Revista Cinema/1990 — 1998/7-Noul_Cinema_anul-VII-nr-5-1996

Nr. 5/1996 


REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


76 (398) 


Anul VII nr. 


(5 


lI 


Jarn 
© 
— 
2 mm 
~vi 
e za 
Q 
= 
o 


u 


O OBSESIE 


NUMITĂ DE NIRO 


u mi-aş fi putut imagina 
vreodată că această ru- 
brică de „dialog“, cu tonul 
ei colocvial şi pașnic, în 
care ne străduim să indu- 
cem respectul opiniilor, al 
Diferenţei, al Celuilalt, în care încercăm 
să punem câte o frână pornirilor exce- 
siv de temperamentale, în care facem 
efortul să înțelegem (fie şi măcar din 
punct de vedere caligrafic) ce vrea fie- 
care, explicându-i cu calm și răbdare 
ce se poate și ce nu se poate din ceea 
ce vrea, în care atragem atenţia asupra 
câte unei năzbâtii numai pentru a-l feri 
pe autor de recidivă, în care ne consi- 
derăm egalii corespondențţilor noștri, fi- 
indcă propunem și nu impunem păreri, 
nu-mi imaginam, zic, ca această cea 
mai democratică dintre formele de co- 
municare (dialogul) să sperie, ba, mai 
mult, să îngrozească pe cineva. Ei bine, 
s-a întâmplat și inimaginabilul, sau, cel 
puțin, așa ne spune M.R. (care ţine 
să-și păstreze anonimatul), „studentă in 
anul III la una din facultăţile Universită- 
ţii Bucureşti“. lată ce declară ea în ca- 
pul unei lungi scrisori adresate redac- 
tiei: „M-am hotărât extrem de greu să 
vă scriu... Motivul nu a fost legat de 
faptul că mi-era lene să fac acest lucru, 
ci;pur și simplu deoarece mă îngro- 
zeam (sublinierea mea — D.S.) la 
gândul că și scrisoarea mea va fi criti- 
cată, așa cum e criticată majoritatea 
(sublinierea lui M.R.) scrisorilor ce vă 
sosesc la redacție“. Care va să zică, 
majoritatea! Numai pentru că a scris și 
a subliniat majoritatea nu pot să n-o 
„critic“ pe M.R., care are o imagine gre- 
șită, văzând în autorul rubricii (sau în... 
“întreaga redacție) un fel de căpcăun 
“care se hrănește exclusiv cu suflete ne- 
vinovate şi cu scrisorile lor. Mai întâi, 
Ë 


Din sumar: 
mai 1996 


PREMIUL CENTENARULUI: Irina Petrescu și 


Eva Sirbu p. 4 


REZULTATELE CONCURSULUI CU PREMII: 


0: 5 


PE ECRANE: Zi de sărbătoare, Ador încurcăturile, 


Tăcerea pieilor, Crimă contra cronometru, 
Judge Dredd — Judecătorul p. 6—7 

Crime la indigo, Legături riscante, Portrete 
robot serial-killer p. 16—17 

Leaving Las Vegas p. 27 


NEW YORK-NEW YORK: Armata din umbră 


p. 8—9 


LONDRA-DUBLIN: Sezon perfect pentru filmul 
britanic p. 10—11 


PROFILURI: Robert De Niro; Emma Thompson 
p. 12—13; Nicolas Cage p. 26 


PORTRETUL LUNII: Marius Stănescu p. 14 


SPOT: Crime în pași de dans; Gangsteri și 
polițiști ca-n viață; Nu mai ajunge să spui nu; 
Roluri mult visate p. 20—21 


STARURI AMENINȚATE — 


STARURI ASASINATE p. 24—25 


CINEGLOB p. 28—32 FILM FAX p. 29 


FAN CLUB p. 23 


BLOCNOTES p. 33 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ: Mircea 


Alexandrescu, Călin Căliman, lrina Coroiu, 
Adina Darian, Dana Duma, Rolland Man, 
laromira 
Solomon, Doina Stănescu 


Popovici, Eva Sîrbu, Dumitru 


nu a fost criticată majoritatea scrisori- 
lor, care, dimpotrivă, a fost lăudată, ci- 
tată, menţionată. Apoi, criticate nu au 
fost scrisorile, ci, în cel mai rău caz, 
unele opinii absolut greșite (nu discu- 
tabile) sau unele expresii care ieșeau în 
afara logicii sau a gramaticii. Şi asta 
pentru a-i ajuta pe autori, și nu pentru 
a-i îngrozi. Dar cum aș putea s-o critic 
pe M.R. care scrie „e criticată majorita- 
tea scrisorilor“, făcând un acord de tip 
gramatical — fapt rar —, în timp ce ma- 
joritatea vorbitorilor sau scriitorilor face 
un acord de tip semantic: „sunt criti- 
cate majoritatea scrisorilor“? 

Dar să vedem ce ne scrie, printre al- 
tele, M.R. în epistola sa numărând, 16 
pagini: „A șaptea artă reprezintă una 
din minunile secolului în care trăim și 
sunt bucuroasă că m-am născut într-o 
perioadă când cinematografia a ajuns 
atât de performantă din punct de ve- 
dere tehnic și atât de fascinantă din 
punct de vedere artistic“. „Mă întreb — 
scrie mai departe M.R. — cum ar fi ară- 
tat viața noastră fără filme și mă gân- 
desc cum și-au trăit cei dinaintea noas- 
tră existenţa fără acest miracol care în- 
cântă și ochiul, și inima...“ Un gând 
emoționant la centenarul celei mai ti- 
nere dintre arte... 

Paisprezece din cele șaisprezece pa- 
gini sunt dedicate lui Robert De Niro, 
pe care M.R. l-a descoperit foarte de 
curând (în noiembrie 1995): „Este acto- 
rul care m-a fascinat din clipa in care 
l-am văzut într-o primă secvenţă într-un 
film (...) De atunci mă preocupă mai 
mult decât toți actorii la un loc (...) În- 
treaga mea admirație și simpatie pentru 
actorii americani: Bruce Willis, Al Pa- 
cino, Mickey Rourke, Steve Martin, 
Nick Nolte, Kevin Costner și Patrick 
Swayze și pentru actorul francez G6- 
rard Depardieu fusese umbrită de vraja 
cu care mă învăluise fermecătorul Ro- 
bert De Niro“. (N.R. Ce s-ar fi întâmplat 
dacă noi am fi dat coperţi, postere cu 
De Niro, înainte de noiembrie 1995? 
Desigur M.R. nu ar fi consonat atât de 
exaltant cu De Niro. Noi l-am descope- 
rit de mult. Vă invităm să aveți mai 
multă încredere în critici). Un singur 
actor se mai bucură în ochii lui M.R. de 


® Pentru totdeauna, Amza Pellea 


8 Inimitabilul Robert De Niro 
(in King of Comedy — r. Martin Scorsese) 


o stimă si o prețuire asemănătoare: An- 
thony Quinn, „cel mai mare și mai 
complex artist de cinema din câţi au 
existat vreodată“. Obsedată acum de 
Robert De Niro, M.R. a studiat reviste, 
cărţi, a văzut vreo zece filme și a reușit 
să alcătuiască, pe cont propriu, o filmo- 
grafie impresionantă a actorului, înce- 
pând din 1973, până în 1996. Acum se 
arată surprinsă de puţinătatea filmelor 
cu R.D.N. prezentate pe ecranele româ- 
nești și de sărăcia comentariilor privin- 
du-l pe actorul american. E surprinsă 
că apar tot felul de postere „cu actori 
mai mult decât mediocri (protagoniști 
ai serialelor ieftine latino-americane)“ și 
nimic aproape cu De Niro. In încheie- 
rea lungii epistole, M.R. ne roagă să 
aflăm adresa actorului și, dacă se 
poate, să publicăm o fotografie inedită 
a lui Robert De Niro. (În chiar acest nu- 
măr îi oferim adresa și portretul actoru- 
lui preferat — n. red.). 


8 Cineghicitoare: 
îl recunoașteţi pe actorul 
din fotografie? 


CITITORI 
ȘI SPECTATORI 
FERVENȚI 


'ajoritatea scrisorilor pri- 
mite în ultimul timp de la 
cititori sunt în primul rând 
expresii ale simpatiei față 
de revista noastră. Nu are 
nici un rost să pozăm în 
modești și să ne prefacem a nu observa 
tocmai referirile cititorilor la revistă. 
lată ce ne scrie, bunăoară, un brav 
marinar, FLORIN DOBRESCU, din co- 
muna Somova, jud. Tulcea: „Fiind mai 
mult timp plecat prin diferite ţări și 
continente (sunt ofițer de marină) și lu- 
ând contact cu diferite publicaţii 
străine, pot spune că revista noastră ro- 
mânească Noul Cinema incepe să se 
inscrie in tiparul standardelor interna- 
tionale. Bineinţeles mai sunt probleme 
de rezolvat la capitolul grafică, dar cu 
optimism şi... cu multe reviste vândute 
puteţi să rezolvaţi mult mai multe. Vă 
doresc mult succes!“ Mulţumim, bucu- 
rându-ne de faptul că un om mai tot 
timpul plecat din ţară e „un cititor fer- 
vent“ al „Noului Cinema“ și dorește să 
facă un abonament anual. F.D. este de 
părere că fotografia publicată în nr. 
2/1996 la „Cineghicitoare“ este a lui 
Patrick Swayze „din peripeţia transexu- 
ală“ TO WONG FOO... 


ELENA DĂNEŢ din Brașov este de 
aceeaşi părere: Patrick Swayze din 
PENTRU WONG FOO..., motiv pentru 
care îi face și un portret sumar: „Dacă 
in GHOST (FANTOMA) era incorporal, 
de data aceasta are ocazia să fie mai... 
carnal ca niciodată. Actorul este născut 
la 18 august 1952, în Houston, Texas. 
Are 1,85 m și 78 kg, ochii albaștri și pă- 
rul șaten deschis.“ Urmează și alte in- 
formaţii cu privire la P.S. pe care nu le 
mai reproducem, pentru a ajunge la în- 
cheiere: „Revista americană People Ma- 
gazine l-a desemnat pe Patrick Swayze 
drept «cel mai atractiv bărbat din Sta- 
tele Unite». Subscriu“. Noi nu putem 
subscrie întrucât nu avem o perspectivă 
atât de amplă asupra bărbaţilor din Sta- 
tele Unite ca „People Magazine“, dar 
nici n-o contrazicem pe E.D., care, 
aprọpo de revistă, ne scrie următoarele: 
„Pe vremea când eram elevă și mama 
îmi dădea câte un leu ca să-mi cumpăr 
ceva de mâncare când mergeam la 
şcoală, eu îmi cumpăram doar un co- 
vrig cu 15 bani, ca să pot să-mi strâng 
3 lei ca să-mi cumpăr revista „Cinema“ 
şi, dacă nu mă ingel, când a apărut, în 
1963, pai număr, eu am inceput să o 
cumpăr ori de câte ori am găsit-o“. 
Emoţionant elogiu adus filmului și re- 
vistei! 


Și de la Buzău primim confirmări de 
atașament. Ne scrie FELICIA MIRCEA, 
de 20 de ani, care cumpără „Noul Ci- 
nema“ număr de număr: „În afară de 
faptul că o citesc din scoarță-n scoarță, 
îi apreciez foarte mult conținutul bogat 
în informații din foarte complicata lume 
a filmului, mai ales eseurile de critică, 
aprecierile obiective pe care le expuneţi 
şi nu în ultimul rând colecţia de foto- 
grafii pe care o dăruiţi!“ În legătură cu 
„serata muzicală“ a lui losif Sava la 


care a participat ca invitată Adina Da- 
rian, F.M. ne amintește că „s-a vorbit la 
un moment dat despre ideea de antiartă 
in -ceea ce privește industria filmului“. 
Ea ne propune o altă formulă: „Eu 
numi-o non-artă sincronă, adică o nou: 
și solidă ramură a artei care naște și o 
nouă eră“. Deși n-am prea înţeles 
„noua“ și „solida“ formulă, ceva pare să 
se ascundă în spatele ei. F.M. ne soli- 
cită informaţii despre serialul INIMĂ 
SĂLBATICĂ , și despre câţiva dintre in- 
terpreții lui, precum și fotografii. Vom 
încerca. 


* 


LUCIANA - ILEANA SIMA din Íntor- 
sura Buzăului, jud. Covasna, se adre- 
sează revistei la persoana a doua sin- 
gular: „revistă Noul Cinema care-mi 
umpli inima de bucurie ori de câte ori 
te răstoiesc și citesc, simt că tu poţi da 
o părticică fericire unui cinefil, prin 
simplul fapt că exiști și prin faptul că 
ne asculti şi pe noi, cei care te citim...“ 

L.I.S. e îngrijorată că „tineretul din 
ziua, de azi este total dezinformat cu 
privire ia filmul românesc“. Preferința 
tinerilor pentru filmele americane e so- 
cotită „o boală“, fiind vorba, în general, 
de science fiction, horror, arte marţiale, 
căci „filmele care apar acum pe marile 
ecrane sunt invadate de monștri, roboți, 
vampiri, schelete etc., care imi produc 
pur și simplu un dezgust total“. Pe co- 
respondentă o preocupă dacă şi „copiii 
noștri vor viziona asemenea filme“. Ea 
ne întreabă dacă și în America este cu- 
noscut filmul românesc așa cum este 
cunoscut filmul american în România. 
Bineînțeles că nu, îi răspund, dar e și, 
normal, căci americanii produc anual 
de circa 2—300 de ori mai multe filme 
decât noi, între care multe sunt chiar 


În atenţia cititorilor noştri 


În urma numeroaselor scrisori şi telefoane 
din partea cititorilor care ne semnalează că nu găsesc 
întotdeauna revista noastră la chioșcuri, comunicăm 
celor interesaţi că la sediul nostru din Piaţa Presei Libere 
nr. 1, Corp B, etaj. III, cam. 311, tel. 222.33.32 îşi pot 
procura exemplarul la zi. De asemenea, la cerere, revista 
poate fi expediată poştal, prin ramburs, . 


3 Ştefan Bănică jr. 


STROE 


Foto: Victor 


foarte bune. Preponderenţa filmului 
american în difuzarea pe ecranele na- 
ționale îi preocupă nu numai pe ro- 
mâni, dar și pe englezi, francezi, ita- 
lieni, germani. L.I.S. vorbește apoi des- 
pre calitatea actorilor români (Florin 
Piersic, Victor Rebengiuc, Maria Ploae, 
Ștefan Bănică jr. etc.), despre valoarea 
unor filme româneşti istorice interpre- 
tate de Amza Pellea, Gheorghe Cozo- 
rici, Adrian Pintea ș.a. De acord cu 
aprecierile corespondentei noastre, în- 
grijorată de soarta filmelor românești, 
care fac, pe nedrept, săli „aproape 
goale“ în ţară. 


o Pentru numeroasele sale admiratoare: 
Lorenzo Lamas 


Mulţumindu-ne pentru poza lui Ro- 
bert De Niro si pentru articolul dedicat 
autorului, MONICA R. din București 
completează într-o nouă scrisoare fil- 
mografia lui De Niro. O felicit pentru 
consecvenţa preferințelor. 


* 


„Am constatat de multe orl, cu o deo- 
sebită părere de rău, cå sunt destule 
care afirmă că actorii de azi sunt niște 
jalnice căpii ale «marilor» actori de altă- 
dată și că filmele de azi sunt suprasatu- 
rate de scene de violență, pe lângă pu- 
ritatea şi calitatea de necontestat a fil- 
melor «Clasice». Ei bine, eu sunt de pă- 
rere că totul este o greșeală mai mult 
decât iritantă și o afirmație de gust me- 
diu“, ne scrie foarte hotărâtă ALEXAN- 
DRA V. (al naibii ce se poartă jumătă- 
tile de nume!) din Bârlad. Și iată repli- 
ca: „Actorii de azi nu sunt cu nimic mai 
prejos decât cei de ieri. Aceștia nu erau 
decât niște americani (...) cu părul gri- 
zonat (bărbaţii) și cu chip de păpuși 
(femeile), care vorbeau pe nas, dansau 
și cântau ca într-un spectacol de caba- 
ret și simulau leșine care storceau la- 
crimi celor slabi de inger. Cu excepția 
lui Alfred Hitchcock, pe care-l consider 
un cineast adevărat într-o eră a filmelor 
naive, nu cred că mai găsiţi un cineast 
mare printre (sic!) spuze de actori ma- 
chiaţi aproape strident și de actrițe 
care, cu mici excepții, jucau roluri 
vampe“. Înţeleg pasiunea cu care Ale- 
xandra V. îi apără pe actorii contempo- 
rani, dar nu înțeleg pasiunea cu care îi 
neagă pe „clasici“. Numai Hitchcock? 
Dar Griffith, dar Ford, dar Lang, dar 
Murnau, dar Huston, dar Kazan, dar 
Welles, dar Eisenstein, dar Chaplin, dar 
Keaton, dar Laurel și Hardy, dar Garbo, 
Hepburn, Bogart, Davis, Astaire, Tem- 
ple, Stewart, Cooper, Mason, Olivier, 
Tracy, Leigh, Bergman, și încă mulți, 
mulți alții? Oricum, sunt prea mulți și 
mult prea mari „clasici“ (ghilimelele 
aparţin, după cum aţi văzut, corespon- 
dentei), pentru a-i anula în două fraze... 
Nu cred că-și mai găseşte justificarea 
azi un război între clasici și moderni. 
Suntem mai deștepți și mai toleranţi 
decât modernii de ieri, care azi sunt 
clasici, nu-i așa Alexandra? 


Rubrica Dialog cu cititorii 
este realizată de! 
Dumitru SOLOMON 


` 


cu cititorii 


E 
j 


ü 
4 


1 
Kn 


PR E M | : LE Încă din decembrie 1993, revista noastră a instituit Premiul Centenarului. Primul ales a 
fost regizorul Jean Georgescu, venerabil şi venerat comediograf al filmului românesc. 
Centen arului Anul trecut, premiul a fost acordat actorului Ilarion Ciobanu, singurul dintre marii noştri 
interpreţi care s-a dedicat în exclusivitate filmului. 
acordate de Anul acesta, când, în 27 mai, sărbătorim un secol de la cea dintâi proiecţie cinemato- 
geia din România, redacția noastră acordă 
remiul Centenarului ex-aequo: 


NO L - actriței Irina Petrescu 
un nobil reper în arta interpretativă cinematografică 


care, cu talent, a pus adesea umărul la edificiul filmului românesc. ; 


- criticului şi scenaristului Eva Sîrbu | 


Unica 
hippie—aristocratå 
a cinematografului 

nostru 


ă depășim complexul so- 
lemnităţii declanșat de un 
premiu al Centenarului. 
Să evităm s-o numim pe 
premianta noastră Irina 
Petrescu „o mare doamnă 
a teatrului și filmului românesc“. O fa- 
cem pentru că aleasa noastră are 
oroare de clișee, dar și pentru că ea 
este, cel puţin pentru generația mea, 
a celor care ne mai aflam în liceu la 
începutul anilor '70, unica hippie aris- 
tocrată a cinematografului românesc. 
Noi o adoram pentru că ea a bulversat 
tipologia filmelor noastre dominate de 
frumuseți planturoase, pentru că era 
cea mai grațioasă purtătoare de mini- 
jupă sí cea mai inteligentă recitatoare a 
versurilor lui Nichita Stănescu. 

Irina Petrescu a însemnat pentru as- 
cultătorii de Beatles și de Bee Gees de 
la noi cam ceea ce a însemnat Julie 
Christie pentru cei britanici: un idol 
nonconformist. Cu silueta de manechin, 
cu intensitatea privirii și cu firescul 
gesturilor ei, ar fi putut să-și încerce 
norocul la Hollywood, pe unde a trecut 
și a făcut o excelentă impresie. Dar 
cum n-a putut să se despartă de Teatrul 
„Bulandra“ (unde lucra cu regizori de 
talia lui Ciulei și Esrig), a rămas printre 
noi acceptând roluri mai mari sau mai 
mici si în filme: unele cu tușă de maes- 
tru (Valurile Dunării de Liviu Ciulei sau 
Duminică la ora șase de Lucian Pinti- 
lie), altele mai meșteșugărește făcute 
(Răutăciosul adolescent și Facerea lu- 
mii de Gheorghe Vitanidis, Stejar, ex- 
tremă urgenţă de Dinu Cocea etc.). În 
toate însă, absolut în toate apariţiile ei 
pe ecran există emoție autentică și o 
zvâcnire de adevăr care fac antologice 
secvențele unde ea joacă. Aţi mai văzut 
vreodată atâta feminitate într-o cățărare 
pe-o scară din metal ca aceea de pe 
Șlepul din Valurile Dunării? 

Pe vremea conflictului dintre agrono- 
mul progresist și cel retrograd, Irina 
Petrescu a devenit la un moment dat 
prea bună pentru cinematograful româ- 
nesc. Ea a avut atunci puterea să re- 
nunțe și să spună adesea nu și a avut 
curajul să spună da la cea mai fericită 
excepție: O lumină la etajul zece de 
Malvina Urșianu. 

-O iubim pentru tăria ei de-a refuza 
toate rolurile mincinoase. O admirăm 
pentru că n-a făcut niciodată pe diva, 
pe steaua, pe femeia fatală. Un apăsat 
simț al măsurii a făcut-o să renunţe 
poate la prea multe și să se creadă prea 
devreme uitată. Continuă s-o iubească 
și cei care-i lipeau posterul în camerele 
de adolescenți, dar și generaţiile mai 
noi, cucerite de francheţea și noncon- 
formismul personajului. O iubim pentru 
calităţile pomenite până acum, dar și 
pentru că recunoaște că a plâns la Po- 
durile din Madison County. Ne-am bu- 
cura s-o vedem jucând într-un aseme- 
nea film sincer, discret și cunoscător al 
lucrurilor vieţii. E timpul ca ea să se în- 
toarcă pe ecran. Nu-i așa, stimați, 
dragi, neprețuiți cineaşti? 

Dana DUMA 


4 


bál 


Eva 
merge 


mai departe 


um ar fi ideal să scrii 
despre un critic? 
Rece și „la obiect“, 
epurând orice fel de 
subiectivism doar pen- 
tru că despre această 
categorie de profesioniști se spune 
că își fac din obiectivitate o-a doua 
natură?! 


Dar statutul cronicarului — de la 
Platon citire — se confundă cu „arta 
de a judeca“! Eva Sîrbu excelează 
tocmai prin talentul transmiterii ob- 
servaţiei critice. Nicicând sub sem- 
nătura ei nu vei putea găsi informa- 
tii seci, rânduri amorfe. Totdeauna 
învăluie cu un halou de mister fil- 
mul ori interlocutorul supus anali- 
zei, disimulându-și sarcasmul fin în 
irizaţiile discernământului prin care 
relevă faţetele insolite într-o ma- 
nieră inefabilă. Un stil personal, 
nutrit dintr-o secretă și tandră rela- 
ție intimă cu lumea filmului căreia i 
s-a dedicat. 

Asemeni multor critici emeriţi 
Eva Sirbu a găsit normal să-și 
pună condeiul și în slujba scenaris- 
ticii apărând pe genericul multor 
filme documentare, de la Reportaj 
de la „Steagul Roșu“, Să zâm- 
bească toţi copiii, Aici București, Și 
atunci, Pădurea si nisipul, Univer- 
sul lor până la relativ recentul Ca- 
lea Victoriei, istoricul unui gând. 
Cu percutanţța verbului său impre- 
sionist, Eva Sârbu a înnobilat 
printr-un comentariu inconfundabil 
peste 100 de alte scurt-metraje de 
artă. 

Dacă proza încă îi este „de ser- 
tar“, marele ecran i-a „proiectat“ 
câteva (cam puţine deocamdată!) 
scenarii de ficțiune: Puștiul (1961, 
regia Elisabeta Bostan), Angela 
merge mai departe (1982, regia Lu- 
cian Bratu), Portret anonim, autor 
necunoscut (1989, semnat împre- 
ună cu regizorul Dan Pita și cu 
Radu Stegăroiu; film încă nepre- 
zentat). 

33 dintre faimoasele sale inter- 
viuri cu „actorii noștri“ au văzut lu- 
mina tiparului (v. nr. 2/96, p. 5) și 
altele urmează să constituie un al 
doilea volum. 

Același lucru l-ar merita și multe 
dintre cronicile sale de film româ- 
nesc. Pentru că și critica face o ci- 
nematografie, iar cea practicată de 
Eva Sirbu este o elocventă dovadă, 


Irina COROIU 
Foto: Victor STROE 


a 


REZULTATELE CONCURSULUI CU PREMII 


organizat de 


NOUL CINEMA 


în colaborare cu 


GUILD FILM ROMANIA 


Ediţia a Vl-a i 


lată-ne la capătul altui concurs care i-a făcut pe multi să-și încerce no- 
rocul trimițând răspunsurile dar și să aștearnă pe hârtie gânduri cinefile, 
propuneri, sugestii, remarci legate de revista noastră. Profităm din nou de 
această ocazie pentru a mai dialoga puţin cu voi, fidelii noștri cititori şi 
împătimiţi ai filmului. 


8 În primul rând mulțumim tuturor celor care ne-au făcut urări de 
bine cu prilejul sărbătorilor Paștelui. 


K Multumim celor care ne-au lăudat dar și celor care ne-au criticat, 
aceștia din urmă ajutându-ne să nu ne culcăm pe lauri. 


@ Au dreptate cei care ne-au semnalat că Patimile loanei d'Arc nu e 
un film din 1926, cum a apărut dintr-o greșeală de tipar, ci din 1928, cum 
corect vă informăm în nr. 12/1995. 


% Precizăm că am validat și răspunsurile la întrebarea nr. 2 (etapa |) 
care hR „Kenneth Branagh regizează Hamlet dar a jucat și în filmul 
thello“. 


K Diana-Maria Chirilá (Oradea), Marius Roman (Caransebes), Car- 
men Alina Bucur (Tulcea), Elena Popa (Råmnicu Vålcea), Bogdan Claudiu 
Boroandă (Mamaia), Alina Melnic (Slobozia), Ruxandra Bândea (Bucu- 
rești), Monica Cealera (Techirghiol), Gheorghe Olah (Lupeni) și alţii: mul- 
tumim pentru aprecieri, reținem sugestiile. 


o Violeta Cristea (Galaţi). Noi am încercat deja la o ediţie anterioară 
să introducem întrebări la care se poate răspunde numai văzând filmele, 
dar a urmat un torent de proteste venite din țară (în mare parte înte- 
meiate): nu toate“ peliculele ajung în localitățile mici. 


e y 
Daniela Popa (Brașov). Ne-a plăcut foarte tare rezumatul unei zile 
cinefile. Două filme pe zi e un scor care vă apropie și mai tare de obiceiu- 
rile redacţiei noastre. = 


e Domnul profesor M.B. (Bârlad). Vă mulțumim din nou pentru sugestii 
şi propuneri. Vă amintim că remake-urile au constituit tema unui dosar 
amplu, publicat în nr. 11/1991 iar re-ecranizările au fost subiectul unui 
grupaj în nr. 10/1991. Câteva precizări, totuși: Masca, cu Jim Carrey, nu e 
un remake după Masca cu Cher, după cum nici Casino de Martin Scor- 
sese după Casino Royal (1966) de John Huston. Nikita de Luc Besson a 
inspirat remake-ul american Asasinul (1991) de John Badham, Instinct fa- 
tal e parţial o parodie la Instinct primar. Wyatt Earp și Tombstone au în 
comun doar eroul, un faimos pistolar al Vestului sălbatic. Am publicat și 
un dosar dedicat cascadorilor (nr. 3/1992). Am reţinut celelalte teme pro- 
puse. 


® lonut Adrian Paraschiv Ne flatează că „te bazezi pe profesionalis- 
mul nostru“. Ai dreptate în privința posterelor, dar cred că-ţi dai seama 
că trebuie să împăcăm toate gusturile. Ai dreptate și în privința cabotinis- 
mului lui Jim Carrey. Te așteptăm cu alte scrisori. 


i Florina Matei (București). Ne pare rău că nu te putem ajuta cu pos- 
terul cerut. Nici cei de la Guild nu-l mai au. 


o Cei care au pus întrebări privind biografia și filmografia unor actori 
sunt rugaţi să urmărească răspunsurile la rubrica Fan Club. 


Premianţii 


e Marele premiu (100.000 lei): FLAVIAN PAUL CUPRIAN (Galaţi) 

e Un tricou Nouă luni: CRISTINA MAIOR (Giurgiu) 

e Tricou Money Train: ION MARIUS VLĂDUŢ (Constanţa) și 
CLAUDIU STĂNĂȘEL (Craiova) 

e Tricou Net: DANIELA MARIA APETRE (Câmpina) 

e O șapcă Money Train: MARIUS URSAN (Brașov) 

e O gentuţă de bal Raţiune și simţire: ALINA MELNIC (Slobozia), 
DIANA PERTI (București) 

e Un ceas Jumanji: ANDRA MĂDĂLINA OPREA (București) 

e Un album cu fotografii făcute de Clint Eastwood pentru Podu- 
rile din Madison County: AUREL POPA (Mediaș) 

e O insignă Nouă luni si un afiș al filmului Raţiune și simţire sau 
Jumanji: MONICA CEALERA (Techirghiol), LAURA POHOANTA 
(Cornu Luncii), DAN ZAHARIA (Roman), MIHAELA TULCAN 
(Arad), FLORIN RAICU (București), ELENA DIACONU (Tărtășești), 
ANTONIA MONICA BENEA (Brad), VIORICA NAGY (București), 
IONUȚ ADRIAN PARASCHIV (Buzău), DANIELA CREŢU (lași) 


Lă 


1. Kenneth Branagh (aici cu Helena Bonham Carter), 
regizorul și interpretul lui Hamlet, a încurcat pe mulţi 


2. Nouă luni (cu Hugh Grant și Julianne Moore) 
n-a încurcat pe nimeni 


pă 


oate că Jacques Tati, cineastul, s-a născut chiar din timpurile 
„moderne“ ale lui Charlot (în 1936, când Chaplin propunea 
spectatorilor minunatul său balet - și pamflet - Timpuri noi, 


Jacques Tati, în altă parte a lumii scria scenariul unui film de 

René Clément Îngrijește-ţi stânga, în care și juca). Cert este că 

răfuiala lui Tati cu lumea modernă a fost principalul rost exis- 
tențial al domnului Hulot și al autorului său total. Ca și Charlot (și totuși 
alttel!), Hulot aduce, fără voia lui, dezordinea într-o lume prea „pusă la 
punct“. Aduce sentimente într-o lume desensibilizată. Aduce zâmbet într-o 
lume încruntată.. Ziua de sărbătoare, în care domnul Hulot era doar presim- 
tit, este ziua ieșirii în larg a unui cinematograf cu „deschidere la mare“, 
după cum o dovedește Vacanţa domnului Hulot, prima capodoperă a minu- 
natului personaj care atinge, cum scria cineva, universalitatea. Cu pălăria sa 
„șmecheră“ în vârful capului, cu pantalonii mereu prea scurți lăsând să i se 


printr-o nesfârșită vacanţă, cu o serenitate absolută, producând în urma lui, 
nu o dată, cataclisme. Este conștient de faptul că simpla lui prezență de- 
clanșează catastrofe, dar atitudinea sa este, totodată, eroică, pentru că bra- 
vează cu sânge rece primejdiile ivite în cale, își păstrează mobilitatea și li- 
bertatea de acţiune în mijlocul unei lumi împietrite. Natura lui este atât de 
generoasă încât obiectele (spre deosebire de relaţia acestora cu alți mari 
comici) îi sunt aliate, îl ajută, copiii îi sunt - fără excepție - prieteni sau 
complici, simpaticii îl simpatizează, şi doar antipaticii îl... antipatizează... 
„Antipaticii“ din Unchiul meu, din Play Time, din Trafic, mai numeroși, 
parcă, de la un film la altul, pentru că timpurile „moderne“, de la „mașina 
de mâncat“ a lui. Charlot, au fost tot mai darnice în surprize. Ceea ce nu l-a 
împiedicat pe Buster Keaton, cel care s-a luptat toată viața cu natura încon- 
jurătoare, să vadă în Jacques Tati un „fiu spiritual“. Poate exista un omagiu 
mai frumos adus aceluia care a prelungit, cu geniu său comic, una dintre 


vârstele de aur ale cinematografiei până înspre zilele noastre? 


vadă șosetele vărgate, cu trenciul de mai târziu al lui Columbo și cu nelip- 
Ó) sita pipă din colțul gurii, olimpianul Hulot trece prin întâmplările vieții ca 


v 


șezându-te cuminte în 

fata Zilei de sărbătoare 

a lui Jacques Tati, vei 

avea surpriza întâlnirii 

cu un personaj colec- 

tiv: locuitorii unui sat 
francez. Puteţi aștepta mult și bine 
tensiunea și suspansul: deși sosirea 
sărbătorii (poate chiar o simplă zi 
de duminică) schimbă, pe moment, 
obiceiurile localnicilor, schimbarea 
intră și ea într-un molcom ritual al 
monotoniei. Nici „forțele răului“, în 
anvergura lor clasică, nu-și fac apa- 
riția: ele se mărginesc, cel mult, la 
farsele inofensive pe care hâtrii sa-, 
tului le fac naivului poștaș Francois 
(Jacques Tati). 

Filmul nu are însă nevoie de sus- 
pans sau tensiune: surprinderea lo- 
cuitorilor satului, în gesturile lor fi- 
rești, este absolut suficientă pentru 
a-ţi capta atenția. Tati creează o 
lume comico-lirică ce își are sens 
numai ca entitate, firesc orchestrată, 
de identități. Sătenii sunt prototipuri 
actuale nu doar în 1947, când a fost 
făcut filmul (acum prezentân- 


du-ni-se într-o copie restaurată), ci 
oricând. Comicul pe care Tati îl cul- 
tivă nu se încadrează în tradiția în- 
groșată, arhicunoscută nouă, de tip 
Fernandel sau Louis de Funès: Zi de 
sărbătoare dă dovadă de un haz 


Călin CĂLIMAN 


Un comic firesc 


DE 
SĂRBĂTOARE 


mult mai firesc, mai discret și mai 
modern. 

Dacă gesturile sătenilor (vorbele 
fiind aproape total excluse) sunt su- 
ficiente pentru a-ți provoca râsul, el 
se amplifică odată cu apariţia, în 
tradiţia rurală, a unor elemente de 
inovaţie și modernitate. Pentru Tati, 
noutatea nefirească este sinonimă 
cu americanizarea. Aici ea este in- 
trodusă sub forma unor filme despre 
eficiența şi rapiditatea super-poșta- 
şilor americani, prezentate la ace- 
eași Sărbătoare. Aflat printre spec- 
tatori, naivul Francois, poștașul care 
face legătura între personaje prin li- 
vrarea scrisorilor sale, încearcă să 
aplice mitul american la simplitatea 
satului său. De aici o nouă sursă de 


haz. 
laromira POPOVICI 


ei 

Jour de fête e Producţie: 7947, 
Franța, Panoramic Film, copie res- 
taurată 1995. e Regia: Jacques Tati, 
e Scenariul: Jacques Tati, Paul 
Frankeur, Guy Decomble e Distri- 
buit de: Ecran XXI 


| 


N |] 


N ADOR 


ersonajul reporterului ali- 
mentează neincetat inspi- 
raţia scenariștilor ameri- 
cani. Zeci, sute de filme 
(vezi dosarul „Presa, a pa- 
tra putere“ din 11/1993) 
descriu luptele cotidiene ale acestui 
„gardian al moralei publice“ aflat neo- 
bosit la pândă pentru decorşarea unui 
subiect demn de pagina întâi. Marii ac- 
tori ai Hollywoodului s-au bătut mereu 
pentru roluri de jurnaliști obstinaţi și 
curioși, numele aflate pe genericul unor 
astfel de pelicule fiind de acută rezo- 
nanță cinefilă: Humphrey Bogart 
ema red 1952), Katharine Hepburn (O 
se revoltă — 1936), Clark Gable 
(S-a întâmplat într-o noapte — 1934), 
Jack Lemmon (Prima pagină — 1974), 
Faye Dunaway (Network) sau Robert 
Redford (Toţi oamenii președintelui), 
pentru a da numai câteva exemple. 
A venit și rândul Juliei Roberts și al 
lui Nick Nolte să întruchipeze reporteri 
în această comedie semnată de Charles 
Shyer, cuplul lor aflat în relaţie de riva- 
litate profesională amintind de alte pe- 
rechi de ziarişti care își pun reciproc 
bete-n roate, dar se iubesc precum Do- 
ris Day-Clark Gable în Favoritul profe- 
soarei (1958) sau Bette Davis-George 
Brent în O temele prima pagină 
(1935). Ca și în mai vechile filme citate, 
putem vedea că femeile nu sunt mai 
prejos decât bărbaţii atunci când e 
vorba de asumarea riscurilor, de tenaci- 
tate și nu în ultimul rând de șmecherie, 
toate puse în slujba dezvăluirii unor 


@ Julia Roberts, Nick Nolte 


sy 


Charlene 


k 


Reporteri-detectivi 


ÎNCURCĂTURILE 


adevăruri nu prea comode. Ideea de- 
raierii unui tren ca indiciu de ajungere 
la o scandaloasă afacere de corupţie nu 
e prea ingenios pusă în pagină, drama- 
turgic vorbind. Peripeţiile cuplului for- 
mat accidental prin întâlnirea pe „ace- 
lași fir“ al anchetei mizează nu atât pe 
suspans cât pe umorul șicanelor reci- 
proce pe care și le fac cei doi pentru a 
ajunge (de unul singur, firește) la răul 
disimulat în spatele accidentului. 
Originalitatea nu-i dă afară din casă 
nici pe. scenariștii care ne telefonează 
happy-end-ul înainte de prima jumătate 
a filmului, când durul și versatul repor- 
ter îi trimite tinerei lui colege un căţel. 
Savurăm însă unele replici scrise cu 
acea vervă bine plătită a dialoghistului 
hollywoodian și ne face plăcere s-o re- 
vedem pe Julia. Roberts, relaxată, ele- 
garta și cuceritoare. Cred că și fanii 
ostului om bogat-sărac Nick Nolte ar 
avea ceva motive de satisfacție, dacă 
nu cumva se numără printre inamicii 
fumatului în exces. 
Dana DUMA 


I love trouble e Producție: SUA, 1994, 
Hollywood Pictures e Regia: Charles 
Shyrer e Scenariul: Nancy Meyers și 
Charles Shyer e Imaginea: John Lin- 
dley e Cu: Julia Roberts, Nick Nolte, 
Robert Loggia, Marsha Mason e Distri- 
buit de: FRomâniafilm 


` TĂCEREA O pizza nebună, 


nebună, nebună... 


PIEILOR 


ând, după Instinct pri- 

mar și după Atracţie 

fatală cineva — pus pe 

șotii — a avut ideea 

unui film „echidistant“, 

căruia i-a zis instinct 
fatal, nu m-am speriat, filmele aces- 
tea (tot mai) polițiste care au inva- 
dat, de la o vreme încoace, piaţa ci- 
nematografică, au în ele și sâmburi 
de parodie, așa cum soldaţii au în 
ranițe bastoane de mareșal. Când, 
însă, după Tăcerea mieilor (cu Os- 
car-urile aferente) vine Tăcerea piei- 
lor ești gata-gata să intri în panică. 
Noroc că pelicula lui Ezio Greggio 
evită încă de la început dubiile, 
chiar dacă — sau tocmai pentru că? 
— pe T shirt-ul agentului F.B.I. 
scrie, negru pe alb, Jo Dee Fostar 
(deci nu chiar Jodie Foster). Gândită 
ca o comedie stupidă, aiurită, ea 
dialoghează amical cu zeci — sute? 


= 


aaa 


+ = 


HENBEEEEEEEEEELEEEEELLEEELEBEBELELEEEBEEEE 
z JUDGE 


á ` JUDECĂTORUL 


@ Johnny Depp 


CRIMĂ Un fiasco cu lustru 
CONTRA 
CRONOMETRU 


V 


ată un film care nåzuieste să 
iasă din tiparele thriller-ului 
printr-un pariu interesant: no- 
'uăzeci de minute de acţiune 
propriu-zisă suprapuse per- 
fect peste cele nouăzeci de 
minute ale duratei sale. Sigur că și 
asta s-a mai văzut pe ecran (dacă 
ne piece numai la Frânghia lui 
Hitchcock) dar ambiția de a încerca 
ceva nou e demnă de toată stima. 
Totul sună foarte promiţător, mai 
ales dacă privim și numele din dis- 
tribuţie și pe cel al regizorului, bu- 
nul meșteșugar John Badham (Fe- 
bra de såm seara, Scurt circuit, 
Ca o -pasăre pe sârmă etc.) 
Numai că povestea ce ar fi trebuit 
să exercite o extraordinară presiune 
a timpului ne lasă până la urmă im- 
presia de regretabilă pierdere a lui. 
E greu de acceptat convenţia că 
niște complotiști care vor să elimine 
un candidat la postul de guvernator 
recurg la primul venit în gară, răpin- 
du-i fiica și silindu-l să apese pe tră- 
gaciul unei arme. „Omul în situaţie 
limită“ Johnny Depp nu pare nici el 
prea convins de premisele intrigii 
și-și ascunde nedumerirea după 
ochelari cu rame de sârmă care-l 
fac să pară și mai adolescentin. 
Răul de serviciu Christopher Walken 


— de filme hollywoodiene, de la 
Psycho la Tăcerea miellor. În ultimă 
instanță, Tăcerea pieilor este o mare 
păcăleală, adresată încruntaţilor 
care simt nevoia să ia totul în serios, 
până și subiectul unui film. Nu te 
mai miră nimic în filmul lui Greggio: 
nici faptul că — pentru anihilarea 
unui periculos pat sei psihopat — se 
ajunge într-un azil cu „maniaci in- 
credibil de răi“, nici faptul că fioro- 
sul Dr. Animal Canibal Pizza obis- 
nuiește să-și garnisească mâncarea 
favorită cu părţi din corpurile victi- 
melor sale, nici faptul că detectivul 
Martin Balsam este (era) chiar Mar- 
tin Balsam, în contextul unei distri- 
butii la rândul ei crazy, cu regizori 
ca Mel Brooks, John Landis, John 
Carpenter, Joe Dante, Rudy De 
„Luce, Dom Deluise, John Astin si 
` Ezio Greggio la un loc, uneori pen- 
tru un singur foc (de artificii). Nimic 
nu scapă demersului ironic: nici 
„gag"-ul cu picior peste picior oferit 
de Sharon Stone în Basic instinct, 
nici deghizările unui Robin Williams 
din Mrs. Doubtfire, nici „cuvertura“ 
de bani din nere indecentă, 


preluată de la Demi Moore de către 
Charlene .Tilton, Jane, care se face 
tot mai mică în Tăcerea Ý 
până... piere... Nici personajul Las- 


ru e nici el prea convingător în or- 
ganizator de asasinate politice. Am 
receptat cu mai mare interes reintâl- 
nirea cu doi actori în mare vogă în 
anii '70, Marsha Mason (Adio, dar 
rămân cu tine, Capitolul al doilea) și 
Peter Strauss (Om bogat, om sărac, 
Blândețea li) care înfruntă cu 
eroism două partituri destul de ina- 
bil scrise. Tristeţea revederii lor 
într-o astfel de situaţie întregește 
impresia generală de fiasco. Un 
fiasco cu lustru (păcat de imaginea 
R dar nu mai puţin regreta- 
bil. 


D. D. 
——————— 


Nick of Time e Producţie: SUA, 
1996, Paramount Pictures e Regia: 
John Badham e Scenariul: Patrick 
Sheane Duncan @ imaginea: Ray H. 
Wagner e Cu: Johnny Depp, Chris- 
topher Walken, Marsha Mason, Pe- 
ter Strauss e Distribuit de; Media 
Pictures International 


sie nu scapă de „critică“, e prezent 
în viziunile Doctorului Animal, vi- 
ziuni care, ca și ambianţele de la 
motelul Cimitirului, te duc cu gân- 
dul, desigur, spre Twin Peaks. Să te 
mai miri că vacile fac cucurigu, că 
la un moment dat cântă Pavarotti și 
că, în final, se dovedește că Jo nu-i 
Jo, că Jane nu-i Jane, că fiecare — 
scoțându-și masca — e altceva, și 
că victimele ucigașului psihopat nici 
măcar n-au murit? La acel punct al 
„acţiunii“ apare și Hitchcock; dar... 
nici el nu-i el, şi atunci ai revelaţia 
că păcălelile te-au cam obosit, ca 
orice discurs fără semne de punctu- 
aţie. Dar Ezio Greggio, regizorul de 
origine italiană, nu ar fi putut face 
acest prim film la Hollywood dacă 
nu i-ar fi iubit pe Hitchcock şi pe 
Mel: Brooks... 


Călin CĂLIMAN 


The Silence of the Hams. e Produc- 
ție: S.U.A., 1994. e Scenariul şi re- 
gia: Ezio Greggio. e Imaginea: Jac- 
ues Haitkin. e Cu: Billy Zane, Dom 

eluise, Charlene Tilton, Joanna 
Pacula, Shelley Winters, Martin Bal- 
sam, Rip Taylor, Ezio Greggio. e 
Distribuit de: Q.C.B. 


amag 

k 
T 

f 


DREDD — 


Apocalipsa 
după Stallone 


e apropiem de sfârșitul 
mileniului şi viziunile 
apocaliptice şi posta- 
pocaliptice încep să se 
înmulțească pe ecrane. 
Am văzut și noi în ul- 
tima vreme o lume acoperită de ape 


(Waterworld) sau gata să fie cuce- 


@ Sylvester Stallone 


rită de forțele răului (Patrula invinci- 
bilă, Ultima bătălie de exemplu). 
Sfârșitul lumii a devenit un specta- 
col pus'în scenă cu mai mult sau 
mai puțin talent. lar originalitatea 
devenit floare rară. i 


În Judge Dredd, într-un oraş su- 
prapopulat în care mișună răufăcă- 
torii, legea e făcută de EL — judecă- 
torul. Un nou rol de dur pentru Stal- 
lone. De data aceasta inspirat 
dintr-o serie de benzi desenate care 
are mii de fani în întreaga lume. Po- 
vestea contează prea puţin — răii 
vor încerca să împiedice aplicarea 
bgi: semănând dezordinea și vrând 
să stăpânească lumea. Dar binele va 
învinge. 


Interesant este modul în care se 
creează atmosfera orașului viitoru- 
lui, aducând uneori cu Blade Run- 
ner, dar fără a pretinde că are pro- 
funzimea acestuia. Ceea ce este 
onorabil la urma urmei. Pentru că 
regizorul debutant Danny Cannon 
își respectă promisiunile inițiale: un 
film-spectacol pentru amatorii genu- 
lui (şi mărturisesc că am petrecut o 
oră si jumătate cu plăcere în sala de 
cinema) și nu o lirică meditaţie des- 
pre lumea viitorului. În același timp 
și o apariție surpriză — Max Von 
Sydow departe de creaţiile din fil- 
mele lui Bergman, în rolul unui ju- 
decător care se sacrifică pentru bi- 
nele societății. 


Rolland MAN 


Judge Dredd e Producţie: Edward 
R. Pressman/ Cinergi Pictures, SUA, 
1995 @ 
Scenariul: William Wisher și Steven 
E. de Souza, după benzile desenate 
create de Jon Wagner și Calos Ez- 
querra e imaginea: Adrian Biddle e 
Cu: Sylvester Stallone, Armand As- 
sante, Diane Lane, Joan Chen, Jur- 

n Prochnow, Max Von Sydow e 

istribuit de Ecran XXI 


a: Danny Cannon e - 


Concurs cu premii 
organizat de 
NOUL CINEMA 
în colaborare cu 
GUILD FILM 
ROMANIA 
ediţia a VIl-a 


i Vă propunem un concurs în nu- 
mai două etape, cu întrebări ce se 
referă la filmele Obsesie, Operaţiu- 
nea Broken Arrow si  Dunsten 
Checks in, dar şi articole apărute în 
revista noastră. În afara obiectelor 
promoţionale puse la dispoziţie de 
Guild Film România mai oferim 
două premii în valoare de 50.000 
lei. Pentru ai răspunde corect urmă- 
riti aceste filme şi citiți cu atenţie 
numerele 4 şi 5 ale revistei noastre. 
Răspunsurile pentru cele două 
etape pot fi trimise împreună, în 
acelaşi plic, însoţite de taloanele 
decupate, până la 20 iunie (data 
poştei). Reamintim că trebuie decu- 
pat numai talonul, chestionarul pu- 
tând fi copiat din revistă. i 


NUMELE 


PRENUMELE .... 


PROFESIUNEA 


Etapa a avua 


1. Cum se nummeşte primul film 
făcut în America de regizorul John 


2. Ce film a făcut din John Tra- 
volta un idol? 


3. Care este data primei proiec- 
ţii cinematografice în România? 


New York-New York 


ERFORMING ARTS OF ROMANIA 


Tăcerea mieilor a fost cu patru ani în urmă cel dintâi film ameri- 


can programat să ruleze pe ecranele noastre simultan cu premierea M-am aflat A festival dedicated to the music, dance and theatre of Romania 
sa la Oscar. De atunci ne-am obişnuit să fim la zi cu marile produc- la New York 
ţii hollywoodiene. Un popas american îți prezintă însă o cu totul altă la invitaţia After Ceausescu 

realitate. Fundaţiei 


M actual al indus- 
triei cinematografice din Statele 
Unite văzut de la fața locului este 
caracterizat de o criză de suprapro- 
ducţie ce a condus însă, paradoxal, 
la creșterea costului de realizare al 
filmelor. Dacă în urmă cu 15 ani un 
fiim mediu se ridica la 15 milioane 
USD și lansarea la încă 7, acum 
costul său este de 36 milioane iar 
al lansării de 17. Superproducţiile 
necesită investiții de peste 70 mi- 
lioane putând ajunge ca în cazul 
Waterworld la 200 milioane. În ace- 
lași timp numărul mare al premie- 
relor lansate de Majors, reduce 
prezența pe ecrane a fiecărui film, 
limitându-i încasările. Producătorii 
pot conta astfel numai pe primul 
weekend al difuzării filmului, când 
se poate recupera în medie 45% 
din investiţii, restul urmând să fie 
acoperit din difuzarea externă și 
din vânzarea respectivelor casete 
video. Tot la începutul anilor '80 
marile studiouri produceau laolaltă 
între 15 și 20 de superproducții ce 
acopereau și costul producţiilor 
medii. Acum acest număr de pre- 
miere revine unui singur studio, 


e Din Color 
of a Brisk 
and Leaping Day 
vă putem oferi doar 
această imagine alb-negru 


CONCURS 
ediţia a VII-a 


care însă în loc să câștige, pierde, 
dată fiind creșterea imensă a cos- 
turilor. Cum supraproducția de 
filme nu poate fi aruncată în ocean 
așa cum s-a întâmplat în trecut cu 
supraproducția de alimente, voci 
dintre cele mai autorizate fac apel 
la conducătorii studiourilor să re- 
ducă numărul de filme. Dar aceștia 
se află sub presiunea puternică a 
vedetelor, regizorilor, scenariștilor 
cu cotă mare la box office (v. și nr. 
11/95, p. 24) și care nu doresc să 
renunţe la câștigurile imense ce le 
obțin. La rândul lor, studiourile nu 
pot renunţa la valorile pe care, în 
fond, tot ele le-au construit. Un 
cerc vicios. 


Taa această bătălie, care 
se duce pe față, reprezintă însă 
doar partea vizibilă a icebergului. 
Cea (oarecum) nevăzută este susti- 
nută de o adevărată armată de ci- 
nefili răspândiți pe tot teritoriul 
Statelor Unite. Datorită noilor faci- 
lități tehnice tinerii pot face cu bani 
puţini filme pe 16 mm. Dacă își gă- 
sesc un distribuitor, un producător 
sau un studio ce apreciază că me- 
rită riscul, aceștia plătesc copierea 
lor pe 35 mm și operaţiunea lansă- 
rii filmului pe rețeaua comercială 
sau în festivaluri începe. 

El Mariachi al lui Roberto Ro- 
driguez, care a costat doar 7 000 
dolari, a fost preluat de studiourile 
Columbia. Filmul și-a câștigat 
faimă în marile festivaluri euro- 
pene, ceea ce a determinat același 
studio să comande regizorului un 
remake conceput din start pentru 
marele ecran. Așa a apărut Despe- 
rado. Miticul Pulp Fiction care a 
costat numai 8 milioane USD a rea- 
lizat încasări de peste 80 milioane. 
Acești cineaști din umbră, ‘dar ex- 
trem de activi, au devenit pepiniera 
gratuită de talent a marii industrii 
cinematografice. Trecerea de la 
anonimat la celebritate funcțio- 
nează în cadrul dinamismului și fle- 


'xibilităţii specifice societății ameri- 


cane, ca un mecanism de maximă 
eficienţă. 

Mai tânăra Companie Miramax a 
lansat astfel anul trecut 42 de ase- 
menea filme — denumite „indie“ 
(prescurtare de la atributul „inde- 
pendent“ al acestor cineaști) din- 
tre care doar șapte reprezentau o 
producţie proprie (din care Smoke, 
Four Rooms, The Crossing Guard). 
O companie rivală mai mică, Gra- 
mercy a reușit cu numai două filme 
cu no buget să-și consolideze un 
prestigiu profesional internaţional 
asigurându-și chiar beneficii. Este 
vorba de excelentul Suspecţi de 
serviciu de Brian Singer (v. nr. 
7/95; p. 6 şi nr. 2/96 p. 11) și de 
Doom Generation de Gregg Araki 
(v. și nr. 11/95, p. 22—23). 


(i căruia îi revine meritul 
de a fi intuit acest potenţial secret 
de talente este Robert Redford. 
Chiar atunci, la începutul anilor '80, 
Hollywoodul se preocupa doar de 
apariția în producţie de serie a vi- 
deocasetelor si căuta, cu febrilitate 


Culturale Române 
de a participa 
la un colocviu 
la Lincoln 
Center 
privind 
cultura română 


după 
decembrie 1989. 
Dezbaterea 
a avut loc 
în Auditorium 
Bruno 
Walter 
la 27 martie. 


A discussion of Romanian arts issues 


President, Romanian Cultural Foundation 


Editor-in-Chief, The New Cinema 


Andrei Plesu (Moderator) 
Romanian Minister of Culture, 1990-1991 


Panelists: 


Augustin Buzura 


Adina Darian 


Alex Leo Serban 
Critic, journalist 


Andrei Serban 
Director _ 


& Omul din cimitir de Michele Soavi lansat 
de mini-compania October ce susține producțiile 
„horror — de artă“. Tot ea a difuzat Cronos 
(v. nr. 11/93, p. 10) și The Addiction (v. nr. 3/95, p. 11) 


şi în panică, căile de a asimila în 
folosul industriei cinematografice 
noua tehnică. Atunci, în aprilie 
1980, l-am întâlnit pe Robert Red- 
ford care mi-a vorbit cu o adevă- 
rată pasiune civică despre institutul 
abia creat pe proprietatea sa recent 
cumpărată în statul Utah și numit 
Sundance după numele personaju- 
lui care-l lansase ca supervedetă 
mondială în 1969. După doi ani, 
Redford crea aici primul festival din 
Statele Unite destinat exclusiv tine- 
rilor la primul sau la al doilea film. 
La Sundance s-au lansat majorita- 
tea cineaștilor independenţi ameri- 
cani care au ajuns să fie cunoscuţi 
pretutindeni: Rockwell, Rodriguez, 
Tarantino, Allison Anders, Gus Van 
Sant, Todd Haynes, Abel Ferrara, 
Gregg Araki și mulţi alții. 
Prestigiul festivalului a crescut 
considerabil. Ediţia din ianuarie a 
avut peste 10.000 de participanți. 
Un premiu la Sundance este o 
carte de vizită ce asigură intrarea la 
marile festivaluri europene, soco- 
tindu-se că fata ascunsă a filmului 
american aici iese la lumină. 
Unul dintre cele mai apreciate 
filme a fost Color of Brisk and Lea- 
ping Day de Christopher Munch. 


Acţiunea se petrece la sfârșitul ce- 
lui de al doilea război mondial. 
Eroul este un american de origine 
chineză care se dedică menținerii 
unei linii de cale ferată. „Imaginea 
îți taie respirația“ notează criticul 
Gavin Smith, comentând premiul 
ce a revenit operatorului Rob Swe- 
eney, care cum spun specialiștii a 
pătruns cu acest prim film în eșalo- 
nul de frunte al profesiei. 

Între cele mai apreciate filme 
s-au numărat și Days of Heaven de 
Terence Malick, Days of Being 
Wilde de Wong Kar Wai (v. și nr. 
3/96, p. 33). Noile generaţii de regi- 
zori de origine italiană nu au lipsit. 
Big Night de Stanley Tucci și 
Campbell Scott. reia firul emigran- 
ţilor italieni: doi parteneri încearcă 
să deschidă un restaurant. Percep- 
tie comică asupra unui eșec. Wel- 
come to the Dollhouse de Todd 
Solonz împreună cu documentarul 
Troublesome Creek: a Midwestern, 
de Jeanne Jordan și Steve Ascher 
= obţinut marele premiu al Juriu- 

i. 


j Sun nume și filme pe care 
foarte puţini dintre noi le vor putea 


rmata din umbră 


Fermecătoarea 
ușurință 
a firii — 

Chungking 


vedea și aprecia. De reţinut este că, 
în patria filmului comercial, există 
un cinema „de artă și experiment“ 
îm sensul european al termenului, 
ce cultivă povestiri și stiluri sofisti- 
cate fără să se supună strictelor ti- 
pare hollywoodiene din ce în ce 
mai mult repudiate de critica ame- 
ricană, în ciuda succeselor de casă 
repurtate. S-ar purtea spune că ci- 
nematograful Underground, iniţiat 
în anii '60 pe Coasta de Est, a rodit 
în acest răstimp pe tot cuprinsul 
Americii, ieșind treptat la lumină. 
Şansa acestor filme de a fi proiec- 
tate în sălile de spectacol fiind din 
ce în ce mai mare. Dacă azi se vor- 
beste de „Hollywood după Taran- 
tino“, el nu este singurul regizor 
care să fi deschis noul curs. 
Am putut vedea la New York, în 
down town, într-una din sălile com- 
plexului Angelika ce își asumă în 
cunoștință de cauză difuzarea unor 
filme de avangardă, mult discutatul 
şi aclamatul Chungking Express de 
Wong Kar Wai, american de origine 
chineză, din Hong Kong, (v. și nr. 
3/96, p. 32). Filmul său este o în- 
cântare. De la originea asiatică 
moștenește acel spirit de observa- 
tie al detaliului şi retorica repetiției 
unor gesturi diurne care prin acu- 
mulare capătă semnificaţii unice 


ceput. Când în 1990 ei obțineau cu 
Burton Fink Palme d'or la Cannes 
(bravo pentru TVR 1 care l-a difu- 
zat în luna ianuarie; bravo tradițio- 
nalului Cannes de a se afla mereu 
de partea avangardei, cum a fă- 
cut-o și în 1994, onorând cu același 
trofeu Pulp Fiction), ei erau deja la 
al patrulea film după ce debutaseră 
cu scurtmetraje horror. În martie 
rula la New York ultimul lor film 
Fargo (între timp, premiul pentru 
regie la Cannes). 

Tehnica reducerii la absurd a tot și 
a toate funcționează fără greș. La 
început autorii te induc în eroare. 
Primele secvențe se desfășoară în 


În patria 
filmului comercial 
există un cinema 

„de artă şi experiment“ 
în sensul european 
al termenului, 
care 
nu se supune strictelor 


tipare hollywoodiene. 


registru realist. Te poti crede la un 
film de Elia Kazan. Dar repede rea- 
litatea glisează parcă în fata unor 
oglinzi deformate. Astfel relatarea 
unei răpiri și a crimelor ce i-au 
succedat in realitate în localitatea 
pe nume Fargo e văzută în tot ab- 
surdul, metamorfozat de la sine în 
ridicol. Umorul atroce devine în ca- 
zul dat cu mult mai moralizator de- 
cât o morală tradiţională. 

Felul cum ei au schimbat percep- 
tia asupra cinematografului se da- 
torează în primul rând acestui nou 
tip de umor. Orice fapt e relatat cu 
detașare ca într-un banc sec. Asal- 
tată de atâtea drame și tragedii in- 
tens mediatizate, societatea parcă 
nu mai poate lua în serios viața, 
spre a o suporta. Combinația dintre 
suspensul horror și comic dă spe- 
cificul acestui nou tip de cinema, 
exprimând un alt fel de a vedea 
viața. 

De altfel și pentru Tarantino totul 
devine „funny“. Filmul său preferat 
la cinci ani era Abbot și Costello îl 
întâlnesc pe Frankenstein. Oroarea 
și comedia vor rămâne mereu cele 
două fețe ale unei aceleiași stări. 
Tarantino spune: „Nu cred că este 
posibil ca ceva să fie prea cara- 
ghios. sau că o scenă poate fi prea 
tare. Ceea ce îți provoacă teamă se 
înlănțuie mereu cu ceea ce te 
amuză. Dacă aș fi înregistrat reac- 


amintind pe alocuri de Satyajit Ray. 
Dar ritmul e american. lar gesturi 


€ Michael Mann — regizor, producător şi scenarist a 
sau întâmplări comune sunt redate debutat și el în cinema atras fiind de filmul de artă în cheie proiectează Rezervoir Dogs (un ex- 


tia publicului dintr-o sală unde se 


horror. Numeroase secvenţe din ultimul său film Heat amin- 


a tra dur gangster story n.n.) ai crede 
tesc de această pasiune. In fotografie Ashley Judd, : 


cu o asemenea prospețime și inge- € ster sto > 
că spectatorii asistă la o comedie“. 


nuă inventivitate încât ai impresia 


că descoperi cinematograful pentru 
prima dată. Poate că cea mai tâ- 
nără dintre arte găseşte prin privi- 
rea noilor generații de cineaști noi 
resurse de expresivitate. O nouă 
naştere. 


A, fi cred nedrept să con- 
chidem această perspectivă asupra 
noului cinema american văzută de 
la ea de acasă, fără să amintim de 
cei doi gemeni teribili Joel și Ethan 
Coen (ajunși la 41 de ani) care nu 
sunt deloc străini de acest nou în- 


Al Pacino și Robert De Niro 


Întrebaţi care este cea mai nega- 
tivă idee care au avut-o vreodată, 
frații Coen au răspuns: 

— Ethan: Agenţia de Talente 
Adolf Hitler. 

— Joel: ... asta în cazul în care 
familia Hitler s-ar fi mutat la Pasa- 
dena la început de secol și Adolf 
s-ar fi născut la Hollywood. 

— Ethan: de fapt nu este o idee 


“atât de tâmpită! 


— Joel: Da, dar dificil de finanțat! 


(Continuare în pag. 35) 
Adina DARIAN 
9 


- 


P esimiştii scriu de ani de zile despre dificultă- 
tile financiare ale industriei cinematografice brita- 
nice. Am citit zeci de astfel de articole în presa in- 
ternaţională. Optimiştii preferă să vadă filmele pro- 
duse aici şi să scrie despre ele. În ultimii ani cine- 
matograful britanic a triumfat în festivalurile inter- 
naţionale, confirmând valoarea unor cineaşti deja 
consacraţi (Ken Loach, Mike Leigh, Neil Jordan, Te- 
rence Davies, Kenneth Branagh, Peter Greenaway 
sunt nume deja cunoscute cinefililor din întreaga 
lume) sau impunând nume noi (Chris Newby, Antonia 
Bird, Michael Winterbottom, Sally Potter, Danny 
Boyle). 


„Este perioada cea mai bună 
a cinematografiei britanice!“ 


îmi spune DI. Derek Malcolm, preşedintele Fl- 
PRESCI, în cursul unei lungi și incitante conversații 
pe care o avem la redacţia cotidianului The Guar- 
dian, unde este titularul rubricilor de film. 

E chiar o perioadă mai interesantă decât glorioasa 
epocă Free Cinema? — îl întreb. Ei bine, da, mi se 
răspunde. Pentru că operele apărute în ultimii ani 
sunt de o diversitate stilistică uimitoare, impunân- 
du-se nu numai atenţiei criticii, ci și publicului larg. 
În 1994, de exemplu, în fruntea box-oftice-ului s-a si- 
tuat o producţie britanică, Patru nunţi și o înmor- 
mântare de Mike Newell, lucru care nu se mai întâm- 
plase din anii '70. Există mari șanse ca acest lucru să 
se repete în 1996, judecând după rezultatele înregis- 
trate în primele săptămâni de Trainspotting, cel de al 
doilea film al tânărului regizor scoțian Danny Boyle, 
care s-a afirmat încă de la debut, cu Shallow Grave, 
film care a făcut turul festivalurilor în 1994 și 1995 și 
care a realizat încasări uimitoare pentru o opera 
prima, având în distribuţie actori necunoscuți. 

Shallow Grave era un impecabil exerciţiu de stil. 
Povestea: trei tineri care locuiesc în același aparta- 
ment dau un anunț la ziar pentru a subînchiria o ca- 
meră rămasă liberă în locuinţa lor. Candidaţii care se 
prezintă sunt supuși la tot felul de probe trăznite. 
Acceptă în sfârșit un misterios personaj care va muri 
la numai câteva zile după ce se mută, lăsând în urma 
sa o valiză cu un milion de lire sterline. Tentaţia e 
mare: cei trei se vor descotorosi de cadavru pentru a 
rămâne cu banii. Ceea ce urmează e un fel de Rapa- 
citate, adaptată la realitățile anilor '90. Neîncrederea 
se strecoară încet-încet între îmbogăţiţii. peste 
noapte. Fiecare vrea totul doar pentru sine. Prietenia 
se transformă în ură. Pofta de bani ia forme clinice, 
nici un mijloc nu e socotit prea josnic pentru a pune 
mâna pe „comoară“. Deznodământul e tragi-comic și 
surprinzător, banii schimbându-și proprietarul în ulti- 
mul minut. 


` Ritmul cinematografic e alert, iar culorile sunt utili- 
zate adesea într-un mod original, definind un film 
modern atât prin structura “scenariului, cât și prin 


cea a montajului. Remarcabil mi se pare că Boyle se | 


fereşte să-şi judece personajele, nedorind o peliculă 
didactic-moralizatoare. Dar spectatorul poate extrage 
o morală în final. Filmul funcționează astfel și ca un 
divertisment, dar și ca fabulă morală, de parcă reali- 
zatorul ne-ar spune: „Sper să vă distraţi bine și, dacă 
vreţi, puteţi trage şi concluzii”. 

A 


| si mai interesant este Veba poves- 
tea unui grup de drogati din Edinburgh. Titlul este 
destul de greu de tradus, un trainspotter fiind un tip 
care nu prea are ce face în timpul liber, și atunci 
merge la gară pentru a verifica dacă trenurile vin și 
pleacă la orele fixate. În cazul acestui film, persona- 
jele nu fac așa ceva, termenul devenind generic pen- 
tru o anumită parte a tineretului debusolat, care-și 
pierde vremea, fără a ști ce vrea să facă, trăind doar 
pentru a trăi. Eroii merg la bar, se îmbată, se în- 
caieră, discută fără rost, fac amor si se droghează. 
Amintind câteodată de fantezia dezlânţuită a lui Oli- 
ver Stone din Născuţi asasini, fără a fi însă la fel de 
incisiv critic la adresa societăţii contemporane, filmul 
a dezlănțuit vii polemici. 

Cea mai mare parte a criticii l-a salutat, conside- 
rându-l o certă reușită. Doar câţiva comentatori, care 
doresc să pară originali cu orice preț, l-au atacat ve- 
hement. Dacă ar fi avut argumente, dacă ar fi propus 
o lectură inedită a filmului, discuţia ar fi putut fi inte- 
resantă. Dar unica acuzaţie pe care o aduceau era că 
pelicula prezintă lumea drogului ca pe o lume atră- 
gătoare și că riscă să-i corupă pe tineri. O lume atră- 
gătoare? Nici gând. E de ajuns să mă gândesc la o 
singură secvenţă: unul din personaje scapă cheile în 
toaleta murdară a unui restaurant. Va încerca să le 
recupereze, băgând întâi o mână după ele. Apoi, ha- 
lucinând sub influența heroinei, va plonja în toaletă, 
închipuindu-și că înoată în apa mării, iar imaginile 
de pe ecran sunt cele din mintea sa. În cadrul urmă= 
tor iese din apa murdară a toaletei ținând cheile în 
mână. Am mai putea adăuga coşmaruri în care un 


10 


Londra- Dublin 


E 


copil cu gâtul tăiat merge pe tavanul încăperii sau în 
care personajele au impresia că se află în sicrie. Se 
simte cineva atras să consume droguri după astfel 
de imagini? Mă îndoiesc. 

Stilul suprarealist al unor secvenţe contrastează vi- 
zibil cu jocul cât se poate de natural al actorilor, 
creând o senzație stranie spectatorului. Punctul de 
plecare este un roman semnat de Irvine Welsh, un 
best-seller reeditat cu ocazia premierei filmului. Ac- 
țiunea cărții era plasată în anii '80. Boyle refuză să fi- 
xeze repere temporale, considerând că „filmul este 
contemporan la modul general“. În coloana sonoră 
pot fi auzite piese celebre din anii '60—'70 interpre- 
tate de Lou Reed și Iggy Pop, apoi muzică de dans 
din anii '80, dar și succese de ultimă oră din aria 
pop-ului britanic, cu Pulp și Blur. (În paranteză fie 
spus, în paralel cu afirmarea tot mai puternică a ci- 
nematografului britanic, și muzica rock de aici cu- 
noaște un reviriment, topurile din întreaga lume fiind 
dominate de grupuri precum Oasis, Pulp sau Blur). 


Autorul cărții inspiratoare este mulțumit de rezul- 
tat. și nu consideră că filmul — care a modificat mult 
din substanța romanului — i-a trădat intenţiile: „Cred 
că e un film pe care mulți l-au așteptat. Pentru că 
ne-am săturat de tipul de filme care, precum Patru 
nunţi și o înmormântare, prezintă o imagine falsă și 
superficială a lumii în care trăim. Vrem și altceva, 
ceva care să ne aducă în fata ochilor realități sociale 
și culturale care avem tendinţa să le ignorăm." 

Există însă multe pelicule britanice care încearcă 
să facă acest lucru. Nu cu același succes. Trainspot- 
ting este un exemplu de film care reușește să creeze 
un discurs cinematografic ambițios accesibil publi- 
cului larg. Dna Geraldine Higgins, de la Departa- 
mentul film al British Council,imi oferă un catalog al 
producţiei britanice din 1995, pentru a-mi putea face 
o idee despre diversitatea ei. Răsfoindu-l împreună, 
constatăm cât de puţine filme de aici ajung în 
România, unde sunt cunoscute doar câteva dintre 
cele realizate în coproducție cu Statele Unite. În ca- 
talog putem număra 60 lungmetraje si peste 100 
scurtmetraje, unele dintre ele extrem de interesante. 


O coproducție Marea Britanie — SUA este, de 
exemplu, Restoration, apărut pe ecranele londoneze 
în acelaşi timp cu Trainspotting. Dar în timp ce fil- 
mul lui Danny Boyle era un imens succes, fiind pro- 
gramat în- majoritatea cinematografelor, Restoration 
nu a încântat publicul. După numai o săptămână de 
la premieră numărul cinematografelor în care rula 


o Tinerii din filmele lui Danny Boyle 
au probleme cu drogurile 
și cu alcoolul (Trainspotting) 
sau încearcă să se descotorosească 
de un cadavru (Shallow Grave) 


aproape s-a înjumătăţit. Cred că publicul avea drep- 
tat 


e. 

Regizat de americanul Michael Hoffman si avån- 
du-i în distribuție pe Robert Downey jr., Sam Neill, 
Meg Ryan, David Thewlis și Hugh Grant, filmul este 
adaptarea unui roman semnat de Rose Tremain, care 
istorisește aventurile unui tânăr student în medicină 
atras de viața la curtea regală în perioada Restaura- 
tiei. Ceea ce i se poate reproşa regizorului este fap- 
tul că el nu reușește să stăpânească materialul, im- 
punând o viziune unitară. Prima jumătate a filmului 
este absolut superbă, interesantă atât sub aspect 
dramaturgic — întorsăturile naraţiunii fiind adesea 
surprinzătoare — cât și, mai ales, din punct de ve- 
dere vizual. Fastul scenografic (Oscar '95 pentru de- 
coruri și costume), complicatele mișcări de aparat 
amintesc de cele mai bune filme ale lui Greenaway. 
Brusc însă, la jumătate, intrăm parcă într-o melo- 


|! 


dramå hollywoodianå dintre cele mai insipide, fie- 
care minut trece tot mai greu, de parcå spectatorii ar 
trebui så răscumpere greșeala de a fi îndrăgit prima 
parte. Nu lipsește nici finalul moralizator, dar publi: 
cul este deja prea obosit pentru a-i mai da vreo aten- 
ție. 

Nu m-am putut abține să nu fac o comparaţie cu 
unul din succesele anului trecut, Nebunia regelui 
George, de Nicholas Hytner (vezi și nr. 6/95), tot un 
film „în costume“, dar realizat cu un buget mai mic 
şi cu mai puţine vedete internaţionale pe generic. În 
același timp și un film cu mai puține pretenții. Nebu- 
nia regelui era mai mult amuzantă decât un pretext 
pentru lecţii de istorie sau de morală. Ba chiar era 
un film care reușea performanța de a-i mulțumi și pe 
monarhiști și pe antimonarhiști: spectatorii ieşeau 
din cinematograf fără a-și fi schimbat în nici un fel 
concepțiile, iar pelicula le dădea ambelor tabere 
dreptate. 


Înainte de a realiza filmul, Hytner pusese în scenă 
piesa lui Alan Bennett cu același titlu la Royal Natio- 
nal Theatre. De altfel el este un regizor de teatru și 
operă binecunoscut, și în această calitate l-am întâl- 
nit la Londra, unde English National Opera reluase 
montarea sa cu Flautul fermecat de Mozart, un mare 
succes de public, la fiecare reprezentaţie biletele 
vânzându-se cu săptămâni înainte. lar premiera a 
avut loc în 1988! Am regăsit în acest spectacol ace- 
'eași calități pe care le remarcasem și în film: o abilă 
exploatare a spaţiului, atenţia acordată amănuntelor 
semnificative în decor, costume sau gestică, crearea 
de efecte inedite fără însă a face abuz de ele, impre- 
sia de fast mai degrabă sugerată prin mijloace strict 
artistice, și nu prin aglomerarea de decoruri şi cos- 
tume. Un spectacol inteligent, de la care și regizorii 
noștri de operă ar putea învăța câte ceva, fie şi nu- 
mai ce înseamnă cu adevărat un decor funcţional. 
Dincolo de toate acestea și de porumbeii dresați 
care apăreau la fiecare fluierat al lui Papageno, spre 
deliciul spectatorilor, am înţeles că succesul montării 
sale constă și în faptul că — fără a schimba nimic 
din substanța operei — Hytner sugerează că victoria 
lui Sarastro asupra Reginei Nopţii ar fi triumfat ra- 
vonalismului britanic în fața obscurantismului. La 
opt ani de la premieră publicul era încântat și a 
ovaţionat minute în șir. 


Ca lui Hytner — un regizor care își împarte 
activitatea între scenă și ecran (lucrează acum la o 
adaptare cinematografică a piesei lui Arthur Miller, 
Vrăjitoarele din Salem) — nu este singular. Există o 
mișcare continuă în ambele sensuri: regizori de tea- 
tru sunt atrași de cinema, iar cineaști consacraţi își 
încearcă forțele montând o piesă sau o operă. Peste 
numai o săptămână aveam să fiu invitat la Dublin la 
avanpremiera unui nou spectacol semnat Karel Reisz 
la Gate Theatre: O, ce zile frumoase! de Samuel 
Beckett. 

Reisz, un veteran al Free Cinema, a imaginat 
această montare ca pe un film în care fiecare act 
este un lung plan-secvenţă. Cortina este un imens 
ecran de cinema, iar spaţiul de joc e delimitat de o 
margine neagră amintind de contururile aceluiași 
ecran. Un film în trei dimensiuni, în care fundalul e 
constituit de un cer cu câţiva nori extrem de realist 
reprezentaţi, încât ai impresia că se mișcă ușor pur- 
taţi de vânt. Este greu să inovezi în cazul unei piese 
semnate de Beckett, autor dramatic care nu a lăsat 
la o parte nici un amănunt al montării, indicând în 
textul pieselor cu precizie mișcările, decorul, costu- 
mele, accesoriile. lar la Dublin — unde există un fes- 
tival Beckett anual — publicul sancţionează prompt 
orice îndepărtare de la textul original. Reisz a reușit 
această performanţă, spectacolul fiind răsplătit cu 
îndelungi aplauze. A fost ajutat și de Rosaleen Li- 
nehan, o cunoscută actriță irlandeză, care ne-a oferit 
un recital actoricesc de excepţie într-un rol extrem 
de dificil. : ; 

Gate este una dintre companiile teatrale cu o so- 
lidă reputaţie internaţională. Prezenţa lui Reisz pe un 
afiş nu este singura legătură cu lumea filmului, căci 
aici a lucrat si Orson Welles în tinereţe. 

A 


La la Londra, o altă avanpremieră: Maria Stu- 
art de Friedrich Schiller, cu Isabelle Huppert în rolul 
titular. 

Huppert este una dintre actrițele franceze iubite de 
publicul britanic. În aceeași săptămână apăruse pe 
ecran şi La córómonie (v. și nr. 10/95) de Claude 


Chabrol, în care ea juca alături de Sandrine Bon-. 


Sezon perfect 
pentru filmul britanic 


naire sí filmul avusese parte de cronici elogioase 
(cred că nu e lipsit de interes să amintesc că filmul e 
adaptarea unui roman — Judgment in Stone — sem- 
nat de o scriitoare britanică, Ruth Rendell). „Regina 
Isabelle“ titra un cotidian britanic încă înaintea pre- 
mierei, prevestind că Maria Stuart va fi un mare suc- 
ces. După primul spectacol însă, entuziasmul a cam 
dispărut. Pe cât de puternică ne apare personalitatea 
actriței în filmele sale cele mai bune, pe atât de slabă 
este prezenţa ei scenică. Recitându-și tiradele ca un 
automat, ceea ce o face aproape să-și piardă vocea 
spre sfârșit, având și handicapul unui rol într-o limbă 
străină, Huppert e absolut neconvingătoare în rolul 
reginei Scoției. Chiar dacă Maria Stuart a fost cres- 
cută în Franţa, accentul actriţei face Spronpè ininteli- 
gibile replicile. Dar acest amănunt ar fi putut fi trecut 
cu vederea, dacă ar fi fost singurul său punct slab. 
Gesturile ei sunt largi, exagerate, relația cu ceilalţi 


e Un student în 'medicină 

(Robert Downey jr.) atras 

de mirajul curţii regale — 
Restoration de Michael Hoffman 


actori nu e prea bună, pare pierdută în decorul des- 
tul de anost, dar alcătuit din panouri imense. 


Mult mai expresivă era, în rolul reginei Elisabeta, 
Anna Massey, o actriță pe care cinefilii probabil și-o 
amintesc din Frenzy (r. Alfred Hitchcock) sau Pee- 

ing Tom (r. Michael Powell), două dintre cele mai 
interesante filme în care a apărut. Rapel cinefil: Anna 
Massey este fiica lui Raymond Massey, actor cu o în- 
delungată carieră cinematografică, din filmografia 
căruia putem aminti The Scarlet Pimpernel (r. H. 
Young), Under the Red Robe (r. Victor Sjóstróm), 
The' Santa Fe Trail (r. Michael Curtiz), A Matter of 
Lite and Death (r. Michael Powell și Emeric Pres- 
sburger), Arsenic și dantelă veche (r. Frank Capra), 
La Est de Eden (r. Elia Kazan) sau rolul lui Abraham 
Lincoln din două-pelicule — Abe Lincoln in Illinois 
i 3 Cromwell) -ṣi How the West Was Won (r. John 

ord). 

Spectacolul se juca la Royal National Theatre, si- 
tuat pe malul sudic al Tamisei, chiar lângă una din- 
tre cele mai prestigioase instituţii cinematografice — 
National Film Theatre (NFT), Cinemateca britanică. 
O vizită aici este o etapă obligatorie într-un traseu 


cinematografic londonez. Dar despre NFT, muzeele 
şi expozițiile dedicate cinematografului, într-unul din 
numerele viitoare. 


Un itinerar cinematografic londonez nu ar fi com- 
plet însă fără proiecția de vineri de la miezul nopții, 
la cinematograful Prince Charles,a unui film-cult: 
Rocky Horror Picture Show împlinește în acest an 21 
ani. În fiecare săptămână sala a fost plină timp de 21 
ani! Cum se explică acest lucru? Filmul lui Jim Sher- 
man a reușit să capteze întreg spiritul unei epoci. 
Anii '70 sunt acolo, pe ecran, într-un musical paro- 
dic, cu elemente de horror, dar și de kitsch. Un 
kitsch care nu ne deranjează, ci ne amuză. Există 
spectatori care l-au văzut de zeci de ori și care revin, 
știind pe deasupra cântecele, îmbrăcându-se în cos- 
tume care le reproduc pe cele din film. Inainte obiș- 
nuiau chiar să joace scenele de pe ecran în sală. 
Acum direcţia cinematografului a angaa o trupă de 
actori care să o facă. Nu contează că ei nu seamănă 
cu Tim Curry, Susan Sarandon, Barry Bostwick sau 
Meatloaf — interpreții filmului. E mai bine pentru ad- 
ministraţie ca ei să o facă, și nu spectatorii care ar 
putea distruge din greșeală scaunele. Nu se mai 
aruncă făină în sală, ci orez. Se'stropește cu pistoale 
cu apă. Lumea se distrează. Există chiar un proiect 
ca fimu! să cunoască o nouă lansare la scară națio- 
nală. 


Așa cum în City — inima Londrei — poti vedea un 
funcționar englez tipic — melon, umbrelă, imper- 
meabil, costum negru — intrând într-un modern zgâ- 
rie nori, tradiționalul si modernul stau alături și pe 
afișul cinematografic britanic. 


Rolland MAN 


L Regina Angliei (Anna Massey) 
si cea a Scotiei (Isabelle Huppert) 
in Maria Stuart de Schiller 


ROBERT DE NIRO 


ctor, realizator, produ- 
cător (casa lui de pro- 
ducţie se numește Tiri- 
beca), două Oscaruri, 
patru copii, un roem 
rant (Tribeca Grill)... 
52 de ani şi 47 de filme, Robert De 
Niro rămâne unul din actorii-e- 
nigmă ai acestui sfârșit de secol. 
interviurile lui se pot număra pe 
degete și nici unul dintre norocoșii 
jurnaliști nu se poate lăuda că ar fi 
întrezărit ceva din adevărata perso- 
nalitate a actorului. 

Este născut la New York, în au- 
gust 1943. Părinţii — de origine ita- 
liană și irlandeză — erau amândoi 
pictori. Desenele în cărbune ale 
mamei — o femeie frumoasă, ambi- 
țioasă și energică — erau foarte 
apreciate de locuitorii cartierului 
„Mica Italie“ din Bronx unde Ro- 
bert și-a petrecut copilăria (ca de 
altfel și Martin Scorsese, regizorul 
lui preferat). 

„De când mă știu mi-am dorit să 
fiu actor. Ai mei nu m-au influenț: 
lăsându-mă singur să hotărăsc“. La 
16 ani urma cursurile de la Drama- sacru al ecranului. De la Johnny 
tic Workshop. În următorii trei ani, Boy, șmecherul care crede că 
avea să fie elevul Stellei Adler (ce- poate rezolva orice cu un 
lebră profesoară de actorie) și bang-bang de revolver din Mean 
cursant la Luther James Studio și Streets (Străzi lăturalnice — 1973), 
Actors” Studio al lui Lee Strasberg. la obsedatul Rupert Pupkin din 


Tot pe atunci îl cunoaște pe Harvey 
Keitel care îi va rămâne statornic 
prieten. 

Debutul actoricesc și-l face pe 
scenă, în Ursul de Cehov, dar De 
Niro va mărturisi mai târziu că tea- 


leviziunea: „Când eram tânăr mă 
uitam la televizor, la serialele ace- 
lea stupide și-mi spuneam că aș 
putea să joc mai bine decât mulţi 
dintre actorii aceia. Totul ținea de 
încrederea în sine. Numai că eu nu 
aveam chef să devin actor de se- 
riale. Televiziunea este moarte cu- 
rată pentru un actor. Ea îi banali- 
zează jocul, îl face să apară medio- 
cru și, de cele mai multe ori, plicti- 
sitor.“ 

In 1965, De Niro este figurant în 
filmul lui Marcel Carné, Trei ca- 
mere în Manhattan. Şansa adevă- 
rată să joace în film i-o oferă Brian 
De Palma cu rolurile din Greeting 
(1968), The Wedding Party (1969) 
și Hi, Mom (1970), iar Martin Scor- 
sese va fi cel care îl va transforma 

tânărul De Niro într-un monstru 


12 


trul nu l-a atras niciodată și nici te-- 


King of Comedy (Regele comediei 
— 1983), trecând prin Travis Bic- 
kie, cel torturat de singurătate și 
metamorfozat în răzbunător sânge- 
ros din Taxi Driver (Şoferul de taxi 
— 1976) la saxofonistul egocentric 
din New York, New York (1977), 
fără să uităm extraordinara compo- 
ziţie din Raging Bull (Taurul fu- 
rios — 1980) sau asasinul psihopat 
din Cape Fear (Promontoriul groa- 
zei — 1990) și mafiotul din Good 
Fellas (Băieți buni — 1990) până la 
gangsterul cu ștaif din Casino 
(1995) — toate aceste personaje 
sunt rodul aceleiași colaborări per- 
fecte cu Martin Scorsese. 

Cele două premii Oscar pentru 
interpretare (Nașul II — r. Francis 
Ford Coppola, 1974 și Raging Bull) 

n-au făcut decât să întărească ceea 
ce toată lumea știa: Robert De Niro 
este actorul oricărui rol. Pe De Niro 
cele două statuete aurite nu l-au 
impresionat prea tare: „Sigur, este 
plăcut să te știi în sfârșit recunos- 
cut. Dar în același timp este într-o 
oarecare măsură nedrept. Unii vor 
spune despre actorii nominalizați 
odată cu mine la Oscar că au fost 
mai slabi. Ceea ce nu e adevărat, 
totul ținând de niște voturi subiec- 
tive.“ 

De Niro recunoaste cå este un 


actor dificil pe platouri. Pe tot tim- 
pul filmărilor el nu mănâncă nimic; 
bea cât e ziua de lungă cafea ex- 
presso și după fiecare secvenţă tur- 
nată se retrage în rulota sa, „ca să 
nu-mi ies din rol“. „Ceea ce îi cer 
eu unui regizor cu care lucrez este 
libertatea. Nimic nu e mai rău de- 
cât un realizator care se mulțu- 
mește să filmeze o scenă și gata, 
se spală pe mâini, interesându-l 
prea puţin actorul cu care lucrează. 
În locul acestuia poate fi și o 
veioză, important pentru un aseme- 
nea regizor este ca graficul să fie 
respectat. Cred că din acest punct 
de vedere am avut noroc. Am lu- 
crat întotdeauna cu regizori care 
transformă filmările într-o expe- 
rienţă unică și care știu să facă din 
actor un colaborator și nu o ființă 
ușor de manipulat. Pentru mine ta- 
lentul unui actor este felul în care 
ştie să-și aleagă rolurile. În rest, e 
nevoie de minimum de efort să în- 
țelegi și să fii el, personajul pe care 
trebuie să-l interpretezi. De foarte 
multe ori mă bazez doar pe in- 
stinct, îmi doresc să fac rolul cu 
orice preț, ca atunci când,ca să 
salvezi pe cineva de la înec, te 
arunci în apă uitând că nu știi să 
înoți. E simplu!“ 

Că nu e chiar atât de simplu pe 
cât spune el o dovedesc „caznele“ 
la care se supune, cu bună știință 
pentru a-și cizela fiecare personaj. 
Pentru Şoferul de taxi a colindat 
New York-ul în miez de noapte, la 


„Talentul 
este felul 
în care un actor 
ştie să-şi aleagă 


rolurile“. 
volanul maşinii; la Taurul furios 
pentru rolul boxerului Jack La 
Motta s-a „îndopat“ pur și simplu 


cu dulciuri și pizza pentru a se în- 
grășa cu 15 kilograme; la Obsesia a 
citit sute de pagini despre compor- 
tamentul spărgătorilor de banci; 
pentru Promontoriul groazei a bă- 
tut barurile frecventate de rockeri 
și homosexuali ca să le înțeleagă 
comportamentul și a discutat ore 
întregi cu cei care efectuează tatu- 
aje... Ë 

Forța lui stă însă în privire. In 
Cazino se plimbă într-un smoking 
de culoare roz (care actor într-un 
rol dramatic s-ar fi încumetat să 
apară pe ecran îmbrăcat astfel fără 
să se teamă că va stârni ilaritate) şi 
privindu-l, nu știi dacă în secunda 
următoare își va servi partenerul cu 
o țigară sau îi va crăpa capul. „Acel 
«ceva» din privirea lui — fie că este 
ură, nebunie, tandreţe, ironie, cru- 
zime — face să nu-ţi poţi lua ochii 
de la el și să-ți spui: «Doamne ce 
actor!»“ spunea despre el prietenul 
şi admiratorul lui, regizorul Brian 
De Palma. Robert De Niro a trecut 
prin aproape toate tipurile de ro- 
luri. A fost patetic, dramatic, comic, 
tragic. A fost gras, slab, atletic, ta- 
tuat, pletos, bărbos. A fost vaga- 
bond, preot, mafiot, gangster, tan- 
dru îndrăgostit, asasin, analfabet... 
Dar pentru el acest carusel nu s-a 
sfârșit. „Există cumva un rol de pi- 
tic șchiop și ciung?“ — spunea el. 
„Nici o problemă, al meu e!“ 

Detaliile din viața sa particulară 
sunt puține. Actorul române extrem 
de discret, apărându-și cu strășni- 
cie dreptul la intimitate. (vezi nr. 
2/96). 


Doina STĂNESCU 


„N-am intenționat să devin actriță! 
Când mă gândesc că am realizat deja 12 filme, 
turnând chiar şi la Hollywood, mi se pare că visez...“ 


n contradicție cu mărturisirea 

actriței, biografia indică o clară 

predestinare. S-a născut în 1959 

la Londra într-o familie de artiști. 

Mama, Phyllida Law, joacă și as- 

tăzi, adesea alături de fiica ei. 
Tatăl, Eric Thompson (mort în 1982), 
actor format la Old Vic, se consacră re- 
giei ajungând să lucreze și pe Broad- 
way, dar își câștigă popularitatea dato- 
rita emisiunii pentru tineret pe care o 
realiza . și prezenta la tv: „The Magic 
Roundabout“. 

Elevă strălucită la Camden School for 
Giris, Emma hotărăște să studieze en- 
gieza la Cambridge. Aici devine mem- 
ră a cunoscutei companii teatrale a 
colegiului „Footlights“ și se numără 
printre realizatoarele primului spectacol 
se revistă de la Cambridge cu distribu- 
te în exclusivitate feminină: „Woman's 
Hour“. În 1981 obţine cu „The Cellar 
Tapes" trofeul Festivalului fringe de la 
Edinburgh unde își prezintă și primul re- 
cital, „Short Vehicle“. Pe scena londo- 
„ză debutează în musicalul cockney 
Me and My Girl“ însă nu ajunge să-l 
oace și la New York. În schimb începe 
> susținută carieră în televiziune. Mai 
ntâi apare în seriale — „Tutti Frutti“, 

Up For Grabs“ — apoi își etalează 
=plombul comic în câteva spectacole 
æ varietăți intitulate chiar „Thompson“. 
De altfel, colegul ei de facultate, Step- 
men Fry o poreclise demult, Emma Ta- 
ent“ Cu aceste antecedente nu mai e 
setel surprinzător apetitul pentru farsa 
ssor grotescă din Gravidul (1994, regia 
van Reitman) în compania celui pe 
care ea îl consideră un prototip de 
„self-made-myth“, Arnold Schwarze- 


negger. 
Norocul îi iese în cale odată cu „The 
Fortunes of War“ — un serial realizat 


de Alan Plater după trilogia balcanică a 
Oliviei Manning, care descria ororile 
*ascismului și în care Emma creează un 
excelent portret semi-autobiografic răs- 
plătit cu „British Academy Award“. Par- 
ner, Kenneth Branagh (v. nr. 3/95, p. 

tânărul ambițios pornit la drum 
ntr-un mediu muncitoresc din Belfast. 
Pe când filmau în Iugoslavia, Grecia și 
Egipt devin un cuplu: s-au căsătorit în 
1989 și se vor despărţi în 1995. Despre 
ei se va vorbi o vreme ca despre Lau- 
rence Olivier şi Vivien Leigh, nu fără 
motiv, dar şi cu diferenţele de rigoare. 

Ca reacţie la fenomenul de dominație 
exercitat de regizori în teatrele britanice 
subvenţionate, Branagh își intemeiază 
propria companie, „The Renaissance 
Theatre“, unde montările sunt realizate 
doar de actori, primele aparținându-i: 
Regele Lear' — în care Emma joacă 
rolul Nebunului și „Visul unei nopți de 
vară“ unde a interpretat-o pe Helena. 

La 30 de ani Emma Thompson își în- 
cepe și cariera cinematografică, debu- 
tând într-un film modest, The Tall Guy 
(1989), în compania a doi colegi şi prie- 
teni, Mel Smith — regizor si Richard 
Curtis — scenarist, Emma amuzându-se 
să fie o infirmieră energică fiindcă își 
dorise când era mică să ajungă... direc- 
toare de spital. In debutul fulminant al 
lui Branagh, Henry V (1989) îi revine un 
rol mic, dar i se oferă ocazia să se fa- 
miliarizeze cu problemele de producție, 
lucru care îi va fi extrem de util când se 
va implica direct și personal în această 
dificilă muncă. Aventura hollywoodiană 
i aduce și prietenia lui Gerard Depar- 
dieu, care va cumpăra și difuza în 
Franța filmul şi alături de care ea va 
apărea într-o prestație amicală nemen- 


J0 0) 


tionatá pe generic: amanta starului- 


francez în remake-ul american al filmu- 
ui My Father, the Hero (1994, regia 
Steve Miner). 

Grăsuţă după șase luni de mariaj feri- 
cit, joacă rolul unei ducese snoabe şi 


stupide în primul film al unui regizor de 
teatru, James Lapin, care a și scris sce- 
nariul la Impromptu (1991) — povestea 
de iubire dintre George Sand și Cho- 


pin. 

Deși încă fără cotă la box-office, este 
acceptată ca parteneră a protagonistu- 
lui-regizor Kenneth Branagh care pri- 
mise oferta de a realiza la Hollywood 
un thriller hitchcockian: Dead Again 
(1991). 

Odată cu Howard's End (1992) în- 
cepe și ascensiunea ei spectaculoasă, 
James woy ajutând-o să-și eclipseze 
partenerii. Cu personajul tinerei eman- 
cipate si fără prejudecăţi evoluând 
într-o intrigă desprinsă din romanul lui 
E.M. Foster, ancorat într-o Anglie victo- 
riană în care se înfruntă pasiunea și ra- 
țiunea, Emma Thompson dobândește 
primul ei Oscar. În același an joacă şi o 
fată bătrână și patetică, obsedată de 
faptul că n-are copii, în al treilea film 
„de familia“: Peter's Friends, regia Ken- 


neth Branagh și cu mama ei într-un rol 
de servitoare. 

Ultima apariție în tandem — Beatrice 
şi Benedic — o are sub direcţia lui Be- 
nedic—Kenneth în Much Ado About 
Nothing (1993), filmările fiind învăluite 
de căldură și senzualitate într-o Tos- 
cană minunată. 


Dacă despre Branagh -s-a spus că 
schimbă stilurile ca pe... cămăși, același 
lucru s-ar putea spune și despre Emma 
care trece cu dezinvoltură de la come- 
dia shakespeareană spirituală la gravi- 
tatea unui proces politic transpus pe 
ecran de Jim Sheridan: În numele tată- 
lui (1993). Pentru Emma Thompson ro- 
lul avocatei care-l salvează pe tânărul 
acuzat că ar fi participat la acţiunile te- 
roriste IRA este prilej de mândrie; ac- 
trița a primit chiar și telefoane de ame- 
nințare, cazul real rămânând controver- 
sat şi astăzi. Dar Emma, printre alte ca- 
lități, are și curaj, afirmându-și cu sin- 


ceritate opțiunile de stânga, trezind 
reacția presei de dreapta. 

A revenit cu bucurie în aceeași 
echipă — ca la teatru! — realizând Rě 
mășițele zilei (1993), ecranizarea roma- 
nului lui Kazuo Ishiguro fiind făcută tot 
de Ruth Prawler Jhabvala, de la care 
cu siguranța a avut ce invaţa. Căci 
deja din 1991, Emma lucra la ecraniza- 
rea romanului Raţiune și simțire de 
Jane Austen pe care i-o propusese pro- 
ducătoarea Lindsay Doran, care avea 
să se turneze în 1995 în doar 68 de zile, 
Sydney Poitier facilitându-i cunoștința 
cu regizorul Ang Lee ale cărui filme le 
aprecia. Tânărul cineast taiwanez avea 
să o și distribuie în Eleanor, deși ea nu 
se gândise să joace, iar la începutul fil- 
mărilor își găsea partenerul, pe Hugh 
Grant, prea frumos.. 


Incredibilele metamorfozări de la 
condiția și înfățișarea ștearsă a unei 
menajere de secol XX la cea a unei fer- 
mecătoare tinere de secol XIX ce-și 
cenzurează cu parcimonie, dar și ironie 
sentimentele și-ar putea afla un numi- 
tor comun în insolita maieutică inspi- 
rată de relația dintre masculinitate si fe- 
minitate. 

(Continuare în pag. 35) 


Irina COROIU 


n seara acordării premiilor „Pro 

Victoria“, pe scenă au urcat, cot 

la cot, doi actori tineri — Cris- 

tian lacob și Marius Stănescu. 

Amândoi au primit „Placheta 

pentru cel mai convingător de- 
but“. Amândoi au debutat într-un film 
de. Nicolae Mărgineanu. Cristian lacob 
în Priveşte înainte cu mânie, Marius 
Stănescu în Undeva, în Est. Cu Marius 
Stănescu aveam întâlnire chiar peste 
două zile. A picat bine. E plăcut să în- 
cepi o discuţie cu „Vă felicit!“. E plăcut 
să ai de-a face cu un învingător, un om 
„in sărbătoare“. Învingătorul insă este 
de părere că: 

— Sărbătoarea a fost în primul rând 
a filmului românesc, cred. Avem şi noi 
— în fine! — o statuetă de aur, Oscarul 
nostru, nu? E și foarte frumoasă, aţi vă- 
zut-o... Te stârnește, o vrei, te lupţi s-o 
obţii! și „Placheta“ noastră arată gro- 
zav. Mă bucur teribil că o am și îi sunt 
foarte recunoscător domnului Mărgi- 
neanu care a avut încredere în mine, 
atunci, pe când eram doar „un stu- 
dent“. Abia terminasem anul întâi... 
Dealtfel, cu Carol (așa se chema perso- 
najul) am obținut și „Diploma pentru 
cel mai bun rol secundar“, la Costi- 
nești. Mie, debutul acela chiar mi-a 
deschis drumul spre film. Domnul Pita 
m-a luat în Hotel de lux, Șerban Mari- 
nescu în Cel mai iubit dintre pămân- 
teni, Nae Caranfil în E pericoloso spor- 
gersi! — primul rol principal. Toate 
le-am făcut în studenţie... Norocul meu 
cel mare a fost să-l am profesor pe 
domnul Repan care mi-a îngăduit, bu- 
curos, să accept toate propunerile. Nu 
este un lucru obișnuit în Institut și e 
păcat. Dacă nu ţi se acordă șansa să 
joci „de mic“, se poate întâmpla să 
pierzi „trenul“, ocazia cea mare, poate, 
pentru cariera ta de mai târziu. Eu nu 
știu cum ar fi arătat viața mea, acum, 
dacă n-aș fi fost lăsat să debutez în film 
atunci. Sau să mă angajez la „Odeon“. 
Pentru că eram în anul doi când dom- 
nul Vlad Mugur, care mă văzuse într-un 
spectacol la „Casandra“, mi-a propus 
să vin, prin concurs, la „Odeon“. Punea 
în scenă Mincinosul și vroia să joc Flo- 
rindo... Domnul Repan a fost de 
acord... Pe urmă, rolurile „au curs". 
Cred că au fost 15, cu totul și nu doar 
la „Odeon“. Roluri în piese importante: 
Au pus cătușe florilor, Richard al 
Wi-lea, Gâlcevile din Chioggia (la Tea- 
trul Mic), Faust și Întâlniri în pădure (la 
„Pod“), Underground (la Nottara). Așa 
am avut șansa să lucrez cu regizori im- 
portanţi si alături de mari actori, eu, un 
student... Când am debutat pe scenă, în 
Omul, Bestia și Virtutea, eram în anul 
întâi. Jucam un copil de 12 ani, iar tatăl 
meu era marele George Constantin. Am 
avut și norocul ăsta... 

— Ce înseamnă, practic, norocul de 
a juca alături de mari actori? 

— E o școală extraordinară! În mese- 
ria asta tot timpul înveţi, dar mai ales la 
început de tot. Pentru un actor tânăr să 
joace lângă „monştri sacri“ reprezintă 
idealul. Un vis... Dacă te acceptă, ca 
partener, este extraordinar! Se poate 
întâmpla să nu te accepte, să simţi că 
nu intră în relaţie cu tine. Pune „ba- 
riera“ și joacă singur. E cumplit! Dar, 
de regulă, marii actori sunt oameni ge- 
neroși. Ei încearcă să te „ridice“, să te 
aducă la ei, lângă ei și asta îți dă sigu- 
ranță şi încredere în mijloacele tale de 
expresie — atâta cât sunt ele... Sigur, ei 
nu te pot învăța cum să joci. Nu se 
poate. Fiecare are stilul lui personal, 
inimitabil. Dar alături de ei poţi să-ţi 
probezi posibilităţile proprii. Domnul 
Repan ne spunea întotdeauna: „Incer- 
caţi să vedeti ce puteți și cât puteţi!” E 
foarte important, pentru că numai în- 
cercând, ti se conturează un drum al 
tău în care capeţi încredere, o cale de 
acces spre meserie... Vezi că nu poti 
aici, încerci dincolo și așa te constru- 
ieşti, cumva, te pui pe picioare ca să 
poți merge... 

— Dumneavoastră aţi aflat ce puteţi 
și ce nu puteți face? 

— Nu. Deocamdată eu doar „funcţio- 
nez“... Dealtfel, nici nu știu dacă există 
„Nu pot!“ Există un procent de cât de 
adevărat este ceea ce faci, dar el este 
impus de judecata cuiva dinafară care 
hotărăște ce și cât poţi face și acela 
este, în primul rând, regizorul. Ce știu 
sigur că nu pot, este să-mi fac rolul 
singur. Să lucrez fără regizor. Există 
actori care pot, chiar tin să-și constru- 
iaşcă singuri personajul. Eu am nevoie 
de regizor. Si mai am nevoie de o at- 
mosferă prietenoasă în jurul meu. Ani- 


14 


Portretul lunii 


MARIUS 


Când ești tânăr, 
totul e important 


Pemkur „ou t 
ci, doim s 


mozitatea mă inhibă. Aşa că, fac tot 
ce... pot să mă împrietenesc cu toată 
lumea, ca să pot lucra. Îmi iubesc me- 
seria de mor! Nici nu știu ce m-aș fi fă- 
cut fără ea... Eu sunt un om care se 
plictisește repede. Ca actor, nu mă pot 
plictisi. E o meserie care îți oferă mereu 
ceva nou, cum să te plictiseşti?! Așa că, 
mă ţin bine de ea şi încerc să dau cât 
mai mult din mine. Tot ce pot eu — de- 
ocamdată... Uneori mă și grăbesc să 
dau tot şi dintr-odată — poate pentru 
că nu-mi place să trăiesc „pe bucățele“, 
nici în viaţă, nici în meserie. Sau tot, 
dintr-odată, sau nimic... Domnul Repan 
mi-a și spus: „Fii atent! Asta e o calitate 
care poate deveni ușor un defect. Îţi ies 
lucrurile prea repede. Riști să devii su- 
perficial“... Mare noroc am avut să fiu 
studentul domnului Repan! Nu este 
doar un mare actor — de la care chiar 
ai ce învăța —, dar e și un om de cul- 
tură, și un fin psiholog și un pedagog 
extraordinar... 

— Vă place să citiți, mi s-a spus... 


de Eva Sîrbu 


STĂ NESCU 


UNEA” 


Este important pentru un actor să se 
cultive? 

— Extrem de important! Numai expe- 
riența de viaţă, mai ales când ești tânăr, 
nu ajunge. Citind, îţi deschizi unghiul 
de cuprindere, intri în contact și cu alte 
experienţe, necunoscute tie. În cărţi, se 
întâmplă adesea să găsești lucruri pe 
care nu le-ai trăit, nu le știai și asta te 
ajută enorm. Uneori chiar ai un senti- 
ment, îl ai, dar nu-l poti numi și, brusc, 
îl găsești într-o carte gata numit și îl re- 
cunoşti! Cultura e un ghid foarte im- 
portant pentru un actor... Îmi place să 
citesc, da... Dar îmi place si să mă uit la 
televizor — văd orice filme, | inclusiv 
cele proaste. Dintr-un film prost poți 
chiar învăța ce să nu faci... Imi place 
să ies în lume — de mic mi-a plăcut să 
fiu în lume, probabil de-asta mergeam 
bucuros la școală. Îmi place să stau la 
un pahar cu prietenii. Imi place să mă 
plimb, îmi place — enorm — natura. 
Marea îmi place. Mă linişteşte ca nimic 
altceva... Îmi place să călătoresc. Aș 


gw 
o 
g 
= 
n 
= 
o 
= 
o 
> 
ö 
= 
o 
u 


vrea să văd toată lumea, dacă ar fi cu 
putință... Îmi place sportul. Îmi place să 
mă duc la teatru... 

— Ce nu vă place, dar in asemenea 
măsură încât n-aţi putea face pentru ni- 
mic. in lume? 

— Să urăsc n-aş putea. Am nevoie 
de prietenie, v-am spus. Nu-mi place 
minciuna, poate pentru că eu nu ştiu să 
mint. Nu-mi place îngustimea de minte. 
Gândirea cu „ochelari de cal“ ,...Nu-mi 
place să cer un rol. Nu pot. Desi aș 
vrea să joc tot-tot, nu pot să cer nimic. 
Din orgoliu, poate. Sau din umilinţă. Nu 
mă consider destul de bun ca să pre- 
tind ceva, poate. Sau, pur și simplu, așa 
sunt făcut și nu cred că aș dori să fiu 
altfel. Sigur, aș putea fi mai bun, mai 
generos, mai, si mai... Fiecare putem fi 
mai... Știu asta, și întotdeauna îmi pun 
ștacheta foarte sus, la o înălţime pe 
care n-am cum s-o ating, dar spre care 
trebuie să tind. Lecţia asta am învăţat-o 
de la máma, profesoara mea de ro- 
mână. Ea mi-a spus odată, în ajunul 
unui examen la care speram să iau un 
cinci: „N-ai să-l iei. Ar trebui să știi de 
zece ca să iei cinci şi tu nu știi...“ 
Mama a rămas până azi un personaj 
foarte important în viața mea. E priete- 
nul meu cel mai bun. Pot să-i spun 
orice, tot, mă ascultă, mă înţelege, par- 
ticipă la viața mea. Vine — de la Petro- 
şani — la toate premierele mele, firește. 
În teatru i se spune „Mama Odeon“. E 
grozav să ai „om al tău“ pe care te poti 
bizui... 3 

— Ce actori v-au stârnit admiraţia, 
dar și ambiția? Spre ce fel de „model“ 
ati tins? Dacă aţi tins, firește... 

— Când eram În liceu, de exemplu, 
mi se părea extraordinar să fii George 
Constantin, Ștefan Iordache, Alexandru 
Repan, Victor Rebengiuc, Gheorghe Di- 
nică, Amza Pellea, Octavian Cotescu... 
Mulţi! Ei toţi erau „modelul“ meu. Ve- 
neam, în fiecare săptămână, de la Pe- 
troșani, cu trenul de noapte, să-i-văd 
într-un spectacol iar noaptea cealaltă 
plecam înapoi, fericit. Nu mi-a dispărut 
încă, și sper să nu-mi dispară niciodată, 
uimirea în fața „monștrilor sacri“. 
Acum, când lucrez alături de ei, mi se 
întâmplă să realizez, brusc, că eu chiar 
stau alături de ei, pot să-i ating, pot să 
le vorbesc, schimbăm replici... Probabil 
că am şi încercat să iau câte ceva de la 
fiecare, ceva invizibil, trecut prin mine 
şi devenit, cu timpul, al meu... M-aș bu- 
cura să fi reușit... 

— Bun model v-aţi ales. Generaţia de 
aur. Dar cu cei „de o vârstă“ în ce rela- 
ție vă aflaţi? Aparţineţi unei generaţii... 

— Nu cred că generaţia tine de vâr- 
stă, ci de un fel de a privi şi înțelege 
meseria. Important mi se pare să-ţi gă- 
seşti locul într-un spaţiu comun de as- 
cultare şi înțelegere. Eu mă simt „gene- 
raţie“ cu Cristi lacob, care e mai tânăr 
decât mine, dar și cu doamna Olga Tu- 
dorache, cu care am avut norocul să 
joc în Întâlniri în pădure, dar și cu Mar- 
cel lureş sau Șerban lonescu... Și nu 
cred că am lucrat atât de bine cu Nae 
Caranfil la E pericoloso sporgersi pen- 
tru că e generaţia mea, ci pentru că 
este un profesionist extraordinar. Un 
regizor, în toată puterea cuvântului. 
Când eşti tânăr, orice întâlnire lasă o 
amprentă, o pecete asupra felului tău 
de a exista, ca actor. Deci e de dorit ca 
primele amprente să fie bune. Eu știu 
că toți cei cu care am lucrat, actori sau 
regizori, indiferent de vârstă, au pus 
ceva în mine. Dar „pecetea“ nu e defi- 
nitivă._ Abia „mă adun“. Încă nu sunt 
gata. Întregul meu nu e încă întreg... 

A absolvit ATF-ul în '93, dar în 11 iu- 
nie (ce să-i facem, atunci s-a născut 
el!) împlinește treizeci de ani. Deşi tata, 
inginer de mine, l-a dus „de mic“ la ci- 
nema, el a visat să fie bucătar — e gur- 
mand — sau milițian, — îi plăcea uni- 
forma — sau ministru. În liceu a decis 
să fie actor și a înfruntat patru eșecuri 
până să intre la ATF. E perseverent, 

adar. E modest — ar fi mulțumit să-și 
păstreze ritmul de lucru de până acum 
— curajos — nu se teme decât de con- 
curenţa cu sine însuși — și puţin super- 
stițios. Crede în îngeri şi în steaua lui 
norocoasă. Motivat, să recunoaștem. 
Este angajat la „Bulandra“, dar joacă, 
încă, la „Odeon“ și la „Nottara“, iar în 
film a mai avut o dată norocul să lu- 
creze cu Dan Pita, două roluri, chiar, în 
„Cello, Maestro“. Ce Dumnezeu i-aş 
putea dori?! ; 

— Sănătate. Mi-a spus mie cineva că 
în meseria asta, dacă nu ești sănătos, 
înseamnă că n-ai talent... Í 

— Da?! Atunci, vă rog eu frumos 


fiți sănătos! z 


7» 


@ Anthony Hopkins și Jodie Foster 


di 


Ø brad Pit A 


© Kathleen Turner W 


Portie 


ă pornim de la premisa că realitatea întrece ficțiunea. La prima vedere dictate de modă, desele 


apariţii ale ucigaşilor în serie pe ecran sunt, totuşi, inspirate de obsesiva lor prezenţă în viaţă. 
Consacrata sintagmă seria/ killer nu înseamnă că avem de-a face cu un personaj tipic american. 
Recursul la statistică este edificator în privinţa răspândirii sale pe toate meridianele şi 
paralelele. Să cităm câteva sinistre recorduri: 
@ francezul Landru a fost executat în 1922 după ce a ucis 10 femei; 
@ germanul Peter Hurten, decapitat în 1931, supranumit „vampirul din Dusseldorf” a asasinat nouă 


victime de sex feminin; 


@ englezoaica Rosemary West, „criminala din Casa ororilor” din Gloucester a torturat şi ucis impre- 


ună cu soțul ei 10 femei; 


@ rusul Andrei Ciakatilo, poreclit „măcelarul din Rostok”, a omorât 52 de persoane până a fi executat 


în 1994; 


@ antreprenorul John Wayne Gacy din Chicago a violat şi ucis 33 de oameni, fiind supus pedepsei ca- 


pitale în 1996. 


Ne cutremurăm citind aceste cifre, dar trebuie să recunoaştem că cele şapte crime ale asasinului în seria 
din filmul Seven (1995) de David Fincher par un scor „modest“ pe lângă tristele recorduri citate mai sus. 
Această peliculă extrem de elogiată de critică vine să completeze filmografia din ce în ce mai consistentă a 


neliniştitoarei teme (vezi şi cronicile alăturate). 


„ Cineaştii anilor '90 s-au apropiat cu mai mult curaj ca altădată de personajul dezaxat al serial killer-ului 
încercând să-i găsească motivațiile acţiunilor şi uneori să semnaleze (de ce nu?) pericolul nesesizării prezen- 
tei, sale în aceşti prea violenţi ani de sfârşit de secol. 


"Seria peliculelor de acest tip a fost deschisă de 
Henry, portretul unul ucigaș în serie (1990) de John 
Mc Naughton, „povestea unui psihopat care nu are 
nici un respect pentru natura umană“, cum caracte- 
riza Bruce Willis acest film negru ce l-a marcat des- 
tul de tare. Dar de nașterea unui sub-gen în ac- 
tion-movie se poate vorbi abia după succesul Tăcerii 
mieilor (1991) de Jonathan Demme, un răsfăţat al 
premiilor Oscar (cel mai bun film, cel mai bun regi- 
zor, cea mai bună actriță — Jodie Foster, cel mai 
bun actor — Anthony Hopkins). Fascinantul personaj 
Hannibal Lecter a deschis drumul spre ecran unor 
asasini psihopaţi care au făcut să curgă multă cer- 
neală în ultimii cinci ani. Portretul robot al serial-kil- 
ler-ului a dobândit prin câteva filme din ultima vreme 
însușiri precum: inteligența, șiretenia, pornirea de 
a-și judeca și executa semenii ca o instanţă divină, 
un sentiment acut al inechității sociale. Să ne amin- 
tim câteva dintre aceste personaje interpretate de: 


e ANTHONY HOPKINS în Tăcerea mieilor (1991) 
de Jonatham Demme a impus figura cea mai charis- 
matică de ucigaș în serie. Cultivat, intuitiv, fin psiho- 
log, doctorul Hannibal Lecter își derutează adversarii 
cu strălucita sa conversaţie, anticipează mișcările 
poliției (și ale polițistei interpretate de Jodie Foster), 
e la fel de periculos după gratii ca atunci când se 
află în libertate. Auzindu-l vorbind cu acea perfectă 
dicţie de actor shakespearian a lui Anthony Hopkins 
aproape că uiţi că e canibal (ce rimează cu Hanni- 
bal!) si găsești că cinismul său e simpatic. k 


© BRAD PITT în Kalifornia (1992) de Dominic 
Sena. Urâţit de dragul acestui film sumbru, frumosul 
care l-a detronat pe Tom Cruise în inima multor ad- 
miratoare face aici dovada talentului său actoricesc 
jucând un criminal în serie. Individ vulgar și șiret, 
asasinul se îmbarcă, făcând autostopul, într-un auțo- 
mobil alături de doi jurnaliști care străbat America 
pe urmele celebrilor... serial killers pentru a le studia 
comportamentul. O călătorie infernală pentru pasa- 
gerii care nu bănuiesc a avea „subiectul“ atât de 
aproape. 


e KATHLEEN TURNER în Serial Mother (1994) de 
John Waters. În interpretarea acestei actriţe cu voca- 
tia replicii comice (dovedită şi în Idilă pentru o piatră 
prețioasă sau Războiul familiei Rose) mama care-și 
pierde brusc minţile devenind asasină în serie este 
un personaj simpatic. Gospodina care apără ordinea 
și siguranţa familiei sale cu pistolul în mână este, în 
comedia neagră a lui John Waters, o victimă a unei 
lumi unde violența pătrunde chiar și în cele mai paș- 
nice cămine. Serial Mother se savurează și ca o pa- 
rodie la adresa filmelor despre serial killers. 


e WOODY HARRELSON si JULIETTE LEWIS în 
Născuţi asasini (1994) de Oliver Stone. Mickey și 
Mallory sunt copiii conectaţi la violenţă din primele 
ore ale vieții, care nu aveau cum să nu ajungă asa- 
sini după cum demonstrează regizorul Oliver Stone. 
Ei ucid cu sânge.rece (52 de persoane pe tot parcur- 
sul peliculei) pentru a-și lua revanșa asupra umilinţe- 
lor din copilărie, din adolescenţă și pentru că nu au 
deloc încredere în viitorul rezervat de destin. Jocul 
celor doi actori, mizând pe complicitate ironică și pe 
tușa groasă, nu ne face să simpatizăm cu acești 
Bonnie și Clyde apocaliptici. 


e AMANDA PLUMMER în Sărutul fiuturelui (1995) 
de Michael Winterbottom. Eroina jucată aici de 
această uimitoare actriță este Eunice, un personaj 
care stârnește în același timp mila și teroarea. Cu 
trupul acoperit de lanţuri și tatuaje, cu aer de jalnică 
cerşetoare, mitomană și masochistă, ea rătăcește pe 


e robot: Serial 


& Juliette Lewis și Woody Harrelson 


drumurile Angliei, în căutarea unei oarecare Judith, 
singura persoană care a iubit-o și i-a scris o scri- 
are de dragoste. Eunice ucide bărbaţi brutali, libi- 
inoși, ipocriți cu credința că astfel curăţă lumea de 
ticăloși! Şi ea își ia revanșa asupra unui destin care a 
marginalizat-o și a condamnat-o la o existenţă mi- 
zeră. 


e WILLIAM MCNAMARA în Crime la indigo (1995) 
de John Amiel. Actorul întruchipează în filmul lui 
John Amiel un ucigaș psihopat periculos și super in- 
teligent, specializat în mesajele de ameninţare tri- 
mise pe Internet. El imită în detaliu crimele săvârșite 
în urmă cu mulţi ani de un ucigaș aflat în închisoare, 
punând la grea încercare o polițistă tenace (Holly 
Hunter) și o psiholoagă obsedată de cazuri similare 
(Sigourney Weaver). 2 


e KEVIN SPACEY în Seven (1995) de David Fin- 
cher. Cel care ne-a fascinat cu ambiguitatea și versa- 
tilitatea sa în i de serviciu, revine cu un rol 
asemănător în acest film, jucând un asasin inteligent 
şi abil care comite o serie de șapte crime prin care 
demonstrează cum se pedepsesc cele șapte păcate 
capitale. Un alt personaj care își asumă misiunea de 


- pedepsitor divin și care întruchipează fascinația rău- 


lui. 


Dana DUMÀ 


LERNAN LILI LILI LL. 


!/ CRIME 


umea se schimbă și, cu ea, cinemato- 
graful. Public tot mai puţin în săli, tot 
mai mult în faţa ecranului tv. Pretenţiile 
sunt, probabil, diferite, dar un lucru 
este precis formulat: filmul trebuie 'să 
combată plictisul şi tot mai pronunțatul 
automatism existenţial. Cui pe cui se scoate, ceea ce 
ar spune că robotul va veni de hac automatismului! 
S-a născut un gen de cinematograf care a și căzut în 
manierism deși n-ar accepta în ruptul capului să fie 
considerat drept spectacolul care îţi modifică meta- 
bolismul: thriller-ul electronic. 

O realizare mai originală devine cap de serie și, 
mai departe, imitația sârguincioasă se preface 
într-un fel de discipolat. De o utilizare spectaculoasă 
este, la ora de față, un personaj de o dimensiune 
aparte: computerul. Nu are dimensiune psihică, nici 
spirituală si este, încă, destul de insolit, misterios și 
imprevizibil pentru marele public. Ceea ce îi permite 
câte unui regizor să-l investească cu puteri și iniția- 
tive neobișnuite, ba chiar să fie capabil să intervină 
în existența umană ca o faţă a destinului. Dimensiu- 
nea dramatică îi este astfel prefigurată instrumentu- 
lui inanimat. ă 

Dacă de pildă Reţeaua conţine în story-ul ei un 
fel de avertisment în privința unei evoluţii malefice 


pe care computerul, ar putea-o căpăta, Crime la` 


indigo extinde și consfințește o asemenea eventu- 


/ LEGĂTURI 


riginea motivului dublului se pierde în 

negurile timpului, având o vârstă... nar- 

cisiacă. Antichitatea l-a speculat în co- 

medie pentru crearea qui-pro-quo-ului. 

Romantismul i-a conferit halou fantas- 

tic, realismul și l-a făcut aliat în analiza 
alienării. 

Propulsarea pe ecran se produce prin intermediul 
literaturii odată cu ecranizarea romanului lui Robert 
Louis Stevenson „The Strange Case of Dr. Jekyll and 
Mr. Hyde“ (1887) — diferite versiuni, începând cu 
Berada filmului mut, subsumându-! genurilor speci- 
ice. 

Între horror şi thriller oscilează nehotărât şi acest 
film care n-are nici tensiunea necesară celui dintâi și 
nici subtilitatea presupusă de cel de-al doilea. 

Cu sporadică experienţă filmică, Peter Hall, regizor 
de teatru care și-a câștigat reputația la „Royal Sha- 
kespeare Company“, la școala lui Tennessee Wil- 

„liams şi Harold Pinter, a avut la dispoziţie un scena- 
riu cu multe licențe de verosimilitate, nesurmontate. 
El s-a mulțumit cu doar două-trei momente de bună 
mizanscenă care punctează banala tramă poliţisto-a- 
moroasă. Tramă ce se clădește pe o veche traumă a 
eroinei, doctor în psihiatrie având în studiu boala de 
care ea însăși suferă. Dar filmul se sfiește parcă să 
exploateze în mod direct spectaculozitatea cazului, a 
existenţei duble, și preferă angajarea pe o pistă com- 
plementară. 

Atenţia se concentrează asupra idilei cu un ins ce 
se dovedește detectiv particular care o suprave- 
ghează, angajat de soţia ultimei victime. 

Practic, dublul malefic al personajului nu e arătat 
decât într-o fotografie ori, fugitiv, într-un crâmpei de 
înregistrare video. 

Antonio Banderas, distribuit la sigur într-un emploi 


e Holly Hunter, Sigourney Weaver 


Distribuit de: Româniafilm. 


Thriller electronic 


LA INDIGO 


alitate, transformându-l în instrument al crimei (folo- 
sit ca atare de un „discipol“ al unei cercetătoare ști- 
inţifice). 

lată cum omul devine victimă a două inteligenţe: 
cea umană și cea artificială. Viaţa atârnă de jocul bu- 
toanelor si de capriciul hertzienelor. Drama — atâta 
câtă e şi cum e — camufiează prost o nevroză: ne- 
voia de spaime. În locul plictisului unei lumi pândită 
de spectrul robotizării, se instalează alienarea. Atâta 
doar că irezistibilul elan al imitaţiei va produce, pro- 
babil, mult si repede o cantitate de pelicule cu conți- 
nut interșanjabil ce va transforma imitaţia în parodie. 
Atunci va încolți și zâmbetul eliberator pe chipul 
SPa torului angoasat care nu mai știe de ce anume 
suferă. 


Mircea ALEXANDRESCU 
SETATA IAR 
Copy Cop e Producţie: S.U.A., 1995, Regency Entre- 
prises e la: John Amiel e Scenariul: Ann Bider- 
man, David Madsen e Imaginea: Laszlo Kovacs e Cu: 
Sigourney Weaver, Holly Hunter, Dermot Mulroney, 
William McNamara © Distribuit de: Guild Film 
România k 


Nici horror, nici thriller 


RISCANTE 


LĂ 

care riscă să-l manierizeze (deși el face eforturi să 
nu cadă în capcană), se achită impecabil servind de 
partener temperamental unei destul de palide Re- 
becca De Mornay. În ciuda izbucnirilor năvalnice işi 
în -pofida travaliului intens de documentare asupra, 
psihiatriei criminalistice, actrița declarându-se pasio- 
nată de astfel de subiecte, obsedată să o interpreteze 
ma pe Vivien Leigh, cea ucisă lent de propria-i 
nebunie. 


Irina COROIU 


Never Talk To Strangers e Producţie: S.U.A., Tristar 
Pictures and Peter Hoffman e Regia: Peter Hall e 
Scenariul: Lewis Green și Jordan Rush e Imaginea: 
Elemer Ragalyi e Cu: Rebecca De Mornay, Antonio 
Banderas, Dennis Miller, Len Cariou, Beau Starr e 


© Rebecca De M 


B. 


k a EX FIC. IRAN 


| 
k. 
Ë 
A 


y, Antonio Banderas | 


Í 
Í 


l A 


PE p fi ia —N ái i PE Xa u Vara Viðar hana 
Tart OM «ppm Ta h úa Indri á ADAR n Jin: A felia a p baa 2 ` Í à 
pă IIH in = pii PR n de det Lie Mtb .r å 


H $ | | ti 
di mpa amour fat AFI 
kn TERIGU akii +4 
E zip Pt e epitet ez $ 
cab A pi jiji 
it Jall iei 
i, N à 


Seema RRR M Meu ih ki 


Foto: Aurel MIHAILOPOL 


Crime 
în paşi de dans 


K. Brandstrup a venit în urmă cu 11 ani de la 
Copenhaga — oraşul său natal — la Londra, pentru 
a-și pregăti lucrarea de diplomă în filmologie. Aici a 
cunoscut mai multi coregrafi, a văzut spectacole de 
balet contemporan și s-a înscris la Contemporary 
Dance School. Dar dragostea dintâi — filmul — nu 
se uită. Așa că la începutul acestui an a creat un 
spectacol care se numește Crime Fictions, despre 
care spune: „E un spectacol asemănător unui film 
noir, cu personaje care nu sunt ceea ce par a fi, şi 
cu implicaţii morale. Pentru că în toiul acțiunii te în- 
trebi mai puţin cine e autorul crimei, și mai mult în 
cine poţi să ai încredere. Cine spune adevărul? Si 
oricum, surpriza din final nu este neapărat relevarea 
identității criminalului. Întotdeauna am fost pasionat 
de filmele de suspans, în primul rând de Hitchcock. 
Încerc să creez același tip de tensiune și în dans, să 
determin spectatorii să se implice emoţional, astfel 
încât la un moment dat ei să spere că anumite lu- 
cruri se vor întâmpla, sau dimpotrivă, că nu se vor 
întâmpla“ ý 


9 George Raft, cel mai 
“celebru actor-mafiot ` 


© Mișcările studiate din filmele lui Hitchcock au inspirat coregrafii (Suspiciune 


În filmele care i-au servit drept model adesea nici 


un personaj nu se poate încrede în ceilalți. Pentru a . 


putea păstra ceva din tensiunea aceasta, coregraful a 
adoptat o strategie neobișnuită: în timpul repetițiilor 
nu le-a spus celor opt dansatori deznodământul de- 
cât în ultima săptămână. Ei știau doar că unul dintre 
personajele pe care le interpretau era autorul crimei. 


„Brandstrup spune: „Am crezut că e important ca ei 


să nu știe nimic, pentru că spectacolul e structurat 
pe tablouri văzute prin perspectiva fiecărui personaj 
şi, încetul cu încetul, apropiindu-ne de final, specta- 
torii vor hotărî pe cine cred și pe cine nu cred“. 

Anul trecut o altă întâlnire cu filmul se produsese 
la Copenhaga, când spectacolul său numit Myste- 
ries, creat pe scena Teatrului regal de balet, a fost 
filmat de către Thomas Grimm, regizor danez cu ex- 
periență în domeniul filmului de dans. Apoi a cola- 
borat la Angels and insects, filmul lui Philip Haas, 
prezentat şi la Cannes '95. 

Acum însă coregraful vrea să realizeze un film cu 
trupa sa — Arc Dance Company, —, un film care să 
nu fie o simplă transpunere a unui succes mai vechi: 
„Cred că gândesc în termeni cinematografici și vreau 
ca publicul să fie interesat și de povestea în sine, nu 
numai de pașii de dans. Vreau ca dansul să fie acce- 
sibil, ca spectatorii să se implice“. Balet cinemato- 
grafic? De ce nu? 

L J 


Gangsteri şi poliţişti ca-n viaţă 


A că regizorii vor să aducă un plus de au- 
tenticitate în filmele lor de acţiune și distribuie poli- 
țiști.sau foști deţinuţi în roluri care le permit acestora 
să-și etaleze experiența de viaţă în fața a milioane de 
spectatori. Ultimul exemplu este Get Shorty de Barry 
Sonnenfeld, amuzantă comedie cu gangsteri și uci- 
gași plătiți în.lumea industriei cinematografice, film 
în care apare și Dennis Farina, fost poliţist în China 
Town, care și-a început cariera cinematografică ală- 
turi de cineastul Michael Mann, al cărui ultim film — 
Obsesie — se află încă pe ecranele noastre. Farina a 
fost consilier pentru primul film al lui Mann, Thief 
(1981), după care a fost distribuit în serialul de tele- 
viziune Crime Story (1986—1988), produs de același 
Mann. El interpreta aici rolul unui poliţist care-l ur- 
mărește pe un criminal (Anthony Dennison) străbă- 
tând America. În 1988 el trece (pe ecran) în tabăra 
adversă, în rolul unui mafiot din Midnight Run de 
Martin Brest. 

Crime Story este bazat pe o poveste adevărată, 
cea a polițistului Chuck Adamson, pe care Michael 
Mann îl distribuie împreună cu colegii săi din bri- 
gada de criminalistică în Thief. James Caan își amin- 
tește că, în timpul filmărilor, colegii săi îi dădeau in- 
dicaţii la fiecare scenă, pentru că ei considerau că 
actorul nu este destul de credibil ca răufăcător. 

Practica aceasta nu e nouă, încă din 1912 cei de la 
Biograph făceau publicitate filmului Mușchetarii din 
Pig Alley al lui D.W. Griffith, susținând că unii dintre 
actori („Kid“ Broad și „Harlem Tom“ Evans, de 
exemplu) erau chiar gangsteri adevăraţi. În același 
an antreprenorul new-yorkez Herman Rosenthal, cu- 
noscut cartofor, era asasinat. Deși justiția nu a putut 
dovedi nimic, toată lumea era convinsă că el fusese 
omorât de un ucigaș plătit de Harry Vallon, Sam 
Schepps si Bald Jack Rose, cărora Rosenthal le da- 
tora mari sume de bani pierdute la masa de joc. Cei 
trei au apărut apoi într-un film inspirat chiar de acest 
caz — Wages of Sin — iar producător nu era altul 
decât însuşi Vallon. i 


cu Joan Fontaine și Cary Grant 
și Şantaj cu Anny Ondra) 


În 1916 Raoul Walsh a realizat Regeneration, film 
în care a folosit prostituate, hoți de buzunare, cerșe- 
tori şi gangsteri ce-și jucau propriile roluri. 

Era de așteptat ca prezența unor astfel de per- 
soane pe platoul de filmare să creeze câteodată 
scandal. În 1923 Allan Dwan filma Big Brother — 
film din păcate pierdut. Într-una din scene două 
bande rivale — The Hudson Dusters și The Gas 
House Gang — se înfruntau într-o sală de bal. Cum 
regizorul era îngrijorat că totul va degenera într-o în- 
căierare generală, a angajat și o brigadă de poliție 
pentru a asigura ordinea. Directorul de imagine Hal 
Rosson a decis că lumina era prea slabă și le-a cerut 
tehnicienilor să scoată filtrele reflectoarelor. Membrii 
celor două bande au înțeles că li se cere să scoată 
hainele de pe fete, și s-au repezit la zecile de figu- 
rante începând să le dezbrace. Poliția a intervenit, în 
timp ce aparatul de filmat înregistra această scenă. 
Cei cîțiva jurnaliști care au avut prilejul să vadă fil- 
mul în varianta sa iniţială au scris că scena era mag- 
nifică. Dar cenzura a intervenit, considerând că ar fi 
o secvenţă imorală, în care se văd prea multe femei 
dezbrăcate. Regizorul a fost nevoit să o taie din co- 
piile care au ieșit pe ecrane. 

În 1927 Paul Kelly a fost închis la San Quentin 
acuzat de uciderea iubitului soției sale. După ce și-a 
ispășit pedeapsa, a apărut în filme în roluri de crimi- 
nali și de polițiști corupți. Ironia sorții, a interpretat 
chiar și rolul unui gardian de la închisoarea în care 
el însuși fusese deţinut. i 


Poate cea mai spectaculoasă carieră cinematogra- 
fică a unui mafiot mărunt este cea a lui George Raft, 
care a mărturisit că avea legături cu Mafia, că în ti- 
nereţe a fost hoț și vagabond. Prieten cu Bugsy Sie- 
gel, el ajunge actor la sfârșitul anilor '20, celebritatea 
venind în 1932 cu Scarface al lui Howard Hawks, în 
care interpretează rolul unui gangster și aduce pen- 
tru prima dată pe ecran un gest ce va caracteriza 
astfel de personaje în filme de-a lungul anilor — jo- 
cul cu o monedă care este aruncată în aer și prinsă 
de mai multe ori. De altfel, va relua același gest și în 
Unora le place jazzul (Billy Wilder, 1959). Deși a în- 
cercat să-și lărgească paleta actoricească, tot rolurile 
de „băieți răi“ sunt considerate cele mai interesante 
din cariera sa. Am mai putea cita The Bowery (Raoul 
Walsh, 1933), The Glass Key (Frank Tuttle, 1935). 


Nu mai ajunge 
să spui nu 


A 


R 1993, actorul River Phoenix murea la numai 23 
de ani din cauza unei supradoze de droguri. Avea în 
palmares un premiu de interpretare la Veneţia — 
pentru My Own Private Idaho de Gus Van Sant — și 
era considerat noul rebel al Hollywoodului, imitat și 
adorat de mii de tineri. Există un adevărat cult pen- 
tru Phoenix, care este adeseori comparat cu James 
Dean: aceeași imagine nonconformistă, o carieră ful- 
gerătoare, o moarte tragică. | s-au dedicat mai multe 
cărți, iar admiratorii organizează pelerinaje la mor- 
mântul lui, unde depun flori, fotografii, scrisori. 

Dar moartea lui Phoenix a adus probleme și com- 
paniilor de asigurări, care au fost nevoite să plă- 
tească 5,7 milioane dolari producătorilor filmelor In- 
terviu cu un vampir și Dark Blood, pentru care acto- 
rul semnase contracte. E adevărat că aceste compa- 
nii au declarat că nu este normal să plătescă aceste 
sume, pentru că în momentul în care a semnat con- 
tractele de asigurare River Phoenix a declarat că nu 
se droghează. Procesele s-au succedat, pentru ca 
fiecare sentință a fost urmată de un recurs, și proba- 
bil că sentinţa finală va fi mult amânată. Pentru că 
situația să nu se mai repete, actorii trebuie să se su- 
pună unor analize medicale care să demonstreze că 
nu iau droguri, pentru ca asigurarea să poată fi în- 
cheiată. Caroly Norton, care se ocupă de asigurările 
vedetelor, declară: „Înainte actorii spuneau: «Dă-le 
dracului de analize!“ și nu le făceau. Acum nu le mai 
pot ocoli. Toate companiile de asigurări sunt foarte 
cațegorice în această privință“. 

Înainte era suficient ca actorul să vină cu o hârtie 
semnată de un medic care declara că pacientul său 
nu se droghează. Dar adeseori acești medici erau 
prieteni ai vedetelor, sau erau. bine plătiți pentru a 
semna aceste adeverinţe fără a face vreo analiză. Al- 
teori ajungea ca actorul să declare că nu ia droguri. 


Expulzat din Marea Britanie în anii '60, a devenit un 

personaj destul de faimos pentru ca Hollywoodul 

să-i dedice un film — The George Raft Story (Jo- 
h Newman, 1961). Í 

In 1965 Ralph Nelson a realizat Once a Thief, 
film-cult pentru generaţii întregi, desi a fost primit cu 
destule rezerve de critici. Scenaristul Zekial Marko — 
un adept al drogurilor — Fa rugat pe regizor să-i în- 
credințeze un mic rol al unui drogat care apare 
într-o scenă cu Alain Delon, considerând că perso- 
najul îi seamănă în multe privinţe. Nelson a acceptat, 
însă, în ziua în care a filmat această secvenţă, a înce- 
put să regrete. Echipa toată se afla în închisoarea fe- 
derală din Los Angeles, gata să înceapă lucrul, dar 
Marko nu se arăta. După ore de așteptare, regizorul 
a trimis un asistent să dea un telefon la studiouri 
pentru a i se trimite urgent un alt actor. În timp ce 
asistentul se îndrepta spre birourile administrației 
pentru a găsi un telefon, s-a auzit strigat dintr-o ce- 
lulă. Cel care îl chemase era chiar Zekial Marko, 
care fusese arestat în seara precedentă pentru deţi- 
nere de droguri. | s-a permis să iasă din celulă pen- 
tru a filma scena, apoi s-a întors să-și ispășească pe- 
deapsa. 

Filiera franceză (William Friedkin, 1971) pornea de | 
la un fapt real. Doi polițiști, Eddie Egan și Sonny ` 
Grosso, reușiseră să pună mâna pe o importantă 
cantitate de heroină după o anchetă și o cursă „ca-n 
filme“. Cei doi au fost cooptați consilieri tehnici ai 
filmului, oferindu-li-se și două roluri secundare. Ex- 
periența li s-a părut atât de interesantă încât și-au 
abandonat meseria și au devenit actori. 

Chiar în Rezervoir Dogs al lui Quentin Tarantino 
unul dintre personaje, Mr. Blue, e interpretat de un 
fost pușcăriaș, devenit scriitor, Edward Bunker. Se 
spune că și Woody Allen a angajat pentru ultimul 
său film — în jurul căruia, ca de obicei, plutește mis- 
terul — mai mulţi hoți, criminali, vagabonzi și prosti- 
tuate. Dacă vom avea noroc și vreun distribuitor se 
va gândi să aducă filmul și pe ecranele noastre, vom 
putea vedea rezultatul. 

Ei 


Pagini realizate 
Rolland MAN 


M 


Astăzi analizełe cerute sunt mult mai 3 
Steve Ranshoff, vicepreședinte la Film Finances; 
spune: „Se cer analize ale sângelui, urinei, radiogra- 
fii pulmonare și — ceva mai nou — un test pentru 
stress“. În cazul actorilor ce au roluri dificile, care 
cer un efort fizic deosebit, ca de exemplu Bruce Wil- 
lis sau Arnold Schwarzenegger, asemenea teste ale 
nivelului de stress se pot repeta de șase-zece ori pe 


Ð Charlie Sheen spune nu 
testelor anti-drog : 


S 
$ Alicia Silverstone PX» 
la rolurile lui Bette Davis 


e River Phoenix, un actor care 
şi-a ascuns dependența de droguri 


an. „Cred că după atâtea înțepături, se vor simți ca 
niște pernite pentru ace“, declară producătorul Marty 
Fink, care a primit 14 milioane dolari despăgubire 
după ce actorul John Candy a murit în timpul filmă- 
rilor la. Wagons East în urma suprasolicitării. 

Dar nu numai companiile de asigurare cer astfel 
de examene medicale. Marc Hirschfeld, casting di- 
rector, spune că acum aceste probleme sunt discu- 
tate când se alcătuiește distribuția unui film, pentru 
că „adeseori din cauza drogurilor actorii nu pot lucra 
po zi de filmare costă între 40.000 și 150.000 do- 
ari“: 


Unele vedete refuză să se supună unor teste de 
acest tip. Charlie Sheen, de exemplu, a declarat: „Nu 
mi se pare normal să fiu supus la analize“. Shel Bac- 
hrach, de la compania RHH/Albert G. Ruben comen- 
tează: „Încă mai pot să facă nazuri. Dar, nu peste 
mult timp, dacă nu se vor supune la teste nu vor ob- 


ține rolul“. 


Roluri mult visate 


An văzut cât se zbat femeile la Hollywood 
pentru roluri cât mai bune (vezi și nr. 1/94, pag. 20; 
4/94, pag. 15; 9/94, pag. 16; 1/95, pag. 6; 2/95, pag. 
21) și nu vrem — deocamdată — să revenim asupra 


acestui subiect. Dar pentru că vedetele se plâng că 


nu se mai scriu roluri mari pentru ele, să vedem care 


“sunt partiturile feminine preferate — din întreaga is- 


torie a cinematografului — de actrițe și regizoare. 
CARRIE FISHER — Katharine Hepburn în The Phila- 
delphia St 

SANDRA BULLOCK — toate rolurile interpretate de 
Whoopi Goldberg, în special, Corrina, Corrina 
ELIZABETH HURLEY — The Wicked Lady, atât ver- 
siunea cu Margaret Lockwood, cât și remake-ul cu 
Faye Dunaway 

ALICIA SILVERSTONE — Bette Davis în Totul des- 


pre Eva 

JACKIE COLLINS — Geena Davis și Susan Saran- 
don în Thelma şi Louise 

SAMANTHA MATHIS — Meryl Streep în Silkwood 
GWYNETH PALTROW — Patricia Arquette în True 
Romance , 
ANTONIA BIRD — Jodie Foster în The Accused 
KIRSTIE ALLEY — Bette Davis în Totul despre Eva 
DOROTHY MALONE — Barbara Stanwyck în Stella 


Dallas 
ANNE BANCROFT — Katharine Hepburn în Regina 


africană 

MARISA TOMEI — Anna Magnani în Mamma Roma 
JANET LEIGH — Judy Garland în Vrăjitorul din Oz 
‘MARY-LOUISE PARKER — Kenny Fox în An Angel 
at My Table 

GRETA SCACCHI — Debra Winger în Shadowlands 
SHANNEN DOHERTY — Jessica Lange în Blue Sky 
JOCELYN MOOREHOUSE — Bette Davis în Totul 


S Eva 

RACHEL TICOTIN — JoBeth Williams în Poltergeist 
BONNIE HUNT — Claudette Colbert în Midnight 
MARY STUART MASTERSON — Katharine Hepburn 
în Woman of the Year 


LAURA SAN GIACOMO — orice rol interpretat de: 


Katharine Hepburn 
DIANE LADD — Simone Signoret în Drumul spre 


înalta societate y; 
-LONI ANDERSON — Sophia Loren în Ciociara 
= 


21 


CINEMA CO TELECOMANDA 


Televizorul este numit “micul ecran”. 
Iată televizorul color NEI, cu diagonala de 72 cm. Cum să numeşti un televizor cu ecranul 
atât de mare? 
Poate, "cinematograf"? 
Iar când micul cinema NEI poate fi cu uşurinţă conectat la televiziunea prin cablu, iar telecomanda oferă acces 
la 90 de programe diferite, 
cum să-l numești? 
"Cinema cu telecomandă"! 
Iar prin NEI CREDIT, aveți bilet de intrare la cinematograful NEI, pentru sute de filme! 


NEI VĂ COLOREAZĂ VIAȚA! NEI CREDIT! 


Adrian Moscu, Bucureşti; Mădălin 
Moraru, Giurgiu: 


Supranumit „Cavalerul Vestului” și 


„Poetul realității“ GARY COOPER 
(pe numele lui adevărat Frank Charles 
Cooper) s-a născut la 7 mai 1901 în 
orășelul Helena (Montana). Tatăl lui, ju- 
decător, plecase la 18 ani din Anglia 
natală cu gândul să reușească în viaţă. 
Și a reușit. Gary și-a petrecut copilăria 
alături de fratele său, mai mare cu șase 
ani, la ranch-ul familiei, situat într-o 
vale superbă, cum numai în westernu- 
rile pe ecran lat de mai târziu se mai 
poate vedea. Era un excelent călăreț, ísi 
însoțea tatăl la vânătoarea de vulpi si 
mergea kilometri prin zăpadă, iarna, 
pentru că „îmi plăcea să-mi simt obrajii 
înţepaţi de aerul rece și să mă ame- 
țească albul zăpezii“. Primele ro- 
mane pe care le citește sunt poveștile 
preriei scrise de Bret Harte, Zane Grey 
și Fenimore Cooper, eroul lui preferat 
fiind Chingacoock. Judecătorul Cooper 
hotărăște, când fiul lui împlinește 10 
ani, să-l trimită împreună cu mama sa 
în Anglia, fiindcă după părerea lui nu- 
mai acolo fiul său putea primi o educa- 
ție aleasă. Gary va suferi cumplit de- 
parte de meleagurile natale și nici cu 
învățătura nu se va omori prea mult. 
Mama lui hotărăște să se întoarcă 
acasă, și, în ajunul izbucnirii primului 


război mondial, Gary debarcă la New 


York. 

Puștiul mărunțel și slăbuț se transfor- 
mase într-un adolescent. înalt (1,89 m), 
subţire și mlădios. Privirea albastră face 
deja ravagii printre fetele de la Grinnell 
College, unde Gary s-a înscris la cursu- 
rile de desen și istoria artei. Are talent 
de caricaturist și intenționează să-și 
facă o ocupaţie din asta. Numai că 
soarta va hotări altfel. 

În 1922, „lunganul Gary“ cum fusese 
poreclit de prieteni, ajunge la Los An- 
geles cu 200 de dolari în buzunar și ho- 
tărât să ia în piept viaţa. 

Încearcă să-și facă un nume în jurna- 
listică (trimite câteva articole însoţite 
de desene la mai multe cotidiene), dar 
nu are succes. Este pe rând asistent fo- 
tograf și apoi ajutorul unui decorator 
de teatru. Aceste slujbe îi aduc 30-40 
dolari pe săptămână, ceea ce era cam 
puţin pentru un tânăr cu o poftă se- 
rioasă de mâncare. - 

Un prieten îl îndeamnă să facă figura- 
tie la un film cu indieni, știind că Gary 
este neîntrecut călăreț. Spre surprinde- 
rea lui, este singurul admis din 25 de 
alți aspiranţi la gloria cinematografică. 
Devine în scurt timp cel mai solicitat 
călăreț, fiind angajat să facă figuraţie la 
peste zece filme pentru că „tinere, știi 
cel mai bine să cazi de pe cal". În sfâr- 
sit, în 1926, Henry King îi propune pen- 
tru 65 de dolari pe săptămână un rol de 
cowboy romantic în The ot 
Barbara Worth (Barbara, fiica deșertu- 
lui). Gary rămâne pur și simplu cu gura 
căscată, lucru ce-l va face pe King să-i 
spună: „Dacă ai să caști gura tot așa de 
bine și când vei juca, te așteaptă o 
mare carieră“. 

După premiera filmului se constată 
că cel care a reținut atenţia spectatori- 
lor este tocmai personajul interpretat 
de Gary. Paramount îi oferă un con- 
tract pe termen lung cu o sută de dolari 
pe săptămână. Între 1927-1929 filmează 
în peste 13 pelicule, având partenere 
celebre ale epocii printre care Vilma 
Banky, Clara Bow, Thelma Todd, 
Evelyn Brent. iși consolidează reputaţia 
de Don Juan, succesul lui la femei de- 
venind subiect de presă. Dragostea 
pentru Clara Bow a făcut pe mulţi să se 
întrebe cum puteau doi oameni atât de 
deosebiți să fie împreună. Clara, plinuţă 
și vioaie, cu un vocabular extrem de 
colorat și comportament mai mult de- 
cât neconvențional (reminiscență a 
adolescenței petrecute într-un mediu 
periferic la New York), dornică de nopţi 
pierdute în baruri în ritm de charleston 
iar Gary, liniștit, vorbind domol și încli- 
nat mai degrabă spre o viață casnică. În 
cele din urmă, Clara-cea-năbădăioasă 
își ia zborul și Gary Cooper se înamo- 
rează de o actriță cu un recunoscut ta- 
lent de tragediană, Evelyn Brent, parte- 
nera lui din Cavalerul Saharei. 

Anul 1929 îi aduce lui Gary și primul 
fiim sonor (The Shopworn Angel — 
Dei) în care actorul spune însă doar un 
simplu „da“. În timp ce actori celebri în 
acea vreme tremură de emoție în fata 
lui '„Mike“(cum era numit microfonul) 
Gary fluieră plin de farmec în The Wolf 
Song (Lolita) în care o are parteneră pe 


Vă răspunde: 


superba Lupe Velez, prima lui mare 
dragoste. Amorul lor va dura aproape 
trei ani și mulți — printre care și mama 
actorului — vor aștepta cu sufletul" la 
gură ca cei doi să se căsătorească. Lu- 
cru ce nu se va întâmpla, Lupe va pleca 
la New York pentru a juca într-un musi- 


cal și a se căsători cu Johnny Weis- 
smuller-Tarzan. 

Regizorul Victor Fleming este cel 
care îi oferă lui Gary primul rol princi- 
pal în The Virginian (În umbra morţii: 
— 1929) și totodată, primul rol vorbit. 
Actorul va declara mai târziu că din 


toată filmografia sa, The Virginian este 
filmul său preferat. Ajuns deja vedetă, 
Gary Cooper primește — în 1930 — su- 
prema consacrare: „o lojă“ la Para- 
mount, adică un bungalow cu trei ca- 
mere în incinta studiourilor. Din cele 22 
de căsuțe, Gary o alege pe ultima, so- 
cotind că nu-i strică mersul pe jos şi 
sperând că astfel va fi deranjat cât mai 
puțin. În viața lui apare o creatură fas- 
cinantă pe nume Marlene Dietrich, 
Gary, Cooper fiind ales partenerul „in- 
gerului albastru“ pentru debutul ei 
american. Filmul se numește Morocco 
și e realizat de Eygmallanan Marle- 
nei, Joseph von Sternberg. Ín timpul fil- 
mărilor Gary a fost tratat cu un dispreţ 
suveran de către regizor care, în plus, 
obișnuia să-și spună indicaţiile în limba 
germană, lucru care îl enerva îngrozitor 
pe „cow-boy-ul“ Cooper. Într-una din 
zile, pe când von Sternberg își turuia 
frazele în nemţește, Gary a început, os- 
tentativ, să caște. Regizorul, furios, l-a 
apostrofat, de astădată în engleză, ceea 
ce l-a făcut pe Gary Cooper să spună: 
„Dacă aţi binevoi să vorbiți mai des en- 
glezește sunt sigur cå mi s-ar face mai 
puţin somn“. Din acel moment, Stern- 
berg a vorbit numai în limba lui Sha- 
kespeare. S-a răzbunat, trecând numele 
actorului pe genericul filmului cu litere 
extrem de mărunte. Filmul a fost însă 
un succes, și Gary a câștigat o gră- 
madă de bani. Și-a cumpărat o casă și 
a mărit ferma părinţilor săi. 

Era frumos, bogat, tânăr, iubit de 
prieteni și de femei. Și în plus era sim- 
patic si fără fasoane. Idealul tânărului 
american cu „sufletul în palmă“. 


După șapte filme turnate aproape 
unul după altul, actorul clachează. Se 
îmbolnăvește de icter şi gripă. Cu greu 
se însănătoșește dar, slăbit, hotărăşte 
să-şi ia o vacanță mai lungă și pleacă în 
Europa. Străbate Franţa și se oprește în 
Italia, la Veneţia unde face cunoștință 
cu o femeie extrem de frumoasă, mai în 
vârstă decât el, contesa Di Frasso. Ea 
este cea care-l va transforma pe Gary 
Cooper — „Călărețul din Montana“ 
într-un gentleman desăvârșit. 

Întors în America, el devine „omul la 
modă“, preferatul doamnelor. După o 
scurtă idilă cu Lilian Harvey, Gary fil- 
mează în Zbuciumul patimei cu Tallu- 
lah Bankhead (în plină ascensiune), și 
Adio, arme cu Helen Hayes, ultimul (în 
regia lui Frank Borzage) aducându-i un 
succes imens. În iunie 1933, Gary Coo- 
per se află într-o scurtă vacanţă pe iah- 
tul miliardarului Howard Hughes. O cu- 
noaşte pe Veronica Balfe, o tânără din 
înalta societate new yorkeză. Coup de 
foudre și cei doi îndrăgostiţi se căsăto- 
resc în decembrie 1933 într-un cerc 
restrâns — părinţii și unchiul miresei, 
Cedric Gibbons cu soţia lui, celebra 
Dolores Del Rio. Veronica îi va fi alături 
până în ultima clipă, căsătoria lor fiind 
întunecată — vremelnic — de aventura 
lui Gary din 1947 — un fel de „cântec 
de lebădă“ — cu mult mai tânăra actriță 
Patricia Neal. 

Perioada de apogeu a carierei lui 
Gary Cooper numără filme ca: Peter Ib- 
betson (1935, r. Henri Hathaway), Desi- 
re (Pasiunea mea, r. Ernst Lubitsch cu 
Marlene Dietrich), Mr. Deeds Goes to 
Town (Extravagantul domn Deeds, 
1935), Beau Geste (r. Eilliam S. Wel- 
Iman), The Real Glory (Adevărata 
glorie, 1939, r. Henry Hathaway), Meet 
John Doe (Faceţi cunoștință cu John 
Doe — 1941. r. Frank Capra), For 
Whom The Bell Tolis (Pentru cine bat 
clopotele — 1943, r. Dudley Nichols)... 

Cu sănătatea șubrezită, el acceptă in 
1951 rolul principal în High Nocn (La 
amiază) alături de o debutantă pe nume 
Grace Kelly. Filmul a constituit pentru 
el un fel de bun rămas adresat rolurilor 
de cow-boy din tinerețe. În 1956 pentru 
Friendly Persuasion (| divină — r. 
William Wyler) Gary Cooper primește 
Palme d'Or pentru interpretare la festi- 
valul filmului de la Cannes. Bolnav de 
cancer la ficat, actorul moare în mai 
1961. Despre el, Frank Capra — care îl 
cunoștea foarte bine, obișnuia să 
spună: „Tehnic vorbind nu este un 
mare actor, dar naturalețea cu care se 
mișcă și vorbește i-a uimit pe mulți alți 
actori care trebuie să apeleze la toate 
trucurile meseriei pentru a obține rezul- 
tate adesea mediocre. Secretul lui a 
fost acel human touch pe care-l pune 
în toate personajele interpretate de el“. 


Doina STĂNESCU 


23 


Staruri 


Olivia Newton John 


Ce este un „Stalker“? 


Non de stalker nu are, 
Doamne fereşte, nimic în comun cu ce- 
lebrul film al lui Tarkovski care poartă 
acest titlu. A devenit un termen juridic 
descriind o persoană obsedată de o ce- 
lebritate pe care o acostează, o hărțu- 
iește sau o ameninţă. Există deja ex- 
perți în această formă de „terorism 
mental“. Ei consideră că majoritatea 
stalkerilor (90%) suferă de tulburări psi- 
hice mai mari sau mai mici (schizofre- 
nie, depresie maniacală etc.). Doctorul 
Gavin De Beker a stabilit chiar o clasifi- 
care a urmăritorilor de figuri publice, în 
funcție de motivațiile lor: „dornici de 
afecțiune“, care pur și simplu doresc să 
stabilească o relaţie cu cei urmăriți. 

„Căutătorii de identitate“, care fac 
acest lucru pentru faimă şi glorie. 

Mi il“, cei care au încercat să 
stabilească o legătură cu obiectul ado- 
raţiei lor dar au fost refuzați, 

„dezamăgiţii“ — aceștia urmăresc ce- 
lebrităţile considerându-se în misiune 
divină şi, împreună cu cei din a treia 
categorie, sunt cei mai dispuși să 
ucidă. À 

Pe lângă tonele de scrisori exaltate 
de admiraţie și iubire, starurile primesc 
mesaje de ameninţare și obiecte averti- 
zante din cele mai ciudate. Un coiot 
mort a fost unul dintre acestea, a cărui 
semnificaţie a fost astfel tălmăcită de 
specialiști: „Vezi, e un animal frumos şi 
de aceea l-am omorât, așa cum o voi 
face și cu tine“. O întreagă industrie 
specializată în paza celebrităților s-a 
dezvoltat în ultimii douăzeci de ani, de 
când fenomenul stalkerilor a început să 
devină extrem de periculos. Se esti- 
mează că există în acest moment pe te- 
ritoriul Statelor Unite, aproximativ 
150.000 de persoane care urmăresc și 
hărțuiesc celebrităţile. 


“Încercări de prevenire 


` de prevenire a atacuri- 
lor asupra starurilor începe să dea re- 
zultate. Unul dintre ultimele succese a 
fost înregistrat vara trecută când foarte 
tânăra (18 ani) Danielle Harris (cunos- 
cută nouă din Ultimul Samaritean, unde 
juca rolul fetiţei lui Bruce Willis) a fost 


24 


Imaginea Hollywoodului ca paradis al plăcerilor și 
luxului suprem nu este întreținută numai de revistele 
ilustrate. Chiar unii dintre cei dinlăuntrul său o con- 
firmă, ca Billy Wilder în celebrul citat: „Se spune 
despre noi că trăim cu zeci de mii de dolari pe săptă- 
mână, suntem scutiți de impozite, avem fete blon- 
de-frumoase și înalte — la discreție, automobile ulti- 
mul răcnet etc. etc. Ei bine, e adevărat!“ Nu toată lu- 
mea sesizează tuşa de autoironie si există fani care ar 
da orice să pătrundă în acest loc mitic si să atingă, 
măcar o dată, obiectul adoraţiei lor. Starurile si stră- 
lucirea lor orbitoare au inspirat deseori o idolatrie 
maladivă, iubirea contrariată transformându-se nu o 
dată în ură. Opulenţa şi succesul sunt compensate de 
spaima de-a le pierde și de a fi devorat. „Te iubesc 
mortal“ devine, pe zi ce trece, deviza tot mai multor 
admiratori obsedați de vedete pe care le urmăresc, la 
figurat şi la propriu, pas cu pas. 


Rebecca Schaeffer 


o Sylvester Stallone 


salvată la timp de atacul unui fan 
dezaxat. Departamentul de poliție din 
Houston deţinea informaţia că un tânăr 
de 19 ani, ofensat că actrița a răspuns 
scrisorilor sale înfocate numai cu o 
poză cu autograf, va încerca să o ucidă. 
Junele colecționa tot ce se publica des- 
pre Danielle, avea zeci de casete cu 
aparițiile ei în filme și seriale T.V. El 
avea antecedente de asasin psihopat 
încă de la 15 ani când, inspirat de ma- 
sacrul din 1991 de la restaurantul Luby 
din Killeen unde au fost ucise 22 de 
persoane, a ieșit din apartament cu o 


| Te iubesc 
mortal! 


armă de mare calibru și a început să 
tragă în curtea vecină. Din fericire ni- 
meni n-a fost rănit atunci. Tot din feri- 
cire tânărul deranjat mental a fost prins 
si acum înainte de a putea s-o execute 
pe Harris. Nu se ştie încă dacă altădată 
agresorul va putea fi oprit la timp, pen- 
tru că fenomenul „sufocării din dra- 
goste“ a stelelor de cinema înregis- 
trează și cazuri mai nefericite. Există 
deja o serie lungă de actori hollywoo- 
dieni deveniți subiect de fapt divers în 
urma atacului stalkerilor. 


Cazuri 


REBECCA SCHAEFFER. A fost vic- 
tima tragică a adoraţiei maladive a unui 
fan, Robert John Bardo. Protagonista 
serialului T.V. Sora mea Sam a fost 
ucisă în 1990 de acest admirator ardent 
căruia nu i-a răspuns la scrisorile de 
dragoste şi nici la cele de ameninţare, 
acestea din urmă fiindu-i ascunse de 
agentul ei de presă. ignorând total peri- 
colul, foarte tânăra actriță a fost con- 
dusă de șeful pazei, după filmare, la 
motelul unde locuia pentru a fi găsită 
asasinată oribil în ziua următoare. Ea 
urma să se căsătorească peste puţin 
timp cu regizorul Brad Silbering (Cas- 


per). 
JODIE FOSTER La puţin timp după 
uciderea cântăreţului John Lennon de 


amen 


i late 


Se estimează că există in acest moment 
pe teritoriul Statelor Unite aproximativ 


150.000 de 


persoane 


care urmăresc și hărțuiesc celebrităţile 


8 Patrick Swayze > 
„Jodie Foster y 


un admirator dezamăgit, un alt fan psi- 
hopat a făcut o fixatie pentru foarte tâ- 
năra pe atunci starletă. Indiferența ei 
l-a făcut pe adoratorul neluat în seamă, 
John Hinckley jr. să ia o hotărâre cru- 
cială, aceea de a-i atrage atenția uci- 
gând o altă personalitate. Tinta sa a de- 
venit preşedintele Ronald Reagan, pe 
care l-a împușcat, rănindu-l grav. De 
atunci F.B.I.-ul se implică mai mult în 
cazurile de urmărire a vedetelor. 


DONNA MILLS Actrița care, ironia 
soartei, a interpretat în Play Misty for 
Me rolul de victimă a unui stalker, a 
scăpat ca prin urechile acului de atacul 
unui fan dezamăgit, mai periculos decât 
cel din ficțiunea cinematografică. Ur- 
măritorul ei a evadat în 1988 din închi- 
soare, dar poliția a avertizat-o la timp 


Staruri asasinate 


Gelozie încrucişată 


Un regizor mai puțin cunoscut, 
William Desmond Taylor, a fost găsit 
mort într-o zi din luna februarie a anu- 
lui 1922, în imensa lui vilă hollywoo- 
diană. Imprejurările crimei nu au fost 
niciodată oficial revelate și cazul a fost 
declarat „închis“ destul de repede. Cu 
toate acestea, unii ziarişti mai curioși 
au reușit să afle că persoane impor- 
tante de la Studioul Paramount au 
ajuns la vila lui Taylor înaintea poliţiei 
„Curățind“ locul și se presupune că au 
făcut-o pentru a evita ca bănuiala să 
cadă asupra unor staruri în care produ- 
cătorii investiseră foarte mulţi bani. 
Dacă numele victimei nu ne sună prea 
cunoscut, cel al uneia dintre prezumti- 
vele asasine se bucură de rezonanța 
celebrităţii: Mabel Normand, este fru- 
moasa bătăușă din comediile lui Mack 
Sennett. Ea era una dintre amantele re- 
gizorului, ca și Mary Miles Minter și 
este posibil că, înșelate amândouă în 
credinţa că sunt iubirile lui unice, s-au 
coalizat pentru a-l ucide. Nu mult după 
sângerosul eveniment, cariera celor 
două vedete s-a întrerupt. 


O ţintă ratată 


După numai doi ani, în 1924, un 
alt regizor a fost omorât în împrejurărui 
ciudate. Thomas Harper Ince, unul din- 
tre cei mai importanţi cineaști ai Mare- 
lui Mut și unul dintre pionierii wes- 
ternului, a decedat în timpul unui party, 
organizat cu ocazia zilei sale de naștere 
(43 ani). Petrecerea dată pe unul dintre 


iahturile magnatului presei William 
Randolph Hearst a degenerat destul de 
repede din pricina consumului exagerat 
de alcool. 

După părerea istoricului de film Ken- 
neth Anger, formulată în cartea „Babi- 
lonia Hollywoodului“, ince a murit îm- 
pușcat în cap de însuși Hearst, care tin- 
tise însă înspre Chaplin. Galantul Char- 
lie era bănuit de a-i fi sedus multimilio- 
narului amanta, pe Marion Davies. Ca și 
în primul caz evocat, ca și peste ani în 
„sinuciderea“ lui Marilyn Monroe, per- 
soane calificate au machiat locul crimei 
(și chiar și cadavrul) și au obținut com- 
plicitatea poliției. Nimeni nu a depus 
niciodată vreo plângere împotriva pre: 
zumtivului criminal. Beneficiind de un 
alt regim decât muritorii de rând, abuzi- 
vul magnat a fost pedepsit în planul fic- 
țiunii, de genialul debutant Orson Wells 
care s-a inspirat din biografia lui în fil- 
mul Cetăţeanul Kane (1941). 


Sfârşitul unul latin-lover 


Frumosul Ramon Novarro, actor 
de origine mexicană, era în anii '20 
unul dintre rivalii lui Rudolph Valentino 
la categoria „amantul latin“. Gominat, 
cu priviri languroase și mișcări undui- 
toare, el făcea să suspine cohortele de- 
admiratoare care vedeau în el un ade- 
vărat macho. Ca și Valentino, el era 
însă homosexual și această preferință 
erotică are legătură cu sfârșitul lui, pe- 
trecut în 1968. Ký 

Ramon Navarro a invitat într-o seară, 
la domiciliul său, doi tineri dispuși să-și 
„vândă farmecele“. Pentru că nu au fost 


mulțumiți de onorariul primit, ei l-au 
bătut crâncen pe fostul prinț al ecranu- 
lui, și l-au lăsat fără suflare. Un caz 
care amintește cumva de împrejurările 
în care a murit, în 1975, regizorul italian 
Pier Paolo Pasoloni, ucis se pare de un 
băiat de 17 ani, ceea ce a inspirat un 
recent film anchetă Pasolini, un delict”— 
italian și care contestă în fond această 
ipoteză (vezi nr. 10/1995). 


“ 


Oroare pe „Valea păpușilor 


D acă se poate stabili o ierarhie a 
asasinatelor cu victime din lumea filmu- 
lui, cazul Sharon Tate este cel mai re- 
voltător. Nu numai pentru că actrița era 
foarte tânără (avea numai 26 de ani 
când a murit, în 1969) și de o frumu- 
sete serafică, dar și pentru că era însăr- 
cinată în luna a noua. În plus, chinurile 
la care a fost supusă de Charles Man- 
son şi banda lui, în ritualurile satanice, 
modul în care a fost ciopârțită, au oripi- 
lat tot mapamondul. 

Soția regizorului Roman Polanski a 
trebuit să plătească pentru că aparținea 
„sfidătoarei lumi a Hollywoodului“, au 
explicat criminalii în procesul cel mai 
mediatizat al anilor '60—'70. 

Retorica bizară a cinicului „guru“ 
Manson a fascinat totuși mii de tineri și 
tinere cu elanuri protestatare, care 
și-au făcut un idol din el. Deși condam- 
nat la moarte, principalul asasin a mai 
trăit destul pentru a-și publica autobio- 
grafia, o plachetă de versuri și pentru a 
ajunge un personaj emblematic al epo- 
cii hippie. Nihilismul lui a alimentat fu- 
ria multor juni scârbiți de societatea de 


& Madonna 


că s-ar putea ca el s-ọ caute. Alertată, 
ea a început să angajeze gărzi de corp 
suplimentare până când a fost anunțată 
că pericolul a fost înlăturat: poliția l-a 
împuşcat pe urmăritorul cu intenții cri- 
minale. „M-am simțit vinovată că cineva 
a fost ucis din cauza mea, nu m-am pu- 
tut bucura, dar cu toate astea am simțit 
o ușurare știind că nu va mai fi pe ur- 
mele mele“. 


MADONNA Provocatoarea vedetă a 
ajuns anul trecut în paginile întâi ale 
ziarelor și în urma împușcării unui fan 
care a încercat să pătrundă în locuința 
sa. Gărzile sale de corp l-au rănit des- 
tul de serios pe Robert Dewey Hoskins 
(37 ani) un tip obsedat de mitica 
blondă. El a sărit gardul proprietăţii 
Madonnei strigând după cum declară 
martorii: „Mă voi însura cu această tică- 
loaså ori îi voi tăia gâtul“. Fratele stal- 
kerului știa și el ceva despre obsesia lui 
Robert care, în dimineaţa acelei zile îi 


(Continuare în pag. 35) 


Pagini realizate 
de Dana DUMA 


consum, dispuși să uite măcelul din vila 
lui Polanski. Cum regizorul făcuse des- 
tule filme morbide până în acel moment 
(ca de pildă Repulsie su Rosemary's 
Baby) au apărut și păreri că el ar fi 
terminat indirect crima prin mesajul te- 
nebros al acestora. 

Unul dintre cele mai șocante eveni- 
mente din istoria neagră a Hollywoodu- 
lui, asasinatul este amintit întotdeauna 
când e vorba de demitizarea acestui loc 
numit și „Valea Păpușilor“ după celebra 
carte cu acest titlu. Ca o ironie a soar- 
tei, Sharon Tate a jucat în ecranizarea 
din 1967 a romanului, a cărui ficțiune 
se aseamănă tragic cu viața și sfârșitul 
ei. 


NICOLAS 


CAGE 


„Am venit 


aici să mă distrez, 


ici nu apucase încă să se 

familiarizeze cu prezența 

unui Glob de aur în casă, 

că un alt trofeu strălucitor 

a venit să-i ţină companie: 

Oscarul obținut pentru ro- 
lul autodistructivului Ben din Leaving 
Las Vegas. La cei 32 de ani ai săi Nico- 
las Cage pare ajuns la apogeul unei ca- 
riere care nu începuse sub cele mai no- 
rocoase semne. 


Victima nepotismului? 


Puţini l-ar fi crezut la început pe Ni- 
colas Cage că nu e chiar de invidiat să 
fii nepotul lui Francis Ford Coppola. 
Regizorul Nașului este fratele tatălui 
său August Coppola, profesor universi- 
tar, care a divorțat de mama lui, Joy, 
fostă balerină si coregrafă. Pentru că 
problemele familiale au început pentru 
Nicolas pe când avea numai 12 ani, ela 
fost deseori adăpostit în casa faimosu- 
lui unchi cineast a cărui bogăţie îl com- 
plexa. „Unde mai pui că aveam o acnee 
oribilă“, comentează starul de azi care 
nu-şi imagina pe atunci că norocul îi va 
surâde și lui din direcţia Hollywoodului. 

Deși nu arăta prea chipeș, numele 
Coppola l-a ajutat să fie distribuit, la 
numai 17 ani, în filmul regizoarei Amy 
Heckerling Fast Times at Ridgemount 
H (1982). A urmat un rol într-o peli- 
culă regizată de Francis Ford Coppola, 
Rumble Fish (1983) care l-a mai distri- 
buit în Cotton Club (1985) și Peggy 
Sue se mărită (1986). Munca la aceste 
filme se desfășura însă întotdeauna sub 
semnul unei mari tensiuni pentru că în- 
totdeauna colegii de distribuţie îl ironi- 
zau ca fiind „protejatul șefului“. Așa 
cum își amintește Nicolas, „Actorii ti- 
neri pot fi uneori foarte cruzi. Cred că 
nimeni nu era dispus să mă ia în serios 
ca actor. Din cauza asta trebuia să-mi 
dublez eforturile pentru a fi la înălțimea 
cerințelor... Unchiul meu m-a ajutat 
foarte mult, mai ales pentru că mi-a dat 
fantastice posibilități de a lucra, dar am 
simțit mereu că, datorită acestei legă- 
turi de familie a trebuit să mă strădu- 
iesc mai mult decât colegii mei“. 

Pentru a nu mai fi ținta ironiilor și 
acuzațiilor de nepotism, actorul a re- 
nunţat la numele de Coppola, adoptân- 
du-l pe cel de Cage, după compozitorul 
John Cage pe care îl admiră enorm. 


Un stil propriu 


A trebuit ca Nicolas să lucreze cu 
mulți alți regizori și să ajungă la un stil 
propriu pentru a se impune cu adevă- 
rat. A colaborat cu cineaști faimoși, 
precum Alan Parker (Birdy — 1984), 
Norman Jewison (Moonstruck — 1987), 
Joel Coen (Raising Arizona — 1987). 
Cel mai mult l-a propulsat însă filmul 
lui David Lynch Suflet sălbatic (1990), 


premiat cu Palme d'or la Cannes și un' 


mare succes de critică. 


Mijloacele sale de interpretare n-au 
mizat niciodată pe arsenalul junelui 
prim. „Întotdeauna mi-a plăcut să dau 
jocului meu un stil propriu și suprarea- 
list. Poate că de aceea mi-am câștigat 
reputația de actor imprevizibil. Nu mă 
număr printre cei vizaţi atunci când se 
hotărăște protagonistul unei pelicule 
produse de marile studiouri, pentru că 
producătorii vor_să știe exact cum e 


marfa pentru care plătesc și cu mine nu 
se știe niciodată ce va ieși“. Aceasța 
este explicația prezenţei lui mai de- 
grabă în filme cu buget redus, decât în 
superproducții. Cu excepția unor roluri 
în pelicule comerciale, ca de pildă Pri- 
zonierii în paradis (1994) de George 


nu Să câştig Oscarul“. 


S-au născut 


e 1 mai: 

— Glenn Ford (Gwyllyn 
Samuel Newton Ford — 
1916) Quebec, Canada 


e 2 mai: 

— Tyrone Power Sr. — 
(1869) London, England 
— Bianca Jagger — 
(1945) Managua, Nicara- 
gua 


e 3 mai: 

— Mary Astor (Lucile Vas- 
concelis Langhanke — 
1906) Quincy, Illinois 

— William Inge — (1913) 
Independence, Kansas 
— Engelbert Humper- 
dinck (Arnold George 
Dorsey — 1936) Madras, 
India 

o 4 mai: 

— Audrey Hepburn (Edda 


26 


Kathleen Van Heemstra — 
1929) Bruxelles, Belgia 
— Jackie Jackson (Sig- 
mund Esco Jackson — 
1951) Gary, Indiana, 
S.U.A. 

— Randy Travis (Randy 
Traywick — 1959) Mar- 
shville, North Carolina 


e 5 mai: 

— Tyrone Power — 
(1914) Cincinnati, Ohio 
— Annette Bening — 
(1958) Topeka, Kansas 


e 6 mai: 

— Rudolph Valentino — 
(1895) Castellaneta, Italia 
— Orson Welles — (1915) 
Kenosha, Wisconsin 


e 7 mai: 
— Gary Cooper (Frank 


James Cooper — 1901) 
Helena, Montana 

— Anne Baxter — (1923) 
Michigan City, Indiana 
— Traci Lords (Nora Lo- 
uise Kuzma — 1968) Steu- 
benville, Ohio 


e 8 mai: 

— Roberto Rossellini — 
(1906) Roma, Italia 

— James Mitchum — 
(1941) Bridgeport, Con- 
necticut 


e 9 mai: 

— Albert Finney — (1936) 
Salford, Marea Britanie 
— Glenda Jackson — 
(1937) Birkenhead, Marea 
Britanie 

— Candice Bergen — 
(1946) Beverly Hills, Cali- 
fornia 


e 10 mai: 
— Fred Astaire (Frederick 
Austerlitz — 1899) Omaha, 
Nebraska 
— David O. Selznick — 
(1902) Pittsburg, Pen- 
nsylvania 


e 11 mai: 

— Irvin Berlin (Israel Ba- 
line — 1888) Temun, Ru- 
sia 

— Natasha Richardson — 
(1963) London, Marea Bri- 
tanie 


12 mai: 

— Emilio Estevez — 
(1962) New York, New 
York 


13 mai: 
— Harvey Keitel — (1939) 
Brooklyn, New York 


— Stevie Wonder (Steve- 
land Morris Hardaway — 
1950) Saginaw, Michigan 


- 


14 mai: 
— George Lucas — 
(1944) Modesto, California 
— Robert Zemeckis — 
(1952) Chicago, Illinois 


15 mai: 

— Joseph Cotten — 
(1905) Petersburgh, Virgi- 
nia - 

— James Mason — (1909) 
Huddersfield, Marea Brita- 
nie 


16 mai: 

— Margaret Sullavan — 
(1896) Norfolk, Virginia | 
— Henry Fonda — (1905) 
Grand Island, Nebraska , 


Gallo sau Un bacșiș de 2 milioane de 
dolari (1994) de Andrew Bergman, el a 
cat în mici producţii independente, 
precum Red Rock West (1993) de John 
Dahl sau Leaving Las Vegas (1995) de 
Mike Figgis, rolul din această poveste 
apăsătoare despre alcoolism, disperare 
şi sinucidere aducându-i anul acesta 
mult invidiatul Oscar. „Am venit aici să 
mă distrez, nu să câștig“, declara el cu 
umor în seara decernării premiilor, dar 
emoția nu putea fi ascunsă de poza 
mondenă. Pentru Nicolas Cage obține- 
rea statuetei a însemnat dobândirea au- 
'onomiei sale artistice. 


Fantezii casnice 


Pentru că un succes: de anvergura 
premiului Oscar intensifică întotdeauna 
interesul cinefililor faţă de viața perso- 


„Aparatul de filmat 
mă excită 


ca o femeie. 

E ca şi cum 
aş flirta, 
ca şi cum 
aş încerca 

„să o seduc“. 


nală a unui actor, să dăm câteva amă- 
munte mai puţin cunoscute despre 
acest capitol. Nicolas Cage e căsătorit 
de numai un an cu Patricia Arquette, 
amândoi aducând în căsnicie câte un 
copil. Weston, fiul lui Cage, s-a născut 
din relația sa cu Kristin Zang. Desi a 
mai curtat actrițe ca Jessica Parker și 
Lori Anne Allison, marele lui amor a 
fost întotdeauna Patricia Arquette. A 
cunoscut-o în 1987, când i-a cerut pe 
loc mâna. Ea l-a pus să treacă trei 
probe dificile, ca-n basme: să-i aducă o 
orhidee neagră, un autograf al scriito- 
rului John Salinger și o rochie de mi- 
reasă specifică unui trib din nordul Ti- 
betului. Deși el “i-a îndeplinit primele 
două cereri, nunta nu a avut loc atunci, 
ci numai după opt ani. p 
„Viața mea este acum un program de 
muncă și de zboruri acasă în weekend 
pentru a sta cu Patricia și copiii“. Sper 
ca acest ideal să nu dezamăgească 
prea tare pe admiratoarele starului. 


Dana DUMA 


luna mai: 


LEAVING 


Un sanctuar modern 


LAS VEGAS 


oincidența, probabil, și nu o intenție bine urmărită, a făcut să putem 
vedea, concomitent, pe ecranele noastre Casino și Las Ve- 
gas, două povestiri situate într-un loc emblematic, care forjează des- 
tine și unde eroii sunt devorați sau se autodevorează. Faulkner a des- 
cris un asemenea loc în „Sanctuary“ despre care Malraux spunea că 


este „O intruziune a tr 


diei grecești în romanul polițist“ și aș 


adăuga, de moravuri. Scorsese și Figgis nu puteau să ignore nici asemenea lume 


și nici asemenea destine. Mai ales c 
ales, al inimaginabilului. 


În Casino, povestea se dilată necon- 
tenit parcă spre a aspira un întreg spa-. 
tiu de frenezie și demență al unor per- 
sonaje copleșite de tot ce li se întâm- 
plă, cu sentimentul că timpul e prea fu- 
gace iar tentaţiile infinite (vezi Noul Ci- 
nema nr. 4/96). 

Leaving Las Vegas (sau Părăsind Las 
Vegas cum apare într-o paranteză pe 
genericul filmului) situează, dimpotrivă, 
în fata celor două personaje — tragice 
prin evoluție și finalitate — o miză e-a 
dreptul copleșitoare: imposibilitatea de 
a se găsi, de a scăpa de primejdia sin- 
gurătăţii, deși — vremelnic — sunt îm- 
preună. Afecţiunea își face loc în viaţa 
lor, rare momente de bucurie par să 
schimbe cursul istorisirii. Par, căci ele 
sunt curmate de o fatalitate care le înă- 
buså în fașă: dorința lui de a se lăsa de- 
vorat de alcool şi sentimentul ei că sin- 


Leaving Las 
Vegas @ Pro- 


ducție: SUA, 
1994 © Re- 


gia: Mike 
iggis e Sce- 
nariul: Mike 
Figgis după 
romanul lui 
John O'Brien 
e Imaginea: 
Declan Qu- 
inn e Cu: Ni- 
colas Cage, 
Elizabeth 
Shue, Julian 
Sanas, Vale- 
ria Golino, 
Richard Le- 
wis, Emily 
Procter @ 
Distribuit de: 
Q.C.B. 


e Elisabeth ' 

Shue ay 

şi Nicolas 
Cage 


ele nu sunt atât fructul imaginaţiei, cât, mai 


gurătatea pândește clipa și fiinţa, ea fi- 
ind atotstăpânitoare. Faptul acesta res- 
trânge spațiul narativ și-l dezvoltă — 
paradoxal la prima vedere — pe cel in- 
terpretativ. Într-o evoluţie contrapunc- 
tică (Figgis este şi muzician, el a com- 
pus partiturile de jazz-rock ale filmului, 
muzica fiind un comentariu și având 
astfel o vagă similitudine cu funcţia co- 
rului antic) Nicolas Cage si Elizabeth 
Shue se sustrag spațiului frenetic și 
magic al Cetăţii hazardului, spaţiu ale 
cărui jocuri de lumini ai spune că se di- 
zolvă în semiobscuritatea unui univers 
intim încât, până la urmă, Leaving Las 
Vegas devine, parcă, un film de cameră, 
asemenea teatrului de cameră la Strind- 


berg. 

Asistăm, de aici încolo, la două exis- 
tente dramatice, la evoluția a două per- 
sonaje care, deși încă împreună, par a 


nu se fi întâlnit nicicând. Sentimentul 
singurătăţii totale nu mai are nevoie să 
fie mărturisit, el se instalează în atmo- 
sferă, devine Destin. Pe această miză, 
captivantă, dramatică, apare însăși de- 
monstrația interpretativă amplă, exce- 
_sivă uneori, barocă în destule momente 
la Cage, tensionată, interiorizată, cen- 
zurată cu adevărat, stăpânită de energia 
disperării, a convingerii lăuntrice că ni- 
mic n-ar putea-o salva de singurătate 
— la Elizabeth Shue. Povestea pro- 
priu-zisă sfârșise de mult, și asistăm la 
un dialog surd al devorării de sine 
într-un fel de „tragedia dell'arte“ sin 
sensul unei totale libertăţi de iniţiativă a 
o pretul) 

Îmi permit'aici o nedumerire care 
este pe măsura descoperirii unei inter- 
prete de o asemenea clasă: cum a fost 
cu putință — mă întrebam și mă întreb 
în continuare — ca membrii Academiei 
americane de film, consideraţi a fi 
spectatori foarte avizaţi să nu-și fi dat 
seama că alesul lor din acest an la Os- 
car, Nicolas Cage, n-ar fi izbutit ceea 
ce se consideră că a izbutit fără o ase- 
menea parteneră. Elizabeth Shue de- 
monstrează o adevărată virtuozitate, 
subtilitate și sensibilitate, eliberând 
sentimentul unei nobleți umane într-o 
conjunctură în care totul ar fi favorizat 
contrariul (dacă, mai ales, interpreta ar 
fi urmărit cu orice pret, succesul de pu- 
blic). Un răspuns ar fi automatismele 


de gândire și opţiune, probabil influ- - 


ența copleșitoare a mediatizării unui 
nume. De exemplu: „Nicolas Cage — 
actorul anului“. 


Mircea ALEXANDRESCU 


— Janet Jackson — (Ja- 
net Damita Jackson — 
1966) Gary, Indiana 


e 17 mai: 

— Maureen O'Sullivan — 
(1911) Boyle, Ireland 

— Dennis Hopper — 
(1936) Dodge City, Kansas 
— Debra Winger — (1955) 
Cleveland, Odio 


918 mai: 
Frank Capra — (1897) Pa- 
lermo, Italia 


e 19 mai: 
— Nora Ephron — (1941) 
New York, New York 


e 20 mai: 

— Jimmy Stewart — 
(1908) Indiana, Pennsylva- 
nia 


— Cher (Cherilyn Sarki- 
sian — 1946) El Centro, 
California 


e 21 mai: 
— Robert Montgomery — 
(1904) Beacon, New York 


e 22 mai: 

— Sir Arthur Conan Doyle 
— (1859) Edinburgh, 
Scoţia 

— Sir Laurence Olivier — 
(1907) Dorking, Marea Bri- 
tanie 

— Naomi Campbell — 
(1970) London, Marea Bri- 
tanie 


e 23 mai: : 

— Douglas Fairbanks 
(Douglas Elton Thomas 
Ulman — 1883) Denver, 


Colorado 

— Joan Collins (Joan 
Henrietta Collins — 1933), 
London, Marea Britanie 


e 24 mai: 

— Bob Dylan (Robert 
Alan Zimmerman — 1941) 
Duluth, Minnesota 

— Priscilla Presley 
(Priscilla Wagner Beaulieu 
y Hani Brooklyn, New 

or! 


e 25 mai: 
— Miles Davis — (1926) 
Alton, Illinois 


e 26 mai: 

— Al Jolson (Asa Hessel- 
son — 1886) St. Peter- 
sburgh, Rusia 

— Norma Talmadge — 


(1897) Jersey City, New 
Jersey 

— John Wayne (Marion 
Michael Morrison — 1907) 
Winterset, lowa 


e 27 mai: 

— Isadora Duncan — 
(1878) San Francisco, Ca- 
lifornia 


— Dashiell Hammett — 
(1894) St. Mary's County, 
Maryland 


— Vincent Price — (1911) 
St. Louis, Missouri 

— Christopher Lee 
(Christopher Caradini Lee 
— 1922) Londra, Marea 
Britanie 


e 28 mai: 

— lan Fleming — (1908) 
Melbourne, Australia i 
29 mai: 

— Josef Von Sternber 
(Josef Stern — 1894 


Viena, Austria 
„— Bob Hope (Leslie Tow- 
nes Hope — 1903) Eltham, 
Marea Britanie 


e 30 mai: 

— Howard Hawks — 
(1898) Goshen, Indiana 
— Irving“ Thalberg — 
(1899) New York, New 
York 


— Benny Goodman — 
(1909) Chicago, Illinois 
e 31 mai: 


— Don Ameche (Dominic 
Felix Amici — 1908) Ke- 
nosha, Wisconsin 

— Clint Eastwood (Clin- 
ton Eastwood Jr. — 1930) 
San Francisco, California 
— Tom Berenger — 
(1950) Avalon, California 
— Brooke Shields 
(Christa Brooke Camille 
Shields — 1965) New York 


27 


_Keiko, balena vedetă a fil- 
melor Salvaţi-i pe Willy (1 și 
2) se chinuia într-un bazin de 
distracții din Mexico. Subali- 
mentată, deprimată, îi căzu- 
seră dinţii și suferea de o 
gravă boală de piele. O aso- 
ciaţie de protecția animalelor 
din Statele Unite a reușit să 
sensibilizeze opinia publică şi 
a strâns 45 de milioane dolari 
pentru salvarea ei. Cetaceul a 
fost transportat cu avionul în 
Oregon şi instalat într-un 
bazin de patru ori mai mare 
unde va putea mânca pe 
săturate (100 kg de peşte pe 
zi), hrană pe care o va primi 
fără a mai fi silit să facă 
giumbușiucuri pentru a-și 
câștiga... pâinea. 


De ce mergem la cinema? 
Răspunsul sondajului efec- 
tuat de revista Paris Match și 
Canal + este cel pe care-l 


știm cu toții: „Ca să ne des- 


tindem împreună cu prietenii“ 
sau „ca să vedem desfășurân- 


du-se pe ecran o poveste de 
viață“. Cinematograful apare, 


astfel ca unul din ultimele 


28 


P 


7 
DE 
` 
; 


ti i 


A. 


wl sk 
- 


TS 


i 


locuri care oferă câteva 
puncte de reper în haosul 
acestui sfârșit de secol. Nu- 
meroși sunt cei care s-au dus 
să vadă Nopțile sălbatice sau 
Ura tocmai pentru a-și putea 
înțelege mai bine copiii. Valo- 
rile sigure ale cinematografu- 
lui francez rămân și după 
acest sondaj: Catherine De- 
neuve, Sophie Marceau, isa- 
belle Adjani, Jeanne Moreau, 
Gérard Depardieu, Philippe 
Noiret, Daniel Auteuil. Toți 
cei care au răspuns sondae 
lui au avut în minte nu cifre 
ci imagini. lar cei care se duc 
la cinema mai mult decât o 
singură dată pe an își amin- 
tesc, poate, o celebră frază a 
lui Bunuel: „Când nu mai știu 


Meseria de impresar este 
una dintre cele mai vechi din 
lume. Se pare că histrionii 
antichității se bucurau și ei 
de serviciile unor agenți tea- 
trali avant la lettre. Odată cu 
apariția cinematografului, o 
adevărată mană cerească s-a 
abătut asupra lor. Cea mai 
importantă îndatorire a unui 
impresar artistic — pe lângă 
negocierea onorariilor clienți- 
lor lor, încheierea și suprave- 
gherea respectării contracte- 
lor, — este aceea de „filtrare“ 
a scenariilor care se trimit ac- 
torilor. „Trebuie să ai un deo- 
sebit fler“ — spune impresa- 
rul Myriam Bru, foarte cunos- 
cută în Franța. „Dacă nu te 
pricepi, se poate întâmpla ca 
actorul să rateze un rol ce ar 
putea fi hotărâtor pentru ca- 
riera lui. Așa s-a întâmplat cu 
Horst Bucholtz. Sergio Leone 
scrisese Pentru un pumn de 
dolari special pentru el. Dar 
scenariul n-a ajuns niciodată 
în mâna actorului german. 
Agentul său a considerat că, 
după ce Horst jucase în Cei 
şapte magnifici, el nu se pu- 
tea compromite apărând 
într-un "western spaghetti. Și 
Sergio Leone i-a încredinţat 
rolul unui necunoscut... pe 
nume Clint Eastwood". 

În Statele Unite agențiile de 
impresariat ocupă un loc ex- 
trem de important în lumea 
show business-ului. Un fel de 
stat în stat. Se disting astfel 
managerul (cel care desco- 
peră noile talente), publicis- 
tul (atașatul de presă) și 
agentul (cel care apără inte- 
resele financiare și judiciare 
ale clientului său). 

După. plecarea patronilor 
de la CAA (Creative Artists 
Agency) — Michael Ovitz la 
Disney si Ron Mayer la Uni- 
versal, toată lumea se întreba 
ce se va întâmpla cu cel de-al 
treilea membru fondator al 
puternicei agenţii artistice, 
Bill Haber. Ei bine, el i-a sur- 
prins pe toţi anunțând că a 
acceptat să fie și vice-preșe- 
dintele unei organizații uma- 
nitare al cărei scop este aju- 
torarea copiilor din lumea a 
treia. Cunoscut ca unul dintre 
cei mai subtili oameni de afa- 
ceri din show business, toată 
lumea este sigură că Haber 
va sti precis cui să se adre- 
seze pentru obținerea de fon- 
duri. Gigantica mașină de fă- 
cut bani CAA este totuși 
amenințată de ofensiva lui 
ICM (International Creative 
Management prin patronul 
ei, Jeffrey Berg, hotărât să se 
extindă şi în Europa, deschi- 
zând filiale la Paris și Londra. 


De peste zece luni Chris- 
topher Reeve, interpretul ce- 


© Un alt veteran al Hollywoodului și-a sărbătorit cei 80 de ani: 
Gregory Peck (cu fiica sa Cecilia, Sorel, fiica actorului 
Keith Carradine și soția sa, Veronica) 


$ Benicio Del Toro își dorește 
să fie vampir. Până atunci, el a devenit 
unul din cei mai solicitați tineri actori hispanici 
(după Antonio Banderas, bineînţeles) 


lebrului Superman, este imo- 
bilizat într-un fotoliu cu rotile 
(vezi nr. 11/95, 4/96). De cu- 
rând, el declara că cei care 
i-au dat forța să reziste când 
gânduri de sinucidere îl bân- 
tuiau, au fost cei trei copii ai 
săi; Matthew — 16 ani, Ale- 
xandra — 6 ani, Will, 4 ani si 
soția lui, actrița Dana Moro- 
sini. ;Nu mi-am pierdut sper- 
tanta. Voi încerca toate trata- 
mentele posibile. Chiar dacă 
inima mea va ceda“. Dar fac- 
turile pentru îngrijirile medi- 
cale și cheltuielile de reedu- 
care riscă să-i ruineze familia. 
Au plătit deja 1.400.000 do- 
lari, iar asigurarea pentru 
boală a lui Reeve va expira 
peste opt luni. Superman știe 
că nu se află la adăpost de 
grijile financiare. De aceea, în 
ciuda stării sale (tetraplegic, 
conectat la un plămân artifi- 
cial) el trebuie să muncească. 
Cu ăjutorul unui ziarist, Re- 
eve lucrează deja la o auto- 
biografie care — conform 
contractului cu editorul său 
— trebuie să apară la începu- 
tul lui 1997. De asemenea, el 
va apărea în cursul acestui an 
în cadrul mai multor specta- 
cole de binefacere și va ţine è 
scurte cuvântări în folosul 
unor asociații pentru ajutora- 
rea handicapatilor. Superman 
nu şi-a pierdut optimismul. El 


> Sophie Marceau a început filmările la o nouă adaptare 
pentru ecran a „Annei Karenina”, produsă de societatea de 
producţie aparţinând lui Mel Gibson şi realizată de Bernard 
Rose (O lubire nemuritoare). Partenerii ei sunt: Sean Bean 
(Goldeneye), Mia Kirshner și Alfred Molina (Maverick). 


Downey și fiul. Comedia romantică Hugo Pool este po- 
vestea aventurilor sentimentale ale unui tânăr ce curăţă pisci- 
nele la Hollywood. În rolul principal: Robert Downey jr. Reali- 
zator: Robert Downey Sr. În alte roluri: Sean Penn, Cathy Mo- 
riarty și Richard Lewis. 


Kline/Weaver. După Raţiune și simţire, Ang Lee 
schimbă registrul cu The Ice Storm, comedie romantică ai că- 
rei interpreţi sunt: Sigourney Weaver, Kevin Kline, Elijah 
Wood, Joan Allen și Christina Ricci. Toţi rămân blocaţi într-o 
noapte de iarnă a anului 1970, într-o casă din Connecticut 
din cauza unei furtuni de zăpadă. 


Ð> The Game este titlul noului film regizat de David Fincher. 
Este vorba de un miliardar care, plictisindu-se, angajează un 
vagabond cam suspect pentru a-i face viața mai... condimen- 
tată. Lucrurile însă îi scapă din mână și totul se transformă 
într-o cursă contra cronometru. Pentru rolurile principale sunt 
interesați Michael Douglas și Jodie Foster. 


> Dupå ce a semnat cu societatea Miramax un contract 
pentru trei filme a câte 20 milioane „bucata“, Sylvester Stal- 
lone s-a hotărât să joace într-un film cu buget redus, iar el să 
fie plătit la tarif sindical. Titlul filmului: Copland. Regizor: Ja- 
mes Mangold. 


nu încetează să spună priete- > Pentru a inaugura contractul de 10 milioane dolari pe 
nilor săi Tim Robbins, Susan F) cara l-a semnat pentru Columbia, Alicia Silverstone a început 
bl ope Mama, Clint Eastwood recent căsătorit cu Dina Ruiz marp Marco jakkan = (Demeiltion Man) Da astådalå, A 

fr i (30 de ani), prezentatoare de televiziune este o fată de familie bună răpită de un escroc care se va în- 


vedea, o să arunc naibii toate x H ` Fai Ch 
tuburile astea și am să merg drăgosti de ea. Parteneri: Benicio Del Toro (foarte solicitat 


toare căsătorită cu un judecător din New York. Ea ajunge să 
fie urmărită și șantajată de Mafia. Regia: Carl Franklin. Sce- 
nariul este adaptarea unui roman de Evan Hunter. 


Å i " = 2 A J după rolul din Suspecti de serviciu) și Christopher Walken. 
Å B sóni mërtürlsugtø: “Dor æ Alain Delon, dupå 33 de ani, alåturi >; peri ; a ú R 
noaptea sunt liber. În vis mă de partenera sa din Ghepardul, Claudia Cardinale În Criminal Conversation, Nicole Kidman este o învăţă- 


văd mergând prin locuri pe 
unde n-am mai fost, călcând 
pe nisipul fierbinte sau îno- «< 
tând în valuri albastre. Dar 
vine ora 7 și mă trezesc din 
nou înghețat și nemișcat“. 


> Pentru cel de-al doilea film al său — o poveste de dra- 
poa care se desfășoară la Paris — Lucas Belvaux i-a ales pe 

rnella Muti și Jean Pierre Léaud pentru rolurile principale. Ti- 
tiul: Pour rire! 


După plecarea lui Alain Delon și Arielle Dombasle în Me- 
xic unde vor filma sub îndrumarea lui Bernard Henri Lévy (vezi 
nr. 4/96) au fost date publicităţii ceva mai multe amănunte: 
Este povestea exilului unui scriitor care pleacă în Mexic alături 
de soția lui și amantul acesteia. Din distribuție mai fac parte: 
Xavier Beauvois. Marianne Denicourt şi Karl Zéro. 


PD o VIATA 
| LA LICITATIE 


| „ Pentru prima dată de la în- 
ființarea sa (1744), casa de li- 
citație Sotheby's a publicat 
un catalog de dimensiuni im- 
presionante (584 p., 750 foto- 
grafii), într-un tiraj de best 
seller (100.000 exemplare). 
Catalogul (20 de dolari ediţia 
obișnuită și 40 ediția de lux), 
cuprinde piese de mobilier, 


Nouă ani şi jumătate după ce a turnat la New York 9 săp- 
tămâni 1/2, Mickey Rourke a plecat la Paris pentru a filma par- 
tea a doua a filmului semnat de Adrian Lyne. Regizorul va fi de 
astădată Anne Goursaud (până acum monteuză, printre altele 
la Dracula lui Coppola). Cele două partenere ale lui Rourke: 
Angie Everhart (fostă manechin si logodnică a lui Stallone) și 
Agathe de la Fontaine (cunoscută actriţă de televiziune). Titlul 


(Continuare în pag. 30) filmului: Love in Paris. 


29 


Actrița Cristiana Reali, 
reprezentanta produselor 
Lancôme în acest an 


cu logodnicul ei 
Francis Huster 


(Doamnele de la malul mării 


(Urmare din pag. 29) 


fotografii personale, bijuterii 
și alte lucruri care au aparţi- 
nut fostei prime doamne a 
Americii, Jacqueline Kennedy 
(decedată anul trecut) și sunt 
scoase la licitație de cei doi 
copii ai săi. Experții spun că 
Jacqueline nu a fost o colec- 
ționară în adevăratul sens al 
cuvântului, cumpărând 
obiecte care pur și simplu îi 
plăceau. Apartamentul ei din 
Manhattan (unde a locuit 30 
de ani) „era mobilat cu gust 
dar nu cu rafinament“ spun 
comentatorii. Caroline și 
John au pus în vânzare 
„obiectele care reprezintă o 
viață“ cum spunea avocatul 
lor, pentru a putea plăti ta- 
xele de succesiune care sunt 
enorme în Statele Unite, ti- 
nând cont și de averea moș- 
tenită: 140 milioane de dolari. 

Licitaţia a avut loc în luna 
aprilie si nu au fost acceptate 
în sală decât 200 de persoane 
alese pe sprânceană. Bineîn- 
teles, ceilalți doritori au putut 
licita prin telefon sau fax. Și 
au fost destui. În primele rân- 
duri, ca simple invitate s-au 
aflat cele două interprete ale 
Jacquelinei Kennedy; în două 
biografii cinematografice, 
pentru marele și micul ecran. 
Coincidenţa a făcut ca actri- 
tele să poarte același pre- 
nume cu celebrul personaj: 
Jacqueline Bisset si Jaclyn 
Smith. 


GLORIA-CU- 
ORICE-PREŢ 


La Hollywood, în fata cine- 
matogratului CinePax Odeon 
un mare număr de admiratori 
așteptau — cu răbdare — so- 
sirea unui cuplu-vedetă: Sha- 
ron Stone — Isabelle Adjani 
la premiera filmului Diaboli- 
= (r. Jeremiah Chechik). 

acă filmările au avut loc 
într-o atmosferă mai degrabă 
destinsă (vezi nr. 3/96), ceea 
ce a urmat după ultimul tur 
de manivelă vine să confirme 
— încă o dată — că la Hol- 
lywood nimeni nu e prieten 
cu nimeni, pe primul loc tro- 
nând măria sa Gloria-cu-ori- 
ce-preţ. 

Întrebată de Anne Sinclair 
despre drepturile de autor pe 
care Inès Clouzot (soţia lui 
Henri Clouzot, autorul primei 
versiuni a Diabolicelor — 
1954) le-ar avea, ea nefiind 
însă nici un moment consul- 
tată de reprezentanţii casei 
producătoare, Morgan Creek, 
Sharon Stone spunea în di- 
rect pe TF1: „Mi-e rușine că 
am lucrat cu un producător 


Cineglob - realizat de Doina STĂNESCU 


s 


care se poartă în felul 
acesta“. Blonda Sharon a în- 
vățat bine lecţia: cea mai 
bună apărare este atacul. Ea 
însăși este ameninţată cu un 
proces de către producătorii 
filmului, pentru că a hotărât 
să ia ca „amintire“ toate cos- 
tumele pe care le-a purtat în 
timpul filmărilor, garderobă 
creată de Lauren Scott și va- 
lorând câteva zeci de mii de 
dolari. 

Să ne întoarcem în fata ci- 
nematografului unde mulți- 
mea continua să aştepte pe 
cele două vedete. În sfârșit, 
iată-le! Dar surpriză, din limu- 
zină coboară doar Sharon 
Stone, îmbrăcată într-o ro- 
chie de inspiraţie orientală, 
cu bijuterii asortate și cule- 
gând astfel, prima, aplauzele 
spectatorilor. După un lung 
șir de negocieri telefonice, 
ordine și contraordine se sta- 
bilise ca Sharon să-și facă 
apariţia la premieră alături de 
Isabelle Adjani pe care tre- 
buia s-o ia de la hotelul „Be- 
verly Hills“. Numai că eroina 
din instinct primar cunoaşte 
foarte bine ce inseamnă pu- 
blicitate. Așa că „a uitat“ să o 
ia pe Isabelle. „Sharon este la 
ora actuală starul numărul 
unu în Statele Unite și face 
totul ca s-o dovedească“, 
spunea regizorul Jeremiah 
Chechik. „Înainte de a fi ac- 
triță, ea este o celebritate și 
ceea ce contează mai mult și 
mai mult pentru ea este noto- 
rietatea“. 


STAR TREK 
ÎN INSTANŢĂ 


Tânăra secretară Barbara 
Adams era unul din juraţii din 
procesul Whiteker (scandal 
financiar care riscă să clatine 
viitorul politic al președintelui 
Clinton). Ea s-a prezentat în 
sala de tribunal îmbrăcată 
într-un costum identic cu cel 
purtat de eroii serialului tv de 
mare succes Star Trek, vrând 
astfel să atragă atenția asu- 
pra „mesajului de pace pe 
care eroii intergalactici îl duc 
din stea în stea“. În cea de-a 
noua zi a procesului, Barbara 
Adams a fost însă exclusă din 
juriu, dar nu din cauza vesti- 
mentaţiei mai puţin obișnuite 
ci, pentru că în ciuda regula- 
mentului, ea a divulgat presei 
date secrete din dosarul pro- 
cesului. 


O NOUĂ B.8.? 


E franțuzoaică, are 24 de 
ani, 1,63 m înălțime și a câști- 
gat „bătălia“ cu o întreagă 
pleiadă de starlete americane 
care își doreau să fie partene- 
rele lui Mickey Rourke în par- 
tea a doua a celebrului 9 săp- 
tămâni 1/2 (vezi Film Fax) 
succedându-i blondei Kim 
Basinger, ocupată acum cu 
grijile materne și mai puţin cu 
cele cinematografice. 

Se numește Agathe de la 
Fontaine și când a aflat că va 
filma alături de Mickey a leși- 


nat pur şi simplu de bucurie. 
Pe platoul de filmare, la 
Viena, actorul a făcut totul ca 
mai tânăra sa parteneră să se 
simtă în largul ei. După ce a 
renunțat la box, în urma că- 
ruia s-a ales cu un os al feței 
fracturat, trebuind să suporte 
mai multe operaţii estetice, 
Mickey Rourke s-a „cuminţit“, 
devenind nu numai un soț 
model (este căsătorit cu ac- 
trița Carre Otis) ci și un actor 
conștiincios care încearcă să 
facă uitate celebrele scanda- 
luri pe care le provoca pe 
platouri. 

Despre tânăra Agathe de la 
Fontaine spune: „Este plină 
de energie. Nimeni nu poate 
să-i reziste. De altfel, cred că 
este făcută pentru meseria 
asta. Are un farmec dulce-a- | 


»mărui care poate suci ușor 


capul unui bărbat“. Agathe ` 
și-a dorit de mică să devină 

actriță. Fiică de medic și ne- | 
poată de senator „am avut 

cam tot ce-și poate dori un 

copil răsfățat obişnuit ca ni- 
mic să nu-i fie refuzat“. La 16 
ani a renunţat însă la școală 
ca să devină actriţă. Și a în- 

ceput prin a filma clipuri pu- 
blicitare. A urmat televiziunea: 
serialul Récidive de Franck 

Apprederis, telefilmul Jeanne 
de Nicole Garcia şi La nou- 
velle tribu de Roger Vadim. 

„Când am aflat că în | love 
Paris îl-am-partener pe Mic- 
key Rourke am citit scenariul 
pe nerăsuflate. Era totuși pu- 
țin cam îndrăzneţ. Unele 
scene le-am refuzat. Nu 
voiam să mă dezbrac de la 
prima secvență pentru că 
imediat aș fi fost etichetată 
ca o actriță potrivită numai 
pentru roluri «decoltate». Știu 
perfect ce vreau: să devin o 
profesionistă și să filmez cu 
Polanski“; „Mi-am dorit 
enorm să joc alături de Alain 
Delon în Întoarcerea lui Ca- 
sanova. Din păcate nu eu am 
fost cea aleasă. Consolarea a 
fost însă că însuși Delon m-a 
sunat și mi-a spus: «Domni- 
poa, continuaţi, cred că veţi 
ace totuşi o mare carieră». Şi 
am de gând să nu-l dezamă- 
gesc* 


UN COPIL i UN 
CONTRAC 


„Despre Carlos, protesorul 
ei de gimnastică, Madonna 
n-a:spus niciodată că este iu- 
birea vieții ei. Dar tot ea a ho- 
tărât ca el să fie tatăl copilu- 
lui pe care și-l dorea de atâta 
timp. Însărcinată în luna a 
patra, Madonna nu uită însă 
nici un moment că „totul este 
o afacere“. Așa că l-a pus pe 
frumosul Carlos să semneze 
un angajament prin care re- 
nuntå la drepturile pe care le 
are asupra 'topilului nenăscut 
încă. „Nu vreau ca peste câ- 
tiva ani să fiu dată în jude- 
cată și să-i plătesc pensie ali- 
mentară doar pentru simplul 
motiv că este tatăl copilului 
meu“, a declarat Madonna. 


ROBERT DE NIRO 


c/o CAA 9830 Wilshire Blvd. 
Beverly Hills CA 90212-1825 


USA 


SCOTT BAKULA 


c/o United Talent Agency 
9560 Wilshire Blvd. Beverly Hills 
CA 90212 USA 


VINCENT PEREZ 
c/o Artmedia 
10, avenue George V 
85008 Paris — France 


ə Michelle Pfeiffer a împli- 
nit 39 de ani. A avut invitați 
pe sora, părinţii și câţiva prie- 
teni. „Sunt fericită că-i am 
alături de mine pe David 
(Kelley — soțul ei), pe Clau- 
dia (fiica ei adoptivă) și pe 
John Henry (copilul lor). 
Sunt în sfârșit împăcată cu 
mine însămi,. parcă așa se 


spune, nu? De când am copii. 
nu îmi mai este frică să fiu fe- 


ricită”. 


e Aflată în vizită pe melea- 
gurile natale, la Sydney (Aus- 
tralia), Nicole Kidman împre- 
ună cu Tom Cruise participă 
si la campania publicitară a 
filmului lui Gus Van Sant, To 
Die For. Nicole mai are un 
motiv să fie fericită: soțul ei 
s-a lăsat, în sfârșit, convins 
să cumpere o proprietate în 
Australia. „Unde, mai mult ca 
sigur, nu vor pune piciorul“ 
comentau jurnaliștii. 


e Robin Williams nu a 
putut pleca la Paris fără soțiă 
lui, Marsha. Ea își suprave- 
ghează bărbatul cu mare 
atenţie și nu suportă nici mă- 
car pe tinerele baby-sitters 
(îngrijindu-și singură copiii). 
Poate că doamna Williams își 
aduce aminte că înainte de 
a-i fi soție, a fost tot... baby 
sitter, având grijă de fetița lui 
Robin și a Zeldei, prima sa 
soție. 


e Kim Basinger a anunțat 
că, deocamdată, nu se mai 
gândește la lumea filmului. 
Proaspătă mămică (fiica ei și 
a lui Alec Baldwin are 6 luni), 
s-a hotărât să se de- 
dice în întregime lui Ireland 
Eliesse. „Sunt, în sfârșit, feri- 
cită și iubită. Credeţi că aș 
mai avea nevoie de altceva?" 


e La Las Vegas, în casa 
fratelui său,Necruţătorul Clint 
Eastwood, a spus „da“ în fata 
ofițerului stării civile. Fericita 
mireasă este Dina Ruiz, o 
foarte frumoasă latino-ameri- 
cană, prezentatoare de televi- 
iune, cu 35 de ani mai tâ- 
nără decât soțul ei. Înaintea 
ei au fost Margaret Johnson 
(cu care Eastwood are doi 
copii: Kyle — 28 ani și Alison 
— 24), Sandra Locke și Fran- 
ces Fisher cu care Clint are o 
fetiță de 3 ani: Frances- 
ca-Ruth. P 


e „Michael petrecea ore în- 
tregi în baie arajându-și părul 
si machiindu-se. Noaptea îmi 
interzicea să aprind veioza și 
dacă o făceam își ascundea 
fața sub cearșaf. Dimineaţa 


perna lui era murdară de ri- 


mel... Aveam impresia că 
m-am măritat cu o femeie!“ 
Pentru prima dată după di- 
vorțul lor (18 ianuarie 1996) 
Lisa Marie Presley a dat în vi- 
leag amănunte despre cele 21 
de luni de „trai în comun“ cu 
Michael Jackson. „Lui Mi- 
chael îi plăcea la nebunie să 
mă pieptene și să mă ma- 
chieze. Parcă aș fi fost o pă- 
pușă. De altfel, nici nu dorea 
să aibă relaţii sexuale cu 
mine. Cred că aș fi fost mult 
mai interesantă pentru el 
dacă aș fi fost un băieţel de 
10 ani“. 


e Tom Hanks, de curând 
tată (soția lui, actrița Rita Wil- 
son a născut un băiețel de 
Crăciun) a hotărât să-și ducă 
familia într-o mică vacanţă în 
Caraibe „unde e minunat să 
privesc apusul de soare ală- 
turi de Rita“. l-a însoțit, bi- 
neînțeles, și fiul lor cel mare 
de 5 ani. 


e Pamela Anderson și soțul 
ei, cântărețul rock Tommy 
Lee, l-au dat în judecată pe 
Bob Guccione de la Pen- 
thouse, acuzându-l că a furat 


o casetă video care îi înfățișa 
pe soții Lee făcând dragoste. 
Guccione a fost condamnat 
de tribunal să plătească 10 
milioane de dolari despăgu- 
biri și, bineînţeles, să retur- 
neze caseta. Acum, tribunalul 
îl mai acuză pe Guccione de 
furt și uz de furt. Singurul co- 
mentariu al „domnului de la 
Penthouse“ a fost: „Fără co- 
mentarii!“ 

e O altă actriță care a re- 
nunţat la cariera artistică. 


pentru a se dedica copilului 
ei este Christine Brinkley, so- 
tia cunoscutului rocker Billy 
Joel. Ea a hotărât să devină o 
gospodina perfectă pentru a 
i tot timpul cu fiul ei Jack, 
de 10 luni. 

e După memorabila seară 
a Oscarurilor (vezi nr. 4/96), 
Mel Gibson s-a retras din lu- 
mina reflectoarelor preferând 
odihna. Cu câteva zile înainte 
de ceremonie, Gibson a fost 
operat de peritonită, medicul 
dându-i voie să părăsească 
patul doar pentru... a înșfăca 
5 Oscaruri. 

e Daniel Day-Lewis s-ar 
părea că a părăsit-o definitiv 
pe Isabelle Adjani și pe fiul 


lor, Gabriel Kane. Actorul s-a 
întors la New York și s-a in- 
stalat într-un superb aparta- 
ment în Manhattan alături de 
Dewa, o frumoasă mulatră 
care îi este profesoară de 
gimnastică. Întrebarea este 
dacă Dewa va mai continua 
să-i dea ore în particular 
după ce a aflat că nestatorni- 
cul Daniel se: întâlnește — pe 
ascuns — și cu Lily, o sceno- 
grafă de platou. 


® „Să trăiesc ca şi când astăzi 
ar fi ultima zi a vieţii mele“ 


D „Nu SUNT UN 
CLIŞEU“ 


„În Pédale douce (r. Gabriel 
Aghion) Fanny Ardant este 
patroana unui restaurant gay 
și cel mai bun prieten al si 
este un homosexual. 

„Nu e nimic ciudat în asta“, 
spunea recent actrița. „Și în 
Avem | am prieteni homose- 
xuali. În timpul filmărilor la 
Pâdale douce le-am pus o 

rămadă de întrebări: Lum se 
îndrăgostesc? Au acel senti- 
ment de vinovăţie că fac ceva 
interzis sau, dimpotrivă, se 


consideră foarte normali? Po-” 


veştile lor de dragoste se de- 
rulează la fel ca cele între un 
bărbat și o femeie? Mi-aduc 
aminte că atunci când am vă- 
zut Querelle (r. Rainer Wer- 
ner Fassbinder după romanul 
lui Jean Genet — n.n.) mi-am 
dat seama că pasiunea ade- 
vărată, devoratoare, ucigă- 


toare este aceeași, fie că este | 


vorba de homosexuali sau 
heterosexuali. Cea care face 
ca totul să fie văzut altfel este 
atitudinea societăţii. Ea este 
cea care condamnă... Dar eu 
îmi iubesc prietenii așa cum 
sunt. Încerc să-i înțeleg, mai 
ales atunci când sunt diferiţi 
de mine. De altfel, poate că 
tocmai această diferență mă 
fascinează și îmi dă imboldul 
să știu totul. Sunt o neliniş- 
tită. Niciodată nu am reușit 
să-mi găsesc acea „pace a 
sufletului“ despre care se tot 
vorbește. Ca să fiu sinceră, 
am cam obosit să o caut. 
Acum iau lucrurile așa cum 
sunt ele. -Este obositor, dar 
viața este atât de scurtă că 
trebuie să o trăiești ca și cum 
mâine totul se va sfărși. Cum 
spuneau înţelepții? „Trăieș- 
te-ţi clipa“. Pentru mine a 
face cinema este un fel de 
oprire a timoului pret de-o 


32 


secvență. ...Íntotdeauna mi 
s-a spus: „Pari o ființă fra- 
ilă!“ Ei bine, niciodată n-am 
ost așa ceva! În adolescență 
eram chiar agresivă. Ideea pe 
care oamenii și-o fac despre 
forță și fragilitate este com- 
plet subiectivă. Între două fe- 
mei — una înaltă, robustă și 
alta micuță, slăbuță, după 
majoritatea oamenilor cea 
puternică este prima. Litera- 
tura și cinematograful au co- 
dificat într-un fel aceste lu- 
cruri. În filme, blondele erau 
drágute și iubitoare, brune- 
tele erau cele rele. Astea sunt 
clișee. Din fericire, eu nu in- 
tru în această categorie. Nu 
sunt un clişeu. O viață am și 
nimeni nu o trăiește în locul 
meu. Nu-mi pasă de privirile 
celorlalți. Nu doresc să dau 
nimănui socoteală, este ca și 
cum mi-aş cere iertare că 
exist; iar dacă sunt întrebată 
ce proiecte am, răspund: 
„Nici unul. Doar să trăiesc!“ 


Ð cu suFLETU 
LA GURĂ . 


e Anthony Quinn (81 de 
ani) este pentru a 13-a oară 
tată. Lui Kathy Bevin (35 de 
ani), fosta sa secretară și 
mama primei lor fetițe, Patri- 
cia (2 ani), nu-i pasă de gura 
lumii: „Ce vi se pare atât de 
ciudat că un bărbat și o fe- 
meie care se iubesc s-au ho- 
tărât să aibă copii?“ Actorul 
și-a părăsit soția, pe Yolanda 
— cu care era căsătorit de 45 
de ani — pentru a trăi un 


' „cântec de lebădă“ cum nu- 


meste el această pasiune târ- 
zie. „Un fel de toamna pa- 
triarhului“ îi mai place lui să 
spună. 

e După o flebită (în urma 
căreia era cât pe-aci să i se 
amputeze piciorul) și un 
scandal terminat cu declaraţii 


incendiare împotriva sistemu- 
lui de distribuire a filmelor 
(Desire, cel mai recent film al 
său a fost programat „doar în 
opt săli din Paris, este o ru- 
şine“), Jean Paul Belmondo, 
bronzat și binedispus şi-a fă- 


cut totuși apariţia la premiera 
filmului însoțit de, bineînţe- 
les, Naty. Alături de ei, 
Claude Lelouch cu soția lui, 
actrița Alessandra Martines. 

e Gérard Darmon și Mat- 
hilda May s-au întors din 
Africa de Sud unde au termi- 
nat cel de-al treilea film făcut 
împreună. Ei au luat-o și pe 
fiica lor, Sarah de care nu se 
despart nici o clipă. „Suntem 
tot timpul cu sufletul la gură, 
între două trenuri și un 
avion“. „intr-o zi poate vom 
avea și alți copii“, adaugă 
Mathilda. „Deocamdată tot 
timpul nostru este ocupat de 
Sarah. Și ca să n-o acaparez 
cu totul, îi dau voie lui Gé- 
rard s-o scoată la plimbare, 
singur prin Paris, dar numai 
pentru două ore“. | 

e Un alt îndrăgostit, Brad 
Pitt, i-a cumpărat iubitei, 
Gwyneth - Paltrow o vilă la 
Hollywood. l-a mai cumpărat 
un teren de 300 hectare în 
Oklahoma unde intenționează 
să construiască un ranch „ca 
în westernuri“. Şi când 


Gwyneth a avut chef să facă 
o mică plimbare în Central 
Park din New York nimic mai 
simplu: Brad Pitt a urcat-o în 


primul avion, a traversat toată 
America și s-au plimbat câ- 
teva ore, mână în mână pe 
gazonul din celebrul parc. 


e Pe 12 aprilie, Dennis 
Hopper s-a căsătorit — a 
treia oară — cu Victoria 


Duffy, tânără actriță și fost 
top model. „Mi-am trăit viața 
cu o sută la oră. Credcăe 
timpul să răsuflu puţin“ a de- 
clarat actorul. Totuși, proas- 
peţii căsătoriţi nu-și doresc 
copii. „Îmi ajung trei“ spune 
actorul. „in nici un caz 
acum“, adaugă Victoria. „Co- 
piii ocupă cea mai mare o 
parte a timpului, iar eu vreau 
deocamdată totul pentru ca- 
riera mea de actriţă“. 

e Copilul teribil al tenisului 
din anii '80, John McEnroe 
s-a căsătorit cu actrița Patty 
Smyth cu care are deja o fe- 
titá. După ce s-a bătut eroic 
să obțină dreptul de a-și ve- 
dea cei trei copii din prima 
căsătorie (cu Tatum O'Neal, 
fiica lui Ryan — Love Story) 
și a făcut tot felul de năzbâtii 
pe terenul de tenis, John s-a 
liniştit. Şi a uitat chiar că 
acum câţiva ani zicea deza- 
măgit: „O rachetă nu te pără- 
sește cum o face o femeie“. 


o „Toamna patriarhului“ "(Anthony Quinn, 
Kathy Bevin şi fetița lor, Patricia) 


e „Îi voi iubi pe Don (Johnson n.n.) toată viaţa. 
Dar asta nu înseamnă că trebuie să trăiesc 
cu el până la sfârșitul zilelor mele“ 
(Melanie Griffith, hotărâtă 


să-şi refacă viața alături de Antonio Banderas) 


E] _oc-nor ES 


Institutul Goethe 


Institutul francez 


Frenezia 


pionierilor filmului 


ără a revendica schimba- 
rea datei de naștere a ci- 
nematograțului, seara de- 
dicată lui Max Skladanov- 
ski a reușit să schiţeze, 
pentru publicul bucureș- 
tean interesat, profilul atașant al unuia 
dintre cei mai importanți pionieri ai ar- 
tei a șaptea. Uimitor restaurate, scur- 


AUSSTELLUNG 


Max Skladanowsky 


Filmpionier, Unternehmer, Fotograf 
PN 


tele sate filme prezentate la 1 noiembrie 
1895 în „Grădina de iarnă“ din Berlin în 
fața a 1500 de spectatori au fost văzute 
acum pentru prima oară în România cu 
emoția descoperirii unui teritoriu necu- 
noscut. Bioscopul fraţilor Skladanovski 
surprinde personaje, .peisaje și întâm- 
plări cu spontaneitate, prospeţime și 
umor. Mișcările ciclice specifice inven- 
tiei lor sunt adaptate inspirat unor su- 
biecte potrivite (o piramidă acrobatică, 
un caraghios cangur boxeur, un dans 
comic etc.). 

Despre calitățile și limitele revoluţio- 
narei invenţii brevetată de Max și Emil 
Skladanovski a conferenţiat competent 
şi fără emfază doamna Helga Karnauka, 
recunoscând superioritatea aparatului 
fraților Lumiăre și prioritatea acestora 
în materie de proiecţie publică (la 22 
martie 1895), data de 28 decembrie 


1895 fiind acceptată prin consens inter- 
național ca data oficială de naștere a 
cleme ea Aceasta nu umbrește 
însă locul de excepţie cuvenit inventa- 
torilor germani evocaţi și în scurt me- 
trajul lui Wim Wenders Fraţii Sklada- 
novski, prezentat cu aceeași ocazie la 
institutul Goethe. Un film în același 
timp poetic și jovial, o evocare tandră a 
stării de frenezie în care simpaticii frați 
au deschis în Germania drumul artei 
celei mai populare a secolului ce avea 
să înceapă. 


Copii 
uitaţi de Dumnezeu 


e spun și se, scriu atâtea 

lucruri demagogice des- 

pre copiii străzii încât nu 

mai avem răbdare să le 

ascultăm. Dar atunci când 

vorbesc ei înșiși despre 
condiția lor, când se exprimă cu since- 
ritate dezarmantă, fără a urmări să ne 
stoarcă lacrimile sau a obține ceva de 
la noi, nu poti rămâne indiferent. O ast- 
fel de rară ocazie ne-a fost oferită de 
vizionarea filmului Gigi și Monica de 
Yasmina Abdellaoui și Benoit Dervaux. 
Deși produsă în Belgia, pelicula a fost 
proiectată la Institutul Goethe cu oca- 
zia unui program intitulat Familia, copi- 
lul, strada iniţiat în principal de Funda- 
tia internaţională Terre des hommes în 
scopul unei complexe informări a opi- 
niei publice despre destinul acestor ne- 
fericite ființe abandonate de oameni şi 
uneori şi de Dumnezeu. 

Filmul Gigi și Monica se oprește asu- 
pra unui Cuplu de adolescenţi care 
trăiesc în canalele de pe lângă. Gara de 
Nord. Ce-i deosebește pe cei doi de 
ceilalți este hotărârea de a avea un co- 
pil și încercarea de a reveni, pentru a-l 
proteja, în sânul unei familii devastată 
de alcoolism. Ei vorbesc în fata camerei 
dezinhibat și spontan și cuceresc sim- 
patia pentru că, în ciuda melodramati- 
celor evenimente trăite din copilărie, îşi 
păstrează intactă speranța. Un film care 
pătrunde cu pudoare într-o lume cerce- 
tată în general cu brutalitate și, care nu 
poate lăsa pe nimeni indiferent. 


Dana DUMA 


e Gigi și Monica 
de Yasmina Abdellaoui 
și Benoit Dervaux 


Unitatea 
în diversitate 


n secol de cinema în- 

seamnă și un secol de dis- 

tribuție a filmelor. Socie- 

tatea franceză Gaumont, 

cea mai veche companie 

de profil din Europa, a 

aniversat 100 de ani de existență. Cu 

această ocazie Institutul francez din 

București a prezentat o retrospectivă 

Gaumont, cuprinzând șase filme reali- 

zate între 1979 şi 1994, șase dintre suc- 

cesele de critică și/sau de public. Sunt 

filme de facturi diferite, alese dintr-un 

portofoliu mai mult decât onorant, care 

cuprinde creaţii semnate de Fellini, Go- 
dard, Bresson, Antonioni, Rosi etc. 

Comedia romantică a fost reprezen- 

tată de Fanfan, ecranizarea propriului 

roman semnată de Alexandre Jardin, 


rere că este un cineast original care 
merită să fie urmărit. 

Cu Don Giovanni de Joseph Losey 
ne aflăm în teritoriul magnific al filmu- 
lui-operă care trece dincolo de simpla 
prezentare a unor solişti celebri 
(Ruggero Raimondi, Kiri Te Kanawa, 
Jose Van Dam, Teresa Berganza) inter- 
pretând ariile lui Mozart. Losey reali- 
zează un film care are calități strict ci- 
nematografice, un spectacol care îi in- 
teresează și pe cinefilii care nu sunt 
melomani rafinati. 

Selecţia a fost completată cu Grosse 
fatigue de Michel Blanc, Premiul pentru 
scenariu la Cannes în 1994 (vezi și nr. 
6/94) și IP 5 de Jean-Jacques Beneix, 
ultimul rol al lui Yves Montand. 

Deși am văzut numai șase filme reali- 
zate în ultimii 20 ani, am putut să ne 
formăm o părere atât despre calitatea, 
cât și despre diversitatea creaţiilor dis- 
tribuite de Gaumont. 


Rolland MAN 


% Sophie Marceau şi Vincent Perez 
în Fanfan de Alexandre Jardin 


un film care aduce o poveste de dra- 
goste într-o ambianţă kitsch. În rolurile 
principale Sophie Marceau și Vincent 
Perez, încântându-şi admiratorii. 


Je vous salue Marie de Jean-Luc 
Godard a ilustrat capitolul „film preten- 
țios“. Transpunere contemporană a 
nașterii Domnului, filmul mai degrabă 
plictisește decât interesează spectato- 
rul. Polemicile stârnite în jurul filmului 
i-au creat o aură care dispare după ce 
vizionezi primul sfert de oră. 


Un, deux, trois, Soleil de Bertrand 
Blier este un interesant cocktail care 
cuprinde umor, film social, poezie, un 
comentariu critic la adresa societăţii 
franceze contemporane, prezentând 
realităţile din cartierele mărginașe în 
care locuiesc mai ales emigranţi săraci. 
Umorul special al lui Blier i-a adus ade- 
seori reproșuri din partea criticilor con- 
servatori, care cred că regizorul este un 
anarhist periculos. Noi suntem de pă- 


Invingătorii 


e multe ori ne lăsam co- 

plesiti de greutăţile vieții 

și refuzăm să mai luptăm 

cu ele. Un exemplu de cu- 

raj, de refuz al atitudinii 

defetiste ne este oferit de 
Asociaţia handicapaţilor locomotor din 
România, care a tipărit deja primele 
două numere dintr-o revistă intitulată 
optimist Invingătorul. Din colectivul de 
redacţie face parte și Nicolo Della 
Pupa, al cărui nume îl cunoaștețţi deja, 
pentru că este semnatarul traducerii la 
volumul. Marilyn, istoria unui asasinat, 
apărut în 1994 la Editura Noul Cinema. 
Ceilalţi învingători sunt Marian Mincu- 
lescu (redactor șef), Magda Erdeș, Ma- 
riana Mihoc, Magdalena Grișcencu-Du- 
lea, Valeriu Crișan, Mariana Nicola Neti 
şi Solange Chassot. 


33 


PREMIERELE AMERICANE ALE LUNII 


AN AMERICAN ORIGINAL 


LUCKY STRIKE 


MADE IN U.S.A. 


X` regia: James Gray 
LITER eee cu: Tim Roth, Eddie Furlong, Moira Kelly, Vanessa Redgrave 


rulează începând din 31 mai 


Filmul se constituie într-o dramă socială plină de intrigă și crime. Eroul principal este un ucigaș plătit de mafia rusească, ce bântuie 
străzile din Brighton Beach, New. York. | 

Joshua Shapiro încearcă să-și joace rolul vieţii lui atunci când se întoarce în comunitatea din Brighton Beach de unde fusese exi- 
iat cu foarte mulți ani în urmă. Joshua este acum doar un ucigaș ce va încerca să-i facă felul unui bijutier iranian. Acţiunea sa îi va 
pune însă într-un moment de cumpănă sensul vieţii, ba, mai mult decât atât, testul de moralitate la care se supune cu propria-i 
voință îi aduce familia și iubita în plin risc, desi credeau până atunci că nimic nu-i putea ajunge în acest loc, Little Odessa. Pentru 
un cinefil înrăit, trei buline Lucky Strike abia dacă vor fi suficiente pentru savurarea acestui film. 


MARY REILLY regia: Stephen Frears i 
cu: Julia Roberts, Jim Malkovich, George Cole 
rulează începând din 7 iunie 


Regizorul Stephen Frears încearcă să creeze cu acest film o versiune nouă, gotică, a legendarei povești „Dr. Jekyll și Mr. Hyde". Fi- 
rul naraţiunii gravitează în jurul tinerei servitoare Mary, care descoperă cu teamă, dar și interes, misterele casei doctorului Jekyll. 
Acesta capătă treptat la rândul său mai multă încredere în tânăra servitoare, dezvăluindu-i adevărata identitate a doctorului Hyde, 
asistentul său acuzat de crimă. Acesta e de fapt alter ego-ul doctorului Jekyll, o transformare diabolică la care a ajuns în urma di- 
verselor tratamente pe care și le-a aplicat pentru a se vindeca de o grea suferință. 

Mary va fi în final martora unei dramatice și romantice confruntări între personalităţi, într-un film ce reunește pe ecran doi actori 
nominalizați la premiul Oscar pentru interpretare, Julia Roberts şi John Malkovich. O poveste de personalități în plină transformare 
are nevoie de cel puţin două buline Lucky Strike. 


STRANGE DAYS regia: Katherine Bigelow 
; cu: Ralph Fiennes, Angela Basset, Juliette Lewis 


rulează începând din 7 iunie 


Într-un secol XXI, orașul Los Angeles devine cosmopolit, dinamic, haotic și avid de senzaţii tari, experienţele inedite fiind la mare 
căutare. Bogaţii amatori de senzaţional își dispută exclusivitatea unei noi mode: dischete clandestine care captează orice formă a 
plăcerilor și a violenţei. A 

Lenny Nero, principalul furnizor al acestor materiale, dictează prețul, livrând clienţilor săi cel mai puternic drog al sfârșitului de se- 
col XXI: experiența umană în integritatea sa. Sunete, lumini, imagini, mirosuri și senzațiile tactile suprarealiste sunt comercializate 
clandestin contra unor cantităţi impresionante de aur. Milioane de existenţe nebănuite ale unui Los Angeles excitant sunt livrate 
amatorilor contra cost și cu o singură condiție: să reziste șocului. Un șoc atât de puternic încât trei buline Lucky Strike vor fi absolut 
necesare pentru destinderea nervilor. 


GET SHORTY regia: Barry Sonnenfeld 
cu: John Travolta, Gene Hakman, Danny De Vito 
rulează începând: din 14 iunie 


Chilli Palmer este un rechin din Miami care acordă credite pentru jocurile de noroc. El vine la Los Angeles pentru a recupera o da- 
torie de la producătorul de film Harry Zimm. Harry are noroc căci, deși datornicul nu-și poate plăti restanţele, cămătarul este un 
mare iubitor de filme. În loc să-i rupă picioarele lui Harry, Chilli îi dă o idee care l-ar putea lansa într-o carieră frumoasă. 

Într-un final, Chilli descoperă că stoarcerea împrumutului este terenul perfect al antrenamentului de a face filme, deși altfel trebuie 
să fii nemilos pentru a reuși la Hollywood. Sau să detii sub propriul control două buline Lucky Strike. 


ASASINI regia: Christian Duguay í í : 
CIBERNETICI cu: Peter Weller, Roy Dupuis, Charles Powell, Jennifer Rubin 
rulează începând din 21 iunie 


Un film din categoria 'cyber, în care resursele tehnice devin inepuizabile iar bugetul supradimensionat. Anul 2078 găsește Terra și 
alte planete aliate secate de toate energiile și devastate de războiul nuclear aflat în plină desfășurare. Oamenii, câți au mai rămas ei, 
se ascund în adăposturi ecranate pentru a se feri de atmosfera încărcată de radiaţii și de asasinii cibernetici, mașinăriile create de 
pământeni pentru a găsi și ucide toate fiinţele vii. 

Comandantul aliaţilor, colonelul Joseph Hendriksson, împreună cu oamenii săi, primesc un mesaj holografiat de la mareșalul Coo- 
per, care le transmite că războiul a luat în cele din urmă sfârșit. Neîncrezător, colonelul se deplasează la Comandamentul General, 
însoțit de unul dintre soldaţii săi. Află cu stupoare că mareșalul.nu mai trăiește demult, iar asasinii cibernetici nou creaţi poartă înfă- 
țișări umane, reprezentând un mare pericol pentru oamenii rămași pe această planetă. : 

Vestea suprinzătoare care îl lovește cel mai puternic o află încercând să-i demaste pe asasini în trupurile şi sub înfățișările aliaţilor 
săi. Colonelul Joseph Hendriksson e ultimul om rămas pe planeta Sirius 6B! P lupte spectaculoase cu mașinăriile inteligente, re- 
ușește să se îmbarce pe o navetă de salvare și să decoleze în plină viteză spre Terra. Cele trei buline Lucky Strike pe care le-a recu- 
perat înainte de a se propulsa în eter îi vor scurta drumul spre casă. 


TERMINAL regia; Deran Sarafian i 
VELOCITY “cu: Charlie Sheen, Nastassja Kinski, James Gandolfini 
rulează începând din 28 iunie 


Ditch Brodie este personajul „rău“ clasic, hitchcockian: el este cel care execută ordinele agentului KGB Chris Morrow, antrenat în 
salvarea Rusiei de o lovitură asupra unei comori. i i iza = 

Chiar dacă scenariul filmului pare uneori neverosimil, aventura lui Chris și Ditch, care îi urmăresc pe răufăcători şi sunt la rândul 
lor vânaţi de aceștia, este un bun prilej de distracţie, căci filmul este plin de dialoguri amuzante, de gaguri și multe întâmplări senza- 
tionale. Urmăriri cu cascadorii pine de pericole, cu vehicule propulsate, căderi pe timp de noapte în șuvoaie de fum industrial, 
avioane care se înfruntă, mașini care se răstoarnă și multe altele, pe placul amatorilor de senzaţii și aventuri. Și tot pe placul lor, 
două buline Lucky Strike. 


Informații furnizate de Romaniafiim RA. Pagină sponsorizată de LUCKY STRIKE 


nomema unn „re 


„o. 


CINE INTEGRAMAĂ 


| MALTARE...| TARE... 
DE CULOAREA 
AURULUI 
(fem.) 


ză 


INTRARE 
LA 
CINEMA ! 


PRISACÅ 
Ta ANTAL 
ÎNCURCAT! 


E: SS i 
LE 
VÂNTULUI aa a 
SILITĂ DE TEREN 


de Mihai Zgubea 


— 
DE FARE] 


DE H 
OPALULUI 


-= 
TER ORZ 


o E i pe 


TRĂGĂTOR 


INTERJEC- 
TIE... LA ÎNSUFLEȚITĂ 
„a PE ECRAN 


New York w New York 


(Urmare din pag. 9) 


Atunci când de la noi filmul 
american se vede aproape exclusiv 
ca o industrie de efecte speciale 
grefate pe scheme dramaturgice li- 
mitate, la fața locului descoperi un 
număr imens de tineri cineaști care 
nu sunt în criză de imaginaţie. 
Ideile lor originale își află pe ecran 
expresii inedite. Cu o condiţie. O 
condiție pe care Joel Coen o re- 
zumă astfel: „Industria cinemato- 
grafică ne permite să ne jucăm în 
colțul nostru, atâta timp cât nu 
cheltuim prea mulți bani!“ 


) 


Emma Thompson 


(Urmare din pag. 13) 


Aceasta este și tema de fond a unui 
film cu o soartă mai ingrată, Carrington 
(1995), care i-a oferit actriței de mare 
sensibilitate, dar și de rafinată cultură 
nu doar o partitură specială, ci și o am- 
bianță adecvată structurii sale intime, o 
atmosferă încărcată deopotrivă de ele- 
vat intelecțualism și sfâșietoare pasio- 
nalitate. In boema anilor nebuni 
1915—1930, pictorița diletantă Dora 
Carrington își sacrifică viața, iubindu-! 
platonic pe scriitorul homosexual 
Lytton Strachey. Provenit din lumea 
teatrului, Christopher Hampton a aştep- 
tat să-și realizeze acest scenariu cam 
cât a durat și teribila poveste de dra 
goste a eroilor care trăiesc revelația d- 


ferenţei dintre iubire și sexualitate, 
Abordând cu simplitate complexitatea 
acestei partituri, Emma Thompson a 
devenit o adolescentă cu aspect andro- 
gin, fascinantă precum personajul real 
care i-a inspirat pe D.H. Lawrence și 
Aldous Huxley și care făcea deliciul 
grupului Bloombsbury fondat de Virgi- 
nia Woolf și animat de sloganul atât de 


modern: „Multă dragoste și diferite fe-, 


luri de iubire“. 


Echipa 


Dar până când biografia Emmei! 


Thompson însăși să inspire vreun scrii- 
tor (sau scenarist!) contemporan, ac- 
tria se luptă cu ziariștii: „Principala 
schimbare survenită când ajungi vedetă 
este faptul că presa nu mai ostenește 
să tot repete ceea ce ai declarat mai 
idiot în interviurile anterioare! De asta 
eu sufăr de un veritabil sentiment de 
culpabilitate și simt mereu nevoia „să 
mă scuz că sunt celebră.“ 

a 


redacțională 


Director — Redactor şef 
Adina Darian 


Redactor şef adjunct: Dana Duma. Secretar general de . redacție: 
loana Statie. Publicist comentator: Irina Coroiu, Rolland Man. 
Șef de rubrică: Doina Stănescu. Fotoreporter: Victor Stroe. 
Manager Difuzare: Adrian Constantinescu. 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1 
București, 21 iulie 1992, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului cu 


nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. 


ISSN 1220 — 1200 


Redacţia: Piaţa Presei Libere nr. 1 București, tel. 222.33.32 


Regia autonomă a imprimeriilor „Imprimeria Coresi“, Bucureşti 


Abonamentele din țară se pot face prin 
1993, editat de RODIPET poziţia 4070: 3 luni — 3 900; 6 luni — 


A RS 


Oficiile poștale, 5 
7 800; 


12 luni — 15 600. Cititorii din străinătate se pot abona prin RODIPET S.A. 
P.O. Box 33—57, telex 11995, 11034; Fax 222 6407; Telefon: 22241 26; 
Plata Presei Libere nr. 1, sector 1, București 


u 
SANIE 


Staruri amenințate 
(Urmare. din pag. 25) 


spusese: „Data viitoare mă vei vedea la 
televizor“. Ceea ce s-a și întâmplat. Fa- 
nul disperat a făcut totul pentru a o ve- 
dea pe celebra „Material Girl“ măcar la 
proces. Totuși, Madonna a transmis 
prin avocatul ei că nu va depune plân- 
gere împotriva lui si nu va coopera cu 
justiția. Nu se știe dacă din generozi- 
tate sau din teama că, după cei 9 ani de 
închisoare prevăzuţi pentru acest delict, 
el va reveni s-o atace din nou. 
PATRICK SWAYZE Considerat unul din 
cei mai rony actori de la Hollywood, el 
a trebuit părăsească filmările de la 
To Wong Foo pentru a se întoarce la 
Los Angeles să-și protejeze soția de 
posibilul atac al unei admiratoare de-a 
lui. Dezamăgită că nu e luată în seamă, 
adoratoarea ameninţase în scrisori că-i 
va ucide nevasta. Din fericire, ea se află 
acum la închisoare, nu atât din cauza 
amenințărilor la adresa starului, ci la 
adresa judecătorului. 

WHITNEY HUSTON Înainte de a juca 
rolul unei vedete hărțuită de un admira- 
tor în Bodyguard, actrița-cântăreaţă a 
fost și ea victima unei situaţii asemănă- 
toare. Ea a depus o plângere la poliţie 
împotriva unui bărbat care pretindea a 
fi fratele ei. El a fost arestat după ce 
s-a descoperit asupra lui un întreg ar- 
senal. 

OLIVIA NEWTON JOHN celebra par- 
teneră a lui John Travolta din Grease a 
fost multă vreme hărţuită de un stalker 
care mai era obsedat și de Cher. Ela 
căpătat o sinistră celebritate după ce 
și-a omorât cu toporul fratele autist, 
neputând să ajungă la starurile visate. 

YLVESTER STALLONE Mr. Muschi 
a fost nevoit să facă o plângere la poli- 
tie şi să obțină un ordin de interdicţie 
de apropiere împotriva unei femei nu- 
mită Elfie Wade. Ea îl urmărea din anii 
'80 și devenise, după insistentele acos- 
tări și telefoane, un pericol pentru sigu- 


ranța sa. 
: a 


35 


BANCOREX BANCOREX 


BANCA ROMÂNĂ DE COMERȚ EXTERIOR SA ROMANIAN BANK FOR FOREIGN TRADE 


O bancă dinamică 
pentru 


parteneri dinamici! 


BANCOREX, înfiinţată în 1968, este în 
prezent o bancă comercială cu caracter uni- 
versal, cu experiență în efectuarea ope- 
raţiilor de comerţ exterior 


BANCOREX este cea mai bine capitalizată - 
bancă românească, cu participări de capital la 
bănci mixte din: Paris, Londra, Milano, 
Frankfurt/Main, Cairo 


V BANCOREX dispune de o retea externå de 
bănci corespondente în 150 de ţări 


i V BANCOREX a dezvoltat intr-o scurtå .pe- 
rioadă de timp, o reţea internă de sucursale, 
situate în peste 20 de oraşe din țară precum 
şi 4 sucursale în Bucureşti 


BANCOREX este o prezenţă activă în cadrul 
comunităţii financiar-bancare internaţionale: 
membru direct al Camerei de Comerţ Inter- 
naţională de la Paris, membru SWIFT din sep- 
tembrie 1992, membru al VISA INTERNA- 
TIONAL 


BANCOREX 


Sediul central: 

Calea Victoriei 22-24 

70012 BUCURESTI - ROMÂNIA 

Tel.: (+40) 1-614 91 90; (+40) 1-614 73 78 
Fax: (+40) 1-614 15 98 

Telex: 11235