Revista Cinema/1990 — 1998/7-Noul_Cinema-anul-VII-nr-3-1996

Nr. 3/1996 


EA | ЦЕ КАЛЕ 


Anul VII nr. 74 (396 
(299) REVISTĂ А CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


| OO0CDONN >rmU»>N= 


Noul James Bond 


Din martie pe ecranele 
din toată {аға 


BERLINALA 
, amorul, 
amoorul, 


În obiectiv: 


11 


n 
© 
жә 
== 
ә 
< эшш 
мр, 
= 
ت‎ 


Din sumar 


martie 1996 


PORTRETUL LUNII: Valeria Seciu p. 4 


FESTIVALURI: BERLINALA — Of, amorul, 


amoorul, amooorul...; Un cinema anarhic 
nãscut din plictis p. 6—7 


PE ECRANE: Craii de Curtea Veche; Stigmatul 


iubirii; Frumoasă şi răzbunătoare; Unde ne 
sunt bărbaţii? Jumanji; Punctul zero; Aici nu 
mai locuiește nimeni; Agentul 007 contra 
GoldenEye; Orele disperării; Trestiile sălba- 
tice; Podurile din Madison County; Cyber- 
tech — polițistul electronic; Moarte instanta- 
nee; Dangerous Minds — Minti periculoase р. 
8, 10, 11, 12, 13 


ÎN OBIECTIV. FAMILIA: Micul infern conju- 


gal; Cineaştii despre căsnicie şi adulter; În 
afara familiei, nu există fericire p. 14, 15, 16, 
17, 20, 21, 23 


PROFILURI: Pierce Brosnan p. 24, Michelle 
Pfeiffer p. 25 


& Rămânerea de Laurenţiu Damian 
(cu Monica Ghiuţă și Şerban Ionescu) 


© Regina Margot de Patrice Chéreau 
(cu Isabelle Adjani şi Daniel Auteuil) 


La a doua premieră: 


ARTA ÎN TIMP 


ABRIELA BERCSE din 

Arad a văzut; cu prilejul 

centenarului cinematogra- 

giei, „câteva piese clasice 

ale cinematogratului mon- 

dial“. Dintre toate filmele 
văzute, „cel mai modern“ i s-a părut a fi 
CRUCIŞĂTORUL POTEMKIN. „Cât 
despre INTOLERANȚĂ, in care ат cre- 
zut mult, s-a adeverit (sic!) a fi un film 
depășit, pentru vremea aceea trebuie să 
fi fost o revoluție sau o revelație, însă 
pentru prezent nu mai rezistă“. Dacă la 
cele de mai sus, G.B. ar fi adăugat 
„după părerea теа“, totul ar fi fost О.К. 
Alte „flime memorabile“ i s-au părut a fi 
HIROSHIMA, DRAGOSTEA MEA, O 
АТАТ DE LUNGĂ АВЅЕМТА, UM- 
BERTO D. Felicitări pentru preferințe, 
fără să пе mire deloc faptul că „o tâ- 
nără de 19 ani este interesată de niște 
filme atât de îndepărtate cronologic“. 
Vorba tinerei de 19 ani: „arta nu ţine 
seama de timp“. 


UN AMERICANOFIL 
TOLERANT 


elicitări venite de la Baia 

Mare pentru „eforturile 

mari“ (...) de a avea re- 

vista mai multe pagini şi, 

implicit, informaţie mai 

multă“. Expeditorul este 
MARIAN BODEA, pe care nu-l deran- 
jează publicitatea din paginile revistei. 
Publicitatea, consideră el, „ar putea asi- 
gura o calitate și mai ri a revis- 
tei“. Fiindcă, deducem, aduce bani. 
Dacă ar fi mai multă, probabil că ar in- 
fluența calitatea revistei. Trecând la 
aprecierea unor filme, M.B., deși se de- 
clară „un mare admirator al filmului 
american“, a văzut în anul care a trecut 
şi multe filme ne-americane, plăcându-i 
cu deosebire cele franțuzeşti (mai ales 
ELISA) și mai puțin cele italiene sau in- 
diene. Filmele americane de calitate „au 
fost ine“: FORREST GUMP, NATU- 
RAL BORN KILLERS. Cele „accepta- 
bile, аѕіѕдегеа: THE LEGENDS ОЕ 
THE FALL, THE HOUSE OF THE SPI- 
RITS. l-au plăcut și două comedii: THE 
MASK și TRAPPED IN PARADISE. Se 
întreabă cum de n-au ajuns pe ecrane 
filme ca PULP FICTION, în schimb au 
ajuns o serie de filme sexy italiene sau 
filme slabe indiene şi (chiar) america- 


1. ос-мот ES 


„Stare de fapt“ 


Uniunea Teatrală din România: 


e Dumitru Solomon — Premiul pentru cea 


ne. „Nu se poate face ceva?“ ne їп- 
treabă M.B. (Totul depinde de distribui- 
tori. De reţinut: filmele slabe se cum- 
pără în vrac la prețuri mai mici. Pulp 
Fiction este cap de serie și costă ca 
atare mult mai mult. Nu suntem primii 
care deplângem imposibilitatea specta- 
torilor noștri de a fi la curent cu ceea 
ce merită, așa cum se vede din scriso- 
rile dumneavoastră. — N.R.) 


OPINIA ROMÂNILOR 


ECILIA M. din Târgu Mu- 

reş ne comunică impresii 

asupra filmelor văzute în 

ultimul timp: RĂMĂȘI- 

TELE ZILEI („cel mal rafi- 

nat film pe care am avut 
prilejul — mai exact privilegiul — să îl 
văd“); PHILADELPHIA („filmul care 
mi-a înșelat așteptările și care m-a de- 
zamăgit се! mai profund (...) Ceea се 
m-a nedumerit protund este acordarea 
premiului Oscar lui Tom Hanks, care 
nici măcar пи а avut о prostie medio- 
cră, ci una îngrozitor slabă“); DON 
JUAN DE MARCO („plăcută surpriză 
pentru mine, întrucât acordă o șansă 
romantismului și visării în această lume 
mult prea grăbită și mercantilă“); RE- 
GINA MARGOT („un fiim care m-a 
emoționat profund și care a dovedit, o 
dată їп plus, clasa cinematografului 
francez“); ÎN NUMELE TATĂLUI („cel 
mai bun film pe care l-am văzut după 
revoluție“). 

Cecilia M. ne propune să alcătuim un 
„top al celor mai buni“ (evident!) acto- 
ri/actrițe la momentul actual și „al celor 
mai bune filme“ (ѕіс!). Înţeleg că aş- 
teaptă preferinţele spectatorilor, „opinia 
românilor“. Dacă românii își vor ex- 
prima opiniile, le așteptăm şi noi cu in- 
teres. 


CINEMATOGRAFIA ŞI 
ВАРА NAŢIONALĂ 


оці cititori ne scriu că au 
primit cu satisfacție apari- 
ţia revistei cu un număr 
sporit de pagini și de ru- 
brici, chiar la un рге} mai 
mare. Printre ei, ADRIAN 
С. PĂTULEA din Glăvănești (jud. Ba- 
саи), care exclamă: „nu o să mai fumez 
într-o zi un pachet de „Carpaţi“ și o să 
primesc un „Cinema“ cu mai multe pa- 
gini“ (Din păcate trebuie să vă spunem 


Doi colegi premiaţi de 


CENTENAR: 100 de ani, trei întrebări p. 26, 27 


SPOT: Hong Kong, o cinematografie fără 
viitor? p. 32, 33 


CINEGLOB p. 28; FILM FAX p. 31; FAN CLUB 


p.5 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ: Mircea 
Alexandrescu, Irina Coroiu, Adina Darian, 
Dana Duma, Rolland Man, David Melville, Eva 
Sirbu, Dumitru Solomon, Doina Stănescu. 


cum, când statisticile arată că numărul 
spectatorilor a ajuns anul trecut de 
zece ori mai mic decât în 1989, orice 
inițiativă menită să readucă publicul în 
sala de cinema mi se pare demnă de tot 
interesul. Cu atât mai mult cu câte 
vorba de filmul românesc. Tocmai de aceea n-am 
putut rata ocazia de a asista la a doua premieră a 
peliculei Stare de fapt găzduită de cinematograful 
brașovean Astra.. Ideea aparține domnului Andrei 
Braun, directorul intreprinderii cinematografice а ju- 
dețului Brașov care și-a dovedit din nou vocația de 
bun manager găsind sponsori şi convocând presa 
scrisă și vorbită din oraş. Prezenţa regizorului Stere 


mai bună piesă românească a anului 1995, 
„Repetabila scenă a balconului“, acordat de 
Fundaţia Principesa Margareta 

e irina Coroiu — Premiul pentru cel mai 
bun critic teatral al stagiunii 1994—1995 


Gulea și a actriței Oana Pellea a intensificat interesul 
pentru eveniment. Ei au răspuns multelor întrebări 
ale ziariştilor şi ale publicului care au semnalat, în 
consens, prea grăbita trecere a filmelor românești pe 
ecrane. În absența unei publicități adecvate, specta- 
torii nu apucă să afle în săptămâna de programare 
pe ecrane în urbea lor, despre o anume premieră. Pe 
lângă reclama agresivă făcută altor spectacole e și 
greu să impui o asemenea informaţie. lată de ce re- 
venirea după un timp a Stării de fapt a fost bineve- 
nită. În plus, șansa de a dialoga cu regizorul și for- 
midabila interpretă principală a convins pe mulţi să 
părăsească fotoliul din faţa televizorului. Trebuie să 
recunosc că și eu, care am urmărit filmul încă dinain- 
tea premierei bucureștene, am putut afla lucruri noi. 
Stere Gulea și Oana Pellea nu s-au despărțit de 
creația lor după prima vizionare publică (8 decem- 
brie) și au rămas alături de ea la bine (ca de pildă la 
prezentările de la Timişoara și Brașov), dar și la rău 
(așa ca proiectarea într-un cinematograf bucureștean 
cu bobinele încurcate și rearanjate apoi de regizor la 
fața locului). Un alt amănunt emoționant: mai mult 
decât de comentariilor elogioase ale presei și de pre- 
miul UCIN, Oana Pellea a fost mișcată de diploma 
(scrisă de mână) primită din partea revoluționarilor 
timișoreni. Întâlnirea de la Brașov pledează pentru 
perpetuarea ideii de a doua premieră și, în orice caz, 
pentru urmărirea parcursului unui film românesc și 
după lansarea sa oficială. 


Dana DUMA 


Un alt turnir: Tom Hanks 


că actualul preț nu mai acoperă costul 
revistei, sporit în ritm cu inflația gene- 
rală şi ne vom vedea obligați să mărim 
preţul revistei cu încă 200 lei de la nu- 
mărul viitor — N.R.). În continuare, ia 
apărarea lui FORREST GUMP, despre 
care un alt corespondent a afirmat că 
ar fi surclasat de către LEGENDELE 
TOAMNEI. A.C.P. nu e de acord. Ela 
văzut filmul de, atenţie, treizeci şi patru 
de ori și l-a „segmentat aproape їп in- 
tregime“. Filmul „merită pe deplin cele 
6 premii Oscar“, iar Tom Hanks e „ge- 
nial“. Mai sunt evocaţi, în același sens, 
„bătrânul Arnie“, Harrison Ford, Keanu 
Reeves, Mel Gibson. Despre cinemato- 
grafia românească, їп schimb, cores- 
pondentul din Glăvănești are o părere 
proastă: „merge ca racul“. „Singurul 
film care a fost mai bun în ultimii ani 
rămâne RĂMÂNEREA а! lui Laurenţiu 
Damian“. Din fericire, RĂMÂNEREA nu 
e „singurul mai bun, dar asta nu mai e 
problema lui Adrian Pătulea, ci a cine- 
matografiei românești, care „se duce de 
râpă“. Chiar dacă nu se duce încă de 
râpă, cinematografia noastră se pare că 
stă pe marginea ei. Vreau să cred că va 
avea puterea s-o sară... 


CUM CITIM CRITICA 


chestiune de receptare a 
criticii rezultă din scrisoa- 
rea lui VASILE CONIOSI 
(Târna Mare), care a văzut 
filmul CONGO („unde 
mi-a plăcut imaginea, ri- 
sipa de aparatură laser și câte o idee 


mal s.f.“) și a citit și cronica din revista 
noastră. in cronică, filmul e comparat 
cu JURASSIC PARK („intriga e prea 
asemănătoare“, „trioul protagonist 
amintește de altul“, „dezastrul final e 
aproape identic“), ceea ce-l face pe co- 
respondentul nostru să considere că 
pentru cei care, ca și el, n-au văzut JU- 
RASSIC PARK, cronica „nu aduce ni- 
тїс“. După opinia mea, cronica 
„aduce“ și pentru aceștia ceva, şi 
anume ideea de pastișă, de lipsă de ori- 
ginalitate, de imitație. Ca judecată de 
valoare, observația conținută în cronică 
este întru totul posibilă. Nu spun și va- 
labilă, întrucât n-am văzut Congo. іп 
altă ordine de idei, referindu-se la de- 
сіага[іа lui Tom Hanks, care-și găsește 
în cocaină „un refugiu binemeritat după 
orele de muncă intensă“, coresponden- 
tul e de părere că „după atâtea filme 
americane си psihopați, vampiri, crimi- 
nali etc., îți dai seama că anormalul, şo- 
cantul ҢІ crește cota de popularitate“, 
iar „actorii americani au învățat să facă 
din gura lumii o forță ce-i propulsează 
spre celebritate“. Observaţia nu e lip- 
sită de adevăr, ideea de a fi mereu în 
centrul atenției, indiferent cum, fiind 
cât se poate de comercială. Din acest 
punct de vedere (şi pentru lipsa de bani 
a cinematografiei), V. Caniosi îi plânge 
pe actorii români, care nu reușesc să 
devină cunoscuţi în străinătate. Maia 
Morgenstern ar fi o excepție. „Nepu- 
папа Іа îndoială talentul ei extraordi- 
nar, Maia a avut norocul de a fi remar- 
cată, de a fi scoasă în lume, de a 

proba înalta școală a actorilor români. 
Ea e deja celebră in Europa, în lume, 
dar mai sunt incă actori mulți care-și 


În urma numeroaselor scrisori şi telefoane 
din partea cititorilor care ne semnalează că nu găsesc 


întotdeauna revista noastră la chioşcuri, comunicăm 
celor interesaţi că la sediul nostru din Piaţa Presei Libere 
nr. 1, Corp В, etaj. III, cam. 311, tel. 222.33.32 îşi pot 
procura exemplarul la zi. De asemenea, la cerere, revista 


poate fi expediată poştal, prin ramburs. 


așteaptă pe merit șansa de a fi văzuţi 
de cine trebuie“. De acord. іп în- 
cheiere, corespondentul ne declară: 
„Mă bucură faptul că aţi suplimentat 
numărul paginilor“, prețul socotindu-l 
rezonabil. 


DIN NOU 
ÎN DISCUŢIE, TOM 


upă turnirul Tom Cruise, 
pare-se că o nouă dispută 
„TOM“ se întrezăreşte: 
Tom Hanks. LUMINIŢA 
DAN (16 ani) din Alba lu- 
lia ar vrea s-o contrazică 
„puţin“ pe Raluca din Lupeni, care-l gă- 
sește pe T.H. „nici atrăgător, nici sim- 
patic" etc. „Dar să nu uităm — intră în 
polemică Luminița — că acest «insipid» 
Tom Hanks a obținut premiul Oscar 
pentru cel mai bun actor, in doi ani 
succesivi. O asemenea performanță i-a 
mai reușit doar lui Spencer Tracy, în 
1937 şi 1938“. După саге L.D. adaugă 
în favoarea lui T.H.: „Trebuie să-i mai 
amintesc hotărătei Raluca încă o ches- 


Че: ca să tii un adevărat actor şi să mai 
şi obţii premii Oscar nu trebuie să fii 
nici atrăgător, nici simpatic sau să arăţi 
extraordinar de bine. Trebuie doar să ai 
talent, ceea ce Tom Hanks edă din 
belşug (după umila mea părere)“. Pe 
Luminița o supără cel mai tare urmă- 
toarea propoziție a Ralucăi: „Tom 
Hanks e са un prostănac în FORREST 
GUMP“. Înseamnă că Raluca n-a înțe- 
les filmul, zice Luminiţa: „Bineinţeles că 
e un prostănac, pentru că ăsta-i era ro- 
lul: de ргозіёпас naiv“. In schimb, Lu- 
miniţei nu i-a plăcut deloc INTERVIU 
CU UN VAMPIR: „o poveste de adormit 
copii“. „Eu, cei puţin, nu cred deloc in 


«drăgălașii» vampiri care (cica!) mai au. 


şi sentimente“. O lucidă la 16 ani! Nu-i 
plac nici serialele sud-americane („sunt 
foarte sir şi ireale“). li place însă 
PERLA NEAGRĂ. Cel mai prost serial 
de televiziune i se pare EDERA. Când 
cald, când rece. Din nou cald: Keanu 
Reeves „m-a cucerit pe deplin“. Drept 
care ne roagă să-i publicăm adresa, 
poze, postere (N. red.: vezi nr. 11/94 și 
11795) 


_ MUȘCHII 
ÎMBĂTRÂNIȚI 
AI LUI STALLONE 


lorentina (14 ani) din Ora- 
dea se teme că vârsta nu 
i-ar permite să fie luată în 
serios de adulţi. De aceea 
şi semnează cu pseudo- 
nim. Dovadă că, din con- 
tră, o luăm cât se poate de în serios, îi 
notez observațiile critice și propunerile: 
„ar fi bine să vă mai pertecționaţi“, пе 


Ж 
Ле 


sugerează Florentina „си tot ul 
pe care vi-l port“. Cum să ne pertecţio- 
nâm? lată: „să organizaţi anchete cu 
publicul, să aveți colaboratori străini 
care să vă țină mai bine la curent“, să 
nu scriem despre Michael Jackson, ca 
în numărul 9/95. Vom ţine seama de 
propuneri. Florentina simpatizează ve- 
chea revistă „Cinema“, prin саге a 
„descoperit cinematograful ca artă“ (în 
urmă cu un an) şi se bucură că în 
„Noul Cinema“ semnează пите care au 
semnat și. în „Cinema“; Adina Darian, 
Eva Sirbu, Mircea Alexandrescu. Flo- 
rentina ne scrie şi despre filme. l-a plă- 
cut ELISA („un fiim care merge la sú- 
flet“) și îl aplaudă pe Depardieu „deoa- 
rece și acum, și altădată a acceptat să 
joace lângă debutanţi“. INTERVIU CU 
UN VAMPIR i se pare „bun, dar nu ex- 
traordinar: m-a uimit prin frumusețea 
dură, crudă și oarecum pură din unele 
scene“. l-a plăcut și LEGENDELE 
TOAMNEI „care inspira o frumusețe 
calmă (imi place expresia — d.s.) și 
emana (1) căldură sufletească“, 
Dar, ne asigură Florentina, „amândouă 
nu trec de limitele obișnuitului“. Trece, 
in schimb, de aceste limite PARFUM 
DE FEMEIE. „ȘI PIANUL cu Holly Hun- 
ter mi-a plăcut, dar nu chiar atât de 
mult“. Nu-i plac, însă, Van Damme și 
Stallone, fiindcă „іп toate filmele sunt 
un fel de Supermeni cu muşchii de oțel 
(...) Tot ce fac este să-și etaleze muş- 
chli, ре care Stallone putea să-l aco- 
pere liniștit în SPECIALISTUL. Pe по! 
ne scutea de vederea unor mușchi im- 
bătrâniţi, iar pe el se scutea de rușine“. 
O constatare simpatică, la 14 ani: „Cât 
despre PROFU' DE ENGLEZĂ, în pri- 
mele 15 minute mă aşteptam la o co- 
medie, dar după celelalte 15 minute aș- 
teptam sfărșitul“. Cred că Florentina 
din Oradea poate să-și iasă liniștită din 
pseudonim și din complexul vârstei. 
Mulţumim pentru urări. 


* 


Mulţumim pentru urări și EMILIEI 


DABU din Mangalia. 


+ 


Rubrica Dialog cu cititorii 
este realizată de 
Dumitru SOLOMON 


1 


Pulp Fiction: 
Uma Thurman 


7 


titor 


з 
Ә 
== 
Q 


| 


С 


\ 
/ 


LO 


Es 


xprimarea subtil nuanţată, 
reluările de gând până ce 
el işi găsește forma cuve- 
nită, refuzul formulărilor 
înțepenit categorice sau, 
dimpotrivă, prea vagi, sim- 
plificatoare imprimă unei ii cu 
Valeria Seciu un caracter aventuros, de 
călătorie în imprevizibil fără alt ghid de- 
cât privirea ei tulburător atentă. O pri- 
vire care te ascultă, caută și cântărește 
pură дул răspunsul înainte ca е! să fie 
dar și aşteaptă de la tine i 
grijă pentru formularea întrebării. 
discuţie cu Valeria Seciu e o încercare. 
Am trecut-o cu bine acum zece ani. Ar 
trebui să fiu liniștită. Nu sunt, Ființa de- 
licată, aparent fragilă — Mica mare 
doamnă a teatrului românesc — mă în- 
tâmpină cu un zâmbet cald, dar privirea 
este cea bine cunoscută și ea mă pre- 
vine să rămân în gardă. Aleg, așadar, 
pentru în , întrebarea nevinovată: 
Ce mai faci? Râde, suav; „Віпіѕог... Bi- 
nișor spre bine și foarte bine“... Părerea 
mea este că tot ce i s-a întâmplat în ul- 
timii ani a fost mai curând spre foarte 
bine. A jucat pe scena Teatrului Mic - 
O femeie drăguță cu o floare şi fereas- 
та spre Nord, Regăsire, Pescărușul - а 
înființat primul teatru particular, Levant, 
teatru itinerant, dar cu succes stabil la 
lele lui — Ultima noapte a lui 
Socrate, Angajare de clown, Pelicanul 
= ч ultimul și joacă) — se „imparte“, 
, dar fără efort, сі cu gratie şi chiar 
cu folos pentru ființa еі-дасё е să judec 
după cum arată; mai calmă, mai puter- 
nică, та! increzătoare ca oricând. Mă 
pr ai prompt cu precizatea: 

— Sunt mai senină, poate... Puter- 
nică am fost și când am început mese- 
ria. Nici nu ajungeam s-o fac dacă n-aş 
fi fost puternică. Înainte să intru în In- 


“stitut îmi era aproape imposibil să cred” 


că voi avea curajul să devin actriță-deși 
știam, de la zece ani știam, că eu asta 
trebuie să fiu, să devin. Dar lumea mea, 
viața mea, totul mă ținea departe de 
gândul ăsta și faptul că nu mă puteam 
apropia de acel ceva de care simțeam 
că am multă nevoie a însemnat chiar o 
mare suferință. Când am ajuns în Insti- 
tut, eram cumva pregătită. Eram pe un 
drum... Sigur, și eu mă simt mai puter- 
nică, acum. Şi e bine. Când te simţi pu- 
ternic, elimini mai ușor multe lucruri 
nefolositoare care te însoțesc — ima- 
gini false despre tine, despre fragilita- 
tea și vulnerabilitatea ta, despre locul 
ре саге îl cauţi și nu-l afli, despre oa- 
тепіі ре care їі cauţi, pentru că аі ne- 
voie de ei, şi nu-i găsești, nu... 

— Mai păstrezi imaginea acelei fete 
care intra, în fine, ре drumul еі? 

— Ei, da... Eram foarte aspră, cu 
mine în primul rând, dar și cu cei din 
jur, eram încrâncenată... De fapt, hotă- 
râtă să înving. Încrâncenaţi eram toți. 
Și puţin speriaţi. Era timpul marilor ac- 
tori — doamna Bulandra, Mihai Po- 
pescu, Clody Berthola, Dina și Tanti 
Cocea, Maria Filotti, Beate. Fredanov... 
Aveai la ce să te uiţi, dar și де ce să te 
sperii. Erau atât de mari! Norocul — al 
nostru, al tuturor — a fost că am avut 
profesori doi oameni extraordinari, total 
diferiți ca personalitate. Pop Marțian şi 
Octavian Cotescu (mai târziu soțul еі, 
n.m.) Pop Marțian avea rigoare, sobrie- 
tate, severitate chiar — el ne „disci- 
plina“ — iar Octav era blând, aducea cu 
el o mare bucurie de a trăi, avea un fel 
de a da importanţă lucrurilor fără să le 
agraveze, le făcea suportabile. De fapt, 
făcea posibil, netezea drumul nostru 
spre „Ei“, spre Teatru. Ne făcea să ne 
simțim, cumva, înrolați în armata asta 
specială care e lumea teatrului. O lume 
cu totul alta și altfel decât pare, la su- 
ргаїа{а... 


— Înţeleg că dorința de a deveni ac- 
triță ea doar teatrul... 

— Ми-пи... Doream să devin actriță, 
pur și simplu. Dealtfel, eu nici n-am fă- 
cut ce se cheamă film. Au fost... încer- 
cări. N-am structură de actriță de film 
— mi-a luat ceva timp să aflu lucrul 
ăsta despre mine, dar acum îl ştiu... 
Elaborez altfel un rol, am alt ritm inte- 
rior, nu pot fi niciodată gata la „Motor“! 
N-am starea aceea de: „Acum, ori ni- 
ciodată"! Nu știu să „intru în relație“ cu 
aparatul de filmat — există actori care 
știu, aș putea deschide o listă! Eu m-am 
simţit, întotdeauna, cumva în continua- 
rea felului meu de a exista pe scenă — 
ca meserie, vorbesc. Chiar și regizorii 
m-au luat în film pentru ceea ce făcu- 
sem în teatru. În sensul de: exaet ce fă- 
cusem în teatru. Nici nu cred că propu- 


4 


Portretul lunii 


SE 


= 
T 
uj 
z 
> 


de Eva Sirbu 


CIU 


„Întotdeauna am cerut foarte mult de la mine“. 


пеат ceva peste — пи ca valoare, ci ca 
specific. Şi ce spun, nu ține de preten- 
{ше mele prea mari faţă de mine — în- 
totdeauna am cerut foarte mult de la 
mine şi în teatru — și nici de o modes- 
tie, reală sau jucată, nu... Actorul tre- 
buie să aducă ceva în plus peste viziu- 
nea regizorului. Să transforme acea vi- 
ziune — obsesivă, uneori — în ceva 
foarte personal, al lui. Am avut о ase- 
menea experiență cu Alexa Visarion, la 
Barbarii. Acolo, transferul de energie 
dinspre dorința regizorului spre perso- 
najul meu s-a petrecut, a existat. Insă 
сапа am făcut film, tot cu Alexa, 
Înainte de tăcere, am intrat, pur şi sim- 
plu, în „trena“ obsesiei lui, a ceea ce 
voia el de la el — și acolo am rămas! 
Deci, n-am fost și eu, ci doar imaginea 
obsesiei lui. Nu era bine. Deloc. Mese- 
ria noastră se face într-un singur fel: 
foarte bine. Trebuie să fii foarte sus. 
Altfel, nu exiști.. 


‚ — Vorbim puţin despre Levant? Să 


deschizi un teatru particular, azi, la noi, 
е o aventură. Ce te-a atras? Ideea in 
sine poate... i 

— Nu pot să-ți spun exact... Felul 
meu de a fi în teatru, poate... Cred că 
totul a început de la spectacolul meu 
de poezie, Arta iubirii. L-ai văzut? L-ai 
văzut... Un recital e ceva foarte special, 
dar şi inimaginabil de greu de făcut. 
Ești singur, tu, singur pe scenă. Specta- 
colul ești tu, n-ai nici un sprijin, n-ai 
scăpare. Trebuie să-l faci... Am fost 
foarte ambițioasă și cu el, și cu mine. 
Am vrut mult. Am vrut să sparg o ima- 
gine a ceea ce înseamnă să vii în fața 
publicului și să spui versuri, am vrut și 
să fie unicul recital din viața mea... 
M-am simțit într-o singurătate cumplită, 
dar în același timp și într-un mod cara- 
ghios m-am simțit... instituție. Atunci 
m-am aflat eu foarte aproape de „par- 
tea nevăzută“ a unui spectacol și mi-a 
plăcut. Mi-a plăcut să-l văd cum se 
face, cum se adună, să fiu și acolo, în 
spatele lui, să-l construiesc... Umblam 


Foto: Victor STROE << 


cu Lia Мап{ос după materialele pentru 
costume (decorul mi l-a făcut un prie- 
ten, Valeriu Matache), alegeam, hotă- 
ram ce trebuie și ce nu şi totul era o 
imensă aventură... Levant e cumva un 
pas mai departe de acea experienţă. Un 
teatru itinerant, fără trupă fixă, îţi lasă 
şansa să alegi oamenii, să-i aduni, să-i 
{асі să existe împreună, pentru о 
vreme, într-un spectacol. E o experiență 
bună... Dar e şi o provocare. Levant 
propune ceva, deschide un drum, lasă 
urmă... Oricât de patetic ar suna, chiar 
lasă o urmă pe care, poate, va păși alt- 
cineva odată... Cred că n-am greșit. 
Chiar și în momentele mele negre, de 
disperare, când nu mai înțelegeam de 
ce? şi ce caut eu pe corabia asta, ceva 
din mine îmi spunea că n-am greșit, e 
bine ce fac... - 


— Până la Pelicanul te-ai ținut in 
„partea nevăzută“ a spectacolului. Cine 
a и să te aducă și pe scena Levan- 
tului? 


— Strindberg, cred... Pelicanul e un 
text pe care l-am iubit foarte mult. Am 
dorit să-l joc... Dar cred că e bine să fiu 
şi în spectacol, nu doar în spatele lui. 
Am imaginea completă, dinafară şi di- 
năuntru în același timp. Pot să-mi asum 
altfel, total, nu?, ceea ce fac. Un teatru 
de felul Levantului nu-și poate permite, 
ca un teatru normal, spectacole mai 
саіаще sau chiar o cădere. Dacă vrem 
să „trăim“, toate spectacolele noastre 
trebuie să fie foarte sus. De aici și ma- 


„rea grijă pentru repertoriu. Acum vreau 


să punem în scenă Levant de Mircea 
Cărtărescu, O, ce zile frumoase! de 
Beckett (în care am să și joc), Oameni 
de zăpadă, o piesă minunată scrisă de 
Tina lonescu Demetrian. Repertoriu 
avem. Ne-ar trebui o sală. Sper să avem 
și sală la un moment dat. Sper, dar nu 
mă „agăţ“ de ideea asta. Nu mă zbat 
foarte mult. Ştiu că până la urmă, lu- 
crurile importante, acelea care trebuie 
să mi se întâmple, se întâmplă. Îmi ies 
în cale. Câteodată nu eu le „cer“, ele 
mă cer pe mine. Multe roluri au venit 
spre mine astfel... Și nu doar pentru că 
un regizor mă „vedea“ în acel rol... 
Vreau să spun că în meseria noastră ni- 
mic nu e atât de limpede şi definitiv 
stabilit cum pare. Nu-i uşor de definit 
zona asta... Nu-i ușor nici să ai de-a 
face cu ea... 

— Mulţi actori se feresc chiar s-o nu- 
mească astfel: meserie... 


— Este şi meserie. Are legi şi reguli 
cunoscute, dar ele nu funcționează la 
fel pentru toată lumea. Există actori de 
stare, care nu {іп seama de nici o lege 
a... meseriei. Nu mi-o pot imagina pe 
doamna Clody Berthola — de exemplu 
— compunându-și un rol cu meserie, ci 
doar cu o știință anume care ţine de fe- 
lul în care știe să-și observe stările, să 
le filtreze. Asta nu se învaţă... Meseria, 
în sensul propriu al cuvântului, e pentru 
la început, când trebuie să ai curajul să 
pășești pe scenă, să te așezi pe un 
scaun, să ridici o mână... Pe urmă însă, 
trebuie să simţi foarte mult. Să simți, şi 
în același timp să faci o judecată pre- 
cisă a ceea ce simţi, ca să poți alege се 
îți este folositor. lar ceea ce alegi, ține 
de ce ești tu, cu tot ce ai adunat, sau 
te-a adunat într-o formă anume, unică... 
Fiindu-ţi ţie însuţi instrument, ameste- 
cul între ființa ta și ființa pe care o 
„naști“, pe scenă, e ceva foarte perso- 
nal. Intim. Între momentul în care por- 
nești doar cu tine și momentul la care 
trebuie să ajungi tot cu tine, dar și cu 
altcineva care este personajul tău, e un 
drum, iar ce se întâmplă pe drumul ăsta 
nu încape sub un nume generic. M-aş 
feri să-i dau un nume. M-aș feri... Da? 

— „Am vrut să-ntreb cum е, să fil 
Valeria Seciu, dar cred că е,аг îi mai in- 
teresant de айа! cum e Valeria Seciu... 

— Sunt în multe feluri... Sunt şi ci- 
neva care se uită înainte cu curaj şi în- 
credere în tot ce trebuie să i se mai în- 
tâmple — nu multe, cele multe s-au în- 
tâmplat deja... Prin curaj înțeleg, firește, 
și temerile, şovăielile, incertitudinile de 
moment... Poate curaj înseamnă să te 
uiţi într-un fel anume la ce ești. Eu sunt 
actriță. Eu sunt „o biată femeie“. Cum 
spune artista din Pescărușul? „Eu nu 
sunt Jupiter, sunt o biată femeie...“ 

° „Câteva zile mai târziu, UNITER 
acorda Valeriei Seciu Premiul de inter- 
pretare pentru rolul din Pelicanul de 
Strindberg. Pus in scenă de Cătălina 
Buzoianu. La Teatrul Levant... s 


Cristina Sandu, București; Dragoș 
Şerban, Bucureşti; Luiza loan, Pioieșii: 


La prima vedere, WOODY HAR- 


RELSON (35 ani) pare un tânăr dră- 
gut, fermecător în conversaţie și înțele- 
gător ca în Cheers sau White Men 
Can't Jump, sau Propunere indecentă. 
Apoi, o să vi se pară și puțin crazy, cât 
să-i sporească farmecul, ca în Răpirea 
trenului cu bani. Dar Woody a convins 
pe toată lumea că poate fi și ucigaș psi- 
hopat în halucinantul Născuţi asasini 
de Oliver Stone. De altfel, tocmai Stone 
l-a intuit pe adevăratul Harrelson: 
„Ochii lui albaștri îţi încălzesc inima. 
Este în ei însă un licăr ciudat care 
parcă te avertizează să nu crezi prea 
mult în privirea lui limpede. E acolo 
ceva periculos. Tulburător, dar pericu- 
los“. 

Acel „ceva“ se numește violenţă și 
Woody s-a născut cu ea în sânge. 
„Face parte din mine, este cam ceea ce 
înțelegeau vechii latini prin fatum“. Vio- 
lența este ereditară în familia Harrel- 
son. Bunicul actorului a devalizat o 
bancă prin anii '20, iar Charles Harrel- 
son, tatăl, se ocupa cu tot felul de afa- 
ceri necurate, fiind o figură cunoscută 
în lumea interlopă. Și-a părăsit familia 
și, la putin timp după aceea, în 1968, a 


с 
[е] 
2 
Ф 
4 
СЯ 
© 
25 
> 
9 
o 
9 
> 


Vă răspunde: 


fost acuzat de crimă, arestat și con- 
damnat la zece ani închisoare. La putin 
timp după aceea i se adaugă alţi 30 де 
ani pentru furt, port ilegal de armă, de- 
tinere și trafic de droguri. In plus, este 
suspectat de a fi ucis un judecător ca- 
re-l anchetase cu ani în urmă. Charles 
îşi ispășește și astăzi pedeapsa în peni- 
tenciarul din Atlanta. 

Woodrow Tracy Harrelson şi-a petre- 
cut copilăria în Lebanon, Ohio, unde 
spunea tuturor că este orfan. Chiulea 
de la şcoală, se certa cu colegii, cu 
profesorii, l-a agresat pe unul din- 


tre ei şi, în cele din urmă, a fost trimis 
într-o școală specială de reeducare 
pentru copiii dezechilibrați nervos. | s-a 
prescris chiar tratament cu Ritalin, un 
drog care, administrat defectuos, pro- 
ducea tulburări de comportament şi, 
mai ales, violență. Woody, sub efectul 
medicamentelor, face o criză de- 


presivă în momentul când află că tatăl 
său este acuzat de crimă. Nici o clipă 
nu bănuise cu ce se ocupa еі, mama 
având grijă să-i ascundă acest lucru. 
Copilul a stat 6 luni în spital, apoi a 
fost reinscris într-o școală obișnuită. 
„În anii aceia n-am avut parte, nici mă- 
car o secundă, de fericire, de acea pace 
a căminului de care alţi prieteni ai mei 
se bucurau. Eram invidios pe ei. Îi uram 
chiar. Nu puteam sta locului o clipă, 
alergam de colo-colo, deranjam orele 
de curs. Profesorul mă despărțise cu un 
paravan de restul clasei. Asta m-a în- 
dârjit și mai tare. Violenţa făcea parte 
din mine; erau momente însă când aș fi 
vrut s-o îngrop undeva, cât mai adânc 
în mine, dar dorința de a răni era mai 
puternică“. 


Adolescent, Woody este tot atât de 
încrâncenat, supărat pe lumea în care, 
credea el, era obli să trăiască. Se 
droghează, bea fără măsură, gonește 
cu motocicleta cu viteză nebună, spe- 
rând să alunge astfel demonii din el. 
Mai are însă timp să urmeze cursurile 
colegiului Hanover din Indiana pe care 
îl termină, spre stupoarea tuturor, cu о 
diplomă în teatru și în limba engleză. 
După absolvire, pleacă la New York, în- 
cercându-și norocul ca atâția alții înain- 
tea lui, ca actor, unde altundeva, decât 
pe Broadway. Nu reușește, dar este re- 
marcat de Calvin Klein, cunoscutul 
creator de modă masculină. Woody de- 
vine manechin, apare pe coperţile revis- 
telor și... calea spre film îi este des- 
chisă. Debutează în serialul tv Cheers și 
timp de opt ani Harrelson va fi barma- 
nul Woody Boyd, personaj simpatic 
pentru a cărui interpretare primește 
premiul Emmy şi premiul American 


Comedy. „În perioada lui Cheers їп 
mine continuau să sălășiuiască două 
егѕоапе: Woody cel cumsecade, саге 
își interpreta rolul cu dezinvoltură, își 
distra partenerii cu glume, cumpăra 
sandvișuri fetelor de pe platou; noaptea 
eram însă diavolul în persoană, mă în- 
dopam cu droguri şi alcool, încât și 
acum mă mir cum naiba am putut re- 
zista atâția ani. Câștigam o grămadă de 
bani și asta mă făcea important în ochii 
multora. Eram mereu invitat la tot felul 
de petreceri care se terminau cum se 
termină mai toate sindrofiile la Hol- 


1 


lywood: droguri, alcool şi, mai ales, fe- 
mei. În opt ani am devenit un fel de 
sex-machine. Am încercat de câteva ori 
să mă opresc. Mi-a fost imposibil. La 
Hollywood, este foarte ușor să-ți pierzi 
controlul, simțul realității. Definiţia suc- 
cesului este impusă aici tocmai de cei 
care au construit acest mod de viață. 
Strălucire, limuzine, femei frumoase și 
bani, bani, bani. Prins în capcana asta 
începi să nu mai știi cine ești, și doreşti 
cu orice preț, să ai și tu așa ceva. Dar 
curios, după ce ai căpătat ce-ai dorit, 
nu mai ai nici o satisfacție. Ai prins 
acel ceva pentru care erai in stare să-ți 
vinzi sufletul, dar nu mai ai putere să te 
bucuri, te lași purtat de val, și-atât'. 

ntr-o bună zi, Woody Harrelson a 
hotărât să pună punct. „Nu vreau să 
devin cel mai mare star al Hollywoodu- 
lui. Nu asta e ambiția mea. Nu doresc 
decât să mă odihnesc, să respir puțin. 
Ori așa ceva este imposibil la Los An- 
geles". A plecat tocmai în Costa Rica 
unde își îmblânzeşte firea năvalnică fă- 
când yoga și înotând ore în șir. Un alt 
motiv pentru care a părăsit L.A. a fost 
dragostea pentru Laura Louise, secre- 
tara sa, care i-a devenit iubită și apoi 
mama fetiţei lui, Deni (4 ani). „Cele 
două femei ale mele, Laura şi Deni, nu- 
mai aici sunt fericite. In această insulă 
unde, pentru toată lumea, nu sunt Wo- 
ody din Cheers, nici Woody, starul de 
cinema. Sunt doar un alb puţin cam ne- 
bun. Îmi spun de altfel Loco Gringo“. 
Actorul părăsește „micul său paradis“ 
doar când filmează, sau când i se face 
dor de o partidă de tenis cu prietenul 
său, Bruce Willis. Alte pasiuni: basche- 
tul, golful și alpinismul. Este vegetarian 
și de curând a trecut la budism. Defec- 
tul cel mai mare — pe care îl recu- 
noaște: îi plac — prea mult — pufuleții 
cu ciocolată. Acum n-ar mai putea trăi 
singur. A încercat și a descoperit că 
singurătatea are o parte bună, liberta- 
tea; dar și una proastă — prea multă li- 
bertate. Pentru 1996 are câteva propu- 
neri: „Poate un film cu Spike Lee... 
Poate altul cu John McTiernan. Nimic 
sigur însă. Îmi place uneori incertitudi- 
nea. Și nici nu mă grăbesc prea tare. 
V-am spus că nu mă interesează cele- 
britatea. Vreau să rămân liber să fac 
filme când am chef. Să pot să-mi cresc 
fetița... Să trăiesc s-o văd crescând... Şi 
din când în când, să mă gândesc la ta- 
tă! meu... căci este, totuși, tatăl meu“. 


Rica Alexandru, București: ELIZA- 
BETH BERKLEY are 22 de ani. S-a 


născut la Farmington Hills, Michigan. 
Primul rol în film: Salvaţi de clopoței 
(serial tv 1988—1993). Ajunge în atenția 
criticilor cu rolul principal din mult 
controversatul film al lui Paul Verhoe- 
ven, Showgiris. | se prezice o carieră de 
star pentru că „este talentată, dansează 
excelent și cântă binişor. Şi, mai ales 
nu se rușinează de propria nuditate“ 
(dovadă rolul din Showgiris). ii plac po- 
ezia — Rimbaud, Rilke; și animalele — 
prietenul ei se numește Popcorn şi este 
un Saint Bernard. 

Doru Drăgănuș este posesorul între- 
gii colecţii a revistei Cinema „vechiul şi 
noul Cinema“ (394 numere) și dorește 
să o vândă. Adresa sa este: intrarea 
Gării, nr. 1 D, Predeal, județul Brașov, 
cod 2211. 


Doina STĂNESCU 


> 
2 
х 
- 
Ф 
CO 
е 
= 
Ф 
о 
с 
N 
ш 


‚ amorul, 
amoorul, 


erlinala ne-a obișnuit cu 
prevalența filmelor politice 
sau cu tematică socială. 
Acum regula a devenit ex- 


сер{іе. Indiciul acestei 
schimbări de direcție a ve- 
nit odată cu filmul iune și simţire, 


onorat în final cu Ursul de aur. O pro- 
ductie americană, realizată de un regi- 
zor chinez din Taiwan, Ang Lee (primul 
regizor laureat cu acest trofeu, de două 
ori, după Banchetul nupjial în 1993), cu 
protagoniști britanici cu cotă internaţio- 
nală (Emma Thompson şi Hugh Grant), 
inspirată din romanul celebrei scriitoare 
britanice Jane Austen, început în 1797 
și publicat în 1811. Romanul ca şi fil- 
mul, deschide o largă acoladă asupra 
eternei dileme amoroase între dragoste 


ca afinitate electivă şi dragoste ca exal- 
tare a instinctelor. Povestea surorilor 
Dashwood puse în fața acestei opțiuni 
nu este scutită de inevitabile naivități 
atenuate pe parcurs de un tonic simț al 
umorului made in Britain pe care 
Emma Thompson (aici şi scenaristă) îl 
are in sânge. Realizarea nu depășește 
însă perimetrul unui „tele-play' dove- 
dind profesionalism în toate comparti- 
mentele, în саге impătimiţii cinemato- 
grafului vor detecta urme fine de... Ja- 
mes Ivory. Succesul excepțional al fil- 
mului, sosit la Berlin după ce obținuse 
Globul de aur pentru cel mai bun film 
și şapte nominalizări în cursa Oscaruri- 
lor, se datorează, cred, mai degrabă 
acestei reorientări a cinematografiei de 
dincolo şi de dincoace de Oceanul 


у 


Deconspirând cu eleganță violența sentimentelor: 


Raţiune 
(cu Emna 


e străin 


DO 


Prostituţia, ca stare de 


i simțire de Ang Lee 
hompson și Hugh Grant) 


rație: Tipul meu 


de Bertrand Blier 


Atlantic, câtre sentimente etern ome- 
nești, în special către dragoste. Este, 
probabil, reacţia la excesul de violență 
și brutalitate ce au invadat în ultima 
vreme ecranele lumii. Am putut astfel 
urmări variaţiuni pe teme sentimentale 
diferind de la o {ага la alta, în funcție 
de specificul temperamental și național. 

Cupidon în variantă franceză nu ră- 
mâne imun la tentația adulterului. Cau- 
zele şi consecințele acestui experiment 
au făcut de-a lungul anilor subiectul și 
obiectul creației unor autori de prim 
rang, de la Godard, Truffaut, Resnais, 
Rohmer, Sautet și atâția alții. În Min- 
ciuni, adulterele repetate creionează o 
comedie acid sentimentală cu iz de po- 
licier semnată de Elie Chouraqui şi sus- 
ținută де Jean-Hugues Anglade, Valeria 
Bruni Tedeschi, Lorraine Bracco. şi 
Samy Frey. Patru personaje se anga- 
jează într-un cadril amoros. La început 
mizele nu sunt pur sentimentale, cât 
conjuncturale. Se minte pentru a ade- 
meni, pentru a obține un favor. Dar 
amor când este, îi cazi în lat când nu te 
aștepți. Cel de-al doilea film francez în 
competiție, Mon Homme (Tipul meu) 
de Bertrand Blier, duce lucrurile mult 
mai departe pe acest teren al ochilor și 
inimilor alunecătoare. Anouk Grinberg 
şi-a binemeritat Ursul de argint pentru 
interpretare. Cred că numai farmecul ei 
și excepționala sa calificare profesio- 
nală puteau să susțină cu atâta natura- 
lete ideea provocatoare a lui Blier: 
prostituția este o vocație angelica! 
Toate scenele de amor din hoteluri spe- 
cializate în domeniu au ca fundal sonor 
о muzică liturgică, spre a sublinia 
această idee care, desigur, merge în 
contra curentului. Prostituata interpre- 
tată de Anouk convinge că іпосепја 
Burifică orice situație. De altfel, Blier a 
fost dintotdeauna un maestru al inso- 
lenței cinematografice ре care a susţi- 
nut-o cu eleganţă și eficiență, așa cum 
s-a putut vedea din multe din filmele 
sale (amintesc: în 1963 realiza mult co- 
mentatul Hitler? Nu cunosc; au urmat: 
Pregătiți-vă batistele — Oscar 1979; Bu- 
fet rece; Ţinuta de seară; Prea fru- 
moasă pentru tine; Cutezătorul despre 
problemă rasiala în Franţa; 1, 2, 3 
Soarele — vezi și nr. 6/1994). 

Atroce apare sexul în versiunea ger- 
mano-helvetică a regizorului Dani Levy 
(36 ani). Chiar într-o Noapte de Cră- 
ciun, o femeie urmează să-și hotărască 
viitorul, alegând între atracția pentru 
amorul carnal primitiv și o dragoste ce 
presupune și o comuniune a sentimen- 
telor. In plan estetic, regizorul elvețian 
încearcă о recuperare a expresionismu- 
lui german, dar formula aleasă este mai 
curând mecanică, lipsită de spiritul care 
a generat acel curent. Tot așa cum po- 
vestirea e lipsită de un contrapunct lu- 
cid sau ironic. Singura observație amu- 
zantă este zappingul ca antidot al ne- 
vrozelor sentimentale, încât te poți în- 
treba cum vor fi depășit bunicii și 
stră-străbunicii asemenea stări de spi- 
rit, Ma ui cum erau de puzderia de 
canale ? 

Amorul, şi mai ales gelozia pe sol 
australian, se consumă într-un mediu 
intelectual, susținute de o rafinată și 
extrem de personală expresie vizuală în 
Ceea ce am scris. Regizorul John Hu- 
ghes (48 ani) ecranizează sofisticatul 
roman semnat de John A. Scott fără să 
reducă multiplicitatea valenţelor acestui 
„thriller mental“. O formulă captivantă 
oferind un suspens mai rafinat decât 
cel al unui film de acțiune. 

Ildiko Szabo (44 ani) a urmat cursu- 
rile de regie la Academia de Film de la 
Budapesta după ce era de mult cunos- 
cută ca actriță, dar și pictoriță de cos- 
tume în lumea cinematografică. In 
acest al treilea film ea urmărește vio- 
lența fizică și verbală дїп existența ma- 
trimonială a trei cupluri. „Cred că moti- 
хаја unui divorţ este exact aceeași cu 
motivația inițială a căsătoriei“, enunță 
regizoarea un paradox fără acoperire. 


Tot аза cum paradoxală apare stilizarea 
împinsă până la calofilie a fiecărui ca- 
dru într-un contrast neadecvat cu me- 
diul portretizat. Titlul filmului: Curvele. 
Avem insă de-a face cu o cineastă au- 
tentică. 

Mai aproape de un adevăr curente 
redată dilema  rațiune-simţire într-un 
trio amoros adulterin, chiar dacă negre- 
vat scriptic de formula căsniciei. Un 
profesor către 50 de ani (personajul be- 
neficiază de farmecul și prestanța lui 
Dennis Hopper) are o veche legătură 
cu o colegă văduvă. Căsătoria lor întâr- 
zie peste ani căci bărbatul locuiește cu 
mama sa vârstnică și suferindă, de care 
nu doreşte, nu poate, să se despartă. 
Echilibrul acesta fragil al cuplului la 
maturitate este brusc răsturnat de apa- 
гіа în clasa profesorului a unei noi 
eleve (Ату Irving, ce-i drept irezisti- 
bilă), nou venită în acel orășel de la o 
margine de pădure din Michigan. Cu 
atuul celor 17 ani şi fără nici un fel de 
inhibiţie, ea i se oferă profesorului de la 
prima întâlnire. Neprevăzuta aventură ia 
proporţii și va schimba comportamentul 
fiecăruia — de la bătrâna mamă la iu- 
bita profesorului și de la fiul acesteia, 
adolescent,până la tatăl fetei și al altor 
prieteni de familie. Pasiunea ivită ca un 
fulger în monotonia și frustrările 
diurne, va fi în cele din urmă și detona- 
torul inhibiţiilor cuplului matur. Un film 
aparte realizat de un cineast aparte 
Bruno Barreto (41 ani) s-a născut într-o 
familie de vestiți cineaști brazilieni: ta- 
tãl, producător independent, mama, 


Nikita Mihalkov — regizor 
(Rusia) 
Gila Almagor — actriță 
(Israel) 
Christian Zeender — membru 
în comitetul Eurimages 
(Elveţia) 
Jürgen Prochnow — actor german 
(stabilit în Spania) 

Rich — actor (Franţa) 
Catherine — scenaristă 
fiica regizorului William Wyler 

(Statele Unite) 

Ann Hui — izor 
(Republica pulară Chineză) 
Peter Lilienthal — regizor de origine 


cinema 


rin analogie cu off Broad- 

way, termen ce definește 

contra curentul teatral 

newyorkez, am putea 

numi filmele foarte tinerei 

generaţii de cineaști ame- 
ricani independenți off Hollywood. Aşa 
au debutat, chiar dacă după primul lor 
succes au fost integrați şi acaparaţi de 
sistemul studiourilor. Originalitatea lor 
a constat în rigoarea cu care organi- 
zează un „cinema—anarhic“. Rodriguez 
şi Tarantino au avut însă înaintaşi chiar 
даса араги{і pe filiera science—fiction. 
Unul dintre aceștia ar putea fi socotit 
autorui faimosului Brazil, cap de 
serie în 1982 prin inventivitatea tehnică 
pusă în slujba comediei negre, proiec- 
tând o viziune coșmarescă asupra viito- 
rului. 

Acum, la 56 de ani, Terry Gilliam a 
sosit la Berlinală tot cu o comedie nea- 
gră, prefigurând tot un viitor sinistru. 
12 maimuțe povestește despre o „sectă“ 
de savanţi care Și-au propus, în 1996, 
distrugerea omenirii printr-un virus. Ac- 
țiunea filmului începe în anul 2035,când 
foarte puţini reprezentanţi ai speciei 
umane au supraviețuit sinistrului. Pen- 
tru а аеѕіџѕі cauzele catastrofei şi а о 
impiedica din vreme, se hotărăşte trimi- 
terea în trecut, adică în zilele noastre, 
prin tunelul timpului, a unui fost crimi- 
nal. (Bruce Willis). Un medic psihiatru (Ma- 
deleine Stowe) îl însoțește. Ei vor ajunge, 
după extravagante întâmplări, la savantul 
malefic din trecut (Brad Pitt). Spectatorul 
parcurge acest periplu halucinant, 
agresat fiind vizual și auditiv, mai ales 
de trecerile abrupte între viitor şi trecut, 
care de fapt e pentru noi prezent. Şi 
vice versa. Filmul nu se lasă ușor urmă- 
rit. Dar logica sa interioară este strictă 


din 


şi rezultatul e captivant 

L-am întrebat pe Gilliam de câte ori a 
trebuit să citească scenariul (de astă 
dată nefiind el autorul, ci David 
Peoples, care la rândul lui s-a inspirat 
din ideea unui scurt metraj al cineastu- 
lui francez Chris Marker) — pentru a 
înțelege exact când și unde se aflau 
eroii? Gilliam şi Bruce Willis care îl în- 
soțea la întâlnirea cu jurnaliștii, au în- 
ceput amândoi să râdă. „E adevărat, 
mi-a răspuns Gilliam, deseori ne-am ră- 
tăcit. Scenariul era pentru noi o hartă 
care ne indica destinația, dar nu o dată 
am pierdut drumul”. Sinceritatea răs- 
punsului era de natură să consoleze pe 
mulți dintre spectatorii rătăciți în labi- 
rintul timpului. Ceea ce ar putea fi până 
la urmă în favoarea filmului, dacă cei 
atraşi de acest tip de cinema se vor 
duce cu siguranţă să-l revadă. Cât des- 
pre viziunea sa pesimistă, Gilliam a 
spus; „Omenirea s-a dus dracului. Pla- 
neta este suprapopulată. In același 
timp, numărul crimelor, cu sau fără răz- 
boaie, crește nemăsurat. Nu mai înțeleg 
nimic“. Cinismul cu care acest nou tip 
de cinema ilustrează crimele pe ecran, 
apare astfel şi ca un antidot al proprii- 
lor temeri de prezent, de viitor. 

Mai tinerii colegi ai lui Gilliam nu mai 
au nevoie de paravanul științifico-fan- 
tastic pentru viziunile lor elucubrante. 
Pentru ei antidotul este batjocura. In 
1992, Roberto Rodriguez şi Quentin Ta- 
rantino (aveau atunci 23 și respectiv 29 
ani) s-au întâlnit pentru prima oară la 
festivalul de la Toronto. Sosiseră acolo 
incununați fiecare de câte un excepțio- 
nal succes mondial. Rodriguez, după ce 


(Continuare în pag. 35) 
Adina DARIAN 


Salma Hayek, George 
4 Clooney, Quentin Tarantino — 
ucigași și vampiri 
ca sursă de amuzament în 


suedeză (Uruguay) 
Joan Chen — actriță, producător 
de origine chineză (Statele Unite) 


Din amurg până-n zori 
de Roberto Rodriguez «y 


cunoscută actriță. Când în 1989, Bar- 
reto a hotărât să părăsească Rio de Ja- 
neiro, orașul său natal, și să se stabi- 
lească la Los Angeles, el era deja cu- 
noscut prin câteva filme remarcabile 
(Dona Flor și cel doi soți ai ei — 1976; 
Sărutul — 1980; Amor Brandido — 
1982). Acum, Carried Away (prezentat 
în secțiunea Panoramă specială) a fost 
poate unul dintre cele mai reușite filme 
din festival, fără să facă uz de nici un 
exces așa cum se obișnuiește. 

Cea mai aleasă performanţă artistică 
în redarea sentimentului iubirii — cu 
toate fațetele sale — ne-a oferit-o însă 


(Continuare în pag. 35) 


Savantul criminal 
(Brad Pitt)- 
ştiinţa ca ucenic 
al diavoiului: 12 maimuțe 
de Terry Gilliam 


Ursul de aur: 


e Sense and Sensibility (Raţiune și simţire) 
(regia: Ang Lee — Statele Unite) 


Urși de argint: 
al — Lust och fâgring stor (Totul D — 
E ee cre aE арын 
ou 
— R.P. на АД ае (Richard ш 
анод n Britanie) 
bună actriță: Anouk Grinberg (Mon Homme — Tipul meu — de 


— Condamnat la 
tatele Unite) 


Cea mai 

Bertrand Blier — Franţa) 

Се! mai bun actor: Sean Penn (Dead Мап W: 
moarte, ţi-a sosit clipa! — de Tim Robbins — 
e ЕЗ rap ronet Ва aa 
Week — Săptămâna Mare) 


a 
° 
© Premiul pentru cea mel remarcabilă realizare: E Мо Naka No Boku No 
° 


Yoichi Higashi — Japon 
Andrzej Wajda (їп festival cu The Holy 


Marele Premiu „The Blue Angel“ al Academiei Europene de Film şi Televi- 
ziune, sponsorizat de Eastman Kodak Company cu 50.000 D.M. — Bo Wi- 
derberg pentru Lust och fâgring stor 


| У Mircea 


|] 
® 
Е 
E 
Bi 
E 
Е 
E 
E 
a 
E 
E 
ш 
E 
E 
а 
E 
E 
EI 
Е 
и 
Е 
Е 
a 
E 
E 
E 
Е 
и. 


de 


Veroiu 


e-ar fi ca cei care adoră 

cartea inclasabilă а lui 

Mateiu Caragiale să re- 

nunte la scepticismul lor 

in legătură cu zugrăvirea 

în imagini cinematografice 

a lumii crailor şi ar privi atent adapta- 
rea lui Mircea Veroiu? Cei care nu au 
prejudecăţi privind aducerea pe ecran a 
universului matein (e și cazul meu) vor 
urmări cu interes cheia (cheile) de lec- 
tură aplicate unui roman care, deși se 
clădește pe multele povești ale protago- 
niștilor, аге o epică relativ restrânsă. 
Primul nivel de citire a filmului e su- 
gerat de celebrul citat din Raymond 
Poincare plasat de Mateiu Caragiale la 
începutul cărții sale: „Ce vreţi? Suntem 
la porțile Orientului unde totul e luat 
ușor!" Cu lejeritate privesc viața eroii 
romanului (și ai peliculei) care, în ciuda 
educaţiei lor occidentale, se abando- 
nează cu plăcere traiului cu delicii 
orientale din Bucureștii sfârșitului de 
secol. Blestemul locului, condamnat să 
nu aibă parte de măreție, atât de lucid 
analizat де Paşadia, explică scepticis- 
mul şi cinismul celor trei amici deciși 
să nu lase nimic în urma trecerii lor 
prin viață. Dandysmul crailor face fi- 
gură exotică în această lume unde se 
amestecă tradiţiile cu iz feudal şi obi- 
ceiurile mondene de inspirație para- 
ziană. Aristocratismul lor e destul de 
îindoielnic, așa cum observase George 
Călinescu în а sa „Istorie a literaturii“, 
insuşire care-i aseamănă lui Mateiu Ca- 
ragiale, „personaj de un snobism încân- 


tător şi mitoman“ (tot Călinescu dixit). 

Mi s-au părut de aceea de o ironie 
subtilă acele secvențe care amestecă 
evenimentele din prezent și din ipoteti- 
cul trecut al lui Pantazi, cavalcadele şi 
luptele cu pirați inserate printre discuţi- 
ile protagoniștilor sugerând, fără doar 
şi poate, o pornire de înfrumusețare a 
propriilor origini. În timp ce biografiile 
lui Pașadia și Pantazi se conturează din 
detalii oferite cu generozitate (și inse- 
rate prin tehnica cinematografică nouă 
în peisajul nostru, de care aminteam 
mai sus), personajul Cara (existent în 
roman doar ca vocea naratorului) ră- 
mâne enigmatic. El poate fi identificat 
cu însuși Mateiu Caragiale şi are, prin 
încercările de a schimba destinul celor- 
аці, înclinațiile creatorului de ficțiune. 
Toate aceste însușiri sunt foarte subtil 
schițate de jocul lui Marius Bodochi, de 
o elegantă ambiguitate. 

Celălalt palier de lectură propus de 
filmul lui Mircea Veroiu stă sub semnul 
obsesivei relaţii Eros-Thanatos (dragos- 
te-moarte). Latura tenebroasă a crailor, 
care în ciuda discuţiilor lor elevate, 
frecventează localurile rău famate că- 
lăuziți de butonul diabolic Gore Pirgu, 
va șoca probabil pe cei care au reținut 
din roman numai alura aristocratică a 
personajelor. O scenă ca aceea a bor- 
delului, de mare forță vizuală, serveşte 
tocmai pentru a contura natura contra- 
dictorie a eroilor, amestec de rafina- 
ment şi de viciu. Atunci când își încalcă 
propriile principii asupra derizoriului în 
amor, doi dintre ei primesc oribile lovi- 


MARIUS BODOCHI sosit се! din 
urmă în distribuția Crailor..., deja aca- 
parată де сопзасгајіі Mircea Albulescu, 
Ovidiu luliu Moldovan şi Răzvan Vasi- 
lescu, Marius Bodochi a tins — precum 
insuşi Mateiu Caragiale — „de se reali- 
ser touchant а la perfection“ și a izbutit 
să obțină exact ceea ce i s-a pretins şi 
ceea ce şi-a propus. Biografia lui Cara 
se ghicește din reflexul relaţiilor cu ce- 
lelalte personaje, fie ele și de plan se- 
cund. Pentru Pașadia el simte „evlavie“, 
pentru Pantazi „slăbiciune“, pentru 
Pirgu „uimire“, urmându-i în anamneză, 
încurajându-le speranța în metempsi- 
hoză. Cara este cel ce menține fragilul 
echilibru în această triadă formată din 
personalități atât de diferite, legate prin 
fire nevăzute într-o ciudată amiciţie — 
mereu pe punctul de a se destrăma, 
pentru a deveni apoi și mai strânsă. 
Existenţa virtualului-ipotetic narator е 
într-adevăr „o continuă alunecare prin 
medii stranii și contradictorii“. Cara se 
însoțește permanent de replici monolo- 


® Răzvan Vasilescu 
4 ө Ovidiu luliu Moldovan 


е Мігсеа Albulescu ф 


„® llinca Goia 


f | 
i | 


turi. Pașadia (maiestuos și cinic în in- 
terpretarea lui Mircea Albulescu) plă- 
teşte cu viata slăbiciunea sa pentru Ra- 
şela, o femeie vulgară și rapace (fasci- 
nantă Adriana Schiopu). lar elanurile 
adolescentine ale lui Pantazi (un ro- 
mantic care își escamotează adevărata 
natură, în viziunea lui Ovidiu luliu Mol- 
dovan) sunt brutal retezate de moartea 
delicatei Ilinca (grațioasa Ilinca Goia). 


Dimensiunea sumbra a universului 
crailor este sugerată, desigur, și de 
magnetismul malefic al foarte pregnan- 
tului negativ Gore Pirgu (ca întotde- 
auna în vervă pentru a exprima vitalita- 
tea răului — Răzvan Vasilescu). El este 
supraviețuitorul, adaptatul, reprezentan- 


gale într-un flux verbal excelent tim- 
brat, împunând ritmul naraţiunii filmice, 
nivelând discrepanțele și atenuând di- 
sonanțele. Este cel mai aproape și to- 
їчї cel mai detaşat de magma roma- 
nescă în căutarea noului făgaş cinema- 
tograțic. Fiind cel mai tânăr, se lasă 
prins împreună cu ceilalți în vârtejul 
erotic, dar primul cunoaşte gustul deza- 
măgirii, al vulgarității văduvite de „pe- 
cetea tainei“ și înnecată în „searbădă 
lumină”. 

Cara al său are paloare de heruvim, 
dar nici un alt stigmat decadent. El se 
constituie într-un fel de infrastructură 
ce ordonează secvențele disparate de 
fabulaţie pură ori de experienţă frustră, 
în „odioasa, imunda Воета", favorizân- 
du-le сопуегдепа prin candoarea cu- 
riozităţii sale neobosite. 

inocența sa angoasată pare de sor- 
ginte kierkegaardiană, pe buze fluturân- 
du-i агаг un surâs neliniștitor care-l în- 
rudește cu protagonistul din „Remem- 
ber", evanescentul dandy Aubrey de 


Victor STROE 


Fotografii 


tul viitoarei clase (politice) care ia locul 
celei în extinctie, aristocratice. 


i ©. Б 

р ы 7 | Ыс = 

ш 

ш 

ч z z 

; ч ~ ш 

` za 
пы —— 


Mircea Veroiu iși confirmă în Craii de 
Curtea Veche reputația de stilist și ca- 
pacitatea de a zugrăvi în imagini fra- 
pante (ajutat şi de Marian Stanciu) o 
lume crepusculară. Secvența din des- 
chidere, cu cei trei crai însoțiți de vul- 
garul lor bufon printre ruine, stă mărtu- 
rie despre calitatea regizorului de a se 
exprima vizual aforistic. În filmografia 
sa această nouă ecranizare ar face 
bună pereche cu Adela (Marele Premiu 
la San Remo în 1985), ceea ce confirmă 
părerea că cineaștii nu greşesc atunci 
când își caută subiectele prin rafturile 
cu cărți. 


Dana DUMA 


Îi 


Craii de Curtea Veche e Producţie: 
1995, Studioul nr. 5 „Сіпегот" їп cola- 
borare cu Studioul Cinematografice Bu- 
curești e Regia: Mircea Veroiu e Sce- 
nariul: loan Grigorescu, după romanul 
omonim de Mateiu Caragiale e Imagi- 
nea: Marian Stanciu e Decorurile: Ste- 
fan Antonescu e Costumele: Joana Cor- 
ciova e Montajul: Mircea Ciocâltei e 
Sunetul: Si/viu Cami! e lustraţia muzi- 
cală: Verona Maier e Cu: Mircea Albu- 
lescu, Ovidiu luliu Moldovan, Răzvan 
Vasilescu, Marius Bodochi, Gheorghe 
Dinică, Ilinca Goia, Adriana Şchiopu 


Vere. Doar că nu el va dispare întâi, ci 
ceilalți, abandonându-l condiţiei lui de 
„chasseur aux histoires“, de alter-ego 
matein. Inchis într-o „taină fără sfârșit”, 
potențând taina celorlalți. 

La reușita clujeanului Marius Bodochi 
au contribuit indirect și marile sale 
creaţii scenice din ultimii ani. Acel Ma- 
гаї („Persecutarea și asasinarea lui 
Jean Paul Marat reprezentată de grupul 
teatral al ospiciului din Charenton sub 
conducerea domnului de Sade" de Pe- 
ter Weiss) — grandioasă efigie pulveri- 
zată în derizoriu pentru a se reintrupa 
și a pieri iar. Acel Manole christic 
(după Lucian Blaga) zbătându-se între 
trăiri contradictorii, scindat de atitudini 
polare, într-un crescendo al sacrificiului 
de sine semnificând regenerarea și to- 
todată imortalitatea. Acel Coriolan 
(shakespearean) де о trufie ironică, 
batjocoritoare, incapabil de a se con- 
forma cerințelor de circumstanță, dar 
având constiinta valorii personale. 


Irina COROIU 


| 


Û TF ыы ыы RI RARA 


ROMANIAFILM prezintă 
o producție „SOLARIS FILM“ — R.A. CINEROM 
producător asociat: STUDIOUL. CINEMATOGRAFIC BUCUREŞII 


HA I ; SER Ta 
ааргатеа romanuiu iul 


MATEIU I. CARAGIALE 


ү: 


° 


OVIDIU IULIU MOLDOVAN 


RĂZVAN VASILESCU MARIUS BODOCHI 
ILINCA GOIA на ADRIANA ȘCHIOPI 
JN MARINE SII В MANWELA GOLESCI 


a lui GHEORGHE DINICĂ 


KENÎ GRIGORESCI 
AEN êa A RIAN АМС И ji 2 arh 
: Кб irh. IOANA CORCOLONA ® ипе و‎ 
ILA MIRCEA CIOCÂI e ur: iz cal d УНАВ 
EF £ i © ргоацсаѓот í | 
E 3 


\ 


\ STIGMATUL Mândra lume veche 


ҮМ ВЕ;‏ اذا فا فشا 


Птеіе de epocă sunt din 

nou la modă. Ele oferă 

actorilor prilejul de a se 

imbrăca în costume fastu- 

oase, directorilor de ima- 

gine ocazia să filmeze fru- 
moase tablouri, iar regizorii vor să ne 
convingă că au o cultură vastă și pot 
reconstitui atmosfera unui timp trecut. 
lar dacă e vorba de adaptarea unui cla- 
sic e și mai bine, pentru că apare o 
aură de respectabilitate, impresia de act 
cultural. 

The Scarlet Letter, romanul lui Nat- 
haniel Hawthorne (1804—1864), apărut 
în 1850, a stârnit interesul cineaștilor 
încă din primii ani ai noii arte, astfel că 
numai în epoca mutului s-au realizat 
vreo zece transpuneri cinematografice 
pe ambele țărmuri ale Atlanticului. Și 
acest interes nu trebuie să ne mire, 
pentru că în carte găsim toate ingre- 
dientele unui film de succes: pasiune, 
adulter, exotism, critică socială, sus- 
pans chiar. Numai că de la excelentul 


roman al lui Hawthorne până la ecran, 


multe se pot pierde pe drum, astfel în- 
cât din toate versiunile cinematografice 
rezistă doar două. Cea din 1926, sem- 
паѓа de Victor Sjöström, avându-i їп ro- 
lurile principale pe Lillian Gish şi Lars 
Hanson, poate constitui un model de 
ecranizare, nuanțele psihologice fiind 
surprinse cu acuratețe, iar actorii fiind 
perfecţi. Versiunea lui Wim Wenders 
din 1973 rămâne mai mult ca o curiozi- 
tate, o excepție în opera unui cineast 
interesat mai degrabă de secolul nostru 
decât de trecut. În rolul lui Hester 


IUBIRII 


Prynn — colonistă sosită în Noua An- 
glie în secolul XVII, care va avea un co- 
pil nelegitim cu pastorul și va fi pedep- 
sită de societate — apărea Senta Ber- 
ger, puţin dezorientată de rolul ei, dar 
de o frumusețe calmă. 

Şi iată-ne ajunși la 1995, și la o nouă 
Hester Prynn, de data aceasta chiar 
Demi Moore. Când coboară de pe vasul 
care o aduce în America, mergând, vor- 
bind, gesticulând ca o femeie de la 
sfârşitul secolului XX, te întrebi o clipă 
dacă nu cumva ai intrat din greșeală la 
Un yankeu la curtea regelui Arthur, 
atât de mare este diferența între ceea 
ce ar trebui să vezi pe ecran şi ceea ce 
de fapt ti se oferă. Speri că măcar pe 
parcurs lucrurile se vor remedia. Dar 
nu, Demi continuă să meargă ca un 
atlet la antrenament și să vorbească 
precum o militantă feministă până la 
capăt. S-ar părea că rolul ei din Hărţu- 
ire sexuală a marcat-o pe viață, așa că 
ne așteptăm ca din minut în minut să-și 
repete celebra replică „Put it in now!“ şi 
în noul film. Nu o face, pentru că pas- 
torul (Gary Oldman) consimte de bună 
voie să se tăvălească cu ea prin ham- 
bar. Fiecare generaţie a avut câte o ve- 
detă lipsită de talent și nu prea fru- 
moasă. Demi Moore pare a avea un 
avans considerabil asupra contra candi- 
datelor în cursa pentru acest loc. 

Neinspirata distribuire a unei vedete 
care nu are nimic în comun cu o puri- 
tană din secolul XVII nu este singura 


problemă a filmului. O reinterpretare a 
materialului original oferit de roman 
transformă toată povestea într-o bål- 
bâială cu pretenții feministe. Da, avem 
aici lupta pentru emanciparea femeii. 
Mai apar și niște piei roșii (sau, cu un 
termen actual, „nativi americani“), dar 
viziunea asupra lor nu este prea clară: 
sunt personaje pozitive sau negative? 
Când se deplânge faptul că albii le-au 
distrus cultura, când sunt prezentaţi ca 
niște sălbatici sângeroşi. Nu suntem 
scutiți nici de accente ecologiste. Și 
pentru ca tot acest ghiveci să fie înghi- 
{И mai uşor, el este condimentat și cu 
secvenţe erotice. Ne așteptam deja ca 
Demi Moore să-și arate sânii, dar mai 
avem ca supliment și goliciunea lui 
Gary Oldman, plus o exotică sclavă fă- 
când baie. În aceste condiţii nu ne-am 
mira dacă peste câțiva ani va apărea ре 
ecrane şi o variantă „hard“ a romanului. 

Trecând peste alte atentate la bunul 
gust (vezi păsărica roșie care apare de 
câte ori ceva „fierbinte“ e pe cale să se 
întâmple), să ajungem și la final (cu 
greu, după mai bine de două ore de 
proiecţie). Surpriza cea mare abia acum 
vine: ne așteaptă un happy end, total 
străin de substanţa cărții. Poate că nor- 
mele morale ale noului puritanism ce a 
cuprins Statele Unite acceptă adulterul 
(у. şi pag. 14). Confuzia pune totuși 
stăpânire pe spectator. Numai pentru o 
clipă. Pentru că urmează un schimb de 
replici care ne luminează. „Lumea nu e 
perfectă“, spune pastorul. „Dar noi am 
venit aici pentru a crea o lume nouă“ 
răspunde Hester înainte de a pune 
mâna ре hățuri,mânând caii spre o altă 
localitate, în care va instaura, desigur, 
o altă ordine socială. Acesta era, deci, 
scopul filmului. Nu redescoperirea cla- 
sicilor, nu prezentarea tumultului senti- 


d FRUMOASĂ ŞI чк 


... dar cam atât 


эшн al unui ese RĂZBUNĂTOARE 


Force decretat „hit“ prin- 
tre thriller-urile artelor 
marţiale, prezenta peliculă 
gravitează în jurul unor 
obscure reglări de conturi 
între polițiști corupți și деііпсуеп{і de 
aceeași provenienţă, chiar F.B.-iștii 
dând de furcă temerarilor ofiţeri ai For- 
telor Speciale. Precum eroina princi- 
pală, as al Departamentului de crimina- 
listică din Armată, blondă sportivă, dar 
cu un glonte în cap. Sechelă (sic!) ce-i 
joacă feste exact în momentele de mare 
tensiune — cum ar fi confruntarea cu 
un fost iubit, actual killer plătit, care o 
împușcase fără scrupule după o noapte 
de amor și un refuz de colaborare întru 
rele. 
itele sunt încurcate rău, însă bine 
asezonate până și cu o iubire sinceră 
din partea unui medic terapeut și al tru- 


pului, și al conştiinţei, care-i pretinde 
să renunțe la vendetta obsedantă. 
Doritorii de senzații tari care nu fac 
discriminări între armele medievale 
(vezi arbaleta) şi cele ultramoderne 
(pistolul cu laser), cât și feministele în 
curs de emancipare ar putea constitui 
publicul ipotetic al acestui film în саге“ 
regizorul Jonathan Winfrey și-a rezervat 
— după cum atestă genericul — o mo- 
destă apariție în tradiţia clasicului Hit- 
chcock. Dar care rămâne — deocam- 
dată — anonimă, dat fiind figura ci- 
neastului, ştearsă, la figurat... 


I.C. 


Force on Force e Producţie SUA, New 
Line International e Regia: Jonathan 
Winfrey e Cu: Stacie Ranadalle Distri- 
buit de: România Film/New Line * 


V UNDE NE SUNT Acea lehamite 


ici spleen-ul romantic, nici 

greața existențială пи se 

potrivesc atât de bine ca 

româneasca lehamite sen- 

timentului pe care-l în- 

cearcă cele patru eroine 
amice ale acestei pelicule; la antipod, 
oarece similitudini putându-se stabili cu 
protagonista filmului lui Daneliuc, doc- 
torița dispusă și ea să mai... închidă 
ochii când e vorba de căutarea bărba- 
tului ideal! 

Dar, tot degeaba! Pentru că unii se 
dovedesc dornici doar de defulări sexu- 
ale, alții de comode legături extraconju- 
gale, soții îşi părăsesc căminul pentru o 
altă iubire cu altă femeie sau alt bărbat. 
Astfel de lucruri se întâmplă pe ecrane 
— ca și în viață — indiferent dacă 
abandonata e superbă, fidelă, tânără 
sau durdulie, indiferent de condiţia ei 
socială: expertă în management tv., ex- 
soție de bani-gata, economistă de viitor 
ori coafeză de lux. Urmează criza de 
nervi finalizată, eventual, în mod spec- 


BĂRBAŢII? 


taculos, cu incendierea garderobei și a 
limuzinei ingratului adulterin. 

Survine apoi lungul drum al compro- 
misurilor succesive cu speranţa că, cine 
ştie... O clipă se poate visa cu ochii 
deschiși în pas de dans sau la o șuetă 
cu un coleg, cu un vecin, cu o veche 
sau nouă cunoștință. Dar bărbaţii, tot 
bărbaţi! Așa se va naște, la o aniver- 
sare, cu stimulul ѕатрапіеі, un aspru 
rechizitoriu împotriva bărbaților. 

Comentariile din off prin care eroi- 
nele iși amendează experiențele, mai 
mult sau mai puţin fericite, chiar în tim- 
pul consumării lor, sunt spirituale și in- 
tră în seria elementelor autoironice, 
culminând cu întrebarea „În ce serial ai 
văzut asta?“ Când, vai, drama relatată 
era chiar episod trăit şi împărtăşit la 
una din obișnuitele întâlniri де confe- 
siune reciprocă, în două sau în patru. 

Desfășurându-se într-o Arizonă de 


carte poștală, filmul demarează în forţă, 
ca un ultrarafinat exercițiu de stil. Ince- 
pând cu ambianța plastică virată în se- 
pia, un univers șocolatiu în сопѕопапіа 
cu personajele de culoare doar („albii“ 
sunt tolerați cu greu în economia acțiu- 
nii!). Treptat însă, culorile cotidiene își 
reintră în drepturi, pe măsură ce și stră- 
lucirea eroinelor păleşte. Story-ul obo- 
sește cu sau fără intenție (cine poate 
şti?) şi ajunge să eșueze în banal. Cu 
tot finalul voit excentric: sărbătorirea 
Anului Nou la marginea șoselei, sub ce- 
rul înstelat, doar ele singure... 

La nici trei ani de la debutul în ca- 
riera actoricească Whitney Houston, îşi 
permite să susţină cu girul numelui ei о 
întreagă distribuție de actori de cu- 
loare, reușind „performanța“ de a cânta 


doar în forspan. 
irina COROIU 


Waiting to Exhale e Producţie SUA 
1995 Deborah Schindler/Erza Swerdlow 
(Twentieth Century Fox) e Regia: Fo- 
rest Whitaker e Scenariul: Terry McMil- 
lan și Ronald Bass, după romanul celui 
dintâi e Scenografia: David Gropman 
Imaginea: Toyomichi Kurita e Muzica: 
Kenneth „Babyface Edmonas“ e Cu: 
Whitney Houston, Angela Bassett, Lela 
Rochon, Robin Givens, Loretta Devine 
e Distribuit de: Guild Film România. 


mentelor, сі glorificarea noii lumi 
create pe pământ american. Mândra 
lume nouă! Nu mai are nici o impor- 
{апа că ea nu e perfectă, spectatorului 
i se sugerează că toate greșelile trecu- 
tului au fost îndreptate. Până una-alta, 
rămânem doar cu imagini din mândra 


lume veche. 
Rolland MAN 


The Scarlet Letter e Producţie: Hol- 
lywood Pictures, SUA, 1995 e Regia: 
Roland Joffe e Scenariul: Douglas Day 
Stewart, după romanul lui Nathaniel 
Hawthorne e Imaginea: Alex Thomson 
e Cu: Demi Moore, Gary Oldman, Ro- 
bert Duvall, Joan Plowright e Distribuit 
de: Media Pro 


V JUMANJI 


Jungla de acasă 


umanji e numele unui joc. 
Dar ce joc! Unul care te 
poate transporta în junglă, 
sau îți poate aduce jungla în 
casă, La propriu. Printre mai- 
mute, zebre, hipopotami, ele- 
fanţi, plante carnivore, țânțari uriaşi, 
plăcerea se poate transforma în 
spaimă. Şi nu e un joc video, ci unul 
magic, care călătorește peste secole 
și peste mări pentru a înspăimânta 
generaţii de părinţi și copii. 
Admirând efectele speciale (care, 
ce-i drept, își dezvăluie în mai multe 
momente originea: sunt create pe 
calculator) poţi înghiţi și nelipsita 
morală din astfel de filme concepute 
ca „о distracţie pentru toată fami- 
lia": ea, familia, e lucrul cel mai de 
preț din viață. Dacă în alte producții 
morala era turnată din abundență, 
aici ea este administrată în doze 
mici. A rezultat un film inventiv și 
amuzant, pe care îl poți vedea fără 
probleme la orice vârstă. 


R.M. 


Jumanji e Producţie: /nterscope 
Communications/Teilers Film SUA, 
1995 e Regia: Joe Johnston e Sce- 
nariul: Jonathan Hensleigh, Greg 
Taylor, Jim Strain, după o carte de 
Chris Van Allburg e Cu: Robin Wil- 
liams, Kirsten Dunst, Bradley 
Pierce, Bonnie Hunt ® Distribuit de: 
Guild Film România 


AICI 
NU MAI 
LOCUIEŞTE 
NIMENI 


Un film de atitudine, un film al 

i confesiunilor. 

Intr-o cinematografie normală 
şi-ar fi meritat locul pe marele 
ecran, aşa rămåne un succes al 

Studioului de film 
al Televiziunii Române. 


magine, idee, sunet se-ntrepă- 
trund și-și corespund... lată un 
film nu doar de privit, ci și de in- 
tuit, de asumat. Începând chiar 
cu titlul ce reverberează multă 
vreme în memorie. Afirmația 
tranșantă nereferindu-se defel la o sim- 
plă constatare, de altfel neadevărată 
căci vechea locuință somptuoasă a mă- 
tușilor e luată în posesie de рагуепііі 
fără rușine, așa cum blocurile netermi- 
nate sunt invadate de cohortele de tu- 
ciurii cu pondere în existența de zi cu 
zi şi chiar la expierea din final când își 
fac simțită prezența covârșitoare sur- 
prinşi de aparat într-un cerc-menghine 
fără speranță (exponentă „cu replică“ a 
acestei noi mase de figuranți fiind chi- 
миа locvace a Olgăi Bucătaru). Acest 
„nimeni“ semnifică о stare de fapt 
(coincidența nu-i întâmplătoare, cum 
nu sunt întâmplătoare nici alte analogii) 
mai gravă decât o absenţă ori o dispari- 
ție, la urma urmei inevitabilă. іп aceste 
cazuri „nimeni“ indică o golire de sub- 
stanță, de spirit, de suflet, o lipsă de 
valoare umană, de îndrituire morală. 

Căci cine are căderea să judece pe 
cine? 

Fiica insolentă în criză de personali- 
tate, dispreţuindu-și mama fără să în- 
cerce să o înțeleagă, preocupată doar 
de satisfacerea nevoilor meschine de 
moment — o ţigară, о -prăjitură, un 
amor sau a frondelor de conjunctură — 
un protest, o manifestaţie, o înfierare 
(excelentă Tania Popa — adolescentă 
ingrată, îngălată în propria-i suficiență 
și ignoranță)... 

lubitul mamei revenit în {ага după o 
lungă absenţă, împietrit propria-i 
eroare — căsătoria cu o persoană în 
vârstă și nerealizarea profesională (Va- 
leriu Popescu, vedetă a exilului cu sta- 
tura masivă, impozantă, având știința 


Pe... 


POINT ZERO 


ilmat în bună măsură pe 

coastele Pacificului (cu 

participarea unui producă- 

tor american) Point zero 

ne amintește că regizorul 

Sergiu Nicolaescu era, în 
cinematograful nostru, specialistul nu- 
mărul. unu în superproducţii piroteh- 
nice. În filmografia sa antedecembristă 
titluri precum Cu mâinile curate, Un 
comisar acuză sau Ultimul cartuș stau 
confortabil alături de filme mai-ambi- 
țioase, de reconstituire istorică (Mihai 
Viteazul, Noi, cei din linia întâi, Mircea). 
Succesul de public al cineastului se da- 
tora mai cu seamă realizărilor din prima 
categorie amintită, pentru calitatea lor 
de a fi bine ritmate, bine jucate și cu 
efecte speciale impresionante pentru 
ecranele noastre unde nu prea ajun- 
geau atunci peliculele occidentale din 
categoria thriller. 

Point zero se cere comparat cu 
aceste antecedente ale regizorului în ci- 
nematograful de acţiune sau cu intrigă 
polițistă care aveau și avantajul unor 
scenarii destul de bine scrise, ceea ce 
nu e cazul acum. Povestea unor agenți 


_ (aventurieri de profesie) trimiși de CIA 


în România în zilele Revoluţiei nu are 
motivații prea clare nici pentru venirea 
lor și nici pentru urmările fără sfârșit. 


de a tăcea cu figura încremenită într-un 
rictus, amar zâmbet complezent, adre- 
sat nu atât interlocutorului, cât lui în- 
suşi). 

Firul devenirii logice, normale, s-a 
rupt demult, iar culpabilitatea se îm- 
parte deopotrivă între cei ce au dispus 
şi cei ce s-au supus. Fie că e vorba 
doar de părinții conformiști ce n-au 
permis fiicei lor să-și urmeze vocația în 
canto: personajul Ilenei Stana lonescu 
domină detașat două seevenţe ale fil- 
mului. Serata menită să reinvie monde- 
пае de odinioară, dar eșuând lamen- 
tabil într-o penibilă caricatură, aria din 
„Traviata“, acel ironic parcă „Adio del 
passato“ răsunând la fel ca altă dată 
doar în mintea rătăcită a eroinei care-și 
amintește cum şi-a fascinat auditoriul 
dintr-un spital de campanie; aceeași 
privire pierdută revine în prim plan ре 
patul de azil, când bătrâna doamnă are 
revelația sfârșitului și izbucnește într-un 
plâns chinuit. Moartea se insinuează 
perfid, doborându-l pe cel ce s-a hotă- 
гаї prea târziu să-și спете la Paris lo- 
godnica, acum o bătrânică (Maria Ro- 
taru într-o filigranată compoziție) ce nu 
se știe cum va supraviețui escapadei 
hazardate. Așa cum nu se știe cum va 
evolua precipitatul mariaj al surorii ei, 
care își mută lucrurile la primul bărbat 
ce o cere în căsătorie la coadă la lapte 
(Sanda Toma și lon Niciu, un cuplu de- 
generescent al inocenței înduioșătoare 
şi tenacității persuasive). 

Absolviți indirect prin trecerea timpu- 
lui şi mai ales prin inexistența în pro- 
priul cuget a vreunei brume de remuş- 
care ori scrupul sunt secretarul de par- 
tid (Radu Panamarenco ironizând în 
spiritul anilor '50 jovialitatea insidioasă 
a autorității preocupate în primul rând 
de sine) ori anchetatorul (Valentin Teo- 
dosiu figurând opacitatea implacabilă) 
hărțuind-o în mod coșmaresc ре ne- 
membra de partid ori deținuta gravidă. 

Cine ar putea atunci să o judece pe 


Deplasarea bruscă a interesului din pla- 
nul politic înspre unul de foileton ba- 
nal, cu pretextul luptei pentru o co- 
moară (о casetă cu bijuterii primită de 
dictatorul român de la șahul Iranului) 
face inutilă reconstituirea procesului și 
a execuției Ceaușeștilor. Dacă регірејі- 
ile iancheilor sunt imaginare, cum pre- 
cizează scrupulos pregenericul, ce rost 
are minutia documentaristă a re-jucării 
dramei (sau farsei) din cazarma de la 
Târgoviște? Secvenţele саге mobili- 
zează sumedenie de figuranţi, helicop- 
tere, tancuri şi taburi nu aduc nimic 
nou în privința adevărului istoric și sunt 


cea care s-a salvat doar prin propriile 
forte, prin capacitatea de a supraviețui 
nașterii în închisoare, crescându-și apoi 
singură copilul. Reabilitându-se în pro- 
prii ei ochi și impunând respect printr-o 
muncă asiduă, cu sentimentul că poate 
fi utilă: „Cel puţin am oferit un acoperiș 
semenilor mei!' Compromisul implicat 
de regimul „grijii față de от", care а 
pedepsit-o drastic pentru o vină inexis- 
tentă, ea a înțeles să-l plătească cinstit 
prin pasiunea pentru arhitectură. De 
aici nevoia de a merge mereu să vadă 
pădurea locuințelor de beton încreme- 
nite în proiect. Un proiect al unei mo- 
deste, umile уіе{иігі, contestat vehe- 
ment de generația tinerilor revoluțio- 
nari, dispuși deocamdată doar la demo- 
lări. Eșecul de care e conștientă prota- 

onista (а cărei intimitate sufletească 

amara Crețulescu o dezvăluie zgudui- 
tor, cu o parcimonie dictată de însăși 
austeritatea destinului vitreg) este 
într-adevăr total: a rămas fără slujbă, e 
respinsă de propria fiică şi disprețuită 
până și de cel care a părăsit-o fără un 
cuvânt. În fața lui şi izbucnește într-o 
scurtă imprecaţie adresată insensibilită- 
{1 masculine, de fapt vizând oportunis- 
mul curent, intrat în banalitate, și al 
partinicilor, şi al dizidenţilor, de ieri și 
de azi. Soluţia o află singură, așa cum a 
şi trăit. După ce își va fi distrus schițele 
la propriu și clădirile în imaginaţie, 
după ce se va fi despărțit de trecut 
printr-un pelerinaj la ruinele prezentu- 
lui, „eroina se abandonează gravitaţiei 
de la un etaj zece unde, cândva, pentru 
un personaj cofratern, se aprinsese o 
lumină. 

Dinspre biografia artistică a Malvinei 
Urșianu vin (umbrite pe alocuri de un 
patetism desuet al replicii, al filmicității 
propriu-zise) și alte repere emoționale 
precum cel din cimitir, când travlingul 
peste mormintele unor femei dispărute 
închipuie un cortegiu al netericitelor 
din veac. Un cortegiu care o va înregi- 


total lipsite de efect în planul artei. 
Dacă nu produc mare impresie sosiile 
defuncților tirani, ale lui Virgil Măgu- 
reanu. Gelu Voican sau Gică Popa (ori- 


„ cum neidentificanin pentru un străin), 


nici interpreţii aventurierilor americani 
rătăciţi pe plaiuri mioritice. Darby Hin- 
ton şi Brian McNamara, nu se retin de- 
cât ca niște imitații ridicole de Chuck 
Norris sau de Van Damme. Aceștia 
aleargă destul de obosit prin canale sau 
prin nămeți și nu dau satisfacţie пісі 
amatorilor de bătăi cu figuri de karate 
sau kung-fu. ч 
Regizorul face însă mari eforturi pen- 


@ {бала Pavelescu 


Malvina Urşianu, 
filmografie comentată 


Autor total prin excelență, declară 
că-și asumă riscul practicării unui 
cinema de analiză și-și alege su- 
biectele dintr-o necesitate inte- 
rioară. Peliculele devin palimpsest 
al sufletului românesc, descifrat 
într-un stil propriu, grav și patetic, o 
poetică adecvată unghiului personal 
care, în rspectiva timpului, s-a 
dovedit a fi fost consecvent obiectiv: 
raportând ratarea individului la con- 
junctura politică (Gioconda fără su- 
râs, 1968); înfățișând prăbușirea 
unei lumi într-o er ji de pomină 
(Serata, 7971); captând reverberaţi- 
ile stării de spirit numită dor (Trecă- 
toarele iubiri, 7974); reconsiderând 
patriotismul la ora necesarei vio- 
lente civice (Întoarcerea - lui Vodă 

ușneanu, 7980); disecând opor- 
tunismul și ierarhizarea lui (Liniştea 
din adâncuri, 1982); invocând dia- 
lectica implacabilă cauză-efect în 
interferarea universurilor incompati- 
bile (Pe malui stâng al Dunării al- 
bastre, 1983); înregistrând sacrifici- 
ile acceptării forțate a compromisu- 
lui (O lumină la etajul zece, 7984); 
rememorând haosul restratificărilor 
sociale (Figuranţii, 7987); obligând 
la asumarea trecutului cu maximă 
luciditate şi nu sub presiunea rumo- 
rii străzii (Aici nu mal locuiește ni- 

meni, 1995). 
а 


menta nu doar. ре mamă, ci și ре băie- 
toasa fiică în jeans се își cară unica “ke. 


moștenire de familie — portretul stră- 
bunicii — nu pe malul stâng al Dunării 
albastre, ci printr-un parc din apropie- 
rea Dâmboviţei. O adolescentă care se 
va maturiza brusc, zidindu-și incon- 
ştienta superficialitate într-un strigăt de 
disperare tardivă. 


arie Aa aro sf zau irina COROIU 


Aici nu mai locuieşte nimeni e Produc- 
ție 1995 a Studioului de Film al TVR e 
Scenariul și regia: Malvina Urșianu е 
Imaginea: Liviu Pojoni e Decoruri: Lu- 
cian Nicolau, arh. Mircea Neagu e Cos- 
tume: Ileana Oroveanu e Montaj: Adina 
Georgescu-Obrogea, Doina Zaharia ® 
lustrația muzicală: ing. Lucian lonescu 
e Cu: Tamara Creţulescu, Valeriu Po- 
pescu, Tania Popa, Ileana Stana lo- 
nescu, Sanda Toma, Maria Rotaru, 
Olga Bucătaru, Ruxandra Sireteanu, 
lon Niciu, Vali Voiculescu Pepino, Zol- 
tan Octavian Butuc. 


tru a-și satisface spectatorii, recurgând 
și la ieftine ingrediente sexy (amor sub 
duș sau dansatoare seminude), lirice 
(hârjoană pe muzică de nai pe fundalul 
Muzeului Satului) sau umoristice (reci- 
tal Jean Constantin cu poante etnice și 
glumițe cu „implementarea“). Nici in- 
gredientul melo nu e ocolit, vezi episo- 
dul cu orfelinatul din care provine („lo- 
уйига de teatru“) unul din agenți, lăcaș 
de feerie cu armuri, halebarde, covoare 
și tablouri preţioase. Toate aceste su- 
pralicitări în latura „farmec“ nu reușesc 
să facă аен pete mai atașant (re- 
gula principală a genului). Cât despre 
scenele tari ale acestui film cu story 
naiv, ele fac figură ștearsă pe lângă 
producțiile hollywoodiene pirotehnice 
de calibru bazooka ce umplu ecranele. 
Se pare că nu sunt sanse să-i învingem 
pe americani cu propriile lor arme ci- 
nematografice. Nici în regim de co- 

roducţie, cum a încercat Sergiu Ni- 


aescu. 
К Dana DUMA 


Point Zero e Coproducţie: România-SUA, 
1996, Star Film şi Kiper Lascu, Hol- 
lywood e I scenariul: Sergiu Ni- 
colaescu ® З Mere Jeff Pohn ® 
Imaginea: Alexandru Groza, lon Dobre 
și Marian Barbu e Muzica: Petre Mărgi- 
neanu e Sunetul: Anușavan Salamanian 
e Decorurile: Mircea Râbinschi ® Cos- 
tumele: Georgeta Solomon e Cu: Darby 
Hinton, Brian Мс Namara, Virgil An- 
drieseu, . Kathleen Kinmont, lurie Da- 
rie, Emil Hossu, Jean Constantin 


AGENTUL 007 


Pierce Brosnan, 
Izabella Scorupco 


. CONTRA 


GOLDENEYE 


oate că cinematograful mondial nu mai are multe simboluri la 
fel de puternice ca James Bond — numai că acesta a cunoscut 
o perioadă de umbră. Când superspionul britanic a apărut 
pentru prima dată pe ecrane în filmul Doctor Мб (1962) — fiind interpretat 
de Sean Connery — el era reprezentativ pentru figura masculină a deceniu- 
lui. Bond era rece, elegant, distant. Înconjurat de lux, dar prins de vârtejul 
unei violenţe fără sens, şi în aventuri erotice încă și mai lipsite de sens. Era 
echivalentul masculin în cultura pop al personajelor interpretate de Monica 
Vitti în filmele sofisticate ale lui Antonioni. Chiar dacă Bond salva omenirea 
în fiecare an — în From Russia With Love (1963), Goldfinger (1964), Thun- 
derball (1965) — ar fi o greșeală să-l numim un erou. Era o dovadă a ceea 
ce înseamnă degradarea noțiunii de erou. Un erou fără principii morale și 
fără o cauză ideologică. Dacă ar fi considerat că nu merită să se implice, 
Bond ar fi putut foarte bine să lase lumea să fie distrusă. 3 
În anii '60, James Bond a marcat noi jaloane ale filmului de acțiune. In 
momentul în care filmele au început să copieze alte genuri, a fost limpede 
că seria se află în impas — au fost făcute împrumuturi din filmele cu 
gangsteri de culoare în Live and Let Die (1973), din peliculele asiatice cu 
arte marțiale în The Man with the Golden Gun (1974), din epopei spațiale 
tip Războlul stelelor în Moonraker (1979), s-a imitat și seria Indiana Jones їп 
(1983). Dar cel mai rău a fost că Sean Connery a fost înlocuit cu 
pretinși actori cu fețe inexpresive și trăsături rigide precum Roger Moore, 
Timothy Dalton sau absolut lamentabilul australian George Lazenby. Spec- 
tatorii au suportat această invazie până la execrabilul Licence to Kill (1989), 
cânt a fost clar că Bond e obosit și trebuie să se retragă. 


Producătorul Albert R. Broccoli a 
avut nevoie de 6 ani pentru a „rein- 
venta“ un James Bond adaptat ani- 
lor '90 — deceniu în care nu mai 
există o linie de demarcație clară în- 
tre „noi“ și „ei“, cele două tabere ce 
se înfruntă, așa cum era în anii Răz- 
boiului Rece. Acum, când întreaga 
lume se află într-un fel de confuzie, 
un Bond amoral mai poate spune 
ceva? Ni l-am putea închipui pe 
erou їп Bosnia? Ideea însăși pare 
obscură. Dar cu GoldenEye, acest 
Superman al anilor '60 se aventu- 
rează într-o lume în care s-ar putea 
să nu-și mai găsească locul. 


incredibil, realizatorii filmului nu 
ignoră realitatea anilor '90. Dimpo- 
trivă, înțelegând confuzia acestui 
deceniu, situează aventurile lui 
Bond printre ruinele unei Rusii 
post-comuniste. Spectatorul român 
cunoaște deja multe tipuri umane 
care apar aici. Un fost agent KGB 
ajunge proprietar al unui bar cu 
program de strip-tease. Un salariat 
CIA nu-și poate permite să cumpere 
o maşină bună din banii pe care i-a 
câștigat inainte de accelerarea infla- 
tiei. Un fost general comunist des- 
coperă că poate câștiga mulți bani 
din crime. Un spion britanic trece — 
plătit cum se cuvine — în tabăra ad- 
versă. Sunt cu toţii șobolani care în- 
cearcă să supraviețuiască printre ru- 
inele „vechii ordini mondiale“. Sea- 
mănă cu toţii mai mult cu eroii lui 
Graham Greene din The Third Man 
decât cu fostul inamic al lui Bond, 
Blofeld, care-și îngrijea pisica per- 
sană albă. 

Deși secvențele de acțiune sunt la 
fel de palpitante ca cele din anii '60, 
adesea ele au o conotație trist-a- 
mară. O spectaculoasă urmărire dis- 
truge aproape zona istorică din cen- 


12 


trul Sankt Petersburg-ului. Dar 
spectatorii nu sunt îngrijoraţi: acest 
adevărat câmp de bătălie din inte- 
riorul orașului a cunoșcut apocalip- 
sul înainte. Nici personajele femi- 
nine nu mai sunt doar păpușele în 
bikini. Dacă fata „геа“ se pretează la 
jocuri erotice ce ne-o amintesc pe 
Sharon Stone în Basic Instinct, fata 
„bună“ face afirmații politically cor- 
rect despre violența masculină și îl 
întreabă pe Bond de ce її este 
teamă să se implice afectiv. Şi — 
pentru prima dată după 25 ani — 
Bond este întruchipat de un actor 
adevărat. Pierce Brosnan are sexua- 
litatea rece şi sadismul elegant ca- 
re-l caracterizau pe Connery, dar în 
același timp reușește să pară și o fi- 
ință umană vulnerabilă. 

Dar secvența cea mai bună a fil- 
mului este genericul, semnat de Da- 
niel Kleinman — un nou venit în lu- 
mea lui James Bond. Cinci minute 
de splendid și rafinat cinema, pe 
саге le-aș pune alături de secvențe 
din operele lui Fellini și Resnais. 
Cântecul e scris de membrii forma- 
tiei U2 și interpretat de Tina Turner. 
(Vă mai amintiţi vremea în care se 
credea că a fost atinsă culmea ilus- 
trației muzicale a seriei cu melodii 
ani bca de Shirley Bassey?). 
După cum ar spune şetul lui Bond, 
M: Bine ai venit, 007. Ne-ai lipsit. 


David MELVILLE 


GoldenEye e Producţie: Albert R. 
Broccoli, SUA, 1995 e Regia: Martin 
Campbell e Scenariul: Jeffrey 
Caine, Bruce Feirstein e Imaginea: 
Phil Meheux e Cu: Pierce Brosnan, 
Sean Bean, Izabela Scorupco, 
Famke Jenssen, Tcheky Karyo, Got- 
tfried John e Distribuit de: Media 
Pictures international 


N © Famke Jenssen, 


Sa 


ORELE 


rele disperării este ultimul 

fiim — şi cel mai slab — 

din ceea ce Susan Saran- 

don a numit „trilogia ma- 

mei“. Una dintre cele mai 

inteligente și mai talentate 
actrițe de ia Hollywood, Sarandon a re- 
ușit să aducă acel grăunte de adevăr 
uman atât de necesar într-o intrigă 
schematică precum cea din Clientul. A 
ieșit cu bine şi din scenele penibile din 
Cele fiice ale doctorului March. 
Dar nici măcar ea nu reușește să salve- 
ze Orele disperării — ilustrare a acelei 
obsesii tipic americane a familiei „dis- 
funcționale“. 

La început acest termen desemna o 
familie în care există probleme se- 
rioase, precum alcoolismul, sau în care 
copiii erau bătuți. Astăzi, „disfuncțio- 
nală“ este considerată orice familie în 
care nu toți membrii săi sunt fericiți Іа 
modul ideal. Dar oare am întâlnit vreo- 
dată o singură familie „funcţională? 
Dacă ar exista, ar părea întruchiparea 
plictisului absolut. іп Statele Unite, rea- 
lizatori de televiziune cu tendințe vo- 
yeuriste, precum Oprah Winfrey, invită 
„supraviețuitori“ ai familiilor „disfunc- 
ționale“ pentru a-și discuta problemele 
în fața a milioane de telespectatori. 

Oprah ar spune că Orele disperării 
vorbește despre „fii care au reușit să 
supraviețuiască unei mame care îi su- 
foca cu dragostea ei". Sarandon inter- 
pretează rolul unei mame de o insensi- 
bilitate aproape monstruoasă, traumati- 
zându-i pe toți cei șapte fii аі ei. Noua 
sa ambiţie este să devină asistentă so- 
cială, astfel putând distruge şi vieţile 
unor oameni complet străini. Ea află că 
unul dintre băieții săi a fost implicat 
într-un incident dintr-un război în de- 
șert — care amintește de Războiul din 
Golf — și și-ar fi putut pierde viața. So- 
tul ei, înstrăinat de familie (Sam She- 
pard — un excelent dramaturg, dar nu 
și un foarte bun actor), suferă de puter- 
nice migrene care îi provoacă orbirea 
temporară. După o jumătate de oră de 
film îl înțelegem perfect. 

Cel mai bun lucru care se poate 
spune despre acest film este că Saran- 
don işi face personajul nesuferit, 


TRESTIILE 


ntrebarea este: cum să te apropii 

de un film care își poartă medali- 

ile prinse pe piept ca un veteran 

mult onorat, mai ales la el acasă, 

apoi prin instituția premiilor in- 

ternaționale (cu funcţie mai cu- 
rând promoțională) și prin alte раці ale 
lumii? 

La rându-mi, „je tire ma reverence“ 
dar nu o apuc trubadurește încotro văd 
cu ochii, ci zăbovesc la aceste Trestii... 
ale lui Тёсһїпё care și-a ales ca mentor, 
aici, pe La Fontaine. Povestea este pla- 
sată la începutul anilor '60, mai exact în 
1962 (filmul a fost realizat după 32 de 
ani, în 1994) intr-un orășel din sud-ves- 
tul Franţei profunde. Patru adolescenți 
se află în fața primei și fundamentalei 
răscruci a vieţii: pragul dintre adoles- 
cență și condiția adultă. Tulburările 
adolescenței se proiectează destul de 
vag (cu toată invocarea directă, dar pu- 
{іп convingătoare și implicată) ре fun- 
dalul războiului din Algeria care avea 
să divizeze Franța în două atitudini de 
о, aparent, ireconciliabilă radicalitate: 
PCF și OAS, adică stânga și dreapta 
extreme. Între aceste două dimensiuni 
rigide, tinerii lui Techine își vor con- 
suma derizoriul într-o zonă de ambigui- 
tate, amestecând mediul citadin cu cel 
larg, infinit, şi deasupra timpului, cum 
este cel al naturii, al mamei Natură, pri- 
vită șiinvocată cu impresionistă vibrație 
și adoraţie. În fata ei rigiditățile își pierd 
contururile colțuroase și se învaţă pri- 
mele buchii ale toleranței și nevoii de 
acceptare а alternarității, a diferenței. 
Aș spune că radicalismul, înțepenirea în 
dogme sunt corectate de ivirea îndoie- 
lii, iar ambiguitatea și orbecăiala, de în- 
ceputul de maturizare. De aici încolo 
trestiile sălbatice ori doar zglobii se vor 
apleca, probabil, spre trestia gânditoare 
a lui Pascal. 


DISPERĂRII 


într-un mod credibil. Aproape că nu 
mai are rost să zăbovim asupra aspec- 
tului tehnic al filmului: microfonul 
apare şi dispare din cadru; machiajul 
care o imbătrânește pe actriță este per- 
fect vizibil în câteva scene. În cele câ- 
teva momente binevenite în care mem- 
brii acestei familii nu vorbesc, se pot 
auzi interludii muzicale semnate Mus- 
sorgsky, The Cranberries, Carly Simon 


David MELVILLE 


Sate Passage e Producție: New Line In- 
ternational, SUA, 1994 e Regia: Robert 
Allan Ackerman ® Scenariul: Deena 


Goldstone, după romanul lui Ellen Ba- 
che e imaginea: Ralph Bode е Cu: Su- 
san Sarandon, Sam Shepard, Robert 
Sean Leonard, Nick Stahl, Masha Gay 
Hearden 'e Distribuit 
Film/New Line 


de: România 


SĂLBATICE 


Racursiul de 32 de ani (racursi care 
conferă acestei narațiuni o dimensiune 
numită de francezi „film bavard“ căci, 
într-adevăr se vorbește, nu glumă! Ba 
chiar se şi recită din fabula lui La Fon- 
taine), incursiunea aceasta într-o atmo- 
sferă iniţiatică îi servește realizatorului 
să stabilească unele similitudini cu pre- 
zentul. Dar numai unele, căci — așa 
cum spunea Cioran — ca tânăr visa să 
întoarcă lumea pe dos, dar a ajuns Іа о 
vârstă când a constatat că el era cel în- 
tors pe dos. 

Tinerii lui Тёсһіпё de Іа începutul de- 
ceniului al șaptelea percepeau intrarea 
în viața adultă prin exprimarea unei op- 
țiuni. Neapărat, neîntârziat, necondițio- 
nat. Înainte de a pătrunde în conţinutul 
ideii optate, apăreau exclusivismul, in- 
toleranța față de alte opțiuni, unilatera- 
litatea. (Era, de altfel, spiritul vremii și 
el pare că n-a fost întors pe dos). In 
panorama lumii, fenomenul era pe cât 
de vast, pe atât de exploziv și spectacu- 
los. Tinerii lui Techine sunt din Franța 
profundă, dar nu sunt parizienii care, 
peste numai câţiva ani, aveau să arate 
lumii un alt chip. Chipul lui '68. Reali- 
zatorul a vrut probabil să regăsească şi 
pe tânărul care va fi fost el însuși. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Les roseaux sauvages e Producţie: 
Franța 1994 IMA FILMS - Les Films 
Alain Sarde Сапа! + e Regia: André Té- 
сһіпё e Scenariul și dialogurile: André 
Тёсһіпё, Gilles Taurand și Olivier Mas- 
sart e Imaginea: Jeanne Lapoirie e Cu: 
Elodie Bouchez, баё! Morel, Stephane 
Rideau, Frédéric Gorny, Michèle Mo- 
retti, Jacques Nolot е Distribuit de: 
Ecran XXI 


ЕЕГЕГГГГГІТГГГГГГІГТТГІТГГТГТТТТТТГГ 


PODURILE 


ine se îndoia de vocația 

romantică a bătrânului 

Clint ar trebui să-și pună 

cenușă în cap după acest 

film care va ocupa un loc 

privilegiat în filmografia 
love-story-urilor., Schimbând Coltul ре 
un aparat foto el devine, în rolul unui 
reporter de la revista „National Geo- 
graphic“, care trăiește timp de patru 
zile o răscolitoare idilă cu o femeie că- 
sătorită, cel mai emblematic îndrăgostit 
al ecranului american din anii '90. Cum 
reușește actorul-regizor cu reputație de 
dur să declanșeze vibrația coardei sen- 
sibile a milioane de spectatori și să în- 
moaie inimile celor mai cârcotași cri- 
tici? 

Acest lucru nu-i va mira pe cei care 
au privit cu atenție ultimele filme de și 
cu Clint Eastwood. Chiar și într-un 
thriller ca În bătaia puștii de Wolfgang 
Petersen el îşi devoala strategia de cu- 
ceritor romantic, seducerea politistei 
jucată de Rene Russo rămânând un 
moment de antologie. O replică din 
această peliculă perfect calchiată pe 
personalitatea lui Clint oferă o explica- 
ție a rarei lui capacităţi de a investiga 
substanța impalpabilă a sentimentelor: 
„l know things about people“ (ceea се 
s-ar traduce liber „mă pricep la oa- 
meni“). Şi nu există o dovadă mai con- 
vingătoare despre adevărul acestor 
spuse ca Podurile din Madison County 
unde fineţea detaliilor atestă profunda 
cunoaștere a lucrurilor vieţii. Un bărbat, 
o femeie și un radio îi ajung pentru a 
ne vorbi despre emoțiile intense ale 
unui amor de patru zile care devine iu- 
birea de-o viaţă. 

Premisele poveștii adaptate după mi- 


Ultimul mare romantic 


DIN MADISON 
COUNTY 


ni-romanul lui Robert James Waller nu 
prefigurează romantismul feroce al evo- 
luției sale: o casnică de vârstă mijlocie 
(Meryl Streep) din ţinutul lowa cu- 
noaşte, în absența bărbatului și a copii- 
lor plecaţi la un târg, un fotoreporter, îl 
conduce la unul dintre podurile din lo- 
calitate pe care vrea să le pozeze şi se 
înamorează de el. Despărțirea, după eu- 
foricele zile de șoapte și strigăte de iu- 
bire, este opțiunea ei, refuzând să-l ur- 
meze pe fermecătorul globe-trotter. 
Stăpân pe un registru de infinite nu- 
ante, Clint Eastwood reușește să des- 
crie memorabil nașterea acestei iubiri 
disperate din ciocnirea între dorinţă și 
realitate. Sublimul amor nu poate su- 
ргаміе{иі veșnic decât încremenit în 
cristalul amintirii. 

Cu mari șanse de a fi citat alături de 
clasicele pelicule ale unor amoruri im- 
posibile precum Casablanca sau Scurtă 
întâlnire, Podurile din Madison County 
va rămâne un caz fericit și în filmogra- 
fia ecranizărilor. Best-seller-ul lui Wal- 
ler (10 milioane de exemplare vândute 
numai în Statele Unite) este remodelat 
inspirat de scenaristul Richard La Gra- 
vanese într-o cheie care îi înnobilează 
epica. Făcând ca povestea Francescăi 
să fie descoperită de fiul și fiica sa care 
îi citesc jurnalul intim după ce ea 
moare, filmul deplasează interesul din- 
spre revelația erotică a protagonis- 
tei cantonată într-o căsnicie 
anostă inspre semnificația morală 


/ СҮВЕВТЕСН — Defulări şi... defulări 


ombinând fervoarea uto- 

pismului lui Jules Verne 

cu oroarea distopismului 

lui H.G. Wells, autorii 

acestui SF fixează timpul 

anticipaţiei nu peste mulţi 
ani, dând de gândit! De altfel, în mod 
paradoxal, accentul nu cade pe efecte 
speciale, acțiunea desfășurată pe ecran 
fiind infinit mai putin spectaculoasă de- 
cât tot ceea ce se comunică despre 
realitatea momentului, într-o Americă a 
anului 2008, în care indivizii sunt satu- 
га{і de alienantele jocuri ale realității 
virtuale. 

Poliția se confruntă cu o situație ne- 
maiintâlnită: este descoperit de mai 
multe ori același cadavru de fată 
blondă, asasinată și mutilată. În același 
timp, o vedetă la modă, регіогтега a 
partidelor de sex simulat, este agresată 
la domiciliu. 

Polițistul protagonist (Renegatul ma- 
cho Lorenzo Lamas la concurență cu 
Banderas!), care urmărește ambele 
piste, are și el povestea lui. Pe când fă- 
cea parte din Forțele Speciale (care, în 
paranteză fie spus — furnizează scena- 
riștilor americani multe teme conflictu- 
ale dure, plus personaje atât negative, 
cât și pozitive, într-un simplist proces 
de defulare cinematografică), luptând 
undeva în Rusia anului 2002 dopat cu 
un drog menit să-i sporească apetitul 
ucigaș, și-a pierdut vederea. Acum be- 
neficiază de o pereche de ochi teleghi- 
daţi de la un centru special de către un 
expert de origine japoneză (evident!), 


POLIȚISTUL 
ELECTRONIC 


care-i va deveni partener întâi în tele- 
portări, apoi şi în cercetări. 

Survine şi inevitabila idilă: cea pose- 
dată de toţi la modul virtual se simte 
atrasă de însinguratul justițiar care, 
chiar dacă nu izbutește să-i ofere decât 
un dram de intimitate, o salvează de la 
clonare, soluţionând și cazul misterioa- 
selor cadavre identice. 

Astfel că totul e bine când se sfâr- 
şește cu bine (vorba міпе!), când se 
poate taxa drept „sinucidere“ ітриѕса- 
rea chiar de câtre inocenta victimă 
(creată pentru plăceri perverse şi sor- 
{йа morții) a savantului ce n-are pro- 
bleme nici cu genetica, nici cu etica. 


Irina COROIU 
Cybertech P.D. e Producţie: SUA Trade 
Mark International Group е Regia: Rick 


King. e Cu: Lorenzo Lamas, Chris Sa- 
randon, Karis Salin, Peter Coyote. 


a idilei de câteva zile. Judecat cu repul- 
sie de băiat, dar cu înțelegere de fată, 
adulterul (deloc trivial) pledează în 
fond, pentru dreptul (chiar și parțial) la 
fericire al unor ființe condamnate la o 
existenţă cenușie. Probabil că multele 
premii obținute de Clint Eastwood în 
ultimul timp au făcut ca pelicula să nu 
fie reținută pe lista nominalizărilor la 
Oscar pe 1995. 

ideile filmului n-ar fi putut să capete 
consistență fără interpretarea (din nou) 
genialei Meryl Streep, metamorfozată 
sub ochii noștri din gospodina resem- 
nată, care-și tratează nostalgiile ascul- 
{апа muzică de operă, їп pâtimașa în- 
drăgostită cu ochi іпсапдеѕсеп{і și 
voce catifelată. Dar care casnică n-ar 
radia de feminitate dacă i-ar păși în bu- 
cătărie Clint Eastwood? De o exem- 
plară sobrietate ca regizor, е! are cava- 
lerismul de a propulsa în prim plan per- 


ba 


@ Clint! Eastwood 
și Meryl Streep 


este, ca întotdeauna, atributul interpre- 
tării sale mizând pe semitonuri. Fără 
emfază el reușește să comunice ideea 
că fericirea e întotdeauna imperfecta. 
Bărbat încă seducător, cea mai aristo- 
cratică siluetă în jeans a ecranului ame- 
rican de la Gary Cooper și Henri 
Fonda încoace; Ciint are curajul de a-și 
dezvălui o dimensiune sentimentală 
care va fi agreată, cu siguranţă, şi de 
admiratorii legendarei lui forte. 


Dana DUMA 
The Bridges of Madison County e Pro- 
ductile: Amblin/Malpaso е a: Clint 


Eastwood e Scenariul: Richard La Gra- 
vanese după romanul omonim de Ro- 
bert James Waller e imaginea: Jack N. 


СШ 


sonajul Francescăi, operând din nou о 
modificare față de roman, unde fotore- 
porterul e zugrăvit ca un zeu. Discreția 


© Lorenzo Lamas 
ENNRNRRNRNREIRRRE 


n pompier pe gheaţă, 

iată o premisă de la 

care poate porni o co- 

medie de situaţii de tot 

hazul. Numai că Van 

Damme nu intentio- 
nează să-l detroneze pe noul rege al 
sitcom-urilor, Jim Carrey, și-l vedem 
făcând ceea ce ştie el mai bine, 
adică împărțind pumni, сё{агап- 
du-se, târându-se sau catapultân- 
du-se. Cum totul se petrece în tim- 
pul fizic al unui meci de hochei 
unde e făcut ostatec un vicepreșe- 
dinte la Casa Albă și terorizat un 
stadion întreg, puteți ghici frecvența 
împușcăturilor, bătăilor şi urletelor 
de groază. 


DANGEROUS 


MINDS — MINTI 


um poate un biet profesor să 

îmblânzească o clasă de ti- 

neri pasionaţi de rap,dar total 

scârbiți de școală ne-a arătat 

și comedia Profu' de engleză 

mizând pe umorul lui Danny 
DeVito. Сит poţi reuși acest lucru 
dacă ești femeie, iţi stă bine în blugi 
şi arăţi ca Michelle Pfeiffer încearcă 
să ne demonstreze (nu întâmplător 
subliniez cuvântul) acest film nu lip- 
sit de pasaje umoristice dar араці- 
nând totuși, genului „dramă so- 
cială“. 

S-ar putea ca deja faimosul clip 
cu melodia de bază a peliculei cân- 
tată de Coolio să contureze greșit 
orizontul de așteptare al spectatori- 
lor. Este, desigur, vorba de adoles- 
cenți violenți їп haine de piele, cu 
șișuri și droguri prin buzunare, dar 
prezentați ca victimele unei societăţi 
care-i defavorizează din start. 
Aceasta este revelația devotatei 
profe de engleză interpretată de 
Pfeiffer care găsește metoda de a-i 


INSTANTANEE 


Nimeni n-ar putea contesta capa- 
citatea de a crea spectacol cinema- 
tografic a unui bun теѕќеѕидаг са 
Peter Hyams (Misiunea Capricorn 1, 
Strada Hanovra etc.). Problema e că 
ingredientele se recunosc prea uşor 
în sosul noului produs iar Van 
Damme, rămas cu nostalgia cybor- 
gilor, e la fel de expresiv ca un mi- 
xer universal. M-a bucurat mai mult 
reintâlnirea cu Powers Boothe, un 
actor adevărat care a întruchipat, pe 
micul ecran, un Philip Marlowe greu 
de uitat. 


Green e Cu: Meryl Streep, 
twood, Annie Corley, Victor Slezak 
Distribuit de: Guild Film România 


Clint Eas- 


Disperarea 
їп ritm de rap 


PERICULOASE 


{асе să renunțe la murdarul lor vo- 
cabular și să prindă plăcerea de a 
recita din Dylan Thomas. Și asta nu- 
mai pentru că are intuiţia de a-i 
trece mai întâi prin textele cântece- 
lor lui Bob Dylan, poetul marijuanei 
și al libertății hippie. Celebrul refren 
„Hey, Mr. Tambourine Man“ îi face 
să vibreze, după trei decenii, şi pe 
rapperii anilor '90 care nu sunt în 
fond atât de fioroși precum par. 
Zâmbetul trist al Michellei Pfeiffer 
va convinge pe mulți dintre specta- 
tori de acest lucru. 

Dana DUMA 


Dangerous Minds e Producţie: SUA, 
1995, Hollywood Pictures e Regia: 
John N. Smith е Scenariul: Ronald 
Bass după o carte de Louanne 
Johnson e imaginea: Pierre Letarte 
e Cu: Michelle Pfeiffer, George 
Dzundza, Courtney В. Vance ® Di 
tribuit de: România film 


MOARTE Mixerul Van Damme 


Sudden Death e Producţie: SUA, 
1995, Signature/Baldwin Cohen е 
Regia și imaginea: Peter Hyams е 
I: Gene Quintano e Cu: 
Jean Claude Van Damme, Powers 
Boothe, Whittni Wrigh e Distribuit 
de: Media Pictures International 


@ Jean Claude Van Damme 


(си 


o Mod de viață exemplar: O afacere de familie 
Lewis Stone, Mickey Rooney, Cecilia Parker, Fay Holden) 


„tradiţională 


afacere de familie (1937) 

este filmul prin care cine- 

matografia americană pro- 

mova serialul pe marele 

ecran (15 „episoade“ în 21 

de ani). Protagonistul 
Andy Hardy, interpretat de Mickey Roo- 
ney, era inițial adolescentul american 
tipic, interesat de mașini și fete, avân- 
du-l drept tată, judecător de profesie, 
întâi pe Lionel Barrymore, apoi pe Le- 
wis Stone, sever, dar și înțelegător са 
părinte, pe Fay Holden ca strașnică 
mamă, pe Cecilia Parker soră mai mare 
ce se străduia să devină tânăra 
doamnă, pe Sara Haden-mătușa Millie 
și pe Ann Rutherford, Polly, prietena 
adesea neglijată pentru alte aventuri, 
dar la care Andy totdeauna se întoarce. 
Majoritatea peliculelor seriei au fost 
realizate de George В. Seitz, profitân- 
du-se pentru a lansa şi starlete (Judy 
Garland, Lana Turner, Esther Williams). 
Studiourilor Metro-Goldwyn-Mayer li 
s-a acordat în 1942 Oscarul „pentru re- 
ușita prezentare a modului de viață 
american“, redând perfect mentalitatea 
hollywoodiană asupra unei întregi epoci. 

John Ford a avut flerul de a ecraniza 
prompt capodopera lui John Steinbeck 
Fructele mâniei (1940), tragedia exodu- 
lui spre California a muncitorilor agri- 
coli din Oklahoma, „elogiu adus muncii 
şi triumfului spiritului uman într-o im- 
presionantă viziune a singurătăţii, a 
frustrării şi disperării“. Victime ale de- 
presiunii din anii crizei economice, fer- 
mierii expropriați de marile companii îşi 
văd casele doborâte de buldozere și 
sunt nevoiți să plece în căutare de lu- 
cru, călătorind cu un camion hârbuit. 
De neuitat rămân personajul tatălui 
creat de Henry Fonda (nominalizat la 
Oscar) și cel al mamei (Jane Darwell, 
Oscar pentru rol secundar), întruchi- 
pare desăvârșită a dăruirii totale pentru 
supraviețuirea familiei. 

Acest gen de filme s-au aflat întotde- 
auna în atenția Academiei de Arte şi 
Ştiinţe ale Filmului — AMPAS, саге а 
susținut dintotdeauna politica de asa- 
nare morală a societății americane. Pe- 
riodic pe ecrane s-au derulat filme me- 
nite să retrezească la viață robustul 
sentiment al coeziunii familiei. 

După ce va fi trecut valul contestatar 
al anilor '60—'70, Robert Redford se în- 
cumeta să debuteze ca regizor cu un 
mult discutat și oscarizat film, Oameni 
cc sem (1980), care trimite indirect la 
rădăcinile puritane ale civilizației an- 
glo-saxone, cultivând răceala în relațiile 
interumane. Atitudinea distantă a ma- 
mei (Mary Tyler Moore) şi resemnarea 
apatică a tatălui (Donald Sutherland) 
acutizează trauma psihică a fiului ado- 
lescent (Timothy Hutton, Oscar), care 
se culpabilizează pentru moartea acci- 
dentală a fratelui mai mic. Şi în acest 
caz e vorba de o ecranizare, romanul 


14 


lui Judith Guest, interesată de simptoma- 
tica deteriorare а exemplarității familiei 
americane. 

Același Robert Redford apelează la 
un nostalgic roman autobiografic de 
Norman MacLean și înfățișează în cu- 
lori calde (Oscar pentru imaginea lui 
Philippe Rousselot) emoția ce-i leagă și 
peste ani pe membrii familiei unui pas- 
tor (Tom Skeritt) care şi-a învăţat fiii 
(Craig Sheffer și Brad Pitt), cu firi și 
destine deosebite, nu doar cum să pes- 
razei ci și се înseamnă viața, iubi- 
rea, iertarea: Cândva pe-aici curgea un 
râu (1992). 

Şi comedia are tradiţie în această di- 
recţie și multe sunt comediile ce conti- 
nuă să amuze, chiar și prin... desuetudi- 
nea lor. Armonia „concertului“ tuturor 
reprezentanţilor a două familii, una de 
bancheri, alta de epicureeni, se reali- 
zează odată cu acceptarea căsătoriei ti- 
nerilor, sub bagheta regizorală a maes- 
trului Frank га, саге reia ideea 
dragă celebrului său Mister Deeds 
(1936, cu Gary Cooper): „Sentimentele 
valorează infinit mai mult decât banii!”, 
averea Nu o poți lua cu tine (1938). 

Adevărul 1 (1937, regia Leo 
McCarev — r, cu lrene Dunne și 


În Franţa 
sunt 200.000 
de mame celibatare 


Cary Grant) e о sofisticată foo! comedy 
pe tema „Căsătoria e un lucru minu- 
nat“, deși acțiunea gravitează în jurul 
divorțului. Inițial a fost piesă de teatru 
(de Arthur Richman) anterior filmată în 
1925 și 1929, cu un remake, musicalul 
S-o tacem din nou (1953, regia Alexan- 
der Hall, cu Jane Wyman, Ray Milland) 
al cărui titlu indică prin complementari- 
tate happy-end-ul, refacerea mariajului. 

La distanță de decenii, Robert Altman 
privește dintr-un unghi ironic O nuntă 
(1978, cu Carol Burnett, Desi Arnaz jr., 
Amy Stryker, Geraldine Chaplin, Vitto- 
rio Gassman, Lillian Gish) care țese le- 
gături invizibile între două familii relativ 
înstărite. 

Mai sarcastici, tinerii spectatori pre- 
feră aventurile și „valorile“ Familiei Ad- 
dams transterată din lumea BD prin in- 
termediul desenului animat, cu aportul 
de umor negru al cuplului Anjelica 
Huston — Raul Julia et comp. O exce- 
lentă parodie a genului horror. De unde 
se poate deduce schimbarea gusturilor, 
atât în materie de concepție de viață 
propriu-zisă, cât și în materie de sensi- 
bilitate propriu-zisă, dar și estetică. 


m citat doar câteva 

fragmente din lunga 

pledoarie a președinte- 

lui american în favoa- 

rea consolidării fami- 

liei. Era nevoie de un 

asemenea apel la adresa națiunii, în- 

trucât numărul de діуоцигі a atins 

cea mai mare cotă din istoria State- 

lor Unite, ca şi numărul mamelor 

adolescente, al copiilor drogaţi și 

fumători (în fiecare an un milion de 

copii americani se apucă de fumat). 

ncă înainte ca acest discurs să fi 

fost dat publicității, revista noastră 

și-a propus să înscrie printre „dosa- 

rele” sale unul despre familie ca 

personaj în film. Vom vedea din câ- 

teva sumare repere cum industria 

filmului american a ilustrat cu fideli- 

tate — ca şi în atâtea alte domenii 

— evoluția mentalități în privința fa- 
miliei şi ali căsniciei. : 

Dintr-o indestructibilă citadelă așa 
сит apărea în dramaticul Fructele 
mâniei de John Ford (1940) sau în 
comedia Nu о рој! lua cu tine de 
Frank Capra (1938), familia ca per- 
sonaj s-a adaptat gustului noilor ge- 
nerații adoptând masca horror ca în 
Addams Family (г. Barry Sonnenfeld 
1991 și 1993). Viziunea sacrosanctă 
asupra unității căsniciei ca unic ca- 
dru al dragostei (New-York Miami, 
în același stil Frank Capra — 1934) 
a fost multe decenii preponderentă. 
Primele semnale timide de emanci- 
pare a femeii au apărut în Divorţată 
(r. Robert Z. Leonard, 1930). Eroina 


În obiecti 


n tradiționala cuvântare de la fiecare început de an despre „Starea na- 
ţiunii”, preşedintele Clinton a numit între obiectivele prioritare ocrotirea 
familiei: „Fac apel la bărbaţii şi femeile Americii care formează o familie, să 
acorde mai mult respect unii altora. Trebuie să punem capăt violenței în fami- 
lie. Chem familiile americane să depună un efort mai mare pentru a nu se des- 
trăma. Familiile unite pot avea un standing de «viaţă mai ridicat şi copiii lor de 
asemenea. Chem mai ales bărbaţii acestei {агі să-şi iubească copiii şi să se 
îngrijească de educaţia lor. Dacă părinţii sunt despărțiți nu ajunge ca tatăl să 
plătească pensia alimentară, aceasta nu poate înlocui dragostea şi grija părin- 


interpretată de Norma Shearer (re- 
compensată cu un Oscar) își afirma 
dreptul la independenţa profesio- 
nală, rămânând fidelă ideii de căsni- 
cie, chiar dacă nu și soțului. 
Mișcarea de eliberare feministă 
din anii '60 impune însă cinemato- 
grafului noi criterii de moralitate fa- 
milială. Adulterul, inacceptabil în 
anii '30—'40, începe prin a fi asimilat 
cu un accident de parcurs inevitabil, 
esenţiale rămânând iertarea-impăca- 
rea. Ca în Atracţie fatală (r. Adrian 
Lyne, 1987). Soţul infidel (Michael - 
Douglas), este sancționat prin chiar 


14% din părinţi 
spun că 
copiii lor au fumat 
marijuana. 


gestul său și se reintoarce spășit în 
căminul conjugal. Un exemplu cu 
un caracter singular ni-l oferă Pro- 
punere indecentă (tot de Adrian 
Lyne — 1993). Soții cad de acord să 
cedeze propunerii unui miliardar 
(Robert Redford) dispus să plă- 
tească un milion de dolari pentru o 
noapte cu respectiva soție (Demi 
Moore). Târgul a mers prea departe. 
Acest acord comun lezează viabilita- 
tea familiei. Finalul sugerează că ni- 
mic nu mai poate fi ca înainte. 

După o perioadă de largă permisi- 


Li Oază de stabilitate: Milă și їапагеје 
(cu Tess Harper și Robert Duvall) 


familia... 


ge 
е 


tească. Prima noastră misiune este să ne ocupăm de copii şi să fortificăm fa- 
miliile americane (...) Familia este fundamentul vieţii americane. Dacă vom 
avea familii mai puternic statornicite, Americă va fi mai puternică. Orice fa- 
milie puternică se clădeşte pe simţul răspunderii. Am auzit pe doamna Gore 
(soţia vicepreşedintelui Al Gore n.n.) spunând că este greu să fii astăzi pă- 


rinte, eu cred că este şi mai greu să 


fii copil. Nu numai părinţii, cu toţii sun- 


tem răspunzători faţă de copiii ţării: mass-media, şcolile, profesorii, comunită- 
tile, bisericile şi sinagogile, lumea afacerilor, guvernele noastre, cu toţii sun- 
tem responsabili față de drumul pe care copiii noştri şi-l croiesc în viață...” 


vitate, se constată în filmul american 
— aşa cum subliniază și recentul 
discurs prezidenţial — о reîntoar- 
cere către valorile morale tradițio- 
nale. Din industria de imagini hol- 
lywoodiene două seriale dintre cele 
mai longevive — Dallas și Santa 
Barbara — au fost clădite pe 
această idee: în pofida oricăror di- 
vergenţe, interese contradictorii, ri- 
valități, familia „must go оп“. (у. şi 
recentul film realizat de Jodie Fos- 
ter. Acasă, de k 

їп cinematografiile europene lu- 
crurile sunt, obicei, mai puțin 


38% dintre adolescenți 
spun că au fumat 
marijuana. 


concertate. In Italia și Spania, {агі 
catolice, în care se divorțează тин 
mai puțin, familia se regrupează 
chiar când este divizată de opțiuni 
politice — în filmele spaniole despre 
Războiul civil sau în cele italiene în 
care familia -cu toate сагеп{еіе este 
in extremis un punct de sprijin, ca 
în multe dintre filmele neorealiste. 
Cineaștii francezi, reflectând uzan- 
fele societății lor (un cuplu din trei 
divorțează), aduc adesea їп prim 
plan „triunghiul amoros“ sau măcar 
ispita (să ne gândim Іа filmele lui 


Truffaut, Rohmer, Sautet). De altfel, 
Frangois Mitterand (despre care s-ar 
putea spune că a fost un expert în 
domeniu) a făcut cu patru ani în 
urmă o declarație edificatoare: 
„Dacă oamenii politici francezi ar 
trebui să fie eliminați după criteriul 
adulterului, Franța ar rămâne fără 
administrație, fără guvernanţi, 
fără “(Britanicii în seria Free Cinema 
au denunțat familia ca element dis- 
tructiv). 

În filmul nostru, familia nu a con- 
stituit în sine o. preocupare. Între 
ecranizările autorilor clasici, epo- 
peea naţională şi filmele „politice“ 
— familia ca nucleu afectiv a fost in- 
vestigată în special de regizoare 
(Malvina Urşianu, Elisabeta stan, 
Cristiana Nicolae), dar nu numai de 
ele. În majoritatea scenariilor însă 
юта nu a putut fi disociată de ideo- 

n ultimii șase ani interesul ci- 
neaștilor s-a concentrat mai ales 
asupra determinismului politicului 
asupra existenței de zi cu zi. (Ba- 
lanja, Senatorul de 
lux, Stare de fapt — sunt doar câ- 
teva dintre exemple). Mărgineanu 
în Privește inainte cu mânie şi Dan 
Ра în Pepe şi Fifi — expuneau di- 
zolvarea familiei în societatea noas- 
tră de tranziție. indiferent de optică, 
familia va continua să fie nucleul 
societății și deci personaj cu un 
mare potențial dramatic. 


Adina DARIAN 


© Trăinicia dragostei: Pe lacul auriu 
(cu Katharine Hepburn şi Henry Fonda) 


© Parodia „de groază“: Familia Addams 


(cu Judith Malina, Christina Ricci, 


Raul Julia, 


: Carel Struycken, Anjelica Huston, 
Christopher Lloyd, Jimmy Workman și Christopher Hart) 


„în amurg 
^ 


n lumina ecranului se pot 

developa cele mai gingașe 

relații de familie. Uneori 

chiar cu unele conotaţii 
autobiografice cum se întâmplă în mul- 
tioscarizatul Pe lacul auriu (1981, regia 
Mark Rydell), nu doar o frumoasă po- 
veste despre trăinicia dragostei dintre 
doi soti ajunși Іа vârsta senectuții (Kat- 
harine Hepburn și Henry Fonda, acesta 
din urmă într-un memorabil cântec de 
lebădă), ci și delicata, deşi tardiva re- 
conciliere între tată și fiică (defel în- 
tâmplător interpretată de Jane Fonda, 
cea care a avut ideea adaptării piesei 
lui Ernest Thompson). 

Pe soliditatea reală a cuplului Joanne 
Woodward — Paul Newman a mizat 
mult James Ivory ecranizând romanele 
lui Evan S. Соппей — cronica de fami- 
lie din anii '30—'40 a unei perechi înstă- 
rite din Kansas City — DI. și dna Brid- 

(1990) — relaţiile cu copiii care 
cresc, frustrări, insatisfacții. 

În căminul unei tinere văduve (Tess 
Harper) cu un băiețel care-l înconjoară 
cu Milă и Хапагеје (1983, regia Bruce 
Beresford), un ка country trecut 
de prima tinerețe (Robert Duvall, autor 
şi al cântecelor, recompensat cu Oscar 
ca și scenaristul Horton Foote) găsește 
liniștea necesară creației și puterea de 
a înfrunta pe mai departe necazurile 
vieţii. 

Deși tocmai hotărâse să se retragă 
rezumându-se doar la munca de cerce- 
tare, un jurist (Sean 'Conneny) se vede 
obligat să lase deoparte tihna căminului 
reluind pe teren ancheta asupra unui 
caz de omucidere în care condamnarea 


unui tânăr negru a fost pronunțată de 
către soția sa iubitoare (Kate Cap- 


shaw), dar cam pripită profesional: 
rara (1994, regia Arne Glim- 
cher). 


Unui psihiatru la vârsta pensiei (Mar- 
lon Brando) i se redeschide apetitul 
afectiv, și chiar sexual, față de soția sa 
(Faye Dunaway) pe măsură ce studiază 
cazul unui bolnav incurabil de... iubire: 
Don Juan De Marco (1995, regia Je- 
remy Leven, cu Johnny Depp). 

Echilibru fragil (1973), piesa lui Ed- 
ward Albee, a ajuns şi pe (micul) ecran 
în viziunea lui Tony Richardson care i-a 
distribuit pe Katharine Hepburn și Paul 
Scofield în cuplul unei familii din Con- 
necticut la care se mută niște vechi 
prieteni, resuscitând climatul tensionat 
și potențând stările de nervi. 


95% куше Ге 
aaa са or 
au cu 
despre 
pericolul drogurilor. 


77% dintre copii 


spun 

тни 
си 

despre droguri. 


„іп vitro 


огтеіог în vigoare de po- 

litically correct trebuie să 

li se conformeze chiar și 

dragostea familială, vezi 
Made in America (1993, «Чан Richard 
Benjamin), unde o resă cu tempera- 
mentul vulcanic а! lui oopi Goldberg 
şi un cowboy blond precum Ted Dan- 
son întemeiază un cămin pentru a fi pe 
placul inteligentei și ambiţioasei lor fi- 
ice. (Nia Long), rezultată dintr-o insemi- 
nare artificială, care i-a unit înainte să 
se fi cunoscut! 


Fantezia scenariștilor hollywoodieni 
la întrecere cu cea a geneticienilor face 
posibilă anticiparea (și obligativitatea!) 
constituirii unei familii în condițiile mai 
speciale ale unei premiere științifice 
mondiale: un cercetător (Arnold 
Schwarzenegger), pentru a-și putea 
continua studiul, e constrâns să ia pe 
cont propriu experimentarea unei noi 
metode de facilitare a sarcinii, ceea ce 
implică o sumă de neplăceri, dar și — 
în final — bucuria descoperirii unor afi- 
nități speciale cu cea care este de fapt 
mama (Emma Thompson) copilului pe 
care el îl va naște: Gravidul (1995, regia 
Ivan Reitman). 


15 


Pi 


@ Anjelica Huston 
— victima în 
Crime și delicte 


gina УУР‏ د 


їп obiectiv: familia 


A 


„Sunt atât de alienat 
incât аў putea | 
să-mi văd părinții murind 
într-o explozie 
şi n-aş clipi“. 
Woody Allen 


3 Mia Farrow şi Woody Allen 
nu în viatã, 
ci în Sofi şi neveste 


steak acasă.“ 


proprietatea altuia.“ 


cite.“ 


Micul infern conjugal 


n cineast atât de apăsat 

autobiografic precum Wo- 

ody Allen îi ispitește me- 

reu pe comentatorii operei 

sale la comparații între 

viața şi filmele lui. În 
prima perioadă de creaţie, dominată de 
comediile în tradiţie burlescă, referirile 
la propria familie sunt de obicei sursă 
de gaguri verbale. Un singur exemplu, 
din Banane (1971), unde, evocându-și 
copilăria, eroul spune: „Ai mei nu m-au 
bătut decât o singură dată: de la 21 de- 
cembrie 1942 până la sfârșitul primăve- 
rii 1944“. Ca și în interviurile acordate 
unor reviste regizorul face aluzie la 
lipsa de umor a părinților săi în la banii 
şi fugi (1969). Mama și tatăl poartă aici 
măștile comice ale fraților Marx... pen- 
tru a nu fi recunoscuţi de propriul lor 
fiu. 

Dar imaginea familiei ca un mic in- 
fern începe să se contureze în pelicule- 
le sale de la sfârșitul anilor '70, Interior 
(1978) fiind chiar o dramă de premedi- 
tată factură bergmaniană. Sfâșierea cu- 
plului, tema atât de dragă maestrului 
suedez adorat de Woody Allen, capătă 
aici accente tragice. Un bărbat în pra- 
gul pensiei își părăsește soția pentru a 
trăi, în sfârșit la lumina zilei, alături de 
femeia pe care o iubește pe ascuns de 
câţiva ani. Gestul lui provoacă sinuci- 
derea nevestei și complică problemele 
personale ale celor trei fiice. Austerita- 
tea ferește de alunecarea în melodramă 
acest film ciudat, care în filmografia au- 
torului își găsește perechea în Septem- 
brie (1987). Trama acestuia se inspiră 
din biografia divei hollywoodiene Lana 
Turner, a cărei fiică l-a ucis pe amantul 
mamei; mafiotul Johnny Stompanato. 

Furtunoasele relații din interiorul 
unor familii unde adulterul între mem- 
brii ei e la ordinea zilei se regăsesc în 
multe dintre peliculele cu alură de co- 
medie ale cineastului. Cea mai 
semnificativă dintre ele este Hannah şi 
surorile sale (1986) unde protagonista 
(jucată de Mia Farrow), o actriță de 
succes, este înșelată de noul său soț cu 
sora ei cea mică, fostul bărbat (jucat de 
Woody Allen) consolându-se cu sora 
mijlocie. Dar în ciuda furtunoaselor le- 
gături amoroase în саге tradiționalele 
valori americane ale familiei sunt sfi- 
date cu dezinvoltură, rudele angajate în 


Cineaştii 


Adulter 


„De ce să te duci in târg după un hamburger când ai un 


Paul Newman (cea mai longevivă căsnicie hollywoodiană) 


„Monogamia este imposibilă în aceste zile pentru ambii 
soţi. Eu nu cunosc pe absolut nimeni care să пи fi avut sau 
să nu dorească o aventură extra-conjugală. “ 


Goldie Hawn 


„Cine comite un adulter trebuie să moară. Toată lumea 
ştie asta, iar filmele asta ne arătă.“ 
Richard Dreyfuss, 


„Adulterul mi-a dat o imensă bucurie... Aşa am putut să 
та răzbun pe soțul meu care mă înşela.“ 


Joan Collins 


„Nu am flirtat niciodată cu o femeie căsătorită. Respect 


Michael Coen 


„N-aş putea spune că ideea căsătoriei mă sperie. Dar pri- 
vind ce se întâmplă în jur, nu prea am văzut căsătorii feri- 


Julie Christie 


„Oamenii se schimbă după căsătorie. Se ofilesc şi capătă 
o mentalitate tipic burgheză.“ 


cadrilul erotic зе reunesc paşnic în ju- 
rul mesei alături de bunici și copii sår- 
bătorind Ziua Recunoștinței. Арагеп{е!е 
sunt salvate. 

Marile compromisuri făcute pentru 
păstrarea unui paravan de stabilitate 
conjugală sunt sarcastic examinate de 
cineast în Crime şi delicte (1989) unde 
un onorabil profesor universitar (Martin 
Landau) ajunge să-și ucidă amanta 
(Angelica Huston) când aceasta începe 


„să facă presiuni asupra lui pentru a di- 


vorta. Atracția pentru idilele extraconju- 
gale este un leitmotiv al filmelor lui Wo- 
ody Allen unde tentația este de obicei 
întruchipată de tinere abia ieșite din 
adolescenţă. Se poate vorbi de obsesia 
imaginii vaporoase a fetei care are da- 
rul de a diminua nevrozele angoasaţilor 
protagoniști (interpretaţi, în general, de 
autor). O asemenea apariție plină de 
prospeţime se datorează frumoasei Ma- 
riel Hemingway care devine iubita erou- 
lui contorsionat din Manhattan (1979), 
stresat în urma unui divorț. 

Dar cea mai frapantă asemănare între 
viața și opera regizorului este marcată 
de pelicula Sofi și neveste (1991) apă- 
rută pe ecrane aproape simultan cu 
scandalul provocat de procesul intentat 
de Mia Farrow lui Woody Allen după ce 
fiica ei adoptivă, coreeana de 21 de ani 
Soon Yi, a devenit amanta lui. Deşi 
n-au fost căsătoriți niciodată, celebra 
actriță a mizat pe aerul de respectabili- 
tate asigurat de familia formată din ci- 
neast și numeroșii copii personali și 
adoptivi și sentimentul ei de ultragiere 
a fost sporit de filmul amintit unde 
adulterul e parcă anticipat. 

Autorul a mers foarte departe aici în 
identificarea sa cu personajul jucat, un 
profesor de colegiu pe cale de a-și pă- 
răsi nevasta. Într-o secvenţă,el stă în 
fața camerei, ochi în ochi cu spectato- 
rul și se confesează: „Am fost oare cin- 
stit cu soția mea? Ce vreţi să-i spun? 
Că m-am înamorat de o fată de 20 de 
ani?“ Oricum, sinceritatea lui l-a ajutat 
să-și recâștige publicul. Păcatul mărtu- 
risit a fost iertat chiar și de publicul ob- 
sedat de „valorile familiei“. La urma ur- 
melor, scepticismul lui față de „raiul 
conjugal: nu face decât să amuze spec- 
tatorii. 


Dana DUMA 


Jane Fonda 


despre 


Căsnicie 
„Respect căsnicia atât de mult, încât nu doresc să fiu răs- 
punzătoare de dezastrul ei. Apoi, vreau patul doar pentru 


mine.“ 


„Este dificil pentru un actor să se căsătorească în afara 
profesiunii noastre. Un avocat ar putea să nu înțeleagă că 
pentru mine o escapadd de trei zile cu Gabriel Byrne în- 


seamnă trei zile de lucru.“ 


„Căsătoria este o instituție. Niciodată nu am putut avea 
pur şi simplu o aventură. Aşa că, de fiecare dată m-am că- 
sătorit. Acum, tocmai pentru asta sunt acuzată, că aş fi o 


femeie uşoară." 


„Jack Nicholson a trăit împreună cu fiica mea Anjelica, 12 
ani. Mai mult decât a durat oricare dintre căsniciile mele. 
John Huston (căsătorit ае şapte ori) 


„Toate căsniciile mele au fost bune. Ceea ce ar trebui să ur- 
meze după dragoste este prietenia.“ 


Sarah Miles 


Ellen Barkin 


Elizabeth Taylor 


» 


Ingrid Bergman 


Incestul 


egătură sexuală între pă- 

rinti şi copii sau între frați, 

justificat în miturile crea- 

[еі originare, perpetuat de 

endogamia tribală primi- 

tivă, incestul ajunge în 

timp, odată cu evoluția civilizației, să fie 

considerat infracțiune. Speculatiile fre- 

udiene, îmbrãtişate de americanii ок! 

айа adesea refugiu în terapia psihanali- 

tică, au hrănit și imaginaţia cineaștilor. 

Tăinuit cu mare grijă este incestul 

dintre un tată mare пара (John Hus- 

ton). și fiica,azi femeie fatală (Faye Du- 

naway), din’ care a rezultat o copilă ne- 

vrotică izolată în Chinatown (1974, re- 

ia Roman Polanski; scenariul localizat 

n anii '30 i-a adus Oscarul lui Robert 
Towne). 

incertitudinea faptului că ar avea ace- 


lași tată (Harry Dean, alcoolicul sibili- 
nic) macină cuplul imposibil al tinerei 
năbădăioase (Kim Basinger), sperând 
în indiferent ce fel de evadare, și al 
куруш camionagiu (Sam Shepard, 
autorul piesei ecranizate), condamnat 
să rămână un chinuit Nebun din dra- 
(1985, regia Robert Altman). 
indicat drept una din cauzele alienării 
ce-i împinge pe tinerii killeri în serie să 
adopte ca principiu de viață „violența 
contra violenței“, incestul — felul în 
care tatăl a abuzat sexual de fiică sub 
ochii mamei — revine coșmaresc în 
vârtejul de imagini ce-i năucește ре 
protagoniștii Născuţi asasini (1994, re- 
gia Oliver Stone, cu Juliette Lewis și 
Woody Harrelson). a 


Adulterul 


mis ca termen din Dicţio- 
narul Enciclopedic român. 
Editura Politică 1962, 
adulterul nu a fost eradi- 
cat niciunde! Acţiunea ca 
atare putând fi incrimi- 
„nată, scuzată ori — cel 
me adesea — tolerată, mai rar igno- 
rai 
' Un exemplu de triunghi standard fur- 
nizează filmul mut sălbatice 
(1929, regia Sidney Franklin): călăto- 
rind în insula Jawa, soția (totdeauna 
fascinanta Greta Garbo) unui om de 
с blând și iertător (Lewis Stone) 
se îndrăgostește de un print șarmant și 
insistent (Nils Ashter). 

Când soția ţi-e în vacanţă, iar cea cu 
care păcătuiești este „amanta Americii“ 
Marilyn Monroe, experiența devine pro- 
dus de larg consum precum binecunos- 
cuta imagine a starului surprins deasu- 
pra gurii de aerisire, emblemă de do- 
meniul pop culture: ani de căsni- 
бе (195, regia Billy Wilder, cu Tommy 


Ом împotriva voinței lor, două per- 
soane căsătorite se pot îndrăgosti la 
prima vedere (Falling in Love, 1984, re- 

ia Ulu Grosbard, cu Meryl Streep și 

obert De Niro), iubirea fiindu-le bene- 
fică (Prinţul mareelor, 1992, de şi. cu 
Barbra Streisand și Nick Noite) ori, din 


contră, transformându-le viața їп coş- 
mar ыру? fatală, 1987, .regia Adrian 
i ne, cu Michael Douglas, Glenn Close 

Ann Таго, 

Тн coup де foudre nefericit îi unește 
pentru scurt timp pe un pilot proaspăt 
demobilizat (Kevin Costner) și pe prea 
tânăra soție (Madeleine Stowe) a unui 
potentat mexican neiertător (Anthony 
Quinn), care le administrează o oribilă 
Răzbunare (1990, regia Tony Scott). 

De un sfârșit tragic are parte și băr- 
batul (Richard Gere) care se împarte 
între o soție пре (Sharon Stone) și o 
amami accon (Lolita Davidovich): La 
без ааш şi moarte (1993, 
a mia pere iar tea Rydell) 

rodia instinct fatai (1993) regia 
Carl Reiner) istorisește peripetiile unui 
polițist-avocat (Armand Assante) în pe- 
ricol nu doar de а fi ucis de soția ce-l 
înșeală (Kate Nelligan), ci de a fi sedus 
şi de bruneta sa secretară (Sherilyn 
Fenn), şi de o blondă misterioasă (Sean 
r E fai Propunere inde- 
t pre faimoasa 

centă (1993, regia Adrian Lyre, Demi 
Moore și Woody Harrelson) nu se poate 
spune decât că, atunci când oferta unei 
de o noapte retribuită prin- 

ciar vine din partea cuiva ca 
Redford, termenul de adulter e cel pu- 
tin... impropriu! 1 


` 


@ Elizabeth ауе 
la ora jocului 


George 
Cui i-e f 


al și Richard Burton 
de Virginia Woolf? 


Divorțul 


espre „filmicitatea“ con- 

fruntărilor în sălile de tri- 

bunal-s-a mai pomenit їп 

aginte revistei („Instanța 

n iară in instanța cine- 

matografică“, nr. 6/1995), 
iar filmele care gravitează în jurul pro- 
ceselor de divorţ nu sunt puţine. lată 
câteva dintre peliculele ce-și propun să 
privească fenomenul cu ironică deta- 
şare. 

Cum procedează eroina Normei 
Shearer (Oscar) care pune capăt flirtu- 
rilor soțului (Chester Morris) când se 
decide să-l Divorţata (1930, re- 
gia ` Robert х 

Divorțul іп stii american (1967, regia 
3ud Yorkin) îi antrenează într-o serie 
je situaţii imprevizibile pe cei în litigiu 
(Debbie Reynolds și Dick van Dyke). 

Divorțul lui — Divorțul ei (1973, regia 


Warris Hussein) oglindește în două serii 
{у parte din tribulaţiile celebrului cuplu 
Elizabeth Taylor — Richard Burton. 

Oricând soarta e gata să joace feste 
oricui, chiar şi unui avocat specializat 
în divorțuri, dar şi el cu probleme aca- 

divorțului. O de 

iubire (1982, regia Donald Wrye, cu 
Tom Selleck și Jane Curtin). 

Suferind un şoc emoțional, eroina lui 
Francis Coppola are ocazia să-și modi- 
fice aia rememorându-și-o: у 
Sue se mărită (1986, cu Kathleen Tur- 
ner i ا وا‎ 

n (1989), re- 
gia ar DeVito) se поне (a а 
rea, аргоаре за propriu, a unui cămin їп 
care soţii în criză Kathleen Turner şi 
Michael Douglas își împart bunurile. O 
comedie neagră, un paracomentariu 
acid la materialismul yuppie. a 


Cuibuşor de atrocități 


oștașul sună totdeauna de 

ori, romanul lui Ja- 

mes M. Cain a făcut vogă 

fiind ecranizat prima oară 

în 1946 (regia Tay Gar- 

nett), apoi în 1981 (regia 

Bob Rafelson), plus ver- 

siuni în franceză și în italiană. Rezo- 

nând cu epoca marii depresiuni, o tâ- 

nără și frumoasă soție (Lana Turner- 

/Jessica Lange) plănuiește cu sânge 

rece să scape de bătrânul soț (Cecil 

Kellaway/ John Colicos) de care s-a 

plictisit, folosindu-se де un ional 

amant de ocazie (John Garfield/ Jack 

Nicholson), violența unor scene punând 
probleme de cenzură. 

Tabuurile hollywoodiene au fost 
sparte și de ecranizarea piesei celebre 
оси кола ae терам pe 
olt? (1966, regia Mike Nichols): 
complicat conflict interior e întreținut 
cu tandru cinism de ambii parteneri 
(Elizabeth Taylor — Oscar, Richard 
Burton), de-a lungul unei eha ч vieti 
de chinuitoare hãrtuiri, şi e exhibat cu 
voluptate în fața өн mai tinere perechi 
(Sandy Denis — Oscar, George Segal), 
la rândul ei cu probleme. 

т арн mare care este Danny De Vito 

se regizează pe sine în chip de zelos 
elev а! unui curs de literatură, exersân- 
du-se și în scris și pe viu în thriller: 
Arunc-o pe mama din tren (1987), în- 
cercarea disperată de a a scăpa deo 
mamă sperietoare (Anne Ramsey). 
rul malefic al unei mame crimi- 
nale (Diane Ladd) ce și-a omorât soțul 
într-un incendiu ucide şi inocenţa fiicei 


(Laura Dern), torturată de amintirile co- 
pilăriei nefericite. Împinsă într-un vârtej 
existenţial ce e pe cale să-i distrugă fe- 
ricirea conjugala alături de alesul inimii 
(Nicolas Cage): Suflet sălbatic (1990), 
titlul referindu-se generic la toate per- 
sonajele care populează filmul cu fre- 
nezie psihopată (vezi tandemul к///ег-і- 
lor Isabella Rossellini — Willem Dafoe). 
David Lynch oferă totuși protagoniștilor 
șansa unui dat dei Sailor și Lula 
pornesc împreună pe un nou drum. 


O soție pașnică (Julia Roberts) reu- 
șește cu greu за se salveze de sadismul 
unui soț brutal și posesiv (Patrick Ber- 
gin) doar fugind de acasă şi simulân- 
du-şi moartea: În pat cu dușmanul 
(1991, regia Joseph Ruben). 


Că lucrurile evoluează... în râu se 
ştie, încât devine instructiv thriller-ul 
psihologic Fiul cel bun (1993), regia Jo- 
seph Ruben) în care adorabilul co- 
pil-vedetă al anilor '90 Macaulay Culkin 
joacă dezinvolt un băiețel psihopat 
ce-și terorizează verișorul (Elijah 
Wood) dezvăluindu-i faptele lui de cri- 
minal precoce. Mama va avea tăria să-l 
sacrifice, într-un final forțat moralizator. 

De domeniul раќоіодісиіиі ține și per- 
fonaj interpretat mie Lee “egia 


a 
17 


„DANGEROUS MINDS — 
MINŢI PERICULOASE" 


din 29 martie 
pe marile ecrane 
un film їп care joacă 


MICHELLE PFEIFFER 
ČOOLIO 
(locul I la MTV) 


© Copyright Hollywood Pictures “y 


ă 


® Kirstie Alley şi John Travolta 


cu Megan Milner-voce Roseanne Barr şi Lorne Sussman-voce 
Bruce Willis în Uite cine cu cine vorbeşte 


Copilul familist 


od al iubirii fericite şi le- 
galizate îndeobște, copilul 
ajunge nu o dată să fie 
negljat de părinți și chiar 
abandonat. Alteori — mai 
ales în filme! — el reu- 
șește să influențeze reunirea familiei 
originare sau măcar întemeierea unui 
alt cămin. 
Rămas fără mamă, un băiețel (Ron 
Howard) îi dă părintelui său (Glenn 
Ford) sfaturi cum să-și refacă viața: Pe- 
it ї lui Eddie (1964, regia 
incente Minnelli), un film romantic de- 
dicat idealismului familial. 
Afirmându-și personalitatea încă din 
faza de jucăuș spermatozoid (cu glasul 
inconfundabil al lui Bruce Willis), un 
uș determină trăinicia unui cuplu 
format cu totul întâmplător: „clasica“ 
secretară însărcinată (Kirstie Alley) 
abandonată de șeful ingrat și taxime- 
tristul (John Travolta) ce o duce la ma- 
ternitate: Uite cine vorbește (1989, re- 
gia Amy Heckerling) şi inevitabilele se- 
quels Uite cine cu cine vorbește, Uite 
cine mai vorbește în care-și face 
apariția și o surioară, copiii contribuind 
1a coeziunea familiei pusă la încercare 
când de o bunică pretențioasă, când de 
a amaie profesională ori o șefă pose- 
sivă. 
Îngrijorat de însingurarea tatălui 
(Tom Hanks) după dispariția mamei, un 
puști apelează la serviciile specializate 


ale radioului izbutind să readucă ferici- 
(Мер Ryan) a s9 озеш оон олима 
уап) de la mare depărtare: Мор{ 
în Seattle (1993, regia Nora 
e А, care, co-scenaristă fiind, a pre- 


luat un subiect din perioada de aur а. 


Hollywood-ului, și anume cel din Love 
Affaire (1939, cu Irene Dunne și Char- 
les Boyer), reluat de acelaşi regizor Leo 
McCaray în An Affair to Remember 
(1957, cu Deborah Kerr și Cary Grant), 
ingredientul actual fiind sensibilul băie- 
tel între] поо prezent și еі Іа legen- 
dara întâlnire pe terasa lui Empire State 
Building. 

Crescut de o mătușă, un băiat (Ma- 
caulay Culkin) returnat tatălui (Ted 
Danson) încearcă să-i schimbe proas- 
tele obiceiuri şi să-i găsească și o soție: 
Alături de tăticu' (1994, regia Howard 
Deutch). 

O fetiță cerebrală (Mara Wilson) edu- 
cată sever de o mamă celibatară (Eliza- 
beth Perkins) aspiră în taină și acţio- 
nează în fapt pentru căldura unui că- 
min, visul împlinindu-i-se prin bună- 
voința lui Moș Crăciun (Richard Atten- 
borough) și dragostea mai veche a unui 
vecin (Dylan Мс Dermott): Miracolul de 
pe Strada 34 (1994, regia Les Mayfield), 
al doilea remake după originalul din 
1947 ogia George Seaton, cu micuța 
Natalie сга Sien în 1973 (regia 
Field Cook) 

ГЫ 


Taţi şi fii 


An ergo tă american al de- 

cadei '30—'40 se conturase un 

n aparte — „filmul cu taţi și 

ii“, dar filmoteca de aur avea să 

păstreze la loc de cinste о vii- 

toare peliculă de aceeași factură, 

și aceasta datorită nemuritorului idol al 
frondei juvenile: James Dean. 

La est de Eden (1955, ia Elia Ka- 
zan), capodoperă a acumulărilor ante- 
rioare, este ecranizarea romanului lui 
John Steinbeck tratând din perspectivă 
contemporană conflictul Cain-Abel, tra- 
diționala teorie a supraviețuirii celui 
mai tare: în absența mamei crezută 
moartă, de fapt ajunsă patroană de bor- 
del (Jo Van Fleet, oscarizată), rivalita- 
ме оша Pentru mia езше =н tată 

înduplecat 'mon a: ч 
А stil а атеш 
(1955, regia Edward Dmytryk, scenariul 
oscarizat Philip Yordan) este povestea 
unui fermier de origine italiană (Spen- 
cer Tracy) care-și tiranizează cei trei 
feciori (Richard Widmark, Robert Wag- 
ner, Jean Peters) nelăsându-i să-și 


afirme în nici un fel personalitatea, divi- 
zându-și astfel căminul în fracțiuni osti- 
le. Remake după Casa străinilor (1949, 
regia Joseph L. Mankiewicz) cu Edward 
G. Robinson, bancher despotic cu pa-. 
tru p nituri ce-și distruge familia cu 
prema ismul său abuziv. 

Un bogat om de afaceri (Gene Hac- 
kman) prea ocupat și epuizat de pierde- 
rea soției, nu acordă suficientă atenție 
şi afecțiune celor doi băieți. (Hen 
Thomas, Huckleberry Fox) traumatizați 
de moartea neașteptată a mamei: Nein- 
feleşii (1984, regia Jerry Scatzberg; cu 
un remake italian în 1988 regizat de 
м соу: 

ula recentă Legendele toamnei 
(1995, regia Edward Zwick) etalează 
într-o frescă romanescă melodramatică 
tragedia 'unei familii: cei trei frați (Brad 
Pitt, Aidan Quinn, Henry Thomas) iu- 
besc i femeie (Julia Ormond), ta- 
tălui, brav colonel (Anthony Hopkin): 

nereușindu-i nici o stratagemă 

morsare a conflictului fatal. 
a 


În obiect 


Intriga 


a și în realitate, în cinema 

intriga de familie poate re- 

prezenta un motor exis- 

tential pentru persoanele/ 

personajele malefice (mai 

mult sau mai puțin) care o 
practică; pentru cele care-i cad victimă 
constituind o dramă sau chiar o trage- 
die şi, tot ca în viață, pentru cei ce 
asistă ori colportează, ca și pentru pu- 
blic, intriga fiind un spectacol incitant. 
Fapt speculat copios de serialele tv ca- 
re-ți oferă posibilitatea să trăieşti aven- 
turile bune sau rele ale altora, uitând 
de necazurile personale. 

Bette Davis, care debutase cu Soră 
rea (1931, regia Hobart Henley) și avea 
să se specializeze în roluri de intri- 
gantă, cucerea al doilea Oscar cu Jeze- 

Femeia diabolică (1938, regia Wil- 
liam Wyler), temperamentala  sudistă 
care perge pm departe cu exageratele 
capricii față de logodnicul ei (Henry 
Fonda), cochetând și cu un altul (Ge- 
orge Brent) și pierzându-i pe ambii. 

Detinand prioritate în materie de in- 
trigi, femeia şi-a adjudecat dreptul de 
a-i amenda radical bărbaţi. Uzând 
de toate farmecele feminităţii sale, nu 


lipsite де malițiozitate, și bucurându-se 


o Bette Davis, intriganta prin excelență 


de concursul a doi ași ai comediei, re- 
gizorul Ernest Lubitsch şi Billy Wilder 
în postura de scenarist, personajul 
Claudettei Colbert reușește să devină A 

opta soție a lui Barbă Albastră (1938), 
ahică a unui milionar afemeiat, nimeni 
altul decât Gary Cooper. 


O scrisoare trei soţii (1949, re- 
ia Joseph L. Mankiewicz) cu Jeanne 
Grain, Linda Darnell, Ann Sothern, Kirk 


bouge Paul Douglas, Jeffrey Lynn) 
iază reacțiile celor care primesc de 
ge o fostă prietenă vestea că bărbatul 
unei dintre ele ar fi fugit cu ea. Intriga 
cvasi-polițistă pentru un demers cva- 
si-moralizator e abil condusă (Oscar re- 
gizorului). 

Dacă în acest film se mergea pe tra- 
diționalele poteci ale psihologismului, 
шю Че compromitere a unui băr- 

— tată de familie onorabil, cercetă- 
ч în prag de avansare (Michael Dou- 
glas) — întreprinsă de o fostă iubită și 
та șefă de departament (Demi Мо- 
ore), femeie fără scrupule care se pre- 
tează la o falsă Hărļuire sexuală (1994, 
regia Barry Levinson), este dezamor- 
sată prin intermediul... computerului. 


(cu Henry Fonda în Jezabel) 


ө Dustin Hoffman luptând pentru statutul 
de tată în Kramer contra Kramer 


Жл 


: familia 


$ Sally Field și emancipată, 
și harnică (aici, în Locuri în inimă) 


Mame solitare 


ета sacrificiului se con- 
juga îndeobște Іа singular, 
surmontând ori nu tărâ- 
mul melodramei. 
O fanată actriță de va- 
riete (Helen Morgan) 
pierde și dragostea fiicei pentru care 
susține că s-a neglijat pe sine, și iubi- 
rea amantului mai tânăr: Aplauze (1929, 
regia Rouben Mamoulian). 

Și mama modestă creată de Joanne 
Woodward în Efectul razelor gamma 
asupra anemonelor (1972, regia Paul 
Newman) pierde treptat dragostea fiice- 
lor fiindcă e depășită de evenimente, de 
sărăcie, de incapacitatea de a-și înțe- 
lege propriile odrasle. 

Odată cu moartea bărbatului începe 
odiseea contemporană a femeii în cău- 
tarea unui dram de fericire pentru ea şi 


fiul ei: Alice nu mai loculește aici (1974, 
regia Martin Scorsese, cu Ellen 
Burstyn, Oscar). 

Devenită pe neașteptate văduvă, în 
plină epocă a marii depresiuni din anii 
'30, o mamă cu familie se ambiționează, 
muncește îndârjit și pune pe picioare și 
gospodăria, și cultura de bumbac: Lo- 
curi în inimă (1984, regia Robert Ben- 
ton, cu Sally Field). 

Мата de profesie chelneriță nu mai 
știe cum să-i facă faţă geniului precoce 
care este Місијиі Tate (1991 de și cu 
Jodie Foster). 

Luptându-se din greu cu prejudecă- 
tile, mama (Sally Field) îi imprimă pen- 
tru toată viața încrederea în sine, lipsa 
de complexe în ciuda handicapului fizic 
și mental retardatului Forrest Gump 
(1994, regia Robert Zemeckis). = 


А 


Tati becheri 


ărbaţii nu se lasă mai pre- 

jos când e vorba să-și 

afirme (sau infirme!) senti- 

mentele față де odrasle 

indiferent de vârstă - pa- 
ternitatea ori paternalitatea. 

Un fost boxer performer, Wallace 
Berry (Oscar), încearcă să se redreseze 
дїп dragoste pentru băiatul său (Jackie 
Cooper): Campionul (1931, regia King 
Vidor). Scenariul lui Frances Marion a 
fost oscarizat, iar în 1953 reluat într-o 
versiune și mai sentimentală despre un 
actor epuizat şi un fiu devotat: Clovnul 
(regia Robert Z. Leonard, cu Red Skel- 
ton şi Tim Considine). În 1979 Franco 
Zeffirelli revine la tema inițială: Cam- 
pionul cu Jon Voight, convingător în 
rolul pugilistului alcoolic, Ricky Schro- 
der, un copil adorabil mai ales când 
plânge, și Faye Dunaway, distantă și 
distinsă mamă iubitoare. 

Un fermecător gangster al anilor '30 
şi adorabila sa fetiță (Ryan şi Tatum 
O'Neal - Oscar) își retrăiesc aventurile 
pe ecran în plină modă retro: Luna de 
hârtie (1973, regia Peter Bogdanovich). 

Concediat și părăsit de soție, un tătic 
(Dustin Hoffman) trebuie să ia totul de 
la capăt, începând cu multele și mărun- 
tele probleme legate de creșterea copi- 
lului pe care nu va vrea să-l încredin- 
{еге mamei, luptându-se în procesul: 
Kramer contra Kramer (1979, regia Ro- 
bert Benton, ecranizarea unui roman de 
succes al lui Avery Corman, racordat la 


pulsul momentului marcat de puterni- 
cele mișcări de emancipare a femeii, 
dând indirect prilejul și bărbatului să se 
exerseze în această direcție; film mul- 
tioscarizat). 

Un antreprenor de pompe funebre 
(Dan Aykroyd) e mai preocupat de 
noua idilă decât de fiica sa (Anna 
Chlumski) care la 11 ani își trăiește 
viața pe cont propriu în tragi-comedia 
Primul sărut (1991, regia Howard Zieff). 

Pistolarul în retragere din Far West, 
N ătorul (1992, de și cu Clint Eas- 
моод), acceptă un nou contract doar 
cu gândul la copiii săi pe care îi crește 
cu greu fiind văduv. Un film de trei ori 
oscarizat, din seria celor menite să rea- 
biliteze prin clasicul western tradiționa- 
lele valori morale. 

Tatăl ce-și adora copiii (Robin Wil- 
liams) pentru a putea petrece mai mult 
timp cu ei,recurge la un travesti, anga- 
jându-se menajeră la fosta soție, arhi- 
tectă de succes (Sally Field): Mrs. 
Doubtfire, tăticul nostru trăsnit (1993, 
regia Chris Columbus). 

Un specialist în management rămas 
pe drumuri (Danny DeVito) acceptă să 
se recalifice Prot de engleză (1994, re- 
gia Penny Marshall) într-o unitate mili- 
tară specializată suportând cu stoicism 
(apoi cu entuziasm!) rigorile vieții ca- 
zone; și toate acestea numai ca să 
poată plăti pensia alimentară plus alte 
inerente cheltuieli cum ar fi o călătorie 
cu avionul a fiicei sale. a 


Emanciparea... 


„feminină 


mbigen oricum (engleza 
necunoscând distincția în 
materie de substantive!) 
fenomenul a fost mai des 
invocat/revendicat de că- 
tre sau în legătură cu se- 
хи! slab, despre care s-a uitat că a dat 
cândva o epocă a matriarhatului. 

Mary Pickford, „logodnica Americii” 
ipostaziază o tentativă — nefericită, — 
de ieșire de sub tutela paternă în Co- 
cheta (1929, regia Sam Taylor, Oscar 
pentru protagonistă). 

Katharine Hepburn în Femeia anului 
(1942, regia George Stevens), deși iu- 
bește și abia are timp să se căsăto- 
rească (cu Spencer Tracy la prima lor 
întâlnire pe ecran), nu înțelege să re- 
nunţe la vocaţie, la cariera de ziaristă. 

Joan Crawford (Oscar) ilustrează la 
feminin mitul american al self-ma- 
de-man-ului: Mildred Pierce (1945, re- 
gia Michael Curtiz) are tăria să-și pără- 
sească soțul care o desconsideră, ajun- 
gând patroana unei rețele de restau- 
rante, dar pierde controlul când desco- 
peră că-și dispută același bărbat cu 
propria fiică. 

Ginger Rogers, starul comediilor mu- 
zicale dansante, avea să dobândească 
aprecierea supremă a talentului inter- 
pretând-o pe Kitty Foyle (1940, regia 
Sam Wood), militantă pentru dreptul la 
vot al femeilor. 

Sally Field în Norma Rae (1979, regia 
Martin Ritt) preia stafeta (şi e recom- 
pensată tot cu un Oscar) în termenii 
ceva mai duri аі actualității problemelor 
sindicaliste. 

Jill Clayburgh în chip de O femeie 
nemăritată (1978, regia Paul Mazurski) 
demonstrează că se poate trăi și fără 
compromisuri. 

Meryl Streep conferă verosimilitate 
femeii brusc hotărâtă să-și găsească 
identitatea intelectuală, care iși pără- 
sește soțul și copilul, siguranța căminu- 
lui, luptând apoi să-și redobândească 
fiul: Kramer contra Kramer (1979, regia 
Robert Benton), 


. „rasială 


xpresie a variabilității spe- 

ciei homo sapiens, rasele 

omenești nu ar avea de се 

să facă obiectul unei ie- 

rarhii decât în studiile de 
antropologie. Şi totuși... 

Pentru că intuise linia politicii oficiale 

care încerca o reparaţie datorată „de 

mult populaţiei de culoare — minorita- 

tea majoritară în S.U.A., William Rose 

câștigă în anul asasinării lui Martin Lut- 

her King Oscarul pentru scenariul fil- 

mului Ghici cine vine la cină? (1967, re- 

jia Stanley Kramer): o fiică (Katherine 

oughton) sosește acasă cu logodnicul 

un medic negru (Sidney Poitier), lăsân- 

du-și părinţii (Katharine Hepburn și 

Spencer Tracy) perplecși, deși sunt oa- 
meni cu vederi liberal-democratice. 


In nota unei comedii sociale Copie la 
indigo (1981, regia Michael Schultz) re- 
latează despre șocul unui bărbat (Ge- 
orge Segal), persoană onorabilă cu si- 
tuație respectabilă, care-și ascunde ori- 
ginea evreiască și se trezește peste 
noapte că are un fiu nelegitim de 17 ani 
și de culoare (Denzel Washington la 
debut). 

Saga ce se întinde pe o perioadă de 
40 de ani, Culoarea prupurie (1985, re- 
gia Steven Spielberg) se ocupă în ex- 
clusivitate de _vicisitudinile vieții unei 
negrese (Whoopi Goldberg) ce se zbate 
să se salveze dintr-un mariaj nefericit, 
într-un orășel din Georgia primei jumă- 
141 de secol XX. 

Lăsând sentimentele să cânte la figu- 
rat și la propriu, cineastul de culoare 
Spike Lee impune în Febra Junglei 
(1991) idila interrasială: el, arhitect ne- 
gru, căsătorit (Wesley Snipes) — ea, 
albă, secretara lui (Annabella Sciorra). 


...ѕехиаіа 


resupunând că fuziunea a 
două elemente sexuale di- 
ferite, heterogamia (hete- 
ros = altul, gamos = саза- 
torie) e tot atât de veche 
pe lume ca și atracția se- 
xuală între indivizi de același sex, res- 
pectiv homosexualitatea și lesbianis- 
mul, — emanciparea se poate referi 
doar la faptul că în istoria omenirii au 
alternat perioadele în care inversiunea 
sexuală a fost sau nu tolerată. 

În materie de mariaj raportat la mo- 
rala convențională și frondă, Paul Kauf- 
man s-ar putea — deocamdată — să 
dețină un record cu Henry și June 
(1990), ecranizarea jurnalului Anaisei 
Nin (Maria de Medeiros) care-și rela- 
tează în detaliu dubla sa idilă simultană 
cu scriitorul Henry Miller (Fred Ward) 
și soția acestuia, June (Uma Thurman). 
Primul film supus noului cod (!) NC-17 
prin care se intenționează protejarea 
inocenților și preintâmpinarea reacției 
pudibonzilor. 

Înscriindu-se în linia promovării mi- 
norităților sexuale сї. politically cor- 
rect, Banchetul nuptial (1993, regia Ang 
Lee, cu Winston Chao, May Chin, Mit- 
chel Lichtenstein, Sihung Lung) exami- 
nează noile semnificații ale noțiunilor 
de identitate etnic-culturală și relație 
interfamilială: un homosexual taiwane- 
zo-american e pe cale să-și înnebu- 
nească părinţii invitați la căsătoria sa 
cu neașteptate complicații. 

Un avocat (Tom Hanks, Oscar), în 
mod abuziv dat afară din slujbă fiindcă 
e bolnav de sida, se bucură până în ul- 
tima clipă de constanta afecţiune a par- 
tenerului său de viață (Antonio Bande- 
ras), acceptat fără rezerve de întreaga 
sa familie: Philadelphia (1993, regia Jo- 
nathan Demme). 


Grupaj realizat de 
irina COROIU 


o Banchetul пир{їа! (де Ang Lee, 
regizor premiat la Berlinala '96) 
sau mariaj în trei: soția (May Chin), 


soțul (Winston Chao) 


și prietenul soțului (Mitchell Lichtenstein) 


3 


sabelle Huppert 


: Annie Girardot 
metraj: Les Trois Frères/ Cei trei fraţi (r. Les ) 
та masculină: Guillaume (Les Apprentis/ Ucenicii, 
dori) e Сёзаг pentru speranță inină: Sandrine Kiiberiain (En avoir ou раѕ/ А 
avea sau а nu avea) e Cea mai bună imagine: Thierry Arbogast (Le Hussard sur 
le toit/ Husarul pe acoperiș, г. Jean-Paul Rappeneau) e Cea mai bună muzică: 
Preisner, Gainsbourg, Colombier (Elisa, r. Jean Becker) e Cel mai bun decor: 
La Cité des enfants r. Caro et Jeunet) e Cele mai bune pret 
E Е ric Mitterand) e Ce! mai bun montaj: 
реп) e Coa mai bună coloană sonoră: (Husarul pe acoperiș e, fetei 
pr 


imic mai mult decât lacri- 
mile nu poate da măsura 
tensiunii și emotiei ce în- 
soțește fiecare mare com- 
petiție pe terenul artei ci- 
nematografice. Cu patru ani în urmă 
ne-am lăsat emoționați de lacrimile „ti- 
nerei speranțe“ Anne Parrillaud şi ale 
lui Luc Besson ce culegeau Cesaruri 


țin o cuvântare lungă și plictisitoare, ca 
la francezi!“ Asistenţa a râs, nimeni пи 
s-a supărat și din start ceremonia s-a 
angajat pe culoarul ironiilor favorizând 
„les mâts d'esprit“. 

Tânărul realizator de emisiuni de la 
TF2 Antoine de Caunes a condus apoi 
cadrilul cu aplomb și inteligență. Un ci- 
tat din Godard, cel mai nihilist dintre 


pentru Nikita și pentru dragostea lor, 
de atunci destrămată. Cu trei ani їп 
urmă ne-am lăsat copleșiți de hohotele 
de plâns ale altei „tinere speranțe“ Ro- 
mane Bohringer. Lacrimi în semn de 
беш эр А pentru Cyril Collard, се! 
Kopi о propulsase си acel prim rol din 
не sălbatice pe firmamentul cele- 
ee în vreme ce el, regizorul, doar 
cu câteva zile mai înainte, se dusese să 
doarmă somnul de veci. 
nul acesta lacrimile au 
curs din alt izvor. Annie 
Girardot — cea care a 
creat atâtea personaje me- 
morabile în anii '60—'70 — 
acum recompensată pentru rol secun- 
dar — plângea. Plângea în fața camere- 
lor ce transmiteau imaginea ei pentru 
zeci de milioane de telespectatori, pen- 
tru că de câţiva ani buni fusese dată ui- 
tării: „Nu știu dacă şi eu i-am lipsit fil- 
mului francez, dar el mi-a lipsit mie. Nu 
sunt încă moartă“, a îngânat Girardot 
printre lacrimi. În mersul triumfal al ar- 
tei centenare s-au comis multe aseme- 
nea „crime și delicte“. Să pomenesc 
doar de Louis Lumière — azi mondial 
omagiat post-mortem ca părintele cine- 
matografului pentru public — care a 
fost pur și simplu uitat şi nu a fost invi- 
tat la primele ediţii ale festivalului de la 
Cannes de după război (1946—1947). 
Și în 1948 a murit. Plânsul lui Annie Gi- 
rardot a fost acum atât de tulburător în- 
cât mai tinerele ei colege — speranțe 
sau certitudini — ce se aflau în sală 
aveau toate lacrimi în ochi. Ѕітеаи 
probabil că absența îndelungată de pe 
ecran a admiratei lor înaintașe e repe- 
tabilă, că şi pe ele le-ar putea aștepta 
uitarea... 
ar au fost și hohote de 
râs. Întreaga familie a fil- 
mului francez adunată 
pentru a 21-a oară în atât 
de eleganta sală a teatru- 
lui Champs Elysée, a subscris la ideea 
„râsul face bine“. După cuvântul de fi- 
delitate al patronului filmului francez, 
Daniel Toscan du Plantier — Președin- 
tele UniFrance — care ne-a asigurat: 
„Filmul_nu moare, e mai viu ca nicio- 
dată“, Philippe Noiret a deschis seara. 
A făcut-o cu о şarjă la adresa altui 
mare diriguitor al filmului francez, octo- 
genarul rges Cravenne — cel care 
a creat și impus premiul național César. 
„Când am fost anunţat că am fost ales 
să deschid Noaptea Сёзагигііог, dom- 
nul Georges Cravenne mi-a spus să fac 
un speach scurt și amuzant, ca ameri- 
canii! După câteva zile, Cravenne a re- 
venit cu un telefon și mi-a cerut să fie 
«scurt și percutant» tot ca americanii“. 
Cunoscând prea bine bătălia Franţei cu 
filmul american, care după expresia 
i venerabil ] i 


aceluiaș personaj „fagoci- 
tează cultura franceză“, Noiret s-a mirat 
foarte și a spus: „M-am hotărât să-sus- 


22 


tor (Cesar acordat pentru en ра dea: کر و دا یه م‎ pon поло Оаа ГОР). 
r. 


Cel mai bun film străin: Land and 


cineaștii Franței, l-a ajutat în acest 
sens. Acesta spunea: „La urma urmei 
nu este о Noapte a Cesarurilor, sunt 
doar două оге!“ 
ivertismentul са» inter- 
Lazar d a fost ака tot 
sugestia dl. rges 
Cravenne, de extrase din 
musicalurile americane cu 
ا‎ Crosby, Fred Astaire, Gene Kelly 
рапа la Travolta și toți ceilalți... Într-a- 
devăr cât profesionalism aveau și câtă 
bună dispoziție comunicau acele filme. 
Dar cine mai dansează astăzi așa? Ci- 
nematograful ne arată mereu cât s-a 
күт lumea. Cât ne-am schimbat 
noi 
Au fost și momente patetice. „Cei 
mai buni actori sunt cei ce-și joacă 
viața“, spunea tot Godard. Şi şi-o con- 
sumă. Sacrificiul de sine a fost dintot- 
deauna parte din prețul creaţiei. Reme- 
morarea dispăruților — mereu lista e 
nedorit de lungă — a reconfirmat însă 
că cinematograful e singura dintre arte 
care ne poate da iluzia eternității. 
Patetice, dar având un tonus stenic 
au fost cele două Câsaruri acordate 
pentru întreaga carieră, înmânate de 
Claudia Cardinale lui Henri Verneuil şi 
de Alain Delon lui Lauren Bacall. „Un 
omagiu adus talentului, carierei și fru- 
museții“, i-a spus Delon. 
ntre atâția laureați се! mai semnifica- 
tiv rămâne însă Ura lui Mathieu Kasso- 
vitz (cu două Cesaruri). Vă reamintesc 
că Ura a primit la Cannes premiul р 
tru cea mai bună regie și premiul 
al Academiei Europene:de Film pentru 


‘cel mai bun debut al anului 1995. Tro- 


feele onorează nu doar meritele este- 
tice ale filmului, cât și curajul artistic al 
autorilor de a fi abordat pentru prima 
dată pe ecranul francez cu atâta auten- 
ticitate clivajul economic și rasial din 
suburbiile metropoielor franceze de azi. 
Devenit film-cult și pe alte meridiane, 
Ura are și meritul de a fi deschis în țara 
muzeisticii multicentenare porţile a 
ceea ce se numește astăzi „cultura stră- 
zii“, (subiect asupra căruia vom reveni 
în paginile revistei noastre). 

„Nu sunt un solist, eu lucrez cu 
echipa și o iubesc“, a spus Michel Ser- 
rault, laureatul premiului де interpre- 
tare pentru DI. Arnaud din filmul lui 
Sautet (у. Nr. 1/96, р. 6—7). Într-adevăr 
premiile Сёзаг sunt sărbătoarea întregii 
echipe a cinematografului francez. Dar 
е) сит a spus în final, Antoine de Cau- 

„Sărbătoarea cinematografului nu 
sile într-o singură seară. Еа are loc 365 
de zile pe an in sălile de 

Admir Franţa în politica ei culturală 
în favoarea filmului. Ce bine ar fi dacă 
și la noi cineva acolo sus ar iubi mai 
mult cinematograful, iar publicul s-ar 
întoarce cu o nouă încredere în sălile 
noastre de cinema. 

Adina DARIAN 


In afara familiei nu există fericire 


amilia în sens ancestral o 
regăsim ca nucleu drama- 
turgic în peste 90% din 
producţia cinematografică 
indiană, notând că în ulti- 
mul deceniu ea a oscilat 
între 800 și 1000 filme anual. Tipologia 
şi ierarhiile familiale stabilite încă din 
scrierile vedice Mahabharata și Rama- 
yana — concepute cu câteva secole 
inainte de Christos — au fost preluate 
ca atare în toate formele de expresie 
artistică. Nu mai puţin, cineaștii au tra- 
tat relaţiile de grup în general și cele de 
familie în special, după modelul celor 
două poeme epice multimilenare. 
Legătura mamă-fiu (atunci când nu 
+a născut din păcat și îl poate aban- 
dona) e ideală, imaculată, durabilă. 
Mama este, în orice povestire ca și în 
viaţă, de neînlocuit. Cu totul diferită 
este relația mamei vitrege cu copiii 
adoptivi sau a mătușii cu nepoții, în- 
totdeauna contorsionată, ostilă. Rapor- 
tul dintre frați urmează un tipar conflic- 
tual similar celui al lui Abel și Cain; ei 
sunt de cele mai multe ori despărțiți de 
la naștere și se regăsesc, după ani, în 
condiții adverse. Același tip de relaţie e 
extins şi asupra cumnaţilor, aflați me- 
reu, de la film la film, în rivalitate 
exemplele sunt nenumărate în melo- 
drame, dar îl regăsim, în aceeași pos- 
tură, și în filme de elevația celor ale lui 
Satyajit Ray: Charulata (Casa și lu- 
mea). Raportul dintre tată și fiică este 
de la dominator la dominat, chiar dacă 
se exprimă (câteodată) tandru sau (al- 
teori) incestuos, după exemplul mitolo- 
gic Dakso-Sati. Relaţia soacră-noră 
este dușmănoasă, agresivă, cea dintâi 
*nzând să-și asigure supremaţia și, im- 
plicit, să umilească pe nou venita în fa- 
milie, tânăra nevastă — oscilând între 
supunere, răzvrătire, deznădejde — 


кЁзгъезїе, adesea, în sinucidere. Relaţia 
unchi-nepot, unchi-nepoată, este ra- 
mori proteguitoare, de obicei, ura este 
"= procă şi adesea se finalizează prin 
mă (însuși Krishna era cât ре ce за 
Fe ucis de Kansa, unchiul matern). În 
sit, „orfanii“ sunt doar temporar 
fani”, finalul trebuind să fie aducăto- 
nul de speranţă, indiferent prin câte 
Злате sau catastrofe trec eroii. 
Tragedia este respinsă de codul este- 
= indian, fiind statornic înlocuită cu 
melodrama, cea care nu ucide nicio- 
Зза speranța, lăsând loc neprevăzutu- 
a. Deși nenorocirile sunt atât de co- 
mesitoare, пісі un indian — cât timp e 
юса în viață — nu încetează să spere. 
Br când nimic nu mai е de așteptat, 
moartea nu mai poate fi percepută ca о 
wagedie, ci са o eliberare de suferințe. 
Esse forța înțelepciunii indiene. 
Femeia însă, fie ea mamă, fiică, soră, 
=== mereu supusă celor mai teribile în- 
== câri, amplificate de condiţia ei de 
„»“erioritate“ stabilită de dogma brah- 
menā încă din secolul 1! prin „Codul lui 
масш”. Testul Іа care ea este mereu su- 
сыза este cel al așteptării — а logodni- 


cului, a soțului, a fiilor sau a morţii —, 
acceptată ca o izbăvire. Așteptarea în- 
seamnă renunțare, renunţarea impune 
sacrificii, aşa cum se poate vedea și în 
faimosul ra gri al lui Raj Kapoor, 
film ce rămâne emblematic în această 
privință. Destrămarea familiei este ur- 
mărită şi din unghiul copiilor — rătăciţi, 
pierduţi sau prigoniți — ei își regăsesc 
adevărații părinți adesea la maturitate 
de unde și laitmotivul. pierdut-regăsit, 
orfanii nefiind cu adevărat orfani. Dacă 
tatăl adevărat se întâlnește cu cel adop- 
tiv (O fioare și dol pradine), spectato- 
rul poate fi sigur.că unul dintre ei tre- 
buie să dispară, căci în sistemul de de- 
репдепѓе al familiei indiene, există doar 
un singur şef. 

Destramarea familiei este întotdeauna 
impusa de condiții exterioare ostile. 
Dacă story-ul tinde spre un sfârșit feri- 
cit, acesta se poate adeveri numai după 
reunirea familiei. A rămâne împreună în 
ciuda antagonismelor, discordiilor, 
neînțelegerilor constituie arta indienilor 
de a trăi. Din cele mai vechi timpuri și 
până azi la scara „continentului“ indian 
comunitatea sătească autonomă, siste- 
mul de castă, văzut ca marea familie, și 
mica familie au asigurat temelia socie- 
tăţii din care indienii și-au extras forța 
de a rezista și a progresa. 

Acest cod moral a luat în stăpânire și 
filmul. 

Cu excepția începutului de secol 
când India era colonie britanică. În pri- 
mele două decenii de existență cinema- 
tograful s-a aflat sub influența occiden- 
tală iar primele femei care au acceptat 
să joace în filme au fost doar cele din 
comunitatea anglo-saxonă. Modelele 
lor pe ecran erau Mary Pickford și Lo- 
uise Brooks. Filmele erau menite să 
susțină morala ocupantului, atitudine 
ce va fi satirizată mai târziu când un ci- 


nema autohton și-a făcut apariția (En- 
gland Return, 1921). Din acea perioadă 
de început datează și primul şi ultimul 
sărut văzut pe ecranul indian vreme de 
45 de ani. In 1933, în Karma, superve- 
deta indiană Devika Rani își săruta par- 
tenerul, Himansu Rai, care era chiar so- 
{ш ei în viața de toate zilele, ceea ce i-a 
permis regizorului să facă acea 
scenă. Dar până în 1979, un asemenea 
sărut nu avea să se mai repete. 
Totuși, noile generaţii, apărute după 
ce Raj Kapoor şi Satyajit Ray au făcut 
filmul comercial și filmul de artă indian 
(pentru a le defini schematic) cunos- 
cute în toată lumea, au reflectat treptat 
pe ecran evoluția societăţii indiene şi 
mai ales emanciparea femeii. Au putut 
fi Astfel văzute: eroine саге îşi părăsesc 
soțul pentru a se afirma în profesie 
(Pragul de Jabbar Patel), eroine ce își 
înșeală soțul (cu care au fost căsătorite 
— cum impune tradiția — forțate de pă- 
гіп sau de tutore), adulterul mental în 
lata de Satyajit Ray, sau real în 
Parama de Aparna; s-au văzut dease- 
menea văduve care nu acceptă să-și în- 
cheie viața la moartea bărbatului. An- 


floare și doi grădinari 


Б 
3S 
S 
3 
E 
O 
.Ф 
Q 
O 
£ 


€ 


cestralul ritual shraddha — „ceremonia- 
lul morții“ — obliga văduva să fie arsă 
pe rug odată cu soțul decedat. Cum că- 
sătoriile erau impuse, cum sunt încă în 
mediul sătesc, adesea fete de 12—13 
ani erau date în căsătorie unor bărbați 
de peste 60 de ani. Când aceștia mu- 
reau, soțiile care poate nici nu împlini- 
seră 20 de ani erau obligate să moară. 
Deși ritualul a fost interzis din 1929, 
continuă să fie practicat în zone tribale, 
iar văduvele chiar dacă nu mai sunt 
condamnate la moarte sunt rase în cap 
și devin sluga celei mai apropiate rude 
pe linie masculină: frate, cumnat, unchi 
etc. (Raosaheb de Vijaya Mehta). O so- 
cietate în care tradiții ancestrale coe- 
xistă cu progresul la zi este extrem de 
ofertantă în conflicte patetice. Nu pot 
decât să regret, împreună cu numeroşi 
cititori ai revistei noastre care ne scriu 
în acest sens, că nu am mai putut ve- 
dea de câţiva ani buni nici un film in- 
dian valoros. Doar în festivaluri! 


AD. 


23 


A п 1964, un băiețel de 11 апі, sin- 
gur și speriat, sosea la Londra 
din ţinutul Meath din inima Irlan- 
dei. Tatăl lui își părăsise familia 
pe când copilul avea 3 ani. Pen- 
tru a câștiga ceva bani, mama lui 

a plecat la Londra, unde a găsit un post 
de infirmieră, lăsându-l în grija bunici- 
lor. După o despărţire de 8 ani, băiatul 
sosea la Londra pentru a-și întâlni 
mama, ducând cu е! doar o sticlă cu 
apă sfinţită și nişte șiraguri de mătănii. 
Rătăcind prin marele oraș, el s-a hotă- 
rât să se distreze puțin mergând într-u- 
nul din acele locuri de care auzise, dar 
pe care nu le văzuse niciodată - o sală 
de cinema. După 30 de апі, el își mai 
amintește... 

„Era o doamnă frumoasă cu pielea 
acoperită de un praf auriu, întinsă 
într-un pat. Şi era dezbrăcată!“ Doamna 
era Shirley Eaton, iar filmul se numea 
Goldfinger. Eroul filmului era un spion 
pe nume James Bond — bine făcut, ra- 
finat, neîndurător, care nu se temea de 
nimic şi de nimeni. Actorul care-l inter- 
preta, Sean Connery — fiul unui docher 
din Glasgow — era o vedetă în ascen- 
siune devenind unul dintre cele mai 
mari staruri internaţionale ale anilor '60. 
Cum fusese educat de călugări catolici 
foarte severi, băiatul era mai mult decât 
uimit văzând toate acele lucruri păcă- 
toase despre care i se spusese că sunt 
un paşaport sigur către flăcările iadului 
— sex , violenţă şi bani - etalate în cu- 
lori pe un ecran uriaș. „Trebuie să măr- 
turisesc că am fost impresionat“. 

Băiețelul se numea Pierce Brosnan. 
Primul contact cu lumea aceasta fan- 
tastică l-a marcat pe viață. Îndată се а 
terminat școală, s-a hotărât să devină 
actor. A lucrat pe scenele londoneze cu 
dramaturgul Tennessee Williams și cu 
regizorul Franco Zeffirelli. Şi-a spus că 
e o experienţă interesantă, care îi poate 
fi de folos mai târziu, dar visul său era 
să ajungă pe marele ecran. În 1980 a 
obţinut primul го! într-un film — un uci- 
gaș plătit, membru al IRA, în The Long 
Friday, un film cu gangsteri realizat de 


24 


PIERCE 


BROSNAN 


John Mackenzie. Nu avea nici o replică, 
dar îl împușca pe eroul filmului. 

A hotărât că nu poate ajunge vedetă 
de cinema decât dacă merge la Hol- 
lywood. După ce a sosit aici, а cunos- 
cut o frumoasă actriță blondă, pe nu- 
mele ei Cassandra Harris. Ea avusese 
succes cu rolul spioanei sexy din noul 
episod cu James Bond — For Your 
Eyes Only. Dar Bond în anii '80 era 
doar o palidă copie a ceea ce fusese 
rafinatul spectacol al anilor '60. Era in- 
terpretat acum de un actor englez cam 
greoi — Roger Moore. Filmele erau do- 
minate de efecte speciale prost conce- 
pute şi de scenarii și mai prostești. (În 
1976, Anthony Burgess a scris un sce- 
nariu în care un nebun plasează o 
bombă în pântecul unei cântărețe de 
operă, programând-o să explodeze în 
momentul їп care aceasta pe scena 
operei din Sidney, execută dansul celor 
șapte văluri din Salomeea de Richard 
Strauss. Din păcate, acest film nu a fost 
niciodată realizat). 

Cassandra era mai în vârstă decât 
Pierce şi avea doi copii dintr-o căsăto- 
пе anterioară. Dar е! s-a însurat cu ea, 
i-a adoptat pe Charlotte și Christopher 
și nu după multă vreme, soția sa i-a dă- 
ruit un fiu, pe care l-a botezat Sean, 
după idolul său din copilărie. Noua sa 
viață de tată de familie ега o consolare 
pentru faptul că nu reușea în cariera 


actoricească. Dar în 1982 a obținut ro- 
lul principal — un detectiv stilat — 
într-un serial TV de succes, Не! 

Steele. Revistele americane au scris că 
este „un Cary Grant al anilor ‘80. 

Da, dar Cary Grant a fost o vedetă a 
cinematografului. Pierce Brosnan avea 
un mare succes în serialele TV, însă 
toate filmele în care apărea erau dezas- 
truoase. El și cu Lesley-Ann Down au 
supraviețuit greu după eșecul de pro- 
porții al întortocheatului thriller SF No- 
mades, semnat de John McTiernan. 
Criticii au scris că agentul bisexual in- 
terpretat de Brosnan a fost cel mai bun 
lucru în The Forth Protocol (John Mac- 
kenzie, 1986), în care l-a avut ca parte- 
ner pe Michael Caine. Dar această afir- 
mație nu spune prea multe. insă, în 
momentul în care Roger Moore a depă- 
şit vârsta la care îl mai putea juca pe 
Bond, o testare a pieței a arătat că fa- 
voritul publicului pentru un nou agent 
007 era... Pierce Brosnan. 

Spre deosebire de filmele în care 
apăruse până atunci, făcute în а şi 
cu bugete mici, noua peliculă din seria 
James Bond, The Living Daylights 
(1987), cerea un an de muncă. Brosnan 
putea accepta rolul numai dacă produ- 
cătorii serialului Remington Steele erau 
de acord să-l elibereze de obligaţiile 
contractuale. Dar ei au refuzat catego- 
тїс. Brosnan a pierdut rolul care-i era 


cel mai drag în favoarea prietenului 
său, Timothy Dalton - un actor lipsit de 
simțul umorului care a reuşit să-l scu- 
funde pe Bond într-un ridicol la care 
Roger Moore nici măcar nu visase! Şi, 
de parcă toate acestea n-ar fi fost de 
ajuns, Remin Steele a fost întrerupt 
în anul următor. 

Ce-i mai rămânea de făcut lui Pierce 
Brosnan? Filme proaste precum The 
Decievers (1988) — primul şi (să spe- 
răm!) ultimul film de acțiune produs de 
echipa Merchant-lvory, cunoscută mai 
ales pentru transpunerea cinematogra- 
fică a unor sofisticate opere literare 
(Howard's End și Rămășițele zilei); sau 
seriale TV încă şi mai proaste, ca Oco- 
lul Pământului in 80 de zile și Noble 
House. Apoi, în 1989 a aflat că soția sa 
suferă de cancer ovarian. Un lung și 
chinuitor tratament prin chimioterapie 
nu a dus la nici un rezultat. Lui Bros- 
nan nu-i mai rămânea decât să stea 
alături de Cassandra, îngrijind-o până 
la moarte. 

Durerea încercată în cei trei ani de 
boală încă este vie în amintirea lui 
Brosnan. El descrie această perioadă 
ca „un foarte lung bun rămas“. După ce 
soția lui a murit, în 1992, Brosnan a de- 
venit ambasador al organizaţiilor care 
luptă pentru sănătatea femeilor, în ca- 
drul industriei cinematografice. Anul 
trecut, a acuzat Congresul american că 
neglijează problemele legate de cance- 
rul mamar și ovarian. 

Dar cariera sa actoricească nu s-a 
oprit. Deși era bolnavă, Cassandra а in- 
sistat ca soțul ei să plece în Nigeria 
pentru a interpreta un administrator 
britanic din coloniile africane în Mister 
Johnson (Bruce Beresford, 1991). Rolul 
acesta i-a adus aprecierea criticilor, 
care încep să-l considere un adevărat 


„Am înțeles ` 
că lumea vrea 
să mă mai vadă 
în James Bond. 
M-am hotărât să 
nu-i dezamăgesc“. 


actor, deși filmul a fost un dezastru co- 
mercial ca și peliculele în care jucase 
înainte. Nu a apărut în nici un film de 
succes până la Lawnmower Man 
(1992), o poveste modernă pe linia lui 
Frankenstein, cu un savant care rătă- 
a în prin labirintul realității virtuale. 
ntre timp, seria James Bond părea 
să nu mai aibă nici un viitor în urma 
neinspiratei distribuiri а lui Dalton în 
două filme și datorită unui adevărat 
război judecătoresc de șase ani în care 
se înfruntau producătorul Albert R. 
Broccoli şi studiourile MGM/UA. Bros- 
nan și-a pierdut timpul interpretându-l 
pe curtezanul asiduu al eroinei (Sally 
Field) din Doamna Doubtfire (Chris Co- 
lumbus, 1993), apoi a apărut alături de 
Warren Beatty și de Annette Bening i 
Love Affair (1994) — o uriașă cădere 
care a pierdut mai mulți bani decât 
toate filmele lui Brosnan la un loc. 
Anul trecut, după ce Broccoli a câști- 
gat, în sfârșit, procesul, el i-a propus 
din nou lui Brosnan rolul lui James 
Bond — în GoldenEye. „Dacă ceva ți se 
întâmplă pentru a doua oară în viaţă, 
asta inseamnă că acel lucru capătă o 
semnificație deosebită“, spune actorul. 
Spre deosebire de cele două filme de- 
zamăgitoare cu Dalton, GoldenEye a 
fost un succes mondial. Brosnan va 
primi 7 milioane dolari pentru un al 
doilea episod și 10 milioane pentru cel 
de-al treilea. Pentru a regiza ultimul 
film din serie a fost avansat chiar nu- 
mele lui Quentin Tarantino, cel mai 
căutat tânăr regizor de la Hollywood. 
ntre timp, Brosnan și-a găsit o nouă 
iubire — Keely Shay-Smith, apreciată 
ziaristă specializată în teme ecologice. 
A fost ales de o vedetă de talia Barbrei 
Streisand pentru a-i fi partener în The 
Mirror Has Two Faces. Poate că acum 
nu mai sunt la modă basmele în care 
visele se transformă în realitate. Dar nu 
putem nega că băieţelul din Irlanda și-a 
văzut visul cu ochii: doamna aurie de 
pe ecran este o parte din viața lui. 


David MELVILLE 


MICHELLE 
PFEIFFER 


rumusețea perfectă și ае- 
rul ei uşor distant au pla- 
sat-o pe Michelle Pfeiffer, 
la începutul carierei, în 
categoriile de casting 
„blonda serafică“ sau 
blonda fatală“. Impulsurile ei rebele și 
un pesimism „slav“ au atras însă atenția 
asupra acestei actrițe cu un registru 
mult mai întins decât s-a crezut, aflată 
acum în eșalonul primelor zece staruri 
feminine de la Hollywood. De trei ori 
nominalizată la Oscar, Michelle Pfeiffer 
continuă să surprindă, după 17 ani de 
carieră, dezvăluindu-şi mereu noi fețe 
ale talentului. Rolul din Dangerous 
Minds a revelat-o ca pe una dintre in- 
terpretele cu mare potențial dramatic și 
ia mărit numărul fanilor. Să ne reamin- 
tim parcursul Michellei. 
Anul, locul nașterii: 1957, Orange 
County (statul California) 
Prima slujbă: A aranjat rafturile într-o 
băcănie din orășelul natal. 
Principalul defect: E încăpățânată 
Principala calitate: Judecă totul de la 
distanță. Crede că „există două feluri 
de oameni: cei care participă și cei care 
observă. Eu am fost întotdeauna un ob- 
servator al interiorităţii”. 
Ținuta preferată: blugii şi T-shirt-urile. 
Starea civilă: E căsătorită acum cu pro- 
ducătorul David Kelly. Au înfiat impre- 
ună o fetiță mulatră după care Michelle 
a născut un băiat. A mai fost măritată 
cu actorul Peter Harton. 
Debut: Їп serialul de televiziune Delta 
House (1979). 
Filme de epocă: Frumuseţea ei somptu- 
casă a determinat pe mulţi regizori să-i 
ofere roluri în filme „de epocă“ precum 
wke (1985) de Richard Donner, 
turi periculoase (1988) de Stephen 
Frears, unde o interpreta pe fragila 
doamnă de Tourvel, victima maleficului 
Valmont (John Malkovich) sau Vârsta 
imocenței (1991) de Martin Scorsese, 
personajul aristocratei europene Ellen 
Olenska declanșând patimi în „lumea 
nouă”. 
Filme fantastice: Tot datele fizice ro- 
mantice au impus-o în distribuția unor 
time ca Vrăjitoarele din Eastwick 
1989) de George Miller, Wolf (1993) de 
Mike Nichols sau Batman revine (1992) 
de Tim Burton unde frumusețea ei fe- 
nă o ajută să joace o Catwoman de 


neuitat. Filme muzicale: Greu de bănuit 
pentru o persoană cu aer distant, Mi- 
chelle Pfeiffer a strălucit în pelicule 
cântate și dansate ca Grease 2 (1982) 
de Patricia Birch sau Fantasticii băieți 
Baker (1989) de Steven Klover unde-i 
avea parteneri pe... fantasticii frați Brid- 
ges (Jeff și Beau). 

Comedii: Pesimismul ei funciar n-a îm- 
piedicat-o să facă roluri memorabile în 
comedii. Se impune mai ales, la acest 
capitol, în filomografia ei Married to the 
Mob (Nevastă de gangster 1988) de Jo- 
nathan Demme. 

Filme de te: Primul rol pentru 
marele ecran din cariera ei, Î i 
din nou (1980) de Steven Paul о reco- 
mandă pentru acest gen în filmografia 
căruia mai poate figura cu Love Field 
(1990) de Jonathan Kaplan sau mai 
ales cu Frankie și Johnny (1991) de 
Garry Marshall unde cuplul pe care îl 
forma pe atunci cu Al Pacino în viață 
trece în planul ficţiunii cu tot focul pa- 
siunii (de atunci). 

Parteneri:Și pentru că tot a venit vorba 
de parteneri faimoși pe ecran, să mai 
amintim că a jucat alături de Sean Con- 
nery (în Casa Rusia — 1990 de Fred 
Schepisi); Jack Nicholson (Vrăjitoarele 
din Eastwick și Lupul); Daniel Day Le- 
wis (Vârsta inocenţei) și din nou Al Pa- 
cino (Scarface — 1983 de Brian De 
Palma) 

În admiraţia regizorilor: Admirată de 
mai toți regizorii care au colaborat cu 
ea pentru perfecționismul său obstinat, 
Michelle a inspirat una dintre cele mai 
elogioase aprecieri lui Martin Scorsese. 
lată ce spunea el despre prezenţa actri- 
tei în Vârsta inocenjei: „Ea poate folosi 
toate cele 70 de tacâmuri cu aceeași 
naturalețe cu care ar mesteca gumă“. 


Dana DUMA 


„Toți actorii 
sunt limitați 
de felul 
în care arată. 
Dacă, într-adevăr, 
vrei 
să ajungi 
dincolo 
de rolurile 
care [i se oferă 
de obicei, 
trebuie 
să munceşti 

pe rupte“. 


@ ADA) al 
P2 йди 


Noua ediţie a Concursului nostru cu premii, în trei etape, se referă la informații legate de filmele ouă /uni, Reţeaua, 
Răpirea trenului cu bani, Podurile din Madison County, Jumanji şi Sense and Sensibility, distribuite de compania Guild 
Film România, dar şi de articole publicate în revista noastră. Urmăriţi aceste filme şi citiți cu atenţie numerele 12/95, 
1, 2 şi 3/1996 pentru a deveni câştigătorii unor nostime obiecte promoţionale puse la dispoziţie de Guild Film 
România sau a unui Mare premiu în valoare de 100.000 lei. Răspunsurile pentru toate etapele pot fi trimise împreună, 
în acelaşi plic, însoţite de taloanele decupate, până la 20 aprilie (data poştei). Reamintim că trebuie decupat numai ta- 
lonul, chestionarul putând fi copiat după revistă. 


Concurs cu premii 


organizat de 
NOUL CINEMA 
în colaborare cu 
GUILD FILM ROMÂNIA 
ediţia a VI-a 


NUMELE о piete, sa лаа Bia aa АЕ PRENUMELE ...... fa Ta Ea AR A OPERE AN ad aaa a С» 
PRORESIUNEA, акъа, o Ea a a о că otet, da deea a eta СКА» VARSTA Узе... 

TALON ADRESA e ie a р х раг: арас AO ES a TELEFONUL +... РА 
Etapa а treia 


1. Cine este autorul romanului din care s-a inspirat filmul Podurile din Madison County? 


2. Pentru ce marcă de săpun a făcut reclamă Paul Newman? 


3. În ce film joacă Bruce Willis айїшї de Brad Pitt? 


s ; И 25 


nul 1995 a stat sub sem- 

nul centenarului cinemato- 

grafului. În întreaga lume, 

toată suflarea cinefilă а 
avut ceva de spus — fie pentru a oma- 
gia cei 100 de ani, fie pentru a-şi 
arăta nemulţumirea față de manifestări 
uneori de circumstanță (vezi şi nr. 
10/95). La urma urmei, cei care iu- 
besc cu adevărat filmul nu aşteaptă 
astfel de prilejuri aniversare pentru a-l 
sărbători. Pentru ei cinematograful este 
o sărbătoare (aproape) cotidiană. 

Acum, odată trecută febra aniver- 
sară, ne putem întreba cu ce am rămas 
după festivaluri, retrospective, emisiuni 
de radio şi televiziune, după ce am ci- 
tit sute de articole şi după ce am răs- 
foit zeci de cărţi. 

S-a schimbat în vreun fel atitudinea 
noastră faţă de cinematograf? Ştie as- 
tăzi publicul mai multe despre această 
artă decât ştia în urmă cu un an? 
Prinşi în vâltoarea aniversărilor nu am 
lăsat câteodată la o parte criteriile de 
valoare? Sau, dimpotrivă, ţinând prea 
mult la valorile verificate de-a lungul 
timpului nu am refuzat alteori să le su- 
punem unei necesare reevaluări? Sunt 
întrebări la care nu se poate da un răs- 
puns definitiv, ele pot da naştere la 
discuţii şi pot fi nuanţate de la caz la 
caz. Şi acestor întrebări li se pot 
adăuga altele, discursul se poate îmbo- 
găţi, dar cu condiţia ca ele să fie luate 
în serios. Şi e necesar, desigur, ca mai 
înainte de toate să ne răspundem noi 
înşine cu sinceritate. 

Nu vreau să încep să dau răspunsuri 
la întrebările de mai sus. Poate că este 
prea devreme. Dar în 1996 ne aşteaptă 
alte aniversări — cele ale cinemato- 
grafiilor naţionale. Poate că din greşe- 
lile ре care le-am făcut їп 1995 vom 
putea trage nişte concluzii. lată de ce 
în rândurile care urmează mă voi referi 


100 de ani: 


mai degrabă la modul în care am săr- 
bătorit centenarul. Arta filmului este o 
artă vie, cinematograful se află într-o 
continuă evoluţie (deşi pesimiştii susțin 
că e vorba са бен „pes сем) 
Nu-l mai putem privi astăzi în acelaşi 
mod în care îl priveam acum 20 de ani. 
Probabil, peste alţi 20 de ani atitudi- 
nea noastră se va schimba din nou. 


Се?... 


Р oate că orice discuție despre 
centenar ar trebui să înceapă 
prin a lămuri ce s-a întâmplat la 28 de- 
cembrie 1895 și de ce aniversăm tocmai 
această dată. „100 de ani de cinema“ 
sună bine, dar nu spune mare lucru. Ci- 
nematograful nu s-a născut brusc, nu а 
fost inventat peste noapte, și stabilirea 
unei date sigure nu este decât o con- 
уепіе. O convenție acceptată, am pu- 
tea spune chiar instituționalizată, dar 
care trebuie explicată. La 28 decembrie 
1895, la Grand Cafe din Paris au avut 
loc primele proiecţii cu un aparat Lu- 
mière la care publicul a plătit bilet de 
intrare. Deci este vorba despre aniver- 
sarea spectatorului, s-ar putea spune. 
Trebuie adăugat că e vorba despre 
spectatorul—plătitor, deci mai degrabă 
am aniversat începutul exploatării co- 
merciale a cinematografului, nașterea 
unui comerţ, și nu a unei arte. Aceste 
proiecţii sunt cele care vor duce peste 
ani la apariția unei industrii, pentru că 
cinematograful este artă, dar și indus- 
trie. 

De ce nu spun că este vorba de ani- 
versarea spectatorului pur și simplu? 
Pentru că proiecții publice existaseră și 
mai înainte, la Paris în 22 martie 1895, 
la Societatea pentru încurajarea indus- 
triei naționale, sau la Lyon în 10 iunie. 
Și, repet, este vorba de proiecții reali- 
zate cu un aparat Lumière. Pentru ca 
înainte de 28 decembrie, în același an 
1895, alte proiecţii cu alte tipuri de apa- 
rate fuseseră făcute їп lume — în ос- 
tombrie în Statele Unite cu aparatul in- 
ventat de C. Francis Jenkins, numit 
„Phantascope“, iar în noiembrie Іа Ber- 


3 Marilyn Monroe. mereu explozivă 


EE үг 
= £ 
pat = 

з ي‎ 


J 


gpr: ча 7 =» 


„Azi e mai greu să crezi că cinematograful va 
oferi mari surprize sau că va supravieţui. Atât de 
multe mari figuri ale istoriei filmului au dispărut şi 
cine ne poate garanta că se vor găsi alţii care să 
le ia locul Poate că, privind din punct de vedere 
istoric, filmele ne pot părea precum o cometă - 
strălucitoare, apărând brusc,-senzaţională, insta- 
bilă, întotdeauna înscriindu-se într-o traiectorie 
ascendentă la început, pentru a cădea apoi. Nu 


© Alain Resnais, cândva adulat, astăzi 
„aproape ignorat (Anul trecut Іа Marienbad, 
cu Delphine Seyrig și Giorgio Albertazzi) 


lin cu un „Bioskop“ al lui Max Sklada- 
novski. Dar aceste aparate nu vor avea 
viitor, iar cel al fraților Lumière va fi îm- 
bunătățit de-a lungul anilor. El poate fi 
considerat strămoșul aparatelor mo- 
derne. 

Există și azi controverse în privința 
„paternităţii“ cinematografului. Nu 
mi-am propus să trec în revistă toate 
invențiile care au pregătit aparatul Lu- 
mière, și nici să iau apărarea Europei. 
Pentru că cei care contestă cel mai pu- 
ternic întâietatea invenţiei franceze sunt 
americanii, ei susținând că Edison a in- 
ventat Kinetoscopul cu câţiva ani 
înainte, afirmaţie adevărată. Numai că 
exploatarea sa comercială a fost bazată 
pe o idee diferită de ceea ce înțelegem 
noi astăzi prin cinematograf. Kinetos- 
coapele erau destinate vizionării indivi- 
duale, iar primii spectatori plătitori din 
America dădeau câte un penny pentru 
a privi printr-un vizor un film dar nu 
puteau împărtăși emoţiile vizionării cu 
cei din jur. O asemenea experiență nu 
se poate compara cu spaima încercată 
de primii spectatori ai sosirii unui tren 
în gară, filmată de frații Lumiere. 

Dar dacă am stabilit că aceasta este 
aniversarea spectatorului de film, ne 
putem întreba ce se întâmplă cu cei 
care au creat imaginile în mișcare. Pen- 
tru ca spectatorul să poate vedea un 
film, trebuie ca cineva să-l realizeze 
înainte. 19 martie 1895 este data la care 
fraţii Lumière au dat primul tur де ma- 
nivelă pentru leșirea muncitorilor de la 
Uzinele Lumière. Putem considera că 


primii operatori și regizori au fost 
acești inventivi francezi? Aceasta dacă 
facem abstracţie de filmele realizate de 
W.K.L. Dickson pentru Kinetoscopul lui 
Edison. Dar chiar și aşa, centenarul re- 
gizorului de film trebuia el aniversat la 
19 martie 1995? Sau mai trebuie să mai 
așteptăm puţin, până ce putem vorbi de 
filme realizate cu un scenariu, cu ac- 
tori, în decoruri special construite? 
Şi când putem aniversa centenarul 
actorului de film? Putem considera 
Grădinarul stropit drept primul film de 
ficțiune cu actori (neprofesioniști), deși 
el este inspirat — după cum a mărturi- 
sit Louis Lumière — dintr-o întâmplare 
reală? E greu de spus. În orice caz, fie- 
care categorie de profesioniști ai cine- 
matogratului ar trebui să aibă o aniver- 


CONCURS 


ediţia a Vl-a 


trei întrebări 


arhaică“. 


sare proprie. Dar сит să stabileşti când 
trebuie ea fixată? Și criticii de cinema, 
când au apărut? Articolele din ziare 
care descriu primele proiecţii cinemato- 
grafice sunt mai degrabă informative, 
decât analitice. Abia їп 1898 Boleslaw 
Matuszewski va publica la Paris eseuri 
— О nouă sursă pentru studiul istoriei 
și Fotografia animată — pe care le pu- 
tem considera ca primele încercări de 
teoretizare a fenomenului ام اا ا‎ 
fic. Mulţi preferă însă să considere Ma- 
nifestul celor șapte arte al lui Ricciotto 
Canudo, apărut în 1911, ca adevăratul 
act de naștere al teoriei filmului. 

O singură concluzie se impune — fie- 
care cu centenarul lui. Așa cum fiecare 
spectator are o impresie personală des- 
pre filmele pe care le-a văzut și o pro- 
prie ierarhie a creatorilor de cinema, el 
poate avea și un „centenar personal”. 


Ре cine?... 


D intr-un secol de cinema pe cine 
să. pomenești mai întâi, de cine 
să amintești? — o întrebare ре саге 
și-au pus-o, fără îndoială, criticii, istori- 
cii de cinema, realizatorii de emisiuni 
de radio și televiziune. Atenţia lor s-a 
îndreptat mai ales spre marile nume ale 
celei de-a șaptea arte, spre filmele care 
și-au demonstrat valoarea în timp și 
spre vedetele care au rămas în aminti- 
rea spectatorilor chiar după zeci de ani. 
Au existat și tentative de a recupera 
opere mai puţin cunoscute, de a desco- 
peri sau redescoperi regizori care au 
semnat opere valoroase neințelese la 
timpul lor, de a căuta prin arhive filme 
crezute pierdute. Aceste tentative au 
fost uneori încununate de succes, dar 
de cele mai multe ori au trecut aproape 
neobservate. Intre o retrospectivă com- 
pletă a operelor unui regizor celebru şi 
un program care prezenta opere de 
care nu s-a vorbit, publicul alege de 
obicei prima variantă. Și din păcate, nu 
numai publicul, ci și o mare parte a zia- 
riştilor care mediatizează” ceea ce deja 
mai fusese mediatizat, trecând sub tă- 
cere alte inițiative. 

Au fost și cazuri în care lucrurile au 
stat altfel, când s-a vorbit şi s-a scris 
mult despre copii restaurate ale unor 
filme vechi. Uneori acele filme meritau 
din plin o reevaluare. Alteori însă, ele 
s-au dovedit lipsite de valoare, fiind re- 
zultatul unei anumite aure de mister, 
care poate înconjura opere nevăzute de 
multă vreme, despre care știm câte 
ceva doar din mărturiile presei vremii. 

O ignorare a operelor mai recente 
este vizibilă și în clasamentele alcătuite 
în întreaga lume, care-și propuneau să 
stabilească operele cele mai reprezen- 
tative ale cinematografiei mondiale. 
Multe filme se regăsesc în mai toate 
clasamentele, indiferent de regiunea 
geografică în care a fost alcătuit „to- 
pul“. Dar, dacă privim cu atenție, vom 
observa că ele sunt, în marea lor majo- 
ritate, produse înainte de 1970, rareori 
un film mai recent reușind să se stre- 
coare în primele poziții. Pentru a nu 
merge prea departe cu căutările, vă 


avem grijă de filmele noastre. Le abandonăm. 
Ne-am folosit de ele, iar ele ne-au schimbat - şi 
nu întotdeauna în bine. Dar încă nu e greu să le 
luăm în serios. Acum le privim pe ecrane mici, 
într-o cameră în care lumina e aprinsă, în timp ce 
în aceeaşi încăpere cei din jurul nostru fac 
altceva. Până şi întunericul sălii a ajuns o noţiune 


David Thompson 


propun să aruncăm о privire asupra 
clasamentului întocmit de criticii ro- 
mâni (vezi nr. 12/95). 

După 18 filme realizate între 1916 şi 
1967, abia pe locul 19 apare un film din 
anii '80 — Balul (Ettore Scola, 1983). 
Mărturisesc că am fost surprins. Este 
oare acesta filmul cel mai reprezentativ 
al cinematografului contemporan? 
Poate că gusturile mele nu coincid cu 
cele ale colegilor, dar mi se pare ori- 
cum interesant de remarcat alegerea fă- 
cută. Mai ales pentru că ea este singura 
excepție notabilă dintr-o listă care sea- 
mănă cu cele realizate pe alte meri- 
diane. Aceste liste cuprind o serie de 
nume de cineaști pe care orice cinefil 
din lume le cunoaște. O parte din ele 
sunt binecunoscute şi celor mai putin 
interesaţi de istoria filmului, pentru că 
ele au fost repetate în presa scrisă sau 
vorbită de sute de ori. Chiar cel care nu 
a văzut niciodată un film de Antonioni 
știe că acest regizor este foarte impor- 
tant, și că a strecura numele său într-o 
conversație mondenă „dă bine“. Nu- 
mele cineaștilor au ajuns astfel alături 
de cele ale unor scriitori niciodată citiţi, 
dar adeseori citați, pe buzele multora. 

Și се е rău în faptul că impunem 
aceste valori? — s-ar putea obiecta. Ni- 
mic. Sau aproape nimic. Pentru că — 
dincolo de imposibilitatea practică de a 
realiza o ierarhie absolută — repetarea 
acelorași nume duce la ceea ce aș pu- 
tea numi norme. lar aceste norme în lu- 
mea artei sunt periculoase. Să mă ex- 
plic. Repetând la nesfârșit aceleași 
nume de cineaști, impunem în conşti- 
іца publicului ideea că aceștia, şi nu 
alții, sunt cei care au creat adevăratul 
cinematograf. Dar poate un clasament 
cu numai 10—20 de nume să деа о 
imagine a complexității cinematografu- 
lui mondial? Ca să nu mai vorbim de 
faptul că nici măcar noi, cei care ne 
ocupăm de cinematograf, nu cunoaș- 
tem tot ce s-a realizat pe mapamond. 
Ne poate garanta cineva că în cinema- 
tografii pe care nu le cunoaștem, sau 
despre care avem doar o imagine par- 
țială, nu a existat un regizor comparabil 
cu Orson Welles? În afară de numele 
unor regizori europeni şi americani, ra- 
reori găsim un reprezentant al cinema- 
tografiilor de pe alte continente în mai 
toate clasamentele alcătuite în acest an 
aniversar. America Latină, Africa, Aus- 
tralia sunt complet ignorate, iar Asia 
este reprezentată — și nu în toate cla- 
samentele — doar de Satyajit Ray, Ku- 
rosawa sau Ozu, regizori care au avut 
șansa de a fi cunoscuți în Occident, fie 
pentru că au fost prezenți în festivaluri 
internaţionale, fie pentru că operele lor 
au fost cumpărate de distribuitori cura- 
joși. Ce rămâne necunoscut, care este 
partea nevăzută a icebergului? Greu de 
apreciat. Ar fi interesant să comparam 
clasamentele europene și americane cu 
cele realizate pe alte meridiane. Poate 
vom găsi acolo nume care deocamdată 
nu ne spun nimic, dar care într-o zi ar 
putea âjunge celebre. 

În același timp, aceste clasamente ne 
arată că uităm adesea ceea ce adoram 
la un moment dat. Există atâtea nume 
pe care azi nu le mai pomenim, dar pe 
care cândva le rosteam cu admiraţie. 


De ce numai Bergman, nu și Alain Res- 
nais, de ce mai des Chaplin decât Bus- 
ter Keaton, ori Truffaut și nu Malle, An- 
tonioni și aproape niciodată Miklos 
Jancs6? Sunt doar câteva exemple, 
lista s-ar putea întinde pe zeci de rân- 
duri: 

Astfel centenarul a devenit mai mult 
un prilej de a ne asigura încă o dată că 
avem dreptate în alegerile noastre, și 
nu unul de reevaluări şi de întrebări 
asupra posibilelor istorii alternative ale 
filmului. Şi, în același timp, a subliniat 
— dacă mai era nevoie — distanța din- 
tre critici și spectatori, care se situează 
adesea pe poziţii diferite, ceea ce nu în- 
seamnă că ele sunt și antagoniste. Pri- 
mii sunt mai degrabă un fel de gardieni 
ai templului filmului, cei din urmă pre- 
feră producțiile recente. Un sondaj in- 
ternational, ale cărui rezultate au fost 
făcute publice la sfârșitul anului trecut, 
a arătat că memoria publicului este 
scurtă. Acest referendum, organizat de 
Ente dello Spettacolo cu sprijinul mai 
multor publicaţii şi posturi de televi- 
ziune a arătat că pe locul 1 în preferin- 
tele publicului se situează Tăcerea 
mieilor а! lui Jonathan Demme. Acesta 
este filmul preferat dintr-un secol de ci- 
nema? Oricum, nu este cea mai rea ale- 
gere. Publicul nu are memoria chiar 
atât de scurtă pentru a alege, de exem- 
plu, unul din ultimele succese cinema- 
tografice, ca Forrest Gump. 


Cum?... 


D e cele mai multe ori aniversarea 
cinematografului nu s-a făcut în 
sălile de cinema, cum ar fi fost normal, 
ci la televizor. Posturi din întreaga lume 
au programat cicluri speciale de filme 
şi emisiuni dedicate acestui eveniment. 
Și cum televiziunea prin cablu este 
ceva obișnuit acum în România, am pu- 
tut vedea și noi unele dintre ele. Cele 
mai multe se asemănau, prezentând câ- 
teva imagini care se repetau indiferent 
de meridianul pe care a fost realizată 
emisiunea. Puteai ști de la început că 
vei avea un film Lumière (de obicei So- 


sirea trenului їп gara La Ciotat), uneori 
și o imagine dintr-o producţie Méliès 
(de cele mai multe ori Călătoria în 
Lună), apoi o secvenţă din Intoleranță 
sau Nașterea unei națiuni de Griffith și 
neapărat ceva cu Charlie Chaplin. Res- 
tul depindea de talentul și fantezia rea- 
lizatorului și, bineînțeles, de filmele pe 
care le avea la îndemână. Abia la vede- 
tele filmului modern mai găseam o ima- 
gine aproape nelipsită: Marilyn Monroe, 
considerată un simbol al epocii mo- 
derne — și la acest punct nu am prea 
multe de obiectat — dar și — atenţie! — 
o mare actriță. Mai nimeni nu s-a obo- 
sit să ne explice cum această actriță 
extrem de senzuală a fost reconsiderată 
în ultimii ani şi s-a ajuns la concluzia 
că ar fi fost un mare talent. Atâta timp 
cât talentul unui actor nu se poate cu- 
antifica matematic, dați-mi voie să mă 
plasez în tabăra celor ce se îndoiesc. Vă 
asigur, nu sunt singurul. 

Televiziunea a prezentat şi multe 
filme. Acum, cu ajutorul posturilor TV 
şi al aparatelor video, putem vedea mai 
multe filme decât înainte, filme care nu 
vor ajunge poate niciodată pe ecranele 
din țară. Dar се vedem de fapt pe mi- 
cile ecrane? Doar o copie a originalu- 
lui, pentru că un film este totuși conce- 
put pentru ecran mare. Este o situație 
asemănătoare cu cunoașterea operelor 
de artă plastică doar din albume cu re- 
produceri. Paradoxal, tehnica modernă 
ne îndepărtează, nu ne apropie cinema- 
tograful, interpune mai multi interme- 
diari între film și spectator. Dacă cine- 
matograful este o imagine a realității, 
filmul văzut la televizor devine doar o 
imagine a imaginii. De multe ori nu 
poate fi respectat formatul originar, și 
peisajele din Lawrence al Arabiei de 
pildă, concepute pentru ecran panora- 
mic, se pierd între cele două benzi ne- 
gre care apar pe micul ecran. 

După cum spunea reputatul critic bri- 
tanic David Thompson: „Nu avem grija 
de filmele noastre. Ne-am folosit de ele 
şi ele ne-au schimbat — nu întotdeauna 
în bine. Dar încă ne este greu să le 
luăm în serios“. Cred că este cea mai 
potrivită concluzie. 


Rolland MAN 


© Lawrence al Arabiei — un film care pierde 
pe micul ecran (Peter O'Toole) 


La 25 de ani, Werner 
Schreyer este manechinul cel 
mai fotografiat din lume, și 
câștigă peste 1,5 milioane do- 
lari pe an. Este de asemenea 
singurul care a reușit perfor- 
manta de a semna simultan 
două contracte de publicitate 
cu două firme rivale: Boss și 
Cacharel. „Astăzi top modelul 


ocupă un loc important în 
viața societății, spune el. Noi 
vindem iluzii. Oamenii și-au 
dat seama că au din ce în ce 
mai des nevoie de vis. Vedeţi 
doar în ce stare jalnică se 


află lumea întreagă. Și unde 
poate să se refugieze omul, 
dacă nu în vis...“ | s-a spus 
de nenumărate ori că sea- 
mănă cu James Dean. „Am 
fost chemat la Hollywood să 
dau probe pentru un film 
despre viața «Rebelului». Ştiţi 
de ce n-am căpătat rolul? 
Sunt mai înalt cu 15 cm decât 
James Dean“. Dar Werner 
este hotărât să facă film și va 
începe în aprilie cu un rol 
într-un scurt metraj al lui 
Jean Jacques Beineix despre 
sida. „Care este visul meu? 
Să dau replica lui Sean Penn 
și Robert De Niro.“ După 
cum arată și cu talentul pe 
care se pare că îl are, toate 
șansele sunt de partea lui. 


Dennis Hoffman, proprieta- 
rul unei brutării în Los Ange- 
les, susține că Steven Spiel- 
berg a ajuns ce a ajuns nu- 
mai datorită lui. În 1968, Hof- 
fman i-ar fi semnat un cec de 
10 000 dolari pentru ca tână- 
rul (pe atunci) Spielberg să-și 
poată realiza primul scurt 
metraj (Amblin — de unde și 
numele casei sale de produc- 
ție de azi). Dar Hollywoodul 
este ceea ce este, iar Hof- 
{тап nu a mai continuat să 
joace rolul de Mecena dezin- 
teresat. El l-a dat în judecată 
pe Spielberg pentru ca acesta 
să recunoască „rolul crucial“ 
pe care el, brutarul cinefil, l-a 
avut în cariera regizorului. 
Prin „a recunoaște“ Hoffman 
înțelege ca Spielberg să-i 
semneze la rândul lui un cec 
de 33 milioane. Motivul: cei 
doi ar fi încheiat un contract 
prin care Spielberg se obliga 
să realizeze un film după un 
scenariu scris de brutarul-ci- 
nefil. „Nu-i adevărat, se apără 


Spielberg. A fost vorba de un 
scenariu, dar nu scris de el, 
iar în 1977 i-am propus să 
răscumpăr blestematul ăla de 
contract pentru 30 000 de do- 
lari şi Hoffman a acceptat“. 
Brutarul contraatacă, decla- 
rând că a fost înșelat. Reali- 
zatorul lui Jurassic Park și-a 
pierdut răbdarea și l-a dat în 
judecată, la rândul lui, pe ne- 
mulțumit, acuzându-l de hăr- 
{шге financiară. Afacerea 
promite să fie încâlcită şi ar fi 
nevoie, poate, de avocații lui 
О.). Simpson pentru a-i da 
de capăt. 


Un alt scandal care ame- 
nință să ajungă în sala de tri- 
bunal este cel iscat de Liv 
Tyler, fiica solistului formaţiei 
Aerosmith, Steven Tyler. Ea îl 
acuză pe Joe Eszterhaz — 
scenaristul lui Showgirls (r. 
Paul Verhoeven) „S-a inspirat 
dintr-un clip muzical al tatălui 
meu, în care eram eroină. Es- 
zterhaz era pur și simplu ob- 


sedat de clipul ăla. În plus, 
am stat de mai multe ori de 
vorbă cu el și i-am dat câteva 
idei pentru un scenariu care 
pleca de la frântura aceea de 
film. Mi-a propus chiar rolul 
principal іп Showgiris, dar 
l-am refuzat categoric, pentru 
că nu eram dispusă să fac 
filme de genul acesta. Și 
acum se laudă peste tot cu 
ideea lui formidabilă. Am însă 
o mulțumire: filmul este de- 
parte de a fi lovitura pe care 
o aștepta el. Eszterhaz a 
dat-o în bară și asta îi e pe- 
deapsa". 


Þ> LICITAȚIE 


Catherine Deneuve și-a fä- 
cut timp pentru a prezida în 
saloanele Operei comice din 
Paris, о licitație їп beneficiul 
Crucii Roşii. Principalele 
piese licitate: bijuteriile create 
de artistul italian Pomellato, 
purtate timp de un an de su- 
per-vedete ca Isabella Ros- 
sellini, Charlotte Rampling, 
Claudia Cardinale... 


> JUSTIȚIARUL 
DE NIRO 


Un paparazzi, care după 
cum se va vedea, nu prea 
merge la cinema, a încercat 
să-i facă figura lui Robert De 
Niro și acum regretă amarnic. 
Postat în fața unui bar, foto- 
graful a încercat să ia câteva 
instantanee în momentul 
când actorul ieșea din local, 
putin ametit. Enervat, De Niro 
l-a îmbrâncit, i-a smuls apa- 
ratul și l-a trântit de pământ. 
Fotoreporterul 1-а dat în jude- 
cată pentru lovituri și гапіге, 
ca imediat după aceea să-i 
spună lui De Niro că-și va re- 
trage plângerea în schimbul a 
300 000, dolari. Cum ceea се 
dorea el se numește șantaj, 
De Niro, amintindu-și pare-se 
de rolurile sale — a decis să-i 
facă jocul... El a înregistrat 
convorbirea pe o casetă și, în 
momentul când escrocul își 
încasa banii, a apărut poliția 
care l-a arestat. Spre norocul 
lui, pentru că ce s-ar fi întâm- 
plat dacă De Niro s-ar fi in- 
spirat din Frankenstein? 


DP soNDMANIA 


1. Care sunt cele două ac- 
trite franceze care au refuzat 
să joace în filmele cu James 
Bond? 2. Care sunt proporţi- 
ile exacte de vermut și votcă 
în cockteilul favorit al agentu- 
lui 007? 3. Care este indicele 
de radioactivitate al lui Bond 
atunci când intră în centrul 
de decontaminare al dr. N6? 
Răspunsul la aceste întrebări 
şi altele la fel le veţi găsi 
(dacă sunteți un „bondma- 
niac") în „The complete Ja- 
mes Bond movie encyclope- 
dia“ de Steven J. Rubin (Ed. 
Contemporary Books), unde 
veţi afla totul despre „viaţa şi 
opera“ lui James Bond. Până 
veţi procura cartea mult râv- 
nită, vă oferim răspunsurile la 
întrebările de mai sus: 1. Cat- 
herine Deneuve şi Brigitte 
Bardot. 2. 1/3 Martini, 2/3 
votcă; 3. Aparatul Geiger in- 
dică 95. Vă urăm bine ati ve- 
nit în lumea lui James Bond. 


Þ MUZEUL 
IMAGINAR AL LUI 
PAUL VERHOEVEN 


Noul său film Showgiris a 
deranjat și șocat. Dacă fil- 
mele lui Verhoeven au fost 
întotdeauna un fel de cocteil 
exploziv de sex şi violenţă, 
gusturile sale artistice sunt 
surprinzătoare, și... chiar reli- 
gioase. lată câteva dintre pre- 
ferințele sale, comentate de 
el însuși: Scena preferată din 
cinema: cursa de care din 
Ben Hur (r. William Wyler). 
„Un moment de cinema pur, 
zece minute absolut minu- 
nate, năucitoare, cu planuri 
incredibile şi cu un montaj 
excepţional. Adevărată ma- 
gie!“ Regizorul preferat: Da- 
vid Lean — „Mi-ar place ca 
într-o zi să pot face filme de 
un asemenea nivel sofisticat 
— artistic și intelectual — 
cum au fost Lawrence al Ara- 
biei, Podul de pe râul Kwai și 
Doctor Jivago. Trei capodo- 
реге!“ Actori: Marilyn Monroe 
și Marlon Brando — „Ceea ce 
m-a fascinat la Marilyn a fost 


© Regizorul Paul Verhoeven și una _ 
din „minunile“ filmului său, Showgirls: Rena Riffel 


® Brad Pitt şi Gwyneth Poltrow — 


căsătorie în perspectivă 


destinul ei tragic, faptul că a 
murit la 36 de ani în culmea 
frumuseţii... Brando, cel din 
Pe chei, Viva Zapata, Un 
tramvai numit dorinţă... este 
un amestec де tandrețe și 
vulnerabilitate care, toate la 
un loc nu sunt o slăbiciune, 
ci, dimpotrivă o adevărată 
forță. Pentru mine, Marilyn şi 
Brando sunt două mistere ale 
creației.“ Pictor: Vincent Van 
Gogh — „Sunt înnebunit 
după tabloul lui, Lan de grâu 
cu corbi. Van Gogh ar fi spus 
pe patul de moarte: «Tristețea 
va dura о veşnicie». Ei bine, 
această tristețe transpare în 
tabloul lui. O tristețe scăldată 


totodată într-un sentiment ге-. 


ligios." Colecţie: „Dacă aș 
avea bani, aș colecționa pic- 
turi ale expresioniștilor ger- 
mani, dar ele au ajuns la 3—4 
milioane dolari una. Așa că 
mă mulțumesc cu pictorii 
olandezi de la începutul se- 
colului.” Cărţi: „Fraţii Kara- 
mazov“ — „Fără îndoială pen- 
tru binele și răul care se în- 
trepătrund, pentru căutarea 
aceea infernală a lui Dumne- 
zeu, dacă el există“; „Memoi- 
res d'Hadrien" de Marguerite 
Yourcenar pentru fraza de 
sfârșit: „Să încercăm să in- 
trăm în moarte cu ochii des- 
chişi...“ 


Þ> STEAUA 
LUI SHARON 


Cu toate cã Sharon Stone 
este „proprietara“ stelei cu 
numărul 2 057 de pe faimosul 
Bulevard al Stelelor din Hol- 
lywood și a devenit Cavaler al 
Ordinului artelor și literelor 
franceze, ea nu și-a pierdut 
capul și continuă campania 
de ajutorare a celor loviți de 
soartă. Actriţa a înființat o 
asociație — Planet Hope — 
cu ajutorul căreia speră să 
aducă "puţină alinare copiilor 
săraci din Los Angeles. La 
festivitatea de constituire (în 
decembrie 1995) a participat 
şi președintele Clinton. 
(Presa americană afirma la 
un moment dat că între cei 
doi ar fi existat o scurtă 
idilă). 


29 


și atât. Ea este una din cele mai 


cunoscute realizatoare ale emisiunii Sexy Zap de 


Marlene... 


مج 


Marisa Berenson şi fiica ei, Starlite, vor pre- 
zenta modelele colectiei Valentino, amintindu-şi 


astfel cã sunt urmaşele celebrei Elsa Schiaparelli 


e La 30 de апі, cel pe care 
mai toate femeile care au vã- 
zut interviu си un vampir l-au 
declarat fără drept de apel 
„bărbatul cel mai sexy din 
lume“, adică Brad Pitt, a ho- 
tărât să dovedească admira- 
toarelor sale că nu este doar 
un chip frumos ci şi un bun 
actor. In Seven, el și-a as- 
cuns superbii ochi albaștri în 
dosul unor lentile de contact 
maro şi s-a tuns singur, sacri- 
ficându-și pletele castanii-au- 
rii, pentru a căpăta înfățișarea 
unui polițist dur, dur, dur, 
ceea ce n-a impiedicat-o ре 
logodnica lui și parteneră în 
Seven, Gwyneth Poltrow să 
exclame: „Este tot mai încân- 
tător, сгеде{і-та!“ Să adău- 
дат că actorul cu „cei mai 
frumoși ochi albaștri de la 
Paul Newman încoace" a fost 
logodit cu fiecare dintre par- 
tenerele lui de film. Cu 
Gwyneth se pare că este 
vorba de căsătorie. 

e Când John Carrey și-a 
„depus“ amprentele pe ci- 
mentul proaspăt turnat în fața 
celebrului Chinese Theater 
din Hollywood, pentru a 
marca premiera lui Ace Ven- 
tura 2, numeroșii ziariști aflaţi 
la fața locului să imortalizeze 
evenimentul s-au întrebat ce 
caută acolo Clint Eastwood. 
Acesta a răspuns cu un aer 
foarte serios: „Am venit să-l 
studiez pe Carrey pentru noul 
meu rol. Poate са пи știți, dar 
Studioul Warner mi-a propus 
să-l înlocuiesc în Ace Ventura 
3. Să mai spună cineva că 

„Necruţătorul“ Eastwood nu 
are simțul umorului. 

e S-a mai terminat un pro- 
ces. Zsa Zsa Gabor (68 de 
ani), actriță саге rivalizează 
cu Liz Taylor în privinţa nu- 
mărului de soți şi „prieteni“, а 
pierdut bătălia juridică (du- 
rează de 11 ani!) cu actrița 
germană Elke Sommer (Verti- 
go), care în 1985 a dat-o în 
judecată pentru calomnie. 
Zsa Zsa este obligată să plă- 
tească 3,3 milioane de dolari 
daune şi, pentru a putea 
achita „nota de plată“, va tre- 
bui să-și vândă casa din Bel 
Air şi ranch-ul din California. 
„Voi rămâne pe drumuri“, se 
lamentează ea. „Drumuri“ 
care valorează totuşi vreo 60 
milioane de dolari! 

e Aflată într-o vizită „ful- 

ег“ la Londra, Madonna a 
ăcut o pasiune pentru Har- 
bour Club, locul favorit al 
prinţesei Diana pentru petre- 
cerea puţinului timp liber ре 
care îl are. Cântăreaţa a pro- 
pus proprietarului să-i іпсћі- 
rieze ei clubul pe durata şe- 


30 


derii la Londra. Madonnei 
nu-i place aglomeraţia și in- 
tenționa să locuiască singură 
acolo. „Numele meu vă va 
face, de altfel, o reclamă deo- 
sebită!' a adăugat ea. „Nu 
atâta câtă ne face numele 
prinţesei Diana“, i-a replicat 
proprietarul, ceea ce — pen- 
tru Madonna — a fost una 
din puţinele ei înfrângeri. Dar 
cu tradiția britanică nu te 
joci. 

e Lisa Marie Presley a pri- 
mit cadou anul trecut 50 mi- 
lioane dolari. Їп februarie 
anul acesta, a mai primit 50. 
lar când va împlini 30 de ani 
o așteaptă în bancă un cont 
de... 200 milioane dolari! Cele 
trei „cadouri“ i-au fost făcute, 
se poate spune, de dincolo 
de mormânt! Ele reprezintă a 
doua parte (nedată publicită- 
ţii până acum) a testamentu- 
lui făcut de King Elvis care a 
dorit ca fiica lui să nu aibă 
grija zilei de mâine, nici de 
poimâine. Conform unor per- 
soane avizate, se pare că di- 


pe canalul TF1. Despre Lova Moor — celebra ve- 


їа mamei mele ar fi pentru ea un 
compliment“ 


„Când vorbesc despre Lova, mă 


ars 


detă de la Crazy Horse cu care este adesea com- 
desc că v 


parată spune: 


gân 


vorțul Lisei Marie de soțul ei 
Michael Jackson s-ar datora 
creşterii considerabile a averii 
ei personale. „Money, money, 
money“ - refren preferat. 

e Președintele companiei 
Disney, Michael Eisner, şi-a 
cumpărat o nouă vilă în Ma- 
libu, în valoare de 5 milioane 
dolari. El și soția sa, Jane, 
vor fi vecini de acum înainte 
cu Jack Nicholson şi Danny 
DeVito. Numai lume bună. 

e Şi tot o casă, dar mai 
modestă (doar 3,5 milioane 
dolari), şi-a făcut cadou John 
Reid, managerul lui Elton 
John. El a cumpărat-o de la 
Jean Paul Belmondo care se 
plictisise de sudul Franţei 
unde casa este situată. „Dacă 
mă tocmeam, оЫіпеат un 
preț mai bun“ a spus Bel- 
mondo. Dansul zerourilor 
s-ar părea că este şi pasiunea 
lui Bebel. 

e Marisa Berenson, ne- 
poata: faimoasei Elsa Schia- 
parelli, a învățat în sfârşit, să 
nu mai fie „victima bărbați- 


lor“. „Acum, când fiica mea, 
Starlite, a trecut pragul celor 
18 ani, mă simt implinită. 
Chiar dacă locuieşte la mii de 
kilometri de mine (Starlite stă 
cu tatăl ei, în San Diego, 
USA), o simt aproape de su- 
fletul meu tot timpul... Am re- 
născut acum 16 ani, când am 
scăpat ca prin minune 
dintr-un grav accident de cir- 
culaţie. lebrul chirurg Ivo 
Pitangui m-a operat de trei 
ori pentru a face să dispară 
cicatricele де pe față. Ре vre- 
mea aceea era cât pe-aci să 
înnebunesc pentru са înfăţi- 
ѕагеа mea era singurul atu al 
profesiei mele. Am - rezistat 
totuși și astăzi, la vârsta ma- 
turității, mă simt excelent. 
Mi-am păstrat chiar măsurile 
pe care le aveam la 16 ani. E 
ceva пи?" Sigur că este. Inte- 
resant ar fi să ne dezvăluie 
regimul alimentar pe care l-a 
ținut. 


Kirk Douglas împlineşte anul acesta 80 de ani. „În tinereţe — își amintește 
el — făceam film după film, n-aveam timp să respir. Acum, filmez o dată pe an, 


şi sunt fericit. Am 


N i 
ф 


timp să privesc în jurul теи (cu soția sa, Anne) 


s 
> 


а 


DIABOLICELE 


Diabolique (remake după 
filmul lui Henri Georges 
Clouzot, Diaboliques) a făcut 
să se vorbească despre el 
încă de la începutul filmărilor. 
Acest thriller feminist, care va 
fi prezentat la festivalul inter- 
național de la Cannes, este 
un eveniment: aduce față în 
față două stele ale ecranului 
mondial — Sharon Stone și 
Isabelle Adjani. De la prima 
lor întâlnire care a fost telefo- 
nică, ele s-au înțeles perfect, 
nici un moment nefiind vorba 
de rivalitate artistică. Isabelle 
Adjani declara: „Sharon este 
minunată. Când am vorbit cu 
ea am ajuns imediat să ne tu- 
tuim şi să ne spunem o gră- 
madă de lucruri personale. 
Ca şi când ne-am fi cunoscut 
de ani şi ani. Este extrem de 
directă și spune întotdeauna 
ceea ce gândește, chiar dacă 
uneori șochează prin frus- 
trețea vocabularului. Este o 
persoană foarte cerebrală, 
hotărâtă, cu un farmec aparte 


pierduse increderea în sine. 
Acum a reușit să se vindece 
şi să înțeleagă că este superb 
să fii în același timp o femeie 
frumoasă și о mare actriță.” 


NUMAI 
HOLLYWOODUL E DE 
VINĂ 


Bob Dole, senatorul repu- 
blican care și-a făcut o sume- 
denie de „prieteni“ în lumea 
show business-ului afirmând 
că Holllywood-ul este capi- 
tala mondială a viciului și 
perversiunilor“ (vezi nr. 
12/95), a dat din nou lovitura. 
După vâlva stârnită de comi- 
terea unei crime în metroul 
new yorkez, Dole a declarat 
că asasinii s-ar fi inspirat din 
Money Train (Răpirea trenu- 
lui cu bani), care avusese 
premiera cu câteva zile înain- 
tea nefericitului eveniment. 
Senatorul n-a ezitat să în- 
demne cetăţenii să boicoteze 


DISNEY ȚINTEȘTE 
DEPARTE a 


Pentru că parcurile de dis- 
tracții au devenit ceva obiș- 
nuit, compania Disney a înce- 
put construcția — cu un bu- 
get inițial de 2,4 miliarde do- 
lari — unui mini oraș. El se 
va numi Celebration, va fi 
amplasat în regiunea Or- 
lando, în apropierea lui Dis- 
neyworld și se va întinde pe 
2 000 hectare. Viitorii lui lo- 
cuitori vor putea să-și amin- 
tească în orice moment de 
vârsta inocenței, grație nume- 
roaselor locuri de amuzament 
— care de care mai inge- 
nioase. Celebration va putea 
adăposti peste 20 000 de lo- 
cuitori care vor mai avea la 
dispoziţie o şcoală, un mare 
centru comercial şi un spital. 
Primii locuitori vor fi desem- 
nati prin tragere la sorţi. Cine 
îşi încearcă norocul? 


Diabolicele Isabelle Adjani și Sharon Stone 


şi cu o grijă imensă pentru 
imaginea proprie“. Sharon 
Stone spunea la rândul ei: 
„Ideea de a o avea parteneră 
pe Isabelle a fost a mea. 
L-am întrebat pe regizorul Je- 
remiah Chechik ссор si Jo- 
on) și a fost încântat. Isabelle 
este o actriță minunată, de o 
frumusețe și о sensibilitate 
extreme. În plus am admi- 
rat-o de când am văzut Adèle 
Н. al lui Truffaut. Când i-am 
propus rolul, ea trecea 
printr-o criză personală, își 


filmul. La Hollywood „priete- 
nii“ săi au comentat: „Se pare 
că Mr. Dole nu a mers nicio- 
dată cu metroul și nu știe că 
din păcate, crime și alte ata- 
curi banditești s-au comis cu 
mult înainte ca acest film să 
apară pe ecrane“. 


A încetat din viaţă regi- 
zorul polonez Krzysztof 
Kieslowski, autorul filme- 


| Amatorul, 
Dubla а а Veronica, 


Trilogia: Alb, 
Roșu. 


Albastru, 


Cineglob - realizat de Doina STĂNESCU 


Madonna, Jonathan Pryce și Antonio Banderas 
parteneri în Evita (r. Alan Parker) 


ШИШИК 


Din nou Madonna. Aflată în Argentina împreună cu parte- 
nerii ei, Jonathan Pryce (președintele Peron) şi Antonio Ban- 
deras (Che Guevara), pentru filmările la Evita (r. Alan Parker), 
Madonna n-a fost primită deloc cu pâine și sare. Argentinienii 
— pentru care Evita Peron a rămas o legendă — sunt indignați 
că Madonna, atât de provocatoare și controversată, a îndrăznit 
să dea viață pe ecran idolului lor. Cele două surori ale Evei Pe- 
fon au declarat chiar că totul este o blasfemie și au ameninţat 
că vor face tot posibilul ca filmul să nu apară niciodată în Ar- 
gentina. 


4.500.000 de dolari este onorariul primit de Samuel L. 
Jackson (Răzbunare infernală) pentru The Long Kiss Good- 
night. Parteneră: Geena Davis. Jackson devine astfel cel de-al 
treilea actor de culoare de la Hollywood (după Eddie Murphy 
şi Denzel Washington) plătit conform noului statut dobândit: 
acela de star. 


Corto Maltese din nou la drum. Era normal ca un atât de 
cunoscut erou de bandă desenată (creatorul lui, Hugo Pratt a 
murit anul trecut), să devină personaj principal pe ecran. 
Christophe Lambert este producătorul filmului, dar va fi și in- 
terpretul singuraticului marinar venețian. Numele regizorului 
nu este deocamdată cunoscut. 


Liz Hurley... pe trotuar. Nu e o păcăleală. Elizabeth Hur- 
ley, logodnica lui Hugh Grant, va prelua rolul Juliei Roberts 
din Pretty Woman, într-o continuare a filmului care a transfor- 
mat-o pe Julia într-o vedetă. Nu se ştie însă dacă partenerul lui 
miss Hurley va fi același Richard Gere. Dar nici Hugh Grant, 
pentru că el va fi — într-o adaptare pentru ecran — Nick Lee- 
son, agentul de bursă din Hong Kong care a dus la faliment 
una din cele mai mari bănci engleze. 


Bohri i Aznavour in india. Le dernier toir de 
Finde este filmul semnat de Bernard Favre. Un tânăr (Fréderic 
Gorny) hotărăște să plece în India, în căutarea unei mame pe 
care o crede moartă și a tatălui (Richard Bohringer) mare con- 
sumator de opium, pe care îl urâște. Prietenul de-o viaţă al ta- 
tălui este interpretat de Charles Aznavour. 


De ia Othello la Hamlet. Kenneth Branagh care a terminat 
filmările la Othello (pe care însă nu l-a regizat), şi-a anunțat 
intenţia de a readuce pe ecran capodopera marelui Will, Ham- 
let. interpreţi, unul și unul: Gerard Depardieu, Charlton Hes- 
ton, Billy Crystal, Jack Lemmon, Julie Christie. 


Elizabeth Hurley sau Pretty Woman 2 


e-a lungul anilor am citit sute de arti- 

cole în care se vorbea de „cinemato- 

grafii mari” şi „cinematografii mici”. 

Dar ce înseamnă de fapt aceşti ter- 

meni? Se referă ei la valoarea filmelor 

produse într-o ţară, la numărul lor, la 
tradiţie, sau la dimensiunile ţării respective? Cum 
i-am putea aplica la cinematograful din Hong Kong, 
o colonie britanică mică, dar care de-a lungul anilor 
a produs sute de filme, prin anii '70 fiind chiar su- 
pranumit „Hollywoodul estului“? E drept că multe din 
aceste filme sunt produse în grabă, cu bugete re- 
duse, fiind bazate doar pe scene de bătălie specta- 
culoase, cu secvențe de arte marţiale coregrafiate 
cu grijă. Numele unuia dintre protagoniștii acestora 
s-a impus rapid în întreaga lume: Bruce Lee a deve- 
mit o vedetă cu zeci de imitatori. 

În anii 70—'80 erau realizate în medie 4 filme 
pe săptămână, spectatorii erau atraşi de exotismul 
acestor pelicule care popularizau mituri orientale şi 
descopereau о lume fascinantă pentru mulți. Apoi 
mafia locală şi-a dat seama că se pot scoate bani 
buni investind în lumea filmului. Dar peliculele care 


Hollywoodul 
a început să producă 
filme tip Hong Kong 


repetau aceleaşi formule începuseră să plictisească 
publicul, mereu în căutare de ceva nou. Încasările au 
scăzut, numărul de filme exportate e din ce în e mai 
mic. Cu toate acestea Hong Kong se află pe locul 
doi їп lume la exportul de film, după Statele Unite. 
Piaţa asiatică este cea care absoarbe cea mai mare 
parte a producţiei, America şi Europa cumpărând 
doar câteva exemplare pentru „condimentarea” re- 
pertoriului cinematografic. 

Există însă şi regizori care s-au impus, 
care au fost apreciaţi şi de critica internaţională, au 
fost premiaţi în festivaluri. Printre ei: King Hu, Ann 
Hui, Clara Law, Tsui Hark şi, bineînțeles, John Woo. 
Anul trecut, un film din această parte a lumii — 
Chungking Expres de Wong-Kar-Wai — era progra- 
mat їп mai toate: festivalurile importante ale lumii, 
stârnind interesul specialiştilor şi beneficiind de 
zeci de pagini de exegeză. i 

În ciuda succeselor, cineaştii şi producătorii din 
Hong Kong privesc filmul cu pesimism. În iunie 
1997, conform înțelegerilor internaţionale, această 
colonie britanică va deveni o parte a Chinei. Ce se 
va întâmpla cu această formidabilă industrie a spec- 
tacolului? Cum se vor adapta cineaştii la noul re- 
gim? Neobișnuiţi cu cenzura comunistă şi cu con- 
strângerile ideologice, vor trebui să le înfrunte 
acum? Bătălia se anunță dură. Dar cei de aici sunt 
obişnuiţi cu bătăliile dure. Este momentul să vorbim 
puțin despre această cinematografie aproape necu- 
noscută la noi. 0 cinematografie cu un viitor incert. 


IERI 


| А cinematografului din Hong Kong în- 
cepe în 1909, când Liang Shaobo regizează două 
filme. Cineastul înființe: apoi compania Huamei 
(în care o parte din acțiuni erau deținute de investi- 
tori americani), avându-l ca partener pe unul dintre 
pionierii cinematografului chinez, Li Mingwei. Dar 
producţia este destul de săracă până în anii '30. În 
1930 un tânăr întreprinzător, născut la Hong Kong, 
Luo Mingyou, care deținea o mare parte din sălile 
cinematograf din China, îl ia ca asociat pe același Li 
Mingwei și înființează la Shanghai compania Lian- 
hua, cu o filială la Hong Kong, care se ocupa mai 
ales de difuzarea filmelor în Asia de Sud-Est. Succe- 
sul e fulgerător. 

Filmele produse sunt bazate în primul rând pe 
transpunerea cinematografică a unor legende, a su- 
biectelor preluate din teatrul și opera tradițională. 
Apare și o serie de comedii, astfel că în 1937 pro- 
ducția se ridică la 80 de filme produse fie de stu- 


33 


Hong Kong, 


diouri locale, fie de filiale ale unor case de producție 
din China. În 1936 se înființează cel mai mare studio 


din această parte a lumii, Nanyang. După izbucnirea 
războiului chino-japonez, mulți cineaşti chinezi se 
refugiază în Hong Kong, contribuind la dezvoltarea 
cinematografiei locale. Cele mai multe filme se do- 
resc „progresiste“, regizori ca Xia Yan, Cai Chus- 
heng sau Situ Huimin considerând că ceea ce s-a 
produs până atunci nu este cinematograf de calitate, 
ci pur divertisment. În filme ca Sângele ineacă orașul 
Baoshan (Situ Huimin, 1938), Paradisul insulei orta- 
ne (Cai Chusheng, 1938), Marșul partizanilor (Situ 
Huimin, 1939) este denunțat imperialismul japonez. 
Dar în decembrie 1941, după atacul de la Peari Har- 
bor, Hong Kong-ul este ocupat de japonezi timp de 
aproape patru ani, iar producția stagnează. 

După 1945 începe însă o nouă perioadă de înflo- 
rire a cinematografului din Hong Kong, producția 
creşte rapid, două noi companii se înființează: în 
1946 — Da Zhonghua și în 1948, Yonghua, companii 
pentru care lucrează mulți regizori deja afirmați în 
anii '30 (Zhu Shilin, Li Pingqian, Chang Bugao), dar 
şi noi veniți precum Сеп Fan sau Wu Zuguang. 

Zhang Shankun fondează în 1949 Great Wall, pe 
care o părăsește, în urma unor divergențe de 
opinii cu partenerii săi, în 1950, pentru a înființa Xin- 
hua. Cele două companii rivale produc filme de fac- 
turi diferite: în timp ce Xinhua se bazează pe diver- 
tismentul pur, Great Wall este considerată sediul re- 
gizorilor cu convingeri „de stânga“, producând opere 
cu accente de critică socială, angajate. Cinematogra- 
ful comercial este cel care cunoaște succesul în în- 
treaga Asie, schimbând stiluri și formule de-a lungul 
timpului: în anii '50 sunt la modă melodramele, înlo- 
cuite în anii '60 în gustul publicului de comediile mu- 
zicale, cărora le succed filmele de capă și spadă în 
stil oriental, pentru ca în anii '70 să explodeze de-a 
dreptul un val de pelicule kung fu, impunând rapid o 
vedetă internațională — Bruce Lee. 

Lee, născut la San Francisco, în 1940, își începuse 
cariera actoricească modest în Hong Kong, alături 
de tatăl său — un cântăreț de operă tradițională chi- 
neză — în producții medii ale anilor '50—'60. Apoi 
pleacă în Statele Unite, unde deschide o școală de 
kung fu, apare în mai multe seriale tv, şi este remar- 
cat de producători. În 1971 se întoarce la Hong Kong 
şi primește rolul principal din The Big Boss (r. Luo 
Wei), film care cunoaște un imens succes. Înființează 
atunci propria sa casă de producţie, devenind regi- 
zor și actor al unor filme violente în care își demon- 
strează calităţile de luptător, punând la punct un stil 
de luptă personal, care folosește atât tehnici tradițio- 
nale, cât și metode de luptă occidentale. Filmele sunt 
difuzate în întreaga lume și au existat chiar critici 
respectabili care le-au dedicat exegeze, susținând că 
ele depășesc sfera divertismentului pur comercial. 
Dar în 1973, actorul moare în împrejurări încă ne- 
clare, iar după dispariția lui, zeci de falși Bruce Lee 
au apărut pe ecrane, speculând popularitatea sa și 
faptul că publicul occidental nu-i cunoștea prea bine 
fi afia. Fiul său, Brandon Lee, va cunoaște o 
soartă asemănătoare: în momentul în care norocul 
părea să-i surâdă, primind rolul principal dintr-un 
fiim care avea toate datele pentru a fi un succes in- 
ternational — Corbul, văzut și pe ecranele noastre — 
moare în urma unui accident bizar chiar pe platoul 
de filmare. ү 

Nu numai bărbații se luptă în filme, ci există şi fru- 
moase războinice, precum Hsu Feng, care-și core- 
grafiază singură numerele aproape acrobatice. Apari- 
tia ei în A Touch of Zen, aplaudat și în festivaluri in- 
ternaționale, a fost remarcată. Ea declară: „Regizorul 
King Hu ne-a obligat ca timp de șase luni înainte de 
începerea filmărilor, să ne antrenăm în kung fu. Așa 
că am fost capabili să executăm singuri numere de 
cascadorie. Dar s-au folosit și trucaje, efecte spe- 
ciale în momentele prea periculoase. În ultimii ani 
aceste trucaje se folosesc tot mai des, mai mult din 
lene decât pentru că sunt absolut necesare“. Dar 
această lene s-a răsfrânt și asupra scenariilor, care 
au devenit în a doua jumătate a deceniului nouă ex- 
trem de schematice,bazându-se pe formule verificate 
la public. 

Goana după spectatori s-a datorat în mare parte și 
faptului că micile studiouri se temeau de faliment. іп 
1960 fraţii Shaw au întemeiat o companie foarte pu- 
ternică la Clear Water Bay. Multe companii mai mici 
nu au putut face față concurenţei. Cele care au re- 
zistat s-au bazat pe producții realizate în grabă, cu 
subiecte simple, cu scene de acțiune filmate fără 
prea multă grijă. Dar chiar în aceste condiţii regizori 
veterani ca Chu Yuan, Zhang Che (cunoscut și sub 
numele de Chang Cheh), Li Hanxiang sau King Hu 
au realizat opere remarcabile. lar dintre tineri s-au 
afirmat Allen Fong, Ann Hui, Wong Kar-Wai, Stanley 
Kwan, Clara Law (filmul ei Temptation ot a Monk fi- 

urând chiar în selecția oficială a Festivalului de la 

nnes), Yim He, Tsui Hark, sau John Woo, și 
aceasta pentru a aminti doar numele cele mai cunos- 
cute. 

În acest moment intră.în scenă organizațiile crimi- 


® Brandon Lee, vedetă 
dispărută în condiții misterioase 


nale cu o structură de tip mafiot din zonă — cele- 
brele Triade. Regizoarea Mabel Cheung spune: „Spre 
sfârșitul anului '89, Triadele şi-au dat seama că pot 
ieşi bani buni din industria filmului. Dar ei nu aveau 
nici un fel de idei, și nu doreau decât să se repete 
aceleași formule cinematografice uzate“. Pe deasu- 
рга, membrii acestor grupuri terorizau pe toți cei 
care încercau să-i oprească. 

Unul dintre inspectorii Brigăzii speciale a poliției 
create în 1993 pentru a cerceta aceste cazuri își 
aminteşte; „Trebuia să facem ceva să-i oprim, și lu- 
crul acesta a devenit evident după ce doi producători 
au fost uciși. Triadele s-au implicat în producţia ci- 
nematografică pentru că se puteau obține bani multi 
cu investiții mici. Era nevoie doar ca o vedetă să 
apară într-un film și acesta era vândut încă înainte 
de a începe filmările în alte {агі asiatice. Astfel au în- 
ceput presiunile asupra starurilor locale, chiar dacă 
acestea aveau contracte semnate cu alte companii. 
Așa că actorii au venit la noi, să ne ceară protecția. 
Pe fiecare platou de filmare se afia cel puţin un ofi- 
{ег de poliție pentru a preintâmpina un atac“. 

Un actor a găsit o pisică moartă în grădina sa — 
un avertisment. O altă actriță și-a dat acordul pentru 
un contract unui producător independent. Peste câ- 
teva zile acesta era găsit mort, pentru că membrii 
Triadelor voiau ei un contract їп exclusivitate cu 
această actriță. Astăzi interesul gangsterilor a scăzut, 
pentru că filmele se vând mai prost. Totuși un regi- 
zor a fost atacat anul trecut de un ucigaș plătit înar- 
mat cu un cuțit. internat de urgenţă în spital, el а de- 
pus o plângere la poliție. Peste o săptămână, când 
anchetatorii au venit să-i ia o declarație chiar la spi- 
tal, el și-a retras plângerea. 

Atacurile sunt de obicei îndreptate împotriva ci- 
neaștilor care realizează filme de acţiune, pentru că 
acestea se vând cel mai bine. Ceilalţi sunt ceva mai 
liniștiți, pentru că filmele lor aduc mai puțini bani. 
Dar acestea sunt cele care aduc aprecierea criticilor 
în festivaluri internaționale şi care ajung — adeseori 
Тыр o саске де cățiva апі — și pe ecranele occi- 

tale. 


AZI 


Се ile există însă și în acest caz, dar 
ele sunt de altă natură. Raymond Chow, directorul 
studioului Golden Harvest — се! mai mare studio din 
Hong Kong la ora actuală — declară: „Trebuie să 
continuăm şi cu filme de acţiune, pentru că ele ră- 
mân totuși cele mai bine vândute. E greu să realizezi 
o poveste de dragoste sau o dramă sentimentală și 
să reușești apoi să vinzi aceste filme pe piaţa inter- 


o cinematografie fără viitor? 


națională, pentru că sistemul nostru cultural e diferit 
de cel occidental şi barierele lingvistice sunt și ele 
greu de trecut“. 

Câteodată aceste bariere sunt trecute. Exemplul 
cel mai elocvent este John Woo (vezi și nr. 9/93). Fil- 
mele sale, printre care putem cita The Killers și Hard 
Boiled, au câştigat o audiență mondială, revistele de 
specialitate dedicându-i pagini întregi. Dacă până și 
Positif și Cahiers du cinema au avut grupaje John 
Woo, înseamnă că nu e vorba doar de o simplă 
atracţie comercială. Oricum, el a fost chemat la Hol- 
lywood, unde a realizat deja două filme: Hard Tar- 
get/Vânătoare de oameni (vezi nr. 5/94) și Broken 
Arrow, care va apărea pe ecranele din România luna 
viitoare. E adevărat că filmele pe care le-a realizat în 
Hong Kong auni violente, cu scene sângeroase, dar 
regizorul depăşeşte adeseori granițele genului, ju- 
cându-se cu clișeele. El declara: „Când mi-am înce- 
put cariera, exista o rețetă după care trebuia să reali- 
zezi un astfel de film. La fiecare trei minute era ne- 
voie de о scenă palpitantă; iar bătăliile spectaculoase 
trebuiau за apară la fiecare 10 minute. lar după fie- 
care explozie de violență era necesar un moment 
sentimental sau un respiro comic". 

Un alt regizor care și-a câștigat un renume inter- 
naţional este Wong Kar-Wai, filmele sale As Tears 
Go By, Days of B ng Wild, Ashes of Time și — mai 
ales — ungking Express ajungând în cele mai 
prestigioase festivaluri internaționale, remarcate și 
analizate prompt de critici. Cinematograful său este 
mai intelectual, cu trimiteri la regizori europeni sau 
americani, pentru că regizorul se recunoaște un ci- 
nefi! împătimit, într-o {ага în care cinefilia nu e totuşi 
la mare рге}. Structura scenariilor sale este com- 
plexă, cu mai multe povești care se întrepătrund şi 


America a început să producă «filme tip Hong Kong» 
mai bune decât ale noastre. Dacă privești un film al 
lui Tarantino, observi că este ca un film de acţiune 
oriental făcut cu mult mai multi bani. Violenţa este 
foarte apăsată, iar scenele erotice extrem de senzu- 
ale. Cândva se râdea de ceea ce era considerat exa- 
gerat în filmele din Hong Kong, dar acum occidenta- 
lii fac același lucru și spectatorii îl adoră!“ 

Adevărul este însă că şi progresele tehnice și-au 
spus cuvântul, în cele mai multe cămine din Hong 
Kong existând un aparat video sau un lector de dis- 
curi video. Înainte intervalul dintre premiera unui 
film și apariția acestuia pe casetă video sau laser 
disc era de un an. În ultima vreme el s-a redus, ajun- 
gând în unele cazuri să fie de o lună sau chiar numai 
două săptămâni. Așa că mulți spectatori preferă să 
stea acasă, știind că vor putea vedea filmul foarte 
curând, așezați comod în fața monitoarelor video. 

Oricum însă, statisticile arată că în China, Hong 
Kong și Taiwan oamenii merg la cinematograf în me- 
die de două ori mai des decât americanii și de patru 
ori mai des faţă de britanici. Ceea ce a dus Іа 5 mi- 
liarde de bilete vândute numai anul trecut. 


С. văd însă cineaștii din Hong Kong viitorul, 
după ce, în 1997, Hong Kong-ul se va întoarce la 
China? Bineînțeles, există optimişti și pesimiști. Mulţi 
speră că se va termina cu teroarea exercitată de 
Triade. Numai că un alt inspector de poliţie spune: 


e Chungkin Express de Wong Kar—Wai, un succes internațional 


fac trimiteri unele la altele. Recunoaște că influența 
decisivă asupra scenariilor sale a fost literatura lati- 
no-americană, şi în mod special Manuel Puig, auto- 
rul unui roman care a cunoscut o excelentă adaptare 
cinematografică, Sărutul femeii păianjen (regia Hec- 
tor Babenco). Dintre regizorii americani îl admiră în 
mod deosebit pe Scorsese, iar dintre cei europeni pe 
Godard şi Bresson, dar și pe Bertolucci. lar din cine- 
matograful asiatic iubește mai ales operele lui Ozu şi 
Kurosawa. Nu e de mirare că, preluând sugestii atât 
de diverse din surse cunoscute spectatorilor euro- 
peni, filmele sale au mai mult succes în Europa de- 
cât în Asia. 

Spectatorii de acasă însă au inceput să fie mai pu- 
țin interesați de producția națională. Pentru prima 
dată în ultimii 20 ani, în 1995 filmele americane au 
facut încasări mai mari în Hong Kong decât filmele 
produse aici. Regizorul Yim Ho, specializat în thril- 
ler-uri psihologice — The Day Sun Turned Cold a 
fost distribuit aproape în toată lumea — încearcă să 
dea o explicaţie: „Totul se datorează faptului că 


„Sun Yee Ou, una dintre cele mai puternice organi- 
zaţii de tip mafiot, are сат 40.000 membri și ea con- 
trolează deja un studio din Hong Kong. Avem infor- 
тајіі că a reușit să încheie contracte cu companii 
producătoare din China continentală, cu ajutorul 
unor oficialități de la Beijing. Dacă aș fi conducăto- 
rul unei astfel de organizații, aș fi foarte fericit după 
1997. Pentru că uneori e destul de greu să mituiești 
un funcționar superior din Honh-Kong, în timp ce un 
funcționar chinez e mult mai lesne coruptibil“ 
Mulţi regizori au inceput de câţiva ani să lucreze la 
coproducții cu China, pregătindu-se pentru viitor, 
când teroarea de tip mafiot va fi înlocuită probabil 
cu o drastică cenzură ideologică. Stanley Kwan, 
(care a realizat astfel Red Rose, White Rose, prezen- 
tat anul trecut la Berlinală, film cu secvențe erotice), 
explică: „Mai întâi trebuie să supui scenariul spre 
aprobare comisiei de cenzură, apoi filmul odată ter- 
minat trebuie vizionat de conducătorii acestei comi- 
sii. Ei insistă întotdeauna că trebuiesc făcute modifi- 
сагі, păstrează negativul în China și, dacă trimiţi fil- 


mul la vreun festival într-o altă versiune decât cea 
aprobată, urmează un mare scandal“. În 1994 deja 
întreaga delegaţie chineză a părăsit festivalul de la 
Hong Kong pentru că Temptation ot a Monk, copro- 
ductie China-Hong Kong, fusese acceptat în compe- 
іе în ciuda protestelor Chinei. Regizoarea Clara 
Law declară că niciodată nu i s-a spus foarte clar 
care sunt secvențele care au deranjat. 

Fosta actriță Hsu Feng, devenită producătoare, a 
fost extrem de nemulțumită de primirea făcută de 
autorităţile chineze filmului Adio, concubina mea de 
Chen Kaige, pe care ea îl produsese. Așteaptă de doi 
ani aprobarea unui alt proe despre viața doamnei 
Мао: „Еа a fost actriță în tinerețe, foarte senzuală, 
întotdeauna îmbrăcată cu toalete somptuoase și pu- 
ternic machiată. Apoi Mao a intrat în viaţa ei, și ea a 
ajuns Prima doamnă a comunismului. E o poveste 
fascinantă, dar ştiu că nu voi primi niciodată permi- 
siunea de a filma în China”. 

Ministerul Culturii din Beijing a trimis deja un fax 
cuprinzând lucrurile care sunt interzise în coproduc- 
{ше cu China. Documentul are peste douăzeci de 
puncte, din care cităm: „Nu poate fi arătat sau spus 
niciodată nimic care ar contrazice legile în vigoare; 
nimic саге ar putea păta imaginea ţării, ar destabiliza 
ordinea socială sau ar jigni demnitatea umană; nimic 
anti-științific; nimic care ar propaga misticismul; ni- 
mic care i-ar putea corupe pe minori sau ar fi deca- 
dent; în nici un caz scenele senzuale nu trebuie să 
fie prea excitante"... Atunci nu trebuie să ne mirăm 
că regizorii privesc cu îngrijorare spre 1997. „Suntem 
singurii care se întorc de la capitalism la comunism“, 
spune regizoarea Mabel Cheung. „Restul lumii a ales 
calea inversă“. John Woo și Clara Law au preferat să 
lucreze în străinătate. 

Dar mai există și optimiști. Stanley Kwan are două 
scenarii cu conotații homosexuale pe care crede că 
le va putea produce anul viitor. Tsui Hark a lucrat în 
coproducție The Biade, fiind supravegheat pas cu 
pas de cenzură. Dar a terminat filmul, se declară 
mulțumit de rezultat şi gata să o ia de la capăt cu un 
alt proiect. El declară: „Noi suntem o naţiune de su- 
praviețuitori. Ca şi filmele noastre suntem plini de 
energie. Vorbim repede, пе mișcăm repede, gesticu- 
lăm continuu. Timpul nu ne ajunga niciodată. Саи- 
tăm întotdeauna ceva nou. Deci 1997 nu e un sfârșit 
pentru noi, ci un nou început“. 

Versiunile pesimiste declară că cinematograful din 
Hong Kong пи are nici un viitor. Optimiștii spun că 
mai degrabă ar trebui să fie îngrijorați că urmele tre- 
cutului dispar, pentru că Hong Kong-ul nu are nici o 
arhivă de filme, considerându-se inutilă conservarea 
filmelor care și-au încheiat cariera comercială. Între 
ieri şi mâine, cei mai mulţi preferă să-și trăiască 
clipa. 


Pagini realizate de 
Rolland MAN 


® Hard Boiled de John Woo, 
violenţa în variantă asiatică 


PREMIERELE AMERICANE ALE LUNII 


AN AMERICAN ORIGINAL 


LUCKY STRIKE 


MADE IN U.S.A. 


OBSESIE regia: Michael Mann 
cu: Al Pacino, Robert De Niro, Val Kilmer 
rulează din 5 aprilie 


Michael Mann, autorul filmului Ultimul mohican (de data aceasta scenarist, regizor și producător) alege doi monștri sacri în acest 
thriller violent: polițistul Pacino îl urmărește pe criminalul De Niro, evadat din închisoare împreună cu Val Kilmer. Se urmărește 
cu sufletul la gură nu numai acțiunea, ci şi recitalul actoricesc al vedetelor amintite. 


MORTAL KOMBAT regia: Paul Anderson 
cu: Christopher Lambert, Linden Ashby, Carl-Hiroyuki Tagawa 
rulează din 12 aprilie 
inspirat dintr-un joc video, filmul este povestea unui concurs de arte marţiale cu o miză uriașă. În conflict se înfruntă, ре de о 
parte, un actor, o polițistă în căutarea unui criminal periculos și un chinez dornic să-și răzbune fratele ucis şi, pe de alta, campio- 
nul celor nouă turnee anterioare care, dacă va câștiga din nou va asigura dominaţia Răului pe pământ. Film recomandat în spe- 
cial amatorilor de arte marţiale şi de efecte speciale de mare calibru. 


CAZINO regia: Martin Scorsese 
cu; Robert De Niro, Sharon Stone, Joe Pesci, James Woods 
rulează din 12 aprilie 


istoria unui jucător de geniu devenit director de cazino se convertește într-o- impresionantă frescă -a sooietății americane în anii 
'70—'80. Ca orice film de Martin Scorsese, Cazino conține şi o meditație asupra trădării, puterii, corupției. Nelipsita poveste de 
dragoste ridică pulsul acestei pelicule în care se amestecă violența, patetismul şi lirismul. Fascinante recitaluri actoricești asigu- 
rate de Robert De Niro, Sharon Stone și Joe Pesci. 


RAȚIUNE 51 regia: Ang Lee i ; 
SIMTIRE cu: Emma Thompson, Kate Winslet, Hugh Grant, Alan Rickman, Greg Wise 
ruleazã din 12 aprilie 


O privire tandru-ironică asupra trecutului, o reconstituire fidelă a societăţii engleze de la răspântia secolelor XVII—XIX, când se 
шило) spectaculos cerebralitatea şi sensibilitatea, raționalismul și romantismul, la concurență cu mercantilismul și parvenitis- 
mul. 

Ecranizare a romanului omonim de Jane Austin (1775—1817) pelicula este povestea unor surori orfane, care lipsite de moșteni- 
rea ce a revenit fratelui vitreg, vor întâmpina greutăți de tot felul până ce, ajunse la vârsta măritișului, să-și întemeieze căminul 
mult dorit. Înțeleapta Elinor se va căsători cu timidul și nehotărâtul Edward. Exuberanta Marianne, vindecată de iubirea pătimașă 
pentru su cialul Willoughby, îl va accepta ре taciturnul, dar fidelul colonel Brandon. 


OPERAȚIUNEA regia: John Woo 
„BROKEN ARROW“ cu: John Travolta şi Christian Slater 
rulează din 19 aprilie 


Un film de acţiune purtând girul expertului din tiong Kong: John Woo, regizor-cult al noilor raţii de cinefili, саге şi-a asigu- 
rat colaborarea scenaristului de la faimosul Speed. astă dată suspansul gravitează în jurul unei arme nucleare, iar lupta se dă 
între doi piloți temerari, dar având caractere antagonice. 


TOY STORY Regia: John Lasseter 
cu vocile lui Tom Hanks şi Wallace Shawn 


rulează din 19 aprilie. 


Primul lung metraj integral animat pe computer: în camera de culcare a unui băiețel, jucăriile își duc viața lor secretă. La fiecare 
aniversare sau sărbătoare trăiesc însă teribila spaimă că vor fi înlocuite de cele noi, primite în dar. 
La capătul unor formidabile aventuri, cowboyul Woody va reuși să recâștige și simpatia vechilor păpuși, și prietenia pilotului in- 
tergalactic Buzz, şi afecțiunea micului său stăpân. 
JADE, OBSESIA regia: William Friedkin $ 
PERICULOASĂ cu: David Caruso, Linda Fiorentino, Chazz Palminteri 

те rulează din 24 martie 


Thriller scris de scenaristul faimosului instinct primar, Joe Eszterhas și regizat de autorul nu mai puțin celebrului Filiera, William 
Friedkin. Povestea unei crime sexuale cu implicații în mediile politice are suspans, ambiguitate și ingrediente erotice care asigură 
premisele succesului de public. O revelație actoricească numită Linda Fiorentino. 


VALUL UCIGAŞ regia: Tony Scott 
cu: Denzel Washington, Gene Hackman, George Dzundza 


rulează din 25 martie 


Un neașteptat conflict militar între un submarin american și un grup de rebeli din armata rusă declanșează o criză de orgolii şi 
reacţii де insubordonare la bordul navei din marina SUA. Un film de acțiune care are їп miezul tramei o problemă morală. 


informații furnizate de Romaniafiim RA. Pagină sponsorizată de LUCKY STRIKE 


CINE INTEGRAMĂ „рл Popa 


Of, amorul... 
'Urmare din pag. 7) 


'a cei 66 ani ai săi, cineastul suedez Bo 
Widerberg. La 29 de ani după Elvira 
el realizează un film de ace- 
sași intensitate. Acum însă acțiunea se 
petrece în epoca modernă, în 1940, la 
Malmo (orașul natal al cineastului). To- 
fui se poate, totul e corect, totul е su- 
bm, sunt tot atâtea posibile traduceri 
pentru titlul suedez, care de fapt vrea 
să spună că în dragoste totul e posibil. 
O profesoară (excelentă interpretarea 
Малка Lagercranz) atrage pe unul din- 
we elevii ei din ultima clasă de liceu 
wîr-un concubinaj pasional. Odată cu 
rirea chinurilor iubirii са un 
purgatoriu, tânărul trece pragul maturi- 
“= Dar nu numai relaţia dintre cei doi 
sē supusă unei fine analize psiholo- 
gce, ci şi cea dintre soțul înșelat și 
amantul juvenil, sugerând că unui mare 
ast nimic din ceea се-љотепеѕс nu-i 
este străin. Widerberg pare a atinge 
apa eternei {іпеге{і. Poate a fost ajutat 
> бе colaborarea cu fiul său Johan Wi- 
derberg (21 ani) căruia i-a încredințat 
solul elevului. 

W'derberg s-a apropiat de cinema 
Фара ce în tinerețe a lucrat într-o cli- 
таса de psihiatrie. A fost apoi ziarist, a 
cunoscut munca de redacție şi așa a 
ajuns critic de film. În această calitate 
el a fost primul suedez care s-a opus 
„monopolului“ exercitat de Ingmar 
Bergman asupra cinematografului sue- 
dez. Dacă este să-l comparăm cu maes- 
trul am putea spune: Câtă luciditate la 
Bergman, tot atâta foc lăuntric la Wi- 
derberg. 


Un cinema anarhic... 


(Urmare dm pag 7 
filmul sau se ser E Warachi 
11/92 р 11) Scuze moor între 
marilor feshi ештирете ш aa- 
tino participase ce Amener Dope т 
selecţia oficială la Cames far swan 


vezi nr 


PRIVITOR 
LA CAȚI 


de bine primit de critica internațională 
(vezi nr. 7/92). Vă reamintesc că în 
1994 Tarantino lua Palme d'or la Can- 
nes pentru Pulp Fiction, iar Rodriguez a 
fost imediat adoptat de marile studiouri 
și invitat să facă , văzut şi де 
noi în ultimele două luni. 


La Berlinală am regăsit numele celor 
doi pe același generic. Tarantino-sce- 
narist, Rodriguez-regizor la Din amurg 
până-n zori (From Dusk Till Dawn). 
Prima parte este o variantă la 
hold-up-ul din Rezervoir Dogs în care 
agresorii se ceartă și se ameninţă reci- 
proc având păreri diferite despre cum 
trebuie să lichideze agresiunea înce- 


Echipa 


CO$ GOL! 


E 


pută. Partea a doua nu are de fapt legă- 
tură cu prima decât prin stil. Este o cu 
totul altă poveste. Aceiași eroi, Harvey 
Keitel, Juliette Lewis — ca ostateci, și 
George Clooney şi Quentin Tarantino 
— ca agresori, poposesc la un han 
unde sunt primiți cu ostilitate. Curând, 
ostateci şi criminali vor fi obligaţi să se 
alieze când constată că au nimerit 
într-un cuib de vampiri. Deși talentul și 
prafesionalismul acestor cineaști este 
evident, filmele lor rămân în esenţă ex- 
trem de infantile. La conferința de 
presă, Rodriguez — în bluzon negru și 
cu șapcă de jockeu, a ţinut să spună 


cât de bine s-au distrat la filmări. Ne-a. 


povestit cum soseau pe platou și înce- 


redacțională 


Director — Redactor şef 
Adina Darian 


Redactor şef adjunct: Dana Duma. Secretar general de redacţie: 
loana Statie. Publicist comentator: irina Coroiu, Rolland Man. 
Şef de rubrică: Doina Stănescu. Fotoreporter: Victor Stroe. 
Manager Difuzare: Adrian Constantinescu. 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1 
București, 21 iulie 1992, inmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului cu 


nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 — 1200 


Redacţia: Piaţa Presei Libere nr. 1 București, tel. 222.33.32 


Regia autonomă a imprimeriilor „Imprimeria Coresi“, Bucureşti д ЕЕ 


Abonamentele din țară se pot face prin Oficille poştale, Catalog Presă 
1993, editat de RODIPET poziția 4070: 3 luni — 3 900; 6 luni — 7 800; 


12 luni — 15 600. 


Cititorii din străinătate se pot abona prin RODIPET S.A. 


PO. Вол 33—57, telex 11995, 11034; Fax 2226407; Telefon: 222 41 26; 
București 


Piata Presei Libere тг. 1, sector 1, 


peau să invente pe loc ce urma să se 
mai întâmple. Să mai taie un cap, să-l 
rostogolească, și altele de acest fel. Se 
pare că și Harvey Keitel le-a spus că ni- 
ciodată nu s-a distrat la o filmare atât 
de bine. 

Declaraţia regizorului ne indică impli- 
cit sursa acestui tip de cinema care în 
fond s-a născut din plictisul cotidian 
din acele orășele unde viața ега їпдеѕ- 
tulată dar și complet omogenizată. 
Această generație născută prin anii '60, 
nu a cunoscut пісі un război, пісі о 
criză. În lipsa adversităților majore li 
s-a urât parcă cu binele. Filmul, mai 
ales cel văzut la televizor, era singura 
lor modalitate de evadare. 

Or, pe micul ecran se văd în special 
programe şi filme de serie В. A-și bate 
joc de acest tip de cinema — „to make 
fun“ — a devenit deviza lor. Cultura 
acestor cineaști nu s-a format precum 
cea a generației precedente de la Cop- 
pola la Spielberg, în sălile de cinema, ci 
la faptul divers, acele „reality shows" 
văzute pe micile ecrane. Încă din ado- 
lescenţă când viitorii cineaști au pus 
mâna pe primul aparat de filmat ei au 
încercat să reproducă ceea ce cunoș- 
teau, amuzându-se. Așa s-au născut fil- 
mele lor botezate și „mock-serious do- 
cudrama” care ilustrează mentalitatea 
prin care incercau să se opună plictisu- 
lui. 

L-am întrebat pe Rodriguez dacă vă- 
zuse filmul Balul r al lui Po- 
lanski sau măcar Addi al lui Abel 
Ferrara, prezent anul trecut în competi- 
ție la Berlinală. Mi-a răspuns senin: 
„Nu“. Această limită a culturii lor cine- 
matografice iși spune deja cuvântul. 
Aflaţi acum la al treilea sau la al patru- 
lea film, şi Rodriguez, și Tarantino ră- 
тап cantonați într-un propriu remake. 
Deși ei s-au impus devenind figuri-cult 
ale generaţiei lor, există riscul să sfâr- 
şească amuzându-se doar pe ei înșiși, 
nu și pe spectatorii cărora le oferă me- 
reu același lucru. 


Adina DARIAN 
35 


BANCOREX BANCOREX 


BANCA ROMÂNĂ DE COMERȚ EXTERIOR SA ROMANIAN BANK FOR FOREIGN TRADE 


O bancă dinamică 
pentru 


parteneri dinamici! 


BANCOREX, înființată în 1968, este în 
prezent o bancă comercială cu caracter uni- 
versal, cu experiență în efectuarea ope- 
raţiilor de comerț exterior 


v BANCOREX este cea mai bine capitalizată 
bancă românească, cu participări de capital la 
bănci mixte din: Paris, Londra, Milano, 
Frankfurt/Main, Cairo 


A y BANCOREX dispune de o rețea, externă de` 


bănci corespondente în 150 de ţări. 


v BANCOREX a dezvoltat într-o scurtă pe- 
rioadă de timp, o rețea internă de sucursale, 
situate în peste 20 de oraşe din [ага precum 

_ şi 4 sucursale în Bucureşti 


BANCOREX este o prezenţă activă în cadrul 
comunităţii financiar-bancare internaţionale: 
membru direct al Camerei de Comerţ Inter- 
națională de la Paris, membru SWIFT din sep- 
tembrie 1992, membru al VISA INTERNA- 
TIONAL 


EBBANCOREX 


Sediul central: 

Calea Victoriei 22- а 

70012 BUCURESTI - МАМА 

Tel.: (+40) 1-614 91 90 40) 1-614 73 78 
Fax: (+40) 1-614 15 98 

Telex: 11235