Revista Cinema/1990 — 1998/7-Noul_Cinema_anul_VII-nr-8-1996

Nr. 8/1996 


Ети | MN = ンー 


Anul VII nr. 78 (401) REVISTÁ A CINEFILILOR DE TOATE VARSTELE 


š * 
Presiunea " 
viitorului 


Ф 
Ейс si estetic 


en 


hard Me 


f D zia 
si sofia lui, Darcy LaPier 


сыш о MN. g 
ーー ro] - £ 


El 
dA 
мр 
C d 
L| 
A 
U 
D | 
E 
IV 
XA 
D 
A 
M 
IM 
E 


m 


il 


= 
© 
q 
ө ршщ 
к 
e ршщ 
ы 
= 
- 


© „Un fi À. 


de calitate“ — 
ista 


lui Schindler 


Din sumar: 
august 1996 


FESTIVALUL DE FILM ŞI TV PENTRU TINERET | 
DE LA COSTINEŞTI: Presiunea viitorului 


p. 14; Etic și estetic p. 15 一 16 


DOSAR_ TEMATIC: SLOGANUL CINEMA- 
TOGRAFIC. Actor; Cenzura: Film sonor și 
vorbitor; Film stereoscopic: Personaj; Refe-^ 
dnte. cinematografice; Situare valorică; 
Sursă; Versificatie p. 6 一 7: 12—13 


J ro 
ЦЕСТ IA DE CINEMA (11): Câteva cuvinte despre 
“punerea în pagină“ p. 8 


REGIZORII NOȘTRI FILMEAZÁ: Conferință 
la Nivel Înalt 一 regia Radu Gabrea p. 9- 


MEREU VEDETE: Jean-Louis  Trintignànt 
p. 10; Jeanne Moreau p. 11 


FESTIVALURI 一 PESARO: Între criză si 
experiment p. 4—5 


PE ECRANE: Ultimul vals; Tipu' de la cablu; 
Dragonii gemeni; Vampirul din Brooklyn p. 17 


CARTEA DE FILM: Filme arestate; Aspirând 
la DIGEST; Un opus de pionierat p. 21 


PROFILURI: Al Pacino p. 24 Holly Hunter p. 25 


SPOT: Nici destul de albă, nici destul de 
neagră p. 26—27 


S-AU NĂSCUT ÎN LUNA AUGUST p. 20, 32 


CINEGLOB; FILM FAX p. 29—32 


` FAN CLUB p. 23 


ЇМ ACEST NUMĂR SEMNEAZA: Călin 


Căliman, Irina Coroiu, Adina Darian, Dana 
Duma, Andrei Gorzo, Sergiu Huzum, George 
Littera, Rolland Man, David Melville, Dumitru 
‚ Solomon, Doina Stănescu. 


O FLOARE RARĂ 
MAI TREBUIE 


ŞI RUPTĂ 


modestie sfioasa, floare 
rară, manifestă ADRIANA 
GROZAVU din comuna 23 
August, jud. Constanţa, 
scriind: -— uneori 
dumneavoastrá si in tainà ii invidiam cà 
au avut curajul să vă scrie și să-și pre- 
zinte comentariile cu privire la unele 


© Meryl Streep si Kevin Kline, 


in Alegerea Sofiei 


filme. Eu nu-mi permit, din (sic!) lipsa 
А, să critic 


vreun film.“ Cred că mo- 
destia este aici excesivă, corespon- 
denta însăși gandua ата са: „gustul 
şi competenţa ci nu sunt crit 

de ees filmelor premiate la di- 
verse festivaluri, ci un sondaj de opinie 
privind filmele «comerciale»“. Criterii de 
evaluare, firește, nu sunt, dar ce altceva 
ne pot comunica tinerii noștri cititori 
decât opinii, ei nefăcând decât să-și 
spună punctul de vedere asupra filme- 
lor (comerciale sau nu!) văzute, întrucât 
nu sunt chemaţi în jurii locale, пајіо- 
nale sau, cu atât mai puțin, internațio- 
nale? Revista noastră încurajează expri- 
marea acestor opinii (cu sau fără cul- 
tură cinematografică ele arată pulsul 


`` publicului nostru de cinema). 


Câștigătoare a unuia din premiile re- 
vistei noastre, Adriana Grozavu are cu 
atât mai puţine motive de sfialá. Do- 
vadă că, vrând-nevrând, tot se incumetà 
să-și dezvăluie câteva păreri, pe care, 
iată, le transcriu: „Adevărul e că pe 
piață apar mai rar filme de calitate ac- 
cesibile totodată marelui public, cum ar 
fi: INDOCHINA, LISTA LUI v 
DLER, sau chiar, de ce nu INIMĂ ÎN- 
GHETATA (...) De multe ori, revista dv. 
m-a ajutat să triez aceste filme sau să 
le înțeleg. De aceea o consider chiar un 
ghid prețios“. 

Corespondenta noastră tine să preci- 
геге: „Și eu fac parte dintr-o generație 
nouă, care nu а avut posibilitatea viz 
nării filmelor vechi, dar am mai prins 
câte ceva. Dar tinerii de azi nu au cum 
să-și formeze gustul, cum să fie educați 
pentru a aprecia un film bun, dacă sunt 
bombardaţi cu tot felul de filme 
«uşoare» (...) Fiind profesoară, pot să 
elevii nu sunt atrași de filme 
ca: RAMASITELE ZILEI, DEPARTE DE 
AFRICA, INIMĂ ÎNGHEȚATĂ sau IU- 
BITA LOCOTENENTULUI FRANCEZ. 
Deci un top al celor mai bune (sic!) 
filme postbelice sau chiar interbelice 
le-ar mai deschide ochii“. Am publicat 
asemenea topuri în numerele 5, 6, 8, 10, 
12/95 dedicate centenarului. Retinem 
însă cu interes și sugestia dumneavoas- 
tră pentru care vă mulțumim. а 


SE INDULCESTE 
LUPTA 
„CLASICI-MODERNI“ 


LEXANDRA V., „cititoare 
fidelă“ (sublinierea ei) din 
Bârlad, se bucură că i s-a 
pe, punctul de vedere 
n nr. 5/96, dar își cere 
scuze pentru „tonul (...) 
vehement“ cu care a luat apărarea ci- 
neaștilor „noi“ împotriva celor „vechi“. 
A.V. recunoaște că înțelege mai greu 
valoarea „generaţiei de aur“ a cinema- 
tografiei (Griffith, Garbo, Ford), nu 
pentru că ar fi „grea de cap sau insen- 
sibilá", ci pentru că aparține... genera- 
іеі tinere. La 15 ani, pare să ће o expli- 
catie plauzibilă. Dar, cu astfel de argu- 
mente, o putem credita pe Sandra 
Brown împotriva lui Faulkner sau He- 
mingway. În scrisoarea anterioară, A.V. 
il cita doar pe Hitchcock. Acum, însă, 
revine și-și mărturisește admiraţia pen- 
tru Liz Taylor, Richard Burton, Errol 
Flynn, James Stewart, Olivia de Havil- 
land, Michael Curtiz și alţii, ceea ce nu 
înseamnă că renunţă la „apărarea“ lui 
Reeve, Hackman, Sharon Stone, Pa- 
cino, Foster, Cruise- 
În altă ordine de idei, demna urmașă 
a lui Peneș Curcanul ne declară că ro- 
lul filmelor nu este doar acela „de a 
aduce in prim plan aspecte ale vieții co- 
tidiene cu scopul de a reflecta asupra 
lor“, ci și „de a-l distra pe spectator, de 
a-l face să uite puțin, măcar tru 90 
de minute, greutățile din realitate“. Ni- 
mic mai adevărat. Ca o bună cetateana 
a județului care organizează un Festival 
al umorului, Alexandra se miră de fap- 
tul că unele filme comice nu se află în 
atenția unor festivaluri internaţionale 
(Cannes, Berlin) sau a premiilor Oscar. 
Alexandra e de părere că BABE n-a pri- 
mit Oscarul, deși este, după opinia sa, 
mai bun decât BRAVEHEART, fiindcă e 
comedie. N-aș crede că acesta ar fi mo- 
tivul, mai ales că istoria festivalurilor și 


a premiilor dezminte această supozilie. 
De altfel, insăşi corespondenta citează, 
ca „excepţii“, filmele PULP FICTION și 
GET SHORTY. 

Remarc, oricum, în noua scrisoare a 
lui A.V., descoperirea excepțiilor și nu- 
antelor. E un semn de maturizare. 

Intrucat Alexandra dorește, în afară 
de un poster cu Christopher Reeve, să 
corespondeze cu alți admiratori ai acto- 
rului, îi public adresa (Bârlad, str. Re- 
publicii nr. 300, Bl. 25, sc. A, et. 5, ap. 
34, cod 6400) și i-o recomand pe... 

„ROXANA MARGINE (22 de ani) din 
Craiova, care ii aduce si ea un amplu 
elogiu lui Christopher Reeve. Voi cita, 
pentru amatori, câteva date oferite de 
corespondenta craioveancă: „Actor cu 
o temeinică pregătire profesională, un 
intelectual prin educație, C.R. a vrut (si 
a reușit) să demonstreze că nu este nu- 
mai un băiat frumos şi să iasă din tipa- 
rele in care, fără voia lui, fusese inca- 
drat (...) Reeve retuză multe roluri, din- 
tre care unele se dovedesc a fi trepte 
spre gloria altor actori (...) poate fi si 
romantic (in UNDEVA, CÂNDVA, cu 
Jane Seymour, in 1980, sau, în 1985, in 
ANNA KARENINA, unde ii dă replica 
lui Jacqueline Bisset, intruchipandu-! 
admirabil pe Vronski), că poate face 

în filme clasice (in BOSTONIENII, 
alături de Vanessa rave) (...), că 
poate fi nu numai erou pozitiv (in 
ORELE FRICII, unde interpretează rolul 
unui pedofil, sau in DEATHTRAP, 1982, 
unde face un admirabil duet cu Michael 
Caine) sau că poate fi pur și simplu 
adorabil in roluri de comedie (in SLEE- 
PING BEAUTY, 1983, sau în SWIT- 
CHING CHANNELS)...“ A evitat filmele 
comerciale, „Din cele peste (sic!) 28 de 
filme (cunoscute de mine), numai patru 
(SUPERMAN 1, 2, 3, 4) au fost de acest 
fel“. Corespondenta menționează și un 
succes teatral, în „Love Letters“ (1990). 
După accidentul din 1995, se pare că 
există șanse de recuperare pentru ac- 
tor. Oricum, James Ivory l-a solicitat să 
facă regia unui film de desene animate, 
iar o editură franceză să-și scrie auto- 
biografia. R.M. aşteaptă și alte veşti în 
presa.románá (cam săracă, socotește 
ea, in informaţii privindu-l pe CR), 
(N.R. vezi nr. 11/1995), iar de la noi o 
adresă unde să-i poată scrie... (vezi 

pag. 23) 
= 


CARTEA 


SI 
FILMUL 


referintele sunt din nou 

puse in discuție. SZASZ 

ROZALIA din Aiud (jud. 

Alba) nu împărtășește mi- 

rarea (să-i zicem așa, eu- 

femistic) unei corespon- 
dente în legătură cu imaginea lui Ban- 
deras în revistă și nu crede că este ab- 
solut necesară costumatia spaniolă pe 
care o solicită foarte rezolut admiratoa- 
rea actorului. S.R. nu are nimic impo- 
triva lui Banderas, dar nici a revistei 
noastre, care n-a coincis cu opinia pre- 
opinentei. N-am fi dat importanţă micii 
dispute dacă nu am fi remarcat spiritul 
de toleranță al corespondentei din 
Aiud, care consideră că revista noastră 
încearcă să satisfacă toate gusturile, 
nu-și impune părerea asupra unor filme 
sau interpreti si, mai ales, nu face „re- 
clamá" unui film sau altuia, ci îşi ex- 
primă opinia într-un mod cât mai 
obiectiv cu putință. Dealtfel, S.R. ac- 
ceptă și punctele de vedere care con- 
trazic propriile opțiuni, astfel cá, desi а 
citit articole destul de critice privitoare 
la romanul (si filmul) PE ARIPILE VAN- 
TULUI, nu le aduce reproșuri autorilor. 
Ei, Rozaliei, cartea, citită la 13 ani, i-a 
schimbat însă viața. „De atunci văd alt- 
fel lumea . Despre carte și film „aș pu- 
tea să vorbesc, să scriu ore intregi, fără 
să mă opresc“. În incheiere, corespon- 
denta ne roagă să publicăm articole 
despre viața (Si dragostea) marilor ve- 
dete ale filmului, precum și filmografia 
mai multor regizori și actori. Ceea ce 
am făcut și facem în continuare, astfel 
că propunerea Rozaliei a fost cumva şi 
a noastră. Într-o altă scrisoare, S.R 
apreciază rândurile scrise de o altă co- 
respondentă referitor la Robert De 
Niro. Si Rozaliei i-a plăcut R.D.N. pre- 
cum şi filmul OBSESIA. 


Ruddy Rodriquez în serialul TV 


Nicolasa și Bernardina 


Jane Seymour şi Christopher Reeve 
în Undeva, cândva... 


RECLAMAŢII 
SI SUGESTII 


ubrica de „Dialog“, „mi se 
pare cumva inghesuită, 
acordându-se spațiu exa- 
gerat unor corespon- 
99 denti", ne scrie KOLEA 
KURELIUK din Mariteia 
Mică, jud. Suceava. S-ar putea să aibă 
dreptate, deși spaţiul acordat corespon- 


dentilor este în funcţie de conținutul 
scrisorilor. Ideea de a renunța la poste- 
rele cu actori pentru a se câștiga spațiu 
nu mi se pare însă o soluție. Sunt prea 
multi cititori care-și doresc aceste pos- 
tere. In schimb, ideea de a acorda 
„nişte Oscaruri unor cititori fideli“ е 
amuzantă, cu condiția să n-o tratăm cu 
excesivă gravitate. 


Rubrica Dialog cu cititorii 
este realizată de' 


În urma numeroaselor scrisori şi telefoane 
din partea cititorilor care ne semnalează că nu găsesc 


întotdeauna revista noastră la chioșcuri, comunicdm 
celor interesaţi că la sediul nostru din Piaţa Presei Libere 
nr. 1, Corp B, etaj. HI, cam. 311, tel. 222.33.32 îşi pot 
procura exemplarul la zi. De asemenea, la cerere, revista 
poate fi expediată poştal, prin ramburs. 


10° EVENTO SPECIAL 


Storia, strutture, immeginaric 
$i un altro cinema (1988-1990) 


Ce s-a întâmplat 
cu filmul italian? 


^ 


Г. ultimii 10—15 апі, cinematograful 
italian s-a aflat într-o stare de criză še- 
mi-oficială. O industrie care altădată isi 
exporta filmele în lumea întreagă — de 
la sfârșitul anilor '40 până in anii '70 一 
astăzi cu greu mai reușește să atragă 
publicul în săli până si în Italia. Cei mai 
multi dintre regizorii care au creat re- 
numele cinematografului italian postbe- 
lic au murit (Federico Fellini, Luchino 
Visconti, Vittorio de Sica, Roberto Ros- 
sellini, Pier Paolo Pasolini...) 

Dintre supravietuitori, Michelangelo 
Antonioni are peste 80 ani si mai poate 
lucra numai dacá este ajutat de prieteni 
(filmul sáu de anul trecut, Dincolo de 
nori, a fost co-regizat de Wim Wenders, 
fara ajutorul caruia filmárile nu ar fi pu- 
tut fi realizate). Bernardo Bertolucci s-a 
îmbogăţit realizând filme in tradiţia 
kitsch-ului oriental „exotic“ de la Hol- 
lywood (Ultimul impărat, Micul Bud- 
dha). Filmele mai noi semnate de Et- 
tore Scola (II v lo di Capitan Fra- 
cassa), Mauro Bolognini (La villa del 
venerdi) sau Franco Zeffirelli (La storia 
di una capinera) nu au plácut nici spec- 
tatorilor, nici criticilor, Piata italiana 
este dominata de filmele americane. In 
ziua mortii lui Fellini, in 1993, Jurassic 
Park al lui Steven Spielberg rula in mai 
mult de jumátate din sálile din intreaga 
fará. 

O noua generatie de regizori italieni 
cautá cu disperare noi idei, noi su- 
biecte si — poate cel mai important lu- 
cru — noi surse de finanjare pentru a 
salva o industrie cinematograficá altá- 
data infloritoare. Cea de a 32-a editie a 
Festivalului international al noului ci- 
nema de la Pesaro (14—22 iunie 1996) 
a programat 54 de filme de lungmetraj 
si nenumarate scurtmetraje pentru a 
demonstra cá, la urma urmei, cinema- 
tograful italian nu este pe moarte. 

Este in acelasi timp trist si ironic cà 
un festival precum cel de la Pesaro tre- 
buie sa ia o astfel de initiativa. In anii 
'60 si '70 noile filme prezentate la Pe- 
saro erau discutate de cinefilii din in- 
treaga lume. La ediția din 1965, Pasolini 
a tinut aici o prelegere celebrá, Cine- 
matograful poetic, care a rámas un text 
de referinta in teoria moderná a filmu- 


“lui. Ne putem doar imagina ce ar fi 


spus Pasolini — care a murit in 1975 — 
despre cele mai multe filme italiene 
proiectate in 1996. 


Íntoarcerea la realism 


Es ce izbeste mai intai spectatorul 
care urmáreste aceste ,noi" filme ita- 
liene este faptul cá cele mai multe sunt 
lipsite de stil, ceea ce nu inseamná insá 


cá ele ar fi prost făcute. (Desi unele | 


chiar sunt neglijent lucrate, astfel cá nu 
le-as dori nici mácar dusmanilor mei sá 
vadă И richiamo de Claudio Bondi 一 
1992, sau L'amico immaginario de Nico 
d'Alessandria — 1994) In mod con- 
Stient sau nu, tinerii cineasti se revoltá 
impotriva acelui estetism rafinat care a 
dominat cinematograful italian de dupá 
neorealism. 

Acest tip de estetism a fost perfect 
descris de Pasolini chiar la Pesaro, in 
1965. Vorbind despre Deșertul roșu al 
lui Antonioni, Pasolini spunea: „Lumea 
apare dominată de. un mit al purei fru- 
museti picturale, ре care — e drept 一 
personajele o invadează, dar adaptân- 
du-se și ele regulilor dictate de această 
frumusețe“. Este un mod mai complicat 
de a spune că filmele italiene arătau cu 
adevărat superb. E 

n cazul unor filme precum Confor- 


-mistul (Bertolucci, 1970) sau Moarte la 


V ia (Visconti, 1971), publicul era 
absolut vrăjit de imagini, costume, de- 
cor sau de pura frumusețe fizică a unor 
actori. Chiar și un film italian nereușit 


€ Rupert Everett 
(Dellamorte, Dellamore 
de Michele Soavi) 


[precum Cronica unei morţi anunțate 

(Francesco Rosi, 1986) poate fi supor- 
tat doar pentru că toți cei care apar pe 
ecran (Rupert Everett, Ornella Muti, 
Anthony Delon, Lucia Bosé) arată mi- 
nunat. 

Ca pentru a ráscumpára greselile 
unor cineasti mai várstnici care au fa- 
vorizat stilul, si nu substanta, tánára 
generatie de regizori italieni pare abso- 
lut hotárátá sá ofere publicului mai de- 
grabá substanta decat stil. Nu numai cá 
cei mai multi actori seamănă cu „оате- 
nii obișnuiți“ și nu cu acele semi-divine 
simboluri ale filmului, dar si scenariile 
sunt situate in lumea clasei muncitoare 
si prezintá probleme sociale cotidiene. 

Un prim exemplu este Un 'altra vita 
de Carlo Mazzacurati (1992). Punctul 
sáu de pornire — un bárbat obsedat de 


o femeie pe care de-abia de o cunoaște. 
— a fost utilizat de mai multe ori de 


Antonioni (Blow Up, identificarea unei 
temei). Prezentarea vieții de noapte din 
Roma și finalul de pe plajă ne amintesc 

dolce vita. (Până și titlul ne invită 
parcă la o comparaţie cu clasicul film 
al lui Fellini din 1960). Diferenţele con- 
stau mai ales în voința de realism. 
Eroul nu este un playboy rasfatat și 
blazat (iar actorul care-l interpretează 
— Silvio Orlando — nu este deloc foto- 
genic). El este un dentist rotofei. In 
mod . similar, „femeia misterioasă“ nu 
este Anita Ekberg ori Vanessa Red- 
grave, ci o prostituată de origine rusa, 


prost îmbrăcată, a cărei „dilemă exis- . 


tentiala" este cum să-și câștige viața si 
să nu fie expulzată. 


Realism 
contra melodramá 


Ns coborare in strada a cine- 
matografului pentru a reflecta mizeriile 
vieţii de zi cu zi nu este întotdeauna cel 
mai bun mijloc de a atrage noi specta- 
tori. (O mare-parte-a publicului merge 
la cinema pentru „a evada“. Astfel de 
spectatori nu doresc să-și cheltuie banii 
pentru a vedea „realism“ când pot sta 
acasă și pot avea acest realism gratis). 
lată deci cum apare tentatia de a condi- 
menta această nouă școală a „realismu- 
lui” cu ingrediente preluate din melo- 
drama de moda veche. 

Astfel s-ar putea explica succesul 
unui film ca L'Amore molesto de Mario 
Martone, singurul film italian aflat în 
competiție anul trecut la Cannes. Fil- 
mul prezintă aproape cu voluptate deta- 
lii din cartierele muncitorești din Na- 
poli. Eroina (Delia Bonaiuto) nu e deloc 
frumoasă — în schimb actrița este ex- 
celentă. Raportându-se la standardele 
cinematografului italian contemporan, 
acest film pare perfect pentru a fi acla- 
mat de critică. Și totuși subiectul — 
eroina îl caută cu perseverenţă pe cel 
care i-ar fi ucis mama care ducea o 
viață cam ușoară (Angela Luce) — este 


experiment 


tipic pentru melodrama hollywoodiana. 
Trebuie doar un mic efort de imaginaţie 
pentru a schimba locul acțiunii într-un 
orășel din sudul Americii și a ni le in- 
. chipui în rolurile principale pe Sally 
Field si Shirley MacLaine... Pretentia de 
„realism“ a lui Martone începe să pară 
cam slab susținută. 
Aceasta ar fi poate cea mai mare slă- 
biciune a „noii școli italiene“. Dacă 
multe dintre filmele clasice ale Hol- 


lywoodului ascund sub aparența melo- : 


гате elemente de critică socială (АН 
That Heaven Allows sau Imitation of Li- 
fe de Douglas Sirk, de exemplu), multe 
dintre noile filme italiene sunt simple 
ee teil care se pretind criticá so- 
cialà. 

Exemplul cel mai concludent este 
Senza Pelle (1994) de Alessandro d'A- 
latri. In ceea ce se pretinde a fi un se- 
rios studiu al luptei unui báiat cu pro- 
bleme psihice pentru a se reintegra in 
societate, superba actrita Anna Galiena 
se straduie din rásputeri sa arate pre- 
cum o functionara de la un oficiu pos- 
tal de cartier. (S-ar putea spune că e 
aproape la fel de convingătoare ca 
Sophia Loren când încerca să interpre- 
teze o soție de pescar napolitan.) Noul 
june prim italian — Kim Rossi Stuart — 

*a avut parte de cronici entuziaste pen- 
tru rolul băiatului bogat dereglat mental 
care se îndrăgostește de functionara de 
la Poştă. 

Sunt întru totul de acord cu directo- 
rul festivalului, di. Adriano Apră, care 
subliniază faptul ca sfârșitul filmului 
este de o insensibilitate care atinge 
grotescul — băiatul ajunge într-un azil 
psihiatric și se îndrăgostește acolo de o 
pacientă, „astfel încât nebunii rămân 
între nebuni și cei sănătoși printre cei 
sănătoși.“ Dar nu pot subscrie părerii 
conform căreia acest final ar contrasta 
cu restul filmului. El nu face decât să 
confirme Superficialitatea demersului 
lui d'Alatri. Pe măsură ce băiatul se 
lasă pradă acelui amour fou pentru 
functionara interpretată de Galiena, ne 
dăm seama că este imposibil să pretin- 
dem că ceea ce vedem este un docu- 

„ment social realist. Reacţia noastră pri- 
vindu-i pe cei doi actori este aceeași pe 
care o avem când îi vedem pe Domini- 
que Sanda și pe Helmut Berger inter- 
pretând „frumoasa și cel blestemat“ în 
Grădinile Finzi—Contini (Vittorio de 
Sica, 1971). 


Benzi desenate şi Camus 


P arasind discuţia despre realism, Du- 
tem observa că unii regizori cu mai 
multă imaginaţie și-au spus că trebuie 
să existe o cale mai bună pentru a 
salva cinematograful italian. În comedia 
macabrá Dellamorte, Dellamore (1993), 
Michele Soavi (discipol al lui Dario Ar- 
gento, un maestru al genului horror) 
şi-a îndreptat atenția spre o veche 
sursă de inspirație — benzile desenate. 
În Italia există o veche tradiție în acest 
sens — Fellini și-a început cariera 
creând B.D.-uri în 1939, iar o vedetă a 
fotoromanelor, pe numele ei Sophia 


Lazzaro, a devenit o stea a filmului —- 


Sophia Loren. Multe dintre cele mai ce- 
lebre benzi desenate au devenit filme 
cu contribuția regizorilor italieni (Dia- 
bolik de Mario — ipid та бен 
си сеа a scenografilor rio Garbuglia 
e opm — , Danilo Do- 
nati pentru Flash Gordon — 1980 sau 
1990) Ado Scarfiotti la Dick Tracy — 
1 А 
Soavi insistă în declaraţiile sale аѕи- 
pra faptului că Dellamorte, Dellamore 
nu este o adaptare a benzilor desenate 
de mare succes la ora actuală, Dylan 
Dog. Ar putea avea probleme cu 
copyright-ul, astfel că filmul este inspi- 
rat de un roman scris de autorul 
B.D.-urilor, Tiziano Sclavi. Si totuși, 
Rupert Everett în. rolul aqa: sea- 
mana foarte tare cu eroul care poate fi 
vazut pe copertile cártilor de benzi de- 
senate în mai toate chioșcurile de ziare 
din Italia, iar personajul din film este 
același chipeș paznic de cimitir care 
trebuie să-i împiedice pe morți să se 


scoale din morminte. Problemele încep 
în momentul în care eroul se îndrăgos- 
tește de o superbă tânără decedată 
(Anna Falchi) care se incapataneaza să 
se întoarcă printre cei vii, indiferent de 
câte ori el o omoară. 

Chiar dacă nu poate suporta com- 
paratia cu operele semnate de Tim Bur- 
ton, filmul conţine căteva imagini bi- 
zare care probabil i-ar fi plăcut şi lui 
Fellini și aduce un suflu nou în elegan- 
tul (dar și sângerosul) tradițional filon 
horror italian. 

Comedia populară napolitana (gen 
care în anii '60 le-a oferit nenumărate 
contracte avantajoase unor actori si re- 

izori precum Marcello Mastroianni, 

phia Loren, Vittorio de Sica) cu- 
noaste o nouă viață prin | buchi neri de 
Pappi Corsicato (1995). În acest oma- 
giu în răspăr adus romanului lui Ca- 
mus, Străinul (ecranizat fără prea multă 
inventivitate de Visconti — 1967), un alt 
erou alienat, Adamo (Vincenzo Peluso) 
participă la funeraliile mamei sale și 


s 


este însă mai amuzant si mai sofisticat 
şi, pe deasupra „curge“ perfect de la 
început la sfârșit. (Filmele lui Almodo- 
var par adesea „a se rupe“ în trecerea 
de la o secvenţă voit șocantă la urmă- 
toarea.) 


Poezia prostului gust 


(ыза mai spre Sud pe harta lta- 
liei, si coborând parcă si pe scara „bu- 
nului gust“, întâlnim primul lungmetraj 
semnat de Daniele Cipri si Franco Ma- 
resco, Lo zio di B n (1995). Situat 
în lumea borfasilor runți din cartie- 
rele sárace de la periferia orasului Pa- 
lermo, filmul este in acelasi timp o 
farsá suprarealistá si o punere la incer- 
care a capacității spectatorilor de a su- 
porta excesele corpului omenesc. Este 
o simfonie de scárpináturi, râgâieli, 
zgomote de vânturi si айе excretil si 
dialect sicilian aproape de neinteles. 


Ф Bombenwerfer de EIfi Mikesch 


apoi re о crimă prin imprudenta ре 
o 
ar ceea ce la Meursault — eroul lui 
Camus — era incapacitatea de a simţi 
vreo emoție, devine în filmul lui Corsi- 
cato neputinta lui Adamo de a face dra- 
caror cu prietena lui, Angela (laia 
orte) — o prostituată care are o fobie 
la găini! Astfel Adamo ajunge să se 
masturbeze privind-o pe Angela culcân- 
du-se cu șoferi de camion v ger pe 
autostradá. Corsicato a si fost procla- 
mat „Almodovar al Italiei“. Filmul sáu 


Personajul pe care-l privim cu cea mai 
mare simpatie este о biata mágáritá pe 
care unii bărbaţi frustrati o folosesc ca 
pe o prostituată în momentele în care 
stăpânul ei nu o folosește pentru a căra 


poveri. 

Spre deosebire de Pasolini în Accato- 
ne (1961) sau de Visconti în Rocco și 
frații săi (1960), Cipri și Maresco refuză 
sâ ne prezinte o sărăcie „frumoasă“. Ei 
împing la extrem orice formă imagina- 
bilă de uráfenie, care până la urmă se 
transformă în ochii noștri într-o per- 


\ Elle de Valeria Sarmiento 


versă formă a frumuseții. Ei sunt ajutaţi 
şi de imaginea clară în alb și negru 
semnată de Luca Bigazzi (care a filmat 
şi L'Amoro molesto, fiind probabil sin- 
gurul geniu din noul val de directori de 
imagine italieni). Performanţele actori- 
cești sunt grotesc — strălucitoare, dis- 
tributia fiind exclusiv masculină (chiar 
câțiva actori interpretând și rolurile 
unor femei bătrâne). 

În sfârșit, parcă a demonstra 
că acel desuet experimentalism de dra- 
gul experimentalismului supraviețuiește 
cu bine, au fost proiectate chiar două 
filme ale unui veteran al avangardei ita- 
liene, Tonino de Bernardi. Piccoli orrori 
(1995) este o antologie in 15 episoade 
dedicată „micilor orori“ care ne supără 
în viața cotidiană. O trupă de actori 
(fiecare interpretând mai multe roluri) 
apare într-o serie de sketch-uri care 
prezintă izolarea, nesiguranța, mânia și 
frustrarea. În cea mai mare parte lipsită 
de dialog, acțiunea este întreruptă de 
scene mitice — Phaedra, Orfeu — și de 
superbe arii din operele lui Gluck și 
Bellini. 

În Sorisi asmatici (1996, prezentat ca 
o work-in-progress) Tonino de Ber- 
nardi aduce laolaltá cáteva dintre cele 
mai cunoscute simboluri ale povestirilor 
romantice, intr-un modern decor mini- 
malist. Un Vampir, o Micá Sirená care 
se stráduieste să devină o ființă umană, 
un Olandez Zburător (actorul Lou Cas- 
tel în pelerină neagră) — fiecare este în 
același timp și o ființă umană obișnuită 
și o grotescă parodie gotică. Acest film 
poate deveni o adevărată parabolă 
emoţionantă despre rolul pe care fante- 
zia îl joacă în vieţile noastre — cum 
acordăm o mult mai mică importanță 
persoanei care suntem cu adevărat de- 
cât celei care credem că suntem. Cu 
putin noroc, de Bernardi va prezenta la 
ediția de anul viitor a festivalului o ver- ' 
siune completă a filmului său. 

Imaginea cu care rămâi despre cine- 
matograful italian contemporan este 
eșecul celor mai multe încercări de a 
impune un nou realism și farmecul 
unor experimente pe tărâmul fanteziei, 
al comediei sau al suprarealismului. Din 
păcate, doar stersele melodrame „rea- 
liste“ sunt exportate, prezentate la tele- 
viziunile străine și programate în com- 
petiții internaționale. Cinematograful 
italian nu a murit. El încerca să revină 
la suprafaţă. Dar, precum în Della- 
morte, Dellamore, cineva îl. împinge de 
fiecare dată înapoi în sicriu. 


Femeile si 
„cinematograful feminin“ 


N. femeilor—regizor a crescut, 
spectaculos în ultimii ani. Si nu e 
vorba numai de cinematograful „experi- 
mental“ (domeniu în care regizoarele 
s-au afirmat de multă vreme), ci şi de 
filmul comercial. Câteva recente exem- 
ple — filme semnate de Jane Campion 
(The Piano), Kathryn Bigelow (Zile ciu- 
date), Sally Potter (Orlando) sau Gillian 
Armstrong (Fiicele doctorului March) 
au constituit mari succese de public. 

Unul dintre cele mai interesante as- 
pecte legate de afirmarea „femeilor re- 
gizor“ este șansa pe care o au aceste 
regizoare de a ataca (și de a-şi demon- 
stra forța în acele genuri care în mod 
tradițional erau destinate unei audiențe 
feminine. Melodramele romantice din 
anii '30, '40, '50 erau etichetate „filme 
de femei“, deși de cele mai multe ori 
ele erau realizate de bărbați. 

Am putut urmări, în câteva filme pre- 
zentate anul acesta la Pesaro, cum re- 
gizoarele au preluat unele genuri hol- 
lywoodiene destinate femeilor, dar 
le-au transformat in cu totul altceva. E ト 

-Vateria "Sarmiento 


) Че -este 
adaptarea romanului El de Mercedes 
Pinto. În 1952 Luis Bunuel adaptase 
același roman, într-un film care se con- 
centra asupra poveștii unui bărbat înne- 
bunit de gelozie. Versiunea lui Sar- 
miento îmbrățișează punctul de vedere 
al soției, sugerând că și ea ar putea fi 
la fel de nebună. 

Privit ca un studiu al unei folie а 
deux, Ele ne amintește într-un mod 
straniu de acele „mistere romantice“ 
care au cunoscut succesul în anii '40: 
Rebecca (1940) de Alfred Hitchcock, 
Lumina de mn de George Cuc- 
kor, The Beyond the Door 

(Continuare in pag., 35) 
David MELVILLE 


5 


Sla 6 P.N Ula 


loganul publicitar nu e, cum hine se ştie, o invenţie a timpurilor noastre. Ne-o dove- 
deşte, între altele, şi cinematograful, care nu a pierdut prilejul de a-l exploata, de multă 
vreme şi in nenumărate rânduri, transformându-l chiar într-o componentă esenţială a 
lansării „produsului“ numit film pe „piaţa” consumatorilor celei de-a şaptea arte. Mi- 
zând pe lapidaritatea formulei, pe capacitatea ei de a semnala (cu mai multă sau mai 
puţină forță expresivă, cu mai multă sau mai puţină fantezie) punctele de atracţie ale operei cine- 
matografice, autorii de sloganuri şi-au diversificat treptat ţintele (targets), au apelat la armele re- 
toricii, au căutat modul cel mai eficient de a se adresa unui public cu gusturi şi preferinţe dintre 
cele mai variate. Selecţia propusă de acest „тіс dicţionar” reuneşte câteva dintre tentativele de a 
atinge țelul dintotdeauna al oricărui slogan: trezirea interesului, incitarea, ademenirea potenţialului 


spectator. 


ACTOR 


e Moby Dick al lui Lloyd Bacon (1930) e 
construit pe personalitatea lui John Barrymore, 
interpretul lui Ahab. Sloganul il recomanda in 
urmátorii termeni: 

„Cel mai mare actor al Americii — 
așa cum vă place!“ 

„e Anna Christie, ecranizarea din 1930 a 
piesei omonime a lui O'Neill, în regia lui Cla- 


Un tramvai numit dorință, 1951 


rence Brown, e primul film sonor al Gretei 
Garbo; el pune capăt temerilor actriței, timo- 
rată de accentul ei suedez și de o presupusă 
lipsă de fonogenie. Sloganul e percutant: 


„Garbo vorbeşte!“ 


e in Ninotchka (1939), Ernst Lubitsch îi în- 
credinteaza lui Garbo o partitură comică sucu- 
lentă, cu accente ironice; desprins din aburul 
legendei, ,sfinxul" își părăsește aerul enigma- 
tic. Sloganul e concis, ca și în cazul filmului 
pomenit mai înainte: 


„Garbo râde!“ 


e Sioganul pentru Călătoriile lui Sullivan 
(Preston Sturges, 1941, protagonist: Joel 
McCrea) atrage atenţia asupra vedetei femi- 
nine: 


6 


„Nu există restricţii de viteză si nici 
frână atunci când Sullivan călătoreşte 
împreună cu Veronica Lake!“ 


€ La adăpostul nopții al lui Vincent Sher- 
man (1942) istorisește avatarurile unui gang- 
ster (interpretat de Humphrey Bogart) care e 
urmărit de poliție și care reușește să descopere 
kul din timpul celui de-al doilea război mon- 
dial. Sloganul ne anunţă: 


MADAME SANS GENE 


Madame Sans Gâne, 1925 


„Asasinul Bogart dă de furcă Gesta- 
poului!“ 


€ Publicitatea franceză pentru Il lupo della 
Sila (Duilio Coletti, 1949) reia sloganurile ame- 
ricane despre Silvana Mangano, ajunsă la cele- 
britate datorità lui de Santis, cu Orez amar. 
Mangano ar fi: 


„Anna Magnani, cu cincisprezece ani と 


mai puţin; Rita Hayworth, cu zece kilo- 
grame în plus; Ingrid Bergman cu tem- 
perament latin şi cu mai mult sex-ap- 
реа! decât Mae West şi Jane Russell la 
un loc“. 


CENZURĂ 


O altă mină de aur sunt modificările cerute 
de cenzură sau interdicțiile fixate în distribui- 
rea filmului; pomenirea lor vine să potenteze 
curiozitatea publicului. 


e The Mad Genius al lui Michael Curtiz 
(1931) e lansat cu laconica formulă: 


cT 


Hotul din Bagdad, 1924 


„Numai adulţi! 


cenzorului! “ 


pentru Dispoziţiile 


€ in mai 1959, metroul parizian e împânzit 
de afişele la Les Tripes au soleil al lui 
Claude Bernard-Aubert (1958), o „dramă ra- 
sialá", cum spune însuși cineastul, o istorie a 
violențelor dintr-un oraș imaginar populat de 
albi şi de negri. Afișele precizează: 


„Interzis: în colonii, celor sub 16 ani, 
în străinătate“. 


e Sioganul american folosit pentru Ine 
Railway Children, filmul britanic al lui Lionel 
Jeffries (1970), e uşor de memorat: 


THE THIEF OF BAGDADI 


„Un film pentru adulți la care pot fi 
luați şi copiii!“ 


FILM SONOR ŞI 
VORBITOR 


e Melodrama mediocră, Cântărețul de 
jazz al lui Alan Crosland (1927) constituie ac- 
tul de naştere al filmului sonor. Sloganul publi- 


strălucire!“ 


lungi serii de westernuri, consacrată lui Cisco 
Kid, ar reprezenta, pasămite, momentul de 
apogeu al epocalei invenții: 
„Filmul vorbitor atinge perfecțiunea!“ 
e Emfaza caracterizează Si sloganul pentru 
Spectacolul spectacolelor: 


„În Vitaphone, eclipsează soarele in 


Tinta publicitară este, aici, dublă: prezența 
dimensiunii sonore și cea a vedetelor pe care 
Warner le are sub contract, de la Myrna Loy la 


а Д oen 


Suflete in ceață, 1938 


citar se concentrează asupra numerelor muzi- 
cale pe care le interpretează Al Jolson: 

„Noi cântece şi vechi melodii îndră- 
gite, cântate, în Vitaphone, de domnul 
Jolson de-a lungul acţiunii pe care o 
desfăşoară | story-ul". 

e Luminile New Yorkului al lui Bryan Foy 
(1928) e, cum spune la unison publicitatea or- 
ganizatá de Warner, firma care produsese si 
Cántáretul de jazz, primul film 

,sutd la sută vorbitor“ („100 per cent 
all-talking"). 


€ în Old Arizona al lui Raoul Walsh si Ir- 
ving Cummings (1929), filmul-pilot al unei 


Primul tánár furios american 


Ben Turpin, de la Betty Compson la Lupino 
Lane. 


FILM SIEREO- 
SCOPIC 


e Bwana, diavolul al lui Arch Oboler 
(1952), primul film tridimensional (,3—D"), e o 
povestire de aventuri care exploateazá fotoge- 
nia ambiantei africane. Sloganul, centrat deo- 
potriva pe caracterul spectaculos al efectului 
de relief si pe ideea exotismului, e unul dintre 
cele mai inspirate: 


„Un leu în poala dumneavoastră!“ 


Atât de aproape de cer, 1995 


very Days 
a Holiday, 


CHARLES BUFTERIORTE 
S WINNINGER 


CHARLES 
WALTER CATLETT 
LLOYD, KOLAN 
LOUIS ARMSTRONG 


Fiecare zi-i vacanţă, 1937 


e House of Wax al lui Andre de Toth, hor- 
ror realizat nu numai în stereoscopie, ci și în 
stereofonie, cucerește publicul cu sloganul: 

„Habar nu aveţi ce e spaima până nu 
o încercați pe cea provocată de 
«3—D»/! 

€ Fálci 3—D al lui Joe Alves (1983), unul 
dintre máruntii sateliti ai filmului lui Spielberg, 
recurge la tridimensionalitate in virtutea unei 
intentii lesne de ghicit: sporirea coeficientului 


spectacular al sángeroasei povesti. Sloganul 
nu e lipsit de ingeniozitate: 


„A treia dimensiune este groaza!“ 


Continuare in pag. 12—13 


Lecţia de cinema (П) 


CÂTEVA CUVINTE DESPRE 
„Punerea in pagină“ 


„Pentru ca un întreg împărțit 
în două părţi inegale să pară 
«frumos» din punct de vedere al 
formei sale, trebuie să existe în- 
tie porțiunea mică şi porţiunea 
mare aceeaşi proporţie şi raport 
ca între porţiunea mare şi tot în- 


tregul”. 
S sen. Daca desenam un 
cap de copil, vom in- 
toarce pagina pe verticalà iar dacà 
vrem sà redàm o priveliste pe malul 
márii, vom pune pagina pe orizon- 
tala. Asta o vom face aproape re- 
flex. Din pacate luerul nu este posi- 
bil nici in Film si nici in Televi- 
ziune. Nu putem întoarce nici ca- 
mera-film și nici camera-video pe 
verticală pentru a obține un cadrul 
logic. Nici aparatele de proiecție 
din sălile de cinema sau ecranele 
lor n-au cum să fie întoarse pe ver- 
ticală pentru a se putea observa 
mai bine frumusețea unei păduri de 
brazi în lumina unui apus de soare 
pe o vreme de iarnă plină de ză- 
padă. Dar cel mai năstrușnic ar fi 
să inserăm pe ecranele de televi- 
ziune un anunț prin care să preve- 
nim telespectatorii că pentru anu- 
mite planuri ar trebui să-și întoarcă 
televizoarele pe verticală. (!) 
ntr-o ședință a Academiei de 
Științe din Paris, prin anul 1925, as- 
tronomul francez Henri-Jacques 
Chretien (1879—1956), preocupat 
de obținerea imaginilor cu ajutorul 
lentilelor cilindrice, inventatorul 
obiectivului Hypergonar, explica 
utilitatea sistemului său optic, zi- 
când că permite „cadrarea arborilor 
pe verticală, în întregimea lor și a 
valurilor mării în toată splendoarea 
lor orizontală“. Americanii au fost 
cei care l-au redescoperit și aplicat 
prin 1953, iar Twentieth Century 
Fox l-a botezat CINEMASCOP. 
Prima producţie din istoria cine- 
matografiei, filmată cu un obiectiv 
Hypergonar, a fost un scurt metraj 
de Claude Autant-Lara, în 1928, 
Construire un feu. După care, acest 
obiect anamorfotic intră în uitare 
timp de 25 de ani, până la filmul La 
Tunique de H. Koster în 1953. 
În mod obișnuit raportul dintre 
înălțimea și lărgirea cadrului cine- 
matografic este de 2/3. Lărgimea 
cadrului, adică a imaginii pro- 
priu-zise, este întotdeauna lățimea 
peliculei. Numai înălțimea cadrului 
poate fi modificată. Variantele dife- 
ritelor formate derivă de la acest 
raport de 2/3 sau 1:1,33, în care 
deci lățimea imaginii este intotde- 
auna aceeași. In cinematografie 
mai există formatele: 1:1,66, 1:1,85, 
1:2,35 adică Cinemascop și altele. 


Leonardo Da Vinci 
e 


á considerám cadrul ci- 
nematografic ca o pa- 
gina alba pe care tre- 
buie să facem un de- 


Ín Televiziune, in afará de formatul 
clasic de 2/3, mai existá un altul 
16/9 in care se inscrie perfect ra- 
portul 1:1,66, in cadrul transmisiei 
unor filme de cinema cu imagini in 
acest cadraj. 

Sá ne intoarcem la ,punerea in 
pagină“ si să spunem câteva vorbe 
despre un subiect care în general îi 
cam plictiseste pe studenti, adică 
despre ,Estetica imaginii". 

Estetica este stiinta si teoria fru- 
mosului. Dar frumosul? 

Dictionarele susțin cá frumosul 
este ceea ce suscitá o plácere, da- 
toritá unei armonii a sunetelor, sau 
a cuvintelor, sau a formelor, sau a 
culorilor, sau a felului in care lu- 
crurile sunt aranjate intr-o imagine. 
Printre dogmele sau canoanele es- 
teticii se află «Proporția» si 
«Ritmul». 

În artă, proporţia perfectă este 
„Numărul de aur“, permanent vala- 
bil din antichitate și până în zilele 
noastre, și pentru viitor, dacă mai 
dorim în continuare să creem 
opere de artă care să ne facă plă- 
cere. Până si abstracționiștii, inven- 
{апд ritmuri de forme și de culori, 
sau linii și suprafeţe, au ținut și tin 
în continuare — conștient sau câte- 


Nu există doi telespectatori care să vadă exact ceea 
ce și-a imaginat si dorit Directorul de Fotografie. 


Regia: Lucian Pintilie : 
Imaginea: Sergiu Huzum 


odată inconștient — cont de acest 
„Număr de aur“. 

In imaginea de cinema izbutită, 
punctele, sau suprafețele, sau lini- 
ile de forță sunt întotdeauna pla- 
sate în acest „raport de aur“. Până 
și orizontul, în peisajele sau în pla- 
nurile largi, ca și liniile de fugă ale 


perspectivelor, sunt ordonate ast- 
fel. Matematicianul italian din seco- 
lul XV, Paccioli numește acest fac- 
tor «Proporția Diviná». Johanes 
Kepler (1571—1630), matematician 
și astronom german, numește nu- 
mărul de aur „primul din cele două 
tezaure ale geometriei“; celălalt fi- 
ind teorema lui Pythagora. lată ce 
ne spune Leonardo da Vinci 
(1452—1519), fără să aibă nevoie 
de formule și demonstrații matema- 
tice complicate: „Pentru ca un în- 
treg împărţit in două părţi inegale 
să pară «frumos» din punct de ve- 
dere al formei sale, trebuie să 
existe între porţiunea mică si por- 
tiunea mare aceeași proporţie și ra- 
port ca între porțiunea mare și tot 
întregul“. Această lege, confirmată 
de experienţa atâtor secole de cul- 
tură, se regăsește exprimată în pro- 
portiile corpului omenesc. Este su- 
ficient să ne amintim de «Omul 
Universal» pe care Leonardo da 
| Vinci îl înscrie in același timp 
într-un cerc, într-un triunghi și 
într-un pătrat. 

O altă problemă a punerii în pa- 
gina este aceea a Simetriei. ` 

Unii esteti susțin că simetria tre- 
buie evitată în compoziţia imaginii 


cinematografice. Ideea ar fi că 
atenţia privitorului se îndreaptă în- 
totdeauna către punctele impor- 
tante dintr-o imagine. Este deci ne- 
cesar ca elementele principale ale 
subiectului, să fie plasate în aseme- 
nea locuri, deoarece în caz contrar 
privirea spectatorului riscă să fie 
atrasă de un detaliu neesential. 
Personal cred ca nu putem decide 
aprioric daca vom cadra asimetric 
un plan. Totul depinde de obiecte, 
personaje, suprafeţe, forme Si cu- 
lori, care se organizează la dorința 
noastră, sau, câte o dată, la propria 
lor dorință. 

Dar „Compoziţia“, ce este Com- 
poziția? ё 

Dictionarele vorbesc de: «апа de 
a compune, sau acțiunea de a 
compune cu toate aplicaţiile ei, în 
muzică, în literatură, în film, dar 
mai ales în pictură». Matisse vorbea 
despre compoziție în modul cel mai 
clar, mai simplu și deci cel mai in- 
teresant. «Compoziţia este arta de 
a aranja într-o manieră decorativă 
diversele elemente de care artistul 
dispune, pentru a exprima senti- 
mentele pe care dorește să le co- 
munice». 

Toate cele de mai sus sunt în 
strânsă legătură cu punerea în pa- 
gină. Directorul de Fotografie știe, 
sau ar trebui să le stie, pe lângă 
toate celelalte cunoștințe tehnice. 
Chiar dacă în Televiziune și Video, 
unde totul este standardizat, nu 
poate fi standardizată și «calitatea 
receptieb. Imaginea la care ai lu- 
crat straduindu-te să obţii cele mai 
firave detalii, nuanțele cele mai dia- 
fane ale unor culori pastel sau 
foarte dense, ca într-o pictură în 
ulei dură, ori albul cel mai pur și 
negrul се! mai închis, iar între ele, 
o sumedenie de nuanţe gri, con- 
staţi la recepție că totul se modi- 
fică. Pentru că televizorul este așe- 
zat lângă fereastră, si in loc să 
reiasă imaginea se vede reflexul 
străzii. Sau se zăresc becurile din 
plafon. Sau postul este dereglat, 
fără culoare, cu prea multă lumino- 
zitate. Sau e prea vechi, astfel încât 
imaginea apare decalată la stânga 
sau la dreapta. Sau antenele sunt 
prost instalate și deci imaginea 
este dublată. Sau are paraziți. Si 
așa mai departe. Astfel încât nu 
există doi telespectatori care să 
vadă exact ceea ce și-a imaginat și 
dorit Directorul de Fotografie. 


Sergiu HUZUM 


onferinta la 


R. Gabrea nu se dezminte si 
continuă să provoace, polemizánd cu 
sine însuși (v. nr. 1/95 „Amprenta per- 
sonalitátii)". 

Pe caniculá (36? la umbrá), cineastul 
convoacă o conferință de presă pentru 
..Conferintá la Nivel Înalt, specificând 
cá intálnirea va avea loc la... locul fil- 
márilor, Muzeul Severeanu din Str. 
Henri Coandă, respectiv in curtea clădi- 
rii excelent conservată, cu precădere pe 
dinăuntru. 

În primul moment, numeroșii ziariști 
— încântați să afle că în România se 
mai dà comanda „Motor!“ — se insta- 
lează pe unde și cum pot, care pe 
scaune, care pe gard. Savurând fiecare 
adiere benefică. Evident, jntarziatii nu 
pot face la fel și vor admonesta drastic 
gazda pentru improprietatea mi- 
se-en-place-ului... Dar de acum confe- 
rinta era încheiată și se trecuse la Da- 
harul de șampanie, bere, apă minerală 
(după dorință sau... noroc). 

Mai întâi Radu Gabrea a salutat 
presa, a prezentat echipa și a făcut pre- 
cizări în legătură cu scenariul si intenti- 
ile sale. 

Produs de Studioul de Film al TVR 
(director Dan Necșulea), filmul tv Con- 
ferinta la Nivel Înalt (pe care regizorul 
intenționează să-l transpună și pe 35 
mm pentru marele ecran) a beneficiat 
de cei mai buni tehnicieni. Directorul 
de imagine Nicolae Niţă a ținut să 
atragă atenţia asupra naturii speciale a 
eclerajului necesar cadrului intimist al 
intrigi desfășurată doar în interior, 
menționând şi condiţiile de lucru spe- 
ciale, la peste 60 C. Întreaga echipă 
trebuind să vietuiascá jn cele trei came- 
re-vagon transformate în platou de fil- 
mare. 


Scenograful Florin Gabrea, fratele si 
vechiul colaborator al regizorului, po- 
vestește cum de multă vreme cunoștea 
această casă care i-a permis să com- 
pună ambianța deopotrivă „austeră și 
caldă“ a cabinetului și apartamentului 
lui Adolf Hitler. 

Acţiunea se desfășoară în 1942, în 
timpul întâlnirii dintre Hitler și Musso- 
lini, care insă rămân ascunși ochiului 
spectatorului. In raza aparatului de fil- 
mat intră doar faimoasele lor amante 
Eva Braun și Clara Petacci, sporovăind 
sub stricta protecție a unui soldat SS 
pe post de valet. Teoria „spațiului vital" 


reflectată într-un perimetru claustrant 
prin intermediul acestor trei persoane! 


к. ч, lui Gabrea preia într-un 
decupaj riguros piesa Scotianului Ro- 
bert David Mac Donald „Summit Confe- 
rence", care a avut premiera londoneză 
în stagiunea 1980—1981 (protagonistă 
Glenda Jackson). Premiera românească 
s-a produs anul trecut la Teatrul Not- 
tara, în regia lui Petre Bokor, cu ace- 
eași interpreți: Dana Dogaru, Victoria 
Cocias și Alexandru Jitea. Spectacolul 


! 


па! 


Regia: RADU GABREA 


ivel 


š Veria_Cocias Y 


pt c DNI tp 


s-a jucat cu succes si peste hotare, la 
Viena, in Canada si SUA. 


Piesa este deopotrivă o meditaţie 
amar-sarcastică despre propulsarea 
mediocritatii și vulgaritatii pe soclul 
dictaturii, dar şi un avertisment vizând 
pericolul de a percepe crucialele mo- 
mente de impas ale omenirii. din un- 
ghiuri derizorii 


Cineastul explică audienței că piesa a 
fost scrisă în maniera lui Hochhuth, dar 
el isi dorește un film à la Cassavetes. 
Ceea ce presupune о transgresie de la 
docu-dramă la psihodramă, de la de- 
monstratia explicită la cea implicită. O 
aventură existențială consumată cu ma- 
ximă intensitate emoțională fără elipse 
narative, în lungi planuri secvenţă, apa- 
ratul de filmat înregistrând cu fidelitate 
evoluţia actorilor cărora le revine o 
pondere majoră în creaţie. 


Radu Gabrea îi asigură pe cei intere- 
sati că lucrul cu aceleași actrițe nu a 
însemnat un handicap, ci un stimulent 
căci a dorit să transforme piesa într-un 
film foarte personal. interpretele, după 
ce s-au debarasat de inerenta rutină a 
convențiilor scenice, au reușit să-l ui- 
meascá pe regizor cu soluțiile Si suges- 
tiile lor. S-au convertit repede la noua 
natură a eroinelor filmului, subliniată și 
prin concepția scenografei Lia Mantoc, 
chiar cu riscul unor licenţe istorice: Eva 
Braun a devenit din blondă brunetă, 
Clara Petacci, roșcată; costumele — 
taior-smoking negru una, deux-pieces 
bois de rose cealaltă, trădându-le nu 
doar caracterul, ci chiar afinitatile și 
afiliațiile. Apariția lor astfel costumate 
și machiate in mijlocul asistenţei a fost 
spontan aplaudată. 


Cu ne invită să vedem re- 
constituirea fidelă a decorului, de la 
colțul cu fotografii personale ale füh- 
rer-ului și până la masa pe care sunt 
expuse machetele universului nazist 
imaginat de arhitectul vremii Albert 
Speer. ° 


Impresia se confirmà: jocul secund il 
intereseazá pe cineast, tentat probabil 
de o metaforă similară cu cea operată 
în Nu te teme, lacob — un fapt divers, 
o situație de interes cancanier, in cazul 
de fatà, extrapolatá la fenomenul nazis- 
mului. Trimitand cu gândul si la efectul 
de telescopare din Prea mic pentru un 
rüzboi atát de mare, de astà datá ur- 
mánd a fi vorba de o sublimare a reali- 
tátii si o parodiere a tragicului din per- 
spectiva budoarelor istoriei. Lucrurile 
se lámuresc brusc in mintea reporteru- 
lui-cronicar care-și proiectează deja 
propria versiune: dublul-pseudotravesti 
va evoca figurile intunecate ale secolu- 
lui XX într-un mod insolit, precum... 
„Două femei ca Hitler si Mussolini“, 
pentru a-l parafraza tot pe Gabrea. 


De fapt regizorul, de la început, de- 
clarase acest film ca fiind „o posibilă 
continuare la Un bărbat ca E.V.A., 
având și o temă comună, lupta dintre 
erotism, putere și violență”. 


Dar cum durata filmului acesta coin- 
cide cu timpul acţiunii sale și 10 minute 
de proiecţie sunt acoperite într-o zi de 
turnare, şi reporterul trebuie să pună 
punct. Până la premiera din toamnă. 


Irina COROIU 


9 


reU vedete 


să revină la Cannes cu Mon amour, 
mon amour (1967) primul film al ex-so- 
tiei sale Nadine și impresiile negative 
despre festival i se vor reconfirma. 
Cea mai penibilă amintire o are de 
la... Angélique: „Aveam nevoie de bani 
şi mi se oferise o sumă mare pentru un 
efort minim. Teribilă a fost întâlnirea 
mea cu Marchiza îngerilor! Trebuia să 
avem prima filmare, o scenă de pat. 
Încă nu făcusem cunoștință cu Michele 
Mercier. Sosesc pe platou, producăto- 
rul mă prezintă vedetei. Eu spun «Bună 
ziua, doamnă!» și imediat sunt invitat să 
intru în așternut și în pielea amantului 
înfocat. Dezgustător și umilitor! In ge- 


nu se despărţea пісі o clipă pentru că 
erau la modă răpirile. Când Scola a vă- 
'zut-o a spus imediat cá este exact cea 
pe саге о căuta pentru rolul-simbol al 
| fetei ce observă cum se duce o genera- 
| tie. „Nu m-am ocupat în пісі un fel де 
' cariera ei, recunoaște tatăl. Nu i-am dat 
nici un fel de sfat. O ador, am avut tot- 
deauna cele mai minunate relații cu pu- 
tinta. Ea joacă mult teatru și mă invită 
să o văd, merg de câte trei ori. E din ce 
їп се mai bună“. 

In complicatul joc al stafetei talente- 
lor avea să intre Jean-Louis Trintignant 
atunci când debutantul Jacques Au- 
diard i l-a ales drept partener în Re- 


„Dacă plouă e neplăcut, dar n-ai ce face. 
Dacă-i frumos nu-i meritul tau...“ 


' neral detest acest gen de scene si sunt 


incántat cá imbátránind nimeni nu-mi 
mai poate pretinde asa ceva." 
Într-adevăr avantajul vârstei poate fi 
măsurat si în subtilitatea partiturii, lu- 
cru constatat în filmul lui Kieslowski, 
Trois couleurs. Rouge (1994) unde 
Trintignant joacá personajul unui jurist 
pensionar, care-şi trece timpul spionân- 
du-și vecinii şi are o relație specială cu 


EAN-LOUIS 
RINTIGN 


a cei șaizecișișase de ani 

pe care urmează să-i im- 

plinească la sfârșitul aces- 

tui an (s-a născut la 11 
decembrie 1930 la Piolenc, in Vaucluse, 
unde astăzi s-a și retras, îndrăgostit de 
ținutul natal, Provence), Trintignant se 
arată dispus să rememoreze într-o or- 
dine aleatorie momente dintr-o strălu- 
cită carieră. 

Da la început s-a impus discret, dar 
ferm în două direcții opuse: cea a fragi- 
lității vulnerabile, a tandretii si cea a 
duritatii táioase, a sarcasmului catego- 
ric. Putánd deveni cu aceeasi dezinvol- 
turá si erou si antierou, timid june-prim 
ori ucigas fárá scrupule. Mereu cu ace- 
lasi zambet tulburator in coltul gurii, 
dar si ironic, chiar autoironic. 4 

Initial mi-am dorit sa fiu regizor de 
cinema. Cu acest gând am și venit la 
Paris, hotărât- să înscriu la IDHEC. 
Eram în serie cu Alain Cavalier și Louis 
Malle. Am abandonat însă repede, nu 
puteam tine pasul, eu sunt mai încet, si 
mi-am propus: «Voi face regie când voi 
ajunge actors" Ceea ce s-a si întâm- 
plat, în 1973 și respectiv 1979, când a 
semnat Une bien şi Le 

, trădând o natură de mo- 
ralist dezabuzat, umorul său nonșalant 
dictându-i o viziune foarte întunecată: 
„Cele două filme pe care le-am regizat 
le-am ratat. Poate că din indolenţă, din 
lipsă de încredere și de perseverență. E 
mai ușor să fii actor! Ultimul film pe 
care trebuia să-l fac l-am oprit înainte 
de a incepe filmările deși aveam totul 
pregătit: scenariul și actorii (Pierre Ri- 
chard și Anconina), producătorul și dis- 
tribuitorul. Brusc n-am mai avut chef 
să-l fac. Asta se-ntâmpla cam prin '80, 
e trebuia sá se cheme Un bateau à 


campagne..." 500 
Teatru а jucat де pe Іа douazeci de 


10 


-liaisons da 


ani, dupà ce a urmat cursuri de actorie 
cu Charles Dullin si Tania Balasova. În 
1959 face vâlvă în „Hamlet“. „În cinema 
primul rol de care am fost mulțumit a 
fost се! din Le Combat dans file (1962) 
al lui Cavalier. Rappeneau scrisese sce- 
nariul, iar Malle era producător. Până 
atunci nu mă plăcusem defel pe ecran. 
Aveam şi o concurenţă serioasă! Gene- 
ratia mea de actori a fost puternică: 
Belmondo, Terzieff, Brialy, Blain, Ma- 
rielle, Rochefort, plus ceva mai tánárul 
Delon. Veneam imediat după generația 
lui Gerard Philipe care, în ciuda faptu- 
lui că azi poate părea afectat și prețios, 
a reprezentat pentru mine un reper. Am 
jucat alături de el mai întâi în teatru, 
apoi l-am întâlnit și pe platou, la Les 

ngereuses (1960) când Ro- 
ger Vadim m-a distribuit într-un roli- 
şor“. 

Debutase_ facand- figuratie- la Chris- 
tian-Jaque în Si tous les gars du monde 
(1956), dar se remarcase în Et Dieu 
créa la femme (id.), faimosul film al lui 
Vadim. O scurta idila cu Brigitte Bardot 
îl propulseazá in atenţia opiniei publice, 
insá e chemat la arme si Algeria ii rá- 
peste doi ani din viaţă, ratându-i startul. 

„Lucrurile aveau să se schimbe pen- 
tru mine abia odată cu Un homme et 
une femme (1966). La filmări m-am 
simţit foarte bine, era o atmosferă ve- 
selă, destinsă. Pierre Barouh pe care-l 
cunosteam mai demult imi spusese 
despre Claude Lelouch că e extraordi- 
nar. Și era într-adevăr. La acea vreme 
era formidabil, cu timpul a început să 
se ocupe mai mult de producție, să fie 
interesat mai mult de bani decât de re- 
gie. Mulţi ani nu l-am mai întâlnit, apoi 
am filmat Viva la vie (1984) si Partir, re- 
venir (1985), nu mai era acelasi. lar Un 
homme et une femme, vingt ans déjà 
(1986) s-a dovedit o catastrofá". Avea 


ANT 


о tânără, Irène Jacob, ce-i returnează 
câinele: 

„Este una dintre cele trei-patru per- 
soane extraordinare pe care le-am in- 
tâlnit în această profesie. Ea, Birkin 
(am filmat cu ea La femme de ma vie, 
în 1986), Fanny Ardant. E incredibil cât 
este de sensibilă și delicată, o veritabilă 
frumusețe spirituală. Риза în valoare si 
de Krzysztof Kieslowski, el însuși un tip 
de mare sensibilitate și precizie profe- 
sională. A fost poate regizorul cel mai 
important pe care l-am întâlnit. Pe mine 
care sunt un lent, mă determina să-mi 
accelerez ritmul”. 

Din așa-zisa sa carieră italiană, Trin- 
tignant păstrează o amuzantă amintire 
de la o filmare cu Sergio Corbucci, un 
regizor plin de haz, specializat în pe- 
раи şi western-uri spaghetti 
nainte de Sergio Leone: „Eu nu tineam 
să joc în astfel de filme pentru că deși 


mergeau foarte bine, nu erau decât o, 


lungă vorbarie fără sens. Asa se face că 
mi s-a propus rolul unui... mut. 
Bertolucci m-a solicitat pentru. 11 
Contormista in 1969. Imi amintesc 
exact din cauza unui schimb de replică 
care a fost tăiat. Un tip spunea: «La ce 
vă trimite cu gândul '69?» și altul putin 
(na îi răspundea: «E anul de după mai 
d» 


Scola cu care eram prieten imi tot 
spunea: «Te-as vrea in filmele mele!» 
Trebuia să joc în Famigiiă, dar 
mi-am rupt un picior. ЇЇ cunoscusem pe 
când filmam cu Dino Risi И sorpaso 
(1962) la care Ettore era scenarist. Un 

. tip ferm, trăsnit, simpatic. Aveam să lu- 
crăm împreună abia Terasa (1979), un 
film frumos care însă n-a fost prea bine 
primit.“ Atunci, Trintignant a venit înso- 
tit de fiica sa Marie (care deja jucase in 
Série noire al lui Corneau si în Premier 
voyage de Nadine Trintignant), de care 


garde les hommes tomber (1994) pe cel 
ce avea Sa fie incununat cu Cesarul 
„Tinere speranțe“, Mathieu Kassovitz. 

„Am făcut Z (1968) din prietenie pen- 
tru Costa Gavras fără să realizez prea 
bine ce avea să însemne acel film. Am 
lucrat doar zece zile. De fapt trebuia să 
fac rolul lui Jacques Perrin, fotograful, 
dar n-au coincis perioadele mele libere 
cu zitele de filmare, așa că am acceptat 
rolul judecătorului. Un rol recompensat 
bine, dar lucrul acesta nu-l știam 
atunci. Am primit premiul la Cannes, 
даг sincer за fiu Perrin îl merita mai 
mult.“ 

„Unul dintre cele mai bune lucruri pe 
care le-am izbutit a fost acela din Ma 
nuit chez Maud (1969). Nu tinusem să 
fac acest film pentru că problemele re- 
ligioase nu mă interesau, dar Rohmer 
scrisese rolul pentru mine și a insistat 
vreme de doi ani. Am acceptat până la 
urmă și am fost chiar coproducator, în- 
tre alții cu Barbet Schroeder, Gérard 
Lebovici, Francois Truffaut. Eram șase, 
am dat fiecare câte o sută de mii de 
franci si filmul's-a făcut cu şase sute de 
mii de franci, cu peliculă puțină si în 
doar cinci săptămâni. Dar a făcut în- 
conjurul lumii. Universitarii americani îl 
| adoră, iar eu încă mai primesc, după 25 
de ani, cecuri. Eric Rohmer e un ins 
rece, foarte curios, dar și foarte delicat, 
fapt pentru care îl și iubesc.“ 

Deși apropiaţi ca vârstă și purtaţi pe 
crestele aceluiași Nouvelle Vague, Trin- 
tignant si Truffaut s-au întâlnit târziu, la 
un festival. Jean Louis a fost cel care a 
„atacat“: „L-am luat pe departe și l-am 
întrebat de ce nu m-a solicitat niciodată 
mai ales că aș fi putut să joc mai bine 
decât el într-o mulţime dintre filmele 
lui! Mai târziu avea să-mi arate La 
chambre verte și l-am găsit formidabil. 
Are ceva halucinant si filmul, și eroul. 
N-as fi putut să joc atât de bine ca el. 
La scurt timp mi-a vorbit de Vivement 
dimanche (1983), prevenindu-mă că 
nu-i un rol grozav, dar am avea ocazia 
să lucrăm împreună. Eram bucuros deși 
scenariul nu mi se părea teribil. Dar nu 
a avut importanţă, filmul a căpătat un 
farmec deosebit“. 

La un moment dat ajunsese să facă 
câte patru-cinci filme- pe an, și a hotă- 
rât să se oprească pentru un timp și să 
se dedice pasiunii sale pentru cursele 
automobilistice: „Ajunsesem pur şi sim- 
plu doar să mă achit corect de obligați- 
ile rutiniere. De altfel Michel Deville 
obișnuia să spună în bătaie de joc: «Eu 
cer unui actor două calităţi, să fie 
punctual şi să știe textul pe de rost!» 
Ajunsesem să fac doar atât. Astăzi pen- 
tru mine este extrem de important să 
pot continua să joc. Planchon mi-a 
spus cândva ceva foarte adevărat: 
«Succesul sau insuccesul sunt ca scu- 
latul dimineața... Dacă plouă e neplă- 
cut, dar n-ai ce face. Dacă-i frumos 
nu-i meritul tău...» Ca actor faci tot 
ceea ce poti, restul nu mai depinde de 
tine. Atâta timp cât ești încă solicitat e 
formidabil. E mai puțin nevoie de mine 
acum ca altădată, dar e nevoie și asta-i 
esențial.“ 


Irina COROIU 


emoria cinefila are legile 

ei ciudate, care acționează 

parcă independent de 

も voința noastră. Ea selec- 

tează, acumulează și, la un moment 

dat, ne dăm seama că aproape pe ne- 

simţite ne-am creat un muzeu propriu 

al cinematografului, în care secvențe 

din filme ne revin obsedant în minte. 

De câte ori, de exemplu, nu am simţit 

dorința să le fac o declarație de dra- 

goste unor actrițe pentru scene pe care 
nu le mai uit? 

Delphine Seyrig, cu al său „Lăsaţi-mă 
în pace!“, strecurat ușor lui Giorgio Al- 
bertazzi în Anul trecut la Marienbad 
(Alain Resnais, 1961); Marlene Diec- 
trich plecând în deșert pentru a-și urma 
iubitul în Morocco (Joseph von Ster- 
nberg, 1930); Uma Thurman apărând 
precum Venus dintr-o scoică în Aventu- 
rile Baronului Munchausen (Terry Gil- 
liam, 1988); si o lungă serie de imagini 
cu Jeanne Moreau. 

Rătăcind pe străzi, neștiind dacă iubi- 
tul va mai veni sau nu in Ascensor pen- 
tru esafod (Louis Malle, 1958); conver- 
sând cu prietenul ei Boris Vian în Legă- 
turile loase 1960 (Roger Vadim, 
1959); bându-și paharul de vin într-un 
bistrou de cartier în care o femeie ca 
ea nu ar intra în condiții normale în 
Moderato cantabile (Peter Brook, 1960); 
din nou ratacind pe străzi, de data 
aceasta în Milano în Noaptea (Miche- 
langelo Antonioni, 1961); cântând Le 
Tourbillon, așezată într-un scaun, ti- 
nându-și genunchiul în palme în Jules 
şi Jim (Francois Truffaut, 1962); sco- 
{апа o injuratura printre dinţi in Eva 
(Joseph Losey, 1962); trăgând cu sete 
din ţigară, așezată la masa de joc in 
Сони! ingerilor (Jacques Demy, 1963); 
într-un număr de striptease ad-hoc, ală- 
turi de Brigitte Bardot în Viva Maria 
(Louis Malle, 1965); cântând din nou pe 
puntea unui vapor în Marinarul de pe 
Gibraltar (Tonny Richardson, 1967); 
spunând că are 20 ani (avea 40 pe 
atunci!), ruşinată, alături de marinarul 
care se întâlnea cu un miracol în Po- 
veste nemuritoare (Orson Welles, 1968); 
pozând ca Diana, întinzând arcul uci- 
gaș în Mireasa era în negru (Francois 
Truffaut, 1968); cântând Each Man Kills 


,Detest 
convenjionalul, 
e o boală 
groaznică, 
un fel de lepră“. 


the Things He Loves în barul-bordel din 
Querelle (Rainer Werner Fassbinder, 
1982); sau vorbind despre frumusețe cu 
tănăra asasină din Nikita (Luc Besson, 


Sunt doar câteva dintre rolurile 
dintr-o filmografie ce numără zeci de ti- 
tluri unele opere de referință în istoria 
cinematografului, altele fiime de du- 
zină. Dar oriunde, Jeanne Moreau este 
o prezenţă. Cu o replică, o privire, un 
surâs se impune, rămâne în memorie. 
Pentru că nu este niciodată doar o figu- 
rantă, o păpușă mânuită de cineast, ci 
un personaj și o persoană. Privirea ei 
spune întotdeauna mai mult decât cu- 
vintele. Aţi remarcat ce expresive îi 
sunt până și cearcănele, poate cele mai 
sexy din cinematograful modern? 

să nu mai vorbim de vocea ei, in- 
confundabilă, pe care anii nu au alte- 
rat-o, ba chiar i-au adăugat o mai mare 
forță de expresie. În Amantul (Jean 
Jacques Annaud, 1991), vedeta ar fi tre- 
buit să fie juna Jane March, pe care re- 
gizorul o obligă să apară în secvențe 
adevărat îl simți auzind doar vocea lui 
Jeanne Moreau, din off, amintindu-și 
adolescenta ei. Ea innobileaza filmul al- 
tminteri destul de anodin. 

Te intrebi de ce filmul a descoperit-o 
relativ târziu pe această actriță care nu 
se încadrează de loc în canoanele fru- 
musetii clasice. Născută in 1928, ea а 
debutat în teatru, formându-și un nume 
la Comedia Franceză, iritându-și colegii 
de scenă care credeau că teatrul е о 
artă nobilă, iar filmul una vulgară, când 
le spunea că îl consideră pe Gerar 
Philipe un geniu. 

{ se oferă apoi roluri banale în come- 
dii “uşoare. În 1955 impresarul , ei 
consideră că a devenit destul de cunos- 
cută și că e nevoie să meargă la Can- 


nes, tru a poza, subliniind că este 
neapărat necesar să-și ia cu ea costu- 
mul de baie. „M-am dus, dar nu-era 
exact genul de lucruri pe care le fac cu 
plăcere“, îşi amintește ea astăzi. „Ve- 
deam toate fetele alea pe plajă... Eu nu 
prea aveam sâni, nu eram acel gen de 
creatură voluptoasá care se rostogo- 
leste pe piajă sau în valuri“. 

Marile roluri vin abia după întâlnirea 
cu Louis Malle și cu ceilalți regizori ai 
Noului Val. Impresarul său încearcă să 
o determine să nu accepte rolul din As- 
censor pentru egafod. Ea renunţă la im- 
presar, realizeazá filmul, prezentat la 
Cannes in afara concursului, și-l intál- 
neste pe un culoar in timpul festivalului 
pe Francois Truffaut. „Acolo a început 
prietenia.… relatia noastrá. El nu reali- 
zase incá 400 de lovituri. Ne-am 
revazut des la Paris, iar el mi-a trimis 
Jules și Jim, cartea lui Roché. După 
cum vedeţi, au fost lucruri de durată, 
nu se construiește nimic doar într-o zi. 
E ca o sămânță care va da rod. Si la 
Comedia Franceză am avut spectatori 
т .Se numeau Antonioni, Orson We ト 


Urmează ii, care șochează opi- 
nia publică și critica prin ceea ce Truf- 
faut a numit „prima noapte de dragoste 
adevărată din cinematograful francez“. 
Dar nu asemenea; roluri în care erotis- 
mul primar este preponderent o vor im- 

une (deși ele nu au lipsit — ا‎ 
Margot, Jean Dréville, 1954; Mata Hari, 

H 21, Jean-Louis Richard, 1964). 
Erotismul ei e mai rafinat, intotdeauna 
insotit de o doza de perversitate, de 
mister. Nu scenele in care filmeazá 
goalá ii sunt caracteristice, ci cele in 
care spectatorul este lásat sá bánuiascà 
goliciunea, sá-si inchipuie jocurile ero- 
tice pe care nu le vede. 


Devine un fel de muză a Noului Val, 
despre care spune: „Am simțit cá e 
ceva marginal, dar cred că minoritatea 
are întotdeauna dreptate si majoritatea 
se inseala intotdeauna“. Lucrul cu 
Malle îi aduce o libertate pe care nu o 
cunoscuse páná atunci. ,Se pare cá 
marea mea problemă era că nu sunt fo- 
togenicá. Existá un standard al frumu- 
setii masculine si unul al frumusetii fe- 
minine. Dar acesta a evoluat fantastic. 
Inainte, un prim plan iti lua o oră si ju- 
mátate, si n-aveai voie sá te misti. Cu 
Malle am simtit ce-nseamná libertatea. 
Filmări cu camera pe umăr, in stradă, 
fárá ecleraje complicate, fárá machiori, 
fárá coafor, totul filmat cu o echipa 
micá. Era ca si cánd sángele se pusese 
mai repede in miscare". 

Dupa atátea roluri si intálniri cu mari 
regizori, ea recunoaște că aceștia au în- 
vatat-o că „talentul este un dar prețios 
pentru care trebuie să fii recunoscător. 
Asta nu exclude nici munca, nici exi- 

nta, pentru că ei aproape erau înne- 


uniți de neliniștea lor creatoare, și 


provoca-o-durere. "-m-au-in- 
vatat să am încredere in mine si mă 
simt rásplátità. Da, sunt recunoscá- 
toare. Dar și ei imi erau recunoscători... 
era un fel de schimb... Le sunt datoare, 
dar si ei imi sunt datori. Mulțumită lor 
am învățat să spun nu“. 

Și totuși, ea nu ezită să-i ajute pe ci- 
neaștii mai tineri sau necunoscuți, să 
accepte câte un rol în filmele lor, ba 
chiar să contribuie la finanțarea unui 
film în care crede, precum Anna Kara- 
mazova de Rustam Kamdaev (1990). 

Încurajată de Orson Welles, trece în 
spatele aparatului de filmat, regizând 
două filme, Lumiere (1976) și L'adoles- 
cente (1978). lar în acest an se pregă- 
tește să apteze un roman scris de 
Carol Joyce Oates, Solstice. 


JEANNE MOREAU 


Urmáreste cu interes evolutia cine- 
matografului (si admirá de exemplu 
forța unui film precum Născuţi asasini 
de Oliver Stone), pentru că Jeanne Mo- 
reau nu s-a mulțumit niciodată să fie 
doar un actor cuminte executând ordi- 
nele regizorilor. Ea s-a implicat mereu 
în destinele filmului. Are un cuvânt de 
spus și este ascultată. A fost președinta 
Comisiei de avansuri asupra retetelor 
care ajută finanțarea unor filme fran- 
ceze. 

În 1960 era huiduită de o parte a pu- 


.blicului la Cannes în momentul in care 


primea premiul de interpretare feminină 
pentru rolul din Cantabile 
(ex-aequo cu Melina Mercouri pentru 

duminica — frumoasă pere- 
che trebuie să fi fost cea alcătuită pe 
scenă de aceste două doamne ale cine- 
matografului). În 1975 era președinta 
juriului la acelaşi festival, iar în 1995 — 
fapt neobișnuit — era pentru a doua 
oară aleasă să conducă juriul la Can- 
nes. 

În acest an, în ianuarie prezida juriul 

New iara sfâr- 
şitul lunii жаши conduce juriul de la 
Montréal, u se află în competiție și 
noul film al lui Dan Pita. 

Anii au trecut peste Jeanne Moreau, 
dar ea rămâne optimistă și plină de 
energie. Întrebată dacă îi este teamă de 
bătrânețe, răspunde: „Primul гіа l-am 
văzut pe când filmam Marinarul de 

. Mi-am zis că era groaznic, 
dar apoi m-au chemat pe platou și am 
uitat de asta. Cred că teama de batra- 
nete este metoda cea mai sigură de a 
îmbătrâni. E o frică groaznică, care-ţi 
scurtează viața. Te îmbolnăvește, e un 
fel de cancer“. 


Rolland MAN 
11 


PERSONAJ 


e Capriciu spaniol (Joseph von Sternberg, 
1935) se axează pe figura femeii fatale întruchi- 
pate de Marlene Dietrich. Sloganul conceput 
pentru această barocă melodramă extravagantă 
condensează filozofia de viață a eroinei: 


„Bărbații sunt sclavii mei — şi sunt 
bucuroşi sd fie!“ 
e Gilda al lui Charles Vidor (1946) propune 


imaginea mitică a unei alte vampe: Rita Hay- 
worth. Sloganul spune: 


Îngerul albastru, 1930 


„Nu a existat NICIODATĂ o femeie 
ca Gilda!“. 

Cu manusile ei negre, lungi, cu mersul ei de 
felină, cu privirile ei languroase, Hayworth, о 
adevărată ,sex-bomb", va deveni idolul a mi- 
lioane și milioane de spectatori. 

@ Personajul lui Richard Gere din Ameri- 
can Gigolo al lui Paul Schrader (1980) e înfă- 
tisat de sloganul publicitar născocit de Para- 
mount într-un chip provocator: 


„Е cel mai bine plătit amant din Be- 
verly Hills!“ 


Indiscret, 1931 


@ Interpretat de Carroll Baker, Harlow 
(Gordon Douglas, 1965) evocá — plat, conven- 
tional 一 un crampei din biografia starului. Por- 
tretizarea lui succintă prilejuieste acest slogan: 

„La era vestită pentru rochiile vapo- 
roase, traiul lejer şi o viaţă deşânțată 
în afara platourilor*. 

e Gable și Lombard (Sidney J. Furie, 
1976). Despre Clark Gable și Carole Lombard, 
deveniți eroii unui modest film biografic, aflăm, 
datorită sloganului, un lucru pe care specialiștii 
în publicitate de la Universal îl socotesc esen- 
tial: 


„Aveau mai 
Aveau glorie!" 


mult decât iubire... 


REFERINŢĂ 
CINEMA. . 
TOGRAFICĂ 


e Eroina din Double Door al lui Charles 
Vidor (1934) e plasată, nici mai mult nici mai 
puțin, în constelația mitică a personajelor din 
filmul de groază clasic, cu supralicitarea de ri- 
goare: 

„Frankenstein, Dracula şi alți monştri 
ai ecranului pălesc în comparaţie cu 
această diabolică, haină femeie!“ 

€ Sloganul pentru Fiica lui Dracula, hor- 
rorul de duzină al lui Lambert Hillyer (1936), ne 
încredințează: 

„Mai senza[ionald decât neuitatul ei 
tată!“ 

e Cel mai bun dintre sloganurile folosite 
pentru The Wild One al lui Laslo Benedek 
(1954), interpretat de Marlon Brando rămâne: 

„That streetcar man has a new de- 
sire! 


Pe aripile vântului, 1939 


Formula ne trimite la A Streetcar Named 
Desire (Un tramvai numit dorință), filmul 
din 1951 al lui Elia Kazan, jucat — cu tot atâta 
acuitate si tensiune 一 de acelaşi actor. 

@ invenția publicitară pentru Câinele lui 


Dracula (Albert Band, 1977) merită si ea sa fie 
reținută: 


„E mai mult decât o legendă care 
sare la beregată!“ 


SITUARE. 
VALORICĂ 


„Tributară de nenumărate ori excesului, antre- 
nând un veritabil concurs de superlative, publi- 
citatea cinematografică izbutește câteodată să 


Orez amar, 1949 


evalueze exact valoarea și importanța istorică a 
filmului pe care îl lansează. 

e Operă — cheie în evoluţia limbajului cine- 
matografic, Nașterea unei națiuni a lui David 
W. Griffith (1915) are parte de sloganul: 


„Zorii unei noi arte!“ 


€ Pe afişele pentru Crucișătorul Potiom- 
kin (Serghei M. Eisenstein, 1925), afişe 
concepute de Alexandr Rodcenko ori de Anton 
Lavinski, doi dintre exponentii avangardei plas- 
tice ruse din epocă, citim: 


„Mândria cinematografului sovietic!“ 

€ Sloganul găsit pentru Пигіа cea mare al 
lui Jean Renoir (1937), neindoielnic или! dintre 
marile filme pe care ni le-a dat cinematograful 
hexagonal, proclamă: 

„Capodopera cinematografului fran- 
cez!“ 


SURSĂ 


Exploatarea prestigiului estetic și/sau cultu- 
ral pe care îl are sursa literară a filmului se în- 
tâlnește adeseori. 

@ inspirat de povestirea lui Robert Louis 
Stevenson, Doctorul Jekyll și domnul Hyde 
(John S. Robertson, 1921) e prezentat astfel: 


„Cea mai mare dramă a identității 
duale care a fost scrisă vreodată!“ 


9 Peter Ibbetson, ecranizarea romanului 
lui George du Maurier realizată de Henry 
Hathaway în 1935, e 


„Cea mai frumoasă poveste de dra- 
goste din toată literatura modernă!" 


€ Sloganul găsit pentru Pogoará iarna (Al- 
fred Santell, 1936), trecere pe ecran a piesei lui 
Maxwell Anderson, zice: 


„A lovit Broadwayul ca un fulger de 
lumină pură — acum, de pe ecran, vă 
sfâşie inima!" 

e Anatomia unei crime (Otto Preminger, 
1959) are ca izvor romanul lui Robert Traver; 
sloganul filmului nu uită să amintească: 

„Anul trecut a fost best seller-ul nu- 
mărul unu. În acest an (sperăm) să fie 
filmul numărul unu!“ 


VERSIFICARE 


Sloganul versificat se află, de multă vreme, la 
mare cinste. 

e Marele vals (Julien Duvivier, 1938). Pe 
genericul acestui film biografic consacrat lui 
Johann Strauss, realizat de cineastul francez la 
Hollywood, apare numele unei soprane fai- 
moase — Miliza Korjus. Sloganul se folosește 
de celebritatea cântăreței de la Metropolitan: 

„Miliza Korjus — rhymes with gorge- 
ous!" (Traducere echivalentă: „Miliza 
Korjus — cu ce rimează oare? / Cu 
voce de privighetoare!“) 

€ O amplá reclama la disneyanul Parada 
cea mare publica presa bucuresteana in de- 
cembrie 1944. latá un fragment: 

„5-1 vezi pe Mickey Mouse croi- 
tor/Sd vezi un taur visdtor/ Sd vezi trei 
mii de ghiduşii:/ Poţi sd nu râzi? Poţi 
sd te-ab[ii?/ De ai cinci ani sau şapte- 
zeci/ La filmul ăsta tot petreci“. 


Ocazionalul versificator nu uitá vitregia vre- 
murilor si isi continuă compunerea, comandată 


de cinematograful „Trianon“, la fel de entu- 
ziast: 


„Renunţă omul şi la pâine/ Să-l vadă 
astăzi şi nu máine./ Nu mai e coadă la 


petrol,/ La carne, sare, alcool/ Căci 
s-a lansat un singur zvon/ Cd-i coadă 
doar la Trianon“. 


e Un savuros antecedent autohton îl consti- 
tuie sloganul la Sirena din Sevilla (Jerome 


Storm și Hunt Stromberg, 1924), cu Priscilla 
Dean în rolul principal. Distihul publicitar este 
semnat de... Priscilla Dean: 

„De dragoste, dst film e plin.../ Fe- 
meilor frumoase, vi-l inchin*. 


Dosarul tematic 
Sloganul cinematografic 
este realizat de George LITTERA 


Un milion de ani, î.Ch., 1966 


HAMMER GLAMGUR ! HAMMER SPECTACULAR 


WUBTMESAL 092 Pe 


D acá ediția '95 a festivalului ne fă- 


lui generaţiilor si Centenarului cinema- 
tografului sà privim inspre trecut, cea 
de. anul acesta ne-a impus o privire in- 
spre viitor. Datorăm acest lucru și natu- 
rii competiției, dedicată tinerilor regi- 
' zori (până la 39 de ani), dar și Semina- 
rului- international -cuprins în program, 
„Spre o politică audiovizuala comună“, 
inițiat de Eureka, la care au luat parte 
directori şi reprezentanţi ai unor impor- 
tante festivaluri europene de cinema și 
televiziune. 

Trebuie să recunoaştem că scepticis- 
mul nostru funciar nu ne lăsa să cre- 
dem că întâlnirea va fi atât de minuţios 
și temeinic pregătită. Cu o tenacitate 
remarcabilă, doamna Sylvie Forbin, Di- 
rector al Eureka Audiovizual, cunoscută 
nouă de la Costinești '94, a convocat 
personalități de prim rang ale bătăliei 
dusă sub steagul Uniunii Europene 
pentru supraviețuirea și promovarea ci- 
nematografului european, marginalizat 
în propriul spațiu de hegemonia amerij- 
cană în domeniu. Aceștia sunt în gene- 
ral tineri directori de festivaluri care au 
reușit să transforme idealurile acestei 
lupte comunitare în fapte şi n-au ezitat 
să vină la Costinești și să vorbească 
despre experiența lor. 


ПИ & 7V 
COSTINESTI e 


ジフ ルク る ク / アグ ルク 


Eu vorbele mari, ei si-au pre- 
zentat reusitele in termeni precisi, schi- 
{апа profilul si audiența fiecărei com- 
petitii. Am aflat astfel ca la editia tre- 
cuta a festivalului de la Valladolid (Fer- 
nando Lara) s-au înregistrat 100.000 
spectatori, la cea de la Salonic (Michel 
Demopoulos) 40.000, la Vila de Con- 
de-Portugalia (Dario Oliveira) 13.000, la 
Marsilia (Brigitte Rubio) 18.000, iar la 
Oberhausen (Hilke Doering) 20.000. Ca 
să nu mai vorbim de uriașul public al 
legendarului Festival de la Cannes, re- 
prezentat la Costinești de Pierre Henri 
Deleau, selecționerul secțiunii „Quin- 
zaine des réalisateurs". Toate aceste 
festivaluri prezentate de directorii sus- 
numiți includ in program peste 60% 
producții provenite din țările Europei, 
ceea ce le asigură un ajutor din partea 
Comisiei Europene pentru Audiovizual, 
cum am aflat de la reprezentantul aces- 
teia, Pierre Garbay care, ca și observa- 
torul audiovizual André Lange, ne-au 


14 


сизе, prin profilul său dedicat Debutu- ` 


Е Andre Lange (observator din райеа Comisiei 
Europene), Hilke Doering (Oberhausen), 
Fernando Lara (Valladolid) 


Presiunea 


viitorului 


е Participanți la seminarul international: 


0... Forbin (director Eureka) și Pierre Garbay 
(reprezentant al Comisiei Europene) 


vorbit despre modul concret în care 
Costineştiul nostru ar putea fi ajutat cu 
informații, programe de filme si logis- 
tica. Totul depinde de recunoașterea, 
din partea noastră, a codului deontolo- 
gic comun (parafat deja de 67 de festi- 
valuri europene) şi bineinteles de sem- 
narea, la nivel guvernamental, a cererii 
noastre de aderare. 


tia dintre noi au participat la 
una sau mai multe editii ale festivaluri- 
lor reprezentate de directorii care ne-au 
vizitat. Putem astfel depune màrturie cà 
nu s-au spus vorbe goale si cà am ad- 
mirat, participând la ele, rigoarea selec- 
tiei, calitatea retrospectivelor comple- 
mentare, ingeniozitatea punerii in pa- 
gina a temelor alese si valoarea mate- 
rialelor publicate (cataloage, pliante, 
brosuri sau chiar carti editate la fiecare 
ediție). 

Toate acestea sunt posibile datorită 
unor surse de finanțare guvernamentale 
sau locale, mobilizării unor numeroși 
sponsori şi profesionalismului directori- 
lor lor, în general critici de film. Succe- 
sul festivalurilor amintite depinde însă 
de investirea totală a celor care le con- 
duc în această muncă si formării unor 


e Laurenţiu Damian (Costinești), Dario Oliveira (Vila do Conde), 
Michel Demopoulos (Salonic) si Brigitte Rubio (Marsilia) 


Centrul National 
al Cinematografiei 
Decebal Mitulescu, 
vicepreședinte 
Televiziunea Română: 
Dan Necsulea, 
director 
al Studioului 
de film 


Producátor executiv: 
Cornel Diaconu, 
director ALDACO FILM 


Cálin Cáliman, 
Laurentiu Damian, 
Lucia Hossu Longin, 
George Mihăiţă, 
Irina Nistor, 
Manase Radnev, 
Ada Vertan 


echipe competente si stabile. Am re- 
marcat la toți acești oameni care ne-au 
vorbit cu pasiune despre festivalurile 
lor o modestie admirabilă si o lipsă de 
emfază proprii unor persoane care lu- 
crează cot la cot cu echipele lor și nu 
se limitează la a da dispoziţii. 

A fost, cred, o întâlnire crucială pen- 
tru viitorul Costineștiului, a cărui a 
XIX-a ediţie a fost una de supravieţuire, 
de ajustare a profilului (devenit de film 
şi TV) din binecunoscutul motiv al cri- 
zei noastre de producție în domeniul 
lung-metrajului de ficțiune. 

Exceptia prezentată în gala de des- 
chidere, Asphalt Tango de Nae Caranfil, 
primită triumfal de public, n-a făcut de- 
cât să pledeze în favoarea integrării 
noastre în structurile europene care îi 
pot ajuta pe tinerii noştri regizori (pe 
genericul peliculei sale figurează doi 
co-producători din Franța). 

Nu trebuie pledat prea mult că festi- 
valul, chiar şi în varianta sa naţională, 
trebuie să aibă un mic staff permanent, 
care să lucreze la selecție tot anul, nu 
numai cu două luni înainte. Prea indul- 
genta acceptare a multor emisiuni TV 
sau a unor ezitante producţii studen- 
testi a făcut acum obiectul multor cri- 
tici. In principiu poate funcţiona şi un 
festival cu filme de sau pentru televi- 
ziune, cu o condiție totuși: să fie ali- 
niate în concurs piese cu virtuți cine- 
matografice. 

Dar pasul cel mai important inspre 
ediția a XX-a rămâne clarificarea profi- 
lului. Cred că internationalizarea festi- 
valului se impune, măcar pentru dimi- 
nuarea orgoliilor autohtone care au 
creat câteva momente critice anul 
acesta. Dacă ţinem atât de mult la tine- 
rii noştri cineaşti (am auzit multe decla- 
ratii populiste pe această temă), cred 
că i-am ajuta mai mult oferindu-le oca- 
zia să concureze cu colegi de pe alte 
meleaguri, nu numai între ei. 

Poate că n-ar fi o idee rea ca profilul 
viitorului festival să facă „obiectul unui 
concurs. Mai multe păreri pot imbogati 
oferta noastră, care trebuie să ia forma 
unui dosar cu un proiect interesant 
pentru a putea obţine ajutorul Comisiei 
Europene. Rămânem oricum sub pre- 
siunea timpului căci termenul limită 
pentru aderarea României se situează 
în luna octombrie. Producătorii festiva- 
lului și directorii săi artistici ar trebui să 
se mobilizeze în acest scurt răstimp 
pentru a-i convinge pe cei de care de- 
proda internationalizarea Costinestiului. 
nspre ei privesc plini de'sperantá și ci- 
neaștii care vor să se afirme, dar si 
spectatorii care au umplut în fiecare 
noapte amfiteatrul Si au dovedit o mare 
poftă de cinema tânăr. 


Dana DUMA 


Mariajul grăbit dintre film şi televiziune a imprimat profilul festivalu- 


lui 


N-au lipsit focurile de artificii şi dirijabilul, bine orchestrate 


О se- 


lecție prea indulgentd, după majoritatea părerilor, dar cu multe noi talente 


Un singur lung-metraj, în afara competiţiei, dar unul foarte bun 


N-au 


lipsit nici sponsorii, fără de care nu se poate, însă tinerii premianji au aş- 


teptat de la ei bani, nu pagere 
de festivaluri europene într-un colocviu organizat de Eureka 


Momentul cheie: întâlnirea cu directorii 


Concluzia: 


internajionalizarea festivalului de la Costineşti stă în mâinile noastre 


Populara voce de la Radio Contact 
a căpătat chip: Liana Stanciu 
a fost prezentatoarea festivalului 


ȘI 


I fel ca in fiecare an, Costinestiul 
şi-a întâmpinat invitaţii cu aceeași ecla- 
tantă ospitalitate. Provenind fie de la 
strălucirea aștrilor — Soarele şi Luna 
care deopotrivă fac farmecul plajei şi 
falezei din zori si până în miez de 
noapte, fie de la edilii staţiunii care, la 
rândul lor, fac eforturi să diminueze cât 
mai mult efectele negative ale tranziţiei. 
Dintr-o convorbire cu directorul gene- 
ral di. loan Nasta (deosebit de amabil şi 
semănând izbitor cu Kirk Douglas!) am 
aflat câte ceva despre greutăţile pe care 
le întâmpină pentru a menține in viață 
pe tot parcursul anului acest loc de va- 
canta asaltat doar în lunile de vară. 
Atunci aici se precipită nu doar turiștii 
în majoritate tineri, ci şi combatanții pe 
diverse tărâmuri sociale sau culturale, 
care vor să profite de agreabila am- 
bianta pentru colocvii, seminarii, con- 
cursuri de tot soiul şi cărora briza mării 
le .Stimuleaza apetitul bataist... 


I. cadrul acestei a XIX-a ediții, cu 
siguranţă ar fi fost interesantă si o dis- 
cutie despre deontologia profesiei de 
cineast şi teleast, dar şi de critic. Deoa- 
rece s-a dovedit că există încă multe 
neclaritati şi inadvertente atât in abor- 
darea Si tratarea subiectelor, cât şi în 
aprecierea rezultatului acestor demer- 
suri, uneori în mod abuziv, false criterii 
etice substituindu-se celor estetice. Așa 
cum si confuzia valorilor naște produse 


hibride, dificil de catalogat ori imprudent 
supraevaluate. Stă insă in obligaţia fie- 
cărui cronicar să ,contabilizeze" câști- 
gurile estetice și etice pe cont propriu. 
Mai ales că la startul competiției s-au 
aflat peste 70 de titluri de facturi ex- 
trem de diferite, de la emisiuni -de tele- 
viziune la filme studențești, anchete şi 
medii-metraje de ficțiune, eseuri şi vi- 
deoclipuri — muzicale și publicitare, 
unele realizate de actori deja consa- 
сга{і. Un front comun izbutit la vreme 
de criză şi în pofida unor nesemnifica- 
tive disensiuni de către Televiziunea 
Naţională şi posturile teritoriale sau pri- 
vate, plus școlile de cinema, respectiv 
ATF si universităţile particulare, cărora 
li s-au alăturat Editura Video, GDS și 
FAV. 


| em ierarhie personalà, revelatia 
festivalului nu au constituit-o neaparat 
filmele hors-concours care au entuzias- 
mat amfiteatrul — Asphalt Tango de 
Nae Caranfil.si Via Regis de Alexandru 
Solomon si Radu Igaszag, ilustrând 
exemplar categoria filmului de fictiune 
de succes si respectiv documentarul de 
mare onestitate (creatii realmente de 
excepție ce-şi vor avea cronicile lor 
speciale), ci un eseu de doar 13 minute, 
excelent sub toate aspectele. Un su- 
biect de perpetuă actualitate, activarea 
patrimoniului culturii românești într-o 
inedită modalitate de tratare cinemato- 


Radu Muntean, 
Cornel Mihalache, deținătorul 
Premiului pentru film documentar 


laureatul Marelui Premiu, 


grafică. Filmul realizat la Editura Video 
se numeşte simplu Construct și apar- 
fine lui Sorin Iliesiu care a avut ideea, 
dar mai ales inspiraţia de a reinvia un 
crâmpei de istorie înfățișând doar deta- 
liile unei construcţii cubiste a anilor '30, 
aparţinând avangardistului Marcel 
lancu, un film de concepție jonglând cu 
geometria arhitecturii și designului mo- 
bilierului, insufletite de incantatiile da- 
daiste şi zgomotele lumii cândva reale, 
într-o subtilă invocare a ultrarafinatului 
spirit al vremii. Capacitatea de specta- 
culoasă transgresie temporală este 
punctul forte și al Cronicii de la Ziirich 
semnate de Alexandru Solomon şi 
Radu lgaszag 一 omagiu lui Tristan 
Tzara. 


(Continuare în pag. 16) 
Irina COROIU 


Mircea Albulescu joacă 
gratis în filme studențești 


Fil & 7v 


COSTINESTI ’ 26 


EREN All アク グーン ンク イグ の グ 


Etic si estetic 
(Urmare din pag. 15) 


Un emoitionant film mărturie este 
Babu, consacrat de Cornel Mihalache 
memoriei celui ce'a fost Gheorghe 
Ursu, evocat la GDS de către prieteni, 
dar şi de insolentul său tortionar. Acu- 
ratetea investigaţiei a detașat pelicula 
Tonel si Vieru a etnofolcloristului Mu- 
gur Vasiliu sprijinit de FAV, care a re- 
constituit povestea unei balade popu- 
lare. Valoarea anchetei întreprinse, nu 
doar cu profesionalism, ci si cu suflet 
de către loana Uricariu, printre simpli 
cetăţeni si temerari alpiniști Stairway to 
Haeven sporește odată cu dispariția 
protagonistilor în tragicul accident din 
Pamir. 

Deplasându-se la fața locului, Dana 
Deac de la Tele 7 abc a purces la cer- 
cetarea metodică a situaţiei Ultimilor 
români din Ungaria. Ileana Gaiţă de la 
același post tv a adus în atenția opiniei 
publice un fapt revoltător: parcelarea 
Sarmisegetuzei de către agricultorii lo- 
cali, Privatizarea istoriei. Studentul ATF 
Călin Netzer a abordat un dureros su- 
biect, sida, în Linia fierbinte, lungul tra- 
vling ce panoramează universul încon- 


e Cristian Comeaga, director de 
fotografie si producátor, 
Nae Caranfil, scenarist si regizor 


jurátor al tinerei condamnate fiind me- 
morabil in primul rând prin discretia 
prezentării unei drame a nevinovatiei. 
Exact această adecvare la subiect lip- 
seste cu desăvârșire emisiunii „în di- 
rect" regizata ostentativ de un emfatic 
reporter, moralist intolerant de la An- 
tena 1, Igor Drag, care in Dublà con- 
damnare nu a inteles un lucru elemen- 
tar si anume cá propriul lui cabotinism 
pune sub semnul intrebárii autenticita- 
tea cazului si verosimilitatea celei ce a 
acceptat sá vorbeascá despre boala ei 
fatalà si mai ales despre inconstienta ei 
criminală. 

Adecvarea stilului la tema filmului 
este o regulă respectată cu aplicaţie 
deosebită de atf-istul Mario Ovidio 
Grasso in amuzantul, dar nu mai putin 
interesantul Profesiunea: Rapper, incur- 
siune in lumea subculturii autohtone. 
Insolitul viziunii lui Florin lepan ii pla- 
seazá acestuia filmele intr-o zonà la 
granita labilá dintre documentar si fic- 
tiune. Pentru cá in Càntec de unul sin- 
gur sau Zece minute cu clasa munci- 
toare despre un autodidact pe cale de 
disparitie precum si in Ultimul jidan 
despre un supravietuitor al pogromului 
de la lași, tânărul cineast impune o per- 
sonala formula sarcastica de prezentare 
a unor personaje reale și un limbaj ci- 
nematografic guignolesc, care , poate 
suscita controverse; cum de altfel auto- 
rul își si dorește, neinteresat defel 
într-o rigidă cantonare într-un gen 
anume. 


L. o globala apreciere, se poate 
semnala tendinta de a sterge barierele 
dintre genuri, ceea ce presupune totuși 
respectarea raportului dialectic dintre 
etica prezentării și estetica receptării, 
dintre mai înainte exemplificata adec- 
vare la subiect și emiterea judecății de 
valoăre. 


#: 


@ Cătălina Ráháianu, 


Palmares 


e Marele Premiu (două milioane cash): Tragica poveste de dragoste 
a celor doi, regia Radu Muntean (Studioul de Film TVR) e Premiul spe- 
cial al juriului: Zece minute cu clasa muncitoare, regia Florin lepan 
(ATF) e Premiul pentru film de ficțiune (ex aequo): Ploaia, regia Sinișa 
Dragin (Studioul de Film TVR); Sara, regia Napoleon Helmis (ATF) e 
Premiul pentru film documentar (ex aequo): Babu, regia Cornel Miha- 
lache (GDS); Cronica de la Zürich, regia Alexandru Solomon si Radu 
Igaszag (FAV) e Premiul pentru film anchetă: Într-un an cât alții in 
zece, de Radu Nicolau (Tele 7 abc) e Premiul pentru regie: Dan Raţiu 
pentru filmul Matrimoniale (ATF) e Premiul pentru imagine: Sorin llie- 
siu pentru filmul Construct Editura Video) e Mentiune specială a juriu- 
lui: Răzvan Ștefan, Cristi Vlad pentru Superman din Petroșani și Ade- 
vărata poveste a cuponului (Antena 1) € Mentiune specială pentru film 
documentar experimental 一 16 mm: Profesiunea: Rapper de Mario 
Ovidio Grasso (ATF) e Premiul pentru video clip muzical: Say 
Something, regia Radu Vaida, Miki Bâlbâie (ATF) e Premiul pentru 
spot publicitar: Toamna, autor Theodor Dumitrescu (Focus Adverti- 
sing) e Premiul pentru regie spot publicitar: Adrian Velicescu pentru 
Gambrinus (Foss Advertising) e Premiul pentru imagine spot publici- 
tar: Gabriel Kosuth pentru Tirul (Plus Advertising Lintas) e Premiul 
UARF: Gheorghe Preda pentru filmele Madame Bovary și Lumina; 
Radu Aldea pentru imaginea filmului 239PU (ATF) e Premiul APTR: 
Sorin lliesiu pentru Construct e Premiul Asociaţiei criticilor si filmolo- 
gilor UCIN: Florin lepan pentru filmele Zece minute cu ciasa munci- 
toare și Ultimul jidan ‹ 


E Echipa de la Asphalt Tango: 


e Mircea Diaconu, protagonist, 
si Anusavan Salamanian, 
ing. de sunet 


LS 
で 
g 
P.) 3 
Sc の o 
sa 9 
Боз 
m 
T3 € 1 
の 
dE 
No 
Sg 
$9 < 
=O ° 
t 8 
= о 
Ф 
Е 
ым 
Ф 
トー 


A 


I. prea putin reușita serie de debu- 
turi in fictiune asiguratá de Studioul de 
film al TVR, sub titlul generic ,lubiri 
imposibile“, exemplul cel mai flagrant 
de inadecvare il constituie chiar laurea- 
tul Marelui Premiu, Tragica poveste de 
iubire a celor doi de Radu Muntean. 
Sub pretextul modernității experimen- 
tale se calchiază stângaci o sumă de 
producții MTV, rezultând un neinspirat 
videoclip dilatat la 18 minute, care pro- 
fită de popularitatea formaţiei „Timpuri 
noi“ pentru a nara o insipidă idilă oni- 
rică. 


e pentru o viitoare redre- 
sare a filmului de fictiune se intrevád 
de exemplu intr-un film de scoalà al lui 
Radu Dragomir care a găsit o soluție 
salvatoare pentru a scăpa de stereotipi- 
ile inerente așa-zisului film de platou, 
în examenul său pe 35 mm intitulat 


Sâmbătă seara, vizualizând inteligent o 
evaziune mentală. Constrângerile pla- 
toului sunt dinamitate elegant şi de 
execelenta mizanscenă a lui Dan Raţiu 
în Matrimoniale. 

Conceput în maniera comediei mute, 
Madame Bovary, datorat lui Adrian 
Dinu și Gheorghe Preda, este o peliculă 
„de școală” ce ar putea fi prezentată 
oricând pe micul ecran. Cu atât mai 
mult ar merita introdus într-un circuit 
normal de difuzare şi filmul de diplomă 
al lui Teodor Oprea Visul meu ameri- 
can, respins de TVR în faza de scena- 
riu, neinclus în palmaresul festivalului 
de la Costinești, dar recent premiat 
într-o confruntare internaţională, unde 
i-a fost apreciată filmicitatea, care ra- 
cordează nostalgia clasicului Casablan- 
ca la trepidantele exigente ale unui 
road-movie contemporan. 


Irina COROIU 


ULTIMUL 


upă primul sfert de oră al 

acestui film care-și alege 

ca vedetă pe Sharon 

Stone, spectatorul grăbit 
ar putea spune: iată încă un caz de 
eroare judiciară rezolvat de un cavaler 
al dreptății. El se inseala, însă, ca și cei 
care-și imaginează că blonda fatală din 
Instinct primar a fost convocată aici 
pentru fascinația ei erotică. Ultimul 
dans este o peliculă ieșită din tiparele 
obișnuite ale cinematografului ameri- 
can și își edifică suspansul nu pe o ac- 
tiune cu infruntari fizice, ci pe o idee: 
condamnarea la moarte cu prea mare 
ușurință. 

Povestea unui tânăr avocat care des- 
copera mari lacune in dosarul unei 
crime sancţionate cu pedeapsa capitală 
și încearcă să obțină comutarea la în- 
chisoare pe viață, devine pentru regizo- 
rul Bruce Beresford ocazia unei incur- 
siuni în închisorile unde condamnatii isi 
trăiesc ultimele zile. Persoana pe care 
el isi propune s-o salveze e o femeie 
încă tânără şi frumoasă, regretând du- 
blul omor comis sub influența drogului 
(circumstanta nementionata in in- 


TIPU' 


im Carrey nu e un actor 

comic, ci un robot de co- 

medie, la fel de stilizat și 

de unidimensional ca un 

personaj de bandă dese- 

nată. Dumneavoastră sau 
eu îl putem găsi intolerabil, pentru că 
scălâmbăielile lui sunt nu numai la su- 
prafata, agitaţie stupida în lipsa unei 
senSibilitati de comedian. Avem drep- 
tate, dar ne și inselam pretinzându-i lui 
Carrey orice ar aduce a artă, căci el are 
video în loc de terminatii nervoase și un 
stoc inepuizabil de imagini de televi- 
ziune pe care le mitraliază cu fiecare 
gest; e o marionetă jucată în sfori de 
cultura pop pe care a asimilat-o. Noi 
obisnuim să ne debarasăm de toate re- 
ziduurile vizuale consumate accidental 
sau din plictiseală - cine mai tine minte 


O altă Sharon 


DANS 


stanta), dar sperând încă într-un act de 
clementa. Cu minutie documentaristă 
este descrisă viața cotidiană a protago- 
nistei și a celor aflate în situaţia ei: ele 
sunt bine hranite, pot citi, desena si 
privi la televizor, celulele lor sunt aco- 
perite cu postere și sunt relativ confor- 
tabile. Curată și aseptică este şi am- 
bianta execuţiei prin injectare de Sub- 
stante letale. 

Cu seringile și perfuziile sale sterili- 
zate, cu sumedenia de asistenți medi- 
cali strânși în jurul condamnatei, cu 
preotul binevoitor aflat la căpătâi, uci- 
derea tinerei femei nu e mai „umană“, 
ci reușește să stârnească mai multă 
oroare decât o crimă violentă. 

Este exact ceea ce a vrut să demon- 
streze Bruce Beresford, regizorul de 
origine australiană sosit la Hollywood 
după ce şi-a asigurat o filmografie so- 
lidá în {ага de baștină (cu Aventurile lui 
Barry Mc Kenzie 一 1972, Don's Party 
— 1976, The Getting of Wisdom 一 


Satira telefagiei 


DE LA CABLU 


ceva din orele jertfite „sitcom“ - urilor 
sau serialelor? Carrey le-a colectat, le-a 
compilat și ele îi conditoneaza persona- 
litatea comică, ele sunt „stilul“ său; 
cară cu sine o întreagă mitologie, de la 
primul „sitcom“ la ultimul desen ani- 
mat. Și nu protestează la supraincăr- 
care, căci e un idiot fericit - numai rân- 
jet și convulsie, conectat la priză, vomi- 
tând gaguri de care nu ești complet 
conştient, dar care iti par totuși fami- 
liare, căci sunt ceva din zestrea co- 
mună a tuturor celor care au copilărit 
cu un televizor in casă. Ca și personajul 
său din The Cable Guy, Carrey și-a po- 
trivit ceasul interior după pulsul vieții 


DRAGONII Jackie Chan — un original 


ackie Chan, supersta- 
rul din Hong Kong. 
este de douà ori pe 
afiș in Dragonii geme- 
ni: jucand doi frati ge- 
meni care au fost des- 
partiti la naștere 一 unul a devenit 
un dirijor virtuoz iar celălalt un ba- 
tăuș inimos și un as al volanului —, 
Jackie Chan se poate lăfăi în voie 
pe ecran. Cred că Chan este cel mai 
inventiv interpret în filmul de ac- 
tiune contemporan, Si cel mai talen- 
tat atlet comic-există gratie auten- 
tica in mişcările sale fluide, în acro- 


@ Jackie Сһап 


j 


GEMENI 


batiile coregrafiate exuberant, în 
avantul saltaret si dansant cu care 
face tumbe Si sare. Spre deosebire 
de restul eroilor de acţiune, nu e o 
mașină programată să isi răzbune 
familia, nu umblă singur pe străzi 
întunecate, distribuind lovituri 
crunte sau gloanțe de Magnum, iar 
în vârtejul acţiunii nu pare niciodată 
un elefant într-un magazin de 
portelanuri. Dimpotrivă, nu găseşti o 
{агата de „machism“ în prezența 
lui; cu aerul său cast, infantil, prea- 
dolescentin, e mai aproape de 
Harpo Marx decât de Arnold 
Schwarzenegger. 

Inițial, ineptia tipică producţiilor 
de serie importate din Hong Kong 
poate fi greu de tolerat: filmul e 
dezmembrat şi învălmășit, plin de 
gaguri stupide: vocile de pe banda 
sonoră nu se sincronizează cu miș- 
carile fetelor de pe ecran; si toti 


(Continuare in pag. 32) 


Andrei GORZO 


Twin Dragons る Producţie: Hong 
Kong, 1994, Golden Harvest ® 
Regia: Tsui Hark, Ringo Lam è 
Scenariul: Barry Wong, Tsui Hark, 
Cheung Thung Jo e Cu: Jackie 
Chan, Reddy Robin, Maggie 

Cheung, Nina Li Chi, Kirk Wong € 
Distribuit de: Hani Habaybeh and 
Bros. Cinema Co. si Romániafilm 


1977). Parcursul său american a fost 
marcat de succese precum King David 
(1985), Driving Miss Daisy (1989) sau 
Mister Johnson (1991), lista lor fiind 
completatá de acest Ultim dans ce in- 
tervine cu argumentul emotiei in pole- 
mica asupra pedepsei cu moartea re- 
deschisă de filmul lui Tim Robbins 
Dead Man Walking (premiera la Berli- 
nala din acest an). 

Prejudecátile asupra talentului dra- 
matic al sex-symbol-ului Sharon Stone 
vor fi spulberate cu sigurantá de 
această peliculă. Dacă nu s-au lăsat 
convinși de interpretarea ei răsplătită 
cu un Glob de aur din Casino, specta- 
torii noştri vor admira acum puterea ei 
de a renunța la atributele frumuseții 
strălucitoare Si de a juca sincer spaima 
in fata morții. 


Dana DUMA 


The Last Dance e Producţie: SUA, 1995, 
Touchstone Pictures, € Regia: Bruce 
Beresford € Scenariul: Ron Koslow € 
imaginea: Peter James ® Cu: Sharon 
Stone, Rob Morrow, Randy Quaid, Pe- 
ter Gallagher € Distribuit de: Buena 
Vista/România Film 


prin cablu: are nume și biografii si 
măşti interşanjabile, toate împrumutate 
din mitologia televiziunii. E actorul 
ideal pentru generația MTV, căci ceea 
ce face trezește în memoria colectivă - 
o memorie telefaga. 

Cred că The Cable Guy e cel mai 
bun film al lui Carrey, pentru că e mai 
mult decât un pretext pentru scalams 
băielile lui. Deși scenariul e scris spe- 
cial pentru a-i acomoda numerele, dis- 
pozitivul e mai complicat decât „Carrey 
se strâmbă, lumea râde“: de astă dată 
Carrey e atât protagonistul, cât și tinta 
comediei. Realizat de Ben Stiller, care e 
mai mult decât un antreprenor, filmul îl 
manevrează robust pe Carrey, aduce în 
spotul de lumină latura lui monstru- 
oasă: personajul său, care evoluează ca 
într-un show debil şi glumește ca 
într-un desen animat, e un clown dezin- 
hibat, de o vulgaritate amuzantă, dar e 
și un degenerat telefag. lar perspectiva 
se mută asupra omului normal ( Mat- 
thew Broderick), cu inhibitiile si timidi- 


VAMPIRUL 


erioada estivala este de 

obicei dominată de pro- 

ductii ușoare, de parodii 

anemice și cam trase de 
раг tip Ѕріопиі dandana (m-am întrebat 
intotdeauna de ce distribuitorii cred că 
în vacanță ne lăsăm creierele la garde- 
roba). Vampirul din Brooklin este ex- 
ceptia, parodia inteligentă, bine făcută, 
cu surprize plăcute si secvenţe care îți 
solicită si intelectul si nu face apel doar 
la... instinctele primare. 

Mărturisesc că nu sunt un mare fan 
al lui Eddie Murphy și apariția sa pe 
genericul unui film semnat de Wes Cra- 
ven, regizor original si care de obicei se 
tine departe de marile productii comer- 
ciale ale Hollywoodului (vezi si nr. 9/95, 
pag. 5) are de ce Sa ne Surprinda, mai 
ales cá Murphy este si autorul ideii de 
la care pleacá scenariul, co-semnat de 
unul dintre fratii actorului. 

Dar surpriza este una plácutá, 
Murphy ín rolul unui vampir de culoare 
care-si cautá perechea idealá in New 
York-ul contemporan este irezistibil. 
Seducátor, pervers, luindu-si peste pi- 
cior imaginea proprie din filme precum 
Beverly Hills Cop, el demonstrează Ca 
este mai mult decát un comic de du 
zinā. 

E drept, nu este cel mai bun film al 
lui Craven, dar câteva secvențe fac-do- 
vada talentului sáu mult subestimat In- 
trarea în port a navei Care-| poartă pe 
vampir, scena Seducerii alesei inimii 
sale (Angela Bassett, redând excelent 
falsa naivitate a personajului), sau epi- 
sodul absolut remarcabil — și o noutate 
în peisajul acestor filme 一 al predicii 
falsului pastor care-și pune enoriașii să 


© Sharon Stone 


tăţile si vinovátiile sale, care nu are de 
partea lui farmecul vulgarității, dar care 
e tridimensional si neajutorat cum nu- 
mai un om poate fi. Broderick are sarm 
glacial de adolescent întârziat; echili- 
breazá excesele lui Carrey, reabiliteaza 
normalitatea. The Cable Guy nu e ge- 
nul de. comedie la care te astepti din 
partea lui Jim Carrey, dar spune mai 
multe despre mutatiile pe care le aduce 
televiziunea personalitatii decat orice 
polemică isterică; și e un film surprin- 
zător de agreabil. 


Andrei GORZO 


The Cable Guy e Producţie: S.U.A., 
1996 Regia: Ben Stiller e Scenariul: 
Lon Holtz Jr. e imaginea: Robert Brin- 
ктап ® Cu: Jim Carey, Matthew Brode- 
rick, Leslie Mann, George Segal, Diane 
Baker @ Distribuit de: Guild Film 


„România 


„Răul este Бип“ 


DIN BROOKLYN 


repete in cor „Răul este bun“ merită 
atenţia cinefilului care gândește — gre- 
sit, după cum se vede — că vara nu mai 
are rost să meargă la cinema. 


Rolland MAN 


Vampire in Brooklyn e Producţie: Eddie 
Murphy Productions, SUA, 1996 Regia: 
Wes Craven @ Scenariul: Charles 


Murphy, Michael Lucker, Chris Parker 
e imaginea: Mark Irwin e Cu: Eddie 
Murphy, Angela Bassett, Alan Payne ® 
Distribuit de Media Pictures Internatio- 
nal 


ө Eddie Murphy 
și Angela Bassett 


muu"... IPIE: 19 (Qu AS 


Ф 
H 
U 
G 
H 
G 
R 
A 
N 
T 


20 


S-au născut în luna august 


@ 1 august: 

— Herman Melville — (1819) 
New York, New York 

— Arthur Hill — (1922) Mel- 
fort, Canada 


€ 2 august: 


— Myrna Loy (Myrna Adele 
Williams 一 1904) Helena, 
Montana 

— Peter O'Toole (Peter Sea- 
mus O'Toole — 1932) County 
Galway, Irlanda 


@ 3 august: 


— Dolores Del Rio — (1905) 
Durango, Mexic 
— Martin Sheen (Ramon Es- 
tevez — 1940) Dayton, Ohio 
— John Landis — (1950) 
Chicago, Illinois 


@ 4 august: 


— Louis Armstrong — (1900) 
New Orleans, Louisiana 

— Wesley Snipes — (1963) 
Orlando, Florida 


* 5 august: 


— John Huston (John 
Houghston — 1906) Nevada, 
Missouri 

— Robert Taylor (Spangler 
Arlington Brugh — 1911) Fil- 
ley, braska 


e 6 august: 


— Louella Parson (Louelle 
Oettinger — 1881) Freeport, 
Illinois 

— Robert Mitchum — (1917) 
Bridgeport, Connecticut 

— Andy Warhol (Andy War- 
hola 一 1927) McKeesport, 
Pennsylvania 


© 8 august: 


— Dino DeLaurentiis 一 
(1919) Annunziata, ftatia 


MARTURII 
TRAGICE 


— Esther Williams 一 (1923) 
Los Angeles, California 

— Dustin Hoffman — (1937) 
Los Angeles, California 

— Peter Weir 一 (1944) 
Sydney, Australia 

— Keith Carradine — (1951) 
New York, New York 


e 9 august: 


— Robert Shaw 一 (1927) 
Westhoughton, Anglia 
— Melanie Griffith — (1957) 
New York, New York 
— Whitney Houston — 
(1963) Newark, New Jersey 


@ 10 august: 


— Jimmy Dean (Seth Ward 
— 1928) Plainview, Texas 
— Eddie Fisher 一 (1928) 
Philadelphia, Pennsylvania 
— Rosanna Arquette — 
(1960) New York, New York 


e 11 august: 


— Alex Haley 一 (1921) It- 
haca, New York 


@ 12 august: 


ー Cecil 8. DeMille 一 (1881) 
Ashfield, Massachusetts 

— George Hamilton — 
(1939) Memphis, Tennessee 


@ 13 august: 


— Alfred Hitchcock — (1899) 
Londra, Anglia 
— Buddy Rogers 一 (1904) 
Olathe, Kansas 


e 14 august: 


— Steve Martin 一 (1948) 
Waco, Texas 

— Gary Larson — (1950) Ta- 
coma, Washington 

— Susan Olsen 一 (1961) 
Santa Monica, California 


€ 15 august: 


— Ethel Barrymore (Ethel 
Blythe 一 1879) Philadelphia, 
Pennsylvania 

— Norma Shearer — (1909) 
Montreal, Canada 


€ 16 august: 


— Bruce Beresford — (1940) 
Sydney, Australia 

— Lesley Ann Warren — 
(1946) New York, New York 
— Madonna (Madonna Cic- 
cone — 1958) Bay City, Mi- 
chigan 

— Angela Bassett — (1958) 
New York, New York 

— Timothy Hutton — (1960) 
Malibu, California 


e 17 august: 


— Samuel Goldwyn (Samuel 
Goldfish — 1882) Varsovia, 
Polonia 

— Mae West (1892) New 
York, New York 

— Maureen O'Hara (Maureen 
Fitz Simmons — 1921) Mil- 
Itown, Irlanda 

— Robert DeNiro 一 (1943) 
New York, New York 

— Sean Penn — (1960) Santa 
Monica, California 


€ 18 august: 


— Shelley Winters (Shirley 
Schrift — 1922) St. Louis, 
Missouri 

— Roman Polanski — (1933) 
Paris, Franta 

— Robert Redford — (Char- 
les Robert Redford Jr. 1937) 
Santa Monica, California 

— Patrick Swayze — (1952) 
Houston, Texas 

— Madeleine Stowe — (1958) 
Los Angeles, California 

— Christian Slater (Christian 
Hawkins — 1969) New York, 
New York 


e 19 august: 


— Coco Chanel — (1883) Sa- 
mur, Franta 

— Jill St. John (Jill Oppen- 
heim — 1940) Los Angeles 


e 21 august: 


— Count Basie — (1940) Red 
Bank, New Jersey 


e 22 august: 


— Ray Bradbury 一 (1920) 
Waukegan, Illinois 

— Valerie Harper 一 (1940) 
Suffern, New York 

— Cindy Williams 一 (1947) 
Van Nuys, California 


e 23 august: 


— Gene Kelly (Eugene Cur- 
ran Kelly — 1912) Pittsburgh, 
Pennsylvania 


e 24 august: 


— Marlee Matlin 一 (1965) 
Morton Grove, Illinois 


e 25 august: 


— Clara Bow — (1905) New 
York, New York 

— Mel Ferrer (Melchor Gas- 
ton Ferrer — 1917) Elberon, 
New Jora 

— Sean Connery (Thomas 
Connery — 1930) Edinburgh, 
Scoția 

— Anne Archer — (1947) Los 
Angeles, California 

— Claudia Schiffer — (1971) 
Rheinberg, Germania 


@ 26 august: 


— Macaulay Culkin — (1980) 
New York, New York 


€ 28 august: 


— Charles Boyer 一 (1899) 
Figeac, Franta 

— Jason Priestley — (1967) 
Vancouver, Canada 


e 29 august: 


— Preston Sturges (Edmund 
P. Biden — 1898) Chicago, Il- 
linois 

— |ngrid Bergman — (1916) 
Stockholm, Suedia 

— Richard Attenborough — 
(1923) Cambridge, Anglia 
— Elliot Gould (Elliot Gol- 


> dstein — 1938) New York, 


New York 

— Richard Gere 一 (1949) 
Philadelphia, Pennsylvania 
— Michael Jackson — (1958) 
Gary, Indiana 

— Rebecca DeMornay — 
(1962) Santa Rosa, California 


e 30 august: 


— Mary Shelley — (1797) 
Londra, Anglia 

— Fred MacMurray — (1908) 
Kankakee, Illinois 

— Joan Blondell 一 (1912) 
New York, New York 

— Timothy Bottoms — 
(1951) Santa Barbara, Cali- 
fornia 


e 31 august: 


— Fredric March (Frederick 
Mcintyre Bickel 一 1897) Ra- 
cine, Wisconsin 

— James ¿Coburn 一 (1928) 
Laurel, Nebraska 

— Van Morrison (George 
Ivan Morrison — 1945) Bel- 
fast, Irlanda de Nord 

— Debbie Gibson — (1970) 
Brooklyn, New York, New 
York 


SOLICITAŢI CĂRȚILE EDITURII R.A.I. 


BUCUREŞTI 71.341 


Piata Presei Libere nr. 1, Sector 1 
Tel: 222.67.43; 223.15.30/1473; 2105 
Fax: 222.90.60 


Mihai Eminescu e POEZII. Reproducere prin tipărire anastatică a ediției din 1929 apa- 
rută sub îngrijirea lui G. Murnu, cu ilustrații de A. Murnu. Postfata la această ediție este 
semnată de M. Ungheanu. 

George Bacovia e POEZII. Volum îngrijit de prof. Tudor Opris, tabel cronologic alcătuit 
de Gabriel Bacovia. Colecţia „Scriitori clasici“. 160 p., 2 652 lei. 

lon Lancranjan e CUVÂNT DESPRE TRANSILVANIA. Eseu literar. Reeditare sub îngriji- 
rea lui Mihai Ungheanu. 236 p.. 3 009 lei. 

VLAD TEPES DRĂCULEA/VLAD THE IMPALER. e Mapă-album cu gravuri medievale, 
text şi selecția Mihai Ungheanu. Ediţie română-engleză. 16 p. text, 16 p. ilustraţii, 8 000 lei. 

Jerome K. Jerome e GÂNDURILE TRÂNDAVE ALE UNUI PIERDE-VARĂ. Cele mai bune 
povestiri umoristice ale scriitorului traduse de Carmen Patac. 208 p., 3 978 lei. 

Henry Meillant e PARIU PE O CRIMĂ. Volum premiat cu „Marele premiu al romanului 
polițist“ din Franța (1992). Traducere de lon Marinca și lleana Apostolescu. 224 p., 3 060 lei 

Carmen Mogos e UIMITOARELE AVENTURI DIN ȚARA NIMĂNUI. Povestiri pentru co- 
pii și adolescenți. 142 p., 2 346 lei. 

Catinca Muscan e MAGIA MISTERELOR. Publicistică literară despre subiecte inexplica- 
bile. 288 p., 4 500 lei. 

OP ard Farcaș e SFIDAREA EXTRATERESTRĂ. Publicistică stiintifica-literara. 270 p., 
ei. 

; us Sabin Ivan € SANATATE FARA MEDICAMENTE. Ghid de mediciná naturista. 400 p., 
ei. 

Dr. Mircea Brateș e BOLILE COPILULUI. PUBERTATEA SI SEXUL. Ghid medical. Seria 
„Medicul vă. sfătuiește. 11 000 întrebări/11 000 răspunsuri“. 208 p., 5 900 lei 

loana Pencea e EXERCIŢII DE GRAMATICĂ ȘI PROBE DE EVALUARE PENTRU 
CLASA A IV-A, OLIMPIADE SI CONCURSURI DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ. Cu- 
ze xum de prof. Vasile Molan. Carte recomandată de Ministerul Învățământului. 96 p., 
3 ei. に 

Nina Pascale e GAMES AND RHYMES FOR CHILDREN. Manual de limbă engleză pen- 
tru preșcolari si scolari mici. Ilustrații policrome, poezii, exercitii, vocabular. 24 p., 3 500 lei 

Marius Coman e DECUPĂM ȘI CONSTRUIM. Volum cu figuri geometrice (policromie) 
pentru preșcolari și școlari mici. 32 planşe, 5 300 lei. . Ў, 

Aurel Nicolescu € PROBLEME DE SINTAXĂ A PROPOZIȚIEI. Cartea cuprinde dificulta- 
tile で dewi sintactică cu exemplificári din texte literare semnate de scriitori români. 224 
р., lei. 

P'ASTA O STITI? e Antologie de bancuri şi anecdote de lon Bujoreanu. 208 p., 2 346. 


Viorei DOMENICO 


AK BARE MEA 


Editura Militară 


Filme 
arestate 


u câţiva ani în urmă, prin vo- 

lumul intitulat Scutul de celu- 

loid (Editura Militară, Bucu- 
resti, 1991), locotenent-colonelul 
Viorel Domenico isi propunea — în 
absența unei lucrări de anvergura 
privind istoria cinematografiei roma- 
nești de la origini până. în prezent — 
câteva „contribuţii la o istorie a fil- 
mului românesc cu tematică mili- 
tară“. Aptitudinile filmologice ale 
autorului 一 manifestate si până 
atunci în activitatea editorială, publi- 
cistică si de creaţie cinematografică, 
la Studioul cinematogratic al Arma- 
tei — se materializau, atunci, într-o 
carte cu un profil „specializat“, ac- 
centul investigației istorice fiind pus 
pe axul problematic ales (filmul cu 
tematică militară). Continuându-și 
cercetările, istoricul de film Viorel 
Domenico propune o a doua carte 
inspirată din trecutul cinematogra- 
fiei naţionale, Istoria secretă a fil- 
mului românesc (Editura Militară, 
București, 1996). Autorul vorbește în 
această carte despre anii cinemato- 


Un opus de pionierat 


grafului 1940—1950, un deceniu „in- 
terzis", existent până acum doar in 

— arhive si în memoria veteranilor ce- 
lei de-a șaptea arte, o istorie —- 
până acum „ocolită“, ascunsă, 
falsificată sau „reprimată“ a filmului 
românesc. Efectiv, critica și istorio- 
grafia plasează spre anul 1939 în- 
cheierea ,preistoriei" filmului româ- 
nesc, iar piatra de hotar a „noii isto- 
rii“ este considerată a fi anul 1948 
(naţionalizarea industriei cinemato- 
grafice), între aceste date existând 
un mare gol, o „paranteză tempo- 
rală“ pe care autorul își propune s-o 
umple. 


Prin forța lucrurilor, istoria filmu- 
lui românesc din acești ani se iden- 
tifică (uneori până la suprapunere) 
cu istoria filmului militar, deci se 
poate considera că autorul isi conti- 
nuă investigația istorică pe axul pro- 
blematic stabilit în primul volum. Pe 
de altă parte, însă, citim, în cartea 
lui Viorel Domenico, cu limpezime, 
intenţia de a ieși dintr-un perimetru 
„specializat“ (filmul cu tematică mi- 
litară) și a aborda frontal istoria ci- 
nematografiei naţionale în deceniul 
al cincilea, cu toată problematica pe 
care o implică această perioadă mai 
putin cercetată 一 și implicit mai pu- 
tin cunoscută — din trecutul filmului 
românesc. Câteva dintre capitolele 
şi subcapitolele cărţii oferă cititoru- 
lui numeroase informații inedite. 
Printre ele „Legionarii si filmul“, 
„Mareșalul în stop cadru“ (cu „filmul 
execuției“ în premieră absolută), 
„Frontul si... afrontul" (cu amănunte 
privind „politica de dictat”), „Repor- 
terul cinematografic în război“, 
„Filme arestate“ 'cu amănunte des- 
pre filme-document re-descoperite 
ca România în lupta contra bolsevis- 
mului, Război sfânt, Căderea Sevas- 
topolului etc. și despre contribuţiile 
inestimabile ale unor cineaști ca 
Paul Călinescu, Tudor Posmantir, 
Ovidiu Gologan si atâţia alții la 
scrierea acestei istorii. Poate că în 
„cazul“ O noapte furtunoasă auto- 
rul nu rezistă tentatiei de a stabili 
câteva excesive „relaţii militare“, dar 
şi acest capitol, consacrat capodo- 
perei lui Jean Gergescu, pune în 
discuție documente inedite, oferind 
ー ca întregul volum de altfel 一 o 
lectură captivantă, atât cinefililor cât 


i cineastilor. 
ЖЕ aedi Cálin CÁLIMAN 


ute de scrisori sosite la redactia 


S noastrá stau márturie despre ne- 
voia cinefililor de a consulta dic- 
tionare de film. Informatiile sistemati- 
zate despre actori, regizori sau opera- 
tori sunt visul tuturor acelor spectatori 
care isi ordoneaza cunostintele cu mi- 
nutie de colectionar. Acestora, dar si 
specialistilor le este adresat volumul 
,1234 cineasti románi" de Cristina Cor- 
ciovescu și Bujor T. Râpeanu, publicat 
„la inițiativa și cu concursul Uniunii Ci- 
neastilor din România“ (cum se preci- 
zează în pagina de gardă) la Editura 
Ştiinţifică. 

Tandemul autorilor este rodat în lu- 
crări de acest tip: ei au semnat, alături 
de alti trei critici, mica enciclopedie ci- 
nematogafică „Un secol de cinema“ 

+ apărută in 1989. Noua lor carte subinti- 
tulatá ,ghid bio-filmografic" si lansata 
in chiar ziua sárbátoririi a 100 de ani de 
cinema in Romania (la 27 mai) se do- 
reste ,o galerie a facatorilor de film" 
cum declară semnatarii cărţii în prefaţă. 

Ei au ales, din numele trecute pe ge- 


Aspirând la DIGEST 


ipărite de Editura Junimea — 

lași, dar finanţate de Ministe- 

rul Culturii, „Stelele Oscaru- 
lui” se află la primul volum: 
1927—1960. Autorii Ștefan Oprea şi 
Anca-Maria Rusu își expun intenţiile 
foarte limpede: „Încercarea noastră 
de sistematizare si de comentare va 
folosi criteriul cronologic, dar și pe 
cel valoric, adică dintre premiantii 
fiecărui an ne vom opri mai ales 
asupra filmelor și a figurilor celor 
mai reprezentative. Actorilor și regi- 
zorilor le vom rezerva mini-profiluri 
cu date bio-filmografice cuprinză- 
toare, iar filmele premiate vor fi co- 
mentate". 

Caracterul eteroclit este asumat 
cu dezinvolturá, cu voluptate chiar. 
Calitatea, dar si viciul acestei teme- 
rare întreprinderi constând în tehni- 
ca puzzle a montarii referintelor cri- 
tice la care se apelează în perma- 
nenta. Se alternează notații analitice 
sumare și confesiuni fragmentare, 
fișe profesionale si detalii anecdo- 
tice. Ba chiar și informaţii de senza- 
tie precum cele despre vizita incog- 
nito la laşi în anii '30 a cuplului 
Greta Garbo-John Gilbert sau des- 
pre escala în același dulce târg mol- 
dovenesc în cadrul campaniei pro- 
motionale la Apartamentul a prota- 


nericele peliculelor produse în 
România, cele 1234 menționate în titlu, 
aparținând unor profesioniști care au 
avut un cuvânt de spus în arta și teh- 
nica cinematografică, dar și în produc- 
fie sau difuzare. Ca orice selecţie, și 
cea operată de cei doi critici poate fi 
atacată în zona coeficientului de su- 
biectivitate: există nume a căror filmo- 
grafie nu prea justifică prezenţa lor în 
dicționar, după cum există și altele, a 
căror importanță e mai mare decât lasă 
rândurile ce le sunt dedicate să se inte- 
leaga. Obiectii se pot face și în pri- 
vinta metodei de elaborare a filmografi- 
ilor, mai ales la capitolul premii, unde 
sunt amestecate unele de importanţă 
minoră cu altele, de mare prestigiu, la 
cele obținute in străinătate mentionan- 
du-se adesea numai localitatea, nu și 
numele trofeului. Ar mai fi de semnalat 
omisiuni şi aprecieri inexacte în rându- 
rile dedicate unor personalități. să 
luăm numai exemplul lui Laurenţiu 
Sârbu, unul dintre cei mai celebri re- 
prezentanti ai animației noastre, despre 


gonistilor Shirley MacLaine și Jack 
Lemmon. 

Sunt invocate ori citate personali- 
táti de notorietate mondială, dar si 
experţi autohtoni ce şi-au exprimat 
opiniile in cărţi ori în simple. arti- 
cole: Georges Sadoul și Jean Mitry, 
Paul Michael cu a sa «de bază» „The 
Academy Awards: A Pictorial His- 
tory" sau Leslie Halliwell, D.I. Su- 
chianu, Adina Darian, George Lit- 
tera, Romulus Rusan etc. 

Aparatul critic fiind inglobat si nu 
aláturat lucrárii se usureazá lectura, 
ce constituie pe alocuri un incitant 
spectacol livresc. Cáci devine de-a 
dreptul palpitantá aceastá inlántuire 
de definiţii si definiri ce decurg 
unele din altele (vezi, de exemplu, 
dickensianismul lui David Lean ra- 
portat la filmicitatea scriitorului bri- 
tanic semnalată de D.I. Suchianu 
prin intermediul lui Hippolyte Taine) 
sau continua stare de interogare re- 
torică „de ce anume s-a acordat res- 
pectivul Oscar?“ urmată de inventa- 
rierea locurilor comune sau — 
uneori — а supoziţiilor originale. 

Semnalarea erorilor din sursele 
cercetate este binevenitá. In schimb 
dezamageste limitarea contributiei 
celor doi critici ieseni doar la ierar- 
hizarea afirmațiilor altora, mai rar 
auzindu-se vocea auctorială a tan- 
demului. S-ar putea presupune că 
este vorba deocamdată de tentativa 
de acumulare de elemente în vede- 
rea elaborării unui digest, atât de 
necesar după o atât de lungă pe- 
rioadă în care în România informaţia 
a lipsit sau a circulat cu dificultate. 

O mai atentă punere la punct a 
manuscrisului ar fi putut evita unele 
repetiții (istoria cu maieul pe care 
Clark Gable nu l-a purtat este rela- 
tată de două ori), stereotipii de lim- 
baj gazetăresc (de genul „cea mai 
frumoasă și mai durabilă căsnicie 
«artistică» din cinematografia mo- 
derná" à propos de Signoret și Mon- 
tand) sau confuzii (de tipul „conta- 


"minarii" filmografiei lui Alec Guin- 


ness cu cea a lui John Gielgud sau 
„promovarea“ unui interpret ca regi- 
zor al filmului Eric The Viking etc.). 

Dincolo de aceste scăpări, este in- 
teresant de constatat că „misterul 
statuetei de aur" (ca să citam titlul 
cărţii Adinei Darian) continuă să-și 
păstreze forța de fascinatie pentru 
cinefilul român aflat în plin proces 


co Irina COROIU 


care se scrie eronat că a realizat „inde- 
osebi filme de cartoane decupate“ și nu 
i se menționează unul dintre titlurile ce- 
lor mai importante filme realizate in 
tehnica desenului animat, Sotronul. Tot 
la capitolul animaţie trebuie spus că 
autorii au căzut în capcana serialelor, 
menţionând ca titluri independente 
unele episoade și apoi, ca și cum ar fi 
fost vorba de altceva, numele seriei (ve- 
zi Cel trei muschetari de Victor Anto- 
nescu sau Aventurile lui Pin Pin de Lu- 
minita Cazacu). : 

Sigur cá e imposibil sá pui cap la cap 
o asemenea cantitate de informaţii fără 
a greși. Implicarea mai multor consul- 
tanti ar fi putut însă evita unele erori. 
Cu toate minusurile sale, cartea sem- 
nată de Cristina Corciovescu și Bujor 
T. Râpeanu este un opus de pionierat și 
merită toată stima. Ea nu poate lipsi din 
biblioteca suporterilor cinematografului 
românesc al căror număr este impor- 
tant. 


Dana DUMA 


NEMA TELECOMANDĂ 


Televizoral este namit "micul ecran". 
lată televizorgl color NEL са diagonala de 72 cm. Carm să mumesti un televizor cu ecranul 
sitit de mare? 
Poate, "cinematograf"? 

lar cână micul cinema NEI poate fi cu uşurinţă conectat la televiziunea prin cablu. iar telecomanda oferă acces 

la 90 de programe diferite, 

cum să-l numesti? 
"Cinema cu telecomandă"! 
lar prin NEI CREDIT, aveţi bilet de intrare la cinematograful NEL pentra sute de filme! 


NEI VĂ COLOREAZĂ VIAȚA! NEI CREDIT! 


Margareta Petruţ, București; Roberta 
Vartic, Cluj 


Cu ochii ei imenși, silueta gratioasà 


Si eleganța . rasată, AUDREY 
HEPBURN a oferit o ана imagine 


eternului feminin, diferită de cea pe 
care în anii '50 о creaseră Jayne Man- 
sfield și Marilyn Monroe. Cetatea filmu- 
lui și-a dat seama că așa-numitul „chic“ 
nu este o chestiune de modă si că fe- 
minitatea nu se măsoară — obligatoriu 
— cu generozitatea formelor. În primii 
zece ani de carieră hollywoodiană, Au- 
drey a devenit al doilea star — după 
Elizabeth Taylor — plătită cu un milion 
de dolari pentru un film. 

Născută la Bruxelles, pe 4 mai 1929, 
Audrey Hepburn era olandeză, după 
mamă (baroana Van Heemstra) Si brita- 
nică după tată (bancher scoţian). Au- 
drey avea 9 ani când tatăl ei le-a pără- 
sit, fapt care a marcat-o toată viața, ră- 
mânând o persoană de o timiditate ma- 


ladivă si cu о necontenita teamă de ; / 


eşec. Primii ani ai copilăriei îi dedica й 
baletului. „Imi doream să calc pe иг- 
mele lui Margot Fonteyn“, avea ea saa 


AUDREY HEPBURN 


— amintească. Dar războiul i-a distrus 一 


ei ca și altor copii — visele. Naziștii au 
ocupat Olanda și l-au ucis pe unchiul 
ei, la care locuia. Hepatita și malnutritia 
au impiedicat-o pe Audrey să crească 
aşa cum şi-ar fi dorit orice fată de vâr- 
stă cu ea. La sfârșitul războiului era ra- 
hitică, astmatică și de o paloare care a 
făcut-o pe mama ei s-o trimită în An- 
glia, la o mătușă, sperând într-o schim- 
oare. Acolo, nici gând să mai danseze. 
Audrey. arăta mai prost decât majorita- 
tea fetelor. După un an, in 1947, infati- 
area ei suferise însă modificări. · „Era 
naltá, subțire, ca o trestie si când mer- 


'gea parcă nu atingea pământul” — cum 


o descrie o prietenă din copilărie. O 


> rudă îndepărtată îi propune lui Audrey 


să lucreze ca secretară de platou. După 
un timp; obține chiar câteva rolisoare in 
filme fără prea mare importanţă. Într-o 
zi a anului 1951, se afta in holul hotelu- 
lui- Palace din Monte Carlo; participând 
la. о. filmare. La un moment dat s-a 


. apropiat de ea o doamnă, într-un foto- 


liu cu rotile: Era scriitoarea Colette 
care de câteva luni căuta o interpretă 


pentru Gigi- spectacolul care urma să 
se monteze pe Broadway. Celebra au-. 


toare a fost sigură că a găsit în per- 
soana tinerei cu ochi de căprioară și 
gât de lebădă, interpreta potrivită. Ac- 


- ceptand rolul, Audrey Hepburn. Ruston 


Van Haemstra și-a semnat pașaportul 
pentru gloria cinematografică. 

Va fi tot atât de inspirată,.ca în anul 
următor, 1952 să apeleze la creatorul 
de modă Hubert de Givenchy să-i reali- 
zeze garderoba pentru Sabrina, come- 
die romantică: în care îi avea parteneri 
pe Humphrey Bogart și William Holden. 
Între actriță şi stilistul francez s-a înfiri- 
pat o prietenie care a durat mai mult de 
40 de ani. Când Audrey a implinit 60 de 
апі, Givenchy i-a trimis un buchet 
splendid de toti atâția trandafiri albi. 


Cariera ei de actriță a fost încununată 
în 1952 cu premiul Oscar de interpre- 
tare pentru rolul prințesei plecată in 
Vacanţă la Roma (г. William Wyler). In 
1954 se căsătorește cu Mel Ferrer care 
о ceruse de două ori in căsătorie de la 
venirea ei la Hollywood si de care spu- 
nea ea „m-am îndrăgostit atunci când 
l-am văzut in Lili". Alături de el va fi o 
sensibilà Natasa Rostova in adaptarea 


à hollywoodianá. a romanului „Război si 


pace" de cátre King Vidor (1956), dar si 
Ondine pe scena unui:teatru de pe 
Broadway. Ferrer a fost marea dragoste 
a vietii ei, dar, din pácate, cásátoria lor 
a durat doar 15 ani. Intre 1961 一 1964 


in: Mic dejun la Tiffany. (r. Blake Ed- 
wards), Sarada (r. Stanley Donen), w 
Fair Lady (r. George Cukor), Cum 

furi ип milion ’ (r. William Wyler), Aş- 


Young), rolurile interpretate constituind 
tot atatea succese. După My Falr Lady 
actrița, hotărâtă să acorde mai mult 
timp copiilor ei, filmează din ce în ce 
mai putin. In 1976 se căsătorește cu 
medicul Andrea Dotti de care se va de- 
părți însă patru ani mai târziu. Își va 
găsi liniştea alături de milionarul Ro- 


Audrey Hepburn a jucat (printre altele) ` 


teaptă până se intunecá (r. Terence є 


bert Woiders, fostui soț al їшї Merle 
Oberon. Chiar dacă a renunţat, treptat, 
la cariera cinematografică, Audrey Hep- 
burn. n-a dispărut din: viața socială. In 
1988 a fost numită ambasadoare UNI- 
CEF, prilej cu care a străbătut cele mai 
defavorizate regiuni ale planetei: Guate- 
mala, Bangladesh, Etiopia, Somalia, Su- 
dan. „Am văzut: murind sub ochii mei 
copii care nu.mai aveau putere nici să 
ducă -la gură. lingura: cu: cele: câteva 
boabe de orez numărate. Organismele 
internationale cred ca ar trebui să facă 
mult mai mult pentru acești nefericiţi 
îngeri -ce trăiesc într-un alt fel de iad. 
Poate că in. ceasul al 12-lea planeta se 
va trezi“. La sfărșitul anului. 1992, in- 


toarsă din. Etiopia, extrem de epuizată, . 


în urma unui examen medical Audrey 
Hepburn află că este bolnavă де:сапсег 
și mai are doar'trei luni de trăit. A vrut 
să se stingă, la ea acasă, în Elveția 
(unde se stabilise de: 15 ani) pentru a 
mai putea vedea o dată zăpada și mun- 
ţii. 


PE SCURT: 


George Marius Răchită, Brăila: Seria- 
lul Spitalul de urgenţă contine două se- 
rii a cáte 23 episoade fiecare Cu o du- 
rată de 50 minute, dar se filmează in 
continuare. Serialul este produs de 
compania Amblin aparținând lui Steven 
Spielberg, iar scenariul este scris de 
Michael Crichton (scenaristul lui Juras- 
sic Park și Hărţuire sexuală). Crichton 
a fost el însuși medic înainte de a se 
„recalifica“ in show-business. ER (titlul 
în original, prescurtare de la „emer- 
gency room) aplică o rețetă eficace și 
la modă: momentele tensionate ale unei 
activități profesionale stresante alter- 


© Есһїра 
Spitalului de urgenţă: 
George Clooney, Eriq LaSalle, 
Sherry Springfield, Anthony Edwards 


nează sau se întretaie cu problemele 
sentimentale și familiale ale medicilor. 
Serialul este filmat în parte în studio, 
dar și la spitalul de urgenţă din Chi- 
cago. De reținut că episodul 23 a fost 
regizat de Quentin Tarantino. 


Tănase Virgil oferă spre vânzare co- 
lecţia integrală a revistei „Cinema“, pre- 
cum și alte materiale de film. Adresa 
este: Calea Dorobanţilor nr. 25, ap. 2, 
Cluj Napoca cod 3400. 


Şerban Gabriel, : În privința 
istoriei statuetei numită Oscar dar și a 
câștigătorilor ei, consultați cartea Adi- 
nei Darian „Mirajul statuetei de aur“, 
editura Meridiane. 


Roxana Margine, Craiova: Christop- 
her Reeve: Julian Belfrage, 68 St. Ja- 
mes Street, London SW 1 England. 


Doina STÁNESCU 
23 


AL PACINO 


tralucirea aurorei — scria 
Vauvenargues — пи е пї- 
ciodata mai frumoasă de- 
cat primele ocheade ale 
3 3 gloriei“. Al Pacino este 
unul dintre actorii care 
рапа la 52 de ani a sperat са ea, gloria, 
intruchipatà de o statuetá placatá cu 
aur numita Oscar sá-i surada. Conside- 
rat unul dintre cei mai mari actori ai 
Americii, pánà in 1993 el incá nu obti- 
nuse acel simbol al recunostinftei si res- 
pectului celor din lumea filmului. Fu- 
sese, e drept, nominalizat de patru ori 
de-a lungul carierei sale pentru rolurile 
din Serpico, O dupá amiazá de cáine, 
Nasul si Dick Tracy, dar intotdeauna 
statueta fusese in cele din urma acor- 
data altcuiva. Acest ghinion luase deja 
pentru prietenii lui infatiSarea unui ade- 
varat blestem si Pacino — cu toate cà 
nu este un „vânător de recompense“ 一 
incepuse si el sa creadà cá cineva, 
acolo sus, nu-| prea iubeste. In 1993 
când a primit Globul de aur pentru ro- 
lul colonelului orb din Parfum de fe- 
meie (r. Martin Brest) prietena lui, 
Linda, i-a spus: „Al tău va fi Oscarul“. 
Şi al lui a fost. 
„Născut in 1940, la New York, Al Pa- 
cino nu s-a gândit nici о clipă în ado- 
lescenta că va fi actor. li plăceau, pe 
vremea aceea, poezia, Beatles, Elvis 
Presley, fetele și pictura. Visa deja mo- 
mentul când va deveni unul din faimosii 


24 


maeștri ai penelului, și o va convinge 
astfel pe mama lui — care nu prea lua 
in serios visurile fiului ei — că este un 
învingător. : 
Numai ca viata hotáráse altfel. Intr-o 
vacanță, împreună cu un prieten, s-au 
înscris la celebrul Actors ' Studio, spu- 
nându-și că o experienţă artistică în 
plus nu strică. A devenit repede unul 
din cei mai buni elevi ai lui Lee Stras- 
berg si a înțeles ca adevărata „che- 
mare“ pentru el este Scena. Până in 
1968 a jucat pe Broadway; apoi regizo- 
rul Fred Coe l-a remarcat si i-a propus 
un rol în viitorul lui film, Me Natalie. 


Concurs cu premii 
organizat de 
NOUL CINEMA 
în colaborare cu 


GUILD FILM ROMANIA 


Ediţia a УШ-а 


Răspunsurile corecte 


„Personajul nu era cine știe ce, dar m-a 
convins că în afara scenei există alt- 
ceva, cu totul și cu totul magic: cine- 
matograful" avea să spună el câțiva ani 
mai târziu, rememorându-și tinereţea în 
fata camerelor de luat vederi ale unui 
post de televiziune. 

Primul său mare succes, Serpico (re- 
gia: Sidney Lumet — 1973) dezvăluia 
spectatorilor un bărbat mic de statură, 
lipsit de strălucire, dar cu o mare forță 
interioară şi cu un magnetism al privirii 
ce avea să-i aducă mai târziu actorului 
supranumele de „Privirea“. Va ști să 
pună în valoare acest atu de fiecare 
dată altfel, în filmele care, chiar dacă 
nu toate au fost succese de critică, au 
evidenţiat forța talentului său. 

„Intotdeauna l-am considerat pe 
Montgommery Clift maestrul meu spiri- 
tual. Se exterioriza foarte puţin, dar pe 
dinăuntru ardea cu o flacără intensă, 
distrugătoare chiar. Eu cred că atunci 
când joc nu am nevoie de prea multe 
cuvinte pentru a-mi exprima sentimen- 
tele. Deseori o singură privire face cât 
două paragrafe“. 

De-a lungul unei cariere de peste 30 
de ani, Al Pacino a interpretat roluri di- 
ferite: a fost junkie disperat în Panică în 
Needle Park (regia: Jerry Schatzberg, 
1971), cerșetor în Sperietoarea — regia 
acelaşi Schatzberg, 1973, alături de 
Gene Hackman), mafioso în cele trei 
părți ale Naşului (regia Francis Ford 
Coppola, 1972, 1974, 1990), gangster 
homosexual în O după-amiază de câine 
(regia Sidney Lumet, 1975), avocat în 
Dreptate pentru toti (regia Norman Je- 
wison, 1979), gangster psihopat în 
Scarface (regia Brian De Palma, 
1983)... Pacino se lasă copleșit de per- 
sonajele interpretate, devenind una cu 


Prima etapă 


1. Urangutan 
2. Cursa 
3. Blood Red (1986) 


Etapa a doua 
1. Valerie Martin 


2. Rolul din Lista lui Schindler 
3. The Van (Duba) 


ele, mizând mai mult pe slăbiciunile de- 
cât pe atuurile lor. La O după amiază 
de câine lucrurile deveniseră atât de se- 
rioase, încât profesorul lui, Lee Stras- 
berg a trebuit să intervină personal, ru- 
gându-l „s-o lase mai încet, să se cal- 
meze, dacă nu vrea să innebuneascá". 
De altfel, plonjarea actorului în sufletul 
personajelor, transformarea lui de fie- 
care dată într-un alt fel de „eu“ l-a dus 
pe Al Pacino acum 15 ani — în pragul 
alcoolismului. 


În 1985 eșecul răsunător al Revoluţiei 
(regia Hugh Hudson) l-a îndepărtat са- 
tiva ani de platourile de filmare şi l-a 
făcut să se întoarcă spre a doua lui pa- 
siune (prima rămânând totuși, pictura), 
scena. „Mi-am dat seama că dacă mai 
joc astfel risc să-mi termin viaja in spi- 
talul de nebuni. Am hotărât să ma deta- 
sez — atât cât voi putea — de persona- 
jele interpretate. Vreau ca, odată ajuns 
acasă, personajul să rămână afară, în 
fața casei şi să mă aștepte până a doua 
zi“. Michelle Pfeiffer, care se întâlnise 
cu el prima oară pe platou la Scarface, 
a remarcat și ea schimbarea când au 
devenit din nou parteneri, în Frankie și 
Johnny (regia Garry K. Marshall — 
1991): „Al a devenit mai senin, mai de- 
tasat de munca sa. Și-a „confecţionat“ 
chiar un soi de autoderiziune în privința 
celebrului său perfectionism". De altfel, 
actorul însuși pune punctul ре „i“: 
„Dacă vrei cu adevărat să faci meseria 
asta şi s-o faci bine trebuie să înveţi să 
faci o distincţie clară între personajele 
interpretate și tine însuţi“. „Când am 
fost colonelul orb din Partum de femeie 
n-am făcut altceva decât să-mi conving 
subconstientul că sunt orb, să incerc să 
reactionez ca şi cum as fi un nevăzător. 
Unii au spus cà e greu. Eu zic cá un 
asemenea personaj este mult mai ușor 
de interpretat decât unul normal. Şi, nu 
în cele din urmă, este foarte important 
și regizorul cu care lucrezi. Mi-au plă- 
cut întotdeuna cei care mi-au oferit cât 
mai multe indicaţii. Sigur, îmi place 
enorm să improvizez, dar într-un cadru 
foarte precis pe care trebuie să-l cu- 
nosc dinainte. Imi place de exemplu să 
lucrez cu Sidney Lumet. El pregătește 
«terenul» până în cele mai mici amă- 
nunte, așa cum a făcut la O după-amia- 
ză... când aveam impresia că într-ade- 
văr devalizam o bancă.“ Același lucru 
s-a întâmplat și când a filmat cu Martin 
Brest, la Parfum... Pacino, orb, trebuia 
să traverseze strada şi mașinile treceau 
pe lângă el în viteză, aproape atingân- 
du-l. „Era atât de veridic, încât cu toate 
că știam că la volan se aflau cascadori 
profesioniști, în momentul filmării sce- 
nei m-am gândit la fiica mea și la faptul 
că nu mi-am făcut încă testamentul“. 

Legendara lui dăruire profesională l-a 
făcut pe Sidney Lumet să spună: „Per- 
sonajele lui Pacino — amestec de sin- 
ceritate şi durere, devin tocmai. prin 
aceasta extrem de seducătoare. Intot- 
deauna am fost tentat să-l compar pe 
Al cu un reactor nuclear ambulant“. 
Martin Brest descrie colaborarea cu Pa- 
cino astfel: „A fost ceva asemănător cu 
o secvenţă pe care am văzut-o demult: 
un tip zburând călare pe o bombă ato- 
mică şi chiuind de bucurie“. 

O privire arzând de viaţă, de neliniște, 
de disperare, de durere reținută. O voce 
adâncă, răgușită, în care simţi tristeţea 
profundă. (Roiul politistului din Obse- 
sia — г. Michael Mann rămâne antolo- 
gic). Un imens actor care n-a făcut ni- 
ciodată săli pline, n-a fost alergat de 
fani dezlantuiti pe străzi știind să ţină 
publicul la distanță. Dar același public 
îi iubește filmele și-l respectă. lar el, Al 
Pacino, discret asupra vieții lui particu- 
lare. zgârcit când e vorba de interviuri, 
dar dăruindu-se pur şi simplu pe ecran, 
spunea de curând: „Că sunt, sau nu, re- 
cunoscut drept un mare actor, pentru 
mine are mai puțină importanţă. In defi- 
nitiv, gloria este de cele mai multe ori 
primul pas spre prăbușire“. 

La ultima ediţie a Festivalului de la 
Cannes, Pacino şi-a și ne-a descoperit 
o altă fateta a talentului si profesiona- 
lismului său, semnând pentru prima 
dată ca regizor. Looking for Richard — 
este vorba de personajul istoric Richard 
al lil-lea pe care îl și interpretează — 
este filmul „atelierului“ de creaţie în 
căutarea esentelor shakespeareane, 
sondând în același timp accesibilitatea 
operei marelui Will în contemporanei- 
tate și marcând diferențele capacității 
de percepţie dintre americani și euro- 
peni. Excelent. 


Doina STĂNESCU 


asoara doar 1,55 m si to- 
tuși: „E mai scundă decât 


mama, dar imi impune 
respect" 一 declară ni- 
meni altul decât Steven 


Spielberg și adaugă: „Pur 
și simplu o ador. li admir energia și lu- 
mina pe care o degajă figura ei, prin 
privire, prin zâmbet, când apare în ca- 
dru dă impresia că ecranul se dilată. 
Prima oară când am văzut-o, пи mai 
puteam să-mi iau ochii de la еа.“ Ast- 
fel se face că asul succesului de public 
a mizat pe Holly Hunter în Always, 1990 
ー remake după A guy name Joe, 1943. 
O poveste nedemodabilă despre imor- 
talitatea dragostei ce poate anula gra- 
nita dintre taramuri: un pilot (Richard 
Dreyfuss) moare într-un incendiu, dar 
continuă să-şi urmărească îndeaproape 
prietena, dispeceră de zbor de care 
se-ndrăgostește un coleg ce-i calcă ră- 
posatului pe urme. Incantata de colabo- 
rare, actrița mărturisea că „Spielberg 
dă actorilor sentimentul reconfortant că 
joacă protejaţi de plasa de siguranță“. 

„Acrobaţiile“ in cinema Holly Hunter 
51 le-a început într-un mod nu tocmai 
fericit. Mignona georgiană, cu studii de 
specialitate la Universitatea “Carne- 
gie-Mellon din Pittsburgh, a apărut 
prima oară într-un „video nasty", un fil- 
mulet de gust indoielnic dat uitării: The 
Burning, 1980, regia Tony Maylan. Abia 
peste trei ani capâtă un rol într-o bună 
companie: Svengali, 1983, regia An- 
thony Harvey, al doilea remake actuali- 
zat după o poveste veche de o sută de 
ani: un star afanisit, interpretat de Peter 
O'Toole (care reia personajul lui John 
Barrymore din versiunea '31), asigură 
protecția unei june cântărețe rock, in- 
terpretată de Jodie Foster. Din aceeași 
perioadă datează si colaborarea susţi- 
nută cu televiziunea. După o oarecare 
An Uncommon Love, Jonathan Demme 
o distribuie alături de Goldie Hawn și 
Kurt Russell în Swing Shift, 1984, istori- 
sind despre femeile nevoite să mun- 
cească în fabrică în timpul celui de al 
ll-lea război mondial. 

In With Intent to Kill/Urge to Kill, 
1984, regia Mike Robe, este sora unei 
fete ucise de iubit, pe care tatàl ei vrea 
să-l pedepsească singur, pentru Ca jus- 
titia nu o face. In End of the Line, 1987, 
regia debutantul Jay Russel, este fiica 
unui individ care protesteaza impotriva 
inchiderii depoului feroviar unde lu- 
crase 38 de ani furând o... locomotivă. 

Brusc norocul incepe să-i Surada: fra- 
ţii Coen scriu special pentru ea („in 
sfârșit o actriță care nu-i nici angoa- 
sată, nici torturată!) Raising Arizona, 
1987, regia Joel Coen, o comedie trăs- 
nită despre o polițistă (deci cu aproxi- 
mativ 10 ani inainte de personajul din 
Copycat/Crime la indigo, 1996, regia 
Jon Amiel) care trăiește cu un spărgă- 
tor înveterat (Nicolas Cage) şi pentru 
că își doresc copii, dar nu reuşesc să-i 
aibă, hotărăsc să fure ип? bebeluș 
dintr-un set de quintupli! În acelaşi an 
Volker Schlondorff o distribuie într-o 
dramă socială, A Gathering of Old Man, 
in care sunt prezentate tensiunile ra- 
siale de pe o plantație din Louisiana, 
care-i aparține eroinei sale. 

Prima nominalizare la Oscar şi Pre- 
miul Asociaţiei Criticilor de Film din 
Los Angeles le capătă datorită rea- 
lizatoarei de emisiuni tv de știri, prota- 
gonista din Broadcast News, 1987, re- 
gia James L. Brooks. Partenerii o ca- 
racterizează pe cât de succint, pe atât 
de edificator: William Hurt — „O minge 
de foc!" Albert Brooks 一 „Austeritatea 
în persoană!" 

| se mai întâmplă să fie antrenată si 
în câte un eșec: Animal Behavior, 1989, 
regia H. Anne Riley (un pseudonim) 
alaturi de Karen Allen și Armand As- 


sante. Prin propria natură fiind o fe- 
meie cerebrală cu un spirit militant, se 
implică și personal în Roe vs Wade, 
1989, regia Gregory Hoblit, inspirat de 
cazul real al unei texane necăsătorite 
care înfruntă severul sistem legislativ 
pentru a dobândi dreptul la avort. Holly 
Hunter obţine premiul Emmy. Din ace- 
easi zonă geografică, dar cu alt statut 
social va fi și eroina titulară din The 
Positively True Adventures of the Alle- 
ged Texan Cheerleader Murdering 
Mom, 1993, regia Michael Ritchie, per- 
sonaj care-i aduce o nominalizare la 
Emmy, Cable Ace și Globul de aur. 

În trena comediei lui Spielberg Al- 
ways, este distribuită de Lasse Hal- 
lstrom tot cu Richard Dreyfuss într-o 
altă poveste romantică de iubire Once 
Around, 1990: o bostoniană isi găsește 
fericirea in braţele unui milionar! Ca fa- 
milistă din Washington are o legătură 
adulterină cu Julian Sand, Crazy in 
Love, 1992, regia Martha Coolidge, și 
este nominalizată la Premiul Ace pentru 
film tv; 

în mozaicata sa filmografie își înscrie 
un alt film care va face vâlvă: Firma, 
1993, unde Sydney Pollack îi rezervă 
doar о întâlnire insolită cu avocatul 
protagonist al lui Tom Cruise, ea fiind 
O surprinzătoare secretară de detectiv 
particular, blondă platinata şi înarmată. 
Altă nominalizare la Oscar! 

Dar marea ei întâlnirea avea sa fie 
cea cu Jane Campion la The Piano, 
1993, în care interpretează extraordinar 
(Oscar, Globul de aur, Premiul de inter- 
pretare la Cannes) rolul unei tinere 
scoțiene mute, având o fetiță nelegitimă 
și sosind în Noua Zeelandă pentru a se 
căsători cu un fermier (Sam Neill) care 
o acceptă de soție, dar nu-i poate oferi 
dragostea și înțelegerea pe care le va 
afla la vecinul acestuia convertit la reli- 
gia localnicilor maori (Harvey Keitel) 

„Sunt o actriță flexibilă si dinamică, 


{те din 
Uneori 


FOUIZOFUt Ja 


/ 


УЧИ 


А е. 
М 7777//7777CY( 


( 


Molve. 


и 


pi 


Si subiectul та podati 


iar agentul meu stie aceste lucruri pe 
care probabil i le-a comunicat regizoa- 
rei. Fapt e că după ce am citit scenariul 
scris de ea pentru Pianul, în spiritul li- 
teraturii secolului XIX, am început să o 
asaltez cu telefoane. Când am aflat că 
va veni la Los Angeles pentru trei zile, 
nu m-am lăsat până n-am întâlnit-o. 
l-am spus încă din primul moment: 
«Dă-mi două zile, învăţ dialectul scoțian 
şi-ţi prezint cele două monoloage de la 
începutul și sfârșitul filmului!» şi i-am 
cântat timp de 30 de minute. Cu asta 
cred că am dat-o gata. A fost lovitura 
mea de maestru! Una peste alta, n-a 
fost chiar atât de greu cum mă aștep- 
tam. E drept, după câteva săptămâni 
bune de filmare, am conștientizat faptul 
că personajul meu nu vorbește. In 
schimb este de o sensibilitate extraordi- 
nară, filtrându-și prin artă toate trăirile. 
De unde si frumusețea excepțională a 
erotismului căruia îi reinventează lim- 
bajul în relația .bizară pe care o are cu 
primitivul bărbat. Nici eu nici Harvey nu 
ne-am pus problema să fim dublaţi in 
scenele de amor, cum mai pretind unii 
colegi pudibonzi. A fost dificil pentru 
noi şi pentru că eram prea moderni, 
prea americani în comportament. De 
aceea pot spune că şi costumele mi-au 
fost utile pentru a-mi intui mai bine 
personajul, atât de vulnerabil și totuși 
atât de puternic. Dincolo de blindajul 
corsetelor si crinolinelor, jupoanelor si 
pantalonașilor care necesită însă gra- 
tioase manevre în tactica feminină a 
unei eroine victoriene, pe cât de miste- 
rioasă și austeră, pe atât de pasionată 
și pasională...“ 

Acest rol i-a fost hărăzit ca răspuns 
parcă la reproșul pe care-l făcea mai 
demult, într-unul dintre rarele interviuri 
pe care le acordă din teama de a nu їг 
inteleasa cum trebuie sau de a fi consi- 
derată prea prețioasă in exprimare: 
„90% din personajele feminine din ci- 
nema există doar pentru a pune în va- 


loare personajele masculine. Ele nu par 
interesante decât de două lucruri; băr- 
batii si căsătoria. Ceea ce e de necon- 
ceput pentru ziua de azi!" 


Poate de aceea Holly continuă să 
joace şi teatru care-i oferă o paletă mai 
bogată de етріоі-игі, plăcându-i їп 
special Beth Henley, laureată cu pre- 
miul Pulitzer, care-i este și prietenă: 
„Ne cunoaştem demult Si aş accepta 
să-i joc un text chiar înainte de-a în- 
cepe să-l scrie. Drept să spun mi-ar 
place să joc în toate piesele еі!" Una 
dintre ele a fost transpuşă și pe ecran 
de către debutantul Thomas Schamme 
Miss Firecracker, 1989. Ceea ce nu în- 
seamnă că Holly Hunter nu s-a bucurat 
să joace și într-o piesă a colegului de 
breaslă Sam Shepard, „A Lie of the 
Mind", si chiar să înceapă să producă 
ea insăși spectacole de teatru. 


Bineînțeles in măsura în care poate 
să mai aibă timp pentru că este solici- 
tată asiduu și de un David Cronenberg 
(Crash, 1966 premiat la Cannes), si de 
o Jodie Foster (Home, for Christmas, 
1996, v. nr. 4/96, p. 6) 


“Voi munci mereu și mereu, dacă voi 
considera că merită... Câteodată am 
fost prea pretențioasă și am ajuns să nu 
filmez nimic 16 luni. După atâta inacti- 
vitate, imi doream așa de mult să revin 
pe platou incât am fost dispusă să mai 
uit de exigentă. Așa am acceptat și câte 
ceva ce nu ега tormidabil. M-am stră- 
duit însă să lucrez ca și cum ar fi fost“ 


De aceea mulți regizori recunosc pre- 
cum Jim Brooks: „Nu Wni-as fi atins am- 
bitiile fără еа!“ 


„Pentru mine nimic nu-i prea greu 
Doar asta înseamnă să fii actor, să poti 
face orice!" — susține, dar si demon- 
streazá Holly Hunter. 


Irina COROIU 
25 


L, Hollywood, de când cu moda politically cor- 
rect (care, in paranteza fie spus, e tot mai des criti- 
cată), toată lumea isi cere drepturile, fiecare grupare, 
grup, grupulet аге ceva de revendicat. Feministele 
şi-au creat asociaţii puternice, actorii de culoare 
luptă si ei, homosexualii nu se lasă mai prejos. 
Aproape că nu trece o săptămână fără un nou scan- 
dal, o nouă revendicare. lată, de exemplu, actorii de 
origine latino-americană sunt foarte supăraţi că 
într-o serie de filme de acțiune plasată în America de 
Sud sunt distribuiți actori de alte naționalități. E o 
problemă despre care se discută mult, odată ce ast- 
fel de filme par a fi la modă în ultimii ani. Un scandal 
a izbucnit anul trecut, pe când regizoarea de origine 
indiană Mira Nair (Camera d'or la Cannes 1988 pen- 
tru Salut, Bombay) a inceput filmárile la The Perez 
P cree cu acțiunea plasată în lumea emigranților din 


uc Perez, actriţă de origine portoricana, a fost 
chematá de regizoare pentru a da o probá. Perez si-a 
imaginat cá este vorba de rolul principal, cea al unei 
rostituate cubaneze care se refugiase la Miami. 
ntr-un interviu acordat revistei New York Latíno, ac- 
trita povesteste discutia avutá cu Mira Nair, care i-ar 


fi spus că are „toate datele cerute de rol", ba chiar 
că ar fi „esența pură a personajului“, adăugând însă: 
„Păcat că nu-ți pot da acest rol. Nu arăţi deloc ca о 
cubaneză. Nu ești nici destul de albă, nici destul de 
—À Vă puteţi închipui că Perez s-a înfuriat (si, 

şi în viaţă are crize de furie asemănătoare celor 
pe care le are în filmele sale, scena trebuie să fi fost 
mai mult decât furtunoasă), iar momentul în care ci- 
neasta i-a propus totuși un rol secundar, a plecat 
trantind ușa. 

În final, în rolul principal a fost distribuită Marisa 
Tomei, un alt rol important fiind obținut de Anjelica 
Huston, ambele actrițe nefiind de origine latino-ame- 
ricaná. Perez sustine cà aceastá decizie nu a sur- 
prins-o absolut deloc, dar a infuriat-o si mai tare. 
Asa că a pus mâna pe telefon si a sunat-o pe cea 
care tocmai primise (мі la саге si еа visase, Marisa 
Tomei, cu care se imprietenise pe când filmau im- 
preună Untamed Heart, și i-a spus: „AŞ vrea să li se 
„dea о șansă și celor ca mine, de origine latino-ame- 
ricană, pentru cá sunt multe actrițe cel puţin la fel de 
bune ca si tine și ar fi putut interpreta acest rol." To- 
mei a incercat să o calmeze pe Perez, amintindu-i că 
şi aceasta fusese nominalizată la Oscar pentru rolul, 
secundar din Stare de șoc, care la origine fusese 


26 


c 
° 
л 
2 
І 
8 
° 
c 
< 
e 


A avea sau a nu avea sánge latino-american 


scris pentru o actriță italo-americaná. 
luptat din greu ca să obțin acel rol", a replicat Perez. 
„Nu poti înţelegi cum stau treburile dacă nu te pui 
în pielea mea". 


„Dar eu am 


izoarea Mira Nair oferă o altă versiune a fapte- 


larând că de la bun început i-a spus actriței 
i poate oferi decât un rol secundar. Ea susține 
că a invitat peste 80 de actriţe pentru a da probe, dar 
că nici una nu a convins-o până la Tomei. „Am simţit 
imediat că Marisa este alegerea potrivită. A fost ceva 
instinctiv, și ce-ar fi un regizor dacă nu ar asculta de 
aceste instincte?“ Ea mai spune că filmul „este fidel 
mediului cubanez, de la costume până la di 
subliniind că principalul rol masculin este interpretat 
de Alfred Molina, actor hispanic. Dar cei care au lu- 
crat cu Nair ştiu că pentru acest rol regizoarea l-ar fi 
dorit pe Al Pacino, şi abia în momentul în care 


„acesta a declinat oferta, ea 1-а ales pe Molina. lar în 
ceea ce priveşte rolul interpretat de Anjelica Huston, 


air declară că „de la început m-am gândit că Anje- 
ica este singura actriță potrivită. M-am luptat ca o 
leoaicá pentru a o avea in film." 

Reacţiile la aceste declarații nu au întârziat sa 
apară. Actriţa Saundra Santiago a dat tonul: „Regi- 
zoarea nu face altceva decât să intre în vechiul joc 
hollywoodian. Folosește vedete pentru a-și putea 
vinde filmul. Mai bine ar recunoaște cinstit acest lu- 
cru decât să ne- -pe -toti actorii latino, susti- 
nand ca nu suntem destul de talentati“. Maria Con- 
chita Alonso spune cà a sperat de cànd a auzit des- 
pre acest film că va fi și ea chemată să dea o probă, 
vorbind chiar cu responsabilii studiourilor, dar a fost 
pur si simplu refuzată. „Eu nu spun că Marisa nu ar 
fi trebuit să primească acest rol doar pentru că e de 
altă origine. Dar eu m-am născut în Cuba! Am sânge 
cubanez! Dacă aș fi dat o probă și regizoarea ar fi 
preferat o altă actriță, i-aș fi respectat decizia. Аза 
însă nici măcar nu mi s-a oferit o şansă.“ 


ctorii latino sau chicano (cum li se mai spune 
americanilor de origine mexicană — vezi nr. 11/93) 
constituie o comunitate mică la Hollywood, adoptân- 
du-i și pe cei veniţi din Spania pentru a face o ca- 
rieră aici. De când Antonio Banderas a devenit o ve- 
detă pe care studiourile şi-o dispută şi alti câțiva ac- 
tori, precum Andy Garcia, Jimmy Smits și Rosie Pe- 
rez au ajuns cunoscuţi, ei simt că au devenit mai pu- 
ternici şi isi fac auzite vocile (şi revendicările) mai 


@ Rosie Perez 


des. Ei ar avea motive sà se infurie pentru cá tot mai 
multe filme au in distributie actori americani sau 
britanici in roluri de hispanici. De exemplu Death 

the Maiden de Roman Polanski (in curánd si pe 
ecranele noastre), in care Sigourney Weaver inter- 
preteaza rolul unei victime a unei dictaturi sud-ame- 
ricane, iar Ben Kingsley pe cel al tortionarului ei. 
Sau Carlito's Way in care Al Pacino deține rolul unui 
gangster /atino. Ca să nu mai vorbim de Casa spiri- 
telor, pe care l-am putut vedea si în cinematografele 
românești, film in care Glenn Close, Meryl еер 
Winona Ryder, Vanessa şi Jeremy Irons in- 


destul de albă 


cercau să ne convingă — fără prea mare succes — 
că sunt chilieni. În câteva roluri secundare apăreau 
totuși actori latino 一 Antonio Banderas, Miriam Co- 
lon si Maria Conchita Alonso. Criticul John Powers 
nota în New York Magazine: „Oare producătorii nu-și 
dau seama că astăzi nu mai are nici un sens să 
populezi un film care se desfăşoară în America La- 
tină cu actori nord-europeni? În momentul în care 
apare printre ei si Antonio Banderas, îţi vine să râzi. 
Sărmanul tip, pare rătăcit din greșeală în acest film.“ 

Toată lumea iși amintește că mai demult erau dis- 
tribuiti actori albi machiati în roluri de negri sau 
asiatici, trăgând concluzia că istoria se repetă. Astăzi 
însă am găsi ridicol un actor alb cu fata vopsită în- 
cercând să interpreteze un personaj de culoare. 

Acţiunile asociaţiilor latino încep să aibe succes. 
De exemplu, în momentul în care Tom Cruise a 
anunțat că intenționează să accepte rolul principal 
dintr-un remake al lui Zorro, studiourile au fost bom- 
bardate de telefoane și scrisori de protest. Cruise a 
abandonat proiectul, cum a făcut-o apoi și Tom 
Hanks, care dorea același rol. Se pare că până la 
urmă noul Zorro va fi Antonio Banderas. 

Povestea s-a repetat în cazul altui film, care s-a 
bucurat și la noi de un imens succes, Atât de 

de cer, în care producătorii doreau să o dis- 
tribuie pe Winona Ryder. Membrii asociaţiei Latin 
Heat, care luptă pentru drepturile hispanicilor la Hol- 
lywood au cerut o întrevedere cu regizorul Alfonso 
Arau. Loyda Ramos, una dintre conducătoarele aces- 
tei asociaţii, își amintește: „Regizorul murea de frică. 
Se uita la noi cu o privire care spunea «Sper că nu 
aveti de gând să-mi distrugeti filmul!» Ne-a asigurat 
că, deși studiourile o vor pe Winona Ryder, el luptă 
pentru o actriţă latino." În final rolul a fost interpretat 
de Aitana Sanchez — Gijon. 

Luis Valdez dorea să realizeze un film despre viața 
artistei mexicane Frida Kahlo, având-o în rolul prin- 
cipal pe actrița italo-americană Laura San Giacomo. 
Actorul Esai Morales, căruia Valdez i-a oferit rolul 
care practic l-a lansat în La Bamba, s-a hotărât să se 
alăture celor care protestau împotriva deciziei ci- 
neastului. El spune: „Îl admir pe regizor, dar trebuie 
să le sprijin pe actrițele noastre care duc o luptă 
grea împotriva acestei industrii care le nedreptă- 
teste." 

Cei de la Latin Heat s-au intàlnit cu regizorul, care 
le-a spus cá pur si simplu nu a gasit o actriţă latino 
care să poată interpreta acest rol, dar activiștii știau 
deja că responsabilii studiourilor o vor neapărat pe 
San Giacomo. Asa că, îmbrăcaţi în veșminte traditiO- 
nale mexicane, aceștia au început un proi! în fata 
studioului. După două zile se anunța ca responsabilii 
studiourilor au hotărât să nu mai producă acest film. 
Activistii și-au dat seama că sunt destul de puternici, 
iar regizorii care aveau proiecte cu subiecte referi- 
toare la personaje latino știu acum că trebuie să se 

ândească de două ori înainte de a stabili distribuția 

Ñ vor să împărtășească soarta lui Valdez. 


u întotdeauna însă cei care protestează au 


câștig de cauză. Madonna a obținut rolul principal 


din Evita în ciuda zecilor de demonstraţii, iar Al Pa- 
„cino se pare că va interpreta rolul dictatorului pana- 
mez Manuel Noriega. 

Actorul John Leguizamo, și el latino, comentează: 
„Ne violează poveștile. Ne oferă surogate. Ce-ar zice 
americanii dacă le-am oferi o variantă la The Brady 


e Andy Garcia 


avut roluri de italo-americani in li 
sul, Partea a Ш-а. Í 


nici destul 


Bunch (celebru serial despre o familie tipic ameri- 
canà) cu o distributie exclusiv latino? De ce m-as 
duce sà vàd The Perez Family? Nu e decát ce-si in- 
chipuie ei că suntem noi 一 adică totul este fals.“ 

Acești actori sunt supăraţi pentru că oricum cele 
mai bune roluri se scriu tot pentru personaje anglo- 


. saxone, deci astfel de actori au prilejul să arate ce 


pot mult mai des decât cei /atino. Astfel încât nu în- 
teleg de ce trebuie să piardă și rolurile scrise pentru 
ei. lată de exemplu ce spune actorul Ruben Blades: 
„Când apare un film ca Death and the Maiden ili 
spui că puteai și tu să faci un asemenea rol și te in- 
trebi de ce nu te-au chemat măcar să dai o probă. 
Dar ti se răspunde că nu ai fost chemat pentru că nu 
aj cotă la box-office. Ei bine, nu am cotă la box- 
office pentru că nu mi-au oferit niciodată prilejul să 
le demonstrez că as putea să o obțin.“ г 

_Рапа si pentru un actor саге are succes, precum 
Jimmy Smits — care a obținut rolul deținut înainte 
de David Caruso în noua serie NYPD Blue 一 origi- 
nea sa este un handicap de fiecare dată când dă o 
probă pentru un rol: E o bătălie nesfarsita pe care o 
dăm eu și impresarul meu pentru a obține măcar 
dreptul de a da o probă.“ 

Problema actorilor hispanici nu este nouă la Hol- 
lywood. E poate la fel de veche ca si industria filmu- 
lui. Un actor veteran ca Ricardo Montalban isi amin- 
teste prin ce a trecut pentru a se impune; El a sosit 
la Hollywood în 1941, din Mexic, şi i s-au oferit câ- 
teva roluri de latin lover. A crezut că norocul ii su- 
râde când a fost chemat să dea o probă pentru o 
adaptare după romanul lui John Steinbeck, Tortilla 
Flat, despre țărani mexicani. Responsabilii studiouri- 
lor l-au asigurat că întreaga distribuţie va fi alcătuită 
din actori latino-americani. Dar până la urmă rolul 
pentru care a dat proba a fost obținut de John Gar- 
field. „N-a fost nici măcar un singur mexican în dis- 
tributie. Atunci mi s-au deschis ochii. Aveam doar 20 
ani." 

Montalban recunoaste cá problema principalà nu 
este cea a respectárii absolute a originei etnice a 
personajelor atunci cand se alcátuieste o distributie, 
$i ca el insusi a obtinut cáteva dintre cele mai impor- 
tante roluri ale carierei sale interpretand personaje 
de alte naţionalităţi, precum un sef de trib indian 
(sau nativ american, cum se spune acum) in Across 
the Wide Missouri sau in serialul How the West Was 
Won ori un actor japonez in Sayonara. „Au fost ro- 
luri dificile care mi-au adus mari satisfacţii“, spune 
actorul. „Dar astăzi n-aș mai putea obține asemenea 
roluri, pentru că indienii sau japonezii ar protesta — 
și pe bună dreptate.“ Un latino-american în rol de ja- 
ponez, mai rar așa ceva! Şi acum el se plânge că his- 
panicii sunt nedreptatiti. Chiar și astăzi câteva dintre 


cele mai bune roluri obținute de /atinos nu sunt de 


personaje hispanice — de exemplu Andy Garcia a 


și Na- 


Ni. a înfiinţat in 1969 grupul Nosotros, 
pentru a apara drepturile actorilor latinos şi spune 
că „până în momentul în care se vor deschide porţile 
larg si pentru noi, trebuie sa actionám ca un grup de 
presiune.“ 2 

„Nu sunt un militant,“ adaugă el. „Am încercat să 
apelez la bunul simt al producătorilor si cineastilor, 
dar n-am prea avut câștig de cauză. De 25 ani tot în- 
cerc. Mi s-a spus că e un proces de durată. Dar chiar 
25 ani? Totul mi se pare extrem de trist." 

Activistii de astázi sunt insa mult mai agresivi, 
dupá cum am putut vedea deja. Ei s-au organizat in 
zeci de grupári si asociatii care pun la punct marsuri 
in protest, campanii de scrisori, mitinguri. Bel Her- 
nandez, actriță si editor al revistei asociaţiei Latin 
Heat, spune: „Mulţi dintre copiii tri nu se recu- 
nosc în personajele care ar trebui îi reprezinte în 
seriale-si în filme: Nu-văd decât stereotipuri negative; 
şi de aceea acțiunile noastre sunt foarte importante. 
lată de ce ne luptăm atât de tare." 

Luis Reyes, unul dintre autorii lucrării Hispanics in 
Hollywood: An Encyclopedia of Film and Television, 
crede cá acesti actori latino au nevoie urgentá de un 
film care sá relateze o poveste interesantá despre 
identitatea cultural-istoricá a celor de origine lati- 
no-americaná. ,Nu mai vezi nici un actor anglo-sa- 
xon interpretánd un indian american in filmele reali- 
zate dupa Dansánd cu lupii.Avem nevoie de propriul 

„Dansând cu lupii“. 


P up au fost toate puse în ultimul film 
semnat de Gregory Nava, ai cărui strămoși sunt 
basci și mexicani, și care a realizat un clasic al fil- 
mului hispanic, El Norte. Noua peliculă se intitulează 
My Family și are o distribuție aproape exclusiv la- 
tino, cuprinzându-i pe Jimmy Smits, Esai Morales și 
Edward James Olmos. Nava susține cá mai multe 
studiouri i-au oferit bani pentru a turna acest film cu 
actori anglosaxoni, dar el a refuzat propunerile pen- 
tru cá era hotárát sá realizeze proiectul numai cu ac- 
torii hispanici. : 

„Este vorba despre trei generaţii dintr-o familie 
mexicano-americana și avem nevoie de actori care 


de nea 


© My Family de Gregori Nava, 
o dezamăgire 
pentru actorii latino 


cunosc această lume și înțeleg această cultură“, de- 
clară regizorul. „Pentru a-i putea aduce acolo unde 
doream în jocul lor, ei trebuiau să aibe acele cunoș- 
tinte de bază, astfel că am putut crea personaje veri- 
dice în situații veridice. Ceea ce vedeți pe ecran este 
o adevărată familie latino, un adevărat cămin al aces- 
tei familii.“ 

Entuziasmul initial a făcut loc dezamăgirii după 
premiera filmului, care nu este altceva decât o melo- 
dramă în tradiția hollywoodiană (si nu cea mai bună 
tradiţie, ba chiar dimpotrivă) care nu a încântat nici 
publicul, nici critica. Trei generaţii de refugiați mexi- 
cani luptă cu toate greutăţile imaginabile în Statele 
Unite, ca într-un serial TV condensat în numai două 
ore de proiecție: sărăcie, rasism, poliția de frontieră, 
criminalitatea, nu suntem scutiți de nici un aspect 
care ne-ar putea face să lăcrimăm pentru soarta per- 
sonajelor. Dar aglomerarea de nenorociri în loc să 
ne facă mai sensibili, ajunge să ne plictisească. 
Poate că actorii cunosc foarte bine lumea în care 
personajele trăiesc, dar nimeni nu mai are timp să fie 
atent la nuanţe în această avalanșă de catastrofe de 


| toate felurile. 


Acum speranțele se pun în următorul film pe care 
îl va realiza Luis Valdez, care a anunţat că a scris 
pentru studiourile Fox un scenariu în care toate per- 
sonajele sunt de origine sud-americană. 

Toate aceste probleme nu sunt însă puţin exage- 
rate? Într-o epocă a activismului de toate felurile se 
duce prea departe o luptă care poate că este pentru 
o cauză bună, dar ajunge la extremisme. E adevărat, 
actorii latino merită șanse egale cu ceilalți actori, dar 
pretinzând că nimeni altcineva nu poate juca astfel 
de roluri ei cad în exagerare. Astfel se poate ajunge 
la pretenţii absurde, ca de exemplu un го! de homo- 
sexual să nu fie jucat decât de un actor cu astfel de 
înclinații (și nu cred că ar fi prea mulți cei care s-ar 
колаш să pretindă aceste roluri, știut fiind că vede- 
tele tind mai degrabă să-și ascundă decât să-și 
afirme preferințele sexuale care ies din normă), un 
șchiop ar trebui jucat de un actor fără un picior, un 
orb de un orb etc. Pretentiile acestea contrazic însăși 
vocaţia de actor, esența meseriei sale . El trebuie să 
fie de fiecare dată altul, să se adapteze cerințelor 
personajului, să ne convingă că este acel personaj 
Altminteri nu ar mai exista creaţia artistică 


Pagini realizate де 
Rolland MAN 


17 


に SCAR ya, 
yr T i 
® P PME А 1 


м 
A 


< NICO LAS АН 
lua АШ Ко, RY 


III ҮШ т ТТТ TNT "m ТТ Т 1 M 
ЇШ MEER LIMIT ШШЕН ШИШ “ШШШ ы ИШНЕН 
ww ЛИИ = >= UNS SUM ШЕ! (ШЕ "TNI TN 

n DAVO RD DR ы MAAK ON. ON Т CRIT M 


E] に E 
та \ [г = 


ROMÁNIAFILM 


ө „intre mine si Paul Verhoeven n-a fost decât 
o relaţie artistică“ 
(Elizabeth Berkley în Showgiris) - 


DP FASCINATIA 
NEANTULUI 


Pe 2 iulie, anul acesta, ușa 
casei lui Margaux Heming- 
way era spartă de doi prieteni 
de-ai ei, alertati de vecinii 
care nu mai puteau suporta 
mirosul din preajmă. Nepoata 
scriitorului Ernest Hemin- 
gway era moartă de câteva 
zile. Nu se cunosc cauzele 
decesului ei. S-a avansat ipo- 
teza sinuciderii, dar s-a vorbit 
și despre o supradoză de 
droguri sau o criză de epilep- 


sie. 

Margaux (41 de ani) a mu- 
rit în aceeași zi cu celebrul ei 
bunic, care în urmă cu 35 de 
ani își curma viața cu un 
glonț de carabină. Deviza fa- 
vorită a familiei Hemingway 
este „Trăiește clipa!“ Când 
viața пи li s-a mai părut inte- 


resantă, Marg ien em neantului“ 
i-a împins la sinucidere 
străbunicul lui Margaux, C 
rence Edmonds, pe unchiul 
ei, Leicester și la o tentativă 
de sinucidere pe tatăl ei 
Jack. „În familia noastră do- 
rinta de autodistrugere o 
avem în sânge“, obișnuia să 
spună Margaux. Manechin 
celebru în anii '70, de o fru- 
musete androgina (1,83 m 
înălțime), ea a cochetat cu ci- 
nematograful, dar și cu mu- 
zica. Nicăieri însă nu a simţit 
că „în sfârşit sunt eu insámi". 
A încercat să scrie, dar Sufe- 
rind de dislexie a fost impie- 
dicată ani la rând să scrie si 
chiar să citească. „Nimic nu 
mi-a reușit in viață“ spunea 
ea, când întoarsă din infernul 
drogului și alcoolului, visa la 
o familie adevărată: soț, copii, 
o casă la о porumbei... 
Cele două căsătorii eșuate au 


o Margaux Hemingway - 


Obisnuit-o repede cu gustul 
amar al înfrângerii. „Şi a mu- 
rit înfrântă“ spunea sora ei 
mai mică, Muriel. „Nu cred că 
s-a sinucis. Pur și simplu și-a 
pierdut dorința de a trăi. lar 
noi, cei din familia Hemin: 
way dacá hotárám cá nimic 
nu ne mai reține aici, nimeni 
nu ne poate impiedica sá tre- 
cem dincolo". 


Þ> „PUTEREA DE A 
ŞTI SĂ ÎNCASEZI“ 


Jean Claude Van Damme 
s-a înfățișat în această vară 
sub o nouă ipostază: aceea 
de izor. Este vorba de fil- 
mul în care el inter- 
pretează însă și rolul princi- 
pal. În același timp, casnicia 


lui cu Darcy LaPier (29 ani), 
pare să fi intrat într-o pe-. 


dorința de autodistrugere 


@ „N-am de gând să devin modest. 
Sunt un star și mă simt foarte bine așa“ 
(Anthony Hopkins) 


rioadă de acalmie, după zvo- 
nurile insistente că ar in- 
tentiona să se despartă. Îm- 
preună cu băieţelul lor, Nico- 
las (8 luni), cei doi și-au pe- 
trecut vacanța in Africa de 
Sud, în celebrul Sun City, cu- 
noscut pentru somptuoasele 
concursuri de frumusețe Miss 
World. În cursul unui interviu 
acordat revistei Paris Match, 
Van Damme s-a confesat: 
„Îmi doream de mult să 
realizez un film despre artele 
marțiale, însă n-am dat peste 
un scenariu care să mă 
atragă. La Hollywood, scena- 
riile bune sunt oferite lui 
Schwarzenegger sau Tom 
Cruise. Ceil sunt obligați 
să cam stea la coadă. Eu ii 
am avut răbdare. Avocatii si 
agenţii mei ar rămâne cu 
gura căscată dacă ar afla că 
'aș fi în stare să lucrez pe gra- 
tis dacă un mare regizor 
mi-ar oferi un rol. Din păcate, 


nu s-a ivit nimic. Cred că e și 
vina impresarilor. Ei au im- 
presia că trebuie să muncesc 
doar pentru ca ei să câștige 
cât mai mulți bani si nu prea 
se agită să obțină pentru 
mine roluri deosebite. Mi s-a 
pus o etichetă și gata, numai 
roluri de dur mi se dau.. 
M-am apucat de regie pentru 
că în meseria asta nu e ne- 
voie :de prea multă inteli- 
genă, nici de istetime (!). 

rebuie doar să te pricepi să 
lucrezi cu oamenii și să fii ex- 
trem de sensibil. lar în pri- 
vina asta, credeți-mă, sunt 
un mare sensibil, un romantic 
sadea. Talentul? N-are nimic 


de-a face cu magia. Talentul 
| se întreține, „se lucrează”, 


cum spunea Brel... Tot ceea 
ce am realizat îmi aparține. 
Știu că n-am revoluționat arta 


; cinematografică și mai știu cà 


film se va mai face și după ce 
eu nu voi mai fi. Așa că în- 
cerc doar să lucrez cât mai 
bine. În ce privește viața mea 
particulară, să zicem că sunt 
pe linia de plutire. Darcy este 
extrem de geloasă și pose- 
sivă. Uneori am impresia că 
sunt într-o colivie aurită din 
care nu pot să scap. Femeile 
ar trebui să înțeleagă că, de 
cele mai multe ori, ne sufocă 
pur şi simplu cu dragostea 
lor. Se spune că sunt slab de 
înger când văd o pereche de 
picioare superbe. Dar oricare 
alt bărbat în locul meu ar fi la 
fel. Nu poti să rămâi de lemn 
când, la un simplu semn cu 
degetul, cea mai frumoasă 
creatură feminină se așează 
în patul tău. Credeţi-mă, e 
greu să rezist tentatiei. La 36 
de ani mă simt excelent și mă 
declar un om fericit. Mi-am 
făurit singur destinul pentru 
că nu cred o iotă din ceea ce 
spun unii despre noroc. E 
vorba numai de voinţă și de 
puterea de a ști să încasezi. 
Dar și să înapoiezi la timpul 
potrivit”. 


Þ> мсм. LA 
LICITAŢIE 


Cu o „reţetă“ de 100 mi- 


lioane de dolari numai în Sta- 


tele Unite, ultimul James 
Bond 


ー Goldeneye — a sal- 
vat legendarul studio M.G.M. 
Care — ameninţat acum 


câțiva ani cu falimentul — s-a 
redresat când la conducerea 
lui a venit Frank Mancuso 
lecat de la Paramount). Le 
redit Lyonais — proprietarul 
actual al lui MGM — a hotă- 
rát, până nu e prea târziu, to- 
tuși, să pună în vânzare acest 
mare studiou hollywoodian. 
Pe biroul lui Michel Rouger, 
patronul lui Consortium de 
réalisation, se află șase do- 
sare (selecționate dintre alte 
o sută de banca Lazard din 
New York), reprezentând pre- 
tendentii la achiziționarea 
studioului. Lupta se anunţă 
strânsă. În joc sunt și 1500 de 
filme produse de M.G.M. de-a 
lungul timpului (printre care 
cele 17 filme cu James 
opt cu Pantera Roz, West 
Side Story, Annie Hall, Ra- 
ging Bull) si 4000 de ore cu- 
prinzând programe tv. Cu 
toate că lista este secretă, se 
vehiculează deja numele lui 
Polygram (Marea Britanie), 
New Regency (aparținând 
producătorului israeliano- 
american Arnon Milchon, 
susținut de Time Warner) 
Morgan Creek (in alianță cu 
concernul sud-coreean Dae- 
woo si japonezul Fujisankei). 
Pe de altă parte și Frank 
Mancuso încearcă, sprijinit 
de faimosul prinț Al-Waleed 
(asociatul lui Michael Jac- 
kson) să intre în competiție. 
Preţul de vânzare anunțat: 10 
miliarde de dolari. 


8 
29 


Sea, 


e David Alexander Winter 


(autorul şi interpretul celebrei 
melodii Oh, lady Mary — 24 
milioane de discuri vândute): 
„M-am stabilit de 15 an 

Statele Unite unde-mi lipsește 
enorm mâncarea din Europa. 
Dar spre deosebire de Eu- 


ropa, aici, când ţi-ai cumpă- 


rat un Cadillac, vecinul tău isi. 


spune: „O să-mi iau şi eu 
unul la fel!“, pe când de pildă 
în Franța, se va găsi intotde- 
auna un vecin care să-ți zgà- 
rie cu un cui toată caroseria“. 
Doar în Franța? 


e Alicia Silverstone: „Tata 
obişnuieşte să-mi spună: 


«Mărită-te cu un evreu si am 
să-ți cumpăr о casă». Si de 
fiecare dată eu її răspund: 
«Dacă n-am să mă mărit cu 
un evreu am să-ți cumpăr eu 
fie o casă»". 

e Hary Belafonte (intrebat 
ce ar fi dorit să fie): „Oh, o 
banană!“ 

e Sandra Bullock (despre 
căsătorie): „Intotdeauna am 
gândit că mariajul înseamnă 
un pas Spre moarte. Când 
însă văd atâția oameni care 
se căsătoresc, mă gândesc că 
nu e chiar atât de rău“. 

e Steven Seagal (despre 
Sylvester Stallone): “A ince- 
put să arate ca un personaj 
de bandă desenată. Doar 
mușchi. Lumea s-a plictisit de 
el și de filmele lui. Singurul 
lui succes rámáne Rocky. 
Spectatorii şi-ar dori, sunt si- 
gur, un altul în locul lui. De 
exemplu, pe mine“. 

e Jodie Foster: „Primul lu- 
cru pe care-l observă cineva 
care mă vede pentru prima 
oară este cât sunt de plictisi- 
toare și, mai ales, cât îmi do- 
resc să fiu asa". 

e Jamie Lee Curtie: „După 
Patru nunţi și о înmormân- 
tare, intoarsa acasă l-am vä- 
zut pe soțul meu tolănit pe 
canapea și sinchisindu-se 


prea putin de prezența mea. 
Atunci gândul mi-a fugit la 
Hugh Grant pe care tocmai îl 
văzusem şi-l admirasem. 
Enervată l-am întrebat pe 
Christopher: „De ce naiba nu 
esti tot atât de incantator ca 
Hugh Grant?" 

Tony Curtis (75 de ani): 
„Mă vedeţi pe mine cu o ne- 
vastá de vársta mea? Và pu- 
teti imagina aparitia mea la 
Spago (restaurant la moda la 
Hollywood), cu o venerabila 
de 70 de ani agáfatá de braţul 
meu? Sá fim serioşi! N-as pu- 
tea suporta asa ceva. Prie- 
tena mea are 25 de ani si are 
varsta potrivita ca sa iasá in 
lume cu un bărbat ca mine". 


Premiera mondială a filmu- 
lui The Rock cu Sean Con- 
nery, Nicolas Cage şi Ed Har- 
ris, a avut loc pe 3 iulie in pe- 
nitenciarul de la Alcatraz, 
care a servit drept decor fil- 
mului semnat de Michael 
Bay. Au fost invitate peste 
500 de persoane (alese pe 
sprânceană) Si conduse cu 
salupele pe stânca aflată în 
golful San Francisco ca să 


,Seamáná din ce in ce mai mult cu un erou 
de bandà desenatá" (Sylvester Stallone) 


Joan Collins, la 62 de ani a hotarat 


sá-si scrie 


asiste nu numai la proiecta- 
rea filmului, dar si pentru a 
lua parte la petrecerea cu 
surprize ce a avut loc dupà 
aceea. lar oaspeții n-au avut 
nici o şansă să scape. Nu se 
evadează așa de uşor de la 
Alcatraz. Poate doar... David 
Copperfield 


INFLATIE 
LA HOLLYWOOD? 


Chiar dacă cifrele de la 
box-office-ul american sunt 
excelente anul acesta, produ- 
cătorii continuă să se plângă 
de... inflație. Bugetele alocate 
filmelor au crescut vertiginos, 
salariile vedetelor asisderea, 
fără să mai adăugăm sumele 


memoriile 


apreciabile cheltuite pentru 
efecte speciale, postproducţie 
şi publicitate. In felul acesta 
bariera celor 100 milioane de 
dolari atinsă de Terminator 2 
sau Waterworld devine un lu- 
cru obișnuit. Printre filmele 
aflate în lucru și care se pare 
că vor depăși cele 100 de mi- 
lioane, se numără: Batman și 
Robin de Joel Schumacher, 
Dante's Peak de Roger 
Donaldson, Faceoff (r. John 
Woo), The Lost World (r. Ste- 
ven Spielberg), Men in Black 
(г. Barry Sonnenfeld), Star- 
ship Troopers (r. Paul Verho- 
even) si Titanic (de Ridley 
Scott). 


@ Jerry Hall a implinit 
40 de ani si 20 de ani de 
viatá comuná cu celebrul 
Rolling Stones, Mick Jag- 
ger. Unul dintre manechi- 
nele cele mai bine plátite 
acum 10 ani, Jerry a párá- 
sit podiumul prezentarilor 
de moda pentru a se pu- 
tea ocupa mai mult de cei 
trei copii ai lor. „Сапа le 
vád pe tinerele astea stánd 
ore intregi in picioare, 
cand le vád coafurile si 
machiajul extravagant, 
sclipiciul, fixativul, sunt fe- 
ricitá cá am scápat. Nu 
cred cá as mai putea face 
incá o datá meseria asta". 
Cu o avere personală esti- 
matá la 25 milioane dolari, 
frumoasei Jerry ii dă mâna 
să vorbească. 

e in sfârșit, Raquel 
Welch şi-a văzut visul cu 
ochii. Ea a primit dreptul 
de a-și pune amprentele 
pe caldaramul celebrului 
Hollywood Boulevard 
(inaintea ei au mai facut-o 
alte 2065 de staruri cine- 
matografice). Evenimentul 
a marcat împlinirea a 30 
de ani de carieră actori- 
cească; timp în care fru- 
moasa Raquel a apărut 
adesea extrem de sumar 
îmbrăcată. Astăzi însă, Ra- 
quel Welch mama a doi 
copii (Tahnee actriță si ea, 
văzută în serialul Giulia și 
Darmon), declară: „N-aș 
repeta experiența. Rolurile 
acelea m-au etichetat ca 
sex simbol, un fel de „fii 
frumoasă si taci".Si astfel 
rolurile interesante m-au 
ocolit timp de 30 de ani“!“ 

€ Acum doi ani s-au in- 
tálnit pe platou la Two 
Much (r. Fernando Tru- 
eba). S-au vázut, si-au 
vorbit si s-au plácut atat 
de mult incát dupá trei zile 
uitaserá chiar ca amandoi 
erau deja căsătoriți: ea, 
Melanie Griffith cu Don 
Johnson (Miami Vice), el, 
Antonio Banderas cu Ana 
Leza. Mel si Antonio, in- 
dragostiti lulea, și-au pă- 
rásit domiciliile, inchiriind 
o vilă doar pentru ei doi 
şi au început să se afiseze 
in public, cât mai în bătaia 
flash-urilor fotoreporteri- 
lor, sărutându-se cu foc. 
Don Si Ana s-au adresat 
tribunalului pentru forma- 
Iitatile de divorț, hotărâți 
să obțină cât mai mult în 
schimbul „onoarei lor de 
familisti" cam sifonata. 
Melanie i-a cedat fostului 
sot cabana din localitatea 
montană Aspen (2 mi- 
lioane dolari), casa din 
Beverly Hills (3 milioane 
dolari) și i-a plătit cura de 
dezalcoolizare la foarte 
selecta clinică Betty Ford 
Center. Pentru sine, a păs- 
trat o mașină Porsche și... 
fetița lor, Dakota. Ana, ne- 
dezmintindu-si tempera- 
mentul iberic, a convocat 
presa, a fácut scandal, 
plángándu-se de violen- 
tele la care a fost supusă 
de Antonio dar... a incetat 


brusc cand acesta i-a pro- 
pus 1 milion de dolari in 
schimbul acceptării divor- 
tului. 

Odata liberi, Melanie, în- 
sărcinată în luna a cincea, 
devenea doamna Grif- 
fith-Banderas. După cere- 
monie, Melanie a declarat 
în stilul ei binecunoscut: 
„Tipul ăsta e bărbatul meu 
de acum și am de gând 
să-l pastrez. li voi scoate 
ochii oricărei femeiusti 
care se va apropia de el la 
mai puţin de 2 metri“. 

e Cum se mai îmbracă 
vedetele când ies în lume. 
La premiera filmului Inde- 
pendence Day, ce a avut 
loc la Los Angeles, Si- 
gourney Weaver şi Sharon 
Stone își etalau rochii 
somptuoase, semnate Va- 
lentino si Gap. Christie 
Brinkley apărea într-un 
corset de dantelă neagră 
si un „şort mini" din piele. 
Sobră ca întotdeauna, 
Faye Dunaway şi-a făcut 
intrarea îmbrăcată într-un 
trois-pieces bleu lavande 
asortat cu auriul părului. 
La New York, tot la o pre- 
miera (Multiplicity 一 r. 
Harold Ramis), Andie 
McDowell, vedeta serii, ar- 
bora decolteul vertiginos 
al unei rochii turcoaz, iar 
Elle McPherson plutea 
într-o rochie purpurie 
semnată Paco Rabanne. 
Mai pe aproape, la Paris, 
Victoria Abril se prezenta 
la închiderea festivalului 
de Film într-o tunică Gaul- 
tier, pantalon de vinilin 
negru si pantofi cu tocuri 
de 15 cm. 

€ La 62 de ani, Joan 
Collins, cunoscutá de mi- 
lioane de telespectatori ca 
Alexis Carrington din se- 
rialul Dinastia, a hotărât 
să joace mai puţin in filme 
Si sá se dedice mai mult 
scrisului. Cel de-al treilea 
roman al ei, /nfamous 
(care a apárut in Marea 
Britanie cu titlul Too Dam- 
ned Famous) i-a adus un 
proces intentat de editura 
new-yorkeza care l-a ce- 
rut “înapoi avansul de 1 
milion de dolari motivând 
că volumul ar fi „de neci- 
tit". Cum /nfamous a avut 
un notabil succes de pu- 
blic atát in Statele Unite 
cât si în Marea Britanie, 
tribunalul a dat câștig de 
cauză autoarei. Joan Col- 
lins a anunţat de curând 
că intenţionează să-și 
scrie memoriile. „Asta nu 
înseamnă că sunt bătrână. 
Atâta timp cât voi avea 55 
de kilograme și voi putea 
face dragoste nu mă voi 
simţi o persoană de vârsta 
a treia“. Proaspătul ei lo- 
godnic are 30 de ani. 

e Macaulay Culkin con- 
tinuă să rămână în atenția 
presei, dar nu a celei cine- 
matografice (vezi Si nr. 
7/96). De curând, pentru 
că a refuzat să-şi facă or- 
dine în cameră, el a înca- 
sat o palmă strașnică de la 


Jerry Hall 
sau o avere de 
25 milioane dolari 


tatăl lui. Macaulay a che- 
mat politia, acuzându-și 
tatăl de tratament brutal 
In cele din urmá, a renun- 
tat la acuzaţie, mai ales cá 
n-avea nevoie de îngrijiri 
medicale. Tânărul Culkin 
este obiectul unei bătălii 
juridice între cei doi pă- 
rinti ai săi. De înțeles, 
dacă ţinem seama cá ave- 
rea lui este estimată la 50 
milioane dolari. 


Nicole Kidman cu 
fiica ei adoptivă, Isabella 


31 


> În luna noiembrie vor începe filmările Іа Paparazzi (re- 
gia: Alain Berberian). Filmul se află deocamdată în faza de 
scenariu. interpreţi vor fi Vincent Lindon și Patrick Timsit. 


> Michel Deville revine la polar si adapteaza Aztëques 

romanul americanului Donald E. Wetslake. Richard 

Gotainer, Emmanuelle Seigner, Hubert Koundé vor fi eroii unei 

povești rocambolesti despre o statuetă furată. Filmările au loc 
la Lyon si Paris. 


> John Sayles este autorul scenariului, dar Si оры fil- 
mului Brother Termite produs de 20th Century Fox. Filmul este 
inspirat din romanul Patriciei Anthony: o specie animală extra- 
terestră încearcă să invadeze Pământul. 


P În Marquise, viitorul film al Verei Belmont, Bernard Gi- 
raudeau va ti Moliére, iar Lambert Wilson, Racine. Amândoi se 
vor îndrăgosti de aceeași femeie, interpretată de Sophie Mar- 
ceau. În rolul lui Ludovic al XIV-lea: Thierry Lhermitte. 


> Scenariul intitulat Icarus dateaza de vreo 15 ani. Dupa ce 
a trecut prin mainile lui Sylvester Stallone, John Travolta si 
Paul Newman, s-a oprit la Bruce Willis. El intenționează să іп-; 
terpreteze rolul principal în povestea unui pilot de vânătoare 
trimis în Vietnam hotărât să moară acolo, decât să se pensio- 
neze. 


» John Malkovich a hotárát sá treacá in spatele aparatului 
de filmat. El a semnat un contract pentru două filme pe care le 
va realiza. Primul este Dancer Upstairs, ale cárui filmári vor in- 
cepe in luna octombrie in Argentina. Este aventura unui detec- 
tiv care reușește, după 12 ani de urmărire, să pună mâna pe un 
periculos terorist, membru al unei grupări extremiste peru- 
viene. Malkovich intenționează să interpreteze rolul teroristului. 
Apoi, în vara lui '97, el va pleca la Londra pentru The Libertin, 
adaptarea piesei scrisă de Stephen Jeffreys. Este vorba de du- 
cele de Rochester, poet pornograf englez al secolului al 
XVII-lea. Interpret: Johnny Depp. 


» Gerard Lanvin zboară in spaţiu, Victoria Abril rămâne 
pe Pământ. Ea este La Femme du cosmonaute (Sofia cosmo- 
nautului) și stă (24 de ore din 24) {intuita într-un fotoliu, in fata 
televizorului privindu-si sotul. Comedia este semnatá Jacques 
Monnet. Scenariul: Pierre Salvadori. 


DRAGONII GEMENI 
(Urmare din pag. 17) 


să fi fost selectati după cât de bine devastează 
ineptia din jurul lui, Chan înflorește in pum de 
ioase de circ și sunt duse la capăt cu 


actorii sunt proști- 
mobila. Dar cu ti 


bat 
foc de armă tras de Stallone; e suficient ca regizorul din Hon Kong (in 
general mai putin decat competent) sa il prinda bine in ru, cá de 
restul se ocupá el: poate sa inventeze o nazdravanie temerará in orice 
decor, improvizánd liber cu orice accesorii naturale. E cel mai mare ma- 
estru al bufonadei acrobatice de la Buster Keaton incoace si giumbus- 
lucurile sale au o inspiraţie lunaticá. Doboară zeci de adversari și o face 
cu exuberanta lui Douglas Fairbanks si ceea ce face e excesiv, tără a fi 
însă violent, căci dușmanii săi (par 
să vină nevatamati din toate părțile; sunt la fel de persistenti și indes- 
tructibli ca motanul Tom (si la fel de inofensivi). Jackie Chan saturează 
ecranul de senzații fizice și totul e remarcabil de inocent. Pe lângă inep- 
tia lor, filmele sale au un elan slobod. necumpătat și bine intenționat Si 
o energie cinetică molipsitoare. Chiar si ineptia lor e o alternativă 
agreabilă la calofilia filmelor de actiune-mamut produse de americani. 


32 * 


ca trasi pe bandă rulantă) continuă ` 


Þ> STRIPTEASE CU 
DEMI MOORE 


La încheierea filmărilor la 
Striptease (r. Andrew Ber- 
gman) Demi Moore a acordat 
un interviu-fulger revistei Pre- 
miere din care spicuim: 

„Lumea striptease-euselor 
este fascinantă, dar să nu 
credeţi că acțiunea filmului 
se petrece doar în cluburile 
specializate în așa ceva. Nu 
mă deranjează că unii bărbaţi 
vor veni să vadă filmul doar 
pentru secvențele in care 
apar goală. Nu mă rușinez de 
corpul meu și, în plus, sunt 
profund dezgustată de falsul 
puritanism al societății în 
care trăiesc. In Europa nudi- 
tatea este privită cu totul alt- 
fel. Dar la noi este aproape 
un act criminal (...) S-a bătut 
monedă pe onorariul de 12 
milioane dolari pe care l-am 
primit. Niciodată nu am ales 
un rol pe considerente finan- 
cioare. Pentru mine a contat 
dacă mi-a plăcut sau nu per- 
sonajul. Îmi aleg rolurile îr 
așa fel încât, văzându-mă pe 
ecran, copiilor mei să nu le 
fie rușine cu mine. Banii vin 
la urmă. Aritmetica busi- 
ness-ului trebuie totuși res- 
pectată. Fac meseria asta nu 
numai pentru bani, ci și din 
plăcere. Am fost „vocea“ Es- 
meraldei în desenul animat 
Cocosatul de la Nótre-Dame 
realizat de studiourile Disney. 
Banii pe care i-am primit re- 
prezintă un nimic in compa- 
ratie cu „adevăratul“ cinema. 
Au fost atát de putini incat 
гөч donat unor ореге Carita- 

ile“. 


Þ> STARURI DIN 
UMBRĂ 


Charlie este unul dintre cei 
mai căutaţi coafori din Paris. 
Personalitatile feminine isi 
fac programările la el cu 
multe zile inainte. Stéphane 
Marais este machieuzá; Flo- 
rence Attali 一 maestra de 
dans. Bineînțeles, amândouă 
lucrează tot cu programari. ' 
Pe lángá ele mai sunt cáteva 


regie 
de film 


o „Sunt extrem de plictisitoare“ (Jodie Foster) 


nume pe care starurile și le 
fac cunoscute prin telefonul 
fără fir numit — mai simplu 
— din gură în gură: 


> Amy este o tânără cu un 
look între top model și prin- 
tesa africană si este una din 
cele mai căutate specialiste 
în acupunctură. Ea alină du- 
rerile lombare (şi nu numai) 
ale starurilor mai mult sau 
mai putin tinere. Discret si 
eficace, după o tehnică nu- 
mai de ea stiuta, moștenită 
de la bunicul ei, vraci într-un 
sat din Nigeria. La serviciile 
lui Amy apelează Vanessa Pa-, 
radis, Gérard Depardieu, Isa- 
belle Adjani, Robert Hossein 
și alte celebrități. 


> La 24 de ani, Christophe 
Robin este... coloristul doam- 
nelor. Cele care apelează la, 
el devin peste noapte blonde, 
brune, roșcate sau... degradé. 
Robin este cel care a schim- 
bat-0 pe Nadja Auerman 
intr-o roscatá ca focul, pe 
Karen Mulder, într-o blondă 
platinată, pe Mathilda May 
intr-o brunetă strălucitoare, 
pe Kristin Scott Thomas 
intr-o satena fermecătoare. 


P un OPTIMIST 


Cel mai recent film semnat 
John Badham, Nick of Time 
— Crimă contra cronometru 
(difuzat și pe ecranele noas- 
tre) n-a fost un succes de 
box office. Deloc marcat de 
eşec, regizorul declara de cu- 
rând: „În toate domeniile ar- 
tistice există interpreţi și cei 
care scriu pentru aceștia. 
Uneori, ei sunt si una și alta. 
Frank Sinatra, pe care eu îl 
consider cel mai mare cântă- 
ret al lumii, n-a compus to- 
tusi nici măcar o melodie. 
Dar îl ascult cu mai multă 
plăcere decât に as asculta de 
exemplu, pe un cântăreț care 
compune, interpretează și-și 
orchestrează propria melodie. 

În cinema este la fel. Am 
încercat să-mi scriu eu în- 
sumi scenariile, dar a trebuit 
să recunosc că nu mă prea 
pricep. Atunci, m-am multu- 
mit cu ce ştiu să fac mai 
bine: să regizez filme. Îmi 
plac situaţiile când oamenii 
ies din mediul lor obişnuit, 
dar nu cred că am atâtea ob- 
sesii încât să fiu tentat să le 
aduc pe ecran. În Statele 
Unite există o listă cuprin- 


— 


S-au născut în 


e 1 august: 

— Grigore Brezianu (1891) 
Micsunesti-Greci, Ilfov 

— Dumitru Fernoagá (1931) 
Cuciulata, Brasov 

— Emilia Dobrin (1948) Vále- 
nii de Munte 


@ 2 august: 

— Valeria Seciu (1939) Bucu- 
resti 

— Stere Gulea (1943) Kogál- 
niceanu, Constanța 

— Marcel. lures (1951) Băi- 
lesti-Dolj 


© 3 august: 

— Felicia Cernáianu (1940) 
Radna, Arad 

— Dana Dogaru (1953) Bu- 
curesti 


@ 4 august: 

— Horia lgirosanu (1896) 
Azuga 

— Dorin Varga (1935) Bucu- 


resti 
x Liliana Petrutiu (1940) 


uj 

— Rudi Rosenfeld (1941) 
Cernăuţi 

ー Cezara Dafinescu (1948) 
Sibiu 


@ 5 re ar 
— Giulio Tincu (1923) Scur- 
testi, Buzău Н 
ー Rodica Popescu-Bitănescu 
(1938) Răsuceni, Ilfov 


@ 6 august: 

— Constantin Chelba (1949) 
Vălenii de Munte 

— Maria Ciucurencu (1866) 
București 


@7 

— Nicolae Brancomir (1904) 
București 

— Boris Ciornei (1923) Lipo- , 
veni 

— Viorel Todan (1929) Vac- 
ău, Bihor 


sau, 


€ 9 august: 
— Valentin Ilie (1951) Câm- 
pina 


e 10 august: 

— Tamara Buciuceanu 
(1929) Tighina 

— Alexandru Boiangiu (1932) 
Bucuresti 

— Aurel Grusevschi (1946) 
Bucuresti 


e 12 august: 
— "gd Berthola (1913) Bu- 


— Liliana Tomescu (1929 
Bucuresti 


س 


тапа toti ко; їп ser 
de cota lor x office 
dinea se era din Gand i in 
cánd, in afará de Spielberg 
care este totdeauna in frunte. 
Pe Hte ue t ul Febrei de sâmbătă 
seara si War eram in 
cap de listá. Am avut o serie 
de esecuri, am pierdut cáteva 
locuri dar am avut intotde- 
auna de lucru. So what? Să 
эз ип film este complicat; să 
vrei să-l faci este о bagatelă. 
Putin îmi pasă că scenariul 
după care lucrez a mai trecut 
prin mâinile câtorva regizor 
înaintea mea, mai cotati de- 
cât mine şi a fost refuzat. 
Când pun în scenă „Hamlet“ 
pe Broadway, nu mă "gândesc 
deloc la cei 2 500 de regizori 
care l-au montat înaintea 
mea. Pentru mine important e 
Sa-mi fac meseria cat pot mai 
bine' 


Cineglob - realizat 
ANESCU 


de Doina ST; 


Mna august 


3 august: 
— Ur nn (1943) 
Deagurile, 
— Micaela ( aracas (1958) 
Bucuresti 


e 14 august: 
ーー Andrei Finti (1952) Bucu- 


rești 
— Răzvan Vasilescu (1954) 
Ploiești 


e 18 au 
к eres Naghi (1932) 
Adjudul Vechi, Vrance 


e 20 august: 
— Mihai Constantinescu 
(1932) Băile Govora 

lon Valcu (1933) București 
— 7 Tamas (1946) Târgu 


— en ai Falinescu (1902) Ga- 


lati 
— Toma Caragiu (1926) Ar- 
gos Oresticon, Grecia 
— Jean Constantin (1928) 
Techirghio 

loana UM (1937) Bu- 
curesti 
— Шпса Tomoroveanu (1941) 
Bucuresti 


e 23 august: 
— Horia Bolboceanu (1941) 
Hársova 


e 24 t: 
— Ana Széles (1942) Oradea! 


€ 25 august: 

— yn Sturdza “Bulandra 
(1873 

— Csiky Andrei (1930) Cluj 
— Sebastian Papaiani (1936) 
Pitești 


august: 
— dt rapa Danetti (1926) Cow 


ia 
— ー Mihai Málaimare (1950) 
Botosani 


e 27 august: 

— pu Dinulescu (1942) 
Bucur 

Melania Oproiu (1952) 
Ploiesti 


€ 28 august: 
— Marcel Bogos (1926) Ga- 


at 

— Cristea Avram (1931) Bu- 
curesti 

— Vivi dn Vasile (1947) 
Bucures 


e PENTRU CONSTITUIREA UNUI 
ARGUMENT LOGIC; 

e PENTRU О OPTIUNE POTRIVITA 
IN DOMENIUL INVESTITIILOR; 

e PENTRU PROIECTE CONFORMATE 
INTENTIILOR SI DORINTELOR DVS.; 

e PENTRU UN DEMERS SIGUR CARE 
SA VA DIMINUEZE EFORTURILE SI 
UZURA; 


ATI GASIT IN SFARSIT PARTENERUL IDEAL: 


ALTIUS GROUP 


CITIUS ALTIUS A.CAD.A. 


REAL ESTATE DESIGN URBAN MANAGEMENT ALTIUS ANTARES 
BUILDING ENGENEERING INTERNATIONAL SERVICES CADASTRE 
COMPANY 
DIRECTOR GENERAL : ARH. BOGDAN BOGOESCU 
ADDRESA : ROMANIA, BUCURESTI, B-DUL FICUSULUI, NR.42, 
SECTOR 1. 
TELEFON : 40-01-3127550 


TEL/FAX : 40-01-3127510 


DOMENII DE ACTIVITATE 


e STUDII GENERALE SI ANALIZE GLOBALE PRIVIND POTENTIALUL 
TERITORIAL, SISTEMATIZAREA SI MANAGEMENTUL URBAN. 

e STUDII DE PROMOTIUNE INVESTITIONALA. 

e° RESTAURAREA, REABILITAREA SI REVITALIZAREA ZONELOR 
PROTEJATE. 

e ANALIZE MANAGERIALE SI STUDII DE FEZABILITATE. 

* PROIECTARE DE INVESTITII PENTRU TOATE FAZELE (P.U.D., P.U.Z., 
PROIECT TEHNIC, DOCUMENTATII PENTRU ORGANIZAREA 
LICITATIILOR, DETALII DE EXECUTIE, AMENAJARI INTERIOARE); 

e CONSULTANTA SI SERVICII IN DOMENIUL GESTIUNII IMOBILIARE SI 
TEHNICO - EDILITARE A TERITORIULUI 


|. OPTIUNEA IMPUNE ANALIZA 
УА ASTEPTAM PENTRU DIALOG SI VA VOM CONVINGE 
ı CHIAR AICI ! CHIAR АСОМ! 


33 


PREMIERELE AMERICANE ALE LUNII 


AN AMERICAN ORIGINAL 


LUCKY STRIKE 


MADE IN U.S.A. 


CLUBUL regia: Andy Fleming е 
VRAJITOARELOR cu: Robin Tunney, Fairuza Balk, Nave Campbel 
rulează începând din 30 august 


Paranormalul si ocultismul intră din ce în ce mai mult în atenţia producătorilor de film, mai cu seama ca americanii au o tradiţie in 
ceea ce privește vrăjitoria şi magia. 

Sarah soseşte in Los Angeles, unde se împrietenește cu trei colege de la noua ei școală. Curând află că noul ei anturaj practică ri- 
tualurile secrete ale vrăjitoriei, sub conducerea unei fete frumoase, dar plină de răutate, Nancy, care inventează tot felul de răzbunari 
asupra celor care nu-i sunt pe plac. 

Mai mult decât atât, Nancy exercită o puternică influenţă negativă asupra tinerelor sale colege, ajutându-le să-şi împlinească, prin 
magie, dorinţele lor cele mai ascunse. Bonnie își vindecă astfel o boală de piele, negresa Rochelle se visează cu tenul alb, iar Sarah 
il domoleste pe cel mai infumurat băiat care aproape o sufocase cu insistenţele lui. 

Dar Nancy devine tot mai lacoma, dorinţa ei fiind identificarea cu Marele Spirit pentru a putea acționa în numele lui. Ritualul invo- 
cării acestuia se transformă într-o adevărată dramă, punându-le în pericol pe fete căci Nancy, posedată complet, e gata să le sacri- 
fice. Salvarea vine de la spiritul bun al mamei lui Sarah, care va învinge puterea malefica a Marelui Spirit, iar Nancy va ajunge la os- 
piciu în cămașă de forţă. 

Un sfârşit care evită tragicul, dar care atenționează adolescenții asupra pericolului ce poate porni din inspiratii malefice și din jo- 
cul cu €— întunericului. Două buline Lucky Strike và pot trezi dintr-un coșmar ocult, lăsându-vă sa meditati asupra moralei — 
acestui film. 


ULTIMUL DANS regia: Bruce Beresford 
cu: Sharon Stone, Rob Morow, Randy Quaid, Peter Gallagher 
rulează începând din 30 august 


Lucky Strike și-a creat deja o preferință, propunandu-va acel tip de filme care va stimulează puternic si vá dă frâu emoțiilor. Ultimul 
Dans e un film de un dramatism extraordinar, їп care inima spectatorului salta de parcă el ar fi pe scaunul electric şi nu eroina Drin- 
cipală, Cindy Liggett, care isi așteaptă rândul la întâlnirea cu călăul, după 12 ani petrecuți în închisoare. 

După numeroase amânări de la guvernator și speranțe false pentru viitor, Cindy este până la urmă gata să înfrunte inevitabilul. Dar 
timpul se scurge nemilos... 

Până când un birocrat novice de la Curtea de Clementa, Rick Hayes, se implică emotional in acest caz, fiind convins Ca procesul 
lui Cindy a primit un verdict greşit. Rick recunoaște că Cindy merită să stea la inchisoare pentru crima comisă, dar consideră că cir- 
cumstantele atenuante nu justifică în nici un fel condamnarea la moarte. 

Răspunsul guvernatorului întârzie deliberat, căci orice caz de pedeapsă capitală e folosit drept propagandă electorală. Trei buline 
Lucky Strike de abia dacă vor fi de ajuns pentru unii să reziste unui film care ii va ţine cu sufletul la gură. 


PRIMAL FEAR regia: Gregory Hoblit 
cu: Richard Gere, Laura Linney, John Mahoncy 
rulează începând din 6 septembrie 


Lui Martin Vail, avocant arogant, dar strălucitor și plin de succes in procese de omucidere, ii place lupta .și mai ales lumina reflec- 
toarelor. Nu va ezita să-și facă reclamă cu nerusinare dintr-un caz al unui tânăr загас și salbáticit, acuzat de crimă. Victima este unul 
dintre cei mai proeminenţi demnitari din Chicago, iar vinovăția acuzatului pare la fel de evidentă precum sângele care-i pâtează im- 
bracamintea. Dar lui Vail puţin îi pasă de vinovăţie sau nevinovăție. Ceea ce caută el din acest caz este să ofere propria lui versiune 
cu privire la adevăr, singura lui grijă fiind aceea de a învinge. 

Dar avocatul se implică tot mai mult iar nevoia de-a triumfa îl orbește din ce în ce mai mult. Disensiunile cu fostul sef al baroului, 
complicațiile cu fosta iubită, acum procuror in acest caz, și chiar neașteptatele sentimente fată de client vor construi o capcană in 
care Martin Vail va cădea până la urmă. Din neatentie, sau din prea multă încredere in sine. Lucky Strike vă oferă trei buline pentru 
a vă limpezi mintea. 


THE ROCK regia: Michael Bay 
cu: Sean Connery, Nicholas Cage, Ed Harris, David Morse 
rulează începând din 13 septembrie 


Lucky Strike vă propune pentru momentul de revenire din vacanţă o premieră de aventuri, cu o mare încărcătură emoțională, realizat 
cu titani ai cinematografiei de profil. 

Generalul de brigadă Francis Xavier Hummel, erou de război şi decorat, a depus vreme de ani de zile petiţii la guvernul american, 
cerând ca soldaţii care şi-au pierdut viata în slujba patriei să fie omagiati prin acordarea de înlesniri și recompense familiilor lor, la 
fel ca veteranilor de război. Cererile sale nu i-au fost însă luate în seamă, 

Furios și dornic să facă dreptate, Hummel pune stăpânire pe insula Alcatraz, impreună cu o echipă de comando, luând ca ostatici 
un grup de turiști, și amenințând că va lansa asupra golfului San Francisco rachete încărcate cu gazul letal VX. 

E momentul in care autorităţile apelează la un expert FBI în domeniul armelor biochimice, Stanley Goodspeed, si un prizonier fe- 
deral, John Patrick Mason, singurul care а putut evada din închisoarea Alcatraz. Dvs. veți apela la trei, ba chiar patru buline Lucky 
Strike in momentele mai tensionate, pentru a parcurge împreună cu cei doi numărătoarea inversă care pornește odată cu misiunea 
dificilă de a se infiltra pe insulă şi a dezamorsa armele înainte de producerea dezastrului. 


THE QUEST regia: Jean-Claude Van Damme i 
cu: Jean-Claude Van Damme, Roger Moore, Jack МсСес 
rulează începând din 20 septembrie à 


Lucky Strike păstrează crema pentru final. „Mandat pentru Moarte“, „Soldatul Universal", „Vânătoare de Oameni“, ,Streetfighter", 
„Moarte Instantanee.“ Le recunoașteţi? Sunt filme de aventuri ce fac parte din filmografia lui Jean-Claude Van Damme in care el 
joacă rolul principal, tipul dur care face față unor întâmplări pe care doar un jmpatimit Lucky Strike le-ar putea rezista. 

Van Damme își face acum debutul regizoral cu o aventură ce reunește numai tipi duri, cei mai bine cotati din întreaga lume. Un 
film in care şi-a păstrat totuși rólul principal pentru sufletul lui. Christopher Dubois, un hot de buzunare din New York cu picioare la 
fel de sprintene pe cât de indemanatice ii sunt degetele. Incercand să scape de poliție, Dubois execută cel mai mortal salt din viața 
lui, ajungând pe puntea unui ‘vas comercial care tocmai ridica ancora, pornind astfel într-o croazieră spre Far West. 

Pe drum, vestea că cel mai prestigios turnir de lupte e în pregătire îl atrage. Ghangheng oferă câștigătorului un dragon de aur 
conţinând bogății pentru, câteva vieți. Š " 

Lucky Strike vă propune cu îndârjire acest film, avertizandu-va că doar trei buline nu vor fi necesare pentru а va strânge pumnii de 
furie in timpul scenelor ` violente de luptă. 


- 


ШЕП] 


CINE INTEGRAMĂ. uni гиса 


ш 
а ku 
LOC 


Hi 
| 


> 5 Xe 

P 
d ^ 
S 


w S ance. 


CORPDE | 
PISIC! 
m -— 


K; ZEI; S; А; С; G; CEDA; MICUL BUDA; AR; VAZA; BATAL; ANANAS; UNITARA; UCIS; ANA; UNA; ETAN; TRUC; AL; II; A; T; S; A; 


EL; DRES; ID; DA; ATÂT DE APROAPE DE CER; ITA; V; L 


PAINE: LAUTAR. 


; MNEMONIC: INESTETICE: A; STOP; S: ARSITA: ADIA: ARA: MARTI; 


Între criză şi experiment 
(Urmare din pag. 5) 


(1948) de Fritz Lang, ori chiar Fru- 
moasa și bestia (1946) de Jean Coc- 
teau. În toate aceste filme întâlnim о fe- 
meie nevinovata și un bărbat care as- 
cunde un secret teribil, iar o casă care 


pare bântuită servește drept decor ex-: 


presionist pentru groaza tot mai mare a 
femeii 


Filmat într-o vilă Art Nouveau la So-' 


fia, Elle poseda o halucinantă .frumu- 
sete vizuală, care poate rivaliza cu ori- 
care din filmele mai vechi citate. (La 
urma urmei, dacă cineva înnebunește, 
тасаг să o facă într-un astfel de de- 
cor!) Neobisnuit este faptul că femeia 
(Marine Dellerme) accepta cu plăcere 
să joace un rol în jocurile morbide ima- 
ginate de soțul ei (Didier Flamand). Și 
mai remarcăm faptul că Sarmiento a 
scris scenariul împreună cu soțul ei, re- 
gizorul chilian Raul Ruiz. 

Шозіопз (1983) al regizoarei afro-a- 
mericane Julie h utilizează într-un 
mod inspirat altă formulă clasică ho ト 
lywoodiana. Eroina e pe cale să cu- 
noască succesul profesional, chiar dacă 
aceasta înseamnă că ea trebuie să-și 
ascundă adevărata ei identitate. Exem- 
ple clasice — Mildred Pierce 一 (Mi- 
chael Curtiz, 1945) sau Imitation of Life 
(Douglas Sirk, 1959). 

In Musions, Lonette McKee interpre- 
tează rolul unei femei care provine 
dintr-o familie de culoare, dar pretinde 
că este perfect albă pentru a putea 
reuși în cariera ei de producător la un 
studiou hollywoodian în anii '40. Criză 
apare in momentul în care uttili- 


zează o talentată cântăreață de culoare 
(în banda sonoră auzim vocea Ellei 
Fitzgerald) pentru a o dubla pe o ve- 
deta lipsită de talent, dar cu pielea 
albă. Până unde „invizibilitatea“ consti- 
tuie un avantaj, și de unde începe să 
devină un păcat? Această dramă plină 
de bune intenţii nu se poate susţine 


însă din punct de vedere istoric — 
aproape nici o femeie, fie ea albă, nea- 
gră sau de altă culoare, nu putea deţine 
atâta putere într-un studiou hollywoo- 
dian în anii '40. 

Dar poate cea mai îndrăzneață operă 
a unei regizoare, dintre cele văzute la 
Pesaro în acest an, este cea a cineastei 


redacțională 


Director 一 Redactor şef 
Adina Darian 


Redactor sef adjunct: Dana Duma. Secretar general de redacție: 
loana Statie. Publicist comentator: Irina Coroiu, Rolland Man. 
brică: Doina Stănescu. Fotoreporter: Victor Stroe. 


de ги 
Manager Difuzare: 


Constantinescu. 


Bucureşti, 21 iulie 1992, inmatriculătă la Oficiul Registrulul Comerjului cu 


nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 一 1200 


Redacţia: Piaţa Presei Libere nr. 1 București, tel. 22233.32 т 


eo に (| 


germane Elfi Mikesch — "Bombenwerfer 
(1995) si Der Fluss (1994). Mikesch este 
cunoscutá ca director de imagine. Ca 
regizoare, s-a hotárát sá atace un gen 


- în care femeile nu s-au afirmat aproape 


„deloc, nici măcar ca actrițe — filmul de 
război. Der Fluss vorbește despre cel 
de-al doilea război mondial prin inter- 


. mediul fanteziilor unei fetițe care locu- 


ieste intr-o regiune care a fost cândva 
un câmp de bătălie. 

In Bombenwerier un băiat citeste scri- 
sorile tatălui său, care fusese un pilot 
de bombardier. În același timp, un grup 
de turiști căuta bombe neexplodate. Ca 
pentru a ilustra într-un mod parodic 
ideea că războiul face parte dintr-o 
„ите а bărbaților“, Mikesch introduce 
în grupul de turiști și un bărbat grotesc 
travestit în femeie. Leni Riefenstahi, 
poate cea mai celebră regizoare din is- 
toria cinematografului, și-a pierdut po~ 
zitia în aparatul de propagandă nazist 
pentru că nu a putut realiza un film de 
război. Mikesch demonstrează că, nici 
măcar în cinema, rolurile tradiționale 
ale sexelor nu mai sunt ceea ce erau. 

* 


Fotografii promoţionale: 
ө Press Release 一 Cannes 
€ Buena Vista International (Touch- 


stone Pictures, Hollywood Pictures 
Company, Peacock Films) — 
România Film 

e Columbia Tristar, 20th Century 
Fox 一 Guild Film Romania 

e Warner Bros. — Ecran XXI 

° ed — Media Pictures Internatio- 
nal 

e Arhiva revistei Noul Cinema 


35 


NAN 


PUTEREA SUCCESULUI 


BANCOREX, înființată în 1968, este în prezent o BANCOREX dispune de o rețea de bănci 
bancă comercială cu caracter universal, cu corespondente în 150 de {ап 
experienţă în efectuarea operațiilor de comerț BANCOREX a dezvoltat într-o scurtă perioadă 
exterior de timp, o rețea internă de peste 25 de sucursale, 
BANCOREX este cea mai bine capitalizată situate în București și în toată tara. 
bancă românească, cu participări de capital la BANCOREX este o prezenţă activă în cadrul 
bănci mixte din: Paris, Londra, Milano, comunității financiar-bancare internaționale: 
Frankfurt/Main, Cairo, reprezentanțe în New York, membru direct al Camerei Internaţionale de Comerţ 
Moscova, Chișinău, Salonic, Viena si sucursală la de la Paris, membru SWIFT, membru al VISA 
Nicosia. INTERNATIONAL. 
22-24 Calea Victoriei, 70012 BUCHAREST - ROMANIA 
Tel.: -40.1-614 73 78; +40.1-614 91 90 Fax: +40.1-312 24 95; +40.1-311 27 51; +40.1-614 15 98 
Telex: 11 235: 11 703 ebank r, SWIFT: BRCEROBU