Revista Cinema/1990 — 1998/5-CINEMA-anuL-V-nr-9-1994

Nr. 9/1994 


z | [J E= NMH 


Anul V nr. 57 (378) REVISTA A CINEFILILOR DE TOATE VÅRSTELE 


/ 


DIALOG cu cititorii 


FESTIVALUL 
SI. ORGOLIILE 


roaspăt întors de la Costi- 
nesti, MARIAN RĂDULES- 
CU (Timișoara) ne-a şi în- 
mânat (nu, n-am greșit, 
pur şi simplu ne-a inmá- 
nat, personal, jucând deci 
şi rolul poștașului) o scrisoare cuprin- 
zând impresii de la Festival: „Începem 
să chemăm realizatori din alte ţări, do- 
rim să dez-omogenizăm structura festi- 
valului, profilat până anul trecut doar 
pe creaţii autohtone, ne asumăm, timid, 
primele lecții de alfabetizare in arta dia- 


logului“. În ceea ce priveşte arta „dialo- . 


gului“, suntem bine alfabetizați doar că 
n-o prea gustăm, adică, mai pe şleau 


Veroiu {scenariul Bujor Nedeicovici), 
prin care este remarcată dezbaterea in- 
citantă a problemei artistului, sunt, in 
același timp, criticate dialogurile „de 
saion“ puse în gura personajelor și în 
general „atmosfera luată parcă din 1984 


a lui Orwell"(ce A a în asta?), M.R. se, 


ocupă de, aţi ghi structura sistemu- 
lui de difuzare de la noi, pe care o de- 
molează din nou, fiindcă, dirijată fiind, 
favorizează publicul amator de divertis- 
ment și defavorizează publicul de elită. 
Sigur că ar fi nevoie de privatizarea re- 
țelei de exploatare cinematografică, si- 
gur că ar fi necesară o rețea de filme 
de artă, sigur cå... Dar, probabil, vom 
mai vorbi 0 vreme despre asta... 
M.R. se oprește asupra scurt-metraju- 


lui PAULA al lui Sergiu Prodan, care a . 
„adus - în festival o dimensiune gravă, 


pregătind terenul pentru ceea ce avea 
să ofera Radu Mihăileanu cu al său 


- TRAHIR“ („altă victimă a difuzării cen- 
tralizate“). Filmul lui Radu Mihăileanu 
„rezistă prin măiestria cu care a știut să 
compună lumea anilor '50—'60, plină de 
suspiciuni, de trădare, de violenţă. 
TRAHIR işi propune să răstoarne o pre- 
judecată instalată excesiv după 1990, 
potrivit căreia orice organ al puterii to- 
talitare era redus la un simplu meca- 
nism. Constantin Noica spunea: «Ei nu 
sunt ei», or TRAHIR izbutește să di- 
vulge tocmai fața nevăzută, umană, a 
unui torționar, e drept, de excepţie, un 
caz izolat, a unui ۱۵۲۱۱۵۵۵۲ lucid, bi- 
neințeles, fără a incerca să reabiliteze 
imaginea instituției cu pricina“. 


Filmele strâine și scurt-metrajele au- 
tohtone sunt doar evocate, nu şi anali- 
zate. Oricum, e suficient pentru o im- 
presie de spectator (avizat, ce e 
drept...). 


` 


APEL 
a 
n grup de adolescenţi din 
judeţul Călărași dorește să 
contribuie cu o anumită 
sumă de bani pentru a ob- 
ține difuzarea filmului PE 
ARIPILE VÂNTULUI, 
„această mare capodoperă a cinemato- 
grafiei, care in 1940 cucerea nu mai pu- 
țin de 10 premii Oscar“. Pentru a-l ve- 
dea, adolescenţii din Călărași vor să 
atragă în această campanie pe toți cei 
doritori să vadă sau să revadă filmul la 
televiziune. În acest scop, au cerut spri- 
jinul revistei „Salut“ a lui George Mi- 
hăiţă, al revistei noastre — pentru a-i 
„mobiliza“ pe cinefili —, precum si spri- 
jinul televiziunii. Ne vor fi „veșnic“ re- 
cunoscători pentru ajutor. lată, deci, 
anunţul. În rest, speranţă şi televiziune! 


spus, nu ne place să dialogam (vezi po- 
litica). „După atâtea ediţii monotone 
prin cantitatea de surogate prezentate, 
după atâtea lupte de orgolii, am atins 
performanța de a cuprinde pe lista titlu- 
rilor aflate în competiție doar două pro- 
ducţii autohtone (din care una este co- 
producţie)“. 


Consecvent cu sine, M.R. nu pierde 
prilejul de a se distanţa critic de selec- 
tie (aici este de acord cu articole apă- 
rute în presă), considerând o nedrep- 
tate prezenţa în festival a filmului 
NEÎNVINSĂ-I DRAGOSTEA ۵ 
Columbeanu) şi absenţa filmului DUMI- 
NICI CU BILET DE VOIE (N. Caranfil), 
„Creație remarcabilă“, care „nu a trecut 
de faza preselecţiei“. Ce a văzut cores- 
pondentul nostru în filmul lui Mihnea 
Columbeanu?" Pornind de la un caz 
neapărat autentic, decupat dintr-un co- 
tidian foarte la modă azi, ne sunt pre- 
zentate (cu aceleași posibilități artistice 
din producţii gen JACHETELE GAL- 
BENE, DRAGOSTE ŞI APĂ CALDĂ, A 
DOUA CADERE A CONSTANTINOPO- 
LULUI) ticuri, clișee din diferite medii 
ale vieții post-revoluționare. Personajul 
principal par să fie discuţiile liceenilor 
pe teme până nu de mult tabu, gagurile 
străine de orice simț sănătos al umoru- 
lui, scene 682008 ce înregistrează, evi- 
dent, cât, mai exact limbajul specific, 
totul pe fondul unei false povești de 
dragoste, conduse fără nici un simţ al . 
ridicolului, spre un final care, nu-i așa, 
trebuie să confirme adevărul din titlu“. 


După câteva considerații pe marginea 
fiimului SOMNUL INSULEI de Mircea 


` Din sumar: 
~ Septembrie 1994 


PE ECRANE: Neinvinsă-i dragostea; Vârsta 

inocenței; Misterul. crimei din Manhattan; Phi- 

ladelphia; Fetele rele cuceresc vestul; Made in 

America; Teren minat; Evadarea din Absolom; 
"Pânza de, păianjen 


PORTRETUL LUNII: Marcel lureș 
ŞI TOTUȘI, REGIZORII NOȘTRI FILMEAZĂ! 
CONCURS CU PREMII: Răspunsurile corecte 


INTEGRALA TRUFFAUT: Clipa de graţie între 
- nostalgie și uitare; Un cineast pentru cente- 
- nar; -Moralist al cruzimii 


` SPOT: Cineaștii şi autoritățile; Un nou 
Stallone? Servicii secrete 


DE LA BLĂNURI LA BLUGI 


CINEGLOB; FILM FAX; FAN CLUB 


INSTITUTUL GOETHE: O cinematecă a 
filmului. german 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ: Mircea Ale- 
xandrescu, Irina Coroiu, Adina Darian, Dana 
Duma, Rolland Man, Magda Mihăilescu, Dinu 
loan Necula, Eva Sirbu, Dumitru Solomon, 
Doina Stănescu. 


jar DER 


6 r 0 


Vă răspunde: 


Negoiţă Adrian, București; Gabriela Costache, Balo- 
testi (Vrancea); Mihaela Petrescu, Găiești (Dâmbo- 
vița); Larisa Cârdei, Dornești (Suceava) 


MARK PAUL GOSSELAAR Născut în urmă 
cu 20 de ani la-Los Angeles. Părinţii sunt de origine 
olandeză, tatăl inginer, mama — stewardesă. Mai are 
un frate și două surori. De foarte mic, pasiunea sa a 
fost actoria, improvizând adevărate scenete cu fra- 
tele și surorile sale, în care bineînţeles el avea rolul 
principal. „Mi-a plăcut întotdeauna să fiu number 
one“ mărturisește blondul actor. Părinţii n-au fost de 
acord ca fiul cel mic să urmeze cariera actoricească, 
dorindu-i ceva „mai stabil, ca de pildă matemati- 
cian". Cu mare greutate, la insistenţele prietenilor. si 
rugăminţile fiului, mama sa a acceptat ca el să se 
prezinte la o audiție pentru un rolişor într-o reclamă 
tv. Spontaneitatea și farmecul tânărului Gosselaar 
i-au făcut pe producători să-i încredinţeze unu! din 
rolurile principale în serialul Highway to Heaven. Au 
urmat Twilight Zone, Murphy Brown şi Good Mor- 
ning Miss Bliss. Remarcat de producătorul Peter En- 


FETELOR! 


ا ا 

in Glãvãneşti (Bacãu) ne scrie ADRIAN C. 

PĂTULEA de 24 de ani, de 10 ani abonat 

la. revista noastră, necăsătorit („nici n-am 

‘de gând să mă insor“): „Nu ştiu ce gân- 

desc fetele astea in ziua de azi, dar cred că 

au luat-o razna, visează la bărbatul ideal, 

la cel din visuri sau la cel din filme“. Dur, tipul! Să-l ci- 

tim în continuare: „De câte ori s-au pus in pielea omului 

şi nu a actorului, de câte ori au fost in pielea regizoru- 

lui, a machiorului, a scenaristului, a producătorului, a 

mașiniștilor şi încă a multor oameni care pun puţin su- 

flet ca să iasă ceva, bun sau rău, n-are importanţă (ba 

da; ce sens are să pui suflet ca să iasă ceva râu? — 

d.s.), dar care să arate spectatorului de rând că a vrut 

să demonstreze ceva, iar dacă n-a reușit a fost efectiv 

catalogat «ilm prost»?“ Bun, vă veţi întreba, şi ce-i cu 

asta? De ce fetele să se pună în pielea... omului? iată 

despre ce-i vorba: „Aşa că, fetelor, lăsați-i pe americani 

în pace, știu ei ce fac, și țin să vă mulțumesc că ۰ 
Tom Cruise, înainte de toate, e căsătorit.“ 

Oare de asta se ocupau fetele de Tom Cruise, fiindcă 
ar fi fost necăsătorit? A.C.P. le îndeamnă pe. aceleași: 
„Puneţi mâna şi citiți «Noul Cinema» din scoarţă-n 
scoarță, mai vizionaţi câteva mii de filme, mai citiți și voi 
câte ceva despre această artă, mai tăceţi și voi puţin 
cum am tăcut eu destui ani, şi după aceea daţi-vă păre- 
rile. Și nici atunci nu vă sfătuiesc“. În aceeași ordine de 
idei, este de acord cu părerile lui Tudor Popa care „a 
pus destul de bine degetul pe rană“ A.C.P. consideră că 
„mulți nu știu ce e acela un film, dar vin la un film ca să 
aibă de unde pleca și marea majoritate pleacă însoțiți, 

a că vă rog din suflet nu le mai publicaţi toate tâmpe- 
niile și observaţiile“. Dar dacă nu le-am publica, despre 
ce ar scrie A.C.P.? Şi cum am şti noi ce e-n mintea lor, 
ca să le putem spune: „puneţi mâna și citiți” sau „fete- 
lor, lăsaţi-i pe americani în pace"? 

_Cât despre adresa solicitată, îl rog pe corespondent 
sa se adreseze Televiziunii, departamentul film-teatru. 


“gel,i se propune rolul lui Zack Morris din Saved. by 
the Bell (Salvaţi de clopoțel), seria! tv de mare suc- 
ces, vândut în peste 34 de ţări, printre care și Romă- 
nia. Popularitatea câștigată cu Salvaţi de clopoțel a 
făcut, conform unui sondaj efectuat printre telespec- 
tatoare, să fie desemnat „cel mai fermecător. actor 
tv”. Ultimul rol: un tânăr iubitor de animale în White 
Wolt. Preterinţe: sportul — fotbalul, schiul și surtin- 
gul, dar mai ales motociclismul. „Îmi place la nebu- 
nie viteza și nu accept să fiu depășit de nici o ma- 
şină pe șosea. Cât am turnat în Salvaţi de clopoței a 
trebuit s-o las mai încet cu plimbările pe motocicletă 
de frica vreunui accident. Producătorul serialului 
mi-a pus în vedere că dacă mă vede în șa, chiar 
stând pe loc, îmi reziliază contractul. Îmi plac fetele, 
mai ales brunetele sí mă îndrăgostesc în fiecare zi, la 
prima vedere. Aşa că nu am o prietenă de suflet. Dar 
e timp suficient și pentru așa ceva”. 


PE SCURT: 


Adriana Tinuș, București: Robert Loggia, interpre- 
tul lui Mancuso de la FBI s-a specializat în roluri ne- 
gative. Astfel poate fi văzut ca tată denaturat în Ofi- 
ter și Gentleman; mafiot cu aere paterne în Scarface; 
psihiatru de familie în Psychose 2; bunic tiranic în 
Over the Top; şi din nou mafiot și vampir în Sânge 
inocent. in prezent îl puteţi vedea pe ecranele noas- 
tre, tot „negativ“, în Fetele rele cuceresc vestul. 

Horea Buluc, Sighișoara; Miriam Florescu, Brăila: 
„Idolul“ dumneavoastră, Rutger Hauer a fost actorul 
preferat al regizorului Paul Verhoeven care i-a încre- 
dinţat roluri în Turkish Delight, Spetters, inainte de a 
deveni șetul replicanţilor în Blade Runner și ucigașul 
de serviciu în Hitcher. Din păcate au urmat doar 
filme de serie B, C și uneori mai rău ca Voyage de 
John MacKenzie, vizionat la noi, aveți dreptate, pe 
casetă. 

Virgil Tomescu, Urziceni; Cătălin Burlacu, Buzău; 
Capoeira despre care aţi auzit vorbindu-se în serialul 
Tânăra stăpână, este o tehnică de luptă care îmbină 
mişcările de dans cu loviturile puternice. Stilui 


fată din laşi, care se nu- 
meste Oana dar care și-a 
luat pseudonimul CATHE- 
RINE TEMPEST, ne de- 
clară admiraţia sa nemăr- 
ginită pentru „inegalabilui 
Freddie Mercury“, dragostea sa pentru 
cântăreț, ignorând, la început din neşti- 
„inţă, apoi cu bună-știință faptul că era 
homosexual. Lucrurile au devenit de în- 
teles pentru corespondenta noastră 
abia când a văzut la T.V. un film cu Al 
Pacino, poliţist, în căutarea unui crimi- 
nal strecurat printre homosexuali. “Din 
acei moment am înțeles PERFECT ho- 
mosexualitatea. Din acel moment a 
început să mă fascineze şi obsedeze. 
De atunci am devenit pur şi simplu o 
fanatică, ador homosexualii, imi place 
totul la ei... îmbrăcămintea de piele, 
imorală (sic!), gesturile incitante, modul 
de a face sex, privirile tip «agăţat». Am 
înțeles perfect homosexualitatea lui Zi 
Freddie și sunt fericită că a trăit în F 
acest mod, a simţit niște plăceri imense ð 
(ceea ce nu simt un bărbat și o temelie, 
cert!)“. 


E ciudat că viața bărbaţilor homose- 
xuali poate trezi admirația unei femei. 
De obicei femeile (chiar şi cele cărora 
le plac... femeile) se pare că sunt dez- 
gustate de homosexualitatea bărbaţi- 
lor... Oricum, cazul corespondentei 
noastre este demn de un studiu psiho- 
logic, ceea ce nu ne stă în putinţă și 
în... profil. Cât despre filmul cu Al Pa- 
cino, ál cărui titlu ni-l solicită Oa- 
na-Catherine, este, dacă nu mă-nșeală 
~ memoria Cruising (N. red.: regia Wil- 

liam Friedkin, 1980). 


Cum se numește actrița din fotografie? Răspunsul în nr. viitor 


dmiraţia pentru Harrison 
Ford şi-o exprimă într-o 
scrisoare V.S. din Bucu- 
resti, care ne mulțumește 


atât pentru posterul publi- 
cat în revistă, cât şi pentru 
comentariul ia EVADATUL. Harrison 
Ford este„un actor pe care-l admir 
foarte mult pentru umanitatea persona- 
jelor sale.“ Filmul preferat cu H.F. este 


BLADE RUNNER căruia îi descoperă 
unele asemănări cu EVADATUL și care, 
după părerea lui V.S., ar merita „un co- 
mentatiu mai detaliat ; Este totuși un 
film frumos şi, aş indrăzni să spun, un 
film mare printre atâtea kitsch-uri S.F.“. 
Ar dori să afle adresa actorului. Vom 
încerca (N. red.: cronica la Blade Run- 
ner nr. 7/93, p.5; adresa lui Harrison 
Ford este — c/o Pac Mc Queency 146 
North Almont, Drive Suite 8 — Los An- 
geles, C A 90064, SUA.) 


moţionantă scrisoarea lui 

1 AUREL GUGIU din Bucu- 

> B reşti, care își exprimă du- 
rerea pentru pierderea 

unor mari actori care au 

fost iubiți de publicul de 

teatru şi de film: Amza 

Pellea, Toma Caragiu, Oc- 

tavian Cotescu. Cornel Coman. Ema- 


acesta de apărare-atac a fost adus în Brazilia secolu- 
lui al XVi-lea de către sclavii angolezi. Mult timp in- 
terzisă, practicarea acestui gen de luptă a fost ad- 
misă în 1937. 
>. tolanda lorga, București; Sebastian Cornea, lagi: 
Într-adevăr, l-aţi văzut pe Sasha Mitchel! (James, fiul 


lui J.R. din regretatul Dallas) in Cham, 
Karate Tiger 3. După ce a urmat cursurile celei mai 
cunoscute școli de arte marțiale „The Jet Center“ 
(printre profesori Chuck Norris, printre cursanţi, Jean 
Claude Van Damme și Patrick Swayze), Sasha Mit- 
chell. s-a specializat pe rolurile,.să le zicem, fizice. 
Violeta Rădină, București: John Lone s-a născut la 
Hong Kong în 1952. A studiat comedia la Academia 
din Beijing şi a plecat în Statele Unite unde s-a sta- 
bilit la vârsta de 18 ani. Prima sa apariţie pe ecran a 
fost în King Kong — 1976. Urmează: Iceman (1984) 
Dragonului (1985), Ultimul împărat (1987), The 


pion — | 


Modern (1988), M. Butterfly (1993). De curând a ter- 
minat filmările la The Shadow, regia Russell Mul- 
cahy, partener — Alec Baldwin. 

Maria Chivulescu, Bucureşti: George Peppard a 
murit la 8 mai, anul acesta, la Los Angeles, în urma 
unei pneumonii. Avea 65 de ani. Foarte cunoscut în 
anii '60 (a lucrat, printre alții, cu Blake Edwards și 
Edward Dmytryk): -a devenit un star tv în urma seria- 
lului A-Team. A regizat în 1978 Five Days From 
Home. 

Răspuns la foto cine ghicitoarea din nr. 8/94: Ac- 
trita este Demi Moore în filmul Nevasta măcelarului. 


Doina STĂNESCU 


de la 


La cererea unui foarte mare 
număr de telespectatori: 
Maxine şi Ocean Sommers (Michael 
MclLafferty)din Hotel Trade Winds 


noil Petruţ, Georg Á 
Patrichi, Silvia Pope. 
La această tristă ing 
adăugaţi Gheorghe G 

 Vâlcu, Constantin -Raup 
Dumitraş, Hamdi. Cerchez 
A.G. se întreabă de ce nü ۰ 
filme românești cu mari acto 
fac, dar, e drept, mai: puţine, „ 
mai sunt fonduri?“ se întreabă 
pondentul nostru. Şi asta. În p 
rând asta. 

Referindu-se la filmele străine, A.G. e 
nemulțumit de excesul de violenţă, dar: 
îi plac în schimb filmele cu„copilul mi- 
nune al anului '90“ — Macaulay Culkin. 
Ar vrea să afle adresa micului mare ac- 
tor. (N. red.: o puteți afla consultând 
colecția revistei noastre la nr. 5/1994. 


CU -Cl 


ICTORIA ALEXIU din Bu- 
curești: „Mă intreb dacă 
scenaristul și regizorul nu 
au trăit cumva... cu un se- 
ea in urmă, dacă nu sunt 
sau doar niște 
romantici imărziați.: Ce o face pe co- 
respondenta noastră să-și pună o astfel. 
de întrebare marginea serialului? 
Í kup pare stat de - ibil Mok dă 
al uioșător! În acest seco! 
in e rm a violenţa ostentativă, vulgaritatea 
stridentă, scenele comercial erotice 
ug (sic!) în mai toate 
mai există aseme- 
nea familie „respectabilă“ pentru care 
bunele maniere și educaţia, principie 
morale și etice, confesiunea la preot” 
sunt normele de conduită cele mai im- 
Vara „Frumoasele sentimente, 
chier peajunea dinie- Lida Alberto há 
Mariana sunt exprim ostentaţi 
chiar cu o discreție timidă او‎ 
tensionată, care sunt cu atât mai tulbu- 
rătoare“. Corespondenta ne roagă să 
publicăm o fotografie color a interpre- 
tului Rogelio Guerra și date din biogra- 
fia și filmografia acestuia, precum şi ale 
actriței Veronica Castro. Vom încerca. 
La = şi în ceea ce privește adresa soli- 
citată. 


(Continuare în pag. 23) 


Rubrica Dialog cu cititorii 
este realizată de DUMITRU SOLOMON 
a ج ر‎ E fa 


Pentru un grup de cititoare 
Uzina de autoturisme Pitești, 
din nou Dr. Quinn 

i EF g 


PIE IE لها اه دا‎ ri 


— 


15 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 6 5 


FETELE RELE 


e teritoriul recâștigat 
de western prin uriașul 
succes al Necruţătoru- 
lui lui Clint Eastwood 
se grăbeşte să prindă 
rădăcini şi noua peli- 
culă a lui Jonathan Ka- 


Western feminist 


CUCERESC 


tezei, dar nu e lipsit de argumente... 


de atracţie. În afara celor patru „fete 
rele“ plăcute privirii, spectatorii mai. 
pot urmări cu interes un personaj, 


mai bine zis un actor, pe Robert - 
Loggia. interpretul onestului. om af”, 


legii Mancuso trece de data aceasta 
în tabăra opusă, portretizând un 
bandit „rău până la măduvă“. ' 3 


t 


Bad Girls e Producţie: S.U.A., > 
Twentieth Century Fox, 1994 e Re- 
gia: Jonathan Kaplan e Scenariul: 
Ken Friedman, Yolande Finch după 
o povestire de Albert S. Ruddy, 
Charles Finch şi Gray Freederickson 
e imaginea: Ralf Bode e Cu: Made- 
leine Stowe, Drew Barrymore,. Der- 
mot Mulroney, Mary Stuart Master- 
son, Andie Mac Dowell, Robert Log- 


Oi Long, Whoopi Goldberg,Te 


plan. Aceasta încearcă să „ţină 
aproape" de filmul câștigător a trei 
Oscaruri, pornind de la un conflict 
asemănător: răzbuniarea unor prosti- 
tuate pe niște falși eroi ai Vestului 
sălbatic care le-au umilit și le-au ex- 
ploatat. Dacă în westernul lui East- 
wood femeile angajau ucigași pen- 
tru : a-şi pedepsi torționarii, în 
acesta pun chiar ele mâna pe pușcă 
și duc la bun sfârșit lichidarea ticå- 
loșilor machos £ 
Fetele rele. cuceresc vestul, işi 
asumă un destul de apăsat mesaj fe- 
minist. Deși aparţin unor tipologii 
diferite, cele patru protagoniste sunt 
toate mult mai „bârbate“ decât ad- 
versarii sau amicii lor, luptă mult 
mai îndârijit, ştiu ce-i acela 
fair-play-ul şi, nu în ultimul rând, ele 
sunt, în ciuda unei durități ostenta- 
tive, mult mai umane, Sumedeniei 
de calități li se adaugă frumuseţea și 
trebuie să fii din cale.afară. de exi- 
gent ca să rămâi indiferent la femi- 
nitatea şi grația unor Madeleine 
Stowe, Andie Mac Dowell, Drew 
Barrymore: sau Mary Stuart Master- 
son. Filmul lui Jonathan Kaplan pă-: 
cătuieşte, desigur, printr-un anume 
demonstrativism şi prin simplismul' 


No MADE 


luxul şi refluxui permisivităţii 
în societatea americană se 
oglindește prompt în produc- 
tia cinematografică. 

După sute de ani de segre- 
gaţie rasială și infinit mai pu- 
tini de convietuire normală, în 

ultimul deceniu ai secolului XX se înregis- 
trează un val de extremism pe dos, exerci- 


tat dinspre militanfii de culoare care, profi- 


tand de curentul PC (politicaliy correct — 
v. Noul Cinema nr. 8/93), sunt drastici în 
impunerea unei protecții excesive și uneori 
superflue. 

n replică, parcă, la conflictul declanșat 
ia reluarea celebrului film al lui Mankie- 
wicz Cleopatra, când s-a constatat cu in- 
dignare că protagonista, nu mai puţin fai- 
moasa Liz Taylor, nu era de... culoare, s-a 
ajuns la povestea parodică a acestei con- 
temporane regine -africane ۵ 
care este Whoopi Goldberg. Din categoria 
actorilor-logomotivă, ea și-a apropriat ime- 
diat scenariul, chit că initial nu era vorba 


£ 


VESTUL 


ti Madeleine Stowe, 


d Danson. 


` £ gy = 


Politic corect 


IN AMERICA 


de nici.o incompabilitate rasială, ci pur şi 
simplu de stabilirea unei paternităţi în 
urma unei inseminări artificiale. 

Deturnarea subiectului a fost făcută cu 
haz și cu excese. Eroina — mamă volun- 
tară. și energică proprietară a unui magazin 
cu pitoresc specific african — este și o vaj- 


„nică biciclistă, pedalând la propriu sí la fi- 


gurat pe detonarea tuturor tabuurilor. În- 
cepând cu abordarea frontală si francă a 
problemei  preconcepției în eprubetă și 
sfârșind cu etalarea atracției sexuale (nu 
doar) la vârsta a doua, trecând peste barie- 
rele convenţionale ale apartenenţei etnice. 

Conform. noului cod al eticii americane, 
pe seama blonzilor poți să te amuzi. A fost 
ales -drept cal de bătaie cvasi prototipul 
cow-boy-ului, acum lansat în afaceri cu 
mașini de mare tracțiune. Ted Danson 


- (amintind vag de Burt Lancaster), într-o 


postură ironic-tembelă; se revigorează (la 
trup şi suflet) odată intrat în raza de inte- 


` res (și acţiune) a celor două dinamice ne- 


grese, mamă și fiică (supradotată în mate- 
rie de ştiinţe exacte), ce-i vor schimba sti- 
iul de viaţă. Intuzia de vitalitate se propagă 
printr-o descătuşare de energie, o euforie 
muzicalo-dansantă în. ritm de rap, care-i 
cuprinde deopotrivă pe eroii albi sau şoco- 
latii, cât şi figuraţia intens „mixată“. 


În aceste condiţii nu a fost prea dificilă - 


sarcina lui Richard Benjámin, care de când 
a părăsit actoria pentru regie (a debutat cu 


_My Favourite Year — 1982), și-a câștigat 


reputaţia de expert în fun for fans. 


Irina COROIU 


Made in America e Producţie: S.U.A., 1993 
e Distribuit de Guild Film Romania e Re- 
gia: Richard Benjamin e Scenariul: Holly 
Goldberg Sloan, după o poveste de Mari- 
cia Brandwynne şi Nadine Schiff e Imagi- 
nea: Ralf Bode e Cu: Whoopi Goldberg, 
Ted Danson, Nia Long. Will Smith 


x 


Andie Mac. Dowell, 


Dana DUMA gia 


a 


TEREN 


ici Steven 

Seagal! n-a 

rezistat ten- 

taţiei de a-şi 

regiza pro- 

priile peli- 

cule şi iată-l semnând 

acest. Teren minat. Nu era 

greu de anticipat că starul: 

artelor marţiale va opta 

pentru un film de acţiune 

avându-se pe sine însuși 
ca vedetă: 

Bineînțeles că nu ne-am 


“pus mari speranţe în de- 


butul său regizoral, dar în- 
săilarea intrigii e din ca- 
le-afară de puerilă. Pare 
aproape de neînțeles cum’ 
eroul, un specialist în stin- 
gerea incendiilor, se 
apucă să provoace el în- 
suși unul, motivat chipu- 
rile de subminarea, unei 
companii petroliere care 


-poluează mediul în- 


Alaska. Urmărind incertul 
amestec de scene piroteh- 
nice cu bătăi și împușcă- 
turi în cascadă, m-am 
gândit că serialul Salvaţi 
de clopoței e genial. Aso- 
cierea pare forțată, dar 
într-unul dintre episoadeie 
acestuia, un personaj ros- 
tea memorabila replică: 
„În filmele lui Steven Sea- 
gal oamenii nu mor, ci ex- 
plodează“. Chiar așa. Ex- 
plodează ca nişte mane- 
chine din poliester 
dintr-un trucaj stângaci, 
fără să te facă măcar să 
tresari. In rest, Teren mi- 
nat ar putea fi văzut, 
poate, pentru parada mo- 
dei la eschimoşi, prilejuită 
de idila super-eroului cu o 
fată din părțile locului. 


Drew Barrymore, Mary Stuart Masterson 


Moda ` 
la eschimoşi 


MINAT 


B Steven Seagal 


Intr-adevår, blănurile pur- 
tate de Seagal -și de Joan 
Chen (cea din Twin 
Peaks)) sunt superbe. 


Dana DUMA 


On Deadiy Ground e Pro- 
ducție: S.U.A., Warner 
Bros., 1994 e Regia: Ste- 
ven: Seagal ® Scenariul: 
Ed Horowitz, Robin U. 
Russin ® Imaginea; Ric 
Waite e. Cu: Steven Sea- 
gal, Michael Caine, Joan 
Chen, John C: ۷ 


N 


۱ 


mh 


V ` EVADAREA 


are sunt filmele care så nu 
se constituie în pagini ex- 
cedentare ale dosaruiui ci- 
nematografic ce abordează sindromul 
post-Vietnam (Scara lui Jacob e o 
neașteptată excepţie). Păstrăm în aten- 
tie acele producții de onest nivel profe- 
sional care, pe lângă poveștile beli- 
coase, conțin şi umbra unei idei. 
Plasat în viitor — acțiunea se 
petrece în anul 2022 — în spaţiui 
izolat, de tip insular, un grup de pu- 
tere discreţionară cultivă de la dis- 


/ - PÂNZA 


aca romanul omonim al 

Cellei Serghi a oferit sfe- 

rei sale de cititori un anu- 

mit sentimentalism distilat 

care i-a asigurat rezistența 

în timp, recentul policier 
american realizat de David A. Priore o 
searbădă bomboană pentru gurmanzii 
acestui gen cinematografic care au 
gustat de prea multe ori ponciful falsei 
inocenţe. 

Asasinarea guvernatorului unuia din 
statele nord-americane constituie prile- 
jul răfuielii dintre două grupări ale ser- 
viciilor secrete, ceea ce ar fi fost o pre- 
misă incitantă, dacă protagoniștii nu se 
arătau mai experţi în cascadorii decât 
în arta disimulării și calculării mişcări- 
lor adversarului. Aşa însă, Tony Curtis 
face involuntar figura de decrepit; 
Charlene Tilton e o procuroare vindica- 
tivă; celelalte vedete mai palide lasă im- 
presia de bodyguarzi rătăciţi în atelierul 
de creiere electronice. O poveste de 
dragoste şters conturată agrementează 
din când în când șirul urmăririlor auto- 
mobilistice şi umane, posibil mod de a 
acuza (o dată în plus, și neconvingător) 
racila preponderenţei tehnicismului vi- 
deo. 

Rămâne ca nostalgicii Dallas-ului să 
se bucure de revederea texanei Lucy, 
caracterologic aproape netransfigurată, 
dar mai puțin pregnantă decât în recent 
încheiatul serial. De altfel, pradă culori- 
lor lăptoase ale peliculei, toate rolurile 
capătă o anume precaritate, pe lângă 
cea provenită din construcția scenariu- 
lui. Însăși pledoaria inițială a protago- 
nistului (pistolar, dar şi profesor de ac- 
torie) către ciracii săi, de „a intra în 
pielea personajului“, e minată de ipo- 


Vinovaţi şi vinovăţii 


DIN ABSOLOM 


1201 dar cu mijloace tehnologice cu- 
noscute azi conflictul între două tabere 
de condamnaţi care populează acest ۱۵ 
ritoriu. Oarecum rnaniheistă, dihotomia 
criminali venali-deţinuţi cu probleme de 
conştiinţă își găsește acoperire în faptul 
că liderul celei de-a doua categorii 
traiește continuu sub spectrui amintirii 
atrocităților pe care le-a comis, la or- 
din, într-un război imaginar, și apoi tot 
de el'.răzbuniate. Trimiterile spre pre- 
zent sunt subințelese. 

Procedeul supraimpresiunii ویو‎ 
rează remușcările, estetizând însă exce- | 
siv figura vedetei (Ray Liotta) fără a-i 
transforma, totuși într-un personaj con- 
templativ. Tot în interesul acestui „dur“ 
la modă este şarjată imaginea, principa- 
iului său oponent, șef al taberei. crimi- 
nale, văzut în chip de rocker rău și pus, 
la colț de ۰ 


Mișcări de aparat sinuoase, precum şi 7 


un montaj percutant concură întru con- 


*struirea unei naraţiuni fluente, aptă să 


determine un gând, mai ales datorită 
refuzului enunţării unei soluții finale ca- 
tegorice. Destinul funest al unicului 
personaj cu morgă intelectuală, precari- 
tatea celor ce tin. frâiele puterii, postu- 
larea unei vinovății universale sunt câ- 
teva dintre coordonatele permanente 
ale condiţiei umane. Punerea marelui 
public în contact cu ele este necesară, 
chiar și într-o peliculă de serie B. ~ 


Dinu-loan N. 


Escape from Absolom e Producţie: 
SUA, 1994, Pacific Western. e Regia: 
Martin Campbell e Scenariul: Michael 
Gaylin, Joel Gross Cu: Ray Liotta, Mi- 
chael Lener, Stuart Wilson, Lance Hen- 
riksen, Ernie Hudson, Kevin Dillon 


Falsă ۵ 


DE PĂIANJEN 


crizie. Pânza de păianjen se înscrie în ` 
linia sumedeniei de filme făcute pe 
seama durității, uneori chiar venalităţii 
serviciilor secrete, în care vocea autori- 
lor a fost marcată de o undă de com- 
plezenţă, ba chiar falsitate. ۵6۶ 
de partituri, ce usor se mai încurcă ele! 
Dinu-loan NECULA 


Center of the Web e Producţia: S.U.A., 
Winters Group, Sovereign investment 
Group ® Regia, scenariul: David A. 
Prior e ۱ inea: Andrew Parke e Mu- 
zica: Greg Turner e Cu: Tony Curtis, 
Charlene Tilton, Robert Davi, Bo Hop- 
kins 


4 Charlene Tilton 


۱ 


۳ 
۱۱۲۱۱۱۷۱۱۱5۰۱ 


DRAGOSTEA 


xistă în cinematografia noastră postrevoluţio- 

nará o preferință vădită pentru medii sociale 

interlope și ambianțe -maladive care până nu 

demult nu puteau apărea în filme. Prea multa 

pudoare dinainte de 1989 făcea ca adesea să 

avem de-a face cu creaţii lipsite complet de 

autenticitate. Acum, dorința prea evidentă de a şoca specta- 

torui duce la filme plicticoase prin repetiție, imprevizibil fiind 

doar numărul personajelor care își vor dezvălui goliciunea. 

Ceea ce înainte putea fi picant, astăzi a intrat în obişnuință 

şi până şi spectatorii cei mai puțin pretenţioşi așteaptă și alt- 
ceva de la un film. 

Mihnea Columbeanu încearcă în lungmetrajul său de de- 

but să ofere şi acel altceva. Dar între dorinţă și împlinirea ei 


in premiera 


-e o cale lungă și nu i-a stat în putinţă regizorului să o stră- 


bată. La conferințele de presă, el știe să explice ce a dorit să 
ne facă să vedem pe ecran, dar noi vedem cu totul altceva. 
Într-un text intitulat „Am reușit...? N-am reusit...?" el în- 
cearcă să-și analizeze singur filmul. Răspunsul este însă: n-a 
reușit. Nici măcar ceea ce el crede că a izbutit, adică: „să 


„construiesc o poveste cinematografică riguros structurată, 


coerentă și articulată abil (...) să redescopăr limitele finale 
ale prostiei, răutăţii, obtuzității omenești (...) să demonstrez 
că sexul nu rimează neapărat cu pornografia, ba chiar poate 
trezi emoții estetice“. 

Povestea fetei care, crezându-se părăsită de iubitul ei se 
sinucide și reînvie în momentul în care cadavrul, care nu e 
cadavru, e violat de un necrofil, urmând tot felul de compli- 
caţii în legătură cu încadrarea juridică a cazului şi cu virgini- 
tatea pierdută și recăpătată printr-o intervenţie chirurgicală, 
este oricum, numai riguros structurată și abil articulată, nu. 
Personajele sunt lipsite de substanţă, sunt umbre cu apa- 
rente umane. Chiar modul lor de exprimare este o încruci- 
sare barbară între ceea ce își închipuie un băiat bine crescut 
că-și spun mitocanii între ei. cu elemente de limbaj cazon. 
De aici lipsa de motivaţie a unor acțiuni, senzaţia de adună- 
tură de fapte disparate băgate într-un sac comun pentru a 
umple o oră și ceva de proiecţie. 

Mediul social asupra căruia ochiul regizorului poposește 
ar fi putut fi suculent, iar amestecul de aparentă respectabi- 
litate și reală imoralitate a multora dintre personajele extrase 
dintr-un album cu personaje-tip pentru un prătuit orăşel de 
provincie era susceptibil de a crea situaţii interesante. (Pen- 
tru a ne convinge că acţiunea se petrece în provincie, așa 
cum susţine în programul de sală, regizorul ar fi putut să se 
străduiască să nu lase în cadru mașini cu număr de Bucu- 
rești, și nici plăcuţa care indica una din secțiile de poliţie ale 
capitalei!) 

Punctul care a făcut subiectul celor mai multe discuţii în 
jurul filmului este sexul. Evident, nu avem de-a tace cu o 
producție pornogratică, dar nici emoții estetice nu avem. Ba 
chiar dimpotrivă. Acumulând prea multe scene ce se doresc 
erotice, filmul se întoarce împotriva sa și devine cât se poate 
de antierotic. Nu ne deranjează nici faptul că avem de-a face 
cu necrofilie, cu incest, fetișism, sau cu doi minori care în- 
cep să descopere dragostea fizică — astfel de lucruri pot fi 


văzute și în filme importante, cu miză și substanţă artistică 


(Lună rece de Patrick Bouchitey, Chinatown de Roman Po- 
lanski, Viridiana de Luis Bunuel, Pretty de Louis Malle 
— ar fi câteva exemple). Ceea ce ne deranjează este exce- 
sul, toată lumea de orice vârstă și în orice împrejurare, se 
gândește doar la sex, cu oricine, oriunde, oricând. Nu cred 
că regizorul gândeşte că viata e făcută numai din și pentru 
sex, chiar în lumea pe care o zugrăvește. Dar asta rezultă pe 
ecran. Pentru că ceea ce lipsește cu desăvârșire este știința 
de a povesti în imagini, de a crea momente de cinema au- 
tentic. Dintr-un fapt divers găsit într-un ziar Mihnea Colum- 
poani nu a reușit să realizeze decât un fapt givers cinemato- 
grafic. 


Rolland MAN 
Ú il z 
Neinvinsã-i dragostea e Producție: Alpha Film International, 
1994 e Scenariul și regia: Mihnea Columbeanu e یو‎ cr 
Alexandru Groza e Cu: Dana Măgdici, Geo Costiniu, Dorina 
Lazăr, Valentin Uritescu, Cornelia Alexoi-Columbeanu. 


5 5 5 15 5 5 5 5 1 86 
| 5 


L2 19, 
5 5 5 5 5 2 LI 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 6 6 


Winona 
şi Daniel Day-Lewis - 


٩ ایس‎ 


nainte să se decidă a face filmul. Scorsese 

a călătorit mult, cu trenul sau cu maşina, 

de-a lungul și de-a latul Angliei, citind ro- 
manul Edithei Wharton. Confrunta ceea ce citea 
cu ceea ce vedea în provincia engleză troienită 
de amintiri, dar şi de zăpadă. O Anglie vie între 
ziduri vechi. Totul i-a readus în minte filme din 
copilărie (Moștenitoarea lui Wyler, de pildă), dar 
şi dintre cele mai recente, cum ar fi ale lui James 
Ivory. „Când James Ivory filmează o încăpere de 
epocă — spune Scorsese — acolo rămii cu privi- 
rea. Totul ţine, probabil, mai mult de viziunea lui 
culturală, de felul cum înțelege acest decor. Îşi 
plasează camera de luat vederi astfel încât nici 
n-ar mai putea exista un alt unghi. Vezi într-ade- 
văr acea încăpere ca și toate amănuntele ei. Eu 
unul m-aș simţi mai în largul meu să plasez ca- 
mera de luat vederi într-un restaurant italian, 
într-o biserică, într-un club sau într-un local deo- 
cheat din «Lower East Side». Am fost încântat să 
descopăr în romanul lui Wharton toate amănun- 


SCORSESE 


tele despre decor și vestimentaţie, despre mesele 
ce se dădeau, ce anume se mânca şi cum se 
aranja o masă... Ei toți trăiau într-un fel de lume 
hieroglifică, în care lucrul real nu era spus nicio- 
dată pe șleau, nu era făcut și nici chiar gândit 
aievea, ci doar reprezentat printr-un lot de semne 
arbitrare". 

Te întrebi de ce oare a părăsit realizatorul lu- 
mea atât de vivace, de frustă şi insolită, dar mai 
ales atât de bine cunoscută de el, aceea a „străzi- 
lor rău famate“, a boxerilor, a gangsterilor, șoferi- 
lor de taxi din „Mica Italie“ new yorkeză în care 
s-a născut? O spune singur: „Am dorit întotde- 
auna să fac ceva romantic. Și apoi, există popula- 
ritatea pe care a creat-o un film cum este Cameră 


‘cu vedere și altele din aceeași familie (v. și Rămă- 


șițele zilei) care par să demonstreze succesul 
acestui stil“. Sfârșind de citit cartea Edithei Whar- 
ton, Scorsese şi-a dat seama, înainte de toate, că 


însăși creativitatea sa se poate înnoi și îmbogăţi 
ca expresie.-Şi de aici o tragedie de moravuri, o 
lume sufocată (realizatorul afirmă că este filmul 
lui cel mai violent), o tragedie care se consumă 
fără gesturi larg teatrale, fără tremolouri şi stri- 
gate acute de suferinţă, ci într-un fel de coregra- 
ie a unor fantome asfixiate sub baldachinul con- 
venţiilor inexorabile. O lume victoriană, s-ar 
spune, dusă pe celălalt țărm al Atlanticului fără 
să se fi neglijat ori uitat nimic din canoanele eti- 
chetei sale. O lume căreia i s-a spus de altfel „la 
belle-&poque new-yorkeză" deja trecută în amin- 
tire când a izbucnit primul război mondial. 

Filmul lui Scorsese Vârsta i este o pro- 
vocare și un pariu, în primul rând cu sine însuși. 
Acest „Goya de pe Strada 10“, cum i s-a spus lui 
Scorsese, și-a mutat privirea spre o amintire te- 
zaurizată în literatură și pe care trebuia s-o reîn- 
vie într-un decor reconstituit, spre un timp în 
care ar fi fost nevoie de o zi întreagă ca să ajungi 
dintr-un oraș într-altul. Pe atunci o primire, o sin- 
drofie, o plimbare își aveau catehismul lor deloc 
ușor de împlinit. În atmosfera în care eticheta 
funcţiona mai implacabil decât un cod de legi, 
mărturisirea sentimentului de dragoste nu-şi gă- 
sea momentul potrivit nici după ce viaţa își con- 
suma întregul ei ciclu. Şi așa, trei personaje își 
devoră existența, așteptând recuperarea într-un 
timp în care să aranjeze EL lucrurile pe care oa- 
menii nu ajung în mod firesc să le facă, prinși în 
opreliști tot de ei puse. 

Ceea ce i s-ar putea reproşa lui Scorsese, la o 
judecată mai adâncă devine o calitate: si anume 
faptul că personajele povestirii sale nu devin nişte 
persoane, că rămân doar simboluri ale unei lumi 
asfixiate de convenții, în care chiar sentimentul 
nu este decât un gest, un gest amânat, abia schi- 
tat și apoi reţinut, înăbușit din pornire. Evoluții 
ale unor umbre dansante. Reproșul este însă de- 
clarat atunci când cauţi să legi această lume de 
cadrul în care ea evoluează, un cadru cu minuţie 
reconstituit, care nu devine si el un personaj al 
povestirii, ci rămâne doar un martor inanimat, o 
prezență documentară și documentată, alături de 
niște personaje ale unui joc straniu de-a viața 
aristocratică. Nu este suficient să vrei să montezi 
un dejun impunător, ori un bal în lumea bună ca 
să te consideri egal cu Visconti. Dar nici nu văd 
un spectator, un iubitor al filmului adevărat, care 
să-și refuze plăcerea de a asista la această aven- 
tură artistică, la această incursiune temerară în 
atât de fragila încremenire de sentimente nemăr- 
turisite, uitate între dantele, cristaluri și porțela- 
nuri, aventură întreprinsă de unul dintre cei mai 
înzestrați cineaști ai lumii de astăzi. 


Mircea ALEXANDRESCU 


The Age of Innocence e Producţie: Cappa/De 
Fina, S.U.A., 1992 e a: Martin Scorsese e 
Scenariul: Jay Cocks și Martin Scorsese după ro- 
manul Edithei Wharton e Imagine: Michael Bal- 
haus e Cu: Daniel Day-Lewis, Michelle Pfeiffer, 
Winona Ryder, Geraldine Chaplin 


Cineastul despre sine 


e „Am descoperit cinematogralul privind la te- 
levizor. Pe când eram eu copil, se difuzau doar 
lilme englezești, italienești și americane. Nu se 
dădeau niciodată filme franţuzești, în afară de 
Frumoasa și Bestia și Copiii Paradisului. Așa că 
eu am descoperit cinematograful francez și japo- 
nez abia când am început să frecventez sălile de 
cinema. 

e Când aveam cincisprezece ani, mă identifi- 
cam foarte tare cu personajele masochiste ale lui 
Dostoievski. „Însemnări din subterană“ m-a inspi- 
rat pentru Taxi Driver. Mai târziu, m-am inspirat 
din „Jucătorul“ pentru personajul lui Nick Nolte 
din New York Stories. Mă simt atras de persona- 
jele conflictuale și angoasate, majoritatea indivizi 
striviți de o societate ale cărei legi sunt foarte 
stricte. Unii supraviețuiese ocolindu-le, alții răs- 
tălmăcindu-le. 

e La Jules și Jim nu pricepeam relaţia dintre 
cele. trei personaje. Ce mă impresionase fusese 
stilul filmului. Mai târziu am înţeles ce voiau să 
însemne cuvintele” „sensibilitate artistică“, „alini- 
tate electivă“: Cu vremea, aveam să înțeleg și că 
nu trebuie totdeauna să analizezi un film, pentru 
că un film-se poate și trăi. Aveam să descopăr și 
Trageţi in pianist, și alte filme ale lui Truffaut, 
care are o influenţă enormă asupra cinematogra- 
fului meu. 

e Nu mi-am zis niciodată: «Vreau să combin 


stilurile european, asiatic şi american!» Dar cred 
۰ 


că, inconștient, toate aceste influențe se regăsesc 
în filmele mele. Sunt italo-american. Trăiesc în 
America. Fac deci filme americane. Și, în mod 
special, filme de pe coasta de est a Americii. 

e Multe filme m-au influențat la Vârsta inocen- 
ei: Moștenitoarea de William Wyler, Barry 

yndon de Stanley Kubrick, Departe de lumea 
dezlănțuită al lui John Schlesinger. Ca să nu mai 
vorbesc de Samuel Fuller sau Orson Welles... În 
timpul filmărilor la Vârsta inocenţei, m-am gândit 
mult şi la Ophiils, în special la Lola Montes sau 
Madame de... pe care le ador. 

e Pe Renoir l-am descoperit pe când îl desco- 
peream şi pe Rossellini. Jurnalul unei cameriste 
m-a marcat. Marea iluzie m-a obsedat multă vre- 
me. Calea de aur e un film de care nu mă 
plictisesc niciodată. Fluviul a fost unul dintre fil- 
mele mele preferate la 14 ani. Regula jocului sper 
să-l înțeleg mai bine cu timpul. 

e Totdeauna m-au fascinat filmele de epocă. 
Când am văzut prima oară filmul lui Roberto 
Rossellini Luarea puterii de către Ludovic XIV am 
înțeles. că sub costumul de epocă se pot alla oa- 
meni în carne _şi oase. Aceste personaje istorice 
nu erau doar nişte imagini, ci inși ca oricare, cu 
care să te poți identifica, cărora le poti înțelege 
comportamentul, motivațiile. Mi-am dorit să lac 
un film de epocă din care să nu lipsească senti- 
mentele. 

e Ghepardul e un model al genului. Sufrage- 
ria era „teatrul“ favorit al lui Visconti. lar scena 
de la operă din Senso e inegalabilă. Pare simplă, 
dar e de o complexitate incredibilă. Modul de a 
cadra și felul în care personajele se deplasează 
dovedește un înalt simt coregrafic. Există o per- 
19015 omogenitate între sunet şi imagine. impre- 


sionează, deasemenea, prin suma de senzaţii co- 
municate prin intermediul șocului coloristic. Lui 
Visconti nu-i e frică să plonieze în melo, adap- 
tează mizanscena în funcție de asta și sfârșește 
prin a-și lua zborul. Dar ceea ce mă mişcă înainte 
de orice la Visconti e emoția. 

e Genericul de la Vârsta inocenţei e făcut de 
Saul Bass, cel care le-a creat și pe cele de la 
Psycho şi Vertigo. Elmer Bernstein, care a făcut 
muzica la Vârsta inocenţei, e un mare admirator 
al lui Bernard Herrmann. Ca și mine. A făcut 
aproape toate benzile. originale ale filmelor lui 
Hitchcock și m-am bucurat când a acceptat să 
compună muzica pentru Taxi Driver. Admir mult 
semnificaţia mișcărilor de aparat și montajul fil- 
melor hitchcockiene. E cinema pur. Poţi să 
oprești sonorul și să te delectezi privind imaginile 
Filmează ca un ۰ 

e Când lucrez, las adesea televizorul aprins. În 
timp ce-mi montez lilmele, mă amuz câteodată 
recitând dialoguri din Hitchcock pe care le știu 
pe de rost. 

e Am visat totdeauna să fac filme cu măcar 
300 de cai... Dar e cam dificil să împac pasiunea 
mea pentru western cu subiectele pe care le tra- 
tez. Câteodată ajung să-mi spun că nu sunt un 
cineast adevărat. Pentru mine adevărații cineaști 
sunt artiștii ca Akira Kurosawa sau John Ford 
care fac filmele pe care mi-ar fi plăcut să le fi fă- 
cut eu. Au ceva magnific, ceva ce eu nici n-aş 
visa să pot face. Pentru asta prefer să nu-mi re- 
văd filmele, odată terminate. Știu că nu voi găsi 
lucrurile care-mi plac la alții. Privesc filmele al- 
tora pentru plăcerea și magia care îmi sunt nece- 
sare să-mi fac propriile filme...“ 


nr 


V 


oody Allen rămâne cel mai cha- 
plinean cineast contemporan. În- 
tre- numeroasele virtuţi ce îi 
apropie, este și aceea de a îm- 
bina, cât se poate de natural, 
arta cu divertismentul. Sau, dacă 
vreţi, viceversa. Spre deosebire de Cha- 
plin însă, care îşi deghiza dandy-ismul 
sub accesoriile devenite . între timp 
obiecte-cult: mustața, melonul, basto- 
nul, pantofii scâlciați..., Allen se joacă 
practic mereu pe sine, el poartă același 
sacou în care poate fi văzut și pe stradă 
in Manhattan sau Brooklyn, dând glas 
propriilor angoase existenţiale într-un 
exerciţiu de auto-psihanaliză. 
in Misterul crimei din Manhattan, e! 
reia considerentele asupra cuplului şi 
căsniciei. Dacă în primele sale filme 
partenerii erau, firesc, la ceasul prime- 
lor iubiri, acum, cei doi soţi — el editor, 
ea casnică (Allen și Diane Keaton) se 
află după 25 de ani de căsnicie. Senti- 
mentele nu s-au stins, dar monotonia 
coabitării. îi determină pe fiecare sä 
caute inofensive ۷۵08۲1 din plictis. 
„Triunghiul” sau „cadrilul“ astfel profi- 
late devin însă — noutate absolută în 
filmografia cineastului — miza drama- 
turgică a unei intrigi polițiste. 
Moartea subită a unei vecine de pa- 
lier prilejuiește astfel saltul de la preo- 
cupările sentimental-conjugale la cele 
detective. Soția editorului e convinsă că 
soțul victimei este criminalul. Spre a 
aduna probe, ea se hazardează într-o 
urmărire susţinută, începând cu intra- 
rea prin efracţie în apartamentul vecin 
şi culminând cu filajul într-un hotel du- 
bios, unde ea a văzut „moarta“, vie! 
Umorist „rafinat, Allen nu ia situaţiile 
şi nici personajele cu totul în serios, lă- 
sând mereu loc pentru o alternativă iro- 
nică, iar replicile sale, se ştie, sunt ade- 
vărate aforisme. Sfătuit de soţie să faca 
puțină mişcare, editorul nu ezită să-i 
răspundă: „prefer atrofierea.“ Antrenat 
în exibiţiile ei detective, editorul, mort 
de spaimă, explică de ce e alb ca varul: 
„Tocmai am făcut o donaţie totală de 
sânge!" Dus cu forța la operă, el pro- 
testează comentând: „Când ascult prea 


Întoarcerea la 


intre metodele de clasificare a filme- 

lor lui Woody Allen, cea a plasării 

unui grup de pelicule sub semnul 

muzei inspiratoare este, poate, cea 

mai tentantă. Dacă Louise Lasser, a 
doua soţie a cineastului, a fost o prezență 
lipsită de pregnanţă în comediile din prima 
parte a carierei lui regizorale (Banane — 
1971, Tot ce aţi vrut să știți despre sex şi 
n-aţi îndrăznit să întrebaţi — 1972), Diane 
Keaton a devenit de la primul rol (in Mai 
cântă o dată Sam — 1972) un personaj alle- 
nian tipic. Deși indeplinește parţial funcţia de 
alter ego al autorului, ea întruchipează fe- 
meia ideală. fie cå apare în ipostază de veri- 
șoară agoste și moarte — 1975), de soție 
(Mai tă o dată Sam — 1972), de prietenă 
(Annie Hall — 1977) sau de amantă (Manhat- 
tan 1979). Pasionată de psihanaliză, ușor 
excentrica, anxioasă, dar având simţul umo- 
rului, Diane Keaton este o tipică citadină de 
pe Coasta de Est. După despărțirea de Wo- 
ody Allen ea devine muza lui Warren Beatty 
care o va distribui în Reds — (1980), idila lor 
supraviețuind însă puţin lansării cu succes a 
filmului. 

Woody Allen. a continuat să meargă pe 
propriul sâu drum, găsind o altă parteneră de 
viață care îndeplineşte si rolul constant de 
parteneră în film, Mia Farrow. Daca Diane 
Keaton cucereşte cu naturalețea cu care se 
joacă pe sine însăşi, atu-ul celeilalte este 


WOODY ALLEN 


mult Wagner, îmi vine să invadez Polo- 
nia.“ 

Verva situaţiilor nu estompează 8 
viziunea gravă a cineastului, gâlceava 
sa cu lumea, avansând din nou ideea 
(după Crime și delicte) că reușşitele in- 
dividuale în societatea modernă se ba- 
zează adesea pe crimă. 

Ca şi cum latura comică-polițistă a 
filmului nu ar fi fost deajuns de capti- 
vantă — şi este — Allen o întregește cu 
o pasională declaraţie de dragoste la 
adresa înaintaşilor. El nu practică cita- 
tul cinematografic expozitiv, ci îl inte- 
grează efectiv în substanţa intrigii și în 
biografia personajelor creând o seducă- 
toare complicitate organică cu istoria 
filmului. Hitchcock cu Vertigo, Welles 
cu Doamna din. Shanghai și Rita Hay- 
worth, Resnais cu And trecut la Marien- 
bad, Fred Astaire și Grace Kelly sunt 
evocaţi direct sau prin sugestii. Misterul 
crimei... devine oglinda pasiunilor cine- 
file ale autorului. 

„Am făcut acest film pur şi simplu din 
plăcere”, a declarat regizorul. Aceeași 
plăcere o ai sí ca spectator. Umor, sus- 
pens, jocuri de cuvinte, replici ilariante 
rezumând un alt gând-obsesie al regi- 
zorului: „După ce că viata e scurtă, mai 
e او‎ ۰ 

Filmul său e o comedie polițistă cu 
substrat dramatic. Ca viaţa. Dacă iei în 
consideraţie chiar statisticile ce menţio- 
nează că în cartierul high-life new-yor- 
kez se petrece, în fiecare zi, o crimă. 
„Câteodată -chiar două!“, comentează 
într-un interviu Woody Allen. 

Adina DARIAN 


Manhattan Murder Mystery e Produc- 
ție: S.U.A., 1993, Tristar Pictures e Re- 
gia și scenariul: Woody Allen e Imagi- 
nea: Carlo Di Palma e Cu: Alan Alda, 
Woody Allen, Anjelica Huston, Diane 
Keaton, Jerry Adler, Joy Behar. 


muza dintâi 


după cum mărturisește cineastul intr-un in- 
terviu, „puterea ei de a compune, de a juca 
de fiecare dată un personaj diferit“. Capacita- 
tea de metamorfoză este probată de partitu- 
rile atât de diferite jucate de Mia în Comedie 
erotică a unei nopți de vară (1982), Broadway 
Danny Rose (1984), Trandafirul roșu din Cai- 
ro (1985), Hannah și surorile sale (1986), 0 
altă femeie (1988), Crime și delicte (1989). 
Rolul din Bărbaţi şi neveste (1992) a anticipat 
în mod bizar separarea brutală de regizor, in 
urma idilei acestuia cu fiica ei vitregă Soon 
Yi. 

Dupã ce ecourile scandalului s-au mai es- 
tompat, cineastul a avut puterea s-o ia de la 
capat, contrazicând previziunile sumbre ale 
celor care-i vedeau cariera încheiată. S-a re- 
lansat cu această comedie polițistă savuroasă 
care marchează revenirea la muza dintâi, 
Diane Keaton. Prevăzut initial pentru Mia 
Farrow, rolul a fost rescris şi adaptat din 
mers, devenind cea mai amuzanta partitură 
din Misterul crimei... 

Dana DUMA 


Între 1-10 septembrie s-au putut ve- 
dea 7 dintre filmele autorului în cadrul 
Medalionului organizat de Cinemateca 
Română. 


e 


e la Dama cu camelii la 

Love story — repere so- 

lide în materie — și până 

în zilele noastre, maladiile 

fatale au garantat întotde- 

auna succesul la public. 
Combinația „amor-maladie fa- 
talā" mai ales, s-a dovedit imba- 
tabilă. Ea a făcut modă, a frânt 
inimile spectatorilor, a spart gea- 
murile cinematografelor și, când 
nu a „produs“ chiar opere de va- 
oare, a produs bani. Mulţi bani. 
Jonathan Demme, regizor grav, 
necruţător — Tăcerea mieilor vă 
mai spune ceva? — nu și-a pro- 
pus să exploateze dorința spec- 
tatorului de a se înduioșa la su- 
ferinta aproapelui său. Philadel- 
phia nu este o poveste „de dra- 
goste și moarte la homosexuali“, 
el nu este nici măcar un film 
despre homosexuali, ci un film 
care aduce, pe banca acuzaților, 
discriminarea, intoleranța şi 
injustiţia socială. Philadelphia 
este procesul unui proces. Un 
avocat, abia angajat la o mare 
firmă pentru calitățile sale profe- 
sionale, este concediat pentru ca 


JONATHAN DEMME 


— tocmai s-a aflat — este se- 
ro-pozitiv. Avocatul dă firma în 
judecată. El ştie că adevăratul 
motiv nu este boala, ci faptul cá 
este homosexual. Dovada princi- 
pală: o colegă, și ea sero-pozi- 
tivă nu a fost concediată. Ea a 
contactat boala printr-o transfu- 
zie. Din punctul lui de vedere 
discriminarea este clară. Ur- 
mează ca ea să devină clară şi 
din punctul de vedere al Justiţiei. 
Nu întâmplător — nimic nu este 
întâmplător ۰ în acest film con- 
struit cu o rigoare matematică — 


Eva SIRBU 
(Continuare în pag. 21) 


Philadelphia e Producție Tristar 
Statele Unite 1993 e Regia: Jo- 
nathan Demme e Scenariul: Ron 
Nyswaner e imaginea: Tak Fuji- 
moto e Muzica: Howard Shore e 
Cu: Tom Hanks, Denzel Washing- 
ton, Jason Robards, Antonio 
Banderas, Joanne Woodward. 


SIDA: Un subiect la modă 


uccesul internaţional al unui 

film. ca Philadelphia a tăcut ca 

foarte multi regizori, .produca- 

tori şi actori să se intereseze 

de subiecte care tratează pro- 

blema homosexualității şi a 
flagelului SIDA. Dupa ce, ani în şir, 
astfel de filme erau produse mai mult 
de independenţii americani și de eu- 
ropeni (v.nr. 4/93), a sosit momentul 
ca marile studiouri să intre în joc, sti- 
mulate sí de premiile obţinute de fil- 
mul lui Jonathan Demme (Ursul de 
argint la Berlinala '94 și Oscarul pen- 
tru interpretare masculină pentru 
Tom Hanks), Dintre cele peste șaizeci 
de proiecte pe această temă, câteva 
se află intr-o stare avansată de pregă- 
tire. 

e The Normal Heart este o piesă 
de mare succes despre dragostea în 
anii SIDA pe care dramaturgul Larry 
Kramer o transformă acum într-un 
scenariu de film. la cererea Barbrei 
Streisand, ca producătoare şi regi- 
zoare. Dustin Hoffman s-a arătat inte- 
resat de rolul principal. 

e Robert Altman, care îşi propune 
mereu pariuri ambiţioase, va aduce 


pe ecran piesa — care durează nu 
mai puţin de opt ore — Angels in 
America, piesă ce i-a adus dramatur- 
gului Tony Kushner un premiu Pulitz- 
er. Pentru rolul îngerului care co- 
boară pe Pământ, în acest sfârşit de 
mileniu corupt, bântuit de ravagiile 
maladiei, a fost aleasă Jodie Foster. 
Al Pacino ar fi şi el interesat de un 
rol. 

e Whoopi Goldberg interpretează 
rolul unei cântărețe lesbiene care că- 
lătorește de-a lungul Americii cu o 
prietenă seropozitivă (Mary-Louise 
Parker) intr-un road-movie produs de 
Warner Bros. Boys on the Side. 

e Alte proiecte:Object ot My Affec- 
tion (cu Robert Downey Jr. şi Sarah 
Jessica Parker) și The Colonel Mar- 
garethe Cammermeyer Story (cu 
Glenn Close). Producătorul Neil Me- 
ron declară — nu fără un oarecare ci- 
nism: „Avem. de-a face cu subiecte la 
modă, ceva nou. În urmă cu câţiva 
ani regizori de culoare ca Spike Lee 
şi John Singleton au impus un cine- 
matograt ce se ocupa de problemele 
celor de culoare. Acum. la ordinea zi- 
lei sunt homosexualii şi seropozitivii.“ 

= 


e-am refugiat într-o prea 
frumoasă sală de recepție 


a Teâtrului Odeon, în 
drum „spre“, am trecut 
chiar pe lângă loja din 
care am văzut „Richard...“ (în picioare, 
striviță intre o spetează de scaun și 


uşa). Atmosfera ar fi prielnică unui înce: 


ut pompos, de tipul: „stau de vorbă cu 

chard al ۱۱۱-۱۵۵, dar in „sonorul“ ei 
pâtrunae, victorios, un zgomot teribil 
de pick-hammer. În jurul Teatrului se 
fac „lucrări“. Richard al Ili-lea așează 
ceștile cu catea pe masă, apoi se duce 
să închidă terestrele. „E mai bine, nu?" 
E mai bine, da. Oricum, inceputul acela 
nu se potrivea. Prezenţa, numai liniște 
şi amabilitate sub care vibrează, abia 
perceptibil, un orgoliu „bine temperat“, 
impune un singur personaj: Marcel lu- 
reş. Actorul — in fine! — folosit cum se 
cuvine, în teatru ca și în film. În timp ce 
tocmai cucerea publicul londonez cu 
„Richard...“, la Cannes — mi s-a spus 
— Generalul Ipsilanti din „O vară و‎ 
neuitat” făcea senzație, iar absența in- 
terpretului din Festival era viu comen- 
tată. În același timp, pe ecranele de 
„acasă“, el putea fi văzut in „Somnul 
insulei“ iar undeva, pe ecranele lumii, 
probabil rula „interviu cu un vampir“ 
debutul jui internațional. Totuşi, să 
treci de la „Richard...“ la un vampir — 
„Unul din cei 20 care bântuie filmul“ — 
precizează râzând, este o „incercare“. 
Sau nu? „Aș fi putut refuza. Nu m-a 
obligat nimeni să accept. Dar eu trebu- 
la să debutez. Trebuia să se audă de 
numele meu în compania unor actori ca 
Tom Cruise, Brad Pitt, Banderas şi a 
unui regizor că Neil Jordan — nume 
mare în cinematografia britanică...“ Ge- 
neralul Ipsilanti a venit după vampir? 
„După, da. Și mi-a picat bine. Teribil 
personaj! Complet nebun. Superb. Cu 
el, am intrat din nou în «strânsoarea de 
valoare a filmului românesc». Şi acum 
vorbesc de relaţia mea cu Pintilie.“ Dar 
relaţia cu o echipă străină? Și cu 
„monştri sacri“ ai filmului modern? Dar 
pia m a lucrului altfel decât „acasă“, 
cum a fost? 

— Asta chiar a fost o experienţă! Ei 
au foarte mulţi bani, se ştie. De aici li 
se trage un fel de complex al eficienţei. 
Programul incepea la patru și jumătate 
dimineaţa și se sfârșea la zece seara. 
Hrăniţi la echipă, cazaţi la un hotel su- 
per-lux, mașină si şofer personal la dis- 
poziţie — un regim absolut egal cu al 
„principalilor“. E o problemă de „sis- 
tem“. De lucrat, se lucrează foarte teh- 
nic. În spatele camerei de luat vederi — 
ultimul răcnet — există o rețea video, 
cu circuit închis. pe care poti să vezi 
tot. Așa încât actorul poate spune: 
„Asta nu-mi place, mai fiimăm o dată"... 
in general, „acolo“, într-o echipă, există 


8 


-` Portretul lunii 


două sute de oameni care protejează 
munca actorului. „Acolo“, un actor face 
criză de nervi, te dă în judecată dacă îi 
pui în braţe un text nou: cu o seară 
înainte de filmare. Se ۰ 
N-are timp să gândească. N-are timp să 
creeze. El este obișnuit să repete o săp- 


< tămână, pentru: cinci minute de filmare. 


a” „ei”, condiţia principală este ca ac- 
torul să fie re-la-xat. La noi, actorul tre- 
buie sà--fie agresat — și este! — în 


"ideea că numai așa obține el starea. El 


obține, într-adevăr, o stare, dar nu de 
creaţie, ci de... draci. Aici e marea con- 
iuzie, cred... Noi încercăm, chinuin- 
du-ne la filmare, să dăm măsura chinu- 
lui nostru existenţial în „operă” şi nu se 
poate! Credeţi-ma! Nu e de mirare că 
filmele noastre arată cum arată... 

=- — De ce nu vă place cum arată fil- 
mele noastre? Şi chiar toate?! 


— Aici nu e vorba de „plăcut“, ci de 
o realitate. lar realitatea — o parte a ei, 
cea mai gravă — este că filmele noastre 
nu au concluzie. În cel mai bun caz ele 
arată. Sau „iau atitudine“. Mai puţin Ve- 


„roiu care, în „Somnul insulei“, propune 


şi O concluzie, ceilalți — şi sunt cei mai 
buni, cei mai mari, ţineţi cont de asta! 
— Pintilie, Pita, Gulea, Daneliùc se 
mulțumesc să ia atitudine. Atât. Pe 
mine însă, mă interesează să aflu dacă, 
după ce am suferit, ne-am bucurat, am 


de E 2 Sîrbu 


tire — demența mistică a lui Ţuţea și 
bancurile de ultimă speță cu Stefan cel 
Mare. Că noi, ca popor, între asta sun- 
tem. În zona asta ne mişcăm. Dar să-mi 
spună odată cineva, clar: așa suntem! 

— Eu cred că este exact ce tot în- 
cearcă să spună regizorii pe care i-aţi 
numit... Aş prefera să vorbim despre 
dumneavoastră. Ce credeţi că ar trebui 
să faceţi acum? Sunteţi în plină glorie. 
Multe vă stau în putere. Puteţi — 
chiar puteţi — să vă alegeţi „drumul“. 

— Acum — vorba lui George Con- 
stantin — ar trebui „s-o iau ușor...” Toţi 
ar trebui „s-o luâm mai ușor“... Vedeți, 
noi am trăit multă vreme în iluzia 
„eroismului-cu-orice-preţ“. Pentru 
mine, -noțiunea asta în sensul ei consa- 
crat, nu mai are nici o valoare. Eu, 
acum, cred în eroul liniştit. Şi nu e 
vorba de liniştea-pasivitate. ci de linis- 
tea-conștientă de sine și capabilă să se 
transmită ca atare. Să se propage. Noi, 
ca popor, suntem foarte trişti. Nişte 
trişti-băşcălioși. Sau niște bășcălioşi 
trişti. Dar asta este o formă. Un tipar. 
Nu se poate să fim numai așa! lar noi 
ne purtám ca și cum ne-ar fi rușine de 
ceea ce trăim și bun, bine, frumos, bu- 
curos, fericit... Şi eu am trăit, multă 
vreme, în iluzia că sunt un om trist 
când, de fapt, eu mă bucurarr în mod 


meni, dar exact în aceeași clipă se nasc 
oameni. Pe mine trebuie să mă intere- 
seze ce se întâmplă cu cei ce se nasc. 
Memoria celor care nu mai sunt o pâs- 
trez, oricum, în mine. „Ei' sunt cu 
mine. George, Gina... Și cu cât înaintez 
în timp și în meserie, tot mai bine inte- 
leg în ce măsură deriv din „ei“. Există 
mulți actori acum, în România, care au 
ajuns la credința asta că „Ei“ sunt cu 
noi, ne veghează, ne protejează, ne 
ajută, ne dau din forța lor. Continuăm 
să existăm împreună și faptul că o ştiu 
e ceva foarte bun pentru mine. Dar la 
acest ceva nu se poate ajunge decât cu d 
sufletul. Mintea nu rezolvă nimic — sau 
aproape. Dacă mai e și prost antrenată 
ea cade în propria cursă: gândirea cir- 
culară. Gândirea care își ajunge sieși, 
gândirea suficientă. Dintr-o asemenea 
gândire se poate naşte orice — mai pu- | 
țin bucuria. Mai puţin lumină în suflet. 
Mai puţin, deci, tot ce propagă binele și 
„ine“ lumea... N-am deloc o viziune 
mistică. Dar cred în ceea ce se cheamă 
„morala creștină“. Şi mai cred într-o 
formă de esoterism fundamental, pen- 
tru că aparține spiritului... Ca să ajungi 
„acolo“ e un drum lung. lar pe drumul 
ăsta noi, actorii, nu suntem decât o 
treaptă. Cea mai de jos, poate, dar o 
treaptă, totuși... Actorii sunt şi ei un fel 
de Apostoli... Ai spiritului... Nu este o 
credință care poate face un actor feri- 
cit? 

— Dumneavoastră, oricum sunteţi un r 
actor fericit. Sunteţi fericit şi ca „fi- 
1015 umană”, pur şi simplu? 

— Da. Pentru simplul motiv că exist, 


mă trezesc. dimineața și văd soarele, 
sunt fericit... Pe timpul când credeam 


Şi eu am trăit, multă vreme, în iluzia că sunt un om trist 
când, de fapt, eu mă bucuram în mod real de viața mea. 
Până am înțeles că nu e nimic nobil în a fi trist 
şi nimic ruşinos în a fi fericit... 


putut sau nu să iertărr, există o conclu- 
zie. imi doresc nespus să joc într-un 
film — sau într-o piesă — care să ne 
propună lumii așa cum suntem: niste 
individualiști și nişte însinguraţi incori- 
gibili care au trăit două sute, o sută, 
cincizeci de ani — ultimii — înveliți 
într-un fel de „mantie“ a românismului. 
Să mi se spună, clar, că în acest popor 
pot co-exista bancul cu Ștefan cel Mare 
care zice: „Băi! Nu fiti nesimtiti! ۷۵, 
bă, că avem o bătălie mare cu turcii!“ şi 
realitatea, faptul! cå au murit 1600 de 
oameni la Revoluţie! Vreau să mi se 
spună că noi existăm între „sentimentul 
românesc al fiinţei”. — de la Noica ce- 


real de viata mea. Până am înţeles că 
nu e nimic nobii în a fi trist şi nimic ru- 
şinos în a fi fericit... Şi am înţeles asta 
cu ajutorul altor oameni. Şi aici se as- 
cunde „o parte slabă“ a noastră, ca po- 
por. Noi ne închipuim că suntem sin- 
guri şi nimeni nu ne poate ajuta. Nu-i 
adevărat. Ajutorul există și el este în 
„ceilalți“. Nu-i nici o filosofie aici, cre- 
deţi-mă! E suficient să trăieşti în real; 
să vezi că un om înflorește când îi dai 
„bună-dimineaţa“ cu lumină în ochi şi 
se întunecă dacă ești trist sau agresiv. 
Ai de ales, nu? Ce vrei să provoci în 
„celălalt“. Atât! Sigur: râul, suferinţa, 
moartea există. În fiece clipă mor oa- 


@ Marcel lureş cu Gabriela Cuc în Vis de ianuarie 


39 - 


(regia: Nicolae Oprițescu; scenariul: Anda Boldur) 


` tru că se „ascund“ în ei înșiși, adică, E 


că sunt un om trist, n-aș fi putut spune 
asta. Între timp am aflat mai adânc cine 
sunt, cum sunt și am învăţat să mă ac- 
cept așa cum sunt... 

— Să vă întreb cine sunteţi? Cum 
sunteţi? 

— „Sunt eu însumi. Toţi suntem. noi 
înşine, nu toți avem norocul să o recu- 
noaștem. Nu putem. recunoaște decât 
ceea ce am. reușit să înțelegem... Uita- 
ţi-vă ce ni se întâmplă acum: avem o li- 
bertate dăruită de cei o mie şi... de. 
morţi, da? Acum, pentru că „în timp“ 
au fost sute de mii, milioane. Câţi oa- 
meni mai trebuie să moară, pentru ca 
să înțelegem că libertatea nu este o in- 
signă pe care ţi-o pui în piept, ci o 
stare a spiritului care se înțelege pe 
sine şi se bucură de ceea ce înseamnă 
el și de ceea ce poate să producă el, 
bun, frumos, folositor... 

— Domnule lureş, chiar nu puteţi 
vorbi numai de dumneavoastră?! 

— Dar tot timpul -am vorbit despre 
mine! in felul meu... 

Tot timpul — adică trei ore — a vor- 
bit în acest fel „al lui”, plecând mereu 
de la sine spre ceilalți, spre. noi, toți: 
despre norocul lui de a fi actor la 
„Odeon“ şi cum a înviat Teatrul de 
când îl are director pe Dabija (din pă- 
cate nu-l mai are n.n.); despre „marele 
Pintilie“ și cum ştie el, ca nimeni altul 
să organizeze „balamucul“ numit o fil- 
mare; despre „Societatea românească 
dintotdeauna clădită pe ideea de pe- 
deapsă“; despre cum trebuie să te ierţi 
mai întâi pe tine, ca să-i poți ierta pe 
ceilalţi; despre cum nu reușim să ne in- 
țelegem, pentru că nimeni nu'vrea să - 
tacă, o secundă, ca să audă ce spune. 
celălalt; despre incăpățânarea oarbă de 
a repeta experienţele falimentare; des- 
pre. focile din insulele Galapagos care . = . 
se chinuie, de mii de ani, să vâneze o `= 
specie de-pești imposibi! de vânat pen- dx 


într-un „banc“ de 40 000 de exemplare. 
Era un exemplu de 'obstinaţie. El se 
gândea la foci. Eu m-am gândit ها‎ soli- 
daritatea inteligentă a peștilor. Într-o ` 
discuţie cu Marcel lureș fiecare idee se 
deschide spre altă idee. La nesfârșit... 


777777 


CURSA INFERNALĂ 


@ CU: KEANU REEVES, DENNIS HOPPER, SANDRA BULLOCK, 
JOE MORTON, JEFF DANIELS, ALAN RUCK, GLENN PLUMMER 


ANF/ 
Cinemateca Română 
şi Serviciul Cultural 
al Ambasadei Franţei 

la București ` 
au organizat 
între 
10—27 septembrie 
„Omagiu 
François Truffaut“; 
retrospectiva 
însoțită 
de expoziţia foto 
„Bărbatul care 
iubea filmele“ . 
își datorează reușita . 
entuziasmului - 
atașatului cultural 
aul Laffont 
și profesionalismului..: 
criticului 
Magda Mihăilescu 


Clipa dë gratie 


„dintre nostalgie și căutare 


i árà 18۳001818, ceva se întâmplă 
astăzi în lume, dacă întoarcerea 
læ Truffaut pare a fi irepresibilă, 
deopotrivă pentru critică și pen- 
tru generațiile de spectatori. La 
zece ani de la dispariţie, filmeie 

sale circulă mai mult decât oricând pe 
mapamond (frecvența maximă: în Japo- 


nia-şi în Statele Unite), s-a înmulțit im-‏ ره 


presionant numărul” cărților ce-i sunt 
dedicate, de la nostalgice „Scrisori des- 
chise“ (Eric Neuhoff) la exegeze psiha- 
nalitice (Anne Gillain) ori vag structura- 
liste (Jean Collet); i s-au reeditat scrie- 
rile, s-a publicat o bună parte a uriaşei 
sale corespondențe: și, pentru prima 
oară, „critica sa timpurie“ a făcut 
obiectul unui amplu studiu apărut sub 
îngrijirea unei edițuri universitare ame- 
ricane. De curând, Serge Toubiana îm- 
preună cu Michel Pascal au riscat schi- 
tarea „unui chip al absenței“ în contro- 
versatul documentar de lung metraj 
„Portrete furate“. Este, cumva, doar o 
revenire. sentimentală sau reparatorie, 
după criza de receptare din anii '70, ac- 
centuată de ruptura cu revista „Les Ca- 


hiers du Cinema“ ce-i absorbise ani. 


buni ai năvalnicei_ sale tinereți? Pioşe- 
nia sau curiozitatea sunt departe 8 
de a explica.-totul. Astăzi, când filmele 
lumii vin spre noi în ritmuri zăpăcitoare, 
când tihna și harul așezării lor într-o 
operă se dovedesc tot mai rare, Fran- 


Ë ps Truffaut ne apare ca un personaj 
۱ 


burător, unic: descoperind în adoles- 
cență cinematograful ca pe o soluţie 
„magică de viaţă, el s-a închis în'crearea 
unei opere ca într-o fortăreață. A ţinut 
cu îndârjire să aparţină, precum: maeș- 
trii săi, Renoir şi Hitchcock, „acelor ar- 
tisti care, între muncă şi. propria lor 
persoană, o aleg pe prima“. Deși nu a 
fost niciodată un mare călător, ar putea 
fi asemănat cu Ulysse doar în ceea ce 
privește legarea de catarg, pentru a nu 
răspunde vreunei ademeniri ce nu avea 
de-a face cu’ cinematogratul. (mesajele 


politice. ale istoriei). L-au interesat cau-. 


zele colective numai dacă acestea se 
întretăiau cu destinul filmului (Afacerea 
Langlois, soarta Cinematecii în 1968). 
„Portretul ideal: ar fi o variantă a cele- 
brului tablou al lui Arcimboldo, „Biblio- 
tecarul', o închipuire răsărită din valuri 
de peliculă. Luate fiecare în parte, fil- 
mele sale încântă, emoţionează, altele 
pot dezamăgi sau descumpăni, dar îm- 
preună alcătuiesc un bloc despre care 


10 


< Ştim mai mult decât oricând că as- 


cunde, încă, secrete. Tocmai pentru că 
a supravegheat metodic ivirea. lui, cu 
râvnă şi o strategie poate a candorii, 
dar nu mai puţin strategie: „filmele se 
fac unul împotriva -altuia — era: deviza 
cineastului — după unul grav, altul mai 
lejer“. De aceea, cred, putem vorbi as- 
tázi nu numai de dorul unui anumit 
sentiment truffaldian al existenţei ci şi 
de o stârnire. Creatorul limpezilor po- 
vestiri despre „vârtejul vieţii“, cel. care 
s-a desfătat-cu transparenţa provizoriu- 
lui și a trăit în speranța unei năluciri a 
definitivului, a 'avut grijă să deschidă la 


timp o poartă, să închidă alta. Târziu, în 


1979, cu cinci ani înaintea morții, Truf- 
faut, — cel.de la care ne-au' rămas 
munţi de documente și ‘de explicaţii ale 
propriei opere încât întrebarea 0۵65 nu 
cumva a vrut chiar să traseze și piste 
false este legitimă-— avansa o decon- 
certantă metaforă a creaţiei sale: „ouă 
de fildeș pe care le poţi avea, le poți 
atinge dar nu poţi să le spargi“. Artis- 
tul, ale cărui neliniști la simpla idee a 
unei eventuale destabilizări a relaţiilor 
sale cu spectatorii erau binecunoscute, 


se mărturiseşte exasperat de „deceniul 
`. terorismului ideologic în care s-a încer- 


cat să ni se inoculeze convingerea că 


a filmele trebuie să fie «deschise»,' să 


constituie «un dialog cu publicul». Am 
revăzut filmele mele preferate — conti- 
nua el — mi le-am readus în memorie 
şi mi-am dat seama că erau, mai toate, 
filme «închise», aproape monologuri“. 
Tensiunea „deschis-închis“, dintre ceea 
ce se oferă cu seninătate și ceea ce sa 
ascunde prin adevărate manevre ale 
pudorii acaparează opera și însoțește 
personajul Truffaut. Cu Godard nu știm 
niciodată când este şi când se preface 
a fi aidoma eroilor 581: Jacques Rivette 
vine de oriunde numai din lumea filme- 
lor sale nu; autorul Celor patru sute de 
lovituri este, însă, fără putință de tā- 
gadā, un personaj... truffaldian. Aseme- 
nea eroului său Antoine Doinei, cel din 


„Dragoste în tugă, alergând cu o foto- 
+ grafie reconstituită din bucăţi în nădej- 


dea aflării „modelului“, Truffaut a vrut 
să găsească. „secretul pierdut“ de filmul 
francez în anii '50. Într-o epocă în care 
îndemnul lui Rimbaud trebuie să tim 
neapărat moderni“ era atât de activ, cri- 
ticul incendiator, cineastul potolit de 
mai târziu nu jura decât pe spiritul cla- 
sic: Ceea ce i se cerea unei cinemato- 


a 


ntegra 


@ Catherine Deneuve. si Heinz Bennent in 
Ultimul metrou _ 


@ isabelle Adjani în Povestea Adèlei H 


La 


grafii care îl născuse pe Vigo, pe Re- 
noir, nu era spulberarea unui limbaj ci 
redobândirea unei morale a privirii. În 
ultimă instanță, el nu a dorit decât să 
readucă filmul în punctul din care i se 
părea a fi început rătăcirea lui. Miracu- 
los suspendat între nostalgie si căutare, 
cinematograful lui Francois Truffaut se 
confundă astăzi cu clipa de graţie a 
unei arte încă tinere, care mai avea ilu- 


zia unei mai bune întemeieri decât a 
vieţii înseși: „... viața noastră, a fiecă- 
ruia, șchioapătă — îi spune Ferrand lui 
Alphonse, în Noaptea americană. Fil- 
mele sunt mai armonioase decât viața. 


„Nu există blocaje în film, nici timpi 


morţi. Filmele înaintează ca trenurile în 
noapte, înţelegi, ca trenurile în noapte“. 


Magda MIHĂILESCU 


CA Jeanne Moreau 


cu 


rag 


Henri Serre și 
Oscar Werner 
în Jules şi Jim 


Taipi: 


> 3 A 
< 


Un cineast 


u excepția lui Jules și Jim 

și Noaptea americană, nu 

cred că vreunul dintre fil- 

mele sale ar avea șansa så 

figureze într-un top al ce- 

lor mai bune filme dintr-o 

sută de ani. Prin ansamblul operei sale 
atât de particulare, Truffaut va depăși 
însă amintirea primului veac de cinema. 
Ceea ce îl particularizează nu este doar 
sensibilitatea sa în stare pură ce și-a 
păstrat rădăcinile în împărăţia copilă- 
riei, ci mai ales o opțiune existenţială 
făcută încă din adolescenţă când pasiu- 
nea sa pentru cinema l-a determinat să 
pună semnul egalităţii între viaţă şi film. 
De aici decurge stilul său inconfun- 
dabil și, în fond, inimitabil ce face ca 
fiimele sale slabe să fie superioare mul- 
tor filme bune ale altor cineaşti. Identi- 


14 


pentru centenar 


< 3 2 
4 Ë g < 5 


sonajelor cât şi pentru viață în general. 
Căci Truffaut crede în „emoția acumu- 
lată în planuri mărunte“. Astfel el de- 


vine cineastul capabil să filmeze „invizi- _ 


bilul“: un gând sau ţârâitul unui tele- 
fon... Priviţi cum și-a filmat personajele 
feminine (actrițele sale rând pe rând fa- 
voritele sale: Catherine Deneuve, Isa- 
belle Adiani. Nathalie ‘Baye, Fanny Ar- 
dant) pur și simplu mergând. Respecti- 
vele secvenţe devin concludente pentru 
feminitatea fiecăreia. Priviţi cum a fil- 
mat cărțile — tezaurul de înțelepciune 
al omenirii — nu doar în Fahrenheit 451 
unde sunt protagoniste, ci — de pildă, 
— cu ce tensiune a fixat pe peliculă raf- 
turile cu cărţi dintr-o banală librărie ~ 
unde un tânăr sociolog nu găseşte car- 
tea dorită, la începutul pseudo-come- 
diei polițiste ce urmează să ne con- 


„Filmele 
sunt mai armonioase decât viața‘ 


tatea dintre propria viaţă și cea a per- 
sonajelor sale (vezi ciclul Antoine Doi- 
nel) nu se rezumă doar la incidenţele 
de ordin biografic, ci la un ۸ 
transfer de convingeri exprimate per- 
manent în dialoguri reprezentative pen- 
tru universul cineastului: De pildă: „Nu 
judeca viața, încearcă să o înţelegi“ (re- 
plică din O fată frumoasă ca mine), 
este ceea ce Trauffaut face cu o curio- 
zitate intelectuală caracterizantă în 
toate filmele, ca să nu spun chiar în 
toate secvențele sale; sau: „Ca să-ţi cu- 
noști_limiteles asumă-ţi riscul“ (replică 
انب‎ Cele două englezoaice și continen- 

Revăzând cinci dintre ultimele sale 
filme, inegale oa valoare (ultimele două 
menţionate si Camera verde, Femeia de 
alături, Să vină duminica — pe care bu- 
cureștenii le-au putut vedea în această 
lună), mi-a reapărut cu evidenţă că ris- 
cul suprem, asumat repetitiv de cineast, 
a fost acela de a ignora acţiunea — 
acest motor recunoscut al story-ului — 
spre a aprofunda „nimicurile“ vieţii ce-i 
fac deliciile și dramele. Trauffaut dă 
preponderență stărilor și sentimentelor, 
relaţiilor intime în sine, bifurcând me- 
reu acțiunea prin paranteze la paran- 
teze. Ni se povesteşte o. întâmpiare, o 
amintire, un film, un vis fără nici o le- 
gătură directă cu epicul, dar relevante 
pentru backgroundul și intimitatea per- 


ducă, inocent, prin labirintul frumuseți- 
lor și ororilor existenței (O fată fru- 
moasă ca mine) 

Evident, pentru acest autor tandru şi 
curios, amorul apare în toate filmele 
sale ca „ultima șansă la fericire“, deși 
tot el apreciază cu luciditate: „căsnicia 
nu este o soluție, nici adulterul sau pa- 
siunea“ iar dragostea ne este prezen- 
tată când ca o boală asemănătoare cu 
lingoarea argheziană, când ca o 
moarte. 

Cartea negăsită din O fată fru- 
moasă..., iubitul absent din Noaptea 
americană, soția moartă din Camera 
verde aduc în prim plan alt leit motiv al 
autorului. Importanța 809601۱10۲, a celor 
dispăruți (de unde și rolul fotografiilor 
în compoziția filmelor sale) care au 
dreptul la atenția noastră mai mult 
decât cei prezenţi. O premoniţie a celui 
ce a fost obsedat de pariul fatalității, 
căruia i-a căzut și el victimă, încetând 
din viață la numai 51 de ani? 


Adina DARIAN 


í ə Fanny Ardant și Jean-Louis 


Trintignant în 


Så vină mai repede duminica P 


Filmografie 


1954 — 0 vizită 
(s.m.); 1958 — Les 
Mistons (m.m,); 0 
poveste despre apă 
(s. m., în colaborare 
cu J.L. Godard); 
1959 — Cele 400 
de lovituri; 1960 
— Trageţi în pia: 
nist; 1962 — Jules 
şi Jim, Dragostea la 


20 de ani (un 


sketch); 1964 — 
Pielea catifelată; 
1966 — Fahrenheit 
451; 1968 — Mi- 
reasa era în negru, 
Sărutări furate; 
1969 — Sirena de 
pe Mississippi; 
1970 — Copilul 
sălbatic, - Domiciliu 
conjugal; 1971. — 
Cele două engle- 
zoaice şi continen- 
tul; 1972 — 0 fată 
frumoasă ca mine; 
1973 — Noaptea 
americană; 1975 
— Adèle H.; 1976 
— Bani de buzunar; 
1977 — Bărbatul 


„care iubea femeile; 


1978 — Camera 
verde; 1979 — 
Dragoste în fugă; 
1980 — Ultimul 
metrou; 1981 — 
Femeia de alături; 
1983 — Să vină 
mai repede dumi- 
nica. 


8 Kika Markham și 

Stacey Tendeter 
cu Jean-Pierre Léaud 
în Cele două englezoaice 
și continentul 


9 


Moralist al cruzimii 


ensibilitate, sinceritate, discreție, tan- 
drete — iată cuvinte folosite adesea 
pentru a defini opera lui Truffaut. Ele 
sunt utilizate mai ales atunci când e 
vorba de filmele care îl au ca erou pe 
Í Antoine Doinel, un fel de alter-ego al 
cineastuiui: Cele 400 de lovituri, scheciul din Dra- 
gostea la 20 de ani. Sărutări furate, Domiciliu conju- 
gál, Dragoste in fugă. Filme care sunt considerate 
reprezentative si care au stabilit — cei puţin unele 
dintre ele — reputaţia regizorului francez. În același 
timp filmele 'care au îmbătrânit cel mai repede și 
care par a spune mult mai puţin spectatorului mo- 
dern decât restul operei lui Truffaut, Căci el e mai 
puţin abil atunci când trebuie să exprime lumea prin 


“sine decât în cazurile în care se exprimă pe sine prin 


lume. Adică elementele autobiografice din această 
serie nu capătă decât rareori sensuri mai largi, nu 
rămân în memoria privitorului, nu-i bântuie amintirile 
cinefile. 

Mai importante îmi par celelalte filme ale sale, cele 
în care tandrețea, sensibilitatea şi discreţia (să ne 
gândim doar de câte ori am văzut o scenă de sex la 
Truffaut!) pot fi în continuare prezente, dar lasă loc 
unui element pe care îl consider chiar definitoriu 
pentru opera sa: cruzimea. O cruzime care nu ne 
aduce în fata ochilor măceluri, sânge, torturi. Cruzi- 
mea sa e mai subtilă şi tocmai de aceea mai per- 
versă. Întrebarea este dacă se poate face o distincţie 
între diversele grade de perversiune ale cruzimii. Eu 
cred că da. Nu ai nevoie de arme pentru a omori pe 
cineva. Cea mai mare pedeapsă pe care i-o poti 
aplica cuiva nu e neapărat înlăturarea lui fizică. Chi- 
nul, tortura morală, jocul cu sentimentele celuilalt 
pot fi mult mai crude, mult mai greu de suportat de- 
cât o rafală de mitralieră sau O explozie care trans- 
formă victimele în simple bucăţi de carne însânge- 
rată. Pudoarea regizorului nu lasă însă pe ecran 
scene greu de suportat pentru spectatorul obișnuit, 
ele se desfășoară adesea în culise și doar o voce din 
off ne face cunoscute rezultatele acţiunilor, un per- 
sonaj relatează totul pe un ton neutru, un titlu de 
ziar dezvăluie deznodământul unor acţiuni pe care 
nu le vedem. Dar, făcând filmul mai suportabi! pen- 
tru spectator, regizorul nu-și cruță personajele care 
trec prin toate chinurile şi torturile psihice. lar ironia 
cu care tratează adeseori faptele sporește cruzimea. 

E drept, Truffaut nu se cruţă nici pe sine, portretul 
pe care-l face regizorului din Noaptea americană — 
un autoportret de-abia disimulat, odată ce el însuși 
interpretează acest rol, aducându-și pe ecran toate 
ticurile, slăbiciunile, obsesiile — nu este lipsit de iro- 
nie, de o tandru-amuzantă autotachinare, de un sub- 


(Continuare în pag. 21) 
` Roiland MAN 


irk 


Nu pierdeţi volumul 
„Marilyn - Istoria unui ponner 
apărut în aceste zile, 
co-editat de „DU STYLE“ şi „NOUL CINEMA“. 
-Este povestea ultimelor 14 săptămâni. din viaţa celebrei 
vedete americane. 

Teoria „morții accidentale“ a actritei este demolată 
de autorii care, având acces la documente 
rămase multă vreme sigilate, 
au adunat dovezi în sprijinul ideii că ea a fost victima unui complot. 
o lecturå palpitantă, ca un roman polițist. 


“Cineaştii 
i autorităţile 


x ۰ în 
`Á > 4 1 9 


@ 7... Fengyi si Leslie Cheung in Adio, concubina mea 


A :ntreg filmur este plin de atacuri la adresa 
politicii guvernului. Nu putem face nici o 
altă declaraţie“. Cuvintele îi aparțin lui 
Tian Congming, ministru adjunct cu pro- 
blemele. radioului, televiziunii şi cinemato- 
grafului în China,și se referă la ultimul film 

al lui Zhang Yimou: A trăi. Deși a câștigat Marele 
premiu al juriului (ex-aequo cu Soarele 109618107 al 
lui Nikita Mihalkov) și premiul de interpretare mas- 
culină, acordat actorului Ge Yu, la ediția din acest 
an a festivalului de la Cannes, guvernul chinez nu a 
Ac ră asupra deciziei sale de a nu difuza în China A 


De altfel, اس وا‎ nu a putut fi prezent la Cannes. 
Producătorul filmului, Chiu Fusheng, a explicat ab- 
-senta sa astfel: „El a apreciat că e mai bine să ră- 
mână în China pentru a continua dialogul cu autori- 
tățile şi să nu închidă astfel niște uși“. Alte două 
filme ale lui Zhang Yimou au avut în trecut probleme 
cu cenzura, trebuind. să aștepte luni întregi până ce 
au fost prezentate publicului chinez: Judou și Soții și 
concubine. Faptul că Povestea lui Qiu Ju nu întâmpi- 
nase .nici un fel de împotrivire din partea autorități- 
lor, primind și premiul naţional „Cocoșul de aur“, îi 
făcuse pe mulţi să creadă că opera regizorului a fost, 
în sfârșit, acceptată de guvernanţii chinezi. 

A trăi relatează tragedia unei familii (v. nr. 6/94), 
povestea derulându-se din anii '40 până în anii ۰ 
Există destule elemente critice, mai ales în legătură 
«cu Revoluţia culturală, chiar dacă aceste probleme 
apar doar în fundalul povestirii. Filmul a avut aceeași 
soartă ca Adio, concubina mea, filmul lui Chen 
Kaige, premiat anul trecut la același festival, care nu 
a ieșit nici până acum pe ecranele din China. 

Interzicerea filmelor cineaștilor celei de-a cincea 
generaţii nu privește doar creaţiile celor doi regizori 


citați. Importanta revistă americană Moving Pictures . 


International relatează că mulți dintre reprezentanţii 
acestei generații au trecut la producția indepen- 
dentă, în afara studiourilor și a structurilor de stat 
considerate de autorități ca „singurele legale“. Pen- 
tru a-i pedepsi pe șapte regizori care și-au trimis fil- 
mele la Festivalul de la Rotterdam, fără a avea apro- 
barea oficială, guvernul a trimis scrisori celor 16 stu- 
diouri de stat, laboratoarelor de prelucrare a pelicu- 
lei, tuturor compâniilor care închiriază echipamente 
pentru filmare și organizaţiilor care au iegături cu 
producția de filme de televiziune, interzicându-le să 
acorde ajutor de orice fel cineaștilor socotiți rebeii: 


14 


Tian Zhungzhuang (Zmeul albastru), Zhang Yuan 
(Pușiamalele Beijingului), Wang Xiaoshuai (Zilele), 
He Jianjun (cunoscut și sub pseudonimul He Yi — 
Mărgelele roșii), Wu Wenguang (1966, când eram în 
Gărzile roșii), Ning Dai (Discuţii în jurul unei filmări 
peace “aa şi Grupul experimental SWYC (Sunt ab- 
solvent). 


Singura speranță a acestor cineaști care se văd in- 
terzişi în propria lor ţară a rămas prezentarea filme- 
lor pe care ie realizează în festivaluri internaționale, 
pentru a fi-cunoscuţi măcar de criticii și de cinefilii 
de peste hotare. Numai că, după cum scrie și revista 
Le film français, diticultăţile nu lipsesc nici în aceste 
cazuri. Cu două săptămâni înainte de deschiderea 
Festivalului de la Hong Kong, autoritățile chineze au 
trimis o scrisoare de protest organizatorilor, cerând 


scoaterea din program a trei filme care nu primiseră: 


aprobarea pentru a participa la un festival internaţio- 
nal, susținând că primăria din Hong Kong — organi- 
zatoarea festivalului — a fost de acord să nu includă 
în selecția oficială filme care nu au permisiunea mi- 
„nisterului de resort din Republica China. Organizato- 
rii au răspuns că au primit aprobarea din partea deti- 
nătorilor copyright-ului. În replică, autoritățile chi- 
neze au retras celelalte filme trimise pentru concurs 
şi secţiunile paralele. 

Cu toate piedicile pe care autorităţile le pun ci- 
neaștilor independenţi, aceștia nu încetează să fil- 
meze. Dacă pelicula este greu de obținut și labora- 
toarele sunt împiedicate să lucreze pentru ei, se 
poate lucra pe suport video, mai ieftin şi mai ușor de 
montat cu tehnica la care au acces. Deja au fost rea- 
lizate câteva creaţii pe suport video. Unul dintre 
aceste filme tratează iubirile lui Mao. 


robleme cu cenzura are și Regina ban-: 


diților, regizat de Shekhar Kapur, film 

indian diferit de cele mai multe produc- 

ţii din această țară pe care le-am putut 

vedea pe ecranele noastre de-a lungul 

anilor. Este povestea adevărată a lui 
Phoolan Devi, obligată să se căsătorească la 11 ani, 
practic violată de soțul pe care nu-l dorea, care ho- 
tărăște să se răzbune pentru umilințele pe care le-a 
îndurat, alăturându-se unei bande de haiduci mo- 
derni, devenind un fel de Robin Hood feminin al In- 
diei. 


8 
5 
ند‎ 
D 
2 
O 
d 
Q 
ید‎ 
se 
> 
o: 
5 
3 
a 


Pentru cinematografia indiană, în care până și sā- 
rutul pe ecran a fost interzis aproape cincizeci de ani 
(din 1933 până la sfârșitul anilor '70) un film în care 
se poate vedea un viol în grup, siluirea unei fetițe, 
masacrarea a 30 de oameni neinarmați și alte scene 
de acest fel este ceva neobișnuit. Dar nu numai cen- 
zura indiană pune probleme. Societăţi de distribuţie 
străine care doresc să cumpere filmul se tem că el 
nu va putea fi prezentat în forma sa originară. În Ma- 
rea Britanie, anticipând obiecțiile pe care comisia de 
cenzură le poate avea, critici importanţi (Alexander 
Walker de ia Evening Standard, Derek Malcolm — 
The Guardian, Philip French — The Observer) au su- 
bliniat că filmul trebuie prezentat în versiunea inte- 
ară, pentru că altfel calitatea sa artistică va avea de 
suferit. 

Poate că atitudinea acestor critici va schimba opi- 
nia regizorului, care declara: „Sunt supărat pe criticii 
occidentali pentru modul în care s-au comportat cu 
regizorii indieni. Vor ca noi să facem doar filme tra- 
diționaliste, pline de cântece şi dansuri. Aș vrea să 
am o discuţie cu acești ziariști şi să le spun ce tre- 
buie să vadă în cinematograful indian“. Shekhar Ka- 
pur a fost mai mulţi ani contabil la Londra, slujbă pe 
care-a detestat-o, hotărând în sfârșit să plece în tara 


| 


Îi ne Lidia ceata îi datată 


Ea 


3 Seeara Biswas, o femeie-haiduc 
în Regina bandiţilor 


sa natală pentru a deveni actor și regizor, realizând 
două din marile succese ale ultimilor ani, Nevinovat 
şi Mr. India. 

Despre noul său -film şi modul în care l-a făcut, el 
spune: „Condiţia esenţială era să nu am vedete. Cum 
a reușit Phoolan Devi să reziste atâta timp? Ea știa 
cum să se folosească de oameni. Nu voiam imagini 
frumoase. Am stabilit de ۱۵ început asta cu operato- 
rul. 

Filmul e plin de sexualitate sălbatică și de violenţă, 
cu scene de-a dreptul brutale de viol. l-am cerut ac- 
triței Seeara Biswas să joace goală și, după o pe- 
rioadă în care i-a fost destul de greu să se obişnu- 
iască cu această idee și a căzut chiar în depresiune 
nervoasă, a reușit să o facă foarte bine. Ca bărbat, 
mă gândeam ce poate simţi și gândi o femeie atunci 
când e violată. Poate că trupul ei acceptă durerea, 


dar Cum poate în mintea ei să scape de înjosire ۰ 


umilință?“ 

Unul dintre coproducătorii britanici, Bill Stephens 
de la Film Four international, justifică și el scenele 
„tari“ din film, spunând: „Dacă ai de-a face cu o po- 
veste adevărată, nu poti să o spui omițând elemente 
esenţiale pentru acțiune, oricât de şocante ar fi ele.“ 


ariera internațională a celebrului perso- 
naj Emmanuelle a fost pe punctul de a 
fi întreruptă datorită unor neînțelegeri 
între producătorul Alain Siritzki și Con- 
siliul superior al audiovizualului (CSA) 
din Franţa. „După ce am realizat cele șapte episoade 
ale serialului TV Emmanuelle, difuzate pe postul M6, 
și am dat de lucru astfel mai multor studiouri, tehni- 
cienilor şi actorilor francezi, adică peste 350 de per- 
soane, CSA mi-a dat de înțeles că pot să plec în altă 
parte dacă vreau să continui acest program care to- 
tuși a realizat venituri de șase milioane dolari prin 
vânzări în străinătate“, explica supărat Siritzki. 
Motivul interdicţiei de a continua serialul în ۵ 
nu este, cum aţi putea crede, legat de erotismul exa- 
cerbat, ci faptul că în film se vorbește și engleza. 
Până la urmă Centrul naţional al cinematografiei din 
Franţa a dat cale liberă filmărilor, pentru că 51% din 
frazele pronunţate sunt în franceză. Realizatorul 
spune: „Cred că cei de la CSA au angajat o echipă 
de. surdomuţi pentru a citi pe buzele actorilor în ce 
limbă vorbesc şi a socoti cât e franceză și cât e eñ- 
gleză“. Oricum, după avertismentul CSA, canalul M6 
nu a mai acceptat să fie coproducător, iar Siritzki a 
trebuit să-şi caute alți parteneri în străinătate. 
Partenerul găsit nu e altul decât Roger Corman, 


producătorul şi realizatorul-cult american de filme de . 


serie -B și un adevărat profesor pentru regizori ca 
Scorsese, Coppola, Brian De Palma sau Jonathan 
Demme. „A lucra cu Roger Corman-e o școală, cea 


“mai bună chiar. Mulțumită lui, vom putea merge mâi 


departe în privința lui Emmanuelle, filmând în stu- 
diourile sale și realizând atât versiuni soft, cât şi ver- 
sluni mai erotice și, mai ales, făcând apel ia tehnolo- 
gii ale viitorului, ca interactivitatea prin compact dis- 
curi interactive (CDI). Cu astfel de tehnici de vârf 
spectatorul. va putea interveni -direct în povestire... 
Avem un تن‎ program, care costă 15 milioane do- 
lari, cu ajutorul cărora eroinele celor două seriale pe 
care le realizăm — Emmanuelle și Justine — vor pu- 
tea fi exploatate la maximum, în versiuni de lungimi 
diferite (26.52 și 90 minute), ca și o versiune mai 
erotică în trei dimensiuni.“ : 


Un nou Stallone? 


re în același timp talentul lui. Marion 

Brando, James Dean și Gary Cooper și 

charisma lui Stallone sí Schwarzeneg- 

ger“. Nu mai puțin de-atât! La cine se 

99 referă declaraţia de mai sus, făcută pre- 

sei de regizorul Bruce Malmuth? La 

Brian Bosworth, noua stea de categorie grea a cine- 

matografiei americane, care la 28 de ani este marea 

speranţă pentru realizatorii de filme de acţiune. | se 
spune „The Boz” și este deja ۰ ۰ 

Când a terminat universitatea a și semnat un con- 

tract de 11 milioane dolari pentru a deveni apărător 


în echipa de fotbal american Seahawks, din Seattle. 


Câștigă apoi două milioane dolari pentru a face pu- 
blicitate firmei Gillette și scoate o carte de mare suc- 
ces, care îi aduce venituri remarcabile: „The Boz, 
confesiunea unui anti-erou“. 

Ziarista Jessica Maxwell, de la Washington Maga- 
zine, a fost de-a dreptul vrăjită: „E de ajuns să treacă 
prin încăpere ca să impresioneze prin statura și far- 
mecul său. Are un chip perfect, uimitor, mobil. Vi-l 
puteţi închipui fără nici o greutate B pe ecra- 
nele cinematografelor“. Prima ofertă nu s-a lăsat as- 
teptată prea mult: Michael Douglas — în calitate de 


a Brian Bosworth, noul erou 
al filmelor de acţiune 


producător — investește 22 milioane de dolari în 
Stone Cold, cu Brian Bosworth în rolui-unui poliţist 
neînfricat care se infiltrează în rândurile unei bande 
de răufăcători periculoși conduşi de un psihopat (in- 
terpretat de Lance Henriksen). Filmul este regizat de 
Craig Baxley și abundă în bătăi, cascadorii pericu- 
loase, scene violente, făcând deliciul iubitorilor ge- 
nului. lar Bosworth — despre care mulţi spun că 
seamănă cu Dolph Lundgien — își demonstrează 
forța mușchilor şi... lipsa- talentului actoricesc. Criti- 
cii nu scapă prilejul de a aminti că nici Stallone sau 
Schwarzenegger nu excelează la acest Capitol. 


@ Prima Emmanuelle: Sylvia Kristel 


2 


° Servicii secrete 


u Patrioţii, cel de-ai treilea film a! său, 
regizorul francez Eric Rochant confirmă 
speranțele pe care si le-au pus în el cri- 
ticii francezi. Este vorba despre un film 
de spionaj, cât se poate de 50۱-5 
James Bond, dar cuprinzând toate in- 
gredientele genului: pericol, suspans, călătorii inter- 
continentale şi sofisticate comploturi, Filmul — sus- 
ține regizorul — se adresează în primul rând idealiș- 
tilor şi pune accentul mai mult pe conflictul de idei 
decât pe schimburile de focuri sau pe urmăriri. „As- 
tăzi nu mai există nici maoism, nici comunism. Nu te 
mai poti dedica decât cauzelor umanitare“ — aceasta 
ar fi: concluzia. G 
Răspunzând întrebărilor reporterilor, Rochant face- 
câteva declarații extrem de interesante, din care. re- 
producem câteva. 
— Cum poți releva secretele unui serviciu . care 
vrea să ră secret, fără a fi tu insuți manipulat? 
— Probabil că am fost manipulat, dar indirect. 
Toate cărțile pe care le-am folosit ca documentaţie 
au fost scrise de foști agenţi ai Mossad-ului. Dacă au 
fost publicate, înseamnă că erau. publicabile, deci- 
probabil false, simplă intoxicare. intelectuală. 


— Nu doar spionii sunt manipulați, ci: toată lumea, * 3 


mai mult sau mai puțin, în viața noastră cotidiană. 
— Singura modalitate de a nu fi manipulat este să 
fii paranoic! Paranoicii au mereu dreptate, căci sunt 
extra-lucizi. Ei proiectează asupra altora propriul 
machiavelism. . i 1 
— Cum priviți noul cinematograt francez, ca unul- 
dintre reprezentanţii săi cei mai importanți? 


— Astăzi filmele sunt mult mai narcisiste decât în 
epoca cinematografului militant din anii '70. Dar ești 
foarte singur atunci când faci primul film. Singur faci 
greșeli, te priveşti în oglindă. Presa nu mai găzdu- 
teste dezbateri critice, teorii împotriva cărora să poți 
lua poziţie. Nu poti cere însă regizorilor, și nici criti- 
cilor, să aibă idei despre lume pe care oamenii poli- 
tici nu le au! Intelectualii sunt astăzi consideraţi nişte - 
idioţi din cauza ideologiilor care au dus la adevărate 
catastrofe. Ce mai rămâne? Televiziunea, care sim- 
plifică totul. Ne putem întreba de ce cei care trăiesc 
în cartierele mărginaşe nu fac în Franţa filme despre 
ghetto ca cele din Statele Unite? Suburbiile sunt o 
realitate fundamentală care trebuie filmată.. ` 


Pagini realizate de Rolland MAN 


@ vossi Banai și. Yvan Attal 
ین‎ i in Patrioţii 


u ştiu cum va arăta mileniul trei, dar dacă atunci ci- 
neva ar vrea să afle cum au evoluat mentalităţile în 
ultimul secol! al mileniului precedent, va beneficia şi 
de ultima născută dintre arte. Desigur, scrierile isto- 
ricilor sau studiile oamenilor de știință vor da mă- 
sura saltului uriaş făcut în toate domeniile existenţei 
umane pe Terra, în alte galaxii sau în profunzimile bceanelor. Ar- 
tele vor fi însă o călăuză mai spectaculoasă și nu mai puţin eti- 
cace: de la neoclasicism, la revoluţia iniţiată în arhitectură de Le 
Corbusier; de la muzica ultimilor romantici, Grieg, la compoziţiile 
seriale ale lui Stockhausen, sau de la blues la rap. În artele plas- 
tice de la „Sărutul“ și „Poarta infernului“ lui Rodin, la „Masa tăce- 
rii“ şi „Poarta sărutului” lui Brâncuși; sau de la ecoul pânzelor lui 
Delacroix la Picasso şi Dali. Dar oricât de perisabil, în plan fizic 
sau artistic, ar fi socotit filmul faţă de artele surori, cred că un popas 
într-o cinematecă ar putea aduce marturii mult mai palpabile desi 
prin intermediul ficţiunii. ۷ 
Chiar si pentru noi. cei de azi, pe cale să sărbătorim un cente- 
nar de cinema, o rememorare a modului cum a evoluat chipul și 
feminitatea acelor vedete ce au exaltat imaginarul colectiv, creând 
mode şi idealuri, este cât se poate de edificator.’ 
Theda Bara, născută la sfârşit de secol trecut, a fost prima vam- 
pă a ecranului. Ea și-a respectat atributele numelui de vedetă ales, 
o anagramă la „Arab death“, impunându-se ca o divă orientai 


Cleopatra (1917) și Salomeea (1918) i-au desăvârșit mitul intangi- 
bilităţii, despărțit, prin rolurile alese, și în timp, și în spaţiu, de 
contemporanii săi. 
Theda nu debutase încă, când în primul deceniu al secolului 
nostru se nășteau în Europa, Maria Magdalena von Losch (în Ger- 
a, 1902) şi Greta Gustafson (în Suedia, 1905) ce aveau să de- 
diamantele din cununa constelaţiei hollywoodiene, personifi- 


când fiecare în felul său desăvârșirea feminitaţii 
olimpiene. Dietrich şi Garbo au întruchipat perfecţiu- 
nea al cărei magnetism a râmas mereu învăluit în 
mister, ca şi surâsul Giocondei. Drapate în blănuri 
de vulpe sau de vizon ce mâturau podeaua, mulate 
în rochii de seară, protejate de pălării cu boruri am- 
ple sau ascunse după voalete perlate, ele au consoli- 
dat mitul feminităţii-spectacol. Deși inimitabile, 
unice, ele au deschis şi mai mult apetitul studiourilor 
intrate în competiție acerbă spre a „achiziționa“ cât 
mai multe asemenea „corpuri“ de iluminat firmamen- 
tul hoilywoodian. 

Capitalul-vedetă a devenit valuta forte în Cetatea 
filmului, și ca orice capital, el trebuia ținut sub cheie. 
Marile studiouri producătoare de film au pus în func- 


țiune contractele care legau vedetele ca șerbii de . 


moşie. Chiar dacă multe dintre studiouri nu aveau 
acoperire în roluri pentru haremul lor, actrițele erau 
arvunite cu anii spre a nu putea juca în beneficiul al- 
tui studio concurent. Câteodată, putea fi doar tro- 
cate în interesul patronilor. Numai Metro Goldwyn 
Mayer, unul dintre cele şapte Majors, avea sub con- 
tract, în ajunul izbucnirii celui de-al doilea război 
mondial, 17 vedete feminine şi 27 masculine. Spre a 
ne împrospăta memoria, am să numesc, în ordinea 
longevității contractelor, pe reprezentantele eternului 
feminin la dispoziţia M.G.M.: Greta Garbo, Joan 
Crawford, Norma Shearer, Myrna Loy, Louise Rai- 
ner, Marie Dressler, Lana Turner, Ava Gardner, Hedy 
Lamarr, Ingrid Bergman, Jeannette Mac Donald, 
Judy Garland, Greer Garson, Elizabeth Taylor, Es- 
ther Williams, Eleanor Powell, Debbie Reynolds... Cu 
toate particularităţile fiecăreia, ele corespundeau în 
ansamblu aceluiaşi model de feminitate. intangibilă 
ce le asigura statutul de dive, 

Ca în orice alt domeniu al existenţei sociale, și în 
acest cadru strict parcelat al gloriei, s-a încercat în- 
călcarea legilor vedetariatului ce slujeau mai ales 
bossilor industriei cinematografice, decât pe vesta- 
lele ce întrețineau, în inima publicului, focul sacru. 
Atacul venea fie prin personalitatea ieșită din comun 
a unor candidate la celebritate, cum au fost Carole 
Lombard sau Katharine Hepburn, fie printr-un 
nou tip de roluri ce rupeau monotonia unor prototi- 
puri, îndrăznind de pildă să aşeze în viaţa unei femei 
cariera, înaintea dragostei (Ginger Rogers în Kitty 
Foyle sau Joan Crawford în Mildred Pierce). Dar și 
aceste încercări de „democratizare“ a. personajelor 
nu le privau de eleganța obligatorie în majoritatea 
cazurilor, menţinând distanţa dintre vedete și sura- 
tele lor de pe stradă. Excentricitatea vestimentară și 


comportamentul necolocvial rămâneau apanajul sta- 


ruritor. 

Ar fi greu, chiar imposibil de stabilit cu exactitate 
filmul ce a marcat trecerea de la femeia-spectacol, la 
femeia pur și simplu; sau momentul când dramele 
domestice cu euforia lor conjugală s-au transformat 
în drame existenţiale sub tirul angoaselor cotidianu- 
lui. Translarea s-a produs treptat. 

Dintre actrițele care s-au încumetat să ia această 
turnantă în anii 60—70 le-aș aminti pe Jane Fonda, 
Audrey Hepburn şi Natalie Wood. De altfel şi opțiu- 


Și ia 


Greta. Garbo 


nile lor în viața particulară purtau însemnele schim- 
bărilor înregistrate în viața socială. Ne apare azi cu 
evidenţă că impetuozitatea societății de consum din 
anii '60—70 (mă refer la ţările occidentale și la Sta- 
tele Unite), asigurând pentru o vreme accesul 
aproape generalizat la bunăstare, a antrenat şi esca- 
ladarea tabuurilor, deschizând larg drumul permisivi- 
tátii în toate domeniile — politic, social, moral. Şi la 
Hollywood vedetele au evadat din coconul protegui- 
tor ce le învăluia viața în mister și s-au amestecat cu 
mulțimea, contestând politica militaristă- a propriei 
ţări,. condamnând atitudinile rasiste, participând la 
mișcările de eliberare feministe sau susținând revolu- 
tia sexuală cu acceptarea homosexualității, lesbianis- 
mului și a bisexualității. Toate aceste schimbări de 
mentalități nu au întârziat să se reflecte în vestimen- 


“tatie. A apărut şi s-a menţinut moda uni-sex: blugii și 


pletele au devenit ținuta comună pentru fete și 


băieţi. 


Filmul, cea: mai. sensibilă dintre arte în înregistra- 
rea fenomenelor sociale, nu a întârziat să se facă 
emisaru! acestor emancipări. Olimpul de altădată a 
căpătat aspect de maidan. Starurile au incetat de a 


: mai fi celeste, devenind cât se poate de pământene, 


excentricitatea lor s-a preschimbat în banalitate. Fru- 
museţea absolută nu a mai avut cotă. Trăsăturile cla- 


> Jennifer “Jason Leigh și Bridget Fonda 
9 Laura Dern 


Tipologie și ținută comune: 


۱9۲۰ a 6 2 سا‎ x 


o... trăsăturile clasice au impus-o pe Sharon Stone 


sice ale lui Sharon Stone nu au ajutat-o să ajungă 
mai repede în top. Atuul principal a ajuns feminitatea 
comună, sexualitate brută, frumusețea ca stare de 
spirit. - 
Situaţiile grave erau amendate parodic, iar 
sfârșiturile nu mai promiteau fericirea, căci noua lec- 
tie a hollywoodului demonstra că „Mâine nu este în- 
totdeauna o zi“. Pe ecran blănurile au fost interzise 
de ecologişti. lubiţii nu mai erau cuceriţi în rochii de 
seară și nici ei nu mai purtau papion ca Marele 
Gatsby. Totul se petrecea în blugi descusuţi și în 
T-shirt. O nouă generaţie, pândită de pericolul dro- 
gului și SIDA, a ajuns la rampa succesului, interpre- 
tând roluri de escroace, drogate, criminale psihopate 
(vezi Jennifer Jason Leigh în Anunţ periculos), iar 
mitul Cenuşăresei răsplătește acum prostituate (vezi 
Julia Roberts în Pretty Woman). O lume al cărei 
ideal este rezumat de Demi Moore astfel: „Eu nu 
vreau decât totul, imediat“. Misterul s-a spulberat, în- 
locuit fiind cu maxima accesibilitate. Vedetele trec 
pe stradă fără a mai fi observate, într-atâta cores- 
pund noului ideal de „a fi asemenea fetei sau băia- 
tului de pe palier" — oferindu-ne încă un argument 
în favoarea studierii sociologiei și în sala de cinema 


Adina DARIAN 
x 


Æ 


e Demi Moore 
e Barbra Streisand 


LUXOR 


Închipuiţi-vă o piramidă 
înaltă cât 30 etaje, cu 2 526 
camere, 250 de apartamente 
„Simple“ şi unul prezidenţial 
de 1 000 m2. În holul acestei 
gigantice construcții ar putea 
t aşezate unele lângă altele 
nouă. avioane Boeing 747. O 
rază laser tåsneste din ۲۲ 
brăzdând cerul în fiecare 
noapte. După Zidul Chine- 
zesc, acest „delir“ arhitecto- 
nic, care a costat 375 mi- 
lioane dolari, este a doua 
construcţie vizibilă din spaţiul 
cosmic. Uriaşul complex, nu- 
mit LUXOR, după numele an- 
ticei reședințe regale de vară 
a faraonilor, și-a deschis por- 
tile la Las Vegas, iar cei care 
l-au văzut spun că este a 
opta minune a lumii. Pentru 
noi interesant de semnalat 
este faptul că autorul nume- 


FILM FAN 


Robert Redford versus Dustin Hoffman. Alături de 
R.R. se află Ridley Scott. Lângă D.H. — Wolfgang Peterson. 
Meciul a început în iulie, anul acesta și se va termina în 1995, 
când Crisis in a Hot Zone sí Outbreak, două filme cu subiect 
identic (evocarea unui incident autentic mai puţin cunoscut, 
petrecut în 1989 la Frederick-Maryland — unde este situat un 
institut militar de cercetări asupra bolilor infecțioase) sunt pro- 
gramate să apară pe ecranele americane. 


James Ivory a terminat la Versailles filmările la Jef- 
ferson in Paris. 300 de figuranţi, 180 tehnicieni sunt doar o 
parte a echipei realizatorului lui Howards End și R 
zilei. Pentru personajul său (Thomas Jefferson, al treilea pre- 
şedinte al Statelor Unite), Nick Nolte s-a pregătit aproape un 
an, citind peste 200 de cărţi tratând acea perioadă istorică, s-a 
documentat temeinic asupra Revoluţiei franceze, a ascultat nu- 


meroase înregistrări radio din 1920 pentru a-şi perfecționa ac- roaselor „trucuri vizuale“ este 
centul de Virginia şi s-a îngrăşat cu 20 de ۱۱۱۵9۲۵/۱۵ pentru a Chiara Mastroianni la cel de-al Douglas Trumbull, cel care a 
atinge 5 lui Jefferson (120 kg). Partenera lui Nolte: fi- doilea film (după Ma saison préférée imaginat şi realizat efectele 


rava Greta Scacchi. speciale la Blade Runner. 


de André Téchine) în regia lui 
Xavier Beauvois: Nu uita că vei muri 


Bl faza de pona de g peier Beauvois cu filmul MARY-JANE‏ یز 
u 0۵ pas que tu vas mourir. Este povestea unui tânăr Rory Cochrane a devenit idolul‏ 
recrut care descoperă că este seropozitiv și di á Å Khi i and intată mariju-‏ 
tan de. vise‏ ,سید و in: noii generaţii hippy cu. rolul din Dazed Conissa‏ ا fi putut s-o contamineze pe bila an În‏ 
suși regizorul şi Chiara Mastroianni, revelația din Ma saison RS F F (| "numele ei latinesc Can-‏ 
SS abi i i-a få‏ و préférée de André Téchiné.‏ 
y E 4 t nabis. Sativa) şi-a făcut un‏ 


come back în forță în ultimii 
doi ani, odată cu revenirea la 
moda hippy. De la acest eve- 
niment nu putea să lipsească 
industria cinematografică. 
Actorii, mai ales cei foarte ti- 
neri, nu se sfiesc să fumeze 
marijuana ziua în amiaza 
mare sau în cluburi selecte. 
Pe ecran printre primii adepți 
ai marijuanei a fost Matt Dil- 
lan în Singles (regia James 
Cameron) al cărui personaj 
un grunge debusolat iși gă- 
sește uitarea în drog. Brad 
Pitt în True Romance de 
Tony Scott interpretează un 
alcoolic burdusit cu mariju- 
ana, care își petrece viața ză- 
când în pat, privind la televi- 
zor, bând bere și trăgând cu 
sete din ţigara aducătoare de 
paradis. Cei doi sunt depășiți 
însă de Rory Cochrane în Da- 
zed and Contused (regia Ri- 
chard Linklater). Marijuana 
este nelipsită din absolut 
toate scenele, astfel încât a 
fost imposibil — în ciuda 


O nouă înfruntare cinematografică se profilează în 
jurul figurii lui Jeanne d'Arc. De astădată este vorba de trei 
versiuni pentru. marele ecran: la studiourile Disney, Brian Gib- 
son (Tina) pregătește Joan of Arc, pe un scenariu de Paul 
McCudden; Compania Fox i-a încredințat lui Kathryn Bigelow 
(Point Break) scenariul la Company of Angels iar studiourile 
Warner i-au propus lui Joel Silver să pregătească o versiune 
proprie asupra Fecioarei din Orleans. Se pare că cele trei filme 
vor fi foarte diferite de Jeanne d'Arc al lui Jacques Rivette cu 
Sandrine Bonnaire în rolul principal. Nici nu ne așteptăm la 
altceva când este vorba de a compara filmele franceze cu cele 
americane. 


Regizorul neozeelandez Geoff Murphy va intra în 
producţie cu Under Siege 2 a cărui acţiune se petrece de astă- 
dată într-un tren de mare viteză. Cel care îi va da bătaie de cap 
pozitivului Steven Seagal va fi Jeff Goldblum (Jurassic Park). 


În montaj se află regizorul Jean Becker cu filmul 
Elisa. Pentru prima oară parteneri pe ecran: Vanessa Paradis sí 
Gerard Depardieu. 


e Când a apărut în presă vestea 
senzaţională că Michael Jackson 
s-a căsătorit, fanii sái aù fost 
foarte tulburați. Când au afiat cu 
cine — Lisa Marie Presley, fiica 
lui Elvis— s-au tulburat şi fanii 
celui supranumit The King. Căsă- 
toria ţinută secret dar nu prea 
tare, pentru că relativ repede a 
fost dezvăluită, a oferit prilejul 
unor comentarii mai mult sau mai 
puțin răutâcioase, care au umplut 
paginile publicaţiilor de mare tiraj 
din întreaga lume. S-a spus că ar 
fi vorba de o căsătorie-fantomă, 
pentru a oferi o scăpare starului 
acuzat de pedofilie și aflat în plin 
proces; că la mijloc au fost doar 
niște calcule materiale dacă ne 
gândim că este vorba de două 
averi uriașe! 

Alţii s-au gândit că prin acest 
mariaj Lisa Marie va reuși sâ-l 
atragă în sânul Bisericii scientolo- 
gice pe celebrul ei soț și odată cu 
el نو‎ fabuloasa-i avere. Lisa Marie 
face parte din această sectă încă 
din adolescenţă şi a fost la un pas 
de a-i dona averea. Doar scanda- 
lul imens pe care l-a provocat 
mama ei şi faptul că era minoră 
au impiedicat-o să treacă la fapte. 
Se cuvine menționat că printre 
membrii sectei se numără Tom 
Cruise, Nicole Kidman, John Tra- 
volta, Tina Turner, Whoopi Gol- iesc. Mickey Rourke, cunoscut 
dberg. „Unirea celor două inimi pentru violența sa, nu numai în 
simţitoare“ cum au titrat multe re- > ring, şi-a bâtut crunt soția, pe ac- 


cu soția sa, ci de Michael Keaton, 
alias Batman, care in buletin se 
numește... Michael Douglas. Ce- 
lălait Douglas are de altfel de 
mult o proprietate la Montecino. 
Cum oare s-or fi descurcând poș- 
tașii? 

e Omul sandwich sau Bruce 
Willis in timpul liber. Cunoscutul 
actor a fost văzut defilând pe 
străzile New York-ului îmbrăcat în 
două cartoane pe care scria cu li- 
tere de un roşu aprins: „Vă 
urăsc!" „Este — spune Willis — 
modul meu de a mă deconecta 
după o zi istovitoare de filmare“. 
Dacă excentricii trăiesc ceva mai 
mult decât oamenii la locul lor, 
după cum susțin americanii, să-l 
125200 pe Bruce să se deconec- 
teze. 

e După trei căsătorii (printre 
soți fiind și fiul lui Richard Atten- 
borough) și doi copii, Jane Sey- 
mour a făcut o pasiune devasta- 
toare pentru partenerul ei din Dr. 
Quinn, Joe Lando. Şi el pentru 
ea. „Nu cred că pentru totdeauna, 
dar oricum mai, mult decât o 
vară”, spunea Ætrita. Așa a fost. 
De curând ea s-a 685610۲11 a patra 
oară în fața a 450 de invitaţi prin- 
tre care se afla şi Joe Lando. Fe- 
ricit de fericirea ei. 

e Unii se iubesc, alții se păru- 


۰ 


viste n-a fost agreată nici de fami- = A ۰ F i i i aba- 
lia miresei, nici de cea a mirelui. 23 کب‎ văzut asta și la ceremonia pentru filmările la Judge Dredd, și و‎ Michael Douglas și-a oferit, ایب‎ pa parc ret ec mă 
În plus, o cunoscută spiritistă acord Ci premiilor MTV — şi sunt nemulțumit de aspectul etajului lui şi prietenei sale, Courtenay cată de soția maltratată și este 
susține că a intrat în contact cu puţin afectaţi de gura lumii. pe care l-a închiriat într-un cu- Cox (Până când ne vom revedea) pasibil de o pedeapsă de un an 


sufletul lui Elvis care nu s-a arătat noscut hotel londonez, a cheltuit la Montecino o-superbă reședința inchisoare plus o amendă de câ- 


rea încântat de ginerele său. În 1 3 100.000 dolari pentru redecorarea pentru numai... 700.000 dolari. Să m زد‎ 3 
Bilê tuturor speculațiilor cei doi e Ce mai fac unii cu banii? interiorului. S-a simţit apoi ca la nu credeţi că este vorba de Mi- Vê a dolari. Kai grele pen 
tineri însurãtei par foarte fericiti Sylvester Stallone aflat la Londra el acasă. chael, fiul lui Kirk, rămas totuşi y umos; 


John Stamos şi Lori Laughlin (La marginea nopții) 


viitori logodnici în serialui tv Casa 


cenzurii — să se taie ceva la 
montaj. Scandalul a izbucnit 
încă înainte de premieră din 
cauza Comisiei care stabi- 
leşte dacă un film poate avea 
audiență generală sau este 
nerecomandat anumitor cate- 
gorii de vârstă — care a inter- 
zis sloganul publicitar propus 
de realizatori: „Un film pentru 
toți cei care au fumat mariju- 
ana“. Turnat în doar 38 zile; 
cu un buget de 6 milioane de 
dolari, Dazed and Confused a 
devenit repede un film cult al 
tinerilor, iar imaginea inter- 
pretului principal Rory Coc- 
hrane — păr lung, beretă și 
țigară. cu Mary-Jane lipită în 
colțul gurii: — a ajuns pe co- 
perta unor foarte cunoscute 
publicaţii americane. În ciuda 
faptului că în Statele Unite 
este interzisă în continuare 
cultivarea, deținerea și con- 
sumarea marijuanei, nimic 
nu-i împiedică pe amatori s-o 
„fumeze“ prin intermediul 
marelui ecran. 


DAVID LYNCH 
ÎN ȘOMAJ 


Regizorul David Lynch 
(Twin Peaks) și-a inaugurat 
de curând o casă de produc- 
tie denumită. A-SYMETRICAL 
în speranța să poată reincepe 
lucrul. La conferința de presă 
organizată cu acest prilej, el 
mărturisea: „De când am ter- 
minat filmările la Twin Peaks 
— adică de patru ani — n-am 
mai avut nici un contract. 
Nici în America, nici în Eu- 
ropa. Am realizat doar patru 
filmulete publicitare, cel mai 
recent o are ca protagonistă 
pe Daryl Hannah (Wall Stre- 
et) parfumându-se cu „Sun, 
Moon, Stars“ lansat de Kari 
Lagerfeld. Mi-ar place să lu- 
crez din nou în Europa pen- 
tru că regizorul este mult mai 
respectat decât în America. 
M-am hotărât să renunţ la fil- 
mele de televiziune cu toate 
că aceasta este «un instru- 


Sherilyn Fenn şi Julian Sands în Boxing 
Helena (regia: Jeniffer Lynch) 


Salvaţi de clopoței 
Peter 
The Cast and Crew 
of Saved the Bell 
NBC Productions — 330 
of Bob Hope Drive 
Burbank California 91523 USA 


Lindsay ۷ 


agner 
c/o Kathy Bartels, P.O. Box 
1014 Maywood New Jersey 


07607 USA 
Pierce Brosnan 


c/o ICM Duncan Heath Associates Itd. 
162 Wardour Street London 


W1V3AT 
England 


ment» formidabil cu ajutorul 
căruia pot povesti lucruri ex- 
traordinare. În același timp, 
însă, munca în televiziune 
este extrem de stresantă, ca 
și cum ar trebui să hrânești 
un animal zi şi noapte. Nu 
mai ai timp pentru altceva... 
Paradoxal, această perioadă 
de șomaj îmi face si bine. Am 
răgazul să mă întorc spre 
mine însumi, să-mi permit să 
fiu egoist și, mai ales, să re- 
vin la una din plăcerile vieții 
mele: pictura“. 


ACCIDENT SAU 
MÂNA DESTINULUI? 


La 30 martie, anul trecut, 
Brandon Lee, fiul lui Bruce, 
murea împușcat din greșeală 
în cursul filmărilor la The 
Crow. S-au emis o sumede- 
nie de ipoteze asupra acestui 
accident de platou (vezi nr. 
4/93). De curână însă a fost 
dat publicității rezultatul an- 
chetei: asupra actorului s-a 
tras cu un pistol prost curățat 
și neverificat, vina aparținând 
unui tânăr, neglijent recuzi- 
ter. Mama lui Brandon conti- 
nuă însă să creadă în „mâna 
destinului“, referindu-se ۱۵ in- 
cidentele rău prevestitoare ce 
au avut loc încă de la începu- 
tul filmărilor, prea numeroase 
ca să fie doar simple întâm- 
plări: un electrician a suferit 
arsuri grave în urma electro- 
cutării cu un cablu de înaltă 
tensiune; ataşatul de presă a 
fost victima unui grav acci- 
dent de maşină; un camion 
încărcat cu decoruri a luat 
foc în mod misterios; un tâm- 
plar a înnebunit subit și, ur- 
cat la volanul automobilului 
său, a pulverizat pur și simplu 
atelierul de reparaţii; unul din 
muncitori și-a străpuns mâna 
cu un burghiu, cu toate că își 
luase măsuri de protecție; la 
porţile studioului doi indivizi 
beti au tras câteva focuri de 
armă și au rănit pe un mem- 
bru al echipei; o furtună pu- 
ternică a distrus -platoul de 
filmare. (aceeaşi soartă a 
avut-o și decorul unde fraţii 
Coen filmau The Hudsucker 
Proxy — Marele salt). Și încă 
o coincidenţă tulburătoare în 
care realitatea s-a împletit cu 
ficțiunea: imediat după termi- 
narea filmărilor, Brandon Lee 
urma să se căsătorească, iar 
pe ecran personajul interpre- 
tat de el moare cu puţin timp 
înaintea celebrării căsătoriei. 
Într-unul din ultimele sale in- 
terviuri, actorul i-a spus unui 
ziarist care l-a întrebat unde 
şi-ar dori să ajungă: „Într-o 
urnă mică, la rând cu altele, 
la crematoriu“. 


Pagini realizate de 
Doina STĂNESCU 


William McNamara 
la 26 de ani are 
la activ patru filme 
printre care Texasville. 
De curând a devenit 
telestar cu 
serialul Doing Time on 


Maple Drive (r. Ken Olin} 


de vacanţă 


cu premii 


Prima etapă 1. Charlie 
Sheen, fratele lui Emilio 
Estevez 2. Frankenstein 
junior A doua etapă. 1. 
Robin Williams 2. Fănuş 
Neagu A treia etapă ۰ 
Piei. drace! 2. Danny De 
Vito şi Diane: Keaton 
Precizăm că răspunsu- 
vile corecte trimise după 
15 septembrie (data poş- 
tei) nu vor fi luate în con- 
sideraţie. Tragerea la 
sorți va avea loc la înce- 
putul lunii octombrie, câş- 
tigătorii fiind anunţaţi te- 
lefonic sau. prin poştă. 
Lista cu numele lor va fi 
publicată în nr. 10/1994 


GOETHE. 
INSTITUT 


O 


GOETHE- gZ O 
INSTITUT © 


GOETHE- (S 
INSTITUT © 


GOETHE 
INSTITUT ) 


GOETHE- 
INSTITUT 


GOETHE- 


GOETHE- 
INSTITUT 


COENE- 
INSTITUT 


GOETHE- 
INSTITUT 


INSTITUT (GE 
COn 
INSTITUT © 


Q 


O cinematecă a filmului german 


Fassbinder: 


Berlin Alexanderplatz 


omanul lui Alfred Döblin 
Berlin Alexanderplatz 
„este, fără îndoială; una 
dintre operele reprezenta- 


tive ale literaturii- germane 


din acest secol. Stilul său 
original, rupturile de ritm, utilizarea di- 
verselor tehnici narative fac din eb o 
creaţie care iese din tiparele: clasice. 
Reuşita lui Rainer Werner Fassbinder 
(1946—1982) în adaptarea pentru televi- 
ziune a romanului, realizată între 
1979—1980, reuşită subliniată de criticii 


din întreagă lume, este, deci, cu.atât 


mai merituoasă. A transpune pe ecran 
intriga. deosebit de complexă a acestei 
cărți era foarte dificil (dovadă și ecrani- 
zarea din -1931, semnată de Phil lutzi, 
considerată de critică drept o semireu- 
şită sau un semieşec, şi aproape uitată 
astăzi). 

Fassbinder se arată interesat de re- 
sorturile psihologice şi de mecanismele 
sociale care duc la transformarea pro- 
fundă a personajului principal, Franz 
Biberkopf, un mărunt criminal la înce- 
put, ajuns un cetățean respectabii în fi- 
nal, cu idei care — Sugerează regizorul 
— îl vor determina să adere ia Partidul 
Naţional Socialist. „Am vrut să arăt 


Luni, 17.10.'94 ora 18 
Luni, 24.10.'94 
Luni, 31.10.'94 
Luni, 07.11.'94 


13 (59 min) 
Luni, 14,11.'94 


rotundă 


@ Bára Caven în Mama Küster zboară 
spre cer de Rainer Werner Fassbinder 


Cele paisprezece episoade ale filmului vor putea fi văzute la Cinema Studio: 


Marţi, 11.10.'94 ora 12 Conferință de presă (Sala de Marmură, Cinema Studio) 
Deschiderea festivă 

` Episoadele 1 (81 min), 2 (59 min) şi 3 (59 min) 
Episoadele 4 (59 min), 5 (59 min) și 6 (58 min) 
Episoadele 7 (58 min), 8 (58 min) și 9 (58 min) 
Episoadele 10 (59 min), 11 (59 min), 12 (59 min) şi 


. Episodul 14 — Epilog (111 min), urmat de o masă 


În Institutul Goethe filmele vor fi proiectate în weekend-ul 18--20.11.'94. 


cum sunt germanii — spun germani 
pentru: că e vorba de poporul pe care-l 
cunosc cel mai bine. Cum o idee ca 


° cea a fascismului — idee despre: care 


încă mai poți discuta — îi poate con- 
duce ia National-Socialism, despre care 
nu mai poti să discuti. 

Nu Franz Biberkopf moare, ci anar- 
histul, din el. Dar el nu era total anar- 
hist, pentru mine anarhia este asumată 
conştient, în timp ce elementul anarhist 
din Franz e mai degrabă copilăresc, in- 
conştient, şi asta moare. Apoi, el reîn- 
vie, ca o renaștere a sa în pielea unei 
ființe umane normale, mediocre, având 
prea puţine în comun cu vechiul Franz 
Biberkopf, care trecuse prin mai multe 
faze contradictorii. Acum este un exem- 
plu clasic de filistin german. Şi de 
aceea am sugerat că e! va sfârși prin a 
deveni nazist. 

Acest film va speria probabil publicul 
la început. Sper însă că îi va trezi sí in- 
teresul pentru istoria Germaniei. Acest 
lucru e €şenţial şi necesar. După păre- 
rea mea, al ۱۱۱-۰۱9۵ Reich nu a fost doar 
un accident istoric, ci o concluzie lo- 
gică a istoriei germane. Şi democraţia 
de după 1945 nu a renunţat totai la 
unele metode și atitudini care au avut 
un roi de jucat în trecutul nazist“. 

Asemenea declaraţii demonstrează că 
regizorul a folosit încă o dată trecutul 
pentru a putea vorbi mai bine despre 
prezent. Nu ne îndoim că filmul va 
stârni interesul publicului nostru, care a 


` avut deja prilejul să citească traducerea 


romanului, apărută la Editura Univers. 


Ø Frederic Forrest sí Marilu Henner 
in Hammet de Wim Wenders 


Wenders: 
14 


upă ce ne-a oferit o selec- 

ție cuprinzând. câteva 

filme reprezentative sem:- 
-nate.-de regizori ai: NOU- ` 
"LUI FILM GERMAN 

(Kluge, Herzog, “Schlân- 


< dortt} şi ;monumentălul. serial A doua 


patrie de Edgar Reitz, institutui Goethe 
a prezentat şi un medalion Wim" Wen- 
ders, incluzând 14 lungmetraje şi 4 
scurtmetraje semnate de acest cineast 
pe care publicul român îl cunoaşte mai : 
mult din cele citite despre opera sa. 

Critica îl consideră ce! mai american 
dintre cineaștii germani. Wenders se 
consideră însă un cineast german, fas- 
cinaţia sa pentru America nefiind. decât. 
ecoul faptului că în copilăria sa, trăită 
în anii imediat următori războiului (ci- 
neastul s-a născut în 1945), tot ce era 
„de calitate“, de la alimente și îmbrăcă- 
minte până la muzică si filme, provenea 
din Statele Unite, fusese adus de solda- 
ţii americani care rămăseseră în Ger- 
mania. Ecourile se regăsesc în mai 
toată operă sa, traversată de rock, de 
amintirea filmelor şi cineaștilor ameri- 
cani pe care i-a iubit şi admirat în ado- 
۱65660, Wenders crede însă că filmele 
sale vorbesc mai ales despre conaţio- 
nalii săi, despre singurătatea ger- 
mană“, pe care o consideră mai pro- 
fundă, mai tristă și mai tragică decât 
singurătatea altor naţiuni. O explicaţie 
pentru personajele sale atât de solitare, 
care caută o punte de legătură cu cei- 
lalti şi nu o găsesc. 

lată de ce — cel puţin în filmele din 
prima parte a creaţiei sale — aproape 
că lipsesc declaraţiile de dragoste, băr- 
baţii se comportă ca și când s-ar teme 
de implicarea afectivă, totul pare un 
dialog a două sau mai multe singurătăţi 
(Frica portarului la lovitura de la 11 
metri, Mişcare falsă, Starea lucrurilor). 
Și eşecul relaţiilor sentimentale duce la 
căutarea prieteniei, legătură care pare 
mult mai interesantă, după cum ne su- 
gerează Prietenul american şi, mai ales, 
In goana timpului, film pe care reputa-” 
tul critic Lotte Eisner îl consideră capo- 
dopera lui Wenders: Aici regizorul îşi 
adună toate obsesiile — ۲31801۲98, 
neîmplinirea sentimentală, puterea prie- 
teniei, muzica rock și dispariția cinema- 
tografului „clasic“: — într-o narațiune 
emoţionantă care merge până în pro- 
funzimile sufletului uman. 

Personajele din filmele realizate în 
această perioadă a creaţiei regizorului 
german mai sunt unite de o trăsătură 
comună: absența amintirilor, a memo- 
riei: sau dorința de a uita ceea ce încă 
mai știu despre trecut. De aici acea ră- 
tăcire permanentă, în căutarea repere- 
lor prezentului, dacă lipsesc cele ale 
trecutului. Astfel se poate explica eşe- 
cul filmului Litera roșie, cu acțiunea si- 
tuată la începutul secolului XVII, ıcãci, 
ca şi personajele sale, Wenders se 
simte mai bine în prezent decât în tre- 
cut. 

În momentul în care personajele 
încep să-și asume trecutul și să-și 
poată mărturisi sentimentele, filmele nu 
mai sunt atât de interesante, încep să 
păcătuiască printr-un exces de senti- 
mentalism. și mai puţină rigoare (Paris 
Texas, Cerul deasupra Berlinului, Până 
la capătul lumii). 

În schimb, când Wenders însuşi își 
aminteşte și realizează „pseudodocu- 
mentare“ dedicate unor personalităţi pe 
care le admiră, aceste filme emană o 
forță şi o autentică emoție — Tokyo-Ga 
(despre Ozu}, Însemnări despre haine 
şi orașe, (despre creatorul de modă 
Yohji Yamamoto) sau admirabilul Film 
al lui Nick, mărturie răscolitoare despre 
ultimele zile din viața cineastului ameri- 
can Nicholas Ray, unul dintre prietenii 
și mentorii lui Wenders. 

Am avut prilejul să vedem o. operă 
personală, aparţinând unui regizor care 
consideră că noțiunea de NOUL FILM 
GERMAN este inventată de presa 
străină și nu corespunde realităţii. „Ori- 
cum, eu unul nu m-am simțit niciodată 
ca parte componentă a unei mişcări, în 
sensul unui stil sau unei categorii de 
subiecte comune“. 


Rolland MAN 


7000 


Și totuşi, regizorii noştri filmează! 


| Ë ۲ În ciuda furtunilor care agită viața noastră cinematografică, 
declanşate de numeroasele schimbări ale structurilor organizatorice, câţiva cineaşti 
Se află în faze avansate de producţie, 


aceste rânduri, distribuţia nu este încă 
integral definitivată, ceea ce explică ab- 
sența numelor feminine de pe generic. 
Vom reveni. - 


MIRCEA VEROIU 


Craii 
de Curte-Veche 


Scenariul: loan Grigorescu; adaptarea 
cinematogratică Mircea Veroiu e Pro- 
ducător : Dan Pita e imaginea: 
Gabriel Kosuth e Muzica: Adrian Enes- 
cu e Producţie: Solaris Film e Cu: Mir- 
cea Albulescu, Ovidiu luliu Moldovan, 
Marcel lureș, Răzvan Vasilescu, Virgil 
Ogășanu 


Mai vechiul vis al regizorului de a 
aduce pe ecran lumea crepusculară a 
carţii lui Mateiu Caragiale este pe cale 
sa se împlinească. La sfârşitul acestei 
luni încep filmările. La ora când scriem 


CORNEL DIACONU 


torii „Cine Disim“, „Aldaco Film“ şi „As- 
tra 22“ au decis realizarea unei pelicule 
de aceeași factură. Ingredientele pe 
care mizează sunt: decorul estival, în- 
curcăturile comice şi, mai ales, farme- 
cul unor actori pe care spectatorii îi 
adoră. Semnalăm debutul pe ecran ai 
tânărului Alexandru Arşinel jr., care-i 
dă replica celebrului său tată. 


„ Scenariul: Camelia Robe, Cornel! Dia- 
conu 9 Imaginea: Florin Tolaș e Deco- 
rul și costumele: Florentina Drăgulin e 
Sunetul: A/i Yener e Montajul: Elena 
Pantazică e Producător: Ami Simon ® 
Cu: George Mihăiţă, Tamara Buciucea- 
nu-Botez, ` Petre Nicolae, Simona Gäl- 
benușă, Alexandru Arșinel, Alexandru 
Arsinel jr., Loredana Groza, Geo Sai- 


e Ovidiu luliu Moldovan. 


FAT 


foto: Victor Stroe 


După neobişnuitul succes de casă al 
comediei A doua cădere a Constantino- 
polului (1 300 000 spectatori), producă- 


„Zescu, Lucian Nuță 


Paradisul în direct 


& Loredana Groza 
si George Mihăiţă 


i @ ar Grigore 
STERE GULEA 


Himera 


Despie filmul său regizorul declară: 

„Am evitat, așa cum am fost tentat în 
primele variante ale scenariului, partea 
de anchetă privind misterele nedezle- 
gate ale Revoluţiei. Am preferat să mă 
aplec asupra a ceea ce a rezultat din 
Revoluţie. O lume amestecată, bas- 
tardă, pe care, însă, dacă nu ne-o asu- 
măm nici n-o vom putea înţelege, nici 
depăşi.” 


Scenariul și regia: Stere Gulea: ® 
Imaginea: Vivi Drăgan Vasile e Sunetul 
Horea Murgu e Cu: Oana Pellea, Răz- 
van Vasilescu, Dan Condurache, Mara 
Grigore 


Philadelphia 


(Urmare din pag. 7) 


acuzatorul' este un avocat, un om care cunoaşte le- 
gile din interior, pentru că le aplică, iar apărătorul 
său un avocat de culoare — deci o persoană care 
ştie, tot din interior, ce înseamnă discriminarea. În . 
mod sigur apărătorul știe că dreptatea este de partea 
clientului său. Dar el este un bărbat normal. El are o 
familie, el are o nevastă şi un copil, are, în mod vizi- 
bil, altă viziune asupra vieții și în mod la fel de vizibil 
— prejudecăţi pe care trebuie să şi le învingă. În nu- 
mele legii... Pe un scenariu sobru, cu mici alunecări 
patetice şi cu o aa db ia impecabilă — Tom Hanks 
și Danzel Washington în „principali“, „duo“ actori- 
cesc de zile mari — Jonathan Demme face din Phila- `) 
delphia exact ce trebuie să fie: un strigăt teribil îm- | 
potriva discriminărilor şi prejudecăţilor. de tot felul. | 
El refuză senzaţionalul unei povești cu „gay“ — rela- — 
ţia este abia sugerată, discret și cu maximă decentã 
— în schimb, apasă, cu toată puterea talentului său 
pe latura etică a filmului. Întrebarea — niciodată for- 
mulată ca atare, dar mereu prezentă în subtext: Cine 
ne dă dreptul să condamnăm la moarte socială un 
om care, oricum, va plăti cu viata păcatul de a fi în 
afara „normalului“ — nu poate avea decât un singur 
răspuns: Nimeni! 

interesant și încurajator mi se pare faptul că Phila- 

face o carieră fabuloasă. Înseamnă că filmul‏ ها 

a fost înțeles cum se cuvine. Este un semn bun — ca 
să nu spun 6 notă bună — pentru atât de înverșunat 
intoleranta lume a sfârșitului de secol XX. 


Moralist al cruzimii 


(Urmare din pag. 11; 


til masochism. Numai că între acest portret și cele 
făcute. celorlalte personaje ale sale este o distanță 
destul de mare, pentru că autoironia este mai puţin 
adâncă şi mai puţin răutăcioasă decât ironia. 
Răutatea celorlalți, stupiditatea și rigiditatea unor 
mecanisme sociale, imobilismul societăţii în general 
și ipocrizia ei provoacă adesea suferinţe și frământări 
personajelor lui Truffaut. Și aici ar fi momentul să 


spunem că regizorul, pe care cauzele politice nu l-au: 


atras, nu a fost insensibi! la problemele sociale. Per- 
sonajele sale sunt adesea şi victime ale societăţii, fie 


9 că e vorba de societatea de la începutul secolului 
“(Jules și Jim, Cele două englezoaice 


continentul), 
de cea contemporană (O tată trumoasă ca mine, Pie- 
lea catifelată) sau a viitorului, cu clare trimiteri la 
contemporaneitate (Fahrenheit 451). Evoluţia socială 
e doar aparentă, pare a fi concluzia, în toate timpu- 
rile sunt impuse restricţii care sufocă și împiedică 
exprimarea personalităţii: nu ai dreptul să spui ce 
vrei, să faci ce vrei, în ultimă instanţă nu ai dreptul 
să fii cine vrei. Societatea nu omoară folosind arme 
de foc (deși găsim şi așa ceva în opera regizorului — 
Trageţi in pianist, Femeia de alături, Să vină dumi- 
nica), ci sufocând în fașă ceea ce iese din convenție; 
adesea nu corpul, ci sufletul e cel care moare. 
Societatea are reguli stricte și nu acceptă ambigui- 
tatea, în timp ce personajele lui Truffaut sânt adesea 
nehotărâte, sunt — dacă vreți — aproape de Gide, 


care declara că este incapabil de a alege între mai 
multe variante, căci orice alegere exclude celelalte 
posibilități. Pe cine să alegi între Jules și Jim, dintre 
cele două englezoaice, dintre soţie și iubită (Pielea 
câtifelată, Femela de alături)? Nehotărârea, ambigui- 
tatea sunt sancţionate rapid şi aici cred că se află un 
element de -critic socială destul de pregnant. Dar 
până și personajele care au ales sunt — la Truffaut 
— sancţionate de societate. Pentru 'că alegerea nu e 
liberă, -ci-impusă: uciderea bărbatului iubit chiar în 
ziua nunţii o face pe femeia rămasă singură să caute 
răzbunarea (Mireasa era in negru), distrugerea cărți- 
lor îi îndeamnă pe oamenii care le.venerau să se 
transforme în volume vii ورین اس‎ 451). Acest cult 
al morţii se poate transforma de-a dreptul într-un 
cult al morţilor (Camera verde) cu un personaj ce 
pare un caz clinic, care refuză contactul cu realita- 
tea, trăind în amintire și cu amintirea celor pe care 
i-a iubit, dar care au dispărut. 

Faptul că regizorul interpretează acest rol ne poate 
spune ceva: și Truffaut a trăit în cultul morţilor, cel 
al filmelor marilor clasici ai cinematografului, pe 
care i-a iubit sí admirat. De aceea cel mai clasic ca 
expresie dintre regizorii Noului val nu a vrut să revo- 
luţioneze arta filmului, ci doar să spună niște poveşti 
interesante într-un mod interesant. După cum spu- 
nea chiar el: „...am pierdut orice intenţie de a re- 
forma cinematograțul. Filmele proaste nu mă mai in- 


- dignează ca altădată. Doresc, mai ales, să fac filme _ 


bune“. Chiar dacă nu a reușit mereu, nu putem să nu 
recunoaștem că, până şi în filmele sale proaste, el a 
fost în stare să spună o poveste. O fabulă. Sí o mo- 
rală. Truffaut, un moraiist al cruzimii. 3 


21 


vă asigură în afara activităţilor obişnuite desfăşurate prin 
sucursale, fi ی‎ şi agenţii proprii, precum şi prin oficiile poştale 
din toată ţara: . 


— CARNETE DE ECONOMII LA TERMEN; 

— CARNETE DE ECONOMII LA VEDERE; a 

— CARNETE DE ECONOMII CU SUMĂ FIXĂ ŞI DOBÂNDĂ; 

— CARNETE DE CECURI PENTRU CONT CURENT PERSONAL. 


PRELUAREA DE CĂTRE BANC POST A TUTUROR PLĂŢILOR PE 
CARE DORIŢI SĂ LE EFECTUAŢI (RATE, CHIRII, ÎNTREŢINERE, 
FACTURA TELEFONICĂ, ABONAMENT RTV, etc.) PRIN INTERMED- 
IUL CONTURILOR CURENTE PERSONALE, DESCHISE LA NOI. 


EA HE R | ET 
5 ACORDATE AGENŢILOR FONS INDIFERENT DE FORMA DE E 

S ORGANIZARE. 
۳۷ he ET 


VĂ PUTEŢI ADRESA SUCURSALELOR ŞI FILIALELOR DIN TOATĂ TARA 
PENTRU A PRIMI INFORMAŢIILE ŞI LĂMURIRILE NECESARE 


äl 


ia: A6 
Tæ 
Ert 
núi 


zrna A 


GARA 


Dialog: cu cititorii 
(Urmare din pag. 3) 


DIN NOU 
۲۵۱0 - GRAFIE... 


ESSERE EERE 
AMELIA NEGRU din Cluj 
doreşte sã scriem despre 
actorii din ۸۰ 
care i-a plăcut foarte mult, 
زو‎ în special despre Vitto- 
rio. Mezzogiorno și Patri- 
cia Millardet, precum și despre alți ac- 
tori neamericani. In legătură cu bătălia 
Tom Cruise: „| neleg de ce toată lu- 
mea se leagă 
biect de bârtă, 
biectul — s.) printre ceilalți actori de 
tru că sunt destui care 


$ 
s-ar mai enerva pe * C.N., fi- 
ind fan(ă) Tom Cruise, consideră: „sunt 
îndrepi cred că ştiu mai mult 
despre indrăgitul actor decât domni- 
oara C.G.A.“ Asta n-o va face pe 
„G.A. să-și schimbe părerea. 


INTENSIFICARE 
ŞI SOFISTICARE 

OGDAN ANDREI BRE- 

TOIU: (16 ani) din Alba lu- 

lia e mândru că a mai 

ultima dată, „atât fizic, cât şi intelec- 
.- tual, zic eu“. „Cultura mea în domeniul 
filmului s-a intensificat, lar ی‎ 


و ی ی سس 
B “crescut de când ne-a scris‏ 
mele s-au sofisticat (...) Cea mai pro-‏ 


gte INTEGRAMA 


~ 


Far 
552 ۵2 


ar 
= 
zË 


LA 


۵ a: 


1 ماع‎ 
-eE 
FÆ 


۴ 


= ZE EI 


Et 


55 


بو 


tundă plăcere pe care viața mi-o poate 
dărui este tru mine filmul, cea mai 
minunată ۲, controversată artă, vor- 


nematografiei“. Mărturisind că ar dori 
să devină actor, B.A.B. face câteva con- 
sideraţii e ا‎ dintre eare 
alegem: „Rafinameni interpretării nu 
poate fi dobândit decât după o indelun- 
gată experiență artistică. Glenn Close a 
fost, pe rând justiţiara (sic!) îndrăgos- 


Echipa re 


Director. — 
Adina 


Redactor șet adjunct: Dana Duma. Secretar 
۱۵888 Statie. Publicist: comentator:. | 


< 


= 


i> [Ea] — 


opel] 


pe [eee [9 Di 
aS ANGSA 


Sa 


LM EEEE T 
E تن دنهد‎ 
28 ` 


Tie lee 1! 


tită de acuzat in JAGGED EDGE, sofis- 
ticată divă in THE TEMPTATION OF 
VENUS, sensibila din THE MISTERY 
VON BULLOW, incestuoasa regină in 
HAMLET sau bestiala maietică în FA- 
TAL ATTRACTION. Doar după toate 
ipostazele interpretate, incredibila ac- 
triță americană își dobândeşte bineme- 
ritatul statut de star. Chipul său, de- 
parte de a atinge perfecțiunea fizică, 
are capacitatea de a sugera mult mai 


dacţională 
Redactor şef 


Darian 


al de redacție: 
a ۰ Coroiu. 


Redactori den Doină Stănescu, Rolland Man. 


otoreporter: 


Societatea Comercială S.R. L. Sentința civilă nr. 3087/8C' Judecătoria Sect. 1 
București, 21 lulle 1992, inmatriculată la Oficiul Comerţului 


nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. 


Victor. Stroe. 


Registrului 
ISSN 1220 — 1200 


ام اک E Era nn‏ اا م اق ن کے Redacţia: si‏ 
A‏ موی همه oa‏ 


i pp pe girl e 
sdl de ROT — = 
E ی رسک‎ nl وت سر‎ Prt 
57, telex 11995, 11034; 


17/58 


i-a 


RODIPET تست‎ 
11 


34 61 56 73. Bucuroyti, Plata Presei 


A SE OPR 


de Mihai Zgubea 


بش 


3 
A 
A 


ILS 


SBS SURE: .. 
SEN 


R 


multe decât starurile obişnuite. (...) Pu- 
tini actori au această extraordinară ca- 
pacitate de evidenţiere a sentimente- 
lor.“ În acelaşi sens sunt numiţi şi Jack 
Nicholson, Anthony Hopkins, Emma 
Thompson, Sigourney Weaver şi alții. 
Trebuie. să recunosc „intensificarea“ 
culturii, în domeniul filmului și chiar 
F gusturilot lui Bogdan 


تست 
LAUDIA. GIANINA ȘTE-‏ 
FAN din Brăila ne solicită‏ 
să traducem titlurile fiime-‏ 
lor, chiar ale celor care nu‏ 
rulează încă pe ecranele‏ 
noastre.: Într-adevăr, nu‏ 
toți cititorii revistei își pot traduce sin-‏ 
ne cere să‏ تسا guri titlurile. De‏ 
ne ocupăm din când în când și de rogi‏ 
zorii importanți ai lumii (biografie, fit‏ 
mografie) — o şi facem, după cum se‏ 
vede din colecţia revistei — precum şi‏ 
de cărţile care au stat la baza unor‏ 
ecranizări. Cât priveşte filmul de autor,‏ 
îi recomandăm corespondentei noastre‏ 
să revadă în numărul 9/1991 al revistei‏ 
noastre grupajul dedicat acestuia‏ 
CRISTINA, despre care nu ştim decat‏ 
atât, ne sugerează să publicăm revista‏ 
de două ori pe lună și să dăm fotografi‏ 
color „un pic mai clare”. Prima sugestie‏ 
este irealizabilă, din motive financiare‏ 
a doua e legată de calitatea fotografii-‏ 
lor şi a hârtiei de care dispunem. Țară‏ 
mică, tranziţie lungă...‏ 
XENIA SCRIPCARU din Râdâuţi (Su-‏ 
ceava) ne cere adresa lui Hulio Glezias‏ 


(adică Julio. iglesias). Dacă o vom ob- 
ține o vom publica. 
s 23 


RA. 5‏ س 
“STUDIOUL‏