Revista Cinema/1990 — 1998/6-Noul_Cinema_anul_VI-nr-12-1995

Nr. 12/1995 


ASF 


REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


ji 


L= 


EE 


iaa 
© 
<— 
a peri 
~x 
e mre 
2) 
= 
Q 


nul 1995 a cuprins, în 
aceste- pagini de dialog cu 
cititorii, mai puține impre- 


sii analitice și mai multe 

consideraţii sintetice, 

acestea din urmă fiind 
cumva antitetice, autoironice, bipolari- 
zate, puse în controversă, puse față în 
față, sau cum vreţi să-i spuneți, astfel 
că, dacă bunăoară cineva afirmă că-i 
plac filmele americane care-s cele mai 
bune din lume, apare imediat altci- 
neva, care se străduiește să demon- 
streze că filmele americane sunt 
proaste, în schimb să vezi, să tot vezi 
şi să nu te saturi văzând filme euro- 
pene (sau... indiene). Dacă vreun citi- 
tor face elogiul filmelor de artă și ma- 
nifestă oareșicare dispreț pentru fil- 
mele comerciale, se găseşte deîndată 
un alt cititor care să ia apărarea filme- 
lor comerciale. Că, în fond, și ele au 
un mesaj, şi, la urma urmei, ce mai în- 
colo-încoace, ne plac! Și așa mai de- 
parte. 

Românul a fost, pe rând, poet, fot- 
balist, scenarist. Acum e polemist. Ni- 
mic din ceea ce se întâmplă pe ecra- 
nele mari sau mici, în paginile reviste- 
lor ori în viața politică, socială, cultu- 
rală nu-i scapă. Toate îi excită simţul 
critic, predispoziția polemică, spiritul 
ironic. E rău? E bine? După opinia 
mea, e bine, fiindcă numai morții nu 
reacționează și numai blazarea și to- 
ropeala acceptă, împăcate, orice. 
Reacţia, fie și exagerată, la opiniile 
exprimate de alții, graba de a pune 
mâna pe condei (și nu pe pistol!) și a 
„Clarfica“ lucrurile, dorința de a-și 
apăra, fie și cu pieptul gol, preferin- 
tele sunt semne ale stării de veghe, 
ale unei gândiri active. 


Din sumar 
DECEMBRIE 1995 


DOSARE: Cenzura — Foartecele nepoetic (nr. 2 și 
nr, 4); Vampi 


Cuiva i s-a părut că filmele ameri- 
cane au suferit un tratament prea dur 
în reviste, din partea criticilor sau a ci- 
titorilor. lute, sare în apărarea lor: 
„Sincer, nu vedeţi că-s oricum cei mai 
buni?!“, observând „o tendinţă bolnă- 
vicioasă“ de a desființa — nici mai 
mult, nici mai puțin — producţia cine- 
matografică americană. Şi, ca nu 
cumva să pară părtinitor, cititorul își ia 
măsuri de precauţie: „Nu că ar fi ei 
perfecţi și fără păcate, dar nici ama- 
tori nu sunt“. Pe de altă parte, cititorii 
care simpatizează filmul american, nu 
se sfiesc să respingă. ceea ce nu le 
place. Despre Instinct ar ni se 
spune că „se pretinde a îi psihologic“, 
are un final „hilar“ și „lasă destule 
probleme neelucidate“. Cât privește 
Dr. Quinn, el „nu frizează ridicolul, ci 
prostia“; Lupul cu Jack "Nicholson 
este „un film mediocru, plictisitor“, iar 
protagonistul „mai comun ca nicio- 
dată“, iar Frankenstein este o „peli- 
culă morbidă și cenușie“. Culoarea 
nopții cu Bruce Willis e un „film slab“, 
iar Streetfighter e o „tâmpenie“. Alţii 
sunt de părere că, în general, filmele 
americane sunt comerciale şi nimic 
mai mult, adevăratul „film de artă“ fi- 
ind monopolul cinematografiei euro- 
pene. 

Polemica se poartă și între partizanii 
marilor actori “ai trecutului“: Clark 
Gable, Olivia de Havilland, Vivien 
Leigh, Jean Marais, Bette Davis, Jean 


Gabin, Henry Fonda, Humphrey Bo- 


gart, Gary Cooper etc. şi partizanii 
„generaţiei tinere“: Robert De Niro, Al 
Pacino, Brad Pitt, Tom Cruise, Kevin 
Costner, Meryl Streep, Sharon Stone, 


Românul polemist 
în 1995 


Tom Hanks etc. Ca și cum n-ar fi des- 
tul loc în istoria cinematografului pen- 
tru toată lumea asta a vedetelor de ieri 
şi de azi... 

Filmele românești sunt proaste, plic- 
ticoase, neinteresante, ne scriu unii 
cititori. Ba nu, ne asigură alţii, avem 
mari talente regizorale (Pintilie, Piţa, 
Daneliuc, Veroiu, Gabrea, Caranfil, Ni- 
colaescu) și mari talente actoricești 
(nu mai înșir nume, că sunt prea 
multe). Ce ne lipsește? Ne lipsesc ba- 
nii consideră anumiţi cititori. Ba, zice 
altcineva, lipsește cinematografiei un 
scenariu scris de mine! 

„Perechile dialectice“ ale polemici- 
lor noastre sunt și: publicul educat, 
avizat, inteligent — publicul lipsit de 
educație, neinstruit și primitiv; dragos- 
tea platonică, spirituală, discretă, prin 
care partenerul îi zărea partenerei « 
doar vârful pantoțului, din filmul de tip 
romantic — dragostea carnală, vul- 
gară. dezbrăcată, lipsită de mister din 
ilmul de consum; exigența excesivă, 
malițioasă, nimicitoare a unor critici 
de cinema — toleranța, deschiderea și 
îngăduința unor spectatori de cinema; 
clasic — modern; analiză — acțiune 
etc. 

Toate acestea fac viața specială a 
paginilor de dialog cu și dintre cititori, 
pagini pe care, chiar dacă nu le-aș co- 
ordona eu, le-aș citi cu pasiune, pen- 
tru că în ele se simte respirația auten- 
tică a sălilor de cinematograf, evoluția 
și revoluţia ponorarhor de spectatori, 
sufletul cinefil. 


Dumitru SOLOMON 


Sumarul sumarelor 7 5 


— Strigoii în timp și spațiu, Sta- 
— Amorul şi ex- 


goste, Spectatorii, clienţi potenţiali, Anti-clasamente 
(nr. 3); Tim Burton, John Carpenter, James Came- 
ron, Milos Forman — patru cineaști — stiluri diferite, 


SAINT VINCENT: Coerenţă în exprimare, 


creativitate provocatoare 


RETROSPECTIVA '95 
PORTRETUL LUNII: Carmen Galin 


PE ECRANE: Stare de fapt; Nouă luni; Léon; 


Sechestraţi în tren; Liceenele din Beverly 
sea poa 13; Tăntălăul şi gogomanul; Free 
Willy 


SPOT: Washington contra Hollywood; 


Shakespeare mereu la modă; Pace sau ar- 
mistițiu, Între Greenpeace și Africa; Cadouri 
de Crăciun; 


VALLADOLID: Orașul-cinematecă 


CĂLĂTORII SENTIMENTALE: Grace Kelly și... 


CENTENAR: Filme de căpătâi dintr-un secol 
de cinema: criticii 


EUROPA CINEMA: Săptămâna filmului nor- 


dic — Finlanda; Norvegia; Suedia; 
Danemarca 


CINEGLOB; FILM FAX; FAN CLUB; 
CARTEA DE FILM 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ: Mircea Ale- 


xandrescu, Călin Căliman, Irina Coroiu, 
Adina Darian, Dana Duma, Rolland Man, Da- 
vid Melville, laromira Popovici, Eva Sîrbu, Du- 
mitru Solomon, Doina Stănescu. 


rurile nopţii (nr. 3); Mereu romantici 
centricităţile sale, Vervă șampanizată și infuzie de 
optimism, Romantice, dar și sarcastice (nr. 5); In- 
stanța judecătorească in instanța cinematografică — 
Avocaţi şi avocate (nr. 6); Dezastre dintr-un secol de 
cinema — Otravă pentru box-office, Pecetea prostu- 
lui gust, Dick şi Liz, Scenariștii: eșecuri pe cont pro- 
priu (nr. 7); Zoo starul (nr. 8); Hollywood — Sex săl- 
batic (nr. 8); Dezastre dintr-un secol de cinema Il — 
Rateuri în costume de epocă, O catastrofă premedi- 
tată, Și muzica s-a oprit, Succese literare, eșecuri ci- 
nematografice, Striptease falit (nr. 9); Hollywood — 
Ultimul sindrom: sexy mistic-club (nr. 9); Hollywood: 
Amorul cu năbădăi (nr. 10); Caruselui 
Hollywoodului: Cine şi cât câștigă, Preţul greu al ce- 
lebrităţii (nr. 11). 

CINEMA 100: Odată cu Lumiere, trenul intră în 
gară (nr. 1); Filmele de căpătâi dintr-un secol de ci- 


nema — preferințele actorilor (nr. 5 şi nr. 8); izori 
de căpătâi dintr-un secol de cinema — preferințele 
regizorilor (nr. 6); Premiul Centenarului — Ilarion 


Ciobanu (nr. 7); Filmele de căpătâi dintr-un secol de 
cinema — preferințele operatorilor (nr. 10); Filmele 
trecutului, vedete ale acestui an (nr. 10); Filmele de 
căpătâi dintr-un secol de cinema — preferinţele criti- 
cilor (nr. 12). A 

FESTIVALURI: St. Vincent. — O zodie fastă; 
Salzburg — Redactorii șefi ai revistelor auropene de 
cinema în dialog; Salonic — Imperiul simţurilor și 
imperiu! banilor; Mannheim — india, cap de afiş 
(nr. 1); Berlin — Originalitatea se află în suferință 
(nr. 3); Berlin II — În tranziție spre pragul secolului 
li (nr. 4); Cannes — Ascendentul realității (nr. 6); 
Cannes |i — Vis și imaginar, formă a memoriei co- 
lective (nr. 7); Oberhausen — Un secol de scurt me- 
traj (nr. 7); career au — leri, azi, mâine; Meditaţii 
sub focuri de artificii; Pesaro — Excesul fiziologic și 
absurdul societăţii de consum, Adevărul e rareori pur 
şi niciodată simplu (nr. 8); Veneţia — Neorealismul, 
o permanentă stare de spirit (nr. 10); Vi la Ii — 
Important nu e ce film faci, ci cum îl vinzi; Se- 
bastian — Spectatorul voyeur, spectatorul confesor 
(nr. 11); St. Vincent — Coerenţă în exprimare, creati- 
vitate provocatoare; Valladolid — ul cinematecă. 

SPOT: Sexul (fost) slab — în procente (nr. 1); Fe- 
minista antifeministă (nr. 2); Noua declarație de dra- 


percepții comune (nr. 5); Ce reprezintă un nume? 
(nr. 6); Star Power (nr. 7); Divertismentul înseamnă 
area teroare, acțiune?! (nr. 8); Parfumuri, paste 
ăinoase, hamburgers, Filmele viitorului, Muzica nu e 
totul, Imperiul sunetelor, DVD (nr. 11); Washington 
contra Hollywood, Pace sau armistițiu? Între Green- 
peace şi Africa, Cadouri de Crăciun (nr. 12). 

PORTRETUL LUNII: Răzvan Vasilescu (nr. 1); Do- 
rel Vişan (nr. 2); Diana Lupescu (nr. 4); lon Carami- 
tru (nr. 5); Ştefan lordache (nr. 8); Maia Morgenstern 
(nr._9); Carmen Galin (nr. 12). 

AZI, El SUNT VEDETE / STARUL LUNII / PROFI- 
LURI: Winona Ryder (nr. 1); Jamie Lee Curtis, Hugh 
Grant, Jessica Lange (nr. 2); Meryl Streep (nr. 3); 
Tom Hanks (nr. 4); Demi Moore, Jeremy Irons (nr. 
6); Sharon Stone (nr. 7); Richard Gere (nr. 10); 
pene ineat Charlotte Rampling, Christopher Re- 
eve (nr. i 

CĂLĂTORII SENTIMENTALE: Vivien Leigh — Lau- 
rence Olivier (nr. 6); Lauren Bacall — Humphrey Bo- 
gart (nr. 7); Spencer Tracy — Katharine Hepburn 
(nr. 9); Susan Sarandon — Tim Robbins (nr. 11); 
Grace Kelly (nr. 12). 

FAN CLUB: Bridget Fonda (nr. 1); Ruddy Rodri- 
guez, Daniel Lugo (nr. 2); Armand Assante, Sandra 

ullock (nr. 3); Brad Pitt, Eric Roberts (nr. 5); Adrian 
Paul, Tori Spelling (nr. 6); Fred Dryer (nr. 7); Harvey 
Keitel, Erika Eleniak (nr. 8); Isabella Adjani (nr. 9); 
Sophie Marceau, Russel Crowe (nr. 10); Brent Spi- 
ner, Michèle Mercier (nr. 11); Leonardo DiCaprio, 
Juliette Lewis, Lauren Holly, Christian Slater (nr. 12). 

SĂPTĂMÂNI ALE FILMULUI din: Spania — Călă- 
tor cu un bilet de cinema (nr. 1); Germania — Insti- 
tutul Goethe (nr. 9 și 11); Fi (nr. 10); Finlanda, 
Suedia, Danemarca, Norvegia (nr. 12). 


Li 


ÎN ACEST AN AU SEMNAT: Mircea Alexandrescu, 
Călin Căliman, Irina Coroiu, Adina Darian, Dana 
Duma, George Littera, Rolland Man, David Melville, 
Dinu loan Necula, laromira Popovici, Aura Puran, 
Sergiu Selian, Eva Sirbu, Dumitru Solomon, Doina 
Stănescu, Alex Leo Şerban. 


oi 28 decembrie cinematograful păşeşte în ul doilea secol de exis- 

tență. Fraţii Louis şi Auguste Lumière qu intrat în istorie ca in- 

ventatorii artei a şaptea, ei fiind cei care, beneficiind de primele 

- încercări de a capta realitatea şi de a o reda în imagini mobile, au 

pus la punct cel mai perfecționat aparat din epocă pe care l-au 

botezat prin alăturarea a două cuvinte grecești: kinema (mişcare) 

si graphien (scriere). Și cinematograf a rămas. Tot ei au oferit unui public 

plătitor din Paris prima proiecție alcătuită din 10 subiecte care se derulau pe 

ecran timp de 17 minute (v. şi nr. 12/1993). Americanii nu renunţă însă de a-i 

acorda întâietate lui Thomas Edison în a cărui suită de invenţii esenţiale pen- 
tru secolul nostru figurează şi fonograful optic, kinetoscopul, vitascopul. 

Germanii la rândul lor îşi revendică prioritatea la prima proiecţie publică, 
datorată fraților Max şi Emil Skladanovski, care a avut loc la 1 noiembrie 
1895 la celebrul teatru de revistă berlinez Wintergarten. Programul lor era al- 
cătuit din 9 subiecte şi dura 7 minute şi jumătate. 

Dacă războiul brevetelor a fost depăşit, disputa asupra întâietăţilor conti- 
nuă. Institutul Britanic de Film a organizat în luna noiembrie o dezbatere pe 
această temă adunând la masa „tratativelor“ critici şi istorici de film de repu- 
tuție internaţională. Aş fi mai degrabă înclinată să citez dictonul latin Pater 
semper incertus est. Important este că imaginile în mişcare percepute la 
început ca un miracol au deveni! după 100 de ani companionul vieții noastre 
de fiecare zi. 

1995 a fost sărbătoarea Centenarului în toată lumea. 1996 va fi sărbătoarea 
Centenarului. filmului românesc. 


Jodie Foster și Brad Pitt 
în topul cititorilor revistei noastre 


acă cinematograful a împlinit 100 de ani, revista noastră se pregă- 

teşte să aniverseze la începutul anului viitor șase ani de existenţă. 

E mult? E puţin? Destul pentru a fi format o altă serie de cinefili 

după cum reiese din scrisorile primite la redacție în care citim: 

„Am început să cumpăr „Noul Cinema“ când aveam 14 ani mai 

ales pentru poze. Acum, când mă pregătesc să dau la facultate, 
cumpăr revista pentru a o citi din scoarță în scoarță“. Pentru noi care facem 
această revistă nu există bucurie mai mare decât să primim asemenea mărturii 
de ataşament din partea dumneavoastră. 

Am încercat, așadar, să recompensăm fidelitatea cititorilor noştri oferin- 
du-le pe parcursul anului ce se încheie două îmbunătăţiri substanţiale: hârtie 
de o calitate superioară şi un număr sporit de pagini (cu 50%). Pentru anul ce 
începe vă promitem să vă ţinem în continuare la curent cu ştirile la zi despre 
fenomenul cinematografic mondial şi viața profesională sau personală a vede- 
telor. Vom analiza deasemeni filmele ce rulează pe ecranele din țară, asu- 
mându-ne riscul de a nu fi întotdeauna de aceeaşi părere cu cititorii noştri, ale 
căror opinii însă vom continua să le publicăm în rubrica Dialog... chiar atunci 
când le contrazic pe ale noastre. Important nu este atât consensul de opinie 
asupra unui film sau a unui actor, cât să gândim, împreună, cinematograful. 
Nu în ultimul rând ne dorim un an nou cu mai multe și bune premiere româ- 
neşti pe care spectatorii noştri le aşteaptă, ca şi noi, cu maxim interes şi ade- 
sea cu credite acordate în alb. Dar premierele româneşti sunt mult prea rare 
iar creditele au rămas uneori, în anul ce se încheie, fără acoperire. 

Filmele româneşti care s-au constituit în evenimente ale anului 1995 ca şi 
recompensele lor le găsiți rememorate în grupajul Retrospectiva anului. 

La mulți ani cinematografului şi tuturor celor care-l iubesc! 


= 
© 
ESE] 
s 
e) 
= 
- 
d>) 
© 
e 


A.D. 


A cincea ediție a concursului nostru cu premii va avea trei etape şi este dedicată sărbătoririi Centenarului Cinema- 

tografului. Întrebările se vor referi la două filme ale companiei FOX distribuite pe ecranele noastre de Guild Film Ro- 

mânia //nimä neintricată şi Atât de aproape de cer), dar vor viza şi cunoştinţe de cultură generală cinematografică. $ 

Evident că, pentru a răspunde corect, va trebui să citiți cu atenție numerele 9, 10 şi 11 ale revistei noastre. organizat de 
In afara premiilor constând în obiecte promoţionale puse la dispoziţie de Guild Film (tricouri, şepci, afişe, broşuri), 

revista noastră mai oferă un Mare Premiu în valoare de 100 000 lei. Răspunsurile pentru toate etapele pot fi trimise 

impreună, în acelaşi plic, insoţite de taloanele decupate, până la 20 ianuarie 1996 (data poştei). 


în colaborare cu 


NUMELE paie, ate i-a SEKAR aaa PRENUMELE- on uaa E E 
PROFESIUNEA n... nai EAEE E a ON er alia inna ta le bt VARSTA: A ee Ia IER: 
ADRESA eee IIIR IRU Ela A, Ed, TELEFONUL nt a a el Ediţia a V-a 


Etapa a treia 


1. Care dintre aceste filme a primit Marele Premiu Leul de aur la Festivalul de la Veneţia, în acest an? 
a) Dincolo de nori 


b) Bicicleta 
c) /n miezul iernii 


Premio 


SAINT VINCENT ME 


CONCURS 
ediția a V-a 


În fiecare toamnă festivalul de la St. 
Vincent, prin efortul organizatoric şi 
competent al criticului Felice Laudadio, 
găzduieşte şi Adunarea Generală a Fe- 
deraţiei Internaţionale a Criticilor de 
Film. În acest an au fost reprezentate 
prin preşedinţii lor 26 de Asociaţii na- 
tionale ale Criticilor de film din Europa 
şi Asia. La ordinea de zi cel mai im- 


portant punct a fost alegerea noului Bi- 
rou al FIPRESCI cu un mandat pentru 
următorii doi ani. Au fost aleşi: Derek 
Malcolm — preşedinte (Marea Brita- 
nie), Klaus Eder — secretar general 


(Germania) şi vice-preşedinţi: Peter 
van Bueren (Olanda), Dan Făinaru (Is- 
rael), Helena Lindblad (Suedia), Jean 
Roy (Franţa). 


Palmares 


Grolle d'oro: 

— cea mai bună regie: Stefano Incerti 
cu Inspectorul de la gaze; X 

— cea mai bună producție: Vittorio și 
Rita Cecchi Gori cu filmul Omul stele- 
lor de Gi Tornatore; 

— cea mai bună actriță: Anna Bo- 
naluto în /ubirea dezgustătoare de Ma- 
rio Martone; 

— cel mai bun actor: Alberto Sordi în 
Romanul unui tânăr sărac de Ettore 
Scola; `> 

— mai bun scenariu: Ettore 


Scola, 
Silvia Scola, Giacomo oară mel la fil- 
mul Romanul unui tânăr sărac; 


Plăcuța de argint: 


— pentru liderul noii școli a cinemato- 
rau napolitan: Mario Martone cu 
imul /ubire dezgustătoare; 

—cel mai ant actor: Antonio 
luorio cu rolurile Inspectorul de la gaze 
și Ivo Înapoiatul. 


L Antonio luorio 
și Elodie Treccani 
în inspectorul 
de la gaze 
de Stefano Incerti 


rolle d(Oro 


Coerenţă în exprimare, 


„Mbnirea criticului 
este să vizeze visul regizorului“, 
spunea Bresson. 


Î ce măsură se mai poate exercita această 
menire în paginile presei de azi a fost tema 
pusă în dezbaterea criticilor străini (26) și ita- 
lieni (50) reuniți în ultima zi a festivalului. Nu 
s-a vorbit despre perspective sumbre, ci chiar 
despre un prezent sumbru, tendința generală 
fiind aceea de a se înlocui actul critic cu in- 
formaţia superficială, can-can-uri, costuri bu- 

are, accidente și incidente la filmări livrate 
n vrac de industria americană de film — toate 
drept note de producție. Observaţia este vala- 
bilă în special pentru cotidiene (așa cum se 
poate observa, cu rare excepții, și la noi). 

Spectatorul, lipsit de un ghid competent, se- 
dus doar de glamour și de acțiune, va fi pre- 
gătit doar pentru divertismentul de contact, 
pierzând acele „unități de frumuseţe”, cum le 
numea venerabilul D.I. Suchianu, ce se lasă 
descifrate de cei ce au deprins și aprofundat 
în_sălile de cinema limbajul artei a șaptea. 

În legătură cu această stare de lucruri, pre- 
ședintele FIPRESCI, cronicarul titular al coti- 
dianului britanic The Guardian, Derek Mal- 


testaţiilor globale imunde, începeau să pro- 
pună ierarhii şi să recunoască merite. Ne-am 
văzut astfel constrânși să acceptăm că nu ne 
naștem ogail; că unii dintre noi sunt mai dotați 
decât alț prin inteligenţă creativă sau abili- 
tate manuală. Practica competiției a fost aşa- 
dar acceptată de memoria noastră biologică. 
Odată furtunile trecute ne-am orientat cu toții 
caira promili; convinşi că trebuie să aplaudăm 
px: mai buni, să le oferim lauri și mulțu- 
miri“. 


9 
Nu cred că multe cinematografii pot coa- 
gula sub pecetea distinctivă a stilurilor proprii 
o asemenea coerenţă structurală. Consacraţi 
şi debutanţi perpetuează tradiția unui cinema- 
tograf ca expresie artistică a societăţii lor. Fil- 
mele se constituie astfel într-o amplă și vivace 
cronică directă a italienilor și Italiei de ieri și 


azi. 

O particularitate tematică — ce le conec- 
tează la un curent prezent în acest an, și în 
alte cinematografii — este reînvierea utopiilor 
de stânga. Nu ca un vis pentru viitor, ci ca o 
rememorare a implicărilor istorice din trecut a 
„ultimei mari mișcări romantice“ cum o numea 
Malraux care s-a opus dictaturilor fasciste, fie 
ele în Germania, Spania, Italia, Portugalia 
sau... 

Dacă la Cannes am văzut pe această temă 
filmul lui Ken Loach Land and Freedom (lau- 


Cinema-ul nu se explică numai prin cinema, 
ci și prin cultură, psihologie, sociologie... 


colm a făcut cunoscute propriile dificultăți. În- 
torcându-se de la Festivalul de la Veneţia, re- 
dactorul său șef l-a întrebat: 

— „Cine a luat marele premiu?" 

— „Un film vietnamez“, i-a răspuns Mal- 
colm. 

— „Vietnamez?!“ a exclamat uimit şeful său, 
sfătuindu-l: „Eventual poţi scrie câteva vorbe 
despre premiu, dar mai bine ar fi să scrii pe 
larg de ce nu a luat nici un premiu filmul lui 
Spike Lee"! 

Dacă ne place umorul negru în filme, iată 
suntem serviţi cu el și în realitate. Desigur, 
publicul are întotdeauna dreptate. Dar dacă în 
Anglia — cum ne-a spus tot Malcolm — un 
film de Ken Loach e distribuit doar în zece có- 
pii, în vreme ce un film american oarecare e 
distribuit în 350 câpii, cum se mai poate forma 
un public cultivat, demn de performanţele ar- 
tei ajunsă, chiar în această lună, centenară. 
Dictatura marelui public nu face decât să sus- 
ţină hollywoodienizarea cinematografului 
mondial. De altfel după Berlin, Cannes, Vene- 
ţia și festivalul de la Londra din această lună 
s-a deschis tot cu un film american. 

Mario Monicelli, octogenarul regizor al Ma- 
relui război (1959) s-a arătat foarte îngrijorat 
de ceea ce a numit „degenerarea cinemato- 
grafului“. „Pe măsură ce devine din ce în ce 
mai tehnicizată și robotizată, magia artei ima- 
ginilor în mișcare se pierde“. 


ineaștii europeni ca și cei de pe alte con- 
tinente reprezentând cinematografii ce nu au 
făcut (sau nu au putut face) din film o indus- 
trie, se încăpățânează să reziste pe terenul 
creativității. Este ceea ce am putut observa vă- 
zând cele 13 filme italiene din producţia anu- 
lui '95, selectate de directorul festivalului, cri- 
ticul Felice Laudadio, spre a fi judecate de cri- 
ticii străini reprezentând Asociaţiile naţionale, 
printre care m-am numărat. O formulă îndrăz- 
neaţă și după câte știu singulară — dar astfel 
se elimină posibile și firești conjuncturi de in- 
terese locale. 

Premiul naţional al filmului italian La Grolla 
d'oro (Pocalul de aur) este găzduit, aici la 
poalele Alpilor, în regiunea Valle d'Aosta, de 
43 de ani. lată cum rememora acest parcurs 
decanul criticii italiene, un prieten al revistei 
noastre, Giovanni Grazzini, la această aniver- 
sare de la St. Vincent: 

„Era vremea (referire la începutul anilor '50, 
n.n.) utopiilor generoase care pe urmele con- 


Pasolini 


reatul premiului Felix '95) iar la Veneţia exce- 
lenta coproducție franco-hispanică Fiesta de 
Pierre Boutron, în selecţia celor mai bune 
filme italiene ale anului 1995, trei îi erau dedi- 


cate. 

Luigi Magni în Nemici d'infanzia (D: 
din ) revine în Roma anului 1944, ne 
ademenește cu o poveste de dragoste la 
prima vedere dintre un băiețel de 12 ani și o 
fetiță de zece, pentru a ne convinge de impo- 
sibilitatea reconcilierii istorice a celor două 
curente. Tată! fetiţei este un potentat fascist 
iar băieţelul are ca idol un fost luptător repu- 
blican din Războiul civil din Spania. Acesta 
are acum misiunea să-l lichideze pe fascist. 
Singurul martor al gestului său va fi, din în- 
tâmplare, băiatul. Dar el nu-l va trăda nici la 
cererea fetiţei de care e îndrăgostit. Prietenia 
și convingerile comune sunt mai presus de 
prima dragoste. Conflictul nu împiedică regi- 
zorul să rețină cu eleganță comportamentul și 
moda din epocă, oferind o aparenţă agreabilă, 
în contrast cu atrocitățile inerente oricărei dic- 
taturi. 

Roberto Faenza divulgă același conflict în 
Sostiene Pereira ere ma Pereira). În Portuga- 
lia dictatorului lazar, Pereira, un ziarist 
vârstnic, se simte împăcat cu starea de lucruri 
din țara sa, deoarece ocupându-se de pagina 
literară a unui mare cotidian din Lisabona, 
crede că își poate permite să ignore realitatea. 
Suntem în 1938. Totul merge așa până în ziua 
când întâlnind un cuplu tânăr se va pomeni 
într-un mod neașteptat conectat la actualita- 
tea acută a celor ce combat împotriva dictatu- 
rii fasciste. Asumându-și în final riscul perso- 
nal, el va folosi paginile ziarului pentru a 
apăra cauza unui tânăr ucis. In impresionanta 
interpretare a lui Marcello Mastroianni, Pereira 
face portretul pertinent al intelectualilor care 
s-au raliat în anii '30 mișcării de stânga. 

O referire la ultimele zile ale fascismului în 
Italia este surprinsă indirect și de Lucio Gau- 
dino (42 ani) în lo e ii Re (Eu și regele). Popa- 
sul de 24 de ore al regelui Vittorio Emmanuel, 
al reginei şi al fiului lor la castelul unui conte 
italian, către exilul (care pentru principele 
moștenitor nu s-a încheiat până azi), este rela- 
tat din unghiul subiectiv al unei fetițe de 12 
ani. Percepția asupra epocii este și aici filtrată 
prin dragostea dintre mama fetiţei (Laura Mo- 
rante) și un ofițer din suita regală (Franco 
Nero) ce va plăti cu moartea fidelitatea sa. 

De remarcat şi aici coerenţa narativă şi ca- 


o 


"creativitate provocatoare 


pacitatea selectivă a regizorului în a rețint 
doar circumstanțe semnificative pentru dra- 
matizarea conflictului și intimitatea fiecărui 
personaj. 

Ceva mai aproape de timpul prezent (doar 
cu două decenii în urmă) este adusă în prim 
plan aceeași confruntare ideologică între 
dreapta și stânga prin reconstituirea circum- 
stanțelor uciderii poetului și cineastului Pier 
Paolo Pasolini (în noiembrie 1975). Regizor 
Mario Tullio Giordana: Pasolini, un delict ita- 
Han (v. și nr. 9/95). 


tenirea lui Pasolini se propagă și din- 
colo de sfera ideologicului. Nu e greu să de- 
tectezi în noul cinema italian câteva dintre 
preceptele sale: „Scenariul este o structură 
care tinde către o altă structură“, sau „Cine- 
ma-ul nu se explică numai prin cinema, ci şi 
prin cultură, psihologie, sociologie...“ 

Pot spune că cele două direcţii se regăsesc 
ca un adevărat program estetic și etic în fil- 

le proiectate la St. Vincent. 

n ultimii ani s-a conturat „noua şcoală na- 
politană“ al cărei lider artistic Mario Martone 
(36 ani) a fost prezent cu al doilea film al său 
Amore molesto (Iubirea dezgustătoare). 

O femeie de 40 de ani încearcă să desco- 
pere cauza morții mamei sale pe care o iu- 
bește și o detestă în același timp. Ea reface 
mai întâi mental zbuciumatul periplu senti- 
mental al mamei, al cărui martor involuntar 
fusese încă din copilărie. Apoi ca un detec- 
tiv provoacă întâlniri cu fostul soț, cu amantul, 
cu alte rude și vecini ce i-ar putea desluși 
misterul. Treptat se produce însă un transfer 
de personalitate, temă ce a atras adesea ci- 
neaștii italieni (îl amintesc doar pe Antonioni), 
sfârșind prin a se identifica la propriu cu 
mama dispărută, preluându-i comportamentul 
și actul de identitate. Eroina, în interpretarea 
magistrală a lui Anne Bonaiuto (soția regizo- 
rului), face credibile complexele personajului 
și narațiunea încărcată de sentimente și re- 
sentimente. Premiul de interpretare feminină 
i-a' fost acordat de către juriul de critici, în 
unanimitate. 

Dintre mai tinerii emuli ai lui Martone, s-a 
relevat spectaculos Stefano Incerti cu primul 


rile de ospăț, fără să bănuiască fapta fiului lor. 
Dar pe autostradă un polițist oprește mașina. 
Extrem de prevenitor îl anunţă pe conducăto- 
rul auto că soția lui fusese victima unui acci- 
dent mortal. Într-o stare de furie și depresie 
ea se avântase pe urmele lor. 

Ce caută în acest conflict Bobby Charlton? 
Drama avusese loc în vara când căpitanul na- 
ționalei britanice de fotbal câștigase Cupa 
Mondialelor. Imaginea văzută atunci pe micul 
ecran revine mereu în amintirea eroului ca și 
șlagărele grupului Beatles. Sunt persona- 
je-cult ce fixează contextul anului 1966. 

O structură narativă interesantă propune la 
debut și Gianni Zanasi (30 ani): studii de litere 
şi filmologie, absolvent al Centrului experi- 
mental al filmului de la Roma și al cursurilor 
de scenaristică dirijate de Nanni Moretti (v. nr. 
6/94 și i 22) ceea ce nu e deloc lipsit de im- 
portanță. Ca în toate domeniile competența 
dascălului e menită să descătușeze energiile 
creatoare. Primul său film a fost mult aprecia- 
tul Libera. Cu Nelia mischia (La grămadă) re- 
gizorul a debutat o întreagă echipă: operato- 
rul, monteuza, scenogratul și un grup de tineri 
neprofesioniști ca interpreți. La distanță de 
doi ani cineastul urmăreşte devenirea unor ti- 
neri de la periferia Romei, din cartierul Tusca- 
lone. Băieți trecuţi de pragul adolescenţei în- 
cearcă prin diverse expediente să-și câștige o 
unpa autonomie financiară. Eşuează. Nu 
nsă şi regizorul. El reuşeşte un captivant 
amestec de viață şi cinema. 


Grupu de prieteni ca personaj este un 
constant motiv în filmul italian, reflex al unei 
mentalități macho, deși mai atenuată față de 
alte ţări „ge gintă latină. Vitellonii adolescenți 
sau tomnatici sunt mereu prezenți. 

Faptul că tinerii nu au bani, nu au slujbe, 
într-un cuvânt nu au perspectivă, suferind de 
o cronică dezorientare este relevat și de Et- 
tore Scola în Romanzo di un giovane povero 
(Romanul unui tânăr sărac) — (v. corespon- 
dența de la Veneția nr. 10/95). 

Bidoni de Felice Farina (40 ani) ne-a oferit 
singura comedie, cu accente satirice şi iz bu- 


Italienii optează mai degrabă pentru 
un cinema probiematizant 


decât pentru unul de divertisment. 


său film Il verificatore (Inspectorul de la gaze) 
(încununat şi cu Premiul special la Man- 
nheim). Regizorul îl defineşte drept „un film 
despre solitudine“. 

O structură dramaturgică bine articulată, 
aflându-și punctele de sprijin tot în analiza 
psihologică a unor personaje stăpânite de pa- 
timi sau complexe cu destine constrânse de 
condiția socială. 

În același registru al determinismului social 
a evoluat și Pappi Corsicati (35 ani) în | buchi 
neri (Găurile negre). Napoli este iar cadrul viu 
unde cinci tinere prostituate îşi caută un li- 
man. Dar și ele, și clienţii lor mai mult sau mai 
puţin ocazionali, sunt prizonierii unor tare psi- 
hice, incapabili să evadeze din domeniul iluzii- 
lor sau al viciilor. 

Massimo Guglielmi dezvoltă o idee originală 
în cel de-al doilea film al său L' estate di 
Bobby Chariton (Vara lui Bobby Chariton), 
pornind de la un fapt de cronaca (divers, cum 
îi spunem noi). O căsnicie eșuează. Urmează 
divorțul. Tânărul tată răpește pe cei doi copii 
— băieți de 7 și 3 ani — care fuseseră încre- 
dințaţi, la proces, mamei. O face amenin- 
ţând-o cu pistolul pe fosta soție. Acesta e 
preambulul. Urmează traversarea Italiei din 
Nord (de la bunicii materni) până în Sud (la 
bunicii paterni). De-a lungul acestui drum ta- 
tăl descoperă ce înseamnă să fii dădacă și 
câtă nevoie au copiii de mamă. De asemenea 
rememorează iubirea lor de la început și cer- 
turile iscate din fapte mărunte, dar degene- 
rând în gesturi violente. Drumul e presărat cu 
tot felul de întâmplări și amoruri nerefuzate, 
care construiesc portretul Italiei și al italienilor 
de azi. Mașina a ajuns aproape de țintă. Buni- 
cii calabrezi sunt bucuroși și gata cu pregăti- 


levardier, inspirată tot din tabloul social la zi. 
Mai precis din acțiunea „Mâinile curate“ ce 
continuă să decapiteze la propriu clasa poli- 
tică, şi moral societatea italiană. 

Un alt filon tematic se orientează către cei 
excluși din societate din pricina unui handi- 
cap fizic. După filmul Lilianei Cavani Unde 
ești? Sunt aici! ce ne obliga să luăm cunoş- 
tință de semenii noștri surdo-muţi (prezentat 
la Veneţia '92), după Colpa di Luna (Rău de 
lună) de Alberto Simone (40 ani), incursiune 
într-un ospiciu, (premiera în selecția oficială la 
Berlin '94), Ivo il tardivo (Ivo retardatul) de 
Alessandro Benvenuti ne-a readus acum 
într-un stabiliment asemănător. ivo, este și el 
un fel de Forrest Gump, ce reușește să-și de- 
pășească handicapul, și să ajungă celebru da- 
torită desenelor sale miniaturale şi murale, ce 
sfârșesc prin a deveni o atracţie turistică în 
satul natal. 


| nea de ariile tematice abordate se 
remarcă atracţia către subiecte grave şi abor- 
darea conflictelor din unghiuri psihologice și 
chiar patologice. Cu o certă coerenţă în expri- 
mare și o creativitate provocatoare, italienii 
optează mai degrabă pentru un cinema pro- 
blematizant decât pentru unul de divertisment. 
Este desigur una dintre cauzele ce restrâng 
audiența filmelor lor la teritoriul național. Spre 
deosebire de cineaștii francezi care urmăresc 
să capteze un public mai divers, acceptând să 
preia multe dintre clişeele de acţiune din fil- 
mul american, italienii rămân credincioși tradi- 
tiei lor naţionale. 


Adina DARIAN 


9 Franco Nero şi Laura Morante 
în Eu și regele de Lucio Gaudino 


Pi, 


9 Claudia Cardinale și Ugo Tognazzi 
la Grolle d'Oro — 1964 


În vârstă de 87 ani, 
Katharine Hepburn anunţă că 
încetează să mai joace. Ince- 
pută în 1932, cariera sa înre- 
gistrează 44 de filme, patru 
premii Oscar, nenumărate ro- 
luri în piese de teatru și peli- 
cule de televiziune. Ultimul 
rol în cinema: în Love Affair 
alături de Warren Beatty și 
Anette Bening. 


La Paris încetează 
greva actorilor specializaţi în 
dublajul filmelor (începută în 
octombrie 1994). Revendică- 
rile lor vizau recunoașterea 
statutului lor de artiști și in- 
terpreţi. 


După premiera filmului 
Senatorul melcilor, regele 
Cioabă îl ameninţă pe regizo- 
rul Mircea Daneliuc, averti- 
zându-l că va regreta „felul 
necorespunzător în care a 
prezentat etnia țigană". Ame- 
nințarea nu are urmări. 


Premiile „Globul de 
aur“ favorizează filmul For- 
rest Gump (cel mai bun film, 
cel mai bun actor — Tom 
Hanks, cel mai bun regizor — 
Robert Zemeckis). 


Cinemateca Română 


Isabelle Adjani 


Julie Delpy și Ethan Hawke D> 
(Înainte de răsărit, premiat la Berlin) 


consacră o retrospectivă co- 
memorativă documentaristu- 
lui Slavomir Popovici (dece- 
dat în 1983). 


Vizita lui Jean Claude 
Van Damme la Moscova cre- 
ează o mare agitație în rândul 
reporterilor care l-au urmărit 
în încercarea sa de a vizita 
Mausoleul lui Lenin, închis 
pentru control sanitar. Ne- 
mulțumirea starului care nu a 
putut vedea mumia idolului 
comunist s-a manifestat zgo- 
motos. 


Brigitte Bardot îi scrie 
președintelui Lech Walesa o 
scrisoare de protest împotriva 
vânătorilor de vulpi din sudul 
Poloniei. 


La Uniunea Cineaștilor 
are loc lansarea cărții „Pagini 
de jurnal“ de Alexandru Ta- 
tos, o mărturie impresionantă 
asupra luptei cineastului cu 
cenzura comunistă. 


Jean Claude 
Van Damme 


Regizată de tânărul ci- 
neast Bogdan Dumitrescu, co- 
producţia romăno-germană Tha- 
lassa, Thalassa obține la Festiva- 
lul internațional de la Rotterdam 
marele premiu: Tiger Award, 


La Londra are loc o im- 
presionantă licitație de afișe. 
Cele aproape 500 de piese 
scoase la vânzare, provenind din 
colecția personală a cântăreţului 
Mel Tome și a producătorului 
Hal Roach au fost vândute cu 
sune între 400 şi 40 000 de do- 
lari bucata 


Festivalul de la Berlin 
acordă Marele Premiu Ursul de 
Aur unui film francez (L'Appât 
de Bertrand Tavernier) iar premi- 
ile Ursul de Argint unor pelicule 
americane realizate de producă- 
tori independenţi: Smoke de 
Wayne Wang și Înainte de răsărit 
de Richard Linklater. 


Institutul Francez din Bu- 
curești și Cinemateca Română 
prezintă o captivantă Retrospec- 
tivă Ottar loseliani, în prezenţa 
inclasabilului cineast gruzin. 


Premiile Cesar consacră 


Trestiile sălbatice de André Té- 
chin€ ca cel mai bun film francez 
al anului, pe Isabelle Adjani (Re- 
gina Margot) ca cea mai bună 
actriță, consolând-o pentru ab- 
sența ei din palmaresul de la 
Cannes (în 1994) şi pe Gérard 
Lanvin (Fiul preferat) ca cel mai 
bun actor. Pelicula britanică Pa- 
tru nunți și o înmormântare de 
Mike Newell câștigă premiul 
pentru cel mai bun film străin 


Nemulțumiţi de absența 
principalilor actori nominalizați 
la premiile Cesar, câțiva produ- 
câtori propun introducerea unei 


clauze în contractul interpreților, 
care ar prevedea ca o parte im- 
portantă din câștigul lor pentru 
un film să fie încasată numai 
după ceremonia premierii și cu 
condiția ca ei să fi fost prezenţi. 


Regizorul Roman Polanski 
turnează un clip publicitar pen- 
tru colonia „Abril“. Starul ales 
pentru a elogia farmecul acestui 
nou parfum este top-modelul 
Elle MacPherson, deja familiari- 
zată cu filmul (joacă în Sirene de 
John Duigan). 


Michelle 
Pfeiffer 


Record absolut în- 
registrat în Franța de de- 
senul animat Regele leu: 
cu 9 milioane de specta- 
tori, pelicula Studioului 
Disney deposedează E.T. 
de titlul de campion al fil- 
melor străine în ultimii 20 
de ani în această ţară. 


John 


Cu ocazia Centena- 
rului cinematografului, 
firma elvețiană Swatch a 
lansat o serie limitată de 
ceasuri al căror design 
este semnat de regizorii 
Robert Altman, Akira Ku- 
rosawa și Woody Allen. 


Travolta 


Uniunea Cineaștilor 
organizează o expoziţie cu 
desene și pânze semnate 
de Jean Negulesco, singu- 
rul regizor român care a 
reușit să facă o carieră la 
Hollywood (decedat în 
1994 la 94 de ani). 


Centenara firmă de 
producție şi distribuţie 
Gaumont recucerește 
piața belgiană, deschizând 
la Anvers un complex de 
14 săli de cinema. 


Un colecţionar 
american vinde costumul 
purtat de John Travolta în 
Febra de sâmbătă seara 
cu 25 000 de dolari, după 


ce îl achiziționase în 1978: 


cu numai 2 000. Se pare 
că a funcţionat efectul 
noului succes înregistrat 
de actor cu rolul din Pulp 
Fiction. 


Firul Mail Art 
semnat de Marius Barna, 
proaspăt absolvent al Aca- 
demiei de Teatru și Film, 
primeşte o mențiune spe- 
cială la festivalul de 
scurt-metraj de la Mon- 
treal. 


Institutul Goethe 
din București prezintă im- 
portanta operă a cineastu- 
lui Edgar Reitz Heimath, 
un film în 11 capitole, un 
serial de televiziune care 
reușește să contureze ex- 
presiv o istorie de șase 
decenii a Germaniei. 


Alternativa '95 este 
titlul retrospectivei găzdu- 
ită de UCIN ce prezintă 13 
filme ale absolvenților 
ATF din promoţia '94. 


de mari cineaști 


Ediţia '95 a Premiilor Os- 
car este dominată de succesul 
(previzibil) al filmului Forrest 
Gump, care obține 8 statuete. 
Tom Hanks înregistrează o per- 
formanţă rară, fiind declarat cel 
mai bun actor doi ani consecu- 
tiv. Un Oscar omagial îi revine 
lui Clint Eastwood, unul dintre 
cineaștii americani cei mai pre- 
miaţi în anii '90. 


Un grup de producători 
hollywoodieni lansează un mare 
proces împotriva sindicatului 
scenariștilor, încercând să anu- 
leze o lege după care scenariștii 
sunt plasați pe generic înaintea 
lor. 


Președintele François Mit- 
terand invită la palatul Elysée pe 
cei mai reprezentativi oameni de 
cinema ai Franței pentru a ani- 
versa 100 de ani de la primele 
zile de filmare ale fraţilor Lu- 
mière (la 22 martie a fost prezen- 
tată prima lor peliculă, leșirea din 
uzinele Lumière). 


La exact 20 de ani după 
terminarea Războiului din Viet- 
nam, la Saigon se deschide loca- 
lul Apocalipsul, acum, botezat 
astfel după faimosul film al lui 
Francis Ford Coppola din 1980. 


Studenții de la universita- 
tea americană Harvard au de- 
semnat, prin vot secret, persona- 
litatea feminină a lumii spectaco- 
lului care a marcat cel mai puter- 
nic anul precedent. Fericita 
aleasă a fost actrița Michelle 
Pfeiffer. 


Cinemateca Română de- 
dică, în cadrul manifestărilor 


Ceasuri desenate 


Centenarului cinematografului, o 
seară specială filmului Intoleran- 
tă de David W. Griffith. Clasica 
peliculă este prezentată publicu- 
lui bucureștean cu acompania- 
ment de pian. 


A treia Săptămână a fil- 
mului spaniol la București pre- 
zintă publicului nostru opere cla- 
sice (Strada Mare de Juan Anto- 
nio Bardem, M a Tula de Mi- 
guel Picazo), dar şi pelicule sem- 
nate de autori afirmaţi în anii 
'70—'80 precum Mario Camus 
(Sfinţii inocenţi)), Gonzalo Sua- 
rez (| Juan în infern) sau Fer- 
nando Trueba (Opera prima). 


Tom Hanks 


A 48-a ediție a 
Festivalului de la Can- 
nes se închide cu 
triumful cinematogra- 
fului european: bosnia- 
cul Kusturica câștigă 
Marele Premiu cu Un- 
derground, grecul 
Theo Angelopoulos 
Marele Premiu al juriu- 
lui cu Privirea lui Ulise, 
francezul Mathieu Kas- 
sovitz Premiul pentru 
pe cu Ura iar engle- 
zul Christopher Hamp- 
ton — Premiul special 
al juriului cu 
Carrington. Filmul nos- 
tru Senatorul melcilor 
este una dintre cele 23 
de pelicule alese în 
competiție, fiind elo- 
gios comentat de cri- 
tica franceză (vezi „Po- 
sitif“ și „Cahiers du ci- 
néma“). 


Eveniment mon- 
den cu implicații mai 
serioase decât ar pă- 
rea: prezența superve- 
detei Sharon Stone la 


gala de închidere de la Cannes, pentru a 
prezenta filmul său Mai iute ca moartea, 
provoacă un boicot al actrițelor franceze 
care s-au simţit ofensate și n-au prea răs- 
puns invitației de a lua parte la închiderea 
festivalului. 


A Zilele filmului ceh la București prile- 
juiesc reîntâlnirea cu un cineast legendar 
ca Jiri Menzel (Opera de trei parale) și cu- 
noașterea unor regizori din generaţiile 
mai noi ca Jan Svankmajer (Lecţia Faust), 
Jan Sverak (Școala primară) sau Drago- 
mira Vihanova (Cetatea). 


A 13-a ediţie a Salonului benzii de- 
senate de la Barcelona a fost dedicată 
Centenarului cinematografului, expunând 
lucrări ale unor regizori care au debutat ca 
desenatori și asigurând proiecția unor ce- 
lebre desene animate. 


Realizat cu un buget destul de mo- 
dest pentru America (aproximativ 20 mi- 
lioane de dolari), filmul Fiction (câști- 
gator Marelui Premiu la Cannes în 1994) 
nregistrează 100 de milioane de dolari în- 
casări, plasându-se în categoria, mult invi- 
diată,a blockbuster-urilor. Un succes nes- 
perat pentru nonconformistul regizor Qu- 
entin Tarantino. 


7 


Lie 
=> 
< 
> 
= 
G 
Lui 
n. 
U) 
o 
n 
— 
Lui 
n 


d Liderul majorității republicane din Senatul 
S.U.A., Robert Dole, a criticat Hollywoodul şi 
industria cinematografică americană pentru că 
face apologia violenţei şi a violului. Din spe- 
ech-ul său fulminant: „E indispensabil să pu- 
nem capăt acestor anomalii în interesul copii- 
lor acestei țări“. 


È Filmul Apocalypsis cum figuris de Gheor- 
ghe Preda, o incursiune în universul de creație 
al plasticianului Marcel Chirnoagă, a câştigat 
Marele Premiu — Cheia de aur la Festivalul 
Internațional al Filmului de Artă de la Tren- 
ciaske Teplice (Slovacia). 


> La București nou înființata societate de 
distribuție Ecran XXI îşi inaugurează activita- 
tea, al cărei principal obiectiv este intensifica- 
rea prezenței cinematografului european pe 
ecranele românești, cu premiera mondială a 
filmului francez Fast burger de Dante De- 
sarthe. Autorul peliculei participă la lansare. 


> După premiera în Statele Unite a filmului 
Braveheart, Me! Gibson devine ținta atacurilor 
unor asociații ale homosexualilor care protes- 
tează împotriva portretului făcut regelui Ed- 
ward al ll-lea. Gibson mai fusese atacat de 
aceste asociații în urma unor declarații homo- 
fobe făcute în presă. 


d Actrița franceză Béatrice Dalle este ares- 
tată pentru a doua oară, în urma unei perche- 
ziții a brigăzii de narcotice care găsește dro- 


G Béatrice Dalle 


o Premiaţii cu Tony Awards 


È Societatea pariziană de producție şi dis- 
tribuție Gaumont sărbătorește un secol de 
existență. 


> Centrul Național de Cinema francez 
acordă un supliment de 3,5 milioane de franci 
credit pentru buna funcționare a sălilor de 
artă și experiment. 


a Premiile Tony care recompensează în Sta- 
tele Unite pe cei mai buni actori de teatru ai 
anului, au revenit în 1995 (pentru activitatea! 
din 1994) unor cunoscute vedete de cinema: 
Glenn Close, pentru rolul Norma Desmond 
din muzicalul „Bulevardul amurgului“, Mathew 
Broderick pentru interpretarea sa din comedia 
„Cum să reușești în afaceri fără măcar să în- 
cerci“ și Ralph Fiennes pentru modul strălucit 
în care l-a jucat pe Hamlet. 


> Un fan obsedat de personalitatea Madon- 
nei a fost împușcat într-un braț după ce a pă- 
truns fraudulos în locuința vedetei. 


> Actorul Hugh Grant este arestat pentru 
câteva ore la Los Angeles, după ce poliția îl 
surprinde în „flagrant “ de amor cu o prostitu- 
ată în propriul automobil. è 


guri la domiciliul ei parizian. Prima sa întâlnire 
năfericită cu oamenii legii a avut loc în 1992, 
când a fost surprinsă furând bijuterii. 


> Allegra Curtis, fiica actorului Tony Curtis 
și a actriței germane Christine Kauffman își 
acuză tatăl de moartea fratelui ei Nicholas, în 
urma unei supradoze de drog, petrecută anul 
trecut. 


È Un fost agent FBI, Herbert Simmons, re- 
clamă drepturi de autor pentru seria de filme 
Power Rangers. După părerea lui, personajele 
sunt aceleași pe care el le-a creat pentru seria 
Star Patrol în 1993. 


» Ediţia a 18-a a Festivalului de la Costi- 
nești, necompetitivă, alege ca formulă „Un se- 
col de cinema — debutul generaţiilor“, pre- 
zentând filme de început din cariera unor ci- 
neaști români mai vechi şi mai noi. 


> Zgomotoasa campanie publicitară a fil- 
mului Alerta creează panică în Polonia, la Lodz, 
unde locuitorii ajung să creadă, pentru câteva 
ore, că a avut loc un accident nuclear în apro- 
piere și că trebuie să se ascundă în case. 


> Revista „Noul Cinema” acordă premiul 
centenarului unui actor care și-a consacrat în- 
treaga viață cinematografului, Ilarion Ciobanu. 


Au avut chef să cânte 


şi-au cântat 


e Keanu Reeves, în turneu 
cu formația sa „Dogstars“ 


e Johnny Depp, chitară bas 
la înregistrarea cântecului 
„Dancing Queen“ (vechiul 
succes al grupului ABBA) 
din noul album 

al lui Gibby Haynes 


& Antonio Banderas, 
pentru coloana sonoră a 
filmului Desperado 
de Robert Rodriguez 


—_———— ——— IONII 


AT —..—.—.—.—” 7. 


AUTOMOBILE 


d 


FORMANTA TENACIT 


La raliul Safari Kenya, Cielo a trebuit să înfrunte 
dificultăți la tot pasul. lar când praful devenise 
sufocant, efortul puternicului motor de 1,5 L 
i-a asigurat triumful. 


Cielo - câștigătorul raliului Safari Kenya, ediția 1995, acum și în România 


Lc, 
=> 
< 
zZ 
= 
G 
Lui 
[a 
m 
[m 
m 
= 
La 
o 


> Regizorul polonez 
Krzystof Kieslowski suferă un 
atac cardiac grav, rămânând 
într-un spital din Varşovia 
sub observaţie medicală. 


b Cenzura italiană inter- 
zice două clipuri publicitare 
pentru uleiuri de maşină regi- 


> Nonconformistul ci- 
neast Quentin Tarantino fon- 
dează, împreună cu Law- 
rence Bender, o casă de pro- 
ducție pentru filme publici- 
tare. 


È În urma spectaculoasei 
ascensiuni pe lista actorilor 


$ Catherine Deneuve în Frumoasa zilei 


zate de spaniolul Bigas Luna. 
Motivul invocat: fetele care 
apar în filmuleţe sunt prea 
nude şi, în plus, hărțuite se- 
xual. 


> Studiourile americane 
Disney achiziționează canalul 
de televiziune ABC pentru 
suma de 19 miliarde de do- 
lari, devenind primul grup 
mass-media din lume, cu o 
cifră de afaceri cumulată de 
16,5 miliarde de dolari. 


cei mai bine plătiți de la Hol- 
lywood, Jim Carrey se vede 
obligat să plătească divorțul 
mai scump decât s-ar fi aș- 
teptat: fosta nevastă cere 
șapte milioane de dolari. 


> Restaurată la inițiativa 
regizorului Martin Scorsese, 
capodopera lui Luis Bunuel 
Frumoasa zilei cu Catherine 
Deneuve începe să fie 
proiectată în sălile ameri- 
cane, înregistrând un neaș- 
teptat succes de public. 


> Ediția cu numărul 52 a 
Festivalului de la Veneția a fost 
apreciată de majoritatea jurnaliș- 
tilor ca lineară. Început cu un 
scandal declanșat de compromi- 
sul comercial făcut prin sosirea 
unui submarin italian destinat 
promoţionării filmului american 
Crimson Tide, festivalul se în- 
cheie cu acordarea unui Mare 
premiu destul de contestat co- 
producției franco-vietnameze Bi- 


Costner 


cicleta de Tran Anh HungsEve 
niment-major al Mostrei: reveni- 


“%**rea regizorului Michelangelo An- 


tonioni cu filmul Dincolo de nori. 


b Asociația Regizorilor Pro- 
ducători din Franța (A.R.P.) pre- 
zidată de regizorul Jean-Jacques 
Beineix începe sā administreze 
trei săli de cinema din complexul 
parizian Pathé, unde se vor orga- 


e LANA TURNER (75 ani). Una dintre blondele fatale ale Hol- 
lywoodului, vedeta și-a datorat celebritatea unor filme ca Poștașul 
sună intotdeauna de două ori sau Doamna X, dar și tumultuoasei 
sale vieţi sentimentale, un subiect inepuizabil pentru presa de 
scandal. A devenit subiect de cronică judiciară când fiica ei de 13 
ani l-a ucis pe unul dintre amanţii ei. 

e ISADORE FRELENG (89 de ani), un pionier al filmului de ani- 
maţie care a lucrat în exclusivitate pentru Studioul Warner Bros. A 
fost creatorul unor personaje celebre ca motanul Silvester și Yo- 
semite Sam. A obținut de patru ori Oscarul pentru scurt-metraj de 
animaţie şi a creat propria sa companie Depatie-Freleng care a 
lansat celebra serie cu Pantera Roz. e HOWARD KOCH (93 de 
ani). Scenarist şi co-scenarist al unor pelicule faimoase precum 
Sergentul York, Casablanca (pentru care a primit un Oscar), Mi- 
siune la Moscova, Cei mai frumoși ani. În anii '50 a fost victima 
vânătorii de vrăjitoare mccarthyste, trebuind să lucreze sub pseu- 
donim în Europa (printre alte pelicule, la Stranger on the Prow de 
Joseph Losey). e NANNY LOY (70 de ani). Scenarist şi regizor, 
colaborator constant al lui Pietro Germi (la Feroviarul, Seratino, 
Divorţ italian, acesta din urmă fiind premiat cu un Oscar). A regi- 
zat, începând din anii '60, filme ca Made in Italy, Cafe Expresso, 
Joc de societate, Snugnizzi. e ARNE MATTSON (75 ani). Unul 
dintre cei mai cunoscuți regizori suedezi, autor, printre altele, al 
filmului-cult N-a dansat decât o vară. e FRANK PERRY (65 ani). 
Regizor american, format la celebrul Actor's Studio condus de Lee 
Strasberg, Elia Kazan, semnatar al unor cunoscute filme ca 
Mommy Dearest, Duel la O.K. Corral, Man of Swing, Compromi- 
sing Positions. e IDA LUPINO (77 ani). Actriţă care s-a autonumit 
„o Bette Davis a săracilor”. E una dintre puţinele femei care au 
practicat meseria de scenarist la Hollywood. S-a impus jucând ro- 
luri dramatice, de mare intensitate, în filme realizate în general la 
Studiourile Warner Bros. (O femeie periculoasă, Marea evadare, 


Ne-am despărţit de: 


Vasul fantomă). A jucat şi în pelicula regizată de compatriotul 
nostru Jean Negulesco, Femeia cu ţigara. Dintre filmele regizate 
şi scrise de ea s-au făcut remarcate, în special prin curajul de a 
aborda teme puţin agreate atunci la Hollywood (violul, 
marginalizarea femeilor) Never Fear, Outrage, The Bigamist, The 
Hitch Hiker. e ALEXANDR GODUNOV (45 ani). Balerinul rus care 
a evadat spectaculos, în anii '70, din „lagărul comunist“, debutând 
în cinematograful american alături de Shirley McLaine în The Tur- 
ning Point. A jucat de asemenea în Die Hard 1. e DANY ROBIN 
(68 ani). Actriţă franceză specializată în roluri de ingenuă în anii 
'50—'60. e ELIZABETH MONTGOMERY (56 ani). Graţioasa şi 
simpatica blondă pe care o vedeam săptămânal în serialul Ce vrăji 
a mai făcut nevasta mea? e CHARLES DENNER (69 ani). Actor 
francez de origine poloneză care, după ce a debutat în regia lui 
Yves Allegret (Partea bună 1956) a jucat în filme de Truffaut (Mi- 
reasa era in negru), Lelouch (Robert și Robert) sau Louis Malle 
(Ascensor spre ee eșatod). e HARRY GUARDINO (69 ani). Având se- 
rioase studii teatrale Nacu alături de Tony Curtis și Ben Gaz- 
zara) actorul a apărut în multe seriale de televiziune. Din cele 30 
de filme făcute la Hollywood se rețin mai ales cele din seria In- 
spectorul Harry, unde a jucat alături de Clint Eastwood. e ȘTE- 
FAN BĂNICĂ (63 de ani) Faimos actor de teatru, lăsând în cine- 
matograful nostru amintirea unor memorabile roluri secundare 
(Împușcături pe portativ, Păcală, Nea Mărin Miliardar, De ce trag 

, Mitică?) e LOUIS MALLE (63 ani) Regizorul francez 
care, după ce a debutat cu Ascensor spre eșafod (1975) s-a alătu- 
rat suflului contestatar al Noului Val. Dintr-o filmografie în care nu 
lipsesc peliculele comerciale rămân titluri care s-au aflat în palma- 
resurile unor festivaluri internaționale ca Zazie in metrou, Foc fati- 
dic, Lacombe Lucien, La revedere, băieți, Vania de pe Strada 42. 


| 
i 
3 
i 
j 


niza premiere şi avanpremiere, 
proiecții și conferințe de presă 
dedicate unor cineaști europeni 
și în special francezi. 


$ Patricia Bentrup, mama 
precocelui star Macaulay Culkin, 
a solicitat tribunalului custodia a 
cinci copii din cei șapte pe care 
îi are cu Christopher Culkin (n-a 
fost niciodată căsătorită cu 
acesta). Ea îl acuză pe tatăl fiilor 
şi fiicelor sale de intenția de a 
distruge cariera actoricească a 


unora dintre aceștia (patru), îm- 
piedicându-i să joace în filme. 


> Ex-soţia lui”Kevin Costner 
cere justiției o jumătate din ave- 
rea starului, evaluată la 100 mi- 
lioane de dolari, în afară de o 
sumă anuală de 150 000 de do- 
lari destinată educaţiei și vacan- 
telor copiilor rezultați din căsăto- 
ria lor. < 


& Președintele Bill Clinton 
este invitat împreună cu soția lui, 
Hillary, la ranch-ul actorului Har- 
rison Ford în Munţii Stâncoși. 


> Elizabeth Taylor divor- 
țează de cel de-al șaptelea soț al 
ei, Larry Fortenski, după patru 
ani de căsnicie. 


> interpretul legendarului 
negativ J.R., Larry Hagman, este 
supus unei operații de transplant 
de ficat (v. pag. 28) 


a Societatea distribuitoare 
Guildfiim România împlineşte 
trei ani de activitate. 


> Festivalul de la Deauville, 
dedicat cinematografului ameri- 
can, devine competitiv. Juriul 
condus de Andrei Koncealovski 
acordă Marele Premiul peliculei 
Living in Oblivion de Tom Di 
Cillo. Sosirea lui Clint Eastwood 
cu noul său film Podurile din 
Madison County se transformă 
într-un triumf. 


> Apare o nouă revistă de 
cinema în România „Pro Ci- 
nema“, editată de Pro Internatio- 
nal SRL. Editor șef — Cristina 
Corciovescu. 


> „Săptămâna filmului fran- 
cez“ oferă publicului nostru oca- 
zia de a-și aduce la zi cunoştin- 
tele cu titluri reper ca: Leon de 
Luc Besson, Mina Tannenbaum 
de Martine Dugowson, Amanta 
nevestei mele de Josiane Ba- 
lasko, Elisa de Jean Becker. 


j La Festivalul Cinemato- 
grafiilor din țările latine de la Ar- 
cachon (Franța) actorii Irina Mo- 
vilă și Cristian lacob primesc 
premiile de interpretare pentru 
Dura din Pepe și Fifi de Dan 

ița. 


> Mel Gibson refuză o invi- 
tație la Vatican, motivând că în 
acea zi are programată o întâl- 
nire cu un prieten. Speculaţiile 
presei atribuie gestul unui alt 
motiv, acela că starul s-ar afla în 
pragul divorţului. 


© Irina Movilă S 


şi Cristian lacob, 
premiaţi la Arcachon 


y 


y e 
octombrie 


nistrului Culturii din Franţa înaltul ordin de 
„Ofiţer al artelor și literelor“. 


> În urma prezentării la Veneţia a filmului 
Pasolini, un delict italian, avocatul familiei Pa- 
solini solicită, la 20 de ani după asasinarea re- 
gizorului, redeschiderea cazului. Opinia pu- 
blică începe să se îndoiască de vinovăția lui 
Pino Pelosi, declarat de justiție unicul respon- 
sabil de crimă. 


> Sarah Fergusson, ducesă de York, pune 
la punct, împreună cu producătoarea ameri- 
cană Laura Ziskin de la Studioul Fox, un 
proiect cinematografic despre viața reginei 
Victoria. 


B> Filmul de cinci ore realizat de Peter 
Brook după legendarul său spectacol cu Ma- 
nannareta este lansat în ediție video în Marea 

ritanie. 


B> Despărțirea cuplului cel mai strălucitor 
al ecranului britanic format din Kenneth Bra- 
nagh și Emma Thompson. 


E Cei mai prolifici autori de muzică de 
film, Ennio Morricone și Jerry Goldsmith sunt 
omagiaţi prin retrospective la al IV-lea Con- 


a La Berlin se acordă premiile Felix ale 
Academiei Europene de Film pentru anul 
1995. Cel mai bun film este declarat Patria și 
libertatea al britanicului Ken Loach iar cel mai 
bun film tânăr Ura, semnat de francezul Mat- 
hieu Kassovitz. 


> Filmul Desperado (de Robert Rodri- 
guez) este interzis de cenzura suedeză pe mo- 
tivul că ar fi „o orgie de cruzime inutilă“. 


> Cinemateca Română îl omagiază pe 
Paul Călinescu la împlinirea vârstei de 93 de 
ani. Cineastul este primul regizor român care a 
obținut un premiu la Festivalul de la Veneţia 
(cu Ţara Moților — 1938). 


> Pelicula Peștera in afara timpului de 


Cristian Lascu este răsplătită cu premiul pen- 


tru cel mai bun film video pentru promovarea 
cunoștințelor ştiinţifice la Coruna (Spania). 


> Marcello Mastroianni se întoarce pe 
scenă, jucând cu succes, la Veneția, în pre- 
miera „Luna cea mică“. 


f> Regizorul Bertrand Tavernier filmează 
la Bucureşti Căpitanul Conan, o poveste de 
dragoste plasată pe fundalul Primul Război 
Mondial. Din distribuție fac parte Philippe 
soetan Claude Rich şi fiica acestuia Cathe- 
rine. 


> Apare în Statele Unite volumul autobio- 


3 snila 


Sharon Stone primeşte din partea Mi- 


gres Internațional al Muzicii de Cinema ținut 
la Valencia. 


> Steven Spielberg asigură regizorilor 
care lucrează la noua sa casă producătoare, 
DreamWorks SKG, dreptul moral de a poen 
de orice intervenție versiunea originală a fil- 
mului lor, odată prezentat în premieră. 
Această stipulare se opune practicii curente 
susținută de Motion Picture Association of 
America și de președintele acesteia Jack Va- 
lenti ce acordă numai producătorilor dreptul 
de a manipula după bunul plac orice peliculă. 


> La a 11-a ediție, Târgul internațional 
de filme şi programe de televiziune de la 
Cannes înregistrează o participare record: 
2 000 de companii acreditate din 90 de ţări 


> La Târgu Mureş are loc a treia ediție a 
festivalului Internațional de Film Alterna- 
tiv-Burlesc. 


> La Festivalul de la Montpellier (Franța) 
Dorel Vişan priveşte premiul de interpretare 
pentru rolul din Senatorul melcilor. 


E d La Oradea are loc Retrospectiva Filmu- 
lui Documentar şi de Animaţie, manifestare 
dedicată Centenarului cinematografului. 


grafic „One Man Tango“, în care Anthony Qu- 
inn relatează istoria scurtelor sale amoruri cu 
staruri ca Maureen O'Hara, Rita Hayworth, In- 
grid Bergman, Margaret Leighton. 


P Asociația ecologistă Greenpeace incre- 


- dințează regia primului său clip publicitar re- 


gizorului Roger Corman, regele neincoronat 
al... horror-ului. 


ĵe In cadrul unei ample retrospective Au- 
tori ai cinematogratului european, la Milano 
este prezentat un grupaj de pelicule româneşti 
semnate de Dan Piţa, Lucian Pintilie, Mircea 
Veroiu, Mircea Daneliuc, Liviu Ciulei, Lauren- 
tiu Damian. 


> Uniunea Cineaștilor îl sărbătoreşte la 
împlinirea vârstei de 60 de ani pe lon Truică. 
ale cărui filme (Marea zidire, Carnavalul, Hiro- 
șima) îl plasează printre realizatorii de marcă 
ai animației noastre. 


> Organizată la Centrul Francez din Timi- 
şoara, retrospectiva dedicată cineastului An- 
dré Techin€ (Locul crimei, Anotimpul preferat, 
Trestia sălbatică etc.) a avut loc în prezenta 
acestuia şi a fost prezentată de criticul Magda 
Mihăilescu. 


> institutul de Istoria şi Teoria Arte co- 
memorează 20 de ani de la moartea dr. ion 
Cantacuzino, istoric, critic și producător cu > 
rol decisiv în organizarea pe baze industriale a 
filmului românesc. 


ti 


B> Regizorul Nikita Mihalkov 
(premiatul cu Oscar '95 pentru 
cel mai bun film străin — Soa- 
rele inșelător) participă la alege- 
rile legislative din Rusia pe lista 
partidului la putere, condus de 
Victor Cernomirdin. 


> Se deschide un restaurant 
„Planet Hollywood“ la Barcelona. 
In afara celebrilor proprietari ai 
rețelei de fast food (Arnold 


Schwarzenegger, Bruce Willis, 
Sylvester Stallone) la inaugurare 
ia parte cel mai celebru spaniol 
la Hollywood, Antonio Banderas. 


Manifestarea dedicată Cen- 
tenarului Cinematogratului, Re- 
trospectiva filmului românesc de 
„una metraj prezintă publicului 
bucureștean, alături de pelicule 
clasice, o avanpremieră (Craii de 
Curte Veche de Mircea Veroiu) şi 
o premieră (Stare de fapt de 
Stere Gulea) mult așteptate. 


$ Are loc la București a cin- 
cea ediție a Festivalului interna- 
tional de scurt-metraj DAKINO. 
in competiţie: 23 de pelicule din 
România și 46 din alte țări Juriul 
internaţional condus de Pièr- 
re-Henri Deleau și format din 
Donatella Senatore (Italia), Taieb 
Louhichi (Tunisia), Dimitri Le- 
creux (Belgia), Roberto Ivan 
Orano (italia), Adina Darian, Dan 
Pița, Irina Margareta Nistor, Dan 
Necșulea și Mircea Diaconu sta- 
bilește următorul palmares: Ma- 
rele premiu: În fiecare zi e noap- 
te de Alexandru Maftei (Romă- 
nia); Premiul pentru regie: Turul 
Franței de Vincent Bal (Belgia); 
Premiul pentru imagine: Proce- 
siune et caetera de Eric Ledune 
(Belgia); Premiul pentru scena- 
riu: Doamna Bovary de Gheor- 


ghe Preda (România); Premiul 
special al juriului: Sara de Napo- 
leon Helmis și Vorbește-mi de 
dragoste de Filipos Tsitos (Gre- 
cia}. Au mai acordat premii spe- 
ciale Fundaţia Soros (pentru Sa- 
ra de Napoleon Helmis) și revista 
Academia Caţavencu (pentru 10 
minute cu clasa muncitoare de 
Florin lepan). 


& Cuprinsă în programul Fes- 
tivalului Dakino, Retrospectiva 
filmului românesc de lung metraj 
prezintă publicului bucureștean, 
alături de pelicule clasice, o 
avanpremieră (Craii de Curte Ve- 
che de Mircea Veroiu) și o pre- 
mieră (Stare de fapt de Stere 
Gulea) mult așteptate. 


B Tot în cadrul Festivalului 
DAKINO se prezintă, prin grija 
Institutului Francez o Retrospec- 
tivă Bertrand Tavernier, în pre- 
zența autorului. 
Retrospectiva '95 
a fost realizată 
de Dana DUMA 


EMMA THOMPSON: „La Hol- 
lywood femeile sunt reduse la 
condiţia de sfântă sau de prosti- 
tuată“ 

(„Premiere“) 
HUGH GRANT: „Mi-ar plăcea 
mai degrabă ca balonul succesu- 
lui meu să se dezumfle încetul 
cu încetul decât să explodeze 
brusc. Ar fi umilitor“. 

(„EI Pais“) 
RICHARD GERE: „Nu cred că 
dacă Dalai Lama ar vedea cum 
sar paparazzi din tufișuri să-l po- 
zeze s-ar putea controla perfect, 
rămânând calm. Nu cred că ar 
putea și nici Isus Christos n-ar fi 


putut“. 

(„US“) 
DREW BARRYMORE: „Aş vrea 
să fiu acum un copil pentru că 
mop fost atunci când trebuia să 
u“. 

(„US“) 
ANTONIO BANDERAS: „Actorii 


(la premiera filmului Interviu cu 
un vampir) 
JOHNNY DEPP: „Sunt și eu ca 
toată lumea şi mă reped la presa 
de scandal pentru a afla ce s-a 
mai întâmplat cu Demi Moore“. 
(„Studio“) 
JEANNE MOREAU: „Gloria? E 
un dinozaur care decide să locu- 
iască la tine. Trebuie să-l hră- 
nești. Altfel se supără și te poate 
ucide“. 
(„Studio“) 
VANESSA PARADIS: „La Festi- 
valul de la Cannes prezentatorii 
de televiziune sunt mai aplaudaţi 
decât stelele de cinema“. 
(„Premidre“) 
WOODY ALLEN: „Simt mai 
multă emoție când privesc un 
meci de baschet decât atunci 
când mă uit la un film“. 
(„Premiere“) 
WILLIAM HURT:. „La Hollywood 
toată lumea glorifică actorii, se 
vorbește despre minunile pe care 
le faci când, în realitate, nu ai 
altceva de făcut decât să-ţi arăţi 


(„El Pais“) 
STEVEN SEAGAL: „Cred că fil- 
mele de acţiune sunt revendica- 
tive. Oamenilor le place să vadă 
că cei care fac rău își primesc 
pedeapsa“. 
(„Fotogramas“) 
BRUCE WILLIS: „Celebritatea te 
amețește. Mi se pare interesant 
să văd cum păţesc acum alte 
persoane ceea ce mi s-a întâm- 
plat mie.“ 
(„El Pais“) 
CLINT EASTWOOD: „Am 65 de 
ani şi aceștia au lăsat urme 
adânci pe chipul meu. Aşa sunt 
şi așa imi place. Sunt mulțumit 
că sunt Clint Eastwood. Nici mai 
mult, nici mai puțin“. 
(„ABC“) 


Christian Slater (cu Patricia Arquette în True Romance) 


Vă răspunde: 


Anul acesta au apărut pe ecranele 
noastre, alături de vedetele hollywoo- 
diene, o seamă de tineri actori — unii 
debutanţi — care au reușit să rețină 
atenţia spectatorilor, dar și a cititorilor, 
ei devenind în scurt timp „actorii prefe- 
rați“. Câtorva dintre „noii-veniţi” le de- 
dicăm ultimul Fan Club din acest an; 


LEONARDO DICAPRIO este con- 
siderat cel mai promiţător actor al ge- 
neraţiei sale. Un nou James Dean la 
sfârșit de secol. Are 20 de ani și până 
nu demult locuia cu mama sa într-un 
modest apartament din Los Angeles. A 
încheiat primul contract la 14 ani. La 
19, era nominalizat la Oscar pentru ro- 
lul din What's vregrii Giben aripa. A 
urmat This Boy's Life (r. Michael Ca- 
ton-Jones), în care l-a avut ca partener 
pe Robert De Niro. Acesta spunea: „Le- 
onardo este cu adevărat un actor. Un 
mare actor. Reușește cu o ușurință sur- 
prinzătoare să treacă de la o stare emo- 
țională la alta, ca apoi, cu tonul cel mai 
obișnuit să te întrebe: „cât e ceasul?“ 
sau „cum ţi se pare, am fost bine?“. La 
rândul ei, Sharon Stone a renunțat la o 
parte din onorariul său pentru a-l avea 
alături pe DiCaprio în Mai iute ca moar- 
tea (r. Sam Raimi). Următoarele două 
fiime (The Basketball Diaries și Total 
Eclipse) l-au impus ca favorit în cursa 
pentru rolul „Pragotfiai într-o viitoare bio- 

rafie filmată a lui James Dean. În The 
Basketball... Leonardo este un tânăr ar- 
tist care se droghează iar în Total 
Eclipse îl interpretează pe poetul fran- 
cez Arthur Rimbaud a cărui legătură cu 
Paul Verlaine este povestită în film (vezi 
nr. 11/95). Lui Leonardo nu îi este frică 
de personajele „problemă“: „Îmi place 
să încerc orice rol pentru că iubesc ris- 
cul. Nu mi-e teamă că s-ar putea «să-mi 
stric imaginea». În fond, asta înseamnă 
cum te văd alții. Dar eu mă cunosc 
foarte bine, așa că părerile altora nu 
contează prea mult pentru mine“. 


JULIETTE LEWIS a atras atenţia 
cinefililor şi criticilor în Cape Fear 
(r. Martin Scorsese) când îl mușca 


a 


de deget pe Robert De Niro. Realizato- 
rul i-a prezis atunci o carieră strălucită: 
Este un fel de dinamită ambulantă“. 
Încurajată de tată! său, actorul Geoffrey 
Lewis (unul dintre partenerii preferaţi ai 
lui Clint Eastwood, Juliette însăși ju- 
când — la patru ani — alături de ei în 
Bronco Billy), ea a părăsit şcoala (la 14 
ani) pentru a-și urma Destinul! „Vreau 
să fiu o actriță tot atât de cunoscută ca 
Marlene Dietrich“. La 21 de ani, Juliette 
Lewis este un star. Firavă, cu o mutriță 
fals inocentă, ea a interpretat mai ales 
personaje aflate „la cea mai înaltă ten- 
siune“. A jucat alături de Woody Allen 
în Soţi şi neveste; a frânt inimi în Kali- 
fornia alături de Brad Pitt; l-a înnebunit 
pe Johnny Depp în... Gilbert Grape; și, 
mai ales în Născuţi asasini a fost Mal- 
lory, „păpușa înarmată“, ucigașa bântu- 
ită de demoni și dătătoare de frisoane 
spectatorilor înțepeniţi în scaune. Peter 
Medak care a avut-o interpretă în filmul 
său, Romeo is Bleeding, spunea: „Poate 
fi frumoasă, sexy, inocentă, ersă, 
superbă sau oribilă, șleampătă, vul- 

ră... Toate acestea pe rând și toate 
împreună“. În cel mai recent film al ei, 
Strange Days (r. Kathryn Bigelow) este, 
în sfârșit, doar o simplă femeie. 


CHRISTIAN SLATER fiu! unei di- 
rectoare de casting și al unui actor are, 
la 26 de ani, o filmografie care impre- 
sionează: Numele trandafirului (1986), 


( 

(1990), Robin Hood, hoților 
(1992), Untamed Heart (1993), True Ro- 
mance (1993), interviu cu un vampir 
(1994), Murder in the First (1995), Bro- 
ken Arrow (1995). După o perioadă tul- 
bure (droguri, alcool, scandaluri), de 
aproape un an el a redescoperit virtuțile 
apei naturale şi este decis să se consa- 
cre trup și suflet doar meseriei. Din fa- 
milie, obișnuit cu musafiri celebri ca 
Jack Nicholson (cu care este adesea 
comparat), Faye Dunaway, Dustin Hof- 
fman sau Robert De Niro, Christian 
Slater continuă să-i judece pe prietenii 
lui, actorii, după talent și calitățile 
umane, „nu după celebritate sau contul 
din bancă“. „Proiecte? Am interpretat 
tot felul de tipi, care, într-un fel sau al- 
tul, se aflau de cealaltă parte a zidului, 
adică a normalităţii. Acum simt nevoia 
să joc un tip romantic, puternic, eroic 
chiar. Ceva asemănător cu rolurile lui 
Errol Flynn“. 


LAUREN HOLLY — partenera lui 
Jim Carrey în Tăntălăul și gogomanul 
— a fost câțiva ani buni o interpretă 
ideală pentru seriale de televiziune (de 
pildă Picket Fences). Născută 
în statul New York, la Geneva acum 30 
de ani, Lauren Holly este fiica unor 
profesori de colegiu care au îndrumat-o 
spre o carieră avocăţească. Dar a avut 
norocul — așa îl numește ea —săo 
aibă colegă de cameră la cămin pe Ro- 
bin Givens (fostă doamnă Mike Tyson 
şi exploziva actriță mai târziu) care a 
îndemnat-o să joace într-un „filmuleţ“ 
publicitar pentru bani de buzunar. Au 
urmat: All my Children, o soap opera 


) 
ţ 
$ 


& Lauren Holly 


întinsă pe parcursul a trei ani şi Dra- 

: The Bruce Lee Story, un film 
despre viața maestrului de arte mar- 
țiale. Când l-a cunoscut pe Jim Carrey, 
pe platou la Dumb and Dumber, li s-a 
spus: „Vă potriviţi extraordinar. Ar fi 
bine să vă căsătoriți”. Cei doi au făcut 
totul să se vadă cât mai rar, pentru a 
nu alimenta bârfele, dar dragostea a 
fost mai puternică. Acum sunt împre- 
ună de o jumătate de an și speră că 
pentru toată viaţa. Cota la box-office a 
crescut vertiginos după succesul filmu- 
lui, dar asta nu i-a sucit capul tinerei 
actrițe: „Când m-am întors la Fox, toată 
lumea părea absolut indiferentă. Îmi ve- 
nea să le spun: „hei, tipilor, am jucat în 
filmul care acum este number one în 
America“. M-am răzgândit repede. 
După cum îi cunosc cred că mi-ar fi 
răspuns: „Şi ce-i cu asta? Gura și la 
treabă!“ 


Doina STĂNESCU 
13 


inti ale repeciucată fesh; Do Ca 

intimi 5 amna r- 
men. Loc de confuzie nu există. 
Doamna Carmen nu poate fi decât Car- 
men Galin. 


viului (nu-i vedea rostul, de ce ea, de 
ce acum, fiim nu mai face, din teatru 
şi-a dat demisia, doar gun in general, 
actorul nu-și aparține. Ea, in mod spe- 
cial. Când ești Doamna Carmen, n-ai 
voie să dispari de pe firmament pe tă- 
cute. Nu e drept, faţă de publicul tău 
care te-a iubit și care incă... Vocea, in- 
contundabila voce care face vorbele „să 
cânte“, imi taie discursul. Melodios, 
dulce, dar ferm: 

— Tu chiar crezi că dacă eu mă apuc 
acum să-mi mărturisesc motivele retra- 
gerii, cu argumente solide, se va întâm- 
pla ceva? Chiar crezi?! Cu ani în urmă, 
mulți, nu mai știu câţi, la ultimul nostru 
interviu, ţi-am spus ceva care ţi-a plă- 
cut atât de mult, încât a devenit titlu: 
„Dacă faci ceva extraordinar, nu se în- 
tâmplă nimic. Dacă faci un lucru prost, 
nu se întâmplă nimic. Dacă nu faci ni- 
mic, nu se întâmplă nimic...“ Ţin minte 
„fraza“ asta pentru că în contextul dat, 
avea o tentă politică. Era curajoasă. 
.„„Din păcate, deși și-a pierdut aura de 
curaj, ea rămâne perfect valabilă și azi. 
Uită-te puţin la ce se întâmplă în jurul 
nostru, la toate câte se fac sau nu se 
fac, dar cu același efect și ai să-mi dai 
dreptate. Dar, dacă tot crezi că e im- 
portant să se știe de ce m-am retras, să 
zicem că am încasat foarte multe ne- 
dreptăți, pe timpul când încă îmi mai 
doream, cu toată ființa, să fac film. 
„Motivaţiile“ sunt atât de jalnice, încât 
nici nu merită să discutăm despre ele. 
Dar mie, ca să fac față acelor nedrep- 
tăţi, mi-ar fi trebuit o doză de nesimţire 
cu care n-am fost înzestrată. Acum, cel 
puţin lucrurile sunt clare. Nu mai joc, 
pentru că așa am hotărât. Crede-mă, 
pentru sănătatea mea sufletească, e 
mai bine... 

— În 1982 era interviul acela... 
Înainte de Faleze de nisip și după Sal- 
nmnanoi Erai Sane mândră E poen 
rele mepeg: pe care 
fără dublură și plasă de siguranță... 

— Aveam antrenament... in viață, de 
câte ori am vrut să-mi dovedesc mie în- 
sămi că sunt puternică, am făcut un 
„salt mortal” fără plasă de siguranță și 
fără dublură. lar când s-a încercat să 
mi se pună dublură, am părăsit „circul“. 
Pur și simplu... În meserie însă, când îţi 
asumi un rol, trebuie să știi că el este 
posibil de realizat. De altfel, în pregăti- 
rea lui intră o asemenea „bucătărie“ 
complicată, atâta muncă şi conştiinţă 
profesională, încât nu mai rămâne loc 
de: ori îl fac, ori îmi frâng gâtul! Munca 
de pregătire a rolului este „plasa ta de 
siguranță". Dar asta se vede întotdeau- 
na mai târziu. In ce mă privește, n-am 
fost niciodată pe deplin mulțumită de 
ce am făcut... La asta, știu, Andrei Șer- 
ban mi-ar spune: „Dar e foarte bine! 
Asta e cheia! Dacă o singură dată te 
gândești că e bine ce ai făcut, s-a ter- 
minat. inseamnă că „motorașul“ care te 
împinge înainte s-a defectat“... Probabil 
că lucrul ăsta l-am simțit, cumva, în 
subconștient, pentru că momentele de 
mulțumire față de munca mea au fost, 
întotdeauna, retroactive. Numai arun- 
cându-mă cu mulți, foarte mulţi ani în 
urmă, am putut spune: Da! A fost bun 
momentul acela de film... Sau scena 
aceea... 

— Există și un punct de vedere 
obiectiv. Altfel, ce-ar rămâne dintr-o 
viață de artist? Doar „senzațiile perso- 


me? 

— În primul rând, să știi că e o mare 
diferență între ce crezi tu că ai făcut 
bine, și ce rămâne consemnat ca 
atare... Maestrul Calboreanu ne poves- 
tea odată cum un ziar de — să zicem 
miercuri — nota: „Catastrofal, Calbo- 
reanu în Hamlet“ iar în ziarul de vineri: 
„Genial, Calboreanu în Hamlet“. Ome- 
nește vorbind, tu, Calboreanu, ești ten- 


14 


Portretul lunii 


uliu Mol vara 


de Eva Sirbu 


: 


a pu poe PIZ 
(are ul = 


„Nu regret nimic din ce am făcut 
sau din ce nu am făcut: 


tat să-l crezi pe cel care spune că ai 
fost genial, nu? Dar cu „punctul de ve- 
dere obiectiv“ cum rămâne? In ce mă 
privește, cred că natura mea pozitivă 
m-a ajutat să păstrez doar părţile fru- 
moase ale profesiei. Nu mi-a plăcut ni- 
ciodată să scot la iveală lucrurile neplă- 
cute, necazurile, amărăciunile. Numeș- 
te-o orgoliu profesional, dacă vrei... Nu 
regret nimic din ce am făcut sau nu am 
făcut. Numai când vreau să mă pedep- 
sesc pentru momentele mele de „pros- 
tire“ îmi născocesc regrete. Pe urmă 
însă, îmi spun că nimeni nu putea face 
o prostie atât de gogonată ca mine! Cel 
puţin avea haz... Pe moment, haz cu 
necaz, sigur, dar în timp rămâne doar 
hazul... Așa încât, aș putea spune — ca 
Edith Piaf — „Non, rien de rien, je ne 
regrette rien“! Ar fi un fel de împrumut, 
așa... Noi, actorii, suntem obișnuiți cu 
asemenea „împrumuturi" de gând. Si- 
gur, trecute prin noi, filtrate, asimilate, 
dar împrumuturi, totuși. În adâncul fie- 
cărui actor există și ce a învăţat de la 
personajele lui. Dar e o lecţie. O înveți, 
o foloseşti şi o uiţi. Nu trăieşti cu ea în 


viața cea de toate zilele! Eu, una, nu 
mi-am purtat personajele în viaţă. 
Uneori ele m-au purtat pe mine. M-am 
„imprumutat“ lor, în măsura în care am 
împrumutat de la ele. Personalitatea 
mea — bună, rea — a mers întotdeauna 
într-un fel de complicitate cu personali- 
tatea personajului — când nu s-a aven- 
turat să-i facă concurență. Frumoasă 
aventură! Și totuși, mi-a fost dat să aud: 
„Hai, că joci teatru! Din ce piesă vine 
replica asta“? Şi era „chinul meu perso- 
nal“, aparţinea ființei mele lăsate de 
Dumnezeu pe pământ... Puteam s-o iau 
ca pe un compliment. Dar era o înjură- 
tură — și nu la adresa mea, nu... 
Această „confuzie“ între meserie și 
viață, dovedea cât de vulnerabilă este 
ea, meseria asta a mea atât de unică, 
dar și puţin blestemată... Nu întâmplă- 
tor, pe vremuri, artiștii erau îngropaţi în 
afara Cetăţii. Erau consideraţi „ființe 
satanice“. În cazul cel mai fericit — 
niște nebuni... 

— Când ţi-ai ales meseria asta nu 
știai că e și „puțin blestemată“? 

— Dar n-am ales-o! Ea m-a ales pe 


mine. Când eram mică, refuzam cu în- 
capățânare să spun poezii — ca tot co- 
pilul, nu? Visul meu era să devin dirijor 
La noi în casă se făcea muzică, se 
cânta operă iar eu dirijam. Dirijam, ori- 
cum, concerte întregi — în minte, fi- 
rește... Mai târziu, am mai „lăsat dir 
preţ“. Dacă nu dirijor, cel in regi- 
zor... Pe urmă, Maestrul Sahighian mi-a 
spus: „Nu te duce la regie. E păcat! Tu 
ești făcută pentru actorie“... Ca orice fi- 
ință încăpățânată, am avut și eu mo- 
mente de cedare când m-am lăsat în 
voia cuiva, pentru că mă simțeam scu- 
tită de efortul de a decide singură. 

Așa s-a hotărât să devin actriţă... 

— „Ceea ce nu a „ucis“ dirijorul din 
tine... Cred, chiar, că ţi-ai dirijat propria 
personalitate artistică... Nu i nici o 
pecete, nu se poate detecta nici o influ- 
ență străină de ființa ta... 

— M-ai prins... Aș fi vrut să nu afle 
nimeni”,„secretul“, dar nu te pot minți. 
Aşa este. Mi-am dirijat, mi-am regizat 
meseria toată viața. Și numai când sunt 
foarte obosită și nu mai am putere să 
regizez nimic, se alege praful de toată 
munca mea şi de mine... influențe 
există... Ele nu se văd, pentru că sunt 
atât de neașteptăte, încât nimeni nu le 
poate ajunge cu gândul. Cine să-și în- 
chipuie, de exemplu, că pentru constru- 
irea unui personaj eu mă inspiram de 
la... cățelul meu?! Sau de la o plantă. 
Sau de la o piatră. În cel mai previzibil 
caz, de la un actor. Niciodată de la o 
actriţă... Și, oricum, de fiecare dată și 
de fiecare rol, îmi găseam ceva, altceva 
pe lângă ce îmi cerea regizorul. Un ce- 
va în stare să acopere personajul cu 
toată experiența mea de ființă, sensibilă 
la tot universul înconjurător... Şi mai e 
o taină în meseria asta atât de tainică: 
puterea de a te copilări. Nu există dar 
mai prețios pentru un actor, decât pu- 
terea de a se copilări, pentru că ea este 
egală cu puterea de a imagina. Mie, da- 
rul ăsta mi s-a dat și sunt fericită că îl 
— Dar cum s-a impăcat firea ta inde- 
pendentă, de dirijor, cu ideea că actorul 

nde, totuși, de regizor. Unii spun 
chiar că el ar fi un executant... Sau nu 
este? 

— O! Ba da! Actorul este un execu- 
tant și dacă nu»i intră bine în cap ideea 
asta, nu va face nimic în viaţa lui de ac- 
tor! El nu trebuie să fie însă un execu- 
tant pasiv, inert, ci creativ. Paradoxal — 
toată meseria asta a noastră e clădită 
pe paradoxuri» — actorul este o ființă 
foarte, dar foarte orgolioasă. Ca el nu e 
nimeni! El e „buricul pământului“: Dacă 
n-ar gândi așa, n-ar putea face nimic! 
Numai că meseria asta nu se poate face 
de unul singur. Depinzi, mereu depinzi 
de ceilalți — de regizor și de „filmul din 
capul lui“ în primul rând. E o meserie 
colectivă. lar ca să se înscrie în acel ce- 
va colectiv, care este un film sau un 
spectacol, actorul are nevoie de indica- 
ţia regizorală exactă, de la care să 
poată zbura, mai departe, prin talentul 
lui. Are nevoie de o disciplină de fier, 
de o militărie teribilă. lar actorul care 
ţipă, în gura mare, că s-a săturat de 
„teroarea“ regizorului, în adâncul sufle- 
tului și-o dorește. Ştie că are nevoie de 
ea. Pentru că, dacă regizorul acela se 
înfurie atât de tare încât îl lasă de capul 
lui, l-a ne-no-ro-cit! Cu tot talentul lui, 
cu toată fantezia creatoare, cu toată ex- 
periența de o viaţă, e pierdut... Noi 
avem nevoie să fim ţinuţi din scurt. În 
„frâu“... Orice actor bun ştie asta. E su- 
perb și umilitor în același timp... Dar 
știi ce? M-am gândit, nu o dată, că ne- 
voia asta de „frâu“ intră în structura 


popor 
voie de artiști... ý 
vreme, „Dacă piere pământul și renaşte, 
artiştii se vor trezi primii, pentru că de 
ei va fi intotdeauna nevoie...“ ȘI publi- 
cul tău face parte din acest popor de 
artiști care are nevoie de artiști... 

— Uite ce este! La „provocarea“ asta 
nu-ţi pot răspunde decât că mi-am iubit 
publicul mai presus de orice. Publicul a 
fost întotdeauna partenerul meu princi- 
pal. N-aș fi existat fără el. L-am iubit și 
ştiu că m-a iubit... lubirea reciprocă 
n antută înțelegere reciprocă. Sau 
nu?... 

— Ba da. Da! Atunci, uite, pentru că 
suntem la sfârșit de an, când se fac 
urări pentru anul ce vine, ce să-ți dorim 
noi, ție, Doamna Carmen, așa, pentru 
sufletul tău...? 

— Pentru sufletul meu? Pentru sufle- 
tul meu, mulţumesc lui Dumnezeu, am 
tot... 


LUNI 


întrecea în umor modelul La Totale, 
iată acum o mostră de transplant cine- 


matografic din Franţa pe noul continent 
care împarte privitorii în două tabere. 
Unii vor spune că avea un haz mai rafi- 
nat pelicula lui Patrick Braoude dar cei- 
lalți vor susține că Hugh Grant și Ju- 
lianne Moore au mai multă strălucire 
decât actorii francezi. 


Păsându-i prea puţin de comparația 
cu sursa franceză, regizorul Chris Co- 
lumbus se desfășoară în voie într-un 
perimetru tematic ce îi convine de mi- 


=] 

z NOUÀ 

z 

a 

iei omedia romantică a lui 

g Chris Columbus vine să 
mărească lista remake-uri- 

|] lor hollywoodiene după 

= Aa na aad GEA 

II Nikita și după Minciuni adevărate, ce 

5 

i 

E 

E, 

É 

-i 

a 

z 

E 

z 

[=] 

E] 

E 

a 

z3 

E 

u 

u w 

E 


LEON 


e Luc Besson, 
încă tânăr (cum 
să-i spui altfel 
unui cineast de 
36 de ani, chiar 
dacă are cin- 
ai „mari“ filme la activ?), 
l-a preocupat, încă de la de- 
but (acum 13 ani) impactul la 
public: Ultima luptă, scien- 
ce-fiction-ul său de debut, 
crea un climat fantastic sin- 
gular; superproducția Sub- 
way introducea spectatorul în 
universul oniric al-metroului 


Julianne Moore 


rului Atlantis, ei s-au scufun- 
dat în toate oceanele lumii. 

Se poate considera că 
aceste ultime două pelicule 
au fost „pregătiri“ pentru L6- 
on. Întâi, pentru că, prin 
Léon, regizorul francez a in- 
tenționat și o incursiune do- 
cumentară în lumea 
New-York-ului contemporan. 
În al doilea rând, pentru că 
atât Nikita cât și Léon sunt 


debutează, șocant, un film 
atât de „frumos“ (prin semni- 
ficaţii) ca Nikita — nu este o 
pregătire pentru masacrul din 
lift, pentru măcelul mafiot și 
pentru marele final, la propriu 
exploziv, din Léon? Dar vio- 
lența n-a fost niciodată un 
„Scop în sine“ pentru Luc 
Besson, nici măcar când și-a 
propus, ca acum, un film 
francez în jungla 
New-York-ului contemporan. 
Dimpotrivă, violența, chiar 
aceea paroxistică, din Nikita, 
din Léon, este utilizată de re- 
gizor ca element de contrast, 
ca element de echilibru pen- 
tru profund-poeticele sale na- 
rațiuni cinematografice. Per- 


A Sl 
rrr TATTI 


p 
€ 
Ss 
= 

O 

a 
© 


nune: familia, cu valorile ei pentru care 
nu mai contenesc să pledeze cei mai 
faimoşi senatori americani. Cineastul e 
convingător atunci când ironizează 
egoismul junelui psihiatru speriat de 
perspectiva apariției unui nou membru 
al familiei, urlător și acaparator. El de- 
vine însă cam didactic atunci când de- 
monstrează (din păcate acesta-i cuvân- 
tul potrivit) binefacerile maternității și 
farmecul unei case pline de copii. Bu- 
nul meșteșugar care a regizat Doamna 
Doubttire, | nostru trăznit și a 
creat seria acasă își pune însă și 
aici pecetea, mai ales în secvențele de 
bună tradiție burlescă. În acestea stră- 
lucește Robin Williams, delicios în rolul 
unui obstetrician rus încurcăreţ și 
încurcat în subtilitățile limbii engleze. 
Cât despre Hugh Grant, adolescentin în 
rolul tatălui fără voie, n-ai crede că e 
protagonistul scandalului de astă vară, 
cel de pe Bulevardul Amurgului. Ră- 
mâne să vă convingeţi și singuri pentru 
că, oricum, merită văzut. 


Dana DUMA 


Nine Month e Producție: SUA, 1995 
Twentieth Century Fox e Regia: Chris 
Columbus e Scenariul: Chris Colum- 
bus după filmul Neut mois de Patrick 
Braoud6 e Imaginea: Donald Mc Alpine 
e Cu: Hugh Grant, Julianne Moore, 
Tom Arnold, Joan Cusack, Jeff Gold- 
blum, Robin Williams e 

Guildfilm România 


parizian; Marele albastru a două tragedii moderne, vio- sonajul lui Léon, el însuși, stă 
declanșat entuziasmul ado- lente până la paroxism, senti- mărturie. Invizibilul, invincibi- 
lescentin prin beţia plonjări- mentale & romantice, cum o lul, indestructibilul ucigaș 
lor submarine și a muzicii lui cere tradiţia marilor filme mi- profesionist este un biet mu- 


Eric Serra; Nikita — prin ma- 
istrala interpretare a actriței 
nne Parrilaud, care, cum 

spunea un cronicar francez, 


tice. De altfel, regizorul măr- 


ritor, fără conturi în bancă, 
turisește că personajul lui 


fără buletin de identitate, 
Léon este inspirat direct din care bea lapte și-și Ang apte 
e z, personajul uc gaui profe- cu devotament planta favorită 
„nu și-a furat Cesar-ul“; cât sionist din . tar carna- (să-i spunem și noi „un banal 

despre operatorii documenta- giul din farmacie — cu care asplenium“). Stiu este 
i „şoricelul cu ochi mari“, nu- 
mit în film Mathilde, fetița de 
12 ani (Natalie Portman — un 
debut de senzaţie) care pă- 
trunde în viața eroului ca un 
mare semn de întrebare, pul- 
verizând miturile. Acesta este 


Steven Seagal 


SECHESTRAŢI 


Natalie Portman și Jean Reno 


ÎN TREN 


O face cu niște interpreți per- 
fecţi în rolurile lor: Jean Reno 
peyar i-a O fost dedicat 
idman (un per- in categoria filmelor „de acțiune“, acest „serial“ 

geeez — evident — tot în jurul, „supereroului“ 
even Seagal, care-și poartă personajul — as al 


E 

E 

| 

E 

E 

E 

Ei 

E 

g 

E 

re și respingător, 5 
antiterorismului (având drept hobby arta culi- E 
E 
K 
E 
Ei 
E 
E 
pa 
E 
= 
E 


chiar atunci când aduce 
vorba despre propriul Beet- 
hoven) și fetița Natalie Port- 
man, într-un rol atașant, nu 


nară!) — într-o nouă aventură. De astă dată acțiu- 

nea este localizată pe căile ferate, respectiv 
într-un intercity atacat de un dement marginalizat. Adică dat 
afară de la centrul spaţial care tocmai preluase incognito un 
satelit pe care „negativul“ se ambiţionează să-l deturneze în 
scopuri revanșarde. Suspans, caft, tehnică Hi-Fi. Se reţine jo- 
cul cu discheta de care depinde soarta planetei și reţeta bom- 
bei artizanale preparată din ingredientele de la bar! În rest, fil- 
mări spectaculoase, capcane periculoase și rezolvări pe mă- 


Călin CĂLIMAN sură, dar deja banalizate. Şi când te gândești că filmul începea 
ianen suav cu o imagine nostalgică amintind de Odiseea spațială 
Léon © Producție: Gaumont, 2001... 

Les films du Dauphin, Franța, LC. 

pri - renta Under Siege — Ti Dak T Producție: SUA, 1995, 
uc Besson e im e 

Thierry Arbogast e Cu: dren Warner Bros e ag ge ao Mury. e Scenariul: Richard Ha- 

Réno, Oldman, Natali tem, Matt Reaves ® imaginea: Robbie Greenberg e Cu: Steven 

ina ap apr Baa Seagal, Eric Bogosian, Helgei, Emerett Mc Gilt e W 

tribuit de: Media Pro Distribuit de: Guildfiim România. 


15 


LICEENELE 


my Heckerling, regizoarea 

deja faimoaselor — pe 

ecranele românești — Uite 

cine vorbește și Uite cine 

cu cine vorbește și-a inti- 

tulat filmul cu şi despre 
adolescenţi Clueless. In micul dicţionar 
de argou adolescentin anexat dosarului 
de presă al filmului, Clueless este tra- 
dus prin naiv, fraier, pierdut. Traduce- 
rea oficială a titlului filmului este, însă, 
Liceenele din Beverly Hills, pentru a-i 
alerta, probabil, pe fanii de curând 
mult-privitului serial. Nu știu, însă, dacă 
adevărații fanatici ai peripețiilor cu te- 
matică și morală fixă avându-i drept 
protagoniști pe Brenda sau Brandon 
vor agrea la fel de tare filmul lui Amy 
Heckerling. Pentru că, din fericire, peli- 
cula a cărui eroină este interpretată de 
Alicia Silverstone (posesoare a două 
premii MTV pentru filmul The Crush/ 
Pasiune fără limite, în care a debutat la 
18 ani) reușește să ia în râs (şi nu în 
serios) „valorile Beverly Hills“. Sigur că 
mesajul moralizator se păstrează, căci, 
filmul se adresează în principal adoles- 


Jos şabloanele 


DIN 
BEVERLY HILLS 


cențţilor, categorie „în formare“; acesta 
este însă mascat de tonul alert și voit 
frivol al naraţiunii la persoana | (poves- 
titoare fiind chiar eroina Cher interpre- 
tată de Alicia Silverstone). 

Cher este întruparea tuturor șabloa- 
nelor unor adolescenţi bine situaţi: lo- 
cuiește și învață în Beverly Hills, este 
blondă, se îmbracă după ultima modă 
pariziană, conduce o mașină ultimul 
răcnet şi are popularitate în rândul co- 
legilor. Prin discursul ei, filmul ironi- 
zează toate clișeele unei adolescenţe, 
care, în loc să mai apară ca epocă a 
deplinei eliberări, devine acum un fel 
de spaţiu închis și șablonard, în care 
toate lucrurile își au așezarea lor ierar- 
hică și nu mai e loc de schimbări. Pen- 
tru Cher, o enciclopedie ambulantă de 


E & Alicia Silverstone 


Stacey Dash, 
Britanny Murphy 


~“ 


EAERI 


şabloane, toate lucrurile au etichete: în 
stânga sunt cei „populari“ în liceu, cu 
care merită să ai ce-a face, în dreapta 
cei care nu merită; așa se cade să te 
îmbraci, așa nu etc. Evident, „știința“ ei 
e una aparentă, iar ierarhiile sale sunt 
false. Mesajul moralizator de care vor- 
beam iniţial ne dădăcește că nu ce-i pe 
dinafară contează, ci ce-i în sufletul 
omului; că trebuie să fii altruist şi nu 
egoist. Din „Clueless“ (naivă, dezorien- 
tată) la început, Cher se iniţiază în pri- 
vna adevăratelor valori ale vieții, până 
în final. Evident, numai „iubirea curată” 
pentru cineva în afara convenienţelor 
vârstei o salvează. Căci, în ciuda apa- 


Y 


mă 
> 
y 


w 


rențeior, Cher era o „Hymenally chal- 
lenged", în limbaj „politically correct" 
virgină. lar valoarea supremă pentru ea, 
cât și pentru cele două prietene ale ei, 
una negresă și alta asiatică (pentru 
echitate rasială), tot căsătoria rămâne, 
filmul terminându-se cu o nuntă și cu o 
luptă pentru prinderea buchetului. 


taromira POPOVICI 


Ciueless e Producție: SUA, 1995 e Sce- 
și regia: Amy Heckerling e ima- 
Bill Pope e Cu: Alicia Silver- 
stone, Stacey Dash, Britanny Murphy, 
Paul Rudd e Distribuit de: Media Pro 


APOLLO 13 


u, nu este o povestire știinţifi- 
co-fantastică despre un echipaj 
pierdut în spaţiile intergalactice 
şi recuperat în final prin condeiul 
unor scenariști. Este reconstitui- 
rea etapă cu etapă a uneia dintre 
aventurile spaţiale reale petrecută în 1970, 
aptă acum să comunice prin intermediul ecra- 
nului o stare de sănătate psihică și de entu- 
ziasm față de temeritatea icar-ilor mereu mai 
cutezători de la o epocă la alta. Cum de altfel 
precizează o replică punctuală ce așează pe 
astronauții de la acest sfârşit de secol pe linia 
aventurilor lui Cristofor Columb, Charles 
Lindberg şi Neil Armstrong. Filmul realizat de 
Ron Howard este cu atât mai tonic şi mai cap- 
tivant cu cât nu a ales să facă apologia aces- 


Bill Paxton, Kevin Bacon, Tom-Hanks 


Houston, avem o problemă 


tora printr-o reușită deplină, ci dimpotrivă 
într-un moment de eșec față de scopul pro- 
pus. Un eșec transformat însă într-o victorie a 
competenţei, a rezistenţei și a solidarităţii, pla- 
sând mai presus de orice performanţe tehni- 
co-științifice, ființa omenească cu toate limi- 
tele ei ca măsură a tuturor lucrurilor. 

Oricât s-ar lamenta unii sau alții — și noi 
câteodată — de clișeele filmului american, 
cred că trebuie să pui foarte bine la punct o 
astfel de uriașă industrie a clișeelor eficace 
pentru a realiza o asemenea reconstituire în 
plan tehnic și uman. După avocatul din Phila- 
delphia atins de sida și Forrest Gump, Tom 
Hanks creează un alt personaj — emblematic 
pentru timpurile prezente — cu impact univer- 
sal. Indiferent de afinități sau nonafinităţi 
față de subiect, nu cred că pot fi mulți 
spectatori care să rămână nepăsători și reci la 
fluxul de emoție sociologică ce ne înfățișează 
contemporani atât de indiferenți faţă de ceea 
ce merge bine și atât de atrași să urmărească 
ce merge rău. Americanii s-au arătat complet 
neinteresați de proiectata odisee a navetei 
spațiale Apollo 13, atâta vreme cât totul mer- 
gea normal; au început să palpite doar când la 
orizont a apărut pericolul. Și atunci de ce să 
acuzăm mereu cinematograful de viziunea sa 
catastrofică, dacă aceasta răspunde interesu- 
lui general? 


AD. 


Apollo 13 e Producţie: SUA, 1995, Universal-l- 
mage Entertainement e Regia: Ron Howard e 

: William Broyles jr., Al Reinert după 
cartea Lost Moon de Jim Lowell și Jeffrey 
Klugec e Imaginea: Dean Cundey e Cu: Tom 
Hanks, Bill Paxton, Kevin Bacon, Gary Sinise, 
Ed Harris, Kathleen Quintan e Distribuit de: 
Media Pro 


TĂNTĂLĂUL 


im Carrey este 
la ora actuală 
actorul cel mai 
bine plătit din 


lume. Inevitabil, 
unii consideră 
că merită banii pe care îi câș- 
tigă, alții îi contestă orice 


urmă de talent. Dacă faceți 
parte din prima categorie ci- 
tiți doar varianta a. Dacă nu, 
treceţi direct la varianta b. 
Ambele sunt adevărate. Di- 
feră doar unghiul de percep- 
ție. 


1. Despre Jim Carrey: a) 
Mi-a plăcut în Masca, unde 
făcea un rol bun și era amu- 
zant. 


b) Scălâmbăielile sale — 
pentru că nu le pot numi alt- 
fel — din Batman Forever și 
Tăntălăul și gogomanul sunt 
absolut insuportabile și mă 
fac să regret că am gândit 
ceva rău în legătură cu Jerry 
Lewis și Norman Wisdom. În 
comparație cu Carrey, astăzi 
ei îmi par mari comici. 


2. Despre umor: a) Am 
zâmbit de câteva ori. 

b) Gagurile fizice se tran- 
sformă în gaguri fiziologice. 
Dacă suportați avalanșa de 
urină, excremente şi alte 
emanații, filmul vă va place. 
Dacă nu, mai bine să nu-l ve- 
deți. 


Umor fiziologic 


ŞI 
GOGOMANU 


3. Despre coloana sonoră: 
a) Se pot auzi câteva bucăţi 
muzicale bune. 


b) Mai bine le ascultăm 
acasă pentru că, urmând 
moda filmelor care amalga- 
mează stiluri și curente muzi- 
cale la modă, aici sunt puse 
alături piese semnate Nick 
Cave (excelente!) și Apache 
Indian şi acorduri din Haen- 
del. Despre ceea ce rezultă 
putem spune în cel mai bun 
caz că este lipsit de stil. 


4. Despre regie: a) Este efi- 
cientă. 

b) Eficientă înseamnă în 
acest caz inexistentă, lăsând 
loc de desfășurare cabotinis- 
mului vedetei. 


5. Concluzie: a) și b) Un 
film pentru admiratorii lui 


Carrey. 
Rolland MAN 


Dumb and Dumber e Produc- 
ție: New Line Cinema, SUA, 
1994 e Regia: Peter Farrelly 
e Scenariul: Peter Farrelly, 
Bob Farrelly şi Bennett Fellia 
e Cu: Jim Carrey, Jeff Da- 
niels, Lauren Holly, Karen 
Duffy e Distribuit de: QCB și 
Româniafilm. 


E 
Ei 
L 
E 
E 
E 
E 
E 
Ei 
E 
E 
E 
= 
E 
E 
E 
E 
5 
E 
E 
E 
E 
E 
E 
= 
E 
E 
E 


RNNRNNRNIRERERNRRRRNRRNRRNRRRRRRRNN O I IUl 


FREE 


cest film este un sequel 
nu după 20, ci doar după 
2 ani al unui succes (Free 
Willy/Salvaţi-l pe Willy, re- 
gia Simon Wincer) ameri- 
can venit — culmea! — în 
rena unuia european, Marele albastru 
al lui Luc Besson. E drept că la Hol- 
lywood, în centrul atenției a fost plasat 
nu un delfin, ci o orca, conform unei 
consecvente politici de „ameliorare“ a 
imaginii legendare. În cazul de față 


O imagine de nota zece 


WILLY 2 


„negativismul” balenei ucigașe prin tra- 
diție a fost virat în tandră sensibilitate, 
împărtășită reciproc în relația cu un 
puşti orfan. 

Peripeţiile acestuia sunt continuate 
de către Corey Blechman (singurul 
nume constant pe generic în afara celor 
ale interpreţilor) într-un registru și mai 
emoționant. Lucru reușit în primul rând 
datorită operatorului de mare clasă 
Laszlo Kovacs care panoramează cu 
suflet şi nu doar cu măiestrie profesio- 


nală atât întinderile de apă, peisajul 
subacvatic, cât şi peisajul terestru, în 
care spectatorul îl redescoperă și pe 
băiat împreună cu familia de adopțiune, 
plus fratele său bun, și pe Willy cu 
amica sa (!), aflați în mare pericol. 
Spectacolul salvării balenelor de la cap- 
tivitate și implicit de la moarte are, de 
astădată, o dimensiune maiestuoasă 
memorabilă. 


Evident, rămâne pe planul doi intriga 
minoră despre mașinaţiunile criminale 
ale unor ataceriști ce produc deversa- 
rea unui petrolier numai ca să poată 
prinde prețioasele animale marine. Şi 
Chiar ușor melodramatica poveste a 
apropierii dintre frați ori idila precoce 
menită să consfințească simetria cuplu- 
rilor afective în apă și pe uscat. Vezi 
secvenţa în care perechea de balene se 


îndepărtează sub privirea fetei și a băia- 
tului ce rămân pe mal. 

„O aventură domestică“ este subinti- 
tulat acest Willy 2, care pledează ca și 
primul Willy pentru bune sentimente. 
Cu un mic amendament; cu animalele 
se comunică mai ușor şi mai bine decât 
cu oamenii! 

irina COROIU 


` Free Willy 2 — The Adventure home e 


Warner Bros, SUA, 1995 e 
Regia: ight Little e Scenariul: Karen 
Janszen, Corey Blechman, John Mat- 
tson e | Laszlo Kovacs e Cu: 
James Richter, August Schellenberg, 
Michael Madsen, Jayne Atkinson «e 
Distribuit de: Guild Film România. 


Între 
Greenpeace 
şi Africa 


n neobișnuit „TOP 100“ a apărut în 
săptămânalul spaniol La Revista de El 
Mundo. Personalităţi din toate domeni- 
ile au fost invitate să desemneze oa- 
meni, organizaţii, obiecte, evenimente 
care au marcat anul 1995 și care sunt 
reprezentative — într-un fel sau altul — pentru acest 
sfârșit de secol. Cu ce intrăm deci în secolul XXI? Pe 
primul loc se situează organizația ecologistă Green- 
peace, care „a reușit să atragă atenţia conducătorilor 
lumii și să avertizeze lumea civilizată asupra perico- 
lelor unui progres tehnic cu orice preț". De altfel 
Sopa este privilegiată, odată ce pe locul 20 se si- 
tuează ecoturismul, iar pe 88 oamenii de știință care 
studiază viața și obiceiurile păsărilor. Locul 51 e ocu- 
pat tot de un subiect ecologic „fierbinte“ — atolul 
Mururoa, „un paradis ameninţat, exemplu clar al 
unei sfidări pe care Franţa o adresează lumii întregi“. 

Solidaritatea internaţională este și ea bine cotată: 
locul 7 — Médecins sans frontières, care „și-au riscat 
viața în toate războaiele“. lar pe locul 100, Africa, 
„un infinit contrast între senzualitate și moarte“. Sunt 
simboluri ale unei preocupări crescânde pentru viito- 
rul tot mai greu previzibil al planetei. O scurtă tre- 
cere în revistă a celorialte locuri ne poate însă de- 
concerta. Un amalgan de lucruri cu adevărat se- 
rioase și false valori; Reţeaua Internet (8) — „un 
computer, un telefon, un modem și lumea e la pi- 
cioarele tale“ și ceasul elvețian Swatch (79); rolul tot 
mai mare al femeilor în societate (10) şi sutienul-mi- 
nune Wondebra (50), care „înseamnă realizarea visu- 
lui a milioane de femei“; homosexualii (16), „care au 
ieșit din tăcere“ și nudul masculin în reclame (95), 
„egalitatea sexelor în domeniul publicităţii“. 

n domeniul religiei Dalai Lama (31) se situează cu 
mult înaintea Vaticanului (82). Nu fără oarecare ui- 
mire aflăm că unul din argumente este că „Dalai 
Lama a reușit să cucerească încrederea unor celebri- 
tăți precum Richard Gere“! 

Dar care sunt personalitățile din lumea filmului în 
acest clasament? 7 

Chiar pe locul 3 îl întâlnim pe „hiperrealistul regi- 
zor Quentin Tarantino, care cu Pulp Fiction a schim- 
bat modul de a face, a vedea și a asculta un film“. 
Fără a nega cu nimic valoarea cineastului, ne între- 
băm dacă totuşi motivația de mai sus nu este exage- 


Care ar fi următorii pași? Reprezentanţi ai Franţei 
și ai Uniunii Europene au pledat pentru crearea unui 
fond special pentru dublarea în engleză a filmelor 
franceze, ce vor putea fi distribuite astfel mai ușor în 
Statele Unite, ştiut fiind că publicul american nu 
agreează subtitiurile. lar președintele ARP, regizorul 
Ciaude Lelouch, a anunţat că se intenționează înfiin- 


ə Husarul pe acoperiș, succes în Franța și cu mari șanse 
în Statele Unite (Olivier Martinez și Juliette Binoche) 


rată, aducând mai degrabă cu un text publicitar de- 
cât cu o argumentaţie serioasă. Următorul regizor 
apare pe locul 12 și este gloria autohtonă Pedro Al- 
modovar, surclasat însă de o altă stea iberică, Anto- 
nio Banderas (4), „simbol al virilităţii care a cucerit 
Hollywoodul“. (În paranteză fie spus. pe locul 5 se 
clasează un alt spaniol, ciclistul Miguel Indurain). 

Există chiar și un film, „o opera remarcabila care 
descrie crizele morale ale societății europene“, La- 
merica (74) de Gianni Amelio. S-ar părea deci că 
pentru spanioli cinematograful era șansa să pătrundă 
în mileniul următor doar prin Tarantino, Banderas, 
Almodovar și Amelio. Cred că fiecare dintre noi are 
viziunea sa proprie şi probabil alte nume privilegiate. 
Așa că nu putem decât să zâmbim citind acest clasa- 
ment și să-l așteptăm pe următorul, care probabil îl 
va contrazice. 


& Antonio Banderas, un actor pentru secolul XXI 


tarea unui „mini-mini-major studio“ în SUA care să 
se ocupe cu distribuirea filmelor franceze, începând 
cu un mic cinematograf specializat la New York. Ră- 
mâne de văzut dacă vorbelor frumoase le vor urma și 
fapte. 


e 
O w 

Ur 
39 
2:59 
sA 

a 
= 

53 
og 
= 

o 
a 2 
co 
a 
3 
pE 
= 

© 
e 
e 

O 
[] 
e: 
bz) 
3 
5 


(Sylvester Stallone) 


Cadouri de Crăciun 


tudiourile Paramount au intentat proces 
unei edituri pentru drepturile asupra 
unei cărți pentru copii intitulată Cu- 

rious George, scrisă în 1941 şi reactua- 

lizată în 1969, una din cărțile pe care 

generaţii de copii — și nu numai ameri- 
cani — au citit-o, publicată în mai multe zeci de edi- 
ţii până acum. E vorba de aventurile unei mici mai- 
muţe pe care curiozitatea o împinge să-l urmărească 
pe un marinar alb a cărui navă a acostat într-un port 
african. Simpaticul George se trezeşte în final închis 
în grădina zoologică. Oare cei de la Paramount au în 
proiect o ecranizare? 

Explicaţia e alta: Curious George e cartea pe care 
Tom Hanks o poartă cu el în Forrest Gump și, 
dintr-o dată, potenţialul său comercial a crescut. Mi- 
lioane de spectatori au văzut filmul și ar putea să 
cumpere această carte pentru copiii lor. Deja șepcu- 
tele cu sigla fabricii de creveţi din film s-au dovedit o 
afacere rentabilă, profiturile realizate din vânzarea 
biletelor de film și a produselor derivate depășind 
500 milioane dolari. De ce să se piardă o altă sursă 
de venituri? 

Se știe de multă vreme că vânzarea altor produse 
ca tricouri, șepcuțe, insigne, jucării legate de un film 
sporește substanțial încasările. De exemplu Batman 
a făcut o rețetă de peste 400 milioane dolari, dar 
suma a crescut la 600 milioane prin vânzarea acestor 
produse derivate. Cum Crăciunul se apropie, multe 
studiouri speră că jucăriile care reproduc personaje 
din filmele lansate în acest an vor fi cumpărate de 
părinţi pentru a le dărui copiilor lor. 

Pentru Batman Forever, de exemplu, oferta e 
foarte bogată. Există un Batman de plastic (10 do- 
lari), un batmobil (75 dolari), un elicopter și un va- 
por, precum și păpuși care reproduc înfățișarea per- 
sonajelor negative. Mulţi ziariști regretă doar că fil- 
mul nu este la fel de interesant ca aceste jucării. O 
părere la care subscriu. 

Pentru s-au pus în vânzare gorile care-și 
pot mișca mâinile și picioarele (10 dolari). Ochii și 
dinţii acestora sunt fosforescenţi. Figurine din cau- 
ciuc, foarte maleabile (3 dolari) reproduc înfățișarea 
personajelor din Power Rangers. Există și un Judge 
Dredd din plastic, dar acesta nu e prea interesant, 
pentru că nu i se poate scoate casca și nu i se pot 
înlocui armele, și nici nu prea seamănă cu Sylvester 
Stallone, interpretul filmului. 

Cu 7 dolari pot fi cumpărate jucării Mortal Kom- 
bat, alături de un întreg arsenal diabolic. Un meca- 
nism special le permite acestor păpuși să dea și lovi- 
turi de pumn. 

„O orcă de cauciuc care poate lua orice poziţie 
doriţi!“ sună reclama pentru balena din cauciuc Free 
Willy 2. În realitate se pare că aceasta nu e prea ma- 
leabilă, dar costă 3 dolari și are atașată și o etichetă 
pe care scrie „Orca oficială Free PIN pentru a o 
deosebi — nu-i așa? — de orice altă balenă care ar 
putea fi vândută de alți fabricanți de jucării, dar nu 
ar aduce nici un ban producătorilor. 

Mai există și jucării Pocahontas, reproducând înfă- 
țişarea celor două personaje din ultimul desen ani- 
mat de succes al Casei Disney, o biată figurină îm- 
brăcată în zdrenţe și înarmată cu un harpon pentru 
Waterworld și o machetă a rachetei din Apollo 13. 

După cum se vede, am avea de unde alege. Doar 
bani să mai fie! 


Pagini realizate de Rolland MAN 


Ce O DN N O 


ubla aniversare, a Cente- 

narului şi a ediţiei cu nu- 

mărul 40, a impus anul 

acesta Festivalului de la 

Valladolid un bilanţ. Cu- 

noscutul tact al organiza- 
torilor şi oroarea lor de triumfalism au 
făcut foarte agreabil acest moment, 
care ar fi putut să gliseze în solemni- 
tate plicticoasă. A fost o sărbătoare 
fără discursuri patetice, fără gesturi 
grandilocvente, în care prestigiul cres- 
când al festivalului a fost atestat de fil- 
mele alese. Atât de cele ale secţiunii 
oficiale, cât şi de cele din retrospec- 
tiva „Spicul spicelor“, o selecţie de 
zece pelicule dintre cele premiate în 
40 de ani. 


Puţină istorie 


lată o ocazie în care nu strică puțină 
istorie. În 1956 avea loc, la Valladolid, 
primul Festival al Filmului Religios (v. și 
nr. 1/92) cu participare exclusiv spa- 
niolă. Timp de 17 ediţii competiția își va 
păstra acest profil, amplificat pe par- 
curs prin adăugarea sintagmei „și al va- 
lorilor umane“, devenind însă interna- 
tional și reușind să impună prin calita- 
tea selecţiei, În anii '80 el ajunge, în 
special de când este condus de criticul 
Fernando Lara, unul dintre festivalurile 
care se plasează cel mai ferm în apăra- 
rea ideii de film de autor. 

Răsfoind elegantul catalog editat cu 
ocazia celei de-a patruzecea aniversări, 
unde se pot găsi afişele, palmaresurile 
și juriile tuturor edițiilor, rămâi uimit de 
mulțimea numelor și titlurilor de in- 
tensă rezonanţă cinefilă. Merită să 
amintim câteva. Aici au fost premiaţi, 
de-a lungul vremii, cineaști ca Federico 
Fellini (Nopțile Cabiriei, Amarcord, 


alaturi de 
șefa serviciului 


Giuglietta degli sprit), Francois Truf- 
faut (Cele 400 de lovituri, Copilul sălba- 
tic), Luchino Visconti (Ludwig, Grup de 
familie intr-un interior), Akira Kurosawa 
pemo roșie), Andrzej Wajda (Pământul 
ăgăduinței), Bernardo Bertolocci (Stra- 
tegia păianjenului), Ingmar Bergman (A 
şaptea , Izvorul fecioarei, Comu- 
nianții), Andrei Tarkovski (Sacrificiul), 
Louis Malle (Lacombe Lucien și Vania 
de pe Strada 42), Alain Resnais (Provi- 
dence). Numai zece dintre filmele pre- 
miate au fost prezentate în grupajul 
„Spicul spicelor“, dar au devenit unul 
dintre marile atracţii ale ediţiei cu nu- 
mărul 40. 

Mai mult ca oricând, în acest an al 
Centenarului, Săptămâna Internaţională 
Cinematografică de la Valladolid a tran- 
sformat orașul lui Cervantes şi al lui 
Columb într-o mare cinematecă. Dialo- 
gul dintre noutate (selecția oficială) și 


an Dumitrescu răspunzând 
niolă fluentă, întrebărilor 

Carmen Pascual 

de presâ) 


valorile clasice (ciclurile și retrospecti- 
vele complementare) a fost pasionant. 
Şi cum ar fi putut altfel când spirit rec- 
tor a fost ales Carl Theodor Dreyer, ci- 
neastul danez a cărui capodoperă (Pati- 
mile Ioanei d'Arc — 1928) figurează în 
mai toate topurile primelor zece filme 
importante din istoria cinematografu- 
lui? Retrospectiva dedicată acestui re- 
gizor care susținea, înaintea lui Ber- 
gman, că arta trebuie să reprezinte in- 
terioritatea ființei umane și nu exteriori- 
tatea ei, oferă modelul unui realizator 
pe care autoexigenţa l-a făcut să lu- 
creze relativ puțin (14 eri pp ni de 
ficțiune și opt scurtmetraje în 79 de ani 
de viaţă). Filme ca Stăpânul casei 
(1925), V I (1931) sau Dies irae 
confirmă impresia unui stil vizual aca- 
parant, impunător prin rigoarea lui. 
Și cum organizatorii au ținut să ilus- 
treze diversiunea universurilor de autor, 
o altă integrală, cea dedicată lui Nanni 
Moretti, a propus un mare salt în timp 
(regizorul fiind un contemporan al nos- 
tru în vârstă de 42 de ani), dar și trece- 


e Salma Hayek 


în Aleea miracolelor 


Ag 


Iciar Bollain, premiată 
pentru debutul în regie 


Ruth Gabriel, 
vedetă în Zile numărate 


Ariadna Gil în Cei mai 
proşti ani ai vieții 


rea de la solemnitate la umor. Clișeul 
prin care el este caracterizat de obicei, 
„un Woody Allen italian“, descrie numai 
arțial opera acestui cineast care, ca și 
lustrul american cu care e comparat îşi 
asumă tripla calitate de regizor-scena- 
rist-actor, dar al cărui sarcasm are o 
tentă socială și politică mai apăsată. În 
filme ca Pâté de bour: (1973), Sunt 


sau Caro diario (1993) ținta favorită a 
ironiei sale este ipocrizia, nefiind mena- 


on i ua A e DN i a 


Juriul 


Mariano Barroso — 
regizor. (Spania) 
Nico Crama — 

producător (Olanda) 
Francois Ede — 

scenarist, critic (Franța) 
Gustavo Martin Garzo — 
scriitor (Spania) 


Huguette Parent — 
producător (Canada) 
Michaela Pavlatova — 
regizor (Republica Cehă) 
Donald Skoller — 
istoric de film (S.U.A.) 


jat nimeni, inamic sau prieten. O inteli- 
genţă efervescentă şi un izvor nesecat 
de gaguri și vorbe de duh, Moretti (pre- 
zent și primit în triumf la Valladolid) 
este un cineast care mai are încă multe 
de spus. 


Surprizele consacraţilor 


Numeroasele retrospective pe care 
autorii programului au întotdeauna 


~ grijă să le conceapă cu suită în idei, 


stabilind între ele interesante conexiuni 
şi trimiteri, îl fac întotdeauna pe critic 
să regrete, la Valladolid, că nu are da- 
rul ubicuităţii. De multe ori ai fi dorit să 
vezi în același timp 'ceea ce se proiecte 
în mai multe săli! Dar cum atracția cea 
mai mare rămâne întotdeauna noutatea, 
am urmărit, bineînţeles, întreaga selec- 
ție oficială. 

Cele 21 de titluri care au compus-o 
au favorizat în principal filmele unor ci- 
neaști tineri, aflaţi la primul “sau al doi- 


Alte tentaţii 


e Senso de Luchino Visconti. În anul 
declarat de UNESCO al peliculelor res- 
taurate, festivalul s-a încheiat cu 
proiecția filmului din 1954 (refăcut de 
Cinemateca Naţională Italiană). O ca- 
podoperă de o frumusețe care taie res- 
pirația și sfidează trecerea timpului. 

e Retrospectiva 60 de ani de animaţie 
cehă. Evoluția unei școli de animaţie 
celebră în special prin filmele sale cu 
păpuși, ilustrează prin titluri de refe- 


Ñ 


în Nelly 
şi domnul Arnaud 
(Premiul Juriului) 


@ Miki Manojlovic | 
în America altuia > 
(Marele Premiu, 
Spicul de aur) 


@ Living in Oblivion 
în culisele 
Lumii filmului 


Marele Premiu „Spicul 
rea Britanie/ Franța/ Germania) 


cinematecă 


© Emmanuelle Béart 


de aur“: America altuia de Goran Paskaljevic (Ma- 


Premiul „Spicul de argint. Aleea miracolelor de Jorge Fons (Mexic) Pre- 


miui cei mai bun nou 


: iciar Bollain, Spania (Salut! Ești sin- 
Oblivion) 


gură?) şi Tom Di Cillo, Statele Unite (Living in 


Cel mai bun actor: Bruno Bichir (Aleea miracolelor) 
Cea mai bună actriță: Antje De Boeck (Manneken Pis) 
Cea mai bună imagine: Nick Coulter (Biblia de 


rință semnate de Karel Zeman (Inspira- 
ţie), Jiri Trnka (Mâna, Pasiunea), Bre- 
tislav Pojar (Leul și cântecul), Jan 
Svankmajer (Posibilităţile dialogului) 
etc. 

e Școli de cinema: Centro de 
Capacitation Cinematogratico Mexic. 
Creat în 1975, având în frunte conducă- 
tori spanioli ca Luis Bunuel şi Carlos 
Velo, C.C.C. și-a pus pecetea asupra 
reînnoirii cinematografului mexican. 
Printre peliculele care au făcut să se 
vo de o nouă ar d RE: 
xicană: Aşteptând ploaia ge Agui- 
lera), Nevasta lui (Luis Carios 
Carrera), Lolo (Francisco Athié) Un firi- 
cel de sânge (Ervin Neumaier). 


neon) 
i Arnaud-de Claude Sautet (Franța/ Italia/ 


e Spanish Cinema 94/95. Un eșan- 
tion de filme din producţia ultimului an, 
semnate de nume consacrate (La teta y 
la luna de Bigas Luna, Pasiunea turcă 
de Vicente Aranda, Detectivul și moar- 
tea de Gonzalo Suarez, Vei muri în 
Chafarinas de Pedro Olea) sau de ci- 
neaști noi (Zile numărate de Imanol 
Uribe, Saltul în gol de Daniel Calpar- 
soro, Cei mai răi ani ai vieţii de Emilio 
Martinez-Lazaro). Ocazia de a vedea 
coproducţia hispano-britanică Patria și 
libertatea de Ken Loach, filmul premiat 
cu Oscarul european, Felix '95. 


lea film. Patru dintre peliculele alese. 
aflate în afară de concurs, au sporit 
prin prestigiul semnatarilor lor, valoa- 
rea selecţiei: Bicicleta de Tran Anh 
Hung, câștigătoarea Marelui Premiu la 
Veneția; Dincolo de nori, care mar- 
chează revenirea pe platouri a unuia 
dintre ultimii mari maeștri în viață, Mi- 
chelangelo Antonioni (despre cele două 
amănunte în nr. 10 și 11); Taxandria, 
lungmetrajul de animaţie semnat de 
beigianul Raoul Servais, o parabolă an- 
titotalitară, şi În miezul iernii de Ken- 
neth Branagh. Deși s-a mai scris în re- 
vista noastră despre această strălucită 
comedie (vezi nr. 10) a faimosului ac- 
tor-regizor, aș reveni puţin asupra ei. 
Cel mai personal film al lui Branagh, 
care vorbește atât de amuzant despre 
obsesia lui „Hamlet“ se dovedește un 
moment de turnură în continuarea se- 
riei ecranizărilor shakespeariene. După 
ce s-a amuzat pe seama ispitei tuturor 
oamenilor de teatru de a pune în scenă 
tragedia prințului Danemarcei, el are 
acum curajul de a încerca s-o tran- 
spună cinematografic. Devenit blond 
platinat pentru acest rol, Branagh a 
vorbit la Valladolid cu pasiune despre 
pelicula pe care tocmai a început s-o 
filmeze. Va fi Hamlet-ul său mai bun 
decât cel semnat de Laurence Olivier, 
cineastul al cărui destin îi este atât de 
asemănător? Oricum, cinefilii sunt ne- 
răbdă tori să compare cele două ver- 
siuni. 

Revenind la peliculele din concurs, 
trebuie spus că printre cele 17 s-au 
aflat și câteva semnate de autori consa- 
craţi. Dintre ele s-au impus mai ales Bi- 
blia de neon de Terence Davies, regizo- 
rul britanic premiat altădată aici cu 
Marele Premiu (Ziua cea lungă se ter- 
mină — 1992), de data aceasta filmul 
său mulțumindu-se cu premiul pentru 
imagine; şi Nelly şi domnul Arnaud de 
Claude Sautet (Premiul juriului). În fil- 
mografia regizorului francez acesta ar 
face pereche potrivită cu Un coeur en 
hiver (Inimă i cum s-a numit 
pe ecranele noastre). Subtilul cineast 
meditează din nou asupra fricii de a 
iubi, de a te angaja sentimental. Portre- 
tele sale sunt construite în filigran în 
această poveste intimistă unde strălu- 
cește nu atât Emmanuelle Béart (su- 
perbă, totuși), cât Michel Serrault în ro- 
lul domnului Arnaud, „o altă inimă în 
iarnă”, dar nu atât de înghețată cum 
s-ar putea crede. 

Tot în categoria consacraților I-aș 
aminti pe câștigătorul Marelui Premiu, 
Goran Paskalievic. Cineast sârb în vâr- 
stă de 47 de ani, cu o carieră interna- 
țională începută în 1982 când a lucrat 
în Statele Unite prima dată (Twilight 
Time), el a imigrat după începerea råz- 
boiului din Iugoslavia. Cu toate acestea 
regizorul precizează că nu e un refugiat 
politic și că a plecat numai pentru a 
putea să facă film. „Patria mea e cine- 
matograful“, declară el fără urmă de ci- 
nism. Premiată cu „Spicul de aur“, 
America altuia este o coproducție fran- 
co-germano-britanică, dar toată lumea 
vorbea despre pelicula iugoslavă. De 
unde se poate trage concluzia că un 
adevărat autor împrumută întotdeauna 
operei propria lui identitate naţională. 

Intr-o filmografie foarte restrânsă a 
temei imigrației, aș plasa filmul acesta 
alături de America. de Elia Ka- 
zan și de recentul L'America al itananului 
Giovanni Amelio. Povestea tragicomică 
a prieteniei dintre doi losers, un munte- 
negrean și un spaniol, care nu-și prea 
găsesc locul în Brooklyn, are momente 
de emoție intensă, pasaje umoristice și 
irizaţii poetice de admirabilă finețe. În 
rolul principal, al unui macho balcanic 
încăpățânat și vulnerabii, cucereşte pe 
oricine Miki Manojlovic, actorul-fetiș al 
lui Emir Kusturica (Tata în călătorie de 
serviciu și Underground). 


Tinerii în atenţia tinerilor 


Vârsta medie a tinerilor cineaști ad- 
miși în competiție nu depășește 35 de 
ani. Ei au focalizat, ca întotdeauna, 
atenția celor dornici să descopere un 
cinema nou şi proaspăt. 

Pentru unii noutatea a însemnat des- 
coperirea unui realizator venit dintr-o 
zonă cinematografică mai puțin cunos- 
cută, ca Iranul, în persoana lui Jafar 
Panahi (Globul alb). Discipol al lui Ab- 
bas Kiarostami (care a semnat și scena- 
riul), el evoluează în registrul maestru- 
lui său (poetic și tandru), dar fără sub- 
tilitatea acestuia. 

(Continuare in pag. 35) 
Dana DUMA 
23 


O actriță ca Grace, care este şi o 
doamnă, oferă anumite avantaje regizorului. 
El îşi poate permite să fie mai îndrăzneţ 
într-o scenă de amor jucată de o doamnă, 

decât într-una jucată de o târfă. 
Cu o târfă 

o asemenea scenă poate fi vulgară. 
Dar dacă pui o doamnă în aceeaşi situaţie, 

ea va fi fermecătoare şi tulburătoare. 


n ianuarie 1956 studiourile 
MGM au început să lu- 
creze la un film care urma 


colului, realizat cu un bu- 
get imens în Sudul Franţei, având în ro- 
lurile secundare multe dintre marile ve- 
dete hollywoodiene. În rolul principal 
apărea o actriță care în numai cinci ani 
reuşise să ajungă superstar — Grace 
Kelly. În rolul logodnicului își făcea de- 
butul pe ecran un francez frumos care 
era și conducătorul ultimei monarhii 
absolute din Europa — Prinţul Rainier 
de Monaco. Nimeni nu-și face griji pan: 
tru că prințul nu avea nici o experiență 
ca actor, odată ce nici printre talentele 
lui Kelly cel de actriță nu era cel mai 
important. Filmul era un „documentar“, 
iar nunta — care a fost transmisă în di- 
rect de 9 televiziuni și urmărită de 30 
ioana spectatori — era chiar nunta 
or. 

Ascunzându-se de reporteri în casa 
familiei sale din Philadelphia, mireasa 
era foarte nervoasă. Legile din Monaco 
spun că prințul nu se poate căsători de- 
cât dacă un test medical confirmă că 
aleasa sa poate avea copii. (Un tratat 
semnat în 1918 stipulează că Monaco 
devine parte a Franţei dacă prinţul 
moare fără a avea moștenitori. În 1953, 
Rainier a rupt logodna cu actrița fran- 
ceză Gisèle Pascal, arece doctorii 
au constatat că e stearpă.) Dar nu pro- 
blema fertilităţii o îngrijora pe Grace. 
Ca o adevărată profesionistă de la Hol- 
lywood, dorea să fie o mireasă perfectă. 

îi spusese Prințului Rainier că e vir- 
gină și acum se temea că în urma exa- 
menului medical el va afla ceea ce 
aproape toată lumea știa la Holllywood 
— Grace Kelly nu mai era de mult fe- 
erir 
ur, în afara lumii filmului, viața 
E ară a actriței nu era decât su- 
biectul unor șușoteli discrete. Ziariştii 
scriau despre Grace Kelly că poartă în- 
totdeauna mănuși albe și nu merge la o 
întâlnire cu un bărbat decât însoțită de 
una din surorile ei sau de o mătușă 
vârstnică. Astfel de poveşti încântau 
America puritană a anilor '50. Cei mai 


„care încalcă 
„religiei sale, dar numai pentru a salva 


Alfred Hitchcock 


mulți spectatori erau șocați de scanda- 
loasa viață sexuală a unor vedete pre- 
cum Marilyn Monroe, Rita Hayworth 
sau Jane Russell. Se simțeau mai liniș- 
tiți ştiind că Grace Kelly era altfel. 


vagabonzi, o doamnă e o raritate”, 
scria revista Confidenţial. 


Cana Grace Kelly a interpretat 
primul rol principal alături de Gary Co- 
oper, în 1952, în westernul High Noon/ 
La amiază, publicul era sigur că ea era 
în realitate la fel de pură precum perso- 
najul său, o virgină mireasă quaker, 
preceptele nonviolente ale 


viața bărbatului iubit. Născută într-una 
din cele mai bogate și respectabile fa- 
milii din Philadelphia, în 1929, Grace 
studiase la prestigioasa American Aca- 
demy of Dramatic Arts din New York, 
dar paa atunci jucase doar într-o piesă 
roadway și în câteva seriale TV. 
ie adela regizorul filmului, 
tacea: ari în | cu lipsa ei 
dai lapene El a declarat presei că 
Grace se juca pe sine însăși, și pentru 
asta o alesese. 

Un an mai târziu, Alfred Hitchcock a 
ales-o pe vedeta în ascensiune pentru a 
juca o altă tânără soție aflată în primej- 
die, în Dial M for Murder. Regizorului îi 
făcea plăcere să încerce să o șocheze 
spunând anecdote picante pe platou. 
Spre uimirea tuturor actorilor şi mem- 
brilor echipei de filmare, Grace — apa- 
rent atât de angelică — nu părea deloc 
deranjată. „Domnișoară Kelly, nu sun- 
teți şocată?" a întrebat-o Hitchcock. 
Grace i-a răspuns cu o voce suavă; 
„Deloc. Am făcut școala la călugărițe. 
am auzit toate astea când aveam 13 
an 

Poate Hitchcock nu știa că, în timpul 
filmărilor, Grace Kelly avea o aventură 
cu partenerul ei, Ray Milland. Actorul, 
în vârstă de 49 ani, iși părăsise soția și 
cei doi copii și plănuia să divorțeze. 
până ce Dna Milland i-a atras atenţia ca 
toată averea este trecută pe numele ei! 
Şi mai puţini știau că Grace avusese o 
aventură cu Gary Cooper — care era 


Grace s-a culcat cu toată lumea care o putea ajuta 
într-un fel sau altul: im a ring producători, regizori. 


Nu mai am nici un fe 


de consideraţie pentru ea. 


nu avea nevoie să o facă. 
Avea deja o carieră. 


Don Richardson (fostul ei logodnic) 


24 


căsătorit — în timpul filmărilor la Hi 
Noon. Scriitorul Gore Vidal spunea: „La 
Hollywood era aproape o regulă: Grace 
Koly se culca cu partenerul ei din 
im". 
„o industrie cinematografică care 
în mare parte pe scandal şi 
bârt, pare și astăzi de necrezut că 
oate aventurile lui Grace Kelly nu au 
sarut în presă. În mare parte, aceasta 
se datorează vigilenței celor de la 
MGM, care au investit milioane pentru 
ca imaginea actriței să rămână ange- 
lică. „Studiourile plăteau cu regularitate 
reporterii pentru a nu scrie nimic des- 
pre poveștile scandaloase. În cazul lui 
Grace Kelly cred că totul i-a costat 
foarte mult”, spune ziaristul Robert 
Siatzer. 

Cu toate astea, protecția MGM s-ar fi 
putut dovedi insuficientă, dacă Grace 
nu ar fi fost un adevărat geniu al înșe- 
lătoriei. Cu un talent actoricesc nicio- 
dată relevat în filme, Grace reușea ade- 
sea să aibă trei-patru aventuri în același 
timp, dar era atât de discretă încât fie- 
care amant era convins că el este sin- 

urul. Profesorul ei de actorie de la 

ew York, Don Richardson, a părăsit-o 
doar în momentul în care a văzut-o 
purtând o brățară de aur cu smaralde. 
„Am recunoscut-o imediat“, spune Ri- 
chardson. „Multe fete din New York 
aveau așa ceva. Era un cadou de la 
playboy-ul milionar Aly Khan. Când Aly 
se întâlnea cu o fată, îi dădea un portți- 
garet aurit. După ce se culca cu ea, îi 
dăruia brățara“. 


Dupa ce a venit la Hollywood, dife- 
rența dintre imaginea pe care publicul 
o avea despre ea și viața sa particulară 
a devenit și mai mare. În 1953, pe când 
filma în Africa ambo (r. John 
Ford), Grace părea oripilată de limbajul 
vulgar și de peman porcoase ale par- 
tenerei sale Ava Gardner. Dar până la 
urmă cea care l-a sedus pe protagonis- 
tul masculin — Clark Gable — a fost 
Grace şi nu Ava. 


Această her a bar l-a cucerit și pe 


Alfred Hitchcock. În timpul filmărilor la 
Dial M for Murder Hitchcock ajusese 
obsedat de Grace. A mai distribuit-o în 
alte două filme care au cunoscut suc- 
cesul — Rear Window (1954) și To 
Catch a Thief (1955). Colaborarea lor 
nu era întâmplătoare. De-a lungul între- 
gii sale cariere, una din marile plăceri 
ale lui Hitchcock a fost să evidenţieze 
sexualitatea ascunsă a actrițelor a căror 
ue ate pe ecran era pură şi feciorel- 
nică — Madeleine Carroll (39 de 
şi Agentul secret), Joan Fontaine ( 
becca şi crape mei Ingrid Bergman 
arce A le, Notorious şi 
Under Capricorn). Grace Kelly era pen- 
tru el femeia ideală. A declarat că ea 
este întruchiparea „eleganței sexuale“ 
și a utilizat-o cu o perversitate stilistică 
rară în cinematograful american. În 
Rear Window, logodnicul ei imobilizat 
într-un fotoliu (James Stewart) o folo- 
seşte ca momeală pentru a prinde un 
Sup hol, in To Catch a Thief/ Soan 
după ea seduce un spărgător ( 
Grant) pe fundalul unui de artificii ficit. 
Filmele lui Hitchcock sunt singurele 
opere remarcabile din cariera lui mi i 
po azi nu-și mai amintește astăzi 
Giri (195%), în care re 
a suferindă și prost îmbrăcată a 
unui actor alcoolic, şi pentru care a 
câștigat un Oscar. (Membrii AMPAS 
par a fi fost uluiți de faptul că Grace 
Kelly poate arăta și altfel decât absolut 
superb. l-au dat premiul ei, și nu lui 
Judy Garland pentru A star Is Bom — 
poate pentru că Garland nu a fost ni- 
ciodată frumoasă!) În timpul filmărilor, 
Grace a avut aventuri nu r cu un 
singur partener, ci cu doi. Il sedusese 
deja pe William Holden când lucrau îm- 
preună la The Bridges at Toko-Ri, un 
fiim despre al doilea război mondial, 
realizat cu bani puţini și în grabă în 
același an. Cu Bing Crosby povestea de 
dragoste începuse încă din 1952, și a 
continuat în timp ce soția acestuia, Di- 
xie Lee, murea de cancer. 


Cu Alfred Hitchcock 


La sfârşitul lui 1954 Grace Kelly ajun- 
sese actrița numărul 1 la box-office. 
Cu toate acestea ceea ce-și dorea era 
un rol grandios și mai fascinant decât 
orice i se putea oferi la Hollywood. În 
timp ce filma pe Riviera Franceză To 
Catch a Thief, Grace — care adora flo- 
rile — a fost fascinată de o grădină lu- 
xuriantă împrejmuită cu un gard înalt. 
„Cine locuiește aici?', a intrebat ea. 
Scenaristul i-a explicat că e reședința 
lui Rainier, moștenitorul tronului din 
Monaco. „Aș vrea să-i văd florile“, a su- 
surat Grace. 

În curând s-a ivit ocazia să o facă. 
Grace s-a dus în Franţa pentru a pre- 
zenta The tat Girl la Festivalul de 
la Cannes din 1955. Căutând cu dispe- 
rare subiecte atrăgătoare pentru a-și 
mări tirajul revistei, redactorul șef de la 
Paris Match, Pierre Galante, a avut o 
idee — de ce să nu aranjeze o întâlnire 
între cea mai mare steă hollywoodiană 
și prinţul burlac de 32 de ani? Bineinţe- 
les, exclusivitatea fotografiilor aparținea 
revistei. Atât Rainier, cât și Grace pu- 
teau atrage cititori. S-au întâlnit și au 
fost fotografiaţi în grădinile Palatului Roz. 
Grace l-a găsit pe prinţ „fermecător“. În 
acea săptămână Paris Match s-a vândut 
ca pâinea caldă. Nimeni nu se gândea 
atunci că lucrurile vor merge mai de- 
parte, iar Grace cu atât mai puțin. Toc- 
mai rupsese logodna cu creatorul de 
modă ruso-italian Oleg Cassini. (Invitat 
să-l cunoască pe logodnic, tatăl actriţei 
a comentat sarcastic „Trebuie şă-i 
strâng mâna sau să i-o sărut?) Pentru 
a se consola Grace a reinnodat o legă- 
tură mai veche cu bunul prieten al lui 
Cassini, actorul francez Jean-Pierre Au- 
mont. . 

Ea nu ştia că Prințul Rainier avea și 
el mare nevoie de publicitate. În timpul 
celui de-al doilea război mondial ima- 
ginea de stațiune pentru înalta socie- 
tate, în care se pierd averi la cazinouri, 
caracteristică pentru Monaco, avusese 
de suferit. Turismul — principala sursă 


de venit a principatului — nu mai era 
ceea ce fusese în anii '30. Rainier avea 
de asemenea mâre nevoie de un moște- 
nitor. Altfel, cei 20.000 de cetățeni din 
Monaco ar fi ajuns supuşii Franţei fiind 
nevoiți să facă serviciul militar și — 
încă şi mai rău — să plătească impo- 
zite. Disperat, el s-a adresat prietenului 
său, în același timp partener de afaceri, 
nababul grec Aristotel Onassis — care 
nu cu multă vreme în urmă investise în 
Monaco. Onassis l-a sfătuit să se căsă- 
torească cu o vedetă a filmului ameri- 
can. Era o pri e unică pentru toate 
problemele — înflorirea turismului, re- 
vitalizarea economiei și naşterea unui 
moştenitor. 

Rainier încă nu era convins. Dar nu 
i-a displăcut prima propunere pentru 
viitoarea Prinţesă de Monaco — Marilyn 
Monroe. Oamenii lui Onassis au între- 
bat-o pe Monroe dacă ar vrea să devină 
soţia lui Rainier. Ea a recunoscut că 
habar nu are unde este situat Monaco, 
dar, „Dacă e bogat şi frumos, mă mărit 
cu el!" Abia apoi Rainier s-a gândit la 
Grace Kelly: era elegantă, avea o edu- 
caţie aleasă, bogată. (Ca dar de nuntă, 
tatăl lui Grace a oferit două milioane 
dolari pentru a susţine economia prin- 
cipatului până când turismul va lua am- 
ploare din nou). Și, spre deosebire de 
Monroe, nu se spunea despre ea că s-a 
culcat cu jumătate din Hollywood. Pe 
deasupra, ca o actriță de 26 ani, foarte 
frumoasă, dar nu prea talentată, ea 
avea nevoie de o cale de a se retrage 
din lumea filmului cu stil. 

Când Grace a acceptat cererea lui 
Rainier, ea a mărturisit prietenilor că a 
fost o mişcare abilă pentru cariera sa. 
După cum a spus Gore Vidal, „S-a re- 
tras când ajunsese o stea“. Grace a mai 
apărut doar în două filme. The Swan 
(1956) era povestea unei prințese care 
se îndrăgostește de un marinar, dar se 
căsătorește totuși cu un prinț. În High 
Society (1956) era o fată din Philadel- 
phia a cărei viață amoroasă din ti- 
nereţe îi amenintă căsnicia. (În film 


mai apareau doi dintre foștii iubiți ai lui 
Grace, Bing Crosby și Frank Sinatra). 


onurile privind virginitatea sa 


pierdută s-au dovedit exagerate. Docto-: 


rii i-au explicat Prințului Rainier că hi- 
menul ei se rupsese în timpul unei par- 
tide de hockei la școală. MGM a renun- 
țat la contractul semnat cu ea, în 
schimbul drepturilor exclusive pentru 
ceremonia nupțială. Pe 19 aprilie 1956 
Grace Kelly își făcea debutul în ultimul 
său rol, și cel mai grandios totodată — 
Alteța Sa Serenissimă, Prințesa Grace 
de Monaco. 

Dar orice mare rol impune și con- 
strângeri. Alături de cele 470 de titluri. 
căsătoria i-a adus și o serie de reguli 
stricte. Prima era nevoia unei respecta- 
bilități absolute și constante. Când ac- 
torul David Niven a venit în vizită la 
Monaco, Prinţul Rainier l-a întrebat, ca 
între doi cunoscuți seducători, care a 
fost cea 'mai senzuală femeie cu care 
s-a culcat. Niven a răspuns fără să 
ezite: „Grace!“ Dându-și seama că a fã- 
cut o gafă, a adăugat imediat: „Gracie 
Fields!“ (E vorba de o cântăreață brita- 
nică de cabaret a cărei viață amoroasă 
era la fel de fadă ca și ea). După 
această vizită relațiile cuplului princiar 
s-au răcit. 

Grace își închipuise, în 1956, că fas- 
cinația Hollywoodului pentru ea se va 
sfârşi curând. Dar nu a fost să fie așa, 
ceea ce i-a creat multe suferințe, fiind 
nevoită să refuze mai multe oferte ten- 
tante după ce cetățenii din Monaco au 
lăsat să se înțeleagă foarte clar că nu ar 
ierta-o niciodată pe prinț dacă s-ar 
întoarce în lumea filmului. (Incă înainte 
de căsătorie, Prinţul Rainier a încercat 
să interzică proiecţiile cu To Catch a 
Thief). A fost destul de greu în 1961 
când a trebuit să refuze rolul Fecioarei 
Maria în King of Kings, filmul lui Nicho- 
las Ray despre viața lui Christos. Dar 
cel mai mult a suferit în anul următor, 
când Alfred Hitchcock i-a oferit rolul 
unei hoaţe de bijuterii frigidă în Marnie. 
Grace dorea cu ardoare acest rol. Soțul 
ei a fost de acord în cele din urmă. Dar 
supușii săi au refuzat. Hitchcock a fost 
nevoit să o distribuie pe Tippi Hedren, 
una dintre acele actrițe blonde pe care 
le-a descoperit încercând să regă- 
sească farmecul magic al lui Grace. 

Şi mai târziu, în 1976, Grace a refuzat 
șansa ce i se oferise de a alege între 
cele două roluri principale (în cele din 
urmă ele au fost susținute de Ann Ban- 
croft și Shirley MacLaine) din melo- 
drama din lumea baletului, The Turning 
Point, regizată de Herbert Ross, avân- 
du-l în distribuţie pe Mihail Barișnikov. 
Își umplea timpul cu îndeleticiri mai 
„respectabile“, ca grădinăritul, aranja- 
mentele florale, lectura versurilor, sau 
organizarea balului anual de la Monaco 
pentru Crucea Roșie. Oare aceasta era 
fata pe care revista Confidential o de- 
numise „cea mai periculoasă doamnă a 
Hollywoodului“? Începuse să bea mult, 
se revolta din cauza aventurilor Prin- 
tului Rainier: și a capriciilor erotice ale 
fiicelor sale Stephanie și Caroline. De 
fapt, cele două fete semănau în toate 
privințele cu mama lor, mai puţin în 
ceea ce priveşte discreția. Se pare că 
accidentul de maşină fatal din 13 sep- 
tembrie 1982 se datorează faptului că 
băuse peste măsură. Moartea sa a de- 
terminat un val de isterie în întreaga 
lume. Milioane de admiratori îndureraţi 
nu păreau a-și aminti că Prințesa Grace 
fusese o femeie extrem de nefericită în 
ultimii 20 de ani. Au existat chiar şi 
propuneri de a o sanctifica, în ritual ca- 
tolic, dar acestea nu au ajuns prea de- 
parte. Cine poate ști de ce? Poate că 
Papa loan Paul |! a auzit zvonurile des- 


pre viața ei. 
David MELVILLE 


Cu Stewart Granger 
Cu William Holden 


cartea de 


Tirania starului 


ume foarte cunoscut al 

publicisticii noastre ci- 

nematografice, Mircea 

Alexandrescu dedică 

volumul publicat la Edi- 

tura Niculescu sub ti- 
tiul „Vedete '95“ unei teme obse- 
dante a zilelor noastre: tirania sta- 
rului. Cum ultimul dicționar de ac- 
tori de cinema editat în România a 
apărut în urmă cu aproape două 
decenii, cartea sa încearcă să aco- 
pere un gol imens, accentuat de 
curiozitatea mereu trează a cititoru- 
lui în legătură cu biografiile stelelor 
ecranului. Autorul 
preambul criteriile care l-au făcut 
să opteze pentru anumite nume: „o 
selecție subiectivă, desigur, extrasă 
din clasamente, box-office-uri, pre- 
mii și distincţii primite de cei mai 
solicitați interpreţi din 1994, filmele 
lor fiind văzute în 1994 și altele fi- 
ind privite pe ecranele lumii în 
1995“. 


Vom găsi așadar în cele două 
sute de pagini și portrete ale unor 
staruri consacrate în anii '80 (Mi- 
chelle Pfeiffer, Jeremy Irons; Anje- 
lica Huston, Isabelle Adjani, Ri- 
chard Gere, Mel Gibson, Harrison 
Ford, Arnold Schwarzenegger) sau 


26 


precizează în: 


Isabelle Adjani 
Julia Roberts 
Tom Cruise 
Jodie Foster 
Kevin Costner 
si multi altii... 


Fai 


în anii '90 (Hugh Grant, Geena Da- 
vis, Macaulay Culkin, Emma 
Thompson, Sharon Stone), dar și 
profile ale unor actori ce figurează 
la categoria „vedete pentru eterni- 
tate“ (Clint Eastwood, Catherine 
Deneuve, Al Pacino, Robert Red- 
ford). 


Printre datele biografice şi cele 
din filmografia selectivă, Mircea 
Alexandrescu inserează citate din 
declarațiile făcute de actori cu oca- 
zia unor interviuri, soluție care asi- 
gură caracterizărilor un plus de au- 
tenticitate umană sau uneori un ac- 
cent umoristic. 


În ultima parte a volumului auto- 
rul ataşează câteva texte eseistice 
pe teme de ultimă oră: succesul ci- 
nematografiei chineze în festivalu- 
rile internaționale, moda grunge, 
top modelele și filmul; noile forme 
ale melodramei; cinematograful şi 
sportul etc. Sunt paginile care pun 
cel mai bine în valoare erudiția lui 
Mircea Alexandrescu, talentul său 
gazetăresc şi neobosita lui curiozi- 
tate asupra contradicţiilor lumii 
contemporane. Nu ne mai rămâne 
decât să așteptăm o continuare a 
acestor preocupări editoriale pen- 
tru că semnatarul cărţii „Vedete 
'95“ mai are multe de spus (şi de 
scris). 3 


O istorie 
nonconformistă 


ublicat de editura ALL, 

acest compendiu de isto- 

ria cinematografului sem- 

nat de Jean Louis Leutrat 

este, deocamdată, cea mai 

importantă carte tipărită la 
noi în contextul aniversării unui secol 
de cinema. El este conceput ca un stu- 
diu de inițiere cinematografică desti- 
nată cu precădere studenților , dar con- 
ține date și considerații care vor inte- 
resa pe oricare cinefil împătimit să ci- 
tească analize filmice din unghiuri cât 
mai insolite. 

O mare grijă de a evita locurile co- 
mune este trăsătura dominantă a stu- 
diului lui Leutrat. El se întreabă, scru- 
pulos, în. preambul: „De un secol în- 
coace, nenumărate sunt filmele care 
s-au turnat, la fel de nenumărate cele 
dispărute, multe pentru totdeauna. 
Ceea ce pune cu necesitate întrebarea: 
ce istorie să faci? Istoria a ce? A siste- 
mului de producţie? A spectacolului în- 
suși? A perceperii de către spectatori? 
A relaţiilor filmului cu societatea? A 
amprentei ideologice? A „practicilor 
semnificative“ (dar care? montajul? lu- 
mina? scenariul?)! Cartea sa sugerează, 
pe parcurs, toate aceste direcţii dar 
alege, în principal, trei fire conducă- 
toare: „istoria a ceea ce face să miște 
«limbajul» şi formele cinematografice, 
istoria acestor forme și istoria corpuri- 
lor (cele ale actorilor, ale starurilor, ale 
spectatorilor, al cinematografului în; 


sni 
lasicelor clasificări ale peliculelor 
pe genuri sau curente le sunt preferate 
altele, mai nonconformiste, desprinse 
din teoriile unor Jean Luc Godard, 
Serge Daney sau Jean-Claude Biette. 
Foarte interesante sunt paginile dedi- 
cate elucidării noțiunii de „cinema mo- 
dern“, autorul ferindu-se de criteriile 
maniheiste şi aducând în discuție nume 
de cineaști mai puțin cunoscuți la noi, 
dar care ilustrează strălucit, prin ope- 
rele lor, această sintagmă: Manoel de 
Oliveira, Otar Iosseliani, Joao Cesar 
Monteiro, Jim Jarmush, Abbas Kiaros- 
tami. 


Ultima oră: La editura ARA a apă- | 


uitate 
noastre 


Interviuri 
colegei 


rut volumul 
(1970—1981) al 


Eva Sirbu. Cartea cuprinde câteva 
dintre cele mai interesante convor- 
biri pe care autoarea le-a avut cu 
actorii noștri. 


Personaje 
pentru eternitate 


on Lazăr e un caz special 

în critica noastră cinema- 

tografică. Așa cum unii 

regizori sunt producătorii 

propriilor filme, el este 

editorul propriilor cărți de 
cinema. La Editura sa Felix el a publi- 
cat deja cinci titluri: o monografie 
„Amza Pellea“ și, începând din 1992, 
patru volume ale unei. „Istorii a filmului 
în personaje și actori“, Ultimul dintre 
ele, „Comedia literaturii şi comedia ci- 
nematografică“, a fost lansat anul 
acesta cu ocazia Festivalului de la Cos- 
tinești şi abordează aceeași formulă ca 
şi precedentele. Un fel de fişe cuprin- 
zând date de generic, dar și considera- 
ţii eseistice sunt dedicate personajelor 
apreciate ca cele mai importante din 
câte un film memorabil. 

Cartea grupează materialul în două 
mari secțiuni: De la literatură la film, ce 
continuă preocupările din „Cupluri lite- 
rare-cupluri cinematografice“ (volumul 
din 1992) și Eroi ai comediei de ieri și 
de azi. Ordonat cronologic, fișierul de 
personaje al lui lon Lazăr încearcă să 
fixeze în puține cuvinte însușirile acelor 
roluri memorabile care au făcut dată în 
istoria cinematografului. El devine eloc- 
vent atunci când evocă o secvenţă 
anume, puterea de convingere a exem- 
plului concret rămânând o soluţie feri- 
cită (vezi rândurile despre Greta Garbo 
în Grand Hotel, Amza Pellea în Atunci 
i-am condamnat pe toți la moarte, Leo- 
poldina Bălănuţă în Feteleaga sau mi- 


+ 


jean-louis leutrat 


CINEMATOGRAFUI 

DE-A LUNGUI 
VREMII 

e O ISTORIE » 


ALL EDUCATIONAL 


Deși Leutrat amintește de crizele 
grave ale cinematografului care, în isto- 
ria sa centenară „a murit de câteva ori“, 
mesajul său final este optimist: „În loc 
să cedăm melancoliei și patosului, am 
face mai bine să însoțim devenirea for- 
joor cu un ochi deschis asupra istoriei 
ormelor“. > 

Cartea se citește cu mare interes și 

„cititorul acceptă cu plăcere desele pro- 
vocări ale nonconformistului autor. Edi- 
tura ALL merită felicitată pentru 
această inițiativă eminamente culturală 
de a o publica, mai ales pentru că ei îi 
vor urma alte volume apărute în colec- 
ţia „Cinema 128“ a editurii pariziene 
Nathan Université. „Scurt tratat de ana- 
liză filmică“ de Anne Goliot — Lété; 
„introducere în analiza imaginii” de 
Martine Joly și „O abordare a fotogra- 
fiei“ de Gabriel Bauret. 


Cosa LITERA 


crosecțiunea dedicată lui Stan Laurel și 
Oliver Hardy). 

Insumând un număr impresionant de 
date, „Istoria filmului în personaje și 
actori“ este o colecție de cărţi reco- 
mandabilă acelor cinefili care au pasiu- 
nea ordonării cunoștințelor lor despre 
arta adorată. 


Pagină realizată 
de Dana DUMA 


Filme de căpătâi 
dintr-un secol de cinema 


A venit şi rândul criticilor. După ce v-am prezentat preferinţele sondajului. Acestora li s-a cerut să completeze o listă cu cele mai 
regizorilor, actorilor şi operatorilor din o sută de ani de cinema, iată bune zece pelicule din istoria cinematografului. De pregătirea teh- 
acum rezultatul unui referendum la care au luat parte 51 de membri nică a anchetei s-au ocupat colegii noştri George Littera, Aura Pu- 
ai Asociaţiei Criticilor şi Filmologilor din România, organizatoarea ran, Călin Stănculescu. lată rezultatele: 


1. CETĂȚEANUL KANE (33 voturi) 
Citizen Kane Producţie: SUA, 1941 
Regia: Orson Welles Cu: Orson Welles, 
Joseph Cotten, Everett Sloane, Dorothy 


„ Comingore. 


2. GOANA DUPĂ AUR (22 voturi) 

The Gold Rush Producţie: SUA, 1925 
Regia: Ch. Chaplin Cu: Charlie Cha- 
plin, Georgia Hale, Mack Swain, Tom 
Murrây, Malcolm Waite. 

Prima capodoperă din opera lui Cha- 
plin, această comedie plină de secvențe 
antologice și de gaguri în.cascadă des- 
coperă o dimensiune tragică a persona- 
jului emblematic Charlie, care rămâne 
vagabondul visător chiar și în hainele 
milionarului. 


4. FRAGII SĂLBATICI (17 voturi) 

Smultronstället Producţie: Suedia, 
1957 Regia: Ingmar Bergman Cu: Victor 
Sjöström, Bibi Andersson, Ingrid Thu- 
lin, Gunnar Bijârnstrand. 

Un bărbat își face bilanţul vieţii, în 
așteptarea morții. Ca în orice peliculă 
de Bergman, se pot decela accente au- 
tobiografice și chiar ideile unei „profe- 
siuni de credinţă care are, ca toate fil- 
mele negre, valoarea unei confesiuni“ 
(Georges Sadoul). 


Cel mai celebru film de debut din is- 
toria cinematografului. La 26 de ani, 
Orson Welles intra în legendă cu 
această peliculă inspirată din viața 
magnatului William Randolph Hearst, 
ce combina clasicismul cu avangarda și 
revoluţiona codurile narative tradițio- 
nale. 


3. ANDREI RUBLIOV (18 voturi) 

Andrei Rubliov URSS, 1966 
Regia: Andrei Tarkovski Cu: Anatoli 
Solonițin, Ivan Lapikov, Nikolai Grinko, 
irma Tarkovskaia, Nikolai Burliaev. 

impresionantă frescă istorică, dar şi 
meditaţie asupra condiţiei artistului, fil- 
mul cel mai celebru al lui Andrei Tar- 
kovski rămâne în istoria cinematografu- 
lui pentru intensitatea pledoariei pentru 
elevație spirituală, dar și pentru rigoa- 
rea expresiei sale plastice. 


5. 8 1/2 (15 voluri) 

Otto e mezzo cţie: Italia, 1963 
Regia: Federico Fellini Cu: Marcello 
Mastroianni, Claudia Cardinale, Anouk 
Aimée, Sandra Milo. 

Film autobiografic, artă poetică, por- 
tret de cineast în pană de creaţie. „Un 
fiim fabulos, furtună de imagini de ne- 
uitat unde veghează emoțiile cele mai 
sincere“ (Denis Canal). 


6. CRUCIȘĂTORUL POTEMKIN (14 
voturi) 
Bronenoset Potiomkin Producţie: 


iN URSS, 1925 Regia: Serghei Mihailovici 


Eisenstein Cu: Antonov, Barsky. 
Cronică a unei revoluţii, filmul este 
revoluționar în planul formei, forța sa 
venind din limbajul pur vizual, cu ima- 
gini-metaforă ritmate șocant. 


i 7. PATIMILE IOANEI D'ARC (12 vo- 
uri 


La passion de Jeanne d'Arc Produc- 
$ Frane 1928 : Carl Theodor 
reyer : Renée Falconetti, Eugène 
Sylvain, Maurice Schutz, Antonin Ar- 


taud. 

Ía unicul rol al vieții sale, Renée Fal- 
conetti sintetizează frumusețea morală 
a unei martire imortalizată de Dreyer 
prin obsesive prim-planuri. O dramă 
povestită cu mijloace de remarcabilă 
austeritate. ` 


8. LA STRADA (10 voturi) 
Strada ie: Italia, 1954 Re- 


Producţ 

gia: Federico Fellini Cu: Giulietta Mas- 
sina, Anthony Quinn, Richard Basehort. 

Film care „a uimit și a sedus întreaga 
lume datorită, pe de o parte, originalită- 
ţii sale (nu se mai văzuse nimic asemă- 
nător până atunci), frumuseții plastice, 
dar și temelor sale puternic inspirate de 
creştinism“ (Gilbert Salachas) 


9. AVENTURA (9 voturi) E 
L'avventura Producție: Italia, 1960 Re- 
gia: Michelangelo Antonioni Cu: Ga- 
briele Ferzetti, Monica Vitti, Lea Mas- ~ 

sari. 

Deşi debutează ca un film polițist, 
Aventura derutează aşteptările specta- 
torilor devenind o cronică „dedramati- 
zată" a unor destine în căutarea identi- 
tății. 


10. sLow uP (9 voturi) 

Biow up : Marea Britanie/l- 
talia, 1967 Regia: Michelangelo Anto- 
nioni Cu: David Hemmings, Vanessa 
Redgrave, Sarah Miles. 

„Acest film su concret despre me- 
seria de fotograf și atât de „materialist“ 


Comentariu de 
Dana DUMA 


Continuare in pag. 35 


E MINUNAT CĂ 
TRĂIESC 


Din august anul acesta, 
Larry Hagman — hulitul și 
adoratul J.R. Ewing — 
trăieşte datorită unei operaţii 
de transplant de ficat. Nici 
unuia dintre scenariştii care 


zilele următoare m-am văzut 
înscris pe o listă de 5 000 de 
persoane, aşteptând un dona- 
tor pentru transplant de ficat. 
Așteptarea putea fi și de un 
an pentru că nu banii sau ce- 
lebritatea rezolvă o asemenea 
problemă. Trebuie să „dai“ 
peste un donator compatibil... 
cu ficatul tău. Ca să uit, mă 
duceam în fiecare sâmbătă 


Larry Hagman: „E minunat că trăiesc“ 


s-au ocupat de destinul fami- 
liei Ewing din Dallas nu i-a 
venit o asemenea idee. Larry 
Hagman este — în realitate — 
departe de personajul creat 
în serialul tv. Căsătorit de 42 
de ani cu Maj, o fostă actriță 
de origine suedeză, el a fost 
întotdeauna un soț şi tată 
model (cei doi au un băiat, 
Preston, o fată, Kristina și trei 
nepoți). 

In luna octombrie, actorul a 
acceptat să povestească des- 
pre experiența prin care a 
trecut: „Intr-o dimineaţă, doc- 
torul m-a chemat la el în ca- 
binet (după ce o săptămână 
mă chinuise cu tot felul de 
teste) și mi-a spus fără mena- 
jamente: „Larry, ai ciroză și 
dacă nu te lași de băutură, te 
cureți!“ Am simțit că-mi fuge 
pământul de sub picioare. E 
adevărat că de vreo 25 de ani 
beau cam mult. (De fapt am 
început pe la 15 ani). Dar ni- 
ciodată nu am fost bolnav, 
n-am avut crize de ficat, crize 
de inimă, sau delirium tre- 
mens. Nu cred că se poate 
lăuda cineva că m-a văzut 
beat, cu toate că pe timpul 
Dallas-ului îmi începeam ziua 
cu șampanie, o continuam cu 
suc de portocale cu votcă și 
terminam seara, cu vin. După 
discuția avută cu doctorul 
m-am lăsat imediat de bāu- 
tură. Așa cum în urmă cu 15 
ani mă lăsasem de tutun. In 


28 


la pescuit cu Patrick (Duffy, 
partener în Dallas n.n.). Cred 
și acum că cineva acolo, sus 
mă iubeşte, pentru că după o 
lună, mă sună din nou docto- 
rul: „Larry, am să-ţi dau două 
vești: una bună, alta proastă. 
Cea bună: am aranjat o par- 
tidă de pescuit păstrăvi peste 
două zile. Cea proastă: n-o să 
poți merge pentru că am gă- 
sit un ficat compatibil. Într-o 
jumătate de oră să fii la spi- 
tal“. După o oră, eram pregă- 
tit pentru călătoria spre „din- 
colo” dacă ficatul „nu mer- 
gea“. Operația a durat 16 ore 
și mi s-a spus apoi că profe- 
sorul a început să mă taie pe 
muzica genericului de la Dal- 
las! Când m-am trezit la rea- 
nimare aveam un tub în gură, 
altul în nas, şi încă vreo patru 
înfipte nici nu mai ştiu pe 
unde. Mâinile îmi erau imobi- 
lizate și din ele ieșeau niște 
ace. Maj era aplecată deasu- 
pra mea și mi-a spus: „Dra- 
gule, parcă ai fi un motor de 
mașină“. Încet, mi-am revenit. 
Mă simt excelent cu toate că 
nu am voie să merg decât 
400 m în fiecare dimineaţă, și 
înghit vreo 26 de pastile zil- 
nic. E minunat însă că 
trăiesc. Nu cunosc numele 
donatorului (sau donatoarei), 
dar în fiecare zi îi mulțumesc 
și îi spun în gând că e păcat 
că a murit, dar o parte din el 
continuă să trăiască prin 
mine“. 


NECAZURI À LA 
HOLLYWOOD 


Pamela Anderson, bomba 
sexy a serialului Baywatch a 
încercat să se sinucidă luna 
trecută pentru a scăpa de ne- 
cazuri — amoroase și finan- 
ciare. De altfel se spune că la 
Hollywood starea nervoasă a 
actrițelor este direct propor- 
țională cu succesul lor, de 
multe ori ele ajungând la 
Saini Center 


t 
din Santa Monica (specializat 
în tratamentul otrăvirilor) sau 
la Betty Ford Center (clinica 
de dezalcoolizare). Intinsă pe 
targă, Pamela Anderson nu 
mai avea nimic din vedeta ex- 
plozivă a Echipei de interven- 
ție. La 28 de ani, ex-miss Ca- 
nada și considerată una din 
cele mai frumoase femei din 
America, Pam nu putea conta 
decât pe sine însăși. Ritmul 
de lucru la un serial difuzat în 
72 de ţări și vizionat de 300 
milioane de spectatori (chiar 
şi în China) este infernal. 
Pentru blonda Anderson pro- 
blemele s-au ivit nu de la par- 
tenerii din serial, ci din par- 
tea... dubiurei sale, Melissa 
Parks. „Ştiţi care este dife- 
renţa dintre prietena mea 
Pam și mine?“ a strecurat ea 
într-o zi unui ziarist, ajuns nu 
se știe cum pe platoul de fil- 
mare. Melissa și-a îndreptat 
spatele, și-a cabrat șoldurile 
și-a ridicat bărbia și a mur- 
murat suav: „Ai mei sunt ori- 
ginali!“ Nu mai e nevoie să 
spunem că „cei“ ai Pamelei 
se datorau mai ales tehnicii 
chirurgiei estetice și implan- 
tului de silicon. Pentru actriță 
a fost o lovitură. Ea o consi- 
derase întotdeauna pe Me- 
lissa ca pe o prietenă, un fel 
de alter-ego, spunând adesea 


ca semănau atât de bine în- 
cât și mamele lor le-ar deo- 
sebi cu greutate. După o 
scurtă vizită a Pamelei la pro- 
Jucător, Melissa era conce- 
diată, cerându-i-se să predea 
la garderobă și „haina de lu- 
cru“, adică celebrul costum 
„une pièce“ al salvamarilor 
din Baywatch. 

Pentru actriță au început 
însă zile grele. Soţul ei, roc- 
kerul Tommy Lee, era din ce 
în ce mai înconjurat de 
blonde admiratoare și venea 
din ce în ce mai puţin pe-a- 
casă. Certurile lor se ţineau 
lanț pe platoul de filmare mai 
ales lunea, astfel încât echipa 
obișnuia să spună:„Monday is 
no Pam day“ (Luni filmăm 
fără Pam). Toată lumea asista 
neputincioasă la scăderea în 
greutate a vedetei lor (cu 
toate că până și greutatea era 
consemnată în contract) și la 
crizele de plâns care-i înr 
şeau și umflau pleoapele. În 
plus, anul acesta, în luna ia- 
nuari€ actrița renunţase în ul- 
timul moment la rolul din 

lo, She Lied, care fusese 
deja amânat anul trecut 
pentru ca Pamela să poată 
petrece Crăciunul alături de 
Tommy Lee. Producătorii 
s-au supărat și au dat-o în ju- 
decată, cerând daune de 10 
milioane dolari. O prietenă 
care o lovește pe la spate, un 
soț năbădăios, probleme fi- 
nanciare, toate erau prea 
mult pentru Pamela. Şi atunci 
a încercat să scape după 
„modelul“ hollywoodian: cu 
un cocktail cu somnifere. Sal: 
vând-o în ultimul moment, 
doctorii au descoperit că este 
și însărcinată. În sfârșit o 
veste bună pentru Pamela: 
după trei sarcini pierdute 
speranța că poate va fi în 
sfârşit mamă. Să-i ţinem 
pumnii! 


Pamela Anderson — copleșită 


de necazuri nu numai în dragoste 


e PANE 


NEL- O INVESTIŢIE 
IN CALITATE! 


Lăsaţi modestia la o parte! 
Cumpăraţi televizorul color VEI cu cel mai mare ecran! 
NWEL- televizorul color stereo cu diagonala de 72 cm este pe măsura 


pretențiilor Dvs.! 


Puteţi avea chiar acum cel mai bun televizor color NEI! 


Deoarece NEI a creat pentru Dvs. sistemul VEI CREDIT! Plata până la 6 rate 
lunare, cu un avans începând de la 25%! 


3 


Televizorul color stereo NEI cu diagonala de 72 cm: Sistemul complet de garanţie WEI: 
a înaltă tehnologie = 3 ani tubul cinescop 
„ calitate excelentă a imaginii = 2 ani componentele 
= confortul oferit de un ecran mai mare a ] an service gratuit 


= ambianța unui sunet stereo 
Service asigurat în toată tara! 


NEI CREDIT este valabil pentru toată gama de produse WEI. vag x 
Vizitaţi cel mai apropiat distribuitor NEI. X NEI 
NEI VĂ COLOREAZĂ VIAŢA! NEI CREDIT! 


x 
Cut 


FILM: | 


De la baschet la film. Shaquille O'Neal, celebrul bas- 
chetbalist plasat de câțiva ani în fruntea sondajelor de popula- 
ritate, are un rol pe măsură în Kazaam, o comedie de acțiune 
realizată de Paul Michael Glaser. Shaquille este un duh cobo- 
rât parcă din O mie şi una de nopți. El reușește să schimbe 
viața unui băiat terorizat de câțiva derbedei. O'Neal și-a făcut 
debutul în film alături de Nick Nolte în Blue Chips, un film 
despre... baschet, evident. 


Albino or. Nu este o specie de crocodil albinos, ci 
o lovitură ială la jocul de biliard. Ea dă titlul filmului reali- 
zat de Kevin Spacey. Interpreţi: Faye Dunaway, Matt Dillon, 
Gary Sinise, Joe Mantegna. Este un film pe linia lui Reservoir 
Dogs (r. Quentin Tarantino), violent și romantic totodată. 


Vampiri pentru Beineix. În 1984, Jean-Jacques Beineix 
pleca în Statele Unite să filmeze La Vierge de glace după un 
polar de Marc Behm. După 3 filme şi 12 ani petrecuți în State, 
el se întoarce la Paris pentru L'Affaire du siécle. Este o come- 
die fantastică și burlescă, plină de vampiri, vârcolaci și mai 
ales, efecte speciale. Distribuţia nu este încă fixată, în schimb 
se cunoaște bugetul: 120 milioane franci. 


Ciaude Miller va realiza o nouă ecranizare a „Cocoşatu- 
lui” lui Paul Féval. Autorul scenariului este Jean Cosmos (Flica 
lui d! . Nu a fost găsit încă interpretul lui Henri de La- 
gardăre, dar el va avea de luptat cu un neuitat Jean Marais din 
versiunea 1954 de Andre Hunnebelle. 


Adversarul lui Van Damme. Viitorul film al lui Jean 
Claude Var; Damme este — nu se poate altfel — un film de aven- 
turi. De astă dată adversarul său va fi nici mai mult nici mai 
puțin decât Yeti, omul zăpezii, pe care un trimis special al 
ONU (interpretat de Van Damme) îl va întâlni prin zăpezile 
veşnice ale Himalaiei. 


Lambert din nou in inchisoare. Cum reușește John 
Brunnick (Christophe Lambert) să fie din nou încarcerat după 
evadarea spectaculoasă din cea mai modernă închisoare din 
lume? Răspunsul îl veţi găsi vizionând Fortress 2 — ale cărui 
filmări vor începe în ianuarie în Australia. Regia: Russell Mal- 
cany care a lucrat cu Christophe Lambert la primele două Hig- 


Din brațele lui Lancelot... in Groenlanda. Bille August 
realizatorul multipremiat la Cannes Cuceritorul și Cu 
cele mai bune intenţii) este realizatorul lui Smilla et l'Amour de 
la neige după best-seller-ul lui Peter Hoeg. : 150 mi- 
lioane franci. În rolul principal: Julia Ormond (Cavalerul mesei 
rotunde). Ea este o tânără avocată care pleacă în Groenlanda 
să ancheteze moartea suspectă a unui inuit. 


Un alt Zorro. Dacă-i puneţi o mască lui El Mariachi veți 
obține... Zorro. Cavalerul dreptății va fi interpretat de Antonio 
Banderas care a semnat de curând contractul pentru filmul 
realizat de Robert Rodriguez. 


În stârșit, impreună. Kirk Douglas va da replica fiului 
său, Michael în A Song for David, produs și regizat de acesta. 
Filmările vor avea loc în Israel și la New York. 


Tot în familie se vor afla şi Juliette și Lightfield Lewis. 
Eroina din Născuţi asasini este producătoarea lui The Audi- 
tion, iar fratele ei, Lightfield va fi regizorul. Povestea a doi ti- 
neri care se îndrăgostesc în timpul unei audiții va fi interpre- 
tata de (bineinţeles) Juliette Lewis și Stephen Dorff. 


În numarul 11/1995 la pag. 29 dintr-o regretabilă eroare nu- 
mele eroinei din Othello a fost schimbat. Facem cuvenita recti- 
ficare: este vorba, bineînțeles, de Desdemona. 


m-am obișnuit cu locul doi“ 


„De când sunt căsătorit cu o vedetă de cinema 
(Ted Turner cu soția sa, Jane Fonda) 


PUBLICITATE 
CU... TATA 


De când s-a despărțit de 
Frances Fisher, Clint Eas- 
twood, „ultimul cow boy“ 
este văzut tot mai des la reu- 
niunile mondene sau de bine- 
facere alături de noua lui 
prietenă Diana. Recent, la 
Los Angeles, el a prezidat o 
asemenea serată pentru 
strângerea de fonduri în fa- 
voarea copiilor din Bosnia. În 
aplauzele asistenței a fost 
proiectat un film documentar 
despre cariera sa artistică și 
regizorală, dar mai puţin des- 
pre aventurile lui amoroase, 
cum ar fi dorit unii. Surpriza 
serii a constituit-o însă apari- 
ţia, alături de Clint, a fiicei 
lui, Alison, care până nu de- 
mult nu era în cele mai bune 
relații cu tatăl ei. Ea și-a făcut 
campania promoţională pen- 
tru piesa pe care a pus-o în 
scenă la unul din teatrele 
pentru tineret din „Orașul în- 

rilor“. Şi ce publicitate mai 

nă putea avea decât să-l 
alpa alături pe celebrul ei 
tată.. 


PORTRET DE 
TYCOON 


La fuzionarea societății sale 
TBS cu Time Warner, la 22 
septembrie anul acesta, Ted 
Turner, considerat mult timp 
copilul teribil al rețelei mass 
media, cu o avere personală 
de 2 miliarde 300 milioane 
dolari a devenit acționarul 
principal, deținând 10% din 
acțiunile noului imperiu me- 
diatic. „Mă săturasem să fiu 
un slăbănog și mă bucur 
enorm că am mai pus ceva 
carne pe oase“ — a declarat 
el după încheierea contractu- 
lui. Slăbănog, Turner? El a 
devenit nu numai principalul 
acționar al celei mai mari 
companii mediatice din lume, 
dar și-a realizat visul de a de- 
veni multimiliardar. 

Tenace, încăpățânat, cu un 

ronunțat accent sudist, Ted 

urner s-a născut în 1938, 
numele său complet fiind Ro- 
bert Edward Turner Iil . Cu 
tatăl său, alcoolic și extrem 
de autoritar nu s-a înțeles ni- 
ciodată. „Terrible Ted“ (cum 
era poreclit în școală) s-a do- 
vedit un copil dificil și rebel, 
părintele său fiind deseori 
nevoit să-i aplice usturătoare 
pedepse corporale. După 
moartea surorii sale, Ted este 
înscris la o școală militară. 
Detesta armata, dar iubea cu 
tot sufletul marea și dorea să 
se înscrie la marină. Se lo- 
veşte de împotrivirea tatălui, 
care, după absolvirea școlii, îl 
obligă intre la Brown Uni- 
versity. ru studii econo- 
mice. Nu după mult timp, Ted 
este exmatriculat pentru că 
adusese fete în dormitorul 
băieților, Furios, Edward Tur- 
ner |! îl înrolează la paza de 
coastă, iar după 6 luni îl 
aduce la Atlanta, angajându-l 
în-propria companie, dar la ... 
munca de jos. O ceartă cum- 


Din nou alături: 


Clint Eastwood și fiica sa, Alison 


plită din cauza unei investiții 
neinspirate a tatălui, îl va face 
Ted să refuze să mai vor- 
ască cu acesta. În cele din 
urmă, tatăl pune capăt dife- 
rendului, trăgându-și un 
gont de talibrul 38 în cap. La 
de ani, Ted devine moște- 
nitor şi, după manevre fiscale 
şi împrumuturi inspirate, 
cumpără un post de televi- 
ziune în Atlanta. Programul 
era axat pe seriale ale anilor 
'60 şi pe sport. Succesul re- 
purtat îl face să utilizeze pen- 
tru transmisiuni satelitul Sat- 
con |, începând să difuzeze 
programele postului său în 
toată țara, și creând astfel o 
rimă superstație fără releu. 
n acel moment nu era deloc 
vorba de concurență cu rețe- 
lele ABC, NBC sau CBS. Tur- 
ner continuă însă să facă pu- 
blicitate la cele mai mici ta- 
rife și în 1975 cumpără două 
echipe — una de baseball, 
alta de baschet. Postul său va 
difuza meciurile lui „Atlanta 
Hawks“ și „Atlanta Braves“ in 
exclusivitate. indicele de au- 
diență „bate“ toate recordu- 
rile precedente. În 1980 Tur- 
ner demarează CNN, în ciuda 
comentariilor răutăcioase ale 
nababilor mass media, în 
ciuda unor prospectări — cu 
rezultate negative — ale pie- 
ţii. CNN — „un network ca- 
blat“ — pornește la treabă, — 
punând la dispoziţia lumii în- 
tregi ultimele știri și eveni- 
mentele fierbinţi ale mapa- 
mondului. imprevizibil și şar- 
mant, Ted Turner se consi- 
deră cetățean al lumii, spu- 
nând despre sine: „Sunt mai 
degrabă un aventurier decât 
un businessman“. Pentru a 
ajuta omenirea să se cu- 
i ma bine el a oron 
Better World Society și a fon- 
dat Goodwill Games (Mos- 
cova, 1986, Seattle 1991) un 
fel de Jocuri Olimpice care 
promovează pacea în lume. 


JAMES SPADER 
c/o ICM 8899, Beverly Boulevard 
Los Angeles, California 
90048 USA 


JANE SEYMOUR 


London 


Management 
235-241 Regent St. 


London W 1 R7 AG 


England 


TANYA ROBERTS (Ochii nopții) 
c/o Chuck her, 
63 EAst Gate Drive, Daly City 


California 94015 USA 


Jean Marais pe când era 
Cocoşatul lui Paul Féval 


Om a! contrastelor, Ted Tur- 
ner este în public apărător al 
valorii familiei, în particular 
făcându-se „remarcat“ insă 
prin numeroase infidelități, 
care au dus là destrămarea 
primelor dQuă, căsătorii. Nici 
pentru cei doi copii ai săi n-a 
manifestat interes. Se pare 
însă că la 57 de ani, după că- 
sătoria cu Jane Fonda, lucru- 
rile s-au mai potolit. „De 
când sunt căsătorit cu o ve- 
detă de cinema m-am obiș- 
nuit să fiu pe locul doi“ co- 
menta el malițios. Convinge- 
rile sale- politice nu-sunt prea 
bine conturate. A fost consi- 
derat mult timp om de 
dreapta şi a surprins prin că- 
sătoria cu o actriță cunoscută 
pentru convingerile de 
stânga. „În ciuda caracterului 
său dificil și exigent — spu- 
nea un adjunct al său — ni- 
meni n-a fost concediat de la 
CNN, nici măcar femeia de 
serviciu“. Popularitatea lui 
Turner a crescut considerabil 
de când a renunțat la colori- 
zarea filmelor alb negru aflate 
în catalogul MGM care îi 
aparține. 

i așa, mulți cinetili au rā- 
suflat ușuraţi. 


Cineglob - 
realizat de 
Doina STĂNESCU 


e intrebarea toamnei: De 
ce s-a îngrășat Linda Evange- 
lista? Ipoteza unei sarcini 
este înlăturată: cele 4-5 kilo- 
grame s-au „depus“ pe obraji 
şi coapse. A doua ipoteză 
poate nu mai suportă regimul 
draconian impus de meseria 
de top model. A treia ipoteză: 
kilogramele în plus s-ar da- 
tora operaţiei la care a fost 
supusă anul trecut pentru ex- 
tirparea unui chist ovarian. 
Se pare că nici una din cele 
trei ipoteze nu stă în picioare 
Linda dorește, pur și simplu, 
să-și schimbe piofesia. Are 
30 de ani, este celebră, bo- 
gată și iubită de Kyle McLac- 
hlan, statornic îndragostit de 
2 ani incoace pe care nu-l 
necăjesc prea tare rotunjimile 
recente ale preafrumoasei 
sale. 

e După succesul lui Pulp 
Fiction, John Travolta este 
văzut tot mai des pe la reu- 
niunile mondene ale Hollywo- 
odului. Mult timp s-a ținut de- 
parte de asemenea manifes- 
tări pentru că nu suporta să 
stea alături de alţii „mai ve- 
dete decât el“, iar faptul că 
nu era cel mai fotografiat 
constituia pentru el un supli- 
ciu. Acum, Travolta își sărbă- 
toreşte nu numai reîntoarce- 
rea în locurile fruntașe ale 
box-office-ului, dar și cei pa- 
tru ani de căsătorie cu actrița 
Kelly Preston. 

e După Veneţia și Paris, 
unde a filmat câteva scene 
din ultimul său film, Woody 
Allen s-a întors la New York 
pentru a-l revedea pe fiul său, 
Satchel. Fericirea de a-și 


plimba copilul prin orașul pe 
care îl iubește atât de mult, 


este umbrită de citaţia primită 
pentru un alt proces ce i-a 
fost intentat de fosta iubită, 
Mia Farrow. Aceasta îl aduce 


în instanță pentru a obține 
despăgubiri în valoare de 4 
milioane dolari, reprezentând 
cheltuielile de judecată în 
precedentul proces (vezi nr. 8 
'92). Noroc că nu vor ajunge 
la procesul de partaj, cei doi 
convieţuind pe principiul se- 
parării bunurilor și fără a fi 
fost căsătoriți. 

e De doi ani, Brooke 
Shields îl iubește pe Andre 
Agassi. De atunci ea a slăbit 
„i recunoaște că „am devenit 
mai femeie“. Tot de doi ani el 
a înțeles că a purta șosete 
desperecheate nu este neapă- 
rat un semn de independenţă 
masculină. Așa că Brooke l-a 
convins să poarte costume 
din tweed. Brooke i-a împru- 
mutat un pic de stil. El i-a 
oferit un dram de nebunie. 
Comentariul Barbrei Strei- 
sand (fosta iubită a tenisma- 
nului): „M-aş mira să dureze!“ 

e După ce a dezminţit zvo- 
nul că ar aștepta un copil de 
la Antonio Banderas, Melanie 
Griffith s-a aruncat fuguţa în 
avion şi a zburat peste ocean, 
tocmai la Paris, unde „El Ma- 
riachi“ avea câteva zile de fil- 
mare. Și pentru că Melanie 
obține întotdeauna ce vrea, 
l-a dus obligatoriu pe Bande- 
ras prin muzeele Parisului. 
„Nu mă omor cu pictura dar 
nu-i nimic când vom reveni în 
Spania, am s-o conduc la 
corrida, că tot nu-i place să 
vadă tauri murind în arenă;“ 
Poate, totuși, frumosul Anto- 
nio se răzgândește. 

e Puerto Vallarta, 1978. 
„Cindy, jură-mi că mă vei iubi 
toată viața. — Îţi jur. — Ju- 
ră-mi că nu mă vei părăsi ni- 
ciodată! — Îți jur“. Un prieten 
le-a împrumutat 50 de dolari 
ca să plece în luna de miere... 
Anul acesta, Cindy și Kevin 
Costner ʻau divorțat. Pentru 


el, însă, întâlnirea și căsătoria 
lor au rămas cele mai fru- 
moase amintiri. 

e Paul Verhoeven s-a hotă- 
rât să rupă tăcerea în legă- 
tură cu faimoasa secvenţă din 
Basic instinct când Sharon 
Stone iși încrucișează picioa- 
rele, arătându-și o anumită 
parte a anatomiei sale. „Sha- 
ron este o mincinoasă. Nu eu 
am obligat-o. inaintea filmă- 
rii, mi-a dat chiloţeii ei şi mi-a 
spus: «Uite, ţi-i fac cadou. Nu 
am nevoie de ei». După fil- 
mare, a văzut câteva secvențe 
şi a spus: „Imi place! E trăz- 
net!“ După ce scena a fost 
văzută și de impresarul ei, 
acesta i-a spus: „Ai înnebu- 
nit? Cum ai putut face asta?" 
Atunci ea s-a enervat 
şi a cerut să refilmam scena. 
Dar așa ceva nu era stipulat 
în contract iar eu oricum nu 
aveam chef să muncesc de 
două ori. Mai ales că Sharon 
a ştiut tot timpul ce face. Nu 
întâmplător îmi ceruse să fil- 
măm scena respectivă la sfâr- 
șitul zilei, cu minimum de oa- 
meni în echipă și minimum 
de figuranţi. Nu dorea să-și 
arate „intimitatea“ tuturor 
bărbaţilor care jucau în scena 
de la secţia de poliţie”. 

e Kathy Bates (Misery) 
care niciodată nu s-a putut 
lăuda că ar arăta ca „o miss“, 
nu mai acceptă interviuri de- 
cât în prezența atașatei ei de 
presă și a două-trei prietene. 
Aceasta de când un ziarist 
englez neinspirat și-a început 
interviul întrebând: „Spune- 
ți-mi ce efect are asupra unei 
femei urâte și grase faptul că 
ajunge star peste noapte?“ 
Șocată, actrița a pus capăt 
convorbirii și l-a dat pur și 
simplu afară pe jurnalistul ga- 
feur. 


Săptămâna 


filmului nordic 


FINLANDA 


„Lumina nordului este incomparabilă” spune un personaj dintr-un 
film prezentat în grupajul scandinav de la cinematograful de artă 
„Mioriţa“. Cerul şi atmosfera pe care o închide sub cupola lui are, 
într-adevăr, o lumină, o transparenţă, o adâncime care, toate lao- 
laltă, contribuie la atmosfera septentrională. Dar există şi o privire 
asupra ei, un fel de a o invoca pe peliculă care vorbeşte despre o 
cultură a ochiului şi chiar despre un cult al imaginii cinematogra- 
fice. Este, de altfel, şi ceea ce conferă o notă comună filmelor ve- 


ucrurile încep să se dife- 
renţieze însă atunci când, 
intrând în această atmo- 
steră-cadru, începem să 
descoperim ceea ce se în- 
tâmplă, ceea ce ni se po- 
trivește. Aici încep disjungerile: Finlan- 
dezii (cele două filme prezentate în 


acest grupaj, dar nu cred că greşesc 
dacă deslușesc în ele o anume caracte- 
ristică a unei cinematografii) se arată 


mai atașați de întâmplarea narată pro- 


priu-zisă, de analizarea ei meticuloasă, 
implacabilă,. de tonul just, veridic, de ri- 
goarea relatării amintind de aptitudinile 
documentaristului, ale observatorului 
faptului concret. Ficţiunea nu se dizolvă 
în metafore, ci, dimpotrivă, tinde să se 
întoarcă la faptul de viață, să rămână la 
tonul realist, analitic, critic. Un exem- 
plu: Moștenirea de Pekka Parikka, și 
eternul loc unde, se spune, nu se în- 
tâmplă nimic. E deajuns, însă, ca preca- 
rul (cum se va dovedi) echilibru să fie 
tulburat de o nu mai puțin precară 
veste a unei moșteniri (ce se va dovedi 
derizorie) pentru ca în locul pașnic, cu 
oameni pașnici, totul să se transforme 
într-o demenţă colectivă, o psihoză în 
care jocul e condus de instinctul orb al 
violenţei. Miza nu mai contează, ci de- 
fularea, declanșarea unor repetate acu- 
mulări de nemărturisite — până atunci 
— nemulțumiri faţă de o viață nu atât 


32 


ü. 


© Mai presus de lege 


de săracă în întâmplare, cât înecată în 
banalitate. Explozia de gesturi violente, 
cu mult peste importanța unei moște- 
niri ce se cerea a fi împărțită — dezvă- 
luie resorturile nebuniei care pândește 
și se întipărește peste e mur margi- 
nalitate. Şi singura explicaţie înțeleaptă 


o dă o bunică atunci când spune: „Aici 
PRET Tetea zare 


Dy 


SA 


înțelepciunea o dețin doar bătrânele. 
Bărbații... sunt cuprinși de nebunie.“ 
„Parikka se dov te un fin psiholog 
un analist al stărilor confuze, al pier- 
derii controlului de sine. De aceea 
povestea moștenirii din filmul său ră- 


“mâne doar punctul de plecare al unei 


psihoze ce se revarsă peste niște oa- 
meni ce păreau liniștiți și împăcaţi cu 
viaţa lor. Nici un accent deplasat care 
ar trăda cabotinismul, nici un recurs la 
exhibiţionism. Sindromul ia amploare 
parcă alimentat de o sursă malefică. 
Raţiune, luciditate, simțul dreptăţii — 
toate rămân doar simple ornamente 
dintr-un limbaj al unor vremuri când ni- 

ni nu aștepta nimic. 

ntr-un alt film finlandez, Mai presus 
de lege, miza dramaturgică este un fapt 
la ordinea zilei: un viol. Totul se pe- 
trece seara când activitatea din oraș se 
încheie și toți pornesc spre casele lor. 
Pe o porțiune de drum pustiu, un ins cu 
înfăţişare altminteri onorabilă, se nă- 
pusteşte peste o funcţionară de maga- 
zin (pe care o reperase din cursul zilei). 


UROPA 


NORVEGIA 


nite de la scandinavi, un respect aproape religios pentru frumuseţea 
şi farmecul naturii, care a dus, aş spune, în cinematografiile de aici, 
la o adevărată şcoală a privirii, a redării locurilor, peisajului, am- 
bianţei. Nu e mai puţin adevărat că privirea aceasta şi-a căpătat ca- 
ratele prin Nykvist, echivalent, probabil, în arta imaginii de film, 
unui Edvard Munch în pictură (o pictură care încifrează premoniţii). 
Ceea ce admirăm la ceilalţi creatori de imagine nordici este rezulta- 


tul unui discipolat conştiincios. 


Soțul acesteia se adresează justiţiei 
care, tributară unor practici birocratice, 
se pierde în formalități și expertize, de- 
terminându-l pe soț să încerce să-și 
facă singur dreptate. 

De aici încolo, lucrurile se rostogo- 
lesc ca un bulgăre de zăpadă, luând 
proporţiile unei adevărate bătălii între 
el și poliția care îl somează ca pe un 
primejdios răufăcător, deși el nu se ma- 
nifestă ca un criminal, ci ca un om dor- 
nic să i se facă dreptate. 

Nuanţele psihice sunt aici atât de 
bine sugerate încât nici o clipă perso- 
najului soțului nu capătă accente mor- 
bide, respingătoare. Spectatorul urmă- 
rește și așteaptă ieșirea din confuzia 
dramatică pe care o trăiesc cei impli- 
caţi. Dar el, spectatorul, va rămâne în 
așteptare. VAR 

Realizatorul debutant, Ville Mâkelă, 
vădește o maturitate surprinzătoare în 
derularea acestei întâmplări de cronică 
judiciară, transpusă în povestea cine- 
matografică. 


ovestea de dragoste nor- 
vegiană, Prea puţin timp 
de Martin Asphang, este o 
retrospectivă afectivă: eve- 
nimentele dramatice care 
au condus la moartea ti- 
nerei soţii, evenimente retrăite de bă- 
trânul pe care-l urmărim acum, frămân- 
tat, chinuit de o greşeală săvârșită cu 
50 de ani în urmă. O continuă pendu- 
lare între ieri și azi, între flashback și 
prezent, cu o admirabilă știință a racor- 
dului psihologic. Natura aproape idilici 


găzduiește o dramă privită cu compa- 
siune, dar nu și îngăduinţă. (Eroul po- 
vestirii nu își iartă el însuși greșeala și, 
ai zice -că el impune și tonul și oferă și 


* argumentele sancțiunii autoimpuse.) 


Povestirea își păstrează momentele ei 
de poezie frustă, întretăiată de altele în 
care destăinuirile bătrânului de astăzi 
revelează nu atât vinovăția tânărului de 
ieri, cât insensibilitatea unei vârste pe 
care nu o „lucrase“ încă timpul. Po- 
veste întru totul umană și emoționant 
interpretată. 

Dincolo de cer de Berit Nesheim este 
— cel puțin ca intenție — o incursiune 
în lumea adolescenţei. (Probabil una 
dintre cele mai dificile incursiuni pentru 
un artist, un cineast mai ales, astăzi 
când tânărul este cu predilecție reperat 
ca făcând parte dintr-o tendință sau 
alta, dintr-o „formulă“ socială de ultimă 


oră). > 

Aici, la Nesheim, e vorba de o fetiş- 
cană de 12—13 ani, elevă de liceu, că- 
reia nu-i place mai nimeni. Până la 
urmă se împrietenește doar cu o profe- 
soară, ciudată și ea, fata bătrână care 
jinduiește după iubitul ei din tinerețe 
care n-a avut curajul, inițiativa de a trăi 
apropia, de a trăi alături de ea. 

Un conflict care însă pare forțat, des- 
tul de artificial căci adolescenta (foarte 
frumoasa Inger Wingeroll), nu are ni- 
mic din datele unei tinere condamnate 
la recluziune psihologică. Dimpotrivă. 
Cât despre fata bătrână a Harrietei An- 
derson, rămâi cu senzația că bine- 
cunoscuta actriță îl tot așteaptă pe In- 
gmar Bergman. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Până când nu vom avea măcar o singură sală de cinema în exclusivitate pen- 
tru filmele europene — pentru care nu vom osteni să pledăm — cinefilii, în spe- 
cial cei din capitală, dar din când în când şi din alte oraşe ale ţării, pot vedea ce 
mai produce tânăra artă centenară de pe Bătrânul continent doar în programare 
specială. Săptămâna filmului nordic, găzduită la cinematograful Mioriţa reno- 
vat, a fost organizată de Româniafilm în asociere cu ambasadele ţărilor respec- 


tive. 


O Femei pe acoperis 


n ciuda tentativelor perio- 
dice de emancipare de 
sub tutela „clasicilor“ Stil- 
ler — Sjostrom — Bergman, 
cineaștii suedezi continuă 
să fie marcați de înaintași. 
Apartenența la o tradiție, capacitatea de 
evocare/invocare, ca — de altfel — și 
raportarea prin negare înnobilează peli- 
culele „modernilor”. Actualmente se 
apreciază că nu există succesori ai ge- 
neraţiei lui Bo Widerberg. Cel care în 
anii' 60 se ridica împotriva „cinemato- 
grafului lui papa“ reproșându-i lui Ber- 
gman că se ocupă cu predilecție de re- 
lația omului cu o ipotetică divinitate — 
„filmul vertical“, în detrimentul „filmului 
orizontal“ despre lupta individului cu 
sine însuși. 

Femei pe acoperiș (1989) reprezintă 
poate excepţia care confirmă regula. 
Regizorul și scenaristul Carl-Gustaf 
Nykvist (n. 1953) — scenograf, opera- 
tor, documentarist — este demn conti- 
nuator al celebrului său tată Sven, păr- 
taș la gloria operei bergmaniene ca di- 
rector de imagine. Ambiţionând modest 
doar „o evocare documentară“ a artei 
fotografice la început de secol, 
Carl-Gustaf Nykvist dezvoltată cu maxi- 
mum rafinament un elevat dialog între 
două planuri: cel real și cel imaginar, 
plecând de la pretextul „memoriei“ spa- 
iilor, respectiv memoria fotografiei. 
ceia contaminare dintre fond 
şi formă, dintre subiectul și stilul filmu- 
lui se traduce în primul rând printr-o al- 
ternanţă a registrelor de culoare, când 
caldă, când rece, virării în sepia succe- 
dându-i-se o lumină lunară, neliniști- 
toare (i. Jorgen Persson, Ulf aia 
Alternanţă adecvată tempoului narativ 
lent care permite deopotrivă contem- 
plarea compoziţiei fiecărui cadru, cât și 
meditaţia asupra motivului transferului 
de personalitate (preluat prin filiera 
Jung — Bergman). Provocată de teme- 
rea că eroina „inocentă“ (Amanda 


Ooms) va avea un sfârșit tragic datorită 
influenţei nefaste a eroinei nonconfor- 
miste (Helena Bergström) ce o inițiază 
în tainele fotografiei, dar și ale vieții, 
starea de anxietate care domină întreg 
filmul devine brusc difuză. Odată încăr- 
cat cu energie personajul „slab“ care se 
salvează, în vreme ce ajul mai 
puternic e împins la sinucidere... 

ca apa nu este doar 
calificativul pe care o soție înșelată 
(Lotta Ramel) îl dă soțului înșelător 
(Sverre Anker Ousdal) după „lecţia“ ge- 
loziei shakespearene — cum pretinde 
regizorul și scenaristul Hans Alfredson 
(n. 1931), ci desemnează însăși impre- 
sia pe care filmul o creează. Pe măsură 
ce se derulează, interesează prin fran- 
chețea înfățișării tipologiei personajelor 
aparținând mediului intelectual — scrii- 
tori şi editori, dar de la un punct devine 
iritant, părând să alunece în ridicol. At- 
mosfera intimistă a unei relaţii extra- 
conjugale e destabilizată de tot mai 
frecventele crize ale partenerei, poetă 
cu o natură psihică labilă (Marie Go- 
ranzon). Prin moartea misterioasă a 
bărbatului lucrurile iau o turnură tra- 
gică, confirmând obsesiile eroinei. Ac- 
țiunea se precipită în ritm de thriller de 
duzină: ucigașul e des: rit în per- 
soana consoartei abandonate, hotărâtă 
să-i lichideze pe ambii amanți. Ultimele 
secvențe — marcate de o tentă coșma- 
resc-onirică — amintesc însă că filmul 
a început cu o aceeași imagine a pi- 
cioarelor cuiva care fuge gâfâind. Po- 
vestea ar putea fi și coșmarul femeii cu 
nervi zdruncinați, dar tot atât de bine ar 
putea fi visul partenerului, anticipând 
pedeapsa pentru adulterul intrat în obi- 
cei. Al doilea cadru al filmului fiind 
grosplanul bărbatului trezit din somn 
de sânul unei june blonde. Un cadru 
sută la sută bergmanian! 


irina COROIU 


DANEMARCA 


espre Pelle cuceritorul, 
Palme d'or la Cannes în 
1988, auzisem și citisem 
multe. În general aprecie- 
rile celor care-l văzuseră 
mergeau de la „Excelent!“ 
la „Genial!“. Despre regizorul Bille Au- 
gust ştiam că a repetat performanța, 
obținând în anul 1992 același premiu 
pentru Cu cele mai bune intenții, pe un 
scenariu încredințat personal cineastu- 
lui de Ingmar Bergman. Mai știam însă 
și că realizase dezamăgitorul Casa spi- 
ritelor, singurul său film distribuit și la 
noi. Dar putea fi doar un accident în 
cariera sa, așa cum toți marii creatori 
dau şi rateuri. E explicabil deci faptul 
că cel mai așteptat film din întreg festi- 
valul a fost „+ Dar, cum se spune, 
la pomul lăudat nu trebuie să te duci cu 
sacul. ` 
Ce am văzut în mai bine de două ore 
şi jumătate de proiecție? Imagini îngri- 
jite, ecleraje căutate, adevărate tablouri 
de o incontestabilă frumusețe plastică. 
Dar locul tablourilor este în muzee, și 
nu în cinematografe. Cei care așteaptă 
și altceva de la film decât o succesiune 
de scene care, luate separat, se pot do- 
vedi interesante dar pe ansamblu nu 
provoacă nici un fel de emoție, au fost 
dezamăgiți. Ceea ce i se poate reproșa 
filmului este academismul exasperant, 
aducând aminte de acel cinema du pa- 


pa împotriva căruia s-au ridicat repre- 
zentanţii Noului val francez acum 40 de 
ani. Nu deranjează faptul că încă se fac 
astfel de filme — la urma urmei poate 
că e mai bine ca torii să vadă că 
un film poate fi lucrat foarte îngrijit, și 
că uneori ceea ce li se oferă nu este 
decât o improvizație  născocită doar 
pentru a caga bani sau pentru a sa- 
tistace capriciile vreunei vedete. Supă- 
rător e că jurii internaționale consideră 
necesar să premieze astfel de pelicule 
realizate cu formule învechite, dacă nu 
chiar răsuflate, impunând numele unor 
meseriași care-și fac conștiincios dato- 


$ Pelie cuceritorul 


ria, dar care rămân doar nişte mese- 


August a fost deja trecut printre au- 
tori, se vorbește astfel despre contribu- 
ţia sa artistică. Toate acestea indică de- 
precierea noțiunii de autor. Oare orice 
persoană care regizează un film, contri- 
buind și la scrierea scenariului merită 
să fie astfel calificată? Poate va trebui 
să găsim un nou termen pentru a-i de- 
numi pe cei care fac artă cinematogra- 
fică şi nu surogate. 

Inspirându-se dintr-un cunoscut ro- 
man al lui Martin Anderson Nexg, fil- 
mul — povestea unor emigranţi suedezi 
care cred că Danemarca este o țară a 
tuturor posibilităților — este împărțit 
aproape școlărește în tablouri: emi- 
granţi pe nava ce-i poartă spre noua lor 

trie; în căutare de lucru; munca la 
ermă; relaţiile stăpâni — slugi: văduvul 
ce-și crește singur copilul etc. Căutând 
întotdeauna poziția aparatului de filmat 
care poate crea cel mai pregnant efect 
plastic, regizorul uită să se mai ocupe 
şi de relevarea sentimentelor personaje- 
lor. Emoţia — atunci când există — 
este una fabricată. Ceea ce ar trebui să 
fie o imagine a vieţii este doar o imita- 
ție de viaţă. 

În asemenea condiţii cel de-al doilea 
film din selecţia daneză — Băieții din 
St. Petri de Søren Kregh-Jacobsen — 
nu a mai fost o surpriză. Evocând o pa- 


gină a rezistenţei antifasciste în Dane- 
marca, el are aceleași calități și defecte 
ca și Pelle l. E drept, cu încă 
şi mai puţină forţă decât August, dar și 
fără nici un mare premiu international 
în palmares. 

S-ar părea că stilul Bille August (dar 
este vorba de un stil?) face școală Am 
fi preferat însă să vedem filme în stilul 
unui alt cineast danez, incomparabi 
mai original şi interesant — Lars Von 
Trier, al cărui film Europa a putut fi vē- 
zut la București în urmă cu câţiva ani şi 
a fost transmis de televiziunea română 


I t t. 
anul trecu - 
3 


PREMIERELE AMERICANE ALE LUNII 


AN AMERICAN ORIGINAL. 


LUCKY STRIKE 


MADE IN U.S.A. 


IANUARIE 


ASSASSINS regia: Richard Donner 
cu: Sylvester Stallone. Antonio Banderas, Julianne Moore 


Deşi un thriller, filmul poate fi socotit o analiză a procesului de conștiință a unui ucigaș plătit. Eroul, sătul să ucidă, ar dori să iu- 
bească, dar viața îl impinge înainte în tovărășia altora ca el. 

Are loc o concurență actoricească Stallone-Banderas, primul o fire stăpânită ce ucide comandat, iar al doilea nervos și 
otrăvit de plăcerea de a omori. Două temperamente diferite. 

Robert Rath, expert în vânzarea datelor furate, este frământat de trecut. A trebuit cândva să-și omoare prietenul, rusul Ni- 
kolai Talinkov. Acum se înfruntă cu tânărul escroc Miguel Bain, amândoi alergând după un disc ce conţine importante date eco- 
nomice. 

Ce este prea mult totuși, strică! Apare Nikolai, bossul care comandase furtul dischetei cu informaţii, și care își mascase ac- 
tivitatea prin moarte accidentală. Dar dexteritatea, măiestria trasului cu arma şi stăpânirea de sine îl fac pe Rath câștigător. 


DIE HARD III regia: John McTiernan 
; cu: Bruce Willis, Jeremy Irons, Samuel L. Jackson 


Dotat cu mult umor și curaj ieşit din comun, John McLane are însă „talentul“ de a atrage tot felul de încurcături atât în viața par- 
ticulară, cât şi în activitatea profesională. e 
După două confruntări dure cu teroriști internaţionali, McLane se consideră imun la ghinioane. Totul reîncepe însă atunci 
când o bombă devastează unul dintre cele mai mari magazine din New York. Autorul atentatului, un oarecare Simon, ameninţă că 
va face o nouă victimă daca McLane refuză să-i facă jocul. 
Se va supune McLane condiţiilor impuse de Simon, sau va triumfa curajul său? 


AGENTUL 007 regia: Martin Campbell 
CONTRA cu: Pierce Brosnan. Sean Bean. Izabella Scorupco, Framke Janssen, Joe Don Baker, 


GOLDENEYE Robbie Coltrane 


Titlul prezintă un filn, de acţiune din seria „James Bond“. Renumitul agent primește o misiune pe cât de importantă, pe atât de 
periculoasă. El trebuie să descopere și să anihileze renumitul „Goldeneye“, un program software care controlează codurile de ac- 
ces ale bombelor, pentru a salva Londra de la pieire. 

James Bond merge pe urmele unei frumoase agente ruse până în inima Siberiei, acolo unde e localizat probabil cel mai 
important centru atomic de cercetare și creatorul programului „Goldeneye“, rusul Boris. Acesta se simte încolțit și dispare cu 
programul său, aruncând în aer centrul de cercetări. 

James Bond ajunge la sediul central al staţiei de cercetare atomică, aflat în incinta unui imens baraj subteran. Rușii pregă- 
teau lansarea bombei programată să distrugă Londra. În urma unei lupte crâncene, cu scene de mare suspans, bomba deja lan- 
sată îşi modifică traiectoria, distrugând chiar pe creatorul ei. 

Un sfârşit fericit, păstrând spiritul seriei cu renumitul agent britanic Bond, James Bond 


JADE regia: William Friedkin 
cu: David Caruso. Linda Fiorentino. Chazz Palminteri, Richard Crenna 


Scenaristul filmului „Instinct Fatal“ şi regizorul „Filierei Franceze“ se reunesc pentru a crea un thriller care numai în săptămâna 
de premieră a reușit să atingă cifra de încasări de 4,2 milioane dolari. 
se Bazându-se pe o poveste simplă, filmul reușește să atragă atât prin ineditul situațiilor cât și prin amestecul de erotism şi 

tensiune psihologică create de misterul şi ambiguitatea care planează asupra personajelor principale. 

Un poliţist, interpretat de David Caruso, își suspectează amanta, interpretată de Linda Fiorentino, de a fi autoarea a două 
crime misterioase. 

Ritmul în care se desfășoară acțiunea, erotismul scenelor intime precum și misterul care planează asupra întregii afaceri 
sunt punctele cheie pentru spectatori. 


PULP FICTION regia: Quentin Tarantino 
cu: John Travolta. Bruce Willis. Samuel L. Jackson 


Trei povești se încrucișează în acest film. Aceea a unui cuplu de mici delincvenţi care hotărăsc să se reconvertească la furturi 
mai puţin riscante. O alta este povestea unui ucigaș care, scăpat ca prin minune de pedeapsa cu moartea și văzând în asta mâna 
lui Dumnezeu, se decide să pună capăt carierei criminale. Cea de-a treia poveste îl urmărește pe un boxer talentat, gata să-şi în- 
frunte patronul şi să parieze pe el însuși pentru a câștiga lupta. 


Informaţii furnizate de Romaniafilm RA. Pagină sponsorizată de LUCKY STRIKE 


Enn a ; 


VALLADOLID 
(Urmare din pag. 23) - 

Altora li s-a părut proaspăt un film 
venit din Canada (Rude de Clement 
Virgo), o dramă de cartier cu adoles- 
cenți ámestecați în afaceri cu drog și 
relaţii homosexuale, dar stilul său vizual 
prea îndatorat tehnicilor de videoclip îl 
fac să pară déjà vu. Nici lesbienele n-au 
lipsit din galeria personajelor aduse pe 
ecran de cineaștii nonconformiști ca în 
Sărutul fluturelui al britanicului Michael 
Winterbottom. Ucigașa în serie prota- 
gonistă, prezentată ca o victimă a unei 
societăți guvernată de violenţă, nu reu- 
șește să ne cucerească atașamentul, în 
ciuda interpretării fără cusur a Amandei 
Plummer. 

O adevărată senzație de prospețime 
emană însă filmele celor doi autori care 
au câştigat ex aequo premiul pentru cel 
mai bun regizor tânăr: Living in Obli- 
vion Gabe Unite) și»Hola, estas so- 
la? (Spania) de Iciar Bollain. Primul 
este creația unui tânăr cineast indepen- 
dent Tom Di Cillo, a cărui opera prima, 
Johnny Suede, a făcut să se pună pa- 
riuri importante pe numele său. Un fel 
de Noapte à l'américaine, 
această a doua sa peliculă este o incur- 
siune în culisele realizării unei producţii 
cu buget redus, regizorul având de re- 
zolvat nu numai i rela precarității 
resurselor, dar și crizele de isterie al 
interpreților. Un admirabil autoportret 
de tânăr cineast cu trimiteri sarcastice 
la industria hollywoodiană, ce amin- 
tește de Joc de culise al lui Robert Al- 
tman. 

Câștigătoarea ex aequo a premiului, 
Iciar Bollain, este o tânără actriță foarte 
simpatizată și foarte mult distribuită (și 
în Patria şi libertatea de Ken Loach) 
care debutează în regie cu Hola,estas 
sola?. În traducere liberă Salut! Ești 
singură?, filmul ei este povestea a două 
tinere în derivă, neglijate de familiile 
lor şi care, în ciuda premiselor care in- 
dică evoluția spre delincvenţă, își fac 
loc în viață pe căi mult mai demne de- 


HE 


E 


E 
DO DD CEE 
e a BI Mă 
oT ERE E 


i 


| 


or 


= = [2 


ROBERT 
REDFORD 


cât s-ar fi crezut. Bine ritmată și bine 
jucată (într-un excelent rol de plan doi, 
Candela Pena) pelicula emană o since- 
ritate cuceritoare. 

În fine, Jast but not least, trebuie 
semnalată prezența românească la fes- 
tival, asigurată la această ediție de doi 
tineri cineaști din diaspora. Selecționat 
între cele 17 titluri din competiţie, Tha- 
lassa, Thalassa de Bogdan Dumitrescu 
este al doilea lung metraj al regizorului 
care a debutat foarte promiţător cu 
Unde la soare e frig. (V. nr. 1/1992). El 
rămâne credincios acelui tip de cinema 


Echipa 


a. |. 


RADA 


poetic de la debut, propunând acum un 
road movie cu o construcţie imprevizi- 
bilă. Un grup de copii între nouă și 
treisprezece ani găsesc o mașină ame- 
ricană și pornesc la drum înspre mare, 
aventura lor devenind o călătorie iniția- 
tică în care ei trăiesc primele lupte pen- 
tru afirmarea unui lider, primele trădări, 
primele rivalități în aragosta; e sd fil- 
mat de Doru Mitran, Thalassa, Thalassa 
are momente de mister și de exube- 
ranță de o rară intensitate. Despre Bog- 
i! ane EO vom mai auzi, cu sigu- 
ranță. 


redacțională 


Director — Redactor şef 
Adina Darian 


Redactor şef adjunct: Dana Duma. Secretar general de redacție: 
loana Statie. Publicist comentator: irina Coroiu, Rolland Man. 
Şef de rubrică: Doina Stănescu. Fotoreporter: Victor Stroe. 
Manager Difuzare: Adrian Constantinescu. 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1 
București, 21 iulie 1992, inmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului cu 


nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 — 1200 


Redacţia: Piaţa Presei Libere nr. 1 București, tel. 222.33.32 


Regia autonomă a imprimeriilor „Imprimeria Coresi“, Bucureşti ai cz 


face 


Oticiile poștale, Catalog Presă 


Abonamentele din se 
1993, editat de RODIPET pozijia 00709 luni — 3 900; 6 luni — 7 800; 


12 luni — 15 600. Cititorii 


inătate se pot abona 


n RODIPET S.A. 


P.O. Box 33—57, telex 11995, 11034; Fax 2226407; Tel : 41 
Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, București 


= 

O'TOOLE RENOIR EFECTE! 
ARTISTI 
DEF 


o 


EI 
E: 


7 
E 
A E 


CARNET Di 
CONO 


După cum pare că are multe de spus 
şi Marian Stoica, al cărui Un bărbat din 
Moldova a fost unul dintre cele zece 
documentare acceptate în secțiunea 
„Timp de istorie”. Român cu pașaport 

erman, regizorul a învăţat la National 

ilm and Television School din Londra, 
trecând un an și pe la celebra Şcoală 
de cinema de la Lodz (Polonia). Peli- 
cula sa de absolvire a institutului pre- 
zentată la Valladolid este un afectuos 
portret al unui medic de țară dintr-un 
sat moldovenesc de dincolo de Prut 
Marian Stoica este un român „sans 
frontières“ și un caz care confirmă că 
șansele tinerilor noștri cineaști sun! 
sporite de putinţa de a studia și a cir- 
cula prin lume. De reflectat. 


FILME DE CĂPĂTÂI... 


Urmare din pag. 27 


în viziunea sa asupra Londrei se făcea 
ecoul nbsp mișcării psihede- 
lice“ (Stephan Krezinski). 


Următoarele zece clasate sunt 
11. DICTATORUL (9 voturi) Producţie: 
SUA, 1940, Regia: Charles Chaplin; 12 


INTOI A (9 voturi) Producție: 
SUA, 1916 ia: David Wark Griffith; 
13. GHEPARDUL (8 voturi) Producție: 


ia: Luchino Visconti; 14. 

RASHOMON (8 voturi) le: Ja- 
: Akira Kurosawa; 15. 

ENERALEI (7 voturi) 
1926 Regia: Buster 

3 RSONA (7 voturi) Pro- 
ducție: Suedia, 1966 R Ingmar Ber- 
gman; 17. RAPACITATE (7 voturi) Pro- 
ducție: SUA, 1925 ia: Erich von 
ne 18. pene ca 4 a 
uri Producţ gd ranţa, 4 
Jean Renoir; 19. BALUL (6 parole e 
ducție: Italia, 1983 Regia: Ettore Scola; 
20. JULES ȘI JIM (6 voturi) Producţie: 
Franța, 1961 Regia: Francois Truffaut. 


35 


Cu un capital care o situează pe primul loc în ierarhia băncilor comerciale 
din România, cu o experienţă de 27 de ani în sistemul bancar internațional 
şi cu o rețea externă de peste.2000 de bănci corespondente, 


este partenerul ideal! al tuturor oamenilor de afaceri din țară şi străinătate. 


A BANCOREX 


BANCA ROMÂNĂ DE COMERȚ EXTERIOR SA 


Calea Victoriei 22-24, 70012 Bucureşti ROMANIA 
Tel.: +4-01-614 91 90; 614 73 78 
Fax: +4-01-614 95 98 
Telex: 11235 ebank r SWIFT : BRCEROBU