Revista Cinema/1990 — 1998/7-Noul_Cinema-anul_VII-nr-1-1996

Nr. 1/1996 


za ANAF 


Anul VII nr. 72 (394) 
REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


O cupă de şampanie 
la Fouquet's 


Marea crăpelniță 
Delicatese erotice 


ii 


cu cititor 


Din sumar 


IANUARIE 1996 


PE ECRANE: Mica publicitate; Maestrul de 


muzică; Santa  Clause-Cine este Moş 
Crăciun?; Cartea junglei; Fiica lui D'Artag- 
nan; Asasinii; Rețeaua; Desperado; Ultimul 
înet la Paris; Dur... şi deștept; Patrula invinci- 
bilă 


PREMIILE LOUIS DELLUC: O cupă de 


şampanie la Fouquet's 


SPOT: Centenarul văzut de cineaștii lumii 


PROFILURI: Antonio Banderas; Sandra 
Bullock; Chuck Norris; Steven Seagal 


PORTRETUL LUNII: Zoltan Octavian Butuc 


DAKINO: Festivalul internațional de film 


MAREA CRĂPELNIȚĂ: Ospețele între satiră 
și privirea idealizantă; Chiolhanuri și leha- 
mite; Delicatese erotice; Triumful (in)diges- 
tiei; Mănâncă-ţi aproapele; Să mori ghiftuit 


MANNHEIM: Lucruri care ni se întâmplă 


SALONIC: Cineaşti 
Olimpului 


olimpieni și legendele 


CINEGLOB; FILM FAX; FAN CLUB; 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ: Călin Căliman, 


lrina Coroiu, Adina Darian, Dana Duma, Rola 
Mahler, Rolland Man, David Melville, laromira 


Popovici, Eva Sirbu, Dumitru Solomon, 
Stănescu. 


Doina 


PESIMISMUL 
ȘI EVOLUȚIA 


CINEMATOGRAFULUI 


ntr-o corespondenţă ceva maili- . 


zibilă (caligratic) decât de obicei; 
VLAD CIOPRON din lași face o 
confuzie teoretică, punându-și 
problema „dacă valoarea filmului 
stă, rezidă in epic sau in estetic“. 


Sunt amestecate aici două noțiuni dife- 
rite: valoarea -epicului- (adică a naraţiu- 
nii) poate fi valoare estetică, iar 


Pt 
e Dulcea pasăre 
a tinereții, 
1962, 
regia 
Richard Brooks 
(cu Geraldine Page 
și Ed Begley) 
și Un tramvai 
numit dorinţă, 
1951, 
scenariul și regia 
Elia Kazan 
(cu Vivien Leigh 
și Marlon Brando), 
ambele ecranizări 
după piesele 
lui Tennessee 
Williams 


€ 


aceasta, la rândul ei, nu exclude epicul. 
Sunt, ca să spun așa, nu concepte „ori- 
zontale“, ci concepte „verticale“ sau 
„încorporate“. După un debut teoretic 
ezitant, cum aţi văzut, corespondentul 
nostru ieșean declară. că. filmele cele 
mai bune s-au produs în: anii '50 (cei 
care admiră filmele-mute, 

finament, atracție față de inedit și ca 
reacție la o producție de serie de mult 


- compromisă“). Această exprimare legi- 


timă a unei preferințe, implicit a unei 
judecăţi de valoare, e urmată de câteva 
considerații ușor: americanofobe: - cul- 
tura americană e mediocră din punctul 
de vedere al literaturii. (Hemingway nu 
se compară cu Tolstoi, Poe sau 
Longfellow nu se ridică la nivelul lui 


ge EI 


Rilke sau Shelley) sau al picturii. Dar e 
genială în materie de teatru (Eugene 
O'Neill și Tennessee Williams „pe care-l 
pot opune lui Beckett, Artaud £ aș in- 
dră ) și 


să merg chiar mai sus de 
film (Lee Strasberg, Elia Kazan, „care 
lăsaseră deoparte oribila autosuticiență 
americană, pentru modelul stanislav- 
skian“). 

Ca orice comparație, și cea dintre 
cultura americană și cultura europeană 
șchioapătă. Hemingway nu poate fi 
comparat cu Tolstoi, ei nefiind contem- 
porani, iar din comparaţie este exclus 


-„0 tac din-ra-— 


Faulkner, care ar fi cântărit destul de 
greu, cred. Nici O'Neill sau T. Williams 
nu pot fi comparați cu_Beckett sau Ar- 
taud; căci- primii descind cumva din Ce- 
hov și Ibsen... Dar europenii îl mai au 
pe Eugene lonesco, iar americanii pe 
Edward Albee. Și câţi alţii pot urca pe 
cele două brațe ale balanţei!- Revenind 
la producția de filme a anilor '50—'60, 
V.  Ciopron numește „vârfurile“: UN 
TRAMVAI NUMIT DORINȚĂ, cu „un 


Paul Newman, PATIMA DE SUB ULMI, 
cu -Anthony Perkins,- „filme minunate, 
tragice, dure, impresionante, propu- 
nând probleme umane, având prea pu- 
țin loc pentru glazuri estetice și piruete 
tehnice. Se revela sufletul omului, dar 
nu în măreția -prometeică a rebelilor lui 
Hemingway și London, ci în realismul 
brutat- de- freudiană și psihanaii= 
tică“. In continuare, corespondentul ie- 
șean scrie: „Erau zilele când Brando 
realiza PE CHEI, iar Cift — UN LOC 
SUB SOARE". 

Având înclinaţie eseistică, Vlad C. 
emite câteva sentințe, unele de bun 


-simţ, altele surprinzătoare: „Filmul este, 


şi trebuie să rămână, artă a imaginii, 
multe din filmele care-mi plac au o pic- 
turalitate incredibilă, dar nu in zona 
sterilelor căutări se află arta“. Să ințe- 
leg de aici că picturalitatea incredibilă 
a unor filme se află în zona căutărilor 
estetice sterile? CÂINELE ANDALUZ — 
ne avertizează corespondentul — „este 
un fiim ciudat, e drept, dar nu repre- 
zintă o culme“. Depinde. In categoria 
filmului suprarealist este o culme. Mai 
departe: „ii prefer pe Dostoievski lui 
Proust și pe Kazan lui Fellini. Prefer 
dramele umane și sfârtecările sufletești 
ale lui O'Neill, dramei incomunicabilită- 
ţii sufletului a lui Antonioni“. 

După ce a ridicat în slăvi filmul ame- 
rican al anilor '50—'60, Vlad Ciopron 
emite judecăţi foarte aspre: „Azi, filmele 
americane sunt realizări sub-epice și nu 
cred că se va mai reveni vreodată la 
acea formulă ideală, care a fost, evi- 
dent, produsul unei epoci precise“. Dar 
nici în filmul de artă nu se produce 
vreo revelație. Dimpotrivă. „Azi, ameri- 
canii sunt absolut incapabili să facă 
film de artă; o Europă indobitocită se 
uită cu gura căscată la filmele din SUA, 
lar regizorii europeni continuă, cu cer- 
bicie, să profereze modalităţi artistice 
destinate eșecului“. Între care, probabil, 
filmele de artă... Despre ce fel de eșec 
ar îi vorba? Presupun că de eșecul co- 
mercial. În fond, corespondentul de- 
plânge sugrumarea lirismului de către 
lipsa de gust, fapt ce s-a petrecut „in 
i a cultură“. Eseul, deși compus în 
tușe întunecate, denotă spirit analitic 
ascuțit. Şi, la urma urmei, se spun și 
câteva adevăruri amare pe care nu pu- 
tem să le ignorăm, oricât am iubi arta 
filmului. Numai că tragicul și lirismul 
atât de regretate de corespondent au 
fost înlocuite cu alte mijloace și valori, 
printre care fantasticul, sondarea sub- 
conştientului, parodia, absurdul. Nici 
teatrul n-a rămas la O'Neill, nici filmul 
n-a rămas la Kazan. Trebuie să accep- 
tăm faptul evoluției, chiar dacă ne dis- 
place sensul ei. 


Afişul centenarului 


În nr. 12/1995, p. 18—19, dacă nu 
i-ați recunoscut, ei sunt (de la 
stânga la dreapta) primul rând: Ro- 
ger Rabbit, Groucho Marx, Boris 
Karloff, Jessica Rabbit, Marlene Die- 
trich, E.T., Stan și Bran, Jean Har- 
low, roboții (cei buni) din Războlui 
stelelor, Harrison Ford, Woody Al- 
len, Vilma Banky și Rudolf Valen- 
tino, Warren Beatty, James Mason. 
Rândul al doilea: Harold Lloyd, Julia 
Roberts și Richard Gere, Alfred Hit- 


chcock, John Wayne, Glenn Close, 
Clark Gable și Vivien Leigh, Greta 
Garbo, Rainer Werner Fassbinder, 
Marlon Brando, Sean Connery, Do- 
nald Duck, Elvis Presley, Brigitte 
Bardot, Charles Chaplin, Marilyn 


Monroe, James Dean, Arnold 
Schwarzenegger, Sophia Loren, 
Humphrey Bogart, Clint Eastwood, 
Ginger Rogers și Fred Astaire, Mar- 
cello Mastroianni, Anita Ekberg, 
Sylvester Stallone, Kevin Costner, 
Liza Minnelli, Batman, Johnny Weis- 
smuller şi Maureen O'Sullivan. m 


şi telefoane 
din partea cititorilor care ne semnalează că na găsesc 
întotdeauna revista moastră la chioşcuri, comunicăm 
celor interesaţi că la sediul nostru din Piaţa Presei Libere 
nr. 1, Corp B, etaj. IHI, cam. 311, tel. 222.33.32 îşi pot 
procura exemplarul la zi. De asemenea, la cerere, revista 


În d 
Á Kevin Costner — 


Pe 


3 Dolph Lundgren — portretul lui 
s-a publicat la Fan Club, nr. 6/93 


a 


scuție: 
artistul și omul 


tate, iar uneori de-a dreptul un soi de 
superioritate didactică. De unde toate 
astea? Din familiarizarea cu limbajul 
criticii, dintr-o eliberare de obedienţă și 
o înțelegere, mai mult sau mai puţin 
democratică, a ideii de dialog. Este un 
semn de maturitate, cititorii cinefili în- 
țelegând că, dacă ies în arenă şi luptă, 
nu-i obligatoriu să fie și sfâșiaţi. Speci- 
ficul acestor din ce în ce mai dese ieșiri 
în arenă este că, mai întotdeauna, 
proaspeții luptători sunt provocați de 
poziția „prea“ exigentă, nedreaptă, 
după opinia lor, a cronicarilor față de 
anumite filme, anumiţi regizori sau anu- 


nică nu este un rechizitoriu, că nimeni 
nu vrea răul nimănui, că un cronicar 
are şi el dreptul la opinie ca orice spec- 
tator, doar că el, cronicarul, a văzut 
ceva mai multe'fiime decât spectatorul ; 
„Civil“, a citit mai multe cărți și s-a 
exersat în meseria de a scrie despre ci- 
nema. Un critic nu este un vânător de 
greșeli, un acuzator public, cu atât mai 
puţin un călău. El este un autor de opi- 
nie, n purtător și un transmiţător de 
ri n 


Reiau toate acestea pentru ANA- 
LA ENACHE 


BEL din laşi care este 
foarte i ată de părerea mai puțin 
entuziastă ât a sa cu privire la Kevin 


Costner, apărută în revista noastră și-l 
bănuiește pe cronicar de partizanat, de 
înverșunare, de vina de a se fi lăsat in- 
ainen în judecata critică asupra ci- 

neastului Costner de imaginea omului 
Costner. „De ce atâta inverșunare? se 
întreabă A.E. Eu cred că se face o mare 


cut parte din vechea nomenclatură co- 
munistă sau din Securitate, dacă acum 
ar face parte din vreun partid politic din 
România, treacă-meargă, confuzia și în- 
verșunarea ar fi fost posibile. Dar din 
câte ştiu eu, nici unul dintre criticii re- 
vistei nu are nimic de împărțit cu omul, 
nici cu actorul sau regizorul K., pr 
chiar nici unul dintre criticii români... 
au doar niște păreri și niște judecăți 5 
valoare. Faptul că acestea nu coincid 
cu părerile şi judecăţile corespondentei 
noastre nu are absolut nici un substrat, 
absolut nici o semnificație. Singurul 
substrat ar fi că există — vai! — mai 
multe păreri şi nu una singură. Pe ni- 
meni nu interesează, când scrie o cro- 
nică, că mister K. Costner „a, călcat 
strâmb (şi el, ca omu')“. Dacă ar fi să-l 
Judaea ecam ps Laurence Olivier pentru ne- 
ăcute lui Vivien Leigh, i-am 
amr şi Și fimograta şi titlul de Sir, tot așa 
l-am pulveriza pe Richard Burton pen- 


(Continuare în pag. 35) 


poate fi expediată poştal, prin ramburs. 


miţi actori. Se creează astfel o situație 
cam bizară în care criticii par niște pro- 
curori nemiloși, iar cititorii se tran- 
sformă în avocați ai „bietelor“ victime. 
Ar fi momentul să înțelegem că o cro- 


PA a 
NE PREOCUPĂ ae S “nu fb rula filmul, în Ro aup. minui, 1990. ce ir ie lu 


schimb sala e plină ia filmele violente, 


SOARTA 


horror, sexy. espondenta se in- (cu Olivia de Havilland ŞI Leslie Howard) e mm 
F i treabă cu amărăciune: punds o să È e AN Epa A AAYE E A Pera ar e 
CINEMATOGRAFULUI ungā generaţia noastră? Oare după Sinai 
n-au să mai existe? Copiii noștri N 
să la ?“ Rozaliei îi ) 
este teamă că generațiile care vin nu w 
âlbâieliie în distribuirea vor mai avea decât discoteci și baruri. yam 
filmelor, degradarea săli- „Bin cauza în lay sparso — ne re- 
lor de cinema, îndeosebi a latează în uare roci denta —, Li 
celor din provincie, ne m-am lea trei ori ca pe prerja = zh 
sunt cunoscute. Primim filmul RĂM ITELE ZILEI. Poi nu orar 
mereu semnale triste în văzut pentru că erau doar 7—8 amatori. a 


acest sens. lată și unul venit de la eleva 
de 17 ani SZASZ A, care se 
plânge că la Aiud filmele ajung cu 2—3 foarte mult, fiindcă demonstrează că 
luni mai târziu decât în alte orașe, că timpului, dispare 
aici unde funcționau două săli de ci- şi 
spre spectatori: „Poate că 
cauza condițiilor din sală 
numai din 


ggi 


CU Cl 


organizat de 


a 
HREN 
TEAL 
o 
EEEH 


de gândit în paeis cu destinul ine- 
matografului. S.R. ne roagă să-i publi- 
căm adresa pentru cei care ar vrea să 
corespondeze cu ea pe marginea filmu- 
lui PE ARIPILE VÂNTULUI. O facem: 


G 


în colaborare cu 


iti - Gornești, str. Pri ală 42, 4888, jud. 
Ediția a V-a Miot. Sai. str. jate Gabor plic — 
= Aiud 3325. 
Răspunsuri corecte: 
a orci CRITICUL 


1. Wiliam Wallace, Scoţia 


AL 


m scris şi cu alte prilejuri 
că o tendinţă a cititorilor 
consecvenţi ai revistei 
noastre este de a se situa 


NU ESTE UN CĂLĂU 
în răspăr cu critica. Citito- 


rii serioşi, care urmăresc 


nu numai pozele și informaţiile, au o 
stimabilă lipsă de complexe faţă de cri- 
tică, multă dezinvoltură, ba chiar lejeri- 


] 
] 


| 
| 


3. David Wark Griffith 


i 


pie ESB 


MICA 


pilogul dacă ar fi fost... 
prolog ar fi părut menit 
să-i absoive pe cei patru 
autori de orice vină și im- 
plicit pe cronicari de orice 
obligaţie: câteva cartoane ilustrează 
într-un aproape subliminal desen ani- 
mat (datorat lui Dinu Şerbescu) binecu- 
noscuta zicală românească: „Să faci din 
rahat bici!“ Spiritul autocritic (dacă de 
autocritică poate fi vorba!) a survenit în 
ceasul al 12-lea. Mai bine ar fi fost.să 
se fi renunţat la restul. Dar... „gluma“ 


aparține doar Poveștii din cartierul de — 


est de Bogdan-Cristian Drăgan, care; 


student fiind, mai păcătuise cu -aglome-- 


rate incifrări în Los Olvidados și Lumea 
ca teatru, dar și delectase cu Ema, inte- 
ligentă persifiare a bovarismului autoh- 
ton. Contaminat probabil de tenebrozi- 
tățile maeștrilor, practicate asiduu la 
momentul conceperii filmului în discu- 
ție, novicele s-a ambalat într-o preten- 


MAESTRUL | 


aestrul de muzică e 

un film frumos, dar 

cam anemic, sem- 

nat de regizorul 

belgian Gérard 

Corbiau. Găsim aici 
toate ingredientele unui film de 
epocă semnat de Visconti — pa- 
siune, decadență, arii din opere, 
decoruri și costume fastuoase. 
Dar i! maestro ar fi considerat 
intriga filmului mult prea sim- 
plistă. Un mare solist de operă, 
acum retras, își înscrie cei doi uri 
elevi într-un concurs organizat 
de rivalul său de o viaţă, un ex- 
travagant prinț homosexual, care 
concepuse un diabolic plan pen- 
tru a se răzbuna. 

Totul ar fi putut fi amuzant 
dacă cineastul nu s-ar fi străduit 
din răsputeri să-și transforme 
melodrama în Artă: Maestrul de 
muzică este filmul ideal pentru 
cei care disprețuiesc cinemato- 
graful, care cred că filmele nu 
sunt destul de „culturale“ pentru 
gustul lor superior. Pentru ase- 
menea persoane un-film „bun“ 
nu este unul în care se pot evi- 
denția performanțe aparţinând 
domeniului artei cinematografice 
— imagine, mizanscenă, montaj 
— ci unul în care se fac împru- 
muturi din alte arte, mai „respec- 
tabile”. Corbiau copiază stilul vi- 
zual al impresioniștilor francezi 
si intriga din Sarrasine de Bal- 
zac, în care apărea un cântăreţ 
mascat. În banda sonoră intro- 
duce arii celebre din opere. În 
aceste condiții nu ne mai aștep- 
tâm sā mai spună ceva şi din 
de vedere cinematografic. 
voma este că filmul îi face pe 
speciztori să se simtă cultivați și 
superori, chiar dacă povestea 
aste ia fel de superficială și sen- 
ca într-o melodramă 
= rmoodiană. Practic, fiecare 
pasosa al filmului suferă pentru 


+ 


S 
i 
E 
CELE 
a 
-F 
F 
m 
= 
i] 


Frumos, dar cam 


DE MUZICĂ 


o dragoste neimpărtășită: elevul 
maestrului o iubește pe elevă; 
eleva îl iubește pe profesor; iar 
profesorul probabil că-și iubește 
elevul (deși Corbiau lasă aici să 
plutească incertitudinea). Doar 
prințul 
Bauchau şuferă din cauza unei 
„neîmpărtășite“, ceea ce face 
ca el să devină personajul cel 
" mai credibil. Corbiau pare a su- 
feri şi el din cauza dorinței sale 
de a face mai degrabă Cultură 
decât Cinema. Şi, spre dispera- 
rea publicului obișnuit, reușește. 


Le Maitre de musique e Produc- 
ție: Belgia, 1988 e Regia: Gérard 
Corbiau e Scenariul: 
Corbiau, André Corbiau, Patrick 
Iratni, 
Christian Watton e Imaginea: 

alther Vanden Ende e Cu: 
Jose Van Dam, Patrick Bauchau, 
Anne Roussel, Philippe Volter, 
Sylvie Fennac e Distribuit de 
Româniatilm 


didan i vodă 


Concesii sau compromis 


PUBLICITATE 


țioasă distopie, o utopie negativă a 
anului 2000, când societatea noastră se 
va reduce la un miniatural ospiciu în 
care va continua să se practice mistifi- 
carea sub pretextul „terapiei prin - spec- 
tacol“. Pacienţilor li se proiectează sec- 
venţe din. revoluție, creîndu-li-se condi- 


ţii de asasinare a omului de către om. . 


Maniera de exprimare e greoaie, cu ab- 
sconse accente patetic-filosofarde. În 


„ciuda comentariului . explicit furnizat 


prin intermediul ecranului tv, recunos- 


cut- element -manipulator. Preţiozitatea- 


pledoariei, pe cât de morbidă, pe atât 
de incoerentă, pune sub semnul între- 
bării calitățile 'anterior afirmate de către 
cineastul la debut. 

Atinse de aceeași aripă a... nebuniei 
la propriu sunt și altt două dintre peli- 
culele grupajului. 


anemic 


interpretat de Patrick 


David MELVILLE 


Gérard 


Jacqueline Pierreux, 


Nu de mult leaderul studenților. con- 
testatari, Constantin- Rădoacă — după 
ce a cochetat cu Heinrich Böll — Omul 
cu fața. tristă și A.P. Cehov — Criza — 
trece la localizarea unei schițe de Milan 
Kundera: Unul el și una ea. Dar ceea ce 
marele scriitor ceh izbutește prin forța 
SURES mari caustic, Rădoacă nu reu- 

|. „Poanta'_cu- ironia -soartei- — 

“nu trebuie! — se sesi- 

cat aa dificultate; m anost ex= 

curs automobilistic cu multe hopuri da- 

torate unui- montaj căznit, menit- să in- 
ducă-tensione -dramatică -unui 


pretext ——cată-î 


dramaturgic ce nu se mai susține. Ne- 
dublat de nici un-gând original, de nici 
o dorință de a comunica ceva personal 
spectatorului, filmul plictisește prin de- 
filarea de blănuri și maieuri, șosele nes- 


fârșite și încăperi claustrante. Actorii . 


efectuează și ei prestații nesemnifica- 
tive, fie că e vorba de un versat cabotin 
(Dan Condurache în rolul psihopatului 
sexual) sau de o debutantă la ora aceea 
(Simona Gălbenușe-Pozniak), dezin- 
voltă în postura de trivolă disponibilă. 

Având meritul conciziei, Concesia 
pare a fi nici mai mult nici mai puțin 
decât obligatoriul „film de platou“ din 
anul lil. Este lucrat școlărește, cu miș- 
cări de aparat impuse de spațiul redus 
în care se consumă „concesia“. De fapt. 
un compromis care reunește tandemul 
mamă perversă-fiu arierat, plus o tâ- 
nără la ananghie, dând curs unui anunț 
la „Mica publicitate” (corect interpretaţi 
de Camelia Zorlescu, Rareș Stoica, 
Adina Cartianu). Termenul de „conce- 


„sie“ le-ar putea privi eventual pe loana 


Eliad — semnatara „fabulei scenaris- 
tice" (între timp prezentă și pe generi- 
cul onorantal filmului lui Dan Piţa Pepe 
și Fifi) — și Cristina lonescu regizoa- 
rea, care în școală reținuse atenţia cu 


_un scurt-metraj de o anume vibraţie, 


Granița. 

Singurul. scurt-metraj- interesant _ră-- 
mâne cel mai modest ca intenţie după 
cum o arată și titlul: Poate. Flavia Ro- 
taru s-a remarcat încă de la prima peli- 
culă realizată în anul |, Între negru şi 
alb, și iat-o consecventă cu ea însăși, 


SANTA CLAUSE 


a şi 

Strada. 34, filmul lui John 

Pasquin încearcă să ne 

convingă de existenţa lui 
Moș Crăciun pornind de la o poveste 
relativ tristă. Dacă în primul era vorba 
de o fetiță fără tată, în al doilea prota- 
gonistul e un băiat cu părinţi divorțaţi, 
și unul și altul așteptând cu strângere 
de inimă seara celor mai așteptate da- 
ruri din an. 

Cum se transformă un părinte egoist 
în Moșul altruist și bonom e un proces 
ilustrat uneori cu umor, alteori cu ex- 
ces de duioșie de această peliculă spe- 
cial făcută pentru sărbătorile de iarnă. 
Dacă nu toți spectatorii vor savura far- 
mecul lui Tim Allen (o mare vedetă de 


CARTEA 


nouă variantă cinemato- 

grafică a Cărţii junglei 

, apărută după lung-metra- 

jul de desen animat al 

Studioului Disney por- 

nește dintru început cu un 

mare handicap. Nu e vorba numai de 

comparaţia cu legendara perfecţiune a 

acestei pelicule ci și cu farmecul unor 

personaje care cântau și dansau. Înce- 

pută cu puţin timp după ce s-au împli- 

nit 100 de ani de la apariţia volumului 

inspirator a! lui Rudyard Kipling, 

această nouă versiune apelează la jocul 

actorilor și remodelează povestea adău- 

gând elemente din alte proze ale scrii- 

torului, rezultatul fiind un film adresat 

mai degrabă adolescenților decât copii- 
lor de vârstă (pre)școlară. 

Reușita foartei libere ecranizări se 

datorează, cred, exotismului neostenta- 

tiv al peisajului, bravurii momentelor de 


Miracolul de pe- 


preocupată. în mod autentic de surpem- 
derea stărilor excepționale. În prams 
caz, trăirile unei tinere prostituz= 
acum dezamăgirile unei proaspete am 
“trițe. Din generic chiar, insolitul se m- 
pune odată cu flash-urile sacadate cae 
fac introducerea în atmosfera specc 
a unei filmări. Atmosfera întrețime 
printr-o-nemulțumită_voce din off, p= 
tinzând -mereu și mena duble; pånē e 
epuizarea fizică-şi psihică-a 
lor. ingenuitatea ere a une 
scene de inițiere în dragoste este diss 
n-plan=detalii—eiaborate- 
dintre cei pi dai bănuiţi iniţial a fi un tas 
dru cuplu (așa cum sunt în realitate ==- 
celenţii Clara și Bogdan Vodă!) se d=- 
gradează treptat, în ciuda ineditelor s+ 
tuații de joc propuse de glasul giaca 
Ironie disimulată la adresa instanțe r=- 
gizorale rutiniere. Aparatul de filmat i=- 
istrează cu sensibilitate infinită mo- 
dificarea temperaturii afective a prot=- 
goniștilor într-o imagine fluentă cae 
cadru cu cadru, respiră, vorbește O 
posibilă carte de vizită pentru târâz 
regizoare Flavia Rotaru și pentru scens- 


rista loana Eliad. 
irina CORO 


Mica publicitate e Producţie: 1993 Acs 
demia de Teatru și Film în colaborare 
cu Studioul „Solaris“ și Casa de me 
nr. 5 R.A. Cinerom e Concesia è Rege 
Cristina lonescu e Scenariul: loans 
Eliad. e Imaginea: Emi! Stan e Cu C= 
melia Zorlescu, Adina Cartianu, Raras 
Stoica, Crenguța Hariton e Unul «i și 
una ea e Regia și scenariul (după o pœ- 
vestire de Milan Kundera): Constant 

Rădoacă e Imaginea: Viorel Sergor= 
ir. e Cu: Dan Condurache, Simona G=- 
benușe, Constantin Cotimanis, Bogda 

Vodă, Geo Dobre, Clara Vodă e Poate 
e Regia: Flavia Rotaru e Scenariul: Fis- 
via Rotaru și loana Eliad * Imagines- 
George Ciocan e Cu: Clara vodă, Bog- 
dan Vodă © Poveste din cartierul de esë 
e Regia și scenariul: an-Cristia= 
Drăgan e imaginea: Emi! Stan Cu: V5c- 
tor Rebengiuc, Adina Cartianu, Sihi» 


Geamănu, Alina Moldovan, Oxana Mio- 
ravec, Aurel Dănălache, irina lonescs 


YI 5 5 5 5 5 55 5 5 5 5 3 5 3 a a 3 3 3 9 a 


Trist, dar feeric 


CINE ESTE 
MOŞ CRĂCIUN? 


televiziune), cei mai mulţi vor aprec= 
însă strălucirea pasajelor de feerie = 
elfi și reni zburători amintind de ose 
mai colorate cărți ale copilăriei. 


DE 


The Santa Clause © Producţie: SUS 
1995, Walt Disney Pictures Regia: Jo 
Pasquin e Scenariul: Leo Benven== 
Steve Rudnick e imaginea: Walt Liox= 
e Cu: Tim Allen, Judge Reine 
Wendy Crewson, David Krumholtz * 
Distribuit de: Româniafilm 


Un supravieţuitor exotic 


JUNGLEI 


dresură cu splendide animale și me 
distribuții din care nu lipsesc vedeta» 
Sam Neil! (Jurassic Parc), Cary Em= 
(Robin Hood, bărbaţi in izmene) și = 
terpretul lui Mowgly, Jason Scott L== 
El a interpretat rolul principal într-o p=- 
liculă biografică dedicată celebru» 
luptător de kung-fu Bruce Lee. Să s= 
răm că nu va avea soarta tragice = 
acestuia. Da 


The Jungle Book © Producţie: SUE 
1995, MDP e Regia: Stephen Somm== 
e Scenariul: Stephen Sommers, 
Yanover, Mark D. Geliman după ca” 
lui Rudyard Kipling e Imaginea: J= 
Ruiz-Anchin e Cu: Jason Scott m 
Sam Neill, Cary Elwes, Lena Hes 
ei Cleese e Distribuit de: Româ== 
tilm 


si E 


& Claude Rich și 


FIICA LUI 


a acest sfârșit de secol ci- 
nematografic se manifestă 
un efort convergent (una- 
nimitate de intenții, dar și 
permanentă concurenţă 
franco-americană! — v. fil- 
mogaña alăturată) de reabilitare a fil- 
mu de capă și spadă. 
> ste că Alexandre Dumas a tran- 
s= personajelor sale ceva din tempe- 
= său robust, tumultuos, fasci- 
"=. conferindu-le o vitalitate excepțio- 
"aa. Awând cu mult peste vârsta la care 
zmmösie legitim a expiat, Riccardo 
=æča şa permis să-i continuie opera, 
"= wându-i pe mușchetari prin inter- 
msi unei fiice, o nou nouţă Eloise. 
13 oarecare experienţă în filmul de 
poc dar nu neapărat în cel de capă 
> spadă, Bertrand Tavernier — cândva 
ma admirator al cinematografului 
ame can — s-a angrenat în cruciada 
ze publicului de pe întreg mapa- 
mom prin intermediul superproduc- 
> europene, convocându-și până și 


wopr fiu, Nils Tavernier, căruia i-a- 


mo mtat misiunea de a o adula în 
> pe protagonistă! 

Lə mânăstirea unde-și desăvârșește 
Šəcəña, juna viitoare mușchetară are 
== de un incident dramatic care-i sti- 


a 


ASASINII 


emnătura unui bun mește- 

șugar specializat în action 

movies ca Richard Donner 

(Arma mortală, Super- 

man) este onorată în acest 

fiim unde vedem (Și au- 
2 o scenă explozivă la fiecare zece 
Prezenţa lui Sylvester Stallone 
mie e o altă garanţie că nu va 
> spectacolul unor înfruntări fizice 
se "stă frumusețea. 

"um câ, surpriză, Sly intră în Asasi- 
mi e domeniul stăpânit regește de 
Dim Eastwood, al eroilor care nu prea 
“ac "pă de gesturi și nici de cuvinte. 
Ce toate că mușchii lui bodybuildați 
scuza! barbarismul) se află la locul 
m. acestia nu prea sunt folosiţi. Perso- 
"= socat acum de cel care l-a zămislit 
= Fambo rămâne în ipostaza medita- 
%8 a saui asasin de profesie ajuns în 
sma setmbărilor din Estul comunist, 
$a moate profesională. Agitaţia şi 
peomanta fizică cad de data aceasta 
m saone wi Antonio Banderas care, în 
s5 S Wer hispanic isteric și violent se 
a pe acoperișuri, împușcă tot ce 
ma m preamă, urlă amenințându-și 


È Julianne Moore 


Philippe Noiret 


Senectutea muşchetarilor 


şi noua Eloise 


D'ARTAGNAN 


muleaza imaginaţia înflăcărată și o az- 
vârle în braţele aventurii, dar doar după 
ce se asigură de sprijinul tatălui și al 
amicilor lui. Verva acţiunii însă șchioa- 
pătă, respirația realizatorilor e gâtâită, 
chiar dacă pe alocuri scânteiază replici 
de spirit și se creează situații amuzante, 
dar nu totdeauna inspirat exploatate. 
Se rețin discuţiile despre africani ori 
aparteurile vârstei a treia, înduioșătorul 
dialog la mormântul lui Athos și reîntâi- 
nirea cu personajul nemuritor devenit 
expert oficial în spionaj, mâna dreaptă 
a unui Mazarin — înfățișat mai puțin 
machiavelic şi mai mult zelos mascal- 
zone pe lângă un viitor Ludovic XIV 
obez precoce — descoperind conspira- 
ţii într-o banală listă de rufe murdare, 


ideea cu moda comploturilor, pretextul” 


conflictului, fiind excelentă. 
impresionează mobilizarea de forțe 
actoricești. Claude Rich (după un Tal- 
leyrand de excepţie în Supeul lui Edu- 
oard Molinaro) strălucește în chip de 
smecher duce, afacerist şi afemeiat. 
Sami Frey este un Aramis efilat, cuvios 
şi echilibrat. Vechi colaborator al ci- 


Un Stallone meditativ 


e iz va și le incendiază apartamen- 
tele. 

Nu lipsește nici ingredientul la modă 
al furtului de informaţii de pe compu- 
ter, specialista în ordinatoare care se 
amestecă fără voie în urmărirea pe viață 
și pe moarte dintre cei doi mai sus po- 
meniţi fiind roșcata Julianne Moore, 
mai atletică aici decât în amuzantul 
Nouă luni. Cu o imagine memorabilă 
semnată de Vilmos Zsigmond și cu un 
ritm care nu dezamăgește pe fanii ge- 
nului, Asasinii merită văzut în primul 
rând pentru schimbarea de registru 
propusă de Stallone: în filmografia sa 
este, fără doar și poate, un moment 
marcant. 


Dana DUMA 


Assasins e Producţie: SUA, 1995, Silver 
Pictures e Regia: Richard Donner e 
Scenariul: Andy Wachowski, Larry Wa- 
chowski, Brian Helgeland e imaginea: 
Vilmos Zsigmond e Cu: Sylvester Stal- 
lone, Antonio Banderas, Julianne Mo- 
ore, Anatoly Davidov e Distribuit de: 
Guild Film România 


@ Sylv 


ester Stallone 


neastului care i-a prilejuit cel puțin 
două creații de referință (în Coup de 
torchon, 1981 și în La vie et rien d'au- 
tre, 1989 — încununate cu premii Cesar 
şi Felix), Philippe Noiret a acceptat să 
revină în universul familiar lui căci în 
urmă cu șase ani l-a jucat pe Mazarin și 
— probabil — l-a amuzat schimbarea 
de perspectivă, cât și compania inter- 
pretei principale ce-i amintea de Șuanii 
lui De Broca din 1988. 

Desemnată „franțuzoaica ideală a 
anului“, Sophie Marceau s-a recoman- 
dat de la sine pentru această campanie 
de readucere a spectatorilor în fața ma- 
rilor ecrane la filme europene. A avut 
ambiția să nu fie dublată de cascador şi 
a trăit voluptatea descoperirii secretelor 
scrimei și echitaţiei, a caftului, jucând 
cu sentimentul că-și părăsește propria 
copilărie odată cu acest film, încheind 
o etapă din carieră, la 15 ani de la suc- 


La fiile de D'Artagnan e Coproducţie 
Ciby 2000/Little Bear/TF1 Films Pro- 
ductions e Regia: Bertrand Tavernier e 
Scenariul: Michel Levian și Jean Cos- 
mos, după o idee de Riccardo Freda și 
Eric Poindron e Imaginea: Patrick 
Blossier e Scenografia: Geoffrey Lar- 
cher e Cu: Sophie Marceau, Philippe 
Noiret, Claude Rich, Samy Frey, 
Jean-Luc Bideau, Raoul Billerey, Nils 
Tavernier, Charlotte Kady, Jean-Paul 
Roussillon e Dituzat de: Ecran XXI. 


REŢEAUA 


A 


ALL i i 
Ecranizări după 


„Cei trei muşchetari“ 


1921 — The Three Musketeers, r. Fred 
Niblo, cu Douglas Fairbanks 

1921 — Les Trois Mousquetaires, r. 
Henri Diamant-Berger 

1922 — The Three Must-Get-There/ 
Cei trei Mușcă-Tari, r. și cu 
Max Linder, parodie 

1933 — Les Trois Mousquetaires, r. 
Henri Diamant-Berger - vers. 
sonoră 

1935 — The Three Musketeers, r. Row- 
land V. Lee 

1939 — The Three Musketeers, r. Allan 
Dwan - musical spiritual 

1948 — The Three Musketeers, r. Ge- 
orge Sidney, cu Gene Kelly, 
Lana Turner 

1953 — Les Trois Mousquetaires, r. 
André Hunebelle 

1973 — The Three Musketeers, r. Ri- 
chard Lester, cu Oliver Reed, 
Raquel Welch, Richard Cham- 
berlain, Michael York, Frank 
Finlay, Christopher Lee, Ge- 
raldine Chaplin, Faye Duna- 
way, Charlton Heston 

1975 — The Four Musketeers, r. Ri- 
chard Lester 

1989 — The Return ot the Three Mus- 
keteers, r. Richard Lester 

1993 — The Three Musketeers, r. Step- 
hen Herek, cu Charlie Sheen, 
Kiefer Sutherland, Chris 
O'Donnell, Oliver Platt, Re- 
becca De Mornay 

e 


cesul din La Boum, unde devenise sim- 
bolul adolescenței fără istorie. Acum ea 
are parte din plin de ...istorie. De o is- 
torie romanțată, e drept, căci de la Ta- 
vernier a trecut imediat pe platourile 
americane, turnând sub direcția lui Mel 
Gibson inimă neinfricată. Rolul prințe- 
sei franceze îndrăgostită fără de spe- 
ranță de „scoțianul-australian“ a găsit-o 
— în orice caz — mai bine pregătită! 


irina COROIU 


Computere cu 
viruşi hollywoodieni 


dențe — continuă povestea în pui 


nceputul filmului nu are nici- 

decum aer de „thriller“. Dim- 

potrivă. Eroina, o fată senină 

și frumoasă, specialistă în 
computere, se pregătește de o mică 
vacanţă, vrea să iasă o vreme din 
tensiunea activităţilor cotidiene 
(n-are o muncă oarecare, e angajată 
a unei „comisii de energie ato- 
mică“), pentru a-şi vedea puţin 
de-ale ei, de treburi familiale şi sen- 
timentale. Numai că socoteala de-a- 
casă nu se prea potrivește cu cea de 
la... „Internet“. Exact în clipa când 
ne pregăteam să vedem filmul unei 
vacanțe lirice, cu ochi dulci și 
sprâncene suave, apar niște nori pe 
chipul protagonistei și tonul filmului 
se schimbă brusc. Fata — care, 
printre altele, deține şi „cheia“ unui 
program informatic ultrasecret — 
simte ceva suspect în jurul ei, nu 
numai în imediata apropiere, ci și în 
rețeaua de computere: dintr-o dată, 
se vede confruntată cu o pericu- 
loasă organizaţie criminală, iar fil- 
mul alunecă pe panta unui clasic 
„film de urmăriri“. Măştile cad una 
câte una, îndrăgostitul din preajmă 
se dovedește un criminal fără 
scrupule, eroina trece prin tot felul 
de pericole, însăși biografia ei este 
distrusă cu ajutorul computerelor, 
altcineva îi preia identitatea, ei i se 
atribuie „fișa“ unei prostituate, acu- 
zată de furt, jaf și trafic de narco- 
tice. „Bătaia“ mai lungă a filmului în 
această substituire constă în ideea 
că „rețelele“ societății moderne in- 
troduc totul în sistemul calculatoa- 
relor, inclusiv biografia fiecăruia. 
Pericolul acesta... filosofic rămâne 
aluziv în film. Regizorul Irwin Win- 
kler preferă „cartea“ acțiunii și — 
deşi recurge la cam multe coinci- 


stil hollywoodian, ajungând la un 
happy-end sănătos, în stare să vin- 
dece virușii oricărei „rețele“. [|] 
Cât despre Sandra Bullock — ca- 
re-și regăsește, în final, seninul — 
ea se simte în largul ei pe magistra- -l 
iele computerelor, aşa cum se sim- 
țea și la volanul autobuzului în 
cursa infernală pe autostrăzile din 
Los Angeles. 


Călin CĂLIMAN = 


The Net e Producţie: SUA, 1995, M 
Columbia Pictures e Regia: Irwin I 
Winkler e Scenariul: John Brancato, 
Michael Ferris e Imaginea: Jack N. E 
Green e Cu: Sandra Bullock, Je- pg 
remy Northam, Dennis Miller e Dis- 
tribuit de: Guild Film România 


E 
© Jeremy Northam z 


7 pn 


PREMIILE 


LOUIS 
DELLUC 


FI 


JH: 


Trutiaut 
VIEŢII — Claude Sau- 
NUNCHIUL 


— Yves Boisset e 1977 DIA- 


i 


Sp ii 


me 
i 
gef 


fârșit de an într-un Pa- 
ris paralizat de greve 
ce au sistat toate mij- 
loacele de transport în 
comun. La lucru se 
merge pe jos, cu bicicleta, pe pa- 
tine cu rotile, în bus-uri sau mașini 
particulare, dar în lipsa metroului 
ambuteiajele sunt atât de mari în- 
cât adesea un kilometru se parcur- 
gea într-o oră. În această situație 
era reconfortant să constați că 
viața cinematografică nu-și între- 
rupsese cursul; că în mulțimea chi- 
nuită dar demnă, încercând să-și 
păstreze tonusul, se afiau nu puțini 
cinefili. Cum altfel ar fi putut Clau- 
dia Cardinale — pariziană prin 
adopțiune în ultimii ani — să ofi- 
cieze deschiderea expoziției Oma- 
giu lui Fellini unde francezii au pu- 
tut vedea pentru prima dată cele 
peste 50 de caricaturi de actori și 
actrițe, realizate în anii '30 de ma- 
estru sub pseudonimul Fellas, des- 
tinate atunci panourilor publicitare 
de la intrarea cinematografelor ita- 
liene. Pentru zilele următoare, La 
Cardinale își anunţa intenţia să me- 
dieze discuţiile între cinefili pe 
marginea filmelor lui Fellini re- 
proiectate cu această ocazie. Prin- 
tre ele era programat, tot pentru 
prima dată în afara Italiei, docu- 
mentarul Bloc notes realizat de ci- 
neast în 1967, pentru a introduce 
spectatorul în universul său de 
creație. În vecinătatea locului ales 
pentru întâlnirea cu Fellini, Espace 
Kiron (plasat la distanță egală între 
pieţele Nation și République) se 
află un bistro care-și ademenește 
clienții cu denumirea „Opt și jumă- 
tate“, Simplă coincidență sau un 
semn postum al maestrului? 


a nici o jumătate de oră 
de mers de aici, la 
Centrul cultural elve- 
tian situat în istoricul 
cartier Marais, curioșii 
într-ale artei a șaptea puteau ur- 
mări chiar în luna aniversară a 
Centenarului un amplu program: 
Cine-memoria - filme regăsite, 
filme restaurate. Pelicule din Aus- 
tralia, India, Japonia, Statele Unite 
și 15 țări europene au fost selectate 
să prezinte momente semnificative 
pentru producţiile naţionale. De la 
intoleranță la Speranţa lui Malraux, 
de la Doctor Mabuse la Raja Haris- 
chandra (primul lung metraj in- 
dian), imaginile te purtau peste 
timp și spaţiu. Tinerii spectatori 
francezi (și nu puțini francezi de 
origine română) au putut vedea sau 
revedea în acele zile și documenta- 
rul Călătoria prințului Carol și a 
Principesei Elena de la Atena la 
Constanţa; denja României 
(1912— cel dintâi lung metraj ro- 
mânesc); O noapte furtunoasă — 
punct culminant în opera marelui 
nostru comediograf Jean Georges- 
cu; Pădurea spânzuraților (1965) 
cel dintâi film de ficțiune recom- 
pensat la Cannes cu premiul pen- 
tru regie. O selecție cât se poate de 
onorantă pentru filmul nostru, pusă 
la cale prin eforturile conjugate ale 
Uniunii Latine, Centrului cultural 
român din Paris şi Arhivei Naţio- 
nale de Filme din București. 


ar o altă amabilă invita- 
ție mă adusese în ora- 
șul-lumină, chiar dacă 
într-un moment sumbru 
şi intr-un anotimp înfrigurat. Invita- 
ţia de a participa la decernarea 


premiului criticii tranceze celui mai 
bun film din producţia naţională = 
anului. 

Premiul Louis-Delluc a ajuns la a 
53-a ediție. Fondat în 1937 de Mau- 
rice Bessy el a căpătat numele ce- 
lui considerat primul critic de film 
francez. 

Louis Jean Rene Delluc s-a nâs- 
cut în 1890 și a debutat ca ziarist la 
L'Intransigeant afirmându-se apo 
în calitate de critic teatral la Comos- 
dia. |n timpul primului războ 
mondial publică primele sale scrie” 
printre care romanul Războiul = 
murit. Avea 27 de ani, când, in 
1912, se dedică criticii cinemato- 
grafice în revista Film şi în cotidia- 
nul Paris Midi. Tot el a creat pr- 
mele cine-cluburi și a fost dintre 
cei care au susținut că invenţia lu 
Lumiere zămislise o nouă artă co 
mijloace de expresie specifice. Pa- 
siunea sa pentru cinema îl deter- 
mină să treacă la realizarea unor 
filme ca regizor. Intre 1920 și 1922 
semnează cinci filme, toate având 
ca interpretă pe soția sa, Eve Fran- 
cis. Părintele criticii franceze poate 
fi astfel considerat și nașul Nouhu 
val al celor care după al doilea rāz- 
boi mondial au abandonat stiloul în 
favoarea camerei de luat vederi. A 
murit la numai 33 de ani în urma 
unei gripe fatale. 

Prin prestigiul acumulat de peste 
o jumătate de secol, Premiul Deliu= 
este considerat echivalentul cels 
mai important premiu literar fran- 
cez — Goncourt (acordat din 
1903). . 

in acest an juriul a fost prezidat 
de DI. Gilles Jacob, delegatul ge- 
neral al festivalului de la Cannes 
însărcinat al relaţiilor cu presa = 


“st Dna Louisette Fargette care a 
condus vreme de peste 40 de ani 
Departamentul Massmedia al Festi- 
xalului de pe Croazetă. Nu pot să 
> evoc plăcerea reintâlnirii cu 
această Doamnă a presei cinema- 


a cărei eficienţă și genti-- 


te au rămas neegalate. Aveam să 
constat din nou consensul în acest 
aa între jurnaliștii de la principalele 
posturi de radio, televiziune și coti- 
Sere care și-au manifestat bucuria 
de a fi lucrat din nou cu Dna Far- 
ge cu ocazia Premiului Delluc. 


Conform tradiției (fericite țări 
care cu excepția anilor celor două 
confiagraţii mondiale şi-au putut 
păstra fără întrerupere tradiţia insti- 
sor culturale din secolul nostru) 
amsntarea premiilor, urmată de 
obsnuita cupă de șampanie, a avut 
ic în saloanele faimosului restau- 
"a de pe Champs Elysées, Fou- 
@səfs, care în curând își va sărbă- 
"x centenarul. 


Dezbaterea juriului a durat mai 
mu decât de obicei. Cele opt filme 
retmute în finală având fiecare se- 
oase atuuri: Ceremonia (Claude 
Chabrol); Fericirea e in câmpie 
(Ebenne Chatilliez): În era în 
srguratică m gg ieem a 

oi uot 
(Mathieu Kassovitz); Elie indera 
(Maurice Pialat); Husarul pe gresi 
riș (Jean-Paul Rappeneau) și Nelly 
şi dl Amaud (Claude Sautet). Ulti- 
mul nominalizat a fost laureat. De 
ce din nou Sautet? Prima dată ci- 
neastul a dobândit același trofeu în 
1969, pentru Lucrurile vieţii. Tot de 
„Jucrurile vieţii“ se ocupă Sautet şi 
acum. Este povestea întâlnirii, pro- 


babi! fără maine, a upori bărbat sep- 
tuagenar, atrăgător, bogat și 
dezabuzat care exersează an 

ca antidot al plictisului cu o tânără 
şi senzuală femeie care traversează 
o criză conjugală și financiară, 
pentru care angoasa este cât se 
poate de adevărată. Ca și în filmul 
său precedent, inimă ac- 
ţiunea începe și se termină într-una 
din acele cafenele care fac farme- 
cul teii Departe de a fi doar 
un decor, ca și laitmotivul cărţilor 
şi al bibliotecilor din filmele lui 
Truffaut, cafeneaua este aici un ar- 
gument al hazardului în dirijarea 
destinului. Dialogul este inteligent, 
adesea sclipitor. Sautet nu se fe- 
rește să recunoască asemănarea 
dintre el şi personajul său, identifi- 
care ce dă filmului o deconcertantă 
sinceritate în desconspirarea inti- 
mităţii afectelor. 


Înmânându-i statueta (reprezen- 
tând sculptura Victoriei de la Sa- 
mothrace executată în bronz și pla- 
cată cu aur) DI. Gilles Jacob i-a 
spus lui Sautet: „Oferindu-vă acest 
premiu nu pot să nu mă gândesc la 
Malle“ (cineastul francez care își 
luase rămas bun de la noi toți cu 
câteva săptămâni înainte, în Statele 
Unite, unde se stabilise). 


În ambianța de la Fou s, 
după festivitate, am avut posibilita- 
tea să adresez lui Claude Sautet 
câteva întrebări în exclusivitate. 


A 
E 
& 
35 
€ 
S 
Z 


S 
S 
© 
€ 
< 
[+ 
3 
e 
3 
T 
[= 
3 
i 
D 


fost mai de Ă 
n-am să mă plâng! Distincția va 
ajuta filmul meu în drumul că- 
tre public. Mă număr printre cei ce 
au de timpuriu că filmele se 
fac ori“. in sala Biar- 
ritz la nici cinci minute de 


Fouquet's la reprezentanția dinain- 
tea decernării premiului lui Nelly şi 
di. Arnaud, erau în sală doar şase 


piaţă nici la alte filme publicul nu 
se mai înghesuie cine știe cât. 

ot americanii caută și 

chiar găsesc argu- 

mente publicitare pen- 

tru a capta spectatorii. 

Cei mai recent argument este 

Planet Hollywood. „ nu este 

vorba de un film, ci de un restau- 

rant (vezi și nr. 


Fouquet's se făcea o coadă de 
aproape o oră pentru o masă la 
„Planeta Hollywood“, unde 15 ore 
din 24, se pot consuma pe lângă 
steack-uri sau mâncăruri obișnuite, 
salată Hollywood Ciub, băuturi ră- 
coritoare denumite Home Alone, 


E.T., Predator, Gremlins; cocktai- 
iuri alcoolice botezate Planeta 


mai- 
muțelor, Goldfinger, Die Harder, 
Terminator, Tootsie, Towering in- 
ferno, Exorcistul — a cărui rețetă 
ca să vă dau doar un exemplu, in- 
dică un amestec de vodcă, rom, tri- 


deguste trebuie să pregătească și 
45 de FrF. 


Legătura cu filmul nu stă numai 
în pie Mape edi Soontagana a 
preparat ci în ambianța 
acestui tip de restaurant care-i are 
R l rin warzenegger, 

I ruce Willis. Intri de 
Pam in araia Ahy p al filmului, ame- 
rican firește. Inchipuiți-vă o hală 
uriașă pe două niveluri cu bar și 
spaţii amenajate pentru fumători și 
non fumători unde îi întâlnești în 
mărime naturală și în costumațiile 
specifice pe Chaplin, Schwarzy, 
Bette Davis, Bogart, Sly... în fine o 
întreagă pleiadă de supervedete din 
cei 100 de ani. Efectele luminoase 
sunt ca la un show, iar fondul so- 
nor este muzica hard. În orice di- 
recţie te îndrepți, privirea îţi este 
acaparată de ecrane pe care se 
desfășoară non stop secvențe din 
fiime americane celebre. Ca un 
compliment grațios făcut gazdelor, 
cam 10 minute dintr-o oră se deru- 
lează şi un pe de filme fran- 


ceze. Și cale Hollywoo- 
dul se Papă ânteneşte în inima 
Paeh altfel atât de ospita- 


Ofensiva- farmec inspirată 

de dictonul cunoscut nouă „drumul 
către inimă trece prin stomac". a 
fost inaugurată la Paris în octom- 
brie tri an în prezența lui Demi 
Moore și a lui Stallone. Dar lăcaşul 
cine-culinar a debutat în 1991 și 
până la sfârșitul lui 1995 s-a im- 
plantat în ordine la: New York, 
Cancun, Londra, Washington, Pho- 
enix, Miami, Hong Kong, Paris, Ma- 
nilla, Tahoe, Las Vegas, Dallas, Or- 
lando, San Diego, Atlanta City, 
New Orleans, Seul, Honolulu, San 
rancisco, Helsinki, Beverly Hills. 
n acest an vor urma: Barcelona, 
Sidney, Berlin, Djakarta, Seattle, 
Nashville, Toronto, Kuala Lumpur. 
Şhanghai. Tokio, , Roma şi 
Moscova. Până când va 'sosi şi la 
ti pot aviza amatorii că me- 

niurile sunt mai alese decât la Mac- 
Donalds. Oricum, în vreme ce țările 
din centrul și estul bătrânului con- 
tinent se străduiesc să-și redobân- 


dească statutul eu , restul lu- 
mii se îmbulzește obțină „Cetă- 
tenia hollywoodiană“. 

Adina DARIAN 


PE BCRANG 


DESPERADO 


in punctul meu de vedere, 
Desperado, filmul regizorului 
american (de origine mexi- 
cana) Robert Rodriguez, can- 
didează, cu șanse, nu numai 
printre „filmele lunii“ ci și printre „filmele 
anului”... Cum s-a ajuns la această parodie 
de o factură cu totul şi cu totul specială? 
Simplu. llustru necunoscut, Rodriguez in- 
trase în cinema, nu cu mult timp în urmă, 
printr-o comedie irezistibilă, El Mariachi 
(să-i zicem Cântărețul) , realizată cu un 
buget infim și cu prieteni - deci fără actori 
de marcă -, o poveste nostimă, de 


qui-pro-quo-uri, în care se tot încurcau în- 
tre ele arme şi instrumente muzicale, din 


@ Steve Buscemi și Antonio Banderas 


Un justițiar cu chitară 


neindemânatic și cam naiv. Respectivul 
film a făcut vâlvă pe la diferite festivaluri 
internaţionale, motiv pentru care „Colum- 
bia Pictures“ i-a deschis larg porţile noului 
regizor, punându-i la dispoziţie un buget 
de superproducţie, invitându-l să-și reia, în 
alte condiţii, şi să continuie, proiectul ini- 
țial. Desperado își află, astfel, originile în 
filmul de debut al aceluiași regizor, fără a 
fi ceea ce se numește curent un remake, 
dar preluând de acolo câteva gaguri, cum 
ar fi și acela cu armele sofisticate din „cu- 
tia de chitară“. Noul erou al lui Robert Ro- 
driguez și - neapărat - al lui Antonio Ban- 
deras, actorul în vogă (și datorită acestui 
rol!), hispanofon și el, este un justiţiar ca 
toți justițiarii și totuşi altfel, pentru că nu 


r Rua paun EEEE 


se aseamănă. cu-niciunul.în-parte, nici cu 
Fantomas nici cu.Zòrro,-dar-are câte ceva 
din toţi, și din eroii-de capă și spadă,și din 
eroii de western, și din justițiarii moderni și 
din cei postmoderni, ba mai mult, uneori e 
Hamlet care jonglează cu craniul lui Yor- 
rick, alteori e chiar. Conan barbarul, dar... 
cu vestă anti-glonţ, cu mitralieră de Termi- 
nator, cu bunăvoință de Superman. Despe- 
rado a devenit Desperado pentru că bandi- 
ţii i-au împușcat iubita (pe care'o revedem, 
din când în când, în flash-uri poetico-sân- 
geroase), pentru că gorilele unui-misterios 
traficant de droguri l-au molestat și l-au 
mutilat. Cu o serioasă motivaţie a răzbună- 
rii, Desperado, frumosul- chitarist, își face 


. apariția în orășelul terorizat de pistolari: 


Introducerea i-o face un simpatic „mesa- 
ger“, care anticipează - într-o pagină cine- 
matografică antologică - întâmplările. Pe 
urmă,  gloanţele, grenadele. şi cuţitele vor 
circula nestingherit. în toate sensurile ecra- 
nului, poncifele genului fiind atinse, unul 
câte unul, cu un umor care pendulează — 
oricât ar părea de ciudat — între Tati și... 
Busby Berkeley, de atmosfera creată nefi- 
ind străine nici freneticele clipuri de la 


MTV... Să mai spunem că în film apare și o . 


superbă orfană de librar (hispanofonă și 
ea, Salma Hayek), că eroul este ciuruit 
până nu rămâne din el decât o penultimă 
picătură de viaţă, că înaintea deznodămân- 
tului nu scapă de ridicol nici poncifele me- 
lodramei (clasica poveste cu medalioanele 
și fraţii regăsiţi), că în final îndrăgostiţii se 
pierd în zare, incălecând pe-o şa — la figu- 
rat — ca-n cele mai frumoase basme cu 
bandiți și zmei ciopârţiți? Mai bine nu mai 
spunem nimic și vedem sau revedem fil- 
mul. Merită. Este, sigur, prin spiritualele 
sale citate și focuri de artificii, unul dintre 
filmele- anului... 


Călin CĂLIMAN 


Desperado e Producţie: SUA, 1995, Colum- 
bia Pictures e Scenariul şi regia:Robert 
Rodriguez e imaginea: Guillermo Navarro 
e Muzica: Los Lobos e Cu:Antonio Bande- 
ras, Salma Hayek, Joaquim de Almeida, 
Steve Buscemi e Distribuit de: Guild Film 
România 


pricina unui personaj cu aer burlesc, cam 


Cine ce este? 


ŞI... DEŞTEPT 


vând experiența multor filme de acțiune, 
Chuck Norris, ca orice maestru karatist, a ho- 
tărât să dubleze miza succesului alegându-şi 
drept parteneri un băiețel și un câine, ştiut fi- 
ind cât de greu e să joci într-o astfel de com- 
panie! 

Pentru orice eventualitate, ca nu cumva totuşi să-l eclip- 
seze, puştiul apare doar în câteva momente. in ceea ce-l 
prwește pe patruped, la stabilirea casting-ului, mai mult ca 
sgur atuul a fost asemănarea formidabilă cu protagonistul. 
De unde şi umorul agreabil al filmului, în care cățelul pare 
un alter-ego pozitiv al eroului. Spre deosebire de celibata- 
ru! neglijent, recalcitrant, morocănos, el, câinele, e ofițer de 
politie exemplar (da, da, locotenent cu acte, insignă şi chiar 
medalhi!), conştiincios, disciplinat, curat. 

După peripeții fel de fel — menite să-i dea în vileag pe 
cei ce-l asasinează pe stăpânul iniţial al vestitului câine po- 

ist — tandemul ajunge să funcționeze perfect. Cel dat pe 

brazdă fiind — evident — omul, metamorfozat de animal! O 
morală demnă de toată stima și tot hazul... Dar, oricum, o 
atacere „de familie“, având în vedere că regia aparţine fra- 
telui, „implicat“ și în story! Fratelui lui Chuck nu al lui 
Reno, dulăul simpatic... 


DUR 


I.C. 


Top Dog e Producţie: Tanglewood Entertainment Group 
1994 e Regia: Aaron Norris e Scenariul: Ron Swanson, 
după o poveste de Aaron Norris și Tim Grayem e Imaginea: 
Joao Fernandes e Cu: Chuck Norris, Michele Lamar Ri- 
chards, Clyde Kasatsu, Herta Ware, Carmine Caridi, Erick 
von Detten, Timothy Bottom. e Distribuit de: Romaniatilm. 


& Chuck Norris şi vedeta canină 


PATRULA 


Gadgeturi cât cuprinde 


INVINCIBILĂ 


asm modern cu recuzită tehnologică, acest film deri- 

vat dintr-un serial de televiziune face totul pentru a fi 

pe gustul copiilor și pre-adolescenților familiarizați 

cu video-game-urile. Alura personajelor, decorurile, 

ca și înfruntarea dintre buni și răi amintesc stăruitor 

de aceste povești în imagini pe cât de simple pe atât 
de ingenioase în recuzită. 

Adulții care vor vedea (alături de progeniturile lor) aventurile 
celor șase tineri din patrula invincibilă care salvează lumea de la 
un rău iminent se vor amuza, poate, văzând că negativul suprem 
poartă nume rusesc: Ivan. Cei mici vor fi încântați să constate că 
pasta „ectomorfă“ din care maleficul inamic al oamenilor îşi, cre- 
ează supuşii seamănă cu substanța mov și moale revărsată din 
ochii monstrișorului GAK, jucăria cea mai la modă în '95. Fără a 
se zgârci cu efectele speciale și cu gadgeturile colorate, filmul tre- 
buie văzut numai de persoane aflate într-o dispoziţie ludică. Ceea 
ce nu e, neapărat, un criteriu de vârstă. 


Power Rangers e Producţie: SUA, 1995, Twentieth Century Fox 
(J ia: Bryan Spicer e Scenariul: Arne Olsen e Imaginea: Pau! 
Murphy e Cu: Karan Ashley, Johnny Young Bosh, Steve Carde- 
mas, Jason David Frank, Amy Jo Johnson, David Yost, Paul 
Schrier, Paul Freeman e Distribuit de: Ecran XXI 


ULTIMUL 
TWIST 
LA 
MOSCOVA 


O farsă spumoasã 


e-am obiş- 
nuit ca fil- 
mele occi- 
dentale des- 
pre „realități“ 
est-europene din perioada 
comunistă să fie indiscu- 
tabile rateuri. Ultimul twist 
la Moscova, în regia ks 
Jean-Marie Poiré, pare la 


prima vedere, să se înca- | 


dreze în aceeași categone 
în ciuda distribuției: prin- 
tre alții, Phillipe Noiret = 
Marina Vlady. Povestea 
celor patru să le spunem 
„disidenți“ (o cântăreate 
rock, iubitul și părinți = 
care scapă de nenumărate 
ori de urmăritorii lor, fie = 
K.G.B.-iști, fie activiști de 
partid, pare neverosimilă 
Ceea ce o salvează, intr-o 
anumită măsură, este la- 
tura comică a narațiun” 
fiimice, bazată pe proce- 
dee clasice, predominant 
fiind qui-pro-quo-ul. Co- 
micul spumos, de situație 
cu totul diferit de cel muñ 
mai. subtil, înclinat spre 
absurd, al unor regizo” 
„din interior" precum For- 
man sau Menzel, depl- 
sează acţiunea filmulu 
dintr-un context spa- 
țio-temporal determinat 
Agitaţia haotică a disider- 
ților anterior menționa: 
împreună cu rudele lor bè 
ne-situate (directorul de 
hotel și soția lui) şi ce 
stupizii slujbaşi ai regimu- 
lui pare a se desfâșur= 
după tiparele unei com- 
media dell'arte universale 
Sigur că întreaga organ 
zare a hotelului, condus 
cu farmec de Phillipe No- 
ret, reflectă binecunoscuta 
mentalitate estică: atunc 
când controlorul de lə 
partid vine să-şi facă m= 
seria, tot personalul hots- 
lului ştie și-l primește cz 
atare; este, de pildă, aș= 
zat singur la masa oficia- 
tăţilor și servit cu icre ne- 
gre speciale, din dulapu 
rezervat Comitetului Cem- 
tral. 

Aura de bună-dispozit= 
generală și aerul de fim 
de vacanţă nu lasă să pē- 
trundă  „fiorii“ opresiur: 
comuniste. Conform com- 
venţiei comice, nimic c 
adevărat rău nu se poate 
întâmpla. Totul este © 
farsă. Așa cum o fars 
s-ar putea spune, dintr-uw= 
punct de vedere (al reg 
zorului firește), a fost s 
regimul comunist. 

laromira POPOvIC 


n — 


Ultimul twist la Moscova * 

: Renn Productions 
Gaumont Cinemascop 
Franța, 1986 © Regia: Jea 
Marie Poiré © Scenariul + 
dialogurile: Cristian Clavier 
Martin Lamotte, Jean Mare 
Poiré © Cu: Phillipe Noiret 
Marina Vlady, Bernard Blier 
Cristian Clavier, Agnes Sor 
e Distribuit de: Media Pict» 
res International 


oq 


Descendentă a uneia dintre 
cele mai celebre familii de ac- 
tori (vezi nr. 7/1994), Drew 
Barrymore a frânt inimile spec- 
tatorilor pe când avea doar cinci 
ani în ET. imaginea ei — ţinând 
în braţe un ghiveci cu flori şi 
două lacrimi rostogolindu-i-se pe 
obraji — a făcut înconjurul lu- 
mii. Din prittena Extraterestrului 
lui Spielberg nu a rămas decât 
amintirea. Dornică să ardă eta- 
pele, Drew era alcoolică la 9 
ani, se droga la 10 ani; prima 
tentativă de sinucidere o încerca 
la 13 ani; intra pe porţile câni- 
cii „Betty Ford” pentru o cură 
de dezalcoolizare la 14. Scanda- 
jurile stărnite de ea în discote- 
cile la modă, dar şi în restauran- 
tele de lux, certurile teribile cu 
iubiții ei — provenind nu numai 
din lumea Hollywoodului, dar şi 
din cea interlopă a los Ange- 
les-ului — au alimentat rubricile 
„specializate“ ale publicaţiilor 
americane. Printre picături a re- 
uşit să joace în câteva pelicule, 
încercând să păstreze (şi) în 
acest fel tradiţia familiei Poison 
Ivy, Fetele rele cuceresc vestul). 
Dar cum nici un fel de scandal 
nu îi este străin, Drew a decla- 
rat că este sătulă de bărbaţi şi 
că adevărata pasiune pentru ea 
o reprezintă... femeile. Astfel, ea 
şi-a făcut apariţia la o ga mu- 
zica, la Hollywood, la braţ cu 
provocatoarea cântăreață K.D. 
Lang, cunoscută pentru înclinați- 
ile ei lesbiene. r 


mDOZ=<X3>0 EMDO 


E. Wim Wenders la lucru, cu camera Lumiere 


Aniversarea centenarului cinematografului nu a însemnat numai restaurarea 
unor pelicule (vezi şi nr. 10/95), ci şi producerea unor filme care să reflecte is 
diverse moduri momente importante din istoria celei de-a şaptea arte. Au fost 
realizate filme de montaj, cum, ar fi Centenarul nostru de Corrado Farina şi Vitte- 
rio Gassman, care prelua secvenţe în care apăreau actori aplaudând (vezi m 
11/94) sau seria de Pre/udii de la ediția 1995 a Festivalului de la Cannes 
scurt-metraje alcătuite în jurul unui motiv central (orchestra, laptele, trenul, das- 
sul, turnul, hoţii de buzunare, Hamlet, flăcările etc. etc.), alăturând extrase die 
filme celebre (vezi nr. 7/95). 

Alţi regizori au preferat. să vorbească despre acest eveniment prin intermedia 
ficţiunii, ca de exemplu Agnes Varda în 707 nopți (vezi nr. 4/95). 

Chiar în ziua centenarului, pe 28 decembrie 1995, a avut loc la Paris premier 
mondială. a unui film pe genericul căruia figurează numele a peste 30 de regize= 
celebri, printre care David Lynch, Arthur Penn, Spike Lee, Jim Jarmush, James 
Ivory, Zhang Yimou, Wim Wenders, Idrissa Ouedraogo, Neil Jordan, Pedro Alme- 
dovar, Bigas Luna, Claude Lelouch, Alain Corneau, Regis Wargnier*, Abbas K>- 
rostami, Theo Angelopoulos, Andrei Koncealovski, Nikita Mihalkov. Alături de = 
avem bucuria să întâlnim şi numele unui regizor român — Lucian Pintilie. O re- 


* Filmul lui Wargnier a devenit cel mai cunoscut, dar în împrejurări triste. Ræ- 
gizorul îl filmase pe François Mitterand plimbându-se, singur, pe o alee străi= 
de plopi. Canalele de televiziune au difuzat aceste imagini la moartea fostului pre- 
ședinte al Franţei. 


Capcanele 
unui itinerar personal 


E. de multă vreme interesat să ofer o altă 
istorie a cinematografului american; un fe! de is- 
torie alternativă, dacă vreţi. Pentru că doream să 
vorbesc despre anumiţi regizori. Nu voiam să 
evoc numele unor cineaști celebri, onoraţi și re- 
cunoscuți de Hollywood, cum ar fi Fred Zinne- 
mann, William Wyler, Robert Wise. Am o mare 
admiraţie pentru opera lor, dar filmele lor au pri- 
mit Oscaruri, au reținut atenţia. (...) Am preferat 
sā arăt că alături de filmele din seria A putem 
găsi în istoria cinematografului american filme 
care nu au fost primite cu aceeași atenţie şi care 
totuși sunt aproape tot atât de importante. Ele nu 
au fost recunoscute la vremea apariției lor şi prin- 
tre ele putem găsi câteva care sunt fără îndoială 
mai importante decât anumite filme hollywoo- 
dene «Clasice». Astfel de pelicule cu buget mic 
mu corespundeau modei timpului. Mă interesează 
mai ales faptul că autorii lor făceau tot ce le stă- 
sa în putință pentru a nu atrage prea mult aten- 
ïa asupra lor. Altfel nu ar fi reușit niciodată să se 
exprime așa cum doreau. Se înscriau într-un 
a”ume gen cinematografic, respectându-i regu- 
e, dar filmele lor, poveștile, personajele erau 
piine de subinţelesuri, cu implicaţii și semnificații 

Am preluat acest lung citat dintr-un. interviu dat 


de Martin Scorsese în legătură cu Un itinerar per- 
sonal prin cinematograful american pentru că el 


explică perfect intenţiile cineastului. Dacă Grit- 
fith, Murnau, Stroheim, De Mille, Ford sau Orson 
Welles sunt evocaţi, aceasta se întâmplă pentru 
că nu se poate face d de contribuţia lor 
la dezvoltarea cinematografului american. Dar 
cea mai mare parte a celor aproape patru ore de 
proiecție este dedicată unor cineaști de care se 
vorbește-mai- puțin, ale-căror filme-tac mai rar 
obiectul analizei critice, despre care se scriu mai 
puține studii. 

Printre preferaţii lui Scorsese se numără Frank 
Borzage, Budd Boetticher, Anthony Mann, Sa- 
muel. Fuller, -Jacques Tourneur, Phil- Karison, 
Douglas Sirk, Robert Aldrich, André de Toth, Ida 
Lupino, - Tony Garnet, Sunt regizori ale căror 
filme le-a: văzut în. copilărie $i adolescență, pe 
când nu se gândea încă să devină regizor. A ră- 
mas marcat de aceste opere. Acum vrea să îi facă 
şi pe alţii să le descopere. Şi, de multe ori, are 
dreptate. Privind de exemplu extrasele din Cat 

Jacques Tourneur îţi dai seama că 
groaza se poate sugera în mod subtil, fără risipă 
de efecte speciale și în limitele unui buget mic, 
dacă există talent și inventivitate. 

Ceea ce i se poate reproşa filmului este lungi- 
mea lui. Deși sala era plină, la jumătatea filmului 
fotoliile au început să scârțâie și spectatorii au în- 
ceput să şoptească la urechea vecinilor. E greu 
să priveşti aproape patru ore cum, așezat într-un 
fotoliu, Scorsese vorbeşte ca un profesor studen- 
ților săi. El îşi împarte filmul în trei secțiuni, 
prima oprindu-se asupra genurilor cinematogra- 
fice, iar următoarele două asupra autorilor, îm- 
părțiţi în iluzioniști, contrabandiști și iconoclaști. 
Mărturisesc că nu am înţeles prea bine criteriile 
acestei clasificări. De vină era poate și lungimea 
prelegerii. 


Doar 1 x 50 


Goar rămâne Godard. Chiar` alături de An- 
ne-Marie Miâville. El nu poate vorbi de 100 de ani de 
cinema francez, ci neapărat de 2 x 50. El trebuie să 
despice firul în. patru, să rearanjeze lucrurile. Să le 
spună altfel. Întâlnim în acest 2 x 50 ani de cinema 
francez mai toate ticurile sale. Chiar dacă nu ar fi 
fost semnat, am fi recunoscut stilul. Sigur, inteli- 
genţa și spiritul său analitic sunt prezente și aici. 
(De-ar fi numai să pomenim faptul că pune punctul 
pe i în ceea ce privește adevărata natură a sărbători- 
rii centenarului, subliniind că e vorba de aniversarea 
a ip ani de când publicul plătește un bilet de ci- 
nema). 

Într-un hote! de lux regizorul Godard se întâlnește 
cu Michel Piccoli, președinte al asociaţiei Primul se- 
col de cinema. Conversaţia se învârte în jurul acelo- 
rași idei: ce înseamnă memoria cinematografului. 
câte istorii posibile ale filmului există. Godard, cum 
se spune, îl înghesuie cu întrebări pe Piccoli, îl hăr- 
țuiește de-a dreptul. Apoi Piccoli se retrage în ca- 
mera sa și începe să pună întrebări personalului ho- 
telului (valetul, camerista, chelnerii), verificând spu- 
sele regizorului: memoria cinematografului se pierde 
Cei chestionaţi ridică din umeri când se pomenesc 
nume ca Jacques Becker, Dita Parlo, Sylvia Bataille, 
Max Ophuls. Pentru ei cinematograf înseamnă Ar- 
nold Schwarzenegger sau, în cel mai bun caz, Quen- 
tin Tarantino. Dintr-un secol au rămas doar ultimele 
decenii. 

Piccoli părăsește hotelul, și ecranul e invadat de 
chipurile unor critici celebri, în timp ce vocea regizo- 
rului rostește câteva fraze din scrierile lor: Elie 
Faure, Bazin, Epstein, Serge Daney defilează înain- 
tea ochilor noștri, apoi Henri Langlois — părintele 
cinematecii franceze, și o figură mitică pentru ci- 
neaştii Noului Val. 

Și, totuși, de ce 2 x 50? Nu ni se explică prea clar, 
dar putem să deducem. Istoria cinematografului 
francez este împărţită de Godard în două părți egale: 
de la 1895 la 1945 şi cinematograful de după război 
Filmul său se ocupă însă doar de prima jumătate, 
căci extrasele din filme se opresc la Caruselul de 
Max Ophüls, realizat chiar în 1945. Alte imagini sunt 
din Atalanta și Noaptea amintirilor. Din alte filme nu 
vedem nici o imagine, ci doar extrase din banda so- 
noră, în timp ce pe ecran apare înscris „No cop- 
yright“. Pentru că Godard nu a renunţat la obiceiul 
său de a introduce inserturi, care subliniază, contra- 
zic sau comentează imaginile. 

Pe scurt, un film de Godard, care îi va mulțumi pe 
fanii declaraţi ai regizorului, dar îi va lăsa flămânzi 
pe cei care așteaptă ceva nou de la acest regizor 
care cândva reușea să ne uimească cu fiecare nou 
film. Dar poate că el nu mai dorește să aducă ceva 
nou. În film îi spune lui Piccoli: „Cinematograful era 
muritor, deci e normal ca e! să se oprească într-o zi” 
Godard s-a oprit în urmă cu vreo zece ani. 


dutabilă grupare de forţe! Fiecare cineast a turnat 'numai un minut. Dar nu unul 
oarecare! E vorba de scurt-metraje realizate cu unul din aparatele originale ale 
fraţilor Lumière, utilizând o peliculă identică celei folosite de pionierii francezi şi 
în condiţii tehnice asemănătoare celor de la începuturile cinematografului. Destul 
de dificil pentru cineaştii de azi, obişnuiţi cu tehnica modernă mult mai sofisti- 
cată. 

ideea a aparţinut unui operator, Philippe Poulet, care a muncit câţiva ani pen- 
tru a restaura cele trei aparate originare aflate la Muzeul cinematografului din 
Lyon. El a solicitat sprijinul uneia dintre prezentatoarele emisiunii TV Cinema, Ci- 
nemas, Anne Andreu. Aceasta a fost entuziasmată şi a trimis în primele şase luni 
ale lui 1995 peste 5000 faxuri şi a telefonat regizorilor din toată lumea. A primit 
doar 40 de răspunsuri... 

Finanțat de posturile de televiziune Canal + şi Arte, filmul, care durează 40 
min, a ieşit în săli însoţit şi de un making of, realizat de Sarah Moon, care pre- 
zintă pas cu pas aventura acestui film care încheie primul secol al cinematografu- 
lui cu ajutorul tehnicii începutului său. 

Dar poate cea mai celebră serie de filme dedicată acestei aniversări este cea 
produsă de British Film Institute în colaborare cu Channel Four şi intitulată chiar 
The Century of Cinema. Seria cuprinde 18 filme în care câte un cineast oferă vi- 
ziunea proprie asupra istoriei cinematografiei în ţara sa sau pe continentul său. 
Prezentate în mai- toate festivalurile importante, cumpărate de posturi de televi- 
ziune din întreaga lume, aceste filme au stârnit interesul publicului. La San Se- 


văzut de cineaştii lumii 


bastian am avut prilejul să văd cele zece filme care erau terminate la acea oră: 
Noaptea. regizorilor (Edgar ‘Reitz, Germania —. prezentat şi la Berlin — vezi nr. 
4/95), Un itinerar personal prin cinematograful american (Martin Scorsese şi Mi- 
chael Wilson), Sunt curios. (Stig Bjorkmar, despre cinematografia țărilor nordice), 
Tipic britanic (Stephen Frears, Marea Britanie), Cinematograful la drum (Jang 
SunWoo, Coreea de Sud), Cinematograful neliniştii (Sam Neill, Noua Zeelandă), 2: 
x 50 ani de cinema francez (Jean-Luc Godard. şi Anne-Marie Mieville), Doar noi 
singuri? (Donald Taylor Black, Irlanda), 700 an; de cinema japonez (Nagisa Os- 
hima) şi Cinematograful lacrimilor (Nelson Pereira dos Santos, despre cinemato- 
graful Americii Latine). Se aflau în lucru filme despre cinematograful din Australia 
(regizat de George Miller), China (Shu Kei), India (Mrinal. Sen), Italia (Enrico 
Ghezzi şi Bernardo Bertolucci), Polonia (Krzysztof Kieslowski), ţările fostei Uniuni 
Sovietice (Nikita Mihalkov), Africa Sub-Sahariană (aşa cum se numeşte astăzi, 
adaptată la cerinţele politically correctness, Africa neagră — regizor Jean Pierre 
Bekolo) sau despre cinematograful arab din ţările Africii de Nord (Mohamed Tazi). 
Cineaştii au avut libertate totală. Fiecare a abordat subiectul în modul în care a 
crezut că poate să se exprime mai bine. E adevărat că nu poţi să vorbeşti despre 
cinematograful neozeelandez, de exemplu, în aceeași manieră în care o faci refe- 
rindu-te la. cinematograful american. Am ales doar patru dintre filmele seriei, re- 
prezentative pentru modul în care cineaştii-cinefili înţeleg să stabilească repere 
(subiective, de cele mai multe ori) în cinematografiile pe care le reprezintă. 
a 


PN Tai PRI Space 


O S mexicană la apogèu — 
Vie imele ~ tului de Emilio Fernandez. 


Lacrimi 


printre cântece şi dansuri 


Nison Pereira dos Santos alege calea ficţiunii 
pentru a trasa istoria cinematografiilor din peri- 
metrul Americii Latine în Cinematograful lacrimi- 
lor. ideea i-a dat-o cartea cu același titlu semnată 
de Silvia Oroz, istoric și profesor de cinema, de 
origine argentiniană. Dos Santos e brazilian. Dar 
în filmul său abia dacă e vorba de cinematograful 
„brazilian, de Cinema Novo, evocat mai ales prin 
prezența unor afișe pe culoarele cinematecii me- 
xicane și prin secvenţa finală extrasă din Dumne- 
zeu și diavolul pe pământul Soarelui de Glauber 
Rocha. În rest, mai ales secvențe din melodrame 
argentiniene și mexicane, cu precădere dintre 
anii 1930 și 1950. 

Firul narativ este susținut de căutarea unui film 
de către un actor îmbătrânit. Nu are prea multe 
date despre acest film. Știe doar că mama sa, pe 
când el era copil, s-a întors într-o seară de la ci- 


nematograf plângând. A intrat în camera fiului ei, 
l-a sărutat, apoi a ieșit și s-a sinucis. Găsirea 
acestui film echivalează pentru el cu regăsirea 
copilăriei. Va avea și un ajutor — un tânăr stu- 
dent sărac. Actorul se va îndrăgosti de tânăr, dar 
acesta îi va respinge furios avansurile. Pasiunilor, 
frământărilor, sentimentelor exteriorizate uneori 
cu prea multă forță pe ecran le răspunde o pa- 
siune furtunoasă în sala de cinematecă în care 
cei doi privesc defilând melodrame sud-americane 
care au fost cândva celebre. Dive ale cinemato- 

rafului mexican ca Sarita Montiel, Dolores del 

io şi, mai ales, Maria Felix (vezi și nr. 6/94) apar 
în extrase din filmele lor. Se cântă, se râde, se 
plânge. 

Pentru spectatori secvențele de film în film sunt 
mai interesante decât povestea pe care dos San- 
tos o folosește ca pretext. Comentariile sociologi- 
co-psihologico-filosofice ale studentului pe mar- 
ginea filmelor văzute sunt uneori plicticoase, al- 
teori ridicole. Şi-apoi, ne putem întreba, cinema- 
tograful _latino-american înseamnă doar melo- 
dramă? E adevărat că prin acest gen s-a făcut cu- 
noscut în lume, dar există și filme de alt gen, 
unele dintre ele recunoscute pe plan internaţio- 
nal. Doar parțial reuşit filmul lui Pereira dos San- 
tos nu rămâne decât un subiectiv punct de ve- 
dere. 


Disconfortul 


de acasă 


Sa cea mai plăcută a venit din partea lui 
Sam Neill, cunoscut mai ales ca actor. Un actor re- 
marcabil, de altfel, încât te întrebi ce caută înconju- 
rat de monștri preistorici și de cabotini în Jurassic 
Park sau de animale și indieni în Cartea junglei. Pro- 
babil doar bani. Dar cariera și-a început-o ca regizor, 
după ce a intrat în 1971 la National Film Unit. A regi- 
zat mai multe documentare acasă, în Noua Zeelandă, 
țara în care a crescut, deși este născut în Irlanda de 
Nord (în 1948). Abia apoi a plecat și a făcut o carieră 
internaţională ca actor (a jucat în filme semnate — 
printre alţii — de Andrzej Zulawski, Krzysztof Zan- 
nussi, Claude Chabrol, Jane Campion; l-ați văzut nu 
de mult în excelentul Creatorii de coşmaruri de John 
Carpenter). 

Spunem deci că a fost o surpriză plăcută, căci 
Neili se dovedește un regizor abil și inteligent. Cine- 
matograful neozeelandez practic nici nu a existat 
până în 1977, când s-a înființat New Zeeland Film 
Commission. Până atunci, s-au produs mai mult do- 
cumentare turistice. De ce? Regizorul încearcă să ne 
explice, povestind istoria ţării sale și trecând prin 
amintiri din propria-i copilărie. Neozeelandezii au 
nostalgia metropolei, pe cea a Angliei, şi au încercat 
să-și transforme țara“într-o nouă Anglie: case con- 
struite după modelul celor engleze, obiceiuri prelu- 
ate, educație engleză, copiind până și detaliile com- 
portamentului din Marea Britanie. Tot de acolo ve- 
neau și filmele pe care cei de aici voiau să le vadă. 
Până și economia lor servea în primul rând la aprovi- 
zionarea Regatului Unit — în primul rând cu oi. Până 
în momentul în care Marea Britanie intră în Comuni- 
tatea europeană și renunţă la produsele neozeelan- 
deze. O naţiune întreagă se simte trădată. Cinema of 
Unease — Cinematograful neliniști, dar şi al discon- 
fortului, al celor care nu se simt bine la ei acasă. 

Neill explică excelent această stare, recurgând la 
formula unui road-movie, întâlnind regizori ca Mike 
Newell, Geoff Murphy, Lee Tamahori, Jane Campion 
sau Vincent Ward, care au făcut cunoscut în ultimii 
ani şi cinematograful din această parte a lumii. Mon- 
tajul ingenios, racordurile surprinzătoare dovedesc 
că Neill și-a gândit cu grijă filmul până în cele mai 
mici amănunte. lar când se întreabă în final de ce 
pleacă spre Statele Unite toți cineaștii care se afirmă 
în Noua Zeelandă, nu o face nici pe un ton patetic, 
nici cu intenţia de dojană. La urma-urmei și el recu- 
noaște că a plecat. Și nu poate da un răspuns. 


Pagini realizate de 
Rolland MAN 


11 


e VICTORIA 
ABRIL S-a în- 
tors furioasă 
din aventura 
sa americană. 
Filmul Johnny 
Hollywood 

unde a jucat 
alāturi de Har- 
rison Ford și 
Christian Sla- 
ter i-a adus 
numai nemul- 
tumiri, pentru 
că s-a mizat 
exclusiv pe 
exotismul ei. 
Nu e dispusă 
să repete ex- 
periența. 


Vedete spaniole la Hollywood 


e AITANA 
SANCHEZ GI- 
JON Inter- 
preta frumoa- 
sei mexicane 
din Atât de 
aproape de 
cer consideră 
că a meritat să 
traverseze 
oceanul pen- 
tru a filma la 
Los Angeles. 
A avut multe 
de învățat de 
la partenerii ei 
Anthony Qu- 
inn și Keanu 
Reeves. 


ste considerat noul Ru- 

dolph Valentino. „A rein- 

ventat amantul latin“ zice 

revista People, în timp ce 

Variety estimează că „ar 

putea să-l eclipseze pe Al 
Pacino ca latinul care lucrează cei mai 
dur de la Hollywood“. Pentru spaniolul 
Banderas, 1995 a fost anul recuceririi 
Americii, anul în care a devenit unul 
dintre chipurile cele mai prezente pe 
ecranele americane. 

Viața acestui spaniol în vârstă de 36 
de ani s-a schimbat radical în ultimii 
trei ani. După ce regizorul Arnie Glin- 
cher a avut ideea să-l distribuie pe An- 
tonio Banderas în Regii mambo-ului, 
multe s-au petrecut în viața profesio- 
nală și personală a fostului actor-fetiș 


). Succesul său american a fost 
instantaneu și numele lui se află pe ge- 
nericul unor filme aflate în palmaresul 
Oscarurilor (Philadelphia de Jonathan 
Demme, Interviu cu un vampir de Neil 
Jordan). A jucat alături de staruri de 
primă mărime ca Tom Hanks, Tom 
Cruise, Jeremy irons | ceea spiritelor), 
Mia Farrow orm ee), Re- 

ne De Mornay aik to Siran- 
gere). Sylvester C nlone (Asasinii). 
tru a fi primit în acest select club al 


“TARUL LUNII 


a fost însă cu tânărul regizor Robert 
Rodriguez care i-a încredințat rolul 
principal în Desperado. Personajul său 
„are mult sex appeal și e, într-un 
anume fel, ceea ce așteaptă lumea de 
la mine“ declară el. Justițiarul cu plete- 
le-n vânt interpretat aici l-a costat 
multe ore de antrenament fizic și o gră- 
madă de vânătăi. Nu e ușoară noua 
viață hollywoodiană a starului care tre- 
buie să se trezească devreme, să-și pe- 
treacă dimineaţa în sala de gimnastică 
sau în compania profesorului de en- 
gleză. „În ultimii șase ani am pereat 
numai zece zile de. concediu“, 

zează el cu nostalgia relaxatei Ano su 
care o ducea în Spania. 

Cu toată oboseala, Banderas s-a 
americanizat. destul de repede și i se 
pare normal să aibă angajaţi trei agenţi 
de presă, doi avocaţi, un secretar și un 
profesor de dicție. După cum i se pare 
normal să se întâlnească la party-uri cu 
ducesa de York și în restaurante cu 
Steven Spielberg. Are un apartament 
luxos la New York iar atunci când vine 
la Los Angeles stă într-o cameră de 80 
de metri într-un hotel de prim rang. 
Noul Banderas poartă inele de argint 
cu lapislazuli (ca Mickey Rourke) și nu 
renunţă la pletele lungi care l-au făcut 
celebru în Interviu cu un vampir și Des- 


Agitaţia presei în jurul lui Banderas 


„Melanie şi Darryl sărută foarte bine, 
dar tot Victoria Abril 
stă cel mai bine la acest capitol“. 


actorilor cei mai bine cotaţi, e! a trebuit 
să plătească la început tributul unor ro- 
luri mici care mizau pe exotismul pre- 
zenţei sale. Pe acest atribut s-a înte- 
meiat de fapt succesul său american. 
lată cum încearcă el să-l explice: „Pen- 
tru ei sunt o pasăre rară. Sunt spaniol, 
dar nu hispanic, pentru că am accent 
european. Sunt un inclasabil. Sunt un 
pește alunecos, ceva care nu se poate 
prinde, ceva misterios. Atrag atenția. Şi 
cum sunt nou venit, rar, non-localizabil, 
acum e foarte la modă să spui «Mie-mi 
place acest Banderas». E ceva avangar- 
dist. De aceea sunt la modă". 

Trebuie să recunoaștem că nu-i lip- 
sește luciditatea noului latin lover care 
încearcă însă să exploateze la maxi- 
mum momentul său favorabil. Se află 
pe lista actorilor care au lucrat cel mai 
mult în ultima vreme, „în ritm bestial“, 
cum îi place să spună, și nu în filme 
oarecare. A început anul 1995 cu Patru 
camere, jucând alături de Madonna, 
Bruce Willis și Quentin Tarantino, con- 
tinuând cu Two Much,prima peliculă fă- 
cută în America de compatriotul său 
Fernando Trueba, nea aii unui Os- 
car în 1993 cu Belle Epoq 

Cea mai importantă întâlnire a anului 


e TRINI 


AL- 


s-a datorat și amorului său hollywoo- 
dian pentru Melanie Griffith care ocupă 
rubrica „de inimă“ în mii de reviste ilus- 
trate. El ține să precizeze că divorțul de 
Ana Leza (după o căsnicie de zece ani) 
nu se datorează noii pasiuni. „Din res- 
pect pentru fosta mea soție, pentru Me- 
tanie și pentru fostul ei soț încerc să 
tratez noua situație cu demnitate și in- 
tegritate“ precizează el cu un cavale- 
rism hispanic. Întrebat ce ar face dacă 
logodnica lui americană ar reincepe să 
bea el declară eros: „Dacă acest lu- 
cru s-ar întâmpla, voi fi mereu de par- 
tea ei, la bine și la rău“. E impresionant 
cât de protector se arată Banderas față 
de partenera sa din viaţă și din filmul 
Two Much unde, ironia soartei, el e 


înamorat de altă femeie, jucată de 


Darryl Hannah. 

Şi pentru a dovedi cât e de obiectiv 
din punct de vedere profesional, el 
apreciază astfel felul în care partenerele 
sale stau cu sărutatul: „Melanie și 
Darryl sărută foarte bine, dar tot Victo- 
ria Abril e cea mai bună la acest capi- 
tol“. Să mai spună cineva că Antonio a- 
trădat Europa! 


Dana DUMA 


VARADO O 
altă fericită 
ambasadoare 
iberică în 
Mecca cine- 
matografică, 

ea a jucat în 
Fiicele docto- 
rului alături de 
Winona Ryder. 
Și ea e decisă 
să continue 
aventura hol- 


lywoodiană. 


e spune despre ea că e 

noua Julia Roberts. Suc- 

cesul fulminant ai filmului 

Cursă infernală l-a propul- 

sat la rangul de vedetă nu 

numai pe Keanu Reeves, 
ci și pe această brunetă cu alură spor- 
tivă, despre a cărei fascinaţie asupra ti- 
nerei generaţii de spectatori un critic 
spaniol scria că „e un mister mai greu 
de descifrat decât cel al Sfintei Treimi“. 
Pentru a înțelege mai bine cariera dina- 
micei Sandy (cum i se spune între prie- 
teni) merită să-i schițăm fişa bioprote- 
sională. 


Vârsta: 28 de ani. 

Părinţii: Mama, de origine germană, e 
cântăreață de operă, iar tatal profesor 
de muzică. 


Primele apariţii pe scenă: La cinci ani 
cântă în cor într-un spectacol de operă 
în care mama sa are un rol principal. 


Debut in cinema: În 1989, în filmul 
Who Shot Patakango? de Robert Bro- 
oks. A vomat în timp ce turna prima ei 
scenă de dragoste, din cauza emoției, 
se pare. 


Şanse: A fost remarcată în serialul de 
televiziune Arme femeiești de către re- 
gizorul Peter Bogdanovich care a distri- 
buit-o şi în filmul său Printre prieteni. A 
avut, norocul de a juca în Demolition 
Man în locul actriţei prevăzute iniţial, 
Lori Petty, care s-a îmbolnăvit. În 
această peliculă de Marco Brambilla a 
avut parte de un faimos coleg de distri- 
buție, Sylvester Stallone. 


Actori pe care-i admiră: Whoopi Gol- 
dberg și Robert Duvall, alături de care 
a jucat și în Printre prieteni. 


Anul decisiv: Ca și pentru Antonio 
Banderas, 1995 a fost pentru Sandra 
Bullock un an decisiv. A jucat mult, în 
filme de mare succes: comedia roman- 
tică În timp ce dormeai de John Turte- 
laub și thriller-uriie Reteaua de Irvin 
Winkler și A Time to KII de Joel Schu- 
macher. 


Ocazii pierdute: Ar fi trebuit să joace 
in Batman Forever dar perioada de fil- 
mare coincidea cu aceea de la În timp 

©ce dormeai, rolul ei fiind preluat de Ni- 
cole Kidman. 
-uri: Îi place să iasă să danseze 
în localuri, ceea ce face cam de trei ori 
pe săptămână. Genul preferat: salsa. 


Stare civilă: Necăsătorită. A fost lo- 
godită, timp de patru ani, cu actorul 


ii legate de filmele Nouă luni, 


Noua ediţie a Concursului nostru cu premii, în trei etape, se referă la informaţii 

Trenul cu bani, Podurile din Madison County, Jumanji şi Sense and Sensibility. distribuite 
şi de articole publicate în revista noastră. Urmăriţi aceste filme şi citiți cu atenţie numerele 12/1995, 1, 
torii unor nostime obiecte promoţionale puse la dispoziţie de Guild Film sau 


| 
i 


eeessesseeresesesssseseseseesers 


Tate Donovan (Memphis Belle). Logod- 
nicul cel mai recent este un anonim. In 
orice caz, continuă să locuiască, impre- 
ună cu sora ei într-o vilă de pe una din- 
tre colinele Hollywoodului. 


Ultima pasiune: O atrage profesia de 
producător și a înființat propria sa casă 
de producţie, Aquila Films. 


Proiecte: Dorește să producă o peli- 
culă intitulată Kate și Leopold, „un 
amestec de film fantastic şi de stil 
ivory, povestea unui prinț îndrăgostit 
care se proiectează în viitor“. 


Recorduri: A devenit în foarte scurt 
timp una dintre actrițele cele mai bine 
plătite de la Hollywood încasând, pen- 
tru rolul din A Time.to Kii, inspirat 
dintr-un roman de suspens de John 
Grisham, suma de 6 milioane de dolari. 


Lucruri detestate: Printre lucrurile 
care o irită pe Sandra Bullock se află și 
dezvăluirea în presă a salariilor căşti- 
gate de stelele de cinema. „Mă indig- 
nează să citesc în ziare că actorul X a 
încasat 15 milioane de dolari și că pu- 
blicul rămâne numai cu ideea celor 15 


„Mi-a plăcut întotdeauna să spun 
ceea ce gândesc. 
Știu că anul viitor voi regreta ceva ce am spus, 
dar sper să rămân aceeaşi“. 


milioane, dar nu şi cu cei 10 ani de 
muncă pe care actorul i-a investit pen- 
tru a ajunge la acel rol. Acest tip de in- 
formaţii nici nu precizează cât de bine 
ai jucat în acel rol“. 


Explicaţia succesului: Foarte popu- 
lară in rândul adolescenților, actrița are 
propria ei teorie despre această atracţie 
specială pe care o exercită asupra lor, 
teorie legată, desigur, de filmul Cursa 
infernală: „Adolescenţii știu exact ce le 
place și, chiar dacă nu-și amintesc nu- 
mele meu, realizează că eu sunt fata 
din autobuz. Lor le-am plăcut cel mai 
mult pentru că îi încântă acest tip de 
fată băiețoasă care conduce autobuzul 
și cu care ei ar putea juca fotbal“. 


Perspectiva insuccesului: Cea care 
este asemănată adesea cu Julia Ro- 
berts consideră că are un mecanism de 
apărare mai bine pus la punct decât fai- 
moasa interpretă din Woman. 
Crede că „i-ar plăcea să eșueze o dată 
pentru că presiunea succesului e mare. 
Mi-ar plăcea să cobor de pe piedestal 
pentru a putea să mă bucur mai mult 
de o nouă filmare“. 

Cu o viziune atât de lucidă asupra 
carierei sale hollywoodiene, Sandra 
Bullock promite să rămână pe poziții. 
Să vedem pentru cât timp. 


Concurs cu premii 


organizat de 
NOUL CINEMA 
în colaborare cu 


GUILD FILM ROMÂNIA 


ediţia a VI-a 


TALON” 


2 La ce film 


3. Cine a regizat filmul Patimile loanei d'Arc (1926)? 


mama nana na nanneaanana ee ennnnenenaana eee, esssesessssesseseeesssssosesessessoessseeseesesosssessseseseessesssssererereseeseeeresasseesessees 


ssssossaseesssesresesesstesssrsseosse 


13 


Chuck 
Orris 


a 53 de ani am tot ce 

şi-ar putea dori un in- 

divid care chiar dacă 
3 3 nu s-a omorât cu învă- 

țătura, n-a ajuns pe 
stradă, și nici nu a intrat la pușcărie. 
N-o să spun ca alţii: «dacă ar fi s-o iau 
de la capăt, n-aș mai face asta, sau 
asta». Să fim serioşi. Dacă nu știi cu 
precizie cum ai de gând să mergi pe 
drumul ăsta cu hârtoape numit viaţă şi 
nu știi să lupți din răsputeri ca să „călă- 
torești“” mai ușor, ești terminat înainte 
de a începe. Lumea în care trăim este 
teribil de crudă, mai ales pentru cei 
care nu știu să câștige“. Acesta este 
unul din cele mai lungi „discursuri“ 
rostite de CHUCK NORRIS, maestru în 
arte marţiale, actor, producător, cunos- 
cut pentru oroarea sa de interviuri și 
pentru răspunsurile în doi peri pe care 
le dă celor care totuși au norocul să 
stea puțin de vorbă cu el. Acest „urs 


tandru“, cum îi spun prietenii, s-a nâăs- 
cut într-un orășel obscur, Ryan, din 
Oklahoma, în 1942. Numele său adevă- 
rat este Carlos Ray, în amintirea buni- 
cului matern, de origine mexicană. La 
12 ani, Carlos, cei doi fraţi ai săi și pă- 
rinţii s-au mutat în California, la Tor- 
rance, unde viitorul actor s-a îndrăgos- 
tit... de mare (mai târziu își va cumpăra 
un iaht pe care-l va boteza „African 
Queen“, în amintirea unui alt împătimit 
al mării, Humphrey Bogart). „Chemarea 
depărtărilor“ cum îi place să spună, îl 
face pe tânărul Norris să se înroleze în 
Air Force, după câteva luni fiind trimis 
la Osan, în Coreea. Doi ani mai târziu, 
se întoarce în Statele Unite cu centură 
neagră la karate, centură maro la judo, 
plus porecla de Chuck, care o va 
transforma în nume. Devine un foarte 
cunoscut instructor de arte marţiale şi 
proprietarul unei rețele de școli de 
acest Ep. În același timp desfășoară o 
intensă și strălucită activitate sportivă: 
câștigă campionatele statului California 
(1965—1966), iar în 1968, la Madison 
Square Garden din New York devine 
campion al lumii la arte marţiale, cate- 
goria mijlocie, titlu pe care-l păstrează 
până în 1974, când se retrage din acti- 
vitatea competițională. 

„Viața mea poate că s-ar fi împărţit și 
acum între familie, prieteni și arte mar- 
tiale. Cel care mi-a schimbat cursul 
existenței a fost Steve McQueen care 
m-a sfătuit să încerc să fiu și actor. Pri- 
mul meu rol era un «băiat rău» care în- 
cerca să-l demoleze în bătaie pe nimeni 
altul decât Bruce Lee (Întoarcerea Dra- 


CONCURS 


ediţia a VI-a 


gonului). Bineînțeles că cel care ieșea 
cotonogit din această înfruntare eram 
eu“. Primul său rol principal, Norris îl 
va interpreta în Good Guys Wear Black 
(1978) la al cărui scenariu, proaspătul 
actor lucrase doi ani. Filmul a fost un 
succes de box office, fiind urmat de A 
Force of One, The Octagon, An Eye 
For An Eye. in cu anii '80 Chuck Norris 
devine, după Bruce Lee, unul dintre cei 
mai faimoși interpreți ai filmelor cu arte 
marțiale, deschizând drumul unor Ste- 
ven Seagal sau Jean Claude Van 
Damme. 

Succesul înregistrat de Norris cu 
Code of Silence (1985) produs de 
Orion Pictures, i-a adus actorului un 
contract pe șapte ani, cu celebra Can- 
non Pictures, companie pentru care lu- 
crează de altfel și în prezent. Viaţa lui 
particulară este „suficient de compli- 
cată ca să-mi doresc uneori să plec în 
Himalaia sau în Țara de Foc“. N-a ple- 
cat, dar plătește sii alimentare celor 
trei copii rezultați din primele două că- 
sătorii, în prezent fiind căsătorit cu o 
secretară de platou. Acum doi ani s-a 
îndrăgostit lulea de partenera sa din se- 
rialul tv Texas nimeni alta de- 
cât Sheree J. Wilson (vă aduceţi aminte 
de April din Dallas?). Când însă fru- 
moasa Sheree i-a dat să înțeleagă că 
nu are de gând să-și schimbe soțul me- 
dic cu un actor, fie el și centură neagră 
la karate, Chuck Norris a bătut în retra- 
gere, întorcându-se spășit la tânăra lui 
soție (32 de ani). „A fost o lecţie pentru 
mine. Am înţeles că nu sunt irezistibil şi 
odată cu vârsta e cazul să mă «așez» un 
pic". Deocamdată s-a ținut de cuvânt, 
singura lui preocupare în afara familiei 
și a profesiei sale, fiind operele de bi- 
nefacere. Nu-i place însă să vorbească 
despre acestea și,de aceea,deseori aso- 
ciații umanitare, ca de pildă The Funds 
For Kids, primesc cecuri substanțiale 
purtând însă menţiunea „no publicity". 
„Nu-mi place să spun vorbe mari dar 
cred sincer că dacă toți cei care au 
bani mai mulți decât le trebuie s-ar uita 
cu atenție în jurul lor, cei care suferă 
de foame, frig și boli ar fi poate mai pu- 
tini. Ştiu, sună puţin à la Robin Hood, 
dar ce vreți, am crezut de mic copil în 

oveștile cu cel ce ia de la bogaţi și dă 
a săraci. De ce să nu încerce cei bo- 
gaţi să dea de bunăvoie?“ Chiar, de ce 
să nu încerce? e 


„Dacă nu 
cum să mergi 
pe drumul 
cu hârtoape 
numit viaţă, 
ești terminat 
înainte de a incepe“ 


Chuck Norris 


Steven Seagal 


acă pentru Chuck Norris, 

gloria cinematografică s-a 

lăsat puțin așteptată, mitul 

stelei ce se naște peste 

„noapte este cum nu se 

poate mai adevărat când vorbim de 
STEVEN SEAGAL. Până la un punct 
destinul său se aseamănă cu cel al lui 
Norris. Şi el este maestru în arte mar- 
țiale, și el a avut o școală și printre 
elevi, vedete ca James Mason sau Sean 
Connery. Dar în primul rând l-a învățat 
karate pe Michael Ovitz, care ştie totul 
despre cum se fabrică o vedetă (v.nr. 
5/93). Şi dacă Ovitz a hotărât că in- 
structorul său de arte marţiale trebuie 
să fie actor, mașinăria de produs vedete 
a Hollywoodului s-a pus în mișcare. 
Este adevărat, Steven Seagal nu este o 
persoană oarecare. Născut în 1952, la 
10 aprilie, el a crescut cu gândul la fot- 
bai. Dar, asistând la 7 ani, la o demon- 


strațe de karate. Ha anunţat foarte se- 
ros pe tatăl său: „Daddy, asta voi face 


de acum înainte”. La 17 ani a plecat în - 


Japonia să studieze aikido. „Pentru 
mine, alb şi american pe deasupra,- a 
învăța așa ceva printre japonezi era o 
adevărată provocare. În fiecare zi se 
ivea unul care mă provoca încercând să 
demonstreze că asemenea gen de luptă 
nu era pentru =<ntrus=. Pur şi simplu 
nu-mi dădeau timp să răsufiu“. După 
câţiva ani, Seagal devenise maestru în 
aikido, centură neagră la karate, judo şi 
kendo. În plus, un foarte bun luptător 
de tai chi şi kung fu. Japonezii au învă- 
łat să-l respecte și, după câteva con- 
fruntări cu membrii temutei Yakuza 
(mafia japoneză) în urma cărora a ieșit 
nevătămat, să spună despre el că nici 
un fel de armă nu-i este străină. Bun 
țintaș, el a învățat și „arta“ japoneză a 
interogării prizonierilor. Pentru a do- 
vedi că nu este însă doar o mașină de 
război, Seagal a dobândit solide cunoş- 
tinte în acupunctură, herbologie şi pre- 
sopunctură. Căsătorit în Japonia, tată a 
doi copii, el o părăsește după 10 ani pe 
a sa „Butterfly“ și se angajează merce- 
nar în Asia de Sud-Est, apoi bodyguard 
al episcopului Desmond Tutu. Expe- 
rienţele sale îi vor folosi mai târziu ca 
punct de plecare pentru scenariile fil- 
melor în care va juca. intors în Statele 
Unite, Seagal — credincios devizei sale: 
„Dacă ești cel mai bun într-un dome- 
niu, poţi să fii cel mai bun în orice 
altceva“ scrie, produce şi interpretează 
primul său film, Nico. Lovitură la 
box-office. Cel de-al doilea, Hard To 


„Seagal 
este o armă mortală. 
Un fel de ALIEN 
printre cei de la Hollywood: 


Michael  Ovirz 


KI, înregistrează suma record de 9 mi- 
lioane dolari în primul weekend de la 
premieră și într-o lună „moartă“ cum se 
spune, în februarie. După acest nou 
succes, ei obține controlul total asupra 
filmelor pe care le scrie și interpre- 
tează, putând să ceară un onorariu de 
până la 10 milioane dolari. Cunoscut 
pentru lipsa de modestie când e vorba 
de propria persoană și pentru felul spe- 
cial în care își conduce afacerile (unii îi 
spun „vorace“), alta este imaginea lui 
Steven în ochii soției sale, actrița brita- 
nică Kelly LeBrock: „Când l-am văzut 
prima oară mi s-a făcut puţin frică. Un 
tip de 1,85, cu ochii înfundaţi în orbite 
și o privire de gheaţă ce-ţi dădea fiori 
pe șira spinării. Când a început însă 
să-mi vorbească, mi-am dat seama că 
era departe de felul în care apărea în 
ochii altora. Este cel mai bun soț și 
tată“. Nu același lucru ar putea să 


— 


aaa it N da O aa 


i spună ziariştii amenințați că se vor trezi 


răspunde: 


cu picioarele rupte dacă î vor mai de- 
ranja cu întrebările şi nici reporterul de 
televiziune ce s-a ales cu falca dislo- 
cată pentru că a avut curajul să-l in- 
trebe pe dacă a fost sau nu 
agent CIA pe vremea când „acţiona“ în 
Asia de Sud-Est. Prietenul său, Michael 
Ovitz spunea despre el: „Este o armă 
mortală. Un fel de alien printre cei 
de-aici de la Hollywood. Nimic nu-i stă 
în cale. A vrut să fie actor, producător, 
regizor. A reușit”. Visul lui Seagal este 


„să înzestrez personajele mele cu spiri- 
tul samurailor (regizorul preferat al lui 
Seagal este Akira Kurosawa). Și într-o 
zi voi face şi un film mare, Hamlet de 
pildă, pe care-l voi interpreta tot eu. În 
definitiv dacă Gibson a fost în stare, nu 
văd de ce eu n-aş putea“. Poate îl vom 
vedea în curând pe Hamlet rostind ce- 
lebra „A fi sau a nu fi“ executând miş- 
cări de tai chi, sau kung fu, sau... În de- 
finitiv, totul este posibil. 

a 


Victor Stoian, București: 


Căsătorită cu una din supervede- 
tele lumii cinematografice, (l-am 


numit pe Tom Cruise), NICOLE 
KIDMAN ar fi trebuit, după păre- 


rea multora, să stea acasă, să se 
ocupe de gospodărie și de copii (o 
fetiță și un băiat, înfiați). Numai că 
frumoasa roșcată nu a fost deloc 
de aceeași părere. „Mi-am dorit în- 
totdeauna să fiu cineva prin mine 
însămi, nu doar soția lui... oricine 
ar fi fost el“. Născută în 1967, în 
Hawai, Nicole Kidman a crescut în 
Australia, pe care o consideră de 
altfel patria ei. La vârsta când prie- 
tenele ei sorbeau citronade pe tera- 
sele de pe malul oceanului şi se sã- 
rutau înfocate cu tineri surferi 
blonzi și bronzaţi, Nicole muncea 
pe brânci (şi pe poante) luând ore 
de dans clasic și urmând cursuri de 
artă dramatică. Susținută material 
— şi moral — de mama sa, o fe- 
meie deosebit de energică, Nicole 
Kidman avea un singur scop: să fie 
actriță. Cu toată înfățișarea de top 
model (înălțimea 1,78 m, o cascadă 
de păr blond-roşcat și tenul de por- 
telan), Nicole nu s-a lăsat ademe- 
nită de propunerile — de cele mai 
multe ori extrem de tentante — de 
a deveni manechin. Răbdarea și 
perseverența i-au fost recompen- 
sate căci, puţin trecută de pragul 
adolescenţei, debutează în Bush 
Christmas (1983) urmat imediat de 
The Gang BMX (1984). George Mil- 
ler o distribuie apoi în 

(1988) și Bangkok Hilton (1989), 
două seriale tv care au bătut recor- 
durile de audiență în Australia. 
După alte două filme „domestice“ 
cum le spune ea „și care nu merită 
să fie amintite“, proaspăta actriță 
se lansează pe orbita unei cariere 
hollywoodiene cu Caime blanc 
(1989). Succesul acestui thriller ac- 
vatico-freudian realizat de Philip 
Noyce îi deschide cu adevărat por- 
tile Hollywoodului și, în 1990, inter- 
prete o doctoriță fermecătoare 
în Zilele tunetului (r. Tony Scott). 
Şi are loc întâlnirea cea mare: se 
îndrăgostește lulea de vedeta filmu- 
lui, Tom Cruise. Urmează rapid că- 
sătoria și... intrarea tinerei Kidman 
în „groapa cu lei“, cum numește ea 
presa de scandal. „Pentru că pe 
plan profesional nu făcusem prea 
mare lucru, s-au repezit care mai 
de care să clevetească: «Va sta în 
umbra lui». Sau: «Va face film doar 
datorită lui». Nu i-am putut împie- 
dica să publice tot felul de prostii 
pe seama mea şi aș fi fericită dacă 
cineva ar descoperi o metodă de 
a-i face pe aceşti şacali să înce- 
teze“. Cum nu aveau cum să ri- 
posteze, Nicole și Tom, bizuindu-se 
pe zicala „pe scenă ca şi în viață“ 
hotărăsc să apară din nou împre- 
ună într-un film — de dragoste, bi- 
neînțeles. În 1992, în regia lui Ron 
Howard, se lansează astfel cu mare 
tam-tam la Cannes: Far and Away. 
Filmul este însă un eșec și dă — 
din nou — apă la moară bârfitori- 
tor. „Când l-am întâlnit pe Tom nu 
ştiam cât e de greu să-mi păstrez 
propria identitate“, avea să spună 
Nicole Kidman. În ciuda celor. care 
îi preziseseră o foarte scurtă ca- 
rieră artistică, ea va fi femeia fatală 
în Matice (1993, alături de Alec Bal- 
dwin), va juca alături de Dustin 
Hoffman în Billy Bathgate, și, în 
sfârşit, steaua ei începe să strălu- 
cească odată cu Batman Forever 
(1995) în care interpretează „o psy 
bună ea însăși de psihanalizat, 
amestec de Veronica Lake și Jes- 
sica Rabbit“, cum își caracterizează 
ea însăși personajul. Și tot în 1995, 
cu To Die For (r. Gus Van Sant) ea 
dovedește, în sfârșit, că este ac- 
triță. „Este prima mea comedie 
neagră și trebuie să-i mulțumesc 


= 
— 
= 
Ea 
> 
-e 


Gary Oldman 


mai ales lui Gus care m-a «pilotat» 
şi care m-a ajutat să-mi iigeiog mai 
bine personajul“. În 1996, Nicole 
Kidman înregistrează „un plus cul- 
tural“. Ea este interpreta principală 
din Portretul unei doamne, ecrani- 
zare a romanului omonim al lui 
Henry James, în regia lui Jane 
Campion. Pentru acest rol, Nicole 
nu a cerut onorariu. „Sunt pur și 
simplu fericită că joc un astfel de 
personaj. Poate că acum se va uita 
că sunt și soția lui Tom Cruise. De 
altfel, ei mă înţelege și ca să mă 
ajute a preluat o parte din respon- 
sabilităţile mele: schimbă scutecele 
copiilor, îi duce la plimbare, le dă 
să mănânce. E foarte bine că a în- 
teles, pentru că oricum nu ar fi 
avut de ales. Am fost crescută de o 
mamă cu convingeri feministe, care 
credea serios în emanciparea fe- 
meilor“. Nicole Kidman este acum 
un star și nu se sfiește să spună lu- 
crurilor pe nume: „Cred că a venit 
timpul ca în acest Hollywood — 
strălucitor și ameţitor cum îl văd 
unii, nemilos și rapace cum îl cu- 
nosc alții — tinerii actori să-și 
poată impune punctul de vedere și, 
de ce nu, să aibă curajul să în- 
frunte pe mai marii studiourilor“. 


Adriana Sirbu, Bucureşti: 
Despre GARY OLDMAN pe 


scurt, câteva date: Născut în 1955, 
la Londra. Roluri în teatru și televi- 
ziune. in 1989 pleacă la Hollywood 
unde debutează în State of Grace. 
Urmează Rosencrantz and Gullden- 
stern are Dead, Criminal Law. În 
1992 este interpretul versiunii lui 
Francis Ford Coppola, Bram's Sto- 
ker Dracula. A fost căsătorit cu ac- 
trița Uma Thurman. Divorţat, s-a 
recăsătorit cu Isabella Rossellini. 
Luciana Vasile, București: Ri- 
chard Crenna, colonelul Trautman 
din seria Rambo, s-a născut la 30 
noiembrie 1927. În prezent locu- 
iește într-un ranch în San Fernando 
Valley, cu soţia sa Penni Smith. Ei 
au doi copii: Richard (33 ani) și 
Maria (27 ani), actori și ei. 


Pagini realizate de 
Doina STĂNESCU 


15 


-am văzut in spectacolul 
Cătălinei Buzoianu, Patul 
lui Procust. Ladima. Dar 
un Ladima atât de cine- 

incât 


mele se lipește greu de făptura 
înalt-subțire. Cine e și de unde vine el? 
S-a născut la Brașov. Tatăl brăilean — 
de unde Butuc — mama din 


însă, l-a promis că-i rupe picioarele 
dacă se face actor. Din comoditate a 


altceva un Cerc „Din prostie, 
doamnă“, a făcut box, din dorința de 
„i “, probabil, A 
lucrat in lut — cer — a făcut 


Şcoala populară de artă și a obținut 
chiar de. int la 
ri cel 
GUE norenuț 1e LATE Jia po ou 418. 


„ăştia 
buni“ și a plecat la Tg. Mureș. 
Enu | Gia ei ace VIAA", IDTE. 


din Ora linxului, 
Mărăscu. Rolul 


goș re Teatrul seminar, 


lui Alexandru Dabija, Suită 


m care ţi 
i te amețește... 
Trebuie să mulțumesc bunului Dumne- 
zeu că mi-a dat șansa să încasez, din 


mine, din ce sunt eu, în clipa aia, ca 
actor... Deși, eu nu mă pot încă numi 


„ de domnul Ştefan lordache, 
alături de alți mari actori — mari, pen- 
tru că au dovedit că sunt mari. Eu sunt 
încă atât de la început, e atât de proas- 
pătă „aventura“ mea cu actoria, încât 
nici n-am curaj să o consider a mea. E 
a întâmplării, deocamdată. Până să de- 
vină a mea, mai am ceva de muncit, 
mai am de învățat, mai am de înțeles, 
mai am... Acum, relația mea cu meseria 
este așa: eu o iubesc și mă străduiesc 
s-o fac să mă iubească și ea... Sigur că 
rațiunea mea de a fi este teatrul. Îmi 
dau seama că în alt „segment“ al socie- 
tății nu pot exista. Nu ştiu să fac bani, 
nu știu să fur, de mințit, mint prost și, 
la drept vorbind, nici nu mi-aș dori să 
știu sau să fac altceva... Numai când 
mă duc la teatru — să repet, să joc sau 
să văd un spectacol — simt că funcțio- 
nez bine, lăuntric. Mă simt apărat. Mă 
simt viabil. În meseria asta — dacă ai 
intrat pe un făgaș bun — te mai și șle- 
fuiești, te mai și deschizi, spiritual, 
afectiv, iar dacă te deschizi, ai șansa să 
primești și să dai — în egală măsură... 
A fost un moment de... revelație, când 
am înțeles că, am ceva de primit. Nu 
cred că a existat și momentul în care să 
fi înțeles că am ceva de dat. Vreau să 
spun că eu, până acum, am primit doar 
Și ştiu că va trebui să înapoiez ce am 


16 


Portretul lunii 


ZOLTAN 
OCTAVIAN 


BUTUC 


de Eva Sirbu 


„td aid A art cz Ni 


„Foto:. Victor STROE 


e 


primit, Ceva mi s-a dat, ceva mi se va 

ua, dar poate că tocmai asta este 
șansa mea de a deveni mai bun... E 

= normal să-mi doresc să mi se ceară cât 
mai mult, nu? Cred că da... Mi-e teamă 
de cuvinte. Mi s-a și spus că trebuie 
să-mi fie teamă... Fiul domnului Noica, 
Părintele Rafael, pe care am avut noro- 
cul să-l întâlnesc, spunea: „Atenţie la 
cuvinte! Trebuie să ne îngrijim mai mult 
de ceea ce spunem“... 

— Unele cuvinte, însă, au un sens 
precis. S de pildă. L-aţi și folosit 
foarte . Toţi actorii îl folosesc cu 
același sens când spun că ea, şansa, a 
jucat un rol mare în viața lor. În ce vă 
privește, să fii văzut de Cătălina Bu- 
zolanu sau de Pintilie, n-a fost o șansă? 


— Mare! imensă! Dar ca să fii văzut, 
trebuie să te afli undeva, la vedere. 
Eram în Ora linxului, când doamna Bu- 
zoianu mi-a propus să joc într-un spec- 
tacol de versuri (care nu s-a mai făcut), 
apoi în Visul de Strindberg, alături de 
Maia Morgenstern, altă șansă mare, nu? 
— dar nici acela nu s-a făcut, nu încă, 
sper! Când, în fine, m-a luat în Fuga, 
jucam Paris în Troilus și Cresida, pus 
în scenă de Dragoș Galgoţiu, la Teatrul 
de Comedie, unde eram angajat „fără 
post“... Cum am ajuns la domnul Pinti- 
lie, e o întrebare! Mi-am pus-o și eu... 
Eram la Krems, cu Patul lui Procust, 
ştiam că face film și mă întrebam: Oare 
cum se ajunge acolo?! Cum? Acasă, 
mă așteptau două telefoane: eram che- 


mat la probe... Așa am ajuns să joc o 
partitură extraordinară — doi frați ge- 
meni — unul, miner, care refuză să mai 
iasă la suprafață, întrucât înțelege că 
existenţa lui este una fiinţială, care nu 
ține de condiţiile sociale, celălalt, ne- 
bun, internat în spital. O experienţă 
unică, pentru mine. Dar șansa mare a 
fost să mă întâlnesc, ochi în ochi, cu 
acest mare artist care este domnul Pin- 
tilie... În mină, am filmat aproape gol, 
pe un frig năpraznic dar, mă credeţi 
sau nu, simpla prezență a domnului 
Pintilie, acolo, spulbera orice neajuns 
fizic, într-o clipă... Sigur, să lucrezi cu 
doamna Buzoianu, să lucrezi cu dom- 
nul Pintilie e un noroc extraordinar. 
Dar și o încercare. O treci sau n-o treci. 
Te privește! Cu doamna Buzoianu, la 
început, îmi spuneam chiar: N-am să 
pot! N-am să fiu în stare! Pentru că îţi 
dă — şi îți cere, firește — foarte mult. 
Tot. De la lectură, chiar, când pune 
textul deoparte și se apucă să joace 
spectacolul, dar știți cum? La nuanţă! 
Și îl are atât de clar în minte, încât tu, 
actor, cu mijloacele tale, tot acolo 
ajungi la urma urmelor. Dacă înţelegi 
„din prima“, e bine. Dacă nu... Dar eu 
cred că așa și trebuie să joc! Să slujesc, 
adică, regizorul în ceea ce vrea el, cu 
credința că el este cel care face specta- 
colul. Eu nu sunt decât un instrument 
care trebuie să „sune“, armonic, după 
cum cere spectacolul lui... Pe domnul 
Pintilie însă, l-am auzit spunând că este 
profund nemulțumit, dacă are în mână 
doar un instrument, gata să sune cum 
trebuie — oricât de bun ar fi el! Dacă 
nu există acea mică nebunie a omului- 
actorului, care să-i aducă ceva în plus, 
nu are nici o plăcere... Culmea este că 
doamna Buzoianu are același gând, dar 
ajunge la el altfel, prin alte mijloace... 
Dincolo de șansa de a lucra cu acești 
doi mari artiști, pentru mine important 
a fost, de fiecare dată, omul cu. care 
m-am întâlnit. Noi nu ne folosim unii de 
alții, ci ne întâlnim unii cu alții. Cel pu- 
țin așa cred... Dacă simt că și eu sunt 
important pentru celălalt, ceea ce iese 
din întâlnirea noastră nu poate fi decât 
bun şi mr one iget gone, oricum... 

— Puteţi numi și al re impor- 
tantă, folositoare, deci? 

— „Examenul“ în fața domnului Liviu 
Ciulei, când am dat concurs la „Bulan- 
dra". Audiţia... M-am suit pe scenă 
să-mi spun monologul din Patul lui 
Procust, dar de emoție nici nu puteam 
să respir. M-a și întrebat: „Dumneata de 
unde respiri?“ M-a oprit de mai multe 
ori și am reluat, cu o bucurie extraordi- 
nară, pentru că imi dădeam seama că 
nu mai are nici o importanţă dacă iau 
sau nu concursul. important era să-l 
ascult, să-l aud și să înțeleg ce-mi 
spune... Întâlnirea cu domnul Ciulei, 
atunci, a însemnat pentru mine acele 
puține minute, pe ceas, care se pot 
aduna într-o lecţie de viaţă și de mese- 
rie esențială. Când am coborât de pe 
scenă nu-mi doream decât să mă întorc 
acolo. De altfel, de asta te și sui pe 
scenă: ca să mai dai un „examen“, ca 
să dovedești, într-o bună zi, că eşti ac- 
tor. Dar, până să ajungi să dovedești că 
traversezi bucurii și dezamăgiri, deza- 
măgești și ești dezamăgit... Este o me- 
serie foarte importantă, doamnă. Și 
foarte generoasă. Îți oferă șansa să te 
salvezi, ca om, să fii bun şi folositor. 
Şansa să primești și să dai. Sunt singu- 
rele momente în care te simţi bine. Te 
simţi. În rest, te tăvălește viața cum 
vrea ea... 

— Ce dă un actor, mai știu... Dar ce 

te el? 

— Dacă vă spun lumină, ar trebui să 
ajungă. Prin lumină se înțelege tot. In- 
clusiv ceea ce te luminează, ca om, cu 
defecte cu tot, inclusiv lumina pe care 
trebuie s-o urmezi. Nu știu... Mă tem de 
cuvinte. Nemulțumirea mea majoră este 
că nu pot spune lucrurilor pe nume, 
aşa cum o făcea Nichita Stănescu 
prin... necuvintele lui... 

TD o ep pas că ete 
de pe creier“... 

— Simplu! Te scoli dimineaţa și vezi 
totul sumbru, vezi doar mizeriile vieții 
tale de om când, de fapt, ar trebui să-ți 
spui: Uite încă o zi, încă o șansă de a 
mai trăi un pic, pentru a mai înțel: 
ceva, pentru a mai fi bucuros sau necă- 
jit de ceva, pentru a te duce la teatru să 
repeți, să joci, să vezi un spectacol. 
Pentru a mai trăi un pic. Trăim atât de 
puţin! Un pic... 


Zoltan Octavian Butuc are 26 de ani. 
m 


GQKINO 


FESTIVALUL 
INTERNAȚIONAL DE FILM 


Palmares 


Marele premiu: În fiecare zi e noapte de Alexandru Maftei (România); Pre- 
miul pentru regie: Turul Franței de Vincent Bal (Belgia); Premiul pentru ima- 
gine: Procesiune et caetera de Eric Ledune (Belgia); Premiul pentru scena- 
riu: Doamna Bovary de Gheorghe Preda (România); Premiul special al ju- 
riului: Sara de Napoleon Helmis și Vorbește-mi de dragoste de Filipos Tsitos 
(Grecia). Premiul special acordat de Fundaţia Soros (Sara de Napoleon Hel- 
mis). Premiul revistei Academia Caţavencu (10 minute cu clasa muncitoare 


de Florin lepan). 


Şansa 
care venea din frig 


diția a cincea a festivalului 
Dakino ar putea purta un 
supratitiu cinefil, Siberia- 
da. Şi nu numai pentru că 
în ziua deschiderii a înce- 
put un viscol siberian, ci 
și pentru că marele absent a devenit 
actorul principal din filmul la care fă- 
ceam aluzie, Nikita Mihalkov, invitatul 
care n-a mai putut ajunge din pricina 
suspendării zborurilor. Au sosit însă, 
mai devreme, mulţi alți oameni de ci- 
nema a căror prezenţă a întărit autori- 
tatea acestui festival de scurt metraj 
aflat la a treia ediţie internaţională: 
Pierre Henri Deleau, delegat general al 
Festivalului de la Cannes (președintele 
juriului), regizorul francez Bertrand Ta- 


Juriul 


Pierre-Henri Deleau 
critic, 
editor (Franţa) - 
Președinte 
Donatella Senatore 
— producător (Italia) 
Roberto ivan Orano 
— actor, scenarist (Italia) 
Taieb Louhichi 
— regizor (Tunisia) 
Dan Pița 
— regizor (România) 
Dan Necşulea 
— regizor (România) 
Adina Darian 
— critic (România) 
Mircea Diaconu 
— actor (România) 
irina Margareta Nistor 
— critic (România) 


vernier (impreună cu retrospectiva pre- 
zentată în paralel la Institutul Francez), 
regizorul tunisian Taieb Louhichi 
(membru în juriu), producătoarea ita- 
liană Donatella Senatore, regizorul 
francez Didier Flamand (pentru a pre- 
zenta pelicula sa premiată cu Cesar, 
orele actrița Charlotte Rampling și 
alţii. 

Prezența personalităţilor citate n-ar fi 
fost însă de ajuns pentru evidentul salt 
calitativ înregistrat faţă de ediţiile ante- 
rioare. Acesta a fost asigurat mai ales 
de mecanismul managerial care a reușit 
să adune mai multe filme din întreaga 
lume şi să obțină ajutorul unor impor- 
tanţi sponsori (printre care Centrul Na- 
tional al Cinematografiei, institutul 
Francez, Consiliul Municipiului Bucu- 
rești, Assos, Cafe Club etc.). Chiar 
dacă n-a funcţionat totul perfect (nu 
s-a putut face nimic împotriva frigului 
din cinematograful „Scala“, de pildă) 
președintele festivalului Dan Chișu 
poate considera această ediție o victo- 
rie organizatorică (la proporţiile noas- 
tre, firește). 

Dar dincolo de faima invitaţilor, ceea 
ce rămâne dintr-un festival de aseme- 
nea tip, destinat afirmării cineaștilor ti- 


(Continuare în pag. 27) 
Dana DUMA 


E 


Foto Victor STROE 


3 Regizorul Bertrand Tavernier şi Charlotte Rampling 
decernând premiile 


aA 


@ Președintele Pierre-Henri Deleau și o parte din membrii juriului 


„Dac-ar şti 
americanii!“ 


România contra 2 Franța 
și 1 Anglia — acesta a fost 
raportul de forțe în secțiu- 
nea documentar, învingă- 
tor „cu premiu“ (e drept, 
„din partea Academiei Ca- 
țavencu) ieşind un film ce trebuia să 
concureze la categoria ficțiune (dat fi- 
ind apăsata mizanscenă a realităţii sor- 
dide scăldată în deriziune) Zece minute 
cu clasa muncitoare de Florin lepan. 
Când exista un serios pretendent la 
marele trofeu — Dac-ar știi americanii 
de Lucian Doroftei — temerară investi- 
gaţie în zona de embargo pe Dunăre, 
unde traficul cu benzină e înfloritor, sti- 
mulat chiar de drasticele măsuri care — 
aşa cum declară un intervievat — favo- 
rizează perpetuarea unui cerc vicios: 
deopotrivă grănicerii şi contrabandiștii, 
părinţii şi copiii, elevii și profesorii, „în- 
treprinzătorii“ și oamenii cinstiți „val- 
sează“ la figurat — sustrăgându-se de 
la control — și la propriu — apărând și 
dispărând din colimatorul camerei de 
fiimat, care înregistrează cu nerv un 
material incitant, excelent montat, fă- 
când haz de necaz de „morala“ institu- 
ită ad hoc. Profitul cu orice preț: 
„Dac-ar ști americanii/ Ne-a pușcă/ Şi 
ne-ar lua banii!“ 

Fără să fie dintre calitățile strict ne- 
cesare meseriei, discreţia se potriveşte 
însă foarte bine subiectului în cazul fil- 
mului Viața e in altă parte (r. Radu 
Muntean — despre motivele retragerii 
la mânăstire) sau Thnoat Chroun (r. 
Roenu Narith, Franța — despre mizeria 
din Cambodgia), dar devine supără- 
toare, lipsa unui punct de vedere fri- 
zând o involuntară, dar nedorită publi- 
citate, precum în Maya (r. Valentin Ho- 
tea — portretul unui guru autohton, in- 
serând și fragmente din filmele de 
popularizare). O bună anchetă asupra 
regimului din Închisoarea (r. Mirona 
loana Tatu) este incifrat inutil prin al- 
ternarea alb-negru — color; unui inte- 
resant reportaj la cantinele de săraci i 
se aplică niște „coperţi“ neadecvate, 
pretins spirituale: Masa săracilor (r. Că- 
tălin Saizescu). 


Şi la capitolul ficțiune România s-a 
prezentat bine, la fiecare categorie în 
parte. S-au impus, datorită atât ideii cât 
și stilului, două filme concepute în tan- 
dem, deși de autori diferiți. Sara (r. Na- 
poleon Helmis) — în flash-back, o po- 
veste de iubire neconsumată între un 
tânăr proiecţionist și o elevă evreică de- 
portată, zărită peste ani într-un cadru 
de film documentar despre victimele la- 
gărelor de exterminare. Filiaţia cu Lista 
lui Schindler este salutară, existând și o 
emoţionantă echivalență plastică: tran- 
dafirul depus pe pervazul scăldat de 
ploaie în universul tern e asemeni hăi- 
nuței roșii a fetiţei din filmul lui Spiel- 
berg. Cu același reverenţios respect e 
invocat Woody Allen cu al său Tranda- 
firul roșu din Cairo in Ultimul Chariot 
(r. Cristian Dumitru): o tânără proiec- 
ționistă, îndrăgostită de filmul mut, ră- 
mânând fără slujbă căci cinematograful 
se transformă în bar, alege soluția eva- 
ziunii la brațul eroului căruia îi și sea- 
mănă: 

Mici piese de virtuozitate sunt și Ne- 
putinţa (r. Ștefăniță Manea) care tran- 
smite un fior existenţial; și Matrimonia- 
le (r. Dan Raţiu) care schițează impe- 
tuos debutul unei idile în condiţii ne- 
propice; Doamna Bovary (r. Gheorghe 
Preda) — hazoasă dramoletă „de pati- 
noar“ relatând „pe repede“ visele unei 
femei de servici îndrăgostită de o stea a 
gheții, alungată de soț, macaragiu frus- 
trat; În fiecare zi e noapte (r. Alexandru 
Maftei) probând o reală capacitate de a 
concentra istoria unei familii în câteva 
lungi secvențe, având în prim plan o 
biată femeie (excelentă Monica Ghiuţă) 
ce face eforturi caparao să păstreze 
aparențele normalitāții, hărțuită de o 
mamă senilă, un fiu ingrat, o noră inso- 
lentă şi un curtezan interesat (Marele 
premiu). Regia a fost însă apreciată în 
mod special la filmul belgian Turul 
Franţei (r. Vincent Bal) care operează o 
fină analiză psihologică asupra a doi 
puști la prima, timidă, experiență ero- 
tică; excelentă scena sărutului. 

inventivitatea și talentul pot să se ma- 
nifeste și într-un timp record — thril- 
ler-ul de trei minute Ultă-te la mine! (r. 
Todor Matzanoc, Bulgaria), și în peri- 
metrul unei bodegi, limitându-se la dia- 


(Continuare în pag. 27) 
Irina. COROIU 


Lupta cu plictisul 


A ntr-o posibilă ediție modernă a 
Dicţionarului ideilor primite de-a 
gata, la articolul Regizor euro- 
pean s-ar putea citi ceva de ge- 
nul: Persoană uscăţivă şi agitată, 
purtând ochelari, tună și fulgeră 

impotriva cinematografului american. 
Îşi împănează dişcursul cu citate din 
marii filosofi, face elogiul plictiselii și — 
ca urmare — realizează filme intermina- 
bile care se doresc profunde. 

Bertrand Tavernier este un regizor 
european care contrazice clişeele enu- 
merate mai sus. E adevărat, poartă 
ochelari, dar e departe de a fi uscăţiv. 
Cât despre cinematograful american... 
Născut la Lyon în 1941, își abando- 
nează studiile de drept pentru a se con- 
sacra criticii de film. Cine sunt cineaștii 
pe care îi apără? Boetticher, Walsh, Ul- 
mer sunt doar câteva nume. Cineaști 
americani sau afirmaţi în America, după 
cum se vede. Dedică filmului de peste 
ocean mai multe cărţi, dovedindu-se un 
fin cunoscător și un analist înzestrat cu 
simțul detaliului. Dar asta nu înseamnă 
că disprețuiește filmul european. Dim- 
potrivă. 

O discuţie cu Tavernier este o bucu- 
rie pentru orice cinefil, indiferent dacă 
îi împărtășește gusturile sau nu. Ceea 
ce răzbate din spusele regizorului fran- 
cez este o imensă dragoste pentru ci- 
nema și o rară generozitate. Această 
generozitate îl face ca, în loc să-și 
piardă timpul explicând de ce nu îi plac 
ultimele filme ale lui Tarkovski, să ex- 
plice de ce Boetticher este un regizor 
important sau să analizeze în detaliu o 
scenă dintr-un film al lui Hawks. Pre- 
feră să apere ceea ce iubește și nu să 
denigreze ceea ce nu îi place. 

Și totuși, de ce nu îi plac ultimele 
opere ale lui Tarkovski? „Pentru că mă 
plictisesc“, răspunde Tavernier. „Când 
încep să mă plictisesc ies din sala de 
cinematograf. Detest lucrurile plicti- 
coase. De exemplu nu citesc filosofie. 
Daţi-mi orice roman sau carte de poe- 
zie și voi reuşi să le citesc. Dar când în- 
cep un volum de filosofie, renunţ după 

(Continuare în pag. 27) 


Rolland MAN 


17 


Considerat 
unul dintre 


cei mai fermecători (şi talentaţi) k. 


actori de la Hollywood, 
l-aţi văzut 
în Interviu cu un vampir, 
Legendele toamnei, 
Cândva, pe aici 
curgea un râu 


Hrana — o necesitate. 
Ne aşezăm la masă, 
un ritual cotidian 
căruia -nu-i mai acordăm 


prea multă atenţie. 
Ne adunâm în jurul mesei 


alteori în zile de sărbătoare. pa e S 
Hrana a devenit un obiect de studiu nu numai pentru specialiştii în nutriţie, 


ci şi pentru psihologi, psihanalişti, antropologi etc. 

Câte simboluri se leagă de mâncare! 

Masa a pătruns în lumea cinematografului încă de la primele producții Lumière — în 

Le Déjeuner du bébé íl vedem pe Auguste Lumière alături de soția sa, hrănindu-şi bebeluşul. 

Primul pas fusese făcut. Aproape nu mai există film în care să nu vedem oameni mâncând. 

Dar mesele nu sunt întotdeauna atât de simple şi de paşnice ca dejunul bebeluşului. 
Dintr-o lungă istorie a menu-urilor cinematografice am ales câteva. 


MAREA 


Ospeţele între satiră şi privirea idealizantă 


e Festinuri într-o viziune satirică.. 
(Satyricon de Federico Fellini şi Farmecul discret al burgheziei de Luis Bunuel) 


u există o mai mare cucerire a civilizației noastre decât o 
masă bine pregătită!“ scria Dickens. În romanele sale întâlnim 


N în a e timp o mușcătoare satiră socială și o structură sen- 
» 


timenta 


care idealizează familia victoriană. Cinematogratul, 


care a evoluat în mare parte pe modelul melodramei din secolul al 
XIX-lea, la dezvoltarea căreia Dickens a contribuit, va utiliza „o masă bine 
pregătită“ pentru a satiriza sau a idealiza o societate sau un grup social. 


Dintre pionierii mutului, D.W. Griffith 
are mari afinități cu latura sentimentală, 
idealizantă a lui Dickens. În Intoleranță 
(1916). el folosește ospăţul regelui Bel- 
shazzar pentru a prezenta într-o ma- 
mieră care idealizează civilizaţia muri- 
bundă a Babilonului antic. În Biblie, os- 
pâțul lui Belshazzar — în care un înger 
scrie pe un perete profeţii care anunţă 
distrugerea — ocupă doar spaţiul a 
două scurte versete. Griffith extinde 
acest ospăț, astfel încât el domină nu 
numai episodul babilonian, ci toate cele 
patru părți ale construcției sale cinema- 
tografice. Impactul asupra publicului 
este atât de mare încât până și astăzi 
spectatorii rețin mai degrabă pe Bel- 
shazzar și pe soția sa — două perso- 
naje destul de lineare — decât pe lisus 
Christos, pe hughenoții francezi ucişi 
ori pe mama care se luptă pentru-su- 
pravieţuire. 

O abordare mai satirică e evidentă în 
Rapacitate (1923) de Erich von Stro- 
heim. În scena banchetului nupţial regi- 
zorul depășește chiar satira, disprețul 
său fiind vizibil. Personajele își devo- 


20 


rează mâncarea cu o „rapacitate“ dusă 
la extrem, încă şi mai evidentă decât în 
crimele și înșelătoriile pe care le vor în- 
făptui în goana lor după aur. Stroheim 
filmează modul în care ele mănâncă 
într-un mod atât de grotesc, încât dis- 
pare orice legătură cu plăcerea sau cu 
rolul hrănitor al alimentelor. „Apetitul“ 
devine pur și simplu o nevoie oarbă de 
a consuma și de a distruge. Ca şi în In- 
toleranță, hrana este în centrul filmului. 
Familia începe prin a devora mâncarea 
şi sfârșește prin a se devora. 

Cele mai multe ospețe cinematogra- 
fice se situează undeva între viziunea 
lui Griffith și cea a lui Stroheim. Ban- 
chetul al din particulară a lui 
Henric Vill-lea (Alexander Korda, 
1933) este satiric, dar în acelaşi timp 
privit cu o oarecare afecțiune. În mo- 
mentul în care obezul și pofticiosul 
rege al Angliei (Charles Laughton) rupe 
cu mâinile bucăţi dintr-un pui, vedem 
lăcomia  nestăpânită și manierele la 
masă ale unui copil prost crescut. Dar 
tot timpul regele se plânge că bunele 
maniere, politețea şi stilul dispar din 


societate. Faptul că nu-și dă seama 
cum se comportă el însuși îl face însă 
un personaj simpatic. Regele Henric al 
Vill-lea este în același timp ridicol, şi 
un om cu idealuri înalte. 

Cei doi poli — satira şi privirea ideali- 
zantă — sunt cel mai bine reprezentaţi, 
printre regizorii moderni, de Luis Bu- 
nuel și Luchino Visconti. Cineastul spa- 
niol a filmat mese într-un mod care 
provoacă râsul, dar și un gust amar. În 
Farmecul discret al burgheziei (1972), 
șase personaje din înalta societate nu 
se lasă învinse de nici o greutate în 
efortul lor de a organiza o mică petre- 
cere — chiar dacă societatea se prăbu- 
șește, lovită de atentate teroriste și re- 
voluţii. erul exterminator (1962) ne 
aduce în fața ochilor un coșmar opus 
— o petrecere fără sfârșit, din care nici 
un personaj nu mai poate scăpa. Bu- 
nuel a filmat și parodii blasfematorii la 
Cina cea de taină, în Viridiana (1961) și 
Calea Lactee (1968). Dar acestea sunt 
mai puțin subversive decât petrecerea 
burgheză din Fantoma libertăţii (1974), 
în care invitaţii stau în jurul unei mese, 
defecând în public, dar se ascund într-o 
cămăruță pentru a mânca. 


Visconti folosește mesele pentru a 
idealiza o familie sau o societate. Ban- 
chetul aristocratic în ultima parte din 
Ghepardul (1963) sau cina familiei să- 
race din Rocco și frații săi (1960) — 
ambele evocă o ordine socială adorată 


care însă se va prăbuși sub greutatea 
istoriei sau a „decadenţei“. Senzuaiele 
scene de restaurant din Moarte la Ve- 
neția (1971) sunt o elegie pentru o 
Belle Epoque care va dispărea curând. 
Visconti utilizează adesea scene diferite 
în care personajele stau la masă pentru 
a trasa progresele decadenţei. Căderea 
zeilor (1969) începe cu o „ideală“ cină 
în familie (chiar dacă ea e amenințată 
de crimă, abuz asupra unui copil sau 
Helmut Berger imitând-o pe Marlene 
Dietrich). Apoi acest ideal este pângărit 
în repetate rânduri, cu o orgie nazistă 
şi o nuntă la care eroul Berger își otră- 
vește mama și pe iubitul acesteia. San- 
dra (1965) se deschide cu o străluci- 
toare petrecere în înalta societate, de- 
parte de familie. Claustrofobicele mese 
în familie vor conduce la incest între 
personajul înterpretat de Claudia Cardi- 
nale şi fratele ei. 


E greu de spus care tip de prezentare 
a meselor a avut o influență mai mare 
— satiră tip Stroheim și Bunuel sau 
idealizare şi decadenţă ca la Griffith și 
Visconti. Alte mese de tip satiric întâl- 
nim în grotesca orgie romană — ban- 
chetul lui Trimalchio în Satyricon (Fe- 
derico Fellini, 1968), sau cele două cine 
de familie atât de diferite din Annie Hall 
(Woody Allen, 1977) — una dintr-o fa- 
milie muncitorească evreiască, în care 
toată lumea se ciondănește încontinuu; 
cealaltă dintr-o familie bună WASP, în 


Cearta dintre Jack Nicholson și o ur- 

suză chelneriță într-o cafenea periferică 

este unul din punctele importante ale a 

satirei lui Bob Rafelson din Cinci piese Animalele 
uşoare (1970) — un bărbat frustrat care u 


se luptă cu societatea de consum. îsi r 
Mesele de Crăciun în familie din IŞI p otolesc foame a; 
Fanny și Alexander (Ingmar Bergman, oamenii mananca; 


1983) sau The Dead (John Huston, pi 
1987), banchetul nupțial în familia ma- singur 
fiotă din Nașul (Francis Ford Coppola, s 


1972) reprezintă toate idealizări ale omul de spirit 


unor situații care nu mai pot continua. 


Dar nu toate încercările de acest tip au ştie să mănânce“. 


fost încununate de succes. Portretizând 
societatea New York-ului la graniţa din- 
tre secole în Vârsta inocenţei (1993), 


Martin Scorsese a provocat remarci „Soarta naţiunilor 


batjocoritoare la adresa sa, căci se ser- . 
vesc feluri de mâncare ușoare, aranjate de pinde 


artistic în farfurii, caracteristice t a 

Casa OA 50 numește nouvelo cuisine îu-o de felul în care 
epocă cunoscută pentru mi ~ “ 
care bogate, aproape indigeste. Regizo- se hrănesc 


„„Și într-una sentimentală Cmi 
(Ghepardul de Luchino Visconti) „Spune I A 
ce mananci 
rul belgian Harry Kimel comenta: şi-ţi spun 
„Există mulți americani foarte culţi, dar . -. 
di. Scorsese nu se numără printre ei“. cine eşti . 
Ne putem întreba dacă cele două ti- 
puri de prezentare a meselor se mai pot n 
aplica la amalgamu! postmodern al ci- „Descope rirea 
Dorr hora contemporan. Reservoir . 
uentin Tarantino, 1992) începe UNU! nou 
cu banda de răutăcători într-un a 
fast-food, punând la cale o spargere şi fel de mancare 
analizând-o pe Madonna; În acel mo- . 
ment „idealul“ se risipește cu același face mai mult 
sim, romana paua Sah sau Vis- en tru fe ricirea 
conti, dar cu O vi mult mai mare. 
Dar, în Pulp Fiction (1994), același Ta- p . 
rantino ne arată prin intermediul mese- speţei umane 
lor și al restaurantelor că societatea — a 
așa cum a a fost ea înțeleasă de generații decât 
Se ae izori — nu mai există. . 
ata: ravolta prezintă diverse descoperirea 
moduri de a servi un Big Mac în Eu- A u 
ropa, sau când iese cu Uma Thurman unul nou astru a 


la un restaurant în care chelnerii sunt 

îmbrăcaţi ca vedete dispărute ale ani- r 3 
lor'50, devine evident că astăzi „cultura“ Nu tra im din 
este doar o colecție de parodii și refe- rig 


rinte la alte culturi. În comparație cu ceea ce mâncăm, 


Tarantino, Stroheim și Bunuel ne par 


chiar liniştitori. Povestea principală din ci din ceea ce 


Pulp Fiction (ca și în intoleranţă, aici = 
există patru fire narative diferite) este o dige răm” 
spargere într-un fast-food. Oare Taran- a 


tino ne indică astfel viitorul ospețelor pete 


din filme? Să servești masa când știi că 


€ praz n David MELVILLE 
se apropie sfârșitul lumii. m și Rolland MAN 


'crăpel 


care abia de se scoate vreun cuvânt. Brilla t- Savarin: 


È De-aș fi... Harap Alb de lon Popescu. Gopo 


Chiolhanuri 
şi lehamite 


-ar putea ca cinefilii tineri să nu rețină nici o scenă memorabilă de 
„mare crăpelniță“ din cinematograful românesc pentru că, în anii '80 
ai hranei controlate de partid, i aha mâncării pe ecran era 
cvasi-prohibită. Există însă și în filmele noastre secvenţe antologice 
cu niște ospețe mai mult sau mai puţin ca-n basme de care meri a 
ne amintim. lată câteva dintre ele. 

e De-aș fi... Harap Alb (1965) de lon Popescu Gopo. Regizorul face din proba 
îngurgitării pantagruelice la care e supus eroul basmului împreună cu pitoreasca 
lui ceată un moment antologic. Flămânzilă (Mircea Bogdan) şi Setilă (Florin Vasi- 
liu) consumă incredibile cantități de mâncare și băutură într-o stare de voioșie 
contaminantă, exagerarea comică fiind aici generatoare de gaguri vizuale memora- 
bile. Decorul halucinant (semnat de lon Oroveanu) fixează bine în memoria noas- 
tră acest fragment. 

e Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1971) de Sergiu, Nicolaescu. În cel 
mai ambițios film al regizorului, momentul mesei în fruntea căreia este pus prostul 
satului, Ipu, a fost asemănat cu „Cina cea de taină“. Nu pentru că personajele ar fi 
dispuse ca în celebrul tablou, ci pentru că asistăm la un ceremonial al trădării. Un 
ospăț în care săracul cu duhul este ademenit cu mâncăruri alese pentru a fi con- 
vins să-și asume răspunderea unei crime pe care n-a comis-o. De neuitat Amza 
Pellea în rolul lui Ipu. 

e Tănase Scatiu (1976) de Dan Piţa. O recepție cu pretenții la primirea unui mi- 
nistru într-o gară amărâtă se transformă într-un chef oriental al cărui protagonist 
devine vechilul Scatiu. Dezlănţuirea lui de vitalitate și de mitocănie (un adevărat 
recital al actorului Victor Rebengiuc) explică succesul social al acestui personaj pe 
cât de detestabil pe atât de viguros. O secvenţă de ospăț care ajută enorm la reve- 
larea unor caractere. 

e Secretul lui Bachus (1984) de Geo Saizescu. În această comedie de moravuri 
destul de sumbră pentru epoca în care a fost făcută, o masă de nuntă schițează 
grotesc opulența unui îmbogăţit de pe urma „economiei paralele“ cu cea socia- 
listă, care specula penuria de alimente. Unul dintre puţinele filme dinainte de '89 
unde putem vedea un ospăț în toată puterea cuvântului. 

e Balanța (1992) de Lucian Pintilie. După înmormântarea ftizicului Titi, masa de 
pomenire devine un chiolhan la care iau parte turnătorii şi cei turnați, victimele și 
călăii. Plăcerea mâncării asigură un foarte scurt armistițiu între cele două tabere 
care polemizează aprig asupra noțiunii de libertate. O tensionată înfruntare ideolo- 
gică între reprezentanții celor două concepții opuse, datorată lui Victor Rebengiuc 
şi Răzvan Vasilescu. 

e Senatorul melcilor (1995) de Mircea Daneliuc. Cea mai șocantă scenă de 
mare crăpelniță rămâne, în cinematograful nostru, masa oferită de senatorul Vår- 
tosu oaspeţilor săi elvețieni. Firavul copil al Cireșicăi se îndoapă cu salam în timp 
ce pofticiosul om politic se repede la felul de mâncare care îl va face să vomite, 
sofisticaţii melci. O scenă în care greaţa la propriu dobândește repede sensuri me- 
taforice. Nimeni n-a sugerat atât de convingător ca Dorel Vișan (în rolul principal) 
starea de „mare lehamite“. 


Dana DUMA 


& Atunci i-am condamnat pe toți la moarte 
de Sergiu Heec as 


Sexualitatea şi excesul culinar fac 


„Ospeţele trebuie să fie solemne şi rare, 
altfel nu mai sunt ospeţe”. 


Aldous Huxley 


Triumful (in)digestiei 


ușine producătorilor acestui film, ruşine regizorului, rușine actori- 

lor care au acceptat să se bălăcească, să scurme cu râtul, gro- 

hăind de plăcere, în această mociriă din care nu vor mai ieși vreo- 

dată curaţi, ruşine tinerilor care umpleau sala în care au văzut fil- 

» mul pri „.), rușine ţării mele, Franţa, care a acceptat să trimită 
tă chestie la Cannes, pentru a ne reprezenta culorile. (Culo- 


rile! Îţi vine să plângi!) Ruşine, în sfârșit, pentru civilizația noastră atât de slăbită, 


care tolerează, plângi inanțează, menajează, devorează și înghite astfel de lături ameste- 
cate cu excremente“, scria Jean Cau în 1973. Aţi putea crede că se referă la un 
film pornografic sau tao ultraviolentă peliculă fără nici un merit artistic. Ei bine, 
nu. Îndignarea i-a fost produsă de Marea crăpelniță de Marco Ferreri, care a stârnit 
un imens scandal la Cannes în acel an, cu ecouri încă şi astăzi. 


în Marea 


@ Michel Pičcoli 4 
crăpeiniță N 


Dar despre ce e vorba? Patru bărbaţi (interpretați de Marcello Mastroianni, Ugo 
Tognazzi, Michel Piccoli, Philippe Noiret, care vor purta în film propriile prenume) 
se retrag într-un weekend într-o casă pariziană pentru un „seminar gastronomic“. 
Vor mânca cele mai rafinate preparate până când vor muri. Astfel enunțat, subiec- 
tul nu pare prea șocant. Dar modul în care Ferreri a filmat totul a deranjat. Pentru 
că dintr-un fim despre mâncare el face un film despre digestie, despre consum, 
un film pe care l-am putea numi fiziologic. Aproape nici un amănunt nu ne este 
ascuns, avem senzaţia că vedem transformările pe care le suferă alimentele în tu- 
bul nostru digestiv. Asistăm la pregătirea minuțioasă a mâncării, la ritualul mesei, 
dar auzim și zgomotele fiziologice care urmează, vedem excrementele. E vorba de 
lucruri pe care toată lumea le cunoaște, dar de care din decenţă nu vorbim, nu le 
facem în public. z 

Marea ni le arată. Şi ne simțim deranjați, chiar dacă ne numărăm 
printre admiratorii filmului. De ce, dacă nimic din ceea ce este omenesc nu ne e 
străin? Mâncăm pentru a trăi, eliminăm resturile, suntem toți la fel. Dar unii trăiesc 
pentru a mânca, iar alții mănâncă pentru a muri. Să mori consumând prea mult din 
ceea ce îți este absolut necesar pentru a trăi... 

Ferreri nu vorbește doar de legătura dintre mâncare și moarte, ci și de relația 
hrană-sex: prostituatele se alătură la un moment dat eroilor, dar vor fugi speriate 
când își vor da seama că e vorba de un joc periculos (poate pentru că regizorul 
consideră că aceste femei ușoare au un instinct al supravieţuirii foarte pronunţat); 
Ugo moare în timp ce Philippe îl hrănește, iar Andrea (Andrea Ferrâol) îl mastur- 
bează. Filmul invită și la alte conexiuni, ca de exemplu hrană-instinct ludic, dar 
este imposibil să treci totul în revistă. 

Eroii au gusturi rafinate, dar trec de la savurarea hranei la consumarea ei, la sa- 
țietate, la sastiseală, la supraconsum. Mulţi au văzut aici o critică a societăţii de 
consum (vezi și nr. 8/95) Excesul înăbușă. lar evadarea este imposibilă — Marcello 
vrea să fugă la un moment dat, dar va muri degerat. Să fie viitorul atât de sumbru? 
Eroii nu mai consumă de plăcere, ci se lasă sufocaţi de abundența de produse... 
Poate că și asta este o explicaţie a reacțiilor negative pe care filmul le-a susținut: 
Anita Ekberg ne soma să bem mai mult lapte unii nu vor să vadă că şi o societate poate muri de indigestie. 


22 


„Poftă bună 
la şireturi... 


Există multe filme în care meniurile 
nu sunt chiar ceea ce ne așteptăm de la 
o masă normală. De foame, de nevoie, 
personajele mănâncă lucruri neobişnu- 
ite. Dintr-o lungă listă am selectat câ- 
teva: 

e Goana după aur (Charles Chaplin, 
1925). Mort de foame, vagabondul tran- 
sformat în căutător de aur își fierbe o 
gheată și mănâncă şireturile ca pe niște 
spaghetti. 

e Aventurile lui Marco Polo (Archie 
Mayo, 1938). Gary Cooper, în rolul ex- 
ploratorului descoperă un fel ciudat de 
tăiței chinezești numiţi „spa ghet“. 
Apreciindu-le gustul, se hotărăşte să ia 
la întoarcerea în Italia câteva porţii. 

e Uriașul Hemd E Stevens, 1956). 
Rafinata Elizabeth Taylor leșină în mo- 
mentul în care vede câţiva cowboys te- 
xani mâncând creierul unei vaci la un 
picnic. 

e Ce s-a întâmplat cu Baby Jane? 
(Robert Aldrich, 1962). Bette Davis, în 
rolul unei nebune, fierbe papagalul su- 
rorii sale infirme (Joan Crawford) și i-l 
servește apoi la masă. 


$ Goana după aur, 
de şi cu Charlie Chaplin 


e Barbarella (Roger Vadim, 1967). 
Sclavele, ținute dezbrăcate într-un fel 
de labirint, se hrănesc cu orhidee. 
Două lesbiene fumează un drog numit 
„esenţă de bărbat”. 

e Zardoz (John Boorman, 1973). 
Charlotte Rampling și ceilalți nemuri- 
tori mănâncă o ciudată pâine verde flu- 
orescentă. 

e Mahler (Ken Russell, 1974). Com- 
pozitorul evreu (Robert Powell) are un 
coșmar sado-masochist în care o na- 
zistă tiranică îl obligă să mănânce un 
cap de porc și apoi să le dea lapte. 

e Salo (Pier Paolo Pasolini, 1975). 
Torţionarii fasciști își obligă prizonierii 
să ia parte la un banchet la care se ser- 
vesc excremente. ; 

e Furtuna (Derek Jarman, 1979). The 
Incredible Orlando îl interpretează pe 
Caliban, care este reprezentat ca un 
veter ciot ce E ien ul nue = 

e ana es și Te mort 
(Steven Spielberg, 1984). Un prinț in- 
dian servește o supă de carne crudă în 
care plutesc ochi. 

e Naked Lunch (David Cronenberg, 
1991). Locuitorii din Interzone, depen- 
denți de droguri, supraviețuiesc înghi- 
tind un lichid provenit de la niște 
monștri asemănători cu șopâriele, nu- 
miţi „mugwumps“. 

e interviu cu un vampir (Neil Jordan, 
1994). Neîmpăcându-se cu ideea că tre- 
buie să se hrănească cu sângele oam&- 
nilor, noul vampir (Brad Pitt) supravie- 
țuiește bând sânge de şobolan. 


© O cină romantică (Doamna și vagabondul) 


e-mi dați pentru merele 
mele?“ 
Morocco, filmul lui Jo- 
sef von Sternberg din 
» 1930, marca debutul hol- 
lywoodian al unei dolo- 
fane actrițe și cântărețe germane, pe 
numele ei Marlene Dietrich. Picioarele 
— care curând vor deveni celebre — nu 
erau încă foarte suple, vocea era a unei 
soprane — Dietrich în 1930 era încă de- 
parte de imaginea sa androgină de mai 
târziu. Dar, când traversează cabaretul 
plin de fum situat în deșert, oferindu-i 
ofițerului din Legiunea străină (Gary 
Cooper) un coșuleț plin de mere, este 
clar că ea vinde nu numai fructe, ci și 
propriu-i corp. 

În mai puţin de un an, această actriță 
durdulie se va subția devenind legen- 
dara divă a ecranului cu o siluetă de in- 
vidiat și cu o voce îngroșată. Dietrich 
era cunoscută pentru apetitul său, atât 
pentru mâncare, cât și pentru bărbați. 
Nu putea urma nici un regim, dispre- 
tuia exercițiile fizice și îşi menținea si- 
lueta fumând ţigară după țigară. Pe mă- 
sură ce protejata sa devenea tot mai 
fermecătoare, Sternberg regiza festinuri 
din ce în ce mai sofisticate, în care 
Marlene era principala atracție — petre- 
cerea de Anul Nou în Dezonorata 
(1931), banchetul nupțial din 
teasa e (1934), fiesta spaniolă în 
The Devii is A Woman (1935). Dar nici 
unul dintre acestea nu va egala erotis- 
mul secvenței în care Cooper, în timp 
ce mușcă dintr-un măr, o privește pe 
Marlene și în ochi i se citește dorința. 
Povestea lor de dragoste din Morocco 


nu are un final prea fericit. Dar una 
dintre cele mai mari povești de dra- 
goste din istoria cinematografului — 
cea dintre sexualitate și mâncare — va 
fi dezvoltată în anii următori, devenind 
„căsnicie“ durabilă la Hollywood. 

După Dietrich, alte vedete precum 
Mae West și Greta Garbo au descoperit 
potențialul erotic al alimentelor. În Pm 
No Angel (Wesley Ruggles, 1933), Mae 
West îi spune cameristei sale „Beulah, 
curăță-mi un strugure!“ West improvi- 
zase această replică pentru că nu pu- 
tuse găsi nici un alt mod pentru a în- 
cheia o scenă. Dar ea a ajunş cea mai 
celebră replică erotică a sa. În același 
an, în Regina Christina de Rouben Ma- 
moulian, Garbo utiliza câţiva ciorchini 
de struguri pentru mângâierile erotice 
pe care partenerul său alcoolic și îmbă- 
MAA John Gilbert, nu i le mai putea 
oferi. 


În comedia romantică a lui Frank Ca- 
pra S-a intâmpiat intr-o noapte (1934), 
reporterul interpretat de Clark Gable o 
seduce pe răsfăļjata Claudette Colbert 
folosind mâncarea ca principal argu- 
ment. Într-o scenă, Gable o convinge 
pe Colbert să mănânce un morcov 
crud, în ciuda protestelor acesteia 
(„Detest scârboșeniile astea!“). Mai târ- 
ziu îi va arăta cum să îmmoaie o go- 
goașă în cafea. Asemănarea discretă cu 
organele genitale masculine și feminine 
(morcovul și gogoașa) i-a permis astfel 
lui Capra să ocolească drasticele pres- 
cripții ale puritanului Cod al producției 
introdus în 1934. 


$ Un picnic care se sfârșește tragic 


(Pia mark ș 


> 


Dagen 
e L- 


> 


i Tommy Bergre 


n în Elvira Madigan) 


Mai târziu, simbolistica sexuală a ali- 
mentelor a fost exploatată în film în di- 
verse “moduri: romantic — o cină jita- 
liană la lumina lunii pentru. doi câini, pe 
fundalul unui cântec interpretat de 
chelneri, în Doamna și vagabondul, cla- 
sicul desen animal al casei Disney din 
1955; erotic — un picnic în care Grace 
Kelly îi oferă friptură de pui lui Cary 
Grant, întrebându-l: „Preferi un picior 
sau pieptul?“ în To Catch a Thief (Al- 
fred Hitchcock, 1955); suprarealist — 
un panou publicitar în care Anita Ek- 
berg, cu un generos decolteu, aproape 
îl somează pe un profesor cu dorințe 
erotice refulate: „Bea mai mult lapte!“ 
în sketch-ul Ispitele doctorului Antonio, 
din Boccaccio '70 (1961), semnat de 
Federico Fellini. 


Asemenea soluţii sofisticate nu au 
durat prea mult. Regizorul Tony Ri- 
chardson a făcut chiar prea explicită le- 
gătura între hrană și sex într-un mod 
grotesc în Tom Jones (1963). În celebra 
scenă a mesei, Albert Finney și Joyce 
Redman îngurgitează stridii, păsări, ho- 
mar și fructe fără a se slăbi din priviri și 
gâfâind într-un mod care amintește su- 
netele scoase în timpul actului sexual. 
Un cunoscător rafinat al subiectului 
este mult mai impresionat privindu-i pe 
îndrăgostiții din Elvira Madigan (Bo Wi- 
derberg, 1967), înghițind căpşuni cu 
frişcă în pădure. 

După ce cenzura a început să slă- 
bească, cuplurile cinematografice au 
început să folosească alimentele în sco- 
puri explicit sexuale, fără măcar să se 
obosească să le mănânce! Anouk Fer- 
jac și nepotul ei se rostogolesc inces- 
tuos într-un uriaș castron cu spaghetti 
în Viva la Muerte (Fernando Arrabal, 
1970). Dirk Bogarde și Charlotte Ram- 
pling reușesc să facă din dulceaţă un 
obiect erotic în Portarul de noapte (Li- 
liana Cavani, 1973). Dar probabil că o 
parte din cei care i-au văzut pe Marlon 
Brando și Maria Schneider în Ultimul 
tango la Paris (Bernardo Bertolucci, 
1972) s-au gândit că le va fi greu să 
mai mănânce unt vreodată! 

Fără îndoială unul dintre cele mai 
neapetisante ospățuri cinematografice 
este cel din 9 1/2 săptămăni (Adrian 
Lyne, 1985). Mickey Rourke o leagă la 
ochi pe Kim Basinger, deschide frigide- 
rul şi o obligă să sugă diverse alimente. 
Punctul culminant(!) l-ar constitui mo- 
mentul în care o stropește cu iaurt pe 
față. Curat simbolism! Scena reușește 
să fie încă mai vulgară, prostească și 
lipsită de erotism decât celelalte 110 
minute ale filmului. (În 1991, Jim Abra- 
hams parodiază cu mult umor această 
scenă în Hot Shots! cu Charlie Sheen și 
Valeria Golino). 

Nu mai era decât un mic pas până la 
creația regizorului spaniol Bigas Luna. 
Eroul din Jamon, Jamon (1992) hotă- 
răște că unul din sânii lui Penelope 
Cruz are gust de şuncă iar celălalt de 
omietă cu cartofi. În Un bărbat bine 
dotat (1993), Javier Bardem își exprimă 
obsesiile privind propriul penis mân- 
când imenși cârnaţi condimentaţi. lar în 
La Teta y la Luna (1994), Mathilda 
May descoperă cu plăcere că picioa- 
rele lui Gérard Darmon îi amintesc de 
gustul de Roquefort. 

Și totuși mai este încă posibil să vor- 
bești despre sexualitate și hrană fără a 
cădea în penibil. În Femei în pragul 
unei crize de nervi (Pedro Almodovar, 
1988), femeia frigidă interpretată de 
Rossy de Palma are primul său orgasm 
după ce a băut un gazzpacho cu som- 
nifere preparat de Carmen Maura. 

În When Harry Met Sally... (Rob Rei- 
ner, 1989), Meg Ryan îl lasă fără replică 
pe Billy Crystal prefăcându-se că are 
un orgasm într-un restaurant aglomerat 
din New York. O respectabilă doamnă 
în vârstă îl cheamă pe chelner și-i 
spune: „Adu-mi același fel de mâncare 
pe care l-a servit și ea!“ 


= 
23 


© Helen Mirren și Michael Gambon 
în Bucătarul, hoțul, soția lui şi amantul ei 


< 
O 
a 
> 
a 
C) 
Qe 
T. 
ay 
T 
Pe 
© 
T 
©, 
Q 


Cei mai simplu este să araţi că avem 
de a face cu un bolnav psihic, care tre- 
buie izolat, ţinut închis pentru a nu-i 
mai ataca pe ceilalți — ca în Tăcerea 
mieilor al lui Jonathan Demme. Dar 
chiar aici Hannibal Lecter, personajul 
interpretat de Anthony Hopkins, are o 
filosotie proprie. Nu-l mănâncă pe celă- 
lalt numai că e deranjat psihic, el are o 
metodă, își alege victimele, face într-un 
fel dreptate pe cont propriu. 

Cum dreptate îşi închipuie că fac și 
copiii din Suddenly Last Summer (J.L 
Mankiewicz. 1959). când i ucid şi apoi îl 
mănâncă pe homosexualui care a neso- 
cotit o ordine stabilită. Dacă el a încăl- 
cat legile umane, de ce să nu fie pe- 
depsit printr-o altă încălcare a acestor 
legi? 

in The Cook, the Thief, His Wife and 
Her Lover (Peter Greenaway, 1989), si- 
tuația e oarecum inversată: hoțul îl 
omoară pe amantul soției sale. Aceasta 
își va asigura complicitatea bucătarului 
pentru a-i pregăti criminalului o capo- 
doperă culinară: propria victimă, gătită 
după toate regulile unei bucătării de 
lux. A-l mânca pe cel ucis devine o pe- 
deapsă, canibalismul nu mai e o plă- 
cere, ca în exemplele de mai sus, ci un 
supliciu 

Marco Ferreri explorase deja această 
dimensiune în N seme del! uomo 


24 


(1969), unde în lupta dintre soţie şi 
amantă ieşise învingătoare prima, care 
va pregăti apoi pentru soțul ei o frip- 
tură... de iubită. La fel se întâmplă şi în 
fiimul-cult The Rocky Horror Picture 
Show (1975) ai lui Jim Sharman, în 
care Dr. Frank N. Furter (interpretat de 
Tim Curry) va oferi iubitelor necredin- 
cioase un ospăț cu carnea amantului 
lor (interpretat de Meatloaf, celebrul 
cântăreț rock). 

Dar dacă amanţii sunt omorâţi și con- 
sumaţi, de ce nu s-ar întâmpla același 
lucru și cu ființa iubită? Se spune deja 
că „o mănânci din ochi“. lată, de exem- 
plu, La carne (1991) al lui Marco Fer- 
reri, în care personajul interpretat de 
Sergio Castellitto o omoară pe atrăgă- 
toarea sa parteneră de viaţă (Francesca 
Dellera) pentru a o avea numai pentru 
sine. Consumându-l pe cel pe care-l iu- 
bești, îl faci să devină o parte din tine, 
totul devine un fel de ritual. Astfel ajun- 
gem la îndepărtate obiceiuri, în care 
canibalismul era leaat de ritualuri. ca în 
Medeea (1969) lui Pier Paolo Pasolini. 

Ritualuri care au supravieţuit, ne 
aminteşte Ferreri în Y'a bon les blancs 
(1988), în care doi membri ai unei mi- 
siuni umanitare în Africa (Maruschka 
Detmers și Michele Placido) sunt mân- 
caţi de un trib african, în timpul unei 
ciudate ceremonii. Cele două victime, 


care plecaseră cu alimente pentru locu- 
itorii regiunilor secetoase din Africa, 
ajung chiar ei alimente. Civilizaţia mo- 
dernă e înghițită — la propriu! — de o 
civilizaţie străveche. 
— Dar cea mai veche explicaţie pentru 
antropofagie rămâne probabil foamea. 
Pentru că e chinuit de foame, soldatul 
din Porcile (Pasolini, 1969) îi va mânca 
pe cei întâlniți în deşertul prin care ră- 
tăcește. De foame supraviețuitorii unui 
accident aviatic petrecut în Anzi îi vor 
mânca pe cei morţi în Alive! (r: Frank 
Marshall). lar într-o ipotetică societate 
a viitorului în care suprapopularea şi 
poluarea vor face tot mai dificilă procu- 
rarea hranei, ce altceva le mai rămâne 
oamenilor decât să se mănânce între 
ei? Cel mai puternic îl va consuma pe 
cel slab, cei care vor şti să se organi- 
zeze, îl vor împărţi pe noul venit, ca în 
Delicatessen de Jean-Pierre Jeunet și 
Marc Caro, o spumoasă comedie în 
care călăii își înconjoară viitoarea vic- 
timă cu grijă. E de înţeles, pentru că 
doresc o carne fragedă şi bună... 
Expresia „se mănâncă unii pe alţii”, 
— care nu se referă neapărat la antro- 
pofagie — o auzim poate cei mai des în 
discuțiile despre politicieni. Politica a 
rămas poate ultimul mare ritual al so- 
cietăţilor moderne. Un ritual în care ad- 
versarul e devorat în vorbe, în cuvântări 
mușcătoare. În finalul din Week-End 
(1967), Jean-Luc Godard își va pune 
personajele să consume carne de om 
nu numai de foame, ci și ca un fel de 
iniţiere politică. Anul următor vor iz- 
bucni revoltele studențești. Tânăra ge- 
nerație voia să o înghită pe cea veche... 
a 


Specialități 
condimentate 
cinematografic 


T 
| 
i 


și 
i 
i 
și 


peii 
el 
iii 
iiaii 


l 
3 
i 
s 
3 
ş 


i 
sè 


i 
i 
ii 
il 


E 
ă 
i 

a 


gaiz 


i 
| 
: 


feii 5395 
i Run 
î LE Jas 
2o HeH 
ie să eja 
"ala 


si 


curcan pregătit după gustul lui Mar- 


gu 
i 
E 


FSi. 
iia: 
$33 
H 
pi 
$ 


PER 78 

inel 
Sie azi g 
i 


T 
[i 
l 
; 


$ 


| 
| 


Să 


n 1929 Alfred Hitchcock a fil- 
mat Biackmail/Santaj ca ulti- 
mul său film mut. Înainte însă 


ca el să iasă pe ecrane, pro- 


ducătorii au devenit neliniștiți și 
i-au cerut să adauge o coloană so- 
noră, fiindu-le teamă că publicul va 
respinge ca demodat orice film lip- 
sit de sunet. Hitchcock, care peste 
ani se va plânge că multe filme 
sunt „doar imagini de persoane 
care vorbesc“, era hotărât să facă 
mai mult cu ajutorul noii tehnici 
decât să înregistreze un dialog. El 
a creat o secvență în care Anny 
Ondra — care era șantajată pentru 
că înjunghiase un violator — stă la 
masă cu familia. Nivelul sunetului 
crește de fiecare dată când este 
pronunțat cuvântul „cuţit”. Încetul 
cu încetul restul dialogului se es- 
tompează, lăsând loc doar repetatei 
acuzații „cuțit-cuţit-cuțit“, ceea ce 
îi provoacă o criză de isterie lui 
Ondra. 

Hitchcock, care a declarat că țe- 
lul lui ca regizor era de „a alunga 
crima de pe stradă și a o aduce iar 
în casele în care-i este locul“, va 
folosi apoi adesea mesele în familie 
ca scenă a violenţei și fricii. În Sa- 
botage (1937),Sylvia Sidney îl în- 
junghie pe soțul ei terorist cu cuţi- 
tul. pe care îl folosește pentru a tăia 
carnea la masă. În Suspiciune 
(1941), Cary Grant încearcă să-și 
otrăvească soția (Joan Fontaine) — 
dar oare chiar încearcă? — cu un 
pahar cu lapte ce strălucește în în- 
tuneric. Aparent simpatic, ucigașul 
în serie (Joseph Cotten) dă primele 
semne ale furiei sale ucigașe în 
timpul unei mese în familie în Sha- 
dow of a Doubt (1943). Ingrid Berg- 
man e otrăvită la masă atât în No- 
torious (1946), cât și în Under Ca- 
pricorn (1949). 

Cel mai interesant banchet gro- 
tesc din toate filmele lui Hitchcook 
are loc în Frânghia (1948), în care 
doi studenţi sugrumă un coleg și 
invită apoi familia victimei — care 
nu bănuia nimic — să mănânce 
chiar pe sicriul acesteia! În Cortina 
stâșiată .(1966), Paul Newman 
omoară un spion inamic în bucătă- 
rie, împingându-l în cuptor. Dar 
parcă și mai sadică ne apare Vivien 
Merchant în rolul snoabei soții de 
detectiv din Frenzy (1972). Imposi- 
bilele sale meniuri „gourmet“ sunt 
un sinistru contrapunct comic la o 
serie de oribile crime ale unui ma- 
niac sexual. 

Hitchcock nu este însă singurul 
regizor care a transformat mesele 
într-un loc al groazei. în 
(Tod Browning, 1931), Bela Lugosi 
îi servește masa unui călător singu- 
ratic, avertizându-l: „Eu nu beau ni- 
ciodată... vin“. În The Bride of 
Frankenstein (James Whale, 1935), 
doctorul nebun Ernest Thesiger nu 
numai că mănâncă pe sicriu într-o 
criptă, dar se și aprovizionează cu 
coniac și țigări. Doi demoni (Arletty 
şi Alain Cuny) își fac apariţia la un 


- bogat banchet medieval în Les Visi- 


boa du soir (Marcel Carné, 1942). 
n Frumoasa și bestia (Jean Coc- 
teau, 1946), o circumspectă călă- 
toare servește o masă fantomatică 
într-un castel bântuit. (Secvența 


cuptor decât în ochii oricărei femei“. 
Orson Welles 


mori ghiftuit 


De la excesul 


tarian 


(Cher, Susan Sarandon, Michelle Pfeiffer 


și Jack Nicholson în 


rele din Eastwick) 


Vrăjitoa 
la canibalism (Anthony Hopkins, Jodie Foster 
și Scott Glenn în Tăcerea mieilor) 


aceasta a fost transformată într-un 
număr muzical lipsit de gust în ver- 
siunea animată a studiourilor Dis- 
ney din 1991). 


Alți regizori mai realiști au conti- 
nuat să prezinte mesele ca un loc 
al morţii și al groazei. Sub influența 
drogurilor, James Mason încearcă 
să-și ucidă fiul la masă în Bigger 
Than Life (Nicholas Ray, 1956). 
Bunicul își otrăvește întreaga fami- 
lie în El Cochecito (Marco Ferreri, 
1960). in Le Boucher (Claude Cha- 
brol, 1969), un sadic veteran de 
război (Jean Yanne) devine măce- 
lar într-un sat liniștit și în același 
timp omoară fetițe. În La Rupture 
(1970), al aceluiași regizor, Ste- 
phane Audran pune capăt neferi- 
citei sale căsnicii izbindu-și în cap 
soțul cu o tigaie în timpul micului 
dejun. 

Pe măsură ce se putea arăta mai 
multă violență pe ecran, multe in- 
trigi mai alambicate au avut la bază 
crime în timpul mesei. În 
of Blood (Douglas Hickox, 1973), 
un cunoscut prost actor shakes- 
pearean (Vincent Price) pune la 
cale omorârea fiecărui critic care a 
scris rău despre el într-un mod 
care imită una din piesele lui Sha- 
kespeare. Un homosexual cam tre- 
cut (Robert Morley) primește o 
mâncare inspirată din Titus Andro- 
nicus — o plăcintă umplută cu 
scumpii săi cățeluși roz — mândria 
lui. În Who is Killing the Great 
Chefs of Europe? (Ted Kotcheff, 
1978), un serial killer îi omoară pe 
cei mai mari bucătari europeni, lo- 
vitura fiind pregătită în funcție de 
specialitatea fiecăruia. Jacqueline 
Bisset (cam prea slabă și elegantă 
pentru a fi marea specialistă în de- 
serturi!) află astfel că e timpul ca 
specialitatea ei — bombe au cho- 
colat (bombă cu ciocolată) — să 
explodeze. 

n unele filme excesul de mân- 
care poate duce la moarte. Mama 
eroului (Angela Winkler) moare 
mâncând ţipari în Toba de tinichea 
(Volker hlondorif, 1979). Un 
imens grăsan explodează după ce 
mănâncă prea mult în Monty 

on's The Meaning ot Life 
(1983). Diavolul (Jack Nicholson) 
folosește ritualuri voodoo pentru 
a-și determina victimele să mă- 
nânce prea multe cireșe și să 
moară apoi vomând în The Witches 
of (George Miller, 1987). 

Dar care ar fi cea mai înspăimân- 
tătoare masă din cinematograful 
contemporan? O alegere strict per- 
sonală ar fi o altă cină cu Diavolul 
în Angel Heart (Alan Parker, 1987). 
Misteriosul domn Louis Cyphre 
(Robert de Niro) îi arată detectivu- 
lui interpretat de Mickey Rourke un 
ou fiert tare, spunându-i că acesta 
este un simbol al sufletului său, 
apoi înghite oul. În acel moment ne 
dăm seama că Rourke e condam- 
nat. 

Dar care ar fi cel mai violent di- 
neu? În Accion Mutante (Alex de la 
Iglesia, 1992) un grup de teroriști 
apare dintr-un tort imens la o 
nuntă din înalta societate și mitra- 
liază toți invitaţii (printre ei Pedro 
Almodovar, Rossy de Palma și 
transsexualui Bibi Anderson). Ori- 
cum, nu-mi plăceau prea mult nun- 
tile nici înainte. 


Dosarul „Marea crăpelniță“ 


realizat de Rolland Man și David Melville 


ine ar fi crezut că Festiva- 
lul internaţional al filmului 
Mannheim — Heidelberg a 
trecut în. paginile cotidie- 
nelor germane după scan- 
dalul provocat de Peter 
Graf care, administrând considerabila 
avere a fiicei sale, cunoscută tenis- 
mană, „a uitat“ să plătească statului im- 
pozitul pe venit. Steffi Graf , un adevă- 
rat mit naţional, a ajuns astfel subiect 
de controversate discuţii în cafenelele 
cochete din Planken, un fel de Lipscani 
strălucitor și curat. Dar, știut fiind fap- 


tul că în Germania neplata impozitelor — 


se sancţionează în cazuri extreme cu 
pedepse mai mari decât cele pentru o 
crimă, „prima pagină“ acordată de 
presă scandalului Graf a părut aici 
normală. 

Organizatorii festivalului au avut și 
acum ambiția și curajul să prezinte în 
competiție filmele tinerilor regizori pu- 
țin sau deloc cunoscuţi, ca și peliculele 
unor „independenţi“ hotărâți să nu 
plece capul în fața marilor studiouri. 
Competiţia s-a desfășurat așadar într-o 
atmosferă de lucru, fără supervedetele 
care atrag de obicei mulțimi isterizate 
în fața hotelurilor. Personajul cel mai 
important a fost producătorul, nelipsit 
de altfel — de la un timp — de la mai 
toate manifestările cinematografice de 
mai mare sau mai mică anvergură (v. 
nr. 3/1994). Nelipsit, pentru că aseme- 
nea unui bun comerciant, producătorul 
face tot posibilul să-și „vândă“ produ- 
sul, adică filmul pe care a mizat. 

Proiectate în trei săli, aflate fiecare în 


care ni se pier 


iza Un basm modern (Keita 
de Dani Kouyaté) 


alt colț al Mannheim-ului și nu în ace- 
laşi elegant complex cultural ca în anii 
precedenţi (dovedind că organizatorii 
și-au impus un regim de austeritate), 
peliculelor le-a lipsit însă sâmburele de 
inovație, de încercare a unor modalități 
de exprimare mai puţin folosite care au 
constituit trăsătura comună a selecției 
precedente. 

De astădată, realizatorii — indiferent 
de naționalitate — s-au aplecat asupra 
unor subiecte comune inspirate de 
realitate; dragostea, de la adoles- 
cență până la vârsta a treia; delinc- 
vența juvenilă; şi, pentru cineaștii din 
Est — momentul postcomunist. Cele 
care au înregistrat însă audiența ma- 
ximă au fost filmele documentare, indi- 
când preferința spectatorului (tânăr mai 
ales) pentru realitatea imediată. 


Cu o durată de peste două ore, 
Scavengers al japonezului Hiroshi Shi- 
nomiya a țintuit — prin imagini de coș- 
mar — pe tinerii din sală, pentru care a 
nu găsi sortimentul de brânză preferată 
era deja o catastrofă: Timp de 4 ani re- 
gizorul a filmat viața în preajma celei 
mai mari gropi de gunoi de la Manila. 
Pe câțiva zeci de kilometri, în Smokey 
Mountain, trăiesc 21 000 de oameni ca- 


26 


eide 


KANN 


DEI NS 


Lucruri 


a $ Drazi groaz 


- (Scavengers 


poi / dezhióshi $ Shi omyisf 


Palmares 


Marele Premiu 
Keita — regia Dany Kouyaté (Burkina Faso / Franţa) 
Cel fiim documentar 


mai bun 
Scavengers — 


ia Hiroshi Shinomiya (Japonia) 


Pia special „Rainer Werner Fassbinder“ 


Verificatore — regia Stefano incerti (Italia) 
Premiul FIPRESCI 
Alice Sanctuary — regia Takkaki Watanabe (Japonia) 


re-şi câștigă existența colectând mate- 
riale refolosibile. După nouă ore de 
scormonit prin mâzga ce ajunge uneori 
până la genunchi şi în mirosul pestilen- 


i gropi improvizat 
cutii de carton, bucăți de tablă și orice 
material cu care se poate „construi“ un 
adăpost. În acest oraș al groazei, „Sca- 
vengers“, scormonitorii în gunoaie, 
trăiesc, fac dragoste, se nasc și mor în 
duhoarea insuportabilă care pe mulţi 
dintre ei nu-i mai deranjează. Foame- 
tea, bolile, moartea le dau târcoale, dar 
Smokey Mountain este pentru ei singu- 
rul mijloc de subzistență într-o țară în 


care peste 50% din locuitori se află în 
şomaj.. Shinomiya nu a intenționat să 
facă din Scavengers un film horror; el a 
dorit — şi a reușit — să ne facă să înțe- 
legem că speranța, demnitatea și încre- 
derea în forţele proprii pot exista și 
într-un asemenea iad. Filmul a obținut 
premiul pentru cel mai bun documen- 
tar, în aplauzele entuziaste ale asisten- 
tei. 


Chiar dacă n-a fost prezent în pal- 
mares; -Procedure 769, realizat de olan- 
dezul Jaap Van Hoewijks, aduce în dez- 
batere- documentul cu-număru! de mai 
sus, existent în jurisdicția americană și 
care indică „ceremonialul“ conform că- 
ruia se desfășoară execuțiile capitale în 
închisorile din Statele Unite. Pe tema 
aceasta (subiect aflat de altfel în actua- 
litatea disputelor socio-politice în Ame- 
rica) s-au scris cărți, s-au întocmit ra- 
poarte de mii de pagini și s-au făcut 
filme. Dar puţini sunt cei care îi cunosc 
pe oamenii care participă ca martori — 
aleşi printr-o procedură specială — la 
sfârşitul violent al unui criminal. În 
1992, la 21 aprilie, în închisoarea Saint 
Quentin a avut loc — după 25 de ani — 
prima- execuţie:cea a unui deținut acu- 
zat de uciderea a doi adolescenţi. La 
moartea sa — prin inocularea unui ser 
letal — au asistat 12 oameni de profesii 
diferite. Imaginea morții condamnatului 

— inexistentă însă în film — ne este re- 
dată prin mărturiile acestor,invitaţi care 
reconstituie mental, din unghiuri de ve- 
dere diferite, momentul execuției. Un 
om — fie el vinovat — a murit sub ochii 


w 


a 


lor. Se naște întrebarea dacă nu cumva 
— privindu-l cum se sfârșește „ca 
într-un film“, cum avea să spună unul 
dintre martori — oamenii aceia nu iși 
pierd pentru totdeauna stropul de ino- 
cență cu care s-au născut. „Procedura 
morţii“ cum a mai fost numit documen- 
țul a stârnit vii controverse şi în cadrul 
conferinței de presă pe tema „organiză- 
rii“ execuțiilor capitale ca niște specta- 
cole. 

Moartea este prezentată și în Franz- 
stadt (r. Ferenc Moldovanyi — Ungaria) 
ca un leit motiv al unei categorii sociale 
pentru care nu mai există speranţă. 
Franzstadt este un cartier periferic și 
rău famat al Budapestei, populat de oa- 
meni fără adăpost, criminali, alcoolici, 
prostituate, hoți aflați permanent în 
atenţia poliţiei. Locuitorii acestui alt fel 
de iad (cu tot colapsul socialismului și 
cu progresul economic realizat în Un- 
garia) se simt marginalizaţi şi au pier- 
dut încrederea în viitor. Soluţia lor pen- 
tru supravieţuire: jaful, crima, violul, te- 
roarea. Ceea ce se poate numi viaţă 
este petrecută de ei într-o ambianţă 
demnă de un coşmar suprarealist. Sin- 
gurul moment care a stârnit ilaritate în 
sală a fost replica unuia dintre romii 
arestaţi: „Ce-aveţi cu mine? Ar trebui 
să ţineţi cont că noi, țiganii, am făcut 
naţia maghiară. Noi am venit întâi pe 
pământul ăsta, și nouă ne datoraţi 
multe“! 

Hell Bent a! americanului John Kozak 
a reținut atenţia prin secvenţe greu de 
suportat și, din păcate, aproape iden- 
tice — cu faptele reale ce au stat la 
baza scenariului. Trei adolescenţi — 
doi băieți și o fată — dintr-o suburbie a 
unui mare oraș american, „hrăniți“ cu 

— 


$ Crescători de oi și muzică rock 
(Aldas de Choymbolyn Jumdaans) 


Juriul 


Karen Şahnazarov — 
regizor (Rusia) 
Laura Ruiz — 

producător (Mexic) 

dr. Peter Sehr — 


regizor- (Germania) 
Michelle Byrd — 
producător (Statele Unite) 
Wilimar_ Anderson _— 
distribuitor (Suedia) 


— 
clipuri video și filme suprasaturate de 
violenţă, încearcă disperat să facă ceva 
important. Neglijaţi și neințeleși de pă- 
rinții care nu au timp pentru ei, bruscaţi 
de profesori, ei hălăduiesc pe străzi în 
miez de noapte, agresând o vânzătoare 
dintr-un magazin, distrugând automo- 
bile, terorizând pe cei mai slabi decât 
ei. Fuga lor nebună spre acel „ceva“ îi 
va duce direct în infernul creat de ei în- 
iși. Cei trei năvălesc în casa unor pro- 
lesori pensionari pe care îi imobili- 
zează. Se inverșuneaază apoi cu o furie 
demențială asupra tuturor obiectelor de 
preț strânse de bătrâni de-a lungul unei 
vieţi: cărţi, tablouri, instrumente muzi- 
cale, colecții numismatice. În cele din 
urmă îi vor ucide cu aceeași furie pe 
cei doi lipsiţi de apărare. În acest spec- 
tacol îngrozitor și tragic se reține privi- 
rea fetei, fixă, fără expresie; pentru o 
clipă, privind la bătrâna ce moare în 
, în ochi îi licăre ceva ce aduce a 
uimire, a încercare de a alunga monștrii 
ce o bântuie, ca imediat însă să rede- 
vină apatică, iar ochii — cei ai unui 
mort viu. Portret al unei generaţii pier- 
dute pentru care doar agresiunea, vio- 
iența și o bestială ă 
John Kozak adăuga: „Dacă nu vom 
avea grijă, acești copii vor ajunge să 
mănânce insecte, să atingă pragul ne- 
buniei violente și să lovească de pereţi 
pe toți cei care nu sunt asemenea lor". 


iu se putea ca într-un festiva! des- 
fășurat în anul centenarului cinemato- 
grafului să nu fie prezent și un film-o- 
Cite apa acestei arte. Cei mai tineri regi- 
prezenţi în competiție, americanii 


Samer Daboul (24 de ani) și Trevor 


Sands (19 ani) sunt autorii lui Finding 
interest, un amestec tandru și ironic de 
realitate şi ficțiune, o reîntoarcere la fil- 
mele cu gangsteri din anii '40, cu trimi- 
teri generoase la maeștrii genului și cu 
un erou aflat, undeva, între Humphrey 

rt și Henry Fonda, visul lui fiind să 


„devină killer profesionist. Şi totul pe 


Muzică sincopată de jazz a acelorași 
ani '40. 

Totun amestec, de astădată de tradi- 
ție z modernism, întâlnim şi în Aldas 
de Choymbolyn Jumdaans (Mongolia): 
crescători de oi, viața în iurtă pe întin- 
sul nesfârșit al stepelor, dar şi bande de 
gru pe motociclete, speriind ani- 
bre A terorizând țăranii și ascultând 
non stop muzică rock. Versiune mon- 
golă la Rebel fără cauză, cu o poveste 
de dragoste sfârșită tragic, Aldas este şi 
o privire lucidă asupra unei societăți 
aflată în rapidă schimbare adusă de o 
haotică economie de piaţă. De aici dra- 
lea criză de personalitate a tineretu- 
ui. 


Marcie premiu al festivalului a reve- 
nit regizorului din Burkina Faso, Dani 
Kouyaté pentru Keita. 

Un basm modern, (cât de modern se 
poate într-o Africă plină de tabuuri) 
despre nevoia de păstrare a identității. 
unui popor, de cultivare a tradiţiilor și a 
culturii sale. „Un bătrân care moare 
este ca o bibliotecă ce cade pradă flă- 
cărilor' sună un proverb african. Kou- 
yate, bătrânul din film, este un griot, 
păstrător — prin povești nescrise, doar 
de el ştiute, al istoriei poporului său. 
Datoria este să le transmită, oral, celui 
desemnat să poarte moștenirea istorică 
a tribului. Poveștile fermecătoare împle- 
tind realitatea cu ficțiunea, stimulează 
imaginaţia tânărului Mobo, cel ales. El 
intră însă în conflict cu părinţii și profe- 
sorii săi care nu înțeleg că tradițiile nu 
pot fi abandonate, chiar dacă africanii 
vorbesc acasă franțuzește și se uită la 
televizor. Mobo va deveni păstrătorul 
averii spirituale a tribului său, pe care 
însă o va repovesti cu ajutorul noului 
zeu numit... cinematograf. 


(Continuare în pag. 35) 
Doina STĂNESCU 


putere contează; 


E] _oc-nores 


DANELIUC: 


Douăzeci de ani 
de la... 


a două dece- 
nii de la pre- 
miera filmu- 
lui Cursa de 
Mircea Da- 
neliuc, unul 
dintre debuturile cele mai 
răsunătoare din cinemato- 
pa nostru, autorului i-a 
lost dedicată o retrospec- 
tivă cuprinzând toate peli- 
culele sale dinainte de 
1989. Publicul, format în 
majoritate din tineri, a pu- 


tut vedea că Daneliuc a. 


fost întotdeauna un- ci- 
neast răzvrătit și incomod 
şi că sarcasmul observa- 
ției sociale din creaţia sa 
A e, 
pri și tonul e. 
Pentru unii o descoperire, 
pentru alţii o reconfir- 
mare, retrospectiva găzdu- 


ită de Institutul Francez 
din București a fost un 
adevărat--eveniment-cine- 
matografic. |] 


Institutul fancez 


ARRABAL: 


„Eu Venerez 
libertatea liberă!“ 


criitor și cineast spaniol de ex- 

presie franceză, Fernando Arra- 

bal (n. 1932, Melila, Maroc), prin 

structura sa nonconformistă, e 

un etern tre ei copilul teri- 

bil întrezărindu-se și astăzi în 

privirea sarcastică de satir cu ochelari. Cum 
s-a pon observa la prima întâlnire organizată 
de institutul Cervantes și acum, la Institutul 
francez, două vizite la scurt interval care arată 
că Arrabal și-a găsit interlocutori în România. 
Studiază dreptul, manifestă înclinații spre 
pictură, dar alege teatrul, domeniu în care se 
afirmă relativ repede, „Picnic pe câmpul de 
luptă“ (1961) rămânând capodopera sa. La un 
deceniu, începe să își transleze laitmotivele 
autobiografice și în cinema. Influențat de Dos- 
toievski și Kafka, Beckett și lonescu, Arrabal 
şi-a edificat un univers propriu, dominat de 
obsesii complementare — libertatea și teroa- 
rea, victima și călăul inversându-și rolurile 
într-un delir torționar continuu. Păstrând remi- 
niscenţe de inocenţă și candoare, Arrabal ma- 
nifestă dezgust pentru convenţionalismul in- 
stituționalizat al moralei, religiei, puterii și dis- 
preț pentru valorile prestabilite! Practică o 
frondă-cu- 
străine de o anume poezie, născută din ames- 


efecte-calculate-ce-nu--sunt-defel- 


tecul de sadism și puritate, sordid și: reverie. 
Imaginaţia este asemeni unei arme pe care 
împreună cu eroii săi o folosește pentru- a-și 
crea un refugiu într-o fantezie maladivă pusă 
în slujba unei voite, necesare exorcizări-—-un 
ceremonial. al. panicii. . 

Arrabal a cucerit publicul românesc: în urmă- 
cu trei ani pa spectacolul Teatrului Odeon 
„„.Au pus cătușe florilor“, în regia lui Alexan- 
der Hausvater. Cu ocazia retrospectivei de la 
institutul francez, s-a putut constata că refle- 
xul cinematografic al montării bucureștene se 
afla deja întipărit pe retina peliculei Viva la 
muerte (1971). Un veritabil flux filmic de sen- 
zaţii și imagini onirice într-o retorică suprarea- 
listă, pasabilă de interpretări psihanaliste. 
Limbajul sinestezic devoalează grava traumă 
ce l-a marcat de mic: mama sa și-a denunțat 
soțul, astfel că tatăl său avea să moară în tem- 
nițele franchiste. Pentru cineastul Arrabal; co- 
poc este o melopee secundă care, într-un 

sau altul, „se aude“ în fiecare din peliculele 
sale: J'irai comme un cheval fou (1973), L'ar- 
bre de Guernica (1975), L'odyss6e de la Paci- 
fic (1980) și chiar în Le cimetière de voiture 
(1981) care reface destinul lui Isus într-o eră 
că. Adieu, Babylon (1992) descrie 

nervos ponpui unei artiste plastice prin Ame- 
rica; o ă — fiică virtuală asupra căreia 
Arrabal. își transferă propria biografie, filmul 
reluând și amendând într-un- mod nostalgic 
secvențe din prima sa peliculă. Comentariul 
din off, susținut și de confesiunile altor perso- 
nalități din domenii diferite, însoțește happe- 
ning-ul stradal perpetuu pe care-l provoacă 
protagonista în perspectiva crezului căruia Ar- 
raba! i-a rămas fidel: „Eu venerez libertatea li- 


beră!"- 
lina COROIU 


ANUC 


Starea artelor 
în România de azi 


a sfârșit de an, Alianţa Naţională 
a Uniunilor de Creatori a organi- 
zat timp. de trei zile la Sala „Au- 
ditorium“ seminarul „Starea arte- 
lor în România de azi“ cu urmă- 
toarele teme: „instituţii și 
mijloace. de promovare a valorilor naţionale în 
țară și străinătate; Produsul cultural și societă- 
tile de gestiune colectivă; Sistemul legislativ și 
instituțiile statului în domeniul cultural; Statu- 
tul profesional și social al artistului; Mecenatul 
şi sponsorizarea”. Despre problemele cineaști- 
lor au vorbit: Mihnea Gheorghiu, Manuela 
Cernat, Laurenţiu Damian, Sotir. Caragaţă. 


Şansa care venea... 


(Urmare din pag. 17) 


neri, este notorietatea dobândită de 
concurenții care reușesc să se impună 
în palmares, sau să atragă atenţia pu- 


„Dac-ar şti... 
(Urmare din pag. 17) 


“logu! dintre doi emigranţi fără o limbă 
comună, dar o temă universală — Vor- 


cu viața. Și cum viața este imprevizibilă, 
şi filmografia cineastului va fi la fel. 
pie din opare sale abea e 
teritorii: pseudo-policier (L'Horloger 

Saint-Paul, 1974), filmul de aventuri 
(Coup de torchon, 1981), viaţa unui jaz- 


blicului sau a criticii. Se pare că premi- 
ile; din ce în ce mai consistente, oferite 
la .Dakino, reprezintă un stimulent im- 
portant pentru foarte tinerii noștri ci- 
neaști (mai ales de la Academia de 
Teatru și Film) pentru că nivelul gene- 
ral al peliculelor lor a fost mai ridicat 
anul acesta. Am remarcat că pierde te- 
ren obsesia exprimării în parabole sau 
a obligatoriei „atitudini civice“ în favoa- 
rea poveștii bine povestite, glosând pe 
teme general umane. 

Aceasta ar fi altă trăsătură dominantă 
a competiției la Dakino '95: ștergerea 
diferențelor dintre subiectele filmelor 
venite din Est și ale celor din Vest. 
Ceea ce, pentru tinerii noștri cineaști 
care nu-și prea pot permite debutul în 
regim profesionist fără o finanțare occi- 
dentală, reprezintă o şansă în plus. La 
urma urmelor, viitorul acestora intere- 
sează în primul rând pe organizatorii și 
pe spectatorii unui asemenea festival. 
S-a discutat mult despre aceasta și, 
cine a avut urechi de auzit, a ascultat 
atent mesajul producătorului şi distri- 
buitorului francez Vincent Maraval care 
spunea că filmele din ţările foste comu- 
niste care continuă să se răfuiască cu 
birocrația sau cu neo-comunismul nu 
mai au nici o perspectivă comercială în 
Occident. Întâlnirea cu astfel de oameni 
de cinema, interesaţi de proiectele tine- 
rilor a fost principalul câștig al festiva- 
lului Dakino '95. 


bește-mi de dragoste (r. Filippos Tsitos, 
Germania). Așa cum suspans se poate 
naște și într-un spaţiu deschis, respec- 
tiv în aglomeraţia unei metropole unde 
un accident e văzut din unghiul șoteru- 
lui care l-a comis (Codul albastru r. 
Moira Moss,. Australia). 

O categorie aparte au format-o anul 
acesta „fanteziile“ mai mult sau mai pu- 
țin morbide, macabre, premonitorii, psi- 
hotice, amuzante, deprimante, vetuste 
sau de-a dreptul stupide. 


SBS 
Lupta cu plictisul 


(Urmare din pag. 17) 


două pagini. Asta și pentru că cei mai 
mulți filosofi nu sunt scriitori buni, nu 
stăpânesc bine cuvântul“. 

Îmi pot închipui că astfel de declarații 
îi intrigă pe foarte mulţi, care îşi închi- 
puie că, pentru a t Praid un regizor 
trebuie neapărat cunoască pe de 
rost pasaje din operele marilor gândi- 
tori ai lumii. Sunt oare filmele lui Taver- 
nier superficiale? Deloc. Ba chiar dim- 
potrivă, ele conțin poate mai mult ade- 
văr uman decât un întreg raft de cărți. 
Nu avem de-a face cu rudimente nedi- 
gerate din marea filosofie universală, ci 


zman (Round Midnight, 1986), dramele 
războiului (La Vie et rien d'autre, 1989), 
filmul de familie ddy Nostalgie, 
1990) etc. O voință de a încerca mereu 
altceva care îl situează pe o poziție mai 
degrabă rară în cinematograful francez, 
alături de un Louis Malle. 

Dar cel mai bun film al său (și numai 
o reținere profesională mă împiedică 
să-i spun capodoperă) este Un diman- 
che à la campagnie (1984), film inclasa- 
bil, de o frumusețe și o puritate desă- 
vârșite, care aduce pe ecran mai de- 
grabă sentimente decât acțiuni, un film 
al stărilor sufletești mai atașant și mai 
palpitant decât orice film polițist. Criti- 
cii au comparat adesea acest film cu 
pictura impresionistă. Regizorul res- 
pinge această alăturare: „La impresio- 
niști imaginile sunt într-un fel de flou, 
în filmul meu ele sunt foarte clare, se 
vede în profunzimea câmpului“. Dar, 
dacă imaginile sunt clare, în flou rămân 
sentimentele. Sentimentele unor oa- 
meni simpli, pentru că pe Tavernier nu 
l-au interesat niciodată cei din clasele 
conducătoare, ci oamenii obișnuiți care 
suferă din cauza lor, după cum a decla- 
rat în unei cu ultimul său film, Ca- 
pitaine Conan, turnat parțial în Româ- 
nia. Premiera franceză este programată 
în octombrie '96. Până atunci vă puteți 
convinge de talentul său intrând la Fi- 
ica lui D'Artagnan („un film pe care 
l-am făcut pentru a mă amuza"). 


27 


minte gândul sinuciderii. 
> EU, CLAUDIA, Cred că ar fi fost o renunțare 

TU, CLAUDIA în fața vieţii. lar eu nu renunţ 

ușor.“ 

„Dacă pragul celor 50 de 
ani reprezintă pentru noi, fe- 
meile, o adevărată dramă asta 
se întâmplă numai din cauza 
bărbaților care spun: Are 50, 
e bătrână!“. Dar, despre ei în- 
şişi, la aceeași vârstă spun: 
„E doar puțin ridat!“ Claudia 
Cardinale, la 58 de ani nu-și 
simte vârsta, refuză operaţiile 
estetice, dar şi-a scris memo- 
riile. În cartea sa „Eu, Clau- 
dia, tu Claudia — romanul 
unei vieți“ actrița acordă un 
spațiu important bărbaţilor 
din viaţa ei și copiilor săi: 
Claudia, 16 ani și Patrick, 36. 
„Patrick — spunea C.C. într-o 
emisiune televizată — a fost 
durerea vieții mele. Născut în 
urma. unui viol, mult timp 
i-am ascuns adevărul. La 7 
ani a afiat că sora lui cu 20 
de ani mai mare îi este de 
fapt mamă. Asta l-a făcut ca, 
la 20 să se grăbească să de- 
vină el însuși tată. Și așa, mă- 
tușa şi nepoata sunt de-o 
seamă, ceea ce bineînțeles nu 
ie împiedică să fie cele mai 
bune prietene. Cred că am 
scris cartea și cu gândul că 
aș putea ajuta pe multe alte 
femei care trec prin situații 
dificile“. După 17 ani de con- 
viețuire cu producătorul 
Franco Cristaldi care „nicio- 
dată nu m-a tratat ca pe un 
adult“, la 35 de ani, Claudia 
descoperea că dincolo de 
platouri, Rollis-uri și 


P IAR CIFRELE... 


Cât costă un fiim? Dar o 
salată la „Spago“? Şi cât mai 
costă o vilă pentru o superve- 
detă? Câte filme se fac pe 
an? Câte case de producție 
există? La Hollywood totul se 
cântărește, totul se plătește, 
totul se cumpără și totul se 
vinde. Şi peste tot, cifre care 
îți dau amețeală: — 7 200 de 
scenariști recenzați de sindi- 
catul acestora de pe coasta 
de Vest. Cei de pe coasta de 
Est are doar 3500; — 
1 000 000 dolari este salariul 
pe care un autor 
ca William Goldman (Butch 
Cassidy...) îi cere pentru a 
„fetușa” scenariile cu pro- 
bleme; 3 000 000 dolari/an 
este salariul de „bază“ al unui 
patron de studio, la care se 
adaugă dividende şi prime, 
ajungându-se la 10 milioa- 
ne/an; 50 000 de dolari se pot 
primi pe un Oscar vândut la 


întâlnire al mărimilor hol- 


bodyguarzi există o altă 
lume. „Am reușit să trăiesc în 
sfârșit ca o femeie împlinită 
când l-am cunoscut pe Pas- 
quale (Squitieri n.n.). Suntem 
căsătoriți de 20 de ani, am 
trecut și noi prin momente 
grele, la un moment dat am 
fost la un pas de despărțire, 
dar suntem totuși împreună și 
ne iubim, cu toate că eu lo- 
cuiesc la Paris și el la Roma 
— din motive politice“. (Regi- 
zorul a renunțat la aparatul 
de filmat pentru un fotoliu de 
senator. N-ar fi singurul). 
„Așa că, ori de câte ori ne re- 
vedem, suntem de fiecare 


iene; — 4 500 000 do- 
lari a costat vila pe care Sha- 
ron Stone şi-a făcut-o cadou 
pe una din colinele Hollywo- 


odului; — 50 de dolari este o 
salată la „Spago“, restauran- 


tul favorit al starurilor... şi 
1,25 dolari este prețul unui 


hot-dog (conţinând și ket- 


chup şi muștar) pe Sunset 
Boulevard, asta dacă la sfâr- 
şit de lună vă treziți cu bani 
puţini în buzunar... şi doar 8 


dolari este un loc în sala de 


cinema. 


aua într-o sai lună r miero. & ie ; 
minunat. Nu știu dacă ne Claudia Cardinale (57 de ani): EASTWOOD 
iubim cu aceeași pasiune, dar UZICIAN 

ştiu că între noi nu vor fi ni- „Nu donez uşor M 

ciodată minciuni și compro- în faţa vieții Este cunoscută importanța 


$ Despărțit de Diana Lane, Christophe Lambert 
nu s-a despărţit de fetița lor de 2 ani, cu care a 

vacanța de Crăciun. În februarie pe acto- 
așteaptă un al treilea 


franco-american 


misuri”. Claudia Cardinale, 
„italianca din Tunis“ cum i se 
nea, a aprins imaginaţia 
multor celebrități masculine. 
Mastroianni o implora zi şi 
noapte să accepte o întâlnire 
cu el; Delon a pariat degeaba 
cu Visconti că bruna-i parte- 
neră din Ghepardul îi va că- 
dea în brațe; Renato Salvatori 
i-a făcut o curte nebună, dar 
în van, în timpul filmărilor la 
„Le Pigeon“, iar Warren 
s-a ales doar cu pro- 
misiuni. Cât despre Brando, 
deja star, ei a sunat-o dân- 
du-i întâlnire, chiar fără să fi 
văzut-o vreodată. „În timp ce 
Brando îmi susura cuvinte 
dulci în receptor, a intrat 
Cristaldi care m-a întrebat: 
„Ce naiba mitocosești 


nicăieri cu Brando. Astăzi, 
mă gândesc c-am fost o 
proastă“. Belmondo a avut 
mai mult noroc. În timpul fil- 
mărilor la Cartouche „noi doi 
am trăit o idilă minunată, pe 
care reporterii „n-au miro- 
sit-o“. Jean-Paul era puțin 
cam nebun, de multe ori 
noaptea, la hotel, arunca 
mobilele pe fereastră, iar di- 
mineața eu trebuia să mă rog 
de directorul hotelului să ne 
ierte. Jean-Paul îmi spunea: 
„Dă-i drumul, Claudia, cu un 
pahar de șampanie în mână, 
când s-o uita la tine îl dai 
gata!“ Am avut momente teri- 
bile de nefericire, dar nicio- 
dată nu mi-a trecut prin 


pe care Clint Eastwood o 


acordă coloanei sonore în fil- 


mele sale. „Am interpretat o 


mulțime de personaje — spu- 


nea ei — pentru care muzica 
avea o conotaţie aparte (în 


filmele lui Leone sau în cele 
pe care le-am regizat eu în- 


sumi, ca Honkyionky Man de 
pildă). Muzica face parte inte- 


rantă din universul meu. 

tru Podurile din Madison 
County trebuia să fiu foarte 
atent. Robert, personajul meu, 


şi Francesca (Meryi Streep) 


ascultă foarte multă muzică 
ia radioul din mașină, sau din 


bucătărie; pe aceeaşi muzică 
se vor iubi puțin mai târziu. 


Am ales de aceea melodii din 
anii '30, '40, '50, dar mai puţin 
cunoscute. Apoi mi-am per- 
mis să compun „love theme“ 
a filmului, Dos Eyes. Un mod, 


poate, de a mă dezvălui pu- 


țin“. 


e Michelle Pfeiffer în 
1995: - „Mă gândesc se- 
rios să-mi iau o vacanță 
ceva mai lungă. Așa, 
cam de vreun an. Să 
am timp să mă ocup de 
copiii mei”. În 1996. ac- 
trita anunță că intențio- 
nează să se aoa de 
regie. Capricii de star? 


) 


DP o ALTĂ MARLENE 


Dacă Marlene Dietrich ar fi citit car- 
tea autobiografică a fiicei sale, Maria 
Riva, ar fi exclamat aidoma nefericitului 
rege Lear: „Mai cumplită decât mușcă- 
tura șarpelui. este ingratitudinea. pro- 
priului copil“. Louis Bouzon, singurul 
bărbat acceptat de divă în apartamentul 
ei din Paris, de pe Avenue canari ai 
refugiul ultimilor cinci ani ai vieții, 
dezvăluit în volumul său „Marlene Die- 
trich — la femme de ma vie“ un alt chip 
al Îngerului albastru. Dificilă, preferând 
prietenia bărbaţilor decât a femeilor (nu 
i se cunosc decât: două-trei prietene 
adevărate), Marlene a fost mereu în 
căutarea tandreței. Pentru ea, tandrețea 
a purtat numele de... Jean Gabin. S-au 
iubit cu pasiune, devorator, şi s-au des- 
părţit pentru că ea nu vroia să divor- 
teze, iar el și-o dorea soție și mamă a 
vreo trei copii. După moartea lui Gabin, 
actrița a primit câteva lucruri lăsate 
prin testament de către „durul cu inima 
tandră“. Era un mesaj dincolo de 
moarte: „De fapt nu te-am uitat nicio- 

ă |” „Am rămas de două ori 
rmurat ea când a primit 
vestea morții lui Gabin. (Cu puţin timp 
înainte. îi murise și soțul). Cu ceilalți 
bărbaţi din viața ei (în afară de Erich 
Maria Remarque şi Hemingway) a fost 
necruțătoare: „Sinatra... Un coup de 
foudre și atât. Era ca un fluture. Alerga 
de colo, colo, de cele mai multe ori 
ameţit de whisky“; Yul Brynner — „am 
trăit doar-o romanţă. Era prea violent 
pentru gustul meu; „Gary Cooper — 
Frumos, dar monosilabic. Cât despre 
inteligenţă... mai subtil era câinele 
meu“. || detesta pe Charles Boyer: „Nu 
m-a privit niciodată cu adevărat. Era tot 
timpul cu ochii în oglindă. Şi peste 
toate astea, la.filmări, de câte ori se ri- 
dica pe vârfuri să mă sărute își pierdea 
peruca“. Singurele femei pe care le-a 
admirat au fost Katharine Hepburn și 
Simone Signoret (pe aceasta din urmă 
însă n-a întâlnit-o niciodată personal). 
Despre Marilyn Monroe obișnuia să 
spună: „Eu sunt o femeie sexy. Eaa 
fost doar un simbol sexual“. Cu două 
zile inainte de a muri, Marlene scria pe 
un petec de hârtie: „Gloria este un cuțit 
cu două tăișuri. O doreşti din tot sufle- 
tul și înveți să trăiești cu ea când e prea 
târziu. Nu-ţi dă nici fericirea, nici căl- 
dura, nici mulțumirea, nici acea Nirvana 
pe care alții își închipuie că tu ai pri- 
mit-o odată cu ea. E trist, dar acum știu 
că așa este“. 


® Pentru Marlene Dietrich tandrețea 
se numea Jean Gabin 


P TATUAJUL, O 
MODĂ NEBUNĂ... 


După ce-l vezi pe Woody 
Harrelson în Născuţi asasini 
te întrebi ce este mai fioros: 
craniul ras, brațele muscu- 
loase, armele cu care este 
„blindat“ sau tatuajele agre- 
sive (printre care doi șerpi 
scuipându-și veninul) dese- 
nate pe piept. Tatuajele și-au 
făcut de altfel de câțiva ani o 
intrare în forță pe marele 
ecran (e suficient să ne adu- 
cem aminte de Madonna în 
Who's That Giri, Kate Nelli- 
gan în Frankie și Johnny sau 
Veronica Webb în Jungle Fe- 
ver). Nimeni nu a uitat diabo- 
licul personaj interpretat de 
Robert De Niro în Promonto- 
riul groazei: epiderma sadicu- 
lui criminal era o adevărată 
bandă desenată care „poves- 
tea” în culori tari şi linii gro- 
solane propria-i existenţă. 
Printre numeroasele tatuaje 
există însă unul care îi apar- 
ține actorului: o panteră nea- 
gră pe brațul drept, pe care 
De Niro și-a „inscripționat-o“ 
în 1973, pe vremea lui Mean 
Street (Străzi lăturainice). De 
altfel, printre starurile de la 
Hollywood (și nu numai) 
moda tatuajului face ravagii. 
Ceea ce altădată era apanajul 
unor anumite medii, să le zi- 
cem macho (marinari, hamali, 
motocicliști) a invadat astăzi 


show-business-ul. Nu e de 
mirare când ne gândim lalu- 
mea- rock-ului, mai ales în 
tendința sa „hard“. Ca să-și 
„înfrumuseţeze“ “privirea, Ja- 
mes Brown și Michael. Jac- 
kson și-au tatuat, da, sprân- 
cenele- ṣi respectiv rădăcina- 
genelor! Lenny-Kravitz. are un 
dragon desenat pe umăr; cât 
despre Axi Rose el a ajuns un 
fel de catalog ambulant de 
faună și floră. Și dacă facem 
un mic ocol putem afla că și 
J.F.K. jr. (da, chiar el) și-a ta- 
tuat un semn de treflă într-un 
loc intim. Dacă doriți - mai- 
multe amănunte, întrebați-o 
pe Darryl Hannah. Ce să mai 
spunem despre actori? Nebu- 
nia e mare, iar starurilor nu le 
mai pasă că uneori, la filmări 
machiorii. muncesc din greu 
să ascundă desenele nără- 
vașe. Ce s-ar întâmpla oare 
dacă ar trebui șters un Harley 
Davidson de pe decolteul lui 
Milady de Winter sau strigătul 
„Aloha Hawai“ de pe deltoizii 
lui Ben Hur? Oricum, puţine 
sunt vedetele care au rezistat 
acestei „mode“. Suntem de- 
parte de mențţiunile discrete 
ca „Mom“, Dad“ și „Scotland 
Forever“ (Mama, Tata, Scoţia 
pentru totdeauna) pe care şi 
le-a înscris Sean Connery pe 
braț, pe vremea când făcea 
armata la Marină. Astăzi, pe 
pielea mai tinerilor lui colegi, 
în policromie, motivele cele 
mai diverse se răsfaţă fără 
nici o reținere. În cinstea so- 
tului ei, David Bowie, celebra 
Iman și-a desenat un cuţit pe 
lezna dreaptă. Melanie Grif- 
ith şi-a împodobit o fesă cu 
o pară galbenă, Nicolas Cage 
şi-a trasat pe spate o şopârlă 
cu joben, iar Rutger Hauer un 
bondar „drăgălaș“. Tim Roth 
are gravat pe antebraţ 
P.E.R.I.S.H. (a pieri) iar Drew 
Barrymore (care în Poison 
Ivy iși dezvelea coapsele, lā- 
sând vederii un crucifix împo- 
dobit cu iederă), şi-a mai ta- 
tuat un fluture pe burtă, trei 
îngerași pe șoldul drept, o 
cruce cu prenumele mamei 
sale (Jaid) și un alt îngeraş 
cu o panglică pe care este în- 
scris numele unuia dintre foș- 
tii ei iubiţi, obscurul actor Ja- 
mes Walters. Mulţi dintre 
acești adepţi ai „desenului pe 
piele“ au uitat că o aventură 
sentimentală poate dura mai 
puțin decât o incizie cu cer- 


(Continuare în pag. 31) 


Aşa cum nu e de bon ton ca o femeie să intre 
neinsoțită într-un restaurant cu pretenții, tot așa la 
numeroasele premiere, gale de binefacere și alte 
„soarâle“, vedetele feminine ale Hollywoodului vin 
— cu mici excepţii — braț la braţ cu logodnicii, 
iubiții sau soții ale căror nume, de cele mai multe 
ori, nu spun nimic amatorilor de cancanuri. 

in ultimul timp însă, în „cetatea starurilor“ suflă 
un vânt de schimbare. Actriţele au hotărât „să iasă 
în lume“ alături de veri, părinţi și frați aducându-și 
astfel aminte că „sângele apă nu se face“ 


Cinegiob - realizat de Doina STĂNESCU 


HIMIN 


Johnny şi Donny. Johnny Depp îl va avea partener pe Al 
Pacino in Donny Brasco, ale cèri filmări vor începe în luna fe- 
bruarie la New York. Regia: Mike Newell (Patru nunți și o in- 
mormântare). Este ecranizarea romanului autobiografic al lui 
Joseph Pistone: un agent FBI infiltrat în mafia este tentat să 
intre în afaceri alături de cei pe care ar trebui să-i aresteze. 


Confiteor. Robert Lepage, realizatorul Contesionalului, a 
început luna trecută lucrul ia cel de-a! doilea a meiraj, „Pr 
graph, versiune filmată a piesei sale de teatru, în parte auto- 
preia: un tânăr este suspectat de Poe pentri crimă şi 
viol. 


Întoarcerea lui Jon Foarte cunoscut în anii '70 
mai ales datorită rolurilor din Cow boy-ul de la miezul nopții și 
Întoarcerea Jon Voight revine în forță. După un roi în 
Misiune imposibilă (alături de Tom Cruise), el va fi interpretul 
principal în Rosewood (r. John Singleton). Scenariul este in- 
spirat din evenimente reale petrecute în 1923, în Florida. O tâ- 
nără albă acuză un negru că ar fi violat-o. În urma acestui fapt, 
pentru a nu fi linșați, femeile și copiii comunităţii de culoare 
din orașul Rosewood vor găsi scăparea în miaștini. 


Julia: război sau căsătorie? Două studiouri încearcă „s-o 
obțină” pe Julia Roberts pentru acest an. New Line pentru fil- 
mul in Love and War (partener Chris O'Donnell — ia Ri- 
chard Attenborough; povestea: tânărul Hemingway, rânit în 
primul război mondial, se îndrăgostește de infirmiera care-l în- 
grijește) și TriStar pentru rolul principal din My Best Friend's 
L-acrezg, o comedie romantică, pe un scenariu de Ron Bass. 
Regia: ry Zucker. 


Jodie și extratereștrii. Avându-l partener pe Ralph Fien- 
nes, Jodie Foster va fi un astronom (sau astronoamă?) care va 
trece printr-o întâlnire de gradul trei în Contact. (Ufologii şi 
re coptă știu mai multe despre așa ceva). Regia: Robert Ze- 
meckis. 


Elsa și sâmbăta fatală. Pentru filmul său de debut, Diane 
Bertrand (soția regizorului Jean-Pierre Jeunet) a ales o po- 
veste tristă. Destinul tragic al unei tinere din Normandia se- 
dusă şi părăsită de iubitul ei. Titlul filmului: Un samedi sur ia 
Terre. interpreți: Elsa Zylberstein, Eric Caravaca, cântărețul 
Kent și Johan Leysen. 


Juliette și psihiatrul. Ultima comedie semnată de Chan- 
tal Akerman este povestea unui psihanalist american sedus — 
la propriu — de o franțuzoaică profesoară de dans. interpreții: 
William Hurt și Juliette Binoche. Actrița, după ce a făcut re- 
clamă parfumurilor Lancôme, filmează concomitent în The En- 
glish Patient (partener Ralph Fiennes, r. Anthony Minghella) și 
Lucie Aubras (r. Claude Berri). 


mai bună actriță: 
cel mai bun actor: 


cea mai bună regie — arte eee A 
roza Stone (cea mai bună actriță — porn, Ara 


mie Cage (cej mai bun actor — Leaving Las per 
ea mai bună actriță de comedie — To 


(cel mai bun actor de comedie 


Tatuajul, o modă... lui stâng. Dar asta nu e totul: 


(Urmare din pag. 29) 


neală colorată. A invățat-o pe 
pielea lui Johnny Depp care, 
după despărțirea de Winona 
Ryder, a îndurat mari sufe- 
rințe pentru a scăpa de tatua- 
jul compromiţător: „Winona 
for ever“ (Winona pentru tot- 
deauna). Campionii tatuajului 
rămân însă Roseanne şi 
Cher. Prima are vreo 15 tatu- 
aje de toate formele și mări- 
mile, hotărâtă fiind ca între 
divorțuri, operaţii estetice sau 
liftinguri să-și adauge alte de- 
sene. Cât despre Cher, a de- 
monstrat că în materie de or- 
namentație epidermică are un 
prost gust constant: un fiu- 
ture uriaș pe fese, un simbol 
vag celtic pe gleznă și o gân- 
ganie informă de vreo 40 
centimetri de-a lungul brațu- 


tatumania e pe sfârșite; a ve- 
nit rândul piercing-ului — un 
obicei de-a dreptul barbar, 
constând în agățarea a tot fe- 
lul de brelocuri prin locurile 
cele mai sensibile ale anato- 
miei: nas, buze, sprâncene, 
bărbie, obraji, mameloane, 
buric și chiar pubis. Această 
ciudățenie pe care o practica 
un anume gen de homose- 
xuali — (asasinii în serie, vezi 
Tăcerea mieilor) a trecut pe 
podiumul prezentărilor de 
modă, pe scenele concertelor 
rock și de aici pe platourile 
de filmare. Așa cum explica 
Rosanna Arquette (în Pulp 
Fiction) unui John Travolta 
neiîncrezător și puțin scârbit: 
„Un cui înfipt în limbă pig- 
mentează felația“. Cum se 
vede, nici acest fel de „pro- 
gres" nu poate fi oprit. 


Demi Moore pe plajă la Miami și așa cum a apărut 


în fața camerelor de luat vederi a 


dovedind că poate face 


e Demi Moore a încasat 12 
milioane dolari (sumă record) 
pentru a juca în Striptease 
unde în câteva secvențe ea 
apare goală pușcă. Infruntân- 
du-i pe producători și încăl- 
când contractul care îi inter- 
zicea să se îngrașe, soția lui 
Bruce Willis s-a îndopat cu 
pizza (mâncarea preferată) și 
înghețată (desertul preferat) 
în așa măsură încât filmările 
au fost întrerupte și vede- 
ta-devenită în scurt timp gră- 
suță-somată să urmeze un re- 

im de slăbire. Numai că 

mi a hotărât că o viaţă are 
omul, așa că și-a permis să 
defileze pe plaja din Miami 
într-un costum de baie prea 
strâmt pentru noul său gaba- 
rit. Dar cum presa a lansat o 
campanie care începea cu în- 
trebarea: „Cum îndrăznește 
cineva care câștigă atâția 
bani să nu-și respecte con- 
tractul?", Demi, pocăită, s-a 
dus să-și ceară iertare, unde 
altundeva, decât la televi- 
ziune. Şi aşa a apărut în cos- 
tumul din fotografie, la emi- 
siunea de mare audienţă a lui 
David Leterman. Cu câteva 
kilograme însă mai puțin. 
Cum a putut fi văzută și pe 
CNN, pe cablu la noi. 

e De un an şi jumătate, 
Tony Curtis profită intens de 
plăcerile vieții. Una din ele se 
numește Jill, are 26 de ani și 
este noua sa logodnică. După 


căsătorii dezastruoase și 
moartea fiului său de 23 de 
ani, în urma unei supradoze 
de drog, fostul partener al lui 
Marilyn Monroe din Unora le 
place jazzul crede că are 
dreptul să trăiască: „Abia la 
80 de ani am de gând să mă 
opresc. Atunci, voi sta acasă 
și o să mă apuc de grădinărit. 
Acum, însă la 70 de ani, sunt 
încă tânăr“... 

e La Euro Disneyland, 
Sylvester Stallone a inaugurat 
încă un restaurant din re- 
țeaua de fast food Planet 

(vezi p. 6—7). El 
era însoțit de Jennifer Flavin, 
ex-logodnică și viitoare soție 
și de fiul lui, Sage (20 de 
ani). Jennifer este foarte 
bună prietenă cu acesta. De 
altfel e ușor de înțeles: ea 
este doar cu cinci ani mai 
mare decât Sage. 


e Johnny Depp, părăsit Se 
manechinul Kate“ Moss, 
întors la femeia vieții lui, ra 
vărata, unica — propria lui 
mamă. Alături de ea tânărul 
rebel s-a cuminţit. S-a tuns și 
a părăsit aerul de „derbedeu 
simpatic“. Se pare că unde 
nu au reușit Winona și Kate, 
a reușit mama cu lapte, corn 
flakes și ore fixe de culcare. 
© Pe unde iși mai cheltuie 
banii vedetele: Hugh Grant la 
Revolver Club (a renunțat la 
Sunset Boulevard); Robert De 


le CNN-ului, 


Niro şi Frank Sinatra la ma- 
gazinul de vinuri al lui Ge- 
orge Hamilton. De altfel, tot 
acolo Jim Carrey, Nicolas 
Cage și Charlie Sheen au lici- 
tat pentru o sticlă de Chevai 
Blanc 1970. Câștigător: Jim 
Carrey cu 2.500 dolari. Nico- 
las Cage s-a mulțumit cu un 
vin din via unchiului său, 
Francis Ford Coppola, iar 
Sheen cu o butelcuță de 
Mouton Rothschild — 1972. 
Toată lumea a fost mulțumită; 
De la Crate and Barrel Joan 
Rivers şi-a cumpărat pahare 
de cristal (se pare că le 
sparge de câte ori are un 
„mic scandal în familie“); Su- 
san Sarandon a achiziționat 
de 3.000 dolari — perdele; 
Woody Allen și Soon Yi au 
admirat câteva piese de mo- 
bilier de bucătărie, ducând pe 
mulți cu gândul la o eventu- 
ală căsătorie; Sandra Bullock 
și Lauren Bacall sunt nelip- 
site prezenţe ale raionului de 
parfumerie; un necunoscut a 
cerut de 1.500 dolari lenjerie 
sexy. S-a aflat apoi că a fost 
cumpărată de acesta pentru 
ipes, care nu do- 
rise să-și facă cunoscută pre- 
ferința pentru desuurile mas- 
culine din mătase neagră, 
marca, bineînțeles, Calvin 
Klein. Dar tot s-a aflat. La 
Hollywood, nimeni nu. se 
poate ascunde de nimeni. 


Juriul 


competiţiei 


internaţionale 


operator - Grecia 
Augusto M. Seabra, 
critic - 
Portugalia j 
Gugileimo Biraghi, 
critic - italia 
Anna-Lena Wiborn, 
producătoare - 
Suedia 
Goran Markovic, 


Cineaştii olimpieni 


A 


-E n plină celebrare acelor 100 de ani de 
cinema, Festivalul de Film de la Salonic 
și-a întâmpinat oaspeţii într-un nou și elegant 
pavilion asemeni unui imens vapor navigând 
pe învolburatele mări de celuloid ale lumii. 
Poate că hublourile acestei moderne con- 
strucţii să fi indus ideea-metaforă a selecției 
operate cu aceeași competenţă și scrupul pro- 
fesional de către directorii Michel Demopou- 
los și Dimitri Eipides, impreună cu staff-ul lor. 
Fereastra, în simbolistica tradițională „ochiul 
casei“ ce mediază raportul dintre universul in- 
terior şi cel exterior, devenind „spaţiul ce re- 
flectă lumea“, în cinematograful mondial este 
o figură de stil filmic tot mai frecventă. 
Chiar afișul festivalului, conceput în ma- 
nieră postmodernistă și sugerând răscrucea 
civilizaţiilor, evocă ferestruica unei cabine de 
proiecție unde pelicula se derulează nonstop 
și pe pervazul căreia se regăsesc, defel întâm- 
plător, un fronton antic, o mână sculptată 
imortalizând imperativul divin, femeia-robot 
dintr-un celebru film de anticipație, stela fune- 
rară a regelui Filip — emblema Salonicului, 
plus siglele sponsorilor. 


Dincolo de nori 


Deschiderea celei de 36-a ediţii a fost înno- 
bilată prin proiectarea filmului Dincolo de nori 
al titanului Antonioni, realizat cu ajutorul lui 
Wim Wenders, „identificarea“ unor iubiri ge- 
nerice surprinse în patru ipostaze de către 
somul cu aparatul de filmat“ (vezi și nr. 11 şi 


Pe ecranele exuberantului oraș de pe malul 
Mării Egee, cu publicul său cinefil atât de en- 
tuziast, aveau să se regăsească și alți cineaști 
olimpieni. Giovanni Pastrone, cu a sa Cabiria, 
recondiționată într-o copie de 3363 m colori- 
zată; Fritz Lang cu versiunea restaurată și ne- 
cenzurată a capodoperei sale Metropolis, în 
care geometria decorurilor expresioniste şi 
eclerajul ingenios produc senzații... auditive. 
Această fantezie futuristă a readus în discuţie 
problema acompaniamentului filmului mut, în 
Salonic activând de șase ani grupul „Musica 
in situ“ care oferă reprezentații de cinema ca 
odinioară. Intr-o expoziţie de desene şi 
obiecte a fost omagiat Serghei Eisenstein și al 
său spirit „DaVincian“ admirându-se prima 
oară pe pământ grecesc crochiurile sale pen- 
tru diferite comedii antice, alături de costume 
şi schițe pentru Que Viva Mexico!, Alexandr 
Nevski, Ivan cel Groaznic, acesta din urmă 
prezentându-se într-o proiecție specială. 

Unul dintre cei mai importanţi regizori greci, 
Michael Cacoyannis, s-a bucurat de o retros- 
pectivă care a readus în atenție memorabilui 
său periplu prin istoria antică şi modernă: 
Electra, Zorba grecul, Ifigenia, Stella, Ziua in 
care vin peștii, Troienele. 

Altă integrală a fost cea a lui Krzysztof 
Kieslowski care şi-a consolidat un univers 
aparte cu demonstraţii etice glaciale, dar cu 
puls ardent. Din nefericire, propria inimă slă- 
bită l-a împiedicat pe Kieslowski să vină la Sa- 
lonic, unde a fost prezentă doar echipa sa de 
constanți colaboratori printre care simpa- 
tic-detestabilul Jerzy Stuhr și compozitorul 
Zbigniev Preisner, nominalizat la Oscar pentru 
Dubla viață a Veronicăi și deţinător a două 
Cesar-uri pentru Decalog și Roșu. 


Prezenţa lui Nelson Pereira Dos Santos în 


fruntea juriului internaţional s-a soldat și cu - 


includerea în programul special a peliculei sa- 
le Cinema de lacrimas — omagiere tandru-iro- 
nică a melodramei latino americane, un film 
din seria comandată de Institutul Britanic de 
Film câtorva dintre marii cineaști ai lumii — 
Scorsese, Oshima, Godard, invitaţi să-şi ex- 
pună punctul de vedere asupra cinematogra- 
fului din propria ţară (v. pag. 10—11). 


Ecce Nanni, Abbas, Mohsen 


Afirmată în ultimii ani drept una dintre cele 
mai inovatoare cinematografii naționale, dez- 
voltată departe de influența filmului american 
datorită interdicțiilor regimului șahului, cine- 
matografia iraniană, care păstrează vie tradiția 


„creaţiei narative, și-a câștigat pe drept locul în 


secțiunea necompetitivă „Noi orizonturi“. Di- 
mitri Eipides elogiindu-i nu doar pe Abbas 
Kiarostami și Mohsen Makmalbaf, ci și pe 
Bahram Baisai, Kianoush Ayyari, Darmish 
Mehrini etc. 


In ultima vreme aflat în grațiile cinefililor de 
pretutindeni, Nanni Moretti nu putea lipsi de 
pe malul Egeei, unde a fost cald aplaudat ca 
un prieten italian ce şi-a recapitulat tribulaţiile 
egolatre începând cu recentul Caro diario și 
terminând cu Ecce Bombo sau lo sono un.au- 
tarchico, trecând prin Sogni d'oro, La Messa e 
finita, Palombella rosa, La cosa, II portaborse. 
Mai puțin cunoscută, Bianca, din 1984, e o 
posibilă replică după 30 de ani la hitchcockia- 
nul Rear Window/Fereastra din curtea inte- 
rioară. Profesorul de matematică creat de Mo- 
retti se dovedește un moralist psihopat care 
se erijează în atoatecunoscător distribuitor de 
fericire cu orice preț. Chiar. cu prețul crimei 
pe care ajunge să o practice dezinvolt, în 
funcție de ceea ce observă trăgând cu ochiul 
pe fereastră, scrutând intimităţile vecinilor. 
inegală, pelicula e susținută însă de umorul 
corosiv al acestui de acum matur „copil teri- 
bil“ al cinematografului peninsular care-și iu- 
beşte filmele. ca pe copiii lui. O mai veche 
confesiune reverberată de replica finală: „Pă- 
cat să mori fără copii!“ 


Ura, dragostea şi boala 


Cu șanse la marele premiu, americanul Alan 
Taylor, licențiat al facultății new-yorkeze 
(NYU) în '90, a făcut la conferința de presă o 
afirmație cu acoperire perfectă în filmul său 
cel puțin; „Există o interacțiune puternică în- 
tre culturi, mulți cineaști americani sunt influ- 
ențaţi de colegii lor europeni şi viceversa!“ 
Deşi inspirat de povestirile lui Italo Calvino, 
Palookaville persiflează cu sarcasm visul ame- 
rican de rapidă îmbogăţire. Trei prieteni 
dintr-o mahala de la liziera zgârie norilor plă- 
nuiesc câte o spargere spectaculoasă, dar de 
fiecare dată eșuează. Începutul filmului îi sur- 
prinde nimerind din eroare nu în dorita bijute- 
rie, ci într-o patiserie. Hazul enorm e gradat 
exploatat până și într-o savuroasă secvență 
voyeuristă: pe fereastra prin care de obicei 
descinde în patul iubitului ei, o tânără îl des- 
coperă pe cumnatul acestuia, poliţist de me- 
serie, „degustând“ o pereche de pantaloni 
plini de zahăr pudră, probă incriminantă, dar 
neoperantă. Story-ul alert îi poartă pe eroi 
într-o altă aventură, sugerată de vizionarea în 
familie, la televizor, a filmului lui Richard 
Fleischer Armored Car Robbery/Atacul dubei 
blindate. Puși în fața alternativei de a fura ba- 
nii sau de a salva viața șoferului doborât nu 
de pistolul lor cu apă, ci de un atac de... cord, 
cei trei aleg omenia. Și iată-i premiaţi pentru 
gestul lor, spre stupoarea nu doar a cumnatu- 
lui cu fler detectivist, ci chiar a lor înșiși. 

În ordinea curentului tot mai accentuat de 
reabilitare a bunelor sentimente, premiul de 
regie a revenit japonezului Makoto Shinozaki 
pentru Okaeri, superb film în alb-negru invo- 
când anxietatea statică. Începând ca o banală 
„felie“ din viața unui cuplu, în care alienarea 


soției e anunțată discret de. privirea fixă cu 
care urmărește pe geam, zi de zi, plecarea so- 
tului pentru a porni apoi şi ea în peregrinări, 
sub imperiul unei temeri obscure, de care nici 
dragostea blândă a bărbatului nu o poate 
scăpa. Finalul rămâne deschis: siluetele celor 
doi se profilează pe un dâmb arid, cu un unic 
copac, dincolo de care se află nemărginirea 
oceanului... 

Cum conexiuni se fac nu doar în economia 
competiției, La Haine/Ura lui Mathieu Kasso- 
vitz sau N'oublie pas que tu vas mourir/Nu 
uita că vei muri de și cu Xavier Beauvois (am- 
bele lansate la Cannes '95) pot furniza ele- 
mente de meditaţie în legătură cu interferența 
stilistică franco-americană. Cel dintâi, film so- 
cial, trimite la maniera lui Cassavetes din Sha- 
dows, de care amintește și Without Air/Fără 
aer al lui Neil Abramson, turnat tot în alb-ne- 
gru, înfățișând à rebours momente din exis- 
tența dramatică a unei. sinucigașe. Protago- 
nista Laura. Crook și-a folosit propria expe- 
riență de cântăreață și stripteaseuză care în- 
cearcă să se descopere pe ea însăși, să se eli- 


de Panos Zenelis 


4 e Electra 
de Michael Cacoyannis 


bereze de modelul celebrei Jannis Joplin, să 
renunțe la drog şi să-şi normalizeze relaţia 
amoroasă. in N'oublie pas... eroul pare a 
căuta cu orice chip damnarea, precum roman- 
ticii doborâți de acel „mal de siècle“ concreti- 
zat astăzi prozaic în virusul HIV. Simulând 
alienarea fiindcă nu-i convine serviciul militar, 
tânărul profesor de la Beaux Arts se contami- 
nează din imprudența unui medic inconștient 
și află ce înseamnă cu adevărat disperarea. 
Sugerând că ar urma modelul unor Delacroix, 
Baudelaire ori Byron — cel dat morţii în Gre- 
cia, eroul parcurge un traseu inițiatic către 
moarte prin exaltare în maniera Nouvelle Va- 
gue. El își îndeplinește visul de a cutreiera Ita- 
lia, întâlneşte marea dragoste (Chiara Mas- 
troianni își evocă genitorii în splendide cadre 
precum cel al nudului sau al abandonului în 
lanul de floarea soarelui), dar, cum nu are 
scăpare, preferă să se expună gloanţelor pe 
frontul din lugoslavia. 
Fete bune, băieţi răi 
Sale gosse/Băiat rău a intrat în vederile ju- 


„ riului datorită protagonistei Anouk Grindberg, 


căreia i s-a conferit premiul de interpretare 
pentru rolul impetuoasei coafeze ce-şi 
schimbă perucile în funcţie de umorile ei de 
tânără mamă cu probleme: amanţii care o 
compromit și fiul adolescent susceptibil, ce-i 
refuză afecțiunea, neînțelegând tentativele ei 
de a-şi găsi fericirea. Debutul în ficțiune al fo- 
tografului documentarist Claude Mourieras a 
demonstrat într-un mod foarte tranșant că 
„fragilitatea filmului european“, despre care 
vorbea la conferința de presă, nu-l caracteri- 
zează. Cum nu-l caracterizează nici pe olan- 
dezul Robert Jan Westdijk, laureat cu „Ale- 
xandru de argint“ pentru Sora mai mică (deli- 
cată relație vag incestuoasă între doi fraţi ca- 


(Irène Papas și Rivos Razis) 


8 Anouk Grinberg în Băiat rău 
de Claude Mourieras 


re-și reclădesc copilăria cu ajutorul 
unui video-film). Nici pe regizorul grec 
Nikos Ligouris (naturalizat în Germa- 
nia) laureat împreună cu Claus Wil- 
brandt pentru scenariul la inimă de pia- 
tră (un episod dulce-amar din existența 
unui vagabond de 13 ani, descris cu 
nerv mediteraneean). 

Şi el la debut cu Manneken Pis, bel- 
gianul Frank Van Passel pledează 
intr-un mod extrem de personal- pentru 
vigoarea şi originalitatea cineaștilor ve- 
chiului continent. Un suspans psiholo- 
gic insolit se impune și prin cadraj — 
mereu surprinzător, mereu dinamic în 
nota tragicomică a subiectului: imposi- 
bilele iubiri. Biografia tânărului chel e 
relevată cu parcimonie pe măsură ce 
prin intermediul ferestrelor și chiar a 
unui soi de periscop sunt prezentate și 
alte existențe paralele dintr-un imobil: 
bătrâna portăreasă ori tânăra vatma- 
niță, cenușăreasă sedusă de afecțiunea 
stângace a eroului, candid adolescentin 
cu sufletul golit de o dramă familială. 

Pe orbita „Noilor orizonturi“ se pla- 
sează și experimentatul Gus Van Sant 
cu al său mult aclamat To Die For/Să 
mori pentru, variantă frivolă a tragicului 
semnal de alarmă lansat de Oliver 
Stone în Născuţi asasini: inimaginabila 
forță nocivă a manipulării televizive 
(v.nr. 11/95). În diapazon ironic se schi- 
țează un micro-studiu al criminalității 
ca sindrom al maladiei numită celebri- 
tate. Doar aparent prostuța provincială 
— Nicole Kidman — reușește să devină 
vedetă a micului ecran; inițial prin stu- 
pid şi asiduu zel profesional ca meteo- 
rolog de serviciu ageamiu, ca sociolog 
de ocazie printre elevii cărora le tes- 
tează apetitul sexual, apoi ca sociopat 
care izbutește o crimă perfectă, înregis- 
trându-şi pe video propria versiune în 
legătură cu moartea soțului, un Matt 
Dillon eclipsat de arieratul condamnat 
la ani grei de închisoare creat de Joa- 
quim Phoenix. 

Crima ca joc tv. spectaculos. ce sus- 
ține ambițiile unei tinere este pretext și 
în Zoe de Yorgo Katakouzinos, semn al 
acutizării temei în realitate. mai ales în 
condiţiile în care, jur împrejur, aberați- 
ile se ţin lanț, în existenţa fiecăruia. 


Înainte de ploaie şi după 


Menită să consolideze coeziunea sta- 
telor din această zonă a globului, „Pa- 
norama balcanică“ a invitat din Albania, 
Bosnia, Bulgaria, FYROM, Iugoslavia, 
România şi Turcia filme mai vechi şi 
mai noi în dorința de a face cunoscute 
obiceiuri şi tradiţii, mentalități şi stări 
conflictuale, tipologii și temperamente 
caracteristice așa cum apar ele reflec- 
tate prin intermediul artei a șaptea. Op- 
tând pentru un remake după Cornul ca- 


prei, realizat de Methodi Andonov în 
197Y şi considerat ce! mai bun film bul- 
gar, Nicolai Volev s-a arătat interesat 
nu atât de drama răzbunării, pe care o 
plănuiește indelung un păstor. căruia 
turcii i-au răpit soția într-o Bulgarie de 
secol XVII aflată sub jug otoman, cât de 
relația freudiană a triunghiului tată-fii- 
că-iubitul musulman al. acesteia. 

„Nu. lacrimi și sânge, ci dragoste şi 
umor“ a dorit bosniacul Nenad Dizdare- 


vic să ofere cinefililor odată cu poves- 


tea unor liceeni surprinși de cel de-al 
doilea război mondial la Vârsta ec ar 
a adolescenţei. Ultimul tur de manivelă 
a fost tras la declanșarea actualului răz- 
boi din fosta Iugoslavie. 

O -Iugoslavie primitivă, sufocată de 
ficțiuni extremist naționaliste constituie 


ambianța a două dintre cele trei poves- - 


tiri ale iugoslavului (stabilit la New 
York) Milcho Manchevski. Falsul pre- 
text al conflictelor etnice care frâng în 


şi legendele Olimpului 


È Palookaville de Alan Taylor  - 
(Lisa Gay Hamilton și William Forsyth) 


mod stupid destine e spulberat printr-o 
dublă focalizare din est către vest și re- 
tur. Un călugăr aflat sub jurământul tă- 
cerii se î stește de o fată hăituită 


“de propriile-i-rude. O monteuză londo- 


neză, care refuză dragostea unui foto- 
graf bosniac fiindcă poartă copilul al- 
tuia, moare într-un atac terorist în ora- 
șul de pe Tamisa. Dezamăgit, fotogratul 
revine acasă și asistă neputincios la 
uciderea călugărului și a iubitei sale. 
„Timpul nu se termină și Cercul nu e 
rotund”, „Sângele-i aer“, iar „Războiul, 
un virus“... Înainte de ploaie, pământul 
ars așteaptă sub cerul înnegrit de norii 
ce urmează să-și descarce energiile. Un 
film extraordinar (încununat cu Leul de 
aur în 1994), ovaționat aici minute în șir 
de sala arhiplină. 


Senatorul... amintirilor 


În „Panorama balcanică“, România 


Forul balcanic 


eunite cu ocazia Festivalului de Film de la Salonic, diferite personali- 

tăţi din Albania, Bosnia, Bulgaria, FYROM, Grecia, România, Munte- 
negru-Serbia și Turcia au decis, la inițiativa Consiliului Europei reprezentat 
de di Christian Zeender, ca în contextul celebrării Centenarului cinemato- 
grafic și în asociere cu FERAS și FIPRESCI să propună un număr de măsuri 
în vederea sprijinirii dezvoltării artei a 7-a în țările balcanice. e Crearea unui 
circuit de distribuție care să ajute filmul balcanic să călătorească în zonă, 
creindu-se și condiţii de achiziționare a filmelor din toată Europa e Un efort 
similar merită să se facă și în domeniul sălilor de cinema e În colaborare cu 
Europa Cinema, sprijinit de Uniunea Europeană şi cu fondurile EUROIMA- 
GES, Consiliul European să definească o coerentă politică antrenând parti- 
ciparea fiecărui guvern e Realizarea de coproducții în domeniul producției 
de film și a tehnicii de specialitate e Crearea unei bănci de date accesibile 
tuturor statelor e Organizarea de festivaluri axate în mod special pe produc- 
ţia cinematografiilor balcanice e Stabilirea unui acord în legătură cu diferi- 
tele restricţii și legi privind audiovizualul și drepturile de autor 


e Hawai de Thanassis Skroubelos 


(Olga Polion și Agapi Maneura) 


s-a înscris cu o foarte apreciată (de că- 
tre organizatori!) selecție propusă din 
partea C.N.C. de către Alina Sălcu- 
deanu, invitată în festival alături de re- 


gizorul Mircea Daneliuc. Au încântat ci- . 


nefilii locali şi ziariștii străini Maiorul 
Mura de lon Timuș (1928), vitală mos- 
tră de haz românesc și inedită filmici- 
tate, și Așa e viața de Marin lorda, cu 
un Jean Georgescu evoluând în ma- 
niera lui Max Sennett. În 1965 la Can- 
nes, Liviu Ciulei dobândea premiul pen- 
tru regie cu Pădurea spânzuraților — 
un film reper nu doar prin limbaj ori 
acuratețea ambianţelor și tipologiilor, ci 
și prin rezonanţa filozofică mereu actu- 
ală a dilemelor morale în fața războiu- 
lui. 

Parcă intrând într-un virtual dialog cu 
Kieslowski, Mircea Daneliuc. își permi- 
tea în A unsprezecea poruncă să sti- 
deze decalogul biblic, impunând o po- 
runcă a poruncilor: „Să nu poruncești“. 
Dar starea de greață existențială pe 
care o provoacă epoca Senatorului 
melcilor, asemănătoare cu cea a dicta- 
torului de tristă amintire, îl constrânge 
la soluția arbitrajului divin, rămas parcă 
singura instanță de aplanare a mult 
prea complicatelor fricţiuni pământene. 
Cu două proiecții în „Panorama balca- 
nică“ şi o conferință de presă la care 
Mircea Daneliuc a prezentat starea ac- 
tuală a cinematografiei românești, Se- 
natorul... s-a integrat perfect peisajului 
festivalier de la Salonic, filmul continu- 
ându-și croaziera în apele Mării Egee, 
după ce în primăvară acostase pe Croa- 
zeta mediteraneeană. 

În festival s-a aflat înscris și un scurt 
metraj realizat la absolvirea IATC de o 
tânără grecoaică, Gabriella Danali: Ho- 
telul amintirilor, pe genericul căruia se 
întâlnesc numele actorilor români Teo- 
dora Mareş și lonel Mihăilescu. 


Odiseea fără... Ulise 


Sentimentul de frustrare resimţit din 
cauza absenței din festival a filmului lui 
Angelopoulos Privirea lui Ulise avea în- 
trucâtva să se atenueze la Expoziția 
foto a lui Jozef Koudelka (laureat al 
premiului Nadar pentru un album reali- 
zat în România și Cehoslovacia) care a 
însoțit echipa de filmare: Maia Morgen- 
stern, Harvey Keitel, Erland Josephson 
şi dispărutul Gian Maria Volonte devin 
eroi anonimi în peisajul când pitoresc 
când sordid al contemporaneităţii. 

Cronicarul s-a lăsat în voia lui... Tha- 
nassis Skroubelos (scenarist la Ariadna 
locuiește in Leros), acum regizor la Ha- 
wai — faimos bordel atenian de homo- 


(Continuare în pag. 35) 
lina COROIU 
33 


PREMIERELE AMERICANE ALE LUNII 


AN AMERICAN ORIGINAL. 


LUCKY STRIKE 


MADE IN U.S.A. 


SUSPECT ro: Bryan Singer 
DE SERVICIU Stephen Baldwin, Kevin Spacey, Gabriel Byrne 
arte din 2 februarie la cinema Scala 


Lay CADE oaie De Orada CA MPIRA bond copiii apreciată la poite 00 te iRoaNa di icter) seje anoorik do drepi Uni SPd 
a vi mt me tei ICE TOR Aga V 'asul explodează, din defiagraţie rămânând doi supraviețuitori: un gangster 


escroc ; 

iri Pu a Ea mele criminalului vinovat de atentatul soldat cu 27 de victime. Bănu- 

pe care îl jeen irie doar unul dintre retea eg macrou: sar spital. 
lasă ear rated ghia Gackt a singuri tanii; şansă, „Verbal“ Kint trebuind să colaboreze la descoperirea 

severă, Kujan dovedindu-se neindurător. Întrebările curg una după alta, ore în șir. ia nee A UnA KIM l 
federal ieșind în evidență onsi Bei eetă e sa remarcabilă. | 
criticii americane pentru acest ru ERETON nel medeea do- În ea Anca 
tensionant care merită văzut, cotat cu trei buline Lucky Strike. 


să 
ii 
“i 
è 


regia: Joseph Ruben 4 | 
cu: Wesley Snipes, Woody Harrelson, Robert Blake | 
rulează din 9 februarie la cinema Patria | 


. Apariția trenului , 
metrou și îi ngându-și enerii într-o beer: nebunească. mă nu ştie cine este adevăratu 
vinovat, iar urmărirea plină de tensiune și ari eri pericol viața celor trei ofițeri. Charlie își dă seama 
adevărata dimensiune a nebuniei lui și renunță, ajutat de partenerul lui, ia prada valoroasă. Încă trei bul ina LACEY SKE POMMI ETE 


regia: Martin Campbell 
cu: Jean-Claude Van Damme, Powers Boothe 
rulează din 9 februarie la cinema Luceafărul 


La cel de-al șaptelea meci al finalelor cupei i, nici unul dintre cei 17 iR de spocitat: printre care se află chiar in- 
Statelor Unite, nu știe că un grup de teroriști de elită pregătește un meci de neuitat. McCord are un trecut plin de , dar 
obligă să angajeze o luptă pe viață și pe moarte cu teroriștii. marurile trecutului său chinuit se față în față 

cu teroriștii odioşi, iar secundele care hotărăsc soarta meciului trec nemilos, făcând ca suspansul să fie maxim. 


ÎN TIMP CE regia: John Turteltaub 
TU DORMEAI cu: Sandra Bullock, Bill Pullman, Peter Gallagher, Peter Boyle 
rulează din 16 februarie la cinema Scala 


Dragostea este un lucru minunat, cel puţin așa spune cântecul. Lucy, vânzătoare la chi de bilete din staţia de metrou, se îndră- 
pemer de Peter Callaghan, tipul de caracter înalt, brunet, frumos și plin de succese. dacă cumpără bilete în fiecare zi de ia 

Peter nici măcar nu bagă de seamă de existența ei. Lucrurile par să decurgă la fel de monoton până în ziua în care un atac 
banditesc ui îm pe Peter în fața garniturii de metrou care 


erei adi n viteză. 

prd ron Peter și va sta alături de el la a cec lăsându-i familia să creadă că este logodnica lui. Lucy nici măcar 
are punere Să nege, indu-se foarte de Peter. 

Până când fratele ae Pra zen Jack, încearcă să o cunoască, ponei tot felul de întrebări stingheritoare și creând astfei o 


atmosferă de suspiciune în jurul ei. a Ag atom ne he e abea repre ae problemă care pare a nu avea 
rezolvare. Cu două buline Lucky Strike Duteți aia finalul acestei NODI povești de dragoste. | 
SCARLETT LETTER regia: Roland Joffe | 


cu: Demi Moore, Gary Oldman, Robert Duvall 
rulează din 16 februarie la cinema Studio 


EEN Oe febr gatim re rd ie tat punând pe primul plan destinul personajului Hester, femeie cu- 
: care-și înfru epoca și pm cu marginalizarea la care o condamnă societatea 

i O poveste filmată în 1990, scrisă în 1850 și petrecută în 1660. „Scarlett Letter“ este mărturia unei confruntări între bine şi rău, în- 
tre buni și răi, rezolvată cu 0 deosebită KENES. și Cotată cu tel buline Lucky, Stii 


ACE VENTURA — regia: Steve Oedekerk 
UN NEBUN ÎN AFRICA cu: Jim Carrey, lan McNeice, Simon Callow 
rulează din 23 februarie la cinema Scala 


Celebrul detectiv Ace Ventura este căutat până la capătul lumii. Un comic absurd, o avalanșă de inventivitate a situaţiilor comice 
prin care ne sunt transmise mesaje ecologice. Nebunaticul agent trăiește într-o mănăstire budhistă, undeva în munţi, retras de civili- 
ei și ocupându-se de lumea transcedentului. Prin sacrificiu personal, i se transmite puterea de a avea înțelegere pentru toate crea- 


a de 20 de mii de dolari îl tentează însă și îl împinge în căutarea hoțului „Liliacului Alb“, maestru în deghizări, omul 
` cu fața de gumă ce-și demonstrează măiestria în secvențe antologice: nașterea rinocerului, dansul diavolului alb, lupta cu crocodilui, 
întâlnirea cu gorila femelă. Marele iubitor de animale găsește căi de înțelegere cu orice creatură: elefant, șarpe, leopard, girafă, mai- 
mi sconcs, liliac, hipopotam, lei, zebre. 
O comedie buriescă à la Jerry Lewis, dar cu un actor celebru al timpurilor noastre, Jim Carrey. 


Informaţii furnizate de Romaniafilm RA. Pagină sponsorizată de LUCKY STRIKE 


i i um 


PU VWS 


CINE INTEGRAMĂ de Mihai Zgubea 


Dialog cu cititorii 
(Urmare din pag. 3) 


tru diverse beţii și scandaluri. Dacă, 
mai mult, ar fi să-l citim pe Céline ca 
pe un colaboraționist, l-am elimina ho- 
tărât din istoria literaturii. Ca şi pe tâl- 
harul Villon. Nu, nimeni nu-l vrea pe 
Costner_„padre di famiglia“, dar nici 
faptul că nu este, cum zice AE., „şu 
m de biserică“ nu înseamnă că trebuie 
placă absolut tot ce face. WATER- 
WORLD, consideră corespondenta, „nu 
trebuie nici lăudat exagerat, nici călcat 
în are“. N-a fost nici una, nici alta. 
A fost privit cu mai multă exigenţă de- 
cât o face A.E. Dacă vrem ca profesio- 
niștii criticii să fie mai înțelegători cu 
obiectul profesiei lor, poate că ar fi mai 
bine să fim și noi mai înțelegători cu în- 
săși critica, adică — nici mai mult, nici 
mai puțin — cu părerea celuilalt. 

Inserez mai jos și un răspuns al re- 
dacției: 

Patima cu care îl aperi pe Kevin Cos- 
tner nu poate decât să ne bucure. Ce 
am face dacă în acest Dialog am fi toţi 
de aceeași părere? Nu e vorba însă de 
nici o notă greci ci pur şi simplu de o 
altă părere. In nici un caz nu se pune 
problema să așteptăm ca K.C. „să dea 
ortul popii“, cum te exprimi. De altfel, 
și în redacţia noastră sunt colegi care 
apreciază filmul. Asta nu înseamnă însă 
că ei l-ar cota pe Costner cineastul mai 
bine decât pe Antonioni. Muromin 
pentru scrisoare şi propuneri. Ințele- 
gem tonul pătimaş, căci el motivează 
iubirea pentru Cinema. m 


Mannheim 
(Urmare din pag. 27) 


Prezentat în ultima seară a festivalu- 
lui, la ultima vizionare, I} Verificatore al 
regizorului debutant Stefano Incerti (v. 
nr. 12/95) a obținut premiul special 
„Rainer Werner Fassbinder“. Crescen- 
zio, eroul filmului, un funcţionar la 


gaze, este asemeni monstrului din Fru- 
moasa și Bestia: diform, taciturn, dar 
animat de o dragoste puternică și cu- 
rată pentru Frumoasa — Giuliana, se- 
cretara unui patron libidinos care sfâr- 
șește prin a o viola printre ambalaje de 
carton. Aparent nepăsători, ochii lui 
Crescenzio înregistrează totul: trădarea 
fratelui său, Don Juan de mahala; ran- 
huna surdă a părinților „că Dumnezeu 
i-a biagoslovit cu un asemenea mon- 
stru“; zbaterea Giulianei ca o pasăre în 
colivie, pentru a putea duce o viaţă li- 
niștită și onestă. Tensiunea psihică îl va 
face pe „controlorul de la gaze“ să 
treacă la fapte ale căror consecinţe se 
vor dovedi fatale chiar pentru cei dragi 


Echipa 


lui. Ademenindu-ne într-un labirint fap- 
tic și psihologic de tip kafkian, Incerti 
ne vorbește de fapt cu simplitate și sin- 
ceritate despre singurătate într-un car- 
tier fierbinte al Neapolului contempo- 
ran. 


Un adolescent din Telos epochis, fil- 
mul grecului Antonis Kokkinos, se în- 
treba: „De ce ne ducem la cinema?“ și 
singur găsea răspunsul: „Ca să vedem 
lucruri care în viața reală nu ni se pot 
întâmpla“. Selecția 1995 de la Festivalul 
filmului Mannheim- -Heidelberg ne-a do- 
vedit însă că pe pânza ecranului putem 
vedea — mai ales — lucruri care ni se 


pot întâmpla. = 


redacțională 


Director — Redactor şef 
Adina Darian 


Redactor șef adjunct: Dana Duma. Secretar general de redacție: 
loana Statie. Publicist comentator: Irina Coroiu, Rolland Man. 
Şef de rubrică: Doina Stănescu. Fotoreporter: Victor Stroe. 
Manager Difuzare: Adrian Constantinescu. 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1 
București, 21 iulie 1992, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului cu 


nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 — 1200 


Redacţia: Piața Presei Libere nr. 1 București, tel. 222.33.32 
Regia autonomă a imprimeriilor „Imprimeria Coresi“, Bucureşti pepe 


din țară se 


t face prin Oficiile poștale, 


Catalog Presă 
1993, Oa editat. ae RODIPET pozi ia 4070: z luni — 3 900; 6 luni — 7 800; 


12 luni — 15 600. Cititorii 


abona prin RODIPET S.A. 


se pot 
P.O. Box 33—57, telex 11995, 11034; Fax 2226407; Telefon: 22241 26; 
Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, București 


Salonic 


(Urmare din pag. 33) 


sexuali, vizitat cândva de Tennessee 
Williams și Truman Capote. Aici, două 
prostituate (de fapt bărbaţi travestiţi) 
săvârșesc ritualul aproape teatral al co- 
borârii în infernul simţurilor. Prin trăiri 
paroxistice și invocări erudite, ele/ei își 
dispută o dragoste oricum pierdută. Un 
conflict cu final mortal, unde imaginea 
perversiunii se reflectă doar în ochii in- 
terpretelor, Olga Polion și Agapi Ma- 
noura, altfel pline de feminitate. 

Din spaţiul fără ieşire — la propriu și 
la figurat — al acestei piese cinemato- 
granco se recomanda trecerea la alte 
ilme din competiția națională. Dacă în 
Închis, iranianul Kiarostami înfățişa un 
tânăr ce își asumă identitatea unui re- 
putat regizor pătrunzând în intimitatea 
unei comunități căreia îi promite să o 
imortalizeze pe peliculă (o bijuterie ci- 
nematografică despre ficțiune și voyeu- 
rism, cinema și realitate), în filmul Foti- 
nei Siskopoulou Viaţă de vânzare, un 
bibliotecar grafoman mistifică existența 
sa și a celor din jur, după capriciile in- 
spiraţiei de moment. În acest rol ironi- 
zând postura ridicolă a pasionatului pa- 
sional, o cunoștință a telespectatorilor 
serialului Anastasia, Pavios — Minas 
Hatzisavas. Personajul său se află în 
conflict permanent cu un altul, dat 
afară pe uşă și intrat înapoi prin gea- 
mul prin care spionează mereu: poșta- 
șul furios. Unui alt factor poștal tot cu- 
rios și implicat în destinul destinatarilor 
scrisorilor pe care obişnuieşte să le ci- 
tească avea să-i revină în competiția in- 
ternaţională „Alexandru de aur": exce- 
lentisimul Poștașul al chinezului He 
Jianjun (Marele premiu la Rotterdam 
'95, ex-aequo cu filmul lui Bogdan Du- 
mitrescu Thalassa). 

Binevenită a. mr și scufundarea în 
ambianța istorică a filmului lui Panos 
Zenelis despre Artemis, zeița protec- 
toare a mediului natural, a ecologiei — 
cum s-ar spune — a cărei menire pare 
să fi devenit azi mai actuală decât în 
vremea legendelor Olimpului. a 


35 


BANCOREX 


BANCOREX 


BANCA ROMÂNĂ DE COMERȚ EXTERIOR SA AN ROMANIAN BANK FOR FOREIGN TRADE 


O bancă dinamică 


pentru 


parteneri dinamici! 


AA 
să `D 
ei 3 
? r -$ 5 
À s 
S KE 
; K 
` > n 
aN rii SĂ 
~N ky m 
x F À 
VA d £ 
ă a + 
A 
N 
ę 
N K 


i a 


BANCOREX, înființată ` în 1968, este în 
prezent o bancă comercială cu caracter uni- 
versal, cu experiență în efectuarea ope- 
rațiilor de comerț exterior 


v BANCOREX este cea mai bine capitalizată 
bancă românească, cu participări de capital la 
bănci mixte din: Paris, Londra, Milano, 
Frankfurt/Main, Cairo 


y BANCOREX dispune de o reţea externă de 
bănci corespondente în 150 de țări 


y BANCOREX a dezvoltat într-o scurtă pe- 
rioadă de timp, o rețea internă de sucursale, 
situate în peste 20 de oraşe din țară precum 
şi 4 sucursale în Bucureşti 


S D y BANCOREX este o prezență activă în cadrul 


comunității financiar-bancare internaționale: 
membru direct al Camerei de Comerț Inter- 
națională de la Paris, membru SWIFT din sep- 
tembrie 1992, membru al VISA INTERNA- 
TIONAL 


peanon 


Sediul central: 

Calea Victoriei RA 

70012 BUCU TI - 

Tel.: (+40) 1-61 2 fe OMA oii 73 78 
Fax: co 1-614 15 98 

Telex: 11235