Revista Cinema/1990 — 1998/7-Noul_Cinema_anul-VII-nr-10-1996

Nr. 10/1996 


Za | IES AF 


A s 
nul VII nr 80 (403) REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


DIALOG cu cititorii 


@ Adrian νδίου nu a fost uitat de fanii săi 
din România 


Din sumar: 
octombrie 1996 


FESTIVALURI: Veneţia: ... e la Mostra va 
p. 4-5; Pesaro (ll): Când cinematograful se 
privește în oglindă p. 10-11 


PREMIERE ROMÂNEȘTI: Prea târziu, un 
film de Lucian Pintilie p. 6; Eu sunt Adam...! 
un film de Dan Pita p. 7 


PORTRETUL LUNII: Mihai Călin ρ. 8 


DOSAR TEMATIC: Drogul și drogații: Pe 
ecran p. 12; În viață p. 13; Când LSD era 
rege p. 14-15 


PE ECRANE: Și mai morocănoși; Jack; 
Profesorul trăznit; Phenomenon; Misiune 
imposibilă; Momeala; Eraser p. 16-17; 
Looking For Richard; Forţele întunericului; 
Farinelli p. 20 


PROFILURI: Tom Cruise p. 24; 
Emanuelle Béart p. 25 


SPOT: Paparazzi — un cuvânt inventat de 
Fellini! Noile tehnici au făcut să apară οἱ 
videorazzi p. 26-27 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ: Călin 
Căliman, Irina Coroiu, Adina Darian, Dana 
Duma, Andrei Gorzo, Rolland Man, laromira 
Popovici, Dan Predescu, Eva Sârbu, Dumitru 
Solomon, Doina Stănescu. 


ÎN TRADIȚIA 
SCRISORILOR 
COLECTIVE 


itesc o scri- 

soare mai 

veche, din 

Făgăraş, 

semnată de 

un grup. ΑΦ 

putea-o numi „Scrisoarea 
celor șapte“ (Denis, Eric, 
Udo, Xenia, Uma, Sonia, 
Julia). In ea ni se cer insistent 
ți în legătură cu actorul 
Adrian Vâlcu. Ei bine, am 
căutat să obținem noutăţi, dar 
n-am reușit. Din câte am 
auzit, n-ar mai lucra ca actor, 
acolo, în Germania, unde se 
pare că se mai află. Când 
vom avea date, le vom răs- 
punde mai concret celor 
șapte semnatari. În altă 
ordine de idei, desantul făgă- 
rășan ne cam cere socoteală: 


'1) că de ce nu publicăm ο 


fotografie cu Adrian Vâlcu; 2) 
că dacă ni s-ar fi cerut o poză 
a lui Bănică jr. am fi publicat-o 
imediat, „Ce mai“ ...; 3) că 
de ce repetăm posterele unor 
vedete, ca și cum n-ar exista 
„Și alți mari actori care 
merită să apară pe coperta 
Noului Cinema, cum ar fi 
Robert De Niro, Al Pacino, 
Anthony Hopkins, Jeremy 
irons, Ornella Muti, Ralph 
Fiennes“. 

Vom încerca să dăm pe 


cât posibil satisfacție ului 
revedicativ de la Făgăraș, 


„care ne trimite οἱ ο a doua 


scrisoare, („ce mai“!) cu 
același conţinut... 


PERFECȚIUNEA IMAGINII 


rintre multe și diverse 
impresii, mulțumiri, deza- 
iri, proiecte, IOANA 
FLOREA (Târgu Mureș), o 
temeinică prozena în 
diverse publicații transil- 
vănene, dar și în paginile revistei noastre, ne 
ο αμα. 
si cu Γε] una 
din fiecare) — la teatru cu „Danaidele“ și 
la film cu CRAII DE CURTEA VECHE. Au 
ceva în comun: perfecțiunea imaginii, 
care pentru mine este ESENȚIAL 
CRAII... am descoperit o cu totul altă 
lume față de a celorlalte filme de după 
decembrie '89 și în mod sigur nu numai. 
E un film care mă bucur că m-am 
născut să-l văd“. Și eu mă bucur citind 
astfel de cuvinte despre filme și 
de teatru românești. 


CEL MAI MARE NU E CEL 
MAI MARE... 


e pe malul mării 
(Constanţa), primim o 
scrisoare semnată 
BOGDAN CLAUDIU 
BORANDĂ, care, mai 
„generos“ decât alți 
corespondenți, laudă rubrica „Dialog cu 
cititorii“, căreia unii îi găsesc tot felul de 
defecte „opiniile pro și contra, părerile 
mai mult sau mai puțin obiective ne fac 
pe noi, cititorii fideli, să asistăm ca la un 
meci de box sau ο „dezbatere în 
Parlament“, zice B.C.B. În același timp, 
cititorul constănţean se arată oarecum 
nemulțumit de părerile unui cititor cu privire 
la De Niro (că ar fi „cel mai mare şi mai 
complex actor de cinema“). După ce-i 
fecunoaște actorului meritul „de a putea 


în revistă, corespondentul e de acord cu alți 
cititori (calitatea grafică slabă a unor postere, 
personainatea mijlocie a unor actori...). 
Propune: a) o pagină din cele două mediane 
e consacrată unor actori români; gt să 
scriem mai mult despre cascadori; c) să 
insistăm pe lângă cei de la Guild Film să 
aducă filme „precum PULP FICTION sau 
mai vechi, dar bune.“ Asupra primelor 
două propuneri vom medita, asupra celei 
de-a treia va medita, sperăm, Guild Film. 


CHESTIUNEA SERIALELOR 
DE TELEVIZIUNE 


chestiune pe care 

mărturisesc că n-o 

înțeleg prea bine o 

pune studenta MO- 

NICA ELENA MORO- 

ŞAN (dacă i-am des- 

cifrat corect numele de familie) din Suceava: 
„atâta vreme cât „filme“ ca SANTA 
BARBARA, FATA να BĂIEȚII, TARZAN, 
NORD ȘI SUD, BĂYWATCH și CARA- 
CATIȚA nu sunt vizionate în sălile de 
cinema cred că aveţi bunul simț ca nici 
măcar să nu le publicaţi wh în Kë: 
nile dumneavoastră. Nu înţeleg de ce 
corespondenta (sau corespon zeegt? 
care doresc «mai multe articole δι 


postere» despre respective își 

mai cumpără koul Cinema- Dara 
„producțiile ri “, citate mai sus, sunt 
„filme“ (în ghilimele!), adică, acceptând 
funcţia ironică a ghilimelelor, nu sunt filme, 
înseamnă că nu merită să le publicăm titlul 
în paginile noastre, fiind adică sub 
demnitatea unei reviste ca Noul Cinema să 
se ocupe de ele. De ce? Fiindcă „nu sunt 
vizionate în sălile de cinema.“ Am înţeles 
bine? Faptul că aceste producții, totuși filme, 
fie seriale de televiziune, fie bune sau 
proaste, intră totuși în raza noastră vi- 
zuală (sau „vizională“), înseamnă că, 


--- 


m 


ιο Craii de Curtea Veche, 
Răzvan Vasilescu, Mircea Albulescu, Marius Bodochi și 


Ovidiu luliu Moldovan pregătindu-se de duel 


străbate gama tipologiilor de roluri 
aproape de la un cap la altul“, Bogdan 
Claudiu observă că „totuși există o 
mulțime de roluri pe care remarcabilul 
r nu cred că le-ar putea inte 

ntre acestea ar fi, consideră Β.Ο.Β., rolui 
detectivului Μο Clane interpretat de Bruce 
Willis, „față de care am o admiraţie fără 
magn (...) Eroul (...) are un umor 
săn pipe aproape românesc, 

lin de vi EE vervă. Bruce poate să 

i sata ă zâmbete nici pe departe 
hilar , printr-o grimasă sau privire 
ironic: Wlousd e, ez? înspre o 
figurantă, «bine» sau chiar înspre noi, 
cinefilii“. In legătură cu posterele publicate 


Guildfilm la 4 ani- 


I a 18 septembrie 1992 avea loc premiera filmului Instinct primar, care 


vrând-nevrând, intră și în preocupările 
cititorilor revistei. Așadar pretenţia co- 
ilor care cer mai multe articole și 
ere privind producţiile respective sunt 
întreptă| KI Dacă at apărea o publicație 
dedicată numai serialelor TV., poate că 
„pretenţia“ corespondenților cu pricina ar 
trebui îndreptată către aceasta. Nu sunt 
convins nici de faptul că aceia care solicită 
articole și postere pe tema serialelor de 
televiziune sunt total dezinteresaţi de filme 
de cinema. Așadar, nu mi se pare nici- 
decum o aberaţie să citești revista Noul 
Cinema, chiar dacă-ţi x plac serialele de 
televiziune. Acum întreb nu dacă am înțeles 
bine, ci dacă m-am făcut înțeles bine. 


La mulţi ani! 


marca debutul 


primei companii particulare de distribuție din Pomana; GUILDFILM. Această firmă a 
ecranele noastre, simultan cu marile capitale 


adus de atunci 


(aproape 
Se Beie ie să-și mențină 
destoinici distribuitori La mulți ani! 


Bruce Willis și Damon Wayans, fiecare cu arma sa de 


În legătură cu fapta celor doi studenți 
care, la cinematograful Sda din laşi, 
râdeau și debitau vulgarități în timpul 
vizionării filmului Podurile din Madison 
County, o dezaprobăm alături de co- 
respondenta noastră și suntem și noi de 
părere că, în asemenea cazuri, e bine ca 
personalul cinematografului să intervină. 

Cât privește rugămintea ca pe afişele 
filmelor să apară și titlul original pentru a nu 
se produce confuzii din cauza traducerii, 
re-transmitem rugămintea societăţilor de 
distribuţie și facem atentă cititoarea noastră 
că poate găsi titlurile originale la genericele 
din rubrica „pe ecrane“. 

„in rest — încheie M.E.M. — revista e 
preferata mea. Posterele sunt groaz- 
nice.“ Prin urmare, e „preferata mea“, minus 
posterele. Mde, așa-i viața: iubire absolută 
nu există! 


ΕΜΟΤΙΙ 
PRE-UNIVERSITARE 


ZASZ ROZALIA din 

Gornești (Mureș) ne-a 

comunicat emoțiile prin 

care trecea înainte de a 

da examen la facultate, 

Sperăm să fi reușit să 
intre la facultate. Noi i-am dorit baftă! 

Ultimele filme pe care le-a văzut 

corespondenta, au dezamăgit-o. ATRACȚIE 
EXPLOZIVĂ „nu prea mi-a plăcut“; Cindy 
Crawford, „ca şi cum ar fi prezentat 
rochiile vreunui creator de modă“, William 
Baldwin „părea un personaj cenușiu“. 
„După ce am ieșit din sala de cinema, am 
simțit că și Sandra Brown putea să scrie 
așa ceva.“ la RECHINUL IN LARG: 
„pentru a alunga plictiseala, am râs la 
unele scene chiar proaste.“ În sfârșit, 
corespondenta își exprimă neîncrederea și 
nemulțumirea faţă de remake-uri, pe care le 
consideră inutile, în comparaţie cu 
„originalele“ de succes. Așa s-a întâmplat cu 
SABRINA (Audrey Hepburn şi Humphre! 
Bogart), incomparabil mai bună, dup 
părerea lui S.R., decât recenta versiune cu 
Julia Ormond și Harrison Ford. S.R. a rămas 
cu un gust amar la SCARLETT (după ce a 
SÉ cartea și a văzut PE ARIPILE 
VÂNTULUI). Corespondenta crede că 
regizorii „remake“-urilor și „continuărilor“ au 
o tendinţă spre happy end, „numai că viața 
e prea reală, uneori fără happy“. (v şi 
ας „Originalul și replica“ din nr. 
11/91 


CU OCHII MINȚII 


itându-l pe Tudor Muşa- 
tescu („Nicăieri nu se 
călătorește mai comod 
cala ee veäie i 

ην 


cutreieri 
ΡΑΝΕΤ din 
Brașov se așază în fotoliu, cu „Noul 
Cinema“, şi călătorește „cu ochii minții, în 


spații οἱ timp, citind despre acțiunea 
filmelor, despre actori, despre viaţa lor 
particulară și artistică; trăiești printre ei, 
cu ei.“ E.D. se amuză la „Dialog cu cititorii“, 
„pentru că trebuie să existe întotdeauna 
cineva care să vrea «moţul de frişcă» de 
pe tort. (Ferească-mă Dumnezeu, sper că 
nu sunt atât de ignorantă).“ οἱ, totuşi, 
parcă e mai bun tortul cu frişcă (fie și „moț”) 
decât tortul fără. E.D. a găsit nu știu unde 
mai multe propoziţii ale mele, din care 
citează, apropo de „moţul de frişcă“: „Înainte 
de a te apuca de scris, gândește-te dacă 
n-ar fi mai bine să nu te apuci de scris.“ 
Precizez: n-am compus cele de mai sus 
pentru cititori (inclusiv pentru corespon- 
dent! noștri), ci pentru scriitori. 


FIECARE CU 
PĂREREA LUI 


LORENTINA DIN ORA- 

DEA, care semnează 

precum Thales din Milet, 

ne comunică impresii 

despre filme. Nici ei nu i-a 

plăcut în  FAIR-GAME 
Cindy Crawford, care „a fost nepotrivită 8 
stânjenită parcă de rol“, în schimb „rănile 
s-au cicatrizat“ la vizionarea filmului 
PODURILE DIN MADISON COUNTY, 
iar UN TRAMVAI NUMIT DORINŢĂ „m-a 
făcut să mă gândesc la el două zile“, în 
timp ce PISICA DE PE ACOPERIȘUL 
FIERBINTE „mi s-a părut oarecum 
european“, doar Liz Taylor și happy-end-ul 
„mi-au adus aminte de comercialui 
Hollywood“. Florentina din Oradea ne 
întreabă: „ce-aţi zice de un dosar: «Cele 
mai mari succese din istoria cinema- 
tografului»?*“ Am zice, în principiu, da. În 
final vrea să-i transmită prin intermediul 
nostru Luminiţei Dan următoarele: „Fiecare 
cu părerea lui“. S-a transmis. 


IDENTIFICARE 


n observator cinema- 

tografic foarte atent se 

dovedește a fi MARIUS 

TOMA din București, 

care, răspunzând unei 

provocări (concurs) a 
României Film, încearcă să depisteze — οἱ nu 
fără succes — filmele parodiate în comedia 
SPIONUL DANDANA (SPY HARD), 
precum şi pe interpreţii care r în această 
peliculă, fie și în roluri ice. Mai întâi, 
o apreciere generală: „O astfel de 
înlănţuire de gaguri, de situații comice οἱ 
de limbaj pitoresc nu mai văzusem decât 
în seria NAKED GUN (...) în care strălucea 
același Leslie Nielsen, în: rolul 
locotenentului de poliție Frank Drebin.“ 
Şi, mai departe, despre actor: „Cu toate că 
acest actor de origine canadiană (al cărui 
tată era... polițist) a jucat în peste 60 de 


Ultimul samaritean 


filme și a avut peste 1000 de apariţii în 
serialele t.v., Oscarul l-a ocolit mereu, 
nefiind nominalizat în îndelungata sa 
carieră decât la Premiul Emmy...“. După 
aceste impresii, informaţii, nostalgii, regrete, 
M.T. ne „deconspira, bet? care 
apar („fie ṣi pentru câteva secunde“) în 
acest film: Lawrence Fero, ex- -guardul 
lui Michael Jackson, cel care, la inceputul 
anilor '80, a apărut în ROCKY 3, boxând cu 
Silvester Stallone; aici pilotează un 
helicopter. Apoi: Fabio Lanzoni, starul din 
ACAPULCO Η.Ε.Α.Τ.; Hulk Hogan, luptător 
de catch, rolul principe în serialul THUNDER 
IN PARADISE și cântărețul Ray Charles. 


Cât priveşte filmele parodiate, perspicacele 
nostru corespondent depistează: 1) aluzia, 
încă din titlu, la DIE HARD, „deci la filmele 
de acţiune, de spionaj, polițiste, 
spectaculoase şi piine de suspens...“; 2) 
filmul TRUE LIES (cu Arnold Schwar- 
zenegger), prin scena tipică „James Bond 
(90)': calul cu care personajul intră în lift şi 
ajunge pe terasa unui zgârie-nori, scăpând 
de urmăritor cu ajutorul unui... avion; 3) 
autobuzul „nărăvaș“ pe care eroul încearcă 
să-l oprească, precum Fred Flinstone din 
ΤΗΕ FLINSTONES; 4) ciocnirea aparent 
accidentală cu „spioana“, din LUNGANUL 
BLOND CU UN PANTOF ROȘU (cu Pierre 
Richard), varianta americană avându-l ca 
interpret pe Tom Hanks, în acea vreme un 
necunoscut; 5) închiderea uşilor pe celulă 
fotoelectrică exact în față ca în NOROCUL 
GHINIONISTULUI cu Pierre Richard; 6) 
„metaforele“ privind apropierea fizică dintre 
erou și „spioană“, precum și mușchii tip 
Arnie amintesc de NAKED GUN 2 1/2; 
7) concentrarea de mase de la sfârşitul 
filmului face aluzie la STREET FIGHTER; 
8) dansul celebru din PULP FICTION, 
expresia „Houston we've got a problem“ din 
APOLLO 13, capcanele din HOME ALONE; 
9) arsenalul eroului e τς cu acela 
al lui „Schwarzie“ din TRUE LIES οἱ 
COMMANDO; 10) salturile spectaculoase 
din seria NAKED GUN; 11) travestirea în 
călugăriță amintește de un rol jucat de 
Whoopi Goldberg (corespondentul nu-şi 
aminteşte titlul, este SISTER ACT! n.n.) 12) 
slalomul cu Ze printre mașini — Jerry 
Lewis în INFIRMIERUL sau O.J. Simpson în 
NAKED GUN 2 1/2; 13) ochii eet din orbite 
cu prilejul unei lovituri puternice din 
THE MASK sau din NAKED GUN 2 1/2; 
14) scrisul pe ecran — ROBOCOP sau THE 
X-FILES; 15) aluzii fine la RAMBO, 
TERMINAL VELOCITY, JOHNNY MNEMO- 
NIC, LETHAL WEAPON, GOLDENEYE, 
HIGHLANDER. 

Înșiruirea lui Marius Toma pare să fie nu 
numai completă, dar parcă mai „completă“ 
decât în intențiile autorilor. Oricum, felicitări. 


L 
Rubrica Dialog cu cititorii 


este realizată de 
Dumitru SOLOMON 


Raquel Welch continuă 


: să-și aibă admiratorii săi 


ii 


= 
© 
— 
D 
Les 
e =m 
= 
E 
o 


2 


« 
= 
— 
ea 
Z, 
εἶτα 
> 


53° mostra 

internazionale 
d'arte 

cinematografica 


ând am intrat, 
cu 10 minule 
înainte de ora 9 
seara, în marea 
sală din Pa- 
lazzo Cinema, 


` recent renovată - pereţi capitonaţi în 


pluș de culoarea nisipului, scaunele 
într-unul de culoarea mării în bătala 
soarelui — înăuntru se aflau doar 
câteva persoane. Ceremonia deschi- 
derii urma să înceapă la 9 fix, și mă 
întrebam cum vor face organizatorii ca 
mulțimea invitaţilor -- oficialități, 
oameni de cinema, jurnaliști, critici — 
încă masală afară, să-și poată ocupa 
locurile la timp. italienii sunt experţi în 
aceste „miracole“ și am recunoscul o 
trăsătură comună a gintei noastre 
latine. Când crezi că nimic nu e 
pregătit, totul iese perfect în ultima 
clipă! Odată instalaţi cu toții aveam să 
asistăm de la început la punctul 
culminant al „spectacolului“ Mostrei. 


Juriul 


nomen - 
președinte, 
regizor (Polonia) 
Paul Auster 
scriitor, 
scenarist (S.U.A.) 
Souleymane Cissé 
regizor (Mali) 


Calliste Cesulich 
critic (Italia) 


Anjelica Huston 
actriță (S.U.A.) 
Miriam Mafai 

scriitoare, 
ziaristă (ltalia) 
Mrinal Sen 
regizor (India) 
Antonio Skàrmeta 
scriitor, 
scenarist (Chile) 
Hülya Uçansu 
Peirce festivalului 
din Istanbul (Turcia) 


Ὁ Pictorul Jean Michel Basquiat interpretat de Jeffrey Wright 


leepers de Barry Levinson fusese 

ales să deschidă festivalul (titlul 

denumește în argoul străzii tinerii 
trecuţi prin casele de corecție). Una dintre 
motivațiile opțiunii a fost desigur că în 
distribuţia filmului, produs de una din noile 
companii americane, alături de De Niro și 
Dustin Hoffman, se afla și unul dintre cei doi 
actori septuagenari ce tac azi gloria filmului 
italian în toată lumea, anume Vittorio 
Gassman. (Celălalt septuagenar este, v-aţi 
dat seama, Mastroianni). Apoi Dustin 
Hoffman era unul dintre cei patru oameni de 


„cinema ce urmau să primească la această 
-8 53 -a ediţiei, Leul de aur pentru întreaga 


carieră. Cum însă celebrul actor, din pricina 
orarului său de filmare, nu putea fi prezent 


18 închiderea Mostrei când are loc acest 


ceremonial, Gillo Pontecorvo a decis ca 
înmânarea Leului său să aibă loc la 
deschidere. Și dacă tot şi-a permis o 
derogare de la regulament a făcut-o și pe a 
doua. În loc să înmâneze el trofeul în 
calitatea sa de director al Mostrei Inter- 

d'arte cinematografica, cum se 


obișnuia, l-a invitat pe De Niro să o facă. Așa, 
pe nepregătite, am devenit spectatorii unui 
duet formidabil. Au urcat pe scenă amândoi 
în costume negre cu papillon, dar producând 
un efect hazliu prin diferența de înălțime οἱ 
faptul că De Niro era ras în cap iar Dustin 


-avea părul lung. Trecerea Leului din mâna 


celui ce îl primise cu doi ani în urmă în cea 
a proaspătului laureat a fost însoţită de un 
dialog spontan plin de ironii. Hoffman a 
început prin a spune: „Ador să primesc acest 
premiu acordat înaintea mea atâtor mari 
actori; a fost o mare onoare să împart 
ecranul cu Gassman (ovaţii pentru actorul 
italian); îl iubesc pe Pontecorvo pentru că 
filmele sale m-au determinat să nu renunţ; 
urăsc însă să joc alături de Jason Patric 
sau de Brad Pitt pentru că sunt atât de tineri 
și atât de frumoși; dar mă bucur să primesc 
Leul de la Bob, care e deja laureat, ceea ce 
demonstrează că e mult mai bătrân decât 
mine (în realitate este cu șase ani mai tânăr 
decât Dustin)“. De Niro i-a răspuns pe loc: 
„Dau din toată inima acest Leu fratelui meu 


„mai mare“! Apoi ne explică cum de ani de 


zile se tachinează pe tema bătrâneții. Cu cât 
celebritatea e mai mare cu atât spectrul 
vârstei pare să fie mai apăsător. 


a farmecul festivalului din Lagună 

contribuie și spiritul de contrerie. 

Nimic snob, totul e lipsit de morgă, 
decontractat. În aceeași seară de pildă, 
Pontecorvo a vrut să-l prezinte asistenței pe 
președintele juriului. A făcut-o strigând : 
„Roman vieni avanti!“ Şi Polanski cu aerul 
său de Pinochio urcă pe scenă pentru 
fotogradia tradițională... 

Maratonul proiecțiilor este însă la fel de 
dur ca la celelalte mari festivaluri. Cursa de 
la o proiecţie la alta, de la o sală la alta 
(mereu mai puţin încăpătoare față de 
interesul crescând al criticilor, obligând pe 
cei interesaţi să vină mai devreme și să facă 
astfel cozi de o oră) de la conferințele de 
presă, la interviurile în exclusivitate sau la 
numeroasele colocvii ce însoțesc programul 
şi evident, transmiterea corespondențelor la 
ziarele sau posturile de radio de acasă, fac 
pe zi ce trece ca ziariştii să arate din ce în 
ce mai osteniţi. Dar nimeni nu renunţă la 
această dulce-galeră și cred că toți cei 
prezenţi aveam aerul unor drogaţi de 
cinema. Cum nu fac excepție de la sindromul 
general, o să-mi permit să nu încep prin a 
comenta câștigătorii, ci câteva filme care, 
deși neincluse în palmares, poi rămâne 
agățate la un colț de suflet cinefil. 


u 20 de ani în urmă, Julien 

Schnabel a avut primele sale 

expoziţii de pictură și sculptură 
personale și colective. Azi lucrările lui fac 
parte din multe colecții private și sunt expuse 
la Muzeul de artă modernă și Whitney 
Museum din New York; la Muzeul de artă 
contemporană de la Los Angeles; la Centrul 
Pompidou din Paris; la Tate Gallery din 
Londra, la Metropolitan Museum din Tokio... 
Opera sa eclectică și avangardistă este 
considerată de specialiști ca „neclasificabilă“ 
având expresivitate șocantă, dar și o mare 
încărcătură emoţională. Tocmai acest prea 
plin emoțional La determinat cred să aleagă 
şi o altă formă de expresie, anume filmul, 
semnând debutul său ca regizor și scenarist, 
acum la 45 de ani, cu Basquiat. Titlul filmului 
este dat de numele celui dintâi pictor 
american de culoare recunoscut de cele mai 
înalte instanţe estetice și financiare din arta 
plastică americană, trecerea sa având 
strălucirea și viteza unei comete. 


Si Cei ce au marcat istoria ca și personificările lor 


: 9 dezlănţuie întotdeauna controverse 
Michael Collins (Liam Neeson) și logodnica sa (Julia Roberts) 


pe ecran 


Jean-Michel Basquiat avea 19 ani când 
sosea la New York. Zidurile clădirilor îi 
servesc drept „șevalet“. Peste noapte, 
graffiti desenate de el îl fac unul dintre cei 
mai bine plătiți pictori şi îi deschid porţile 
către cei mai puternici dealeri de artă 
newyorkezi, care-şi dispută picturile 
tânărului de culoare înzestrat cu un talent 
nativ exuberant. Basquiat fusese înzestrat 
deopotrivă οἱ cu o stare de permanentă 
neliniște și interogaţie ce La împins să afle 
punct de sprijin în consumul de drog. Moare 
la 27 de ani în 1989, după ce cunoscuse 
bogăţia și consacrarea, sărăcia οἱ 
singurătatea, exaltarea și depresia. New 
York Times îi aduce un elogiu suprem: 
„Basquiat a fost pentru artele plastice, ceea 
ce James Dean a fost pentru cinema“. Încă 
un artist ce a tradus în practică deviza „Să 
trăieşti periculos și să mori tânăr“. 
Într-adevăr, o viaţă ca un roman. Schnabel 
l-a cunoscut pe Basquiat prin faimosul 
„patriarh“ al pop-art-ului, Andy Warhol și a 
urmărit prietenia celor doi, precum a asistat 
la săvârșirea creaţiilor lor comune. El însuși 
marcat de multiplicitatea personalităţii lui 
Warhol, hotărăște să le dedice un film lor și 
acelor alți ani nebuni, desconspirând 
totodată tirania exercitată de negustorii de 
artă asupra artiștilor, pe care îi pot înălța sau 
distruge aproape după bunul lor plac. 

Conceput aparent boem, filmul are o 
coerență captivantă și desigur un puternic 
impact vizual, devenind totodată un 
document despre o epocă și un mediu 
fascinant și oribil în același timp. Debut 
fortificat și de colaborarea unor expe- 
rimentaţi actori precum Dennis Hopper, 
Gary Oldman, Christopher Walken, William 
Dafoe, Tatum O'Neal, dar și de legendarul 
David Bowie (în Andy Warhol) și de tânărul 
cunoscut actor de teatru la primul său rol în 
cinema, Jeffrey Wright (în Basquiat). 

Ar fi fost dificil ca un asemenea film 
nonconformist să-și afle un loc în palmares. 
Veneţia nu a onorat în trecut nici pe Ferarra 
cu al său Ochiul șarpelui; nici pe Stone cu 
Născuţi asasini, sau pe Amelio cu 

ή cu un Leu. Erau cu atât mai mici 
șansele la o ediţie în care se aflau în 
competiție atâția consacraţi trecuţi de 60 de 
ani: georgianul loseliani, britanicul Loach 
reținuți în palmares), dar și francezii Godard, 
Lelouch; portughezul Oliveira; germanul 
Schlöndorff. 


Palmares 


Leul de aur: Michael Collins de Neil 
Jordan 


Marele Premiu Special al Juriului: 
Briganzii de Otar losseliani 


Medalia de aur a președinției 
Senatului: Cântecul Carlei de Ken 


Cupa Volpi pentru rol principal 
Victoire Thivisol ù Ponette de 
Jacques Doillon οἱ Liam Neeson în 
Michael Collins 


Cupa Volpi pentru rol secundar 
(acordată doar pentru interpret 
masculin): Chris Penn în Funeraliile de 
Abel Ferrara 


3 Oselle D'Oro (Bănuții de argint 
pentru scenariu, scenografie 
muzică: Roșu intens de Arturo Ripstein 


mijloc s-au văzut recompensaţi 


D intre reprezentanții generației de 
irlandezul Neil Jordan (46 ani) şi 


mexicanul Ripstein (53 ani). 
Jordan s-a făcut încă din adolescenţă 
cunoscut ca scriitor de scurte iri. La 


29 de ani obține primul premiu literar. În 1982 
debutează în cinema cu Angel premiat de 
London Evening Star; pentru al doilea 
film The Company of Wolves primește 
Premiul criticii londoneze; al treilea film 
Mona Lisa aduce un premiu de interpretare 
lui Bob Hopkins la Cannes și e nominalizat 
la Oscar. Escalada sa continuă la Berlinală, 
la Veneţia şi primește Oscarul pentru 
scenariu cu Crying Games (ν. οἱ nr. 5/93), 
în sfârşit, cel mai popular film cunoscut și 
publicului nostru este Interviu cu un 
vampir. paletă a fost completată 
acum la Veneţia cu Leul de aur pentru 
Michael Colins. Este vorba de primul 
organizator al luptei pentru i a 
republicanilor irlandezi din 1916. De astfel, 
primul roman publicat de Jordan, The Post, 
era dedicat aceluiași răzvrătit împotriva 
supremației britanice. Pregătirea filmului a 
durat 13 ani așa cum au afirmat cei patru 
reprezentanți ai echipei la conferința de 
presă: Liam Neeson (interpretul rolului titular, 
recompensat cu Cupa Volpi), producătorul 
Stephen Wooley, directorul de imagine Chris 
Menges și regizorul Neil Jordan. Toţi patru, 
irlandezi de origine, au răspuns ziariştilor în 
forță οἱ cu o determinare a cauzei încât lăsau 
impresia că ai în față o echipă de rugby 
angajată într-un mélé. „Cred că Michael 
Collins“, spune Jordan, „a avut o natură 
contradictorie, dar a fost un personaj eroic și 
tragic οἱ m-am simțit pasional angajat în 
destinul său... Cercetările referitoare la acel 


@ Ken Loach, un regizor nedespărțit de convingerile 
sale de stânga, reactivate în Cântecul Carlei 


moment istoric au fost atât de îndelungate 
întrucât cu toții am dorit să facem un film cât 
mai aproape de adevăr şi de realitatea trăită 
de oamenii țării mele marcați de întunecata 
ei istorie“. Cât este respectat acel adevăr nu 
suntem în măsură să apreciem. Cert este că 
și la vizionarea londoneză au fost anumite 
discuţii, chiar dacă consensul s-ar fi restabilit 
în final. Totuși, se pare că Studiourile Warner 
şi-au propus să mai întârzie difuzarea filmului 
în Marea Britanie pentru a nu accentua 
anumite tensiuni. Impecabil narat, în spiritul 
unei epopei istorice, dar ca un document din 
secolul nostru, filmul ar putea face un 
pandant sobru şi la fel de sângeros lui 
Braveheart. Admiratorii Juliei Roberts îi pot 
redescoperi (ca şi în Mary Reilly a lui Frears) 
fața ascunsă a actriței a cărei frumuseţe nu 
o πο câtuși de puţin de inteligența 
ΠΡ 


tractivitatea unui festival constă şi 

în diversitatea pe care o oferă. 

Diametral opusă de ambele filme 
puse în discuţie până acum, Party al 
octogenarului Manoel Oliveira răspândește 
parfumul desuet și farmecul-discret al înaltei 
societăți pe cale de dispariţie. Arta dialogului 
prin paradoxuri, maxime, calambururi, vorbe 
de spirit este exersată între două cupluri ce 
se întâlnesc de două ori la o distanță de cinci 
ani, dara căror influență reciprocă determină 
schimbări intime neașteptate. Este vorba de 
un cuplu aflat la zece ani de căsnicie, și o 
uniune liberă dintre o actriță și un seducător 
din vocaţie (Michel Piccoli) putând să aibă 
aproape dublul vârstei celor dintâi: Irene 
Papas ar fi meritat o Cupă Volpi pentru rolul 
feminin secundar, dar, de neînțeles, acesta 
a fost acordat doar unui interpret masculin. 


Ὁ πμ νι şi discret al înaltei societăţi: 


recerea de Oliveira 


Nu a fost însă singura extravaganţă din 
palmares asupra cărora vom reveni. Cu o 
minuţie ce atinge perfecțiunea, cu darul de 
a crea un suspens filosofic numai între patru 
pereți și între patru personaje, acest subtil 
creator de atmosferă face o juvenilă 
pledoarie pentru acceptarea hazardului și 
aventurii în dauna monotoniei unui trai asi- 
gurat, dar anchilozat. Oliveira nu încetează 
să ne uimească și la 88 de ani ai săi. 

Asemeni lui Bertolucci, Oliveira constată 
și el că plăcerea loisir-ului, plăcerea de a 
exista pur și simplu au fost devorate de 
vulgaritatea generată de societatea de 
consum. 


ot în timbrul unui tragism magic atât 
de propriu cinematografiilor de 
sorginte hispanică, se înscrie și 
filmul Roșu intens al mexicanului Ripstein. 
Reţinut drept cel mai apropiat asistent al lui 
Bunuel, nu este greu să deslușești în filmele 
sale influența maestrului suprarealismului, 
fără însă să fi umbrit vocea emulului său. 
Istoria unui cuplu criminal — o femeie 
pasională οἱ obeză, mereu nefericită în 
dragoste și un escroc sub masca unui Don 
Juan de provincie — care în anii '40 au comis 
o suită de crime după care s-au predat 
singuri poliției — a inspirat lui Ripstein o 
povestire stranie şi fascinantă prin însăși 
anomalia ei, tragicul putând deveni grotesc 
și grotescul sublim. Cei trei „Bănuţi“ de aur 
acordați filmului arată că nici juriul nu s-a 
putut sustrage paradoxalului magnetism al 
filmului. Întrebarea este dacă i s-au acordat 
filmului trei Oselle d'ore de ce n-ar fi meritat 
și autorul un premiu pentru regie? Dar cum 
de două ediţii au dispărut Lei de argint, nu 
au existat probabil! alte trofee la dispoziţie. 
Mostra se află de altfel în modificare 
permanentă, semn de dinamism și tinerețe 
la 53 ani. Oricum, pentru la anul se 
prefigurează importante schimbări. [π|ο- 
cuirea lui Pontecorvo ajuns la finalul 
mandatului său de cinci ani αἱ privatizarea ei 
în proporţie de 40%, ca şi a întregii Biennale. 
Decizie anunțată de ministrul Bunurilor 
turale, Walter Veltroni, din noul guvern de 
stânga, după ce partidele de centru dreapta 
aflate la putere o jumătate de secol au ținut 
Mostra în „patrimoniul“ statului. Semn că; 
paradoxurile nu sunt numai ale cineaștilor, ci 
şi ale vieții. 
Despre alte filme, tensiuni, presiuni şi idei 
constructive care au bântuit Mostra din 
septembrie, în numărul viitor. 


Adina DARIAN 
5 


Răzvan Vasilescu de două ori prezent la 
Cannes: cu Balanța și Prea târziu, ambele în 


regia lui Lucian Pintilie 


erformanţa lui Lucian Pintilie 

de a fi avut ultimele sale trei 

filme incluse în Selecţia 

oficială a Festivalului de la 

Cannes va rămâne vreme 

îndelungată singulară, dacă 
nu unică, în peisajul filmului românesc. 
Este vorba de Balanța în 1992; O vară 
de neuitat în 1994; Prea târziu în 1996 
(v. filmografia în nr. 11/92 οἱ 5/95). Am 
participat la cele trei ediţii ale Competiţiei 
de pe Croazetă și pot spune că Balanța 
a entuziasmat critica de dincoace și de 
dincolo de ocean iar regretul că filmul nu 
fusese inclus în competiţie a fost aproape 
unanim pentru că mulţi apreciau că ar fi 
meritat Palme d'or. O vară de neuitat — 
film în care rolul principal feminin era 
deţinut de una dintre cele mai apreciate 
vedete europene ale momentului, Kristin 
Scott Thomas -- a reconfirmat statura 
aparte a cineastului român. Prea târziu 
s-a plasat însă mai curând în trena con- 
descendențţei de stimă a succeselor 
precedente, filmul ca atare fiind întâm- 
pinat cu mari rezerve atât de presa de 
dreapta, cât și de cea de stânga (Le Figa- 
το, Liberation, Variety) semn că nu atât po- 
liticul a interesat, cât a deconcertat lipsa 
transparenţei naraţiunii cinematografice. 

Onoranta performanţă a celor trei 

„participări ale celui mai cunoscut regizor 
român în Franţa, unde Pintilie a lucrat 
vreme de 20 ani, montând remarcabile 
spectacole teatrale (ca de altfel şi în 
Anglia, Germania, Statele Unite), a 
deservit această a treia parte a „trilogiei 
comunismului și a ravagiilor sale“ cum 
însuși autorul o defineşte (Primul „act“ al 
trilogiei fiind Reconstituirea). 

Distanţa luată de critici faţă de Prea 
târziu, în cronicile apărute în zilele 
festivalului, se datorează cred în bună 
măsură neînţelegerii multor semnale 
emise de film care pot fi percepute doar 
de către un public cunoscător al con- 
textului investigat, dar prea puţin de cel 
din afara sa. Impactul ideatic scapă 
spectatorului occidental care nu are 
datele să descifreze codul ancorat atât de 
puternic în realitățile expuse. De pildă, 
replici de felul: „Ultimul care pleacă, stinge 


vily wë: 


Cecilia Bârbora de două ori prezentă la Cannes în 
competiție cu Senatorul melcilor de Mircea Daneliuc 


și aici în Prea târziu de Lucian Pintilie 


lumina“ — au rămas la Cannes fără nici un 
efect. A nedumerit și prezenţa cvartetului 
tinerilor muzicieni ce fac din acordurile 
sonatei lui Schubert un fundal sonor dis- 
tonant cu ambianța sinistră a străfun- 
durilor zgurei omeneşti. Autorul pare să 
considere că percepția proprie asupra 
„golgotelor țării sale este cunoscută urbi 
et orbi“. 

Un procuror e trimis să investigheze 
cauzele unui deces suspect într-o mină, 
unde condiţiile de muncă și viață se pot 
înscrie într-unul din cercurile infernului 
dantesc. Pe parcursul anchetei situația se 
complică prin alte două morți în galerii, 
morţi pe care unele probe le indică a fi 
chiar crime. Premisa intrigii polițiste 
cuprinde treptat un spectru mai larg, 
tinzând să devină un rechizitoriu la adresa 
sistemului și a celor de ieri care guvernaţi 
de instinctul supravieţuirii încearcă să 
devină cei de azi în perioada dificilă a 
tranziţiei. Filmul amplifică prin forța sa 
vizuală aspecte din viaţa socială curentă 
expuse de altfel zilnic, în ultimii șapte ani, 
în presa noastră. 

„Subomul“ povestirea inspiratoare 
extinsă acum la dimensiunile unei lungi 
nuvele (179 pagini) al cărei autor este și 
coautorul scenariului, Răsvan Popescu, 
oferea și o altă cale de abordare 
conectându-se la o temă recurentă în 


literatură și în cinema. Este refuzul de 8. 


face parte dintr-un timp și loc pe care doar 
hazardul nașterii le-a ales. Să ne gândim 
dear la toboșarul lui Günther Grass, băie- 
țelul care refuză să mai crească, adus pe 
ecran magistral de Schlöndorff. Mai 
recent câţiva alți cineaști s-au folosit de 
același personaj-metaforă spre a-și 
exprima dezacordul faţă de evoluția 
societăţii postindustriale. Menţionez doar 
pe australianul Rolf De Heer cu ultimele 
sale două admirabile filme Bad Boy 
Buddy (v. nr. 10/93, p. 16) — o mamă își 
sechestrează fiul handicapat spre a nu 
avea contact cu lumea din jur; și Camera 
tăcută (în Selecţia Oficială la Cannes '96) 
— o fetiță care refuză într-o zi să mai 
vorbească întrucât intuiește că lumea 
adulţilor e guvernată de minciună. Tot 
această negaţie constituie și nucleul 


nuvelei lui Răsvan Popescu. Un miner — 
nebun sau înnebunit de mediul unde 
trăieşte — hotărăște să i se opună 
coborând mai jos decât acesta, ascun- 
zându-se definitiv în galeriile părăsite 
din mină unde ajunge un exponent al 
regnului animal ucigând pentru hrană. 
În nuvelă în explozia finală pier laolaltă și 
el și procurorul care s-a zbătut pentru 
adevăr în speranţa că poate schimba 
lumea. 

Finalul filmului deschide totuși o 
perspectivă. De altfel chiar producătorul 
celor trei filme ale lui Pintilie, Marin 
Karmitz, francezul de origine română, a 
propus un final mai senin, consecvent în 
a susţine cineaștii ce nu pot beneficia de 
facilitățile industriilor occidentale de film, 
în dorința de a le înlesni accesul în marile 
festivaluri οἱ difuzarea în rețeaua sălilor 
sale de cinema. MK2 (emblema lui 
Karmitz pe ecran) a mai produs trilogia lui 
Kieslowski, filme ale cineaștilor iranieni 
Kiarostami, Makamalbaf și alții. 

Pintilie n-a exploatat nici acea parte 


„din nuvelă ce părea destul de ofertantă 


a vieţii de la „etajul subteran“. În schimb 
replica-retren pentru noi cu o conotaţie 
extrem de concretă: „Să fugi, să dispari 
sau să rămâi?“ ridică filmul la nivelul 
unei dileme hamletiene extinzându-i sem- 
nificația imediată, adesea sufocantă. La 
conferinţa de presă din 23 septembrie 
după avanpremiera pentru critici şi ziariști, 


Adina DARIAN 
(Continuare în pag. 35) 


Prea târziu ο O coproducție româ- 
no-franceză — Studioul cinematografic al 
Ministerului Culturii (România) — MK 2 
Productions — La Sept Cinema — cu 
participarea CANAL + și Filmex (România) 
» Regia: Lucian Pintilie ο Scenariul: Lucian 
Pintilie și Răsvan Popescu Imaginea: Călin 
Ghibu ο Montajul: Victorița Nae ο Sunetul: 
Andrei Pap ο Decorurile: Călin ας 
» Costumele: Cătălina Ghibu e Machiajul: 
Anastasia Vitanidis e Producător executiv: 
Constantin Popescu ο Directori de 
producție: Mihai Lazăr și Yvon Crenne Cu: 
Răzvan Vasilescu, Cecilia Bârbora, Victor 
Rebengiuc, Dorel Vișan, Florin Călinescu, 
Mircea Rusu, Luminiţa Gheorghiu. 


„Toată această suită de titluri 
schimbătoare exprimă șovăielile mele 
întemeiate. Până la urmă acest Prea 
târziu respins de câteva ori mi s-a 
impus și mie și producătorului fran- 
cez. S-a impus ca expresie absolut 
necesară a sincerității mele. Am dorit 
să exprim o stare care nu-i a tuturor, ci 
a mea. Legată de fatalitatea eșecului. E 
greu de mărturisit un astfel de lucru și 
îmi asum toate consecințele. Acest film 
e dedicat tuturor celor care încă mai 
cred că nu e prea târziu. E un fel de 
formulă șmecheră din partea mea. 
Oamenii care vor fi exasperaţi poate vor 
avea bunăvoința să mă includă și pe 
mine printre ei. E o formulă echivocă 
pentru a-mi exprima poziţia. (...) 

Există motive de speranță în adâncul 
acestui film întunecat și în afară de 
prudența mea mi-am permis totuși să 
mă includ în categoria acelora ce.cred 
că nu e prea târziu. Răsvan Popescu 
mi-a adus un scenariu după o schiță a 
sa de 20 de pagini. Un scenariu bun, 
dar puțin prea schematic. l-am propus 
să colaborăm, să-l dezvoltăm, făcusem 
un frumos cerc al creației. Nu pot indica 
exact procentual măsura contribuției 
fiecăruia. lar el cerându-mi îngăduin, 

a scris după aceea un scurt roman. În 
seara premierei va fi lansată și cartea. 
În general am fost de acord. (...) 

Am simţit așa și am considerat că 
trebuie să corespundă stării mele de 
furie ce a caracterizat toată creația mea 
de la început până azi. E dorința mea 
de a fi consecvent cu toate riscurile 
luate de-a lungul a zeci de ani. Replica 
trebuia să rămână așa cum am simțit-o. 
Momentele de furie reprezintă esența 
ființei mele. Evident, filmul e o sfâșiere. 
Așa am trăit și în teatru, și în film, și în 
viaja personală, pradă unor sfâșieri (...) 

Mesajul politic? Dacă cumva nu se 
vede, eu sunt un idiot. Devansez uneori 
prea limpede cu câteva nuanţe. Mesajul 
apare extrem de puternic și mi-l asum. 
Ce să facem, asta e! (...) 

Nu ne-am gândit încă la premiera 
din Valea Jiului. Ne e puţin frică. Nu 
știu care va fi opinia lor. (...) Cred că 
am făcut bine imaginea minerilor. 
‘Totdeauna sunt aproape și departe de 
fenomen. La mineriadă n-am fost în 
piaţă, dai, ca toată lumea de orice 
culoare, am fost șocat identificându-i cu 
o imagine bestială, care m-a urmărit. 
Dar n-a corespuns cu ce-am întâlnit în 
Valea Jiului. Am arătat cu limpezime 
acest lucru. Oamenii sub formă de 
masă sunt lași și violenți, acționând 
după principiul măștii. Acum ei nu mai 
erau în această situație ci erau ființe 
individuale, plini de umor, duioșie, 
înecaţi în mizerie adevărată, abru- 
tizați. Mizeria e reală, condițiile de 
muncă, ce să mai vorbim, plus al- 
coolul. Sigur există acest pericol de 
involuție. (...) 

Dacă filmul nu trezeşte compasiune 
pentru mineri, e ratat. Deși nu acesta e 
în mod expres scopul lui...“ 


Un film de 


iii 


il 


ri 


| 


eneraţia regizorilor 

noștri trecuţi sau în 

jur de 50 de ani va 

rămâne încă vreme 

îndelungată captivă 

„ghettoului politic“. 

ΡΗ8, Daneliuc, Pintilie, Veroiu, Gulea... au 

făcut din anii dictaturii comuniste și 

consecințele acesteia nucleul povestirilor lor 

cinematografice, destine individuale sau de 

grup devenind mărturii ale acelui timp. Se 

poate spune că țara și istoria sa recentă este 

subiectul majorităţii filmelor create în ultimii 

șapte ani. Este cât se poate de firesc, 

(cunoscând coerciţiile și interdicțiile la care 

au fost supuse creaţiile cineaștilor noștri), ca 

ei să prelungească, în libertate, rebeliunea 

spiritului şi să se constituie în martori ai unui 
trecut ce nu trebuie uitat. 

Cel de-al 16-lea film semnat de Dan Piţa 

se înscrie pe aceeași orbită, dar într-o 

modalitate diferită. Deosebirea își are 


sorgintea în originala conjuncţie dintre con- . 


cretețea relatării calvarului unui intelectual 
supus anchetelor securității în anii de început 
ai dictaturii comuniste cu mistica prozei 
fantastice a lui Mircea Eliade preluată din mai 
multe scrieri, în principal din Strada 
Mântuleasa și La ţigănci. 

Un profesor de muzică — descendent al 
unei familii de artiști și intelectuali — este 
anchetat cu obstinaţie de către exponenţii 
aparatului represiv, intetesaţi să afle ce au 
devenit unii dintre foșfii săi elevi οἱ prietenii 
lor. Regizorul reconstituie mecanismul coș- 
maresc al întocmirii dosarelor incriminatorii 
spre justificarea proceselor și condamnărilor 
dinainte hotărâte. 

Nu o să vă surprindă că regizorul folo- 
sește un limbaj imagistic încărcat de semne 
(așa cum afăcut-o în numeroase filme, de la 
Concurs încoace). Desigur, cu cât cunoști 
mai multe despre epoca descrisă, cu atât 
povestirea capătă reverberaţii mai profunde. 
De pildă, secvențele (cea din debut) înfă- 
țişând din unghiuri οἱ panoramări diferite, 
mulțime de bărbaţi mărturisindu-se în scris 
pe mii și mii de pagini, constrânși să fur- 
nizeze justificare represiunii. Un public 
străin — prin vârstă sau meridian -- de 
asemenea experimente ar putea pierde 
sensul real al unor asemenea imagini. Tot 
aşa cum numele reper Ana Vogel, pentru noi 
o trimitere cât se poate de transparentă la 
Ana Pauker, nu ar putea fi descifrat ca atare 
de un spectator necunoscător al poziţiei 
deținute de personaj în epocă, „tovărășa 


ministru“ putând fi reperată doar ca o femeie 
obeză descinsă din galeria felliniană. Și 
semnificaţia politică a finalului ar putea scăpa 
de asemenea unui public neavizat. Când 
după 5/12 ani de detenție, profesorul se 
întoarce acasă, la vila ce aparținuse familiei 
sale și este întâmpinat ca și cum ar fi nebun, 
de noii vecini care-l alungă spunându-i: 
„Tovarășul Stănescu a plecat cu familia la 
Karlovy Vary...“ Pentru un public care nu a 
cunoscut alungarea forțată din casele lor a 
atâtor familii de intelectuali, replica nu are 
sens. Și ce e nefiresc într-o vilegiatură la 
Karlovy Vary, de ce nu la Biaritz? Chiar așa! 

Dar fascinația pe care filmul o exercită 
asupra oricărui spectator stă în născocirile οἱ 
în adevărurile extravagante din vremi de 
libertate „când istoria noastră nu fusese 
confiscată“ cum spunea Mircea Eliade. 
Profesorul de muzică povesteşte cu aerul că 
deconspiră niște fabuloase secrete 
hălăduiala pe maidane sau prin pivnițele 
caselor vechi, descoperirea de comori, nunți 
mioritice ce se aflau la originea sau erau 
prelungirea unor legende (incantaţia 
Mătrăgună, doamnă bună) sau blesteme (cel 
al pașei din Silistra). Suspensul e întreţinut 
printr-o tehnică de Seherezadă spre a 
amâna mereu pe parcursul anchetelor 
inevitabila sentință. Sub vraja acestor 
rememorări cade și „tovarășa ministru“ ceea 
ce-i va accelera dizgraţia. Şi chiar anche- 
tatorii, ale căror întrebări repetitive și obsti- 
nate din dorința de a se arăta zeloşi și 
eficienți, stimulează imaginaţia povestitorului 
în care se lasă prinși ca într-o pânză de 
păianjen. Dar dacă la capătul firului se află 
ceva ce ei înșiși ascund? De pildă maiorul 
care rostește „memorabila“ repiică: „Eu sunt 
din popor, eu n-am umblat prin școli...“ 

Narațiunea este astfel concepută ca un 
joc de-a v-aţi ascunselea, de-a uite-o nu-i, 
exprimat când în imagini hipnotice când în 
scene de tortură cât se poate de realiste. Piţa 
nu se dezminte. Ca și în alte filme ale sale, 
limbajul său este pictural. Dacă e să-i 
căutăm pereche impactului său imagistic 
printre marii regizori contemporani, ne putem 

opri doar la regizorul nepereche, Peter 
Greenaway. 

În crearea ambianțelor, Pița a fost asistat 
de arhitectul lon Oroveanu, Art director cum 
apare pe generic. Cine îi cunoaște 
compoziţiile sau decorurile create de el 
(Harap Alb de pildă în regia lui lon Popescu 
Gopo) regăsește câteva din leitmotivele 
creaţiei sale. De asemenea regizorul a fost 
secondat de Dan Alexandru, pe care Piţa 


a 


Ştefan Iordache — „copărtaș“ la Leul de Argint 92 
pentru Hotel de lux 


l-a debutat ca director de imagine la Pepe 
i Fifi. 


Două colaborări esenţiale pentru un 
regizor atât de vizual cum este Dan Piţa. De 
reţinut și opțiunea sa pentru fundalul sonor. 
Vibrantul leitmotiv muzical, i-a fost inspirat lui 
Adrian Enescu de un preludiu de Vivaldi, 
sugerând elevația, spiritul faţă de brutali- 
tatea teroarei. Tot așa cum Pintilie a apelat 
la Schubert. Sunt consonanţe între creatori, 
cât se poate de elocvente. Cu o singură 
excepție, spre a nu rupe vraja, cineastul nu 
crează personaje în înțelesul comun. Drama 
se constituie și evoluează prin stări, trăiri, 
experimente ce tind să așeze deoparte 
libertatea gândirii și acţiunii, de cealalta 
opresiunea fanatică a dogmatismului dicta- 
torial. Filmul ţintește οἱ către un nivel me- 
tafizic: raportul om-Dumnezeu (Citit și ca 
destin), dar intenţiile rămân doar la nivelul 
unor simple interogaţii. 

Cei câţiva cunoscuți și apreciaţi actori de 
pe generic — unii cu statut de vedetă, câțiva 
interpretând duble partituri —, au devenit la 
rândul lor emblematice enigme în tapiseria 
animată de regizor. Experiențele lor aparent 
nebuloase sunt bine articulate, separând 
fără echivoc binele de rău. Între atâtea 
„semne“, un singur personaj se profilează ca 
atare: profesorul de muzică, Ștefan lordache. 
Un solist care atinge cu acest rol o culme în 
creația sa artistică. Alternativ subiect și 
martor al unor întâmplări halucinante el îşi 
asumă toate extravaganţele și toate 
suferințele cu un firesc și o concentrare ce dă 
credibilitate incredibilului. 

A face incredibilul, credibil şi a scoate 
suferința și umilințele impuse de un regim 
totalitar din zona realismului sordid, 
conferindu-i o dimensiune ică, pare să 
fi fost pariul regizorului. Un pariu câștigat. 
Dan Piţa a realizat un film tulburător. 

Adina DARIAN 


Eu sunt Adam. Je O producție a: 
Studioului de creaţie nr. 5 — „Solaris Film“ 
(R.S. Cinerom) e Scenariul și regia: Dan 
Piţa e Imaginea și camera: Dan Alexandru 
e Muzica și înregistrarea: Adrian Enescu 
ο Coloana sonoră: Sotir Caragaţă și A. 
Salamanian ο Montajul: Cristina Ionescu 
e Art Director: Jon Oroveanu ο Decoruri: 
Georgeta Solomon ο Costume: Ileana 
Oroveanu e Cu: Ștefan lordache, Marius 
Stănescu, Irina Movilă, Cristian lacob, Costel 
Constantin, Rodica Dianu, Dan Morariu, 
Mihai Călin, Daniela Nane, Alina Chivulescu, 
Liliana Biclea, Florinela Grappini, Andreea 
Petrescu și Adriana Teodorescu. 


HUGUETTE ROBERGE ÎN „LA PRESSE“ 
(28 OCTOMBRIE 1996): 
EU SUNT ADAM 
UN FILM PENTRU IMIȚIAȚI 


O spectatoare de origine română, 
emoționată până la lacrimi, a putut să 
mă edifice: „Acest film — spune Dna 
Tinca Anghel — este o magistrală 
sinteză a întregii opere atât de colosale 
a scriitorului eseist Mircea Eliade, 
istoric al religiilor și analist al miturilor. 
Aproape toate temele și simbolurile se 
regăsesc: bordelul, ţiganii identitatea, 
întrebările nietzscheene (Cine sunt? 
Cine m-a creat? Unde mă îndrept?), 
textele-mărturie, Revoluția, moartea. E 
însuși Hamlet și fantoma tatălui“. 

Semnificația: Omul, Adam, EL 
fantoma lui Dumnezeu, pe care 
Regimul totalitar românesc l-a declarat 
mort. 

Eroul titular (Ștefan Iordache) e un 
muzician, profesor de violoncel, 
interogat și torturat de anchetatorii 
miliției, în anii '50. 

Puțin importă întrebările care-i sunt 
puse și istoriile abracadabranie pe care 
el le spune în chip de răspuns. Grila de 
lectură propusă de Dna Anghel trece 
prin ideea de opresiune exercitată de 
regim asupra intelectualilor în general și 
a artiștilor în special. 

De ce artiștii? „Pentru că — spune ea 
— prin actul de creaţie se substituie lui 
Dumnezeu, cel pe care regimul l-a 
ucis“. 

In consecință, filmul Eu sunt Adam 
se adresează unui public restrâns și 
avertizat, capabil să aprecieze opera 
scriitorului Mircea Eliade și stilul 
eclatant al cineastului Dia (autor a 
peste douăzeci de filme printre care 
Pepe și Fifi, prezentat în competiție în 
1994 la Montreal). 

Pentru neiniţiaţi, filmul riscă să nu-și 
dezvăluie misterul. Or, în general, se 
știe, un film bun n-are nevoie de 


explicaţii. 
7 


e am făcut eu până 

acum? Nu mare lucru. 

Am început să joc la 
— ου Teatrul „Podul“, pe când 

eram student la Politeh- 

nică. În primăvara lui '90 
„am luat“ audiţia la domnul Andrei Șerban 
și, împreună cu alți colegi de Pod, am ajuns 
în Corul din Trilogie... În toamnă mi-am luat 
examenul la ATF οἱ am devenit student la 
clasa Grigore Gonţa. Am făcut figuraţie la 
Visul unei nopți de ναΓᾶ-- o experienţă foarte 
importantă pentru că domnul Ciulei, ca şi 
Andrei Șerban, nu înțelege prin figuraţie doar 
„trupuri care să umple scena“, ci tipuri și relaţii 
umane. Am jucat la Teatrul de Comedie într-o 
piesă de Gèorge Astaloș, Ce ne facem fără 
Willie? și la „Bulandra“ Hemon din Antigona, 
montarea domnului Tocilescu. In '93, domnul 
Andrei Șerban a organizat un concurs la 
„Naţi pentru șase posturi de actori tineri. 
L-am luat. Eram în repetiții cu Numele 
trandafirului, pus în scenă de profesorul meu, 
Grigore Gonţa, se ivise chiar ocazia să joc 
Adso, în locul lui Bleonţ care filma la O vară 
de neuitat, când am fost chemat să dau 
probe pentru un rol în Pepe și Fiti. Atunci a 
trebuit să fac prima alegere importantă din 
viața mea. Am ales filmul. Eram curios. Nu 
mai făcusem film. Nici măcar în școală, cum 
se obișnuiește. Nemaivorbind că regizorul se 
numea Dan Pital Nu puteam rata ocazia. A 
fost o alegere bună. Deși, dacă mă uit la el 
am destule nemulțumiri în ce mă privește, 
cred că abia acum ştiu cum ar fi trebuit să-l 
fac, totuși Carol a fost un lucru bun în viața 
mea... Pe urmă, tot domnul Piţa mi-a oferit 
șansa să joc leronim, un rol foarte bun, 
consistent, în ultimul său film, Eu sunt 
Adam...! Și cam atât. Am mai făcut câteva 
scurt-metraje cu un regizor francez. Filme 
„alimentare“. Nimic important. Nici la 
„Naţional“, unde sunt angajat din '94, nu mi 
s-a întâmplat nimic important. În afară de rolul 
din Roberto Zucco, o piesă care mi-a plăcut 
mult — e generoasă, lasă loc de invenție, de 
puţină nebunie... În rest, nimic! 

— Presupun că sunteți dezamăgit. Altul 
este, de regulă, ecoul unui debut în film atât 
de senzaţional cum a fost Carol. AN avut 
succes de public, de presă, de breaslă — aţi 
primit Menţiunea Specială UCIN. De ce ați 
obținut un ecou atât de mic la un succes atât 
de mare? Aveji o explicaţie? E cineva de 
vină? E o întâmplare? 


— Știu eu? Poate că atât mi s-a cuvenit. 


Nu știu să alerg după roluri, nu-mi place să 
dau din coate, să fac orice ca să le obțin. Tot 
ce mi s-a întâmplat bun din '90 încoace, au 
fost lucruri care au venit singure spre mine. 
Eu am fost doar deschis să le primesc. lar 
atunci când simțeam că „nu mă trage aţa“, 
că nu mă arde lucrul acela, nu-l făceam. 
Sigur că am făcut acele scurt metraje pentru 
bani — nu pot trăi în sărăcie — dar nu numai 
pentru bani. A fost o experienţă interesantă, 
mi-a plăcut. Eu cred că un actor trebuie să 
aibă libertatea să facă orice — teatru, cinema, 
dans, muzică, — dacă poate! Tot ce implică 
expunerea ființei lui într-o.manifestare sau 
alta, ține de meseria de actor. Totul e să-și 
facă meseria bine și să nu-i fie rușine de ce 
a făcut. Mie, nu mi-e rușine de ce am făcut. 
Știu, mi s-a spus! Trebuie să faci carieră, şi 
nu poți vorbi de carieră, până ce n-ai jucat 
Hamlet! Oare? Și dacă nu-ţi Ye rândul 
niciodată să joci Hamlet? Nu cred că trebuie, 
neapărat, să joci Hamlet. Trebuie să joci. 
Trebuie să dai ceva din tine oamenilor, 
publicului, care stă, acolo, în faţa ta. Și asta 
îi face plăcere ţie, în primul rând. Îţi place, 
dacă ești actor, să fii acolo, pe scenă, pe orice 
scenă, sau pe un ecran — pe orice ecran — 
să fii altcineva, altă ființă. Să te apropii de 
alte existenţe. E teribil de palpitant să simţi 
că oamenii te ascultă și înțeleg ce le comunici 
tu, că, pentru minute în șir, tu ești pentru ei 
centrul atenţiei, buricul pământului. În orice 
actor există dorința asta de a fi centrul 
atenției. Şi eu o am. Imi place să mă aflu în 
fața publicului. Dar nu neapărat eu, singur. 
Prima oară în viața mea când m-am simțit 
actor și foarte bine în pielea mea, a fost la 
Trilogie... Eram în Cor, dar cum Corul era 
foarte important în spectacol, și eu m-am 
simţit foarte important. lar cea mai mare 
emoție-satisfacție-bucurie, am trăit-o la 
ultimul spectacol αἱ Trilogiei... din Brazilia. 
Am fost aplaudaţi minute în șir, s-a scandat, 
ca pe stadion — un delir! Ceva din atmosfera 
aceea am regăsit-o doar în seara premierei 


s 


Portretul lunii 


de Eva Sârbu 


q 
m 
= 


CĂLIN 


„Niciodată 
n-am să mă simt un nedreptăţit” 


la Pepe şi Fifi. În asemenea momente simţi, 
într-adevăr, că trăiești. Și că merită să faci 
meseria asta. Mie, din păcate, în ultimii doi 
ani nu mi se mai întâmplă nimic din ce ar 
putea să mă justifice, ca actor. Nu am de ce 
spune: „Asta-i viața mea! Aici, pe scenă, 
trăiesc!“... Vorbe mari. Sună patetic, mă tem. 
Dar e adevărat. Și nimeni nu e vinovat, în 
afară de mine. Eu nu am fost prezent unde 
și când trebuie să fiu prezent. Uneori chiar 
nu am putut, alteori imprejurările mi-au fost 
defavorabile. De pildă, când am luat 
concursul la „Naţional“, tocmai mi se 
propusese un post la „Bulandra“. Dar cum 
să plec?! Andrei Șerban mă știa de la 
Trilogie..., mă preţuia, eram bucuros și 
mândru să fiu în echipa lui. De unde să știu 
că va trebui să părăsească Teatrul? Când 
doamna Cătălina Buzoianu m-a chemat să 
dau probe pentru un rol în Patul lui Procust, 
eu eram „prins“ în două spectacole la 


„Naţional“ — Tamerlan și Don Juan. Nici 
măcar n-am să știu vreodată dacă aș fi luat 
proba aceea... Dar din Tamerlan am rămas 
cu o replică, iar la Don Juan s-a renunţat, 
între timp. Așa a fost să fie, probabil. Să 
zicem că a fost „o experienţă de viață“. 
Contează foarte mult pentru un actor, să știți! 
Talentul, atât cât îl ai de la Dumnezeu şi 
puterea de a imagina, te ajută, în bună 
măsură, să faci lucruri pe care nu le știi, 
pentru că nu le-ai trăit. Ce te faci dacă ai de 
interpretat un criminal sau un nebun sau un 
paralitic, când tu ești sănătos tun la trup și la 
minte?! De aceea, cu cât trăiești mai multe 
întâmplări οἱ cunoşti mai mulţi oameni, cu atât 
devii mai apt să-ți faci meseria. Când am 
jucat Carol mi-a fost destul de greu, la 
început. Nu prea știam ce trebuie să simt, 
ca paralitic. Am încercat să trăiesc cât mai 
mult în căruciorul acela, să mănânc în el, să 
mă spăl, să mă mișc în şi din el ca și cum 


n-aș avea picioare și, până la urmă, am ajuns 
la o înțelegere. Așa credeam. Acum însă, 
când tatăl meu a suferit un accident vascular 
cerebral, am aflat că habar n-aveam ce 
înseamnă să fi imobilizat. Dincolo de asta 
însă, să știți că o asemenea întâmplare te 
face să stai puțin locului și să te gândești la 
ce suntem și ce putem deveni, într-o clipă. 
Și la ce este, de fapt, important pe lumea 
asta. Cu adevărat. În ce mă privește, acum, 
pentru mine, viaţa ca viață și relația mea cu 
oamenii, cu mine însumi și cu Dumnezeu 
contează infinit mai mult decât o carieră. 
Chiar dacă sună patetic... 

— E chiar atât de rău să fii patetic? De 
ce atâta teamă? 

— Să spunem că am experienţă în 
materie. Mama mea e rusoaică, iar 
patetismul rusesc e o specie aparte. Totul 
se trăiește cu intensitate maximă, dar la totul 
se poate renunța într-o clipă, pentru că e 
sublim să nu te zbaţi, să nu te Jup, să accepți 
eșecul, cu voluptate, chiar. Voluptatea 
scufundării în mlaștina care te înghite, pentru 
că „Așa a fost să fie“! E fascinant! Dar de 
câte ori m-am lăsat prins în „mrejele“ lui am 
ieșit prost... Culmea e că mie îmi plac rușii. 
Îmi place Cehov. Esenin îmi place. În teatru, 
aș da orice să joc, o dată-n viață, Cearnota 
din Fuga lui Bulgakov. Mai ales că, după cum 
l-a făcut domnul Ştefan lordache, numai ușor 
nu mi-ar fi... Şi cred că nu întâmplător în liceu 
mi-a plăcut enorm Rebreanu. Era pe sufletul 
meu. Îmi place Eliade. Preda îmi place. Cred 
că Preda îmi acoperă o „lipsă de trăire“. Eu 
sunt orășean get-beget. Am un fel de 
nostalgie a contactului direct, frust, rugos, „în 
picioarele goale“ — cu pământul... Nu, nu e 
atât de rău să fii patetic. E mai bine, oricum, 
decât să fii blazat. lar eu nu sunt blazat. Sigur 
că sunt puţin dezamăgit. E adevărat. Dar o 
să-mi treacă. Mai ales că acum chiar mi se 
întâmplă un lucru foarte bun, de care aveam 
mare nevoie. Profesorul meu, Grigore Gonța, 
pune în scenă la Teatrul Evreiesc Urièl 
Acosta iar eu am rolul principal. E o piesă 
foarte interesantă,de Kat Gutzkow. Sta- 
nislavski a pus-o în scenă pe la începutul 
secolului, s-a pus și la noi prin anii'60 — cred. 
E un rol de întindere, un personaj complex 
care traversează multe situaţii diferite, intră 
în relaţie cu multe personaje. Un tip cerebral, 
dar care, în acelaşi timp, trebuie să aibă și 
emoție... Vibraţie. 

— Vi se potrivește structural? 

— Da. Acum, da. Am depășit faza vagă, 
aburoasă în care funcționam pe bază de „Așa 
sunt eu, așa simt eu”! Dincolo de ce ești și 
simți, trebuie să mai existe și înțelegerea a . 
ceea ce ești și simţi. Acum încerc să fiu așa. 
Îmi folosesc intuiţia, jocul ei îmi e 
caracteristic, mă ajută să descopăr stările „la 
prima mână“, pe urmă însă, simt nevoia să 
le adâncesc și cu gândul. Păstrând însă 
intactă simţirea, emoția la care m-a dus ` 
intuiţia. Nu e ușor. Nu-mi e ușor. Ce vreți? 
Sunt și eu la început. Caut să aflu. Să mă 
aflu. lar calea mea de cunoaștere cea mai 
sigură, rămâne tot meseria. Doar făcându-mi 
meseria mi-am dat seama cât de orgolios 
pot fi, cât de stupid, uneori, cât de agresiv, 
cât de violent pot fi — ca stare, nu altfel (nici 
nu știu dacă nu e chiar mai grav!). Dar 
agresivitatea și violența aparţin generației 
mele. Timpului meu. Cred că în mare măsură 
am reușit să-mi stăpânesc agresivitatea. În 
meserie, sigur am reușit. Dar mai am de lucru 
la mine. La 28 de ani nu poţi să fii gata! 

— Cum speraţi să fiţi peste zece ani? Ce 
temeri vă însoțesc speranța? 

— Sper să mă maturizez bine şi frumos 
ca om și ca actor. Să nu-mi pierd încrederea, 
calmul și liniștea de acum, pentru că le-am 
câștigat foarte greu. Speranţa mea mai este 
că nici peste zece ani nu am să mă simt 
nedreptăţit, orice s-ar întâmpla. De ce mă 
tem... Mă tem să nu pierd vreunul din 
lucrurile acelea pe care nu le pretuim decât 
atunci când suntem pe cale să le pierdem 
sau chiar le-am pierdut. lubirea. Prietenia. 
Sănătatea. Mă tem să nu-mi pierd idealurile, 
aspiraţiile, poezia, toate acele bunuri care, 
cu timpul, se pot estompa; se tocesc atât de 
tare, încât peste ani nici nu-ţi mai dai seama 
că le-ai avut. Cebutikin, din Trei surori, are o 
replică; „Am uitat tot, dragul meu... nu mai 
știu“. Cel mai tare cred că mă tem să nu 
treacă treizeci de ani și eu să nu mai știu 
nimic din ce-am ştiut. Speranţa mea însă 
este că, ştiind lucrul ăsta, am să fiu foarte 
atent și n-o să mi se întâmple. Ce credeţi? m 


„ut 


- 

. 

+ 
- 


ka 
$ 
Υ 


E? 
E 
τα 


st 
d ΝΑΙ de A ee A 


E ον a ti 


di 


Gi 


5 


= 
SS 
O 
CC 
et 
V) 
LLI 
Ω. 


oria, ștrutture, immaginario \ 


i un altro cinema { 


ând cinematograful 


ilmele care se referă 
într-un mod sau altul la 
lumea cinematografului 
SE nu sunt ceva nou. Ar fi 
de ajuns să amintim doar două dintre 
cele mai cunoscute pelicule ale lui 
Buster Keaton — Sherlock Jr. (1924) 
οἱ Malec operator (1928) --, ca să ne 


„dăm seama că cinematograful s-a 


oglindit în film încă din epoca 
mutului. 

Astăzi însă fenomenul a luat pro- 
porții, regizori cinefili citează peli- 
culele preferate în filmele lor, apar tot 
felul de parodii, remake-uri, omagii 
aduse altor cineașii. lar în anul cente- 
narului (vrem, nu vrem, ne întoarcem 
mereu la centenarul cinematografului, 
pentru că această aniversare a fost 
marcată în toată lumea printr-o serie 
de pelicule pe care nu ai cum să le 
ocolești), această tendință s-a ac- 
centuat. Unii văd aici un semn de criză. 
Aș spune că e vorba de un fenomen 


Bătălia... este povestea, bine docu-. 


mentată, a luptei pe care Orson Welles a 
trebuit să o ducă împotriva lui William Ran- 
dolph Hearst, magnatul presei americane 
care i-a inspirat figura lui Kane. Autorii filmu- 
lui sunt evident admiratori fără rezerve ai 
talentului lui Welles — dovadă șuvoiul de su- 
perlative cu care îi caracterizează întreaga 
operă și personalitatea. Ei încep prin a-i 
povesti metodic biografia, ajutaţi și de un bo- 
gat suport iconografic, până în momentul 
realizării Cetățeanului Kane. Urmează aici 
mărturii ale celor care l-au cunoscut pe regi- 
zor printre ei Peter Bogdanovich, Douglas 
Fairbanks Jr., Robert Wise — cu scopul de a 
convinge spectatorii că Hollywoodul, condus 
de interese meschine, pune piedici creatorilor 
care nu se încadrează în regulile sale, care 
sunt prea independenţi. Toate bune și 
frumoase, dar acest lucru ni s-a mai spus de 
sute de ori, îl știm cu toţii. Filmul nu aduce 
nimic nou, și rămâne doar un bun exemplu 
de peliculă didactică, putând fi prezentat 
oricând în cadrul unei emisiuni de cultură 
cinematografică sau la un curs de istoria 
filmului. Copleșiţi de personalitatea luiWelles, 
Lennon și Epstein nu-și pot releva propria 
personalitate. 


e Cinematograful -- mumificare și renaştere 
(La momie à mi-mots de Laury Granier) 


normal. Literatura, teatrul, muzica, 
artele plastice se apleacă de multă 
vreme asupiă trecutului lor. 

Cea de-a 32-a ediție a Festivalului 
internațional al noului cinema de la 
Pesaro a programat în diverse secțiuni 
mai multe filme care vorbesc despre 
cinema. Am putut astfel decela mai 
multe tendințe în acest domeniu. 


Filonul documentar 


Cei maila îndemână mijloc de a te referi 
la filmele și cineaștii care te-au marcat este 
realizarea unui documentar. Programate în 
secțiunea „noul cinema“ — care-și propune 
să prezinte publicului noi formule artistice — 
The Battle over „Citizen Kane! Bătălia 
pentru „Cetăţeanul Kane“ de Thomas 
Lennon și Michael Epstein (SUA, 1995) și In 
Land der Kinoveteranen: Filmexpedition 
zu Dziga Vertov/ În ţara veteranilor 
filmului: expediția cinematografică spre 
Dziga Vertov de Thomas Tode și Alejandro 
Munoz — Kohns (Germania, 1995), rămân 
totuși tributare formulelor deja consacrate ale 
documentarului. 


- 


’. Acelaşi lucru se întâmplă οἱ în cazul 
filmului despre Dziga Vertov. Tode și 
Munoz-Kohns pleacă la Moscova cu trenul, 
pentru a realiza un film despre cineastul 
„poetico-revoluționar“, cum îl numesc în 


2 


3 8 Remake după ο esenţă de cinema ; 
(Bruce Willis și Brad Pitt în Armata celor 12 maimuțe de Terry Gilliam) | 


comentariu. Aleg trenul pentru că lui Vertov 
îi plăceau trenurile, dar şi pentru a ne 
reaminti de trenurile „agit prop“, care în anii 
*20 călătoreau de-a lungul și de-a latul Uniunii 
Sovietice pentru a aduce maselor mesajul 
revoluției bolșevice. În Moscova de astăzi, 
ei filmează realitatea oraşului încercând să 
imite stilul „cine-ochiului“ lui Vertov, înre- 
gistrează mărturiile celor care l-au cunoscut 
și ale unor critici și istorici de film, montează 
totul într-un stil ce amintește de filmele lui 
Vertov, adăugând un comentariu rostit din off 
de Hanns,Zischler (pe care vi-l mai amintiți 
poate din În goana timpuluial luiWenders), 
rezultând un alt onorabil documentar care 
însă nu reușește să aducă ceva cu adevărat 
nou, nici ca limbaj cinematografic, nici ca 
mărturie despre Vertov. 


Mai mult decât un portret 


O retrospectivă Chris Marker ne dă 
prilejul să vedem un film despre un cineast 
care e mai mult decât un portret, decât un 
documentar clasic. Le tombeau d'Alexan- 
dre (1993) porneşte de la figura lui Alexandr 
Medvedkin, căruia Marker îi mai dedicase 
în 1971 și Le Train en marche. Medvedkin 
fusese conducătorul unui cine-tren, cu care 
făcea călătorii în Uniunea Sovietică, pentru 
„a filma astăzi ceea ce nu merge așa cum 
trebuie, a le arăta totul a doua zi responsa- 
bililor, a purta discuții cu ei despre ceea ce 
trebuie făcut. lar peste o săptămână sau o 
lună filmăm din nou în același loc pentru a 
putea vedea schimbările.” Realizează astfel 
53 de filme agitatorice şi 18 numere dintr-un 
cine-jurnal. În 1934 regizează Fericirea, film 
mut pe care Marker îl descoperă peste ani și 
este uimit de forța, de inventivitatea, de origi- 
nalitatea acestuia. Se împrietenește cu Med- 
vedkin și vrea să le transmită și celorlalți ad- 
mirația pentru acest cineast. 

Dar Le tombeau... este un eseu despre 


„condiţia cineastului supus capriciilor politicii, 


fascinant prin modalitatea în care nu numai 
înregistrează istoria, ci o οἱ comentează. Is- 
toria URSS și cea a cinematografului sovie- 
tic. În primele minute vedem o fotografie a 
prințului Yusupov, realizată în 1900 (pe când 
acesta avea 30 ani) și apoi o fotografie a lui 
Medvedkin,născut în 1900. Primul îl va ucide 
pe Rasputin, Medvedkin va deveni regizor. 
Comentariul spune: „Trăiaţi în două lumi 


îndepărtate precum Pământul de Marte“. 


Întreg filmul încearcă să ne explice cum în 
aceeași țară, în același oraș, în aceeași cine- 
matografie coexistă lumi care nu comunică 


între ele. 


Alte două portrete de cineaști semnate de 
Marker — AK (1985), prezentându-l pe Akira 
Kurosawa filmând Ran și Tarkovski '86 
(1990) cu imagini din timpul lucrului la Sa- 
crificiul — nu mai au aceeași forță. Dar ele 
sunt mărturii oneste despre munca unor 


cineaști. 
Tot în retrospectiva Marker revăd La Jetée 
(1962), film care a făcut obiectul unui remake 


anul acesta — Armata celor 12 maimuțe de 


i 
d 


se privește în oglindă 


9 Joan Crawford — 


o muză pentru Joao César Monteiro 


Terry Gilliam. Distanța dintre cele două e 
foarte mare. Ceea ce la Marker era adevărată 
esenţă de cinema, o poveste condensată în 
numai 28 minute, în imagini fixe, în alb-negru, 
la Gilliam devine o diluată peliculă de două 
ore. E adevărat, nu e lipsită de calități, dar 
nu poate concura originalul, despre care un 
scriitor de talia lui J. G. Ballard (al cărui roman 
iconoclast Crash a fost ecranizat anul acesta 
de către David Cronenberg, stârnind destule 
scandaluri — vezi şi nr. 6/96, pag. 7) spunea: 
„Creându-și din nimic propriile convenții, La 
Jetée triumfă acolo unde science-fiction-ul 
dă greș de cele mai multe ori“. Lumea vi- 
itorului din filmul lui Marker e analizată cu 
același spirit lucid cu care cineastul analizase 
trecutul în Le tombeau d'Alexandre. 


Ficţiunea ca realitate 


Părăsind domeniul documentarului, o 
interesantă variațiune asupra raporturilor 
dintre film şi viață ne propune Enzo Mon- 
teleone în La vera vita di Antonio H. (1994), 
un film în care un actor — Alessandro Haber, 
ale cărui iniţiale sunt identice cu cele ale 
personajului său, Antonio Hutter — ne po- 
vestește viața lui, rolurile sale în film, speran- 
tele sale înşelate. A dorit toată viața să de- 
vină vedetă, dar crede că numai invidia și 
răutatea celorlalți l-au împiedicat. Ames- 
tecând secvențele reale — Haber a apărut 
într-adevăr în roluri secundare în filme de 

- Bellocchio, Bertolucci, frații Taviani — cu fic- 
țiunea, aducând pe ecran mărturii ale unor 
cineaști precum Bernardo Bertolucci, Mario 
Monicelli, Gabrielle Salvatores, Paolo și 
Vittorio Taviani, ori ale unor actori ca Marcello 
Mastroianni și Michele Placido despre modul 


în care au lucrat cu „Antonio H.“, filmul fas- 
cinează spectatorul care este încet-încet 
atras într-o capcană, la un moment dat 
fiindu-ne greu să mai facem distincţia între 
personajul de ficţiune Antonio Hutter și 
actorul real Alessandro Haber. 

Pe aceeași linie merge și Away, de Steve 
Sanguedoice (Canada, 1996), în care ficţiu- 
nea și documentarul se împletesc, autorul 
închipuindu-și că ar fi lucrat cu Francis Ford 
Coppola la Apocalipse Now, ca asistent de 
scenografie. Filmul lui Coppola, deși realizat 
în 1979, continuă să-i fascineze pe tinerii 
cineaști, care văd în el un model. Din păcate 
imaginara aventură a lui Sanguedolce e lip- 
sită de interes. Evident filmate într-un studio, 
fără prea multă imaginaţie, scenele care ar 
trebui să ne redea atmosfera din Bangkok 
sau din junglă nu reușesc să ne capteze 
atenția, iar o voce din off, pretinsă a lui Marlon 
Brando, nu ne face să râdem, ci mai degrabă 
să fim trişti, văzând până unde poate cădea 
filmul, în dorința sa de a fi cât mai atractiv, în 
momentele în care actorul vorbește despre 
digestia sa. 


Imagini vechi, emoții noi 
P, reluând imagini din pelicule mai vechi, 


unele fime își propun să le dea noi înțelesuri. 
Passeio com Johnny Guitar de Joao César 


Monteiro (Portugalia, 1996), este un scurt- . 


metraj realizat din materialul filmat pentru A 
Commedia do Deus, pe care cineastul îl 
începuse în septembrie 1994, în Techniscope 
—un procedeu pentru ecran lat. După câteva 
zile de filmare, Monteiro și-a dat seama că 
nu e formatul potrivit pentru noul său film și, 
de comun acord cu producătorul, a reluat lu- 
Gul pe un format normal. Ceea ce'a rămas 
a montat mai târziu într-o serie de scurtme- 
traje elaborate ca scrisori cinematografice 
către prieteni. 


8 Orson Welles -- victimă a Hollywoodului 


he Battle over „Citizen Kane“ 
omas Lennon οἱ Michael Epstein) 


de 


Passeio... este o plimbare a cineastului 
pe străzile Lisabonei, acompaniată de o sec- 
venţă din filmul lui Nicholas Ray, plimbare 
încheiată în apartamentul regizorului. Acesta 
privește pe fereastră o tânără într-un apar- 
tament din clădirea de peste drum, în timp 
ce în banda sonoră se aud replicile rostite 
de Joan Crawford în Johnny Guitar. Emo- 
ţia pe care Monteiro o simte la revederea ve- 
cinei sale ajunge astfel să fie dublată de 
emoția cinefilă. , 

Și animația preia imagini din filmele mai 
vechi, ca în La Coda de Gianluigi Tocca- 
fondo (1989), în care o imagine a lui Buster 
Keaton este animată, distorsionată, dân- 
du-ne o variațiune modernă asupra perso- 
najului Malec. Toccafondo — prezent cu o 
retrospectivă în festival — se afirmă ca un ani- 
mator de mare talent, cu un stil de o certă 
originalitate. 

Cu un film semnat de Yervant Gianikian 
și Angela Ricci Lucchi — De la Ecuator la 
Pol — ne-am întâlnit în această primăvară 
într-un program αἱ Cinematecii. Erau sec- 
vente filmate în anii 10 şi '20 în diverse colțuri 
ale planetei care, deși acompaniate doar de 
un comentariu muzical — ne evocau ororile 
colonialismului cu o forță pe care un film de 
ficțiune rareori o are. 

Cei doi cineaști au fost prezenţi la Pesaro 
cu Prigionieri della guerra (1995), în care 
folosesc același procedeu, de data aceasta 
utilizând secvenţe filmate în timpul primului 
Război mondial. Filmul însă nu mai reuș?zte 
să ne convingă, scenele din lagărele de pri- 
zonieri aflate în diverse țări angajate în război 
sunt evident fragmente din fiime de pro- 
pagandă, în care fiecare încearcă să ne arate 
cât de omeneşti sunt trataţi prizonierii. Soldaţi 
dansând duminica, făcând baie, mâncând 
binedispuși, fiind îngrijiţi de doctori, sau stând 
în jurul focului — oare asta a însemnat prizo- 
nieratul? Interesul stă însă în altă parte, în 
raportul pe care subiecții îl au cu aparatul 
de filmat, cu care încă nu erau obișnuiți și îl 
iau ca pe un fel de aparat de fotografiat mai 
nou. Ei pozează ca la fotograf, aranjându-și 
ținuta, stând nemișcaţi, în tablouri de grup. 
Privind direct în obiectiv, ai impresia că te 
privesc pe tine, spectatorul de azi. E singura 
emoție pe care o simţi văzând acest film. 


Viziuni personale 


Νοιτοεία - Finfzig Jahre pervers/ 
Neurosia -- cincizeci ani de perversiune 
de Rosa Von Praunheim (Germania, 1995) 
este o viziune catastrofico-parodică a ci- 
neastului asupra propriei creaţii. Εἰ îşi 
imaginează -- în binecunoscutul său stil 
provocator (vezi și nr. 11/94, pag. 10) — că 
este asasinat la premiera ultimului său film. 
Urmează ancheta unei realizatoare de 
televiziune în legătură cu viaţa şi creaţia 
regizorului. Secvenţe din precedentele sale 
filme, fotografii, mărturii ale familiei și ale cola- 
boratorilor, totul concură la creionarea unui 
portret al lui Von Praunheim, în care ἀθίθο- 
tele sunt subliniate, iar calitățile nu prea ies 
în evidenţă. Cineastul își atribuie toate 
păcatele lumii, într-un stil plin de vervă care 


- astârnit hohote de râs. 


La momie ă mi-mots de Laury Granier 
(Franţa, 1996) este, în viziunea autorului său, 
o ilustrare a structurii „moarte-mumifi- 
care-renaștere“, cu specificarea că regizorul 
crede că cinematograful este o formă 
modernă de mumificare și renaștere. Chiar 
dacă filmul, realizat ca un amestec de stiluri 
în cele nouă capitole ale sale, nu a plăcut 
tuturor, îmbinarea de dans, pantomimă, sunet 
și imagine derutând câteodată, definiția lui 
Granier mi se pare perfect potrivită filmelor 
despre care am vorbit. 


Rolland ΜΑΝ 
11 


4 


e ecran și dincolo de ecran drogul este un subiect 
profund legat de Hollywood. Dacă dependența unor 
staruri de stupefiante a alimentat adesea rubricile de 
fapt divers ale cotidienelor, consumul de euforizante a fost, pentru 
cineaști, o temă interzisă de Codul Hays (1921) εἰ de Codul 
producției (1930). 
Pot fi văzute scene cu oameni care se droghează în filmele 
„negre“ ale anilor 20, unde urmăririle dintre bande de gangsteri 
sau dintre acestea și poliție au de multe ori ca fundal Cartierul } 
Chinezesc din Los Angeles, unde personajele cu ochi bridaţi 
fumează opium în ceainării cu perdele din mărgele. Deşi 
abordarea frontală a acestui viciu și a implicaţiilor sociale rămâne 
prohibită până în 1968, când se revizuiește sistemul de cenzură, 
există pelicule din anii 50 în care se face aluzie la droguri. 
Subiectul devine de neocolit în deceniul următor și din cauza 
presiunii vieții: războiul din Vietnam a transformat mulți 
combatanți americani în consumatori fervenți de marijuana, 
opium și haşiş, ca soluție disperată pentru a putea suporta ororile 
cotidiene. Pe de altă parte, tinerii rămași acasă trăiesc teama de 
a fi înrolați εἰ uciși în aceste bătălii absurde într-o stare de πεντοτᾶ 


ΑΙ Pacino, în Panică la Needle Park 


PE AZ 


n Sângele unui poet (Le sang d'un 

I poète), primul film al lui Jean 

Cocteau (1930), spectatorul poate 
întrezări silueta furtivă a unui fumător de 
opiu; e o imagine spectrală — undeva între 
materie și fum -- ο viziune difuză ce pare a 
veni direct din memoria de opioman a lui 
Cocteau. Ca οἱ Edgar Allan Poe, Cocteau 
folosea drogul ca stimulent pentru fantezie; 
căuta în opiu revelații fulgurante οἱ inspiraţii 
febrile. Într-un fel, imaginea aceea suspen- 
dată în timp pare a reprezenta distilarea unei 
întregi experiențe de opioman. 

Din 1923 datează primul film hollywoodian 
despre dependenţa de droguri: Human 
Wreckage (Epava umană), în regia lui John 
Griffith Wray, cu Bessie Love într-un rol de 
morfinomană. E un film finanţat de ligile 
anti-drog, un film-comandă venit ca răspuns 
la moartea starului dependent de droguri 
Wallace Reid. Din păcate nu s-a păstrat nici 
o copie; ar fi fost instructiv, să putem vedea 
ο mostră atât de timpurie de virtute holly- 
woodiană. 

In 1944 are loc premiera filmului de de- 
but αἱ lui Joseph L. Mankiewicz, Dragon- 
wyck: Vincent Price e un aristocrat decadent 
din secolul XIX, care, ros de slăbiciune, se 
refugiază în drog. Subiectul e oarecum 
îndrăzneț, dar cadrul de epocă ne distan- 
țează de miezul dramei, atenuează șocul. 
Filmul pare a fi despre ceva mult mai puţin 
concret, mult mai nebulos. 

Regăsim fumul de opiu printre celelalte 
pastișe ale „filmului negru“ american, în peli- 
culele franceze ale anilor ‘50, ca Razzia sur 
la chnouf (1957, de Henri Decoin), cu Jean 
Gabin. Lipsește primitivismul vechilor 
producţii americane fără pretenţii; filmul 
acesta speculează magnetismul viciului. 
Formal, e un pseudo-documentar despre 
pegra pariziană și abundă în scene care i-ar 
fi șocat pe părinţii americani ai genului: ca- 
fenele dubioase pe cheiuri, bistrouri cu 
dansatoare de culoare, navigând prin fumul 
de hașiș, baruri pentru homosexuali prezidate 
de lesbiene și localuri orientale pentru opio- 
men, O scenă clasică; Lila Kedrova în rolul 
unei drogate nimfomane, improvizând un dans 
lasciv într-o pivniță de Montpa $ 

Unul dintre primele filme tratând 
dependența de droguri este The Man with 
the Golden Arm (1955, regia Otto Pre- 
minger). E un film datat, minat de gustul lui 
Preminger pentru senzaționalism și hiperbol- 
ic, dar e notabil, căci depășește banalitatea 
obişnuită a acestor filme. Nu invocă nici 
mediul corupător, nici o traumă din copilăria 
eroului; vorbind despre drogațţi și de viciul lor, 


12 


filmul nu recurge la explicaţii freudiene, iar 
Frank Sinatra dă o prestație scenică plină de 
nerv. 

Primul portret cu adevărat tragic al rava- 
giilor drogului i-l datorăm lui Katharine Hep- 
burn în Long Day's Journey Into Night 
(1962) (Lungul drum al zilei către noapte) 
— ecranizarea piesei autobiografice a lui 
Eugene O'Neill. O'Neill a evocat-o impresio- 
nant pe mama sa mortinomană şi regizorul 
Sidney Lumet a avut suficient respect pen- 
tru material ca să nu dilueze tensiunea tragi- 
că a personajului. lar Hepburn îi conferă ero- 
inei sale Mary Tyrone o calitate proteică: un 
moment strălucește, surâzând amintirilor 
tinereții, în următorul vraja se rupe şi rămâne 
doar nevolnicia în care a adus-o drogul. 

Odată cu Easy Rider (1969), subiectul 
părăsește faza de tabu și intră direct în 
circuitul culturii pop. Tot ce fusese înainte de 
Easy Rider se rezumase la tatonări: în 
Hatful of Rain (1957) problema pare 8 nu fi 
consumul de droguri, ci locuința mizeră de 
suburbie; iar în Bigger Than Life (1956, 
Nicholas Ray), profesorul respectabil inter- 
pretat de James Mason nu pare a deveni de- 
pendent de medicamente, ci pare mai degra- 
bă a se transforma dintr-un doctor Jekyll 
într-un Mr. Hyde. Easy Rider a fost primul 
film care a tratat problema cu dezinvoltură. 
Povestea celor doi motociclişti-fugari (Den- 
nis Hopper și Peter Fonda) pe autostrăzile 
americane este un „road movie“ și în același 
timp o baladă filmată. Ea aduce la suprafață 
elementul religios din mișcarea hippie — cei 
doi mărunți traficanţi de marijuana sunt niște 
„vizionari“ blânzi οἱ în ultimă instanţă niet 
martiri pletoşi răstigniţi pentru intoleranța ame- 
ricană. Într-o secvenţă cei doi zac în delir pro- 
vocat de L.S.D. Publicul a prizat sentimen- 
talismul elegiac și oarecum masochist al 
filmului: Dennis Hopper (Și regizor-scenarist) a 
devenit pentru o vreme erou-cult, iar Peter Fon- 
da, cu aerul său de „noblesse oblige“ și jache- 
ta de piele cu inscripția „Captain America“, a 
intrat în mitologia noului curent — „contra- 
cultura“. 

More (1969, regia Barbet Schroeder) are 
aceeași fascinaţie psihedelică picturală și mai 
are un misticism propriu: drogul reprezintă 
căutarea absolutului. lar Taking Off (1969), 
primul film american al lui Milos Forman, leagă 
problema de prăpastia dintre generații. 

Era perioada de începutul anilor “70 — 

Pâstăzi identificată cu era Vietnam-Watergate 
—, când cinematograful american începe să 
nu se mai teamă de subiectele tari: drogul 
apare și el ca subiect în cele mai diverse 
filme. Born to Win (1971, regia Ivan Passer) 


e unul dintre cele mai originale. Având ca 
erou un vagabond drogat (George Segal) 
care, cu cât se scufundă mai ireversibil, 
Leier zeg și mai adânc în degradarea sa, 
filmul s-a dovedit a fi o mixtură deconcertantă 
de stări de spirit — comice și detestabile —, 
desigur emblema școlii de film cehe. Pro- 
ducătorii americani nu au știut ce să facă cu 
acest film — în cele din urmă au renunțat să 
îl lanseze cu pompă și s-au descotorosit de 
el, dându-i drumul în săli fără tam-tam publi- 


Dependenţa de droguri a început să fie 
folosită ca artificiu melodramatic, pentru a 
da unei poveşti de dragoste un subtext sor- 
did: în Panic in Needle Park (1971, regia 
Jerry Schatzberg), un băiat (Al Pacino) 
iubește o fată (Kitty Wynn), dar el e de- 
pendent de raţia de heroină și ea îl va urma 
în viciu. 


(Continuare în pag. 14) 
Andrei GORZO 


citar. 


Uma Thurman, o toxicomană cu farmec în Pulp Fiction 


transformată în deliruri hippie întreținute cu muzică rock și cu 
euforizante. 

Un semnificativ eşantion de pelicule de la sfârșitul anilor 60 
propulsează în prim plan personajul drogatului și problemele sale 
de conștiință. Această perioadă, ca și anii 70, înregistrează și cel 
mai mare număr de scandaluri provocate de pătrunderea drogului 
în Mecca cinematografică. La Hollywood erau, în aceşti ani încă, 
mai puțini cei care nu s-au atins de marijuana și de LSD decât 
cei care au făcut-o. Numele implicate aparțin unor staruri (Ali 
Με Graw, Anthony Perkins, Carrie Fisher) dar și unor regizori (Ro- 
man Polanski Dennis Hopper) sau producători (Robert Evans). 

În anii '90 se intensifică din nou interesul pentru subiectul 
dependenței de stupefiante. Lăsând la o parte imensa cantitate de 
pelicule, în special de acţiune, care tratează problema 

r, trebuie să remarcăm apariția unor filme care discută 
motivele și dramele toxicomanilor. Unul dintre marile succese ale 
acestui an, Trainspotting de Danny Boyle (vezi nr. 6/1996) este un 
bun exemplu. Vă propunem deci să vă reîmprospătați memoria 


cinefilă amintindu-vă câte ceva din cele mai semnificative se? 
și cazuri legate de drog. 


Jean Seberg A 


care și-au găsit Robert Mitchum 
în drog un temporar 
colac de salvare 
sau un prematur sfârșit 
se numără εἰ; 


Robert Mitchum 
Ali Μο Graw 
Bob Evans 
Peter Sellers 
Peter Fonda 
Natalie Wood 
Frank Sinatra 
Carrie Fisher 
Jean Seberg 
River Phoenix 
Anthony Perkins 
Dennis Hopper 


9 or Barrymore - 


N WATA 


Prima victimă hollywoodiană a con- 
sumului de droguri este actorul Wallace 
Reid, vedeta Studioului Paramount care 
a încetat din viață la 18 ianuarie 1923. Pe 
când filma, în 1919, exterioarele pentru 
Valea uriașilor, trenul închiriat de echipă 
a deraiat și, deși rănit, el a început să 
acorde primul ajutor colegilor aflaţi într-o 
stare mai jalnică. Când a acceptat, în fine, 
să i se acorde îngrijiri medicale, s-a 
constatat că are leziuni destul de grave şi, 
pentru a-l putea face apt să continue 
filmarea, i s-a administrat morfină. După 
terminarea peliculei starea sănătăţii lui Reid 
a continuat să fie proastă, așa că medicii 
studioului au continuat să-i prescrie 
morfină. 

În clipa în care rețetele cu acest drog au 
început să-i fie oferite, actorul a dat primele 
semne de dependenţă și s-a apucat de 
băutură. A continuat să lucreze, rămânând 
una dintre vedetele studioului, investindu-se 
milioane de dolari în filmele sale. 
Chinuitoarele cure de dezintoxicare urmate 
în sanatorii costisitoare n-au reușit să-l 
salveze și Wallace Reid a devenit un 
personaj emblematic pentru devoratorul 
mecanism hollywoodian. Ultima sa pre- 
mieră a avut loc la 22 decembrie 1922 cu 
Treizeci de zile, titlu premonitoriu, căci 
idolul femeilor avea să mai trăiască tot 
atât. 

Primul star arestat pentru consum de 
droguri este Robert Mitchum. Actorul care 
impresiona pentru siguranța de sine 
imprimată personajelor sale, nu puține de 


western (Colt Conrades — 1943, Nevada 
- 1944, Crossfire — 1947, River οἵ no Re- 
turn — 1954) a fost condamnat οἱ închis, în 
1949, pentru că a fost surprins prizând 
marijuana. Din fericire el n-a ajuns unul 
dintre cazurile disperate de dependenţă și 
s-a redresat destul de repede după 
scandalul mediatic. Cariera sa a continuat 
încă patru decenii. 

Ca şi Walice Reid, Marilyn Monroe a 
devenit dependentă de droguri din cauza 
presiunii celor de la studiouri. Pretenţia 
producătorilor şi a regizorilor de a arăta 
întotdeauna așa cum se așteptau toţi de la 
ea, strălucitoare οἱ sexy, a făcut-o să 
recurgă la euforizante, în special amfe- 
tamină, prescrise de chiar medicii de la 
Twentieth Century Fox. Combinate cu 
alcoolul şi cu somniferele pe care le 
consuma pentru a suporta mai ușor 
suişurile și coborâșurile carierei sale de 
vedetă adulată de public, dar hărţuită de 
producători, drogurile „oficializate“ i-au 
ruinat sănătatea miticei vedete. Depen- 
denta ei de aceste chimicale a făcut 
posibilă mascarea uciderii ei în sinucidere, 
așa cum revelează cartea „Marilyn, istoria 
unui asasinat“ de Peter Harry Barham 
apărută la editura new-yorkeză „Dutton“ în 
1992 și publicată şi în România, după doi 
ani, de Editura Noul Cinema -- care a 
obținut copyright, cu Editura Du Style. 


(Continuare în pag. 15) 
Dana DUMA 
13 


= 


Hä Polanski este o perso- 
nalitate emblematică a nebuni- 
lor ani '60-70. „Când L.S.D.-ul era 
rege“ ar putea fi subtitlul confesiunilor din 
cartea sa autobiografică „Roman“ * despre 
această nonconformistă epocă ce a lăsat 
urme adânci în biografia sa. Răstăţat αἱ 
festivalurilor internaţionale, regizorul polonez 
a fost adoptat cu generozitate de producători 
europeni οἱ americani după ce pelicula sa 
Cuţitul în apă (1962), a fost nominalizată la 
Oscarul pentru film străin. Prima perioadă a 
șederii lui în Occident s-a consumat în 
Marea Britanie, unde a filmat Repulsie (1965), 
Fundătura (1966) și Balul vampirilor 
(1967). ΕΙ a traversat apoi oceanul unde a 
filmat la Hollywood Rosemary's Baby 
(1968) şi a rămas până la tragica experienţă 
a asasinării soției sale Sharon Tate, în 1969. 

Polanski a cunoscut euforia succesu- 
lui οἱ șocul unor mari pierderi într-o lume 
a filmului unde drogul era o prezență 
obsesivă. 

Speriat la început de această distracţie 
care-i făcea să privească în gol și să delireze 
pe mulți dintre prietenii săi, el îi va încerca 


PE ECRAN 


(Urmare din pag. 12) 


Drogul părea un subiect greu de digerat, 
destinat comentariului social. Dar filmul 


8 Mia Farrow și 


LS, 


totuşi gustul fără a deveni un consumator 
febril. Mai ales că prima sa experiență cu 
drogul trăită la Londra, când la o petrecere i 
s-a oferit o pastilă de L.S.D. (încă legal la 
acea dată — 1968) i-a lăsat un gust oribil. lată 
ce își amintește despre senzațiile răvă- 
șitoare care au urmat: „Noaptea a fost o 
alternanță de oroare și deprimare, dar am 
avut și momente de luciditate. Creierul meu 
era un fel de calculator ultraperfecționat 
capabil de toate eforturile intelectuale. 
Aproape că îl vedeam cum funcţionează. 
Dar, din când în când, aveam sentimentul 
unui groaznic scurt-circuit, ca și cum cineva 
ar fi turnat apă în rețeaua de fire. Cum 
puteam să mă joc în halul ăsta cu propriul 
meu creier? mă gândeam. Trebuie să lupt, să 
încerc să fiu rațional“. 

După acest prim coșmar care l-a făcut să 
evite multă vreme drogul, Polanski a 
cochetat din nou cu el la începutul idilei cu 
marea lui iubire, Sharon Tate. Frumuseţe 
diafană, fată de familie bună cu o educaţie 
impecabilă, stea în plină ascensiune, ea 
vedea în consumul de droguri ceva la fel de 
banal ca fumatul unei țigări, de pildă. Sharon 


3 


hollywoodian a învăţat repede să speculeze 
magnetismul drogului și pitorescul perso- 
najului „junkie“. The Anderson Tape (1970, 
regia Sidney Lumet) e unul dintre primele 
filme în care drogatul e un personaj de 
coloratură: din banda de hoţi a lui Anderson 
(Sean Connery) face parte, printre alte 


8 Un film al generaţiei LSD: 
Taking off de Milos Forman 


915 


H ei 


i-a oferit ο doză mai modestă de L.S.D. şi 
într-o stare de specială fraternitate au 
petrecut o noapte întreagă ascultând muzică 
οἱ vorbind. „Acidul nu a provocat de data 
aceasta nici o viziune îngrozitoare, dar a dat 
relaţiei noastre amoroase o nuanţă de 
irealitate“. 

Scena se petrecea în 1967, când cei doi 
s-au cunoscut cu ocazia filmărilor la Balul 
vampirilor unde el era regizor şi ea inter- 
preta principală. După vesela perioadă a 
turnării acestei parodii horror de mare 
succes, cei doi nu s-au mai despărțit decât 
atunci când angajamentele profesionale 
diferite o cereau. După triumful următorului 
film hollywoodian al lui Polanski, Rose- 
mary's Baby povestea unei femei posedate 
de diavol, ei s-au căsătorit și au devenit unul 
dintre cuplurile cinematografice cele mai 
invidiate. 

Roman și Sharon aveau cultul prieteniei 
οἱ primeau în spaţioasele lor locuințe vizite 
care se prelungeau uneori luni de zile. În 
anturajul lor s-a înfiripat și idila dintre Mia 
Farrow, proaspăt divorțată de Frank Sinatra, 
şi Peter Sellers, unul dintre cei mai 


Peter Sellers 


scursori, οἱ un tânar „junkie“ blond, pletos οἱ 
palid. E jucat de Christopher Walken în 
debutul său cinematografic, cu fizionomia sa 
vag androgină, privirea feroce, trăsăturile ca 
o mască de durere. Walken va juca din nou 
un tânăr drogat în Annie Hall (1977, regia 
Woody Allen), unde pare un Raskolnikov 
abrutizat. 

În filmele despre războiul din Vietnam, 
drogul e nelipsit printre soldaţii eşuaţi în 
fundăturile din junglă — drogul ca necesitate 
a soldatului, drogul ca leac împotriva durerii 
şi ca talisman împotriva haosului. In 
Apocalypse Now (1979), spectacularul film 
regizat de Francis Ford Coppola, Vietnamul 
e perceput ca prin aburii unui delir cu LSD. 
lar în Platoon (Plutonul) (1986), Oliver 
Stone ne prezintă un sergent angelic, 
tolerant, hipersensibil (Willem Dafoe), care 
îşi intreține prin droguri nirvana personală. 
Doar drogat, acest hippie rătăcit în mijlocul 
bestialităţii devine imun la ea. 

Din 1974 datează primul film semnificativ 
despre o personalitate publică la prăbușirea 
căreia au contribuit drogurile. Este vorba de 
Lenny, biografia marelui comedian Lenny 
Bruce, care a ridicat umorul scatologic la 


"ο aril i cai un 


Gi 


ων... ia 


Sharon Tate οἱ Roman Polanski 
cu o lună înaintea tragediei de la Bel Air 


superstițiași actori ai vremii. Pasiunile 
„esoterice“ au consolidat relaţia celor doi 
care umblau înfăşuraţi în mătăsuri indiene οἱ 
acoperiţi de perle οἱ flori discutând despre 
reîncarnare și despre vizitele extratereștrilor. 
Ei sporeau misterul comunicării lor cu alte 
lumi prizând drog și Polanski își amintește o 
farsă neplăcută pe care i-a pus-o la cale 
Peter servindu-l, chipurile, cu miere adusă 
de la Roma. La puțin timp după ce a început 
să aibă vertijuri, acesta La mărturisit că a 
adăugat hranei îngerilor o doză de basis, 

A-ţi servi prietenii cu drog era un gest atât 
de banal în acea vreme încât până şi 
Wanda, soția tatălui său venită din Polonia 
să-i viziteze la Los Angeles, a trecut prin 
această experienţă. Ce-i drept, ei i s-a oferit 
o mică porte de „iarbă“ după care curioasa 
doamnă a declarat că vede „căluţi sărind 
pretutindeni“. 

Prezenţa drogului în casa Polanski şi a 
numeroșilor amici care-l consumau a 
condus la concluzii greșite ancheta poliţiei 
după comiterea oribilei crime din vila de pe 
Cielo Drive. Cele cinci victime găsite acolo 
în ziua de 9 august 1969 au fost considerate 
de opinia publică vinovate de propria lor 
moarte. Reputația de neconformist a lui 
Polanski, imaginile şocante ale filmelor sale 
de groază și stilul de viață dezordonat au 
generat ipoteza unei orgii la care ar fi luat 
parte, în absența regizorului reținut cu treburi 
în Europa, Sharon (însărcinată în luna a 
noua) și patru dintre prietenii lor: coaforul Jay 
Sebring, Wojtek Frykowski, Abigail Folger, 
fiica unui milionar, și Steven Parent, un 
prieten al paznicului. „Sex, drog și ritualuri 
secrete“ titrau ziarele de pe Coasta de Est 
și Vest fără să se sinchisească de motivaţia 
reală a unei asemenea orori. Polanski a 
recunoscut în fața poliției: „Fumam cu toții 
iarbă, dar cine nu face asta la Hollywood? 
Prin comparaţie cu legile locurilor noi eram 
aproape abstinenți. lar Sharon încetase 
complet să fumeze droguri în ziua în care a 
aflat că este însărcinată“. 

Pentru că în casă s-au găsit, totuși, o 
Dote de LSD într-o scrumieră, puţină 
marijuana într-un dulap şi cocaină în 
dormitorul lui Abigail, poliția a urmărit οἱ ea 
un timp această pistă. A trebuit să treacă 
aproape un an pentru ca, folosindu-se drept 
momeală 25.000 de dolari oferiţi de Polanski 
pentru descoperirea criminalului, să se 
ajungă la clanul Charles Manson. Tenebrosul 
hippie a convins patru dintre femeile care îl 
considerau un fel de guru că este de datoria 
lui să-i ucidă pe cei aflaţi în locuința din Cielo 
Drive și să scrie apoi cu sângele lor pe pereți 
„pigs“. Cu greu s-a rit şi mobilul, 
dacă se Ge numi astfel, al crimei: Manson 
era un compozitor ratat și, după multe 
eșecuri, trecuse la un stil de viaţă hippie care 
contrazicea principiile pacifiste ale acestei 
mişcări, asmuţindu-şi adeptele drogate 
asupra unor presupuși inamici de-ai săi. 
Intrând în casa lui Polanski ei au fost siguri 
că aceasta aparține producătorului de 
discuri Terry Melcher care locuise acolo cu 
câteva luni înainte, până când s-a despărțit 
de logodnica lui de atunci, Candice Bergen. 
Melcher îi respinsese odată pe muzicianul 
Manson și el şi-a pus în minte să se 
răzbune. , în fine, celebru, după ce 
a comis una dintre cele mai teribile crime ale 
deceniului. Moartea lui Sharon a fost pentru 
Polanski „singura linie despărțitoare care a 


contat în viața lui“, după propriile spuse. 
După sinistrul eveniment a devenit „de un 
bai visceral“ asemeni propriului său 


u toate acestea nu se poate spune 
despre el să „s-a cumințit“ οἱ numele lui a 
ajuns din nou "Ia rubrica fapt divers în legă- 
tură cu un delict relaționat cu consumul de 
droguri. În 1977 a fost acuzat de „relații 
sexuale ilicite“ cu o minoră și a făcut chiar 42 
de zile de detenție pentru aceasta, o parte 
numai din pedeapsa pe care judecătorul a tot 
amânat s-o definitiveze. Sub presiunea unor 
cunoștințe din mediile politice care cereau ca 

„dezmăţatul polonez“ să primească ο 
ο exemplară, el a încercat să 

be înțelegerea iniţială dintre avocaţi 
care apei κος o pedeapsă totală de 90 de 
zile. Speriat de perspectiva statului în 
carceră pentru mai mulţi ani, Polanski a fugit 
în Europa şi n-a mai călcat pe teritoriul 
Statelor Unite până în 1994, după ce a 


stabilit un financiar cu presupusa 
lui victimă, Sandra, care şi-a retras plân- 
gerea. 


Polanski relatează în cartea sa cum s-au 
petrecut lucrurile cu adevărat, descriind cu 
lux de amănunte mediul hippie din care 
provenea fata care i-a fost recomandată ca 
model pentru un număr special al revistei 
„Vogue“ ce-i fusese încredințat. În familia ei 
drogurile erau servite în bombonieră și erau 
accesibile oricui. Mama Sandrei cocheta οἱ 
ea cu ideea de a face carieră de manechin 
și își sfătuise fiica să-l cucerească pe 
regizor. Așa se face că ședința fotografică de 
la vila cu piscină a lui Jack Nicholson a 
devenit un prilej pentru ea de a-l seduce, și 
cum Roman a avut întotdeauna o slăbiciune 
pentru adolescente, mai ales experimentate, 
erotic, totul a decurs foarte firesc. Acuzaţia 
de viol a venit numai după câteva zile, 
agravată de declaraţia că în vila starului 
(unde se afla în acea zi numai Anjelica 
Huston) se află droguri. Venită cu mandat de 
perchiziţie, poliția a găsit câteva pastile de 
L.S.D. care au contat ca probe agravante. 
Degeaba au încercat avocaţii lui Polanski să 
restabilească adevărul, indignarea opiniei 
publice nu putea fi stăvilită. 

Plecarea intempestivă a lui Polanski din 
Statele Unite după acest episod a marcat 
începutul declinului carierei sale. Deși a mai 
reuşit performanţa unui mare succes de 
public dublat de unul de critică (Tess, 1979) 
el a găsit din ce în ce mai greu producătorii 
dispuși să-i susțină proiectele. A reuşit să-și 
îndeplinească un vechi vis, în 1986, cu 
Piraţii, un semi-eșec, revenind apoi cu un 

cu distribuţie internaţională Frantic 
(1988) având în distribuţie pe Harrison Ford 
și pe actuala lui soție, Emmanuelle Seigner. 

Imaginea familiei fericite (cei doi au o 
fetiță de 4 ani) a mai diminuat proasta 
reputaţie a turbulentului Roman. Filmele sale 
din anii'90, Luna amară (1992) și Moartea 
și fata (1994) nu se ridică însă la înălțimea 
prestigiului cineastului din anii'60—70. Orice 
s-ar spune, amestecul drogului în viața lui l-a 
scos din elita regizorală internaţională. Nu e 
o concluzie moralizatoare, ci o tristă 
realitate. 


Dana DUMA 


* Editura William Morrow and Company, New 
York, 1984. Ζ 


rangul de satiră socială și ale cărui numere 
de cabaret au făcut istorie. Profesori de 
sociologie călătoreau cale de mai multe 
state ca să îl poată privi οἱ asculta o seară, 
iar apoi îi dedicau studii. Lenny era în viața 
privată un mănunchi de tensiuni οἱ 
contradicții. Arestat în repetate rânduri 
pentru ultraj adus bunelor moravuri, el s-a 
consumat în orgii și acte iresponsabile, a 
continuat să bea şi a murit dintr-o 
supradoză. Regizorul Bob Fosse — el însuși 
dansator și coregraf, avea propria sa 
experienţă în „show-business“; dar el n-a 
rezistat tentaţiei de a-l sanctifica pe Lenny 
Bruce (interpretat cu bravură de Dustin 
Hoffman), transformându-l într-un martir 
care moare încercând să curețe America de 


ipocrizie. 
The Doors (1991, regia Oliver Stone) ne 
prezintă o dimensiune angelică a idolului 
rock Jim Morrison (Val Kilmer), deși în cele 
trei ore ale sale putem vedea destule 
i sălbatice cu heroină. Oliver Stone 


și lumea tensionată a spectacolelor 
nedespărțit și eforturile de a lega această 


nevoie sinucigașă de structura interi- 
oară a personajului sunt minime; drogul e 
folosit decorativ, pentru fotogenia dez- 
măţului. 
Ceva mai merge Postcards from 
the Edge (1990, regia Mike Nichols). 
Povestind odiseea hollywoodiană a unei 
starlete (Meryl Streep) învățate încă de la 
nouă ani cu somniferele, filmul e o adaptare 
a best-seller-ului autobiografic al lui Carrie 
Fisher (actrița care a intrat fulgurant sub 
spotul de lumină în rolul prințesei Leia în 
Războiul stelelor și care a ieșit rapid din 


lumina reflectoarelor, cu viața particu- 


lară făcută bucăţi). Romanul e mărturia 
răzvrătirii ei față de societate şi a încercărilor 
ei chinuitoare de a cron de droguri. 

Să încheiem pe memorabilă: în 
Scarface (1963. Toţi Brian De Palma, 
reactualizarea clasicului lui Howard Hawks 
din 1932), gangsteru Tony Montana 
(ΑΙ Pacino), proaspăt ajuns în vârful pira- 
midei mafiote din Miami, prizează cocaină 
de pe biroul său masiv: pare un porc cu râtul 
îngropat într-un munte de pulbere albă. 
Pulberea pierzaniei și a descompunerii. 


AG. 


„ în Cu sufletul la 


ÎNVAȚĂ 
(Urmare din pag. 13) 


O altă vedetă al cărei sfârşit pare o 
sinucidere și se leagă de consumul de 
droguri este Jean Seberg. Aleasă de Otto 
Preminger pe când avea numai 17 ani s-o 
joace pe loana d'Arc (în Sfânta loana 1957), 
devenită muză a Noului val francez (a jucat 
ură — 1960 de Jean Luc 
Godard) ea s-a ilit în „de unde n-a 
obosit să conteste Hollywoodul οἱ 
star-system-ul său. Incomodele sale 
declarații care i-au pus‘ rme CIA (unde 
are un voluminos dosar) iar elanurile ei de 
combatantă ru μα. omului i-au 
creat legături cu grupări radicale precum 
Pani negre şi asociaţii fundamentaliste 
islamice. Eşecul vieţii sale personale şi 
amorul ultimului an cu un marocan au 
aruncat-o în excesul de alcool și de L.S.D. 
Jean Seberg a fost găsită moartă având 


doze masive de drog în sânge, în propria 
ο νο. 

La cei 22 de ani αἱ săi, Drew Barrymore 
are deja un trecut 


ποιά de 1 toxicomană. Descen- 
dentă a celebrului οἱ blestematului clan de 


actori I Barrymore, ea pare a fi trăit câteva 
vieți: la șapte ani era copila — minune din 
filmul lui GE Ε.Τ., la nouă ani începea 
să bea și să se drogheze, la treisprezece ani 
era internată pentru dezintoxicare, un ân mai 
târziu încerca să se sinucidă iar la 15 ani se 
căsătorea pentru a scăpa de sub tutela 
nefastei sale familii cu un tată care se droga 
și o molesta. Acum vedetă în plină 
ascensiune (aţi văzut-o în Fetele rele 
cuceresc Vestul sau în Batman forever) 
ea pare definitiv vindecată și înspăimâniată 
de perspectiva de a redeveni toxicomană. 
Cel mai cutremurător caz de toxico- 
manie al anilor'90 este însă River Phoenix, 
mort la numai 23 de ani (în octombrie 1993) 
din cauza unei supradoze de droguri luată 
la o petrecere. Era prieten cu Keanu 
Reeves și jucase alături de el în My Private 
idaho de Gus Van Sant. Ar fi trebuit să 
joace în Interviu cu un vampir, dar 
moartea lui fulgerătoare i-a obligat pe 
producători să-l înlocuiască cu Christian 
Slater. Dispariţia prematură La transformat 
în figură de cult a generator X, ai cărei 
rezentanți poartă tricouri cu portretul lui 


repi 
şi-i dedică poeme. 

DD. 

15 


a 
< 


ȘI MAI 


cest sequel după 
Morocănoșii este 
unul dintre cazurile, 
nu foarte frecvente, 
de „pom lăudat“ la 
care te poți duce 


liniștit cu sacul. De asță dată, cei doi 
pensionari care se tot ceartă și-și pun la 
cale farse răutăcioase și-au găsit un 
inamic comun, o italiancă văduvă (sau, 
mai precis, multiplu divorțată), prevăzută 
cu o bătrână mamă arătând ca o 
colaboratoare apropiată a lui Satan. 
intreprinzătoarea văduvă intenționează 
să deschidă un restaurant tocmai pe 
malul unde morocănoșii obișnuiesc de ani 
de zile să pescuiască, iar cei doi n-au de 
gând să permită o atare tulburare a ordinii 
lucrurilor. Dar viața joacă feste așa cum 
numai ea știe s-o facă, iar unul dintre 
îndâriiții pescari se va îndrăgosti lulea 
tocmai de văduvă. 

Până aici, nimic senzaţional, dar 
acest pretext de vodevil inofensiv este pus 
în mișcare de trei nume care pot face pe 
oricine să dea fuga la cinema fără a mai 
pune alte întrebări. Marii comici Jack 
Lemmon și Walter Matthau, a căror primă 
întâlnire pe platouri s-a petrecut în 1966, 
formează iarăși un cuplu de o încredibilă 
vivacitate, de un umor inteligent și 
irezistibil, reeditând și amplificând 
succesul primului film din actuala serie. 
Cei doi morocănoși sunt și mai 
morocănoși (după cum promite titlul 
noului episod, uzând fără reținere de 
învăţăturile privitoare la reflexele 
condiţionate ale publicului), ciorovăielile 
lor de vioi reprezentanţi ai vârstei a treia, 
bântuiţi de veleităţi erotice sunt și mai 
savuroase -- și toate acestea fac să 
rezulte una din cele mai reușite comedii 
ale ultimilor ani. Le dă replica Sophia 
Loren, care arată ca de 30-40 de ani, 
(deși a împlinit 61 în perioada turnării 
acestui film) cu hazul ei spumos 
dintotdeauna οἱ (iată ceva nou) cu 
accente de fină auto-parodie. Prin 
prezenţa ei, duo-ul Lemmon-Matihau 


Vervă comică la 
puterea N 


MOROCĂNOȘI 


devine un trio superlativ; lista premiilor 
sale ar fi ceva mai lungă decât spaţiul 
cronicii de față. 

Dan PREDESCU 


Grumpier Old Men e Producţie: 
SUA, 1996, John Davis/Lancaster Gate 
Regia: Donald Petrie e Scenariul: Mark 
Steven Johnson 9 Imaginea: Tak 
Fujimoto e Cu: Jack Lemmon, Walter 
Matthau, Ann-Margret, Sophia Loren, 
Kevin Pollack, Daryl Hannah e Distribuit 
de: Guild Film România 


O. Lemmon 


PROFESORUL Remake ratat 


acă acest film n-ar 

fi un remake după 

una dintre come- 

diile cele mai inge- 

nioase ale lui Jerry 

Lewis (din 1963) 
poate că dezamăgirea n-ar fi atât de 
mare. La urma urmelor, Eddie Murphy are 
hazul lui și de ce nu ne-am distra privindu- 
I într-un recital ambițios unde face vreo 
şase roluri? Gras, slab, miop sau travestit 
în femeie, el pune în mișcare un arsenal 
de grimase, de onomatopee și de 
scălâmbăieli care-l fac pe Jim Carrey să 
pară, prin comparaţie, un model de 
sobrietate. 


Poate că nici cabotinismul dezlănţuit 
al fostului „polițist din Beverly Hills“ nu ne- 
ar deranja atât dacă bancurile fiziologice 
n-ar fi incredibil de vulgare și de stupide. 
Profesorul trăznit al lui Jerry Lewis era 
o parodie inteligentă a poveștii cu doctor 


TRĂZNIT 


Jeckyll οἱ Mr. Hyde, avea vervă și gaguri 
irezistibile. Varianta regizată de Tom 
Shadyac (ce a semnat o altă mostră de 
umor gros, Ace Ventura) nu are nici un 
dram de subtilitate sau de vervă parodică. 
Se mizează excesiv pe hazul meta- 
mortozării profesorului obez în june 
cuceritor, pe gluma mecanică și pe aluzia 
trivială. Nu e nevoie să ai gusturi prea 
rafinate-pentru a ajunge la această 
concluzie. 

D. D. 


The Nutty Profesor 9 Producție: 
SUA, 1996, Image Entertainment 
e Regia: Tom Shadyac e Imaginea: 
Julion Macat e Cu: Eddie Murphy, Jada 
Pinkett, James Coburn, Larry Miller 
e Distribuit de: Media Pictures 
International 


comedii... 


JACK 


in când în când Francis 

Ford Coppola devine 

sentimental. Regizorul 

care și-a clădit faima 

povestind șocant 

sângeroasa saga a unei 

familii de mafioți (Nașul — 1972) sau măcelul 
din Vietnam (Apocalipsul acum — 1979), a 
înscris în filmografia sa și pelicule într-un 
registru intimist și delicat, pe care îţi vine 
greu să le atribui aceluiași cineast: Oamenii 
ploii (1969), One From the Heart (1981) 
sau Peggy Sue se mărită (1986). Şi mai 
vechiul Big Boy (1967), povestea unui 
adolescent timid și inhibat în faţa femeilor, îl 
prevestește parcă pe acest Jack, o altă 
comedie tristă care pledează în favoarea 
unei cauze dragi cineaștilor americani, aceea 
a persoanelor care sunt diferite și au 
dificultăţi în a se face acceptate de societate. 
Cel care trebuie să suporte ironiile și 
glumele răutăcioase ale celorlalți pentru că 
se abate de la „normalitate“ este un băiat 
suferind de o maladie neobișnuită: celulele 
sale îmbătrânesc de patru ori mai repede 
decât ale altor muritori, așa încât arată 
la zece ani ca la 40. Băiatul are însă 
preocupările, entuziasmele și curiozitățile 
tipice vârstei sale și s-au făcut mari eforturi 


comedii 


® Robin Williams printre copii : 


Umorul trist 


pentru a trata comic contrastul dintre 
înfățișarea protagonistului și ocupațiile sale. 
Un ditamai plăvanul țopăind spre școală cu 
gentuța plină de sandwichuri sau încercând 
să se așeze într-o bancă ce se prăvălește 
sub greutatea lui sunt episoade ce stârnesc 
zâmbete condescendente. Cu toată 
bunăvoința lui Robin Williams, actor rodat în 
partituri de excentrici (Doamna Doubtfire, 
tăticul nostru trăznit, Regele Pescar, 
Jumanji), umorul filmului rămâne căznit οἱ 
sufocat de accentele melo. Există și câte un 
pasaj mai savuros, ca acela în care puştiul : 
cu look de adult e luat drept directorul școlii 
de o.mamă care încearcă să-l seducă 
(Jennifer Lopez), dar așteptările sunt mult 
mai mari de la o comedie purtând o 
asemenea semnătură. Hotărât lucru, lui 
Coppola nu-i prea reușesc subiectele ce 
exaltă bunele sentimente. 

Dana DUMA 


Jack e Producție SUA, 1996, Hollywood 
Pictures e Regia: Francis Ford Coppola 
e Scenariul: James De Monaco, Gary 
Nadeau e Imaginea: John Tall e Cu: Robin 
Williams, Diane Lane, Brian Kerwin, Jennifer 
Lopez, Bill Cosby e Distribuit de: Buena 
Vista/Romaniafilm 


PHENOMENO 


espre filmul lui John 
Turteltaub se poate 
spune că este un 
„Forrest Gump“ pe 
invers. Retardat -- 
inocentul personaj 
interpretat de Tom Hanks este răsfățat de 
soartă şi promovat de societate. George 
Mailey, eroul din Phenomenon, devenit 
peste noapte geniu, este un păgubos și 
ajunge, treptat, un neînțeles. Naivitatea lui 
George, mecanic auto într-un orășel 
semi-agrar, semi-industrial american are 
ceva în comun cu cea dovedită de Forrest 
Gump: după ce, în timpul aniversării sale 
este brusc lovit de o lumină orbitoare, 
presupus extraterestră, el începe să creadă 
că totul este posibil. Uriașa disponibilitate 
către cunoaștere și inovaţie atrage, evident, 
reacții adverse din partea celor din jur: de la 
simpla neînțelegere, la respingere (în cadrul 
comunităţii locale) și la deja tradiționala grijă 
pentru securitatea statului (la nivel 
macrosocial). Ieșirea din anonimat nu-i oferă 
lui George nici un fel de împlinire socială: nu- 
i reușesc nici încercările de popularizare, de 
comercializare a recent dobânditelor 
cunoștințe, nici onorurile. : 
Dintr-un ins oarecare perfect integrat în 
comunitate, George se transformă într-un 
outsider melancolic. Să se ascundă aici o 
săgeată morală la adresa inteligenţei 
dobândite și nu native? Posibil, pentru că, în 
finalul filmului, capacitățile ieșite din comun 
ale lui George se dovedesc ca datorându-se 
unei boli și nu extratereștrilor. Urmarea ieșirii 


CLEES 


Teama 
de genialitate 


sale din anonimat nu este sfârșitul vieții 
sociale, ci al vieţii în general, George moare. 
Morala acestei melancolice povești a unui 
nou gen de superman, și anume unul 
spiritual este evidentă: societăţii îi convine 
uniformizarea, și de aceea își marginalizează 
produsele ieșite din comun. Dacă 
Supermanii de altădată, mai tari în mușchi 
decât în spirit, reușeau să domine și să 
organizeze comunitatea, acum raporturile 
s-au schimbat: societatea este cea care 
dispune de noii ei eroi spirituali, permiţân- 

du-și chiar să-i arunce la gunoi. 
laromira POPOVICI 


Phenomenon 9 Producţie: SUA, 1996, 
Touchstone Pictures 9 Regia: John 
Turteltaub e Scenariul: Gerald Di Pego 
e imaginea: Phedou Papamichael e Cu: 
John Travolta, Kyra Sedgwick, Forest 
Whitaker, Robert Duval e Distribuit de: 
Buena Vista/Româniafilm 


B John Travolta 


---.Φ 


` MISIUNE 


n copilărie nu aveam pe ecrane 
filmele din seria James Bond, dar 
la televiziune exista serialul 
Misiune imposibilă, care 
funcţiona ca un fel de surogat de 
James Bond: intrigi alambicate, 
gadgeturi surprinzătoare, un dram de umor 
și, pe deasupra, avantajul că aveai câte un 
episod — deci, câte o aventură — în fiecare 
tămână, și în numai 50 minute. 

Anul acesta, am avut pe ecrane 
Goldeneye -- și ne-am putut bucura de un 
James Bond ingenios „adus la zi“ — şi 
urmează și o versiune Misiune imposibilă 
pentru marele ecran. O versiune care își ia 
mari libertăți față de serialul inspirator οἱ 
întoarce puţin datele problemei: astăzi 

EI aventurile agentului 007 îmi par un surogat 
Β de Misiune imposibilă. Pentru că de data 
aceasta avem de-a face cu un film realizat de 
Wun cineast — Brian de Palma -- cu mult 
δν superior tuturor regizorilor care de-a lungul 
anilor și-au legat numele de seria Bond. 
Interesul filmului stă mai puţin în subiect 
"E intriga având multe întorsături care, 
judecate la rece, sunt absolut neverosimile — 
II și mai mult în modul în care acesta este 
m transpus în imagini. Despre tehnica sus- 
sului în acest caz s-ar putea scrie multe: 
W fiecare scenă durează exact cât trebuie 
pentru a ne stârni interesul, montajul paralel 
E este utilizat cu măiestrie, stăm practic „cu 
II sufietul la gură“ de la un capăt la altul. 
I s-ar putea reproşa filmului că face abuz 
E de tehnica modernă — nelipsitele computere 
din orice thriller din ultimii ani, dar acest lucru 
nu deranjează, pentru că De Palma ştie cum 
H să filmeze. Εἰ cunoaşte bine istoria 
α σαι şi ne poartă puţin prin ea. 
ncadraturi expresioniste pe străzile din 
Praga, savante mișcări de aparat pentru a 
ΠΒ evita monotonia unor scene statice, o 
cameră a computerelor demnă de Odiseea 
II spaţială a lui Kubrick — secvenţe care pot 
face deliciul cinefililor. Ας mai remarca şi o 
reîntâlnire cu Vanessa Redgrave, într-un 
W registru diferit decât cei pe care îl 
g cunoaștem. 


MOMEALA 


tânără, atrăgătoare, vrea 
să facă o calieră. De aceea 
caută să cunoască lumea 
nă, își umple agenda cu 
numele οἱ numerele de te- 
lefon ale celor bogaţi. Prie- 
E er săi o vor ajuta... jefuindu-i și onorându-i 
II pe bărbaţii dornici să se înfrupte din far- 
mecele ei. 

Lappât obține Ursul de aur la Berlinala 
'95. Cu toate acestea — sau poate tocmai din 
această cauză -- criticii francezi nu au prea 
II prizat filmul. Reproșurile aduse regizorului au 
fost numeroase — inconsistență narativă, o 
prea apăsată tendință moralizatoare, 
[5 antiamericanism etc. Reproșuri nemeritate, 
Β cred. 

Tavernier, care şi-a încercat talentul de-a 
lungul carierei în multe genuri cinema- 
tografice, porneşte de data aceasta de la un 


E? Clotilde Courau 


Tehnică şi istorie 


IMPOSIBILĂ 


De acord, e un film comercial cu mari 
vedete și destinat marelui public. Dar ce bine 
ar fi dacă întregul cinema comercial ar fi la 


fel de bine făcut. 
Rolland MAN 


Mission: Imposible e Producţie: SUA, 
1996, Cruise / Wagner. Regia: Brian De 
Palma e Scenariul: David Koepp, Robert 
Towne. 9 Imaginea: Stephen H. Buron 
e Cu: Tom Cruise, Jon Voigt, Emmanuelle 
Béart, Henry Czerny, Jean Ηόπο, Kristin 
Scott-Thomas e Distribuit de: Media 
Pictures International 


Brian De Palma 


a început numele lui De 
Palma era rostit alături de 
cele ale câtorva colegi de 
generaţie care au contribuit 
la revigorarea filmului 
american la sfârşitul anilor 
‘60 şi în anii '70. Cu timpul s-a vorbit numai 
de Scorsese — Coppola — Spielberg. De 
Palma a căzut în dizgrația multor critici, care 
recunosc că el știe să filmeze, dar consideră 
că filmele sale sunt lipsite de substanța -- unii 
comparându-l chiar cu Leni Riefensthal. 
Alţii îi iau apărarea, scoțând în evi- 
dent independenţa sa, originalitatea chiar 
când realizează filme în genuri bine co- 
dificate, forța vizuală. Și, nu în ultimul rând, 
cinefilia. 


suspans și aventură 


Viaţa între 
sărbători 


fapt divers apărut în presă, încercând să ne 
prezinte nu o radiografie a situaţiei tineretului 
francez, ci doar un caz particular din care 
putem extrage o morală numai dacă dorim. 
Pentru că el se fereşte să-și condamne 
eroii, cum nici nu îi aprobă. Câteodată ai 
impresia că te afli în fața unei fişe de ob- 
servaţie clinică. Îi vedem în scene din viața 
cotidiană, visând la America și încercând 
să trăiască deocamdată în Franța. Și, dacă 
tinerii criminali sunt mari amatori de filme 
americane, cunoscând multe replici din 
acestea, asta nu înseamnă — cum au sugerat 
unii — că Tavernier condamnă această 
cinematografie. (Să ne amintim doar de 
sutele de pagini scrise de el în apărarea 
multor cineaști de peste ocean!). 

Și pentru că veni vorba de cinematografia 
americană, nu pot să nu mă gândesc cum ar 
arăta un remake al acestui film făcut acolo. 
Probabil că am avea parte de o bună lecţie 
moralizatoare. În filmul lui Tavernier simțim că 
tinerii aceștia sunt absolut iresponsabili doar 
spre final, când fata, arestată, îi întreabă pe 
polițiști dacă îi vor da drumul acasă de 
Crăciun. Ea simte că își trăiește viața doar de 
sărbători, de aniversări. Spaţiul dintre ele 
este vid. 

R. M. 


Lappât e Producție:Hachette Première, 
Little Bear, France 2 Cinéma, M6 Films, 
Franța, 1995 9 Regia: Bertrand Tavernier 
e Scenariul:Colo Tavernier O'Hagan, 
Bertrand Tavernier, după cartea lui Morgan 
Sportès 9 Imaginea: Alain Chocard 
e Cu:Marie Gillain, Olivier Sitruk, Bruno 
Putzulu, Richard Berry, Clotilde Courau 
9 Distribuit de:Ecran XXI 


ERASER 


ineaştii îi trădează pe 
spectatorii „clasici“ în 
favoarea celor născuți 
sub zodia electronicii 
şi pentru care e mai 
important că odată cu 
filmul s-a lansat și jocul interactiv aferent. 
Eraser face parte din categoria peliculelor 
actuale la care esențiale sunt efectele 
speciale realizate la scară industrială, în 
mari laboratoare, inspirate din comics- 
urile de altă dată. Lucru evident în 
secvența hazlie în care protagonistul își 
prinde parașuta-n zbor precum 
Superman. De altfel singurul moment de 
relativ umor. Nu se știe dacă intenţionat 
sau involuntar, dar după nota ternă a 
întregului, nebântuit de nici o altă ironie... 

Fanii lui Arnold Schwarzenegger vor 
putea constata și în cazul idolului preferat 
involuția de la vedeta de cinema la eroui 
de bandă desenată, pardon, 
computerizată! Ca să nu mai vorbim de 
veteranii Coburn și Caan, cel din urmă 
îndeosebi, străduindu-se în mod dramatic 
să ţină pasul cu moda. 

Uimește prin dezinvoltură și chiar 
căldură omenească, Vanessa Williams, 
din nou Under the Gun, mai în formă ca- 
n '88. Șlagărul ei „Where do we go from 
here“ ar putea fi promovat drept inte- 
rogaţie generică! Pentru că lupta dintre 
fracțiunile FBI „oneste“ și „corupte“, 
lucrând sau nu „sub acoperire“, cu ori fără 
acord guvernamental — pretextul filmului 
- s-a demonetizat prin supralicitare. lar 
eforturile de „reactivare“ în cazul de faţă 
sunt modeste, chiar dacă în economia 


Născut în 1940, a studiat cibernetica 
înainte de a se simţi atras de cinematograf. 
A declarat că filmul care La determinat să 
treacă la regie este The R 1 Shoes, realizat 
în 1948 de Michael Powell şi Emeric 
Pressburger (cinefilii bucureșteni îl vor putea 
vedea în luna noiembrie într-o săptămână a 
filmului britanic). De remarcat cum un cineast 
american se recunoaște influențat de filmul 
european, pe când regizorii de pe bătrânul 
continent se recunosc de multe ori influențați 
de clasicii filmului american. 

Primele sale filme sunt îndatorate într-o 
oarecare măsură curentului underground — 
“The Wedding Party (1964-69): Murder ἃ la 
Mod (1966); Greetings (1968); Hi Mom! 
(1970; Sisters (1972); Phantom of the 
Paradise (1974) — mărturie a dorinţei sale de 
independenţă. O încercare de film mai 
comercial — Get to Know Your Rabbit 
(1972) — este sortită eșecului. 

Abordează genuri diferite — thrillerul, 
adeseori cu elemente fantastice sau horror 
(Obsession — 1976, Carrie — 1976, The 
Fury — 1978, Dressed to Kill — 1980; Blow 
Out- 1981, Body Double — 1984, Raising 
Cain — 1992); filmul de gangsteri (Scarface 
- 1983, The Untouchables — 1987, Carlito's 
Way — 1993); filmul de război (Casualties of 
War — 1989); ecranizarea unor best-selleruri 

(The Bonfire of the Vanities — 1990, poate 
cel mai răsunător eșec al carierei sale). 

Dar opera sa are o continuitate stilistică, 
asigurată nu numai de ingenioase rezolvări 
vizuale ale unor secvenţe, dar și de insis- 
tenţa asupra unor teme care-l obsedează — 
ipocrizia societății, voyerismul, raportul 
adevăr-aparenţă. 

Scorsese spunea despre el: „Brian e un 
mare cineast. Nimeni nu e în stare să inter- 
preteze vizual lucrurile cum o face el. Ştie să 
spună o poveste cu aparatul de filmat“. 


«ο 


Tom Cruise și 
Jean Reno 


Cine pe cine 
trădează?... 


@ aro Schwarzenegger 


montării „de amploare“ au intrat și cro- 
codili animați la calculator. 

Calculatorul — personaj tot mai pre- 
zent, ocupând ecranul minute în șir — 
curând îl va șterge pe cronicar din no- 
menclatorul artei a 7-a... 


Irina COROIU 


Eraser * Producţie: SUA, Warner 
Bros, 1996 9 Regia: Charles Russell 5 
Scenariul: Tony Puryear și Walon Green 
5 imaginea: Adam Greenberg * Cu: 
Arnold Schwarzenegger, James Caan, 
Vanessa Williams, James Coburn * 
Distribuit de: Ecran XXI. - 


ΙΡ] DOR ANDB 


πο ο ο τον ο ο ο... 


Fiica a ajuns 
aproape tot 
atât de celebră 
ca și tatăl ei, 
conducătorul 
formației 
Aerosmith. 
Lansată alături 
de Alicia Sil- 
verstone în cli- 
pul muzical 
Crash, Liv a 
impresionat în 


Stealing Beauty 
r. Bernardo 
ertolucei 
rin talentul 
rumusețea ei. 


LOOKING 


Gs | ilmele despre cum se fac filmele sunt 

numeroase, mai puţine la număr sunt cele 

despre cum se face teatru și de-a dreptul rare 

filmele focalizate în exlusivitate asupra travaliului 

actoricesc. Un astfel de film doar aparent narcisiac a 

realizat Al Pacino, format la școala serioasă de la Actor's 

Studio: „Ideea mi-a venit în 1977-78, când făceam turnee 

în universități. Am descoperit că studenții erau refractari 

la Shakespeare deși, de multe ori, nici nu-l citiseră. Când 

le recitam textele păreau adesea să-l înțeleagă. M-am 

întrebat atunci cum să determin publicul să-l citească pe 

Shakespeare. Pretextul mi l-a furnizat o reprezentaţie 
studențească cu «Richard His 7 

ΑΙ Pacino declară că n-are veleităţi de 

realizat un film de 52 de minute. De astă 


izor, deși a mai 
s-a lăsat în voia 


spiritului vremii, recurgând la tehnici “pice postmo- 
a 


hakespeare a fost 


demismului. De altiel, de-a lungul timpului, 
KI ΑΙ Pacino 


Shakespeare, contemporanul nostru 


FOR RICHARD 


K f 
Alți viruși 


FĂPTURILE E 
ÎNTUNERICULUI 


umea, în general, este cam sătulă de „făpturile 
„ întunericului“ din imediata noastră apropiere, 
in viaţa cea de toate zilele. Cineaștii continuă, 


Printr-o revenire la practicile teatrului medieval din care 
s-a născut cel elisabethan, actorul-regizor preia sarcina 
dramaturgului-actor care explica interpreţilor cum să-i joace 
piesa. Căci nu întâmplător s-a ales acest «Richard ΙΙΙ» — cea 
mai des reprezentată dintre dramele istorice, având ca 
protagonist un personaj prin excelenţă histrionic, cu 
ambivalenţă psihică, fri ia. Alegoria contradicțiilor 
ireconciliabile ale unei umanităţi care se luptă să se 
autodefinească. i 

Din off vocea lui Pacino asigură un comentariu 
personal unitar. Parteneri la această originală „demonstrație“ 
cinematografică îi sunt vedete de cinema insolit distribuite. 
lar John Gielgud, Vanessa Redgrave, Kenneth Branagh, 


S 
8 
| 
ΕΕΒΕ ΕΒΕ Β ΗΒ ΠΗΡΕ. 


PE BEI 


ῤ 


5 


FARINELLI 


n film „de artă“ care a cucerit lumea! Dacă vă 
mai amintiți, anul trecut se vorbea foarte mult 
despre Farinelli, care a plăcut francezilor, a 

germanilor, italienilor, spaniolilor, ameri- 
canilor, japonezilor..., înregistrând încasări neobișnuite 


pentru o astfel de producție. 


Povestea — extrem de sentimentalizată, cu mari abateri de 
la adevărul istoric — a unui castratto care încântă auzul rafinat 
al amatorilor de operă din sec. XVIII este transpusă pe ecran 
fără economie de mijloace: decoruri și costume fastuoase, o 
bandă sonoră îngrijit lucrată, cu colaborarea unor mari 
muzicieni contemporani. Dar preocuparea principală a 
regizorului Gérard Corbiau a fost, mi se pare, impresionarea 
spectatorului, îndemnat la fiecare 5 minute să-l com- 
pătimească pe personajul principal — cum suferă el, cum 
iubește, cum își dorește o familie adevărată pe care datele 
fiziologice îl împiedică să o aibă (deși o întorsătură scenaristică 
— pe care nu o voi dezvălui — îi va permite și acest lucru). 


Kevin Kline se confesează, furnizând elemente personale 

în decriptarea sensurilor textelor shakespeariene [8 propriu 

$ semnificaţiilor la figurat. A fost convocat bineînțeles Peter 
rook, marele novator al lecturii scenice contemporane. 


Irina COROIU 
(Continuare în pag. 35) 


Looking for Richard e Producţie: SUA 1996, 2oth Century 
Fox e Regia: Al Pacino e Scenariul: ΑΙ Pacino și Frederic 
Kimball e κ... Kevin Ritter e Imaginea: Robert 
Leacock e Cu: ΑΙ Pacino, Penelope Allen, Alec Baldwin, 
Aidan Quin, Winona Ryder, Kevin Spacey e Distribuit de: 
Guild Film Romania 


BR o 


ITU! Ba acesta de-a v-aţi ascunselea dobândește accente 


„Pop“ în secolul XVIII 


Obiecţiile făcute de un coleg stilului lui Corbiau în cronica 
la Maestrul de muzică (vezi nr. 1/96, pag. 4) sunt perfect 


că, în dorința de a face filmul cât mai accesibil spectatorului 
modern, regizorul face din personajul principal un fel de Mick 
Jagger avant la lettre — interpretul Stefano Dionisi copiind 
mişcările, mimica, elemente din jocul de scenă caracte- 
ristice celebrului rocker. E totuși pin cam mult. O fi fost 
opera muzica „pop“ a acelei vremi, dar să nu exagerăm... 


Corbiau e Scenariul: André și Gérard Corbiau e Muzica: 
Hasse, Pergolese, Nicola Antonio Porpora 9 Imaginea: 


Verso, Elsa Zylberstein, Caroline Cellier, Marianne Basler, 
Jeroen Krabbe e Distribuit de: Româniafilm 


îndreptăţite. N-am să revin asupra lor. Am să mai spun doar 


Farinelli e Producție: Belgia 1995 e Regia: Gérard 
Riccardo Broschi, Georg Friederich Haendel, Johann Adolf 
Walther VandenEnde e Cu: Stefano Dionisi, Enrico Lo 


totuși, să descopere tot felul de alte ameninţări 
galactice, cu rezultate — nu numai artistice — discutabile (am 
văzut filmul, cu sunetul său digital cu tot, într-un modern 
studio cinematografic gol-goluţ). In filmul semnat de Richard 
Pepin, chiar așa intitulat, Dark Breed, adică Făpturile 
întunericului, epidemia vine din Aquarius οἱ, deși nu se 
propagă Ἐν înțepături de țânţar, dobândește parametri de 
E thriller SF. Sase astronauți, angrenaţi în acest program 
Β Aquarius, eșuează într-o misiune strict secretă. Operațiunea 

de căutare a lor este condusă de Nick Saxon -- alias Jack 
W Scalia —, a cărui misiune este ușurată (cel puţin teoretic) de 
E faptul că printre dispăruți se află un foarte bun prieten al său 

şi o fostă soție. Numai că membrii echipajului, depistaţi, nu 
ΠΒ se iasă prinşi, ei încearcă să-și facă pierdută urma, iar jocul 


dramatice, urmăriți fiind din ce în ce mai violenți. Misterul 

DW se elucidează: astronauții sunt infestaţi de forme de viaţă 

extraterestre — cunoscute sub numele de „Dark Breed" — 

E care intenționează, după maturizarea lor biologică, să pună 

stăpânire pe rasa umană. Misterul se elucidează, dar filmul 

continuă. Conflictul este simplificat de faptul că frumoasa 

Deborah poartă în ea un extraterestru prietenos, dar se și 

EI complică (așa-i viața!), din moment ce o agenţie guver- 

face tot ce poate pentru a obţine un extraterestru 

EI din rasa umană. Ca în toate filmele cu perspective catas- 

trofice, asistăm la o cursă contra-cronometru, ca în toate 

filmele cu perspective coșmarești, făpturile întunericului 

de existență pe care nu este recomandabil 

π să le visezi noaptea. Vor ajunge făpturile întunericului la 

maturitatea biologică? Aceasta-i întrebarea! În ceea ce mă 

II privește — revenind la Jack Scalia — îl prefer pe Bonetti stând 
TT de vorbă cu Tequila... 


[κ Călin CALIMAN 


--------- 

ΠΒ Dark Breed e Producţie: SUA, PM. Entertainment Group, 
Inc. e Regia: Richard Pepin e Scenariul: Richard Preston 

N ο Imaginea: Ken Blakey e Cu: Jack Scalia, Lance Le 
Gault, Donna W. Scott, Rabin Curtis e Distribuit de: Buena 
Vista International/Româniafilm 


Φ 1 octombrie A T n — Svetlana Mihăilescu (1951) 
S-au născut în luna octombrie Bunei 
τ Gheorghe Vitanidis (1929) - Magda Catone (1958) Bucu- 
angalia rești 
z Së, (1964) e 7 octombrie è 13 octombrie SEN Bănică jr. (1967) PI Are i 
București τ — Papil Panduru (1934) Mengt 
— Diana Lupescu (1954) Bacău din Dos, Gorj e 19 octombrie -- Silvia Ghelan (1924) Cluj 
9 2 octombrie - reel γυνὴ - Cornelia Gheorghiu (1938) 
9 9 octombrie — Vittorio Holter (1945) Bucureşti — Dumitru Capoianu (1920) București 
- Dana  Comnea (1933) : ` i București K 
București — Adrian Pintea (1954) Beiuș, 9 14 octombrie — Adrian Petringenaru (1933) e 26 octombrie 
SCH eror z Νιου Păunescu (1912) Reeg -- Dinu Tănase (1946) Târgu Ocna 
ucurești 
— Mircea Drăgan (1932) Gura € 10 0ctombrie a paul Lavric (1928) Berea, * ποτ. νο 
de? tu-Mare η SCH e s 
Denel — Emmerich Schäffer (1931) — Liana Manţoc (1951) București = jean Grigorescu (1930) a Mihai Opri (1930) Bucuresti 
9 4 octombrie Leg lekel (1982) lași Φ 15 octombrie Ech Dichiseanu (1933) Adjud, SE Furdui (1936) Băileşti, 
ας” Filotti (1883) Batogu, SE — Sandu Sticlaru (1923) Roman ν΄ κ Constantin (1942) ΑΣ ανα Mareș (1962) Buzău 
— Mircea Albulescu (1984) 9 16 octombrie — Valeriu Jereghi (1948) Stră- 9 28 octombrie 
Bucui e į i F 
DEE Pittiş (1943) București Semi Boroş (1924) _ Maria Rotaru (1944) Bucureşti ` ` - Eugen Mandric (1930) Dân- 
2 - Cătălina Ghibu (1946) Brăila 9 22 octombrie geni, togan! 
e 5 octombrie — Olga Tudorache (1929) Oituz, Ξ Ilarion Ciobanu (1931) Ciu- 
Bacău e 17 octombrie - Gano pana Se Cluj cur-Menjir, Tighina 
— Radu Corciova (1947) Lugoj — Dan Pita (1938) Dorohoi — Aurel Cioranu (1929) Bucureşti — Vasile Ichim Coșereni 
- Diana Gheorghian (1960) -- Catrinel Dumitrescu (1956) — Vlad Druc ii Ἐν Bucura o 24 δρα 9 29 octombrie 
SECHER Brăila Edineţ - Silvia  Dumitrescu-Timică 
é pie RISE — Sabina Pop (1954) București — Draga Olteanu-Matei (1933) (1902) Craiova 
e 12 octombrie 9 18 octombrie Bucu - Radu (1930) Bacău 
— Vasilica  Tastaman (1933) - Anda Călugăreanu (1946) — Constantin  Dumitru-Tony 
Brăila — Relu Morariu (1951) București — Mirel llieșiu (1923) București București (1935) Buhuși 
20 


ELECTRONIC 


MENADI 


stereofonia Dolby ajunge și într-un cinematograf 

românesc, datorită firmei autohtone „Menadi Electronic“. 
Domnul Genghis Menadi, tănărul și simpaticul patron — secondat de 
doi entuziaști ingineri, Mircea Roșca, șeful departamentului 
Cercetare-Proiectare-Dezvoltare și Diogen Avramidis, specialist în 
marketing — ne-a povestit pentru cititorii revistei noastre istoria 
acestui parteneriat. 

Constituită în 1991, firma, al cărei domeniu de activitate îl 
reprezintă echipamentele profesionale de sunet și lumină, s-a 
dezvoltat prin acumulări succesive de capital moral și material. Prin 
perseverență și flexibilitate în promovarea propriilor produse și 
servicii, ea a depășit granițele țării. Tonele de faxuri lansate pe diferite 
meridiane s-au soldat cu serioase oferte de colaborare. Astăzi 
„Menadi Electronic“ distribuie sau reprezintă firme renumite pe Plan 
mondial, astfel în domeniul de sunet firmele „Eminence“, „Celestion“, 
„Trace Elliot“, „Viscount“, „Switchcraft“, „Beyerdynamic“ și altele, iar 
în domeniul de lumini firmele „Osram“, „Coemar“, „DTS“ și altele. 
Strategia aplicată prevede într-o primă fază contactul cu firme străine, 
și apoi oferte de colaborare, de distribuţie și, în perspectivă, transferul 
de tehnologie. 

Tot astfel au decurs și tratativele cu „Dolby Laboratories“. În 
februarie 1996 un prim contact; în mai DI. Menadi este invitat la 
Wootton Basset la un curs de specializare; în iulie este inaugurat la 
Cinematograful „Luceafărul“ sistemul Dolby Surround. 

ând s-au primit primele documentaţii din Anglia s-a 
ο cu satisfacție că incintele acustice de mare 
putere produse de 
firma Menadi Electronic erau 
competitive. Astfel s-a semnat 
contractul, care prevedea ca doar 
procesorul și o serie de accesorii 
de reglaj să fie importate din 


HRZ 1996. În sfârșit, după un șir de tentative eșuate, 


MENADI 


adică amplificatoarele, cros- 
soverul, incintele acustice etc, 
împreună cu instalarea și regla- 
rea echipamentului urmau să 
cadă în sarcina specialiștilor 
firmei  „Menadi Electronic“. 
Rezultatele obținute trebuind a fi 
apreciate de către un specialist de la Dolby Laboratories, sosit la fața 
locului pentru omologare. Interlocutorii noștri au fost invitaţi la Londra 


la un târg de profil οἱ la o discuţie faţă în față cu specialiștii de la ` 


Dolby. 

Deocamdată, față în față ne-am aflat noi, nu la sediul din Calea 
Victoriei, la Magazinul „Muzica“, unde „Menadi Electronic“ este 
asociat cu Uniunea Compozitorilor, ci la sediul de producție din 
Baicului, unde are închiriată o jumătate de etaj din fosta 
întreprindere „Electronica Industrială“. Visul de a-şi construi pro- 
pria fabrică nu este departe de a se înfăptui: parte din utilaje sunt 
deja cumpărate, plus un teren de un hectar la marginea 
Bucureștiului. 


Professional Sound d Light Egaipment 


Magazinul MUZICA Calea Victoriei 41-43 Bucuresti 
tel : 312.35.85 , 250.65.95 „fax : 250.56.37 „E-Mail: [email protected] 


Departamentul TEATRE, CINEMATOGRAFIE, SPECTACOLE DE DIVERTISMENT 


Producător si distribuitor al firmelor OSRAM, COEMAR, DTS, NJD, EMINENCE, SWITCHCRAFT, CELESTION, 
TRACE ELLIOT, VISCOUNT, BEYERDYNAMIC, LEE FILTERS 


D0Dolby’ 


sound & light equipment 
Anglia. Restul echipamentului, Magazin “MUZICA”, Calea Victoriei 41-43, Bucuresti, 
tel: 01 / 312 35 85 & 01 / 250 65 95 
fax: 01 / 312 74 69 & 01 / 250 56 37 
E-Mail : [email protected] 


~ Story 


Colectivul este relativ redus, dar cei care îl alcătuiesc sunt 
entuziaști uitând chiar și ce este oboseala. Adesea îi prinde dimineața 
în fața calculatoarelor, a meselor de proiectare sau de asamblare. 
„Rigoarea muncii ne conferă siguranță și mândrie profesională. Deși 
uneori mai avem și emoții“, afirmă ing. Mircea Roșca. De exemplu 
chiar la inaugurarea sistemului Dolby la Cinematograful „Luceafărul“, 
la proiecția filmului Spionul Dandana (care în treacăt fie spus, nu a fost 
cea mai bună alegere pentru o demonstrație a tuturor valentelor 
sunetului stereo Dolby) ambianța sonoră nu a fost perfectă, cum avea 
să se întâmple la Jurassic Park, film ce a fost prezentat în continuarea 
conferinței de presă. S-au exprimat atunci unele păreri sceptice sau 
chiar ostile. Verdictul, însă, avea să fie dat de doi profesioniști de elită 
ai cinematografiei românești, ing. Anușavan Salamanian și ing. Bujor 
Suru. Ei au apreciat performanțele instalaţiei montate la „Luceafărul“ 
οἱ au confirmat că se bucură că, în sfârșit, οἱ în România a demarat 
echiparea cu sistem Dolby a cinematografelor. 

Æ ntâmplarea a făcut ca, într-o zi, când reprezentanţii firmei 
„Menadi Electronic“ tocmai puneau la punct, împreună cu 
reprezentantul unui cinematograf din Constanţa, ultimele 

detalii ale contractului de echipare cu sunet Dolby Stereo Surround, 
să se primească un telefon disperat de la „Luceafărul“ anunțând ca 
în centrul Bucureștiului a avut loc o cădere a tensiunii rețelei, care a 
produs ieșirea din funcție a sistemului de sunet Dolby, ceea ce a 
impus trecerea sunetului pe sistemul optic clasic, păstrat pentru orice 
eventualitate. 

În zece minute, echipa de intervenție a firmei se afla la 
cinematograf. Două siguranţe arse sunt înlocuite și totul reintră în 
normal. Și aceasta, datorită 
specialiștilor români, care au 
prevăzut din proiectul iniţial 
astfel de accidente care, în 
Occident, nu există. 

Nerezolvată rămâne situația 
locatarilor blocului din Bule- 
vardul Brătianu, care nu sunt 
deloc încântați de nivelul sonor 
al instalaţiei din cinematograful 
de la parter. Dar asta este o altă 
problemă: sălile de cinema din 
România nu sunt tratate acustic 
şi marea lor majoritate sunt 
amplasate la parterul unor imobile de locuit. Cu toate acestea numărul 
biletelor vândute a crescut simţitor. 

A Ite câteva cinematografe figurează pe lista celor ce vor 


electronic 


beneficia în curând de sisteme de sunet similare de tip 

iby Stereo Surround. Dintre ele, două, și anume Sala 

„Studio“ a UCIN și Cinematograful „Republica“ din Constanţa au 

semnat deja contractele, urmând ca inaugurările să aibă loc în lunile 
octombrie și respectiv noiembrie anul curent. 

La Cinematograful „Patria“ din capitală se preconizează 
instalarea unui sistem Dolby de ultimul tip, digital. Astfel că, în curând, 
când se va tasta pe Internet: DOLBY DIGITAL, nu se va mai citi „No 
entries could be found for «ΒΟΜΑΝΙΑ»”". 


21 


CINEMA“ TELECOMANDĂ 


Televizorul este numit "micul ecran”. 
Iată televizorul color NEI, cu diagonala de 72 cm. Cum să numeşti un televizor cu ecranul 
atât de mare? 
"cinematograf"? 

lar când micul cinema NEI poate fi cu uşurinţă conectat la televiziunea prin cablu, iar telecomanda oferă acces 

la 90 de programe diferite, 

cum să-l numesti? 
"Cinema cu telecomandă"! 
lar prin NEI CREDIT. aveţi bilet de intrare la cinematograful NEI. pentru sute de filme! 


NEI VĂ COLOREAZĂ VIAȚA! NEI CREDIT! 


Virginia Dobre, București: 


NOAH WYLE. S-a născut în 1971 


la Los Angeles. Mama este asistentă medi- 
cală de ortopedie iar tatăl — pilot de încercare 


în cadrul NASA. Noah mai are șase fraţi οἱ 
surori. „De mic am fost obișnuit cu atmosfera 
de spital οἱ dacă eram întrebat ce vreau să 
mă fac când o să fiu mare răspundeam fără 
ezitare: brancardier“. Noah a renunța! la gân- 


dul acesta când a împlinit 12 ani și un prieten 
al familiei, producător, le-a spus părinţilor că 
fiul lor ar putea juca în câteva clipuri publi- 
citare de mâncare pentru câini „pentru că 
are o privire blândă și pare să-i placă 
animalele“. „N-am vrut în ruptul capului să 
apar în filmulețele acelea pentru că... mi-era 
frică de câini, cu toate că fusesem asigurat 
că nu voi vedea nici unul în timpul filmărilor. 
Şi au schimbat câinii cu pisicile“. 

A urcat prima oară pe scenă în timpul 
liceului când, din culise, a fost „vocea lui 
Dumnezeu într-o piesă școlară despre Arca 
lui Noe“. S-a înscris la universitate, inten- 
|ionând să urmeze cursurile de marketing, 
dar a renunţat brusc, s-a angajat picolo 
într-un restaurant din Los Angeles, şi-a 
căutat un impresar și a început să aștepte 
„rolul vieţii“. „Eram definitiv pierdut pentru 
marketing, spre disperarea mamei care 
credea că toți actorii sunt bețivi, neserioși și 
se droghează și nu putea să admită ca fiul 
ei cel mic să intre într-o astfel de lume“. 
Apare într-un miniserial tv, Blind Faitz, unde 
avea de spus doar o replică: „Scuzaţi-mă, 
ce se întâmplă aici?“. Urmează din nou ο 
perioadă de așteptare, răstimp în care se 
înscrie la cursurile de actorie. Primește roluri 
nesemnificative în filmele Crooked Hearts, 
Swing Kids și A Few Good Men. „L-am 
văzut pe platou pe Tom Cruise și mi-am zis 
că nu voi avea eu norocul să ajung tot atât 
de celebru ca el... Cât despre bani...“ Noah 
este disperat. Își pierde răbdarea, schimbă 
impresarul și norocul îi surâde. Noul lui agent 


reen 


îi trimite scenariul episodului-pilot al unui nou 
serial a cărui acţiune se petrecea în lumea 
medicilor dintr-un spital de urgenţă. „Mi-am 
zis: scenariul este scris de Michael Crichton, 
rolul meu e destul de interesant, dar după 
aia oricum or să mă dea afară. Așa că mai 
bine accept, filmez, iau banii și o şterg“. John 
Wells, producătorul executiv al serialului 
Spitalul de urgenţă era de altă părere: 
„Când l-am văzut mi-am zis: «lată un băiat 
care e exact ce-mi trebuie pentru rolul doc- 
torului Carter». Inocenţa chipului său plus 
inteligenţa sunt o combinaţie perfectă. Chiar 
dacă nu are prea multă experienţă ca actor, 
o să înveţe“. Succesul a fost fulgerător. Noah 
devine, alături de George Clooney și Anthony 
Edwards, eroul preferat al miilor de fani ai 
serialului (recent premiat cu echivalentul 
Oscarului pentru Televiziune, Emmy Awards, 
pentru cel mai bun serial). Brusca celebritate 
nu i-a schimbat totuși prea mult viața. „În 
afară de câteva costume de la Armani și un 
Ford Bronco pe care îl numesc «mașina de 
asalt», încerc să rămân același care eram 
înainte de ER. Singurul lucru pe care nu-l 
mai am este timpul. Este fantastic să joci 
într-un film pe care îl vede atâta lume și 
încerc să fac tot ce pot ca să nu-mi dezamă- 
gpso admiratorii. Și muncesc, muncesc, 
uncesc.“ În fiecare vineri seară privește 
împreună cu mama lui câte un nou episod 
din ER-Spitalul de urgenţă și, „credeţi-mă, 
mama este extrem de critică când i se pare 
că nu par foarte convins când spun «Dă-i o 
doză de CT și două miligrame de Narcan». 
Mulţi dintre cei care văd serialul ajung să mă 
confunde pe mine, Noah Wyle cu personajul 
interpretat, doctorul Carter. Mi s-a întâmplat 
să fiu oprit pe stradă și să mi se spună: «Eşti 
tipul din ER. Trebuie să merg la dializă, poate 
mă ajuţi, sunt sigur că te pricepi la astal»“ 
Apartamentul lui Noah din Hollywood 
arată mai degrabă ca cel al unui student, de- 
cât al unui star tv. Cei care îl vizitează se 
împiedică mereu la intrare de un pantof de 
tenis, cam scâlciat, culcușul actual al unei 
superbe pisici negre pe nume Charlotte, iar 
privirile le sunt atrase de o întreagă colecţie 
de unelte de vânătoare africane agățate pe 
pereţi. Singura schimbare este pe plan sen- 
timental. ΕΙ și prietena lui, o actriță din New 
York, s-au despărțit la începutul acestui an. 
„A plecat pur și simplu lăsându-mi un bilet 
în care scria că nu mai suportă celebritatea 
mea“. Diverse reviste de scandal i-au trecut 
in cont lui Noah o idilă cu partenera lui din 
serial, Sherry Stringtield, interpreta lui 
Susan. Noah a dezminţit, precizând că „este 
adevărat, i-am dat mai multă atenţie decât 
celorlalte colege ale mele, dar asta nu 
înseamnă că m-am și culcat cu ea. Suntem 
doar prieteni buni. Deocamdată vreau să fiu 
singur“. Actorul preferă ca în fiecare seară 
să meargă la HOLLYWOOD ATHLETIC 
CLUB unde joacă biliard -- este un jucător 
foarte bun — și îl bate la scor pe prietenul lui, 
George Clooney. „Celebritatea nu m-a 
schimbat. Sunt același tip de acum doi ani, 
nici mai bun, nici mai rău. Spun aceleași 
glume slabe și fac uneori aceleași lucruri fără 
rost“. Amicul Clooney spunea despre Noah: 
„Orice i-ar face, nu poţi să-i porţi pică. E 
suficient să se uite la tine cu ochii ăia de 
căţeluş și brusc, te simți vinovat că ai încercat 
să te superi pe el“. 


PE SCURT: 


Pentru cele cinci fane (cuvântul le apar- 
We) ale lui George Clooney, Mirela, lonela, 
Mariana, Dody οἱ Carmen (de ce atâta mister 
în privințe numelui?): Un portret al actorului 
vostru preferat îl găsiţi la rubrica Fan Club 
din numărul 2/1996. 


9 ADRESE PENTRU 
DUMNEAVOASTRĂ: 


DAVID DUCHOVNY — c/o international 
Creative Management, 8899 Beverly Boul- 
evard, Beverly Hills, California 90048 U.S.A; 

MICHAEL DUDIKOFF — 21322 
Mildred Av. Torranca CA 90503 U.S.A.; 

JEFF BRIDGES -- c/o CAA 9830 
Wilshire Blvd, Beverly Hills CA 90212 U.S.A. 


Răspuns la foto-ghicitoarea din pag. 
29: Adevăratul Jack Nicholson este cel din 
fotografia numărul 1. 


Doina STĂNESCU 
23 


OI 


a cei 34 de ani împliniţi în 
iulie,el este starul cel mai bine 
plătit al generaţiei sale: 20 de 
milioane per film. Metamor- 
foza tinerei vedete în produ- 
cător s-a produs cu fimul 
Misiune imposibilă, unde își asumă pentru 
prima oară și această funcţie. Succesul 
răsunător al blockbuster-ului produs de el 
confirmă reputaţia de „băiat de aur“. Nu e 


(Isabella) οἱ un băiat (Connor). Mult 
comentata lui infertilitate (sechelă a unei 
otite) a fost astfel depășită οἱ părinţii-vedete 
sunt dispuși să mai adopte alți fii şi fiice. 
Contrariaţi de faptul că puștiul este de 
culoare, mulţi ziariști îl hărțuiesc pentru 
a afla de ce a făcut această adopțiune. 
Cruise răspunde tăios: „Acest lucru nu 
priveşte pe nimeni. Face parte din 
biografiile noastre, a lui și a mea și nu 


„Cine vorbeşte în Statele Unite 
că filmul merge prost 
nu înțelege nimic din această afacere“. 


de mirare că el e mereu în tabăra câști- 
gătorilor, deviza sa fiind: „mai sus, mai 
repede, mai departe și mai bine“. - 


Familia: un factor motivant 


Cum a ajuns acest băiat scund οἱ 
dislexic în adolescenţă, idolul unei 
generaţii? Povestea lui este o întruchipare 
a visului american pentru că se conturează 
ca o reuşită pe cont propriu, după mari 
eforturi şi după înfrângerea unor mari 
complexe. Tom Cruise a izbândit pentru că 
este o persoană foarte motivată. Născut 


vreau ca relația noastră — lucrul e valabil 
și pentru Isabella — să fie definită înainte 
de ao face ei înşişi. Dacă ei vor avea chef 
să-și spună povestea atunci când vor fi 
mari, n-au decât“. 


Un învingător ` 


Succesul profesional ca o compensație 
a copilăriei nefericite a venit pentru Tom 
Cruise destul de repede. Remarcat de toată 
lumea, surâsul lui cuceritor i-a netezit calea 
spre actorie. La numai 18 ani face un rol 
secundar în filmul TAPS de Harold Beker. 


într-o familie cu probleme (tatăl era alcoolic 
și își molesta copiii), a avut o copilărie 
întunecată de scandalurile cotidiene de 
acasă. Când Tom a împlinit 13 ani părinții 
s-au despărțit. ΕΙ a devenit „bărbatul casei“ 
care trebuia să aibă grijă de patru femei: 
mama și cele trei surori. Această asumare 
timpurie a unor răspunderi mature l-a 
marcat definitiv pe viitorul star care a 
trebuit să devină un luptător și un 
răzbătător pentru a putea să-și protejeze 
propria familie. 

Tom Cruise își aminteşte cu autoironie 
de autoritarismul lui precoce: „Eu controlam 
chiar și întâlnirile surorilor mele cu băieții. 
Trebuie că mă găseau ridicol, dar se 
antrenau cu mine ca să înveţe să sărute“. 
Familia Cruise a rămas foarte unită şi sora 
cea mare, Lee Ann, este în prezent 
directoarea de marketing a companiei de 
producţie fondată de actor. El se arată 
foarte protector și cu familia întemeiată 
împreună cu a doua lui soţie, Nicole 
Kidman. Ei au înfiat doi copii, o fată 


24 


Începe să urmeze cursurile de artă 
dramatică organizate la Los Angeles de 
Francis Ford Coppola care îl va distribui în 
Outsiders (1983), peliculă de căpătâi a 
adolescenților în anii'80. Cruise își face loc 
în inima publicului tânăr chiar din acest 
moment, dar devine vedetă după următorul 
succes, Risky Business (1983) de Paul 
Brisckman. „A fost primul meu rol principal 
și primul mare succes comerical“, îşi amin- 
tește actorul care face aici un surprinzător 
număr muzical, demonstrându-și calităţile 
de dansator şi de seducător. Pe aceleași 
coordonate se înscrie și un alt mare triumf 
al starului, Cocktail (1988) de Roger 
Donaldson, înainte de care a mai jucat în 
American Teenagers (1984) de Curtis 
Hanson, Legend (1985) de Ridley Scott sau 
Top Gun (1986) de Tony Scott. În 1986 a mai 
filmat o peliculă de care e mândru, Culoarea 
banilor, regizorul Martin Scorsese fiind 
considerat de el „uimitor în lucrul cu actorii“. 

Bineînţeles că titlul preferat al 
fiimografiei sale rămâne Născut de 4 iulie 


(1989) datorat lui Oliver Stone, care i-a 
asigurat o nominalizare la Oscar. lată cum 
îl comentează Tom Cruise: „Este, înainte 
de orice, un film care ne spune că nu ne 
putem încrede orbește în conducătorii 
acestei țări, că ar trebui să ne străduim să 
aflăm noi înşine pe ce lume ne aflăm și în 
ce să credem“. 

Titluri importante ale carierei lui sunt οἱ 
Rain Man (1988, de Barry Levinson) — 
pentru colaborarea cu Dustin Hoffman; Far 
and Away (1992, de Ron Hovard) -- ο 
șansă pentru cuplul Cruise-Kidman; Inter- 
viu cu un vampir (1995, de Neil Jordan). 
Acesta din urmă i-a adus satisfacția 
specială de a vedea spulberate temerile 
scriitoarei Anne Rice, semnatara romanului 
inspirator, că el nu va face faţă rolului. Acest 
lucru La mulțumit mai tare decât succesul 
de public οἱ de critică al filmului pentru că 
l-au durut „rezervele venite de la o per- 
soană pe care o admir pentru viziunea ei 
artistică și pentru întreaga sa creaţie“. 


Om de afaceri 


În ciuda aerului său juvenil, Tom Cruise 
este unul dintre cei mai lucizi oameni de 
la Hollywood. Provocat să-și spună 
părerea în legătură cu salariile astro- 
nomice ale vedetelor, el răspunde: „Cei 
care câștigă cel mai mult nu suntem noi 
actorii, ci producătorii care, folosind mii 
de tertipuri, se angajează ca la sfârşitul 
fiecărui an să dobândească adevărate 
averi“. 

Probabil pentru a nu se lăsa exploatat de 
aceștia, el a decis să se lanseze în pro- 
ducţie. Începutul a fost: Misiune imposi- 
bilă, proiect abordat împreună cu mai 
experimentata Paula Wagner. Într-un birou 
instalat la Studioul Paramount amândoi au 
lucrat cu o echipă formată din nouă per- 
soane. Alegerea unei mari părți a locurilor 
de filmare în Europa (în Cehia și Anglia) a 
scăzut costurile peliculei. Pentru cele 64 de 
milioane investite, cele peste 140 de 
milioane de dolari obținute până acum din 
difuzare, constituie un mare succes. „Cine- 
matograful american câștigă azi mai mulţi 
bani în afara granițelor țării. Cine vorbește 
în Statele Unite că filmul merge prost nu 
înțelege nimic din această afacere“. Cu o 
asemenea înțelegere a mecanismelor 
industriei cinematografice, producătorul 
Tom Cruise ne va rezerva, cu siguranţă, 
alte surprize. 


Dana DUMA 


νο ο Că Mel IO UZ ră E EE ET 


mmanuelle Béart preferă 
noaptea. Nu ca să meargă 
în vreun bar ori la disco- 
tecă. li place să stea în 
grădina casei sale de la 
periferia Parisului, „unde te 
crezi mai degrabă în pădure, decât la oraș“ 
spune actrița. : ` 

„Noaptea este momentul când respir în 
voie, liniștită, singură cu mine însămi. Să-mi 
ofer asemenea clipe este pentru mine o 
adevărată fericire“. 

Fiică a compozitorului-poet și cântăreţ 
Guy Béart, Emmanuelle s-a născut la 14 
august 1963, la Saint Tropez. Şi-a petrecut 
primii ani din viaţă la Beauvallon, o mică 
așezare în Provence, unde singura ei grijă 
era să alerge toată ziua pe câmp ca să 
culeagă levănţică, ori să construiască 
împreună cu prietenii ei de şotii adăposturi 
din nuiele unde se jucau de-a Robinson 
Crusoe. „În fiecare zi mă întorceam acasă 
cu genunchii juliţi iar mama era convinsă că 
foarte greu voi putea să mă transform mai 
târziu dintr-un «băieţoi» într-o fată «la locul 
ei». Aveam dreptate, credeam eu, să mă 
port ca un strenger, Nu eram ceea ce se 
numește o fată frumoasă. Eram slăbănoagă, 
cu o claie de păr negru care nu stătea în nici 
un fel. Dar drama cea mai mare erau pistruii 
de pe faţă care se încăpățânau să nu 
dispară oricât îmi frecam eu obrajii cu suc 


de lămâie.“. Emmanuelle nu avea habar de 


lumea spectacolului. O singură dată asistase 


„Mă las cuprinsă de artă ca de o nouă religie“. 


„Fiecare personaj este pentru mine o sfidare, o încercare a forțelor“. 


la un concert al tatălui ei οἱ strigase cât putuse 
de tare: „E tăticul meu“. Avea pe atunci 5 
ani. Nici la cinema, la teatru, sau la operă, 
nu fusese până la 12 ani. „Nu prea aveam 
înclinații artistice. În afară de ușurința cu 
care îi imitam pe alţii, n-aveam (sau 
credeam că nu am) nici un talent. Eram în 
schimb foarte încăpățânată. Familia mă 
poreclise Scarlett din cauza felului meu de 
a vedea situaţiile dificile. «Şi mâine e o zi» 
era deviza mea. Aveam iubirile mele. Dar și 
antipatii. Și asta mai ales printre profesori. 
Notele erau oglinda preferințelor mele. fie 
foarte mari, fie foarte mici“. Din cauza 
aceasta, tatăl o „expediază“ la Montreal ca 
să-și termine studiile. Un „exil“ salutar. 
Emmanuelle își ia bacalaureatul cu men- 
Dune, Tot atunci hotărăște să fie actriță. O 
admira pe Romy Schneider și „după ce am 
văzut-o în Mado (r. Claude Sautet) pot 
spune că ea a fost cea care m-a determinat 
să aleg profesia asta“. Drumul a fost însă 
mai dificil. La cursurile de teatru ale lui Jean 
Laurent Cochet, Emmanuelle se concentra 


greu, îşi uita replicile, se înroşea οἱ — pe 
scenă — era de o timiditate excesivă. 
Inversul unei actrițe în devenire. Totuşi 
căutătorii de talente ca și impresara ei, 
Isabelle de la Patelliăre o conving că poate 
face film. Înfăţișarea ei îi aduce — la 20 de 
ani — primul rol semnificativ în Un amour 
intârdit de Jean Pierre Dougnac (1983). 
Urmează L'amour en douce de Edouard 
Molinaro, o comedie în care îl are partener 
pe Daniel Auteuil cu care avea să înceapă 
o complicată poveste de dragoste. Din 1983 
până în 1988 Emmanuelle turnează opt 
filme. Rolurile interpretate: înger sau 
vampă. Trecegie la erotismul adolescentin 
(Premiers baisers -- r. David Hamilton, 
1984) la fantezia bulevardieră (A gauche 
en sortant de l'ascenseur — r. Edouard 
Molinaro, 1988). 

În 1985, devine, aproape fără voia ei, un 
personaj mitic în ochii marelui public. 
Emmanuelle este Manon des Sources în 
filmul lui Claude Berry. Primeşte Cssar-ul 
pentru cel mai bun rol secundar și din acel 


moment cariera ei se transformă în cea a 
unui star. Momentul culminant îl reprezintă 
La belle noiseuse de Jacques Rivette, film 
prezentat (și mult comeniat) la Festivalul de 
la Cannes '91. Rolul tinerei model al unui 
pictor cu îndoieli existenţialiste îi aduce 
actriței premiul Cesar pentru cel mai bun rol 
feminin. 

Odată cu trecerea timpului, Emmanuelle 
Béart a învăţat că actoria merge mână în 
mână și cu muzica și pictura. „Arta face 
parte din meseria mea, mă ajută să o 
înțeleg mult mai bine. Nu e nevoie să fiu 
critic de artă pentru asta. E suficientă 
dorința de a înțelege, de a mă lăsa cuprinsă 
de artă ca de o nouă religie“.Emmanuelle 
își „compune“ rolurile ca pe o melodie pe 
care numai ea o poate face să sune cum 
trebuie. Nu crede în noroc. Nici în așa- 
numitul „talent cu carul“. „În meseria asta, 
98% este concentrare, puterea de a lupta 
cu rolul. Doar 2% e talent“. Singurul lucru 
de care este convinsă cu toată ființa ei este 
că nimic nu vine de-a gata. „Fiecare rol este 
pentru mine o sfidare, o încercare a forțelor. 
Tuturor personajelor mele am încercat să le 
insufiu și un dram de demnitate, fie că erau 
femei onorabile sau prostituate. a fost 
οἱ cu Une femme française. Cred că 
demnitatea este un lucru foarte important și 
nu are nici o legătură cu morala. Poţi fi 
profund imorală rămânând în același timp 
extrem de demnă. Lucrul acesta îi 
bula cel mai mult pe bărbaţi: că o 

meie poate fi liberă fără să fie târfă. Cred 
că poți avea ο conduită«scandaloasă» dar 
să păstrezi capul sus. Asta nu înseamnă că 
mie îmi place asta. Am citit undeva că în 
urma unui sondaj eram una dintre cele 
două personalități feminine cu care fran- 
cezii ar fi dorit să aibă o aventură. Pentru 
mine e de neînțeles. În primul rând pentru 
că mie nu-mi plac aventurile. Apoi, încerc 
să despart pe Emmanuelle Béart de pe 
ecran San paginile revistelor de Emma- 
nuelle rt din viața de zi cu zi“. 

Mulţi au scris despre ea că are o 
frumuseţe specială. „Nu cred că e adevărat. 
Mi-ar fi plăcut să fiu, cum să spun, — un 
chip. Ceva emblematic. Cum au fost Marilyn 
sau B.B. Eu sunt doar frumușică să zicem“. 
„Frumușica“Emmanuelle a fost însă aleasă 
să reprezinte casa Christian Dior, „pentru 
că ea reușește să dea viaţă bijuteriilor și 
veșmintelor pe care le poartă“. „Nu am 
alura unui top model. Dar mi s-a spus de 
multe ori că am un stil, o eleganţă aparte. 
După mine eleganța este ceva ce vine din 
interiorul unei persoane. Poţi fi îmbrăcat 
modest, dar să pari foarte elegant. Prin 

uri, felul în care mergi sau îţi ţii capul“. 
espre cele mai recente roluri ale ei din 
Une femme française și Nelly et Mr. 
Artaud (v. nr. 1/1996) actrița recunoaște, 
sincer, că nu sunt nişte capodopere, ci doar 
„personaje pe care le-am vrut reale. Atât de 
reale încât să poată ataca -- în felul lor — 
ordinea stabilită. Aceasta este menirea 
adevăratei arte. Tatăl meu a scris cândva: 
«Primul care spune adevărul va fi exe- 
cutat». Cred că rolul actorului în zilele 
noastre este ca, uneori, să poată arunca 
totul în aer“. 

În casa ascunsă în mijlocul unor copaci 
bătrâni, în două camere alăturate se află 
trei ființe pentru care Emmanuelle Béart 
este nu actriță, ci tandrețea însăși. Nelly, 
bunica de 92 de ani și cealaltă Nelly, venită 
pe lume acum patru ani, fiica Emmanuellei 
și a lui Daniel Auteuil (de care s-a despărţit 
anul trecut). Fetiţa este copia mamei ei. 
„Micuța Nelly și Biee (fiul actriţei și al lui 
David Benguigui) sunt singurele și adevă- 
ratele mele opere“. 

Star în plină ascensiune cum o văd unii, 
„O femeie obișnuită, extrem de fragilă“ cum 
se vede ea însăși, Emmanuelle Béart 
rămâne pentru publicul care o iubește, „o 
adevărată femeie franceză“. 


Doina STĂNESCU 
25 


vă scandalul creat de Alec 
Baldwin care a bătut un 
fotograf dornic să surprindă în 
exclusivitate momentul în care 
vedata soseşte acasă împreună cu Him 
Basinger, soția sa,și cu fiica lor 


] n octombrie 1995 a făcul νᾶ]- 


nou-născută, lreland (vezi nr. 11/95, 
pag. 7). Baldwin a fost dat în judecată, 
der a câștigat procesul, conside- 
rându-se că a fost un caz de legitimă 
apărare. Multi actori au fost extrem de 
mulțumiți de "verdict, Whoopi Goldberg 
felicitându-l pe Baldwin în aplauzele 
invitatilor la ceremonia decernării 
premiilor Oscar. 
Dar actorul spune că acest caz a fost 
o lecție pentru et: „De acum înainte voi 
fi mult mai atent. Voi încerca să mă 
stăpânesc.“ Oricum, nu a fost primul 
scandal de acest tip. În 1973 Marlon 
Brando i-a fracturat maxilarul lui Ron 
Galella - un paparazzo faimos, care 


8 -Pentru Alan Zanger 
vânătoarea de chipuri 
s-a mutat din Vietnam 

la Hollywood 


P resa americană a publicat zeci de articole pe 
această temă. Cele mai multe îl aveau ca erou pe Baldwin. 
Dar există altele care încearcă să redea și versiunea 
celeilalte părți. Cel bătut se numește Alan Zanger și este 
total nemulțumit de rezultatul procesului: „Sunt de-a dreptul 
dezgustat. Membrii juriului s-au lăsat vrăjiți de farmecul 
actorului“. O colegă a lui Zanger spune că el nu a încălcat 
nici o lege parcând mașina pe un drum public și fotografiind. 
Acum orice actor, încurajat de victoria lui Baldwin, poate 
lua la bătaie un fotograf incomod. „Este o adevărată 
vânătoare. Mulți fotografi vor ët cu ei spray-uri paralizante 
și, dacă se vor simți ameninţaţi, le vor folosi. De ce să nu 
ne apărăm?“ 

Acest lucru ne arată cât de mult s-a schimbat statu- 
tul fotografului în cetatea filmului. În epoca de aur a 
Hollywoodului mulți aveau contracte cu studiourile. În anii 
'60, au început să urmărească starurile în căutarea 
aspectelor senzaţionale, unii susținând că au fost inspirați 
de personajele din La dolce vita al lui Fellini, regizor care 
se pare că a și inventat termenul paparazzi (vezi şi nr. 11/ 
93, pag. 17). 

În anii '80, studiourile permiteau accesul acestora la 
premierele de gală, iar proprietarii marilor restaurante în 


Paparazzi — 
Noile tehnici au 


9 -Fotografii pe urmele vedetelor în La dolce vita αἱ lui Fellini 


care puteau fi văzute vedetele închideau ochii când 
paparazzii pândeau actorii la ieșire. 

Astăzi însă, multe vedete locuiesc în zone mai izolate, 
tocmai pentru a evita ca viaţa lor particulară să fie subiect 
de scandal, iar premierele filmelor nu mai au fastul celor 
din trecut. 

Cu toate acestea numărul paparazzilor e în continuă 
creștere. Și, precum există o clasificare a vedetelor în cate- 
goria A, Β, C, οἱ fotografii sunt de diverse tipuri. 

Pe lista A se află fotografi cu reputaţie stabilită, a 
căror prezenţă vedetele o suportă mai ușor, poate și pentru 
că sponsorii multor evenimente mondene de la Hollywood 
îi angajează pentru a imortaliza evenimentul, trimițând apoi 
fotografiile realizate de ei multor publicații. Tot pe lista A se 
află οἱ fotografii angajaţi de marile reviste (ROLLING 
STONE, US, TIME, NEWSWEEK), care de cele mai multe 
ori sunt politicoși și nu încearcă să depășească anumite 
limite pentru a avea o fotografie. Se spune însă că mulți 
dintre fotografii de pe lista A revând o parte din instantanee 
presei de scandal. 

Pe lista B există fotografi care sunt uneori invitaţi la 
premiere și dineuri, dar de cele mai multe ori nu reușesc 
să pătrundă înăuntru, așteptând la intrare sosirea vedetelor 
pentru a le fotografia. Ei sunt angajaţii unor agenții de presă. 
Munca lor nu e deloc ușoară — trebuie să vină cu câteva 
ore înainte de premieră pentru a fi siguri că vor ocupa un 
loc din care să poată realiza fotografii bune. Dar fiecare 
instantaneu interesant e plătit între 125 şi 250 dolari. 
Câteodată ei pot câștiga o avere, vânzând fotografii făcute 
cu ani înainte unor persoane pe atunci mai puţin cunoscute. 
De exemplu Gerardo Somoza, un fotograf din New York, a 
câștigat 30.000 dolari anul trecut vânzând fotografii vechi 
cu O.J. Simpson alături de soția sa. 

Mulți dintre cei de pe lista B au început colecționând 
autografe și aa păstrat relaţii bune cu vedetele, acceptând 
câteodată să nu le fotografieze într-o zi în care arată rău 
sau să nu facă fotografii cu familiile lor. „E o relaţie de lucru“, 
spune Albert Ortega, un paparazzi veteran. „Altfel ar fi o 
anarhie. Dar noi avem nevoie de ei tot așa cum și ei au 
nevoie de noi“. 


Există însă o regulă pe care vedetele trebuie să o res- 
pecte: să nu se ferească de a fi fotografiate la o premieră 
sau la un eveniment monden. Sharon Stone a încălcat-o 
anul trecut, nelăsându-se fotografiată la intrarea într-o sală 


8 „Datorită lui Shannen Doherty 
și Luke Perry 
cumpărat 


cuvânt inventat de Fellini! 


“făcut să apară și videorazzi 


în care avea loc o serată de binefacere. În timpul seratei, 
fotografii s-au răzbunat: au refuzat să o fotografieze pe 
Stone când aceasta era dispusă, acordându-le atenţie doar 
celorlalte staruri prezente. 

lista Ẹ, pe care se află și Alan Zanger, cuprinde pe 
cei care lucrează independent, care nu sunt invitaţi nicăieri 
și nu respectă nici o regulă. Ei pândesc toate mișcările ve- 
detelor, urmărindu-le chiar și în vacanțe, fac aproape orice 
pentru a obţine o fotografie în exclusivitate. Ron Galella i-a 
urmărit pe Elizabeth Taylor și Richard Burton în toată lumea. 
În 1975, Jacqueline Kennedy Onassis a obținut o hotărâre 
judecătorească prin care lui Galella i se interzicea să se 
apropie la mai puţin de 10 metri de ea. Acum el are 65 de 
ani, e încă activ — a înființat οἱ o societate, RON GALELLA 
LTD. — dar consideră că „nu există la fel de multe subiecte 
interesante ca înainte“. 

Zanger nu e prea impresionat de vedete. ΕΙ are 
încredere în ziarele cărora le aduce fotografii: redactorii îi 


„Spun cine îi interesează, iar el pornește la drum. Paparazzo 


a ajuns din întâmplare. A luptat în Vietnam, apoi a studiat 
Jurnalistica. A fost angajat la agenţia UPI ca fotograf în do- 
meniul sportului și politicii. Pe atunci îi dispreţuia pe cei care 
urmăreau vedetele. „Aveam impresia că e cea mai degra- 
dantă treabă pe care o poţi tace“. In 1987 porneşte o afacere 
pe cont propriu — un laborator fotografic —, dar dă faliment 
un an mai târziu. Fără nici un ban în buzunar, apelează la 
ajutorul unui vechi prieten, fotograful Phil Ramsey. Acesta 
îi propune să facă fotografii cu Bruce Springsteen care era 
în divorţ. Zanger 5-8 postat în fața casei acestuia. După 
trei zile de așteptare, cântărețul a apărut οἱ el l-a fotografiat. 
„De ce nu ceri permisiunea?“ l-a întrebat Springsteen. „Pot 
să vă fotografiez?“ a spus Zanger. Răspunsul a fost o înju- 
rătură. Fotografiile s-au vândut însă foarte bine. „De atunci 
n-am mai cerut niciodată permisiunea pentru că oricum n-o 
obțineam. Nu-i nimic ilegal în ceea ce fac. Vedetele ne 
datorează totul. N-au dreptul să ne refuze din clipa când au 
devenit celebri. Viaţă particulară? Au renunţat la ea în 
momentul în care au încasat primul cec gras“. 

Mulţi dintre colegii lui sunt de acord cu el. „Vedetele 
sunt familia regală a Americii, dar n-am nici un fel de respect 
pentru ele“ spune Vinnie Zuffante, tot paparazzo. „Nu mă 
simt cu nimic inferior față de starurile hollywoodiene. Un nu 
din partea lor nu este întotdeauna un răspuns.“ 

ΔΑ... intervin rivalități și între paparazzi care 
vor să aibă exclusivitatea asupra aceluiași eveniment. De 
multe ori ei se denunţă reciproc personalului de pază. Pe 
când încerca să-l fotografieze pe primul copil al lui Warren 
Beatty într-un spital din Los Angeles, Zanger a fost zărit de 
fostul lui mentor, Phil Ramsey, care dorea și el același lucru. 
Ramsey a atras atenția doctorilor asupra lui Zanger și acesta 
a fost dat afară din spital. „E o muncă murdară“, spune el. 
„Cei care o fac ar minți, ar fura, te-ar înjunghia chiar pentru 
a avea exclusivitatea. O fotografie cu Julia Roberts sau Liz 
Taylor cu un nou iubit ar aduce zeci, dacă nu sute de mii de 
dolari. lar dacă ai prinde-o pe Liz făcând plajă fără sutien, 
ai câștiga destul ca să-ţi permiți să te retragi!“ 

Zanger știe ce spune. E mândru de casa lui și le explică 
tuturor cum și-a cumpărat fiecare lucru de acolo: „Mulțumită 
lui Liz Taylor mi-am aranjat bucătăria și piscina. De câte ori 
fac baie îi mulțumesc în gând. Şemineul l-am făcut datorită 
lui Cher, iar canapelele sunt obținute de pe urma lui Shannen 
Doherty şi Luke Pery. Dar pentru a ajunge la aceste fotografii, 
drumul e lung. Trebuie să ai răbdare, informaţii bune și echi- 
pamentul potrivit. Și nu mă refer doar la echipamentul 
fotografic“. ` 

Mașina lui Zanger — un Dodge 4X4 — este nu numai un 
mijloc de transport, ci și o ascunzătoare, locuinţă și birou. 
Se află aici aparate fotografice și lentile de mai multe tipuri, 
walkie-talkies și alte echipamente electronice, telefon mobil, 
haine de camuflaj, rezerve de apă minerală, conserve care 
trebuie să-i ajungă pe mai multe zile. Când pândește o 


vedetă el nu-și poate părăsi mașina ca să meargă ja res-, 


taurant, căci e posibil să piardă momentul așteptat. Recordul 
său personal este de 23 de zile de așteptare în fața casei 
lui Michael J. Fox pentru a-l fotografia împreună cu bebelușul 
său. E o adevărată vânătoare de oameni și colegii săi 
glumesc doar pe jumătate când spun că experienţa din 
Vietnam îi este de folos. 

Zanger — ca mai toți paparazzi — are și o rețea întreagă 
de informatori, pe care îi plătește cu o parte din banii primiți 


pe fotografii. Astfel el știe cu precizie când și unde se 
întâmplă ceva care l-ar putea interesa. 

Dar are și el metode proprii. Se postează în parcurile 
în care vedetele fac jogging dimineaţa, sau în parcările în 
care aceștia își lasă mașinile. Sosește dimineața devreme, 
la ora când este adusă presa, în fața caselor starurilor. După 
ce ziarele sunt lăsate în prag, el le mută cu câteva zeci de 
centimetri mai departe, pentru ca „subiecții“ să fie nevoiţi 
să iasă după ele. Cele câteva zeci de secunde îi sunt su- 
ficiente ca să declanșeze aparatul de mai multe ori. Caută 
în lăzile de gunoi ale starurilor, sperând să găsească in- 
formații: o rezervare la un avion, care i-ar putea spune unde 
va merge victima curiozităţii sale; sau etichetele οἱ am- 
balajele care dau informaţii despre magazinele în care pot 
fi surprinse starurile făcând cumpărături. 

Deși acum pozează în victimă, din scandalul cu Alec 
Baldwin i-au ieșit bani buni. A înregistrat pe video tot inci- 


. dentul și l-a vândut emisiunilor HARD COPY și AMERICAN 


JOURNAL, echivalentul tv al ziarelor de scandal. Zanger 
mărturisește că a început negocierile cu producătorii acestor 
emisiuni prin telefonul mobil chiar din clădirea comisariatului 
de poliție unde intrase pentru a depune plângere împotriva 
lui Baldwin. 


P... americană mai subliniază un fenomen în 
creștere — videorazzi. Aceștia nu mai fotografiază, οἱ 
înregistrează pe peliculă video vedetele aflate în situaţii mai 
puţin plăcute. lar canalele de televiziune plătesc bine dacă 
li se oferă ceva interesant. Angie Coquerau, fotografă din 
New York, a realizat și fotografii — pe care le-a vândut la 
National Enquirer și înregistrări video — difuzate în 
emisiunea DAY 5 DATE -- ale unei violente răbufniri a lui 
John E Kennedy jr. împotriva prietenei sale, într-un parc. O 
apropiată a lui Coquerau a dezvăluit presei că aceasta a 
câștigat astfel 250.000 dolari. 

Încurajaţi de asemenea sume, mulţi videorazzi nu se 
dau înapoi de la nimic. Unul i-a strigat lui Jim Carrey că 
este homosexual, pentru a înregistra apoi reacţiile acestuia, 
manifestările violente vânzându-se cel mai bine. 

Fenomenul a luat amploare din 1986, când a început 
să fie difuzată emisiunea A CURRENT AFFAIR, alcătuită 
numai din asemenea secvențe. Videorazzi așteaptă în fața 
restaurantelor și barurilor de noapte, sperând că vreo vedetă 
va apărea după ce a băut prea mult și va face sau va spune 
ceva nu tocmai la locul lui. Dacă nu se întâmplă nirhic, ei 
încearcă să provoace un incident. „N-ai impresia că ai băut 
cam mult în seara asta?“ a fost întrebată Tori Spelling la 
ieșirea dintr-un bar. ; 

Melanie Griffith și Antonio Banderas au fost urmăriți 
de videorazzi neîncetat. „Nici nu mai poate fi vorba de inti- 
mitate“, comenta Banderas. „Chiar când te duci să-ți faci 
nevoile, ţi-e teamă că cineva te-ar putea urmări οἱ înregistra". 

De mai multe ori pe an oameni înarmați cu camere video 
se postează în apropierea casei lui Robin Williams. „N-ai 
ce-i face“, spune acesta. „Sunt străzi publice. Deci au tot 
dreptul să se afle acolo“. Dar Williams reprezintă o excepție. 
Nu toți actorii sunt la fel de indiferenți. 

„Tatăl meu a avut deja trei infarcturi“, spune Hugh Grant. 
„Și totuși asta nu-i împiedică pe vânătorii de senzații să se 
înghesuie în fața casei sale și să-i sune la ușă, sâcâindu-l. 
l-am rugat să înceteze pentru că i-ar putea face rău. Nu 
m-au ascultat“. 

Există şi printre videorazzi câțiva care au devenit celebri. 
Unul dintre ei este E.L. Woddy, care declară: „Fotografii au 
făcut întotdeauna parte din jocul hollywoodian. Asta e. 
Publicul vrea să vadă ceea ce noi îi oferim. Vedetele chiar 
nu pot înțelege?“ 

Joseph Ligier, 25 ani, a ajuns cunoscut după un incident 
cu Robert De Niro pe care l-a surprins ieșind dintr-un bar. 
Actorul i-a cerut să nu-l filmeze, dar Ligier s-a făcut că nu 
aude. Atunci De Niro l-a împins pe capota unei mașini și i-a 
ars un pumn în nas. Avocatul lui Ligier i-a comunicat lui De 
Niro că în astfel de cazuri despăgubirile pot ajunge la 
300.000 dolari. De Niro a negociat suma, pentru a nu fi 
acţionat în justiţie. S-a ajuns la 150.000 dolari, predați într-o 
limuzină de un om de încredere al actorului. Dar poliția 
fusese anunțată și a înregistrat totul. Purtătorul de cuvânt 
al procurorului a anunțat că este vorba despre un caz evident 
de șantaj, dar nimeni nu a fost arestat. Avocatul lui De Niro 
a declarat apoi: „E un caz închis. Am vrut să arătăm că Bob 
nu permite nimănui să-și bată joc de el“. 


Mulţi paparazzi știu ce riscă. Dar știu οἱ că pot obțne 
câteva sute de dolari la un post de televiziune pentru numa 
zece secunde cu o vedetă la un cocktail; 1500 dolari pentru 
o înregistrare de pe platoul de filmare sau între 5—15.000 
dolari dacă au reușit să surprindă o reacţie violentă. 

Unul dintre producătorii unor astfel de emisiuni, Jason 
Goodman, spune: „Orice situaţie care poate atrage mai πιω 
spectatori e râvnită de televiziune. Dar nu ne place să avem 
legături prea strânse cu aceşti videorazzi. E ca și relaţia cu 
un traficant de droguri. {| iei marfa, plătești, și după aia te 
comporți ca și când nu l-ai cunoaște“. 

ἱροοήζία Hollywoodului funcționează și în acest caz. 
Producătorii obțin ce au dorit, dar ies cu mâinile curate. Şi 
toată lumea câștigă din asemenea afaceri cam murdare. 


Pagini realizate de 
Rolland MAN 


O Fotografii se răzbună 


pe vedetele mofturoase 
(Sharon Stone) 


i IAR T 


ΗΛ IW 
} ΝΙΝ wt 


Ani nii 


WUD. 


PA d 


| WS 
VA VW alen) 


unn, ` 


Din Ou Ubu 
D 


Hab 
Li Mäi i | Ν 


bel Mia ΠΡΙ ` WO," πα 
CH dE W ΠΕ, ALOR h 


ἡμοάκηὲ, η. ἐμέ), PA TEA OAI 


ο Arielle Dombasle- 


CI es 


[9-8 reîntors 
în Mexicul 

| “copilăriei, 
doar pentru 


a renunţat 3 
definitiv — 


spune lui Kerkorian (79 ani) a 
oferit 1,3 miliarde dolari pentru un 
studio pe care l-a mai cumpărat 
și vândut de două ori până acum! 
De la apariția lui în lumea finan- 
ciară a Hollywoodului, Kerkorian 
s-a aflat mai tot timpul în mijlocul 
zvonurilor și neîncrederii. A fost 
suspectat de legături cu familiile 
mafiote din Las Vegas, iar în anii 
‘70 a fost chiar la un pas de o 
anchetă federală. ΕΙ n-a fost însă 
niciodată pus sub acuzaţie în 
mod oficial. Extrem de discret, 
rareori văzut în lume, Kerkorian 
este fidel devizei: „Ai răbdare și 
nu juca niciodată cu banii tăi“. 

Pentru a treia oară proprietar 
al „Leului“ de la M.G.M., Ker- 
korian este bănuit că va renunța 
din nou, cât de curând, la el. 
„Pentru o sumă colosală, bine- 
înțeles“, declară un apropiat al 
miliardarului. „Toate companiile 
cinematografice de la Hollywood 
şi-au schimbat stăpânii în ultimii 
cinci ani. Nu cred că instabilitatea 
aceasta va înceta în următorii 
ani“, pune punctul pe „i“ Alan 
Levy, patronul de la PolyGram, 
învins în cursa pentru M.G.M. 
Așa că Herbert Allen nu are de 
ce să se neliniștească: prietenii 
săi de la Hollywood nu vor 
renunţa la partidele de golf din 
Idaho... Mai sunt multe afaceri de 
pus la cale. 


D> NICHOLSON BIS. 


boutique Cerruti din Beverly Hills, 
cei prezenți au fost surprinși când 
s-au aflat în fața a doi Jack 
Nicholson (vezi foto pag. 32). 
Rămâne să ghiciţi care dintre cei 
doi este cel adevărat. Sosia 
actorului, mare amator de serate 
οἰς, fusese aduă de una din 
prietenele lui Nicholson pentru a-i 
face acestuia o surpriză. (Răs- 
punsul îl găsiți la pag. 23). 


La inaugurarea prestigioasei 


: | filmările la ` 
iua și noaptea 3 


PD FARĂ 


R 
INDIANA JONES 


Pentru fanii lui Indiana Jones, 
vești nu tocmai îmbucurătoare. În 
lipsa unui scenariu solid, Steven 
Spielberg, George Lucas și Harri- 
son Ford s-au declarat nein- 
teresaţi de continuarea aven- 
turilor lui Indiana. În plus, Spiel- 
berg este foarte ocupat cu seria 
a ll-a la Jurassic Park și cu încă 
vreo două-trei proiecte ale 
companiei sale, DreamWorks. 
Pentru George Lucas prioritate 
episoade din Aāzbolui stelelor. 

in ul stelelor. 
Cât despre Harrison Ford, anii au 
trecut peste el, așa încât dacă 
s-ar realiza Indiana Jones 4 
iunea ar trebui tă după 
cel de-al doilea i mondial, 
proporiona cu vârsta actorului. 
deocamdată doar o idee 
de scenariu intitulat The Sons of 
Darkness, dar, din păcate, 
nimeni nu s-a găsit s-o dezvolte 
și s-o transpună pe ecran. 


P cor 
ȘI BUSINESS 


În fiecare vară, Herbert Allen 
are invitaţi de marcă pe terenul 
de golf al proprietăţii sale din 
Idaho: cei mai mari dintre cei mari 


din lumea show-business-ului. 
An de an, între două lovituri de 
crosă și mese copioase se fac 
şi se desfac alianțe, mai toate 
în beneficiul gazdei, bancher 
specializat în fuzionări sau 
achiziționări de companii mass 
media. În 1995, de pildă, Michael 
Eisner (președinte director gen- 
eral la Disney) s-a întâlnit — 
absolut întâmplător, spune el — 
cu Warren Buffet (locul doi în 
topul celor mai bogați oameni 
din Statele Unite şi acţionar prin- 
cipal al rețelei ABC), οἱ la un 
pahar de coniac οἱ o havană 
fină, cei doi au constituit — cu 
ajutorul lui Allen — primul con- 
cern-mamut mass media: 
Disney-ABC. 

Anul acesta, magnații Holly- 
woodului n-au mai așteptat obiş- 
nuita întâlnire cu Herbert Allen. 
Pe un iaht ancorat în portul New 
York, s-a încheiat ultimul episod 
din „serialul verii '96”: vânzarea 
studiourilor M.G.M. Ruppert 
Murdoch, Canal Plus, Regency 
Films, PolyGram s-au numă- 
rat printre potenţialii cumpărători. 
O candidatură surpriză a dat 
însă totul peste cap: miliardarul 
Kirk Kerkorian aliat cu Frank 
Mancuso (M.G.M.) și Seven Net- 
work, rețea australiană tv. „The 
Golden Pappy“ cum i se mai 


9 Sophia 

Scicolone 
pe vremea 
când nu era 
încă La Loren 


D 
: 


ΕΧΡΟΖΙΤΙΕ 
JAMES BOND 


eege 
numele de James 


Ko) 
în cadrul unei expoziţii reunind 
mașinile și alte mijloace de rară 
moție — terestre sau maritime — 

cars 007 le-a folosit in cele 17 fime. 
Majoritatea obiectelor expuse au 


ο ο 

ale lumii. De la Doc- 
Gelee elt 
fiecare film a făcut obiectul unui 
stand specific, recreând atmosfera 


război mondial parte 
regiment de elită ca rez în 
ii ultrasecrete: faimoasele 


SAS lui, lan Fleming, s-a 
inspirat în mare parte din viața 
a-l inventa pe 007. 


DE DOUĂ 
ORI EVA 


Evita Peron se odihneşte în- 
tr-un sicriu blindat la șase metri 
sub pământ în Recoleta, cimitirul 
bogaţilor din Buenos Aires. Copil 
nelegitim, actriță fără prea mult 
succes și mai apoi soția lui Juan 
Domingo Peron, președintele 
Argentinei, Eva a murit în 1952, 
la 33 de ani, „după ce i-a apărat 
pe cei săraci și i-a pedepsit pe cei 
bogaţi“, devenind femeia cea mai 


Starurile la 40 de ani: 
Michelle Pfeiffer, Ornella Muti, 
Rosanna Arquette 


iubită, dar și cea mai urâtă din Ar- 
gentina. Oamenii de rând o vene- 
rează și o numesc şi acum 
„Evita, madona celor obidiţi“. 
Louise Veronica Ciccone, pe 
scurt Madonna, are 37 de ani şi 


este ceea ce știm toți că este. Ea 
o interpretează pe Evita Peron în 
filmul lui Alan Parker, ecranizare 
a controversatei opere rock sem- 
nată de Andrew Lloyd Weber și 
Tim Rice în 1978. Cei doi autori 


Michael Keaton 
este foarte supărat pe Hollywood 


Madonna, 
interpreta 
Evei Peron, 
„madona 
celor obidiți“ 


și-au luat câteva libertăţi în 
tratarea adevărului istoric. Astfel, 
Che Guevara este ridiculizat, iar 
Eva Peron este prezentată ca o 
obsedată sexual. Cu toate asigu- 
rările actualului președinte al 
Argentinei, Carlos Menem, că 
regizorul Alan Parker a modificat 
scenariul, echipa de filmare a fost 
întâmpinată cu ostilitate, prezența 
Madonnei în Buenos Aires fiind 
considerată ca o jignire adusă 
memoriei Evei şi ducând la 
manifestări de protest. Argenti- 
nienii au cerut încetarea filmărilor. 
Din cauza atmosferei incendiare, 
Alan Parker s-a văzut obligat să 
plece la Budapesta pentru a 
termina de filmat exterioarele. 
Scandalul a dus, cum era de 
așteptat, la o avalanșă de proiecte 
din viața Evei Peron, producătorii 
prevăzând profituri substanțiale 
de pe urma unui eveniment aflat 
în atenţia mass media. Au apărut 
astfel o piesă de teatru, un mu- 
sical, un documentar (semnat de 
Leonardo Fabio) și, mai ales, un 
film argentinian ce se dorește un 
concurent serios al celui ame- 
rican. Producătorul este Victor Bo 
care a obținut sprijin din partea 
magnatului italian Silvio Berlus- 
coni. Andrea Del Boca (30 ani) 
vedetă de telenovele (Perla Nea- 
gră) va fi Evita. „Pregătirile du- 
rează de mai mult de trei ani“, 
spune ea. „Filmul va fi povestea 
unei femei cu defecte și calităţi, o 
poveste pe care majoritatea 
scenariştilor hollywoodieni. nu 
și-ar putea-o imagina“. În 1993, 
studiourile Disney propuseseră 
lui Oliver Stone regia filmului. 
Acesta, la rândul lui, a propus-o 
pe Andrea del Boca în rolul 
principal. „Când am citit sce- 
nariul, și când am aflat că nu se 
poate schimba nici măcar o 


virgulă, am refuzat. Pentru ca-, 


riera mea ar fi fost minunat să 
filmez la Hollywood, dar sunt 
latino-americană și nu puteam 
accepta să interpretez o Evita 
made in Hollywood“. Oliver Stone 
a renunţat, dar nu și Andrea Del 
Boca. Logodnicul ei, Jeffrey 
Sachs, economist ultraliberal οἱ 
foarte cunoscut în Statele Unite, 
afost iniţiatorul proiectului pentru 
un film turnat în întregime în 
Argentina. Filmările au început în 
luna august. Juan Carlos Dante 
Gullo, vechi militant de stânga 
remarcă însă: „Amărâţii pe care 
Evita i-a iubit atâta, nu vor putea 
vedea nici unul din cele două 
filme. N-au bani pentru un bilet de 
cinema. lar tinerii din cartierele 
rezidenţiale care bat trotuarul în 
fața hotelului Hyatt, sperând s-o 
vadă pe Madonna, nu știu cine a 
fost Evita. «Asta-i o poveste de-a 
părinţilor noștri. Nu ne intere- 
sează pe noi!»“ 


FEMEIA LA 
40 DE ANI 


Au 35, 40 sau 45 de ani și sunt 
mai seducătoare ca niciodată. 
Bărbaţii întorc capul după ele pe 
stradă, iar când le văd pe ecran 
ele devin subiectul visurilor lor. 
Noile sex-simboluri se numesc 
Kim Basinger (42 ani), Ornella 
Muti (40), Michelle Pfeiffer (38), 
Sharon Stone (idem). Ce oare le 
face atât de seducătoare pe 
femeile de 40 de ani? Să le 
ascultăm dezvăluindu-ne câteva 
din secretele frumuseții lor: 

e Andie McDowell: „Mă hră- 
nesc cum trebuie, și practic yoga“. 

9 Michelle Pfeiffer: „Secretul 
meu? Legume fierte, carne cât 
mai puţină οἱ, mai ales, fără țigări!“ 


(continuare. în pag. 32) 


Nick Cassavetes (fiul lui John Cassavetes) a început filmările la She's 
De Lovely, după un scenariu scris de tatăl său. Este povestea unui cuplu de 
alcoolici (Sean Penn și Robin Wright) care se despart pe timpul unei cure de 
dezintoxicare care durează zece ani. În acest răstimp soția cunoaște un alt 
bărbat de care se îndrăgostește (John Travolta). Din distribuție mai fac parte: 
Gena Rowlands (mama lui Nick) şi Harry Dean Stanton. 


Penn/Douglas. Sean Penn va fi partenerul lui Michael Douglas în The 
Game (r. David Fincher). Douglas joacă rolul unui miliardar ameninţat cu 
moartea de o grupare teroristă. Jodie Foster care urma să joace şi ea, a 
renunțat în momentul când a aflat că nu va mai fi fiica, ci sora lui Douglas, 
actorului fiindu-i teamă că-şi va pierde imaginea de seducător. Jodie Foster 
cere producătorilor 14,5 milioane dolari pentru nerespectarea contractului. 


După trei Arme fatale și un Maverick, Mel Gibson se reîntâlnește cu 
regizorul Richard Donner pentru The Conspiracy Theory, o comedie cu 
aventuri. Gibson este un șofer de taxi care publică periodic un buletin de 
„conspirații ce ar putea avea loc“. El intră în încurcătură când unul din scenariile 
lui se dovedește a fi real. Filmările au început luna aceasta, iar Mel Gibson a 
primit un onorariu de 19 milioane dolari. 


Ca întotdeauna, Woody Allen a început la New York noul său film al 

cărui titlu rămâne deocamdată secret. Subiectul: un scriitor amestecă imaginația 

cu viața sa sentimentală. Distribuţia este exclusiv feminină: Demi Moore (care, 

spun unii, după eșecul cu Striptease vrea „să se intelectualizeze”), Mariel 
Hemingway, Judy Davis, Amy Irving și Kirstie Alley. 


După Colonelul Chabert, realizatorul Yves Angelo filmează în Polonia 
Le Palais de santé, adaptare a romanului lui Knut Hamson. Acţiunea se 
petrece în anii '20 iar din distribuţie fac parte: Fabrice Luchini, Marie Gillain, 
André Dussollier și Emmanuelle Labor. 


O comedie nebună se anunţă a fi La vérité si je mens. Regia: 
Thomas Gilou. Cu: Richard Anconina, Richard Bohringer, Anthony Delon, 
Amira Casar, Aure Ttika. 


Semnat Anonymous, romanul Primary Colors a fost un bestseller în 
Statele Unite. Este povestea campaniei prezidenţiale a unui tânăr cam 
fustangiu, căsătorit cu o femeie inteligentă și foarte ambițioasă. Se pare că toată 
lumea s-a gândit la cuplul Clinton. Recent, anonimatul autorului a fost dezvăluit 
după o anchetă realizată de faimosul cotidian Washington Post. Este vorba de 
un jurnalist de la Newsweek, Joe Klein. Regizorul Mike Nichols a cumpărat 
drepturile de ecranizare și filmul a intrat deja în producție. În rolul principal este 
distribuit Tom Hanks. Actorul mai are în plan (pentru anul viitor) să facă Saving 
Private Ryan în regia lui Steven Spielberg. Parteneri: Emma Thompson, Jack 
Nicholson și John Malkovich. 


$ Copland va fi o întruntare între doi monștri sacri: Robert De Niro și 
Sylvester Stallone. Regizor şi scenarist, James Mangold se pregătește să ne 
spună o poveste polițistă în care Stallone este șerif, iar De Niro inspector de 
poliție temut, dar complet surd. 


După ce a fost Che Guevara în Evita (r. Alan Parker), Antonio Ban- 
derăs va fi din nou revoluționarul sud-american în Tania (r. Michael Radford). 
Este povestea de dragoste dintre Guevara și o agentă a serviciilor secrete 
est-germane. Premiera filmului va avea loc în octombrie 1997 cu ocazia 
comemorării a 30 de ani de la moartea revoluționarului Che. 


S-a găsit, în sfârșit, înlocuitorul lui Keanu Reeves în Speed 2. El este 
Jasân Patric (Sleepers) și a început deja filmările alături de Sandra Bullock 
în regia lui Jan De Bont. Cât despre Keanu Reeves el va juca în Devils Advo- 
cate (τ. Taylor Hackford) rolul unui avocat de succes angajat de nimeni altul 
decât de Diavol. Pentru el producătorii au găsit interpretul ideal: Al Pacino. 


Jason Patric a luat locul 
lui Keanu Reeves în Speed 2 


Povestea lor de dragoste a luat sfârșit, 


nu și cea din serialul Tânăr şi neliniștit — 


Michael Damian şi Lauralee Bell 


9 David Hasselhoff, aflat pe o 
plajă în Malibu pentru a face 
câteva fotografii promoţionale 
pentru noile episoade din serialul 
Baywatch (al cărui producător 
este), a salvat de la înec o fetiță 
de doi ani. Micuța fusese dusă în 
larg de cățelul cu care se juca. 
„Antrenamentele dure pe care le 
fac cu băieţii de la Salvamar 
mi-au prins bine“, a declarat ac- 
torul. Eroii de pe ecran și în viață! 

9 Cu ocazia împlinirii a 50 de 
ani, Diane Keaton și-a oferit un 
cadou pe care îl dorea de mult: un 
copil. Ea a adoptat un băiețel de 
un an. „Mi-am dorit întotdeauna 
un copil și faptul că nu sunt 
căsătorită nu înseamnă că nu-mi 
dă dreptul de a avea unul“. 

e Brooke Shields și Andre 
Agassi au împlinit trei ani de când 
s-au logodit. Nici unul însă nu vor- 
bește de căsătorie. Se pare că 
cel care se teme de „marele pas“ 
este Agassi. 

9 În 21 august un ofițer de 
poliție din Hemet, o așezare pier- 
dută în deșertul Mojave (Califo- 
rnia), a bătut la ușa unei rulote 
parcate neregulamentar. Vehi- 
culul nu avea numere de înma- 
triculare. l-a deschis Larry For- 
tensky, fostul soț al lui Liz Taylor. 
Cu părul vâlvoi, neras, mirosind 


„de la o poștă a alcool, fostul 


camionagiu era -- vizibil — și sub 
influența drogurilor. Vechile obi- 
ceiuri nu se uită. Ofiţerul n-a avut 
altă soluţie decât să-l aresteze și 
să-l supună unui examen medi- 


cal. Fortensky a fost amendat și 
urmează să apară în faţa tribu- 
nalului pentru deţinere și uz de 
droguri. Cel de-al șaptelea soț αἱ 
lui Liz primește 6.000 de dolari pe 
lună din partea fostei soții, dar ne- 
mulțumit el a acționat-o în jude- 
cată cerând în schimbul accep- 
tării divorțului nu mai puţin de 6 
milioane dolari. 

e Chiara Mastroianni (fiica lui 
Marcello și a Catherinei De- 
neuve) așteaptă un copil în luna 
ianuarie a anului viitor. Despre 
tată — se știe doar că este sculp- 
tor. 

9 Surpriza verii. „Să iubeşti οἱ 
să fii iubită a fost mereu o mare 
bucurie dar οἱ o mare suferinţă. 
Dar este minunat când mergi 
mână în mână cu cel pe care-l 
iubești“ spunea Sharon Stone la 
gala MTV Video Music Awards, 


unde era însoțită de Michel Bena- ` 


sera, miliardar francez în vârstă 
de 46 de ani. Îndrăgostită până 
peste urechi — spun prietenii — 
Sharon nu se mai desparte nici o 
secundă de cel pe care — spun 
aceiași prieteni — și-l dorește de 
soț. Provocatoarea Sharon, în 
sfârşit domesticită? 

e „Welcome to the world, prin- 
cess“ au fost cuvintele cu care 
Sylvester Stallone și-a întâmpinat 
fetița, nou venită pe lume, la 24 
august. Mama ei este Jennifer 
Flavin, top model și — cu întreru- 
peri — de 6 ani logodnica lui Stal- 
lone. Jennifer i-a iertat lui Sly „ră- 
tăcirile“ cu Angie Dickinson și 


Daniel Auteuil — 
părăsit şi de 
Emmanuelle (Béart), 
οἱ de Miou (Miou) 


Angie Everhardt, cu o condiție: să 
aibă împreună un copil. Și pentru 
că Jennifer a fost singura care nu 
s-a grăbit să devină „doamna 
Stallone“, Sly a cedat. Fetița se 
numește Sophia, drept omagiu 
adus Sophiei Loren, actrița pre- 
ferată a lui Stallone. np 


EA 


ΜΗ ΛΑ 
ΜΕ Aa 


9 „Nu mai vreau să fiu «fetița cuminte | 
a Americii»“, declara de curând Brooke Shields 


E „Bine ai venit, prințesă!“ 
Sylvester Stallone, Jennifer Flavin şi fetiţa lor, Sohpia 


(Urmare din pag 30) 


9 Sharon Stone: „Machiaj 
cât mai puțin. Apă și săpun pen- 


tru duș. Secretul meu este un- 


temperament de foc și o hiper- 
activitate sexuală“! 

e Ornella Muti: „Nu mi-e frică 
de bătrâneţe. Am grijă de corpul 
meu și-l întreţin. Aș înnebuni 

că m-aș îngrășa. Fac cel puţin 
două ore de gimnastică pe zi. 
Este un mijloc excelent pentru 
eliminarea energiilor Zeene 
care, uneori, mă împiedică să mă 
simt în armonie cu mine însămi“. 

e Jerry Hall: Ca să nu fac ri- 
duri urmez un regim alimentar 
strict. Dar adevăratul truc mi l-a 
dezvăluit mama mea: «Un amant 
bun face cât toate rețetele îm- 
potriva bătrâneţei!»“ y 

9 Rosanna : În tine- 
rețe am fost deseori nefericită. 
Anii care au trecut au devenit, în- 
cet, aliaţii mei. La 38 de ani mă 
simt excelent. Când voi fi bătrână 
cred că o să mă simt minunat. 
δω atunci mm been un copil οἱ 
am -mi schimb psiha- 
SE cu un guru hin- 
dus să mă înveţe cum să respir“. 

Să περ λα că după un re- 
cent sondaj al revistei Vanity Fai 
38,6% dintre bărbații sub 25 éi 
ani visează la o femeie de peste 
40 şi 68% dintre bărbaţii ches- 
tionaţi cred că o căsătorie cu o 
femeie mai în vârstă decât ei ar 
fi ideală. 


Poţi învăța 


o limbă străină 
în 20 minute? 


un film cu 
fenomenalul 


ΝΣ JOHN 
Gë TRAVOLTA 


P> INDUSTRIE 
CARE SE BAZEAZĂ 
PE FRICA 


Mult timp copil răsfățat al 
Hollywoodului, Michael Keaton, 
pe numele adevărat Douglas (și-a 
schimbat numele pentru a nu fi 
confundat cu celebrul actor, dar și 
din admiraţie pentru Diane Kea- 
ton), se declară fericit că a părăsit 
Los Angeles pentru a trăi într-un 
ranch din vest, „departe de lumea 

a făcătorilor de filme“. 
ΕΙ se consideră în continuare un 
neînțeles și nu se sfiește să cri- 
tice cu înverșunare Hollywoodul: 
„Niciodată n-am regretat că am 
refuzat cele 35 milioane pentru 
celelalte serii Batman. Ştiu că 
mulți m-au considerat nebun că 
am dat cu piciorul unei asemenea 
sume. N-aș putea spune că nu 
mi-ar fi folosit. Dar sunt fericit cu 
ceea ce am și simt nevoia să 
câștig făcând și altfel de roluri. Am 
refuzat Batman pentru că do- 
ream ca Hollywoodul să înțelea- 
gă că nu mai pot fi un erou de 
bandă desenată ia noastră 


este extrem de stresantă și știu 
că nu sunt singurul care o spune. 
Dacă fiul meu (Sean, 13 ani — 
n.n.) ar dori să fie actor i-aș spune 
că sunt o grămadă de alte meserii 
interesante pe lumea asta. Ca 
actor trebuie să înfrunți perma- 
nent publicul, criticii, invidia cole- 
gilor de breaslă... apoi, ești mai 
tot timpul amenințat de afurisitul 
ăla de barometru numit box- 
office. Ești obligat să trăieşti cum 
vor alții. Stai mereu cu frica-n sân 
că telefonul nu va mai suna în 
biroul impresarului tău. Că altul 
mai tânăr decât tine îţi va lua 


apare în colțul ochilor, de fiecare 
rând care apare despre tine în 
ziare, de fiecare scădere a con- 
tului din merg de lipsa de atenție 

a publicului. Începi să faci tot felul 
de compromisuri, și nu numai 
artistice. Și ce-i mai rău este că 
ajungi să te îndopi cu tot felul de 
pastile: pentru revigorare, pentru 
stimularea atenției, pentru rezis- 
tența la filmări prelungite, pentru 
a putea dormi, pentru a putea să 
te trezești... Și sfârșești în cel mai 
bun caz într-o clinică psihiatrică 
sau de dezalcoolizare. Cinemato- 
graful este o industrie care se 


bazează pe frică și asta mai ales 
la Hollywood, unde trebuie să 
lupți continuu să nu cazi în 
capcana, e drept aurită, a lumii 
filmului“. 


DP ZEIȚA FLORILOR 


Phoolan Devi, supranumită 
„Regina bandiţilor“ (vezi filmul in- 
spirat din viața ei, Bandit Queen, 
regia Shekhar Kapoor, nr. 10/ 
1994 şi 1/1995) a acceptat pentru 
prima dată să părăsească New 
Delhi pentru a merge la Paris, 
invitată de editorul ei, Bernard 
Fixot care i-a publicat cartea Eu, 
Phoolan Devi, regina bandiților. 
Vândută, violată, bătută, numită 
inamicul public nr. 1, a stat în în- 
chisoare 11 ani. Acum, la 34 de 
ani, deși analfabetă, ea este 


lob 


y, 
Ὁ 
Σ 
Y 


membru al Parlamentului Indian. 
O legendă vie. Phoolan are o 
voinţă de fier. Din aventura ei în 
afara legii a învățat că „poţi trece 
prin cele mai mari nenorociri dacă 
reușești să nu-ți pierzi respectul 
de sine“. Pasiunea cea mare: 
florile artificiale. De altfel, numele 
ei înseamnă „Zeița florilor“. 


o Nouă 
GRACE KELLY? 
Star în lumea top modelelor, 


Claudia Schiffer și-a dorit întot- 
deauna să fie οἱ actriță. De curând 


st 
adevăratul 
Jack 


a 
Nicholson? 


ea a anunțat că se retrage din lu- 
mea defilărilor de modă, 

a lăsa locul celor mai tinere“ și iși 
face, la 27 de ani, intrarea în 


Hollywood, cu un rol principai în 
The Blackout, realizat de Abel 
Ferrara și avându-i parteneri pe 
Matthew Modine și Beatrice 
Dalle. Claudia, supranumită mult 
timp, „B.B. a anilor ’90“ este acum 
cu Grace Kelly, care și 
ea, înainte de a fi a „a fost 
manechin. Rămâne de văzut 
dacă frumoasa Claudia își va găsi 
şi „prinţul visurilor ei“, precum 
strălucitoarea Grace. 


e 1 octombrie 


— Walter Matthau (Walter 
Matuschanskavasky — 1920) 
New York, New York 

-- Laurence Harvey (Laru- 
shka Mischa Skikne — 1928) 
Janiskis, Lituania 

— Richard Harris — (1933) 
Limerick, Irlanda 

— Julie Andrews (Julia 
Elizabeth Wells — 1935) 
Walton-on-Thames, Anglia 


e 2 octombrie 


— Groucho Marx (Julius 
Henry Marx -- 1890) New 
York, New York 


9 4 octombrie 


— Buster Keaton (Joseph 
Francis Keaton — 1895) 
Piqua, Kansas 

— Charlton Heston (Charles 
Carter — 1924) Evanston, J 
llinois 

— Susan Sarandon (Susan 
Abigail Tomalin — 1946) New 
York, New York 


e 5 octombrie 


- Donald Pleasence - 
(1918) Worksop, Anglia 


9 6 octombrie 


— Carole Lombard (Carol 
Jane Peters - 1909), 
Ft. Wayne, Indiana 
- Britt Ekland - (1942) 
Stockholm, Suedia 


EDITURA 


S-au născut în luna octombrie 


9 8 octombrie 


- David Carradine -- (1936) 
Hollywood, California 

- Paul Hogan - (1939) 
Lightning Ridge, Australia 

- Chevy Chase (Cornelius 
Crane Chase — 1943) New 
York, New York 

- Sigourney Weaver (Susan 
Weaver — 1949) New York, 
New York 


9 9 octombrie 


— John Lennon — (1940) 
Liverpool, Anglia 


e 10 octombrie 


— Helen Hayes (Helen Brown 
- 1900) Washington, D.C. 

- Peter Coyote (Peter 
Cohon, — 1941) New York, 
New York 

- Tanya Tucker (Denise 
Tucker — 1958) Seminole, 
Texas 


9 11 octombrie 


— Joan Cusack — (1962) 
Evanston, Illinois 

— Luke Perry (Coy Luther 
Perry ΙΙΙ — 1965) Mansfield, 
Ohio 


e 12 octombrie 


— Luciano Pavarotti — (1935) 
Modena, ltalia 


— Adam Rich — (1968) New 
York, New York 


e 13 octombrie 


— Yves Montand — (1921) 
Monsummano Alto, Italia 


e 14 octombrie 


— Lillian Gish - (1896) 
Springfield, Ohio 

— Roger Moore -- (1927) 
Londra Anglia 

— Ralph Lauren (Ralph 
Lifshitz — 1939) New York, 
New York 


e 15 octombrie 


— Penny Marshall — (1945) 
New York New York 

— Richard Carpenter — (1946) 
New Haven, Connecticut 

— Sarah Ferguson -- (1959) 
Londra, Anglia 


e 16 octombrie 


— David Zucker — (1947) 
Whitefish, Wisconsin 

— Tim Robbins — (1958) West 
Covina, California 

— Wendy Wilson — (1969) 
Los Angeles, California 


e 17 octombrie 
— Jean Arthur (Gladys 


Georgiana Greene — 1909) 
Plattsburg, New York 


— Montgomery Clift — (1920) 
Omaha, Nebraska 
— Dolph Lundgren -- (1959) 
Stockholm, Suedia 


e 18 octombrie 


- George C. Scott — (1927) 
Wise, Virginia 

— Jean-Claude Van Damme 
(Jean-Claude Van Voren- 
berg - 1961) Bruxelles, 
Belgia 


9 20 octombrie 


— Bela Lugosi (Bela Ferenc 
Blasko - 1882), Lugoj, 
Transilvania 


e 21 octombrie 


- Carrie Fischer — (1956) 
Burbank, California 


e 22 octombrie 


— Sarah Bernhardt (Rosine 
Bernard — 1844) Paris, Franța 
— Constance Bennett -- 
(1905) New York, New 
York 

— Joan Fontaine (Joan de 
Havilland -- 1917) Tokyo, 
Japonia 

— Alan Ladd Jr. — (1937) Los 
Angeles, California 

— Catherine Deneuve (Cat- 
herine Dorleac — 1943) Paris, 
Franța 


e 23 octombrie 


— Michael Crichton (John 
Michael Crichton — 1942) 
Chicago, Illinois 


e 24 octombrie 


- F. Murray Abraham -- 
(1939) Pittsburg, Pen- 
nsylvania 

— Kevin Kline -- (1947) St. 
Louis, Missouri 


@ 26 octombrie 


— Mahalia Jackson — (1911) 
New Orleans, Louisiana 

— Jackie Coogan — (1914) 
Los Angeles, California 

- Bob Hoskins -- (1942) 
Suffolk, Anglia 

— Marla Maples -- (1963) 
Cohutta, Georgia 


e 28 octombrie 


— Telma Hopkins — (1948) 
Louisville, Kentucky 

— Julia Roberts (Julie 
Roberts — 1967) Smyrna, 


Georgia 
e 29 octombrie 


— Richard Dreyfuss — (1947) 
Brooklyn, New York 


`— Winona Ryder (Winona 


Laura Horowitz - 1971) 
Winona, Minnesota 


Colecția SCRIITORI CLASICI 


— Dimitrie Anghel ~ VERSURI, 192 p., aope o 
- George Bacovia — POEZII, 160 Ρ., 2652 
- Barbu Delavrancea - DOMNUL VUCEA ŞI ALTE NUVELE, 244 ρ., 


5202 lei 
ΑΙ. Odobescu — NUVELE ISTORICE, men 5202 lei 


— C. Negruzzi -- Al. 
— *** — PINTEA VITEAZUL -- BALADE POPULARE ROMÂNEȘTI, 192 p., 


5202 lei 


Seria POVEȘTI, LEGENDE, POVESTIRI 


- Sultana Craia - CARTEA CU ΚΑΕΝ 64 p., 2652 lei 

- Barbu Delavrancea — MOȘ CRĂCIUN ia ALTE POVESTIRI, 64 p., 2652 lei 

— W. Hauff — MUC CEL MIC, δι 

- loan Slavici - PĂCALĂ-N SATUL ΠΤ de de 2958 lei 

- e GC Reteganul — PIPĂRUŞ PĂTRU $I FLOREA-NFLORITU, 64 p., 


ο AZDRĂVĂNIILE LUI NASTRATIN HOGEA, 64 ρ., 2652 lei 


Colecţia DIVERSIS 

— Dan D, Farcaș - SFIDAREA EXTRATERESTRĂ, 270 p., 2950 lei 

— Dr. Sabin Ivan — SĂNĂTATE FĂRĂ MEDICAMENTE, 400 p., 5500 lei 
— Catinca Muscan — MAGIA MISTERELOR, 288p., 4500 lei 


SOLICITAŢI CĂRȚILE EDITURII RAL 


BUCUREŞTI 71.341 


Piaţa Presei Libere nr. 1, Sector 1 
Tel: 222.67.43; 223.15. 30/1473; 2105 
Fax: 222.90.60 


Colecţia HAZ DE NECAZ 


— Dan Mihăescu - GLUMIM, DECI TRĂIM, 176p., 4700 lei 


ALTE LUCRĂRI 


- Mihai Eminescu — POEZII. Reproducere prin tipărire anastatică a ediţiei din 
1929 apărută sub îngrijirea lui M. Murnu, cu ilustraţii de M. Murnu. Postfaţa la 
această ediție este semnată de M. Ungheanu 
— loan Lăncrănjan — CUVÂNT DESPRE TRANSILVANIA, 236 p., 3098 lei 
— *** — VLAD ŢEPEŞ DRACULA/LAD THE IMPALER, 16Ρ., text, 16 p., ilustraţii, 8000 lei 
— Jerome K. Jerome — GÂNDURILE TRÂNDAVE ALE UNUI PIERDE- VARĂ, 208 
Ρ., 3978 lei 
— Henry Meillant — PARIU PE O CRIMĂ, 224 p., 3060 lei 

— Carmen Mogoş — UIMITOARELE AVENTURI DIN TARA NIMĂNUI, 142 p., 2346 lei 
— Dr. Mircea Brateș — BOLILE COPILULUI. PUBERTATEA ȘI SEXUL, 208 p., 5900 lei 
— ioana Pencea — EXERCIŢII DE GRAMATICĂ ȘI PROBE DE EVALUARE 
PENTRU CLASA A IV-A, OLIMPIADE ȘI CONCURSURI DE LIMBA ȘI 
LITERATURA ROMÂNĂ, 96 p., 3400 lei 
— Nina Pascale — GAMES AND RHYMES FOR CHILDREN, 24 p., 3500 lei 
— Marius Coman — DECUPĂM ȘI CONSTRUIM, 32 plange, 5300 lei 
— Aurel Nicolescu — PROBLEME DE SINTAXĂ A PROPOZIȚIEI, 224 p., 2500 lei 
— *** — P'ASTA O ŞTIŢI? Antologie-de bancuri și anecdote de lon Bujoreanu, 
208 p., 2346 lei 


e ATENȚIE! Tipărim AGENDE, CALENDARE DE BIROU ŞI DE PERETE 1997 
(cu posibilități de tipărire și a reclamei Dvs.). 


e ΠΝ 


PREZINTĂ 
ÎN OCTOMBRIE 


UO 
| | 


Nre I 
ο πας ROMANIAFILM UNIVERSAL 


PICTURES SS 


AN MCA COMPANY 


Cì N 5 ἰ ΝΤ EGRAMA de Constantin Grigore 


αν 


μπι κ TORT gr 


PREA TÂRZIU 
(Urmare din pag. 6) 


Pintilie a pus accentul pe mesajul politic al 
filmului, subliniat de altfel și prin sloganul din 
final: „Pentru cei ce cred că încă nu este prea 
târziu“. Dogmatismul și consecințele sale 
sunt însă incriminate de cineast cu argu- 
mente egale. Înverșunările sunt însă în 
propagandă ca şi în artă contraproductive. 
La aceeași conferință de presă regizorul a 
anticipat poate inutile spaime, spunând: 
„Există doar o replică cea cu urangutanii, 
care-mi aparține și doresc să specific acest 
lucru. De fapt nu e nici un motiv de spaimă. 
E replica unui personaj! Cei dornici să o 

osească împotriva filmului pot să o facă. 
Dar mi-am asumat-o și eu“. 

Istoria a demonstrat mereu că supraomul 
şi subomul sunt cele două feţe ale acelorași 
tragice eșecuri. Într-adevăr, cineastul ştie să 
valorizeze vizual apăsarea. Tunelul ce se 
cască mereu în perspectivă reținut din mereu 
alte unghiuri sau exterioarele mereu 
strangulate de lipsa de orizont constituie, așa 
cum sunt redate prin „camera și ochiul“ lui 
Călin Ghibu, tot atâtea elemente de tensiune 
dramatică potențând cursivitatea lineară a 
acţiunii. Pentru mine imaginea emblematică 
a filmului, care-i conferă o mai largă 
cuprindere socio-filosofică, este cea a 
tânărului muzician din culoarul unui metrou 
din Germania, care într-o orbire voluntară 
(faţa îi este în întregime ascunsă sub pletele 
lungi și negre) cântă la violoncel făcând din 
muzică un zid despărțitor de tot ceea ce-l 
î ` 
Este sau nu este prea târziu? — pentru 
întreaga planetă. 

Actorii consonează ca întotdeauna 
magistral cu Pintilie. Rebengiuc, Răzvan 
Vasilescu, Dorel Vișan, Florin Călinescu, 
Dan Condurache au declarat în nenumărate 
rânduri încântarea de a lucra cu el. Regăsim, 


DEZLEGAREA CINE-INTEGRAMEI nr. 9/96 


U; N; S; U; O; A; ÎNAINTE ȘI DUPĂ; ALTA; MONETAR; ENE; TA; RE; AȘA; ΙΕ; IRE; LT: IM; S; U; ΟΜ; AV; LA; RA; A; ΕΙΝΙ5; IED; IAMA; 
NUR; MATUR; LIAM NEESON; MITĂ; APE; SN; TRASAJ; LU; ACE; LP; AA; CT; U; SĂRATĂ; MERYL STREEP; RĂSĂRIT; ΑΒΑΤΙΕ; CA. 


în debut sub bagheta regizorului și alţi câţiva 
actori de ee Luminiţa Gheorghiu 
(crează cea mai memorabilă secvență 
a filmului), Șerban lonescu, Zoltan Butuc 
(care-și face în această echipă strălucită 
debutul pe marele ecran); și pe Cecilia 
Bârbora care s-a exersat în acest tip de 
personaje în filmele lui Mircea Daneliuc, 
printre care este locul să amintim de acel 
excelent lacob inspirat de un text al lui 
Bogza, dedicat tot vitregiei vieţii minerilor, 
film realizat chiar în anii dictaturii și 
nominalizat la premiul Felix pentru regie și 
interpretarea lui Dorel Vișan. 


Α.Ο. 


Echipa 


LOOKING... 


(urmare din pagina 20) 


πα, Zi de ere darie 
computerului și video-ul pelerinajului la casa 
unde s-a născut marele Ko (personalia in 
una sau două apariții fulgurante). In 
permanență se glisează din cotidian în 
imaginar și viceversa. Gesturi, atitudini, stări 
se configurează în indiferent ce ambianţe — 
ponme domestice sau oficiale, locuințe, 

irouri, bistrouri ori incinte religioase. 
Catedrala de ev mediu devine d rivă 
palat regal sau dispărutul Teatru „Globe“. 


redacțională 


Director -Redactor set 
Adina Darian 


Redactor șef adjunct: Dana Duma. Secretar general de redacție: Ι08π8 Statie. 
Publicist comentator: Irina Coroiu, Rolland Man. Șet de rubrică: Doina Stănescu. 
Fotoreporter: Victor Stroe. Manager Difuzare: Adrian Constantinescu. 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/80 Judecătoria Sect. 1 București, 
21 iulie 1992, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului cu nr. J 40/19554/1992 


din 24.07.1992. ISSN 1220 -- 1200 


BEE ο ορ E 
Redacţia: Piaţa Presei Libere nr. 1 București, tel. 222.33.32 
Regia autonomă a imprimeriilor „Imprimeria Coresi“, București ορ ενας 


Abonamentele din țară se pot face prin Oficiile poștale, Catalog Presă 1993, editat 
de RODIPET poziţia 4070: 3 luni — 3 900; 6 luni —7 800; 12 luni — 15 600. Cititorii din 
străinătate se pot abona prin RODIPET S.A. ΡΟ. Box 33-57, telex 11995, 11034; 
Fax 222 64 07; Telefon: 222 41 26; Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, București 


E 


Brusc încep să se insereze scene întregi, 
superbe — precum merită această „simfonie 
retorică de leitmotive wagneriene“ 
(οἵ. A.P. Rossiter) — într-o secvenţialitate 
alternativă de spaţiu închis și plein air, 
convergând spre același mesaj patetic: 
κας acestei opere geniale este 
transmisă prin tradiție de spiritul nepieritor al 
actorilor, plămădiţi din materia viselor. 
Paratrazând cunoscuta butadă „Shakes- 
peare, singurul exeget al lui Shakespeare“ se 
poate spune: „Actorul shakesperean, singu- 


rul ko a shakesperean“. 

ΑΙ Pacino depune mărturie. Personajul 
său parcurge „real“ cei 14 ani ai acţiunii 
piesei, metamortozându-se fizionomic în 
conformitate cu trăirile sale mistuitoare, 
creaţia sa având o anvergură extraordinară 
şi un impact tulburător. Desigur, îndeosebi 
asupra celor ce pot discerne ironia unui 
tablou precum cel al peroraţiei coborâte din 
cetatea de ieri în Hyde -ul de azi, care 
dă măsura demagogiei universale. Sau 
sarcasmul caustic prin care e amendat 
faimosul coșmar dinaintea bătăliei în lungul 
monolog al unei chinuite conștiințe. Amintind 
străvechiul proverb: „Conştiinţa înseamnă o 
mie de martori“. 

LC. 


Fotografii promoționale 


9 Press Release — Cannes, Locarno, 
Pesaro, Karlovy-Vary 

9 Buena Vista International (Touchstone 
Pictures, Hollywood Pictures Company, 


Peacock Films) — România Film 

e Columbia Tristar, 20th Century Fox — 
Guild Film România 

e UIP — Media Pictures International 
e Warner Bros. — Ecran XXI 

e Arhiva revistei Noul Cinema 


9 poster: Albert Watson 


μέ ον 


g "e 4 ke séi Cé 
«κ νεῷ ἈΚ. 


Ὅν Ἂς 


PI BANCOREX 


BANCA ROMANĂ DE COMERȚ EXTERIOR SA 


“PUTEREA SUCCESULUI «Ὁ 


BANCOREX, înființată în 1968, este în prezent o BANCOREX dispune de o rețea de bănci 
bancă comercială cu caracter universal, cu corespondente în 150 de ţări 
experienţă în efectuarea operaţiilor de comerţ BANCOREX a dezvoltat într-o scurtă perioadă 
exterior de timp, o rețea internă de peste 25 de sucursale, 
BANCOREX este cea mai bine capitalizată situate în București și în toată ţara. 
bancă românească, cu participări de capital la BANCOREX este o prezenţă activă în cadrul 
bănci mixte din: Paris, Londra, Milano, comunității financiar-bancare internaţionale: 
Frankfurt/Main, Cairo, reprezentanţe în New York, membru direct al Camerei Internaţionale de Comerţ 
Moscova, Chișinău, Salonic, Viena și sucursală la de la Paris, membru SWIFT, membru al VISA 
Nicosia. INTERNATIONAL. 
22-24 Calea Victoriei, 70012 BUCHAREST - ROMANIA 
Tel.: +40.1-614 73 78; +40.1-614 91 90 Fax:  +40.1-312 24 95; +40.1-311 27 51; +40.1-614 15 98 
Telex: 11 235; 11 703 ebank r, SWIFT: BRCEROBU