Revista Cinema/1990 — 1998/6_Noul_Cinema_anul_VI-nr-10-1995

Nr. 10/1995 


nod NEMA 


VI nr. 69 (391 
Anul VI nr. 6? (391) REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


Veneţia '95 


HOLLYWOOD 95 
Amoruri cu Ma 


ə 

U 

mL 

JO 
M 

M 
O Mi 
NE 

D 


A 


D’ALE CINEFILILOR 


AYDA din Constanta (16 

ani) declară că-i place re- 

vista noastră, părându-i 

însă rău că nu are mai 

multe pagini (Atenţie, 

poate în curând va avea!) 
(„intotdeauna o termin de citit mai re- 
pede decât dori“), ne mulțumește 
pentru „Călătoria sentimentală: Vivien 
Leigh — Laurence Olivier“, ne solicită 
informaţii despre Greer Garson, pre- 
cum și despre variantele ecranizărilor 
după romanul „Mândrie şi prejudecată“. 
Acestea fiind scrise, Sayda ne împărtă- 
șește entuziasmul ei cu privire la suita 
de filme Hitchcock de la TVR, cel mai 
mult plăcându-i PSYCHO. 

Alte declaraţii: „Filmele europene nu 
prea mă incântă“ (spre deosebire de 
Oana Ciobanu din Onești) dar PARFUM 
DE FEMEIE cu Vittorio Gassman a im- 
presionat-o „până la lacrimi“. ACTO- 
RUL ȘI SĂLBATICII: „este un film bun, 
unul dintre puținele filme culte roma- 
nești pe care înțeles.“ (Un nou 
termen cinematografic: „film cult“?). 
ni pi serialele T.V. sani rage 
B („în care nu e aproape c in- 
teresant“), ȘI BOGATII PLANG, AUR 
ŞI NOROI, DOCTOR QUINN („Uneori 
acest serial devine anost și stupid prin 
banalitatea temelor sale cu caracter 
moralizator“), BAYWATCH („mă plicti- 
sois uneori, de moarte“), VALEA PA- 

ILOR („îl găsesc cam „deplasat“), 
HARTBREAK HIGH ( „Mă scoate 
uneori din sărite“). TEQUILLA şi BO- 
NETTI o amuză, îi fac plăcere FAMILIA 
PALISSER, STAR TREK și FULL 
HOUSE. 


torii 


i 


— 
e mea 
“ 
= 
o 


a 


LOG 


|| 


Altă constănțeancă, MELANIA (a se 
observa cât de timide, ‘discrete, miste- 
rioase ori familiare sunt fetele din Con- 
stanța, care semnează doar cu prenu- 
mele...) ne asigură că actorii ei preferați 
sunt Bruce Willis și Mel Gibson, dar de 
curând l-a „descoperit“ pe John A. Nel- 
son (din BAYWATCH și SANTA BAR- 
BARA), despre care vrea informaţii, în- 
soţite bineînțeles de o poză. 


Din Timișoara, ADRIANA CULICĂ 
(18 ani) ne trimite o rafală de întrebări: 
ce înălțime are Dolph Lundgren, cine 
joacă rolul amantului din Pianul si ce 


Din sumar 
OCTOMBRIE 1995 


VENEŢIA '95: Neorealismul, o permanentă 
stare de spirit 


PE ECRANE: O iubire nemuritoare; Tommy 


Boy; Specii; Terente, regele bălților; Water- 
world; Creatorii de coşmaruri; Casper 


O SĂPTĂMÂNĂ DE FILM FRANCEZ: 
Pionierii au ajuns centenari 


STARUL LUNII: Richard Gere 


CENTENAR: Filmele trecutului, vedete ale 


acestui an; Filme de căpătâi dintr-un secol de 
cinema 


AMORURI CU NĂBĂDĂI- Despăriri. impacari 
şi posibile reconcilieri 
CINEGLOB 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZA: Mircea Ale- 
xandrescu, Irina Coroiu, Adina Darian, Dana 
Duma, Rolland Man, David Melville, Dumitru 
Solomon, Doina Stanescu 


o Familia Capwell din Santa Barbara, 


reunită pentru o fotografie 


Mioara loana Neagu, București: 


SOPHIE MARCEAU. Pe numele ei adevărat, Sop- 
hie Maupu, s-a nascut la 17 noiembrie 1966, la Paris. 
În 1980, în urma unui concurs, este aleasă — dintre 
1500 de candidate — să interpreteze rolul "Majeh 
din filmul lui Claude Pinoteau, La Boum. In 1982, 
pentru personajul adolescentei romantice si teribi- 
liste din La Boum Ii (regia același Claude Pinoteau), 
Sophie Marceau obţine premiul César pentru cea 
mai bună speranță feminină. Devine astfel o vedetă 
incontestabilă și filmează, aproape fără întrerupere, 
din 1983: Fort Saganne (r. Alain Corneau, partener 
Gerard Depardieu, despre care nu păstrează amintiri 
prea frumoase din timpul filmărilor); 1984: 

Paques (r. Georges Lautner); L'amour (r. An- 
drzej Zulawski); Police (r. Maurice Pialat); 1986 — 
Descente aux enfers (r. Francois Girod); 1987 — 
Chouans! (Philippe de Broca); 1988 — L’étudiante (r. 
Claude Pinoteau); 1989 — Mes nuits sont plus belles 
que vos (r. Andrzej Zulawski); 1990 — La note 
bleu (r. Andrzej Zulawski); urmează din 1991: Fantan 
(r. Alexandre Jardin); Inimă neinfricaté (r. Mel Gib- 
son). Despre colaborarea sa cu Antonioni la Au delă 
des nuages (1995) spune: „A fost minunat. Antonioni 
este un domn în vârstă, de modă veche, cum rar mai 
găsești în zilele noastre. A fost pentru prima oară 
când m-am înţeles cu un regizor doar din priviri“. 
(Antonioni a suferit un accident cerebral în urma că- 


vârstă are, cine e fata dintr-un film al 
lui Clint Eastwood, dacă vor apărea pe 
ecranele noastre o serie de filme etc. 
Întrebările sunt fie prea vagi, fie solici- 
tând detalii greu de aflat. Vom răs- 
punde când și dacă vom descoperi cele 
solicitate. În sfârşit, corespondenta e 
îngrijorată că spaţiul consacrat postere- 
lor ar fi uzurpat de publicitate sau de 
integrame. Nu există nici un motiv de 
alertă: posterele vor continua să apară. 
N-o să ne furăm tocmai noi căciula, iar 
fără reclame nu se mai poate. Dar vă 
promitem o surpriză. 


ȘTEFAN CODREANU (dacă am des- 
cifrat bine numele) din Buzău ne trimite 
un scenariu, pe baza faptului că, la 
„Dialog cu cititorii“, „aţi lăsat să se în- 
teleaga că sunteţi dispuși să citiți sce- 
nariile trimise de cititori“. Nu, n-am lă- 
sat noi să se înțeleagă, dar dacă asta se 
injelege; e vina noastră, bineînțeles, 
dar, fiindcă Stefan C. a trimis totuși un 
scenariu („de fapt o schiță, spune auto- 
rul), l-am citit. Da, e o schiță, scrisă 
destul de corect, dar mult prea sim- 
pluță și banală pentru a sta la baza 
unui film. Dacă însă autorul dorește 
să-și încerce norocul, îl sfătuim să se 
adreseze unui studio de filme. 


PETER MIRELA IOANA (16 ani) din 


Ne întreabă dacă la Cluj Napoca există 
o facultate de profil. Da, în cadrul Uni- 
versitatii. Ar dori să corespondeze cu 
adolescenţi care vor să dea la ATF. 
spira, a Mirelei: str. Laminoristilor, BI. 

17, SC. Ap. 25, cod 3351). În afară de 
chestiunile pragmatice, pe Mirela loana 
o frământă și chestiuni metafizice: „Ce 
au mai bun actorii străini decât cei ro- 
mâni? Bani, putere, talent sau celebri- 


orice caz, bani, celebritate și au la 
spate cinematografii mult mai puternice 
cu rețele de difuzare mondială. De ce 
se scrie mai multe despre actorii 
străini? Pai ce vedem noi pe ecran și la 
televizor: filme românești? 


ruia nu mai poate vorbi și nici să-și folosească mâna 
dreaptă). La cei 28 de ani Sophie este aceeași tânără 
fără complexe de pe vremea Boum-ului. Nu se 
sfiește să spună lucrurilor pe nume, chiar daca 
aceasta îi atrage antipatiile colegilor de breaslă: „Ne 
place să ne inventăm miturile. Cyril Collard, de 
exemplu, este un fals mit modern (să-i respectăm 
opinia n.n.). Cinematografia franceză este o colonie 
de furnici care filmează doar furnici. Cineaștii noștri 
se cred centrul universului. Aproape toate scenariile 
pe care le primesc eu sunt pline de pretiozitati. Ele 
sunt departe de realitatea lumii în care trăim“. So 
hie își duce existența „la cea mai înaltă tensiune“. În 
zece ani și-a mutat domiciliul de opt ori. lubește „la 
nebunie“ viteza, circulând cu automobilul propriu cu 
peste 200 km/oră. „Doar Bach și Mahler mă predis- 
pun la visare. Dar și Rembrandt. În schimb, pe Verdi 
nu-l ascult decât dând casetofonul la maximum“. Se 
consideră o femeie împlinită din 21 iulie 1995, când a 
născut un băiețel, Vincent. „Vreau să-i ofer totul co- 
pilului meu. N-am să las pe nimeni să se ocupe de 
el. Chiar dacă asta va însemna o pauză în cariera 
mea“. Singurul capriciu — de vedetă spun unii: — 
ține secret numele tatălui copilului ei, chiar dacă 
toată lumea îl știe și era înscris pe banderola prinsă 
de mânuţa copilului, la ieșirea din maternitate: An- 
drzej Zulawski. Gurile rele spun că Sophie ar fi trăit 
o idilă foarte aprinsă cu Mel Gibson în timpul filmări- 
lor la inimă neintricată și de aici mutenia ei. Actrița 
se apără în felul ei: „Prefer ca adevărurile să fie ghi- 
cite și nu oferite pe tavă celor curiosi". Indiferent de 
viata ei sentimentală, Sophie Marceau este femeia cu 
care 26% din francezi ar petrece o noapte. Aceasta 
conform unui sondaj efectuat de revista Paris Match, 
în această vară (vezi și p. 9). 


PE SCURT 
Draga Călinescu, București 


RUSSEL CROWE. 30 de ani. A debutat cu cinci 
ani în urmă (1990). Este — după Mel Gibson — acto- 
rul australian despre care se vorbește cel mai mult, 
mai ales după rolul din Mal lute ca moartea (r. Sam 
Raimi) unde îi dădea replica strălucit lui Sharon 
Stone. Roluri mai importante: punkist fascist în Rom- 
per Stomper, homosexual în The Sum of Us. Anul 
acesta este partenerul lui Bridget Fonda în comedia 


Câmpia Turzii ar vrea să se facă actriță. 


i miei bateriei Se iay Pak — oar ———— 


eect See 


NDREI GORZO din Bucu- 
resti ne scrie, de data asta 
ceva mai putin, pe margi- 
nea filmelor vazute. Slava 
Domnului! Culeg cateva 
propoziţii. Despre NE- 
CRUTATORUL: „Are pr majes- 
tuoasă a cinematogratului clasicist“. 
GOANA DUPĂ AUR: Chariot e „cel mai 


ani pe ecran“. LUKE, MÂNĂ RECE: 
„Cel mai bun rol al lui Paul Newman“. 
HOARDA SĂLBATICĂ: „filmul osci- 


tează intre realism ges n Şi pagar 
abstractă a violenței“. VANATORUL DE 
CERBI: „În anumite porţiuni , stilul lui 
Cimino are o directețe șocantă, în al- 
tele arată alambicare înclină spre su- 
gestie“. INCORUPTIBILII: „Filmul e pa- 
sionant căci Connery e pasionant“. 
pari pyaar UNUI e pred = 

Rem a represiun titu- 
m_"" 


A.G. numește filmele de mai sus „fil- 
mele pe care le iubesc“. Selecția nu mi 
se pare deloc rea. 


RMAND N. din Călărași 
ne roagă să-i comunicăm 
numele actorului care l-a 
interpretat pe faraonul 
Manefta în filmul MOISE 
și să-i publicăm o lega del 
fie. Actorul se numește Laurent Ter- 
zieff. A putut fi văzut și în Deșertul tăta- 
rilor. Poza, sperăm s-o putem publica. 


in Mangalia ne scrie, ati 
ghicit, EMILIA DABU, 
pentru a ne mulțumi că 
sumarul revistei noastre 
este „Foarte bine realizat 
(Retrospective, Mereu ro- 


mantici, Vampirologie, În prag de mile- 
niu li, interviul lunii, rome ap AI plus 
„Hârtia din ce in ce mai bună“, pentru a 
deplânge „Lipsa de o 
ultima vreme la filmele toate genu- 
rile“, pentru a ne semnala-că „opere de 
mare valoare stau neecranizate, și ce 
filme ar putea ieși“ pentru a-și exprima 
bucuria în legătură cu premiul luat de 
Maia Morgenstern (v. nr. 9 - n.red.) şi 
părerea de rău că Dorel Vișan nu a luat 
la Cannes un premiu de interpretare 
meritat, pentru a ne aminti că „incă do- 
resc și aștept un mare film si adevărat 
despre (...) sufletul nostru“. Filmele, cu 
cât sunt mai mari, cu atât sunt mai 
rare. Din păcate! 

În continuare, energica noastră co- 
respondentă de la Mangalia (oraș că- 
ruia pare să încerce a-i reabilita imagi- 
nea, după trecerea prin foc şi sabie a 
culturii române care s-a produs aici, 
sub domnia primului, şi, sperăm, ulti- 
mului Ceauşescu) ne comunică și câ- 
teva propoziții pe marginea unor filme. 
„Atât de fascinant au fost făcute, fil- 


(Continuare în pag. 23) 


ITA ENGRICH, profesoară 
de engleză din Timișoara, 
ne definește drept „revista 
de suflet a adolescenţei 
mele (și nu numai...), ne 
felicită „pentru maniera în 
care i numărul“ 
şi ne dorește „rubrici tot atât de intere- 
sante și documentate, rubrici care să 


ne «decupleze» un pic din stereotipia 
cotidiană“. Ideea „călătoriilor sentimen- 


tale“ i se pare „cum nu se poate de bi- 
nevenită“. Ar dori să „povestim“, într-u- 
nul din numele viitoare, „câte ceva şi 
despre arii Errol Flynn și Olivia 
de Havilland“. li mulțumim pentru apre- 
cieri si vom încerca s-o facem încă o 
dată răspunzându-i la solicitare. 


e ce nu publicăm numai 
fotografii color în revistă? 
Fiindcă o revistă integral 
color ar costa mult mai 
mult si ne îndoim că sun- 
teti pregătiţi vă plătiţi pen- 
tru un număr 2 500 lei. Greșim? Vom 
publica imagini și date despre Clark 
Gable, Olivia de Havilland și Vivien 
Leigh. Ești mulțumită, FLORENTINA 
din Oradea? La întrebarea Oanei Ma- 
xim de ce sunt mai a Arnold si 
Van Damme decât Alain Delon și Jean 
Marais, Florentina raspunde: fiindca au 
mai puţină profunzime sufletească. 


torii 


i 


@ Sophie Marceau 


cu cit 


e OANA CIOBANU din 
Onești o preocupă în mod 
special (dar nu si în mod 
partizan) problema femi- 
nismului. Ea observă 
(constată) că „tema este 
omniprezentă“ în revista noastră. În ge- 
neral, consideră că avem dreptate, „dar 


Russel Crowe 


nad nedumeres 

fi cronica la FIICELE DOCTORULUI 
MARCH (considerat „un film plicti- 
cos“), în care criticul vorbește despe 
„un murmur al feminismului“. O.C. nu e 


romantică Rough Music și joacă alături de Denzel 
Virtuos 


Washington în thriller-ul 3 

Viad Cristian, Mangalia: Cea mai recentă interpreta 
a lui ,James Bond Girl“, cum va place s-o numiti, es- 
te Famke Janssen, partenera lui Pierce Brosnan, in- 
terpretul celebrului agent 007 in Goldeneye. Origi- 
nara din Olanda, Famke are 30 de ani, a fost mane- 
chin si = dora cu aroma un rol enon, în ci- 
nema. După cum arată, are toate şansele. 

Minodora , Vaslui: Sebastien Roch, Chiristian cum s-ar crede, ci luptă pentru dreptu- 
din serialul tv Fata și li, este și un cunoscut in- rile lor, care sunt ale fiecărui om, dealt- 
terpret de muzică rock. Primul său disc: Au bar de (Continuare în pag. 23) 


naje nu luptă 


F 
3 


Rubrica Dialog cu cititorii 
este realizată de 
Dumitru SOLOMON 


Doina STĂNESCU 


„Cinematograful e bolnav. Suferă de un evi- 
dent declin creativ” — declara Gillo Pontecorvo, 
de patru ani directorul Mostrei, la deschiderea 
festivalului. Cu două zile inainte de închiderea 
festivalului, preşedintele juriului, scriitorul şi 


scenaristul Jorge Semprun, declara: „Cinemato- 
graful se află în bună formă desi capodoperele 
sunt din ce in ce mai rare. Vina nu o poartă ci- 
neaştii, ci momentul istoric. Prăbuşirea ideolo- 
giilor a schimbat şi punctele de referință cultu- 


rale. Pe cine mai interesează azi disputele de 


doar cele 17 filme înscrise în 
competiţie iar Pontecorvo pen- 

tru a le selecta a văzut, cu 
echipa sa, peste 300. Cum se 

știe, din cele aproape 5000 de filme 
reprezentând producţia mondială a 
unui an, la selectiile oficiale ale mari- 
lor festivaluri circulă aproximativ 
200—250 filme. Aceasta configurează 
însă direcţiile een ale mo- 
mentului transformând festivalurile in- 
ternationale începute cu decenii în 
urmă ca niște agreabile sărbători de 
familie, în funcţionale rampe de lan- 
sare a noilor tehnici, idei și talente, 
Într-adevăr la această Mostra, a pa- 
tra de când le urmăresc consecutiv, a 


e unde această divergență de 
D opinii? Simplu, Semprun a vazut 


Comedii 


În miez de iarnă de Ken- 
neth Branagh a fost una din- 
tre aceste comedii. Nu se 
poate spune că Branagh ar fi 
fost lipsit de umor si de sim- 
tul ironiei în filmele sale ante- 
rioare de la Dead Again (vezi 
nr. 5/1992) la Mult zgomot 
pentru nimic si pe alocuri in 
Frankenstein (vezi nr. 
3/1995). Dar este pentru 
prima data cand Branagh isi 
propune să facă o comedie 
sută la sută. Un actor sătul 
de promisiunile mereu amânate 
ale unui studio hollywoodian, 
îşi investește ultimele econo- 
mii pentru a monta ca regizor 
și interpret Hamlet. După au- 
dieri, își asociază șase actori, 
șomeri ca și el, să interpre- 


fost evident că a fi original a devenit 
din ce în ce mai greu. Rezultatul aces- 
tei stări de fapt a fost ilustrat de nive- 
lul global sensibil înalt în diferitele 
secțiuni ale festivalului, dar fără vreun 
film care să se deteașeze net de plu- 
ton. Bineînţeles, cu excepţia lui Anto- 
nioni cu al său Dincolo de nori pe 
care nu-l putem clasa decât într-o su- 
ita de „miracole“ și despre care veți 
afla mai multe în numărul viitor. 


Revin la președintele juriului. Sem- 
prun, care a încetat să mai scrie sce- 
narii în urmă cu zece ani, a fost între 
timp patru ani ministrul culturii în 
Spania în guvernul premierului Felipe 
Gonzales. Este concludent ce ne-a 
declarat în privința acestui episod: 


® Guantanamera: Gutierez Alea 
trece de partea marelui public 


Neorealismul, o pe 


idei? Filmul politic a făcut modă la sfârşitul 
anilor '60 şi cred că va reveni în atenţie la în- 
ceputul mileniului. Este de remarcat şi o amne- 
zie istorică, cu excepţia Germaniei care nu se 
teme să arate fantomele nazismului, alte [ări 
nu doresc să-şi amintează propriul trecut. Deo- 
camdată, cum nu mai există ideologii de granit, 
implicarea cineastului se manifestă pe terenul 
social. Vedem filme despre imigranţi, drogati, 
manifestări macho sau extrem feministe? 


„Un intelectual ar trebui să se gân- 
dească de două ori înainte de a ac- 
cepta să intre în politică. Dacă m-aș 
reapuca să scriu scenarii nu aș mai 
face filme politice (vă amintiţi de Z, 
Războiul s-a sfârșit), ci o comedie 
strălucitoare.“ 


Acest punct de vedere s-a regăsit și 
în palmares unde două dintre cele trei 
comedii din competiţie au fost recom- 
pensate (Woody Allen și-a prezentat 
filmul în afara concursului; despre el 
în numărul viitor). Semprun a înțeles 
că apetitul publicului pentru comedii 
inteligente este real, dar putem 
adăuga că această categorie de filme 
presupune mai mult talent decât po- 
pularele action movies. 


(Comedia lui Deus) îl are ca 
regizor și protagonist pe 
Joao Cesar Monteiro (56 ani). 
Dar nici comediile nu mai 
sunt ce au fost. Simțul umo- 
rului al regizorului portughez 
s-a făcut remarcat si la gala 
decernării premiilor, dar 
într-un mod cam facil. Ci- 
neastul a făcut, nu pot găsi 
alt cuvânt mai potrivit decât 
„garagaţă“, ținând sa dea 
mâna cu toți juratii și impro- 
vizând alte mici momente co- 
mice până ce prezentatorul 
serii a fost obligat să-i atragă 
atenţia că timpul ce i se cu- 
venea a trecut, căci urma de- 
cernarea Leului de aur iar 
emisiunea, fiind televizată, 
avea un spațiu de emisie pre- 
cis. Eroul său, un Don Juan 
tomnatec, ademeneste cu un 
cornet de îngheţată și cu băi 
de lapte, tinere spre a le iniția 


teze cele 24 de personaje din 
piesa lui Shakespeare. Tot 
acest periplu creator este 
condus din bufonadă în bufo- 
nadă spre a ajunge în final la 
esența profesiunii de actor. 
Un omagiu exaltant adus Ac- 
torului de oricând și de 
oriunde, totul bineînțeles sub 
es lui Shakespeare. 
n 


ritmul alert al melodiei 
Guantanamera (ce dă titlul 


filmului), Tomas Gutierrez 
Alea face din parcursul unui 
cortegiu funerar, ce traver- 
sează din nord spre sud 
Cuba, un ilariant portret al 
societății cubaneze. O lume 
pestriță, și tristă, și veselă 
este mereu cenzurată de iro- 
nia autorului. În notatiile sale 
reținute în registrul comediei 
se simte influenţa școlii nao- 
realiste din Italia unde a stu- 
diat cinematograful în anii 


® În miez de iarnă de Branagh — 


„The ‘british sense of humor“! 


"50. Dar amorul trece acum 
inaintea pledoariilor pro-revo- 
lutionare iar iscusinta cineas- 
tului se adresează cu precă- 
dere marelui public. La 53 de 
ani şi după 15 filme, Alea a 
rămas din păcate cunoscut la 
noi doar de publicul de cine- 
matecă. 


Unu dintre marile premii ale 
juriului A comediă de Deus 


în tainele amorului. Aceste 
aventuri sunt însă vizualizate 
în manieră suprarealistă, ca 
un voiaj în imaginar, în uni- 
versul viselor și halucinatiilor. 
De altfel, în discuţia cu presa, 
Monteiro i-a citat ca surse de 
inspirație pe Bunuel și Mi- 
chaux. Accentele de comedie 
jubiliatorie extrovertita și in- 
contestabilul impact vizual al 
cineastului l-au dus la suc- 
ces. 


e Comedia lui Deus de Monteiro 


fantasmele unui extrovertit 
Re Wa STR! 


ig Ceremonia de Chabrol: 
lupta de clasa ins 


Sandrine Bonnaire 


nenta stare de sp 


@ Expeditor necunoscut de Carrera: 
o melodrama cinică 


Melodrama 


Genui rămâne opțiunea 
predilectă a cinematografului 
mexican. Carlos Carrera (33 
ani, la debut) îl impregnează 
însă cu o cinică luciditate în 
Sin remitente (Expeditor ne- 
cunoscut). O fotografă la un 
ziar de scandal, ea însăși de- 
zamăgită în dragoste, expe- 
diază o serie de scrisori de 
amor unui vârstnic funcționar 


ce locuia în același imobil. 
Exaltat de o posibilă iubire, 
bătrânul se înamorează de o 
prostituată și retrăiește toate 
chinurile unui juvenil îndră- 
ostit. Imbroglio-ul comic se 
incheie magie: Blitz-ul foto- 
grafei {acane peste trupul 
neînsuflețit al bătrânului, ca o 
mitralieră. De reținut aplom- 
bul cu care se exprimă în 
imagini Carrera si felul cum 
această nouă generație de re- 
gizori aliază tandretea cu ci- 
nismul. 


Isabelle Huppert) 


piră cinema 


Traditionalism 


Cu La Ceremonie (Cere- < 


monia) Claude Chabrol, la 37 
ani de profesie si 65 de viata, 
semnează un film perfect în 
perimetrul unei viziuni clasi- 
ciste. Simte totuși nevoia să 
introducă un tandem trăznit 
în stilul „Thelma și Louise“ 
din filmul lui Ridley Scott. Aţi 
dedus, este vorba de două 
ucigașe, dar aici înnăscute, 


care sub o aparență nonșa- 
fanta si respectiv o viziune de 
clasă comit crime cu sânge 
rece. Cele două partituri au 
adus pe bună dreptate Cupa 
Volpi pentru interpretarea 

minină lui Sandrine Bonnaire 
și Isabelle Huppert. Dar în 
ciuda preciziei regizorale, iti- 
nerarul dramatic este întru 
totul previzibil iar mult co- 
mentata miză a luptei de 
clasă (slugile își ucid stapa- 
nii) apare doar ca o primară 
invidie. s 


Pseudo-policier 


Tot in perimetrul crimei, 
dar cu o reală forță de intros- 
pectie în psihicul celor năs- 


cuti asasini se derulează si 
filmul de debut al cineastului 
german Romuald Karmakar 
(30 ani) Die Totmacher 
Omul care aduce moartea). 
ritz Harmann a fost cu ade- 
vărat un comerciant din Ha- 


= Omul care aduce moartea 
de Romuald Karmakar un psiho-thriller 


novra care la inceputul anilor 
'20 a comis 24 de crime. Vic- 
timele au fost transate meti- 
culos, câteodată degustate și 
apoi aruncate în diferite. fe- 
luri. Stenograma mărturisiri- 
lor criminalului, făcute profe- 
sorului psihiatru Ernst 
Schultz, a stat la baza scena- 
riului inspirând tânărului regi- 
zor un film cu suspens de po- 
licier și tensiune psihanali- 
tică. Acest personaj a mai in- 
spirat de-a lungul anilor pe 
romancierul Alfred Döblin în 
compunerea personajului Bi- 
berkopf din „Berlin Alexan- 
drerplaz“ si pe Fritz Lang în 
M pentru personajul interpre- 


tat de Peter Lorre. Logica 
inocentă si bestială a asasi- 
nului a găsit în interpretarea 
lui George Goëtz o realizare 
ce nu a lăsat alternativă pen- 
tru Cupa Volpi masculină. 

Conceput în tradiția kam- 
merspiel-ului filmul are ca 
unic decor încăperea unde se 

trece interogatoriul și ape- 
ează doar la trei personaje 
dintre care doar două dialo- 
ghează; cel de-al treilea, ste- 
nograful, e compi tăcut și 
numai din mimică participă la 
suspens si creează câteva ac- 
cente de ilaritate. Filmul este 
propus la premiile Felix (v. 
pag. 1 


Neorealism 


Cele trei filme italiene 
acceptate în competiție apar- 
ținând lui Ettore Scola (64 
ani), Giuseppe Tornatore (39 
ani) şi Marco Tulio Giordana 
(45 ani) ne-au convins din 
nou că neorealismul nu a fost 
pentru cineaștii italieni doar 
un impuls creator generat de 
contextul social postbelic, ci 
este o permanentă stare de 
spirit. 

Preocupat de condiţia tine- 
rilor din Italia cărora o socie- 
tate prosperă de fapt. nu le 


asigură însă nici prezentul 
nici viitorul, Scola face în Ro- 
manzo di un giovane povero 
(Romanul unui tânăr sărac) 
analiza societăţii italiene de 
azi. (Filmul este realizat după 


o idee a regizorului care este 
și co-scenarist). Rămas fără 
slujbă, un proaspăt licențiat 
în filosofie şi filologie caută 
să iasă din impas. El nu va 
recurge la un furt de bicicletă 
ca eroul din filmul lui De 
Sica, ci cochetează cu o po- 
sibilă crimă ce-i este sugerată 
chiar de soțul (un Alberto 
Sordi la apogeu) presupusei 
victime. Crima are loc, dar și 
studentul și vârstnicul sot 
sunt potenţiali acuzaţi. 
„Nu-mi plac filmele cu sfârși- 
turi juste cu atât mai putin fi- 
nalurile triumfale, am optat 
așadar pentru o dilemă“, 
spune Scola. Nu intriga l-a 
interesat atât pe scenarist, 
chiar dacă ea e condusă însă 


(Continuare în pag. 17) 
Adina DARIAN 


& Romanul unui tânăr sărac de Scola: 
de fapt romanul unei tinere generații dezamăgite 


it 
Juriul 


scriitor-scenarist 
(Spania) 
Guilermo Biraghi 
critic, 
fost director 
al Mostrei 
(Italia) 
Jean-Pierre 
Jeunet 
regizor 
(Franța) 
Margarethe 
Von Trotta 
regizor 
(Germania) 
Francesca Neri 
actriță 
(Italia) 
Mario Marttone 
regizor 
(Italia) 
Abbas Kiarostami 
regizor (Iran) 
Peter Ragan 
producător 
(Marea Britanie) 


Palmares 


€ Leul de aur: 
Bicicleta de Anh 
Hung Tran (co-pro- 
ductie franco-viet- 
nameza) i 
u 


e Marele prem 
special al juriului 
ex-aequo: Comedia 
lui Deus de Joao 


César Monteiro 
(Portugalia) și 
Omul stelelor de 
Giuseppe Tornato- 
re (Italia) 

e Cupa Volpi 
ex-aequo actritelor: 
Sandrine Bonnaire 
şi Isabelle Huppert 
in Ceremonia 
(Franţa) de Claude 
Chabrol; pentru ac- 
tori: Goetz George 
in Omul care aduce 
moartea de Romu- 
ald Karmakar. (Ger- 
mania) 

e Cupa Volpi 
pentru roluri secun- 
dare: lan Hart în 
Nimic personal de 
Thaddeus O'Sulli- 
van (Marea Brita- 
nie) și isabella Fer- 
rari în Romanul 
unui tânăr sărac de 
Ettore Scola (/talia) 

e Oselle d'Oro: 
În miezul lemii de 
Kenneth Branagh 
(Marea Britanie); 
Maborosi no hikari- 
/Licdrul iluziei de 
Hirokazu Koreeda 
(Japonia); Det, Yani 
Dokhtar de Aboifazi 
Jalili (Iran) 

e Medalia de aur 


a hie lei sena- 
tului Republicii Ita- 
liene: Pasolini: Un 
delict Italian de Ma- 
rio Tullio Giordana 


(Italia) 


O IUBIRE 


ă număr printre cei care 

s-ar fi mirat ca americanii 

să facă un film important 

despre Beethoven. Vreau 

să spun compozitorul, și 

nu Câinele St. Bernard 
care i-a împrumutat numele, devenind 
protagonistul unei comedii agreabile. 
Alegându-l ca erou pe inegalabilul mu- 
zician, realizatorii nu și-au propus sa fi- 
losoteze profund pe tema relației dintre 
artist și operă. Așa cum sugerează și ti- 
tlul, ei au vrut doar să arate că titanul 
era și el un „biet om“ marcat de chinu- 
rile amorului. 

Toate bune si frumoase, numai că la 
capătul celor două ore de investigație 
detectivă (un amic încearcă să desci- 
freze dintr-o scrisoare a decedatului 
geniu cine a fost unica lui dragoste) nu 
aflăm mare lucru. Deși pe lista lui 
Schindler (așa-l cheamă pe amicul cu- 
rios) se află multe nume, ne vine greu 
să credem că artistul a făcut atâtea vic- 
time, și nu printre muritoarele de rând, 
ci în special printre contese. Aceasta se 
datorează. portretului antipatic făcut lui 
Beethoven de Gary Oldman, care în- 


BCGRAN 


Gary Oldman 
si Isabella Rossellini — 
parteneri pe ecran, 
soti in viata 


NEMURITOARE 


groașă excesiv comportamentul „tarat“ 
din pricina surzeniei. Dintre biografiile 
cinematografice (de obicei romantate) 
dedicate compozitorului, Rebelul mag- 
nific (SUA, 1960) de Georg Tressler 
continuă să rămână cea mai decentă. 

Revenind la O iubire nemuritoare, ea 
va interesa probabil pe cei subjugati de 
muzica inegalabilului muzician. Pelicula 
va parea insa si mai atractiva celor cu- 
rioși să vadă cum pasiunile de pe ecran 
pășesc in viata, vezi cuplul (căsătorit 
acum) Gary Oldman-isabella Rosselini. 


Dana DUMA 


Immortal Beloved e Producţie: SUA, 
1994, Icon Pictures e Regia și scena- 
riul: Bernard Rose @ im : Peter 
Suschitzky @ Cu: Gary Oldman, Jeroen 
Krabbe, Isabella Rosselini, Johanna 
Ter Steege, Marco Hofschneider, Mi- 
riam Margolyes, Valeria Golino e Dis- 
tribuit- de: Guild Film România 


Dacă Beethoven n-a prea avut noroc în 
privința biografiilor sale cinematografice, 
alti compozitori au apărut pe ecran în filme 
care au lăsat cinefililor o amintire plăcută. 
Cine sunt acești muzicieni? 


JOHANN SEBASTIAN BACH A devenit 
eroul unei pelicule de referință, Cronica 
Annei na Bach (Germania, 1968) 
semnată de nonconformistul cineast 
Jean-Marie Straub. 


HECTOR BERLIOZ interpretat de marele 
actor Jean-Louis Barrault, compozitorul 
este înfățișat în luptă cu editorii și dirijorii 
în Simfonia fantastică (Franța, 1942) de 
Christian-Jaque. 


PIOTR ILICI CEAIKOVSKI Cea mai șo- 
canta biografie a sa, Music Lovers (Marea 
Britanie, 1970) datorata lui Ken Russell, ra- 
mâne si cea mai fascinantă. Un profund 
studiu al relației dintre viata și operă. Un 
rol de neuitat" din filmografia lui Richard 
Chamberlain. 


FRANZ LISZT Tumultuosul și pasionalul 
muzician maghiar rămâne cel mai adânc 
întipărit în memoria cinefililor sub chipul 
lui Dirk Bogarde în The Song Without End 
(SUA, 1960). 


WOLFGANG AMADEUS MOZART A inspi- 
rat multi cineaști, devenind nemuritor si pe 
ecran datorită filmului Amadeus (SUA, 
1984), o amară reflecţie asupra complotu- 
lui mediocritatii împotriva talentului de ex- 
ceptie. Un meritat premiu Oscar lui Milos 
Forman pentru cel mai bun film. 


GUSTAV MAHLER Datorat tot lui Ken 
Russell, filmul Mahler (Marea Britanie, 
1984) schiteaza portretul compozitorului 
austriac dintr-un punct de vedere insolit. 
Cu totul remarcabilă interpretarea lui Ro- 
bert Powell. 


ROBERT SCHUMAN Un film ce abordează 
formula biografiei romanţate, of Love 
(SUA, 1947) de Clarence Brown, devine de 
neuitat datorita cuplului de actori Paul 
Henried-Katharine Hepburn. 


JOHAN STRAUSS Rasfatat de succese in 


timpul vieţii, „regele valsului“ a avut şansa — 
ca și în posteritate să fie evocat pe ecran 
de un cineast de talia lui Julien Duvivier în aami 


Valsul nemuritor (SUA, 1938). 


Jean Louis Barrault 
— Berlioz 


vi 


We s = =. ron 


Richard Chamberlain 
— Ceaikovski 


Tom Hulce — Mozart 
BERR BREE REE RRR RE REE REE REE REE EERE Pee eee eee 


TOMMY 


ommy Boy este 
unul din ultimele 
exemple dintr-o se- 
rie întreagă de 
filme care — prea- 
mărind valorile tra- 
ditionale avându-l 
ca prototip pe Fo- 
rest Gump — își plasează actiu- 


* cazi în ghearele răului. 


B0Y 


nea într-o lume aproape mitică şi 
aseptică, in care reusesti in viata 
daca nu ai prea multa minte, dar 
ai un suflet mare. Tommy Boy 
reușește chiar să si râdă de pro- 
pria sa ideologie în unica replică 
inteligentă din film: „Ceea ce nu 
ştie publicul american este ce îl 
face să fie public american!“ Cu 
toate acestea, filmul e mai amu- 
zant, mai inteligent și într-un fel 
mai uman decât G = 
Grăsanul Tommy (Chris Far- 
ley) este moştenitorul unei fa- 
brici. Când tatăl său moare, el 
trebuie să salveze întreprinderea 
și pe cei 300 de angajați de la fa- 
liment si de intrigile puse la cale 
de frumoasa, dar vicleana sa 
mamă vitregă (Bo Derek) şi 
așa-zisul ei „fiu“ (Rob Lowe). 
Ca și în Forrest Gump, dacă 
ești prea sofisticat, ești gata să 
tim că 
Lowe e un personaj nogali pen- 
tru că poartă pantofi italienesti. 
Prietenul lui Tommy (David 
Spade) devine o persoană sim- 
patică doar în momentul în care 


nu mai spune replici inteligente, 
învață cum se bea o bere si fre- 
donează melodiile country pe 
care le aude la radioul din ma- 
sina. Dacă mama nu e pedepsită 
pentru paşii gresiti pe care i-a 
făcut, asta se întâmplă numai 
pentru că — la peste 40 de ani 
— mai arată bine în bikini. 

Dacă Tommy Boy ar fi fost 
bine făcut, ar fi părut doar o pri- 
vire superioară si plină de mila 
aruncată asupra unui segment al 
societății. Dar regizorul Peter 
Seagal pare a fi facut din același 
aluat cu eroul său. El nu ne in- 
vită nici o clipă să ne simțim su- 
periori lui Tommy. El vrea să ne 
facă să simțim că suntem la fel 
ca si grasanul si amicul sau. In- 
teresant este faptiul ca eroii fil- 
mului nu vor să câștige milioane. 
Doresc doar să nu ajungă să mă- 
nânce la cantina săracilor. Este 
oare un semn că Hollywoodul 
s-a trezit in sfârșit din „Visul 
american“? 


David MELVILLE 


Tommy Boy e Producţie: Lorne 
Michaels, RUA, 1995 e Regia: 
Peter Segal e Scenariul: Bonnie 
Turner, Terry Turner si Fred 
Wolf e imaginea: Victor J. Kem- 
per @ Cu: Chris Farley, David 
Spade, Bo Derek, Brian Den- 
nehy, Rob Lowe e Distribuit de: 
Mediapro 


SPECII 


upă ce am avut prilejul să vedem câteva 

produse horror cu adevărat remarca- 

bile, iată acum și unul de duzină, în 

ciuda unui buget ridicat, a prezenţei 
unor actori respectabili si chiar a pretențiilor filmu- 
lui, care este un fel de ghiveci de: SF, horror, lo- 
ve-story, erotism. Adunând de-a valma elemente care 
rareori dau gres si garantează succesul de public, re- 
gizorul Roger Donaldson creează un film fără identi- 
tate, care pare a avea ca unic scop înfricoșarea 
spectatorilor slabi de înger. 

Şi dacă în prima parte acest lucru se poate întâm- 
pla, spre sfârșit până şi efectele iale dau semne 
de oboseală, fiind realizate neglijent, lăsând să se 
vadă „tăcătura“. Tot pe-atunci obosesc și spectatorii, 
care caută umbra unei idei într-o poveste cu o ființă 
extraterestră periculoasă, dar frumoasă, și negă- 
sind-o încep să se gândească din câte alte filme s-a 
inspirat cineastul. Sunt multe, dar în mod special se 
pare că i-au plăcut Alien și Basic Instinct. N-a învă- 
tat însă mare lucru din ele. Probabil că se așteaptă 
să aibă succes, pentru că finalul promite și o urmare. 
Mulţumim, nu! eee 


Species e Producţie: Frank Mancuso jr., SUA, 1995 e 
Regia: Roger Donaldson e |: Dennis Fel- 
dman e Imaginea: Andrzej Bartkowiak e Cu: Natasha 
Henstridge, Ben Kingsley, Michael Madsen, Altred 
Molina, Forest Whitaker e Distribuit de: Media Pro. 


DT SEE hl Ce eee 


O săptămână de film francez 


Vanessa Paradis, cu Gerard Depardieu în Elisa 


cum o sută de ani, nimeni nu se 

întreba, probabil, cum va arăta 

filmul peste un secol. Pe atunci, 

în Parisul luminilor, abia înce- 

pea să pâlpâie luminita noii arte 

care, iarăși pe atunci nici nu știa 
dacă va deveni una. Și a devenit. În ciuda 
multor contestări și dispute, filmul a devenit 
a șaptea artă cu o contribuţie determinantă 
la început a geniului inventiv francez, apoi a 
celui artistic, tot francez. Se cuvine s-o spu- 
nem în context centenar și se cuvine să pu- 
nem Săptămâna filmului francez de la Sala 
Studio sub acest semn. 

Așa facem și ne grăbim să vedem cum 
arată urmașii, cei câţiva veniți la București 
(doar filmele lor, se înţelege, nu și ei cum 
am fi dorit). 

În ultimii doi ani, la intervale destul de 
scurte am avut ocazia să vedem: Amantul, 
Indochina, Regina Margot, Colonelul Cha- 
bert, Un indian la Paris, toate insemnand nu 
numai succese de public dar, mai cu seama 
de stima, de mare stima. 

La o prima privire asupra celor de mai sus 
împreună cu cele șase din aceasta gala, tre- 
buie sa constatam ca in filmul francez ac- 
trita este privilegiată: Jane March în Aman- 
tul, Catherine Deneuve în Indochina, Isa- 
belle Adjani în Regina Margot, interpretând 
personaje care aduc un timp mai îndepărtat 
sau mai apropiat in, lumina ecranului, dar 
toate cele trei filme într-o concepţie artistică 
mereu inovatoare, surprinzătoare. Trecutul 
— de secole, ori doar de decenii — nu are 
în acestea tare istorice, nu este doar dramă 
în costumul -altor timpuri. Este, mai ales, o 
privire de astăzi despre ceea ce ajunge până 
la noi, acum. Când locurile nu mai sunt — 
în Amantul si în Indochina — teritorii de 
peste mare, ale altor vremi, amintirea ră- 
mâne vie si se cere revizitată. Cu emoție si 
afecțiune. 

În asemenea filme în care trecutul se con- 
fruntă cu prezentul, mai ales în Margot și 
Colonelul Chabert, memoria este singurul 
tezaur ce rămâne și valorifică meditaţia ar- 
tistului cineast. (Cu aceeași emoție dure- 
roasă a trecutului, dar si cu imensa plăcere 
de a o oferi ca povestire în imagini). 

Prezentul — care ocupă grupajul de şase 
filme — este investigat (nu este, evident, 
vorba de vreo tendinţă ci doar de o stare de 
fapt) cu predilecție în micro-universuri și 
chiar cu o preferință spre problematica mai 


intimă și chiar intimistă (Elisa de Jean Bec- 
ker, Mina Tannenbaum de Martine Dugow- 
son, Gazon Maudit de Josiane Balasko... Și 
am semnalat totodată două prezenţe femi- 
nine ca realizatoare, Dugowson și Balasko, 
aceasta din urmă ca autor total, fiind și sce- 
naristă, și interpretă). 

Personajele feminine sunt, și de astă dată, 
dominante ca factură scenaristică, potentata 
de interpretări cu totul deosebite: Romane 
Bohringer şi Elsa Zylberstein în Mina... Jo- 
siane Balasko și Victoria Abril în Gazon..., 
Vanessa Paradis în Elisa și, nu la urmă, Nat- 
halie Portman în Léon (această fantastică 
actriță de 13 ani care aduce în filmul lui 
Besson autenticitatea lumii de peste ocean 
pe care povestirea sau re-povestirea în „stil 
american“ a lui Nikita, o conduce — în pofida 
succesului de public revendicat — la o arti- 
ficializare nedorită desigur, dar reală fără 
doar și poate). 

Prezentul în aceste filme ale Galei pare 
mai greu de investigat decât trecutul mai în- 
depărtat ori mai apropiat. De aceea prefe- 
rinta realizatorilor sau realizatoarelor — mai 
toţi tineri, chiar debutanţi — pentru imediat 
și intim, adică spre ceea ce se poate per- 
cepe mai cert dar care pare și mai amenin- 
tat. Există, în mai toate filmele acestea, o 
grijă — aş spune o îngrijorare pentru dru- 
mul sau poteca proprie, pentru personal, in- 
tim, pentru diferenţă pentru specific, pe care 
o lume în tranziție s-ar spune ca le pericli- 
tează. Mina Tannenbuam îmi pare, din acest 
punct de vedere, că transgresează cadrul 
unui grup social spre a Cupra o lume mai 
rea ce confruntă dorința de apărare a con- 
ştiinţei de sine, a individualitatii, a concep- 
tiei proprii despre existenta. Totul pare a in- 
tra intr-un proces de translare, de glisare. 
Procesul este evident, nu si directia sa, din 
păcate, căci la orizont, deocamdată, nu pare 
să se profileze decât spiritul depesonalizării, 
al robotizării. Cineastul, prudent, tatonează 
pământul încă ferm de sub picioare. Artistul 
își apără autonomia creaţiei sale, dar este 
dublat sau secondat de sociolog. 

Artistul rămâne un senzor prețios, iar ac- 
tul lui creator se proiectează pe ecranul larg 
al lumii. Artistul este — cu bunăştire ori nu- 
mai incidental — implicat în vârtejul, în tu- 
multul social. 


Mircea ALEXANDRESCU 


TERENTE 
REGELE BALTILOR 


untem paradoxali! Ca cineaști, evident. 
lar asta nu o spun doar pentru ca înce- 
putul articolului să atragă atenţia asu- 
pra restului. Condiţiile de exprimare 
fără furci caudine ne-au cam blocat 
atât inspirația, cât și suflul artistic. 
Când însă ne urnim, atunci suntem inegalabili: nu fa- 
cem orice fel de filme, ci aproape numai filme 
unice. Inventam așa cum respirăm, chiar și în cate- 
goriile esteticii; inventăm până și genuri. lată un 
proaspăt exemplu, ivit ca rezultat al deblocării din 
starea soporifică: filmul de capă și șatră. L-aș numi 
așa, dar alții ar găsi denumiri poate mai plastice. Nu 
e făcut de cine știe cine, ci de un realizator pentru 
care — amintind de Diminetile unui băiat cuminte, 
de Ilustrate cu fiori de câmp ori Prin cenușa imperiu- 
lui, dar câte altele nu-i completează filmografia! — 
am avut și continui să am toată prețuirea. El — sau 
și el — vrea acum, sau trebuie acum, să facă „film 


Gheorghe Dinică și Liliana Biclea 


comercial“. Altfel spus, îl interesează mai puţin sau 
chiar deloc ţinuta artistică. Vrea — ca să ne înscriem 
în limbajul, în limbajele mercantile, de piaţă, poate 
chiar de Piaţa mare (loc agitat cândva nu numai de 
traficul de mărfuri, dar și de expresii pline de „par- 
fum“ local) — vrea să facă bani. Nu atât pentru el, 
cât să se poată face și alte filme. O peliculă face po- 
sibilă o alta și, din fidelitate și recunoştinţă, s-ar pu- 
tea să nici nu-i trădeze „spiritul“. Așa s-a născut și 
Terente, regele bălților. Normal ar fi ca un film con- 
siderat „comercial“ să nu fie discutat decât de ne- 
gustori, pe limba lor, adică în funcţie de profituri. 
Atâta tot. 

lată cum, atunci când se deblochează inspirația, se 
blochează critica. Aşa încât, parafrazându-l pe 
Wittgenstein, este greu de spus ceva care să fie la fel 
de bun ca: a nu spune nimic. Le cer iertare celor ce 
s-au îmbarcat în alaiul „regelui bălților“ pentru că nu 
le voi pomeni numele. Captivi ai dorinței aprige de 
supraviețuire cineastică, ei au transformat arta în 
lotcă de pescuit în ape cu iz păgân. Nu e timp de ră- 
fuială, e un timp de plâns. 


Mircea ALEXANDRESCU 


@ Producţie: Studioul de creație nr. 5: Solaris Film 
- R.A. Cinerom, Studioul Cinematografic Bucuresti, 
T.E.C. e Regia: Andrei Blaier e ariul: Fănuș 
Neagu, Lucian Chișu e imaginea: lon Dobre e Deco- 
rurile: Ștefan Antonescu e tumele: /u/iana Ziotea 
e Muzica: Dan Stefănică e Cu: Gavril Pătru, Gheor- 
ghe Dinică, Lucian lancu, Constantin Codrescu, Mir- 
cea Rusu, Ilarion Ciobanu, Gheorghe Ivașcu, Valen- 
pet Popescu, Tania Popa, George Motoi, Liliana Bi- 
clea. 


WATERWORLD 


LUMEA APELOR 


robabil, un spectator intre 
7 si 14 ani, se va lăsa im- 
presionat de „forța tehno- 
logiei* — cum sună o pu- 
blicitate mult televizata — 
ce a transformat intinsul 
oceanului într-un platou de filmare. Dar 
odată trecut prin câteva superproductii, 
această epopee războinică avansând o 


@ Kevin Costner, 
Tina Majorino si Jeanne Tripplehorn 


Milioane pe 


apa sambetei 


viziune catastrofică asupra anului 2500 
— cu o Terră aproape în întregime în- 
ghitita de ape — i se va înfățișa mai de- 
pe ca o catrastofa pentru Kevin 

oster. Drept este că actorul, desi pe o 
poziție stagnantă, ocupă un confortabil 
loc opt la bursa vedetelor, în această 


toamnă fiind cotat la 14 milioane dolari 
per rol, își poate permite un eșec. În 
special că eșecul a presupus un risc — 
întotdeauna apreciat la Hollywood — 
acela de a trece de la imaginea sa de 
luptător politically correct în războiul 
de secesiune sau de romantic body- 
guard la o partitură demnă de Schwar- 
oak pui ce-l poartă ca pe Tarzan din 
coardă, în coardă de pe o punte pe 
alta. Waterworid ilustrează în fond criza 
de originalitate a Hollywoodului care, 
după ce a cucerit cu Star Trek galaxi- 
ile, încearcă să adapteze aceleași mo- 
dele narative pe Terra, însoţite însă de 


bia am scris despre un horror care depășește 

granițele genului (Scenariul ucigaș, nr. 9/95 

și iată că un altul încă și mai interesant apare 

pe ecranele noastre. V-aș sfătui să-l vedeţi cai 

mai repede, pentru că nu cred să aibă un prea 

mare succes de casă. Creatorii de maruri 
ne confirma: John Carpenter (v. nr. 9/93; 5/94 si 5/95) este 
unul dintre cei mai originali și interesanti regizori americani 
de astăzi. El isi continuă opera cu o coerenţă care devine 
tot mai rară la autorii de peste ocean. Obsesiile și preferin- 
tele sale devin tot mai bine articulate cu fiecare film, îmbră- 
când forme tot mai elaborate. 

De data aceasta el pune în discuție însăși realitatea. „Nu 
ne aflăm în ficțiune, suntem în realitate!“ repetă de-a lungul 
întregului film detectivul John Trent (interpretat de Sam 
Neill), tot mai putin sigur pe el, până ce descoperă că este 
de fapt un personaj de roman și apoi chiar de film. Care e 
punctul în care realitatea devine i-realitate? Greu de preci- 
zat, pentru că elementele se acumulează încetul cu încetul, 
uneori înțelegem semnificaţia unor fapte mult după ce ele 
se produc, iar spectatorul devine la rândul său un detectiv. 
La început John Trent pare un fel de corespondent con- 
temporan al unor eroi clasici ca Sam Spade ori Philip Mar- 
low imaginaţi de Dashiell Hammett și Raymond Chandler si 
trecuţi apoi pe ecran de John Huston și Howard Hawks; și 
a cum, printre rânduri, regizorul isi mărturiseşte preferin- 
tele! 

Totul pare o anchetă oarecare — un scriitor a dispărut și 
un detectiv porneşte in căutarea lui. Încetul cu încetul însă 
Trent descoperă — si noi odată cu el — că nimic nu este 
ceea ce pare a fi, că nimic nu este dat o dată pentru totde- 
auna. Toate sunt în schimbare. Schimbarea se petrece la 
dorința lui Sutter Cane (Jürgen Prochnow), un scriitor de 
romane de groază „cu un succes mai mare decât Stephen 
King“. Dar cine este Sutter Cane? Resedinta sa se află 
într-o biserică și el se crede Dumnezeu, pentru că „roma- 
nele sale au fost citite de mai mulți oameni decât Biblia“. 
nspăimântat, Trent îi răspunde: „Dumnezeu nu poate fi 
scriitoraș de romane de duzină“. Nu, dar orice scriitoras se 
poate crede Dumnezeu. Și aici pătrundem în esența operei 
lui Carpenter. 

Pentru că am fi naivi dacă am crede că ne aflăm în fata 
unui simplu film de oa, Carpenter crează un nou co- 
mentariu politic. Hobb's End, spațiul imaginar al acţiunii, 
este un model la scară redusă al întregii Americii, în care 
atâția idoli ai filmului sau muzicii au provocat fenomene de 
isterie în masă asemănătoare celor din film, de data aceasta 
datorate unui scriitor, la rândul său doar un prototip al unei 
personalități din orice domeniu ar fi ea. Ne dăm seama că 
„majoritatea care devine nebună“ despre care se vorbește 
de atâtea ori în film se referă la majoritatea conservatoare, 
împotriva căreia realizatorul a luat poziție în numeroase 
rânduri. Și apoi răul, monstrul, nu este arătat niciodată în 
întregime, nu este descris, el este difuz, pandeste din um- 
bră, putem vedea doar schimbarea fizionomică a celui ce-l 
privește în față. (Ecou din povestirile lui Lovecraft, pe care 
Carpenter îl admiră). Acest rău dorește uniformizarea, adu- 
cerea tuturor la un numitor comun. Cât mai pot rezista in- 
dependentii încăpățânaţi? 


PE BCRANG 


CREATORII Nici realitatea nu mai este ce era! 


DE COŞMARURI 


Impecabil sub raport tehnic, cu imagini surprinzătoare și 
cu accente ironice (și chiar auto-ironice: „Nu mai vreau să 
ascult Carpenters!" strigă eroul), filmul este un adevărat tur 
de forță artistic și ideologic. Nu vă lăsaţi pacaliti, nu luaţi 
ficțiunea drept realitate, nu intraţi în joc, rezistati! — ne 
spune regizorul. Dar, în același timp el constată ca adesea 
ficţiunea ajunge o a doua realitate, paralelă primei, și că 
societatea contemporană determină un comportament schi- 
zofren. Soluţia? Să nu lăsăm mereu majoritatea să hotă- 
rască în locul nostru, să gândim cu propriul cap. $i aceste 
lucruri sunt valabile nu numai pentru realitatea americană, 
la care se referă Carpenter. 

Rolland MAN 


In the Mouth of Madness e Producţie: New Line, SUA, 1995 
e Regia: John Carpenter e Scenariul: Michael De Luca e 
Imaginea: Gary B. Kibbe e Cu: Sam Neill, Julie Carmen, 
Jurgen Prochnow, Charlton Heston e Distribuit de: Q.C.8. 
și Româniatilm 


x 
E 
a 


jocuri de cuvinte banale: „your destina- 
tion is destiny...“ și de situaţii ce pro- 
voacă doar involuntar. umorul. 

Bâlbâiala filmului este rezultatul dis- 
putei dintre regizor, Kevin Reynolds, ce 
dorea să dezvolte scenele de confrun- 
tare fizică, și protagonist, ce susținea 
să se dea mai mare pondere povestirii 
— ceea ce se și întâmplă către final 
când relația dintre războinic, fetiță și 
mama acesteia capătă o configuraţie 
morală, îndreptându-se către un oare- 
care happyend cu șanse de a capta 
sentimental spectatorul obosit de atâta 
hărţuială. Cei doi Kevin au mai colabo- 
rat la un eşec financiar, Robin Hood, cu 
ani în urmă, după care nu au mai lucrat 
împreună. Reinnoita colaborare nu le-a 
fost propice. Costner a fost preferat în 
final de către producători pentru a-i 
asista la ultimul montaj, reducând va- 
rianta regizorului cu 20 de minute. Si 
asa,Waterworld pare lungit, de dragul 
bugetului investit (200 milioane dolari). 
Dar nu e menirea noastră să deplân- 
gem dificultățile financiare ale Studiou- 
lui Universal, care de altfel a și recu- 
perat cele 200 milioane de dolari inves- 
tite, dar nu din vânzarea biletelor, ci 
dintr-o tranzacție financiară. 


A.D. 


Waterworld e Producţie: SUA, 1995, 
Gordon Company, Davis Entertainment, 
Licht/Mueller Film, Universal Studio @ 
Regia: Kevin Reynolds @ Scenariul: Pe- 
ter Rader, David Twohy e Imaginea: 
Dean Semier e Cu: Kevin Costner, 
Dennis Hopper, Jeanne Tripplehorn, 
Tina Majorino, Michael Jeter, Gerald 
Murphy e Distribuit de: Media Pro 


CASPER 


Un actor digital 


ilmul începe în trombă cu 

o criză de nervi a unei ele- 

gante blonde care află că 

singurul lucru ce-i revine 

din moștenirea bogatului 

ei tată este un biet conac 
părăsit. Indignată, vampa îndoliată 
(Cathy Moriarty, cândva nominalizată la 
Oscar pentru rolul soției din Taurul fu- 
rios) se precipită să-și ia în stăpânire 
proprietatea, scenografiată superb în 
maniera bizară a arhitectului Antonio 
Gaudi. 

În acest decor apare Casper, o mi- 
cuta fantomă extrem de sociabilă. Per- 
sonajul acesta a fost creat la sfârșitul 
anilor '40 de Joe Oriolo și Sy Reit ca 
erou al unei cărţi pentru copii care a 
fost prezentată în manuscris și la Stu- 
diourile Famous, filieră a Paramount. 
Astfel, în 1945, Casper vedea lumina 
ecranului într-un desen animat intitulat 
The Friendly Ghost, urmat in 1948 de 
There's Good Boos Tonight și in 1949 
de A Haunting We Will Go. Ulterior a 
apărut și cartea si s-a impus realizarea 
unui serial tv. Și iată că, fără să își tra- 
deze defel vârsta, Casper devine și pri- 
mul actor digital, evoluând cu dezinvol- 
tură printre partenerii săi, oameni de-a- 
devăratelea. Și aceasta datorită virtuozi- 
tatii maeștrilor de efecte speciale Den- 
nis Muren și Michael Lantieri, aceiași 
de la E.T. și Jurassic Park, ,,stimulati* 
tot de Steven Spielberg, de astă dată 
producător. 

În voluptatea etalării „mecanismelor“, 
story-ul propriu-zis se pierde, pelicula 
devenind o succesiune de momente 
alerte și momente trenante, de secvenţe 
hazoase și secvențe plicticoase. 


Irina COROIU 


Casper e Producție SUA 1995 Amblin Enter- 

tainment Paramount e Regia: Brad Silberling 

e Scenatiul: Sherri Stoner, Deanna Oliver e 

noa „cara Dean Cundey @ ratia: Les- 

lie Dilley e Cu: Cristina Ricci, Bill Pullman, 

oy Moriarty, Eric Idle. Distribuit de: Media 
o 


Conform ultimului sondaj 
al revistei „Paris Match“, 
la întrebarea: 

„Cu ce actor aţi dori 
să petreceţi o noapte?”, 
37% dintre frantuzoaice 
l-au ales pe Richard Gere 


„Cred că la început nu devii actor din nevoia de a contribui 
la binele omenirii. Ai nevoie de sex, de bani, de glorie, de d fi 
remarcat. Este o motivaţie foarte infantilă, un fel de a spune: 

<a uitaţi-vă la mine! Cred că după un timp această motivaţie 

trebuie să se schimbe sau să evolueze. Cu vârsta am început 
mai degrabă să explorez anumite idei, prin personajele pe care 
le joc, decât să-mi satisfac narcisismul“. 


A cincea 
organizat de 


n ultimele luni actorul a fost mai 

degrabă subiectul rubricilor 

mondene decât al revistelor de 

cinema. Despărțirea de mpo 

top-modelul Cindy Crawford a 

făcut să_curgă mai multă cer- 
neală decât film ui din anii '90. Ri- 
chard Gere revine însă acum în atenție 
datorită unui rol de erou romantic, Lan- 
celot, din pelicula Cavalerul mesei ro- 
tunde. Admiratoarele adoră această 
imagine a sa, de pes pă fără spe- 
ranta, deși cariera starului s-a consoli- 
dat și datorită partiturilor de seducători 
fără scrupule. 


De la cinism la eroism 


Născut în 1949 la Philadelphia, Ri- 
chard Gere a fost unul dintre noile chi- 
puri descoperite de Hollywood la sfarsi- 
tul anilor '70. Numele lui capătă noto- 
rietate de la a treia peliculă (Good bye, 
Mr. Goodbar — 1977) de Richard Bro- 
oks, unde juca alături de Diane Keaton. 
La statutul de vedetă ajunge însă întru- 
chipând un cuceritor de profesie în 
American Gigolo iza) de Paul Schra- 
der. O anume violenţă latentă pe care o 
emană expresia feței sale a fost si moti- 
vul distribuirii în Breathless (1983) de 
Jim McBride, un remake după miticul 
film al lui Godard Cu sufletul la 

Regizori dintre cei mai serioși ape- 
lează la el în anii '80: John Schlesinger 
în Yancheli (1982), Francis Ford Cop- 
pola in Cotton Club (1984), Sidney Lu- 
met in Culisele puterii (1986). Nu s-ar 
putea spune însă că aceste colaborări 
cu cineaști faimoși au fost foarte profi- 
tabile pentru cariera sa. l-au fost mai 
norocoase rolurile din er și gentie- 
man (1982) de Taylor Hackford sau 
Fără milă (1988) de Richard Pearce. 

Un adevărat triumf i-a prilejuit însă 
personajul politistului corupt din Afa- 
ceri inteme (1990) de Mike Figges. A 
reușit să portretizeze atât de credibil 
acest ticălos ambiguu încât, după pre- 
mieră, declară starul, „nişte tipi au vrut 
să mă bată pe stradă“. 

Anul 1990 a fost, se pare, cel mai 
prielnic pentru Richard Gere, căci mi- 
lionarul inamorat de o prostituată jucat 
în Pretty Woman de Garry Marshall l-a 
plasat printre mega-starurile cel mai 
bine plătite de la Hollywood. Și când te 
gândești că la început nici n-a vrut să 
joace în această comedie romantică, 
ntr-atât de stupid i s-a părut scenariul! 
Că pelicula i-a marcat destinul o dove- 
desc nu numai fabuloasele cifre de în- 
casări, ci și faptul că pe platou a cu- 
noscut-o pe Julia Roberts, viitoarea sa 
mireasă, după cum a declarat după di- 
vortul de Cindy Crawford. 

Nici unul dintre filmele făcute în anii 
'90 nu au egalat acest succes, deși a 
avut partenere strălucitoare: pe Jodie 
Foster în Sommersby (1992) de John 
Amiel sau pe Sharon Stone în Intersec- 
tle (1994) de Mark Rydell. Poate ca se- 


TARUL LUNII 


quel-ul la Pretty Woman, un proiect de 
stringentă actualitate, il va readuce 
printre actorii care garantază un block- 
buster. 


Idealuri 


idealismul personajului Lancelot l-a 
facut să accepte rolul din pelicula lui 
Jerry Zucker. Povestea regelui Arthur 
l-a interesat întotdeauna, dar recu- 
noaste că n-a visat niciodată să ajungă 
un cavaler. Pentru el personajul pare 
destul de simplu: „E un tip care a cala- 
torit mult, a acumulat multă experienţa, 
a sedus destule femei si isi câştigă 
existența cu ajutorul spadei“. Totuşi, 
ceea ce il particularizează și îl face fas- 
cinant este trăsătura lui de „suflet rata- 


‘citor, aflat mereu în căutarea a altceva“. 


Un bărbat în căutarea propriei identi- 
tati, a rădăcinilor, a sensului vieții, se 
arată și Richard Gere, care s-a conver- 
tit în anii '80 la budism. Prietenia lui cu 
Dalai Lama e faimoasă și starul își per- 
mite anual un sejur de meditație în Ti- 
bet. Că nevoia lui de a-și redefini per- 
sonalitatea și de a deveni mai altruist 
nu e o strategie publicitară, ci un im- 
puls sincer, se poate descifra din decla- 
rațiile sale din ultima vreme. 

El nu cochetează nici cu personalită- 
tile politice la putere (desi a susținut 
campania lui Bill Clinton, îl critică 
acum pentru promisiunile netinute) și 
refuză baletul social impus de mai marii 
Hollywoodului. A făcut vâlvă discursul 
său despre tibetani (în afara scenariului 
admis) la ceremonia decernării Oscaru- 
rilor în 1993, după care i s-a spus că nu 
va mai apărea pe această scenă decât 
după ce va semna un angajament că va 
rosti numai cuvintele scrise pe monitor. 
Până acum el a refuzat cu obstinatie 
acest compromis. 


Hobby-uri şi alergii 


Puţini ştiu că unul dintre hobby-urile 
lui Richard Gere este muzica. Anul tre- 
cut el a participat chiar la un concert, 
la Londra, alături de Van Morrison, 
unul dintre muzicienii lui favoriți. S-a 
simţit grozav alături de orchestra aces- 
tuia și declară: „Niciodată nu m-am dis- 
trat atât de bine ca atunci, pe scenă, 
alături de Van Morrison“. Succesul 
spectacolului îl face să reflecteze la re- 
petarea experienţei. 

La capitolul antipatii Richard Gere 
plasează pe locul întâi fotografii de 
scandal, paparazzi: „Dacă e ceva pe lu- 
mea asta care mă scoate din minți, sunt 
paparazzi care sar din tufișuri la miezul 
nopții și încep să te pozeze. Asta mă în- 
nebunește. Dacă aș putea să le sucesc 
gâtul, probabil că aș face-o“. Trebuie 
să recunoaștem că această reminis- 
cenţă de violenţă la un adept al pacifis- 
mului e justificată și ni-l face mai sim- 
patic pe, totuși, cumintitul Richard. 


Dana DUMA 


a concursului nostru cu premii va avea trei etape şi este dedicat sărbătoririi Centenarului 
Cinematografului. Întrebările se vor referi la două filme ale companiei Fox distribuite pe ecranele noastre de 
Guildfilm România (/nimă neinfricată şi Atât de aproape de cer), dar vor viza şi cunoştinţe de cultură generală 


cinematografică. Evident că, pentru a răspunde corect. va trebui să citiți cu atenţie numerele 9, 10 şi 11 ale 


revistei noastre. 
în colaborare cu: 


În afara premiilor constând în obiecte promoţionale puse la dispoziţie de Guildfilm (tricouri, şepci, afişe, bro- 


şuri) revista noastră mai oferă un Mare Premiu în valoare de 100.000 lei. Răspunsurile pentru toate etapele pot fi 
trimise odată, în acelaşi plic, însoţite de taloanele decupate, până la 20 ianuarie 1996 (data poştei). 


Ediţia a V-a 


ADRESA .......... 
Etapa întâi 


NUMELE eine cintece 


ey AEA eul pal re PRENUMELE ........... 


1. Care este numele personajului istoric jucat de Mel Gibson in /nimă neinfricată şi unde este plasată acţiunea 


filmului? 


3. Ce film a ruinat cariera cuplului de actori Mary Pickford-Douglas Fairbanks? 


inematograful. împlineşte 100 ani şi 
această aniversare a suscitat o multitu- 
dine de initiative de toate felurile. 
Există în lume numeroși regizori, critici, 
istorici de film care refuză să ia parte la 
manifestările mondene în care persona- 
litati din diverse domenii iau cuvântul si 
rostesc discursuri patetice despre soarta și impor- 
tanta cinematografului. Toate bune, întreabă aceşti 
rebeli, dar de ce cei care astăzi spun cuvinte frumoase 
despre film, nu au făcut nimic înainte pentru a ajuta 
industria cinematografică, de ce nu au răspuns ape- 
lurilor uneori disperate ale unor impatimiti de ci- 
nema, care constatau că mii de pelicule sunt 
aproape distruse, și e nevoie de fonduri pentru a le 
restaura? Un singur exemplu: Le Giornate del Ci- 
nema Muto, de la Pordenone — Italia — festival care 
incepand din 1982 s-a impus ca una din cele mai im- 
portante manifestari consacrate filmului mut, reusind 
să programeze filme considerate pierdute, redesco- 
perind autori si actori, găsind în arhive documente 
inestimabile — sunt amenințate cu dispariția prin re- 
ducerea, an după an, a fondurilor alocate de autori- 
tati. Și e vorba de un festival care atrage anual sute 
de istorici și iubitori de film. La astfel de festivaluri 
participând, cu precădere, cei care refuză discursul 
festivist, preferând faptele vorbelor. 

Dar dincolo de poleiala vorbelor frumoase şi a ma- 
nifestărilor de circumstanţă, centenarul cinematogra- 
fului a adus şi multe lucruri bune. S-au creat fonduri 
speciale pentru restaurarea unor pelicule amenințate; 
marile festivaluri au programat retrospective ale unor 
autori mai putin cunoscuţi, care nu merită însă să fie 
uitaţi; sponsori generoși au finanțat asemenea mani- 
festări; multe posturi de televiziune au inițiat emi- 
siuni speciale de educație cinematografică; s-au pu- 
blicat sute de cărți — nu toate la fel de valoroase, 


Filmele trecutului 


Dietrich, sau Cet obscur objet du désir (1977), în 
care Luis Bunuel a distribuit două actrițe in același 
rol — Carole Bouget si Angela Molina — fiecare în- 
truchipând o altă fateté a perversei Conchita, cea 
care se joacă cu sentimentele bărbaţilor. A existat 
chiar si o versiune cu Brigitte Bardot, in 1959, sem- 
nată de Julien Duvivier, dar aceasta este de obicei 
trecută sub tăcere sau amintită în treacăt, atât în fil- 
mografia actriței, cât și în cea a regizorului. 

Uitată era până nu demult și versiunea lui Baron- 
celli, in care apare în rolul principal Conchita Monte- 
negro, actriță de origine bască. Spectatorii din San 
Sebastian au fost mândri de conationala lor, după 
proiecția filmului. Jocul ei emană o senzualitate cu 
nimic mai prejos decât cea a marilor dive ale cine- 
matografului. De altfel tot filmul este impregnat de 
un erotism rafinat, care a încântat deopotrivă critici 
și spectatori, multi considerându-l extrem de îndrăz- 
net și de modern. Unghiuri de filmare neașteptate, 
trucaje interesante ne țineau tot timpul atenţia 
trează. De neuitat rămâne un număr de strip-tease 
filmat prin sticlele goale de pe masa unui grup de li- 
bidinoși ce o urmăresc cu aviditate pe tânăra femeie. 

Filmul a fost însoţit de muzica originală, o parti- 
tură pentru două piane, chitară și voce care nu se 
mulțumește să ilustreze imaginile, ci le și comen- 
tează — uneori ironic. lar vocea — minunată — apar- 
tinea Angelei Molina. Astfel două generaţii de inter- 
prete ale aceluiași rol se întâlneau în sala teatrului 
de două ori centenar Victoria Eugenia. Un moment 
emotionant. Molina a fost literalmente acoperită de 
flori la sfârșitul proiecției. 

Alteori, când partitura originală nu este de găsit, 
se recurge la personalități ale muzicii contemporane 
care compun o muzică special pentru astfel de filme. 
Cu rezultate diferite. De exemplu, Alloy Orchestra 
din Cambridge, Massachusettes, au acompaniat în 
mai multe festivaluri Lonesome (1928) de Paul Fejos. 
Muzica lor, în care armoniile instrumentelor traditio- 
nale se împletesc cu efecte electronice a provocat 
entuziasmul unora sau reacţii violente de respingere 
din partea altora. Care se întrebau — probabil pe 
bună dreptate — ce caută efectele electronice într-o 


căci au existat și edituri care nu au făcut altceva de- se partitură pentru un film din anii’ 20. x 

cât să bifeze în planul lor editorial si acest eveni- Aripi de Wiliam Wellman, Pentru a păstra culoarea locală si a evita astfel de 
ment, dar din care câteva vor rămâne ca lucrări de primul laureat al Oscarului în 1927 reacții de respingere, festivalul de la Pordenone a in- 
referință. prezentat în versiune completă si vitat un grup de instrumentiști și cântăreţi indieni 


Sigur că ne putem întreba ce va urma după ce mo- 


i pentru a acompania retrospectiva filmului“mut din 
mentul aniversar se va consuma, câte initiative vor restaurată la San Sebastian 1993 


această fara: aproximativ 30 de pelicule care s-au 


continua și în anii următori. păstrat din cele peste 1300 de filme produse în India 
Deocamdată, ne-am propus doar să trecem în re- = Diavolul e femeie între 1913 şi 1934. Foarte multe s-au pierdut în două 
vistă câteva evenimente, constatând că în acest an de Joseph von Sternberg, cea mai incendii catastrofale produse în anii' 40 la depozitele 
vedete au fost mai degrabă filmele trecutului decât celebră adaptare oo % armei Numae prea Sw vea 

i ii ei 3 i Di ; i unt cu ute, u di ; 
ultimele creați cinematografico. după romanul lui Pierre Louys când în când câte o copie se găsește în arhive din 
(Marlene Dietrich) alte părţi ale lumii — anul trecut unul a fost desco- 


Şi totuşi, mutul nu era mut... perit în Irlanda. 


Mai există încă oameni care cred că, înainte de 
apariţia sonorului, în sălile de cinema domnea linis- 
tea: doar filmele erau mute! Totuşi, lucrurile nu stă- 
teau aşa. 

Filmele erau prezentate cu acompaniament muzi- 
cal, uneori cu o partitură special comandată pentru 
acel film unor compozitori cunoscuţi. Unele partituri 
s-au pierdut. În ultimii ani căutarea acestora s-a in- 
tensificat, organizându-se multe spectacole în care o 
copie restaurată este însoţită de acompaniament mu- 
zical în direct. 

Festivalul de la San Sebastian. a programat anul 
trecut un „Omagiu cinematecii franceze“, instituție 
care de-a lungul anilor a adus în sălile de cinemato- 
graf filme uitate, care a devenit un simbol al luptei 
pentru impunerea memoriei cinematografului. Au 
putut fi văzute, printre altele, Nobody, realizat în 
1921 de Roland West și considerat de critici ca un 
autentic precursor al lui Orson Welles, Wild Oranges 
(1926) de King Vidor, Liebe (1926) de Paul Czinner, 
The River (1927) de Frank Borzage sau un film con- 
siderat multă vreme pierdut, The Matinee Idol (1928) 
de Frank Capra. Dar piesa de rezistenţă a selecţiei a 
fost La femme et le pantin, realizat in 1929 de Jac- 
ques de Baroncelli, ales de organizatori pentru seara 
de închidere. Aplauzele care au urmat după proiecție 
au fost la fel de furtunoase ca cele care insotisera 
acordarea premiilor festivalului, care a precedat fil- 
mul. Si pe bună dreptate. 

Romanul lui Pierre Louys, pe care filmul este ba- 
zat, a cunoscut mai multe adaptări cinematografice, 
unele celebre — The Devil is A Woman (1935) de 
Joseph von Sternberg, în care strălucea Marlene 


Compozitorul și dirijorul Bruno Moretti a compus 
o partitură pentru Il fauno (1917) de Febo Mari, in 
momentul în care acest film a putut fi reconstituit 
într-o versiune completă, cu ajutorul Muzeului Cine- 
matogratic din Torino si al Cinematecii regale din 
Bruxelles și cu sprijinul financiar al Consiliului Euro- 
pei. E nevoie — iată — de o colaborare între mai 
multe instituţii pentru ca un singur film să fie refă- 
cut! 

Nici un muzician rock de talia lui John Cale — fost 
component al miticei formaţii Velvet Underground — 
nu a rezistat atracției. După ce a colaborat cu com- 
pozitorul belgian Wim Mertens la muzica pentru La 
Femme de nulle part și The Land Beyond Sunset, a 
acceptat să compună o partitură originală special 
pentru The Unknown (1927), un clasic horror, sem- 


CONCURS 


ediţia a V-a 


vedete ale acestui 


„Corpul filmelor este muritor, dar el poate lăsa urme adânci, daca face 
obiectul seducţiei sau nu, pentru un anumit individ; lumea cinefililor nu a 
ezitat să fetişizeze opere, din care a făcut obiectul unui amor total“. 


Jean-Louis’ Leutrat 


Cet 
Obscur 
Objet 
du. 


Desi 


wid Wenner 
=e 


a Johnny Guitar — unul dintre filmele 
color din anii '50 amenințat de dispariție 
(Joan Crawford si Sterling Hay) 


pentru ca erau mai ieftine decat un film pe celuloid. 
Au dreptate deci si cei care se întreabă dacă nu ar fi 
mai bine ca o parte din banii cheltuiti pentru restau- 
rarea unui film mut fără importanță să se îndrepte 
spre restaurarea filmelor relativ mai recente. Altfel, la 
aniversarea celui de-al doilea secol al cinematogra- 
fului (deși scepticii cred că aceasta nu va mai exista, 
pentru că cinematograful este condamnat la dispari- 
tie, noi sperăm că generaţiile următoare nu vor uita 
cu totul această artă), va putea fi deplânsă indife- 
renta cu care au fost tratate filmele realizate dupa al 
doilea Război mondial. 

Există însă și preocupări pentru salvarea cinemato- 
grafului modern, de exemplu Proiectul Bertolucci, în 
cadrul căruia vor fi restaurate până la sfârșitul aces- 
tui an toate filmele regizorului italian. Sigur că ne 
putem întreba de ce se începe cu acest cineast, când 
alte nume mai importante ne vin în minte. Dar esen- 
tial este că s-a pornit acest proiect. Vor urma și alti 
realizatori. Deocamdată au mai fost restaurate în Ita- 
lia: Roma, oraș deschis și Umberto D. 

Festivalul de la Pesaro din acest an și-a propus să 
dedice o întreagă secțiune conservării cinematogra- 


© Omul cu craniul ras, (Continuare în pag. 14) 


i x 
debutul lui Delvau nat de Tod Browning și avându-l în distribuție pe 


Lon Chaney. Succesul a fost pe măsura aşteptărilor. aS Jean Cocteau, 
autor de scenarii invizibile 


De ce numai clasicii? 


Cele mai multe eforturi s-au indreptat spre recu- 
perarea cinematografului mut. Dar, întreabă multi, 
ce ne facem cu alte filme mai recente, amenințate 
şi ele cu distrugerea? 

lată, de exemplu, sunt amenințate multe filme co- 
lor realizate în alte procedee decât cel Tehnicolor, 
care rezistă bine la trecerea vremii. Dar el era scump 
şi atunci s-a recurs la alte brevete mai ieftine și cu 
nume ce par câteodată exotice, mai ales în anii' 50: 
Rouxcolor, Gevacolor, Ausocolor (procedeu în care 
a fost realizat, de exemplu, Brigadoon de Minnelli), 
Pathecolor (Robinson Crusoe de Bunuel), Trucolor 
(Johnny Guitar), De Luxe (Bigger than Life de Ni- 
cholas Ray), Ferraniacolor etc. Culoarea este dete- 
riorata nu numai in copiile existente ci, de multe ori, 
chiar in negativ. lar restaurarea culorilor originale 
costă foarte mult. $i trebuie făcută rapid, altfel există 
riscul ca dintr-un film în culori să nu mai rămână de- 
cât o peliculă în care toate nuanțele originale au fost 
înlocuite cu cenușiu și brun. 

Mai există apoi creaţiile pe bandă video, care și ele 
se deteriorează rapid. Si unele dintre ele sunt opere 
importante, realizate în această manieră adesea doar 


(Urmare din pag. 11) 


fului modern. În afară de Prima della rivoluzione 
semnat de Bertolucci in 1964, si mult mai interesant 
atât sub aspect artistic cât și ideologic decât multe 
dintre filmele sale ulterioare, care sunt mai cunos- 
cute, am putut vedea pelicule aparținând așa-numi- 
tului underground italian. Filme experimentale reali- 
zate de cele mai multe ori cu bani puțini și în condi- 
tii precare: Morte all'orechio di Van Gogh (Piero Bar- 
gellini, 1968), Le verifica incerta/Di Excia- 
matory Phase (Gianfranco Baruchello si Alberto 
Grifi, 1964-65),A Charile Parker (Leo De Berardinis 
si Perla Peragallo, 1970), Del (Tonino De Bernardi, 
1968-69). La vremea aparitiei lor ele puteau parea 
opere interesante, o replică la cinematograful comer- 
cial, experimente novatoare. Astăzi, însă, stârnesc de 
cele mai multe ori doar un zâmbet din partea specia- 
liștilor și nu reușesc să atragă publicul obişnuit. Dar 


& Pierre Etaix, unul dintre 
avocații scenariilor invizibile 


ele rămân nişte documente, mărturii care trebuiesc 
conservate despre o epocă de prefaceri în arta si in 
concepția despre artă, când se încerca să se extindă 
aria de cuprindere a cinematografului. Nu orice ex- 
periment rezistă timpului. 

La același festival am putut vedea si copii restau- 
rate ale unor filme din alte țări. Omul cu craniul ras 
(1965), primul lungmetraj al regizorului belgian An- 
dré Delvaux, rămâne un film ce rezistă probei timpu- 
lui. Alegerea Cinematicii regale a Belgiei de a res- 
taura acest film se dovedeşte perfect indreptatita. O 
poveste de dragoste nebună de o senzualitate mor- 
‘bida cu accente suprarealiste, inspirată regizorului 
de romanul omonim al scriitorului Johan Daisne. La 
Pesaro, sala era plină. La București, când acest film 
este proiectat la Cinematecă (e drept, într-o copie 
veche si nu foarte bine conservată) abia dacă se 
strâng câțiva spectatori. Si e păcat, pentru că Del- 
vaux e un regizor care merită urmărit. Un amănunt 
biografic: regizorul şi-a început cariera ca acompa- 
niator la pian al filmelor mute. 


14 


Cinemateca franceză a prezentat două filme de 
mediu metraj semnate de Jean Eustache: Les mau- 
vais fréquentations (1963) și Le Père Noël a les yeux 
bleus (1966). Un regizor care și-a început cariera 
alături de reprezentanţii Noului val francez, dar care 
şi-a urmat propriul drum. Interesant de remarcat că 
pentru cel de al doilea film a primit peliculă de la 
Jean-Luc Godard, care turna Masculin-feminin în 
aceeași perioadă, și i l-a „împrumutat“ și pe actorul 
din rolul principal, Jean-Pierre Léaud. Dar cele două 
filme nu se aseamănă. Godard ambitioneaza o radio- 
grafie a stării de spirit a tineretului francez din anii 
'60. Eustache spune o poveste mai simplă, întorcân- 
du-se în orașul adolescenţei sale, Narbonne, și pre- 
zentându-ne tribulatiile sentimentale și financiare ale 
tânărului său erou într-un stil sobru, simplu, fără so- 
fisticări narative sau experimente formale. 

In schimb Traité de bave et d’éternite, al lui Jean 
Isidore Isou (originar din România) este un experi- 
ment unic — un manifest al cinematografului /ettrist; 
el a provocat un scandal la Cannes, unde a fost 
proiectat în premieră în 1951. Dedicat marilor autori 


Uniunea Cineaştilor şi Institutul Goethe 
au prezentat specta 
câteva filme din istoria 


ecent spectatorii bucureșteni au 

putut petrece o seară de neuitat vă- 

zând sau revăzând filmul lui F.W. 

Murnau Tabu (1928). La premiera 

din 1931 (o săptămână după moar- 
tea autorului) proiecția a fost însoțită, bineinte- 
les, de un fond sonor compus de Hugo Riesen- 
feld a cărui partitură nu mai există. Acum la 
Cinematograful Studio filmul a fost acompaniat 
de muzica special creată de compozitoarea 
germană de origine română Violeta Dinescu și 
executată de 17 muzicieni români, dirijor Camil 
Marinescu. Muzica de-o mare emotionalitate, 
patetica si totusi cu rapeluri la muzica con- 
cretă, potenta valenţele imaginii semnate de 
Floyd Crosby. Tema filmului — „impactul civili- 
zatiei asupra societăților primitive“, propusă 
inițial de documentaristul Robert Flaherty, a 
fost transpusă pe peliculă de Murnau intens ro- 
mantata. Este vorba de imposibila poveste de 
dragoste dintre un pescuitor de perle și o tâ- 
nără polineziană sortită să devină vestală a zei- 
lor. > 


3 Tabu de F. W. Murnau 


ai cinematografului: Griffith, Chaplin, Clair, von Stro- 
heim, Flaherty, Bunuel, Cocteau... „și tuturor celor 
care au adus ceva nou și personal în arta filmului“, 
cum stă scris pe generic, filmul mai poate surprinde 
încă și astăzi. În coloana sonoră — care nu ilus- 
trează imaginile, și de multe ori nu are nici cea mai 
mică legătură cu ele — se aud acuzaţii la adresa ci- 
nematografului comercial, care se îneacă în propria-i 
platitudine. Ca orice manifest, filmul denunţă o stare 
de lucruri și anunţă intențiile de înnoire. Dar publicul 
nu a fost încântat, criticii l-au tratat în general cu du- 
ritate, în apărarea lui Isou au sărit însă alti creatori 
autentici, ca de exempolu Jean Cocteau. Peste ani, 
manifestul lui Isou rămâne încă actual, chiar daca ci- 
nematograful lettrist nu s-a impus. 


Cinematograful invizibil 


Câte scenarii nu au rămas pe hârtie, neajungând 
să se transforme în filme? 


i Roma, oraș deschis de Rossellini 


cele dintâi filme integral restaurate dil 


Cinemateca Romana 


torilor bucuresteni 
cinematografului mut. 


Æ n urmă cu câteva luni, in Sala 
„Jean Georgescu“ s-a proiectat ce- 
lebrul film al lui D. W. Griffith Naş- 
terea unei națiuni (1915) cu un 
acompaniament live creat și susti- 

nut de compozitorul Walter Dionisie. 

n luna septembrie ni s-au oferit alte două 
asemenea spectacole. Am putut vedea în ver- 
siune integrală cel dintâi lung metraj din istoria 
cinematografului românesc independenţa Ro- 
mâniei (1912), realizat de Grigore Brezeanu pe 
când avea doar 19 ani; imaginea Frank Daniau, 
N. Barbelian și Gheorghe lonescu. Tinerii cine- 
fili au putut cunoaște pe câţiva dintre marii ac- 
tori ai scenei noastre, pe atunci cu toții debu- 
tanti in cinema: Aristizza Romanescu, C. |. Not- 
tara, Aristide Demetriade, lon Brezeanu. 

Acompaniamentul muzical a fost creat și 
executat la sintetizator de compozitorul Harry 
Maiorovici. La reușita serii a contribuit și expo- 
zitia de uniforme și efecte militare din epocă 
organizată de Studioul Cinematografic al Ar- 
matei, Muzeul Militar Naţional și Muzeul de is- 
torie a Municipiului București. 

. Tot luna trecută, Harry Maiorovici ne-a în- 
cântat cu o compoziţie creată special pentru 
a însoți capodopera lui Griffith Intoleranţă. De 
reținut că proiecția a avut loc la 79 de ani și o 
săptămână de la premiera filmului în Statele 
Unite. N.R 


Unele dintre ele sunt bune, chiar foarte bune, al- 
tele interesante sau provocatoare, dar fie nu s-au gă- 
sit bani pentru a le produce, fie pur și simplu ele au 
fost doar „scenarii de sertar“, scrise pentru simpla 
plăcere de a scrie un scenariu. Christian Janicot a 
publicat o carte, purtând titlul Antologia cinemato- 
grafului invizibil, care adună 100 de astfel de opere 
aparținând unor scriitori sau pictori. De cele mai 
multe ori nu e vorba de scenarii propriu-zise, ci de 
simple idei de film sau sinopsuri. Lectura e palpi- 
tantă, mai ales că printre autori întâlnim nume ca 
Barbusse, Claudel, Bataille, Céline, Apollinaire, 
D'Annunzio, Sartre, Hoffmansthal, Gide, Cocteau, 
Romain Rolland, Yves Klein, Pirandello, William Bur- 
roughs, Giono, Duchamp, Picabia, Garcia Lorca, 
Maiakovski, Viktor Sklovski, Saint-Exupéry, Artaud. 

Autorul antologiei are experienţă în căutarea sce- 
nariilor inedite. În urmă cu șapte ani a realizat o emi- 
siune de televiziune în care a prezentat 158 de scurt- 
metraje realizate de cineaști contemporani (Pierre 
Etaix fiind vedeta serii) după scenarii de Méliès, pe 
care Janicot le-a recuperat de la familia acestuia. 
Apoi a publicat un volum de scenarii scrise de Boris 


D Umberto D de De Sica 


f patrimoniul cinematografului italian 


vedete ale acestui an 


Vian. A încercat să producă și filme după aceste sce- 
narii, ca și după altele semnate Sartre sau Apolli- 
naire, dar nimeni nu s-a arătat interesat să inves- 
tească bani în acest proiect. S-a hotărât atunci să 
adune totul într-un volum, pornind la o adevărată 
muncă de detectiv — alături de Anne Schuchman — 
pentru identificarea altor scrieri pentru ecran la Hol- 
lywood, la Paris, în Belgia. 


În antologie a acordat un loc important celor care 
privilegiază imaginarul, visul, suprarealismul, pentru 
că, după cum mărturisește: „cu cât scenariile se 
apropie de vremea noastră, cu atât ele jongleaza mai 
puțin cu imaginea. Povestirea devine lineară, pără- 
sind domeniul miraculosului, lăsând la o parte fante- 
zia, preferând realitatea si mai ales dorind cu orice 
pret să fie realizabilă”. 


lată, de exemplu, Revolta mașinilor, de Romain 
Rolland, o fabulă cu un ucenic vrăjitor, de o mare 
modernitate vizuală, ilustrată cu gravuri de Frans 
Masereel, aducând aminte de Metropolis sau de de- 
corurile la  L'inhumaine de Marcel L'Herbier. Ori 
Trecătorul, de William Burroughs, povestire SF 
scrisă în 1979, care tratează tema degenerescentei 
societății occidentale contemporane. Ori, cele Trei 
povestiri pentru televiziune de Jean Giono, care îm- 
bină realul și fantasticul. 

Apoi Danie! Defoe de Hugo von Hoffmansthal, 
„schiță pentru un film“, în care Defoe apare alături 
de personajele sale — Robinson Crusoe, Moll Flan- 
ders — traversând Anglia secolului XVIII. Jean Coc- 
teau imaginează trei filme comice, pline de gaguri 
neașteptate. Antoine de Saint-Exupery a scris un 
scenariu perfect realizabil, despre cartierele rău fa- 
mate din Buenos Aires, cu gangsteri, marinari și 
prostituate. 


Unele proiecte erau nerealizabile în momentul în 
care au fost scrise — ca Războiul de Yves Klein, în 
care era vorba de fapt de „războiul între linie și cu- 
loare“, un film aproape abstract care-și propunea să 


e Independența României 
de Grigore Brezeanu 


8 Și filmele 
„Noului Val“ 
au nevoie 

de a fi 
protejate 
(Masculin- 

Feminin 
de Godard) 


refacă istoria artei de la frescele rupestre la arta mo- 
dernă. Sau extravagantele idei, semnate Paul Claudel 
ori René Char. Lar Marcel Duchamp prevestea chiar 
o inovaţie tehnică realizată cu ani mai târziu — Stea- 
dicam-ul: „Să-ţi agati aparatul de filmat de gât si să 
te plimbi învârtind manivela acestuia...“ 

Astăzi tehnica modernă permite realizarea tuturor 
ideilor extravagante conţinute în aceste scenarii. Lip- 
sesc banii, și mai apare încă o problema: cea a drep- 
turilor de autor. Christian Janicot a provocat chiar 
un efect neașteptat: cerând familiei autorului dreptu- 
rile pentru a reproduce în antologie un sinopsis sem- 
nat Tennessee Williams, el a fost refuzat. Drepturile 
au fost apoi cedate unui mare studio american. lată 
cum, din întâmplare, „Cinematogratul invizibil” are 
şanse să devină vizibil. 


Pagini realizate de Rolland MAN 


15 


Felix — Marele premiu al 
Academiei Europene de Film 
decernat celor mai bune pro- 
ductii si celor mai bune de- 
buturi europene ale anului se 
apropie de etapa finală. Din 
comisia de preselecție de- 
semnată de Academia Euro- 
peană să nominalizeze nouă 
filme pentru fiecare categorie 
au făcut parte doar critici, bi- 
neînțeles europeni: Joao Gar- 
cao Borges, Adina Darian, 
Pierre-Henri Deleau, Klaus 
Eder, Felice Laudadio, He- 
lena Lindblad, Derek Mal- 
colm. Odată preselecția în- 
cheiata, a revenit apoi juriului 
compus din Ben Kingsley — 
președinte, actor (Marea Bri- 
tanie); Giuliana de Sio — ac- 
trita (Italia); Henri Alekan — 
director de imagine (Franța); 
Istvan Szabó — regizor (Un- 
garia) și Michael Haneke — 
regizor (Austria/Germania) să 
selecteze din filmele propuse 
de critici câte trei pentru am- 
bele categorii. Acestea sunt: 
Patria și libertatea de Ken 
Loach (Marea Britanie); Ren- 
dez-vous la Paris de Eric 
Rohmer (Franţa); Privirea lui 
Ulise de Theo Angelopoulos 
(Grecia). La categoria „Tână- 
rul cinema“: Sărutul fiuturelui 
de Michael Winterbottom 
(Marea Britanie); Ura de Mat- 
hieu Kassovitz (Franța); Omul 
care aduce moartea de Romu- 
ald Karmakar (Germania). 

Cele șase filme vor fi la 
rândul lor proiectate la Berlin 
tuturor membrilor Academiei 
Europene de Film. Votul lor 
secret va desemna laureatii 
premiilor Felix 1995. Câștigă- 
torii vor fi anunţaţi la Cere- 
monia de premiere care va 
avea loc la Berlin, în 12 
noiembrie. @ 


£ 
E 
” 
2 
S 
2 
rs 
s 
c 
= 
< 
| 
a 
> 
© 
> 
3 
3 
5 
> 


. 
2 
© 
c 
2 
a 
= 
4 
z 
k 
c 
£ 


si dupa proces 


Pamela Anderson (Echipa de intervenție) 
a declanșat războiul antenelor parabolice 


e Sunt mai mult de șase 
luni de când Leticia (21 ani) 
face parte din viata lui 
Johnny Hallyday (53 ani). 
„Este veselă, tandra şi nu in- 
cearca sa-mi schimbe felul de 
viata, nici prietenii, impunan- 
du-si familia, cum au facut-o 
altele înaintea ei“. Despre di- 
ferenta de vârstă dintre ei, 
rockerul Johnny spune: „Sunt 
atras — ca de altfel 90% din- 
tre bărbații ,,sariti* de 50 de 
ani — de femeile mult mai ti- 
nere. Exista, de altfel, feno- 
menul invers pentru femeile 
de vârsta mea. Și pe urmă, de 
ce să stau lângă o soție toată 
viața — fără s-o mai iubesc şi 
în secret să am, două-trei 
amante? Cel putin eu am cu- 
rajul s-o recunosc“. Ce pă- 
rere aveţi doamnelor, domni- 
șoarelor și domnilor? 

e Pe platourile de filmare la 
Une femme frangaise (r. Ré- 
gis Wargnier) a luat sfârșit 
amorul — vechi de zece ani 
— dintre Emmanuelle Béart si 
Daniel Auteuil. De atunci, 
Emmanuelle este văzută tot 
mai des cu David Benguigui, 
fratele cântărețului Patrick 
Bruel. 

e La rândul lui, Daniel Au- 


teuil a hotărât să-și refacă 
viata. Întâlnind-o la un dineu 
și privind-o mai cu atenţie, el 
s-a îndrăgostit de blonda 
Miou-Miou care de câteva 
luni nu mai avea nici un lo- 
godnic. S-au hotărât să-și 
unească singuratatile. Primul 
lucru făcut împreună: cumpă- 
rături într-un mare magazin 
universal. Așa începe dragos- 
tea? 

e Christina, o foarte bogată 
daneză de 53 de ani, era cea 
mai bună prietenă a Luisei 
Moore (soția lui Roger, 
ex-James Bond). După moar- 
tea soțului ei şi o operaţie de 
cancer la sân, Christina a gă- 
sit alinare unde altundeva, 
decât lângă prietenii ei. În 
1993, Roger Moore, operat 
(de cancer la prostată) a gă- 
sit, la rândul lui, înţelegere si 
alinare lângă Christina. Neca- 
zurile lor au dat naștere la o 
dragoste nouă, dar şi la di- 
vortul lui Roger Moore după 
25 de ani de căsătorie. Astăzi 
Christina și Roger Moore lo- 
cuiesc împreună într-o su- 
perbă vilă din Saint Tropez. 

e Tunsa băiețește, cu o si- 
luetă de adolescentă, Annette 
Bening și-a petrecut vacanța 


CE MAI FACE 
MADONNA? 


Odată cu alegerea ei de ca- 
tre regizorul Alan Parker de a 
interpreta rolul principal din 
Evita — povestea fostei ac- 
trițe_ajunsă, prin căsătoria 
cu Peron, prima doamnă a 
Argentinei — Madonna s-a 
împăcat cu toată lumea. Cel 
putin așa declara într-un re- 
cent interviu: „Mult timp am 
avut sentimentul că sunt, 
într-un fel, pedepsită de so- 


„ cietate și de cei care se învârt 


în lumea show-business-ului. 
Pentru că sunt prea bogată; 
pentru că sunt prea puternică 
într-o lume în care, dacă nu 
ești puternic te calcă toți in 
picioare; si mai ales, poate 
pentru felul meu de a spune 
lucrurilor pe nume. Acum, 
parcă nu mi se mai dă atâta 
atenţie si e mai bine. Am timp 
să rasuflu. E îngrozitor să te 
afli mereu în lumina reflec- 
toarelor și în interesul mass 
media. Mă ocup foarte serios 
de societăţile mele de pro- 
ductie și de casa de discuri. 
În curând voi produce eu în- 
sămi un film la care voi 
semna și muzica, în colabo- 
rare cu Alanis Morrissette. 
Cât despre Evita... Am luat 


fără Warren Beatty, dar cu 
cei doi copii ai lor, Kathlyn si 
Jack. În urmă cu un an, 
Anette declara: „Warren a fă- 
cut din mine o femeie adevă- 
rată“. Acum, despărțită de 
„actorul cu o mie de logod- 
nice“,sopteste: „El nu poate fi 
al unei singure femei. Am 
obosit să tot încerc să-l păs- 
trez“. 

e La Houston, Texas, 
Pierce Marshall, 51 de ani, se 
infrunta in fata tribunalului cu 
mama lui vitregă, actrița și 
modelul Anna Nicole Smith, 
27 de ani. Mărul discordiei: 
testamentul defunctului lui 
tată. Fiul jură,că Anna l-a 
»imbrobodit pe tatăl lui care, 
la 87 de ani când se însurase, 
era senil. Juna văduvă jură, la 
rândul ei, că s-a căsătorit din 
dragoste, a vrut chiar să-i dă- 
ruiască un copil și nici o 
clipă nu s-a gândit la bani. La 
tribunal Anna, Nicole a re- 
nuntat la ținuta sumară în 
care apare de obicei, îmbră- 
când un taior negru, extrem ` 
de sobru cum îi șade bine 
unei văduve îndurerate pe 
care o așteaptă câteva mi- 
liarde de dolari, blocate în 
bancă deocamdată. 


lectii de canto cu un profesor 
pentru că, o să radeti, aveam 
nevoie, o parte din vocea 
mea, n-o foloseam. După Evi- 
ta vreau o pauză mai lungă. 
mi doresc enorm un copii și 
sunt ferm hotărâtă să-l fac cu 
prietenul meu Carlos, de care 
sunt foarte îndrăgostită“. Car- 
los este profesorul ei de gim- 
nastică, de origine cubaneză. 
„Sunt fericită și, mai mult ca 
niciodată, am făcut pace cu 
mine însămi“. 


PD PAMELA 
ANDERSON 
ŞI MORALA ISLAMICĂ 


Pentru fundamentaliștii is- 
lamici tot ce vine din Occi- 
dent este satanic. De la car- 
tea lui Salman Rushdie până 
la serialele tv americane. 
Blonda şi provocatoarea 
eroină a Echipei de interven- 
ție (Baywatch), Pamela An- 
derson, a devenit însă mas- 
cota tinerilor iranieni. Dar, tot 
ea, a dus la declanșarea răz- 
boiului antenelor parabolice. 
An după an, în capitala ira- 
niană — mai ales în cartierele 
rezidențiale — au răsărit, ca 
ciupercile, discurile metalice 
care permit captarea progra- 
melor tv din străinătate și a 
unor emisiuni mai deocheate 
interzise la ei. Grijulii cu apă- 
rarea moralei, autoritățile au 
promulgat la începutul primă- 
verii acestui an un decret prin 
care se interzice folosirea an- 
tenelor parabolice. Patrule 
ale poliției, special constitu- 
ite, scrutau acoperișurile Te- 
heranului în căutarea lor. Au 
fost astfel confiscate 2.500 
iar posesorii au primit pe- 
depse — de la amenzi foarte 
mari, la detenţie sau biciuire 
în public. Se pare că au mai 
rămas aproximativ zece mii 
de antene care sunt păzite cu 
strășnioie de privirile „vigilen- 
ților“. Demontate ziua, ele 
sunt reinstalate în timpul 
nopții. Astfel, negustorii din 
bazaruri s-au reprofilat, clan- 
destin firește, în „satelite bu- 
siness". S-au inventat chiar 
miniparabolicele de 30 cm 
diametru care se pot ascunde 
uşor într-un strat de flori sau 
după perdelele de la ferestre. 
n epoca telecomunicatiilor 
fara frontiere accesul la intor- 
matie nu poate fi oprit. 


P FLOAREA 
NISIPURILOR 


La 13 ani Waris (Floarea ni- 
sipurilor) a fost cumpărată la 
prețul de... patru cămile de 
un proprietar de caravană. 
Aceasta se întâmpla în Soma- 
lia, unde fetele nomazilor nu 
sunt intrebate cand si cu cine 
vor să se mărite. În schimb, 
imensitatea deșertului le în- 
vata gustul libertăţii. Waris a 
fugit din cortul mult prea var- 
stnicului ei sot (60 de ani) si, 
dupa o serie de peripetii, a 
ajuns la Mogadiscio. De 
acolo, la Londra, la reședința 
unchiului ei... ambasador. Ca 
în poveștile hollywoodiene, 
ea a fost remarcată de cele- 
brul fotograf Terence Dono- 
van și după primele fotografii 
publicate în calendarul Pirelli, 
frumoasa somaleză a ajuns 
unul din top modelele cele 
mai bine plătite (15.000 dolari 
pe zi!). Farmecul ei exotic i-a 
adus și primul contract pen- 
tru un film din seria James 
Bond. Partener: Pierce Bros- 
nan. Cu ocazia unei emi- 
siune. B.B.C. realizată la 
frontiera etiopiană, „Floarea 
nisipurilor“ și-a revăzut,după 
multi ani, părinţii. Cu aceasta 
ocazie, Waris i-a făcut cadou 
tatălui ei cea mai lungă cara- 
vană de cămile pe care a vi- 
sat-o vreodată un om al de- 
sertului. 


Neorealismul, 


italian 


un delict italian 
ter... 


încă un mis 


de Tulio Marco Giordana. 


a Pasolini 
De fapt 


(Urmare din pag. 5) 


cu minutia cu care Scola 
ne-a obisnuit, ci raporturile 
de forte din Italia de azi. Ta- 
nărul licențiat isi va putea 
găsi un statut social doar în 
pușcărie — unde este deținut 
poate pe nedrept? — ca pro- 
fesor de italiană pentru con- 
damnatii din închisoare. 


Giordana avea 25 de ani 
cand intr-o zi, deschizand te- 
levizorul, află odată cu toată 
Italia că Pasolini a fost ucis si 
mutilat de un partener de sex 
pe plaja de la Ostia, pe lângă 
Roma. Intrigat de simplismul 


verdictului cineastul revine 
după 20 de ani asupra dosa- 
rului în Pasolini: un delitto 
italiano. Un delict al întregii 
Italii devenit peste ani un 
mister al întregii Italii. Gior- 
dana nu pretinde a fi desco- 
perit adevărul, dar enunţă 


prin mărturiile anchetei sale 
alte posibile variante asupra 
morții cineastului și poetului. 
Filmul a redeschis azi in 
presă polemicile de acum 
două decenii în funcţie de 
opțiunile politice între stânga, 
dreapta și centru. Recunoaș- 
tem, un continuator al lui 
Francesco Rosi de la Salva- 
tore Giuliano la Cazul Mattei 
până la Cadavre de lux. Și aș 
mai asocia fervoarea în cău- 
tarea adevărului a lui Gior- 
dana cu cea a lui Oliver 
Stone din J.F.K., privind asa- 
sinarea președintelui ameri- 
can. 


o 
= 
© 

-0 

~ 2G _ 
2908 
© = 
Zc 
p E-z. 

“93 
5,25 
Fags 
og c 
cute 
= =O 
a 
PEE 
o7 t 

Ua 

= 

Ss 

„N 

F 


În sfârșit, Tornatore reia în 
L'Uomo delle stelle (Omul 
stelelor) argumentele esteticii 
neorealiste pentru a face un 
nou portret al Siciliei natale. 
Cu excepţia protagoniștilor 


(de reţinut Sergio Castellitto 
— o chintesenta a actoriei 


o permanentă 
stare de spirit 


italiene — și în debut senzu- 
ala Tiziana Lodato, regizorul 
lucrează doar cu neprofesio- 
niști. Sunt sicilieni din toate 
categoriile de la carabinieri la 
negustori, ţărani etc. Cu toţii 
cad victimă propriei creduli- 
tati, în fata unui vânzător de 
iluzii. Un inocent escroc ce-și 
va găsi în cele din urmă și el 
nașul. Recomandandu-se ca 
reprezentant al studiourilor 
Universalia din Roma, punga- 
sul promite glorie si bani ce- 


imagistic printr-o succesiune 
ritmată a unor cadre statice: 
expresivitatea imobilismului 
şi heratismului artei nipone. 
Dar Leul a fost dat, pentru a 
treia oară în ultimii patru ani, 
tot unui cineast de origine 
asiatică: Tran Anh Hung, viet- 
namez stabilit de la 13 ani în 
Franţa unde a făcut liceul și a 
studiat IDHEC-ul, pentru 
Cyclo (Bicicleta). De fapt 
este vorba de o ricșă adap- 
tată azi la bicicletă. 


E Leul de aur a plecat... cu Bicicleta 
lui Tran Anh Hung 


lor ce contra unei sume rela- 
tiv modeste acceptă să se 
destăinuie în fața camerei lui 
de filmat. Camera nu înregis- 
tra bineînţeles nimic, dar sici- 
lienii se mărturisesc. Torna- 
tore crează câteva zeci de 
portrete. „Visul etern al sici- 
lienilor este să fie povestiţi“, 
ne-a spus Tornatore. Filmul 
său le-a dat acest prilej infati- 
șându-l pe regizor ca un lu- 
cid, pasionat să capteze sen- 
timente. Numele acestui es- 
croc este Gianni Morelli. Tor- 
natore conchide: ,Azi sunt 
toti Gianni Morelli", sugerand 
ca filmul sau are o bataie 
mult mai lungă. 


În acest context al atâtor 
filme interesante, dar totuşi 
bătând drumuri cunoscute și 
multe dintre ele inegale, Leul 
de aur ar fi putut reveni mul- 
tora dintre ele. Inclusiv parti- 
cularului Maborosi (Licărul 
iluziei) al japonezului Kore- 
eda (33 ani, tot la debut) 
avansând un original limbaj 


Când i s-a înmânat Leul de 
aur Hung a spus: „M-am in- 
spirat din Pickpockett, Hoţi 
de biciclete și Taxi Driver, 
mi-am dorit să fiu la înălțimea 
acestor filme“ Martin Scor- 
sese, si el prezent pe scenă 
fiind unul dintre laureatii Leu- 
lui de aur pentru întreaga ca- 
rieră (despre aceștia tot în 
numărul viitor), a spus la rân- 
dul său: „Pe la sfârșitul anilor 
'40 vedeam la televizor, în fa- 
milie, Dasa Rome ea 
aperta, Sciuscia, bici- 
clete. De atunci Piraat să fac 
filme ca acestea. Ele au fost 
pentru mine o mare încura- 
jare. Cinematograful italian 
este un dar făcut tuturor oa- 
menilor“. O concluzie se im- 
pune de la sine. De aproape 
o jumătate de secol mereu 
alte serii dintre cineastii lumii 
se inspira din neoralistii ita- 
lieni. Dar acestia de unde 
s-au inspirat? 

De la ei înșiși. Ei au fost re- 
nascentistii secolului XX. 


Adina DARIAN 
17. 


„Felul în care putem reuşi 
în viaţă este ca speranţa 
să fie mai puternică decât angoasa” 


Woody Harrelson 


„Obsesiile sexuale“ l-au despărțit 
pe Michael Douglas de Diandra 


Cu 


Multe idile se înfiripă si se destramă 
sub soarele torid al verii. Li se spune 
„idile de vacanță“ sau „dragoste lungi 


de o vară“. Sunt uitate imediat ce ple- 


cam de pe plajă. Atunci cand ,,imprici- 
nații“ sunt însă nume celebre din lumea 
filmului (si nu numai) ei sunt urmăriți, 
fotografiati, filmaţi. Amatorii de „cine 
mai e cu cine, cine a mai lăsat pe cine“ 
se pot declara mulțumiți. În pragul 
acestei toamne multe s-au întâmplat cu 


cei săgetați de Amor cel ndstrusnic. 
Despartiri 


e Daniel Day-Lewis și Isabelle Adjani. Și-au plim- 
bat dragostea pe malurile Senei și ale Tamisei. Și-au 
petrecut vacantele pe o plajă particulară, în Barba- 
dos, feriti de privirile indiscrete. În iulie 1995, nesta- 
tornicul Daniel Day-Lewis a părăsit-o însă, refugiin- 
du-se în apartamentul new yorkez al unei foste iu- 
bite, nimeni alta decât Julia Roberts. Motivul: în apri- 
lie, Isabelle a născut un băiețel, Gabriel Kane. Da- 
niel s-a simţit „total nepregătit să-mi asum respon- 
sabilitatile unui părinte“. Povestea se anunţă însă cu 
un „va urma“. Recent, Day-Lewis și-a manifestat do- 
rința de a-și vedea fiul. Ce va face Adjani? 


e Michael Douglas și Diandra. Căsătorii de 18 
ani, Diandra i-a iertat soțului ei ieșirile violente, abu- 
zul de droguri combinate cu alcool și i-a fost alături 
în timpul chinuitoarelor (şi repetatelor) cure de de- 
zalcoolizare. Dar, cum toate acestea rimau pentru 
Michael cu aventurile extraconjugale, Diandra a su- 
portat în ultimii trei ani din ce în ce mai greu prea 
desele lui escapade amoroase. Declaraţia lui Sharon 
Stone după terminarea filmărilor la Instinct r: 
„Michael este, atât de senzual încât scenele de dra- 
goe aproape că au fost reale“ a turnat gaz peste 

ul deja aprins. Michael a fost somat de tatăl sãu, 
Kirk Douglas (nici el uşă de biserică în tinerețe) să-și 
trateze „obsesia sexuală“. Spășit, actorul „s-a tratat“, 
dar atât de bine încât la puţin timp după terminarea 
tratamentului, Diandra l-a prins in... flagrant cu o 
bună prietenă a ei. Cu toate insistenţele de reconci- 
liere ale socrului, ea a cerut divorțul. Michael va tre- 
bui să renunţe astfel la jumătate din averea lui, adică 
vreo 50 milioane dolari. 


e Angie Everhart și Sylvester Stallone. După două 
căsătorii ratate (Sasha — soție pe vremea când Stal- 
lone era un aspirant la celebritate — cu care are doi 
băieţi și Brigitte Nielsen), Rambo s-a îndrăgostit ne- 
bunește de frumoasa top model Angie Everhart (25 
ani), fosta iubită a lui Kevin Costner. Stallone se 
gândea serios la un al treilea mariaj. Rochia de mi- 
reasă era comandată, data ceremoniei fixată pentru 
luna septembrie la Monaco. Dar, pe neașteptate, An- 
gie s-a răzgândit. „Mi-am dorit din tot sufletul să fiu 
soţia lui, dar în nici un caz sclava lui. Aș fi făcut o 
imensă greșeală“. Cat a suferit Sylvester Stallone, 
veți vedea putin mai încolo. 


e Michael Hutchence și Helena Christensen. Top 
modelul suedez care le concurează puternic pe 
Claudia Schiffer si Naomi Campbell (viitoare prin- 
tesa de Monaco) a făcut o criză de nervi aflând că 
iubitul ei, Michael Hutchence, solistul grupului aus- 
tralian INXS — cu care era logodită de patru ani — o 
înșela de câteva luni cu Paula Yates, soția lui Bob 
Geldof. Extrem de furioasă, Helena l-a pălmuit în 
plin restaurant pe iubitul infidel şi a părăsit casa lor 
din Monaco. În urma scandalului — rivala a fost con- 
cediata de la televiziunea engleză. Șefii ei n-au apre- 
ciat furtunoasa ei viață sentimentală, cu atât mai 
mult cu cât este și mamă a trei copii. 


Roșcata Angie Everhart 
a avut curajul să-l părăsească 
pe Sylvester Stallone 


.. iar pe Michael Hutchence 
l-a părăsit Helena Christensen 


Liz si zidarul 


Liz Taylor și Larry Fortensky. Din dragostea lor 
pasionată (și pasionanta pentru amatorii de picante- 
rii din viața vedetelor) n-au rămas decăt aranjamen- 
tele financiare. După opt ani de viata conjugală cei 
doi nu-și mai vorbesc decât prin intermediul avocați- 
lor. La început, Liz a fost fermecată de tânărul zidar 
larry Fortensky pe care l-a cunoscut la clinica de 
dezalcoolizare a lui Betty Ford. Fără ifose, afectuos, 
extrem de frust în exprimare și însetat de partide de 
amor (lucru foarte apreciat de Liz la iubiții ei), Larry 
a cucerit-o din prima clipă. S-au căsătorit și timpul 
fugea pe lângă ei. Făceau lungi plimbări cu motoci- 
cleta, pescuiau, mergeau seara la cinema, ca doi în- 
dragostiti de 18 ani, ținându-se de mână și mâncând 
floricele. Cunoscând-o pe Liz, prietenii se întrebau 
cât o să dureze acel dolce farniente, acea îndepăr- 
tare a actriței de lumina reflectoarelor în care și-a 
petrecut viața artistică, dar și cea particulară. 

Într-adevăr, Liz s-a plictisit. Peste noapte, l-a tran- 
sformat pe chipesul și vanjosul sot într-un manechin 
de lux, îmbrăcat la Armani; l-a obligat să-și para- 
sească serviciul, l-a prezentat mai multor regizori do- 
rind să-l facă actor. l-a impus cum să se poarte, cum 
să vorbească, cum să zâmbească... În plus i-a pus in 
mână un pachet de cărţi de credit şi l-a „aruncat“ în 


Liz Taylor și Larry Fortensky 
nu-și mai vorbesc. decât 
prin intermediul avocaţilor 


viata aurită a Hollywoodului. Fostul zidar s-a obișnuit 
repede. Îl enervau însă cumplit campania dusă de Liz 
în favoarea celor bolnavi de sida, faptul că era incon- 
jurată mai tot timpul de „mafia gay“ cum o numea el, 
adică o sumedenie de desenatori, pictori, machiori, 
tehnicieni, toți homosexuali din lumea filmului. ÎI mai 
enervau biletelele trimise zilnic de prietenul lui Liz, 
Michael Jackson. În unul din ele megastarul scria: 
„Sunt tot timpul alături de tine, Liz. Te înțeleg. Noi 
care am devenit celebri din copilărie suntem sortiti 
să trăim și să murim singuri“. Cele două operaţii su- 
ferite de Liz în 1994 și durerile care o terorizau, au 
transformat-o pe diva cu cchii violeti într-o femeie 
plină de toane, de-a dreptul isterică. Astfel i-a inter- 
zis soțului să mai fumeze în casă, să mai dea drumul 
la televizor, să mai mănânce carne și, mai ales, l-a 
gonit din patul conjugal. Larry, mai tânăr decât Liz 
cu 20 de ani, n-a mai rezistat. Și-a făcut bagajul și 
s-a mutat la hotelul Ritz din Beverly Hills, amenin- 
tand-o cu divorțul si, mai ales, cu dezvăluirea in cele 
mai mici amănunte a vieţii lor congas „Nebuna 
asta nu mai primește în patul ei decât câini și pisici“ 
a exclamat el cu naduf. Alertati, avocaţii actriței i-au 
pus furiosului Larry — ca pe o tavă — un contract de 
divorţ demn de „o mie şi una de nopţi“: investiții ga- 
rantate de 7 milioane dolari, o vilă la Los Angeles pe 
malul mării, acţiuni în valoare de 2 milioane dolari, 
două motociclete Harley Davidson, un automobil 
Porsche și o limuzină Bentley (plus 60 000 dolari 
anual pentru întreţinerea lor) plus un fond extrem de 
contortabi! pentru călătorii și bijuterii în valoare de 3 
milioane de dolari. Totul în schimbul tăcerii absolute 
(Larry fusese deja contactat de o editură, de o rețea 
de televiziune şi de câteva reviste de mare tiraj, care 
i-au oferit 7 milioane de dolari pentru povestea căsă- 
toriei lor). Pentru Fortensky, care pe vremea când 
era zidar câștiga doar 25.000 dolari pe an, tentatiile 
sunt mari. Dar el declară: „Eu am iubit-o, niciodată 
nu m-am gândit la banii ei“, dar, recunoaște tany, 
pilula pe care a inghitit-o nu e amară, ci îndulcită de 
gustul aurului. lar Liz, ca niciodată în furtunoasa ei 
viata sentimentală (și matrimonială), a învățat că tă- 
cerea trebuie plătită cu aur. De altfel, spun prietenii 
ei, pe Liz nu o mai interesează amorul, ci doar fami- 
lia, copiii, nepoţii și campania dusă pentru strânge- 
rea de fonduri în favoarea celor atinși de virusul HIV. 


Toamna '95 are și semne bune. 
Mulţi dintre cei care s-au despărţit 
(de multe ori cu tam-tam-ul obișnuit 
în lumea star sistemului), convinşi 
că între ei totul a fost spus, după o 
matură reflecţie se caznesc să rein- 
venteze arta de a fi din nou împre- 
ună. infidelitate, alcoolism, violenţă, 
au rămas undeva în urmă. Iertarea 
este pe primul plan. Și din nou pen- 
tru ei viata va fi „en rose". 

© Billy Joel și Christie Brinkley. 
S-au întâlnit in vara lui 1983. S-au 
căsătorit în vara lui 1985. În 1986 
(tot în vară) s-a născut fetița lor 
Alex-Ray. În 1993 Christie desco- 
peră că Billy o înșeală cu cea mai 
bună prietenă (la Hollywood n-ar fi 
ceva nou) şi în cursul unei furtu- 
noase conferințe de presă anunţă in 


fata camerelor de luat vederi ale. 


CNN-ului că divorțează. Se căsăto- 
reste cu Rick Taubman, agent imo- 
biliar. Billy o imploră să-l ierte. 
După șapte luni, Christie divorțează 
de „plictisitorul Rick pentru care un 
zgârie nori e mai important decât 
mine“ şi se întoarce la rockerul ei şi 
la fetița lor. Aduce cu ea nu numai 
iertarea, dar și un băiețel de șapte 
luni. Al lui Rick. 

e Mickey Rourke și Carre Otis. 
„Suntem din nou împreună, de astă- 
dată doar la bine“, declară radios 
Mickey Rourke (45 de ani) hotărât 
să devină sot model și iubitor (pen- 
tru cât timp oare?) alături de Carre 
Otis. S-au întâlnit pe platourile de 
filmare la Orhideea sălbatică (r. Zal- 
man King, 1989) când scenele de 
amor, foarte explicite, chiar reale, 
i-au apropiat, dar au dus și la de- 
clanşarea unui scandal de proporții: 


e Julia Roberts și Lyle Lovett, la 
cinci luni după despărțire, au fost 
văzuți coborând dintr-un avion pe 
aeroportul din Taos și se știe că au 
petrecut împreună două nopți la 
ferma unui prieten comun e Kevin 
Costner, dupa Waterworld, isi pe- 
trece cea mai mare parte a timpului 
alături de cei trei copii și de Cindy, 
pe care încearcă să o recucerească 
(după ce aceasta a vrut să divorțeze 
aflând de aventura lui cu Angie 
Everhart). e Don Johnson, după o 
scurtă idilă cu o frantuzoaica din 


Impăcări 


fotografiile făcute în timpul filmări- 
lor au fost date publicităţii. Viaţa 
alături de un fost boxer n-a fost 
prea ușoară pentru Carre. Deseori a 
fost văzută purtând pe chip urmele 
loviturilor încasate de la soţul ei, ex- 
trem de gelos. In august 1994, dupa 
un astfel de „meci“, tânăra soție nu 
a mai rezistat și a depus plângere la 
poliție pentru violență conjugală. Şi 
cum Mickey o hartuia în continuare, 
Carre, a fost nevoită să-și angajeze 
doi body-guards pentru a-l putea 
tine cat mai departe de ea pe naba- 
dăiosul sot. Actorul s-a pocăit, a ur- 
mat o cură de dezalcoolizare (după 
cum observați se poartă foarte tare 
acest gen de „cuminţire“ la Hol- 
lywood) și vindecat (zice el) de dro- 
guri şi alcool și-a dus în această 
vară „Orhideea“ într-o nouă lună de 
miere. Acum căsătoria lor merge ca 
pe roate: el filmează din nou, ea se 
pare că este în așteptarea unui moș- 
tenitor. 

e Din nou Sylvester Stallone — 
de astădată cu Jennifer Flavin. După 
șase ani de iubire pătimașă, actorul 
o părăsise brutal, în mai 1994, anun- 
{andu-i despărțirea printr-un simplu 
fax. De atunci lui Rocky-Ram- 
bo-Sylvester aproape totul (in viata 
amoroasă) i-a mers pe dos: o scurtă 
aventură cu Janice Dickinson care 
pentru a-l păstra a încercat să-l facă 
să creadă că este tatăl copilului pe 
care-l aștepta; o idilă și mai scurtă 
cu o tânără stilistă în timpul unei 


Pentru Christie Brinkley rockerul 


preferat rămâne tot soțul ei, Billy Joel 


Posibile 
reconcilieri 


Lyon, încearcă să o aducă acasă pe 
Melanie, aflată încă în brațele lui 
Antonio Banderas. „Seducătorul cu 


Antonio Banderas a dus-o pe Melanie Griffith 
în Spania. Don Johnson, soțul, 


încearcă s-o aducă acasă 


călătorii-fulger în Europa; părăsit — 
la un pas de fericire (citeşte căsăto- 
rie), de Angie. Cum „rău cu râu dar 
mai rău fără rău“, Stallone s-a în- 
tors, nu chiar în genunchi (cum 
cânta odată Gianni Morandi), la 
Jennifer care, mărinimoasă, l-a ier- 
tat. Cei doi și-au petrecut o vacanţă 
de vis în paradis (cum ar spune 
pliantele publicitare apărute pe la 
noi), de fapt la Saint Tropez, unde 
Jennifer a fost anunţată oficial ca vi- 
itoarea doamnă Stallone. 


privire de catifea“, cum i se spune 
lui Banderas, a dus-o la rândul lui, 
pe Melanie în Europa, mai precis în 
Spania, tara lui natală. Din patria lui 
Cervantes se pare că blonda Mela- 
nie a apreciat doar vinul cel roșu și 
parfumat. Impacarea cu Don este 
pusa sub semnul intrebarii de cand 
Melanie a anuntat ca asteapta un 
copil. Al lui Banderas. e Sigur s-au 
împăcat: Hugh Grant si Elizabeth 
Hurley. 

Pagini realizate de 

Doina STANESCU 


Kevin Costner 


incearca sa ramana familist 


(cu soția lui, Cindy) 


Filmele de căpătâi 


Au răspuns la această întrebare 33 dintre operatorii noştri de film şi tv. 


Vivi Drăgan Vasile: Dinainte chiar de 
a intra în Institut, preferatele mele sunt Pădurea 
spânzuraților, Reconstituirea, Moara cu noroc. 


Petru Liviu Maier: Cetăţeanul Kane 
pentru că Orson Welles folosește în acest film toate 
elementele de limbaj cinematografic. Andrei Rubliov 
pentru că Tarkovski duce la maximum de expresivi- 
tate aceste elemente. După asta eu nu văd decât 
sfârșitul utopiei si moartea cinematografului. 


Mircea Mladin: Moara cu noroc fiindcă. 


acolo am învăţat meseria de la Ovidiu Gologan. Ște- 
fan cel Mare — examenul meu de maturitate. Pentru 
Patrie la care am lucrat împreună cu Sandu David — 
fie iertat — şi Girardi; apoi Noi, cei din linia întâi, 
Mircea — filmul lui Sergiu Nicolaescu, regizorul cu 
care am mai colaborat chiar și după ce m-am pen- 
sionat. Un alt film drag mie, Runda a 6-a în albnegru 
pentru care în '65 la Mamaia am primit felicitările fir- 
mei Kodak pentru filmările de noapte! 


Beatrice Drugă: La Strada la care mă 
emotioneaza relația dintre un bărbat și o femeie — 
două ființe atât de diferite — o legătură imposibilă 
care va avea un sfârșit atât de îngrozitor. Sunt o 
mare consumatoare de filme, încercând să învăţ din 
fiecare, dar fiind si indulgenta tru că ştiu din pro- 
prie experienţă că există întotdeauna o distanţă între 
ce ai vrut și ce poți realiza. Dintre serialele tv care 
mă pasionează, pe locul întâi se plasează Pasărea 
spin, din cauza lui Richard Chamberlain, dar și pen- 
tru noblețea sacrificiului din dragoste de Dumnezeu, 
o idee redată cinematografic superb. Casa Eliott am 
apreciat-o pentru rafinament și tema „feministă“, iar 

om sărac la revizionare mi s-a părut la fèl 
de actual și dramatic prin modul în care greșelile ce- 
lor din jur se răstrâng asupra protagonistului. Apoi, 
ka a dintre noi are parte în viata de câte un Falco- 
netti... 


Florin Paraschiv: Shining — Kubrick a 
întrunit cea mai echilibrată balanţă între „creație“ și 
„film comercial“, demonstrând un profesionalism 
exemplar în constituirea suspensului. Reconstituirea 
— Pintilie și-a dovedit capacitatea excepțională de a 
înfățișa cinematografic tot ce-i specific naţional. 


Nicolae Niţă: O astfel de alegere e tantas- 
tic de greu de făcut. Chit că sunt banal, voi mărturisi 
că Dueliștii m-a șocat din toate punctele de vedere, 
prin atmosferă, compoziție, lumini, mișcare, tratarea 
cerului... Zbor unui cuib de cuci — m-a lă- 
sat literalmente mut câteva zile. Multe filme româ- 
neşti sunt extraordinare. Pădurea spânzuraţilor fil- 
mată de Ovidiu Gologan apoi ceea ce a realizat Nicu 
Stan ca operator. Mă preocupă soarta profesiei 
noastre și chiar aș vrea să elucidez termenul sau ter- 
menii improprii prin care este desemnată lingvistic, 
mai ales că am în lucru proiectul unui film pe care 
l-am intitulat provizoriu „Lumini ale creatorilor din 
umbră“. 


Marian Stanciu: Pas in doi — ta care am 
lucrat cu Dan Pita, unul din vârfurile carierei mele, 
cu o concepţie proprie de magine. un film pe care-l 
apreciez și în ansamblu. Craii de Curtea 
zat cu Mircea Veroiu, un film pe care am ţinut foarte 
mult să-l fac a prin care-mi doresc să revin în topul 
operatorilor. Este un examen pentru mine. Faptul că 
acum se realizează atât de puține opere cinemato- 
grafice de această factură. te obligă să ridici sta- 
cheta. Îmi pun speranțe in acest film. Si pentru mine 
și pentru scoala românească de cinema. 


Adrian Drăguşin: Blow-up — era pentru 
prima oară când imaginea avea un rol narativ mai 
semnificativ. Croaziera — superbă metaforă a vremi- 
lor, un film care, pentru cine l-a priceput, a însemnat 
o speranţă... Toba de tinichea tru să se simțea un 
timp al istoriei, cred că nemaiintâlnit până atunci în 
cinema — o frească realizată cu mijloace specific ci- 
nematografice. Forrest Gump — o polemică extraor- 
dinară cu poncife ale ultimilor 20 de ani vis-ă-vis de 
America și războiul din Vietnam. 


Ion Marinescu: Portocala mecanică si 
Rubliov. Sunt două filme diferite, alese la întâmplare 
din alte multe. De ce? Ca şi gustul, si preferinţele ci- 
nematografice sunt o chestiune de sentiment. Filmul 
lui Kubrick e primul ochi dur asupra lumii contem- 


20 


Veche reali- 


o. „fe 


În total au numit 60 de filme. 


Pe primele locuri s-au clasat: Andrei Rubliov, Pădurea spânzuraţilor 


şi, la egalitate, Reconstituirea, 
La Moara cu noroc, Cetăţeanul Kane, Blow-up. 


porane. M-a șocat cand l-am văzut prima oară și 
cred că a deschis o pârtie precum școala cehă pen- 
tru lumea noastră. Filmul lui Tarkovski îl consider 
unic prin profunzime. E 


Constantin Chelba: Aveam 17—18 ani 
când un prieten, al cărui tată era proiectionist la Ar- 
hiva de filme, m-a dus să văd Andrei Rubliov. Era 
netitrat și nu intelegeam nimic din limba „lui Cea- 
paev, dar totuși, ce sonoritate uluitoare! : 

Ca de altfel întreg filmul, unul dintre, dacă nu 
chiar cel mai interesant produs vreodată în Europa. 
Kaos al fraților Taviani este cel mai apropiat de gus- 
tul meu, de o anume sensibilitate si viziune a mea. 
Una dintre. cele mai interesante descifrări ale unei 
opere literare. Nu pot să uit, tot războiul lui Garibaldi 
e comprimat în două cadre: un general infatuat că- 
lare pe un bou și un fragment de sac răsturnat! Pro- 
fesiunea: , dintre filmele lui Antonioni — cel 
mai mare novator de limbaj cinematografic — e mai 
aproape de noi şi conţine una dintre cele mai fasci- 
nante secvențe — moartea protagonistului — un 
lung plan circular. O chintesenţă a limbajului filmic 
este Pie up. ou uluitorul raport stabilit între specta- 
tor și erou. Pentru mine cineaștii se împart în trei ca- 
tegorii: cercetători, creatori si artizani. Din această 
perspectivă se poate spune că Antonioni și Tarkovski 
au sărăcit cinematograful: i-au dat de limită! 


Gabriel Kosuth: the adjuster de Atom 
Egoyan si La femme en bleu de Michel Deville. Le 
aleg, convins fiind că „Marele Cinema“ se regăsește 
adesea în filme:,„mici“ si că, uneori, geniile par să fie 
regizori „normali“, 


Liviu Georgescu: Andrei Rubliov si Par- 
fum de femele. Am mult mai multe filme preferate, 
dar acestea două atât de diferite m-au marcat in 
mod special. Poate sunt eu mai sentimental, mai de 
modă veche... 


Doru Spătaru: Biow-up pentru maniera 
subtilă în care e înfățișat implacabilul sistem care-l 
pune la punct pe individ: pur și simplu îl absoarbe. 
Dueliștii pentru patima conflictuală, cu o miză altfel 
minoră, dar supradimensionată memorabil prin mo- 
dul de prezentare vizuală; un film important pentru 
profesiunea pe care mi-am ales-o. 


Anca _Damian:ogiinda de Tarkovski. Ca- 
sanova de Fellini. Kagemusha de Kurosawa. Pentru 
noutatea limbajului i încadraturii, la care se adaugă 
profunzimea mesajului. Oricum, Filmul vorbește mai 
mult decât cuvintele, iar operatorii, în general, vor- 
besc puţin. 

Alexandru  Întorsureanu: cine va 
ucis pe Moș Crăciun? pe care l-am văzut în '44 
înainte de Crăciun: unchiul meu îmi dăduse bani de 
cinema pentru că luasem note bune! Chiar dacă nu-i 
un film de top, m-a marcat. Hamlet la care am fost 


9 La moara cu noroc de Victor lliu, 
imaginea Ovidiu Gologan v 


e Andrei Rubliov de Andrei Tarkovski, 
imaginea Vadim lusov 


a 
a Pădurea spânzuraţilor de (și cu) 
Liviu Ciulei, imaginea Ovidiu Gologan 


intr-un secol de cinema 


Liviu P. ojoni: Pentru film romanesc =< i 
rea mea se opreşte la Moara cu noroc, Tudor și Pè- 
durea spânzuraților, mai târziu impresionându-mă te- 


Dintre toate sondajele noastre privind Centenarul, ribil imaginea la Lumina palidă a durerii. Dintre fil- 

creatorii de imagine sunt singurii care au citat şi filme la care au lucrat. Wa e Dasim} Baich Cat: 
Subiectivismul lor mărturiseşte o sinceritate deplină Valentin Ilie: Reconstituirea pe care l-am 

şi ne bucură să-i găzduim în paginile noastre. pages în r aaa a al de atu ae eee cone a 


citate. Canarul şi vi ul — unde, dincolo de po- 
veste,care putea avea orice fel de protagonist, imagi- 
nea e impresionantă. 


Mircea Bunescu: Ciudat. 100 de ani de 
cinema pentru mine reprezintă o comprimare în 20 
de ani. Sunt anii mei de căutări și redescoperiri ale 
dimensiunilor filmului. Poate Chaplin m-a înveselit 
puţin... întristându-mă profund. Poate Bergman, An 


(Continuare în pag. 23) 


Horia Bolboceanu: intoleranţă si Cruci- 
şătorul Potemkin care au deschis o cale și au făcut o 
şcoală, rămânând şi astăzi jaloane importante. Pădu- 
rea spânzuraților reprezentativ pentru cinematografia 
românească, în continuare un film de referinta. Dar 
aș vrea să amintesc și de documentar: Omul din 
Aran al lui Flaherty, filmele lui Ivens ori Pudovkin 
devenite în timp „academice“, deși nu fuseseră con- 
cepute decât în perspectiva impactului direct și ne- 
conventional cu realitatea. De altfel marele atu al fil- 
mului documentar de care și acum ar fi mare nevoie. 


Corina Tudose: andrei Rubliov m-a im- 
presionat prin structura părţilor sale scenariu, regie, 
montaj, imagine, unităţi aflate într-o armonie spe- 
cială încărcată de semnificaţii multiple. Filmul 
acesta, răscolitor și dramatic, exteriorizează esența 
actului creator prin valorile filozofice, a mă ar- 
tistice, morale, politice ale umanității. Pădurea de 
mesteceni, film tv, m-a impresionat prin limbajul său 
pe cât de specific, pe atât de personal, limbaj care 
atinge înalte virtuţi politico-filozofice, mentinandu-se 
tot timpul în zona spontană a firescului existenţial. 
Consider acest film o creaţie de excepţie prin capa- 
citatea sa de a exprima existența umană ca un trava- 


6 : i liu intelectual continuu. 

chiar în al nouălea cer, fericit că există asemenea | : iai 
filme, asemenea actori, o asemenea dramaturgie. Sorin Tliesiu: Uneori mă gândesc că ar fi 
Eram în anul întâi sau doi și am început să-l citesc fost mai bine să nu fi văzut nici un film, cu excepția 
pe Shakespeare integral. A fost un mare eveniment celor care „m-au marcat“ cel mai mult: visate și „ne- 
pentru mine acest film al lui Olivier. ra Chiar și pe ele z = le ult, ri nu pe 
: și 3 red într-un singur mo; efic: „viziunile“ cine- 
Doru M LÍTAN: Reconstituirea si Rubliov. matoprafice de când ai fost copil împăcate cu cele 
Datorită primului mi-am ales profesiunea, datorită de d vei fi fost bătrân. Poate doar așa merită os- 


Pintilie 


Huzum 


= 
9 
= 
= 


Sergiu 


imaginea 


Reconstituirea de 


celui de al doilea am încercat să o fac bine. teneala... 
_Dan Alexandru: Cetăţeanul Kane pentru Viorel Sergovici: Fragit sălbatici, Andrei 
că datorită acestui film cinematograful a luat o tur- Rubliov, Oglinda. 


nură nouă, scoțând arta a 7-a din standarde şi mar- epi Y 
când o revoluție în cinema. Pădurea spânzuraților Cr istian -Comeaga: Adevărul e că nu 
pentru că a însemnat la noi ceea ce Cetăţeanul Kane m-am gândit niciodată să aleg. Sunt multe sau pu- 
înseamna pe plan mondial. demonstrând că putem ține filmele preferate. Depinde din ce punct de ve- 
face filme la nivel foarte ridicat. = ave. oe pot gi irc es ee = 
: . à ilm sau altul. lar ca să dau un răspuns comple- 

Mircea Gher hinescu: All That Jazz zenta, nu cred ca are rost. = P 

— unul dintre cele mai Dune și moderne filme din ul- ; PEPP y 
timi 10—15 ani. Călăuza — un roman de filosofie Florin Mihăilescu: Dacă mă întrebi? imi 
transpus cinematografic. De câte ori l-ai revedea, tot plac totdeauna culorile toamnei, calcanele caselor pe 
mai ai ceva de aflat. Și cred că l-am văzut de vreo care sunt desenate porţi de fotbal, florile de iris — 
13—14—15 ori, am pierdut șirul... cele moy sin Îmi piac, — mari ra os a 
Toată E K tori... Filmele? Uneori imi plac filmele lui Bresson, al- 
| D tefi an  Gladin: Blow-up pentru că atacă teori Chaplin, alteori Jodorowski, alteori Kachyna... 
limitele audiovizualului — ceea ce se arată nu-i nea- Acum îmi place si mă gândesc la Pădurea spanzura- 


TM 


& Cetăţeanul Kane de Orson Welles, 
imaginea Gregg Toland 


de Michelangelo parat ceea ce se intampla! Zabriskie Point pentru ca ților al lui Ciulei. - 
4 4 sugerează esentialul: incompatibilitatea raporturilor : 

Antonioni, dintre principii și realizarea lor. Doru Segall. Exista site filme mari. dar pe 
imagina . y mine două m-au impresionat foarte puternic la un 
Cado Di Palma = F rancisc M FAZ: Opt şi jumătate — Fede- moment dat. Eroii sunt obosiţi al lui Yves Ciampi in 
rico Fellini — pentru îmbinarea jucăușă și aproape care s-a găsit echivalentul tristetii a doi înfrânți in 
insesizabilă a unui baroc supraornat cu o viguroasă război, doi piloți, unul francez, altul german: într-un 
structură introspectivă. Vară capricioasă — Jiri bar dintr-o țară africana, discuția lor pașnică îl ener- 


Menzel: printre zâmbete când ironice, când amare,  vează la culme pe barman, care vrea să-i provoace. li 
se povestește mult și multe, aparent neintâmplân-  agresează cu un ventilator ce aduce a elice și cu 
du-se nimic. Trei—patru personaje desenează o lume Marşul aviaţiei germane“ pus la patefonul dat la ma- 
întreagă. Andrei Rubliov — monumentul cinemato-  ximum. Pentru mine această imagine a inutilitatii 
grafului. Cinci seri — Nikita Mihalkov — un briliant eroismului a însemnat mult! Made in italy de Nanni 
slefuit fără cusur. Mai multe filme scurte ale lui Loy — un film de scheciuri, un fel de documentar în- 
Charles Chaplin, pentru mine cel mai modern ci-  scenat, cu secvențe strict filmice redând un pregnant 
neast. Combină cu nonşalanţă râsul şi plânsul reu- tablou social. Un grup de napolitani prapaditi emi- 


şind să se adreseze tuturor. pe în Suedia, unde sărăcia lor va apărea si mai 
Vlad Păunescu: Dintr-un noian, pentru că tagrantă... , a 

sunt la antipozi. Cetăţeanul Kane — un film complex Nicolae Girardi: Nu-mi place să vorbesc 

ș Toba de tinichea care cu mijloace simple tran- despre mine, nu-mi place să vorbesc despre alții. Am 

smile un mesaj foarte profund. să vă numesc doar filmele care cred că mă repre- 


Ion Anton: in an 50. de ia scare apune ve- zinta: primul, og ye al doilea Gloconda fără 
mont putine Gime. mull. sal walle eran cole de ln surâs SN phn ima noapte de dragoste, ge j 
soare răsare. La vremea respectivă m-au impresio- noapte de i, varianta scurtă pentru export. În 
nat Marile speranțe si Hamlet, mai târziu Barry Lin- general am fost un truditor al imaginii, fără preocu- 
den (celebru pentru filmările ia lumina lumânărilor). pari deosebite pentru performanțe proprii, ci pentru 
Zboară cocorii si Scrisoare neexpediată (de la care (Continuare în pag. 23) 


(Continuare în pag. 23) Pagini realizate de lrina COROIU 
21 


PREMIERELE AMERICANE ALE LUNII 


AN AMERICAN ORIGINAL. 


LUCKY STRIKE 


MADE IN U.S.A. 


regia: Kevin Reynolds T 
cu: Kevin Costner, Jeanne Tripplehorn, Tina Majorino, Dennis Hopper 
rulează din 27 octombrie la cinema Patria, Festival, Gloria 


LUMEA 
APELOR 


Situaţii spectaculoase, efecte speciale impecabile... şi Kevin Costner — o rețetă sigură pentru orice film de succes. În cazul de 
faţă, punctul cheie îl constituie supraviețuirea omenirii pe o planetă devastată de multiple dezastre atomice și ecologice. 
` Pe un pământ complet acoperit de apă ca urmare a topirii calotei polare, un erou misterios şi solitar pornește în căutarea 
locului mitic numit sugestiv /and. El va intra curând în conflict cu o bandă de pirați care terorizează pe apă si sub apă ultimele 
resturi ale umanităţii pe care vor s-o distrugă. 
Eroism, fantastice peisaje subacvatice, bătălii spectaculoase şi farmecul personal al starului american, care a rupt inimile a 
milioane de admiratori cu producţia „Bodyguard“ — iată elementele de reală atracţie ale celui „mai scump film realizat vreodată“. 


regia: Perry Lang 
RĂZBOIUL ESTE cu: Dolph Lundgren, Charlotte Lewis. B.D. Wong, Timm Guinee, 
MESERIA MEA Anthony Denison, Kevin Tighe 
rulează din 27 octombrie la cinema Luceafărul, Favorit 


Filmul este o aventură în adevăratul sens al cuvântului. Un fost mercenar, Nick Gunar, va încerca să convingă populaţia unei in- 
sule din Marea Chinei de Sud să accepte cedarea drepturilor asupra resurselor minerale companiei Nitro Mice Corp. Nick va an- 
OBE penti reuşita misiunii şase luptători grozavi, mercenari inadaptabili ca si el, grăbiţi să câștige lozu! cel mare în jocul cu 
moartea. 

Localnicii îi vor deschide însă ochii: adevăratul scop al corporației sunt bogatele resurse de guano. Nick decide să apere 
ceea ce stăpânii lui s-au hotărât să distrugă, cu atât mai mult cu cât el se simte legat afectiv de această insulă. 

Curând mica insulă se va transforma într-o exotică și tulburătoare lume a morții, răzbunării și trădării. Filmul îl readuce 
într-un rol principal pe multiplul campion de karate Dolph Lundgren, protagonistul terifiantului „Soldat universal”. 


` regia: Irwin Winkler 
pi in citată cu: Sandra Bullock 


rulează din 3 noiembrie la cinema Bucureşti 


Un thriller, un film poliţist al epocii calculatoarelor electronice, acele maşini care degrevează omul de o serie de acţiuni şi opera- 
țiuni, dar îi determină dependenţa fata de superinteligenta. Filmul construiește un caz extrem — dominaţia realizată prin compu- 
ter asupra individului. Reţeaua ajunge astfel să hotărască totul: evoluţia, dispariția, succesul, soarta individului. 

„____ Intr-o societate modernă, totul este introdus în sistemul calculatoarelor — nu numai cărţile de credit, ci şi biografia fiecă- 
ruia. Provocând haos între date, iti poţi folosi puterea cum vrei: falimentezi bănci, stapanesti lumea — informaţia înseamnă pu- 
tere. Infractorii par singurii care pot intra sau ieși din sistemul FBI-ului, ei pot schimba sau anula ce vor. Există însă și oameni de 
bună credinţă care ştiu că „trebuie riscat in viaţă chiar fara plasă de siguranţă“. 


regia: Robert Logo : 
i cu: Keanu Reeves, Dolph Lundgren, Ice-T, Dina Mayer 
rulează din 10 noiembrie la cinema Luceafărul, Favorit, Gloria 


Mnemonica este un complex de tehnici, de procedee și reguli folosite in însușirea si păstrarea unor informaţii de memorizare prin 
intermediul unor asociaţii artificiale. Filmul ne transpune în deceniul al doilea al secolului XXI, unde Johnny este un „curier“ al 
cărui creier are inmagazinate toate informaţiile asupra medicamentului care tratează o nouă boală necunoscută. Firma germană 
e apari întârzie scoaterea la lumină a medicamentului, lăsând oameni în suferinţă doar pentru a putea ridica preţul investi- 
iei. 

_ Johnny are marfa asupra lui, dar cele trei coduri care deschid secretul vital pentru oameni vor trebui căutate. Jane, bol- 
navă de cumplita maladie, împreună cu Spider, doctor în implanturi și directorul unei clinici unde face şi destace coduri, îl vor 
ajuta pe Johnny să-și descarce datele inmagazinate în creierul său si să-l reimbibe cu memoria existenţei sale. 


regia: Ron Howard 
APPOLLO 13 cu: Tom Hanks, Bill Paxton, Kevin Bacon, Gary Sinise 
rulează din 17 noiembrie la cinema Scala, Festival, Gloria 


Este filmul unui eşec din care americanii au făcut o victorie, sau mai exact o ratare de succes. Este momentul provocării lansate 
omenirii în perioada Războiului Rece, o victorie americană asupra puterii ruseşti concurente. 

Florida, Cape Kennedy, 1968: Lumea astronauticii se află in febrilitatea continuării finantarilor de noi programe pentru pre- 
gătirea unei alte descinderi pe Lună. Antrenamentele pe simulator pregătesc trei cosmonauti pentru a face fata unor defecţiuni, 
unor eşuări intervenite la intrarea în spaţiul terestru. cz 

Texas, Huston, Centrul de control, 27 martie 1970: Cea mai performantă navă spaţială şi piloţii cei mai buni urmăresc nu- 
mărătoarea inversă. Mctoarele pornesc — începe noua aventură in spațiu. După trei zile și 300 de mii de km parcurși în spaţiul 
extraterestru, centrul ia legătura direct cu cosmonautii. Dar în exteriorul rachetei se produce o explozie. Pierd din echipament și 
din rezorvele de oxigen, ceea ce îi determină pe cosmonauti să renunţe la ideea aselenizării si să incerce întoarcerea pe Pământ. 

Începe misiunea de salvare, pentru că în spaţiu cei trei cosmonauti suportă cu greu slăbiciunile umane, frigul și setea, fie- 
care respiraţie de bioxid de carbon. In cea de-a șaptea zi de la plecare, în Pacificul de sud cade capsula adusă cu un voltaj ane- 
mic, evitând astfel una dintre cele mai îngrozitoare catastrofe. Expediția „Appollo 13“ înregistrează încă un miracol. 


regia: Aaron Norris 
TOP DOG cu: Chuck Norris 
rulează din 24 noiembrie la cinema Luceafărul, Gloria 


Jack Slater, detectiv la departamentul „Omucideri”, începe investigarea unei crime a cărei victimă fusese colegul său, un ofițer de 
poliţie în pragul pensionării. O dată cu acest caz, Jack îl primeşte în îngrijire pe Reno, un câine inteligent care fusese partenerul 
ofițerului ucis. Între cei doi există o incompatibilitate de caracter, căci Jack este un dur, veșnic certat cu ordinea și curăţenia, în 
timp ce Reno fusese învăţat cu un partener total opus lui Slater. Dar câinele dispune de multă inteligenţă si chiar flexibilitate. În 
plus, Matthew, nepotul în vârstă de 10 ani al ofițerului ucis, va fi moderatorul celor doi proaspeţi parteneri, reușind să topească 
inima durului Slater. 

Se alătură echipei şi Savannah, o polițistă înzestrată cu mult curaj, tact, dar căreia nu-i lipsește umorul si duioşia. Cei patru 
vor lupta cu traficantii vinovaţi de moartea politistului şi de multe alte fapte reprobabile. O echipă perfectă în acţiune, in care 
Reno va dovedi că este un adevărat top dog. Succesul va fi de partea lor. 


Informaţii furnizate de Romaniafilm RA. Pagină sponsorizată de LUCKY STRIKE 


CINE INTEGRAMA de Gheorghe Brasoveanu 


) j 


> u 


îm 


“Wel TE 
he 


PE ap 
Iio Lalea a 


La o dezlegare corectă veţi descoperi numele unei cunoscute actrițe franceze (n. 1928) și titlurile a șase filme in care a jucat 


AŞTEPT UN FILM... 


(Urmare din pag. 3) 


tarea, insă, cel in a lui Brad 


NTERVIU CU 


riginal, dar si , subtirel, dar sim- 
patic...“ (ONLY YOU). Ceea ce se poate 
spune si despre autoarea impresiilor de 
mai sus: simpatică. 


D'ALE FEMINISMULUI 


(Urmare din pag. 3) . 


fel. Acestea luptă pentru di 
en mai întâi oameni și du 


tul lor de 
aceea fe- 


Nu este rostul meu să-i explic Oanei 
Ciobanu cum e cu feminismul, cu atât 
mai mult cu cât nu sunt un simpatizant 
al acestuia, dar două lucruri ar fi totuși 
de clarificat: feministele nu luptă „îm- 
potriva bărbaţilor“, ci chiar pentru 
„dreptul lor de a fi întâi oameni“ (res- 
pectiv oameni „liberi și egali în drep- 
turi“, agi bine observa O.C.). Syed 
ceea ce indignează — continua co- 
respondenta noasta — este faptul că, 
dacă o femeie susține că femeile in ge- 
bali pi pot învia tot stat e bine, sunt 

pot t , suni 
reci catalogate drept feministe.“ După 
cum reiese din aceste rânduri, O.C. are 
senzaţia că feminismul se bucură de o 
faimă rea și că femeile trebuie apărate 
de acuzaţia de feminism... O asigur că 
nu e cazul. Oricum, din punctul nostru 
de vedere. 

În altă ordine de idei, deși declară că 
„filmul american mă atrage mai putin 
decât cel european“, O.C. vorbește în 


termen superlativi de Hărţuire sexuală, 
Vârsta inocenței, Interviu cu un vampir, 
Doamnă pentru o zi. Despre.cel dintâi: 
„Am trăit o experiență minunată“; des- 
pre al doilea: „lată un film american pe 
gustul meu (datorită stilului său euro- 
pean, cred“; despre al treilea: „Iubesc 
acest film. mi-a 


. Splendida sa imagine 
tăiat răsuflarea. (...) Un film, intr-ade- 
văr, dureros de frumos“; despre al pa- 
trulea: „Un film absolut încântători Mă 
întreb ce adjectiv ar folosi pentru niște 
filme europene... 

Corespondenta ne roagă să publicăm 
informaţii și un poster despre și cu Isa- 
belle Adjani (vezi Fan Club nr. 9/95). 


Echipa 


FILMELE DE CĂPĂTÂI... 


Ion Anton 


(Urmare din pag. 21) 


am preluat mișcările de aparat pentru 

de soare). N-am avut un men- 
tor și am fost singurul meu maestru, 
preocupându-mă chiar de la filmul de 
debut, Anotimpuri, de adecvarea con- 


redacțională 


Director — Redactor șef 
Adina Darian 


Redactor șef adjunct: Dana Duma. Secretar general de redacţie: 
loana Statie. Publicist comentator: lrina Coroiu, Rolland Man. 
Şef de rubrică: Doina Stănescu. Fotoreporter: Victor Stroe. 
Manager Dituzare: Adrian Constantinescu. 


Societatea Comercială. S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1 
Bucuresti, 21 iulie 1992, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului cu 
nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 — 1200 


Redacția: Piața Presei Libere nr. 1 Bucuresti, tel. 22233.32 
Regia autonomă a imprimeriilor „Imprimeria Coresi”, Bucuresti > Re 


Abonamentele din tara se pot face prin Oficiile poștale, Catalog Presa 
1993, editat de: RODIPET poziția 4070: 3 luni — 2 400; 6 iuni — 4 800: 12 
luni — 9 600. Cititorii din străinătate se pot abona prin RODIPET SA PO. 
Box 33—57, telex 11995, 11034; Fax 222 64 07 telefon: 222 41 26; Piaţa Pre- - 


sei Libere nr. 1, sector 1, București 


ceptiei plastice la substanța naraţiunii 
cinematografice, dovadă Camera albă 
sau Falansterul, dar și Moartea căprioa- 
rel. M-a marcat colaborarea cu regizo- 
rii, în special cu Savel Stiopul și u 
Năstase. De la marele operator Ovidiu 
Gologan (formidabil nu doar în Moara 
cu noroc sau Pădurea aților, ci 
i în extraordinarele sale reportis de 
ront) mi-am însușit o o! . De fapt 
un cult, cultul luminii. Gologan nu în- 
ceta să spună; „Lumina trebuie să 
cânte ca o simtonie“. 


Mircea Bunescu 
(Urmare din pag. 21) 


tonioni și Tarkovski mi-au înlesnit acce- 
sul către spaţiul unei metafizici vizuale 
deloc neglijabilă în cinema. Se pare că 
acum ducem lipsa jocului plin de can- 
doare al începutului de mizanscenă, al 
dubielor „infinite“ și al plăcerii alegerii 
intuitive, al confesiunilor sincere și 
pline de seva unei aurore boreale pro- 
prii fiecărui realizator. Personalitatii ce- 
lei mai controversate a secolului XX, 
Filmul, poate ar fi trebuit să-i ridicăm o 
catedrală fiindcă a demonstrat cu priso- 
sință că numai într-un veac poate do- 
bândi forța unei religii. 


Nicolae Girardi 


(Urmare din pag. 21) 


reușita filmelor respective. Că s-a în- 
tâmplat să am si izbinzi personale, mul- 
tumesc lui Dumnezeu. Spre deosebire 
de alti colegi, am lucrat mereu — 58 de 
filme de lung metraj și n-am avut timp 
să simt cum trec anii. M-am împăcat cu 
toți colaboratorii și cu regizorii, și cu 
actorii, și cu echipa tehnică. De multe 
ori acceptam să lucrez pentru că eram 
rugat insitent de unul sau de altul. 
N-am lucrat pentru performanță, n-am 
lucrat pentru bani... 


23 


O BANCA DINAMICA PENTRU PARTENERI DINAMICI 


ital care o situează pe primul loc în ierarhia băncilor comerciale 
din România, cu o experienţă de 27 de ani în sistemul bancar internațional 


ci A 


şi cu o rețea externă de peste 2000 de banci corespondente, 


este partenerul ideal al tuturor oamenilor de afaceri din țară şi străinatate 


BANCOREX 


BANCA ROMANĂ DE COMERȚ EXTERIOR SA 


Calea Victoriei 22-24, 70012 Bucureşti ROMANIA 
Tel.: +4-01-614 91 90; 614 73 78 
Fax: +4-01-614 95 98 
Telex: 11235 ebank r SWIFT : BRCEROBU