Revista Cinema/1990 — 1998/7-Noul_Cinema_anul-VII-nr-4-1996

t+. eee 


дел ada 


ш 
-l 
ш 
- 
Nn 
x 
<a 
> 
ш 
- 
< 
O 
- 
ш 
а 
с 
о 
= 
z 
ы. 
ш 
2 
U 
< 
ж 
- 
£ 
> 
ш 
с 


Мг. 4/1996 
Anul VII пг. 75(397) 


il 


=x 
> 
“quest 
© = 
ee 
ө pnd 
Q 
= 
Q 


Din sumar: 
Aprilie 1996 


CENTENAR: 100 de ani de cinema іп 
România p. 4—5; 
Domn’ Profesor p. 27 


5) Zoltan Octavian Butuc 


BERLINALA 11: l-am întâlnit pe Elia Kazan, 
Jodie Foster, Emma Thompson, Julia Ro- 
berts, Robert Downey jr., Meg Ryan, Hugh 
Grant, Jack Lemmon p. 6—7; Accente p. 8 


OSCAR '% Linia de mijloc p. 9 


PE ECRANE: Ratiune si simtire, Sabrina, 
Tatăl miresei Il, Dragostea unui președinte 
american р. 10—11; Atractie explozivă, Obse- 
sia, Jade, Valul ucigaș, Operațiunea Broken 
Arrow, Cazino p. 16—17; Toy Story p. 26 


YANKEI ÎN EUROPA: Trés beau, trés chic, 


trés magnifique; Capucino, monumente si 
ondole р. 12—13; Strategii pedagogice; „Ce 
rumos era în război“; Spioni și hoți cosmopo- 
liti; Comunicare spirituală p. 14--15 


SPOT: În spatele ușilor închise; Imagini ale 


Europei; Liniștea de după furtună; Demonii 
televiziunii p. 20—21 


PROFILURI: John Travolta; Linda Fioren- 


tino p. 22—23 


CĂLĂTORII SENTIMENTALE: Nancy Davis 


și... Ronald Reagan p. 32—33 


CINEGLOB р. 28—29—30; FILM FAX р. 29 
FAN CLUB p. 25 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZA: Dumitru 
Capoianu,. Călin Căliman, lrina Coroiu, Adina 
Darian, Dana Duma, Rolland Man, David Mel- 
ville, Dinu-loan Nicula, B.T. Râpeanu, Dumi- 
tru Solomon, Călin Stănculescu, Doina 
Stănescu 


UN NOU CAZ: 
BANDERAS? 


ULIANA STĂNESCU din Bucu- 
rești, după се ne încredințează 
că tot ceea ce face revista noas- 
tră „este un dar minunat pentru 
toți impătimiții de cinema, printre 
care, aș spune, mă număr și eu“, își ex- 
primă o îngrijorare. A văzut, aflându-se 
în străinătate, filmul DESPERADO, cu 
Antonio Banderas, care „este o bale, 
putin spus, este o inundație gratuită de 
sânge, violență, de oameni de joasă 
„ certaţi cu legea, de fapt, chiar ei 
o făceau, și tot tacamul de rigoare“. În- 
grijorarea lulianei e provocată nu atât 
de factura filmului, cât de faptul că 
spectatorii americani „respectabili“, cu 
care a stat de vorbă, au declarat că fil- 
mul „nu numai că le-a plăcut, dar s-au 
și distrat urmărindu-l“, iar cores- 
pondenta noastră se gândește cu strân- 
gere de inimă la reacția spectatorilor 
români când vor vedea DESPERADO. 
N-am văzut filmul, dar aflu că este un 
fel de parodie a „genului“, care va să 
zică nu tot ceea ce se întâmplă acolo 
este grav, serios, adică, vorbind în lim- 
bajul generației tinere, „pe bune“. De 
aceea, presupun, spectatorii: americani 
s-au distrat. Ceea ce nu înseamnă că 
nu împărtășesc îngrijorarea lulianei pri- 
vind „inundațiile“ de sânge și violenţă 
din prea multe filme și, în consecinţă, 
imunizarea publicului tânăr fata de gro- 
zăviile cinematografice, majoritare p 
ecrane. Răul e mai rău când te obișnu- 
ieşti cu el. 

Totuşi, corespondentei noastre i-a 
plăcut coloana sonoră a filmului („Ban- 
deras cântând іп limba lui natală 
intr-un stil specific spaniol, antrenant, 


Ф Nicole Kidman 


tumultuos și pasionant“) și „tulburătoa- 
rea privire а lui Banderas“. Poate ca 
aceste calități il exonorează де „с 
promisurile“ de саге 1.5. 11 acuză 
(Apreciem intuiţia cititoarei noastre, v 
articolul „Un cinema născut din plictis 
Nr. 3/1996 apărut între timp. N.R.) 

Primim alte două scrisori în care per- 
sonajul principal e același Antonio Ban- 
deras. б 

In prima dintre ele, CRISTINA BUR- 
TEA, 18 ani, din București ne declară 
că ea apreciază un film după „modul în 
care actorul poate să se integreze cât 
mai репесі іп rol“. Din acest punct de 
vedere, îi preferă pe Kevin Costner, Wi- 
nona Ryder, Brad Pitt, Sandra Bullock. 
După ce a văzut filmul ASASINII, în 
care l-a descoperit pe Antonio Bande- 
ras, Cristina a ieșit din cinematograf 
„pur şi simplu uimită, șocată*“Actorul „a 
dat un farmec deosebit intregului film, 
aproape că prestaţia lui Sylvester Stal- 
lone nici nu se mai observă“. Califican- 
du-l pe Stallone ca jucând în toate fil- 
mele precum într-un unic clișeu de „se- 
rial prost“, corespondenta revine cu en- 
tuziasm la Banderas: „chiar dacă ar fi 
fost un film mut, ţi-ai fi putut da seama 
de trăirile interioare ale personajului, 
urmărindu-i doar mimica, gesturile, 
naturaletea cu care se comportă“. Acto- 
rul, consideră C.B., este comparabil din 
acest punct de vedere doar cu Tom 
Hanks. Banderas, scrie ea, „readuce іп 
prim plan arta artistului“. Corespon- 
denta ar dori să publicăm adresa acto- 
rului (dacă o vom afla, o vom publica) 
și numele tuturor admiratorilor lui Ban- 
deras. La cea de-a doua solicitare îi 
răspundem chiar în corespondența ur- 
mătoare. (Adresa Cristinei Burtea: Bu- 
curești, str. Teheran nr. 11, ap. 3, sect. 
1) 

O altă scrisoare primim de la VAIA 
ELLENY, 15 ani, din București, care a 
văzut DESPERADO și i-a plăcut foarte 
mult, spre deosebire de o altă cores- 
pondentă, destul de rezervată. Pe VE. 
au „deziluzionat-o“ cele scrise în revista 
noastră despre Banderas (ca și fotogra- 
fia): „în loc să fie caracterizat (sic!) 
unul dintre cei mai buni actori de la 
Hollywood, е! a fost caracterizat cu іп- 
verșunare exact invers“. Când ne place 
mult un actor, orice părere rezervată se 
transformă în „exact invers“. Suntem 
tentaţi să atribuim celor care exprimă 
opinii diferite de ale noastre inversu- 
nări, dușmănii, scopuri ascunse sau in- 
competenţă. Asta este particica де ex- 
clusivism a fiecăruia dintre noi, pe care 
unii și-o cultivă cu mândrie, ca ре о 
floare rară, în timp ce alții, mai ratio- 
nali, și-o reprimă cu înțelepciune. Bi- 
neînțeles că n-am să-i reproșez unei 
fete de cincisprezece ani exclusivismul. 
Acesta îi dă chiar un aer mai credibil. 


(Continuare în pag. 35) 


ALTĂ DECLARAŢIE 
DE DRAGOSTE 


rebule să recunosc că 
nu eram o cititoare fi- 
delă a revistei dumnea- 
voastră. O cumpăram 
numai când plecam cu 
» trenul la București — 
plec destul de des — pentru anu mă 
plictisi“, ne mărturisește FLORENTINA 
PETRE, de 19 ani, din Constanţa. Dar... 
„M-aţi acaparat încetul cu incetul și am 
ajuns să aştept cu sufletul la = 
această revistă. Am urmărit și emisiu- 
nea domnului losif Sava și am iubit-o 
enorm pe doamna Adina Darian văzând 
cum se zbate să demonstreze că arta 
cinematografică este artă. Aș dori să vă 
pot oferi toate computerele din lume 
pentru a vă face munca mai ușoară, 
dar, din păcate, nu pot. Singurul lucru 
care-l pot face este să cumpăr re- 
vista și să-i determin și ре toți prietenii 
mei să facă acest lucru, pentru că nu 
sunt bani pierduţi“. Asta, da, apreciere, 
sau cum se dobândește o cititoare (sau 
un corp de cititori) fidelă! F.P. ne roagă 
frumos să avem grijă de filmul гота- 
nesc și de actorii români, „care sunt 
niște coloși“. „Apropos de actorii ro- 
mâni, am citit interviul lui Zoltan Octa- 
vian Butuc și trebuie să recunosc că 
m-a uimit — în sensul bun“. Sper să-i 
producem şi alte uimiri... în sensul 
bun. 


“ 


Antonio Banderas 


upă un număr de filme vă- 
zute la cinema, LAURA 
TACHE dir Brașov a reve- 
nit la video, ceea се а fa- 
cut-o să-și rememoreze „о 
carieră a unui magician, 
Christopher Нееуе, ac- 
tor-cult pentru mine“. (Nu ar trebui să 
rezulte de aici că L.T. îi consideră pe 


ceilalți actori ,inculti*, сі că ea are ип 
cult pentru Ch.R.). A văzut filmul 
ABOVE SUSPICION“ produs de Wil- 
һат Hurt, „un thriller in bună tradiție 
americana". Corespondenta brasoveana 
nu insistă „asupra unor similarități între 
story și drama personală a actorului, 
coincidente supralicitate de presă“. Re- 
eve, „după multe pelicule in care joacă 
«Corect», este aici total dezinhibat.“ Ac- 
torul joacă superb, ne spune L.T., iar 
„magistrale sunt scenele care nu nece- 
sită verbalizare, nu este extraordinar 
când dă o replică, ci atunci când tace, 


În urma numeroaselor scrisori şi telefoane 
din partea cititorilor care ne semnalează că nu găsesc 


întotdeauna revista noastră la chioşcuri, comunicăm 
celor interesaţi că la sediul nostru din Piaţa Presei Libere 
nr. 1, Corp В, etaj. Ш, cam. 311, tel. 222.33.32 îşi pot 
procura exemplarul la zi. De asemenea, la cerere, revista 


poate fi expediată poştal, prin ramburs. 


jucând efectiv. (Personal, cred că poți 
juca efectiv și când dai o replică 
D.S.) Atunci se întâmplă ceea ce Reeve 
declara in interviul dinaintea accidentu- 
lui: «Pentru mine actoria este o modali- 
tate de a te redescoperi de fiecare dată 
şi de а te depăși теген». Laura Т. e 
necajita că „nu vom şti niciodată cum 
ar fi arătat filmul despre ultimele zile 
ale dictaturii lui Ceaușescu, pe care 
anunţase іп mai "90 că dorește să-l rea- 
lizeze, ca actor, scenarist, izor și 
producător.“ Corespondenta incheie: 
„Ori poate Reeve va deveni regizor de 
teatru. Viitorul este imprevizibil, aceasta 
este o lecţie pe care fostul „Superman“ 
a invățat-o mai bine ca nimeni altul“. Si 
mie mi-ar plăcea să aflu într-o zi că Su- 
perman s-a făcut regizor de teatru... 


IANA CHELARU (lași) ar 
vrea să urmeze Academia 
de Teatru si Film si vrea 
să știe unde anume să se 
adreseze și ce probe să 
pregătească. La lași există 
o Academie de teatru. Dacă, insă, do- 
rești să urmezi altă secție decât actoria 
(regie teatru, regie film, operatorie, tea- 
trologie, filmologie etc.), trebuie să te 
adresezi unui alt institut, care are toate 
aceste secții. Cel din București este, іп 
acest sens, polivalent (N. red.: adresa 
ATF: Str. Matei Voevod nr. 76—78, Bu- 


r Diep tet Distributed by BUENA VISTA INTERNATIONAL © THE WALT DISNEY COMPANY 
Visit Buena Vista International's MOVIE PLEX on the INTERNET. hitpiwww.disney.convBVI/ 


Sponsori гі campaniei publicitare іп România: SUN şi Mc Donald's 


curesti). Probele specifice se comunica 
in fiecare an in diverse publicatii ale 
Ministerului Învățământului. 


ANUEL MUNTEANU (Bu- 
cureşti) ne spune că, da- 
torită revistei noastre, a 
descoperit cu uimire lu- 
mea cinematografului 
Este impresionat de talen- 
tul lui Dolph Lundgren şi de ținuta sa 
morală şi ne roagă să publicăm „un 
scurt articol“ despre el sau măcar 
adresa lui. Sperăm să-i facem pe plac. 


TEFAN CODREANU (Bu- 
Zau) ne trimite (din nou) 
scenariul domniei sale, in- 
sotit de o casetă video. іп- 
trucât nu ne putem consti- 
tui în intermediar între au- 
tor si casele de filme, îl 
rugăm pe S.C. să іптапеге personal 
textul și caseta (care pot fi recuperate 
de la redacția noastră) casei de filme 
preferate. 


Rubrica Dialog cu cititorii 
este realizată de 
Dumitru SOLOMON 


“ы. 
% 


> 


© Pe 27 mai sărbătorim 100 de апі de la venirea cine- 
matografului în România Ф Consemnată de ziarul Бисигеҙ- 
tean „L'Independance Roumaine“, a cărui redacție a găzduit 
prima proiecție а „ѕепгајіеі zilei“, apariția noii arte in [аға 
noastră se petrece simultan cu marile capitale ale lumii: la 
Madrid evenimentul avea loc pe 15 mai 1896 Ф Tot ca іп 
Spania, primele РЭВ cinematografice autohtone sunt 
ntâietatea i se datorează lui Paul Menu, 

operatorul local care a filmat primele actualități în Româ- 
па ® Cercetătorii începuturilor cinematografului la noi 
continuă să găsească detalii inedite despre primele specta- 


datate 1897. Ф 


Craiova. 


cole cinematografice si despre primele pelicule autohtone Ө 


Un controversat 


tabilisem іп 1956—1957 data exactă a 
primelor proiecții cinematografice în 
România (27 mai 1896), ecoul acestora 
іп presă, și depistasem documentele de 
arhivă ce atestau evenimentul. După 
opt ani, în 1964, și după alți opt în 1972 
reluam problema, studiind mai atent structura pro- 
gramului inaugural, încercând o identificare a de- 


© Calea Victoriei nr. 46 — sediul 
ziarului „L'Indépendance Roumaine“ 

locul primelor proiecţii cinematografice 
din România (1896) și al premierei 
celor dintâi filme românești (1897) 


act de naştere 


monstratorului și avansând ipoteza non-apartenentei 
acestuia la grupul de operatori Lumiere, pornind de 
la faptul că o bună parte din benzile proiectate la 
București nu aparțineau producţiilor casei lyoneze și 
că eroul acestei întâmplări — spre deosebire de toți 
cei ce i-au urmat — nu face vreo referire la legăturile 
sale cu Lumiére. 

Era atunci, la începutul anilor '70, momentul în 
care cercetările unor colegi (in primul rând I.I. Can- 
tacuzino) și investigațiile proprii diversificau imagi- 
nea primului an de cinema în România și extindeau 
aria spectacolelor de cinema din acest an la mai 
multe orașe din țară, explicitau repertoriul si nomi- 
nalizau pe cei ce au introdus „minunea secolului“ în 
România: Carré, Janin, Delattre, Bonheur. Evident, în 
acel moment si past primilor ani de cinema din 
{ага noastră căpătase alt relief, de la primele proiec- 
tii publice, la primele filme autohtone (mai 1897) si 
apoi la primele documentare științifice, cele din anii 
1898—1900 (întâlnirea cu Paul nu, nonagenarul 
părinte al cinematografiei pe care o nes șansă 
a istoriei filmului din țara noastră, aș zice un miracol, 
făcea să-l avem ca martor în fața camerei de luat ve- 
дегі; descoperirea, senzationala, а negativelor origi- 
nale la filmele profesorului Marinescu insemnau și 
ele în acel moment alte evenimente de excepție). 

Datele acestea, reper pentru istoria cinematografiei 
naţionale, consemnau un remarcabil sincronism în 
acel început al cinematografiei noastre cu ceea ce se 
petrecea în restul Europei, dar și contribuţii origi- 
nale, incluzând un anume grad de prioritate; ele 
semnalau prezența unor cineaști veniți de pe alte 
meridiane în România, dar și numele localnicilor 
care au ilustrat pe acest meridian, pentru prima dată, 
activitatea cinematografică, un Paul Menu, С. Po- 
pescu, Gh. Marinescu, Al. Bolintineanu si alții. Da- 
tele acestea s-au impus treptat conştiinţei publice, ca 
repere de bază ale istoriei cinematografului în Româ- 
nia. Si nu a fost deloc simplu a ajunge Іа acest rezul- 
tat, împotriva informaţiei preluate „după ureche“ și în 
lipsa unor lucrări de mare tiraj și largă răspândire, 
capabile să le pună la dispoziţia cititorilor „civili“, 
dar si a celor care, deși legaţi prin preocupări de 
film, abordau accidental istoria începuturilor cinema- 
tografului in România. Si mai dificil a fost să impu- 
nem această informație conștiinței specialiștilor de 
pe alte meridiane, chiar dacă existența unei reviste 
de specialitate în limba franceză (RRHA) și a unui 
compendiu de istoria cinematografului românesc în 
limba engleză (cel datorat Manuelei Cernat), o con- 
semnau, chiar dacă contribuția românească la edita- 
rea unor lucrări internaţionale — enciclopedii și dic- 
tionare de specialitate — s-a extins іп mare măsură 
în ultimele decenii. 


șa se face că în anul Centenarului Ci- 
nematografiei mondiale 1995, de exem- 
plu, în același spaţiu cultural, cel fran- 
cez, putem întâlni laolaltă informația 
exactă, cu indicarea de surse și corelări 
judicioase (са la Bernard Chardére 
„Romanul fraților Lumière“), ignorarea totală a feno- 
menului, prezentarea spațiului României cinemato- 
grafice a anului 1896 ca un pustiu ce nu cuprinde ni- 


de ani de ci 


De un imens ajutor în clarificarea împrejurărilor în care ci- 
nematograful a apărut pe meleagurile noastre au fost mate- 
rialele filmate găsite în arhive sau de rudele pionierilor, dar 
şi cuvântul scris Ф Încercăm să vă reamintim prin articolele 
publicate in acest grupaj de începuturile noii arte іп 
România si de temeritatea pionierilor care se cuvin omagiati 
cu această ocazie. ® Memoria marilor noştri regizori ple- 
cați dintre noi este vegheatd de Uniunea Cineaștilor care а 
propus ca unele străzi să capete numele lor: Victor Iliu şi 
Ion Popescu Gopo in Bucureşti si Jean Negulesco іп 


mic între Budapesta si... Constantinopol („Atlasul si- 
turilor Lumière" де М. Fouchere în revista Generi- 
ques, 2/1995) cât și reiterarea unor date eronate, de 
multi ani corijate de istoricii noștri (ca în cartea lui 
Jean Ritteaud Huttinet „Cinematograful primilor ani“ 
ce reţine luna august 1896 ca moment al primei 
proiecții publice de cinema la București, în prezența 
suveranilor României). > 

Şi totuși în ultimii 25 de ani,preocuparea de 
a investiga mai ara acel moment al începuturi- 
lor cinematografului în România, de a clarifica as- 
pectele rămase încă în umbră nu a încetat, ci a deve- 
nit odată cu Apropierea Centenarului, din nou, де 
prim-plan. După jan Kesanovic, care, încă din 
1973 stabilea relația dintre proiecţiile din Iugoslavia 
și cele de la București, un alt cercetător sârb Srdjan 
Knezevic dezvoltă recent în revista «1895» cercetarea 
și ne lansează provocarea de a o extinde și noi pen- 
tru a ști mai multe despre André Carré, cel care рге- 
zentase spectacole cinematografice la Belgrad și Bu- 
curești în anul 1896. În același an centenar cercetă- 
rile legate de stabilirea catalogului Lumiére іпіге- 
prinse de colegii de la Lyon și de la Bois D'Arcy ne 
deschideau calea identificării altor filme Menu reali- 
zate în 1896 decât acea defilare pe Calea Victoriei, 
considerată până nu de mult singura filmare păstrată 
din epocă. Descoperirile locale, în primul rând nega- 
tivele originale ale filmelor Marinescu, dar și repere 
arhivistice și documentare ce ne permit astăzi să 
ştim mai mult despre domnul Schurman, celebrul 
impresar care a dus prima dată cinematogratul la 
București, și despre existența, tot în anul 1896, în 
România a unor proiecții cinematografice cu un apa- 
rat de tip american, existența astăzi, a unei reperto- 
rieri generale a benzilor Lumiére prezentate în anii 
1896—1898 іп România, sunt doar câteva dintre ге- 
zultatele obținute de investigația perseverentă. Dar, 
Doamne, câte așteptări, cât efort consumat uneori 
fără ca din cernerea tonei de nisip să rezulte „grăun- 
tele de aur“: am așteptat ani de zile, am înfruntat nu- 
meroase refuzuri până să pot avea acces la fondurile 
de documente cu regim ultrasecret ale Poliției de si- 
guranta din România referitoare la controlul straini- 
lor fără ca cercetarea întreprinsă după 1989 să aducă 
rezultatele scontate. Au trecut ani $i parcă un bles- 
tem a făcut ca satisfacția descoperirii de noi docu- 
mente să fie umbrită de dispariția sau distrugerea al- 
tora. (Actul de naștere a cinematografiei în Homânia, 
cererea primului demonstrator distrusă la operaţiile 
iresponsabile de casare; incunabule ale cinematogra- 
fiei naționale — originalele Marinescu și piese de 
inestimabilă valoare — aparatul cinéphote și chiar 
clișeele sale dispărute fără urme din chiar Arhiva de 
filme). Săpături fără rezultat în arhive de documente 
din Lyon, Paris, Nantes și Viena pe urma unor fon- 
duri injumatatite de conflagratiile mondiale саге au 
zguduit continentul. Dar iarasi si iarasi ma intorc la 
acel inceput al cinematografului din tara noastra, in- 
treb documentele și presa epocii, întreb descendenții 
celor ce și-au yo numele de acel moment (recent, 
© nepoata a lui Carré ne comunica existenta, printre 
bunurile moștenite de la bunicul ei, a unui dar primit 
din partea regelui Carol | cu ocazia proiectiilor de la 
Peleș), pun cap la cap firele unei demonstrații me- 
nite să aducă mai multă lumină, mai mult adevăr în 
această cercetare. 

Este o obsesie, este o manie? Poate. Dar de ea nu 
mă voi elibera decât în ziua în care cartea pe care 
mi-o doresc — „Cinematograful іп România anilor 
1896-1900“ — va vedea lumina tiparului. 


B.T. RIPEANU 


% Jean Georgescu (1904—1994), 
premiat cu- 
Premiul Centenarului 
de revista noastră 


Una din primele 
cărţi dedicate 
cinematografului 


A n primele două decenii de la prima proiecție 

cinematografică cu public plătitor in România 

(pe atunci, încă, România Mică), apar peste 15 

cărți despre noua arta. În majoritate, acestea 

sunt lucrări de popularizare care, dincolo de 

istoricul descoperirii aparatelor de înregistrare 

și proiecție cinematografică, încearcă să sintetizeze 
primele concluzii în plan estetic și educativ. 

Fără a da apă la moară unui protocronism ce a fă- 
cut ravagii în anii din urmă, putem afirma că efortu- 
rile de popularizare a artei a șaptea în țara noastră 
nu sunt doar ecouri minore ale celor din Europa. În 
1909, lon Міазіе scrie despre „Aparatele de ргоіес- 
iuni luminoase în școli şi cazărmi“. Broșura apare la 

ârlad în 48 de pagini. C. lordănescu publică, în 
1912, la Botoșani, „Cinematograful și educaţia“ (52 
p.), Leon Popescu tipărește, în 1913, la București un 
„Memoriu asupra unui program cultural cinemato- 
grafic“. În Biblioteca «Cosânzeana», tipărită la «Ra- 
murile» craiovene, M. Dumitrescu publică „De la fo- 
tografie la cinematograf“ (76 p. ) în 1914, iar Stelian 
lonescu publică, doi ani mai târziu, in seria «Căminul 
(Bibliotecă literară și științifică)» — „Cinematografia 
— Descoperirea și istoricul еі“ (86 pagini cu ilustra- 
tii). Ce ne spune ultimul autor citat? „Astăzi cinema- 
tograful a devenit un element familiar tuturora. În tă- 
rile înaintate a luat extindere uimitoare, domeniul îm- 
bratisat de această genială descoperire е cu adevărat 
nemărginit. În învățământ, şcolile, de la cele infe- 
rioare până la cele mai înalte, posedă cinematogra- 
fele lor; în știință a pătruns în laboratoarele savanti- 
lor (...). Mai mult chiar, toate familiile aproape isi au 
în salon cinema-ul lor, fiecare convingandu-se cae 
un excelent factor propagator al binelui, frumosului 
și utilului“. 

Probabil, în acea vreme, aparatele Lumiére sau 


ema în România 


Iată opinia criticilor de la 1900: 
» ... năzdrăvânii cu bandiții si de- 
tectivii lui Conan Doyle care zăpă- 
cesc minţile tinere şi slabe; senza- 
ționalităţi extraordinare care satis- 
fac cel mult curiozitatea patologică 
а dezechilibraţilor; isteria femeilor 
uşoare si impotenja senilă а bărba- 
tilor“. 

Ce ar fi zis acestia daca ar ve- 
dea ce vedem noi? 


MAY CAMINUL | 


“=BIBLIOTBOĂ= 
LITERARĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ 


Т! ŞTIINŢELE APLICATE 


CINEMATOGRAFIA. 


DESCOPERIREA ŞI ISTORICUL El 


Ap'icațiunea, iaca şi exploataţiunea 
izudernă а cinematografului. — — Descrierea şi 
funcţionarea aparatelor şi instalațiunilor „= 

72 cinematografice с 


ОЛЕ ОЕ BUCUREŞTI 


Editura librăriei H. STEINBERG & FIU . 
2222: 94, Strada Lipscani, $4. 


Pathé erau mai ieftine са videocasetofoanele de as- 
tăzi. 

Autorul ne propune patru capitole: Originea și is- 
toricul cinematografiei, Cinematografia moderna, In- 
dustria și exploatarea cinematografului, Foloasele și 
dezavantajele cinematografiei. Capitolul introductiv 
amintește superficial де iezuitul german Athanasius 
Kircher, autorul unei lanterne magice. Mai sunt men- 
етая dintre precursori, englezul Fitton, americanul 

orver și vienezul Stamfer, fără a se pomeni despre 
contribuţiile decisive ale lui Daguerre și Fox Talbot 
în fixarea imaginilor pe hârtie sensibilă. Și după ce 
autorul amintește şi de Edison și de principalul „de- 
fect“ al Rinetoecopulul, ajunge la prima reprezentatie 
cinematografică datorată aparatului realizat de fraţii 
Lumière, situată eronat însă în anul 1896! (probabil о 
greșeală de tipar). 

Cinematografia modernă (capitolul doi) descrie 
aparatul înregistrator şi proiector, precum și persis- 
tenta imaginii, fenomen de altfel cunoscut încă din 
Antichitate și descris științific încă de Newton. Auto- 
rul amintește în acest volum și primele efecte spe- 
ciale datorate filmării inverse, filmările accelerate sau 
аи ralenti. „Foarte instructiv e când admiri cum îm- 
bobocește și înflorește Іа iuteala o floare gratioasa, 
vazandu-i frumoasele petale cum se desfac din bo- 
bocul, și el, format un moment mai înainte“. Parca 
am asista la Memoria trandafirului al lui Sergiu Nico- 
laescu. Autorul mai amintește si de Filmul colorat în 
acea vreme, obținut efectiv prin colorarea directă a 
peliculei. Al treilea capitol Industria și exploatarea 
cinematografului ne introduce și în producția de film 
amintindu-ne o primă superproductie care „a costat 
casa Gaumont 20.000 lei“. Este vorba de „reconstitu- 
irea гапой lui Christos, саге a necesitat 130 de fi- 
guranti, 25 de cai și bagaje numeroase“. Mai sunt 


3 Paul Călinescu (n. 1902), 
clasic în viață al filmului autohton, 
investit de curând 
Cetățean de onoare 
al orașului București 


amintite riscurile si primejdiile reporterilor cinema- 
tografiști si sunt descrise capacitățile de producție 
ale firmelor Pathé și Gaumont. Câteva date statistice 
privitoare la importul și exportul de filme, la costul 
acestora si la retributia actorilor (Max Linder câști- 
gase un milion de lei in trei ani, dar atentie!, leul era 
acoperit de aur) completează acest capitol. 


Іп sfârșit, nu atât foloasele, cât dezavantajele сіпе- 
matografiei atrag reflecții amare în ultimul capitol al 
cărţii. Printre foloase sunt citate promptitudinea re- 
portajului cinematografic, utilizarea aparatului cine- 
matografic în știință (fapt cunoscut și de utilizările 
date de profesorii Marinescu și Levaditti) și valoarea 
filmului de învățământ. 

Dar spune Stelian Ionescu: „Astăzi cinematograful 
a ajuns un mijloc abject de speculă abominabila.|n- 
treprinzătorii nu urmăresc decât un scop material:- 
bani, și de aici, recurg la procedurile care le oferă 
maximum de venit. intrigi și meschinării, ce se pe- 
trec deopotrivă în clasele de jos, cât și în societatea 
așa-zisă înaltă, scene ultrasenzationale, viata și me- 
diul detestabil al pungașilor, criminalilor, detectivilor 
toate sunt afișate cu mare gălăgie cu toate că folo- 
rs prea putin. In loc de a se infatisa prin cinema- 

ograf frumusetile vietii, utilitatea, instructiunea, 

if ық înălțătoare de suflete, cinema-ul ne repre- 
zinta scene otravitoare: nazdravanii cu banditii si de- 
tectivii lui Conan Doyle care zăpăcesc minţile tinere 
și slabe; senzationalitati extraordinare care satisfac 
cel mult curiozitatea patologică а dezechilibratilor; 
istoria femeilor ușoare și impotenta senilă a bărbați- 
or“. 


Imprecatiile lui Stelian lonescu intră іп zodia unui 
puritanism fără obiect, dar și în zona pleonasmului 
datorat indignării și refuzului unui anume mod de a 
face film. Existent încă din primele decenii ale cine- 
matografului şi exacerbat azi, pe diverse meridiane. 


Dacă am ales această carte din perioada de înce- 
puturi a cinematografului am făcut-o pentru a-i de- 
monstra pertinenta unor judecăți, dar si datorită fap- 
tului că în conștiința critică a autorilor români, arta a 
șaptea punea, din deceniul doi de existenţă, pro- 
bleme. Şi centenarul cinematografului românesc me- 
rită și asemenea rememorări. 


Călin STĂNCULESCU 
5 


I-am întâlnit pe: ELI 
EMMA | 
» HUG 


area performanță а Berli- 

nalei din acest an a fost 

masiva participare а su- 

pervedetelor şi a cineasti- 

lor de prim rang nu doar 

cu filmele lor, ci veniţi 
spre a se întâlni cu presa internatio- 
пай. Dacă a fi în luna mai pe Croazetă 
şi în septembrie pe malul Lagunei este 
în sine un punct de atracţie, să te afli 
pe ger, ninsoare şi ghetus în februarie 
la Berlin nu e tocmai imbietor. Directo- 
rul festivalului, DI. Moritz De Hadeln, a 
reuşit acest tur de forţă. Am beneficiat 
aşadar de numeroase întâlniri cu cei ce 
se află în topul interesului cinefililor. 
Oricât i-ai vedea pe ecran, într-un rol 
sau altul, ei nu îşi divulgă felul de a fi 
aşa cum se întâmplă când te afli faţă în 
faţă си ei. 


ELIA KAZAN își poartă cei 81 de ani 
ca o sfidare, chiar dacă nu aude prea 
bine si îi place să o si spună, са о 
scuză când răspunsurile sale sunt oare- 
cum ravasite. Prestigiul i-o permite. El 
ştie însă prea bine cum să-și irite inter- 
locutorii când vrea să evite o întrebare. 
M-a interesat să aflu cum își explică ci- 
neastul că a inițiat, aproape cu fiecare 
film al său, o nouă direcție în cinemato- 
pa american: chestiunea sindicală — 

chei; antisemitismul — Gentleman 
Agreement; visurile inselate ale еті- 
grantilor — America, America; се! din- 
tai tânăr furios, contestand familia tra- 
dițională — La Est de Eden; a plasat es- 
calada violenței drept o consecinţă a 
războiului din Vietnam — Vizitatorii etc. 
„Mi-a plăcut întodeauna să abordez su- 
biecte inedite. Citeam ziarele cu foarte 
mare atenție si gaseam surse de inspi- 
ratie din întâmplări si situații reale“. 

Dovada că a fost și a rămas ип chal- 
lenger este că se numără printre puținii 
cineaști din Statele Unite, dacă nu chiar 
singurul, care își permite să declare 
‘acum în public: „Am fost mai bine де 
un'an și jumătate membru al Partidului 
Comunist. Nu am avut niciodată neplă- 
ceri din această pricină. бі astăzi sunt 
tot de stânga. Nu mă laud cu opțiunea 
mea, dar am crezut și încă mai cred că 
aceasta este calea de a îmbunătăți viața 
în America. O spun pentru că iubesc 
America și democrația”. Intrebat fiind 
dacă mai poate crede că aceasta ar fi 
formula (după ce comunismul s-a pră- 
bușit chiar în țările unde a dominat 
peste o jumătate de secol), el răspunde 
cu argumente nu tocmai concludente. 
„De pildă ce-as dori să se schimbe în 
America: să se dea mai mulți bani pen- 
tru crearea şi prezervarea filmelor”. 

Spicuiesc din răspunsurile mai sem- 
nificative: „Sunt grec, sunt educat în 
Turcia $i am ajuns american. Ми, nu 
cred că azi pot face ceva pentru Grecia 
sau Turcia — {ari pe care le iubesc în 
mod egal. Cred că nimeni nu trebuie să 
aștepte ceva de la alții. Fiecare trebuie 
să se ajute pe sine.“ (...) „Mi se spune 
că Hollywoodul a ajuns râu. Poate că 
nu е chiar așa. Nu știu. Nu mă mai duc 
deloc pe acolo. Inca din tinerețe i-am 
admirat cel mai mult pe scriitori — 
Tennessee Williams, Budd Schulberg, 
Steinbeck, Miller. l-am invidiat chiar. 
Acum mă număr și eu printre ei. Locu- 
iesc la New York si scriu cărți. Intentio- 
nez să scriu şi despre neamul meu din 
Anatolia, despre familia mea, nevestele 
mele, copiii și nepoții mei.“ 

„Dintre cineaștii de azi îmi plac cel 
mai mult Woody Allen, Spielberg, Scor- 
sese. Pe Martin îl și iubesc pentru că е 
și foarte generos şi strânge bani nu пи- 


Emma Thompson și Hugh Grant 
în Ratiune şi simtire de Ang Lee 


Julia Roberts si John Malkovich in Mary Reilly 
de Stephen Frears 


mai pentru filmele sale, ci și pentru res- 
taurarea filmelor vechi“. Am reținut ca 
o concluzie elocventă pentru personajul 
Kazan această confesiune: „Cel mai 
mult îmi plac filmele mele. lubesc pe 
cei ce şi sunt mereu de părerea mea și 
nu mă contrazic. Ador pe cei се mă fla- 
tează“. Cât orgoliu, tot atâta sinceritate. 


JODIE FOSTER: „La noi în familie 
toată lumea era sau dorea să devină ac- 
tor. Asa am putut debuta când eram 
doar o copilă (...) Este mai ușor să fii 
actor, te expui pe tine însuți. Ca regizor 
ai răspunderea întregului. Trebuie sa 
controlezi absolut totul, de aceea nu 
am vtut să imi mai asum nici un rol în 
filmul pe care l-am regizat.“ 

Tot familia o preocupă pe Foster și în 
acest al doilea film ca regizoare şi co- 


producătoare. „Acasă, de sărbători nu 
este autobiografic, deși mă regăsesc în 
trăsăturile de caracter ale personajului 
principal (interpretat de Holly Hunter). 
Filmul dezvăluie visurile a trei generații 
de americani așa cum apar ele іп inti- 
mitatea unei familii. Deși se pun în evi- 
denta situaţii stranii și personaje та- 
runte pline de defecte, ele merită totuși 
să fie iubite. M-au preocupat în special 
experiențele lor emoționale așa cum 
sună o replică din film «Familia e ceva 
insuportabil fără de саге nu poți trãi»“ 
După cum se vede, pe Foster o caracte- 
rizează seriozitatea si luciditatea де 
care dă dovadă și în această autocro- 
nică a filmului ei. „Studiile pe care 
le-am făcut la Yale m-au ajutat să des- 
cifrez sensurile mai profunde, nu doar 
ceea ce se citește la suprafaţă. Sunt 


, JODIE 


, JACK 


Rene Russo și John Travolta 
în Get Shorty de Barry Sonnenfeld 


Holly Hunter și Robert Downey jr. 
în Acasă, de sărbători de Jodie Foster 


insă un regizor de filme de divertis- 
ment, îmi plac filmele inteligente, dar 
nu cele care tin să fie intelectualiste cu 
tot dinadinsul“. i 

Ori de câte ori a fost presată să facă 
un comentariu referitor la politica mari- 
lor studiouri hollywoodiene sau la poli- 
tica Administrației americane, răspun- 
sul ei a fost categoric: „Nu fac nici un 
fel de aprecieri de natură politică“. A 
preferat să vorbească despre ea: „Îmi 
place să fiu în contact permanent cu 
oamenii. Îmi place să călătoresc și să 
gătesc. lubesc muzica şi cred că are un 
rol esenţial în apropierea dintre oa- 
meni. Imi place să dansez, dar cel mai 
mult imi place sa joc. Totusi, din cand 
іп cand, cred că ar fi bine să muncim 
mai putin și sa trăim mai mult”. Cine аг 
putea sa о contrazica? 


EMMA THOMPSON o rasfatata a ma- 
rilor festivaluri, а premiilor si а fotore- 
porterilor care aici strigau „Emma, pri- 
vește la dreapta, la dreapta“; ceilalți 
strigau „Emma mai la stânga, mai la 
stânga“... 

Este adevărat са Hollywoodul va 
adoră?, se face auzită o primă între- 
bare. Emma nu-şi pierde capul nici 
când e asaltată de succes, nici când lu- 
crează și, după cum s-a văzut, nici în 
căsnicie. Îşi calculează fiecare mișcare 
și joacă convingător chiar spontaneita- 
tea. „Cred că oamenii nu s-au schimbat 
atât de mult, femeile au aceleași pro- 
bleme ca pe vremea lui Jane Austen 
De aceea consider Sense and Sensibi- 
lity nu un film de epocă, ci un film con- 
temporan“. O întreb dacă în privința sti- 
lului abordat în film nu i se pare că s-a 


produs o întoarcere înapoi față de Dead 
Again. Sofisticatul thriller care а ian- 
sat-o cu cinci ani în urmă, tot aici la 
Berlinală împreună cu partenerul și re- 
gizorul filmului, Kenneth Branagh, pe 
atunci soțul ei. Nu se lasă antrenată în 
acest dialog. Nici nu m-aş fi așteptat să 
o facă. „E mult mai greu să scrii un 
scenariu dacât să faci un rol, ține să 
sublinieze actrița-scenaristă. Când scrii 
ești singur. M-a ajutat doar substanța 
romanului, bogăția sentimentelor des- 
crise și umorul autoarei“. De altfel, sce- 
nariul îmi pare cel mai bun susținător al 
filmului, care s-a văzut recompensat de 
altfel cu șapte nominalizări si cu un 
premiu Oscar. Regizorul Ang Lee o în- 
soțește. E întrebat ce l-a speriat mai 
mult când a acceptat să facă acest 
film? (Lee este chinez din Taiwan și a 
fost prima dată când i s-a propus să 
facă un film produs la Hollywood şi fil- 
mat în Marea Britanie). „Un singur lu- 
cru mi se pare terifiant în Anglia: mân- 
сагеа!", răspunde printr-o ironie ci- 
neastul cu aerul că reprezintă toată arta 
culinară chineză. 


DANNY DEVITO. A facut mult uz de 
umor în replicile sale. incepe prin a 
mulțumi organizatorilor pentru vremea 
cu care l-au întâmpinat: „Afară visco- 
lește și sunt minus zece grade“. Asis- 
tenta râde. „Sunt dezamăgit, Get 
Shorty (Ргіпде[і- pe Shorty) nu a obti- 
nut nici о nominalizare. Dar acum stiu 
ce am de facut. Un film cu vampe si 
crime (aluzie la Casino) sau си purce- 
lusi vorbitori (aluzie la Babe) si am să-l 
fac pe Travolta să vorbească pentru 
unul dintre ei!“ Asistenţa râde. Intrebat 
despre relația dintre mafie şi Hollywood 
la care filmul face aluzie, DeVito ras- 
punde: „Care relaţie? Vrei te rog să-mi 
spui cum te numești?“ întreabă la rân- 
dul lui pe un ton grey, și privind pe zia- 
rista care і se adresase. бі tot аза іп 
ritm de ping-pong a susținut până la 
sfârşit dialogul cu presa. 


JOHN TRAVOLTA. Venit și el să pre- 
zinte Get este mult mai grav. 
Deşi nu provoacă ilaritate este mult mai 
aplaudat. „Nu, nu este un film despre 
Mafie, ci despre un tip care vrea de fapt 
să-şi facă o viață mai bună“. Îi întreb 
cum a suport perioada de eclipsă par- 
țială de după Febra de sâmbătă seara. 
„N-am observat-o“, răspunde Travolta 
eschivând cu inteligență subiectul. Nu 
credeți că autorii sunt prea bine plătiți 
la Hollywood?“ întreabă un ziarist. 
„Sunt plătiți atâta cât merită”, spune 
Travolta, iar DeVito 1 completează: 
„Depinde din ce punct de vedere pri- 
vești. Când sunt producător salariile mi 
se par întotdeauna prea mari. Când 
sunt actor mi se pare mereu că sunt 
plătit prea putin.“ Travolta încheie: 


„ „Pentru mine familia este pe locul întâi. 


Am 40 de ani, sunt căsătorit și am un 
copil. Copiii te ajută să nu uiţi să râzi. 
Familia mă ajută enorm si când lucrez 
și când nu lucrez“. Ceea ce nu mai este 
cazul. După succesul din.Pulp Fiction, 
Travolta este asaltat de propuneri. 


JULIA ROBERTS. Ziariștii care știau 
că Jodie și Emma sunt două dintre cele 
mai cultivate actrițe de la Hollywood, 
ambele licentiate іп filologie si exce- 
lente vorbitoare de limbă franceză, se 
așteptau să o vadă pe julia Roberts, 
doar ca о „pretty woman". Pretty este 
cu prisosinja şi іп realitate. E poate 
chiar mai atrăgătoare, dar s-a dovedit a 
fi şi o experimentată profesionistă ex- 
trem de spirituală. De altfel, filmul in 
care a jucat în regia britanicului Ste- 
phen Frears. Mary — un remake 
dintr-un alt unghi al clasicului Dr. 
Jekyil şi Mr. Hyde — i-a dat posibilita- 
tea să Joace mai mult din tăceri, din 


ROBERT 


priviri si gesturi. Personajul ei rămâne 
cel mai interesant atu al filmului 

„Fratele dumneavoastră (Егіс Ro- 
berts, care locuiește în Germania n.n.) 
a declarat că el v-a învăţat tot ce ştiţi!” 
Julia răspunde: „Nu cunosc această pă- 
rere a sa. Ar fi mai bine să vorbesc cu 
el înainte să vă răspund. Oricum am 
trăit într-o familie de actori, de oameni 
de spectacol încât, în mod firesc, discu 
tiile se duceau în jurul acestei profesiuni 
după o zi obișnuită de lucru.“ 


ROBERT DOWNEY Jr., MEG RYAN, 
HUGH GRANT au venit sa prezinte fil- 
mul , dar la întrebările puse 
au răspuns mai ales regizorul şi produ- 
cătorul. Meg era foarte frumoasă, pa- 
lida, aproape nefardată. In seara zilei 
respective urma să fie onorată cu pre- 
miul Camera de aur care a mai fost 
atribuit și lui Jodie Foster şi lui Sally 
Field. 


Hugh Grant era oarecum buimac și 
dorea să evite întrebările referitoare la 
viata sa personală, 

ROBERT DOWNEY jr., prezent іп 
competiția Berlinalei іп trei filme, cu 
trei roluri diametral opuse făcând din 
fiecare autentice creații, a fost cred ne- 
dreptatit pentru a nu fi fost onorat cu 
premiul de interpretare. În schimb era 
de-a dreptul stânjenit când i se adresau 
laude. Extrem de emoționat, se stergea 
mereu де transpiratie si de la bun іпсе- 
put s-a scuzat că nu poate răspunde: 
„Am un gol în creier“. Regizorul Mi- 
chael Hoffman ține să precizeze: „Ro- 
регі e capabili să facă absolut orice îi 
cere un regizor, el se poate transforma 
instantaneu în personajul pe care-l 
joacă“. Іп sfârşit, actorul se hotărăşte 
să spună ceva: „Mă simt ca un acrobat 
într-un circ. În timp ce jonglez cu multe 
cercuri, pantalonii imi iau foc și ceva 
îmi cade în cap“. Hoffman spune că 
pentru reconstituirea perioadei Restau- 
ratiei (1660--1688) din vremea regelui 
Charles al ІІЧеа, scenograful s-a docu- 
mentat cinci ani. 


JACK LEMMON. Caim, firesc, echili- 
brat, combativ, amabil, antrenant, sura- 
zator şi un foarte bun cunoscător al lu- 
mii filmului american: „Cred că е mai 
dificil să faci azi filme de substanţă. E 
drept, cu fiecare generaţie gusturile se 
schimbă, dar, odată cu exagerarea 
efectelor speciale, s-a pierdut legătura 
cu poveștile ce puneau în evidenţă sen- 
timentele omenești care insufletesc fil- 
mele. Іп schimb, costurile au crescut 
atât de mult încât riscul de a nu-ți recu- 
pera banii a determinat supralicitarea 
excesului de violenţă. Deşi cred că as- 
tăzi există mai mulţi regizori, actori, 
operatori, scenografi foarte talentaţi de- 
cât erau în trecut. Totuși un Billy Wil- 
der rămâne neintrecut. Un geniu al со- 
mediei. Nu se așeza niciodată pe scaun 
când îşi scria scenariile împreună cu 
colaboratorul său de o viata І.А.1. Dia- 
mond. Era incredibil de eficient іп re- 
plici. De altfel cred că simțul umorului 
nu e necesar doar în cinema, ci și în 
viață. El te poate ajuta să treci prin mo- 
mente grele de care nimeni nu e scutit. 
Asta nu înseamnă să nu-ți iei іп serios 
profesia. E greu să faci comedie pentru 
că e mai ușor să faci oamenii să plângă 
decât să râdă. Dar un actor trebuie să 
ştie să joace orice, și dramă și comedie. 
In fond diferența esențială între cele 
două etape este ritmul, «timingul». Cred 
că cel mai bine iti iese un rol de care la 
început te temi“. 

Vorbește apoi despre marii parteneri, 
de Tony Curtis, Walter Matthau, Anne 
Bancroft, Shirley MacLaine și de inca 
multi alții. Lemmon о consideră ре Ma- 


(Continuare in pag. 8) 
Adina DARIAN 


7 


Accente 


u se poate să închei со- 
mentariul de la Berlinala 
"96 fără a mai releva pre- 

zenta filmului istoric. 
Necontenitul remember 
al crimelor naziste a con- 
tinuat cu filmul lui Andrzej 
Wajda Săptămâna mare și Curajul ma- 
mei а! cineastului german Michael Ver- 
hoeven care s-a preocupat constant de 
această tema (Fata afurisită, Ursul de 
argint la Berlinală în 1990). Faptele pe- 
trecute în 1942 la Varșovia și respectiv 
Budapesta anului 1944 sunt evocate 
într-un registru dramatic tradițional. 
Dar, după Lista lui , cu tensiu- 


nea emoțională pe care numai Spiel- 
berg a ştiut s-o creeze, e mai greu să 


amestecând documentul cu deriziunea, 
totul transpus într-un cocteil mult mai 
atrăgător pentru tinerele generaţii. Un 
prim exemplu în acest sens a fost re- 
marcabilul Nebunia regelui George, 
film de debut al lui Nicholas Hytner, 
prezentat la Cannes în 1995, care — 
deși făcea elogiul monarhiei — nu se 
sfia să prezinte pe monarh în posturi ri- 
dicole. Despartindu-se де grandiloc- 
venta epopeilor istorice (chiar de cele 
de tipul Braveheart), în respectul tradi- 
еі, Restauraţia lui Michael Hoffman 
urmeaza acelasi drum. Este vorba de 
domnia regelui Charles al ll-lea 
(1660—1688) când, spune regizorul 
„existau multe similitudini cu epoca pe 
care o trăim astăzi: descoperiri tehnice, 


Ф Coproductia germano-britanică 
de Michael Verhoeven, Curajul mamei 


è Jan McKellen — Richard Ш în filmul realizat 
de Richard Loncraine după spectacolul lui Richard Eyre 
(văzut іп turneu și la București) 


consonezi pe această temă cu alte for- 
mule cinematografice. Totuşi, ambele 
filme sunt relevante pentru marea re- 
conciliere istorică parcursă în ultima ju- 
mătate de secol: Săptămâna mare este 
o coproducție germano-poloneză iar 
Curajul mamei este o coproducție ger- 
mano-britanică. 


Pe сопі propriu britanicii au inaugu- 
rat însă un alt fel de a aborda istoria, 


un extraordinar avans în medicină și to- 
todată noi maladii се răspândeau mo- 
lime incurabile la acea vreme“. Un pa- 
ralelism oarecum hazardat, dar care îi 
reuseste vizual exceptional, povestirea 
beneficiind și de participarea unor ac- 
tori ca Robert Downey jr., Meg Ryan şi 


Hugh Grant. Tot prin lupa ironiei 
transpune textul shakespearean despre 
Richard al Ill-lea regizorul Richard 
Loncraine, comparând setea de putere а 


А 2 


č 

с 
= 

o 


б 
a 
2 
ti 
o 
3 


® Jodie Foster re 
Acasã 


Ф Satul visurilor 
de Yoichi Higashi 
(cu Keigo și Shogo Matsuyama) 


regelui-ucigaș cu ascensiunea nazistă 
din epoca modernă. 

In plină contemporaneitate, Oliver 
Stone se lansează, cu filmul său, împo- 
triva fostului președinte american, re- 
publicanul Richard Nixon. Un fidel al 
partidului democrat, cineastul și-a asu- 
mat riscul unei atitudini partinice până 
la înverșunare. Pentru cine e interesat 
de politică, filmul, cu toate exagerările 
sale, se susține ca document și poate 
reține interesul. Spectatorul neinteresat 
însă de politică se va plictisi și nu cred 
că rezistă să-l vadă până la capăt. 
Stone rămâne același mare cineast pe 
care îl cunoaștem, dominând mijloacele 
de comunicare prin imagine și sunet. 
Protagonistul, Anthony Hopkins, face o 
creație deosebită. Dar încrâncenarea cu 
orice preț nu cred că face vreodată 
casă bună cu creaţia. 

Іп opoziție cu o asemenea mentali- 
tate, respectiv printr-o desăvârșită ino- 
centa ne-a captat japonezul Yoichi Hi- 
gashi în Village of Dreams povestind 
alte „întâmplări din copilărie“ ale unor 
frați gemeni poznași care au ajuns la 
maturitate doi faimoși desenatori ni- 
poni. Într-o înfrățire cu natura în care 
descifrăm tradiția picturală niponă, des- 
coperim un univers misterios și tandru 
care ne amintește că micile istorii per- 
sonale pot da naștere unor mari filme. 


Adina DARIAN 


(Urmare din pag. 7) 


rilyn Monroe extraordinară pentru că 
avea înnăscută acea calitate a starului 
„În reușita unui actor norocul е la fel 
de important ca talentul. Dar adesea 
perseverenta și pasiunea le pot înlocui 
Important rămâne «the lucky break», 
adica acel rol care te ajuta sa iesi din 
rand si te propulseaza pe o orbita mai 
înaltă“. Crede că sistemul studiourilor îi 
proteja întrucâtva pe actori, dar îi și su- 
punea unor îngrădiri. „Hollywoodul are 
adesea viziuni ciudate, de pildă asupra 
genurilor: N-am să înțeleg niciodată de 
ce Apartamentul a fost considerat o co- 
medie?!" 

ІІ întreb ce loc ocupă în imensa sa 
filmografie (aproape о sută de roluri) 
filmul Missing, despre dictatura militară 
instaurată în Chile după uciderea pre- 
ședintelui Allende în anii "70. Imi răs- 
punde: „Pentru mine a fost unul dintre 
cele mai importante filme. Nu e întotde- 
auna adevărat се citeşti în presă. La în- 
ceput am crezut și eu ce susțineau CIA 
și Administrația. Noi, americanii, sun- 
tem cam naivi. Nu prea avem habar ce 
se întâmplă în alte părți. Când Costa 
Gavras mi-a propus rolul, l-am acceptat 
pentru că el este un om minunat și un 
mare cineast. Apoi mergând la filmări 
mi-am dat seama ce a însemnat dicta- 
tura din Chile. De altfel am rămas prie- 
ten cu părinții lui Charles Horman, — 
ыы dispărut іп împrejurările relatate іп 
ilm“. 

Se vede și din aceste declarații са 
Lemmon nu a fost un от а! concesiitor. 
La 71 de ani este căsătorit cu aceeaşi 
femeie (era prezentă în sală), are copii 
și multi nepoți. „Dacă acum 50 de ani 
mi-ar fi spus cineva mie, fiul brutarului, 
că voi ajunge celebru și am să am cea 
mai fericită căsnicie, probabil nu l-aș fi 
crezut. Inainte, е drept, făceam trei 
filme pe an. Acum fac doar câte unul 
pe an, dar pot să vă spun că nu am să 
mă opresc până când nu va da peste 
mine un... autobuz sau un... critic“. 


е Jack Lemmon 
în Save the Tiger (1973) 
de John Avildsen 
a. 


а de obicei, în ultima luni 
din luna martie, acum în 
seara zilei de 25, la Los 
Angeles, în somptuoasa 
sală de la Dorothy Chan- 
dier Pavilion, în fața unei 
asistente de 1650 de persoane din lu- 
mea filmului, au fost decernate premiile 
Oscar ale anului 1995. Tot ca de obicei, 
nominalizatii desemnau deja pe cei mai 
buni dintre cei mai buni. Finaliștii, marii 
câștigători, exprimă însă nu doar per- 
formanța personală (multi dintre cei 
mai putin norocosi sunt de asemenea 
performanti), ci a ales opțiunea celor 
5800 de membri ai Academiei de Arte și 
Ştiinţe ale Filmului fata де direcţia in 
care se dorește ca filmul american să 
se indrepte în momentul respectiv. 

Încă de la nominalizări s-a putut ob- 
serva refuzul față de filmele ce cultivă 
violența cu orice preț. Dacă ar fi să 
aducem doar un singur argument este 
includerea printre nominalizați, la șapte 
categorii importante, a filmului Babe și 
la trei categorii a lui Toy Story. Așa se 
explică şi cum un film important pre- 
cum Cazino — fie doar numai prin tri- 
pleta Scorsese-De Niro-Stone a fost 
nominalizat doar pentru „cea mai bună 
actriță“, rămânând însă, bineinteles si 
aici în afara palmaresului. 

Totuși, în finală, linia de mijloc a pre- 
valat. 

Votantii nu s-au lăsat convinși doar 
de sentimentul patriotic ce ar fi plasat 
Apollo 13 (у. пг. 12/95, р. 15) ca favorit 
suprem, dar nici nu au exclus cu totul 
filmele arătând aspectele dure ale vieții 
ca Leaving Las Vegas (v. nr. 11/95,) 
acordând premiul de interpretare lui Мі- 
colas Cage în rolul unui scenarist аісо- 
olic ce sfârșește prin a se sinucide 
după ce căutase în viciu un antidot la 
stress. Dar partenera sa, mult apreciata 
Elizabeth Shue, în rolul de prostituată, 
a fost eliminată din cursă. Eliminare ce 


a exclus de la sine si pe cealaltă favo- ' 


rită la același trofeu, Sharon Stone, re- 
prezentând cu povestea ei din Cazino 
cele două fete ale parvenirii și decăderii 
unei prostituate. Se ştie, Oscarul a fa- 
vorizat de-a lungul anilor acest rol 
(amintesc doar pe Julie Christie în Dar- 
ling — 1965 si pe Jane Fonda in Klute 
— 1971). Dar acum sortii au cazut de 
partea lui... Woody Allen — regizorul ce 
și-a condus repetat actrițele distribuite 
în rol secundar pe podiumul Oscarului 
— бі aleasa a fost Mira Sorvino prosti- 
tuata din Mighty Aphrodite (v. nr. 1/96). 
Numai că, spre deosebire de celelalte 
două partituri ce dezvoltă destinul per- 
sonajului în contextul deznădejdii și al 
crimei, — Mira Sorvino a avut de inter- 
pretat în comedia romantică a lui Wo- 
ody Allen, o prostituată „roz“, devenită 
о Еа soție si mama "iubitoare. 
Încă un argument pentru a convinge că 
Hollywoodul dorește să se reorienteze 
către universuri mai senine. Desigur, 
atâta cât permite realitatea contextului 
contemporan în care cu toții trăim. 

Norocul i-a surâs astfel lui Susan Sa- 
randon. іп Dead Man Walking ea inter- 
pretează o călugăriță ce se dedică sal- 
vării sufietului unui criminal si violator, 
înainte de execuția capitală. A contat și 
faptul că filmul lui Tim Robbins — de 
altfel realizat intr-o manieră cât se 
poate de clasică — dezbate pentru 
prima dată pe ecranul american oportu- 
nitatea menținerii pedepsei capitale іп 

islația majorităţii statelor americane. 
Filmul a fost astfel nominalizat la patru 
categorii, dar tema atât de controver- 
sată nu-l putea recomanda drept câști- 
gător. 

Este de reținut insă că Academia a 
acordat două Oscaruri importante pen- 
tru scenariu original şi pentru interpret 
în rol secundar inovatorului film al ta- 
nărului Brian Singer i de servi- 
ciu (v. nr. 6/95 și nr. 2/96, p. 11) un po- 
licier avansând o structură narativă ori- 
ginală, concentrică și concentrată, cu 
un ritm interior adecvat ritmului real al 
existenței de zi cu zi. Justa balanță a 
fost așadar păstrată. 

A beneficiat de această opțiune а 
A.M. P.A.S. favoritul multora dintre noi: 
Mel Gibson. Ochi albaștri, talent, pres- 
tanta fizică, profesionalism etc. Însă 
oricâte calități i-am adăuga și recu- 
noaște, Braveheart nu poate reprezenta 
semnficatia anului cinematografic се 
s-a încheiat. Dar recompensarea unei 
epopei istorice ce exaltă eternul elan de 
libertate (în cazul dat un erou național 
al Scoției) realizată cu multă corectitu- 
dine şi pe alocuri chiar cu seducţie, a 
corespuns cel mai bine liniei de mijloc 


Linia de mijloc 


( 
(Raţiune și simțire); Cel m 


re Cel m 
lair); Cel mai bun film documentar de 


Braveheart 


Gibson 


pe care cu evidenţă și-o propune Hol- 
lywoodul. Astfel. premiile pentru cel 
mai bun film şi cea mat bună regie, im- 
preună cu alte trei Oscaruri, i-au reve- 
nit lui 

O mențiune specială pentru excelenta 
alegere de a acorda ambele Oscaruri 
pentru scenografie şi costum filmului 
britanic Restauraţia (v. pag. 8). 


pad Christine Lahti, 


әже ете Ді 


bun film documentar: 


Cel mai bun scurt 

Jana Sue Memel); 

Close Shave (г. Nick Park) Oscaruri 
Lasseter 


(г. Kary pee: 


La documentar, Hollywoodul a mers 
tot pe linia tradiției, recompensând 
două filme memento la tragedia һоіо- 
caustului:: Anne Frank Rememberea de 
John Blair ce a adus pe scena pe cea 
care a găsit dupa război Jurnalul tinerei 
evreice tragic ucise și One Survivor Re- 
members de Кагу Antholis. Tema уа га- 
mâne mereu cutremurătoare și respec- 


tivele filme isi merită Oscarul; precizez 
doar că membrii A.M.P.A.S. au preferat 


inovației, tradiția. 

Specialiștii apreciază că același crite- 
riu a prevalat și în acordarea Oscarului 
pentru cea mai bună melodie originală: 

„Color of the Wind“ (Pocahontas). 

Premiul de excelenţă pentru organi- 
zarea întregului show de la Dorothy 
Chandler Pavilion (desigur inexistent) 
pot să-l decerneze cei peste două mi- 
liarde de telespectatori care,dincolo de 
palmaresul stabilit de toți profesioniștii 
filmului american, au apreciat ітреса- 
bila ştiinţă a punerii în scenă a unui 
scenariu еда! ca dificultate cu al unui 
lung metraj în două serii. Câștigătorii 
absoluti ai spectacolului celei de-a 68-a 
ediții a decernării statuetei de aur au 
fost Quincy Jones — realizator și Who- 
ору Goldberg — prezentatoare, asistați 
cu brio de o numeroasă colecţie de sta- 
ruri şi de o echipă de tehnicieni super- 
calificată. Câștigătorii au fost cinefilii 
din {ага noastră care au putut urmări 
prima oară în direct gala de la Los An- 
geles datorită canalului Pro TV. 

Şi nu am putea încheia fără a ne măr- 
turisi din nou respectul și admirația 
pentru perfecta solidaritate а breslei 
oamenilor de film american, evocată 
aproape de fiecare dată la gala premii- 
lor Oscar. Trei momente o exprimă la 
un nivel exemplar. 

Acordând un Oscar special lui Chuck 
Jones, animatorul eroilor din Babe și 
pentru contribuția deosebită la dezvol- 
tarea desenului animat (300 de carto- 
ons în 60 de ani), pornit din America şi 
devenit atât de popular pe întregul 
glob, Academia a răsplătit un „Orson 
Welles al animației“. 

Onorând cu alt Oscar special pentru 
întreaga carieră (și făcând în felul 
acesta încă o dată amendă onorabilă 
față de un actor nerăsplătit până acum) 
pe Kirk Douglas, membrii Academiei 
l-au împins ре eroul de 80 de ani să 
spună: „li văd în sală pe cei atru fii ai 
mei mândri de bătrânul lor. eu sunt 
mândru. Mândru că fac parte de 50 de 
ani din lumea spectacolului hollywoo- 
dian. lubesc Hollywoodul și l-am iubit 
în toți acești ani“. 

Şi pentru а пи dezminti pasiunea 
Americii pentru curajul și tenacitatea 
celor care nu cedează, realizatorii 
show-ului au invitat pe podium un per- 
sonaj simbolic: interpretul lui Super- 
man, Christopher Reeve, a concentrat o 
forță excepțională de comunicare în vo- 
cea și privirea sa. Salutat de întreaga 
asistență în picioare minute în şir (alte 
două standing ovation au fost Chuck 
Jones și Kirk Douglas), actorul care 
și-a schimbat porecia în renume dato- 
rită voinței cu care înfruntă invalidita- 
tea, a ținut să afirme cu deplină res- 
ponsabilitate: „Hollywoodul poate să 
facă mai mult pentru problematica so- 
cială dureroasă; el poate să-și asume 
riscul subiectelor grave. Comunitatea 
noastră poate să o facă mai bine decât 
oricine altcineva, căci nu există provo- 
саге căreia Hollywoodul să nu-i poată 
face faţă“. 


Adina DARIAN 


9 


11111111111111111111111111111111 19 EN EX Q R} JAN Nj 19 


RAȚIUNE 


e la 1795 (când avea cam 

tot atâția ani câţi eroina 
interpretată de Emma 

Thompson, adică 19!), 

Jane Austen începe să 

schiteze — spre amuza- 

mentul familiei — un roman epistolar 
cu titlul (păstrat și de prima versiune: 
românească) „Elinor și Marianne“, care 
era embrionul celui tipărit în 1811: „Ra- 
(ішпе si simţire“. Clasic al literaturii en- 
gleze, Jane Austen avea să devină pen- 
tru originalitatea modului în care a 
imortalizat moravurile epocii, ilustrând 
persiflant conceptele dialecticii contem- 
poranului е! și anticipându-l, dar 
totodată anulându-l, pe doctorul Freud. 
Luând în colimator deopotrivă postu- 
latele raționalismului căzut în dizgrație 
și efuziunile romantismului în curs de 
constituire, ironizând dihotomiile de ti- 
pul „mândrie și prejudecată“, „rațiune 
și simtire", prozatoarea mimează per- 
fect genurile pe care le parodiază: ro- 
manul gotic și romanul sentimental. 
Mărturie stă zbuciumata poveste a su- 
rorilor Dashwood, orfane cu firi antago- 
nice. Cea mare, Elinor — echilibrată, 
temperată, dar îndrăgostită de un june 
în totală degringoladă; cea mijlocie, 
Marianne — visătoare, exuberantă care, 
după ce-și consumă dramoleta (și se 
psihanalizează avant /а lettre!), face о 
foarte înțeleaptă căsătorie de conve- 
піеп{а; cea mică, Margaret — ghidusa 
preadolescenta prefigurand-o pe însăși 
scriitoarea- precoce, observatoare caus- 
tică a tarelor societății victoriene. Micu- 
tei (Emilie Francois) i s-a rezervat іп 
film o adorabilă secvenţă, cea a jocului 
de-a v-ati-ascunselea си ип imens 
atlas, moment revelator pentru natura 
relațiilor dintre vedetele peliculei, 
Emma Thompson și Hugh Grant: ea în- 
truchiparea corectitudinii absolute, aus- 
teră și demnă; el, delicat, manierat, însă 


SABRINA 


аса Havana (1990) era tri- 
butară celebrei Casablan- 

ca (1942), Sabrina e în 

mod deciarat un remake 

după filmul omonim al lui 

Billy Wilder (1954), ecra- 

nizare a piesei lui Samuel 

Taylor. Numai că nici un cinefil nu l-ar 
fi bănuit pe i Sd Pollack dornic să-și 
înscrie în filmografie performanţa 
unei... blasfemii. Іп locul elegantei, dis- 
tinctiei și rafinamentului — atributele 
versiunii princeps cu Audrey Hepburn 
(în perioada ei Givenchy mai minunată 
ca niciodată) și Humphrey Bogart (fas- 
cinant businessman blazat, brusc îndră- 
gostit) plus William Holden (infatuat 
afemeiat) — regizorul vrea acum să im- 
pună kitsch-ul ridicat la rang de „no- 
blete plutocratică“ a noilor imbogatiti. 
Prostul gust și umorul involuntar sunt 
atât de frecvente încât o vreme se speră 
că ar putea fi vorba de o parodie ratată. 
Dar nu, filmul se vrea foarte serios, în- 


© |... Ormond 
şi Harrison Ford 


Modernitatea clasicilor, 
desuetudinea 
contemporanilor 


ŞI SIMTIRE 


cam... netot. De altfel Grant este cel 
mai fidel opticii caricaturale a autoarei. 

Emma Thompson, la propunerea lui 
Lindsay Doran, licenţiată fiind în filolo- 
ge la Cambridge, s-a încumetat să rea- 

zeze adaptarea pentru ecran a vestitu- 
lui roman (15 variante în 5 ani) și a fă- 
cut-o în mod exemplar: comprimând și 
esentializand situaţii ori discuții, elimi- 
nând sau asimilând personaje și tipolo- 
gii, modificând vârste, inventând acţiuni 
tensionate, creând o suplă Бетте ca 
filmică din stereotipele clișee ale intrigii 
implantate într-o sofisticată epică, plină 
de aluzii și comentarii aforistice. Bună 
parte din sarcasmul original al scriiturii 
a fost infuzat replicilor, restul căzând în 
sarcina regizorului. 

Numai că malaxorul uzinei de vise 
hollywoodiene, aflat la ora redresării 
morale, nu a fost interesat de o posi- 
bilă, grandioasă, alegorie etică (foarte 
modernă din concepție și chiar foarte 
actuală în atacul ei împotriva flageluri- 
lor de tot felul, în continuă ofensivă: 
mercantilismul și zvonistica, mariajul și 
interesul), ci mai degrabă de o mes- 
chină și rigidă extindere și asupra tre- 
cutului, a politicii... sentimentally cor- 
rect. Așa se face că pragmatismul ame- 
rican a sacrificat the British humour 
pentru a-și apropia un tânăr cineast în 
ascensiune, taiwanezo-chinez. Ang Lee 
nu și-a permis decât să fie academic іп 
reconstituire (superbe ambiantele si 
costumele, cinematografiate pe ma- 
sură), neîncumetându-se să impună si 
о viziune personală unitară. De aici 


Rema 


Vogue contra Givenchy 


scris cum este si in asidua campanie de 
impunere pollitically correct ре linia 
„reabilitării“... celor de la bucătărie. Ta- 
141 eroinei, șoterul „erudit“, e prezentat 
mereu си o carte іп mână, mai rar la 
volan, бі declară dintr-odată că dintot- 
deauna este posesor a două milioane! 
Ceea ce o absolvă pe fiica sa de dispre- 
tul celor ce nu o admit în familia naba- 
bilor fiindcă nu are zestre, ea putând și 
să-l pălmuiască mai energic pe cel ce 
îndrăznește să o mituiască pentru a 
nu-i mai încurca afacerile. 

Însă, ce folos? Din moment ce Julia 
Ormond arată bine doar într-o scurtă 
secvență când apare in ito, cu a 
new look, zdrobind simultan inimile 
ambilor frați! Harrison Ford cu al său 
rictus (parcă maladiv) și aer frust ire- 
mediabi! nu are cum să-l înlocuiască în 
memoria cinefililor pe nemuritorul Bo- 
gie. Distribuirea lui іп acest rol poate fi 
considerată о impietate. lar scundul, 
blonziul insipid Greg Kinnear nu ar pu- 
tea fermeca nici măcar o fetiță de con- 
ditie modestă, cocoțată-n copac. 

Se salvează doar... Parisul (v. dosarul 
„Yankei în Europa“ р. 12—13), cu sla- 
gărul său nemuritor „La vie en rose“ și 
cu actorii săi autohtoni (distinsa Fanny 
Ardant, nervoasa Valerie Lemercier, 
tandrul Patrick Bruel); nu și reclama fil- 
mată tru Vogue, de un gust indoiel- 
nic. întreg filmul. а 


س 
Sabrina e Producție: SUA, 1995, Para-‏ 
mount Pictures e Regia: Sydney Pol-‏ 
lack e Scenariul: Barbara Benedek, Da-‏ 
vid Rayfiel după filmul scris de Billy‏ 
Wilder, Samuel Taylor 'și Ernest Leh-‏ 
man, inspirat de piesa lui Samuel Tay-‏ 
lor е imaginea: Giuseppe Rotunno e‏ 
Cu: Harrison Ford, Julia Ormond, Greg‏ 
Kinnear, Nancy Marchand, John Wood,‏ 
Richard Crenna, Angie Dickinson,‏ 
Fanny Ardant, Patrick Bruel e Distri-‏ 
buit de: Media Pictures International‏ 


е Emma Thompson și Kate Winslet 


senzația de déjà vu si decalibrarea 
prestatiilor actoricesti, realizate parca 
pe cont propriu. Incepand cu Emma 
Thompson, corectă, dar lipsită de ilu- 
minarea inteligentă, autoironică, a altor 
creații. Lucrul e valabil și pentru parte- 
nerii ei: Kate Winslet, Marianne, zulu- 
fată înlăcrimată; Gemma Jones, palidă 
mamă; Alan Rickman, colonelul Bran- 
don, îndrăgostit apatic; Greg Wise (pe 
timpul filmărilor, iubitul ex-doamnei 
Branagh!) Willoughby, seducător ires- 
ponsabil; Harriet Walter, Fanny 
Dashwood, detestabila cumnată; James 
Fleet, John Dashwood, ingrat frate уі- 
treg; Elisabeth Spriggs și Robert Hardy, 
dezinteresati intriganti, altfel binefăcă- 
tori binevoitori. 

Unii au mizat doar pe teza melodra- 
matismului, alții s-au abandonat antite- 
zei satirice. Cu toții ratând însă sinteza: 
subtila ironie proprie prozatoarei ca- 


k e - uri 
TATĂL 


n susținerea campaniei pen- 
tru protecția și redresarea in- 
stituției familiale declanșate 
de președinția Clinton s-au 
scos de la naftalină și „filme 
exemplare" pentru a fi actua- 
lizate. Printre ele Father ot the Bride 
de Vincente Minnelli, plus sequel-ul 
де rigoare, Father's Little Divident. 

in 1950 Spencer Tracy in chip de 
bonom parinte, gelos pe maturiza- 
rea fiicei casatorite (o frageda Eliza- 
beth Taylor) cucerea publicul ca 
intr-un... vals boston. 

În 1991 reecranizarea cărții lui Ed- 
ward Streeter avându-l drept prota- 
gonist pe Steve Martin, un comic 
superficial si anost, nu se justifica 
decat prin... calitatea de remake, 
comparatia nefiindu-i însă prea fa- 
vorabilă. Mai ales in aceasta parte а 
doua, in care se supraliciteaza nu 
atât promovarea valorilor căminului, 
cât etalarea prosperității familiale. 

Sunt împinse în absurd şi crizele 
de andropauză ale eroului, și sur- 
priza cu sarcina târzie a soției, inter- 
pretată în tonuri calde de Diane 
Keaton, infruntand vitejeste situația 


A 


54 Diane Keaton și Steve Martin 


re-și taxează eroii cu о formidabie 
concizie. lată doar o singură mostra Gm 
ultimele pagini ale cărții: „Ei nu-și ma 
doreau firește decât să o vadă ре Ms- 
rianne măritată cu colonelul Brandon > 
i aibă o pășune bună pentru vacile 
or“... 


Irina COROIU 


Sense and Sensibility e Producţie SUA 
1995 Columbia TriStar Films Regia 
Ang Lee e Scenariul: Emma Thompson 
după romanul omonim de Jane Auster 
е imaginea: Michael Coulter e Decorut 
Luciana Arrigi e Costumele: Jenny 
Beaven, John Bright e Cu: Emme 
Thompson, Kate Winslet, Gemma Jo- 
nes, Emilie Francois, Hugh Grant, Alam 
Rickman, Greg Wise, James Fleet, imo- 
gen Stubbs e Distribuit de Guild Fae 
Romania 


„Urmaşii“... minori 


MIRESEI |! 


mai mult sau mai puțin ridicolă се 
a-și consuma graviditatea ітргесте 
cu fiica sa (frumusica Kimberly W5- 
liams). 

De un haz real este cuplul decors 
torilor homosexuali, sensibili si sam 
tori, cuplu redus Іа un singur perso 
пај care face disperate eforturi за 
grăbească the end-ul, dar nu ræ» 
seste defel. м 


mm me 

Father of the Bride П e Produce 
SUA 1995 Buena Vista e Rege 
Charles Shyer e Scenariul: Nanc» 
Meyers si Charles Shyer după sce 
пагіші realizat de Albert Hackett s 
Trances Godrich, bazat ре persone 
jele create de Edward Streeter ® 
imaginea: William А. Fraker e Ce 
Steve Martin, Diane Keaton, Marte 
Short, Kimberly Williams, George 
Newbern, Kieran Culkin, B.D. Wore 
е Distribuit de: Buena Vista Interns 
tional / Romania Film 


DRAGOSTEA 


Slăbiciuni omeneşti 


UNUI PREŞEDINTE 


Ж nea din primele zece minute 
suntem edificati în privința spiri- 
tului filmului atunci când este ci- 
tat Frank Capra și al său Mr. 
Smith merge la Washington 
(1940). Dacă în pelicula evocată 
apărea un vicepreședinte la Casa 

Albă, aici personajul principal e chiar 
președinte, care, deși imaginar, tri- 
mite cu gândul, datorită identității clar 
democrate și „problemelor de inimă“, la 
Bill Clinton. Nu va fi însă vorba de acu- 
zatii de hărțuire sexuală, ci de o idilă 
foarte romantica pentru care înaltul 
personaj are de luptat, desi se afla in 
plină campanie pentru cucerirea unui 
nou mandat. 

Nimic n-ar părea să împiedice amorul 
președintelui pentru fermecătoarea 
consilieră din staff-ul său: el e văduv, 
ға e liberă și decentă. Numai că adver- 
sarii politici joacă murdar și scotocind 
în biografia ei, află că a participat 
cândva la o demonstraţie antirăzboinică 
unde drapelul național a fost incendiat. 
Specialiştii în imagine intră în panică, 
sfatuitorii de tot felul pledează pentru 
renunțarea la fericirea personală. Cum 
e vorba, totuși, de o comedie, piedicile 
зе năruie ca un castel de cărți de joc, 
ar discursul mizând pe arma sincerită- 
ți al președintelui recucerește inimile 
alegătorilor și pe cea a gratioasei сгеа- 
toare de lobby. 

Cursa spre happy end ar fi putut că- 
dea în tezism și în ton siropos dacă po- 
vestea n-ar fi intrat pe mâna unui ci- 
neast nuantat са Rob Reiner (Сапа 


Preşedinţi reali sau imaginari 
au devenit adeseori personaje în 
filmele hollywoodiene. Gândite 
ca nişte biografii romantate sau 
ca nişte pamflete politice, aceste 
pelicule acoperă un subiect de 
mare interes naţional, reuşind să 
comunice şi spectatorului de pe 
alte meleaguri ce înseamnă іп- 
stituția preşedinţiei pentru ame- 
ricani. lată câteva dintre ele: 


e Abraham Lincoln (1930) de 
David Wark Griffith 

Deși nu este unul dintre fil- 
mele de căpătâi ale autorului In- 
tolerantel, aceasta biografie a lui 
Abraham Lincoln are multe argu- 
mente de interes. În rolul legen- 
darului președinte joacă Walter 
Huston. 

e Tânărul domn Lincoln 
(1939) de John Ford 

Evocare a tinereții lui Lincoln, 
pelicula stăruie asupra unui mo- 
ment crucial, acela când proas- 
pătul avocat câștigă primul său 
proces. Henry Fonda devine cel 
mai îndrăgit interpret al persona- 
jului istoric. 

e Abe Lincoln in Illinois 
(1940) de John Cromwell 

O biografie corectă са infor- 
matie a președintelui Lincoln, ju- 
cat de această dată de Raymond 
Massey. 

e and Consent / Sfat și 
consimțământ (1962) de Otto 
Preminger 

Relaţia tensionată dintre Casa 
Albă și Senat. Sunt folosite ar- 
mele corupției și șantajului, 
având ca deznodământ sinucide- 
rea unui senator. Franchot Tone 
deține rolul președintelui muri- 
bund, iar Henry Fonda ре cel а! 
viitorului președinte. 

е РТ 109 (1963) de Leslie Н. 
Martinson 

Evocare romantică a participă- 
rii în al doilea Război Mondial a 
celui ce va fi președintele John 
F. Kennedy, pe atunci locotenent 


AMERICAN 


Hany о іпідіпеҙіе pe Sally) care ştie să 
pună în valoare un dialog spiritual si sa 
creeze situații umoristice de tot hazul 
(vezi invazia consilierilor în dormitorul 
preşedintelui sau cina „intimă“ a îndră- 
gostitilor pândită de o armată de герог- 
teri și de fotografi). 

Distribuția este si ea aliata regizoru- 
lui. Annette Bening e simpatică fără 
efort și are o finețe destul de rară în 
peisajul Hollywoodului de azi, iar Mi- 
chael Douglas, mai convingător când îi 
face curte consilierei decât în spe- 
ech-urile ecologice sau împotriva folo- 
sirii armelor de foc, е o prezenţă agrea- 
bilă. Eu îl prefer în ipostaze impacate 
cu fața lui plinuță (Wall Street, Cădere 
liberă) decât atunci când face pe băr- 
batul fatal (Instinct primar). Oricum, 
Dragostea unui președinte american 
face parte din categoria filmelor care 
ne cad bine. 


Dana DUMA 


An American President e Pr ie: 
SUA, 1995, UIP e Regia: Rob Reiner e 
Scenariul: Aaron Sorkin e Imaginea: 
John Seale e Cu: Michael Douglas, An- 
nette Bening, Martin Sheen, Michael J. 
Fox Distribuit de: Media Pictures Inter- 
national 


Alte filme cu preşedinţii Statelor Unite 


в Annette Bening, Michael Douglas 


imaginari 


tie 


© Kevin Kline, sosie, » 
бі Sigourney Weaver so 


@ Peter Sellers А 


Woody Allen despre Rob Reiner 


„Îmi place foarte mult. Până la Oameni de onoare care 
nu-mi mai place. Dar Misery, Stand by Me, Când Harry 
o întâlneşte pe Sally mi se par excelente. Imi plac pentru 
că sunt pelicule umile, creația unui regizor bun, în stil 
clasic, care nu-şi propune să facă nici cel mai strălucitor 
film al anului, nici să revolutioneze cinematograful, ci pur 
şi simplu să facă un film bun şi frumos“. 


de președinte 


în flota din Pacific. Cliff Robert- 
son joacă rolul principal. 

e Dr. Stran: e (1964) de 
Stanley Kubrici 

Comedie sarcastică despre un 
general american care în- 
nebunește subit și decide trimi- 
terea unei misile nucleare asupra 
URSS, gestul său încercând a fi 
împiedicat, fără succes, de un 
președinte interpretat de Peter 
Sellers (de altfel în triplu rol). 

e Seven Days in May / Șapte 
zile în Mai (1964) de John Fran- 
kenheimer. 

Conflictul dintre un președinte 
pacifist (Fredrich March) și ge- 
neralii de la Pentagon — unul 
dintre aceștia urmărind să de- 
clanșeze o confruntare militară 
(Burt Lancaster), celălalt cău- 
tând o cale de mijloc (Kirk Dou- 
glas). 

ө The Best Man / Un candidat 
la рмен» (1964) de Franklin 
Schaffner 

Lupta dintre potenţialii candi- 
dati din același partid la investi- 
tura pentru cursa către Casa 
Albă. Cei doi oponenți sunt in- 
terpretati de Henry Fonda și Cliff 
Robertson. 

е Fail Safe (1964) de Sidney 
Lumet. 

Tot in anii razboiului rece, un 
bombardier american este pro- 
gramat sa distruga Moscova... 
Presedintele (tot Henry Fonda) 
urmeaza sa dezamorseze criza 
politica. 

e Secret Honor (1984) de Ro- 
bert Altman 

Personalitatea contestata a 
preşedintelui Nixon (interpretat 
de Philip Baker) este rediscutată 
în acest film sarcastic purtând 
pecetea inconfundabilă a lui 
Altman. 

e JFK (1991) de Oliver Stone 

Adaptare a unor scrieri de Jim 
Garrison, rorul federal care 
s-a lansat într-o cruciadă perso- 
nală împotriva comisiei Warren, 
de anchetare a asasinării lui 
Kennedy. O peliculă incomodă 

(Continuare în pag. 35) 


11 


„Trés beau, 


س 


Meg Ryan şi Kevin Kline (Sãrutul francez) 


trés chic, trés magnifique“ 


cesta este refrenul pe ca- 
re-l cântă protagoniştii 
agreabilei comedii Funny 
Face (1957) de Stanley 
Donen, unul dintre zecile 
de filme dedicate farme- 
cului Parisului. Capitala 
franceză își dispută cu Roma întâietatea 
pentru titlul de orașul european cel mai 
des arătat în peliculele hollywoodiene. 
„Aici viața e uşoară și plăcută și orice 
american de treabă ar trebui să vină 
aici să moară“ comentează mucalit per- 
sonajul interpretat de Fred Astaire în 
mai sus citatul musical. 

Parisul {і poate schimba viziunea 
asupra lumii, demonstrează comedia lui 
Donen unde un fotograf (Fred Astaire), 
un manechin (Audrey Hepburn) şi o re- 
porteră (Kay Thompson), veniți aici 
pentru o paradă a modei, se simt brusc 
eliberați де stereotipul vieţii lor coti- 
diene, au insomnii exaltante, se plimbă 
și dansează pe străzi. Ei beau vin, flir- 
tează, se îmbracă extravagant si nu le 
pasa de nimic in aceasta lume în care 
totul pare posibil. 

Cam aceasta e și starea de spirit a 
personajelor dintr-o altă comedie muzi- 
cală celebră, Un american la Paris 
(1951) de Vincente Minnelli. Mult osca- 
rizata peliculă cu muzică de George 
Gershwin conține neuitate numere dan- 
sate si cântate având ca decor hipercu- 
noscute obiective turistice pariziene și 
ca soliști pe recent disparutul Gene 
Kelly si pe Leslie Caron. 

La Paris muzicienii se simt minunat, 
cum se poate vedea si din filmul lui 
Martin Ritt Paris Blues (1961) cu Paul 
Newman, Joanne Woodward și Sidney 
Poitier, memorabil din cauza distribu- 
еї, dar şi a unui moment antologic 
unde cântă Duke Ellington. 

Dar și cineaștii găsesc foarte inspira- 
toare capitala franceză, asa сит de- 
monstrează Paris When it Sizzles (Pari- 
sul pe arșiță — 1963) de Richard Quine, 
cu William Holden și din nou Audrey 
Hepburn (ea a jucat cele mai multe ro- 
іші іп peliculele americane dedicate 


12 


şarmului Europei). Un scenarist si se- 
cretara sa imaginează, la Paris, un sce- 
nariu care să se poată filma în două 
zile, hazul situațiilor stând în aceea că 
ele sunt concepute în convențiile unor 
genuri foarte standardizate, precum 
westernul, horror-ul, musicalul. 

Idilele în peisaj francez sunt o alta 
mină de aur pentru cineaștii din „Lu- 
mea Nouă“. Aici gesturile devin mai 
spontane şi mai romantice, vezi Dra- 
gostea de după amiază (1957) de Billy 
Wilder cu Gary Cooper (un miliardar 
Coca Cola) și iarăși Audrey Hepburn 
(jună violoncelistă care topește inima 
primului amintit). Filmul arată un Paris 
cam de operetă, cu un hotel Ritz unde 
se cântă ceardașuri si араг florărese 
excesiv pitorești, dar ansamblul e amu- 
zant şi comunică acea voioșie și poftă 
de viață pe care spectatorul o așteaptă 
de la comedia romantică. Farmecul 
francez e imbatabil, ne amintește în Să- 
rutul francez (1995) Lawrence Kasdan 
făcând uz de o coloană sonoră plină de 
șansonete celebre (cine пи tresare 
când aude „La тег"), de figuri de plan 
doi în spirit foarte tradiționale (un poli- 
tist — Jean Reno si ип mic borfaș — 
Francois Clouzet), dar si de magnetis- 
mul unui star precum Kevin Kline care 
face convingator pe europeanul. Imagi- 
nativului său asalt sentimental nu-i ге- 
zistă anglosaxona Meg Ryan, cucerită 
de excentricitatile noului amor. 

Dar cel care vorbește cel mai convin- 
gator despre contradictia dintre poetica 
atmosfera pariziana si prozaica viata 
din Los Angeles este Billy Crystal in 
noul său film Uită Parisul (1995). Un аг- 
bitru de baschet (jucat chiar de autor) 
se căsătorește după o idilă scurtă, dar 
înfocată la Paris cu o yankee stabilită în 
Europa (Debra Winger), o aduce în pa- 
tria hamburgerilor şi constată disperat 
că farmecul se destramă. Eforturile cu- 
рішші de a recuceri dispoziția roman- 
tică de la început alimentează hazul 
acestei comedii pline de vervă și de re- 
plici inteligente. 

. 


„Americanul arată întotdeaumā 
ceea ce il face să pară, în orice caz, mai umar 


păstrează ип ағ 


е caută yankeii in Europa? În primul rând o vacanţă 
plăcută. Să se plimbe ре acele stradute înguste si 

întortocheate, să se zgâiască la casele „atât de 
vechi“, să mănânce dimineaţa un croissant cu café au lait în 
loc de corn flakes cu black cofee. Turismul este desigur princi- 
palul scop al americanilor veniţi să descopere farmecul bătrâ- 
nului continent. Totul aici е mult mai mic, dar „sma// is beauti- 
ful”, iar cele câteva zile petrecute uneori în camere mai puţin 
confortabile îi vor face să aprecieze mai mult ceea ce au 
acasă. 

In plus, un tur а! Europei e absolut necesar pentru copiii şi 
adolescenţii care trebuie să vadă de unde au plecat stră-stră- 
bunicii lor. Ei vor vizita oraşe, muzee şi monumente însoţiţi de 
ghizi zâmbitori, dar vor putea să-şi dea seama şi unde vor fi 
trimişi în cazul că nu vor fi cuminţi. Şi cei mai tineri şi cei 


(Funny Face) 


1. O poreclă pentru nativii din Statele Unite. În timpul războiului de | 
secesiune denumea soldaţii Confederaţiei nordiste din armata federală 
a căror origine era incertă. Denumirea provine din cuvântul indian che- 
rokee eankee — semnificând sclav, las. Asa erau priviţi locuitorii din 
New England de către cei din Virginia, pentru că nu i-au ajutat în răz- 
boiul lor cu indienii Cherokee. 

2. O derivație (pronunție incorectă) a cuvântului English. 

3. Cea mai plauzibilă versiune: din olandeză Jankees (John Cheess) 
poreclă dată de olandezii stabiliți la New York colonialiștilor englezi 
din Connecticut. 

4. Versiunea din Larousse: populaţia anglo-saxonă din Statele Unite. 


т Europa 


сат prost pieptdnat, 
decût europeanul care, chiar si printre cersetori, 
"mult prea spilcuit“. 

Mary Mc Carthy 


mai maturi profită de trecerea prin Lumea Veche pentru a trăi 
o idilă cu cineva din părţile locului. E atât de romantic să te 
îndrăgosteşti între două avioane! 

Cam aşa s-ar rezuma mentalitatile yankee pe care le exploa- 
tează, în general cu haz, filmele americane despre contactul 
cetăţenilor din Statele Unite cu Europa. Foarte multe în anii 
‘60— 70, peliculele pe această temă revin іп modă în anii 90. 
Unele dintre acestea au făcut să curgă deja multă cerneală, 
precum /nainte de răsărit de Richard Linklater, Uită Parisul de 
Billy Crystal, Sărutu/ francez de Lawrence Kasdan, Sabrina de 
Sidney Pollack. Adorat de publicul european, Woody Allen a 
terminat nu de mult prima sa comedie filmata aproape integral 
pe vechiul continent, la Venetia şi la Paris. Să încercăm putin 
să vedem de ce reuşeşte Europa să aprindă atât de adesea 
imaginaţia cineastilor americani. 


ată trei elemente nelipsite 

din recuzita si decorul 

unor idile yankee în inso- 

rita Italie, unde pasiunile 

sunt arzătoare și vinul ief- 

tin. Aceste detalii ce tin de 
locul comun, plus argumentul 
pragmatic al unor fantastice lo- 
curi de filmare mai ieftine ca 
acasă se regăsesc in majoritatea 
peliculelor hollywoodiene cu ac- 
tiune plasată in peninsula în 
formă de cizmă. 

Fundalul preferat este „ceta- 
tea eternă“, Roma, unde ameri- 
canii nu scapă aproape nicio- 
dată де săgețile lui Cupidon. 
Аза pățește și reporterul jucat 
de Gregory Peck în Vacanţă ro- 
mană (1953) de William Wyler, 
căruia îi iese în cale o autentică 
prințesă fugită din auritul sau 
palat pentru ca tanjeste dupa o 
viață normală. Aici se inamo- 
rează şi profesoara interpretată 
de Angie Dickinson în Aventură 
romană (1962) de -Delmer Da- 
ves, o altă pledoarie pentru ro- 
mantism în dragoste. Ca să nu 
mai vorbim de cei trei tineri 
sceptici în privința amorului са- 
rora li se aprind călcâiele după 
niște italience în filmul compa- 
triotului nostru Jean Negulesco 
Trei monede într-o fântână 
(1954). 

Aproape că nu există peliculă 
americană filmată la Roma fără 
obligatoria secvenţă de aruncare 
а banutilor în Fontana di Trevi, 
miraculos loc de îndeplinirea 
dorințelor. Se conformează tra- 
ditiei și Only you (1994) de Nor- 
man Jewison, povestea unei 
profesoare (Marisa Tomei) care 
fuge іп preziua nunții în Italia 
pentru a-și căuta perechea 
ideală după numele prezis de o 
ghicitoare în copilărie. Nu are 
nici o importanţă că alesul (Ro- 
bert Downey jr.) are o profesie 


Capucino, 


monumente şi gondole 


e Kirk Douglas 
(Două săptămâni 
în alt -oraș) 


prozaică, vânzător de incalta- 
minte, de vreme ce el se dove- 
deste plin de elanuri romantice 
în vesela călătorie făcută împre- 
ună de la Mediterana la Adria- 
tica. 

Dar pasiunile fierbinți declan- 
sate în peisaj italic nu sunt іп- 
totdeauna fericite pentru ameri- 
cani. E cazul actriței între două 
vârste (Vivien Leigh) care se 
inamoreaza de un gigolo roman 
(Warren Beatty) in зр т го- 
mană а doamnei Stone (1961) 
de José Quintano, adaptare 
după Tennessee Williams. Cu 
întorsături dramatice se deru- 
lează și povestea creatoarei de 
modele (Susan Hayward) din 
Back Streets (1961, de David 
Miller) care, pentru a pune ca- 
păt unei idile cu un bărbat însu- 
rat (John Gavin) pleacă la 
Roma, dar el o urmează aici si 
patima se încinge si mai rau, cu 
dezastruoase urmări matrimo- 
niale. 

Decorul venetian are si el 
efecte imbatabile in resuscitarea 
unor vechi pasiuni asa cum se 
poate vedea in Poveste de dra- 
goste din Orient Express (1985) 
de Lawrence Gordon Clark, 
unde o jurnalista americana 
(Cheryl Ladd) se reindrăgos- 
teste de un excentric englez 
(Stuart Wilson). 

in forțele regeneratoare ale 
contactului cu Italia spera si 
protagoniștii filmului lui Vin- 
cente Minnelli Două săptămâni 
în alt oraș (1962): un regizor în 
pierdere de formă și de faimă 
(Edward G. Robinson) şi un ac- 
tor care traversează o criză (Kirk 
Douglas). Cei doi filmează la 
Roma (cum era foarte la modă 
în anii '60) o peliculă hollywoo- 
diană hotărâtoare pentru cariera 
lor, sejurul în Europa reușind să 
le mobilizeze noi energii. в 


13 


Strategii 
pedagogice 


urul Europei ca strategie pedagogică a 

inspirat câteva comedii care glosează 

ironic pe tema neputinței de a schimba 

mentalitatile junilor yankei. Aceștia nu 

sunt deloc miscati de tezaurele cultura- 

іе de pe bătrânul continent, сі sunt 

atrași de ce poate fi mai nociv în acest spaţiu. 

Această idee е rezumată amuzant de o replica din fil- 

mul One, Two, Three (1961) de Billy Wilder a cărui 

eroină adolescentă, fiica unui milionar de la Coca 

Cola e trimisă în scopuri educative într-o călătorie 

prin Europa pe care o comentează astfel: „M-au de- 

portat... M-au pus să văd Colisseul și Mona Lisa, dar 

nu m-au dus niciodată în locuri mișto ca Lido, Crazy 

i Horse si Le Sexy“. Unde mai pui că în acest periplu 
european unde e supravegheată de un subaltern al 
tatălui ajuns la disperare (James Cagney), juna ame- 
ricană (Pamela Tiffin) си apucături de Scarlett se 
înamorează la Berlin de un comunist (Horst Bu- 
cholz)! Comedia irezistibilă poartă pecetea de maes- 
| tru a lui Billy Wilder сі este extrem de sarcastică 
atunci când ironizează incultura și suficiența yankee. 

Mai putin strălucitorul film Gidget merge la Roma 
(1963) de Paul Wendkos continuă însă să ironizeze 
aceleași mentalități. Eroina este adolescenta Gidget, 
саге în excursia romană plătită din greu de părinți, 
se sinchiseste prea putin de monumentele și de оре- 
rele de artă din programul vizitei. Ea fuge din Capela 
Sixtină direct la coafor unde cere să fie aranjată new 
look. lar atunci când stă pe o bancă pe malul Tibru- 
lui alături de adolescentul care-i face curte și-i cere 
acestuia să-și imagineze că sunt Romeo și Julieta, la 
obiectia lui că pentru asta ar trebui să se afla la Ve- 
rona, ea răspunde deconcertant: „Ei, n-o lua chiar 
așa! Suntem, totuşi, în Italia!“ 

Efectul educativ al călătoriilor junilor americani 
este întotdeauna nul, vine să adauge o altă comedie 
spumoasă, Dacă е marti, e Belgia (1969) de Mell 
| Stuart, unde o fată luată de părinţi într-o excursie 
| prin nouă {агі europene pentru а o feri de o idilă cu 

un june pe care ei nu-l agreează se îndrăgostește de 
un mult mai periculos hippie şi vrea să fugă cu el. 


Yankei_ 7 Europa 


: © Ingrid' Bergman 
= si Humphrey Bogart 
ae (Casablanca) 


е Pamela Tiffin 
(One, two, three) 


Ce frumos era 
în război! · 


ot іп Dacă e marţi, e Bel- 
gia apare ideea uneia din- 
tre legăturile cele mai trai- 
nice dintre americani și 
Europa, aceea sudată în 
timpul celui de-al ` doilea 
Război Mondial. Unul dintre excursio- 
niștii grupului din care face parte fata 
dificila de care vorbeam este un fost 
combatant anti-nazist. Intrebat de un 
amic de се а economisit atâta vreme 
pentru a veni în acestă călătorie prin 
Europa, el răspunde: „Pentru că aici 
m-am distrat cel mai bine în război”. 
Lăsând gluma deoparte, acele уге- 
muri grele au fost,totusi cei mai fru- 
moși ani şi pentru protagoniștii din Ca- 
sablanca (1943) de Michael Curtiz care 
se indragostesc la Paris si se regasesc 
în Maroc. Pentru americanul Rick 
(Humphrey Bogart), europeana lise (Іп- 
grid Bergman) este nu numai marele 
amor, dar si persoana care-l determina 
să renunţe la cinismul său proverbial și 
să se alăture nobilei cauze antifasciste. 
Mari povești de dragoste trăiesc în 
Anglia soldaţii americani din Yanks 
(1979) de John Schlesinger, cu о distri- 
butie strălucitoare in care regăsim 
nume precum Richard Gere și Vanessa 
Redgrave. Dar idila cea mai romantică 
e fundalul războiului în Europa apare 
în Strada Hanovra (1979) de Peter 
Hyams unde un ofițer în armata ameri- 
cană (Harrison Ford) trăiește o pasiune 
devoratoare cu o britanică măritată 
(Leslie Ann Down). Plecarea într-o mi- 
siune comună a soțului (Christopher 
Plummer) care face parte din Intelli- 
gence Service si a amantului pune eroii 
in situaţia corneillană de а alege între 
datorie şi sentiment. E o alegere ase- 
mănătoare cu cea din Casablanca și 
care nu face decât să innobileze relati- 
ile euro-americane. 


a % 


o Richard Gere , şi Lisa Eichorn 
(Yankeii) 


n ай motiv al cineaștilor ameri- 
cani de a alege Europa ca „tea- 
tru“'al acțiunii pentru peliculele 
lor este acela de a furniza un 
fundal exotic și ingrediente cos- 
mopolite suspensului. Marele as 
al genului, Alfred Hitchcock, a filmat la 
Paris si la Nisa To Catch a Thief 
(1955), povestea unui celebru һо) de bi- 
juterii yankeu (Cary Grant) care este 
prins de poliția franceză, dar isi răs- 
cumpără păcatele intrând іп Rgzistenta 
unde-și folosește abilitățile împotriva 
inamicului. Acelaşi actor joacă rolul 


principal în Şarada (1963) de Stanley 


Donen, о câmedie polițistă despre un 
grup de foști ofițeri americani care au 
ascuns în Franţa, în timpul războiului, o 
comoară furată де la nemți. In lupta 
pentru recuperarea bijuteriilor se mai 
implică Audrey Hepburn, James Co- 
burn și Walter Matthau, aflați perma- 
nent într-o amuzantă urmărire de tipul 
„șoarecele și pisica“. 

Europa e un loc periculos, dacă ne 
luăm după un thriller ca Salzburg Con- 
nection (1972) de Lee H. Katzin, în care 
un avocat american venit în concediu în 
Austria se vede amestecat într-o afa- 
cere de spionaj multinațional, ca și per- 
sonajul interpretat de Harrison Ford în 
Frantic (1987) de Roman Polanski, un 
medic cardiolog invitat la un congres la 
Paris și varat fara voia sa într-o poveste 
cu teroriști și cu un senzațional furt al 
unui detonator de armă nucleară. 


Un american specializat în forțarea 
caselor de bani (Eric Stolz) este chemat 
la Paris în Killing Zoe (1993) de Roger 
Avary de un amic francez (Jean Hu- 
gues Anglade) pentru a participa la un 
hold-up asupra unei bănci. Cooperarea 
franco-americană е subminată însă de 
indisciplina membrilor bandei locale și, 
la venirea poliției, e luată ca ostatecă o 
functionara mai putin neajutorată decât 
pare (Julie Delpy). 

Despre colaborarea dintre francezi și 
americani este vorba şi în Filiera 2 
(1974) de John Frankenheimer, unde 
protagoniștii sunt însă polițiști care în- 
cearcă, la Marsilia, să pună mâna pe 
capul mafiei drogurilor. Agentul FBI in- 
terpretat de Gene Hackman, celebrul 
Popeye, este un personaj .antologic. 
Duritatea lui este compensată de aerul 
absolut neajutorat pe care-l ia la con- 
tactul cu obiceiuri europene de neinte- 
les pentru el. Cea mai grea probă este 
cea gastronomică pentru că nu înțelege 
nimic din numele mâncărurilor oferite, 
iar atunci când vrea să-și prepare un 
sandwich ca la el acasă, nimeni nu pri- 
cepe ce înseamnă ingredientul „mayo“ 
pe care-l cere din ce în ce mai nervos. 
După ce ajunge în pragul isteriei, cole- 
gii francezi înțeleg, în fine, că vrea 
maioneză și dau fuga la primul bistrou 
să-i aducă. E o scenă irezistibilă şi em- 
blematică despre ceea ce-i desparte pe 
europeni de americani. 


P.M WE MOLSMULLER 


аг ceea ce îi poate apropia 
БА” nu ține numai de о idilă 
trecătoare. Sansa unei au- 
i tentice comunicări spiritu- 
ale între ип yankeu și о 
europeană ne este de- 
monstrată în filmul cineastului indepen- 
dent Richard Linklater Înainte de răsărit 
(1995). Amândoi sunt străini într-un 
tren care străbate Europa. Fac cunos- 
tinta, discută, iau masa împreună. El о 
roagă să-și întrerupă puţin călătoria și 
sa se plimbe prin Viena împreună. 
Într-un moment de exaltare, ea acceptă. 
Urmează 24 de ore încântătoare în care 
americanul in jeans si haină de piele 
(Ethan Hawke) și frantuzoaica în rochie 
lălâie (Julie Delpy) rătăcesc prin orașul 
străin amândorura, vorbesc, râd, se să- 
rută, se îndrăgostesc unul de altul, dar 
se despart în zori plecând în direcții di- 
ferite. Magia acestei relaţii stă în 
lucrurile profunde pe care și le mărturi- 
sesc cei doi (printre altele teama de 
moarte, oroarea de trivialitate). 
Frica de vulgaritate îi decide pe cei 
doi să nu facă dragoste și să păstreze 


amintirea timpului petrecut împreună 
ca pe unul dintre reperele luminoase 
ale existenţei lor, „o colecție plicticoasă 
de ore“ cum spune la un moment dat 
fata. Bărbații și femeile nu mai știu să 
se asculte unii pe alții in ultima vreme 
— cad de acord cei doi, a căror conver- 
satie strălucitoare arată că acest lucru 
e, totuşi, posibil și necesar. „Un love 
story al get m X“, cum a fost numit, 
Înainte răsărit e unul din puţinele 
filme americane in care decorul euro- 
pean nu are aspect de cartolina iar іп- 
tâlnirea dintre reprezentanții celor două 
continente nu este doar funny. Această 
sublimă poveste de dragoste, cu final 
nostalgic dar nu nefericit, face parte 
din categoria de pelicule de la care ieși 
cu elanul de a strânge în brațe pe 
primul om ieșit în cale. Poate chiar un 
yankeu. 


Dosarul „Yankei in Europa“ 
este realizat de Dana DUMA 


© Cindy Crawford 


JADE 


aca е Friedkin, nu poate fi decat tene- 

bros, va judeca cinefilul care stie ca an- 

tecedentele regizorului se situeaza in 

zona horror (Exorcistul — 1973), in 

aceea a thriller-ului cu mafioți (Filiera 

— 1971), cu crime sexuale hee — 
1980) sau cu falsificatori de bani (Să trăieşti și să 
mori în L.A. — 1988). Regizorul s-a specializat în zu- 
grăvirea coșmarului cotidian al vieții de polițist, ceea 
ce face și în Jade unde un inspector cu reputație de 
dur are de rezolvat un caz în care se află implicați o 
fostă iubită=și un prieten. 

Pecetea cineastului se face recunoscută mai ales 
în urmăririle cu mașini. Acestea ocupă o bună parte 
din timpul acțiunii și au ca însușire distinctivă obsta- 
colele care sporesc în progresie geometrică și inver- 
sează brusc sensul mișcării. Merită semnalată si іп- 
serarea, în agitata fugărire, a unor scurte scene de 
spectacol cu măști, un alt truc specific.amatorului de 
imagini șocante Friedkin. Chiar dacă ritmul e mai 

| trenant ca altădată, tot ceea ce tine de efectul vizual 
e atent șlefuit, ales, pus în pagină. 
| Ceea се nemultumeste la Jade tine de story-ul da- 


„fin noianul de аре ce desparte Subma- 


“hinuli galben de “cel care a navigat. 


20 000 leghe sub mări, multe se pot în- 

tâmpla, inclusiv un conflict între un ofi- 

ter alb (Gene Hackman), aflat la co- 

manda unui submarin american si se- 
cundul său, de caracter și culoare opuse (Denzel 
Washington). Pe сапауаџа unei ipotetice intervenții 
maritime americane întru temperarea unor rebeli ce 
au pus mâna pe o parte din arsenalul militar al fostei 
Uniuni Sovietice, se clădește esafodajul unui mani- 
heism invers, în care albul e văzut în negru, iar ne- 
grul în culori luminoase. 


| Filmul își etalează tezele la vedere, enunțate prin 
- retorica celor doi eroi — purtători de cuvânt. Un cor 
bărbătesc îl acompaniază din off pe Denzel Washin- 

gton când acesta descoperă că „într-un război nu- 

clear, adevăratul dușman este războiul însuși“, în 

timp ce o liniște mormântală îl împresoară pe Gene 

| Hackman, care proclamă: „suntem aici să apărăm 
democrația, nu s-o practicam". Cei doi sunt văzuți în 

planuri fixe, care abundă în film, și numai unele ca- 

draje oblice mai elaborate ne amintesc că nu ne gă- 

sim în fața unui album cu fotografii dintr-un modern 
submarin, căci nici ritmul naraţiunii nu ne-ar putea 

feri de această idee. În afară de o suită de arestări 

|. reciproce pe care le pun în practică, cei doi ofiteri şi 


-16 


VALUL. 


Thriller 


ATRACȚIE 


tractia principală din Fair Game este 

explozivă. La propriu. În primul rând, 

pony că se numește Cindy Crawford, 

n'al doilea rând, pentru că cineva pune 

mereu explozibil prin preajma protago- 

nistei, ba pe stradă, ba-n apartament, 
ba pe un vapor îndepărtat din nişte alte ape terito- 
riale, mai dușmănoase. Sigur, rolul de manechin o 
prinde mai bine pe Cindy Crawford decât acela de 
actriță, ca să nu mai amintesc de rolul avocatei din 
Miami pe care actriţei i s-a cerut să-l interpreteze іп 
Atracţie explozivă. Dar frumusețea, uneori, este un 
perfect scamator, poate face orice, din manechin — 
actor și din actor — avocat... Chiar: nu-s prea-dure 
referirile din presa americană (mi-au parvenit niște 
mostre) la adresa prea frumoasei protagoniste? Ori- 
cum, zâmbetele spectatorilor, acelea pe care realiza- 
torii nu și le-au prea dorit (pentru că atât scenaristul 
cât și regizorul au cam luat totul în serios), пи de 
„atracția explozivă” sunt stârnite, сі de naivitatile in- 
trigii, în care figurează, la grămadă, K.G.B.-isti și си- 
banezi fioroși, armatori şi contrabandiști, dotați cu 
“mijloace audio-vizuale supersofisticate, de Іа aparate 
cu senzori de căldură umană până la scanare detec- 


O floare a răului 


torat lui Joe Eszterhas, în pierdere de formă după іп- 
stinct primar și Sliver. Povestea crimelor în serie de- 
clanșate de amestecul în orgii sexuale al unui influ- 
ent personaj politic are motivații pe cât de previzibile 
pe atât de putin convingătoare. „Blestemata psiholo- 
gie“ (vorba lui Dostoievski) nu e punctul tare al 
acestui film care ambitioneaza să пе zugrăvească 
frapant efecte, sinchisindu-se prea putin de cauze. 
„Arma secretă“ a peliculei și marele ei argument de 
atracție rămâne prezența Lindei Fiorentino (у. și pag. 
23), o femeie fatală cu privire de Lauren Bacall și 
fascinatie malefică de Marlene Dietrich. Pentru 
această nouă stea cu farmec de floare carnivoră me- 
rită văzut Jade. Pe lângă ea, altădată strălucitor, 
Chazz Palminteri trece aproape neobservat. 


Dana DUMA 


Jade e Producţie: SUA, 1995, e Regia: William 
Friedkin e Scenariul: Joe Eszterhas e imaginea An- 
drzej Bartowiak e Cu: Linda Fiorentino, David Ca- 
ruso, Chazz Palminteri e Distribuit de: Media Pictu- 
res International 


Orgolii scufundate 


UCIGAŞ 


de niște torpile ce trec razant pe lângă viețile lor, 
desfășurarea de forțe pare fără obiect. 


Cum vor fi fost în realitate cei doi adversari? 
Aveau un fundal uman pe care să se plaseze gestu- 
rile lor parcă detașate de gând sau erau simple ma- 
rionete, manevrate de niște „păpuși“ regizorale aflate 
și ele la cheremul unui aparat de perpetuare a unor 
poncifuri belicoase, căzute în desuetudine? Vocea 
autorității, în speță a comandantului Marinei ameri- 
cane, le comunică la sfârșitul misiunii că n-au fost 
nici buni, nici răi, deci viceversa față de aparente! 
Așadar, apele se tulbură... Depinde cine pescuiește 
în ele. 


Dinu-loan NICULA 


e Crimson Tide e Producţie: SUA, 1995, Hollywood 
Pictures e Regia: Tony Scott e Scenariul: Michael 
Schiffer e Imaginea: Dariusz Wolski e Cu: Denzel 
Washington, Gene Hackman, George Dzundza, 
Viggo Mortensen, James Gandolfini, Matt Craven @ 
Distribuit de: Buena Vista International/Romania 
Film 


г amintesc de „cauzele drepte“)... 


Frumuseţea, | 
acest scamator Singuratic 


EXPLOZIVĂ 


toare de persoane și interceptoare la mare distanţă... 
„Capacul“ este pus de glontul pe care nu scrie un 
„33“ oarecare, adică un banal treizecisitrei, ci scrie 
„zz“ pe rusește, dar nu ип „zz“ oarecare, ci unul care 
înseamnă tocmai... moarte vestului! Noroc că în apă- 
rarea frumuseții și a... vestului vine, direct din Sliver, 
detectivul de la „omucideri“ William Baldwin, cu aju- 
torul căruia salturile din automobile în trenuri și din 
trenuri în vapoare se termină cu bine, atât pentru 
protagoniști cât și pentru spectatori (ca să nu mai 


Călin CĂLIMAN 
JŘ 

Fair Game e Producţie: SUA, 1995, Warner Bros e 
Regia: Andrew Sipes e Scenariul: Charles Fletcher e 
Imaginea: Richard Bowen e Cu: William Baldwin, 
Cindy Crawford, Steven Berkoff e Distribuit де: 
Ecran XXI 


"а "7777777 нт 


ө Chazz Palminteri, David Carusso și 
Linda Fiorentino 


BEE BERR eee! 


OPERATIUNEA 


inematograful de astazi a devenit prea 
simplu; a pierdut mult din expresivita- 
tea sa. Cele mai multe filme produse in 
ultima vreme se mulțumesc să spună о 
99 poveste“, declara John Woo, regizorul 
din Hong Kong care acum filmeaza in 
Statele Unite. Dacă prima sa producție americana 
Vânătoare de oameni (vezi nr. 5/94) nu ne-a convins 
defel, cu Broken Arrow datele problemei se schimbă. 


е Christian Slater și Samantha Mathis 


N I E E E E E E E E E E I E I E E E E E O E E I E I E I E E E 


OBSESIA 


Un cuplu magnific 


% А! Расіпо 


е la Nașul 2 (1974) întâlnirea Robert De 
Niro — Al Pacino n-a fost mai electri- 
zantă. Trecuti amândoi între timp în са- 
tegoria monștrilor sacri, ei meritau, fără 
doar şi poate, un film scris special. Cel 
care le-a oferit partituri pe măsură este 
ae! Mann (semnatarul Ultimului mohican), sce- 
"tul și regizorul Obsesiei. Cuplul funcționează 
pertect deşi personajele se află în tabere opuse, tica- 
(Robert De Niro) și apărătorul legii (Al Pacino) 
elandu-se într-o permanentă urmărire. бі negativul, 
pozitivul au un coeficient de inteligență cu mult 
орға mediei, iar ceea се acaparează nu este 
заслмеа fizică dintre grupurile lor, ci felul în care ei 
зе pandesc, зе adulmecă, își anticipează reciproc 
р2< rile. 2 
Desi пи se face economie de gloanţe si de scene 
Ше wolență, momentul de maximă tensiune este în- 
mea dintre cei doi їп care, așezați la o masă 
m-an local, vorbesc aproape în soapta nu atât des- 
ше miza conflictului lor, cât despre eșecul vieților 
wr personale. Magnifica secvenţă! Joc subtil din ri- 
Sem fine şi riduri adânci la De Niro, privire intens in- 
=ogativă si surâs obosit la Pacino. Inimitabil! Pen- 
те зепзіџпеа paroxistică а exceptionalei confruntări 
Шетте cei doi geniali actori, Obsesia merită un loc 
ro antologie а thrillerului. 
Dana DUMA 


“eet е Producţie: SUA, 1995, Forward Pass e Regia 
ж scenariul: Michael Mann е Imaginea: Dante Spi- 
м" е Си: Al Pacino, Robert De Niro Val Kilmer, 
Jun Voight, Tom Sizemore, Diane Venora e Distri- 
зый de: Guild Film România 


О poveste bine spusă 


BROKEN ARROW 


sstem înțelege de ce un cineast de talia lui Martin 
orsese este un mare admirator al lui Woo. Găsim 
т acest film toate ingredientele unui film bun де se- 
те З Dar realizat cu actori de serie A: John Travolta 
— zare cunoaște un reviriment al carierei după Pulp 
Fiction — se amuză vizibil interpretând un ofițer lip- 
st se scrupule care fură două rachete cu încărcătură 
sweleara, iar Christian Slater îl secondează cu brio іп 
"te! pozitivului. 

ме айат іп fata unei produer care ne convinge 
ш un bun film de serie B este mai interesant decât 
т prost film de serie A. O poveste interesantă, о 
exploatare a peisajului, actori cărora le face 
cere. să joace și să se joace, câteva secvențe ine- 
тте în domeniul unor filme de această factură — 
„=> explozia nucleară subterană — sunt atuurile fil- 
mw. Ceea ce nu am înţeles este poziția lui Woo în 
сезе ce privește filmul contemporan. În definitiv Bro- 
tem Arrow este doar o poveste bine spusă (si fil- 
mata). Nu e nici o ruşine în asta. 


( 


Rolland MAN 


Broken Arrow e Producţie: Mark Gordon Production, 
wCG Entertainment, S.U.A., 1996 e Regia: John Wo- 
тж Scenariul: Graham Yost e Imaginea: Peter Levy 
® Cu: John Travolta, Christian Slater, Samantha 
Metts, Detroy Lindo e Distribuit de: Guild Film 
3omênia 


® Sharon 


CAZINO 


corsese s-a reîntors în mediul interlop 
al gangsterilor „de plumb şi de catifea“ 
pe care îl domină cu o incomparabilă 
autenticitate față de dineurile în stil vis- 
contian. Ei sunt acum extradurii jocuri- 
lor de noroc, tot cu alură de business- 
meni și tot ucigaşi. Cu pistolul sau bâta, după caz. În 
discutii fac uz până la exces de aceleași cuvinte tri- 
viale. Fie că te numeri sau nu printre fanii genului nu 
poți să nu te lași captivat de „tehnica“ cinematogra- 
fică a lui Scorsese. Parcă aparatul de filmat este 
pentru regizor ceea ce patinele sunt pentru campio- 
nii mondiali de pe oglinda de gheaţă. Privești, pri- 
vești cum filmează şi ești încântat de „piruetele“ sale 
vizuale. lar banda sonoră este în sine. о compoziție. 

Story-ul respectă “standardul genului de la Ben 
Hecht încoace. În lumea gangsterilor totul porneşte 
de la bani, trece prin sex şi sfârșește cu crime. Fe- 
meia — înger și demon — este întotdeauna piaza rea 
de la care se trage dezastrul, dacă gangsterul face 
greșeala să se îndrăgostească cu adevărat. Premisele 
conflictului sunt susținute magistral de Sharon Stone 
care are toate disponibilitatile pentru un asemenea 
rol. În scena când gangsterul se îndrăgosteşte de ea 
la prima vedere, este de-a dreptul strălucitoare. Din 
numeroase detalii, constati din nou că idolul și mo- 
delul ei rămâne Marilyn Monroe. De altfel, Stone a 
fost una din candidatele premiului Oscar de interpre- 
tare pentru 1995. lar De Niro, се таі poți adăuga 
despre el când cu fiecare rol este imparabil, încât iti 
pare nu îndeajuns de recompensat cu două premii 
Oscar până la cei 53 ani ai săi. 

2% romantică, 18% patetică și 80% violentă poves- 
tirea capătă -o particularitate. specifică, prin infuzia 
de informaţii precise privind lumea jocurilor de no- 
гос, pe care regizorul o ilustrează cu тіпшіе de do- 
cumentarist. Aici găsești ce aduce nou Scorsese și 
partea forte a filmului. 


Stone și Robert De Niro 


AES OTTO 


Document — Las Vegas 


In 1991 Barry Levinson reconstituia in Bugsy bio- 
grafia reală а gangsterului Benjamin Siegel, zis 
Bugsy, cel care a avut ideea să construiască un са- 
zino în plin deșert. Acum Scorsese pornește de la 
biografii fictive pentru a pune în temă spectatorul cu 
organigrama ierarhiilor din mafia cazinourilor. Novici 
și experţi ajung cu toții captivi în acest univers dam- 
nat unde miza este pentru unii patima jocului şi pen- 
tru ceilalți patima banilor. Vocile din off (alternativ 
ale lui Robert De Niro sau Joe Pesci — eroii acestei 
povestiri mai întâi amici apoi inamici) la care Scor- 
sese apelează pe tot parcursul filmului dublează ima- 
ginea: dacă ochiului i-ar scăpa un detaliu, intenţiile 
regizorale de a face un film-document capătă rele- 
vanta prin precizia textului. Am constatat însă са 
procedeul, folosit mai ales în anii '40 în introducerea 
filmelor, cunoaște acum o revenire așa cum a deve- 
nit evident din numeroase pelicule văzute la Berli- 
nală. 

Scorsese este însă un magician. Un manipulator 
desăvârșit al emoțiilor si tensiunilor dramatice. Cu 
două secole în urmă marele poet romantic francez 
Lamartine se destăinuia: „Scriu cum respir“. Putem 
să-l parafrazăm spunând despre Scorsese: „filmează 


aşa cum respiră“. 
Adina DARIAN 


Casino ө Producţie SUA 1995 Legende Enterprises, 
Universal Pictures, TFI International e Regia: Martin 
Scorsese e Scenariul: Nicholas Pileggi, Martin Scor- 
sese, după cartea celui dintâi e Imaginea: Robert Ri- 
chardson e Cu: Robert De Niro, Sharon Stone, Joe 
Pesci, James Wood, Don Rickles, Alan King, Kevin 
Pollack, L.Q. Jones, Dick Smothers, Frank Vincent, 
9 Distribuit de: Media Pictures International 


Martin Scorsese: 


„Las Vegas e locul unde totul este posibil. 
În' anii '50, '60 şi '70 Las Vegas era ca ип 
parc de distracţii pentru adulți. Copiii пи 
erau aduşi aici. Eu n-am fost acolo decât 
pentru a vedea artişti pe scenă. În cartierul 
meu natal, Mica Italie, Las Vegas-ul era un 
ținut de vis pentru muncitori şi mic-burghezi 
şi mai ales pentru cei declasati, acei wise 
guys din filmul meu... 

În ceea ce privește stilul vizual din Cazino 
am vrut să fie o fantasmagorie, lumini, bani 
mulți, dar nu sex: Singurul lucru care con- 
teazd este puterea“. 


17 


9, 


019 BCRAN 


— 


in spatele 
usilor inchise 


ЖА п 1995 intra în topurile britanice de 
muzică pop un album intitulat 
Pro-Ject X, înregistrat де deţinuţii 
dintr-o inchisoare din Manchester. In 
inchisori se face muzica? — s-au in- 

trebat multi ascultători, a căror imagine des- 
pre aceste institutii este cel mai adesea cea 
reținută din cărți sau din filme. Poate mai 
ales din filme. Lista peliculelor ce prezintă 
viața în închisoare este lungă, am putea 
aminti doar câteva titluri celebre: Lanţuri 
(William Dieterle, 1928), Le trou (Jacques 
Becker, 1960), Marea evadare (John Stur- 
ges, 1963), Papillon (Franklin J. Schaffner, 
1973), Midnight Express (Alan Parker, 1978), 
În numele tatălui (Jim Sheridan, 1994) 
Shawshank Redemption (Frank Darabont, 
1995) sau chiar un relativ recent exemplu 
autohton — Cel mai iubit dintre pământeni 
de Șerban Marinescu. Cam ce vedem deci? 
Muncă, temniceri sadici, bătăi, violuri, pla- 
nuri de evadare, iar muncă, rare clipe de 
destindere... 

Dar cinematograful nu s-a mulțumit numai 
să se inspire din această lume, uneori el a şi 
pătruns în ea. lată, de exemplu, Sullivan's 
Travels (Preston Sturges, 1941), povestea 
unui regizor care vrea să cunoască „viața 
adevărată“ pentru a o folosi ca sursă de in- 


е Cyril Collard in МорШе sălbatice 
ип таге succes 
în penitenciarul de la Fleury 


spiratie pentru filmele sale viitoare. Deghizat 
în vagabond, el va străbate cartierele mărgi- 
nașe și va ajunge chiar în închisoare unde, 
într-o seară, prizonierilor li se oferă un 
spectacol cinematografic, gardienii fiind şi 
proiectionisti. Cum deținuții sunt considerați 
un fel de copii obraznici ce trebuie reedu- 
cati, ei vor vedea desene animate cu Mickey 
Mouse. In 1973, în La bonne année, Claude 
Lelouch include о secventa asemanatoare, 
dar de data aceasta filmul prezentat este... 
Un bărbat și o femeie al aceluiași regizor. 

De altfel proiectarea de filme în închisorile 
din Franța a fost о practică obișnuită, exis- 
tând săli special amenajate în unele stabili- 
mente. După ce, la jumătatea anilor '80, Mi- 
nisterul Justiției a aprobat instalarea televi- 
zoarelor în celule, activitatea aceasta 
aproape a încetat. Nu peste tot însă. La 
Fleury, de exemplu, deținuții au aclamat mi- 
пше în șir Nopțile sălbatice al lui Cyril Col- 
lard. In același penitenciar există un сіпе- 
club animat de... călugărițe. 

La Muret activitatea cinefila este încă si 
mai intensă. Începând din 1990, în colabo- 
rare cu Universitatea din Toulouse, aici se 
tin cursuri de pregătire în tehnica audio-vi- 
zuală. Pentru a le urma, cei doritori trebuie 
să posede o diplomă de bacalaureat și să 
dea un examen. Primesc chiar și o bursă 
(între 1000 și 1200 Ffr lunar) si, dupa doi 
ani, intră în posesia unei diplome. S-ar 
spune că este o bună metodă de reintegrare 
în societate a prizonierilor după ce își vor is- 
păși pedeapsa. Totuși, până astăzi doar doi 
dintre absolvenții acestor cursuri au reușit 
în meserie. Unul lucrează ca sunetist la Ca- 
nal +, celălalt a realizat un mediu metraj de 
ficţiune despre Bosnia. 

In timpul cursurilor se realizează scurtme- 
traje care sunt prezentate apoi publicului 
format din deţinuţi si gardieni. Un astfel de 
film, intitulat La fossé, a declanșat chiar si 
un protest al sindicatului paznicilor, pentru 
că un deținut interpreta rolul unui gardian. 
Apoi există cursuri de istoria cinematografu- 
lui, însoțite de proiecții. Favoritii acestor 
studenți neobisnuiti se numesc Eisenstein și 
Scorsese. 

Tot la Muret se organizează din 1992, în 
fiecare an, în luna decembrie, întâlniri cu ci- 
neaști, în colaborare cu Cinemateca din 
Toulouse. Aceleași filme care se prezintă în 
oraș se proiectează și aici. Aceiasi invitați 
care vorbesc la Cinematecă, vin și în închi- 
soare. Doar că reacțiile spectatorilor sunt 
putin diferite. Directorul închisorii, Francis 
Blondieau, explică: „Dacă nu le place, nici 
măcar nu se obosesc să fluiere, pur și sim- 
plu pleacă. Dar dacă le place, atunci 
aplaudă, strigă, îi felicită pe realizatori cu o 
căldură și o sinceritate pe care nu le găsești 
în altă parte. Pentru că nu le pasă ce se va 
spune despre ei, reacționează fără nici un 
fel de inhibiţii“. 

Câteva exemple: Bertrand Tavernier a fost 
apostrofat după proiectarea filmului L627 de 
câtre deținuții de culoare, care l-au taxat 
drept rasist; Annie Girardot a fost aplaudată 
de toți cei de origine italiană, care-și amin- 
teau că ea a fost căsătorită cu Renato Sal- 
vatori; la Profil bas/Substituirea aproape toți 
spectatorii au plecat în timpul proiecției; Ri- 
chard Berry și Nils Tavernier își amintesc că 
discuțiile au fost pasionante. 

Un alt penitenciar, Santé, situat chiar în 
Paris, a găsit o altă metodă. In 1984 Alain 
Moreau, profesor universitar și cineast, a în- 
ființat aici ип „atelier de video-corespon- 
denţă“, în care deținuții înregistrau benzi vi- 
deo ре care le trimiteau familiei și prieteni- 
lor. În 1990 acest atelier s-a extins, devenind 


un canal special de televiziune cu circuit їп- 


chis, Tele Rencontres. lar în ultimii ani aici 
au fost invitați cineaști ca Jean Rouch, Мі- 
colas Philibert, Robert Kramer, Raymond 
Depardon, Pascal Aubier, care au discutat 
cu deținuții propriile lor opere. 
Înregistrări de discuri, cursuri de istoria 
cinematografului, ateliere video, festivaluri 
de film... în spatele uşilor închise activitatea 
este mai intensă decât credeam. Cele două 
lumi comunică. lesit din închisoare, Patrick 
Aurignac, fost actor, a realizat un film des- 
pre experiența sa, Memoires d'un jeune con. 
Un sfârșit fericit al unei experiențe neferi- 
cite. 
. 


ты; EE = 
Ф Andie McDowell (Patru nun? = 


І 


(Paradisul pierdut), două vedete pe cas = 


Imagini 
ale Europei 


ititi de multe ori în paginile reviste 
noastre despre filme europene, avet 
însă mai rar prilejul să le vedeți. С 
veste bună: în lunile mai și iunie nu ma 
putin de 19 filme vor putea fi văzute бе 
cinefilii din București (cinema Studio — 
10—16 mai), Timisoara (18—23 mai), Cluj (25—30 
mai) și lași (1—6 iunie). Festivalul filmului european 
este organizat de Delegaţia Comisiei Europene la 
București pentru”a sărbători Ziua Europei — 9 ma 
La 9 mai 1950, ministrul de externe francez, Robert 
Schuman, făcea public un plan prin care industriile 
de armament ale Franţei și Germaniei erau puse sub 
control international, îndepărtându-se astfel pericolui 
unui nou război în Europa și punând capăt unei ре- 
rioade de nesiguranţă, în care până și foștii aliaţi din 
timpul celui de-al Doilea război mondial se suspec- 
tau reciproc. Planul Schuman a fost un succes, care 
a dus la semnarea Tratatului de la Paris ce punea 
bazele Comunității Europene a Cărbunelui si Otelu- 
lui. Era primul pas spre constituirea Comunităţii Eu- 
ropene. 
Obiectivul pe termen lung al lui Robert Schuman 
era evoluția treptată a Comunităţii Europene де la 


Liniştea 
după furtună 


oua campanie publicitară pentru Calvin 

Klein jeans a adus o surpriză: în mai 

multe afișe, un bărbat blond trecut de 

prima tinerețe, cu un tatuaj pe braț — 

„Joe“ —, cu trăsături care par vag fami- 

liare. Privim o dată, de două ori: da,e 
Joe Dallesandro. Nu știți despre cine este vorba? Era 
o figură cunoscută a mediului underground din anii 
'60—'70. A fost vedeta mai multor filme semnate Paul 
Morrissey și supervizate' de Andy Warhol — Flesh, 
Trash, Heat — a apărut în Je t'aime, moi non plus, 
bizarul film al lui Serge Gainsbourg, alături de Jane 
Birkin, sau іп La Marge а! lui Walerian Borowczyk, 
impresionând spectatorii mai puţin prin talentul său 
actoricesc și mai mult prin faptul că nu era zgârcit 
cu expunerea farmecelor sale fizice, în toate iposta- 
zele posibile, făcând amor cu partenerii de ambele 
sexe. A fost imortalizat de Lou Reed într-una din me- 
lodiile sale cele mai cunoscute, Walk on the Wild Si- 
de. Dar vremea a trecut, Dallesandro nu a reușit ni- 
ciodată să devină o vedetă la Hollywood, iar genera- 
{Ше mai tinere nici nu știu cine este. Atunci se pune 
întrebarea, de ce a fost ales de Calvin Klein pentru 
campania sa publicitară? 

Răspunsul la întrebare se află de fapt chiar în ima- 
ginea publicitară — Dallesandro, în ciuda unei priviri 
vag amenințătoare, este o figură obișnuită. El, cel 
care altădată era mai mult dezbrăcat, acum este de- 
cent îmbrăcat, în jeans și cămașă. Un fost rebel, 
acum cumintit este simbolul unei campanii publici- 


7 сеттӛгіаге) si Maria de Medeiros 
М «er dea în Festivalul filmului european 


„"grarea economică la uniunea politică. Іп поіет- 
tee 1993 intră în vigoare Tratatul de la Maastricht, si 
Tomunitatea Europeană devine Uniunea Europeană, 
== numără 15 state membre. Șase din fostele {ari 
eamwniste (Bulgaria, Republica Cehă, Polonia, 
“mânia, Slovacia și Ungaria) au semnat tratate de 
moGere cu Uniunea Europeană. 

т бесаге an ziua Schuman — ziua-Europei — este 
sebétorita, organizându-se diverse acţiuni. În 1996 
smematograful, о artă populară și internaţională, va 
F ® centrul atenţiei. Fiecare {ага a propus cate un 
tim din producţia recentă pentru acest festival. Vom 
meee vedea câteva dintre filmele despre care s-a 
эште şi s-a vorbit mult. Amintim doar câteva: Toto, 
woul de Jaco van Dormael (Belgia), Camera d'or la 
Dannes; Acumulator 1 de Jan Zverak, unul dintre cei 
mai apreciaţi regizori cehi contemporani; Fiul prefe- 
ши. al doilea film a pi de actrița franceză Nicole 
Gercia; Nimeni пи iubeşte., de Doris Dorrie, mare 
succes de public in Germania; Patru nunţi și о in- 
mormantare de Mike Newell (Marea Britanie), care 
wobabil nu mai аге nevoie de пісі o prezentare; 
Woartea ca о felie de pâine de Kazimierz Kutz, des- 
=> evenimentele саге au urmat aplicării legii mar- 
“ae in Polonia; Paradisul pierdut de Alberto Seixas 

! Santos (Portugalia), având-o în distribuție pe Maria 

И те Medeiros; Grădina de Martin Sulik (Slovacia), film 
care a rulat cu succes în competiţii internationale. 
mânia va fi prezentă cu Stare de fapt, ultimul film 
ж” regizorului Stere Gulea. 

| im timp ce oamenii politici și presa sunt obsedati 

| зе imaginea României in Europa, îi invităm ре cine- 
W să urmărească imagini ale Europei pe ecranele 

somanesti. = 


tare cuminţi. Pentru ca anul trecut campania publici- 
tara Calvin Klein а provocat ип imens scandal, fiind 
те primele pagini ale ziarelor din intreaga lume. De 
æ? ту 


Manechine sub 18 апі au apărut mai mult sau mai 
putin dezbrăcate: o fată cu picioarele depărtate, cu 
camasa ridicată, pentru a arăta lenjeria intimă; un 
at de culoare în pantaloni scurți, și el cu picioa- 
rele depărtate, astfel că se puteau întrezări organele 
zenitale. Într-un spot publicitar la televiziune, o ado- 
=scentă stă în fața unei camere video, în timp ce о 
msinuanta voce bărbătească rostește; „Câţi ani ai? 
Esti puternică? Crezi că poţi sfasia cămașa ре care о 
роі? Ai un corp superb. Se vede că faci gimnastică 
inic". > 

Asociatia familiilor americane, Liga catolica si alte 
comitete și asociații pentru apărarea moralei publice 
lau acuzat pe Klein că încurajează pornografia in- 
піша. Canalul de televiziune NBC a refuzat să preia 
spotul, mai multe ziare și reviste au retras anunţurile 
publicitare, iar în presă au apărut articole în care 
Юеіп era declarat imoral și corupt-FBl-ul a pornit о 
westigatie în urma reclamaţiilor că ar fi existat o „ex- 
ploatare sexuală a minorilor“, dar пісі o acuzație nu 
= fost formulată pănă la urmă. 

іп timp ce americanii tună și fulgeră, europenii 
sunt blazati: „Am mai văzut noi de-astea“. incă din 
1980 campania pentru jeans Calvin Klein o prezenta 
pe Brooke Shields, pe atunci în vârstă de 15 ani, 
gangurind: „Ştiţi ce se află între pielea mea și panta- 
onii pe care-i port? Nimic“. În 1992 cântărețul rap 
Marky Mark era fotografiat doar în chiloti — de la 
Calvin Klein — re cet organele sexuale. Între 
timp Mark a făcut declarații rasiste și homofobe, si 


cesul. Klein nu i-a reînnoit contractul, așa că acum 
rapperul s-a îndreptat spre cinema. Un parcurs în 
sens invers față de cel al lui Joe Dallesandro. 
іп 1993 Kate Moss apărea goală, întinsă ре о sofa, 
pentru a face reclamă parfumului bărbătesc Calvin 
Klein. Şi aceste campanii au fost urmate de гесіата- 


cu toate că și-a cerut scuze, nu a mai cunoscut suc- - 


Demonii 
televiziunii 


in când în când, printre interminabilele 

soap-operas care adesea se confundă 

între ele, diluând în zeci de episoade 

dramoletele familiale, se strecoară în 

ргодгатеів televiziunilor și seriale ciu- 

date, urmărite cu aviditate de fani și fă- 
când să se vorbească mult despre ele. În anii '90 
Twin Peaks a ilustrat perfect acest caz, serialul a fost 
văzut de milioane de spectatori în toată lumea, a fost 
subiectul a sute de articole și s-au scris chiar cărți 
despre el. Născut din imaginația unui reputat regizor 
de cinema — David Lynch — era un serial ciudat, 
căruia i se putea reproșa doar că uneori bizarul era 
împins la extrem doar de dragul bizarului. Au urmat 
alte seriale, poate mai bune, dar încă -necunoscute 
telespectatorilor români. Fiecare dintre ele a fost 
comparat cu Twin Peaks. 

Wild Palms, difuzat în America іп 1992, este deja 
un serial-cult în multe ţări ale lumii. Cele șase epi- 
soade ale sale ne prezintă o Americă a începutului 
de secol XXI, care are-multe asemănări cu cea din 
secolul XX. Un senator, patron al unui grup multime- 
dia, pune ia punct un procedeu revoluționar de tele-! 
viziune holografică, care — îndepărtându-i pe spec- 
tatori de viața reală — îi va permite să ajungă preșe- 
dinte al Statelor Unite. In același timp el conduce și 
o sectă religioasă care răpește copii cu scopul de a-i 
îndoctrina. Apar și intrigi de familie, crime, coșma- 
ruri, forțe supranaturale. Serialul a fost produs de 
Oliver Stone, deci nu ne miră că în acest caz ele- 
mentele de critică socială sunt mult mai evidente de- 
cât în alte serii TV: religia, politica, familia, televiziu- 
nea, mecanismele economice sunt disecate cu iro- 
nie. 

Stone nu e singurul om din lumea filmului care 
apare pe generic: printre regizori îi întâlnim pe 
Kathryn Bigelow și Phil Joanou (cunoscuţi și specta- 
torilor noștri), Ryuchi Sakamoto semnează muzica; 
iar James Belushi și Angie Dickinson sunt distribuiți 
în două roluri principale. Televiziunea este satirizată 
chiar într-un serial TV, iar o replică sună cam așa: 
„Am găsit niște suflete și le-am închis într-un loc 
sfânt, la televiziune!“ 

În 1995 a debutat un alt serial, American Gothic, 
creat de Shaun Cassidy, regizor de origine irlandeză. 
În acest caz asemănările cu Twin Pe sunt și mai 
frapante — acțiunea are loc într-un mic orășel din 
Carolina de Sud, Trinity, cu o populaţie de 9666 de 
locuitori, ee rele impingandu-i pe mai multi 
pașnici cetățeni la crimă. Aceste spirite pot lua infa- 
Тізагеа pe care o doresc, derutând atât personajele, 


е Marky Mark lăudând 


cât și spectatorii. Incest, viol, nebunie, mistere nee- 
lucidate completează tabloul acestui serial decretat 
de către New York Times drept „cel mai îndrăzneț 
serial al anului“. 

Pare doar o palidă replică a serialului creat de 
Lynch? Vă asigurăm că nu e doar așa, și că în Ames. 
rican Gothic ideile din Twin Peaks sunt preluate 
doar pentru a fi distorsionate. Dacă filmele citează 
alte filme, de ce n-ar cita și serialele alte seriale? În 
rolul serifului apare Gary Cole, arătându-ne o altă 
față decât cea pe care o stim din Telefonul de la 
miezul nopții. 

Dar cel mai interesant exemplu nu provine din 
America, ci din Danemarca. E vorba de The King- 
dom de Lars von Trier, prezentat în 1994 de televi- 
ziunea daneză. În urma imensului succes înregistrat, 
el a intrat apoi și în circuitul cinematografic, sub 
forma unui film în două parti, cu o durată totală de 
aproape cinci ore. Cunoșteam deja talentul original 
al lui von Trier din filme са Ерідетіс, Element ot 
Crime sau Europa (acesta din urmă difuzat și de 
TVR). Dar dacă până acum mi se părea că el este in- 
teresat mai degrabă de formă decât de conținut, de 
data aceasta atenția acordată povestirii este deose- 
bită. Și ce povestire! 

Un modern spital este construit pe un loc bântuit 
de duhuri. Forţele trecutului încep să se manifeste. 
Fantomele bântuie spitalul, fiind văzute doar de câ- 
teva persoane. Tradiția cinematografului nordic, în 
care întâlnim adesea elemente supranaturale, se face 
simțită. Dar ea se întâlnește cu modernul — о satiră 
acidă la adresa moravurilor contemporane, cu ţintă 
întotdeauna precisă. Granițele horror-ului și cele ale 
serialului TV sunt depășite, deși regizorul utilizează 
ingredientele acestora, amestecându-le într-un coc- 
teil fantezist. Nu lipsește melodrama familială — со- 
pii nelegitimi pe care taţii îi fac să dispară pentru а 
șterge rușinea. Prezentarea vieții și activității într-un 
spital are câteodată alura unui documentar — dar de 
fiecare dată regizorul strecoară câte un amănunt, ca 
o clipire complice din ochi, pentru a ne reaminti că 
ne aflăm într-o ficțiune. Ambulante care circulă fără 
șofer, femei care concep copii cu Diavolul, doctori 
paranoici, studenţi cu obsesii erotice, lupta pentru 
putere în spital, satirizarea moravurilor politice, aluzii 
la relația tensionată dintre Suedia și Danemarca, 
toate acestea și multe altele sunt legate coerent de 
von Trier. Supranaturalul se grefează încet pe o геа- 
litate credibilă. Criticii l-au credea cu MASH, The. 
ptr ч Twin Peaks. Aș mai adăuga Britannia Hospi- 
tal al lui Lindsay Anderson. 

Demonii care bântuie prin aceste seriale TV sunt 
mult mai interesanti decât cei prezenţi în multe filme 
horror care nu mai reușesc să ne creeze nici un fel 
de fiori, pentru că preiau rețete deja epuizate. Câteo- 
dată televiziunea reușește să fie mai originală decât 
cinematografia. с 


Pagini realizate 
de Rolland MAN 


tii din partea ligilor pentru apărarea decentei. Сева 
ce nu a împiedicat succesul — dacă nu cumva scan- 
dalul chiar a contribuit la succes. Totul dovedește că 
autorii acestor afișe și clipuri știu până unde să îm- 
pingă provocarea. Pentru că graniţa dintre imaginile 
erotice care pot pătrunde în presă și pornografie 
este împinsă tot mai departe. 

Ironia este că asemenea imagini nu ar avea nici un 
impact în lipsa barierei cenzurii sociale; Klein are ne- 
voie de opoziția Asociaţiei familiilor americane la fel 
de mult cum această organizaţie are nevoie de o fi- 
gură pe care să o acuze pentru distrugerea moralei 
americane. Deocamdată însă, e nevoie o perioadă 
liniștită. Asemenea „tactici de șoc“ sunt eficiente nu- 
mai dacă survin după o perioadă de calm. Astfel că 
aproape sigur această linişte de după furtună se va 
transforma într-o liniște dintre furtuni. 


2 5 
оо 

sas 
ее i 
Ф 
25295 CONCURS 
£ م چ‎ a 

20 ediția a VII-a 
ONE 
ФО Gx 
T 5 
Е 
20,0 
55% 
= Е 


n 1980 John Travolta era singu- 

rul star american a cărui simplă 

apariție declanșa manifestări is- 

terice de. admiraţie. Faimoasele 

sale mișcări sacadate de dans fă- 

ceau adolescentele să tipe si să 
leșine în sălile de cinema unde rulau 
filmele lui. Figura emblematică a unei 
generații de tineri el părea, odată trecut 
de treizeci de ani, condamnat la decă- 
derea din poziția de vedetă străluci- 
toare. Şi totuși, a revenit în forță în anii 
'90 demonstrând valabilitatea celei de-a 
doua şanse. 


Un idol dezldntuit 


Un tânăr subtirel de numai 23 de ani 
(e născut în 1954) devenea subit idolul 
publicului tânăr datorită filmului Febra 
de sâmbătă seara (1977) de John Bad- 
ham. Pieptănătura fixată cu gel şi piru- 
etele ameţitoare ale actorului-dansator 
din rolul principal au început să fie imi- 
tate pe mai-multe continente iar cânte- 
cul interpretat în coloana sonoră de 


RAVOLTA 


„M-am plimbat pe stradă 


cu multe stele de cinema dar cu Travolta 
nu poţi să faci liniştit nici doi paşi. 
Mulțimea se ndpusteste la el“. 


Bee Gees, „Staying alive“, e unul dintre 
hiturile cele mai lo . Pelicula ur- 
mătoare a lui Travolta, Grease (1978) 
de Randal Kleiser, o evocare nostalgică 
a anilor '50 îi întărește poziția de star și 
devine unul dintre musicalurile obiect 
de cult. interpretul se menține în top cu 
Urban cowboy (1980) de James Brid- 
ges unde apariţia lui romantică e com- 
pletată de detaliul pitoresc al unui som- 
brero texan. Privirea lui profund albas- 
tră continuă să facă ravagii în rândul 
admiratoarelor. 


Lucrurile încep să nu mai meargă 
atât de bine odată cu Blow out (1981) o 
peliculă de tranziție care, deși semnată 
de Brian De Palma, е un horror destul 
de stângace scris și previzibil în efecte. 
Totuși, Travolta e încă socotit o mare 
speranță, o ziaristă îi apreciază inter- 


Quentin Tarantino 


pretarea, il compară cu Marlon Brando 
іп Pe chei si declară că așteaptă ca el 
să încapă pe mâna unor regizori ca 
Scorsese sau Coppola. Numai că junele 
actor e preluat de un alt cineast italo-a- 
merican, Sylvester Stallone care îl dis- 
tribuie în Staying alive (1983) un sequel 
catastrofal al primului film din seria 
succeselor lui John, Febra de sâmbătă 
seara. 

O altă încercare ratată de a continua 
o peliculă de referință din filmografia 
actorului este Two of a Kind (1983) 
tentativa nereușită de a readuce în ini- 
mile spectatorilor cuplul Travolta-Olivia 
Newton-John din Grease. Prostul gust 
al decorului celest cu norișori si inge- 
rasi, naivitatea povestii cu un diavol in- 
terpretat de Oliver Reed fac din acest 
trist fiasco un titlu de care se rusineaza 
toți cei aflați pe generic. 


Redresarea şi relansarea 


Situaţia părea disperată pentru (încă) 
junele star afiat pe panta descendentă. 
Colacul de salvare s-a numit Uite cine 
vorbește (1986) де Тот Rapelenski,o 
comedie al cărei imens succes de pu- 
blic a determinat producătorii să co- 
mande două urmări, Uite cine cu cine 
vorbește și Uite cine vorbește acum. 
Aventurile mamei solitare (Kirstie Alley) 
ajutată de un aiurit șofer de taxi (exce- 
lent Travolta atunci când face baby sit- 
ting dansând) sunt destul de amuzante 
dar și-au cam pierdut pe parcurs savoa- 
rea și ritmul. 

Adevărata șansă a venit pentru fostul 
idol din întâlnirea cu tânărul regizor 
Quentin Tarantino care l-a invitat într-o 
bună zi la masă şi l-a întrebat: „iți 
aminteşti” ce-a spus despre tine Truf- 
faut? Dar Bertolucci? Nu știi се în- 
semni tu pentru cinematograful ameri- 
can? John, ce-ai facut?“ Acest dus rece 
se petrece in timpul filmarilor pentru a 
treia serie din Uite cine vorbește. Dar 
după câteva zile de la discuția care l-a 
pus pe gânduri a primit scenariul de la 
Pulp Fiction, viitorul Mare Premiu la 
Cannes în 1994. 

Rolul mafiotului drogat și decăzut în- 
credintat de Tarantino lui Travolta isi 
sporește farmecul prin complicitatea cis 
nefila la care face el apel. Scena unde 
John dansează cu Uma Thurman, de 
pildă, mobilizează memoria spectatoru- 
lui care a văzut Febra de sâmbătă 
seară si se amuză descoperind că о 
pastișează pas cu pas (și piruetă cu pi- 
ruetă). 


Din nou în top 


Forma de zile mari demonstrată de 
actor în Fiction i-a atras nenumă- 
rate oferte. El a ajuns іп 1995 unul din- 
tre starurile cele mai distribuite. A jucat 
în ferocea comedie despre moravurile 
hollywoodiene Get Shorty de Barry 
Sonnenfeld, alături de Gene Hackman, 
Danny De Vito şi Rene Russo, în thrille- 
rul Broken Arrow de John Woo, în ve- 
sela utopie negativă White Man de Des- 
mond Nakau. Anul acesta filmează 

de John Turteltaub, o altă 
co ie semnată de autorul agreabilu- 
lui În timp ce tu dormeai. 

Deși uşor supraponderal, John ră- 
mâne la fel de agii ca la douăzeci de 
ani. Fericirea îngrașă, se pare, căci ve- 
deta se declară extrem de mulțumit de 
viața în noua sa familie formată din ac- 
trița Kelly Preston si puştiul Jett, unul 
dintre copii cei mai rasfatati de la Hol- 
lywood. Fericitul tată e mulțumit că 
Fortuna îi zâmbește din nou, consacră 
mult timp pasiunii sale aviatice (are trei 
avioane personale) și sectei scientolo- 

ice din care face рек ca și Тот 

ruise. Deși nu-și dă aere de vedetă, 
Travolta a înțeles cum trebuie să te 
porţi pentru a fi pe placul fanilor tăi: 
„Chintesența filosofiei americane este: 
trăiește-și visul. Publicului nu-i place să 
fii umil“. lată un star care dă dovadă de 
luciditate. 


Dana DUMA 


organizat de 
în colaborare cu 


ediţia a VIl-a 


22 


Vă propunem un concurs in numai două etape, cu întrebări ce se referă la filmele Ubsesie, Operațiunea Broken 
Arrow şi Dunsten Checks in, dar şi la articole apărute în revista noastră. În afara obiectelor promoţionale puse la dis- 
poziţie de Guild Film România mai oferim două premii în valoare de 50.000 lei. Pentru a răspunde corect urmăriţi 
aceste filme şi citiți cu atenţie numerele 4 şi 5 ale revistei noastre. Răspunsurile pentru cele două etape pot fi trimise 
împreună, în același plic, însoţite de taloanele decupate, până la 20 iunie (data poştei). Reamintim că trebuie decupat 
numai talonul, chestionarul putând fi copiat din revistă. 


NUMELE ........................ онр 


PRENUMELE ............... 


RFS INE Е НОЕ cect ea МАЙЫНАН Ср ыы ане 
ДӘБЕЗАЗЫС олып ааа нава ате ЕЕ TELEFONUL е сааса 


Etapa întâi 


1. În ce film din 1974 au mai jucat împreună Robert De Niro şi Al Pacino? 


кковеввеквввввеке anne: eeeeeneenees TT essences rite 


2. Ce rol de preşedinte real al SUA a interpretat Nick Nolte? 


Sesser ssssesesesreodanesoseseneess: СЕСИИ ТЕСЕ ees 


3. Cum se numeşte interpreta principaă din filmul Șarada (1963)? 


i 
| 
$ 

к 


“LINDA 


n 1995, când The Last Se- 

duction (г. John Dahl) apărea 

pe ecranele din Statele Unite, 

toată lumea, inclusiv presa, 

au fost de acord că exploziva 

Linda Fiorentino, interpreta 
principală, va fi cel putin nominali- 
zată la Oscar. Filmul a fost însă 
descalificat de AMPAS — la toate 
categoriile — pentru că, înainte de 
premiera în sălile de cinema, fu- 
sese difuzat de rețeaua de televi- 
ziune cu plată HBO. 

„Ochi intunecati, păr negru, talie 
de viespe — totul evocă o sexuali- 
tate tulburătoare, iată noua bombă 
sexy a Americii“, titrau ziarele. 
Pentru Linda Fiorentino celebrita- 
tea la care visase din copilărie era 
atât de aproape... „Am făcut totul 
ca s-o obțin. Dar nu atât cât să-mi 
pierd minţile“, declara ea când a 
fost recompensată cu premiul 
„New York Film Critics Circle“. 

Născută în Philadelphia, acum 36 
de ani, într-o numeroasă familie de 
origine italiană, Linda visa în nop- 
tile de vară ale adolescenței sale, 
nu niscaiva Feti Frumosi, ci cum va 
ajunge avocat de succes și ce vâlvă 
va stârni apariția ei în barou, îm- 
brăcată în robă. Și, mai ales, visa 
să pledeze în procese mai putin 
obișnuite pe care, desigur avea să 
le câștige pe toate. Cu gândul 
acesta a urmat Facultatea de științe 
juridice. „Eram o studentă numai 
de A (calificativul maxim de notare 


în sistemul de învățământ american 
n.n.). Dar, în acelaşi timp, ca orice 
tocilar, eram îngrozitor de plictisi- 
toare“. Sperantele ei s-au spulberat 
curând. „Mi-am dat seama că, din 
păcate, lumea asta este condusă 
numai de bărbaţi, iar șansa теа de 
a intra în barou era, undeva, prea 
departe. Nu aveam răbdare s-o aș- 
tept“. Se mută la New York, închi- 
riază un mic apartament pe care-l 
va împărți, un timp, cu un alt aspi- 
rant la gloria artistică pe nume 
Bruce Willis, si începe să bată la 
ușile agențiilor de impresariat. In 
1985 se prezintă la probe pentru fil- 
mul Vision Quest. „Nu mai făcusem 
așa ceva până atunci. Mi-am zis că 
nu poate fi mare lucru, si oricum 
eram hotărâtă să câștig. De atunci 
îmi place să mă pun la încercare: 
«N-ai să poți face asta!» Și tot eu 
răspund: «Ва da, o voi face!» Si, 
credeti-ma, de cele mai multe ori 
о fac!" Tot pariind pe sine, Linda 
Fiorentino are о filmografie ce nu- 
mara 12 pelicule. A fost sculptorita 


„Scenarii bune 
пи se mai găsesc 
la Hollywood. 
Mă gândesc 
tot mai mult 
să та indrept 
spre Europa.“ 


avangardistă în After Hours (r. Mar- 
tin Scorsese), spioană sovietică în 
Touché! (г. Jeff Kanew), colectio- 
nara inraita in Modern (r. Alan Ru- 
dolph). Celelalte filme n-au reusit 
sa atraga atentia, nici a spectatori- 
lor, nici a criticii. Sperand sa inter- 
preteze personajul lui Edie Segwick 
intr-o biografie a lui Andy Warhol 
(proiect care a fost іп cele din 
urma abandonat), Linda Fiorentino 
a refuzat alte roluri. Unele ar fi pu- 
tut însemna puncte câştigate іп ca- 
riera ei: doctorita din Top Gun (rol 
deținut de Kelly McGillis), sau cel 
din Nu suntem ingeri (rol incredin- 
fat până Іа urmă Іші Demi Moore). 


Relatia ei furtunoasa cu regizorul 
John Byrum (Pe muchie de cutit), 
căsătoria ce n-a durat decât două 
luni și reputația de actriță dificilă 
au tinut-o un timp departe de pla- 
toul de filmare. Linda continuă însă 
să creadă că: „Actorul nu este în 
nici un caz sclavul regizorului. De 
câte ori am avut ceva de spus, am 
făcut-o fără menajamente.“ In 1990 
şi-a materializat pasiunea pentru 


Concurs cu premii 
organizat de 
NOUL CINEMA 


in colaborare cu 


GUILD FILM 
ROMÂNIA 


Ediţia a Vl-a 


fotografie într-o expoziție care a 
readus-o... în atenția producători- 
lor. Anul trecut, John Dahl căuta о 
interpretă pentru filmul său, The 
Last Seduction. Avea nevoie de „o 
femeie care să magnetizeze, să fie 
un amestec de erotism, feminitate, 
perversitate“, spunea el. Linda Fio- 
rentino s-a prezentat la probe, nu 
înainte de a citi tot scenariul și a 
face o sumedenie de observații pe 
marginea lui. Realizatorul era con- 
vins că în nici un caz nu va putea 
colabora cu o asemenea „pacoste“. 
Cinci minute după ce a văzut mate- 
rialul filmat, Dahl și-a dat seama că 
rolul era făcut pentru ea. „Impactul 
a fost atât de mare, încât multi au 
fost tentaţi să creadă că sunt inter- 
preta ideală pentru astfel de roluri. 
Provocatoare, nerușinată chiar, cu 
un vocabular de precupeata, potri- 
vită cu personaje de târfă perversă. 
Că sunt mai ceva ca Sharon Stone. 
Aproape că începusem s-o cred 
şi eu. În momentul acela a apă- 
rut William Friedkin care mi-a 
propus personajul Katherine din 
Jade. L-am acceptat pentru că din 
tot ceea ce mi se oferea, era cel 
mai interesant. Cei care cred că a 
te dezbrăca în fata camerelor де fil- 
mat este o bagatelă, se înșeală. 
Pentru scenele de dragoste eu și 
William am muncit enorm, aproape 
că le-am „coregrafiat“, inspirân- 
du-ne din fotografiile erotice ale lui 
Helmut Newton și din tablourile lui 
Joel-Peter Witkin. Din fericire, regi- 
zorul a inteles ce vreau sa fac din 
personajul meu — o femeie in cau- 
tarea propriei identități. Cand am 
terminat filmările, el mi-a spus: «Nu 
credeam că o femeie își poate im- 
pune punctul de vedere са ип băr- 
bat». A fost pentru mine cel mai: 
frumos compliment“. 

Imaginea de femeie sigură pe 
sine și provocatoare este pentru 
Linda Fiorentino o mască. Spre de- 
osebire de Sharon Stone, vedetă 
prin excelenţă, care de multe ori 
joacă jocul starsistemului, Fio- 
rentino acceptă: cu greu statutul de 
persoană publică. „Nu suport să mi 
se scormonească viața, să fiu între- 
bată de zeci de ori dacă am ре сі- 
neva, să mi se pună întrebări 
idioate, cum ar fi ce nume prefer 
pentru câinele meu, sau dacă sufăr 
de «complexul tatălui»... Casa ре 
care și-a cumpărat-o în Pasadena 
are un teren de baschet, dar și un 
laborator foto. Luminii reflectoare- 
lor, ea preferă întunericul camerei 
obscure. „Doar când developez și 
lucrez fotografiile mă simt în sigu- 
ranță, pentru că acolo nici un pa- 
parazzi nu poate pătrunde cu teleo- 
biectivul“. і 

intunericul se pare са о ajută ре 
Linda Fiorentino, noul sex simbol 
la Hollywood, să mediteze asupra 
unui viitor artistic ce se anunţă 
promiţător. Cel mai recent film al ei 
este Unforgettable (г. John Dahl), 
pelicula ce se afla deja in topul cri- 
ticilor americani, dar nu și în topul 
criticilor europeni. 


Doina STĂNESCU 


Răspunsuri corecte 


Etapa întâi x 

1. Patrick Braoudé 

2. Hamlet 

3. Carl Theodor Dreyer 


Etapa a doua 

1. Irwin Winkler 

2. Un itinerar personal prin cine- 
matograful american 

4. Two Much 

Etapa a treia 

1. Robert James Waller 

2. Lux 

3. Twelve Monkeys (Douăspre- 
zece maimuțe) 


CINEMA TELECOMANDĂ 


Televizorul este numit "micul ecran". 
Iată televizorul color NEI, cu diagonala de 72 cm. Cum să numesti un televizor cu ecranul 
atât de mare? 
Poate, "cinematograf"? 
lar când micul cinema NEI poate fi cu ușurință conectat la televiziunea prin cablu, iar telecomanda oferă acces 
la 90 de programe diferite, 
cum să-l numesti? 
"Cinema cu telecomandă"! 
Iar prin NEI CREDIT, aveți bilet de intrare la cinematograful NEI, pentru sute de filme! 


NEI VĂ COLOREAZĂ VIAȚA! NEI CREDIT! 


Vă răspunde: 


Viorela Mătăsaru, București; Ani Min- 
cuș, Baia Mare: 


cand CHRIS O'DONNELL s-a 
prezentat la probele pentru Parfum де 
femeie (г. Martin Brest), Ellen Lewis — 
casting director — s-a gândit că un 
„monstru“ ca Al Pacino „îl va тапса ре 
acest tinerel cu fulgi cu tot“. Că n-a 
fost așa, o dovedesc cronicile elogioase 
apărute după premiera filmului și prie- 
tenia înfiripată între cei doi actori. 

Născut în 1971, la Winnetka (Illinois), 
al șaptelea copil al unui cuplu de profe- 
sori, Christian O'Donnell s-a înscris la 
prestigiosul Boston College (cu bursă 
specială) ca să studieze marketingul. A 
absolvit colegiul în același an — 1992 
— când se făcea cunoscut în lumea fil- 
mului cu rolul tânărului însoțitor al ofi- 
terului orb din Parfum... „Aș fi putut să 
mă ocup de afaceri, să дисо viata linis- 
tită, dar am preferat Hollywoodul. Este 
mai tentant... numai când filmezi însă. 
După aceea е mai înțelept să te tii де- 
parte de el". Şi. se tine foarte departe, 
locuind singur la Chicago. „Mai 
aproape de casa“, cum îi place să 
spună. „Mulți m-au întrebat сит е să 
lucrezi cu un actor mare, ca Al Pacino. 
La început am avut un trac teribil, nu- 
mai gândul că va trebui să stau în fața 
lui și să-i dau replica, mă înnebunea. 
Dar Al a fost extrem de amabil, m-a 
ajutat enorm, discutând cu mine inain- 
tea fiecărei scene pe care urma să o fil- 
тат. Apoi, m-a invitat la celebrele lui 
partide de poker de joi seara, unde ve- 
neau Whoopi Goldberg, Jack Nichol- 
son, James Caan și unde de fiecare 
dată pierdeam toți banii. Tot el mi-a dat 
un sfat: «Tinere, să nu faci ca mine. Să 
nu te întâlnești niciodată în afara pla- 
toului cu partenerele tale. Pentru ele, 
vei fi mereu pe locul доі»". 

După roluri în Men Don't Leave, The 
Three Musketeers („M-am distrat minu- 
nat cu Kiefer Sutherland și Charlie 
Sheen"), Blue Sky, Circle of Friends, 
Mad Love (parteneră Drew Barrymore), 
rolul Robin din Batman Forever l-a pro- 
pulsat (definitiv, speră 61) în topul tine- 
rilor actori cei mai bine cotati la Hol- 
lywood. Ісі iubește enorm părinţii (ii 
sună în fiecare zi), dar iubește și ani- 
malele (are doi ciini şi două pisici ап- 
дога). li place muzica de operă ascul- 
tată pe vechi discuri Columbia, și din 
când іп când „mai pierd câte о noapte 
în discotecă, doar ca să mă mențin in 
formă“. 


Edith Stern, București; Nic Mihăi- 
lescu, Buzău 


Ochii mari albaștri, ten de porțelan, 
păr saten rebel, ROCHELLE RED- 


FIELD este Johanna, texana din seria- 
lul Fata și băieţii, sosită іп Franța la 
studii. Rochelle este născută în Statele 
Unite, la Dallas (1971), dar și-a petre- 
cut copilăria la Houston, unde tatăl ei 
lucra la Centrul spațial. „in liceu fā- 
ceam parte din trupa de teatru și am 
urmat chiar cursurile de artă dramatică 
pentru că mi-am dorit întotdeauna să 
fiu actriță. Întâmplarea a făcut însă să 


Chris 


devin manechin. Așa am descoperit Pa- 
risul, pe care îl consider cel mai roman- 
tic oraș. Mult timp nu-mi venea să cred 
că mă plimb pe străzile pe unde au hoi- 
nărit Hemingway, Fitzgerald, Anais 
Nin“. Іп fața aparatului de filmat a de- 
butat în Italia. „Am turnat două filme, 
apoi am revenit la Paris unde... m-am 
îndrăgostit si uite așa s-au implinit 
cinci апі de când sunt în Franța“. Anul 
acesta însă, Rochelle se va întoarce în 
Statele Unite unde intenționează să-și 
încerce norocul la Hollywood. „Mi-e 
dor de câmpiile nesfarsite de-acasă. 
Am filmat în anii aceștia numai în fran- 
ceză şi italiană. Mi-e dor să urc pe 
scenă şi să rostesc o tiradă lungă, 
lungă în limba lui Sheakespeare“. 


Rochelle Redfield 


O'Donnell 
loana Helescu, Bucuresti: 


Încă de la debutul său în serialul În- 
gerii lui Charlie, alături de Jaclyn Smith 


si Chery! Ladd, TANYA ROBERTS 
ştia ce vrea: să devină un star. іп copi- 
lărie a avut reputația unei fiinţe dificile. 
Născută în 1954, la 15 octombrie în 
Bronx, Tanya a fugit de acasă la 16 ani 
pentru a juca teatru pe Broadway. Nu 
talentul o face remarcată, ci înfățișarea 
(brună cu ochii verzi!) care-i aduce un 
contract important cu o agenție de ma- 
nechine. De aici la televiziune drumul a 
fost scurt. Aflată sub contract cu un ca- 
nal tv ea este văzută întâmplător de re- 
gizorul John Guillermin care îi propune 


să fie Sheena, regina junglei. Realizato- 
rul lui King Kong și Turnul infernal 
mărturisea că a fost pur și simplu fasci- 
nat când a văzut-o prima oară. „Era tot 
atât de frumoasă ca Ursula Andress în 
primul James Bond“. Guillermin a 
„construit“ un film exotic, ă la Tarzan, 
având ca punct de pornire doar frumu- 
sețea actriței. in acest film, Tanya а re- 
fuzat să fie dublată în scenele pericu- 
loase: „Când capeti un rol doar pentru 
frumuseţe nu ai voie sa trisezi”. 

Tot in 1984, Tanya Roberts devine 
James Bond girl in Dangereusement 
Vétre, cu Roger Moore. De atunci n-a 
mai facut roluri importante in cinema. 
A recuperat-o însă televiziunea, ea de- 
venind provocatoarea Nikki Walker in 
Ochii nopții, alături de Andrew Stevens, 
un serial despre pericolul pe care il re- 
prezinta sistemul de supraveghere vi- 
deo in viata рапісшага а unora. Sce- 
nele de amor cu Andrew Stevens au fa- 
cut ca filmul să fie difuzat târziu in 
noapte. „Sunt mândră de trupul meu. El 
reprezintă pentru mine un capital. Nu 
mi-e jenă să mă dezbrac în fața apara- 
tului de filmat“. Căsătorită la 15 ani și 
repede divorțată, Tanya Roberts s-a re- 
căsătorit la 22 de ani cu scenaristul 
Barry Roberts pe care, imediat după 
nuntă, avea să-l aștepte o mare sur- 
priză. Tânăra lui soție a refuzat să іт- 
partă patul conjugal cu el timp de 3 
luni. „Asta ca să știu dacă mă iubește 
pentru mine însămi sau pur și simplu a 
dorit doar un trup superb“. Fără co- 
mentarii. 


PE SCURT 


Loredana Gabriela D., Bacău (de ce 
doar inițiala numelui?) Camelia Rado- 
sav, Gataia, (Timiș), Daniela Caloianu, 
Galaţi, Carmen Mihail, Baia Mare, Clara 
Ciobanu, Câmpina (Prahova), Emilia 
Dabu, Mangalia, Florin Dobrescu, com. 
Samova (Tulcea); Ati ghicit, іп fotogra- 
fia din nr. 2/96, р. este Patrick 
Swayze, travestit în filmul To Wong 
Foo, Thanks For Everything... regia Be- 
eban Kidron. 


Clara Ciobanu, Câmpina: Rolland 
Man nu este pseudonimul, ci numele 
real al colegului nostru de redacție 


Miruna Boldur, București: Lui Jim 
Carrey îi puteţi scrie pe adresa: c/o 
United Talent, 9560, Wilshire Blvd. Be- 


“мегіу Hills, CA 90212, USA. 


Cici Moise, Bucuresti: 

Lambert Wilson se afla luna aceasta 
in Anglia unde filmează in The Leading 
Man (r. John Duigan) alaturi de canta- 
retul Jon Bon Jovi; următorul proiect 


Sans désir емен (r. Oliver Регау), 
parteneră: Nadia Farés 


Doina STĂNESCU 


25 


ol? 13 13 CRAIN IS 


TOY STORY 


ste aceasta о cronică scrisă cu spe- 
ranta că filmul уа fi apreciat „de la co- 
pii la miniștri“ precum „Călătoriile lui 
Gulliver“ de care aduce aminte prin in- 
sinuarea discretă a proporţiilor swif- 
tiene între personajele-papusi şi аѕа-гі- 
sii oameni ce apar fugitiv în cadru. Lumea jucăriilor 
este o adevărată Lillipute, dotată cu o armată de sol- 
dati nu de plumb, ci de gumă și atât de bine pusă la 
punct incat organizeaza pana si... sesiuni de comuni- 
cari despre „coroziunea plasticului“! Pretextul filmu- 
lui е furnizat însă de un alt „grav“ moment din ехіз- 
tenta comunității declanșat de faptul că, la fiecare 
aniversare, micuțul lor stăpân primeşte noi jucării, 


cele vechi trăind spaima că vor fi abandonate, că vor 


pierde dragostea baietelului. 

Rivalitatea întru afecțiune — o temă generoasă 
pentru universul desenelor animate invadat de vio- 
lenta gratuită după moda filmului de ficțiune cu 
actori. Un subiect dezvoltat cu inepuizabilă inventivi- 
tate și savuros umor într-un scenariu (nominalizat la 
Oscar!) conceput astfel încât să încânte toate cate- 
goriile de spectatori. 

Cei mici sunt atrași de extraordinara viata insuflată 
păpușilor de tot felul:Dinozaurul, Barbie, Porcul, Oul, 
Catelul, etc. 

Cei mari se lasă cuceriti de analogia cu lupta реп- 
tru putere redusă la disputa dintre Woody, cow- 
boy-ul leader, şi exploratorul intergalactic Buzz, cel 
convins că este un personaj real și nu o jucărie. O 


Фф Jucăriile la ora electronicii, dar „personalizate“ 
de vocile actorilor: Tom Hanks și Tim Allen 


Toy Story е Pro- 
ductle SUA 1995 
Walt Disney Pictu- 
res/A Pixar Produc- 
tion @ Regia: John 
Lasseter Ф Scena- 
riul: Joss Whedon, 
Andrew Stanton, 
Joel Cohen, Alec 
Sokolow @ Efecte 
vizuale: Mark T. 
Henne, Oren Ja- 
cob, Darvyn Pea- 
chey, Mitch Prater, 
Brian М. Rosen ® 
Distribuit de: Buena 
Vista / Romania 
Film 


Rafinamentul inocenjei 


biată marionetă într-o realitate virtuală. E drepi, pri- 
mul film integral realizat pe calculator, cu efecte 
speciale deosebite. 

Rafinamentul inocentei merge până într-acolo în- 
cât, pentru o fizionomie deteriorată, este invocat Pi- 
casso, iar grădina păpușilor mutilate de băieţelul cel 
rău evocă figuri stranii asemeni celor născute de fan- 
tezia suprarealistă a unui Bosch ori Dali. 

Contrapunctul aluziv este de altfel instituit de la 
început prin referintele la lumea Far West-ului și la 
agitația centrelor de lansare în spațiu, regăsită la... 
Pizza Planet! 

Tehnofilia urmează a fi pusă la încercare din nou 
la Crăciunul viitor de un căţel adevărat, nu „pe bază 
de baterii“ consumabile. 

O contribuție specială au muzica lui Randy New- 
man (care și rezumă într-un cântec „morala“: 
„You've Got a Friend іп Me“) şi, nu în ultimul rand, 
vocile, dar mai ales cea a cowboy-ului căruia Tom 
Hanks îi împrumută mult din farmecul personalității 
sale, amintindu-și că și-a câștigat faima în В 
Vreau să fiu mare, unde copilul cu înfățișare de 
adult conduce extraordinar producția de jucării a 
unui mare trust. 

Reclama tv menită să-l trezească din reverie pe 
cosmonautul însetat de zbor, prin recul, contribuie 
la... iluzionarea publicului, antrenat în deliciile ludice 
ale electronicii. З 


Irina COROIU 


LOC-NOTES 


MEDIAPRO şi UARF 


„au instituit Premiile Pro Victoria e STATUETE 
(autor Marcel ri au revenit pentru întreaga 
activitate regizorului Sergiu Nicolaescu și pentru cel 
mai bun autor de film al ultimilor cinci ani lui Dan 
Pita e PLACHETE au fost decernate pentru: produc- 
tie particulară de film — Vlad Păunescu e muzică de 
film Adrian Enescu ® interpretare masculină — $te- 
fan Iordache, Gheorghe Dinică și Dorel Vișan е in- 
terpretare feminină — Mala tern si irina Mo- 
vilă e film documentar — Mihai Constantinescu e 
imagine — Călin Ghibu; e scenografie — Radu Cor- 
ciova e costume — Miruna Boruzescu e coloană so- 
пога — Апиҙауап Salamanian și Sotir Caragaţă e 
montaj — Cristina lonescu e machiaj — Anastasia 
Vitanidis e debut imagine — Dan Alexandru @ debut 
actoricesc — Marius Stănescu și Cristian lacob. 


DIPLOME de onoare au fost acordate e directorului 
Arhivei Nationale de Film Savel Stiopul e regizorului 
secund Nicu Gheorghe e șefului de producție Barbu 
Valentin e maistrului de lumini Valeriu Hare e mais- 
trului de platou Nicolae Ursu е pirotehnicianului Pe- 
tre Constantin 9 recuziterului Tudorel Marga © 
proiectionistului Dan Cristescu. 


Premiu 


Stare de fapt de Stere Gulea a dobândit Marele 
premiu „Targa d'oro“ la prima ediție a Festivalului 
„Cinematograful şi istoria“ de la San Marino, prezi- 
dată de Carlo Lizzani. 


26 


Centrul Cultural al Republicii 
Ungare 


La inaugurarea programului „Oameni de film din 
România prezintă opere preferate din cinematografia 
maghiară“ despre personalitatea regizorului Jancsó 


а Voron помире mul 
Sent HOS lui Isus Cristos (1989). ы 


Cinemateca Română 


La Sala Jean Georgescu, Editura ALCOR a lansat 
albumul „Veronica“ (ediție bilingvă româno-engleză), 
însoțit de o casetă audio cu muzica filmelor Veronica 
și Veronica se intoarce ale regizoarei Elisabeta 
Bostan, prezentă la manifestare împreună cu Lulu 
Mihăescu, Angela Moldovan, Temistocle Popa și 
George Mihăiţă. 


Institutul francez 
} 
La Clubul Cinefililor, criticul George Banu а con- 
ferentiat despre relaţia teatru-literatură-film. Claudiu 


Bleont a citit un їг. 
proiectat filmul lui Kenji Mizoguchi Dragostea actri- 
Sumako. 


ment din opera lui Balzac. S-a 


_Despartiri 


Krzysztof Kieslowski 


nul a început cu mari pierderi printre 

marile personalități îndrăgite de cinefili. 

După Gene Kelly și Rene Clement (vom 

reveni asupra dispariţiei lor în nr. 12) 

ne-a părăsit regizorul polonez Krzysztof 

Kieslowski, unul dintre ultimii mari ci- 
neaști europeni. Figură simbolică pentru rezistența 
morală a artiștilor din ţările foste comuniste, el este 
unul dintre puținii autori care au reușit o carieră in- 
ternationala fara să plătească prețul vreunui compro- 
mis. 

Noi, românii, am avut revelația lui Kieslowski când 
am văzut Amatorul din 1979, sosit pe ecranele noas- 
tre la doar câteva luni după premiera poloneză. Peli- 
cula este profesiunea de credinţă a unui cineast pen- 
tru care „a face film înseamnă a trăi“ și a face ci- 
nema înseamnă а nu minţi. Povestea unui cineama- 
tor care descoperă prin obiectivul aparatului de fil- 
mat adevăruri pe care altfel nu le-ar fi sesizat și pe 
care simte nevoia să le comunice lumii conţine multe 
amănunte autobiografice. Născut în 1941, după ce a 
absolvit celebra Şcoală de cinema de la Lodz, regi- 
zorul şi-a început cariera cu documentare care sur- 
prind destine banale pe drumul egal al fiecărei zile 
dar semnalează contradicţiile societății poloneze si 
елей revoltelor sindicale începute în anii 70. 

recând la lung-metrajul de ficțiune (Personal — 
1975, Calmul — 1976, Spitalul — 1977), el intensifică 
accentele de critică socială. Filme precum Hazardul 
(1982), Fără sfârşit (1984) îi conturează mai precis 
profilul de cineast profund moral, unul dintre cei mai 
importanţi ai Poloniei. Să nu ucizi (1987) și Scurtă 
poveste de d e (1988) episoadele 5 şi 6 din se- 
rialul de televiziune rapes, les: au rulat ca pelicule 
de sine stătătoare, fac din Kieslowski unul dintre re- 
gizorii preferaţi ai criticii internaţionale. 

Urmează propunerea de a lucra în Franţa și filmele 
саге au onorat mari festivaluri: Dubla viață а Veroni- 
căi (1991, Premiul FIPRESCI la Cannes), şi cele din 
trilogia Trei culori: Albastru (1993, Leul de Aur la Ve- 
netia), Alb (1993) și Roșu (1994). 

ccesul mondial nu reușea să diminueze tristețea 
autorului în fata trivializării spectacolului cinemato- 
grafic si a crizei cinematografiei în ţările foste comu- 
niste. Pentru el filmul a însemnat întotdeauna o expe- 
rienta profund personală și un dureros si permanent 
examen de conștiință. Nimeni nu a reușit să ca- 
racterizeze atât de bine esența operei lui ca aceste 
proprii consideraţii: „Sunt o natură pesimistă, un fa- 
talist optimist cum spunea Camus, dar atunci când 
fac un film pornesc în căutarea speranţei. Îmi place 
să povestesc poveşti și teme universale dar având 
trăsături particulare ce disting o ființă de alta. Există 
o lume lăuntrică, mai interesantă decât cea exte- 
rioară. Percep viata са pe о abstragtiune: nu știu 
unde se situează granița între real și imaginar“. 


Dana DUMA 


John Gillett 


e Cu întârziere ne exprimăm și noi regretul la dis- 
paritia eminentului critic care a fost John Gillett. Din 
cei 69 de ani de viață, aproape 50 i-a dedicat filmului 
şi muzicii clasice — а doua sa pasiune, domenii în 
care a fost socotit un erudit. Gillett a făcut parte din 
conducerea Institutului de Film Britanic și a National 
Film Theatre, dovedindu-se un neobosit entuziast în 
descoperirea și promovarea tinerelor talente în regie 
și critica de film. Derek Malcolm, președintele FI- 
PRESCI, scria la qispartia din decembrie trecut a 
criticului britanic: „În fiecare colt а! lumii se află ci- 
neva care îl regretă. Cu toţii știm prea bine că nu 
vom mai avea prilejul să întâlnim un John Gillett. El 
era unul dintre acei gentlemani englezi ușor ехсеп- 
trici, o rasă pe cale de dispariţie.“ Ne asociem aces- 
tei aprecieri față de John Gillett care a fost și un 
prieten al revistei noastre. 


A.D. 


Dintre miile de artizani ai filmului nostru care s-au devotat de-a lungul 
unui secol ca arta filmului românesc să existe, am ales o mărturie a unui 
reprezentant al acestora — compozitorul Dumitru Capoianu (a compus mu- 
zica a peste 60 de filme de animaţie şi ficţiune) despre un alt veteran al 
cinematografului nostru: inginerul de sunet Dan lonescu. 


Domn' Profesor 


ЖА n noaptea Sfântă a Crăciunului 
1995, „Profesorul“ a împlinit 70 
de ani! Domn' Profesor a intrat 
în al optulea deceniu al vieții 
sale, viață inchinata»stujirii cine- 
matografului românesc, în gene- 

ral, și coloanei sonore a acestuia, în 
special. O viaţă in care neliniștea pen- 
tru cele mai nesemnificative detalii ce 
_intrau în componența „auzită“ a pelicu- 
lei făcea mereu casă bună cu grija pen- 
tru întregul edificiu ce se construia și 
care era filmul la care se lucra atunci. 
O viata in care n-a stat o clipă, n-a avut 
răgaz, nu s-a bucurat niciodată de bi- 
nefacerile unui concediu de odihnă bi- 
nemeritat, pentru că n-a simțit nevoia, 
pentru că doar preocuparea pentru fil- 
mul următor mai reușea să-i gonească 
din minte problemele celui pe care toc- 
mai îl termina. Spiritul lui mereu iscodi- 
tor, născocitor de altfel și alte rezolvări 
posibile, năștea întrebări la tot pasul si 
despre toate aspectele filmului în lucru. 


lar dacă ar fi să găsim, acum, la cei 
70 de ani de viata și la aproape jumă- 
tate de secol petrecut în studiouri și la 
mesele de montaj și mixaj, o caracteris- 
tică esențială a personalității „Profeso- 
rului“ atunci aceasta ar fi, cu siguranță, 
implicarea totală în munca de echipă, 


de ani de cinema în România 


În această lună UNIUNEA CINEAŞTILOR 
împlineşte 33 de ani. 


Primul preşedinte: Victor Iiu (1966—1973) 
l-au urmat lon Popescu Gopo (1974—1989) 
şi, din 1990 până în prezent, Mihnea Gheorghiu 


Ф Amuzantă viziune a Olimpului: 


Cu 


în travaliul nașterii filmului, începând 
cu scenariul de decupaj (şi, adesea, 
înainte de acesta...) și sfârșind cu difu- 
zarea peliculei. Profesorul a fost, tot 
timpul cât a lucrat în studiouri, un sfet- 
nic, un colaborator de nepretuit al regi- 
zorului, un om plin de idei pe care le 
răspândea în juru-i întocmai capsulei 
de păpădie de pe coperta dicționarului 
Larousse („Je ѕетте a tous vents"). Și 
semăna astfel, generos, nu numai pen- 
tru „felia“ lui, sunetul, ci și, sau mai 
ales, pentru întreaga muncă de creație 
a echipei. 


Profesorul a venit în cinematografie 
în primăvara lui 1950, cu o zestre 
imensă pentru că deținea cheile succe- 
sului atât în tehnica filmului — termi- 
nase Școala Politehnică din București 
— cât si in muzica pe care avea s-o 
mânuiască 45 de ani la rând — căci do- 
bândise cunoștințe temeinice în dome- 
niu în cei trei ani de Conservator. Ta- 
lentat și înzestrat cu o voce de bariton 
bine timbrată, caldă, studiată și bine lu- 
crată, Profesorul s-a remarcat imediat 
în studioul „Romfilm” са un posibil si 
fericit urmaș al nepretuitului inginer de 
sunet Valentin Bude, care i-a fost das- 
căl și care a cântat, la rându-i, la violă 
în orchestra inginerilor până mai acum 


Paşi spre Lună de Gopo, 


muzica Dumitru Capoianu, 
coloana sonora Dan 


lonescu, 


irina Petrescu si Dem Savu 


câțiva ani, cand Dumnezeu l-a chemat 
în cetele sale ingeresti. 

Dom' Profesor n-a făcut, spuneam, 
niciodată doar sunetul său. A gândit, cu 
orice prilej, mai departe, i-a dat sunetu- 
lui suflet si 1-а învăţat să-și joace rolul 
în film. Pentru el esențial nu era се 
spune un sunet, un efect sonor, un 
zgomot, ci cum îl spune şi încotro ne 
duce ascultându-l. Cine isi închipuie că 
o coloană sonoră se naște doar luând 
sunete din catalogul foneticii si атезіе- 
cându-le cu dialogurile filmului se în- 
sala amarnic. V-aţi gândit vreodată câte 
feluri de ploi pot exista și în câte feluri 
poate suna fiecare? Sau ce distanță 
este de la ploaia fină, măruntă, liniștită 
dar insistentă, continuă, ce cade pe un 
trotuar sau pe un acoperiș de tablă, 
sapima din ambianța generală sau de la 
călcătorul pe nervi burlan al casei, la 
ploaia de furtună, cu trăznete și tunete? 
Sau câte stări pot fi conţinute în sono- 
ritatea fiecăruia, și când și cum, mai 
ales, le vei întrebuința? Și acesta nu-i 
decât un exemplu, luat la întâmplare! Ei 
bine, Profesorul n-a „ilustrat“ niciodată 
o ploaie, pe care o mai și vedem, even- 
tual, în imagine, creând un pleonasm 
sonor banal. El a comentat-o, întotde- 
auna, a adus-o în urechile și ochii min- 
tii spectatorului așa cum ar fi trebuit 


s-o audă și s-o simtă el în momentul 
acela. l-a creat, cu alte cuvinte, o stare 
de spirit. бі așa va face mereu. Pentru 


„că Profesorul nu a îmbătrânit. El doar а 


împlinit 70 de ani. Atâta tot! Calcati-i 
pragul si veti găsi același от pe care 
l-aţi ştiut, dacă l-ați știut, dintotdeauna: 
plin de tinerețe intelectuală, gata mereu 
să înceapă o discuție pe orice temă și, 
mai cu seamă, să o ducă până la capăt, 
argumentând pertinent ca acum patru 
decenii. Ca acum patru decenii, când 
hazardul (oare?!) ne-a adunat într-un 
triunghi pe el, pe Gopo si pe mine. Si 
am fost astfel, nedespartiti la bine si la 
rău, dar mai ales la lucru, până când 
primul a plecat dintre noi, Gopo. Toată 
soarta filmelor pe care le-am născut 
împreună, în lunga noastră căsnicie ar- 
tistica, la Profesorul acasă s-a hotărât. 
Acolo ne adunam toți trei când Gopo 
era bântuit de câte o idee, acolo ne 
apucau zorile discutând și de acolo 
pornea în lume și primul metru de peli- 
culă după ce-i era semnat certificatul 
de naștere prin care-l recunoșteam 
drept fiu. Așa a fost acum exact patru- 
zeci de ani, când a prins chip și suflet 
Scurtă istorie. Așa și acolo am văzut 
prima dată „Palma de aur“ de la Can- 
nes, așa s-a făcut că o scurtă istorie a 
devenit, pentru noi trei, o istorie lungă, 
о viata de echipă definitiv și perfect su- 
ată. 

Câte filme си „omulețul“ lui Gopo au 
existat, în total, câte premii internatio- 
nale am adus ţării, câte lungi sau medii 
metraje, născute de triunghiul nostru 
au creat faima cinematografică a unor 
generații de actori, dansatori sau cântă- 
гей, despre toate acestea eu nu dau 
acuma cifre exacte. Filmografia o poate 
face oricând. Știu, însă, ceva care a ră- 
mas constant, la toate și la fiecare din 
ele: liantul care unea laturile triunghiu- 
lui și care constituia fermentul creator 
al celor trei era, întotdeauna, Profeso- 
rul. Este suficient să ne amintim de 
Şapte arte, Homo sapiens, Allo, allo, In- 
termezzo, Sancta simplicitas, Ecce 
homo, Energica, Quo vadis, Sărută-mă 
sincer sau de Paşi spre Lună, De dragul 
prințesei, De-aș fi Harap-Alb, Comedie 
fantastică, S-a furat o bombă etc., etc. 

Să mai deschidem lista nenumărate- 
lor filme realizate de Profesor cu Pascal 
Rădulescu, „bunicul“ animației româ- 
nești, си Hermeneanu, Olimp Vărăş- 
teanu, Bob Călinescu, Liviu Grigort, 
Petringenaru, Nell Cobar, la desene 
animate sau cu Mihai lacob, Gh. Naghi, 
Manole Marcus, Henri Colpi, Savel 
Әйориі, Dinu Cocea, Timotei Ursu, lu- 
lian Mihu sau cu regretatul Gh. Vitani- 
dis? Să mai vorbim acum, la cei 70 de 
ani pe care i-a împlinit, despre nume- 
roasele piese de teatru pentru care a 
realizat coloana sonoră (si, poate, co- 
loana vertebrală de multe огі!), cum ar 
fi „Moartea unui artist”, „Troilus și Cre- 
sida“ sau „Nepotul lui Rameau“? Sa 
mai spunem, oare, că a fost actor plin 
de har, în roluri mari sau episodice în 
atâtea filme româneşti? Nu, acum nu 
trebuie să mai spunem nimic din toate 
acestea. Ele sunt stiute de cei ce le știu 
și se pot afla mai bine, din arhive, de 
cei dornici să le afle. 

La cei 70 de ani ai sărbătoritului să-i 
urăm sănătate, lui și familiei care i-a 
stat alături în tot acest timp. Și să mai 
spunem un lucru, dacă mai era nevoie: 
toate. bunele noastre urări să i le adre- 
săm inginerului de sunet Dan lonescu, 
fiindcă еі este cel supranumit „Profeso- 
rul“ și despre care semnează acum tot 
ce a scris, de bună voie și nesilit de ni- 
meni, 

Dumitru CAPOIANU 


27 


Ф Alain Delon пи este de acord 
cu desființarea serviciului militar: 

„M-am înrolat pe când aveam 17 ani. 

Armata m-a învățat să strâng din dinți 
și să merg mai departe. Milităria 

a făcut din mine un bărbat adevărat". 


P El DESPRE EI 
ȘI ALŢII 


Arnold Kopelson (producă- 
torul lui Seven): „Vreau să 
subliniez că sunt heterose- 
xual, dar când l-am văzut (pe 
Brad Pitt n.n.) intrând în bi- 
roul meu pentru prima dată, 
am fost pur și simplu stupe- 
fiat de cât este de frumos. 
Cred sincer că va fi unul din 
starurile cum n-am mai avut 
din epoca de aur a Hollywoo- 
dului“., 

Bruce Willis (tot despre 
Brad Pitt): „Era extrem de fu- 


$ „Personajele 


rios când a văzut o fotografie 
făcută de nişte paparazzi pe 
o plajă particularā. în care 
erau el 5і Gwyneth (logod- 
nica lui Pitt n.n.) Са să-l con- 
solez, i-am făcut cadou un 
shredder (tocator de hârtie 
n.n.) бі i-am spus: «Ai să vezi, 
vei avea nevoie de el de acum 
înainte»". 

А! Pacino: „Dacă ar trebui 
să trec în revistă toate perso- 
najele pe care le-am interpre- 
tat, aș spune că ele au în co- 
mun singurătatea și dorința 
de supravieţuire. Meseria de 
actor este un paradox. Ca 
să-și facă un nume, tinerii ac- 
tori au nevoie să provoace. 
Odată cunoscuți, ei sunt mai 
bine plătiți, își au publicul lor, 
dar sunt în continuare anga- 
jati pentru ceea се au făcut în 
momentul când au căpătat 
notorietate, altfel spus, pen- 
tru performanţele саге i-au 
făcut celebri. Odată cu suc- 
cesul, li se сеге să se repete, 
uitându-se că tocmai origina- 
litatea le-a permis acestor ac- 
tori «să iasă în față». Eu ат 
avut norocul că am putut în- 
totdeauna să mă întorc la 
teatru, unde am încercat tot 
felul de experiențe. Asta m-a 
ajutat enorm să nu mă repet 
în rolurile din cinema“. 

Keanu Reeves: „Ziarele de 
scandal m-au însurat cu un 
tip pe care nici măcar nu-l 
cunoșteam. În curând voi citi 
în foile astea blestemate că 
am făcut un copil cu o mar- 
Напа". 

Nicole Kidman: „Pentru го- 
іш din To Die For m-am în- 
chis trei zile într-o cameră de 
motel și 24 de ore din 24 
m-am uitat la televizor. Deve- 
nisem o perfectă televizo- 


Ы VIOLENŢA 
VINE DE LA 
HOLLYWOOD? 


Nașii mafioţi și gorilele lor 
cu freze lucioase fac parte 
din „mitologia“ lui Martin 
Scorsese.(vezi p. 17). Regizo- 
rul explica într-un recent in- 
terviu: „Am crescut alături de 
gangsteri într-un cartier unde 
era bine ca după 10 noaptea 
să nu te aventurezi. Am învă- 
tat de mic că trebuia respec- 
tat un cod foarte strict. Era 
un stil de viață pe care nu-l 
găsesc normal, care aduce о 
grămadă de necazuri, dar pe 
care îl cunosc cel mai bine. 
Nu mă pricep deloc la noua 


(Continuare în pag. 30) 


interpretate de mine 


au în comun singurătatea și dorința 
de supraviețuire” — Al Pacino 


Dezamagit de Sabrina 
Harrison Ford 

va fi președinte 

іп Air Force One 


FMI 


> Într-un Batman IV (r. Joel Schumacher). Poison Ivy, fe- 
meia fatală care ucide cu o simplă sărutare nu va fi nici Julia 
Roberts, nici Demi Moore, ci Uma Thurman. Contractul nu 
este încă semnat. Alături de ea apar Alicia Silverstone în rolul 
ші Batgirl, Chris O'Donnell şi George Clooney (Spitalul de ur- 
) care este de altfel din ce în ce mai solicitat. După From 
шек Till Dawn (г. Roberto Rodriguez), Steven Spielberg l-a 
ales interpretul principal al filmului său The Peacemaker, iar 
Ron Underwood pentru Frelon vert. 


ь Alain Delon а plecat іп Mexic însoțit де Arielle Dombasle. 
Ei sunt interpreţii principali ai filmului semnat de „filosoful în 
cămașă alba", Bernard Henri Lévy, care după documentarul 
Bosna! realizează astfel primul lui lung metraj. 


> Michelle Pfeiffer si Jessica Lange vor fi doua surori ce se 
vad peste noapte posesoarele unei averi uriase in A Thousand 
Acre (r. Jocelyn Moorhouse), adaptare a romanului lui Jane 
Smiley (premiul Pulitzer '91). 


> A doua zi dupa premiera filmului Showgirls, premiat de 
сигапа pentru cel mai prost film pe 1995 (г. Paul Verhoeven) 
Elizabeth Berkley si-a schimbat impresarul, sperand astfel sa-si 
modifice orientarea carierei sale. Ea va juca in The First Wives 
Club (г. Hugh Wilson) alături de Bette Midler, Diane Keaton și 
Goldie Hawn. 


> Camilla’s Sense of Snow, best seller-ul semnat de Peter 
Hoeg va fi adaptat cinematografic de Bilie August (autor si al 
scenariului). Gabriel Pyrne (Millers Crossing, Suspecţi de ser- 
viciu) si Julia Ormond (Legendele toamnei, Cavalerul mesei 
rotunde) vor fi interpreții principali. 


& La trei zile dupa sosirea sa la carma Paramount-ului, Ma- 
rio Kassar a cumparat cu 500 000 dolari drepturile de ecrani- 
zare ale romanului „Catapult“. Scenariul: Gary Scott Thomp- 
son. Povestea: pe un portavion care patrulează într-o zonă de 
război, se petrec două sinucideri misterioase. Un medic psihia- 
tru descoperă că printre cei 8000 membri ai echipajului se află 
un ucigaș psihopat. Se vehiculează numele lui Sylvester Stal- 
lone în rolul principal. 


f> In Sleepers, Robert De Niro este preot și-l înfruntă ре 
Brad Pitt — avocat. În această poveste adevărată ei evoluează 
alături de Dustin Hoffman, Vittorio Gassman, Jason Patric. 
Proiectele lui Robert De Niro în acest an sunt: Book Worm (r. 
Lee Tamahori), pe un scenariu de David Mamet — parteneri: 
John Travolta, Dustin Hoffman, Alec Baldwin, George Cloo- 
ney; Stagecoach Mary (cu Whoopi Goldberg — conducătoare 
de diligenta); Exchange Studenty (De Niro este un ziarist care 
descoperă că printre polițiști există ucigași plătiți); To a Violet 
Grave (relația dintre pictorul Jackson Pollock și soția sa) — 
parteneră: Barbra Streisand; Beyond the Goodbye (doi prieteni 
în jungla braziliană; cu Dustin Hoffman). Ultimele patru filme 
vor fi produse de Tribeca — care-i aparţine lui De Niro. 


> Patrick Braoudé a terminat casting-ul pentru Amour, Sexe 
et Plus. Printre interpreti: Kristin Scott-Thomas, Gérard Dar- 
mon, Valeria Bruni-Tedeschi. 


ж Clint Eastwood va fi un polițist ce asistă la asasinarea 
președintelui Americii de către propriul lui serviciu de securita- 
te. Absolute Power este regizat de Eastwood și produs de Cas- 
Че Rock si Malpaso, casa de producţie a aceluiași Eastwood. 


29 


Elizabeth Taylor, „diva cu ochii violeți 
și-a revenit după cel de-al optulea divorț 
şi s-a întors pe platourile de filmare 


e Jean Paul Belmondo, cel 
mai fermecător actor francez 
cum i se mai spune, a hotărât 
să se căsătorească. Aleasa 
inimii este Nathalie (27 de 
ani), fostă dansatoare de ca- 
baret, cu care Jean Paul este 
logodit de mai mult de doi 
ani. „Dorim o lună de miere 
cât mai romantică, noi doi, 
soarele si marea. Şi bineinte- 
les, Сосо, lățosul nostru 
Yorkshire“. 


е Michael Caine şi-a sărbă- 
torit de curând nunta de ar- 
gint alături de frumoasa lui 
soție, indiana Shakira. „Pen- 
tru mine, Michael va fi întot- 
deauna un erou“, spunea ea. 
Cum ar putea fi altfel când ai 
un sot care a fost Jack Spin- 
tecătorul, dar si Dr. Jekyll și 
Di. Hyde? invitați de onoare 
la eveniment — un fel de nași 
сит s-ar spune ре la поі: 
Sean Connery si soția lui, Mi- 
cheline. 


e Cu toate ca mariajul ei 
cu Anthony Newley n-a durat 
decât șase ani (1963—1969) 
si s-a terminat furtunos, te- 
muta (pentru limba ei ascu- 
(йа) Joan Collins a fost ală- 
turi de fostul ei sot la rein- 
toarcerea acestuia ре scenă. 
„indiferent de câte ne-am fă- 
cut unul altuia, avem ceva ce 
ne leagă: copiii noștri, Tara 
(24 de ani) și Sasha (25)“, а 
spus cu lacrimi în ochi cea 
pe care telespectatorii o cu- 
nosc din Dinastia, unde nu- 
mai sentimentală nu e. 


e După divorțul ei super- 
mediatizat de Larry „mielușe- 
іші“ (cum era poreclit fostul ei 
soț) care s-a preschimbat în 
leu când a fost vorba de „pre- 
tul“ tăcerii sale, Elizabeth 
Taylor şi-a revenit. Ea a de- 
pășit cu bine criza cardiacă 
ce o pusese la pat și a slăbit 
8 kilograme — o performanță 
după cum apreciază dieteti- 
cienii. Şi-a mai făcut o opera- 
tie estetică si cu forte proas- 
pete „diva cu ochii violeți“ s-a 
întors în ring, pardon, pe pla- 
toul de filmare. Ea o va avea 
parteneră pe Candice Bergen 
intr-un miniserial produs de 
rețeaua de televiziune CBS. 


e La una din seratele pari- 
ziene s-au întâlnit fata în fata 
două dintre fostele iubiri ale 
rockerului Johnny Hallyday: 
Nathalie Baye și Adeline. 
(Hallyday pana acum doi 


30 


тр „Ф 
D ا‎ ет 


Arielle Dombasle este partenera 
lui Alain Delon într-un film semnat 


de un at, Bernard Henri Lévy 


Jean Paul Belmondo a implinit anul acesta 63 
de ani si 40 de ani de carieră artistică. Să-i uram lui 
Bébél (cum este alintat de admiratori): „La multi апі!“ 

(си Nathy, viitoarea lui soție) 


STA үу. тор 


ani). Cele două s-au retras 
într-un colț și-au vorbit, au 
vorbit... „Despre Johnny, mai 
mult ca sigur” au bănuit unii, 
Da' de unde. Cele două ac- 
trite au același impresar -- 
Sophie Lelouch, fiica regizo- 
rului — și intenționează să 
joace impreună într-un film. 
Deci, nici vorbă de inimi sfa- 
râmate. 


e Isabelle Adjani se află 
încă la New York unde singu- 
d ігі! din viata ei sunt fiii 

Barnabe și Gabriel Kane 
ao luni) al сагиі tată este ac- 
torul britanic Daniel Day-Le- 
wis. Acesta a redevenit 
new-yorkez după un periplu 
european (însoțit de Mia Far- 
row care l-a părăsit în Cehia, 
se spune pentru însuși preșe- 
dintele Havel). Day-Lewis a 
locuit un timp în apartamen- 
tul Juliei Roberts care, indra- 
gostită de Matthew Perry, l-a 
rugat pe Daniel să-și facă ba- 
gajele. Astfel „ultimul mohi- 
сап" s-a mutat la o prietenă 
și toată lumea spera să treacă 
să-și vadă fiul despre care nu 
mai știa mare lucru de câtva 
timp. Nu s-a dus şi amicii se 
întreabă dacă nu cumva îi 
place să joace rolul tatălui га- 
tacitor. 


e Julia Ormond а jucat ho- 
chei ре gheață, Stephen 
Baldwin (însoțit de fiica lui de 
2 ani şi jumătate, Alaia), Ri- 
chard Gere și Elle MacPher- 
son au semnat autografe mai 
mult de două ore iar Luke 
Perry s-a jucat cu puștii de 
10—12 ani. Toate acestea 
s-au petrecut la sediul funda- 
еі „Kids for Kids“ în Man- 
hattan West Village (New 
York) cu ocazia unei gale de 
binefacere pentru ajutorarea 
copiilor bolnavi de Sida. 
Suma strânsă: 1 milion de 
dolari. Richard Gere spunea: 
„Niciodată nu am văzut atâţia 
oameni de suflet la un loc“ 

s 


(Urmare din pag. 29) 


generație de «mafioți», cei са- 
ге piratează pe calculator 
S-a spus de multe ori ca vio- 
lenta vine де la Hollywood, 
adică din cinema. Exista 
două feluri de violenţă: în fil- 
mele de acțiune, când sunt 
împușcați 40 de oameni în 
zece minute, lucru care nu 
mai emoționează pe nimeni, 
pentru că totul seamănă cu 
un fel de balet care nu are 
nici o legătură cu realitatea. 
Uneori, aceste filme sunt 
chiar reușite. Problema este 
că această brutalitate de tip 
bandă desenată îi face pe ti- 
nerii noștri să devină insensi- 
bili. Ei au ajuns să creadă că 
a ucide, a muri sunt noțiuni 
fără importanţă. Și atunci, 


° când le arăţi imagini reale din 


războiul din Golf de pildă, 
constati că nimic nu-i mişcă, 
pentru ei adevăratul război 
este cel de pe ecranul pano- 
ramic. Іп filmele mele am în- 
cercat să fac exact pe dos. 
De multe ori am avut pro- 
Мете cu cenzura care găsea 
că unele scene erau prea 
aproape de violența din reali- 
tate. «E prea serios» mi se 
spune. Pentru fiecare din fil- 
mele mele, fie Taxi Driver, 
Raging Bull, Casino, trebuie 
să та justific în fata comisiei 
de cenzură mai mult decât ar 
face-o, să spunem, Schwar- 
zenegger. Sfatul meu pentru 
cineaștii din Europa, care 
n-au ajuns cu filmele lor la 
gradul de violenţă existent la 
noi, este: Aparati-va filmele! 
De 15 ani nivelul intelectual 
al tinerilor noștri a scăzut din 
cauza acestei industrii ce se 
vrea — 5ігезіе — hegemonica 
și a produselor ei, prea multe 
din păcate, de. duzină“. 


x 
iN EXCLUSIVITATE 


Cinematograful X american 
a inceput sa se inspire, mai 
recent din practicile vârstei 
de aur a Hollywoodului. Ast- 
fel, o producătorii де „hard 
made іп USA“ au hotărât să 
apeleze la sistemul contracte- 
lor „în exclusivitate“ care 
leagă un star de casa de pro- 
ductie. Avantajele sunt multi- 
ple: pentru actrițe înseamnă 
siguranța că nu vor mai filma 
chiar orice, pot obține o 
popularitate rapidă și, mai 
ales, vor încasa onorarii sub- 
stantiale, plus cadouri deloc 
de lepădat (la încheierea con- 
tractelor, unele companii 
oferă noilor vedete câte o su- 
perbă mașină decapotabilă si 
chiar „sâni noi“ — cu ajutorul 
chirurgiei estetice). Pentru 
aceste case de producție in- 
teresul este „să fabrice“ cele 
mai frumoase fete care vor 
asigura vinderea unui număr 
cât mai mare de casete. Dacă 
asemenea practică este mo- 
nedă curentă în Statele Unite, 
în Germania și în Italia, іп 
Franța contractul in exciusivi- 
tate funcționează abia de 
anul acesta, începutul fiind 
făcut de Marc Dorcel, „num- 
ber one“ în producția de 
filme X de pe malurile Senei. 
El și-a asigurat colaborarea 
„exclusivă“ а unei explozive 
bretone de 22 de ani, Laure 
Sainclair care mărturisea: 
„Fac film X ca să-mi înfrâng 
timiditatea“. (Fiecare си ге- 
mediul lui n.n.) Ea а reușit 
chiar să fie considerată favo- 
rită în cursa pentru titlul de 
„Starleta anului“ la Festivalul 
filmului X de anul acesta де 
la Bruxelles. Primul film al 
Laurei: Plină de dorinţă. Su- 
gestiv! 


Cineglob - realizat de Doina STĂNESCU 


DALLAS, 
ETERNA POVESTE... 


După се au ținut cu sufletul 
la gură (sau au enervat pur și 
simplu) milioane de telespec- 
tatori, J.R., Bobby, Lucy, Pa- 
mela și ceilalți, eroii uneia 
dintre cele mai lungi saga te- 
levizate — Dallas —, intentio- 
nează să se întoarcă pe mi- 
cile ecrane într-un ultim epi- 
sod. Rolurile le-au adus inter- 
pretilor celebritate și avere, 
dar le-au și marcat viața, de 
multe ori existența lor 
transformându-se într-un re- 
make dramatic al unora din- 


și în Nixon (r. Oliver Stone) 
unde interpretează rolul unui 
miliardar texan (se pare că la 
asemenea roluri se pricepe 


„cel mai bine). 


Patrick Duffy (Bobby) 

Actorul traieste in ranch-ul 
sau din Oregon, cu sotia si 
cei doi băieți ai lor. Carole, 
cu care este casatorit de 
aproape 25 de ani, l-a con- 
vertit în 1987 la budism. 
Drama părinților lui, asasinați 
în 1986 de un tânăr pentru 
100 dolari, l-a marcat pro- 
fund. „Înainte de a fi actor, 
sunt un tip din Far West. Imi 
plac caii $i mi-ar place să joc 
intr-un western în care binele 
învinge răul iar eu o iau pe 


vinge. 

Victoria Principal (Pamela) 

А împlinit 46 de ani, соп- 
duce (şi ea) o firmă de pro- 
duse cosmetice (impreună cu 
soțul ei, chirurg estetician). 
Are numeroase apariții — 
nude — pe rețeaua Internet, 
făcând reclamă unor produse 
cosmetice de întreținere a te- 
nului şi corpului, conduce o 
casă de producție şi... joacă 
în filme. Unul dintre cele mai 
recente: Dancing іп the Dark. 
După ce a părăsit Dallas-ul 
(onorariul primit n-a fost pe 
măsura așteptărilor ei), Victo- 
ria Principal nu dorește să se 
mai întoarcă. Se pare că ni- 
meni n-a convins-o. Nici та- 


cea care l-a ajutat să iasă cu 
bine din bătălia cu o boală 
gravă. (A fost operat de can- 
cer la plămâni în 1994). Dacă 
sânătatea i-o va permite va fi 
alături de colegii lui în The 
Last Dallas, „doar așa ca 
să-mi dovedesc că n-am de- 
pus armele". 

Charlene Tilton (Lucy) 

După două casatorii si 
doua divorturi, Charlene Til- 
ton locuieste doar cu fiica ei, 
Cherish (11 ani), nascuta pe 
timpul când filma in Dallas. 
La 37 de ani, după o perioadă 
de șomaj, Charlene Tilton a 
început o altă viaţă: este ve- 
getariană, membră a Bisericii 
scientologice și s-a lansat 


Larry Hagman (J.R.), Victoria Principal (Pamela), Charlene Tilton (Lucy), Кеп Кегсһеуа! (Cliff Barnes), 
Steve Kanaly (Ray Krebs), Patrick Duffy (Bobby), Linda Gray (Sue Ellen) 


tre episoadele serialului. Al- 
cool, divorturi, crimă, boală... 
Să vedem ce au devenit 
membrii familiei Ewing, după 
13 ani şi 357 de episoade: 

Larry Hagman (J.R.) 

Bolnav de ciroză, el a sufe- 
rit o operație de transplant de 
ficat la 22 august, anul trecut 
(vezi nr. 9/95). Acum, la 64 de 
ani, după ce a fost atât de 
aproape de pragul „de din- 
colo", Hagman profită din 
plin de viață. S-a consacrat 
familiei, mai ales nepoților, și 
a devenit un participant activ 
la operele de caritate. „Cred 
că numai din banii pe care 
і-а5 scoate pe costumele 
mele de haine as putea hrăni 
o familie numeroasă de por- 
{огісапі“, spunea de curând 
actorul. Este un pasionat al 
automobilismului (are 6 ma- 
sini printre care ип Rolls și 
două motociclete Harley Da- 
vidson). După Dallas еі а ju- 
cat în serialul Stayng Afloat 


eroină și mă pierd cu ea în 
zare”. Până atunci, Duffy 
joacă în serialele de mare 
succes Step by step (văzut și 
pe micile noastre ecrane) și 
Familia noastră. Е! este iniția- 
torul proiectului de a filma un 
ultim episod din Dallas. 


Linda Gray (Sue. Ellen) 

După се іп Dallas pendula 
intre alcool și tratamente psi- 
hiatrice, la 55 de ani, ea a fă- 
cut ocolul pământului alături 
de producătorul Robert lan 
Tankel. Acum este bunică 
(fericită) si femeie de afaceri 
(redutabilă). În 1994 a înce- 
put filmările la un serial-flu- 
viu, Model Inc. si, de curând, 
a devenit producătoarea a 
trei filme. A dat numele său 
unei game de produse cos- 
metice si іп 1995 a jucat ре 
scena lui „English Theatre” 
din Viena. Ми intenționează 


să revină in Dallas, dar Pa-, 


trick Duffy crede că o va con- 


car Bobby. 

Steve Kanaly (Rey Krebbs) 

Personajul Нау Krebbs, 
frate vitreg al lui J.R. și un 
autentic cowboy i se potrivea 
lui Steve Kanaly са о mă- 
nușă. „Sunt genul de tip care 
a înlocuit calul cu elicopterul 
бі noaptea imi place să dorm 
sub cerul liber, în mijlocul ci- 
rezii”. Cu banii câștigați cu 
Dallas-ul si cu cei incasati 
din vânzarea vilei ‘din Hol- 
lywood, şi-a cumpărat un 
ranch în Texas, împlinindu-și 
astfel un vis. Trăiește alături 
de soția și de cele două fiice 
și a acceptat să reia rolul Ray 
er ri aa doar pentru un epi- 


Кеп Kercheval (Cliff Bar- 


nes 

După Dallas, actorul s-a іп- 
tors la teatru... și nu oriunde, 
ci pe Broadway. Are trei copii 
dintr-o primă căsătorie si un 
al patrulea cu cea de-a doua 
soție, Ava, (32 ani). Ea este 


într-o a doua carieră: cea de 
cântăreață. Са şi fostele еі 
partenere din serial, ea a lan- 
sat modele de costume de 
baie pentru femeile plinute si 
o cremă anticelulită. (Actrița 
a luptat ani întregi împotriva 
kilogramelor în plus, înfiin- 
tand în 1990 chiar o asociație 
— „Liga obezilor neintelesi)*. 
Ar dori un ultim episod din 
viata clanului Ewing, cu con- 
ditia „ca nimeni nu se ia 
de înfățișarea mea“. 


Dacă cei de mai sus s-au 
hotărât să пе reaminteasca 
de familia Ewing din Dallas 
(chiar dacă unii mai fac na- 
zuri), Barbara BelGeddes - 
miss Ellis — este fermă: а ju- 
rat să nu mai pună niciodată 
piciorul în Texas. 


31 


ФА. 1939. elevele prestigioasei Girls Latin 
School din Chicago au făcut o alegere destul 
de îndrăzneață pentru piesa pe care o repre- 
zentau la sfârşitul anului şcolar. First Lady/Pri- 
ma doamnă, o comedie de George S. Kaufman 

şi Katharine Dayton, era povestea unei femei lipsite 
de scrupule care nu se dă înapoi de la nimic pentru a 
determina alegerea soţului ei simpatic, dar nu prea 
inteligent, ca Preşedinte al Statelor Unite. La un mo- 
ment dat, intriganta eroină rostea o replică aproape 
profetică: „Ar trebui aleasă Prima doamnă, şi apoi 
soțul ei ar deveni preşedinte!“ 

Pentru Nancy Davis, o fetişcană durdulie de 17 
ani, care visa să devină stea de cinema, First Lady 
se va dovedi rolul vieţii ei. Nancy avea să-şi încerce 
norocul ca actriță mai bine de 15 ani — la 
Hollywood, pe Broadway şi la televiziune — fără a 
reuşi vreodată se se impună. Oare din disperare s-a 
întors la rolul pe care-l avusese in First Lady — dar 


Călătorii 
Nancy Davis — 


era băiatul bun de origine modestă — alegătorilor li 
s-a spus în repetate rânduri că el а spălat vase pen- 
tru a-şi putea plăti taxele la Eureka College! Nancy 
era Doamna, ilustrarea bogăției şi elegantei — când 
contribuabilii s-au arătat nemulţumiţi de sumele pe 
care ea le cheltuia pentru decorarea casei şi pentru 
toaletele personale, prietenii săi miliardari au cople- 
şit-o cu daruri ilegale, neimpozabile! Printre persona- 
jele negative — „băieţii răi“ — îi întâlnim pe Cas- 
tro, Kadhafi, Brejnev şi alţi „comunişti atei mincinoşi”. 
Aproape că nu trecea o lună fără noi intrigi sau ас- 
fiuni dătătoare de fiori — un bombardament specta- 
culos în Libia, un contract strict secret pentru livrarea 
de armament în fran, un război civil în El Salvador 
sau Nicaragua. Epoca Reagan a fost un imens succes 
de public în toată lumea. Până şi astăzi, milioane de 
alegători din Statele Unite reclamă un sequel. 


„Nu găseai nici urmă de spontaneitate la Nancy. 
Ea juca mereu un rol. 
Nici un dram de naturalete, oricât ai fi căutat, 
aşa că nu aveai niciodată impresia că vorbeşti 
cu о persoană în carne şi oase“. 


de data aceasta preluându-l chiar în viaţă? Indiferent 
care ar fi motivele, Nancy va juca acest rol cu un 
succes extraordinar, 24 de ore pe zi, timp de aproape 
35 ani. . 

Partenerul ei în această „superproducţie” adevărată 
a fost un alt ratat de la Hollywood, Ronald Reagan. 
Ca actor, a avut o carieră despre care se poate spune 
că a fost doar cu puţin mai interesantă decât cea a 
lui Nancy. Cu zece ani mai în vârstă decât soţia sa, 
Reagan a interpretat roluri de cowboy în westernuri 
ieftine care au dispărut de pe ecrane în anii '50, 
când televiziunea americană oferea publicului acelaşi 
tip de subproduse artistice, dar având avantajul că 
spectatorii nu mai erau nevoiţi să iasă din case pen- 
tru a le vedea. Dar ca preşedinte al Statelor Unite în- 
tre 1980 şi 1988, Ronald Wilson Reagan а reuşit 
să-şi câştige un loc în istorie. 

Ce calităţi ascunse le-au permis acestor doi actori 
lipsiţi de talent să se bucure de un asemenea succes 
spre sfârşitul carierei? Ronald şi Nancy nu au făcut 
nimic altceva în afară de a le oferi alegătorilor o 
imagine linistitoare (şi complet artificială a unei 
„Americi ideale”. N-avea nici un fel de importanţă că 
un asemenea loc nici nu existase vreodată — excep- 
tând poate unele filme hollywoodiene. Chiar din 
această cauză Ronald si Nancy erau perfect potriviti 
pentru а о întruchipa. 

Cele două mandate prezidenţiale ale lui Ronald 
Reagan, cea mai importantă realizare a cuplului, încu- 
nunarea carierei lor, constituie unica superproductie 
hollywoodiană care a fost urmărită de spectatorii din 
întreaga lume timp de opt ani. Exemplu de propa- 
ganda pentru valorile americane, „Epoca Reagan” este 
mult mai convingătoare decât Forrest Gump. Ronald 


32 


Warren Steibel, producător TV 


Nascut în 1911 în orășelul Tampico, Ili- 


.nois, Ronald Reagan a crescut în umbra mamei 


sale, o femeie extrem de religioasă. Ajuns poli- 
tician, a știut exact cum să-i atragă pe alegăto- 
rii din statele din Sud, fanatici ai religioși. A 
promis că va declara avortul ilegal (nu a fă- 
cut-o) și са va reintroduce rugăciunea obliga- 
torie în şcoli (nu a făcut-o). Ronald a trecut 
uşor de la fiul dominat de mama sa, la bărbatul 
dominat de soție (de altfel o numea pe Nancy 
„Mommy“ — „mămico“). Dar Nancy se temea 
de orice influenţă, cât de slabă, pe care Nelle 
Reagan o putea avea asupra fiului ei, și nu pu- 
tea suporta ideea că nu domină ea totul. În anii 
"60, cuplul a hotărât să o mute pe Nelle într-un 
azil pentru bătrâni. Nancy le-a spus consilieri- 
lor: „Nu am nevoie de prea multe detalii. Găsi- 
ţi-l pe cel mai ieftin. Ea nu e decât mama lui 
Ronnie“. 


- бі Nancy a avut о mamă dominatoare. Edith 
Luckett era o actriță de teatru oarecare, care 
poseda talentul de a-și face prieteni puternici 
(pe care știa să îi folosească). Fiica ei, născută 
Anne Frances Robbins, la New York, în 1921, a 
moștenit-o în această privință. Nașa ei a fost 
rietena cea mai celebră a lui Edith — actrița 
esbiană Alla Nazimova (care a apărut în filme 
bizare în ambiante Art Nouveau, după Doamna 
cu camelii si Salomé). În 1928, Edith şi-a pără- 
sit soțul care sărăcise pentru bogatul și renu- 
mitul doctor Loyal Davis, care a adoptat-o si 
pe fiica ei. Nancy s-a bucurat de o copilărie în- 
destulată în America săracă din anii '30. 
Între timp, viitorul ei sot a avut o scurtă ca- 
rieră ca „Dutch“ Reagan — crainic sportiv la 
WHO Radio din Des Moines, lowa. În 1937 a 


plecat în California și a semnat un contract cu 
Warner Bros. Studioul nu avea intenția să facă 
o vedetă din Ronald Reagan. În vremea aceea, 
înainte de apariția televiziunii, 80% dintre filme 
erau destinate de la bun început unei vieți 
scurte, produse pe care le consumi și le uiţi 


imediat, spanacuri cu buget redus. Toate 
aceste „filme de serie В“ aveau nevoie doar de 
fete și băieți care să arate bine si care pot 
spune replici idioate fără să se jeneze. (Seriale TV 
precum Baywatch/Echipa de intervenţie menţin 
în viață această tradiție). Ronald Reagan era 
unul din băieții seriei В. În timpul filmărilor la 
Brother Rat (1938), el a început o aventură cu 
una dintre partenere — Jane Wyman. 
Reagan și Wyman au mai apărut împreună în 
alte trei filme de serie B, toate realizate în 1940 
— Brother Rat and a Baby, An І from Te- 
xas, Tugboat Annie Sails Again. S-au căsătorit 
în același an. În 1941 au avut о fetiță, Maureen. 
Spre deosebire de ambitioasa sa soție, Ronald 
Reagan era mulțumit să fie doar „un Errol 
Flynn al seriei В“. А și apărut într-un film ala- 
turi de Errol Flynn — Santa Fe Trail (1940) în 
rolul generalului George Armstrong Custer, 
singurul eral american a carui armata a 
pierdut o bătălie cu indienii, fiind masacrata de 
către aceștia. În 1942, a apărut în Kings Row, 
unicul film din „cariera sa care prezintă un oa- 
recare interes. În rolul unui veteran din primul 
război mondial, Reagan se trezeşte după o 
operație în care i-au fost amputate ambele pi- 


sentimentale 
Ronald Reagan 


cioare si intreaba: ,Unde este restul trupului 
теи?“ Personajele interpretate de Reagan n-au 
strălucit niciodată prin inteligență. 

Reagan a devenit curând o figură importantă 
in cadrul Screen Actors Guild (SAG) — sindi- 
zatul actorilor de film americani. Între 1943 si 
1947 a fost informator al FBI, denuntandu-si 
colegii despre care se credea că ar avea opinii 
comuniste sau „anti-americane“. Numele sau 
de cod era T-10. Reagan a devenit președintele 
SAG în 1947, în perioada în care Senatorul Joe 
McCarthy începuse „vânătoarea de vrăjitoare“ 
de tristă celebritate, pentru a-i alunga pe co- 
muniști din industria cinematografică. Deși pe 
atunci era democrat liberal, Reagan a fost un 
fanatic susținător al lui McCarthy. Și-a dat 
toată silința pentru a pune capăt carierelor ci- 
nematografice ale multor persoane mult mai 
talentate decât el. 

Cum viața soțului ei era ocupată de politică, 
Jane Wyman (și ea informatoare FBI, sub nu- 
mele Т-9) a anunțat că s-a săturat. In 1948 isi 
văzuse împlinit visul de a fi recunoscută са о 
actriță serioasă. A câștigat un Oscar pentru ro- 
lul unei surdo-mute în Johnny Belinda, realizat 
de Jean Negulesco, regizor de origine română. 
n același an, ea a divorțat. O actriță celebră іп 
anii '50, Wayman nu s-a abținut de la comenta- 
mi ironice la adresa fostului ei sot: „Era la fel 
de bun іп pat са și pe ecran!“ 

in 1949, Ronald an era un om cu orgo- 
wl rănit. Aşa că a fost mai mult decât bucuros 


să răspundă unui strigăt de ajutor al unei dră- 
gute fete din lumea bună din Chicago, care de- 
venise actriță în roluri secundare la MGM. 
Nancy Davis era îngrijorată pentru că-și văzuse 
numele pe o listă de persoane suspectate că ar 
avea simpatii comuniste! 

Acest lucru o supăra foarte tare pe Nancy, 
care imbratisase vederile politice ale Dr. Loyal 
Davis — un republican din aripa de extrema 
dreaptă, care îi ura pe toți negrii, catolicii si 
evreii. Dr. Davis îl îngrijise pe copilul surd al 
uneia dintre cele mai mari vedete de la MGM 
— Spencer Tracy. Recunoscător, Tracy a aran- 
jat o probă pentru Nancy și l-a convins ре Ge- 
orge Cukor — regizorul nr. 1 al studioului — să 
o filmeze. Producătorul Gottfried Reinhardt a 
spus: „Nancy nu avea altceva де făcut decât să 
apară la ora stabilită și să se străduiască să nu 
vomite pe aparatul de filmat“. 

Abia ajunsă la MGM, Nancy a și început o 
aventură cu producătorul Benny Thau. (E ade- 
vărat, acesta era evreu, dar nici un sacrificiu nu 
era prea mare pentru cariera еі!) Іп curând а 


starlete blonde numite Christine Larson! A fost 
distrus când ea l-a refuzat. Peste câteva săptă- 
mani, Nancy Davis a anunțat că e însărcinată. 
Ronald și Nancy s-au căsătorit pe 4 mai 1952. 
Fiica lor Patti s-a născut peste cinci luni. În 
același an, те insuratei au fost conce- 
(Шай de studiouri 5 

Ronald Reagan, саге depășise 40 ani,s-ar fi 
mulțumit cu o viata liniştită, retrasă. (In 1952 
demisionase și din funcţia de președinte а! 
Screen Actors Guild). Dar е! se căsătorise cu 
се! mai abil impresar pe care l-a avut vreodată 
un actor саге șomează. Soția lui l-a obligat sa 
accepte o slujbă ca purtător de cuvânt al unuia 
dintre concernurile cele mai puternice din 
America, General Electric. In cei opt ani in 
care Reagan a lucrat pentru GE, compania i-a 
oferit о „casă complet electrificată“, pe care el 
și Nancy trebuiau să о prezinte în scopuri pu- 
blicitare în presă si la televiziune. ) 

Geloasă, Nancy era obsedată de cele patru 
Іште în care soțul ei apăruse alături de Jane 
Wyman, asa că a insistat ca ea să joace alături 


„Cine se poate îndoi de înţelepciunea şi integritatea 
„unui om căruia i s-a spus unde să stea 
şi ce trebuie să spună timp de 20 de ani?“ 


Gore Vidal despre Ronald Reagan 


căpătat roluri in filme de serie В. Memorabil ră- 
mâne The Next Voice Your Hear (1950), o 
„înălțătoare“ dramă spirituală în care Dumne- 
zeu vorbește la radio unei familii medii ameri- 
cane. 

Nancy nu putea lăsa cariera ei să fie primej- 
duită de zvonurile potrivit cărora ar fi comu- 
nistă. Ca președinte al SAG, Ronald Reagan 
avea posibilitatea să o ajute. N-avea nici o im- 
portanță că propria lui carieră ajunsese la nive- 
lul unor filme precum for Bonzo 
(1951), în care interpreta rolul unui om de sti- 
inta care locuia cu un cimpanzeu extrem de іп- 
teligent. Criticii au scris că cimpanzeul era ac- 
torul cel mai bun. Reagan a liniștit-o pe Nancy, 
spunându-i că suspectată de simpatii comu- 
niste era o altă Nancy Davis — soția unui pro- 
ducător cu vederi de stânga. 

Odată temerile lui Nancy dispărute, ea a în- 
ceput să petreacă tot mai mult timp alături de 
Reagan. Ca o starletă ambițioasă, Nancy Davis 
își petrecea mult timp cu diferiți bărbați. (in 
anii '80, actorul Peter Lawford își amintea că 
Prima doamnă a Americii era renumită cândva 
ca cea mai iscusită practicantă a sexului oral 
de la Hollywood). Ronald Reagan nu era prea 
apreciat ca actor, dar el avea altceva după care 
Nancy tânjea — putere. 

Spre disperarea ei, Ronald Reagan nu părea 
dornic să se recăsătorească. Odată ce nu se 
mai afla în umbra lui Jane Wyman, el își savura 
noul rol de Don Juan hollywoodian. Se spunea 
că avea aventuri cu șase femei în același timp 
— printre acestea se aflau vedete ca Doris Day 
și Rhonda Fleming. Dându-și seama că nu 
poate rivaliza cu acestea, Nancy a hotărât că 
cea mai bună armă ar fi perseverenta. A tolerat 
toate aventurile lui Reagan, ştiind că, obișnuit 
să se întoarcă de fiecare dată la ea, el va ră- 
mâne într-o bună zi. 

In 1951 Ronald Reagan a formulat o cerere 
în căsătorie — dar aceasta era adresată unei 


de Ronald într-un film de război intitulat Меі- 
Icats of the Navy (1957). Deși a fost un dezas- 
tru absolut, acest film a avut și un efect bene- 
fic: a pus capăt carierei actoricești a lui Nancy. 
Ronald a mai rezistat câțiva ani. Ultimul său го! 
a fost cel al unui gangster în The Killers (Don 
Siegel, 1964). 

Tot Nancy l-a îndrumat pe soțul ei — cândva 
liberal — spre politica de dreapta a republica- 
nilor. Sustinut de o coaliție puternică а oame- 
nilor de afaceri, Ronald Reagan a fost ales gu- 
vernator al Californiei în 1966, post pe care l-a 
deţinut până în 1974. În acești opt ani a devenit 
binecunoscut pentru poziția sa ostilă în ceea 
ce-i privește pe studenții care demonstrau îm- 
potriva războiului din Vietnam. Când o mulțime 
de tineri cu părul lung scanda „Faceţi dra- 
goste, пи război!“, Reagan a replicat: „Ăștia nu 
par în stare să facă nici una, nici alta!“ intrebat 
care e poziția sa în problema luptei pentru 
drepturile civile ale populaţiei de culoare, Rea- 
gan a răspuns: „Sunt doar niște sălbatici care 
se mănâncă între ei la prânz!“ Totuși, familia 
Reagan era susținută de cei bogaţi și puternici. 
Dar, vai, Nancy și-a pierdut cel putin о supor- 
teră prosperă când a întrebat cu voce tare: 
»Spuneti-mi, asta cât е de bogată?“ 

In 1980, cei doi au câștigat voturile a mi- 
lioane de alegători din toată America. America- 
nii se săturaseră de schimbările si de nesigu- 
ranta celor două decenii precedente. Ei doreau 
— şi au obținut ce au dorit — un preşedinte a 
cărui ideologie să fie simplă. Ca în filme. Hol- 
lywoodul a fost uluit când cei doi actorași de 
serie В, ridiculizati și dispreţuiți, au devenit cel 
mai puternic cuplu de pe Pământ. Dar au exis- 
tat și persoane care au fost mai degrabă amu- 
zate decât oripilate. Urmărind rezultatele alege- 
rilor la televizor, un actor veteran a sărit din fo- 
toliu strigând: „Ura! M-am culcat cu Prima 
doamnă a Americii!“ 

David MELVILLE 


PREMIERELE AMERICANE ALE LUNII 


AN AMERICAN ORIGINAL 


LUCKY STRIKE 


MADE IN U.S.A. 


ATRACȚIE regia: Andrew Sipes 
EXPLOZIVĂ cu: William Baldwin, Cindy Crawford, Steven Berkoff 
rulează începând din 3 mai 


Filmul se încadrează în seria thriller-urilor cu o acțiune extrem de violentă, dar modelat de un umor aproape involuntar. Tema filmu- 
lui preia unele idei din seria agentului 007, în care nu există nici о deosebire între ruși зі cubanezi, iar rușii apar іп aceeași ipostază 
ca și nemţii din filmele sovietice. 

__ Un polițist cunoaște cu ocazia unei anchete de rutină o frumoasă și isteață avocată de drept civil. Kate McQueen devine însă 
incisivă atunci când e vorba de corupție, de aceea viata îi е pusă іп primate: Detectivul Kirkpatrick îi oferă protecție, alegând tot 
timpul locuri aglomerate în care să o ascundă, pentru a nu atrage atenția. Zadarnic însă: echipa de urmăritori, condusă de Kazah, е ~ 
foarte bine organizată. Rușii vor chiar să negocieze cu раток. încercând să-i ofere jumătate de milion de dolari pentru fata саге 
= eer ajuta ca garant la deschiderea unor conturi grase. Înfruntarea plină de suspans aduce mai mult umor decât emoție in centrul 

unii. 

3 Filmul îşi are morala lui, decorată си momente pline de spectaculozitate şi cu о frumusețe feminină ре care admirând-o uiţi са 
îi lipsește talentul de actriță. Două buline Lucky Strike pentru un film de acţiune împinsă mult în afara realității. 


JUDECĂTORUL regia: Danny Cannon 
cu: Sylvester Stallone, Armand Assante, Піапс Lane 
rulează începând din 10 mai 


Suntem in al treilea mileniu. Lumea se transformă într-un pustiu secetos. Oamenii se adăpostesc într-o cetate dirijată de o forță de 
elită care aplică legea. Orașul artificial este neîncăpător iar lupta pentru existență este extrem де dură. Oamenii mor ucişi de bande 
în plină stradă, hartuiti continuu de poliţie. 

ntr-un asemenea loc patrulează pe o motocicletă de mare putere ofițerul de poliție Dredd, cel care somează cu glasul dur, 
arestează sau comandă din spatele unei măști protectoare sub care își ascunde permanent fata. Singurul lucru care contează pentru 
el este „ lar scopul ei este educarea unor indivizi liberi. 8 

о acţiune mai dură, Joseph Dredd este arestat pentru uciderea а doi membri ai Consiliului Suprem. Este pedepsit cu în- 

chisoarea pe viaţă și trimis în terenurile pustii din afara cetăţii de fier. De acum, orașul dominat de frică va rămâne supus capriciilor 
unui diavol, criminalul perfect Vico, care isi ucide fără scrupule Toni; aliați. 2 fi 

Dredd reintră în cetate prin incinerator, chiar cu riscul de a fi р jit, pentru a defecta unealta crimei: După о urmărire sânge- 
roasă, Dredd își recapătă -umanitatea, fiind ales judecător al orașului. 

Parcă am mai văzut și în alte filme aceeași poveste, cu un viitor aberant în care lupta pentru putere este cauza autonimicirii ra- 
sei umane. Trei buline Lucky Strike pentru reușita ecranizării. 


LEGĂTURI regia: Sir Peter Hall 
RISCANTE cu: Rebecca De Mornay, Antonio Banderas, Dennis Miller 
rulează începând din 17 mai 


Cazul unui ucigaș periculos poposeste ре masa psihiatrei-criminaliste Sarah Taylor. În timpul anchetei, ea se implică într-o poveste 
de dragoste cu un tânăr pe cât de misterios pe atât de atractiv, Toni Ramirez. O serie de întâmplări ciudate, printre care trimiterea 
cadavrului pisicii lui Sarah într-un colet, permanenta senzaţie că cineva este pe urmele ei, toate creează în sufletul ei și în cel al 
spectatorului cinefil o stare de tensiune. Când apare şi prima victimă (vecinul lui Sarah), jocul periculos cu moartea devine sufocant. 

Primul bănuit este desigur Toni. Evenimentele vor evolua însă din ce în ce mai tensionant, pentru ca într-un final extrem, o 
spectaculoasă răsturnare de situație să dezvăluie adevărata identitate a misteriosului scenarist al jocului cu moartea. Pentru un film 
care vă pune nervii la încercare, puteți savura trei buline Lucky Strike. 


I LOVE regia: Charles Shyer 
TROUBLE си: Julia Roberts, Nick Nolte, баш Rubinek, James Rebhorn 
rulează începând din 24 mai 


Deraierea unui tren în care pier câțiva comes se transformă dintr-o tragedie într-un caz de intrigi comune şi subterfugii despre va- 
lize dispărute, microfilme și ceva numit LDF, un hormon genetic care face ca vacile să producă mai repede și mai mult lapte. 

Brackett și Peterson, doi ziarişti rivali, consimt să formeze o echipă pentru a face cercetări, dar continuă, conform tradiţiei, să 
ofere speculații și rezultate separate. 

Deși se laudă permanent cu lipsa lor de atracție sexuală, cei doi se vor căsători pentru a se apăra de un tip periculos. Sunt 
лен repari di, 2 a cre aden pentru a-și salva unul altuia viața, în circumstanțe periculoase care amintesc de melodramele ro- 
mantice din ut. 

Cei doi eroi vor trece prin situaţii tensionante din care vor ieși după lupte crâncene, având de partea lor doar propriul sarm. 
Dialogul, din păcate, e lipsit de spontaneitate și vigoare, pentru care două buline Lucky Strike sunt suficiente. 


Informații furnizate de Romaniafiim RA. Pagină sponsorizată de LUCKY STRIKE 


CINE INTEGRAMA de Constantin Grigore 


Un nou caz: 
Banderas 


(Urmare. din pag. 2) 


Principalul е să nu și-l cultive cu obsti- 
nație și atunci când va intra — cine știe 
— în critica de film. Sau în parlament. 
Aceluiași „exclusivism ingenuu“, са să-i 
spun aşa, îi atribui și părerea că unii 
critici „l-au arătat pe „starul lunii“ im- 
brăcat în papucei și în halatel galben, 
ca pe un bebeluș“, iar fotografia de pe 
coperta revistei „il arată de parcă și-ar 
da duhul“. Corespondenta za dori fo- 
tografiat „în costum spaniol, într-o po- 
zitle acceptabilă, nu ca, pe un american 
drogat, саге să il reprezinte (sic!) aşa 
cum а fost prezentată actrița Sandra 
Bullock“. De aici până la reproșul că 
am dat un poster cu Brad Pitt, „prezen- 
tat mai frumos, arătând ca un actor mai 
valoros și mai bine realizat decât Ban- 
deras“ nu e decât un pas. Cum s-o fi 
văzând din poze care din ei este „mai 
valoros și mai realizat“, numai Dumne- 
zeu știe. Dumnezeu și, desigur, deza- 
măgita noastră corespondentă. Îi pro- 
mitem că vom căuta și vom publica și 
alte poze ale lui Antonio Banderas, din 
care să se vadă și că e „de origine spa- 
niolă“, și că e „chitarist“, si că e „valo- 
ros și realizat“. Nu știm dacă va arăta 
precum Kevin Costner, a cărui fotogra- 
fie ne este dată ca model, dar o asigu- 
ram că va arăta bine, fie în costum spa- 
niol. fie nu. 


ROZALIA SZASZ din Aiud, jud. Alba, 
ne mulțumește și ea pentru publicarea 
propriei adrese la „Dialog cu cititorii“, 
ceea ce i-a prilejuit primirea a cinci 
scrisori de la fanii filmului PE ARIPILE 
VÂNTULUI. „Cu trecerea timpului, sunt 


tot mai | de revista dv. (Sin- 
сеп). Abia aştept sfârşitul lunii ca să 
apară reviste“, scrie Rozalia. Apoi se 
referă la ultimele filme văzute: DON 
JUAN DE MARCO și DESPERADO, 
Despre primul (după ce îl povestește): 
„Spectatorii nu prea infeleg ce a vrut 


regizorul cu acest film. A vrut să tre- 


zească nostalgia, melancolia іп noi 
pentru timpul trecut? Sau să sugereze 


Echipa 


că dragostea este neinvinsă? Nu se 
știe. Oricum, noi, spectatorii, am vizio- 
nat un film «romantic», cu peisaje exo- 
tice, din care nu lipsește nici cavaleris- 
mul spaniol“. Despre DESPERADO: 
„Ce pot să spun? Impuscaturi, focuri, 
arme, arme și arme, ароі sânge și 
scene de amor. (...) Oricum, Banderas 
aici juca mult mai bine decât în alte ro- 
luri". 


redacțională 


Director — Redactor ҙе! 
Adina Darian 


Redactor şef adjunct: Dana Duma. Secretar general de redacție: 
loana Statie. Publicist comentator: lrina Coroiu, Rolland Man. 
бей de rubrică: Doina Stănescu. Fotoreporter: Victor Stroe. 
Manager Difuzare: Adrian Constantinescu. 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1 
București, 21 iulie 1992, inmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului cu 


nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 — 1200 


Redacţia: Plata Presei Libere nr. 1 Bucuresti, tel. 222.33.32 


Regia autonomă a imprimeriilor „Imprimeria Coresi“, Bucureşti 


entele din аач зе рой 


93, ed "1076. 3 
1993, editat de RODIPET жұға 4070: 3 luni — 3 900; 6 
străinătate se pot abona prin RODIPET S.A. 


12 luni — 15 600. Cititorii 


Oticiile portale, Catalog Presă 
luni — 7 800; 


Р.О. Вох 33—57, telex 11995, 11034; Fax 222 64 07; Telefon: 222 41 26; 
Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, București 


Alte filme 
cu președinți... 


(Urmare din pag. 11) 


ce а resuscitat polemici și pa- 
timi. În rolul preşedintelui asasi- 
nat joacă Steve Reed și nu Kevin 
Costner, cum adesea s-a scris în 
mod eronat. 

^ Dave (1992) de ivan Reit- 
man 

Comedie despre un complot 
politic prin care e înlocuit un 

esedinte cu sosia lui care își іа 
insă rolul în serios și-i demască 
pe politicienii corupți. In dublu 
rol: Kevin Kline. 

si ип documentar: 

@ War Room (1992). Chiar 
staff-ul lui Clinton a realizat ci- 
ne-cronica campaniei electorale 
а Partidului Democrat la alege- 
rile prezidenţiale e е adus ре 
Clinton la a А 

e Jefferson la Pade (1994) de 
James Ivory 

Filmat parțial la Versailles, fil- 
mul se oprește asupra unui epi- 
sod din viața președintelui Tho- 
mas Jefferson, acela al prezenței 
sale în Franța (în 1784) ca amba- 
sador al SUA. Nick Nolte îl inter- 
pretează pe omul politic ameri- 
can marcat de ideile Revoluţiei 
franceze. 

e Nixon (1995) de Oliver 
Stone 

Regizorul Oliver Stone declan- 
şează din nou reacţii pasionale 
cu această peliculă despre anti- 
patizatul Richard Nixon, inter- 
pretarea lui Anthony Hopkins fi- 
ind recompensată cu o nominali- 
zare la Oscar. 


BANCOREX 


ROMANIAN BANK FOR FOREIGN TRADE 


O bancă dinamică 
pentru | 
parteneri dinamici! 


BANCOREX, înființată în 1968, este în 
prezent o bancă comercială cu caracter uni- 
versal, cu experiență în efectuarea ope- 
га[Шог de comerţ exterior 


v BANCOREX este cea mai bine capitalizată 

bancă românească, cu participări de capital la 
ر‎ g bănci mixte din: Paris, Londra, Milano, 
ci N Frankfurt/Main, Cairo 


3 Ж ie Я 
+E اا‎ % >? аў 
5%, 
я 2 


Ў 
4 4 V BANCOREX dispune de о reţea externă de 


7” bănci corespondente іп 150 de ţări 


y BANCOREX a dezvoltat într-o scurtă pe- 
rioadă de timp, o rețea internă de sucursale, 
situate în peste 20 de oraşe din țară precum 

. şi 4 sucursale în Bucuresti 


BANCOREX este o prezenţă activă în cadrul 
comunităţii financiar-bancare internaţionale: 
membru direct al Camerei de Comerţ Inter- 
naţională de la Paris, membru SWIFT din sep- 
tembrie 1992, membru al VISA INTERNA- 
TIONAL 


BANCOREX 


BANCA ROMANĂ DE COMERT EXTERIOR SA 


Sediul central: 

Calea Victoriei 22-24 ж 

70012 BUCURESTI - ROMANIA 

Tel.: (+40) 1-614 91 90; (+40) 1-614 73 78 
Fax: (+40) 1-614 15 98 

Telex: 11235