Revista Cinema/1990 — 1998/4_Noul_Cinema_anul_XXXII_nr-3-1993

| Revista noastră 
“premiată de | 
Uniunea Cineastilor 


ғ. 3/1993 (360) ` REVISTA А CINEFILILOR DE TOATE VIRSTELE 
Anul XXXII 


ee 


G си cititorii 


DIAL 


E incitant să constaţi că filmele ro- 
mâneşti, ignorate, compătimite, mingi- 
iate, incurajate sau urechiate părinteşte 
în ultimii ani, au început de la o vreme 
să declanşeze controverse, explozii de 
bucurie şi explozii de indignare, spec- 
tatorii împărțindu-se hotărît în admira- 
tori şi contestatari. 

Scrisorile sosite la redacțe spun 
mult despre faptul că filmul românesc a 
(redevenit un organism viu 9, са 
orice formă de existenţă, este atacat şi 
apărat, înțeles in fel şi chip, interpre- 
tat, cercetat, comentat, disputat, ade- 
seori cu argumente, rareori cu patimă 
partizană şi exclusivistă (у. şi discuția 
din т. 1/93, р. 4—5) 


ÎNTRE CAPODOPERĂ 
ȘI NULITATE 


cum citeva saptamini — 

ne relatează Magdalena 

Achim din București —, 

după се vizionasem Ba- 

lanța (о adevărată capo- 

doperă), fiind pusă în situ- 
atia de a recomanda filmu! unei cunos- 
tințe, mi s-a răspuns cu următoarea re- 
plică, care pur şi simplu m-a stupefiat: 
Nu cred că am să mă duc să vad Ba- 
lanja, intrucit consider filmele româ- 
nesti proaste încă din start. Nu m-ar 
deranja — comentează corespondenta 
noastră, în virstă de 16 ani, — dacă 
această părere ar fi unică, dar din pă- 
cate o mare parte a publicului nostru 
împărtășește această părere (...) De ce 
oare atita desconsiderare? (.:.) Oare si 
celelalte popoare de pe lumea asta діп- 
desc la ‘fel despre filmul lor? Ми cred 
(..) De ce avem noi atitea valori și пи 
ştim să le apreciem? De ce nu ţinem la 
ce este al nostru?...“ 

Întrebările cititoarei noastre au nu 
numai patetism juveni) dar și o motiva- 
Не reală. Este adevărat, „cinematogratul 
românesc a trecut prin clipe grele, a 
fost cenzurat, s-au făcut Ніте despre 
ingineri, producţie, realizări ale socia- 
lismului”, zice М.А. 


Din sumar 


Nr. 3/93 


Dialog ititorii 


Filmele româneşti produc valuri 


Convorbiri critice: 
Relansarea valorii 
Pe ecrane: Prostituata; Regele 


pescar; Ultimul samaritean: 
esti, maestre?; Totai Recaii 


Cea mai veche mese 


Filme porno incă de la inceputul se- 
colului; Traficantii de amor; Cow- 
boys la miezul nopţii: Mai femeie 
decit o ...femeie 


Berlinala: Filmul sub vremi 
райын boot 
Exclusivitate: Joan Collins 


Mereu vedete: mitul distructiv al 


Cleopatrei 


Spiritul vremii: Despre morţi, dar nu 
numai de bine 


Azi, ei sint vedete: Theresa Russell 


Eddie Murphy 
Video-cinematecă; Video-ghid 


Cineglob; film- fax | 


În acest număr semnează: Mircea 


Alexandrescu, Viorica Bucur, Bog- 
dan Burileanu, Adina Darian, Dana 
Duma, Rolland Man, Daniel Pau- 
mică. Valerian Sava. Sergiu Selian, 
Dumitru Solomon, Doina Stânescu 


FILMELE 
ROMÂNEȘTI 


Patetice, pertinente, contradictorii, 
opiniile cititorilor nostri 
arată că regizorii de elită 


е 


PRODUC VALURI 


Dar nu au fost numai astea. Nu pu- 
tem accepta teza, altfel simpluță și co- 
că tot ceea ce s-a facut in inte- 
riorul granițelor României, timp de 45 
de ani, a fost nul, neavenit și „roșu“ 
(cum se exprima un tinăr critic, panora- 
mind grăbit și superficial întreaga cul- 
tură postbelică). . 
Prejudecata iși are o sursă în absolu- 


ceea се e românesc, să privim cu іпуі- 
die Іа ا‎ să ne dorim să avem ,,faliti 
noștri” și să fim mindri de orman- 
ele lor . Simţul deriziunii (а! 
ășcăliei, care va să zică) se exercită 
mai intii și mai aprig faţă de propriile 
valori. Au păţit-o mai de mult Cara- 
йн, Eminescu, Arghezi, Călinescu, 
anu, o păţesc acum din nou aceiași 


„Mă bucur enorm că „Balanța“, filmul lui Lucian Pin- 
tilie, se află în fruntea topului în ce privește numărul de 
spectatori, reuşind să detroneze filmele americane.“ 


* 


»Balanta in sine este «uh esec total“. 


tizarea aceasta negativista (și conforta- 
bilă ca mentalitate) conform căreia tot 
ceea се a trecut prin filtrul de gheaţă а! 
cenzurii comuniste — a și inghejat. Dar 
filmele au fost „făcute“ nu numai де 
Constanța Crăciun, Leonte Răutu, Du- 
mitru Popescu, Miu Dobrescu sau Mi- 
hai Dulea. Din fericire, au creat filme și 
Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Mircea 
Săucan, lulian Mihu, Andrei Blaier, Sa- 
уе! Stiopul, Mircea Daneliuc, Alexandru 
Tatos, Dan Pita, Mircea Veroiu, Dinu 
Tănase, Nicolae Mărgineanu, Alexa УІ- 
sarion și alții. . 

O altă sursă а prejudecăţii care apasă 
asupra cinematogratiei românești (ca, 
deaitiei, asupra întregii noastre culturi) 
este simțul auto-mefient, auto-zetie- 
mist, auto-denigrator și, nu o dată, au- 
to-distructiv, într-un cuvint miticist, al 
românului. Ne cade bine să disprețuim 


Arghezi, Călinescu, Vianu, cărora ЇЇ se 
adaugă Marin Preda și Nichita Stă- 
nescu. Sintem ori foarte rigizi, ori 
foarte moi іп raport cu valorile culturii 
naționale. Ceea ce, trebuie s-o recu- 
noaștem, ne dă cam des peste cap ie- 
rarhiile. 


Revenind la tinăra noastră corespon- 
dentă, mă văd obligat să-i consemnez 
post-scriptumul: „Mă bucur enorm са 
Balanța, filmul lui Lucian Pintilie, se 
află în fruntea topului în ce privește nu- 
mărul de spectatori, reușind să detro- 
пеге filmele americane“ și să retin, 
pentru cititorii revistei, ideea că un fes- 
tival internațional de film ce s-ar destă- 
şura іп {ага noastră „ar fi un adevărat 
barometru pentru cinematograful roma- 
nesc şi o adevărată sărbătoare pentru 
public“. 


# 


‚аи redeschis interesul 


față de 
filmul 

românesc 

de elită 


„ TREPTELE 
RECEPTĂRII 


n’ timp ce mulți cititori/ specta- 
tori ne transmit entuziast revela- 
На produsă asupra- lor de cele 
mai recente filme românești (іп 
viri aftindu-se, firește, Balanța şi 
Hotel de lux) — vezi şi scrisoa- 
rea, comentată mai sus, a Magdalenei 
Achim .—, si situindu-se pe diverse 
trepte și în unghiuri de recep- 
„lare, se distanțează critic de aceste 
“filme, ріпа la chiar a le nega vehement. 


'Sim 
pondentă de Іа Emilia Dabu, 
ce түн Hotel de 


lux, „un film-film de Dan Pita, regizor 
mondial născut în România”. Recepta- 
rea e totală. „Nu știu la ce să mă refer 
“mai întii, la regie, la scenariu, la inter- 
pretare, la viziunea totală a domnului 
regizor Dan Pita. Întotdeauna am fost 
adepta filmelor de excepție, de creativi- 
tate, de idee, (а) originalitatilor, (a) fil- 
melor care fac măreția cinematografiei. 
Şi am văzut un «concert» sub bagheta 
maestrului Dan Pita (...) Stetan lorda- 
che, Valentin Popescu, Irina Petrescu si 
apoi fiecare imagine, fiecare inter- 
pret-personaj la locul si ora lui”. E.D. 
numește Hote! de lux „o capodoperă 
cinematografică“. In acest film „totul 
este esenţă și oricit s-ar incerca afirma- 
tii că „ar mai fi trebuit ceva”, „ar fi fost 
mai bine аза", e zadarnic. Mulţumesc, 
domnule Dan Pita, pentru modul su- 
perb іп сагеспе-ай arătat starea noastră 
interioară, cu ferestrele închise, e ade- 
varat, fără soare, си handicapaţii nostri, 
dar şi cu cei care mai cred că liberta- 


Vă răspunde: 


George Mariana, Huși; Ivanescu Mi- 
ron, Galaţi; Mihai Statie, București: 


MACAULAY CULKIN. та 12 ani 
este unul din cei mai populari copii-ac- 
tori de la Shirley Temple incoace. Nu a 
ajuns intimplator în lumea Hollywoodu- 
lui. Tatăl este actor, visind să-l joace pe 
"Hamlet, a interpretat doar roluri de plan 
secund; mama — fostă cintareata, а re- 
пипа la carieră, dedicîndu-se creșterii 
şi educării celor șase fraţi -și surori pe 
care-i are Macaulay. La virsta de 3 ani, 
micul Mack (cum i se mai spune) făcea 
publicitate la televiziune unei mărci de 
frigidere, arătind cu degetul și graseind 
un „г“ prelungit (cuvintele le pronunța 
mai greu). În 1987 obține primul rol în 
Rocket Gibraltar alături de Burt Lan- 
caster. Este apoi fiul lui Ryan O'Neal și 
Farrah Fawcett іп See You in The Mor- 
ning și al lui Tim Robbins în Jacob's 
Ladder. Singur acasă Alone — 
1990) regizat de Chris Columbus il con- 


sacră superstar iar Home Alone Ii 
(1992) al aceluiaşi regizor, îl propul- 
sează în primele locuri la box-office. 
„Mack este un actor profesionist“ — 
spune despre е! Chris Columbus, iar 
John Hughes care a lucrat cu micul 
Culkin 
adaugă: „Este de o seriozitate uluitoare, 
foarte politicos și nu are nici pe de- 
parte mofturile unui copil rizgiiat căruia 
i s-a urcat celebritatea la cap“. Într-a- 
devăr, în ciuda faptului că este plătit cu 
2 milioane dolari pentru un film, Ma- 
caulay încearcă să ducă o viaţă cit mai 
normală. Are o mulțime de prieteni de 
aceeaşi virstă și un terrier pe nume Bi- 
shop de care nu se desparte nici la 
conferințele de presă. Posesor al unui 
cont în bancă mai mult decit solid, е! 
trebuie să-i ceară însă mamei sale bani 
atunci cînd vrea „să facă cinste“ priete- 
nilor cu o pizza. li place să privească 
filmele de la tv și, spune el, „nimeni nu 
mă poate impiedica să o fac pentru că 
am un aparat tv în cameră și zăvor la 
ușă“. Intrebat de un reporter indiscret 
dacă аге o prietenă, Macaulay a răs- 
puns: „Nu, recunosc că nu m-am gindit 
încă la așa ceva“. Oricum, are tot tim- 


+ pul... Ultimul lui film The Good Son (г. 


- 


Michael Lehman) îi oferă un rol putin 
diferit de ceea ce a facut pina acum: el 
interpretează un puşti psihopat care 
aduce multe necazuri familiei care-l în- 
ната. 


РЕ $СИВТ. 


Monica Cătană, Bucuresti: Există зі о 
a treia parte a filmului Karate Kid. e În 


la Uncle Buck — 1989 —. 


Outsiders (г. -Francis Ford Coppola) 
alaturi de Patrick Swayze a jucat si 
Ralph Macchio. 


Cristina Luminiţa -Olariu, Suceava: 
Serialul tv Pasărea spin a fost realizat 
în- 1984. interpreții principali: Richard 
Chamberiain, Rachel Ward si Barbara 
Stanwyck. 


Nadia Vasiliniuc, lași: Filmul Dantelă- 
reasa (1977) a fost realizat de Claude 
Goretta şi a lansat-o pe actrița franceză 
Isabelle Huppert. 


Nadia B., Tulcea (іп scrisoarea vii- 
toare sper’ să уа „dezvăluiţi” numele 
complet): în Hotel (film vizionat pe mi- 
cile ecrane), Bette Davis interpreta rolul 
batrinei proprietare; James Brolin — di- 
rectorul hotelului; Connie Selecca — ti- 
năra aspirantă la postul de director ad- 
junct e іп serialul 1 succesului — 
Shane O'Neill era interpretat de actorul 
britanic Liam Neeson. Bătrina doamnă 
Emma Harte din același serial a fost in- 
terpretată de Deborah Kerr. Actrița nu 
a figurat în distribuția filmului Hotel. 


Mihai Ciobanu, Giurgiu: Brooke 
Shields filmează putin. Ultimele sale ro- 
luri sînt: The Actor — cu Anthony Qu- 
inn; Brenda Starr — cu Timothy Dalton. 


Magdalena Dorobanţu, București: In- 
terpretii filmului pe care l-aţi văzut „pe 
video", Kill Me Again, sint Val Kilmer si 
Joanna Kilmer. Este adevarat, pe Val 
Kilmer l-aţi văzut de asemenea іп 
Doors, în rolul cintaretului Jim Morris- 
son. 


Doina STĂNESCU 


i 
| 


tea, democrația vor trăi din nou și aici 
căci am mai fost liberi, nu-i asa?“ 

Cu domnul Pita, agadar, toate bune si 
frumoase. Cu domnul Pintilie, insa... 
„Totuși la altceva ma asteptasem de la 
d-i Lucian Pintilie“, ne mărturisește 
Е.О. „Cinematografic, filmul place, 
place mult, am văzut din topul specta- 
torilor, chiar cel mai mult. Dar nu pen- 
tru că ar fi cel mai bun, ci pentru că 
aici, cred eu, se regăsesc majoritatea 
dintre dinşii; dar d-l regizor L. Pintilie, 
oricit de supărat ar fi fost pe poporul 
acesta (Pintilie supărat pe... ророг?!? — 
d.s.) се a fost, este și fi-va roman, oricit 
де oropsit, anormal, absurd si cum о 
mai fi fiind еі, l-a născut şi pe domnia 
sa şi pe noi, genii si handicapati, şi im- 
puscati geniali, şi oameni pină la urmă 
(...) Oricit de dureroasă a fost operația 
pe viu făcută naţiunii de d-l regizor, 
speranţa nu trebuie nicăieri ucisă. Or, 
să pleci mai strivit decit ne-a lăsat «ge- 
nialul» de la un film pe care îl aşteptai 
cu sufletul la gură e ca un pumn primit 
sub centură (...) Oare chiar să nu mai 
fie nici un loc, nici o rază, nici o spe- 
гапа că ne-ar putea iubi cum îl iubim 
noi ре dinsul, pe domnul regizor Lucian 
Pintilie? Am plecat (...) «injurata, jig- 
nită, umilită» în lumina mea de om, ho- 
hotind... Cum, pină şi cei care ne iu- 
beau trag іп поі? De ce trageţi іп noi, 
dragii nostri, cu atita ura? Trageti, tre- 
ziti-ne, dar mai destept, mai civilizat, nu 
asa grotesc. Mie imi este mila de cei 
care nu se ridica mai presus de ura 
noastră cea de toate zilele» (...) Rar am 
văzut un film lucrat cu atita furie. si 
cred că pe cine trebuia să atingă a 
atins, dar și mai rău se poate face do- 
rind de fapt binele. Poporul român mai 
are totuși rușine, oricit ar părea de ne- 
crezut, dar depinde de unde este privit, 
cum şi de се“ . 

Ca şi cu filmul Balanța: depinde де 
unde este еі privit, cum și de ce... poate 
el să apară unor spectatori ca „trăgind“ 
їп poporul român. Poporul este de 
obicei acela care stă in spatele aparatu- 
lui treaz și... filmează. 


ristina Roman din Bucu- 
rești despre Hotel de lux: 
„Am plecat dezgustată de 
acest film, care pur și sim- 
plu prezintă doar degra- 
dare umană, urit зі nim с 


Mentinindu-se în topul pre- 
ferintelor publicului tînăr dato- 
rita Liceenilor..., Oana Sîrbu va 
fi din nou la „vîrsta întrebărilor“ 
în Liceenii în alertă (sc. George 
Sovu; г. Mircea Plângău). 


mizere жы 


Maia Morgenstern și Victor Rebengiuc (Balanța) 


care sa te facă să-l vizionezi a 2-a oară. 
О să spuneţi că mesajul este cel mai 
important. Bun. Dar, chiar si așa, filmul 
acestă este un «film bolnav» (scuzati-mi 
exprimarea). Regizorul Dan Pita este un 
regizor foarte bun, dar cred că dinsul şi 


doar laude (...) Înseamnă că numai eu, 
Cristina Roman din București, fac dis- 
cordie cu dumneavoastră...“ 

Cind te superi pe toți criticii că laudă 
filmul, пи e oare bine să le arăţi și de 
ce au greşit? 


„Mulţumesc, domnule Pita, pentru modul superb în 
care ne-ati arătat starea noastră interioară, си feres- 
trele închise, e adevărat, fără soare, си handicapatii 
noștri, dar şi cu cei care mai cred că libertatea, demo- 
cratia vor trăi din nou aici, căci ат mai fost liberi, nu-i 


așa?“ 


„Hotel de lux este un «film bolnav».“ 


toți cei care şi-au adus contribuția la 
film au trait pur şi simplu o perioadă 
groaznică, în care au asistat (regizorul) 
sau au trăit (actorii) momente cumplite, 
dezgustătoare. Oare lor, actorilor, le-a 
plăcut această perioadă a filmărilor? Ce 
gust le-a lăsat lor? Că sînt niște actori 
mari? Atit? Dar rolurile pe care ei le-au 
interpretat oare nu erau prea mici, prea 
neadevărate pentru ei, prea departe de 
ei? (..) Mă întreb, totuşi, toţi cei care 
laudă filmul, mă refer la reviste şi ziare, 
chiar sint sinceri în adincul sufletelor 
lor? (..) Deobicei, fata de un film se 
aduc și laude si critici; la acest film 


апап Rădulescu din Timi- 
soara: „În ceea ce mă pri- 
vește, са un consecvent si 
împătimit admirator al fil- 
melor lui Dan Pita, Hotel 
de lux imi pare o mare 
trădare a autorului său. Daca nu fata de 


Stefan lordache, Lamia Beligan, ) 
Valentin Popescu și Irina Movilă (Hotel де lux) 


el însuși, cel putin fata de crezul sau, 
așa cum este el mărturisit in.unele іп- 
terviuri și articole din mai vechile nu- 
mere din „Cinema“. Cu (aproape) fie- 
care film al său, Dan Рца părea că în- 
cearcă. să recupereze o anumită stare 
de inocenta pierdută. Eroii săi se des- 
part cu greu de visele lor cele dintii, nu 
acceptă Магагеа, compromisul, promis- 
cuitatea (...) Се ne propune acest Hotel 
de lux? Nimic (semnificativ) mai mult 
decit au făcut-o, la vremea lor, Con- 
curs, Faleze de nisip sau Pas in doi — 
ca să dau numai citeva exemple. (...) 
Este (aproape) де neînțeles de ce un 
om care părea să dea dovadă de simţul 
umorului a recurs la о astfel. de formu- 
la. Hotel de lux este un film fara umor 
Şi asta n-ar conta, în definitiv, pentru 
că nu puţine sint filmele de referință 
gindite în manieră sobră, austeră. Ceea 
ce îi lipsește acestui film este un scena- 
riu generos, pe de o parte, şi o fantezie 
regizorală care să acopere desele lun- 
gimi din scriitură, ре de altă parte. 
Cindva, Dan Pita avusese această fan- 
tezie. Să ne amintim numai de Pas іп 
doi, unde inspiratele sugestii și contri- 
buţii ale întregii echipe de altfel (mu- 
zică, imagine, interpretare, regie) au 
împins filmul înainte. (...) Dan Рца avea 
din toate acestea, dar — se pare — n-a 
putut să valorifice (cum altădată a reu- 
sit cu prisosinta) profesionalismul echi- 
pei sale. Uneori am impresia că Hotel 
de lux a fost conceput și realizat nu 
pentru publicul românesc, ci pentru ju- 
riul de la Veneţia. Regizorul nostru, 
avînd cunoştinţă de impactul pe care, 
prin 1985, Glissando, filmul lui Mircea 
Daneliuc, l-a produs în acel festival, a 
«împrumutat» atmosfera din filmul cu 
pricina, a cules, cu un elan nebanuit, 
nenumărate clișee: din democrația 
noastră originală post-revolutionara, а 
strecurat, fireşte, citeva cadre «apeti- 
sante» — unele triviale. de-a dreptul 
(vezi cuplul de pederaști din închi- 
soare) și a încropit astfel o poveste în- 
cifrată, chipurile, despre drama celor 
care au trait in gulag... Rezultatul e însă 
departe de a fi pe măsura așteptărilor. 
Cu ani în urmă, Faleze de nisip, într-o 
poveste veridică, captivantă, divulga 
adevăruri într-un mod mai putin sofisti- 
cat și parcă mai firesc, mai sincer. Deși 
realizat си o echipă de profesionişti 
care altădată a fost solidară cu intenti- 
ile regizorului, Hotel de lux ramine рго- 
babil marea dezamăgire de după 1990 
— desigur pe plan cinematografic“. 

Chiar dacă nu intru totul corectă, 
ipoteza critică a lui M.R. are avantajul 
de a fi o demonstrație cursivă, coe- 
rentă. ȘI, mai ales, nepătimașă. 

Nu același lucru se poate spune іп le- 
gătură cu scrisoarea trimisă de Coca 
Anton din Satu Mare pe marginea fil- 
тиш Balanța. „Un proverb înțelept 
spune că rufele murdare se spală 
acasă. Probabil d-l Lucian Pintilie n-a 
auzit acest proverb și filmează saltele 
murdare într-un salon de spital, medi- 
cul rizind са un tembel lingă pacientul 
mort, profesoara idioată care-și eta- 
lează lenjeria în fata „milițienilor“ etc. 
Filmul în sine este «un eșec total», o 
abatere gravă de la opera lui Băieșu, în 
care n-am întilnit înjurăturile murdare 
cu care ne delectează auzul persona- 
jele, care parcă au scăpat de la bala- 
тис. E ruşinos și trist că așa ceva ага- 
tăm noi străinilor, care probabil s-au 
amuzat de «curajul românilor» de a 
filma nuduri în ipostaze scabroase са 
scena си duşul sau imaginea de la 
morgă. Multe s-ar putea spune, dar re- 
zum doar la un cuvint «gunoi». (...). Ma 
surprinde ideea că actori de prestigiu, 
cel puţin așa i-am considerat, au ac- 
ceptat asemenea climat cinematografic, 
asemenea limbaj vulgar, ordinar. Nu 
pot accepta ideea că străinii ne pot 
crede chiar așa de proști, inculti, mur- 
dari, isterici, după сит -reiese din 
aceste «capodopere» apărute în vreme 
de democraţie“. 

Dar ideea de a identifica lumea vul- 
gară arătată in film cu vulgaritatea fil- 
mului poate fi acceptată? 


Rubrica „Dialog cu cititorii“ 
este realizată de Dumitru SOLOMON 


„Noul Cinema” 
poate fi cumpărată 
şi de la sediul redacţiei: 
Piaţa Presei Libere nr. 1, 
intrarea В, etajul Ill, cam. 311. 


CU Cititorii 


‘fi „prea mult”. 


Convorbiri 


4 februarie 1993. Am invitat la redac- 
tia „Noul Cinema“ pe сЦіуа dintre cole- 
gii noştri care urmăresc de peste 20 ani 
prezența si evoluția filmului românesc. 
„Criteriul nostru a fost să punem faţă іп 
față critici de la cotidiene: loan Lazăr 
(Tineretul liber), Călin Stănculescu (Ro- 


critice: 


mânia liberă), săptăminale: Calin Căli- azi, пе onorează. 


. man (Contemporanul); de la o revistă a 
Sergiu Selian (Nor 
Ghiank) си gazdele (Adina Darian, 
Dana Duma, Irina Coroiu, Bogdan Bu- 


mihorităţilor: 


. Mircea Alexanarescu: Mă întreb: 
critica de film se află înainte sau în 
urma fenomenului de care ne ocu- 
păm? El reprezintă cu siguranţă o 
nouă pagină іп cinematografia 
noastră care s-ar putea caracteriza 


-drept o „explozie neorealistă”. De 


fapt, abia acum avem de-a face cu 
adevăratul „realism, fără menaja- 
mente iar pe alocuri chiar. crud. Şi 
asta pentru că înainte nu era vorba 
decît de o mimare a realităţii, de 
cele mai multe ori constrinsa a se 
conforma propagandei oficiale. Am 
auzit reacții, la filmul lui Daneliuc 
ca dealtfel si ia cel al lui Pita, că аг 
Prea mult în raport 
cu ce? Aceste filme reprezintă 
reacţia firească după o perioadă de 
tăcere, cel mult de mormăială. S-a 
trecut de la minciuna quasi-gene- 


Daneliuc. Celelalte filme (exceptin- 
du-l, desigur, pe Laurenţiu Damian 
care a debutat іп ficțiune) sînt ra- 
peluri la un trecut apropiat. Despre 


- formula artistică a acestora e iarăși 


de discutat, căci Pita făcuse Con- 
curs iar Pintilie Reconstituirea, 
două filme — pe atunci — de cea 
mai acută actualitate şi pe care le 
consider superioare valoric celor 
de azi. Chiar și Daneliuc atacase la 
modul propriu actualitatea, mai 
ales în ca să nu mai vor- 
bim de importanţa unor titluri pre- 
cum La capătul liniei а! lui Dinu 
Tănase și nopții de Mircea 
Veroiu, foarte bine conectate Іа 
substanța momentului respectiv. 
Dar, ca să revin la ce afirmasem, 
Concurs este o parabolă ai cărei 


“termeni estetici erau mult mai bine 


Asistam la o explozie „neo-realistă“? 


Sau, 


de abia acum, 


ne aflăm în faţa veritabilului realism? 


„rală și institutionalizata la adevărul 


(quasi-total) afirmat pe cont рго- 
priu. Ochiul cineastului vede acum 
ceea ce poate să observe toată lu- 
mea, doar că el transmite această 
observație mai convingător și de 
aceea mai acut, mai șocant. 
Aceasta este deosebirea dintre fap- 


-tul de viata si cel artistic. 


Sergiu Selian: Pagina cinemato- 
grafică е, într-adevăr nouă, dar au- 
torii sînt aceiași, doar că ei se re- 
feră la alte realități... 

Mircea Alexandrescu: Se referă 
la aceleași realități, interzise sau 
escamotate pina пи de mult, cînd 
filmele se făceau la „comanda so- 
cială”, adică ideologico-propagan- 
distică. Abia acum am ajuns la o 


normalitate care trebuie susținută, 5 


їпсига]а!а. 
Burileanu: lar pentru unii 


ircea Alexandrescu: De altfel, 
în apoi trei ani, au dispărut fil- 
mele de nivel mediu: acum sînt ori 
foarte bune, ori foarte proaste, 
această polarizare . caracterizind, 
probabil, întreaga noastră socie- 
tate. 
Sergiu Selian: Fenomenul е еуі- 
dent, е! nu reclamă o polemică de 
fond, ci doar anumite nuanțe de 


охра! 


‚ „interior“. Adică, in ce privește fie- 


care autor și film în parte, eventual 
în raport cu precedentele creații. 
Căci această privire nouă asupra 
realității, de care vorbea di. Alexan- 
drescu, nu există întrutotul decit la 


4 


motivaţi decît în Hotel de lux, în 
vreme ce la Pintilie impresionase 
„realismul magic“ al Reconstituirii, 
Balanța oferind azi o deschidere 
accentuată și deliberată spre gustul 
publicului. 

Dana Duma: Dar е! asta а și in- 
tentionat, avertizind dintru-nceput 
ca va face un film care sa fie inte- 
les si agreat şi de spectatorii care 
se înghesuie la Liceenii rock'n гой. 

Sergiu Selian: De acord. Notez, 
însă, că ambele filme se refera la 
trecut! Hotel de lux mi se pare sti- 
listic oarecum depășit. Parabola са 
modalitate apare prea ostentativă 
pentru un cinematograf modern. 
Asta pentru că Pita a gindit filmul 
demult și nu i s-a permis să-l facă 
ia vremea sa. Mi se pare fatal pen- 
tru un creator să nu se poată ex- 
prima Іа. timpul potrivit. Pintilie 
apelează şi е! la un cinematograf 
populist, chiar daca l-a vrut asa. Eu 
cred că el și-a dorit prea putin. Cit 
despre Laurenţiu Damian, el riscă o 
formulă artistică foarte personală 
şi, deşi n-o agreez ca atare, îl sti- 
mez pentru consecventa lui. Meta- 
forizarea excesiva cu accent doar 
pe efecte imagistice mi se pare, de- 
ocamdata, о incongruenta pe care 
cineastul e capabil să o depa- 

şească, dar nu știu dacă el vrea să 
o depăşească... 

Singurul care se menţine în actu- 
alitate e Daneliuc, iar intentionalita- 
tea demersului sau i-a impus mij- 
loacele de expresie adecvate. 


rileanu) de Ја unicul lunar de speciali- 
tate. Ne onorează participarea la discu- 
Пе a coechipierului nostru, Mircea Ale- 
xandrescu, а cărui autoritate datorată 
nu numai îndelungatei sale experiențe, 
ci şi consecvenjei criteriilor estetice de 
la care пи a abdicat nici în trecut, nici- 


Este o primă discuţie - motivată de 
prezenţa în ultimele 12 luni a filmelor 
noastre la marile. festivaluri internatio- 


Relansa 


‘nale: Raminerea lui Laurenţiu Damian 
(Panorama, Berlinala ’92); Balanța de 
Lucian Pintilie (Selecţia oficială, Can- 
‘nes '92); Hotel de lux de Dan Piţa-(în 
competiție Veneţia '92 — recompensat 
‘cu un Leu de argint); Patul conjugal de 
Mircea Daneliuc (in competiţie, Berli- 


nala '93). Niciodată cinematografia ro- 
mânească nu a înregistrat o asemenea 


gur an. 


o 


Adina Darian: Nu cred că putem 
aprecia categoric parabola ca un 
mijloc de expresie revolut. Am să 
dau ип singur exemplu. Intensiv 
parabolic şi structurat simfonic. са 
şi Hotel de. lux, este și cel mai ге- 
cent film а! marelui cineast argenti- 
nian Fernando Solanas, Călătoria, 
prezentat în competiţie ia Cannes 
anul trecut. Este de înțeles са Sola- 
nas, membru în juriu la Venetia, s-a 
afiat printre susținătorii impatimiti 
ai Hotelului... lui Pita cu care se 
putea identifica. Alegoria, deși mai 
greu digerabilă de publicul larg, 
are în schimb avantajul de a sugera 
o infinitate de asociaţii, imbogatind 
serisurile unui film în funcţie de ni- 


- velul de percepţie al spectatorilor. 


Călin Stănculescu: Este exact ce 
scria criticul italian trene Solazzo: 


„Hotel de lux a fost receptat ca o 


viziune asupra instalării totalitaris- 
mului. în general, democratiile eu- 
ropene fiind și ele vizate“. 

Dana Duma: Fiindcă s-a făcut re- 
ferire la poziţia criticii fata de acest 
moment cinematografic, eu cred ca 
diagnosticul a fost, іп general, co- 
rect, semn că analizele au fost 
atente. Ceea ce poate nemultumi 
pe cineaști este că se practică prea 
mult critica de diagnostic şi prea 
puţin una de direcţie, la fel de пе- 
cesară: Chiar unii dintre autori 
(Laurenţiu Damian de pildă) au so- 
licitat acest spriiin al criticii, aşa 


recunoaştere internațională într-un sin- 


Б 4 ә 
ind în ansambiu salutate de critici, 
înaintea consacrării lor internatio- 
nale. Dar numai în timp, prin acu- 
mulări și decantări, prin coinci- 
депја apariţiei unor filme, se con- 
turează saltul revelator. Pe de altă 


parte, nici regizorii noştri пи” sînt . 


foarte atenţi sau pliabili la opinia 
criticilor. Există o anumită trăsătură 
a personalităţii lor care conduce la 
pei mt de a accepta opiniile criticii. 


Căliman: Prin filmele puse 


astăzi în discuţie, cinematograful 
romanesc inscrie cu certitudine o 
pagina noua. „Nou“ înseamnă ,ай- 
ceva“ atit în ansamblul creaţiei cît 
si pentru fiecare cineast în parte. 
Noul -echivalează cu posibilitatea 
regăsirii de sine. Unii regizori se 
desprind mai greu de obsesiile tre- 


` cute. Să nu uităm că Pita își біпдеа 


încă din 1980 demersul (cultural și 
politic) din Hotel de lux, dar a 
ajuns să-l întreprindă abia acum. 
Daneliuc, înaintea Patului 
și-a pregătit ieșirea „din iarnă” prin 
A unsprezecea poruncă și Tusea și 
junghiul, filme care ar fi avut alte 
rațiuni de existenţă atunci cînd au 
fost gindite (pe vremea „tusei“ şi a 
„junghiului“). Patul conjugal în- 
seamnă desprinderea іші Mircea 
Daneliuc de cineastul de ieri; prin 
acest gest violent, poate că regizo- 
rul a pierdut nişte nuanţe, poate că 
amărăciunea i s-a transformat în 
acreală, dar el а dobindit „liberta- 


_ Critica de film nu poate fi decît 
oglinda : unui fenomen care există. 


cum „Noul film german” l-a găsit în 
persoana unei Lotte Eisner, spre a 
da un singur exemplu: După opinia 
tînărului cineast, Іа поі nu s-a ma- 
nifestat nimeni convingător în acest 
sens. De trei ani încoace însă, 
„Noul Cinema“ nu face decit să 
pledeze în favoarea filmului de au- 
tor, sugerînd anumite direcţii. l-am 
încurajat pe regizori să Не ei înșiși, 
dar i-am sfătuit să renunţe la preju- 
decata că filmul de autor este con- 
damnat la boicotul publicului. Nu 
știu dacă cei trei-patru autori de 
care ne ocupăm azi ne-au citit, îm- 
bucurător rămîne că ei au izbutit în 
acest sens. 

Călin Stănculescu: Important e 
că totuși critica de film există şi se 
ocupă de zestrea artistică și infor- 


„maţională a filmului românesc. 


Aceste creaţii s-au bucurat de 
aprecierile si de judecatile de va- 
loare conforme cu specificul lor, fi- 


Г] 


tea totală“ de gîndire și expresie. 
Adevărurile unui asemenea film 
sint mai puternice decit percepţia 


_ noastră, decit obisnuintele noastre. 


Mi se pare, iarăși, foarte importantă 
— pentru cinematografia şi, în ge- 
neral pentru cultura românească — 
recuperarea lui Lucian Pintilie. 


Adina Darian: Pintilie s-a recupe- 
rat singur! El a revenit nu la mo- 
mentul în care fusese silit să plece 
(anii '70), ci într-un prezent cit se 
poate de contorsionat și de dificil, 
pe care el îl exprimă în юш său in- 
confundabil. 


Mircea Alexandrescu: Revenind 
la critica, ea trebuie sa fie mai mult 
decit un martor. E nevoie sa fie 
foarte in fata, sa creeze si sa sus- 
tina un climat. Fără aşa ceva, cine- 
matografia. noastra renascuta poate 
să moară! 


—_—-- у= 


е7 


rea valorii 


Adina Darian: Critica nu poate fi 
decit inda unui fenomen care 
există. Îndrăznesc să afirm că 
înainte de '89 critica a fost la fel de 
strîns controlată са şi cineastii. 
Uneori poate chiar mai cenzurată. 
Dovada: au fost posibile Reconsti- 
tuirea, Concurs și alte 
citeva filme remarcabile, recunos- 
cute de multi dintre noi ca atare, 
dar nu s-a permis lansarea nici 
unui manifest estetic, nici scrierea 
unei istorii a filmului românesc. De 
altfel, plecarea din {ага a multor ci- 
neasti — Ciulei, Pintilie, Veroiu, 
Gabrea, Demian, Ursu etc. — făcea 
imposibilă о analiză serioasă și 
completă a fenomenului cinemato- 
grafic autohton, întrucît numele ca 
şi filmele lor nu mai aveau dreptul 
să apară. . 

Dar mai е o chestiune: citi dintr 
cineastii nostri sînt deschisi la орі- 
niile criticilor. Ei primesc cu mari 
rezerve părerile noastre, suspectin- 
du-le de partizanat, sau ne solicită 
post-festum cînd nu se mai poate 
modifica nimic. Noi am pledat în 
revista noastră pentru proiecții- 
le-test înainte de copia standard — 
așa cum se fac din Statele Unite 
pina in Europa — cînd dialogul mai 
poate fi util. Mă întreb, daca-un cri- 
tic român ar fi sugerat lui Lucian 
Pintilie să facă о versiune mai 
scurtă а Balanţei, ar fi fost ascultat. 


referim la individualitati artistice, 
chiar dacă le analizăm împreună. 


„ Trebuie să procedăm întîi la о re- 


evaluare a fiecăruia dintre ei prin 
prisma relației dintre autor și con- 
textul post-revolutionar. Sigur, Pin- 
tilie a reacționat la noul climat ай- 
fel decit ceilalți colegi de breaslă 
pentru că el venea cu o experienţă 
din afară care — cred — i-a folosit 
în а se echilibra şi a-și găsi mai га- 
pid uneltele. Pintilie e singurul care 
nu a avut nevoie de nici o perioadă 
de acomodare, cum a fost în cazul 
lui Pita, un autor foarte scrupulos. 
De aceea în-Hotel de lux arhitec- 
tura parabolei are momente de re- 
dundanta, care înainte nu se ve- 
deau la acest autor. La Daneliuc 
(un temperament mai greu au- 
to-cenzurabil) lucrul acesta а în- 
semnat mai mult timp și mai multe 
filme, pentru că abia în acest al 
treilea titlu al său după "89 se regă- 
sește pe sine curăţat de acea stare 
de nervozitate, de crispare care nu 
era deloc benefică. 

Călin Stănculescu:. Trebuie men- 
tionata și conexiunea Balanţei la 
realitatea din care 'se inspirase ini- 
tial si care este tulburătoare. După 
ce Pintilie a introdus acea secvenţă 
intitulată de el „masacrul inocenti- 
lor“, ce-şi are originea într-un caz 
real, iată că acum procuratura е 
obligată sa redeschida un dosar 


- ----- 
Într-o societate. caracterizată fie de monolog, 
fie de vacarm, se.impune un cinematograf direct, 
° ca expresie a nevrozelor prezentului. 
г———————— ——-———————-————— 


Cind însă distribuitorul francez 
Karmitz i-a cerut să reducă filmul 
pentru Cannes cu 25 de minute, 
Pintilie a fost de acord: Їп ceea ce 
mă priveşte, prefer versiunea 
scurtă, mi se pare mai percutantă. 

* Selian: Aici ar trebui re- 
marcată ingeniozitatea soluţiilor 
care au ridicat valoarea filmului. Nu 
numai că filmul a fost scurtat, dar 
au fost modificate statutul şi traiec- 
tona unui personaj-cheie, sora Ne- 


Bogdan Burileanu: Deosebirea 
dintre cele două versiuni ajunge să 
le definească diferit: cea lungă tri- 
mite spre „balcanismul baroc“ din” 
De te clopotele, Mitică?, in 
timp ce forma scurtă păstrează 
mult din іпсіѕіуйаќеа și rigoarea 
Reconstituirii. Trebuie remarcat si 
că acești autori au traversat etapa 
necesară unei acomodari: După 
eforturile libertăţii depline a urmat 
dezmeticirea. Noile realități sînt ca- 
racterizate prin constringeri mate- 
riale și dezamăgiri în planul aspira- 
{Шог iniţiale. te filme герге- 
zintă reacția autorilor la ceea ce 
văd şi simt în jurul lor. Creaţia pare 
stimulată de un ambient ostil și 
alarmant împotriva căruia luptă. Ci- 


` neastii au trecut de la comanda so- 


cială la comanda psihologică, dar 

există, la fiecare dintre autorii апа- 
` lizati aici, o continuitate certă a 
preocupărilor. Ми vreau s-o таг- 
chez decit pe cea detectată la Da- 
neliuc: realitatea neagră din Patul 
conjugal rezultă, organic, din асе! 
obsedant şi deprimant plan doi din 
Proba de microfon. 

loan Lazăr: E nevoie de o solida- 
ritate de breaslă, ceea ce nu în- 
seamnă că toți trebuie să se miște 
uniform, să aibă aceeaşi opinie. Ne 


vechi de mai bine de 10 ani şi ares- 
tează peste 15 persoane. 

Dana Duma: lată o bună dovadă 
despre puterea cinematografului 
asupra vieţii! 

Irina Coroiu: Mie mi se раге for- 
midabil că, într-o perioadă în care 
multi au vorbit despre colapsul ci- 
nematografiei româneşti, apar 
într-un interval scurt patru filme-re- 
per: două într-o cheie tragică (Ră- 
minerea și Hotel de lux) și două 
într-una рагоаіса. (Balanța și Patul 
conjugal), toate articulate pe ace- 
eași temă а culpabilitatii. Remar- 
cindu-se și un paralelism al argu- 
mentelor estetice revelatoare: mo- 


„nitoarele TV în Hotel de lux, apara- 


ші de proiecţie şi cel de fotografiat 
în Balanța; ecranul şi camera de 
luat vederi în Patul conjugal; trenul 
morţilor/ universul de coșmar іп 
Raminerea. Si, tot astfel, secvențele 
finale ale filmelor în discuție sint 
corelate cu secvența primă. În Ra- 


23 februarie 1993. S-a încheiat Festi- 
valul internaţional al filmului de la Ber- 
lin unde, în afară de Patul conjugal, au 
avut premiera mondială Vulpe vinator 
de Stere Gulea şi documentarul Тіті- 


şoara de Ovidiu Bose Paştina. În sensul 
„celor discutate mai зиз, regretăm că ci- 
neastii пи au putut arăta filmele lor şi 
criticilor de acasă, înainte de confrunta- 
rea internajională.* Le-am fi putut lua іп 


minerea, Laurenţiu Damian îi im- 
pută inițial divinității toate tarele fi- 
intei umane, spre a constata, prin 
final, coexistenta trecutului, pre- 
zentului și viitorului în orice consti- 
inta. ; detașarea eroinei 
de propriul destin devine posibilă 
numai după o experienţă de viata 
dură. Pita sugerează alternativa ru- 
perii de primitivismul spiritului gre- 
gar, ca fiind posibilă în ordinea 
asumării, spovedania de început a 
eroului, iar Daneliuc dinamitează 
graniţa dintre ficțiune şi realitate, 
arătind ce se va întîmpla daca aver- 


loan Lazăr: Prin filmele lui Pita, 
Pintilie și Daneliuc, cinematograful 
românesc se re-definește ca unul al 
valorilor. Titlurile discutate aici sînt 
caracterizate de o energie. explo- 
zivă, care lasă în planul doi ; sau 
chiar mai departe frumusețea calo- 
filă (imagine, atmosferă etc.) 


Mircea —Alexandrescu: Dacă la 
Pita ecranul devine orb, la Daneliuc 
көө pur şi simplu sfisiat de reali- 

e. i 
Dana Duma: Mi se pare semnifi- 
cativă preocuparea acestor autori, 


De la comanda ideologică, 
la comanda psihologică. 


- tismentul său etico-estetic va fi ig- 
‚ norat: viitorul va aparține degene- 


rescentei. 


Adina Darian: Nu sint de acord 
că viitorul aparține degenerării si 
nu cred că Daneliuc a gindit acest 
mesaj. Nu cred, deoarece cineastul 


nu a imaginat finalul ca pe о reali-. 


tate plauzibilă. .A dorit o situație șo- 
cantă pentru a produce o stare de 
trezire. 


Burileanu: Tocmai aici e 


drama. Mediul poate determina un 


personaj normal să derapeze іп 
grotesc și brutalitate. De fapt, nici 


пи mai ştii ce e realitate si се е ha- ' 


lucinatie. 


Adina Darian: Asta ma face sa 
cred că viziunea lui Daneliuc nu e 


„atit de neagră in fond, intentionind 


mai mult să socheze. Nu este si a 


“боса atributul actului artistic? 


loan Lazăr: Urmărirea ideii de 
„film în film“ devine prin repetare, 
un numitor comun. Imaginea astfel 
mediată se instituie” ca reper іп 
timp: o tentativă de supra-obiecti- 
vare ( ), de acutizare a su- 
biectivitatii (Patul conjugal). La Pita 
sint monitoarele TV din final, cu al- 
ternativele pe care le propun, dupa 
care imaginea dispare, optiunea 
asupra lumii respective fiind deci 
nepronuntata. 


Dana Duma: Se confirma in acest 
esantion orientarea inspre un cine- 
matograf direct, mai putin aluziv, 
care exprima preponderent obsesi- 
ile prezentului. De aici o anumita 
trepidatie, o nervozitate specifica. 
Se resimte lipsa de dialog din in- 
treaga noastră societate, caracteri- 
zată fie de monolog, fie de vacarm. 


mai ales Pintilie și Daneliuc, fata de 
impactul filmelor asupra publicului. 
Limbajul: este accesibil, mai putin 
sofisticat. -S-a renunţat la inutilele 
ornamente formale. În acest sens 
se poate vorbi despre sincronismul 
noului cinema românesc cu tendin- 
tele mondiale. 

Călin Căliman: Pe mine m-a inte- 
resat întoarcerea spre sine a aces- 
tor autori ca si orientarea spre ип 
prezent complicat, imperios nece- 
sar de descifrat. 

Bogdan Burileanu: Patul conju- 
да! pare mai optimist decit Croa- 
ziera. Tonul lui e altul, permitin- 
du-și să distrugă prin deriziuni 
niște structuri morale și mentale 
care în Croaziera păreau eterne 
prin perpetuarea instituțională. 
Acolo, cînd ziceai că s-a terminat 
‘excursia ре apă, apărea о сагауапа 
ciclistă pe şosea. Portavocea trecea 
de pe vapor pe microbuz... 


Călin Căliman: În Patul conjugal, 
„contestaţia nu există. Totul este o 
constatare alarmantă! La Croaziera, 
contestaţia avea o ţintă. precisă. 


Adina Darian: Pentru mine, nici 
unul dintre aceste filme nu 
reprezintă о invitație la disperare. 
Luciditatea cu care se exprimă este 
importantă acum. Nici Balanța, nici 
Hotel de lux, nici Patul conjugal nu 
sînt făcute de pe poziția puterii, dar 
nici де pe cea a opoziţiei. Poate . 
din această pricină sunt receptate 
uneori ca iritabile. Mie mi se pare 
că această obiectivare sporeşte va- 
loarea „noului nou val“ românesc 
conectat la prezent Şi atent la vii- 
“tor. Starea de retardare a cinema- 
tografului nostru a fost depăşită 
printr-un salt spectaculos și coe- 
rent. Totul este să nu ne oprim. 

ГЫ 


discuţie. Tot la Berlin, în Panorama, а 
fost prezentat Balanța de Lucian Pinti- 
lie care s-a bucurat de un imens succes 
de public, iar directorul Festivalului de 
la New York l-a selecționat pentru edi- „ 
tia din luna aprilie. Fiecare film а avut 
cite trei-patru proiecţii urmate de апі- 
mate conferințe de presă. 


onditia femeii „de larg 
consum“ este in acest film 
nu doar un simplu su- 
biect. Este obiectul unei 
analize ce se încumetă a 
l se debarasa de toate pre- 
judecatile asupra profesiei respective. 

Autorul acestui demers este regizorul 
Ken Russell, a cărui filmografie cu- 
prinde citeva creaţii cu totul remarca- 
bile. Dincolo de originalitatea si rafina- 
mentul expresiei, Russell s-a impus 
printr-o viziune acut subiectivă asupra 
lumii şi a personajelor sale. Misoginis- 
mul reprezintă un reper evident al aces- 
tei atitudini, „suferința - bărbatului din 
cauza femeii şi necesitatea unei priete- 
nii masculine“ fiind un laitmotiv al fil- 
melor sale. Apare cu atit mai surprinză- 
toare schimbarea unghiului de observa- 
tie în Prostituata. Detasarea și lucidita- 
tea cu care este privit personajul prosti- 
tuatei nu exclud simpatia şi compasiu- 
nea autorului. De aici si pina la rasfrin- 
gerea acestui sentiment asupra specta- 
torului nu este decit un pas — cu atit 
mai ușor de făcut cu cit autenticitatea 
și umorul, abordarea deschisă, pe alo- 
curi dură, a universului moral, afectiv şi 
profesional care o definesc pe protago- 
nistă, sînt deopotrivă atrăgătoare şi 
convingătoare. 

În pofida titlului tentant, filmul nu 
face apel la senzațiile tari ce constituie 
deliciul consumatorilor de casete 
porno. Totuşi, e departe de a fi pudi- 
bond, nici măcar reținut în prezentarea 
unor aspecte specifice. Filmul isi Соп- 
centrează atenţia asupra laturii umane, 
adesea greu de observat în timpul „ore- 
lor de serviciu“. A face trotuarul în- 
seamnă, deci, a veni în contact cu 
clienţi brutali și agresivi-— de cele mai 
multe ori — (ағай. „Nu-i interesează atit 
sexul, cit răzbunarea”, adică revanșa 
cp лес propriilor complexe — ajunge 
să înțeleagă după o traumatizantă ex- 
perienta, amărita de profesionistă. Între 
pofte si bani, tentaţii și riscuri, puţine 
satisfacţii și multe umilinte. 

Folosită, agresată, desconsiderată de 
o lume дотіпайй de macho, prostitu- 
ata ізі poate găsi salvarea de moment 
“sau speranța, tot în persoana unui bar- 
bat, care o priveşte și o trateaza,in sfir- 
sit, ca pe о ființă umană. 


„ Bogdan BURILEANU 


PE ECRANE 


anii lui Terry Gilliam, cel 

din Brazii sau Aventurile 

baronului Miinchhausen, 

vor fi, poate, dezamagiti. 

Căci Regele pescar este 

un Terry Gilliam prudent 
şi cuminte. Un Terry Gilliam care şi-a 
uitat propriile jurăminte: „Nu mă voi 
mai întoarce niciodată să lucrez în 
America, nu mă voi mai speti muncind 
pentru marile companii, și mai ales, nu 
voi mai face decit filme după scenarii 
scrise de mine“ — promisese е! cu ani 
în urmă. Or, acest film semnat де е! 
este turnat în întregime în America 
pentru Studiourile Columbia, pe scena- 
riul lui Richard La Gravenese — scena- 
riu се аг fi trebuit să fie regizat de Ja- 
mes on (autorul lui Terminator 
2), dar care, în cele din urmă, la insis- 
tenţele actorului Robin Williams îi va fi 
încredințat. „Cred că am acceptat să 
fac acest film — mărturisea Gilliam — 
pentru că am devenit sau mai matur, 
sau mai obosit. Am ieșit din filmările cu 
Baronul Münchhausen complet epuizat, 
golit... El marchează pentru mine, іп 
mod efectiv, sfirsitul unei anumite pro- 
gresii în nebunie, în delir. Apoi acest 


heresa Russel! N 


ө: 


upă ce s-a lăsat inspirat în filmele sale — direct sau indirect — de 
Liszt, Mahler, Byron, Shelley, Wilde, Bram Stocker... lăsind ima- 
ginarul să domine realitatea, regizorul Ken Russell și-a ales un 
personaj comun: prostituata. Abandonind de astă dată divaga- 


{ше sale imagistice care au încîntat pe unii şi scandalizat ре multi, 
Russell realizează un film în maniera și de veridicitatea documen- 
tarului. Abordarea sa face ca filmul să depășească destinul particular al ace- 
lora ce practică cea mai veche meserie din lume (v. pag. 8), articulind un ne- 
cruțător portret de grup al contra-partidei masculine — proxeneti si clienți — 


cei care intretin și beneficiază de industria sexului. 


În America, acolo unde 


ştiinţa e industrie (knowledge industry), filmul — se ştie, e tot industrie. De ce 
n-ar fi și sexul? бі ca în orice industrie, competențele profesionale și 
businness-ul sporesc cu trudă și risc, iar concurenţa e dură. În replică la Pretty 
Woman, Russell demitizează finalul de cenusareasa al profesionistelor trotua- 


relor. Filmul — şi profund, 


i atroce — nu сатиһеага licărul de conștiință. O 


. reușită și după regulile divertismentului și de substanţă. 4% 3 
Ceea се mi se pare însă cu totul remarcabil este formula scenaristică mai 

Шіп obișnuită în cinema: monologul — întrerupt cînd și cînd de ilustrarea 
Ptimptărilor povestite ca o mărturisire. În „dialog“ doar си aparatul de filmat, 
Theresa Russell este senzationala. (Actriţa a trebuit sa se îngrașe zece kilo- 
grame pentru acest rol și să accepte să i se pună în ochi o substanţă care le dă- 


dea acea tentă roșieti 


, specifica oboselii). Мопо! 


ul prostituatei te trimite 


cu gindul la poemul dramatic „Vocea umană“, divulgind tot adincurile sensibi- 
litatii feminine, scris de Cocteau pentru Comedia franceză, în 1930 — anul 


cînd omul de litere francez realiza și primul său film (Singele 


). Exce- 


sul prin diversitate și vocaţia explorărilor abisale îi apropie pe cei doi autori. 


scenariu îmi permitea să nu abandonez 
total obsesiile mele, in special pasiu- 
nea pentru medievalism. Se regăsește 
în povestea lui și mitul lui Parsifal, cău- 
tarea Sfintului Graal”... Așadar, într-un 
singur punct Terry Gilliam rămine fidel 
lui însuși: Regele pescar este o fabulă. 
Desigur, mai inserată în concret, mai 
ușor de descifrat, cu o morală mai 
clară, mai evidentă, mai apăsată — am 
spune — decit precedentele, dar o fa- 
bulă care apelează la acel imaginar 
străbătut de vizionarism ce-i este regi- 
zorului atit de propriu şi la care recurge 
mereu (de la Monty Python incoace) ca 
la singura și sigura cale de salvare a fi- 
intei umane în fata existenței dominate 
de un rationalism tot mai tern. arene 
pescar este povestea unei ispasiri, a 
unei absolviri de păcat, poveste ce se 
petrece în acest sfirșit de secol XX, la 
New York: Jack Lucas — celebru ani- 


mator al unor foarte audiate emisiuni 
de radio — devine, indirect, prin sfatu- 
rile sale cinice, responsabil pentru 
șapte morţi, o sinucidere și ruinarea 
sensului vieții mai multe persoane. Întir- 
nirea sa după ani, cu Parry, una dintre 
victimele sale — fost profesor de cole- 
giu, devenit un vagabond vizionar — îi 
dă speranţa ca ar putea sa-și газсит- 
pere greșeala. Dar пш е! este cel care-l 
va salva pe Parry, t „Cavaler din 
Evul Mediu“: prin visul său de a cuceri 
Sfintul Graal și, mai ales, prin generozi- 
tatea să, 1 va duce pe Jack pe calea 
unei adevarate cainte și a izbăvirii de 
păcat, făcindu-l să descopere că dra- 
gostea fata de semenul sau nu-i totuna 
cu mila interesată. 

Așadar, un film al bunelor intenții și 
al sentimentelor nobile. Nu este ceva 
nou în opera lui Gilliam — le-am іпіті! 
și în peliculele. sale precedente, dar nu 


Robin Williams, Mercedes Ruehl, Jeff Bridges 


şi Amanda Plummer 


în Regele pescar 


Un cineast incomod 
ineastul britanic cel ma 
controversat, Ken Russel 

(п. 1927) si-a pastrat, de-a 

lungul întregii cariere, re- 

numele de nonconformist. 


mei îndrăgostite“, vocaţia 
provocării. Plăcerea regizorului de a 
ѕоса a rămas ріпа acum intactă, са și 
fascinația exercitată asupra lui de uni- 
versul muzicii. Viziunea sa 


muzicii 
— 1974) a 
discuţii, ca 


1971) sau Mahler 
dat naștere unor pasionante 
și Tommy (1975), o ciudată peliculă in- 
spirată de opera rock cu același titlu a 
formaţiei „Who“. 

Atracția regizorului pentru zone tul- 
buri ale conștiinței l-au facut să investi- 
gheze şi biografia unor alți artiști: poeții 
romantici Byron şi Shelley (in Gothic 
— 1986) sau actorul legendar Rudolph 
Valentino (Valentino — 1978). Obsesiile 
lor erotice și exprimarea acestora în 
arta celebrităților evocate au devenit 
trăsături distinctive ale filmelor lui Ken 
Russell. Încercarea de a descrie psihi- 
cul torturat al eroilor săi a generat 
aproape întotdeauna imagini șocante, 
de о subiectivitate acuzată. 

Erosul si formele sale aberante sînt 
teme reluate de regizorul care le repre- 
zintă mereu ca pe un amestec de sor- 
did și sublim. Terifiantul Diavolii (1971) 
sau incandescentul Crimele pasiunii 
(1986) duc pina la capăt ideea autorului 
că patimile senzualitatii conduc spre 
moarte. Mai noul său film, Prostituata 
(1991), oferă studiului asupra sexualita- 
ţii o abordare mai realistă și ип back- 
ground social, Ceea ce nu-i face mai 
putin șocant. Ken Russell rămîne un 
caz de ă cu propria poetică, 
rezumată de el cuvintele: „Să nu 
abordezi cărări bătătorite, să-ți asumi 
riscuri, să пи te temi de nonconfor- 
mism; și în ultimul rînd, să ai curajul de 
a fi tu însuți“. 


р. 


Producţie Trimark Pictures, 7997: Regia 
Ken Russell; Scenariul: Ken Russel! si Debo- 


rah Dalton, după piesa lui David Hines; Ima- 
Е Amir Могкгі; Cu: Theresa Russell, 
ntonio Fargas, Benjamin Mouton. 


atit de apasat exprimate, atit de obsti- 
nant explicate. Dorinta de happy-end 
este evidentă și vine nu atit din logica 
povestirii, cît mai ales din grija de a nu 
contraria, de a nu contrazice obișnuin- 
tele unui public amator de istorioare cu 
tilc, dar nu incomode. Publicul е îndu- 
ioşat, emoţionat, amuzat, moralizat în 
‘cea mai bună tradiţie hollywoodiana. 

Desigur, trebuie sa fim drepti: Regele 
pescar nu este semnat de un mestesu- 
gar oarecare, ci de Terry Gilliam și, 
chiar dacă nu vom regăsi aici celebra 
sa imaginaţie barocă, inventivitatea sa 
scenografică, асе! vint de nebunie care 
în filmele sale precedente ne smulgea 
din cotidian și ne cufunda în fantastic, 
chiar dacă spiritul său ludic a devenit 
prea bine temperat, nu putem rămine 
insensibili la momente de adevărată și 
pură magie cinematografică: apariţiile 
cavalerului roşu, „curtea miracolelor“ în 
care Parry îl antrenează pe Lucas sau 
valsul din marea gară new-yorkeză. бі, 
mai ales, performanţele unor actori: 
Robin Williams, Jeff Bridges, Amanda 
Plummer si Mercedes Ruehi (premiul 
Oscar 1992 pentru се! mai bun го! se- 
cundar feminin). 

Deocamdată doar atit. Dar cine știe, 
poate că un viitor film ni-l va reda pe 
adevăratul Terry Gilliam. Pină atunci 
însă, пи ocoliti Regele pescar. Nu veţi 
regreta. . 


Viorica BUCUR 
Producţie: S.U.A., 1991, Tristar; Regia: 


Terry Gilliam; Scenariul: Richard La Grave- 
nese; г Pratt; Cu: Robin Wil- 


; Воде 
liams, Jef Bridges, Amanda Plummer, Mer- 
cedes Ruehi, Michael Jeter. 


ULTIMUL 
SAMARITEAN 


a prima impresie totul 
pare deja văzut. Și poves- 
tea fostului agent 'secret 
devenit un biet detectiv 
particular, și cea a ex-ve- 
detei unei echipe de fotbai 
american, două istorii intersectindu-se 
prin formarea unui cuplu de marginali- 
zati care au ocazia să-şi ia revanşa de- 
venind eroii zilei. Desigur un happy end 
cum nu se poate mai hollywoodian în- 
cununează aventurile celor doi 
(pagubosi) reconvertiti brusc în glorii 
naţionale. 
care şterge pratul de pe străve- 
chile scheme ale policierului este în 
primul rînd semnatarul scenariului 
(Shane Black), ale cărui intenţii paro- 
dice au fost preluate de regizorul Tony 
Scott. Acesta din urmă are tăria de a se 
autoironiza pe alocuri, filmografia sa 
reunind titiuri de леді ale ی‎ 
acum şarjat un, Polițistul din 
Beverly Hills CP Si Zilele tunetului). 
Populate de gangsteri sadici, politicieni 
corupți și polițiști stupizi și vindicativi, 
peripetiile -trepidante зе configureaza 
ca o pasionantă anchetă în jurul unei 
crime la care detectivul și sportivul de- 
căzut asistă. Mormanul de cadavre re- 
zultat în urma înfruntărilor dintre biza- 
rul n re și gangsterii demascati nu іп- 
spăimintă pe nimeni; nu e decit recuzita 
devenită banală în filmele de această 
factură. Exagerind cu vădită plăcere cli- 
ѕееіе genului, pelicula nu se zgirceste 
cu împușcăturile în cascade, bătăile cu 
figuri de karate, mașinile aruncate în 
aer, scenele de tortură. Acest cockteil 
exploziv este agrementat de un limbaj 
argotic ale cărui stridente sint atenuate 
де verva, replicilor. De multă vreme 


Bruce Willis și Chelsea Field, parteneri 
în Ultimul samaritean 


n-am mai auzit un dialog atit de bun: 
inteligent, sarcastic, spontan. 

` Cu tot elanul său parodic, Ultimul sa- 
maritean nu trece cu indiferenţă pe 
lîngă plăgile sociale: mizeria cartierelor 
mărginașe, obsesia drogului, om- 
niprezența violenţei. Critica realitatilor 
americane tinteste și foarte sus, іп me- 
diile politice unde se poartă corupția şi 
traficul de influenţă. Nici lumea sportu- 
lui nu e scutită de dezvăluiri demasca- 
toare, cu meciurile vindute prin mane- 
vrele unor potentati. Culmea ironiei: un 
falsificator de rezultate sportive este 
ag ree ca va fi reclamat nu politiei, 


Numai cineva foarte snob s-ar putea 
preface са nu observa eficienta demer- 
sului parodic al regizorului Tony Scott. 
Sarcasmul nu vizează numai mașinăria 
hollywoodiană de produs suspense și 
aventuri, ci însuși mitul eroului ameri- 
can. Nu altul decit Bruce Willis duce 


pină la capăt ironizarea acelui tip de. 


. eroism caracterizat de deviza „nu te 


lăsa niciodată“. Sloganul detectivului 
mototolit și neras interpretat de el este 
„să fii întotdeauna pregătit“, ceea ce е 
desigur, altceva. Principala sa armă nu 
e pistolul, ci umorul. Un tip de umor 
foarte tipic pentru Bruce Willis, amin- 
tind de personajul din serialul де sim- 
bata seara Maddie și David, cu un ac- 
cent mai apăsat acum asupra scepticis- 
uui şi nonşalanței. Comentariile sale 

a pericolelor care năvălesc peste 
ее si зі; irezistibile. Bruce ЗЕ și-a cisti- 
gat desigur, locul fruntaș іп box-offi- 
ce-ul actorilor americani nu atit graţie 
fizicului de june prim, ci farmecului iro- 
nic. Fără prezența sa, Ultimul samari- 
tean n-ar fi avut același итог în rafala. 


Dana DUMA 


Р 248. 1991, ri Pictures; Regia: 
Tony Scenariul: Shane Black; Imagi- 
nea: Ward Russell; Cu: Bruce Willis, Damon 


Wayans, Chelsea Field, Noble Willingham 


UNDE FUGI, 
MAESTRE? 


îteva (bune) motive ne fac 
să privim, dintru început, 
cu simpatie acest film 
care reprezintă un dublu 
debut: este întiiul 

и lung-metraj semnat de re- 
gizorul Bogdan Drăgulescu şi prima co- 
producţie dintre „Moldovafilm“ și о so- 
cietate producătoare din România (5о- 
cietatea „R“). Dacă mai punem la soco- 
teală că este vorba de o comedie, avem 
încă un motiv de a privi cu bunăvoință 
Unde fugi, maestre? |n plus, subiectul 
este de tot interesul: moravurile socie- 
tatii post-totalitare de dincolo și de 
dincoace de Prut. 

Deși acţiunea se consumă în cea mai 
mare parte la Chişinău, resorturile sale 
vizează problemele comune tuturor (агі- 
tor post-comuniste, din се їп ce mai 
descumpănite în fața întrebării: „Ce fa- 
сет cu libertatea noastră?" Cel mai 
uşor se orientează indivizii lipsiți de di- 
leme ideologice: oamenii care trăiesc іп 
ritmul naturii, de pe urma pămintului, 
cei obișnuiți să asculte ordinele şi, evi- 
dent, bisnitarii fără frontiere. Aceștia 
din urmă prosperă subit, le prieste nes- 
pus ,vidul de autoritate“ si fac primul 
mare pas spre Occident, organizindu-se 
mafii. Precipitata proliferare a acestui 
nou tip de gangster din Estul fost co- 
munist este descrisă cu savoare în sec- 
vente de un haz burlesc. 

Personajul principal este insa un inte- 
lectual care-și gaseste cu greu locul, în 
noua lume aflată în plină ,геаҙегаге" а 
valorilor. Gazetar famelic la un ziar 
care încearcă din greu să scape de ve- 
chile clișee şi de limbajul de „lemn“, 
dobindind o faţă democratică, eroul re- 
nunţă la această profesie hotărit să-și 
valorifice talentul de scriitor. Cum refu- 
giul (ce-i drept, comod) în casa de la 


{ага a socrului nu-l inspiră, el încearca 
să subziste din expediente. Norocul îi 
suride prin apariţia unor amici cu apti- 
tudini muzicale, care îl conving să for- 
meze un trio: un fel de brigadă artistică 
itinerantă dînd spectacole prin fabrici, 
parcuri, localuri. Pataniile celor trei ar- 
tişti amatori hartuiti de fauna interlopă 
se încheie la Bucureşti unde, ajungind 
în avansată stare de ebrietate, ei se vor 
crede la Paris. 

Chiar dacă finalul ramine deschis, lă- 
sîndu-i pe eroi іп fata hotăririi de a se 
întoarce acasă, concluzia este destul de 
limpede. Nici dincoace de Prut, oame- 
nilor nu le este prea clar încotro merg, 
dar toată lumea aleargă după „ocazii“, 
toți vorbesc dar nimeni nu ascultă. E 
multă amărăciune în această comedie 
care, deși nu neagră" са Patul conju- 
да! а! lui Daneliuc, încearcă să exprime 
aceeaşi lipsă de repere morale a „tran- 
ziției“. Premisele acestei opera prima а 
lui Bogdan Drăgulescu ne indreptateau 
să credem într-o tratare burlescă а su- 
biectului, impresie întreținută și de an- 
tecedentele tinarului regizor, a cărui 
peliculă de institut Ргіпҙі іп plasă (рге- 
miata la Costineşti) patodia inteligent 
filmele mute. În atmosfera tip ІН şi Pe- 
trov a episoadelor redactionale și in 
secvențele tribulatiilor amoroase rega- 
sim şi în Unde fugi, maestre? ceva din 
trepidatia grotesca şi umorul absurd 
care au atras atentia asupra cineastului. 
Din păcate, prea dilatatele episoade ale 


Moment burlesc în Unde fugi, 


vieţii la (ага încetinesc ritmul si propun 
un umor discutabil, lipsit de spontanei- 
tate şi de subtilitate. Tabloului de mo- 
ravuri nu i-ar fi stricat o abordare mai 
sarcastică. 

O mai precisă ţintă a satirei i-ar fi 
ajutat și pe actorii care, se vede, au ju- 
cat cu plăcere. În rolul jurnalistului in- 
capabil să tina pasul cu timpurile mo- 
derne, Mircea Diaconu trece convingă- 
tor de la ingenuitate la ironia amară, 

ropunind un simpatic portret de păgu- 

Alături de el; Horaţiu Mălăele, Pe- 
tre Nicolae și Ștefan Sileanu ne fac să 
ne amintim că avem interpreţi de come- 
die cu mari resurse. Nu trece neobser- 
vata prezenţa tinerei actrițe Corina 
Druc din Chisinau, gratioasa si firească. 

Ne-ar fi plăcut să avem de spus mai 
multe cuvinte de bine despre Unde 

, maestre?; deşi este uneori amu- 
zant, inegala calitate a umorului său și 


* ruperile de ritm subminează impresia 


generală. Regizorul Bogdan Drăgulescu 
are însă cu siguranță ceva de spus în 
comedie și îl așteptăm, deci, cu un film 


mai ambițios. Dana DUMA 


Coproductie a concernului Moldovafilm. și 
Societatea „R“, 1992; Regia: Bogdan Drăgu- 
lescu; Scenariul: Constantin Munteanu, Bog- 
dan Drăgulescu; і : Petre Petrescu: 
Muzica: Vlad Burlea; Cu: Mircea Diaconu, 
Horaţiu Mălăele, Petre Nicolae, Corina Druc, 


„Mihai Mereuţă, Lili Nica Dumitrescu, Stefan 


Sileanu, Gabriei Apostu. 


maestre? 


În centrul imaginii: Mircea Diaconu și Ștefan Sileanu 


V TOTAL 
RECALL 


puneam altă dată că este 

vremea basmelor pentru 

oameni mari. Avem acum 

prilejul să vedem și jucării 

pentru maturi, cu care 

personajele filmului lui 

Paul Verhoeven se joacă, iar plăcerea 

pe care o resimt este evidentă: ecrane 

de televiziune de dimensiuni variabile 

încastrate în pereţii locuinţei, ип simu 

lator holografic, o mască-surpriză ce 

ascunde un exploziv etc. (E drept, ac- 

{шпеа e plasată în 2084, dar gadget 

urile electronice sint deja o prezență 

Obisnuita în viata Occidentului, iar ele 
apar tot mai des și în filme). 

in această poveste — cind pămin- 


Arnold Schwarzenegger, 
Rachel Ticotin si Ronny Cox 
(Total Recall) 


teana, cind martiana — prima parte, in 
care nu stii daca te afli intr-un vis sau 
in realitate este cel putin interesanta. 
Apoi, brusc, ritmul se schimbă: rămine 


umorul — poate negru — ce-l caracteri- 
zează pe regizor, dar apar toate datele 
ce te indreptatesc să aştepţi 
happy-end-ul de rigoare. Aflu că scena- 
riul a fost modificat, rescris de mai 
multe ori, la cererea vedetei Schwarze- 
negger. Nici o mirare deci că efectele 
speciale contează mai mult decit plau- 
zibilitatea, în ciuda evidentelor eforturi 
ale regizorului care demonstrase în Ro- 
bocop că poate mer: cu сііѕееіе fil- 
тиш!  știinţifico-fantastic, realizind о 
satiră acidă, în care tarele societății 
contemporane sint bine conturate, deşi 
camuflate în veșminte futuriste. 

Nu e momentul să facem o analiză 
comparată între peliculă şi povestirea 
inspiratoare — „Ne putem aminti totul 
pentru dumneavoastră“ — semnată de 
Phillip К. Dick, dar putem remarca mă- 
car că incertitudinea care їп sursa lite- 
rară plutește pină la final este rapid 
abandonată pe ecran, că povestirea 
spectaculoasă prin repetatele răsturnări 
de situaţie lasă loc spectaculosului cu 
orice pret. 

În sfîrşit, nu putem să nu remarcăm 
încă o dată recursul la umor, care iarăși 
ne ajută să acceptăm mai ușor situații 
incredibile, deşi acum acesta este ceva 
mai grosier, adaptat probabil nivelului 
vedetei masculine. Nu ştiu dacă aminti- 
rea este totală — așa cum sugerează ti- 
tiul — ea este, însă, іп mod sigur, ero- 
са. Lipsit de har actoricesc, Arnold 
Schwarzenegger compensează absenţa 
nuantelor din interpretare printr-un 
anume sex-appeal căruia partenerele 
nu-i rezistă. 


Rolland MAN 


Producţie Carolco, SUA, 1990. Scenariul: 
Ronald Shusett, Dan O'Bannon, Gary Gold- 
man. Regia: Paul Verhoeven. imaginea: Jost 
Vacano. Cu: Arnold Schwarzenegger, Rachel 
Ticotin, Sharon Stone. 

7 


йїп 


lume 


= 
Ф 
م‎ 
ده‎ 
= 
Ф 


% 


vech 


cea mai 


toții adăpost, fara deosebire de virsta si rasa. 
tot într-un bordel. 

Desigur, însă, nu toate bordelurile sint la fel 
Ele diferă, precum hotelurile, avind dreptul із 
un număr diferit de stele. Sint luxoase, pre- 
cum cel în care tronează Claudia Cardinale în 
La Viaccia (Mauro Bolognini, 1960), ori cel іп 
care о intilneste Joe D'Allesandro pe Sylvia 
коше în Marginea (Walerian Borowczyk, 
1 ). 

În Moarte la Veneţia (Luchino Visconti, 
1970) prostituata cîntă chiar și la pian (şi încă 


„Fur Elise”), iar în О dragoste a lui Swann · 


(Volker Schlondorff, 1984) inspirat din Proust, 
clientul are dreptul la o conversaţie în timpul 
consumării actului sexual. 

Henry Miller se plimbă prin lupanare în 
adaptarea (considerată de multi trădare) sem- 
пай de Claude Chabrol, a romanului Zile li- 
niștite la Clichy (1990), sau privește — alături 
de Anais Nin — o scenă de safism într-un bor- 
cP lux în Henry și June (Philip Kaufman, 

) А 


Tot într-un bordel de lux se găseşte închisă 
— din greșeală — şi tinara din Tango Nud 
(Leonard Schrader, 1990). Ea îl va omori pe 
primul client şi va fi urmărită de Mafia. Fără 
voia lor vor fi implicate în luptele pentru inde- 
pendenta Cretei și fetele din halucinantul Bor- 
delui (Nikos Koundouros, 1985), iar cele din 
Salon Kitty (Tinto Brass, 1975) vor fi chiar de- 
portate де nemți. Bazat pe un fapt real, filmul 
povestește transformarea borgelului într-o 
agenţie de spionaj, prostituatele deportate fi- 
ind înlocuite cu fete și travestiti — devotați 
trup şi suflet cauzei naziste — care îi vor trage 
de limbă pe clienți, înalți demnitari ai epocii. 

În Postarita (Gilles Carle, 1992) în bordel 
vor fi compromisi citiva politicieni verosi, cu 
ajutorul pensionarelor stabilimentului care nu 
sint de acord cu planurile de construire a unui 
baraj care ar strica echilibrul ecologic al re- 
giunii. 

O diplomata de cariera descopera ca in 
casa care trebuia să adăpostească pe un mi- 
nistru venit în vizită, funcționează un bordel 
pentru militarii salvadorieni (imunitate diplo- 
тайса, Sturla Gunnarsson, 1991), iar militarii 
din Alineatul 22 (Mike Nichols, 1970) vor ра- 
trona chiar ei un bordel organizat după regu- 


| filme porno 
încă de la începutul secolului 


egătura dintre cinema şi bordel 

este mult mai veche decit ne în- 

chipuim: încă de ta începutul se- 

colului filmele „hard” există, sub 

forma unor scurtmetraje în 

alb-negru, care rareori depăşesc 

zece minute; їп Franţa astfel de filme erau 
proiectate clienţilor bordelurilor, iar іп Mexic 
si Cuba ele erau chiar turnate în stabilimen- 
tele din Tijuana бі Havana, bestialitatea fiind 

ceva obișnuit (pentru exemplificare, citeva ti- 
tiluri: Rintintin mexicano, Ciinele masochist, 
Ticălosul Rex, Un vinător și al său ciine). 
Dramaturgul Eugene O'Neil isi amintea са a 

văzut în 1910, într-un bordel din Buenos Aires 
astfel de filme care l-au impresionat profund. 
Anonime, sau semnate cu pseudonime trăz- 
nite (de exemplu: Wise Guy, Hard Guy, Clio 


` Clitoris, Ima Cunt, A. Prick, Will She, Hard 


Penis) filmele sint greu de datat. Cel mai 
vechi, actualmente disponibil în versiune vi- 
deo (in Occident, desigur), pare a fi fost reali- 


zat în 1915 si se numește О călăreală pe gratis ` 


sau Un sandvici cu iarbă. 

Se păstrează chiar acte care atestă că pen- 
tru un astfel de „го!“ o prostituată primea 250 
de franci, iar o copie a filmului se vindea cu 
12500 franci. 

Bordelul, casa cu felinar roşu, a fost o etapa 
obligatorie în educarea unui tinăr. De cele mai 
multe ‘ori tatăl ега cel care-și initia fiul in 
aceste „taine ale vieţii“. În Domiciliu conjugal 
(Francois Truffaut, 1970) tînărul Doinel se уа 
intiini însă cu socrul său pe treptele unui bor- 
del: schimb de amabilitati, un zimbet jenat și о 
foarte frumoasă secvență de Cinema. 

Bordelul poate fi si un refugiu. În O noapte 
foarte morală (Karoly Makk, 1978) un student 
este adoptat de pensionarele unei „case“, care 
îl rasfata şi care, la vizita mamei tinărului se 
străduiesc din răsputeri să dea o aparenţă de 
onorabilitate locului. În Umbre și ceață (Wo- 
ody Allen, 1991), un alt student pleacă іп cau- 
tarea lui Dumnezeu printre prostituatele 
dintr-un bordel (Kathy Bates, Jodie Foster, 
Anne Lange, Lily Tomlin sint citeva dintre in- 
terprete). Să nu uităm un alt film al aceluiaşi 
Allen: Trandafirul roșu din Cairo (1985), în 


_care un inocent personaj, coborit de pe pinza 


ecranului în virtejul lumii, se trezește inconju- 


& Decor: bordelul. Personaj: prostituata (Susan Sarandon, 
Brooke Shields); și clientul (Keith Carradine) in Pretty Baby 


rat de atenţia „fetelor“ pe care le tratează са 
pe niște adevărate doamne. În Obloanele trase 
(Jean-Claude Brialy, 1972) un marinar este се! 
care se refugiază într-o „casă a plăcerii”, iar în 
Cartoforul (Karel Reisz, 1974), Axel — care 
şi-a pierdut toţi banii la joc — o roagă pe una 
dintre prostituatele din bordelul în care s-a 
retras, să îl omoare. Ea îl însemnează doar cu 
o lovitură de cuţit pe obraz. 

În unul din scheciurile din Plăcerea (Max 
Ophüls, 1951) fetele sint cele care-şi iau о va- 
canta și se retrag la tara, unde vor asista cu 
lacrimi în ochi la o cununie religioasă. 


Hoinarii (Mark Rydell, 1969) isi găsesc cu 


lile stricte ale disciplinei cazone. Dupa cum 
armata va apara un punct strategic important: 
oo în Castle Keep (Sydney Pollack, 
1 5 

Се să mai vorbim де linistitul hotel din Fau- 
bourg Saint-Martin (Jean-Claude Guignet, 
1986), pe coridoarele căruia se intilnesc clienţi 
fragili și prostituate discrete; ori cel prezentat 
în mod parodic în Fata paznicului de barieră 
(Јегӧте Savary, 1975); sau де cel destul de 
putin arătos în care — spre marea lui surprin- 
dere și disperare — eroul își descoperă mama 
ca patroană de așezămint în La Est de Eden 


(Elia Kazan, 1955). Burghezii scăpătați din ` 


Marele delir (Dennis Berry, 1975) își vor tran- 


е 


Prostituată cu program redus: 
Catherine Deneuve în Frumoasă de zi 


sforma propria casă în bordel, recrutindu-si 
pensionarele din rîndul fetelor care își căutau 
prin Mica. publicitate o slujbă де cameristă. 

Desigur, pentru multi cinefili; rămîn de neui- 
tat scenele de bordel din Roma (1972), în care 
Fellini povestește, cu umor și — în același 
timp — cu nostalgie, momentele iniţierii ero- 
tice а tinarului provincial. 

„Camera de bordel este mai întii o scenă 
unde, prostituata joacă la fiecare sfert de ora 
același rol cu un alt actor-spectator, mereu di- 


"patroană" 
a fecioarelor 


n filmul lui Louis Malle Pretty 

Baby (1977) Brooke Shields in- 

tefpreta rolui fiicei unei prostitu- 

ate care. își duce viata. într-un 

bordel din Storyville, cartierul 

bordelurilor din New Orleans, la 
inceputul secolului nostru. Cunoscută 
şi pentru scene îndrăzneţe din Blue La- 
goon (Laguna albastră), ea se apără as- 
tăzi: „Nu am turnat nici o scenă goală. 
Aveam о dublură“. 

Actrița este cunoscută in America de 
azi + Americă ce cunoaşte o adevărata 
contrarevolutie sexuală, о reîntoarcere 
la puritanism — ca o „patroană a fe- 
сіоагеіог“. La 27 de ani este încă vir- 
gina şi mindra pentru asta: „Nu e nimic 
fusinos sa fii virgin. E ceva sfint. Mi-ar 
fi ruşine să mă culc cu cineva doar 
pentru că am chef de asta. бі aș fi 
complet distrusă dacă m-aș culca cu un 
tip şi еі ar spune peste tot: «M-am cul- 
cat cu Brooke Shields». Sexul e un an- 
gajament". 

Dar Shieids nu e singura care sustine 
,castitatea maritală“ (noţiune cam con- 
fuză, propagată de o asociaţie ameri- 
cană ce se numește Couple for Couple 
League si care înseamnă sexul între 
soţi, dar fără sex (?! — п.п.), ei i se ală- 
tură Kirk Cameron și Chelsea Noble, 
„staruri“ de soa as și cintaretii 
Amy Grant şi Michael W. Smith. 

De unde se vede că uneori drumul 


spre castitate trece și prin bordel. (Ма- 
саг ре ecran...) 


ferit şi trebuie să utilizeze toate resursele artei 
teatrale; realitatea, pentru ea, este Minimum 
де deranjament cu maximum de profit. Dar іо- 
calul dragostei nu e doar o sală de specta- 
cole, este și un atelier în care femeia conden- 
sează cele trei roluri ale contramaistrului, 
muncitorului şi mașinii, clientul fiind obiectul 
“de transformat. Strada devine atunci biroul де 
engineering, sectorul de prospectare“ spu- 
neau Pascal Bruckner şi Alain Fienkielkraut în 
„Noua dezordine amoroasă“. Bordelul e şi un 
platou de filmare pentru multi regizori. 

Un Woody Allen, de exemplu, trebuia să 
realizeze în 1991 un clip publicitar pentru 
firma- Campari. Clientul a refuzat scenariul 
pentru că acţiunea se petrecea într-un bordel. 

De unde se vede că şi pe alte meridiane, şi 
după atitia ani de liberalism — dacă nu chiar 
libertinaj, pe-alocuri — cinematografic, borde- 
іш a rămas pentru multi un -loc rău famat 


Rolland MAN 


„Un ins care se omoară pentru о tîrfã 


cunoaşte o experienţă 


mai completă şi mai profundă 


decît cea a eroului 


Odette, о demimondena: proustiana (Ornella Muti) 
in O dragoste a lui Swann (cu Jeremy Irons) 


Julie’ Christie, 
patroană de bordel 
în McCabe și Mrs. Miller 


Dorina Lazar in Crucea 
de piatră de Andrei Blaier, film 
in. curs de realizare 


Un succes de ultima ora: The Crying Game 
(Jaye Davidson si Stephen Rea) 


care zguduie lumea din temelii“ 


Emil CIORAN 


Declaraţii 
ale prostituatelor 
pariziene 


„Cind sint pe trotuar, sint vină- 
torul. Vinez bărbatul, е! e prada, 
il hăituiesc, mă uit dacă mă pri- 
vește, dacă vine spre mine. Ми 
mai e bărbat, e un client.“ 


* 


„Vulgaritatea е са ип machiaj, 
un mod de а te apăra, o a doua 
piele care te protejează. Ziua sint 
eu, imi fac cumpărăturile, trăiesc 
ca orice altă femeie şi seara sint 
o prostituată cu banii, vulgarita- 
tea, atitudinea, violența, rebetiu- 
nea, cu dracii ei.“ 


Citeva din cele 
1003 motive de a fi, 
astăzi, client“, 
menționate în volumul 
„Noua dezordine 
amoroasă“ 


„Să plătești cu bani numărabili 
pentru a nu plăti cu propria per- 
soană. Să te tirguiești, fără a fi 
martă. 


Să fil sigur că auzi spunin- 
du-{i-se da, fără a trebui, pentru 
asta, să te dai їп spectacoi. 


Să te simţi, іп pielea ta, nici 
bine, nici rău: să te uiţi. Să-ţi uiţi 
imaginea, obezitatea, chelia 
amenințătoare, figura acră, mii- 
nile umede; in loc să fii obsedat 
de viciile de forma să te gindești 
numai să dai formă viciilor. 


Să cumperi dreptul de a-ți pă- 
făsi personajul odată cu hainele. 


Să nu ai decit un metrou de 
fuat, ип pod de traversat, o. 
stradă de parcurs pentru a trece 
де la dorință la acțiune. 


Să trăieşti, odată intrat іп 
strada cu tirfe, metamortoza soli- 
tarului în sultan. 


Să combini escapada cu fideli- 
tatea: să salvezi сиріші, scăpind, 
totuși, prin citeva =. gră- 
bite, de monotonia lui. 


Să realizezi fuziunea, eschivind 
legătura: să faci dragoste fără a 
face vreodată cunoștință. Să 
scapi de angoasa paralizantă a 

elor : «Се о să-i 


once De unde Ba о lau?“ 


® Douce -Charity: Shirley McLaine 


rostituată? О meserie ca oricare alta, 
ne asigură Разса! Bruckner și Alain 
Fienkelkraut, meserie care, „deși con- 
damnată în numele bunelor moravuri 
sau al protejării copilăriei, nu e mai 
imorală decit munca agentului de la 
asigurări sociale, a minerului, funcţionarului, artistu- 
lui, scriitorului, dactilografei, nu e mai abjectă, adică 
mai puţin abstractă, concentrată cu cinism asupra 
are стың (banii) și indiferentă la mijloacele de a-i 
obţine.“ с 
ғ meserie care traversează secolele şi chiar ocea- 
nele, astfel încit în secolul XVI corăbiile ce duc spre 
Lumea Nouă — pe atunci încă foarte nouă ns- 
ропа războinici, călugări. şi... prostituate. (Grădina 
mătușii isabel, Felipe Cazals, 1973). Сат tot ре 
atunci, în 1543, un raport al Senatului venețian atră- 
gea atenţia că „în orașul nostru numărul prostituate- 
lor a crescut în asemenea excesivă măsură încit, lå- 
sind la o parte orice pudoare și rușine, ele se arată 
în public, pe străzi, în biserici și în alte locuri atit de 
bine îmbrăcate încit adesea patricienele și celelalte 
femei ale orașului nostru, nefiind îmbrăcate diferit de 
ele, nu numai străinii, ci chiar şi locuitorii Veneţiei 
nu le mai disting pe cele bune de cele rele (...) nu 
{ага murmur și scandal din toate părțile.“ 

Nu toate prostituatele sint la fel, desigur, trebuie 
făcută distincţia între Tirfa regelui (Axe! Corti, 1991) 
si Doamnele te (Jean-Charles Tacchela, 1991 
— după scrierile lui Brantôme), între intretinuta Na- 
na (Jean Renoir, 1926, după romanul lui Zola) —o 
actriță ratată, — şi demimondena Odette, O dragoste 
a lui Swann, între femeia vicleană din Decameronul 
(Pier Paolo Pasolini, 1970) și prostituatele pariziene 
care îi servesc drept muze lui Toulouse-Lautrec în 

ulin Rouge (John Huston, 1952). 

n westernuri prostituata este o prezență соп- 
stantă, ea e o fată cu suflet bun, aflată de obicei de 
partea dreptăţii: Diligenta (John Ford, 1939), La 
amiază (Fred Zinnemann, 1951), Balada lui Cable 
Hogue (Sam Peckinpah, 1970). lar dacă un serif se 
gindeste să le aducă pe calea cea bună, ele se vor 
dovedi „mai catolice decit Papa”, vajnice apărătoare 
ale virtuţii ca în Viaţa A epoca judecătorului Roy 
Bean (John Huston, 1972). lar o anume doamnă Mil- 
ler (Julie Christie) va deschide un bordel în Vest — 
McCabe % Mrs. Miller (Robert Altman, 1970). 

E greu insă să nu legam figura prostituatei de chi- 
pul Louisei Brooks, fascinantă în filmele lui G.W. 
Pabst Lulu (1928) și Jurnalul unei femei 
(1929), chiar dacă multe actrițe fermecătoare au in- 
terpretat roluri de femei uşoare: Vivien Leigh іп Po- 
dul Waterloo (Mervyn Le Roy, 1940), Elizabeth Tay- 
lor in Butterfield 8 (Daniel Mann, 1959). Catherine 
Deneuve își va juca гоіші de soție model timp de 21 
de ore pe zi, pentru a se transforma într-o prostitu- 
ată în celelalte trei ore în Frumoasa de zi (Luis Bu- 
nuel, 1967 după romanul cult al anilor '20, semnat de 
Joseph Kessel). Vin apoi Jane Fonda, call-girl іп 
Кіше (Alan J. Pakula, 1972), Jodie Foster, prostitu- 
ată minoră în $oferul de taxi (Martin Scorsese, 
1976), pentru ca Julia Roberts să fie un fel de Cenu- 

` şăreasă a trotuarelor in Pretty Woman (Garry Mar- 
shall, 1990). . 


Un adevărat curs de iniţiere în legislaţia franceză . 


care reglementează fenomenul prostituţiei ne oferă 
în unul din cele douăsprezece tablouri ale filmului 
său A-și trăi viața (1962) Jean-Luc Godard, iar fra- 
gila Nana (Anna Karina) isi va găsi sfirsitul în timpul 
unei tranzacţii între doi proxeneti. 

„Prostituata cu suflet bun“ este deja un loc comun 
al literaturii şi — in mare măsură — și al cinemato- 
grafului. Una dintre ele este ghinionista Giulietta Ma- 
sina în Nopțile Cabiriei (Federico Fellini, 1957), per- 
'sonaj reluat de Shirley McLaine în Sweet Charity, re- 
make-ul їп pasi de dans semnat de Bob Fosse, in 
1969. De altfel, actrița o mai incarnase și pe Irma la 
Douce (Billy Wilder, 1963), „doamna cu cățelul“ de 
pe rue Mouffetard, o altă prostituată cu suflet таге 
de care se îndrăgosteşte polițistul interpretat de Jack 
Lemmon. 

De Simone, o call-giri de culoare, se îndrăgostește 


10 


traficantii 


de 
amor 


„Contractul de prostituare eliberează de 
fapt de ceea ce am putea numi dificultăţile 


schimbului: la се să mă aştept de la dorința | 


celuilalt, ce sint eu pentru el? Contractul 
suprimă acest vertij; el este de fapt singura 
poziţie pe care subiectul poate sta fără să 
cadă în cele două imagini opuse, dar în 
mod egal nedorite: cea a egoistului (care 
cere fără să-şi facă griji că nu are nimic 
de dat) şi cea a sfintului (care dă interzi- 
cîndu-şi să ceară vreodată). ° 


ROLAND BARTHES 


şoferul еі, care о va ajuta să-și regăsească prietena, 
drogată și prostituată în Mona Lisa (Neil Jordan, 
198 


Tînărul din Pisica japoneză (Yazuro Мазитига? 
1976) se căsătoreşte chiar cu o tirfă găsită într-un 
bar. Dar şi o fată uşoară își poate părăsi ocupaţia 
pentru un băiat pe care îl iubește (Suflete impletite, 
Stephanie de Mareuil, 1987). 

Prostituata care-și duce viața cu un criminal noto- 
гіш (Miami Blues, George Armitage, 1989) se confe- 


Omul din umbră 
roxenetul, peştele, omul din umbră 
care organizează viata prostituatei 
este un personaj tenebros și — de 
cele mai multe ori — antipatic. 

În Street Smart (Jerry Schatzberg, 
1986) un ziarist scrie un fals reportaj despre un 
proxenet. Dar datele inventate în întregime de 
jurnalistul căruia îi este teamă să se documenteze 
la fata locului se potrivesc foarte bine cu realita- 
tea, ăstfel incit, un, proxenet adevărat se recu- 
noaște în descrierea făcută în articolul care are 
un imens succes. Simtindu-se ameninţat de scan- 
dalul provocat е! va trece la presiuni asupra tina- 
rului reporter, care acum e obligat să se docu- 
menteze pe teren. A 5 

În Dawn by Law (Lim Jarmusch, 1985), Zach, 
un proxenet va evada din închisoare împreună cu 
colegii săi de celulă. i 

Martin și Lea (Alain Cavalier, 1978) ne pune în 
fata unei situaţii neobișnuite: Léa este întreținută“ 
de Lucien, căruia îi face rost de fetițe, astfel încit 
amindoi pot fi socotiți proxeneti. 

Tînărul senegalez plecat la Paris pentru un sta- 
giu de cinema își găsește prietenul din copilărie 
transformat în proxenet, traficant de droguri. şi 
proprietar de club video porno. (Toubab bi, 
Moussa Тоигё, 1991). ' м 

Се! mai atasant portret de proxenet este însă 
cel imaginat de Jean-Louis Trintignant pentru 
a-și amuza partenera (Anouk Aimée) în Un bărbat 
şi o femeie (Claude Lelouch, 1966). Un portret 
ironic, si duios, filmat in sepia şi făcînd apel la 
toate cliseele despre acest traficant al amorului. 

În recentul film al lui Mircea Daneliuc, Patul 
conjugal, Geo Costiniu interpretează rolul unui | 
proxenet amuzant, drăguţ, dar пи mai.putin cinic, 
gata să comercializeze farmecele soţiei. sale. 


® Un proxenet bucureştean: 
Geo Costiniu în Patul conjugal 


© Catherine et Cie, 
o societate pe acțiuni 
pentru comercializarea 
farmecelor frumoasei Jane Birkin >, 


3 


seaza politistului care anchetează cazul: „A fost un 
băiat bun. Nu mă bătea niciodată.“ Pentru că, suflete 
pierdute, sărmanele fete au nevoie de puţină dra- 
goste și înțelegere (un alt loc comun). Mai ales dacă 
au devenit prostituate nu din propria voinţă, ci sint 
vindute (Trackdown, Richard Т. Heffron, 1976), obli- 
gate să intre într-un bordel (Răzbunare, Tony Scott, 
1990) ori silite de sot să facă trotuarul (Roberte, 
Pierre Zucca, 1977, după romanul pervers al lui 
Pierre Klossowski). 

Să mai notăm transformarea unei femei normale 
intr-o prostituată în urma vizionării unei casete pu- 
blicitare ce prezintă avantajele „profesiei“ de es- 
cort-girl (Half Moon Street, Bob Swaim, 1986). Cine- 
matograful exercită o asemenea atracţie asupra tine- 
rei Nesbibe din Cinematogratele mele (Furuzan și 
Gulzun Garamustafa, 1990) încît, pentru a-și putea 
permite să trăiască precum divele de pe ecran, se 
prostituează. 

Puștii din filmul lui Nanni Loy (1989) își joacă pro- 
priile roluri într-o piesă montată de pensionarii unei 
școli de corecție: prostituate de 14—18 ani alături de 
Po de buzunare — copii. z 

evadare spre exotism în Cerul ocrotitor/ Ceaiul 
іп Sahara (Bernardo Bertolucci, 1990), în cortul unei 
prostituate africane. 

O fabulă (cam greoaie, e drept) este Alianţa pentru 
progres (Julio Luduena, 1971), în care prostituata 
este Mica Burghezie, iar clientul bogat se numește 
SUA! 

Forme mai moderne de prostituție există, desigur. 
Lady Shiva (Tula Roy, 1974) își ciștigă existența pre- 
zentind bărbaţilor o copie a starurilor. „Ei nu fac alt- 
ceva decit să-mi plătească timpul.” declară eroina. 

În Paris, Texas (Wim Wenders, 1984) fetele sint 
despărțite de clienţi printr-o oglindă semitranspa- 
rentă, prin care ele nu-i pot vedea. Contactul nu este 
fizic, ci doar vizual, chiar dacă frumusețea Nastassiei 
Kinski stirneste dorinţele vizitatorilor. 

О prostituată isi oferă serviciile în Zile liniștite la 
Clichy (Jeans-Jorgen Thorsen, 1969), făcînd о ade- 
vărată trecere în revistă a posibilităților de folosire a 
corpului ei, o ilustrare a maximei Marchizului de 
Sade, referitoare la prostituție: „Iimprumută-mi partea 
din corpul tău саге mă poate satisface o clipă şi bu- · 
cură-te, dacă dorești, de cea a corpului meu care 
ti-ar place.“ Maxima ilustrată parodic și de Franken- 
hooker (Frank Henenlotter, 1990), în care un tînăr în- 
cearcă să-şi ,reconstruiasca” logodnica тоайа din 
piese detașate din prostituate. 

Pericolele le pindesc pe prostituate, e adevărat, ca 
in Nosferatu sau apele ingheţate ale calculului egoist 
(Maurice Rabinowicz, 1973), în care un tinăr de fami- 
lie bună omoară prostituate, el fiind după spusele re- 
gizorului, „purtătorul de cuvint al unor forte obscure 
one par a vrea sa impună societăţii valorile lor tota- 

tare“. 

Sau pot ajunge condamnate — e drept, la locul de 
muncă — pentru prostituție, ca tinăra din го 
(1957) де Liviu Ciulei, singurul regizor care а îndrăz- 
nit în, epoca aceea de intoleranta să aducă un astfel 
de personaj pe ecranele noastre. 

Să mai notăm si о „întreprinzătoare particulară“, 
Jane Birkin, în filmul lui Michel Boisrond Catherine 
et Cie (1975) care pune pe picioare o societate cu 


. Scopul de a-și comercializa farmecele. Acţionarii vor 


fi clienţii cei mai fideli. - 

În sfirșit, să aruncăm o privire și spre filmul de an- 
ticipatie. In Total Recall. (Paul Verhoeven, 1990) іп. 
cartierul plăcerilor de pe Marte se găsesc mutante cu 
trei sini, pitice si alte „delicatese“ de acest tip: Ori- 
cum mult mai tentante decit mașina de produs or- 
gasme — menită să înlocuiască partenerii umani — 
Mors). о imaginase Woody Allen in Adormitul 
1 4 

Și, în sfirgit, ре ecranele noastre Prostituata де 
Ken Russell (v. pag. 6). | 


cow-boys 
la miezul noptii 


zi asistăm la o inversare a 
rolurilor. În fața unei fe- 
mei care-și. asumă riscuri 
şi decide, bărbatul e redus 
la un rol pasiv. A devenit 
> obiect al dorinţei“ соп- 
stată Daniel Robert, agent de publici- 
tate. „Să fie oare dorința de răzbunare 
după douăzeci de secole de vinătoare 
în care femeile au fost prada?“ — se în- 
treabă Ariane Randel, sociolog. 

Cert este că astăzi fenomenul prosti- 
tutiei masculine este foarte răspîndit, 
îmbrăcind — bineînțeles — forme dife- 
rite, de la fermecătorul escort-boy 
(„Eram amantul perfect, în sensul din 
secolul XVIII, epocă în care se acorda o 
importanţă primordială conversatiei. 
Femeile mă plăteau pentru disponibili- 
tatea mea, arta de anima o petrecere, o 
masă, un vernisaj“ mărturiseşte un ast- 
fel de gigolo, doctor în engleză), gen іп 
care Richard Gere zdrobeşte inima fe- 
meilor în American Gigolo (Paul Schra- 
der, 1980), pină la mai modestul Taxi 
Boy (Alain Page, 1985), care poate fi 
închiriat pentru un dans de neuitat. 

Să nu-l uităm nici pe Jon Voight, ur- 
mărit de ghinion în cariera sa de gigolo 
în Cowboy-ul de la miezul nopții (John 
Schlesinger, 1969), gata să seducă atit 
femei, cit și bărbaţi, ca și tinărul din Nu 
sărut (André Téchiné, 1992). 

Prostitutia masculină este tot о po- 
veste veche, încă din antichitate, după 
cum ne asigură şi Satyricon (Federico 
Fellini, 1969), după scrierile lui Petro- 
nius, în care tînărul Giton este gata să-l 
urmeze pe cel care-l plăteşte mai bine. 
O scurtă secvență din Decameronul ne 
arată şi ea un băieţel gata să se ofere 
tinărului; ce-i trece ре sub ochi.o me- 
nedă strălucitoare. La fel se vind şi co- 
piii din unul din scheciurile din Vorbeş- 
te-mi de dragoste (Michel Drach, 1975), 
în Place Pigaile. e 

Mai''duri, tinerii prostituati din Puncte 
de suspensie (Edgardo Cozarinsky, 
1971) îl vor omori pe preotul homose- 
xual care-i urmăreşte pe un maidan 
sordid. , н A 

“Tinărul. din Flesh (Paul Morrissey, 
1969) se prostituează pentru a-i duce 
bani soţiei, precum şi prietenei aces- 
teia. .. ж 
Nu la {їе! де buna suflet se arată 


prostituatul din Last Exit to Brooklyn 
(Uli Edel, 1989), care îşi părăseşte 
amantul imediat ce acesta ramine fara 
bani. De altfel varianta sordidă a prosti- 
tutiei masculine face obiectul mai mul- 
tor filme, de valoare inegală, de la aga- 
fatul prin closete in Cruising (William 
Friedkin, 1980) si Taxi zum Kio (Frank 
Ripploh, 1981) pina la prigonirea de ca- 
‘tre poliţie a „băieţilor pierduţi” in Noii 
centurioni (Richard Fleischer, 1972). 

Cu sinceritate, un tinar prostituat isi 
povestește traiul in scurtmetrajul Viaţa, 
după Luc (Jean-Paul Сіуеугас, 1991), 
iar Declinul imperiului american (Denys 
Arcand, 1986) prezintă greutăţile relatii- 
lor cu prostituatii ale unui profesor uni- 
versitar. 

O nota de exotism asiatic in Partea 
grea a unei spirale (Yasufumi Kojima, 
1991), despre viața homosexualilor — 
prostituati sau nu — in Tokio, си un 
spectacol organizat de aceștia pentru a 
atrage atenția opiniei publice asupra 
problemelor lor. Sau filmul lui Wang 
Wayne Viaţa e ieftină, dar hirtia igienică 
e scumpă (1990), a cărui acţiune este 
plasată la Hong Kong. 

Ange (Giorgios Katakouzinos, 1982) 
este obligat de barbatul de care se in- 
dragosteste sa se deghizeze in femeie 
şi să se prostitueze. lar prostituatul din 
Stind acasă cu Claude (Jean Baudin, 
1992) îl va omori pe bărbatul de care se 
îndrăgosteşte tocmai pentru că îl iu- 
beşte prea mult. ы 

De colegul său se va îndrăgosti şi ti- 
nărul prostituat din Propriul meu idaho 
(1991), filmul lui Gus Van Sant, 
aproape unanim considerat drept o 
mare reușită, film în care scene sordide 
stau alături de fragmente inspirate de 
„Henric al IV-lea“ de Shakespeare. 
Prostituatii mai apăruseră de altfel şi 
într-un alt film al regizorului. Mala No- 
che (1985). 1 

їп Colivia cu nebune (Edouard_Moli- 
naro, 1978) aventurile celor doi patroni 
de bordel pentru homosexuali stirnesc 
risul. ж 

Un tinăr homosexual аге їп fantas- 
mele sale erotice si viziunea unui bor- 
del cu bărbaţi în filmul considerat des, 

= 


(Continuare în pag. 14) 


Ф Jon®Voight, amantul perfect 
în Cowboyul de la miezul nopții 


mai femeie decit о ... 


ээ 


femeie 


ravestitul este mai femeie decit o femeie pen- 
tru că el dorește să fie femeie cu orice pret, in 
timp_ce o femeie își asumă sexul“ putem citi 
în „Enciclopedia sexualităților“. 

„А! treilea sex“ ісі găsește locul în film înce- 
pind cu cinematograful underground ameri- 


can. The Queen al lui Frank Simon prezintă un concurs 
Miss America pentru travestiti, in 1968. Una dintre cele mai 


‚ interesante secvente din Flesh (Paul Morissey, 1969) este 


cea în care eroul se află în compania a doi travestiti care 
şi-au facut un implant, de sini si laudă avantajele acestui 


procedeu. 


John Waters face un star din Divine, un celebru travestit, 
ale cărui aventuri erotice şi nu numai, ne sînt prezentate in 
Flamingo roz (1972), Fixativ (1988) şi Polyester (1991), 
acesta din urmă dorindu-se provocator nu numai prin su- 
biect, dar si prin inovațiile tehnice — la premiera sa este 
prezentat în procedeul Odorama, senzațiile tari fiind nu nu- 


mai vizuale, ci şi olfactive. 


(Continuare іп pag. >”) 


——————— ا 


Grupajul „Cea mai veche meserie din lume“ 
este realizat de Rolland MAN 


"Casele ае toleranță 
reapar їп peisajul 
bucureştean! 
Deocamdată, doar іп filme: 
Crucea de piatră 
іп regia lui Andrei Blaier 


intrat în istoria Bucureștiului. Şi 

a rămas acolo, cu toate încercă- 

rile de а igse schimba măcar fa- 

(ада, даса urma nu i s-a putut 

şterge. „Crucea de Piatră“ în- 

* "semna un cartier „deochiat“ al 

capitalei, dar si о lume pestriță şi omogenă, 
pusă pe plăceri şi totuși disperată. 

Dacă Lipscanii însemnau centrul comercial, 
halele si Piaţa Mare zona alimentară, iar Teiul, 
Ferentarii si Grantul inima interlopă, exista 
aproape de centrul orașului (între Podul Мага- 
sesti, str. Nerva Traian şi Calea Dudești, toate 


= ر‎ ЖБ А 


е 


regelui în Crucea de piatră 


© Соса Bloos, una din favoritei 


demolate pentru „Victoria Şocialismului“ asu- ` 


pra capitalei) cartierul cel mai rău famat, dar 
şi printre cele mai frecventate. El adăpostea 
bordelurile de larg сопзит Сгисеа de Piatră. 

Moravurile vremii erau destul de libere spre 
a permite acceptărea de către opinia publică 
(şi vizitarea de către o parte a membrilor ei) а 
acestor case de toleranţă, saloane sau stabili- 
mente de dame, cum mai erau ele numite. Nu 
însă destul de eliberate de prejudecăţi încit 'să 


incredinjeze memoriei peliculei măcar citeva . 


secvențe de documentar, dacă de un „artistic“ 
(vorba bancului) пісі nu: putea.fi vorba. 
Tema raminind la fel de interesantă pe cit 


` де veche este іп lume profesia respectivă, ia- 


tă-i azi pe scenaristul Titus Popovici şi pe re- 


7: gizorul Andrei Blaier, incumetindu-se a pune 


la cale un film dedicat acestui subiect. Mai 
exact, momentului în care „Crucea de Piatră“ 
a fost desființată — cel puţin oficial — hotări- 
rea în acest sens a autorităților vremii datind 
de pe la mijlocul lui decembrie 1949, în cin- 
stea aniversării lui... I.V. Stalin! 

Acţiunea filmului, al cărui titlu уа prelua nu- 
mele cartierului, este plasată în numai două 
zile ale maretei clipe „istorice“. În acest răs- 
timp limitat s-a luat decizia, s-a făcut „munca 
de lămurire“, s-au ridicat autorizatiile de func- 
tionare şi au fost soluționate іп mod ,соп- 
structiv și demn“ pensionarele localurilor cu 
pricina. 

Cu incisivitatea și verva binecunoscute ale 
lui Titus Popovici, scenariul dezvoltă două di- 
rectii principale. Procesul ca atare se va des- 
tășura după canoanele eficiente folosite apoi 


_ gi la colectivizare. Vajnicii adversari де princi- 


piu (бі, mai ales, de ocazie) regretă în ascuns 
dispariția caselor cu felinar (roșu!) la poartă, 
pe unde se mai abăteau din cind în cind. Mai 
ales că, pentru a evidenția putreziciunea din 
interior a sistemului de stabilimente, partidul 
are grijă să organizeze şi acolo o şedinţă au- 
tocritică, unde „fetele“ se vor auto-demasca 


și, în cele din urmă, auto-dizolva. Aici începe 
a doua direcţie a dramaturgiei: soarta ce le-a. 
fost rezervată acestora. Gum şomajul fusese 
desființat din aceeași grijă fata de om, „cea 
mai ‘buna dintre огіпаџігі“ le-a oferit prostitua- 
telor puse pe liber locuri de „muncă cinstită“: 
care maturatoare de stradă (adică tot ре tro- 
tuar), care vatmanite sau. ingrijitoare де 
WC-uri publice, multe altele fiind orientate 
spre regiuni muncitorești preponderent mas- 
culine (Hunedoara, Reșița, Valea Jiului), întru 
rezolvarea discretă a ceea ce erau numite, pu- 
dibond, „probleme sociale specifice“. 

Finalul filmului rezervă spectatorilor o ade- 
vărată lovitură de... teatru, aducind protago- 
nistele spre începutul anilor '80, cînd ele parti- 
cipă, în diverse ipostaze, la un spectacol oma- 
gial al „epocii de aur“. 

Regizorul Andrei Blaier și-a alcătuit o distri- 
butie pe măsura intentiilor sale ambitioase: 
Gheorghe Dinică îl joacă pe tovarășul Puzde- 
rie (ex-hingher, apoi activistul însărcinat cu 
operațiunea); Dorina Lazăr va fi patroana unui 
bordel, în timp ce Coca Bloos о va întruchipa 
pe „Foamea Neagră“ — o prostituată -a cărei 
celebritate se datora faptului de a fi fost una 
dintre favoritele regelui Carol al ll-lea, mare 
admirator și consumator al serviciilor oferite 
de „Cruce“ oricărui client plătitor. 

Adăugind la atractiozitatea subiectului ге- 
constituirile de epocă și — fără falsă pudoare 
— unele momente din activitatea profesională 
a instituţiilor aflate tocmai in curs де desfiin- 
fare, se conturează deja imaginea unui film 
care a stirnit, încă înaintea primului său tur de 
mahivela, un deosebit interes public. Finantat 
de către studiourile Profilm şi Gamma, cărora 
li s-a alăturat trustul Expres (un pasionat și în- 
crezător investitor în producţia cinematogra- 
fică naţională), Crucea de Piatră urmează a fi 
terminat pina la sfirsitul acestui an. 


Bogdan BURILEANU 


lume 


\ 


‚= 
ШЫ се! 
ت‎ 
уа 
@ 
N 
@ 
жа 
@ 
E с 
ы 
аә 
=> 


Cea Mal 


Í 774 +} 4 
ag Ea 5 
: unos 


Întoarcerea 
la Laguna Albastră 


ШИЙ тәк a PAICE ENTENTADAJENT / RANDAL KLESER PRODUCTION ar WILLIAN A GAARA “RETURN TO TAC LUE LAGOON” NALLA JOVOVICH BRAN KRAUSE =% BASIL POLEDOUAS rn PETER BOGART ө 
2, вэ RONALD J. FAGAN „сее ROBERT STEADMAN ал ШШШ) ss ce RENY DE VERE STACPODLE б LESLIE STEVENS "ee WILLIAMA. ШІ 2222222. авва. 


Claudia Cardinale in GHEPARDUL 


` 


Ж” 


Ве 


[ a 


а 


чь 


Filmul sub 


аса Miron Costin ar fi trait cu trei 
sute de ani mai tirziu și ar fi fost cro- 
пісаг... cinematografic, cu siguranță 
nu ne-ar fi lăsat moștenire doar inte- 
„eapta-observaţie „omul sub vremi“, ci 
ar fi constatat că și filmul stă sub 

ү vremi. 
Berlinala și-a facut întotdeauna un titlu de glorie in 
a fi un festival al filmelor politice angajate să dezbata 
prezentul acut; un festival preocupat chiar de a fi cu 
un pas înaintea imediatului. Di. Moritz De Hadeln — 
de 14 ani directorul festivalului găzduit în fosta (si vi- 
itoarea) capitală a Germaniei, divizată timp de 44 de 
ani de o cortină de fier devenită după 1962 și a mor- 
tii — a înţeles să ofere prin ecranul Berlinalei о re- 
vanșă la acest tragic statut politic. Astăzi, din zestrea 
de prestigiu a Berlinalei face parte şi rolul de inter- 
mediar — prin argumente cinematografice, desigur 
— între cele două foste R.F.G. si R.D.G.; între Statele 
Unite si fosta Uniune Sovietică; între marile cinema- 
tografii reprezentate de cineasti consacraţi şi cele 
necunoscute inca. Aici a fost recompensat cu Ursul 
de Aur, іп 1987, unul dintre primele filme ce anunțau 
dezghetul, excelentul Tema а! lui Gleb Panfilov. Tot 
Berlinala Ё fost primul festival important саге а асог- 
dat Marele Premiu unui film chinezesc, în 1988, Sor- 
gui roșu al lui Zhang Yimou, cineast ріпа atunci ne- 
cunoscut în Europa și care de atunci a obținut de 
două ori Leul de Aur ( şi concubine, în 1991; 
Povestea іші Qui Ји іп 1992 — у. Noul Cinema пг. 
10/92) și este nominalizat la Oscarul '92 pentru cei 

mai bun film străin. 


Berlinala a ţinut şi în acest an să-şi continue voca- _ 


Ша de mediator гедіпіпд în selecţie filme din China şi 
Taiwan, invitind alături de filme de Kusturica sau 
Jacques Doillon, filme din Georgia, Burkina Faso 
etc. (ajunse in cele din urma intre premiati). Selectia 
dicta dintr-un început o anume direcţie a раітагеѕи- 
lui, care s-a dovedit in final consecvent cu profilul 
politic al festivalului. 


Incidente edificatoare 


Pe parcursul Festivalului s-au inregistrat proteste 


din partea delegatiilor chineză şi taiwaneză, semna- _ 


Juriul 


Frank Веуег, preşedinte — unul 
dintre -cei mai importanţi regizori 
din fosta R.D.G.; Juan Antonio Bar- 
dem, regizor (Spania), Michel Bou- 
jut, critic (Franţa); Francois Duplat, 


distribuitor -producător (Germania) 
Katinka Farago, producător (5ие- 
dia); Krystyna Janda, actriţă (Polo- 
nia); Naum |. mar, istoric de film 
(Moldova); Brock Peters, actor (SUA); 
Johanna ter Steege, actriță (Olan- 
da); Susan Strasberg, actriță (SUA): 
Zhang Yimou, regizor (Н.Р. Chi- 
neza) 


lind că în dreptul filmelor ior ar fi trebuit scris Repu- 
blica Populară Chineză, nu simplu China și respectiv 
nu doar Taiwan, ci Taiwan — China Naţională Nu 
putem şti dacă această neintelegere а dat d-lui Mo- 
гит De Надеіп ideea, sau aceasta fusese programata, 
de a oferi chiar în penultima seară a festivalului care 
precede ceremonia decernării premiilor, un somp- 


„tuos dineu ambelor delegaţii. chineză şi taiwaneza. 


Ele au luat loc pentru prima dată la o masă comună 
unde au afirmat fiecare: „Rădăpinile noastre culturaie 
sunt aceleaşi“. DI. De Hadein a„comentat faptul ca 
„ип prim pas pe puntea “uni, nu peste multa 


vreme Taiwan China de Republică: Populară Chineza.“ 


Juriul s-a conformat acestei Opțiuni. Președintele 
său, anuntind premiile, a ținut să sublinieze ca іп 
unanimitate Ursul de Aur a fost acordat ex-aequo... 
„Gazetarii prezenţi si-au manifestat zgomotos nemul- 
{umirea pentru aceasta nedorită paritate, dar după се 
s-au numit cîştigătorii Femeile de pe malul lacului 

at de Xie Fei (China) şi Banchetul nuptial de 
Ang Lee (Taiwan), — nu s-a mai auzit nici un pro- 
test. Pentru cei prezenţi era limpede că Berlinala do- 
reste să joace mai departe rolul de mediator politic. 
Asocierea celor două filme se justifică prin profesio- 
nalismul egal si prin preocuparea comună fata де 
statutul femeii chineze de azi. Ambele sint însă de- 
parte de concizia și percutanta poeticii multipremia- 
tului Zhang Yimou, care, de altfel, acum făcea parte 
din juriul Berlinalei. 

Xie Fei a mai fost laureat Іа Berlin cu Ursul de Аг- 
gint în 1990 pentru Zăpada neagră, cu menţiunea 
„film reprezentativ pentru realitatea Chinei“. S-ar fi 
putut păstra si acum această precizare intrucit Xie 
Fei a declarat la conferinţa sa de presă: „Am vrut să 
arăt că nici revoluțiile. іші Mao, nici economia de 
piață nu au putut schimba soarta milenară a femeilor 
din China. Ele continuă să devină soții cumpărate ре 
bani, sau își petrec viața ca nefericite concubine“. 
АУ ре este іп fond o 
varianta contemporană la Soții și concubine de Yi- 
тои. 

Taiwanezul Ang Lee, după ce și-a completat timp 
de patru ani studiile cinematografice în Statele Unite, 
s-a reintors acasă in 1984. De atunci a realizat trei 
filme де ficţiune. Banchetul nuptial, inspirat din ex- 


perienta sa americană, urmăreşte іп ce măsură pot fi 
păstrate tradiţiile în Lumea Nouă. Story-ul are indis- 
cutabil un element de noutate pentru cinematografia 
taiwaneză. Un tinăr imigrant a reuşit în speculaţii 
imobiliare şi şi-a găsit drept iubit un tinăr american. 
Parintii taiwanezului așteaptă insă de la fiul lor un 
nepot. Dorinţă greu де îndeplinit іп circumstanta 
dată. Cei doi pun la cale o căsătorie fictivă cu o tai- 
waneză rămasă fara capatii în {ага străină. Părinţii 
sosesc. Căsătoria are loc, dar e marcată de gelozia 
alternativă a celor doi concubini, în special cînd tina- 
rul american află că juna taiwaneză a râmas din 
noaptea nunţii însărcinată. Părinţii se retrag discret 
fără să mărturisească, nici măcar unul altuia, că des- 
coperiseră adevărul. Aparentele sa fie salvate. Și ne- 
potul ы 


Obligații bifate 


Apare evident că s-a luat іп calcul ca toate marile 
cinematografii să nu plece cu mina goală. Cu cei doi 
Urşi de argint obţinuţi pentru interpretare de Mi- 
chelle Pfeiffer şi de actorul de culoare Denzel Wash- 
ington, americanii și-au luat partea. Campioana 
mondială a divertismentului a facut de astă dată fi- 
gură de cinematografie militantă şi tezistă de stinga, 
pină la plictis. ° 


в 


- 


fi victima unui atentat pus la cale de alți lideri musul- 
mani de culoare, rivali. Toată această epopee doctri- 
nară e realizată cu un schematism greu de Suportat, 
mai ales de cei ce s-au eliberat nu de mult de ca- 
denta scandărilor dirijate! Cum să-l ignori însă pe 
Spike Lee care declară de Іа toate tribunele că el se 
simte persecutat pentru că e negru! Soluţia a fost un 
premiu pentru interpretul rolului titular; Denzel 
Washington, actor de mare forță, dar care ratase şi el 
la Berlinală, іп 1988, premiul pentru interpretare ce i 
s-ar fi cuvenit cu adevărat pentru Steve Biko, liderul 
de culoare pacifist din Africa de Sud, din excelentul 
Cry Freedom а! lui Attenborough. 


De la conferința de presă а reieșit ca; Spike Lee 
este ateu, deci nu susţine nici pe musulmani, nici pe 
creştini, despre Biblie are oricum doar o idee vaga; 
nu susține cineaștii africani ale căror filme nu le cu- 
noaste; nu ar risca să-l invite la masă пе scriitorul 
Rushdie. deoarece cei ce l-au condamnat |а moarte. 
i-au permis să filmeze la Mecca. Pe scurt, el are un 
singur cal de bătaie: Administraţia americană care, 
spune Lee si in film, a transformat pentru cei де cu- 
loare „visul american în coșmar“, Filfnul începe 
dealtfel cu arderea drapelului cu dungi şi stele. Lee 
practică un tezism ре dos: toţi negrii sunt buni, toţi 
albii sunt rai. 


В] 
Я 


@ Femeile de pe malul lacului parfumat (China) 


Banchetul nuptial (Taiwan) v 


Spike Lee, regizorul american de culoare și el 
adeptul părerii ca un artist trebuie mereu să intretina 
un scandal în jurul persoanei sale pentru a ramine іл“ 
atenţia publică, după ce a ratat în 1991, un premiu la; 
Cannes, (in fond meritat, pentru excelentul Febra 
Junglei — v. Noul cinema nr. 6/1991 —, dar provoca- 
rile sale verbale nu prea au fost gustate pe croazetă), 
a incercat să-și ia revanșa la Berlin, cu Malcolm X. 
Film. politic relatind biografia extravagantă a liderului 
de culoare. Malcolm X a cunoscut din copilărie ultra- 
giile Ku Klux Klanului. În tinerețe a încercat să se 
apropie de idealul său de atunci, omul alb, a eşuat 
însă іп pegra gangsterilor newyorkezi de culoare şi і 
s-au acordat zece ani de gindire, după gratii. 
Această primă parte a biografiei lui Malcolm X e par- 
cursă oarecum rapid şi cu tonus cinematografic. În 
pușcărie, eroul lui Spike Lee incepe să descopere le- 
gitimitatea americană a celor de culoare, măreția 
strămoșilor africani și găsește їп islamism doctrina 
ideală. Odată eliberat, îşi descoperă vocaţia de ргеаі-' 
cator musulman și deliciile austeritatii morale. Cu- 
noaşte o extraordinară popularitate şi sfirseste prin a 


es: 


“” 


‚ Cowboys la miezul nopții 


(Urmare din pag. 11) 


unii poetic, de alții emfatic: Pink Nar- 
cissus (1972, anonim, atribuit de o 
parte a criticii lui Kenneth Anger). ` 

Dar și femeile pot avea viziunea unui 
harem de bărbaţi, ne-o demonstrează 
Fellini іп Giulietta și spiritele (1965). 

La urma urmei, de ce nu s-ar prosti- 
tua şi bărbaţii? „Orice persoană care 
primeşte un.salariu.se prostitueaza mai 
mult sau mai puţin“ declară Franck,-26 
de ani, de profesie gigolo. lar colegul 
sau Julien adaugă: „Sint un gigolo, dar 
libertatea mea nu е de vinzare.“ m 


vremi 


@ . Fiımele de stînga 


se fac acum peste ocean: 
Denzel Washington în 
Malcolm X; 
Michelle Pfeiffer 
cu’ Dennis Haysbert 
în Сїтр de dragoste 


Michelle Pfeiffer primeşte şi ea Ursul de argint, nu pentru 
cel mai interesant rol din cariera ei. Filmul Cimpul de dra- 
goste (ca parafrază la Cimp de luptă) їп regia lui Jonathan 
Kaplan pune în discuţie tot rasismul din Statele Unite, dar o 
{асе într-un policier psihologic, tragic şi tandru totodată. O 
blondă platinată, șocată de asasinarea președintelui Ken- 
nedy in chiar orașul ei, Dallas, hotărăște să-i aducă un ultim 
omagiu, asistind Іа funeraliile nationale. În autocarul in care 
călătorește spre Washington, personajul interpretat de Pfeif- 
fer intră în vorbă cu un negru rezervat, însoțit de o fetiță 
speriată. Relaţia lor evoluează de la suspiciune la prietenie, 
devoalind atitudinea americanilor față de cei се au o altă cu- 
loare a pielei. 
` Cu cel de al treilea film american din competiţie, Jimmy 
Hoffa, regizat de Danny De Vito, descoperim și la actorul de 
comedie patima militantismului. Jimmy НоНа — gangster іп 
anii '30, ajunge în anii 50—60 се! mai puternic lider sindical 
adversar public al ministrului -de justiție Robert Kennedy 
Sfirşeşte în chip misterios. Cit de departe suntem insă de Ре 
chei al іші Kazan, а! cărui elan sindical nu exclude poezia, 


reconsideră 
raporturile 
ruso-germane 
- (Scopul scuză 
mijloacele) 


æ Poziția 


antimilitaristă 
a fiului 
'unui ministru 
de război: 
Viaţa după foto-Agta 6 
(Israel) 


sau de recentul J.F.K. al cărui rechizitoriu poartă amprenta 
stilistică a lui Oliver Stone. 


Mişcarea ideilor 


Mai interesantă decit filmele a fost mișcarea ideilor. Ci- 
neaștii germani selecționați în competiție ne-au propus о 
nouă abordare a ultimilor 50 de ani de istorie. 

in 1990, Ursul de argint pentru cea mai bună regie a reve- 
nit lui Michael Verhoeven pentru Fata afurisita, inspirat de 
cazul real al unei tinere care intimpina tot felul de piedici іп 
investigarea crimelor naziste disimulate sub aparenţa res- 
pectabilităţii notabilitatilor din urbea ei natală. 2 

Complexul culpabilitatii mărturisite sau nu s-a stins. Înfrîn- 
gerea Germaniei hitleriste e privită acum și dintr-un unghi al 
„inocenţei: Inge din aprilie pinăn mai semnat de Wolfgang 
Kohihaase (la 61 de ani) si de Gabriele белеске (la 40 de 
ani). Dau virsta spre a pune în evidenţă că cineaști din gene- 
ratii diferite au un punct de vedere comun. 

Răstimpul dintre primul sărut dat de Kalle lui Inge şi des- 
partirea lor, e marcat cinematografic prin înlocuirea afisului 
cu Zarah Leander cu cel de ia Sun Valley Serenade. Tot în 
„același răstimp mulţi dintre colegii lor de clasă s-au înrolat 
gi au murit în speranţa că Germania nu va capitula, convinși 
că Fuhrerul va scoate din minecă... arma minune! (Nu după 


” multă vreme, pe alte meridiane, alţii au sperat са „vin ameri- 


сапіі“, şi tot așa se scrie istoria). Cum trebuie să fi sunat 
însă celor de atunci comunicatele de la radio: „ruşii sint ре 
Oder“, „lupte crincene în Ruhr“, „rușii au intrat in Berlin“. Se 
știe cum arăta pacea la Berlin în primele zile după capitu- 
lare. lată însă cum ne este prezentată, după 47 de ani, într-o 
secvenţă din film: ambianta festivă într-un restaurant lumi- 


` nos, curat, frumos impodobit. Tineri germani dansează — е 


drept realitatea istorică e respectată, сас! mai mult dansează 
femeile între ele. La un moment dat intra trei soidati ferchesi 
si cu cizmele bine lustruite. Unul dintre ei înlătură cu ele- 
ganta pe tinărul german de la pian, se așează în locul lui și 
începe sa cinte un cazaciok. Al doilea soldat începe să joace 
virtuoz de parcă făcea parte din ansamblul Berlioska. Pere- 


' chile de berlinezi se dau la o parte si îl admiră. Al treilea sol- 


dat aplaudă. Apoi! cei trei salută și se retrag la fel de elegant 
сит au sosit. 

А! doilea film german care reflectă schimbarea mentalitati- 
lor odată си mersul istoriei a fost Denunţătoarea. Autorul, 
Thomas Mitscherlich (născut în 1942), reconstituie 'un fapt 
real petrecut în 1944. Еа 20 aprilie în acel an avusese loc 
atentatul eșuat impotriva lui Hitler. Se caută vinovatul, Carl 
Goerdeler, un personaj important din înalta societate ger- 
тала O modestă vinzatoare, Helene Schwarzel, îl intiinise 


Berlinala isi onorează statutul de festival 
"în avangarda mutajiilor politice 


Premiile 


URSUL DE AUR (acordat a doua oară 
ex-aequo): Femeile de pe malul lacului 
parfumat de Xie Fei (Н.Р. Chineză); 
Banchetul nuptial de Ang Lee (Taiwan). 
URŞII DE ARGINT Premiul special al 
juriului: Vise din Arizona de Emir Kus- 
turica (Franţa); pentru interpretare: Mi- 
chelle Pieitier іп Cimp de dragoste де 
Jonathan Kaplan (SUA) si Denzel 
Washington in Malcolm X de Spike Lee 
(SUA); pentru regie: Andrew Birkin, 
Grădina de ciment (Marea Britanie); 
pentru sensibilitatea prezentării: Soa- 
rele paznicilor de Temur Babluani (Ge- 
orgia); pentru puritate: Samba Тгаоге` 
де Idrissa Quedraogo (Burkina Faso); 
Îngerul albastru și Premiul Academiei 
eu ne de film şi televiziune: Tinărul 
Werther de Jacques Doillon (Franţa); 
MENTIUNI SPECIALE: pentru sinceri- 
+ vod а е Viaţa după foto дош de 

an (Israel); pentru umorul cu 
care wan realitatea Germaniei de as- 
tăzi: Scopul scuză mijloacele... de De- 
Неу Buck (Germania). 


cu ani în urmă intr-o stațiune baineara, orășelul ei natal. În 
august 1944, la cafeneaua unde servea, Helene recunoaşte: 
la о masă, fugarul. li semnalează prezenţa celor doi ofițeri 
Gestapo care veniseră să-și bea cafeaua de dimineaţă. Goer- 
deler e prins, condamnat si executat. Helene devine eroină 
naţională. Fuhrerul personal îi înminează premiul de 1 milion 
О.М. Tinăra animată de idealuri patriotice — emotionant 
portret al celor ce cred în oamenii politici — donează suma 
Crucii Roșii si victimelor bombardamentelor din Königsberg. 
- În 1964, altul era insă sensul patriotismului. Helene e con- 
damnată la 15 ani închisoare pentru crimă împotriva umani- 
taţii. Va face doar șase, dar un insert final menţionează că іп 
alară de ea, nimeni nu a mai fost condamnat pentru execu- 
tarea lui Goerdeler, nici un judecător, nici un procuror, nici 
un membru ai Gestapoului, nici un soldat, nici un civil.“ 

Detiev Bych (30 ani) a intrat în palmares cu cel de-al trei- 
lea film al său Scopul scuză mijloacele realizat după un sce- 
nariu original la care este coautor. Filmul privește raporturile 
ruso-germane de azi. Doi fraţi, unul obez, altul subtirel, doi 
natingi cu inimă bună, provocind hazul involuntar, un soi de 
Stan și Bran în variantă games contemporana, pornesc cu 
camioneta lor darapanata sa intre in posesia unei mosteniri 
pe care ei o visau a fi un castel sau măcar o somptuoasa 
vila. Deceptia va urma. Dar calatoria lor este doar pretextul 
unei necesare demonstraţii. Pe drum cei doi sint somati cu 
un kalașnikov де un tinar și chipeș soldat sovietic in drum 
spre patrie. După ce ieșise din spital, soldatul constatase că 
„armata roșie dezertase!“ Acum el se grăbea s-o ajungă din 
urmă. Speriati, cei doi îi execută ordinele. Dar viata îi obligă 
să se alieze, după, ce un grup de briganzi skin-head îi atacă 
şi kalasnikovul este salvator. Atacatorii îi denunţă insă Іа po- 

“liţie. Incepe urmărirea. Soarta face din ei un trio nedespartit 
care ajunge după multe peripeții hazlii sau palpitante tocmai 
pe Donul liniștit, unde cei doi nemți explică localnicilor sa 
пи mai stea Іа coadă, са acum mărfurile se comandă dupa 
catalog și sint aduse acasă! 

Cu o menţiune identică a fost recompensat si Viața după 
foto-Agta, film israelit anti-militarist realizat de Assai Dayan, 
fiul fostului ministru de război din timpul Războiului de șase 
zile, Moshe Dayan. бі aici criteriul premierii a fost mai mult 
de ordin morai decit cinematografic. Filmul se adună abia în 
partea а doua, reușind însă un portret ре contracurent al so- 
cietatii israeliene subminată de psihoza războiului. În con- 
textul viziunilor politice, Patul conj (v. Noul Cinema nr. 
2/93 pag. 4—5) nu şi-a putut găsi locul în palmares. Dar pre- 
miile se uită. Filmele rămin. Succesul de a fi participat în fi- 
nala Berlinalei nu este deloc neglijabil. Despre alte filme de- 
osebite rămase în afara palmaresului їп numărul viitor. 


Adina DARIAN 
15 


Fascinatia pe care a exerci- 
tat-o romanul lui Alexandre 
Dumas „Cei trei muşchetari“ 
asupra studiourilor cinemato- 
grafice a rămas intactă de-a 
„lungul a peste șase decenii. E 
suficient să amintim parodia 
lui Max Linder (1922) — Cei 
trei Musca-Tari (The Three 
Must-Get-There) si adaptările 
mai mult sau mai putin con- 
forme romanului din: 1921 — 
г. F.Niblo (cu Douglas Fair- 
banks), 1953 — г. André Hu- 
nebelle și 1973 — г. Richard 
Lester (cu Oliver Reed, Ri; 
chard Chamberlain, Faye Du- 
naway și Raquel Welch). in 
acest. an trei dintre cele mai 
importante studiouri hol- 
lywoodiene au anunţat — si- 
multan — adaptarea cinema- 
tografică a celebrului roman 
al lui Dumas. Astfel, Colum- 


bia l-a angajat pe regizorul 
Sam Raimi să realizeze o ver- 
siune care descrie doar întil- 
nirea lui D'Artagnan си At- 
hos, Porthos și Aramis. Inter- 
pretii celor patru sint: Charlie 
Sheen, Johnny Depp, Bill 
Paxton si Jason Patric. Stu- 
diourile Walt Disney vor rea- 
liza „un amestec de roman 
original si scene musculoase 
ca în Arma mortală“ dupa 
сит declara regizorul Ste- 
phen Herek. Filmările vor 
avea loc în Europa, dar distri- 
butia nu este încă definiti- 
vata. Și, în sfirsit, TRISTAR 
anunţă о versiune — cea mai 
fidelă — declară maimarii 
studioului, în regia lui Jere- 
miah Chechik. „Să fie Hol- 
lywoodul în pană de inspira- 
ție?“ se întreabă unii comen- 
tatori. Oricum, se pare că 
eșecul (parţial) al celor două 
versiuni Cristofor Columb n-a 
servit ca lecţie celor din Ce- 
tatea de vise. 


Si pentru ca remake-urile 
sint la moda, romanul lui 
Margaret Mitchell „Ре aripile 
vintului“ a intrat din nou in 
atenția producătorilor. Cea 
mai nouă Scarlett va fi inter- 
pretată de cunoștința noastră 
mai veche, actrița Morgan 
Brittany (Katherine Wen- 
tworth din serialul Dallas), 
aleasă din peste 200 de ac- 
trite din 17 tari. Este vorba de 
un serial tv in patru parti, rea- 
lizat de televiziunea germana. 

În vîrstă de 41 de ani, Mor- 
gan Brittany este căsătorită 


cu Jack Gill, actor si casca- 


dor si are doi copii:Cady — 4 
ani si Katie — 7 ani. Despre 
rolul Scarlett „actriţa cu cei 
mai albaștri ochi“ — cum о 
numesc unii cronicari de- 
clara: „Pentru mine este per- 
sonajul pe care, alături de 


Katarina din Scorpia imblinzi- 


= 


să-l aplice într-o comedie 
Rezultatul: о metaforă poli- 
іса si o critică socială care 
se învirtesc în vid, povestea 
devenind căznită iar ideea 
inițială raminind doar o idee 
inițială”. s 


Dracula se afiă їп centrul 

. Coppola este asaltat 

nici nu se fereşte de 
aceasta. Face declarații peste 
declaraţii, dă explicații. 
„Vroiam — spune е! de pildă 
— ca acest film să fie aseme- 
nea unui vis erotic. De aceea 
am și stabilit ca toate filma- 
rile să se petreacă pe platou, 
chiar şi cadrele exterioare. 
Nu am folosit efecte speciale 
moderne si sofisticate, ci teh- 
nici cinematografice care co- 


& 


2 Scarlett O'Hara in versiune tv — 
Morgan Brittany 


ta, mi-am dorit din toata 
inima să le interpretez.“ 


Ultimul film al lui Costa 
Gavras Micul apocalips as- 
teptat cu interes provoacă 
însă deceptie. Ceva nu merge 
si analistul periodicului fran- 
cez „Premiere“ formulează 
cauzele acestui eșec. „Mai 
rele şi chiar mai frustrante 
decit filmele proaste sint cele 
ratate, cele care pornesc de 
{а o idee bună şi ale căror 


personaje nu așteaptă decit, 


să prindă viață dar пи reu- 
sesc. Ultimul film al lui Ga- 
vras face parte din această 
categorie. Ideea cea buna 
este aceea de a ridiculiza ma- 
ladia actuală care constă în 
a-i transforma pe toţi oamenii 
în eroi. Dar, din excelentele 
filme cu teză anterioare е! a 
păstrat doar mecanismul de- 
monstrativ pe care încearcă 


boară pină spre 1898, în plină 
eră a magiei cinematografice. 
Am revăzut apoi o seamă de 
filme vechi, Murnau, Cocteau 
etc. Unele cadre le-am tras 
cu o veche cameră de filmat 
cu manivelă Pathé, am redus 
cu bună ştiinţă anvergura de- 
corurilor spre a le folosi ca 
fundal și a putea pune în va- 
loare mai mult fantasticele 
costume semnate де Eiko І- 
shoka“. Cit despre actualul 
fiim american Francis Ford 
Coppola a răspuns tranşant: 
„Este inexistent, în afară de 
cîteva filme cu buget mic, fă- 
cute de independenţi, precum 
şi de cele ale lui Woody Al- 
len“. 


‘Miranda Richardson este 
socotită actrița сеа mai „еп 
vogue“ nu numai în Anglia ei 


РИ: 
о 
о 
52 
з-1 

ж 

O» 

NS 

20 
Е 
z 
56 
9 
Ф 

9% 

Е 

= 

© 


о 
9% 
— 
9 
о 
ы 
© 
© 
9 
c 
2 
= 
с 
Ф 
0. 


© Кеппеіһ- Branagh, actor 
şi regizor britanic, povestește 
prima sa întilnire cu Cetatea 
filmului: Майа și cea mai 


dură; luptă а mea Іа Hol-: 


lywood a fost să reuşesc să 
opresc motorul maşinii mele. 
Pur şi simplu nu ştiam unde 
sint butoanele: Era prima zi 
de filmare Іа Dead 4 
„Ajunsesem си о jumătate де 
oră intirziere la studio și toată 
lumea se uita la mine. M-am 


prefăcut că sînt absorbit de о · 


idee (genială credeau ei!) și 
că din această cauză am uitat 
să opresc motorul.. Аза am 
ieșit cu fata curată.” 

e Marlin Mitchelson este о 
celebritate în lumea hollywo- 
odiană. Avocat preferat al 
starurilor feminine în proce- 
sele de divorţ, el a obținut 
pentru clientele sale. pensii 
alimentare mai mult decit 
confortabile. Recent, Mitchel- 
son а declarat unui ziarist 
britanic ă propos de divortul 
іші Mick Jagger („The Rolling 
Stones")! și Jerry Hall: „Il voi 
obiiga pe Mick 58-і verse So- 
tiei 30 milioane dolari. Eu 
le-am reprezentat și pe pri- 
mele două soții ale іші Jag- 
ger, Marsha Hunt și Bianca 
Jagger şi acestea au fost 
foarte multumite de serviciile 
mele. Sint sigur că şi Jerry 


— Raquel Welch şi Tahnee 


Hall va apela la mine”. Numai 
că frumoasa doamnă Jagger 
nu l-a ales să-i reprezinte in- 
{егеѕеіе. Domnul Mitchelson 
a uitat că socoteala de aca- 
să 


e Un alt proces care face 
vilvă la Hollywood este cel in- 
tentat de Helena Lisandrello 
(31 ani) lui Robert De Niro. 
Ea 1-а dat în judecată pentru 
stabilirea paternităţii, десіа- 
rind că actorul ar fi tatăl feti- 
tei ei în vîrstă de 10 ani. Avo- 
catul ei nu este altul decit... 
Marlin Mitchelson. . 

а e În menajul Bobby Brown 
— Whitney Huston au aparut 
primii nori. Bobby insista ca 
soția sa să-şi schimbe nu- 
mele în Brown, ceea ce Whit- 
ney refuză categoric, argu- 
mentind că și-ar periclita ca- 
riera де cintareata și actriță. 
Cum nu s-a ajuns la o soluţie 
de compromis, soții sint, cum 
s-ar spune, cu ambasadele 
retrase... 

e Prinţul arab Ali Hammani 
i-a oferit lui Bruce Willis 
suma deloc neglijabilă de 
700 000 dolari ca să fie bar- 
man la sârbătorirea celor 21 
de ani ai fiicei lui. Actorul 
(care, e drept. a fost și bar- 
man pe vremea cind nu prea 
avea bani бе cosnija), n-a 
vrut să бе “ultimul sama 


natală, după incintatorul April 
și. Soţia soldatului (aici inter- 
pretează rolul unei teroriste 
irlandeze şi poartă о perucă 
neagră). Ea a cucerit publi- 
cul, critica și după cum 
afirmă un comentator, chiar 
şi pe producătorii americani. 
Premiată cu Globul de aur — 
de criticii din New York ca și 
de presa străină acreditată la 
Hollywood pentru realizarea 
ei din Încintătorul April, Mi- 
randa Richardson, a ţinut să 
declare са аге о unică-și 
mare dorință: să lucreze ре 
platourile -italiene unde se va 
şi întoarce foarte curînd. De 
menţionat са Încintătorul 
April de Mike Newell а fost 
*turnat in Portofine. Mai mult 
decit platourile de filmare din 
peninsula, Miranda este pro- 
babil indragostita de Italia. 

Cit despre celălalt film în 
care ea evoluează, Sofia sol- 
datului de Neil Jordan, presa 
menţionează că și acest film 
se dovedeşte a fi un mare 
succes de public în multe {агі 
„Chiar dacă este anglo-saxo- 
no-irlandez“ și aspiră la un 
Oscar. 


> CONSACRARE 


Actorul american de cu- 
loare Denzel Washington (іп 
virsta de 37 de ani) a fost lau- 
reatul din acest an al Festiva- 
lului cinematografic „Sun- 
dance” (al cărui întemeietor 


este, după cum se știe, Ro- 


bert Redford). În ultimul timp 
Washington а deţinut rolul 
principal in Mississippi Ма- 
sala, a fost trompetist în fil- 
mul lui Spike Lee intitulat Mo 
Better Blues, activistul sud 
african Steven Biko din Cry 
Freedom, sclav răzvrătit in 
Glory, precum si Don Pedro 
in Mult zgomot pentru nimic, 
ecranizarea piese shakespea- 
re-iene realizata de Kenneth 
Branagh. 


їеап“, nici chiar pe bani. 

ө Jean Claude Van Damme 
este disperat! Actorul — fost 
Soldat universal — primeşte 
peste două mii de cereri în 
căsătorie de la admiratoarele 
sale (majoritatea din Marea 
Britaniel). Necazul este са 
Jean Claude dorește să le 
răspundă personal, dar din. 
lipsă de timp trebuse să lase 


"totul în seama secretarei sale. 


De unde și disperarea... 

е Bătaie de сар аге şi 
George Hamilton (fost -- ре 
vremuri — Dracula) cînd se 
pune problema cu ce să se 
îmbrace, е! fiind posesorul a 
3000(!) costume. А rezolvat 
totul cu ajutorul... calculato- 
rului (nu stim dacă e Felix 
sau ІВМ). Actorul a introdus 
un program în calculator şi 
dimineața, apăsind pe buton, 
ordinatorul îi „șoptește“ ce- 
pantalon - se - potrivește - cu 
- sacoul- cutare - și - cravata 
- nu - ştiu - care. În plus îl 
sfătuiește ce săpun, spumă 
de ras sau after shave să fo- 
loseasca. Se poticneste doar 
la pasta de dinţi. li recoman- 
dam поі „Norvea ultra-alb 
abia aşteaptă să va ajute“ sau 
„Colgate penetrează smaitu! 
dinților”... 


Doina STĂNESCU 


| FILM РАЛ 


> Franco Zeffirelli lucrează la transpunerea cinematogra- 
fică a .romanului din secolul al XIX-lea al lui Giovanni Vèrga 
„La storia di una capinera“, mai cunoscut sub titlu! „Vrabia”. 


> Сеепа Davis a început filmările (regia: Martha Coo- 
lidge) la povestirea intitulată Angie. Geena Davis este Іа ora де 
fata una dintre cele mai solicitate tinere actrițe americane. 


> Amantul, filmul lui Jean Jacques Annaud (aflat și în re- 
{еаџа noastră de difuzare) пи a candidat în acest an la premi- 
ile: „César“ cea mai importantă distincţie tranceză pentru ci- 
neaști. Motivul: a fost turnat în Ib; engleză. 


> in schimb, ultimul film The of Evidence in care 
evoluează Madonna, a fost retras de pe ecrane pentru a suferi 
„unele modificări“. Operația a fost necesară în urma unor pro- 
teste care acuzau „caracterul scandalos al unor scene“. Era 
vorba despre un sărut care, printr-o tehnică де supraimpre- 
siune, ajunge să se petreacă pe fundalul unui pubis feminin. 


= Б> Richard Сеге о va avea parteneră pe Michelle Pfeiffer іп 
Higgins and Beech (r. Stephen Frears). O poveste de dragoste 
pe fundalul ‘războiului din Golf. 


» Mel Gibson a trecut іп spatele camerei de filmat. El este 
realizatorul (dar și interpretul) filmului Man Without A Face. 
Scenariul este inspirat dintr-un fapt real: reintegrarea în socie- 
tate a unui om acuzat de abuz sexual asupra unui copil. 


» Anthony Hopkins — alături de Emma Thompson — fil- 
mează din nou sub îndrumarea lui James Ivory. Filmul se nu- 
meste The Remains of the Day si este adaptarea romanului lui 
М. Ishiguro. Același Hopkins, avindu-l partener de data 
aceasta pe Kyle MacLachlan (Twin Peaks), va juca într-o noua 
versiune a Procesului lui Kafka. Realizator: David Jones. 


> Martin Scorsese a început filmările la pelicula intitulată 
Mad Dog and Glory. Interpretul principal va fi — bineinteles! 
— Robert De Niro. Partitura feminina a fost incredintata Umei 
Thurman (Analiză finală). 


la cererea dv. 


Chuck Norris 
c/o 1705 National Boulevard 
Oklahoma. City, Oklahoma 
73110 U.S.A. 


Demi Moore 
с/о .). Argento, 
7496 Taft Road, 3 
East Syracuse, МҮ 13057 
U.S.A. 


Steven Spielberg 
c/o D. Archer, P.O.Box 
13712 Tucson Arizona 

85732 U.S.A. 


N. red. Nu răspundem de o eventuală 
schimbare a adreselor. z 


adrese 


Mai femeie decît o... femeie 
(Urmare ат pag. 11) 


Intrigile Syiviei Couski (Adolfo Arrieta, 1973) este o poveste 
despre travestiti interpretată chiar de personajele în cauză. 

În Last Exit to Brooklyn un travestit prostituat trece prin 
multe încercări grele în căutarea unor clienți. У 

Miss Mona (Mehdi Charef, 1986) este nu numai trevestit 
prostituat, proxenet si escroc, ci si prezicător. El o imită pe 
Marilyn Monroe la gurile de metrou si pe Marlene Dietrich in 
fata oglinzii, asteptind sa faca rost de bani pentru o operatie 
de schimbare a sexului. Pina atunci traieste o poveste de dra- 
goste „ca-n filme“ cu Samir, un emigrant fara acte. 

Două din cele mai amuzante scene din Crocodile Dundee 
“(Peter Fairman, 1985) și Declinul imperiului american sint da- 
torate situației în care se găsesc eroii care îi iau drept femei pe 
prostituatii travestiti pe care-i întilnesc. 

Să mai notăm și apariția neobișnuită a unui travestit care îşi 
lasă barbă în delirantul Pepe, Luci, Bom și alte fete din cartier 
(Pedro Almodovar, 1980). , 

In The Crying Game (Neil Jordan, 1992), un succes de ul- 
tima ora, Fergus, un fost soidat al IRA, descoperă ca Dil, iubita 
lui, este de fapt un bărbat. lar in Mister Butterfly, filmul Іа care 
lucrează David Cronenberg, Jeremy Irons interpretează rolul 
unui diplomat francez in misiune in Orient, care descoperă ca 
iubita lui chinezoaică este bărbat. 

Aflat pe teritoriul nesigur dintre bărbat 5і femeie travestitul 
este ò curiozitate pentru spectatorul român, dar o realitate 
care nu poate fi ocolită pentru cel occidental, dovadă și faptul 
că regizori importanţi tac din el destul de frecvent un personaj 
de film. A 

17 


EXCLUSIVITATE Sub soarele 


ee fără dinţi 
Joan Collins de la Acapulco 


ur şi simplu dintr-o intim- ` 


plare, compatrioata noas- 
tră Mariana Nicolesco, 
diva adorată a iubitorilor 
de operă din lumea întrea- 
gă (. şi articolul lui 
George Littera din Noul Cinema nr. 
8/91) care işi continuă triumfătoare 
itinerariul muzical de la Scala din Mi- 
lano la Opera din Miinchen, la cea din 
Monte Carlo şi tot aşa — mi-a creat 
posibilitatea unei convorbiri telefonice 
cu Joan Collins. Aşa s-a născut inter- 
мї! de faţă. 
spun că la noi este cunoscută în 
special de cei din vestul ţării care au 
prins cu antenele lor de televiziune 
transmisia serialului Dinasty şi recent 
prin apariţia volumului ei „Dragoste şi 
dorință şi ură”. 

Fireşte, Joan Collins se bucură şi 
îmi răspunde cu mare plăcere la citeva 
întrebări. 

„in timpul filmărilor la Dinasty, adică 
vreme de peste 7 ani și jumătate, nu vi- 
sam decit să mă întorc la teatru. бі asta 
pentru că televiziunea nu-ţi dă posibili- 
tatea să lucrezi efectiv o scenă. Se ad- 
mit maximum 15 minute de repetiții, în- 
trucit producția este constrinsă să dea 
10 minute de film util pe zi. lar mie îmi 
place foarte mult să repet. Este avanta- 
jul ре care ţi-l oferă teatrul. Te poți 
opri, polisa fiecare cuvint rostit, fiecare 
gest, poți repeta un singur act de foarte 
multe ori. Apoi, în seara următore, ce 
n-a mers bine, poate fi pus la punct, 
desăvirșit. Acesta este secretul teatru- 
lui. Cînd după Dinasty am jucat timp de 
6—7 luni în Anglia și Statele Unite în 
piesa „Private lives“ (,,Vieti particulare“ 
de Noel Coward), am fost fericită. La 
sfirşitul acestor luni însă cel mai mult 
îmi doream să fac un nou serial sau un 
біт. Pentru că filmul are alte avantaje 
De pildă cind e vorba de comedii de si- 
tuatii, sitcoms cum le numim noi pres- 
curtat, acestea sint filmate ca o piesă 
de teatru folosindu-se cite trei camere 
de luat vederi, simultan. Una filmează 
de la distanţă, alta de la o distanță ті)- 
locie şi in fine, о a treia ia numai 
prim-planuri. Vă daţi seama ce extraor- 
dinară posibilitate de alegere există 1а 
montaj. De aceea filmul şi cu atit mai 
mult cel pentru televiziune este în pri- 
mul rînd rezultatul celui care contro- 
lează montajul“. 

Ё spun că filmul indiferent dacă e pe 
marele sau pe micul ecran are în plus 
avantajul că te роў urmări; cînd eşti pe 
scenă nu te mai роў vedea niciodată 


din unghiul spectatorului. 

„N-o să mă credeți, vedeam unele 
episoade din Dinasty abia la două trei 
luni după ce le filmasem. De multe ori 
preferam să nu le fi văzut, tot nu mai 
puteam schimba nimic. De altfel, multe 
dintre episoade nu le-am văzut deloc. 
Uneori ті se trimite cite o înregistrare 
video. Îmi spun că am s-o văd a doua 
zi, dar uit, mă iau cu alte treburi. Al- 
teori le văd din întimplare. Vara trecută, 
mă aflam în sudul Franţei, și deodată 
mă văd pe micul ecran, dar mă aud vor- 
bind frantuzeste... Curios, nu? Dar 
poate şi mai curios este că unele scene 
nici nu mi le aminteam. Totul se pe- 
trece atit de repede cind lucrezi pentru 
televiziune. E un fel de fastfood. Cine 
îşi. mai amintește că a mincat un ham- 
burger cu patru săptămini în urma? 
Pentru un serial са Dinasty înveţi textul 
în seara precedentă sau chiar în dimi- 


@ Mariana Nicolesco 


La sfi rsitul lunii aprilie Mariana Nicolesco revine in capitală pentru a 
susţine la Ateneul Român un recital extraordinar cu ocazia. împlinirii a 125 
“de ani de Іа: înființarea Orchestrei filarmonice din Bucuresti. 


neata turnării. Te imbraci în rochiile 
personajului pe care le-ai tot purtat de 
doi sau trei ani si toate astea пи ramin 
în tine. Pe cînd, tot ce e legat de teatru 
rămîne profund ancorat în tine“. 


Mă interesez cum a început să scrie 
romane şi cind a avut răgazul s-o facă 
fiind atit de solicitată in film, teatru şi 
la “televiziune. 

„Am o imaginaţie fertilă, am trăit o 
viață plină, excitantă, dramatică. Mi 
s-au intimplat multe lucruri, unele 


bune, altele cu adevărat teribile. Asa · 


mi-am amintit că atunci cînd copiii mei 
erau mici imi cereau să le spun basme. 
La culcare le citeam povești care-i fas- 
cinau şi trăiam cu toții într-o atmosferă 
magică. M-am simţit întotdeauna atrasă 
de imaginar și asta m-a condus în mod 
natural către literatură. Îmi place să văd 
cum o stare sau o idee se transformă în 
poezie, în literatură. De curind am ter- 
minat o nouă carte intitulată „Hell Hath 
No Fury“ („Infern senin“), care va fi pu- 
blicată în noiembrie 1993. Am început-o 
anul trecut în martie la Londra, după 
ultimele spectacole cu „Private Lives". 
Prima mea carte însă am scris-o în 
week-end-uri în timp се turnam Di- 
nasty. Nu e modul ideal. Prefer să nu 
fac două lucruri în același timp. Să fac 
unul singur, dar să-l: duc cu bine la ca- 
раќ“. 

Ştiu că vă place să călătoriți. 

imi place să descopăr lucruri noi 
pentru mine, sate, orășele sau metro- 


D Joan Collins 


% 
e 
= 


òt 


pole. Îmi place să le vizitez cu adevărat 
si să captez sentimentul unicitatii lor. 
Nu-$ capabilă ca atitia dintre actorii ре 
care-i cunosc, să stau într-o cameră de 
hotel. La Buenos Aires, ca să nu fiu re- 
cunoscută, m-am deghizat și am ieșit 
ca o sportivă, cu T-shirt și șapcă de ba- 
se-ball, împreună си o prietenă, prin 
bucătăria hotelului, scăpind astfel de 
fotografii c mă așteptau la intrarea 
principală. Numai așa am putut să pri- 
vesc liniștită oamenii. Sint foarte cu- 
rioasă și sînt atitea de văzut în lumea 
asta. De altfel sint extrem de adapta- 
bilă! Unii. îmi spun: De ce pleci de la 
Acapulco, din soarele acesta minunat 
ca să te regăsești în soarele cu dinţi de 
la Londra? Dar mie îmi place si soarele 
cu ділі de la Londra. 


În România nu аў fost încă. 

„Aş dori foarte mult să văd (ага dum- 
neavoastră. De altfel, Mariana Nico- 
lesco mi-a vorbit cu multă emoție de 
țara ei natală pe care, mi-am дай 
seama, o poartă în suflet oriunde s-ar 
afia. Poveștile ei au prins contur foarte 
viu pentru. mine și datorită vocii ei de 
aur care te face să te simţi fericit де” 
cite ori o auzi vorbind, rizind și desigur 
cintind”. 


Îi spun că şi pe noi ne-a incintat vo- 
cea ei în concertele de la Ateneul Ro- 
man din vara lui 1991, iar risul ei й 
mai auzim atunci cind ritmează inter- 
viurile pe care le acordă Radiodifuziu- 
nii Române. 

„Foarte bine, vom veni împreună în 
România. Poate chiar în acest an“. 

Pina Іа întilnirea faţă în față cu cele 
două staruri, una a muzicii, cealaltă a 
imaginilor în mișcare, vi le prezentăm 
împreună într-o fotografie din timpul 
unei vacanțe la Acapulco, unde ne-ar 
place și nouă să stăm sub soarele fără 
dinți de-acolo. 


, 


Adina DARIAN 


E Un cuartet de Dive la Acapulco: soprana Mariana Nicolesco, 
baronesa Enrico di Portanova, actrița Joan Collins și ambasadoarea 
Selwa Lucky Roosevelt, şefa Protocolului sub președinția 
lui Ronald Reagan 


printre care 


9 NOMINALIZĂRI LA PREMIUL OSCAR 


@ 


CEL MAI BUN ILM 


(PRODUCATOR CLINT EASTWOOD) 


CEL MAI BUN REGIZOR 
CLINT EASTWOOD 


CEL MAI BUN ACTOR 
CLINT EASTWOOD 


CEL MAI BUN ACTOR 
ÎNTR-UN ROL SECUNDAR 
GENE НАСКМАМ . | 


fren 


A UNFORGIVEN 
Clint Eastwood Morgan Freeman Gene Hackman Richard Harris 


WARNER BROS prezintă: 

О producţie MALPASO CLINT EASTWOOD GENE HACKMAN MORGAN 
FREEMAN si RICHARD HARRIS ,NECRUJTATORUL* Muzica LENNIE 
NIEHAUS Scenografia HENRY BUMSTEAD Imapinea JACK N. GREEN 
Scenariul DAVID WEBB PEOPLES 
Producator executiv DAVID VALDES Producător şi regizor CLINT EASTWOOD 


WARNER BROS. 
GUILD FILM Difuzat prin A TIME WARNER COMPANY 


PANAVISION 
ROMANIA _. ROMANIA FILM 1992 TOATE DREPTURILE 
Pe ecrané din 26 martie REZERVATE 


Sela dest 


EDDIE MURPHY. unu! dintre cei 
mai bine ‘platiti actori la ora actuala la 
Hollywood (şi unul dintre cei mai popu- 
lari) este la 32 de ani, Eddie Murphy. 

S-a născut la Brooklyn la 3 aprilie 
1961. A fost crescut de тата, lucră- 
toare la o companie telefonică şi de ta- 
tăl vitreg, contramaistru la o fabrică de 
înghețată. La 15 ani Eddie prezintă 
scheciuri la casele tineretului sau în ba- 
rurile locale. La 19 ani este angajat la 
TV pentru emisiunea „Saturday Night 
Live“ și în scurt timp devine o vedetă a 
acesteia. Eddie este practic. irezistibil, 
radiază în jurul lui simpatie și voie 
bună. În plus — un extraordinar simt al 
replicii, un ritm debordant ce sufocă 
pur şi simplu interlocutorii spre deliciul 
spectatorilor, un ris molipsitor, toate 
dublate de o 
pioasă. 

Debutează pe ecran în 1982 cu filmul 
lui Walter Hill 48 de ore unde îi dă re- 
plica fostului „om sărac“ Nick Nolte. 
Este povestea unui negativ ce face un 
tirg cu un poliţist aspru pentru a da de 
urma unui ;criminal periculos. Deși are 
o partitură mai ingrată şi ceva mai re- 
dusă ca întindere, Eddie o onorează cu 
deosebit umor și contribuie substanțial 
la succesul acestui policier destul de 
obișnuit și putin cam amoral, i 

Un an mai tirziu John Landis” il 
cheamă să facă pereche cu Dan Ay- 
kroyd într-o fabulă trăznită numită Tra» 
ding Places (1983). Un vagabond pseu- 

‚ do-infirm şi pseudo-orb, dar cu sigu- 
ranja negru, își intersectează viata cu 
cea a unui băiat de aur, frumos, deş; 


/ 


film 


cartea de 


„4 scenarii“ 


de Lucian Pintilie 


um poate fi recenzată o 
carte de scenarii? Între- 
bare cu atit mai îndreptă- 
{Иа aici, cu cit pentru 
două dintre cele „4 scena- 
rii” adunate de Lucian 
Pintilie în volum (Editura Albatros, 


їпзо!еп{а- verbală co-. 


tept, bine crescut și bine hrănit, direc- 
tor de transnationala. 

In 1984 face un rol ceva mai modest 
in Cea mai buna aparare (Best Defen- 
se) in regia lui Willard Huyck. Oricum, 
Eddie cucerise deja o mare populari- 
tate, suficienta sa sustina un film intreg 
singur, stil one-man-show: Polițistul din 
Beverly Hills (Beverly Hills Cop, 1985) 
sub directia lui Martin Brest. intriga 
polițistă și multă muzică pe fundalul lu- 
xos al Californiei potentatilor, plus un 
Eddie Murphy omniprezent, dezlănţuit. 
Succesul e din nou de proporții, ridi- 
cindu-i popularitatea atit lui, cit şi casei 
producătoare, Paramount. Se pare însă 
că victoria i se urcă la cap; astfel ne ex- 
plicam că viitorul film — Copilul de aur 
(Goldenchild, 1986) e controlat aproape 

_în totalitatea de Eddie, (regia арапіпіп- 
du-i totuși lui Michael Ritchie). Este o 
poveste oriental-politista, jumătate 
basm — jumătate Kung Fu, în care Ed- 
die este eroul pozitiv desemnat să sal- 
veze pretiosul copil din ghearele vrăj- 
masilor. Intriga пи e foarte interesanta, 
dar talentul protagonistului e suficient 
pentru a o scoate din anonimat. 


Іп același an casa Paramount її рге- 
lungește contractul pentru încă 5 filme. 
Prima mutare va fi o supralicitare a 
succesului politistului californian: filmul 
se va cheama Beverly Hills Сор Il 
(1987) şi va fi regizat de Tony Scott 
(vezi Top Gun). Din nou o poveste di- 
namică, muzică din plin, umor şi inven- 
tivitate... 

Tot în 1987, se revine la autorul hit-u- 
lui din '83, John Landis, pentru a turna 
Venirea їп America (Coming to Ame- 
rica, 90 min.), un film de culoare. Eddie 
controlează și producția și se distribuie 
în trei roluri, alături de James Earl Jon- 
nes, cindva Marea speranţă albă. E 
vorba de un basm cu un mare print 
african care pleacă la New York pentru 
a-şi găsi o nevastă ceva mai reuşită de- 
cit cea propusă de părinţi. Din păcate 
își lasă acasă umorul și filmul nu prea 
mai are nici un haz și trenează supără- 
tor. E Clar са, daca tine cu tot dinadin- 
sul ва fie un „bun“ la toate, Eddie 
Murphy isi pierde mult din șarm. 


Astăzi, se află printre primii zece ac- 
tori de la Hollywood la capitolul. cisti- 
guri. A mai avut mare succes cu 48 de 
ore іп plus (1991) și си Bumerang 


1992) există versiunile filmice, ca rè- 
pere comparative. Într-adevăr, De се 
trag clopotele, Mitică? si Balanța isi au 
de-acum publicul, în vreme ce Colonia 
penitenciară şi Duelul așteaptă deo- 
camdată transpunerea lor cinematogra- 
Яса. Întimplarea (?) face са scenarii- 
le-filme să pornească de Іа textele unor 
scriitori români, iar scenariile-scenarii 
să fie inspirate de textele unor scriitori 
străini. Așadar, numitorul lor comun 
este doar sursa literară. De ce preferă 
Lucian Pintilie ecranizările, după un de- 
but strălucit pe-un scenariu original, 
care a rămas о excepţie în filmografia 


sa — iată o întrebare Іа care răspunsul ` 


se cuvine să-l dea cineastul. 
Revenind la scenariile publicate, dacă 
remarcăm caracterul lor suficient de li- 
teraf pentru a fi lecturate într-o carte, 
va trebui să observăm imediat са asta 
vine din fidelitate faţă de proza origi- 
nara, o fidelitate mai putin riguroasă, în 
raport cu celelalte, în cazul lui Mitică 
(poate și datorită provenientei drama- 
turgice), unde citeva Momente caragia- 
lene dau "о deschidere istorică ambian- 
tei pur carnavalești. Ca scenariu literar, 
Mitică este si cel mai elaborat, fiind di- 
vizat în secvenţe precis localizate și do- 
zate în metri și cadre. Altfel, scenariile 
sint descriptive, cu un minim necesar 
de indicaţii regizorale, dar pe alocuri, 
cum se întimplă în Duelul, gindind 
două variante de filmare: pentru cite o 
secvenţă, Pintilie nu se fereste să des- 
conspire ezitările unui travaliu aflat în 
fază de concepţie. Atunci cind simte 
nevoia să-şi argumenteze soluţiile, el 
recurge și la citate din opera literară 


(1992) unde are din nou roluri dina- 
mice. Marea speranță neagră este deja 
о certitudine. 


Daniel PAUNICA 


THERESA RUSSELL. De o frumu- 
sete specială, neostentativa, inglobind 
răceală și ardenta, inteligență si can- 
doare, se comportă са un baietoi cu 
voce ragusita, preocupată nu atit de ca- 
rieră, cit de viaţa personală. Este casa- 
torită și are doi copii cu regizorul brita- 
nic Nicolas Roeg (fost operator), cu 30 
de ani mai în virstă!, ре care l-a întilnit 
la filmul Bad Timing: A sensual Obsse- 
sion (1980), o pasionanta melodrama. 
Locuiesc la Londra, dar au şi о геҙе- 
dinta la Los Angeles, iar împreună au 
mai realizat Eureka (1983), Track 29 
(1988), Aria (1988). Cold Heaven 
11992), cel mai cunoscut film fiind însă 
Insignifiance (1985) — („Neînsemnaţii“, 
versiunea scenică montată cu ani în 
urmă si la Teatrul „Bulandra“, in regia 
lui lon Caramitru) — unde Theresa 
Russell reinvia mitul Marilynei Monroe: 
„Marilyn era binecuvintata de Dumne- 
zeu. Sa joci asta? Imposibil! Incontesta- 
bil, interpretarea теа n-a fost înţe- 
teasa. De fapt, nimeni n-a aflat cum era 
ea. О biată victimă. Stia însă exact ce 
vrea: să fie star!“ 

Theresa Russell, spre deosebire de 
actritele generatiei ei (Michelle Pfeiffer, 
Kim Basinger), desi foarte personala in 
creaţiile sale, nu e preocupată de ideea 
de a fi vedetă: „Vreau să fac meseria 
asta pentru a mă ascunde si pentru а 
putea explora natura umană. Ми mă іт- 
bolnăvesc dacă nu lucrez, dar ат mare 
nevoie să joc“. 

Departe de imaginea „sex-simbol“ се 
pare a fi specialitatea ei, nu acceptă să 
fie asociată rolurilor de femei fatale 
precum cel de mare succes și pe ecra- 
nele româneşti Black Widow / Văduva 
neagră (1987, regia Bob Rafelson): un 
personaj fantastic, o femeie misterioasă 
şi inaccesibilă, care-și schimbă identita- 
tea și înfăţişarea pentru a-se căsători cu 
barbati bogaţi pe care-i ucide са să-i 
moștenească. 


La o metamorfoză de alt tip, mai sub- - 


Ша, a obligat-o personajul din impulse 
(1990, regia Sondra Locke), o polițistă 
cinstită care lucrează neacoperit ca 


(tot în Duelul, în timp ce Balanța merge 
cu fidelitatea pina la a „cita“ aproape 
întreg romanul).. Tonul auctorial trans- 
pare, însă, în гейес іе pe care cineas- 
tul şi le îngăduie (sau mai exact — nu 
şi le reprimă), dovedind o foarte apli- 
cată vocaţie de analist. Așa, bunăoară, 
la un moment dat el oferă cheia viziunii 
sale în Mitică: „Această privire de an- 
samblu — care semnifica si mai acut, si 
mai sfisietor anumite detalii, dar care 


pune ufnbra groasă peste alte eveni- 


mente — va fi principiul modului nostru 
de a privi ultimele încurcături inertiale, 
precum şi deznodămintul comediei“ (p. 
231). În altă parte (urmăririle din carna- 
val), Pintilie face o paralelă cu propriul 
său spectacol de teatru, sugerind avan- 
tajul mobilităţii aparatului de filmat (p. 
211), după ce, în Duelul, regăsise un 
motiv comic din „interiorul“-operei ce- 
hoviene, făcind o trimitere la Livada de 
vişini (р. 73). Mai mult chiar, „pentru 
absoluta -clarificare а intentiilor mele“, 
motivează „fizica și metafizica“ aparatu- 
lui tortionar din Colonia penitenciară 
cu o fraza din Gide, care i se pare, pe 
bună dreptate, „fundamentală pentru 
Kafka“ (р. 12). 

De altminteri, as spune că, din punct 
de vedere cinematografic, nuvela lui 
Kafka este cea mai ofertantă, inclusiv 
datorită posibilității de a dilata timpul 
redus al narațiunii în parametrii tempo- 
rali ai unei pelicule de lung-metraj. Pe 
de altă parte, se poate bănui atasamen- 
tul cineastului fata de Duelul, din care 
este sigur că acesta, ambitionindu-se, 
cu resursele sale estetice, să facă o di- 
secţie socio-psihologică, va izbuti sa 


- Dustin Hoffrfan); 


prostituată-capcană, dar nu va rezista 
tentatiei de corupţie. Un rol „de încăl- 
тіге" pentru filmul Whore / Prostituata 
(1991, regia Ken Russell — пісі о lega- 
tură de rudenie!), performanţă care-i în- 
cununează cariera de seducătoare înce- 
pută la 12 ani ca fotomodel. După doi 
ani la „Actors' Studio“, unde a învățat 
ce înseamnă „eul actoricesc“ şi „profe- 
sionistul care gîndeşte", debuta în com- 
pania lui Robert De Niro, Tony Curtis, 
Robert Mitchum, Jeanne Moreau, Jack 
Nicholson si în regia lui Elia Kazan cu 
The Last Tycoon / Ultimul nabab 
(1976). în 

Replică uneia dintre eroinele sale ii 
poate servi drept deviză: „Detest să fiu 
previzibilă!“ 

Alte titluri din filmografia sa: Straight 
Time (1978, regia Ulu Grosbard, cu 
The Razor's Edge 
(1984, regia John Byrum, cu Bill Mur- 
ray — remake al unei ecranizari dupa 
Somerset Maugham, in care reia rolul 
detinut de Gene Tierney); Physical Evi- 
dence (1989, regia Michael Crichtofi, cu 
Burt Reynolds); Kafka (1992, regia Ste- 
ven Sodebergh — unde este Gabriella, 
iubita lui Franz, într-un thriller ce reia 
motive din opera și viața scriitorului in- 
terpretat de Jeremy Irons). Р 


dea un film de subtil rafinament artistic. 
Cit privește celelalte două scenarii, 
cunoscute ca filme, publicarea lor dez- 
vâluie ce se poate pierde sau cîştiga ре 
drumul spre ecran. Astfel, am înțeles са 
„Masacrul inocenților“ din Balanța, sec- 
venta ratată în finalul filmului prin mi- 
zanscena artificioasă, lipsită de credibi- 
litate, s-a îndepărtat, din motive ob- 
scure, de intenţia regizorală gindită, în 
scenariu, cu efect „atit de ireal, încit 
are o conotaţie сагпауаіеѕса“ (р. 369). 
їп sct.imb, Mitică, despre care sintem 
preveniti că „este etern, asa cum vom 
vedea la sfirsitul fiimului“ (р. 213), unde 
vocea lui, dincolo de moarte, răspunde 
că „dă fringhie“ trag clopotele (р. 253), 
situație altfel destul de ambiguă şi ris- 
cînd să nu fie receptată cu sensul ei ci- 
tat, in film apare potentat atunci cînd, 
în plus — idee de un absurd metaforic 
—, cadavrului întins pe masă її zvic- 
neşte degetul mare de la picior. 
Cartea ne apropie nu atit de scenaris- 
tul, cit de regizorul Lucian Pintilie, 
care, pe lingă notatiile specifice, da si 
indicaţii de interpretare actoricească. 
Ne apropie mai ales de creatorul Lu- 
cian Pintilie care, alături де glosarile 
nefiimabile, schiteaza descriptii de fi- 
nete lirică şi, îndeosebi de contempora- 
nul nostru Lucian Pintilie, care, dincolo 
de analizele pertinente la opera de artă 
sau la actualitatea imediată, ramine 
omul care filtrează prezentul cu sar- 
casm şi duiosie, deci cu luciditate, prin 
sensibilitatea sa mereu neliniştită. 


Sergiu: SELIAN 


е 


тет 


тит O... 


тетш 


= 


Аш 


propuneri pentru о 


emicentenarul filmului 

Noaptea furtunoasă — un 

adevărat jubileu, inclusiv 

în sensul etimologic strict 

— este numai unul dintre 

motivele pentru care pro- 
punem, în această lună martie, pentru 
salvarea де la „efectul de tobogan“ al 
erei audio-vizuale, contribuţiile lui Jean 
Georgescu. Congener cu secolul (a îm- 
plinit luna trecută 92 de ani — multi 
înainte!), primul dintre pionierii auten- 
tici ai filmului românesc de ficţiune 
(debutant іп 1924 cu o „comedie de 3a- 
lon“ pierdută — Milionar pentru о zi) isi 
așteaptă integrala consacrare de la 
noile generaţii de filmologi și cinefili. 
Fiindcă ingratitudinile s-au ținut lant cu 
cel се a pregătit si a turnat Noaptea 
furtunoasă în anii 
1941—1942, a fost întimpinat cu reti- 
cență dacă nu cu disimulată ostilitate 
din p rtea presei filistine, la premiera 
din 22 martie 1943, și-a văzut opera in- 
clusă în negarea globală a trecutului ci- 
nematografiei autohtone “dușmănoase“ 
la începutul psihozei staliniste, apoi nu- 
mai partial „teconsiderată“, cu alte 
obiecţii doctrinare ale susținătorilor 
noii dictaturi şi cu amputări operate di- 


rect în negativ, la relansarea filmului, іп" 


1952 ș.a.m.d. 


Noaptea furtunoasă 
şi capodopera virtuală 


După ce în deceniile anterioare ii ten- 
tase, fără noroc, pe unii precursori și 
pionieri numai prin textele sale tragice 
(incepind cu adaptarea-plagiat а Nă- 
pastei, în 1913, semnată de H. Lecca), 
I.L. Caragiale îl inspiră, în fine, ре ип 
cineast-cu o comedie, iar aceasta peli- 
culă din 1943, în ciuda frecventelor ten- 
tative ulterioare, va rămine pentru alte 


de război. 


ЇЇ 


romaneasca 


multe: decenii, mai precis pina la De се 
trag clopotele, Mitică? de Lucian Pinti- 
lie, unicul lung-metraj demn sa se re- 
vendice, cu propriile sale titluri de no- 
biete, de la o asemenea sursă literară. 

Unicatul n-a apărut totuși din senin. 
Noaptea furtunoasă (Jean Georgescu 
își permite luxul minimal, dar din capul 
locului, să articuleze гел yet — in 
loc de „О поаріе...“, după cum insem- 
nul initial al auctorialitatii lui Victor Iliu, 


ii: La moara cu no- 
roc) este sinteza virtuţilor prea puțin 
cunoscute ale primelor decenii de film 


„faţă de loan Slavici, va fi simpla adău- 
-даге a unei prepozit 


o Maria Maximilian 


în Noaptea furtu 


romanesc, performanta primei jumatati 
a secolului, izbutita de Jean Georgescu 
la întoarcerea din Franţa. El lucrase în 
toți anii '30 — nu „în calitate de asis- 
tent“, cum crede o istorie de film răsă- 
riteană, ci ca realizator autonom — 
într-o cinematografie căreia și istoricii 
americani, și cei britanici îi acordă pri- 
matul іп epocă. La revenirea іп (ага, 
piesa lui Caragiale i s-a revelat ca un 
nebanuit racord cu filmele turnate ante- 
rior, la Bucuresti intii, la Paris apoi: 
acea lume a periferiei urbane care-i 
captase pe atitia poeţi ai ecranului di- 
nainte de război, iar pe de altă parte ca 
șansa unei comedii vodevilești în tre- 
cere spre „un drame даі“, cum voise un 
Jean Renoir („ambition de toute ma 
vie“), în celebrul La régle du jeu. Prin- 
tre alte sugestive similitudini, „regula 
jocului” е un echivalent al „onoarei de 
familist” din filmul nostru caragialesc, 
dar și jeangeorgesc. Sigur că în multe 
registre primul îl întrece pe al doilea, 
implicit prin incisivitatea satirică, де 
unde şi intervenţia cenzurii militare, 
care a interzis La le du jeu ca „de- 
moralizant“. Dar diferefițele sint mai 
mult de măsură și gen, iar similitudinile 
merg pina la caruselul cu care ambele 
pelicule se încheie, cuprinzindu-i si pe 
stăpini și pe slujitori, cu alergări și îm- 
puscaturi, atit într-o operă, cit și în cea- 
laltă, sanctionind parcă moralist vodevi- 
іші din tablourile anterioare: soirée-urile 
de la „lunion“ și respectiv seratele de la 
castel. | 

Mai puţin preocupat de satiră și de 
alegorie, primul nostru cineast în toată 
puterea cuvintului are propria sa ecua- 


şi Alexandru Giugaru 
noasă А 


ție comică, metaliterară, Іа саге ajunge 
pulverizind într-o naraţiune cvasi-roma- 
nescă, în 42 de decoruri și citeva exte- 
rioare, unicul decor de cameră al piesei 
și tripla unitate — de timp, de loc și de 
acţiune — riguros respectată de scriito- 
rul clasic. Fără a atinge tragismul gro- 
tesc ai filmului pe care Jean Renoir re- 
ușise să-l termine înainte de declansa- 
rea războiului, comicul ii... turnate 
în plină conflagrație nu e lipsit de o 
modernă anxietate: stupefactia enormă 
ce-i reușea atit de bine lui Al. Giugaru 
(jupîn Dumitrache) contruntată cu 
aplombul fragil al lui Radu Beligan 
(Rică Venturiano), excesul de bună cre- 
dinta al amindurora, „placat“ ре can- 
doarea lor funciară și absurdul asumat 
în consecinţă, cu o distincţie la rindul 
ei comică. Modernitatea adaptării se 
vede și din accentul pus pe suspiciunea 
mioapă a personajelor angoasate — o 
miopie la figurat a jupinului încornorat 
și una la propriu a junelui bănuit că 
atentează la numita „onoare“. Inventind 
această simetrie comică, regizorul-sce- 
narist îl și dotează pe Rică cu ochelarii 
necesari, care intră în jocul comic, 
odată cu celelalte obiecte ale recuzitei. 
О veritabilă este ope- 
rată de cineast în „adaptarea cinemato- 
grafică” a textului (cum indică pe gene- 
ric), prin interstiţiile” imaginate де la 
„lunion“, dar mai ales prin modul де: 
tratare а tipologiei caragialești, cu 
abandonarea soluțiilor grosiere ale іп- 
scenărilor traditionaliste („de care nu 
s-au mai săturat toți amatorii nostri де 
culoare locală“, precizează autorul 
într-un ziar al timpului), ca și prin dis- 
tributia aleasă din afara uzanțelor so- 
cietarilor Teatrului Naţional. Aceste 
„stilizări“ sînt contrapunctate де „natu- 
ralismul poetic“ al milieu-ului preurba- 
nistic specific, din prea puţinele exte- 
rioare filmate, faţă de cele intenționate 
de realizator, prin relieful plastic al ima- 
ginilor, cu comentariile parodice ale 
umbrelor pe pereţi, prin funcționalitatea 
racordurilor și gradatia ritmică а sec- 
ventelor. 4 
Dar să пи înşelăm în continuare buna 
credință сіпећа, cu complimente de 
ocazie, care-l nedreptatesc și ре ci- 
neast. furtunoasă nu este ca- 
podopera lui Jean Georgescu, pentru 
simplul motiv că timpurile nu i-au îngă- 
duit niciodată să ajungă la propria sa 
capodoperă. De aceea ar fi cazul ca pe 
aceeași casetă cu filmul acum celebrat 
să fie „trase“ si alte producţii ale sarba- 
toritului: scurt-metrajele Așa е viața 
(1928), Lanţul slăbiciunilor si Vizita 
(1952), precum și (cel puţin fragmen- 
tar) lung-metrajul Mofturi 1900 (1965). 
Ele ar reconstitui împreună traseul spre 
capodopera virtuală, ce s-ar fi plasat 
cindva în anii '50—'60, ca proba de ge- 
niu a celui ce este din alta spita decit a 

„bunilor noştri meseriași”. 
Valerian SAVA 


NĂSCUT 
DE 4 IULIE 


Tittul original: Born оп the 
Fourth of July; Productia: 
S.U.A. 1989, Universal; Dura- 
ta::2h 24; Regia: Oliver Sto- 
ne; Scenariul: Oliver Stone, 
Ron Kovic; Imaginea: Robert 
Richardson; Cu: Tom Cruise, 
Raymond |: Barry, Caroline 
Kava, Kyra Sedgwick, Willem 
Dafoe. 

Subiectul: Biografia unui ti- 
nar întors din războiul din 
Vietnam cu traume fizice сі 
psihice. Inspirat de cartea au- 
tobiogratică а veteranului 
Ron Kovic, filmul este cro- 


t 


„ піса anti-eroică a unor eveni- 
mente care au marcat о ge- 
neratie а deziluziilor. 

Autorul: Filmografia regizo- 


rului și scenaristului Oliver 
Stone a apărut în nr. 7/1992. 


ج“ — 


AFACERI 
DE FAMILIE ; 


Titiul original: Family Busi- 
ness; : S.U.A., 1989, 
Columbia; Durata: 1h 55; Re- 
gia: Sidney Lumet; Scenariul: 
Vincent Patrick; Imaginea: 
Andrzej Bartowiak; Cu: Sean 
Connery, Dustin Hoffman, 
Mathew Broderick, Rosana 
De Soto, Janet Carroll. 
Subiectul: Ca si in O dupa 


- Colina: 


amiază de cline, regizorul 
Sidney Lumet face istoria 
unui furt, şi tot ca în mai ve- 
chiul său film, povestea evo- 
luează de іа comedie la 
dramă. Un straniu trio de hoți 
apartinind a trei generaţii, ca- 
pătă farmec. în interpretarea 
unor excelenți actori (Sean 


Connery, Dustin Hoffman, ` 


Mathew Broderick). 

Autorul: important regizor 
american, semnatarul unor 
pelicule foarte cunoscute; 
(1965), Serpico 
(1973), Orient Expres (1974), 
Rețeaua (1976), Verdictul 
(1982), O după amiază де cii- 
ne (1975), 


OLIVIER, OLIVIER. 


Тиш! original: Olivier, Olivier; 
Producție: Franţa, 1991, 
Oliane Production/ Antenne 
2, Canal Plus; Durata: 1h 49’; 
Regia și scenariul: Agnieszka 
Holland; Imaginea: Bernard 
Zitzerman; Cu: Brigitte Rou- 
ап, Jean-Francois Stévenin, 
Grégoire Colin, Mariane Go- 
lovine, Francois Cluzet. 
Subiectul: În familia unui 
medic de provincie se pro- 
duce un eveniment care-i va 
tulbura definitiv echilibrul; 
unul dintre cei doi copii, Oli- 


vier, dispare fara urmă., Мата 
nu-și pierde speranța si соп- 
tinuă cu disperare căutările. 
Regăsirea și revenirea fiului 
pierdut produce un alt șoc. 
Un rol de excepție pentru 
Brigitte Rouan, interpreta ma- 
mei. 

Autoarea: Născută în 1948 


- în Polonia, Agnieszka Hol- 
land are о filmografie consis- 
tentă, cu titluri de referință ca 
Actori de provincie (1979). O 
temelie singură (1981), Re- 
сойа amară (1985), Сотріс- 
tul (1987), Europa, Europa 
(1991). 

ж 


DE ULTIMĂ ORĂ 
m O colecţie dedicată actorului Robert Redford, continind 
filmele Butch Cassidy si Sundance Kid, Jeremiah Johnson, 


Călărețul electric, 
-æ Documentarul де 25 де 


Out of Africa si Milagro. 


minute Turnarea lui Dracula ce 


surprinde aspecte inedite din timpul filmării celei mai noi ver- 
siuni cinematografice a romanului „Dracula“, regizată де Cop- 


pola. 


e Tom Cruise în 
Născut de 4 iulie 


© Matthew Broderick, Sean 
Corinery si Dustin Hoffman, 
in Afaceri de familie 


aa 
ЕЗ 
= 
a 
aa) 
> 


Cum nu 


MEREU 


ntiinirea dintre Elizabeth Taylor 
și Richard Burton pe platoul fil- 
mului Cleopatra nu a fost mai 
putin devoratoare decit cea din- 
tre regina Nilului și Marc Anto- 
niu cu 20 de secole în urmă. 

Studiourile Fox visau de mult să reîn- 
vie gloria începutului. Piatra де іпсег- 
care era un proiectat-remake la Cleopa- 
tra, filmul realizat de strămoșul studiou- 
rilor, William Fox, în 1917, cu Theda 
Bara. Se făcuse о altă incercare, în 
1954: pe fundalul decorului din vremea 
faraonilor, Gene Тіегпеу şi Edmund 
Purdon reconstituiau faimoasa dragoste 
într-o povestire sentimental-comică 
Egipteana). Rezultatul a fost un fiasco. 
n 1958, se dă startul la un nou remake. 
Joan Collins (vezi р. 16), pe atunci la 
începutul afirmării, urma să o interpre- 
teze pe Cleopatra alături de Peter Finch 
Сиа) și Stephen Boyd (Marc Anto- 
niu). 

Dar tot în același an, William Wyler 
se afla în plină filmare, pentru Metro 
Goldwyn Mayer, cu Ben Hur. Cînd pre- 
şedintele de atunci al Studiourilor Fox, 
Spyros Skouras, a avut ocazia să vadă 
secvenţa intrecerii carelor romanê, га- 
masă antologică, ізі dă seama de соп- 
curenta si anulează pe loc proiectul. 
Vrea să-și asigure în primul rînd pentru 


22 


Mitul 


distructiv al 


Cleopatrei 
trebuie produs un film 


rolul titular о supervedetă. În acest 
scop consultă printr-un sondaj telegra- 
fic, 250 distribuitori. Ei urmau să aleagă 
între: Joanne Woodward, Elizabeth 
Taylor, Marilyn Monroe, Brigitte Bar- 
dot, Gina Lollobrigida. Preferinta sa 
personala se intrepta catre ultima. Dar 
rezultatul sondajului a fost hotăritor: 
„Italianca пи e cunoscută. Cea mai si- 
gură la box office este Liz Taylor“. 

Popularitatea actriței care debutase la 
12 ani, cu National Velvet (1944) un 
bestseller, se datora într-o oarecare 
măsură şi agitatei ei vieți particulare. La 
26 ani era deja ex-sotia bogătașului 
Nick Hilton, a actorului englez Michael 
Wilding şi văduva marelui producător 
Mike Todd (deţinătorul brevetului А.О. 
Todd pentru ecran lat). 

Începutul filmărilor la Cleopatra o vor 
găsi însă consolată prin căsătoria cu 
actorul și cintaretul Eddie Fisher, ре 
care i-l „suflașe“ bunei ei amice, Deb- 
bie Reynolds, cind aceasta se grăbise 
să-l trimită s-o ajute să depășească șo- 
cul morţii lui Todd în urma unui acci- 
dent de avion. Şi a ajutat-o! 


Aşadar, Liz a acceptat rolul си plă- 
cere şi pentru 1 milion de dolari. Putin 
înspăimintat de pretențiile ei, Skouras a 
făcut un nou sondaj. Întrebare: „Me: 


rita?“ Răspuns: „Da“. Un director де 
producție, Buddy Adler, îl avertizeaza 
insă ре Skouras: „Cine iti garantează са 
filmul va fi un succes?“ Dar Fox se an- 
gajează în cursă. 


Un început си stingul 


Filmările încep în septembrie 1960 în 
regia lui Rouben Mamoulian — moște- 
nit prin contract de la proiectul anterior 
— şi cu Finch și Boyd. După primele 
saptamini, Liz cere însă schimbarea lor. 
Ea impune pe prietenul ei, Joseph Man- 
kiewicz ca regizor și cere pe Rex Harri- 
son pentru rolul lui Cesar și pe un ac- 
tor britanic, pe care îl văzuse |исіпа 
doar o singură dată, dar a cărui alură o 
impresionase profund, anume Richard 
Burton pentru Marc Antoniu. Burton ju- 
case în mai multe filme de cind sosise 
la Hollywood, (їп 1952), dar era departe 
de a-și fi făcut drum către celebritate. 
De succesul său de pe scena londone- 
zului Royal Court Theatre în „Priveşte 
înapoi cu minie“ nu se prea auzise in 
California. Nu se adunaseră decit opt 
minute de metraj util, cînd Liz răcește 
бі face complicaţii grave. Urmează о 
pauză forțată de opt luni. Medicii suge- 
rează întreruperea filmărilor în Anglia 


din pricina vremii reci, recomandind ur 
loc cu о climă mai blindă. Poate în ace 
moment producătorii ar fi fost dispuși 
să renunţe. Dar în primăvara 1961, la 17 
aprilie, Elizabethei Taylor i se acordă 
Oscarul pentru cea mai bună interpre- 
tare din anul precedent, іп Butterfield 
8. 


Se decide astfel reluarea filmărilor la 
Roma. Cine ar fi putut ști atunci că 
iarna 1961—62 urma să fie rece si 
ploioasă cum nu mai fusese de decenii 
în Europa de vest. Producătorii nu 
aveau cum sti nici că mafia siciliană 
controla sindicatele profesionale ale 
tehnicienilor de film italian care emi- 
teau pretenţii peste măsură. Іп sfîrșit, 
studiourile Fox n-aveau cum prevedea 
că Cetatea eternă avea să-l inspire 
într-atit. pe regizorul Mankiewicz încît 
va modifica scenariul cu 15 milioane 
dolari în plus. Astfel pe platourile Cine- 
cittei muncitorii susținuți de mafie au 
început să construiască Forumul ro- 
man, antica Alexandrie. Decorul a cos- 
tat 5 milioane și jumătate de dolari. La 
sfirşitul filmului s-a putut constata că 
numai 60% din respectivele reconstituiri 
apăreau pe ecran. 

Era doar începutul. Cleopatra va de- 
veni pentru studiourile Fox cel mai pă- 
gubitor film din existența sa. De Іа regi- 
zor la interpreți parcă toţi se molipsi- 
seră de la extravagantele si autoritaris- 
mul eroilor aduși pe ecran din istorie. 

Pe banii studiourilor, Liz trăia Са о 
prințesă orientală. Nota pentru mesele 
compuse din feluri care de care mai 
speciale se ridica zilnic la 150 dolari; 
băuturile costau 500 dolari ре săptă- 
mină. De asemenea ceruse să aibă la 
dispoziție servicii scumpe de porțelan şi 
de cristal. „Loja“ ei de la Cinecittă — 
dormitor, living, salon de coafură, salon 
de machiaj ca şi vila ei de 14 camere — 
au trebuit să fie amenajate cu mobila 
stil Louis XVI. іп sfirsit, actrița a pretins 
să aibă la dispoziție permanent un Rolis 
Royce Silver Cloud. 


Joseph Mankiewicz 


Decedat în luna februarie a aces- 
ші an, Joseph Mankiewic 2 (n. 
1909) a mai semnat, în afară de Cle- 

a, filme celebre ca: Totul des- 
pre Eva (1950), lulius Caesar (1953), 
Contesa desculță (1957), America- 
nul liniștit (7958), Deodată, vara tre- 
сша (1959), Borcanul си miere 
(1967), A tost un escroc (1969), Co- 
polul (1972). 


Sub ochii albaștri ca peruzeaua se 
ascundea de fapt o femeie de afaceri 
Faptul a devenit și mai evident cînd Liz 
a cerut ca si soțul ei, Eddie Fisher sa 
fie angajat ca asistent, pentru o activi- 
tate fictivă, urmind să incaseze 1500 
dolari pe săptămînă. In sfirsit, desi Stu- 
diourile Fox aveau drepturile de între- 
buintare а cinemascopului, la cererea 
actriței, au acceptat să utilizeze, în de- 
trimentul lor, procedeul А.О. Todd, 
pentru care Elizabeth Taylor a încasat 
milioanele corespunzătoare. 

E drept că gigantismul ега la modă şi 
Liz nu făcea decit să profite de pariul 
pe care Fox și-l propusese să-l cistige: 
să realizeze cel mai scump film din is- 
toria Hollywoodului. Şi nu s-au zgircit. 

După descrierile istoricului Plutarh, 
s-a reconstituit corabia de 60 m pe care 
Cleopatra şi Marc Antoniu au petrecut 
prima lor noapte de dragoste. S-au 
confecticnat în Italia 150 costume pen- 
tru garda pretoriană si 600 costume 
pentr: sclavele пибіепе. S-au coman- 
dat глі de săbii şi lănci. Risipa a invitat 
la furtigaguri. 4100 de săbii și 800 lăncii 
au fost furate înainte de a fi fost folo- 
site la filmări. Apoi, în contul filmului 
au fost trecute, de către producătorii 
delegaţi, multe milioane care, s-a con- 
statat ulterior, au fost de fapt delapi- 
date. Nu de hoţi duce lumea, lipsă! 

O altă sursă de risipă a fost proasta 
organizare. Din 225 zile de filmare, Bur- 
ton а lucrat efectiv 30. Mankiewicz scă- 
pase filmul din mînă. Acasă, studiourile 
au fost nevoite să-și ipotecheze terenuri 
şi bunuri imobiliare. În iunie 1962, Fox 
a convocat o reuniune cu toți acționarii 
spre a-i linişti. 


Cel mai mediatizat adulter 


Cind s-a filmat secvența sinuciderii 
Cleopatrei, adică după scena în care 


Elizabeth Taylor murea гариза de șar- 


“pele de cauciuc pe care il stringea la 


piept, în birourile new yorkeze ale Stu- 
diourilor Fox se făcea haz de necaz: 
„Sintem. salvaţi, a murit!“ Dar pina la 
sfirșitul calvarului financiar mai era cale 
lungă. Mai ales, că un alt scandal lua 
proporții: idila Liz-Richard. Liz nu se 
mai sinchisea de prezența soțului ei. 
Noua ‘si răscolitoarea ei dragoste își 
cistiga rapid reputaţia de a fi „cel mai 
mediatizat adulter”. ` 

Burton, recunoscut campion al bău- 
turilor tari, sosea la orele 6 dimineaţa la 
machiaj după ce consumase trei porţii 
de coniac. Către seară isi rasfata parte- 
пега în asemenea bătăi incit, nu о data, 
filmările au fost suspendate citeva zile. 
Presei i se spunea că ochiul vinăt al ac- 
tritei este urmarea unui accident de 
masina. Poate ca Elizabeth Taylor nu 
s-a identificat cu nici un alt personaj 
interpretat de ea asa cum a facut-o cu 
Cleopatra. Cind Burton — în timpul 
unui scandal care nu mai era un secret 
pentru nimeni — o ameninta ca se va 
intoarce la soţia sa, Liz — real sau si- 
mulat? — a făcut două tentative de si- 
nucidere. 

În acei ani, Studiourile aveau prin 
contract dreptul să concedieze vedetele 
pentru o conduită morală necorespun- 
zătoare. Motive ar fi fost destule. Cei 
doi atașați de presă Jack Bradsky și 
Nathan Weisse — împuterniciţi prin 
contract și cu spionarea vedetelor — 
intocmeau zilnic rapoarte secrete реп- 
tru patronii Studiourilor Fox. Dosarul 
Cleopatra a fost publicat în 1963, în 
Editura Simon and Schuster. Dar cele 
42 de milioane dolari investite cintareau 
prea greu. Nu era loc de întors. Filmul 
trebuia terminat deși studiourile, și nu 
numai ele, erau conştiente de eșec 
după ce văzuseră materialul pentru pre- 
montaj care dura opt ore. Zanuck, -di- 


rectorul executiv, a decis să se ocupe | 


personal de montajul final. Nimic nu a 
mai putut fi salvat. 

După premieră, presa a fost necruta- 
toare. „New. York Herald Tribune“ а dat 
tonul: „Elefantul a născut un ҙогісе!". 
„Miss Taylor este monotonia însăși. 
Nici о emoție nu se citeşte іп, privirea 
ei, nici o modulare nu se desluseste іп 
vocea ei exersată să scoată doar stri- 
gate stridente ca о · ргесиреаја де 
pește“. („Time“). „E prea grasă, prea 
pieptoasă, nu indeajuns 'de talentată 
pentru cit a fost plătită“. („The New Re- 
public”). Glamour-ul star-urilor nu or- 
beste niciodată într-atit presa ameri- 
cana încit să o determine să le crute 
chiar şi pe cele аћайе în virtul pirami- 
dei box-oftice-ului. с 

Filmul a rulat în Statele Unite cu să- 
Ше aproape goale. Studiourile au recu- 
perat cheltuielile doar prin vinzarea sa 
rețelelor de televiziune americane și eu- 
ropene. La Hollywood nimeni nu poate 
dormi liniştit. Nici pe lauri E nevoie să 
mai comentăm ce va fi simţit actrița? 

Dezastrul profesional avea însă să-i 
aducă Elizabethei Taylor o compensație 
intima. Înduioșat de starea ei, Burton 
һа dăruit odată cu o brățară de dia- 
mante de 12 carate și căsnicia. „Tre- 
buie să fac din ea o femeie cinstită“ a 
spus el prietenilor. Două divorturi au 
fost preţul. Căsătoria lor a avut loc la 
Toronto, in 1964. incepeau zece ani de 
câsnicie turbulentă și princiară. Cuplul 
Taylor-Burton a speriat pina şi jet-so- 
ciety-ul cu extravagantele și excesele 
юг de tot felul. Călătoreau cu cei patru 
copii (infiati), trei secretare, patru gu- 
vernante, doi coafori, patru ciini, două 
pisici și peste 150 valize; în 1973: divor- 
tul. Peste doi ani recăsătoria pentru nu- 
mai 21 de zile. Burton a murit în 1984 
fara să mai dorească să o revadă vreo- 
dată pe Liz, convins fiind, în sfirsit, că 
era о femeie de саге e mai bine să hu 
te apropii. Ei i s-a interzis să asiste la 
înmormintare. În ziua următoare a de- 
pus un trandafir alb pe mormintul celui 
pe care l-a iubit ca pe nimeni altul. 
Apoi a continuat peste ani, conga altor 
câsnicii. 

Modul cum au fost organizate filmă- 
rile pentru a devenit cel mai 
elocvent exemplu din teza de doctorat 
a istoricului de film Brad Geagly pe 
tema: „Cum nu trebuie produs un film!“ 
Odiseea Cleopatrei a fost și unul din 
motivele distrugerii lui Marilyn Monroe 
a cărei rivalitate cu Elizabeth Taylor era 
intens exploatată de Studiourile Fox са- 
тога le aparțineau amindouă. 


Adina DARIAN 


SPIRITUL VREMII 


Despre mort, 


dar nu numai de bine 


Fiica 
Marlenei 
Dietrich 

susține că 
îngerul 
albastru, 
de pe 
ecran 
n-a fost 

în realitate 

nici înger 
şi nici 
albastru, 

ci 


un demon 
care 
se ascundea 


4 după 
o imagine 


şi 
o legendă. 


vedetă trăiește ca într-o 
vitrină, imbatrineste са în 
altă vitrină, cu obloanele 
lăsate și moare în a treia 
unde catafalcul este în- 
conjurat de rude îndure- 
rate și tot felul de prieteni intimi care 
ies acum în prim plan, asupra lor con- 
centrindu-se focurile mass-mediei. Căci 
cine poate sti din ce taine deconspirate 
pot apărea subiectele senzaţionale. Nu 
e o regulă, desigur, dar noianul de me- 
morii si portrete publicate de copiii 
unor celebrități hollywoodiene parcă ar 
deveni o regulă. Suficient să amintim 
drept cap de listă distrugătorul con- 
tra-portret publicat де fiica Joanei 
Crawford. ЇЇ flancheaza destule altele 
scrise de progenituri care transformă 
idolatria publicului în contrariul ei. 
Doctorul Freud dar şi rivalul acestuia, 
doctorul Jung, ar putea furniza unele 
explicaţii în privința fenomenului reve- 
laţiilor aduse “de nişte copii, anonimi 
pină mai ieri, împotriva unor părinţi ce- 
lebri tot pina mai ieri. 
Un nou caz face acum vilvă — un caz 
nu mai puţin faimos si nu mai putin ve- 


hement: imageria pe care și-a dorit-o si 
ре care a construit-o cu migală Marlene 
Dietrich (dispărută anul trecut în mai) 
şi atacul devastator dat de curind de fi- 
ica ei, Maria Riva, în virstă de 68 de ani, 
care trăiește în Statele Unite. Despre 
actrița, vedeta, fenomenul Marlene Die- 
trich se publicaseră deja 55 de lucrări 
iar alte 5 au apărut după moartea vede- 
tei. Caryn James în „International He- 
rald Tribune“, se ocupă de două dintre 
acestea care trasează imagini oarecum 
antagonice ale vedetei. „Мапепе · Die- 
trich” de Maria Riva care „aduce — 
spune comentatoarea — o tipică bio- 


grafie hollywoodiana, plină de ата- 


nunte nu întotdeauna ușor de acceptat 
dar întotdeauna pasionante la lectură“ 
şi „Marlene Dietrich: „Viaţă şi Legendă“ 
de Steven Bach (fost cîndva asistent al 
lui Sternberg el o cunoştea pe Marlene 
încă de la debut cind spunea ea însăși 


- că „arăt ca un cartof”). Singurul punct 


de convergenţă а! celor două cărți este 
cel privitor la amantii şi... amantele 
Marlenei Dietrich, pornind de la Stern- 
berg, pentru că ce a fost înainte se cu- 
fundă în uitare. Deci: Sternberg, Mau- 


tice Chevalier, John Gilbert, Douglas 
Fairbanks jr., Edith Piaf, scenarista 
Mercedes de Acosta, Erich Maria Re- 
marque, Jean Gabin, Kirk Douglas, Yul 
Brynner. si Frank Sinatra spre a nu-i 
menţiona decit pe cei mai vestiți. Mar- 
lene Dietrich se măritase cu Rudolf Sie- 
ber si a nascut-o pe Maria înainte de 
Îngerul albastru. N-a divorțat de Rudi 
pentru că — pretinde Maria Riva — ii 
convenea situaţia asta si uneori o sco- 
tea din încurcături. 
Şi acum: 


Imagini în oglinda timpului 


Maria Riva mărturisește în cartea ei 
de amintiri că, adolescentă fiind, a avut 
de suportat avansurile lesbiene ale gu- 
vernantei. Ea crede că mamei ei i-ar fi 
convenit ca treaba asta să se şi intim- 
ple, infatisind-o astfel pe Marlene ca ре 
о femeie de un egoism monstruos care 
ar fi vrut ca propria ei fiică să devină 
lesbiană, să nu aibă vreodată copii și să 
rămină mai departe lingă „biata ei 
тата". Mai spune Riva că din copilăria 
ei Ізі aduce aminte cum Marlene si 
Rudi se alintau în fata ei spunindu-si 
„Mutti și Papi“, că vorbeau despre ea 
ca despre „copilul“. În loc să meargă la 
şcoală, Maria o însoțea pe mama ei pe 
platoul de filmare şi astfel o bună parte 
din cartea pe care o publică astăzi este 
plină de detalii asupra costumelor, asu- 
рга felului cum se punea lumina pe pla- 
tou și — spune Caryn James — privirea 
aceasta de martor devine frustrantă, 
Cind Marlene le-a vizitat pe Colette și 
pe Gertrude Stein — celebrități în lu- 
mea literelor de atunci — Maria s-a 
simţit atit de intimidată incit n-a reținut 
nimic din conversaţia lor. „Riva — mai 
spune Caryn James — are un imens 
avantaj asupra altor biografi, în primul 
rind pentru că ea poate să citeze 
dintr-un jurnal pe care тата ei l-a ti- 
nut încă de ре vremea cind era tînără si 
pina la batrinete (jurnal pe care Mar- 
lene Dietrich a negat intotdeauna ca 
l-ar fi ținut), scrisori de dragoste al că- 
ror păstrător devenise Rudi, arhivar de 
scrisori amoroase al soţiei lui. Putem 
afla de pildă că atunci cind Marlene se 
îndrăgostise de Yul Brynner — ea bătea 
spre 50 de ani iar е! împlinise 30 — jur- 
nalul e plin de însemnări adolescentine. 
De exemplu: „N-a telefonat. Cred că 
ат să-l pierd pe vecie”. Către sfirsitul 
vieții — mai spune între altele fiica 
monstrului sacru (si folosesc acest ape- 
lativ ca să гатіпет іп atmostera de de- 
monism biografic atit de la modă) — 
Marlene folosea jurnalul ca să-și creeze 
о imagine de femeie părăsită de toți 
(ceea ce nu pare să fi fost așa dacă ne 
amintim de documentarul Marlene rea- 
lizat în 1984.de Maximilian Schell са- 
ruia îi declara; „55 de cărți s-au scris 
despre mine“; a „stat ore întregi de 
vorbă cu Schell și acest documentar 
este un lung interviu cu un chip voalat). 
„Pe atunci nu ştia decit de prafuri si де 
alcool iar după ce a suferit fractura din 
1979, s-a băgat în pat pentru tot restul 
vieţii şi n-a renunţat la băutură pentru 
că nu voia să-şi recapete luciditatea. 
Vorbea ceasuri întregi la telefon dar re- 
fuza să-i primească pe cunoscuţi. Își fă- 
cea de mincare pe o plită adusă lingă 
pat şi folosea un porțelan de Limoges 


‘drept oală de noapte. În timpul razboiu- 


iui se văicărea că sora ei Elisabeth s-ar 
afla în lagărul de la Belsen, — spune 
Maria — desi știa că e bine merci, la ea 
acasă." * 

Steven Bach —, bun curoscător al 
carierei Мапепеі — o descrie са ре о 
aprigă luptătoare pentru însuşirea me- 
seriei, extrem de disciplinată pe platoul 
de filmare si foarte putin dispusă să-și 
divulge efortul și strădaniile. În cartea 
sa o contrazice, involuntar dar cu fapte, 
pe Maria Riva, mai ales în privința epi- 
sodului cu sora aflată în lagăr. Bach se 
oprește și el la acest episod dar după 
ce a stat de vorbă cu ofițerul englez 
care s-a ocupat de cazul Dietrich si la- 
даги! menţionat. „Cind a aflat de la 
acesta — subliniază Bach — că sora și 
cumnatul ei lucraseră pentru o organi- 
zatie care îi sprijinea pe nazişti, Mar- 
lene nici n-a mai vrut să mai știe de 
sora ei“. Puneti așadar, aceste două 
cărţi față-n fata — spune Caryn James 
— şi-o să vă treziti coplesiti de confu- 
zie“, S-ar părea că este exact ceea се 


și-a dorit Marlene Dietrich în viata, си. 


speranța că se va petrece și după 
moarte. 


Mircea ALEXANDRESCU 


23 


‘ 2. e 


W 


eae 
Ыы fn 


ж оу? . 24 
жг LN УСМ 
МА м чә A ш Sa 


KS 
А; 


‚з тае. 


n 


РАТЕ COMPARATIVE 
2 ` PENTRU | 
BUCURESTI 


” 


+ ШЕ 


= FILMUL „DATA PRIMUL * PRIMELE 
3% PREMIEREI WEEKEND __: lo ZILE i 
1. BASIC INSTINCT 18.09.92 29,558 104.685 
2. TERMINATOR 2 25.09.92 18.530 51,544 
5.-ВАМВО I 9.10.92 ` 9.950 39.487 
4. BATMAN REVINE 25.10.92: 16.463 48.425 
5. AIR AMERICA 30010692 9.140 30.814 
6. AMANTUL 6.11.92 12.823 26.759 
21./АВМА MORTALA 3 20,11,92 17.499 48.309 
8, BUGSY 21.11.92 11.151. 52,055 
9. RAMBO II 4.12.92 11.980 38.556 
lo. SOLDATUL 
UNIVERSAL 11.12.92 20,046. 59.526 
11. HOOK 18.12.92 8.747 24.259 
12. PRINTUL 
MAREELOR 21.12.92 5.488 16.034 
15. ANALIZA-FINALA 8.01.93 28.297 82.103 
14. PE MUCHIE DE & 
CUTIT 15.01.93 14.730 55.559 
15.У20С DE CULISE 22.01.95 10,405 22,008 
16. TOTAL RECALL 29.01.95 29.015 62.697 
17. RAMBO ІІІ 1.02.93 15.818 25,708 
18. ULTIŠĘĘRITEAN 12.02.95 51.027 72.805 
19. REGELE PESCAR 19.02.95 72567 


KA 


я 
2 
3 
Л 
5 
б 
2 
8 
9 


TOP GUILD 
EGR З A 
aa Х-4 ббімамос 1993 


ae are a apaa eredat 

Ea ura acciza сасар a 
a ЕШ [ж [ers lae e 
өне?” “и [ie EASES haz | ee 
fuse кешег [э [Г peace esa ţi 
e + pe a [sect [a [a 
area [4 [е [aie o [н ре ре 
roo wong [La [чё | [зы |е E 
e E а 
жал pe e |S ре алма |е |у 

ЕТА ДА 


Total . Locuri 


a fi Eo тиш 


9 
XID fe | 20s fu [oemel fe 
fe [1% a CA [@ | 
ace |r [i йв [e sase [ж 

m sooo u ta | 


Ар AMERICA 15 
272 себојоч ; 296, 304 


Koti do ! 343 Э pe ctaderi 
în <бр\бя\\оо. precedentă.