Revista Cinema/1990 — 1998/7_Noul_Cinema_anul_VII_nr-7-1996

. 7/1996 


Nr 


[ 
) 
[ 
] 


ARSTELE 


REVISTÀ A CINEFILILOR DE TOATE V 


Anul VII nr. 77 (400) 


ji 


wes 
© 
= 
e тунд 
= 
= та 
Q 
= 
Q 


Din sumar: 


3 Brad Pitt: 
S COLECTII, 
AA COLECTIONARI 


ȘI DEZLEGĂTORI... 


entru mine, apariția 

fiecărui număr al re- 

vistei dv. este o sár- 

bátoare. Ín paginile 

, ei am găsit intotde- 
auna veştile din lu- 

mea celei de-a 7-a arte pe care le 
căutam și care au fost mereu la 


înălțime“, ne scrie ION SÁNDULA- 
CHE din Piatra Neamţ. 1.5. desco- 
peră și „excepţii“ (de la ,ináltime"): 
„mă refer la unele articole de um- 
plutură, sau, dacă vreți să-i spunem 
mai academic, «de sinteză» — dacă 
se poate spune și așa“. Nu, nu se 
poate spune și așa, pentru că nu 
tot ceea ce e „de umplutură“ este 
și „de sinteză“, după cum nici in- 
vers, nu tot ceea ce e „de sinteză“ 
e „de umplutură“. Dar fiind vorba 
în scrisoarea corespondentului 
nostru de revista de dinainte de de- 
cembrie 1989 şi fiindcă „știm noi 
din vina cui“, nu mai insist. În altă 
ordine de idei, 1.5. dorește să-și 
completeze colecţia, drept care so- 
licită, contra cost, următoarele nu- 
mere: 1, 2, 5, 6, 7, 8/63; 4/64; 4, 5, 
6, 7, 10, 12/66; 2/69; 2/74; 1, 2, 3, 
5/77; 3/90 si 10/92. Aviz posesori- 
lor. De asemenea, are si „dubluri“, 
pe care le tine la dispozitie: 10, 
12/69; 11/70; 2/72; 5/78; 2/81; 
3,4,5/83; 8, 11, 12/90; 5/91; 9/93; 
2/94. Aviz doritorilor! Drept care ne 
roagá sà facem loc in paginile 
noastre unei rubrici de „cereri si 
oferte“ privind diverse numere din 
revistă. Cât privește paginile de pu- 
blicitate despre care 1.5. е de pá- 
rere că-i frustrează pe cinefili de 
știri sau poze, tocmai spre a nu 
frustra cititorii numărul de pagini a 
trecut de la 24 la 36. Trebuie să-i 
spunem că publicitatea asigură, to- 
tuși, în parte, costul actual relativ 
scăzut al revistei noastre. Cu atât 
mai mult cu cât corespondentul 
nostru din Piatra Neamţ ar dori o 
ieftinire a publicaţiei noastre cu câ- 
teva sute de lei!... O vom face când 
totul se va ieftini pe piața гота- 


ească. 

În legătură cu denumirea revistei, 
ре care 1.5. ar dori-o revenită Іа 
„Cinema“, pentru simplificarea vie- 
Ні colecționarilor, îi spunem că 


е Audrey Hepburn: 
are fani si printre tinerii cinefili 


iulie 1996 
FESTIVALURI: Cannes (II) „Nevoia unui zid 


chinezesc care să protejeze frumusețea de 
vulgaritate” p. 6—9 


LECTIA DE CINEMA: Câteva cuvinte despre 
"umbrá" p. 11 


PE ECRANE: Când un bărbat iubește o 
femeie, inainte și după, Sergent Bilko, Spio- 
nul dandana, Invincibilul, Cabaret în familie, 
Inimi furate p. 12—13; Fără apărare, Ultima 
decizie, Teroare în Beverly Hills, Armata celor 
12 maimuțe, Clubul vrăjitoarelor р. 16—17 


DOSAR TEMATIC .— ALCOOLICI ANONIMI 
ŞI CELEBRI: In vino veritas, Decăderi, 


Redresări, Alcoolismul feminin, Ingredientul 
umoristic p. 24—27 


VITALITATEA COMEDIEI: Brooks: stilul unui 
parodist p. 23 


PORTRETUL LUNII: loana Crăciunescu p. 10 


PROFILURI: Elisabeth Shue p. 14; Andy Garcia 
p. 15 


LONDRA (II): O artă vie p. 21 


S-AU NĂSCUT ÎN LUNA IULIE: p. 20, 33 
CINEGLOB — FILM FAX — FAN CLUB 
p. 29—33 


BLOC NOTES p. 4 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ: Irina 


Coroiu, Adina Darian, Dana Duma, Andrei 
Gorzo, Sergiu Huzum, George Littera, 
Rolland Man, Dinu-loan Nicula, laromira 
Popovici, Eva Sîrbu, Dumitru Solomon, Călin 
Stănculescu, Doina Stănescu. 


, 


ж 
i - 
ъф 


abia schimbarea (din nou!) а ,ca- 
pului“ revistei ar produce oarecari 
confuzii si distorsiuni în colecţii. In 
sfârșit, corespondentul ne герго- 
şează cá nu am publicat dezlegarea 
careurilor rebusiste (pe teme speci- 
fice). La fel si în cazul fotografii- 
lor-ghicitoare. Propunerea a și fost 
pusă în practică. 


DIVERSE 


rofesoară de chimie la li- 

ceul „Tudor Vianu“ din 

Giurgiu, CRISTINA 

MAIOR, 32 de ani, ne 

scrie că, de aproape 20 de 

ani, citește revista noastră, 
pe care o socotește „cel mai bun ghid 
in cunoașterea tainelor criticii de film“ 
şi care este „singura punte spirituală 
între viața cotidiană — brutal de rea- 
listă — și fascinația peliculei de celu- 
loid, prin care marile UZINE DE VISE 
își plămădesc viitorii idoli“. C.M. a lu- 
crat in mass media locală (Technosat), 
făcând emisiuni de teatru si film, dar, Іа 
un moment dat, s-a retras, întrucât „pa- 
tronul tului are gusturi indoleinice, 
un dezinteres total față de tot ceea ce 
înseamnă cultură și un t morbid 
pentru kitsch." Ca atare, C.M. ar dori sá 
se numere printre colaboratorii revistei 


noastre. N-o descurajez, dar nici n-o, 


incurajez, până la primirea primului 
semnal cultural. 


* 


IOANA FLOREA din Tárgu Mures ne 
demonstreazá cà nu ne-a uitat, trimi- 
tándu-ne xerocopii după diferite „mate- 
riale" publicate în „Cuvântul“ local: 
despre ,Danaidele" în Festivalul de la 
Sibiu, interviuri cu Anton Tauf, Virgil 
Flonda, Horaţiu Mihaiu, Cristian loan, 
Tino Geirun, Tomi Cristin, Teodora Ma- 
reș. Mă tem că, după o atât de prodi- 
gioasă activitate jurnalistică, tenacitatea 
ei în ceea ce privește cariera artistică 
va ceda. Sper totuși cá nu. li mulju- 
mesc pentru felicitări. 


* 


Din judetul Hunedoara, comuna Gu- 
rasada, LOREDANA CRÁCIUN isi ex- 
primá satisfactia pentru ,calitatea arti- 
colelor si mai ales (a) posterelor publi- 
cate in revistă“ si ne felicită. Ar dori să 
dezbatem ,mai pe lu (1) si unele 
filme difuzate și pe | ecran, nu 
doar pe marele ecran". Concret, ar vrea 
„mal multe articole și postere din 
SANTA BARBARA, FATA 5! BĂIEȚII, 
TARZAN, NORD ȘI SUD, BAYWATCH 
și un poster mare cu actorul care inter- 
pretează personajul lui Gianni Breda 
din CARACATITA 7". Ne mulţumeşte 
cu anticipație si ne roagă s-o informăm 
în legătură cu probele de admitere la 
A.T.F. Pentru această din urmă cerere o 
sfătuim să parcurgă la momentul potri- 
vit publicaţiile specializate ale Ministe- 
rului Învățământului. 


SIMONA ISABELLA UNGUREANU, 
20 de ani, din Galaţi, somerá, își expri- 
mă „pasiunea“ pentru cinematografie, 
în sensul că „imi place să văd tot felul 
“de filme, dar mai ales dramele, comedi- 
Пе și, nu in ultimul rând, filmele inspi- 
rate din cărți de literatură.“ Dintre fil- 
mele recente, i-au „atras atenţia“: LEC- 
TIA DE PIAN, REGINA MARGOT, 
FORREST GUMP, LEGENDS OF THE 
FALL. Dintre actorii „de odinioară“ îi 
plac: Audrey Hepburn, Catherine Dene- 
uve si Kirk Douglas, iar dintre „cei de 
azi“: Julia Roberts, Tom Hanks, Robin 
Williams si Sandra Bullock. 5.І.0. ne сі- 
teste revista „din scoarță in scoarță“ și 
o consideră „foarte interesantă“, fiindcă 
„tratează aproape toate probiemele le- 
gate de cea de-a 


cel mai mult articolele „care aduc în 
atenția noastră diverse festivaluri, dar și 


cele care tratează o serie de probleme · 
„la zi", cum a fost articolul din nr. 


2/1996 „Jocurile video — Allenare sau 
alinare?“ Opțiunile mi se par intere- 
"sante. 


„Cititoare (fidelă)“, CRISTINA COS- 
TOF din Constanţa vede câte un film la 


tea artă“ și „este | 
scrisă cu mult esionalism". O atrag | 


~ 


aproximativ două săptămâni si ii face 
plácere sá citeascá cronicile din revistà 
„$, eventual, să compar opiniile expri- 
mate cu propriile opinii (...) mi se pare 
o revistă echilibrată, foarte bine și 
care se prezintă intr-o formă foarte ele- 
дап". Cristina isi dorește, ca mulți alți 
cititori, un Almanah de cinema... 


* 


„Faceţi un lucru «bine făcut» si pen- 
tru asta vá felicit", citim in scrisoarea 
lui VASILE ANGHELOIU din Filiaşi, 
jud. Dolj, care însă adaugă grijuliu: 
„Dar intotdeauna este loc și de mai 
bine“, asertiune glumeafà cu care sun- 
tem obișnuiți de 30—40 de ani. lată 
punctul de vedere hotărât al cores- 
pondentului nostru din Filiași: „Eu sunt 
pentru o critică táloasá, acidă, caustică 
dar obiectivă“. De acord cu critica 
tăioasă, acidă, caustică, ori de câte ori 
e vorba de un film slab. Dar nu văd ros- 
tul ei când filmul e bun și iti place. Nu 
înțeleg de ce ar trebui să fiu táios, acid 
și caustic cu, bunăoară, CETÁTEANUL 
KANE, care mi-a plăcut. lar în acest 
caz nu știu cum aș putea fi „dar obiec- 
tiv“. Cum, adică, obiectiv? Dacă nu-mi 
place un film, să-l critic tăios și caus- 
tic... dar să fiu obiectiv? lar dacă-mi 
place foarte mult un film, să fiu entu- 
ziast dar, si în cazul de față... obiectiv? 
După părerea mea, critica trebuie să fie 
subiectivă și nicidecum obiectivă. 
Adică, jucându-mă niţel cu vorbele, imi 
place foarte mult. ce a făcut Cutare, 


(Continuare in pag. 35) 


ÎN APĂRAREA 
LUI VAN DAMME 


a mai întotdeauna la sais- 

prezece ani, párerile sunt 

mai transante, iar limbajul 

— mai frust. LUMINITA 

DAN din Alba: lulia nu 

contrazice aceste caracte- 

ristici ale adolescenţei. După ce a pole- 
mizat niţel, în paginile revistei noastre, 
cu o „detractoare“ а lui Tom Hanks 
(termenul nu-i aparține Luminiţei), 
acum simte nevoia să combată o altă 
corespondentă, din Oradea, care „era 
a lui Van Damme si 

tallone“. Stallone îl cam lasă în 

plata orădencei, dar lui Van Damme se 
ame оаа а, іа i »Dintre 
toți actorii «bătăuși», care karate și 
alte bătăi, Van Damme arată cel d 
bine. El e belgian, european de-al nos- 
tru... Figuri precum Stallone, Steven 


Seagal má infiorează, sunt așa de duri, 


de nelertátori. Van Damme e mai blánd, 
are un zâmbet de milioane зі e un gagi- 
car convins...“ Prin ce-şi-a câștigat Van 
Damme dreptul de a fi apárat de Lumi- 
nita impotriva Florentinei? Prin aceea 
că arată cel mai bine (criteriu de per- 
formanţă... estetică), este european 
(patriotism... sentimental), e mai blând 
(ceea ce, la „bătăuși“ ar trebui să fie 
un... defect), are un zâmbet „de mi- 
lioane" (ar trebui să fie o calitate... pro- 
fesională) și e... gagicar convins (autoa- 
rea își cere scuze pentru epitet, deși, 
dacă mă gândesc bine, cam toti bătău- 
sii sunt si дадісагі...) La 16 ani, ceea се 
se vede, se scrie. 

În legătură cu GOLDENEYE și mai 
ales cu interpretul lui James Bond, L.D. 
se exprimă la fel de rezolut: „Pierce 
Brosnan a fost fermecător: calm şi 
-rece, dar in același timp elegant și fleg- 
matic“. Sean Connery, vechiul James 
Bond, pe care corespondenta din Alba 
tulia 1-а văzut recent în FIRST KNIGHT, 
„este atrăgător chiar si acum" si „a fost 


Catherine Deneuve: 
Acum, prima doamnă a ecranului francez 


mai decât Gere“. Revenind 
însă la Pierce Brosnan, L.D. evocă 
unele date biografice, după care citează 
copios dintr-un interviu acordat de P.B. 
revistei „Spécial Télé", în februarie 
1996. Nu voi reproduce interviul, deși 
Luminița, cu o generozitate specifică 
vârstei, vrea să-l pună la dispoziția ad- 
miratorilor lui Brosnan, prin intermediul 
revistei noastre. Totuși respectăm copy- 
right-ul! Oricum, îi multumim Lumini- 
tei în numele admiratorilor lui Brosnan. 

P.S. Intr-o scrisoare greu de desci- 
frat, RALUCA din Lupeni îi răspunde 
Luminitei din Alba lulia: „Tom Hanks 
nu-mi va plăcea niciodată (...), lar des- 
pre «talentul lui de actor», il are din 
naștere“... Mereu controversații... Tom! 


EFORTURI CRITICE 


utini dintre corespondentii 
nostri isi cultivá cu tenaci- 
tate dorința (eventual si 
talentul) de a-si organiza 
in structurá de cronicá 
opiniile cinematografice. 
Majoritatea practicá un fel de impresio- 
nism spontan, fárá, evident, adáncime 
ideatică si fără o tehnică deliberată. 
Sistemul de referință este simplu, di- 


În urma numeroaselor scrisori şi telefoane 
din partea cititorilor care ne semnalează că nu găsesc 


întotdeauna revista noastră la chioşcuri, comunicăm 
celor interesaţi că la 'sediul nostru din Piaţa Presei Libere 
nr. 1, Corp B, etaj. HI, cam. 311, tel. 222.33.32 îşi pot 
procura exemplarul la zi. De asemenea, la cerere, revista 
poate fi expediată poştal, prin ramburs. 


Pierce Brosnan: elegant şi flegmatic 


rect, fără pretenţii: „mi-a plăcut filmul 
cutare pentru că...“ sau „nu mi-a plăcut 
filmul cutare, iată de ce..." Cei care au 
talent (sau talentul de a mima), isi e/a- 
boreazá cu grijă discursul critic, îl 
structurează și îl întăresc cu informații, 
referințe comparative, elemente de lec- 
tură jurnalistică. Printre aceștia din 
urmă pare cá ar vrea să se afle si o co- 
laboratoare mai recentă, ADINA SCA- 
RINGI din Cluj-Napoca. După o tenta- 
tivă, pe care am reţinut-o ca atare, 
privind filmul NĂSCUŢI ASASINI, re- 
vine cu o consemnare despre OBSE- 


„SIA, căreia îi subliniază „acțiunea con- 


dusă TE intreg parcursul fil- 
mulul" si îi мн у. Азтан de а-і fi reu- 
nit in distribuție pe Robert De Niro si Al 
Pacino. În caracterizarea jocului lui De 
Niro, A.S. caută argumente în biografia 
artistică a actorului. Pentru rolul șefului 
mafiot din OBSESIA, află corespon- 
denta clujeană, De Niro a studiat psiho- 
logia și comportamentul unor deținuți, 
așa cum, altădată, jucase baseball 
într-o echipă de profesioniști pentru 
ВАТЕТІ RAR TOBELE, luase lecţii de 
saxofon pentru NEW YORK, NEW 
YORK, lucrase într-o ofelárie pentru 
VÂNĂTORUL DE CERBI, învățase box 
şi se îngrăşase treizeci de kilograme 
pentru TAURUL FURIOS. Jucând acum 
rolul unui cap mafiot obsedat de per- 
fectionism, Robert De Niro a demon- 
strat cá este el însuși un perfectionist, 
un actor care caută cu îndârjire autenti- 
citatea. Toate astea le scrie A.S., dove- 
dind că e preocupată ea însăși de, să-i 
spunem așa, un perfectionism critic. Se 
adaugă trimiterea la o declaraţie 
dintr-un interviu al lui R.D.N. in care 
actorul vorbeşte despre colaborarea sa 
remarcabilă cu Al Pacino. Corespon- 
denta observă nuanțele care înlocuiesc 
în acest film ruptura dintre bine și rău, 
obișnuită in filmele polițiste tradiţio- 
nale. Discursul critic e încă naiv și di- 
dactic (de aceea nu am dat citate), dar 
are calități: rigoare, observaţie și orga- 
nizare. 


Rubrica Dialog cu cititorii 
este realizată de 
SOLOMON 


ii 


= 
- 
+= 
є rea 
n. 
e wasi 
=) 
над 
- 


81. ос-мот ES 


La Cinemateca Románd 


Săptămâna filmului latino-american 
Două continente, aceeaşi lume 


$a cum a fost concepută, ca un 

grupaj de titluri cu rezonantà ci- 

nefilá, Săptămâna filmului lati- 
no-american (10—16 iunie) nu-si putea 
găsi o gazdă mai bună decât Cinema- 
teca Română. Revelaţii ale festivalurilor 
europene în anii '50—'70, cea mai mare 
parte a peliculelor incluse în program 
poartă semnătura unor regizori ale căror 
nume зе află in toate dicționarele де ci- 
nema din lume. Luis Bunuel, Nelson 
Pereira Dos Santos, Thomas Gutierrez 
Alea, Jorge Sanjines sunt personalități 


з Îngerul exterminator 
realizat de Bunuel in Mexic 


© узала lui Montiel ) 
de Miguel Littin, Ë 
ecranizare dupá Marquez... 


cu renume international ce garanteazá 
prezenja autenticei arte cinematogra- 
fice in tárile de limbá latiná de pe cele 
douá continente americane. 

Aproape cá nu contează nationalita- 
tea exactá a acestor artisti a cáror bio- 
grafie retine de obicei mari deplasári 
geografice. Un bun exemplu este Mi- 
guel Littin, chilian care, fugind de dic- 
tatura din tara de baștină în anii '70, a 
inceput sá lucreze in Cuba. El este, de 
altfel, semnatarul coproductiei multiple 
(Mexic-Venezuela-Cuba-Columbia) pre- 
zentatá in seara de gală: Văduva lui 
Montiel (1979) o ecranizare a unei po- 
vestiri de Gabriel Garcia Márquez. Di- 
mensiunea fantasticá a acestei pelicule 
inspirată de proza celebrului scriitor 
columbian, se regăsește și în Îngerul 
exterminator (1962), incomodul film ne- 
gru făcut de Bunuel în Mexic. 

Atracția neorealistă față de oameni 
cu destine obscure și medii defavori- 
zate, tradusă într-un stil vizual apăsat 
documentar, e o altă trăsătură comună 
a filmelor latino-americane de care 
ne-au amintit Rio 40° (1955) al brazilia- 
nului Nelson Pereira Dos Santos, Cu- 
vântul dat (1962), semnat de compatrio- 
tul sáu Anselmo Duarte, o parabolă de 
o intensitate dramaticá si de o limpe- 
zime a sensurilor care i-au adus un bi- 
nemeritat premiu Palme d'Or, sau Sán- 
gele condorului (1969) al argentinianu- 
lui Jorge Sanjinez, un titlu de referință 
al cinematografului politic. Conceput în 
stilul reportajelor de televiziune, Ultima 
lovitură de machetă (1967, Cuba) de 
Manuel Octavio Gómez șochează încă 
prin îndrăzneala de a relata cu mijloa- 
cele camerei video o bătălie istorică din 
1000 şi prin frumuseţea barocă a imagi- 
nii. 


Cunostintele publicului nostru despre 
imensul potential artistic al cineaștilor 
latino-americani se cer aduse la zi, căci 
filmele prezentate în Săptămâna de la 
Cinematecă au deschis apetitul obișnu- 
itilor sălii pentru filmele din această 
zonă. Măcar pentru a arăta că în ţările 
Americii Latine cinematograful ia şi alte 
forme decât pe aceea a serialelor siro- 
poase prezentate obsesiv pe micile 
noastre ecrane. 


Dana DUMA 


Institutul Goethe 


ând se vorbește despre „tânărul“ 
C sau ,noul“ film german se men- 

tioneazá câteva nume: Kluge, 
Fassbinder, Wenders, Schloendorff, 
Herzog, Von Trotta, Reitz, adăugân- 
du-se cáteodatá si Straub sau Syber- 
berg. Dar o școală atât de puternic afir- 
mată pe plan internaţional nu poate sta 
doar în forța acestor câteva nume. 
Există alți zeci de creatori care au con- 
tribuit la renumele filmului german 
după 1960. Printre ei se situează la loc 
de cinste și Werner Schroeter, pe care 
unii critici l-au numit „geniul nebun“. 

Fassbinder scria în 1978: „Mai bine 
de un deceniu, Werner Schroeter a fost 
cel mai important, cel mai captivant, cel 
mai sigur pe mijloacele sale și cel mai 
convingător cineast german, care va 
avea un loc al său în istoria cinemato- 
gratului si pe care 1-а$ situa, trecând in 
domeniul literaturii, undeva între Nova- 
lis, Lautréamont si Louis-Ferdinand Cé- 
line (...) Filmele sale m-au învățat ceva 
decisiv si tin să o spun". Cu lipsa sa de 
modestie caracteristică, cineastul 
adaugă: „În afară de mine și de Schroe- 
ter, nu mai cunosc un alt regizor care 
să alerge cu atâta disperare după ceva 
care să aducă cu dragostea — acea 
utopie insolentă și, fără îndoială, infan- 
tilá — si de fiecare dată să se regă- 
sească în fața acelorași experienţe 
amare. care te fac să esuezi". 

Wim Wenders spunea și el: „Există în 
filmele lui Schroeter fraze pe care ai 
vrea să le retii de cum le auzi. Ai dori 
ca această senzație să continue, in- 
tactă, la nesfârșit“. 

institutul Goethe ne-a prilejuit din 
nou о mare bucurie cinefiláà progra- 
mánd sapte filme ale acestui cineast 


in sapte ipostaze 


Werner Schroeter 


e Ziua idiolilor (1982) 
(Carole Bouquet) 


prea putin cunoscut in România. Am 
văzut, de exemplu, Moartea Mariei Ma- 
libran (1971) şi Malina (1991), apoi ab- 
solut remarcabilu! Ziua idiofilor (1982). 
Am putut observa astfel cum formulele 
cinematografice s-au rafinat, cum 
Schroeter si-a depásit conditia de ,ex- 
perimentalist" Іа care unii critici il 
osándiserá pe vecie. Singurul regret 
este cá la un astfel de eveniment cine- 
matografic spectatorii nu se inahesuie. 


n.M. 


Ambasada Poloniei — Institutul francez 


Andrzej Zulawski — un naiv? 


e multá vreme iubeam filmele lui 

Andrzej Zulawski. Ele ne aduc in 

fata ochilor o lume splendidă si 
îngrozitoare in același timp, frumoasă 
dar nemiloasă, o lume în care senti- 
mentele au o forță pe care rareori o in- 
tâlnim pe ecran, o lume care ascultă 
doar de legile ei. Cu 11 filme realizate 
în 25 de ani, Zulawski s-a impus ca un 
cineast original, care abordează realita- 
tea din cele mai neașteptate unghiuri, 
rezervând întotdeauna și un spaţiu fan- 
tasticului, care se strecoară treptat în 
filmele sale. 

Institutul Francez și Ambasada Polo- 
niei ne-au oferit patru din filmele sale 
— А treia parte a И (1971), Diavolul 
(1972), Posesiune (1981) și Nota albas- 


trá (1991) — proiectate în prezenţa re- 

izorului, a cárui conferintà de presá a 
ost vie, interesantá, si extrem de ani- 
mată. Zulawski are acea generozitate 
caracteristică marilor spirite care il 
indeamnă să vorbească mai puțin des- 
pre sine și mai mult despre alţii. Despre 
cei pe care îi admiră, pe care îi iubește, 
despre cei cu care a lucrat. 

Într-o discuţie avută cu marele ci- 
neast, mi-a spus: „Nu-ţi dai seama cât 
de naiv sunt“. Naiv nu mi s-a părut a fi, 
poate doar în sensul bun al termenului. 
Acea naivitate care îl face să creadă că 
spectatorii mai au nevoie de filme des- 
pre trăirile și sentimentele noastre pro- 


funde. 
Rolland MAN 


© Andrzej Zulawski 
si partenera sa de viatà, actrita Sophie Marceau 


Televiziune 


si cinefilie 


L a inflaţia de filme pe care o ali- 
menteazá televiziunea prin cablu si 
posturile particulare, cinefilul trebuie să 
se ghideze de cele mai multe ori după 
propriul său fler. Dar există și cazuri fe- 
ricite. 

TVR își structurează tot mai riguros 
programele de care se ocupă colegele 
noastre Anca Georgescu, Andreea 
Raianu, Silvia Borcan, losefina Stelli, 
Mona Mitran, Doina Bunescu. Un intreg 
spectru de gusturi este acoperit prin 
emisiuni si rubrici specializate care, in 
ultimă instanță, se completează reci- 
i Telecinemateca și Cinematograful 

de noapte, Cinematograful de artă și 
Filmul românesc, Un secol de cinema și 
mult disputatele seriale, Filmul de vineri 
și Filmul de duminică. Doar de la înce- 
putul anului, la TVR au putut fi urmă- 
rite filme de Bergman, Hitchcock, Bu- 
nuel, Scola, Losey, fraţii Taviani, fraţii 
Coen, Mircea Daneliuc, Mircea Veroiu, 
Dan Pita, Stere Gulea; portrete ale ve- 
detelor Greta Garbo, Jean Harlow, Kat- 
harine Hepburn, Spencer Tracy, An- 
thony Hopkins, Jack Nicholson, Bette 
Davis sau biografii cinematografice ale 
lui Picasso, Goya, Modigliani, Dali. 

Antena 1 si Tele 7 abc au în progra- 
mul lor un mare numár de ore de ci- 
nema si nu o datá genericul filmelor de 
la aceste posturi particulare propune 
unul sau douá nume de interes, ca de 
exemplu: Joan Fontaine in O femele 
fárá scrupule de Nicholas Ray ori Peter 
Falk in Luptátoarele de Robert Aldrich. 

Ultimul venit între rețelele particulare, 
PRO TV şi-a făcut de asemenea un bun 
obicei din a prezenta filme importante 
ale ultimilor ani care nu au intrat în re- 
pertoriul cinematografelor românești, 
dar care continuă să suscite interes. 


von Bul- 
low de Barbet Schroder, 9 săptămâni și 
jumătate de Adrian Lyne. 


Inter-arte 


o Sa Nelly Grigoriu-Merola 
şi-a înscris numele pe genericul a peste 
50 de filme dintre Ка nos- 

Vals, Serbările 

galant Ricoa, Fausi Vale: Tinorele 

ără bătrânețe, миг! — п, EN 
Toate pánzele sus, lon, Saltim 

lată că în reia vară am recete invitaţi 
nu la o premieră cinematografică, ci la 
Galeria „Căminul Artei“, la vernisajul 
unei expoziții de acuarele, cu lucrări 
prezentate în luna mai și în capitala Ita- 


мс 

peisaje surprinse din unghiuri 
PRA $i care imortaliz col- 
uri mai puțin cunoscute din Veneția si 
ma, Ravello si Amalfi sugerând un 
nsolit „film“ realizat de artistă cu un 
t rafinament al redării culorilor 
Si, mai ales, al racordării luminii la 

orele sufletului. 
LC. 


‚ tusi, în privința nu 


REZULTATELE 


CONCURSULUI CU PREMII 
organizat de 


NOUL CINEMA 
in colaborare cu 
GUILD FILM ROMÁNIA 


ediţia a Vll-a 


Dragii nostri concurenţi, vă felicităm in primui rana pentru numărul impresionant 
de răspunsuri exacte. Vă mulțumim acelora care aţi răspuns tuturor întrebărilor din 
chestionarul nostru, ajutându-ne să facem micul nostru sondaj în privința vârstei și 
profesiunii celor care ne citesc. Scrisorile pe care ni le trim eti in plicurile cu rás- 
punsurile ne sunt și ele de un imens ajutor și încercăm în rândurile de mai jos să 
dialogăm cu cei care ni le-au adresat. 


е Înainte de toate daţi-ne voie să observăm că mare parte din sorisori ne comu- 
nică impresii ale cititorilor nostri despre filmele văzute la televizor. Întelegem că 
tentatia numeroselor titluri oferite de televiziunea prin cablu este mare si cá unele 
pelicule nu se pot vedea decât astfel. Cu toate astea, părerea noastră rămâne ace- 
easi: adevărata întâlnire cu filmul are loc în sala de cinema. 


e Multumim pentru vorbele bune: Nicoleta Năstai (Baia Mare), Ștetan Albu dee 
bozia), Ine Lucian Stoica (Scorjeni), Andreea Medveșan (Li- 
= idu (зба), Nicoleta Soare (Sighet), Georgeta Simona Lozincá 


е Marius Badea (Baia Mare) Și nouă ne-au plăcut filmele despre care ne scrii. Ai 
dreptate: Alan Rickman e un actor care merită mai multă atenţie. 


* Aurora Stancu (Ofelu TET Кі vom îndeplini dorința foarte curând, într-unul 
din numerele următoare. 


ө Elisa Enciu (București) Una dintre companiile noastre de distribuție (Media 
Pictures neon a promis cá va aduce la inceputul anului pe ecranele din 
România Pulp Fiction. Deocamdată nu s-au ținut de cuvânt. Regretăm si noi, ca si 
tine, cá nu s-a vázut acest film deschizátor de drum, mai ales cá apar din ce in ce 
mai multe pelicule care il citeazá in mod voluntar sau involuntar. 


e Aurel Popa (Mediaș) Mulţumim pentru delicioasa scrisoare. Am luat ca pe un 
semn de prietenie paragrafele confesive. Unele ne-au amuzat teribil. Recunoaștem 
că ne-a căzut foarte bine fraza în care ne asiguri că „rândurile revistei au darul de 
2 бай РЕР impátimitului de cinema, de а permite evadarea din chingile vietii 

zi cu zi" 


е Luciana Ileana Sima (Întorsura Buzăului) пе bucurăm cá ne citesti cu atenţie 
şi că urmărești cu atenţie personajul reporterului în filme. 


e Camelia Stănilă Mulţumim pentru aprecieri și pentru obiecții. Am mai spus-o 
si altădată: opțiunea pentru poster va crea întotdeauna tabere pro și contra. Imagi- 
пеага-і o dispută cu propria fiică, peste 20—30 de ani, à propos de un poster cu 
Robert de Niro într-o revistă a mileniului următor. 


е Nicolae Fundăţeanu Ne-a tușat scrisoarea și grija pentru viitorul nostru. Vă 
mulțumim pentru calcule. Nu vrem să părem in du dar trebuie sá vá spunem cá 
le fácusem si noi deja si că suntem gând la gánd. Mai aveţi put tinticá răbdare. To- 

Е rului acela gratuit, credem că-l meritati. ЇЇ veti primi la sediul 
redacției. 


€ Cosmin Lupulescu (Lugoj) Ne face plăcere că avem gusturi comune. Aveţi 
аа ,nu tot ce vine din America e prost, dar nici tot ce pleacá din Europa 
este bun!" | 
€ Cei care ne-au pus întrebări privind biografia si filmografia unor actori sau vor 
să corespondeze pe o anume temă sunt rugați sá urmărească rubrica Fan Club. 


'Ргетіапііі 


е Douá premii in valoare de 50.000 lei: VLAD МІНАІ ZOB (Bucuresti) 
ERIKA KOVACS (Margita) 
€ Un tricou Waiting іо Exhale: DANIELA POPA E бе 
€ Un tricou Broken Arrow: IRINA CLAUDIA GRI (acu) 
chy VAL VALENI DI BOSTACA, Bucureşti 
bume HEA : LUCIAN STOICA i, jud. Pra- 
hova), COSMIN ТОРО cret ap ANA ELENA HA N (Blaj), AU- 
RORA STANCU наука fogu: c RA CIOBANU (Câmpina, 
e Volumul „Marilyn, istori asasinat“ KOLEA KURELI 


(Máriteia 
Micá, ре Suceava), OLIMPIA ROTARU (Onești), DANIELA COAJA 


i fi 
au Power re iUn i is 


(Bucuresti), NICOLETA NASTAI (Baia Mare), FLAVIAN UNGUREANU (Vas- 
lui), MIHAELA DRĂGAN (Simeria). 


Concurs cu premii 
organizat de 


NOUL CINEMA 
în colaborare cu 
GUILD FILM ROMÂNIA 
ediţia a opta 


Vă propunem un nou concurs 
în două etape cu referiri, ca de 
obicei, la filme distribuite de 
Guild Film România — Panică la 
Hotel Majestic, Mary Reilly, Clu- 
bul vrăjitoarelor, Invincibilul si 
Fără apărare şi la articole publi- 
cate în revista noastră în nume- 
rele 6 şi 7. 

Câştigătorii. vor fi recompen- 
sati cu obiecte promoționale 
puse la dispoziţie de Guild Film 
şi cu un premiu în valoare de 
50 000 lei. Insistăm ca ráspun- 
surile pentru ambele etape să 
fie trimise în acelaşi plic, înso- 
fite de taloanele decupate, până 
la 20 august (data poştei). Rea- 
mintim că trebuie decupat numai 
talonul, chestionarul putând fi 
copiat din revistă. 


TELEFONUL 
Etapa a doua 


1. Cine a semnat romanul din 
care s-a inspirat filmul Mary 


3. Cu ce film a participat regi- 
zorul Stephen Frears anul 


9 au во mai- 


> 
3 


„Cred cã aş fi fost 
un foarte bun curtean", 


ne-a spus regizorul Patrice Leconte (49 
ani şi 14 lungmetraje!), venit în cinema 
dupã ce isi fácuse un nume ca ilustra- 
tor si autor de B.D.-uri. Nu i-a fost greu 
să ne convingă după ce am văzut Ridi- 
cule (sensul titlului ar fi Ridicolul care 
ucide), malițios document de la curtea 
Regelui Soare. Memorialiștii din epocă 
au furnizat scenaristului Remi Water- 
house o suculentă materie primă spre a 
reconstitui lumea curtenilor care, între 
Secolul luminilor și Revoluţia fraternită- 
tii egalității și libertăţii ce avea să vină, 
rămăsese captivă acelor seducătoare, 
dar sterile jocuri de societate a căror 


CONCURS 
ediţia a VIII-a 


miză erau adesea destinele politice sau 
destinele рие $i simplu. Preafrumoase 
contese (Fanny Ardant), episcopi ambi- 
tioşi (Bernard Giraudeau), marchizi 
filozofi (Jean Rochefort) sau naivi no- 
bili de țară (Charles Berling) se indelet- 
niceau cu ,partide" de vorbe de duh 
practicate cu voluptate și cinism dând 
cuvintelor puteri de-a dreptul asasine. 
Căci un cuvânt putea provoca dizgratia 
ireversibilă sau deschide drumul favo- 
rurilor regale. 


„Ce stupizi sunt 
oamenii de spirit“, 


îi sancţiona Beaumarchais prin replica 
lui Figaro. ,Stupiditatea" lor stráluci- 


е Jocul de-a cuvintele ucigase 
(Ridicule de Patrice Leconte cu Fanny Ardant, Jean 


TS 
: 


„Nevoia unui 
care s 


үитиѕејеа 3 


toare a fost pusá in oglinda ecranului 
cu ironie si eleganţă de Patrice Leconte 
care ne-a invitat în acest joc cu plăcere 
şi inteligenţă. 

„Sunt bucuros că am luat premiul 
pentru scenariu, a fi scenarist este o 
profesiune, a fi regizor este o stare de 
dependenţă“ a spus regizorul Jacques 
Audiard (şi coscenarist) parcă pentru a 
se consola de absenţa altor premii pe 
care filmul său Un erou foarte discret 
le-ar fi meritat. Le-ar fi meritat nu nu- 
mai pentru îndrăzneala de a aduce pen- 
tru prima dată pe ecran polemica, încă 
deschisă Plis. o jumátate de secol in 
viata publică franceză, privind meritele 
şi mistificările Rezistenței. O impecabilă 
construcție scenaristică pusă în pagină 
cu o rigoare regizorală fără reproș şi un 
erou susținut cu brio de Mathieu Kas- 


*sovitz (29 ani), cea mai tânără persona- 


litate a filmului francez, încununat anul 
trecut cu Premiul de regie la Cannes 
pentru Ura. Entuziasmată de acest film, 
Jodie Foster s-a angajat să-l lanseze 
anul trecut în circuitul comercial ameri- 
can. Ura a fost elogiat de critica ameri- 
cană și considerat a fi adus pe marile 
ecrane noua „cultură a străzii“. Kasso- 
vitz a fost în acest an unul dintre favori- 
tii la premiul de interpretare. 


„in viaţă 

cele mai frumoase clipe 
sunt cele 

pe care le inventezi“, 


spune eroul cel discret care ni se înfăţi- 


seazá ca un frate bun al lui Thomas 


ochefort, Bernard Giraudeau) 


$9 Premiul de interpretare inm& 


limposteur (George Franju, — 1965, 
dupá Jean Cocteau) si al lui Billy min- 
cinosul (John Schlesinger, — 1963 
după Keith Waterhouse). O indestructi- 
bilă confrerie peste ani între aceşti eroi 
hotărâți a-și lua revanșa asupra pro- 
priului destin. 


Crescut de o mamă văduvă, lui Al- 
bert, eroul discret, i-a fost inoculat mi- 
tul propriului tată ca erou în primul 
Război mondial. Adolescent, el află însă 
că tată! murise pe front; dar nu în luptă 
ci de ciroză fiind un alcoolic înrăit. 
Minciuna odată descoperită îl șochează 
și apoi îl justifică să-și falsifice propria 
biografie. El iși va fabrica un dosar de 
luptător în Rezistenţa franceză, ceea ce 
îi va asigura o senzationalá ascensiune 
pe scena politică în anii de pace. 


„Minciuna ca mascaradă 
a adevărului“, 


cum o detinea Byron o găsim si în al 
treilea film francez semnat de cineastul 
de origine chiliană Raoul Ruiz: Trei 
vieți și o singură moarte. Eroul acestei 
odisei intime este înterpretat de Marcello 
Mastroianni. La 71 ani si după 160 de 
roluri, actorul italian tezaurizeazá o ex- 
perientá de: neegalat, care însă nu i-a 
rari câtuși de putin naturalefea ta- 
entului. 


«Zid chinezesc 
protejeze 
vulgaritate 


„Este o mare plăcere să 
fii mereu altul“, 


ne spune Mastroianni. „este chiar 
esența profesiunii noastre să schimbi 
mereu personalitatea . Minciuna este o 
latură a fanteziei, iar noi, actorii, sun- 
tem niște mincinosi, teea ce face ca 
profesiunea noastră să fie teribil de in- 
fantilă. De altfel, despre noi se spun tot 
felul de legende. Şi e firesc, doar n-o 
să se spună despre dentişti. Noi schim- 
Бат mereu vieţile, ei doar dinţii...“ Nici 
nu se putea un scenariu mai pe măsura 
apetitului pentru metamorfoză al lui 
Mastroianni. O intrigă pirandelliană ne 
propune trei aje în căutarea altul 
destin. Mastroianni joacă pentru prima 
dată alături de fiica sa (şi a Catherinei 
Deneuve) Chiara Mastroianni. „Nicio- 
dată nu m-am preocupat să-i dau lecții. 
Chiara e naturală și simplă. Nu pot s-o 
învăţ nimic. Singurul sfat pe саге і l-as 
putea da este «gândește-te la ce trebuie 
să spui și expresia va veni de la sine». 
Sunt fericit însă că fiica mea e actriță și 
îmi va duce numele mai departe“, con- 
chide actorul cu o umbră de nostalgie 
la timpul care s-a scurs. Să spunem 
însă că la talentul nativ uriaș al lui Mas- 
troianni, desigur, totul vine de la sine. 

Rădăcinile sud-americane ale lui Ruiz 
își spun cuvântul ca în întreaga sa crea- 
ție. Acum, în calitate de regizor, 
co-scenarist și dialoghist, ne captivează 


Cinematografia franceză 


reprezentată 
de cinci filme 
apte să afirme 
identitatea 
culturală europeană 


$e surorile Arquette lui Pascal Duquenne si Daniel Auteuil ` 


cu o „glumă serioasă“, cu o construcție 
scenaristică ireproşabilă in care iraţio- 
nalul coexistă cu raționalui, putând 
să-și afle chiar o explicaţie științifică în 
sindromul M.P.D. (multi personality di- 
sorder). 


„Am intenționat 
să fac o mini-antologie 
a filmelor mele anterioare, 
într-o formă 
autoparodică... 
Dar pe parcurs am dat uitării ideea“; în 


comentariul său se poate detecta și o 
sugestie satirică la adresa „tele-novele- 


Nw 


Minte-mă frumos — Un erou foarte discret de Jacques 
Audiard cu Mathieu Kassovitz si Sandrine Kimberlain: 


lor" sud-americane. Substanta narativá 
și implicaţiile filozofice clasează Trei 
vieţi și o singură moarte printre filmele 
de certă originalitate, rămânând toto- 
dată. simplu şi direct. 

Scenariile au fost de altfel punctul 
fortissim al majorităţii selecției franceze 
din competiţia oficială. Nu a făcut ex- 
серўіе nici Hoţii de André Techiné. 

O intrigă polițistă desfășurată pe 
multiple planuri schițează fundalul so- 
cial din marile orașe tradiționale fran- 
ceze (Marsilia, Lyon...) peste de in- 
fuzia arabá. Portrete psihologice stu- 
diate pe diferite categorii de vârstă 
completează tabloul global cu expe- 
riente intime din care nu lipsesc nici 
noile practici bisexuale. Un datum asu- 
mat chiar de Catherine Deneuve in rol 
de profesoará de filozofie lesbianá. 
Pentru marea doamná a filmului fran- 
cez o intreprindere temerará chiar si in 
contextul nnes-ului. 


Între cele cinci filme franceze din se- 
lecţia competitivă doar Cum mi-am dis- 
putat viața sexuală al tânărului Arnaud 
Desplechin (36 ani) a făcut o notă dis- 
tonantă. Nu pentru că regizorul nu ar fi 
dotat pentru profesiunea sa (amintesc 
că acum patru ani i s-a acordat Camera 
d'or pentru filmul său de debut Senti- 
nela), dar pentru că nu este capabil 
să-și ierarhizeze valoric filmul. Subiec- 
tul s-ar dori un ironic si auto-ironic co- 
mentariu asupra tribulațiilor amoroase 
de la vârsta primelor iubiri. Incertitudi- 
nile personajelor ajung să reflecte chiar 
confuzia autorului şi, în cele trei ore de 
proiecție, situaţii și stări se diluează și 
se repetă. Dacă autorul ar fi avut pute- 
rea să-și reducă filmul la maximum 
două ore, nu ar fi avut decât de câști- 
gat. 

Pe exact aceeași temă Eric Rohmer, 
din vechea gardă, realizează un delicat, 
sensibil și obiectivant diagnostic în Po- 

de vară, prezentat la inchiderea 
secțiunii O anume privire. Autorul sem- 
nează de fapt un al doilea capitol după 
Poveste de larnă (prezentat la Berlinala 
'94) exersându-se cu ironie in „disecția“ 
sufletelor tinerilor îndrăgostiți. 

Premiul pentru cea mai bună inter- 
pretare masculină a revenit (ex-aequo) 
tot unui actor francez (Daniel Auteuil) 
într-un film belgian: A a zi de Jaco 
Van, Оогтае! (39 ani). Cinci ani după 
ce a\obtinut Camera d'or pentru Toto 
eroul, Dormael ne poartá din nou pe 
aripile fanteziei, privind cotidianul din 


unghiul unui tânăr ce suferă de maladia 
numită mongolism. Privat de putinţa de 
a rationa, tânărul se conduce după im- 
pulsuri emoționale. Puntea stabilită în- 
tre o normalitate, și ea compromisă de 
stresul cotidian, și anormalitate — care 
invită la spulberarea constrângerilor şi 
implicit la visare — creează un senti- 
ment reconfortant de fraternitate. Pas- 
cal Duquenne, interpretul tânărului bol- 
nav este în realitate atins de această 
maladie. Întâlnirea sa cu regizorul (care 
l-a distribuit în filmul sáu de debut Toto 
eroul) a avut loc la o trupá teatralá de 
handicapati unde Duquenne era actor. 
Acum el a împărţit premiul de interpre- 
tare cu Auteuil. „El m-a ajutat să-mi 
construiesc altfel rolul“, a declarat Au- 
teuil la ceremonia de premiere, când 
cei doi laureați au fost ovationati mi- 
nute în șir. 


O concluzie se impune. 


Cinematografia franceză, care în anii 
din urmă a dat o veritabilă bătălie pen- 
tru a opune cinematografului american 
filmul ca „excepţie culturală“, a dovedit 
că dispune de filme, autori și actori apti 
să susțină identitatea culturală euro- 
peană. Cineaștii italieni au completat și 
ei paleta acestei identități. 


„Fac cinema 
ca să-mi lămuresc 
propriile mele dileme“, 


spune Nanni Moretti (43 ani) figură-cult 
a elitei cinematografului italian. Autor 
printre altele al acelui original monolog 
Caro Diario (Premiul de regie, Cannes 
'94), a revenit acum ca producător și 
interpret al filmului A doua oară semnat 
de mai tânărul său emul Mimmo Calo- 
presti (40 ani). Pentru a cunoaște mai 
bine ,personajul"—Moretti, ale cărui 
filme nu au putut fi văzute la noi me 
acum, notez doar cum si-a numit Com- 
pania sa de producţie si Cine-clubul 
sáu din cartierul Trastevere din Cetatea 
Eternă: „Sacher“, după prăjitura sa pre- 
ferată, faimosul tort vienez. 

L-am întrebat pe Moretti despre acti- 
vitatea Sacher-club-ului. Îmi răspunde 
nu fără orgoliu: „Aici lansăm tinerii ci- 
neaști italieni. De pildă Gianni Amelio 
aici s-a făcut cunoscut pentru prima 
dată si noi i-am prezentat în premieră 
Hoţul de copii“(Marele Premiu al juriu- 
lui, Cannes '92). - 

Subiectul în care s-a implicat acum 
Moretti se identifică mai mult cu gene- 
ratia sa decât cu cea a regizorului. Fă- 
când parte din intelectualitatea de 
stânga a Italiei, Moretti nu-și poate ex- 
plica cum grupări ce se reclamau а fi 
de stânga au adus ţara în anii '70—'80 
în pragul unui război civil prin acțiunile 
lor teroriste cărora le-au căzut victime 
oameni politici, înalţi magistrati, indus- 
triași, intelectuali. Pentru a-și elucida 
această dilemă — după cum se vede 
fiecare {ага isi are propriile litigii mo- 


(Continuare în pag. 8) 
Adina DARIAN 
7 


E ME ча s ам зо mal 


(Urmare din pag. 7) 


rale — Moretti si-a asumat povestea si 
rolul unui profesor, victima unui atentat 
cu 12 ani în urmă. Din întâmplare, el 
identificá pe partizana Бир rosii 


care comisese acel delict. Condamnatá 
la 30 de ani inchisoare, ea si-a càstigat 
insá dreptul sà lucreze intr-o fabricà si 
să revină seara la penitenciar. Revoltat, 
profesorul o urmărește. Ajung să se în- 
tâlnească, să se cunoască, chiar să se 
simpatizeze şi totuși revolta rămâne. 
Dar timpul cu umbrele sale dă un alt 
relief motivatiei de atunci. Dacă nu ier- 
tarea, măcar efortul de a înțelege... A 
doua oară corespunde viziunii lui Anto- 
nio Tabucchi (membru în juriu) despre 
un film bun (vezi nr. 6/96): „Cel ce ex- 
primă intelectualitatea sentimentului și 
sentimentul intelectualitátii". Filmul po- 
litic, aflat în avangardă prin cineaști ita- 
lieni încă din anii '60, s-a reorientat în 
ultimii ani către filosofia politicii. O ci- 
nematografie de o perpetuă creativitate 
nu poate omite nici ars poetica. 

Identitatea culturală a acesteia a fost 
reprezentată de fraţii Taviani. Inspiraţi 
de romanul lui Goethe „Afinităţi elec- 
tive", cei doi admirabili toscani ne în- 
cántá vizual refrazánd o psihodramá cu 
referințe la Dante, Boticelli, Giotto... 
Isabeile Huppert, Jean-Hugues An- 
glade, Fabrizio Bentivoglio si Marie Gil- 
lain susţin in nota justă cadrilul acestor 
afinitáti elective. 


Urme fine 
de afinități elective, 


declanșând contradicții între raţiunea 
sentimentelor si impulsul instinctelor, 
se pot detecta si în Frumuseţe furată de 
Bernardo Bertolucci. Cineastul a reve- 
nit să filmeze în Italia după 15 ani de 
absenţă. Timp în care a lucrat în China, 
în deșertul Saharei, in America sau In- 
dia, numai în tara natală nu, de unde 
l-au alungat, asa cum repetat o spune:, 
„Corupţia si cinismul... Nici nu puteam 
să-mi închipui atunci câtă dreptate 
aveam, așa cum a dovedit-o operațiu- 
nea «Manni pulitti» declanșată în anii 
'80. Acum, odată cu rezultatul noilor 
alegeri, sper să asistăm la un nou înce- 
t“ 


Iscodind mereu determinismele so- 
cial-politice, Bertolucci isi propune sà 
cerceteze parcursul tinerilor din anii '60 
care si-au revendicat atunci radical 
dreptul la transparenta propriului eu 
sub stindardul sloganurilor ,make love 
not war" sau ,c'est interdit d'interdir“. 
Hippies de atunci au azi ceva peste 50 
de ani (ca si autorul filmului) si este 
rândul lor sà se confrunte cu mentalita- 
tea tinerilor de azi. Un film subtil, cu 
conotatii arborescente, care dá deplin 
gir declaratiei cineastului: 


„Mă simt 
fácut din cinema. 
Uneori cred cá filmul 
e chiar mai important 
decât viaja". 


În fraza sa cinematografică am putut 
detecta influența — cineastilor asiatici. 


„Nevoia unui «zid chinezesc» 


care să protejeze 


Ili frumusețea de vulgaritate“ 


Pentru o dată criticii au căzut de acord: 


a fost cea mai bună selecție din ultimii ani 


е Frumuseţe furată, de fapt, tinerețe furată 
de Bernardo Bertolucci 
cu Jeremy lrons și Liv Tyler 


ө Examene de constiintá: 
A doua oará de Mimmo Calopresti 
cu Nanni Moretti si Valeria Bruni-Tedeschi 


Am dorit sá-mi verific aceastá opinie in 
dialog cu cineastul. Mi-a răspuns: 
„Ador să-mi găsesc rădăcini peste tot" 
și mi-a vorbit de admirația sa pentru 
Mizoguchi. Ozu, Kurosawa și în special 
de Satyajit Ray. De fapt curiozitatea 
mea se justifica în special prin apropie- 
tea de stilistica marelui cineast indian. 
Tot atât de deosebite cum sunt Eu- 
ropa de America (sati viceversa), dar 
urmărind o aceeași conectare la o spiri- 
tualitate pierdută mi s-au părut a fi Fru- 
rată de Sunchaser (Pe urmele 
so: i) de Michael Cimino, autorul 
acelui de neuitat Vânătorul de cerbi. 
Аргоріаўі ca vârstă (Bertolucci — 55 
ani, Cimino — 53), cei doi cineasti re- 
flectà din unghiuri specifice о expe- 
rientã existențială comună. 


Conceput în tradiția americană а 
road-movie-ului (у. dosarul din пг! 
6/96) filmul deschide o largă acoladă 
asupra condiţiei Americii de azi „în 
căutare de identitate“, cum spune auto- 
rul care deplânge ruptura de tradițiile 
nativilor americani, ceea ce a dus la „о 
relație disfunctionalá cu natura". Ple- 
dând pentru această continuitate, Ci- 
mino observă că: „în ciuda instrumentă- 
rii doctrinei politically correct, la Los 


Angeles este astăzi о zonă de război in- 


terrasial si etnic. Bandele astfel formate 
se înfruntă armat, iar vârsta medie а 
criminalității a coborât în ultimii ani de 
la 15 la 11 ani. Dacă până la 15 ani nu 
ai trecut prin pușcărie ești disprețuit și 
nimeni nu te ia în seamă. Lucrurile nu 
stau diferit la Miami sau în unele car- 
tiere din New York“, mi-a spus Cimino 
care a fost de acord că filmul său vor- 
bește despre „Vietnamul de acasă“. 
Woody Harrelson, eroul din Născuţi 
asasini, apare acum în rolul unui medic 
luat ostatec de un pacient din peniten- 
сіаг (Jon Seda se afirmă ca noua ve- 
detá a tinerei generaţii), ce îl conduce 
în ţinutul de origine al străbunilor săi, 
în deșertul Arizona, în preajma Munte- 
lui Magic, încredinţat fiind în puterile 
sale tămăduitoare. 

Dialogul cu Cimino prefața parcă dis- 
cuția се urma să о am cu Andrei Kon- 
cealovski, discuţie care s-a prelungit si 


după „lecţia de cinema" ţinută în fața. 


presei. 


„La Hollywood 
piscinele sunt albastre, 
iarba e verde, 
telefoanele funcționează 
excelent, 
dar parcă trăieşti 
viața de după moarte, 


în privința filmului domnește neputința 
regizorilor în fața mașinii de producţie 
și creația este supusă tiraniei efectelor 
tehnice“. 

Îmbrăcat într-o rubașcă albă şi un 
pantalon de in de aceeași culoare, cel 
ce a semnat printre altele Primul invá- 
ător, Un cuib о по Sibe 

manjá pentru , 

(realizate acasă) si The Runaway Train, 
Maria's Lovers, (in stráinátate) si din 
nou acasă Riaba, găina mea, — s-a 


aeziàntuit într-un captivant monolog de 
două ore (în ciuda prezenţei lui Michel 
Ciment, criticul de la revista „Positif“) 
despre cinema. Transcriu câteva din 
opiniile cineastului care continuă să fie 
pasionat de profesia pe care o face. 


„Cine învață pe cine? 


Desigur la școală poti învăța cum se 
face un film, tot așa cum poti învăța 


dintr-un manual cum se conduce un. 


avion. Dar Arta nu se poate învăța. 
Cum nu te poti sui la manșa avionului 
numai după ce ai studiat din carte cum 
se conduce. Adică poti învăța «limbajul» 
cinematografic, dar, dacă nu ai nimic 
de spus, la ce bun... După mine cel mai 
mult înveţi lucrând. Înveţi mai ales din 
erorile tale. De pildă, când am lucrat cu 
Tarkovski la scenariul pentru Andrei 
Rubliov, am scris 260 pagini. Ne cre- 
deam geniali! Am învăţat abia pe par- 
curs cât este de greu să știi să te limi- 
tezi. Cred că au trecut șase luni până 
când să găsim unghiul de abordare al 
scenariului. Ca de pildă, De Sica în 
Hoţi de biciclete sau Fellini la... Nopțile 

riei. Când încercam să-l analizez 
cadru cu cadru la masa de montaj, 
emoțiă dispărea. Totul părea foarte să- 
rac, căci emoția stă în intensitatea pri- 
virii cineastului și a personajului din 
fața camerei. 


Întotdeauna imaginea e mai impor- 
tantă decât cuvântul, iar imaginea în 
mișcare e cea care atrage ochiul. La 
teatru fiecare spectator își poate face 
propriul montaj, de aceea mai impor- 
tant este textul. La cinema timpul e li- 
mitat, nu ai răgazul să contempli. Ade- 
vărata soră a filmului este muzica. Am- 
bele arte se dezvoltă în mișcare și au 
nevoie de pauze. În fine, ca și în mu- 
zică, tăcerea poate fi culminatia unei 
tensiuni. Pauzele creează ie si intár- 
ziindu-le provoci suspensul. Іп film tre- 
buie sà pástrezi mereu un spatiu pentru 
imaginar". 

Cehov, Fellini, Antonioni si Bresson 
sunt mereu invocati ca modele. İl ci- 
teazá pe Bresson cánd spunea: 
,«Uneori e mai important ceea ce nu зе 
vgde decát ceea ce se vede»". 

Dacá o piesá este perfectibilá de la 
un spectacol la altul, filmul odată în- 
cheiat nu-l mai poti îmbunătăți. Greșe- 
lile rămân. O altă dificultate a filmului 
față de teatru este nevoia de o finanţare 
mai substanțială. În plus, așa cum spu- 
nea dramaturgul David Mamet: «Un 
producător poate înțelege o piesă după 
două-trei repetiţii, dar nu poate înțelege 

_scenariul doar din lectura sa». Prea pu- 


: Ф Ziarista iugoslavă Branka Leconte 
şi semnatara acestor rânduri cu regizorul Andrei Koncealovski 


© Michael Cimino ne scrie „Mulţumesc România! 


Porte du Paradis, lui a valu l iration Anconditionnelle des 
cinéphiles. Chacun de ses films est attendu avec impatience. 


STAŢIUNEA TINERETULUI COSTINEŞTI ВІТ 


tini îl pot vizualiza și firește nu din ace- 
laşi unghi cu regizorul. lar filmul e o 
artă a colaborării, deși scenaristul vede 
una, iar regizorul alta. Eu spun întotde- 
auna dacă vrei să lucrezi singur, scrie 
un roman. 


Actorii au nevoie 
să Пе iritati, 


uneori ajutaţi de un pahar, două de 
vodkă. Când filmam Siberiada condiţiile 
atmosferice erau foarte dure, uneori îi 
ciupeam sau le trăgeam câte o palmă. 
Actorii sunt precum câinii de vânătoare. 
Își caută prada. Oricum trebuie să le 
dai iluzia libertăţii. De altfel întotdeauna 
libertatea este o iluzie... Dar ei nu tre- 
buie să se simtă constrânși. Ei trebuie 
láudati spre a nu-și pierde încrederea în 
ei. Există și riscul ca ei să supraliciteze 
о emoție. Atunci e un dezastru total. 
Când fac prea mult, credibilitatea dis- 
pare. Nu trebuie să uităm însă că odată 
cu fiecare rol actorii nasc un personaj 
şi ei declanșează emoția“. Aici Koncea- 
lovski se întâlnește cu opinia lui Berto- 
lucci despre actori: „Aleg actorii în 
funcție de curiozitatea pe care mi-o 
provoacă; ei sunt cei care mă inspiră; ei 
transmit adevărul; ei, cei din fata apara- 
tului, declanșează emoția“. 

Nu este singura opinie care coincide 
cu cea a cineastului italian. Koncealov- 
ski spune: 

„Cinematograful a fost, ca și noi în- 
șine, otrăvit de televiziune. Primul invá- 

avea 450 de planuri. Ultimul meu 
іт Riaba, găina mea (v. nr. 7/94) аге 
1700 de planuri. Zburám odatá cu tim- 
pul. Azi ne plictisim repede, până si 
cărţile filozofilor sunt foarte scurte. 
Pentru mine important rămâne însă să 
captez ritmul interior, nu ritmul fizic de 
la acest sfârșit de mileniu. Din păcate 
sunt nevoit să remarc însă că bunul 
gust a murit“. 

Bertolucci își încheie conferința de 
presă spunând: „Cu 20 de ani in urmă 
= fi acuzat Frumuseţe furată de evazio- 
nism. Azi cred că orice mod prin care 
ne putem izola de realitatea care ne 
atacă e valabil. Simt nevoia unul «zid 
chinezesc» care să protejeze frumuse- 
fea, de vulgaritatea care ne agreseazá". 

Ca întotdeauna un mare festival oferă 
nu doar recompensa dialogului cu ima- 
ge ci si cu cel al ideilor care re- 

ectá spiritul vremii si starea de spirit a 
rc gura fatá de acesta. Si nu numai 
a lor. 


Adina DARIAN 


este chiar in aceste zile (23—28 iulie) din nou gazda 


FESTIVALULUI DE FILM 


Organizat de Centrul National al Cinemato- 
grafiei împreună cu Televiziunea Română, Festi- 


valul are ^ secţiuni competitive: film de ficţiune; 
film documentar; video-clip musical; spot publi- 
citar. Condiţia înscrierii a fost ca realizatorii să 
nu depăşească vârsta de 39 ani. 


Festivalul include în program şi filme în pre- 
-mierá, în afara competiţiei: Asfalt Tango de Nae 


giu Damian. 


Caranfil este prezentat in deschiderea festivalului 


$i Thalassa de Bogdan Dumitrescu este prezentat 
in seara de inchidere. Cei prezenti vor putea dez- 
bate condiţia actualá a cinematografului într-un 


Irina Coroiu. 


SI TV PENTRU TINERET 


Simpozion, iar televiziunea va participa la primul 
Tárg de filme din cadrul festivalului. 


Directorii artistici, cei care au fácut preselectia 
filmelor, sunt: Irina Margareta Nistor si Lauren- 


Producátorul executiv al festivalului este 
ALDACOFILM (director: Cornel Diaconu). 


În numărul viitor al revistei noastre veţi putea 
citi ample reportaje semnate de Dana Duma şi 


terge, cu gesturi precise, 
praful de pe masa din gră- 
dina de la Bulbucata. Am, 
venit până aici să-i iau un. 
interviu, pentru că și ea a 
venit, tocmai de la Paris, 
să ne arate ultima ei premieră pari- 
ziană, Salve, Regina, un monolog scris 
$i regizat de Virgil Tănase. Un monolog 
este oricum o încercare severă pentru 
un actor. A îndrăznit s-o treacă intr-o 
limbă străină. Dublă performanță acto- 
ricească. Aici, la Bulbucata însă, actrița 
nu prea se arată. loana mi-a prezentat 
căsuţa de țară transformată cu amor și 
umor in mic paradis terestru, m-am 
conversat cu doamna fermecătoare 
care ii este mamá, iar acum má uit cum 
șterge pratul de pe masa din grădină. E 
total cutundată in „acţiune“, cu acel ta- 
lent al ei de a fi intens prezentă, dea 
se instala într-o stare, într-o situaţie. E 
о înzestrare specială, suplimentară ta- 
lentului actoricesc, care i-a ingăduit să 
tacă, până și din cel mai mărunt perso- 
naj o ființă a vieţii, de ținut minte și de 
iubit. Regizorii de film — pentru că fil- 
mul este, mai ales, sensibil la asemenea 
prezențe — i-au simţit inzestrarea asta 
și au „exploatat-o“ cu folos. Mircea Da- 
neliuc a fost primul. El a lansat-o... 
Înainte să devină actriță a fost poetă. 
N-a fost niciodată „actriță“ in poezie, 
mai curând actoria a profitat de ființa ei 
— poetică, indiferent de canalul de co- 
municare. Era bine instalată într-un sta- 
tut social sigur, când (stă scris în „Dic- 
ționarul 1234 cineaști români“), „La în- 
ceputul anilor '90 se stabilește în Fran- 
ta"... În şase апі a jucat m roluri pe 
scenă — Choeur din „Cei șapte din 
Theba“, Lisa din „Cadavrul viu“, Cleo 
din „Somnoroasa aventură”, Mme de 
Merteuil din „Legături primejdioase“, 
Mme de St-Ange din „Filosofia în bu- 
doar" —; a tăcut două le de 
poezie (unul ca „autor total“, adaptare, 
regie, interpretare); a jucat în trei filme 
$i a scos o carte de versuri, larná clini- 
că. „Pas mal“, cum se zice pe la ei... 
„Bine-ar fi să plouă... Pământul are ne- 
voie de ара" — spune, și se așează, in 
fine, la màsuja din cerdac. Înţeleg că 
s-a instalat in starea de interviu. Profit. 
Cum adică, s-a „stabilit“ în Franța?! 
— E o formulă... Practic, înseamnă 
că locuiesc și lucrez la Paris, am acolo 
un soț, dar am o casă și la București, 
am și o mamă aici, și mai am... „Repu- 
blica mea“ de la Bulbucata... Poate de 
asta nici nu simt c-am plecat. Eu nu 
sunt un exilat tipic. Nu am trăit trecerea 
frontierei cu sentimentul unui gest defi- 
nitiv. Nu cunosc „termenul“. Chiar cori- 
jez pe oricine mă întreabă, acum, dacă 
m-am întors definitiv. Definitivă e nu- 
mai moartea... Mă simt, mai degrabă, 
ca un animal de experienţă. Sunt ca 
Leika, primul câine care a ajuns în spa- 
tiu. Mi-am depășit starea de imponde- 
rabilitate. Am intrat în alt spațiu. Dar 
spațiul acela nu e numai Franţa. E lu- 
mea... intre mine si mine, la ora asta, 
există un progres enorm. Am un sens 
mai profund al ideii de toleranţă, al si- 
tuației noastre uman-istorice în lume. 
Experiența asta m-a restituit mie în- 
sămi. Mi-a dat confirmarea că tot ce am 
simţit şi gândit, o viaţă, există... Socie- 
tatea noastră, de pildă, accepta greu 
ideea că cineva poate să facă două-trei 
lucruri, la fel de bine, în același timp. 
Trebuia să te hotărăști: ești actriță sau 
ești poetă. Faptul că eu făcusem con- 
cepție de spectacol sau că lucrasem în 
televiziune cu Bocăneţ, era privit cumva 
cu îngăduință. Саргісіі де actriță... In 
societatea franceză, tocmai lucrurile as- 
tea au avut o importanță enormă. 
Franța a fost pentru mine o mamă 
adoptivă care nu m-a certat pentru ce 
sunt și cum sunt. M-a luat așa cum 


sunt. Sà joci intr-o limbš stráiná nu e 
„probă“ obişnuită. Cum ai trecut-o? 
— Ca de obicei.. Mie, inainte de 
spectacol mi-e frică iar după mi-e rău... 
Greutățile au fost de limbaj si de inten- 
tie. Eu veneam dintr-o disperare, 
dintr-un „țipăt“ străine de percepția lor. 
Veneam dintr-un loc în care multă 
vreme teatrul a funcționat ca o supapă. 
Automat, noi devenisem „maeștri ai de- 
codificărilor“. Încercam să transmitem 
alte idei cu vorbele lui Shakespeare, în- 
cercam să suplinim prin gesturi cuvin- 
tele „căzute“ la cenzură, era o comuni- 
care pătimașă, încărcată. Erau stri- 
dente, pe care însă numai acolo le-am 
realizat ca atare și a trebuit să mă des- 
part de ele, pentru cá nu mai funcţio- 
nau. E o altă școală. Sunt bucuroasă că 
am făcut-o. De fapt, pentru mine acești 
cinci ani au fost un fel de „post-univer- 
sitar“. Am făcut, încă o dată, proba tu- 
turor lucrurilor care m-au motivat, a 


10 


Portretul 


lunii 


de Eva Sîrbu 


š CRĂCIUNESCU 


u 
° 
с 
= 
ә 
б 
5 
> 
š 
ш 


„Nimic пи: LL Абы 
U} 477 то," 
4 7939 
TSS PHANG flee 


gu ON 


viaţă. Cinci, pentru cá pun la ,intámplá- 
tor" primul an — cum am ajuns sá joc 
cum s-au legat lucrurile. Dar sá-f 
asumi sá continui drumul, e cu totul 
altceva. Atunci chiar începi să simți 
„punctul zero“. incepi să simţi nu doar 
că nu cunoști limba, dar nu cunoști 
sensibilitatea spectatorului. Nu ai ace- 
lași fond de amintiri cu el şi nici paran- 
tezele nu vin din același fond етоўіо- 
nal. lar tu, ca actor, trebuie să atingi 
punctul emoțional al publicului în fața 
căruia joci. Trebuie să te pui în „ascul- 
tare". Să-i auzi sufletul. Cum să-l certi, 
și cum să-l iubești, dacă nu-i auzi sufle- 
tul?! Așa a trebuit să încep să vorbesc 
în mai multe limbi nu doar la propriu, 
dar și sentimental. Cred că e un câștig 
enorm pentru meseria mea, dar și pen- 
tru „călătorul“ care sunt. Pentru că, tot 


ce am adunat, ca experienţă, este „zes- 
trea" mea pe care aș putea să o pun la 
bătaie, în momentul în care am să mă 
opresc un pic, să stau mai mult aici, 
acasă, și să fac ceva... uite, m-aș duce 
să lucrez la Tg. Mureș. Nu ca actriţă, 
nu... Aş putea să fac un spectacol 
acolo. Am fost studentă la Tg. Mureș, 
am făcut spectacole acolo, am amintiri 
despre acel teatru, despre Harag... Dar 
mai ales pentru са — ţi-am spus — știu 
să aud mai multe limbi cu sufietul. La 
Tg. Mureș există o familie de spirituali- 
táti diferite, care se pot întâlni și con- 
strui, împreună, ceva. E păcat ca ea să 
fie „spartă“ de proști mânuitori ai idei- 
lor... Dar mi-ar plăcea la fel de mult sà 
fac un spectacol la Sighișoara. In 
stradă. Sighișoara e un „decor“ fabu- 
los... 


— Filmul nu intră in proiectele tale? 
N-ai dori să faci film, ca actriță? 

— Nu am decât proiecte care depind 
de mine. Să faci film, ca actriță, în- 
seamnă să fii dorită, preferată, să ti se 
propună. Deci, nu depinde de mine. 
Soțul meu, Tudor Potra, care e regizor 
de film, cum știi, a scris un scenariu în 
care as avea şi eu un rol. Mai trăim, 
mai vedem... Filmul, însă, a jucat un rol 
important în viața mea. M-a „urmărit 
chiar și la Paris. Jucam în Cadavrul viu 
când am primit „Premiul de interpretare 
feminină“, la Festivalul de la Amiens, 
pentru Ani din La capătul liniei. Nu 
m-am putut duce să-l iau, jucam, seară 
de seară, dar s-a scris în presă și, 
dintr-odată m-am simțit mult mai bine. 
M-am simțit importantă... Peste un an, 
filmul făcut în Guineea — în care am 
jucat un rol de româncă, firește! — a 
fost selecționat pentru Amiens și am 
fost invitată să înmânez „Premiul de in- 
terpretare feminină" din acel an. Abia 
atunci am realizat, din aplauzele sălii, 
ce mare succes avusese filmul lui Dinu 
Tănase acolo... Sigur că, la tipul de ac- 
tritë care sunt, și la tipul meu de sensi- 
bilitate, filmul îmi „vine“ cel mai bine. 
Am fost si răsfăţată de filmul românesc, 
recunosc. Dar în Franţa, spre deosebire 
de rolurile de teatru, care au fost mult 
peste ce făcusem eu aici, calitativ vor- 
bind, rolurile de film n-au fost Іа inálfi- 
mea celor făcute acasă... Pentru cineva 
care a gustat din „tort“, o felioară nu 
ajunge... Sunt și la o formă de maturi- 
tate la care nu mai pot să mă mulțu- 
mesc cu puțin. Nu mai pot — nu mai 
știu — face pașii începătorului... Ar tre- 
bui să mai am o viață. Cred că se 
poate. Există roluri pentru toate vâr- 
stele și toate întâmplările. Chiar faptul 
că m-am maturizat îmi deschide calea 
spre altă categorie de roluri. Spre acel 
altceva de care am atâta nevoie... Fil- 
mul rămâne deocamdată un vis pe care 
nu pot să mi-l apropii în minutul în care 
aș vrea eu... Mă doare, dar cred că am 
să supraviețuiesc. Am devenit foarte re- 
zistentă. Anormal de rezistentă... lar ce 
mi se întâmplă mie de șase ani încoace, 
m-a învățat că pot să fiu mai mult decât 
o actriță. Pot să fiu un om de artă. De 
altfel, ca studentă, fugeam de la clasa 
de actorie — clasă bună, cu Moni Ghe- 
lerter și Zoe Anghel Stanca profesori — 
la clasa de regie, unde predau Esrig și 
Penciulescu... Ar fi trebuit să fac regie, 
nu actorie. Eroarea mea a fost din 
grabă. O grabă care venea dintr-un cu- 
mul enorm de lucruri pe care vroiam să 
le exprim, și mi se părea atunci că nu- 
mai actorul poate transmite și, mai ales, 
simți în imediat, cum este receptat. 
După care m-am trezit că, de fapt, eu 
trebuia să fiu un executant, uneori în 
niște mecanisme care nu doreau, nici 
pe departe, să comunice ce aveam eu 
de comunicat. Și că trebuie chiar să fiu 
atentă ca nu cumva să bruiez, să „otră- 
vesc" mesajul... 

— Niciodată n-am simţit că ai fi „un 
executant“. Nici măcar la debut — vor- 
besc de film — in „Ediţie specială"... 

— Mulţi n-au simțit... După Ediţie 
specială am luat și Premiul de interpre- 
tare și am avut cronici excepţionale. 
Dar debutul nu e măsura. Nu primul rol 
sau prima carte ўі dau statutul, ci al 
doilea. Acela te consolidează, și aici am 
avut noroc. Foarte repede după debut 
mi s-a dat să joc Ana în filmul lui Mir- 
cea Mureșan, lon... Și era total altceva. 
intotdeauna am dorit şi am încercat 
să-mi lărgesc gama. Sá mă indepàrtez 
cât mai mult posibil de mine... Adevărul 
este că pe mine experiența de film m-a 
îmbogăţit și ca actriță de teatru. Tin 
minte, după prima zi de filmare în exte- 
rior, când m-am întors, seara, să joc pe 
scenă, am realizat, dintr-odată ce con- 
strângere înseamnă decorul. Cei trei 
pereţi intregiti cu un al patrulea, care e 
sala. Din seara aceea eu nu am mai ju- 
cat in decor. Am inceput sá má com- 
port pe scenă, ca afară. Într-o pădure. 
Pe un drum... Experiența de la Paris 
mi-a dat exact impresia asta: cá nu mai 
sunt între pereții unui decor. Mă pot 
mișca în libertate... lar faptul că m-am 
îndepărtat de „decorul“ știut, m-a ajutat 
să mă apropii, pe alte căi, de înţelesul 
mai bun al lucrurilor. Practic, am recâș- 
tigat o meserie pe care o iubeam 
enorm, dar acum o înțeleg mai bine, 
pentru că mi-am reverificat pasiunea 
pentru ea, și am recâștigat o Românie, 
pe care o iubesc altfel, pentru că o în- 
feleg altfel. Mai bine... 

După ce am văzut Salve, Regina și eu 
am înțeles mai bine ce înseamnă „5 
vorbești mai multe limbi, cu sufletul“. 
Înseamnă să te simţi la tine acasă 
oriunde pe lume. Š 


ыа bucurogi sá gázduim in 
paginile revistei noastre, pe par- 
cursul a cáteva numere, frag- 
mente din cursurile ţinute de 
Sergiu Huzum la Academia de 
Teatru şi Film din Bucureşti în 
aprilie— mai 1996, spre a intro- 
duce pe cititorii noştri în tainele 
imaginii cinematografice. 


S. incepem cu o banalitate: 

Umbra este consecința luminii. 

Deci cu cát vor fi mai multe surse de 
luminá pe un platou (interior sau exte- 
rior, de zi sau de noapte), cu atát vom 
avea mai multe umbre. 

Umbrele pot fi lásate fie de obiectele 
interpuse pe traseul razelor de lumină, 
conturul acestor obiecte sub formă de 
siluetă fiind proiectat pe subiectul fil- 
mării (personaj, decor etc.), fie de su- 
biectul filmării însuși, în cazul în care 
acesta are un relief pronunţat. 

Umbra poate fi clară, adică transpa- 
rentă, densă, sau chiar opacă. Uneori 
ea poate fi atât de fină încât devine 
aproape imperceptibilă ochiului ome- 
nesc. “O umbră într-o fotografie este 
mult mai ușor sesizabilă decât o umbră 
în aceeași imagine, dar de film.- Pro- 
blema e a timpului de analizá necesar 
pentru înţelegerea fie a mișcărilor din 
cadru, fie a cadrului insusi. Asa se ex- 
plicá de ce in film, anumite planuri 
prost sau foarte prost luminate, cu um- 
bre si greseli de tot soiul, pot trece 
aproape neobservate. În anumite situa- 
tü, densitatea umbrei poate determina 
calitatea contrastului imaginii. Umbra 
poate fi gri sau neagră în funcţie de in- 
tensitatea luminii ambiante care i se su- 
prapune. Ea poate fi şi colorată. În 
unele emisiuni de varietăți de exemplu, 
dacă privim solul platoului unde are loc 
emisiunea, putem constata că umbra 
lăsată poate avea două culori: una 
caldă pe de o parte, și decalat o nuanță 
rece. De multe ori, jocul acesta cu tot 
felul de umbre colorate, face parte din 
inventarul posibilităților artistice ale di- 
rectorului de fotografie. 

Din punct de vedere al dramaturgiei 
imaginii, umbra poate fi: „jenantă“ sau 
„plăcută“. 

Problema înlăturării umbrelor jenante 


a obsedat, în ultimii douăzeci de ani, 


mai toti directorii de fotografie, deoa- 
rece in marea lor majoritate erau veniţi 
la televiziune din cinema. În cinema s-a 
lucrat până de curând cu un aparat de 


luat vederi dintr-un singur ax, lumina fi- , 


ind arajată special pentru acest unghi. 
În televiziune, din pricina folosirii con- 
comitente a trei, patru, sau uneori cinci 
camere de luat vederi, nu pot fi obți- 


difuză. Astfel au apărut proiectoarele 
de ,ambiantá", nepoții sau strănepoții 
celor de la începutul secolului, dinain- 
tea apariției proiectorului cu lentilă 
„Fresnel“. 

Dar să revenim la „umbră“, la cea- 
laltă, la cea „plăcută“. Graţie ei a apă- 
rut în pictură la început expresia de 
„Clar-obscur“, o tehnică utilizată in pei- 
saj, în imaginile de interior, dar mai 
ales în portret. Ce înseamnă aceasta? 
Aceasta înseamnă că într-o compoziție 
vizuală (oricare ar fi ea, pictură, gra- 
vură, desen, fotografie sau imagine de 
film), raportul dintre lumină și conse- 
cinta ei, umbra, determină aspectul ge- 
neral al lucrării, dramatismul ei, con- 
trastul ei, sugerarea reliefului precum și 
a profunzimii operei. 

Termenul a apărut în Italia: «chiaros- 
curo» — clar-obscur — în pictură, unde 
Leonardo da Vinci (1452— 1519) cu «Fe- 
cioara printre stánci» sau cu «Cina cea 
de tainá» sau «Buna Vestire» si Gior- 
gione (1477—1510) cu «Concert cám- 
penesc» sau cu «Furtuna» au fost 
precursorii. Clarobscur-ul a fost dezvol- 
tat de Corregio (1489—1534) — «Leda» 


A 


ө Duminicá la ora 6 (1968) 


Regia: Lucian Pintilie 


sau «Jupiter si lo» — si practicat, fiind 
dus la perfectiune, de Tifian 
(1490—1576) — «Amor sacru si Amor 
profan» sau «Venus din Urbino» — apoi 
de Caravaggio (1573—1610) cu — 
«Moartea Fecioarei» precum si cu «Da- 
vid și capul lui Goliat». Această tehnică! 
s-a extins si în Spania. Velasquez' 
(1599—1660), de exemplu, o aplică în 
tablourile «Infanta Maria-Tereza» sau 
«Venus in oglindă», precum şi în 


Atâtea nasuri câte proiectoare! 


hute imagini fácátoare in lumina 
instalată pentru le singură direcţie, cu. 
atát mai mult cát aceste axe sunt 
despărțite între ele uneori pănă la 180°, 

Concomitent cu această luptă a di- 
rectorilor de fotografie cu ei înșiși pen- 
tru obținerea celor mai perfecte ilumi- 
nări posibile din patru sau cinci direcţii 
diferite, fabricantii de proiectoare au în- 
ceput să se preocupe de perfecționarea! 
şi inventarea a tot soiul de corpuri de 
iluminat asigurând imagini fără umbre 
jenante, adică într-o lumină uniformă și 


Olanda la Rembrandt (1606—1669) în 
«Lecţia de anatomie a profesorului 
Tulp», sau în «Rondul de noapte», ta- 
biou care a fost deteriorat printr-un act 
de vandalism în 1990 la Rijksmuseum 
din Amsterdam. 


În fotografie, odată cu apariția unor 
straturi sensibile destul de rapide pen- 
tru a permite instantaneul, artistul plas- 
tic întruchipat în fotograf a început si el 
să descopere efectele de lumină, copi- 


ind la început clarul-obscur-ul din pic- 


Imaginea: Sergiu Huzum » 


Lecţia de cinema (1) 


CÂTEVA CUVINTE DESPRE «ОМВВА» 


tură, dar inventând încet, încet o teh- 
nică specială. Așa s-a născut epoca de 
aur a fotografiei alb-negru, situată din 
punct de vedere istoric între cele două 
războaie, o perioadă in care marii ma-i 
eștri au fost americanii. Același lucru; 
s-a petrecut și în film, unde imaginea' 
alb-negru a fost dusă la apogeu tot în 
Statele Unite. După numai câteva 


de dependenţă față de urât pe саге pri- 
vitorui să-l considere frumos deoarece 
îl priveşte de prea multă vreme, în pic- 
tură, în fotografie, la cinema, dar mai 
ales la televizor. Festivalul de umbre pe 
care ni-l servește de dimineața până 
seara televizorul a devenit robinet de 
apă cáldutá, robinet pe care îl deschizi 
dimineața și uneori uiti să-l închizi 


Bunul gust își are legile sale 


proiecţii de filme americane din aceste 
decenii extrem de fecunde, reuşim să 
ne dăm seama și să înțelegem perfect 
rolul umbrei şi al luminii, adică al claru- 
lui-obscur. 

Páná acum am vorbit pe scurt de is- 
toria umbrei precum si de valoarea ei 
esteticá, in calitate de suport al frumo- 
sului. Dar «umbra» poate sà stárneascá 
şi dezgust, sà perverteascá frumosul 
transformându-l în urât. Mai mult chiar, 
ea poate crea o stare de obișnuinţă și 


seara, lăsându-l să picure în neștire 
imagini pe care nu le mai analizezi con- 
ştient. Imagini în care o serie de fete ti- 
nere și frumoase (acasă la mama lor) 
apar cu câte trei, patru nasuri, unele 
drepte, altele coroiate, altele largi şi 
groase sau subțiri, actrițe cu ochii intu- 
inecaţi, ascunși înăuntrul unor orbite 
inexpresive. Această avalanșă devine 
un fel de drog, determinănd ridicarea 
mediocritátii, а vulgaritátii și a urâtului 
la rang de principiu al perfecțiunii 
așa-zisului nou sistem de luat vederi. 
Obișnuința devine dependenţă față de 
astfel de imagini, în care incultura ope- 
ratorului şi lipsa de profesionalitate în 
ordonarea și organizarea luminilor de 
filmare determină acceptări și chiar ne- 
cesitáti la privitorul lipsit adesea de cri- 
terii. Din când în când și din ce în ce 
mai puţin, ne întrebăm în fata unor ast- 
fel de planuri: «De ce atâtea nasuri?», 
«De ce fata aceasta nu mai are ochi?». 
Răspunsul este la mintea oricui: atâtea 
nasuri, câte proiectoare! Uneori fata nu 
are ochi, în schimb are barbă, pentru 
că proiectorul este plasat prea sus, iar 
arcadele lasă umbre pe ochi și bărbia 
umbre pe gât. Asta îmi aduce aminte 
un citat de pe unul din pereții claselor 
primare, tipărit cu litere mari, aurii, 
cred că de Casa Școalelor: «Nu-i fru- 
mos ce-i frumos, e frumos ce-mi place 
miel». Cu toate că sfatul și concluzia de 
pe perete erau că în materie de frumos 
nu trebuie să ai criterii, bunul gust își 
are legile sale, iar tehnica aplicării se 
învaţă. 


pru 
ED DII 


Ar — 
m — 


a 
AR 


1219 


UU I D I I T H I DT T D I I I I D K II I II I I I P T I || 


CÂND 
UN BĂRBAT 


n film ce poartă titlul unui 
cântec de un sentimenta- 
lism dezlănţuit nu poate fi 
decât unul romantic, chiar 
dacă abordează o temă 
atât. de dificilă- ca aceea а 
alcoolismului. Povestea unui mare amor 
ascunde printre faldurile sale mătă- 
soase și pastelate povestea sumbră a 


4 
INAINTE 


arbet Schroeder își conso- 

lidează cu acest nou film 

reputația de analist al ca- 

zurilor judiciare compli- 

cate. După Misterul von 

Büllow (1990) inspirat de 
un fapt divers intens mediatizat, iată-l 
acum ocupându-se de investigarea unei 
crime care provoacă dezbateri furtu- 
noase nu-numai in barou; ci mai ales-în 
sánul familiei acuzatului, un báiat de 17 
ani. Ca si in prima peliculă citată, stu- 
diul asupra comportamentului uman in 
situaţii limită îl fascineazá mai mult de- 
cât pista detectivă. 

Regizorul a avut șansa asocierii cu 
un scenarist care vibrează și el intens la 
această temă: Ted Tally, câștigătorul 
unui Oscar pentru adaptarea pentru 
ecran a Tăcerii miellor (1992). Acum el 
pornește de la un alt roman de succes, 
„Înainte și după“ de Rosellen Brown, a 
cărui substanță este modelată cinema- 
tografic în bună tradiție clasică. 

um ar reacționa o familie normală 
la auzul veștii că fiul încă adolescent 
este acuzat de crimă? Probabil că pă- 
rintii ar face exact ca cei din filmul lui 
Schroeder: аг fi siguri de nevinovăția 
copilului lor si ar face tot ce le stá in 
putinţă ca să-l apere. Si ar începe, са si 
ei, să-l caute dacă acesta se ascunde. 
După primul șoc şi după primele cău- 
tări febrile, comportamentul celor doi 
începe să se nuanfeze și să se diferen- 
țieze, ceea ce se datorează în bună mă- 
sură și inspiratei distribuții. Tatăl (Liam 
Neeson) un sculptor puternic și protec- 
tor cu ai săi, distruge orice probă ar 
putea servi acuzării, se răstește la poli- 
tisti si la ziariștii care pândesc in fata 
casei, hotărât să facă tot ce-i stă în pu- 
tință pentru a dovedi că feciorul lui e 
nevinovat. Absolut orice. Mama (Meryl 
Streep) medic pediatru foarte apreciat, 
tremură pentru viața băiatului atunci 
când el se ascunde, îl primește afec- 
tuos când el revine și ar face și ea orice 
i s-ar cere pentru a-l salva, numai să nu 
fie nevoită să mintă. 


N 


Meg Ryan 


IUBEŞTE 
0 FEMEIE 


unui caz de dependenţă etilică rezolvat 
nu atât. cu mijloace terapeutice. sofisti- 
cate cât cu o mare doză de iubire con- 
jugală și filială. 

gizorul Luis Mandoki reușește să 


Drame de familie 


ŞI DUPĂ 


Din confruntarea celor două concep- 
tii diferite asupra noțiunii de salvare se 
naște un conflict care ne face să medi- 
tăm asupra relativității adevărului și a 
neputinței de a separa cu fermitate bi- 
nele de rău. Așa cum ne așteptam 
într-un film de Schroeder, avocatul are 
un rol decisiv în tramă și e un personaj 
complex și imprevizibil. Alfredo Molina 
se simte excelent în acest rol, portreti- 
тапа un tip ambițios si vital obișnuit за 
câștige ușor și să manipuleze oamenii 
şi probele. 


e Sophie's Choice (1982 
€ She Devil (1989) -de 
е Un strigàt- in 


Meryl Streep a mai jucat roluri de mamá in: 


€ Kramer contra Kramer (1979) de Robert Benton 
de Alan J. Pakula 
usan Seidelman 

noapte- (1989) de Fred Schepisi 
e Râul ucigaș (1994) de Curt Hanson 
е Podurile din Madison County (1995) de Clint Eastwood 


atenueze tezismul scenariului recur- 
gând la un admirabil registru de nu- 
ante: există tensiune și duritate în mo- 


mentele de înfruntare dintre cei doi 


soți, delicateţe și їапаге{е în relaţii din- 
tre copii şi mama lor supusă drasticei 
cure de dezalcoolizare. Constatăm că 
învelișul diafan al poveștii disimulează 
adevăruri amare despre gravitatea de- 
radării unei familii americane aparent 
ericite. Succesul material si profe- 
sional al protagonistilor (el — pilot, ea 
— consilier într-un colegiu) nu reușește 
să dezamorseze criza interioară pro- 
fundă care o face pe eroină să bea câ- 
teva pahare de votcă ori de câte ori se 
confruntă cu un angajament social. To- 
Іегапја fără limită a soțului cu vocaţie 
de martir (atașant Andy Garcia în difici- 
lul rol) nu ajută nici ea la înțelegerea și 
depășirea problemei. 

Intervenţia personalului medical cali- 
ficat ilustrată în pasajele cvasi-docu- 
mentare ale tratamentelor de la „alcoo- 
licii anonimi“ este, cinematografic vor- 
bind, destul de didactic inserată, dar 
compensată de calitatea recitalurilor 
actoricești (convingătoare Meg Ryan în 
primul său rol cu adevărat dramatic). 

Dincolo de farmecul poveștii de dra- 
goste cu doi protagoniști atrăgători, în- 
cercarea de a exorciza demonii care 
fac dintr-o mamă model una alcoolică 
este un proces descris cu suspans de 
filmul lui Luis Mandoki, o melodramă 
fără excese de sentimentalism. O peli- 
culă care se vede dar și se ascultă cu 
plăcere, căci șlagărul lui Percy Slegde 
„When a man loves a woman“ e numai 
unul dintre hit-urile citate. 


Dana DUMA 


When a Man Loves a Woman e Produc- 
le: S.U.A., 1994 Touchstone Pictures € 

la: Luis Mandoki € Scenariul: Ro- 
nald Bass, Al Franken € Imaginea: La- 
jos- Kaltai- € Cu: Andy Garcia, Meg 
Ryan, Ellen Burstyn, Tina Majorino € 
Distribuit de: Buena Vista International 
/ Románia Film 


M 


Bine distribuit este si tânărul Edward 
Furlong (unul dintre cei mai bine cotati 
foarte tineri actori de la Hollywood in 
acest moment), fragil și alunecos in ro- 
lul fiului. Înainte și după datorează mult 
interpretilor săi impecabili dar si regi- 
zorului Barbet Schroeder care știe să 
povesteascá fácándu-ne sà privim din- 
colo de traseul strict al întâmplărilor. În 
felul său eliptic el este un moralist care 
nu mizează pe efectele retorice. 


Before and After e Producţie: S.U.A., 
1995 Hollywood Pictures/Caravan Pic- 
tures € Regia: Barbet Schroeder € Sce- 
nariul: Ted Tally după romanul lui Ro- 
sellen Brown € Imaginea: Luciano To- 
voli € Cu: Meryl Streep, Liam Neeson, 
Edward Furlong € Distribuit de: Buena 
Vista International/Románia film 


SERGENT 


Steve Martin 


$ Comedii... 


SPIONUL 


acá ai bani suficienţi să-i 
investesti in producţia fil- 
mului, poți fi star si la vår- 
sta pensionárii, n-are im- 
portanță! Гі cánesti părul 
doar pentru prolog, îţi iei 
cascadori abili şi un regizor cât de mo- 


Leslie Nielsen 


dest, dar dispus să trudească pentru a 
te pune „în valoare“. 


Dacă ai curaj, ataci frontal, recurgând 
la imbatabila parodie care-ţi oferă de-a 


BILKO 


rotagonistul acestei come- 
dii cazone pare, dacá nu 
fratele, mácar várul celui 
din invincibilul (vezi cro- 
nica aláturatá). Cineva ar 
putea sá scrie un studiu 
despre recenta modă a filmelor care ri- 
diculizează strictetea militară și-i deze- 
roizează pe purtătorii uniformei celei 
mai temute armate din lume. Ele sunt 
probabil o compensație târzie a sutelor 
de pelicule in care aceeași US Army e 
glorificatà pentru bravura si imbatabila 


ei disciplină. 

Despre haosul voios dintr-o unitate 
de tanchisti e vorba, deci, in 
Вико, scopul fiind nu atât ironizarea 
moravurilor militare (rivalităţile între 
radati, ea recrufilor) cát ja- 
lonarea unui cadru prielnic pentru un 
recital Steve Martin. Sergentul cartofor, 
afemeiat, smecher si chiulangiu intru- 
chipat de el are destule sanse sá amuze 
publicul cu grimasele si rile sale 
intempestive. Mai stăpânit decât Jim 
Carrey, dar din aceeași familie a ,oa- 
menilor de gumă“ actorul (Tatăl mire- 
sei, Poveste din Los Angeles) e un co- 
mic foarte bine cotat la el acasă. Ва- 
mâne de văzut dacă și la noi el poate 
conta pe un număr considerabil de su- 
porteri. 


Dana DUMA 


Sgt Віко е Ма са S.U.A. 1994 
Brian Grazer Production/Mary Mc La- 


Sova € Cu: Steve Martin, Dan Aykroyd, 
Phil Hartman е Distribuit de: Media 
Pictures International 


da ў Comedii... nu 


DANDANA 


gata situaţii deja atât de populare încât 
s-ar putea ca doar invocându-le să stră- 
lucesti și tu, iluminat de mirajul lor. Fi- 
ihd — pe.deasupra — și scutit de... iro- 
nii cáci te afli doar pe terenul caricatu- 
rii! 

Dacă vrei să {іі pasul și cu „actualita- 
tea politică“, îţi alegi drept antagonist 
un erou cu profil brejnevian pe care-l 
tolerezi doar fiindcă trebuie să ai un 
pretext de „conflict“. Realitatea însă, 
din păcate, s-ar putea să te infirme în 
mod dramatic. 

Vedeta în cauză este Leslie Nielsen 
(pe care concomitent Mel Brooks l-a 
„văzut“ în... Draculal). E! este actorul ce 
s-a încumetat să se compare rând pe 
rând și deodată cu elegantul Steed, dar 
$i cu șarmantul Bond, cu sentimentalui 
Butch Cassidy ori cu temerarul Rambo, 
imitându-l cu aceeași dezinvoltură pe 
Travolta, cel din Pulp Fiction sau chiar 
pe Whoopi Goldberg, cea din Sister Act 
ori din Made in America etc. 

Dacă cinefilul e dispus să facă ab- 
зігасііе de unele glume de prost gust 
sau de mai puţin inspiratele citate din 
Singur acasă ori Jurrasic Park, depista- 
rea „surselor“ s-ar putea să-i furnizeze 
“totuși o vizionare agreabilă... 


L.C. 
—nT-. 


Spy Hard € Producţie S.U.A. 1996 Hol- 
lywood Pictures € Regla: Rick Fried- 
berg е Scenariul: Rick Friedberg, Dick 
Chudnow, Jason Friedberg, Aaron Sel- 
tzer € imaginea: John R. Leonetti € Cu: 
Leslie Nielsen, Nicollette Sheridan, 
Charles Durning, Barry Bostwick € Dis- 
tribuit de: Buena Vista International / 
Románia Film 


INVINCIBILUL 


comedie despre non- 

conformism in marina 

americaná: comandan- 

tul de submarin contra 

prostiei galonate. La in- 
ceputul filmului, ofițerul extrava- 
gant și lunatic (Kelsey Grammer) 
isi așteaptă prima comandă impor- 
tantă, dar la intervenţia unui gene- 
ral-intrigant (Bruce Dern) el e bine- 
cuvântat de amiralul echidistant, 
dar farsor (Rip Torn) cu un subma- 
rin hârbuit din preistoria marinei si 
cu un echipaj de ipochimeni. Farsa 
decurge din peripețiile prin care 
„epava“ nearătoasă vine de hac la 
exerciţiile militare mândriei flote 
U.S. — un submarin nuclear lus- 
truit, nichelat și multicolor ca un 
pom de Crăciun. Mă așteptam la o 
parodie a clișeelor thriller-ului teh- 
nologic care să șarjeze automatis- 
mele genului; şi filmul avea la dis- 
poziţie două tinte minunate: admi- 
nistratia navală si „gadget“-ul teh- 
nologic. Dar filmul lui David S. 
Ward (in 1973 scenarist oscarizat 
pentru Cacealmaua) e lipsit de in- 
solentá satirică; scenariul are colții 
tociți. Personajele care par a avea 
ceva. sevă sunt neinchegate sau 
malformate: Harry Dean Stanton în 
rolul sefului-maginist are o carcasă 
uzată de lup de mare, voce dogită 
si e atât de pitoresc, încât și-ar găsi 
locul într-un echipaj din romanele 
lui Melville. Pare mereu pe punctul 
de a face un număr spumos, dar e 
neglijat. lar Rip Torn (care și-a fá- 
cut debutul in regia lui Elia Kazan 


$ Comedii... da 
CABARET 


n cei peste douăzeci de 
ani câţi au trecut din 1973, 
când actorul și regizorul 
parizian Jean Poiret adu- 
cea pe scena Teatrului Palais Royal co- 
media „La Cage aux folles/ Colivia ne- 
bunelor“ (din 1992 și în repertoriul Tea- 
trului de Comedie din București!), miza 
subiectului s-a banalizat. Mariajul între 


The Birdcage e Producţie SUA 1995 е 
Regia: Mike Nichols € Scenariul: Elaine 
May după piesa lui Jean Poiret € Ima- 
mmanuel Lubezki € Cu: Robin 

illiams, Nathan Lane, Gene Hackman, 
Hank Azaria, Diane Wiest, Christine Ba- 


cu Baby Doll), intr-o dispozitie de 
zile mari, cu spráncenele sale in 
accent circumflex, pare un satir bà- 
trán, dar ii li un dialog bun 
de comedie. Іп rest, tipologiile par 
compilate din comedii ale trecutu- 
lui (întregul grup pare o variantă 
submarină a celui din Police Aca- 
demy). Scenariul include totuși câ- 
teva idei savuroase și filmul e cu si- 
gurantá amuzant, dar e o 
diversiune minoră si cam lipsită de 
ritm. De multe ori camera de filmat 
rátáceste sais TATR aigas a- 
gui, iar alteori gagul nu ia foc. 

mul nu are siguranța tusei care în 
definitiv marchează distincţia între 
hohotul de râs întâmplător si stilul 
comic. Si ii mai lipsește ceva: un 
dram de nebunie. Kelsey Grammer 
(care vine din serialul de televiziu- 
ne Cheers și are aerul unui imitator 
de Jack Nicholson) e prea reținut. 
Pentru un rol de excentric care 
joacă f pe puntea submarinului 
şi se visează pirat, e lipsit de aură 


histrionică. m 
Andrei GORZO 


Down Periscope e Producţie: SUA 
1996. Twentieth Century Fox € Re- 
: David S.. Ward € Scenariul: 
ugh Wilson, Andrew Kurtzman, 
Elliot Wald dupá o idee de Hugh 
Wilson € imaginea: Victor Hammer 
€ Cu:, Kelsey Grammer, Lauren 
Holly, Bruce Dern, Harry Dean 
Stanton, Rob Schneider, Rip Torn 
e Distribuit de: Guild Film 
Románia 


4 Comedii... nu 


ÎN FAMILIE 


homosexuali a intrat în cotidian 
aproape, iar în mod sigur arsenalul co- 
mediei bulevardiere de succes care a 
determinat translarea pe ecran (în trei 
runde: 1978 — La cage aux folies 1, 
1981 — idem Н — reg 

e Мейо; 1986 — idem eoe 
regia rges Lautner, protagoniști 
Ugo Tognazzi si Michel бета), пи 
таі poms susține a crazy comedy de 
sfársit de mileniu. 


(Continuare în pag. 16) 


ranski € Distribuit de: Media Pictures . 


International. 


оппіе și Clyde rămâne, 

tru Е filmul de re- 

гіпа din seria celor ce 

narează aventurile unui 

cuplu în afara legii (celei 

scrise și bătute în cuie, nu 

neapărat celei morale). Stolen Hearts 
nu este decât o palidă şi de serie relu- 
are a temei clasice. Sandra Bullock si 
Denis Leary se străduiesc să impru- 
mute ceva din inocenfa teribilistă a lu 


Dep: 
sonalitátile inimitabile ale gangsterilor 
anilor '30, Frank si Rosy sunt eroi de 
duziná. Simpatici, dar asemenea multor 
altora. Relaţia celor doi tineri care fură 
un tablou celebru (o „Odaliscă“ de Ma- 
tisse) fără a-i ști valoarea, pentru a face 
rost de bani se conturează pe latura co- 
mică. inversarea rolurilor clasice băr- 
bat-femeie este cea care produce situa- 
ţii comice. Rosy (Sandra Bullock) este 


Irina COROIU 


FURATE 


cea care reușește cu inteligență, să 
descurce toate situaţiile, pe d parte- 
nerul ei, Franck (Denis Leary) nu este 
decât un încurcă-lume. Dacă Rosy nu 
trăiește, precum Bonnie, într-o epocă 
feministă, ea este cea care pune pro- 
bleme morale si le dezbate (relația lor, 
viitorul, posibilitatea unui со-. 
pil...). Sex-appeal-ul drei Bullock, 
amestecat cu verva ei comică dau sa- 
voare nu numai iilor moraliza- f 
toare, ci întregului film, salvándu-! de la { 
mediocritate totală. 


laromira POPOVICI 


Stolen Hearts e Producție: S.U.A., 1995 
ө Regia: Bil! Bennett € Scenariul: De- 
nis Leary, Mike Armstrong € Cu: Denis 
Leary, Sandra Bullock € Distribuit de: 
Ecran XXI š 


i- É 


Nathan Lane, Robin Williams 


Denis Leary, Sand 


ike Figgis, regizorul fil- 
mului Leaving Las Ve- 
gas isi prezenta- astfel 
vedeta femininá: ,Are o 
vulnerabilitate pe care 
multe alte actrițe o au, 
dar nu știu cum s-o folosească. În 
plus, este frumoasă și sexy. l-am 
propus rolul înainte de a-l contacta 


pe Nicolas Cage și fără să-i cer să 
dea o probă. Lucrul acesta i-a uimit 


„Rolul din 
Leaving Las. Vegas 
т-а făcut 
să simt 
că timpul vine în 
întâmpinarea mea“. 


am avut curajul să recunosc că am 
devenit actriță tocmai- pentru. cá 
aveam nevoie imensă de atenție, 
doream să fiu băgată în seamă, ad- 
mirată“. 

Obține un prim го! în serialul tv 
Call to Glory, ca apoi să joace ală- 
turi de Ralph Macchio în Karate 
Kid (1984). „Din păcate, toată lu- 
mea avea ochi pentru Ralph, nu 
pentru. mine". Dezamăgită, Elisa- 
beth hotáráste sá termine totusi fa- 
cultatea si urmeazá incá un semes- 
tru..dar in 1987 obține rolul unei 
baby sitter in filmul lui Chris Co- 
lumbus, Adventures in Babby Sit- 
ting.. Este, în sfârșit, remarcată са 
o nouă ingenuă, iar unii mai în- 


drăzneți în afirmaţii, o socotesc: 


deja o Carole Lombard a anilor '90. 
Este luată sub aripa „ocrotitoare“ a 
studiourilor Disney. care-i oferă un 
contract pentru trei filme care însă 
nu se vor face niciodată. În anul 
următor, este partenera lui. Tom 
Cruise în Cocktail. Criticii desfiin- 
feazá pur și simplu filmul. Extrem 
de afectată, actrița pleacă ітрге- 
ună cu frații ei — Andrew, John si 
Will, - într-o excursie la munte, 
pentru a-și mai uita dezamăgirea. 
Tot atunci în urma unui accident, 


‘Will moare. „Ат simţit că та prá- 


pe cei de ia Hollywood unde, se 
ştie, rolurile principale feminine în 
filme „grele“ se dau unor nume 
mari." Vedeta lui Mike Figgis se nu- 
meste Elisabeth Shue. 

Náscutá in 1964, la South 
Orange, New Jersey, Elisabeth 
Shue si-a dorit de micá sá deviná 
actriță. „Chiar dacă nu știam eu 
prea bine la 5-6 ani cu ce se mă- 
nâncă meseria asta, instinctiv sim- 
team că sunt făcută pentru ea.“ La 
zece ani a scris și regizat singură o 
mică piesă de teatru, obligându-și 
toată familia— părinții și cei trei 
frați — să-i fie interpreti. „Eram 
foarte mândră de asta și mă și ve- 
deam un fel de Orson Welles femi- 
nin. Stiam la vârsta aceea cine a 
fost el pentru cá tatál meu era un 
admirator fárá rezerve al celebrului 

izor". Câţiva ani mai târziu, Eli- 
sabeth uita de ,prima dragoste" si, 
conform tradiției — tatăl ei era avo- 
cat pledant — se hotăra să urmeze 
о carieră juridică. „Privind acum 
tr ўма îmi dau seama că, de fapt, 
nici un moment nu mi-am dorit cu 
adevărat să fiu avocat. Cred că, pur 
Și simplu, m-am lăsat dusă de val. 
n plus, nu vroiam să-l dezamăgesc 
pe tata care spunea că dintre cei 
patru сор! ai lui doar ,blonduta“, 
cum ii plácea sá má alinte, era sufi- 
cient de serioasă încât să poată 
ajunge іп barou". ,Віопаца" a ur- 
mat doi ani la Wellesley College si 
apoi s-a transferat la Harvard unde 
a fost — cu intermitențe — stu- 
dentă timp de șapte ani. 
,Studentia a fost etapa nebună a 
vieţii mele. Chiuleam de fa cursuri 
şi-i convingeam și pe alţii s-o facă, 
fumam marijuana, umblam îmbră- 
cată numai în jachetă de piele, în- 
zorzonată cu franjuri şi nituri chiar 
dacă afară era o căldură toridă. As- 
cultam Beatles și vedeam filmele 
lui James. Dean. Mă consideram 
rebelă când, de fapt, eu nu doream 
decât puțină atenție din partea ce 
lor pe care-i iubeam“. (Părinţii ei 
au divorjat când Elisabeth avea 11 
ani). „A trecut ceva timp până când 


14 


O 


„Personajul Sera 
т-а învățat 
gustul victoriei“. 
„La 6 ani 
mă credeam 
un fel de 


Orson Welles feminin“. 


bușesc. Nu-mi mai păsa de nimeni 
şi de nimic. Eram îngrozitor de ne- 
fericită şi totodată: extrem de fu- 
rioasă. Pe mine, pe frații mei, pe 
toată lumea“. Cariera ei artistică își 
urmează cursul sinuos, rolurile ei 
nefiind în mod deosebit remarcate. 
Este, rând pe rând; fiica lui Kevin 
Kline și Sally Field în Soapdish 
(film niciodată lansat pe marele 
ecran); o blondă în The Marrying 
Man (cu Kim Basinger și Alec Bal- 


dwin); logodnica uitată a lui Mi- 
chael J. Fox în Întoarcere în viitor 
(2 și 3); și termină, tot fără zgomot, 
un deceniu de carieră actoricească 
în filmul lui Robert Downey Clu- 
datele fantome. „Pe vremea aceea, 
mi se părea că este mult mai ușor 


зё mă prefac cá sunt o blondă drá- 


gutá si dulcică. În mine însă se dă- 
dea o luptă cumplită între bine și 
- intre calm si furie, dragoste si 
ură“. 

La premiera filmului Întoarcere în 
viitor, Elisabeth a mers însoțită de 
fratele ei, Andrew (28 de. ani). 
„După câteva zile am primit un te- 
lefon de la un cunoscut impresar și 
eram sigură că voi trage lozul cel 
mare. Surprizá! Domnul m-a intre- 
bat dacá fratele meu este actor si 
mă ruga să-l anunț că-l așteaptă la 
o probă de film. L-am sunat pe An- . 
drew care era în Africa și i-am spus 
că n-ar fi rău dacă s-ar duce“. An- 
drew a obținut astfel unul din rolu- 
rile principale din serialul tv Mel- 
rose Place care face o concurență 
serioasă lui Beverly Hills 90210. 
După primele 20 de episoade, el 
primea sute de scrisori de la admi- 
ratoare, era recunoscut pe stradă, 
adolescentele alergau după el pen- + 
tru autografe. „Atunci mi-am dat 
seama că fratele meu devenise un 
sex simbol. Să nu credeți cá am 
fost invidioasă. M-am bucurat pen- 
tru el și l-am ajutat să-și înțeleagă 
rolul mai bine". Lucru recunoscut 
de altfel și de Andrew. 

În 1995, norocul începe să-i su- 
râdă. Se căsătoreşte cu regizorul 
David Guggenheim (NYPD - Blue) 
şi, încet, încet, începe să-și reca- 
pete încrederea în sine. La sfatul 
soțului ei, Elisabeth începe să ia 
lecții de artă dramatică și acceptă 
roluri. mici în filmele unor regizori 
independenţi cum ar fi Steven So- 
derbergh. Сапа, spre surpriza ei, 
Mike Figgis i-a propus rolul Serei 
din Leaving..., era, totuși, pregă- 
titá. „Așteptam de prea mult timp 
un asemenea rol complex, tragic. 
Mi-am petrecut multă vreme. în 
compania prostituatelor, am stat de 
vorbă cu ele si am înţeles de ce au 
atâta putere asupra bărbaților: reu- 
șesc întotdeauna să-i înnebunească 
de plăcere, în timp ce ele nu simt 
absolut nimic. Celelalte femei isi 
petrec mare parte din viaţă între- 
bându-se dacă bărbaţii le respectă 
ori-doar le doresc sexual. Prostitu- 
atele nu-și pun niciodată asemenea 
probleme. De altfel, rareori ele se 
îndrăgostesc. Personajul Sera m-a 
făcut să înțeleg că femeile sunt vic- 
timizate din cauza sexualităţii lor. 
Un timp ești sigură de puterea și 
fascinația pe care le exerciti asupra 
bărbatului. Te simţi ca într-un caru- 
sel, rotit!'cu viteza pe care o dorești 
tu. Dar caruselul începe deodată 
să se rotească invers, te amețește 
şi totul бі scapă de sub control. 
Rolul din Leaving Las Vegas nu 
mi-a adus numai o nominalizare la 
Oscar ci și multe propuneri de sce- 
narii. El mi-a deschis poarta spre 
alte succese. M-a făcut să simt că 
timpul vine în întâmpinarea mea“. 
Acum, Elisabeth a întrerupt ședin- 
tele de psihoterapie și-și ascultă, 
surâzând, ceasul biologic. Foarte 
optimistă acum zece ani, foarte pe- 
simistă acum cinci ani, ea este as- 
tăzi, în sfârșit, fericită: „Ştiu că 
Sera este rolul vieţii mele. Sper că 
mă voi mai întâlni cu asemenea ro- 
luri, cu toate că așa ceva nu se 
poate întâmpla -decât o dată în 
viață. Tocmai în asta constă frumu- 
sețea acestui film și a personajului 
său... Dar voi continua să încerc 
pentru că acum. am prins gustul 
victoriei.“ 


Doina STĂNESCU 


i Ж Falls on 
Manhattan (1 : puritatea si optimis- 
mul înfru id coruptia si cinismul. 
Un crez care, cu siguranţă, este si al 
actorului, foarte ferm cu sine însuși în 
edificarea unei solide cariere, în ciuda 
bstacolelor și dificultăților de tot felul. 
„Am părăsit Cuba când aveam cinci 
ani și rez puține amintiri certe: mu- 
zica, ritmul, imagini de la sărbători...“ 
Nu s-a mai întors niciodată la Havana 
(unde s-a născut la 15 aprilie 1956, 
într-o înstărită re —— dar же 
un proiect ami - regizeze 
Lost City | cărui scenariu a colabo- 
rat şi care ar urma să reinvie Cuba de 


° 


făcut curaj si l-am rugat să-mi dea alt 
rol.“ Astfel a apărut de rtea celor 
buni, întruntându-l pe ul copilăriei 
sale, Sean Connery, devenind prover- 
bial faptul cá Andy Garcia e în stare să 
refuze un rol doar pentru că s-ar putea 
să displacá farniliei. 

Urmează alte câteva personaje intere- 
sante: un presedinte sud-american 
uzurpat și hărțuit de dușmanii săi poli- 
tici în American. Roulette, 1988, regia 


Câştigă experienţă Rain 
(1989, regia Я Scott), intr-un rol 
secund, aproape îl eclipsează pe Мі- 
chael Douglas. Cu جیا‎ рыл la propo 
şi la figurat: „Rolul trebuia cizelat“. 

Marea întâlnire însă este cea cu Fran- 
cis Ford соргок care-l „desemnează“ 


ușor să repeti succesul celor două 
5 си р уы сес 
aș alerga imediat. Е un om 
cu ceva teatral în felul de a fi si 
i realizează filmele cum ar dirija 
o operă.“ 
Continuă să se păstreze in zona thril- 
ler-ului, dar factura filmelor diferă: In- 


i 


; Jennifer Eight (1992, re- 
gia Bruce ). În acest din urmă 
nuantánd caracterul unui polițist 


„Dacă nu sunt interesat 
cu adevărat de personaj, 
nici o sumă de bani, 


nici o presiune 
de nici un fel 

nu mă poate determina 
să accept rolul“. 


„Pasiunea 
pentru actorie 
m-a contaminat 
ca un virus...“ 


cut să devin jucător profesionist de zura si accentul! Aveam 21 de ani si-am aura de Jimmy The 
baschet. Actoria seamănă mult cu un referat să somez decât să apar in Saint, un salvator modă veche. At- 
meci. Trebuie in ambele cazuri multă cule în care să spun doar: «Маі i icipând Dead in 
spontaneitate căci niciodată nu stii ce ină ы“. s-a dat în lături de Granada (1 , unde il interpretează 
MM Singurul lucru pe care nici o pe Lorca. 
să-l e să te pregătești bine, te ambulant, barman. Nu mai puţin complex este imposto- 
lupta incepe. Juca însă pe scenă in comedioare și rul din Erou din (1993, regia 
Uneori se să ai parte de o televiziune mici roluri. „Bariera de Stephen Frears) ucătorii îl sol 
Începutul i fost defel pentru rex ity Fii ба а : ітап ind eile s 
nua usor m-a ç nu que au reveni 
că era zecilor de „vas “ cemi zicea un american eram tentat ivul» am fost “Ва 
ce bat zi de zi la porțile cetăţii filmului să-i iau la pumni.“ {а urmă am acceptat pentru că 
— urne ы i ft Era deja de șapte ani la Hollywood [мом шры чыңы к= 
жил NM MM NER NA MAE MONS ср oh гә ae să știi să-ți sesizezi sansa vieții, 
contaminat ca un . Am înțeles foarte repede să-l propulseze in rândul fără să-ți înșeli destinul!“ 
când cat intr-o рев de atori гере Диан VA po su qa E аба а аа p mal ss 
am r-o am $ pe ce se 
Ат constatat brusc că nimic altceva пи папі. Magnetismul sáu teribil începe să pe эсе ude i agg arr 
mă mai interesează. Era ca o durere in SS И SO ero sosis voi filma într-o astfel de 
us oare a O pere film, 8 Ways to 1986): „Am peliculă care nu acordă nici un rol ima- 
ca еа să mă doboare. Am avut fost foarte rásfátat de Hal , unul — ginafiei. Prefer să admir o fată într-un 
noroc să-mi descopăr această pasiune!“ dintre marii cineasti. Un fel de hippy, tricou decât in bikini. Dacă nu sunt in- 
l-a trebuit însă multă răbdare și rezis- îndrăzneț, nonconformist, dar totde-  teresat cu adevărat de personaj, nicio 
tentá: „Am trăit ком ы ишн он. auna demn de încredere.“ sumă, de bani, nici o presiune de nici 
bile la Hollywood cauza rasismului یا ہیا‎ meg ei să accepte alte oferte ип fel nu mă poate determina să-mi 
C sine Pam în similare, când Brian De Palma îl so- schimb hotărârea!“ 
Ма ара acceptă să тё ге  licità propunándu-i rolul unui criminal 
prezinte îmi schimb dantura, fri- mafiot în incoruptiblld (1987): „Mi-am irina COROIU 


- 
wm 


PB воал 


® Alec Baldwin 


FÃRÃ 


A m aflat atât de multe 
despre justiția ameri- 
cană din numeroasele 
filme cu procese (vezi 

dosarul „Instanța judecătorească în 

instanța cinematografică“ nr. 

6/1995) încât orice apare nou pe 

această temă ar trebui să fie cu 

adevărat incitant spre a ne stârni 
curiozitatea. Aşa s-au gândit și pro- 
ducătorii acestui Fără apărare de- 
plasând interesul dinspre dezbate- 
rile în fata curţii înspre peripețiile 

thriller-ului. 2 

Numai că, mizând ре această 
carte, realizatorii nu oferă prea 


той fanilor genului: nici cine stie 


ULTIMA 


roducția de masă are зі 
dezavantaje deoarece un 
producător, în cazul de 
față Joel Silver, e rata 
atunci când mizează că 
unde merge un succes de 


© Kurt Russell 


EN 


Fara surprize 


APĂRARE 


ce suspans, nici mari răsturnări de 
șituație. Povestea pare deja văzută: 
mafioții fac presiuni asupra uneia 
dintre jurati într-un proces unde 
acuzatul е un șef de-al lor. Femeia 
amenințată cu asasinarea copilului 
e urmărită, terorizatá si pare cu 
vointa anihilatá cánd... Sá nu dez- 
văluim însă evoluția intrigii, desi aș 
paria că mai mult de două treimi 
din spectatori o vor anticipa după 
primul sfert de oră. Pariul filmului 
apasă asupra relaţiei dintre hăituita 
jurată (Demi Moore) si urmáritoru| 
ei (Alec Baldwin). Dacá acesta din 


Haz involuntar 


DECIZIE 


casă (Arma fatală), merge si al doilea: 


(Fair Game), si al treilea... 


Un scenariu naiv istoriseste plicticos | 


și pe-ndelete despre deturnarea unui 
avion de pasageri de către nişte tero- 
risti islamisti scelerati. Ei ameninţă cu 
detonarea unui exploziv „foarte secret“ 
și cu greu sunt contracarați prin inter- 
уепііа ,ultraspectaculoasá" a unui co- 
mando de soc care descinde la bord cu 
о navetă-ventuză „ultrasofisticată“ pe 
măsura experților. „Supertehnicienii“ 
însă vor trebui să recurgă la mijloace 
artizanale, reușind în final să evite de- 
zastrul iminent folosind o biatá scobi- 
toare. Hazul este involuntar, pelicula 
vrând să fie un film-catastrofá de mare 
tensiune si amploare. Аза са... nici 
Casa Albă nu rămâne impasibilă și se 
„implică“, prilej de anoste observații 
»psiho-politice". 

Despre seriozitatea demersului ca 
atare, un singur amánunt e suficient: 
vedeta genului, Steven Seagal (care se 
,exersase" si intre gheturi, si mare, 
şi pe drum de fier!) este „omorât“ neas- 
teptat de repede, semn cá ceva nu i-a 
convenit actorului si a luat decizia cri- 
ticá pe cont propriu. Probabil cá nu 
compania lui Kurt Russell, prezenţă 
agreabilă, 1-а deranjat. Sau, poate, cine 


tie... 
ume inna COROIU 


Executive Decision е Producție S.U.A. 
1996 Warner Bros. € Regia: Stuart 
Baird € Scenariul: Jim Thomas, John 
Thomas. € Imagine: Alex Thomson е 
Cu: Kurt Russell, Steven Seaga! € Dis- 
tribuit de: Ecran XXI 


urmă încearcă (și reușește) să nu 
portretizeze unul dintre acei mafioți 
brutali și vulgari, pe care ne-am 


cam săturat să-i privim în producti- 
ile hollywoodiene și să sugereze un 
caracter mai complex decât pare, 
Demi Moore nu e prea convingă- 
toare în mamă fragilă și înspăimân- 
tată. Nu vreau să insinuez nimic în 
privința cetátenei Moore, dar. actri- 
tei ii izbutesc mai bine rolurile ne- 
gative. 


Dana DUMA 


The Juror e Producţie: SUA, 1995, 
Irwin Winkler Production € Regia: 
Brian Gibson € Scenariul: Ted 


Tally dupá romanul lui George Da- 
wes Green € imaginea: Jamie An- 
derson € Cu: Demi Moore, Alec 
Baldwin, Joseph Gordon Levitt, 
Anne Heche 9 Distribuit de: Guild 
Film Romania 


TEROARE 


fársitul anilor '80... Te- 

roriștii sunt miscati ca 

piesele de sah, pentru 

a face loc să apară 

unui personaj... Este Frank Stallone, 
care calcă vârtos pe urmele prede- 
cesorului sáu, ilustru-i frate Sylves- 
ter! O face însă fără autoritatea si 
armul pe care fostul Rambo/fostul 
cky le dobândise în timp, cât de 
cât, în momentele faste de întâlnire 


cu regizori ceva mai inspirați. Frank 
este, probabil, copilul ghinionist al 
familiei, căci realizatorul acestui film 
nu are minima pricepere de a-com- 
pune o narațiune onestă, pe care 
chipul vedetei în devenire să poată 
fi lipit ca un abtibild pe un frigider 
plin cu carne. 

La limită vorbind, o lume în care 
un grup de teroriști arabi semidile- 
tanti pot răpi cu cea mai mare usu- 
rintá pe fiica presedintelui Statelor 
Unite, in scopul de a cere eliberarea 
unor coreligionari, poate fi privită 
sub semnul absurdului. Unul, însă, 
neintenjionat, ci rod al unei minime 
rezistențe manufacturiere, în care o 
istorie се s-ar vrea — e ple- 
catá pe ponciful confruntárii dintre 
doi adversari care s-au mai intálnit 
$i altă dată pe câmpul de luptă, 
amândoi ieșind din film într-o apote- 
oză de umanism. Pentru a fi în ton 
cu aceste generoase sentimente, să 


Terror în Bevery Hills e le: SUA, 
şi scenariul: John Myhers е 


y! 
ree Peter Wolf € Cu: Frank Stal- 
lone, Berrouz Vossoughn, Gal Holt € 
Distribuit de: Româniafilm 


CABARET ÎN FAMILIE 


(Urmare din pag. 13) 

Chiar dacă cineaștii americani au fă- 
cut eforturi vădite pentru o revitalizare 
generală. Începând cu genericul promi- 
tátor și cu distribuția în care, alături de 
Nathan Lane, o vedetă de pe Broadw 
(probabil actor specializat în travestiuri, 
după virtuozitatea jocului foarte tea- 
tral), a fost convocat/á Mrs. Doubtfire, 
alias Robin Williams „with a new look“, 
nu însă și cu o partitură la fel de ofer- 
tantă. Ceea ce îl face să fie stânjenit р 
пи doar са personaj, ип jenant sent 
ment de milă rásfrángándu-se asupra 
cuplului ca atare. Și aici ar urma să in- 
tervină analiza critică, mai degrabă so- 
ciologică, decât estetică. 

Fiindcă se pare că scopul nu mai este 
amuzamentul pur și simplu, ci... „exor- 
cizarea demonului homofobiei“. O ade- 
vărată campanie care nu strică să fie 
dusă pe un teren relativ... neutru. Cel al 
remake-ului, atent asezonat cu — de 
exemplu — o campanie electorală re- 
simțită din perspectiva extrem de politi- 
cally correct/ă a părinţilor „conservato- 
ri-liberali^ ai fetei ce urmează să se cá- 
sătorească cu băiatul a cărui familie 
este... unisex. 

În secvența finală abia izbucnește un 
haz căznit: pentru a scăpa de indiscre- 
tia mass-mediei, senatorul puritan 
(Gene Hackman bravând cu demnitate 
$i umor) n-are încotro și devine și el 
travestit. Preţ de un dans si un șlagăr 
„си mesaj“: „We are Family!" 

Deci mult clamatul drept la ,dife- 
rentá^ nu зе dobândește decât prin... 
asimilare! În această morală „pe dos“ ar 
putea consta și sarcasmul filmului, des- 
tul de anost în cea mai mare parte. q 
multă grijă însă pentru detalii varii. În 
vederea întâlnirii cu familia fetei, băia- 
tul pretinde oarece modificări in cámi- 
nul altfel plin de afecțiune al celor doi 
artiști de cabaret și se amenajează ra- 
pid un decor cubist de o austeritate 
de-a dreptul... nazistă. Mama autentică, 
de o feminitate masculinizată, dar nu 
mai puţin pasională, are o secretară ce 
citește Nietzsche. Așa cum valetul, și el 
homosexual (Hank Azaria, supralicitân- 
du-și ,farmecele") este emigrant cu 
probleme. Cucerit de farmecul „mamei 
gay“, tatăl politician sobru emite consi- 
deratii defavorabile Іа adresa viitorului 
socru, pe care-l face aservit principiilor 
vetuste europene (sic!)... з 


Însăilări în familie 
ÎN BEVERLY 
HILLS 


concedem peliculei în cauză o notă 
de interes: e un caz de intertextuali- 
tate, al unui film care parazitează 
imaginea atâtor producții їп. care 
starul teleghidat Sylvester Stallone 
avea, măcar, un traseu mai plauzibil 
decât al fratelui său. 


Dinu-loan NICULA 


e Frank Stallone 


ARMATA 


u 33 de ani in urmá regi- 
zorul francez Chris Marker 

semna o 
SF-ului cinematografic La 
jetée (zagtu. Film reali- 
zat. doar din imagini fixe 
de altfel o temă recurentă a genului, 
prin caracterul straniu al universului 
parsial; su М; ka de асы miscárii. 
mule, semnat de 
Terry Tory айат a 1940) se inspirá din 
ти! lui C. Marker, dezvoltând, cu mij- 
loacele tehnice ale producţiei hollywoo- 
а coordonatele unei călătorii in 


Având drept erou un voluntar, James 
Cole (Bruce Willis), voiajul în trecut și 
retur este determinat de o catastrofală 
epidemie ce reduce drastic populație 
primelor decenii din mileniul t 
ranta supraviețuirii este găsirea гете- 
diului acestui epidemii în trecut, recte 
în prezentul spectatorului, antrenat mai 
degrabă în alt gen de reflecţii, decât 
cele. obișnuite genului. Povestea pro- 
pusă de Terry Gilliam și de scenariștii 
săi — David și Janet Peoples, ne invită 
mai degrabă să medităm asupra capaci- 
tății de percepere a timpului, asupra 
posibilei dedublări a ființei umane (nu 
neapărat în sensul propus de R.L. Ste- 
venson cu al său Dr. Jekyll), asupra ca- 
pacității memoriei umane de a-și apro- 
pia zone ce tin de paranormal, asupra 
De а de libertate individuală. Cole 

nette în trecutul sáu o tânără psi- 
кыга ntelegštoare (Madeleine Stowe) 
$i pe dezechilibratul Jeffrey Goines 
(Brat Pitt), o posibilá cheie in rezolva- 
rea misiunii sale. Cum masina timpului 
nu este intru-totul infailibilá, voluntarul 
salvator se trezeste tru cáteva mo- 
mente si in timpul primului rázboi mon- 
dial. Aici, ри a fi o — la еа 
epidemie de gripá, ce а fácut т te 
victime intr-un an, decát a fácut ráz- 
boiul in patru ani. Fără a exagera cu 
supradimensionarea elementelor 
specifice genului științifico-fantastic, 
Terry Gilliam, căruia istoria filmului іі 


: datoreazá excelentul Brazil, impune 


prin cu care materializează 
imponderabilul memoriei, ambiguitatea 


CLUBUL 


un film care tinteste Іа 

„Piața juvenilă“: amestecă 

spiritism: de bálci cu misti- 

cism de film de groază si 

incearcá sá pará un diver- 
tisment exploziv, crud si picant — 
„trashy“ in cel mai savuros sens. 
Eroina, o adolescentă fără mamá și fără 
căpătâi, dar cu puteri oculte, încheie o 
alianță cu un trio de liceene-vrăjitoare 
şi toate patru trec prin distracţia vieții 
lor, terorizând liceul. Clubul vrăjitoare- 
lor ar fi amuzant dacá.ar rămâne la ni- 
velul de insolentá perversá pe care il 
atinge in prima jumătate de oră: când 
un făt-frumos local o umilește, eroina 
se răzbună vrájitoreste, făcându-l pe 
seducător să se îndrăgostească sincer 
$i patetic de ea. Câtă vreme acest ma- 
cho arogant o urmează ca un cãteluş fi- 
del, filmul e agreabil. Pare o fantezie 
feministă návalnicá și smucitá. lar vrăji- 
toarele sunt subiecte fascinante pentru 
cameră — agresive, feline, puse pe 
farse malițioase, sunt ca o versiune 
MTV a din Eastwick. Stilul 
punk-satanist „sunt o fată rea“ — cercei 
în nas, coafura eclatantá, zorzoane de 
metal — poate explica succesul la pu- 
blic. Dar filmul nu e șocant, nici non- 
conformist, ci destul de confortabil din 
punct de vedere moral. Sub aerul său 
de perversitate se deapănă povestea cu 
rátusca urâtă: in rea- 
litate. nu sunt niste creaturi 
malefice, ci niste victime, niste paria in 
liceu și in societate; prin harul lor su- 


O temă perenă — 
voiajul în timp 


CELOR 
12 MAIMUTE 


trăirilor, vibranta căutare. a salvării, re- 
fuzul unui prezent deja încărcat de pre- 
misele catastrofelor viitoare. Prin mesa- 
jul său, deloc monocord, Terry Gilliam, 
reconsideră отсега de 


memoriei ( 

fácut-o Tarkovski in Solaris), precum si 
derutanta fortë a amintirii intr-un destin 
ce se repetă стаю (са si in те- 
morabila referintá la Vertigo, semnat de 
Hitchcock). Întrebat despre posibilul 
mesaj al filmului sáu, autorul declara: 
„Suntem bombarda(i de prea multe in- 
formatii. Peste tot este zgomot. E foarte 


Supradozá de MTV 


VRĂJITOARELO 


greu să ştii ce trebuie să alegi pentru a 
asculta. Totul e dublat de o mare con- 
fuzie şi de o nevroză generalizantă hră- 
nită de publicitate și de televiziune. Un 
al doilea mesaj аг fi suprapopulatia". 
Dincolo de aceste posibile interpretări, 
meritul important al regizorului ameri- 


„can, aflat doar la al șaptelea film cu 
Armata celor 12 maimuțe, 


, este si acela 
de a conferi ERA lar, atribu- 
tele unei meditații T refuză gratuitatea, 
artificiosul și spectaculozitatea efemeră 


@ Brad Pitt 


si Bruce Willis 


a efectelor speciale. Modelul de refe- 
rintá al lui Chris Marker renaste astfel 
în haine originale, cu două personaje 
atașante, interpretate de Bruce Willis și 
Madeleine Stowe (Brad Pitt mai puţin 
fericit îndrumat), care propun spectato- 
rilor ceva mai mult decât conventionala 
imagine a unei cărări des bătute de au- 
torii SF. Succesul filmului în Europa 
demonstrează calitatea opțiunii lui 
Terry Gilliam pentru refacerea unei ex- 
periente unice in SF-ul francez. 


Călin STÁNCULESCU 


sit. Filmul nu e nici 'amuzant, nici so- 
cant, ci doar repulsiv: cum nu există ni- 
е саге sá пе zgáltáie interior, Fle- 

apeleazá la frici atavice si ne ori- 
pilessë umplând ecranul cu creaturi 
.váscogse și târâtoare; sunt atâția șerpi 


$ Rachel True, Neve Campbell, Christine Taylor 


pranatural isi eliberează frustrările: Si 
filmul devine o reeditare după Carrie а! 
lui Brian De Palma din 1976, fără mie- 
zul liric, fără perversitate, fără subcu- 
rentele terifiante. Andrew Fleming, == ай 
zor si scenarist la Clubul 

departe de sensibilitatea barocă a ivi 
De Palma. Pur si simplu fata cea bună 
se luptă cu fetele rele și totul e zahari- 


$i viermi si sobolani in infruntarea fi- 
nalá, de parcá Fleming ar fi ambitionat 
să bată recordurile Exorcistului in do- 
meniu. lar efectele pirotehnice sunt de- 
parte de vrájitorie. Filmul e un horror 
care începe ca o fantezie feministă si se 
termină ca o supradoză de MTV. 


Andrei GORZO 


Шат е Sem: David 


TERRY GILLIAM 


S-a născut la-22 noiembrie 
1940 la Minneapolis. După ce 
absolvă colegiul este angajat 
(în 1962) ca redactor al revis- 
tei satirice new-yorkeze 
„Help“. Lucrează са grafi- 
cian, scrie texte publicitare și 
devine apoi director artistic 
la Los Angeles. 

La Londra în 1967 îl găsim 
din nou lucrând în arta gra- 
fică si din 1968 realizează 
secvențe de animaţie pentru 
seriale de televiziune. Este 
membru al grupului satiric 
„Monty Python“. Primul 
lungmetraj îl realizează în 
1981 Time Bandits (un film 
de aventuri fantastice). 

Până să realizeze acest 
lungmetraj a semnat, în afară 
de secvențe de animaţie, re- 
gia unor filme de animaţie și 
tot pentru televiziune scena- 
rii. Apoi a fost co-regizor la 
câteva filme de ficțiune. Fil- 
mul cu care s-a lansat ca su- 
per vedetă printre cineasti a 
fost Brazii (1985). Au urmat: 
Aventurile baronului Mün- 


chhausen (1988 es ар 
car (1991). мр фы 


filme au rulat.si Іа noi. Cel 

mai nou film al sáu, care a 

avut premiera internaţională 

la Berlinală în luna februarie 

a.c, este celor 1 
(1995). 


2 Monkeys e Producție: SUA, 1995, 
Ataa Entertainment @ 


Peoples @ imaginea: Roger 

Bruce Willis, Madeleine Stowe, Brad 
Pitt @ Distribuit de: Media Pictures In- 
ternational 


@ Fairuza Balk 


The Craft e SUA, 1995 Co- 
lumbia oen e I» d i scenariul: 
Andrew Fleming € Mee cea Alexander 


Gruszynski € : Fairuza Balk, Robin 
Tunney, Neve Campbeli, Rachel True, 
Christine Taylor e Distribuit de: Guild 
Film România 


17 


реке нү 


зіў 
š 
&. М 
"s 
Te» 
abe ' 

et i y д 
^ Mv "7 


la рир. 14 


FOTO. MARK BELIGERI By &aurtesy 


20 


€ 1 iulie: 


— Charles Laughton — 
(1899) Scarborough, An- 
glia 

— William Wyler — 
(1902) Muhlhausen, Ger- 
mania 

— Olivia DeHavilland — 
(1916) Tokio, Japonia 

— Leslie Caron — 
(1931) Paris, Franța 

— Sydney Pollack — 
(1934) South Bend, In- 
diana 

— Genevieve Bujold — 
(1942), Montreal, ada 

— Dan Aykroyd — 
(1952), Ottawa Canada ` 
— Pamela Anderson — 
(1968) Comex, Canada 


— Cheryl 
Stoppelmoor — 
ron, South Dakota 


е 3 iulie: 
—Tom Cruise (Thomas 
Cruise Mapother IV — 


Ladd (Cheryl 


1962) Syracuse, New York ` 


@ 4 iulie: 


— Louis B. Mayer — 
(1885) Minsk, Rusia 
— Eva Marie Saint — 


(1924) Newark, New Jer- 


sey 

— Neil Simon — (1927) 
Bronx, New York 

— Gina Lollobrigida — 
(1928) -Subiaco, talia 


е 6 iulie: 
— Janet Leigh (Jean- 


nette Helen Morrison — 
1927) Merced, California 


| 
MARTURU 
TRAGICE 


1951) Hu-. 


— Sylvester Stallone 
(Michael Sylvester Stal- 
lone) (1946) New York, 
New York 


е 7 iulie: 


— George Cukor (1899) 
New York, New York — 

— Ringo Starr (Richard 
Starkey — 1949) Liver- 
pool, Anglia 


е 8 iulle: 


— Marty Feldman — 
(1938) Londra, Anglia 

— Anjelica Huston — 
(1951) Los Angeles, bac df 
fornia ` 


e9 lulie: 


— O.J. Simpson (Oren- 
thal James Simpson) 
(1947) San Francisco, Ca- 
lifornia 

— Tom Hanks — (1956) 
Concord, California 

— Kelly McGillis  — 


(1957) Newport, California. 


— Fred Savage — 
(1976) Chicago, Illinois 


е 10 iulie: - 


— John Gilbert (John 
Cecil Pringle) (1897) Lo- 
gan, Utah 


е 11 iulie: 


— Yul Brynner (Traidje 
Khan — 1915) Sakhalin, 
Rusia 

— Giorgio Armani — 
(1934) Piacenza, Italia 

— Sela Ward — (1956) 
Meridian, Mississippi 


S-au náscut in luna iulie 


е 12 iulie: 


— Jean Hersholt — 
(1886) Copenhaga, Dane- 
marca 

— Bill Cosby — (1997) 
Philadelphia, Pennsylvania 


е 13 Іше: 


— Patrick Stewart — 
(1940) Mirfield, Anglia 


— Harrison Ford —: 


(1942) Chicago, Illinois 


e 14 iulie: 


— Ingmar 
(1918) Uppsala. 


man — 
edia | 


e 15 iulie: 


— Forest Whitaker — 
(1961) Longview, Texas 

— Brigitte Nielsen :— 
(1961) гас Dane- 
marca 


@ 16 iulie: 


— Barbara Stanwyck 
(Ruby Stevens) (1907) 
New York, New York 

= Ginger Rogers (Virgi- 
nia Katherine McMath) 
m Independence, Mis- 
souri 


@ 17 iulie: 

.— James Cagney 
(1899) New York, New 
York. 


е 18 iulie: 
— Elizabeth McGovern 


— (1961) Evaston, Illinois 
е 19 iulie: 


— A.J. Cronin — 
(1896) Helensburgh, An- 
glia 
€ 20 iulie: 

— Theda Bara (Theodo- 
sia Goodman) (1890) Cin- 
cinnati, Ohio 

— Diana Rigg — (1938) 
Doncaster, Anglia 
- — Natalie Wood (Na- 
tasha Gurdin) (1939) San 
Francisco, California 


e 21 iulie: 


— Ernest Hemingway 
— (1899) Oak Park, Illi- 
nois 
— Norman Jewison — 
(1926) Toronto, Canada 
“— Robin Williams — 
(1952) Chicago, Illinois 


e 22 iulie: 


— Raymond Chandler 
— (1888) Chicago, Illinois 
— Jason Robards — 
(1922) Hillsdale, Michigan 

— Louise Fletcher — 
(1934) Birmingham, Аіа- 
bama 


— Terence Stamp — 
(1940) Sudbury, Canada 

— Willem. Dafoe — 
(1655) Appleton, Wiscon- 
sin 


e 23 iulie: 

— Woody Harrelson 
(Woodrow Harrelson) 
(1962) Midland, Texas 


e 24 iulie: 
—. Alexandre Dumas — 


BUCUREŞTI 71.341 


Piaţa Presei Libere nr. 1, Sector 1 
Tel: 222.67.43; 223. 15.30/1473; 2105 


Fax: 22290.60 


(1802), Paris, Franța 

— Chris Sarandon — 
(1942) Beckley, West Vir- 
ginia ` 

— Lynda Carter (1951) 
Phoenix, Arizona 


e 25 iulie: 


— Estelle Getty — 
(1924) New York, New 
York 


— Iman (Iman Moha- 
med Abdulmajid) (1955) 
Mogadiscio, Somalia. 


е 29 iulie: 


— George Bernard 
Shaw — (1856) Dublin, Ir- 
landa 

— Blake Edwards (Wil- 
liam Blake. McEdwards) 


.(1922) Tulsa, Oklahoma 


— Stanley Kubrick — 
(1928) New York, New 
York 


— Mick Jagger — 
(1943) Dartford, Anglia 


e 29 iulie: 


— William Powell — 
(1892) Pittsburgh, Реп- 
nsylvania 


e 30 iulie: 


— Peter Bogdanovich . 
— (1939) Kingston, New 
York і 
— Arnold Schwarzeneg- 
ger — (1947) Graz, Austria 


е 31 iulie: 


— Geraldine Chaplin 
— (1944) Santa Monica, 
California 
Sherry Lansing — 
(1944) = AER. Illinois 


SOLICITATI CĂRȚILE EDITURII R.A.I. 


Mihai Eminescu e POEZII. Reproducere prin tipărire anastaticá a ediţiei din 1929 apă- 
rută sub "on lui G. Murnu, cu ilustraţii de A. Murnu. Postfata la această ediție este 


mie $ POEZII. Vol rijit de ошоо Ор tabel cronologic alcătuit 
4 ° olum-î it udor с 
de Gabriel Bacovia. Colectia оца "во рг S іы, 
lon Láncránjan e CUVÂNT Чан сада A. Eseu literar. Reeditare sub ingriji- 


rea lui Mihai Ungheanu. 236 p : 
VLAD TEPES DRÁCULEA/VLAD THE IMPALER. € Mapá-album cu p medievale, . 
text si selecția Mihai Unghi ână lezá. 16 p. text, 16 p. mtra 8 000 lei. 


pana: ым -eng 
Jerome K. Jerome e GÂNDURILE TRANDAVE ALE UNUI PIERDE-VARĂ. Cele mai bune 
povestiri umoristice ale scriitorului traduse de Carmen Pafac. 208 p., 3 978 lei. 
Henry Meillant e PARIU PE O CRIMĂ. Volum premiat cu „Marele premiu al romanului 
polițist“ din Franța (1992). Traducere de lon Marinca si Ileana Apostolescu. 224 p., 3 060 lei 
Carmen Mogoș e UMAT OOTELE AVENTURI DIN ȚARA NIMĂNUI. Povestiri pentru co- 
pii si iem ati 142 р., 2 346 lei. 
E Wes Sow rs Ф MAGIA MISTERELOR. Publicistică literară despre subiecte inexplica- 
е. p« 
SEU m Farcas € SFIDAREA EXTRATERESTRĂ. Publicistică stiintificá-literará. 270 p.. 
E Ыр; "ter ivan e SĂNĂTATE FĂRĂ MEDICAMENTE. Ghid de medicină naturistá. 400 p., 
ei. 
Dr. Mircea Brateș e BOLILE COPILULUI. PUBERTATEA xe SEXUL. in id medical. Seria 
„Medicul vă. sfătuiește. 11 000 intrebári/11 000 răspunsuri“. кр lei 
loana Pencea € EXERCIŢII DE GRAMATICĂ й РВОВЕ SAE PENTRU 
CLASA A IV-A, OLIMPIADE SI CONCURSURI DE LIMBA SI oieri aedi Cu- 
rp таги? de prof. Vasile Molan. Carte recomandată de Ministerul Învățământului. 98 p., 
Nina Pascale e GAMES AND RHYMES FOR CHILDREN. Manual de limbă rar pen- 
tru provocari $i scolari mici. ilustraţii policrome, poezii, exercitii, vocabular. 24 p., 3 500 fei 
Marius Coman е DECUPÁM SI CONSTRUIM. Volum cu figuri geometrice оне) 
pentru prescolari si scolari тїсї. 32 planse, 5 300 lei. 
Aurel Nicolescu € PROBLEME DE SINTAXĂ A PROPOZIȚIEI. Cartea cuprinde dificultă- 
tile m аа sintactică cu exemplificări din texte literare semnate de scriitori români. 224 


р., 2 500 le 
. ‘PASTA o STITI? € Antologie de bancuri și anecdote de lon Bujoreanu. 208 p., 2 346. 


n n x — c rTsT s-r r n HT r ssFTrsst T r nF so‏ ا 


Londra (II) 


Muzee 
in care egti invitat 
să vezi cum funcţionează 
aparatele 


; | DR National Film Theatre 
(NFT), Cinemateca Britanică, una 
dintre cele mai prestigioase institu- 
tii de acest tip din lume, mă pri- 
meste DI. John Mount, director ad- 
junct al departamentului programe, 
și îmi oferă câteva repere din isto- 
‘ria NFT care și-a deschis porțile in 
octombrie 1952, într-un sediu pro- 
vizoriu — o clădire ridicată în 1951 
pentru Festival of Britain, manifes- 
tare care-și propusese să prezinte 
contribuțiile britanice în domeniul 
artelor, științei si industriei. Scopu- 
rile inițiale ale NFT erau: proiecta- 
rea capodoperelor celei de-a sap- 
tea arte, retrospective bazate pe o 
temă considerată de mare interes, 
prezentarea unor tehnici noi. Suc- 
cesul a fost instantaneu: în numai 
opt săptămâni cererile pentru a de- 


veni membru al NFT au atins cifra 


de 14.500. 

Curánd sala s-a dovedit impro- 
prie proiectiilor în noile formate (să 
nu uitám cá in anii '50 filmele pe 
ecran lat s-au impus) si era nevoie 
de un nou sediu, utilat cu apara- 
tură corespunzătoare. Noua sală a 
NFT s-a inaugurat în 1957. În 1970 
s-a deschis o a doua sală, mai 
mică, “іп care sunt proiectate filme 
care atrag mai puţini spectatori — 
filme. mute, experimentale sau de 
debut. În 1988 i s-a adăugat com- 
plexului și Museum of Moving 
Image (MOMI) dedicat imaginii în 
mișcare de la umbrele chinezești 
până la cele mai noi tehnici digi- 
tale. impresionant. 

Ai senzaţia că trăiești întreaga is- 
torie a cinematografului, parcur- 
gând cele 44 de săli ale muzeului, 

rivind exponatele care includ și 
пуепііі și aparate ce preced apari- 
tia cinematografului, apoi diverse 
tipuri de aparate de filmat și 
proiectoare, costume și decoruri 


artă 


vie 


„Cum ne-au schimbat viaja o sută de ani de cinema“ 


anii '30—'40 lumea mergea la ci- 
nema pentru a uita de depresiunea 
economică și de război, cum în de- 
ceniile șapte și opt cinematograful 
a influenţat atitudinea tinerilor, 
moda și muzica. În zilele noastre 
toate produsele derivate ne-au 
asaltat, și în vitrine vedem jucării, 
tricouri, cărţi, jocuri electronice in- 
spirate din filme. Ultima parte a ex- 
poziției conţine scrisori care poves- 
tesc întâmplări neobișnuite legate 
de experiența de spectator, scrisori 
de la oameni care au răspuns unui 
apel făcut de organizatori la înce- 
utul acestui an. Un bărbat și-a 
ormulat cererea în căsătorie în 
umpu! unei proiecții cu Dr. Jivago; 
o femeie însărcinată a simțit pri- 
mele dureri la cinema, dar a rezis- 
tat până la sfârșitul proiecției, pen- 
tru că filmul ii plăcea. Această din 
urmă poveste mi-a amintit de expe- 


toare si amenințătoare. Instalaţia 
lui Terry Gilliam este bazată pe 
propriile fiime Brazil si Armata ce- 
lor 12 : un imens perete 
este ocupat de o mobilă cu sertare 
în care së află obiecte de recuzită, 
ecrane video, telefoane etc. În spa- 
tele acestui perie este proiectat 
ultimul său film, Armata celor 12 
maimuțe si, trăgând unele sertare 
poți vedea fragmente din ecran. 
Dar cea mai interesantă instalație 
este In The Dark, de Peter Greena- 
way. În cinci vitrine de sticlă stau 
cinci „actori, înlocuiţi în fiecare zi, 
în funcție de tema zile respective. 
De exemplu: actori care au apărut 
într-un. film de Ken Russell, actori 
mai înalți de 2 metri, actori dezbră- 
cati, actrițe care au jucat femei gra- 
vide, actori care au fost Hamlet etc. 
În imensa sală ambianța sonoră 
este. când amenințătoare, când: 


James Abbe se numește Lure of 
the Limelight — un titlu ironic, căci 
lure înseamnă și atracție, dar și 
momeală — o traducere română 
aproximativă ar fi deci Atracția re- 
flectoarelor. Abbe a fotografiat ve- 
dete ale teatrului, musicalului și fil- 
mului pe scenă, pe platoul de fil- 
mare, dar și în afara lor. Lilian și 
Dorothy Gish, Ramon Novarro, Ru- 
dolph Valentino, Noel Coward sunt 
doar câteva dintre modelele sale. În 
seara deschiderii expoziţiei s-a pre- 
zentat și o copie restaurată a unui 
film o vreme crezut dispărut — Nell 

de Herbert Wilcox, cu Do- 


„rothy Gish. 


Ai de evenimente se vor 
succeda până la sfârșitul anului, 
îmi spune di. Peter Cargin de la 
British Film. Institute (ВЕІ), una din 


e Cinematograful ca sursá de inspiraţie pentru artiștii plastici: © Afișul expoziţiei 


originare. Vizitatorul nu are deloc 
senzația neplăcută că parcurge un 
spațiu mort, în care privește niște 
relicve ale unui trecut dispărut, 
căci la MOMI exponatele prind 


Strutii din Fantasia. „Spectatorul de film" 


/ de Walt Dis 
văzuţi de Paula 


Fragment din „Muzeul 
imaginar al memoriei 
` cinematografului" 
de Eduardo Paolozzi 


ego de la Museum of the 


viață — dacă pot spune asa. Dacă 
în alte muzee nu ai voie să le 
atingi, aici esti chiar invitat să o 
faci, să vezi cum funcționează. Poți 
alege din ce filme vrei sà vezi 
scene pe care le poți urmări pe 
ecranele video. Mini-sáli de proiec- 
tie oferă permanent extrase din 
filme. Ghizii sunt îmbrăcați în cos- 
tume adecvate sălilor pe care le 
prezintă. În sfârşit, un spațiu dedi- 
cat unor expoziții temporare — din 
martie până in mai '96 expoziția de 
aici este Picturegoer — Spectatorul 
de film, subintitulată. „Cum ne-au 
schimbat viața 100 de ani de mers 
la cinema“. 


E ue. cum ne-au schimbat. 


viața acești 100 ani de mers la ci- 
nema? Fotografii și extrase din jur- 
nalele de activităţi ale vremii ne 
prezintă apariția star-sistemului, fa- 
nii îmbulzindu-se la vizita în Rusia 
a lui Mary Pickford, fenomenele de 
isterie la moartea lui Rudolph Va- 
lentino, apoi ne amintesc cum în 


rienta unei prietene, care s-a grăbit 
spre maternitate nemaiașteptând 
sfârșitul filmului pe care îl consi- 
dera prea infricosátor — e vorba de 
C'est arrivé de chez vous al 
trioului Rémy Belvaux-Benoit Poel- 
voorde-André Bonzel. 

Nu este singura expoziție care 
marcheazá aniversarea a 100 ani de 
cinema britanic. La Hayward Gal- 
lery, zece artisti si cineasti se intál- 
nesc pe afisul de la Spellbound — 
explorare a legáturilor dintre arta 
plasticá si film. Eduardo Paolozzi a 
creat o instalație ca un muzeu ima- 

inar al memoriei cinematografice 

he Jesus Works and Store: an at- 
tempt to describe an indescribable 
film — in care sunt adunate 
obiecte de recuzitá din filme si sta- 
tuete create de artist. Paula Rego 
expune picturi in care oferá o vi- 
ziune proprie asupra unor producții 
Disney — Albă ca zăpada și cei 
şapte pitici, Pinocchio și Fantasia, 
transformate în figuri dezgustă- 


calmă, luminile își schimbă intensi- 


tatea și culoarea, există câte un 
spaţiu rezervat extraselor din presă 
în fiecare zi, iar pe 75 de piedestale 
(pentru că expoziţia durează 75 de. 
Zile) sunt adunate obiecte cores- 
punzând unei anumite teme: sala 
de operații, la pescuit, incendiul, 


„Ediţii video 
ale operelor clasicilor 
cinematografului“ 


mașina de poliţie, discoteca etc. 
Zilnic se adaugă câte un nou 
obiect, așa că avem de-a face cu 
un work in progress. Impresia e co- 


` pleșitoare și imposibil de redat în 


cuvinte. 


І. National Portrait Gallery о 
expozitie de fotografii semnate de 


Moving Image 


acele instituții pe care multe cine- 
matografii din lume si le-ar dori. 
Nu numai expoziţii, ci și retrospec- 
tive de film, copii restaurate ale 
unor filme celebre sau mai putin 
cunoscute, editii video ale operelor 
аа cinematografului, editarea 


Peste numai cáteva zile, la Ox- ` 
ford aveam să văd o altă expoziție 
dedicată cinematografului — The 
Director's Eye/Ochiul regizorului, 
cuprinzând opere de artă plastică 
semnate de cineaști renumiţi. Stu- 
denti și profesori veniți în număr 
mare comentau exponatele. Brita- 
nicii știu să-și sărbătorească 100 de 
ani de cinema, fără discursuri em- 
fatice, sau expoziții realizate în 
grabă. Cinematograful este o artă 
vie pentru. ei și poate aceasta este 
о explicaţie și pentru constantul 
succes al filmelor lor în competițiile 
internaţionale. 


Rolland MAN 
21. 


CINEMA €! TELECOMANDĂ 


Televizorul este numit "micul ecran". 
Iatá televizorul color NEI, cu diagonala de 72 cm. Cum sá numesti un televizor cu ecranul 
atât de mare? 
Poate, "cinematograf"? 

lar când micul cinema NEI poate fi cu uşurinţă conectat la televiziunea prin cablu, iar telecomanda oferă acces 

la 90 de programe diferite, 

cum să-l numeşti? 
"Cinema cu telecomandă”! 
lar prin NEI CREDIT, aveţi bilet de intrare la cinematograful NEI, pentru sute de filme! 


NEI VĂ COLOREAZĂ МАТА! NEI CREDIT! 


Vitalitatea 


comediei 


P n filmul. care stabileşte 
reputația cineastului, are ca ţintă critică 


spiritul neonazist și ca pretext narativ - 
ideea smintită a unor producători de. pe: 


Broadway, escroci jalnici, de а monta 
un spectacol apologetic intitulat ,Ргі- 
măvară pentru Hitler“; o premisă epică 
similară se va întâlni in Comedie mută 
"77, unde un regizor hollywoodian din 
anii. '70, betivan împătimit, ține mortis 
să reînvie cinematograful mut, idee cel 
putin extravagantă dacă nu neghioabă. 
Intenţia polemică din Producătorii, ze- 
flemea cu adresă politică, e prelungită 
de Șei in flăcări: aici, Brooks se ráz- 
boieste cu prejudecata rasistă, cu bigo- 
tismul, cu rapacitatea. Ambele. filme 
pun burlescul în slujba: satirei, cum o 
vor face — ajungând la o virulență spo- 
rită, la ferocitate chiar — Banane al lui 
Woody Allen, M.A.S.H. al lui Robert Al- 
tman sau Aliniatul 22 al lui Mike Ni- 
chols, realizate și ele în aceeași epocă, 
toate reprezentative pentru ceea ce s-a 
numit „noua comedie americană“. 

Ca formulă expresivă, Producătorii 
captivează, în primul rând, prin trimite- 
rile malițioase la unul dintre modelele 
stilistice ale musicalului clasic ameri- 
can, la Busby Berkeley: de pildă, un 
plonjeu, unghi tipic pentru decupajul — 
obsedat de efectul ornamental — al. fai- 
mosului regizor și coregraf, ne arată 
ansamblul dansatoarelor compunând 
nu o somptuoasă corolă. mișcătoare ci 
0... zvastică rotindu-se în ritm milită- 
resc. (La citarea parodicá a musicalului 
tradițional, Brooks va reveni în Tânărul 
Frankenstein si în istoria lumii — Par- 
tea întâi). Sel in flăcări іа în derâdere 
stereotipurile westernului fără să dră- 
muiască referirile glumete Іа cineasti са 
Hawks, C.B. de Mille, Marlene Dietrich: 
Ingenioase in demersul parodic, cele 
două filme fixează si alte preferinţe sti- 
listice ale regizorului: comicul e mus- 
tos, adesea grosier, büfoneria freneticá 


tinde spre caricatura enormă; jocul ас-. 


асва este apásat, de o.vervá histrio- 
nică. $ à 
+» Doar schițată în Producătorii, exer- 
sată-pe îndelete, sistematic. în Sel in fiš- 
сёгі, parodierea- cinematografului уа 


constitui principalul rămășag stilistic pe 


care și-l va propune Brooks. Cu Tână- 
“rul Frankenstein și ou Comedie mută 
"77, autorul îl câștigă neindoielnic. Tê- 
nărul Frankenstein vizează horrorul în 
formularea pe care a dat-o acestuia Ja- 
mes Whale în Frankenstein (1931) și în 
Mireasa lui Frankenstein (1935), ca și 
alti cineasti din anii '30--40 atrași de 
celebrul personaj si de feluritele lui 
avataruri. Regizorul câştigă, mai întâi, 

ariul reprezentat de pastișă: apelează 
a o scenografie respectuoasă faţă de 
model, cum e, bunăoară; decorul labo- 
ratorului plin de mașinării în funcţiune 
și insufletit de pulsaţiile luminii, decor 
lucrat după schiţele filmului din 1931; 
recurge la masca realizată de Jack 
Pierce pentru Boris Karloff, perfor- 
manta de machiaj din vechiul Franken- 
stein; restituie climatul nelinistitor al 
povestii printr-o fotografie in alb-negru 
(capabilà sá aminteascá imaginile lui 
Arthur Edeson), tonuri fotografice tot 
atât de potrivite cu natura expresivă a 
filmului pe cát de inteligent aleasă va fi 
policromia agresivă din Comedie mută 
'77, acest ameţitor carnaval de imagini; 
exploatează, ca și predecesorul său, 
aceleași efecte ostentative ale comenta- 
riului muzical. Pe nesimţite, însă, Bro- 
oks trece de la exercițiul de mimetism 
la scăpărările ironice ale parodiei. In- 
ventiile comice sunt într-adevăr fericite: 
nu vom putea uita ușor gagul cocoașei 
mobile a lui Igor, cel al caroti- 
dei-fermoar cu care e prevăzut Mon- 
strul, се! al zăhărelului căpătat de sinis- 
tra creatură ca o răsplată dată de un 
dresor animalului din arenă, cel al gea- 
mătului erotic devenit o melodie „in 
crescendo", după cum memorabil! ră- 
mâne numărul cântat şi dansat de sa- 
vant și de bestie la „Academia de Sti- 
inte din București“, pasaj in care toate 
detaliile (fracul, bastonul, jobenul, pașii 
de step, factura muzicii) ironizează sa- 
vuros stilul standard al spectacolului 


Brooks 


— stilul unui parodist 


Cinematograful. lui Mel Brooks . 
rămâne forța motrice a proliferárii 
parodiei americane in ultimele trei decenii 

| și, nu mai puțin, 
fermentul: împrospătării stilistice a acestui filon 
atât de îndrăgit de public. 


american de musical. La fel de bogat în 
tușe groase si în „culori tari", la fel de 
dens în gaguri, Comedie mută '77 se 
{езе din nenumărate citate și aluzii la 


.Slapstickul ѕеппейіап (parodierea cur- 


sei — urmărire, tehnică fundamentală a 
burlescului, întâlnită in secvența goanei 
personajelor tintuite in fotolii rulante de 
сопуаіезсепіі), din sarje amicale (cari- 
caturizarea emblemei lui Metro 
Goldwyn Mayer). in tot acest torent de 
giumbuslucuri, in toatá aceastá cas- 
cadă de gaguri fizice violente, există si 
un strop de umor intelectual: singurul 
cuvânt care se aude în film este rostit 
de personajul încredințat lui Marcei 
Marceau, exponentul „străvechii arte a 
tăcerii”, cum numise Chaplin panto- 
mima. 

In Tânărul Frankenstein și în Come- 
die mută '77, parodierea cinematografu- 
lui se oprește nu o dată la elementele 
de limbaj cinematografic căzute în de- 
suetudine, simţite ca vetuste de sensibi- 
litatea cinematografică a momentului în 
care Brooks; își face filmele. În Tânărul 
Frankenstein, găsim o amuzantă între- 
buințare a semnelor de punctuație cine- 
matograficá aflate la mare cinste in 
producția hollywoodiană a anilor '30: 
momentul trecerii pragului de către 
miri, în sunetele binecunoscutului 


„Marș nuptial“ al lui Mendelssohn-Bart- -- 


holdy, începe cu o deschidere de iris; 
secvența Monstrului relaxat după scena 
de dragoste e introdusă de un voleu- în 
formă de inimioară. În Comedie mută. 
"77, după imaginea cântăreţei aflate in 


plin. spectacol. apare insertul 
,Ba-ba-boo", mostră де intertitiu rudi- 
mentar explicativ, practicat adeseori de 
filmul mut; operând o reduciie la ab- 
surd, Brooks ia astfel în răspăr inutilita- 
tea grotescă a acestui soi de mijloc de 
expresie perimat. De altminteri, întreg 
filmul poate fi socotit o reflecţie іп 
cheie ironică asupra unei ipostaze Isto- 
rice a limbajului cinematografic: limba- 
jul filmului mut. 

Dacă Sel in flăcări, Tânărul Franken- 
stein și Comedie mută '77 se referă la 
un stil de epocă și, în același timp, la 
poetica unui gen sesizată din unghiul 
canonizării ei instituită de modelele cla- 
sice, Marea neliniște, comedie dedicată 
lui Hitchcock, e centrat, ca lectură pa- 
rodică, pe un stil individual. Brooks 
operează pe de o parte cu aluzii la ele- 
mentele structurale ale poeticii autoru- 
lui ре care il omagiază si, pe de altă 
parte, cu parodii la anumite momente 
din filmele hitchcockiene. Aluziile pri- 
vesc misterul (enigma iniţială reprezen- 
tată de moartea suspectă a fostului di- 
rector al clinicii de psihiatrie), suspen- 
se-ul și explicația psihanalitică (eroul 
este psihanalizat de fostul său profesor 
pentru răul de înălțime de care suferă 
și rădăcina acestei fobii e găsită într-un 


` accident. petrecut- în copilărie). De la 
Fas le-la Cu С de Іа crimă, filmele - 


lui Hitchcock sunt parodiate cu afec- 
fiune, se: înțelege. Nu toate, însă, si Cu 


„inventivitate. Excepție fac Psihoză- (in 


secvența. dusului, Brooks e agresat de 
agitatul boy de la hotel cu un ziar făcut 


Sul, închipuind un cuţit, iar apa prelinsă 
pe pardoseală antrenează o дага de 
cerneală tipografică, echivalent umoris- 
tic al sângelui din filmul-model) si. Pá- 
sările (atacat de porumbei, eroul se tre- 
zeste improscat din cap până in pi- 
cioare cu rafale de excremente). Ca de 
obicei, regizorul folosește arsenalul 
burlescului (dezlănţuirile comice -îi 
evocă uneori pe frații Marx si nu e de- 
loc întâmplător că unul dintre cele 
două prenume ale personajului e toc- 
mai Harpo) si cel al grotescului (sora 
Sefá a clinicii pentru cei „foarte, foarte 
nervosi" pare când un androgin când o 


`- vrăjitoare). 


După Marea neliniște, comedie sără- 
cutá în gaguri și thriller câteodată di- 
luat, fantezia comică si. ascuțimea cri- 
tică presupusă de orice bună parodie 
slăbesc simțitor. Filmele lui Brooks vor 
fi minate dinăuntru de jocul cu kitschul, 
prezent încă din Producătorii, de acest 
exercițiu. stilistic de virtuozitate și toto- 
dată de mare risc. Cineastul va ajunge 
de la ironizarea A la pura vul- 
garitate, de la persiflarea prostului gust 
la prostul gust sadea, cum ne-o aratà, 
fără echivoc, destule secvenţe din isto- 
па. lumii — Partea intàl si multe din 
Spacebalis. Tendinţa spre academism 
își spune și ea cuvântul, din ce în ce 
mai des, din ce іп ce mai tare. Involufia 
regizorului nu ne face să uităm, însă, ri- 


г goarea stilului din -Tânărul Frankenstein 


sau exuberanta іці din Comedie mută 
"77. După cum nu uităm nici ce. au în- 
semnat câteva dintre filmele cineastului 
pentru destinul comediei hollywoo- 
diene, de Іа Robert Moore la Ezio 
Greggio, ultimul venit, cel care l-a iubit 
pe Brooks, cum bine zice Călin Cáli- 
man: în cronica la Tăcerea. plellor. (vezi 


“п. 5/96), de la Gene Wilder la Danny 


De Vito, ca să nu-i mai pomenim și pe 


„Jim Abrahams, pe David și Jerry Zuc- 


ker. 
George LITTERA 


e Tânărul 
Frankenstein 


"MEL BROOKS' COMIC MASTERPIECE! 


YOUNG FRANKENSTEIN’ GENE WILDER PETER BOYLE 
MARTY FELDMAN - CLORIS LEACHMAN -~ -TERI GARR 
KEN 1 MARS - MADELINE KAHN 
MEL BROOKS 


In vino veritas 


Ps latin „Adevărul se află în 
vin“ pare să ofere.o motivaţie acelor 
personaje de film care beau pahar după 
pahar în speranța de a găsi parcă, în 
starea de transă, un răspuns unor între- 
bări chinuitoare. Multi dintre eroii alco- 
olici ` văzuți pe ecran aparțin 5 i 
căutătorilor de absolut, ființe frămân- 
tate, nemultumite de im iunile lu- 
mii înconjurătoare. Beţia este singura 
stare în care ei pot spune cu glas tare 
adevăruri inconvenabile despre această 
realitate nemultumitoare pe care nu au 
puterea de a o contesta în alt mod. 
Primul erou celebru din această fami- 
lie este scriitorul ratat din filmul Un 
week end pierdut (1945) de Billy Wilder 
al cărui interpret, Ray Milland a fost 
răsplătit cu un premiu Oscar. Era pen- 
tru prima oară când se ataca frontal, în 
cinematograful american, tema alco- 
olismului si se analiza un caz până la 
ultimele sale consecințe, cu un curaj 
neobișnuit în epocă. Pentru că se des- 
chidea un drum cu acest subiect Un 
week end plerdut a primit premiul Os- 
car pentru crea mai buná peliculá a 
anului iar Billy Wilder pentru cel mai 
bun regizor. E drept cá happy-end-ul 
(salvarea protagonistului de la sinuci- 
dere de o femeie care il iubeşte și-l 
ajută să depășească starea de criză) di- 
minuează șocul, dar filmul rămâne unul 
рее titlurile de referință pe această 
ета. і 
Unui alt alcoolic celebru îi dă viaţă 

Richard Burton în ji 
(1964) de John Huston: un preot răspo- 
pit pentru apucăturile sale excentrice si 
devenit ghid turistic in Mexic. Fostul re- 
verend Shannon e un bărbat cu farmec 
magnetic, femeile roiesc in jurul său 
dar aceste succese nu-i ostoiesc amá- 
răciu cronică tratată din belșug cu 
alcool. În bună măsură suprapuse per- 
sonalitátii actorului (Burton obișnuia să 
bea cel puţin un litru de whisky pe zi) 
datele personajului nu oferă nici o 
de salvare. Diatribele sale împo- 


triva ipocriziei, cărora alcoolul le dă: 


strălucire, amintesc de furiosul erou 
Jimmy Porter de actor în Privește 
înapoi cu (1958) de Tony Richar- 
dson, una dintre peliculele-far ale 
free-cinema-ului. . 

Richard Burton s-a specializat în ast- 
fel de roluri de răzvrătiți, fermecători și 
alcoolici, cum este și personajul din 

(1967) de Peter Glenville, 
adaptare după un roman de Graham 
Greene. În această poveste politico-po- 
lițistă plasată in Haiti pe vremea dicta- 
torului Duvalier el întruchipează ipos- 
taza trecerii de la vorbá la faptá, la 
discursul sarcastic la gestul eroic, im- 
prejurárile justificând фоне scepti- 


cismului si angajarea intr-o. cauzá care 
pem efortul de a incerca sá schimbe 
lumea. 

Un alt actor strălucitor în rolurile de 
alcoolici care cochetează cu. metafizica 
este Albert Finney. Performanţa sa este 
personaj''! din La poalele vulcanului 
(1984) de John Huston, adaptare după 
romanul omonim de Maicolm Lowry. 
Un ex-consul britanic in Mexic, cu 
aleasá educatie si replicá strálucitoare, 
isi justificá in fraze elegante hotárárea 
de a se autodistruge band cantităţi si- 
nucigase de alcool. El ii antreneazá in 

ea sa si pe cei care încearcă 
să-l salveze, soția și prietenul. cel mai 
bun. Impresionante, de un realism ce 
frizeazá naturalismul, crizele de deli- 
rium tremens ale eroului sunt rezultatul 
totalei implicári a actorului care, ca si 
regizorul, a báut enorm la filmare, fà- 
cánd destul de grea misiunea delicatei 
Jacqueline Bisset care a jucat rolul ne- 


vestei. 

Dar Albert Finney nu a interpretat 
strălucit numai alcoolici din înalta so- 
cietate, ci și de condiţie mai joasă, asa 

Sâmbătă duminică dimi- 


ca în seara, 

(1960) de Karel Reisz, adaptare a 
unui roman de Allan Sillitoe; o altă peli- 
culă exponențială a free 
viaţă aici unui muncitor care are simul- 
tan două iubite, refuzul său de a-și 
asuma răspunderea atunci când situaţia 
se complică fiind și rezultatul „aneste- 
zierii“ conștiinței cu imense porţii de al- 
cool. Unica: lui obsesie este să se dis- 
treze de sâmbătă până luni, cum glăsu- 
iește şi cântecul de mahala de pe la 
noi. Fără să se în mod tezist asu- 
pra ideii că există o legătură între acest 
caz și reaua alcătuire a societății, filmul 
i-a oferit lui Finney prima sa partitură 
cinematografică importantă. 

Revenind la categoria alcoolicilor su- 
periori, se cuvine să amintim personajul. 
artistului ‘care recurge la băutură ca la 
un combustibil menit să întrețină arde- 
rea flăcării inspiraţiei. Au fost portreti- 
zafi asemenea eroi din toate domeniile 
artistice: pictori (Viaţa lui Amedeo Mo- 
«Напі — 1989 de Franco Brogi Ta- 
viani), coregrafi (AM that — 1979 
de Bob Fosse), actori de cinema (inspi- 
rat de biografía lui John Barrymore The 
Great — 1910, de Walter Lang 
sau de cea a lui Frances Farmer — 
Frances — 1982 e Graeme Clifford sau 
scriitori (vezi Henry Miller in Henry # 
june, 1990 de Philip Kauffman). Tn 
aceastá ultimá sub-categorie se inscrie 
si personajul interpretat de John Giel- 
gud in Providenjá (1976) de Alain Res- 
nais, un romancier de succes, care, 
scrie in stare de delir etilic o nouá: 
carte. x 


Decáderi 


Асы este asociat adeseori cu de- 
cáderea. Personaje care isi pierd pozitia 
socială ori sunt marginalizate din di- 
verse motive incep sá bea pentru a pu- 
tea suporta socul. Un prim exemplu fai- 
mos il gásim in capodopera lui Erich 


24 


von Stroheim Rapacitate (1924) unde 
protagonistul Mac Teague devine alco- 
olic după ce isi pierde dreptul de a 
exercita meseria de dentist. Într-o criză 
de furie stimulată de băutură, o ucide 
pe nevasta care l-a umilit și pe priete- 
nul care l-a. trădat. 


„Vinul i-a apropiat pe oameni 
De multă vreme be[ivii trişti — există 


Catastrofal sfârșește si eroul din S-a 
născut o stea (1937) de William Wel- 
Iman, un actor de cinema specializat în 
roluri de june prim (Frederic March) 
care se apucă de băutură în momentul 
în care începe să nu mai fie distribuit. 


' Criza lui este agravată de succesul mai 


tinerei soții (Janet Gaynor) a cărei ca- 
rieră începe abia să strălucească Po- 
vestea sinucigașului star decăzut a de- 


de Graeme 
Clifford) 


rice actor care doreşte cu adevărat să câştige 
un Oscar se luptă să joace, măcar o dată în 
cariera sa, un rol de alcoolic. El (ea) va risca 
să apară cu chipul răvăşit, schimonosit, des- 
compus, de nerecunoscut, dar va arăta cât este 
de expresiv, de versatil, de capabil să intruchipeze me- 
tamorfoze uimitoare. Riscurile asumate sunt răsplătite 
adesea pentru că aceste compoziţii sunt foarte apre- 


venit în 1954 un remake de.George Cu- 
kor cu James Mason și respectiv Judy 
Garland în rolurile principale. 
Versiunea Cukor a fost din. păcate 
premonitorie pentru destinul interpretei 
principale care trecuse prin cure de de- 
zalcoolizare și înainte de această peli- 
culă. Fosta copilă minune care a deve- 
nit o stea de primă mărime la numai 16 
ani (cu Vrăjitorul din Oz — 1939) a su- 


anonimi ;; celebri 


iai mult de Dumnezeu decât teologia. 


alții? — i-au compromis pe schimnici..." 


ciate de juriile Academiei Americane de Film. O confir- 
mare recentă: Oscarul acordat în această primăvară lui 
Nicolas Cage pentru rolul alcoolicului siunucigaş din 
Leaving Las Vegas. Apariţia pe ecranele noastre a unei 
alte pelicule ce glosează pe tema alcoolismului, Când un 
bărbat iubeşte o femeie ne face să rememorăm alte 
filme şi roluri inspirate de spinosul subiect. 

E 


portat greu angajarea pe panta coborá- 
toare si a continuat sá bea si sá se dro- 
gheze murind prematur, in 1969. Un alt 
remake (din 1976) regizat de Frank 
Pierson, având ca vedete pe Kris Kris- 
tofferson si Barbra Streisand transpu- 
nea povestea din lumea filmului.în cea 
a rock-ului. 


cat de Ryan O'Neal in Barry Lyndon 
(1975) de Stanley Kubrick, ecranizare a 
corozivului roman omonim de William 
M. Thackeray. Dupá ce cunoaste o as- 
censiune socialá spectaculoasá si des- 
tul de nemeritatá, eroul incepe sá de- 
cadă si să bea peste măsură după ce ii 
moare copilul. Alcoolismul este, în: ca- 


Un „personaj din această categorie zul său, un efect și nu o cauză. 
care merită a mai fi amintit este cel ju- а 


е Воту Schneider, 
o vedetá 
ре саге 
о dramă personală 
(pierderea fiului) 
: a dus-o 
la alcoolism, 
și la un sfârșit 
tragic. 
A murit 
in urma 
unui stop cardiac 
in 1982, 
la numai 42 de ani 


Emil Cioran 


Redresári 


М... cineasti li s-a párut intere- 
sant sá examineze si parcursul invers: 
personaje care par definitiv condam- 
nate sá-si innece esecurile in alcool re- 
usesc la un moment dat sá-si recapete 
demnitatea si locul in societate. Unul 
dintre regizorii pasionaţi de această 
temă este Howard Hawks, cel care fă- 
cea următoarea declarație amuzantă: 
„Sunt atât de las încât nu mă pot apuca 
de un film până nu găsesc un bun sce- 
narist“. Filmografia sa dovedește că 
acesta e un principiu cât se poate de 
sănătos. Numai o poveste foarte bine 
scrisă 1-а ajutat, de exemplu, să facă 
extrem de credibilă cruciada dusă în 
Rio Bravo (1959) de un seri! vârstnic 
(John Wayne) impotriva unui mare lati- 
fundiar- abuziv--care: are la: dispozitie-o 
armată de mercenari. Printre puţinii 
care îl ajută în inegala bătălie se află 
sona sáu cu reputație de betiv înrăit 
(Dean Martin). Acesta cunoaște o meta- 
morfozá uimitoare după се imbráti- 
șează o cauză care il innobileazá si re- 
nuntá la whisky, devenind un adevărat 
erou. Un protagonist care pare fratele 
Ан иса Robert Mitchum їп El Dorado 
(1966): un serif alcoolic ce are de dus o 
luptă asemănătoare împotriva unui alt 
proprietar bogat din Vestul sălbatic. 
Consecvent nu numai în privința temei 
ci si în privința distribuției, Howard 
Hawks a încredinţat aici rolul unui cow- 
boy ce se plasează de partea celor 
slabi, pe legendarul John Wayne. 

Un cântăreţ, ratat și alcoolic (jucat de 
Robert Duvall) cunoaște o redresare 
spectaculoasă într-un sentimental film 
de Bruce Beresford, Milă şi tandreje 


Га - 
(1983). Recuperarea lui este datorată in 
mare parte amorului, pentru cá el intál- 
neste femeia care-i redá increderea in 
sine in persoana proprietarei motelului 
la care stá (Tess Harper). 

Dar unul dintre cazurile cele mai in- 
teresante de revenire dintr-o lungá si 
autodistructivá pasá alcoolicá este ana- 
lizat in pelicula ruseascá de mare suc- 
ces international Taxi Blues (1990) de 
Pavel Lunghin, unul dintre titlurile de 
referintá al asa-numitului cinema al pe- 
restroikái, premiat cu premiul special al 
juriului la Cannes. Eroul, un saxofonist 
betiv dat afará dintr-o orchestrá, se im- 

ieteneste cu un taximetrist specializat 
in comerțul ilegal cu spirtoase care-i 
furnizeazà votca cea de toate zilele,dar 
il umileste cu mare plăcere amintindu-l 
mereu cá e-un рапії de artist-care-ar fi 
murit în șanțuri dacă el, omul fără edu- 
саўе dar întreprinzător nu l-ar fi luat 
sub protecția sa. Dar soarta vrea ca in- 
strumentistul să nu devină bufonul 
acestei brute și i-l scoate în cale pe un 
celebru saxofonist american aflat în 
turneu la Moscova care îi descoperă ta- 
lentul și-l ia să cânte împreună cu el în 
concerte peste ocean. Înţelegând în 
fine, superioritatea protejatului său, ta- 

î 


ochi. Interesant studiu al relației de 
atracție — ură dintre două caractere 
complementare. Taxi Blues semnalează 
flagelul alcoolismului în societatea rusă 
ce traversează o criză acută a idealuri- 
lor și valorilor. Amploarea nefastă a 
acestuia e sugerată și în alt film rusesc 
foarte bine receptat în Occident, Micuța 
Vera de Vasili Piciul. 

п 


© Necazul си omenirea este сй intotdeauna se 


află cu un pahar ín urmă. 


Humphrey Bogart: 


© Tatăl meu spunea că cel ce merge la bise- 
rică fără sd fi băut un pahar, nu poate fi tolerat. 


Am fost crescut în această пей. 


ichard Burton 


© „Doamna băutură“ este o amantă extrem de 


cruda. 


John Hurt 


e Íncerc sd nu beau prea mult, pentru cá 
atunci când та imbdt, тихс. 


Bette Midler 


© Niciodată n-am avut încredere într-un băr- 


bat care nu bea. 


John Wayne 


Ф Puteam să beau cot la cot cu bărbații până 
când cădeau sub masă. Capacitatea mea de a bea 


era înspăimântătoare. 


| Elizabeth Taylor 


si trádárile bárbatului o imping spre sti- 
cla de whisky pe Sue Ellen, faimoasa 
sotie alcoolicá din serialul Dallas, inter- 
pretată de Linda Gray. Replicile veni- 
noase pe care i le servește prinzând cu- 
raj dupá ce bea maleficului J.R. sunt pe 
măsura urii clocotitoare ce animă rela- 
tia lor. lubirea degradată de efectul 
pervers al banului este tema pe care 
glosează recentul Cazino (1995) de 
Martin Scorsese a cărui eroină, superba 
Ginger începe să bea după ce se mărită 
cu un bărbat care transformă tot ceea 
ce atinge în aur, dar pe care nu-l iu- 
beste, nu-l înțelege și începe să-l înșele 
cu un prieten mafiot. Decăderea jalnică 
a acestei femei este jucată convingător 
de Sharon Stone care a fost răsplătită 
pentru performanța de a se urâţi uimi- 
tor sub ochii spectatorului cu un pre- 
miu Globul de aur. 

Şi pentru că a venit vorba de inter- 
pretări de excepție a unor partituri difi- 
cile să amintim şi compoziţia Torei Va- 
silescu din Șobolanii roșii (1991) de 
Florin Codre unde ea transformă un rol 
de plan doi într-un personaj de neuitat. 
Secvența petrecerii deocheate a unor 
înalți potentati comunişti la care cântă- 
геа{а jucată de ea se imbatá si incepe 
sá batjocoreascá sloganurile vremii este 
absolut antologicá. 


metafizici: 
Albert Finney 
(La poalele vulcanului), 


John Gielgud (cu Ellen Burstyn în Providenţă), Ray Milland (Un "ek end pierdut) 


Alcoolismul feminin 


C. putea face figură de deschiză- а 
toare de drum într-o chestiune atât de Linda Gray (Dallas) ® 
spinoasă ca aceea a alcoolismului femi- £ 
nin decât Bette Davis? Actrița care a € Bette Davis (Periculoasa) 
dominat ecranul american in anii 
'80—'40 si-a permis sá atace anumite 
partituri destinate in exclusivitate bár- 
bafilor jucând cu o forță încă neegalatà 
roluri de criminală sau Бе{іма, „Nicio- 
dată nu e atât de bună ca atunci cánd e 
rea“ se obişnuia să se spună la Hol- 
lywood despre ea. Nu numai forța neo- 
bisnuitá a talentului a ajutat-o să com- 
pună asemenea personaje, ci și datele 
fizionomice descrise astfel de criticul 
american Steven C. Early: „Fără a fi o 
frumusețe comercială, ea avea ochi bul- 
bucati sí о gură disprefuitoare care o 
ajutau sá emane urá, cruzime, durere si 
răutate“. Printre rolurile care i-au adus 
premii Oscar se numără şi cel din Dan- 
gerous (1935) de Alfred Ebreen, o fostă 
stea de cinema care cucerește un june 
pe care-l face să se despartă de logod- 
nica lui. idila o face să-și revină pentru 
о scurtă vreme din alcoolism, dar după 
pierderea amorului se reapucă de băut. 
Foarte dificilă este si partitura din Vic- 
; torie intunecatá (1939) de Edmund 
' Goulding unde joacă o femeie care în- 
cepe să bea atunci când află că e bol- 
navă incurabil și mai are puţin de trăit. 
În infernul acestor ultime zile din agi- 
tata ei viață sunt târâți si cei din 
preajmă, soțul și prietenii plini de bune 
intenții. 

Un memorabil! rol de alcoolică face și 
Susan Hayward іп Voi plânge mâine 
(1955) de Daniel Mann, film inspirat de 
biografia unei actrițe de succes Lillian 
Roth. Aici recursul la băutură apare în 
urma unor mari probleme conjugale, la 
fel ca în pelicula lui Blake Edwards Zile 

` си vin şi trandafiri (1962) a cărei chinu- 
ită rolă pr mar e interpretată inspirat 


Ed Alcoolice рогігеіігаіе' de: 


@ Sharon Stone (Cazino) ) 
e Susan Hayward (Voi plânge таіпе) у” 


i a confruntárile violente din familie 
26 


anonimi 


Alcoolici 


e Doar ușor grizati 


B. comic, cel care produce in- 
curcáturi si catastrofe amuzante in cas- 
cade, este o prezenţă nelipsită din co- 
mediile pline cu tarte de friscá zburá- 
toare ale lui Mack Sennett. Sașiul Ben 
Turpin isi asuma deseori acest rol, pre- 
luat de alţii în filmele cu Stan si Bran 
sau in cele ale fraţilor Marx. 
Aicoolismul care provoacá rásul ca- 
pătă însă pentru prima oară consistență 
dramatică într-o peliculă sentimentală a 
lui Chaplin, Luminile orașului (1931). 
Vagabondul cu inimă de aur salvează 
de la moarte un milionar betiv care în- 
cearcă să se sinucidă (Harry Myers). 
Acesta devine prietenul lui Charlie pe 
care-l copleșește cu atentii dar îl recu- 
noaste numai atunci când e beat. Multe 
încurcături decurg din această situație 
hilară care are, pe lângă potenţial umo- 
ristic și o dimensiune de critică socială. 


: Greta Garbo (Ninotchka) si Michael Caine (Educating Rita) 


Multi critici sunt de párere cá nicio- 
datá Greta Garbo n-a dat atát de gene- 
ros másura talentului sáu ca in comedia 
lui Ernst Lubitsch Ninotchka (1939) 
unde interpretează o femeie comisar 
sovietică trimisă în misiune de K.G.B. la 
Paris. „Divina“ cu faimă de prezenţă 
glacială isi dovedește temperamentul 
vulcanic figurând metamorfoza de la 
„tovarășa“ milităroasă la superba crea- 
tură care dă de gustul șampaniei în lo- 
calurile pariziene. Secvența in care Ni- 
notchka se pilește și se dezlănţuie e ab- 
solut irezistibilă. 

O beţie simpatică joacă și Marilyn 
Monroe în Unora le place jazzul (1959) 
de Billy Wilder. Adorabila ei Sugar, 
cântăreața care visează să se mărite cu 
un milionar, își întreține reveria bând 
pe ascuns whisky dintr-o sticlă extra- 
plată păstrată in ciorapul cu jartea. 


e El Dorado, Rapacitate si Taxi Blues studii 


asupra unor cazuri de decádere si redresare 


Gestul ei e amuzant in acest context 
aminteste insá de tristele probleme de 
dependenţă etilicá ale actriței care in- 
cerca adesea să-și învingă timiditatea 
apelând la băutură. 

Galeria betivilor comici ar fi incom- 
pletă fără personajul jucat de Michael 
Caine în Educating Rita (1983) de Le- 
wis Gilbert, un profesor alcoolic și sar- 
castic angajat de o femeie modestă să-i 
desăvârșească educația. Noua variantă 
a poveștii lui Pygmalion, această come- 
die foarte britanică ne convinge din 
nou că cei cu tentaţii bachice sunt ade- 
sea mai lucizi și mai simpatici decât 
ceilalți. Desigur, „e numai un film“. 


Grupajul „Alcoolici anonimi și celebri“ 
este realizat de Dana DUMA 


o poveste irezistibilà 


HOLLYWOOD PICTURES а 

LESLIE NIELSEN. "SPY HARD" 

aa FRIEDBERG / ORAIZIN / KONVITZ 

s NICOLLETTE SHERIDAN CHARLES DURNING 

MARCIA GAY HARDEN BARRY BOSTWICK; 

ANDY GRIFFITH жа BILL CONTI uns ERIC SEARS, м. 
Sangata WILLIAM CREBER son JOHN R. LEONETTI 
"mai ROBERT І. ROSEN LESLIE NIELSEN 

"ча RICK FRIEDBERG DOUG DRAIZIN ; JEFFREY KONVITZ 
жаш RICK FRIEDBERG + DICK CHUDNOW ; 

JASON FRIEDBERG + AARON SELTZER 

мнне JASON FRIEDBERG « AARON SELTZER 


DIGITAL 


Distribuit de BUENA VISTA PICTURES, INC. 
© HOLLYWOOD PICTURES COMPANY BOLLYWOOD PICTURES: 


» „N-AM AVUT 
NOROC CU FEMEILE“ 


Jack Nicholson este și as- 
tăzi unul dintre actorii care, 
chiar dacă nu mai este în 
fruntea box-office-ului, ră- 
mâne unul dintre starurile 
care continuă să facă gloria 
Hollywoodului. A terminat de 
curând Mars Attacks (r. Tim 
Burton) în care este aproape 
de nerecunoscut. La 59 de 
ani, mărturisește că n-ar pu- 
tea spune că este pe deplin 
fericit. 

„Dar am căzut în extaz față 
de propria-mi persoană când 
am aflat că sunt unul dintre 
actorii preferaţi ai lui Sharon 
Stone. Este o adevărată inte- 
lectuală. Este singura care a 
înțeles cát sunt de extraordi- 
nar. N-am prea avut noroc cu 


femeile. Aproape toate m-au 
párásit inainte de a le párási 
eu pe ele. Dar cu toate sunt 
$i acum foarte bun prieten. 
Multi dintre colegii mei spun 
cà poti fi o vedetă foarte 
mare si in același timp să-ţi 
pástrezi normalitatea. Nimic 
mai fals. Se zice cà gloria 
nu-i schimbá pe oameni. Dar 
însăși apariția ei in viața 
noastră este asemenea unui 
uragan care dă peste cap tot 
ceea ce era bine stabilit 
înainte“. Pentru o simplă apa- 
ritie într-un film care necesită 
doar o zi de filmare, Jack Ni- 
cholson încasează 1 milion 
de dolari. Și pentru un rol 
principal el primeşte 12 mi- 
lioane, la care se adaugă o 
cotă parte din încasări. „Sunit 
foarte sigur de valoarea mea 
Dacă nu i-aș interesa pe pos 
ducátori, n-ar da atátia ban 


® Macaulay Culkin a încetat să mai fie o vedetă, 
cota lui la box office fiind în continuă scădere. 
Recent, după o petrecere organizată în aparta- 
mentul lui din Manhattan, stropită din belșug cu 
bere și decibeli, vecinii au chemat poliția (în foto 
cu mama și fratele Rory) 


ө Jack Nicholson de nerecunoscut 


in Mars Attacks (r. Tim Burton) 


pe mine. Să fii plătit cát mai 
bine în meseria noastră în- 
seamnă să fii considerat cel 
mai bun sau printre cei mai 
buni. Dar nu caut puterea cu 
orice pret. Atâta timp cât ac- 
toria mă va amuza, voi conti- 
nua să o fac. Pe urmă mai 
văd eu. Si dacă cineva mi-ar 
spune într-o bună zi: «Dom- 
nule Nicholson, ești termi- 
nat!» sigur, aș fi îngrozitor de 
trist, dar aș supraviețui. Nici 
în visele mele cele mai ciu- 
date și nebunești nu m-am 
așteptat la un asemenea suc- 
ces. Am avut multe reușite, 
dar și eșecuri teribile așa că 
sunt obișnuit. Și, în definitiv, 
cum eu sunt un fatalist, îmi 


» мо POT 
SĂ” SUFĂR 
HOLLYWOODUL“ 


Mickey Rourke în schimb 
nu este fatalist deloc. După 
ce a terminat partea a doua a 
filmului de succes 9 săptă- 
mâni și jumătate, în care a 
schimbat partenerele (de astă 
dată Angie Everhardt si 
Agathe de la Fontaine) dar și 
regizorul (acum este o regi- 
zoare, Anne Goursaud), acto- 
rul a rămas același inversunat 
dușman al Hollywoodului. El 
s-a retras pe o plajă din Ta- 
hiti, împreună cu soția lui, 
Carre Otis (parteneră in Orhi- 
deea sălbatică r. Zalman 
King) si intenționează să fil- 
meze cát mai mult in Europa. 

„Nu-mi pasă de Hollywood 
şi de animalele acelea ciu- 
date de acolo. Este o lume pe 
care o resping și în care refuz 
să mă întorc. Toată grămada 
aia de premii care se acordă 
an de an în cadrul unor cere- 
monii de bâlci este pentru 


е Dana Ashbroock si Madchen Amick amintindu-si de Twin Peaks 


mine o altă dovadă a medio- 
critátii. Prefer să lucrez cu un 
nenominalizat sincer, care sà 
Stie sá-si facá meseria si cu 
care să mă înțeleg bine decât 
cu un proaspăt oscarizat, plin 
de fumuri care, pentru că a 
făcut un film de succes, 
crede că este buricul pămân- 
tului. M-am îndreptat spre 
box pentru că pierdusem res- 
pectul pentru mine însumi, fi- 
indcă făceam o meserie pe 
care nu o respectam. N-am 
avut niciodată mare succes în 
America, ceea ce a asmulit 
presa impotriva mea care a 
scris despre mine cá sunt 
distructiv si caut scandalul cu 
lumánarea. Dacá vreun film 
de-a! meu ar fi adus 100 mi- 
lioane dolari incasári sunt 
convins cá spectatorilor si 
producătorilor le-ar fi păsat 
prea puţin dacă sunt alcoolic, 
dacă mă droghez sau bat fe- 
meile. In realitate, indiferent 
de tulburările din viața mea 
particulară, pe platou eu sunt 
un adevărat profesionist. Nu 
am de gând să mă dau bătut. 
De altfel, tahitienii m-au nu- 
mit „айо“, adică „omul de 
ier"." 


Fotografii promoţionale: 
€ Press Release — Can- 
nes; 

e Buena Vista Interna- 
tional (Touchstone Pictu- 
res, Hollywood Pictures 
Company, Peacock Films) 
— Romania Film; 

. € Columbia Tristar, 20th 


Century Fox — Guild Film 
Romania; 

e Warner Bros. — Ecran 
XXI; 

e Mediapro — UIP; 

e Arhiva Revistei Noul 
Cinema 


HIM; 


Julie Dep) A br Karyo, Maria de Medeiros vo: fi 
Бри ито mervelíles de l'univers, о poveste 
de science fiction ранай dieta de un buget de 60 milioane 
de franci și se turnează în totalitate în Canada. Producători: 
companiile franceze Lumière si Compagnie des images. Regia: 
Jean-Michel Roux. 


Privi este noul film a cărui interpretă tă principală va fi 
Michelle Pfeiffer. Producător: actrița însăși. Mike Figgis. 
Filmările vor începe când Figgis va termina cm N 
cu Wesley Snipes, Robert Downey Jr. si Nastassja 
un scenariu de Joe Eszterhas. 


Stand, 
inski, pe 


Emir Kusturica a renunțat la ideea de a se retrage din 
viața cinematografică. El și-a dat acordul pentru a scrie ra rea- 
liza o comedie cu Daniel Auteuil. Producător: Ciby 2000. 


Au început filmările la Extreme Measures în regia lui 
Michael Apted (Blink). Interpreti: Hugh Grant, Gene Hackman 
si Sarah Jessica Parker. Producător: Elizabeth Hurle! "my logod- 
о N St Cei doi sunt proprietarii casei de producţie Si- 
mian Films. 


Gene Hackman a completat — în ultima clipă — castin- 
ди! la Absolut Power, film bs ved de Clint Eastwood care in- 
terpreteazá si rolul unui spárgátor ce descoperá intámplátor un 
complot de asasinare a președintelui Statelor Unite. Ceilalţi in- 
terpreti sunt: Ed Harris, Scott Glenn si Judy Davis. 


Un tandem de zile mari pentru кора (regia James 
Mangold): Robert De Niro — Sylvester Stallone. Sly este un se- 


rif dintr-un огаѕе! de provincie care se „războiește“ cu un poli- 
fist venit de la „centru“ (Robert De Niro) să ancheteze o crimă. 


DRIVE-IN 


La inceput au fost arenele 
unde strámosii nostri se dis- 
trau trimițând fecioare cres- 
tine pentru a fi devorate de 
lei înfometați. Secolele au 
trecut și s-a inventat cinema- 
tograful. Atunci teatrele au 
fost transformate în săli de 
proiecţie, întinzându-se o 
pânză albă și păstrându-se o 
porţiune din scenă pentru ca 
între două bobine, un saltim- 
banc să înghită săbii, sau un 
puști să danseze step. Foarte 
repede, câțiva tipi mai isteti 
au hotărât să ducă imaginile 
si la țară, preumblându-se cu 
câteva bobine sub braț și 
proiectându-le conţinutul pe 
un cearsaf uzat, întins între 
doi copaci. Si, pe când în Eu- 
ropa cinematograful în aer li- 
ber fácea primii pasi (sá ne 
amintim de douá filme italie- 
ne Cinema Paradiso si Pánza 
de argint) americanii, la vola- 
nul masinilor lor, se inghe- 
suiau in imense parcári pen- 
tru a privi — prin parbriz — 
un film, a cărui bandă sonoră 
era retransmisă în interiorul 
automobilelor cu ана 
unor difuzoare puternice. Un 
mod de a viziona filme, sutá 
la sutá yankeu. Perfect adap- 
tat spatiilor vaste cum ar fi 
California, drive-in-ul a deve- 


nit de asemenea terenul tutu- 
ror tentatiilor: sâmbăta seara, 
la volanul mașinii ,imprumu- 
tate" de la daddy, unii ado- 
lescenti se delecteazá si 
acum cu Pepsi sau Coca 
Cola si cu burgers serviti pe 
un platou fixat de portieră, 
apoi se dedau unor „nevino- 
vate“ jocuri erotice pe ban- 
chetele din spate. cele 
Log amuna ori nu prea le pasă 
Extrem de puțin exi- 
genta," clientela cinematogra- 
lor drive-in este aceeași cu 
a restaurantelor fast food sau 
a motelurilor cu parcare la 
ușă, numite motor-in. 


Cinematografeie drive-in 
(în prezent 7 000 în Statele 
Unite) nu sunt propice deliru-! 
rilor ahitecturale. Dar sunt un 
cadru scenografic adecvat 
pentru schimb de ostateci 
într-un serial tv; pline până la 
refuz sint ideale pentru o ur- 
márire intr-un thriller sau 
chiar pentru gaguri neastep- 
tate. Drive-in nu prea a fost 
insá subiect de prim plan 
pentru scenariști. Există, se 
pare, doar un film pe această 
temă intitulat chiar Drive-In, 
realizat în 1976, de necunos- 
cutul Rod Amareau, dar 
poate fi vizionat numai după 
s ati báut vreo zece sticle de 

re. 


La Hollywood 
se poartá 
din nou 

blondele — 
naturale 


sau nu: 


Geena Davis, 

Marisa Tomei, 

Janet Jackson, 
Daryl Hannah, 
Patricia Arquette 


® Mickey Rourke si cele douá рапепеге 


ale sale din 9 săptămâni 1/2 (ID: 


P і NOI 


SUNTEM. ACTORI 


Din curiozitate, din provo- 
care sau pur si simplu pentru 
bani (foarte mulți si foarte re- 
pelle câștigați) numerosi ti- 
néti (dar mai ales tinere) se 
indreaptá spre spectacolul 
erotic sau porno. Teatrul ero- 
tic, apoi cinematograful X cu 
sálile sale, casetele video, re- 
vistele specializate, Minitelul, 
telefonul ,fierbinte", filmele 
de vineri sau sâmbătă noap- 
tea difuzate pe reţelele de te- 
leviziune prin cablu și inter- 
zise minorilor — toate au po- 
pularizat ceea ce altădată era 
relativ confidential si tabu. 
Spectacolul pornografic a de- 
venit unul din cele mai profi- 
tabile afaceri din ultimii ani, 
slujit de actori deveniti ade- 
várate staruri. 

Vă prezentăm ре сё{іуа 
dintre ei: 

e Alban Ceray — cel mai 
cunoscut star al 
cinematografului porno fran- 
cez. O tinerețe aurită si chel- 
tuitoare (a ,tocat" toatá ave- 
rea moștenită de la părinții 
săi adoptivi în doar doi ani). 
Lansat în teatrul erotic — si 
în filme porno din curiozitate 
— a devenit repede cel mai 
bun. A fost supranumit „Băr- 
batul cu zece mii de femei", 
În 1992 și-a publicat memori- 
ile intitulate sugestiv „Du lit 
au divan“, la Editions de la 
Table Ronde. 


Agathe de la Fontaine și Angie Everhardt y 


€ Laura (38 de ani) — pro- 
venitá dintr-un mediu intelec- 
tual (tatăl medic, mama scrii- 
toare), la-32 de ani-este-párá-—— 
sită de sot. Pentru a se între- 
tine pe sine si pe fetița in vâr- 
stá de 4 ani incearcá un rol 


intr-un film X. Experienta o 
amuzá si datorità sumelor 
considerabile pe care incepe 
să le câștige hotărăște să 
facă serios carieră. turnat 
peste 200 de filme în patru 
ani. A părăsit ecranul la insis- 
tentele celui de-al doilea зоў, 
extrem de gelos, dar nu a pă- 
răsit genul X, devenind pro- 
ducătoare de filme sexy. 

e Hervé (30) a fost cofetar. 
Bolette (25 ani) a fost came- 
ristă. Cei doi sunt împreună 
de patru ani si ca să nu se 
plictisească, dar și pentru 
bani au devenit unul din cu- 
plurile cele mai îndrăznețe, 
ale filmului porno. 


* Diedre Holland — (23 de 
ani). Náscutá in Olanda, dar 
pe genericele filmelor este 
prezentatá a fi de origine 
australiană. Când s-a văzut 
prima oară pe ecran „am rosit 
dar mi-am zis că, în definitiv, 
tot actriță sunt. Doar că ge- 
nul de film este puțin mai 
special. Eu cred că nu orice 
tânără poate fi în stare să 
stea goală ore întregi în faţa 
aparatului de filmat si a cel 
puțin cinci-sase bărbați“. 
Cele mai mari succese ale ві 
sunt: Aventurile erotice ale 


celor trei mușchetari, Amor 
nebun pe Vasul dragostei, 
Femei cameleon. ` 

e Barbara Doll (21 de ani) 
— fostă secretară. Dornică să 
joace într-un film X şi -având 
fizicul adecvat îşi propune 
serviciile casei de producţie 
Starchild. Apoi filmează pen- 
tru compania suedeză Private 
şi pentru Black and Blue a 
italianului Mario Salieri. 
Toate aceste vedete ale genu- 
lui incaseazá cecuri in va- 
loare de 500 până la 10 000 
dolari pe zi de filmare. Fil- 
mele erotice sunt din ce in ce 
mai luate in serios de cátre 
producători. Ele sunt reali- 
zate cu bugete deloc res- 
tránse, decoruri si costume 
uneori fastuoase, iar muzica 
este de multe ori de foarte 
buná calitate. Sunt departe 
timpurile cánd un film X se 
realiza cu o camerá de filmat, 
douá personaje si un pat. Cei 
mai multi dintre interpreţii fil- 
melor X sunt însă dornici să 
treacă dincolo, în lumea fil- 
mului de mare audienţă. 
Unele actrițe au avut chiar 


tiv, totul este posibil din mo- 
ment ce multe staruri au apă- 
rut — sporadic e drept, în 
filme ce astăzi circulă pe sub 
mână, pe casete video. Să-i 
amintim ре- Marilyn Menroe; 
Sylvester Stallone, Barbra 
Streisand, Robert Redford, 
Burt Reynolds, James Spa- 


der. E drept, calitatea imagi-. 


nii este atât de slabă încât 
mulți se îndoiesc că ar fi 
vorba de actorii sau actrițele 
de mai sus. у 


P- iN AER 


Si pentru cá am vorbit de 
cinema in aer liber, sá vedem 
puțin зі cum merg treburile 
când e vorba de cinema în... 
aer, mai precis în avioane. Cu 
un ecran comun pentru clasa 
economică şi individual pen- 
tru clasa business, sistemul 
video a înlocuit bătrânul 


proiector pe 16 mm care de- 
lecta pasagerii curselor ae- 
riene. De la o companie ae- 
riană la alta, serviciul este di- 
ferit. Pe Air France, pasagerii 
au dreptul la un ecran indivi- 


1994, zburând cu compania 
Virgin nu mai puţin de opt 
filme printre care Wolf si 
Priscilla, Queen of Desert. 
Mari succese pe cursele avia- 
tice aeriene le-au -avut peli-— 
cule са Patru nunţi $1 о in- 
mormántare, Maverick, 
Doamna Doubtfire, dar si Ca- 
sablanca, mone Margot, Rš- 
másitele zilelin afara inter- 
dictillor — să le numim teh- 
nice (pelicule care depásesc 
trei ore, filmele pe cinemas- 
COp, Ceea ce ar necesita un 
alt cadraj) Cinemavion-ul se 
loveste si de alte inconve- 
niente. Leon, de exemplu, nu 
a putut fi prezentat din cauza 
formatului inadecvat, iar Co- 
lonelul Chabert a rámas in- 
disponibil pentru cá nu s-a 
prevăzut si o versiune in 
limba engleză. La capitolul 
reglementări, legea este una 
și internațională: plata unui 
drept de difuzare între 70 și 
80 dolari pentru fiecare 
proiecție. Companiile nu pot 
obţine dreptul de difuzare а 
filmelor mai devreme de trei 
luni de la premieră. În topul 


ga. 


E Pentru nostalgicii (nepolitici): Poveste de dragoste din Orient Express 
cu Cheryl Ladd si Stuart Wilson 


succes. Astfel, Traci Lords a 
fost partenera lui Johnny 
Depp in Cry Baby, de Ciccio- 
lina putem-să spunem-cá în 
plus a devenit deputatá in 
parlamentul italian, Zara Whi- 
tes si Beatrice Valle au jucat 
in câteva seriale tv. În defini- 


dual si un program ce cu- 
prinde, la alegere, mai multe 
filme. Ei sunt însă fericiţii 
ocupanti-ai fotoliilor de clasa 
| pe cursa de lungă durată 
Paris—Tokio de exemplu. Ci- 
nefilii zburători cu această 
destinație puteau alege în 


EI Diedre Holland, 
star al filmului erotic 


companiilor aeriene care di- 
fuzeazá cele mai interesante 
filme se aflá compania Uni- 
ted-Airlines recompensatá de 
World Airline Entertainment 
Association pentru calitatea 
programelor audio si video: 
15 canale inregistrate pe CD 
$i filme pentru toate gusturi- 
le: Forrest Gump, Angels in 
the Outfield, The Mask, Ma- 
verick, | Love Trouble. Si pe 
Japan Airlines, pasagerii care 
zboará spre Europa se pot 
delecta cu: The Firm, O inimá 
în iarnă, Niagara, Cliffhanger, 
desenul animat Frumoasa si 
Bestia... 


Б> PREMII 


* Julie Andrews a refuzat 
premiul Tony pentru interpre- 
tere in musicalul Victoria/Vic- 
toria. Julie este supărată foc 
pentru că ceilalți parteneri ai 
ei, în primul rând Robert 
Preston, nu au fost nominali- 
zafi la premiul care este un 
echivalent în teatru al Osca- 
rului. Șase premii printre care 
pentru cel mai bun musical 
au fost obținute de Jonathan 
Larson pentru Rent. 


Cineglob - realizat 
de. Doina STĂNESCU 


31 


@ David Duchovny 


Valentina Martac, Bucuresti, lon Pre- 


dan, Sibiu, Radu Cepol, атаач Reali- 
zatorii Dosarelor X nu s-au gàndit nici 
un moment cà serialul, fácut cu buget 
extrem de redus, va avea. un succes 
care зё poată fi comparat си cel al lui 
Star The Next Generation. Si nu 
s-au gándit, de asemenea, cà eroii Do- 
sarelor.. agenti FBI Fox Mulder зі 
Dana Scully, vor deveni obiectul adora- 
tiei a mii de fani care s-au autointitulat 
X-Philos, asa cum iubitorii lui Star Trek 
se autonumesc Trekkies. 

The X-Files a bátut recordurile de au- 
dientá si in Europa (numai în Marea 
Britanie, de pildá el a fost vizionat 
intr-o primá fazá — de peste 7 milioane 
de telespectatori, cam 300.000 pe sáp- 
támáná). Cum s-ar putea explica succe- 
sul iesit din comun al serialului? Unii 
spun că datorită evidentei atitudini an- 
ti-FBI, în cadrul căruia, potrivit scena- 
riștilor, există destui indivizi dispuși să 
încâlcească pistele, să ascundă adevă- 
rul și puţini doritori să facă lumină în 


32 


Vă răspunde: 


cazurile ce par insolvabile. Alţii susțin 
că telespectatorii au prins gust pentru 
cazurile paranormale de când cu șo- 
cantul Twin Peaks al lui David Lynch și, 
acum, cu doar patru ani înaintea sfársi- 
tului de secol și mileniu, sentimentul 
necunoscutului — vine sau nu sfârșitul 
lumii? — îi face pe multi să dorească să 
înțeleagă ceea ce mintea lor refuza să 
accepte până acum: existența altor 
lumi, a altor ființe, universul paralel 
nouă, fenomenele paranormale etc. Ca 
în celălalt serial cult, Star Trek, orice se 
poate întâmpla în Dosarele X. Majorita- 
tea episoadelor sunt bântuite de tot fe- 
lul de aliens, ер cosmaruri care 
iau formá umaná, OZN-uri, fápturi dia- 
volesti, monstri creati de naturá, dar si 
de stiintá. Sá adáugám la acestea ritmul 
alert al acţiunii, dialoguri „economice“, 
dar la obiect și, mai ales sfârșitul epi- 
soadelor care de fiecare dată ne lasă o 
рога întredeschisă spre mister. Spre 
Necunoscut. Spre un alt adevăr. 

Happy end-ul este aproape inexis- 
tent, rezolvarea completă a fiecărui caz 
nefiind posibilă. De fiecare dată, X-Files 
face apel la puterea minţii omenești de 
a accepta si altceva decât ceea ce este 
cunoscut, căci nu toți cei care nu sunt 
asemenea nouă ne sunt în mod obliga- 
toriu dușmani. În același timp, realiza- 
torii au adăugat serialului un strop de 
tandrețe (asemenea lui  NYPD-Blue), 
un ritm din când în când trepidant 
(asemenea Spitalului de urgenţă) si, da- 
că incidentul Roswell a infierbántat 
imaginaţia multora, Dosarele X i-a dat 
foc de-a binelea. 

Un semn sigur cá X-Flles a devenit 
mitologie este jargonul folosit de pasio- 
natii sai admiratori și de Fan Cluburile 
răspândite în Statele Unite si Europa. 
Febra paranormalului este atât de mare 
încât ei și-au inventat chiar un soi de 
univers paralel, o poveste „bis“ a Do- 
sarelor, alta decât cea reală. X-Files 
n-ar fi rodul imaginaţiei scenaristului 
Chris Carter, ci s-ar baza pe fapte reale 
pe care guvernul Statelor Unite ar fi în- 
cercat să le ascundă. se fil- 
mează la Vancouver nu fiindcă este mai 
ieftin pentru producátori, ci pentru cà 
realizatorii s-ar afla astfel in afara juris- 
dictiei FBl-ului care incearcá së le puná 
bete in roate. Si uite asa, teoria conspi- 
гайеі împotriva Dosarelor X este gata. 

Dar fanii nu s-au oprit aici. Ei conver- 
sează pe despicând firul în pa- 
tru după fiecare episod, analizând în- 
tâmplările şi teoriile lansate de eroul 
lor, agentul Mulder, sau sunt pur și 
simplu entuziasmați de tunsoarea inter- 
pretului David Duchovny și de croiala 
taiorului lui Gillian Anderson. Fanii 
sunt convinşi că până și numărul apar- 
tamentului lui Mulder, 42, este numărul 
magic care în limbajul paranormalului 
reprezintă Eternitatea. 

Actorii David Duchovny și Gillian An- 
derson, prize car w celor doi nti FBI, 
Mulder și ully, au devenit dintr-o 
dată celebri. Rolul lor este de a des- 
curca itele unor întâmplări misterioase 
care de cele mai multe ori rămân însă 
inexplicabile. Faptele sunt obiectul 
unor dosare aflate în posesia FBl-ului si 


numite Dosarele X. Mulder, poreclit și 
Spooky (Ciudatul) din cauza credinţei 
sale în paranormal, în acel ceva care 
poate veni oricând din cosmos, din lu- 
“mea de dincolo de noi, încearcă de fie- 
care dată să găsească o cât de mică 
dovadă care i-ar face pe cei care nu 
cred, să creadă. Deviza lui Mulder este: 
„Orice se poate întâmpla“. În schimb, 
partenera lui, Dana Scully reprezintă 
raţiunea, logica ştiinţifică. Ea nu crede 
până ce nu vede, până ce nu are dovezi 
palpabile. Nu crede în inexplicabil. 
Amândoi sunt însă de acord că „nu 
suntem singuri în univers“. 


Scenaristul Chris Carter este el însuşi 
un adept al existenței lumilor paralele, 
al universului paranormal. „Sunt un 
sceptic, dar îmi doresc cu ardoare să 
cred. Îmi doresc cu disperare chiar. Dar 
nu ştiu de unde să încep“. El a pus 
chiar aceste cuvinte în gura unuia din- 
tre re agentul Krycek (Nicholas 
Lea). 


Nu stim cáte episoade se vor mai rea- 
liza din Dosarele X. Oricum pentru cei. 
care cred in Necunoscut si Inexplicabil, 
The X-Files rămân deschise. Cuvântul 
de ordine va fi în continuare: Fără logi- 
că. lar dacă serialul va avea până la 
urmă un sfârşit, îl vom vedea poate pe 
Mulder răpit de extratereștri. Pentru că 
„totul este posibil, nimic nu este mai si- 
gur decât necunoscutul, iar adevărul 


este dincolo de noi“. 


Evident, David Duchovny este prefe- 
ratul celor care se autointitulează The 
X-Philos. Actorul este născut la New 
York, in Manhattan, acum 35 de ani. A 
fost student la universitățile Yale și 
Princeton, pregătindu-și o teză de doc- 
torat în literatura engleză, teză nicio- 
dată susținută. „Am început să joc ca 
să nu mă mai gândesc“, îi place lui să 
spună. Și adaugă: „Ei, nu chiar să nu 
mai gândesc deloc, ci mai degrabă să 
mă simt puțin desprins de realitate“. 
Și-a început cariera în teatrul 
off-Broadway. 


Recunoaște că „turnul de fildeș“ care 
a fost Princeton și Yale nu l-a pregătit 
deloc pentru jungla numită actorie. A 
„debutat pe marele ecran în filme porno 
si nu îi este rușine cu asta. „Oricum, 
spune el — pe generic eram trecut cu 
pseudonime care de care mai desu- 
cheate, încât cred că agentul Mulder 
s-ar simţi jenat să le pronunțe“. Au ur- 
mat Rapture (parteneră Mimi Rogers, 
fosta soție a lui Tom Cruise) și The Co- 
pulating Маппаіа of Venice, California 
care i-au adus nu numai câteva mii 
bune de dolari, dar și admiraţia nebună 
a unei întregi „legiuni“ de re- 
prezentante ale eternului feminin. Rolul 
travestitului din Twin Peaks, agentul 
ЕВ! Denis/Denise, l-a amuzat: „M-a fă- 
cut să-mi descopăr o altă față a mea. 
Dacă n-aș fi fost actor cred că mi-ar fi 
plăcut să fiu saltimbanc, să-mi schimb 
înfățișarea cu ajutorul unui nas ca un 
cartof, unor sprâncene circumflexe și a 
unor pantaloni cu trei numere mai 
mari“. 


с 


бя 
сё 


А mai jucat іп: Red Shoe Diaries, ті- 
niserial in care este un arhitect care, 
descoperind jurnalul intim al logodnicei 
lui, moartá in conditii suspecte, in- 
cearcá sà descopere adevárul: Kalifor- 
nia (parteneri Juliette Lewis si Brad 
Pitt), Duchovny fiind un ziarist саге 
pleacă la drum cu doi serial-killers; si 
in filmul lui Sir Richard Attenborough, 
Chaplin. ,Dacá má gándesc bine, am 
debutat incredibil de tárziu. Aveam 26 


-de ani... Uneori imi doresc cu ardoare 


sá joc intr-un film vechi ca Pe aripile 
vântului, pe care l-am văzut la 8 ani. 
Sau Casablanca. De ce oare pe vremea 
aceea poveștile de dragoste iji aduceau 
lacrimi în ochi? Să fi devenit noi oame- 
nii sfârșitului de mileniu, insensibili?" 
Când i s-a propus rolul agentului Mul- 
der n-a fost prea încântat. „La prima 
vedere mi s-a părut o prostie. Un serial 
de science-fiction, nu prea inteligent, 
cu agenţi FBI care anchetează extrate- 
reștri picati pe planeta noastră. Nu-mi 
suna prea bine. Apoi, mi-am dat seama 
că The X-Files nu era un serial obișnuit. 
În primul rând, pentru că el ieşea din ti- 
parele cunoscute. Apoi, — de la primul 
episod înregistrase un succes ieșit din 
comun. Și în sfârșit, toată lumea, inclu- 
siv critica, îl consideră un serial de 
cursă lungă, prevăzându-i încă vreo 
5—6 ani de existență. Să fiu sincer, nu 
v fi închipuit asa ceva. Sigur, agen- 
tul Mulder este pentru mine rolul prefe- 
rat. Poate pentru cá si eu cred cà ,ade- 
várul este undeva, dincolo de noi". Ro- 
lul mă solicită extrem de mult; aproape 
că nu mai am timp să mă văd cu Perrey 
(logodnica sa, actriță și ea). E foarte 
greu să filmezi trei săptămâni dintr-o 
lună, mai ales când ştii că toti sunt cu 
ochii pe tine. Dar dacă ar fi s-o iau de 
la capăt nu l-as refuza nici atunci pe 
agentul Mulder“. 


Despre Gillian Anderson, alias agent 
FBI Dana Scully, pe larg, într-un viitor 
Fan Club. 


Doina STĂNESCU 


€ Ce mai cumpárá staru- 
rile? Faye Dunaway si-a com- 
pletat colectia de pantofi, 
cumpárándu-si de la magazi- 
nul ei favorit, Charles David 
din Beverly Center, zece pe- 
rechi de pantofi din piele 
„stilletto“. Același model а 
fost achiziționat și de Famke 
Janssen și Tori Spelling. Să 
sperăm că nu vor apărea la 
cine stie ce serată incáljate la 
fel. e Mai modestă, Pamela 
Anderson, de curând mamă, 
gândindu-se că va sta mai 
mult pe acasă și-a cumpărat 
cinci perechi de papuci, toți 
roz, cu pompon și cu tocuri 
de 11 cm. Ținând cont de su- 
prafaţa vilei cumpărată recent 
la Malibu, papucii se vor toci 
curând. e La American Rag 
Home au putut fi văzuţi: Ge- 
orge Clooney (burlac convins 
şi mare amator de mâncăruri 
preparate de el insuşi) care 
și-a cumpărat un set de cra- 
ще din Jena; Julia Roberts 
care, invitată la o nuntă in fa- 
milie, a cumpărat 12 pahare 
din cristal roz și, sedusă de 
aspectul lor, și-a luat si pen- 
tru acasă alte 12; Christie 
Turlington și Linda Evange- 
lista au dat o raită prin maga- 
zin „să vadă ce s-a mai adus“ 
și apoi s-au oprit la parfume- 
rie unde au zăbovit vreo două 
ore, dar n-au cumpărat nimic. 
La Davidoff's inghesuialá 
mare. Toate  vedetele cum- 
párá trabucuri cubaneze, ce- 
lebrele havane, de la Demi 
Moore (pentru al sáu sot, 
Bruce) la Julianne Moore, Jim 
Belushi si Elizabeth Berkley 
care le cumpárá pentru ei in- 
şişi, căci nimic nu este mai 
bun decât o țigară bună... e 
..9i o băutură fină e Licoarea 
preferată la Hollywood este 
acum Skyy Vodka, prezentată 
într-o sticlă de un albastru in- 
tens. O beau Mick Jagger, 
Sylvester Stallone, Brad Pitt, 
Rob Lowe. Cu gheaţă sau 
fără. Jack Nicholson, de 
teamă că nu va mai găsi, și-a 
comandat o sută de sticle 
pentru acasă, iar Schwarze- 
negger, alături de două lăzi 
yy Vodka, și-a asortat și 

24 de pahare. e Chiar dacă 
ultimul film al lui Sharon 
Stone nu s-a bucurat de suc- 


е La сегегеа 
dumneavoastrá: 
Patricia Millardet 
si Steve Bakula 

b 4 


cesul scontat, un designer de 
încălțăminte și-a botezat ul- 
tima creaţie (mocasini din 
piele de căprioară) Diaboli- 
que. Mulţi care au cumpărat 
încălțările (la un preț destul 
de piperat) au spus că sunt... 
„diabolic de comozi“ 

e Despre fosta ei căsătorie 
cu actorul francez Chris- 
topher Lambert, Diane Lane 
spunea: „Când un actor euro- 
pean se căsătorește cu o ac- 
triță americană socotită cam 
zurlie nu pot ieși decât filme 
proaste (Knight Moves, Price- 
less Beauty — în care cei doi 
au fost parteneri), dar și un 
copil adorabil" (fetița lor 
Eleanor, 2 ani). 

€ De vreo trei luni, Richard 
Gere este nedespărţit de Ca- 
rey Lowell (partenera lui Ti- 
mothy Dalton in James 
Bond), contramandándu- -si 
chiar o cálátorie in Tibet. El 
este convins cá: ,Norocul 
meu in dragoste face casá 


mai bună cu actrițele decât 
cu top modelele“. 


nunjat însă la actori. Ea este 
văzută de câtva timp — e 
drept în locuri cât mai dis- 
crete — cu Val Kilmer fostul 
Batman. Discreţia e normală: 
domnul Kilmer se află în plin 
divorț de doamna Joanne 
Walley, fostă Scarlet în ver- 
siunea tv. 


cent film al lui Tom Cruise, 
Misiune imposibilă (remake 
după un celebru serial tv), 
Emmanuelle Béart (partenera 
lui Cruise) și-a făcut apariția 
la brațul lui David Benguigui, 
fratele cântăreţului și actoru- 
lui Patrick Bruel și tatăl băie- 
țelului ei, Bill (1 ап). Mai 
slabă cu vreo 15 kilograme, 
Emmanuelle n-a vorbit decât 
despre cei doi copii ai ei (ac- 
та mai аге o fetiță al cărei 
tată este Daniel Auteuil). 


e Cindy Crawford n-a re- 


e La premiera celui mai re- 


e Janice Dickinson a apă- 


e 1 iulie 

— Aimée lacobescu (1946) 
Unguriu, Buzău 

— Dragoș Pâslaru (1951) 
Craiova 

е 2 iulie 

— Florin Paraschiv (1951) 
București 

€ 3 iulie 

— Coca Andronescu (1932) 
Pátárlagele, Buzău 

e 5 iulie 

— Constantin Tănase (1880), 
București 

— Irina Movilă (1966) 

е 6 iulie 

— Angela Chiuaru (1928) 
București 

€ 7 iulie 

— Liviu Ciulei (1923) Bucu- 
rești 

— Ileana Oroveanu (1925) 


Deva 
— Nicolae Niţă (1933) Bucu- 
resti 


@ Diane Lane si 
,cea mai 


frumoasá 
realizare" a sa: 
Eleanor, 


5 


г ani 


S-au născut în luna iulie 


@ 9 iulie 
— Margareta Pislaru : (1943) 
București 

село ме 
— Aristide Dorn Glen 19572) 
Valea "Ratei, Buzău 


* 12 iulie 

— Jorj Voicu (1938) Cluj 

e 13 iulie 

— Maria Ventura (1886) Bu- 
curești 

e 14 iulie 

— Lucian Bratu (1924) Bucu- 
rești 

e 15 iulie 

— Florin Mihăilescu (1943) 
București 

a Natașa Raab (1953) Hue- 
in 

— Ana Ciontea (1959) Hune- 
doara 

€ 16 ше 

— Gheorghe Cozorici (1933) 
Bucureşti 


tut în public cu fetița ei, Sa- 
vannah (2 ani). Janice a năs- 
cut-o în perioada de mare 
amor cu Sylvester Stallone, 
pe care a încercat să-l con- 
vingá cà el este tatál. Numai 
cá Sly, prevázátor, a cerut 
testul de paternitate care a 
ieșit negativ. Savannah va 
avea însă cui să spună 
„daddy“ pentru că Janice s-a 
căsătorit între timp cu Albert 
Gerstein, patronul unui club 
de noapte. 

e Terry Adamson, o tânără 
de 25 de ani, 1-а dat in jude- 
cată pe Mel Gibson, acuzân- 
du-l că a fost muscatá de câi- 
nele lui. Ea a explicat tribu- 
nalului că se afla într-o seară 
lângă vila de la Malibu a ac- 
torului și a fost atacată de 
ciobănescul german al lui 
Gibson, pe nume Prick. 
Adamson nu cere decât... 
despăgubiri în valoare de 
150.000 dolari. 

e Cher a închis gura multor 
bârfitori. Ea a declarat recent 
că iubiții ei sunt cu mult mai 
tineri decât ea pentru că pe 
bărbaţii mai în vârstă per- 
soana ei nu-i interesează. 
„Dacă aș fi așteptat vreun 
semn de la vreun tip de-o 
seamă cu mine, cred că aș fi 
rămas fată bătrână“. Cher a 
împlinit anul acesta 50 de ani. 


D.S. 


— Victor Antonescu (1936) 
Bucuresti 

e 21 iulie 

— Jean Yonnel (1891) Bucu- 
resti 

e 23 iulie 

— Claudiu Віеопі (1959) Bu- 
ed 

e 24 iu 

— Mişu. iino (1926) Bucu- 


— Monica Ghiutã (1940) 
Câmpulung Moldovenesc 
— Dan Condurache (1952) 
Dorohoi 
е 28 iulie 

— loana Pavelescu (1949) 
București 
е 29 iulie 
— Carmen Stănescu (1925) 
București 
e 31 iulie 
— Nicu Constantin (1939) 
Carmen Sylva 


PREMIERELE AMERICANE ALE LUNII 


AN AMERICAN ORIGINAL 


LUCKY STRIKE 


MADE IN U.S.A. 


VAMPIRUL regia: Wes Craven cu: Eddie Murphy, Angela Bassett, Allen Payne 
DIN BROOKLYN rulează începând din 2 august 


Maximilian aparţine unei „rase“ exclusiviste. Familia lui a fost exilată cu mult timp în urmă în Insulele Caraibe. E un vampir de speţă 
nobilă, senzual și rasat, dar care se conduce după сота reguli, ignorând total mila sau litera legii. Viaţa îi rezervă astfel surprize 
neplăcute. Pentru a-și asigura descendența, va trebui să plece la New York, nutrind speranţa că își va găsi acolo „jumătatea“. Condi- 
fia esenţială este са această persoană să fie și ea vampir, dar să ignore acest lucru și să-l accepte de bunăvoie ca sof. 

Norocul îi surâde totuși, doar la câteva ore de la sosirea în metropola americană intálnind-o pe mult-visata lui. Rita ignoră cu 
nonsalantá realitatea, mai ales pentru că și-a ales meseria de polițist. Urmează o poveste presărată cu scene picante si pline de 
umor, 2 care partenerul Ritei, Justice, incearcá cu tot dinadinsul s-o fereascá pe colega sa de bátránul vampir care o urmáreste 
neincetat. 

Rolurile principale bine interpretate de Eddie Murphy si Angela Bassett жди succesul ипе! comedii realizate de un vestit 
creator de serie neagrá. Cu douá buline Lucky Strike veti putea savura o amuzantá parodie cu vampiri, un film dintr-un gen devenit 
deja familiar multor spectatori. 


regia: Bill Bennett cu: Denis Leary, Sandra Bullock 
INT. FURATE, ruleazá incepánd din 9 august 


ema Strike vă propune pentru a doua săptămână a lunii august o premieră de vacanţă, a cărei protagonistă vă este cunoscută, 
Sandra Bullock, prezentă pe ecranele noastre cu o filmografie pe măsură. 

„Stolen Hearts" este o comedie polițistă moralizatoare. Frank, un tânăr care nu-și prea găsește rostul, și-a promis cá va fura 
pentru ultima oară. Plănuiește însă un tun de proporţii, pentru că a pus ochii — зі mâna — pe o pictură de valoare, o „Odaliscă“ de 
Mattisse. Rosy îl însoțește spre Boston tru a preda marfa, urmând ca apoi să petreacă o vacanţă de neuitat. Pentru ei, tabloul nu 
valorează cine stie ce, dar aventura le dă gust vieții și elan pornirilor tineresti. 

- $i chiar e aventură: întâi fură o mașină pe care o abandonează apoi pentru o călătorie cu trenul, párásindu-! în cele din urmă 
pentru a se urca pe un vapor. Ajung astfel pe o insulă din zona orașului Boston, unde se cazează într-o vilă de vacanţă, deocamdată 
nelocuită. Până la predarea tabloului pot să uite câteva zile de griji și să guste din adevăratele plăceri ale vieții. 

Vecinul lor, Henry, îi invită la o petrecere, la o plimbare cu iahtul, apoi la o partidă de călărie, ceea ce o încântă până la extaz pe 
Rosy. Un puști năzdrăvan de prin vecini îi arată lui Frank casetele video înregistrate în secret cu ocazia petrecerilor lui Henry. Anoni- 
mul pungaș descoperă un mare hot de artă, ba chiar, spărgând un zid fals, scoate la iveală o uluitoare colecţie de originale dispărute 
și nerecuperate. 

Pentru flerul sáu Frank va fi iertat de poliție, promițând solemn că își va găsi o slujbă si se va lăsa de fumat! 


regia: Barbet Schroeder cu: Meryl Streep, Liam Neeson, Edward Furlong 
ÎNAINTE SI DUPĂ rulează începând din 9 august 


Dacă vacanţa nu vă oferă mare lucru, puteți a o premieră deosebită faţă de filmele ре care vi le propune Lucky Strike de obicei. 
O familie de americani bine situată — mama e doctor iar tatăl, sculptor — duce o viaţă liniștită, într-un mic orășel, alături de cei doi 
copii. Nimic nu pare să tulbure echilibrul acestei familii până în ziua în care un polițist sună la ușă. Vestea pe care le-o aduce îi con- 
sternează, pentru că singurul suspectat de moartea unei tinere găsită în zăpadă este fiul lor Jacob. 

De acum, centrul de interes si de analiză al filmului se bazează pe cei doi părinţi: inima de mamá a doctoritei o îndeamnă să afle 
adevărul, în timp ce spiritul protector al tatălui caută cu tot dinadinsul să-și salveze fiul. 

Pentru o asemenea іпігозресііе profundă într-un univers aproape fără necunoscute, e bine să inhalati măcar o bulină Lucky 
Strike, și să urmăriți evoluţia inteligentă și spectacolul susținut de cei doi interpreţi principali. 


regia: David Ward cu: Kelsey Grammer, Lauren Holly, William H. Macy 
EFE rulează începând din 23 august 


Printre аа Lucky Strike apar tot mai multe filme care isi ргорип зё explice gesturile politice actuale. 

Căp І Tom Dodge nu inspiră foarte mare încredere unui răcan, dacă e să ne luăm doar după tatuajul desenat într-un loc de- 
licat. Această impresie negativă îi aduce comanda unui submarin cu propulsie Diesel și un echipaj nedisciplinat care va trebui să 
facă față unei misiuni . Cu multă greutate primește drept muniţie două š 

Desi serviciul militar pe submarin nu este obligatoriu, se găsesc destui voluntari care să se înroleze pentru instrucţie. Această 
bandă de retardati este condusă de adjutantul de echipaj, márunfelul și nevricosul Buckman, de un locotenent femeie, ofițer de scu- 
fundare. si de cel care ii si stăpânește, căpitanul Dodge. 

Devotamentul, ана pentru obisnuirea cu submersia creează acestui echipaj neexersat sentimentul siguranţei, curajului, ca- 
maraderiei, onoarei, tăriei de caracter și mândriei de a servi drapelul american. Mai mult, exerciţiul pregătit împreună cu submarinul 
atomic al amiralitátii, care trebuie să le asigure protecţie si să creeze diversiune, e îndeplinit de marinari cu multă pricepere și elan. 
Căpitanul Dodge și-a făcut datoria si va primi sub comandă un submarin atomic, având însă eges gata format. Film tipic militá- 
resc, în care acțiunea si bulinele Lucky Strike sunt însoțite de refrenul. „Fii tot ce pofi să fiil“ 


regia: Stuart Baird cu: Kurt Russell, Hale Berry, John Leguizamo, Oliver Platt 
rulează începând din 16 august 


-Să revenim Іа filmul ,catastrofá". Lucky Strike vă propune acum povestea unui avion cu 400 de pasageri capturat de un grup de te- 
roristi islamici ce vor să transmită un mesaj președintelui Statelor Unite. Veţi urmări cu sufletul la gură evoluţii aeriene și cascadorii 
inedite: transferul unui grup de luptători anti-teroriști dintr-o navetă spaţială ce se așează în zbor pe burta avionului. 

David Grant de la FBI împreună cu cei cinci subalterni repereazá tinta, pătrund în turbulenta de sub aparat, stabilizează naveta 
în dreptul unui capac de acces și pătrund printr-un chepeng cu ajutorul unui burduf presurizat. Totul devine posibil cu ajutorul teh- 
nologiilor moderne. David Grant îl va recunoaște după gias pe Nagi Hassan si îi va localiza cu mijloace audio specifice pe ceilalți te- 
roristi în spațiul avionului. Sondele audio vor detecta si bomba toxică de mare putere pe care o dețin teroriștii, pentru a crea astfel 
acea presiune psih ică necesară urgentării eliberării unui ostatic. : 

În timp ce la nivel înalt se duc tratative în interesul păcii, luptătorii americani execută pas cu pas misiunea, reușind să neutrali- 
zeze cele două surse de energie care alimentează bomba. Patru avioane de vânătoare încearcă să captureze avionul, dar anularea 
pericolului din afară si din înăuntru nu pune capăt poveștii. Teroristii. deschid focul la bordul avionului, creând panică printre osta- 
tici, depresurizând interiorul și ucigându-i pe cei doi piloți. , 

Cu noroc, mult consum de pet аы si efecte speciale, si nu fárá ajutorul a cel putin trei buline Lucky Strike, Grant va reusi in 
cele Loeb) Gehe. aducă avionul la sol, detensionând astfel mușchii cardiaci incordati la maxim. Puteţi respira usurati încă două buli- 
ne 


ULTIMA DECIZIE: 


CINE IN'PEG- ELA. MEA. x Constantin Grigore 


Dezlegarea cineintegramei din nr. 6 


C; T; SEC; M; B; CARARE; AMICAL; RUTA; APARATA: HAMACURI; 
CRAII DE CURTEA VECHE; AD; SE; U; IERI; RAID; ATENT; PIC; IO; ІОВ; 


CRAS; BE; ORA; BETIE; FINAL; CARA; E; G; A; AN; TAS; LAVA; M; 
|; ALAMAR; OS; RENI; AC; ORAS; SOMNUL INSULEI. 


DIALOG cu cititorii 
(Urmare din pag. 3) 


dar, atentie, trebuie sá fiu obiectiv, asa 
că-i iau „obiectul“ asupra căruia a lu- 
crat. Dimpotrivă, dacă nu-mi place de- 
loc ce a făcut Cutare, din nou trebuie 
să fiu obiectiv și, ca atare, să-i dau 
omului înapoi „obiectul“, ca să-l mai 
strice o dată. V.A. ne avertizează: „Nu 
suport criticile de film cáldufe." Păi toc- 
mai acelea sunt.. ,obiective". Caustic 
dar obiectiv, elogios dar obiectiv, cu 
alte cuvinte... cáldut. Mai departe, însă, 
V.A. are dreptate. El observă existența 
unei manii a fan-cluburilor, ceea ce 
însă nu e rău. „E rău faptul că orice 
зіеіија, cometă sau alt meteorit (eu i-as 
zice bolovan) care apare câteva epi- 
soade într-un serial de mâna a 3-a este 
calificată automat vedetă si «І se pune» 
de un fan-club.“ V.A. devine din ce în 
ce mai tăios: „Am și o întrebare: de cei 
se spune «Noul Cinema — revistă a ci- 
nefililor de toate vârstele», dacă la ru- 
brica „Dialog cu cititorii“ discuţiile se 
poartă numai cu adolescenţi de 
14-15-16-17 ani? Ori sunteţi o revistă a 
adolescenților, ori di. Solomon abu- 
zează de spațiul respectiv publicând 
polemici sterile între copii.“ Răspuns: în 
primul rând, discuţiile „se poartă” cu 
toți cei ce scriu la redacţie, fie că sunt 
„adolescenţi de 14-15-16-17 ani“, fie că 
sunt mai în vârstă. Nu-i putem ocoli pe 
cei іпуосаўі mai sus, tocmai fiindcă ei 
constituie dacă nu majoritatea specta- 
torilor de cinema, dacă nu majoritatea 
cititorilor revistei noastre, în orice caz 
majoritatea celor care ne scriu. Іп al 
doilea rând, domnul Solomon nu abu- 
zează de spațiul respectiv, întrucât spa- 
tiul respectiv fiind prin excelenţă al citi- 
torilor, abuzul ar fi dacă domnul Solo- 
mon l-ar folosi pentru a-şi expune pro- 
priile opinii cinematografice, monolo- 


gând și nu dialogând. În al treilea rând, 
polemicile nu sunt „absolut sterile“, din 
moment ce îi obligă pe participanți 
să-și spună și să-și susțină părerea, 
chiar dacă aceasta se dovedește a fi 
greșită, iar greșelile flagrante, și nu 
simplele preferinţe pentru un actor sau 
altul, sunt amendate de noi cu grijă. 


Echipa 


După ce a fost „tăios“, V.A. devine 
(aproape) „obiectiv“: „Consider, că în 
primul rând sunteţi o revistă de cultură 
cinematograficá și că rolul dumnea- 
voastră este de a cultiva si rafina gustul 
și spiritul cinefililor. Pentru cá de obicei 
cei necunoscători trăiesc intr-o eroare 
totală, indreptându-se spre tot ce e po- 


redacțională 


Director — Redactor sef 
Adina Darian 


Redactor sef adjunct: Dana Duma. Secretar general de redacție: 
loana Statie. Publicist comentator: lrina Coroiu, Rolland Man. 
Sef de rubrică: Doina Stănescu. Fotoreporter: Victor Stroe. 
Manager Difuzare: Adrian Constantinescu. 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1 
București, 21 iulie 1992, inmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului cu 
nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 — 1200 


Redacţia: Piaţa Presei Libere nr. 1 București, tel. 222.33.32 
Regia autonomă a imprimeriilor „Imprimeria Coresi”, Bucureşti СЕЕ 


ele din {ага se face 


prin Oficiile 


postale 


Abonament pot , Catalog Presá 
1993, editat de RODIRET area 4070: 3 luni — 3 900; 6 luni — 7 800; 


12 luni — 15 600. Cititorii 


inátate se pot abona prin 


RODIPET S.A. 


P.O. Box 33—57, telex 11995, 11034; Fax 222 64 07; Telefon: 222 41 26; 


Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, București 


leit sclipitor, dar sec și fárá sub- 
stanjá. Nu dau nume și nu fac compa- 
гаўі ar fi prea riscant, și îi absolv pe ti- 
nerii de azi (foarte tinerii) de deruta pe 
care o trálesc, in care trăiesc și care nu 
se datorează lor ci altora, care pot dar 
nu vor să le deschidă ochil.“ (cu excep- 
fia lui î, am respectat ortografia si 
punctuajia autorului). Cred că acidul 
nostru corespondent exagerează și aici, 
deși, în esenţă, are dreptate. Da, există 
o anume atracţie către ceea ce e sclipi- 
tor și fără substanță, dar, dacă V.A. ar 
citi cu atenţie rubric: noastră, ar con- 
stata că majoritatea celor ce ne scriu 
ştiu să descopere substanța și refuză 
vidul sclipitor. Această majoritate se 
constituire într-o forță de presiune (prin 
exemplu, prin argumente și prin bun 
simt) asupra minorităţii aflate în derută 
(și nu, cum spune corespondentul nos- 
tru, „intr-o eroare totală“). in ceea ce 
privește propunerile concrete, este, și 
aici, de discutat. Dacă sunt de acord cu 
V.A. că „nu tot ce a creat un regizor 
mare este film mare“, nu mi se pare 
însă o crimă să difuzezi (la TVR) câte 
un ciclu dedicat unui regizor. Chiar si 
filmele mai puţin reușite ale unui regi- 
zor mare sunt semnificative pentru 
opera lui. Așadar, dacă stimăm obiecti- 
vitatea, să fim atenţi la ceea ce citim și, : 
mai ales, la ceea ce scriem. 


* 


CRISTINA PIM din Bucuresti ne ci- 
teste „aproape cu regularitate“ de cinci 
ani și îl apreciază pe actorul Brad Pitt. 
„Cu cicatrice sau fără, o fi el «drăguţ», 
dar mai întâi de toate este un foarte 
bun actor (după umila mea părere, fi- 
rește).“ Prin urmare, Pitt o are de par- 
tea sa și pe Pim. 


= 
35 


BANCOREX BANCOREX 


BANCA ROMÂNĂ DE COMERȚ EXTERIOR SA ROMANIAN BANH FOR FOREIGN TRADE 


O bancá dinamicá 
pentru 


parteneri dinamici! 


BANCOREX, înființată în 1968, este in 
prezent o bancă comercială cu caracter uni- 
versal, cu experiență în efectuarea ope- 
raţiilor de comert exterior 


BANCOREX este cea mai bine capitalizatá 
bancă românească, cu participări de câpital la 
bănci mixte din: Paris, Londra, Milano, 
Frankfurt/Main, Cairo 


v BANCOREX dispune de o reţea externă de 
bănci corespondente în 150 de (агі 


BANCOREX a dezvoltat într-o scurtă pe- 
rioadă de timp, o reţea internă de sucursale, 
situate în peste 20 de oraşe din ţară precum 
. şi 4 sucursale în București 


BANCOREX este o prezenţă activă în cadrul 
v comunităţii financiar-bancare internaţionale: 
membru direct al Camerei de Comerţ Inter- 
naţională de la Paris, membru SWIFT din sep- 
tembrie 1992, membru al VISA INTERNA- 

. TIONAL 


ESBANCOREX 


Sediul central: 

Calea сава 22-24 

70012 BUCURESTI - ROMÁN 

Tel.: (*40) 1-614 91 90; C40) LA 614 73 78 
Fax: (+40) 1-614 15 98 

Telex: 11235