Revista Cinema/1990 — 1998/5-Noul_Cinema-_anul-V-nr-1-1994

Luke Perry 


REVISTA A CINEFILILOR DE TOATE VARSTELE 
Nr. 1/1994 (370) 


ee | J Ee A: «Ft 


ANUL V 


Premiul revistei 


„NOUL CINEMA“ 


acordat regizorului Jean Georgescu 


n preajma centenarului celei de-a şaptea arte re- 

A vista’ noastră a instituit un Premiu anual, atribuit 
personalităţilor care au contribuit la progresul ci- 
nematografului românesc. Am acordat premiul pe 

1994 (în valoare de 100 000 lei) maestrului Jean 
Georgescu al cărui film Noaptea furtunoasă a împlinit 

anul trecut o jumătate de secol. Este un modest omagiu dedicat unui 
temerar deschizător de drumuri, unui cineast pe care vitregia vre- 
murilor l-a împiedicat să-şi continue opera aşa cum ar fi dorit. Fil- 
mele sale merită să se afle într-o video-cinematecă a peliculelor ne- 
muritoare. Nu există, însă, nici o casetă cu titlurile de referinţă ale” 
regizorului. Amintim cu această ocazie că mulți cititori ai revistei 
noastre şi-au méanifestat dorinţa să revadă pe video opera lui Jean 
Georgescu. 


2 Diana Lupescu si lon Caramitru pe cand 
„liceenii“ n-aveau rivali în... Beverly Hills 


„DAŢI 


FILMULUI ROMÂNESC 
O ŞANSĂ!“ 


tarea și destinul filmului 
românesc îi preocupă se- 
rios pe mulţi dintre cores- 
pondentii nostri. Pe unii în 
mod patimas, obsesiv, ex- 
clusivist — cum am vazut 
— pe alţii cu gravitate, cu duiosie sau 
cu melancolie. Este, acesta din urma, si 
cazul DANIELEI MAXIM din Vaslui (19 
ani): „Ceea ce mă doare in mod deose- 
bit este filmul românesc și «problema» 
filmului românesc“. Corespondenta 
mărturisește că îi pretuieste atât de 
mult pe actorii noștri, încât poate să 
facă o disociere între interpret si rol, ' 
care, pentru ea, are o importanţă se- 
cundară: „Era o perioadă când mup 
tam, marți seara, piesa de teatru sapta- 
manala, aga cum era ea: «ideologică», 
«patriotică» sau «educativă». Așteptam 
aceste seri de marti pentru că fiecare 
imi prilejuia întâlnirea cu actorii noștri. 


‘În acel moment, nu mai conta rolul pe 


care-l interpretau, cât mai ales faptul 
că-i ştiam cei mai frumoși şi mai talen- 
taţi. Nu fac această afirmaţie decât din 
cel mai pur simţ obiectiv; imi dau 
seama de câte o gafă tăcută in interpre- 
tare, câteodată mă izbește puternic fal- 
sitatea unei situaţii, dar le depășesc cu 
gândul că in multe filme străine am vă- 
zut asemenea situaţii false, e un tribut 
plătit tentatiei de a fi bine plătit, bine 
cotat, bine văzut“. Mă rog, tributul e tri- 
but, indiferent de ce și cui îl plătești, iar 
falsitatea nu-l scuză. Privind marile 
filme străine, D.M. are nostalgia marilor 
filme românești. Văzând Forsyte Saga, 
D.M. se gândeşte la ecranizarea unor 
opere ale Hortensiei Papadat-Bengescu 
(„am un adevărat cult pentru această 
prolifică scriitoare“). Love Story o duce 
cu gândul la scrierile lui lonel Teodo- 
reanu: „Bal mascat”, „La Medeleni“, 


franceze și găsesc în ele mai multă pro- 


„Lorelei“. Ea consideră că Rebreanu, 
Camil Petrescu, Sadoveanu, Preda ar 
putea prilejui ecranizări comparabile cu 
acelea după Tolstoi, Dostoievski, Zola, 
Maupassant, Kafka sau Proust. Crede 
în talentul deosebit al unor actori ca 
Stefan lordache, Victor Rebengiuc, 
Adrian Pintea, Claudiu Bleont, Alexan- 
dru Repan, Mircea Diaconu, Gheorghe 
Dinica, Razvan Vasilescu, Maia Mor- 
genstern („pentru care am văzut BA- 
LANTA de trei ori iar PATUL CONJU- 
GAL de doua ori“), Valeria Seciu, Maria 
Ploae şi alţii. Drept care ne roagă: 
„Spuneţi ceva, orice despre actorii 
nostri. Nu acoperiți și paginile pe care 
altădată le daruiati lor“. in final, o che- 
mare patetică: „Daţi filmului românesc 
© șansă! Toţi cei care sunteți implicaţi 
în «industria» filmului românesc, vă im- 
pior, nu-l transformați intr-un cântec de 
lebădă!“ Subscriem. 


„O melancolică și o sentimentală rar 
întâlnită“, ca și Nicoleta Tancău, din 
scrisoarea căreia am reprodus frag- 
mente într-un număr mai vechi, se de- 
clară ILEANA ȘTEFĂNESCU din Bucu- 
rești. A avut și ea visuri asemănătoare: - 
să devină vedetă la Hollywood, să ia 
premiul Oscar, să apară în dicţionarul 
de actori. („Nu e nimeni oprit să vi- 
seze“). Acum, însă, nu-mi mai doresc — 
să fiu actriță (nu cred că am talentul și 
stăpânirea de sine necesare), ci mi-ar 
place să fiu scenarista, regizoare sau 
(...) critic de film“. Deocamdată se mul- 
tumeste să vada filme. A impresionat-o 
in mod deosebit CYRANO DE BERGE- 
RAC („a fost un moment de răscruce in 
viata mea“, „am facut atunci clar dis- 
tincţia între filmul de calitate și surogat, 
căci tot ce-mi plăcuse până atunci fu- 
sese surogat“). |.S. a început să caute 
altfel de filme: HOWARDS END, UN- 
FORGIVEN, THE PLAYER, filmele lui 
Chaplin. „Actorul meu preferat a deve- 
nit Gérard Depardieu (...) si, alături de 
el, Isabelle Adjani, Emmanuelle Béart, 
Daniel Auteuil, Romane Bohringer, Cat- 
herine Deneuve“. Si o declaraţie de ata- 
șament faţă de filmul francez: „Am un 
mare respect pentru filmele americane 
de calitate (și, slavă Domnului, sunt 
multe) și pentru marii actori americani, 
însă ae simt mult mai apropiata de ci- 
nematografia franceză. Sufletul meu 
răspunde mult mai bine unor filme 


Din sumar: 
ianuarie 1994 


ÎN PREMIERĂ: Timpul. liber; Vulpe vânător 


Dorinţa de a se întâlni cu publicul de acasă: 
Sergiu Huzum; Petru Popescu 


DINOZAUROMANIA dinainte de Spielberg 


CINEMA 100: O nouă vârstă de aur; Un maes- 
tru al comediei 


AZI, El SUNT VEDETE: Durul Arnold, blândul 
Schwarzy; Valeria Golino| 


PE ECRANE: Asasinul, Oameni de onoare; 
The Hitman; Inimă înghețată, Poveste din Los 
Angeles 


FESTIVALURI: Valladolid — Universala durere 
de dinţi . 3 


SPOT 
CINEGLOB FILM FAX FAN CLUB 


În acest număr semnează: Mircea Alexan- 
drescu, Irina Coroiu, Adina Darian, Dana 
Duma, Rolland Man, Aura Puran, Dumitru So- 
lomon, Doina Stănescu. i 


Vă răspunde: 


Dorobanțu Mariana (Prans, Ranca Sorina 
a A Tatiana Blăgniceanu (Drobeta Tr. Seve- 
n). 


JASON (BRADFORD) PRIESTLEY. Născut ta 
28 august 1969, Vancouver, Canada. 1,74 m înălțime; 
63 kg; ochi verzi; este miop. Mama a fost balerină. 
Numele ei de scenă era Sharon Kirk. În urma unui 
accident a fost nevoită să renunțe la dans, devenind 
coregrafă. Tatăl, Lorne Priestley, farmacist, este re- 
prezentantul unei fabrici de mobilă? Jason are o 
soră, Justina, cu 18 luni mai mare. Cei doi frați au 
intrat de timpuriu în lumea spectacolului, apărând in 
diverse spoturi publicitare. Când Jason a hotărât că 
va fi actor, mama lui s-a opus categoric motivând: 
„Niciodată nu vei avea bani destui, pentru că eşti 
mare cheltuitor“. „Până de curând — mărturisește 
Jason — mama mi-a administrat veniturile, primeam 
doar ceva bani de buzunar şi pentru taxi“. Primul rol: 
la 5 ani, într-o producție canadiană, Stacey. A jucat 
multi ani fotbal și hochei, pe un teren din vecinata- 
tea casei pe care tată! său îl amenaja în timpul iernii, 
ca pe un patinoar. „Am avut o copilărie minunată. 
Locuinta noastră se afla într-unul din cele mai fru- 
moase cartiere ale Vancouver-ului, iar relaţiile cu 
sora mea erau foarte asemănătoare cu cele ale ge- 
menilor Brandon-și Brenda din Beverly Hills. Singura 
problemă a fost că familia noastră nu avea decât o 
mașină“, își amintește Jason. La școală, a fost un 
elev turbulent, iscând adevărate bătălii, ceea ce ii 
atrăgea eliminarea de la ore. După terminarea liceu- 
lui, tânărul Priestley pleacă la Los Angeles, unde ia 


lecţii de actorie cu June Whitaker. Obține un rol im- 
portant abia după un an în Teen Angel'difuzat de ca- 
nalul TV galei MICKEY Mouse Club“. Urmează 
Teen Angel Returns — in care o are parteneră pe 
Jennie Garth, interpreta lui Kelly din Beverly Hills. 
Alte roluri în: serialele Mac Gyver, Quantum Leap, 


Watchers (alături de Corey Haim), două episoade din 


21, Jump Street (ii cunoaște cu această ocazie pe Ri- 
chard Grieco şi Johnny Depp cu care se împriete- 
neste). In 1989 joacă in Sister Kate. Remarcat de fi- 
ica producătorului Aaron Spelling, Tori (interpretă şi 
ea in Beverly...), i se încredințează rolul principal în 
serialul care va cunoaște un succes de proporții în 
Statele Unite (și nu numai), 90210, Beverly Hills. 
„Ce-aș putea spune despre Brandon? E «ingrozitor» 
de pur şi de cinstit. De fapt, în Beverly Hills nu 
există o asemenea școală, vreau să spun o asemenea 
atmosferă. Dar problemele adolescenților sunt ace- 
leași, oriunde s-ar afla ei“. : 

li plac hocheiul, golful, tenisul. Nu poate suferi 
surfing-ul. pentru că nu a reușit niciodată să stea in 
picioare pe scândurica dusă de valuri. În fiecare 
seară merge la discotecă unde dansează ore întregi. 
„Spre deosebire de Brandon, — spune Jason — care 
nu dansează“. Cei mai buni prieteni ai săi sunt acto- 
rul James Ackhouse (interpretul tatălui lui Brandon) 
și Luke Perry. „Suntem ca frații. Sunt prieten si cu fi- 
inta cea mai dragă lui Luke: purcelusul său, pe nume 
Jerry Lee. Am avut şi eu un câine dar l-am pier- 
dut. N-am să mai iau niciodată altul“. În schimb, Ja- 
son şi-a cumpărat trei case: la Malibu, la Los Ange- 
les si în North Hollywood. Îi plac mașinile japoneze 
(are un Nissan) si motocicletele de mare viteză (Har- 
ley Davidson). Actori preferaţi: Al Pacino și Robert 
Duvall. Ştie că este încăpățânat („dacă mi se spune 
că ceva e alb, eu am să spun imediat că e negru“). îi 
plac farsele (unui ziarist indiscret şi insistent, i-a 
spus că este născut în Borneo și a fost înfiat. Repor- 
terul a publicat ştirea ca atare). Dacă n-ar fi fost ac- 
tor, i-ar fi plăcut să fie vagabond, hoinărind ca 
„Omuleţul“ lui Chaplin. Este mare amator de mân- 
care mexicană și chinezească. Logodit de doi ani cu 
actrița Christine Elise (parteneră si ea in Beverly 
Hilis în rolul lui Emily Valentine) a hotărât în sfărșit 
să se căsătorească, cumpărându-i Christinei un inel 
cu un diamant uriaș. 


SHANNEN DOHERTY. Născută la 12 aprilie 
1971 in Memphis. Are un frate, Sean, cu 3 ani mai 
mare. Adevăratul prenume este Shannon. 1,50 m; 45 
kg. În 1977 s-a mutat cu familia la Palos Verdes 
(aproape de Los Angeles), 


funzime, sensibilitate, autenticitate de- 
ci.“ In corespondenţă este ceva si des- 
pre filmul românesc: „În ceea ce pri- 
vește cinematografia românească, aș 
mai indemna-o (și eu) pe Nicoleta Tan- 
cău să-și revizuiască opiniile; în acest 
sens, vreau să vă spun că mie (pe mine 
— d.s.) filmul BALANȚA al lui Pintilie 
m-a șocat şi minunat în același timp, 
demonstrându-mi că la noi se pot pro- 
duce și capodopere“. in sfârşit, eterna 
chestiune a „discriminărilor“, mai cu 
seamă în ceea ce privește posterele: 
„Eu cred că acordati prea mult spațiu 
cinematografului comercial, actorilor 
de acest gen și, apoi, sunt posterele 
acelea numai cu actori americani cu 
mare succes la publicul de cartier (...) 
Mă alătur și eu nemulțumirii unei alte 
corespondente, care dorea postere și 
cu actori români. $i nu numai români, 
dar și francezi, englezi, italieni (sunt o 
mulțime de actrițe franceze care arată 
foarte bine)“. I.S. nu ne cruta, desi are 
cuvinte bune despre revistă: „Nu vreau 
să spun că ar lipsi analizele minutioase, 
dimpotrivă, la dv. se găsește mereu o 
prezentare completă a oricărui testival, 
a oricărei festivități ori premiere (...) 
Sunt unele rubrici interesante sau pline 
de umor (cum ar fi „Farmecul replici- 
lor“). Însă simt că o anume tentă de 
magazin domină revista dv. Poate că, fi- 
ind cea mai veche publicație de acest 
gen, ar fi bine să se axeze mai mult pe 
formarea unei culturi cinematogratice, 
pe o cunoaştere a istoriei filmului, a cu- 
rentelor, a" implicaţiilor in alte domenii, 
a filmului ca artă sincretică“. Vechiul ca 
si Noul Cinema a făcut si face cultura 
cinematografica, dar noi am fost si sun- 
tem o revista dedicata filmului. Este 
evident ca I.S. simte pe bună dreptate 
lipsa unor cărţi de specialitate în dome- 
niul filmului. O publicaţie de 24 de pa- 
gini (şi chiar de mai multe) nu poate 
suplini această carenta neputând 
„preda“ cursuri de istoria filmului, a cu- 
rentelor etc., etc. Avem cititori multi si 
fiecare vrea altceva, unii vor informaţii, 
alții vor interviuri, alții cronici, alții arti- 
cole teoretice, iar revista, deși cea mai 
veche, sau tocmai de aceea, trebuie sa 
se ocupe de toți cititorii ei, fara 
discriminare si cu egală dragoste. Tutu- 
ror le mulțumim că sunt alături de noi, 
acum când pășim în al cincilea an de 
apariţie a revistei noastre. 


La 6 ani era Albă ca Zâpada pe scena 
gradinitei şi i s-a propus să joace 
într-un film pentru copii (produs de 
Studiourile Disney), dar părinţii au re- 
fuzat, considerând că micile staruri nu 
mai au copilărie. Shannen a cântat doi 
ani în corul bisericii şi a jucat în diverse 
tablouri religioase cu prilejul unor sar- 
bători catolice, pana ce Rosa si Tom 
Doherty s-au hotărât să-i angajeze un 
impresar şi s-o lase în „arena leilor“ din 
show biz. Primul rol l-a obținut în Se- 
cretul lui Himh. Au urmat spoturi publi- 
citare pentru firmele Pepsi, MacDo- 
nald's. La 11 ani joacă în două episoa- 
de din Father Murphy. În 1986 cu rolul 
principal din Our House — pe care-l 
deţine timp de trei ani — devine una 
dintre cele mai cunoscute tinere actrițe 
din Statele Unite. Joacă în serialele tv: 


corespondentă aprigă, 
Cristina Georgeta Andrei, 
și-a îngăduit să-l atace, 
într-unul din numerele tre- 
cute ale revistei, nici mai 
mult nici mai putin decât 
pe... Tom Cruise. („Piticania şi nulitatea 
asta de așa-zis actor, de 1,50. m, cu câ- 
teva filmuleţe de 2 lei“... etc.). Ei bine, 
gestul n-a rămas nesanctionat. In apa- 
rarea idolului au sărit numeroşi cititori. 
Salvele de răspuns s-au pornit ca din 
gurile de foc ale unui crucișător (Crui- 
setor). „C.G.A. — scrie R. MATT din 
Craiova si ea are („aproape 19 ani“) — 
nu prea știe nici ce-i ăla respect (şi 
asta o afirmă o cititoare care nu este 
tan Tom Cruise!). Dar dacă mai multe 
milioane de oameni de pe tot Globul nu 
l-ar fi apreciat, cum am mai fi ajuns să-l 
vedem și noi? E clar că nu numai o 
mână de «domnisoare extaziate» il plac. 
2 niciodată nu a ieșit fum fără foc. 
ruise este destul de talentat sau, ori- 
cum, destul de inteligent ca să știe in 
ce filme poate să joace și să fie apre- 
ciat, și este, de ce să nu recunoaștem, 
o prezenţă (destul de des pentru unele 
gusturi) agreabilă! intr-un cuvânt, Cru- 
ise ştie să-și facă BINE meseria (...) 
Așa că haideţi sa ne respectăm unii pe 
alții, să recunoaștem valorile (...) Citim 
revista ca să ne bine-dispunem, o citim 
pentru că-i frumoasă, pentru că, nu-i 
așa, inimă rea ne facem din mult prea 
multe alte motive. Haideţi să fim ceva 
mai decenti și ceva mai induigenti, și 
cu alții și cu noi înșine!“ Si cu Cristina 
Georgeta Andrei, nu-i așa? 

IOANA NEAMTU din Bucuresti (tot 
„aproape 19 ani“) consideră ca C.G.T 
„dezvoltă un fel de isterie pe care o 
consideră critică indreptatita, aruncând 

o serie de insulte in toate părțile (...) 
«Piticania și nulitatea de 1,50 m (in rea- 
litate având totuși 1,72) nu are chiar 
filme de 2 lei, având in vedere cât de 
bine e cotat în SUA și nu numai. Ca 
orice actor, insă, a avut și filme mai pu- 
țin bune, iar dacă cu un scenariu relativ 
ugurel la COCKTAIL a reușit să trans- 


Ra a E Ra REE SY 


Robert Kennedy and His Time, Girls 
Just Wanna Have Fun, Nightshift. Este 
una dintre primele interprete angajate 
pentru serialul Beverly Hills. Pe platou 
s-a purtat destul de capricios (cu Luke 
Perry se certa zilnic, acuzându-l chiar 
la un moment dat de hărțuire sexuală). 
Cea mai bună prietenă a ei este Tori 
Spelling. Are casa plină de pisici, catei, 
porumbei (cât se poate de reali). Viaţa 
sentimentală este tumultuoasă: logodită 
cu actorul Chris Foufas, rupe logodna; 
este văzută în compania lui Dean Fac- 
tor, apoi alături de Judd Nelson; la 24 
septembrie 1993 se căsătoreşte cu fiul 
lui George Hamilton, Ashley, după nu- 
mai trei săptămâni de când „il văzuse 
prima oară”. A fost implicată într-un 
scandal dintr-o discotecă „chic“ din 
Los Angeles, unde se pare că ar fi luat 


uJ 
° 
æ 
= 
a 

- 

o 
= 
3 
> 
E 

o 
u 


‘forme filmul într-un succes, meritul e 
cu atât mai mare. Actori ca Al Pacino, 
Dustin Hoffman (tot «piticanii» de altfel, 
dar mari actori) și-au dobândit consa- 
crarea la o vârstă pe care Tom Cruise o 
va atinge peste câțiva ani, iar la vârsta 
debutului: lor, Tom Cruise era deja no- 
minalizat pentru Oscar“. 


MARIA LUIZA-DRAGNEA din Bucu- 
rești (17 ani): „În primul rând, cine este 
această persoană care-și permite să vă 
ceară socoteală pentru lucrurile pe care 
dumneavoastră le publicați in revista?“ 
Fiind o cititoare care a plătit revista, 
poate să ceară şi socoteală pentru ce 
se publică, fie că are, fie că nu are 
dreptate. „În așa-zisul pamflet face 
niște afirmații total aiurea şi cred că 
asta se datorează faptului că nu este 
bine informat“. Urmează tirul de ras- 
punssT.C. are 1,72 m, e unul din staru- 
rile cele mai sigure în box-office, fil- 
mele sale aduc peste 1,6 miliarde do- 


la bătaie pe o actriță mai putin cunos- 
cută. Shannen a petrecut o noapte la 
închisoare, deciarând apoi: „Are şi pre- 
tentii dupa ce i-am facut reclamă pe 


gratis!“ 


Mâncarea preferată: spaghetti mila- 
neze, preparate mexicane și carnaciorii 
cu branza. li place să danseze. In 1993 
a fost aleasă printre cele mai frumoase 
zece femei de la Hollywood. Nu este de 
acord cu operaţiile estetice. „Fiecare 
rid apărut are o poveste a sa, dureroasa 
sau plăcută“. li dă mâna să vorbească 
frumoasei Shannen la 22 de ani! Culoa- 
rea preferată — negrul. Are o motoci- 
cletă BMW. Ca si Jason, dorește să re- 
gizeze ea însăşi un film. 


Doina STĂNESCU 


‘nici un drept să 


intea — = 
mereu prezent = 
şi în scrisofile = 


corespondentilor nostri, 
nu doar la... „Geaiul 
de la ora Ci 


Jari. A lucrat cu: Martin Scorsese, Oli- 


ver Stone, Barry Levinson, Tony Scott 
„El este visul oricărei fete: veșnic tânăr, 
sexy, chiar foarte, dar ni ată nu 
depășește măsura și nici nu devine do- 
minant (...) Paul Newman declară 'zia- 
ristilor că «Tom Cruise este singurul 
care va rămâne din generaţia sa». In- 
seamnă că ştie el ceva“. Paul Newman 
să nu știe? El care știe și ce este o CA- 
CEALMA? 


MARIA VALENTINA LACRAMUTA 
din Zimnicea (19 ani): „Mărturisesc la 
modul cel mai sincer că este un deliciu 
pentru mine lectura revistei „Cinema“ 
despre care am numai cuvinte de laudă 
considerând că are o ţinută ireprosa- 
bilă, iar pentru dv., cei ce o faceți să 
trăiască, am toată stima și considera- 
tia“. Firește, M.V.L. este „foarte revol- 
tată“, „de-a dreptul indignată“ de scri- 
soarea Cristinei Andrei: „mai bine și-ar 
scrie poveștile într-un jurnal decât să va 
mai plictisească și să ne mai plicti- 
sească. Nici măcar nu are stofa de cri- 
tic, iar pe deasupra mai folosește și un 
limbaj de mahala (...) Nu înțeleg de ce 
se leagă atât de mult de Tom Cruise 
omul. Se vede destul de clar că nu-l în- 
ghite, dar pe noi asta nu ne intere- 
sează. (...). Eu aș zice că ar trebui să 
stea și ea măcar două ore pe un platou 
de filmare, să vadă (să simtă) ce in- 
seamnă să fii actor și pe urmă să aibă 
tupeu să-şi exprime punctul de vedere“. 
„Aș dori să precizez că eu nu sunt o 
fană a lui Tom, ci o iubitoare de fru- 
mos, de artă“. Prin urmare, încă un 
apărător dezinteresat. 

In schimb, GABRIELA FILIP din Bu- 
curești declară că îl iubește „mai mult 
decât ar trebui“ pe Tom Cruise „El este 
totul pentru mine“. E ,,f.f.f. supărată“ fi- 
indcă a înțeles că aș fi de acord cu 
punctul de vedere al Cristinei Georgeta 
Andrei şi că sunt „Anti-Cruise“. Ca s-o 
linistesc, îi mărturisesc că n-am fost de 
acord cu C.G.A si nici nu sunt an- 
ti-Cruise, asa că o rog să nu mai sufere 
atât de mult. Asta nu înseamnă că dacă 
o corespondentă își exprimă o părere 
critică la adresa lui Tom, a lui Bill sau a 
lui John nu trebuie s-o public. La urma 
urmei, cum și-ar fi exprimat atâţia co- 
respondenţi laolaltă simpatia si dragos- 
tea pentru T.C. dacă n-ar fi apărut opi- 
nia iconoclastă a Cristinei Andrei? Că- 
reia Gabriela Filip dorește să-i comu- 
nice următoarele: „Dacă tot nu-ţi place 
TOM, de ce i-ai mai văzut filmele? De 
ce nu le-ai vizionat pe cele ale lui Al 
Pacino? Crezi că Al Pacino este mai 
ceva ca TOM? Te inşeli. Fiecare cu ido- 
lul său, dar nu aşa cum ai făcut tu. N-ai 
critici TU. De cenua 
fost și Al Pacino numit sex-simbol?* 

Prin urmare mai cu goluri, mai cu 
faulturi, şi de o parte şi de alta, este de- 
ocamdată 5—1 în favoarea lui'Tom 
Cruise. Probabil că bătălia încă nu s-a 
încheiat. Vor mai trage și distrugătoa- 
rele şi cruisetoarele. 


Rubrica Dialog cu cititorii 
este realizată de DUMITRU SOLOMON 


3 


ee 


. 


cu cititorii 


in premiera 


| TIMPUL 
LIBER 


? neoltit dintr-un gând pirandellian 
„viața este o butaforie tristă, de- 
oarece avem, fără să putem sti 
de ce, o tristă necesitate de a ne 
inșela continuu pe noi insine...”, 
Timpul liber captează și exprimă, 

prin destinul unui mărunt funcţionar, 
un context istoric specific, o experiență 
ce obliga în trecutul recent la o dedu- 
blare în sensul „una gândeam și alta fa- 
ceam“. : 

Regizorul-scenarist își conduce eroul 
— descins din tagma funcţionarilor cu 
cotiere portretizati ironic de Caragiale 
— într-un adevărat labirint al oglinzilor 
paralele. Acestea reflectă într-un plan 
realitatea, iar în altul expresia sa exa- 
cerbată oniric. Așadar, un oarecare Mi- 
lică Dobrescu isi petrece viata între do- 
sare prăfuite, contabilizând zonele de- 
ratizate din oraș și evadarea — image- 
rie sau vis? — într-o lume populată de 
elemente desprinse din cotidian, dar 
care capătă dimensiuni, valenţe şi sem- 
nificatii stranii. Joc periculos desigur 
pentru. eroul ce sfârșește prin a-și 
pierde minţile și e tratat ca atare, dar 
(fără ironie) si pentru cineastul care. a 
ales pentru debutul său în ficțiune zona 
incertă, difuză, dintre real şi imaginar. 
Demersul îi reușește pentru că Valeriu 
Dragusanu ni se arată a avea două cali-, 
tati esenţiale pentru un plăsmuitor de 
imagini. El are un riguros simț de ob- 
servatie de sorginte neorealistă ceea ce 
face ca diurnul — cu cozile la carne, 
pâinea purtată în plasă, casele neîncăl- 
zite, copiii mai tot timpul flămânzi — un 
diurn țintuit de ierarhii birocratice sau 
politice, generator de supunere oarbă, 


SERGIU HUZUM 


olosind pentru prima dată 
în. Romania trans-travul. si 
lumina rece, Sergiu Hu- 
zum s-a impus ca unul 
dintre cei mai dotați ope- 
ratori ai generaţiei sale. 
Când se vorbește de Duminică la ora 6 


si Reconstituirea, alături de numele re- - 


gizorului Lucian Pintilie este amintit și 
numele operatorului, care a reușit cu 
mijloace puţine să creeze o imagine de 
o forță deosebită. În același timp lu- 
crează și la studioul Al. Sahia, realizând 
imaginea unor filme precum Fabricarea 
salamului de Sibiu pentru export, Un 
Jupiter al zilelor noastre, Tăbăcarii, Ra- 
dăcini (despre sculptorul Vida Gheza), 
George Georgescu, Festivalul George 
Enescu. Lucrul aici îi permite să se afle 
în continuă mișcare, să cutreiere ţara, 
pentru că Sergiu Huzum nu poate sta 
pe loc, are nostalgia altor spații. 
Nostalgia spațiului care apropie şi 
depărtează ființele și obiectele este de 
fapt și cea care creează poezia din Me- 
tropoem (1970), primul film pe care il 
realizează după plecarea din România, 
o demonstrație a posibilităților tehnice 
şi artistice ale dispozitivului trans-trav. 
Dar și Europa e prea mică pentru acest 
globe-trotter care întotdeauna poartă 
pe umăr aparatul de filmat. Filmează în 
Vietnam, în Laos, în Thailanda, în Iran, 
în Senegal si Coasta de Fildes. Nu 


o Mioara Ifrim și Horaţiu Mălăele 


să devină convingător prin concretetea 
vieţii trăită cu bune si rele. Apoi regizo- 
rul are și capacitatea de a insufleti prin 
miraculos acel diurn. 

Drăgușanu oferă un argument drama- 
turgic credibil pentru acest balans 
dintr-un univers în altul, creditând de la 
prima secvenţă anodinul său erou cu 
un colt de suflet de poet. Prietenii lui 
Milică Dobrescu, singurii cu care el 
dialoghează, sunt porumbeii adapostiti 
în podul și turla clădirii unde el lu- 


crează. Tot prin chepengul prin care 
porumbeii își iau zborul în înaltul ceru- 
lui, îşi va face într-o bună/rea zi apariţia 
un personaj miraculos, un cerse- 
tor-măscărici, poate un nebun, poate 
un raisonneur. Personaj real și ireal to- 
todata, acesta începe prin a inspira te- 
roarea si sfârșește prin a face o invita- 
tie la vis. Vis-coșmar ca și cotidianul pe 
care regizorul îl brăzdează sonor cu su- 
ieratul strident al unei sirene a mașinii 
salvării, a pompierilor sau a dubei mili- 


ntr-un timp când este din ce in ce mai greu să găsești resurse 
financiare pentru a face film atunci când ești (incă) necunos- 
cut, a debuta la peste 30 de ani a devenit o regulă. Totuşi, în 
Franța s-a inregistrat un număr record de debuturi: 40 in 1992, © 
faţă de 26 în 1982. Ultimii cinci debutanţi sunt toți trecuţi 
de 30 de ani i doar unul dintre ei este absolvent al Universităţii de 


specialitate (IDHEC), ceila 


Merlet (32 ani), Malik Laci 
Zylkermann (37 ani), Hervé La Rouse (39), Edwin Boyley (40). 
Constatăm o situație asemănătoare cu regizorii români care au 


debutat, după decembrie 1989, 
tență: Laurenţiu Damian, Jon 


au învățat cinema din mers: Anges 
dar Hamina: (32 ani), Jean Jacques 


i ei în al patrulea deceniu de exis- 
ostin, Radu Nicoară, Nicolae Ca- 


ranfil, Radu Mihăileanu, contribuind la cunoașterea filmului roma- 
nesc în lume. Este un argument pentru a le da mai repede o nouă 


șansă. 


tiei. 

Racordarile nu sunt insa intotdeauna 
lesne de urmarit si este posibil ca spec- 
tatorul să se afie câteodată în aceeași 
situaţie cu eroul când mărturisește: „Ce 
enigmă, nu mai înţeleg nimic...” sau 
poate chiar regizorul. se identifică cu 
personajul scriitorului (evident excelent 
George Constantin) când acesta de- 
clara: „Subiectul m-a învins... Mai bine 
zis personajul sau poate cine ştie neîm- 
plinirea din mine sau din el... Cu timpul 
am început să mă simt depășit de su- 
biect...* Confesiunea scriitorului se în- 
cheie in scenariu cu: „O să radeti de 
mine dar cu acest film pe care îl fac 
acum mă simt ca un condamnat la 
moarte...“ lată tot atâtea argumente in 
favoarea luciditatii care însă nu cenzu- 
rează fabulosul. s 

Dimensiunea suprarealistă din filmul 
lui Dragusanu îmi pare înrudită mai de- 
grabă cu proza fantastică a lui Mircea 
Eliade. Un fabulos prin care cineastul 
supradimensionează revolta față de o 
anume realitate. Un debut care,fara a fi 
scutit de acel „prea plin — prea mult“ 
al primului film, ne recomandă un ci- 
neast. E 

Dragusanu a știut să găsească in Ho- 
ratiu Mălăele cea mai potrivită vioară 
pentru partitura sa vizuală. Cu o exem- 
plară concentrare actorul reduce o am- 
plă gamă de expresii la esenţial, dând 
acestui personaj atât de dificil, perma- 
nent atras de regizor în quiproquouri 
existenţiale, consistență și veridicitate. 
Ironia și auto-ironia constituie un alt 
element de coniventa între autor si in- 
terpret. ? 

De asemeni, cineastul a știut să-și ia 
ca aliaţi profesioniști de elită si, desi- 
gur, nu e puţin lucru să debutezi se- 
condat de un director de imagine cu 
experiența și talentul lui Florin Mihăi- 
lescu; ca de altfel de o întreagă pleiadă 
de actori a căror consacrare nu a stân- 
jenit demersul regizoral, fiecare dintre 
interpreţi intrând pe poarta sa în acest 
joc magic de-a uite-o, nue. (George 
Constantin, Dore! Vişan, Monica 
Ghiuta, lon Fiscuteanu). 

Cu acest prim pas in fictiunea cine- 
matografica, Valeriu Dragusanu se pla- 
seaza in compania acelor cineasti pen- 
tru care filmul e vis si arta un mister. 


Adina DARIAN 


es 


Producţie: Studioul de creație nr. 4 Ci- 
nerom, 1993. Regia și scenariul: Valeriu 
Dragusanu. „Imaginea: Florin Mihăiles- 
cu. Muzica: Anton Suteu. Decorurile: 
Valentin Călinescu. Costumele: Svet- 
lana. Mihăilescu. Cu: Horaţiu Mălăele, 
George Constantin, Dorel Vişan, lonel 
Mihăilescu, Ovidiu Ghiniță, Emilia Po- 
pescu, lon Fiscuteanu, Monica Ghiuţă, 
Mioara Ifrim. 


Dorinţa de a se întâlni cu 


pierde nici scandalul Watergate şi reali- 
zează cu acest prilej un documentar în 
șase episoade pentru televiziunea fran- 
ceză, Les Mass Media aux Etats Unis. 

O serie de filme documentare reali- 
zate în Franţa, tara în care traieste“de 
25 ani, îi completează cartea de vizită 
(Versailles, Muntele Saint-Michel, No- 
tre-Dame de Paris) filme turistice inno- 
bilate însă de imaginea inteligentă a 
operatorului român. 

Aleea negurilor — Pictorul Maurice 
Utrillo văzut de aproape (1983) repre- 
zintă pentru multi spectatori o adeva- 
rată surpriză. Situat în spaţiul dintre 
documentar și ficţiune, filmul reconsti- 
tuie viata lui Utrillo din mici fragmente, 
utilizând cu brio metoda mozaicului. 
Francoise Brion interpretează rolul unei 
tinere care pleacă pe urmele pictorului 
şi vizitează locurile în care acesta a lo- 
cuit, intervievează prieteni și critici de 
artă, răsfoieşte albume de familie. lar 
când o piesă lipsește, regizorul nu se 
sfieste să o construiască pe platou, dar 
păstrând aparențele verosimilitatii. O 
certă reușită, la care desigur a contri- 
buit și scenarista Mioara Cremene, so- 
tia şi colaboratoarea sa credincioasă. 

Sergiu Huzum s-a confruntat cu pu- 
blicul de acasă prin retrospectiva orga- 
nizată la Cinemateca Română. Are însă 
în proiect și alte filme pe care le va rea- 
liza în România. RM 


PETRU POPESCU 


` a 1 februarie Petru Po- 

pescu implineste 50 de ani 

de viata care inseamna o 

cariera prestigioasa de 

scriitor, dar si de cineast 

revelat ca atare cu ocazia 
„Momentului Petru Popescu“. 

Absolvent. àl Institutului de limbi 

străine, specialitatea literatura compa- 

rată, publică mai întâi poeme și eseuri, 


3 Irina Petrescu în Duminică la ora 6, 
Imaginea semnată de Sergiu Huzum. 
= P $ n = 


placheta de versuri „Zeul printre blocuri“ 
(1966) . revigorând  citadinismul liricii 
româneşti printr-un suflu novator, in- 
spirat de literatura anglo-americana. 
Experimentul îl continuă și în materie 
de proză, volumul „Moartea din fereas- 
tra” (1967) conținând povestiri si nuvele 
într-o gamă amplă de la exerciţii stilis- 
tice în manieră kafkiană până la confe- 
siunea seacă sau revalorificarea virtuti- 
lor literaturii istorice nationale traditio- 
nale. Notorietatea căpătată cu „Prins“ 
(1969, Premiul Uniunii Scriitorilor pen- 
tru debut, refuzat de autor) — romanul 


regia Lucian Pintilie. 


Era maximum de scen 


/ VULPE 
VANATOR 


ici eroi, nici lași“, preci- 
zeaza ştraiful publicitar al 
filmului lui Stere Gulea, 
sintagma fiind o lapidară 
” si inspirata explicatie a in- 

x tentiilor regizorale. O peli- 
cula dedicată „stării Timisoara '89" pu- 
tea să cadă ușor în capcanele triumfa- 
lismului și ale clișeelor patetice de care 
nu prea sunt scutite evocările Revolu- 
vei române. Teama de ridicol şi emfază 
l-a facut pe regizorul care a amânat cu 
aproape doi ani premiera să evite solu- 
ta reconstituirii evenimentelor, de tipul 
Crucișătorul Patiomkin, si să se con- 
centreze asupra unei povești cu oameni 
obișnuiți. Asupra unor destine marcate 
de aspiraţia libertății. 

Normalitatea personajelor contras- 
tează puternic cu anormalitatea con- 
strangatoare a lumii in care ele trăiesc. 
Este vorba despre ultimele luni dinain- 
tea căderii dictaturii, cu umilintele coti- 
diene cunoscute, materiale si morale, 
cu supravegherea strictă a intimitatii tu- 
turor și mai ales a acelora care cârtesc. 
Apartinand categoriei incomozilor, 
eroina este o profesoară care se revoltă 
impotriva scoaterii copiilor la recoltatul 


rosiilor si care, in general, „nu-și prea ` 
tine gura“. Ca şi prietenii sai dintr-o 
formaţie rock ce cântă pe texte cu alu- 
zii subversive, ea intră în vizorul secu- 
riștilor cu metode „rafinate“ de băgat 
oamenii-n sperieti. În timp ce cântăreții 
sunt anchetați și bruscati „la sediu“, tâ- 
nara carcotasa este vizitată în absență 
de „băieţii nevăzuţi“ care îi ciopartesc, 
încetul cu încetul, blana de vulpe ase- 
zată pe parchet. 

Masinaria de semănat frica a Securi- 
tatii îşi verifică, eficiența nu numai in 
eiectele acţiuni! ei asupra rebelilor, ci și 
în alterarea relaţiilor dintre personaje. 
Metafora mărului roșu locuit de vierme, 
din prima secvenţă, își găsește talmaci- 
rea în evoluția sentimentelor profesoa- 
rei față de buna ei prietenă devenită 
amanta unui securist- Suspiciunea care 


_otrăvește totul este sugerată subtil, din 


frânturi de gesturi și de reacţii cu au- 
tentică încărcătură psihologică si 
umană. 

Peliculă cu foarte bună observație 
realistă, Vulpe vânător se fereşte cu 
succes și de păcatul maniheismului: 
nici unul dintre protagoniști nu este 
supradimensionat eroic. Nici profe- 
soara, căreia încep să-i cedeze nervii la 
insistentele mesaje amenințătoare ale 
securistilor, nici doctorul, de asemenea 
scarbit de aberatiile regimului, si care, 
in zilele revolutiei nu dovedeste cine 
ştie ce curaj. In interpretarea Oanei 
Peltea, eroina spionată şi persecutată 
nu este luminoasă și iertătoare, ci 


tăioasă, cam inflexibila, uneori brutală, 
portretul oferind nuanțele credibile toc- 
mai pentru că nu e „exemplar“. Foarte 
laudiu Isto- 


inspirat in rolul medicului, 


na Pellea si Mara Grigore 


ti 


o o 


publicul de acasă 


generaţiei „fără idealuri“ — și-o conso-° 
ldează cu „Dulce ca mierea e glontul 
patriei“ (1970) despre incompatibilita- 
tea patriotismului cu regimul totalitar 
(ambele traduse în polonă, cehă, sio- 
vacă, maghiară și germană), urmat de 
„Om în somn“ — proză scurtă; „Să 
cresti într-un an cât alții într-o zi“ — ro- 
man satiric și „Sfârșitul bahic“ (1972) 
— povestea unui tânăr exclus din par- 
tid, carte ce îl impune și peste hotare 
ca un Kundera român. `. 

După o perioadă petrecută la Viena, 
stipendiant al premiului Gottfried V.~ 


exy in acea vreme: 


Herder, si după o călătorie ca ziarist in 
America Latina, alege calea exilului, 
unul dintre motive fiind- dorința de- a 
putea sa se dedice şi filmului. După un 
stagiu la Universitatea din lowa în ca- 
drul „Programului Internațional al Scrii- 
torilor“, redebutează în limba engleză 
cu un volum de versuri „Boxes, Stairs 
and Whistletime/Cutii, scări si fluiere“ 
si unul în proză „Before and After 
Edith/inainte si dupa Edith“ (tradus de 
curând. şi în românește si care va fi 
ecranizat de prolificul regizor Peter Me- 
dak). Petru Popescu urmează „The 


Margareta Pogonat şi Cornel Coman în Drum în penumbră, 
regia Lucian Bratu. Scenariul de Petru Popescu 


dor își fereşte — și el — personajul de li- 
nearitate și de „efigia de revoluționar” 

Poate că cea mai complexă prezență 
este tocmai prietena angajată într-o 
idilă cu maiorul de securitate, debu- 
tanta Mara Grigore intuind resursele 
generoase ale partiturii şi jucând credi- 
bil sfâșierea între impulsurile femeii în- 
drăgostite si ale persoanei sincer oripi- 
late de ororile întruchipate de instituția 
pe care iubitul ei o serveşte. 

Nici la capitolul sentimental filmul nu 
lasă loc melodramei. Salvarea ticălosu- 
lui cu farmec (un Dan Condurache în 
foarte bună formă) sugerează sustrage- 
rea vinovaţilor de la judecată și perpe- 
tuarea practicilor acestora (vezi vulpea 
ce continuă să fie tăiată). Interogatia 
„Ce ai, Doamne, cu noi?' punctează 
trist un final care nu se vrea inaltator, 
ci _avertizant. 

In afara unei echipe actoriceşti bine 
pusă în valoare, Stere: Gulea și-a aso- 
ciat excelenți profesioniști ca Florin Mi- 
hăilescu  (semnatarul unei imagini deli- 
berat terne, apăsătoare) sau Horea 
Murgu (creatorul unei ‘coloane sonore 
cu obsesive rapeluri mediatice din 
epocă, cu sigur efect dramaturgic). Re- 
gizorul a făcut un film cinstit, bine po- 
vestit, cu pasaje memorabile. Destulelor 
calități le lipseşte însă ceva pentru ca 
Vulpea vânător să fie un titlu de vârf al 
filmografiei sale și aș lansa o ipoteză: 
pecetea de autor, atât de prezentă în 
Moromeţii. . 


Dana DUMA 


American Film Institut“ din Hollywood, 
stabilindu-se din 1978 la Los Angeles. 
Startul în noua profesie i-l asigură în- 
tâlnirea fericită cu regizorul de origine 
australiană Peter Weir concretizată pe 
ecran -în The Last Wave/Ultimul val, 
(1979), o peliculă de factură aparte, 
cosmaresc-onirica, o terifiantă tentativă 
de comunicare si revelare a stravechii 
culturi a aborigenilor. Avându-! pe Ri- 
chard Chamberlain ca protagonist, fil- 
mul cucereşte multe premii internatio- 
nale. 

Dintre numeroasele scenarii scrise 
pentru Twentieth Century Fox, Univer- 
sal, Paramount şi televiziune, de un 
mare succes s-a bucurat cel semnat îm- 
preună cu viitoarea sa soție, scenarista 
și producătoarea Iris Friedman si reali- 
zat de Steven H. Stern: Lo- 
ve/iubire obsesivă (1986, cu Yvette Mi- 
mieux si Simon MacCorkindale). Filmul 
aminteste de Drum in penumbra (1972, 
regia Lucian Bratu, cu Margareta Pogo- 
nat si Cornel Coman — singurul sau 
scenariu care a putut vedea lumina 
ecranului în tara), dezvoltând „studiul 
de caz“ asupra existenței unei modeste 
dactilografe pe coordonatele tipice ale 
modului de viata american. „Atracția fa- 
tală“ fata de eroul unui serial de televi- 


ziune se dovedește a fi pasiunea pato- 


logică a unei psihopate. 


invitat la seminarul de film inițiat de 
Robert Redford la Sundance, în statul 
Utah, Petru Popescu scrie un scenariu 
care trezește un unanim interes, oferin- 
du-i-se şansa de a și-l regiza el însuși: 


in premiera 


Stere Gulea 


espre Stere Gulea s-ar pu- 
tea spune,că este un fil- 
molog trecut în tabăra 
realizatorilor. Pasul a fost 
făcut când a debutat, ală- 
turi de alti proaspeţi ab- 
solvenţi ai Il.A.T.C-ului, cu Apa ca un 
bivol negru (1971), documentarul de 
lung metraj considerat filmul manifest 
al generaţiei '70. Prima sa peliculă de 
ficțiune, larba verde de acasă (1977), a 
fost apreciată de critică pentru perso- 
— tonului si autenticitatea medii- 
or. 
După două ecranizări primite cu un 
entuziasm moderat, din 
(1981) și Ochi de urs (1983), a urmat 
o a treia, Moromeţii (1987), considerată 
aproape unanim cea mai inspirată tăl- 
măcire cinematografică a prozei lui Ma- 
rin Preda. Calitatea de om de opinie l-a 
făcut pe Stere Gulea să realizeze docu- 


* mentarul de lung metraj Piaţa Universi- 


tăţii- România (1991), câștigător al unui 
Mare Premiu al Uniunii Cineaștilor. Re- 
centa sa premieră, Vulpe vânător 
(1993), este semnificativă pentru acea 
trăsătură a autorului caracterizată de 
Lucian Pintilie ca „o privire severă si 
obiectivă“. 


Coproductie româno-germană, Studioul 
de creaţie cinematografică al Ministeru- 
lui Culturii, Filmex și Ecco Film; Regia: 
Stere. Gulea; Scenariul: Herta Muller, 
Harry Merkle; imaginea: Florin Mihăi- 
jescu; Muzica: Dan Stefanica, Peter 
Katzar; Decorurile: Radu Corciova; 
Costumele: Maria Peici; Cu: Oana Pel- 
lea, Mara “Grigore, Dan- Condurache, 
Claudiu Istodor, Dorel Vişan, Adrian 
Titieni, Marian Râlea, George Alexan- 
dru, Cătălina Mustaţă. 


Death of An Angel/Moartea unui inger 
(1986) despre confruntarea a două 
ipostază ale spiritualităţii religioase 
creştine, modernă şi primitivă — o in- 
vestigare originală a Americii profunde 
salutată de critica de specialitate. - 

Pasiunea pentru explorarea civilizații- 
lor străvechi îi mână pașii in Amazonia 
unde îl întâlnește pe Loren Mcintyre, 
descoperitorul izvorului Amazonului a 
cărui istorie pâlpitantă o va relata în 
prima sa carte de non-ficțiune: „Ama- 
zon Beaming/Revelatia Amazonului“, 
lansată luna trecută si la Editura Cartea 
Românească, după ce a fost tradusă în 
9 limbi și publicată in 18 ţări. ` 

Impresiile primei vizite în România în 
august 1991 vor sta la baza unei cărți 
de reportaj pe care o redactează în pa- 
ralel cu un roman istoric despre tara sa 
de origine, iar scenariul născut cu oca- 
zia aceleiaşi ‘calatorii a fost deja turnat: 
Nobody’s. Children/Copiii nimănui, in 
regia lui David Wheatley, cu Ann Mar- 
gret si Dominique Sanda (film efectuat 
în locație în România). 

Lansat si în producția de film, Petru 
Popescu a fondat recent „The Romania 
Film Office“ — prin intermediul căruia 
speră să poată îndruma câți mai multi 
cineasti spre geografia formidabil de 
variată si frumoasă a ţării noastre. Si 
pentru_ca reciprocitatea relaţiilor să fie 
deplină, la întâlnirea avută cu studenții 
ATF, cât și la cea cu presa și criticii s-a 
discutat posibilitatea iniţierii unor 
cursuri de scenaristică atât de necesare 
cinematografiei române. 


Irina COROIU 


a ora aceasta dinozauromania a cuprins aproape toate 
continentele. Jurassic Park a bătut deja recordul de inca- 
sări al tuturor timpurilor, precedentul aparţinând tot ace- 
luiaşi Steven Spielberg, cu E.T. Indubitabil, secretul uria- 
şului vârf de box-office al anului 1993 stă în calitatea de 
excepţie a efectelor speciale care au creat iluzia reînvierii uriaşelor 
animale dispărute de pe faţa pământului în urmă cu 65 de milioane 


de ani. Incredibilele .tehnici informatice l-au ajutat pe regizor să în- 


Primul cineast fascinat de preistorie a fost englezul 
Lewis Fitzhamon. Realizată în 1905, pelicula sa The 
geen Peeps o preceda cu 7 ani pe cea a mare- 
lui ns gari american David Wark Griffith (Geneza 
omului, 1912) caracterizată de presa vremii ca' „un 
studiu psihologic bazat pe teoria darwinistă a evolu- 
tiei omului“. Prolificul autor a mai regizat Omul pri- 
mitiv, sedus de potențialul exotic si spectacular al te- 
mei. Aceleași puncte de atracție l-au facut sa se 
ocupe de îndepărtatele ere geologice ale Pământului 
pe un specialist american în etecte speciale, 
Willis O'Brien din filmografia căruia se pot cita Dino- 
zaurul si legătura pierdută (1915), Morpheux Mike, 
Prehistoric Poulgry, Ciudatele mascote ale strămoși- 
lor noștri, În stăpânirea răului (ultimele patru din 
1917). 

Din clubul. regizorilor fascinati de preistorie mai 
fac parte personalități de prim rang ca Howard 
Hawks (Frunze de smochin — 1926) și Buster Kea- 
ton (Cele trei epoci — 1923). Nici unul dintre acești 
autori nu-şi făceau griji prea mari în privinţa funda- 
mentării ştiinţifice a reprezentării lumii pierdute în 
noaptea timpului. Subiectul nu era decât un pretext 
pentru declanșarea spectacolului cinematografic. 
“Aceeași atitudine îl caracterizează și pe Hal Roach, 
semnatarul primei pelicule cu temă preistorică momi- 
nalizată la premiile Oscar, Acum un milion de ani 
(1940). Având în distribuție actori faimoși ca Victor 
Mature, Carole Landis, Lon Chaney jr., filmul îşi 
baza reclama pe „bătăile titanice dintre oamenii ca- 
vernelor şi monştrii preistorici". Lăsând la o parte hi- 
laritatea luptelor cu animalele care dispăruseră cu 
mult înainte de apariția ființei umane, această super- 
producţie merită văzută pentru pasajele realizate de 
Gadtith, al cărui nume nu se găsește însă pe generic. 


Prima peliculă despre dispăruta lume a dinozauri- 
lor care manifestă o oarecare rigoare ştiinţifică este 
Lumea animală (1956) de Irwin Allen. Calitatea teh- 
nică a reconstituirii unor epoci îndepărtate a mai fost 
egalată, în anii '50, numai de Călătoria in preistorie 
(1954) a cehului Karel'Zeman, un maestru al zugravi- 
rii lumilor fabuloase. Pare ciudat că îl vom aminti 
aici pe Disney, dar episodul evocând Jurasicul din 
celebra sa peliculă Fantasia (1940) se întemeiază, ca 
tot ce făcea magul desenelor animate, pe o temei- 
nică documentare. 


6 


Din lista incursiunilor cinematografice în preistorie 
nu pot lipsi titlurile realizate de compania britanică 
Hammer, faimoasă pentru filmele horror produse şi 
mai ales pentru cele semnate de Roger Corman. Cea 
mai cunoscută „operă preistorică“ a acestei case 
producătoare este Loana (1966) de Don Chaffey, 
având-o pe Raquel Welch ca protagonistă. Cu trupul 
înfășurat în fâşii de piele de leopard, sculpturala ac- 
trita a devenit după acest rol un simbol erotic al ani- 
lor '60. Bătălii între triburi agrementate cu erupții 


Raquel Welch, cea mai 
sexy femeie primitivă (Loana) 


deplinească singura condiţie pusă de el pentru a realiza acest film: 
dinozaurii trebuiau să pară reali. Inegalabilul fler comercial i-a dic- 
tat lui Spielberg abordarea unei teme care a stârnit întotdeauna cu- 
riozitatea publicului, lumea preistorică. El nu a păşit pe cărări nebă- 
tătorite pentru că cinematograful s-a interesat încă de la începuturi 
de reprezentarea pe ecran a primelor forme de viaţă de pe Pământ. 
Să ni-i amintim pe cei care l-au precedat in temerara sa încercare. 


vulcanice și lupte dintre animale gigantice precum 
dinozaurii, brontozaurii si allosaurii alcătuiau subiec- 
tul plin de naivitati și inadvertente științifice al acestui 
remake dupa pelicula Acum un. milion de ani din 
1940 a lui Hal Roach. Succesul Loanei a lansat o 
modă a sălbăticiei, Studioul Hammer producând în 
suită Femei preistorice (1968) de Michael Carreras, 
Când dinozaurii dominau pământul (1970) de Val 
Guest sau Creaturi uitate de oameni (1979) de Don 
Chaffey. Foarte asemănătoare ca dramaturgie, aceste 
filme și-au întemeiat succesul comercial atât pe 
spectaculosul trucajelor şi exotismul ambiantelor cât 
şi pe consistenta doză de erotism investită în tramă. 
Deși arătau aproape ca dinozaurii lui Spielberg, 
monștrii preistorici din peliculele amintite n-au reușit 
să creeze aceeași fascinatie ca animalele .din Juras- 
se Park. O posibilă explicație: iluzia nu era încă per- 
ectă. 


Descoperirea în plin secol XX a unor teritorii unde 
s-au conservat ca prin minune condițiile de viață din 
preistoria umanității este o tema adesea reluată de 
cinematograful de mare spectacol. Lumea pierdută 
(1925) de Harry Hoyt a fost filmul în care au apărut 
întâia oară, dinozaurii. Desi cele 50 de machete ale 
monstrilor stârnesc azi zâmbete condescendente, 
publicul a fost impresionat, la vremea aceea, la vede- 
rea lor. Scena de mare efect era apariţia unui bron- 
tozaur pe străzile Londrei. Nuvela inspiratoare sem- 
nată de Arthur Conan Doyle a mai fost obiectul unei 
ecranizări cu acelaşi titlu (din 1960) semnată de Ir- 
win Allen. Povestea descoperirii de un grup de ex- 
ploratori a unei lumi preistorice în inima jun lei 
amazoniene a căpătat o transcriere cinematografică 
ingenioasă, criticii apreciind pelicula ca „fastuoasă; 
cu multe scene meritorii, ca cele zugrăvind luptele 
dintre dinozauri.“ 

Un pretext dramaturgic asemănător are si ecrani- 
zarea romanului lui Jules Verne „Călătorie spre cen- 
trul pământului“ ale cărui versiuni cinematografice 
din 1959 (regia Henry Levin), din 1977 (Juan Piquer) 
sau din 1989 (regia Rusty Lemorande) nu ocolesc 
episodul întâlnirii cu un ținut oprit din evoluţie în era 
dinozaurilor. Tot dintr-o carte de Jules Verne este 
inspirată si pelicula Misterul Insulei cu monștri 
(1981) regizată de Juan Piquer având ca principali 
interpreți pe Terence Stamp și Peter Cushing. Ani- 
malele gigantice care apar aici seamănă vag cu cele 
ae în Jurasic, dar trimit cu gândul la aspectul 
or. i 


Descoperirea unei zone geografice terestre popu- 
lată de dinozauri apărea si în filmul Ţinutul uitat de 
timp (1975) de Kevin Connor văzut și pe ecranele 
noastre. Plasată în timpul primului război mondial, 
acțiunea avea ca protagoniști câţiva soldat! ameri- 
cani si germani ajunși în focul luptelor într-o ciudată 


„enclavă preistorică“ locuită de oameni ai cavernelor, 


şi de monştri care constituie obiectul preferat de stu- 
diu al paleontologilor. Din nou rigoarea ştiinţifică 
este ignorată, ca și în peliculele cu temă asemănă- 
toare ale aceluiași autor, inspirate tot de scrierile lui 
Edgar Rice Borroughs: În inima pământului (1976) si 
Oameni uitaţi de timp (1977). 

Locurile în care se imaginează dinozauri supravie- 
{uitori prin veacuri sunt plasate în felurite zone geo- 
grafice: de la Polul Nord, ca în Pământul necunoscut 
(1957) de Virgil Vogel, la un sat mexican — Bestia de 
pe munte + (1956) de Edward Nassoner şi Ismael Ro- 
driguez, de la ținuturi texane — Valea lui Gwangi, 
(1968) de James O'Connolly, la continentul african 
— Baby, secretul unei legende pierdute; (1984) de B. 
W. Norton. Produs de Studiourile Disney, acest ultim 
film povesteşte descoperirea unui mic brontozaur 
-care trăiește impreună cu părinţii lui într-un teritoriu 
încă nevizitat de oameni. Unui paleontolog sadic, ce 
urmărește împăierea acestor fosile vii, i se opune o 
pereche de tineri savanţi interpretati de Sean Young 
si William Katt. Se pare că este singura peliculă in 
care aceste ființe ciudate nu constituie o ameninţare 


Afisele unor filme evocând preistoria: Ţinutul uitat de timp, Grun 


pentru viata omului, brontozaurul-bebeluș fiind chiar 
de o candoare care a încântat publicul infantil. 


O altă convenție deseori folosită de filmele cu di- 
nozauri este trezirea din letargie, din diverse motive, 
a acestor animale surprinse (se presupune) de gla- 
ciatiune în urmă cu milioane de ani. Prima pelicula 
de răsunet care folosește acest pretext narativ este 
Monstrul timpurilor trecute (1953) de Eugene Lourie. 
Inspirată de o proză semnată de celebrul autor de 
S.F. Ray Bradbury, povestea imaginează deșteptarea 
unui imens Rhedosaur îngheţat în Antarctica din 
cauza unei explozii atomice. Ajuns la New York, ani- 
malul care distruge total metropola este neutralizat 
până la urmă cu ajutorul unui izotop radioactiv. 

Lăsând la o parte soliditatea ipotezei științifice, fil- 
mul are secvențe antologice, ca cea cu atacul mon- 
strului asupra unui submarin, și efecte speciale ad- 


mirabil puse la punct. Ca si alti regizori care s-au 
dedicat unor asemenea experiențe cinematografice, 
Eugene Lourie a perseverat, semnând pelicula cu 
subiect asemănător Gorgo (1960). 

Un fel de remake după nstrul timpurilor pier- 
dute, mai recentul Sarpele de mare (1985) de 
Amando de Ossario (cu Thimothy Bottoms, Taryn 


Power si Ray Milland în rolurile principale) poves-. 


teste trezirea din letargie, în urma unui bombarda- 
ment, a unui gigantic şarpe marin care atacă și dis- 
truge tot ce-i iese în cale. Strivirea unui far și a unui 
helicopter al Marinei sunt pasajele de antologie pen- 
tru abila folosire a trucajelor. 

O adevărată modă a monștrilor preistorici deștep- 
taţi dintr-o lungă somnolenta de explozii atomice s-a 
impus în cinematograful japonez. Capul de serie a 
fost Godzilla (1954) de Inoshiro Handa, faimoasă pe- 
liculă văzută și la noi de un număr record de specta- 
tori. leșirea din hibernare a unui imens Tyrannosau- 
rus Rex (cu o înălțime de 300 de metri) care a înce- 
put să terorizeze Japonia era descrisă în secvenţe te- 
rifiante, de mare efect asupra publicului. Imaginea 
uriașei Godzilla gonind avioanele care-i trec pe 
lângă urechi ca pe niște biete muște urmărește pro- 
babil pe multi dintre cei care au văzut acest film. 

Regizorul inoshiro Honda a iniţiat, după acest gi- 
gantic succes, un sub-gen al filmului science-fiction 
numit în Japonia Kaiju-eiga, în care s-au specializat 
studiourile Toho. După legendara Godzilla au apărut 


pe ecran alți monștri înspăimântători (Mothra, Ga- 
mera, Gaos, Gappa, Barugon) în nenumărate peli- 
cule cu mare succes la public. Una dintre ele a cu- 
noscut chiar o versiune specială pentru piața ameri- 
cană, sub titlul King Kong împotriva Godzillei (1964). 
Considerată de unii critici o formă de exorcizare a 
cosmarului nuclear de la Hiroshima, acest subgen ti- 
pic japonez supraviețuiește până în zilele noastre. 
Dintre peliculele mai recente despre irumperea unor 
animale preistorice în lumea modernă pot fi citate 
Godzilla contra Biollante (1989), Godzilla contra 
Ghidora (1991) și Godzilla contra Mothra (1993). 


Cum “dispariția de pe pământ a enormelor animale 
din Jurasic rămâne un mister, realizatorii de 


science-fiction şi-au -permis să lanseze ipoteza de-_ 


foto: Richard Attenborough, Laura Dern și Sam Neil 


t, Godzilla contra Mothra si Clanul ursuiui de peşteră 


plasării lor pe (sau dinspre) planete necunoscute. 
Pelicule americane de serie B ca Regele dinozaur 
(1955) de Bert J. Gordon sau Valea dragonilor (1961) 
de Edward Bernds ilustrează, fără prea mare risipă 
de imaginație, această teorie îndrăzneață. 

Un film cu adevărat important despre existenţa di- 
nozaurilor în spaţiu aparţine însă fostei cinematogra- 
fii sovietice. Intitulat Planeta furtunilor (1962) și sem- 
nat de Pavel Kluceanţev, ei este inspirat de nuvela 
„Ținutul mărilor purpurii“ si povestește aventurile 
unor astronauți pe o planetă unde există monștri 
preistorici. Foarte bine narat și jucat, acest S.F. be- 
neficiază de efecte speciale ingenioase şi de un ca- 
dru scenografic impresionant. 

Pelicula americană Planeta dinozaurilor (1978) de 
James K. Shea este povestea unei alte palpitante 
aventuri spatiale. Astronauții de pe nava spatiala 
„Odiseea“ ajung, în urma unui accident, pe o planeta 
populată de brontozauri, aliosauri si tyranosauri. 
Din nou punctul forte este calitatea deosebita a tru- 
cajelor. 

Mai noul Super Mario Bros (1990) de Rocky Mor- 
ton si Annabel Jankel își asumă riscul unei și mai 
ciudate teze, aceea că dinozaurii n-au dispărut, de 
fapt, niciodată, continuându-și viata într-un fantastic 
univers paralel. Locul unde aceștia sălășluiesc s-ar 
afla în apropiere de Brooklyn, urmând ca aici să fu- 
zioneze haotica lor lume cu a noastră. Un film care 
merită văzut măcar pentru bizareria acestei idei. 


: Practica moderna a copiilor zamisliti în eprubetă a 
inspirat probabil şi pe autorii de science-fiction care 
au imaginat crearea dinozaurilor de “către savanți 
prin tehnici biogenetice. Nuvela scriitorului Michael 
Crichton „Jurassic Park“ din care s-a inspirat super- 
producţia lui Spielberg avansează o astfel de excen- 
trică teorie. Folosind A.D.N. (acid dezoxiribonucleic) 
din sângele găsit într-un tantar fosilizat care a inte- 
pat un asemenea gigantic animal în urmă cu 130 mi- 
lioane de ani şi amestecându-l cu materie extrasă 
dintr-un ou de crocodil, un grup de savanţi speciali- 
zati în inginerie genetică ar fi reuşit să populeze o 
întreagă insulă cu monștri tipici Jurasicului, 


F DINOZAUROMANIA 
Pagini realizate de Dana DUMA 


- Dinozauromania a ajuns si pe meleagurile 
'noastre, manifestându-se mai ales ca o fe- 
bra de consum.. Miniaturile-din -plastic ale 
dinozaurilor din Jurassic Park răsar din cu- 
tiile de Colacao sau din cele cu fulgi de ce- 
reale, spre deliciul micilor colecționari. Co- 
piii nostri au inventat un nou joc: „schimb 
un brontozaur cu un Triceratops“. Dar oare 
aceasta nu înseamnă că Spielberg a readus 
cinematograful, cu puţin înainte de sărbăto- 
rirea centenarului, în faza lui inițială, de dis- 
tractie de bâlci? 


7 


= Un cuplu 
în luptă 
cu pericolele 
vremurilor 
(Raquel Weich 
si John Richardson 
în Loana) 


Revolta dinozaurilor deveniți locuito- 
rii unui imens parc de distracţii ce 
oferă regizorului pretextul scenelor de 
mare spectacol ar fi, după părerea lui 
Michael Crichton, „un avertisment asu- 
pra pericolelor înfruntate de omul ca- 
re-și asumă rolul de Dumnezeu”. Spiel- 
berg susține însă că această creație ar- 
tificială, prin ingineria genetică nu va 
mai fi o fantezie în următorii 40 de ani. 

indrazneata teorie avansată de Juras- 
sik Park nu este insa ilustrata in pre- 
mieră pe ecran. Regizorul Franklin J. 
Schaffner a realizat in 1978 Copiii din 
Brazilia în care se putea vedea cum si- 
nistrul medic nazist Mengele crea în 
eprubetă sute de fiinţe brutale și fana- 
tice pornind de la A.D®.-ul lui Adolf 
Hitler. 

Mai aproape de uluitoarea practică 
ştiinţifică din pelicula lui Spielberg este 
cea din Carnosaur (1984, regia Adam 
Simon). Anticipând marele impact popu- 
lar—al Parcului Jurassic, acest scien- 
cefiction, realizat cu putin timp înainte 
din inițiativa lui Roger Corman (regizo- 
rul specializat în horror ce și-a asumat 
aici rolul de producător), pornea tot de 
la premisa că tehnicile biogenetice mo- 
derne permit reconstituirea dinozauri- 
lor. Un amănunt amuzant: rolul princi- 
pal feminin din acest film este deținut 
de Diane Ladd, mama Laurei Dern, care 
se află în fruntea distribuţiei din Juras- 
sic Park. Spectatorii noștri le-au văzut 
pe cele două actrițe jucând împreună în 


celebrul Suflet sălbatic de David Lynch., 


` Monstri animați 


Fabuloasa lume preistorică i-a inspi- 
fat „adesea pe animatori, aceștia fiind 
încântați să-i figureze dimensiunile exa- 


8 


dinozaurul 
imblanzit 
(1914), primul 
desen animat 
cu un: monstru 


gerate și tormele fanteziste. Unul dintre 
primii dinozauri aparuti pe ecran s-a 
născut din imaginaţia lui Winsor Mc. 
Cay, unul dintre pionierii animației 
americane. Fimul său Gertie, dinozaurul 
imblanzit (1914) avea ca protagonista o 
dinozaurita simpatică și iubitoare de 
muzică. Autorul însuși intră, printr-un 
abil trucaj, în universul eroinei sale 
care îi ascultă comenzile, lăsându-se 
dresată. Unul dintre cele mai amuzante 
gaguri ale peliculei: la ordinul maestru- 
lui de a bea apa, Gertie seacă un lac in- 
treg. - 

Tot un monstru preistoric agreabil, 
de data aceasta — un pui de brontozaur 
care şi-a pierdut mama — este personajul 
principal al unuia dintre cele mai fru- 
moase lung-metraje de animaţie pro- 
duse în anii '80, Ţinutul dinaintea tim- 
pului (The Land Before Time) regizat 
de Don Bluth în 1989. Rămas singur pe 
lume, micuțul trebuie să găsească dru- 
mul înspre ó vale unde se află semenii 


„lui, alături de care poate supravieţui. 


Este, bineînţeles, o „călătorie inițiatică“, 
în care înfruntă pericole, leagă priete- 
nii, asistă la schimbarea reliefului (cu- 
tremure uriașe zguduie mereu exube- 
ranta lume jurasică). De o perfecţiune 
disneyană a animației, acest lung me- 
traj a folosit la realizare peste un milion 
de desene si mii de decoruri. Docu- 
mentarea animatorilor a fost extrem de 
minuțioasă, s-au consultat multi pale- 
ontologi pentru stabilirea adevăratelor 


„dimensiuni . şi înfățișări ale creaturilor 


preistorice. Văzând numele lui Steven 
Spielberg pe generic, în calitate de pro- 
ducător, suntem edificati. The Land Be- 
fore Time a fost pentru el o repetiție 
generală înainte de Jurassic Park. 


„Dar. filmul de animaţie care a contri- ` 


buit la lansarea dinozauromaniei, mai 


lui Jim Henson 

din serialul de succes 
Dinozaurii, 

istoria familiei Sinclair 


ales in forma colectionarii jucăriilor ce 
reprezinta animale din Jurasic, este se- 
rialul de televiziune Dinozaurii, istoria 
familiei Sinclair. incepută în urmă cu 
trei ani, seria este o producţie Walt Dis- 
ney realizată de echipa de animatori 
formată de Jim Henson, celebrul pă- 
rinte al show-urilor Muppets. Viaţa coti- 
diană a familiei de dinozauri Sinclair 
conține, deși plasată în timp acum 60 
milioane de ani înainte de Cristos, o 
acută viziune comică asupra societății 
noastre de azi. Amintind întrucâtva de 
aventurile preistorice ale Familiei Flin- 
stone (celebra serie purtând marca 
Hanna-Barbera) această suită de sche- 
ciuri comice au ca protagoniste nişte 
simpatice păpuși ale căror întâmplări 
aduc în prim plan problemele contem- 
poranilor: obsesia ecologică, emancipa- 
rea femeii, revolta permanentă a tinerei 
generaţii etc. Marele succes al serialu- 


„lui ne face să sperăm că-l vom vedea și 


pe micile noastre ecrane. De altfel, 
Spielberg însuşi nu vrea să abandoneze 
domeniul şi a promis că va întreţine 
vâlvătaia dinozauromaniei producând, 
începând din acest an, un alt film de 
desen animat al carui personaj princi- 
pal este un dinozaur. Ne vom intoarce 
este titlul, plin de promisiuni, al acestei 
noi pelicule. 


$ În celebra lui serie a 
„Omúlețului“ lansată prin 
Scurtă istorie, lon Popescu 
Gopo a dat incursiunilor în 
preistorie o particulară savoare. 
lată si brontozaurii care l-au 
ajutat pe protagonist să desco- 
pere. teatrul în Şapte arte. 


Sedusi 


de. preistorie. 


Chiar dacă, la fel ca Spielberg, ci- 
neastii care s-au ocupat de reinvie- 
rea timpurilor preistorice și-au asu- 
mat riscul abordării unor genuri mi- 

_ nore, vom găsi printre ei nume res- 
pectabile precum: 

e Mel Brooks Comedia sa Istoria 
lumii (1981) glosează umoristic pe 
tema începuturilor. umanităţii. 

e Jean-Jacques Annaud Regizorul 
care a semnat rafinatul film Aman- 
tul a realizat cu mai bine de un de- 
ceniu înainte Războiul focului 
(1981) o evocare a vieţii omului pri- 
mitiv, nu lipsită de rigoare ştiinţifică. 

e Pascuale Festa Campanile A re- 

izat, cu o bună doză de erotism, 

ând femeile aveau coadă (1971) 
după un. scenariu al celebrei ci- 
neaste Lina Wertmuller. Cu Giuliano 
Gemma şi Senta Berger. în rolurile 
principale, filmul povestește aven- 
tura a șapte bărbaţi ai cavernelor 
care descoperă într-o-bună zi o fe- 
meie. Imensul succes comercial al 
peliculei a dus la realizarea unui se- 
quel, regizat tot de Pascuale Festa 
Campanile: Când femeile și-au pier- 
dut coada (1971). 

© Robert Stevenson Filmul său Îţi 
lipsește un dinozaur (1976) este un 
agreabil policier cu Peter Ustinov în 
rolul principal, ale cărui întâmplări 
sunt declanşate de ascunderea unui 
microfilm (evident, de către un 
spion) într-un schelet de dinozaur. 

e Michael Chapman Inspirându-se 
dintr-o nuvelă de Jean M. Auel, el a 

regizat Clanul ursului de peșteră 
(1985) un film despre o femeie din 
comuna primitivă alungată din tri- 
bul ei pentru vina de misticism. În 
rolul frumoasei care are de înfruntat 
animale fioroase apare Daryl Han- 
nah, un fel de Raquel Welch a anilor 
'80. 


Arnold, 
blandul | 


n 1968, cand a debarcat in America, Arnold Schwarzenegger nici macar 

nu vorbea limba engleză. Accentul german pe care îl păstrează si astăzi 

nu a constituit un handicap pentru actorul cel mai bine plătit din cine- 

matografia mondială. Astăzi, acest ambițios vrea să se lanseze și în poli- 
tică. Chiar dacă la ultimele alegeri a fost în tabăra celor care au pierdut, susti- 
nându-l pe George Bush, asta nu-l împiedică să-și dorească să ajungă guverna- 
tor al Californiei. Sau senator. Si, ca orice om politic (in devenire), e foarte 
atent cu imaginea sa în presă. De aceea și-a luat un aliat de nădejde: pe Char- 
lotte Parker. O femeie dură. 

Wendy Leigh, autoare a biografiei Arnold, publicată in 1990, a simitit-o pe 
pielea ei. Înainte de lansarea cărții a publicat un articol în revista britanică 
News of the World. Arnold i-a intentat imediat un proces, pentru că în articol 
se vorbea despre experiențele sale homosexuale din tinerețe, despre utilizarea 
steroizilor, mașini furate, pașapoarte false. Avocatii au propus editorilor sa nu 
scoată pe piață cartea, în schimb vor avea o biografie scrisă chiar de Schwarze- 
negger. Au fost refuzati. Cartea apare si toată lumea află că tatăl lui Schwarzy 
a fost nazist, că Arnold e prieten cu Kurt Waldheim: Revistele în care au apărut 
cronici favorabile acestei biografii s-au trezit boicotate. Agenta sa de presă 
anunţă ca nu vor putea lua interviuri starului care declară: „In aceasta tara oa- 
menii au dreptul să spună ce vor, dar, după părerea mea, uneori merg prea de- 
parte“. Pentru a nu merge mai departe, Wendy Leigh nu a putut apărea nici în 
cele două emisiuni de televiziune la care fusese invitată. Oamenii lui Schwarze- 
negger au reușit să obțină anularea acestor invitații în ultimul moment. 

Sigur că vedetele au încercat întotdeauna să controleze ceea ce scrie presa 
despre ele, dar Arnold merge și mai departe. După cum spune un prezentator 
de televiziune el este „o gorilă de 800 kg într-o hoardă de gorile de 400 kg.“ 

Orice ziarist care vrea să-i ia un interviu trebuie să treacă mai întâi prin biroul 
lui Charlotte Parker care impune reguli stricte. Arnold trebuie să apară neapă- 
rat pe copertă; întrebările trebuie să se refere cu precădere la ultimul film al ac- 
torului; unele subiecte nu trebuie abordate cu nici un pret. În 1990, la Cannes, 
ziariștii au fost nevoiţi chiar să semneze un document prin care se angajau să 
nu pună întrebări în legătură cu cartea lui Leigh, trecutul nazist al tatălui şi 
consumul de steroizi. 

Când cei de la revista Rolling Stone au dorit un interviu cu Arnold, li s-a pro- 
mis mai mult timp decât celorlalți: un week-end, pentru a-l cunoaște mai bine. 
Bill Zehme, scrie în articolul său că week-end-ul s-a transformat într-o discuţie 
de 30 de minute într-un hotel din Los Angeles, iar a doua zi o întâlnire de 45 de 
minute într-o cafenea din Beveriy Hills. Jumătate din timp însă Schwarzenegger 
a vorbit cu un prieten. În germană. Enervat, Zehme l-a întrebat daca, dupa pă- 
rerea ere Terminator ar putea face dragoste. Supărat, Arnold a strigat: „Ruşine 
sa vă fie!“ 

Si alti ziarişti au avut de-a face cu durul Schwarzenegger. Dar în ultimele in- 


La el acasă 


ai participat la concursul Mr. Austria». Nu regret nici unul din filmele pe care 
le-am facut, chiar dacă privindu-le azi îmi spun: «Doamne, ce-a fost asta?»“ 


terviuri, el se transforma în blândul Schwarzy (curat Dr. Jekyll și Mr. Hyde în 
variantă mass media!) și vorbeşte mai mult despre copiii sai, pe care-i schimbă 
şi-i hrăneşte în zilele când soția lui nu este acasa, despre videoclipul pentru 
grupul AC/DC în care a apărut, despre emoții. Întrebat când a plâns ultima 
oară, el răspunde: „N-aș putea să vă spun data exactă, dar mi se-ntâmplă 
uneori. Mi-amintesc că îmi curgeau lacrimi pe obraz la unele filme, la Field of 
Dreams, de exemplu, sau la Malcolm X, în momentul în care e împușcat în fata 
copiilor lui. Viața nu-i niciodată atât de emoţionantă ca in filme, cu excepția 
momentelor în care s-au născut fiicele mele.“ 

Vorbind despre primele sale filme, producţii de serie...Z, ca Red Sonja sau 
Hercule ia New York, Schwarzy spune: „Nu poţi regreta ceva de calitate mai 
slabă atunci când e vorba de lucruri care te-au ajutat să urci primele trepte în 


E clar că nu regretă nici ultimul lui insucces, cu Last Action Hero. Şi-a alca- 
tuit deja lista filmelor în care vrea să joace: True Lies de James Cameron, Oh, 
Baby de Ivan Reitman, The Crusades de-Paul Verhoeven și încă o comedie, 
Sweet Tooth. -li pare cumva rău că uneori nu a putut să joace într-un film care i 
s-a propus pentru că era angrenat în alte proiecte? Nu. „Toate proiectele pe 
care le-am refuzat s-au dovedit a fi niște rahaturi, așa că nu am de ce să re- 
gret.“ 

Totuşi cu zâmbetul pe buze, politicos, el răspunde intrebarilor reporterilor 
care probabil ca au trecut înainte prin biroul agentului de presă. Dacă citim 
cu atenţie, vedem că nici un subiect incomod nu a fost abordat. Blandul 
Schwarzy e doar imaginea de panou publicitar a durului Arndid. And Co 


carieră. Fiecare film a fost o parte importantă a vieții mele. La fel se întâmplă si 
când câştigi Mr. Olympia. Nu poți privi în urmă si să spui; «A fost o prostie ca 


„Mama e grecoaică, tata (ziarist, ca şi un unchi, directorul revistei 
„L'Expresso“!) e de origine indo-germană, iar eu sunt italianca și lucrez în America. Am fost 
descoperită însă de Lina Wertmuller care m-a solicitat pentru... O glumă a destinului și monolo- 
gu! shakesperean pe care a trebuit să-l spun în engleză suna pentru mine ca-n arabă. Nu mai 
jucasem niciodată, dar regizorul meu preferat era francezul Bertrand Blier.. 


Cariera acestei cosmopolite actrițe, cu fizionomie orientală şi 
temperament meridional, născută (în 1967) la Neapole si crescută 
la Atena, a început încă din fragedă adolescenţă pe podiumul pre- 
zentărilor de -modă,. când la numai 14 ani era manechin. 

Odată ajunsă pe pânza ecranului, a fost repede remarcată pen- 
tru rolul din Fiul meu infinit iubit (1985, cu Ben Gazzara), pentru 
cel din: Storia d'amore (regia Francesco Masselli) care i-a adus si 
prestigiosul „Nostro d'Argento“ (Oscarul italian), iar Little Flames, 
„Globul de aur“. i 

A jucat alături de Tom Cruise si Dustin Hoffman în Rain Man 
(1983, regia Barry Levinson). impreună cu Fanny Ardant si Greta 
Scacchi a fost distribuită in Fear and Love/Teama și dragoste 
(1986, regia Margarethe von Trotta), adaptarea contemporană a 
piesei cehoviene “Trei surori“. A filmat cu Nastassja Kinski și Ti- 
mothy Hutton în Torrents of Spring (1990, regia Jerzy Skolimow- 
ski), film de epocă desfășurat în Europa secolului trecut. David 
Morse și Patricia Arquette, Charles Bronson și Dennis Hopper 
i-au fost parteneri sub direcția actorului Sean Penn, convertit la 
regie cu The Indian Runner (1991), unde Valeria Golino joacă o 
soție mexicană implicată într-un conflict dintre frați, un subiect 
„imoral“ tratat cu maximă moralitate de ex-sotul Madonnei. 

Farsa polițistă Detective School Dropouts (1985, regia Filippo 
Ottoni) a familiarizat-o cu umorul cinematografic, gen căruia i s-a 
„încredinţat“ și ca trapezistă în hazliul Big Top Pee Wee (1988, re- 
gia Randal Kieiser), consacrat ritualurilor amoroase umane, dar 
și... animale. 

Abia după aceea s-a aventurat în dubla serie Hot Shots (1991, 
1993, regia Jim Abrahams) ce persiflează cliseele mai multor filme 
de acţiune şi de dragoste foarte cunoscute cum ar fi Top Gun sau 
9 1/2 Weeks, atacând în cheie parodică și „mitul“ Rambo. Rolul 
Valeriei Golino în această savuroasă comedie iniţial aviatică, apoi 
pur şi simplu antimilitaristă, este acela de a testa starea sanatatii 
piloților — o psihiatră ce are drept hobby călătoria, sculptura si 
muzica languroasă, ca în partea a doua să apară deghizată 
câlăuză în războiul din Golf. 

Schimbând registrul, Valeria Golino a realizat și un film de sus- 
pans politic autentic în Year of the Gun (1991, regia John Fran- 
kenheimer) localizat în Italia contemporană: un scriitor american 
(Andrew McCarthy) vrea să elibereze de sub tirania unui sot cu 
mare influență o jurnalistă care redactează o carte despre „Bere- 
tele roșii“ (în ipostază de fotoreporter, Sharon Stone), o partitură 
pe măsura ardentei Golino! 

l. C. 


pB BCRANB 


) ASASINUL 


Importul de subiecte 


w inefilii ştiu că mai întâi a 
fost... Luc Besson și iubita 
sa, Anne Parillaud, care 
dorea să-și exorcizeze tre- 
cutul ca starletă de poli- 
cier-uri. Așa s-a născut 
Nikita — povestea metamorfozării unei 
tinere drogate într-o ucigașă cerebrală, 
folosită în rețeaua secretă -a crimei or- 
ganizate. După succesul european al 
filmului, producătorii transoceanici au 
recurs la formula lor: au cumpărat sce- 
nariul în vederea unui remake a l'ameri- 


OAMENI 
DE ONOARE 


Rigoare 
cu iz de Broadway 


ine a așteptat să vadă Oa- 

meni de onoare pentru a 

realiza că industria cine- 

matografică hollywoo- 

diană are o vastă produc- 

ție propagandistică, va 

descoperi cam târziu o direcție esen- 
țială a filmelor de peste ocean. 

Recurgand la cadrul filmelor-proces 

(alt vast capitol din istoria filmului ame- 

rican cultivat cu eficienţă socială și 


10 


G 
O 
O 


robleme de 
Fonda 


t 


caine. Cum — probabil — in zona de- 
lincventei si respectiv a spionajului co- 
ordonatele socio-politice nu diferă prea 
mult, s-a păstrat același decupaj, în 
care au intervenit doar câteva inerente 
„localizări“ (subteranul centru de pre- 
gatire, carnavalul din New Orleans, re- 
ședința magnatului arab), dar și o sumă 
de replici explicite sau doar „accente“ 
care estompează duritatea conflictului 
și mai ales poezia difuză a iubirii care 
umanizează. De altfel, încă din titlu, 
poate fi sesizată o depersonalizare: în 
loc de numele eroinei devenit renume 
s-a optat pur şi simplu pentru genericul 
și universalul The Assassin (în versiu- 
nea românească „deposedat“ și de 
apartenența de sex). 

Prin excelenţă reprezentant al eficaci- 
tatii americane, John Badham (cu prac- 
tica egala in musical — Saturday Night 
Fever; drama s.f. — War Games; aven- 
tură — Stakeout sau comedie — Bird 


uneori artistică de la acel memorabil 12 
oameni furioși până la acest Oameni de 
onoare), regizorul Rob Reiner și scena- 
ristul Aaron Sarkin (ecranizând propria 
sa piesă) isi conjugă profesionalismul 
spre a realiza o pledoarie în favoarea 
justiției militare ale cărei verdicte nu se 
lasă influențate de gradele superioare, 
dar nici nu admit vreun prejudiciu adus 
autorității acestei instituții menite să 
apere tara. Filmul numai de retorică nu 
duce lipsă, dar demonstraţia devine 
credibilă prin modul cum se echili- 
brează delicata balanţă dintre respectul 
regulamentului militar si necesitatea de 
a sluji interesele ţării, cu orice pret. 
Chiar cu preţul încălcării regulamente- 
lor. 

Spre deosebire de alte cinematografii, 
în cea americană propaganda nu este 
însă incompatibilă cu divertismentul. 
Încă de la generic ni se prezinta un 
exercițiu militar filmat astfel încât iti 
poate da senzaţia că privesti un specta- 


on the Wire) s-a concentrat asupra dis- 
tributiei. Şi-a asigurat aportul unui re- 
putat actor ca Harvey Keitel într-un ròl 
de plan trei, „Gunoierul“, iar pentru a o 
înlocui pe Jeanne Moreau a apelat la o 
stea de notorietate similară, Anne Ban- 
croft, care conferă personajului un 
amar rafinament, în consonanta cu far- 
mecul ușor desuet al noului Pygmalion, 
Gabriel Byrne cu o tristă privire albas- 
tră greu de uitat. 

După o dispută care a antrenat câ- 
teva importante vedete feminine, 'regi- 
zorul a ales-o pentru rolul principal pe 
Bridget Fonda (care a acceptat cu greu 
pentru că nu vedea rostul acestui preci- 
pitat remake!) motivându-și opțiunea 
prin aparenţa de vulnerabilitate pe care 
acest vlăstar al familiei de actori celebri 
ştie să o speculeze cu talent și fără să 
se pripească (cum îndeamnă și titlul 
primului ei film: You Can't Hurry Love 
— r. Richard Martini, 1987). Pregătirea 
temeinică la Universitatea newyorkeză, 
dar și la Institutul lui Strasberg, i-a per- 
mis evoluţii echilibrate. 

În doar câţiva ani, o sumă de partituri 
diverse i-au facilitat acestei „frumuseți 
incolore“ — cum este caracterizată ca 
persoană particulară — acomodarea cu 
sălbatica junkie. O ființă oropsită ce re- 


useste să-și învingă pornirile mai mult 


sau mai putin atavice, descoperindu-si 
resurse de feminitate nebanuite, dar 
cand devine pe deplin constienta de 
perversiunea disolutiei la care a fost su- 
pusă, are forța să se razvrateasca. Un 
parcurs dificil in care actrița, precum 
personajul, s-a lăsat ghidată de muzica 
legendarei Nina Simon. Mai ales că 
Bridget Fonda are convingerea că! „Pu- 
blicul merge la cinema să se elibereze 
prin intermediul ficţiunii de propriile 
fantasme și nu să se inspire în vederea 
comiterii în viață a unor acte de vio- 
lenta.“ 


Irina COROIU 


The Assassin e Producţie: Warner Bros. 
- Art Linson, 1993 @ Regia: John Bad- 
ham e Scenariul: Robert Getchell și 
Alexandra Seros după filmul Nikita de 
Luc Besson e Imaginea: Michael Wat- 
kins, A.S.C. e Muzica: Hans Zimmer e 
Cu: Bridget Fonda, Gabriel Byrne, Der- 
mot Mulroney, Anne Bancroft, Harvey 
Keitel. 


col pe Broadway. Tot asa cum maxi 
sau mini conflictele dintre personaje — 
tot atâtea portrete veridice prin corela- 
rea actelor cu psihologiile specifice — 
intretin suspansul si generează emoția. 
Aici e cheia succesului popular al fil- 
mului american (vezi şi cozile de la ci- 
nematograful Patria din Bucuresti) care 
poate fi grav prin tema, dar este antre- 
nant in desfasurare. Un cinema care nu 
poate satisface exigentele minime ale 
unor rafinati, dar îi poate tine si pe 
aceștia in scaun până la „the end”. 

Fără să disimuleze, duritatea vieţii de 
militar, Oameni de onoare slujește efi- 
cient sloganul niciodată depășit „join 
the army!" Nu pot să nu amintesc aici 
măcar câteva dintre filmele angajate în 
aceeași cauză de la romanticul Ofițer si 
gentleman (1982) la asprele Full tal 
Jacket/ Vesta anti-glont sau Gardens of 
Stone/ Grădinile de piatră realizate în 
același an (1987) de doi cineasti de 
primă mărime: Kubrick şi respectiv 
Coppola. 

De altfel, tot în suita consecutiei de 
idei, cred că Sidney Pollack l-a distri- 
buit pe Tom Cruise în rolul tânărului 
stralucit avocat din Firma (marele suc- 
ces al verii '93) dupa ce l-a văzut în ro- 
lul tânărului strălucit avocat din Oa- 
meni de onoare. Actorul (mult iubit si 
mult hulit, cum depun mărturie scriso- 
rile cititoarelor noastre publicate în re- 
vista) și-a construit cele două roluri di- 
ferit, mizând in Firma pe inocenta inse- 
lata iar acum pe impertinenta dezamor- 
sata. Finisul este însă egalizator respec- 
tand inamovibilul cod al selfmade- 
man-ului: succesul aparține celor în- 
drazneti doar atunci cand se ajută sin- 
guri. 


Adina DARIAN 


A Few Good Men e Producţie: S.U.A., 
1992, Columbia Pictures, Castle Enter- 
tainment e Regia: Rob Reiner e Scena- 


riul: Aaron Sorken e Imaginea: Robert . 


Richardson e Muzica: Marc Shaiman @ 
Cu: Tom Cruise, Jack Nicholson, Demi 
Moore, Kevin Bacon, Kiefer Sutherland 


VTHE HITMAN 


Un idol brutal 


dmiratorii lui Chuck Nor- 

ris, „lupul singuratic“ din 

filmul cu același nume 

care a bătut recordurile de 

spectatori în sălile noastre 

acum trei ani, se vor în- 
ghesui probabil să-și revadă idolul. 
Specialistul în luptele „cu mâna goală“ 
împotriva unor pâlcuri de inamici nu 
mai apare însă de data aceasta dezar- 
mat, ci înarmat chiar cu două pistoale 
deodată, cum îi stă bine unui fost poli- 
tist infiltrat în tabăra - mafioților. 

După frecvența scenelor de violență 
cu rafale de mitralieră, sânge în cas- 
cadă. și creieri improscati pe pereți am 
fi putut crede că filmul se află sub in- 
fluenta lui John Woo, regizorul taiwa- 
nez care face acum furori la Hollywood, 
cu atrocele lui pelicule despre răfuielile 
din lumea interlopă. Privind anul reali- 
zării (1991) respingem însă ipoteza și 
ne vine să credem că Aaron Norris, fra- 
tele musculosului Chuck, este pur și 
simplu un protocronic regizând acest 
policier cu măceluri nenumărate, cu 
torturi pline de rafinamente asiatice si 
cu o intrigă greu de urmărit sub ploaia 
de pumni, gloanțe şi explozii. Totuși, 
Chuck Norris face tot ce-i stă în putinţă 
să-și păstreze aerul său legendar de 
good guy. Ba chiar îl învaţă pe un băiat 

A 


o Răzbunătorul Chuck Norris 


de culoare să se bata cu un grăsan 
blond și laș. Chiar și așa, The Hitman 
nu e recomandabil „firilor simtitoare", 

ci acelora care privesc cu interes po- 
zele de cadavre mutiiate din ziarele de 
mare tiraj. 


Dana DUMA 


The Hitman e Producţie: S.U.A., 1991, 
Cannon Pictures inc. Regia: Aaron 
Norris; Scenariul: Robert Geoffrion, 
Don Carmody. Imaginea: Joao Fernan- 
dez, Cu:Chuck Norris, Michael Park, 
a Wakman, Alberto Watson, Salim 
rant 


a INIMA 
ÎNGHEȚATĂ 


Fascinaţia 
muzicii de cameră 


-a spus, poate și din dorinţa de 
a-i spori atractivitatea, că ar fi o 
poveste de dragoste, ceea ce ar 
presupune concordia sentimen- 
telor spre apoteoza lor. Și nu 
este așa: întâlnirea Camille-Ste- 


phane — ea, violonistă ce bate la por-: 


tile virtuozitatii (sau proba autenticităţii 
talentului), el, meşter de viori (o altă 
ipostază, aceea a virtuozitatii creatoru- 
lui de instrumente în slujba artei). Întâl- 
nirea aceasta, Sautet o face posibilă 


doar ca o confruntare, ca o acerbă cau- 


tare de sine si de autenticitate într-o 
lume care încearcă, cu o fervoare 
aproape nevrotică, să explice totul, tot 
ce este în jur, dar nu pe sine. Filmul 
aduce, de altfel, episodic, o referință la 
invocarea unor mode de gândire și în- 
frângerea acestora când totul devine 
argument de o egală semnificaţie, sau 
cum spune Finkielkraut atunci când 
„fiecare își etalează cultura sa“. Acest 
episod, sau nici măcar episod, căci este 
o fulguranta, daca nu chiar o parodică 
parafrază ca o paranteză semi-ironica, 
se petrece la o cină intimă unde discu- 
tia prețioasă pare ridicola, ea slujind, 
de fapt, drept stimul a! autodezvăluirii 
lui Stéphane. 

Realizatorul mărturisește că ar fi fost 
influențat, în conceperea povestirii sale 
filmice, de o nuvelă de Lermontov, 
„Prinţesa Mary“ (din „Un erou al timpu- 
lui nostru“). L-a influențat prin frumu- 
setea ei, prin acei farmec romantic al 
cărui elan face ca povestea să capete o 
tentă tragică prin însăşi innegurarea ei. 
Sautet, cu neo-cartezianismul lui, poate 
nemărtărisit, dar evident aici, isi ia o 
călăuză mai apropiată lui şi lumii lui, pe 
Ravel, cu o sonata si un trio mai putin 
cunoscute, spune realizatorul, dar atat 
de expresive pentru sensibilitatea ga- 
lica. Filmul se naste asadar dintr-un im- 


puls romantic si un dialog strâns, ca o. 


urmarire, ca o fuga contrapunctica in- 


tre două voci prefigurate de două in- - 


strumente, cu câteva acorduri grave ca 
ur memento, contribuţie a violoncelu- 
lui. Există un prim plan, fascinant prin 
alternanţa de argumente, de tăceri, pri- 
viri în carg subintelesul, ne-exprimatul 
si, uneori, inexprimabilul tes o panza 
deasă de trăiri și stări care deleaga, in 
rastimpuri, adevărata ior vibraţie parti- 
turii muzicale. lar adevăratul lor sens în 


planul existenţial al eroilor povestirii 
devine autenticitatea. Când dialogul 
acesta se declanşează, tot ceea ce este 
în jur devine doar decor. Lumea din 
afara eroilor (timpului nostru) își pierde 
orice calitate sonoră, evoluează ca o 
masă de umbre într-un balet al cotidia- 
nului. În acele clipe și pentru cei doi, 
ea nu mai are nici o semnificație, de 
parcă nici n-ar exista. Când sentimentul 
cere explicaţii raţiunii și apoi se în- 
toarce in zona afectelor, recursul însuși 
la luciditate si sancţiunea gândirii redi- 
mensionează toată gama relațiilor din- 
tre cei doi, în timp ce căutarea autenti- 
citatii pare o traversare a deșertului, un 
purgatoriu al sentimentelor. Din 
această probă ies ele oare întărite, 
schimbate sau dispar spre a lăsa locul 
altor stări? 

Acest film-epură al cinematografiei 
franceze de astăzi este, cred, şi o invi- 
tatie, deloc ultimativă ori solemnă, la 
cunoașterea de sine a artistului însuși 
și, într-o măsură, pare chiar o invitație 
la o întoarcere spre rigorile discursului 
clasic. Într-o artă care a fost provocată, 
redimensionată, reevaluată, bătută de 
valuri, confruntata de concurente, tonul 
propriu (singura modalitate, de altfel, 
de a exista) s-a estompat uneori spre a 
reveni, iată, într-un film-memento, un 
gest mai mult schițat decât răspicat ca 


Emmanuelle Beart 
în regato, intim 


si,un rapel al adevărului dupa care, ori- 
cat de puternice ar fi sentimentele, ele 
au nevoie de. expresie spre a deveni 
artă. Filmul lui ‘Sautet — interpretat 
într-adevăr de niște virtuozi actori, Em- 
manuelle Béart si Daniel Auteuil în pri- 
mul rand — imi pare sa exprime si un 
regret, abia daca perceptibil, după o 
lume, o umanitate, tot mai putin sesiza- 
bilă ca atare, prezentă mai mult într-un 
film ca acesta, o lume la confluenţa ci- 
vilizatiei şi culturii. Este o lume în care 
proba autenticității este dovadă de sine, 
expresia unei individualitati nealterate 
de influențele atât de agresiv aduse de 
mode care sunt tot atâtea mijloace de 
depersonalizare: Este o lume cu o me- 
lodie a ei, firavă și transcendentă toto- 
dată, captivantă fara doar si poate, ca o 
muzică de cameră. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Un coeur en hiver. Producţie: Franța, 
1992 Raissy, Film Par Film, Cinea, 
Orly Films, Sedif, D.A. Films, Paravi- 
sion International, FRB Films Produc- 
tion @ Regia: Claude Sautet @ Scena- 
riul: Claude Sautet, Jacques Fieschi e 
Cu: Daniel Auteuil, Emmanuelle Béart, 
André 'Dussolier, Elizabeth Bourgine, 


Myriam Boyer, Brigitte Catillon 


U/ STILUL SAUTET 


ulti dintre regizorii francezi 

și-au. exprimat admiraţia pen- 

tru filmele semnate de 

Claude Sautet, de la Francois 

Truffaut la Alain Resnais, tre- 

când prin Maurice Pialat. Re- 
gizori de factură diferită, utilizând mijloace 
artistice diferite, dar atrași de munca unui 
cineast în egală măsură moralist și psiho- 
log interesat de studiul sentimentelor, pa- 
siunilor. Un cineast care se intoarce mereu 
la aceste motive, ce îi traversează opera. 
Ceea ce nu înseamnă ca nu ar avea şi el 
detractorii sai, critici care ii reproseaza 
clasicismul (dacă nu academismul) mizan- 
scenei și faptul că alege subiecte prea sim- 
ple. Sunt însă chiar atât de simple senti- 
mentele? Sautet n-a încetat să ne demon- 
streze că nu. lubirea este în centrul operei 
sale, și regizorul declară: „Nu sunt deloc 
de aceeași părere cu La Rochefoucauld 
care spunea că dacă nu s-ar fi vorbit nicio- 
dată despre dragoste, nu ar fi existat in- 


„ drăgostiţi“. 


Numai că dragostea poate lua diferite 
forme, și despre aceste forme nu încetează 
să vorbească Sautet în filmele sale: Marele 
risc (1960); Arma la stânga (1967); Lucru- 
rile vieţii (1970), Max et les ferrailleurs 
(1972); César şi Rosalie (1973): Vincent, 
Francois, Paul si ceilalți (1974), Mado 
(1977); O poveste simplă (1978); Un fiu rau 


- (1980); Garcon! (1983); Câteva zile cu mi- 


ne (1988) şi, 
(1992). 

Un cinematograf de autor, din care fie- 
care îşi poate alege filmele preferate. În 
ceea ce mă priveşte am optat pentru: 


desigur, inimă înghețată 


"e Lucrurile vieţii inseamnă trecerea de la 


filmele de început, filme de acţiune, mai 
puţin personale, la filmele care vor consti- 
tui ceea ce unii critici numesc chiar „stilul 
Sautet“. O poveste simplă despre un cuplu 
(Romy Schneider și Michel Piccoli) care se 
destramă din cauza pasiunii pe care bărba- 
tul o încearcă pentru o femeie mai tânără 
este transformată de regizor într-o probă 
de virtuozitate în jocul cu sentimentele. In- 
teresant de văzut cum se descurcă ameri- 
canii în remake-ul anunţat, intersection cu 
Sharon Stone și Richard Gere. e Max et 
les ferrailleurs, ii readuce pe ecran pe cei 
doi actori din Lucrurile vieţii. O poveste 
polițistă împletită cu o poveste de dra- 
goste, într-un mod personal. Spectatorii 
așteaptă cu același interes deznodământul 
dramei sentimentale şi pe cel al intrigii po- 
litiste. e Vincent, Francois, Paul și ceilalți 
vorbeşte despre prietenie şi dragoste fâră 
a recurge la schemele uzitate ale melodra- 
mei. Povestea unui grup de prieteni si a 
problemelor lor. Yves Montand într-unul 
din rolurile sale memorabile. RM. 


% Victoria Tennant, 
o englezoaică la L.A. 


J POVESTE DIN 
LOS ANGELES 


Minuni 
in vremea noastră 


n uriaş balon în formă de 

hot dog pluteşte incet 

peste Los Angeles, în ui- 

mirea și chicotelile doam- 

nelor si domnisoarelor în 

costume de baie, lungite 
la soare în preajma vilişoarelor cu pis- 
cină. Așa începe LA. Story, americani- 
zând celebra secvenţă de deschidere a 
și mai celebrului La dolce vita. Cu deo- 
sebire că pe deasupra Romei Plutea un 
Christ din ipsos... Urmează. cât tine ge- 
nericul, imagini din Los Angeles, brutal 
contrastante (prin ce ne spun ele) cu 
poezia bijuteriei muzicale „La mer“ care 
se aude pe banda de sunet: în orașul 
de pe malul oceanului, plaja și scălda- 
tul se fac... în ograda proprie; pomișori 
artificiali concurează -copacii autentici; 
vopsele tipatoare acoperă rugina... etc. 
Surpriza nu constă în imaginile 
propriu-zise, ci în faptul că orașul și lo- 
cuitorii sai par a fi priviți de ochiul iro- 
nic al unui european. De unde până 
unde? 


L.A. Story este în primul rând filmul 
unui oraș — şi nu al unuia oarecare. 
Am mai văzut câte ceva din el datorită 
numeroaselor pelicule ce şi-au desfășu- 
rat aici acțiunea. De asta dată însă, îi 
descoperim aspectele hazlii, uneori ridi- 
cole și — a doua surpriză — abia acum 
înțelegem de ce îl iubesc cu atâta pa- 
timă locuitorii sai- Efectul vine din fap- 
tulsea privirea ironică este si tandră to- 
todata. Peste cele mai bune asemenea 
momente se proiecteaza silueta marelui 
Tati. Mai mult: omagiindu-l direct pe ci- 
neastul francez prin gagul celor patru 
automobile din intersecția pustie, adu- 
când noi variatiuni temei trafic rutier, 
scenaristul Steve Martin (unul şi același 
cu actorul ce joacă rolul principal) îşi 


„desemnează clar maestrul. 


În cinematografia americană, Steve 


- Martin este „pasăre rară“. Nu pentru că 


este şi bun actor (cine l-a văzut pe ca- 
seta in All of me s-a convins de asta) si 
bun scenarist — anume pe linia come- 
diei inteligente. Este un caz printre 
confrații actori şi scenariști pentru că 
are o solidă cultură cinematografică. 
Desigur, toate aceste calităţi nu fac 
obligatoriu din deţinătorul lor un mare 
cineast. Dar precizarea era necesară, 
căci cu o personalitate de acest tip nu 
ne întâlnim toată ziua. Mai mult, Po- 
veste din Los Angeles fiind un film de 
scenarist (iarăși o raritate), Steve Mar- 
tin este cel răspunzător, pentru bune și 
pentru rele. 

De cele bune am vorbit — cele tinand 
de atmosfera, datorate categoric ochiu- 
lui european al autorului. Ce ne ofera 
ochiul sau american? 

Ideea: aparent fericit, eroul nu este 


„acum,în era tehnologică? Doar dacă, 


deloc, fericirea fiind greu de găsit când 
nu impartasesti mentalitatea generali- 
zată — mulțumire cu simulacrul — de 
dragoste, de veselie, de prietenie... Sin- 
gura soluţie ar fi un miracol (minuni, în 
vremea noastră? — se întreba dubitativ 
un român încă în secolul trecut). Dar 


tocmai prin tehnica de varf... Si, uite ca 
da, minunea se întâmplă, grație unui 
semnalizator electronic rutier! lar faptul 
că acest miracol are loc tocmai la Los 
Angeles e încă o dovadă de dragoste a 
actorului-scenarist față de orașul său. 

Asa privită povestea, nu are de ce sa 
ne displaca: Numai -că, exceptând per- 
sonajul principal, celelalte sunt lineare, 
dau replici. 

Mostrele de umor american presărate 
în evoluţia idilei dintre El si Ea si, in ge- 
neral, în relaţiile dintre personaje, scad 
mereu ca nivel, în timp ce sentimenta- 
lismul ieftin, nemaiputând fi deosebit 
de parodierea lui, devine o sursă de co- 
mic involuntar. lar faptul că în rolul 
principal feminin a fost distribuită Vic- 
toria Tennant este încă o dovadă de 
dragoste a actorului-scenarist față de 
soţia sa. 

Suprapunând imaginile oferite de cei 
doi ochi ai lui Steve Martin, nu rezultă 
un film grozav. -ci unul plăcut. 


Aura PURAN 


L.A. Story. Producţie: S.U.A:, 1991, Da- 
niel Meinick/Indie Prod, Regia: Mick 
Jackson. Scenariul: Steve Martin. ima 
ginea: Andrew Dunn. Cu: Steve Martin, 
Victoria Tennant, Marilu Henner, Sarah 
Jessica Parker, Richard E. Grant. 


PE SCRANB 


11 


SmQAMSANRAVOAON 


Bărbaţii 
în fuste 


vorba de principii. În momentul în: 


care cele mai multe fete poartă panta- 
loni, noi suntem ultimele ambasa- 
doare ale unei feminitati pe cale de 

» dispariţie“. Declaraţia aparţine Alci- 

nei, 39 de ani, si a fost făcută la pri- 
mul Congres european al travestitilor care a avut loc 
în acest an la Ebeloft, în Danemarca. În viata — să-i 
spunem ,,civila" — persoana în cauză este domnul G, 
profesor universitar, căsătorit, cu doi copii. Are însă 
din copilărie plăcerea de a purta veșminte feminine. 
O plăcere pe care filmul începe să o exploateze tot 
mai puternic (vezi și Noul Cinema nr. 3/93). 

După succesul neașteptat al unui film indepen- 
dent, The Crying Game, care explora cu subtilitate 
acest teritoriu neobișnuit, Hollywoodul pregătește 
mai multe proiecte cu această temă. Philadelphia de 
Jonathan Demme, Addams Family Values de Barry 
Sonnenfeld și Mrs Doubtfire, cu Robin Williams, au 
aparut deja pe ecranele americane. Cum atunci cand 
se gaseste o noua tema cu succes la public studiou- 
rile se grabesc să o exploateze până la epuizare, se 
mai anunţă și alte producţii. Phil Alden Robinson lu- 
crează la All The President's Queens, bazat pe fapte 
reale și povestind despre spionii travestiti în timpul 
celui de-al doilea război mondial. Tim Burton în- 
cearcă de mult să realizeze Ed Wood, biografia unuia 
dintre regizorii de serie B de la Hollywood, cunoscut 
pentru plăcerea sa de a purta rochii și pulovere de 
angora. Johnny Depp a acceptat deja să joace rolul 
principal, dar faptul că regizorul vrea ca filmul să fie 
în alb-negru, și nu în culori, a dus la amânarea 
proiectului. 

Steven Spielberg — în calitate de producător — 
anunţă și el un film cu titlul To Wong Foo. Thanks 
for Everything, Julie Newman, povestea a trei traves- 
titi care au un accident de mașină. Dennis Quaid si 
Mel Gibson şi-au anunţat eja dorința de a juca în 
acest film. 

Producătorul Howard Rosenman are si el planuri 
în această direcţie: Low Life in High Heels va fi in- 
spirat din autobiografia lui Holiy Woodlawn, travestit 
celebru, care a jucat in cateva filme underground 
semnate de Andy Warhol. „Va fi un fel de Cum să te 
mariti cu un milionar extrem de amuzant si zburdal- 
nic” anunţă producătorul, care speră ca va reuşi sa-l 
angajeze pe Pedro Almodovar ca regizor și pe Ma- 
donna pentru rolul legendarului (legendarei?) Candy 
Darling. 

„Pentru mulți oameni travestiţii sunt ceva exotic, 
interesant și inofensiv. Te poți amuza la un spectacol 
al travestitilor fara a te simţi ameninţat din punct de 
vedere sexual“, spune Mitchell Kohn, unul dintre an- 
gajatii studiourilor lui Spielberg, cel care „a descope- 
rit scenariul pentru To Wong Foo. 

Succesul albumului „Supermodel of the Year“ al 
interpretului (interpretei) RuPaul, travestit ajuns ve- 
detă pop, dovedește că spusele lui sunt adevărate. 
Cu umor, RuPaul spune „Eu sunt un Schwarzeneg- 
ger al anilor '90“. Videoclipurile „Too-Funky“ (al lui 
George Michael) și „Deeper and Deeper“ (al Madon- 
nei) includ si ele câteva secvențe cu travestiti. Multi 
dintre cei care le-au văzut nici măcar nu şi-au dat 
seama de diferenţă. lar creatorii de modă Todd Old- 
ham şi Thierry Mugler au angajat chiar ca mane- 
chine pentru prezentarea ultimelor colecţii de veș- 


minte de damă travestiti celebri ca Billy Beyond și. 


Lypsinka. 

Pentru actori tentatia e mare. O spune Paul Rud- 
nick, scenaristul care a introdus în Addams Famil 
Values rolul unui văr al familiei Addams căruia ii 
“face plăcere să se îmbrace ca o femeie. „Dacă esti 
actor, paleta emoțională a rolurilor care ti se oferă e 
adesea limitată. Jucând în travesti, dintr-o dată ai ac- 
ces la emoții mai puternice, mai orgasmice aș zice. 
Cum ar putea un actor să reziste?“ Nu i-au rezistat 
înainte nici Jack Lemmon si Tony Curtis în Unora le 
place jazzul, nici Dustin Hoffman in Tootsie. 


14 


După ce Dustin Hoffman a încercat plăcerile travestiului in Tootsie, 
Mel py si Madonna se: simt si ei tentaţi de astfel ae roluri 


Staruri în direct 


n post de radio din Los Angeles a 

creat o noua emisiune: „Loveline“. Un 

succes imens pentru ca aici sunt invi- 

tate staruri ce vorbesc cu ascultatorii 

aflati in situatii emotionale sau sexuale 

dificile, cateodata povestind chiar des- 
pre propriile relaţii si dificultăţile pe care le-au în- 
tâmpinat. Printre invitaţi: Jason Patric, Keanu Reeves 
(alături de formaţia sa de muzica rock „Dog Star”), 
Luke Perry, Emilio Estevez, Tom și Roseanne Arnold, 
Jason Priestley, Neneh Cherry. Disc jockey-ul Jim 
Trenton, care este alături de doctorul Drew. Pinsky, 
autorul acestei emisiuni spune: „E o sansa pentru 
celebrități să arate că sunt ființe umane. Nu mai 
spun aici tâmpeniile pe care le debitează de obicei; 
participă la viața celorlalți şi asta are un impact de-a 
dreptul dramatic asupra lor“. 

In fiecare săptămână, de duminică până joi, de la 
orele 22:00 la miezul nopţii ascultătorii pot telefona 
pentru a primi un sfat de la starurile favorite. Produ- 
catoarea Ann Williams spune: „Când ei aud un as- 
cultător plângând la telefon vor să-l aline, să-l facă 
să se simtă mai bine. Așa că povestesc experienţe si- 
milare din viaţa lor şi adesea spun lucruri pe care nu 
le-au mai spus niciodată.“ Neneh Cherry, de exem- 
plu, a povestit cum a fost dezvirginată la unsprezece 
ani si despre experienţa ei ca adolescentă-mamă. Si- 
mon le Bon, de la Duran Duran, nu a avut nici o reti- 
nere vorbind despre sexul oral, iar Tom Arnold și-a 
amintit cum a fost agresat de o babysitter când era 
copil. Reeves a dat sfaturi unui travestit care isi fa- 
cea probleme că nu i-a mărturisit prietenului sau si- 


tuatia: „Spune-i adevărul dacă vrei o relaţie cinstită”. 


Au existat însă si situaţii mai delicate. Flea, de la 
formaţia Red Hot Chilli Peppers nu a putut decât sa 
chicotească în momentul în care un adolescent a po- 
vestit cumi a fost molestat de unchiul său. Nu toţi pot 
fi psihanalisti, fie și pentru o singură zi. 


$ S-a dovedit a fi un bun 


psihanalist pentru o zi: Keanu Reeves 


New York, 
New York 


A n mai 1991 izbucnea un conflict de 
muncă între studiourile hollywoodiene 
şi sindicatele new-yorkeze. Filmările în 
acest oraș au fost, timp de opt luni, 
mult mai rare. Dar primăria a făcut tot 

- ce i-a stat în putință pentru ca New 
York-ul să reapară pe ecrane. Eforturile depuse de 
Biroul pentru. film, teatru și televiziune al Primăriei 
ed că există așa ceva?) au dat roade. Dar ce efor- 
turi 

Producatorii filmului Last Action Hero au dorit sa 
interzica accesul in Times Square timp de noua seri. 
Autorităţile au spus OK si — vă vine să credeţi ? — 
nu au cerut nici un ban pentru aceasta. Dacă ne 
gândim că numai pentru prima zi de filmare au fost 
folosiți 100 de agenţi de poliţie și încă 20 de polițiști 
pentru dirijarea traficului trebuie să recunoaștem că 
nu e vorba de o bagatela. 

Angie, | Says se numește filmul în care joacă Ge- 
ena Davis. Acţiunea se petrece în Brooklyn, în 1972, 
Asa că producătorii au cerut să fie înlocuite sau 
scoase semnele moderne de parcare din cartierul în 
care se filmează. incă o dată Primăria a fost de 
acord. 

În același cartier este situat si Crooklyn, ultimul 
film al lui Spike Lee. Regizorul a dorit ca Arlington 


Santee 2 


© Al Pacino pe platourile 

-de la Carlito’s Way, film 
pentru care „fața“ New Yorkului 

-a fost intinerita cu douăzeci de ani 


Place, o stradă ce traversează cartierul, să fie trans- 
formată într-o fundătură. Nici o problemă! Timp de 
opt săptămâni un decor ce reproducea fatada unei 
cladiri a blocat accesul mașinilor. „Nu s-au întâmplat 
accidente. Doar câteva chestii mărunte, de exemplu 
una din mașinile noastre a intrat într-un Volkswagen 
parcat aici“, spune producatorul Monty Ross. Chestii 
mărunte pentru ei, poate, nu și pentru proprietarul 
mașinii! 

Pentru filmările la The Paper regizorul Ron Ho- 
ward a cerut să fie dărâmat un zid. Consilierul pri- 
marului în probleme cinematografice, Richard Brick, 
a reuşit să ajungă la un compromis cu echipa de fil- 
mare: zidul din Manhattan care „strica peisajul" a 
fost înlăturat, dar a fost construit altul în apropiere. 
„Vrem să le spunem da cineastilor, și le vom spune 
da“ comentează Brick. 

Producatorii ultimului film al lui Robert Redford, 
Quiz Show au avut partea lor de negocieri: pentru 
scenele care au loc intr-un birou de audieri al Con- 
gresului au ales o bibliotecă a_Societatii de istorie 
din New York. Consiliul de administraţie și-a făcut 
probleme în legătură cu posibilitatea deteriorării 
unora dintre obiectele de patrimoniu în timpul filmă- 
rii. O chirie de 60 000 dolari a înlăturat însă grijile. În 
timp ce oficialitățile newyorkeze par fermecate de 
Redford, locuitorii orașului par blazati. Producătorul 
Michael Nozik glumeste: „Oamenii vin și-și oferă so- 
țiile lui Redford pentru un milion de dolari“. (Aluzie 
la filmul indecent Proposal). 

Milioane de dolari a obţinut deja Carlito's Way, fil- 
mul lui Brian De Palma, avându-l ca protagonist pe 
Al Pacino, în rolul unui gangster care vrea să rupă 
legăturile cu Mafia. Acţiunea fiind plasată la New 
York în anii '70, peisajul urban a trebuit „r&amenâjat“ 
destul de mult. Dar, după cum se vede, merită. Fil- 
mul s-a plasat pe primele locuri la încasări în săptă- 
mânile de după premieră. 

Vă puteţi întreba de ce municipalitatea depune ata- 
tea eforturi. Simplu: deși pentru toţi comentatorii fil- 
mul american e o industrie, oficialităţile au înţeles câ 
este și o expresie a culturii nationale. In același timp 
este și o excelentă reclamă turistică. 


E] Anthony Hopkins se specializează 
în, rolurile de timizi 


Timizii 


A n The Remains of the Day, ultimul film al lui 
James Ivory, Anthony Hopkins interpretează 
un majordom englez, iar “Emma Thompson 
este menajeră. Au lucrat împreună și au trăit 
sub același acoperiș o viata..El o iubește la 

= nebunie, ea nu este indiferentă la sentimen- 
tele lui. Numai că el nu și-a exprimat niciodată 
aceste sentimente. Conversatia lor este una decentă, 
curată, lipsită. de orice ambiguitate. intr-una din 
scene ea încearcă să provoace o destăinuire, mărtu- 
risindu-i că a acceptat o cerere în căsătorie făcută 
de un alt bărbat. Dar răspunsul așteptat nu vine. El ii 
spune doar că trebuie şters praful în camerele de sus 
și apoi îi urează noapte bună. 

Dumnezeule, dar ce fel de bărbat e ăsta? Întreba- 
rea și-o pun spectatorii şi, în primul rând, spectatoa- 
rele revoltate de incapacitatea personajului de a-și 
exprima sentimentele, de a reacționa în modul astep- 
tat, intrigate de paralizia sa emoțională. Văzând apoi 
The Age of Innocence, filmul lui Martin Scorsese, în 
care Newland Archer (interpretat de Daniel Day-Le- 
wis) lasă ca dragostea vieții lui să treacă pe lângă e!, 
nedumerirea va crește si mai mult. Si astfel de eroi 
apar tot mai mult în filme. Nici in Sleepless in Seat- 
tle, nici în My Life (cu Michael Keaton si Nicole Kid- 
man) sau What's Eating Gilbert Grape bărbații nu 
mai sunt ceea ce erau pe vremuri: personaje puter- 


„nice, gata să lupte până la capăt pentru iubirea lor. 


Sigur că mai există şi vor mai exista și filme cu eroi 
duri, numai că în multe filme hollywoodiene așa-zis 
„romantice“ eroii sunt slabi, inerti, indecisi. Așa cum 
adesea sunt si în viata. Anchetele sociologice de- 
monstrează că femeile, care înainte se plângeau de 
atitudinea „macho“ a bărbaţilor, astăzi sunt nemultu- 
mite de pasivitatea lor. 

Doctorul William Pollack, unul dintre autorii cărții 
„In a Time of Fallen Heroes: The Re-Creation of 
Masculinity“ — Amurgul eroilor: re-crearea imaginii 
masculine — şi psiholog la Harvard notează că mulţi 
bărbaţi vin să. solicite un tratament după ce au citit 
romanul lui Kazuo Ishiguro „The Remains of the 
Day“, din care s-a inspirat filmul lui Ivory. Pacienţii 
se identifică în mare măsură cu personajul pentru că 
e „un bărbat cu o capacitate emoțională ridicată, dar 
care nu-și poate exprima sentimentele“. 

Un alt profesor la Harvard, psihologul Ron Levant, 
a redescoperit termenul medical tot mai des folosit 
pentru astfel de cazuri: ,alexithymie". Adică incapa- 
citatea de a-și exprima sentimentele. 

lată deci că noul prototip masculin nu mai este 
nici eroul puternic, nici familistul model, ci bărbatul 
incapabil de acțiune. El este un produs al mișcării 
feministe, al contramiscarii masculine și al altor cu- 
rente din ultimii ani care au răsturnat rolurile tradi- 
tionale ale sexelor. Fuge de atitudinea „macho“, este 
torturat de propriile simțăminte. Deși partenera ii 
cere să-și exprime sentimentele, el este incapabil să 
o facă și se simte vinovat din această cauză. Intr-o 
situație de criză e paralizat. E înghețat. Este un erou 
de in-actiune. 

„Bărbaţii au profitat de femei sau le-au torturat, si 
acum ajung să fugă de ele“ scrie Molly Haskell, critic 
de film, în cartea ei „From Reverence to Rape: The 
Treatment of Women in the Movies“ (De la reverență 
la viol: femeia în film). Despre eroi de tipul celor din 
filmele citate, ea spune: „La început iti par fiinţe no- 
bile si gata de sacrificiu. Apoi iti dai seama că n-au 
curajul să tacă pasul decisiv. Nu sunt în stare să facă 
o declarație, ceea ce nu mai e o glumă, ci ceva pato- 
ogic.“ 

incă de acum trei ani Robert Bly, profetul așa nu- 
mitei „mişcări a bărbaţilor“ scria despre acest feno- 
men în cartea sa „/ron John: A Book About Men“ 
(Jean cel de fier: o carte despre bărbaţi): „Femeile 
trec la acţiune în aceeași măsură în care bărbaţii de- 
vin pasivi“. Hollywoodul a absorbit ideea. Și nu nu- 
mai Hollywoodul. 


Acelaşi Anthony Hopkins apare în filmul britanic 
Shadowlands, despre scriitorul C.S. Lewis și iubirea 
lui greu de mărturisit pentru poeta americană Joy 
Gresham. Si inimă înghețată de Claude Sautet . 
(acum pe ecranele noastre, vezi pag. 11) ne arată că 
nici în Franţa situaţia nu este cu mult diferită. 


Durele 


acă bărbaţii devin tot mai slabi, femeile 
sunt gata să le ia locui. Sunt la modă 
westernurile, în care însă în loc de 
cow-boys apar cow-giris. Multe vedete 
sunt gata să înveţe să călărească şi să 
mânuiască o armă pentru a fi eroinele 
unor asttel de filme. Sharon Stone apare în Quick 
and the Death, Madeleine Stowe și Drew Barrymore 
sunt prostituate în Vestul sălbatic în Bad Giris, iar 
Suzy Amis se travestește în bărbat pentru a supravie- 
tui în lumea dură a Vestului in The Ballade of Little 
Jo. Uma Thurman își găsește adăpostul într-o fermă 
administrată numai de femei în Even Cowgiris Get 
the Blues (fiim prezentat la Venetia, dar acum opor- 
tun retras de pe ecrane pentru a fi remontat!). 

„Există prea multe filme în care eroinele sunt atât 
de fade și trebuie mereu să fie salvate de câte un 
bărbat. De ce să nu incredintez rolul unui personaj 
puternic unei actrițe?“ spune Denise DiNovi, produ- 
cătoare — pentru studiourile Columbia — a wester- 
nului cu distribuție exclusiv feminină Outiaws. Un 

recursor al genului a fost, încă din 1965, Cat Bal- 
ou, cu Jane Fonda. Ă 

Madeleine Stowe nu-și ascunde plăcerea de a juca 
în astfet de film: „E minunat că pot să abandonez ro- 
lurile de eroină fragilă din trecut. Femeia pe care o 
interpretez acum este credibilă; nu-i nici neajutorată, 
nici demnă: de compasiune.“ 

Cât va dura această modă? „Acum doi ani toate 
actrițele Hollywoodului se luptau pentru un rol în A 
League of Their Own. Acum iau toate lecţii de călă- 
rie. Așa e când Cetatea filmului încearcă o nouă for- 
mulă“ spune Mark Gill, de la Columbia. 


S Cu aparență fragilă, Uma Thurman 
demonstrează ca poate fi si dură 
(dar nu în Jennifer 8 cu Andy Garcia) 


Pagini realizate de 
Rolland MAN 


Universala 


ine vine la Festivalul de la Valladolid pentru a doua oară știe di- Farmecul discret 
nainte că din imensul festin cinefil oferit participanţilor nu se pot 
gusta toate „delicatesele“. Neapartenenta SEMINCI (inițialele acestei : . . 
săptămâni cinematografice) la Federaţa internaţională a festivaluri- al omului obişnuit 
lor de film este un enorm avantaj pentru că se pot include în pro- j 

gram, alături de pelicule meritorii încă neintrate în atenţia criticii, şi unele pre- 


miate la Cannes, Berlin şi Veneţia. Aşa că, renunțând la tentaţile turistice ale su- entimentul unificator al 
perbului oraş şi plecând de la ideea că selecţia oficială este de văzut neapărat, peliculelor văzute anul 
trebuie să te hotărăşti apoi la ce să renung. E o decizie foarte grea, având în ve- acesta in selecţia oficială 
> dere că ai de ales între o retrospectivă a cinematografului canadian și una a pro- mi s-a părut a fi interesul, 


F on z A > A 2 i i zice, afectuos fata de 
22/30. OCTUBRE 1943 ducfiei spaniole recente, între un ciclu dedicat operatorului Pascualino De Santis must obișnuit. ore sau 
şi un altul consacrat scenaristului Miguel Delibes, între un grupaj al şcolii fran- debutanţi, regizorii par a fi devenit, in 


ceze de cinema FEMIS şi o integrală Abbas Kiarostami. Cum absenţa vedetelor pragu! sfârșitului de mileniu, mai atenți 
cu persoanele sau mai bine zis cu per- 


sonajele destinate banalităţii. Refuzând 


hollywoodiene şi a show-urilor promoţionale te feresc de agitaţa mondenă, poţi 
stabili o anume intimitate cu universul propus de cineaşti. ý 


os 


ra = í 


erdu 


e cinerhatogratului 4 i 
Victoria Abril, Maribel V 
şi „Man 


- Juriul 


Guido Aristarco — 
preşedinte, critic şi istoric 
de cinema italian 
Juan Antonio Bardem — 
cineast spaniol 
Charies Champlin — 
critic american 
Emma Cohen — 
actriță si scriitoare spaniola 
Stijin Coninx —. 
regizor belgian 
Paul Tana — 
regizor canadian 
Penny Thompson — 
directoarea Festivalului 
de fa Edinburgh 


durere de dinti 


modelul american al ,eroului mai mare 
„decât viata“, filmele caută să capteze 
spectaculosul din interiorul și nu din 
exteriorul ființei umane. 

Poate că eroina lui Krzystof Kieslow- 
ski din Albastru, câștigătorul Leului de 
aur de la Veneţia (vezi și Noul cinema 
nr. 10), prezentat în afara competiţiei, 

. nu este hărăzită chiar unei 
anoste dacă ne gândim că ea pierde un 
copil si un sot celebru. Lunga și dure- 
roasa ei desprindere de lume de după 
un accident tragic nu este decât un 
imens efort de întoarcere la normali- 
tate. Prezent la Valladolid, Kieslowski 
Şi-a rostit, cu obișnuitele sale accente 
ironice, un principiu de creaţie semnifi- 
cativ pentru tendința cinematografului 
actual de care aminteam la început: 
„Mă străduiesc să aflu ce-i unește pe 
oameni, nu ce-i desparte. Când pe un 
om îl doare un dinte, puţin mai con- 
tează dacă are milioane sau dacă 
trăiește într-o cocioabă: dintele îl 
doare la fel iar eu fac filme despre du- 
rerea de dinţi. La fel se întâmplă cu 
dragostea, cu teama. Sunt sentimente 
comune, obișnuite“. 

Despre suferinţele si umilintele omu- 
lui simplu vorbeşte, în alt registru, en- 
glezul Ken Loach in Raining Stones, 
traducerea putând fi Ploaie cu pietre, 
echivalentul simbolic al necazurilor 
care se abat asupra protagonistului, un 
biet șomer aflat într-o perioadă ghinio- 
nistă. Eforturile lui de a tine cârma fa- 
miliei într-o vreme potrivnică prosperi- 
tatii (ironia la adresa politicii econo- 
mice de tip thacherist fiind clară) sunt 
induiosatoare. Deși soluţiile lui ar putea 

+ descumpani, asa ca furtul berbecilor 
sau pactul cu niște mafioți de ia care 
împrumută bani, scopul protagonistului 
cucerește simpatia: el vrea să-i cum- 
pere fetitei rochie și pantofi pentru 
prima comuniune religioasă. Catolic 
fervent, simpaticul păcătos iese cu greu 
din pasa lui neagră, aventurile sale tra- 
gicomice lăsând în urmă un sentiment 
optimist, dar cu gust de surâs printre 
lacrimi. 

Firescul, detaliul de adevăr omenesc 
şi un simț al umorului pe care ne-am 
obișnuit să-l numim britanic sunt și ca- 
litatile filmului The Snapper (Cafea ir- 
landeza), semnat de un compatriot al 
‚lui Loach, sarcasticul Stepnen Frears. 
Parasind un timp Hollywoodul, unde a 
- facut o carieră răsunătoare cu Legături 
periculoase, Trişorii si Erou din intam- 
plare, el s-a întors acasă pentru a face 
acest teleplay cu buget redus, a cărui 
vervă comică i-a convins pe pro- 
ducători să-l difuzeze (cu succes) pe 
marile ecrane. Incursiunea în viata unei 
familii irlandeze aparținând stratului in- 
ferior al clasei de mijloc surprinde un 
moment declanșator de mari tensiuni: 
fiica cea mare anunţă că este însărci- 
nată și, pe deasupra, nu știe cine e ta- 
tal. In locul unor mari scene de melo- 
dramă urmează o suită de secvenţe de 
un umor irezistibil, cu certuri, scanda- 
luri, incriminări reciproce, betii și im- 
păcări în timpul cărora membrii nume- 
rosului clan își păstrează nealterate 
pofta de viata, voiosia si, nu în ultimul 
rând, constanta afecțiune unul fata de 
celălalt. Există în acești oameni zgomo- 
tosi si neciopliti un simţ al justiţiei si 
onoarei care-i innobileaza și îi plasează 
(şi datorită excelentei interpretări “a tru- 
pei actoricești) în rândul personajelor 
de antologie. 

Pe farmecul unor asemenea protago- 
niști care, în ciuda condiţiei modeste, 
luptă pentru a-şi apăra demnitatea, se 
întemeiază şi succesul filmului colum- 
bian Strategia melcului, câștigătorul 
Marelui Premiu, dar și al premiului de 
popularitate. Tânărul regizor Sergio 
Cabrera a făcut din lupta unui grup de 
chiriaşi cu autorităţile care decid în 
mod abuziv să-i evacueze din imobilul 
lor părăginit un adevărat război dintre 
cei aflați la marginea societăţii și cei 
obișnuiți s-o domine. Un război vesel 
însă, în care defavorizatii soartei isi 
descumpănesc adversarii prin istetime, 
născocesc tertipuri avocatesti si media- 
tice. Irezistibil episod cu „descoperirea“ 
unei icoane făcătoare de minuni pe un 
perete interior, scenă de sorginte felli- 
niană, ca si alte momente ale neobosi- 


condiții ` 


Palmaresul 


Marele Premiu „Spicul de aur“: 
bia) 


Strategia melcului de Sergio Cabrera (Colum- 


„Spicul de argint“: The Snapper (Catea irlandeză) de Stephen Frears (Marea 


Britanie) 


Premiul pentru film de debut: În căutarea lui Bobby Fischer (Statele Unite) 
Cea mai bună actriță: Tina Kellegher in The Snapper 
Cel mai bun actor: Gian Maria Volonte în Tiranul Banderas de José Luis Gar- 


cia Sânches (Spania) 


Cea mai bună imagine: David Franco pentru lubesc un om în uniformă de 


David Wellington (Canada) 


„Spicul de aur“ pentru scurt metraj: ex aequo filmelor: Britania de Joanna 
Quinn (Marea Britanie) și Călătorul negru de Pepe Danozuart (Germania) 
„Spicul de argint“ pentru scurt metraj: Trăiască șoarecele! de Pavel Kutsky 


(Republica Cehă) 


Premiul special al juriului pentru scurt metraj: Nu sunt pantalonii mei de Nick 


Park (Marea Britanie) 


tei lupte pentru păstrarea imobilului 
atestă o inventivitate umoristică remar- 
cabilă. O lume clocotind de vitalitate, 
un ritm trepidant și o fluenta narativă 
de invidiat impun această peliculă aten- 
tiei difuzorilor internaţionali care-și pot 
asuma, din când în când, misiunea de a 
impune vârfurile unor cinematografii 
mai putin cunoscute ca cea colum- 
biană. 

Prestigiosul regizor 
Scola a semnat un aitul dintre filmele 
competiției care-și concentrează atenția 
asupra oamenilor simpli. Povestea unui 
trio amoros din Mario, Mario și Mario 


italian Ettore. 


are ca tundal pasionatele dezbateri re- 
formatoare din sânul Partidului Comu- 
nist Italian de după căderea comunis- 
mului in Europa de Est. Desi pare greu 
de crezut, la o asemenea ședință de 
partid se înfiripă o idilă între o femeie 
căsătorită și un sicilian pătimaș din ta- 
bara radicalilor. Tragicomedia. vieții 
este surprinsă din unghiuri insolite, atât 


în deruta unor oameni în pierdere de 


ideal, foști prieteni acum divizați (in 
conservatori, reformatori și dogmatici), 
cât și în istorioara de dragoste ai cărei 
protagoniști isi așteaptă copiii de la 
grădiniță şi își telefonează cu timiditate 


Amprenta Fernando 


prejudecată care se bucură de o largă răspândire plasează cri- 

ticul de cinema în categoria (desigur, hollywoodiană) numită 

„the man you love to hate“, adică omul pe care-ţi face plăcere 

sa-l urăști. El ar fi, după amintitul clișeu, neapărat sarcastic, 

necruţător, brutal. Acest loc comun este contrazis imparabil de 

personalitatea lui Fernando Lara, prestigiosul critic şi istoric de 
cinema care conduce de zece ani Festivalul de la Valladolid. 

Tânărul director al acestui festival cultural (un termen la care tine si că- 
ruia a știut să-i dea acoperire) este el însuși un cinefil împătimit și a trans- 
format orașul Valladolid (localitatea spaniolă cu cel mai mare indice de frec- 
ventare a sălilor de cinema) într-un teritoriu favorizat al cinefiliei. Fernando 


Lara cunoaște filmele importante {pe secvenţe“, 


are un gust impecabil în 


alegerea peliculelor iar conexiunile dintre autori și opere de renume făcute 
în retrospectivele și grupajele din afara competiţiei atestă o competenţă im- 
presionantă. Calm, amabil, mai degrabă timid, el a dovedit însă fermitate ști- 
ind să imprime festivalului pe care-l conduce o linie riguroasă și să-i defi- 
nească o identitate. A ajuta pe tinerii regizori să se afirme, a te lupta să 
aduci autori de valoare și nu doar de succes, a respinge compromisurile co- 
merciale iată principalele precepte ale poeticii lui Fernando Lara. Nobleţea 
acestui credo este intregita de o delicateţe destul de rară într-o breaslă ca- 
racterizată de malitie. lată cum scrie el despre recent dispăruta actriță Au- 


drey Hepburn, evocată în festival prin filmul Mic dejun la Tiffany's: 


„Era 


tandră, visătoare, gratioasa. Când ochii ei priveau de pe ecran, emanau un 
sentiment autentic. Ea căuta o pisică în ploaie ca și cum s-ar fi agăţat de ul- 
tima ocazie de a scăpa de singurătate“. Cine scrie astfel nu poate fi decât 
sincer și profund îndrăgostit de cinema. Cam aceasta ar fi Fernando touch, 
amprenta lui Fernando, care face din Valladolid un festival unde se pot în- 


tâini cinefili fericiţi. 


e Un induiosator trio amoros: 


Giulio Scarpati, 


Valeria Cavalli si Enrico Lo Verso 


leat Maria și Mario de Ettore 009) 


© Dana Brooks, 


într-o ipostază à la Marilyn 
din lubesc un om în uniformă 


la serviciu. Numai un maestru ca Scola 
(Ce mult ne-am iubit — 1976, Terasa 
— 1980, Balul — 1984, Familia — 1986) 
putea să descrie emotionant această 
aventură sentimentală cu episoade gro- 
testi, într-un registru al nuantelor de o 
finețe greu de egalat. Cât despre mag- 
nificul portret de femeie datorat Valeriei 
Cavalli, acesta o plasează pe tânăra in- 
terpretă printre marile actrițe ale Italiei. 


Nevoia de dialog 


cuta nevoie a cineastilor 

de a comunica cu publicul 

mi s-a părut o altă trăsă- 

tură comună a majorităţii 

noilor filme văzute la Val- 

ladolid. Vremea elanurilor 
reformatoare în planul limbajului pare 
acum trecută, o poveste solidă şi bine 
articulată devenind idealul celor mai 
mulți regizori. În această perioadă când 
un autor rafinat ca Bertolucci declară 
că nu merită să faci cinema pentru „a 
te adresa unor săli goale“, bătălia pen- 
tru recucerirea spectatorilor a devenit 
un ideal comun. Aș zice că este și uri 
efect al ofensivei.europene (stimulată și 
de. atitudinea anti-GATT) pentru comba- 
terea dominaţiei cinematografului ame- 
rican pe bătrânul continent. 

Foarte concentrați asupra acestui 
obiectiv mi s-au părut cineaștii spanioli, 
ale căror creaţii recente s-au prezentat 
într-un mare grupaj necompetitiv 
(„Spanish Cinema‘), singura pelicula 
produsă de Spania admisă în competi- 
tie fiind Tiranul Banderas de José Luis 
Garcia Sânchez. 

Efortul de captare a publicului este 
vizibil în primul rând în abordarea unor 
genuri populare. Comedia este unul 
dintre ele, dând ocazia manifestării unei . 
mari inventivitati parodice, asa ca în 
Acţiune mutanta a foarte tânărului regi: 
zor (de 28 de ani) Alex de Iglesia, un 
S.F. iconoclast, sau în De ce îl numesc 
amor când e vorba despre sex? de Ma- 
nuel Gomez Pereira, ce sarjeaza clise- 
ele din peliculele porno. O buna doza 
de erotism este investită in noile pro- 
ductii spaniole, un specialist ca Vicente 
Aranda (al cărui Amanții a fost declarat 
de Madonna ca cel mai excitant film al 
tuturor -timpurilor) propunând acum 
prin Amantul bilingv o poveste pasio- 
nală în cheie umoristică. Cât despre de- 
riziunea sexului, Bigas Luna-si-a făcut 
deja o specialitate, pelicula sa Frumu- 
gica, frumuşică făcând, cu mare succes, 
ocolul multor festivaluri. 

Un alt gen agreat de marele public, 
melodrama, capătă o formă modernă în 
Prea multă inimă de Eduard Campoy, 
cu Victoria Abril în dublu rol (două ge- 
mene care-şi dispută un iubit) sau în 
Sărutul din vis de Rafael Moreno Alba, 
având-o ca interpretă principală pe fru- 
moasa Maribel Verdu. 

O destul de larga deschidere spre pu- 
blic au si doua pelicule mai ambitioase 


(Continuare in pag. 23) 
Dana DUMA 


17 


KICKBOXING 
STAR 


După semi-esecul inregis- 
trat cu Nowhere to Run, suc- 
cesul de critica si mai ales 
comercial al filmului Hard 
Target (r. John Woo) — 32 
de milioane dolari încasări 
numai în Statele Unite! — i-a 
permis interpretului principal, 
Jean Claude Van Damme „să 
se tina aproape“ de greii ge- 
nului — Schawarzenegger, 
Stallone si Steven Seagal. În 
plus, Van Damme a reusit sa 
se indeparteze putin de ima- 
ginea de „kickboxing star“ ce 
şi-a făurit-o. în ultimii ani. 
Intr-un recent interviu, acto- 
rul vorbește despre realizato- 
rul John Woo: „L-am întâlnit 
pe când filmam Dublu impact 
și mi-am zis că trebuie nea- 
părat să lucrez cu el. Ştiam 
că este neintrecut în realiza- 
rea scenelor de acțiune si 
mai ales că se descurcă de 
minune cu actorii. La rândul 
său, el s-a gândit că ar fi in- 
teresant să reunească gustul 
lui pentru violență cu felul 
meu de a mă mișca pe ecran 
și calitățile mele. atletice. Și 
așa am făcut Hard Target. 
Este adevărat, nu ne-am inte- 
les perfect de la început. l-am 
spus de exemplu că este sufi- 
cient să trag într-un om doar 


P 


MAI SCUMP 
DECÂT STALLONE 


După zece ani fanii Raz- 
boiului stelelor trăiesc mo- 
mentul cel mare: George Lu- 
cas s-a hotărât să dea o ur- 
mare (trilogie chiar) aventuri- 
lor intergalactice lăsate în 
suspens după Întoarcerea iui 
Jedi (1983). in plus, Lucas se 
pregătește să producă al pa- 
trulea episod din aventurile 
celebrului Indiana Jones. Ră- 
mâne de văzut dacă Harrison 
Ford va fi dispus să reia bi- 
ciul și pălăria cunoscutului 
personaj. Ceea ce l-a împie- 
dicat pe Lucas să realizeze 
aceste filme au fost bugetele 
imense care trebuiau alocate. 
„Sunt filme imposibil de reali- 
zat cu mijloace tradiționale“, 
spune Lucas care n-a mai fă- 
cut nici un film din 1977. „im- 
periul contraataca ar avea ne- 
voie astazi de cel putin 80 mi- 
lioane de dolari pentru a fi 
realizat“. Lucas a creat el in- 
susi un adevarat imperiu al 
jocurilor video si mai ales un 
laborator sofisticat pentru 
crearea efectelor speciale 
(ILM-industrial Light and Ma- 
gic — aici realizandu-se prin- 
tre altele Terminator 2 si Ju- 
rassic Park). „Efectele spe- 
ciale sunt’ absolut necesare 
azi, dar si îngrozitor de 
scumpe: În comparaţie cu 
costul fabricării unui dino- 


Elizabeth Taylor avea 12 ani 

za lu, 

_ in National Velvet (r. Clarence Brown) crt ee rea ha m ar 
vizionat de curând pe micile noastre ecrane ieftin“. 


de două ori pentru a-l omori 
și nu de patru ori așa cum 


voia el“. Despre sine, Van 


Stallone la pătrat: Sylvester 
și fiul său' Sage în Rocky V 


Damme spune plin de orgo- 
liu: „Cred că sunt un foarte 
bun actor. Am făcut mari pro- 
grese și astăzi mă simt capa- 
bil să joc orice: acţiune, co- 
medie, dramă romantică... În 
plus, sunt fericit că femeile 
mă consideră un sex simbol. 
In definitiv a venit vremea să 
le arăt și latura tandru-ro- 
mantică“. Se pare că a și do- 
vedit-o anul acesta la Can- 
nes, unde a fost însoţit de o 
superbă blondă, topită de ad- 
miratie, care însă, nu era 
doamna Van Damme. 


ALADDIN... 


„desenul animat realizat 
de studiourile Disney a depa- 
sit 200 milioane de dolari in- 
casari, intrecand* chiar și pe 
Terminator 2. Povestea lui 
Aladdin şi a lămpii fermecate 
a suferit însă câteva modifi- 


cari efectuate de realizatorii. 


John Musher si Ron Cle- 
18 


ments. Aladdin se transforma 
astfel dintr-un adolescent in- 
flacarat intr-un tanar viteaz a 
carui figura seamana — voit 
—. cu a lui Tom Cruise, iar 
personajul mamei a fost inlo- 
cuit cu fermecatoarea prin- 
tesa Jasmine care formează 
cu. Aladdin un cuplu nu nu- 
mai simpatic, dar și sexy. În- 
registrările vocale s-au făcut 
— ca întotdeauna când e 
vorba de un film de animaţie 
— înainte de a se începe 
munca propriu-zisă. Vocea 
„duhului lămpii“ aparţine lui 
Robin Williams (Regele pes- 
car, Hook) care a dat frâu li- 
ber fanteziei şi talentului co- 
mic îndelung exersate — în 
tinerețe — pe scenele cabare- 
telor. De altfel, în urma suc- 
cesului obţinut, producătorii 
i-au făcut cadou actorului — 
care pentru „împrumutarea“ 
vocii a primit 75.000 dolari, 
un tablou semnat Picasso în 
valoare de un milion de do- 
lari. După lansarea pe piaţă și 
a videocasetei, filmul va fi re- 
tras din circuitul cinemato- 
grafic timp de nouă ani. Apoi, 
poate va încânta o nouă ge- 
neratie de mici (și nu numai 
mici) spectatori. 


MUZEU M.D 


Oficialitatile orașului Berlin 
au achiziționat pentru 5 mi- 
lioane dolari mai multe sute 
de obiecte care au aparținut 
Marlenei Dietrich. Cinema- 
teca germană va clasa conţi- 
nutul a 680 valize pline cu fo- 
tografii, costume, scrisori, bi- 
juterii care vor fi expuse — în 
1998 — la muzeul „Marlene 
Dietrich“, 


CONIAC AROMAT 
CU... ALAIN DELON 


În 1968, apărea pe ecrane 
Adio, prietene (r. Jean Her- 
man) cu Alain Delon. În ace- 
lași an, Henri Maire (cunos- 
cut fabricant de coniac) vărsa 
în câteva butoaie de stejar li- 
coarea aromată care avea să 
îmbătrânească 25 de ani. Co- 
niacul si Delon s-au întâlnit 
astăzi. Băutura în sticlă, De- 
lon pe etichetă. Nu costă de- 
cât 820 franci în care este in- 
clus si elegantu! ambalaj. 
Cam scump, dar Alain Delon 
nu are pret, spun admiratoa- 
rele sale. 


Indiana Jones (Harrison Ford) se întoarce. 
Nu singur, ci împreună cu Sean Patrick Flanery — 
tânărul Indy într-un serial tv 


ÎNTREBĂRI 
ȘI RĂSPUNSURI 
»DINOZAURICE“ 


Despre Jurassic Park s-a 
scris mult... si de bine (vezi 
dosarul de la p. 6) Unii co- 
mentatori au indraznit sa 
puna însă şi câteva întrebări 
la care tot ei au dat si ras- 
punsurile: 1. Dinozaurii erau 
inteligenţi? Nu ca în filmul lui 
Spielberg. In realitate, dino- 
zaurii aveau un QI (coeficient 
de inteligență) cât să le per- 
mită să supravieţuiască. 
Spielberg, de dragul poveștii, 
i-a fabricat ceva mai mari și 
mai destepti. Când e vorba 
de cinema totul e permis. 2. 
Un copil care este electrocu- 
tat la 10.000 volti poate su- 
pravietui? S-a incercat. S-a 
constatat ca nu se poate; in 
Jurassic Park puștiul o ia la 
sanatoasa după numai cinci 
minute de la electrosoc. 3. De 
ce filmul a fost interzis în 
Statele Unite copiilor sub 12 
ani? Din cauza scenelor ero- 
tice? Desi prin cadru se 
plimbă dinozaurite „goale“, 
cauza reală a interdictiei sunt 
scenele de groază. Spielberg 
însuși a declarat să nu-l va 
lăsa pe fiul său Max (6 ani) 
să-i vadă filmul decât peste 
câţiva ani. 4. De ce tradatorul 
Nedy vrea să vândă secretul 
codului genetic? Asta-i bună! 
Pentru bani, bineinteles. 5. La 
sfârşit, Hammond poate să 
mănânce toate inghetatele? 
Poate. Doar e doctor. 6. Din 
încasările lui Jurassic Park 
cât îi revine lui Spielberg? 
Aproape 100 milioane dolari 
care se adaugă averii sale 
personale ce atinge deja 600 
milioane. 7. Steven Spielberg 
a semnat totuși şase din cele 
12 mari succese comerciale 
ale filmului mondial. Va ob- 
tine el, în sfârșit, un Oscar? 
Nu. 8. De ce? Pentru ca toate 
i-au mers prea din plin si din 
cauza asta Hollywoodul il in- 
vidiază si nu-l poate suferi. 9. 
Exista vreo greseala in Juras- 
sic Park? Da. in film se spune 
ca dinozaurii au trait cu 65 
milioane de ani inaintea erei 
noastre. Adica, in Jurasic. 
Numai -că in realitate dino- 
zaurii nu existau pe vremea 
aceea. Ei au-trăit în Cretacic, 
adică acum o sută milioane 
de ani. Cu o bagatelă de câ- 
teva milioane de ani mai 
înainte. 


e Sharon Stone — „sirena 
sexy a Hollywoodului" — 
cum a fost numită, a prezen- 
tat la Paris (pentru casa de 
modă Valentino) câteva su- 
perbe rochii de mireasă. Cu 
inima strânsă, spun prietenii 
actriţei, fiindcă, se pare că 
proiectata căsătorie cu pro- 
ducătorul Bill McDonald a 
eșuat, viitorul ei mire fiind vâ- 
rât până peste cap în ceva 
afaceri necurate, lucru dău- 
nator imaginii de star a lui 
Sharon. 


e Tot mai des Tori Spelling 
(interpreta Donnei din Be- 
verly Hills) este vazuta in 
compania lui Nick, cel mai ta- 
nar membru al familiei Sava- 
„las. El este fiul celebrului in- 
terpret al detectivului Kojak. 
Spre deosebire de tatăl său 
însă, Nick se poate mândri cu 
o 'abundentă podoabă capi- 
lară. 

e lan Ziering (din același 
Beverly Hills) a facut o' scurtă 
escală într-un restaurant me- 
xican de unde a ieșit însoţit 


Jennie Garth (Kelly din Beverly Hills...) 


este din nou o biondă sexy 
in serialul Hull High 


Pentru nostalgicii Pamelei (Dallas) — 


Victoria Principal cu sotul ei, medicul Harry 
Glassman, la balul Crucii Roşii de la Monaco 


de o stralucitoare blonda pe 
care a dus-o spre alte zari al- 
bastre, mai precis pe plaja in- 
sorita a Jamaicai. Nu pentru 
plaja, spun gurile rele. 


e Gelozia este un lucru 
foarte mare. Richard Gere 
n-a îndrăznit să filmeze nici o 
scenă sexy cu Sharon Stone 
(din nou ea!) în filmul Inter- 
section). Soţia sa, Cindy 
Crawford, veghează. Necazuri 
a avut și Tom Cruise în tim- 
pul filmărilor la The Firm. 
Scena de dragoste de pe 
plajă dintre Tom și debutanta 
Karen Lombard n-a putut fi 
filmată decât. o singură dată. 
Nicole Kidman, soția lui Cru- 
ise, a fost de fata și n-a fost 
de acord să se tragă nici o 
dublă. După vizionarea filmu- 
lui, ea a adăugat: „Şi așa a 
fost prea mult!“ 


e Bruce Willis s-a hotărât: 
va purta perucă. Decizia a 
fost luata după un incident 
neplăcut petrecut într-un res- 
taurant din Los Angeles. 


Două doamne „bine“ comen- 
tau: „Dragă, tipul ăsta dacă ar 
avea mai mult păr ar semăna 
leit cu Bruce Willis“. Furios, 
actorul s-a oprit în primul 
magazin de unde a ieșit feri- 
citul posesor al unei peruci 
nou-noute. 

e Steve Martin (Poveste din 
L.A.) a divorțat de soția sa, 
actrița britanică Victoria Te- 
nant,după șapte ani de casni- 
cie. e Juliette Lewis (Pro- 
montoriul groazei) a crescut. 
După o idilă cu partenerul ei 
din Kalifornia, Brad Pitt (pe 
care îl vedeţi acum pe ecrane 
în Cândva pe aici curgea un 
râu), l-a părăsit pentru 
Johnny Depp a cărui logod- 
nică, „Winona (Ryder) for 
Ever“ (cum este tatuat pe 
brațul lui), l-a părăsit pentru 
Daniel Day Lewis care a ui- 
tat-o pentru Isabelle Adjani 
care a fost părăsită de Ulti- 
mul mohican pentru... 
s.a.m.d. Dansul e același. 
Doar partenerii se schimba. 


Doina STĂNESCU 


ILM FAK 


Annette Bening va primi un onorariu de 2,2 milioane do- 
lari pentru viitorul sau film, Lila. Este povestea unei infirmiere 
care isi insoteste sotul, antropolog, in India afiata inca sub do- 
minatia britanică. Regia: Wayne Wang. 


Dupa Printul mareelor si Lorenzo, Nick Nolte va fi Thomas 
Jefferson, ambasadorul Americii la curtea lui Ludovic al 
XIV-lea în Jefferson in Paris. Filmările vor începe în martie iar 
regizor este James Ivory. 


„Andrei Koncealovski va fi autorul filmului La voie royale 
(după romanul lui André Malraux). În rolurite principale: Matt 
Dillon si Richard Harris. 


Jodie Foster este eroina lui Neli (r. Michael Apted). Actriţa 
este şi producatoarea filmului pentru Twentieth Century Fox. 


Actorul preferat al lui Pedro Almodovar, Antonio Bande- 
ras, filmează sub conducerea lui Betty Kaplan in Argentina, 
Dragoste și umbră (după romanul Isabelei Allende). Partenera: 
Jennifer Connely. 


_ Peter Fonda realizează un remake după Pădurea impietri- 
tă. In rolul principal: fiica sa, Bridget (Asasinul) care reia astfel 
rolul deținut în 1936 de Bette Davis. Alături de ea vor apărea 
Jeff Bridges și Dennis Quaid. 


După Robert Hossein (1982), Jean Paul Le Chanois (1957) 
Lewis Milestone (1952), Kamas Semil (1944), a venit rândul lui 
Claude Lelouch să ecranizeze Mizerabilii lui Victor Hugo. De 
aceasta data actiunea se petrece in zilele noastre. Titlul este 
putin modificat: Mizerabilii din secolul XX. Pentru rolul Jean 
Valjean regizorul l-a ales pe Jean Paul Belmondo. 


Jean-Jacques Annaud a încheiat un contract pentru trei 
filme cu TriStar. Primul va fi adaptarea trilogiei „Fondation“ 
scrisă de celebrul autor SF, Isaac Asimov. Filmările vor începe 
la sfârşitul anului. 


Beverly Hills 90210 Fan-Club 
c/o ingo Radke, Nettelbeckstr. 7, 
58239 Schwerte Deutschland 


Whil Wheaton (Star Treck) 


c/o Innovative Artist and Literacy Agency 
1999 Avenue of the Stars Suite 2850 
Los Angeles C.A. 90067 USA 


Linda Hamilton (Terminator) 
c/o Triad Artist Inc., 
16th Floor, 10.100 Santa Monica Boulevard 
L.A. California 90067 U.S.A. 


O alta Pamela (Anderson) si David Hasselhoff 
sunt eroii serialului Baywatch 


T 


T ANR 


data cu progresul stiin- 


telor, timpul vieţii s-a 

prelungit. Fără nici un 

temei de ordin științific, 

doar printr-o lentă, dar 
fermă schimbare de mentalități, 
vârsta ` ideală pentru a accede la 
gloria ecranului s-a extins de ase- 
menea. 

Holiywoodul a consfințit amurgul 
vedetelor feminine — nu ca Balzac 
pe cel al femeii după 40 de ani, ci 
din al patrulea deceniu de viata. Glo- 
ria Swanson intra în conul de um- 
bră la 36 de ani (revenirea ei pe fir- 
mament la 50 de ani a fost o ex- 
ceptie); Mabel Normand, coechi- 
piera ei între „Frumoasele in cos- 
tum de baie“ ale lui Sennett, murea 
la 36 de ani. Divina Garbo se retra- 
gea definitiv de pe ecran, dupa un 
prim insucces, la aceeași vârstă. 
Marilyn avea tot 36 de ani.cand a 
facut ultima reverenta zbuciumatei 
ei cariere si existente. Shirley Mac- 
Laine in volumul autobiografic 
Don't Fall of the Mountain preve- 
nea ca dupa 30 de ani incepi sa co- 
bori. panta. 

Dar iata ca in ultimii ani, spre 
stupoarea Hollywoodului traditio- 
nal, o pleiadă de actrițe americane 
au forțat accesul la celebritate 
după ce trecuseră de 30 de ani. 

Frontul a fost spart cu Arma fata- 
lă (titlu premonitoriu). Regizorul 
Richard Donner a ales în. seria a 
doua pentru a seduce personajul 
interpretat de Mel Gibson (32 de 
ani) pe Patsy Kensit (20 de ani), 
dar tânăra naivă a fost „condam- 
nată“ de scenariști la moarte. Când 
în 1993 a venit vremea seriei a lil-a, 
Donner s-a aflat din nou în căuta- 
rea - unei partenere pentru Gibson 
care, maturizat si el între timp, i-a 
dat ideea de a-i găsi o parteneră 
mai apropiată ca vârstă. Alegerea 
s-a oprit asupra lui Rene Russo. 
După ce a fost câțiva ani mane- 
chin, Russo a reușit să facă ci- 
nema, dar nigi unul dintre filmele în 
care apărea nu s-a ridicat între pro- 
ductiile din topul încasărilor. Suc- 
cesul i-a surâs în ultima clipă. 
Donner a impus-o în distribuţia 
acestei serii cu cotă la box-office. 
Wolfgang Peterson o remarcă şi o 
distribuie alături de Clint Eastwood 
în recentul şi excelentul În bătaia 
puştii — unul dintre marile succese 
ale verii '93. Este prima dată când o 
actriță ajunge vedetă într-un film 
de- categoria A, după ce a împlinit 
30 de ani. Tot vara trecută, Sela 
Ward (35 de ani) se apropie de plu- 
tonul vedetelor de categoria A, 
după ce a fost partenera lui Harri- 
son Ford în Fugarul (The Fugitive). 


Sharon Stone avea 34 de ani cand ° 


după numeroase roluri anodine (v. 
Noul Cinema nr. 10/93) se impune 
ca super vedetă în instinct primar. 
Acum, la 36 de ani, a fost aleasă 
să-l seducă pe William Baldwin, cu 
șase ani mai tânăr decât ea, in Sli- 
ver. 

În trecut bariera celor 35 de ani, 
a fost trecută de actrițe care își 
câștigaseră celebritatea de la 20 de 
ani (Bette Davis, Joan Crawford, 
Audrey Hepburn), doar cu prețul 
acceptării de roluri de mame, femei 
plangarete sau victime. „Cine și-ar 
fi închipuit atunci că poţi ajunge 


20 


O noud 
VÂRSTĂ de AUR 


Ingrid Bergman 


P 


star după 30 de ani“, comentează 
Billy Hopkins, casting director (v. 
Noul Cinema nr.. 8 1991).- z 

Saltul prezent e considerabil. in 
ultimii trei ani seducătoarele sexy 


au fost astfel! Demi Moore (30), Jo- 
die Foster (30), Geena Davis (36), 
Madonna (33), Emma Thompson 
(34), Annette Bening (35), Andie 
MacDowell (35), Ellen Barkin (38). 


»Fluctuatiile vârstei de aur“ 
de la un deceniu la altul 


1942 — Ingrid Bergman avea 27 de ani cand alaturi de Humphrey 
Bogart (43 de ani) juca in Casablanca. 


1952 — Elizabeth Taylor avea 20 de ani cand a fost partenera lui 
Robert Taylor (41 de ani) în ivanhoe. 


1962 — Hayley Mills avea 16 ani cuând a apărut împreună cu 


Maurice Chevalier (74 de ani) în in Search of the Castaways. 


1972 — La 26 de ani Diane Keaton a fost distribuită de Coppola 
in rolul primei soţii a Nașului (A/ Pacino). 


1982 — Debra Winger avea 27 de ani când s-a lăsat.purtată în 
brațe de Richard Gere în Ofiţer şi gentleman. 


1992 — Pfeiffer şi Stone împliniseră deja 34 de ani când au înce- 
put să filmeze în Batman se întoarce și respectiv Basic Instinct 


„rile lor mai 


. trecută de 40 de ani. 


Analiștii fenomenului s-au mobi- 
lizat pentru a-i găsi o explicaţie în- 
trucât orice modificare în diagrama 
succesului se calculează în dolari. 
O primă motivaţie a fost dată de 
profilul noilor juni primi, «care, cu 
excepţia lui Tom Cruise și a lui Ke- 
vin Costner, se apropie de 50 de 
ani sau i-au depășit: Harrison Ford, 
Michael Douglas, Schwarzenegger, 
sau Sean Connery, Clint Eastwood,. 
Redford, Newman. Pentru' ca iubi- 
mnatice să fie credi- 
bile și, mai ales, să nu socheze mo- 
rala curentă, le trebuiau partenere 
trecute de prima tinereţe. 

Un- alt argument este dat de 
schimbarea opțiunilor spectatorilor. 
Cu o vreme în urmă, bărbaţi mai ti- 
neri sau mai vârstnici erau cei ce 
decideau într-un cuplu ce film să 
vadă. De când mișcările feministe ` 
au luat amploare, femeile sunt cele 
ce hotărăsc. lar soțiile preferă sa 
vadă că bărbaţii pot aprecia si far- 
mecele femeilor mai mature. Spec- 
tatoarele se simt reconfortate când 
văd cupluri pe cale să îmbătrâ- 
nească împreuna. Nu numai în 
America, ci și în Europa se con- 
stată o reacţie similară. 

Succesul de box-office al acestor 
vedete trentagenare impune, în vir- 
tutea principiului dominoului, re- 
distribuirea ior, ceea ce le asigură 
implicit o nouă platformă față de 
producători, scenariști, regizori 
obligați acum să ia în seamă opini- 
ile lor în toate aspectele colaboră- 
rii. Recent câsligata poziţie a actri- 
telor mature a fost fortificată şi de 
ceea ce americanii numesc the Hil- 
lary connection. Noua prima 
Doamnă a Americii, spre deosebire 
de predecesoarele sale, nu se mai 
mulțumește să fie doar soţia prese- 
dintelui de la Casa Albă. De profe- 
sie avocată ea şi-a „suflecat mâne- 
cile“ și s-a pus pe treabă, face 
proiecte de legi, participă la vaste 
acțiuni sociale etc. determinând un 
nou val de feminism care a ajuns 
până pe malurile Pacificului, în co- 
munitatea hollywoodiana. 

Cu sau fără ajutorul chirurgilor 
esteticieni, femeile refuză să îmbă- 
trânească înainte de vreme. De fapt 
limita acestui „înainte de vreme“ 
s-a extins deocamdată cu zece ani. 
Actrițe consacrate de îndată ce au 
depășit 40 de ani, pătrund însă 
într-o zonă periculoasă. Diferenţa 
dintre o Sharon Stone la 36 de ani 
şi Merryl Streep la 46 de ani e con- 
siderabilă. Iniţial, pentru Propunere 
indecentă, partenera lui Redford 
urma să fie Cher (47 de ani), dar 
actorul a refuzat să interpreteze un 
personaj care plătește un milion de 
dolari pentru o noapte cu o femeie 
Rolul a fost 
preluat de Demi Moore (30 de ani). 
Totusi, feministele ecranului, nu se - 
dau bătute si se pregătesc să joace 
de la egal la egal cu partenerii lor. 
Un prim succes l-a înregistrat Su- 
san Sarandon care, la 46 de ani, 
s-a impus într-un rol de avocată 
extrem de atrăgătoare înlăturând 
pe mai tinerele ei rivale (Stone, 
Pfeiffer, Davis) din distribuția nou- 
lui thriller pregătit de Warner Bros.: 
Clientul. 


Adina DARIAN 


in anii 


1920 
1930 
1940 
1950 


sub 25 


sub 30 
% 


+h RMON 
Pa SIRIA 
bh OONONO 


Eșalonul vedetelor americane tre- 
cute de 40 de ani: Jessica Lange 
(41), Anne Archer (42), Barbara 
Hershey (42), Talia Shire (43), Sus- 
san Sarandon (46), Cher (47), Bon- 
nie Bedelia (44), Diane Keaton (44), 
Goldie Hawn (45), Glenn Close (45), 
Karen Black (48), Susan Strasberg 
(52), Jane Fonda (53). 


CONNERY 


om 


vs 


ROMANIAFILM PREZINTA: 
Rasarit de soare 


BASED ON THE INTERNATIONAL BEST SELLER 


TWENTIETH CENTURY FONK eens A WALRUS ASSOCATES LID, Pronucnon A PHILIP KAUFMAN FILM 
SEAN CONEY WESLEY SNIPES “RISING SUN HARVEY KEITEL CARY-AIROYUKI TAGAWA KEVIN ANDERSON MAKO TIA CARRERE 
"TORU ANEMIA as STEPHEN A ROTTER au WILLIAM S SCHARF sae JACQUELINE WEST Ss DEN TAVOULARIG sa MICHAEL CHAPMAN ncs N BRYCE 


5% PHILIP KAUFMAN mo MICHAEL CRICHTON MCHAELBI BANE cl MICHAEL CRICHTON "= PETER KAUFMAN =" PHIL LP KARIAN ro 


INTERNATIONAL ONE-SHEET CAMPAIGN “B” MASTER LINE ART — 8/4/93. 


aA LPES 


Concursul cu premii 
organizat de 
NOUL CINEMA 
şi 
ROMANIAFILM 


„Etapa 2 


1. Cine și în ce an a regizat fil- 
mul-pilot al seriei Alien, alcătuită 
(până în acest moment) din trei 
pelicule? 

2. Care este filmul care l-a fă- 
cut pe Bruce Willis un star al 
marelui ecran, după ce fusese 
deja lansat ca o vedetă T.V. de 
serialul Maddie și David? 


3. Cum se numea filmul pe pla- 
toul căruia Brandon Lee (acto- 
rul din Lovituri fulgerătoare) a 
tost asasinat la începutul anu- 
lui 1993? 


VARSTA e cso RI Real ar 
PROFESIUNEA............... E 


ee i ary 


Precizam ca răspunsurile 
privind Etapa 2 (ianuarie) si 
Etapa 3 (februarie) pot fi expe- 
diate impreună până la 20 mar- 
tie a.c., însoțite de cele două 
taloane de participare ale eta- 
pelor respective. * 

Tragerea la sorţi va avea loc 
la începutul lunii aprilie. Pre- 
miantii vor fi recompensati cu 
abonamente la „Noul Cinema“ 
și la o sală de cinema din oraşul 
câştigătorilor, obiecte și afișe 
promoționale puse la dispozi- 
tie de compania „Fox“. 


BILLY WILDER: 


-a născut în 1906 la Viena; 

a studiat dreptul la Berlin; 

a debutat în cinema la Pa- 

ris; a devenit un mare ci- 

neast american: Vacanţă 

pierdută (1945), Bulevar- 
dul amurgului (1950), Şapte ani de căs- 
nicie (1955), Unora le place jazzul 
(1959), Apartamentul (1960), irma la 
Douce (1963), Sărută-mă, prostule 
(1964) sunt doar câteva din titlurile 
care i-au adus faima. V-aţi dat seama, e 
vorba de Billy Wilder, care la cei 87 de 
ani pe care îi are se simte mai tânăr ca 
oricând și îşi amintește cu plăcere de 
cariera sa,” povestind cu umor chiar 
despre momentele mai neplăcute. Nu 
degeaba este considerat un maestru al 
comediei. 

„Dar ce e de fapt o comedie? Un su- 
biect serios îmbrăcat în ciocolată și 
cremă. Fac lumea să râdă, dar îmi do- 
resc ca oamenii să discute despre film 
încă o jumătate de oră după ce proiec- 
tia s-a sfârșit. E cea mai frumoasă re- 
compensa. De șaizeci de ani fac film şi 
tot nu știu ce e o comedie“. 

A debutat ca dansator monden: „Mă 
descurcam destul de bine. Mă price- 
peam la tango... Era prin 1927, la Ber- 
lin. Eram logodit cu o americană care 
ma-nvatase charleston. Aveam deci un 
avantaj in fata celorlalţi. Clientela mă 
aprecia. 20 de. mărci pentru o jumătate 
de oră.“ 

A fost apoi ziarist: „Am încercat să 
fac un interviu cu Freud. Am apărut la 
ușa lui la ora prânzului. 'Am sunat și 
menajera mi-a spus că Herr Professor 
ia masa. Am așteptat, privind divanul și 
minunata lui colecţie... sute de antichi- 
tati greco-romane. Da, sute! E singurul 
lucru pe care îl avem în comun. Ah, 
nu... suntem amândoi evrei. Stiti, cum 
spune Woody Allen, sunt evreu, dar pot 
să mă explic... Deci, Freud iese să mă 
vadă cu servetul ia gat: «Herr Wilder?» 
zice. «Jawohl, Herr Doktor!» răspund. 
«lesirea e pe aici» îmi spune. Detesta 
ziariștii. Aceștia priveau psihanaliza ca 
pe un bun prilej pentru glume. Dar pre- 
fer să fiu dat afară de Sigmund Freud 


VALLADOLID 
(Urmare din pag. 17) 


ca limbaj şi mai personale ca scriitură, 
Veverita roșie de Julio Medem si Belle 
Epoque de Fernando Trueba, cei mai 
promitatori tineri cineasti spanioli ai 
acestui moment. Ca și regizorii mai ex- 
perimentati, ei știu să folosească atu-ul 
actorilor cu farmec, oferindu-le partituri 
consistente si filmandu-i afectuos. Ti- 
nerii interpreţi Jorge Sanz, Maribel 
Verdu, Penélope Cruz, Emma Suarez, 
Manuel Bandera sunt stele ale cinema- 
tografului spaniol foarte avantajate de 
rolurile din productiile recente. Ca sa 
nu mai vorbim de Antonio Banderas și 
de Victoria Abril care sunt acum distri- 
buiti si la Hollywood. 

Bătălia pentru recâștigarea spectato- 
rilor pentru filmele spaniole era dusă, 
în zilele Festivalului de la Valladolid, și 
de cineastul cu cea mai mare faimă in- 
ternationala, Pedro Almodovar. Pentru 
lansarea noii sale pelicule Kika s-a de- 
clanșat un uriaș mecanism publicitar. În 
angrenajul promoţional au fost plasate 
la loc de cinste desele apariții la T.V. 
ale regizorului care făcea tot ce-i stătea 
în putință pentru a atrage spectatorii. 
Aceste apeluri televizive erau și mai in- 
citante pentru cei care știu că noua co- 
medie a autorului este o atroce satiră la 
adresa stupiditatii televiziunii. 


Invenţia 


1895. După 12 luni dela prima proiecţie pentru un public plătitor care 
a avut loc la Paris, alte proiecţii în fata spectatorilor au avut loc în nume- 


roase tari, după cum urmează: Statele Unite, Germania, Belgia, Marea Bri- 


care s-a propagat 


tanie. Din 1896 în: Italia, Austria, Norvegia, Irlanda, Rusia, Atrica de 


Sud, Ungaria, Spania, România, lugoslavia, Danemarca, Olanda, Portuga- 


lia, Suedia, Finlanda, 


Cu cea mai mare 


India, Brazilia, Cehoslovacia, Canada, Argentina, 
China, Mexic, Australia, Guatemala, Noua Zeelandă, Polonia, Egipt. in 


1897 cinematograful devine cunoscut și pentru Cuba, Venezuela, Peru, 


viteză 


decât să fiu primit cu toate onorurile de 
Saddam Hussein.» 
Şi-a vândut primul scenariu la Berlin: 


„Vecina mea avea un amant. Într-o 
noapte apare pe neașteptate logodnicul 
ei. Ușa dintre camerele noastre se des- 
chide si vad un bărbat în izmene in- 
trând, speriat. Își ducea hainele în 
mână. În timp ce se îmbrăca pălăvrăgim 
puţin. Şi aflu că e Herr Galizenstein, 
unul dintre. cei mai mari producători ai 
timpului. Îi spun: «Am ceva care v-ar 
putea interesa.» Îmi răspunde: «Treceti 
maine pe la biroul meu.» Dar eu stiu ca 
maine e maine si ca azi e chiar acum. li 
spun: «Dumneavoastra sunteti in biroul 
meu. Să stam de vorbă.» Mă privește, 
termină să se îmbrace, îmi ia scenariul 
și îmi dă 500 de mărci. Apoi a plecat 


Echipa 


Iran. 


| 


n, partenerii ei 
ă gospodină 


4 


Bulevardul amurgului 


William Holde 
Vampa era de fapt o bun 


Marlene Dietrich 


in 


Nancy Olson si 


% Gloria Swanson, înconjurată de Erich von Scone 


grabit si, fara indoiala, a aruncat scena- 
riul meu în primul coș de gunoi ce i-a 
ieșit în cale.“ 

A scris apoi zeci de scenarii, printre 
care Ninotchka pentru Ernst Lubitsch 
(care l-a realizat cu Greta Garbo în ro- 
lul principal): „Un scenariu foarte bun. 
Şi Lubitsch a facut o adevărată minune. 
Domnul, Lubitsch era un geniu. Era 
foarte exigent cu scenariștii sai. Când 
aveam vreo problemă pe care nu ştiam 
cum să o rezolvăm el dispărea la toa- 
letă și se-ntorcea zicând; «Am găsit so- 
lutia.» Şi era o soluție potrivită. Ne în- 
trebam dacă nu cumva are o bibliotecă 
secretă la toaletă... M-am dus să cerce- 
tez. Nu era nimic.“ 

A lucrat cu câteva dintre cele mai se- 
ducătoare actrițe care au existat: Mar- 


redacțională 


Director — Redactor şef 
- Adina Darian 
Redactor șef adjunct: Dana Duma. Secretar general de redacție: 
loana Statie. Publicist comentator: Irina Coroiu. 
Redactori de rubrică: Doina Stănescu, Rolland Man. 
Fotoreporter: Victor Stroe. 


Societa 


tea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Sect. 1 
oaie 21 iulie 1992, inmatriculată ia Oficiul Registrului Comerţului cu 


nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 — 1200. 


Redacția: Piaţa Presei Libere nr. 1 București, tel. 617.38.71 


Regia autonomă a imprimerilior „Imprimeria Coresi“, Bucureşti, a Tas 


1993, editat de 22 odist de RODIFET, po , Pozla 407: 


luni — 1200 lei. Cititorii din 


i pria No Pete kink 608 bet 12 12 


se pot abona prin RODIPET S.A. P.O. 


Box 33—57, telex 11996, 11034; FAX 617.55.54; 618.56.73. Bucuresti, Piaţa 


Presei Libere nr. 1. sect. 


Thailanda, Japonia, Uruguay, Tunis; 1898: Grecia; 1899: Turcia; 1900: In- 
donezia, Coreea, Senegal, 


maestru al comediei 


lene Dietrich — „Marlene era o prietenă 
de nădejde de pe vremea când eram la 
Berlin. li luasem și un interviu... | s-a 
creat o imagine de vampă, asta îi plă- 
cea. Dar, în realitate, era o bună gospo- 
dină. Adora să gătească și cum se îm- 
boinăvea cineva de gripă ea se grabea 
să-i dea aspirină, pansa rănile... - Mar- 
lene era Maica Tereza cu picioare fru- 
moase.“ 


Marilyn Monroe — „Trebuie să ai rab- 
darea unui călugăr zen pentru a putea 
lucra cu ea. Era un coşmar dar, de-ar 
mai fi cu putință, n-aş ezita o secundă 
să mai fac un film cu ea. Seara, întor- 
cându-mă acasă după o zi de lucru cu 
ea, mi se-ntâmpla să vomit pe drum... 
Stress-ul.“ 


- Gloria Swanson — „Când am lucrat 
cu ea la Bulevardul amurgului, toată lu- 
mea credea că s-a zis cu această mare 
stea a cinematografului „mut: . Avea 50 
de ani! Dar cinematcyraful mut părea 
ceva atât de vechi... Avea un curaj 
enorm. Mack Sennett i-a spus <Ati fost 
mare!» în legătură cu rolul ei din acest 
film. Ea i-a răspuns: «Eu sunt la fel de 
mare. Filmele au devenit prea mici.»" 


Întrebat daca exista vreun Dumnezeu 
răspunsul nu întârzie: „Da, și numele 
lui e Lubitsch!“ 


“Lucrează în continuare la scenarii pe 
care nu știe dacă va mai avea prilejul să 
le turneze: „Filmele mele “sunt filme, nu 
confesiuni si nici jurnale intime codifi- 
cate in mod sofisticat pentru ecran. Nu 
doresc efecte speciale. Nu stiu sa le fo- 
losesc. Ca să fiu sincer, nu ştiu nici 
măcar sa schimb un bec.“ 


Ce să-i faci, nimeni nu-i. perfect, 
după cum sună celebra replică din fina- 
lul filmului său Unora le place jazzul: 
„O replică pe care am lăsat-o acolo, 
împreună cu colaboratorul meu 1.A.L. 
Diamond din lipsă de altceva mai bun. 
Din lene“. 


Rolland MAN 
23 


Din 4 februarie 

~ „bomba blondă“ 
a filmului american 
din nou pe ecrane 


SLIVER 


distribuit de 


Wiese