Revista Cinema/1990 — 1998/9-Noul_Cinema-anul-IX-nr-10-1998

Nr. 10/1998 


EZINE MAA 


Anul IX Nr.105 REVISTĂ DE CULTURĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


Se 


SC 
Kä 


Or < Pai e sr 


Eestivatiris 全 
ALLS i 


FORO TRS 


IN 
Stranen, 
la Hollywood E 


A Lee Can change 


a 


word 


into a 


world 


Think what we do with ideas ... 


E 
EFA” 
BATES CENTRADE 


SAATCHI & SAATCHI 


312.68.68. 


octombrie 1998 


2-3 JURNAL O.N.C.: Filmele noastre de mâine 
lansate de O.N.C. 
FESTIVALURI: 
4-7 VENEȚIA: Artă fără comerţ nu mai există 
8-11 TORONTO: Cinema și Bunul Dumnezeu 
PE ECRANE: Sabia magică, Sacalul, Snake Eyes, 
Banii vorbesc, Doctor Dolittle, Pasiune periculoasă, 


12-18 Masca lui Zorro, Îngerul păzitor, 
Salvaţi soldatul Ryan 


19 DIALOG CU CITITORII: Dilema Izabellei, Un cinefil 


cronofil... 
20-21 POSTER: Vincent Perez | 
22 PROFILURI: Geena Davis 
23 BLOC-NOTES: Filmul românesc la Strasbourg, 
Avangarda cehä, De pe peliculä, pe simeze si retur!... 
24-27 DOSAR TEMATIC: Frantuzoaice si frantuji 
la Hollywood 
28; 32 CINEGLOB 
29 DOCUMENT: Treptele căderii 
30-31 ECRANUL DE ACASĂ: Kurosawa - Ultimul samurai; 


Jerry Maguire, Scandalul Larry Flynt, Trainspotting 
34 FAN CLUB 
35 AZI EI SUNT VEDETE: Matt Damon 
36 VIDEO 
38-39 CINE CE FILMEAZA 
40 BAZARUL INIMILOR SFÄRÄMATE 


eres en ae ae 


Societatea comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Sect. 1, 
București, 21 iulie 1992, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului 


cu nr. J/40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220-1200 


Culegere, tehnoredactare și procesarea imaginii: KRUGER BRENT 
: e 
TIPAR: TopPrint&Paper București SC 


Abonamentele se fac prin: Oficiile poștale, Catalog Presă 1998, 
editat de RODIPET poziţia 4070. 
Cititorii din străinătate se pot abona prin RODIPET S.A. P.O. Box 33-57, 
telex 11995, 11034; Fax: 222.64.07; Telefon: 222.41.26 
Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, 71341 București 


O 
CH 
N 
CO 

® 
| 


ECHIPA REDACTIONALÄ 
Director-Redactor sef 
Adina Darian 


Redactor sef adjunct 
Dana Duma 


Secretar general de redactie 
loana Statie 


Publicisti comentatori 
Irina Coroiu 
Rolland Man 


Redactor sef de rubricä 
Doina Stänescu 


Director economic 
Aurelia Ivănuş 


Secretariat 
Fänica Lupu 


COLABORATORI PERMANENȚI: 
Călin Căliman, Mircea Diaconu, loana Eliad, 
Andrei Gorzo, George Littera, David Melville, 

Dinu-loan Nicula, laromira Popovici, 

Dan Predescu, Eva Sârbu, 
Dumitru Solomon, Victor Stroe 


Preţul reviste include si TVA obligatoriu de la 1 octombrie 


Adresa redacției: 
Piaţa Presei Libere 1 
Sector 1, 71341 București 
tel: 222.33.32 Intrarea B, Et. Ill 


Pentru 1998 vă puteți abona și direct la redacția noastră: 
3 luni - 13.500 lei; 6 luni - 27.000 lei. Plata se face 
prin mandat poștal pe adresa redacției: Noul Cinema, 
Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, 71341 Bucuresti. 
Completaţi citet numele și adresa dumneavoastră. 
De asemenea, la cerere, revista 
poate fi expediată poștal prin ramburs 
și poate fi cumpărată direct din redacție. 


în DIALOG cu 


lansate de O.N-C. 


aine 


Pas 


Filmele noastre de m 


În urma intrării în vigoare a Oi 
privind înființarea, organizarea şi fur 
şi constituirea Fondului Cinematografic N 


Dinu Tănase, Dumitru Solomon, Dumil 
Am invitat pe cei care nu 
să ne spună cu ce sentim 


Câștigătorii 
primei de prolect 
pentru lung-metraje 

e Allegro alarmato 
- credit 2,29 miliarde 
lei; producător S.C 
„ROFILM” S.A., r. și 
s. Mircea Daneliuc, 
cu Cecilia Bârbora 


Cuvântul actri 


fei: „Sunt bucuroa 
sä cä Allegro alar- 
mato a câștigat la 
concursul ONC, Dar 
asta nu inseamna 
că totul e O.K. Mai 
sunt încă atâtea 
probleme. Odată 
aprobat un proiect, 
regizorul intră in 
alertă. Printre altele 
și cu stabilirea distri 
butiei. lar la noi în 
România e o adevä- 
rată nebunie. Pentru 
că se dă startul și 
trebuie să pregätesti 
rolul în cel mult o lu- 
nă, când în străină 
tate se asigură mă- 
car trei. Ca la fieca- 
re film, și la acesta 
urmează probele cu 
foarte multi actori 
pentru a se stabili 
distribuţia ideală. 
Voi participa și eu 
ca oricare candida- 
tă. Am doar avanta- 
jul că știu scenariul 
și-mi dau seama de 
dificultatea partiturii. 
Îmi doresc enorm să 
joc - mai ales că 
acum se fac atât de 
puţine filme Si e pă- 


a avut loc primi 
Juriul format din 


cat, Nu e deloc sigur că voi 
reuși, Eu însă mă pregătesc, tin 
cură de slăbire, fac gimnastică 
și mă antrenez psihic. Nu mi-e 
uşor să le înfrunt pe celelalte 
candidate care cred că as fi 
favorizată. Ele nu știu că au 
fost si probe pe care nu le-am 
luat la Daneliuc! 

® Paparazzo - credit 2,29 
miliarde lei; producător AGER 
FILM SRL, r. Nicolae Mărgineanu, 
s, Răzvan Popescu, cu Marcel 
lures si Maria Ploae, Gheorghe 
Dinică, Valentin Teodosiu, i. 
Doru Mitran, c. Svetlana 
Mihăilescu; 
Cuvântul regizorului: „Du- 
pă cum indică și titlul, e vorba 
de un jurnalist de scandal care 
are misiunea să surprindă foto- 
grafic un deputat din opoziţie 
care se presupune că trăiește 
cu o minora. Pentru a obţine do- 
vada închiriază mansarda unei 
prostituate. Filmul dezvoltă re- 
latia dintre cei doi care începe 
cu ură și se termină cu o legătu- 
ră intimă. După aproape o lună, 
el îşi atinge țelul și pleacă asa 
cum a venit. Fata însă nu mai 
rezistă să-și facă meseria ca- 
nainte și se sinucide. Din vână- 
tor, gazetarul devine vânat. Mă 
bucur că voi avea şansa să lu- 


crez după 5 ani. Am împlinit 60 ` 


și nu mai am atât timp înainte. 
S-a dovedit că sistemul propus 
de noul ONC funcţionează în 
ciuda fränelor care s-au pus. la- 
tă că Radu Gabrea se tine de 
cuvânt: deja au intrat în produc- 
tie 5 filme și urmează alte 5”. 

E jale - credit 2,3 miliarde lei; 
producător: Liviu Tofan și ALFA 
CONT SRL, r. Radu Muntean, 
s. grupul Divertis, loan Groșan, 


cititorii 


SCH - p 
Călin Căliman 


Sever Avram, cu grupul Divertis, 
Gheorghe Dinică. 


Cuvântul producătorului: 
„Eu din '73 am lucrat la Europa 
Liberă. Pe cei de la Divertis îi 
știu de prin '91, iar când am re- 
venit în tara ne-am împrietenit. 
l-am apreciat întotdeauna si 
am considerat că ar merita să 
facă și un film. Le-am spus pă- 
rerea mea încă din toamna 
anului trecut. Le-a plăcut teribil, 
dar și-au dat seama că nu-i 
ceva ușor. Conștienți de dificul- 
täti și mai ales realiști, s-au 
gândit să-l coopteze pe loan 
Grosan ca scenarist. L-am re- 
întâlnit apoi și pe Sorin Avram 
pe care-l știu de când era gaze- 
tar la EXPRES. El avea chiar 
un scenariu cu daci și romani. 
O comedie. Bineînţeles nu ce- 
va care să se potrivească, dar 
totuși era un început. Din ia- 
nuarie l-am cooptat și pe Radu 
Muntean așa că putem spune 
că suntem un colectiv. 

Între timp eu mi-am asumat 
calitatea de producător. Lucru 
defel uşor în condiţiile în care in 
România nu se demarează 
lesne. 

Mi-am pus speranțe, ca și al- 
tii, in ONC. Cu toate tergiversa- 
rile care ne-au intarziat si noua 
proiectul, iata ca Radu Gabrea 
a reusit, luptandu-se cu o imen- 
sa birocratie, sa impuna acest 
model german pe care eu il cu- 
nosc foarte bine. E un sistem foar- 
te generos care speram ca va 
relansa productia romaneasca. 

Fiind un film de epoca, este 
nevoie de un buget sporit pen- 
tru costume, figuranti, actori. 
Pe langa cunoscutii membri ai 
formatiei, avem in vedere si ca- 


reşedinte, i 
a d 


teva vedete. Am vorbit cu 
Horaţiu Mălăiele. Ne-am gândit 
la Horia Brenciu pentru că exis- 
tă o secvenţă de parodie „Mori 
sau câştigi” Avem deja o echi- 
pă de excelenți profesioniști: 
Doru Mitran, Horea Murgu, 
Călin Papură. Ne bucurăm și 
de sprijinul Teatrului Naţional 
de Televiziune - coproducător 
asociat. Și, nu în ultimul rând, 
avem copartener pe Cornel 
Nistorescu și ziarul Evenimen- 
tul zilei. 

e Imperiul Vampirilor - cre- 
dit 2,3 miliarde lei; producător 
ARTIS FILM SRL, r. Adrian 
Popovici, s. Nicolae Covaci, 
loan Cărmăzan, cu Marcel lureș, 
Eugenia Șerban (Christopher 
Lambert, Lorenzo Lamas), c. 
Gabriela Nicolaescu, i. Dan 
Alexandru. 

e Autor anonim - credit 648 
milioane lei; producător 
METROPOLIS ENTERTAINMENT, 
s. sir. Dan Pita, cu Aliss Popescu, 
Claudiu Bleont, Pastorel lonescu, 


Dana Dembiski, Simona 
Somägescu, Mircea Albulescu, 
Simona Bondoc; i. Dan 


Alexandru, m. Anton Suteu, s. 
A. Salamanian. 
Cuvântul regizorului: „ji mul- 
tumesc lui Șerban Marinescu 
pentru încrederea sa în valoa- 
rea unui act de creaţie. Mă bu- 
cur că un mare regizor și prie- 
ten s-a atașat de proiectul meu. 
Precum știți, este vorba de un 
film mai vechi pe care acum îl 
reiau într-o nouă formulă. 
Efortul lui Șerban este esen- 
tial. Împreună vom putea refa- 
ce ceea ce au stricat alții. Pen- 
tru că acum s-a făcut de fapt un 
act de justiţie, s-a reparat o ga- 
fă mai veche. 


e Apărarea chineză - credit 
1,7 miliarde lei; producător 
OBJEKTIV FILM, COVI DESIGN 
SRL, r. Tompa Gabor, s. Laszlo 
Csiki, Victor Rebengiuc, Maia 
Morgenstern, Emil Gyory, i. 
Tibor Mate. 


Cuvântul regizorului: „Sunt 
la prima aventură în cinema, 
deja mai am pentru anul viitor o 
ofertă de-a dreptul intimidantă 
din partea producătorilor lui 
Jarmush! 

Să trec această încercare 
mă interesează din multe punc- 
te de vedere. Acum sunt deja în 
perioada de pregătire: probe 
de actori și costume, stabilirea 
locurilor de filmare. În două 
săptămâni demarăm (adică în 
septembrie). Ideea de a partici- 
pa la concurs s-a născut târziu. 
Initial ProTV fusese interesat 
să susțină acest proiect. Suma 
acordată de ONC reprezintă 
mai putin de o treime din bu- 
getul acestui film produs de 
Objektiv Film din Budapesta cu 
o contribuţie din partea Eurimage 
de 100.000 de mărci. 

Subiectul e întrucâtva ase- 
mănător cu povestea lui 
Woyzeck, și nu e neapărat le- 
gat de anii '60. Un individ revi- 
ne acasă după 20 de ani de 
Gulag Si nu înțelege nimic. Va- 
lorile sunt răsturnate, lumea e 
cu capul în jos. Ce nu a reușit 
Siberia, va reuși sistemul. Deși 
credea că nu mai are nimic de 
pierdut, omul va descoperi că 
poate fi privat și de propria 
identitate. Protagonist va fi 
Gyory Emil, un actor maghiar 
care l-a interpretat pe scenă pe 
Lucky din „Așteptându-l pe 
Godot” de Beckett și pe bătrâ- 
nul servitor din „Neintelegerea” 
lui Camus. 

În distribuție mai sunt Maia 
Morgenstern, Victoria Cociaș, 
Victor Rebengiuc, Csiki Andras, 
Mihai Constantin, Paul Chiributa, 
Kovacs Layos-Woyzeck în ver- 
siunea lui Szasz Janos. 


Câştigătorii primei de proiect 
pentru scurt-metraje 


Dincolo - credit 553 milioane 
lei: producător AGER FILM 
SRL, s. si r. Hanno Hoffer. 
Cuvântul regizorului: „Am 
avut noroc cu Nicolae Mărgineanu! 
De unul singur n-aș fi făcut nimic 
și nu m-aș fi descurcat cu toate 
härtoagele, cu toate chestiile 
birocratice legate de devize etc. 

E un proiect mai vechi pe ca- 
re am vrut să-l fac în anul patru, 
dar necesita o producţie prea 
complicată și un buget prea 
mare așa că am preferat să fac 
Telefonul (v. nr. 1-2/98). 

Va fi un scurt-metraj de fic- 
tiune bazat pe un fapt real. 
Acţiunea se petrece într-un sat 
de frontieră. Vom filma la 
Timisoara si in Banat. Protago- 
nistul e un postas, actorul nu l-am 
stabilit încă. Vă pot spune doar 
actrița principală: Coca Bloos. 
Deocamdată mai avem nevoie 
de 25% din bani. Dar până în 
15 septembrie trebuie rezolva- 
te toate problemele, mai ales 
cele financiare. 


Documentare 


@ Lumea subterană - credit 
500 milioane lei; s. sir. Cristian 
Lascu. 


Câştigătorii 
primei de dezvoltare 


@ Taxi contra limuzină - Icon 
production, s. Titus Munteanu: 
„Inițiativa a avut-o producătoa- 
rea Velvet Moraru. Subiectul se 
inspiră dintr-un caz real care a 
făcut vâlvă prin anii '70. Stadiul 
actual al proiectului este de 
<supă> iniţială. Deocamdată 
încă mai coagulez ideile. Este 
o poveste stufoasă din care voi 
desprinde intriga polițistă, dar 
mai ales substanţa psihologică. 
Câștigarea <Primei de dezvol- 
tare> la concursul ONC-ului a 
însemnat o confirmare de care 
aveam nevoie - fiind noi foarte 


subiectivi. Și - bineînţeles - o 
posibilitate materială de a con- 
tinua. 

Generaţia noastră practic 
trăiește din ciupit publicitate. 
Ori așa există un minim suport 
- o susţinere concretă pentru a- 
ti asigura liniștea necesară 
scrierii unui scenariu”. 

@ American Original - 
loana Eliad, Radu Leon: ,Am 
început să câştigăm bani in 
România cu un hobby - ne e și 
frică să-i spunem meserie, bani 
pe care înainte mai degrabă îi 
cheltuiam. Misto. Înseamnă că, 
acolo sus, cineva știe că rareori 
se croiește un costum bun 
dintr-un material prost. 

Cât despre scenariul ăsta, ce 
și-ar dori el mai tare și mai tare, 
când o să se facă mare, ar fi să 
fie poveste de dragoste. Si co- 
medie. Una de care să nu te 
poţi lăsa, dulce-amăruie, căci 
creează dependenţă, precum 
nicotina. Conţine Si ceva iri- 
tanti, chiar si un pic de gudron. 
Adică, așa cum zice și parola 
cu care am intrat în concursul 
organizat de ONC - „Lachi 
Staric”. 

e Sexi Harem Ada-Kaleh - 
Mircea Mureșan: „M-am hota- 
rat sa particip la concurs in ulti- 
mul moment. Avusesem din 
partea televiziunii <Prima> o 
promisiune de finantare a intre- 
gului film. 

Este, cum banuiti, o comedie 
intr-un fel chiar o continuare la 
A doua cadere a Constanti- 
nopolului, fiindcă reia perso- 
najele din aceasta pelicula. Ve- 
dete sunt tot Stela Popescu, 
Arsinel, Jean Constantin. In- 
tentionez un film de foarte ma- 
re succes de public, iar cel care 
va accepta să contribuie la 
finanțarea producţiei în acest 
sistem va avea cu siguranţă și 
un profit. Sunt convins că se 
poate reedita audiența extraor- 
dinară din '94, când s-a reușit 
să se dubleze cel mai mare 
succes american al sezonului. 
Eu cred în această fază de re- 


lansare a cinematografiei ro- 
mânești, chiar și în condiţiile 
când nu mai există nici o pro- 
ductie, când Buftea a dispărut. 
E nevoie de câteva astfel de fil- 
me care să recâștige publicul 
pentru filmul autohton. De alt- 
fel, acesta este și motivul pen- 
tru care revin în platou: reorien- 
tarea către filmul de succes. 

@ Isabella - Florin Chevorkian 

e Global sandwich - Andrei 
Stoiciu: ,Scenariul a fost scris 
in Canada si este vorba de o 
productie canadiana si roma- 
neasca; regizorul va fi un cana- 
dian. Se vor realiza doua ver- 
siuni una in romana, alta in en- 
gleza pentru a se asigura difu- 
zarea in cat mai multe tari. 

Se intentioneaza o viziune 
asupra Estului in schimbare, cu 
un interes sporit pentru România, 
deși filmările se vor produce 
prin mai multe tari din Europa, 
în special Cehia. Protagoniștii 
sunt doi tineri studenţi din Paris 
fără prea multi bani care ac- 
ceptă o afacere: să cumpere 
un Lamborgini pe care să-l 
transporte unui mafiot din 
Republica Transnistrania. De 
unde și cocktail-ul de spații 
geografice și mentalități. Titlul 
vine de la un sandwich în care 
se amestecă ingrediente de 
toate nationalitätile, căci filmul 
dorește să critice ideea de 
<globalizare> forțată. 

e Dincolo de Groenlanda - 
Eugen Șerbănescu. „Prima sta- 
re? sunt mulțumit că am reușit 
să <decolez> din romanul meu 
„Dincolo de Gronenlanda” și să 
produc un sinopsis care - se 
pare - este de interes. Rămâne 
ca scenariul propriu-zis să(-mi) 
confirme așteptările. Nu vreau 
să fiu ipocrit, măcar în artă să 
evadăm din ipocrizie: visez la 
un film despre care să se vor- 
bească nu numai în România. 

@ Viaţa și aventurile lui Ilie 
Cazane - Cătălin Cocriș 

@ Lungul drum al tatălui - 
Alexandru Vlad 


Artă 


fără co 
nu mai exis 


mert 


robabil nu va trece multä vreme si privile- 
Pau de a fi prezent la marile festivaluri ci- 
nematografice nu va mai putea fi considerat 
ca atare. Deja de câţiva ani Gala de deschide- 
re și de închidere de la Berlin, Cannes, 
Veneţia poate fi văzută pe rețelele de televi- 
ziune internaţionale și chiar unele conferințe 
de presă cu superstaruri și cineaști consacrați 
sau de avangardă. Ca să nu mai vorbim de 
datele ce curg pe Internet. Se poate astfel cu 
ochii pe televizor și cu vraful de ziare din țările 
respective pe birou să scrii reportajele la tine 
acasă, ca și cum ai fi fost prezent, deși nu ai 
fost. Poate că nu peste mult timp, în mileniul 
viitor, dacă beneficiile ar fi corespunzătoare cu 
cele ale Olimpiadelor sau ale concursurilor de 
gimnastică sau patinaj și unele avanpremiere 
mondiale să fie preluate de televiziuni. 


Dar să ajungem să trăim totul printr-o realita- 
te virtuală? Tristă perspectivă. Nu este exclus 
ca atunci festivalurile cinematografice de mai 
mică anvergură, lipsite de aceste mijloace de 
mediatizare, să câștige mai mult interesul co- 
respondentilor de la fata locului ce își vor päs- 
tra astfel întâietatea de descoperitori. 
Deocamdatä, onoarea de a fi corespondent la 
un mare festival continuă să exercite o atrac- 
ție întemeiată. Pentru că, un festival - așa cum 
scriam și în corespondenţa de la Cannes din 
nr, 7/98 - este și o stare de spirit ce nu poate fi 
identificată printr-un ecran de televizor, căci 
un festival prinde viata si din contactul uman, 
din tensiunea ce se naște sub privirea ta în aș- 
teptarea inevitabilului nepreväzut. 

Până să ne mondializăm-globalizăm cu totul 
în mileniul viitor, am privilegiul să vă poves- 
tesc Venetia cinematografică de la fata locu- 
lui. m 


Bravissimo 
Pintilie 


Pentru un critic român - o să 
mă intelegeti - cel mai impor- 
tant și palpitant moment a fost 
proiecția în avampremieră a 
filmului lui Lucian Pintilie, 
Terminus Paradis. Pentru 
mine, cel mai izbutit film al lui 
Lucian Pintilie din seria de 
după 1990, conectându-se în 
suita primelor sale două filme, 
admirabilul Duminică la ora 6 
și desăvârșitul Reconstituirea 
- ambele figurând în istoria 
universală a filmului. Să nu vă 
așteptați să evadeze din lu- 
mea marginală și din vulgari- 
tatea de limbaj specifică, ex- 
primând implicit acida si luci- 
da sa privire asupra contextu- 
lui social-politic prezent. În 
ansamblul unui festival aceas- 
tă privire negativă asupra 
lumii contemporane este însă 
un lucru comun. Spre deose- 
bire de filmele sale preceden- 


te, acum Pintilie nu mai cen- 
zurează fluxul emotional. Eroii 
săi, Mitu și Norica, rămân tan- 
dri inocenți, deși inäspriti de 
adversitätile vieții. Sincerita- 
tea interpretării lui Costel 
Cașcaval (vezi Portretul lunii 
nr. 1-2/98) și a Dorinei Chiriac, 
la debut pe ecran, le-a adus 
elogiile presei italiene care i-a 
considerat printre posibilii 
candidaţi la premiile de inter- 
pretare. Rareori însă acestea 
sunt acordate actorilor ce nu 
reprezintă cinematografii cu 
un potenţial de imagine sau 
comercial de anvergură. Do- 
vadă și Cupele Volpi din acest 
an acordate lui Sean Penn și 
Catherinei Deneuve care au 
reconfirmat această tendinţă. 
Și nou creatul Premiu 
Mastroianni pentru o tânără 
speranţă a revenit unui viitor 
actor (are 15 ani) Niccolo 
Senni, dintr-un film italian. 


Am fost însă de la început 
convinsă, așa cum am trans- 
mis și în corespondentele în 
direct - că Pintilie va intra în 
palmares pentru că de aceas- 


tă dată sordidul are o sclipire 
de umanitate și în multe mo- 
mente acest aliaj este surprin- 
zător. Pot spune, după nume- 
roasele discuţii purtate de-a 
lungul ultimilor ani cu membri 
ai juriilor din festivaluri inter- 
naţionale, că potenţialul de 
emoție și surpriza sunt adesea 
hotărâtoare în verdictul favo- 
rabil al juriilor. Bineînţeles 
condiția profesionalismului 
este sine-qua-non. La confe- 
rinta de presă Lucian Pintilie a 
fost ca de obicei încrâncenat 
în declaraţiile sale. O geană 
de senin nu i-ar fi stricat. În 
lipsa acesteia faptul nu a ră- 
mas necomentat de confrații 
din presa străină. Libération a 
făcut-o cu multă severitate. În 
seara decernării premiilor 
Pintilie a fost însă induiosator 
de emoționat iar în privirea lui 
albastră se putea citi candoa- 
rea anilor de demult. 


Tin să precizez, pentru a lămuri 
unele nelămuriri răuvoitoare, 
că distincția obținută de Pintilie 
ocupă în ierarhia palmaresului 
locul Il, imediat după Leul de 
aur. 

A fost exact diagnosticul pus 
de președintele juriului, cineas- 
tul Ettore Scola, la festivitatea 
de decernare a premiilor: „Nu 
au fost capodopere”. Cred că 
s-a referit în special la lipsa ino- 
vatiilor de limbaj. Nu au lipsit în- 
să revelatorii direcții tematice și 
percutante observaţii sociologi- 
ce, psihologice și chiar filozofi- 
ce pentru acest final de mileniu 
expuse în numeroase filme 
captivante. 

Nu o să vă mire dacă un uni- 
vers înrudit cu cel din Terminus 
Paradis l-am regăsit în aceeași 
arie geografică. Este vorba de 
filmul Bure Baruta/Butoiul cu 
pulbere al iugoslavului de origi- 
ne sârbă, Goran Paskaljevici (51 
ani), recompensat cu premiul 
FIPRESCI. Aceeași tragi-co- 
medie diurnă la timpul prezent 
guvernată de absurd și confu- 
zie, deprimantă și în final uci- 
gătoare. Aceeași nevoie de 
dragoste, rămânând bineinte- 
les neimplinitä. Diferenţa dintre 
cele două filme este mai ales 
de natură temperamentală. 
Personajele lui Paskaljevici iu- 
besc, trădează sau speră cu o 
intensitate frenetică în vreme 
ce personajele lui Pintilie au o 
luciditate fatalistă ce anulează 
până și pofta de viaţă. 


ina Chiriac Si Costel Cascaval 


Or 


Di 


= 
E 
oO 
Es 
E 
© 
S 
Pave! 
D 
Oo 
2 
O2 
wo 
LU 
D 
D. 
[77] 
2 
E 
E 
en, 
p O 
H- 


Pofta de viață într-un context 
asemănător exultă însă și filmul 
lui Kusturica Pisica neagră, 
pisica albă. Dar aici etnia de- 
terminantă este cea a romilor. 
Laureat la Veneţia pentru filmul 
său de debut cu Leul de aur, 
apoi cu trei Palme d'or, un Urs 
de aur și o nominalizare la 
Oscar, Kusturica nu putea rata 
un mare premiu nici de astă da- 
tă. Leul său de argint îmi pare a 
fi încununat de astă dată mai 
ales cultura romilor, ritmurile 
muzicii și dansului lor, euforia 
culorilor ce le este specifică și 
nu în ultimul rând vitalitatea 
acestora ce se manifestă în 
ritm de sarabandä fie că iu- 
besc, urăsc, petrec sau jelesc. 
În Occidentul oarecum atrofiat 
în privința plăcerilor primare, 
folclorul romilor exercită o fas- 
cinatie irezistibilă așa cum se 
vede și din palmaresul multor 
festivaluri. Filmele în care apar 
romii au obținut premii impor- 
tante de la Șatra lui Loteanu și 
Vremea țiganilor al aceluiași 
recentele 
Străinul nebun al lui Tony 


Kusturica la mai 
Gatliff cu Rona Hartner sau 
Clandestinii de Vladinoff și 
Chouinard cu Simona 
Măicănescu. Desigur, Kusturica 
este un desăvârșit creator de 
cinema, dar aici mi s-a părut că 
rămâne la suprafața faptelor 
într-un fel de hocus-pocus pre- 
paratus, ca un scamator. 


The 
naturals 


O clasificare se impune între 
the naturals - cum numesc 
americanii pe cei născuţi înzes- 
trati pentru a face numai o anu- 
me profesie, - și ceilalți. Talen- 
taţi, pasionaţi, profesioniști, 
uneori chiar sublimi dar totuși... 
ceilalți. 

Judecând după ecranul vene- 
tian aș așeza printre naturals 
alături de Emir Kusturica pe 


= 


de Emir Kusturica 


+ 


my 
d 


ez 


“ 


o za 7 A 
5 
e 
j 


Woody Allen și Abel Ferrara. 

L-am întrebat pe Kusturica 
dacă titlul filmului său a avut ca 
sursă cunoscutul dicton atribuit 
fostului leader chinez Deng 
Xiao Ping. El spunea: „Nu con- 
tează dacă pisica e albă sau 
neagră, important este ca ea 
să prindă șoareci”. Kusturica 
mi-a răspuns că nu cunoștea 
această zicală, dar că o va 
adopta. Important este însă că 
pisicile lui Kusturica au prins 
Leul. 

De asemenea Woody Allen 
nu poate fi comparat decât cu 
el însuși. Pentru Celebrity/ 
Celebritate el s-a așezat în 
compania unei constelații: 
Kenneth Branagh, Judy Davis, 
DiCaprio, Melanie Griffith, Joe 
Mantegna, Winona Ryder. in 
această companie el continuă 
confesiunea propriilor nevroze 
sentimentale, proiectate de 
această dată pe nevrozele co- 


@ Pisica neagră, pisica albă | 


lective consecință, parcă inevi- 
tabilă, a celebritatii. Haosul in- 
terior şi exterior e privit cu 
aceeași obiectivă ironie iar 
efectul comic e irezistibil - vezi 
lecţia absolut chaplineană de 
sex oral, cu o banană - deși 
conduce către concluzii exis- 
tentiale grave. 

Tot un ego controversat este 
și cel al lui Abel Ferrara. Se ve- 
de din invitaţia ce ne-o face la 
New Rose Hotel. Spre deose- 
bire de Allen care se spovedeș- 
te obiectivându-se, Ferrara es- 
te un instinctiv care transpune 


în personajele sale experienţe 
de sex și drog ale căror prac- 
tician şi totodată victimă a fost 
în câteva rânduri. Stări pe care 
le evocă cu voluptate, antre- 
nând parcă și spectatorul în 
aceste experienţe existenţiale 
fără frontieră morală. Stilul său 
rămâne însă inconfundabil și 
tulburător. Precum crezul său 
de „proletar al New York-ului” - 
aşa cum s-a definit într-o discu- 
tie la Berlin - (v. nr. 3/95). În 
New Rose Hotel el denunţă 
manevrele companiilor multi- 
naţionale ajunse motor al so- 
cietätii moderne. Lumea aface- 
rilor nu poate fi decât brutală 
dată fiind concurenţa dintre 
acești giganţi economici. Sexul 
și puterea sunt de fapt subiectul 
filmului său pe care îl vizuali- 
zează hipnotic. Uneori iubirea e 
suverană. 


Showuri 


de toate felurile 


ictatul companiilor multina- 

tionale oficiale sau oficioa- 
se acapareazä fatal si-n alte fil- 
me viața oamenilor obișnuiți. 
Trecând în registrul thriller-ului 
Bob Rafelson ecranizează cap- 
tivant romanul care dă și titlul 
filmului Poodle Springs dupa 
Raymond Chandler, un as în 
materie. Eroul său, Philip 
Marlowe reapare, după o mai 
lungă absenţă, sub înfățișarea 
lui James Caan un seducător 
detectiv incoruptibil. Oameni de 
afaceri, femei frumoase se folo- 
sesc de crimă pentru a-și elimi- 
na adversarii. Ca o concluzie 
general valabilă justitiarii sunt 
din ce în ce mai puțini, räufäcä- 
torii din ce în ce mai mulți. 

Tot între sex, bani și putere se 
desfășoară excelentul policier 
semnat de John Frankenheimer, 
la fel de alert cum îl știm și la 63 
de ani. Creatorul nu se dezmin- 
te și organizează aceleași ur- 
măriri palpitante pe șoselele din 
Paris, Nisa sau Los Angeles, 
adăugând filmului și o atractivi- 
tate turistică. El a ales un titlu 
exotic, Ronin, cu gândul la sa- 
murai, pentru că și detectivii 
mercenari de azi își slujesc cu 
toată ființa Si cu tot riscul „stă- 
pänul” chiar ocazional, și atunci 


când, ca în cazul de fata, el ră- 
mâne necunoscut. Robert De 
Niro și Jean Reno (v. pag. 27) 
nu sunt doar o garanţie prin 
postura lor de staruri la box- 
office, ei nu pot alege decât 
scenarii și partituri valabile căci 
la competenţa lor profesională 
nu-și permit să accepte sce- 
narii în care nu au totală încre- 
dere. Bineînţeles și aici sexul 
este un instrument în cursa 
pentru bani, acum agrementat 
și cu competiția dintre KGB si 
CIA. 

Suspansul e întreţinut pe 
piste existențiale și de Anthony 
Drazan in Hurlyburly/Talmes 
balmeș care i-a adus lui Sean 
Penn premiul de interpretare. 
Amicitia dintre cei trei bărbaţi 
ce trăiesc și ei sindromul ce- 
lebritätii în cetatea spectacolu- 
lui, ca și personajele lui Woody 
Allen, ne proiectează o societa- 
te prosperă, dar ucigașă și si- 
nucigașă aflată mereu în com- 
petiție și în criză. Se discută 
mai mult criza prieteniei supusă 
conflictelor de interese, dar și 
unei rivalități de seductie-macho. 
Un dialog de zile mari în care 
se citește originea teatrală a 
piesei omonime. Regizorul, pu- 
tin trecut de 30 de ani, a absol- 


Asia Argendo și William DaFoe în 
~~» New Rose Hotel de Abel Ferrara 


vit universitatea newyorkeză de 
cinema (UNY), s-a scolit apoi la 
laboratorul de scenaristică de 
la Sundance unde, în 1994, a 
căpătat pentru filmul său de de- 
but Zebrahead premiul pentru 
cel mai bun regizor indepen- 
dent, film pe care l-a realizat și 
cu ajutorul lui Oliver Stone (co- 
producer). 

Suspans poliţist și în Out of 
Sight care datorează mult lui 
George Clooney și Jennifer 
Lopez, dar regizorul Steven 
Soderbergh (cel mai tânăr câș- 
tigätor, la 26 de ani - al lui Palme 
d'or '89, cu Sex, Lies and Video 
Tapes - ce titlu premonitoriu 
pentru America azi - ne oferă 
acum o variantă de sex, min- 
ciuni și crime. 

Am preferat suspansul jocuri- 
lor de noroc creat magistral de 
John Dahl în Rounders/Jucă- 


GER HL 


Ettore Scola - președinte, regizor (talia) 
„ Hector Babenco - regizor (Brazilia) 
"Sharunas Bartas - regizor (Lituania) 
Kathryn Bigelow - regizor (S.U.A.) 
Reinhardy Hauff -regizor (Germania) 
Daniele Heymann - critic (Franta) 
Ismail Merchant - producätor 
S ` si regizor (India) 
z Luis Sepülveda - scriitor (Chile) 
Tilda Swinton - actriță și regizoare 
„(Marea Britanie) 


torii care ne tine cu sufletul la 
gură vreme de 120 de minute în 
compania unui duo grandios - 
noul star Matt Damon și John 
Turturro - în jurul meselor de 
poker. Competiţia este însă în 
egală măsură psihologică, tes- 
tând clipă de clipă rezistența 
nervoasă și inteligenţa fiecărui 
jucător. Totul cu un benefic iz 
dostoievskian. 

De la spectacolul polițist și 
existenţial la spectacolul politic 
Warren Beatty în maximă for- 
mă creatoare în calitate de pro- 
ducător, regizor și protagonist. 
Bullworth este o satiră incisivă 
și ilariantă la adresa sistemului 
electoral și a democraţiei ame- 


ricane, concepută în ritm de 
rap. „Rap-ul este expresia 


_grotescului. Asemenea poe- 


ziilor lui Evtușenko. EI expri- 
mă o ideologie ce ar trebui 
luată în serios” a spus Beatty 
la întâlnirea cu presa. Multe 
dintre afirmaţiile sale au fost ex- 
plicit ilustrate în Bullworth. Re- 
ferindu-se la procesul Sex-gate 
actorul a spus: „Nu presedin- 
tele Clinton se află în dificul- 
tate, ci liberalismul se află în 
dificultate”. În privinţa integră- 
rii rasiale, a precizat: „S-au fă- 
cut abia primii pași, suntem 
abia la început”. 

Spike Lee este cu siguranță 
de acord cu el așa cum am 
putut vedea și din ultimul său 
film prezentat aici He Got the 
Game/El a câștigat partida. 
Suspansul de pe terenul de 
basket portretizează din unghi 
subiectiv și realitatea afro-ame- 
ricană. Un regizor cu o filmo- 
grafie care îl poate recomanda 
printre the naturals. 

Revenind la intälnirea cu 
Warren Beatty - fizic destul de 
uzat și supraponderal, dacă ne 
mai amintim de Splendoare în 
iarbă - el s-a arătat: „optimist 
mai ales în privința industria- 
lizării producției cinemato- 
grafice. Dar există o discre- 
pantä negativă între bogatii 
ce devin din ce în ce mai bo- 
gati și săracii ce devin din ce 
în ce mai săraci. Va urma o 
nesănătoasă polarizare a 
conservatorismului în detri- 
mentul liberalismului. Astăzi, 
a spune adevărul, este peri- 
culos. Eu încerc să fiu rea- 
list”. Beatty, autorul filmului 
Reds și coproducător la Bonnie 
și Clyde nu se dezminte, figu- 
rând în primele rânduri ale cine- 
aștilor de atitudine ai Americii. 


Deplasare realizată me cu fii aaa 


A PENTRU 


BRD m 


“ 


4 


一 -一 一 
Palmares 


Leul de aur Cosi rivedano/Așa radeau ei de Gianni Amelio 
Marele Premiu Special al Juriului Terminus Paradis de Lucian Pintilie 
Medalia de aur a Ai a ir a Senatului Le silence/Tăcerea de 


Mohsen Makhmalbaf 


Leul de argint pentru cel mai geg regizor Emir Kusturica pentru 
Black Cat, White Cat/Pisica neagră, pisica albă. 

Cupa Volpi pentru interpretare masculină Sean Penn în filmul Hur/y 
burly/Talmes balmes de Antony Drazan. 

Cupa Volpi pentru interpretare femininä Catherine Deneuve in Place 


Vendöme de Nicole Garcia. 


pentru L'a/bero delle pere 


Osella d'oro pentru muzică ESCH Gerardo Gandini pentru La 


nube/Norii de Fernando Solanas 


Cu o masivă prezență de ve- 
dete la Mostra d'arte cinemato- 
grafica di Venezia (v. caseta) Si 
cu filmele de peste ocean pre- 
zentate, America își va menține 
inevitabil recordul de populari- 
tate cu filmele sale nu numai 
prin show ca atare, dar Si prin 
ideile și substanţa filmelor pro- 
duse. Unul dintre exemple este 
The Truman Show un show- 
filozofic i-aș spune, realizat 
peste ocean de cineastul aus- 
tralian Peter Weir pe care îl 
vom comenta mai pe larg la 
premiera pe ecranele noastre 
ce se anunţă curând. Oricum, 
tot ce atinge ecranul american 
se transformă în show. Ultima 
dovadă, audierea președintelui 
Statelor Unite de către Marele 
Juriu, care l-a transformat pe 
Bill Clinton într-un protagonist 
cu o cotă în creștere la box-office. 

Filmul european nu se lasă 
însă mai prejos așa cum se ve- 
de și în palmaresul alăturat. 


Americani la Venetia ` 


„Jim Carrey, Matt Damon, 
Gerbe Clooney, Jennifer Lopez, 
Melanie Griffith, Chazz Palminteri, 
Steven Spielberg, Emily Watson, 

„Steven Soderbergh, 


„John Frankenheimer, 
Robert De Niro, Warren Beatty, 
: bel Ferrara, 
` Christopher Walken, | 
Tom Hanks Michael REDE, 
Kris Kristofferso Ké 


Premiul Marcello Mastroianni pentru tânără speranţă Niccolö Senni 
în L'albero delle pere/Arborele păr de Francesca Archibugi 

Osella d'oro pentru scenariu original Eric Rohmer pentru Conte 
d'automne/Povestire de toamnă ` 

Osella d'oro pentru imagine Luca en pentru Cosi rivedano si 


Leii de aur pentru carieră 


"Sophia Loren 
Andrzej Wajda 
Warren Beatty 


Cineastii europeni se angajea- 
ză în competiţia pentru public 
fără să renunţe la condiția de 
excepție culturală (v. nr. 6/98), 
Dar despre ofensiva filmului 
european în numărul viitor. Ori- 
cum dacă mai auziti pe ici pe 
colo că cinematograful ar fi în 
criză, vă rog să fiți liniștiți: nicio- 
dată nu a fost mai viu. 

Adina DARIAN 


Robert De Niro 


3 


Trenul Vieţii 


Trenul lui Radu Mihăileanu 


u primul său film, Trahir/ 

Trădarea, Radu Mihăileanu 
a fost premiat la Montreal, 
Viareggio, Istanbul. Acum, al 
doilea film al său a fost cel mai 
aplaudat la Mostra de artă ci- 
nematograficä de la Veneţia. 
Regizorul nu a dorit să-şi pre- 
zinte filmul în competiţie. Astfel 
Trenul vieţii a putut candida 
doar la premiile colaterale şi a 
fost recompensat cu Premiul 
Anicaflash care îi asigură distri- 
butia în Italia si cu onorantul 
premiu FIPRESCI pentru cea 
mai bunä operä secundä. Nu 
pot să nu remarc „jocurile” ce 
hotărăsc și destinul filmelor. 

Cu trei ani în urmă Mihăileanu 
a oferit spre lectură scenariul 
său celebrului actor italian 
Roberto Benigni, solicitându-i 
să accepte rolul principal. După 
un an răspunsul actorului a fost 
negativ. Filmul urmărea să rea- 
lizeze un episod din tragedia 
holocaustului într-o cheie tragi- 
comică. În încercarea sa de a 
se salva de la deportare, o co- 
munitate de evrei din România 
are ideea de a pune in functiu- 
ne un tren învechit și deghizân- 
du-se unii în naziști, ceilalți în 
deţinuţi încep călătoria urmând 
să ajungă nu într-un lagăr de 
gazare, ci pe Pământul sfânt 
unde ar fi dobândit siguranța 
vieții. Sinistrul periplu nu se 
desfășoară într-un lamento, ci 
scoate la iveală înţelepciunea 
și umorul unui popor multimile- 
nar și felul cum sentimentele se 
manifestă si viata isi afirmă 
drepturile chiar si in cele mai 
potrivnice momente. O cons- 


tructie dramaturgica impecabi- 
lă, o suită de portrete memora- 
bile și o idee originală. 

Între timp însă, Benigni imagi- 
nează Si scrie un scenariu pro- 
priu despre epopeea holocaus- 
tului, văzută din unghiul unui 
personaj bufon care reușește 
să-și salveze băieţelul prin pu- 
terea imaginaţiei și a fanteziei, 
dând o conotaţie comică dra- 
mei. Filmul său La vita e bella 
e ovationat la Cannes și obține 
Marele Premiu Special al Juriu- 
lui (v. nr.6/98). Cu eleganţă, 
Mihăileanu nu s-a plâns presei, 
a declarat doar că și-ar fi dorit o 
discuție cu Benigni între patru 
ochi. Acesta nu i-a acordat-o. 

Trenul vieții a avut nu numai 
cronici extrem. de elogioase în 
ziare de toate tendinţele, dar la 
Lido di Venezia a fost organiza- 
tă după proiecția pentru presă 
și cea de gală - unde filmul a 
fost aplaudat 15 minute în șir - 
o manifestaţie prin care s-a ce- 
rut reprogramarea sa. Fapt fără 
precedent. Deși afirmaţiile pre- 
cedate de dacă nu se sustin, 
cred că dacă Trenul vieţii ar fi 
fost în concurs s-ar fi aflat cu si- 
gurantä în palmares. 

L-am întâlnit doar câteva clipe 
pe Mihăileanu - după ce primise 
cele două premii. Era destins, 
bucuros, gentil. Ce plăcut este 
să intälnesti și cineasti senini. 
Fie vorba intre cinefili - bucuria 
se naste din sufletul fiecäruia si 
nu neapärat din conjuncturi. 

A.D. 


SEPTEMBER 10 


19 


dată depășite - prin efortul 
Orar adevăraţi prieteni - 
inerentele complicaţii ale unei 
noi aventuri transoceanice, la 
bordul avionului Companiei 
British Airways, un preambul 
de bun augur: la cască, 
„Rhapsody in Blue” (Centena- 
rul nașterii lui Gershwin, amplu 
sărbătorit pe Noul Continent!), 
înregistrare din concert, cu ro- 
potul de aplauze amplificat de 
vastitatea peisajului aerian ca- 
pitonat de fascinantii nori. Prin 
jocul hazardului, acordurile mu- 
zicale pregăteau chiar seara 
inaugurală la care am fost pre- 
zentă: premiera nord-america- 
na a coproductiei canadiano- 
italiene The Red Violin de 
François Girard. 


Juriul d 
,PERSPECTIVA CANADIANA” 


Marco Muller 
- directorul Festivalului 
de la Locarno 
Tomas Perez Turrent 
- critic (Mexic) 
Patricia Gruben 
- cineastă (Canada) 
Kyle Rae 
- consilier municipal (Canada) 
Ellen Baine 
- teleastă (Canada) 


Structuri și tentaţii 


cest eveniment, consacrat 
Acineastutu din Québec de 
35 de ani, reprezinta o perfecta 
sincronizare cu festivalurile eu- 
ropene, unul din obiectivele 
majore ale atat de complexului 
program coordonat la Toronto 
Film Festival de aceiasi entu- 
ziasti Piers Handling, director 
din 1994, si de Michéle Maheux, 
director executiv din 1998 care, 
intr-o vreme in care valoarea e 


apreciata mai mult in termeni 
comerciali, își propun sa 
susţină în primul rând afirma- 
rea noilor generații de cineasti 
ce promovează un cinema al 
ideilor, al responsabilitatilor ci- 
vice, sociale și politice, dar și 
un cinema al poeziei. „Reinnoi- 
rea e esenţială în orice artă!” - 
cu acest principiu, festivalul își 
operează selecția pentru cele 
12 secţiuni paralele începând 
cu Gala și Maestri, cu Discovery 
(necunoscutii „vänati” de juriul 
FIPRESCI - prezidat tot de exi- 
gentul Dan Fäinaru) sau 
Contemporary World Cinema 
ori Midnight Madness. 
oncentrarea anul acesta a 
tuturor manifestärilor festi- 
valiere in zona ultraelegantä a 
Bulevardului Bloor, respectiv 
conferintele de presä la Four 
Seasons, proiecţiile la comple- 
xul Varsity, mi-au permis per- 
formante si-n materie de vizio- 
nare si de explorare a univer- 
sului real. Aceasta dintr-o cu- 


® Don McKellar - scenarist, 
actor si regizor, 

autor al Ultimei nopti 

(partenera Sandra Oh) 


riozitate fireasca, dar si pentru 
o evaluare in cunoștință de 
cauză a Perspectivei canadie- 
ne, sectiune care anul acesta 
m-a tentat cel mai mult. 


Epică și etică 


coincidenţă (sau, cine știe?) 
O. făcut ca numărul total al 
filmelor din această a 23-a edi- 
tie să fie de 300, adică exact 
câţi ani comprimă într-o sofisti- 
cată manieră narativă The Red 
Violin - odiseea perfectului ins- 
trument creat de un maestru 
italian - personaj fictiv, ce l-a în- 
sufletit prin arta sa artizanală si 
prin sângele soției, moartă la 
nașterea primului copil, după 
ce doica îi prezisese un straniu 
viitor. Cărţile de Tarot se mate- 
rializează în secvențele acestei 
palpitante istorii ce se derulea- 
ză a rebours - într-o sala de lici- 
tatie din zilele noastre, într-o 
mânăstire austriacă, în budoa- 
rul unui înflăcărat virtuoz roman- 
tic, printre țigani nomazi ori chi- 
nezi în plină revoluţie culturală. 

n ciudat flash-forward oni- 
Ur tulburä existenta prota- 
gonistului din The Man With 


Bunul Dumnezeu 


Rain in his Shoes (r. Maria 
Ripoll, Marea Britanie) - un ac- 
tor care are surpriza să i se în- 
tâmple cam ceea ce a visat, 
frumuseţea dar și tristețea po- 
veștii sale de dragoste cons- 
tând într-o hazardată temerita- 
te donquijoteascä pe care i-o 
conferă și rolul la care lucrea- 
ză. Arbitrariul iubirii e amuzant 
relevat în Boy Meets Girl (r. 
Jerry Cicoritti, Canada), res- 
pectiv întâlnirea dintre un ame- 
rican cinic, dialoghist de foto- 
romane și o sentimentală emi- 
granta italiancă pe care-i va uni 


voința unui „II Magnifico” si a 
doi Cupidoni rätäciti într-o fee- 


rie modernä, in ajun de 
Valentine's Day. In registru 
sumbru Si cu aceeasi rigoare 
ca in Rashomon de la care im- 
prumutä schema reluärilor, The 
Falling (r. Raul Sanchez Inglis, 
Canada, coscenarist la Crash) 
redä diferentele de perceptie 
ale eroilor unui triunghi amoros 
cu sfärsit funest. De pe alt me- 
ridian, o formulä epicä similarä 
e infuzatä insä de sentimen- 
talismul rusesc: autor, o veche 
cunoștință, Karen Sakhnarazov. 
În a sa Lună plină, aleatoris- 
mul mecanismelor memoriei 
adiţionează episoade aparent 
disparate legate de vicii sau ca- 


Walter Scott, 


litati moștenite de la strămoși 
mongoli sau „pärinti” culturali 
precum Puşkin. La fel, Patrice 
Chereau, abia în ultima parte a 
filmului Ceux qui m'aiment 
prendront le train, se hotărăște 
să strângă itele intenţionat 
rebele ale unei saga de familie 
modernă adunată laolaltă cu 
ocazia morţii unui tiranic pictor 
(Jean Louis Trintignant), prilej 
de amintiri (autobiografice, homo 
și heterosexuate). Sigur, cro- 
nologia poate fi respectată așa 
cum face alt om de teatru, 
Roger Planchon, înhămat la o 


e Prin ochii copiilor, universul 
părinţilor: West Beyrouth 


fastuoasă evocare biografică 
Lautrec (interpret Regis Royer; 
imaginea Gérard Simon). Cu 
un castig cinematografic in sfe- 
ra nu neaparat ineditei, dar 
foarte ingenios orchestratei for- 
mule „realitatea calchiaza fic- 
tiunea”, regizorul scotian Don 
Boyda revitalizat excelent ope- 
ra lui Donizetti „Lucia di 
Lammermoor”, într-o moder- 
nistă adaptare pentru ecran a 
romanului inspirator al lui 
uvertura, de 
exemplu, percepându-se din 
goana motocicletei! 
Reconstituirea unui destin se 
poate face și urmând pașii 
eroului până în momentul ex- 
pierii- sale, încununate de o 


Meryl Streep, împreună cu Brid Brennan 
si Sophie Thompson, 
a înnobilat ecranizarea romanului 


„festă” coșmarescă: explozia 
bombei atomice. Este formula 
lui Shohei Imamura în Dr. 
Akagi - un portret al devotiunii 
prin excelenţă. Robert Towne, 
scenaristul și regizorul fimului 
Without Limits, a ales ca tră- 
sătură dominantă a persona- 
litatii alergătorului de cursă lun- 
gă care a fost Prefontaine, va- 
nitatea, speculată conform le- 
gendei de un antrenor, memo- 
rabil interpretat de Donald 
Sutherland. Și a făcut acest lu- 
cru de comun acord cu Tom 
Cruise, care, în calitatea sa de 
producător, și-a încântat audi- 
toriul (și nu neapărat pe cel fe- 
minin) discutând cu aplicaţie 
despre noua sa postură. Impli- 
carea actorilor în producţie a 
devenit tot mai frecventă, și 
drăgălașa Neve Campbell a 
pledat competent pentru 
aceasta solutie care le confera 
independenţă în acţiuni, un 
control eficient al carierei și 
chiar al familiei. Fratele mai mic 
al actriței, și el coproducător și 
actor într-o peliculă realizată de 
„prieteni” - un talentat grup de 
tineri: Hair Shirt (r. Dean 
Paras). În familie au lucrat și 
fraţii Quinn. This is My Father 
(coproducție Canada-Irlanda) 
este debutul regizoral al lui 
Paul care a conceput scenariul 
și, avându-l pe Deelan la ca- 
meră, l-a îndrumat pe Aidan 


într-o compoziţie de mare fine- 
te: un țăran irlandez nu tocmai 
tânăr ce alege calea sinuciderii 
distrus de presiunile religioase 
care-i intuneca idilica iubire 
pentru o fată de altă condiţie 
socială („copertile” contempo- 
rane ar fi putut lipsi). În Dancing 
at Lughnasa (r. Pat O'Connor, 
coproductiue SUA-Irlanda), o 
simplă voce din off stârnește 
duiosia în evocarea unei copi- 
lării petrecute printre mătuși 
nemăritate, dar care-și păs- 
trează în firidele sufletului dra- 
gostea Si pofta de viata. Senti- 
mente descätusate în secvenţa 
dansului dezläntuit de o melo- 
die populară auzită la radio. 
Dintre protagoniste, s-au aflat 
la Toronto Meryl Streep, ele- 
gantă, pe ecran induiosätor de 
irlandeză, și Sophie Thompson, 
înduioșător de frustă chiar și în 
particular. 

șa cum semnala Bertolucci 
Pas cu Asediul, ,esen- 
tiala continua să fie tot emoția”. 
Ea poate să se degaje si dintr- 
o total neconvenţională nara- 
tiune precum cea din Bulett 
Ballet (r. și interpretat de Shinya 
Tsukamoto), memorabilul film 
din cadrul sectiunii New Beat of 
Japan. Realmente o socantä 
coregrafie deconstructivistä, o 
sarabandă în care se lasă prins 
un ins ce vrea să afle de cea 


fost împușcată cea care îi 
— 


TORONTO INTERNATIONAL 


FILM FESTIVAL GROUP 


10 


ceruse să se căsătorească ca 
să nu fie deportată. O frisonan- 
tă incursiune în lumea delinc- 
ventei care poate fi comparată 
cu cea a tandemului filipinezilor 
Peque Gallaga-Lore Reyes, 
autori ai unui film reportaj 
Gangland, care-și propun să 
descopere de ce adolescenții 
aleg soluţia violenţei „ca-n 
filme”. La simpozionul consa- 
crat Exploziei documentarului 
s-a susținut de altfel ideea că 
nu există granițe reale între fil- 
mul de ficțiune și cel documen- 
tar, fiind vorba în ambele cazuri 
de o viziune personală. Mai im- 
portantă este Creativitatea fi- 
nanciară care a făcut obiectul 
unui alt simpozion. 


Estetică și credință 


vident, cineastul își alege 

maniera în care dorește să- 
Si comunice mesajul către po- 
tentialii săi spectatori. Debu- 
tantul de origine libaneză Ziad 
Doueiri a reușit să câștige 
aplauzele unei săli de critici din 
lumea întreagă povestind sim- 
plu și direct despre izbucnirea 
războiului civil in West 
Beyrouth (coproducție Liban- 
Franţa). Inocenta protagonişti- 
lor, copii de școală, reliefează 
atât stupiditatea unui fals con- 
flict creștino-musulman cât și 
imposibilitatea soluționării sale, 
din rațiuni care depășesc vo- 
inta omului de rând. Minima se- 
curitate insul oarecare și-o 
poate asigura doar atunci când 
e capabil să fie consecvent cu 
sine însuși, cu normele de 
conduită pe care singur și le-a 
impus. În Judass Kiss (r. vene- 
zueleanul Sebastian Gutierres 
din SUA), într-o bandă de răpi- 


tori șantajiști există o fată cu o 
etică aparte. Ambiguă din 
perspectiva normelor curente, 
dar ieșită din comun din punct 
de vedere cinematografic 
printr-o secvență de neuitat: în 
permanentul ei dialog cu 


Elizabeth, regina virgină 
(cu Joseph Fiennes) ` 


Dumnezeu, la un moment dat, 
chipul îi intepeneste în mijlocul 
cadrului, de jur împrejur preci- 
pitându-se atrocitățile comise 
de ea, de alţii. În The Acid 
House (r. Paul McGuigan, 
Marea Britanie), dupa ce îi apa- 
re in carne si oase, intr-un bar 
din cartier, Dumnezeu ii ofera 
ocazia unui adolescent sa devi- 
na... muscă si să-i sâcâie pe 
ce-i care-i fac necazuri - o sec- 
venta de virtuozitate uimitoare, 
un film din familia Trainspotting. 
Tinerii cineasti englezi au 
meritul de a fi asimilat rapid 
ceea ce japonezii au experi- 
mentat în ultimii ani legat de es- 
tetica și dinamica imagistică. 

u sufletul la gură (doar la 
Lët se afla un roman al 


“maestrului suspansului Stephen 


King!) se asistä la felul indirect 
cum poate fi inoculatä doctrina 
nazistä unui liceean american 
din anii '80 -Apt Pupil (r. Bryan 
Singer, SUA) de cätre un crimi- 
nal de räzboi (lan McKellen) ce 
duce o viatä pasnicä. Induce- 
rea instinctului criminal face si 
obiectul unei stranii pelicule ja- 
poneze, Cure (r. Kiyoshi 
Kurosawa), care, amintind de 
Seven, trimite la practici me- 
dievale oculte, tentänd ispite 
diavolesti. 


întâlnindu-l in lift, Roberto 

Benigni m-a cucerit așa că m- 
am dus să văd La vita e bella 
(Italia). El izbutește să livreze o 
amară morală rămânând me- 
reu cu zâmbetul pe buze, apli- 
când tactica omului-clovn care 


prin joc inteligent poate să de- 
paseasca orice vicisitudine, 
salvându-și iubirea si respectiv 
candoarea, a sa și a copilului 
său. 

“în ciuda subiectului - la miezul 
Ca va fi sfârșitul lumii - 
Last Night degajă de aseme- 
nea un sentiment optimist. 
Pentru că tânărul autor Si inter- 
pret Don McKellar - remarcat si 
în Erotica lui Egoyan și în The 
Red Violin, aplaudat și pentru 
scurtmetrajele sale Blue (1992) 
și inedita biografie romantatä a 
vestitului pianist Glenn Gould 
(1993) realizată în colaborare 
cu Frangois Girard - are o privi- 
re stenică, justificată desigur și 
de reacția contrastanta fata de 
superproductiile americane pe 
aceeași tema: „Încă o data 
lumea moare. Dar în filmul meu 
nu e nici un asteroid de pulveri- 
zat, nu există nici președinți, 
nici generali, nici extratereștri 
(...) Pe mine mă interesează 
strict dezastrul la scară umană, 
felul în care perseverând se 
poate continua să se trăiască 
nu neapărat cu eroism”. Decla- 
rat sau nu, fiecare dintre perso- 
naje și-a plănuit un sfârșit anu- 
me: părinţii eroului vor să retră- 
iască fericitele clipe ale Crăciu- 
nului de fiecare an, un prieten 


vrea să atingă orgasmul ma- 
xim, un funcţionar scrupulos 
(David Cronenberg pentru a 
doua oară într-un film de 
McKellar, semn de amicitie si 
consideratie) doreste sa-si ter- 
mine treaba la Societatea de 
gaz si să meargă acasă unde a 
hotărât să se sinucidă împreu- 
nă cu soția sa de origine asiati- 
că. Doar că ei îi este distrusă 
mașina într-un elan de vanda- 
lism și nu va mai ajunge la timp, 
soțul murind: de altfel- stupid, 
împușcat de un adolescent is- 
terizat. Ultimele clipe ale aces- 
tei lumi imperfecte îi apropie 
neașteptat pe tânărul solitar și 
femeia disperată ce abia se în- 
tâlniseră. Este zguduitoare 
scena în care în acordurile unei 
nostalgice melodii, cei doi, cu 
pistoalele la tâmplă, vor prefera 
ca ultimul lor gest să fie un să- 
rut. Astfel, lumina orbitoare ca- 
re se coboară din înalt nu mai 
pare a le aduce moartea, ci pur 
și simplu binecuvântarea ce- 
lestă. 


@ Căderea sau fiecare are 
adevărul său (cu Rob Lee) 


a binecuvântarea părintelui 
Bh va ajunge, la capătul 
unei adolescente zvăpăiate, si 
faimoasa Elizabeth, the Virgin 
Queen (Marea Britanie), eroină 
Cate Blanchett. Acest film su- 
perb cu armonii rafinate (amin- 
tind de La Reine Margot cu ale 
sale excese erotice) e minunat 
realizat de către Shekhar 


specifică retoricii teatrale im- 


Palmares 


prumutată și artei a șaptea. Cel mai bun film canadian: 
N6 de Robert Lapage 
Teatrul si filmul Cel mai bun film canadian 
d de debut: 

Last Night/Ultima noapte 
italitatea teatrului, fie el cel de Don McKellar 
traditional japonez ori cel Cel mai bun ` 

european bulevardier, e reflec- VE: e impui E 
tată totdeauna si prin biografia | lacurile îngheaţă de Mary Lewis 
actorului, seismograf nemijlocit Premiul FIPRESCI: 
al vremii sale. Aceasta e tema | West Beyrouth de Ziad Douciri 
filmului intitulat echivoc N6, în TA orare ll ae 

e Nô - 


care eroina-actritä glisează în- 
tre ieri și azi, între scenă și via- 
tä, între extremism politic si pa- 
sionalitate artistică (vezi și pos- 


Premiul Media al piesei acreditate: 
Happiness/Fericirea de Tod 
Solondz, Viaţa e frumoasă de 
Roberto Benigni și Gara centrală 
de Walter Salles 


negatii 
si afirmatii, 
pe scenă „| 
și în viață ja 


ANCE 


Kapur (actor englez de origine 
indiana, ce a debutat in regie in 
'85, cu Bandit Queen, 1994 
inregistrand un succes deose- 
bit) si de catre operatorul Remi 
Adefarasin, într-o spectaculoa- 
sa batalie a instinctelor cu ce- 
rebralitatea, învingătoare fiind 
voinţa de a guverna, voinţă pe- 
cetluită cu un legământ de cas- 
titate. 

„The Vow of Chastity” se 
cheamă și manifestul adoptat 
de cineastii Lars von Trier si 
Thomas Vinterberg si cunoscut 
sub denumirea de „Dogma 95”, 
(v. nr. 6/98). Filmul Festen al 
celui din urmă a cucerit Premiul 
special al juriului la Cannes, iar 
tânărul cineast nonconformist a 
fost invitat de seamă printre 
sumedenia de vedete ce s-au 
aglomerat și în acest an la 
Toronto (revista „Variety” folo- 
sind chiar termenul de „infla- 
tie”). „Purgarea” care se inten- 
ționează a se produce la fes- 
tinul familial seamănă a 
catharsis chiar dacă ironia e 


acidă, făcând suportabile ade- 


vărurile ce depășesc în metafo- 
ră faptele incriminate ținând de 
incestul patern. O modalitate 


terul actualei ediţii: nașterea 
pasiunii pentru film!). 

espre pasiunea pentru tea- 

tru depune mărturie păti- 
mașă Fernando Solanas în 
Norii (coproducție Franța- 
Argentina), deopotrivă eseu ci- 
nematografic, satiră caustică Si 
experiment suprarealist: într-o 
epocă a ploilor nesfarsite Si a 
guvernărilor arbitrare, demola- 
rea Teatrului „Oglinda” capătă 


dimensiuni emblematice. Lu- 
crurile ca Si oamenii merg de- 
andoaselea (la propriu!) Si 
aceasta pentru că nu există 
real interes pentru progres. 
Salvarea o vor aduce tot norii 
care protejează edificiul unde 
arta va palpita iar, într-o sceno- 
grafie expresionistă de un efect 
formidabil, deopotrivă teatral Si 
cinematografic. 
arlos Saura s-a lăsat din 
aa vrăjit de conclavul mu- 
zelor și așa s-a născut capodo- 
pera sa Tango (coproducție 
Spania-Argentina): un poem 
exegeză construit pe principii 
postmoderniste, dar căruia nu-i 
e străină nici senzualitatea 
(filmarea - de pildă - a picioare- 
lor perechilor de dansatori), dar 
nici substantiala meditaţie exis- 
tentialä. Erou e un regizor ce-și 
realizează spectacolul-film cu 
ajutorul memoriei și imagina- 
tiei, al artiștilor ce-l înconjoară, 
al femeilor ce-l părăsesc sau 
iubesc, al publicului din sala de 
teatru sau cinema. În final, ade- 
văratul protagonist se dove- 
dește aparatul de filmat. Suve- 
ran în comunicarea dintre fiin- 
tele sensibile și la rându-i cate- 
goric personalizat prin geniul 
cineastilor. Prin harul divin... 
Irina COROIU 


11 


CRANE 


E 


PE 


12 


SABIA 


thie de la Warner Bros 
ne invită în lumea lui 
Arthur și a Cavalerilor 
Mesei Rotunde. Nu vă 
grăbiţi să dati din cap, 
plictisiți, spunändu-vä: 
„Altă ecranizare? Acum |- 
au făcut și desen ani- 
mat?”, pentru că vă înșe- 
lati. 

Personajul principal 
este Kayley, o tänärä al 
cärei vis este sä devinä 
cavaler al Mesei Rotunde 
ca și tatăl ei, ucis - în timp 
ce îl apăra pe Arthur-, de 
către Ruber, un senior 
avid de putere și de bo- 
gätii. Ruber reușește să-i 
fure lui Arthur sabia magi- 
că, Excalibur, dar aliatul 
său, Grifonul, o pierde în 
Pădurea Interzisă, un loc 
ciudat care se conduce 
după propriile lui reguli. 
Kayley are mai multe mo- 
tive pentru a porni în cău- 
tarea sabiei magice: să-și 
salveze mama din ghearele lui 
Ruber și ale armatei sale de 
creaturi sângeroase, să devină 
Cavaler al Mesei Rotunde și, 
evident, să salveze Camelotul. 
Kayley îl întâlnește pe Garrett, 
un tânăr care trăiește într-o 
adevărată simbioză cu straniile 
ființe care populează pădurea. 
Cei doi, împreună cu un dra- 
gon caraghios ale cărui două 
capete sunt într-un permanent 
și amuzant conflict, reușesc, 
nu fără greutate, să-și ducă la 


d 


erou tipic d@basm 


În căutarea 
ținutului Camelot 


MAGICĂ 


îndeplinire misiunea. Dar nu 
sabia în sine reprezintă lucrul 
cel mai important, ci adevărata 
călătorie initiaticä, datorită cä- 
reia fiecare a învăţat cea mai 
importantă (dar cea mai des ui- 
tată) lecţie a vieții: iubirea, ar- 
monia și voința sunt cele mai 
puternice arme ale omenirii. 

În ciuda finalului, cam tezist, 
nimic nu-i mai lipsește acestui 
film pentru a putea fi conside- 
rat un succes: animaţie de bu- 
nă calitate, o coloană sonoră 
excepțională, un scenariu din 
care nu lipsesc nici partiturile 
dramatice, nici cele comice, 
susținute savuros de către dra- 
gonul cu două capete. Dacă 
mai punem la socoteală și fap- 
tul că personajele beneficiază 
de vocile unor mari actori, de- 
monstratia este făcută. Se pa- 
re că reţeta de aur: „din toate 
câte putin si cu măsură” func- 
tioneazä cu succes. Si... de ce 
nu ar fi așa? 


Cătălina CAZACU 


The Magic Sword - Quest for 
Camelot - Producţie: SUA, 1997, 
Warner Bros. Feature Animation e 
Regia: Frederik Du Chan e 
Scenariul: Kirk Demicco, William 
Schifrin, Jacqueline Feather și David 
Seidler e Voci: Jessalyn Gilsing, 
Gabriel Byrne, Gary Oldman, 
Bronson Pinchot, Pierce Brosnan, 
Cary Elwes, Sir John Gielgud, Jane 
Seymour, Eric Idle, Don Rickles e 
Distribuit de: Ecran XX! 


spune că filmul lui Michael 
Caton-Jones este un remake 
după celebrul thriller de Fred 
Zinnemann din 1972 e prea 
mult. Există desigur, multe ase- 
mănări între cele două povești 
polițiste despre un terorist peri- 
culos care urmărește să elimi- 
ne o personalitate politică, ră- 
fuindu-se pe parcurs cu adver- 
sari mai vechi sau mai noi. 

În pelicula lui Zinnemann 
ucigașul cu identitate schimbă- 
toare atenta la viata lui Charles 
De Gaulle, în timp ce killer-ul 
din noul Șacal ajunge să-și în- 
drepte arma spre Prima 


© Mathilda May 


Doamnă a SUA. În noua vari- 
antă își dau mâna, pentru prin- 
derea lui, serviciile secrete 
americane (reprezentate de 
personajul lui Sidney Poitier) și 
cele rusești (prin dura maior 
Kozlova - Diane Venora). Cum 
urmăritul e un individ cu o pu- 
tere de metamorfozare diaboli- 
că, orice indiciu devine atât de 
preţios încât se cooptează în 
echipa de șoc un terorist irlan- 
dez care îl cunoaște (Richard 
Gere), eliberat anume din în- 
chisoare în acest scop. Printre 
puţinii oameni care l-au văzut 
pe invincibilul Sacal se mai nu- 
mără și o fostă teroristă bască, 
personaj exotic interpretat de 
frantuzoaica Mathilda May. 


o teroristă de partea poliției 


SACALUL puiu 


de terorism 


Rolul cel detestabil i-a revenit 
lui Bruce Willis, subiectul unor 
travestiri succesive, cu efecte 
mai ales asupra podoabei ca- 
pilare. Blond, șaten, brun, cu 
plete în vânt, cu coditä sau 
tuns militărește, el trece ne- 
stingherit graniţele și-barajele 
poliţiei și execută sumar pe ori- 
cine îi stă în cale. Antrenamen- 
tele sale cu arme sofisticate 
seamănă cu un curs rapid des- 
pre „binefacerile” ciberneticii în 
armamentul modern. Proble- 
ma personajului lui Willis este 
absenţa motivatiei pentru seria 
de crime comise în ritm vertigi- 


nos. Se pare că realizatorii au 
vrut să sugereze diferenţa din- 
tre terorismul de mercenarat 
(întruchipat de el) și cel motivat 
de o cauză (reprezentat de 
Richard Gere, cu aureolă ro- 
mantică și zâmbet seducător). 
Dacă „teza” nu impresionează 
pe toată lumea, mecanismul 
de film de acţiune al Șacalului 
funcţionează. Ceea ce pentru 
unii e suficient. 


Dana DUMA 


The Jackal e Producţie SUA, 1997, 


UPI e Regia: Michael Caton Jones 
e Scenariul: Chuck Pfarrer 
e Imaginea: Karl Walter Lindenlaub 
e Cu: Bruce Willis, Richard Gere, 
Sidney Poitier, Diane Venora, 


Mathilda May e Distribuit de: Ro 
Image 2000 


Fata 


BRUCE WILLIS 


Varsta 


44 ani 


Canta rock 


A cântat cu formaţia „Accelerators” si 
cântă la inaugurările restaurantelor „Planet Hollywood” 


Nevestele celebre și bine 
plătite de care au divorțat 


Demi Moore, soţia lui timp de 11 ani, a fost cea mai bine plătită 
actriță de la Hollywood (11,5 milioane de dolari pentru Striptease). 


Au jucat roluri 
de psihanaliști 


În Culoarea nopții (1994) de 
Richard Rush 


Au jucat roluri 
de polițiști 


În Die Hard | (1989), Die Hard 2 (1990) 
Die Hard With a Vengeance (1995) 


Se mândresc de 
a fi colaborat cu 
mari regizori 


Cu: Quentin Tarantino în Pulp Fiction (1994) 
cu Robert Benton în Nobody's Fool (1996) 
cu Terry Gilliam în Armata celor 12 maimuțe (1996) 


Atitudinea fata de actorie 


Pragmaticä: „Misiunea noastră este aceeași 

ca a Companiei Disney și a parcului ei de 

distracții. La fiecare șase luni inventăm un 

nou truc care să surprindă și să-ţi dea un pumn in stomac”. 


Podoaba capilară 


Deși poartă multe peruci, în ultimele filme 
este evident că Bruce chelește vertiginos 


Opţiunea politică 


Votează cu republicanii. „Vreau un guvern care să intervină 
cât mai putin în viata fiecăruia și dacă asta inseamna 
republican; da, sunt republican. Nu-l susţin pe Clinton 

care vede ceva rău în Visul American, când eu sunt 

un produs al acestui vis”. 


Atitudinea fata de teatru 


N-a jucat niciodată teatru 


Copii 


Are trei fete, din căsătoria cu Demi Moore 


Cât câștigă 


Se află în clubul select al actorilor plătiți 
cu 18-20 milioane per rol 


49 ani 


A cântat cu formaţia „The Strangers” 
Mai cântă în concerte cu Van Morrison 


Cindy Crawford, care a fost soția lui între 1992-1995, 
este unul din modelele cel mai bine plătite din lume 


În Analiză finală (1992) 
de Phil Joanou 


În Strike Force (1975), No Mercy (1986) 
Internal Affaires (1990) 


| Cu John Schlesinger in Yanks (1979); cu 


Paul Schraeder in American Gigolo (1980) 

cu Francis Ford Coppola în Cotton Club (1984); 
cu Akira Kurosawa în Rapsodie în august (1992); 
cu Mike Figgis în Mr. Jones (1992). 


VE 


Idealista: ,Singurul lucru pe care il fac 

atunci cand interpretez este sa convertesc ideile 
in emotie, un proces care mi se pare mai 
interesant, mai uman”. 


Spre satisfacția admiratoarelor, nu cheleste, 
dar incärunteste 


Votează cu democrații. După el, „singurele persoane 
potrivite pentru politică sunt acelea care au fost vedete 
de cinema sau rock. Au făcut și au văzut de toate și 
singurul lucru ce îi poate mișca este adevărul, nu ambiția 
personală”. 


A studiat și a jucat mult teatru, pe Broadway și în afara lui. 


Nu are nici un copil 


Nu a fost niciodată plătit cu mai mult de 
12 milioane pentru un rol. 


Sa 


SNAKE 


A 


| pelicula să cu același titlu din 1993, 
Abel Ferrara urmărea prin „ochiul” is- 
coditor al aparatului de filmat cum reali- 
tatea începe să reflecte ficțiunea, într- 


@ Nicolas Cage 


Intrigä politico-politista 


EVES: 


un perimetru conjugal si artistic, caci era 
vorba de un ,film in film”. 

Acum Brian De Palma, cu binecunoscu- 
tul sau apetit de cibernetician experimen- 


® 
Ke 
& 
CD) 
> 
E 
© 
O 
® 


tator, converteste ideea camerei ascunse 
într-o spectaculoasă retorică descriptivă. 
In preambulul intrigii polițiste - asasinarea 
unui politician, secretar de stat la Departa- 
mentul Apărării - însăși „privirea” regizoru- 
lui-demiurg pare a executa un lung travling 
peste încăperile unui casino-plex, surprin- 
zând personaje disparate în atitudini con- 
trariante. „Itele” se leagă treptat din mo- 
mentul în care intervine în „joc” și o cameră 
de luat vederi mascată într-un uriaș ochi de 
plastic gonflat, ce plutește deasupra locu- 
lui crimei, o arenă de box. 

„Obiectivitatea” înregistrării video vine să 
contrazică subiectivitatea eroilor implicaţi 
care-și narează fiecare versiunea proprie. 

La elucidarea „cazului” își dispută „argu- 
mentele” Nicolas Cage - detectiv incorupti- 
bil (marota lui De Palma!), Gary Sinise - 
comandor fără scrupule și Carla Gugino - 
temerară informatoare. 

Cum e greu de stabilit cui aparţine drep- 
tatea, câștigător e cinefilul care poate con- 
stata virtuozitatea operatorului Stephen H. 
Burum... : 

Irina COROIU 


Snake Eyes e Producţie: SUA, 1997 « Regia: 
Brian De Palma e Scenariul: David Koepp e 
Imaginea: Stephen H Burum e Cu: Nicolas 
Cage, Gary Sinise e Distribuit de: Buena Vista / 
Romäniafilm 


ontroversatul cineast si-a dobändit no- 

torietatea cu o serie de filme horror: 
Sisters (1973), Carrie (1976), The Fury 
(1978), Dressed to Kill (1980). Mai ales du- 
pă imensul succes al lui Carrie, contestata- 
rii inversunati l-au etichetat pe Brian De 
Palma ca pericol public: un sadic, un miso- 
gin, un obsedat sexual, înzestrat cu o abili- 
tate aproape diabolică de a manipula pu- 
blicul. Cum se pot explica nişte reacții atât 
de violente? 

Eroina din Carrie este o adolescentă chi- 
nuită (Sissy Spacek), terorizată de o mama 
fanatică și umilită de colegele de liceu, o 
biată victimă în care zace însă o uriașă for- 
tä destructivä. În seara balului de absolvi- 
re, o colegă îi pregătește o farsă odioasä și 
spectatorul, care presimte că șocul va dez- 
lantui puterile eroinei, se teme pentru 
Carrie şi în același timp se teme de ea. 
Compasiunea nu atenuează, ci alimentea- 
ză teroarea. Si când inevitabilul se produ- 
ce, este mai cumplit decât ne-am închipuit. 
Filmele lui De Palma sunt șocante nu atât 
prin violenţa lor, ci pentru că cineastul 
creează personaje umane, pe care le inte- 
legem și le simpatizăm, plasează aceste 
personaje în situatii-limita și apoi le închide 
toate portitele de scăpare. Vieti, iubiri, iluzii 
- toţi eroii săi pierd câte ceva. Dar tot timpul 
el are grijă să menţină vie o flacără de spe- 
rantä: poate că eroul va găsi o ieșire, poate 
că un miracol va opri desfășurarea logică a 
dezastrului. De aceea spectatorii participă 


atât de intens la fanteziile lui De Palma și 
de aceea unii il detestă: se simt subjugati 
de ritmul învăluitor, de atmosfera densă, 


de puterea hipnotică a imaginilor, se simt 
conduși de o forță implacabilă spre dezno- 
dământul terifiant, spre inima întunericului. 

Brian De Palma este adesea prezentat 
ca un discipol al lui Hitchcock, dar univer- 
sul său este mai sumbru. Hitchcock era un 
creator de „coşmaruri amuzante”, din care 
spectatorul se trezea înviorat. La De 
Palma, neliniștea persistă și după ce 
revenim din lumea lui, șocul ne afectează 
mai profund. Deși horror-ul si thriller-ul 


sunt genuri atât de codificate, De Palma ne 
vorbește adesea despre el însuși. Eroul 
din Blow Out (1981), interpretat de John 
Travolta, este în multe privințe un autopor- 
tret al cineastului: un inginer de sunet, al 
cărui perfectionism se iroseste în pelicule- 
le horror la care lucrează, dar care conti- 
nuă să caute zgomotul cel mai neobișnuit, 
tipätul cel mai convingător. Într-o noapte, 
el înregistrează din întâmplare detunătura 
unui cauciuc spart și descoperă în spatele 
accidentului banal de mașină un asasinat 
politic. Finalul, cu ironia lui dureroasă, este 
caracteristic pentru viziunea sumbră a lui 
De Palma: eroul pierde orice dovadă a 
asasinatului, dar găsește tipätul convingä- 
tor de care avea nevoie - tipätul femeii pe 
care o iubea și pe care n-a reușit s-o salve- 
ze. Acest strigăt, mărturia unei tragedii au- 
tentice, își găsește un loc pe banda sonoră 
a unei producţii horror. 

În anii '80 și '90, De Palma a început să 
întâmpine dificultăți în finanţarea propriilor 
proiecte și a acceptat ofertele marilor 
studiouri: Scarface (1983), Incoruptibilii 
(1987), Misiune imposibilă (1996). Intrând 
în lumea divertismentului hollywoodian „de 
lux”, a fost nevoit să-și sacrifice o bună 
parte din obsesiile și fanteziile sale, rămâ- 
nând însă un strălucit creator de suspans 
și un talent capabil de surprize. 

Andrei GORZO 


“BANII 


D= aveți la dispoziţie 90 de minute libe- 
re și nu știți cum să scäpati de ele, puteți 
încerca, în lipsă de altceva, această come- 
die de acțiune scurtă și tolerabilă - genul de 
produs confecţionat anume ca să omoare 
timpul spectatorului. 

Filmul reia formula lansată cu succes de 
public în 48 de ore (Walter Hill, 1982), unde 
un escroc istet și slobod la gură (Eddie 
Murphy) era silit să colaboreze cu un poliţist 
ursuz (Nick Nolte). De data aceasta, es- 
crocul inofensiv este interpretat de Chris 
Tucker (pe care poate vi-l amintiţi în rolul ve- 
detei de televiziune din Al cincilea ele- 
ment) și partenerul său alb este un reporter 
posomorät și ambițios (Charlie Sheen). Ca 


și în 48 de ore, tensiunea interrasială asi- 
„een een 0.96 


DOCTOR 


Cum ce a făcut să curgă multă cerneală 

jucând în Profesorul trăznit, Eddie 
Murphy este protagonistul unui alt remake 
după un film din anii '60, Doctor Dolittle 
(1967) de Richard Fleischer. Este de fapt o 
re-ecranizare a romanului de succes se- 
mnat de Hugh Lofting, care asigură un subi- 
ect foarte potrivit pentru o comedie cu ani- 
male. 

Povestea unui doctor care în urma unei 
traume din copilărie înțelege graiul necu- 
vântătoarelor e un fel de fabulă modernă cu 
trimiteri sarcastice la moravurile contem- 
poranilor. Ideea că animalele dovedesc mai 


PASIUNE 


n spărgător de bănci (George Clooney) 

evadează din închisoare, luând ostatică 
o polițistă (Jennifer Lopez); în timp ce.sar- 
mantul răpitor și curajoasa lui victimă stau 
închiși în portbagajul unei mașini care go- 
neste prin noapte și discută amical despre 
filmele cu Faye Dunaway, între ei se înfiripă 
ceva asemănător cu dragostea la prima ve- 
dere. Cea mai elegantă secvenţă din film 
este reîntâlnirea lor: un tête-à-tête într-un 
local din Detroit, cu ninsoarea la fereastră și 
flash-forward-uri intercalate, care surprind 
preludiul nopții de iubire ce va urma - o 
demonstrație de bravură tehnică din partea 
regizorului Steven Soderbergh. Idila este 
foarte abil inserată într-o intrigă polițistă 
care se încheagă treptat, evenimentele din 
trecut și din prezent îmbinându-se ca să 


_ Alb și negru în tandem 


VORBESC 


gură scânteia de umor: subcultura rap se 
ciocnește de mentalitatea WASP (White 
Anglo-Saxon Protestant); blugii largi, 
cercelul din ureche și verva nestrunită 
contrastează cu freza perfectă, nodul la cra- 
vată și manierele îngrijite; golanul crescut 
într-o mahala din Los Angeles îl exaspe- 
rează pe băiatul educat care aspiră la sta- 
tutul de vedetă și la prosperitatea unei vile 
din Beverly Hills. 

Chris Tucker, pe lângă care însuși Eddie 
Murphy pare rezervat și chiar laconic, 
gesticulează necontenit și azvârle în toate 
părțile înjurături si remarci smecheresti, CU o 
voce pițigăiată și cu un debit de mitralieră. 
Într-o astfel de comedie, protagonistul este 
cel care face mai mult zgomot și Tucker nu 


Recital agreabil 


DOLITTLE 


® Eddie Murphy 


Zigzaguri si ocolisuri 


PERICULOASĂ 


clarifice relațiile dintre personaje. După Get 
ShortyUn maflot la Hollywood (Barry 
Sonnenfeld, 1995 - v. nr. 6/1996), acest film 
este a doua ecranizare a unui roman de 
Elmore Leonard care ajunge pe ecranele 
noastre. Deşi narațiunea complicată, care 
avansează în zigzaguri și ocolișuri, ne aca- 
parează atenţia, filmul este lipsit de motor 
dramatic. Personajele nu sunt atât de 
consistente și de captivante ca asasinii, es- 
crocii și fanfaronii care populau Get Shorty, 
unul mai lipsit de scrupule decât altul și 
fiecare animat de propriul său interes 
dubios. Deși producătorul Danny DeVito și 
scenaristul Scott Frank au fost implicaţi și în 
Get Shorty, iar Steven Soderbergh este un 
narator rafinat, filmul este asemenea 
personajului interpretat de Clooney: are stil 


are rival. Charlie Sheen este acolo doar ca, 

să-și puna in „valoare partenerul, 4 
încruntându-se mereu la el și menținându-și e 
un aer preocupat. Contrastul funcționează e 
acceptabil, dar filmul suferă de pe urma 。 
banalitätii intrigii - O bandă de criminali caută e 
niște diamante, care au ajuns întâmplător în e 
mâinile eroului - și a ingredientelor: o 

evadare, un masacru, urmăriţi cu si fără e 
mașină, schimburi de focuri și explozii. Cel e 
mai simpatic personaj, de departe, este ® 
bogătașul generos (Paul Sorvino), foarte $ 

mulțumit de propria persoană și mândru de 5 
sängele lui italian. e 


Andrei GORZO 5 
e 


Money Talks @ Producție: SUA, 1997, $ 
New Line Cinema e Regia: Brett Ratner e e 
Scenariul: Joel Cohen, Alec Sokolov e: 
Imaginea: Russell Carpenter, Robert Primes @ „ 
Cu: Chris Tucker, Charlie Sheen, Paul ® 
Sorvino, Heather Locklear, David Warner e e 
Distribuit de: Vision P.M. e 


mult bun simt decat unii semeni de-ai nostri 
e comunicată cu ajutorul unor situații 
comice în care Eddie Murphy își probează 
din nou vioiciunea, spontaneitatea și darul 
imitatiei. El se află, din fericire, într-o forma 
mai putin cabotină decât cea din Profesorul 
trăznit, ceea ce face agreabilă această 
peliculă care ne amintește de Babe sau de 
unele momente din Beethovenii. Pentru 
amatorii filmului cu animale. 

D.D 


Doctor Dolittle e Producție: SUA, 1998 e 
Twentieth Century Fox/Davis Entertainment/ 
J.M. Singer e Regia: Betty Thomas e 
Scenariul: Mat Mauldin, Larry Levin; 
Imaginea: Russel Boyd e Cu: Eddie 
Murphy, Ossie Davis, Oliver Platt, Richard 
Schiff, Kristen Wilson e Distribuit de: Guild 
Film Romania 
@eeeeaeeeaeve0e2e0e2e2@02020808080808080 
si o forta reala de seductie, dar prea putina 
substanta. 

A.G. 


Out of Sight e Producţie: SUA, 1998 e 


MGM/ Jersey Films e Regia: Steven 
Soderbergh e Scenariul: Scott Frank e 
Imaginea: Don Peterman e Cu: George 
Clooney, Jennifer Lopez, Ving Rhames, 
Albert Brooks, Michael Keaton e Distribuit 
de: Ro Image 2000 


MASCA 
LUI 


ste pentru a 55-a oară 
când semnul lui Zorro 
taie ecranul. Acum, 
producător este Steven 


ZORRO 


ză de umor. Noua mască a lui 
Zorro nu mai are de pildă, ele- 
ganta satinată a lui Alain Delon, 
pentru că Alejandro Murietta 


Spielberg. S-a demonstrat (numele oficial al eroului), e, pe 
deja: ce atinge Spielberg cât de viteaz, pe atât de stân- 
se transformă în aur. In gaci în fata iubirii - situaţie ale 
cazul de faţă - în foc, pen- cărei reguli le învaţă „pe teren”, 
tru că inițiala numelui tot cu spada în mână - într-o 
Zorro arde pânza ecra- scenă a seducţiei ce rivalizea- 
nului. lar omul din spatele ză cu cea a dansului (citat oma- 
măștii este amantul cu gial) din Pulp Fiction. 
sânge latin clocotindu-i  sarmul celor doi interpreţi în- 
RIES „trece efectul spectaculoaselor 
Spielberg a. supervi- secvențe de acţiune, desfäsu- 
ven = AEN ed rate într-o mare varietate de 
ae wi spatii si cu ajutorul a fel de fel 


cel bătrân (Anthony Cep 
Hopkins) si Zorro cel tânăr de trucuri ingenioase. Dar fap- 


(Antonio Banderas). Regi- tul că regizorul l-a „ucis în final 
zorul Martin Campbell RE pda aa = es 
(Golden Eye), preia sche- PUNĂ pentru că, dorind să în- 
ma relației Obi Wan Kenobi- RR aune FIERUL SN E 
Luke Skywalker din Războiul Vârșească predarea ștafetei, 
Bialslor - 'masetrul: și elevul Campbal ea lansat pa Banderas 
„bränzä-bunä-in-burduf-de- Medaile zn De = 
câine”. Cu o eleganţă și o ironie e? urn vako PE T 
tipic britanice, Zorro cel bătrân intro: even 

il educa sfichiuindu-si cravașa een 


pe manzul cel tanar, il invata pean: oe FL 
A Za ctie: n x r ri 
cum să scrie în aer cu lama seu ag 


se et E Amblin Entertainement/Zorro Prods; 
spadei Si cum să evolueze în Regia: Martin 


lumea bună, pentru a-l introdu- Campbell; 

ce apoi în cercul dușmanului Scenariul: John 
său, spaniolul Raphael Montero, Fskow; | 
care i-a ucis în urmă cu 20 de Imaginea: Phil 


PE 


Anthony Hopkins * 


Alain Delon + 


1920 și 1925 - Douglas Fairbanks în The Mark of 
Zorro/ Semnul lui Zorro (regia Fred Niblo), după 


Ă Fe dr Meheux; 
ani soția și care, tot atunci, i-a luat u: Antonio Banderas, romanul Blestemul lui Capistrano de Johnston 
si fiica (Catherine Zeta Jones). Anthony Hopkins, McCulley, și în Don Q Son of Zorro/Don Q, fiul 


Drumul lui Banderas spre Catherine Zeta-Jones, 
înalta societate, ca și evoluția Stuart Wilson; 


lui ulterioară au o cuvenită do- Distribuit de: Guild 
Film România. 


lui Zorro (regia Donald Crisp), cu Mary Astor în 
rolul eroinei. Chiar dacă au existat versiuni mai 
costisitoare și mai spectaculoase, nici un alt 
interpret al justitiarului nu l-a egalat pe Fairbanks 
în exuberantä, agilitate și farmec. 

1937 - John Carroll în Zorro Rides Again/Zorro 
se întoarce (regia William Witney și John 
English): un serial în 12 episoade, produs de 
Republic Pictures. 

1939 - Reed Hadley in Zorro's Fighting 
Legion/Legiunea războinică a lui Zorro (regia 
William Witney si John English): noi aventuri ale 
lui Don Diego de Vega alias Zorro, de-a lungul a 
12 noi episoade. 

1940 - Tyrone Power în The Mark of Zorro 
(regia Rouben Mamoulian) cu Basil Rathbone în 
rolul unui tiran perfid. 

1944 - George J. Lewis în Zorro's Black 
Whip/Biciul negru al lui Zorro (regia Wallace 
Grissell): un alt serial oferit de compania 
Republic. 

1975 - Alain Delon în Zorro (regia Duccio 
Tessari) 

1981 - George Hamilton în parodia afectuoasă 
Zorro the Gay Blade (regia Peter Medak). 


Fair 


8 
D 
3 
je} 
a 


| 


INGERUL 


Meg Ryan 


În filmul lui Terry Gilliam Regele pescar, 
vagabondul nebun care caută Sfântul 
Graal în New York-ul contemporan recu- 
noaște la un moment dat că „nu-i tocmai 
genul de loc unde te aștepți să dai peste un 
lucru divin”. Atunci ce să mai vorbim des- 
pre Los Angeles, paradisul nababilor și al 
vedetelor de cinema? Scriitorul Raymond 
Chandler privea L.A. ca pe locul unde „un 
om care încearcă să rămână cinstit trece 
drept un naiv sentimental, atunci când nu e 
considerat de-a dreptul prost”. Și totuși, în 
Îngerul păzitor - film realizat de Brad 
Silberling după un scenariu de Dana 
Stevens, inspirat din filmul lui Wim 
Wenders Aripile dorinței (1988) - ni se 
prezintă un Los Angeles ocrotit de „mesa- 
gerii lui Dumnezeu”. Îngerii îmbrăcaţi în 
negru locuiesc în Biblioteca Centrală, cu- 
treieră străzile, intră în casele și în gându- 
rile oamenilor, iar în zori și la asfintit se 
adună pe plajă. Invizibili și impalpabili pen- 
tru oamenii de rând, ei li se arată doar mu- 
ribunzilor, pentru a le călăuzi sufletele spre 
lumea de dincolo. 

Filmul este povestea îngerului Seth 
(Nicolas Cage), care, îndrăgostit de o mu- 
ritoare (Meg Ryan), acceptă să „cadă” și să 
devină om. Este o idilă metafizică și, fi- 
reste, imposibilă: el înger - ea femeie, el 
făptură supranaturală - ea chirurg, deci 
spirit științific, el conduce sufletele după 
moarte - ea aduce trupurile înapoi la viaţă. 
Ca si Superman Il (de Richard Lester, 
1981, City of Angels prelucrează motivul 
romantic al ființei nemuritoare (înger, 
Luceafăr, Demon) care aspiră la bucuriile 
simple ale oamenilor de rând. E un poem 
sentimental închinat acestor bucurii. Seth 


renunţă la nemurire pentru a cunoaște ră- 


PĂZITOR 


KARTEN TRADING L.T.D. 
VORTEX 


Cineva acolo sus 
iubeşte L.A. 


coarea brizei, mirosul mării, gustul fruc- 
telor, savoarea unui sărut, senzaţia de ni- 
sip ud sub picioarele goale. Odată cu aces- 
te privilegii cunoaște și câteva dintre deza- 
vantajele condiţiei de muritor: e complet 
lipsit de apărare în fata violenţei oamenilor 
si a naturii, în fata pierderii celor dragi. Dar 
filmul ne spune că viața merită totuși trăită, 
că orice respirație este un miracol, că orice 
suferință e urmată de o iluminare. Nu e un 
film pentru spectatorii mai cinici, nici pentru 
suspicioși în legătură cu intenţiile unei 
producții hollywoodiene care vorbește 
despre transcendentä. Dar situaţiile Si inci- 
dentele aparent melodramatice slujesc de 
fapt tema și, dacă regizorul Brad Silberling 
(Casper) nu creează acea atmosferă de 
vrajă care ar dezarma scepticismul oricui, 
el găsește în schimb un ton potrivit chiar 
pentru momentele „periculoase”, potenţial 
ridicole - de exemplu prima noapte de 
amor lumesc a unui înger. 

În rolul femeii atrase de frumuseţea su- 
blimă a lui Seth, Meg Ryan e cuceritoare, 
dar misiunea cu adevărat riscantă îi revine 
lui Nicolas Cage, căci bunătatea perfectă, 
neavând echivalent în viata reală, este 
foarte greu de redat pe ecran. Puritatea 
desăvârșită riscă să fie confundată cu nar- 


cisismul, cu masochismul, cu virtutea tea- 
pănă și în cel mai rău caz cu prostia desă- 
vârșită. Unii vor găsi că John Travolta a in- 
terpretat în Michael (1996) un înger mai 
atrăgător - un strengar mätähälos, nu prea 
curat la trup, un golan cu aripi. Eu unul |- 
am preferat pe Cage, cu masca lui de sufe- 
rinta romantica - tristețea blândă din ochi, 
vocea gâtuită, ardoarea atât de intensă în- 
cât poate deveni absurdă - și cu aerul că 
tocmai a căzut din cer. Merită să-l vedeţi 
mai ales pentru secvenţa în care își dă 
seama că a devenit muritor și începe să 
cânte și să danseze pe stradă, în hainele 
lui negre, bucurându-se copiläreste că 
atrage atenţia trecătorilor, însângerat, si 
caraghios, și fericit. 

Andrei GORZO 


CITY OF ANGELS e Producție: SUA, 1998; 
Warner Bros./Regency e Regia: Brad 
Silberling e Scenariul: Dana Stevens e 
Imaginea: John Seale e Cu: Nicolas Cage, 
Meg Ryan, Dennis Franz, Andre Braugher. 
Distribuit de: Ecran XXI. 


EU 


{$ 


GOODJYEAR 


ULEIURI DE MOTOR SI INDUSTRIALE 


Blvd. Libertăţii, Nr. 18, Sc. A, Bloc 104, 
Sector 5, Cod Poștal 70542, București - ROMANIA 
Tel/Fax: +40-1-336 57 80; 336 57 90; 337 05 15; 337 04 20 


17 


18 


=} SALVAȚI 


25 de miloane dolari încasări 
in primul weekend pe 
ecranele americane cu Salvaţi 
soldatul Ryan - depășind costul 
producției de numai 65 de milioa- 
ne dolari. Spielberg însă repre- 
zintă un caz aparte - el nu este 
numai campionul încasărilor în 
industria de film americană (per 
filme Titanic se află acum pe 
primul loc), dar este unul dintre 
acei creatori americani care au 
de partea lor nu numai criticii 
americani, dar și pe cei europeni. 

Încă de la debutul său cu Duel 
pe autostradă (1971 - Marele 
premiu la Avoriaz când avea nu- 
mai 25 de ani), Spielberg s-a im- 
pus ca un favorit al criticii euro- 
pene. În ampla sa filmografie în- 
că două au mai fost dedicate ce- 
lui de-al doilea război mondial: 
Imperiul soarelui (1987) - în ca- 
re dincolo de realitatea confrun- 
tării exista cea a posibilei priete- 
nii între inamici. Nu pot să nu 
reamintesc ultima replică când 
puștiul american nu poate inte- 
lege de ce ofițerul american îl 
ucide pe pustiul japonez. Ostașul 
explică: „Era un jap”! - Nu, răs- 
punde micul american „Era prie- 
tenul meu”. De asemenea, în 
Lista lui Schindler (1993), adu- 
când pe ecran fapte și personaje 
reale, Spielberg a urmărit să pu- 


` nă în evidenţă că și în plină urgie 


- sau valoarea unei se 


SOLDA 


Spielb 


schizofrenicä a nazismului - 
omenia putea salva ceva. Nu 
mai putin, in viziunea sa asupra 
extraterestrilor, acestia nu erau 
monstri, ci fäpturi vulnerabile, 
cunoscänd si ei dorul de casä. 
Intre atätia extraterestri agresivi 
ce obligä la o ripostä violentä, 
E.T.-ul lui Spielberg a rămas o 
fäpturä sensibilä, chiar roman- 
tică. S 

Acum, cu Salvaţi soldatul 
Ryan, Spielberg a vrut să cu- 
noaștem grozăvia războiului, fă- 
ră să ne asumăm vreun risc; a 
făcut-o - este evident - în speran- 
ta ca milioanele sale de specta- 
tori să înveţe a pretui mai mult 
pacea și a o păstra. Mă întreb de 
ce în presa internaţională, filmul 
a fost lansat sub sloganul „cel 
mai violent și însângerat film din 


„istoria cinematografului”, când 


vedem atâtea producţii de duzi- 
nă ce fac uz de brutalitate și de 
cerneala roșie corespunzătoare, 
doar pentru a atrage un public 
parcă din ce în ce mai vampiri- 
zat. Epopeea Soldatul Ryan... 
e înregistrată ca un top al violen- 
tei, când contondentä este doar 
realitatea care l-a inspirat: ultima 
conflagrație mondială încheiată 
cu un bilanț de 50-60 milioane 
de morţi! 

Se știe despre Spielberg că el 
citește mai rar romane, lectura 


sa favorită fiind istoria. Dintre 
toate teatrele de luptă ale celui 
de-al doilea război mondial, 
Spielberg a ales acum faimoasa 
D-Day - 6 iunie 1944, când aliaţii 
au debarcat în Normandia, mar- 
când deschiderea celui de-al 
doilea front care a dus la infran- 
gerea armatelor naziste. „Ziua 
cea mai lungă” a fost recreatä pe 
ecran în 1962 de Darryl F. 
Zanuck, având printre alte surse 
de inspiraţie volumul omonim al 
reporterului de război care a fost 
Cornelius Ryan. Rememberul: - 
cu o pleiadă de super staruri - a 
fost însă o super producție tipic 
hollywoodiană. Nu veţi găsi nici 
unul dintre aceste atribute în vi- 
ziunea lui Spielberg. Ela avut ca 
sursă de inspirație fotografiile 
celebrului fotoreporter de front 
Robert Capa și datele culese de 
istoricul Stephen Ambrose cel 
care vreme de 30 de ani a inter- 
vievat mii de veterani care au 
supravieţuit zilei debarcării. 
Stephen Ambrose, ales de ge- 
neralul Eisenhower - comandan- 
tul suprem al forțelor Aliate - să 
fie biograful său oficial, a fost 
profesor de istorie al Universită- 
tii din New Orleans, consilierul 
generalului Colin Powell - seful 
comitetului mixt al Statelor Majo- 


re ale armatei americane (in anii 


'80 - '90), iar acum consilierul lui 
Spielberg la ecranizarea roma- 
nului omonim al cărui autor este 
același profesor Ambrose. 
Filmul începe cu un memento 
- prilejuit probabil de aniversa- 
rea de jumătate de secol de la 
debarcare. Un veteran vine îm- 
preună cu soția, fiii și nepoții să 
rememoreze istoria printre cru- 
cile albe din Normandia. În acea 
primă zi 34.250 de americani de- 
barcaseră în Normandia, din 
care 2.000 au fost uciși de cum 
au pus piciorul pe plaja Omaha. 
Filmul nu recreează doar vio- 
lenta, ci mai ales sentimentele si 
stările ostașilor confruntati cu 
moartea; emoțiile, conștiința da- 
toriei, neputinta, frica și curajul... 
Dacă filmul te îngrozește este 
doar prin forța adevărului său. 
„Războiul nu este o broderie”... 
aș spune, profanând un percept 
din Mao despre revoluție. 
Adina DARIAN 
(continuare în pag. 36) 


Saving Private Ryan e Producţie: 
SUA, 1998, Paramount Pictures/ 
DreamWorks L.L.C./Amblin 
Entertainment e Regia și scenariul: 
Steven Spielberg e Imaginea: Janusz 
Kaminski e Muzica: John Williams e 
Cu: Tom Hanks, Tom Sizemore, 
Matt Damon e Distribuit de: Ro 
Image 2000. 


DILEMA 
IZABELLEI 


ZABELLA UNGUREANU (Galaţi) a văzut fil- 

mul Great Expectations și i-a plăcut „foarte 
mult”. „Personajul principal este foarte bine 
interpretat de Ethan Hawke, căruia mi se pare 
că rolurile de inocent îi vin ca o mănușă”. Mai 
mult a impresionat-o însă Anne Bancroft. 
Titanic, vizionat a patra oară, a încântat-o la fel 
ca prima oară: „Este pur și simplu fantastic!” (În 
acest sens, ne solicită un poster cu Leonardo 
DiCaprio). L-aţi putut vedea pe coperta 
numărului 8/98. Filmul Palmetto, în schimb, nu 
i-a plăcut deloc: „Prea multe răsturnări de situa- 
tii în prea putin timp. (Concis, simetric, aforistic - 
d.s.) M-am zăpăcit atât de tare că nu mai știam 
cine ce rol joacă”. 

Izabella se miră că la New York rulează 
Godzilla, Deep Impact, Sliding Doors (a aflat 
ea dintr-o corespondenţă privată), iar la noi 
aceste filme vin târziu sau deloc. Numai ca I.U. 
numește asta „dilemă” (corespondenta noastră 
ar trebui să consulte un dicționar în privința 
„dilemei”). În privinţa filmelor - nu e chiar așa - 
întrucât primele două au rulat deja și la noi. 


UN CINEFIL 
CRONOFIL 


entru a-și formula răspunsurile la concursul 
es „Noul Cinema”, AUREL POPA 
(Medias) a cäutat prin diverse dictionare 
cinematografice, dar nu a gäsit nimic. In 
compensație, colecția revistei noastre i-a oferit 
„mură în gură” toate răspunsurile. Faptul l-a bu- 
curat, dar i-a stimulat imaginaţia. A.P. ar dori ca 
întrebările pentru concurs să fie mai dificile, „să 
te determine să gândești”. Și oferă câteva 
exemple: „Daţi 5 actori, 5 titluri de filme, 5 regi- 
zori, 5 personaje. Noi să găsim legatura între 
ele, ca într-un lanţ. Sau o fotografie dintr-un film 
celebru, noi să recunoaștem actorul, filmul, per- 
sonajul, regizorul (...) Cred că astfel concursul ar 
câștiga în atractivitate și ar oferi teren de desfä- 
surare liberă multor pasionaţi cinefili. Aveţi drep- 
tate, dar unii cititori ne scriu că întrebările sunt 
grele. Încercăm să ţinem o balanță. Concursuri- 
le sunt destinate însă tuturor categoriilor de 
cinefili. 

În altă ordine de idei, A.P. declară că o invi- 
diază „puţin” pe Elena Danet din Brasov pentru 
că are timp să împărtășească impresiile. El ne-a 
scris epistola în timpul nopții, „iar mâine am o zi 
grea la serviciu. Din păcate sunt unul care mun- 
cește pe brânci pentru o pâine de mizerie și ca- 
re-și permite tot mai rar să-și ofere plăcerea pe 
care i-o oferă ce-a de-a 7-a artă”. Acum, conti- 
nuă Aurel Popa, nu are timp nici să citească re- 
vista „din scoarță în scoarță” și e nevoit doar s-o 
frunzareasca... Dura e viata cinefilului în zilele 
noastre! 


DIN NOU DESPRE 
ACTORII NOȘTRI 


LENA DANET din Brașov se referă la spu- 
Esae lui Dorel Vişan: „Noi nu avem vedete, 
vedetele sunt la Hollywood, noi avem numai 
niște oameni mai deosebiți” și le potenteazä: 
„Eu găsesc că <deosebit> cântărește mai greu 
decât  <vedetă>. Este părerea mea, 
bineînţeles”. Pe programul Il al TVR s-a repro- 
gramat „O scrisoare pierdută”, pe care am vă- 
zut-o de mai multe ori, dar nu puteam să renunţ 
la deliciul jocului scenic al actorilor Victor 
Rebengiuc, Mariana Mihut, Petrică Gheorghiu, 
Dem Rădulescu, inimitabilul Mircea Diaconu în 
Branzovenescu, regretatul Stefan Bănică și 
alții”. Apropo de actori, E.D. se „minunează” ca 
„unii poate pot să spună despre actori că sunt 
murdari și că nu ajută pe nimeni”. (E vorba de 
scrisoarea lui V.V. Ciocănel publicată in nr. 
7/98, la care ne-am exprimat dezacordul cu 
această formulare), „Respectati-i si divinizati-i, 
stimabile Vasile-Viorel Ciocănel, și nu-i mai 
<ciocäniti> în stilul dumneavoastră”. 


Rubrica „Dialog cu cititorii” este realizată de 
Dumitru SOLOMON 


Victor Rebengiuc, Mircea 


O Dorul după vedetele 
autohtone: 

Mariana Mihut - pe vremea 
când debuta în film 


Dem Rădulescu - cum nu a 
apărut decât pe micul ecran 


Diaconu și Ștefan Bănică - 
pe când erau colegi la 
Teatrul Bulandra 


un 
o el 
Sem 
O 
ame 
> i 
` Ae 
gar 
Q 
m 
Q 
(de) 
© 
vane 
ct 
var 
Lei 


| 22 


"Dacă o actriță stă 


teaptă oferte, nu va prif 
re le-a jucat deja. Eu un 
„ca să capăt roluri - chiafwolurile pentru o 
` “iniţial, nici n-am fost luată în considerare- 


` 


he 


E ui 


GEENA 


le in san st 
cât roluri pe 6 


efer să mă | 


DAVIS 


N u stiu cand am devenit con- 
stient de simpatia mea 
pentru „eroinele de acţiune”. 
probabil atunci când am văzut 
pentru prima dată Raiders of 
the Lost Ark de Steven 
Spielberg (1981), la secvenţa 
în care supereroina (Karen 
Allen) îi trage bărbătește un 
pumn în bărbie lui Indiana 
Jones (Harrison Ford). Cert 
este că prefer un astfel de 
personaj frumoaselor. nea- 
jutorate care ţipă, leșină și aş- 
teaptă să fie salvate”. Geena 
Davis este supereroina ideală. 
Dacă Sigourney Weaver s-a 


reinventat în Aliens de James 
Cameron (1986) ca femeia- 
Rambo (cu mușchi în minus și 
inteligență în plus), Geena 
Davis s-a reinventat in 
Cutthroat Island de Renny 
Harlin (1985) - nedistribuit în 
România - ca femeia - „Errol 
Flynn. "Înaltă de peste un 
metru optzeci și lată în umeri, 
ea mânuia sabia cu dezinvoltu- 
ră și înfrunta primejdiile cu vo- 
ioșie. Deși filmul a fost un eșec 
financiar (poveștile cu pirați par 
să-i lase indiferenți pe tinerii 
spectatori ai anilor ‘90), Renny 
Harlin si Geena Davis, pe 


atunci sot și soție, nu s-au lăsat 
descurajati și au colaborat la 
The Long Kiss Goodnight 
(1996), acum și pe ecranele 
noastre. Filmul este o încerca- 
re a actriței de a se afirma pe 
teritoriul stăpânit de Bruce 
Willis și de Stallone. Ea joacă 
rolul unei femei amnezice care 
duce o viață de gospodină liniș- 
tită până când trecutul ei de uci- 
gașă profesionistă iese la ivea- 
lă. E un rol superb pentru 
Geena Davis, suprapunerea 
celor două personalități - feme- 
ia casnică și femeia-James 
Bond - permițându-i efecte co- 
mice savuroase. Eu unul regret 
divorțul Davis-Harlin (mă refer 
la cel profesional). Incă o tenta- 
tivă sau două și poate că actrița 
s-ar fi impus în filmul de actiu- 
ne. făcând knock-out concu- 
renta masculină. Înainte de a 
deveni, pe rând, manechin, ac- 
trita, vedetă, idol al mișcării fe- 
ministe și supereroină, Geena 
Davis era doar o fată comple- 
xata din Wareham, statul 
Massachussetts, ocolita de 
băieţi din cauza înălţimii ei și 
respinsă de agențiile de mane- 
chine și fotomodele din cauza 
aerului șleampăt și a fălcilor 
prea late. Spre deosebire de 
Sigourney Weaver, Davis a în- 
vätat relativ târziu să-și poarte 
statura cu naturalete. Dar ele- 
mentul de stängäcie face parte 


din farmecul ei. „Pare rezultatul 
unei încrucișări între Duffy 
Duck și Grace Kelly”, scria des- 
pre ea un critic american. 

În anii '80 a început să pri- 
mească roluri în seriale și filme 
de televiziune și în paralel a de- 
butat în cinema. Rolul ei era mi- 
nuscul, dar filmul era un diver- 
tisment excelent: Tootsie 
(Sydney Pollack, 1982). A de- 
venit vedetă abia odată cu The 
Fly/Musca (David Cronenberg, 
1986), folosind doze de com- 
pasiune si devotament demne 
de o sfântă ca să aducă la viata 
un personaj aproape imposibil: 
ziarista care luptă împotriva 
groazei și a dezgustului și con- 
tinuă să-l iubească pe neferici- 
tul erou (Jeff Goldblum, soțul 
actriței pe atunci) până-n ultima 
fază a  monstruoasei lui 
descompuneri. Comedia crazy 
Beetlejuice de Tim Burton 
(1988) a avut un succes bine- 
meritat, dar Geena Davis și 
Alec Baldwin, interpretând un 
cuplu de fantome pașnice, lasă 
o impresie ştearsă. 

Apoi diferitele fațete ale ta- 
lentului ei au început să strălu- 
cească. Potenţialul de ägresivi- 
tate - carura amenințătoare, 
maxilarul puternic, surâsul bat- 
jocoritor - a ieșit la iveală în ro- 
luri de femei care împing, dau 
din coate și intimidează ca să 
obțină bărbatul dorit ca in The 
Accidental Tourist de Lawrence 
Kasdan (1988) - Oscar pentru 
rol secundar - sau ca să reu- 
șească în carieră (Hero/Erou 
din întâmplare de Stephen 
Frears, 1992. Cu Thelma și 
Louise de Ridley Scott, 1991, 
ea atinge o celebritate de star. 
Filmul a revelat capacitatea ei 
de metamorfoză: Thelma, fe- 
meia -copil, cu personalitatea 
ei atrofiată și senzualitatea ei 
inhibată, descoperă în ea în- 
säsi o sete de independenţă si 
pornește să exploreze lumea. 
Fluturele iese din crisalidă, bo- 
bocul de floare se deschide, 
efectul e încântător. Veţi redes- 
coperi acest talent special al 
actriței văzând acum The Long 
Kiss Goodnight. 

Andrei GORZO 


| E oc NoTES 


Filmul românesc 
la Strasbourg 


unga călătorie cu trenul de Sinisa 

Dragin s-a numărat printre cele 8 filme 
ce au concurat pentru Premiul viitorului 
filmului european, fiind proiectat în cadrul 
Forumului Cinemaului European întrunit la 
Strasbourg între 11-15 septembrie. Pe- 
licula produsă de Studioul de Filme al TVR 
a obținut o menţiune specială, ceea ce 
este o performanţă dacă ne gândim că pre- 
miul a fost atribuit suedezului Thomas 
Winterberg pentru Festen, premiat și la 
Cannes. 

În cadrul acestei manifestări s-au organi- 
zat ateliere de reflexie, au fost invitaţi să 
participe parlamentari europeni, personali- 
tati de prim plan, ambitionandu-se un mo- 
del de concertare a eforturilor cineastilor și 
reprezentanţilor politicii Si administraţiei 
din instituțiile europene. 

Forumul a fost deschis și publicului căru- 
ia i s-a propus un program excepțional in- 
cluzând filme de patrimoniu sau de ultimă 
oră din producţia vechiului continent, exis- 
tând și proiecţii în aer liber. 

A fost prezentată de asemenea și o mini- 
retrospectivă Volker Schlöndorff căruia i s- 
a decernat trofeul pentru „o mare carieră 
europeană”. 


Concurs cu premii 


Avangarda cehă 


n capitol aproape necunoscut al istoriei 
Pi ometani cel referitor la avan- 
garda cehă în filme, a fost revelat cinefililor 
bucureşteni cu ocazia unei retrospective 
organizate de Centrul Ceh și găzduită de 
Institutul Francez. Au fost proiectate 
pelicule ale unor cineasti racordati la 
curentul avangardist „Devistil” care, în anii 
'20 a propulsat arta modernă în Cehia. Au 
fost proiectate pentru prima oară pe un 
ecran românesc, Lumina trece printre 
nori, de Otakar Vavra, Promenadă fără 
sens de Alexander Hackenschmidt, Praga 
într-o feerie de lumini de Svatopluk 
Inneman, Mai de Eenik Zahradnicek etc...” 


De pe peliculă, 
pe simeze si retur! 


upă un lung periplu pe meridianele lu- 
Di, soldat cu participarea la numeroa- 
se expoziții de grup in Statele Unite, 
Belgia, Bulgaria, Germania, Suedia, Italia, 
pictorița de costume Gabriela Nicolaescu a 
deschis la Galeriile Artei „Hanul cu tei” o 
expoziție de pictură intitulată „Odihna 
îngerilor”. Un laltmotiv (cu tangente la 


Lansäm în acest număr ediția a 14-a a concursului nostru. Ca să participaţi, trimiteti-ne 
răspunsurile dumneavoastră la întrebările din cele două etape, pe adresa redacţiei: 
NOUL CINEMA Plata Presei Libere nr. 1, sector 1, 71341 - Bucuresti, 


„organizat de cu mențiunea „pentru concurs” 
NOUL CINEMA 
SÉ Pentru ca răspunsurile să intre în tragerea la sorţi, ele trebuie trimise mai devreme de 5 
in colaborare cu decembrie (data poste|). 
GUILD FILM Nu uitaţi să includeți în plic cele două taloane decupate din revistă. Nu e nevoie să decupati 
in chestionarul, nici să copiaţi conținutul întrebărilor. Adăugaţi: 
ROMÂNIA | | 
MR i ES 
» PROFESIUNE ......,. EE ER 
EE ECHO EN Pl TEL Ela OTT 
DY 


1. Cum se numește filmul în care Robert Redford interpretează un personaj faimos al 
scriitorului Scott Fitzgerald? Cine a realizat filmul respectiv? 

2. Printre trofeele cucerite de Dustin Hoffman de-a lungul carierei sale se numără și două 
premii Oscar pentru cel mai bun rol principal. Cum se intitulează cele două filme și care 
sunt regizorii lor? 
3. Care este titlul filmului din 1997 (adus în 1998 pe ecranele noastre) în care superstarul 
din Hong Kong Chow Yun-Fat și-a făcut debutul hollywoodian? 


temele antologate de „Dosarul” nostru 
tematic nr. 8-9/98, generos ilustrat de 
tablourile de valoare. 

Artista, care a început să lucreze și sce- 
nografie de teatru, se pregătește să cola- 
boreze Si cu o echipă de filmare. 


INSTITUTUL GOETHE 
Atelier Bertolt Brecht 


pu emblematică a teatrului modern, dra- 
maturgul și regizorul Bertolt Brecht a fost 
evocat la Institutul Goethe printr-o serie de pro- 
iectii grupate sub titlul „Atelier Bertolt Brecht”. 
Näscut in 1898 la Augsburg, in urmä cu 100 de 
ani, artistul a incercat, atät prin textele sale 
dramatice, cât mai ales prin spectacolele re- 
gizate, să spulbere pasivitatea publicului, impli- 
cându-l cât mai mult în descifrarea sensurilor 
pieselor urmărite. 

Revelatoare pentru practica sa regizorală 
sunt filmele care îl surprind în timpul repetitiilor, 
prezentate în selecţia de la Instititul Goethe: 
Bărbatul e om (1931) și Syberberg îl filmează 
pe Brecht. Portretul cinematografic al lui Brecht 
ar fi fost incomplet fără peliculele regizate de el 
(Tainele unui salon de frizerie) (1923) sau 
inspirate din opera sa teatrală: Kuhle Wampe 
sau Cui îi aparține lumea? (regia Slatan 
Dudow, 1932), Opera de trei parale (de 
Wilhelm Pabst - 1931), (Viaţa lui Galilei) de 
Ruth Berlau, 1947), Puștile doamnei Carrar 
(de Egon Monk, 1953), Mama (de M. Wekwerth, 
1958) sau Mama Courage și copiii săi (de P. 
Palitzsch și M. Wekwerth, 1961). 

Programul „Atelierul Brecht” a mai cuprins o 
expoziţie fotografică și o conferință susţinută de 
Udo-Peter Wagner. 


23 


— EE mm 


24 


că ne-am lua după declaraţiile tăioase făcute de reprezentanții Franţei și 
Statelor Unite pe vremea negocierii acordului GATT, la capitolul „excepție 
culturală”, s-ar putea crede că între cele două tari există un adevărat război în do- 
meniul cinematografului. Cu toate acestea, numărul mare de actori francezi în 
distribuţia unor filme americane contrazice această impresie. Care să fie expli- 
catia acestui aparent paradox? 
Deși cei care s-au plâns cel mai tare de sufocanta 
dominație hollywoodianä a pieței de film europene 
au fost reprezentanții Franţei, aceștia nu au inten- 
tionat de fapt niciodată să rupă legăturile cu cea 
mai mare putere cinematografică. Dimpotrivă, au 
încercat să profite de giganticul mecanism promo- 
tional al acesteia si de imbatabilul său star system. 
Vedetele franceze și-au sporit strălucirea jucând în 
producții americane. Se poate spune că acest lucru 
a fost obiectiv guvernamental încă de pe vremea 
când ministrul culturii era Jacques Lang. În timpul 
ministeriatului său s-a lansat în SUA festivalul fil- 
mului francez de la Sarasota, ca răspuns la 
Festivalul filmului american de la Deauville. S-a 
stabilit astfel o relaţie de reciprocitate în circulaţia | 
starurilor din cele două tari. Efectul se poate vedea 
mai ales în ultimii ani, când multe producții holly- 
woodiene au nume frantuzesti pe generic. 
Prezenta unor actori si regizori din Franta nu e, 
totusi, o noutate absolutä. Regizori ca Louis Malle 
sau Claude Lelouch au lucrat cu succes peste 
ocean. Ca sä nu mai vorbim de relatia specialä de 
admiratie reciprocä dintre Frangois Truffaut si 
Steven Spielberg. Cel dintäi a jucat in filmul celui 
din urmä Intälniri de gradul trei (1977) si si-a de- 
clarat mereu admiratia fatä de cinematograful 
american. 
Mari actori ai Franţei au trecut pe la Hollywood ® Alain Delon 
fără să fi rămas cu o amintire prea plăcută. Printre 
ei se numără Jean Gabin (Moontide - 1942), Catherine Deneuve (Hustler - 
1975) sau Isabelle Adjani (Driver - 1979 sau Diabolicele - 1996). Ceva mai 
norocosi au fost Alain Delon (Texas Across the River - 1996, Aeroport - 1978) 
sau Isabelle Huppert (Poarta paradisului - 1980; Amatorul de Hal Hartley- 
1995). Cei care ajuns acolo în anii '90 au parcurs această experiență cu o mai 
mare putere de adaptare si cu voinţa de a face fata unui alt sistem de producție. 
Iată cele mai semnificative cazuri. W 


ice 


Atunci când e nevoie, într-o distri- 
butie, de o frumuseţe fragilă şi pu- 
tin sofisticată, cei de la Hollywood 
apelează, din ce în ce mai adesea, 
la actrițe franceze. Acestea asigură 
o notă de romantism sau de 
exotism unor personaje pe care re- 
gizorii americani le doresc total di- 
ferite de tipologia feminină yankee. 
lată care sunt vedetele din Franţa 
cel mai adesea distribuite în pro- 
duch) hollywoodiene. 


JULIETTE BINOCHE 

Este cea mai norocoasă, dacă ne 
gândim că rolul din Pacientul 
englez i-a adus Oscarul în 1997. În 


e Isabelle Adjani 


värstä de 35 de ani, ea s-a afirmat 
într-un film de Jean Luc Godard (Te 
salut, Maria!), consolidändu-si ca- 
riera cu prezenta ei in pelicule de 
Leos Carax (Amantii de pe Pont 


Concurs 
Editia a XIV-a 


Neuf) Si Krzysztof Kieslowski 
(Albastru). A debutat in cine- 
matograful american cu Insu- 
portabila ușurință a firii 
(1988), a mai jucat în limba en- 
gleză, alături de William Hurt în 
comedia romantică Un divan 
la New York de Chantal 
Ackerman, dar numai Pacientul 
englez a reușit s-o transforme 
într-un chip cunoscut la 
Hollywood. Succesul american 
n-a făcut-o să-și neglijeze ca- 
riera franceză. Anul acesta a 
avut loc premiera filmului ei 
Alice și Martin de Andre 
Techine, regizorul care a distri- 
buit-o și în următoarea sa pro- 
ductie, Juliette de Lespinasse. 
Între timp a jucat, cu succes, pe 
o scenă londoneză. 


JULIE DELPY 

29 de ani 

Este o altă actriță care dato- 
rează mult regizorului Jean Luc 
Godard, responsabil de distri- 
buirea ei în Detectivul (1985), 
și în Regele Lear (1987). Un alt 
cineast important pentru carie- 
ra sa este, la fel ca în cazul 
Binoche, Kieslowski, cel care i- 
a oferit rolul principal dintr-un 
alt „episod” al trilogiei culorilor, 
Alb (1994). Ea a trecut pentru 
prima datä pe la Hollywood 
pentru a filma in Cei trei mus- 
chetari (1993), aläturi de 
Charlie Sheen si Kiefer 
Sutherland. A devenit si una 
dintre interpretele favorite ale 
independentilor americani, 
având partituri importante în 
Younger and Younger de Percy 
Adlon, în Killing Zoe de Roger 
Avary şi în Înainte de răsărit 
de Richard Linklater. A mai 
filmat in’ Statele Unite, nu 
demult, The Treat de Jonathan 
Gems și Cosmarul unui ame- 
rican la Paris de Anthony 
Waller, văzut și pe ecranele 
noastre. Acum filmează cu 
regizorul finlandez Mika 
Kaurismaki (fratele celebrului 
Aki - v. nr. 5/97 si 5/98) Îngeri 
fără hartă. 


IRENE JACOB 

Cea pe care am văzut-o re- 
cent în Legea e lege, alături de 
Wesley Snipes este, la cei 31 


e Juliette Binoche 
e Emmanuelle Beart 


e Judith Godreche 


e Julie Delpy 


e Sophie Marceau 


e Anne Parrilaud 


de ani ai săi una dintre cele mai 
respectate actrițe ale Franţei. 
Aceasta se datorează numelor 
sonore ale regizorilor care au 
distribuit-o, ca Louis Malle (La 
revedere, băieți), Jacques 
Rivette (Banda celor patru), 
Krzysztof Kieslowski (Dubla 
viata a Veronicăi și Roșu), 
Michelangelo Antonioni (Dincolo 
de nori), dar și premiului de 
interpretare obţinut la Cannes 
în 1991 pentru filmul regizat de 
Kieslowski. Primul rol american 
este într-o comedie modestă, 
Trusting Beatrice, mai mare 
ecou având Othello de Oliver 
Parker. A mai jucat în Statele 
Unite în Victoria de Mark 
Peploe, alături de Willem 
Dafoe si Sam Neill și în My Life 
So Far de Hugh Hudson, încă 
nelansat în premieră. Printre 
proiectele sale americane se 
mai numără filmul Magic, pe 
care îl va regiza Rob Morrow. 


EMMANUELLE 


BEART 

(32 ani) 

Frumuseţea ei senzuală o fa- 
ce să fie considerată, de ameri- 
cani, imaginea emblematică a 
frantuzoaicei. A debutat în ci- 
nema la numai 11 ani (Mâine, 
puștilor), și s-a impus în ultimii 
zece ani în filme regizate de 
Jacques Rivette (Frumoasa 
gâlcevitoare) Claude Chabrol 
(Infernul), Claude Sautet (O 
inimă în iarnă) sau Andre 
Techine (Pe gură, nu). A apă- 
rut pentru prima dată într-o pe- 
liculă americană în 1987: Întâl- 
nire cu un înger, lansată nu- 
mai în ediție video. Celebrita- 
tea hollywoodiană și-a câștiga- 
t-o jucând alături de Tom 
Cruise în Misiune imposibilă - 
1996. Ea a terminat de curând 
filmările la coproductia interna- 
tionala Don Juan, regizată de 
Jacques Weber, din distribuția 
căreia mai fac parte spaniolele 
Penelope Cruz și Ariadna Gil. 


JUDITH GODRECHE 


La cei 24 de ani are deja o 
carieră îndelungată, debutând 
la numai 10 ani. S-a impus în 
filme de Jacques Doillon (Fata 

> 


25 


26 


de 15 ani), Cyril Collard (Nopțile 
sălbatice), Patrice Leconte (Am ucis-o 
pentru ca-i a mea) sau Benoit Jacquot 
(Cerșetorii, Dezamăgit). Prima sa experi- 
entä cinematografică americană n-a fost 
prea fericită, pelicula independentului 
american Alexander Rockwell, Sons, ră- 
mânând nelansată în săli, fiind cunoscută 
numai în ediţie video. Apariţia ei alături de 
Leonardo DiCaprio în Omul cu masca de 
fier îi va aduce, cu siguranţă, alte oferte 
hollywoodiene. 


ANNE PARILLAUD 

(38 de ani) 

Începută în 1987, alături de Alain Delon 
(Pour la peau d'un flic), cariera ei a 
culminat timpuriu cu Nikita de Luc Besson, 
film atât de admirat în Statele Unite încât a 
generat un remake (Asasina cu Bridget 
Fonda) și un serial TV. Această peliculă a 
impulsionat cariera ei în Statele Unite, 
începută cu Sânge nevinovat (1992) de 
John Landis, o amuzantă comedie cu 
vampiri. Peste ocean a mai fost distribuită 
în Frankie și stelele și, recent, în 
Shattered Image de Raul Ruiz, alături de 
William Baldwin. Ea face parte și din 
distribuția următorului film al lui Val Kilmer, 
Dead Girl. Ne-a impresionat, de curând, în 
rolul reginei - mamă în Omul cu masca de 
fier. 


SOPHIE MARCEAU 


Mai frumoasă ca oricând la cei 31 de ani 
ai săi, ea este interpreta preferată a unor 
regizori prestigioși precum Bertrand 
Tavernier (Fiica lui d'Artagnan), Maurice 
Pialat (Police), sau Andrzej Zulawski 
(Noptile mele sunt mai frumoase decät 
zilele tale), alături de care trăiește de 
câţiva ani și au împreună un fiu. Ea și-a în- 
ceput cariera la Hollywood cu o partitură 
strălucitoare: prințesa din Braveheart. 
Regizorul acestui film, Mel Gibson, a mai 
distribuit-o în Anna Karenina. Cariera ei 
americană continuă cu o nouă variantă ci- 
nematograficä a piesei shakespeariene 
Visul unei nopţi de vară unde joacă alături 
de Michelle Pfeiffer, Kevin Kline și Rupert 
Everett. Între timp va avea loc premiera 
recentului său film francez Marchiza în 
care îi are parteneri pe Lambert Wilson și 
Thierry Lhermitte. 


MATHILDA MAY 


(33 ani) 

Dansatoare și cântăreaţă, ea s-a impus 
ca actriță de film datorită rolului său din 
Strigătul bufniței de Claude Chabrol, 
pentru care a obtinut in 1987 Premiul 


ne (Strigätul de piaträ de Werner 
Herzog) sau britanice (Isabelle 
Eberhardt de Jan Pringle). Am väzut- 
o de curând în filmul american Șaca- 
lul unde interpreta foarte convingător 
o teroristă bască, rol după care, cu si- 
gurantä, o vom revedea pe genericul 
altor producții hollywoodiene. 


e Mathilda May 


BEATRICE DALLE 

(34 ani) 

Consacrată de filmul 37° dimi- 
neata (1985) de Jean Jacques Beineix, 
actrița cu buze de o senzualitate fra- 


Zei 


5” 


César „Speranţa feminină”. 
Frumuseţea ei frapantă a pre- 
destinat-o unei cariere internaţionale. 
A jucat în pelicule americane (Naked 
tango de Leonard Schrader), germa- 


e Irene Jacob 


pantă și-a început cariera de star in- 
ternational în Italia jucând în Vräjitoa- 
| rea (1987) de Marco Bellocchio. Pri- 
ma colaborare cu cinematograful 
american se datoreazä celebrului in- 
dependent Jim Jarmusch care a dis- 
tribuit-o in pelicula Noapte pe pä- 
mänt (1991). Un alt regizor din SUA 
care lucreazä in afara sistemului 
marilor studiori, Abel Ferrara i-a oferit 
rolul principal in bizarul thriller 
Amnezia (1997) unde juca aläturi de 
Matthew Modine. Si pentru Beatrice 
Dalle aparitia in filme americane pare 
un capitol cu „va urma”. 


Dosarul ,,Frantuzoaice și franfuji la 
Hollywood” este realizat de Dana DUMA. 


St IT 


(人 


tuji 


Dacă femeile din Franța reprezintă la Hollywood întruchiparea frumuseții delicate Si sofisticate, bărbații reprezintă 
fie un anume tip de umor, fie o variantă a <amantului latin>. Oricum, cel mai deseori distribuiți actori francezi 


în Statele Unite întăresc această impresie. 


GÉRARD DEPARDIEU 


Cel mai exportat actor francez la 
Hollywood, „o variantă modernă a lui 
Michel Simon”, după părerea unora, este, 
la cei 49 de ani ai săi, o figură emblematică 
pentru țara sa. Tocmai pe aceasta calitate 
s-a întemeiat convocarea sa în filmul 
Green Card (1990) de Peter Weir, come- 
dia romantică în care el interpreta un 
imigrant european în stare de orice pentru 
a primi un permis de lucru în Statele Unite. 
Savurosul personaj creat de el i-a adus un 
Glob de aur Si un loc privilegiat pe lista 
producătorilor de la Hollywood. 

Acest prim succes i-a asigurat distribui- 
rea în superproductia 1492 - Cucerirea 
Paradisului de Ridley Scott. Depardieu l-a 
întruchipat aici pe aventurierul Cristofor 
Columb, reușind să sugereze forța sa dar 
și firea abuzivă și tiranica. El nu a traversat 
oceanul numai pentru a interpreta super- 
eroul în filme cu buget mare, ci și oameni 
obișnuiți în pelicule cu buget mic, așa ca 
Unhook the -Stars (Desprindeti stelele, 
1996), regizat de Nick Cassavetes. Actorul 
a fost partenerul temperamentalei Whoopi 
Goldberg în Bogus (1996) de Norman 
Jewison, o comedie de situații destul de 
amuzantă. 

Recentul Omul cu masca de fier (vezi 
nr. 9/98) de Randall Wallace i-a oferit lui 
Depardieu șansa de a apărea în companie 
selectă, alături de Jeremy Irons, John 
Malkovich si Gabriel Byrne, în grupul mus- 
chetarilor imbäträniti, dar încă eroici. Inter- 
pretându-l pe Porthos, el asigură momen- 
tele de respiro umostic în melodramatica 
poveste a gemenilor regali. Conceput poa- 
te prea caricatural fata de ceilalți membri ai 
cvartetului legendar, personajul său ema- 
na însă o vitalitate și o forță de neuitat. Ca- 
riera lui Gerard la Hollywood va continua, 
cu siguranţă. 


VINCENT PEREZ 


Pentru că tot se poartă comparatiile cu 
alte stele ale cinematografului francez, să 


e Jean Reno 


e Vincent Perez 


amintim ca Perez a fost numit la inceputu- 
rile sale, noul Delon. Frumosul actor re- 
marcat in Cyrano de Bergerac (1990) de 
Jean Paul Rappeneau s-a impus in 
Indochina (1992) de Regis Wargnier, unde 
era partenerul lui Catherine Deneuve. No- 
torietatea lui a fost consolidata de Regina 
Margot (1994) de Patrice Chereau, o alta 
ocazie de a da replica unei celebre actrite, 
Isabelle Adjani. 

Sansa lui de a fi invitat la Hollywood se 
leaga de un eveniment nefericit, asasina- 
rea, pe platoul de filmare de la Corbul, a 
protagonistului Brandon Lee. Cum succe- 
sul acestei pelicule a impus ideea unui 
sequel, Cetatea ingerilor (1996, regia Tim 
Pope) alegerea interpretului principal s-a 
oprit asupra lui. Perez a placut foarte mult 
publicului american si a fost invitat imediat 
sa joace in alt film, Talk of Angels. Ca si 
Antonio Banderas, spaniolul adorat la 
Hollywood, el este unul dintre europenii 
care, pentru cei de peste ocean intruchi- 
peaza amantul latin. 


JEAN RENO 


Departe de canoanele de frumusete in 
care se incadreaza Perez, el este, pentru 
americani, frantuzul cu umor, dupa cum s-a 
vazut in rolul agentului secret din recentul 
Godzilla. Réno corespunde insa si imaginii 
omului de actiune, lucru datorat prezentei 
sale în filmul lui Luc Besson Léon (1995),* 
unde intruchipa un pistolar singuratic. Pe 
acest din urma emploi se baza si distribui- 
rea lui in Misiune imposibila (1996) de 
Brian De Palma. Tot in aceasta categorie 
se incadreaza personajul interpretat in si 
mai noul Ronin de John Frankenheimer, 
unde joaca alaturi de Robert De Niro. 
Pentru ca ofertele hollywoodiene se inten- 
sifică, Reno și-a cumpărat o casă la Los 
Angeles, spunând: „Dacă Sean Connery 
poate trăi cu un picior pe fiecare latură a 
oceanului, nu văd de ce n-aș putea și eu”. m 


H 


27 


28 


> 


e Păstrând tradiţia premierelor 
fastuoase, Compania Disney a 
lansat Armageddon (și pe 
ecranele noastre) într-un decor 
demn de subiectul filmului: Se- 
diul NASA de la Cap Kennedy. 
Cele peste cinci sute de per- 
soane invitate au putut viziona 
filmul, apoi au participat la un 
dineu somptuos desfâșurat în- 
tr-un hangar unde trona o ra- 
chetă Saturn V. Participanţii i- 
au putut vedea - în carne și oa- 
se - pe celebrii Aerosmith într- 
unul din concertele cele mai 
reușite. Au fost prezente toate 
vedetele filmului, inclusiv Bruce 
Willis despre care gurile rele 
susțineau că nu va veni pentru 
a nu fi întrebat cum mai merge 
cu divorțul lui cu Demi Moore. 
Actorul a fost în mare formă, 
cântând alături de Steve Tyler, 
iar celor care-i aduceau aminte 
de situația lui matrimonială le 
răspundea doar cu un smile cât 
se poate de radios. 


e O altă premieră a companiei 
Disney, Mafia! (r. Jim Abrahams) 
a suscitat protestele vehemen- 
te ale comunităţii italo-america- 
ne. Aceasta acuză realizatorii 
de a fi produs „un film” bazat pe 
stereotipii - „orice italian, tânăr 
sau bătrân, e obligatoriu afe- 
meiat, răzbunător și bineînţeles 
mafiot”. Un recent studiu ame- 
rican susținea că 74 la sută din 
populaţia Statelor Unite crede 
că italo-americanii sunt - toți - 
legaţi de Mafie, în timp ce FBI 
declară că aceștia reprezintă 
doar 0,1 la sută. După John 
Dabbene, președintele Comi- 
siei de justiție socială din statul 
New York, acesta este rezulta- 
tul influenţei pe care o au filme- 
le despre Mafia. Ca urmare, în 
ziua premierei, majoritatea 
asociaţiilor italo -americane au 
manifestat în fata cinematogra- 
felor unde se prezenta Mafia. 

Studiourile au mai avut pro- 
bleme asemănătoare cu Alladin 
care a fost considerat anti-arab 
și rămâne de văzut dacă Mulan, 
cel mai recent „animat Disney” 
(a cărui acțiune se petrece în 
China) nu va fi judecat ca anti- 
chinez! 


În Afganistan, Ministe- 
rul promovării virtuții şi 
stârpirii viciului (!) con- 
dus, ca și celelalte institu- 
tii ale statului, de funda- 
mentalen talibani a inter- 
zis să se dea nou-născu- 
Hor nume „ciudate”, adi- 
că ce au aparținut staru- 
rilor de cinema. Printre 
prenumele incriminate: 
Rita, Greta, Victor, Ava... 
Populaţia va tribui să se 
limiteze la prenume mu- 
sulmane. 


> 


Bolidul Lotus - model 
76 - de care s-a folosit 
faimosul agent 007 în 
Spionul care mă iubea 
a fost vândut la o licitaţie 
la Londra pentru 28.000 


einealo 


lire sterline. O altä 
masinä, cea din 
Doar pentru ochii 
täi a fost adjude- 
cata cu 22.000 lire 
sterline. Amändouä 
au fost achizitionate 
de Peter Nelson 
pentru Muzeul Auto- 
mobilului unde vor 
sta aläturi de Bat- 
mobilul lui Batman 
și un Lotus folosit 
de Stan și Bran. 


> 


Nu este vorba de 
Woody, actorul, ci 
de tatăl lui, Charles, 
care a fost condam- 
nat de un tribunal 
din Denver pentru 
uciderea unui jude- 
cător federal. Acu- 


zarea susţine că a fost vorba 
de o crimă comandată pentru 
comiterea căreia Charles 
Harrelson a primit 250.000 do- 
lari. El a fost găsit vinovat, sen- 
tinta fiind: închisoare pe viata. 
Fiul lui a cheltuit deja câteva 
sute de mii de dolari pentru a-i 
dovedi nevinovăția si a cerut 
prin avocaţii săi un nou proces. 
Verdictul va fi dat peste câteva 
luni. 


> 


Realizatorul Luc Besson a 
fost atentionat de către autori- 
tätile localităţii Cap-Benat (de- 
partamentul Var) că a depășit 
suprafaţa autorizată pentru 
construirea reședinței lui. Auto- 
rul celui de-Al cincilea element 
și-a ridicat o adevărată fortă- 
reata pe 800 metri pătraţi, fata 
de numai 593 câţi i-au fost 
aprobati. Autorităţile i-au întoc- 
mit un proces verbal și el are de 
ales între a începe un proces 
sau a-și retrage constructia.m 


-a vorbit Si s-a scris în acești ultimi ani - primii de libertate după 
Ge o jumătate de secol de dictatură comunistă - despre ororile 
petrecute în penitenciarul de la Pitești. Nu cred însă să existe mai perti- 
nentă dezvăluire a acelei tragedii decât cea redată nouă acum in 52 de 
minute de filmul Treptele căderii - mai mult decât un documentar, un 
document - realizat de Anca Hirte si Jean Lefaux. 

Se știe că în acest secol XX discriminarea rasială sau dictatura de ex- 
tremă dreapta sau de extremă stânga au terorizat, torturat si exterminat 
zeci de milioane de semeni - de la holocaust la temnitele si lagărele din 
Argentina, din centrul și răsăritul Europei până la gulagurile sovietice. 

În acest lant al ororii și umilintei, penitenciarul de la Pitesti deține in is- 
toria noastră o monstruoasă prioritate, cea de a fi recrutat torționari chiar 
dintre condamnaţi. 

Din 1948 au început, la noi, arestările în masă ale celor ce aveau alte 
convingeri politice, aparțineau claselor sociale blasfemiate sau pur și sim- 
plu aveau credinţe religioase exprimate public. Dintre aceștia, grupuri de 
studenți, dupa ce au fost täräti din închisoare în închisoare, erau transfe 
rati la Pitesti pentru „reeducare”. Tragică conotaţie pentru acest cuvânt! 
De la sosire, poliția politică îi supunea unor bătăi schinglultoare, Dar 
schilodirea trupului nu era de ajuns. Când condamnatii își pierdeau cu 
nostinta de sine, aceștia erau dresați să devină bătăușii camarazilor lor 

Cei doi realizatori, cu o curiozitate de cercetători, și-au propus să doz- 
văluie acgastă fata macabrä a istoriei noastre contemporane fara retori- 
că, fără ostentatie. Nici o concesie nu este făcută dramatizării patetice, 
Nici un element imagistic nu sugerează oroarea. Nici fundalul sonor nu 
e menit să stârnească emoția. O simplă alternanță între chipurile a trol 
bărbaţi septuagenari, care au traversat acel infern, cu un peisaj ivernal 
redat ca într-o litografie în alb și negru - potrivit inimilor înghețate alo co 
lor de atunci, dar și inimilor noastre ascultând mărturisirile celor trel 8u» 
pravietuitori. O spovedanie cutremurătoare. 

Ei rememorează azi pentru noi, cu glas tare, „desprinderea do roallta 
te”; cum familia, patria, credința au fost anulate din constientul lor, oa și 
timpul de ieri sau de mâine. Rămânea doar prezentul terifiant, Aga au 
fost anii lor de studenţie... 

Pe cât de simplu și firesc tonul lor - amintind de versul eminescian „do 
parcă n-ar fi viata-mi” - pe atât de puternică rezonanța acelui infern, 

Si chiar speranţa - o speranţă existenţială pentru că acel martiri au 
parcurs treptele inältärii prin puterea lor de a îndura si prin voinţa de a 
reveni - chiar după o lungă vreme și o dureroasă cumpănă, la normallta- 
te, căci păcatele märturisite si cäinta, primesc iertarea. Dar câte mii de 
distinși intelectuali și-au găsit moartea. 

Cel mai onest învățământ dintr-o asemenea relatare este că nimeni nu 
are dreptul să judece reacţiile celui ce s-a aflat într-o situaţie tragică, prin 
care pretinsul judecător nu a trecut. 

Impresionantä este și maturitatea artistică a celor doi tineri cinoaști, 
Merită omagiati de asemenea toți cei care și-au înscris numele pe gene- 
ricul acestui document, și menţionăm în special pe Renaud Porsonnaz - 
imagine și Nita Chivulescu - montaj dar nu în ultimul rând producătorii 
Yumi Productions & Tofan Group. 

Adina DARIAN 


Supravietuitori 


PAUL 

CARAVIA 

- născut pe 8 

septembrie 1927, 

la Bucuresti 

- arestat in 1949, cänd 

era student la filozofie 

in Bucuresti 
condamnat la muncä 

silnicä 

- eliberat în februarie 

1956 

- In prezent este cerce- 

tätor la Institutul 

National de Studiu 

Contra Totalitarismului 


NICOLAE 
IONITÄ 

näscut la 1 martie 
1923, in comuna 
Sivita, judetul Galati 

arestat pe 15 mai 
1948, cänd era student 
la medicinä in lasi 

condamnat la 5 ani 
muncă silnică 

eliberat în 1954 

in prezent este medic 
pensionar 


CONSTANTIN 
MERISICA 
născut pe 21 martie 
1927, în comuna 
Miclăușeni, judeţul lași 
arestat pe 15 mai 
1948, când era student 
la litere în București 
- condamnat la 5 ani 
muncă silnică 
- eliberat în 1953 
- în prezent este 
profesor de limba 
română, pensionar. 


29 


30 


ECRANUL De ACASA 


KUROSAWA 


oate că e doar vina hazar- 

dului, dar sfârșitul de secol 
coincide cu sfârșitul ultimilor 
mari cineaști ai lumii. Ne-am 
despărțit, în ultimii cinci ani, de 
Fellini, de Kieslowski și, în luna 
septembrie, de Kurosawa. Cel 
mai celebru regizor japonez a 
încetat din viata (la 88 de ani) 
în a treia zi a Festivalului de la 
Veneţia care și-a schimbat din 
mers programul pentru a-l 
omagia pe câștigătorul Leului 
de aur la ediţia din 1951. El a 
fost evocat și de postul TV 
ACASA prin titluri din ultima pe- 
rioadă de creaţie (Kagemusha, 
Visuri și Rapsodie în august) 

Rashomon, filmul premiat în 
urmă cu 47 de ani a însemnat 
pentru toți participanţii de la 
Veneţia, revelaţia cinematogra- 
fului japonez și a unui autor 
despre care europenii aveau 
să audă adeseori de aici înain- 
te: Akira Kurosawa. Un nume 
identificat, pentru multi, cu ge- 
nul jidai-geki, al peliculelor cu 
ambiantä istorică, căruia îi 
aparține și Rashomon, poves- 
tea unui viol relatat din patru 
puncte de vedere. Ingenioasa 
lui construcţie, care a fost de 
sute de ori imitată până acum, 
impunea ideea relativității ade- 
vărului și a subiectivitätii orică- 
rui povestitor. Câștigător și al 
unui Oscar, filmul a impresio- 
nat și prin picturalitatea imagi- 
nii, datorată unui excelent ope- 
rator, dar Si concepției unui ci- 
neast format la o academie de 
arte frumoase. Istoriile medie- 
vale cu samurai au purtat noroc 
și altor pelicule care i-au con- 
solidat prestigiul internaţional: 
Cei șapte samurai (un Leu de 
argint la Veneţia în 1954), 
Fortăreața ascunsă (1958), 
Yojimbo (1961), Sanjuro 
(1962), Barbä Rosie (1965) si 
Kagemusha (1980). Amänunt 
revelator pentru dimensiunea 
de universalitate a artistului, el 
a adaptat la conventiile genului 
jidai-geki unor mari tragedii 
shakespeariene: Macbeth în 
Tronul însângerat - (1957) și 
Regele Lear în Ran (1984). 


e Kagemusha 


e Akira Kurosawa 


Kurosawa a adaptat și opere 
ale unor clasici ruși: Idiotul 
(1951) după Dostoievski și 
Azilul de noapte (1958) după 
Maxim Gorki, demonstrând că 
dramele umane sunt aceleași, 
indiferent de continentul pe ca- 
re trăiesc eroii. Deși își dato- 
rează celebritatea internationa- 
lă dramelor istorice, Kurosawa 
a declarat întotdeauna că e mai 
atașat de filmele sale în am- 
bianta contemporană si care 
au afirmat „neorealismul japo- 
nez .Printre acestea se numă- 
ră Ingerul beat (1948) o poves- 
te despre doi oameni disperaţi, 
un medic alcoolic și un bandit 
tuberculos, avându-i ca prota- 


goniști pe actorii - fetiș Takashi 
Shimura și Toshiro Mitune. Cel 
dintâi interpreta rolul functiona- 
rului vârstnic din A trăi (1952) 
personaj tragicomic în încerca- 
rea lui de a-și schimba radical 
viata atunci când află că nu mai 
are decât trei luni de trăit. 
Premiat la Berlin cu un Urs de 
argint, acesta este poate cel 
mai emotionant film al cineas- 
tului care descrie mai afectuos 
lumea oamenilor umili decât pe 
aceea a samurailor neinfricati. 
Aceeași senzaţie este lăsată și 
de Dodes kaden (1970), in- 
cursiune în mediile marginale 
din Tokyo. 

Ultima perioadă a creaţiei lui 
Akira Kurosawa, începută stră- 
lucitor cu Kagemusha, în 1980, 
marchează o revenire a ci- 
neastului în atenția mondială 
după o criză legată de insucce- 
sul unei pelicule hollywoodiene, 
Tora, tora, tora (1969), termi- 
nată până la urmă de Richard 
Fleischer. După o încercare de 
sinucidere si un film subventio- 
nat de studiourile sovietice 
(Dersu Uzala - 1975), regizorul 


a putut să-și ducă până la ca- 
păt proiectele datorită ajutoru- 
lui unor regizori americani care 
l-au admirat întotdeauna: 
Francis Ford Coppola, Steven 
Spielberg și Martin Scorsese. 
Povestea unui bandit care de- 
vine sosia unui senior pentru a 
se asigura stabilitatea politică a 
unei provincii japoneze în Evul 
Mediu este poate cea mai inte- 
resantă tratare cinematografică 
a temei "dublului"(vezi dosarul 
tematic din nr. 9-10/1997). Vise 
(1990) e un splendid film-testa- 
ment în care Martin Scorsese 
interpretează rolul lui Van Gogh 
iar producător este Steven 
Spielberg. Tot acesta din urmă 
a produs și Rapsodie în august 
(1991) o evocare a tragediei nu- 
cleare de la Nagasaki din pers- 
pectiva unor supraviețuitori, o 
altă peliculă în care pulsează 
presimtirea morţii. Un ultim 
titlu, Madadayo (1994) a înche- 
iat filmografia celui care va do- 
mina, multă vreme, ierarhia ci- 
nematografului japonez. 


Dana DUMA 


(premiul publicului la Taormina) și programate de HBO au putut 


nt, totuși, un gir al calității. 


e Woody Harrelson si Courtney Love 
în Scandalul Larry Flynt 


JERRY MAGUIRE 


omedia romantică semnată de Cameron Crowe mizează mult 
Gr imaginea de „băiat de aur” a lui Tom Cruise, excelent in ro 
lul unui impresar cu elanuri idealiste. El a trecut pe lângă Oscar 
pentru rol principal, dar a fost unanim omagiat pentru interpreta- 
rea personajului unui june dat afară dintr-o agenţie de impresarlat 
pentru îndrăzneala de a fi criticat pragmatismul excesiv al stilului 
de lucru din instituţie. 

elul in care Jerry Maguire se descurcă până la urmă pe cont pro 
Fan și o ia de la capăt, luptând să cucerească alti clienți, ne 
aminteşte de mitul american al eroului perseverent care are ca prin 
cipiu „never give up” (să nu renunti niciodată). Având meritul că ro 
velează aspecte mai putin cunoscute ale profesiei de impresar, fil 
mul are și atu-ul unui pitoresc personaj de plan doi, sportivul de cu 
loare jucat de Cuba Gooding jr., răsplătit cu un Oscar pentru inter 
pretare. 


e Ewan McGregor 
in Trainspotting 
] 


SCANDALUL LARRY FLYNT 


iImul care a fost premiat cu Marele Premiu la Berlin (dar a ră- 
Pinas fara Oscar desi a fost nominalizat) reconfirma calitatea 
regizorului Milos Forman de critic eficient al societatii americane. 
Probat de cineast in pelicule precum Taking Off sau Zbor deasu- 
pra unui cuib de cuci sarcasmul sau vizeaza de acesta data ipo- 
crizia si puritanismul. Biografia lui Larry Flynt, omul care a facut 
avere cu reviste pornografice, este evocata cu simtul umorului si 
al atmosferei. Impenitentul personaj devine un fel de martir al lup- 
tel pentru libertatea cuvântului datorită unui atentat in urma căruia 
el paralizează. Imperiul său pornografic prosperă tocmai datorită 
nenumăratelor procese în care el e implicat, victoria lui prin chichi- 
Io avocätesti fiind celebrată de numeroși fani care îl identifica pe 
Flynt cu un campion al dreptăţii. 

orman reflectează cu amărăciune asupra eficienţei așa numi- 

tei „publicitäti negative” și asupra infantilismului cititorilor ame- 
ricanl, cu entuziasme și antipatii extreme. Recitalul lui Woody 
Harrelson, respingător și fascinant totodată în rolul lui Larry Flynt, 
rămâne „piesă de antologie”. 


D 


Ki 


A 
a 


> 


e Cuba Gooding jr. Si Tom Cruise 
in Jerry Maguire 


TRAINSPOTTING 


onomenal succes de box-office (peste 100 de milioane de dolari 
F'incestirp filmul e un argument forte pentru revirimentul cinema- 
tografic britanic in anii 90. Provocatoarea peliculă semnată de tână- 
rul regizor Danny Boyle este o incursiune, dintr-o perspectivă neaș- 
toptatä, în lumea tinerilor drogati din suburbiile londoneze. Criza de 
Ideal și lipsa de perspectivă sunt denuntate într-un halucinant pam- 
(lot impotriva unei societăţi care oferă prea puţine șanse celor fără 
bani, Contestat de unii cu vehementa, Trainspotting a cucerit însă 
atașamentul publicului tânăr de pretutindeni, chiar și al celui sicilian 

care i-a acordat premiul său la Festivalul de la Taormina. 
D.D. 


31 


e Comisia americană de afa- 
ceri bursiere (SEC) a dat o 
amendă de 1 milion de dolari 
„Diviziei Cinema” a concernului 
Sony pentru nedeclararea pier- 
derilor financiare în 1994. So- 
cietatea se pare că a camuflat 
eșecurile financiare cu Last 
Action Hero și Geronimo și a 
exagerat succesul Noptilor al- 
be în Seattle și Philadelphiei. 
Manevra consta în regruparea 
în același raport anual a tuturor 
activităților de entertainment 
(inclusiv cele muzicale) pentru 
a ascunde deficitul global de 
448 milioane dolari în 1994 (și 
un deficit cumulat de un miliard 


Leonardo Di Caprio 
pe vremea când era un 
tânăr actor care promitea 
(în Basketball Diaries) 


dolari pentru studiourile 
Columbia și Tristar de la cum- 
părarea lor de către Sony în 
1989). Compania a anunţat că 
nu va contesta amenda. 


e James Parker, băiat de mingi 
la golf, l-a dat în judecată pe 
Michael Douglas cerându-i 155 
milioane dolari despăgubiri. El 
îl acuză pe actor că în momen- 
tul când a lovit mingea nu a stri- 


gat - conform uzantei - ,pazea!”. 
Mingea La lovit pe ghinionistul 
Parker în partea cea mai sensi- 
bilă a trupului său și în urma 
operaţiei pe care a trebuit s-o 
suporte a rămas fără un testi- 
cul. Michael Douglas neagă în- 
tâmplarea, spunând că nu el 
era cel care a „jucat” mingea. 
Ca întotdeauna se pare că de 
vină e celălalt. 


e La Hollywood este de noto- 
rietate antipatia dintre Francis 
Ford Coppola și executivii de la 
Warner. Ea datează de pe vre- 
mea când regizorul și-a creat 
propria societate de producţie 
American Zoetrope primită - la 
început cu brațele deschise - 
de sora mai mare, Warner. La 
putin timp după aceea, primul 
film realizat de Zoetrope, THX 
1138 n-a împlinit așteptările ce- 
lor de la Warner. Studioul și-a 
retras ajutorul financiar si 
Zoetrope a dat faliment. Așa a 
început războiul. După câţiva 
ani și câteva eşecuri Coppola 
este reprimit de cei de la 
Warner, cu trei proiecte: Grădi- 
na secretă (r. Agnieszka 
Holland), Hoover (nerealizat) și 


Serialul Friends se bucură de un imens succes în 
Statele Unite. Totuși, interpreţii principali sunt hotărâți sa 
renunţe la el dacă de la 1 ianuarie 1999 nu li se vor mări 


Pinocchio. Cu acesta din urmă, 
Coppola speră să ajungă din 
nou pe linia de plutire și să sal- 
veze Zoetrope de al treilea fali- 
ment. Warner îi promite ajutor 
financiar și - ca între oameni 
seriosi - are loc doar un acord 
verbal, deci nimic nu este tre- 
cut pe hârtie. Distribuţia este fi- 
xata, din ea făcând parte nume 
sonore ca Lauren Bacall, 
Anthony Quinn, Cristopher 
Walken. Coppola prezintä devi- 
zul de 100 milioane de dolari 
celor de la Warner care refuzä 
categoric. Furios, Coppola îi dä 
în judecată și se îndreaptă spre 
Columbia și câţiva distribuitori 
străini. Aceștia din urmă sunt 
ameninţaţi de Warner cu rezi- 
lierea contractelor dacă îi vor 
furniza lui Coppola banii nece- 
sari. Între ciocan și nicovală, 
regizorul mai dă o dată în jude- 
cată compania Warner. Con- 
damnat pentru „manevră nelo- 
ială și frauduloasă” Warner es- 


onorariile. 


te obligat să-i plătească 80 mi- 
lioane de dolari despăgubiri 
regizorului, o adevărată avere 
fata de cei doar 150.000 dolari 
ceruti initial de avocaţii lui 
Coppola pentru rezolvarea liti- 
giului pe cale amiabilă. Până 
ce Coppola va hotări ce va face 
cu atâta bănet, imaginea lui s-a 
schimbat considerabil. După 
cum spunea un scenarist: 
„Uneori ai impresia că Francis 
este un simpatic și jovial. 
Alteori pare al naibii de afurisit. 
De fapt, este un afurisit al naibii 
de simpatic și jovial”. 


st a 
es 
Za pri 


= CCR VAN re. 
j re” ” 


ane 


CATE PUTIN DIN TOATE 
PENTRU TOTI 
CORESPONDENTII 


Liliana Pirea, Bucuresti: Pentru ca ac- 
torul Christophe Lambert este preferatul 
tau (mai ales in Highlander) iata cateva 
date despre personajul Nemuritorului: In 
1986, Russel Mulcahy a realizat primul 
Highlander, dupa personajele create de 
Gregory Widen. Au urmat Highlander 2 si 
3 care nu au avut acelasi impact la public si 
in prezent se afla in postproductie seria a 
IV-a: The Search for Connor cu același 
Christophe Lambert in rolul principal. Ala- 
turi de el va juca Adrian Paul (interpretul 
Nemuritorului în serialul TV cu același nu- 
me) care în film va fi vărul lui Lambert. Re- 
gia este semnată de. fostul scenarist 
Gregory Widen. 


e David Duchovny 


Danny Nucci, interpretul lui Fabrizio de 
Rossi din Titanic, va juca alături de 
Stephen Baldwin, Alison Eastwood, 
Robert Downey jr si Claudia Schiffer în 
Friends and Lovers. Regia îi aparţine lui 
George Haas, iar filmările vor începe în 
aprilie 1999. 

e E 

David Niculescu, Galaţi: Tizul tău, 
David (Duchovny) a deţinut roluri notabile 
pe marele ecran în Kalifornia (r. Dominic 
Sena, 1992) cu Juliette Lewis și Brad Pitt și 
Playing God (r. Andy Wilson, 1997). În 
æ rest - a facut figuratie, 
7 sau a jucat roluri se- 


cundare în Bad 
Influence (Curtis 
Hanson, 1989), Panic 
(Stephen Herek, 


1990), cu Christina 
Applegate (vazuta in 


Familia Bundy), 
Ruby (John 
Mackenzie, 1991), 
Beethoven (Brian 
Levant, 1991), 
Chaplin (Richard 


Attenborough, 1991), 
Julia and his Lovers 
(Bashar Shbib, 1991), 
Venice (Henry 
Jaglom, 1991). A 
jucat si in Working 


Girl (O femeie face 
carieră) - r. Mike 
_ Nichols, 1988) în rolul 
unui invitat la petre- 
cerea personajului in- 
terpretat de Melanie 
Griffith. Pentru primul 
lui rol important pe 
marele ecran, în X- 
Files: Fight the Future, 
David Duchovny a pri- 
mit 6 milioane dolari. 


| Aurel Dumbravä, 

F București: Într-ade- 
văr, Joan De Beauvoir 
De Havilland, cunos- 
cută sub numele de 
Joan Fontaine, pe care 
ati văzut-o în Rebecca 
(Alfred Hitchcock, 
1940) este sora mai mică a Oliviei Mary de 
Havilland (Melanie din Pe aripile vân- 
tului). Joan a fost de două ori laureată a 
Oscarului pentru Fiecare cu destinul său 
(r. Mitchell Leisen, 1946) și Moștenitoarea 
(r. William Wyler, 1949). 


Adriana Tănăsoiu, București; Maria 
Brileanu, București: STEPHEN DORFF: 
A debutat la 14 ani într-un film de groază, 
The Gate (r. Tibor Takacs, 1986). Cu 
adevărat face cinema începând cu 
Puterea îngerului (John G. Avildsen, 
1992), dramă în care interpretează rolul 
unui tânăr englez înscris la un internat 
afrikaner în urma morţii părinţilor lui. Ur- 
mează Backheat (r. Jain Softley, 1992). îl 
cunoaste apoi pe regizorul Patrick Dewolf 
care-i propune să joace în Les Péchés 
mortels (1994) alături de Melvil Poupaud, 
un polar a la frangaise: este guest-star în O 
sută și una de nopți (r. Agnes Varda, 
1995). În 1996 filmează | Shot Andy 
Warhol (r. Mary Harror), The Audition 
(Lightfield Lewis). Aläturi de două staruri - 
Jack Nicholson si Harvey Keitel a jucat in 
Blood and Wine (r. Bob Rafelson, 1995) si 
respectiv City of Crime (John Irvin, 1996), 
douä roluri memorabile pentru el. Va putea 
fi văzut la sfârşitul acestui an în Blade (r. 
Stephen Norrington) unde va interpreta un 
vampir vânat de Wesley Snipes și Traci 
Lords. 


27; ei sunt Bis 


Bas ce nebunia Titanicului 
a trecut, multi cinefili si-au 
dat seama cä Leonardo DiCaprio 
nu este singurul actor frumos, 
talentat si încântător, căci la 
orizont a apărut MATT DAMON. 
El a făcut vâlvă la festivalul fil- 
mului de la Berlin în Good Will 
Hunting (r. Gus Van Sant) și 
se afla deja nominalizat pentru 
premiul Oscar de două ori: 
pentru interpretare și pentru 
scenariu. L-a obținut pe cel de- 
al doilea alături de Ben Affleck. 

La 27 de ani este un record. 

„M-am apucat de scris, acum 
cinci ani, împreună cu prietenul 
meu, Ben Affleck, pentru că 
producătorii nu prea se înghe- 
suiau să ne ofere roluri. Lăsa- 
sem baltă amândoi studiile, 
sperând că vom deveni actori, 
vremea trecea și începusem să 
ne facem probleme: din ce vom 
trăi? suntem oare niște ratati? 
Așa că ne-am pus pe scris po- 
vești", 

Matt Damon - actorul - a atras 
atenţia mai întâi lui Francis 
Ford Coppola care l-a distribuit 
în Idealistul, un thriller a cărui 
acţiune se petrece mai mult în 
sălile tribunalului. „Când l-am 
văzut - mărturisea regizorul - 
am rămas uimit de câtă bună- 
tate și generozitate făcea do- 
vadă. Foarte rar am întâlnit așa 
ceva la un actor, mai ales atât 
de tânăr”. 

„Foarte multe publicaţii m-au 
etichetat drept „băiatul ideal”, 
„cel mai potrivit ginere”, „sim- 
paticul simpaticilor” ș.a.m.d. Nu 
cred că am nevoie de vreo ca- 
tegorisire. Pur și simplu ăsta 
sunt și cred că îmi mostenesc 
părinţii”. 

Matt și-a petrecut copilăria la 
Boston „cel mai liniștit și aristo- 
crat oraș din America” spune 
el. Părinţii sai s-au despărţit pe 
când el avea doar doi ani și ma- 
ma l-a luat pe el și fratele mai 
mare cu ea, instalându-se într- 
o casă „cu chirie”. „Locuiau 
acolo vreo șase familii. Perioa- 
da aia de vreo 6 ani a fost for- 
midabilă: când mama nu prea 


avea chef de noi, se găseau ro 
pede vreo două-trei mame de 
ocazie dispuse să ne facă toate 
voile. În rest, copilăria mea a 
fost banală. Imi plăcea să In 
ventez povești de toate felurile 
- de dragoste, de groază, poll 
tiste... Mi-a plăcut si să joc bas 
chet, dar tata mi-a explicat că 
nu voi ajunge un jucător colo 
bru din cauza înălțimii mele, De 
altfel, tata era cel mai înalt din 
familia Damon - 1,75m!” Matt n 
a lăsat de baschet și s-a apucat 
de scenaristica, dar nu oriunde, 
ci la Harvard! „Acolo mi-a venit 
ideea lui Will Hunting. De fapt, 
cea care mi-a vândut pontul a 
fost sora mea vitregă, atunci 
când mi-a spus că la facultatea 
ei, în hol era instalată o tablă pe 
care orice student - prins bruse 
de inspiraţie - isi poate aşterne 
gândurile pe ea. Restul porno 
najelor sunt aproape toate ins 
pirate din realitate. In momen 
tul când terminasem sconarlul, 
nici eu, nici Ben Affleck nu ne 
gândeam că vom avea un ase 
menea succes! 


„Prietenia cu Ben Affleck es- 
to o altă chestie sigură în viata 
mea”, spune Matt. Cei doi se 
cunosc din copilărie, au fost ve- 
cini, apoi colegi de cameră in 
Internat si la facultate. Au 
schimbat de-a lungul anilor 
vroo zece apartamente, de fie- 
caro dată când se mutau pro- 
miländu-si să se mute separat. 
„Dar eram prea obișnuiți unul 
cu celălalt. Într-un fel ne com- 
plotam. Eu sunt extrem de le- 
nos, imi place să dorm cât mai 
mult; în schimb, Ben este în 


dete... 


continuă mișcare. Eu îl numesc 
perpetuum mobile! 

După triumful cu Good Will 
Hunting, propunerile au înce- 
put să vină - dar pentru scenarii 
- si nu pentru roluri. Până într-o 
zi când șansa i-a surâs. Înso- 
țindu-l pe Robin Williams pe 
platourile de filmare la Amistad, 
el l-a cunoscut pe Steven 
Spielberg. Acesta l-a angajat 
aproape imediat pentru Saving 
Private Ryan. „Am fost fericit! 
Să joc alături de Tom Hanks, 
ăsta da noroc”. 

Când nu filmează, sau nu 
scrie, Matt Damon recunoaște: 
„Sunt un tip plictisitor. Îmi pe- 
trec serile în același bar, spu- 
nând aceleași glume. Nu-mi 
plac schimbările majore in 
viața mea”. Doar logodnicele 
le-a schimbat. Întâi Minnie 
Driver (partenera din Good Will 
Hunting), apoi Winona Ryder. 

Cei care-l cunosc foarte bine 
spun despre el că seamănă 
uluitor cu personajele pe care 
le interpretează. „Asta ar trebui 
să-l pună pe gânduri pe 
Leonardo DiCaprio. S-ar putea 
ca la un moment dat Matt să-l 
depășească în popularitate", 
spunea recent Ben Affleck. S- 
ar putea să fie așa, mai ales că 
Damon va urma sfatul lui 
Mickey Rourke: „Ești cel mai 
bun din generaţia ta. Ai grijă 
însă să nu faci aceeași gresea- 
lă ca mine: să nu deschizi nicio» 
dată gura decât dacă ai ceva 
drăguţ de spus!”. 

Doina STĂNESCU 


talon 


35 


36 


TITANIC 


Filmul tuturor recordurilor 

Cu:Leonardo DiCaprio, Kate 
Winslet, Billy Zane 

Cele 11 premii Oscar au pla- 
sat filmul pe locul întâi al recor- 
durilor din cele 70 de ediţii ale 
competiţiei pentru statuetele de 
aur. 

Succesul de stimă a fost pe 
măsura celui de public, pentru 
că Titanic a detronat Pe 
aripile vântului la capitolul cea 
„mai vizionatä peliculă din 
istoria cinematografului”. 
Videofilii noștri vor ingrosa 
rândurile spectatorilor săi, căci 
puțini sunt cei care nu şi-ar dori 
să revadă romantica poveste a 
indrägostitilor de pe somptuo- 
sul vapor scufundat de un 
aisberg. 


ANASTASIA 


Pentru amatorii de biografii 
romantate. Regia: Don Bluth, 
Gary Goldman. Cu vocile acto- 
rilor: Meg Ryan, John Cusack, 
Angela Lansbury. 

Un încântător desen animat 
care imaginează un final fericit 
în povestea prințesei Anastasia, 
singura supraviețuitoare a 
dinastiei Romanovilor. Perso- 
najele împrumută vocile unor 
cunoscuți actori (vezi gene- 
ricul) și le seamănă destul de 
bine. 


CONCURS VIDEO 


TAG O NE OSCHTHORNEBERSIER 


人 
SIBIU 


ASTRA FESTIVAL 
Ediţia a IV-a (20-25 septembrie) 


Bee in 1993 ca Festival national de documentar etnografic, 
manifestarea si-a lärgit orientarea cätre etnologie si antropologie, 
cäpätänd anvergurä internationalä, fixändu-si ca obiectiv dialogul 
dintre culturi, potentat de intälnirea dintre organizatori, realizatori Si 
public, majoritatea sociologi, antropologi, etnologi si din audiovizual. 
Din prima categorie, daneza Anja Kubliz, la debut (Fete ale conflictu- 
lui - coautor Gerd Bylov Elmark) ne-a surprins cu ochiul si flerul de ci- 
neast. Ea a fost recompensată, dacă nu cu un premiu, cu cea mai fur- 
tunoasă dezbatere pe marginea unui film, stârnită de lipsa conside- 
rentelor de obiectivitate istorică, pretinse de colegii sociologi și nu nu- 
mai, ca o abordare subiectiv artistică a conflictului israeliano-pa- 
lestinian. 

Autorii celor 12 filme prezentate de România (majoritatea deja difu- 
zate de televiziunile locale și naţionale) s-au plâns de lipsa de ecou a 
filmelor în rândul marelui public (mai ales când era vorba de subiecte 
cu angajament social, ca La capătul lumii, Hădăreni 1993-1994, r. 
Graţian Jude si Liza Vicol, sau Radio Jebel, r. Florin lepan)) datorită 
orelor nepotrivite de difuzare, ore la care - citäm: „sunt acasă numai 
bolnavii, pensionarii și elevii care chiulesc de la școală”. Două dintre 
filmele românești: Weekend (r. Liviu Tipuritä) și Radio Jebel au fost 
recompensate cu Premiul Consiliului Britanic. Primul, un ciné-vérité 
la Băile Ocna Sibiului, aparent o antipropagandă turistică plină de 
haz și frumusețe, a stârnit, graţie prezenţei în sală a realizatorului, nu- 
meroase întrebări de „tehnică cinematografică” din partea taberei an- 
tropologilor, precum și nostalgii („unde sunt cehii de altădată?”) din 
partea putinilor cineasti. Radio Jebel relatează lupta pacienţilor unui 
spital de psihiatrie, deținători ai unei staţii de radioemisie, pentru a-și 
înființa un post de radio local. Impresionează dorința oamenilor de a 
comunica dincolo de barierele impuse de diagnostic. 

Marele Premiu Astra Film a fost decernat filmului olandez 
Orchestra subterană (r. Heddy Hongman), care a întrunit, se pare, 
simpatiile unanime ale juriului și ale publicului. Filmul, un colaj de 
interviuri , împletește poveștile a mai multi muzicanți refugiaţi în 
Franța din motive politice. Străzile Parisului le oferă „un fel de 
libertate” civică și artistică, dar nu îi iartă de suferința exilului. 

Premiul Fundaţiei Deventer-Romänia a fost oferit, ex-aequo, 
Rossei Seliakova și lui Raiko Ceaprasov pentru episoadele Tăietorul 
de lemne, respectiv Culegătorii de flori de tei din filmul bulgăresc 
Portrete de țigan. Premiul Președinției României a revenit filmului lui 
Ivo Streker Bătrânul crescător de capre - Germania, un 
documentar despre arta divinatiei, păstrată din sträbuni de triburile de 
hamari din Etiopia. Premiul Special de Inovaţie a fost atribuit 
documentarului YCP 1997 de Antjali Mont eiro și K.P. Jayasankar - 
India. Un film despre supraviețuirea prin artă în condiţii de detenție. 

Se poate spune că premiile au rezultat din compromisuri dintre 
punctul de vedere artistic și științific (antropologic). Am putut cons- 
tata din nou că documentarul poate atinge cote de autenticitate 
artistică la fel de înalte, ca filmul de ficțiune. 


Elena DULGHERU 
E 


Salvați Soldatul... 
(urmare din pag. 18) 
Prin implicarea lucidă și pasio- 
nală cu care cineastul și-a 
construit filmul, transpare și o 
motivație mai profundă a filmu- 
lui - nu doar un memento. Fără 
să o afirme nici o clipă explicit, 
Spielberg obligă europenii să 
nu uite că libertatea lor a fost 
plătită și cu sacrificiul Americii, 
al băieţilor ei, al familiilor lor. 
Spielberg dirijează magistral 
masele de ostași; creează clipe 
de suspans emotional sau 
terifiant ce taie respiraţia privi- 
torului. Ca în viata, el surprinde 


și situaţiile de umor involuntar, 
ivite în mijlocul tragediei. Ca și 
în alte filme ale sale, Spielberg 
știe să investească faptele con- 
crete cu tensiune și emoție. 
Trei ore absolut cutremură- 
toare. Cu acest al 16-lea film al 
său cineastul se arată din nou a 
fi nu numai un cunoscător de- 
săvârșit al mijloacelor de ex- 
presie cinematografică, dar și 
un talent natural (vezi și repor- 
tajul de la Venetia pag. 4-7 ). El 
a fost de altfel numit ,Peter Pan 
al Hollywoodului”. 
A.D. 


CASA DE ECONOMII ŞI CONSEMI ATIUNI 
Bancă de tradiţie şi de încredere 
SEUA vă oferă ; Se 
oi Jpligaţiunile C.E.C, cu câştiguri - Serie Nouă u = 
. Obligaţiunile C.E.C. cu ästiguri - Serie Nouă - au valori de 100.000 lei, 50. 000 lei, 25. 000 lei Si 10.000 lei. 
| S Obligaţiunea de bază este obligatiunea de 100,000 lei, ra 
: ` Obligatiunile de 50. 000 lei, 25.000 lei şi 10.000 lei sunt fractiuni ale obligaţiuni de bază şi dau dreptul la 


1/2, 1/4 respectiv 1/10 din câştig l care revine obligatiunii de bază. 
„ Dobânda la obligatiunil 


E.C. cu câştiguri - Serie Nouă - se plăteşte sub formä de “Maui în numerar 


tue ază de către unităţile 


e pe obligatiunile C.E.C, - Serie Nouă - se ef ctu Ad , către sucursalele 


în legătură cu 


38 


= @ > Noul Polanski. După ce, 
acum doi ani, Roman Polanski a 
fost nevoit sä renunte la Double 
(din cauza divergentelor avute cu 
John Travolta, vedeta filmului, dar 
si din cauze financiare), regizorul 
de origine polonezä se aflä in post- 
sincron cu The Nineth Gate, 
adaptare liberä dupä Club Dumas, 
romanul spaniolului Arturo Perez- 
Reverte. Un „mercenar bibliofil” că- 
lătorește prin lume în căutarea căr- 
Hor rare. El este angajat de un 
misterios editor să regăsească do- 
uă manuscrise aparținând unui ere- 
tic ars pe rug în 1666 și intitulate 
The Nineth Gate. În rolurile princi- 
pale: Johnny Depp, Frank Langella, 
Lena Olin, Emmanuelle Seigner. 
> DiCaprio pe... plaja. Dupä 
ce a dezmintit stirea conform cäre- 
ia ar fi trebuit sä joace in American 
Psycho, Leonardo DiCaprio a ac- 
ceptat rolul principal in The Beach 
(Plaja) regizat de David Boyle. Este 
o comedie - dupä romanul lui Alex 
Garland - despre aventurile unui 
vagabond, fumätor inräit si mare 
admirator al culturii pop, care într-o bună zi descoperă o hartă ce-l 
duce într-o insulă de vis. După cum se vede, după Titanic, 
Leonardo nu a renunțat la... călătoriile pe mare. 


> Bullock, Affleck şi... vremea rea. Sandra Bullock a trait 
aventuri palpitante în autobuz și în vapor (vezi Speed 1 și 2); Ben 
Affleck s-a „bătut” cu un meteorit în Armageddon; în prezent 
amândoi se luptă cu forțele naturii în 
Force of Nature - film catastrofă, re- 
gizat de Brown Hughes și produs de 
DreamWorks. Incendii, accident de 
avion, furtună cu grindină și uragan, 
asezonate însă cu umor și nelipsita 
poveste de dragoste. 

> Meniul lui Jeanne d'Arc. Luc 
Besson a încercat în zadar să tina 
strict secret detaliile privind filmările 
la Jeanne d'Arc. Un funcţionar de la 
o firmă de pompe funebre, angajat fi- 
gurant, și-a povestit - într-un ziar ce 
a apărut în regiunea Calvados - ziua 
de filmare: trezirea la 5,40; o jumä- 
tate de oră la frizer pentru a fi coafat 
stil „Evul Mediu”; costum nou-nout 
gata să fie murdărit în noroiul cărat 
cu tonele la locul filmării. Ela mai po- 
vestit despre decorurile atât de bine 
realizate încât până și localnicii au 
crezut că sunt reale, despre mașinu- 
tele electrice folosite de membrii 
echipei pentru deplasare și a decon- 
spirat chiar meniul de la prânz: sote 
de pui condimentat cu un minunat 
curry, brânză, salată, desert (prăjitu- 
ră cu frișcă) și cafea. Singurul regret 
al figurantului: scena în care a jucat 
a fost realizată de echipa secundă, 


9 


e Emmanuelle Seigner 
" continua să fie muza soțului ei, 
Roman Polanski- 


o 


aşa că n-a putut vedea nici vedetele, 
și nici pe regizor. Nu-i rămâne așa- 
dar, decât să aștepte... premiera. 

> Elie Kakou iese din azil. 
După L’Eléve, Olivier Schatzky tur- 
nează Monsieur Naphtali, povestea 
unui bolnav mintal internat într-un 
azil căruia într-o bună zi i se dă dru- 
mul în lumea largă. In rolul principal: 
Elie Kakou. Partener: Gilbert Melki. 
> Attal şantajat. Michel Hazanavicius, 
scenarist la Delphine:l - Ivan: 0 a tre- 
cut în spatele aparatului de filmat, 
realizând o comedie neagră a cărei 
acţiune se petrece în lumea oameni- 
lor de televiziune. În Mes Amis, 
Mathieu Demi îi șantajează pe Yvan 
Attal - producător de soap opera și 
pe Serge Hazanavicius. Cei doi se 
trezesc în casă cu o femeie superbă 
dar... „puţin... moartă”, cum spune re- 
gizorul. Be 


» > Sharon din nou in inchisoare. 


Crimes of Opportunity - primul film al 
lui Peter Coyote în calitate de autor 
total - interpret, scenarist și regizor, be- 
neficiază de prezenţa în rolul princi- 
pal a unei supervedete: Sharon Stone. 


- 


Ea va fi o realizatoare de televiziune | 
a cărei anchetă despre sistemul pe- 
nitenciarelor îi va pricinui o sumede- 
nie de necazuri. Filmările au început © 
la San Francisco. În septembrie, Fa 
Sharon a terminat lucrul la The Muse 7 

de Albert Brooks. 

> La drum cu Vincent Perez. 
După ce a turnat în Franţa și Spania 
Le Faucon blanc, film de aventuri a 
cärui actiune se petrece in Evul Me- 
diu (r.Philippe Muyl), Vincent Perez 
se aflä - aläturi de Christopher 
Walken si Nastassja Kinski - pe pla- 
tou la Inside Job, un road movie fil- 
mat in Canada si Mexic. Regia: 
Lazlo Papas. S 

> De Niro... işi pierde graiul. 
În Flawless de Joel Schumacher, 
Robert De Niro va fi un poliţist care- 
și pierde graiul în urma unui accident 
vascular cerebral. Pentru a putea vorbi din nou el va lua lecții de 
canto cu vecinul lui, un travestit. 


> Din nou Monteiro. Admiratorii lui Joao Cesar Monteiro au 


de ce să se bucure: cineastul portughez a început filmările la con 
de-a patra serie a aventurilor lui Jean de Dieu. După Souvenirs do 
la maison jaune, La Comédie de Dieu si Le Bassin de J.W., 
urmează astfel Les Noces de Dieu. 

> Inapoi la Shakespeare. Anthony Hopkins a început la 
Roma filmările pentru Titus Andronicus în regia lui Julie Taymor. 


e Demi Moore 
renunţă la rolurile 
„musculoase” (vezi G.I. Jang) 
pentru crinoline și perucă 
într-o poveste de epocă 

în pregătire la 20th Century Fox 


e Andrew Shue s-a supäf@Epe Melrose 


Place. El dorește roluri "mi 


Alături de Hopkins - care deține rolul 
titular - apar Jessica Lange, John 
Turturro și Kristin Scott Thomas. 

> Noul Woody Allen. După 
Celebrity, următorul proiect al regizo- 
_ rului - deocamdată fără titlu - va avea 
ca interpreţi nume sonore ca: Sean 
Penn, Uma Thurman, Anthony 
LaPaglia și Elisabeth Shue. 


> Despre adolescenţi, cu dra- 


goste. După aventurile în spaţiu ale 
Sotiei cosmonautului, regizorul 
Jacques Monnet se întoarce la lumea 
adolescenților, cu o poveste despre 
două bande de puștani care-și dispu- 
tă o cabană de vacanţă în inima pă- 
durii. Thierry Lhermitte joacă unul din 
rolurile principale, dar este și 
producător și co-autor al scenariului 
(alături de Jean-Patrick Bennes si 
Laurent Molinaro). 


> Schwarzie si... Diavolul. De la Batman 4, Arnold 


Schwarzenneger nu a mai filmat nimic.Pentru a-și relansa cariera, 
ol va încerca să-l învingă pe Diavolul care - in preajma anului 
2000 - încearcă să pună stăpânire pe New York. Regia aparține 
lul Marc Nispel (de origine germană și foarte cunoscut datorită 
unor clipuri publicitare). Filmul se intitulează End of Days. 

> Chemarea padurii. Realizatorul François Ozon s-a ,as- 
cuns” în inima pădurii pentru a filma Les amants criminels. Subi- 
actul: o tânără plictisindu-se foarte, hotărăște să se „distreze” omo- 
rand un om. Este ajutată de prietenul ei, puţin arierat. După comi- 
terea crimei cei doi se ascund în pădure încercând să trăiască 
asemenea lui Robinson Crusoe! În rolurile principale: Natacha 
Rögnier (laureată cu premiul de interpretare la Cannes, anul 
acesta, vezi nr. 6/98) si Jérémie Renier. 

> In aşteptarea unui nou Bond, Pierce Brosnan va juca 
într-un remake după Afacerea Thomas 
Crown (cu Faye Dunaway și Steve 
McQueen În versiunea iniţială). Regia, de 
astă dată: John McTiernan. Partenera lui 
Brosnan: Rene Russo. 


> Cantareata şi regizorul. Cele do- 


uA vodete de origine scandinavă, cântă- 
ronta Bjork și regizorul Lars von Trier, co- 
laboroază la realizarea unei comedii mu- 
zicale, in care Bjork va fi interpretă. Parte- 
ner: Jean Marc Barr. a d 

> Harrison şi Kristin impreuna. La 
gase luni după anularea filmărilor la Age 
of Aquarius, Harrison Ford si Kristin Scott 
Thomas sunt din nou impreunä de astä 
dată pentru Random Hearts în regia lui 
Sydney Pollack. Cei doi vor juca rolurile 
unor persoane care descoperă, în urma 
unul accident de avion, că soția Si respec- 
tiv soțul dispăruţi, avuseseră împreună, o 
logătură. Scenariul a mai fost propus lui 
Dustin Hoffman, Kevin Costner și James 
Brooks, Harrison Ford va juca de aseme- 
nea in What Lies Beneath (r. Robert 
Zomeckis) după o idee originală a lui 
Steven Spielberg. Subiectul: un profesor 
universitar este implicat - fără voie - într-o 
crimă cu accente paranormale. 


serioase". 


40 


GENERALI 


GR( I IP 


Iubirea 
E UN LUCRU MARE... 


wn, Și nu are vârstă” pare să fi 
spus Ralph Fiennes când și-a 
părăsit soţia, actrița Alex 
Kingston după opt ani de căs- 
nicie. Actorul a găsit iubirea 
vieţii lui în braţele unei femei 
de 53 de ani. Revistele 
britanice au titrat - cu mai 
multă sau mai puţină eleganţă: 
„lubita noului John Steed 
(aluzie la personajul interpretat 
de el în Răzbunătorii) este o 
mamaie"; „Optsprezece ani 
diferență - cam mult!”, „De-o 
värstä cu mama...” 

„Vinovata” este insä Francesca 
Annis, una din cele mai remar- 
cabile actrite de teatru si se 
spune cä la Londra, multi bär- 
bati viseazä s-o poatä astepta 
dupä spectacol in fata cabinei 
ei. De altfel, Ralph Fiennes si 
Francesca tot pe o scenä s-au 
cunoscut, acum trei ani, cänd 
au fost parteneri în Hamlet, ea 
fiind Gertrude, mama tristului 
print al Danemarcei. Interpre- 
tarea lor n-a lăsat nici o 
îndoială: relaţia mamă-fiu avea 
puternice accente oedipiene. 
Surpriza a fost deci relativă 
câteva luni mai târziu, când 
Ralph Fiennes și-a părăsit 
soția și s-a mutat în apar- 
tamentul Francescăi. Lovitura 
a fost puternică pentru Alex. 
După o perioadă de depri- 
mare, ea a plecat în Statele 
Unite unde a obţinut un rol în 
serialul Spitalul de urgenţă. În 
schimb, soțul Francescai, foto- 


GENERALA 
Generala Asigurări S.A. 


central: 


București, Calea Plevnei nr. 53, sector 1 


Tel./Fax: 


312.36.35; 312.37.19 


312.52.67; 311.29.67 


graful Patrick Wiseman, deve- 
nit „casnic”, trăind în umbra ac- 
tritei, și-a făcut bagajul și s-a 
mutat în vecinătate (pentru a 
rămâne aproape de copii - o fa- 
tă de 19 ani si doi băieţi de 17 
și 13 ani). Soţul înșelat s-a răz- 
bunat deschizându-și inima 
presei de scandal. Bineînţeles, 
în schimbul unei sume 
frumușele. Si așa s-a aflat că 
nu era pentru prima oară când 
Francesca Annis îl părăsea 
pentru un bărbat mai tânăr 
decât ea. Dar de fiecare dată 
se întorcea acasă. 

Francesca și-a asumat în li- 
niște rolul personajului negativ. 
Ea este o persoană fără preju- 
decäti - în tinereţe, prin anii 60 
era prietenă cu Jimmi Hendrix 
și a jucat Macbeth goală, în re- 
gia lui Roman Polanski. Din 
anii aceia ea și-a păstrat gustul 
(exagerat spun unii) pentru in- 
dependenţă. Fiennes, desco- 


Ralph Fiennes 


Bazarul INIMILOR SFĂRÂMATE 


perit odată cu rolul tortionarului 
nazist Amon Goth (Lista lui 
Schindler) și etichetat nou erou 
romantic odată cu Pacientul 
englez, a părăsit fastuoasa 
viață de vedetă hollywoodiană 
pentru a se întoarce la Londra 
și a trăi alături de Francesca. 
Ei pot fi văzuţi, zi de zi, plim- 
bându-se de mână prin Notting 
Hill unde locuiesc. Presa 
engleză după ce le-a dat doar 
câteva luni pentru a-și 
consuma amorul, încearcă 
acum să găsească din nou 
accente oedipiene: Ralph vede 
în Francesca pe mama lui, 
recent răpusă de un cancer. 

Si totuși, povestea de dra- 
goste a lui Ralph si a 
Francescăi durează de peste 3 
ani, și la orice întrebare privi- 
toare la viata lui particulară, 
actorul răspunde politicos, dar 
ferm: „Înţeleg dorința 
oamenilor de a ridica vălul care 


lubirea lor 
cu Francesca Annis 


acoperă lumea vedetelor. 
Uneori, si eu am simţit nevoia 
să aflu ce se află dincolo de el. 
Dar găsesc că este extrem de 
jenant să-mi trăiesc în văzul 
lumii viața intimă. Așa că 
încerc, pe cât posibil, să nu 
vorbesc niciodată despre ea". 
lar Francesca adaugă: „Între- 
bändu-I într-o zi pe Ralph ce-ar 
putea găsi la femeile mai în 
vârstă, el mi-a răspuns: <Nu 
sunt atras de femeile mai în 
vârstă, sunt atras de tine>”. Cu 
asta se pare că cei doi îndră- 
gostiti au spus tot. 
米 

Povești asemănătoare, fă- 
când dovada că atunci când iu- 
bești nu mai numeri anii, tră- 
iesc și: 

e Susan Sarandon și Tim 
Robbins. Ei sunt de 12 ani 
împreună, au doi copii și se pa- 
re că la anul își vor legaliza le- 
gătura. Susan are 53 de ani, 
Tim - 40. e În 1993, interpret 
principal al filmului lui Roman 
Polanski, Pirates, Cris Campion 
o cunoaște pe Annie Duperey, 
proaspăt despărțită de 
Bernard Giraudeau (cu care 
are doi copii). Cris și Annie nu 
se mai despart și intenţionează 
chiar să se căsătorească. Annie 
are 51 de ani; Cris - 35. e În 
1980, Alice Dona, celebră com- 
pozitoare, se îndrăgostește lu- 
lea de Laurent Boyer, textier. 
De 18 ani ei sunt împreună. 
Alice are 52 de ani; Laurent - 40. 
e Jacqueline Bisset se va căsă- 
tori de Crăciun cu Emin Boztepe, 
cu care de altfel locuiește de 
aproape cinci ani. Jacqueline 
are 53 ani; Emin - 36. 

D.S. 


,elRuRS neıb ezeaunep InumlnL，:;ZZ9/68 JU 339 `suoD A0 


_ ATENȚIE GRIPA NE AFECTEAZĂ PE TOŢI! 


MENTE 
IG RI eee A VIRION we? VIRION) 
ty VACCIN GRIPPAL JEN VACCINE ( 
> N 
wa, | dose || prefle re ai sous cuand profonde 
i e F. je e i i 
SS N sro piece ar dep aer 
N Suspensio | 
MI Prasun MEREU | 


= | 


CINE AR TREBUI SA SE VACCINEZE ? 、 


Vai iai este recomandată întregii familii dar mai ales persoanelor în vârstă, bolnavilor cronici cu afecţiuni 
bronho-pulmonare și cardiovasculare, astm bronşic, diabet zaharat, bolnavilor care fac tratamente imunosupresoare 
Y „ (citostatice, radioterapie etc.), bolnavilor protezafi cardiac, persoanelor infectate cu HIV. 
De asemenea se recomandă vaccinarea persoanelor susceptibile de a transmite gripa persoanelor cu risc crescut la 
îmbolnăvire (personalul medico-sanitar, personalul din căminele de copii şi bătrâni etc.). 
Categorii speciale: personalul didactic şi sportivii de performanţă, personalul din armată şi poliţie cât şi personalul 


‚din serviciile implicate în asigurarea desfășurării normale a vieții în comunitate. Asigură protecţie de lungă durată, 
Vaccinul nu provoacă gripă. Reacţii secundare minime. 


{ Ge 


VACCINAREA ANUALA ESTE VITALA ! \ Sch 
| o Y VAXIGRIP 
(AP PASTEUR MÉRIEUX CONNAUGHT aa 


Str. Şipotul Fäntänilor Nr. 8, Sector 1, 70718 Bucureşti 
Tel. (01) 312 41 86; 312 68 31; 312 68 55 Fax: (01) 312 73 77; Telex: 10637 RHONE B 
i f 


f A 
j j 
f 
Ki N X 
DN 和 4 
A d