Revista Cinema/1990 — 1998/7_Noul_Cinema_anul_VII-nr-6-1966

Anul VII nr. 76 (399) REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


il 


Sas 
= 
—_ 
e am 
= 
© pi 
“a 
= 
© 


Din sumar: 
iunie 1996 i 


CORESPONDENŢĂ SPECIALĂ: Sergiu Huzum 
despre „Craii de Curtea Veche“ p. 5 


CANNES: „Cinematogratul — în totalitatea sa 
— reprezintă avangarda“ p. 6—7 


PE ECRANE: Mary Reilly, Zile ciudate p. 8—9, 
Little Odessa, Trei frați păguboși, Panică la 
Hotel Majestic, Intimitate, Cu sania pe nisip, 
Asasinii cibernetici, Ultima șansă, Get Shorty 
— Un mafiot la Hollywood p. 10—11 


ZILELE FILMULUI GREC: Obsesia istoriei și 
voluptatea calofiliei p. 8 


PROFILURI: Julia Roberts p. 12; Ralph Fiennes 
p. 13 


EUROPA-CINEMA: Povești noi despre bă- 
trânul continent p. 14—15 


ROAD MOVIE: De la Ulise la James Dean; 


Protagonist, mașina; Preistoria p. 16—17; 
„Drivin My Life Away“; Gangster-stories 
p. 20—21, Mica hoinăreală prin road movie-ul 
romanesc; Totul trebuie schimbat — p. 23 


BETIE ORIENTALA LA HOLLYWOOD 
p. 24—25 


CĂLĂTORII SENTIMENTALE: Rita Hay- 
worth — Orson Welles p. 26—27 


FAN CLUB p. 4; BLOCNOTES p. 33 


CINEGLOB; FILM FAX p. 29—31 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZA: Mircea 


Atexandrescu, Călin Căliman, Irina Coroiu, | 
Adina Darian, Dana Duma, Sergiu Huzum, 
Rolland Man, David Melville, laromira Popo- 
sci, Eva Sirbu, Dumitru Solomon, Doina 


= 
£ 


& Jill Ireland si Charles Bronson 
in 1965 


GRABA 
VIITORULUI CRITIC 


xista, printre corespondentii 

nostri, cativa, putini, care sufera 

de un soi de bulimie cinemato- 

grafica: inghit filme cu aviditate 

şi cu nemiluita. Dar o fac nu 

într-un mod egoist, numai pentru 
satisfacerea propriei nevoi (sau pofte), 
ci, cu o oooh aproape congeni- 
tala oricărui tip de fanatism, vor să-și 
împărtășească întregii lumi (dacă s-ar 
putea!) propriile păreri asupra filmelor 
consumate. Unii dintre aceștia vor de- 
veni, probabil, critici de cinema. Cum 
își dorește să devină și BOGDAN AN- 
DRE! BRETOIU din Alba lulia, care 
vrea să urmeze jurnalistica si apoi Fil- 
mologia. Drept care ne trimite nici mai 
mult „nici mai puțin decât 16 (șaispre- 
zece) pagini (mari!) scrise cam neciteț. 
Le-am citit, totuși, cu stoicism și am 
desprins câteva pasaje lizibile (în sens 
caligrafic), dar redactate foarte în 
grabă. Despre THELMA LOUISE: 
„unul dintre filmele care ulterior va fi 
considerat, probabil, precum și (?) ge- 
nialele comedii -ale lui Chaplin, o capo- 
doperă. Totul vibrează in această melo- 
dramă neașteptată (?) in care cele două 
actrițe principale își etalează exaltarea 
talentului la cel mai ridicat nivel.“ Pa- 
sajul subliniat de noi nu pare scris, în 
orice caz, de un viitor critic! Ce în- 
seamnă „își etalează exaltarea talentu- 
lui“ și încă „la cel mai ridicat nivel“? 
Despre aceleași, mai la vale, aflăm că 
„au capacitatea de a implanta senzația 
intempestivului“. Nu sfătuiesc pe ni- 
meni să încerce această implantare. 
piratat | person r dau fiori! „ARIPI- 
LOR VÂNTULUI“ ori „sugerează dure- | 
rea erotică (?) a insuși lui Henry Mil- 
ler.“ Fiorii ARIPILOR VÂNTULUI e... 
dătătoare de fiori, iar acel „însuși“ ar 
avea, eventual, ce căuta abia după nu- 


3 Jason Priestley, 
dar nu in Beverly Hills 90210 


mele personajului. Dar B.A.B. aprox 
mează nu numai în domeniul lingvistic 
dar și în acela al istoriei cinematograf- 
lui, Astfel, el consideră că LEGATUR 
PRIMEJDIOASE cu Jeanne Moreau s 
Gérard Philipe (si nu P. Gérard, cum 
scrie grăbitul viitor jurnalist) a fost 
ecranizat „în anii 30—40". În anii '30 G 
Philipe avea 8 ani, în anii '40 avea 18 
ani! Ecranizarea datează din anul 1959, 
de altfel și anul morţii actorului. De 
asemenea, B.A.B. crede că Milos For- 
man este regizorul „| histoului“, nu- 
mai că regizorul „Mephistoului“ (oare 
corespondentul nostru ar scrie „drama- 
turgul Hamietului“?) este Szabó Istvan 
şi nu Milos Forman. Nu știu dacă pe 
Bogdan Andrei îl avantajează, dar con- 
tinui (cu greu) lectura scrisorii sale (el 
mă roagă „frumos“ s-o citesc!) și des- 
copăr: „un film deja devenit capodo- 
pera“ (despre „CE S-A ÎNTÂMPLAT CU 
BABY JANE“). Dacă filmul e capodo- 
peră, e de la început; el nu „devine“ ca- 
podoperă... cu timpul. mai departe: 
„exuberanță maletică sau bonomă.“ 
(„malefică, treacă-meargă, dar „bo- 
nomă“? Bonom = om blând şi credul, 
cu gusturi și purtări simple (DEX). Exu- 
berant = care își manifestă sentimentele 
prin numeroase demonstraţii exterioare; 
de o mare vioiciune, foarte vioi; expan- 
siv (DEX); „efect discreditator“ (pe ro- 
mânește: de discreditare) etc. B.A.B. isi 
cere cumva scuze: „Nu mi-o luați în 
nume de rău, dar știu atât de multe, în- 
cât imi este mult prea dificil să-mi con- 
centrez mintea într-un anumit punct.“ 
O fi știind Bogdan atât de multe, dar, 
cum s-a văzut, nu le știe (și nu le 
spune) pe toate atât de bine, așa că 
l-aș sfătui totuși să-și concentreze min- 
tea. Altminteri, sunt și lucruri posibile 
B eae dar atât de greu descifra- 
e! 


PUNCTUL ZERO 
LA FOCȘANI 


unt puțini aceia care aduc 

laude modului de distribu- 

tie a filmelor și stării cine- 
matografelor din orașul lor. De câte ori 
— e drept, rar — mi s-a ivit prilejul să 
reproduc vorbele bune adresate difuză- 
rii locale a filmelor, n-am ezitat s-o fac. 
Este cazul și acum, în urma lecturii co- 
oapandeniei pe care ne-a trimis-o 
STANEL CIORASTEANU (23 ani) din 
Hângulești, Vulturu, jud. Vrancea. Evi- 
dent, elogiile nu se adresează difuzării 
cinematografice din localitatea rurală în 
care domiciliază, ci... Dar să-i dăm cu- 
vântul: „Chiar dacă nu locuiesc într-un 
centru industrial, deci și cinematogra- 
fic, incerc să fiu la curent cu noile pro- 
ducții citind revista dumneavoastră (...) 
Am inceput in 1985 să cumpăr revista 
(pe atunci se numea simplu „Cinema“) 
şi de-atunci s-au tot adunat, formând o 
colecţie de care sunt foarte mândru (...) 
Deoarece multe din filmele noi care 
apar pe piaţă le văd in cinematografele 
din Focșani (doar două), vreau să vă 
spun că sunt mulțumit de modul cum 
își fac difuzoril treaba. Astfel, filmele a 
căror premieră a avut loc la București 
ajung în scurt timp la Focșani. N-am să 
uit faptul că, in timp ce Necrufatorul lui 
Clint Eastwood rulase cu o săptămână 
inainte de ziua decernării premiilor Os- 
car, la Focșani. (...) filmul să primească 
laurii învingătorului la această impor- 
tantă festivitate.“ Corespondentul ne 
sugerează inițierea unui concurs. „Pro- 
no-Oscar“. Ideea e tentantă... Rămâne 
pentru la anul. 

În sfârșit, S.C. isi exprimă părerea cu 
privire la filmul lui Sergiu Nicolaescu 
PUNCTUL ZERO: Sincer să fiu, l-aș ca- 
tegorisi ca un film de duzină. Păcat de 
cheltuielile enorme care s-au făcut la 
realizarea acestui film. După reclama 
tăcută la televizor (...), m-am lăsat pă- 


Răspuns cine-ghicitoare: 
Actorul din fotografia ~ 


de la p. 2, nr. 5/96 
este Marlon Brando 


UN COLŢ 
AL REGRETELOR 


upă ce declară că „Noul 
Cinema“ „s-a situat intot- 
deauna printre acele re- 
viste de elită pe care le 


lecturezi cu plăcere la 


ere printre cei dintâi, cândva“, RA- 
LUCA PERNEȘ ne scrie despre cine- 
matogratais din orașul Zalău: „În Zalău 
lal au 


` a spectatorilor 


spun că ani u secol de 
cinema nu a adus nici o manifestare in 
acest sens pe ecranul afului, 
nu am văzut nici măcar dintre 


oferă nici măcar șansa de a 
„.“ Nu numai cinefilii di 


si 


presie ăcut 

OF MADISON COUNTY (...) 
uimita si impresionata de aceasta peli- 
culă, o pledoarie in favoarea evadarilor 
din realitate, o sinteză de simțuri atât 
de subtile, atât de profunde, încât sunt 
aproape insesizabile la o primă vedere. 
Scurta călătorie sentimentală a celor 
două personaje se dovedește a fi, de 
fapt, voiajul de o viaţă pe care nenumă- 
rate cupluri nu reușesc să îl străbată 
nici după decenii de convietuire. Vraja 
tesuta între cei doi este atât de pr 
nantă, atât de solicitantă (sic!), i 
dacă nu ar exista intervențiile late 
ale celor doi copii-adulți ce pătrund in 


În urma numeroaselor scrisori şi telefoane 
din partea cititorilor care ne semnalează că nu găsesc 


întotdeauna revista noastră la chioşcuri, comunicăm 
celor interesaţi că la sediul nostru din Piaţa Presei Libere 
nr. I, Corp B, etaj. III, cam. 311, tel. 222.33.32 îşi pot 
procura exemplarul la zi. De asemenea, la cerere, revista 


poate fi expediată poştal, prin ramburs. 


intimitatea mamei, pe care niciodată nu 
au înțeles-o cu adevărat, intreaga pọ- 
veste ar părea un vis (...) Filmul are o 
savoare care nu poate lăsa 
decât un r regret: faptul că genia- 
tele pledoarii (?) actoricești ale lui 
Meryl Streep și Clint Eastwood nu au 
fost suficient apreciate la Oscaruri.“ lar 
singurul nostru regret este că o specta- 
toare atât de sensibilă nu s-a putut bu- 
cura de întâlnirea cu filmele „vechi“ și 
„noi“ pe care și le-a dorit... 


FILMELE PREMIATE 


SUNT 
PLICTISITOARE !? 


LORENTINA din Oradea 
tine să-și păstreze anoni- 
matul, se bucură că „am 
luat-o cât se poate de în 
serios“, că am mărit nu- 
mărul de pagini și mă feli- 
cită pentru premiul „cea 
mai bună piesă românească a anului 
1995“. Mulţumesc. În legătură cu dis- 
puta asupra lui Tom Hanks este „per- 
fect de acord cu Dan“ si e in- 
trigată de spusele unui cunoscut („Fil- 
mele alea care se premiază la festivaluri 
sunt plictisitoare”). 


respondenta ne scrie despre AVEN- 
glie rr ÎN AFRICA: ,,Fil- 

s-a intruchiparea nu a 
prostului gust.ci a prostiei.“ Preferă fil- 
mul francez ATORII („o excelentă 
comedie de moravuri“), ca și UN IN- 
DIAN LA PARIS. i-au mai plăcut, în di- 


Erika Eleniak 


îndrăgostiţi din Echipa 


şi Billy Warlock — 
de intervenţie 


verse grade, ÎN TIMP CE TU DOR- 
MEAI, GOLDENEYE, DON JUAN DE 
MARCO si, in mod special, A ŞAPTEA 
PECETE al lui Bergman. Nu i-au plăcut 
PUNCTUL ZERO, care „arată că imita- 
flile sunt intotdeauna nereușite“ și 
DESPERADO. Propune o rubrică «Ar- 
tiști ciasici» in care să prezentăm câte 
un regizor sau actor celebru. Întrucât 
propunerea s-a mai făcut, s-ar putea să 
dea rod... 


TRADITORE 


CRISTIAN din Bucureşti ne 
trimite copia une! scrisori pe 


care i-a adresat-o unui con- ~ 


e frate de la presa cotidiană, 
scrisoare care aduce (din 
nou) în discuție calitatea 
unor traduceri de filme. I.C. 

se referă la traducerea filmului GOLDE- 
NEYE. in care unele replici sunt omise, 
iar altele sunt transpuse cu o prea mare 
aproximaţie, dacă nu chiar anapoda. 
Exemplele date vizează fie inadvertente 
de ordin filologic sau logic, fie inadver- 
tente de ordin tehnic. Nu insistăm asu- 
pra exemplelor, dar ne asociem nemul- 
tumirii corespondentului nostru, pre- 
cum și altor semnale (vezi Serban 
Hiescu), asupra felului defectuos, gră- 
bit, neprofesional in care se fac unele 
traduceri (și nu numai în cazul filmelor 
cu James Bond). 


Rubrica Dialog cu cititorii 
este realizată de! 
- SOLOMON 


Vă răspunde: 


Victorița Stévrescu, București; Ca 
lonescu, Cluj Napoca: zale: 


venturier al secolului xx“, YUL 
BRYNNER a fost un actor in- 


parte din meseria asta“. Născu 
insula Sahalin, a fost declarat — după 
spusele lui — peste șase luni, la Vladi- 
vostok, data de naștere fiind astfel 11 
iulie 1920. Lui Brynner i-a plăcut întot- 
deauna să învăluie în mister această 
parte a vieții sale, „pentru că datele co- 
pilăriei sunt un secret numai al meu”. 
De altfel, nu se știe cu precizie nici 
naționalitatea părinţilor lui. Uneori, 
ei spunea că tatăl a fost elvețian, de 
origine mongolă, iar mama tiganca ro- 
mâncă; alteori, îi prezenta ca fiind 
amândoi ruși și susținea că printre stră- 
moșii săi se numărau mongoli, descen- 
denti din stirpea lui Timur Lenk. În 
multe din interviurile acordate, Yul de- 
gece că numele său adevărat era Taidje 
an. 

Viaţa lui Yul Brynner se aseamănă cu 
un roman. A fost trimis de părinții lui in 
Franta, pentru a-si completa educatia la 
unul din liceele cunoscute din Paris. 
Dar adolescentul a preferat să pără- 
sească școala și să se angajeze cântă- 
ret de cabaret — avea o voce foarte 
plăcută —, acompaniindu-se la chitără. 
„Adevărata mea vocaţie credeam, pe 
timpul acela, că era circul“. Așa că tâ- 
nărul Brynner a devenit, la doar 17 ani, 
acrobat la circul Hiver. Numărul lui la 
trapez era extrem de aplaudat, până 
într-o seară când, după un triplu salt, 
s-a prăbușit în arenă. Bilanţ: 47 de frac- 
turi (printre care la braţul drept si umă- 
rul stâng) plus cinci tendoane distruse; 
șase luni imobilizat în ghips și multe 
săptămâni de reeducare. A suportat to- 
tul cu stoicism, dar a trebuit să renunțe 
la mirajul arenei. S-a angajat în trupa 
de teatru a celebrului Georges Pitoaff, 
lucrând ca mașinist, tâmplar și, uneori, 
figurant. ÎI cunoaște cu această ocazie 
pe omul de teatru Michael Tchekov, cu 
care se împrietenește. Sechelele acci- 
dentului făcându-l inapt pentru serviciul 
militar, Yul Brynner se hotărăște să pă- 
răsească Franța și se îndreaptă spre 
Statele Unite, unde debarcă în 1941. 
Tchekov îi oferă un post de actor în 
trupa sa și, astfel, Yul străbate America 
în turnee (aproape un an și jumătate) 
cu piesa „Noaptea regilor“. De aseme- 
nea, colaborează cu radioul, fiind „Vo- 
cea Americii“ în limba franceză, pentru 
ascultătorii de dincolo de ocean. Este 
invitat și de rețeaua tv CBS unde apare 
de șase ori pe săptămână într-un show 
de mare succes și, în sfârșit, cunoaște 
consacrarea pe Broadway, într-un mu- 
sical intitulat „Lute Song“. 

După război, cum nostalgia Europei îi 
dădea târcoale, Yul Brynner pleacă la 
Londra unde joacă în „Dark Eyes", 
cântă la „Carrère“, în Paris, ca după un 
an să se întoarcă la New York și... la ra- 
dio. Începe apoi glorioasa aventură pe 
Broadway, cu The King and | (1951), 


4 


toinette Perry Award, Premiul criticii 
newyorkeze. În 1956, Cecil B. De Mille 
îl solicită tru rolul faraonului Ram- 
ses în zece film ce va 
marca prima cucerire cinematografica a 
lui Brynner. În 1957 el reia rolul din Re- 
gele și cu mine — cu același succes — 
pe marele ecran, în regia lui Walter 
Lang. Vocea caldă și prezenţa fizică ce 
degaja virilitate îi vor aduce un premiu 
Oscar tru interpretare (1957). 

Yul Brynner devenea astfel o perso- 
nalitate, să-i zicem, specială: voce 
gravă, farmec exotic. Pentru a fi și mai 
deosebit de restul actorilor din acea 
vreme, dar și din cauza unei calvitii 
precoce, el a hotărât să se radă pe cap, 
reabilitând astfel pe toți bărbaţii care 
— din cauza lipsei podoabei ca- 
pilare. 

Cu Cele zece porunci actorul incepea 
seria filmelor istorice: Va fi Taras Bulba 
(r. J. Lee Thompson — 1962) si Solo- 
mon in Solomon și Regina din Saba (r. 
King Vidor — 1959). Urmează Anastasia 
(r. Anatol Litvak 1956) și Fraţi Karama- 
zov i Richard Brooks, 1959). Această 
primă perioadă de activitate cinemato- 
grafică a lui Yul Brynner a fost și cea 
mai importantă. După Cel e magni- 
fici (r. John Sturges, 1960) el va avea 
parte de roluri de mai mică importanță 
din punct de vedere artistic. , 


YUL BRYNNER 


operetă compusă de Richard Rogers și 
Oscar Hammerstein, având-o parteneră 
pe Gertrude Lawrence. După 3000 de 
reprezentații (un adevărat record), Yul 
Brynner se vede încununat cu o ava- 
lanșă de premii: Donaldson Award, An- 


A mai jucat astfel în: Triple Cross (r. 
Terence Young, 1966), The File of the 
Golden Goose (r. m Wanamaker, 
1969), Romance of a Horse Thief (r. 
Abe Polonsky, 1970), Fuzz (r. Richard 
Cola — 1972), The Snake (r. Henri Ver- 


“tuși, acea li 


` 


neuil, 1972), toate aceste filme bizuin- 
du-se pe aspectul lui exotic, pe o tipo- 
logie al cărei reprezentant devenise: se- 
ducătorul chel, cu privire ch si 
senzualitate barbara. Din ce in ce mai 
nemulțumit de rolurile cinematografice, 
Brynner hotărăște să se întoarcă la 
ma sa dragoste, teatrul. Va juca pe 
roadway — cu enorm succes — dar 
nu va renunța la turneele de-a lungul 
Americii pentru că „acesta este lucrul 
cel mai important pentru un actor: să 
fie cât mai aproape nu numai de spec- 
tatorul snob care plătește o grămadă de 
bani la teatru, ca să-l vadă pe X sau Y, 
doar așa, fiindcă este la modă, ci de cei 
mult mai mulți care cred cu adevărat 
povestea care se petrece pe scenă, râd, 
plâng, suferă odată cu actorii". 
„Sunt un tip care a știut întotdeauna 
ce vrea și e adevărat, i-am — de 
multe ori pe prietenii mei sa se incline 
capriciilor mele. Dar niciodată nu am 
exagerat. Mi s-a intamplat de multe ori 
sa devin chiar grosolan. Recunosc, sunt 
un tip dificil". Lucrul acesta s-a rasfrant 
și asupra vieţii lui particulare. A fost că- 
sătorit cu Virginia Gilmore, mama fiului 
său, Yul Jr. Căsătoria lor a durat 17 ani. 
A venit apoi rândul lui Doris Kleiner, 
dar pentru scurt timp, numai 5 ani. Cei 
doi au avut o fiică, Doris. În 1971 s-a 
căsătorit cu frantuzoaica Jacqueline de 
Croisset. Cuplul a adoptat o orfana 
vietnameză și a locuit, până in 1984, 
într-un superb castel din secolul XIV si- 
tuat în ţinutul Calvados (Franța). Bol- 
nav, Yul Brynner s-a întors în Statele 
Unite și în 1985, la New York, a încetat 
din viață. În afară de ceea ce se cu- 
noaste despre el ca actor, puțini știu că 
Yul Brynner a fost un remarcabil foto- 
graf, expoziţiile lui bucurându-se de 
mare succes. A fost doctor în filosofie. 
S-a ocupat intens de problemele refu- 
giatilor din zonele „fierbinți“ ale globu- 
lui, realizând filme documentare. Este 
şi autorul unui roman, „Bring Forth the 
Children“ devenit la apariție bestseller. 
A înregistrat câteva discuri, acestea fi- 
ind și acum căutate de cei care iubesc 
ritmurile lente. Si, în sfârșit a fost am- 
basador O.N.U. tru problemele co- 
piilor mainutriti. Prietenul său, Anthony 
Quinn, spunea despre el: „Nu știu cat 
adevăr era în estea nașterii lui. To- 
totală a instinctului de 
conservare, dar și pofta nebună de 
viață, dorința in țânată de a face 
bine altora, cu riscul de a fi chiar prost 
înțeles și, mai ales, tandretea imensă 
care-l caracteriza în ciuda aspectului fi- 
zic, m-au făcut să cred că numai un om 
născut în stepele înghețate și nesfârșite 
ale Siberiei poate fi clădit astfel. El m-a 
făcut să cred că «sufletul slav» nu este 
el o vorbă“. Să-l credem pe Anthony 
inn. 


PE SCURT 


Aurelia Brașov: iti promit un 
aig Gary Sinise cat mai curand po- 
sibil. 


Aurora Stancu, Oţelul Roșu (Ca- 
raş-Severin): După ce a jucat in filmul 
lui Nicolae Mărgineanu, Întoarcerea din 
iad, Constantin Brânzea a plecat din 
tara. Din păcate, nu-ţi pot oferi nici o 
informaţie despre activitatea sa din 
străinătate. 


lrinuca Moraru, lași: Bănuiesc că ai 
vizionat Armata celor 12 maimuțe pe vi- 
deo. Cântecul despre care vorbești se 
numește What a Wonderful World si 
este interpretat de Louis Armstrong. 

Miruna Balan, Bucuresti: in R + 
ele zilei, rolul cameristei este interpre- 
at într-adevăr de fiica lui Anthony 
Hopkins, Abigail Harrison. 


Laura G , Bucuresti: Romanul 
lui Daphne du Maurier, Rebecca a fost 
transpus pe marele ecran în 1940 de un 
realizator britanic foarte talentat pe 
nume... Alfred Hitchcock. În rolurile 
pope pere; Joan Fontaine și Laurence 

er. 


Roberta | pear Relatiile 
dintre cei doi fraţi Eric și Julia Roberts,, 
nu sunt dintre cele mai cordiale. De alt- 
fel, Eric locuieste din 1991 in Germania 
și mărturisește că de 3 ani nu și-a mai 
văzut celebra soră. 


Doina STĂNESCU 


Corespondenţă specială: SERGIU HUZUM 


despre (dai de Curtea Vecke 


Venit de la Paris pentru a preda un curs la Academia de El a ținut să-şi exprime în scris părerea sa față de ecraniza- 
Teatru şi Film, prestigiosul operator Sergiu Huzum (inventa- rea lui Mircea Veroiu, un cineast pe care-l respectă în mod 
torul transtravului, semnatarul imaginii la filmele lui Lucian special. După opinia criticului (vezi nr. 4/1996) o publicăm 
Pintilie Duminică la ora şase şi Reconstituirea — vezi nr. şi pe aceea a profesionistului care a făcut o analiză dintr-un 


9/1990) a fost în sală la premiera Crailor de Curtea Veche. 


tandră coproducție men- 
tală și ideatică între Bal- 
cani şi Occident. 

O devălmășie între Craii 
de la noi și Seniorii de 
acolo. 

Seniori în cuvânt şi vorbire, crai în 
atitudini și purtare. Punerea în scenă a 
personajelor lui Mateiu dae a are 
ceva din ambiguitatea lui Veroiu. Intre- 
barile ascunse, frica de a si le „pure 
deschis, nu numai cu gând slab, dar și 
cu gând desvăluit, se regăsesc, cred, în 
film. Nu întâmplător Veroiu îi cere lui 
Marian Stanciu să «travlingizeze» imagi- 
nea, oricare ar fi ea, într-o manieră 
măiastră, dar imperceptibilă și sesiza- 
bilă aproape numai de subconștientul 
nostru. Constiinta cere socoteală, dar 
de ce nu se oprește legănarea, de ce 
camera nu stă pe loc ca în aproape 
toate celelalte producţii românești cu 


9 Răzvan Vasilescu, 


care ne-au obișnuit atâtea generații de 
filme? Subconstientul urcă la suprafaţă. 
Oscilăm între bine și rău, între frumos 
și urât, între bun gust și vulgaritate. 


Unii regizori români trecuți prin Occi- 
dent s-au impregnat de bunul gust, 
care acolo fojgăie aproape peste tot, 
trebuie numai să înveți cum și cu ce se 
mătură gunoaiele care uneori îl aco- 
pera. Alţii, părăsind efortul curateniei, 
urmăriți de ideea că îmbătrânese sau că 
au îmbătrânit degeaba, vulgarizându-se 
pe ei își vulgarizează publicul. A fi vul- 
gar nu cere un efort. A nu fi este greu, 
deoarece bunul gust se învaţă cu trudă. 
Ar fi bine ca la Academia de Teatru și 
Fila să se instaureze o catedră a bunu- 
ui gust. 


Sfidând vulgaritatea, troica Crailor 


pre pă în hamul prejudecatilor balcanis- 
mul spre apusul soarelui. Albulescu, 
boierul orășenizat în mahalalele sexului 
— Pasadia ecran — moare in condi- 
tia lui de Crai, incitând invidia tuturor 
celor de aceeași vârstă cu el. Superbă 
scurgere a vieţii în momentul cel mai 
sublim al ultimului său extaz bărbătesc. 
Moldovan, tot boier, dar scăpătat — 
Pantazi în film-cartofor cum s-ar fi spus 
pe timpuri, își vinde tradiția familială pe 
monezi de-argilă, jucând la perfecţiune 
generozitatea săracului împotriva avari- 
tiei bogatului. Bodochi, în forma lui de 
Cara, este adevăratul Crai romantic cu 
mască și plete eminesciene, coborât 
dintr-o gravură «fin de siècle». El stră- 
bate filmul de la un capat a altul, amin- 
tind existența, dar și moartea pentru o 
idee la Missolonghi, a înaintașului ilus- 
tru, Lordul Byron. Acum se ridică cor- 
tina neintelegerii aparente a ruinelor și 


unghi inedit. 


părtate între bine si rău în Gazul celor 
trei surori propuse de Veroiu. 

Dar mai ales am recunoscut în filmul 
lui Veroiu, amorul meu din tinereţe, 
adică din anii pubertatii, când în loc să 
învăţ pe de rost cursul scurt al istoriei 
PC (b) US, gândul meu fantastic de 
atunci era Rașelica Nahmansohn, că- 
reia îi răsfoiam sânii din carte, ameste- 
când în visul meu goliciunea ei cu isto- 
ria partidului bolșevic. Pentru mine, ea 
era adevărata femeie comisar a sexului, 
pe care îl descopeream cu multă greu- 
tate. Cred că așa arăta Rașelica mea 
din carte, ca și Rașelica lui Veroiu, 
adică Adriana Schiopu. Dar Gore? Răz- 
van Vasilescu, perfecțiune de trepăduș 
demascat de Veroiu și autodemascat de 
talentul său propriu, tratat caragialesc 
ca pe timpuri și încondeiat ca un vechi 
dușman de clasă schematic, al cui? Al 
Crailor. 


Manuela Golescu, Gheorghe Dinică, Mircea Albulescu 


a cruzimii luptelor medievale. Romanti- 
cii au făcut primul salt în trecutul me- 
dieval al cavalerilor fără prihană — în 
decorul ruinelor de catedrale și palate. 


Bodochi, poate mai mult decât-Carâ; — 


acceptă, cu generozitatea romanticului 
adevărat, să devină mijlocitor al amoru- 
lui trezit din asemănare și poate rein- 
carnare în sufletul prietenului său, 
«Crai Pantazi», pentru atât de diferita 
soră a treia, Ilinca. Aceasta, Ilinca Goia, 
face un rol de fată cuminte. Figura ei 
virginală se topeşte în frumoasele cos- 
tume si ele «fin de siècle» ca și în 
somptuoasele decorurile și mobile «Art 
Nouveau». Rol poate prea cuminte fata 
de surorile ei poate prea necuminte, 
poate puțin cam prea necuminte și prea 
despuiate tot timpul pentru gustul meu, 
care refuză extremele mult prea înde- 


Bine!, dar toate astea nu sunt decât 
sentimentele și părerile mele despre fil- 
mul «Craii de curtea veche». Este un 
film cu cea mai frumoasă limbă româ- 
niească posibilă, un film în sfârşit lipsit 
de vulgaritatea, pseudo la modă, impor- 
tată la noi cu gând ascuns de concurs 
internaţional, în care înjurătura noastră 
națională ar putea avea toate șansele 
de a câștiga laurii de aur doar în între- 
cerile de acest gen. Actorii sunt cred 
cei mai potriviti în roluri, iar imaginea, 
cum ar fi exemplu secvența de pe te- 
rasa mânăstirii, sau noaptea de amor în 
care luna pătrunde în odae strecurân- 
du-se prin dantela perdelei, sau super- 
bele dialoguri în «champs et contre 
champs» într-o continuă pendulare de 


cameră, crează o nouă stare a literaturii 


de calitate devenită o stare vizibilă. În 


3 Ovidiu luliu Moldovan 


e Marius Bodochi 


acest context de muncă dusă până la 
capăt, regret că în sunet, în care toate 
vorbele sunt inteligibile de altfel, nu se 
simte decalarea personajelor în spațiu, 
adică raportul sonor al distanțelor fizice 
dintre ele si între aparat şi actori. Păcat 


că Buftea nu-și cumpără bonetele an- 
ti-vant de pus microfoane, pentru a 
amortiza zgomotul parazit, deoarece în 
secvența adunării electorale, vântul este 
mai puternic decât vocile. Păcat,de ase- 
meni, că la premieră nu s-a pus pe apa- 
ratul de proiecție masca reducerii ca- 
drului de 1:1,66. Dar aceste mici păcate 
nu alterează calitățile unui film roma- 
nesc, de o asemenea valoare pentru mi- 
ne. 


5 


aasa ing gar pot tepe rpm chapel tahe ie borete 
fritti sue ee. shake batai A ftota darai a 


A naintea ediţiei semicentenare de anul viitor, preşedintele festivalului DI. 
Pierre Viot şi delegatul său general DI. Gilles Jacob au pus o oarecare sur- 
dină fastului. Spun oarecare deoarece numărul de superstaruri nu a fost 
chiar cel sperat de fanii şi de jurnaliştii amatori de spectacol. Totuşi au 
putut fi zariti, văzuţi sau întâlniți — după caz — nu puţini: Fanny Ardant, 

Valeria Bruni Tedeschi, David Carradine, Sylvie Vartan, Lambert Wilson, Claude 
Lelouch, Jennifer Jason Leigh, Jean-Marc Barr, Harry Belafonte, Naomi Campbell, 
Richard Berry, Ettore Scola, James Spader, Leslie Chung, Gong-Li, Guillaume De- 
pardieu, Chiara Mastroianni, Marcello Mastroianni, Lucian Pintilie, Marie Trintig- 
nant, Cecilia Barbora, Razvan Vasilescu, Anjelica Huston, David Cronenberg, Holly 
Hunter, Patricia si Rosanna Arquette, Jean-Hugues Anglade, Fabrice Luchini, 
Isabelle Huppert, Pedro Almodovar, Charlotte Rampling.. A trecut doar pentru o 
întâlnire cu fotografii Dustin Hoffman, iar Al Pacino a fost prezent ca realizator, 
dar nici Sharon Stone, nici Madonna nu au venit aşa cum se anunţase. În lipsa 
superstarurilor americane, glamourul a fost in deficit. 

Pasionaţii de cinema însă, şi mă refer la cei 3 700 de ziarişti acreditaţi, s-au 
putut delecta cu o selecţie oficială (29 de filme dintre care cinci în afara compe- 
titiei) aptă să corespundă la timpul prezent definiţiei date artei a şaptea de Rene 
Clair. „Cinematograful — în totalitatea sa — reprezintă Avangarda”. 

Un prim criteriu al selecţiei a fost o evidentă readucere în atenţie a unor vechi 
abonaţi ai Festivalului: Robert Altman la 71 de ani participa a noua oară în Selec- 
ţia oficială fiind încununat cu un Palme d'or (MASH — 1971), Mike Leigh (53 
ani) a primit în 1993 premiul de regie pentru Waked şi pentru interpretul său 
principal David Thewlis; Stephen Frears (55 ani) este si el un obişnuit al Can- 
nes-ului din ultimii ani; Lars von Trier a fost prezent la Cannes de două ori şi a 
~ primit premiul de regie in 1992 pentru Europa; Bernardo Bertolucci (55 ani) a 
participat la festival încă din 1976; Ethan şi Joel Coen deținătorii Palme d'or, ai 
premiului pentru cea mai bună regie şi premiului de interpretare protagonistului 
John Turturro în 1991 pentru Burton Fink. Succesul lor de atunci a determinat 
schimbarea statutului festivalului, interzicându-se ca unui singur film să-i fie 
acordate mai multe premii. Spike Lee a fost la a patra participare la Cannes; Hou 
Hsiao Hsien a obţinut Premiul juriului 1993 pentru Maestru/ marionetelor. Chen 
Kaige este deţinătorul Palme d'or 1994 pentru Adio concubina mea; iar Jaco Van 
Dormael a obținut Camera d'or 1991 pentru Toto eroul. Fraţii Taviani aveau cinci 
participari la Cannes şi un Palme d'or în 1977 pentru Padre Padrone. Nu se atlau 
în premieră nici Aki Kaurismaki, nici Raoul Ruiz, şi nu în ultimul rând, Lucian 
Pintilie care se afla în Selecţia oficială pentru a treia oară la Cannes în ultimii 
şase ani. 

Prezenţa masivă a cineaştilor consacraţi nu a putut decât i îngreuna misiunea ju- 
riului. Şi totuşi palmaresul a fost,mai mult ca în anii precedenti,in consens cu 
majoritatea criticilor prezenţi. Ştim, ierarhiile în artă sunt greu, dacă nu imposi- 
bil de stabilit. Motivația consensului a corespuns mai degrabă opțiunii juriului de 
a evidenția libertatea de creaţie din care decurge firesc originalitatea. Membrii 
juriului au respectat astfel atributele prin care ei înşişi au definit la prima lor 
cânferință cu presa ce înseamnă „un film bun”, din punctul fiecăruia de vedere: 
Francis Ford Coppola — preşedintele juriului: „Un film care are viata, vitalitate, 
emoție şi îți arată ceea ce nu ai mai văzut până atunci”. 

Eiko Ishioka: „Gândul cineastului trebuie să ajungă la spectator cu claritate”. 
Nathalie Baye: „Un film pe ca să nu-l poţi uita. Emotia râmâne însă esenţa artei”. 
Krzysztof Piesiewicz „Sunt de acord cu Coppola”. 

Greta Scacchi: „Dacă am şti dinainte, n-ar mai exista misterul, nici miracolul 
creaţiei”. 

Michael Ballhaus: „Aştept de la un film să mă surprindă”. 

Henri Chapier. „Sunt sensibil la emoție, la adevăr, la conţinut. Să nu fie gratuit, 
să servească la ceva ca o întâlnire intre doi oameni”. 

Antonio Tabucchi „Apreciez intelectualitatea sentimentului şi sentimentul intelec- 
tualităţii, astfel un film poate fi universal’. 

Atom Egoyan: „Aştept ca limbajul să exprime contradicţiile fiinţei umane de la 
sfârşitul secolului nostru”, 


6 


Tran Anh Hung 


pume EIE incini de Mike Leigh 


Marele E, valurile de Lars von Trier 


re! yn 


an și nne 
în Ziua a opta de Jaco Van Dormael 


Fargo 
n erou foa 


ecrete și minciuni 


e Joea oen 


de Jacques Audiard 
pentru îndrăzneală și inovație: 


avid Cronenberg 


Tran Anh Hung: „Să permită o renaştere a spectatorului, ca el să poată vedea lu- 
mea cu alti ochi”. 

Semnificaţia acestor definiţii personale s-a regăsit în ansamblul palmaresului 
care numai la o superficială lectură ar putea fi apreciat (aşa cum a fost) doar po- 
litically correct. Este numai o faţetă a filmelor premiate gravitând — e drept — în 
jurul marilor cauze umanitare şi a necesarelor bune sentimente. Important a fost 
că cineaştii au demonstrat a avea nesecate resurse de a ne Convinge că cinema- 
tograful poate fi reinventat cu fiecare film. Fără însă a se rupe de tradiţii. 


Atom Egoyan 


Michael Balihaus 


Secrete și minciuni de Mike Leigh 


1. Roxanne își innebuneste mama (Lesley Manville) 2. Monica nu-i 
vorbeşte soțului (Claire Rushbrook) 3. Maurice nu stă de vorbă cu 
nepoata (Phyllis Logan) 4. Cynthia refuză să-și vadă fratele 
(Brenda Blethyn) 5. Hortense nu-și cunoaște mama (Marianne 


Jean-Baptiste) 


Actrița Sabine Azéma prezintă laureatii: 
Brenda Blethyn si Mike Leigh 


Lisa Palme d'or, Mike Leigh 
s-a fācut în cel mai natural mod expo- 
nentul acestei duble vocații cu Secrete 
și minciuni. Dimensiunea Free Cinema 
este o componentă intrinsecă. Regăsim 
aceleași preocupări fata de condiţia so- 
cială a middle-class-ului britanic. Ci- 
neastul isi concentrează însă atenţia in 
special pe feelings: pe sentimentele și 
relaţiile dintre acești oameni obișnuiți 
care locuiesc tot în suburbiile sudice 
londoneze și vorbesc cockney. Dar vre- 
murile s-au schimbat. Saltul permisivi- 
tatii a deschis mult evantaiul tematic fă- 
când acceptabile situații inacceptabile 
în trecut. O tânără femeie de culoare 
hotărăște după moartea părinţilor săi 
adoptivi, să-şi întâlnească mama biolo- 
gică. Din 1975 în Marea Britanie o lege 
consfinteste acest drept. Mamă și fiică 
se vor întâlni prima oară într-un cof- 
fee-shop. Pentru amândouă șocul e 
identic: mama e albă, fiica e neagră. 
Tot ca semn al evoluţiei sociale, fiica 
are un statut superior mamei, ea lu- 
crează într-un laborator, în timp ce 
mama e muncitoare într-o uzină. Am- 
bele sunt însă bolnave de singurătate. 
Generozitatea mamei (care mai are o fi- 
ică tot dintr-o legătură întâmplătoare) 
va izbuti să anuleze prejudecățile, de- 
terminând reconstituirea familiei până 
atunci dezbinată. 


S-ar putea crede că Leigh s-a lăsat 
atras de extravaganta unei situaţii. Lu- 


crurile nu stau așa. Edificator este că în 


chiar zilele festivalului Congresul ame- 
rican a votat o nouă lege a adoptiunii 
care încurajează familiile să adopte co- 
pii fără să tina seama de diferenţele ra- 
siale. Acestora li se acordă o scutire de 
impozit de 5 000 dolari pe an. Azi, în 
Statele Unite o familie multi-culturală 
este demnă de toată stima. Este o nouă 
moralitate fără de care nu se pot găsi 
soluţii cazurilor zecilor de mii de copii 


Jazz-thriller Kansas City 
(Jennifer Jason Leigh și 


Arta melodramei mistico-erotice Spărgând valurile 
de Lars von Trier (Emily Watson și Stellan Skarsgard) 


fara camin dintre care 40% sunt de cu- 
loare. Şi pe acest teren cineastii sunt in 
avangarda. 

De remarcat ca Leigh prin autoritatea 
castigata cu filmele sale anterioare a 
putut găsi finanţator pentru acest 
proiect al său fără să aibă scris nici un 
scenariu. Regizorul ne spune: „Îmi con- 
struiesc filmele pe care le-am gândit în 
amănunt pe măsură ce repet cu actorii. 
Ce mă interesează este să descopăr 
adevărata natură a oamenilor. Cine 
sunt, cum trăiesc, care sunt legăturile 
dintre ei“. Ca si multi alții dintre cineas- 
tii britanici Mike Leigh rămâne preocu- 
pat de marginalizatii societăţii, dar tot 
el spune: „Viaţa este şi hilară și foarte 
tristă. lată ceea ce încerc să redau“. O 
întreagă panoramă umană captată cu 
obiectivitate și candoare. Rămân anto- 
logice secvențele de la fotograful de 
cartier în care regizorul își imortali- 
zează eroii în instantanee cenzurate de 
spiritul său maliţios. Cum malițios este 
și titlul filmului Secrete și minciuni care 
ar putea sugera că este vorba de atitu- 
dini necinstite, dar în fond exprimă 
bune sentimente mascate. O aceeași 
ambivalenţă o regăsim și în declaraţia 
cineastului ia întâlnirea de după pre- 
mieră: „Viața e foarte complexă. Sunt 
pesimist pentru viitorul copiilor mei în 
secolul XXI, dar nutresc totuși un pu- 
ternic sentiment de speranţă. Nu sunt 
pesimist în general — revine Leigh — 
dar e grei să fii optimist din multe 
puncte de vedere“. 

Ceilalţi cineaști britanici prezenţi la 
Cannes, Stephen Frears, Danny Boyle 
fac de asemenea un tandru-sever ta- 
blou al Angliei post-thacheriste. În ace- 
eași cheie comică pe fundalul social 
amenințat de șomaj iși compune engle- 
zul Stephen Frears ultima parte a trilo- 
giei sale irlandeze: după Commitment 
și Snappers, acum The Van (Duba). 

Doi taţi de familie rămași fără slujbe 
se lansează într-o... afacere culinară. O 
dubă dezafectată este transformată cu 
râvnă anglo-saxonă într-un restaurant 
itinerant, oferind peste și cartofi prajiti 
microbiștilor. Suntem în vara 1989, anul 
când Irlanda s-a calificat pentru Cupa 
mondială. Frears, fost asistent al lui 
Lindsay Anderson și Karel Reisz, ne 
readuce în același cartier din periferia 
Dublinului, Barryngton, unde oameni 
obișnuiți știu că viața e frumoasă, dar 
constată în fiecare clipă că să trăiești a 
devenit ceva îngrozitor! Faţă de episoa- 


de Robert Altman 
Miranda Richardson) 


dele precedente filmul pierde însă din 
concentrare. 

Starea de inventivitate a filmului bri- 
tanic a fost susținută cu brio de Danny 
Boyle (39 ani) ajuns de la primul său 
film Shallow Graves — 1993, o figură 
mitica a tinerei generatii, nu doar brita- 
nice. Acum i-au fost de ajuns două sap- 
tămâni de repetiții și opt de filmare 
pentru a ecraniza Trainspotting (vezi și 
nr. 5/1996) — romanul din 1993 al lui 
Irvine Welsh, (autorul victimă recupe- 
rată a drogurilor). Între roman si film a 
existat și succesul piesei de teatru din 
1994. Scenariul este scris de John Hod- 
ge. Trainspotting — filmul a produs de 
la premiera din West End-ul londonez 
un soc și o indignare ce pot fi compa- 
rate doar cu cele declanșate acum 25 
de ani de Portocala mecanică al lui 
Stanley Kubrick după romanul lui An- 
thony Burgess. Din februarie și până în 
mai Trainspotting a realizat însă doar în 
Marea Britanie 1 500 000 spectatori de- 
pasind de șase ori bugetul. Cotidianul 
The Times a sancţionat filmul pentru că 
face „publicitate în favoarea droguri- 
lor“. Este însă imposibil să treci cu ve- 
derea monologul din debutul filmului, 
susținut auditiv și vizual în ritm de 
rap , ce denunţă cu o virulență chapli- 
niană (amintindu-ne de rechizitoriul din 
Domnul Verdoux și de cei din Un rege 
la New York), cele trei vicii fundamen- 
tale ale societății contemporane, șoma- 
jul, drogul si sida ce amputează dorința 
și putinţa de viaţă a tinerilor. Paleative 
de speranță rămân fotbalul şi berea pu- 
tând degenera și ele, cum știm, în ca- 
tastrofice înverșunări. Ca si pentru alți 
cineaști din această generaţie ,moralis- 
mul nu mai poate fi eficace decât prin 
reductia la absurdul absurdului a gravi- 
tatii_situatiei sociale. Tonul ilariant se 
impune ca un contrapunct 

Pe aceeași orbită, dar supralicitand 
violenţa în sine prin exces de imagina- 
tie negativă, s-a înscris ultimul film al 
canadianului David Cronenberg, Crash. 
Un vizionar al science-fiction-horror, 
Cronenberg recurge și de astă dată la o 
sursă literară consacrată, romanul omo- 
nim al lui J.G. Ballard care a provocat 
un scandal de proporţii la apariție, în 
1973. Acum sunt proiectate imagini 
atroce pentru a reda întâlnirea dintre 
eros și thanatos. Accidentul de maşină 
premeditat devine un excitant. „Dacă 
spectatorii sunt șocați, cu atât mai 
bine“, a declarat provocator Cronen- 
berg care cultivă cu prea multă lucidi- 
tate sfidarea-paranoică. La proiecția 
pentru presă numeroșii fani ai regizoru- 
ui au aplaudat Labeler ore numele 
său a apărut pe generic, dar la sfars 
filmului s-au auzit 90% huiduieli. 42 
seara i iune Mimu tea oru 
un „premiu speci entru îndrăzn 
și inovație“, huiduielile s-au făcut din 
nou auzite. Pe scenă Coppola a spus 
că a fost singurul premiu care nu a în- 
trunit unanimitatea juriului. Ulterior în 
„Journal du Dimanche“, criticul Henri 
Chapier a afirmat contrariul. 


(Continuare în pag. 32) 
Adina DARIAN 


7 


entru cinefilii pasionați 
de cinematografia 

elenă (despre care s-a 

mai scris în revista 

noastră cu prilejul Re- 
trospectivei de acum câţiva ani și a 
edițiilor Festivalului de la Salonic, 
unde majoritatea filmelor prezentate 
la București au fost laureate — v. nr. 
2/93, 2/94, 1/95, 1/96) a reprezentat 
un excelent prilej de a-și nuanța 
opiniile această selecție echilibrată 
propusă Cinematecii Române de că- 
tre Cinemateca Elenă. 

Preluând în timp ștafeta de la an- 
ticii sofisti ce călătoreau oferind ce- 
lor dornici de cultură o educaţie 
complexă, în perimetrul Eladei, arta 
fără muză (initial boicotată ca „in- 
ventie diabolică“ după prima proiec- 
tie de la Atena din 1897!) gravitează 
patetic între doi poli: datoria de a 
onora trecutul și ambiția de a perpe- 
tua prezentul. 

Această constatare este anticipată 
de dialogul purtat special pentru ci- 
titorii Noului Cinema cu cineaștii 
oaspeţi. Nikos Koundouros, în ciuda 
faptului că nu îi place să vorbească 
despre sine, mărturisește: „O con- 
stantă a creaţiei mele a fost si este 
preocuparea pentru oamenii mărunți 
care fac istoria, dar rămân necunos- 
cuti. De aceea imi consider opera 
parte a unei conștiințe colective și 
mă declar un maniac al memoriei, 
pentru că mă doare faptul că se 
pierde în uitare trecutul grecilor. As- 
tăzi Grecia se predă nu Europei, din 
care totdeauna a făcut parte, ci 
Americii, propagatoarea unei civili- 
zatii prea bine cunoscute. De aceea 


@ Bordelul 
„de Nikos Kondouros 


Zilele filmului grec 


Obsesia istoriei şi voluptatea calofiliei 


misiunea cineaștilor europeni con- 
stă în ocrotirea identităţii culturale 
europene. Chiar Spielberg, când a 
fost întrebat ce sfat ar da colegilor 
de pe vechiul continent, a răspuns 
cu cinism: «Să facă filme mai 
bunel»" Costas Ferris s-a grăbit să 
intervină sagace: „Nu trebuie văzută 
doar o față a medaliei! Constituţia 
SUA a fost concepută după modelul 
platonician, iar cinematografia ame- 
ricană s-a constituit pe baza poeticii 
aristotelice." 


Povestea are un farmec atroce, fiind 
cinematografiată minunat, cu „cita- 
tele“ de rigoare încorporate ironic. 

Şocant ca subiect, mai ales că da- 
tează din urmă cu aproape 14 ani, 
este Îngerul (1982, r. George Kata- 
kouzinos): un homosexual însingu- 
rat recurge la crimă când este obli- 
gat la prostituție și trădat de iubitul 
său. Refuzandu-si orice fel de senti- 
mentalism, alunecând însă in ve- 
rism, filmul seamănă cu un reportaj 
social. 


È Oleg lankovski și Tatiana Litaeva în Terra incognita 


Detinator al Ursului de Argint la 
Berlin, Rembetiko (1983, r. Costas 
Ferris) este o tentativă originală de 
a polemiza cu muzica transocea- 
nică, rembetiko fiind echivalentul 
blues-ului. Filmul prezintă în culorile 
întunecate ale unui expresionism 
autohton, foarte bine temperat, 
soarta repetitivă a cântăreților aces- 
tui gen popular, închipuind o saga 
ritmată de tumultul evenimentelor. 
et ale primei jumătăţi de veac 
XX. 


Voyeurismul din O dragoste nebu- 
nă (1981, r. Giorgios Panoussopou- 
los) trimite inevitabil la Sliver-ul lui 
Phillip Noyce, potentand indirect 
frumusetea simpla, pura, adolescen- 
tina a protagonistului grec: un stu- 
dent la astronomie care face o pa- 
siune secretă pentru o vecină, o ta- 
nara soție neglijată, descoperită cu 
un vechi telescop. Eticheta admira- 
tivă de „prim film americănesc“ 
aplicată de critică abuziv acestei 
pelicule al cărui supratitiu Cei de vi- 
zavi ar putea eventual trăda o meta- 
forică preocupare pentru alinierea la 
o modă cinematografică . Eticheta 
respectivă se potrivește mai degrabă 
dezamăgitoarei intrigi existential-po- 
litiste, pretentios numită Terra in- 

ita (1994, r. lannis Typaldos), 
însăilată in tradiția filmului negru 
american (în distribuție au fost invi- 
taţi însă prestigioși actori ruși!) si în 
speranța unui succes comercial. 

Ar fi meritat atenţie (dar a rulat cu 
sala cvasigoală) Banda simpatică 
(1983, r. Nikos Nikolaidis) — fină, 
dar luxuriantă analiză a unui. feno- 
men nu neapărat grecesc: mimarea 
idolilor de celuloid ai Hollywoodu- 
lui. Cei patru eroi duc o viață de 
gangsteri mai puţin temerari decât 
Bonnie și Clyde, unul dintre bărbați 
arătându-se iremediabil îndrăgostit 
doar de James Dean, una dintre fe- 
mei crezându-se o Mata Hari, etc. 


Aceeași manieră seacă de ci- 
né-vérité simulat scade miza emo- 
tionala a unui alt film cu subiect 
fierbinte: reintegrarea imposibila a 
grecilor reveniti in patrie din Alba- 
nia, De la zăpadă (1993, r. Sotiris 
Goritsas). 

Obsesia istoriei, dar si voluptatea 
calofiliei isi află matcă stilistică in- 
solită în filmele lui Nikos Koundou- 
ros. 

Bordelul (1984) înfățișează în oni- 
rice tente alegorice intersectarea 
vieții cu moartea, pe fundalul și în 
conflict direct cu dramatica situaţie 
din Creta anului 1897: comerțul cu 
plăceri erotice practicat într-un iti- 
nerant stabiliment condus de o ce- 
rebrală matroană (Marina Vlady tro- 
nând peste un univers cu rapel felli- 
nian) e la fel de feroce sub măștile, 
perlele și penele albe, ca și comerțul 
sângeros cu naivitatea și ura ata- 
vică, operat fără scrupule de Marile 
Puteri în războiul greco-turc. 

„Aliaţii“ sunt vizati de la primul la 
ultimul moment al amplei fresce in- 
titulată 1922 (1978—1982), evocând 
zguduitor marșul forțat impus greci- 
lor din Asia Mică de către ocupanții 
turci. În febra evacuării se pome- 
neste mereu de „trădare“. In final, la 
spectacolul grotesc oferit oficialitati- 
lor „mediatoare de pace“, jalnicii su- 
pravietuitori ai exterminării barbare 
aplaudă isteric si premonitoriu, anti- 
cipând mascarada ,democratiilor” 
ce vor urma. 

Din aceste două filme ale lui 
Koundouros, memorabile sunt multe 
tablouri, dar emblematică pentru în- 
treaga civilizație universală este o 
imagine de doar o fracțiune de se- 
cundă: un soldat turc, alături de o 
colonadă de templu antic, erodată, 
dar etern nobilă... - 


Irina COROIU 


MARY 


ary Reilly, personajul re- 
centului film al lui Ste- 
phen Frears, este, vorba 
poetului, un personaj „la 
mijloc de bun și rău“. Numai că binele 
şi răul sunt cu totul altfel în „basmele 
moderne“ (chiar și în acelea din veacul 
trecut) decât în basmele clasice cu fe- 
ti-frumosi și balauri. Clasica proză fan- 
tastică a lui Stevenson cu Dr. Jekyll și 
Mr. Hyde»a constituit obiectul a nume- | 
roase transpuneri și adaptări cinemato- 
grafice, de la creaţia lui John Stuart 
Robertson din 1921 (cu John Bar- 
rymore), a lui Robert Mamoulian din 
1932 (cu Fredric March), până la aceea 
a lui Victor Fleming din 1941 (cu Spen- 
cer Tracy), de la filme fantastice ca 
Doctor Jekyll si Sister Hyde (de Roy 
Ward Baker) pana la irezistibila come- 
die parodică Doctor Jerry și Mister Lo- 
ve de Jerry Lewis, cu Jerry Lewis. Si- 
gur, fiecare din adaptarile cinematogra- 
fice a indepartat, mai mult sau mai pu- 
tin, povestea, de modelul originar. 

O „îndepărtare“ este şi filmul lui 
Stephen Frears Mary Reilly, care nu 
pornește de la cartea lui Stevenson, ci 
de la un roman de Valerie Martin, sce- 
narizat de Christopher Hampton, ofe- 
rind cu un cu totul alt spațiu narativ 
personajelor clasice, Doctorului Jekyll 
și alter-ego-ului său, Mister Hyde. În 
cele două personaje, binele și raul coe- 
xistă, ,dialogheaza", se cheamă și se 
resping, în timp ce tânăra eroină titu- 
lară are de ales, precum Cenușăreasa 
altădată, grâul de neghină, „fascinația 
răului“ de „platitudinea binelui“. Con- 
fruntarea celor două personaje născute 
dintr-unul este, deopotrivă, dramatică şi 


ZILE 


e vine greu să numim un 
film care anticipează eve- 
nimente din 1999 science 
fiction. Cu atât mai mult 
cu cât nici regizoarea nu acordă mare 
atenţie recuzitei tehnologice. Ea alege 
fundalul apocaliptic al ultimelor trei zile 
din acest an pentru extrema tensiune a 
înfruntării dintre bine și rău. Urmărind 
o poveste cu premise de serie neagră 
clasică, spectatorul se vede îmbarcat 
într-un montagne russe dătător de sen- 
zatii violente si neliniștitoare. 
_ Acaparanta acumulare de imagini (ce 
amintește uneori de Blade Runner-u! lui 
Ridley Scott sau de Brasil-ul lui Terry: 
Gilliam) vorbește despre un viitor apro- 
piat glosând de fapt pe teme vechi de 
când lumea: iubirea, trădarea, complici- 
tatea dintre victimă și călău. Intriga in- 
serează la un anume nivel și un filon 
politic, în episodul uciderii unui influent 
leader de culoare. Acesta devine de 
fapt motorul investigației personale în- 
treprinsă de eroul principal, un dealer 
de droguri vizuale (niște dischete care 
permit trăirea intensă a unor eveni- 
mente trecute sau imaginare datorită 
unor conexiuni neuronale provocate). 
Fost polițist automarginalizat în urma 
unui amor nefericit, personajul jucat de 
Ralph Fiennes este de fapt un anti-erou 
căruia i se oferă șansa recuperării mo- 
rale prin imbratisarea unei cauze. Moti- 
vatia e de ordin personal căci descope- 
rirea adevărului privitor la uciderea mi- 
litantului negru se interferează cu cer- 


REILLY 


"antică, iar exorcizarea răului (sau a 
meiul?) atinge momente de maxima 
sune cinematografică. Pentru a-și 
maza gândul artistic, regizorul Step- 


hen Frears a recurs la tradiționala recu- 
zită a cinematografului expresionist, 
plasându-și eroii într-un adevărat „Jabi- 
rint al umbrelor“, urmărindu-i în spaţii 
contorsionate sau în ambiante asemă- 
nătoare cu acelea din cabinetul docto- 
rului Caligari, apăsând pedala „hor- 
ror“-ului sau a psihanalizei, creând o 
adevărată magie a clar-obscurului. Cei 
doi protagoniști, cu mijloace de expre- 
sie diferite, impun portrete „în aqua 
forte“: Julia Roberts o Mary Reilly me- 
reu „la pândă“, pentru a încerca să în- 
țeleagă misterele din preajmă, dar 


Julia Roberts (Mary) între Dr. deiga și Mr. Hyde 
(același surprinzător John Mal 


CIUDATE 


cetarile asupra ticălosului care i-a furat 
„ta (fascinantul negativ Michael Win- 

Fragilitatea nervoasă a protagonistu- 
w trădat (nuantat sugerată de inter- 
geet) este compensată de forța fizică si 
psitica a prietenei care se alătură cru- 
=adei sale (Angela Bassett). Sumbrele 
sescoperiri despre malversaţiile politice 
> degradarea umană sunt proiectate pe 
“mdalul general al nevrozei sfârșitului 


Angela Bassett și Ralph Fiennes 


‘ovich) 


lumii. imaginile străzilor din Los Ange- 
les asaltate de oameni disperaţi, drogati 
și înspăimântați că trăiesc ultimul reve- 
lion din viață (scenă care a beneficiat 
de o uriașă figuratie gratuită) compun 
o secvență de antologie. 

inspirat de revoltele rasiale care au 
devorat paradisul californian în urmă cu 
patru ani, filmul acesta visceral și halu- 


cinant își revelează și o puternică vână ` 


realistă. Kathryn Bigelow este fără doar 
$i poate unul dintre cei mai buni regi- 
zori (special am subliniat masculinul) 
de cinema de acţiune pe care poate 
conta Hollywoodul. Injectia de adrena- 
lină cu efecte vizuale care este Zile 
ciudate ii confirmă această poziție. 


Dana DUMA 


într-o pândă calmă, înțeleaptă; John 
Malkovich conferă binomului 
Jekyll-Hyde trăsături extreme, de o 
complementaritate perfectă. Cred că 
ambiția principală a regizorului Stephen 
Frears a fost aceea de a „racorda“ — 
cu sprijinul a doi mari actori — tradiția 
expresionistă la resursele sensibilităţii 
contemporane. Ceea ce nu e deloc pu- 
țin. 

Călin CĂLIMAN 


Mary Reilly e Producţie: SUA, 1996 @ 
Regia: Stephen Frears e Scenariul: 
Christopher Hampton, după romanul 
omonim de Valerie Martin @ Muzica: 
George Fenton @ Cu: Julia Roberts, 
John Malkovich, George Cole, Michael! 
Gambon e Distribuit de: Guild Film 
Romania 


Kathryn Bigelow 


Strange Days e Producție: SUA, 1995 e 
Regia: Kathryn Bigelow e Scenariul: 
James Cameron, Jay Cocks @ imagi- 
nea: Matthew F. Leonetti e Cu: Ralph 
Fiennes, Angela Bassett, Juliette Lewis, 
Tom Sizemore, Michael Wincott e Ditu- 
zat de: Media Pictures international 


Stephen Frears 


pectatorii noștri l-au cu- 
noscut pe Stephen Frears 


mografia-sa care i-au consolidat repu- 
tatia de incomod. 


Născut fa Leicester (1941), el a 
inceput sa lucreze in cinema ca asistent 


unei reg 

de , © peliculă trepidanta 
acaparantă. El devine insă unul dintre 
favoriţii criticii datorită curajosului Fru- 
moasa mea (1985), un 
amestec de movie şi contestaţie 
socială. Un simţ de observaţie și 


Kathryn Bigelow 


-ai crede, privind fotogra- 
fia alăturată, că fragila 
Kathryn Bigelow 


plus, apariția ei în costum 
într-un aer dora în 1988 de fostul 
ei soț, James eron, i-a atras pore- 
cla de „un Clint Eastwood feminin“. 
Adevărul este că ea se remarcă 
printr-o forță ieșită din comun, abor- 
dează genurile „virile“ (thrillerul și 
„F.-ul) și nu se plânge deloc de discri- 
minările aplicate sexului slab. „Nu cred 


lui american modern. e 


ZA 
< 
C3 
©) 
e 
e 
ey 


. ce poartă pe șold o amprent 


DEZMOSTENITII 


anarul James Gray a vrut 
dupa cum declara 

într-un interviu — să evite 

tendința colegilor săi de 
generație care, sub pretext că ironi- 
zează violența, o fetișizează, exploa- 
tând-o în mod comercial în thriller-uri 
de mare spectaculozitate. Drept care a 
hotărât să debuteze într-o altă cheie, 
ambitionand să realizeze o tragedie 
americană de dimensiuni mitice, în ma- 
niera lui Coppola (Nașul), dar și a lui 
Visconti (Rocco și frații săi). Amalga- 
matele referințe cinematografice „la 
clasici“ i-au sufocat însă respirația con- 
temporană și au conferit peliculei sale 
un aer vetust, care totuși, a fost recom- 
pensat la Venetia in '94 cu leul de ar- 
gint. 

Teza și-o expune didacticist din 
prima secvenţă confruntand aura de le- 
gendă a unui western urmărit pe ecran 
cu atmosfera fetidă a realității trăită ne- 
mijlocit de eroul adolescent (Edward 
Furlong, interpret senzitiv, cu replici la- 
pidare) — martor prin ochii căruia se 
filtrează (în mare parte) povestea fami- 
liei sale de emigranţi ruși, esuati în co- 
munitatea evreiască americană. Tatăl 
(un Maximilian Schell veștejit și nu 
doar ca... personaj), ipostaziere a de- 
testabilitatii în relaţiile „de familie“, pas- 
trează vestimentar aparențele onorabili- 


Un „leu“ controversat 


DIN LITTLE 
ODESSA 


tatii unui domn de modă veche. Con- 
stient de slăbiciunile sale, resemnat 
să-și plătească păcatele la bătrânețe, 
când totuși nu renunţă nici la amanta 
tânără, nici la severitatea absurdă fata 


de băieții săi, pe care aproape cu bună, 


ştiinţă și i-a înstrăinat. Mama (Vanessa 
Redgrave într-o veristă compoziție) este 
în agonie, răpusă de un cancer necru- 
ţător, dar si de o infinită amărăciune. 
Fiul cel mare (Tim Roth constant impa- 
sibi!) a plecat de mult de acasă, deve- 
nind killer profesionist, nedorit însă în 
cartierul copilăriei, unde mafiotii locali 
îi cer părintelui să li-l predea. Ceea ce 
acesta va și face. 

Faptele se derulează lent, cu un ritm 
voit anost, precum implacabila scurgere 
a vieţii în care nu poți evita deznoda- 
mintele fatale: moartea bolnavei, ucide- 
rea fiului inocent — petrecute în acor- 
dunio unei corale cu inflexiuni speci- 
ice. 

Prea apăsata evidentiere a temei dez- 
rădăcinării e vidată de motivații, implicit 
de emoție. În ciuda unor scene, com- 


a Lv 
puse anume in scopul de a sensibiliza 
spectatorul: tatăl care, cu cureaua in 
mână, îl împiedică pe fiul cel rau să-și 
vadă mama muribundă; sau — fiul cri- 
minal care, pe un câmp nins, isi umi- 
lește tată! somandu-! cu pistolul la tâm- 
plă să se dezbrace și să îngenuncheze. 

Pentru a diagnostica mai exact gustul 
insipid pe care l-a cultivat regizorul 
american, se pare cu bună știință, de 
frică să nu cadă în patetism, dar negă- 
sind calea spre dramatismul autentic, 
s-ar putea invoca „citatul“ din antolo- 
gicul și diamant: moartea erou- 
lui printre albe cearsafuri întinse la us- 


cat. 
Irina COROIU 


TREI FRAŢI Bufoni şi bonomi 
PĂGUBOŞI 


- ată o comedie de o oră și patruzeci și cinci de minute, du- 
rată excesivă — aș spune — pentru un gen care nu suportă 
si nu se suportă decât în ritm alert și timp concentrat. Lun- 

gimea, se știe, diluează energia hilară. Așadar, o poveste hazlie în 
punctul ei de pornire: o moștenire cu tâlc de trei sute de milioane 
de franci. Dar testamentul care o instituie are o clauză care o și 
anulează. De la speranţă și până la pulverizarea ei, o cascadă de 
întâmplări ce scot la lumină schimbările de comportament ale ce- 
lorialţi fata de ipoteticii moștenitori, dar și ale acestora în ipostaza 
de imbogatiti peste noapte. Prilej de observaţii uneori sarcastice, 
alteori doar generatoare de surpriză și un zâmbet — mai ales că 
cei trei fraţi iau act de starea lor de rudenie doar în biroul notarial 
a cărui sală de așteptare pare a fi „locul ideal“ unde arăţi ce poți 
şi cine ești citind, așa ca să vadă bine și ceilalți... Eseurile lui 
Montaigne. De ce nu și Spiritul legilor al lui Montesquieu — mă 
gândeam — ca să-i intre frica-n oase și notarului? Ironia este, 
aici, mai fină dar si pasageri, căci interpreții (Pascal Légitimus, 
Bernard Campan, Didier Bourdon) dar și realizatorii (ultimii doi 
actori sunt și scenariști și regizori ai filmului), par însă preocupați 
nu atât să exploateze filonul satiric al unor observaţii tăioase ca 
un bisturiu, ci maigmult efectul comic. De aici, temperarea tirului 
sarcastic și umflarea (uneori cabotină) a gestului buf. Intenţia de 
a obţine aplauze la scenă deschisă este evidentă. Nu se evita nici 
unicul moment duios — când se citește din „Micul Prinţ“ pentru 
copilul, mai mult sau mai puin din flori, al unuia dintre frați, PoR 

genetică inconfundabilă. Atunci, din 
“plină dispoziție bufonică, apare „una lacrima furtiva“ ce incunu- 
nează momentul melodramatic, dorit probabil persiflant de către 
realizatori, dar fără să și izbutească a-l face. Așa încât nici acest 
gen nu este ocolit fiind cunoscut și recunoscut ca... popular. În 
aceste glisări care au, toate, în obiectiv succesul de public, se zig- 
zaghează la voia inspiraţiei interpretilor pentru a umple sala cu 
spectatori. Cine vrea și vibrează la ceea ce vede, râde. Cine nu, 
așteaptă finalul și apoi, autobuzul. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Les trois frères e Producţie: Franța, 1995 e Regia și scenariul: Di- 
dier Bourdon, Bernard Campan * Imaginea: Alain Choquart e Cu: 
Pascal Légitimus, Didier Bourdon, Bernard Campan @ Distribuit 
de: Guild Film Romania ` 


Pascal Légitimus, Bernard Campan, Didier Bourdo 


PANICĂ 


LA 
HOTEL | 
MAJESTI 


Maimuta 


Faye Dunaway 


are cuvântul 


roul principal al filmului, pe numele său 

Dunston, este, așa cum bine se poate 

observa din titlu (cel original), un mai- 

mutoi. Nu o maimutica, precum Judy 
din , ci un ditamai urangutanul. Din fericire, 
un urangutan de treabă: deși în prima parte a filmu- 
lui, stăpânul său, pseudo-lordul Rutledge, altfel un 
versat răufăcător, îl scoate la lumină ca pe un fel de 
misterios monstru ă la Frankenstein, sau ca pe unal- 
ter ego al său bestial precum Mr. Hyde, Dunston se 
dovedește a nu fi, de fapt, decât un bufon. Sau, în 
economia filmului, elementul comic în jurul căruia se 
creează întreaga încrengătură de situaţii. Degeaba în 
Dicţionarul de simboluri (autori J. Chevalier, A. 
Sherbront), maimuța simbolizează, printre altele, 
soarele, conștiința sau sufletul. În filmul lui Ken 
Kwapis, Dunston nu vrea decât să mănânce și să se 
joace. Tovarășii săi de joacă sunt, evident, copiii. 
Spaţiul ales este un hotel, șablon al unei lumi-labi- 
rint în mic. Din „paradisul“ hotelului (apartamentul 
„de protocol") si până în „infernul“ său (bucătăriile, 
cămările, spălătoriile sale), Dunston este alergat, pe 
rand; de cei trei opresori ai sai: Răufăcătorul mascat 
in aristocrat (lord Rutledge), Femeia terorista in stil 
Cruela din 101 dalmatieni (proprietara hotelului, in- 
terpretată de Faye Dunaway) și Hingherul general, 
reprezentantul terorii institutionalizate împotriva ani- 
malelor. Alergările lui Dunston sunt dublate de uimi- 
rile directorului hotelului, o altă sursă a comicului. În 
tinal se face, evident, dreptate, răii sunt pedepsiți si 
Dunston e lăsat să zburde în libertate. Asta, bineinte- 
les, numai după ce și-a terminat de jucat, cu talent, 
rolul principal de la un capăt la altul al filmului. 


laromira POPOVICI 


Dunston Cheks in e Producţie: SUA, 1995, Joe Wi- 
zan/Todd Black Production e Regia: Ken Kwapis e 
Scenariul: John Hopkins e Imaginea: Peter Collister 
e Cu: Jason Alexander, Faye Dunaway, Eric Lloyd, 
Rupert Everett e Distribuit de: Guild Film România 


& Tim Roth 
si Maximilian Schell 


Little Odessa * Producţie: SUA, 1994 
New Line Cinema e Scenariul și regia: 
James Gray @ Imaginea: Tom 
Richmond @ Cu: Tim Roth, Edward 
Furlong, Moira Kelly, Vanessa Rec- 
grave, Maximilian Schell, Natasha Ar- 
dreicenko e Distribuit de: Romaniafite 


INTIMITATE 


Surogat de... 


ars amandi 


ierderea identități; 
este o formă de 
moarte lentă și pe- 
nibilă. Aflat în criză. 
cinematograful ita- 
lian ajunge — de 
câtăva vreme — pe 
ecranele romanest 
în ipostaza subprodusului „de 
larg consum“, proiectat in ob- 
scure (la propriu și la figurat) 
săli „specializate“. 


Dublata în engleză, aceasta in- 
timitate este o foarte kitsch ten- 
tativa de însăilare a unei ars 
amandi_cinematografice, de fapt 
un film erotic de duzină, ce-și 
face un merit din etalarea „teore- 
tizată“ a perversiunilor practicate 
de doi erotomani — unul violent 
altul pur și simplu impotent — 
secondati „în inima“ eroinei si de 
un pretins inocent. 


Simularea permanentă o pune 
la grea încercare pe protagonistă 
(care interpretează rolul unui 
manechin, simultan cheinerita si 
animatoare!), obligând-o la un 
cvasi-recital de „exhibiţii“. Chit 
că scenograful și operatorul 
și-au dat osteneala pentru a crea 
cele mai propice (şi chiar spec- 
taculoase) cadre și unghiuri. 
oan mă rog, depinde și de... op- 
tic 


LC. 


intimo © Producție: /talia, Real 
Film 1988 e Regia: Bob J. Ross 
e Cu: Eva Grimaldi, Leonardo 
Treviglio, Valentine Demy,Ga- 
briele Gori, Monica Peracino, 
Elettra D'Assar, Tomas Arana, 
Hernani Moreira e Distribuit de: 
Româniafilm 


BEER EBB RERRRRRRRRER EE R Eee 
+ 


e- 


4 ə Rawle D. Lewis, Malik Yoba 


CU SANIA 


Ei 
| 
a alge 
[=] amaica și celelalte insule 
din Caraibe au apărut pe 
3 ecran mai ales ca un fun- 
2 dal exotic. un paradis ves- 
nic in care Ursula Andress 
a se scaldă goală (Dr. N6) 
sau unde Harry Belafonte ii canta sere- 
HB nade lui Joan Fontaine (Island in the 
= Sun). Putini ig ne au îndrăznit să su- 
gereze că locuitorii acestor insule au si 
II altceva mai bun de făcut în afară de a 
cânta și a servi cocktailuri cu rom. E de 
li ajuns pentru ca acest film să ne apară 
II măcar ca o curiozitate. 
Deși Cu sania pe nisip e inspirat 
H dintr-o poveste paeva pa paru ja- 
maicani formează o echipă de bob pen- 
E tru Jocurile Olimpice de iarnă de la 
=z aay orele filmul e ga per- 
rm ! e prezenta Jamaica 
a în același mod în care ea apare in cele- 
lalte filme hollywoodiene de pură fic- 
tiune. Personajele sunt aceleași stereo- 
apun taricite, cami simplute la minte,pe 
care le-am tot vazut in roluri de servi- 
a tori ai vedetelor europene sau ameri- 
cane. Te poți aștepta să apară la un 
z moment dat și James Bond pentru a 


ASASINI 


Cool Runings è 
Producţie: Walt 
Disney Pictures, 
SUA, 1993 è 
Regia: Jon Tur- 


Phedon Papami- 
chael @ Cu: 
John Candy, 
Leon, Dong E. 
Doug, Rawle D. 
Lewis, Malik Yo- 
ba e Distribuit 
de: FRomâniafilm/ 
Buena Vista in- 
ternational 


Clisee la soare 


PE NISIP 


arunca ceva în aer. Dar nu avem parte 
decât de un sărman surogat — John 
Candy, în rolul antrenorului american. 
: Filmul e destul de onest arătându-ne 
că unul dintre jamaicani se alătură 
echipei numai pentru că vrea să emi- 
greze în Canada. Dar toate motivele 
pentru care ar vrea să-și părăsească 
țara — sărăcia, criminalitatea, abuzul 
de droguri — sunt absente cu desăvâr- 
sire de pe ecran. Un alt coechipier are 
o „pitorească“ coafură rasta. Dar nu 
auzim nici o clipă muzica reggae cu ac- 
cente politice care este unul din com- 
ponentele de bază ale acestei culturi (și 
care măcar ar fi putut face din Cu sania 
pe nisip un film prost cu o buna ilustra- 
tie muzicală!). In loc de asta, avem 
parte de un fel de zeamă lungă pseu- 
do-caraibiană compusă de Hans Zim- 
mer — același lăutar care a compus o 
partitură pseudo-sud-americană pentru 
Casa spiritelor și pseudo-africana pen- 
tru The Lion King. Țările lumii a treia ar 
trebui să-l dea în judecată. 

David MELVILLE 


Déjà vu: 


ULTIMA 


n anii ‘60, filme de spiona 
care se bazau pe o adevă 

paranoia provocată de Răz- 
boiul rece i-au făcut pe spec- 


tatorii occidentali să creadă că 
hoarde de agenți comuniști fără 
scrupule vor să distrugă tot ce a mai 


rămas din lumea civilizată. Filme ca 
Candidate, Torn 
Curtain și The Kremlin Letter erau o 
țintă pentru parodii, chiar în mo- 
mentul în care popularitatea lor 
ps poe la maxim. Proba cea mai 
elocventă este farsa lui Stanley Ku- 
brick din 1964, Dr. Strangelove. 

În anii '90, filme de spionaj care 
se bazau pe paranoia de după Răz- 
boiul rece i-au făcut pe spectatorii 
occidentali să creadă că hoarde de 
foști agenţi comuniști fără scrupule 
vor să distrugă... 

Spre deosebire de unele thrilleruri 
din anii '60, aceste filme sunt atât de 
ridicole încât parodia nici nu și-ar 
mai avea rostul. Paleta se întinde de 
la amuzament (GoldenEye) la su- 
portabil (Răzbunare Infernală) și 
până la... ei bine, până la filme pre- 
cum Ultima 3 

Filmul e alcătuit în principal 
dintr-o serie de împușcături şi ex- 
plozii prost puse în imagine. Două 
rețele rivale de spionaj se luptă pen- 
tru a pune mâna pe niște aur rusesc 


-care a fost pierdut în... deșertul Ari- 


zona, un loc potrivit pentru filmări 
spectaculoase. Cascadorii au mai 
multe de făcut decât vedetele. (Date 
fiind calitățile actoricești relevate de 
Charlie Sheen și Nastassja Kinski, 
poate că nici nu e o idee prea rea). 
imaginea e atât de întunecată și ne- 
clară încât spectatorilor le este greu 
să urmărească acțiunea şi nici nu 


e ce am impre- 
sia că am mai 
văzut acest 
film? Pentru că 
el nu oferă nici 
o surpriză, fie- 
care- secvenţă iti spune ce va 
urma în minutele următoare, 
şi unde originalitate nu e, nici 
film despre care merită să 
vorbești nu are de unde să 
fie. Povestea asta, cu creații 
ale omului care îi scapă de 
sub control şi devin o ame- 
nintare, a fost spusă în zeci 
de feluri. Nu o să încep cu 
Frankenstein, dar nu pot să 
nu-mi amintesc de o capodo- 
peră ca Odiseea spaţială 
2001. Tot un film stiintifi- 
-co-fantastic. Dar ce film... 
Acești Asasini cibernetici 
sunt inspirați dintr-o poveste 
de Philip K. Dick, autor pe 
care multi îl ecranizează spe- 


CIBERNETICI 


rând să refacă succesul lui 
Blade Runner. Dar și “filmul 
lui Ridley Scott, cu toate reu- 
sitele sale, era departe de bo- 
gatia de semnificatii din ro- 
manul inspirator. Ce pretentii 
mai putem avea atunci de la 
Christian Duguay? 

Un film pentru fanii genu- 
ui. 


gia: Barry Sonnenfeld è 

Scott Frank e Imaginea: Don Pet- 

terman e Cu: John Travolta, Gene Hackman, 
Danny De Vito, Rene Russo e Distribuit de: 


e e Prodiit: SUA, Metro Goldwyn 
1995 e Re 
Media Pictures International 


Rolland MAN 5 3 
Screamers 3 Productie: Alle- se 
gro Films, SUA, 1995 e Re- 353 


gia: Christian Duguay e Sce- 
nariul Dan O'Bannon, Miguel 
Tejada-Flores, după o poves- 
tire de Philip K. Dick e Ima- 
ea: Rodney Gibbons e Cu: 
eter Weller, Roy Dupuis, 
Jennifer Rubin e Distribuit 
de: Guild Film Romania 


GET-SHORTY — 


Autocritică moderată 


Kitschcock 


SANSA 


pot admira frumusetea inca straluci- 
toare a unei actrițe ca Nastassja | 
Kinski. Ultima șansă te poate face 
chiar să-ți spui că Războiul rece a 
fost mai putin îngrozitor decât ai 


crezut. 
David MELVILLE 


Terminal Velocity e Producţie: Hol- 
lywood Pictures, SUA, 1994 e Re- 
ia: Deran Sarafian e Scenariul: 
wohy © Imaginea: Oliver Wood e 
Cu: Charlie Sheen, Nastassja Kinski, 
Melvin Van Peebles e Distribuit de: 
om aa Sna Vista Internatio- 
nal - 


& Nastassja Kinski, 
Charlie Sheen 


ând lumea filmului se zugrăvește 

pe sine maimuţărindu-se in 

oglindă, amuzamentul spectato- 
: rului e garantat. El e cucerit de 
cineaștii dispuși la autocritică și flatat că i se 
face cu ochiul mizându-se pe capacitatea lui 
de a pricepe înspre cine tintesc aluziile sar- 
castice. Lista comediilor în care Hollywoodul 
se autoparodiază e destul de lungă (să amin- 
tim doar Cântând In ploale de Stanley Donen 
și Gene Kelly, Comedie mută '77 de Mel Bro- 
oks, Din lumea cinematografulul de 
de Peter Bogdanovich, Joc de culise de Ro- 
bert Altman sau Barton Fink de Ethan si Joel 
Coen) si cu mari perspective de extindere. 
Comparat cu ultimele două titluri citate, acest 
film al lui Barry Sonnenfeld practică o ironie 
mai degrabă amabilă decât vitriolantă, dar nu 
ne lipsește de plăcerile asigurate de obicei de 
astfel de pelicule. 

Asistăm deci cum un producător de filme de 
serie B (Gene Hackman),un actor foarte 
scund (Danny De Vito) si o vedetă lungană 
(Rene Russo) încearcă să profite de pe urma 
relaţiei cu un mafiot cu inimă cinefila (John 


UN MAFIOT 
„LA HOLLYWOOD 


Travolta) pentru a scoate de la el subiecte tari 
şi detalii palpitante despre ce înseamnă să 
trăieşti pericolosamente pe lângă Cosa Nos- 
tra. Transferul aventurilor reale în ficțiune e 
trasat cu umor și presărat cu accidente nenu- 
mărate (și meritate) care-și au ca protagoniști 
atât pe mafioţi cât și pe cei din industria fil- 
mului ahtiati după bani și glorie. 
Ansamblul e simpatic, amuzant și eferves- 
cent uneori, calități ce ne fac să uităm că au- 
tocritica nu e de profunzime. Strălucește reve- 
nitul în formă clocotitoare John Travolta 
într-un rol derivat evident din acela deținut în 
Pulp Fiction, contribuția novatoare a lui Son- 
nenfeld concretizându-se în retezarea pletelor 
starului și filmarea cu insistență a cefei lui 
„amenințătoare“. Tot e ceva. 
Dana DUMA 


a Peter Weller 
BRR ERE R ERR E A RRR RRR A RRR Ree eee eee 


- 
- 


reprezentanţi ai clanului, numai 
sora Lisa a mai îmbrățișat cariera 
actoricească. 

e O apariție grațioasă Cam așa 
s-ar rezuma rolurile din filmele 
imediat următoare, Satisfaction de 
Joan Freeman, -Baja Oklahoma de 
Bobby Roth și Mystic Pizza de Do- 
nald Petrie, toate în 1988. 

e O câștigătoare Cu rolui frumoa- 
sei leucemice din Magnolii de ofel 
(1989) de Herbert Ross a câștigat 
un Glob de aur și o nominalizare la 
Oscar. Începe să fie privită ca o ac- 
triță adevărată. 

e O investiție sigură Mult bine și 
mult rău i-a făcut fenomenalul suc- 
ces al variantei moderne a basmu- 
lui Cenușăresei, Pretty Woman. 
Cum bine observa chiar ea „se vor- 
bește despre mine ca de o investi- 
tie sau de o valoare sigură“. Ea 
este o frumuseţe pe gustul publicu- 
lui si trebuie să se întrețină aceasta 
imagine în tot ce va face, au decis 
producătorii. 

e O frumoasă victimă Cam asa 
s-ar caracteriza în două vorbe rolu- 
rile ei din melodrama Dying Young 
(1991) de Joel Schumacher sau din 
thrillerul În pat cu dușmanul de Jo- 
seph Ruben. Regizorul acestuia din 


u cred că cineva ar putea să 
nege că este una dintre fru- 
moasele emblematice ale 


Hollywoodului anilor '90. Ti- 
tlul as eae KS cu oF mai mare 
succes, oman (Frumușica) 
de Gary Marshall,a devenit pana 
ei si sursa unor jocuri de cuvinte 
mai mult sau mai putin reușite. 
Nu-i de mirare ca vedeta acestei 
comedii romantice care a acumulat 
un profit de 400 milioane de dolari 
n-a scapat comentariilor rauta- 
cioase plasate mai ales la rubricile 
mondene. Nenumaratele sale lo- 

' godne, idile și flirturi care au asigu- 
rat o pâine jurnaliștilor barfitori au 
reușit să estompeze progresele si 
performanţele actriţei. 

lată însă că s-au găsit regizori 
importanţi care au urmărit evoluția 
interpretei Julia Roberts și au vă- 
zut, dincolo de strălucirea starului, 
talentul. Numai în ultimul an doi re- 
gizori prestigioși i-au încredinţat 
partituri complexe: Stephen Frears 
in Mary Reilly și Woody Allen în Te 
lubesc.... 


Cine este, deci, 
Pretty Julia? 


e O fată din Georgia: Mai precis 
12 


din localitatea Smyrna, statul Geor- 
gia unde s-a născut în 1967. _ 

e O reprezentantă a unui clan în 
marea familie din care provine, 
toată lumea a jucat teatru sau a fă- 
cut cinema. Părinţii au condus o 
școală de actorie și i-au pus pe cei 
șase copii să apară pe scenă de la 
vârste fragede. Primul care s-a afir- 
mat, dintre ei, Eric Roberts (specia- 
lizat în partituri de gangsteri în pe- 
licule de serie B) a ajutat-o pe Julia 
să debuteze găsindu-i un rolișor de 
două replici în Blood Red (1986) 
unde el era vedetă. Dintre ceilalți 


organizat de 


în colaborare cu 


Ediţia a Vil-a 


urmă se numără printre primii care 
semnalează că Julia Roberts e un 
personaj mai complex decât pare. 
„Julia are două însușiri care o 
ajută: o fotogenie incredibilă și o 
vulnerabilitate palpabilă care explo- 
dează când ea se află pe ecran“. 
e O fată dinamică Pentru că tot se 
poartă comparatiile cu starurile de 
altădată, în cazul Juliei au fost evo- 
cate două posibile modele: Katha- 
rine Hepburn și Audrey Hepburn. 
Ca și ele, frumoasa cu picioare 
lungi (1,10 m după unele păreri) 
este o întruchipare a femeii mo- 


Răspunsuri corecte 
Etapa întâi 
1. Naşul 2 
2. Thomas Jefferson 
3. Audrey Hepburn 


Etapa a doua 


1. Vânătoare de oameni 
2. Febra de sâmbătă seara 
3. 27 mai 1896 


derne și a însușirilor ei definitorii: 
dinamism, lipsă de inhibitie, asu- 
marea unor riscuri si misiuni tipic 
masculine. Pe aceste trăsături se 
compun personajele ei din Dosarul 
Pelican (1992) de Alan J. Pakula 
sau din Ador incurcaturile (1994) 
de Charles Shyer. 


e O colecționară de celebrităţi 
Mult au mai stat la pândă paparazzi 
s-o surprindă pe Julia alături de 


„Se vorbeşte 
despre mine 
ca de o investiție 
sau de o valoare 
sigură“. 


amorurile ei mai vechi sau mai noi, 
mai lungi sau mai scurte: Kieffer 
Sutherland, fostul sot-cantaret Lyle 
Lovett, Richard Gere (din perioada 
Pretty Woman și din '95). Lista ar fi 
destul de lungă dar nu relevantă 
pentru personalitatea acestei su- 
perbe vedete care nu e doar o fe- 
meie fatală. 


e O femeie normală Normalitatea 
este una dintre calitățile pe care și 
le revendică cel mai îndârjit. „După 
ce termin de filmat mă duc acasă, 
abandonez personajul si reincep să 
fiu eu însămi. Niciodată nu mi s-a 
întâmplat ceea ce spun actorii că 
patesc, să nu mă pot desprinde de 
rol. Eu sunt o persoană perfect 
normală și consider că ceea ce fac 
eu e o muncă așa ca oricare alta. 
N-am de ce să fiu obsedată de 
ceea ce fac“. 


e.o ă faimoasă Deși e în- 
dignată că unii o consideră „un fel 
de produs ca Pepsi“ sau că jurna- 
liştii „confundă informațiile despre 
viața privată cu cele despre profe- 
siune“, Juliei Roberts i se pare to- 
tuși normal că e atât de celebră. 
Nu e agasată când cineva o recu- 
noaște sau o abordează pe stradă, 
nu vede cu ochi răi manifestările 
de adoratie ale fanilor săi . „Nu e 
greu să te impaci cu celebritatea. E 
o chestiune de obișnuinţă“. 


e O hipnotizatoare Julia a impre- 
sionat pe multi pentru felul nuantat 
în care a jucat ambiguitatea perso- 
najului din Mary Reilly. Au apreciat 
acest lucru și criticii dar și regizo- 
rul Stephen Frears și producătorul 
Ned Tanen. Acesta caracterizează 
entuziasmat profilul ei de actriță: 
„Posedă o frumuseţe extraordinară, 
vulnerabilă și neliniştitoare, dincolo 
de care se ascunde o forță inte- 
rioară care dă muncii sale o cali- 
tate neprevăzută si hipnotizatoare". 


Dana DUMA 


„Nu vreau să mu lus devorat de Hollywood. 
Prefer sa fac mici roluri de compozitie 


decat roluri 


vincipule” 
/ Į 


RALPH 
FIENNES 


ista actorilor britanici care 
au făcut carieră la Hol- 
lywood ar fi incompletă 
fără acest june cu ochi 
verzi, care a câştigat milioane de admi- 
ratoare cu un rol negativ: brutalul co- 
mandant nazist din Lista lui Schindler. 
După Daniel Day Lewis, Hugh Grant și 
Liam Neeson el a devenit unul dintre 
numele europene cel mai bine cotate 


de regizorii de peste ocean. Filmul de 
uriaș succes al lui Spielberg i-a adus 
nu numai o nominalizare la Oscar, ci și 
satisfacția de a fi solicitat de cineaști 
cu reputație solidă ca Robert Redford 
în Quiz Show (1994) și Kathryn Bigelow 
în Strange Days (1995). 

Văzându-l în acest din urmă film am 
observat asemănarea lui cu Liam Nee- 
son, partenerul său din mult oscarizata 


Listă..., ceea ce ne face să credem ca 
regizorul Steven Spielberg i-a distribuit 
special în cele două roluri antagonice 
ca întruchipări ale binelui și răului. Ta- 
lentul lor rodat si in piesele shakespea- 
riene i-a ajutat ca aceasta opozitie a ca- 
racterelor sa nu cada in maniheism. 
Dar cine este, la urma urmelor, Ralph 
Fiennes? 

e Numele complet: Ralph Nathaniel 
Fiennes. 

e Data și locul nașterii: 22 decembrie, 
1962, Sulfok (Marea Britanie). 

e Familia: Tatăl — crescător de ani- 
male şi fotograf. Mama — romancieră 
şi pictoriță. Mai are cinci fraţi. 

e Starea Căsătorit cu actrița 
Alex Kingston. 

e Debut: În teatru, ca actor la Royal 
Shakespeare Company unde a jucat în 
multe dintre piesele marelui Will. În te- 
leviziune a debutat cu rolul lui TE. 
Lawrence în filmul om periculos: 
Lawrence al Arabiei. În cinema a făcut 


o primă creaţie în La răscruce de vân- 
turi (1992) jucându-l pe romanticul 
Heathcliff. 

© Regizori marcanţi: A colaborat foarte 
bine cu regizorul primei sale pelicule, 
La răscruce de Peter Kos- 
minsky. Acesta îl consideră un actor 
extraordinar: „De când l-am văzut pe 
scenă jucând Shakespeare mi-am dorit 
să regizez o piesă ori un film cu el. Are 
© personalitate și un magnetism ieșite 
din comun, care trec dincolo de rampă 
sau de ecran cucerind spectatorul“. 

Ralph Fiennes e mândru de a fi jucat 
şi în ia unui alt cineast britanic, so- 
cantul Peter Greenaway (The Baby of 
Macon) despre care spune: „Lui Peter îi 
place ambiguitatea personajelor sale. 
Nimic nu e previzibil in ee eee 
lui Greenaway și acest lucru e foarte 
stimulativ -pentru orice actor“. 

Despre Spielberg îşi amintește că l-a 
supus unui ritm infernal de lucru, ceea 
ce nu s-a întâmplat când Robert Red- 
ford a regizat Quiz Show. „Cu el s-a 
muncit mai relaxat și mai uman. Aveam 
timp să pregătim totul și să nu filmăm 
sub presiune“. 

e Teatru și cinema. Pentru un actor 
care a jucat imens pe scenă experiența 
cinematografică e putin frustrantă, 
„Sunt obișnuit să mă aflu în apropierea 
publicului si lucrând în cinema asta îmi 
lipsește. Aici singurul contact intim 
este acela cu aparatul de filmat“. 

e Comparaţii: Ralph Fiennes detestă 
comparatiile pentru că „procesul inter- 
pretării e foarte complex: e un amestec 
straniu de public și privat“. Atunci când 
a fost comparat cu Daniel Day Lewis a 
fost revoltat pentru că „fiecare actor 
este altcineva. Nu cred că semăn cu ni- 
meni. Eu sunt eu însumi”. 

e Slăbiciuni: Muzica lui Billie Holliday 
și pictura. 

e Lucruri detestate: Rugby-ul, pentru 
că a fost obligat în adolescență să 
joace. 

e Magia Hollywoodului. Nu se exercită 
asupra lucidului Ralph: „Nu vreau să 
mă las devorat de Hollywood. Prefer să 
fac mici roluri de compoziţie decât ro- 
luri principale“. a 

e Despre premii: Nu crede că ele re- 
flecta întotdeauna valoarea unui actor. 
«Ce înseamnă „cel mai bun?“ Când mă 
gândesc că Harvey Keitel, unul dintre 
cei mai mari actori, n-a obținut nicio- 
dată un Oscar!» 

© Scepticism și succes Succesul nu-l 
poate imbata pe scepticul Ralph care 
este asaltat de reporterii de la revistele 
ilustrate și intervievat cu asiduitate. „Mi 
se cere părerea despre tot felul de lu- 
cruri. Cu toții îmi spun căt de mult con- 
tează pe mine şi că s-au mizat multi 
bani pe numele meu. În același timp se 
așteaptă să mă las corupt și apoi dis- 
trus“. 

© Prima iubire Totuși actorul devenit 
peste noapte star hollywoodian revine 
mereu la prima iubire şi se pregătește 
intens pentru un turneu cu „Hamlet“. 


s Dana DUMA 


Concurs cu premii 
organizat de 
NOUL CINEMA 
în colaborare cu 
GUILD FILM ROMANIA 
ediţia a Vill-a 


TALON 


Vă propunem un nou concurs în două etape cu referiri, ca de obicei, la filme distribuite de Guild Film Romania 
— Panică la Hotel Majestic, Mary Reilly, Clubul vrăjitoarelor, Invincibilul şi Fără apărare şi la articole publicate in 


revista noastră în numerele 6 şi 7. 


Câştigătorii vor fi recompensati cu obiecte promoţionale puse la dispoziţie de Guild Film şi cu un premiu în va- 
loare de 50.000 lei. Insistăm ca răspunsurile pentru ambele etape să fie trimise în acelaşi plic, însoţite de taloanele 
decupate, până la 20 august (data poştei). Reamintim că trebuie decupat numai talonul, chestionarul putând fi copiat 


din revistă. 


Etapa a doua 


1. Cărei specii de maimuţă îi aparţine zoo-protagonista din Panică la Hotel Majestic? 


EUROPEI 
; TIVALUL 
ah MULUI 
EUROPEAN 


inematograful american a 
invadat piaţa — o consta- 
tare ajunsă un loc comun. 
Ne putem întreba care ci- 
nematograf american? In 
afara unui cerc totusi restrans de cine- 
fili, câţi au văzut operele lui Tarantino, 
Jarmush, Sayles, de pildă? Nume alese 
aproape la întâmplare, dintr-o listă de 
zeci de regizori care nu au nici o 
şansă să ajungă pe ecranele noastre. Şi 
dacă mulţi cineaşti americani nu sunt 
cunoscuţi, ce şanse au cei de pe bătrâ- 
nul continent? In afara câtorva produc- 
tii franceze, distribuitorii ignoră filmul 
european, mai greu de vândut, e adevă- 
rat. 
lată de ce iniţiativa Delegației Co- 
misiei Europene la Bucureşti, condusă 
de Dna ambasador Karen Fogg, de a 
sărbători anul acesta Ziua Europei (9 
mai) printr-un festival al filmului euro- 
pean, merită toate laudele. Cele 19 
filme prezentate timp de o săptămână 
la Cinema Studio în Bucureşti şi apoi 
proiectate şi la Timişoara, Cluj şi laşi 
ne-au ajutat să ne simţim din nou co- 
nectaţi la actualitatea „Cinematografică 
europeană. Am putut să ne convingem 
— în cazul în care nu o ştiam deja, 
Sau o uitasem — că istoria cinemato- 
grafului nu se scrie numai în America 
şi că şi aici, mai aproape de noi, se 
creează opere de valoare. Privindu-le, 
am putut observa câteva direcţii pe 
care le urmează filmul european. 


Fantomele istoriei 


F rământările istorice, momentele 
de cumpănă apar ca o constantă în 
multe filme, mai ales în cele produse în 
țările din Estul și Centrul Europei, în 
care fantomele trecutului mai bân- 
tuie prezentul. Filmul lui Stere Gulea, 
Stare de fapt (vezi „Noul Cinema“ nr. 
12/95, p. 17) se oprește chiar asupra 
momentului în care a intervenit schim- 
barea — evenimentele din Decembrie 
1989. Cât adevăr și câtă minciună 


există în versiunile oficiale? Cum s-a 
schimbat viața oamenilor direct impli- 
cati în evenimente? Ce s-a schimbat si 
ce nu? Si — mai ales — chiar vrem să 
mai aflăm adevărul? Onest în demersul 


% Stare de fapt (r. Stere Gulea — România) 


său cinematografic, regizorul nu-și pro- 
pune să dea un răspuns transant aces- 
tor întrebări. El încearcă doar să ne 
propună o variantă, pe care avem toată 
libertatea să o acceptăm sau să o refu- 
zăm. 

Tot într-un decembrie, dar 1981, își 
plasează acţiunea și Moartea ca o felie 
de pâine de Kazimierz Kutz — Polonia. 
Legea marţială intră în vigoare. Genera- 
lul Jaruzelski anunţă la radio că tara se 
află pe marginea prăpastiei. Sindicatul 
Solidaritatea are tot mai multi adepţi, 
câștigând încrederea oamenilor. La 
mina de cărbuni Wujek, miliția îl ares- 
tează pe conducătorul comitetului sin- 
dical. Minerii anunţă greva. 

Într-urr stil cvasidocumentar, Kutz ne 
prezintă toate ororile acelui moment, 
represiunea brutală a mișcării muncito- 
rești. Secvente aproape insuportabile, 
violente, oameni bătuți, răni sânge- 
rânde, tancuri care trec prin ziduri şi 
peste baricade. Dar, în acest coșmar 
cât se poate de real, Kutz reușește să 
creeze și secvenţe de o rafinată frumu- 
sete — o frumuseţe crudă, însă. Minerii 
care se mișcă prin peisajul acoperit de 
zăpadă, printre copacii desfrunziti par a 
fi uneori coborati direct dintr-un tablou 
de Brueghel. Chiar dacă admiratorii lui 
Wajda mă vor contrazice, trebuie să su- 
bliniez că Moartea ca o felie de pâine 
este un film mai puternic, mai coerent, 
mai concentrat decât Omul de fler. De 
aici şi impactul său emoțional mult mai 
puternic. 

Despre Eldorado al lui Géza Bere- 


-menyi (Ungaria) am mai scris si cu pri- 


lejul unei săptămâni a filmului ungar 
(vezi „Noul Cinema“ nr. 6/92 p. 14). 
Alte evenimente tragice — revoluția 
înăbușită din 1956 — constituie funda- 
lul unei povești care pune accentul pe 
solidaritatea umană si care demon- 
strează ca cei care nu înţeleg mersul is- 
toriei vor fi victimele schimbărilor. 
Ziua iertării de Radoslav Spasov (Bul- 
garia) introduce un element fantastic 
într-o poveste despre ceea ce a însem- 
nat comunismul, despre experienţa tra- 
gică a unei naţiuni strivite de apăsarea 
istoriei. La moartea eroului, el e nevoit 
să-și rememoreze viața pentru a i se 
cântări faptele bune și cele rele. Pentru 
că nu a știut să-și menţină o atitudine 
fermă, pentru că a făcut compromisuri 
întotdeauna, el constată că și-a irosit 
viata în zadar, că iubirea și fericirea 
s-au spulberat fără ca el să-și dea 
seama. Întrebarea e însă: avea de ales? 
Vârtejul comunismului l-a luat prin sur- 
prindere, antrenându-l în acțiuni pe 
care nu le înțelegea. Regizorul nu-şi 
propune să-l reabiliteze în ochii noștri, 
ci să ne facă să înțelegem cum o rân- 
duire istorică inumană s-a impus. Ne 
aducem aminte pe alocuri de eroul din 
Lacombe Lucien al lui Louis Malle, 
prins într-un alt vârtej — cel al fascis- 
mului. E drept ca filmul lui Malle avea 
mai multă forță si era mai convingător. 
Portugalia a fost cândva un imperiu 
colonial, chiar dacă astăzi acest lucru a 
fost aproape uitat. Căutându-și tatăl, 
eroina din Paradisul pierdut de Alberto 


aq o Casa ingerilor (r. Colin Nutley — Suedia) 
Fiul preferat (r. Nicole Garcia — Franța) 


9 Patru nunți 


Seixas Santo se lovește de umbrele 
acestui imperiu, după care multe perso- 
naje tânjesc. Era Angola într-adevăr Pa- 
radisul pierdut? Regizorul înclină mai 
degrabă să ne spună că nu. Căutarea 
tatălui devine căutarea identității unei 
naţiuni care a trecut prin perioada de 
dictatură. Deși. peisajul pare exotic, 
unele probleme ne sunt bine cunos- 
cute. 


e Pădurea insufletita 


(r. Jose Luis Cuerda — Spania) 


CONCURS 
ediţia a VIII-a 


şi o înmormântare 
(r. Mike Newell — Marea Britanie) 


-cinema 


bătrânul continent 


© Ziua iertării 


(r. Radoslav Spasov — Bulgaria) 


$ Grădina 


(r. Martin Sulik — Slovacia) 


istoria recentă apare și în fundalul al- 
tor două filme, în care sunt 
prinse în revoltele studențești din Dane- 
marca — Raiul de Morten Ar- 
nfred — și Grecia — Lefteris Diamako- 
poulos de Pericles Hoursogiou. În pri- 
mul aceste revolte sunt deznodământul 
logic — tânăra eroină este prinsă de ele 
după ce nu a ner să-și găsească un 
liman în viata. In cel de-al doilea ele 
sunt doar amintirea unei perioade pline 
de romantism, când eroul — acum în- 
ghetat într-o existenţă îndestulată, dar 
oon — avea inca idealuri 
inalte. e 


Comedia — o evadare?” 


C i înseamnă con- 
-semnare a momentelor dificile, analiză 
şi rememorare, dar și destindere. Pen- 
tru a uita de problemele cotidiene, so- 
luția cea mai bună ar fi o comedie. Pa- 
tru și o înmormântare de Mike 
Newell (Marea Britanie) este ilustrarea 

ă a filmului evazionist: persona- 
înstărite nu au nici un fel de pro- 
eme materiale, trăiesc într-o lume 
dincolo de istorie, aproape ca mare 


soap-opera americană. 
necazuri sunt cele amoroase. Nici o mi- 


> 


rare că această comedie — agreabilă, e 
drept — a făcut încasări de zeci de mi- 
lioane de dolari în întreaga lume. Punc- 
tul forte este finalul — în care se suge- 
rează destinul viitor al personajelor — 
singura secvență în care regizorul pare 
a restabili un slab contact cu realitatea. 
Lucrurile stau cu_totul altfel într-o 
altă comedie. din festival, Nimeni nu mă 
de Doris Dorrie (Germania). De 

data aceasta realitatea invadează ecra- 


nul — probleme locative, necazuri la 
slujbă, teama de îmbătrânire, un fundal 
care evocă și sociale ale so- 


cietatii contemporane şi nelipsitele ne- 
cazuri în dragoste. Dacă la un moment 
dat izoarea isi permite un inter- 
mezzo fantastic, acesta e menit să dea 
o notă optimistă într-o lume confrun- 
tată cu prea multe necazuri. Rasul de 
această dată este mai putin destins 
pentru că unele situaţii din pelicula 

pomum seamănă cu realitățile pe care 
le-am cunoscut direct. 

Undeva la mijloc, între cele două 
filme de care am vorbit, se situează ce- 
telalte comedii din programul festivalu- 

i bărbatul de 


lui. Te rog, 
(Austria), pla- 
sează in centrul actiunii criza unei femei 
care după cinci ani de casni- 
cie că soțul ei nu este bărbatul pe care 
l-a visat, că, după ce acesta a intrat în 


politică, ei a devenit prea conservator, 
rece, g îi de imaginaţie și calculat. Tot 
filmul încearcă să ne prezinte a. strate- 
gie de recucerire a bărbatului visat, dar 
prea multele situații absolut neverosi- 
mile îi slăbesc puterea de convingere. 

Trădarea de Felice Farina (Italia) 
amestecă o intrigă sentimentală cu pro- 
bleme ecologice si cu scandaluri des- 
pre corupție (se putea altfel într-un film 
italian care se dorește conectat la actu- 
alitate?). Dacă râsul este uneori forțat, 
rămânem măcar cu plăcerea de a des- 
coperi o inteligentă actriță de comedie 
— Angela Finocchiaro. 


Fantasticul de lângă noi 


E se poate întâmpla dacă privim 
realitatea cu un ochi dispus să înregis- 
treze mici amănunte pe care de o i“ 
le trecem cu vederea? Lumea pare din 
ce in ce mai ciudată, relevându-și. se- 
cretele. Realitatea se transformă în 
i-realitate. De multe ori fantasticul se 
află aproape, e nevoie doar de o privire 
atentă și de părăsirea raționalismului 
specific omului contemporan. Este ceea 
ce ne arată câteva filme din festival. 

Pădurea de Jose.Luis Cu- 
erda (Spania), de exemplu, aduce cu o 


| 


pictură naivă sau cu poveștile bunicilor 
noștri. În pădurea afiată lângă un sat se 
petrec lucruri dintre cele mai ciudate 
pentru spectatorul modern — fantome, 
bandiți, suflete neimpacate rătăcesc 
prin acest peisaj. Dar pentru locuitorii 
satului — obișnuiți să meargă la o bă- 
trână vecină cu puteri magice pentru 
a-și rezolva orice problemă, de la vin- 
decarea unei boli la aducerea înapoi a 
fiinţei iubite — lumea aceasta este per- 
fect normală. Fantomele îi sperie, dar 
nu văd nimic neobișnuit în faptul că ele 
se refugiază în pădurea lor. Este o lume 
pe cale de dispariţie, obișnuită să tra- 
teze supranaturalul ca pe ceva normal. 

Este lumea pe care o descoperă și 
personajul principal din Grădina de 
Martin Sulik (Slovacia), un orășean fara 
mari idealuri care se refugiază la ţară. 
În grădina casei se întâmpiă lucruri ciu- 
date — o fată care levitează si ale cărei 
răni se vindecă de la o zi la alta, un 

rofet nebun care cutreieră locurile etc. 
ncetul cu încetul el invata să pri- 
vească lumea cu alți ochi şi redesco- 
peră plăceri simple. 

Pentru eroina din Dulce-amărui de 
Kaisa Rastimo (Finlanda) lumea este 
dintotdeauna guvernata de forte supra- 
naturale în care se încrede orbește. Îl 
va căuta astfel pe bărbatul vieții ei în 
funcție: de semnele care i se arată. 

Cele mai interesante filme pe care 
le-am văzut în aceasta săptămâna sunt 
Toto, eroul de Jaco Van Dormael (Bel- 
gia, Camera d'or Cannes 91) și Acumu- 
lator 1 de Jan Sverak (Republica Cehă). 
Despre primul v-am mai vorbit (vezi nr. 
6/91 şi nr. 7/93). Revazut, filmul câş- 
tigă. O structură dramaturgică originală 
slujește de minune acest film care de- 
monstrează cum destinul poate fi 
schimbat radical în urma unor întâm- 
plări extrem de simple. Toto, convins 
că la naștere a fost schimbat cu vecinul 
său, născut în aceeași zi, este hotărât 
să se răzbune pentru toate umilintele 
pe care le-a îndurat în viata în locul al- 
tuia. Realitatea și imaginarul se întrepă- 


trund într-o operă care nu se multu- 
: mește doar cu o perfectă realizare teh- 


nică, ci este profund emoţionantă. 

Filmul ceh este o parodie a pelicule- 
lor de acţiune „Made in Hollywood", in 
care eroul nu luptă cu monștri sau 
bande de răufăcători, ci cu atracția ma- 
lefică a televiziunii, care tinde să ne 
izoleze de lumea exterioară. Crearea 
unei lumi paralele într-un spaţiu imagi- 
nar în care toate se conduc după legile 
acestui mijloc de comunicare, în care 
subtitiurile urmăresc personajele care 
vorbesc în limbi străine și supremul tel 
în viata este distracţia, este un moment 
forte al fiimului. 


Tradiţia, familia, copiii  , 
A 


if sfârşit, unele filme abordează 
subiecte pe care le întâlnim până la sa- 
turație in peliculele americane. Casa in- 

de Colin Nutley (Suedia) pune 
‘ata în față două lumi — una conserva- 
toare, care ascultă de regulile tradiţiei, 
cealaltă nonconformistă, tânără, care 
nu ascultă decât de propriile dorinţe. 
Afiate la început in conflict, cele două 
tabere se vor împăca într-un final melo- 
dramatic aproape hollywoodian. Cum 
hollywoodian este întreg filmul, dealtfel 
singura peliculă care a întrecut la 
box-office Jurassic Park în Suedia. 

Din aceeași familie face parte si pro- 
ductia olandeză Cele mai bune trei lu- 
cruri de Ger Poppelaars, în care o tå- 
nără însărcinată descoperă că tatăl co- 
pilului nu este bărbatul potrivit pentru 
ea. Să vă mai spun că-l va găsi pe omul 
cu suflet mare, de care se va despărţi si 
pe care-l va reintâini în final? 

Mai rămâne Fiul preferat de Nicole 
Garcia (Franța), care pornește tot de la 
o situație adeseori întâlnită în filmele 
de peste ocean — un tată care se află 
într-un vechi conflict cu fiii săi, pe care 
va învăța să-i ierte abia la bătrânețe. 
Dar subiectul este tratat cu o delicateţe 
şi un refuz al clișeelor care fac din cel 
de-al doilea film (ce-i drept, greoi pe 
alocuri) semnat de o actriță devenită 
regizoare o operă interesantă. 

că uneori am fost tentat să compar 
filmele din festival cu peliculele de 
peste Ocean, nu am vrut să spun că 
Europa este tributară Americii. Dimpo- 
trivă. Cele 19 filme văzute demon- 
strează contrariul. 


15 


® Ulise/Kirk Douglas 
(cu Silvana Mangano) 


De la 
Ulise la Ja 


n cultura universală, călătoria 
este o temă străveche, dar mereu 
actuală fiindcă dintotdeauna i 
s-au asociat în mod simbolic 
căutarea si descoperirea, initie- 
rea si devenirea, cunoașterea și 
speranța, modificarea destinului. 

n istoria omenirii, mobilul comporta- 
mentului uman a fost îndrăzneala de a 
ignora limitele de orice fel, nazuinta 
spre absolut. Termenul folosit de antici 
pentru a defini revolta aceasta impo- 
triva ordinii sacrosancte este aceia de 
hybris. Noţiunea avea să dăinuiască în- 
globând spiritul de emancipare, de eli- 
berare, personalizat în special de doi 
eroi arhetipali: Odiseu/Ulise și Oedip. 
Ambii performeri ai drumului, în sensul 
recuperatoriu al căutării de sine. Homer 
le-a consacrat ample poeme, „Odiseea“ 
s-a păstrat, „Oedipodia“ s-a pierdut, 
dar antichitatea greacă avea să-i con- 
serve legenda pentru importanţa sa ca 
tragedie umană exemplară. 

Pe ecran această epopee a ajuns în 
1955: Ulisse (al italianului Mario Came- 
rini) o superproductie în manieră hol- 
lywoodiana cu vedete precum Kirk 
Douglas, Silvana Mangano, Anthony: 
Quinn, Rossana Podesta, șapte scena- 
riști, printre care Irving Shaw si Ben 
Hecht, „girându-i“ insuccesul de casă. 

intr-o oarecare măsură, micul ecran 
îndeplinește astăzi și rolul pe care îl 
aveau cândva rapsozii, iar televiziunea 
italiană a găsit cea mai adecvată for- 
mula de readucere în actualitate a 
„Odiseei“ printr-un reușit serial, Aven- 
tura lui Ulisse (1969, regia Franco 
Rossi) ale cărui episoade erau urmărite 
cu interes sporit pentru gradul lor de 
reflexivitate implicită. 

Despre autorul „Iliadei“ s-a spus că a 
oferit Biblia elenitatii, cultura greacă 
urmând să devină reper fundamental al 
civilizației europene, și nu numai. Po- 
posind în timpurile moderne și păstrând 


Protagonist, 
maşina 
A 


n schizofrenicul secol al vitezei 
şi mai ales în America, automo- 
bilul a devenit indispensabil si 
totodată un obiect de cult. 
Acest sentiment puternic de empatie 
constituie şi sâmburele secret al succe- 
sului unui film ca Duel pe autostradă, 
(1973, regia Steven Spielberg, cu Den- 
nis Weaver), în care un bărbat la vola- 
nul mașinii sale este urmărit, ameninţat, 
agresat de un camion pe care a vrut 
să-l depășească. E speculată aici în 
mod ingenios teama ancestrală a spec- 
tatorului care trăiește alerta narațiune 
cu sufletul la gură, furat de ritmul ten- 
sionat si decupajul precis, de implicati- 
ile filosofice neașteptate. 


proporțiile, despre Mark Twain s-a spus 
că a anticipat cinematograful, arta se- 
colului XX. „Râurile sunt drumuri care 
se mișcă“ — prin acest ocol pascalian 


se poate reveni la Twain care la 1884 îl- 


„lansa“ pe Mississippi pe Huckleberry 
Finn, prototipul hoinarului — omul că- 
ruia nu-i pasă de nimic, supunându-l la 
ceea ce exegeza literară numește „le 
rite du passage“. Structura romanului 
picaresc i-a permis scriitorului să ino- 
veze deopotrivă stilul de captare a vor- 
birii colocviale, definitoriu pentru litera- 
tura americană, cât și maniera descrip- 
tivă ce anticipează mișcările aparatului 
de filmat angrenat în captarea imagini- 
lor. 

La nici un veac distanţă, în 1952 ro- 
manul „Go/Pleacă“ al lui John Clellon 
Holmes descria generaţia nonconfor- 
mista ce duce o viaţă la marginea so- 
cietatii și introducea în circulaţie terme- 
nul de beat pe care autorul îl explică 


Nu o dată vehiculele au dat titlul fil- 
mului începând — evident — cu cele- 
brul The General al lui Buster Keaton 
(1926) si pana la Runaway Train (1985), 
regia Andrei Koncealovski, cu John 
Voight, Eric Roberts, Rebecca De Mor- 
nay) — un original film existential si de 
acțiune; ori comedia „de urmărire“ Pink 


“Cadillac (1989, regia Buddy Van Horn 


astfel: „Mai mult decât oboseală, el im- 
plică sentimentul de a fi uzat, de a ră- 
mâne imatur. Înseamnă o goliciune a 
minţii si, în cele din urmă a sufletului, 
un simțământ al reducerii la temelia 
conștiinței“. Inchizand traiectoria eroi- 
lor antici ce luptaseră pentru emancipa- 
rea spiritului, beatnicii practicau „exilul 
intern“, refugiul în „paradisuri artifi- 
ciale“, dar predicau și „întoarcerea la 
natură și la dragoste“, ceea ce implica, 
în afara „călătoriei cu drogul“, și „beţia 
vitezei“, ecou antinomic al preceptului 
festina lente. 

Animator al acestei mișcări, Jack Ke- 
rouac publică în 1957 „On the Road/Pe 
șosea“, road-novel/roman al drumului 
considerat și „părintele literar“ al genu- 
lui cinematografic. Pledoarie pentru 
„bucuria aspră și extatică a vieţii pure“, 
a celor plictisiti de inutilitatea studiilor 
abstracte fără vreo legătură cu realita- 
tea li se oferă soluţia unei călătorii fre- 


cu Clint Eastwood) sau talkie-road-mo- 
vie-ul Coupe de Ville (1990, regia Joe 
Roth) despre trei fii care conduc un 
Cadillac de acest tip de la Michigan la 
Miami pentru a-l oferi mamei la a 50-a 
aniversare. 

Intr-un mod insolit adaptează clasica 
unitate de timp, loc și acțiune Jim Jar- 
mush care manifestă o constantă atrac- 


o Duel pe autostradă de Steven Spielberg 
(Dennis Weaver) 


netice prin America. O evadare de mo- 
ment, de fapt o eschivare de la con- 
fruntarea cu problemele dramatice ale 
existenţei cotidiene. Acţiunea înain- 
tează într-un ritm susținut cu 110 mile 
la oră, viteza automobilului condus de 
eroul principal, pe nume Dean! 

James Dean, idolul propulsat de ma- 
rele și micul ecran, tocmai își jertfise 
viata pe asfaltul unei șosele... 

Granițele dintre artă și realitate, din- 
tre cultură și existența propriu-zisă se 
estompează tot mai mult până când do- 
meniile ajung să se confunde. Fenomen 
consemnat de documentarul Road 
Scholar (1993) de Roger Weisberg, co- 
semnat de sociologul de origine ro- 
mână Andrei Codrescu, care a avut am- 
bitia să cunoască nemijlocit tara tuturor 
posibilităților, America, la volanul unui 
Cadillac '68, emițând observaţii origi- 
nale și tranșante. 

a 


tie pentru drumetie cum numai la Wim 
Wenders se mai întâlnește. Night on 
Earth (1991) relatează peripetiile unor 
șoferi de taxiuri din cinci orașe, Los 
Angeles, New York, Paris, Roma, Hel- 
sinki, la aceeași oră de noapte. O lume 
întreagă apare reflectată într-un spaţiu 
închis asemeni unei camere mobile, lu- 
minile exterioare sfărâmând unifor- 
mitatea interiorului. Prin imaginea din 
deschidere, cu globul pământesc pe 
care sunt localizate punctele geografice 
şi sincronizate ceasurile, se insinuează 
ideea că mersul taxiurilor menţine uni- 
versul în mișcare! interpreţii — Gena 
Rowlands, Winona Ryder, Giarcarlo Es- 
posito, Armin Mueller-Stahl, Rosie Pe- 
rez, Isaack De Bankolé, Béatrice Dalle, 
Roberto Benigni, Paolo Bonacelli, Matti 
Pelonpaa — actori fetis ai unor cineasti 
pe care astfel Jarmush îi omagiază: 
Cassavetes, Spike Lee, Godard, Benigni 
însuși, Aki Kaurismaki. Pentru cinefili, 
un prețios bagaj referential ce se con- 
stituie într-un original vehicul de cul- 
tură cinematografică. a 


| 
i 
l 


Movie 


indrepti în noapte, Americă, cu mașina ta strălucitoare?“ 


Pre-istoria 


n existența sa de doar un secol, 
cinematograful a avut vreme 
să-și creeze genurile sale speci- 
fice, precum westernul, tezauri- 
zator al valorilor fundamentale 
instituite de către pionierii Ame- 
ricii şi care se intersectează cu 
road-movie-ul, în măsura în care prota- 
goniștii schimbă mijloacele de locomo- 
tie, părăsind drumul de tara pentru ca- 
lea ferată ori șoseaua asfaltată. De alt- 
fel, inventarea atât a trenului cât și a 
mașinii a avut influenţe notabile în naș- 
terea si dezvoltarea filmului, atât în per- 
ceperea cât și în reproducerea imaginii, 
una din definițiile cinematografului fi- 
ind „sinteza cea mai înaltă a mișcării“. 
În această perspectivă, capodopera 
lui John Ford Diligenta, 1939, cu John 
Wayne, Claire Trevor, Andy Devine, 
John Carradine, Thomas Mitchell, Lo- 
uise Platt, etc. poate trece drept demn 
precursor, totodata ,o epopee tragica si 
o dramă psihologică, o aventura colec- 
tivă și o serie de aventuri individuale“. 
Sunt confruntati cu situaţii limită un 
cowboy proscris și o prostituată, un 
aristocrat ruinat și o soție de ofițer, un 
bancher și un șerif, un doctor alcoolic. 
Spaţiul închis al diligentei contrastează 
cu vastitatea decorului natural, celebra 
Monument Valley. De unde și argumen- 
tul pentru un remake în cinemascop: 
Diligenţa, 1966, regió Gordon Douglas 
cu Ann-Margret, Alex Cord, Red But- 
tons, Michael Connors, Bing Crosby. În 
1986 povestea inspirata-lui Ernest Hay: 
cox de Maupassant cunoaște a treia 
versiune — de astă dată pentru T.V. — 
în regia lui Ted Post, cu Kris Kristoffer- 
son, Willie Nelson, Johnny Cash etc., 
care refac traseul din tara indienilor 
spre Lordsburg, Arizona. 


New York — Miami a fost titlul roma- 
nesc al unui și mai vechi road-movie: It 
Happened one Night, 1934, regia Frank 
Capra, care inaugurează moda filmelor 
de drumeție ce avea să fie reluată în 
zeci și sute de pelicule. Apoi avea să fie 
uitată și redescoperită în anii '60, și în 


„Incotro te 


anii '90... Povestea de iubire dintre un 
reporter sărac si cinic dornic să dea lo- 
vitura (Clark Gable) și o fugară capri- 
cioasă, fată de miliardar (Claudette 
Colbert) va fi reiterată în două versiuni 
muzicale: Eve Knew Her Apples, 1945, 
regia Will Jason, cu Ann Miller și Wil- 
liam Wright și You Cant Run Away 
from It, 1956, regia Dick Powell, cu 
June Allyson și Jack Lemmon. 


o Diligenta de John Ford 


o S-a intâmplat intr-o noapte de Frank Capra 
(Claudette Colbert și Clark Gable) 


Jack Kerouac 


Odată călător, mereu călător 


„Un actor e ca o maşină. Se demodează 
foarte repede. O madsind în trei ani s-a-nve- 
Chit. Și, chiar dacă e o maşină bună, tot vrei 
un model nou. Când am ajuns eu la Hol- 
lywood în anii '50, 90% din staruri n-aveau 
mai mult de trei ani de glorie. Doar 2% su- 
praviefuiau peste această perioadă. Trei ani, 
Suficient să-ți faci un nume, să te dai mare 
„prin târg, să-ţi cumperi o casă la un pret mai 
mic şi să începi să aştepţi declinul! 

Dar câteodată moda revine. Aşa că mă 
bate gândul să mă întorc la un road-movie şi 
să încerc o continuare la Easy Rider. Am fă- 
cut rost de bani ig Europa, dar încă n-am 
distribuitor in America. Bridget Fonda ar 
urma să joace rolul unei tinere (rodul nopții 
de dragoste din cimitir dintre. Peter Fonda şi 
o prostituată) rămasă pe drumuri după ce fa- 
milia bogată care o adoptase moare şi care 
pleacă să-şi descopere «rădăcinile». Jack Ni- 
cholson ar fi fratele celuilalt motociclist, 
avocatul, un senator de la care fata va afla 
cine i-au fost părinții...“ 


DENNIS HOPPER 
17 


A 


2 = co Pete 


® American Graffiti de George Lucas 


A A teen 


| „Drivin My Life Away“ 


ând bere amestecată cu 
amfetamină, oaia neagră a 
familiei celebre, Peter 
Fonda, a avut revelația 
unui film cu motociclişti 
în spirit hippy: Easy Rider 
(1969, regia Dennis Hopper). Doi trafi- 
canti de droguri cărora li se alătură un 
avocat alcoolic pleacă din Los Angeles 
pentru carnavalul din New Orleans, 
străbătând o Americă imbacsita de pre- 
judecăţi, xenofobă, intolerantă, violentă 
și criminală. Sloganul de lansare: „Un 
om plecat în căutarea Americii nu 
ajunge să o găsească niciunde!“ O peli- 
culă-cult nu doar pentru generaţia '70, 
având parte de filmări apreciate drept... 
„homerice“. Caravana cinematografică 
a parcurs cinci state: California, Ari- 


zona, New Mexico, Texas, Louisiana. | 


S-a turnat din mers în decor natural, cu 
figuranti ad-hoc, bazându-se mult pe 
improvizație. Astfel, din incidente de 
viata, s-au născut secvențe memorabile. 
Adesea sub influența drogului, eroii se 
lansau în imprecatii asupra tarelor so- 
ciale. Protagonisti: Peter Fonda, Dennis 
Hopper care se considera fratele mai 
mic al lui James Dean de la care de- 
prinsese gustul de a trăi în viteză și 
care și azi se păstrează în graniţele fil- 
melor de acest gen deși și-a schimbat 
și emploi-ul și look-ul; și Jack Nichol- 
son, inițial desemnat producător, intrat 
apoi în distribuția acestui film ce avea 
să-l propulseze star. 

Statut consolidat în Five Easy Pieces, 
1970 — regia Bob Rafelson, în care Ni- 
cholson interpretează un tânăr muzi- 
cian de viitor ce optează pentru viata 


+ My Own Private 
idaho de Gus Van Sant 
(River Phoenix 
și Keanu Reeves) 


de muncitor petrolist, dar nu se aco- 
modează nici unui mediu și pleacă în- 
cotro vede cu ochii. Odată cu acest film 
a început să se contureze în cinemato- 
graful american contemporan un neo- 
realism picaresc, care-i vizează în prin- 
cipal pe inadaptatii despre care Mar- 
cuse afirmă că formează „baza umană a 
piramidei sociale“. 

Un fel de city-road-movie simptoma- 
tic pentru tribulatiile adolescenților este 
American Graffiti, 1973, regia George 
Lucas, cu Richard Dreyfuss, Ronny Ro- 


— Thelma (Geena Davis), simplă și co- 
pilăroasă și Louise (Susan Sarandon), 
dură si atotștiutoare. Initial ele fug de 
masculinitatea opresivă, în termeni psi- 
hanalitici, de autoritatea paternă. Dar 
sălbăticia drumului, în care fiecare gra- 
nija de stat înseamnă alt hotar ontolo- 
gic, le metamorfozează, le obligă să 
schimbe albul cu negru. Louise adoptă 
pălăria de cowboy, iar Thelma arbo- 
rează tricoul cu un craniu pe care scrie 
„Imi șofez viata“. 

Incidentul cu polițistul căruia îi iau 


indus prin cocaina care-i energizează 
pe eroi, când de o lentoare contempla- 
tivă, onirică declanșată de crizele 
narcoleptice care-l asaltează literal- 
mente pe protagonist, Mike (River Pho- 
enix), un prostituat homosexual care 
face echipă cu Scott (Keanu Reeves), 
un tânăr de condiție bună, dar care 
vrea să o rupă cu familia. El e însă 
heterosexual, ipoteză confirmată de 
faptul că în plină escapadă romană se 
cae ypc de juna Carmella (Chiara 
Caselli). De altfel Van Sant cultivă cu 
bună știință carnavalescul amestecan- 
du-l pe Shakespeare cu Andy Warhol, 
generaţia beat și westernul, homosexu- 
alitatea si heterosexualitatea, Europa si 
America. Diagrama filmului indică o 
dublă mișcare centrifugă și centripetă, 
semnificând deopotrivă reîntoarcerea la 
origini și proiectarea în infinit. 


Fără să atingă altitudinea traseelor 
initiatice mai sus pomenite, Boys on 
the Side, 1995, regia Herbert Ross, cu 
Whoopi Goldberg, Mary Louise Parker, 
Drew Barrymore, înfățișează trei femei 
diferite călătorind prin statele ameri- 
cane împreună și implicându-se fără 
voie una în viața celeilalte. Viaţă defel 
simplă pentru că incorporează și abuzul 
fizic, și graviditatea premaritală, și sida, 
şi lesbianismul. 


Drumul — un semn al libertăţii 


„Când am demarat Thelma şi Louise, 


æ Thelma și Louise de Ridley Scott 
(Susan Sarandon și Geena Davis) 


ward, Paul LeMat, Charlie Martin 


pistolul și-l închid în portbagaj — gest 


am hotărât să fac exact călătoria pe 
care o fac personajele in scenariu pen- 
tru că procesul de educaţie incepe 
acolo. Deci, împreună cu scenograful şi 
directorul de producţie, am pornit la 
drum. gm început cu Arkansas-ul si am 
condus până la Grand Canyon. N-am 
putut să adun în jurul meu 149 de oa- 
meni in Texas nici pentru trei minute, 
dar mi-am făcut o idee sumară despre 
cum ar fi arătat acest drum. Am simţit 
că trebuie să găsesc exemple clare din 
peisajul prin care aveau să treacă pen- 
tru că totul e alegorie. Am simţit că era 
mai bine să mă aplec mai degrabă către 
acea Americă pe cale de dispariţie care 
este Route 66/Soseaua 66, decât spre 
fața ei nouă care inseamnă magazine 
universale si construcții din beton (...) 
În acest film nu se tratează problema 
violului, ci a libertăţii, a puterii de a. 
alege“. 


RIDLEY SCOTT 


Genul nu se refuză nici comediei ce- 


Smith, Cindy William, Harrison Ford 
etc. Eroi aflaţi la ora bacalaureatului, la 
sfârșitul epocii rock. 

Faimosul E Rider avea să aibă 
parte nu doar de o actualizare sarcas- 
tică, Lost in America, 1985, de și cu Al- 
bert Brooks, Julie Hagerty, Garry Mar- 
shall, Art Frankel, ci si, peste ani, deo 
replica feminina. 

Cu Thelma and Louise, 1991, Ridley 
Scott readuce in actualitate celebrarea 
bucuriei de a strabate America: calato- 


. ria, idiom favorit pentru că presupune o 


îndrăzneală dinamică, pe potriva vasti- 
tății peisajului american, ce nu poate fi 
parcurs decât cu mașina, de preferință 
aerodinamică și decapotabilă. De astă 
dată la volan se află două tinere femei 


echivalat cu o castrare simbolică — le 
dă sentimentul că au devenit stăpâne 
pe ele însele. Din acest moment, pentru 
societate, ele ies în afara legii. Pentru 
eroine însă este refuzul categoric al lu- 
mii masculine și al legilor impuse de 
ea. 

Tot o prietenie, dar de astă dată mas- 
culină se conjugă cu tema călătoriei in- 
terioare în My Own Private Idaho, 1991, 
regia Gus Van Sant, pentru care dimen- 
siunea itinerantă de road-movie este o 
marcă stilistică personală. Căutarea 
mamei și a paradisului pierdut antre- 
nează doi tineri pe un drum sinuos dis- 
continuu și vast prin ținutul Idaho, în- 
fruntând arcanele memoriei si visului, 
într-un ritm când susținut, precum cel 


lei mai trăznite precum To Wong Foo. 
Thank for Everything, Julie Newman, 
1995, regia Beeban Kidron, in care trei 
transsexuali interpretati de Wesley Sni- 
pes, Patrick Swayze si. Joe Leguizamo 
traversează America de la New York la 
Hollywood pentru a participa la un con- 
curs de... miss!!! 


Dar le-a „luat-o înainte“ Terence 
Stamp jucând rolul unui travestit în 
The Adventure of Priscilla, Queen of 
the Desert, 1994, de Stephen Eliott, un 
film despre un autobuz numit Priscilla. 


Movie 


Gangster-stories - pe roti 


tiut fiind ca filmul a deve- 
nit vehicolul ideal pentru 
propagarea ideologiei „de 
stat“ si ținându-se cont de 
orgoliul americanului ce 
nu renunţă ușor la visul 
său, avea să se nască sub umbrela unei 
mult agreate mode retro o specie 
aparte de filme — gangster-stories — 
care într-o măsură sau alta idealizează 
violența conferindu-i virtuţi cathartice. 
Din păcate însă prozelitismul pelicule- 
lor de serie B și C avea să ducă la un 
grav mimetism, realitatea ajungând să 
copieze ficțiunea. În America lui Rea- 
gan sau Bush, unele concepţii caduce 
aveau să genereze o noua fronda a ti- 
neretului impotriva ipocriziei , determi- 
nând pierderea tuturor reperelor. 

Dar mai întâi a fost însăși epoca gan- 
gsterilor, anii '30. Bonnie și Clyde 
(1967, regia Arthur Penn) se inspira din 
biografia reală a doi „îngeri negri" spe- 
cializati în spargerea băncilor (Faye 
Dunaway și Warren Beatty), anti-eroi 
din epoca Marii Depresiuni, outsideri 
incununati cu o romantică aură contes- 
tatară, impregnată de mult umor, ceea 
ce permite convietuirea melodramei cu 
observația socială. 

Din aceeași familie, Butch Cassidy și 
Sundance Kid (1969, regia George Roy 
Hill) sunt doi bandiți simpatici (Paul 
Newman și Robert Redford) plus o dră- 
gălașă fată (Katharine Ross) ce atacă și 
bănci și trenuri, candizi și nebătându-și 
capul cu distincţia dintre inocenta si vi- 
novatie, pe o melodie de neuitat: „Rain- 
drops Keep Fallin’ on My Head“... 

Asociind motivul drumetiei cu cel al 
prieteniei și adăugând ingredientul iro- 
nic al nostalgiei după „anii nebuni“, Pa- 
per Moon / Luna de hârtie (1973, regia 
Peter Bogdanovich) lansează într-o 
aventură banditească un smecher sar- 
mant și o puștoaică irezistibilă, Ryan și 
Tatum O'Neal. 

În virtutea transferului transoceanic 
de cultură cinematografică, Breathless 
(1983, regia Jim McBride, cu Richard 
Gere și. Valerie Kaprisky) este rema- 
ke-ul capodoperei Cu sufletul la gură 
(1960, regia Jean Luc Godard, cu Jean 
Paul Belmondo și Jean Seberg) a nou- 


lui val francez nutrit la rândul său de ` 


filmul negru american. Istoria unui ta- 
năr gangster care fură o mașină și 
omoară un polițist, e trădat de iubită și 
ucis în stradă este repovestită într-un 
film de mai mică respiraţie care gravi- 
tează în jurul laitmotivului „Să plecăm 
oriunde!“, replică obsesivă a unui per- 
sonaj îndrăgostit de muzica lui Jerry 
Lee Lewis si de B.D.-urile cu Silver 
Surfer. 

Un omagiu adus filmelor de gen ale 
anilor '50 este si Red Rock West (1993, 
regia John Dahl) în care un tânăr (Ni- 
colas Cage) rămas fără bani e luat 
drept un vestit killer de profesie (Den- 
nis Hopper) și e angajat pentru 5 000 
de dolari să lichideze pe soția șerifului 
(Lara Flynn Boyle), tot filmul învârtin- 
du-se în cerc cu mașina, intrând și ie- 


o Născuţi asasin 


i de Oliver Stone (Julie 


şind din localitatea capcană. 

„Born to Be Wild“, refrenul din Easy 
Rider avea să se facă auzit cu o intensi- 
tate sporită la începutul deceniului 9: 
Wild at Heart/Suflet sălbatic (1990, re- 


gia David Lynch, cu Laura Dern și Ni- 
colas Cage, Isabelle Rossellini si Wil- 
lem Dafoe, plus Dennis Hopper) conce- 
put de altfel ca o grotesca fugă muzi- 
cală, pastișând deopotriva*basmul și 
road-movie-ul. O adevărată cavalcadă 
cinematografică reiterand (vezi și nu- 
mele eroului, Ripley) diverse mituri și 
gonind over the rainbow ghidându-se 
după banda fosforescenta a șoselei. 
O tentativă programată de demistifi- 
care a violenţei se face in One False 
Move (1992, regia Carl Franklin, cu Bill 


© Suflet sălbatic 

de David Lynch 
(Laura Dern 

si Nicolas Cage) 


® Luna de hârtie 
de Peter Bogdanovich 
(Tatum 
și Ryan O'Neal) 


Paxton, Cyndy Williams, Billy Bob 
Thornton, Michael Beach). Un road-mo- 
vie-policier ca atâtea altele în care un 
cuplu de polițiști, un alb și un negru, 
urmăresc un tandem de killeri, tot un 
alb și un negru. Problema rasială 
(atinsă tangential și în Thelma și Lo- 
ulse), respectiv culoarea pielii ca mani- 
festare vizibilă a alteritatii, închide ființa 
într-o rețea de determinări insurmonta- 
bile. Așa cum insurmontabilă este și 
violența, ajunsă prin repetare un simplu 
ritual, o mișcare superficială, golită de 


Totul a început la drum... 


„Am crescut in Missouri, in regiunea Ozards, ca Huckle- 
berry Finn, la egală distanță de New York si Los Angeles. 
Trei zile cu maşina, in ambele direcţii. 

În Missouri să fii actor nu era o profesiune rezonabilă, 
ci un vis. Într-o zi am spus că plec să urmez o școală de 


arte în California. Mi-am încărcat până la refuz maşina cu 
toate lucrurile de nu mai puteam vedea la dreapta. Doar 
înainte. Dar mi-era suficient şi-am luat drumul Los Ange- 
les-ului, unde nu cunoşteam pe nimeni. A fost o lungă, dar 
memorabilă călătorie. În prima noapte am dormit în maşină 
pentru că n-aveam prea mulți bani...“ 


tte Lewis si 


Woody Harrelson) 
E 


BRAD. PITT 


a Ky 


”Un gen in care 


„mă simt în largul meu“! 


„Pe când eram student la 
Universitatea California de 
Sud am scris vreo două studii 
despre road-movie. E un gen 
care exprimă dorința de a 
găsi un răspuns, căutarea unei 
utopii, tendința de a scăpa 
dintr-o societate structurată 
rigid. Si de aceea acest gen 
capătă forță în perioadele de 
nemulțumiri sociale şi poli- 
tice, in special in Statele 


Unite. In anii '30 — epoca 
Marii Depresiuni; in anii '60 
— perioadă tumultuoasă când 


oamenii incercau să dobân- 
dească ceva mai bun de la 
viață. Pentru ei a lua calea... 
şoselei părea a fi o soluție. 
Trdiau cu impresia că ni- 
căieri nu le e locul, şi porneau 
mereu să-l caute aiurea. 

Al treilea film al meu tot 
un road-movie va fi. 

E un gen in care «md simt 
in largul meu. »“ 


GREGG ARAKI 
(autorul unui film cap de serie, 
Doom Generation, 1995) 


sens. 

Acumulare de clisee persiflate cu haz 
este True Romance (1993, regia Tony 
Scott, cu Christian Slater, Patricia Ar- 

uette, Gary Oldman, Dennis Hopper, 

hristopher Walken) in care logica vio- 
lentei e simplă: daca vrei să supravietu- 
iești într-o urmărire trebuie să fii mai 
teribil ca urmăritorii tăi. 

Într-o călătorie infernală se va tran- 
sforma călătoria de documentare între- 
prinsă de un jurnalist (David Duchovny) 
si prietena sa fotografă (Michelle For- 
bes) care pornesc pe urmele marilor 
criminali americani- insotindu-se la 
drum fără să știe cu un serial-killer 
(Brad Pitt) și iubita lui (Juliette Lewis). 
Mai întâi martori ingroziti la crimele sa- 
vârşite cu sânge rece, apoi obligaţi să 
riposteze la fel pentru a scăpa cu viata. 
Kalifornia (1993, regia Dominic Sena la 
debut) — un original compendiu de 
teme și motive ale genului, persiflate cu 


un umor negru extraordinar. 


Contraatacul împotriva violenţei marii 
cineaști l-au pornit folosind chiar mij- 


(Continuare în pag. 35) 


Grupajul Road movie 
este realizat de Irina COROIU 


21 


Li 


CINEMA“ TELECOMANDĂ 


Televizorul este numit "micul ecran”. 
lată televizorul color NEI, cu diagonala de 72 cm. Cum să numești un televizor cu ecranul 
atât de mare? 
„Poate, "cinematograf"? 
Iar când micul cinema NEI poate fi cu ușurință conectat la televiziunea prin cablu, iar telecomanda oferă acces 
la 90 de programe diferite, 
cum să-l numesti? 
"Cinema cu telecomandă”! 
Iar prin NEI CREDIT, aveţi bilet de intrare la cinematograful NEI, pentru sute de filme! 


NEI VĂ COLOREAZĂ VIAȚA! NEI CREDIT! 


Mica hoinăreală 


prin road movie-ul românesc 


n tânăr hoinărește prin 

pădurea de viata, pe bici- 

cleta, fluierand, liber si fe- 

rice, increzator in drumul 

ales, convins ca acesta si 

nu altul e drumul. Liber ca 
pasărea cerului. Liber ca fluturii pe 
care îi vânează. Pașnic, dar hotărât, el 
respinge drumul cenușiu al vieții obis- 
nuite ce i se propune, cu incapatanata 
răbdare, prin „exemplul“ unui alt tânăr, 
un șofer de camion, care îl urmărește 
îndeaproape, îl pândește, îl vânează. Ca 
pe un fluture. Sigur pe alegerea lui, tâ- 
nărul-fluture se lasă urmărit, pândit, vâ- 
nat, dar nu se lasă „prins“. Drumul pro- 
pus nu este drumul lui. Mecanismul so- 
cial cenușiu, sufocat de obligaţii, nu e 
pentru el. Pentru e! este libertatea ab- 
solută. Existenţa inregimentata nu e 
pentru el. Pentru el e „viața de unul 
singur“, drumul de unul singur, fără 
scop precis și, mai ales, fără obligaţii... 
O experienţă, s-ar spune, dusă pană la 


o Cursa... pe uscat și 


ra imposibil ca, pentru un 

cineast atât de legat de 

tradiția filmului american 

cum este Wim Wenders, 

un road-movie să nu con- 

stituie o tentatie. Inca din 
anii studenţiei el semnează Trei L.P.-uri 
americane (1969), scurtmetraj în care 
trei melodii semnate Van Morrison, 
Harvey Mandel si Creedence Clearwa- 
ter Revival servesc drept fundal sonor 
unei plimbări cu mașina. Nu există 
practic nici o naraţiune în aceste 15 mi- 
nute, în care muzica este întreruptă 
doar de un dialog între Wenders și Pe- 
ter Handke (scriitorul cu care cineastul 
va colabora mai târziu la elaborarea 
mai multor scenarii) despre muzica 
americană, care poate fi oricând utili- 
zată ca muzică de film. 

Summer in the City (1970), dedicat 
formaţiei Kinks — care poate fi auzită 
în banda sonoră —, este filmul ce mar- 
chează finalul studiilor la Hochschule 
fur Fernsehen und Film din Munchen. 
Hans, abia ieșit din închisoare, rătă- 
ceste prin Munchen, Berlin si Amster- 
dam, hotărându-se în final să plece în 
Statele Unite. Un road-movie în ger- 
mene, un personaj care trece din oraș 
în oraș, întâlnindu-și prietenii și dusma- 
nii, căutând parcă ceva, dar neștiind 
prea bine ce. Inaintand în filmografia 
lui Wenders vom întâlni de mai multe 
ori astfel de personaje si ne vom da 
seama că ele se află de fapt în căutarea 
sinelui, a unei identități pe care nu 
și-au definit-o încă. 

Alice in_orașe (1974), Mişcare falsă 
(1975) şi În goana timpului (1976) se 
constituie într-o trilogie a drumului, în 
care personajele principale vor învăța 


capăt, până-n pânzele albe, până în 
moarte. Finalul însă nu propune „mo- 
rala fabulei“, nu este un „uite ce patesc 
fluturii flusturateci* sau „omul nu e flu- 
ture“, ci îndeamnă la căutarea unei so- 
lutii-cale de mijloc: între ,corsetul" 
existenței sociale cenușii si libertatea 
individuală absolută, s-ar putea să mai 
existe ceva. Dar ce? Între drumul „în 
coloană“ și drumul „de unul singur“, 
s-ar putea să existe un al treilea. Dar 
care? Viaţa in roz se numește filmul, el 
are douăzeci de minute, este lucrarea 
de Diploma a regizorului Dan Pita și i-a 
marcat aproape toată creația de mai 
târziu. 

Ideea de călătorie la capătul căreia 
trebuie neapărat să se afle ceva — un 
liman de înțelegere, o „iluminare“, o 
deschidere spre alt drum sau o fundă- 
tură (există și călătorii spre nimic și ni- 
micnicie) apare mai precis conturată și 
mai direct expusă in Cursa, primul 
lung-metraj semnat Mircea Daneliuc. 


Croaziera... pe apă, două filme semnate Mircea Daneliuc 


A ZA 


Cursa poate fi socotit un „road movie“ 
în adevăratul înțeles al termenului. Ac- 
tiunea se desfășoară“ chiar pe drum, 
într-un trailer, condus de doi șoferi 
prieteni, care transportă o piesă grea, 
un mamut de agregat, dar si o tânără 
femeie pornită în căutarea soțului pier- 
dut — în fapt, adevărata „piesă grea" a 
transportului. Este o cursă de serviciu 
pe care timpul călătoriei o transformă 
într-o cursă de viata, dar și într-o cursă 
a vieţii, o capcană pe care viata o în- 
tinde celor doi șoferi prieteni — sensi- 
bili, în egală măsură, la farmecele pasa- 
gerei lor. O „cursă“ care primejduiește 
nu doar transportul, dar și o prietenie. 
Timpul călătoriei, egal cu timpul filmu- 
lui, devine astfel un timp al cunoașterii 
de sine şi de celălalt și, în cele din 
urmă, al limpezirii relaţiilor. La capătul 
drumului, fiecare află câte ceva despre 
sine și despre celălalt; ceva nou, ceva 
ce, poate, nu i-ar fi fost dat să afle dacă 
n-ar fi făcut împreună acest drum. La 


mara 


A: 


Wim Wenders 
e . 6 
„Lotul trebuie schimbat 


ceva fundamental la capătul călătoriei 
lor. Philip Winter, ziaristul din Alice in 
orașe, recunoaște că nu va putea scrie 
niciodată reportajul cerut de o revistă 
despre călătoria sa prin Statele Unite, 
„Nu poţi regăsi niciodată ceea ce ai và- 
zut“, spune el privind fotografiile făcute 
în cele patru săptămâni petrecute la vo- 
lanul mașinii pe șoselele americane. In- 
tâlnirea cu micuța Alice, împreună cu 
care va călători prin Germania, în cău- 
tarea bunicii, îi va schimba viata. 
Adaptare liberă după Anii de ucenicie 
ai lui Wilhelm Meister de Goethe, mpa 
care falsă ne aduce in faţă un grup de 
«personaje călătorind prin Germania, în- 
fruntând fantasmele trecutului și reali- 
zând schimbările petrecute în această 
țară după război. Plecând la drum, Wil- 
helm notează: „Părăsesc totul pentru a 


regăsi totul“. Este aproape aceeași con- 
cluzie la care ajunge, de aceasta dată la 
capătul călătoriei, Robert din În goana 
timpului, care îi lasă tovarășului de 
drum, Bruno, un mesaj: „Totul trebuie 
schimbat“. 

Este concluzia logică a acestei capo- 
dopere wendersiene, în care cei doi 
bărbaţi călătoresc împreună într-un ca- 
mion de-a lungul frontierei ce separă 
cele două Germanii, trecând prin micile 
cinematografe comunale ca printr-o is- 
torie a cinematografiei germane, pentru 
că proprietarii sălilor încă își amin- 
tesc de Nibelungii lui Fritz Lang în mo- 
mentul în care spectatorii sunt atrași 
mai degrabă de filmele erotice. Bruno 
și Robert se întâlnesc din întâmplare, 
două fiinţe solitare — unul tocmai s-a 
despărțit de soție, celălalt nu are decât 


$ Hans Zischler şi Rüdiger Vogler, 
dirijati de Wim Wenders În goana timpului 


capătul „călătoriei“ cei doi șoferi află 
că prietenia lor este mai presus de 
orice încercare, iar tânăra femeie că 
„fundătura“ vieţii ei de femeie s-ar pu- 
tea să nu fie fundătură, ci o deschidere 
spre alt drum. 

Același Mircea Daneliuc avea să mai 
realizeze un fel de „road movie“ — pe 
apă, de data asta: Croaziera. Chiar 
dacă prea densa și complicata lui tesa- 
tură de sensuri politice strict datate îl 
bruiază, adesea caracterul de călăto- 
rie-experienta de viata persistă, rezistă 
si există „la vedere“. Pentru ca în tim- 
pul acestei croaziere pe Dunare — ras- 
plată oferită „tinerelor talente“, castiga- 
toarele unui concurs stupid — se fac și 
se desfac cupluri, încep și sfârșesc 
conflicte, înfruntări și confruntări impo- 
sibil de imaginat în alte condiții — în 
condiţiile „vieţii normale“, de exemplu. 
Aici, călătoria înseamnă ieșire din timp. 
Transformarea lui ciudată, în spaţiu, un 


„spaţiu neutru, de cunoaștere și recu- 


noaștere. Numai aici, si în situația data 
de croazieră, „conducătorul“, tovarășul 
Proca, are, în fine, timp să facă genu- 
flexiuni reale, adică gimnastică, adică 
să se ocupe de sine. Numai aici îl poate 
„prinde“ soata si poate să-și verse ea 
tot amarul unei vieţi de frustrări conju- 
gale, amarul unei vieţi de soție de „con- 
ducător“. Numai aici şi astfel, într-un 
răgaz oferit de croazieră, deconectati 
de la rețeaua de joasă tensiune a me- 
diului conjugal „normal“, clădit pe va- 
lori „normale“ — casa, căminul, bunu- 
rile materiale agonisite împreună — au 
ei timp să ridice capacul sub care fierb 
nemulțumirile, reproșurile, ranchiunele 
unei vieți fără răgaz si fără bucurii, o 
viata bovină purtată sub jugul obligatii- 
lor sociale — citește politice — în lupta 
pentru o poziţie socială — citește poli- 
tică — obligaţii dorite aprig și asumate 
cu voluptate. Aluzia la celebrul cuplu 
este străvezie, ea a fost percepută ca 
atare, în epocă, și multe necazuri a 
adus și filmului și realizatorului său. 
Mai norocos, ulceratul și ulcerosul to- 
varăș Proca, mărunt conducător mime- 
tic prin vocaţie şi functie.va avea sansa 
să afle cât de mare şi definitivă este 
ruptura cu viata lui de om. Va fi obligat 
— obligat de timpul croazierei, de tim- 
pul ca răgaz, ca ieșire din viata normală 
— să-și recunoască starea reală de fi- 
inta castrată de viata personală. Eșecul. 
La capătul oricărei călătorii trebuie 
neapărat să se afle ceva. Un liman de 
înțelegere, o iluminare, o deschidere 
spre alt drum sau o fundătură. Croazie- 
ra este o călătorie spre nimic și nimic- 
nicie. 
N-aș băga mâna în foc că Daneliuc 
nu a dorit-o astfel. 
Eva SÎRBU 


aventuri pasagere cu casiere de cinema 
— care vor învăța să se cunoască reci- 
proc, cunoscându-se astfel mai bine pe 
ei înșiși. Wenders declară în aceasta 
privință: „Ceea ce mă interesează în 
tema voiajului este că el permite o tran- 
sformare potenţială nu numai între per- 
sonaje, ci și în interiorul fiecăruia. Că- 
lă.orind, personajele mele ies din ru- 
tină. Sigur, nu știm încă exact în ce 
sens se vor transforma, dar știm sigur 
că nu se vor mai întoarce în punctul de 
unde au plecat. Acum pot privi altfel si- 
tuatia lor si se simt capabili să schimbe 
ceva“. : 

Toate acestea sunt expuse in In 
goana timpului cu o claritate pe care 
Wenders nu o va mai regăsi niciodată, 
chiar dacă tema călătoriei va continua 
să apară în filmele sale. De la Paris, Te- 
xas (1984), inspirat de o nouă lectură a 
Odiseei, după cum declara regizorul — 
în care rătăcirile lui Travis (Harry Dean 
Stanton) sunt menite să-i readucă în 
amintire trecutul şi să-i dea un proiect 
de viitor — la Până la capătul lumii 
(1991), cu acţiunea desfășurată pe co- 
ordonate spaţiale diverse, din Europa în 
Japonia, şi apoi în Australia. Sau până 
la Lisbon Story (1995), care începe cu 
o traversare a Europei din Germania 
până în Portugalia la volanul unei ma- 
şini, în care regizorul ne indică în ce 
tara ne aflăm prin emisiunile de radio 
ascultate de șofer — un inginer de su- 
net (Rudiger Vogler). Din păcate 
această inventivitate din primele minute 
nu se menține până în final. Până si că- 
lătorii pasionaţi ca Wenders obosesc la 
un moment dat. 


Rolland MAN 


23 


NA 


otul a început prin anii '60: hinduismul şi alte religii orientale erau 

descoperite da tinerii hippies americani care deveneau propovăduito- 

rii sloganului: „Faceţi dragoste, nu război” şi-şi prindeau în par ghir- 

lande de flori. După ce trăgeau câteva fumuri de marijuana, ei îşi 

imaginau că au tot atâtea braţe ca Shiva şi plecau în pelerinaj spre 

Katmandu. Epidemia i-a lovit mai ales pe cei din lumea rockului şi 
Hollywoodului. Rolling Stones şi Beatles participau la „Marea Chemare“ a lui Ma- 
harishi Mahesh Yogi, maestru al meditatiei transcedentale, care însă nu pleca ni- 
căieri fara să fie însoţit de consilierul său financiar. Într-o seară, Ringo Starr l-a 
văzut pe „bătrânul ăla libidinos” (cum avea să-i spună el mai târziu lui Yogi) 
zhenguindu-se prin tufisuri cu foarte tinerica Mia Farrow. Ringo s-a hotărât să 
părăsească „azilul de nebuni“, a luat primul avion şi s-a întors la Londra. Putin 
mai târziu, John Lennon şi Paul McCartney, trezindu-se din „beţia orientală” şi 
dându-și seama de mascaradă, au compus „Sexy Sade“, un pseudo-omagiu adus 
„veneratului” lor ex-guru. Doar George Harrison i-a rămas fidel „divinului“ Maha- 
rishi, continuând să frecventeze întrunirile transcedentale ale celui care se autoin- 
titula „urmaşul lui Dalai Lama”. 


e „Prin anii '80 
am fost atrasă de «Marea Chemare»“ (Jodie Foster) 


1: OER este rândul lui Richard Gere 
să fie purtătorul de cuvânt al tibetanilor 
aflați sub autoritate chineză din 1950. 
Actorul (prieten cu veritabilul Dalai 
Lama care îi este mentor), a înființat în 
1987 Tibet House prin intermediul că- 
reia încearcă să familiarizeze Occiden- 
tul cu aspiraţiile spre libertate ale po- 
porului tibetan, dar si cu elemente ale 
culturii sale milenare. 

După dispariția lui Maharishi, o în- 
treagă serie de „maeștri spirituali“, „di- 
vini părinţi” şi „urmași“ ai unor zeități 
orientale și-au făcut apariția, încercând 
prin toate mijloacele să-și atragă proze- 
liti din rândurile vedetelor. Astfel, Sri 
Chinmay din Bangladesh a devenit ma- 
estrul spiritual al lui Carlos Santana, 
Sheena Easton și Eddie Murphy; în 
schimb, Sri Chandra Swamiji Maharaj 
se lăuda că printre fidelii săi emuli îi 
are pe Imelda Marcos, fosta prima 
doamnă a Filipinelor, miliardarul Adnan 
Kashoggi și pe Elizabeth Taylor. Să 
amintim si Biserica Nichiren-Shosu-So- 
kagakai of America frecventată de Pa- 
trick Duffy şi familia sa, de Herbie Han- 
cock și Tina Turner. 

Un alt guru care nu ducea lipsă de 
discipoli a fost Swami Muktananda, bă- 
nuit însă de porniri nu tocmai reli- 
gioase pentru adeptele de sex feminin 
și de aceea aflat în atenţia poliţiei. El 
avea insă printre susținători pe fostul 
guvernator al Californiei, Jerry Brown, 
pe actrița Marsha Mason si cântăreții 
John Denver, Carly Simon și James 
Taylor. Cât despre Olivia Hussey (vă 
aduceți aminte de Julieta lui Zeffirelli?), 
ea jură cu mâna pe inimă că respecta- 
bilul Muktananda a vindecat-o de ago- 
rafobie. Swami „cel divin“ a murit în 
1982, lăsând în locul lui pe discipola sa, 
Guru Mayi Chidvilasananda, o femeie 
în vârstă de 30 de ani. Aceasta a făcut 
furori cu predicile ei despre sărăcia 
demnă din această lume și bogăţia de 
„dincolo de viata‘, câștigând noi 
adepte, toate departe de a fi sărace: Pa- 
tricia Neal, Rosanna Arquette, Isabella 
Rossellini... In cinstea ei, Melanie Grif- 
fith şi Don Johnson i-au dat fetiţei lor, 
pe lângă numele de Dakota, şi pe acela 
de „Mayi“. Peggy Lipton (Twin Peaks) a 
divorțat chiar de Quincy Jones, pentru 
că acesta refuzase să adere la cre- 
dinta ei. : 

Din anii '80 se desprind însă două fi- 
guri reprezentative pentru aceste noi 
religii inventate: 

Frederik Van Mierers, fost manechin 
și fotomodel, mort de sida în 1982, a 
reușit să-i convingă pe Sylvester Stal- 
ione, Raw Down Chong și pe câteva 
dintre vedetele agentiei de manechine 
Ford ca el este, nici mai mult nici mai 
putin, un extraterestru venit de pe pla- 


in căutarea idealului 


ici un film cu temă re- 
ligioasă nu a mai fost 
un succes la box-office 
din 1965, când Julie 
Andrews părăsea mâ- 
năstirea pentru a se 
căsători în Sunetul muzicii. Dintre 
multele eșecuri comerciale, nici 
unul nu a reușit să-i ofenseze mai 
profund pe toți cei care l-au văzut 


ca Wise Blood (1979) al lui John 


Huston. In această versiune cinema- 
tografica a unui roman gotic sudist 
scris de Flannery O'Connor, un ve- 
teran de război (Brad Dourif) — 
scârbit de lumea care-l înconjoară 
înființează o sectă care lua peste pi- 
cior religia tradițională, numită „The 
Church of Jesus Christ Without 
Christ“ (Biserica lui lisus Christos 
fără Christos). E vorba de o religie 
în care „cei fără picioare nu vor 
merge, orbii nu vor vedea și morții 
vor rămâne morţi“. 

În acest refuz al oricărei credințe, 
tânărul șef al sectei nu va reusi să 


Bettie orientală 


& „Eram foarte tineri. 
Pentru noi drogul 

și mirajul hindus erau 

un refugiu“ (Jane Birkin) 


neta Arcturus (!) special pentru a-i pre- 
gati pe pământeni pentru „marea cala- 
torie“. 

Cel de-al doilea „om sfânt“ se numea 
Oric Bovar și în realitate era un nebun 
cu acte în regulă (fusese pacient al 
unei clinici de psihiatrie). El însă susti- 
nea că este Isus reincarnat si că are 
puteri miraculoase (a incercat de altfel 
timp de două luni să resusciteze un ca- 
davru). In cele din urmă, acuzat de pro- 
fanare de morminte el s-a sinucis, ca să 
nu apară in fata tribunalului. Se pune 
întrebarea cum un asemenea psihopat 


atragă niciodată la fel de mulți 
adepți ca rivalul său — un fals pre- 
dicator „creștin“ (Harry Dean Stan- 
ton), care pretinde că este un sfânt 
orb. In încercarea disperată de a se 
convinge chiar pe sine că adevărata 
biserică este cea a sa, acest profund 
necredincios începe să se comporte 
din ce în ce mai mult ca un martir 
creștin medieval. Poartă sârmă 
ghimpată pe sub haine. În final, isi 
scoate ochii. ,Ateul" devine ceea ce 
„creştinul“ pretinde numai a fi — un 
martir al credinţei sale. 

Ca toate operele cu adevărat blas- 
fematorii, Wise Blood este profund 
religios în esenţă. Flannery O'Con- 
nor, ea însăși o baptistă fanatică, 
și-a conceput romanul ca pe un stu- 
diu al sufletului omenesc ce are ne- 
voie de o credință. Deşi Huston nu 
împărtășea convingerile ei reli- 
gioase, filmele regizorului se referă 
adesea la căutarea unui ideal utopic 
(pasărea neagră din Șoimul maltez, 
balena albă din Moby Dick, regatul 
pierdut din The Man Who Would Be 
King). Credinţa fără credinţă din 
Wise Blood poate fi idealul cu ade- 
vărat imposibil de atins. 


David MELVILLE 


ollywood 


a reușit să-i convingă pe câțiva repre- 
zentanti de seamă ai show business-ului 
să-i asculte elucubraţiile: Carol Burnett, 
Bernadette Peter, dramaturgul Neil Si- 
mon și soția lui, actrița Marsha Mason. 

Aceeași întrebare se naște și când 
vorbim de J.Z. Knight, pe numele ei 
adevărat Judy Burnett. Prin 1980, ea 
era căsătorită cu un dentist din Tacoma 
(era al patrulea ei soț) și gurile rele 
spuneau că își dăruia farmecele de 
blondă planturoasă nu numai acestuia. 
Plictisindu-se de stat în fata televi- 
zorului și de aventurile extraconjugale, 
ea a început să afirme că este reincar- 
narea lui Ramtha, un așa-zis războinic 
al Atlantidei care ar fi trăit în urmă cu... 
35.000 de ani. Puterea ei de seducţie (și 
convingere) era atât de mare că printre 
primii care i-au picat în plasă a fost Ri- 
chard Chamberlain, care a devenit 


„Am descoperit Tantra, arta de a iubi, 
cu ajutorul maestrului meu spiritual, 
Sri Chinmay“ (Raquei Welch) 


chiar unul dintre apropiații ei. Intr-o 
bună zi, „preoteasa“ a descoperit 
într-un clip publicitar un tânăr frumu- 
sel, pe nume Jeffrey Knight, cu zece 
ani mai tânăr decât ea. În cursul unor 
sedinte de incantatii ea l-a convins pe 
Jeffrey că puternicul războinic Ramtha 
dorea ca ei doi să se căsătorească. As- 
țăzi, Jeffrey este seropozitiv și cere di- 
vortul. plus o substanțială pensie ali- 
mentară. „Preoteasa“ are de unde să 
plătească dacă ținem cont că o „con- 


sultație“ a ei costă 1.500 dolari, iar ve- 
nitul anual se ridică la 4 milioane do- 
lari. Cea mai fidelă discipolă îi este 
Linda Evans (Dinastia) care a fost con- 
vertită la rândul ei de Shirley MacLaine. 
Aceasta a fost extrem de încântată 
când madam Knight i-a spus că într-o 
altă viaţă ar fi fost sora razboinicului 
Ramtha. Doamna Knight a prezis acum 
cativa ani ca Florida si California vor 
dispărea sub ape, asemenea Atlantidei. 
Cum grădina lui Dumnezeu este mare, 
multi creduli şi-au făcut bagajele în 
mare grabă și-au pornit-o spre Middle 
West. 

Vernon Howard, după ce s-a făcut 
cunoscut ca scriitor pentru copii, a pu- 
blicat „The Mystic Path to Cosmic Po- 
wer" (Calea mistică spre puterea cos- 
mică) si a creat The New Life Founda- 
tion, al cărei cartier general se află la 


Richard 
Chamberlain 
a fost 
mult timp 
unul dintre 
membrii marcanți 
ai sectei 
„Războinicului 
Ramtha“ 


Boulder City, în Nevada. Filosofia lui 
care propovaduieste the self help (aju- 
ta-te pe tine însuți) și positive thinking 
(gandirea pozitiva) se rezuma la for- 
mula: „fericirea voastră nu trebuie să 
depindă de nimeni și nimic. Orice dis- 
confort (mânie, anxietate, melancolie) 
provine din lipsa de cunoștință“. Puteţi 
fi liniștiți, cu așa ceva mergeţi la sigur, 
vă vindecati de stres cât ati bate din 
palme. Cel puţin de asta este convins 
Desi Arnaz jr. (Mambo Kings) care a 
descoperit „jnalta gândire a lui Vernon 
Howard în 1978 și de atunci până astăzi 
s-a autoerijat în propovăduitorul oficial 
al acestei cel puţin ciudate filosofii. 
Nu se poate să nu amintim si de fai- 
moasa Biserică Scientologică aflată în 
atenţia jurnaliștilor (și nu numai a lor) 
de câţiva ani, din cauza intenţiei ei vă- 
dite de a-și atrage credincioși din rân- 


durile celor mai bogaţi membri ai show 
business-ului. În scurtă vreme, Biserica 
Scientologică a devenit extrem de pu- 
ternică, pe lângă ea secta reverendului 
Moon părând floare la ureche. Creato- 
rul credinței scientologice este Lafa- 
yette Ron Hubbard iar intenţiile sale au 
devenit foarte clare când și-a făcut pu- 
blică deviza: „Cea mai bună metodă să 
devii miliardar este să inventezi o reli- 
gie“. 


După moartea lui (1986), biserica n-a 
încetat să prospere, atrăgând în rându- 
rile credincioșilor staruri tot unul si 
unul: Chick Corea, Melanie, Al Jarreau, 
Sonny_Bono, Karen Black, Kirstie Alley, 
Mimi Rogers, Sharon Stone, Demi Mo- 
ore, Frank Stallone, Priscilla Presley, 
Anne Archer și Nancy Cartwright („vo- 
cea“ lui Bart Simpson din celebrul de- 
sen animat). Nu trebuie omise din 
această listă două cupluri celebre: John 
Travolta — Kelly Preston și Tom Cruise 
— Nicole Kidman. Tom este de altfel 
convins că „operele“ lui Ron Hubbard 
l-au vindecat de bâlbâială. În 1991 un 
episod din serialul tv Anything But Lo- 
ve denunța practicile dubioase ale unei 
secte ce semăna izbitor cu biserica 
scientologică. Travolta, revoltat, i-a ce- 
rut prietenei sale, Jamie Lee Curtis, ve- 
deta serialului, să intervină pe lângă 
producători ca respectivul episod să nu 
fie difuzat! Spre disperarea lui, episodul 
cu pricina a putut fi vizionat pe canalul 
ABC la 2 noiembrie 1991. 

Cel mai cunoscut guru din ultimii ani 
este o femeie, Marianne Williamson. Ea 
este cea care în costum de pastor i-a 
unit pe Larry Fortensky si Elizabeth 
Taylor la bine si la rău. Pe vremuri, 
doamna Williamson a fost actriță, can- 
tăreață de cabaret, vânzătoare de cărți 
de metafizică într-un anticariat. Cum 
era veșnic în criză de bani, s-a hotărât 
să rezolve problema și a inventat o reli- 
gie care este de fapt un talmes-balmes 
de elemente din budism, creștinism, 
psihanaliză și... înțelepciune populară. 
La ea, dr. Jung, celebrul psihiatru, stă 
alături de Lincoln, iar Gandhi alături de 
eroii din Războiul stelelor. Tot ea a infi- 
intat Project Angel Food (cantine pen- 
tru boinavii de sida din Los Angeles) si 
Centers for Living (un soi de aziluri de 
noapte pentru cei fără locuință) la New 
York și Los Angeles. Acestea îi permit 
să „recolteze” sume fabuloase pe care 
însă nu le cheltuie — se spune — nu- 
mai pentru opere de binefacere. Regi- 
zorul Mike Nichols care a făcut parte 
din consiliul de administraţie al lui 
Center for Living din Manhattan a de- 
misionat, acuzând-o pe Marianne Wil- 
liamson că încearcă să-i influențeze re- 
ligios pe cei adapostiti acolo și folo- 
sește sutele de mii de dolari pentru a 
trăi în lux și a-și întreține numeroșii 
amanți. Printre fidelii ei credincioși 
continuă totuși să se numere: Cher, Ra- 
quel Welch, Lesley Ann Warren, The- 
resa Russell, Kim Basinger, Barbra 
Streisand, Penny Marshall si super-im- 
presarul Michael Ovitz (supranumit 
anul trecut „cel mai puternic om de la 
Hollywood"). 


Ani la rand, starurile muzicii si ecra- 
nului au căutat in alcool și droguri pu- 
terea și fericirea care le lipsea, multi 
Știind pe de rost „poemul morţii“ — 
„Bhang Charras maconha.../ Kif mariju 
hash ganga“ care reprezintă de fapt de- 
numirile a șapte droguri extrase toate 
din „cânepa indiană“, adică hașișul. Dar 
cum extazul drogurilor îi împingea tot 
mai mult în neant, multi dintre ei s-au 
îndreptat spre purificarea sufletului prin 
incantatii, rugăciuni și consultaţii di- 
vine. iși caută astfel — poate — o Nir- 
vana, chiar dacă pentru aceasta trebuie 
să cotizeze sume deloc neglijabile la 
fondurile diferitelor secte sau biserici. 
Singurul care și-a găsit o „formulă pro- 
prie“, construindu-și un paradis „pro- 
prietate personală“, este Michael Jac- 
kson. El şi-a inventat un surogat de 
viata eternă pe bază de operaţii estetice 
și popasuri de multe ore în sarcofage 
de cristal aerisite cu „cel mai pur oxi- 
gen". 

Despre toată această „demenţă sec- 
tanta", Paul Newman spunea: „Astăzi, 
la Hollywood cu cât ai mai multi bani 
cu atât riști să devii mai nebun. Multi 
de pe aici când te văd pentru prima 
oară iti pun două întrebări ale căror 
răspunsuri ei le consideră vitale pentru 
supraviețuirea la Hollywood: Ai bani? 
Dar un guru?“ 


Doina STĂNESCU 
25 


Are. vreo importanţă 
ce părere ai despre ceilalţi? 


Poţi spune orice. 


Dar el 


a fost un om adevărat! 


Marlene Dietrich despre 
Orson Welles în Stigmatul răului 


i se spunea „frumoasa și 
creierul“. Deși au format 
unul dintre cele mai stră- 
lucitoare și celebre cupluri 
ale anilor '40, Orson Wel- 
les și Rita Hayworth nu 
sunt menţionaţi printre primii atunci 
când vine vorba despre marile iubiri din 
lumea filmului, precum Bogart si Bacall 
sau Tracy și Hepburn. Poate că motivul 
este că cei doi nu au făcut decât un 
singur film împreună, Doamna din 
Shanghai,un dezastru la box-office în 
1948, astăzi o piesă de bază în orice 
antologie de film. Sau poate pentru că - 
deși au fost căsătoriți patru ani și au 
avut o fetiță - celor mai multi cinefili le 
este greu să și-i închipuie împreună. 

Cariera de actor și regizor a lui Or- 
son Welles este bazată pe intelect - o 
marfă rară la Hollywood.Cetăţeanul 
Kane, realizat în 1940, a inspirat gene- 
ratii întregi de regizori „independenţi“ 
sau de „avangardă“ - deși Welles a be- 
neficiat de un buget pus la dispoziţie 
de unul dintre cele mai mari studiouri 
americane, RKO. 

Rita Hayworth - cel putin în ceea ce 
priveste imaginea ei publica - era o su- 
perba piesa de decor, care putea merge 
si vorbi daca era necesar, dar aceasta 
situatie nu se ivea prea des. Cea mai 
notabila... aparitie a ei intr-un film este 
Hoţii de biciclete (1949) de Vittorio de 


„Sica. Afigsele pe care sărmanul tată dis- 


perat şi fiul său trebuie să le lipească 
prin oraș reproduc imaginea ei. Este 
poate exemplul cel mai reprezentativ al 
unei vedete ca simbol vizual. Rareori i 


` s-a cerut actriţei să joace, și încă și mai 


rar să gândească. 

Orson s-a îndrăgostit și el de Rita 
prin eee unul portat, așa e 
s-a întâmplat cu multi alţii. Era-îm 1942, 
când „băiatul minune“ aT isl yacodubul 
se afla in Brazilia, luptând cu greutățile 
producţiei unui film care nu va fi termi- 
nat niciodată - It's All True, proiect am- 
bitios și aproape nebunesc de film care 
imbina ficţiunea cu documentarul. 
Într-o revistă veche de câteva luni, care 
îi sosise în sfârșit din Statele Unite, Or- 
son a văzut o imagine de o frumusețe 
de nedescris, astfel încât deliciile exo- 
tice din Rio de Janeiro i s-au părut ce- 
nuşii şi palide in comparaţie cu ea. 

ata zveltă cu părul roșu din fotogra- 
fie nu era o mare vedetă de cinema. 
Născută Margarita Cansino, în Bro- 
oklyn, în 1918, fusese dansatoare în 
cluburi de mâna a doua, alături de tatăl 
său - țigan spaniol - încă de la vârsta 
de 12 ani. O carieră de dansatoare în 
corpul de balet din mai multe musica- 
luri hollywoodiene i-a adus în final câ- 
teva roluri care nu cereau un talent ac- 
toricesc deosebit. A provocat necazuri 
într-o bază aeriană din America de Sud 
în Only Angels Have Wings (Howard 
Hawks, 1939). A întruchipat-o apoi pe 
atrăgătoarea aristocrată care-l distruge 
pe toreadorul interpretat de Tyrone Po- 
wer în Blood and Sand (Rouben Ma- 
moulian, 1941). 

Adevărata poveste a modului în care 
această fată a ajuns actriță de film este 
mult mai scandaloasă decât orice rol pe 
care ea l-a interpretat. Abuzată sexual 
de către tatăl ei (cu consimțământul 
mamei, dansatoare la Zigfield Follies), 
Rita și-a căutat refugiul într-o căsătorie 
cu primul bărbat ce i-a ieșit în cale și 
care părea a-i putea oferi o anumită 
protecție. Dar milionarul Edward Jud- 
son avea alte planuri. Căsătorindu-se 
cu Rita în 1937 - când ea avea 18 ani, 
iar el 41 - , Judson dorea să-și folo- 
sească soţia, frumoasă dar înspăimân- 
tată, drept armă pentru a câștiga o in- 
fluenta la Hollywood. 

Judson a fost cel care a obligat-o pe 
Rita să tina un regim alimentar, să-și 
vopsească părul în roșu (după ce a su- 
pus-o la ședințe de electroliză pentru 


26 


EJ 


îndepărtarea firelor de păr de prisos, 
făcându-i o frunte mai înaltă), si să-și 
schimbe numele din Cansino în Hay- 
worth. Tot Judson (despre care Welles 
spunea că „a fost efectiv un proxenet“) 
a obligat-o pe Rita să se culce cu toți 
bărbații care-i puteau fi lui de vreun fo- 
los în încercarea de a cuceri mai multă 
putere. Unul dintre aceşti bărbaţi a fost 
Harry Cohn, temutul si detestatul con- 
ducător de la Columbia, pe atunci unul 
dintre studiourile mai mici de la Hol- 
lywood. Cohn i-a oferit Ritei un con- 
tract. Judson a luat banii și a continuat 
să controleze cariera soției sale cu o 
mână de fier. 

În 1942, Orson Welles nu cunoștea 
această poveste, așa cum nu O cunos- 
teau nici milioanele de Gis americani 
care s-au îndrăgostit de Rita prin inter- 
mediul fotografiilor ei. (Când Statele 
Unite au intrat în cel de-al doilea Răz- 
boi mondial, în 1941, fotografii pin-up 
cu actrițe pe jumătate goale — interzise 
ca pornografice înainte cu numai câţiva 
ani — au devenit un mijloc legitim de a 
ridica moralul soldaţilor. Rita Hayworth, 
Betty Grable, Carole Landis își dato- 
rează bună parte din popularitate ca 
pin-ups.) Dar spre deosebire de Rita, 
Orson nu ştia nimic despre sordida rea- 
litate a luptei pentru supraviețuire la 
Hollywood. 

Orson Welles nu s-a dus la Hol- 
lywood din ambiţie personală sau pen- 
tru că voia să câștige bani. Hollywoodul 
a venit la el. Inainte de a accepta să 
realizeze Cetăţeanul Kane pentru RKO, 
Welles refuzase mai multe oferte venite 
din lumea filmului. Încă din 1937, unul 
dintre cei mai importanţi producători, 
David O. Selznick îi propusese geniului 
de numai 22 ani să conducă departa- 
mentul de scenarii al noului studio in- 
dependent, Selznick International. 
(Compania va produce, printre altele, 
Pe aripile vântului). Welles a considerat 
că e vorba de o slujbă prea plicticoasă, 
și a refuzat. 

In perioada în care a văzut-o pentru 
prima dată pe Rita, Orson Welles era 
încă acel copil rasfatat și strălucitor 
care pusese singur în scenă un specta- 
col cu Regele Lear, la vârsta de șapte 
ani. Născut într-o familie înstărită la 
Kenosha, Wisconsin, în 1915, Orson a 
rămas orfan la 13 ani. Neavând nici o 
dorință să urmeze studii sistematice 
într-un sistem de învățământ normal (el 
citise deja toate cărțile care-l puteau in- 
teresa), băiatul a fugit la Paris pentru a 
studia cu cel mai celebru magician al 
lumii, Harry Houdini. S-a mutat apoi în 
Irlanda, dorind să devină pictor. La 16 
ani a rămas fără bani. Așa că i-a minţit 
pe cei de la legendarul Gate Theatre 
din Dublin că este actor şi a obținut un 
angajament 

rson s-a întors la New York în 1934. 
Nedorind să lucreze pentru altcineva, 
şi-a întemeiat propria companie tea- 
trală. Mercury Theatre a adus o adevă- 
rată furtună pe Broadway cu montările 
sale extravagante și originale după 
piese de Shakespeare. lulius Caesar 
era situat în Italia fascistă, punând pro- 
blema ascensiunii Cămășilor negre ale 
lui Mussolini. Macbeth avea o distribu- 
tie formată numai din actori de culoare, 
acțiunea fiind situată într-o insulă din 
Caraibe, adevăraţi vraci voodoo fiind 
aduși din Haiti. Aceștia au proferat atâ- 
tea blesteme încât proprietarii teatrului 
au fost nevoiţi să angajeze un exorcist. 

În 1938 Welles a realizat istorica 
adaptare radiofonică a romanului Răz- 
boiul lumilor de H.G. Wells. Tonul ul- 
tra-realist al piesei a convins milioane 
de americani că martienii au debarcat 
cu adevărat. Tara a fost cuprinsă de pa- 
nică, Garda Naţională a fost pusă în 
stare de alarmă și Orson Welles a deve- 
nit brusc celebru. Senzatia era prea 
mare pentru ca Hollywoodul să poată 


ati 


Călătorii 


rezista. Cei de la RKO i-au spus lui 
Welles că trebuie să lucreze pentru ei 
cu orice pret. Mă rog, aproape cu orice 
pret. Welles a realizat Cetăţeanul Kane 
numai după ce primul său proiect, o 
adaptare după romanul Heart of Dar- 
kness de Joseph Conrad, s-a dovedit 
prea costisitor. 

incepându-și cariera de pe culmi, Or- 
son Welles nu avea altă cale la Hol- 
lywood decât cea descendentă. Ca și 


când ar fi vrut să se asigure că nu va 


mai beneficia njciodată de condiţii atât 
de avantajoase, Welles a făcut din Ce- 
tățeanul Kane un atac abia deghizat la 

resa uneia dintre persoanele cele mai 
puternice de la Hollywood, magnatul 
presei William Randolph Hearst. Deși 
Hearst a înregistrat un eșec de propor- 
tii în încercarea de a fi producător de 
film, toate studiourile (inclusiv RKO) se 
bazau pe ziarele lui pentru a-și face re- 
clamă, vânzând astfel filmele publicului 
american. 

Hearst a găsit că cel mai jignitor lu- 
cru din Cetăţeanul Kane era portretul 
făcut amantei nababului (Marion Da- 
vies, o actriță care nu a reuşit niciodată 


Rita Hayworth 


să facă o carieră), prezentată ca o alco- 
olică lipsită de talent. Existau chiar zvo- 
nuri că misteriosul cuvânt murmurat de 
Kane pe patul de moarte — „Rosebud!“ 
(Boboc de trandafir) — era de fapt cel 
folosit de Hearst pentru a desemna cli- 
torisul domnișoarei Davies. Nici o sur- 
priză deci că, înfuriat, Hearst i-a ordo- 
nat prietenului său intim Louis B. Ma- 
yer (conducătorul MGM) să cumpere 
negativul filmului și să-l ardă. 

Hearst și Mayer nu au reușit acest lu- 
cru. Cetăţeanul Kane a fost aclamat de 
critici și a adus chiar și un câștig la 
box-office. Dar Welles, care avea 27 de 
ani, abia începuse să simtă ce în- 
seamnă furia bătrânului Hearst. Cel 
de-al doilea film al său, Orgoliul Am- 
bersonilor (1942) i-a fost pur și simplu 
luat din mâini si mutilat cu un fals 
„happy ending“. Pentru cel de-al treilea 
film, Journey into Fear (1942), lui Wel- 
les nici măcar nu i s-a permis să-și 
asume titlul de regizor. El a fost nevoit 
să-l angajeze pe Norman Foster — ci- 
neast lipsit de talent — și să lucreze 
oficial doar ca actor. 

Si, pentru a face situația mai di- 


sentimentale 
- Orson Welles 


ficilă, mariajul său cu Virginia Nichol- 
son (cu care a avut un băiat), și așa 
destul de tensionat, s-a sfârșit cu un di- 
vor, în urma legăturii sale cu Dolores 
del Rio, torida vedetă mexicană din 


Journey Into Fear. Și apoi Welles 
ajunge în America de Sud, cu mai 
multe bobine dintr-un film neterminat și 
abia mai având bani pentru a-și plăti 
drumul înapoi în Statele Unite. Fotogra- 
fia cu Rita Hayworth era ca o lumină 
într-o perioadă întunecată. 

După ce s-a întors în sfârșit la Hol- 
lywood, Welles și-a închipuit că o poate 
avea ușor pe frumoasa misterioasă, așa 
cum avusese totul până atunci. A su- 
nat-o, cerându-i să-l întâlnească la 
cină, fiind sigur că ea va accepta. Dar 
Rita se cam săturase de bărbați și de 
pretențiile lor. A refuzat categoric să-l 
întâlnească pe Welles, convinsă — așa 
cum avea să declare mai târziu — ca el 
își bate joc de ea. Ce ar fi dorit, la urma 
urmei, acest geniu autoproclamat de la 
o fată nu prea citită, dansatoare în cor- 
pul de balet, care părea destinată doar 
unei cariere în comedii muzicale fără 
pretenţii, alături de Fred Astaire? (Rita 


era de fapt una din verişoarele celei 
mai celebre partenere a lui Astaire, 
Ginger Rogers.) 

Ea nu-și dădea seama de uriașul ego 
al lui Welles. Atât ca sot, cât și ca regi- 
zor, el prefera să aibă alături personali- 
tati slabe, încă neformate pe care le pu- 
tea modela după placul său. Nu din în- 
tâmplare a distribuit în primele sale 
filme actori de teatru mai putin cunos- 
cuti, dintre ei foarte puţini — Joseph 
Cotten, Anne Baxter, Agnes Moorehead 
— reușind să-și facă o carieră proprie. 
Dat fiind trecutul său, în care fusese un 
fel de obiect sexual utilizat de bărbaţi 
puternici și distructivi (tatăl ei, Judson, 
Cohn și soldaţii forțelor armate ale Sta- 
telor Unite), Rita Hayworth nu putea 
constitui o excepţie în şirul de figuri 
dominate de Welles. Ea ar fi trebuit să 
fie cel mai strălucit exemplar din serie. 

Contrar imaginii ei publice, Rita nu a 
fost totuși păpușa mecanică a lui Or- 
son. Ba chiar dimpotrivă. În zece ani de 
relaţii în care toți abuzaseră de ea, Rita 
învățase multe. Era prea puternică, prea 
inteligentă si prea inteleapta pentru a 
intra în focurile dominate de Orson 


‘Welles, pe 


Toţi bărbaţii 


pe care i-am cunoscut 


se îndrăgosteau de Gilda, 


care acesta le conducea 
după propriile sale reguli. Abia după 
cinci săptămâni în care el îi telefona 
permanent şi insista în rugamintile sale, 
ea a acceptat să ia cina împreună. 


După ce a întâlnit-o pe fata visurilor 


sale, Orson a fost uimit când a aflat că 
ea nu vroia să devină o vedetă. Rita 
nu-și dorea decât o convenţională viață 
de familie cu un bărbat care să o iu- 
bească și să o respecte. Ca un adevărat 
maestru în arta spectacolului, Orson i-a 
oferit o iluzie cât se poate de realistă a 
unei fericiri romantice, așa cum ea nu 
mai cunoscuse vreodată. Pentru prima 
dată în viata, s-a ees sigura pe ea sia 
încetat să-i mai trimită lui Judson, 500 
dolari pe lună din veniturile ei. | 

Dar pentru Orson tentatia de a-și 
prezenta în public noua sa „jucărie“ era 
prea puternică. Rănit în amorul propriu 
pentru că fusese respinsă cererea lui de 
a pleca pe front, el a creat un spectacol 
destinat soldaţilor, în care trebuia să 
apară alături de Rita. Punctul culminant 
din „The Mercury Wonder Show“ tre- 
buia să fie numărul în care „the Great 
Orsino" o tăia pe Rita cu fierastraul. Cu 
o seară înainte de premieră, Harry 
Cohn, furios, i-a interzis actriței să 
apară pe scenă. Orson a realizat spec- 
tacolul fără ea; Rita era distrusă. (În 
Follow the — 1944, acest număr 
de iluzionism a fost filmat cu Orson 
Welles și Marlene Dietrich). Singura 
cale de a o consola era să-i ceară 
mâna. Cei doi s-au căsătorit pe 7 sep- 
tembrie 1943. 

După ce luna de miere a trecut, Or- 
son și Rita s-au întors la ocupațiile lor 
diferite. Rita a dansat cu un nou star al 
musicalului, Gene Kelly, în Cover Giri 
(Charles Vidor, 1944). Orson a fost re- 
gizorul care l-a ajutat „din umbră“ pe 
altminteri inofensivul cineast Robert 
Stevenson la noua adaptare după Jane 
Eyre (1944), un film cu elemente gotice 
și expresioniste, în care Welles juca 
alături de Joan Fontaine. 

Dornic să fje mai mult în atenţia pu- 
blicului, Orson a obligat-o Rita să i se 
alăture într-o campanie pentru sprijini- 
rea realegerii președintelui Franklin D. 
Roosevelt. Rita se temea să apară în 
public, dar încă nu bănuia că umbrele 
trecutului ameninţă imaginea publică a 
soților Welles și, prin extensie, întreaga 
campanie electorală a Partidului Demo- 
crat. 

Furios pentru că nu-și mai primea ba- 
nii în fiecare lună, Eddie Judson a ame- 
nintat că va da publicităţii o „scrisoare 
obscenă“ pe care Rita i-o trimisese în 
urmă cu mai multi ani. În timp ce justi- 
tia și presa i-au sprijinit pe cei doi, ne- 
publicând scrisoarea, Orson nu a mai 
putut suporta stress-ul și s-a îmbolnă- 
vit. Au Po în Florida și Rita l-a ingri- 
jit până ce s-a refăcut. Dar, abia însă- 
natosit, Orson a primit o lovitură grea. 
Rita era gravidă. 

Un copil rasfatat ca Welles nu putea 
face altceva in momentul aparitiei unui 
alt copil, decât să încerce să-i ignore 
existența. În lunile de sarcină, Orson 
privea patul conjugal și mormăia: ,As- 
ta-i singurul loc în care nu m-am putut 
controla!“ Rebecca Welles s-a născut 
pe 17 decembrie 1944. Rita a botezat-o 
după numele eroinei romanului Ivanhoe 
al lui Sir Walter Scott. (Din multele 
cărți pe care Orson a obligat-o să le ci- 
tească, aceasta era una din puţinele 
care i-au plăcut). 

Orson și-a lăsat soția și fiica singure, 
pentru a-și continua campania politică 
și pentru a începe o serie de aventuri — 
din ce în ce mai numeroase — cu alte 
femei — printre ele, o toridă poveste de 
dragoste cu Judy Garland. Cel mai am- 
bitios proiect de film pe care-l avea pe 
atunci — $i pe care nu l-a realizat — 
era o adaptare după romanul lui Tolstoi 
Război și pace. (Ne putem întreba dacă 


dar 


se trezeau alături de mine. 


Rita Hayworth 


a avut măcar o singură clipă intenţia de 
a o distribui pe Rita în rolul Natasei.) 
Rita a devenit deprimată și a intrat în 
una din multele perioade din viata sa în 
care bea zdravan. 

Ca o ironie, parcă, anul 1946 a mar- 
cat apogeul unei cariere de vedetă hol- 
lywoodiană pe care Rita nu și-a dorit-o 
niciodată. Thrillerul Gilda de Charles 
Vidor nu este una din capodoperele fil- 
mului negru. Şi totuși, secvenţa în care 
femeia fatală interpretată de Rita na A 
worth își scoate cu mișcări lascive m 
nușile lungi din mătase neagră în timp 
ce cântă „Put the Blame on Mame“ este 
una din scenele erotice cele mai puter- 
nice din istoria cinematografului. Cu tot 
geniul său, Welles era un artist prea 
rece şi prea calculat pentru a putea 
crea o secvență măcar pe jumătate la 
fel de senzuală. 

Același an a marcat unul din punctele 
de jos ale carierei de cineast al lui Wel- 
les. Cum toate proiectele sale gran- 
dioase erau respinse de studiouri, el a 
regizat un thriller cu buget redus, The 
Stranger — „pentru a demonstra că pot 
face un film comercial la fel de bine ca 
oricine”. Poate însă că acesta este sin- 

urul lucru pe care Welles nu-l putea 
ace. The Stranger este un film cam ne- 
glijent lucrat, iar Welles l-a repudiat 
mai târziu. 

In 1946 era deja clar că Welles nu se 
simte în elementul lui la Hollywood. Era 
însă clar și că Rita (frustrată în dorința 
ei de a avea o familie convențională și 
iubitoare) nu s-ar simţi prea bine altun- 
deva. Cuplul era pe punctul de a di- 
vorta în momentul în care a început lu- 
crul la singurul film realizat impreună, 
Doamna din Shanghai. Magia vizuală îi 
aparţinea lui Welles, dar Rita a fost cea 
care a obținut sprijinul lui Harry Cohn 
și tot ea l-a calmat pe producătorul 
care devenise isteric în momentul în 
care Orson i-a tuns frumosul ei păr și 
l-a vopsit blond. 

Doamna din Shanghai este propria 
lor poveste. Un visător egoist (Welles) 
se îndrăgostește de o frumusețe fatală 
(Hayworth) care este bântuită de întu- 
necate fantasme secrete, rezultat al că- 
sătoriei ei cu un bătrân ticălos. Clasica 
secvență din sala oglinzilor (atât de 
prost refăcută de Woody Allen în Miste- 
rul crimei din Manhattan) este ea însăși. 
o trecere în revistă a problemelor cu- 
plului Welles-Hayworth: monstruosul 
narcisism al lui Orson, obsesia sa des- 
tructivă pentru Rita (imaginea ei este 
multiplicată de sute de ori chiar în mo- 
mentul în care el încearcă să o dis- 
trugă), finalul tragic iminent. Unul din 
multele motive pentru care Doamna din 
Shanghai nu a avut succes este faptul 
că în 1948 publicul nu putea accepta 
un film în care Rita Hayworth moare. 

Orson și Rita au divorțat pe 10 
noiembrie 1947. Viaţa ei ulterioară s-a 
scufundat în alcoolism, filme proaste si 
trei căsătorii încă și mai dezastruoase 
(printre aleși figurând mei aa o milio- 
nar Ali Khan și cântărețul Dick Hay-: 
mes). În 1976 doctorii au declarat că 
este dereglată psihic. Ziarele de scan- 
dal s-au grăbit să sublinieze că era al- 
coolică și că ducea o viață imorală. De 
fapt, Rita era prima celebritate mon- 
dială despre care s-a aflat că suferă de 
boala Alzheimer — leziuni cerebrale ale 
căror cauze sunt necunoscute. După ce 
Rita a murit, în 1987, fiica ei cu Ali 
Khan — Prințesa Yasmin — a început o 
susținută campanie publică împotriva 
prejudecatilor care persistă în legătură 
cu această boală, militând pentru ca 
bolnavii să aibă parte de un tratament 
uman. ž 


(Continuare în pag. 35) 


David MELVILLE: 
27 


P NONCONFORMIST 


Întotdeauna gata să deran- 
jeze pe formalisti, Oliver 
Stone a plecat in jungla din 
Chiapas (Mexic) pentru a-l vi- 
zita pe comandantul Marcos, 
seful gherilei zapatiste. In 
acest timp, colegii lui asistau 
emotionati la decernarea Os- 
carurilor și-și făceau planuri 
ce filme să mai facă. Plimba- 
rea lui Stone nu a fost pe pla- 
cul autorităților mexicane și 
la puţine ore după sosirea sa 
în Chiapas, Nixon era retras 
de pe ecranele din Mexico. 


P CA ÎNTRE 
„PRIETENI“ 


Relațiile au continuat să ră- 
mână încordate între Stu- 
diourile Disney şi Jeffrey 
Katzenberg si după plecarea 
acestuia la DreamWorks. 
Katzenberg a dat în judecată 

cei de la Disney cerând 
250 milioane dolari, sumă ce 
ar reprezenta drepturile lui 
din uriașele beneficii aduse 
de desenul animat Regele Leu. 
Avocatii ambelor parti 
prinse in conflict incearca din 
răsputeri să găsească o cale 
de înțelegere, așa, ca între 
prieteni. a ce se pare că 
nu le reuşeşte. E 


& Jennifer Beals, de la Flashdance 
(r. Adrian Lyne) a trecut la filmele realizate 
de regizori independenți (printre care 
si soțul ei, Alexander Rockwell) 


e Jean Claude Van Damme și-a oferit 
o suvita de păr pentru a fi vândută 

la licitația organizată de Claudia Cardinale 
în folosul copiilor bolnavi de sida 


P- PUTERE 
ŞI GLORIE 


Ca în fiecare an, redactorii 
revistei americane Premiere 
au alcătuit clasamentul celor 
mai puternice o sută perso- 
nalitati de la Hollywood. Se 
observă o revenire în forță a 
proprietarilor de studiouri 
care din ce în ce mai mult se 
implică în procesul creativ al 
filmelor. În schimb, influența 
patronilor marilor agenţii de 
impresariat a scăzut conside- 
rabil după plecarea lui Mi- 
chael Ovitz și Ron Meyer 
care au părăsit CAA (Creative 
Artists Agency) pentru a pre- 


lua conducerea studiourilor 
Disney și respectiv MCA. 
Titlul de cel mai puternic 
om de la Hollywood i s-a 
acordat lui Michael Eisner, 
președintele studiourilor 
Disney, care anul trecut se 
afla pe locul trei. El se află 
anul acesta înaintea lui Sum- 
mer Redstone (Viacom/Para- 
mount), Eggar Bronfman jr. 
(Seagram/MGA) și Rupert 
Murdoch (News Corp./Fox). 
Steven Spielberg care anul 
trecut ocupa locul întâi, a 
„căzut“ pe locul șase, dar se 
află înaintea lui Mel Gibson 
(locul 18) si Robert Zemeckis 
(locul 22). Tom Hanks, clasat 
al zecelea, se află,ca și anul 
trecut, înaintea actorilor Tom 


Cruise (locul 11) și Jim Car- 
rey (locul 14). În fruntea per- 
sonalitatilor feminine este 
Sherry Lansing, presedinta 
lui Paramount Pictures, cla- 
sata însă pe locul 15. Prima 
actriță care apare in acest 
clasament este Julia Roberts, 
care se află abia pe locul 45. 
Femeile de la Hollywood au 
renunțat oare la bătălia lor 
împotriva bărbaţilor din 
„uzina de vise“? 

a 


LEAN 


p Liv Tyler se apropie cu pași repezi de celebritate, după 
filmul lui Bertolucci Frumuseţe furată (în selecția finală la 
Cannes luna trecută). Ea filmează în prezent That Thing You 
Do! în care este prietena unui cântăreţ de rock. Partener: Joh- 
nathon Schaech (descoperit în Doom Generation, r. Greg 
Araki). Realizator: Tom Hanks care, cu această ocazie, sem- 
nează primul lung metraj, el exersându-se în regie, în 1992, 
când a realizat un episod din serialul Povestiri din casa morţii. 
În That Thing... Hanks interpretează și rolul unui obscur func- 
tionar al unei case de discuri. 


Ca Diaz/Roberts/Sarandon. Cameron Diaz (The Mask) a 
terminat de curând filmările la Feeling Minnesota unde se în- 
drăgostește nebunește de Keanu Reeves (o intelegem!), cu 
toate că trebuie să se mărite cu fratele acestuia. Actrița va în- 
cepe filmările alături de Julia Roberts la My Best Friend's Wed- 
ding, tot o poveste cu o nuntă (r. P.J. Hogan). Cât despre Julia 
Roberts ea a semnat contractul pentru Stepmom (produs de 
enay Finnerman — Forrest Gump). Parteneră: Susan Saran- 

on. 


je In Utah, Kiefer Sutherland trece şi el la regie, cu Truth 
or Consequences care povestește aventurile a trei delincventi 
de-a lungul Mexicului. Sutherland deţine rolul principal alături 
de Dennis Hopper si Rod Steiger. 


> În plin New York, răufăcătorii răpesc pe fiul unui puter- 
nic om de afaceri. Acesta, alături de soția sa, renunţă la ajuto- 
rul poliţiei si va încerca să-și salveze băiatul cu forte proprii. În 
rolurile principale: Mel Gibson si Rene Russo. Baietelul este 
interpretat de Brawley Nolte, fiul lui Nick. Titlul filmului: Ran- 
som. Regia: Ron Howard. 


> După succesul înregistrat cu James Bond — Golde- 
neye, Pierce Brosnan filmează într-un remake după Oglinda cu 
două fețe (André Cayatte, 1958), de astădată realizat și inter- 
pretat de Barbra Streisand. Brosnan a semnat un contract pen- 
tru încă două filme: Mars Attacks! (r. Tim Burton, partener 
Jack Nicholson) şi Dante’s Peak (r. Roger Donaldson). 


> După prezentarea la Cannes a lui The Rock (alături de 
Sean Connery), Nicolas Cage a început luna aceasta filmările 
la Con Air, o poveste despre un avion deturnat de către pasa- 
gerii săi, niște deţinuţi periculoși. Produs de Jerry Brukheimer, 
filmul este primul lung metraj realizat de Simon West, cunos- 
cut realizator de clipuri publicitare. 


> Alexandre Arcady intenţionează să înceapă in august 
filmările la o poveste despre dedesubturile războiului din 
Golf. In rolurile principale: Patrick Bruel și Nastassja Kinski. 


> Escape from L.A. este continuarea lui New York 1997, 
regizat de acelasi John Carpenter si interpretat de acelasi Kurt 
Russell. Partenerii acestuia: Steve Buscemi, George Corraface 
si Cliff Robertson. 


2 „Clubul“ celor cinci Arquette: 
David, Patricia, Rosanna, Richard și Alexis 


e Naomi Campbell este cu- 
noscută ca o persoană destul 
de dificilă, care nu acceptă 
ușor prezența celorlalte ma- 
nechine-vedetă pe podiumul 


„De câte ori am 
putin timp liber 
îmi place să fiu... mamă“ 
(Dustin Hoffman 
cu copiii săi, 
Alexandra şi Max) 


Fostă dansatoare 
de cabaret, Jennifer Lopez 
(A doua șansă), 
mărturisește că s-a distrat 
„de milioane“ 


la Răpirea trenului cu bani 
(parteneri: Woody Harrelson 
și Wesley Snipes) 


prezentărilor de modă. Sin- 
gura care-i îi este mereu în 
preajmă este mama ei, Vale- 
ria (42 ani), care arată mai 
degrabă ca o soră mai mare 
(și tot atât de frumoasă) a lui 
Naomi. Cele două au fost 
prezente la New York unde fi- 
icei i s-a înmânat premiul 
„Michael Landon“ pentru cel 
mai bun top model al anului 
1995. 


e La premiera filmului Qu- 
est de la Los Angeles, invitaţii 
au fost fericiți. Tinuta nu a 
fost obligatorie, iar cine a 
vrut, a renunțat și la obișnui- 
tele limuzine. Așa s-a întâm- 
plat cu Jean Claude Van 
Damme care si-a facut apari- 
tia cocotat pe ... un elefant 
dichisit ca la circ. Si cum so- 
tia lui, Darcy La Pier a refuzat 
cu hotărâre sa escaladeze 
uriașul pahiderm, a făcut-o 
fiul lui Van Damme, 
Christopher. Echipajul, ce 
amintea de 1001 nopţi, a stâr- 
nit senzație. Ca si Jean 
Claude care, dupa film, a ofe- 
rit o demonstraţie de arte 
marţiale împreună cu cei șase 
tineri parteneri ai săi din Qu- 
est. 


e La Hollywood, ca și în 
toată America,sunt la modă 
copiii adoptați. Steven Spiel- 
berg, și Kate Capshaw au 
adoptat de curând un al doi- 
lea copil, Mikaela (2 luni). Ei 
au astfel, în total, 6 copii - 4 
ai lor şi 2 luaţi de la casa de 
copii. Același lucru a făcut și 
Jamie Lee Curtis care, cu 
ocazia zilei de naştere a fiicei 
sale Anne, i-a făcut cadou 
un... băiețel de o lună, pe 

ost de frătior. Să mai amin- 
fm și alte celebre mame 
adoptive ret şi taţi): Mi- 
cheile Pfeiffer, Liz Taylor, 
Burt Reynolds, Ted Danson... 


Doar Bruce Willis si Demi 


Moore rămân pe poziţii: toate 
cele trei fetite din familie sunt 
pur si simplu ale lor. 


e După două sarcini pier- 
dute, Pamela Anderson a 
născut la începutul acestei 
luni un băiețel. „Surpriza a 
fost deplină. Am refuzat eco- 
grafia tocmai pentru că imi 
plăcea incertitudinea: băiat 


sau fata? Tatuatulei sot, roc- 
kerul Tommy Lee i-a oferit 
fiului nou-nascut prima juca- 
rie: un tigrișor de plus. 


@ Ca sa va puteti muta in 
vila lui Sylvester Stallone din 
Beverly Hills (cu piscină, sala 
de gimnastica si sala de ci- 
nema) va trebui sa faceti rost 
mai repede de 4 milioane de 
dolari. Actorul a pus casa in 
vânzare, hotărându-se să se 
mute la Miami, Florida. Acum 
o lună el și-a vândut şi casa 
de vacanţă din Hawai. Se 
pare că domnul Stallone are 
nevoie imperioasă de cât mai 
multi bani lichizi. Oare să-i 
depună la vreun fond mu- 
tual? 


e Jamie Lee Curtis a primit 
titlul de baroneasă la curtea 
reginei Elisabeta a Il-a. Nu 
este vorba de vreun film. ci 
de pura realitate. Decesul 
tatălui l-a facut pe soţul ei. 
Christopher Guest, lord Ha- 
den-Guest. 


e Sandra Bullock (care de 
curând a devenit și regizoare, 
realizând un scurt metraj 
pentru televiziune) şi-a sur- 
prins avocatul şi impresarul 
anuntandu-i că a renunţat la 
serviciile lor. Actriţa a hotărât 
să-şi incredinteze cariera si 
afacerile în mâinile tatălui ei. 
N-o fi aflat ce-a patit Steffi 
Graf? 


e La Hollywood sunt numi- 
ti Ciubul celor Cinci. Ei sunt: 
David, Patricia, Rosanna, 
Richmond şi Alexis Arquette, 
toți actori. Dintre ei, doar 
cele două surori sunt căsăto- 
rite, Patricia cu Nicolas Cage, 
Rosanna cu Jon Sidel. in 
luna ianuarie ea a adus pe 
lume o fetiță. Evenimentul a 
fost sărbătorit de întreg cla- 
nul care nu scapă nici un pri- 
lej pentru a fi cât mai des îm- 
preună. 


e Căsătorită în decembrie 
1995 cu William Baldwin, ac- 
trita rae A cp Philips a renun- 
fat la film pentru prima ei 
dragoste, muzica. Recent, ea 
a imprimat un album solo 
care s-a bucurat de succes 
printre fanii blues-ului. 


BRANDO 
GAFEAZĂ 


În cursul unui interviu pe 
care l-a acordat în aprilie, re- 
telei CNN (în emisiunea cu- 
noscutului Larry King), Mar- 
lon Brando s-a lansat într-o 
critică ascuţită împotriva 
„evreilor care conduc acum 
Hollywoodul și cărora nu le 
pasă de cinematograful ame- 
rican și în plus, îi tratează pe 
reprezentanţii altor grupări 
etnice cu dispreț“. Declaraţia 
lui a stârnit un val de proteste 
din partea membrilor comuni- 
tăţii evreiești, lucru care l-a 
făcut pe Brando, ca două zile 
mai tărziu, să-și ceară public 
scuze. 


OAMENII DEMNI 
DE RESPECT 


Beatrice Dalle era conside- 
rată după 37*,2 copilul teribil 
al cinematografului francez. 
După ce, tentată de o bijute- 
rie, a încercat să o fure 
dintr-un magazin, uitând că 
acesta era dotat cu camere 
de luat vederi,ea a căpătat o 
notorietate cu parfum de 
scandal. Au urmat un proces 
şi o condamnare cu suspen- 
dare. Acum, se pare că fru- 
moasa Beatrice s-a cumintit. 
Cel puţin asta reiese din ceea 
ce declară: „La început, nou 
venită în cinema, mi-am cam 
pierdut busola. Celebritatea a 
căzut pe capul meu de 2 
vinciala ca o sabie. După 37°,2 
toate scenariile pe care le 
primeam îmi cereau doar să 
mă plimb prin fața aparatului 
de filmat goală puşcă. În 
plus, în perioada aceea, cer- 
cul meu de prieteni nu era 
tocmai cel mai indicat pentru 
o tânără care își dorea cu 
adevărat să fie actriţă. Cred 
că — în prezent — mi-am re- 
venit. Asta se datorează şi ro- 
lurilor dramatice pe care 
le-am interpretat, dar pe care 
le-am obţinut cu greutate, 
pentru că incidentul acela ne- 
fericit din magazin mi-a lipit 
eticheta de provocatoare, de 
„tipā nebună“ care e în stare 
de orice. In realitate sunt de- 
parte de așa ceva. În plus, nu 
pot face nimănui rău cu bună 
ştiinţă. Pentru mine, oamenii 
sunt demni de respect. Dar îi 
urăsc pe cei care își bat joc 
de viața oamenilor, iar pe ne- 
gustorii de arme i-aş îm- 
pușca. Ultimul meu rol (din 
Désiré) m-a facut să mă gan- 
desc la lucruri serioase. De 

— i 


Actrita și cântăreaţă: 
Chynna Philips 


7 T A 


Pamela Anderson și 
cântărețul Tommy Lee 


soțul ei, 


cu cei doi 


Beatrice Dalle, cumintita, 


pildă, vreau să adopt un co- 
pil, să-îngrijesc un copil orfan 
aflat într-o situaţie disperată, 
să-i ofer tot ceea ce are ne- 
voie. Şi sper să reușesc. 
Chiar dacă deocamdată nu-i 
pot “oferi si un tată...“ 


DRĂGĂLAȘE 
ŞI PICANTE 


Are 19 ani. De curând a 
semnat un contract cu Stu- 
diourile Columbia în valoare 
de 10 milioane de dolari pen- 
tru două filme a căror pre- 
mieră va avea loc până la 
sfârșitul acestui an. Alicia Sil- 
verstone, adolescenta care 
are „senzualitatea lui B.B. și 
ochii lui Bambi“ cum o carac- 
terizează admiratorii, inter- 
pretase deja zece roluri, 
înainte de a apărea în Clue- 
less. Primul rol l-a 
obținut in The Crush, rol care 
i-a adus şi un premiu MTV. 
Același canal de televiziune a 
contribuit la succesul ei, difu- 
zând până la saturație clipul 
formației Aerosmith în care 
Alicia avea rolul principal. 
Modestă, tânăra actriță de- 
clară: „N-am făcut mare lu- 
cru. Doar că am ajuns la mo- 
mentul potrivit și am un chip 
care a plăcut producătorilor“. 

Alicia Silvestone nu este 
singura tânără abia ieșită din 
adolescență care ia locul — 
la Hollywood — vampelor 
majestuoase de altădată. 
„Drăgălașele picante“ cum au 
fost denumite sunt şi: e 
Christina Ricci 18 ani — Re- 
marcată ja 7 ani, într-un 
spectacol la școală. ea a 
fost colega cu Macaulay Cul- 
kin la cursurile de actorie de 
la Manhattan Professional 
Children School. Copilă ma- 
chiavelică în Familia Addams, 
ea a terminat de curând Gas 
Light Addition unde le are 
partenere pe Melanie Griffith 
și Demi Moore. Este o adevă- 
rată profesionistă, dar recu- 
noaste că și acum ii este frică 
de fantome; e Kirsten Dunst 
are numai 13 ani, dar a jucat 


rieteni ai ei, creatorul de modă Azzedine 
Alaia si fotograful și regizorul Jean Paul Goude 


deja în New York Stories, Ru- 
gui vanităților, si, mai ales, în 
Interviu cu un vampir. De- 
clară că nu îi este frică de ni- 
mic. Nici chiar de Tom Cru- 
ise. „Nu văd de ce aș fi inti- 
midată de el. În definitiv fa- 
cem aceeași meserie". e Kate 
Winslet — 21 de ani — a fost 
nominalizată la Oscar pentru 
rolul din Ratiune și sensibili- 
tate și este Ofelia în Hamlet 
-ul regizat de Kenneth Bra- 


nagh. S-a născut în Marea 
Britanie şi refuză să locuiască 
la Hollywood. A fost bulimică 
la 16 ani, apoi a suferit de 
anorexie. Acum visează să-și 
găsească, în sfărșit, echili- 
brul. Pentru recentul său film, 
Jude ea s-a metamorfozat 
într-o seducătoare blondă, 
demnă rivală a lui Sharon 
Stone. e Liv Tyler, 18 ani, 
care a stârnit pasiunea foto- 
grafilor la festivalul de anul 
acesta de la Cannes, este in- 
terpreta filmului lui Berto- 
lucci, Stealing Beauty, avân- 
du-i parteneri pe Jean Marais 
şi Jeremy Irons. Liv este fiica 
fostului manechin vedetă 
Bebe Buell și a membrului 
formaţiei Aerosmith, Steve 
Tyler. Este extrem de timidă 
și recent spunea: „Nu știu 
nici un băiat care să vrea să 
se indragosteasca de mine. Si 
cât mi-ar place să mă indra- 
gostesc”. 


BLESTEMUL LUI 
SUPERMAN 


La 23 aprilie, politia era 
chemată in apropiere de Los 
Angeles pentru a ridica de pe 
stradă o cersetoare care pre- 
zenta semne evidente de pa- 
ranoia. La putin după aceea 
s-a aflat că era vorba de ac- 
trita Margot Kidder, interpreta 
ziaristei Lois in atat de cu- 
noscuta serie Su an. Ea 
se afla într-o stare jalnică: 
slăbită, fără dinţi, cu privirea 
rătăcită, bâiguind cuvinte fără 
noimă. A fost internată de ur- 
genta într-un spital psihiatric. 
Actrița, după ce a terminat 
filmările la ultimul Superman 
a trecut printr-o perioadă 
neagră. În 1990, după un grav 
accident de mașină, a rămas 
paralizată. Operația la co- 
loana vertebrală și îngrijirile 
medicale aproape au rui- 
nat-o. A fost nevoită, spun 
prietenii, să-şi vândă pana si 
bicicleta si skiurile. Și-a vân- 
dut şi superba vilă din Malibu 
și s-a retras într-o casă mo- 
destă din Montana. În 1994, 
cariera ei părea că trece 


Alicia Silverstone, reprezentanta 
noului val de „drăgălașe picante“ 
de la Hollywood 


printr-un moment fast. Mar- 
got juca în mai multe seriale 
tv, doar că banii primiţi zbu- 
rau ca vântul. Pe droguri și 
alcool, spun din nou puţinii 
prieteni care i-au rămas. Cei- 
lalți — Steven Spielberg, Va- 
nessa Redgrave, Brian De 
Palma, Martin Scorsese — se 
pare că au uitat-o deja. Dis- 
perată, actrița a fost nevoită 
să facă postsincron la clipuri 
publicitare și, sporadic, a pre- 
dat cursuri de artă dramatică 
la şcoli particulare. Cla- 
chează, și sfârşitul vă este 
cunoscut. Înainte de a fugi de 
acasă, ea a lăsat un bilet: 
„Am murit“. Este ciudat ca 
Margot Kidder și Christopher 
Reeve nu sunt singurii în- 
franti dintre cei care au parti- 
cipat la aducerea pe ecran a 
aventurilor lui Superman. Ge- 
orge Reeves, interpretul lui 
„Superman“ versiune 1951, 
s-a sinucis în 1959, trăgân- 
du-si un glonţ în cap; creato- 
rii eroicului personaj, Jerry 
Siegel si Joe Shuster, și-au 
vandut drepturile de autor pe 
o sumă derizorie și au fost 
concediati de studio când au 
hotărât să-l dea în judecată; 
Pierre Spengler, producătorul 
Superman-ului din anii '80, a 
dat faliment; Richard Pryor, 
savantul genial din Superman 
WI (1983) s-a imbolnâvit de 
scleroz in plăci in 1990, 
fosta lui sotie. Jennifer, deve- 
nindu-i infirmieră. Autori si 
producători ruinati, un actor 
sinucigaș, altul paralizat, altul 
nebun, povestea acestui erou 
à l'américaine pare să fi de- 
venit un blestem ca si cand 
viata, realitatea, ar fi vrut sa 
distrugă un vis de putere și 
lorie. Si totuşi, Christopher 
eeve (ca și Superman), nu 
renunță ușor. În ciuda faptu- 
lui ca este țintuit într-un 
scaun cu rotile, el a anunțat 
că în curând va semna regia 
unui film. 


PROCESE 


e Christopher Seletti, fost 
body guard, a dat-o în jude- 
cată pe cunoscuta cântăreață 
Mariah Carey, acuzând-o de 
plagiat. El susține că în 1989 
ar fi scris versurile melodiei 
Hero (mare succes al inter- 
pretei în 1993) și că Sly 
Stone, colaboratorul lui Ca- 
rey, i-ar fi sustras manuscri- 
sul. Mariah Carey declară la 
rândul ei: „Asta este, într-un 
fel, prețul celebrității. Orice 
nebun se poate trezi peste 
noapte declarând că a com- 
pus melodiile mele. Nu m-ar 
mira ca, în curând, să apară 
vreunul care să susțină că 
le-a și interpretat în locul 
meu". 

e Actorul Maximilian 
Schell a dat în judecată Com- 
pania Wolfgang Bocksch 
Concerts din Germania, acu- 
zând-o că a întrerupt specta- 
colul cu My Fair Lady „din 
motive neîntemeiate“. El in- 
terpreta rolul profesorului 
Higgins pentru un onorariu 

50.000 dolari pe săptă- 
mână. Un tribunal din Los 
Angeles (unde a avut loc pro- 
cesul) i-a dat câștig de cauză 
lui Schell care a primit din 
partea companiei germane 
250 000 dolari, adică întreg 
onorariul, plus o sumă deloc 
modestă reprezentând „daune 
şi interese". 


L'OREAL ÎN ASIA 


Firma franceză de cosmeti- 
ce L’Oréal a anunţat, de cu- 
rând, că a ales-o pe cunos- 


Cineglob - realizat 
de Doina STĂNESCU 


Margot Kidder 
pe când juca în 
Superman 


cuta actriță chineză Gong Li 
să fie „ambasadoarea produ- 
selor noastre în Asia”. De alt- 
fel, actrița, descoperită și lan- 
sata de regizorul Zhang Yi- 
mou, se află pe primul loc în 
topul preferințelor cinefililor 
din Asia. m 


Drew Barrymore 
în timpul filmărilor la 
White Wedding, 
cel mai recent 
fiim al ei 


(Urmare din pag. 7) 


Americanii Joel si Ethan Coen au 

stârnit doar aprecieri. Far (v. și nr. 
5/96) (care le-a adus un al doilea pre- 
miu pentru regie) este compus cu o lo- 
gică impecabilă. Pornind de la un fapt 
real, doar ca pretext, căci Joel Coen 
declară „nu sunt un documentarist“, 
story-ul reconstituie istoria unui gara- 
jist căruia mergându-i prost afacerile 
tocmește doi răufăcători să-i răpească 
soția, urmând să împartă cu ei suma 
estorcată pentru răscumpărarea aces- 
teia de la socrul său milionar. Soco- 
teala de-acasă nu se potrivește cu cea 
de pe șosea. Crimele nu pot fi evitate. 
Nici tragedia. „Doar în filmele de la 
Hollywood, Răii sunt eroi“, spune Joel 
C. „Noi preferăm perdantii. Sunt mult 
mai dramatici și de altfel majoritatea 
crimelor se fac de către oameni proști 
si incapabili“. Este un punct de vedere 
ce se potriveste si filmelor lui Tarantino 
şi, desigur, realităţii însăși. Violenţa din 
Fargo rămâne astfel sub acuza ridicolu- 
lui. Politista-serif are o înfățișare de 
toantă şi o teribilă poftă de mâncare, 
căci e însărcinată în șapte luni. Inteli- 
genta nu-i lipsește însă si ea este cea 
care, în ciuda aerului ei nătâng, des- 
curcă itele, mărturisind în final: „Un lu- 
cru nu înțeleg, când viata e un miracol, 
de ce se ucid oamenii pentru niște 
bani?“ Chiar, de ce? 
_Localitatea numită Fargo se află în 
statul Minnesota, în a cărui capitală, 
Minneapolis, s-au născut frații Coen. 
Filmările au avut loc în plină iarnă în 
statul Dakota, pentru că în mod excep- 
tional în Minnesota iarna fusese prea 
blândă. Albul zăpezii ușor irizat în al- 
bastru ce inundă ecranul sugerează un 
peisaj hibernal cu aspect de stepă ru- 
sească. Tot așa cum politista creată de 
Frances McDormand (soţia lui Joel 
Coen) părea o colhoznică. L-am între- 
bat pe regizor dacă această ambianta si 
portretul politistei au fost determinate 
de admiratia sa pentru filmele lui Kon- 
cealovski sau Mihalkov sau ei înșiși, 
frații Coen, au o descendență rusă? 
Joel a răspuns: „Bunicul nostru din 
partea mamei a fost rus. A emigrat în 
America și s-a stabilit la Minneapolis. 
Adesea îl auzeam spunând «Parcă am fi 
la Gorki town». Noi 


32 


„Cinematograful 
-în totalitatea sa - reprezintă 


avangarda“ 


de mici am dorit să plecăm de acolo... 
Acum am revenit doar în ficțiune“. 

În orașul natal — Kansas City din anii 
*30 în epoca jazz-ului si a gangsterilor 
— a revenit si Robert Altman. El isi 
ecranizeaza propriile amintiri de cand 
avea 15 ani, trecute desigur prin expe- 
rienta sa regizorala de peste o jumatate 
de secol. 

O tânără telegrafistă, al cărei model 


feminin era Jean Harlow, răpește în aju- 
nul alegerilor locale pe soția unui poli- 
tician pentru a obține în schimbul ei 
eliberarea iubitului sechestrat de bossul 
gangsterilor din oraş: Intriga polițistă 
devine însă un fundal pentru digresiu- 
nile muzicale care au făcut faima Hey 
Hey Club-ului acolo unde, ne spune Al- 
tman „s-a născut swingul și unde tână- 
rul Charlie Parker asculta vrăjit impro- 
vizaţiile saxofonistilor Coleman Hawkis 
și Lester Young.„Kansas City este în fil- 
mografia lui Altman ceea ce Cotton 
Club este în cea a lui Coppola. Prefe- 
rința mea înclină însă către filmul lui 
Altman pentru că reușește să rețină cu 
o privire inocentă acea lume coruptă 
politic și dominată financiar „de către 
gangsteri din anii marii recesiuni eco- 
nomice. „Privirea mea romantică asupra 
acelor ani de depresie se datorează vâr- 
stei mele de atunci. Mi-au trebuit multi 
ani ca să ajung cinic cum sunt acum. 


Personajele mele au un corespondent 
în realitate. Am încredințat rolul gan- 
gsterului care isi tinea banii în taba- 
chera de aur, celui mai bun prieten al 
meu: Harry Belafonte. El și-a dorit atât 
de mult rolul, încât a sfârșit prin a-și 
rescrie singur dialogul. Acţiunea nu 
evoluează atât prin intrigă,cât prin im- 
provizatiile (aparente) ale dialogului 
dintre două personaje, menite să imite 


acele „cutting contents“ dintre muzicie- 
nii de jazz. Dădaca mea era negresa si 
de când eram copil îmi punea să ascult 
„Solitude“ de Duke Ellington...“ În final 
regizorul ne propune o lovitură de tea- 
tru ca în „Discipolul diavolului“. Rapor- 
tul dintre gangsterita improvizată (Jen- 
nifer Jason Leigh) și victima ei (Mi- 
randa Richardson) se inversează spec- 
taculos. Remarcabilă este și interpreta- 
rea celor două actrițe. 

De la religia jazzului la religie pur si 
simplu. 

Danezul Lars von Trier — unanim 


$ În ritm de rap (Trainspotting de Danny Boyle) 


aclamat ca descendent spiritual al lui 
Carl Dreyer — s-a convertit la catoli- 
cism cu câţiva ani în urmă după ce fu- 
sese crescut ateu în familia sa comu- 
nistă. Miracolele par să facă parte din 
imaginarul cineastului. Ele se exprimă 
acum în personajul unei tinere inocente 
pentru care fervoarea religioasă şi fer- 
voarea. erotică se întrepătrund. Cu- 
prinsă de o dragoste exaltată pentru un 


de Joel Coen 


a Minnesota 1987: o crimă adevărată 
(Frances McDormand, 
Steve Buscemi și Peter Stormare) 


străin, tânăra se căsătorește impotriva 
voinţei comunității calvine din care fă- 
cea parte și pentru care căsătoria era 
deja „Un prim pas spre păcat“. În urma 
unui accident,sotul rămâne paralizat. 
Din dragoste pentru soția sa el o în- 
deamnă să se iubească cu alți bărbaţi și 
să-i povestească trăirile ei ca si cum ar 
mai putea fi ei impreună. Tânăra e în- 
credintata că sacrificiul ei îi va salva 
soțul. Agresată feroce de niște mari- 
nari, ea va muri în timp ce soțul se va 
însănătoși. Construit într-o formulă na- 
rativă riguroasă (șapte capitole dis- 
tincte), filmul face un studiu al pasiunii 
și al hazardului în care răceala privirii 
autorului e balansată de trepidatia pa- 
sională a eroinei (Emily Watson a fost 
cea mai serioasă contracandidată la 
premiul de interpretare feminină). „A 
venit la casting nefardata si în picioa- 
rele goale. Am știut imediat că ea va 
merge până la capăt“, a spus Trier 
într-un interviu televizat la Canal + căci 
regizorul a absentat de pe Croazetă: 
„Eram prea angoasat ca să pot veni. In- 
diferent de ce film va câștiga pentru 
mine alegerea lui Coppola, pe care-l 
admir enorm, va fi O.K.“ a declarat ci- 
neastul chiar înainte de debutul festiva- 
tului. Într-adevăr tru Lars von Trier 
alegerea a fost O.K. 

Pe un ecran acaparat în special de 
tensiunile cotidianului, el a adus într-o 
estetică clasicizantă, unda voluptatii ro- 
mantice și al credințelor mistico ero- 
tice. Detectăm ecoul lui Dreyer — su- 
bliniat și de vocile celeste cu care dia- 
loga eroina sa asemenea loanei D'Arc, 
ca și ecoul lui Bunuel în finalul inocen- 
fei violate. Avangarda, dar și ariergarda. 


A. D. 


MAT OGRAT Ic. 
ARA NOASTRA 


chine CINE ASTILOR 


N ROMANIA 
SI PRIMAR CAPITALEI 


| AU DEZVELIT ACEASTA 


DIN TA 


PLACA MEMORIALA if 
LA CENTENARUI A 
CINEMATOGRAFUL, 7 
RUMANESC f 


Calea Victoriei nr. 46 


we 1896 


1996 Eiaa 


ees nostru a fost sărbătorit 
cu fastul cuvenit de Uniunea Cineaști- 
lor. Cu prilejul Galei omagiale au fost 
evocati cu emoție pionierii și s-au acor- 
dat numeroase distincţii: Premii Opera 
Oromia, Medalii jubiliare și Diplome de 
merit. 

@ Pe clădirea din Calea Victoriei nr. 
46 — locul unde la 27 mai 1896 s-a ți- 
nut prima proiecţie cinematografică din 
România — a fost inaugurată o placă 
memorială. 

e La Academia Română a avut loco 
casting jubiliară publică. 
e La sediul Uniunii Cineaștilor a fost 
organizată Expoziţia de carte patronată 
de Asociaţia Criticilor. Au fost ex ues 
lucrări despre film ale unor auto 
mâni și traduceri ale unor volume Ae 
rute in străinătate. In acest cadru s-a 
lansat 1234 cineaști români de Cristina 
Corciovescu și Bujor Râpeanu, un 
foarte așteptat și util ghid bio-filmogra- 
fic consacrat oamenilor de cinema din 
România. De asemenea s-au relansat 
alte două cărți apărute în ultimele luni, 
Istoria secretă a filmului românesc de 


Viorel Domenico și Interviuri uitate de 
Eva Sirbu. 


S-au născut 


E) _oc-nor ES 


100 de ani de cinema în România 


e În același cadru s-a acordat Pre- 
miul Asociaţiei Criticilor: George Littera 
a fost recompensat pentru întreaga sa 
activitate de publicist și pentru cea de 

profesor cu un rol covârșitor în forma- 
rea unor critici. 


@ În incinta Studioului Animafilm s-a 
deschis o expoziţie de desene, fotogra- 


fii și păpuși ia sutele de filme realizate 
de-a lungul anilor de animatorii noștri 
precum și premii şi diplome câștigate 


de aceștia în festivalurile internaționale 
şi naţionale. 

Au fost tot atâtea prilejuri de sărbă- 
toare și mândrie pentru profesioniștii 
filmului și pentru cinefili. Am regretat 
mai mult ca oricând disensiunile și fric- 
țiunile dintre iunea Cineaștilor și 
Uniunea Autorilor de Film, ceea ce a 
avut drept consecință absența din Pal- 
maresul Centenarului a unor cineaști 
importanți și reflectarea incompletă a 
evoluției cinematografului românesc. a 


e Trei dintre ret Premiului Opera Omnia: Paul Călinescu, 


Liviu Ciulei și Olga 


udorache. 


Au mai fost laureați cu același premiu: Hortensia Georgescu, 
Colea Răutu, Alexandru Întorsureanu, Olimp Vărășteanu, Dan lo- 
nescu, Lucia Anton si Constantin Crăciunescu. 


Institutul Goethe 
Un „terorist “ 
al literelor 


| een explozie in lu- 
mea literară numită dadaism, aceasta 
artă de opoziţie care a bulversat tradiţii 
i convingeri, a devenit subiectul unor 
ilme prezentate la Institutul Goethe cu 
ocazia centenarului Tristan Tzara. Tê 
nărul poet de numai 19 ani ajuns cele- 
bru peste noapte în Elveţia unde a lan- 
sat mișcarea dada, un personaj de un 
radicalism fascinant în nonconformis- 
mul său, este evocat în pelicula Cronica 
de la Zürich de Radu Igazsag si Ale- 
xandru Solomon. Românul cu reputație 
de „terorist al literelor“ s-a aflat în frun- 
tea unui val de revoltă intelectuală că- 
ruia i s-au alăturat multe nume celebre. 
Despre aceste personalități și despre 
influenţa lor asupra unor curente artis- 
tice ca Pop Art si Conceptual Art a vor- 
bit filmul german Dada-Manifest de 
Helmut Herbst. Cuvantul criticului de 
artă Radu Bogdan care a prefațat 
proiecția a intensificat interesul acestei 
retrospective cinematografice dedicate 
dadaismului. 


D'ale Bucureştilor 


> i la a li-a ediție si desfasu- 
rat sub patronajul Consiliului Municipal 
Bucuresti, Fundaţiei Culturale „D'ale 
Bucureștilor“ în colaborare cu Societa- 
tea Română de Televiziune, Carnavalul 
„Bucureștii la 1900" a inclus în tot mai 
variata si atractiva sa paleta de mani- 
festari si o “suită de proiecţii cinemato- 
grafice începând cu filme documentare 
despre avangarda românească și termi- 
nând cu peliculele de divertisment ale 
cuplului Stroe și Vasilache. 
Animatori devotați, popularii actori 
Diana Lupescu și Mircea Diaconu. 


e 1 iunie: 


— Marilyn Monroe 
(Norma Jean Baker — 
1926) Los Angeles, Cali- 
fornia 

— Morgan Freeman — 
(1937) Memphis, Tennes- 
see 


e 2 iunie: 


— Hedda Hopper (Elda 
Furry — 1890) Holliday- 
sburg, Pennsylvania 

— Johnny Weissmuller 
— (1904) Windberg, Pen- 
nsylvania 

— Barry Levinson — 
(1932) Baltimore, Mar- 
yland 

— Sally Kellerman — 
(1937) Long Beach, Cali- 
fornia 


e 3 iunie: 
— Paulette Goddard 
(Pauline Marion Levy — 
, Great Neck, New 


— Tony Curtis (Bernard 


Schwartz — 1925) New 
York, New York 


e 4 iunie: 

— Rosalind Russell — 
(1911) Waterbury, Con- 
necticut 

— John Drew Bar- 
rymore — (1932) Beverly 
Hills, California 


e 5 iunie: 

— William Boyd — 
(1998) Cambridge, Ohio 

— Tony Richardson — 
(1928) Shipley, Marea Bri- 
tanie 


7 iunie 


— Jessica Tandy — 
(1909) Londra, Marea Bri- 
tanie 

— Tom Jones (Thomas 
Jones Woodward — 1940) 
Pontypridd, Marea Brita- 
nie 

— Liam Neeson — 
(1952) Ballymena, Irlanda 
de Nord 

— Prince (Prince Ro- 
gers Nelson — 1958) Min- 
neapolis, Minnesota 


e 8 iunie: 

— Robert Preston (Ro- 
bert Preston Meservey — 
1918) Newton Highlands, 
Massachusetts 

— Nancy Sinatra — 
(1940) Jersey City, New 
Jersey 
— Johnny Depp (John 
Christopher Depp Jr. — 
1963), Owersboro, Ken- 
tucky 


e 9 iunie: 

— Cole Porter — (1892) 
Peru, Indiana 

— Michael J. Fox — 
(1961) Edmonton, Canada 


e 10 iunie: 
— Hattie McDaniel — 
(1895) Wichita, Kansas 
— Judy Garland (Fran- 
ces Ethel Gumm — 1922) 
Grand Rapids, Minnesota 


— Linda Evangelista — . 


(1965) St. Catharines, Ca- 
nada 


e 11 iunie: 

— Gene Wilder (Jerome 
Silberman — 1943) Mil- 
waukee, Wisconsin 


— Chad Everett (Ray- 
mond Lee Cramton — 
1937) South Bend, Indiana 


e 12 iunie: 
— Irwin Allen — (1916) 
New York, New York 


e 13 iunie: 
— Ashley Olsen — 
(1884) Los Angeles, Cali- 


„ fornia 


je 15 iunie: 


— Harry Langdon — 
(1884) Council Bluffs y 
Jim Beluschi — (1994) 
Chicago, Illinois Helen 
Hunt — (1963) Los Ange- 
les, California 


e 16 iunie: - 
— Stan Laurel — (Art- 
hur Stanley Jefferson — 


1890) Ulverston, Marea~ 


Britanie 
— Eric Segal — (1937) 
New York, New York 


e 17 iunie: 


— Dean Martin (Dino 
Crocetti — 1917) Steuben- 
ville, Ohio 


e 18 iunie: 

— Jeanette MacDonald 
— (1906) Philadelphia, 
Pennsyilvania 

— Paul McCartney (Ja- 
mes Paul McCartney — 
1942) Liverpool, Marea 
Britanie 

— Isabela Rossellini — 
(1952) Roma, Italia. 

e 19 iunie: 

— Charles Coburn — 
(1865) Savannah, Georgia 


— Louis Jourdan (Louis 
Gendre — 1920) Marsilia, 
Franța 

— Pier Angeli — (Anna 


Maria Pierangeli — 1932) | 


Cagliari, Italia 

— Gena Rowlands — 
(1936) Cambria, Wiscon- 
sin 


e 20 iunie: 


— Errol Flynn (1909) 
Tasmania, Australia 

— Olympia Dukakis — 
(1931) Lowell, Massachu- 
setts 

Martin Landau — 

(1934) New York, New 
York 

— Tina Sinatra — (1948) 
Los Angeles, California 

— Lionel Richie — 
(1949) Tuskegee, Alabama 

— Nicole Kidman — 
(1967) Hawai 


e 21 iunie: 

— Jane Russell — 
(1921) Bemidji, Minnesota 

— Judy Hollyday ( Ju- 
dith Tuvim — 1922) New 
York, New York 

— Maureen Stapleton — 
(1933), Troy, New York 

— Juliette Lewis — 
paza Los Angeles, Cali- 
ornia 


e 22 iunie: 

— Billy Wilder (Sa- 
muel Wilder — 1906) 
Viena, Austria 

— Kris Kristofferson — 
(1937) Brownsville, Texas 

— Klaus Maria Branda- 
uer — (1944) Altaussee, 
Austria 


~son. (1966), 


— Meryl Streep (Mary 
Louise Streep — 1949) 
Summit, New Jersey 


e 23 iunie: 
— Bob Fosse — (1927) 
Chicago, Illinois 


e 24 iunie: 

— Peter Weller — 
(1947) Stevensen Point, 
Wisconsin 


e 25 iunie: 


— George Orwell (Eric 
Arthur Blair — 1903) Moti- 
hari, India 

— Sidney Lumet — 
(1924) Philadelphia, Pen- 
nsylvania 


e 28 iunie: 
— Mel Brooks (Melvin 
Kaminsky — 1928) Bro- 
oklyn, New York 


— John Cusack — 
1966) Chicago, Illinois 

— Mary Stuart Master- 
New York, 
New York 


e 29 iunie: 

— Nelson Eddy — 
(1901) Providence, Rhode 
Island 

— Richard Lewis — 
(1947) New York, New 
York 


e 30 iunie: 

— Lena Horne — (1917) 
New York, New York 

— Florence Ballard — 
(1943) Detroit, Michigan 


PREMIERELE AMERICANE ALE LUNII 


AN AMERICAN ORIGINAL 


LUCKY STRIKE 


MADE IN U.S.A. 


CRIME LA INDIGO regia: Jon Amiel 
cu: Sigourney Weaver, Holly Hunter, Harry Connick jr. 
rulează începând din 5 iulie 


re ri cu multe momente tari, scene sălbatice care acopera prin emoție „strigătul vieţii” despre care se vorbeşte la începutul filmului, iată caracteristicile acestor 
i „Doctor Helen Hudson, cercetătoare a psihologiei infractionale, e surprinsă într-un WC de un psihopat care o urmărea, şi forţată să asiste la moartea violentă a ce- 
lui ce încearcă să o salveze şi la manifestările dezechilibrate ale violatorului mascat. Din acest moment somnul nu-i mai este terapie, căutând să descopere autorul aces- 
tor cumplite atrocități. Crizele din ce în ce mai numeroase de panică îi creează o imagine de persoană un pic cam sărită, mai ales atunci când îşi ia ca om de serviciu 
4 — xual. Va rămâne însă cu perseverență o cercetătoare a fiecărui detaliu al crimelor înregistrate pe calculator, fiind convinsă că are de-a face un un subtil ucigas 
Hi Un lucru uluitor începe să iasă în evidenţă, și anume apariţia pe ecranul computerului conectat la reţeaua internet a imaginilor reprezentând viitoarele victime 
Apariţia e de scurtă durată, astfel că poliția nu le poate determina identitatea pentru a le asigura protecţia. Doctorul Hudson observă o perfectă asemănare cu alte crime 
celebre petrecute cu 20 de ani în urmă. Lucrurile sunt din ce in ce mai încâlcite, dar doctorul impreună cu un alt ofițer de poliţie vor descoperi criminalul actual, care nu 
făcuse altceva decât să copieze gândurile negre trimise din închisoare de un alt psihopat. 
~ Pachetele macabre, scenele tari care te întioară, crimele incredibile, comportamentele dezaxate te poartă cu gândul la un film de serie. Dacă vă fine inima, trei 
buline Lucky Strike sunt cel puţin necesare pentru a urmări cu sufletul la gură acest film dur. 4 


SERGENT BILKO regia: Jonathan Lynn 
cu: Steve Martin, Dan Aykroyd, Phil Hartman, Glenne Headly 
rulează începând din 5 iulie 


O savuroasă comedie americană. 0 poveste a unei companii de tanchişti condusă de sergentul Bilko, interpretat de Steve Martin, pe care nici un regulament din lume nu 
o poate impiedica de la deziănțuirea unei catastrofe. Chiar şi sectoarele administrative din armată intră în panică. 

0 comisie de control începe cercetarea neregulilor înfăptuite de tanchişti, care sunt plini de entuziasm dar n-au nici un pic de vocaţie de luptă. Conduşi de ser- 
gentul lor, tanchiştii vor reuşi nu numai să acopere lipsurile din gestiune, dar vor organiza chiar o demonstraţie de luptă care va ului comisia de control venită special 
pentru a „admira“ catastrofala prestație a soldaţilor. Rezultatul este peste aşteptări: sergentul Bike primeşte felicitări pentru reușita manevrelor iar rivalul său, atăt in 
profesie cât şi = dada ger Thom, va urmări de acum încolo manevrele urşilor de la Polul Nord. Pentru două buline Lucky Strike vă veţi aminti de un serial la 
modă in anii '70 în Statele Unite. 


FĂRĂ APĂRARE regia: Brian Gibson 
cu: Demi Moore, Alec Baldwin, Joseph Gordon-Levitt 
rulează începând din 12 iulie 


E genul de filme cu care Lucky Strike v-a obişnuit deja. Personajul lui Alec Baldwin seamănă destul de mult cu crudul Hannibal Lecter din „Tăcerea mieilor“, desi com 
portamentul lor din final e total antagonist. 

„_ Acţiunea pune în prim-plan sistemul justijionar din Statele Unite. Annie, o mamă care îşi creşte singură fiul, face parte dintre juraţii care trebuie să-şi dea verdic- 
tul într-un proces de crimă, al cărui principal acuzat e un personaj dubios dar foarte puternic. Profesorul” o contactează pe Annie şi o şantajează cu viaţa unicului ei fiu 
— a influența verdictul juriului. Urmărită pas cu pas, terorizată până la limita rezistenței fizice şi psihice, Annie se vede in imposibilitatea de a alege sau de a se 

ra. 

x În cele din urmă, femeia ia lucrurile aşa cum sunt, hotărându-se să se opună terorii „Profesorului“. După ce isi ascunde fiul-la un prieten din America Latină, se 
întoarce la proces încercând să acţioneze împotriva infractorului, 

„Profesorul” incepe treptat să o admire şi chiar să spere că o va cuceri. Spaima pe care i-o insultă odiosul personaj, dragostea pentru fiul ei şi ostilitatea cu care 
webuie să se comporte ca jurat îi dau putere lui Annie să-și folosească inteligența şi să învingă. Două buline Lucky Strike vă vor da şi dvs. puterea de a urmări până la 
stâmit tensiunea destul de modestă a acestui thriller psihologic. 


12 MAIMUTE regia: Terry Gilliam 
cu: Bruce Willis, Madeleine Stowe, Brad Pitt 
rulează începând din 19 iulie 


După o tăcere de cinci ani, câştigătorul premiului Oscar 1991 cu „Regele Pescar”, Terry Gilliam, revine pe ecrane cu un nou capăt de acuzare adus stâmitului de mileniu. 
Pretextul acestui film este o călătorie în trecut pe care un locuitor al Terrei secolului XXI, Cole, o face in speranța de a descoperi originea unui virus care măcina omeni- 
rea. 

Coşmarul pe care credea că tocmai l-a lăsat în urmă continuă într-un an 1996, in care jocurile de culise, interesele obscure şi degringolada dusă până la demenţă 
macină şi mai mult ultimele resurse de umanitate ale indivizilor. Ca aliat în cursa pentru salvarea viitorului o va avea pe doctorija psihiatru Kathryn Railly. Într-o distribu- 
ție prestigioasă, dar într-un rol negativ, îl vom urmări pe Brad Pitt, în rolul psihopatului Jeffrey Goinea. 

Filmul se înscrie în seria SF-urilor reușite din punctul de vedere al efectelor speciale, criticii autentici de film considerându-l un succes de public. Merită, zicem 
noi, două buline Lucky Strike doar pentru realizarea cinematografică. 


TEROARE ÎN regia: John Myers 
BEVERLY HILLS cu; Frank Stallone, Behrouzz Vassoughi, Cameron Mitchell 
rulează începând din 19 iulie 


Un erou al forţelor maritime americane, Hack Stone, acum proprietarul unu club de karate, împreună cu Abdul, au luptat în trecut sub steagul aceleiaşi armate. Dar prie- 
tenia lor a luat sfârşit în momentul în care familia lui Abdu/ a fost ucisă iar bănuiala lui a căzut pe nedrept asupra lui Hack, începând să-l urmărească pentru a se răz- 
buna. 

Întâmplarea face ca cei doi să se înfrunte dramatic cu ocazia unei acţiuni in care se implică Abdul. E vorba despre răpirea fiicei preşedintelui american pentru a 
tona Israelul să elibereze 55 de prizonieri politici. Hack primeşte misiunea de a-l anihila pe Abdul şi pe oamenii săi. Într-o spectaculoasă luptă finală, Mack îşi indepli- 
neste această grea şi periculoasă datorie. Violenţa și duritatea luptelor din film necesită cel puţin trei buline Lucky Strike pentru întărirea nervilor. 


SPY HARD regia: Rick Friedberg = 
cu; Leslie Nielsen, Nicollette Sheridan, Charles Durning 
rulează începând din 26 iulie 


După o carieră distinsă în Serviciul Secret American, Steele s-a retras pe o insulă tropicală. Dar cana aiabolicul general Rancor ameninţă că va cuceri lumea cu satelitul 
său secret, elita Pentagon-ului îl convoacă pe agentul WD-40, el fiind singurul în măsură să-l poată opri pe maniac. Cei doi s-au mai întâlnit în trecut. Ultima lor confrun- 
tare de acum 15 ani, l-a lăsat pe Rancor fără ambele mâini în urma unei explozii, iar pe Steele neconsolat, iubita lui pierind fără urmă. 

Rancor îi ţine ostateci pe fiica Victoriei şi pe profesorul Ukrnsky, cel care cunoaște mecanismul de funcţionare şi codurile satelitului. 

Când Steele pomeşte pe urma răutăcătorului, în ajutor îi sar enigmaticul, dar eficientul Kabu/ şi agenta 3,14, frumoasa fiică a profesorului Vkrinsky. Cele mai 
neaşteptate şi ingenioase capcane îl amenință din acest moment pe Rancor. ` . 

Ca într-un film de gen, nici un clișeu nu este uitat, nici un gag nu este omis pentru a-i da culoare şi emoție. Spy Hard parodiază serviciile şi agenţii secreţi, pu- 
blicul cunoscător al genului fiind încântat să revadă scene din filme precum Cliffhanger, Singur acasă, Cursă Infernală. Pulp Fiction sau Sister Act. Merită trei buline Lucky 
Strike doar pentru aceste clipe plăcute. 


informaţii furnizate de Romaniafilm RA. Pagină sponsorizată de LUCKY STRIKE 


CINE INTEGRAMA 


jm 


Gangster-stories... 


(Urmare din pag. 21) 


loacele agresiunii, conform lectiei anti- 


cilor de purgare a răului: incriminând și: 


nu speculând atrocitățile. Într-o ma- 
nieră reflexivă sau într-un stil provoca- 
tor. 

A Perfect World (1993, regia Clint 
Eastwood, cu Kevin Costner, Laura 
Dern și Clint Eastwood) își anunţă to- 
nul sarcastic din titlu, construit mate- 
matic din două planuri, două traiectorii 
paralele: pe de o parte evadatul și puș- 
tiul luat ostatec schimbând mașinile, pe 
de altă parte polițistul și criminalista ur- 
mărindu-i cu un autobuz prezidențial. 
Două tandemuri evoluând maiestuos 
chiar pe drumurile secundare (priete- 
nia, paternalismul, culpabilitatea, visul), 
filmul dovedindu-se a fi un lung 
flash-back, în prolog și epilog continu- 
îndu-se au ralenti secvența inițială, ca 
într-o baladă de fugar backroad, delinc- 
ventul îi explică micului său companion 
că de fapt ei călătoresc cu o mașină a 
timpului; copilul iniţiat în universul dur 
al maturilor devine un alter ego inocent 
căruia protagonistul îi lasă moștenire 
aspirația sa spre un Eldorado paternal 
(vezi ilustrata din Alaska unde-și dorise 
toată viata să ajungă). 

Fiindcă au avut o copilărie nefericita, 
amanţii malefici ai generaţiei de tineri 
ce nu se sfiesc să se declare N i 
asasini (1994) pornesc într-o aventu 
teribilă. Prilej pentru Oliver Stone, care 
a preluat scenariul lui Quentin Taran- 
tino, să reinventeze cinematograful ha- 
lucinogen, scontând pe un nou tip de 
catharsis. Regizorul meditează asupra 
dublei iresponsabilitati: a cuplului de 
mass-murders (Woody Harrelson-Ju- 
liette Lewis) si a realizatorului de televi- 
ziune (Robert Downey Jr.) specializat 
in reality-show-uri prin care oferă cri- 
minalilor exact ceea ce ei isi doresc cel 
mai mult: celebritatea! Datorita ironiei 


pe cât de subtilă pe atât de viguroasă 
ce dinamizează macabrul situaţiei, se 
obține într-adevăr exorcizarea răului in- 
terior ce-i bântuie pe descreieratii crimi- 
nali, care într-o secvență „vizionară“ 
poartă tricouri gemene pe care scrie: 
DEM şi ON. 

Este evidentă înrudirea cu eroii mai 
tânărului Gregg Araki: doi îndrăgostiți 


Echipa 


(James Duwall și Rose McGowan) care 
se e viper și — de nevoie — ajung 
să ucidă, călătorind până la metaforicul 
capăt al nopții, conduși într-o spirală, 
deopotrivă a plăcerii și a pericolului: 
The Doom Generation (1995). 


redacțională 


Director — Redactor șef 
Adina Darian 


Redactor șef adjunct: Dana Duma. Secretar general de redacţie: 
loana Statie. Publicist comentator: lrina Coroiu, Rolland Man. 
Sef de rubrică: Doina Stănescu. Fotoreporter: Victor Stroe. 
Manager Difuzare: Adrian Constantinescu. 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1 
Bucuresti, 21 iulie 1992, inmatriculata la Oficiul Registrului Comerţului cu 
nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 — 1200 


Redacţia: Piaţa Presei Libere nr. 1 București, tel. 222.33.32 


es [EI 


. _ Abonamentele din țară se 


pot face prin Oficiile 

de RODIPET ag es 4070: 3 luni — 
600. Cititorii străinătate se 

telex 11995, 11034; Fax.222 64 07; 


33—57, 
Presei Libere nr. 1, sector 1, 


Presă 
— 7 800; 
ODIPET S.A. 
Telefon: 222 41 26; 


900; 6 luni : 


pot abona prin 


Bucuresti : 


de Dan Popa 


Călătorii sentimentale 


(Urmare din pag. 27) 


Sfârșitul lui Orson a fost mai degrabă 
patetic decât tragic. A părăsit Hollywo- 
odul, cutreierând întreaga lume în cău- 
tarea banilor pentru finanţarea filmelor 
sale. (l-au trebuit trei ani, din 1949 
până în 1952, pentru a termina Othel- 
lo.) El începuse să semene cu escrocul 
internaţional pe care îl interpretase în 
DI. Arkadin (1955) — unul dintre puti- 
nele filme pe care a reușit să le reali- 
zeze, dar cu mari dificultăți, și care a 
ieșit pe ecrane doar după ce au fost 
operate tăic :uri drastice pentru a-l face 
mai „comercial“. 

Jucând în filmele proaste făcute de 
alții pentru a putea strânge bani pentru 
proprii'e proiecte, care cădeau pe rand, 
Welles a devenit mai conştient de latura 
întunecată a talentului său. S-ar putea 
să nu se fi refăcut niciodată după ce a 
jucat obezul „geniu al răului“ în filmul 
său Stigmatul răului (1958). Si totuși, în 
ultimii ani apărea ca un vioi vrăjitor bă- 
tran care mai putea crea exceptio- 
nale numere de magie. A dat viaţă unei 
legende ca „Mr. Clay“ în filmul său in- 
spirat de scrierile lui Isak Dinesen — 
Poveste nemuritoare (1968). Ne-a con- 
vins că-i poate tine prizonieri pe zeii 
antici într-o casă bântuită în Malpertuis 
(1972), un film horror cult, regizat de 
Harry Kumel. 

Însă Welles nu a mai putut niciodată 
să prindă o imagine atât de frumoasă 
ca cea a Ritei, și nici să se apropie mai 
mult de un sentiment autentic pentru o 
altă persoană. A murit în 1985 și criticii 
încă nu s-au pus de acord asupra ope- 
rei sale. Este vorba fie de o redefinire 
totală a ceea ce ar putea fi cinemato- 
gratul, fie de cel mai fantastic număr de 
parr cinematografic realizat vreo- 

tă. 


35 


BANCOREX BANCOREX 


BANCA ROMÂNĂ DE COMERȚ EXTERIOR SA ROMANIAN BANK FOR FOREIGN TRADE 


O bancă dinamică 
peatru 
parteneri dinamici! 


BANCOREX, înființată în 1968, este în 
prezent o bancă comercială cu caracter uni- 


versal, cu experiență în efectuarea ope- 
rafiilor de comerţ exterior | 


v BANCOREX este cea mai bine capitalizată 
bancă românească, cu participări de capital la 
bănci mixte din: Paris, Londra, Milano,: 
Frankfurt/Main, Cairo 


vy BANCOREX dispune de o rețea externă de 
bănci corespondente în 150 de țări. 


y BANCOREX a dezvoltat într-o scurtă pe- 
rioadă de timp, o rețea internă de sucursale, 
situate în peste 20 de oraşe din țară precum 
şi 4 sucursale în Bucureşti 


BANCOREX este o prezenţă activă în cadrul 
comunităţii financiar-bancare internaţionale: 
membru direct al Camerei de Comerţ Inter- 
naţională de la Paris, membru SWIFT din sep- 
tembrie 1992, membru al VISA INTERNA- 
TIONAL 


BANCOREX 


Sediul central: 

Calea Victoriei 22- a 

70012 BUCURESTI - ROMANIA 

Tel.: (+40) 1-61 b 90. (+40) 1-614 73 78 
Fax: (+40) 1-614 15 98 

Telex: 11235