t € e un (u 1 


Entretien avec 


Michel Ciment ei Yana Toben 


a propos du Chet 


ed HA mais mar oven 
etait plutot hormonale. Mon adok» 
cence fm, a erau dure ak odis et ape 
htu, dune gaicte extreme elfoenen 
pe tegeette de decevor mes spota 
tours! fe ne Ce pus În Socurinate 
pinsgu un melange de vitalite et teme sk 
Vahen fa inhibaat cette 
peur idiote ct ite que norma- - sien erot 
lement. saugas dn esuate wmr mar 


| 
— s: 
=a 
— —U 
Sees 
— 
(p 
— ae că 
= 


éactions en chaine 


- par Vincent Ostria ai 


Lucian Pintilie 


23 questions a Lucian Pintilie 


Premiera a 
avut loc pe 16 
triumi. O atestă masivul dosar de 
presă continind zeci de pagini de comentarii, toate 
elogioase, apărute in peste 30 de publicaţii, coti- 
diene, säptäminale, in reviste de cinema. Considerat 


de Est post comunistă, pelicula lui Lucian Pintilie 
este cea mai intens și profund comentată operă de 
referință a cinematogratului românesc. Autorul in- 
susi a fost intervievat la radio, T.V., în presă. Printre 
cele mai interesante interviuri se numără cele apă- 
rute în „Positif“ si „Cahiers du cinema". Cel publicat 
in ultima revistă menţionată (nr. 459, septembrie) 
conţine un emotionant „credo“ de cineast si o lucidă 
evaluare a propriei opere. Cităm citeva rinduri reve- 
latoare: 

„Am transpus, in mod abuziv, în universul teatral, o 
anume libertate a viziunii totale a cineastului. Am 
ales, în mod deliberat acest tip de impietate. 

Nu există linie de demarcaţie precisă între aceste 
două forme de expresie care sint teatrul și cinemato- 
graful, mi-am zis eu, si am impus în teatru 4egea 
morală a cineastului». Reciproca este valabilă? Da, 
bineînțeles. Mişcările cinema—teatru si teatru—ci- 
nema au loc în mod firesc atunci cind te eliberezi de 
crisparea inerentă oricărui «complex de specifici- 
tate». 


cata în filmele mele: locul închis (spaţiul teatral în 
Reconstituirea), rolul major al dialogului in toate fil- 
mele mele cu excepția primului, Duminică la ora 6, 
mai pueril, mai «cinematografic=". 

„Į...] Sint convins că acest film i va ajuta pe ro- 
mani să-și considere cu luciditate trecutul si sä 
arunce o privire critica asupra propriului reflex. 
Chiar cu riscul de a rosi uneori. Dealttel. în chip de 
test, filmul a fost prezentat la un festival de tineret. 
Primirea a fost: delirantă. Dacă n-aş avea convinge- 
rea că pot să ajut în mod decisiv la această schim- 
bare a privirii României asupra ei insasi..n-as mai ra- 
mine acolo. Această transformare a privirii nu poate 
duce decit la schimbarea României". 

„[...] Cinematograful din Est, care a produs cel pu- 
tin tot atitea capodopere cit cinematograful occiden- 
tal, nu mai există ca şcoli naţionale, ca structură de 
producţie de la căderea zidului Berlinului. Cinemato- 
graful din Est nu mai subzistă decit grație unor per- 
sonalitäti de excepţie care au supravieţuit, Kieslow 
ski de pildă, la care tin foarte mult! 

Locul meu în acest cinema? Dumneavoastră tre- 
buie să-l definiti: pentru mine totul e confuz si nu 
Ştiu deci un singur lucru: nu ne vom regăsi decit in 
momentul în care noțiunile de „cinema din Est" şi „ci- 
nema occidental“ vor fi dispărut definitiv pentru a fi 
înlocuite cu cea de „cinema european“, în principal 
ca un concept de organizare şi nu estetic“. 


: = 
e Coppola: 


Apocalipsul, acum — 
cu Marlon Brando 


n erou întors acasă nu valo- 
rează nimic. El poate fi con- 
siderat de poliție un vaga- 
bond, poate fi suspectat, in- 
chis, bătut, gonit din oraş. 
Dar eroul, 
fusese t în plutonul din jungla 
vietnameză. Prea puţini „civili“ ştiu însă ce 
a însemnat războiul, fie el şi pierdut. Spre 
a-i face să înţeleagă, Rambo le organizează 
la ei acasă, în paşnicul orasel (de la Rambo 


la Twin Peaks mereu liniştea ca simplă apa- 


renjä) o junglă. şi un război, pe cinste: 

Aici s-ar putea încheia o cronică 
prescurtată a filmului realizat de Ted Kot- 
cheff cu Sylvester Stallone, film de acţiune 
de e sai războinică, puternic conectat 
la tradiţia westernului: cel bun luptă sin- 
gur, nu trage primul (* they did first 
blood”), — nici sergentul York nu fusese 
„primul care să tragă; răii sunt organizaţi in 
„haite“ — chiar dacă aici este vorba de po- 
ligie și trupe speciale. Rambo, unul contra 
tuturor, învinge, dar la sfirsit plinge: 
„Unde îmi sunt prietenii? strigă el, ştiind 
bine că au murit, şi atunci voinicul scin- 
ceşte asemeni rătăcitului E. T.: „Vreau 
acasă“. Care casă?, ne-am putea întreba la 
rîndul nostru, cind in para sa fusese primit 
cum am văzut. Spulberarea iluziilor celor 
ce au luptat in ţări străine pentru o patrie 
nerecunoscatoare este imposibil să nu ne 
amintească de filmul lui William Wyler răs- 
plătit cu şapte premii Oscar în 1946: Cei 
mai frumoși ani ai vieţii noastre. Si 
atunci tinerii veterani întorşi acasă incapa- 
citați erau incapabili să-şi găsească un loc 
într-o societate care mersese pe drumul ei 
fără să ţină seama de sacrificiul lor. Fostui 
soldat întrebat înainte de a i se da o 
slujbă. ce garanţii oferă, răspunde: „Cînd 
trebuia să cuceresc o redută nu întrebam 
ce garanţii mi se oferă!” Să spunem că is- 
toria se repetă şi să punem punct. 

Premiera lui Rambo — First Blood in 
1982 a coincis cu dezvelirea Monumentului 
funerar ridicat la Washington, în apropiere 
de Memorialul Lincoln, pe al cărui granit 
negru fuseseră gravate numele tuturor 
americanilor căzuţi in Vietnam (52 737) şi 
data morţii fiecăruia dintre ei. Oricit de 
bizară ar părea asocierea unui film de fac- 

„tura lui Rambo cu un monument închinat 
eroilor cunoscuţi, ambele marcau reabili- 
tarea morală a celor ce luaseră parte la cel 
mai impopular război la el acasă. Era ex- 
presia politicii Administraţiei americane în 
al doilea an al preşedinţiei lui Ronald Rea- 
gan. 

Momentul de depresie al lui Rambo din 
primul episod, va fi depăşit. In Rambo W 
(regia George Pan Cosmatos — 1985 —, 
pe ecranele noastre la sfirşitul acestei luni) 
eroul se reintoarce în Vietnam pentru a 


rea tînăr pentru un veteran. 


“recupera camarazii dispăruţi; iar in 


Rambo III (semnat de Peter McDonald, — 
1988, pe ecranele noastre din ianvarie vii- 
tor) el se lasä cuprins din nou de febra 
räzboiului, de astä datä in Afganistan unde 


combate trupele sovietice. Trilogia revine ; 


la tonul triumfalist şi a fost considerată ca 
un semn al reaprinderii Războiului rece. 
Totuşi, în același răstimp, primele întilniri 
Reagan—Gorbaciov (1985 la. Geneva; 1986 
la Reykjavik; 1987 la Washington) marcau 
cei dintii paşi ai dezgheţului ce a urmat. 
Toate aceste conexiuni la care serialul 
Rambo invită, explică şi faptul că sutele 
de pagini care s-au scris nu priveau atit fil- 


% mele ca atare, cit ceea ce s-a numit „ram- 
bomania“. S-au facut speculații pornind de 


la cuțitul lui Rambo, la teeshirts imprimate 
cu chipul lui Stallone, devenite obiectul 
unei industrii înfloritoare, pină la politica 
de forţă (the big stick) prin care se dorea 
impunerea unei Pax americana. Nu mai pu- 
fin s-a scris atunci despre psihopatia uci- 
gaga. interesul faţă de serial nefiind de or- 
din cinematografic sau estetic, cît unul so- 
ciologic şi politic. : 


O fabrică de ucigasi 


Pentru a înţelege cum se ajunge un 
Rambo, trebuie väzut neapärat un film de 
fapt mult mai dur, deși aparent mai puţin 
spectaculos, de o obiectivantă subtilitate, 
anume Full Metal jacket, realizat de 
Stanley Kubrick, in 1985. : i 

Odiseea terestră a lui Kubrick anunța 


x Sfirgitul inocentei. Filmul relatează în ima- 


Air America 
a mai bine de douăzeci de 


ani de întimplările evocate 

în Air — — americani- 

lor le dä mina să ridä, să pa- 

rodieze, să se autocaricatu- 

rizeze. În 1969, insä, presedin- 
tele Nixon persona! asigura națiunea si na- 
giunile că in Laos nu există trupe ameri- 
cane şi deci convengiile internaţionale asu- 
pra neutralității nu sint încălcate. Nra 
său televizat ne este prezentat incä din 
primele minute ale filmului, într-un mon- 
taj paralel cu ritul unui porc (parcă am 
mai văzut ceva asemänätor..) care aşteaptă 
să fie parasutat dintr-un avion care, con- 
form discursului, nu există, cum nu există 
nici trupele din care fac parte piloții ce îl 
vor conduce. În jurul acestei stări se vor 


RAMBO 


preşedinte al Statelor Unite, 


Noul 


Bill Clinton, = 
a refuzat să fie un „rambo“. 


gini cu iz de documentar cum se instru- 
ieste un mariner, un combatant, (fara sa 
indulceasca realitatea cu un love story, asa 
cum o fäcuse, cu trei ani in urmä, Taylor 
Hackford in Ofiter si Gentleman). Ar- 
mata apare ca o fabrică de ucigasi: „Dacă 
nu ucizi, esti mort“/ „Puşca e cel mai bun 
prieten al tau, este chiar viaţa ta“/ „Nu 
eşti un scriitor, esti un criminal“/ „Mari- 
nerii sunt meniti sä moară, dar ei trăiesc 
veşnic” / „Chiar daca acest război nu e prea 
bine văzut el este job-ul nostru“ — sunt 
doar cîteva dintre sloganurile instructoru- 
lui însărcinat să facă din nişte băieţi obis- 
nuigi, roboţi ucigasi. 

Numărul imens de filme făcute la Hol- 
lywood despre razbdiul din Vietnam, inre- 
gistrind variagiuni contradictorii de la o 
perioadä la alta si de la un autor la altul, 
reflecta impactul fără precedent al conflic- 
tului asupra conştiinţei americane. Socul 
provocat acasă nu a fost atit consecința 
disputei între cei ce considerau intervenţia 
necesară şi cei ce o condamnau ca absurdă, 
şocul s-a datorat faptului că războiul ajun- 
gea zilnic prin intermediul televiziunii în 
casa fiecărui american. A fost „războiul din 
living-room". Confortul societății de con- 
sum, pentru prima dată, faţă în faţă, cu 
moartea de consum. Oricit de patrio- 


„tice-ar fi fost comentariile telejurnalelor. 


tragismul imaginilor era mai puternic. 
Punctul culminant l-a atins. desigur docu- 
mentarul infagisind masacrul populaţiei ci- 
vile de la My Lai. După vederea acestuia, 
Jane Fonda s-a dezis public de imaginea 
Americii drepte şi curajoase, aşa cum a 
fost acreditată de western (gen slujit cu 
strălucire şi de Henry Fonda, tatăl ei), ho- 
tärind să pună militantismul politic mai 
presus de cariera sa artistică. ` 


Un teren. minat 


Cele dintii filme realizate în uzina hoi- 
lywoodianä pe această temă, arborind o 
retorică patriotică ostentativă, s-au soldat 
cu un eşec în plan artistic şi o cădere la 
public. A Yank în Vietnam (Un yankeu 
în Vietnam) sau Comando în Vietnam 
1964), ambele semnate de Marshall 

hompson au dispărut fără urmă, ele ne- 
maifiind menționate: nici în compendiile 
specializate. Din această categorie pro-in- 
terventia din Vietnam, singurul reţinut es- 
te The Green Berets (Beretele 3 

e 


girat de John Wayne, de pe poziţiile: sa 

de extremă dreaptă, în triplă calitate de 
producător, interpret şi co-regizor (alături 
de Ray Kellogg, căzut şi el în anonimat). 
Dar nici cow-boy-ul nr. 1 al Americii nu a 
putut să o convingă de justetea cauzei sale 


* Stone: Născut de 4 iulie — 
cu Tom Cruise și Kyra Sedgwyck 


învîrti discuţiile o bună parte din film. 

Dialogurile sînt pline de umor, chiar 
dacă nu foarte subtile, dar dovedesc că 
meseria de dialoghist este bine învățată în 
America. Nu același lucru se poate spune 
despre regizorul filmului Roger Spottiswo- 
ode care, desi un nume celebru 
este fiul teoreticianului de film Raymond 
pottiswoode), nu se remarcă decit prin 
cumingenie. O cumintenie a punerii în 
imagine a unei poveşti care ar fi avut ne- 
voie de multă inventivitate regizorală, de 
un ritm trepidant pentru a deveni comedia 
pe care datele scenaristice ne-o promiteau. 

Aşa însă, filmul se bazează mai mult pe 
farmecul celor doi protagonişti, Mel Gib- 
son şi Robert Downey 12 şi mai puţin pe 
cel al seraficei Nancy Travis, care strălu- 
ceste prin lipsa de personalitate. Cuplul 
Gibson — Downey are umorul său, refă- 


cînd o temă dragă cineastilor americani. 


cea a iniţierii. Sigur, virstnicul ce părea ci- 
nic îşi va dovedi în final resurse sufleteşti 
nebănuite. N : 

lar compania care transportă orice, 
oriunde, oricind şi care se dorea a fi de 
fapt personajul principal al povestirii rä- 
mine doar un pretext. Cum doar pretexte 
rămîn şi cele citeva secundare 
senatorul venit în inspecţie, 
cal, comandanții trupelor, simple mario- 


nete care ar fi putut da naștere unei savu- 


roase şi spumoase satire. 

De pină la capăt nu pare a fi dusă 
niciuna. din intenţiile iniţiale vina satirică 
se pierde, la fel si firavul filon posibil crea- 
tor de suspans. Ramine doar intenţia demi- 
tizării unor fapte şi eroi prea multă vreme 
priviți cu respect şi  încrincenare. 


Rolland MAN 


Marile studiouri. întotdeauna interesate de 
succes şi nu de eșecuri, au optat pentru 
neutralitate, räminind pentru citva timp in 
afara conflictului. 

În următoarea perioadă, cigiva regizori 
obscuri (Nuchten, Brichen, Newly si ceva 
mai cunoscutul David Miller) au vrut sä 
profite de curentul ce se profila in societa- 
tea americană — anume refuzul multor ti- 
neri de a se înrola. realizind citeva filme 
pe această temă (The Cowards, Ex 
sion, Simmertree, Hail Heroe!). Nici 
aceastä demonstragie pe dos fajä de pri- 
mele filme, nu a găsit sprijinul marilor stu- 
diouri pentru a fi lansate şi nu s-a bucurat 
de audiența scontatä. Singurul film impor- 
tant din acest grup este Alice's Restau- 
rant (1969) de. Arthur Penn. regizorul 
care, cu doi ani în urmă, pătrunsese în 
elita creatorilor americani cu acel film ex- 
ponengial pentru contra-cultura momentu- 
lui, Bonnie și Clyde. Filmul său era con- 
vingător şi pentru că pornea de la un fapt 
real: refuzul fiului celebrului cintareţ Wo 
ody Guthrie: Arto Guthrietinterpretind e 
insusi role soldatului) de à pleca sa lupte 
in Vietnam. 

Cine ar fi crezut atunci ca unul dintre 
aceşti tineri care au indraznit să înfrunte 
Administraţia americana, refuzind sa- lupte 
in Vietnam, va ajunge președintele Statelor 
Unite? Este poate un semn că o nouă Pax 
Americana se poate impune. şi fara politica 
forței. 

Un alt regizor notabil, Robert Wise (Su- 
netul muzicii) a inregistrat însă un rasu- 
nator eşec. cu un love-story pe fundalul 
razboiului din Vietnam. în care ataca feno- 
menut dezertarii (Two People, 1972). 


Motivul inrolării şi refuzul participării la 

război a fost urmat de cel al intoarcerii 
soldatului. care după o serie de producţii 
de categoria a doua, a dat în următorii ani 
cele mai interesante fiime legate de con- 
flictul din Vietnam. 
(Captain Milkahake (1970) de R. Craw- 
ford): Jud, 41970) Billy Jack, (1971) de 
Laugh: End of the Road; (1972) de Ava- 
kiam, Chrome and No Leather, Ge 
Frost. Welcome Home Soldier Boys, 
1971) de Compton etc) 

Regizorul Elia Kazan avea sa rupă lanţul 
mediocrelor “producţii ce au profitat doar 
de tragedia razboiului şi a atitor tinere 
americani, în 1972 cu The Visitors (Vizi- 
tatorii). Realizat iniţial pe 16 mm (deci în 
afara și fara concursul marilor studiouri) 
Vizitatorii purta pecetea acestui cineast 
de excepție în industria filmului american. 

intr-o alta paşnica localitate, intr-o. casa 
aşezata pe o päjiste ca-n poveşti, sosesc 
intr-o zi doi tineri. Primiţi cu tradiționala 
ospitalitate rurala, ei sfirşeşc prin a-și ras- 
plati gazdele cu o violenţa feroce: viol şi 
crima. Motivația psihologica: prin acţiunile 
lor ei prelungeau traumele frontului de 
unde abia scapasera. Story-ul intra in pole- 
mica indirect cu violenţa razboiului şi fäcea 
loc in prim plan şi îndoielilor intelectuali- 
lor fata de aceasta. 

„Ca si in alte momente ale carierei sale, 
Kazan a deschis o noua cale regizorilor re- 
putagi către acest subiect fierbinte. 

Scorsese punea tot pe seama Vietnamu- 
lui comportarea Soferului de taxi (1972); 
aceeaşi conexiune o faceau şi eroii lui Sid- 
ney-Lumet din Dog's Day Afternoon (O 
după amiază de ciine, 1975). 

reptat filmele au devenit mai explicite 
Hal Ashby în Coming Home (Intoarce- 


“in. anul următor, cu Acum, aporaBpaui 
Coppola dădea cosmarului din- Vietnam o 


rea acasă 1978) prezenta un evantai de 
atitudini fata de războiul din Vietnam. Mi 
chael Cimino surprindea cu intensitate 
patetica fervoarea celor care s-au inrolat 

credintati cä-si „slujesc tara şi pe bunul: 
Dumnezeu”. şi revenirea lor acasă în sicrie, 
infirmi pe viaţa sau întregi la trup, dar cu 
sufletul zdrobit.. (Vinătorul de cerbi, 
1978). 


dimensiune fantastica şi în acelaşi timp 
concretetea documentarului. in faimoasa 
secvență a evacuării ambasadei americane 
din Saigon dublată de acordurile sonore 
wagneriene ale „Cavalcadei walkiriilor“. 
Un pas mai departe avea sa-l faca Oliver 
Stone, el insusi un veteran al războiului, 
transpunind propria experienţă in Plato- 
on — (premiul Oscar 1986), iar în 1989, 
asociindu-si ca scenarist pe alt fost comba- 
tant reintors cu ambele: picioare amputate, 
Ron Kovic, a carui poveste adevarată o in- 
terpretează Tom Cruise în Născut de 4 
iulie (1989). ` 

Alte douā filme de-o brutalitate atroce 
s-au adăugat filmografiei razboiului din 
Vietnam, in 1987: Hotelul Hilton Hanoi 
de Lionel Chetwynd — despre prizoniera- 
tul într-o închisoare din centrul Hanoi-ului 
şi Hamburger Hill, bazat pe una dintre 
cele mai crincene batalii: 

In anii '80, Alan Parker imagina un per- 
sonaj care după un stagiu traumatizant în 
Vietnam. vroia să zboare spre a scapa de 
necazuri (Birdy) iar Barry Levinson sèaso- 
cia experienţei vietnameze prin ` istoria 
unui disc-jockey pentru trupele americane 
din Saigon (Good morning, Vietnam- 
1978). Un ecou tardiv şi sofisticat aduce ; 
Soldatul universal (1992) de Roland Em 
merich. 4 

Criticii americani susţin că avalanza de 


\ W 


— 


- Ja — 
8 à “A 


į FIRST BCOOD PART HN 


„Vietnamul a ucis viata 
din mine. M-a imbolnavit 
Cind m-am întors eram 
paranoic şi complet alie- 


į 
trecut zece ani | No man, no law, no war can sto 


nat. Au 
pinä cind am putut sä po- 
vestesc cele trăite acolo, 


977797 


In FLU/U/VUL 


violenţa instalată in ultimele decade pe 
ecranul american işi are originea in raz 
boiul din Vietnam care a obişnuit publicul 
prin intermediul unei realitagi tragice, cu 
tot felul de, atrocități. Cind spectatorul 
american vedea masacrul unor aşezari in- 
diene in Micul om mare (1970) de Arthur 
Penn, el facea analogia cu masacrul de la 
May Lai; pentru el acţiunile feroce ale unui 
grup de americani luptind intr-o ţara 
straina din The Wild Bunch (1968) de 
Sam Peckinpah, aveau rezonante contem- 
porane. Evident si M.A.S.H.*filmul lui 
Altman de la primele Ale imagini intr-un 
spital de campanie pe frontul din Coreea, 
era recepționat, în 1970, ca şi cum se pe- 
trecea in Vietnam. 

Rambo si tori ceilalţi sunt un produs a! 
nemiloasei istorii a oamenilor care, după 
cum vedem seară de seara in casele noas 


Stone: 
Plutonul — 
cu Tom Berenger 


Cimino: 
Vinătorul de cerbi — 
cu Robert de Niro 


tre, pe micile ecrane, poartă in ei saminga 
discordiei. Legitim sau absurd, orice răz- 
boi ramine tragic. Este poate un grote ze 
paradox al secolului nostrucca arta filmului 
poate face din aceasta tragedie, un diver- 
tisment Sau poate, un avertisment. 


Adina DARIAN 
Rambo | 


Productie Carolco, SUA, 1982. Regia: 
Ted Kotcheff. Scenariul: Michael! Ko- 
zoll, William Sackheim, Sylvester Stal- 
lone după romanul lui David Morrell 
Imaginea: Andrew Laszlo. Muzica: Jerry 
Goldsmith. Cu: Sylvester Stallone, Ri- 
chard Crenna, Brian Dennehy, David 
Caruso, Jack Starett. 

9 


Intrind în „jocul“ oamenilor mari , 
copiii sint nevoiţi să-i accepte regulile si sd -l joace pind la capăt. 


Scoateti copiii 
din cadru! 


ntr-un anume timp al istoriei — puţin 
după al doilea război mondial — si 
într-un spațiu geografic anume — Ex- 
tremul Orient sovietic — şi într-un loc 
anume — un orășel de mineri cu as- 
pect de colonie penitenciară — doi co- 
pii sint puşi sä „joace“ rolul de martori pentru mai 
tirziu într-un. spectacol al vieţii pus în scenă de un 
* nebun şi interpretat de condamnaţi la moarte fără 
drept de apel, spectacol al teroarei depline şi al decă- 
derii umane pina la ultima treaptă. Un „el“ şi o ,ea", 
posibilă sugestie a unui viitor cuplu originar în stare 
să reproducă, poate, umanitatea. O umanitate ispasita 
de vini, trecută prin foc, purificată. Fireşte, incon- 
p de măreţia rolului, Valerka şi Galia — 12 ani 
şi experienţă de viaţă cit pentru 40 — trăiesc, 
pur si simplu, trăiesc cum pot, se bat și se zbat pen- 
tru o bucată de piine ciştigată mai mult sau mai puţin 
cinstit, se zbat să supravieţuiască în iadul oferit de 
adulți pe post de „paradis al copilăriei“, imitind con- 
stiin toate gesturile supravieguirii observate la 
adulți. Ei nu se mulțumesc însă să imite doar ,mode- 
Jul adult“, ci încearcă să-l şi corecteze „lucrind” pe la- 
tura lui eroică. Valerka se închipuie revoluționar, el 
pune la cale mici, dar primejdioase acte de „sabotaj“, 
dar Galia îl urmează orbește, încercind să-l acopere, 
să-l protejeze d la nevoie, să-l salveze ca orice soție 
credincioasă. Viaţa însăși pare să confunde micul cu- 
plu de îndrăgostiți cu unul matur şi îl tratează ca 
atare fără milă. Si viaţa nu greseste prea mult, pen- 
tru că, intrind în jocul oamenilor mari, cei doi copii 
sint nevoiţi să-i accepte regulile şi să-l joace pina la 
capăt, pină la moarte. Moartea Galiei, prematură ca 
şi existenţa ei de adult la 12 ani... „Scoateţi copiii din 
cadru”! — sună ultima replică importantă a filmului, 
în timp ce aparatul se retrage şi descoperă spaţiul fil- 
mării si odată cu el ideea reconfortantă că „e film“, 
acum e film nu e viaţă. Scoateţi copiii din cadru, pen- 
tru ca ei sä nu vadă scena asta cu femeia nebună că- 
lare pe o mătură şi goala-pusca — tot ce a mai rămas 
din mama Galiei, „Scoateţi copiii din cadru...". La o 
filmare, copiii pot fi scoşi din cadru la momentul cu- 
venit, desigur, În viaţă, nu. Vitali Kanevski, autorul 
filmului Nu mişca, mori şi invie premiat in 1990 la 
Cannes pentru Opera prima, a rămas în „cadrul 
vieţii”. În el a crescut micul Valerka, actor fără voie 
într-o piesă absurdă dintr-un timp nebun de legat si 
despre acei timp el depune mărturie azi. 


Privind înapoi... 
(Urmare din pag. 5) 


A 


nant si tragic al desprinderii de copilărie? Fireşte, exem- 
plele ar putea continua la infinit, mă voi referi doar ia 
ceea ce au însemnat, să zicem, Ciulinii Bărăganului, 
pentru un scriitor de factura și de talia unui Panait Istrati 
iid daca filmul de-acum multe decenii nu apro- 
undează aceste relații). 

Desigur, cinematograful românesc n-a rămas în afara 
„mărturiilor de copii“. De la Näicä al Elisabetei Bostan, 
să zicem, cu experiențele sale initiatice, in care un rol 
esenţial l-a avut recepţia „particulară“ a lumii inconjurä- 
toare, pina la viziunea „morții lui pu“ din filmul lui Ser- 
giu Nicolaescu Atunci i-am condamnat pe toti la moarte 


— în care perspectivele deformante ale Pe i, ale per-, 


sonajelor din jur, au, pentru eopilul-martor, funcție ca- 
racterologică. și sintetizează particularitätile morale — 
pina la Cintec in zori a! regizorului Dinu Tanase, cu me- 
sajul său tragic, pe măsura implicării copilului-martor în 
evenimentele unui război pustiitor. 

Războiul, cu efectele sale distorsionate pentru psiholo- 
gia adolescentinä, revine mereu în atenţia cineaștilor, ca 
o permanentă ameninţare. 

Steven Spielberg în E.T. deschide o cu totul altă pers- 
pectivă asupra „temei“, copiii-martori intrind in dialog — 
dată fiind capacitatea lor intuitivă specială — chiar cu fi- 
inte extraterestre. Si, pentru a lua în discuție un alt gen 
cinematografic, adolescentul-martor pătrunde, decis, in 
realitatea contemporană, cum se intimplä cu eroul „justi- 
tiei“ din filmul lui Abrasitov Joc periculos (Pliumbum), 
descins parcă direct din „precocii“ lui Dostoievski si care 
se dovedește preocupat sä denunțe, cu orice mijloace, 
pe răufăcători. Comportarea sa devenind, prin forța lu- 
crurilor, de-a dreptul monstruoasă. 

Gindul mă duce si spre copilul Oskar din Toba de tini- 
chea (ecranizare de Volker Schlöndorff a romanului 
omonim de Gunther Grass). EI refuză pur şi simplu să 
mai crească, din pricina realitatilor monstruoase la care 
asistă: ascensiunea nazistă. EI ne apare ca un produs ti- 
pic al veacului, în care coexistă — ca date specifice — 
acceptarea si refuzul. Pentru copil. ca martor ,impartia!", 
scena istorică devine o grotească paradă de uriași. 
Tot cu un film reprezentativ, de data aceasta prin umorul 
grav si ingenuitatea privirii adolescentine, aș incheia 
această fugară trecere în revistă: este vorba de mica bi- 
juterie a lui Emir Kusturica Tata e in călătorie de afaceri, 
film în care realităţile aspre ale unui timp de privatiuni 
social-politice sint transfigurate în cugetul copiului care 
ajunge să reprezinte pe ecran, simplu, copilăria. Copi- 
lul-martor, o Poveste fără sfirsit... 


Discurs asupra 
responsabilităţi 


n foarte tînăr tată, un puști aproape, 
criminal fără voie — ni se sugerează — 
şi fugar hăituit de spaima faptei, dar şi 
de iminenta ei ispășire, bintuie lumea 
a tirindu-si după sine copilul, o fetiţă, 
Rebi, șase ani, şapte, poate. Pavaza? 
Alibi? lubire părintească „dincolo de bine si de rău”? 
— cine știe dacă nu toate la un loc. Oricum, exis- 
tença copilei luminează frumos imaginea de criminal a 
tatălui, pentru că în preajma ei, el este doar un biet 
par inte disperat, iubitor şi grijuliu, sfişiat între do- 
ringa firească de a se salva prin fugă şi neputinga — şi 
ea firească — de a se despărți de copilul său. Din 
viaţa de fugari, impusă de neputincioasa dilemă părin- 
teascä, fetiţa „iese“ maturizată înainte de vreme, un 
adult în miniatură care învață, mult prea devreme, 
„lecţia vieţii“ de adult. Învață sä se ascundă, învață să 
tacă, învaţă sä mintį — minciuna necesară — învață 
cît de mare poate fi dragostea şi cît de mică puterea 
celor mari de a trăi în legile ei curate, învaţă să pro- 
tejeze, înainte de a şti cu adevărat ce înseamnă să fii 
— cu adevărat — protejat, învaţă, finalmente, lecţia 
responsabilitägii împinsă pina la sacrificiul de sine. O 
năucitoare răsturnare de roluri, într-o „piesa“ a vieţii 
reu de imaginat şi acceptat, pentru că ea distribuie 
n rolul protectorului tocmai pe cel aflat la virsta ne- 
voii de protecţie. În cele din urmă, avem de-a face cu 
un discurs asupra responsabilitägii celor maturi, faţă 
de fiinţa de nimeni întrebată dacă vrea sau nu să vină 
pe lume. Umbre pe zăpadă de Attila Janisch, filmul 
care a deschis a 23-a ediţie a Festivalului maghiar, Bu- 
dapesta — 1992. 


Zi 


3 Dinara Drukarova si Pavel Nazarov 
in Nu mi. mori si Invie 
de Vitali Kanevski 


s Alexei Kravcenko in > 
Du-te și vezi de Elem Klimov 


= Miki Manovlovic 
cu Moreno di Bartoli in 
Tata e in călătorie de afaceri 
de Emil Kusturica 


Cu cel mai scump 
pret 


- rimul „episod“ din Decalogul lui 
Krzysztof Kieslowski, Dumnezeu este 
unic, expune un caz ‘de necredinjä 
adultă cu efect fatal asupra propriului 
copil. Pavel este fiul ultrasensibil la 
ideea de moarte si la supranaturalul ei 
conținut, al unui ultra-tehnic părinte 

închinat unui singur Dumnezeu: ştiinţa. Pavel este 
fascinat de misterele cuibărite în orice fiinţă vie, tatăl 
este convins că le pbate descifra pe toate cu ajutorul 
calculatorului. Pavel vrea să ştie ce e moartea, tatăl îi 
explică, ştiinţific, că moartea este „atunci cină inima 
nu mai bate şi creierul nu se mai irigă”. Și ce rămine? 
— vrea să ştie Pavel. Nimic. Nu mai rămine nimic. 
Dar sufletul? Sufletul nu există — îl încredințează ta- 
täl — in total dezacord cu sora lui şi mătuşa lui Pa- 
vel, de la care copilul a moştenit neliniști existen- 
piale, pentru că mătuşa crede în „ aşa cum crede 
în Dumnezeu şi în Destinul de EI hărăzit fiecărei fi- 
inge. Prin voia regizorului, Pavel devine cobaiul unei 
experiențe pe tărimul unei dispute filosofice veche de 
cînd lumea în lumea celor maturi există sau nu 
există Dumnezeu? Există sau nu există predestinare 
de EI hotărită? lar ştiinţa, cit de capabilă este ea ca să 
ne apere de mina lungă a voinței divine? Pentru că 
iată Pavel, ca orice copii, vrea sä patineze si el pe la 
cul înghețat bocnă din preajma blocului — un bloc ca 
atitea altele, în care îşi duc viata, în credință sap ne- 
credinţă, atitia oameni. Tata! cercetează calculätoru! 
care îi comunică exact — ştiinţa este exactă, nu? — 
gradul de înghețare al apei si el îi permite lui Pavel 
să patineze fără grijă şi în afara oricărui pericol. Este 
adevărat că, pe malul lacului, s-a aciuit de citeva zile 
un personaj ciudat, un fel de etor care a aprins 
acolo un foc, sä se încălzească. imprevizibilul este, 
deci, prezent şi vizibil, dar el nu este luat în seamă şi 
în calcul. Calculatorul nu are ochi și nu are suflet, el 
nu poate calcula cu cite grade va creşte focul acela 


“temperatura apei înghețate. Ştiinţa este oarbă. Numai 


sufletul — acela care „nu există” — are ochi. Dar 
dacă acel suflet locuieşte într-o ființă cu desävirsire 
ştiinţifică devine, la rindu-i, orb... Revolta tatălui, in 
fața statuii înlăcrimate a Fecioarei, este o biatä re- 
voltă în genunchi. Totul se plătește pe lumea asta, in- 
clusiv necredinţa.. Din păcate, cel care plăteşte este 
Pavel. Cu cel mai scump pret... 


Eva SIRBU 


3 


* 


$ Björn Andressen cu Silvana Mangano si Dirk Bogarde 
in Moarte la Venetia de Luchino Visconti 


0 virsta 
nu doar a inocentei 


i-se face rușine cind asisti la acei gen de 
reconstituire-a naivitätii pe care ne-o pro- 
gun numeroși scriitori sub titlul de amin- 
iri din copilărie. Să fi uitat noi oare pi- 
na-ntr-atit?“ nota Julien Green ! in juma- 
lui sau. Observatia sa se aplică perfect si 
~ filmului. Adesea pe ecrane copilăria 
apare ca un fel de Paradis al inocentei. 
Dar mulți creatori nu au uitat pinä-ntr-atit că această vir- 
stä nu e doar a candorii, cä de multe ori copiii sint chiar 
mai cruzi decit adulţii. Fără dorința de a provoca cu 
Orice pret, unii cineasti me pun în fata unei altfel de ima- 
gini a copilăriei, cu păcatele ei, mai mici sau mai mari. 

Mai mici, ca „nevinovatele“ furturi ale fetei din Mica 
hoajä (Claude Miller, 1988), care nu-și poate oferi altfei 
lucrurile la care visează. 

Mai mari, ca încercările de crimă prin care micuţii vor 
sä scape de adulţii neintelegätori care le fac viata grea 
In Cerul spart (Ingrid Thulin. 1982) eroina își închipuie 
doar în vis că poate să-l alunge din viața ei pe tatăl nein- 
durätor care o terorizează. Micuța din Exorcistul (Wil- 
liam Friedkin, 1973) işi infaptuieste crimele fiind stäpinitä 
de diavol, dar este aceasta o scuză? Oare diavolul nu 
este proiecția dorințelor pe care in mod normal nu in- 
dräzneste să le ducă la îndeplinire? În Cria Cuervos 
(Carlos Saura, 1976) fetița ajunge chiar sä toarne pratu- 
rile fatale in laptele pe care i-l oferă dusmancei sale. 
Crima nu va avea loc datorită faptului că otrava... nu era 
otravă, ci o substanță inofensivă. Desigur că dezamăgi- 
rea micutei va fi mare, dar nu-şi va repeta încercarea. 

Crima îl atrage în alt mod pe băiatul din Locul crimei 
(Andre Techine, 1986). EI este fascinat de persoana uci- 
gașului și în același timp de senzaţia stranie pe care a 
simtit-o cind a fost la un pas de moartea prin strangu- 
lare. Fascinatia o va transmite și mamei lui, ale cărei 
zbateri amoroase în brațele asasinului le va urmări din 
umbră. 

De altfel curiozitatea îi impinge adesea pe copii să-i 
urmărească pe adulţi în jocurile lor erotice, chiar daca 
nu înţeleg nimic din acestea, ca în Pacea de mentă (Ma- 
rianne Rosenbaum, 1984) sau iau aspectul unei initieri 
ca în Marele drum (Jean-Loup Hubert. 1987) în care fe- 
tita îl invatä pe băiat tainele vieții. Mai mari, băieţii din 
Hoinarii (Mark Rydell, 1969) inteleg perfect despre ce e 
vorba atunci cind privesc la ceea ce se intimplä in ca- 
mera de bordei aflată sub incaperea în care ei dorm, 
chiar dacă unul dintre ei nu acceptă faptul că femeia pe 
care o respectă nu e decit o prostituată. 

Descoperirea sexualității este adesea legată de desco- 
perirea propriului corp, care duce la forme de autoero- 
tism prezentate in diverse ipostaze in multe filme, de la 
imaginea comică în scena masturbării colective din 
Amarcord (Federico Fellini, 1973), la cea de-a dreptul 
blasfematorie in una din Povestirile imorale (Walerian 
Borowczyk, 1974), ori cea tulburätor-perversä din La re- 
vedere, copii (Louis Malle, 1988). 

În Jocuri de noapte (Mai Zetterling, 1966) băiatul se 
dedă plăcerilor solitare avind-o în gind pe mama sa pe 
care o dorește, pe care o apără cu gelozie de bărbaţii 
care o înconjoară, imagine freudiană a erosului în copi- 
lärie. 

Cu Peisaj in ceață (Theo Angelopoulos. 1988) desco- 
perim o altă lume, cea a fetei violate de un șofer brutal. 


* Scriitor francez de origine americană (născut in 1900) 
influențat de filozofia lui Pascal: „insul fără Dumnezeu“. 
Un campion al angoaselor metafizice provocate de con- 
fiictul Intro senzualitate și spiritualitate. 


care apoi dorește să exploreze sexualitatea pe cont pro- 
priu, incercind sä se ofere bărbatului pe care-l admiră, 
dar care o refuză, apoi oferindu-si spre vinzare corpul 
pentru a face bani de călătorie. Lumea prostituţiei juve- 
nile este explorată si de Hector Babenco în Pixote 
(1980), prezentindu-ne cartierele särace ale oraselor bra- 
ziliene, in care bäietii se prostitueazä pentru a putea träi. 

Cu multa înțelegere si delicateţe ne este prezentată 
copiläria cu problemele ei in filme in care regizorii ne 
dau mai mult de înţeles prin aluzii decit prin prezentarea 
directă că există tulburări sexuale care tin de acea fază 
numită de specialiști homoerotică, în care legătura cu un 
coleg de aceiași sex trece dincolo de limitele unei simple 
prietenii. De la aluzie în Colonelul Redi (István Szabo. 
1985) ori Nota zero la purtare (Jean Vigo, 1933) pină la 
incercarea de explicare a unui mecanism ce va räscoli 
vieţile elevelor și profesoarelor dintr-un internat în Fete 
in uniformă (Leontine Sagan, 1931). 

Mai complexă, analiza relaţiilor între băieții din Tinărul 
Törless (Volker Schlöndorff, 1966) amestecă sexualitatea 
confuză cu cruzimea generalizată a tinerilor oferind o 
posibilă explicaţie a stării de spirit care a contribuit la 
ascensiunea nazismului. În speciale (Jean De- 
lannoy, 1964) piedicile puse de societate in tata implini- 
rii iubirii dintre doi elevi vor duce la sinuciderea unuia 
dintre ei. In (Bernardo Bertolucci, 1970) 
experiența homosexuală din copilărie se vrea explicația 
deviatiilor de comportament ale maturului. 

În sfirșit, in Moarte la Venetia (1970) Luchino Visconti 
schimbă datele nuvelei lui Thomas Mann, făcindu-l pe 
micul Tadzio (Björn Andressen) să fie conştient de 
atracția pe care o exercită asupra lui Aschenbach (Dirk 
Bogarde) zimbetul său pervers și privirile pline de subin- 
tölesuri pe care le aruncă demonstrindu-ne o dată in 
plus că pentru marii creatori copilăria nu este doar virsta 
inocentei. 


Rolland MAN 


Superdotatii 


acă geniul „este un favorizat al naturii“ 
(Kant), destinul copiilor care dau 
semne de genialitate nu este plasat pe 
traiectoria fericirii. Cam aşa s-ar re- 
zuma părerea cineastilor care au glosat 
asupra superdotagilor. Relaţiile acestor 
Einstein sau Mozart în miniatură cu lu- 
mea adulților şi cu „ceilalți“ in general sint perma- 
nent minate de prejudecățile care văd în înzestrarea 
de excepţie o abatere de la normalitate. 

Filmul care a înflăcărat recent discuţia pe această 
temă, Micutul Tate, nu face consideraţii prea sa- 
vante asupra condiției geniilor în floare, semnali- 
zează pericolul abordării greşite a problemei. Ea în- 
Sasi o superdotată, regizoarea Jodie Foster cunoaşte 
din propria experiență tristețea copiilor cu o carieră 
artistică precoce. Sosită pe platourile de filmare de la 
virsta de șase ani si solicitată apoi să joace si in ado- 
lescență, autoarea ştie mai bine ca oricare altul că mi- 
cile talente exploatate de „cei care le vor binele” re- 
greta toată viaţa că le-au lipsit jocurile și bucuriile 
vîrstei inocengei. Băiatul genial din Micutul Tate 
este preluat din miinile neinstruitei sale mame de o 
celebră profesoară dintr-o şcoală specială pentru su- 
perdotagi. Desi puştiul face faţă sofisticatelor teste de 
inteligență, el nu reuşeşte să se adapteze în noul me- 
diu pentru că îi lipseşte ceva de care orice copil are 
nevoie pentru a progresa: afecțiunea. Într-o perioadă 
în care educația superdotaţilor constituie preocupa- 
rea unor costisitoare programe în tre: civilizate, fil- 
mul delicat al inteligentei Jodie Foster pledează, în 


+ fond, pentru drepturile egale ale acestora cu colegii 


lor de generaţie. 

Nu toţi cineaştii care s-au apropiat de acest subiect 
au observat cu atenţie dificilele probleme de afectivi- 
tate ale micugilor supra-inzestragi. Unii s-au concen- 
trat asupra implicagiilor morale ale formärii si indru- 
mării acestora. Exploatarea de către adulți a daruri- 
lor de excepţie nu este călăuzită întotdeauna de cele 
mai bune intenţii. Este ceea ce semnalează şi pelicula 
canadiană Vincent şi eu de Michael Rubbo, povestea 
unei fetițe cu talent la pictură pe care nişte traficanţi 
de obiecte de artă o folosesc, fă 
seama, pentru falsificarea unor tablouri de Van Gogh. 
Toată epica serialului francez pentru copii 
nea „Mozart“, recent difuzat de televiziunea noas- 
tra, urmăreşte peripeţiile unui genial matematician in 
vîrstă de 12 ani, pe care diversi agenţi secregi (de pe 
toate meridianele) sau escroci 3 încearcă 
să pună mina pentru a-i exploata capacităţile excep- 
tionale. Pere rare are si adolescentul din Vremea 

de Emir Kusturica, un mic magician pe care 
un caid din lumea interlopă i! foloseşte pentru opera- 
aon 9 de... furt şi tilhărie. ; 
studiul cinematografic asupra ialității pre- 
vy. poa im rad 
Regizorul Milos Forman meditează in al său Amade- 
us asupra destinului acestui ,räsfäjat al soartei” care 
a sfirgit atît de trist. Chiar şi la maturitate, solaru! 
muzician îşi păstrează, în viziunea lui Forman, însuși- 
rile de copil-minune: spontaneitatea inspiraţiei, com- 
portamentul capricios, insolenta gragioasä şi dezar- 
manta naivitate. Regizorului i s-a ri că n-a fă- 
cut din Amadeus un film despre „miracolul muzicii“. 
Pelicula sa este o nelinistitoare je asupra me- 
diocritagli care striveste ialitatea. Forman opune 
imaginii edulcorate a copilului-minune care cucereşte 
instantaneu admiraţia şi ataşamentul tuturor pe cea a 
tinärului talent hărțuit de invidiogi si veleitari. lată 
un adevär de neocolit cind discutäm despre soarta su- 


perdotagilor. A 
Dana DUMA 


= Adam Hann-Byrd in Micujul Tate de si cu Jodie Foster 


ră ca ea să-şi dea 


ivziu 


Gena 
— 
S 
N 
` 
e 

Na 
~ 
XY 
S 


Martori 


(I) 


Ca o trestie 
ginditoare 


Italienii Vn neorealism 
| intelectualist 


rmärind programul „Vitrina 

cinematografului italian“, 

devine limpede că pentru ci- 

neastii din peninsulă filmul 

este „o trestie ginditoare 
Italienii optează cu precădere pentru per- 
sonaje din mediul intelectual, discursul fil 
mic oscilind între dilemele istorice, sociale 
sau existenţiale, sub semnul interogagiei 
iui Montaigne „que sais-je?“ 


Şapte dintre cei nouă regizori prezentaţi 
în cadrul programului amintit (născuţi in- 
tre 1952 şi 1957) se concentrează asupra 
unor labirintice căutări Le adevä- 
rurilor personale sau colective. Ei privesc 
dificultăţile intimpinate de această genera- 
tie în realizarea pasiunilor sau aspirațiilor 
sale, fără cinism, dar şi fără tandreţe, fiind 
capabili de o susținută distangare auto iro- 
nică faţă de dramele lor minimale. Una 


O odiectui 
analizei, angoasa: 


cu i 
Antonella „Ponziami 
ŞI ; 
Stefano Dionisi 


Negru cu 
Chiara Caselli 


si 
Sergio Castellitto 


v 


dintre liniile de forță ale filmelor cineasti- 
lor italieni, pe cale să împlinească 40 de 
ani, ne-a părut a fi originalitatea scenariu- 
fui (rămas în.perimetrul neorealist) şi per- 
tinenţa dialogului cu funcţie de filozofie de 
viață. Fără a fi lipsite de expresivitate vizu- 
ala, sunt filme „de citit“. 

Intr-un mic apartament din centrul isto- 
ric al Romei (Centro storico de Roberto 
Giannarelli), cartier unde chiriile ating 
cote exorbitante, locuiesc impreunä — din 
această pricină — două femei tinere. aspi- 
rante la jurnalistică si la regie cărora li se 
alătură o a treia, trăind în imediat, şi un 
adolescent aflat în „divorţ“ cu familia pro- 
prie. În acest spaţiu închis, devenit un mic 
infern al iubirilor şi certurilor dintre ei, 
sfirgim prin a percepe deruta acestei gene- 
raţii care îşi simte existenţa lipsită de sens 
şi drumurile cufundate în ceaţă. 

Pasquale Pozzessere debutează in fic- 
fiune cu Spre sud (Verso sud). Story-ul 
se dezvoltă din experienţa de documenta- 
rist a regizorului, concretizată într-un 
lung metraj ce a cuprins fauna umană din 
jurul gărilor. Vagabonzi, alcoolici, puşcă- 
riagi ocazionali care însă nu şi-au pierdut 
într-atita demnitatea spre a se amesteca cu 
marii răufăcători. Două inimi surori întru 
mizeria umană se întilnesc la „supa popu- 
lară“. Complicitatea suferinţei face loc unei 
ardente iubiri, curînd pusă la încercare 
tot felul de obstacole. ( 


Negru (Nero) şi-a intitulat filmul Gian- 
carlo Soldi, anungind subiectul si obiectul 
analizei sale: angoasa. intimplari în stilul 
„Twin Peaks“ — crime, cadavre care dis- 
par. un detectiv inspäimintätor, criminale 
candide, un ciine negru, înmormintări ra- 
tate — pe scurt orori grotesti, mister si 
un cuplu de amanți diabolici: Modă cine- 
matografică sau reflexul unei realități stre- 
sante? ; 

Daniele Segre in Manila Paloma Blan- 
ca preia leit-motivul fragilității faţă de in- 


flexibilitatea regulilor societății. Un actor, 


altădată o mare vedetă a scenei, trebuie 
acum să se acomodeze cu faptul de a fi ui- 
tat. Intilnirea cu o femeie pare să-i ofere 
echilibrul. dar violența propriilor nevroze 
va pune capăt relaţiei lor. 


Germanii 


Lui Fulvio Wetzel îi reuşeşte viziunea 
-comică asupra dramelor familiei moderne 
opu unici). Un cuplu divorţat, aparent 
iecare şi-a găsit un nou echilibru, este 
obligat să-şi reia relaţiile cînd fiul de 16 
ani dispare de acasă. Accident sau fugă 
premeditată? (Filmul contemporan italian 
abundă în interogaţii succesive). La investi- 
gariile întreprinse. participă şi actualul 
amant al mamei. Acesta face însă o cu to- 
tul alta descoperire. Fiica de 12 ani a iubi- 
tei sale împinzise toată casa cu microfoane 
ascunse şi înregistrase toate conversațiile 
şi intimitägile lor. Rezutatul acestei origi- 
nale anchete fusese clasat cu ajutorul unui 


computer în asa fel încit fetiţa cunoştea cu 


exactitate numărul de cuvinte sau de sus- 
pine ale subiecţilor: studiului ei! Întrebată 
de amantul mamei, absolut siderat, la ce-i 
servesc toate acestea, fetița [i răspunde: 
„Am să înţeleg cind am să fiu mare", sec- 
venta percutantă privind intruziunéa teh- 
nicii în existența personală. 

Cel mai interesant dintre filmele tineri- 
lor cineasti italieni mi s-a părut O altă 
viaţă (Un'altra vita) de Carlo Mazzacu- 
rati, îndelung exersat ca scenarist şi sem- 
natar a patru filme de ficțiune. Aventura 
unui medic stomatolog cu o pacientă sosită 
în prag de seară, o refugiată din Rusia (in- 
terpretatä de actrița poloneză Adriana 
Biedrzynska), îl atrage pe medic intr-o odi- 
see printr-un mediu sordid pe care nici nu 
şi-l închipuia că există. Depresia şi violența 
gratuită sint polii în jurul cărora gravi- 
tează această lume ignorată şi uitată, indu- 
rerată şi confuză, pe care medicul nu are 
curajul de a o înfrunta, preferind să o ob- 
serve in desfășurarea sa. si chiar să se îm- 
prietenească cu | bandei, fostul iubit al 
Aliei, pacienta care el se indr: ise. 


“Chiar dacă în zorii zilei, pe malul mării, 


moartea răpune personajul ce poartă sem- 
nul negativ (interpretat de Claudio Amen- 
dola, fiul celebrului Renato Salvatore), fina- 
lul nu dă cîştig de cauză doctorului. „O 
altă viaţă“ nu e posibilă. Nimeni nu poate 
ieşi învingător cind amoralitatea s-a insta- 
lat în cetatea contemporană. Se oferă doar 
solitudinea. 

ea intelectualilor a mobilat 
„Vitrina cinematografului italian“ sau poate 
„Vitrina societăţii contemporane”? 


- Furtună si 
melancolie 


ficțiune, Patria (15 ore, 24 de minute, 10 
secunde), desi incepuse să facă documentar 
din 1958 iar în 1962 s-a numărat printre 
orii Manifestului de la Oberhausen 

-(v. Noul Cinema, nr. 6/1992). Patria era o. 
afectuoasă şi lucidă celebrare a vieţii ru- 


itrina societăţii germane si a 

iei ajunsă la maturi- 

tate în anii 60, — anii plu- 

ralismului social si ai-libera- 

- -lismului nelimitat impuse de 
rebeliunile juvenile pornite de pe coasta 


californianä si ajunse in inima Europei cu 
furia lor impotriva vamman institupionali- 
zate — ne-a fost propusă de Edgar Reitz in 
A doua patrie (in afăra concursului). Sunt 


anii cînd copiii familiilor mic-burgheze, ru- 
rale sau citadine, și-au. părăsit familiile 


pentru a trăi viaţa ca un happening, cu 


erucifixul la git, coroniga de flori pe frunte 
si marijuana pe buze. Si, desigur, cu mu- 
zica lor, pentru că asa cum putem observa 


zi de zi, fiecare generaţie se constituie si 
se reprezintă prin anume ritmuri si linii 


(ne)melodice iar viteza cu care ele se suc- 


ced ne arată că timpul ce desparte o gene- 
‘ragie de alta este din ce în ce mai scurt. 

egizorul german Edgar Reitz, născut în 
1932. a gisnit la rampa succesului interna- 


tional, în 1985, datorită unui film-fluviu de 


N 


rale germane din 1919 pina în 1982. Desti- 
nul eroinei intersectat cu numeroase al- 
tele, oglindea, în viziunea istorică a regizo- 
rului, nevoia şi în același timp inabilitatea 
generaţiei postbelice de a deplinge sau de 
a-şi asuma greşelile părinților implicaţi în 
doctrina național-socialistă şi respectiv, in 
ascensiunea nazismului. Patria a fost con- 
siderat la premieră de cei mai mari critici 
europeni drept un continuator al cinema- 
tografului patetic şi experimental al lui 
Gance in Napoleon sau al lui Stroheim în 
Rapacitate. Eu aș adăuga gi a lui Fassbin- 
der care în Lola (1981) aborda era lui 
Adenauer, ‘anii 50 ai reconstrucției si ai 
vrea d ja dar care, considerä 
regizorul, „au făcut din democraţie un mit 
lar din Germania de vest, laboratorul-cobai 


Sub umbrela 
filmului de autor, 
numitorul comun 

al Mostrei, 
caută protecţie 

sumedenie 
de stiluri şi idei. 

S-a putut observa astfel 
o semnificativă departajare 
nu doar între accentele 
specifice fiecărui autor, 
ci, mai ales, 
între amprentele 
diferitelor cinematografii. 


ai americanilor“. Merită sä cităm aici o de- 
claragie vizionară a regizorului, din 1981: 
„Dacă există o speranţă pentru Germania 
ea nu poate fi decit la nivel european şi nu 
naţional”. 

mbigia absolut nebunească a lui Reitz a 
fost de a sem un act sanh — 
prezentat in premieră tot enegia) şi 
— chiar la fimul lui Fassbinder. 

A revenit, aşadar, la Mostra venețiană cu 
A doua patrie (26 ore) compus din 13 
epi proiectate unul pe zi in marea 
sală din Palatul Festivalului. Nici un loc nu 
riminea liber! 

Profesorul dr. Adriano Apra, directorul 
Mostrei de la Pesaro, cunoscut pentru 
competențele si exigenţele sale si recunos- 
cut pentru severitatea verdictului său cri- 
tic, a declarat la conferința de presă con- 
cluzivă a Mostrei: „A doua a fost 
cununa de diamante a Festivalului”. 


& O trepidatie wagneriana: 


„Ne nastem de două ori“ este sensul ti- 
tlului. Patria este locul unde mamele 
noastre ne-au adus pe lume. A doua pa- 
trie este locul şi direcţia opţiunilor noas- 
tre. Eroul filmului, Hermann Simon, este 
muzician și are 20 de ani în 1960, cind pă- 
räseste satul natal şi pleacă să trăiască la 
oraș. Exod specific nu doar pentru ger- 
mani în acel anotimp al istoriei. Lumea li- 
beră şi eliberată de prejudecăți în care in- 
tri — a studenţilor, muzicienilor, scriito- 
rilor, actorilor — nu oferă însă stabilitate. 
Eroul încearcă să-și întemeieze o familie şi 
prietenii. „Cine igi este prieten?” „Acela 
care igi împrumută bani!” şi iubirile, şi 
prieteniile te însoțesc doar o bucată de 
drum. Totul e în permanentă mişcare. Ci- 
nematograful i aspirațiile. Lumea și sufle- 
tul. Într-un film or rat ca O operă 
wagneriană, eroul se lasă cuprins de Sturm 

Drang în versiune contem Reisz 
a scris scenariul in doi ani, a lucrat la reali- 
zarea filmului alţi cinci ani din care 552 de 
zile de filmare efectivă. A avut 71 actori în 
rolurile principale, 310 actori în rolurile 
secundare și a colaborat cu 2300 persoane. 
„Şapte ani de muncă şi de reflecţie“, spune 
regizorul. Pentru o operă exemplară, măr- 
turisind vocaţia sa de perfectionist. Teh- 
nica sa narativă aduce în fiecare episod alt 
personaj în prim plan, fără să abandoneze 
pe celelalte, făcind din povestirile secun- 
dare afluenţi la biografia eroului. Substanţa 
dramatică se or mpa astfel într-o per- 
už mi e de la suprafață către adin- 
— si arska Destinele devin din nou 
linda istoriei, urmäritä in A doua pa 
pina la începutul anilor '70, cînd apar 
primele bande naziste naziskin, arborind 
un naționalism. exacerbat. 

Simultan cu premiera filmului la Veneţia. 
oraşele Germaniei erau asaltate de valul de 
violență împotriva „auslânder“-ilor. E bine 
să dăm atenţie premonitiei cineastilor... 
Cu acest film, cinematograful german a 
fost în fiecare zi pe ecranele Mostrei, de- 
monstrind că un film poate fi lung fără sä 


treneze, poate fi gray si totusi ireveren- 
fies, poate fi pro 


nd şi totuşi exaltant. 


Americanii -4u debarcat 


acă A doua patrie deţine 
(deocamdată) em jo: m 
tei, depăşind şi |] 
lui Kieslowski ( tat in 
premierä tot Veneţia), 


trebuie remarcat că în gene- 
ral cineaştii occidentali s-au molipsit de la 
cei asiatici, uitind de sfatul lui Renė Clair, 
cind spunea „În cinema, după o oră fiecare 
minut trebuie socotit dublu”. 

Nici cineastii americani nu fac excepţie 
de la această lä, rar intilnindu-ne cu 
filme sub 120, de minute. Cu patru filme in 
competiție şi cu două în programul „Nopți 
venețiene”, s-a apreciat că prezența cin 
thor de pasta, ocean a fost slabi: Un part. 
dox ar putea servi drept explicaţie: deşi 
sunt mulți autori de cinema în Statele 
Unite, filmele lor intră mai rar în catego- 
ria „de autor” — criteriul fundamentai al 
selecţiei Fetivalului de la Veneţia. Există 
însă şi o explicaţie mai concretă. Timpul 
de desfășurare al Mostrei (3—12 septem- 
brie) a coincis cu cel al Festivalului de la 
Deauville (4—13 septembrie) unde de 18 ani 
cineaștii americani debarcă cu tot ce au mai 
bun... în Normandia. Clint Eastwood a so- 
sit cu ultimul său film. Necrutätorul, deja 
un favorit la cursa Oscar-ului, alături de 
Paul Schrader, Curtis Hanson, Kurt Russell, 
«Michael Aptead, Bruce Beresford, Ron Shel- 
ton, Paul Bogart cu ultimele lor filme. 

O singură excepție: Jack Lemmon, după: 
un scurt popas la Deauville, a ales să-și 
kon ultimu! film, G Glen 
oss realizat de James Foley, la Veneţia 
Lemmon a sosit in lagunä, iar Mostra Ha 


onorat inminindu-i Cupa Volpi pentru 
mai bunä interpretare, premiu pe deplin 


+ A doua patrie cu Henry Arnold, Clarissa Lishtblau, Salona Kammer și 


regizorul Edgar Reisz 


la Deauville 


# 

meritat, dar pe care Har îi putut împărţi, 
fără concesii, cu partenerul său Al Pacino, 
ambii angajaţi cu același profesionalism în 
susținerea pe ecran a piesei omonime de 
David Mamet jucată cu mare succes pe 
Broadway. Un grup de funcţionari de la o 
agenţie imobiliară din Chicago, trăiește 
experienţa dură a recesiunii (oricit de bi- 
zar ar suna pentru urechile noastre res- 
pectiva realitate cind este vorba de Ame- 
rica). Pentru a stimula businessul, compa- 
nia anunţă o recompensă ru cel ce va 
încheia cel mai mare număr de vinzäri pinä 
la sfirşitul lunii: premiul întîi — un Cadil- 

locul doi — o colecţie de cuțite; pre- 
miul trei, acordat ex-aequo tuturor celor- 
lalgi, concedierea! Între aceşti colegi in- 
cepe o luptă pe viață şi pe moarte. Nici o 
ticăloşie nu e prea mare, nici o intrigă nu 
e interzisă. Un film feroce în plan uman şi 
teatral în plan estetic. O sută de minute 


= 

Brian Be Palma in Micutui Cain ne in- 
vitä tot la un film atroce, dar nu in plan 
social, ci psihologic. Un medic obsedat de 
misiunea sa de tatä-educator sfirseste prin 
a dezvolta o serie de obsesii satanice 
(amintindu-ne de două filme anterioare ale 
cineastului american din 1976: Obsesia si 

Filmul nu a fost deloc pe placul 
criticilor. Acelaşi scor scăzut ia spe- 
cialiştilor l-a obținut (pe drept) şi Eu şi 
Veronica (cu Elizabeth McGovern şi Patri- 
cia Wetting) de Don Scandino (newyorkez, 
44 ani). Tributar aceleiaşi mode obsesiv 
Anri, me pct cineastul dezvoltă relaţia 
dintre jä surori ce-și împart iubirile ra- 
tate şi inevitabilele delicte. În ciuda mo- 
mentelor de tensiune, filmul este de o de- 
zolantă banalitate. 

Un notabil succes Ha avut un tînăr ci- 
neast de peste ocean Alexandre Rockwell 
care din 1981 a realizat Jan filme de fic- 
piune cu statut independent. Un june fără 
un ban în buzunar visează să devină regi- 
zor (În supă). Pinä una-alta, vinde un sce- 
nariu unui tip care promite să-i finanțeze 
filmul. Individul se dovedeşte a fi un gang- 
ster, dar in acelasi timp un raisonneur. 
Profitind de naivitatea cineastului in spe, 
el pune la cale furturi şi amoruri. Umor 
sordid. O umanitate ultragiată, dar și o 
sclipitoare obiectivitate în descrierea diur- 
nului netrucat. 

Un singur film în buna tradiție ameri- 
cană a divertismentului cu substanţă, pe 
adresa marelui public The Public Eye 
———— de Howard Frankſin 
(l-ați întîlnit ca scenarist al ecranizării Nu- 

Interpretul foto- 
reporterului este un Joe Pesci absolut sen- 
rational. căruia i s-a acordat, din partea fo- 
toreporterilor italieni acreditaţi la Mostra, 
„Leul (lor) de aur**. Film inspirat din fil- 
mografia reală a lui Leon Berstein, faimos 
fotoreporter newyorkez din anii '40, des- 
pre care se spune că știa să vadă in lestul 
mizeriei umane — accidente, victime, asa- 
sini, cadavre — puritatea şi frumuseţea, 
aratindu- i că viața poate fi mediocră, dar 
nu şi sufletul unui artist. 

Cu această excepţie, la Veneţia, filmul 
american, asa superprofesionist zi su- 
per-tehnicizat cum îl ştim, a rămas în pe 
numbrä. Dar să dăm Mostrei dreptul de a 
prefera filmul de autor, nu doar autorii 
pur şi simplu. 


Adina DARIAN 


Ana acum acest trofeu a mai fost acordat 
de fotografii italieni lui Dustin Hoffman, Pa- 
ter Ustinov, Walter Close, care prin creațiile 
lor. au adus un omagiu acestei profesiuni 
prin excelență a secolului nostru. 


© Obsesia psihanalizei: 


2) Eu și Veronica — 
Elizabeth McGovern 
și Patricia Wetting 
15 


„Nici “copiii 


acd. cineva ar avea a zecea 

parte din darul acestei fetițe 

de a cistiga inima oamenilor. 

atunci acel cineva ar sta pre- 

cis în “acest fotoliu” spunea 

președintele Franklin D. Roo- 

sevelt dupa ce îi ceruse un 

autograf micutei pe care o primise la Casa 

Alba cu onorurile cuvenite unei mari perso- 

nalitäti. Intr-o America scuturata de o grava 

criza economica, Shirley Temple cu zimbetul 

ei cu gropite si buclele strălucitoare devenise 

pentru familia tradițională “americană obiect 

de cult. Shirley continua, de aitfei, in indus- 

tria de film holiywaodiana, o lista deloc. ne- 

glijabila de „idoli in pantaloni scurţi" în care 

cap de serie fusesera Freddie Bartholomew 

(Micul Lord) şi Jackie Coogan (Pustiul). Chi- 

pul ei era nelipsit din reclamele pentru lapte 

praf. pastă de dinţi. pudră pentru copii sau 

sapun: Toate mamele-se căzneat — cu bigu- 

diuri şi croitorese — sa-şi transforme odras- 
tele in alte Shirley Temple. 

Debutase in 1932 cu The Pie Covered Wa- 

gon (Coțofana de pe căruţă) si pina in 1940 


nu mai sint ce-au fost 


depașise cota la box office a Gretei Garbė 
primind chiar un Oscar sui generis. (1934) 
pentru merite deosebite. Filmele ei nu erau 
altceva decit povești moralizatoare in care 
micuța Cheurlet (cum era alintata) cînta (e 
drept nu lua nici o notă falsă) și dansa (e 
drept fusese admirata de celebrul Fred As- 
taire). Partenerii ei erau actori faimoşi în 
epocă precum Evelyn Venable, John Boles, 


- Rochelle Hudson si chiar; Spencer. Tracy. 


Mitul ‘creat de fetița dolofana cu figura de 
carte poştală poate părea puţin absurd astăzi, 
cind omenirea a trecut prin atitea războaie 
fierbinţi şi reci. Nici vorba nu mai poate fi de 
copii cumintei sau medalii de ciocolata. 
Cineaștii au incercat sa reinnoiască formula 
magica a batistei, propunind inimilor simti- 
toare pe Justin Henry (suferind din cauza di- 
vortului parintilor in Kramer contra Kramer), 
pe Ricky Schroeder (incercind sä-si salveze 
tată! de la.decäderea morală și fizică in Cam- 
pionul) sau pe Henry Thomas si Drew Bar- 
rymore (induiosindu-se de prietenul lor tan- 
dru si ciudat: E.T.). 


Producătorii. neuitind însă ca ne aflăm la 


sfirsit de secoi (şi de mileniu), au lansat pe 
piață „puştiul anului 2000“ care nu mai 
doarme cu ursuletu! de plus, ci sta, cit e 
noaptea de lungă. în fata calculatorului, in- 
cercind să rezolve un program. E suficient să 
amintim filmul lui John Badham War Games 
(Jocul de-a războiul, 1983), in care un foarte 
tinär informatician superdotat (Matthew Bro- 
derick) descopera intimplator unul dintre, co- 
durile ultrasecrete ale armatei americane și 
intra pe circuitele Pentagonului, - fiind. cit 
pe-aici sä declanseze un razboi nuciear. 
Alt „tip“ de „copil de azi pentru viitor 
descoperim I în Terminator 2 James Came- 
for) Pustiul, interpretat de Edward Furlong 
leaga a prietenie ciudata. dar emotionanta cu 


< un android venit «intr-un viitor nu prea indepar- 


tat, programat să-l apere cu orice pret de un ro- 
bot-killer. Odată misiunea îndeplinita. Robo- 
tul-cel-bun (Schwarzenegger). cu circuitele 
distruse, se autoanihileaza, iar pe obrazul lui 
se prelinge o picătură şi nu stim dacă este o 
boaha de metal topit sau o lacrimă adevărata 

În 1990, in cu totul alt registru, filmul iui 
Chris Columbus, Singur acasă, obținea un 


K + 


enorm succes datorită interpretului in virsiä 
de 9 ani, Macaulay Culkin. Personajul iui, Ke- 
vin, rămas singur acasă între un frigider bur- 
dusit cu „Nutella“ și jocurile video preferate, 
va petrece un Revelion de neuitat datorita ce- 
lor doi spargatori. patrunsi — spre ghinionui 
jor - în apartament. Băiatul (släbut; blondut. 
citind pe ascuns „Playboy“) imaginează tot 
fetul de capcane care vor fi tot atitea surprize 
neplacute pentru raufacätori. Devenit vedetä 
peste noapte (2 milioane dolari pentru un 
film) micul Macaulay s-a imprietenit cu Mi- 
chael Jackson pe care — spune cu modestie 
ministarul — „l-am ajutat să-și realizeze vi- 
deociipul Black or White". Macaulay devine 
aici posesorui unei artilerii grele în materie: 
de jucării „sfirsit de secol XX“: camera lui, 
dotata cu un calculator personai. este tape- 
tata cu posterele idolilor Rambo şi Mighael, 
plus combina muzicala hi-fi la care asculta 
ultimui șlagar. Admonestat de părinţi, puştiul 
se razbuna; — a sunetul pe doua boxe 
superprofesioi cu maximum de intensi- 
tate. Are loc o adevărata explozie, fonică: 
geamuriie se sparg şi tata! (cu fotolii cu tot) 
este propuisat prin acoperiș, cu viteza sune- 
tului... în plina savană africana unde il a5- 
teapta leii si Michael Jackson. 

Unde este Alba-ca-Zapada copilăriei noas- 
tre? 


Doina STÄNESCU 


ulay Culkin 


UMBRE v 
> EEATA 


Titiui original: Shadow and Fog 
Producţia S.U.A., 1991; Durata: 
1h 26', Regia si scenariut Woody 
Allen; Imaginea Carlo di Palma; 
Muzica: Kurt Wiel! Cu: Woody Al- 
len, Mia Farrow, John Malkovich, 
John Cusack; Donald Pleasance, 
Kenneth Mars. 


Subiectul: Teroarea declanșată 
într-un orășel de prezența unui 
ucigaș maniac exagerbeazä ne- 
vroza neinsemnatului domn 
Kleinman (Woody Allen) un omu- 
let torturat de descoperirea pro- 
priei identități. Trimiterile oma- 
giale la opera expresionistă a lui 
Fritz Lang şi, mai ales la filmul M, 
nu estompează obsesiile atit de 


16 


tipice pentru cineastul american: 
refugiul în imaginar, fragilitatea 
cuplului, oroarea de responsabili- 
tate. Plasindu-se printre pelicu- 
lele serioase ale autorului cu 
faima de umorist, Umbre si ceaţă 
interesează în primul rind ca 
exercițiu de stil. 


Autorut Regizor, scenarist, dia- 
loghist şi nu în ultimul rind inter- 
pret. Născut in 1935, Woody Allen 
este unul “dintre puţinii cineaști 
americani care au rezistat presiu- 
nii comerciale. 'reusind o opera 
profună originală și omogenă va- 
loric. Vezi filmografia in nr 
6/1991 


CERCUL INTIM 


Titiul originat: The Inner Circle; 
Producţie: Italia — Rusia. 1991; 
Durata: 1h 14: Regia: Andrei 


Koncéalovski si Anatoli Uzov; 
imaginea Ennio Guarnier; Muzi- 
ca: Eduard Artemiev: Cu: Tom 
Hulce; Lolita Davidovich, Maria 
Baranova, Alexandru Zbruev. Bob 
Hoskins. 


Subiectul: /nspirat din amintirile 
lui Alexandr Gansin, proiectionis- 


„tul lui Stalin, filmui analizează 


mecanismele totalitarismului. 
Fascinafia exercitată de dictator 
asupra unor oameni simpli. este 
ilustrată în episoade mai degraba 
grotești decit tragice. Dezumani- 
zarea proiectionistului cu acces 
în „cercul intim“ este credibil su- 
gerată de Tom Hulce, cunoscut 
ca interpretul lui Mozart în Ama- 
deus (de Milos Forman). 

Autorut Născut in 1937, Andrei 
Koncealovski, fiul pictorului Sėr- 
ghei Mihaikov (si fratele regizoru- 
lui Nikita Mihalkov) debutează in 
1966 cu Primul invätätor si devine 
rapid unul dintre cei mai impor- 
tanti cineasti ai Uniunii Sovietice. 
Filmografia sa cuprinde pelicule 
realizate in tara sa (Un cuib de 
nobili— 1969, Unchiul Vania— 
1971. Romantä pentru indragostiti 
— 1974, Siberisda — 1976) dar si 
în străinatate (lubirile Mariei— 
1985, Trenul fugar — 1986, Oa- 
meni timizi— 1987, Tango și Cash 
— 1989). 


PROPRIUL MEU 
IDAHO. = 


Titiul origina My Own Private 
Idaho, Producţie S U.A.. «1991; 
Durata 1h 23'; Regia si scenariut 


à 


Gus Van Stant, Imaginea: Eric Al- 
lan Edwards, John Campbell; Cu: 
River Phoenix, Keanu Reeves, Ja- 
mes Russo, William Riçhert. 
Chiara Caselli. 


Subiectul: /ncursiune în lumea 
marginalilor, filmul este povestea 
bizarei prietenii dintre doi tineri 
care practică prostituția. Cura 
joasa abordare a temei homose- 
xualitatii işi intensițică. interesu! 
prin trimiterile la piesa shakes- 
peariană Henric al IV-lea, din care 
sint preluate situaţii şi replici. Nu 
lipsesc aluziile la Falstaff-ul lui 
Orson Welles. 


Autorul: in virsta de 40 de ani, 
regizorul este considerat unul 
dintre cei mai noncontormisti di- 
neasti americani. După ce s-a re- 
marcat in scurt metraj (cu Disci- 
plina lui D.E., 1978 Alice la Hol- 
lywood-— 1985) a debutat in lung 
metraj cu Mala noche (1986) A 
mai regizat Drugstore Cowboy 
(1989) į 


NIKITA 


Titiui original: Nikita: Producţie: 
Frania, 1990, Durata: th 58; Re- 
gia gi scenariul: Luc Besson. Mu- 
zica: Eric Serra; Cu: Anne Parr: 
laud, Jean-Hugues Anglade, 
Tcheky Karyo, Jeanne Moreau 

Subiectul: O delincventä dro- 
gata este capturata intr-un raid ai 
politiei, supusă unui tratament de 
dezintoxicare si translormata in 
agent. special. Nelipsita poveste 
de dragoste este topită într-o in 
trigă polițistă în buna tradiţie a 


dilmului negru american, gen ci 


nematogratic omagiat de pelicula 
lui Luc Besson. De semnalat ca 
regizorul american John Landis 
realizeaza deja un remake dupa 
Nikita. 

Autorul: Una dintre cele mai 
proeminente personalitati ale ti- 
nerei generaţii de regizori fran-„ 
cezi: A mai regizat: Ultima lu 
(1985), Subway (1986). Le grand 
bleu (1988). Atlantis (1991) 


D. 


e ultima: 


Oră 


Joc periculos (Dangerous Game) de Stephen Hopkins.-O cursä-urma- 
fire între un poliţist psihopat și o bandă de smeeheri care fură cu ajuto- 


rul calculatorului. 


© O colecţie dedicată actorului ‘Gérard Depardieu conținînd titluri cu 
rezonanta cinefilä ca: Granade Bergas A Jean de Florette, Greencard, 


Ultimul metrou, 
o West Side Story 


meu din America. 
de PO Wise, cu Nathalie Wood si George Cha- 


kiris: prima ediție video a legendaruiui musical ce actualizează povestea 


lui Romeo "și a Julietei 


Py 


olly-politics cuvint com- 

pus care vă este probabil! 

necunoscut si nici nu-l 

veţi găsi în dicționar, deși 

circulă în -argoul califor- 

nian. Sensul säu este însă 

uşor de dedus, indicind vechea aso- 

ciere dintre Cetatea filmului și politică. 

Încă din vremea cînd cinematograful nu 

prinsese glas, vedetele ecranului au 

acordat, prin popularitatea lor, sprijin 

candidaților la președinția Statelor 

Unite. Unul dintre beneficiari a fost, în 

1913, Woodrow Wilson. Al Jolson, cîn- 

tind „Mammy“, șlagărul ce avea sa dea 

mai tirziu titlul unui film de al său, a 

ajutat pe Warren G. Harding să se in- 

staleze la Casa Albă, în 1921. Orson 

„ Welles a fost unul dintre artizanii reaie- 

gerii (a patra oară, dar numai pentru ci- 

teva luni) în 1944, lui Franklin. D. Roose- 
velt în fotoliul prezidențial. 

„Pactul se justifică. O vedetă a arenei 
politice are nevoie, spre a-și menține 
acest statut, de fani, asemeni vedetelor 
scenei sau ecranului. Ar fi apropierea 
de ordin profesional. Există însă in 
această alianță un temei mult mai con- 
cret. 

O ‘lege -federală din 1974, limitează 
orice contribuţie financiară individuală, 
în favoarea unui candidat politic sau a 
unui partid, la 1000 dolari, dar nu inter- 
zice ca beneficiile realizate prin specta- 
cole sau concerte să revină acestora. 
Aria potențialilor suporteri s-a extins 
astfel la staruri ale cinematografului, 
muzicii şi sportului. 

Ronald Reagan a beneficiat în cam- 
pania sa la președinție din 1980, de 

000 dölari rezultați din trei: concerte 


La început a fost... 


(Urmare din pag. 4) 


Considerat initial „copi! teribil” al cinemato- 
rafului francez, apoi contestatar clasicizat, 
ruffaut avea să păstreze nealterată candoa- 
rea puştiului împătimit care fură în vis foto- 
grafii din holul unei săli de cinema într-o ne- 
uitată americană. 
Truffaut considera Cele 400 de lovituri ca o 
versiune masculină a filmului O vară cu Moni- 
ca de Ingmar Bergman, alt performer ai recu- 


ginte prous 

litie, gman însuși invită să fie descoperit 
copilul cė a fost și este. „Lanterna magică“ 
(acesta este si titiul cărții sale autobiogra- 


Vedete angajate în cursa 


pentru Casa Albă 


pentru 


fice), dobindită în schimbul a 100 de soldați 
de plumb de la fratele său care o primise ca 
dar de Crăciun, l-a deprins să-și trateze pro- 
priul suflet ca pe o cameră obscură ce deve- 
lopează sentimente și întimplări cu aceeași 
acuitate ca atunci cind transforma o pe- 
deapsă sau o întimplare oarecare (la zece ani 
a rămas închis într-o morgă!) în... prospectie 
cinematografică. Fire maladivă cu imaginaţie 
debordantă; Bergman a träit permanent in 
tensiune, momentele de gratie alternind cu 
cele de esec, si a rämas marcat definitiv de 
educatia primitä de la o mamä care-i reprima 
efuziunile sentimentale și un tată pastor cu 
principii extrem de rigide. 

Un reper freudian care permite ca din at- 
mosfera victoriană a filmului sau autobiogra- 
fic Fanny şi Alexander să se deschidă o aco- 
lada către actualitate. Un tinär cineast, Jean 
Jacques Beineix, face vilvă tocmai datorită 
insolitei întrepătrunderi a ficţiunii cu biogra- 


Warren Beatty și 
Annette Bening 


Bill Clinton 


susținute in Texas de cintäretul'folk Ja- 
mes Newton si la. Boston de Frank Si- 
natra si Dean Martin. In suita electorală 
a lui Reagan s-au mai aflat: James Cag- 
ney, itene Dunne; James Stewart, Lo- 
reita Young, Zsa Zsa Gabor, și boxerii 
Rocky. Graziano și Joe Louis. 

Faptul de a se fi opus în programul 
său, industriei nucleare, i-a permis lui 
Jerry Brown să acopere 40% din costul 
campaniei sale pentru a deveni guver- 
nator de California în 1978. La alegerea 
sa au contribuit astfel numeroase gru- 
puri rock printre care Eagles și Chicago 
condus de Boddy Lemer, cintareata 
Linda Rondstadt' considerată in acel 


moment „regina rockului“, şi actrița | 


Jane Fonda, atunci militantă împotriva 

războiului din Vietnam. k 
Senatorul de Massachussetts, Edward 

Kennedy, in timpul turneului sau elec- 


toral ia Los Angeles, a făcut o vizită ac- 


tritei si cintäretei Barbra Streisand la 
proprietatea sa de la Malibu. Ea a aç- 
ceptat să susțină două concerte în bey 
neficiul campaniei sale electorale. 
Suma s-a ridicat la 1 milion dolari. De 
partea senatorului Kennedy s-au mani- 
festat public și actorii: Warren Beatty, 
Jack Lemmon, Gene Keliy, Bette Davis. 


În cursa pentru Casa Albă „au aler- 


gat“ alături de Jimmy Carter, cintäreata 
folk Dolly Parton si formatia Allman 
Brothers. 8 X 

La începutul acestei luni, votul ameri- 
canilor a decis instalarea la Casa Alba 
a unui nou locatar: Bill Clinton: Daca 
de partea lui George Bush s-au aflat si 


sa 2 si a protagonistului Yves Montand din 

Tarat de carente afective in copilărie, Bei-- 
neix isi reprezintä. metafora filmicä astfel: 
„IP5 este pădurea, matricea, iar Yves e buni- 
cul şi nu tatăl. Traim-— cred — într-o socie- 
tate care nu-și cautä tatăl, ci bunicul. Mereu 
căutăm să fim iubiți de cineva. În film, puştiul 
își caută mama, tinarul caută să fie iubit de o 


femeie, iar batrinul isi-recautä prima emoție. » 


Dacă în filmele mele ii agresez pe adulţi e 
pentru că adesea i-am văzut irosindu-si posi- 


bilitatile. Pedagogii au o responsabilitate: 


enormă prin felul în care deschid sau nu ori- 
zontul spiritual al copilului“. a 

Această ultimă frază intră in rezonanţă cu 
o afirmaţie a iui Truffaut ce merită a fi cunos- 
cută: „Realizind un film ca Cele 400 de lovi- 
turi m-am simțit răspunzător faţă de toti co~ 
piii lumii.” 


Arnold 
i cu sotia 


si mama 
pentru 


acum Goldie Hawn $i John Travolta, 
aläturi de Bill Clinton — incä din mo- 
mentul desemnării sale drept candidat 
al Partidului Democrat la Convenţia 
care a avut loc la Madison Square Gar- 
den — au fost, Warren Beatty cu soția 
Annette Bening, Bruce Willis si sotia sa 
Demi More, Brooke Shields, Alec Bal- 
dwin regizorii Sidney Pollack si Oliver 
Stone al cärui ultim film J.F.K. pare sä 
fi fost anume conceput ca un argument 
in -relansarea Partidului Democrat in 


“ alegerile prezidenţiale la a 42-a ediţie. 


in Spatele succesului lui Bill Clinton s-a 
s asadar un adevärat pluton de sta- 
ruri 


Readucind in discutie obsesia timpu- 
lui -nostru, „manipularea“, sä recunoas- 
tem cä actorii au luat-o inaintea politi- 


» cienilor, întrucit prin farmecul lor ei pot 


dispune și de electorat și de aleșii aces- 
tuia. 


A.D. 


Barbra Streisand 
pentru Edward Kennedy 


Schwarzenegger 


George Bush 


Rene Russo politistä 


in Arma mortală 3 
Ally Walker 


partenera celor doi duri — 
Dolf Lundgren și Jean 


Claude van Damme 
în Universal Soldier 


(ambele filme în curind 


pe ecranele noastre) 


Un ziarist englez, Peter Keogh, 
l-a întrebat pe Clint Eastwood ce 
părere are despre repetata con- 
statare de deces a westernului. 
Eastwood, mai flegmatic decit 
insularul şi plictisit să audă ase- 
menea declaraţii categorice, i-a 
răspuns: „Moartea westernului a 
fost anunţată de atitea ori și de 


“atit de multi ani! Bänuiesc că pina 


la sfirgitul acestui secol va mai fi 
anuntatä de vreo 20 de ori. Pe 
vremea cind jucam in Europa 
Pentru un pumn de dolari, tin 
minte că nu auzeam altceva decit 
că westernul a murit. Dar Pentru 
un pumn de dolari a mers grozav 
de bine. Atunci cobele au început 
sa susțină că ăsta nu e western Ci 
western-spaghetti. Dar si ei si alte 
westernuri au mers foarte bine si 
cunosc și astăzi succesul.” 


t 


La Beijing, Shanghai si 
Han-Ceu au fost organizate. Säp- 
tämini ale filmului italian care 
s-au bucurat de o audienţă extra- 
ordinară —- 9 presa. AU 
fost prezentate: Femei inarmate, 
Sergio Corbucci, Într-o noapte cu 


o Cifre; cifre. cifre: Costumui 
purtat de Michael Keaton in Bat- 
man revine, „o armură corporala 
a carei formă aerodinamică a fost 
desenată cu laserul” a costat o 
suta de mii (de dolari, bineinte- 
les). 

e Foarte eficacele președinte ai 
studiourilor Disney; Michael Eis- 
ner a fost remunerat in 1991 cu 
cifra record de 54 milioane do- 
lari 

e Lui Arnold Schwarzenegger i 
s-a oferit respectabila sumă de 10 
milioane dolari pentru continua- 
rea lui Terminator 2, adica Termi- 
nator 3. „Schwarzie“ a făcut pu- 
tine nazuri, pentru cä se stie, asa 
stä bine unei vedete și, in final, 
s-a arătat interesat de proiect, dar 
şi de bani. Oricum, una fara alta 
nu se poate. 

Sigourney Weaver (Alien) 
mărturisește „Toata viata am su- 
ferit din cauza înălțimii mele 
(1.80 m) incercind mereu sa trec 
neobservată“. În schimb Charlene 
Tilton (Lucy-Dallas), cu cei 1,48 
m pe care-i măsoară, se simte 
foarte bine pentru că „totul e să 
ştii să-i faci pe cei din jur să te 
observe!” Si ea a dovedit că știe. 

Katharinei Hepburn i s-a sub- 
tilizat unul din cele patru Oscaruri 
primite in cursul unei cariere pro- 
digioase pentru rolurile din Glorie 
timpurie (1933), Ghici, cine vine 
la cină? (1967). Leul in lama 
(1968) si Pe lacul auriu (1981) 
Statueta a fost furata dintr-o ex- 


poziţie organizată sub egida cu- 
noscutei „Guinness Worid 
Records“. Octogenara actriță a 
fost mai putin preocupata de dis- 
pariția- Oscarului („JI veti inlocui 
cu o copie”) cit de ortografierea 
corectă a prenumelui ei: Kathari- 
ne și nu Katherine. 

o Jennifer Lynch (fiica lui Da- 
vid) este demnă urmasa a tatălui 
ei. Ea a reușit sä scandalizeze pe 
citeva dintre actrițele cunoscute 
pentru» vocabularul lor îndrăzneţ 
si care numai rusinoase nu sint, 
propunindu-le rolul principa! din 
primu! film “scris și regizat de ea. 
Madonna a dat bir cu fugiţii cit o 
țineau picioarele, căci, slavă 
Domnului are condiție fizică. Kim 
Basinger, la inceput ademenită de 
cele 5 milioane de dolari oferite 
pentru rol, s-a razgindit „Sa fiu 
totodata o Venus din Millo si o 
stricată, zau că e prea mult pen- 
tru mine!” In final, cea care a ac- 
ceptat rolul este mai vechea 
noastră cunoștința Sherilyn Fenn, 
căreia putin îi pasa de gura lumii 
si oricum isi dorește demult un 
ro! cu care sä socheze (mai mult 
decit în Twin Peaks). Filmul dom- 
nisoarei Lynch se va numi Boxing 
Helena și este ceva și mai aiuritor 
decit serialui originalului ei pa- 
rinte. Frumoasa Helena, femeie 
de moravuri ușoare (eufemistic 
vorbind) pentru care barbatii sint 
in stare: de cele mai nebunesti 
fapte, este răpită si viritä — ia 
propriu — într-o cutie, de catre 


= O biografie romantata 
(Charlie de Richard Attenborough 


tuna filmul Linei Wertmuller — o 
aventură care se termină cu 
SIDA, Indio 2 de Anthony Daw- 
son — un film de aventuri, Bix de 
Pupi Avati — povestea unui trom- 
petist si Mignon a plecat, filmui 
Francescäi Archibugi, nume care 
a devenit foarte sonor în cinema- 
tografia italiană. 


După ce l-am intilnit ca anima- 
tor al unui festival de film, iata-l 
pe celebrul actor in ipostaza de 
producător şi regizor al unui nou 
film intitulat Trece un riu pe-aco- 
lo. Este o adaptare a unei poves 
tiri foarte cunoscute de Norman 
MacLean, o câlătorie înapoi in 
timp in vestul Americii. Este un“ 
studiu atent si delicat — se afirmă 
— al unei vieţi de familie ca ori- 


un barbat care vrea să se răzbune 
pentru umilintele indurate (rolul 
este interpretat de Julian Sands 
dupa ce Ed Harris, clacase si e!) 
Cu miinile si picioarele amputate 
(1) Helena se indragosteste la ne 
bunie de rapitorul si calaul ei 
Într-adevăr, poti sa innebunesti 


nu alta! 
Doina STÄNESCU 


& Talentul este 
ereditar: Jennifer Lynch 


firme în ipostaza de realizator. 
Numai cä,sustine de pildă un cri- 
tic, demersul artistic şi filmele lui 
se dovedesc foarte putin atraga- 
toare pentru marele public. 


LIV ULLMANN 
REALIZATOARE 


Filmul de debut a! interpretei 
preferate cindva de Ingmar Berg- 
man (dar si mama fiicei acestuia, 
Linn) este o poveste de dragoste 
oare, considerat a fi „cel mai 
popular film artistic“ a și dobindit 
un important premiu în Canada, 


„la Festivalul international de la 


Montreal. Filmul poartă titlu! Sop- 
hie si are ca interpreți pe Ka- 
ren-Lise Mynster (actriță de tea- 
tru) şi pe Erland Josephson, altă 
preferință actoricească a lui Ber- 
gman, pe care l-am vazut în După 
repetiție a! regizorului suedez. 
Filmul are un motto, care sună ca 
o intrebare, ca o problema de 
conștiință: „Dacă nu poti fi alături 
de cine iubeşti, poți-oare iubi pe 
oricine?" 

Filmul Sophie îi preocupă pe 
critici care, cu mai multă sau mai 
puţină malitie, scot in evidență 
tusa bergmanianä a, debutantei 
regizoare Liv Ullmann. Vom 
aminti însă ca actrița, inainte de a 
se decide să treacă înapoia came- 
rei de luat vederi a publicat și un 
foarte apreciat volum memorialis- 
tic, apărut în traducere in mai 
multe ţări. 


” MINUNATUL 
APRIL... 


sau Încintătorul apm de Mike 
Newell este unul din acele fiime 
pe care distribuitorii il scot pe 
ecrane în timpul verii, perioada 
grea pentru spectacolul cinema- 
tografic, cind puţini se așteapta 
sa dea vreo lovitură in lansarea 
unei pelicule. Dar lovitura. s-a 
produs totuși cu adaptarea unui 
roman de acum șapte decenii al 
Elisabethei von Arnim, apărut in 
1922. „Este o revelație — a excla- 
mat difuzorul — a apărut din 
neant si ne-a luat pe toti prin sur- 
prindere” Polly Walker. interpreta 
principala, a stirnit la rindul ei en- 
tuziasmul spectatorilor si comen- 
tatorilor spunindu-se că Incintäto- 
rul april datorează mult incintä- 
toarei Polly. 


UN NOU | 
ZANUSSI 


În Polonia s-au incheiat filmä- 
rile ta The Touch (in traducere li- 
beră Miinile care se ating) a! carui 
scenariu a fost scris de Zanussi 
incă acum 10 ani. Filmul este o 
coproducție polono-anglo-daneza 
si in. distribuţie apar Max von 
Sydow, Sarah Miles şi Lothaire 
Bluteau. 


semnatä de un specialist al genului 
cu Robert Downey jr.) 


UNDE ESTI? 


Se intitulează filmul la care lu- 
crează intens Liliana Cavani 
„Ideea acestui film (o poveste de 
dragoste intre doi tineri surzi) — 
mărturisește realizatoarea italiană 
— mi-a venit acum trei ani; de 


Crăciun cînd am participat, ia Mo- 
dena, la o festivitate. organizata 
de o instituție religioasă care se 
ocupă de tinerii handicapati. Am 
descoperit acolo atita lume care 
ridea, se bucura și arăta ca se 
distrează făcind gesturi priete- 
nesti ce pentru mine rămineau 
neintelese. Am incercat un senti- 
ment de tristețe pentru acești ti- 
neri care vorbeau fără să audă și 
care totuşi se bucurau." 


PE SCURT 


e Rolul propus initial lui Alec 
Baldwin a fost în cele din urmă 
oferit lui Harrison Ford. Este 
vorba de personajul doctorului 
Richard Kimble într-o adaptare pe 
marele ecran a serialului de suc- 
ces „El Fugitivo" (difuzat și pe mi- 
cile noastre ecrane acum multi 
ani). Regia va fi semnată de Wal- 
ter Hill 


e Luna aceasta au-inceput fil- 
märile la in regia 
lui Bin Forsyth şi avind in rolul 
principal pe Robin Williams 
(Hook). 


o Eroina din Sailor și Lula (Su- 
net sălbatic), Laura Dern, face 
parte din distribuția lui Jurassic 
Park, noul film al lui Steven Spiel- 
berg, alături de Jeff Goldblum și 
Richard Attenborough. Este vorba 
de o poveste fantastică in care di- 
nosaurii invadeazä planeta (!) fi- 
ind cit pe-aici sä o distrugă. 
Poate o iau inaintea cometei 
anunţate pentru 2100... 


e Actorul Daniel Day-Lewis 
este foarte interesat de scenariul 
Shakespeare in Love a cărui ac- 
une se petrece în anul 1594 si 
povestește cum a scris celebrul 
dramaturg Romeo și Julieta. Ju- 
lia Roberts ar dori să facă parte 
din distribuție, dar nu-l agreează 
pe regizorul Ed Zwick. 


e Realizatoarea Micutului Tate, 
Jodie Foster, va fi Jean Seberg 
(celebra actritä francezä a cärei 
moarte suscitä și acum contro- 
verse — crimă sau sinucidere) 
într-un film care se va numi Jean 

Jodie Foster va fi 
nu numai interpretă, ci și produ- 
cätor. 


e Macaulay Culkin, „micuțul 
geniu” care a împlinit de curind 
11 ani, va deţine unul dintre rolu- 
rile principale in Spărgătorul de 
nuci în care va avea partener... pe 


Pentru această adaptare a cunos- 
cutului balet al lui Ceaikovski, ti- 
nărul interpret a urmat un curs de 
; i 4 


o Partenerul Juliei Roberts in 
Pretty Woman, Richard Gere, a 
incheiat filmärile la Sommersby 
(remake după Întoarcerea lui 
Martin Guerre), alături de Jodie 
Foster. EI va fi si eroul peliculei 


semnate de Walter Hill, Hong 
Kong, în care îl va avea ca parte- 
ner pe Denzel Washington. Este 
povestea unui ucigaș plătit care 
se indrägosteste de femeia pe 
care ar fi trebuit să o ucidă. 

o Clint Eastwood va fi un agent 
secret (cu probleme) insärcinat sä 
asigure paza presedintelui State- 
lor Unite in In the Line of Fire, un 
thriller realizat de Wolfgang Pe- 
tersen. Buget: 30 milioane dolari. 

o Patrick Swayze despre rolu! 
din filmul lui Roland Joffe, Orașul 
bucuriei: „Medicui interpretat de 


mine nu este un alb care vine în 


india să o salveze. EI este un om 
care încearcă să-i înțeleagă pe lo- 
cuitorii unui mizer cartier din Cal- 
cutta, care se zbat ca sä supravig- 
tuiascä. Pentru mine india a fost 
un șoc. Ca să o inteiegi trebuie sä 
te lasi pur si simplu subjugat de 
ea. in Calcutta, cersetorii, tepro- 
sii, mirosul insuportabil, toată 
acea sărăcie care te înconjoară şi 
te sufocă sint imposibil de evitat. 


FILM FAK 


Autorul lui Basic Instinct, Paul Verhoeven a confirmat că 
va realiza în curind. un film intitulat Christos Omul. 


Dino De Laurentiis a anunțat oficial ca va produce un 
serial de televiziune al cărui scenariu va avea la bază Biblia. 
Serialul va fi realizat de citiva mari regizori ai lumii între care, 
in mod sigur, Franco Zettirelli. 


Un ziarist de la „Los Angeles Times“, Charles Champlin 
are sub tipar volumul intitulat „George Lucas: impulsul crea- 
tor”. Autorul se arată preocupat de apariția în peisajul hollywo- 
odian a clanului artistic: Lucas — Spielberg — Coppola. Toi 
trei au colaborat cu Champlin la redactarea acestui volum care 
va ajunge, in librării în ajunul Crăciunului 1992 


Dintr-un sondaj realizat de „Le Film Francais“ reiese c 
de la moartea celor mai populari actori francezi — Gabin, Ven- 
tura, Bourvil si De Funès — nici o altă vedetă, cu excepția lui 
Depardieu şi Catherine Deneuve nu reușește să umple sălile 
de cinema. Ultimul film al lui Alain Delon, Casanova, este o 
cădere, ca şi filmul realizat de Beineix — IPS — avindu-! ca in- 
terpret pe regretatui Yves Montand. 


A și început să se vorbească în S.U.A. despre premiile 
Oscar ce vor fi decernate în primăvara lui 1993. Filmele. cele 
mai citate în vederea nominalizări sint Hero de Stephen 
Frears, Orașul și de Henry Winkler (cu Jessica Lange 
şi Robert De Niro); pentru premiul de interpretare feminină cel 
mai des este pomenit numele actriței Judy Davis din filmul lui 
Woody Allen Sofi și neveste. Ca interpreți masculini două 
nume sint date ca sigure: Al Pacino şi Jack Lemmon.. * 


Călătorie spre Est se intitulează -filmul realizat în între- 
ime in Bulgaria de debutantul italian Beppe Cino (de profesie 
otograf). Noul venit pe tarimu! regiei de film şi-a propus „să 
ae climatul post-comunist dintr-o tara ex-satelit ai 
S.S". 
„Casa spiritelor”, cartea Isabellei Allende va deveni film 
în regia danezului Bille Au „ (laureatul de la Cannes '92). 
Va fi vorba, evident, de întimplările prin care trece o familie 
chiliană în tulburea atmosferă politică de acum două decenii: 
Distribuția anunţată de Bille August ne scuteste de orice co- 
mentarii: Glenn Close, Meryl Streep, Jeremy Irons precum si 
sotia lui August, Pernella. Filmările vor începe în ianuarie in 
Portugalia. 


Woody Allen a încheiat recent filmările la Crima miste- 
rioasă in Manhattan. În distribuție: Diane Keaton (o mai veche 
dragoste d lui Allen), Anjelica Huston, Alan Alda şi Woody Al- 
len insusi. 


Patrick Swayze 
c/o P.M.K. 
8436, West Third Street 
suite 650 
Los Angeles, CA 90048 (USA) 


James Marshall (Twin Peaks) 
c/o William Morris Agency 
151, EI Camino Drive 
Beverly Hills, Cal. 90212 USA 


Sheryl Lee (Twin Peaks) 
c/o Bresler, Wolff, Cota and 
Livingston 190 N. Canon Drive 
Beverly Hills, Cal. 90210 USA 


W. red. Nu räspundem de o eventualä schimbare a adreselor. 


Te simti ca si cum ai privi in mä- 
runtaiele unui om si vezi viata 
palpitind într-o lumină îngrozitor 
de crudă”. Swayze o are parte- 
neră pe actrița indiană Shabana 
Amzi despre care Satyajit Ray 
spunea că „este cea mai bună ac- 
trijä dramatică a Indiei”. 


e După o tinerețe aventuroasă 
(la 17 ani a plecat in Alaska, apoi 
în Himalaia, după care a dansat in 
celebra trupă Joffrey Ballet), Jeff 
Fahey (34 ani) a fost partenerul 


lui Clint Eastwood in — alb, 
inimă neagră. Mai recent, Oliver 


Stone i-a încredinţat un rol princi- 
pal în Iron Maze. 


e Isabella Rossellini a avut un 
an fructuos. După tnocentul, rea- 
lizat de John Schlesinger, parte- 
neri: Anthony Hopkins şi Camp- 
bell Scott (filmärile au avut loc in 
Germania), ea a jucat intr-o co- 

Death Becomes 


Her alături de Meryl Streep si 
Bruce Willis, sub conducerea lui 
Robert Zemeckis. Este din nou pe 
platouri in Joyride cu Jeff Bridges 
și John Turturro. Regia este sem- 
natä de Peter Weir. 


Toate drumurile duc la... 
Hollywood (si al australienei 
Nicole Kidman) 


© 
O 
Q 
upat 


cinema 


Bio-filmografie 


“Născut la 29 septembrie 1912 la 
Ferrara, Michelangelo Antonioni 
se formează ca scenarist și critic 
în mediile neorealismului. Debu- 
tind in documentar, el a optat 
apoi pentru lung metrajul de fic- 
tiune devenind „unul dintre cei 
mai importanţi cineaşti care s-au 
revelat în a doua jumătate a seco- 


lului“. (Georges Sadoul) 


Scurt metraje 
1943—1947 Oamenii Padului 
1948 — enia orașului 


indrägostitä 

1949 Superstitie 

1950 Vila monstrilor 
Funicularul din Fa- 
toria 

1953 Sinucideri ratate 


: reporter 
1980 2 de la Ober- 
1982 identiticarea unei femei 


u-mi imaginez cum i s- ar pu- 

tea adresa un cinefil; „dragă 

Antonioni“ nu este la inde- 

mina oricui. Personalitatea 

aparent distantä, glacialä a ci- 

neastului, interzice minima, 

nevinovata familiaritate. in 
schimb, „Caro Federico", „Ciao Federico" 
(Fellini, bineînțeles) circulă nestingherite, in- 
clusiv ca titluri de cărți sau de pelicule docu- 
mentare. Cred că traseele secrete dintre ar- 
tistul italian, astăzi octogenar şi spectatorii 
säi, nu au cunoscut niciodată etapa efuziuni- 
lor, prețuirea răminind mereu tainică. Succe- 
sul retrospectivelor Antonioni pe care marile 
cinemateci ale lumii, cea română numărin- 
du-se printre ele, le-au organizat în această 
toamnă, cu prilejul aniversării celor 80 de ani, 
vorbeşte despte permanenta unei fascinatii. 
După trei decenii, înțelegem mai bine sinuo- 
zitätile receptării unuia dintre cineaștii funda- 
mentali ai timpului nostru. Reperele moșteni- 
rii sale cinematografice ne sînt şi ele mai lim- 
pezi. Cel care se revela ochilor lumii cu prile- 
jul Festivalului de la Cannes din 1960, unde 


Şapte viziuni 


ra de așteptat ca 
un volum 
consacrat lui 
Paradjanov sä 
apară in Franța, 
acolo unde și-a 
început cariera și 
faima mondială Culoarea rodiei, 
acolo unde, în 1980 cind autorul 
filmului era ostracizat în tara sa, a 
fost creat un Comitet de acţiune 
pentru susținerea imigrärii 
acestuia, alcătuit din personalități 
ca Rene Clair, Alain Resnais, 
Arrabal etc. 

Cel care se autoetichetase 
„Singurul cineast sovietic 
întemnițat sub Stalin, Brejnev și 
Andropov“, fiind deţinut in 
1952-53, 1974-77 şi 1982, a avut 
benefica idee de a-și aduna într-o 
culegere, in 1990, cu citeva luni 
înainte de a muri, citeva dintre 
cele mai îndrăgite scenarii ale 
acelor filme pe care nu i se 
ingaduise sä le materializeze. 
Cartea, care ar fi trebuit să se 
publice in Rusia, a devenit, însă. o 
apariție editorială postumă in 
Franța Paradjanov Sept 
visions (Seuil, aprilie 1992, colecţia „Fiction 
and Cie“). La cele șapte scenarii inedite 
(dintre care totuși unul, Lacul lebedelor, 


Cartea detii m 


Aventura era fluierat de public și premiat de 
juriu, era deja studiat în centrele universitare 
ale Italiei ca autor a 8 scurt metraje si a 5 
filme de ficţiune, realizate incepind din 1943 

Critica franceză, vrind să fixeze distantarea 
autorului de neorealism fără a-l expulza însă 
din epocă, a inventat formula, socotită apoi 
nefericită, aceea de ,neorealism interior“, 
identificat cu sentimentul difuz al dificultății 
de a trăi. Astăzi, dintr-un exces de rigoare 
oarecum compensatoriu, se încearcă o de- 
cantare suspect de severă, în urma căreia, 
din celebra tetralogie antonioniană, Aventura 
(1960), Noaptea (1961), Eclipsa (1962), De- 
gertul roșu (1964) numai primul s-ar salva in- 
tegrai. "Verdictul suferă de grabă. Legatul lui 
Antonioni nu este un film sau altul, ci însuși 
paradoxul esteticii sale, al condiţiei de inova- 
tor care nu s-a lăsat devorat de propriul său 
stil. În 1948, cînd Rohmer isi scria eseul.„Ci- 
nematograful, artă a spațiului“, artistul italian 
era un nou venit. Dar drumul pe care avea 
să-l parcurgă nu va fi departe de profetia ci- 
neastului teoretician, în viziunea căruia filmul 
modern isi va pecetlui destinul in Momentul 


zona, a fost recent transpus pe ecran la Kiev. 


de un elev şi prieten al lui Paradjanov, luri 
llienko) se adaugă Sayat-Nova, titlul versiunii 
originale, integrale a filmului amputat cu 20 
minute și mutilat printr-un nou montaj 
încredințat lui Serghei lutkevici care avea sä 
iasă pe ecrane, în 1969, pentru scurtă vreme, 
pină va fi fost receptat ulterior în Occident, 
drept șocantul Culoarea rodiei, realizat la 
Erevan. 

Selecţia, riguroasă din moment ce numărul 
scenariilor tui Paradjanov respinse în timp 
variază între 10 şi 24, mărturisește aplecarea 
autorului spre un cinema ai vizualizării 
aproape exclusiv plastice (tinind seama de 
preferința pentru cadrele fixe și compoziţia în 
cadru) si al expresiei de factură lirică, într-o 
rafinată dozare de motive cromatice si 
muzicale. Pentru spectatorul care a urmărit 
filmografia lui Paradjanov de la U 
strămoșilor uitaţi la Aşik Kerib ace 
constatare, după lectura volumului, nu va fi 
syrprinzätoare. Într-adevăr, textele (traduse 
de Galia Ackermann si Pierre Lorrain), strict 
descriptive, de un laconism eliptic de detalii 
epice, abundă în schimb în precizarea tuselor 
de culoare și de sunet, dind o imagine despre 
virtuala dominantă a filmelor rămase în fază 
de proiect. Frescele din Kiev, scris după 
succesul cu Umbrele strămoșilor uitaţi, trece 
în registrul coroziv al demitizării festivismului 
iar Lacul , zona, pornind de la fapte 
reale cunoscute de autor în lagărul de 
concentrare de lingă Vorosilovarad, face 
transferul metaforic de la lirismul intrinsec al 
naturii la. incarcătura filozofica a 
dramatismului existenţial. În schimb, 
Intermezzo, o altă „scenarizare“ din proza lui 
Mihail Kotiubinski (ca și Umbrele...), interzisă 


ANTONIONI : implinit 80 de ani! 


În căutarea spaţiului pierdut 


rătoare lecție a privi 
(cu Monica Vitti) 


in care atentia acordatä elementului timp va 
1 cu cea investită in construcţia spa- 
tialä. 

„Tot invätind cum sä priceapä, spectatorul 
s-a dezinvätat sä mai vadă“ — scria Rohmer. 
Creaţiile lui Antonioni sint o tulburătoare lec- 
tie a' privirii, în afara oricărei exibäri esteti- 
zante. Acum treizeci de ani, cineastul forţa li- 
mite: în chip contrariant, universul său dis- 
continuu, populat de personaje alienate, ne- 
vrozate, marcate de incapacitatea ori de obo- 
seala comunicării, este susținut de un stil al 
continuității, al ,globalitätii": planul-secventa, 
montajul în plan. Faimoasa lentoare a planu- 
rilor sale, enigma dedramatizării despre care 
s-a vorbit atit, sint rezultatul unei subtile ecu- 
atii spatio-temporaie. Fugind de opresiunea 
timpului, eroii — nu de puţine ori si cu temei 
apropiați de cei ai literaturii existentialiste — 
se refugiază într-o geografie care ii va res- 
pinge fără grabă, dar sigur. Personajul anto- 
nionian refuză amintirea, Sandro omoară o 
aventură prin alta, camera copilăriei nu-i stir- 
neste Vittoriei din nici o emoție. 
Drama neputinței de a träi în timp — Noaptea 


în vara lui 1979, în etapa pregătirilor de 
turnare, exploatează cu preponderență 
plasticitatea peisajului, subordonată mesajului 
ideatic asumat de personajul central al 
Scriitorului, conceput ca rezoneur. Cu 15 ani 
înainte de Agik Kerib, ecranizare a unei 
nuvele de Lermontov, Paradjanov scrisese 
Demonul, versiune cinematografică a 
poemului lermontovian, o operaţie pe care 
apoi vrea s-o califice drept inaccesibilă 
filmului, lăsind vizualizarea poeziei in seama 
viitorului; oricum, din deplasarea accentului 
asupra Tamarei şi din valorificarea unor 
ritualuri georgiene, rezultă o dimensiune 
psihologica nouă. 

Chiar şi un scenariu inofensiv, ca Un 
miracol la Odense, inspirat din creatia iui 
Andersen, deci destinat adolescentilor, a fost 
biocat într-o perioadă in care, după ce fusese 
cenzurat Culoarea rodiei, Paradjanov nu mai 
avea de lucru. Rămas fără resurse, cineastui 
isi vindea antichitätile, dar isi tinea deschisă 
casa in care, personaj histrionic, se destäsura 
pitoresc şi bonom. Refuzui sau de a 
compärea impotriva unui dizident ucrainean 
avea să-l ducă pe el insusi la inchisoare, 
dintre numeroasele acuzaţii iniţiale — trafic 
cu devize si obiecte de artă, furt de icoane, 
tăinuire de antichităţi, propagare de boli 
venerice, incitare la sinucidere — fiindu-i 
reținută în cele din urmă homosexualitatea, 
circumstantä agravantä ca recidivă după 
delictul pentru care fusese inchis în 1952. 
Abia după o campanie publică internaţională 
și intervenţia personală a lui Louis Aragon, a 
fost eliberat la 30 decembrie 1977. Peste două 
zile se intorcea la Tbilisi, orașul său natal. 

Dar izolarea lui Paradjanov avea să fie 
ruptă doar în 1984, cind cineastul intra din 


nu indică, prin titlu, o durată, cit disoluția 
sentimentelor —, de a-și asuma propria exis- 
tentä este tiritä în lungi plimbări solitare, ca 
tot, atîtea suspendäri în prezent. Oriunde isi 
poartă paşii, senzaţia este aceea de sufocare. 
Deşi vedem valea Padului, marea, Sicilia ba- 
roca, moderna cetate milaneză, Ravenna in- 
dustrială, sintem departe de a avea sentimen- 
tul unui peisaj. Toate nu sint decit alte nume 
date aceluiaşi decor capabil să măsoare pus- 
tietatea sufletului. Prin vestitele sale deca- 
draje, Antoniofii sporeşte efectul de vid: cen- 
trul imaginii gol sau invadat de obiecte, per- 
sonajele descoperite într-un colt ai čadrului, 
exilate, mereu infrigurate. Asemenea mişcări 
de aparat sint greu de închipuit astăzi, cind 
cinematograful ignoră suveran dialectica pli- 
nului si a golului, a forfotei si a absenței. 
Eroinele, cu deosebire, sint cele care resimt 
indiferența spaţiului, de aici şi irepresibila, 
dramatica nevoie de a-l pipäi pentru a se 
convinge că „este“: avem în memorie imagi- 
nea Lidiei (Noaptea) cu obrazul lipit de un 
copac, a Vittoriei (Eclipsa) cautind protecţia 
efemeră a unui zid. Asemenea lui Proust care 


Fiction & Cie 


Un posibil program de cinematecä PARADJANOV 


| 
$ 


& „Filmele mele 
trebuie privite precum statuile” 
(Vanessa Redgrave în Blow-up) 


recupera timpul în beneficiul literaturii, Anto- 
nioni a regăsit spaţiul pe care îl oferă drept 
adäpost provizoriu nedeslusitelor disperari 
Aristarco, preocupat de o exacta Situare a ar- 
tistului, vedea in el unul dintre puţinii cineasti 
care au izbutit ,coincidenta dintre structura 
operei si structura sufletului, asa cum îl inte- 
lege si î descrie: pe cale de reificare". Din 
această perspectivă reproşul potrivit căruia 
Antonioni „ar fi respins conținutul unei lumi 
căreia îi iubeşte formele” (Renzo Renzi) sună 
desuet. Înţelepciunea acestui cineast fragil. 
cum îl numea Barthes, a fost aceea dea nu 
le fi Opus niciodată, de aceea i-a plăcut să se 
compare mai degrabă cu un sculptor, căruia 
materia însăși nu-i dä voie sä se incurce in 
hätisurile formelor. indemnul sau — „filmele 
mele trebuie privite precum statuile“ ne apare 
străin de extravagante. Antonioni a fost asis- 
tentul lui Carne la realizarea capodoperei Les 
visiteurs du soir. Să ne amintim misterul sta- 
tuilor din acel magic film: toate erau sufiete 
impietrite. 


Magda MIHÄILESCU 


nou pe platouri, ca sä filmeze, in Georgia, 
Suram. Între 1969 si 1985, 
fusese radiat din cinema, nici măcar 
Umbrele... nu mai era menţionat în 
cataloagele sovietice ale epocii. Nu-i mai 
ramineau decît cinci ani de activitate, răstimp 
in care va reuși să facă două. lung metraje si 
să înceapă un altul, neterminat, dar care ar fi 
fost, poate, cea mai importantă creaţie a sa, 
în orice caz cea mai personală, de vreme ce 
Confesiunea, început la „Armenfilm“, ar fi 
trebuit să fie o mărturie autobiografică. Scris 
în 1969, pe patul de spital, cu bânuiala morții, 
ceea ce l-a determinat să-și rememoreze 
viata, scenariul devenea film abia dupa două 
decenii, cind moartea, de data asta 
implacabilă ca o ultimă și definitivă cenzură, 
îl împiedica să-și ducă la capăt proiectul. 
O existenţă sinuoasă si bulversatä, 
existența unui creator damnat, pare să fi fost 
marcată de un destin nefast. Rareori un artist 
cu potente debordante a fost mai necruţător 
vitregit. Omul care avea fabuloasa facultate 
de a-și inventa cite o biografie de la un 
interlocutor la altul, cineastul care-și 
începuse cariera banal și cuminte, avea sä fie 
blestemat să aibă o viaţă mai cere 
decit i-ar fi paket. imaginatia si 


filmografie mai săracă, dar mai bizară decit ai 


fi putut prevedea un critic. Poate că singura 
consolare ar fi aceea că cel căruia însuşi 
Tarkovski îi bs ogg “mina, recunoscindu-t 
drept maestru, 
operă inconful la, zidindu-si in ea — în 
tilmele făcute și in scenariile scrise — 
personalitatea proteică a unui uriaș talent 
prea adesea redus la tăcere. 


Sergiu SELIAN 


a gindit cu consecvență o 


Vă răspunde: 


Munteanu Ciara, Timișoara; Nicoleta Micu, 
B ti; Claudiu Banu, Galaţi, Nestor lon, 
Mangaa: 


JAMES MARSHALL. 25 ani. Mama: 


muzicianä, tä componentä a grupului 
„Rockette“; tatăl, Bill Greenblatt, producător 
independent (arune N filmele finanțate de el: 
Da, Judgment in Berlin (Judecată la Berlin). 
În şcoala, tinäru! James timid, inchis in sine, 
prefera singurătatea camerei, pictind si cin- 
tind la chitară. După terminarea cursului gim- 
nazial, familia se mută (din New Jersey) în 
însorita Californie unde. spune mai tirziu Ja- 
mes „iți place sau nu, ești — la inceput — un 
outsider”. Ca leac pentru timiditate este sfä- 
tuit de părinți să urmeze cursuri de actorie. 
Se imprieteneşte cu Charlie Sheen, Robert 


Downey jr. si Sean Penn (toti trei proveniţi — 


şi ei — din medii artistice). Cel care îl lan- 
sează este Martin Sheen care îi oferă un rol 
în Cadence si ii sugerează să-și schimbe nu- 
mele, Greenblatt fiind prea lung şi greu de ti- 
nut minte de spectatori. James se hotărăște 
pentru Marshall in amintirea idolului adoles- 
centei mele, Jimi Marshall Hendrix“. Apare in 
alte roluri secundare care atrag însă atenția 
criticii. Este din ce în ce mai mult comparat 
cu James Dean. Din clipa cînd, graţie lui Da- 
vid Lynch devine James Hurley, motociclistul 
singuratic din Twin Peaks, pozitia sa la box 
office se schimbă peste noapte. „Și totuși - 


MARUSCHKA DETMERS: in saw- 


cul meu natal, o dată pe an, ia școală, se 
monta o piesă de teatru. Nu era mare lucru, 
dar imi plăcea teribil. Asa mi-a năzărit si 
ideea că într-o bună zi voi deveni actriță“. 

În 1980, la 18 ani, această frumoasă olan- 
deză vine la Paris şi începe să ia lecţii de 
dans și teatru, cu speranța că, revenind în 
patrie, va putea să urmeze Școala din Am- 
sterdam. Dar lucrurile se precipită: este ad- 
misă la faimosul curs Florent și este prima 
din promoţia anului întii, cu toată franceza ei 
aproximativă. Actorul Francis Huster, profe- 
sorul ei (alături de care va apare mai tirziu în 
Șoimul de Paul Boujenah), o recomandă unui 
impresar. Astfel îl intilneste pe Jean-Luc Go- 
dard, care o distribuie în filmul ce avea să 
dobindească Leul de aur în 1983, Prenume: 
Carmen, cronitarii consemnindu-i debutul pe 
cit de lapidar, pe atit de categoric: „prestația 
adjaniană (o înlocuise pe neașteptate pe Isa- 
belle!) a magnificei Maruschka Detmers“. 

„Mi-a fost greu pentru că de fapt persona- 
jul acesta nu exista și a trebuit să încerc să 
traduc ceva ce Godard nu: stia sä defineascä 
precis". 

Multe lucruri o incintä la francezi, dar si 
multe altele o agaseazä. De exemplu: „Capa- 
citatea de a vorbi despre nimic nopți in sir, 
putind sustine veritabile discursuri asupra in- 
tangibilului. Spre deosebire de olandezi care 
sint mult mai concreti“. 


Filmat in mare febra, Pirata lui Jacques 


Doillon îi oferă un personaj interesant, o ti- 
nără înflăcărată surprinsă într-o relaţie pasio- 
nns cu o altä femeie (Jane Birkin). Räzbuna- 

rea șarpelui cu pene de Gerard Oury (parte- 
ner Coluche) va reprezenta o schimbare de 


„ registru fiindcă eroina ei, Laura, este o tero- 


ristä cu vocatie de kamikaze. 

Marco Bellocchio o invită in Italia sä joace 
într-o viziune acuzat politică a romanului lui 
Radiquet Diavolul in corp. 

În Elveţia filmează in regia lui Tom Toelle 
un serial pentru televiziunea germană, ecra- 
nizarea romanului lui John Knittel, Via Mala. 

Alternind mereu genurile, joacă și într-o 
comedie de Claude Zidi in doi, 
avindu-l ca partener pe Gerard Depardieu, și 
într-o melodrama socială de Eric Barbier, 
Cărbunarul, cu Jean-Marc Barr. 

„Laleaua neagră”, cum este supranumită, 
s-a încumetat de curind să filmeze și în Ame- 
rica: Regii mambo-ului in regia debutantului 
Arne Gilmcher (parteneri Armand Assante și 
Antonio Banderas): „M-a atras exuberanta 
cintecelor și dansurilor din perioada imediat 

ica. A trebuit, vorbind engleza, sä de- 


pa un accent cubanez si să învăţ, bineinte- 


să dansez mambo. E un dans teatral, 
foarte senzual. M-a amuzat ambianța kitsch”, 


EVA, ei sînt III E. 


spune el ușor amuzat — cu toate ca magazi- 


nele ilustrate pentru temei se întrec in a-mi: 


lua interviuri şi mi se publică o grämadä”de 
stere, n-am reușit să cuceresc inimile te- 
espectatoarelor ca agentul Cooper (Kyle 
MacLachlan) și Bobby Briggs (Dana Ash- 
brook), colegii mei de serial!“ Muki dintre 
prietenii lui au fost socati de infatigarea sa 
din Twin Peaks, datorită părului vopsit negru 
(actorul este blond în realitate). Marshall isi 
prelungește plăcerea de a lucra cu Lynch, in- 
terpretind același personaj în ing nr 
Twin Peaks — Fire W Wall W (Twin 
Peaks — Focule, vino cu ca Si Regizorul po- 
vestește cit de interesat a fost actorul de... 
celălalt James: „La un moment dat, eram în 
pragul unui dezastru financiar, bugetul acor- 
dat filmului fiind pe sfirsite. James, cu o 


sfintă naivitate dar absolut înduioșător, s-a, 
oferit să lucreze fără onorariu, în speranţa ca 


va salva: filmul“. 

Anul acesta, James Marshall a interpretat 
gou — principale: in Gladiator (regia 
teve Roth) personaj pentru care s-a pregati! 
trei luni într-o sală de box și A Few Good 
Man (alături de Tom Cruise; r. Rob Reiner). li 
place sä cheltuiască tot ce cistigä pentru că 
nu crede că banii sint lucrul cel mai im- 


portant în lume. „Si totusi, cind mi se intim- 


plä sä stau la hotel si sä plătesc 110 dolari pe 
noapte imi spun: Doamne, cind mä gindesc 
că într-o noapte cheltuiesc cit as cistiga 
într-o săptămină vinzind pizza“. Și-a cumpä- 
rat o motocicletă Corvette (motocrosul este 
una din pasiunile lui), o pisică bengaleză si o 
casă în împrejurimile plajei Malibu; mai are 
doi cîini, alte trei pisici şi... s-a căsătorit in 
octombrie '91 (după o perioadă de logodnă 
de numai 6 săptămini) cu Anna, o tinärä care 
„adoră viaţa şi-i place să ridă tot atit de mult 
ca si mie!" 


Viviana Anghel, Constanja; Mihai lon lon, 
Brăila; Veronica Mihăilescu, Sălaj; Doina Po- 
rojan, București. 


LARA FLYNN BOYLE — 22 ani La 


6 ani, în urma divorțului părinţilor, se mută la 
Chicago unde pentru a o întreține si a-i cul- 
tiva talentul artistic, mama ei isi va lua nu 
mai puţin de trei slujbe. În 1985, Lara se in- 
scrie la Academiă de arte din Chicago. Este 


CHARLIE SHEEN: „Mama s-a ocupat 


mult de mine, însă tata a fost cel care a jucat 
rolul de mentor!" O afirmaţie ce trebuie luata 
in considerație numai sub aspectul fapteior 
bune si iată de ce! 

Fiu al actorului Martin Sheen, se poate 
spune că Charlie a crescut pe platourile de 
-“țilmare, la-11 ani — de exemplu — se afla in 
Filipine, in ambianța filmului lui Coppola 
Apocalipsul, acum. Ajunge foarte repede să 
minuiască o cameră video și la Malibu, unde 
locuia, face peste o sută de filme.de amator 
împreună cu amicii sai, Chris Penn, fratele lui 
Sean, Rob şi Chad Lowe. Brusc, începe să 
alunece pe panta delincventei: la 12 ani era 
poreclit „shot-gun kid“ (micul pistolar) din 


cauza pasiunii pentru armele de foc. La 16 
ani e arestat pentru sofat în stare de ebrietate 
și consum de marijuana, E prins apoi folo- 
sind cărți de credit false. Amintindu-si de pe- 


remarcatä de un cunoscut producätor-actor 
Robert Urich si debutează in mini serialul tv, 
Amerika. Urmează Poltergeist III, How | Got 
into College si un alt film: tv The Preppie 
Murder. Cel care o propulseazä ca vedetä 
este David Lynch care ii propune rolul Don- 
nei Hayward in Twin Peaks. „Totuşi — de- 
clarä ea — nu prea am multe in comun cu 
acest personaj. Toată lumea aşteaptă de la 
mine să fiu dulce si timidă, iar cite o doamnă 
în virstä ofteazä și-mi spune: „Mi-ar fi plăcut 
să fii fiica mea". Dar eu sînt capricioasă, în- 
capatinata si orgolioasä”. Cele mai impor- 
tante momente ale vieţii? „Sint trei, 2imbeste 
ea. Rolul din Twin Peaks, coperta pe care am 
făcut-o. la „Star Magazine“ si intilnirea cu 
Kyle MacLachlan“ (partenerul ei din filmul lui 
Lynch şi din viata). Ultimul rol este in Egui- 
nox în regia lui Alan Rudolph, prezentat anu! 
acesta la Festivalul internațional - filmului 
de la Deauville (Franţa). 


Micu Nicoleta, București: David Lynch a 
ales-o ca interpretă a Donnei în filmul Twin 
Peaks — Focule vino cu mine pe Moira Kelly. 

Ciobanu Sabin Alin, Craiova: e Richard 
Dreyfuss a primit Oscarul pentru interpretare 
în 1977 pentru rolul din Adio, dar rămin cu 
tine; e Nu Sylvester Stallone a primit Oscarul 
1976, ci filmul al cărui interpret principal a 
fost — Rocky (r. John G. Avildsen); Alain.De- 
ion nu a primit premiul Oscar. e in 1978 au 
fost lansate și premiate cu Oscar două filme 
tratind despre „sindromul Vietnam“: The 
Deer Hunter (Vinătorul de cerbi), r. Michael 
Cimino; Home (intoarcerea acasă) r. 
Hal Ashby. e e mai importante filme ale 
lui: Kelly Lynch sint: Cowboy 
(1989) si The Desperate Hours (1990). Pentru 
celelalte întrebări veţi primi răspunsurile 
într-unul din numerele viitoare. 

Picus Florin, str. Avram lancu nr. 16, bl. 2, 
sc. A, ap. 9 Hunedoara cod 2750 doreste sä 
corespondeze cu fani ai lui Jean Claude van 
Damme. 

Elena Stancu, Otopeni: Personajul „Bobby 
Briggs“ din Twin Peaks se numește Dana 
Ashbrook. Portretul său il puteţi găsi in nr. 
9/92, p. 4. 


Doina STĂNESCU 


rioada neagră cînd s-a abandonat alcoolului 
şi drogului, mărturiseşte: „Am fost la un pas 
de sinucidere“! Isi ia totuși bacalaureatul 
(desi chiulise trei sferturi de an!), se hotä- 
räste sa devinä actor si propune pärintilor un 
tg. „Dacă nu-mi găsesc un rol, continui stu- 
diile”. 

Debutează in Grizzly 2: The Predator 
(„Asta mi-a permis să-mi plătesc o călătorie 
pină la Budapesta în care am învățat cît 
într-un semestru intreg!“). Filmeaza si in Ra 
săritul roșu in regia lui John Milius, där se 
remarcă în filmul lui John Hughes Ziua ne 
bună a lui Ferris Bueller. Sansa ii suride cind 
Oliver Stone îl distribuie in Plutonul si Wall 
Street. „Fără îndoială mi- mai frică de suc- 
ces decit de eşec. Frică mai ales sä nu fiu 
cotat nu ca veritabil actor, ci doar ca fiul ta- 
tei“. 

După o serie de fiime de duzină (Tree for 
Road, Major League, Navy S. E. A L., Eight 
Men Out, Courage Mountain), filmează in re- 
gia lui Clint Eastwood (The Rookie), dar sia 
fratelui säu, actorul Emilio Estevez (Men at 
Work). - 

După cura de dezintoxicare din vara lui '91, 
Charlie Sheen este, la 26 de ani, din nou stä- 
pin pe soarta sa. Succesul neasteptat din Hot 
Shots! de Jim Abrahams i-a redat increderea 
in sine relevindu-i calităţile de ironist subtil. 
„Intoarcerea mea pe ecran la atitudinea so- 
bră, în viața personală m-a redat familiei si in 
special fiicei mele Cassandra (7 ani)". 

Şi-a regăsit pe depiin... Cadenta in filmul 
cu acest titlu, scris si regizat de tatăl lui, care 
deţine si rolul principal alături de fiii săi, Ra- 
mon Estevez şi Charlie Sheen. Încă o familie 
de vedete! 


irina COROIU 
2¹ 


2 


UN 19 8 0 


BUCUREŞTI Cotroceni 18 tel: 377 522 
Kogalniceanu 41 tel 149 093 
Piaţa Presei Libere 1 (Pavilion T} 
George Coşbuc 1 tel: 120 052 

on Cimpineanu 17 tel: 148 061 

Smirdan 29 tel: 148 576 

Linariei 82 

Piaţa Lahovary 5A tel 595 175 

Cringași 8—10 


ALEXANDRIA Hotel Teleormanul 
ARAD Revoluţiei 55 tei: 966; 21960 
BAIA MARE. Gh. Şincai 14 

BĂILE FELIX: Bazar 16 

BACĂU Miha Viteazu ! 


Eroilor 27 tel. 92/142 067 
Piaţa Statului 27 tel 92/151 251 
CLUJ Doja 5 tei. 95/11 60 93 
CONSTANTA Carpați 5 

Sai vacanța 

Tomis 18 

Tomis 218 


A Ad N p 


O AMBIANTA DISTINCTĂ, UŞOR DE RECUNOSCUT 


CRAIOVA Restaurant Select 
DROBETA TR. SEVERIN Numa Pompiliu 34 tel: 978 ‘26076 
GALAŢI Brăilei bl. BR 1C tel 934/13 255 

Portului 19—21 
IAŞI Costache Negri 62 

Cuza Vodă 2 

NEPTUN Hotel Caraiman 

Hotel Transilvania 


ORADEA Par J 4 tel 99/136 477 
PITEŞTI Victoriei 
RĂDĂUȚI Pia ja Uniri 67 
SIBIU Parcul Tineretului Bi 20 
Piaţa Mare 8 


SIGHIŞOARA Herman Oberth 1 tel 950/75 450 
SLATINA Casa Tineretului 


SUCEAVA Stefan cel Mare 48 

Ti IRGU MURES Primänei 2 tei 954/25 747 
MISOARA Bocsei 3 

TULCEA Portului 2 tel 915/14 089 


remea basmelor pentru copii 

se pare ca a trecut. Sint la 

moda — si de o buna bucata 

de timp — poveștile pentru 

părinţi şi bunici, pentru matu- 

rii care mai păstrează undeva 
o urmă din uimirea pe care o încercau în co- 
pilărie în fata poveștilor cu oameni care se 
dădeau de trei ori peste cap si se pretäceau 
în diverse lighioane. Un om-liliac, o fe- 
meie-pisică și un om-pinguin pot fi deci ve- 
deteie unui film care se adresează în egală 
măsură tuturor virstelor. 

Dar, dacă în basmele copilăriei Bunul era 
foarte bun si îl invingea intotdeauna pe Răul, 
care era foarte rău, in Batman revine scena- 
ristii au evitat cu inteligență aceste scheme 
maniheiste. Aici Pinguinul cel rău este sim- 
patic, iar citeodată stirnește chiar compa- 
siune, Catwoman este cind incintätoare, cind 
detestabilă, iar Batman este tenebros în ase- 
menea măsură incit ramine chiar în umbra 
deși se presupune că ar trebui să ocupe — 
ca un erou eliberator ce se află — prim pla- 
nul acţiunii. De aici o situație aparent para- 
doxalä: în timp ce în multe filme hollywoo- 
diene cu pretenţii realiste rețeta este identifi- 
cabilă rapid, iar personajele pozitive și cele 
negative se relevă în scurt timp ca fiind ceea 


ÎNGERII LUI KICK BOXER 


ergy m Hong-Kong, 1990: Scenariul: Mi- 
chael Chow; Regia: Newton Wang: Cu: 
Cynthia Luster, John Lam , David Koh, 
Filmele made in Hong-Kong isi au tipicul 
lor, rezumat 'în limbajul fanilor sub formula 
„cu bandiți şi cu karate“. Reţeta fiind asigură- 
toare de succes comercial, ar fi chiar păcat 
să se schimbe. Căci fidelii genului își găsesc 
satisfacția tocmai în repetarea aceloraşi cli- 


BATMAN REVINE 


ce vor ramine pina la sfiit (pentru a nu-i da 
prea multă bätaie de cap spectatorului), toc- 
mai într-un film inspirat de personajele benzi- 
lor desenate, teren al simplificarilor prin ex- 
celentä, rețeta e mai putin vizibilă. 

Cum avem de-a face cu un basm, fie el si 
modern, ba chiar postmodern de-ar fi să ne 
luăm dupa definiția data de Mihaly Szegedy 
— Maszak. „Strategia. postmodernă implică 
distantare, demistificare si eclectism. Ea cu- 
prinde moartea individualitätii stilului ca si un 
cult al pastisei, în același timp cu mimetismu! 
autoreferentialitätii, metafictiunea si parodia“, 
atmosfera trebuie sä fie a unei alte lumi. lar 
surprinderea acestei atmostere este, in- 
discutabil, una din reuşitele filmului. Decorul 

ontine aluzii la filmele expresioniste (de la 
tul doctorului Caligari la Metropolis) 


sau horror, la desenele animate și comedioa- 
rele hollywoodiene ale anilor '40 — '50, ala- 
turi de pastișe ale monumentälismului de tip. 


fascist. Amalgam de stiluri ce incintă ochiul, 
dar si spiritul. Nici gind însă să comparäm 
acest cu un puzzle in care trebuie sa 


recunoaștem fiecare bucăţică pentru a putea 
reconstitui întregul. Filmul te prinde sau nu, 
intri în joc sau ramii în afara lui, indiferent de 
măsura in care înţelegi aluziile. Şi asta pentru 
că scenariul este extrem de precis, fiecare re- 


E 


MAL 


Joc partout omin di Pietro) 


A Unde mai pui ca, tot pisälogindu-le la in- 
finit, acestea ajung (ca orice picäturä chine- 
zeascä) sä devinä nu verosimile, ci credibile! 
Paradoxul tine de raat emotional si in- 
teiectuai al consumatorii — pent 

Fata in fata cu Îngerii... pentru vizionarea 
cărora au plătit fix 100 de lei biletul (adică 
aproximativ 0,20 dolari). respectivii consuma- 
tori nu se vor simţi i 


inima oricărui om sărac — asta însemnind 
îmbogățirea rapidă si fara multe ne. De- 
rularea evenimentelor face să | scintei 


(pumni, gloanţe. etc.) in urma cărora näräva- 
şii întreprinzători sint puși — în cel mai blind 
caz — cu botul pe labe, dacă nu chiar cu mii- 
nile pe piept. Punct... si de la capăt, ca in 
orice serial cinematografic. Pina cind?... - 


PIRANYA 


[J 
Producţie: S.U.A., 1981; Scenariul si regia: 
James Cameron; Cu: Tricia O'Neil, Sieve Ma- 
rachuk, Lance Herickson. | 
Obsesia naturii degenerat-devastatoare a 
constituit de-a lungul anilor o sursä conforta- 


unicitatea si originalitatea lui) in care suavii 
pescärusi innebuneau brusc si distrugeau to- 
— a urmat un intreg proces de izare: 
- Albine ucigașe, — pred marini cu fälci si mai 
ucigase, iar acum acesti pesti zburätori care 
produc spectaculoase ravagii. 
Făcut onest si profesional, Piranya se tine 


Echipa 


văz 


plică părind a fi la locul ei, iar imaginea con- 
struiește, descoperă, ascunde sau aluneca 
de-a lungul unui peisaj pe care il accepti cu 
incintare, deși îl știi realizat piatou. 

Un film interesant, deci. Un film care ar pu- 
tea ilustra perfect cuvintele unui Marc Che- 
vrie: „Ecranul a devenit o oglindă in care se 
reflectä fi — ri un film si care sint deja 
cinema". film la care vom reveni intr-un 
grupaj mai 1 într-unul. din numerele vii- 
toare. 


Rolland MAN 


Producţie a Studiourilor Warner Bros, 
SUA, „1992 
= : Tim Burton. Scenariul: Danie! Waters 
Hamm, bazat pe personaje create de 
Bob Kane. Imaginea: Stefan Czapsky. Muzi- 
ca: Danny Elfman. Scenogratia: Bo Welch. 
: Bob Ringwood si Mary Vogt. Ma- 
chiaj și efecte speciale Pinguin: Stan Win- 
ston. Machiaj: Ve Neil. Supervizor efecte spe- 
ciale: Michael Fink. Supervizor efecte meca- 
nice: Chuck Gaspar. Cu: Michael Keaton, 
Danny De Vito, Michelle Pfeiffer, Christopher 
Walken, Michael Gough, Michael Murphy, 


cuminte de formula consacratä: o localitate 
liniștită de pe malul mării, lume bună si fara 
griji, aflată în plină ustare a confortului 
desävirsit, o primă si pa prag amenin- 
fare, neluată în seamă... 


v agresiv 
nind panica si pärind 
control. Urmează eforturile (neapărat cura- 
joase, inclusiv sacrificiile) citorva oameni de 
bine care nu acceptă sä se dea bătuți în fata 
calamitätilor, suspansul de rigoare și, evi- 
dent, van. sursei generatoare de ne- 
norociri 

Pentru spectatorii care nu cunosteau re- 
gula jocului, emoţiile stimulate prin etecte 
speciale și toată recuzita aferentă sint în mă- 
sură a oferi o vizionare suportabilă. Cit des- 
pre — acestia pot face comparatia cu 
precedentele in materie, ajungind I ja 
concluzia cä, tot lungind sosui, ajunge sa nu 
mai aibä gust. 

Rämine totuși si un veritabil element de cu- 
riozitate: cu ce anomalie a naturii va continua 


seria? 
JOC PERICULOS 


Producţie: /talia-S.U.A.., 1987; Scenariul 5 
regia: Joe D'Amato; Ču: Carmen di Pietro 
jia Bertuccelli 
„Joe D'Amato, realizatorul filmelor Top 
Model si 11 zile, 11 nopţi vă așteaptă la un 
nou joc... al dragostei", glasuieste afisul pu- 
blicitar din vitrina cinematografului, euitind 
să stirnească (in plus) curiozitatea puberilor 
cărora le-ar fi, chipurile, interzis accesul în 


redacțională 


Director — Redactor şef 
Adina Darian 
ge! adjunct: Dana Duma. Secretar general de redacție: 


se Nos A Coroiu, Bog 
na , 
Stänescu. Redactori: Lucian 


Pirate lore ms 


dan Burileanu. Redactor 
Georgescu, Rolland Man. 


L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1 
Oficiul. Registrului 


Societatea Comercială S.R. 
București, 21 iulie 1992, inmatriculatä la 


Comerţului cu 


nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 — 1200 


Redacția: Piaţa Presei Libere nr. 1 Bucuresti, tel. 17.38.71 


Regia autonomă a imprimeriilor „Imprimeria Coresi“, București AMTY | 


ă se tace kaps Notar 

ia 4070: Suni = 150 205 = 

nătate se pot abona 

Box 33—57, telex 11995, 11034; FAX 17.55.54; 18.56.73. București, 
București. 


Abonamentele din jar. 
1993, editat de RODIPET, 
luni — 600 lei. Cititorii din si 


sei Libere nr. 1. sect. I, 


RODIPET S.A. P.O. 
74 Piaţa Pre- 


9 Michelle Pfeiffer — 
Catwoman 
si Michael Keaton — 
Batman 


Vä reamintim: 
premiera filmului GHOSTBUSTERS 
de Ivan Reitman 


in luna decembrie, 
cu: Bill Murray, Dan Aykroyd, 
Sigourney Weaver 


salä. Dar, cum aceastä gogoritä nu mai spe- 
rie pe nimeni (un fel de cheie a succesului de 
casä asa cum, inainte. anunturile matrimo- 
niale erau travestite in cadrul micii publicitäti 
sub formula ,caut/ofer pensiune completă“ 
sala este plinä-ochi. Se vine cu sacul la po- 
mu! astfel lăudat (parca esti la un program 
de desene animate la care copilandrii mai 
măricei sint însoțiți de bunici) spre a vedea 
ceva ce reușește să nu fie nici sexy, nici ero- 
tic, nici măcar porno. Pe scurt — o (nu toc- 
mai) jună autoare de filme erotice trebuie să 
devină victima unui jaf combinat cu violul de 
rigoare. Lucrurile ajung sä se petreacă, i 
taman pe dos, în sensul că dumneaei îl face 

izonier pe bietul „intreprinzator“, după care 
o tot violează... ba ii mai plătește și datoriile; 
sä nu care cumva să-l piardă. Ca și la prece- 
dentele producţii ale regizorului, surprinde în 
mod neplăcut lipsa de profesionalism (dialo- 
guri care te fac sä regreti cä I nu a ra- 
mas la momentul „mutului”) «€ umor (ce co- 
medie ar fi putut jes!) si ma ales de imagi- 
nație (unghiulatie monotuna an la ne- 
sfirsit, de parcă s-ar fi inc ius în toate „du- 
biele“ trase, o doză suparsioare de preyiz)- 
bil). 

Cind se aprinde ta jo galė, panii spec- 
tatori ies cam dezamägiti, no glas tare 
după o răpire asemănătoare, chiar cu riscul 


-de a nu fi şi un aparat de filmare prin 


preajmă. 


PURGATORIUL 


o o 
Producție S.U.A., 1988: Scenariut Felix 
Koll, Paul Aratow; R Ami Artzan; Cu: 
Tanya Roberts, Julie Pop. 
lată un film care (măcar) incepe interesant: 
într-o republică africană de tip bananier se 
produce o lovitură de stat. Sub aparența in- 
staurării ferme a legalităţii, valui de vigilentä 


PE ECRANE 


umple rapid închisorile, cu ajutorul nepretuit - 


de bine plătit a! asa-zisei justitii. Inculpate 
penai, două americance tinere ajung astfel să 
fie condamnate în urma unei înscenări groso- 
lane. Dincolo de tratamentul brutal si degra- 
dant la care sint supuse (violul se servește 
mai des decit masa) și care constituie latura 
atractioasa a peliculei, procedeul relevă me- 
canismul unei dictaturi foarte sigure pe ges- 
turile, actele și viitorul său, pe care nici mă- 
car reprezentanţii oficiali ai S.U.A. (diplomaţi, 
servicii secrete) nu pot sau nu au interesul să 
o destabilizeze. Pentru ca,oricit de inaccepta- 
bile ar trebui să fie abuzurile și încălcarea 
drepturilor elementare ale omului (fie el bäs- 
tinas; sau chiar cetățean american), celebrul 
principiu al „neamestecului în treburile in- 
terne și respectării suveranității de stat" face 
inoperantă orice tentativă de schimbare. Mai 
‘mult decit atit, investigaţiile incomode sint 
abil evitate, martorii suprimati singeros. A 
rentele reușesc a fi precar salvate, creind 
cele mai minunate condiţii pentru ca farade- 
legea, odată instaurată, să se perpetueze în 
voie. 

Fără a depăși limitele unui film de „serie 
B“, Purgatoriul ' merită si trebuie văzut de 
spectatorul român. Cit mai rulează... 


Bogdan BURILEANU 
23 


p 


* ueayjuo jeeuo!W 


Num usyopR