Revista Cinema/1990 — 1998/8-Noul_Cinema-anul-VIII-nr-11-1997

| Nr. 11/1997 
f noul 


Anul VIII nr. 93 (416) REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


zZOoxmz»0e 


umărul viitor, 
exclusivitate 
pentru 
revista noastră 
interviu 
din New York 
cu 
Bon Jov 


B.D 


ET 


N 


Festivaluri: 
SAN SEBASTIAN 
Aşteptând revolutia 


ECHIPA 
Sumar REDACȚIONALĂ: 


noiembrie 1997 Director-redactor șef 
Adina Darian 


3 LECTIA DE CINEMA: De ce? Redactor şef adjunct 
4-5 DIALOG CU CITITORII: O scrisoare-manifest... Dana Duma 
6 BLOC NOTES: Un poet mexican al ecranului; Filmul 100 Secretar general de redacţie 
7 CARTEA DE FILM: Un dicționar elegant și la zi; Criticii Ioana Statie 
i Publiciști comentatori 
8-11 FESTIVALURI: VENEŢIA - Industria cu cel mai mare fina Coroni 
factor de risc Sitna Man 
26-29 SAN SEBASTIAN - Așteptând revoluția Redactor şef de rubrică 
30-32 TORONTO - Biografii și alter-ego Doina Stănescu 


12-14 PE ECRANE: Air Force One; Conspirația; Teoria 
16 conspirației; Hoţii; Contact; Iubitul meu se-nsoară 


15 ECRANUL DE ACASĂ: Erotomanul Groucho 


Director economic 
Aurelia Ivănuş 


Manager difuzor 
17 EUROPA CINEMA: - Zilele filmului grec: Portret de cineast Adrian Constantinescu 
18-23 DOSAR TEMATIC: Cinematograful și dublul său COLABORATORI PERMANENȚI: 
24-25 POSTER: Hugh Grant Mircea Alexandrescu, Călin Căliman, 
34-35 FAN CLUB: John Malkovich; Kate Winslet... Mircea Diaconu, Ioana Eliad, Andrei 
Gorzo, George Littera, David 
36-37 PROFILURI: Matthew Broderick; Cameron Diaz Melville, Dinu-loan Nicula, laromira 


Popovici, Dan Predescu, Eva Sîrbu, 


38 PERISCOP Dumitru Solomon 


39 „BANZAI“-STORY 


40-42 CINEGLOB 
43 MINI-FAX Adresa redacţiei: Piaţa Presei Libere 1 
Š ; Sector 1, 71341 București 
i AZA «i pi Li Pa 
440 RUL INIMILOR SFĂRĂMATE tel. 222.33.32. Intrarea B, Et. III. 


46-47 TELENOVELA 


Pentru 1997 vă puteţi abona și direct la 
redacția noastră: 


3 luni — 9.500 lei. 6 luni — 17.500 lei. 12 luni — 30.000 lei. 
Plata se face prin mandat poștal pe adresa redacției: 
Noul Cinema Piaţa Presei Libere nr. 1 Sector 1 

71341 București, pentru DI. Adrian Constantinescu. 
Completaţi citeț numele și adresa dumneavoastră. 

De asemenea, la cerere, revista poate fi expediată 
poștal prin ramburs și poate fi cumpărată direct din 
redacție. 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1, București, 
| 21 iulie 1992, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului A 
cu nr. J/40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220-1200 


| Culegere și paginare computerizată Secţia Fotoculegere — Imprimeria Coresi 


Tiparul Imprimeria Coresi București R.A. RI 


Abonamentele se pot face prin 
Oficiile poștale, Catalog Presă 1997, 
editat de RODIPET poziția 4070. 

Cititorii din străinătate se pot abona prin 
RODIPET S.A. P.O. Box 33-57, telex 11995, 11034; 
Fax 222. 64.07; Telefon: 222.41.26; 

Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, 71341 București 


Fotografii promoţionale e Press Release — Veneţia '97 e NFB - 
Canada e San Sebastian '97 e Buena Vista International 
(Touchstone Pictures, Hollywood Pictures Company, Peacock 


Films) — Româniafilm e Columbia TriStar, 20th Century Fox — Guild 
Film România e UIP — Media Pictures International e Warner 
Bros. — Ecran XXI e Arhiva revistei Noul Cinema 


i vara asta a trecut 
S pe lângă mine, 
sălbatică, ploioasă. 

9 Am vrut s-o opresc o 
clipă cât o duminică, s-o 
întreb: mamă, ce să fac ca 
să fiu fericit? aşa cum și 
mama mea a întrebat-o pe 
mama ei. „Să fii plăcut lui 
D-zeu“, i-a răspuns mama 
ei. Dar eu, care am încercat 
să fiu plăcut lui D-zeu, de 
ce nu sunt fericit? 

Eu care n-am lovit pe 
nimeni ca să merg înainte, 
eu care nu mi-am văzut de 
somn și de sănătate ca să 
mulțumesc pe toată lumea, 
eu care m-am îmbolnăvit 
numai de bolile mele și nu 
de binele altora, eu care 
n-am negociat niciodată, eu 
care nu mi-am făcut chip 
cioplit, de ce nu sunt fericit? 

Ba cred că tocmai de 
aceea nu sunt fericit (pro- 
fesional, bineînţeles) şi până 
o să-nvăț lecţia culoarelor 
ministeriale, a birourilor de 
orice fel, cadrilul modern al 


LECTIA DE CINEMA 


De ce? 


vizitelor şi contravizitelor, 
cu conversații de comple- 
zență, etceterarea cunos- 
cută, o să continui să fiu un 
ilustru şomer. 

Un prieten mă sfătuia 
alaltăieri să mă sindicalizez 
cu ceilalți şomeri şi să-nce- 
pem greva şomerilor sub 
deviza: „nu mai vrem să 
stăm degeaba“. Evident a 
fost o glumă, prefer să 
rămân nefericit profesional 
şi să-mi păstrez indepen- 
denta păguboasă cu care pot 
să-i spun în faţă oricui ce 
cred și în ce cred. 

O să-mi spuneţi că ceea ce 
scriu n-are nici o legătură 


oto: Victor STROE 


cu lecţia de cinema. 


Ba da, are mare legătură! 
Mircea DIACONU 


Bucureşti '97 


Piu naţional al copiilor a găzduit 
timp de patru zile un minifestival cinema- 
tografic, inițiat de Ambasada Franţei și 
Cannes Jeunesse, în colaborare cu Minis- 
terul Învățământului din România. Urând un 
bun venit elevilor de la 5 la 15 ani, domnul 
atașat cultural Jean Jacquet și-a argumentat 
generoasa ofertă prin care s-a urmărit 
familiarizarea copiilor nu doar cu pelicule 
prestigioase destinate lor, ci și cu munca de 
creație. 


Astfel, proiecţiile au fost însoțite de 
discuţii, fiecare film având la București câte 
un reprezentant din echipa de realizatori. 
Mondo de Tony Gatlif l-a adus în fața 
spectatorilor pe românul Ovidiu Bălan, 
interpretul puștiului de nu se știe unde și 
care-și caută niște părinţi adoptivi. Micuța 
de 11 ani Halimata Graille, protagonistă în 
filmul lui Michel Propper Imuhar, une 
légende a călătorit la București pentru a 
povesti despre voiajul personajului din film, 
în Sahara, la bunici. Aventuri teribile 
înfățișează și filmul Molom, Conte de 
Mongolie de Marie Jaoul de Poncheville 
despre un bard reîncarnat în pelerin și un 
băiețel crescut de lupi. L'Envol6e sauvage 
de Caroll Ballard istorisește prin ochi de copil 
întâmplări din viața fermierilor americani. 
Impresionantă este povestea adevărată a 
doi puști din Sarajevo care și-au pierdut 
familia: Le Cercle Parfait de Ademir 
Kenovic. Despre feerica lume a circului s-au 
putut afla multe din filmul consacrat de 
Carlos Vilarbedo unui promotor — La Cirque 
de Calder, dar și de la distribuitorul peliculei 
Jean-Jacques Varet. 


n adevărat regal l-a constituit filmul 
Le Roi et l'Oiseau inspirat din creaţia lui 
Jacques Prevert și comentat de ginerele 
acestuia. Domnul Hugues Bachelot a 
mărturisit micuţilor curioși că scriitorul 
francez s-a gândit și la românii subjugaţi de 
Ceaușescu atunci când a scris povestea 
tiranului din Takicardie. Un minunat film de 
animaţie, modern deopotrivă prin montaj și 
concepția plastică în care caricatura se 
insinuează cu discreție. Idila dintre un păstor 
și o păstoriță pe care despotul și-o dorește 
de soție a fost urmărită cu sufletul la gură 
de spectatorii mari și mici, cu toții alături de 
personajul colorat (la propriu şi la figurat) al 
Păsăroiului salvator. w 


Concurs cu premii organizat 
de 
NOUL CINEMA 
în colaborare cu 
GUILD FILM ROMANIA 


și 
ROMÂNIAFILM 
Răspunsuri — ediţia a XI-a 


1. Ed Wood - Johnny 

Depp 
2. 1955 
3. Dr. Mabuse — Dr. Mabuse, 
Der Spieler (Dr. Mabuse, jucătorul), The 
Testament of Dr. Mabuse (Testamentul 
Doctorului Mabuse), Die Tausend Augen Des 
Dr. Mabuse (Cei o mie de ochi ai Doctorului 
Mabuse) 


Etapa a doua - 1. Vânătoare de oameni, 
Risc maxim - John Woo, Ringo Lam 

2. Despărțirea de Las Vegas 
(Leaving Las Vegas) — Mike Figgis 
3. Louis Feuillade — Georges 

Franju 

1. Looking for Richard 
2. Scara lui lacob (Jacob's 
Ladder) — Adrian Lyne 

3. William Wyler — Jezebel, 
The Letter (Scrisoarea), The Little Foxes 
(Micile vulpi) 


Etapa întâi — 


Etapa a treia — 


scrisoare 

deschisă 

(adresată 

„tuturor 

celor care 

cred în 
cea de-a șaptea artă“) ne 
trimite MICHAEL PUS- 
CACIU din Vaslui. Scri- 
soarea e mai mult decât o 
scrisoare, e un soi de mani- 
fest, din care încercăm să 
reproducem fragmente. 
Autorul pregătește pentru 
toți cinefilii „o lucrare de 
sinteză și analiză cinema- 
tografică ce poartă titlul 
«Un secol de cinema»“. 
Lucrarea este „rezultatul 
unei ample investigații de 
surse autorizate în materie 
(printre care și colecția 
completă a revistei «Noul 
Cinema»“. Aceasta „își 
propune să fie o sursă de 
documentare ce cuprinde 
noțiuni de bază de cultură 
cinematografică“. Intre 
altele, lucrarea va fi un semn 
al indignării față de „totala 
lipsă de implicare a puterii 
politice în lupta pe care 
cineaștii români o dau 
pentru supraviețuire, 
într-o societate în care 
consumismul a ajuns să 
ne dirijeze destinele“. În 
continuare, scrisoarea- 
manifest vorbește despre 
tinerii dornici să studieze 
arta cinematografică și care 
sunt lipsiți de mijloace 
materiale, despre viitorul incert al acestora, despre 
absenţa din programele școlare a unor ore de artă 
audio-vizuală („aşa cum au toate școlile 
civilizate“) etc. Se mai spune în scrisoarea 
deschisă: „A venit vremea ca cei ce iubesc cu 
adevărat filmul românesc să facă front comun 
cu cineaștii în lupta pentru supraviețuirea 
cinematografiei naționale“ și se sugerează ca 
revista „Noul Cinema“ să devină „nucleul unei 
forme de unitate a cinefililor din România“ 
(„Asociaţia cinefililor din România“). Este 
deplânsă situaţia iubitorilor de film care ar fi... 
„dezbinaţi“ și care „trăiesc în mizerie și se luptă 
cu inerția și lipsa de cultură a celor mai mulți 
din jurul lor“ Manifestul devine persuasiv și 
agitatoric când proclamă: „Dacă vom găsi o 
formă a noastră, proprie celor ce respiră, 
mănâncă și dorm cu gândul la cinema, de a 
comunica și de a ne cunoaște, de a ne uni, 
atunci vom înțelege că nu calitatea hârtiei și 
nici numărul de corespondenți la «Oscar» 
contează, ci ceea ce a făcut sau are de gând 
fiecare să facă pentru a scoate din anonimat 
filmul românesc de azi...“ 

Emoționantă și mobilizatoare proclamația 
corespondentului vasluian care, pe o suprafață 
întinsă a ei, observă corect niște realități ale 
momentului actual. Numai că nu atât unitatea le 
lipsește iubitorilor și creatorilor de film din țara 
noastră, cât contul în bancă. Și, până la urmă, dacă 
vrem „supraviețuire“, „ieșire din anonimat“, 
„învățământ artistic“ și o „Asociaţie a cinefililor din 
România“, contează totuși nu numai credința, 
entuziasmul și dragostea de cinema, dar și 
„calitatea hârtiei“ sau „numărul de corespondenți 
la Oscar“, realitatea fiind, vai, ceva mai 
pragmatică... 


ya 
p 
g 
z 
baza 
par 
shd 
ER 
Q 
paa 
m} 
Q 


DIALOG 


4 


scrutându-se 
pe sine însuși 


ici nu era nevoie ca ADINA 

ENĂSOAIE din Lugoj (jud. Timiș) 

să scrie că e „o cititoare fidelă 

a revistei“ și că apreciază foarte 

mult „cele scrise în ea“ pentru a 

ști că într-adevăr așa este. 
Deducţie polițistă? Nici vorbă. E suficient să aflăm 
că ea își pune în vânzare colecţia revistei „Noul 
Cinema“ din 1993, 1994, 1995 și 1996. Este clar 
că ne-a citit timp de patru ani (sau patruzeci și opt 
de numere), cu fidelitate. lar dacă vinde colecţia, 
înseamnă că: 1) se mută, 2) revistele nu-i mai 
încap în casă, sau 3) corespondenta se află în 
jenă financiară. Prin urmare, cei interesaţi pot scrie 
la Lugoj, cod 1800, str. Ceahlăului nr. 3, bloc 24, 
sc. B, ap. 9, pentru Adina Enășoaiei. Să sperăm 
că va obţine un preț bun... 


ZASZ ROZALIA, una dintre cele mai 
(încerc să evit „fidele“, căci a devenit 
clișeu) devotate cititoare ale revistei 
noastre, ne scrie că-i pare rău pentru 
„tăcerea“ ei de câteva luni, „dar și 
pe mine m-a cuprins lenevia“. După 
ce, spune ea, „a scăpat cu viață“ de la 
examenele din vară, și-a permis să se odihnească. 
O înţeleg perfect. Numai că nici odihna se pare că 
nu i-a priit, căci s-a zbătut fără succes să găsească 
„Noul Cinema“ din iulie în tot Târgu Mureș, iar pe 
cea din august abia a reușit s-o cumpere „cu mari 
eforturi și căutări amănunțite“. Din câte am 


poi neperi temerea hiper er, 


A E d 


înțeles, eforturile și căutările i-au fost răsplătite: 
„am constatat cu plăcere că în fiecare număr 
aduceți ceva nou, subiectele propuse de voi 
sunt, cred eu, pentru toți cinefilii — interesante“ 
S.R. observă cu satisfacție că „s-a mărit spațiul 
acordat festivalurilor europene, filmelor 
europene“. E bucuroasă că revista continuă să 
promoveze „adevărata valoare a cinemato- 
grafului“, ceea ce pentru corespondenta noastră 
coincide cu ...filmul european. A fost impresionată 
de articolul consacrat festivalului de la Pesaro și 
de prezentarea filmelor făcută de domnul Rolland 
Man (în numărul din august) și și-ar dori să vadă 
filmele respective măcar la televizor. 

În altă ordine de idei, Rozalia și-a dat seama 
(și s-a bucurat) că totuși cinematografia noastră 
„trăiește“ (așa scrie ea, în ghilimele, așa transcriu), 
datorită faptului că s-au decernat premiile PRO 
Victoria. E convinsă că sfârșitul tranziției va marca 
începutul unei renașteri a filmului românesc: 
„Merităm acest lucru, nu numai actorii, dar și 
noi, spectatorii“. Știe că pentru modernizarea 
industriei cinematografice e nevoie nu numai de 
legi, dar și de bani, „bani cu carul“. . 

Cu privire la „telenovele“, părerea cores- 
pondentei noastre „nu este deloc favorabilă“. 
Rozalia consideră că „ele parafează (? — d.s.) 
marile valori morale ale familiei și ale societății. 
De fapt sunt goale și fără conţinut (nu au nimic 
de spus“. În legătură cu best-seller-urile cititoarea 
nostră se înșeală. Best-seller-ul nu este altceva 
decât o lucrare care se vinde foarte bine, adică se 
bucură de succes de public și acest lucru nu este 
fatalmente negativ; i se poate întâmpla și unei 
capodopere. În ultimul timp, best-seller au fost, la 
noi, cărțile lui Cioran, „Jurnalul“ lui Sebastian, sau, 
ca să mă refer la film, LISTA LUI SCHINDLER al 


ui Steven Spielberg. „Telenovele“, caracterizate 
corect de R.S., au într-adevăr viciul stereotipiei, 
după cum accentul pus pe melodramă, pe efectul 
'acrimogen indică înclinarea spre succesul ieftin, 
tentativa de a cuceri aprecierea vulgului. 
Observațiile corespondentei asupra serialelor cu 
pricina sunt în continuare interesante: „Am văzut 
în câteva cazuri tendinţe ale regizorului sau 
producătorului de a prezenta tradiţiile socie- 
tății, frumusețile naturii — dar fără a spune ceva 
spectatorului cu acestea, ca într-un documen- 
tar pentru scopuri turistice. Totul se scufundă 
în sentimentalism absolut“. 

Un prilej de bucurie l-a constituit pentru 
Rozalia vederea (sau, poate, re-vederea, nu știu 
cu precizie) pe micul ecran a unor filme ale lui 
Federico Fellini: LA STRADA, NOPȚILE CABIRIEI, 
LA DOLCE VITA: „Din fiecare am învățat câte 
ceva -— și chiar am încercat să înțeleg, să 
descifrez semnificația cuvintelor, privirilor, 
mișcărilor etc. Am înțeles nevoia omului de a 
căuta sensul existenței în LA DOLCE VITA, am 
înțeles drama eroinei din NOPȚILE CABIRIEI 
şi nevoia ei de a fi fericită în viață, m-a 
emoționat cuplul și relaţia lor din LA STRADA, 
comunicarea lor fiind tăcerea“. Tot pe micul 
ecran — ne scrie în continuare corespondenta 
noastră — am văzut pe Robert De Niro jucând în 
TAURUL FURIOS, apoi GRĂDINA LUI ALAH (...) 
CAZUL PARADINE, BEN HUR, CEREMONIA“. 
Deduc că ecranul televizorului suplinește ceea ce 
ar trebui și ar dori să vadă R.S. pe ecranele 
cinematografelor... 

Dar adevărata listă a Rozaliei abia urmează. 
E vorba de propunerile de subiecte pentru articole 
și rubrici pe care le face revistei noastre. Articole: 
ecranizarea unor opere literare importante; actori 
care au jucat de-a lungul timpului un rol anume 
(de pildă, rolul Cleopatrei: Theda Bara — 1918, 
Claudette Colbert — 1943, Vivien Leigh — 1944, 


Dincolo de Buni 
și Răi, un Gene Hackman 
condescendent 


Actrița Giulietta Masina, 
timp de 50 de ani partenera 
lui Federico Fellini 


Liz Taylor — 1962; sau rolul Annei Karenina: Greta 
Garbo, Vivien Leigh, Jeanne Moreau etc.) Rubrici: 
filmul și pictura (influenţa picturii asupra imaginii 
cinematografice), filmul și istoria, filmul și muzica, 
filmul şi moda. Dacă ar cumpăra colecția tocmai 
pusă în vânzare de Adina Enășoaiei ar găsi multe 
din aceste rubrici în paginile revistei. Și anchete- 
sondaj: dacă pentru cititorii revistei vizionarea de 
filme este o simplă distracție, un mod de a evada 
din realitate, dacă motivaţia pentru vizionare o 
constituie numai actorii care joacă sau și tema, 
regizorul, problematica etc. Insăși structura revistei 
noastre credem că răspunde, în bună măsură, 
chestionarului respectiv. Dar invităm pe această 
cale cititorii revistei noastre să răspundă la 
întrebările puse. 


e scrie EDIS IBRAIM, asistentă 
medicală din Constanţa: „Vă 
citesc și vă urmăresc revista de 
foarte multă vreme și, fără nici 
un pic de modestie, sunteți cei 
mai buni din România! Inițiativa 
dv. de a organiza un concurs pe teme cinema- 
tografice este admirabilă. Nu fiindcă există 
premii, ci fiindcă există spiritul de competiţie, 


fidelitatea participanţilor, ocazia de a-și testa 
cunoștințele (...) Sunteţi superbi iar munca pe 
care o faceți este nepreţuită pentru noi, 
împătimiţii cinefili. Conexiunea cu lumea 
filmului ar fi incompletă și lipsită de substanță 
dacă nu aţi exista. (...) Sunteţi prietenii noștri.“ 
Ce să răspunzi unor astfel de cuvinte? Vă 
mulțumim, căci nu ne lasă indiferenți laudele venite 
din partea cititorilor... 


LENA DĂNEȚ din Brașov, revine: 

„Deschizând revista, nerăbdătoare 

să citesc mai întâi „Lecţia de ci- 

nema“, m-am speriat că nu mai 

apare, dar m-am liniștit când am 

văzut-o totuși pe ultima pagină. Ar fi 
păcat să nu o mai citim într-o bună zi, pentru că 
este nu numai o Lecţie de cinema. Actorul Mircea 
Diaconu știe să și vorbească și să povestească. 
Ne-a încântat două duminici la Antena 1, la taifas 
cu d-l Florin Condurăţeanu. Este minunat să-l 
asculți. A vorbit despre multe, printre altele puţin 
și despre Buftea. (lată că și în revistă a apărut un 
articol semnat de Andrei Gorzo: „Ți se pare pustiu? 
Trebuia să fi venit astă iarnă, nu găseai nici un 
câine“). D-l Mircea Diaconu spune că se mișcă 
doi-trei oameni în niște birouri și ceva câini pe 
afară. Păcat! 

Când spun Buftea, eu mă gândesc la Holly- 
wood, dar... 

Nu se mai fac filme, căci nu mai sunt bani, în 
schimb sunt bani pentru a se face o reclamă pentru 
berea Ciuc, cu actori, printre care și apreciatul 
actor Șerban lonescu, reclamă care vine ca o 
sfidare la filmul Dacii. Și iară spun, păcat! 

Ca o compensare, parcă, în seara asta am 
văzut și partea a II-a a filmului Vulturul roșu. Un 
film bun, de spionaj, presărat și cu o poveste de 
dragoste și în care a jucat și 
actorul meu preferat, Omar 
Sharif. Filmul mi-a plăcut, 
dar i-aș face o observaţie 
regizorului (bine că nu mă 
aude și, dacă m-ar auzi, nu 
m-ar înțelege). Când una 
dintre călăuze este prinsă — 
actorul Kabir Bedi — și este 
somat să se predea, când a 
ridicat mâinile, la mâna 
stângă avea ceasul, iar la 
ai brățara de aur.: 

Tica 

Răsfoiesc revista, pen- 
tru că încă nu am avut timp 
să o citesc pentru că am 
primit-o azi după amiază și 
ajung la pagina 36, unde-l 
văd pe un alt actor care mie 
îmi place la nebunie cum 
joacă, Gene Hackman, și-i 
observ și lui pe mâna 
dreaptă, brățara de aur. Ba 
are chiar și un lănţic peste 
helancă. Să presupunem 
însă că poza este făcută 
nejucând vreun rol de că- 
lăuză sau de... comisar. 

Și când te gândești că 
în timpul taifasului d-lui 
Mircea Diaconu cu d-l Florin 
Condurăţeanu, a început 
ploaia, și fiind afară, în curte, 
d-l Mircea Diaconu și-a scos 
ceasul de pe mână ca să 
nu-l ude ploaia. 

Români și americani. 

Buftea și Hollywood. 

Dar ce caldă-i ploaia în 
curte la Mircea Diaconu și 
ce bine miroase ...taifasul 
românesc.“ 


= 
e 
hd 
z 
3 
5 
O 


| 


| l: 0 G 


] 
| 


DI 


Rubrica Dialog cu cititorii 
este realizată de 
Dumitru SOLOMON 


Alter-native 
la a cincea ediţie 


Po Internațional de scurt-metraj de la 
Târgu-Mureș a ajuns la ediția a cincea. Și în acest an 
organizatorii s-au străduit ca selecţia să ilustreze 
supratitiul manifestării —A/ter-native, alegând pelicule 
„altfel“ sau de autori „născuţi altfel“, în raport cu reper- 
toriul cinematografic obișnuit și cu realizatorii ale căror 
nume sună cunoscute marelui public. 

Competiţia a cuprins 52 de titluri din zece țări, 
cele mai multe provenind din Ungaria și România. 
Printre concurenți s-au aflat mulți obișnuiți ai 
festivalului,ceea ce este o șansă pentru spectatorul 
fidel de a urmări evoluția unui autor. Deși unele dintre 
filme reprezentând România au fost deja premiate în 
alte concursuri, prezența lor la Târgu-Mureș a ridicat 
valoarea selecţiei. Este vorba despre parodia de 
thriller Grigore și Marieta de Cătălin Cocriș (premiul 
oferit de Radio România pentru cea mai bună co- 
loană sonoră), reportajul despre un insolit cuplu 
româno-englez Lucy Castle Hotea de Vali Hotea 
(premiul pentru cel mai bun documentar), La Est de 
Vest de Dan Raţiu sau Credo de Gheorghe Preda. 


® Raramuri, picior ușor 
de Dominique Jobard 


La confluența artelor 


E excepționale spectacole de teatru au 
fost convertite într-un eveniment editorial prin 
apariția la Editura UNITEXT a unei cărți-album 
— premieră absolută în România — „The Trilogy of 
the Double“, consacrată de o tânără entuziastă, 
Cipriana Petre, realizărilor scenice de marcă ale 
regizorului Mihai Măniuțiu. Renumit pentru 
complexitatea și originalitatea viziunilor sale 
spectaculare, dar şi pentru intelectualitatea 
pasionatelor investigații teoretice și eseistice 
asupra fenomenului teatral, directorul de scenă a 
conceput în anii '90 o interesantă trilogie mon- 
tând consecutiv „Richard al Ill-lea“ de William 
Shakespeare, „Omorul în catedrală“ de T.S. Elliot 
și „Caligula“ de Albert Camus. Acest triptic a fost 
materializat la Teatrul Odeon din București, 
Compania Art Inter Odeon și Teatrul Bulandra cu 
aportul a doi constanţi colaboratori, actorul Marcel 
lureș și scenografa Doina Levintza, reprezentațiile 
entuziasmând publicul și critica în ţară și peste 


6 


ISI OC-NOTES 


Tinerii noștri cineaști au participat însă la Târgu-Mureș 
și cu noutăţi, ca de exemplu Paznic de cetate de 
Alexandru Solomon (premiul Dakino pentru cel mai 
promițător cineast.) 

În competiție au fost înscrise anul acesta des- 
tul de numeroase scurt-metraje de animaţie dintre 
care două s-au regăsit în palmares: Uciderea lui 
Heinz (Germania) de Stefan Eling a fost premiat 
pentru cea mai bună animaţie iar Raramuri, picior 
ușor (Mexic) de Dominique Jobard a obținut o 
Diplomă de onoare. Din păcate România a strălucit 
prin absenţă la acest capitol, fapt cu atât mai 
regretabil, cu cât, nu cu mulţi ani în urmă, aveam o 
producţie cu standard foarte bun și o armată de tineri 
animatori talentaţi și inventivi. 

Festivalul Alter-native și-a păstrat preferința 
pentru peliculele care încearcă să împrospăteze 
limbajul cinematografic. Dintre cele mai non 
conformiste, Câinele de emulsie (Ungaria) de Laszlo 
Csóri a fost premiat (de Compania de Radio și 
Televiziune) ca cel mai bun film experimental. S-a mai 
bucurat de aprecierea unanimă Execuţia (Germania) 
de Michael Baumann (Premiul UCIN) și Sirena 
(Ucraina) de Vladimir Tihi și Denis Hașhin, câștigătorul 
Marelui Premiu. 

Ca întotdeauna, festivalul a proiectat, pe lângă 
competiţie, un program de lung-metraje de ficțiune 
din România și Ungaria (E pericoloso sporgersi de 
Nae Caranfil, Timpul liber de Valeriu Drăgușanu, 
Păpușica de Timár Péter, Băieții Witman de Szász 
Jânos, Rătăcitorul de Sopsits Arpas și În fiecare zi 
e duminică de Simó Sándor). O selecţie de scurt-me- 
traje mexicane a completat programul acestei ediții 
care, deși mai modestă decât cea precedentă, a avut 
destul de multe momente de interes. m 


Filmul cu 
numărul 100 


F cu numărul 100 produs de Editura Video 
a Ministerului Culturii a fost prezentat în premieră la 
Uniunea Compozitorilor și a fost perceput de 
numeroasa asistență ca un adevărat eveniment cul- 
tural. Triptic (Călătorie melancolică) este un docu- 
mentar de artă care vorbește despre intersectarea, 
pe meleaguri elveţiene, a destinelor unor mari muzi- 
cieni: Constantin Brăiloiu, Clara Haskill și Dinu Lipatti. 
Corespondenţa dintre ultimii doi asigură materialul 


hotare, îndeosebi în THE TRILOGY 
spaţiul britanic. De OI 
aceea eleganta edi- 
ție este redactată în 
limba engleză. 
Pentru o dată, 
efemeritatea actului 
teatral este învinsă 
printr-o originală 
alternanță de studii 
semnate de perso- 
nalități românești și 
britanice (George 
Banu, Nicolae Mano- 
lescu, Dan Hăulică, 
Antoaneta Tănăsescu, 
Marina Constanti- 
nescu, Miruna Runcan, Mircea Ghiţulescu, 
Dan C. Mihăilescu, Victor Scoradeţ, Marian 
Popescu, Eugen Negrici și Irving Wardle, Michael 
Billington și Michael Coveney), însoţite de 
formidabile fotografii alb-negru și color datorate 
lui Sean Hudson. Flash-urile acestea au me- 
ritul de a face să respire din nou și mereu uni- 


THE DOUBLE 


cu cel mai ridicat tonus afectiv al acestei incursiuni în 


biografiile unor artiști cu destin european. 

Scrisorile Clarei Haskill către Dinu Lipatti și 
ale acestuia către ea revelează nu numai amă- 
nunte inedite despre prietenia exemplară dintre cei 
doi pianiști, ci şi talentul lor literar. În afară de sen- 
sibilitate și inteligenţă, Dinu Lipatti și Clara Haskill 
mai au și rarul dar al umorului, bazat deseori pe 
autoironie. 

Căldura tonului și puterea de a surprinde detaliul 
revelator sunt calități pe care Ana Simon și le-a mai 
făcut apreciate în filme precum Mica vânzătoare de 
lămpi și Frangois Simon: Prezenţa. Autoarea a fost 
soția regretatului actor elveţian François Simon, evocat 
în pelicula înainte citată. Apreciată scriitoare și 
scenaristă, ea și-a făcut prestigioase prietenii în lumea 
cinematografului european. Printre amicele sale se 
numără și Jeanne Moreau, care a acceptat să 
colaboreze la Triptic (Călătorie melancolică) citind 
comentariul. Vocea ei dă un farmec în plus acestui 
documentar cu adevărat cultural. m 


Un poet mexican 
al ecranului 


i Edo Mexicului a făcut o plăcută surpriză 
cinefililor bucureșteni prezentându-le, cu ocazia 
vernisajului expoziţiei „Fotografi călători în Mexic, 
secolul XIX-XX“, un film de o rară frumusețe: Apă 
pentru ciocolată. Autorul său, Alfonso Arau, nu este 
necunoscut publicului nostru: el a regizat pelicula 
hollywoodiană E atât de aproape de cer, progra- 
mată și pe ecranele noastre în 1995. 

Arau este un cineast mexican cu un fenomenal 
succes. Vedetă de cinema și de televiziune, el a trecut 
în tabăra regizorilor ca mulţi alți actori dornici să se 
exprime mai complex. A făcut o alegere inspirată când 
s-a decis să ecranizeze „Apă pentru ciocolată“, ro- 
manul best-seller semnat de Laura Esquivel, fosta sa 
soţie. A rezultat un film de admirabilă poezie și sen- 
zualitate, ce explorează inspirat filonul realismului-fan- 
tastic specific latino-american. Povestea unei familii 
cu trei fete dominate de o mamă tiranică este o saga 
în care comicul și tragicul se combină într-o propor- 
ție insolită. Rafinamentul gastronomic al eroinei 
principale declanșează porniri erotice năvalnice, în 
secvențe de un umor savuros. Nu e de mirare că 
Apă pentru ciocolată a fost nominalizat la Oscarul 
pentru cel mai bun film străin în 1993 și că a avut 
multe milioane de spectatori în Statele Unite. Ne-am 
bucura ca el să fie distribuit și în sălile noastre. 


Dana DUMA 


versul unei lumi miraculoase în care persona- 
litatea umană își etalează meandrele, într-un joc 
tensionat al simulărilor și disimulărilor, con- 
crete și iluzorii, la graniţa dintre fantastic și 
realitate. 

Protagonistul întrupează un erou generic, 
jumătate demon jumătate înger, aflat într-o 
perpetuă căutare de sine. Oglindirea în ceilalți 
relevă tare caracteriale etern umane, vizualizate 
surprinzător prin personaje inedite, născute din 
detaliile textului literar. Un ecleraj subtil (pe 
care talentul artistului fotograf îl evocă indi- 
rect) se focalizează asupra naturii androgine și 
schizofrenice a celor trei eroi — Richard, Thomas 
Becket, Caligula — multiplicând la nesfârșit forța 
privirii răsfrânte în sine: lumină pentru întuneric, 
întuneric pentru lumină. 

Cu străvechi reprezentări în cultura universală, 
motivul dublului nu revine întâmplător în realitate 
(vezi „Cinematograful și dublul său“; pag. 18 și 
„Biografii și alter-ego“, pag. 30). 


Irina COROIU 


Un dicționar elegant și la zi 


inefilii noștri au, în sfârşit, dicționarul 

de cinema pe care îl așteptau de 

multă vreme. După ce multă vreme 

ei au putut să consulte lucrări 

lexicografice numai în limbi străine, 

iată că au acum la îndemână una 
scrisă în românește, cu informaţii la zi și cu o ți- 
nută tipografică elegantă. Apărut la editura 
„Univers Enciclopedic“, Dicţionar de cinema 
poartă semnătura unui cuplu de autori rodat în 
volume de acest tip: Cristina Corciovescu și 
Bujor T. Râpeanu. Anul trecut ei au publicat 
1234 cineaști români, un ghid al celor mai 
importante personalități ale cinematografului 
românesc. Noua lor carte cuprinde 1 000 de ar- 
ticole despre figuri proeminente ale cinema- 
tografului universal. Printr-un remarcabil efort de 
sinteză s-au inclus, în afara datelor bio-filmo- 
grafice, premiile cele mai importante obţinute de 
actorii și regizorii indexaţi și extrem de utila 
precizare dacă filmele la care se face referire au 
rulat sau nu în România. 

„De la Lumière la Tarantino, de la Buñuel la 
Tarkovski, de la Flaherty la Norman McLaren și la 
Kurosawa“ se precizează pe ultima copertă a cărţii 
natura conținutului. Autorii au rezistat bine sub 
(plăcutul) bombardament cinematografic actual, 
reușind să includă multe nume afirmate în ultimul 
deceniu. Predominanţa interprețţilor și cineaștilor 
americani decurge, desigur, din relaţia cu 
repertoriul cinematografic de la noi care poartă și 
el marca acestei preferințe a publicului. Cinefilii 
se vor bucura, cu siguranță, să descopere în 
paginile dicționarului filmografiile (fie și selective) 


ale unor Tom Hanks, Drew Barrymore, Julia 
Roberts, Johnny Depp, Brad Pitt, Sharon Stone, 
Bruce Willis, Robin Williams, Nicole Kidman, Tom 
Cruise, pentru a cita numai câteva nume. 

Cititorii și mai cinefili (cred că există grade 
de comparaţie în această pasiune) vor fi mai 
satisfăcuţi de includerea unor cineaști de pe toate 
meridianele care s-au afirmat în marile festivaluri 
internaţionale: rusul Alexandr Sokurov, finlan- 
dezul Aki Kaurismäki, chinezul Zhang Yimou. 
Sigur că cei mai avizaţi vor regreta niște omisiuni 
ca de exemplu fraţii Ethan și Joel Coen, iranianul 
Abbas Kiarostami, hong-kongezul Won Kar Wai și 
alți câţiva. 

Autorii au fost nevoiţi să renunţe la unele 
nume, preferând să le aleagă pe cele care sună 
mai cunoscut marelui public. Munca lor a fost 
infernală și numai cine a încercat să pună cap la 
cap o filmografie își poate da seama ce efort 
uriaș și câtă competenţă a presupus această 
carte. În plus, confruntarea surselor dă adeseori 
bătaie de cap, căci datele nu coincid întotdeauna. 
Aș da numai exemplul anului de naștere al 
regizorului Pedro Almodóvar: ei au preluat va- 
rianta 1951 (în general oferită de revistele 
franțuzești) când, totuși, 1949 e cifra exactă (după 
cărţile spaniole). 

Dar să nu luăm la purecat acest volum cu 
atâtea merite evidente. El este util atât cinefili- 
lor cât și profesioniştilor şi credem că merită 
să se investească în el preţul a șapte bilete de 
cinema. 


Dana DUMA 


“Cartea de film, 


Criticii și gâlcevile lor 


nul dintre cei mai prolifici colegi de breaslă, , 
| | Grid Modorcea, revine, prin cea mai nouă 

carte a sa (Istoria gândirii estetice ro- 
mânești de film, Editura Emin, 322 pagini), pe tă- 
râmul teoriei. Un „ecologist al culturii cinematogra- 
fice, un specialist care ține morţiș să înlăture poluarea 
dintr-un domeniu atât de ușor de poluat cum e filmul“, 
cum îl caracterizează regretatul Florian Potra în 
rândurile de pe coperta a patra, autorul urmărește în 
acest volum evoluția criticii noastre de cinema. 

Mai puţin subiectiv ca în alte lucrări ale sale care 
au iritat pe mulţi pentru opiniile sale prea exclusiviste, 
Grid Modorcea întreprinde un studiu munuţios asupra 
scrierilor, mai mult sau mai puţin sistematice despre 
„arta a șaptea“. Răscolind prin biblioteci și arhive, el 
a descoperit pagini pasionante semnate de scriitori 
celebri (Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mihail 
Sadoveanu, Mihail Sebastian, Tudor Arghezi etc.). 
Deși autorul e prea generos numind aceste contribuții 
„gândire estetică de film“, textele comentate sunt, deși 

mpresioniste, pline 'de observaţii frapante și de 
formulări originale. Dacă cităm numai caracterizarea 
Gretei Garbo de către Camil Petrescu („ea a readus 
moda sufletului“) sau părerea sceptică a lui Camil 
Petrescu în legătură cu perenitatea cinematografului 
(„puţină artă și multă maculatură“) și ne dăm seama 
de interesul acestor texte. Ele explică, de altfel, și 
strânsa legătură dintre literatură și film pe meleagurile 
noastre și desele ipostaze de scenariști ale scriitorilor 
noştri. 


Cea mai pasionantă parte a cărţii lui Grid Mo- 
dorcea este însă aceea dedicată contribuţiilor lui D.I. 
Suchianu, autorul celebrului „Curs de cinematograf“ 
și George Călinescu (semnatarul multor articole și 
studii) și polemicii dintre cei doi, găzduită de revista 
„Adevărul literar și artistic“ în 1936. Declanșată de 
opiniile divergente asupra filmului Visul unei nopți 
de vară de Max Reinhardt, această polemică e un 
duel între două condeie strălucite în care argumentele 
impresionează — și de o parte și de alta — mai mult 
prin savoarea limbii și prin spectaculosul sintagmelor. 
În fond, nici Călinescu și nici Suchianu nu apelează la 
instrumentarul teoretic pentru a-și convinge asistența, 
ci încearcă s-o seducă prin ingeniozitatea demons- 
trației, sprinteneala conexiunilor și verva discursului. 
Acest mic război al unor oameni de spirit este emble- 
matic pentru evoluţia ulterioară a criticii noastre de 
film. Cei care au reușit să se impună în această pro- 
fesie sunt mai degrabă cei care au recurs la strategii 
asemănătoare lui Călinescu și Suchianu decât cei 
care au abordat cu seriozitate domeniile mai aride 
ale istoriei sau teoriei de film. E poate o nedreptate 
că se întâmplă așa, cum sugerează și Grid Modorcea, 
dar criticii cei mai citiți sunt cei care fac din analizele 
lor un spectacol. Autorul, căruia nu îi este indiferent 
impactul scrisului său, procedează și el uneori în acest 
spirit. Sunt cele mai savuroase pasaje ale acestei cărţi 
care ne întărește credința că e mai ușor să devii cro- 
nicar decât teoretician de cinema. 


D. D. 


Grid Modorcea 


ISTORIA 
GÂNDIRII ESTETICE 
ROMÂNEŞTI 
DE 
FILM 


M SESEEESS ESSEE E N în 
* 


Editura (€) EMIN 


Industria cu cel 


D-a ar fi să revăd unele din- 
tre filmele Mostrei '97, aș alege 
nu puţine, dar ar exista firesc 
câteva priorităţi. Propunându-vă 
acest joc, constat că ele repre- 
zintă genuri cât se poate de 
diverse. 


Dacă e horror 
să fie Del Toro 


a 


Tiso cu un horror, deși nu mă 
număr printre necondiționații ge- 
nului, dar Mimic (Mimetism) 
al mexicanului Guillermo del Toro 
(32 de ani) își hrăneşte viziunile 
terifiante din fascinanta imagerie 
supra-realistă a continentului 
sud-american. Doi savanți — soț 
și soție — reușesc să găsească 
antidotul unei maladii infecţi- 
oase pe cale să decimeze popu- 
lația New York-ului. Purtătorii 
acestui virus sunt o specie de 
gândaci. Antidotul aplicat chiar 
respectivelor insecte, provoacă 
însă o manipulare genetică. 
Mecanismul „ucenicului vrăjitor“ 
se declanșează și după doi ani, 
insectele se reactivează, acum 
înzestrate cu instincte inteligente 
și cu un apetit războinic, uriaşii 
„muște-păianjeni“ transformân- 
du-se într-o armată invadatoare ce 
iese la suprafață din coridoarele 
- metroului. Forţele poliției se or- 
ganizează, dar cheia combaterii 
monştrilor este alta... Schema 


narațiunii este doar o variantă la. 


un itinerar cunoscut, dar autorul 
acelui de neuitat Cronos (1992) — 
o reorchestrare macabră a mitului 
faustic — nu este un imitator, ci un 
autentic creator. Pentru mine, dacă 
e horror, să fie Del Toro. 


d 
y 


Pe terenul thriller-ului 


(ioi Pate — Jones și 


Joshua (27 de ani) — reușesc 95 
de minute de suspans pur și dur, în 


Fax 
W Mira Sorvino înfruntă horrorul — Mimic 


de Guillermo Del Toro 


Mincinosul, fiimând majoritatea 
timpului într-o cameră de poliție 
unde are loc anchetarea cu un de- 
tector de minciuni a unui presupus 
suspect. Numai că acuzatul înzes- 
trat cu o logică a deducției ieșită din 
comun, sfârşeşte prin a conduce el 
interogatoriul, polițiștii devenind 
din anchetatori, inculpaţi. Un tur de 
forță beneficiind de participarea lui 
Tim Roth. 


Ficţiunea socială 


D acă ficțiunea-științifică a 
ajuns să fie acceptată ca posibilă, de 
ce cineaștii nu ar lua în consideraţie 
și ficțiunea-docială, cu toate perspec- 
tivele ei terifiante? 

O performanţă și o sfidare în acest 
sens Al doilea război civil realizat 
de Joe Dante (50 ani) — cunoscut la 
noi mai ales prin Gremlins. 

Într-o Americă deschisă în ultimele 
decenii atâtor valuri de imigranți, dar 
invadată și de o imigrație clandes- 
tină — doctrina „politically correct“ 
se dovedește depășită, când mino- 
ritățile sunt pe cale să pulverizeze 
statul tradițional al (ex)majorității. 
Ideea este ilustrată cât se poate de 


mai mare factor de risc 


exprimă fizic 
ceea ce poeții 
zu încercat adesea 
să o facă 
prin cuvinte: 
credința 
că lupta poate 
fi o sărbătoare“ 
Jorge Luis Borges 


pa 


“rect, prin realitatea unui miliard 
de imigranţi, care nu mai pot fi 
asimilați de tradiționalul „Ame- 
"can way of life“, și sunt chiar pe 
cale să-l anihileze. Milioane de 
sioux. sikhs, hispanici, asiatici, 
arabi laolaltă sunt gata să înfrunte 
armata americană pentru a lua 
puterea. Președintele Americii 
este depăşit. Doar două situații 
nu par să se modifice: rivalitatea 
politicienilor cu intrigile aferente 
3 ofensiva rețelelor de televiziune 
pentru orele de maximă audienţă. 
Pentru acestea „al doilea război 
il” ce e pe cale să izbucnească 
este doar un super-scoop ce tre- 
buie transmis în direct! Respec- 
tānd regulile filmului de acţiune, 
A! doilea război civil — se poate 
revendica și ca o previziune- 
avertisment. Replica cheie a fil- 
ului rostită, într-o mare de 
cameni de toate rasele, este: „E 
=meva aici care vorbeşte engle- 
za? Beau Bridges, James Coburn, 
Phil Hartman — sunt dintre actorii 
care țin afișul. 

Este cel dintâi film american 
produs însă de o companie 
dependentă) care să se refere 
=*3t de explicit la o problemă ce 
este deocamdată doar obiect de 


studiu pentru politicieni şi sociologi. 
Fapt ilustrat și de mai recenta 
ofensivă a deportărilor (deporta- 
tion) în țările de origine, de către 
autorităţile statului a numeroase 
persoane care lucrează sau au 
chiar proprietăţi în State de ani și 
ani, dar nu au obținut cetățenia 
americană. (Într-o paranteză fac 
o trimitere la recenta premieră 
Addicted to Love / Dependenţi 
de dragoste — v. nr. 10 pag. 16. În 
fond o comedie sentimentală 
naiv-agreabilă, ca multe altele, 
dar conținând în embrion aceeași 
idee. Atitudinea față de francezul 
puţin escroc și mult ghinionist, nu 
mai este deloc „politically correct“ 
— când în film există replica — 
parafrazez din memorie: a reuşit 
pentru că e francez, ia să fi fost 
american...)! 

Al doilea război civil te obli- 
gă să pui întrebarea: Dacă la 
sfârșitul secolului XX, învingătorul 
global sunt Statele Unite, cine va 
fi marele victorios la sfârşitul se- 
colului XXI? 


Abecedarul amorului 


“~ 


Í, conjuncția realitate-ficțiune, 
cel mai seducător film a fost pentru 
mine Lecția de tango. Debarasat 
de orice problematică, el ne 
încântă, reamintindu-ne că... 
„amorul e un copil pribeag!“ Sally 
Potter (48 ani), cineastă londo- 
neză, cerebrală și autoritară, că- 
reia i-a reușit atât de senzațional 
Orlando (25 de premii) ecranizare 
după Virginia Woolf, a trecut acum 
la un film confesiune la persoana 
și la timpul prezent. lată cum 
ne-a povestit Sally Potter nașterea 
acestul film. Se afla la Paris și scria 
pentru următorul ei film un scenariu 
intitulat Rage. Furia reprezenta 
chiar starea ei de spirit. Obligaţia 
unei scurte călătorii în Argentina, 
o face să descopere tango-ul. 
Dansul cunoaşte pe continentul 
sud-american o nouă vogă 
egalând-o pe cea de la apariția sa 
din anii 1910, când Bernard Shaw 
l-a definit disprețuitor și șocat: „Mă 
mir că nu se dansează culcat!“ 
Încântată de ritmul și pașii 
tangoului (Sally Potter în anii '70 a 
urmat cursuri de coregrafie și dans 
la London School of Contemporary 
Dance), ea obține adresa unui 
profesor de dans argentinian de la 
Paris. Revenită pe malurile Senei, 
îi telefonează și se prezintă la 
prima lecție. Aptitudinile ei par 
nule și profesorul, Pablo Veron, un 
adevărat macho, o lasă să în- 
țeleagă că nu are ce învăța. Dar 
Sally se îndrăgostește de el de la 
prima întâlnire. Hotărăşte pe loc să 
abandoneze scenariul pe care-l 
scria, pentru a se reîntoarce în 


Argentina ca să înveţe tango-ul. 
Din nou la Paris, se prezintă iar 
la Pablo Veron și îl uimește cum 
dansează. Cel ce a sedus-o de la 
prima întâlnire, sfârșește prin a-i 
ceda, căci ea este femeia ce-i 
poate îndeplini visul: să joace 
într-un film. 

Așa s-a și întâmplat. Cei doi — 
azi un cuplu — sunt protagoniștii 
acestei povești de amor și pentru 
autenticitate, personajelor lor 
păstrează numele lor reale: Sally 
și Pablo. Povestea lor și lecţiile de 
dans au fost transpuse aidoma pe 
ecran. Filmul surprinde însă și 
dialogul etern al cuplului între 
dominator și dominat. 


Potter. N-aș putea să o contrazic, 
după această Lecţie de tango în 
care putem urmări două secvenţe 
de dans în patru — demne să 
rivalizeze cu cele din Cântând în 
ploaie. 

Sinceritatea nudă a autoarei a 
împins-o și la o confesiune inu- 
tilă în economia filmului ce rupe 
vraja. Este vorba de frustrările ei, 
când la o vârstă târzie a desco- 
perit originea ei iudaică. De unde 
se vede că realitatea pură nu 
face întotdeauna casă bună cu 
arta. 

Dacă Lecţia de tango ar fi fost 
distribuit de un Major, cu trâmbi- 
țele publicitare aferente și în nu- 


9 Al doilea război civil de Joe Dante — 
o premoniţie sociologică 


Potter și Veron, prezenţi la 
conferința de presă, iradiau ceva 
din miraculoasa lor întâlnire. 

„Hollywoodul mi-a oferit să fac 
Orlando ll, dar viața e prea scurtă 
să nu încerc mereu altceva. Apoi 
când Marile studiouri te finanţează, 
ele au impresia că le și aparții. Pre- 
fer să filmez cu mijloace mai 
modeste, dar să-mi păstrez 
libertatea“ (este motivul pentru 
care filmul nu e pe peliculă color): 
„Câteodată alb-negrul e mai viu 
decât culoarea“, a conchis Sally 


mărul de săli corespunzător, sunt 
convinsă că încasările ar fi fost pe 
măsură, din primul weekend. Dis- 
tribuit însă doar de londoneza Sales 
Company, filmul se va strecura pro- 
babil modest, dejectând doar pe 
cunoscătorii autoarei, ocolind ma- 
rele public. Dar cum am îndrăzni să 
ne imaginăm că un Majors ar dis- 
tribui un film în alb-negru! 

Aşa ajungem la temele dez- 
bătute în cele două colocvii de la 
Veneţia, a căror esenţă s-ar putea 
rezuma astfel: => 


VENEŢIA 


Inegalitatea șanselor 


A, fost dezbătute teme 
controversate ca de pildă: Filmul 
- artă și industrie; Raportul dintre: 
autor și public, dintre autor și 
producător; Libertatea de 
expresie și coerciţia financiară. 
Remake-uri și urmări — expresie 
a crizei de idei; Europa furnizoare 
de originalitate în industria de film 
american. Influențele bivalente 
dintre creatorii europeni și ame- 
ricani; Europeni în America şi 
americani în Europa etc. etc. În 
dezbaterea acestor subiecte ce 
domină lumea ideilor cinema- 
tografice s-au confruntat europeni 
și americani — lume multă și bună 
din breasla celor ce și-au făcut 
din film o profesie. 

Au fost discuţii revelatoare, în 
care s-au enunțat numeroase 
informaţii, punctuale, publice sau 
de culise. Desigur — nimeni nu s-a 
așteptat să se găsească soluția 
la „războiul nedeclarat“ dintre 
filmul european și cel american. 
Dacă ea ar exista, cred că ar fi 
bine să rămână o veșnică 
necunoscută, pentru a prezerva 
competiția — adesea stimu- 
latoare — între cele două con- 
cepţii de a face cinema. S-ar 
putea spune că aproape nici un 
aspect al luptei dintre „Bambi și 
Godzila“ nu a rămas în afara 
confruntărilor. Sunt o mulțime de 
premise concrete ce mențin 
diferența dintre producția 
europeană și cea americană de 
film. Citez câteva opinii avizate. 

Producătorul independent 
Saul Zaentz (Zbor deasupra 
unui cuib de cuci, Pacientul 
englez), care se bucură de o 


10 


A 


Tim Roth în Mincinosul 
fraţilor Pate — suspans 
psihologic 


autoritate imensă peste ocean, a 
fost cât se poate de explicit: „In 
America banii sunt pe locul întâi 
— cât costă filmul; în Europa pe 
locul întâi sunt ideile și regizorul. 
Altminteri, se poate spune că 
lacrimile și râsul sunt aceleași 
pretutindeni (în privința râsului 
l-aș contrazice — cred că umorul 
are un specific naţional pronunțat 
ce nu-l face să călătorească ușor 
de la o ţară la alta, desigur cu 
excepţiile cunoscute de la Stan 
și Bran și desigur de la puţini alții). 

Dar în America cinematograful 
e bogat (adică se face cu bani 
mulți) în vreme ce în Europa e 
sărac. Acest punct de vedere 
mi-a amintit o altă definiţie ce 
vrea să caracterizeze aceeași 
diferenţă: în Europa se fac filme 
cu idei mari și mijloace reduse; 
în America se fac filme cu idei 
mici, dar cu mijloace mari“. 
Oricum diferenţele există și vor 
exista. 

In privința mijloacelor celor 
bogaţi, ele nu se reflectă atât în 
producția propriu-zisă, cât în 
distribuție. Dacă țările europene 
realizează la un loc un număr 
superior de filme față de indus- 
tria de film americană, în schimb 
numărul de spectatori este de 
patru ori mai mare în State decât 
în Europa. Să mai adăugăm că 
și acestea sunt ocupate în 
majoritate de spectatori la fil- 
mul american. Așa a apărut din 
nou ideea creării unui Major 
european. Idee lansată de 
Claude Lelouch, anul trecut, tot 


la Mostra, într-o dezbatere ase- 
mănătoare. Să spunem însă că 
vocaţia organizatorică comuni- 
tară nu are încă o tradiţie și nici 
cadrul propriu pe Bătrânul conti- 
nent. 


Alte puncte de vedere 


Liliana Cavani (cineasta 
italiană cunoscută și la noi prin 
Portarul de noapte): „Cinema- 
tograful va rămâne industria cu 
cel mai mare factor de risc“. 

Peter Cowie (critic și publicist 
britanic): „Să renunțăm la teorii și 
să trecem la fapte“. 

Joan Dupont  (publicistă 
americană de origine franceză): 
„Știm că filmele europene nu sunt 
bine primite în America. Ele sunt 
acceptate doar. de către 
cunoscătorii culturii europene, 
ceea ce înseamnă un public 
redus. Fac excepție filmele con- 
cepute de europeni în manieră 
americană“. (Un exemplu ar fi Al 
cincilea element de Luc Besson, 
unul dintre puţinii francezi care 
lucrează în America; Bruce Willis 
a acceptat să facă rolul principal 
din filmul său. In oarecare măsură 
se aliniază la această categorie 
și Ura lui Kassowitz). 

Jean A. Gili (critic francez din 
echipa revistei Positif): „Europa și 
America nu au decât de câștigat 
dacă se vor cunoaște mai bine“. 

Punctul lui de vedere își gă- 
sește o exemplificare strălucită în 
opera lui: 

James Ivory. Prezent la dez- 
batere el a afirmat: „Mă consider 
privilegiat că am putut să lucrez 
atât de des în Europa, menţinând 
în același timp legătura cu 
rădăcinile mele americane“. 

Mark Kaner (președintele 
Departamentului T.V. al Twentieth 
Century Fox): „Ideea copro- 
ducțiilor euro-americane echiva- 
lează cu o loterie, nu poți ști dacă 
va fi un vis sau un coșmar“. 

Saul Zaentz —- a explicat 
această situație cu un banc: 


„Dă-mi ceasul tău și eu îți spun 
câte oral“ 

Tullio Kezich (criticul coti- 
dianului Corriere della Sera): „O 
asemenea situaţie îmi amintește 
de | Giganti della Montagna al 
lui Pirandello. Ce ar fi dacă uriașii 
ar înființa o companie la paritate 
cu banda păguboșilor. Pot să 
spun că în timpul dictaturii 
fasciste și a războiului, suferința 
noastră de a nu vedea filme 
americane era mult mai mare 
decât teama de bombele pe care 
le aruncau din faimoasele „libe- 
ratoare'. = 

Flavio Lucisano (producător 


- și distribuitor italian): „Cred că a 


venit momentul asocierii produ- 
cătorilor italieni cu producătorii 
americani independenți care 
reprezintă sufletul cinema- 
tografului din Statele Unite“. 
Adrienne Hanica (responsa- 
bila programelor cinematografice 
culturale de la Museum of Mo- 
dern Art N.Y.): „Esenţial este să 
cunoaştem cum intenționează 
distribuitorii europeni să-şi 
prezinte filmele în America. Abia 
după aceea le putem evalua 
şansele promoționale la noi“. 
Marin Karmitz (producător și 
distribuitor francez de origine 
română care a coprodus filmele 
lui Lucian Pintilie, Krzysztof 
Kieslowski, al  iranianului 
Makhmalbaf, deci al unor autori 
lipsiți de mijloace de pătrundere 
pe piața internațională): „Am 
încercat în repetate rânduri să 
investesc în săli de cinema din 
Statele Unite pentru a lansa 
filmele europene, dar de fiecare 
dată am întâmpinat obstacole de 
neînlăturat. Nu avem acces la 
săli, nu avem nici drept de 
construcție, nu avem acces nici 
la piața video, nici la T.V. Nu ne 
putem asigura rentabilitatea“. 
Saul Zaentz l-a contrazis ve- 
hement. A urmat singura 
altercație pe parcursul acestor 
confruntări de idei încheiată prin 
următoarea remarcă a lui 


Opţiunea cineaștilor europeni: 


9 Brenda Monte în Paturi desfăcute al cineastului britanic 
Nicholas Barker — confesiuni amoroase 


Zaentz: „De un lucru pot să vă 
asigur. Marile studiouri se urăsc 
ntre ele mult mai mult decât aţi 
putea urî dumneavoastră pro- 
zucătorii şi distribuitorii ame- 
“cani”. 

Ismail Merchant (produ- 
câtorul indian al americanului 
Ivory — o colaborare de 35 de 
ani): „Cinematograful este arta 
emoţiilor, a simțămintelor, a 
credințelor. Numai acestea 
străbat frontierele! Filmele 
"ollywoodiene sunt populare, 
sunt pentru suflet ceea ce 
restaurantele McDonald's sunt 
pentru stomac. Dar filmele 
europene care copiază pe cele 


hollywoodiene nu pot obţine 
același succes, pentru că spec- 
tatorul caută ceea ce este propriu 
fiecăruia. Altfel spus, ceea ce e 
diferit de Hollywood.“ 

Francesco Nespega (direc- 
torul general al Grupului Cecchi 
Gori): „Filmele europene pot să 
se afirme comercial pe piața 
americană, când au o identitate 
proprie. Exemple: Patru nunți și 
o înmormântare, Trainspotting, 
Al cincilea element, II Postino 
(ultimul film cu Troisi multino- 
minalizat la Oscar '96). 

Enzo Siciliano (președintele 
RAI): „Cred că dialogul cinema- 
tografic între Europa și America 


Opţiunea filmelor americane: totul pentru marele public 


Ə Nastassja Kinski și Kyle Mac Lachlan 
în Întâlnire de o noapte — 
_ melodramă politically correct 


E) Harrison Ford, 
Liesel Matthews, Glenn Close 
în Air Force One - acţiune 
și politică 


voci particulare, culturi distincte 


ə Vezuvianii, film de grup al cineaștilor napolitani — 
mitologie în modernitate 


nu a fost niciodată întrerupt, dar 
s-a schimbat pe parcurs. Fără 
acest dialog pierderea ar fi 
considerabilă pentru ambele 
ări“. 

tewart Till (preşedintele 
PolyGram International): „Este 
mai puțin important dacă filmul 
este american sau european. 
Important este dacă publicul vrea 
sau nu să-l vadă.“ 

Bernardo Bertolucci „Mă simt 
dezorientat și confuz. Cred că 
acea campanie pro GATT ar fi 
însemnat o ocupație „militară“ a 
cinematografului. Crearea unui 
Major de distribuție european ar 
fi soluția salvatoare. Incapa- 
citatea europenilor de a-și 
distribui filmele este revoltătoare. 
In schimb Majors-ii distribuie și 
filmele independenţilor și le 
lansează în festivaluri“. 

Unul dintre moderatorii 
discuţiilor a fost Fay Kanin fosta 
președintă a AMPAS (Academy 


of Motion Pictures Arts and Sci- 
ences) și actuala vicepre- 


ședintă: „Filmul este o 
întrepătrundere globală. Din ce 
în ce mai multă lume merge în 
sălile de cinema. O mare parte 
dintre aceștia doresc să vadă 
filme vechi. Așa au început să 
funcționeze în Statele Unite 
numitele art house. Noile 
generaţii de spectatori sunt mai 
sofisticate, s-au săturat de 
extratereștri, de acţiuni în forță, 
vor emoție, vor cultură mai mult 
decât efecte speciale. Studi- 
ourile vor fi obligate să urmă- 
rească gusturile lor. Warner și 
Columbia investesc deja în fil- 
me europene. United Artists 
investesc și în filmele vorbite în 
limba engleză, indiferent unde 
se produc. Totuși, studiourilor le 
place să-șiia mereu o marjă de 
siguranţă, dar artiștii trebuie 
să-și asume riscuri. Morala artei 
e riscul“. 


A ste Fay Kanin închide 
cercul acolo unde l-a deschis 
Liliana Cavani. Oricât de diferite 
în concepţie și expunere sunt 
filmele europene față de cele 
americane — sau viceversa — 
cineaștii care au ceva de spus ne 
conving că într-adevăr cine- 
matograful rămâne arta care 
exprimă în cel mai înalt grad, 
viitorul. 


Adina DARIAN 
11 


AIR 


ine vrea să fie sigur 
de eficacitatea unei 
„epopei naționale“ să 
o comande la Holly- 
wood! Drept este că 
Cetatea filmului e 
departe de a lucra cu materialul 
clientului. Trei exemple elocvente din 
ultimii doi ani — Apollo 13 (1995); 
Ziua independenței (1996) și acum 
Avionul prezidenţial — toate su- 
per-recorduri la box-office. 

Air Force One e construit ca un 
motor de mașină Ford. Situaţiile sunt 
astfel asamblate încât suspansul să 
funcţioneze non-stop. Filmul începe 
cu un desant al trupelor aeropurtate 
ruso-americane (tema alianţei e 
enunțată din start pentru a se evita 
orice echivoc) care te duce cu gândul 
la operaţiunea Overlord — debarcarea 
aliaţilor de la 6 iunie 1944 în 
Normandia! Acum scopul este răpirea 
unui general din Kazahstan, condu- 
cătorul unei grupări ultratradiționa- 
liste. Acţiunea e dusă la bun sfârșit, 
dar consecinţele imprevizibile sunt cât 
se poate de nefaste. 

Sub identitatea de reporteri TV un 
grup de teroriști pătrunde în avionul 
prezidenţial ce urma să decoleze de 
la Moscova în direcția Washington. 
= Confruntarea tero-antitero nu se lasă 
I așteptată și putem spune că ea se 

desfășoară la cel mai înalt nivel, 
întrucât însuși președintele (Harrison 
Ford) va reuși în tradiția self-made 
II man să-și supună adversarul. 
Scenariștii au avut grijă să înzestreze 
personajul cu date biografice ce-l fac 
demn de funcția supremă a statului, 
II recunoscut ca superpower mondial. 
a Încă de la colegiu el a avut o intuiţie 
pe măsură, încât în loc să studieze 
franceza cum îl sfătuise mama sa, el 
II] a învățat rusa. Acum președintele 
5 poate înțelege ce vorbesc adversarii. 
Apoi, cu 20 de ani în urmă el a fost 
EI combatant în Vietnam, recompensat 
[|] pentru acte de bravură cu „Medalia 
ă de onoare“, justificându-se astfel 
secvențele ă la Rambo. De asemenea 
NI eleste un tată devotat și un soț iubitor. 

Urmărind acțiunea de anihilare a 

teroriștilor și de salvare a preșe- 


z 
>= 


J 
CONSPIRAȚIA 


# 
a 
E 
= 
w 
T e pare că instituția 
H prezidențială nu 
EI suscită, numai la 
ai noi, interesul opi- 
a niei publice. Nu 
suntem singurii 
a care ne luptăm cu corupția și 
E care fâltâim idealuri. Cel puțin 
E în partea cu idealurile, ameri- 
W canii sunt mult mai hârșiți, 
BI după cum se vede și în Sha- 
dow Conspiracy, un thriller 
idealisto-moralist ce apără 
onoarea și onorabilitatea institu- 
ției sus-amintite. Președintele 
este un om bun și cinstit, dar 
BI înconjurat de trădători. Această 
W teorie ne pare arhi-cunoscută, 


FORCE ONE 


dintelui, filmul trece de la secvenţe de 
luptă armată la cele de luptă corp la 
corp, apoi la momente de film-ca- 
tastrofă, când însăși aeronava e în 
pericol; la elemente de film politic — 
suntem introduși în discuţie în spatele 
ușilor închise — apoi un suspans 
poliţist: cine a trădat?, nelăsând la o 
parte nici confruntările morale dintre 
loialitate (Glenn Close în rolul 
vicepreședintei SUA — o premieră pe 
ecran, care poate nu va întârzia mult 
nici în viața politică americană) și 
trădare; între curaj și lașitate; între 
minciună și adevăr. 

Bineînţeles, negativii sunt și ei 
redutabili: teroriștii au experiența 
luptei din Afganistan, iar crezul lor 
indestructibil în Mama-Rusia și în 
comunismul atotbiruitor le justifică 
față de ei înșiși crimele. Ei afirmă: 
„Capitalismul ne-a adus doar droguri 
și prostituție“. Pentru autenticitatea 
conflictului, Internaționala răsună 
pentru a doua oară într-un film 
american, după Reds — (1981), de și 
cu Warren Beatty. Conducătorul 
teroriștilor beneficiază de 
interpretarea lui Gary Oldman care 
ține piept farmecului lui Harrison Ford, 
amândoi făcând conflictul credibil, 
ceea ce în numeroase situaţii nu e 
prea ușor. Cuplul protagonist are 
concentrarea specifică a actorilor 
anglo-americani. 

La început, Harrison Ford are 
privirea omului pe ai cărui umeri 
apasă răspunderea planetei! Îl vedem 
apoi sigur pe sine, dar tandru și 
afectuos în familie. Urmează scenele 
tari când pericolul și spaima se citesc 
pe chipul său tumefiat, și îl regăsim 
în final demn și triumfător. Un parcurs 
actoricesc fără reproș. Cu atât mai 
dificil în contextul unui evident discurs 
propagandistic. 

Nu uităm însă că la cârma tuturor 
s-a aflat un regizor nu mai puţin 
redutabil în filmul de gen, germa- 
nul Wolfgang Petersen (56 ani). 
Remarcat și premiat de la primele 


nouă, celor trăiţi sub aripa lui 
Ceaușescu... 

Unul din consilierii săi, un tânăr 
care promite (interpretat de 
Charlie Sheen, cunoscut nouă 
din Wall Street și Hot Shots!) 
este cel care descoperă com- 
plotul. Fiind încă în faza de 
„tânără speranţă“, deci neexersat 
în trasul sforilor, el este potrivit 
(din punct de vedere moral) să 
facă dreptate. Partenera lui, o 
ziaristă interpretată de Linda 
Hamilton (Terminator și Beauty 
an the Beast) reabilitează o 
altă instituție, și anume presa. 
Ea întrupează jurnalistul gata să 


\ 


ENANNNNENENENNENNNRENENEN 


sale tele-filme din anii '60, Petersen 
a debutat relativ târziu ca regizor de 
cinema cu Einer von uns Beiden — 
(Unul din noi doi) (1973), un thriller 


care i-a adus premiul naţional german - 


pentru cea mai bună regie. Acest 
succes va fi peste ani argumentul 
care a determinat studiourile din Ba- 
varia să-i încredințeze mega-produc- 
ţia Das Boot / Submarinul (1982), 
care a înregistrat un succes mondial, 
fiind omologat primul film dedicat celui 
de-al doilea război mondial apărând 
eroismul, profesionalismul și onoarea 
militară a învinșilor. Das Boot, după 
ce a rulat în Statele Unite, a fost 
nominalizat la Oscar pentru regie și 
scenariu. Originalitatea narativă de 
atunci consta în construirea acțiunii 
și a suspansului într-un spaţiu închis: 
cel al unui submarin de război ger- 
man. Experienţa de atunci este 
folosită cu iscusință și acum de către 
regizor, pentru că 90% din acţiunea 
filmului se desfășoară în spaţiul limitat 
al aeronavei prezidenţiale. Mediul de 
la Casa Albă și anturajul prezidenţial 
îi erau de asemenea familiare după 
ce a realizat în 1993 In bătaia puștii. 
(Petersen a plecat în Statele Unite 
unde lucrează din 1985). 

Cred că meritul acestui film, ca și 
a multor alte filme americane este de 
a nu vrea să fie altceva decât ceea 
ce și-au propus inițial. Amatorilor de 
filme de acţiune cu premise și 
conexiuni și la tensiuni politice 
curente le putem spune, cu toată 
convingerea: „Bun venit la bord!“ 

PS. Air Force One a avut 
premiera europeană la Mostra de la 
Veneţia unde o mare parte din critici 
au snobat filmul, dar nici unul nu a 
părăsit sala așa cum s-a întâmplat la 
unele dintre filmele premiate; iar 
conferința de presă a înregistrat cea 
mai mare participare. Din nou același 
decalaj între succesul de stimă și 
succesul pur și simplu. 


Adina DARIAN 


Air Force One e Producţie: SUA, 
1997, Columbia Pictures, Beacon 
Pictures e Regia: Wolfgang Petersen 
e Scenariul: Andrew W. Marlowe e 
Imaginea: Michael Ballhaus « Cu: 
Harrison Ford, Gary Oldman, Glenn 
Close, Jurgen Prochnow e Distribuit 
de: Buena Vista / Româniafilm 


A Pozitiv 


şi negativ y 


Casei Albe 


] TEORIA 


buzul de conspirații 

în scenariile holly- 

woodiene din ultima 

vreme ar fi meritat o 

tratare parodică, 

așa cum ne-am 
imaginat că va face acest nou film de 
Richard Donner. Umorul prezent în 
peliculele sale din seria Arma fatală 
ne-a încurajat această speranță, ca 
şi prezenţa lui Mel Gibson, 
protagonistul amintitei serii, al 
comediei Maverick, și persoană cu 
mult haz atât pe ecran cât și în afara 
lui. lar prima jumătate de oră a Teoriei 
conspirației, unde personajul 
interpretat de el, un șofer de taxi cam 
țicnit care bate câmpii vorbind fără 
încetare despre comploturi orches- 
trate de undeva „de sus“, ne-a 
încântat pur și simplu. 

Am rămas de aceea mirată când 
povestea virează înspre thriller, pe 
cărările cele mai bătătorile ale 
genului. Vrând cu tot dinadinsul să 
intensifice suspansul, regizorul 
trasează numeroase piste false, ne 
face o bună bucată de vreme să ne 
îndoim de inocenţa celor pozitivi și 
pune personajele să se spioneze 
unele pe altele în bună (dar deja 
demodată) tradiţie hitchcockiană. Își 
fac bineînțeles apariția și agenții 
secreți care abuzează de privilegiile 
lor și îl hărțuiesc pe bietul erou ca 
pe un răufăcător periculos. Cum lui 
Richard Donner îi plac pozitivii care 
evoluează în cuplu (vezi Arma 
fatală) taximetristului aiurit îi vine 
în ajutor o frumoasă polițistă 
interpretată de Julia Roberts. Cei 
doi fac totul pentru a cuceri simpatia 
publicului și lasă impresia că a fost 
o plăcere să colaboreze la acest film 
(după cum semnalau și reportajele 
de la filmare care avansau ipoteza 
unei scurte idile între ei). Dincolo de 
detaliile picante, rămâne impresia 


CONSPIRAȚIEI 


agreabilei reîntâlniri cu două staruri 
în momente de vârf ale carierei lor. 
Mai ales Mel Gibson face 
demonstrația complexului său talent 
interpretându-l pe nevrozatul șofer, 
a cărui paranoia amintește de eroul 
jucat de Robert De Niro în Taxi 
Driver. La capitolul calități putem 


și negativ ANRRENRRIRRRRRRRRRRRRIRERRIIRII II 


adăuga imaginea elegantă și 
excelenta ilustrație muzicală. 
Rochard Donner confirmă părerea 
că este un foarte bun meșteșugar, 
dar din păcate, n-a valorificat 
premisele nonconformiste ale 
scenariului. 


k Dana DUMA 


Conspiracy Theory « Producție: 
SUA, 1977, Columbia Pictures e Re- 
gia: Richard Donner e Scenariul: 
Brian Hegeland * imaginea: John 
Schwartzman e Cu: Mel Gibson, Julia 
Roberts, Patrick Stewart Distribuit 
de: Guild Film România 


se sacrifice pentru triumful binelui 
și al adevărului. Relaţia pasională 
din alte producții de acest tip este 
aici înlocuită de una prieteneas- 
că, între doi foști iubiţi, care doar 
se mai sărută din când în când. 
„Dușmanul“ este ca de obicei, 
din interior: mentorul junelui 
consilier, interpretat cu mult 
farmec de Donald Sutherland. El 
este doar ideologul, criminalul 
fiind altul, un as al tehnicii și un 
om-robot el însuși, executând 
comenzile până la capăt. Cei din 
film îl numesc, pur și simplu, „un 
profesionist“. Nostim este că 
acesta încearcă să-l omoare pe 
președinte cu un avion de jucărie 
care e, de fapt, o mini-mitralieră. 
În final binele triumfă: răii mor, 
iar bunii sunt salvaţi și avansați. 


Da 


Filmul se sfârșește filozofic, 
arătându-ne prin filmări tot mai de 
sus, că SUA nu e decât un loc pe 
continent, care continent nu e 
decât o pată pe glob, care glob, 
la rândul lui, nu e decât un punct 
în spațiu... 


laromira POPOVICI 


Shadow Conspiracy e 
Producție: SUA, 1996, Cinergi 
Pictures Entertainment e Regia: 
George Pan Cosmatos e 
Scenariul: Adi Hasak, Ric Gibbs 
e Imaginea: Buzz Fietshans e 
Cu: Charlie Sheen, Donald 
Sutherland, Linda Hamilton, 
Stephen Lang, Sam Waterston, 
Ben Gazzara e Distribuit de: 
Media Pictures International 


Din culisele 
filmului 


ovestea e destul de 
palpitantă. Pe când filma 
Asasini, Donner a fost 
tras deoparte de unul din 
scenariști, Brian Hege- 
land, care i-a șoptit ceva 
conspirativ despre un 
subiect teoretic cu para- 
noia. Donner l-a încurajat 
distrat: „Scrieți băieți, 
numai scrieți“ și prompt 
Hegeland i-a adus scena- 
riul proaspăt scos de pe 
laptop. Donner i-l dă lui 
Gibson, acesta nu zice 
nici nu nici da, dar pentru 
că de ani de zile îi era 
propus un proiect alături 
de „Pretty“ Julia Roberts 
zice și el teoretic: ce-ar fi 
dacă... 

Producătorul Joel Sil- 
ver vede scenariul şi se 
încăpățânează, îl asedi- 
ază pe Gibson amical în 
biroul lui până când 
acesta semnează pentru 
20 de milioane dolari, cu 
toții se duc să o con- 
vingă pe Julia care nu 
poate face nimic fără 12 
milioane. E cam scump, 
zice Silver (care la vremea 
lui Predator 2 i-a refuzat 
lui Schwarzenegger 2 
milioane peste 10, prefe- 
rând să facă filmul cu 
Danny Glover) şi încearcă 
să facă filmul cu Winona 
Ryder (ocupată de cea 
de-a patra reînviere a 
monstrului Alien) sau cu 
Gwyneth Paltrow și ea 
ocupată cu linsul rănilor 
lăsate de Brad Pitt, chiar 
şi cu Robin Wright, 
aceasta ocupată cu soțul 
Sean (Penn). Deci, back 
to Julia Roberts. Aceasta, 
tare ocupată cu „Nunta 
prietenului ei cel mai bun“ 
spune mai întâi nu, mo- 
ment în care conspiratorul 
Silver scoate șampanie 
pentru asistenții Juliei, 
sună într-una la agentul 
ei, în final asediind-o și pe 
Julia la hotel, alături de 
Donner și, acum și el con- 
spirator fruntaș, Mel 
Gibson. Aici o lasă pe 
Julia să se refugieze în 
toaletă pentru un telefon 
și când ea revine în 
cameră găsește acolo o 
orchestră care cântă ro- 
mantic și pe „Mad“ Mel cu 
o lampă pe cap. Se pierde 
complet, râde și... sem- 
nează. Ultimul element, 
negativul Patrick Stewart 
primeşte 5 milioane şi nu 
discută, mai ales că pe 
durata filmărilor mănâncă 
la micul dejun somon 
afumat. Declaraţia acto- 
rului la terminarea produc- 
tiei: „Am știut că va fi ceva 
special. N-am mâncat atât 
de bine la nici un film pe 
care l-am făcut în viața 
mea“. 


Alin Ludu DUMBRAVĂ 
iei leziune -— 


| HOȚII 


egretatul Krzysztof Kieslowski 

mărturisea odată că s-a dedicat 

cinematografului pentru că n-a 

avut destul talent pentru a scrie 

romane. Cu această modestie, el 

se declara conștient că oricât de bun 
ar fi un film, nu poate egala complexitatea literaturii, 
puterea acesteia de a multiplica planurile și vocile 
lăuntrice. Deși n-am citit un credo asemănător 
semnat de Andre Techin6, această peliculă a sa mă 
face să cred că și el este un regizor cu nostalgii 
literare. 

Hoţii se impune în primul rând prin calitatea 
deosebită a scenariului. O falsă poveste polițistă 
implică în tramă personajele ce aparțin unor lumi 
aparent incompatibile. Ancheta unui polițist (Daniel 
Auteuil) asupra unui jaf armat duce la descoperirea 
că unul dintre autori e chiar fratele său, ucis într-un 


i 


schimb de focuri. Dar nu problemele de conștiință 
ale omului legii pus în fața situației de a dezvălui 
crimele din propria familie sunt „motorul“ dramei. 
„Am vrut să fac un film fără centru și fără periferie“, 
declara Techin6 despre Hoţii, caracterizând foarte 
inspirat structura sa în mozaic ce acumulează 
evenimente revelatoare pentru destinul mai multor 
personaje. 

De la pretextul crimei pornește analiza 
microscopică a relațiilor dintr-un neobișnuit 
trio amoros. Un trio format din două femei și 
un bărbat, în care nu acesta din urmă este 
cel disputat, ci una dintre ele. Legătura lor pare 
inexplicabilă: prea puţine ar avea în comun o 
profesoară de filosofie, un polițist și o jună 
delincventă. Techine se obstinează să ne de- 
monstreze contrariul, dezvăluind detalii sur- 
prinzătoare din intimitatea eroilor. Reflectând, ca 
și Claude Sautet, asupra lașităţii unor semeni 
care evită să se angajeze sentimental, el 
sugerează că atât atracția profesoarei cât și a 
anchetatorului pentru fata din banda jetuitorilor are 
ca explicație tocmai vidul de sentimente din viețile 
lor. Tânăra este pentru amândoi o parteneră care, 


14 


Singurătăţi citadine 


teoretic, nu-i poate implica afectiv prea tare. În 
plus, ea este o sursă de senzații „adevărate“, un 
om din „carne și sânge“ care riscă și trăiește 
periculos, însăși prezenţa ei dând palpitaţii. 
Téchiné sugerează că hoţii sunt cei doi, care o 
folosesc drept substitut de viață autentică și nu 
cei căutați de poliție. 

Un alt nivel al peliculei se construiește por- 
nind dintr-o perspectivă „subiectivă“, aceea a 
privirii unui copil asupra evenimentelor. Un băiat 
de nouă ani, fiul celui decedat, îi spionează pe 
adulţii ale căror secrete îi sunt dezvăluite pe rând, 
maturizându-l înainte de vreme. Inocența lui 
perfidă amintește de aceea a fetiţei din Cria 
cuervos de Carlos Saura. El se instituie în 
judecătorul celor mari, pe care îi pedepsește 
sugerându-le doar că e conștient de ipocrizia 
lor. 


& Daniel Auteuil, Catherine Deneuve 


Suspansul nu se situează, deci, la nivelul 
întâmplărilor, ci la cel al relaţiilor dintre personaje. 
Ca și în Trestiile sălbatice registrul ales este cel 
al discreției iar plăcerea spectacolului decurge din 
sesizarea unor detalii subtile. Filmul este generos 
cu partiturile interpreţilor. Catherine Deneuve 
domină distribuția în rolul profesoarei, o femeie în 
care mocnește disperarea, în ciuda aparenţelor 
de echilibru. Daniel Auteuil e convingător în poli- 
țistul secătuit de sentimente, iar tânăra Laurence 
Câte, care dă viață adolescentei impetuoase, e 
mai mult decât promițătoare. Hoţii este un ta- 
blou impresionant al înstrăinărilor și singurătăţi- 
lor citadine. 


Dana DUMA 


Les voleurs e Producție: Franța, 1996 e Regia: 


André Téchináé e Scenariul: André Té- 
chiné, Gilles Taurand, Michel Alexandre èe Ima- 
ginea: Jeanne Lapoine èe Cu: Daniel Auteuil, 
Catherine Deneuve, Laurence Côte e Distribuit 
de: Ecran XXI 


ANDRÉ TÉCHINÉ 


Nasi în 1943 la Valence 
d'Agen, André Téchiné îngroașă rân- 
durile regizorilor francezi proveniți din 
critici. Redactor la revista „Cahiers du 
cinéma“ între 1964—1967, el reali- 
zează primul său lungmetraj Paulina 
s’en va (1969) sub influența lui 
Jacques Rivette, al cărui asistent de 
regie a fost în timp ce acesta turna 
Ľamour fou. Prima lui operă, con- 
siderată de distribuitori dificilă, a fost 
lansată în săli abia în 1975. 

Abia după cinci ani Téchiné 
regizează a doua sa peliculă, Sou- 
venirs d'en France (1975) a cărei 
structură amintește de teatrul lui 
Brecht. Erudiţia cineastului este pre- 
zentă în mai toate filmele sale unde 
se fac trimiteri evidente la scriitori sau 
regizori care l-au marcat. 

Antisentimentalismul este una din 
notele dominante ale cinematogra- 
fului practicat de Téchiné, deseori 
acuzat de a fi „prea rece“. El are însă 
mulți fani, care apreciază subtilitatea 
și eleganța stilului său. Pentru aceste 
calități el a primit în 1985 premiul 
pentru regie la Cannes (cu Rendez- 
vous). Anii '90 i-au adus și alte re- 
cunoașteri ale importantului său loc 
printre cineaștii Franţei. In 1995 a 
obținut, cu Trestiile sălbatice (văzut 
şi pe ecranele noastre) patru premii 
Cesar. Același film a fost premiat de 
breasla criticilor în Statele Unite. 

Techine este unul dintre acei ci- 
neaști care sunt mai apreciaţi în 
străinătate decât la ei acasă. Invitat 
în multe festivaluri internaţionale, el 
a inspirat, cu peliculele sale, comen- 
tarii entuziaste. Una dintre țările unde 
filmele sale sunt apreciate atât de 
public cât și de critică este Spania. 
De aceea Festivalul de la Valladolid 
i-a dedicat în această toamnă o retros- 
pectivă în care s-a proiectat întreaga 
sa creaţie. Cităm lista de titluri care 
coincid cu filmografia regizorului: 
Paulina s'en va (1969), Souvenirs 
d'en France (1975), Barocco (1976), 
Surorile Brontë (1979), Hôtel des 
Amériques (1981), La Matiouette 
ou l'Arriăre-Pays (1983), Atelierul 
(1984), Rendez-vous (1985), Le lieu 
du crime (1986), Inocenţii (1987), 
J'embrasse pas (1991), Ma saison 
préférée (1993), Trestiile sălbatice 
(1994), Hoţii (1996). m 


ingurul marxism 

recunoscut azi 

este cel al fraţilor 

Marx. Admiratorii 

lui Groucho, Har- 

po, Chico și Zeppo 
Marx au avut de ce să fie mul- 
țumiți în ultima vreme în calitatea 
lor de telespectatori. La ProTV au 
putut vedea O noapte la operă 
și O zi la curse, două dintre 
filmele cele mai trăznite ale celei 
mai celebre familii de comici din 
istoria cinematografului. 

Cei care au îmbogăţit con- 
siderabil arsenalul de gaguri 
ale burlescului și-au cucerit 
locul lor printre mai marii 
comediei cinematografice prin 
umorul lor delirant, frizând de 
cele mai multe ori absurdul. 
Reputația lor de țicniţi se trage 
din raționamentul anapoda 
care îi determină să ia o decizie 
sau alta, dar și din caracterul 
ireverenţios al atitudinii lor, 
scuzat numai unui nebun. 
Desigur, acel nebun care își 
asumă rolul bufonului și spune 
în gura mare adevăruri as- 
cunse de alţii de dragul con- 
venienţelor sociale. 

Reiîntâlnirea cu filmele lor a 
fost desigur o mare bucurie, dar 
nu puțini au trecut printr-un mo- 
ment de tristețe. Opera fraților 
Marx a fost intens revizitată în 
acest an prin retrospective de 
cinematecă cu ocazia unei 
comemorări: acum două de- 
cenii (mai exact la 19 august 
1977) înceta din viață Groucho 
Marx, creierul și animatorul 
simpaticului grup. 

Deși toți patru au partituri 
savuroase în toate comediile 
lor, Groucho a fost întotdeauna 
solistul. Duelurile sale verbale 
cu Chico sau Margaret Du- 
mont, a cincea roată la „că- 
ruta“ lor comică sunt irezis- 
tibile. Să dăm un singur 
exemplu din Supa de rață. 
Margaret întreabă: „Ce faci 
Rufus?“ La câre personajul in- 
terpretat de Groucho răs- 
punde: „Lupt pentru onoarea 
ta, ceea ce tu n-ai făcut nici- 
odată“. Groucho are întot- 
deauna o relaţie foarte specială 
cu femeile: e în același timp un 
seducător, dar şi un misogin, 
tratându-le aproape întot- 
deauna ca pe niște obiecte. 

Groucho Marx a avut și în 
viața particulară reputaţie de 
atemeiat. A fost căsătorit 47 din 
cei 86 de ani de viață, dar cu 


„Nu există nici un dubiu că sexul este forța răs- 
punzătoare de perpetuarea speciei umane. Dacă el n-ar 


exista, viaţa ar dispărea în câteva zeci de ani, ceea ce 
uneori pare o idee bună“. 


trei persoane diferite (la propriu 
și la figurat). Prima soţie, Ruth, 
este mama primilor lui copii, 
Arthur şi Miriam. Avea 55 de 
ani când s-a recăsătorit cu o 
fată de 24 de ani, Key, care a 
devenit mama unei alte fiice, 
Melinda. În 1964, la 64 de ani 


Groucho s-a însurat din nou cu ` 


o jună de 20 de ani, Eden, 
dezminţind adevărul unui ce- 
lebru aforism de-al său: „Cu 
vârsta, te eliberezi de tirania 
sexului“. 

Nebunul după femei Grou- 
cho apare într-un film din 1949 


(Love Happy) alături de o bombă 
erotică numită Marilyn Monroe 
într-o scenă de numai un minut. 
Un scurt moment de antologie 
în care el (în rol de detectiv) 
primește vizita viitoarei dive 
M.M. și o întreabă „Ce pot face 
pentru dumneata?“ pentru ca 
imediat, făcând complice cu 
ochiul către aparate de filmat 
să adauge: „Ce întrebare stu- 
pidă!“ 

Nici la optzeci de ani faima 
lui de erotoman nu s-a stins. 
Doi ani după ultimul divorț (în 
1971) el a începutsă trăiască 


alături de Erin Fleming (30 de 
ani) aspirantă la glorie care a 
devenit secretara, menajera și 
managerul său. După o viață 
agitată, iată ce concluzie trage 
el asupra căsniciei: „Nu cred că 
amorul este garanţia unei căsni- 
nicii reușite. Eu am fost înamo- 
rat de fiecare dată când m-am 
căsătorit. Așa se face că am 
făcut-o de trei ori. M-am că- 
sătorit cu ele pentru că erau 
frumoase, dar ăsta nu era un 
motiv suficient să te însori. 
N-aş spune că erau proaste, 
dar nici nu erau Einstein“. 

Afemeiatul Groucho a fost 
unul dintre cei mai longevivi 
comici ai ecranului. Interesant 
este că unul dintre cineaștii 
care-l revendică drept maestru, 
Woody Allen, îl urmează atât 
în planul operei (unde relaţia 
cu femeile este o temă favo- 
rită) dar și în cel al vieţii (unde 
schimbarea partenerelor, din 
ce în ce mai tinere, devine 
subiect de scandal media- 
tic). 

Aproape că nu ne vine să 
credem că mustăciosul plin de 
vervă de pe ecran ne-a pără- 
sit acum douăzeci de ani. 
Replicile lui impenitente ne fac 
să râdem cu hohote, ca și 
încurcăturile lui de donjuan 
aiurit. Cu siguranţă că lumea ar 
fi mai tristă fără comediile lui, 
un leac bun împotriva nevro- 
zelor de tot felul. 


Dana DUMA 


& Groucho împreună 
cu Marilyn Monroe 


15 


RIE 


CONTACT 


nainte de a fi o odisee 

extraterestră, Contact a fost 

o odisee terestră. 17 ani i-au 

trebuit... luminii să ajungă a 

fi transpusă pe peliculă. În 

1980 Carl Sagan — astronom 
și scriitor, laureat al premiului Pulitzer 
— realizează împreună cu soția sa 
Ann Druyan un serial pornind de la 
ideea existenței unei lumi inteligente 
extraterestre. Cosmos a fost difuzat 
în 60 de ţări și a realizat un scor de 
500 milioane telespectatori. 

După ce Sagan publică un roman 
pe această idee, studioul Polygram 
se grăbește să achiziționeze 
subiectul. Dar nu a fost pentru prima 
dată când un studio se precipită să 
cumpere o idee de film, nu atât 
pentru a-l realiza cât pentru a opri 
pe alţii să-l facă. O suită de 
potenţiali scenariști și regizori își 
vor oferi de-a lungul anilor serviciile. 
Polygram evită însă să dea startul, 
nefiind sigur pe impactul comercial 
al filmului. Cum la Hollywood 
lucrurile se mișcă repede, patronul 
de la Polygram, Peter Guber, 
împreună cu asistenta sa, Linda 
Obst, părăsesc compania în 
favoarea studiourilor Warner luând 
mult discutatul script cu ei. Abia la 
sfârșitul anului 1993, Warner 
desemnează pe George Miller (Mad 
Max) ca regizor. Jodie Foster 
anunţă de îndată că este interesată 
de rol. Dar după doi ani Miller 
renunţă la contract. Trecuseră deja 
15 ani de când Sagan și Druyan 
împreună cu Obst se angajaseră pe 
acest drum! 

La sfârșitul anului 1995 Robert 
Zemeckis, încununat de succesul cu 
Forrest Gump, spune că este 
interesat de regia acestui film și în 


16 


acel moment renumele său face 
posibilă finanţarea de 90 milioane 
dolari. Scenaristul Steve Starkey 
revede scriptul și filmările încep. 
Iniţiatorul acestei aventuri, Carl 
Sagan nu va mai vedea însă filmul, 
stingându-se din viață în decembrie 
1996, în vreme ce premiera, pe 1500 
de ecrane în Statele Unite, a avut loc 
în iulie în acest an. 

V-am relatat această odisee spre 
a vă face mai permeabilă dificultatea 
judecării unui film atunci când cunoști 
cantitatea de efort, de experienţă și 
de talent investite, deși acestea nu 
se mai lasă citite în rezultatul final. 

Fără să fi rămas insensibilă la 
orchestrarea mijloacelor tehnice puse 


în joc, nici la poezia spaţiilor infinite, : 


nici la dinamica acțiunii, filmul mi s-a 
părut totuși banal, sentimental, 


dominat fiind de un timbru tezist. Sunt 
subliniate cu ostentaţie: importanța 
perseverenţei în atingerea unui scop; 
rolul președinților americani; nevoia 
cooperării ruso-americane în 
cucerirea spaţiilor extraterestre (în alt 
sens Air Force One sublinia aceeași 
idee); necesitatea imperioasă a 
anulării deosebirilor de sex sau de 
rasă pentru a putea conviețui în 
mileniul viitor; și concluzia — evident 
evidentă — că tinerii sunt viitorul 
omenirii. Tot atâtea concepte 
contemporane, trâmbiţate pe ecran 
ca niște sloganuri de la o gazetă de 
perete. 

Jodie Foster atenuează aceste 
asperităţi cu inteligență, revelând cu 
naturalete sentimente eterne ca 
dragostea filială și dragostea pur și 
simplu sau făcând credibilă 
determinarea feminină în a-și afirma 
drepturi egale, chiar și în cele mai 
sofisticate domenii ale științei, ceea 
ce în Statele Unite nu este încă un 


Jodie Foster 


James Woods 


lucru obișnuit. Totuși, filmul rămâne 
dominat de retorică și cred că 
aventura pe care ne-o propune poate 
entuziasma mai degrabă pe cei aflați 
în anii adolescenţei. 


y Adina DARIAN 


Contact e Producție: SUA, 1997, 
Warner Bros. / A South Side 
Amusament Company » Regia: Ro- 
bert Zemeckis e Scenariul: James 
V. Hart și Michael Goldberg, după un 
story de Carl Sagan și Ann Druyan, 
inspirat de romanul cu același titlu 
de Carl Sagan » Imaginea: Don 
Burgess « Cu: Jodie Foster, James 
Woods, Matthew Mc Conaughey, 
John Hurt, Tom Skeritt, Angela Bas- 
set e Distribuit de: Guild Film 
România.. 


IUBITUL MEU 


n maniera suavelor comedii roz ale 

anilor '60, prima secvență dă tonul 

filmului, chit că acțiunea e pig- 

mentată inspirat cu un caustic 

umor la adresa geloziei, ce se 

dovedește de fapt a fi mai degrabă 
orgoliu. „Suferindă“ este, în mod 
surprinzător, roșcata Julia Roberts, din nou 
într-un rol de Cenușăreasă, dar provenind 
nu din mediul proscris ca în Pretty Woman, 
ci din ... jurnalistică. De unde — poate — și 
inventivitatea campaniei de defăimare 
ad-hoc a viitoarei soții a celui mai bun prieten. 
Prieten ce-i făcuse curte ei, apetisantei 
eroine a Juliei Roberts, timp de nouă ani și-i 
fixase cândva și data nunții lor. Dată la care 
— lovitură de trăznet — o invită la căsătoria 
lui cu o blondă insipidă, dar „de bani gata“. 
Așa — cel puţin -— îi pare logodnica ei, 
protagonistei, care se simte dintr-odată 
frustrată și foarte înamorată de junele căruia 
până atunci nu-i acordase prea mare atenţie. 
Deplasându-se urgent la fața locului, deși e 
întâmpinată cu o teribilă simpatie atât de 


Julia Roberts, Rupert Everett 


SE-NSOARĂ 


serafica rivală inocentă, cât și de familia 
acesteia, temperamentala eroină... Dar nu 
are rost să continui pentru că filmul merită 
văzut fiind precum o acadea răcoritoare pe 
timp de caniculă, deși îl vedem în anotimpul 
rece. 

Hazul filmului ține și de meta-casting 
căci „spălăcita“ care n-are un rol „ușor“ 
e interpretată cu nuanțe înduioșătoare 
de tânăra vedetă Cameron Diaz (v. p. 
37), iar prinţul-consort/editor-șef, Rupert 
Everett, cochetează nu doar cu 
„abandonata“ Julia Roberts, ci și cu 
propriile-i metehne... 


lrina COROIU 


My Best Friend's Wedding e» Producţie: 
SUA, Zucher Brothers Action, TriStar Pictures, 
1997 « Regia: P. J. Hogan «e Scenariul: 
Ronald Bass + Imaginea: Laszlo Kovacs, 
ASC e Cu: Julia Roberts, Cameron Diaz, 
Dermot Mulroney, Rupert Everette Distribuit 
de: Guild Film România 


= Portret de cineast 
FILMULUI 


ălătoria aces- 

tui Ulise con- 

temporan este, 

evident, una 

iniţiatică şi — 

fapt nu prea 
ses întâlnit -` povestea 
cantonată în prezent (toate cele 
Jei filme ale lui Angelopoulos 
în gala de la Cinematecă se 
petrec într-un timp al nostru, al 
celor de astăzi) trimite de 
dată spre un alt timp, cel al 
=gendei ce pare încrustată în 
ocuri, aşezări şi destine 
umane. 

Angelopoulos este un 
cineast cu vocaţia 
peregrinării, sursă — pentru el 
ca și pentru spectatorii săi — 
ze confruntări de fapte, 
conştiinţe şi revelații. Un mai 
yechi film al realizatorului 
pomenit, Comedianţii, este — 
as crede — emblematic pentru 
sensul pe care-l atribuie el 
Zorinţei de a pătrunde în spații 
zare se dilată magic spre a 
zăzdui o privire ce nu 
obișnuiește să se oprească la 
magini convenţionale, la 
gesturi fade, ci scormonește 
pentru a descoperi lucrarea 
zestinului, precum și cute- 
zanta de a-l înfrunta. 

Privirea lui Ulise, de pildă, 
„mărește periplul unui discipol 
= dorinţei de cunoaștere, de 


înțelegere, de iniţiere. Faptele 
sunt știute, rememorate în 
ipostazele lor cele mai 
sugestive (depistarea acelor 
frânturi de memorie a peliculei, 
de la începutul secolului, tot 
atâtea imagini încărcate de 
simbol) constituie impulsul pri- 
mordial. Restul face loc 
revelaţiilor legate de locuri și 
oameni ce poartă asupră-le 
pecetea unui destin implacabil, 
înscrise într-un traseu, legen- 
dar desigur, pornit dinspre 
Atena, spre fostul Tomis și 
sfârșind în însângeratul 
Sarajevo din acest sfârşit de 
mileniu. 

Călătorie la Kithira 
(Citera), pe de altă parte, 
confruntă predestinarea (unui 
alt Ulise) cu afectul. Revenirea 
de pe alte tărâmuri nu este o 
încheiere a peregrinării, ci un 
alt început. Nimic nu se 
consumă potrivit unor ca- 
noane dramatice ori drama- 
turgice. Totul pare suspendat 
și subsumat Așteptării, care 
nu este altceva decât invitație 
la a medita asupra vieții și 
meandrelor ei. 

În Pasul suspendat al 
berzei autorul de care ne 


& Maia Morgenstern și Harvey Keitel în Privirea lui Ulise 


GREC 


ocupăm dramatizează 
într-adevăr alternând meta- 
fora cu observaţia directă a 
unui reporter nedumerit, 
sfârșind prin a depista și numi 
deznădejdea cea mare și 
descumpănirea la acest 
sfârșit de secol. Ne trezim în 
fața unui Angelopoulos al 
ineditului, al dezinvoltei 
transferări în alegorie 
imediată, la îndemână, a unei 
stări de deriziune, deșertă- 
ciune, van. 

Filmul lui Angelopoulos ni se 
revelează astfel — în liniile lui 
mari — ca o structură proteică, 
schimbând mereu planul și 
unghiul de observaţie, ritmul 
investigării și al narării. El pare 
când lent, șovăielnic și aluziv, 
când precipitat, convulsiv și 
concluziv și, uneori, chiar 
convențional demonstrativ, 
sugestia fină făcând loc, 
atunci, unor  prefigurări 
aproape grand-guignolești. 
(Câteva văpăi, din anvelope 
stropite cu benzină, plasate în 
funcţie de cerințele de 


© Theo Angelopoulos 


populare a unui cadru prin el 
însuși nu prea evocator, ales 
la Sarajevo). 

Angelopoulos, despre care 
se vorbeşte atât, premiat pe 
meridiane, încrâncenat să 
impună o viziune a lui asupra 
artei de a povesti în imagini 
(viziune influențată, într-o 
măsură, de modalitățile 
teatrului) apare, mă încumet să 
afirm, ca un autor inclasabil. 
Nu-l poți raporta decât orgolios, 
la el însuși, nu-l poți înscrie în 
vreun curent de gândire 
artistică, într-un moment al 
evoluției filmului. Un cineast pe 
care laurii îl onorează dar — 
printr-un paradox al spiritului 
ceremonios — nu-l și evaluează. 
Poate că Ange- 
lopoulos nici nu 
este un cineast — 
sau doar un 
cineast, ci o con- 
ştiinţă iscoditoare 
care — aşa cum 
spune o vorbă de 
pe un alt petec de 
țărm mediterane- 
ean „Proslăvește 
marea, dar rămâi 
pe uscat“ — proslă- 
vește și el periplul 
inițiatic, orizontu- 
rile largi, nesfâr- 
șite, dar se uită, 
stăruitor și disperat 
chiar, spre eternul, 
fermul, impasibilul 
Olimp. Corabia lui 
este gata în orice 
clipă să-și înalțe 
pânzele dar aș- 
teaptă, încă și me- 
reu, glasul Oraco- 
lului. 


UROPA ~ cinema 


Mircea 
ALEXANDRESCU 


17 


CINEMATOGRAFUL si 


DUBLI 


Metamorfozele 
doctorului 
Jekyll 


Pois doctorului Jekyll și a 
domnului Hyde a inspirat atât de multe filme 
încât acestea aproape au creat un gen de 
sine stătător. Nenumărați regizori au apelat 
la povestirea lui Robert Louis Stevenson 
despre doctorul cu sentimente nobile care 
bea o poțiune ce-l transformă într-un cri- 
minal maniac. Adeseori, trans- 
formarea lui Jekyll în Hyde a servit 
drept pretext pentru o etalare de 
violenţă şi sex. Cineaștii au pă- 
rut a ignora faptul că strania 
fabulă morală a lui Stevenson nu 
conţine nici o scenă expli- 
cit sângeroasă și — încă și mai 
ciudat — lipsesc personajele femi- 
nine. 

Regizorul german F. W. Murnau 
a făcut una din primele sale in- 
cursiuni pe terenul expresionismu- 
lui cu Der Januskopf (1920), o 
adaptare liberă a povestirii, cu 
Condrad Veidt. Un an mai târziu, 
John Barrymore a interpretat 
ambele roluri în Dr. Jekyll and Mr. 
Hyde (r. John Stuart Robinson, 
1921). El i-a uimit pe spectatori, și 
pe critici, refuzând ca trans- 
formarea să fie sugerată prin 
machiaj. Schimbarea identității 
era sugerată prin ecleraj și prin ` 
talentul său actoricesc remar- 
cabil. 

În 1932, Frederic March a câş- 
tigat un Oscar pentru o versiune 
sonoră semnată de Rouben Ma- 
moulian. Dacă Barryînore a re- 
fuzat machiajul, March aproape 
că se îneca în el. Pe măsură 
ce povestea avansează, Mr. Hyde în- 
cepe să semene tot mai mult cu „ve- 
riga lipsă“ dintre maimuţă și om a lui 
Darwin. Dar Mamoulian a încercat aici cu 
succes câteva experimente în ceea ce 
privește utilizarea camerei subiective, iar 
Miriam Hopkins, în rolul unei prostituate (pe 
care Hyde o supune la o serie de perversi- 
uni, neprezentate însă pe ecran), îl eclip- 
sează pe March. 

Un Dr. Jekyll and Mr. Hyde (r. Victor 
Fleming, 1941) mai fastuos, nu a fost decât 


18 


o plictiseală costisitoare. Spencer Tracy a 
încercat să-l interpreteze pe Mr. Hyde fără 
machiaj, și fără succesul lui Barrymore. In- 
teresante erau doar Ingrid Bergman în rolul 
prostituatei și Lana Turner ca virginala lo- 
godnică a lui Jekyll. Iniţial, cele două fuse- 
seră distribuite invers, dar Bergman a profitat 
de aventura ei cu Fleming pentru a obține 
rolul „mai ofertant“. 

O versiune modernă, cu buget redus, 
Le Testament du Docteur Cordelier 
(r. Jean Renoir, 1959), ni-l prezenta pe 
Jean-Louis Barrault ca doctorul cel bun 
și ca alter-ego-ul său, un ucigaș de copii, 
domnul Opale. În The Two Faces of Dr. 


@ în versiunea lui 
Rouben Mamoulian 
din 1932, Fredric March 
a câștigat un Oscar: 
pe măsură ce povestea 
avansează, Mr. Hyde începe 
să semene tot mai mult cu 
„veriga lipsă“ dintre om și 
maimuţă în teoria lui Darwin 


`- 

~ 
~ 
Jekyll (r. Terence Fisher, 1960), rolurile 
erau deținute de doi actori — Christopher 
Lee, ca bătrânul Jekyll, și Paul Massie, ca 
tânărul, seducătorul Hyde. The Nutty Pro- 
fessor (1963) a fost varianta comică a 
povestirii, semnată de Jerry Lewis, care 
interpreta un profesor timid ce se trans- 
formă într-un cântăreț afemeiat, Buddy Love. 
Cel de-al doilea rol era o parodie a fostului 
partener al lui Lewis, Dean Martin. * 

Sexualitatea explicită și interpretările 
freudiene au pătruns masiv în această 
poveste în anii '70. În 1, Monster (r. 
Stephen Weeks, 1970), un student al lui 
Freud inventează o poțiune care duce la 
dispariţia tuturor inhibiţiilor. In Dr. 
Jekyll and Sister Hyde (r. Roy 
Ward Baker, 1971), doctorul des- 
trăbălat (Ralph Bates) bea o li-. 
coare ce-l transformă într-o 
superbă femeie asasină (Mar- 
tine Beswick). Și, de parcă n-ar fi 
de-ajuns, crimele lui/ei sunt în 
final identificate ca cele ale lui 
Jack Spintecătorul. 

Dar aceste două filme par de-a 
dreptul blânde în comparaţie cu 
Docteur Jekyll et les femmes 
(r. Walerian Borowczyk, 1981). 
Maestrul polonez al erotismului 
transformă povestea în cea a unei 
petreceri macabre, dată de un 
doctor (Udo Kier) cu ocazia lo- 
godnei sale (cu Marina Pierro). El 
își minează propria petrecere, 
transformându-se într-un dublu 
demonic care-și seduce rând pe 
rând oaspeţii, apoi îi omoară. 

Nu pot fi spuse prea multe des- 
pre o versiune TV oarecare, Jekyll 
& Hyde (r. David Wickes, 1990), cu 
Michael Caine, și nici despre Edge 
of Sanity (r. Gerard Kikoine, 1989), 
în care Anthony Perkins trans- 
formă cele două roluri într-o 
variaţiune a interpretării sale din 
Psycho. 

Criticii nu s-au pus încă de 
acord în ceea ce privește Mary Reilly (r. 
Stephen Frears, 1996), o stranie fabulă 
romantică în care o cameristă irlandeză 
(Julia Roberts) se îndrăgostește nebu- 
nește de stăpânul casei, Dr. Jekyll (John 
Malkovich). În timp ce doctorul, cu o 
conduită ireproşabilă, rezistă avansuri- 
lor ei, tânărul și diabolicul Mr. Hyde o hăr- 
țuie sexual și o transformă într-o com- 
plice a crimelor lui. În final, Mary își dă 
seama că cei doi bărbaţi sunt una și aceeași 
persoană. 


Când un om vorbește în numele său, 
întotdeauna minte. 
Daţi-i o mască și vă va spune adevărul. 


E] Thriller sci-fi de ultimă oră: 
prizonier în trupul celuilalt 


Testamentul 
lui Orfeu 


Ua dintre momentele cu adevărat fasci- 
nante din istoria cinematografului este cel din Orphée 
1950) de Jean Cocteau, în care îl vedem pe Jean 
Marais, cu obrazul lipit de oglindă, parcă îndrăgostit 
Še propria imagine. Nu este doar o secvență de o 
absolută frumuseţe plastică, în care Marais pare o 
statuie din antichitatea greacă. (Și în care, spre binele 
turor, nu i se cere să joace!) Este și o expresie 
“zuală clară a acelui narcisism conţinut de însăși 
esenta cinematografului — și care, probabil, stă la baza 
oncărui act creator. 

Există puține secvențe care exprimă atât de 
ne amestecul de fascinaţie și de teamă pe 
zare noi, spectatorii, îl resimțim în fața ecranului 
== cinema. Precum oglinda pentru Orfeu/Marais, 
ecranul este pentru noi poarta prin care pătrun- 
Sem în Regatul Morţii — o lume paralelă, splendidă 
> înspăimântătoare în care ființe umane sunt 
ansformate în icoane. În același timp lipsite 
== viață și nemuritoare, făpturile din celălalt 
“2râm imaginate de Cocteau sunt asemenea 
„vedetelor“ filmului. În rolul Morţii (interpretată cu 
> reală putere de seducţie de Maria Casarăs), 
Cocteau ar fi dorit să o distribuie pe Greta Garbo 
- o femeie ce părea a nu avea o identitate proprie 
a afara ecranului ce-i adusese gloria. 


Oscar Wilde 


8 n sufletul său orice artist este un trișor. Un scamator care 
creează iluzia vieţii spre a o vinde publicului pentru bani, 
glorie sau pentru satisfacția sa personală. 

Un actor este de două ori trişor pentru că iluzia de el creată este 
chiar el însuși. Ar putea fi aceasta una dintre motivațiile eternei noastre 
fascinaţii resimţită față de dublu? 

Actorul care nu interpretează un singur rol ci două roluri, 
care trece de la lumină la umbră, de la bun la rău şi chiar, în tra- 
vesti, de la bărbat la femeie; actorul care joacă un dublu rol ne 
face să credem că persoana pe care o urmărim este o iluzie. 
Într-un mod straniu şi paradoxal el este onest faţă de o min- 
ciună. 

Știm că fiecare dintre noi s-a amuzat măcar o dată închipuin- 
du-și că este altcineva foarte diferit de ceea ce este în realitate. Ideea 
„dublului“ îți dă şansa unei escapade. Îți dă posibilitatea să explo- 
rezi o altă identitate, știind totodată că ne putem întoarce oricând 
la ceea ce suntem. Magia dublului este însăşi magia cinematogra- 
fului. Ea 


Privindu-l pe Marais în dialog cu propria ima- 
gine, mai multe întrebări ne trec prin minte. Pe cine 
privim? Pe Orfeu sau pe actorul Jean Marais? || vedem 
pe Jean Marais, idolul spectatoarelor, sau pe Jean 
Marais — amantul lui Cocteau? Fiecare actor se dedu- 
blează astfel — el însuși și rolul pe care îl interpretează. 
Un actor de cinema e continuu „dedublat“, devenind 
un miraj electronic prin intermediul tehnologiilor mo- 
derne cele mai sofisticate. 

Jean Cocteau a fost unul dintre primii cineaști 
care au explorat în profunzime acest proces de 
„dedublare“. Multe din filmele sale dinainte par a fi 
repetiţii generale în vederea realizării lui Orphee. 
În La Belle et la Bâte (1946), Jean Marais fusese 
distribuit în trei roluri. Precum în basmul din care 
se inspira filmul, el era în același timp un monstru 
hidos și un prinț seducător. Cel de-al treilea rol este 
inventat de Cocteau: crudul vânător Avenant (din 
nou interpretat de Marais) sosește pentru a omori 
Bestia și a o salva pe Belle, luând-o apoi cu el. O 
statuie se însuflețește și-l ucide pe Avenant — 
Bestia luând apoi chipul său. Belle „trăiește fericită 
până la adânci bătrâneţi“ cu chipeșul Marais. Când 
Garbo a văzut filmul, ea a început să plângă și a 
strigat: „Daţi-mi înapoi Bestia!“ 

Doi ani mai târziu, Cocteau a ecranizat pro- 
pria piesă L'Aigle ă deux tâtes (1948). Un anarhist 
(Jean Marais) pătrunde într-un castel pentru a o 
asasina pe regina rămasă văduvă (Edwige Feuillăre), 
dar aceasta se îndrăgostește de el pentru că seamănă 
leit cu răposatul ei soț. Idila lor romantică are viață 


& Actorul adulat și idolul său: > 
Jean Marais și Jean Cocteau 


20 


S 


i 


CINEMATOGRAFUL ; 


ANU 


DU UL 


2 


scurtă. Stăpânită de o atotputernică 
dorință de a muri, regina îl determină 
pe anarhist să o omoare, pentru ca 
apoi el să se sinucidă. Cei doi îndră- 
gostiți devin astfel „vulturul cu două 
capete“ — o singură ființă ce privește 
în urmă la viaţă și înainte spre 
moarte. Feuillăre descria relaţia ei 
din film cu Marais ca „o singurătate 
față în față cu o altă singurătate“. 

Chiar și în scenariile pe care le-a 
scris pentru alți regizori, Cocteau a' 
plasat transferul de identitate în 
centrul acțiunii. Adaptând drama în 
versuri a lui Victor Hugo, Ruy Blas 
(r. Pierre Billon, 1947), Cocteau a 
scris din nou un rol dublu pentru 
Marais. Un tâlhar face schimb de 
locuri cu un nobil, pentru a o curta 
pe regina Spaniei (Danielle Darieux). 
in Thomas /'Imposteur (r. Georges 
Franju, 1965), bazat pe un roman 
scris de Cocteau în anii '20, un laș 
(Fabrice Rouleau) pretinde a fi un 
erou din primul Război mondial. Stra- 
tagema sa duce însă la revelarea unui 
adevăr mai profund — toți demnitarii 
din jurul său sunt și ei „impostori“. 

Rămas fără mentorul său, după 
moartea lui Cocteau în 1963, Jean 
Marais a încercat o revigorare a carie- 
rei sale în declin jucând un rol dublu 
într-o serie de thriller-uri cu buget 
redus. Fantâmas (1964), Fantâmas 
se déchaîne (1965) și Fantâmas 
contre Scotland Yard (1967), regi- 
zate de André Hunebelle, îl aveau în 
distribuție pe Jean Marais atât în ro- 
lul unui răufăcător mascat, cât și 
în cel al dușmanului său, ziaristul 
Fandor. Filmele erau inspirate din 
serialul realizat în 1913-14 de către 
Louis Feuillade, cineastul a cărui 
operă a influenţat decizia lui Cocteau 
de a deveni și regizor. 


o . Femeia cu 
ae două fete 


Mia Cordes 


ȘI Fori lui Cocteau cu Jean Marais diferă de 
Manny Ziener majoritatea peliculelor prin faptul că personajul cu 
în identitate ambiguă este unul masculin. Mult mai des 
Die Geheimnisvollen este vorba de o femeie ce-și schimbă numele și 
Schwestern înfățișarea, sau de două femei ce devin „copii la in- 
digo“ ale unei singure „identități“ — rezultat al fanteziilor 
unui regizor-bărbat și al unei (presupuse) audiențe 
masculine. Un strălucit exemplu timpuriu este Die 
Geheimnisvollen Schwestern (1913), melodramă 
D : semnată de regizorul german Franz Hofer. Două ar- 
și Surori tiste de music-hall (Mia Cordes și Manny Ziener) sunt 
în viață nu numai surori, dar apar și ca reflectarea în oglindă 

și pe ecran: a aceleiași imagini. 
Lilian Pe scenă, surorile joacă în costume țigănești 
i gongas În aan scenei, a pi tau tip de haine 
H opulare sau de veşminte de doliu pentru o a treia 
Dorothy Gish SA care fusese es el și Se ndoneită de un viconte 
in mârșav. Cele două surori îi vor răzbuna moartea 
Orphans într-un labirint baroc de dubluri și imagini oglindite. 
of the Storm Intr-una din scene, două doamne îmbrăcate în cos- 
A tume identice din secolul XVIII sunt așezate în două 


leagăne împinse de doi bărbaţi ce seamănă perfect. 


Zrigitte Bardot și Jeanne Moreau în Viva Maria! 


În lumea lui Hofer, orice imagine poate fi reprodusă la 
infinit. Sistemele noastre de orientare și înțelegere 
sunt anihilate, lăsându-ne pradă acelor iluzii în 
labirintul cărora regizorul vrea să ne prindă. 

În deceniul următor, D. W. Griffith le-a distribuit 
într-un joc de același tip pe Lillian și Dorothy Gish în 
Orphans of the Storm (1922). Oferindu-le acestor 
două surori adevărate rolurile a două gemene — una 
îndrăzneață și inventivă, cealaltă oarbă și neajutorată 
— Griffith a dat acestei povești din timpul Revoluţiei 
franceze o turnură aproape suprarealistă, cele două 
fete părând o imagine dedublată. Jocurile sale vizuale 
ridică filmul peste nivelul melodramei, până ce acesta 
devine o repovestire în termeni moralizatori a celor 
două romane filozofice ale Marchizului de Sade, 
Justine și Juliette. Surorile Gish și-au continuat „jocul 
de dubluri“ în anii '40, când au interpretat același rol 
în două versiuni scenice concurente ale comediei de 
succes „Life with Father“. 

Anii'20 au fost și epoca de glorie pentru The Dolly 
Sisters. Gemene ce semănau leit, născute la 
Budapesta, Rosy și Jenny au devenit faimoase prin 
numărul lor de dans de la Moulin Rouge, la Paris, și 
au fost vedetele unui film, The Million — Dollar Dol- 
lies (1918). Fiecare detaliu al costumului și toate 
mișcările erau perfect sincronizate astfel încât surorile 
păreau dubluri. Ele şi-au continuat jocul și în afara 
scenei, astfel că circulau zvonuri că Jenny îi lua 
câteodată locul lui Rossy la întâlnirile romantice cu 
Prințul de Wales. Povestea lor a fost transpusă la 
Hollywood în The Dolly Sisters (r. Irving Cummings, 
1945) în care Betty Grable și June Haver se străduiau 
din răsputeri să pară gemene identice. 

Surorile Dolly au fost un subiect indirect de 
inspirație pentru Viva Maria! (1965), filmul comic de 
aventuri semnat de Louis Malle. Cum nu era omul 
care alege calea cea mai ușoară, Malle a distribuit 
două actrițe ce nu semănau deloc — Brigitte Bardot și 
Jeanne Moreau — și le-a transformat în „dubluri“, în- 
veșmântându-le în costume extravagante și folosind 
ingenioase jocuri de oglinzi. Într-un turneu prin 
America de Sud, cu numărul lor de music-hall, cele 
două fete (care poartă același nume, Maria) își 
folosesc abilitatea de a-și schimba identitățile între 
ele pentru a-l păcăli pe un tiran din colonii (scriitorul 
Gregor von Rezzori, născut în România) și pentru a-i 
conduce pe țărani spre o revoluţie. 

O variaţiune mult mai serioasă pe această temă 
a fost Persona (1966) de Ingmar Berman. O actriță 
(Liv Ulimann), care după o depresie nervoasă nu mai 


9 Asemănătoarea prin contrast: 


& Perfidia atacă Inocenţa sau Francine Berge și Edith Scob 
în Judex 1964 (r. Georges Franju) 


vorbește, răpește încetul cu încetul identitatea 
infirmierei sale, plină de viață și vorbăreaţă (Bibi 
Andersson). Diferenţele dintre înfățișarea celor două 
femei încep să se șteargă. În punctul culminant al 
filmului, chipurile lor se contopesc într-o singură față. 
Un fel de remake, vulgar dar amuzant, a fost Single 
White Female (r. Barbet Schroeder, 1992), în care o 
psihopată (Jennifer Jason Leigh) nu se dă înapoi de 
la nimic pentru a-i fura hainele, iubitul și identitatea 
colegei sale de apartament (Bridget Fonda). Și care 
e „surpriza“ din final? Leigh fusese traumatizată în 
copilărie de moartea unei surori gemene. 

l-a rămas unui veteran al suprarealismului, Luis 
Buñuel, să distribuie două actrițe într-un singur rol în 
Cet obscur objet du désir (1977). Eroina, Conchita, 
apare când ca o virgină cu sufletul înghețat (Carole 
Bouquet), când ca un simbol al senzualității toride 
(Angela Molina), în funcție de fanteziile mai 
vârstnicului ei amorez (Fernando Rey). Filmul este o 
adaptare liberă după romanul „La Femme et le pantin“ 
(Femeia și paiața) de Pierre Louys. Mult mai des însă, 
„păpuşa“ era femeia, și nu bărbatul. 


Femeia sau 
păpuşa? 


E ste aproape un element standard al 
melodramei comerciale ca o femeie să-și schimbe 
identitatea — în special pentru a-l seduce sau a-l in- 
duce în eroare pe un mascul-voyeur. În serialul Ju- 
dex (1917-18) al lui Louis Feuillade, vedeta filmului 
mut Musidora își etalează versatilitatea interpretând 
o doamnă din buna societate — Marie Verdier — care e 
în același timp o demonică maestră a deghizării — 
Diana Monti. În Judex, tot arsenalul deghizărilor e de 
sorginte teatrală, iar femeia este stăpână pe situaţie, 
schimbându-și identitatea după propria voință. In alte 
filme, însă, identitatea eroinei e manipulată de un 
bărbat — utilizând chiar resursele tehnice ale 
cinematografului. 

În Metropolis (1926), film ştiințifico-fantastic 
semnat de Fritz Lang, eroina revoluționară, Maria 
(Brigitte Helm) este răpită de un savant nebun. El o 
înlocuiește cu un robot (din nou Helm) care să 
conducă revoluţia în alt sens. „Femeia dublă“ devine 
o fantomă electronică ce dă iluzia vieții — o ființă care 
încarnează chiar iluzia cinematografului. In același 


timp, femeia pierde orice putere de a-și controla pro- 
pria imagine. 

Regizorul James Whale a redat puterea femeilor, 
făcând ca scriitoarea feministă Mary Shelley (Elsa 
Lanchester) să se dedubleze în propria ei povestire 
din The Bride of Frankenstein (1935). Filmul se 
deschide cu o furtună, însoțită de tunete și fulgere, în 
timpul căreia poeții Byron și Shelley o roagă pe eroină 
să-și continue povestea despre doctorul nebun și 
monstrul creat de el. Și se încheie cu o furtună și mai 
puternică, mai impresionantă, în timpul căreia Dr. 
Frankenstein aduce la viaţă o mireasă pentru creatura 
sa. Aceasta se dovedește a fi nimeni alta decât 
Shelley/Lanchester însăși — o încrucișare între regina 
Nefertiti și o stafie electronică. 


M. des, rolurile feminine duble urmează 
modelul „sfântă/târfă“, stabilit de psihologi (bărbați). 
În Le grand jeu (r. Jacques Feyder, 1934), Marie Bell 
joacă rolul unei frumoase din lumea bună a Parisului 
a cărei aventură amoroasă cu un tânăr avocat 
provoacă un adevărat scandal. Eroul fuge în Maroc, 
se înrolează în Legiunea străină și întâlnește o 
prostituată (interpretată tot de Bell), care este replica 
exactă a iubirii sale pierdute. Pentru a face ca târfa 
să pară destul de vulgară și convingătoare, Feyder a 
ales o altă actriță ce a dublat vocea lui Bell în alte 
scene. În 1953, Robert Siodmak a realizat un remake, 
cu Gina Lollobrigida în cele două roluri. Spre deose- 
bire de Bell, aceasta nu a avut nevoie de dublaj 
pentru a interpreta o femeie de origine joasă și cu 
moravuri ușoare. 

Lollobrigida a fost una din cele patru actrițe ce 
aveau roluri duble în Les Belles de nuit (r. René Clair, 
1952). Chelneriţă într-un orășel francez de provincie, 
ea apare în visele unui compozitor sărac (Gérard 
Philippe) ca o voluptuoasă frumuseţe dintr-un ha- 
rem algerian prin 1830. Mama unuia dintre elevii lui 
Philippe (Martine Carol) devine în vis o grande dame 
din Parisul începutului de secol XX. Fata de la 
benzinărie (Magali Vendevil) se transformă într-o 
aristocrată în timpul Revoluţiei franceze; o funcţionară 
de la poștă (Marilyn Bufferd) devine iubita mușche- 
tarilor lui Dumas. Dacă filmul nu se ridică la nivelul la 
care fusese descris de Clair — „Intoleranţă în cheie 
comică“ — vina nu este a acestor frumoase doamne. 

Așa cum nici Silvana Mangano, superbă în 
ambele roluri — Penelopa și Circe, nu poate fi acuzată 
pentru oribilul rezultat al transpunerii pe ecran, cu un 
buget imens, a aventurilor lui Ulisse (r. Mario 


> 
21 


Orice om ar sacrifica totul pentru 
a-și întâlni dublul, pentru a-l 
subjuga sau a fi subjugat de el. 


Camerini, 1955). (Cândva, acesta fusese un proiect 
al lui G. W. Pabst, cu Greta Garbo!) Mult mai aproape 
de spiritul lui Homer ne apare The Life and Death of 
Colonel Blimp (1943), satirică actualizare a mitului, 
realizată de echipa britanică Michael Powell-Emeric 
Pressburger. În periplul prin secolul XX al unui ofițer 
cam prostuț, dar cu inimă bună, Deborah Kerr apare 
în trei roluri ca „idealul feminin“ ce-l inspiră în diverse 
stadii ale vieții sale. (Interesant e faptul ca Winston 
Churchill a încercat să interzică acest film, 
temându-se că ar putea submina moralul trupelor în 
cel de-al doilea război mondial.) 


A 
ESI Ingmar Bergman și alter-ego-urile sale feminine, 
Liv Ullmann și Bibi Andersson 


% The Legend of Lylah Clare: istoria unei actrițe obligată să joace 
rolul unei vedete moarte (Kim Novak, Peter Finch și Gabriele Tinti) j 


Până în anii '50, cei mai mulți spectatori au văzut 
„femeia-ca-dublu“ ca pe un inocent joc al fanteziei. 
Partea întunecată — un potențial nelimitat de voyeur- 
ism și sadism —va fi revelată de capodopera lui Alfred 
Hitchcock, Vertigo (1958). Deși a fost realizat urmând 
indicaţiile stricte ale cenzurii hollywoodiene, Vertigo 
pare mai sadic decât orice alt film. Este, de fapt, în 
esenţă, un elegant snuffmovie. (Pelicule în care este 
filmată agonia adevărată a unor „actori“ ce mor sub 
obiectivul aparatului). Un detectiv (James Stewart) 
este angajat pentru a o spiona pe o enigmatică 
frumuseţe blondă (Kim Novak). Obsesia lui voyeuristă 
pentru această femeie devine tot mai pronunţată, până 
când o vede sinucigându-se. Traumatizat de moartea 
ei, el întâlnește o vânzătoare brunetă (din nou Novak), 
care îi arhintește de iubita lui. Fără a se gândi la ceea 
ce biata fată ar putea simţi, Stewart se hotărăște să o 
transforme într-o replică vie a iubitei moarte. El se 
vindecă de această obsesie abia după ce Novak 
moare a doua oară. 

După ce ai văzut Vertigo, nu mai poţi considera 
relația dintre un bărbat și „femeia visurilor sale“ ca 
inofensivă sau „inocentă“. Aducând fanteziile lui 
Stewart atât de aproape de dorințele spectatorilor 
(care au plătit pentru a o vedea pe Kim Novak 
frumoasă și blondă, și nu un alter ego brun și lipsit de 


22 


Stanislaw Witkiewicz 


farmec), Hitchcock dezvăluie și potenţialul destructiv 
al idolatrizării unor vedete. Novak va explora din nou 
această temă, în termeni mult mai expliciţi, în The 
Legend of Lylah Clare (r. Robert Aldrich, 1968). Ea 
interpretează aici o actriță fragilă, descoperită de un 
regizor nebun (Peter Finch), care o obligă să joace 
rolul soției sale moarte, care fusese o vedetă. 

În anii "60 și '70, doi dintre discipolii lui Hitchcock 
au explorat mai departe tema „femeia — ca — dublu“. 
În întunecata sa fantezie futuristă Fahrenheit 451 
(1966), Frangois Truffaut a distribuit-o pe Julie Christie 
atât în rolul unei casnice fără prea multă minte, pentru 


care televiziunea e ca un drog, cât și în cel al unei 
revoluţionare tunsă băieţește care apără interzisa artă 
a lecturii. Filmul nu a prea avut succes, în mare parte 


` pentru că publicul a preferat personajul negativ. Ca 


spectatoarea lipsită de inteligență, Christie e 
fermecătoare. Ca idealista radicală, are tot atâta 
sex-appeal cât Margaret Thatcher ținând o cuvântare 
despre economia de piaţă. 

Truffaut a mai făcut o încercare în La Sirène du 
Mississippi (1969), cu Catherine Deneuve ca Julie, 
casta și supusa mireasă a unui bogat plantator, cât și 
ca Marion, o dubioasă cântăreaţă dintr-un bar de 
noapte care-l împinge pe erou (Jean-Paul Belmondo) 
la crimă. În La Nuit américaine (1973), Jacqueline 
Bisset interpretează o altă Julie, o vedetă de cinema 
care-și revine încet după o depresie nervoasă, dar și 
pe Pamela, o „fată din vis“ din filmul-în-film „Je vous 
présente Pamela“. Scenariul lui Truffaut era inspirat 
de nefericita lui colaborare cu Christie. 

Rolurile duble (sau multiple) au devenit în curând 
ceva normal pentru actrițele europene, indiferent 
dacă ele aveau sau nu talentul necesar. Jane Birkin a 
fost și mătușa și nepoata, încurcată cu un pitic uci- 
gaș, în Trop petit, mon ami (Eddy Matalon, 1970). 
Dominique Sanda a avut trei roluri (o prostituată, 
amanta unui fascist și soția bisexuală a unui dizident) 


în Il conformista (Bernardo Bertolucci, 1970). Su- 
san Hampshire — cunoscută mai ales din serialul 
TV The Forsyte Saga — a apărut tot în trei ipos- 
taze în filmul horror psyhedelic al lui Harry Kümel, 
Malpertuis (1972): o zeiță greacă, soția unui pilot de 
curse și Gorgona a cărei imagine îi împietrește pe 
cei care o văd. 

Moda a ajuns la Hollywood prin intermediul altui 
discipol fervent al lui Hitchcock, Brian De Palma. 
Primul său succes, Sisters (1973), un film cu buget 
redus, o avea în distribuție pe Margot Kidder în rolu- 
rile a două surori siameze separate imediat după 
naștere. Una devenea ziaristă, cealaltă o criminală 
psihopată. Obsession (1976) a fost un fel de remake 
lipsit de imaginaţie după Vertigo, de data aceasta 
implicând și incestul. Un milionar (Cliff Robertson) 
întâlnește o fată (Genevieve Bujold) care seamănă 
leit cu răposata lui soție. Chiar înainte de a o lua în 
căsătorie, el află că ea este fiica lui căreia îi pierduse 
de mult urma. : 

Urmându-și obsesia pentru Vertigo, De Palma a 
distribuit-o pe Melanie Griffith în înfricoșătorul Body 
Double (1984). Un actor în șomaj o spionează pe 
singuratica soție a unui bogătaș, dar nu reușește să 
împiedice ca ea să fie ucisă într-un mod bestial. Griffith 
reapare ca o vedetă porno, iar eroul obține un rol în 


noul ei film, sperând ca astfel să-și vadă împlinită 
obsesie secretă. Ca toate thriller-urile lui De Palma, 
Body Double e îngrozitor de bine făcut. Numai că 
Griffith, spre deosebire de Novak (ori, trebuie să o 
spunem, de Christie, Bisset sau Deneuve), nu e chiar 
încarnarea femeii misterioase, exotice și excitante la 
care visează orice bărbat. 


De la victimă 
la câlău 


99 S spionez o femeie superbă de-a lungul 
a două ore ale unui film, să o îmbrac, să o deghizez, 
să o plimb pe unde vreau eu, să fac astfel încât 
ea să fie întotdeauna la cheremul meu“ — Claude 
Miller, fost asistent al lui Truffaut, definea astfel 
plăcerea aproape voluptoasă a cineastului de a 
manipula și a schimba identitatea unei actrițe. În 
Mortelle randonnée (1983), Miller a văzut-o pe 
Isabelle Adjani în nu mai puţin de zece roluri, fiecare 
fiind o încarnare diferită a unei ucigașe ce-și schimbă 
identitatea la fiecare nouă crimă. 


Toate aceste roluri ale lui Adjani sunt cu atât mai 
interesante cu cât o femeie care să controleze în 
asemenea măsură propria imagine, savurând fiecare 
transformare, nu mai fusese văzută de la Musidora 
în Judex. Spre deosebire de victimele lui Hitchcock 
sau De Palma, această femme fatalea lui Adjani este 
cea care conduce jocul. Ea îl înșeală destul de ușor 
și pe detectivul ghinionist (Michel Serrault) care, 
suntem lăsaţi să bănuim, ar fi tatăl ei de care fusese 
de mult despărțită. 

În anii '80, „femeia-ca-dublu“ a oscilat între figura 
tradițională a fanteziei masculine și simbolul 
neo-feminist care-şi manipulează propria identitate (și 
pe voyeurul-mascul în același timp). Sonia Braga, în 
cele trei personaje ale sale din Kiss of the Spider 
Woman (r. Hector Babenco, 1985), poate fi încadrată 
în imaginea tradițională. Vedetă a filmelor de pro- 
pagandă nazistă din anii '40, ea încarnează în același 
timp și prietena unui revoluționar din America de Sud 
din zilele noastre, și mitica figură înveșmântată în 
negru din titlul filmului. 

Moraliștii au fost mai degrabă deranjaţi de dublul 
rol al lui Kathleen Turner în Crimes of Passion (r. 
Ken Russell, 1984). O femeie frigidă, interesată doar 
de cariera ei în timpul zilei, se metamorfozează într-o 
blondă prostituată cu fantezii sadomasochiste numită 
China Blue, în timpul nopții. Chiar și în momentele 
sale de decădere, ea nu e niciodată o victimă a 
fanteziilor masculine. Imaginaţia ei erotică este mult 
mai perversă decât cea a clienţilor săi. Schimbându-și 
identitatea, ea își descătușează propriile fantezii. 
Crimes of Passion a fost puternic cenzurat în 
America neo-puritană a lui Ronald Reagan. Dar 
interpretarea lui Turner a făcut din ea un simbol erotic 
al anilor '80. Un critic spunea că ar fi „o Meryl Streep 
cu sex appeal“. 

Black Widow (r. Bob Rafelson, 1987) aduce cu 
un remake după Mortelle randonnée, dar cu un sub- 
text feminist explicit. Ca și Adjani, Theresa Russell e 
o criminală ce-și schimbă identitatea cu fiecare 
nouă victimă. De data aceasta, detectivul care o 
urmărește e o altă femeie (Debra Winger). Ofiţer 
de poliție oarecare, cu o viaţă lipsită de dragoste și 
strălucire, Winger o consideră pe Russell ca pe un 
fel de alter ego fantezist. Chiar când încearcă să o 
distrugă pe criminală, visul polițistei este să fie exact 
ca aceasta. 

O avalanșă de aprecieri critice s-a revărsat pentru 
Irène Jacob în La double vie de Véronique (1991). 
Această alegorie politică, semnată de Krzysztof 
Kieslowski, ne prezintă două fete cu înfățișări identice, 
ducând vieți paralele —Veronique în Vest, și Weronika 
în Est. Printr-o complet gratuită întorsătură mistică, 
fata poloneză moare iar spiritul ei o va întâlni pe cea 
din Franţa, care va găsi astfel împlinirea atât pe plan 
sexual, cât și ca muziciană. Împreună sau separat, 
Véronique șiWeronika nu mi se par a se distinge decât 
prin faptul că sunt total insipide. 

Mai interesante sunt filmele în care un per- 
sonaj moare, reîntorcându-se sub o altă iden- 
titate pentru a se răzbuna. În prima parte din Naked 
Lunch (r. David Cronenberg, 1991), Judy Davis este 
soția unui scriitor dependent de heroină, care o 
împușcă în cap în timpul unei „trageri la ţintă“ (episod 
inspirat din viața reală a autorului cărții ecranizate, 
William S. Burroughs). Soţul se refugiază într-un oraş 
suprarealist din Africa de Nord, numit /nterzone, dar 
acolo este așteptat de Davis, o seducătoare bisexuală 
care îl atrage în mrejele unui coșmar în care întâlnim 
droguri, homosexualitate și o serie de monștri. 

Actrița chineză Joan Chen s-a întors în țara sa 
de la Hollywood pentru Temptation of a Monk (r. 
Ciara Law, 1993). La început o curtezană cu destin 
tragic, ea devine o fantomă androgină, rasă în cap, 
care îl chinuie pe erou după ce acesta își găsise 
refugiul într-o mănăstire. În Généalogie d'un crime 
(r. Raul Ruiz, 1997), Catherine Deneuve este o 
superbă femeie misterioasă despre care se bănuiește 
că a fost asasinată de nepotul ei (Melvil Poupaud). 
Ea se întoarce pentru a-l tortura într-o formă mult mai 
prozaică, fiind psihanalista lui. 

O metamorfoză asemănătoare suferă Patricia 
Arquette în noul film al lui David Lynch, Lost High- 
way (1996). Soţia ucisă de erou (Bill Pullman), ea îl 
seduce din nou, la ieșirea lui din închisoare, dar acum 


& Dominique Sanda — prostituată, © Kathleen Turner — frigidă ziua, 


amantă şi soţie bisexuală 
(în II Conformista) 


este amanta unui gangster. În timp ce Arquette își 
schimbă culoarea părului de la brun la blond, Pull- 
man este schimbat cu un alt actor (Balthazar Getty). 
Actrița spunea despre rolul ei: „Interpretez două 
versiuni diferite ale aceleiași femei. Fred se transformă 


Dosarul tematic „Cinematograful și dublul său“ 
este realizat de David MELVILLE și Rolland MAN 


< 


DU 3 UUJL SAWY 


sadomasochistă noaptea 
(în Crimes of Passion) 


în Pete, dar nu are nici o urmă de în- 
credere în sine, astfel că și fanteziile sale 
se transformă în coşmaruri”. 


Va urma 


i 


> 


CINEMATOGRAFUL , 


23 


> 
S 
Să 
S 
Q 
E 
CO 


DONOSTIA + SAN SEBASTIÁN 


ebastian 


Juriul 


ZhangYimou, 
regizor (China) — 
PREŞEDINTE 
Anna Bonaiuto, 
actriță (Italia) 
Alfonso Cuaron, 
regizor (Mexic) 
Augustin Diaz Yanes, 
regizor-scenarist 
(Spania) 
Katinka Farago, 
producător (Suedia) 
Gaston Kabore, 
regizor (Burkina Faso) 
Serge Toubiana, 
critic (Franţa) 


26 


Un cinematograf al 
crizei sociale 


„Ești un idealist,“ îi spune un 
prieten lui Martin (Federico Luppi), 
un regizor de film argentinian de 
stânga care trăiește acum în exil, la 
Madrid. „Ţi-ai petrecut întreaga viață 
jelind o revoluţie care nu a avut loc 
niciodată.“ Anii '90 au bâjbâit, 
pare-se, între idealism și promisiunea 
unei schimbări politice. Acum 
deceniul dispare într-un nor de 
confuzie și speranţe pierdute. Dintre 
cele 15 filme prezente în Competiţia 
Oficială a celei de-a 45-a ediţii a 
Festivalului Internaţional de Film de 
la San Sebastian (18-25 septembrie) 
- şi alte peste 100 de filme prezentate 
în secțiunile paralele - majoritatea 
vastă ne arată o societate în criză. lar 
în acele puține filme în care societatea 
păstrează o iluzie de stabilitate, există 
cel puțin un personaj marcat de 
incertitudini care își petrece întreaga 
viață în așteptarea unei crize sociale. 

În filmul lui Adolfo Aristarain 
Martin (Hache) / (Martin Junio- 
rul) nici măcar unul dintre cele 
patru personaje principale nu este 
capabil să vorbească cu ceilalți 
despre criza prin care trece. 
Acum bătrân, Martin (Luppi) su- 
praviețuiește într-un exil amar. 
„Argentina nu este o țară,“ spune 
acesta, „ci o cursă“. Fiul său Ju- 
nior (Juan Diego Botti) se află sub 
îngrijire medicală în urma unei 
supradoze, ce poate să fi fost o 
încercare de sinucidere. Amanta 
sa (Cecilia Roth) este chinuită 
de spectrele unor povești de 
dragoste neîmplinite și de in- 
capacitatea lui Martin de a-i 
oferi iubirea după care tânjește. 
Singurul prieten adevărat al lui 
Martin, un actor homosexual (Eu- 
sebio Poncela), recurge la dro- 
guri și iubiri de o noapte pentru a 
nu se lăsa pradă disperării. Deși 
Aristarain este un regizor mo- 
derat, asemeni compatrioților 
săi argentinieni Elisio Subiela, 
Fernando Solanas sau Maria 
Luisa Bemberg, el le oferă acto- 
rilor săi șansa de a străluci. In rolul 
unui bărbat a cărui inteligență 
strălucitoare maschează inabili- 
tatea de a comunica, Luppi merită 
pe deplin premiul Concha de Plata 
(Scoica de argint) acordat Celui 
mai bun actor. 

Luppi ar fi putut câștiga același 
premiu pentru un alt film aflat în 


„competiție, Hombres Armados 


(Oameni înarmați). John Sayles, 
care este cel mai radical anti-co- 
mercial regizor american, a turnat 
acest film — vorbit în întregime în 
spaniolă — în Mexic. Ca și în alte 
filme regizate de Sayles (The Re- 
turn of the Secaucus Seven, 
City of Hope), o stare de criză 
personală este legată inextricabil 
de una politică. Un doctor alb 


9 Rien ne va plus — r. Claude Chabrol: 
Un subiect încâlcit şi doi actori foate buni 
(Isabelle Huppert și Michel Serrault) 


(Luppi) se aventurează într-un 
ținut muntos îndepărtat, în 
căutarea unui tânăr doctor in- 
dian, pe care îl ajutase să învețe 
meserie. Este împiedicat de 
campania sistematică de exter- 
minare a populaţiei băștinașe, 
dusă de armată — deoarece o 
companie multinațională vrea să 
obțină pământul lor pentru a cultiva 
cafea. Călătoria sa se termină 
într-un sat ascuns, „locul unde 
zvonurile se duc să moară“. Cel 
ce moare acolo este însuși Luppi 
și, odată cu el mor și astfel de 
„Zvonuri“ precum progres, edu- 
caţie și justiție socială. 

La fel de deziluzionată este 
și partenera lui Luppi din Martin 
(Hache), Cecilia Roth, în cel de-al 
doilea film argentinian prezent în 
competiţie, Cenizas del Paraiso 
(Cenușă din Paradis). Aici joacă 
rolul unui detectiv de poliţie care 
investighează două crime — cea a 
unui judecător aflat în lupta anti- 
corupție (Hector Alterio) și a unei 
tinere fete care fusese iubita unuia 
(sau a mai multor?) dintre cei trei 
fii ai săi. Regizorul Marcel Pinero 
încearcă să exploreze vina co- 
lectivă care cuprinde societatea 
argentiniană, devastată de 
corupție și de o dictatură militară 
ce a ucis mai mult de 30.000 de 
oameni. „Suntem copii care s-au 
născut vinovaţi“ — spune actorul 
Leonardo Sbaraglia. Cenizas del 
Paraisoseamănă prea mult cu un 
serial sud-american bine făcut. 

O încercare mai reușită de a 
descrie corupția din America de 
Sud este „realismul magic“ al 
regizorului venezuelean Roman 
Chalbaud. Pandemonium, la 
Capital del Infierno (Pandemo- 
nium, capitala Infernului) 
folosește o imagistică ardentă 
pentru a crea un oraș ale cărui 
extreme de bogăţie şi sărăcie sunt 
literalmente suprarealiste. Un 


poet șchiop, cu plete, stă cu 
picioarele într-un borcan aflat 
lângă pat în timp ce transmite prin 
intermediul radioului său pirat 
sloganuri revoluţionare. Mama sa, 
amorală și vulgară, plănuiește să 
o vândă pe servitoarea sa orfană, 
ca şi „virgină“ pentru a fi deflorată 
de fratele poetului — un general 
corupt. O bunică ţintuită la pat 
trăiește din amintirile singurei 
revoluții democratice a ţării sale, 
ce a avut loc acum 100 de ani. 
Pandemonium a fost unul 
dintre filmele aflate în competiția 
oficială a cărui originalitate poate 
rivaliza cu cea a lui Arrebato, un 
film realizat în 1997 de regizorul 
spaniol Ivan Zulueta. Prezentată 
într-o secţiune paralelă intitulată 
„Una Larga Ausencia“— secţiune 


@ Prezența lui 
Julie Christie 
salvează Afterglow 
(r. Alan Rudolph) 


revoluţia 


Premiile 


Concha de Oro (Cel mai bun film) —Rien ne va plus 

Concha de Plata (Cel mai bun actor) — Federico Luppi, Martin (Hache) 
Concha de Plata (Cea mai bună actriţă) — Julie Christie, Afterglow 
Concha de Plata (Cel mai bun regizor) — Claude Chabrol, Rien ne va plus 
Cea mai bună imagine —Nick Morris, Firelight 

Premiul juriului — | Went Down (Paddy Breathnatch) pentru originalitate 


și sinceritate 


Premiul special al juriului — Firelight (William Nicholson) 
Premiul Firresci — Hombres Armandos (John Sayles) 
Premiul Donostia acordat pentru întreaga carieră — Jeremy Irons, Jeanne 


Moreau, Michael Douglas 


dedicată redescoperirii unor filme 
pierdute — Arrebato îi are în dis- 
tribuţie pe Eusebio Poncela și 
Cecilia Roth în rolurile unui regizor 
de film și al iubitei sale, care intră 
în contact cu un tânăr ciudat, bi- 
sexual (Will More). Tânărul are o 
relaţie „vampirică“ cu camera sa 
de luat vederi. Pe măsură ce 
folosește mai mulţi metri de 
peliculă, devine din ce în ce mai 
„ireal“, asemeni unei fantome. 
Adevărata sa ființă pare că 
trăiește în interiorul unui aparat de 
filmat. Intr-un mod ciudat, relația 
celor doi protagoniști cu acest 
tânăr se desfășoară paralel cu 
alunecarea lor în perversitate 
sexuală, droguri și nebunie. O 
poveste de groază la fel de 
perversă, și care îţi dă fiori ca și 
Repulsion al lui Polanski sau 
Possession al lui Zulawski. 
Arrebato este aproape un mit în 
Spania. Să sperăm că prezen- 


& Un exil amar 
Martin (Hache) — 
r. Adolfo Aristarain; 
cu Federico Luppi 


tarea lui la San Sebastian va 
atrage o retrospectivă Zulueta. 


Există viață după 
Almodovar? 


Dar ce se întâmplă cu filmele 
de limba spaniolă fără prea multe 
pretenții artistice? CarneTremula 
(Carne vie), noul film al lui Pedro 
Almodovar, a lipsit, din păcate, 
de la San Sebastian. Cu toate 
acestea, charismaticii dezaxaţi ai 
vieţii de noapte a Madridului — 
transformați în vedete de către 
Almodovar- și-au găsit de lucru 
în altă parte. Blonda trăznet 
transexuală numită Bibi Andersen 
joacă primul ei/lui rol principal în 
comedia lui Alfonso Albacetev și 
David Menkes, Atomica, ce a 
rulat în secțiunea „Zubaltegi“ 
(Zona deschisă). El/ea interpre- 
tează rolul unei vedete interna- 
tionale de filme porno Roxy Foxy, 
care vine la Madrid pentru a face 
publicitate ultimului ei film, „Killer 
Cactus“, și pentru a cumpăra un 
afrodisiac numit Blue Ice. Nu este 
vorba nici pe departe despre un 
tip de umor sofisticat. Dialogul 
constă, în cea mai mare măsură, 
din cuvinte intrate în jargon, la 
auzul cărora publicul de limbă 
spaniolă râde în hohote. Cu toate 
acestea, faptul că una dintre 
femeile fatale ale marelui ecran 
și-a început viața ca bărbat, 
spune multe despre cinemato- 
graful contemporan. 

O altă descoperire a lui Al- 
modovar, Rossy de Palma, joacă 
rolul unei femei sado-masochiste 
dominatoare/producător de spec- 
tacole pe Broadway în muzicalul 
american Franchesca Page, un 
film cu un buget mic realizat de 
Kelly Sane. Așa zisul subiect al 
filmului — în care de Palma își 
ucide, unul câte unul, întreaga sa 
distribuţie — este numai un pretext 
pentru numere muzicale cu 
travestiți și culori primare șocante. 
Filmul arată ca un muzical al lui 
Jacques Demy refăcut de John 


® Nu atât de scandalos, pe cât de plicticos 
(Lolita — r. Adrian Lyne; cu Jeremy Irons și Dominique Swain) 


Waters (al cărui Pink Flamingos, 
turnat în 1972, a fost un succes 
al secțiunii „Une Aussi Longue 
Absence“). Ironia soartei a făcut 
ca cei care au făcut programul 
festivalului să decidă ca un film 
scandalos, cu toate acestea un 
succes al genului, ca Franchesa 
Page, să fie ascuns la secțiunea 
obscură numită „Muzica în 
imagini“, pe când filme corecte 
dar plictisitoare precum El Color 
de las Nubes (Culoarea norilor) 
al lui Mario Camus sau filmul lui 
Andreas Guber Die Schuld der 
Liebe (Datoria dragostei) să fie 
prezentate juriului internațional în 
cadrul competiției oficiale. 

Nici corect, nici plictisitor nu 
poate fi catalogată producția de 
limbă engleză Perdita Durango, 
realizat de noul „tânăr furios“ de 
origine bască, Alex de Inglesi. Cu 
un subiect ce include voodoo, 
ritualuri de sacrificiu, viol și trafic 
de foetuși avortaţi, acest film a 
fost făcut cu intenţia de a-i atinge 
pe toți cei care nu fuseseră încă 
scandalizați de primele două 
succese internaţionale ale regi- 
zorului, El Dia de la Bestia și 
Accion Mutante. Câștig de 
cauză au spectatorii romantici. 
Tot acest carnagiu este doar fun- 
dalul unei povești de dragoste 
brutale și tandre, dintre pros- 
tituata Perdita (Rosie Perez) și 
gangsterul demonic Romeo Dol- 
orosa (Javier Bardem). Versiunea 
prezentată la San Sebastian este 
aproape sigur că va trebui să 
suporte cenzura pentru a intra în 
circuitul internaţional. Perdita 
Durango durează aproape două 
ore, prea mult pentru un desen 
animat încărcat artificial cu ima- 
gini porno și sânge. Cunoscân- 
du-i pe cenzorii americani, pro- 
babil că apte pentru a dispărea 
sunt scenele cele mai bune din 
filme. 


Filmul cărții 
Scenele cele mai controver- 


sate (în care un bărbat de vârstă 
mijlocie face dragoste cu o fetiță 


de 12 ani) au dispărut deja din fil- 
mul lui Adrian Lyne, Lolita, turnat 
după romanul binecunoscut al lui 
Vladimir Nabokov, publicat în 
1958. Terminat anul trecut, Lolita 
a fost tăiat în repetate rânduri, în 
speranța că va putea fi distribuit 
în SUA. Prezentarea sa în afara 
competiţiei oficiale de la San 
Sebastian a fost prima ieșire în 
public. Lolita nu este nici pe de- 
parte un film șocant sau porno- 
grafic. Ca majoritatea filmelor lui 
Lyne (Nouă săptămâni și jumă- 
tate, Atracţie fatală, Propunere 
indecentă) este atrăgător și su- 
perficial, bine ponderat și extra- 
ordinar de plicticos. Se poate pune 
întrebarea dacă nu cumva pro- 
ducătorii săi s-au înțeles în secret 
să obțină interzicerea filmului lor 
în SUA. Probabil că au realizat 
că singurul mod în care puteau 
să-și vândă filmul pe piaţă era în 
a-l transforma într-o victimă a 
cenzurii. 

Desigur că Lolita lui Stanley 
Kubrick, turnat în 1962, a redus 
relația centrală între cei doi pro- 
tagoniști la un non-sens, prin 
transformarea eroinei dintr-un 
copil abuzat sexual, speriat, într-o 
adolescentă sexi americană, 
subiect bun pentru glume mur- 
dare. Cu toate acestea, Kubrick 
a reușit cel puţin să surprindă vi- 
ziunea satiric-răutăcioasă a lui 
Nabokov despre America și a 
reușit să obţină de la James Ma- 
son — în rolul seducătorului Hum- 
bert — un joc marcat de accese 
de furie și durere. Lolita lui Lyne 
este dezbrăcată de orice element 
de umor și suferă de pe urma 
distribuirii, în rolul masculin prin- 
cipal, a lui Jeremy Irons, un actor 
a cărui carieră alternează între 
performanțe uimitoare (precum 
cele din Dead Ringers, M. But- 
terfly, Stealing Beauty) și 
prestații care sunt pur și simplu 
de ne-privit (Damage, Casa 
Spiritelor). Irons joacă de parcă 
pasiunea sa sexuală pentru Lolita 

SP 


27 


SAN SEBASTIAN 


nu-i produce nici unul dintre simp- 
tomele fizice obișnuite, ci doar o 
stare acută de constipaţie. Mela- 
nie Griffith și Frank Langella 
distrug, prin prestaţia lor, rolurile 
secundare creionate atât de hi- 
lar de către Shelley Winters și 
Peter Sellers în versiunea lui 
Kubrick. În rolul „nimfei“ însăși, 
Dominique Swain ajunge să fie, 
fără prea mult efort, cea mai bună 
apariție din film. Probabil că, fiind 
o actriță mai puțin experimen- 
tată, Swain nu a acordat destulă 
atenţie indicaţiilor lui Lyne. 
Celelalte „adaptări literare“ pre- 
zente în competiţia oficială au 
fost mult mai interesante decât 
Lolita, unele putând chiar să-i 
trimită pe spectatori înapoi la carte. 
O adaptare a lui Mrs. Dalloway, 
realizată de regizoarea feministă 
olandeză Marleen Gorris, nu reu- 
șește să aducă pe peliculă acel 
flux al conștiinței, plin de lirism, 
specific romanelorVirginiei Woolf. 
(Un film destul de palid, în com- 
paraţie cu strălucitorul Orlando, 
regizat de Sally Potter în 1992). 
Filmul lui Gorris se aseamănă cu 
acele filme de epocă, bine jucate 
traversate de o stare de sereni- 
tate, pe care obișnuia să le facă 
James Ivory. Până și feţele acto- 
rilor ne sunt familiare — Rupert 
Graves, Natasha McElhone, Lena 
Headey și figura radiantă a per- 
sonajului principal interpretat de 
Vanessa Redgrave. Acţiunea se 
petrece în Londra anului 1923, 
într-un moment de criză ce se 
aseamănă mult cu cea de care 
suferă societatea zilelor noastre. 


Primul Război Mondial a distrus 
temeliile Europei secolului 19, cu 
toate acestea formele exterioare 
ale vechiului regim încă persistă. 
Total neoriginal, dar plăcut de 
privit, Mrs. Dalloway este (ase- 
meni personajelor sale) un prizo- 
nier al formelor demodate. 

O producţie la fel de frumoasă 
vizual este versiunea romanului 
Victory, al lui Joseph Conrad, 
realizată de Mark People. Din nou, 


Din nou un thriller 
pentru Michael Douglas 
(The Game - r. David Fincher) 


28 


o distribuţie foarte bună (Willem 
Dafoe, Irene Jacob, Sam Neill, 
Jean Yanne) este prinsă în cap- 
cana unor decoruri fotogenice și 
își petrece majoritatea timpului 
neștiind ce să facă. Un interes 
cinematografic mai crescut îl pre- 
zintă ultima poveste a regizoarei 
americane Lavinia Currier, intitu- 
lată Simoom; A Desert Passion. 
Având la bază o nuvelă a lui Bal- 
zac, filmul ne vorbește despre un 
soldat francez (Ben Daniels) tri- 
mis în deșertul egiptean în timpul 
războaielor napoleoniene. Singur 
și pe jumătate delirând, eroul are 
o legătură pătimașă (aproape 
sexuală?)cu un leopard sălbatic. 


Având posibilități reduse de dia- 
log, Currier este forțată să folo- 
sească aparatul de filmat (ima- 
ginea este semnată de strălucitul 
cameraman rus Alexei Rodinov.) 
Currier este un regizor mai stân- 
gaci, din punct de vedere tehnic, 
decât Gorris sau People. Cu toate 
acestea, ea ne arată un ochi mai 
proaspăt și, posibil, o minte mai 
excentrică. 

Deși are un scenariu original, 
filmul lui William Nicholson Fire- 
light amintește spectatorului de 
RebeccasauJane Eyre. În Anglia 
victoriană, O guvernantă elveţia- 
nă (Sophie Marceau) acceptă să 
aibă un copil cu un bărbat bogat 


O farsă hollywoodiană ultra-comercială 
(Iubitul meu se-nsoară — r. P.J. Hogan; 
cu Julia Roberts și Rupert Everett) 


a cărui soție este în comă (Ste- 
phen Dillane). În schimbul copi- 
lului, Dillane îi dă fetei bani, ca 
să plătească datoriile tatălui ei. 
Cu toate acestea, după șase ani 
Marceau se infiltrează înapoi în 
casa stăpânului, devenind guver- 
nanta propriului ei copil. Pasiunea 
interzisă dintre stăpân și servi- 
toare ameninţă să-i distrugă pe 
amândoi. Nicholson reușește să 
facă, dintr-un subiect revoltător 
de învechit și melodramatic, un 
fiim elegant, concis și profund 
emoționant. El ajunge să obțină 
o performanţă actoricească con- 
vingătoare de la Sophie Mar- 
ceau, lucru pe care l-a reușit până 
acum numai soţul ei, Andrzej 
Zulawski. 


Clubul inimilor 
singuratice 


De la relaţiile inter-umane chi- 
nuitoare ale epocii victoriene 
până la cele moderne este numai 


Premiul special al juriului: Firelight — r. William Nicholson 
(cu Sophie Marceau și Stephen Dillane) 


un singur pas. Provocarea pentru 
toate filmele aflate în competiţie a 
fost să atingă înălțimile filmului 
One Night Stand, un succes la 
Veneția și unul dintre cele mai 
mportante filme prezentate în 
cadrul secțiunii „Zabaltegi“. Mike 
Figgis, cel care a regizat Lea- 
ving Las Vegas, a luat un sce- 
nariu al lui Joe Eszterhas — sce- 
naristul multimilionar care a 
scris Basic Instinct — l-a frag- 
mentat și transformat până când 
autorul, furios, și-a retras numele 
de pe genericul versiunii finale. 
Povestea plicticoasă a unui adul- 
ter devine un atac frontal la adre- 
sa celor mai sacre tabu-uri ame- 
ricane despre rasă şi sexualitate. 
Eroul principal (Wesley Snipes) 
este negru, amanta sa (Nastassja 
Kinski) este albă, iar nevasta 
Ming-Na Wen) este asiatică, pe 
când cel mai bun prieten al său 
Robert Downey Jr.) joacă rolul 
unui homosexual bolnav de SIDA. 
One Night Stand este o capodo- 
peră, un film ce redefineşte rela- 
e umane actuale, într-un fel în 
care puţini l-au făcut până acum. 
Revenind în cadrul competiţiei 
ofciale, filmul lui Alan Rudolph — 
Afterglow — este departe de orice 
comparaţie cu One Night Stand. 
Un muncitor afemeiat (Nick Nolte) 
este în serviciul unei soții ne- 
„rotice din lumea bună (Lara 
Flynn Boyle). Propria sa nevastă, 
o actriță consumată de filme de 
seria B (Julie Christie) are o idilă 
platonică cu soțul Larei Flynn 


Boyle (Jonny Lee Miller). Un dis- 
cipol al lui Robert Altman — care 
este, dealtfel, și producătorul fil- 
mului — Rudolph combină mă- 
iestria regizorală în a descrie stări 
și personaje cu incapacitatea de 
a spune cinematografic o poveste 
atât de simplă. Ceea ce salvează 
Afterglow este prezenţa lui Julie 
Christie, care a primit Scoica de 
argint pentru Cea mai bună actriță 
pentru un rol pe care ea îl descrie 
ca fiind „cel mai nepotrivit cu mine 
însămi, din câte am jucat până 
acum. Suntem amândouă actriţe, 
dar ea este nostalgică, iar eu nu“. 
Nostalgie degajă și filmul lui 
Peter Seher, Obsession, în care 
eroul principal (Daniel Craig) este 
urmărit de imaginea unei foto- 
grafii ce înfățișează un bărbat și o 
femeie ce traversează cascada 
Niagara pe sârmă. Din păcate 
Craig se îndrăgostește de o 
enervant de veselă muziciană 
(Heike Makatsch), care aduce 
foarte mult cu o variantă teuto- 
nică a lui Mary Poppins. Împreună 
cu iubitul neajutorat al acesteia 
(Charles Berling) ajung să tră- 
iască în trei, în timp ce Seher ne 
demonstrează că se simte mai 
puţin acasă în Europa contem- 
porană decât în bântuitul secol 
19 din filmul său cel mai important 
intitulat Kasper Hauser (1994). 
O analiză mai amănunțită a 
relaţiilor umane moderne apare 


Neoriginal, dar plăcut de privit 


(Mrs. Dalloway — r. Marleen Gorris; 


cu Vanessa Regrave) 


în farsa hollywoodiană ultra-co- 
mercială, My Best Friend’s Wed- 
ding, ce a rulat în deschiderea 
festivalului. În fine, Julia Roberts 
pare că s-a săturat de rolișoarele 
drăguțe și dulcege de până acum 
(de care publicul se cam săturase 
încă în urmă cu cinci ani) și joacă 
rolul unei mici scorpii egoiste care 
nu se dă în lături de la nimic pentru 
a-l împiedica pe fostul ei iubit 
(Dermot Mulroney) să se căsă- 
torească cu „o fată drăguță“ (Ca- 
meron Diaz). Pe măsură ce încer- 
cările ei de sabotaj devin din ce 
în ce mai diabolice, îl obligă pe 
un prieten homosexual (Rupert 
Everett) să se dea drept logodnicul 
ei. Everett — cunoscutul autor al 
romanelor semiautobiografice 
Hello Darling, Are You Wor- 
king? și The Hairdresser's of 
St. Tropez- a scris dialogurile fil- 
mului, împreună cu regizorul P.J. 
Hogan, reușind să distragă aten- 
ţia spectatorului de la trio-ul de 
staruri de pe afiş (v. p. 16). 

Filmul lui Alain Berliner MaVie 
en Rose, prezentat în cadrul sec- 
țiunii „Zabaltegi“, ne reamintește 
că diferenţele sexuale apar încă 
din copilărie. Lucrul pe care și-l 
dorește cel mai tare un băiețel 
(George du Fresne) este să de- 
vină fetiță. Işi lasă părul lung, 
poartă hainele surorii lui, se joacă 
de-a căsătoria cu un coleg de 
școală și visează să fugă în lume 
cu eroina sa — o păpușă blondă 
din plastic. Berliner, care spune 
că este influenţat de Ken Loach 
și Tim Burton, reușește să des- 
crie deopotrivă viața de zi cu zi a 
familiei băiețelului, cât și inten- 
sitatea suprarealistă a viselor 
sale. 


Dragoste și moarte 


Când sentimentele nu mai 
reușesc să impresioneze, filmul 
recurge întotdeauna la crimă și 
violență. Cel de-al doilea film al 
regizorului francez Xavier Dur- 
ringer, intitulat J'lrai au Paradis, 
car l'Enfer est Ici, este o combi- 
nație a ambelor ingrediente. Fiul 
unei familii Mafia (Arnaud Giova- 
ninetti) se revoltă împotriva meto- 
delor folosite de tatăl său, dar nu 
și împotriva unei vieţi în care 
crimele se comit per se. El se 
atașează puternic de unul dintre 
membrii familiei mafiote (Gerald 
Laroche) și de un personaj an- 
gelic (Claire Keim), cântăreață 
într-un club de noapte, care mun- 
cește de asemenea pentru să- 
raci. Lumea de noapte a lui Du- 
rringer este un iad seducător de 
umbre și lumini de neon, în care 
violenţa este fast și brutalitate iar 
sentimentele întunecate sunt 
demne de Touch of Evil al lui 
Welles. Cel mai îndrăzneţ film din 
punct de vedere stilistic, alături de 
Pandemonium, J'irai au Para- 
dis — ca și filmul venezuelean — 
a trecut neobservat de juriu. 


David MELVILLE 
(Continuare în pag. 33) 
29 


TORONTO INTERNATIONAL 
ESTIVAL 


plasează în plină tragedie o 
familie, obligându-i pe indivizi 
să-și scruteze conștiința. Umorul, 
compasiunea ironică, realismul 
magic îl individualizează pe 
cineastul canadian ce izbutește 
ceva mai mult decât concilierea 
protagonistului cu propriul trecut 


(tatăl betiv, mama frustrată, sora 


mireasă nevricoasă, bunica 
senilă, câinele orb). Fitzgerald 
reușește o îmbinare nonconfor- 
mistă între tradiţie și inovație, 
printr-o formidabilă imagerie a 
„lumii pe dos“. 

Cu capul în jos (la propriu și 
la figurat) se precipită în aventură 
și. eroina din Drive, She Said de 
cineasta canadiană Mina Shum, 
născută la Hong Kong, dar cres- 
cută la Vancouver, deja foarte 
populară datorită primului său 
film Double Happiness, laureat 
la Berlin în '95. In acest road 
movie autoarea declară că a dorit 
să refacă pe cont propriu ex- 
perienţa lui Patty Hearst și a altor 
câteva femei ce s-au îndră- 
gostit de răpitorii lor. Funcţionara 
de bancă interpretată cu un haz 
teribil de Moira Kelly, plictisită de 
monotonia existenţei — despre 
care ne vorbeşte din off, tentează 
imposibilul — surpriza fiind re- 
venirea la. normalitate. Până 
când, într-o zi, tentaţia apare iar! 
Apropo de evoluţia „mărturisirii“ 
prin intermediul cinematografului, 
la conferința de presă s-au făcut 


BIOGRAFII ȘI ALTER- 


iscuţiile despre 

raportul dintre 

biografie și 

creație sunt 

vechi de când 

arta, iar ana- 
liștii fenomenului cinematografic 
n-au făcut decât să le continue, 
lăsând cineaștilor libertatea de a 
inova mereu în această direcţie, 
precum aveam să constat ur- 
mărind şi filmele de pe toate 
meridianele globului înscrise în 
secțiunile festivalului. 


«Perspectiva canadiană» 


Astăzi în lume, cinematograful 
canadian are reputaţia de a fi 
înfloritor și de a reflecta într-un 
mod sarcastic viața sfârșitului 
de secol şi mileniu cu toate că 
industria ca atare trece prin 
dificultăţi financiare și restruc- 
turări administrative, resimţin- 
du-se și de pe urma rapidei 
dezvoltări a tehnologiei specifice. 
Uimește totuși noutatea modali- 
tăților cinematografice. Autorii 
bogatei (52 de titluri de ficțiune 
și 31 scurtmetraje) selecții de 
anul acesta — David Mcintosh, Liz 
Czach, Helen du Toit — și-au 
manifestat deschis încrederea în 
producția autohtonă: „Sunt filme 
de care ne vom aminti multă 
vreme, care vor influenţa și alți 
creatori“. 

Din 1990, la fiecare ediţie, se 
organizează câte un simpozion 
focalizat asupra unui subiect de 
actualitate. Anul trecut tema a 


30 


fost impactul tehnologic asupra 
procesului de creaţie și cerințele 
adaptării la alte forme mediatice 
decât pânza ecranului. 

Despre cineaștii canadieni se 
spune că practică prin excelență 
un cinema „de autor“ și în cazul 
acestor scenariști-regizori este 
firească întrebarea care este 
coeficientul autobiografic din 
creaţia lor? Dintotdeauna cine- 
aștii și-au speculat propria ex- 
periență pentru a-și potenţa 


stabilit de public, dar și al pre- 
miului cel mare (25 000 de 
dolari) acordat de orașul Toronto 
— l-a adus în prim plan pe 
debutantul Thom Fitzgerald care 
a trăit la New York, a studiat la 
Cooper Union apoi s-a mutat la 
Halifax în Canada, înscriindu-se 
la Nova Scotia College of Art and 
Design; a lucrat în industria 
cinematografică și video, dar și 
în lumea scenei, fiind o figură 
cheie pentru trupa Charlatan 


® Calofilia și bunele sentimente (La vida seqún Muriel de 
Eduardo Milewicz, cu Soledad Villamil, Florencia Camiletti 
și Jorge Perugorria) 


inspirația. In ultima vreme însă, 
se sesizează tendința de a 
transforma filmul însuşi într-un 
exercițiu confesional, chiar într-o 
terapie. De unde și tema simpo- 
zionului din acest an: „Auto- 
biografii și alter-ego-uri“. 

The Hanging Garden — câști- 
gător al locului întâi în topul 


Theatre. Bineînţeles personali- 
tatea sa complexă nu poate fi 
identificată total cu eroul acestui 
prim film de ficțiune — un tânăr 
gay care se întoarce acasă la 
zece ani dela... moartea sa. 
Moartea fiind (ca și în cazul 
colegului de palmares, Atom 
Egoyan) un personaj mut care 


trimiteri la filmul de debut re- 
gizoral al lui Jack Nicholson 
Drive, He Said, 1972, marcat de 
epoca Vietnam. 

Adoptând maniera din filmul- 
cult Night on Earth de Jim Jar- 
mush (prezent la Toronto cu Year 
of the Horse), șase tineri cineaști 
canadieni — Manon Briand, André 
Turpin, Marie-Julie Dallaire, De- 
nis Villeneuve, Jennifer Alleyn, 
Arto Paragamian — se dezvăluie 
indirect, prin intermediul unor 
întâmplări disparate polarizate de 
un şofer de taxi, un personaj cu 
nume simbolic ce dă și titlul 
peliculei: Cosmos. Un alt road 
movie existenţial, cu mare priză 
la spectatori. 


Gustul criticilor 


Metamorfozarea camerei în 
partener de dialog se manifestă 
și în cele mai interesante dintre 
filmele de debut ale lumii din 
secțiunea «Discovery», asupra 
căreia profesioniștii condeiului 
și-au centrat atenţia și mai ales 
exigenţa. Criteriul unic a fost 
„originalitatea demersului cine- 
matografic“, noţiune încărcată 
inevitabil și de relativitate su- 
biectivă. 

Până la un moment dat, vizi- 
onările au părut a nu descoperi 
mai nimic: o telenovela în mini- 
atură (Libre de culpas din 
Mexic); un film de aventuri mai 
mult sau mai puţin galante (Os 
matadores din Brazilia); un 
pseudo cineverite (Traveller 
From the South din Iran); un 


surogat de Marques (El Impos- 
tor din Argentina); o melodramă 
nsipidă (Stone, Scissors, Paper 
din Anglia) și o alta extrem de 
calofilă (La vida sequn Muriel, 
Argentina, „eroină“ o Dacie ro- 
siel); un fastidios S.F. (The Sticky 
Fingers of Time, S.U.A.); un 
prețios eseu exhibiţionist (Scars, 
S.U.A.); o clasică ecranizare (En 
brazos de la mujer madura, 
Spania); o tentativă de behavio- 
rism... suprarealist (First Love, 
Last Rites, S.U.A.); un cenușiu 
thriller (Marthas Garten, Elveţia); 
un dinamic, sinestezic chiar, 
musical (Bandits, Germania). 

Au stârnit controverse o 
comedie neagră very British (The 
Life of Stuff, Anglia, de Simon 
Donald) şi o anchetă ce-și depă- 
şea condiția, devenind o palpi- 
tantă îmbinare de volubilă des- 
tăinuire şi inevitabil voyeurism 
(Unmade Beds, S.U.A.-Anglia- 
Franţa — de Nicholas Barker). 

TwentyFourSeven, Anglia, 
de Shane Meadows, o emoțio- 
nantă dramă socială în tradiția lui 
Ken Loach, a fost eliminată din 
competiţie fiindcă tocmai fusese 
dublu laureată la Veneţia (vezi nr. 
10/97, pag. 6). 

Pe toți ne-a cucerit ironia ca- 
ustică din Clockwatchers (S.U.A.) 
de Jill Sprecher, dar filmul își 
pierde treptat prospeţimea în 
observarea și comentarea tarelor 
birocraţiei, care devin și sufle- 
teşti. 

Preferințele colegului colum- 
bian s-au îndreptat spre filmul 
brazilian O baile perfumado de 
Lirio Ferreira și Paulo Caldas, ce 
gravitează în jurul unui erou de 
egendă, un revoluționar imorta- 
izat înntr-un document de arhivă 
din anii '30, la care se raportează 
reconstituirea de pe platoul de 
fimare de astăzi. 

Trimiţându-ne cu gândul la un 
mai vechi experiment prezentat 
a Costineşti în '90 de către 
regretatul Virgil Andrei Vâţă (40 
de elevi în pragul absolvenţei își 
încredințează planurile și visele 


Palmares 


Premiul orașului Toronto pentru cel mai bun film canadian: 

| ex-aequo The Hanging Garden de Thom Fitzgerald și 
The Sweet Hereafter de Atom Egoyan 

Premiul pentru cel mai bun film canadian de ficțiune 


acordat de 


CityTV: Cube de Vioncenzo Natali 
Premiul pentru cel mai bun film canadian de scurt-metraj: 
Pushing the Boundaries de Brian Nash și Cotton Candy 


de Rashell Bissett 


Premiile METROMEDIA: | ex-aequo Boogie Nights de 
Paul Thomas Anderson; L.A. Confidential de Curtis 
Hanson. || ex-aequo The Spanish Prisoner de David 
Mamet; The Sweet Hereafter de Atom Egoyan 

Premiul FIPRESCI: Under the Skin de Carine Adler 

Premiul publicului sponsorizat de Air Canada: |- The 
Hanging Garden de Thom Fitzgerald; II ex-aequo — L.A. 
Confidential de Curtis Hanson şi The Edge de Lee 


Tamahori 


td Road-movie la persoana întâi (Moira Kelly în Drive, 
She Said de Mira Shum) 


de viitor aparatului video), ¿Quién 
diables es Juliette? al mexica- 
nului Carlos Marcovich, adus în 
discuţie de criticul polonez, s-a 
evidenţiat prin naturalete, care 


ə Naturaleţe maximă în confesiune (Yuliet Ortega în ¿Quién 
diables es Juliette? de Carlos Marcovich) 


avea să-i pericliteze însuși statu- 
tul de film de ficțiune şi nu docu- 
mentar. Eroina, cu o inepuizabilă 
vervă, dialoghează în pași de 
dans cu aparatul de filmat, căruia 
îi încredinţează viața ei de tânără 
prostituată ce vrea să emigreze 
din Cuba în Mexic. Sensibilitatea 
evoluției protagonistei Yuliet 
Ortega cât și subiectul aveau să 
o asocieze eroinei titulare din 
Lover Girl S.U.A., de Joe Sira- 
cuze și Lisa Addario, interpretată 
de Tara Subkoff. 

Under the Skin al engle- 
zoaicei Carine Adler (născută la 
Rio de Janeiro) se anunţa a fi 
privilegiat (presă excelentă și 
chiar câteva premii), dar, contrar 
așteptărilor, intriga pretins berg- 
maniană vizând relaţia și dincolo 
de moarte a unei mame cu fiicele 
ei, una preocupată de copilul ce 
trebuie să-l nască, cealaltă de 
permanenta insatisfacție sexu- 
ală, mi s-a părut vetust expusă 
și doar superficial asezonată cu 
figuri de stil moderniste. ] 

La diferență de doar un punct 
a pierdut preferatul meu Marie 
Baie des anges de Manuel 
Pradal, născut în 1968 la Mont- 
pellier și absolvent al FEMIS- 
IDHEC, prezent la Cannes în '92 
cu filmul său de absolvență 
Canti. Argumentându-și alege- 
rea, Piers Handling în catalogul 
festivalului îl compară cu Pierrot 
le fou și Les quatre cent coups, 
A bout de souffle și Zéro de 


conduite. Pe mine m-a cucerit 
din primul moment modul în care 
operatorul Christophe Pollock 
filmează marea și nu numai. Un 
adolescent (Frederic Malgras) te 
țintuiește cu privirea de hăituit al 
sorții ce se răzbună arbitrar pe un 
semen nevinovat. Una dintre nu 
puţinele secvențe memorabile 
ale filmului, care fascinează 
stilistic precum Europa lui Lars 
von Trier. Și aici eroul călătorește 
cu trenul la un moment dat, și va 
fi prins în capcana destinului: 
după un hazardat hold-up soldat 
cu moartea iubitei (Vahina Gio- 
cante), are o clipă de respiro 
într-o vilă prădată mai demult; pe 
ecranul televizorului se derulează 
o cursă automobilistică când, 
brusc declanșat, sistemul video 
de supraveghere îl depistează pe 
infractor și-l proiectează pe 
monitor. Viaţa la-ntâmplare e 
filmată extrem de original: o stare 
de graţie instituită ad-hoc printr-o 
senzuală comuniune între 
aparat-interpreți-public. Acțiunea 
petrecându-se undeva lângă 
Marsilia, se aud și câteva vorbe 
românești, într-o scenă filmată pe 
viu, la cosit de fân... 


Pulsul publicului 


Pe locul întâi — ex aequo — în 
preferințele publicului (înregis- 
trate de buletinele sponsorizate 
de Air Canada), L.A. Confiden- 
tial (v. și nr. 9/97, pag. 6) de 
americanul Curtis Hanson (inițial 
redactor la Cinema Magazin) nu 
se mulțumește să fie doar o bună 
ecranizare după James Ellroy, ci 
se dezvoltă spectaculos disimu- 
lând meditaţia gravă asupra unui - 
adevăr sinistru, valabil oricând şi 
oriunde: corupţia infestează trep- 
tat și sufletele. La fel ca Toronto 
azi, și Los Angeles în anii '50 
arăta ca o metropolă ideală: banii 
păreau a se agonisi ușor și rapid, 
iar Hollywoodul exercita o magie 
subjugantă. Eroii — un poliţist 
(Kevin Spacey) şi un jurnalist 
(Danny De Vito) își câștigă 
existența dincolo de granița 
aparenţelor. Blonda Kim Basin- 
ger e o apariţie eclatantă, atât pe 
ecran, cât și în viața mondenă a 
acestui festival, care, remarca un 
observator cu experiență, John 
Anderson de la New York's 
Newsday, este orientat deopo- 
trivă spre public, spre media și 
spre industria cinematografică. 

Record de audienţă la con- 
ferințele de presă a înregistrat 
însă nu un actor sau actriță, ci 
regizorul dramaturg și scenarist 
David Mamet, răsplătit cu premiul 
doi în competiția Metro Media. 
The Spanish Prisoner vizează 
raportul de forțe între putere și 
inteligenţă în industria spiona- 
jului. Interpreţii Campbell Scott, 
Felicity Huffman și Ben Gazzara 
respectă regulile jocului hitchco- 
ckian, dar cu un exces de hemo- 
globină caracteristic prezentului: 
„in cinema, adevărata violenţă nu 
este cea comisă pe ecran, ci 
ceea ce facem noi pentru a 
obţine bani. Producătorul ideal îţi 
dă banii și-ţi spune: «Ne vedem 
la premieră!», ca-n bancul cu 
partida ideală de sex: «cineva se 
culcă cu tine la 3 noaptea, apoi 
pleacă după o pizza»“. Umorul lui 


Mamet! 
— 
31 


d e „di 
A ai e 
- TORONTO INTERNATIONAL 
FILM FESTIVAL GROUP 


Același David Mamet este 
scenarist la The Edge al neoze- 
elandezului Lee Tamahori. În 
distribuție, Anthony Hopkins și 
Alec Baldwin luptă pentru supra- 
vieţuire în sălbăticia Alaskăi, 
unde ajung eroii, virtuali rivali, 
unul soțul, altul prietenul prota- 
gonistei Elle Mac Pherson. 

inconjurat cu simpatie, Ro- 
bert Duvall a venit la Toronto în 
triplă calitate de scenarist, regizor 
și interpret al filmului său The 
Apostle — un proiect vechi de 15 
ani pe care a trebuit să şi-l 
autofinanțeze căci nimeni n-a 
dorit să investească în portretul 
straniu al unui preot penticostal 
texan: „Pentru alții această 
poveste de dragoste ar face parte 
din categoria filmelor cu buget 
redus, pentru mine însă repre- 
zintă un film cu un buget imens“. 

„Comedie filozofică și reli- 
gioasă pentru un mirean, des- 
pre Dumnezeu, Lucifer și John 
Wayne“ își prezintă Joao Cesar 
Monteiro coproducţia portughe- 
zo-franceză intitulată provocator 
Le Basin de JW. O piesă în film 
— „Infernul“ scrisă la 1897 de 
Strindberg — îl are azi în rolul lui 
Dumnezeu pe însuși Monteiro, în 
chip de aventuros marinar ce-l 
divinizează pe starul westernului. 
Un briant eclectism pus în slujba 
originalității iconoclaste, extrem 
de personal. 

Printr-un vizonarism distopic 
s-a impus în seria filmelor de 
„Gală“ Gattaca, thriller-ul S.F. al 
scriitorului american (de origine 
neozeelandeză) regizor și gaze- 
tar, Andrew Niccol, avându-i 
interpreți pe Uma Thurman, 
Ethan Hawke, Alan Arkin: într-un 
virtual secol XXI, succesul și 


32 


insuccesul vor fi determinate 
genetic, într-o arbitrară discri- 
minare... 

Cineastul torontez Vincenzo 
Natali și-a anunțat și el următorul 
proiect Mutants descriindu-l în 
termeni S.F. similari, vorbind des- 
pre „o mutație bastard“ în 
existența unui star rock scientist. 
Declaraţia a făcut-o la conferința 
de presă ce a precedat filmul său 
de debut Cube, înscris în «Per- 
spectiva canadiană» (și care 
avea să dobândească cei 
15 000 de dolari oferiţi de te- 


mult mai mare, ca și frumusețea 
traseului. Vaporașul rămâne însă 
vehicolul cel mai eficace în do- 
bândirea impresiilor directe, de 
unde și armatele de turiști (cu 
pelerine de ploaie albastre ori 
galbene), de la niponi occiden- 
talizați, supertehnicizaţi la mor- 
moni ultratradiționali, descinși 
parcă din filmul Witness. 

Dar Niagara nu înseamnă 
doar vestita cascadă — la care 
șocul este teribil pentru că ico- 
nografia are tendinţa să o pre- 


®@ De gustibus... (Samantha Morton și Matthew Delamere 
în Under the Skin de Carine Adler) 


leviziunea locală CityTv): un joc 
letal, un coșmar claustrofobic, o 
conspirație multinațională. 


Și acum despre Niagara 


Niagara o poți survola cu heli- 
copterul sau cu propria privire, 
exersată în zoom-uri și panora- 
mări cinematografice, ba mai 
mult, poți să compari serviciile 
telefericului local cu cele din... 
Bucegi, unde altitudinea este 


zinte „pe înalt“, când de fapt te 
frapează grandoarea ei „pe lat“. 
Spiritul neobosit al manage- 
riatului turistic local a considerat 
oportun să pluseze, oferind pe 
lângă un Cazino, un Skylon 
Tower, o Casă a fantomelor, și un 
fort ca la 1812, testări de par- 
fumuri și degustări de vinuri la 
podgoriile din zonă. Ba chiar să 
organizeze şi un „Festival de 
teatru George Bernard Shaw“! 


Irina COROIU 


& Filmicitatea sinesteziei (Bandits de Katjia von Garnier, 
cu Katja Rieman, Nicolette Krebitz și Jasmin Tabatabai) 


Balcaniada 
„Adevărurilor 
de-acasă“ 


Aprocos elogios de 


către selecționeri, Piers 
Handling și Dimitri Eipi- 
des, O vară de neuitat de 
Lucian Pintilie („O raritate, 
un film de epocă, extrem 
de relevant pentru pre- 
zent“) și Thalassa, Thala- 
ssa de Bogdan Dumi- 
trescu („O alegorie des- 
pre destinul României 
contemporane“) au repre- 
zentat țara noastră în 
secțiunea destinată anual 
câte unei cinematografii 
naționale, de astă dată 
dedicată Balcanilor, sub 
genericul „Adevăruri 
de-acasă“. 

La masa rotundă mo- 
derată de Gideon Bach- 
mann, discuțiile au fost 
monopolizate de către 
cineaștii din fosta lugos- 
lavie. Maeșştri ca Dušan 
Makaveiev sau repre- 
zentanţi ai noii generaţii 
precum Nenad Dizda- 
revic, de astă dată, au 
fost unanim de acord în a 
declara că „Singura noas- 
tră armă e camera!“ S-a 
discutat despre eficaci- 
tatea economică, despre 
etica sponsorizărilor, des- 
pre posibilitatea copro- 
ducţiilor, despre viziunea 
adoptată și rolul cine- 
astului în lumea de azi. 
S-a ţinut în mod deosebit 
să se remarce că, dacă 
americanilor le-a trebuit 
destul de multă vreme 
până să aducă pe ecran 
Vietnamul, în schimb ci- 
neaști iugoslavi s-au im- 
plicat imediat, asumân- 
du-șşi misiunea de a 
impresiona pelicula cu 
istoria acestui război din 
inima Europei, astfel ex- 
plicându-se acest ade- 
vărat miracol cinemato- 
grafic născut din confiic- 
tele dramatice din zonă. 

Actorul Itzhak Fintzi, 
protagonistul filmului bul- 
garo-ungar Târzia lună 
plină (de regretatul Edu- 
ard Zahariev) avea să 
formuleze o concluzie 
generoasă: „«Balcanic» 
este în general un cuvânt 
cu negative conotații, dar 
cinematograful balcanic 


SAN SEBASTIAN 


Urmare din pag. 29) 


Apreciat a fost însă filmul lui 
Paddy Breathnach, IWent Down, 
o comedie-thriller modestă des- 
pre doi gangsteri inepți care fug 
in Irlanda. Distractiv, numai că 
stilul său vizual este lipsit de ele- 
mente distinctive, iar din sec- 
venţele de violenţă nu transpare 
durerea fizică adevărată. Con- 
cha de Oro (Scoica de Aur) și 
Concha de Plata pentru Cel mai 
bun regizor au fost atribuite 
amândouă — fără un motiv apa- 
rent — unei alte comedii-thriller, 
Rien ne va plus a lui Claude 
Chabrol. Un subiect încâlcit și 
doi actori foarte buni (Isabelle 
Huppert, Michel Serrault), din 
care nici unul nu strălucește. Poţi 
să-ţi dai seama că un film nu 
merge când singurele scene 
care îţi rămân în minte — o femeie 
dansând îmbrăcată în văluri 
ungi ă la Loie Fuller și un salon 
în alb și negru unde gangs- 
terii joacă scena torturii din Tosca 
ui Puccini — nu au nimic de a 
face cu subiectul și tonul gene- 
ral al filmului. Se poate mulțumi 
un juriu cu atât de puţin? Se pare 
că da. 

Filme mai serioase au rulat în 
secțiunea „Zabaltegi“. Pusher al 
danezului debutant Nicolas Wind- 
ng Refn este o descindere în 
nfernul unui traficant de droguri 
urban. Poate cel mai bun dintre 


O poveste de dragoste brutală și tandră 
(Perdita Durango - r. Alex de Inglesi; 
cu Rosie Perez și Javier Bardem) 


filmele noi prezentate, Keep Cool 
al lui Zhang Yimou ne dovedește 
cum chiar și un regizor consa- 
crat poate să-și reinventeze stilul. 
Maestrul chinez — devenit faimos 
pentru dramele pasionale statice, 
de epocă, în care a distribuit-o 
pe fosta sa amantă Gong Li(Rai- 
se the Red Lantern, Shanghai 
Triad) — folosește aici un aparat 
de filmat portabil care se rotește 
în mod constant, pentru a spune 
povestea brutală, cu elemente de 
farsă, a unor gangsteri ce aparţin 
categoriei „nouveau riche“ din 
Beijing-ul de azi. ZhangYimou ră- 
mâne un maestru al culorii, lumi- 
nii și imaginii, chiar și în Keep 
Cool — o metaforă pentru socie- 
tate în care rațiunea și etica s-au 
pierdut, iar crima este singura sa 
recompensă. 

Un „ethos“ similar — presupu- 
nem - a fost prezentat și la 
închiderea festivalului. The Game 
este un thriller regizat de David 
Fincher — regizorul lui Seven — 
în care joacă Michael Douglas, 
Sean Penn și Deborah Unger. Din 
păcate, efectele de lumini specta- 
culoase din cadrul ceremoniei 
finale de decernare a premiilor de 
la Victoria Eugenia Theatre au 
produs un scurt circuit, iar Gala 
de închidere a fost amânată. O 
cronică a filmului The Game — și 
o retrospectivă dedicată regi- 
zorilor hollywoodieni Mitchell 
Leisen și Peter Bogdanovich — 
pentru numărul viitor. 

D.M. 


AN AMERICAN 
ORIGINAL (@ 


Savurează începutul unui weekend cu filmul LUCKY STRIKE vineri seara la PROTV. 


JOHN MALKOVICH nu împlinise 30 de 
ani (este născut în 1953) și era deja membru 
fondator al celebrei trupe de teatru din Chicago, 
Steppenwolf (alături de Gary Sinise). În 1982 
el ajunge să joace pe Broadway și cu cele două 
roluri principale din True West și Burn This 
umple sala, spectacolele jucându-se cu casa 
închisă. Primul lui film la Hollywood, Places in 
the Heart îi aduce și prima nominalizare la 
Oscar. Işi stabilește relativ repede reputaţia de 
actor interiorizat, uneori chiar de mizantrop și 
rolurile care i se oferă sunt pe măsură: ciudatul 
fotograf din The Killing Fields; aristocratul 
decadent din Legături periculoase; nobilul 
estet din Portretul unei doamne, asasinul 
sadic din În bătaia puștii (pentru care a fost 
încă o dată nominalizat la Oscar). 


D 
p) 
£ 
= 
g 
v 
~a 


34 


Când dă interviuri, actorul vorbește rar, 
făcând pauze mari între propoziții, de parcă ar 
căuta îndârjit cuvântul cel mai potrivit. Despre 
Hollywood nu are cea mai bună părere. „Este o 
mega-uzină cu profituri uriaşe, dar în care 
oamenii trăiesc ca pe bandă rulantă“. Împreună 
cu prietenul său, Russ Smith, Malkovich a 
înființat compania Smith-Malkovich Producti- 
ons, unul dintre primele lor filme fiind un docu- 
mentar despre luptele de gherilă din Peru. 

Într-un recent interviu, Malkovich măr- 
turisea: „Incerc — cu fiecare personaj pe care-l 
interpretez — să nu devin plictisitor. Dacă e ceva 
care mă sperie, aceea e plictiseala. Am făcut 
multe roluri în cinema, dar sincer să fiu, prefer 
teatrul. Majoritatea filmelor se concentrează pe 
așa-zisul story, în timp ce pe scenă, important 
este personajul. Am fost întrebat care este rolul 
meu preferat? Bineînțeles, acela de părinte“. 
Malkovich a fost căsătorit cu actrița Glenne 
Headly, logodit cu Michelle Pfeiffer, iar în 
prezent este soțul unei italience, Nicoletta 
Peyran cu care are o fetiță de 6 ani și un fiu de 
5. „Tatăl meu a fost extrem de sever cu mine, 
uneori când făceam câte o năzbâtie mă 
pedepsea, chiar mă lovea. La fel se purta și cu 


fratele meu. Asta nu înseamnă că nu l-am iubit. 
Dar eu niciodată n-am să-mi bat copiii. Se 
spune despre mine că sunt un om violent. 
Aşa este, dar violența mea este mai degrabă 
verbală. Am lovit un tip în urmă cu câţiva ani, 
în Anglia. Ținea morţiș să-mi fotografieze fiul. 
L-am rugat să-l lase în pace. A insistat și atunci 
i-am tras una de s-a dus vreo doi metri înapoi. 
M-a dat în judecată și s-a comportat de parcă 
ar fi fost victimă la Sarajevo. Aceluiași tip, peste 
un timp, Alec Baldwin i-a aplicat o directă în 
figură cam din același motiv ca al meu. Ştiţi cum 
am reacţionat? Am fost fericit că Alec l-a învățat 
minte pe tipul ăla“. Cel mai recent rol al lui 
Malkovich este în Con Air, unde, bineînţeles, 
interpretează personajul cel „ciudat“. 


KATE WINSLET. Are 22 de ani, îi place 


culoarea orange, fumează enorm și cuvântul 
„șansă“ este preferatul ei. A început meseria de 
actriță la 13 ani, mai întâi pe scenă, apoi pe 
ecran. În 1994 a jucat în remarcabilul Heavenly 
Creatures de Peter Jackson. Au urmat trei filme 
de epocă dintre care trebuie reținut Raţiune și 
simţire, adaptat de Emma Thompson după 
romanul omonim al lui Jane Austen, rol care i-a 
adus o nominalizare la Oscar. Kate Winslet s-a 


reîntors în Anglia secolului XIX cu Jude (r. 
Michael Winterbottom), inspirat din romanul lui 
Thomas Hardy (iubirea imposibilă dintre un 
tânăr de condiție modestă și verișoara sa, 
amestec de blândeţe și hotărâre). A inter- 
pretat-o pe Ofelia în Hamlet-ul lui Kenneth 
Branagh, prima sa confruntare cu Shakespeare. 
„A fost oribil. Moartea Ofeliei este cu atât mai 
cutremurătoare pentru că ea se îneacă. Când 
am turnat scena, am avut impresia că o să-mi 
explodeze capul. Apa îmi intrase în ochi, în 


E Kathleen Robertson 


nas... Era îngrozitor...“ Cel mai recent film este 
Titanic, unde evoluează sub conducerea lui 
James Cameron. „Știu că această profesie este 
dificilă și nesigură. Pentru mine însă a fi actriță 
nu este o chestiune de glorie sau de bani, ci 
de muncă, multă muncă. Și pentru asta trebuie 
să mulțumesc părinţilor mei care m-au crescut 
în spiritul acesta“. 


PE SCURT: 


KATHLEEN ROBERTSON. Când s-a 
prezentat pe platoul de filmare la Beverly Hills, 
90210 (în urmă cu trei ani) tânăra candidată 
credea că va interpreta un rol secundar timp 
de 4-5 episoade și, gata! Personajul ei, Clare 
Arnold, „a prins“ și Kathleen s-a văzut cooptată 
definitiv în echipa cunoscutului serial. În vârstă 
de 23 de ani, ea joacă în prezent în filmul lui 
Gregg Araki, Nowhere, în care interpretează o 
tânără pe nume Lucifer. „Este lesbiană, are 
părul roșu, se droghează și se prostituează“ își 
caracterizează actrița personajul. 


Kathleen detestă să-și cumpere hainele de 
la marile case de modă, preferând să și le 
confecționeze singură. Nu-i place să se 
machieze decât în timpul filmărilor.Ceea ce nu 
recunoaște niciodată este că a avut deseori 
de-a face cu poliția, după ce a provocat (alături 
de prietena ei, Shannen Doherty) câteva 
scandaluri de pomină. 

JOE LANDO. Pe numele lui adevărat Joseph 
Lando. Data nașterii: 9 decembrie 1964; tatăl 
lui era proprietarul unei fabrici de produse 
alimentare, iar mama (de origine poloneză), 
decoratoare; este căsătorit cu Kirstin Barlow, 
acriță neozeelandeză. A mai jucat (în afară de 
Dr. Quinn) în: One Life to Live (1989-1991); 
Lumină călăuzitoare (1993); Shadows of 
Desire (1994); Alien Nation: the Ene- 
rey (1996). . 

HEATHER LOCKLEAR: Data și locul nașterii: 
25 septembrie 1961, Los Angeles. Părinții: tatăl, 
William, este director administrativ al Univer- 
sității Southern California; mama, Diane, pro- 
ducător la compania Walt Disney; Heather are 
1,64 m, 45 kilograme, părul blond auriu, ochii 
albaștri; a fost căsătorită cu rockerul Tommy 
Lee, actualul soț al Pamelei Anderson. A rămas 
pe tărâmul muzicii și cu cel de-al doilea soț, 
bateristul lui Jon Bon Jovi, Richie Sambora 
(tatăl fetiţei ei, Ava Elisabeth), pe care i l-a 
„smuls“ lui Cher. Este cu predilecție actriță de 
televiziune: T.J. Hooker, Melrose Place, Hotel, 
Models Inc., Dinastia. 

Pentru corespondenta noastră, Mirela 
Maghiar din București, spicuim dintr-un recent 
interviu al lui Hugh Grant: 

HUGH GRANT: „Succesul pe care l-am 
înregistrat cu Patru nunți și o înmormântare 
mi-a schimbat complet viața. Inainte eram un 
ratat! Imi petreceam timpul uitându-mă la te- 
levizor sau jucând cricket. Astăzi muncesc de 
la 7 dimineaţa la 10 seara. Și ce e ciudat, este 
că niciodată nu prea m-am omorât cu munca... 
Ceea ce mă deranjează de vreo trei ani încoace 
este presiunea exercitată asupra mea și a 
prietenei mele (Liz Hurley — n.n.) de către mass 
media. Este adevărat, am o viaţă minunată, dar 
uneori poate fi extrem de greu să nu poți duce 
un trai normal... N-am visat niciodată un rol 
anume. Prefer înainte de toate un scenariu bine 
scris, pe cât posibil original și nostim. Asta, e 
drept, e cam greu de găsit. Nu cred că mă voi 
apuca vreodată de regie. Ar trebui să fiu un 
Kieslowski, adică un geniu. Mike Newell (regi- 
zorul celor Patru nunți... n.n.) m-a învăţat să 
privesc și să-mi ascult cu atenţie partenerii... 
Fiecare actor are nevoie de un reper în cariera 
lui... Am simțul umorului și datorită lui nu-mi 
pierd niciodată încrederea în mine.“ 

m Maria Leleu, lași: Actorul Jonny Lee 
Miller, cel care joacă rolul lui Sick Boy în 
Trainspotting, este englez și are 26 de ani. A 
părăsit școala la 17 ani pentru a deveni actor, 
urmând astfel tradiția familiei: părinţii — 
producători de film, bunicul din partea mamei, 
Bernard Lee, a putut fi văzut în aproximativ o 
sută de filme printre care și câteva James 
Bond-uri; străbunicul, a fost actor de teatru. 
Inainte de Trainspotting, Jonny a jucat rolul 
unui mic geniu în informatică în Hackers. A 
urmat Afterglow (r. Alan Rudolph) produs de 
Robert Altman. Parteneri: Nick Nolte, Julie 
Christie și Lara Flynn Boyle... 

m LE PUTEȚI SCRIE: BAZ LUHRMAN: c/ 
o ICM, 8942, Wilshire Blvd, Beverly Hills, CA 
90211, USA; JULIANNE MOORE. c/o CAA, 
9830, Wilshire Blvd, Beverly Hills, CA 90212 — 
1825, USA. 

Doina STĂNESCU 


@ Joe Lando 


g Heather Locklear 


35 


are ciudat că Matthew Bro- 
derick nu a reușit să devină o 
mare vedetă, din moment ce 
încă de la 21 de ani a cunos- 
cut popularitatea și apreci- 
erea criticilor cu rolul său din 
War Games (regia John Badham, 1983) — un 
adolescent genial, pasionat de jocurile video, 
care intră în computerul central al Depar- 
tamentului Apărării și, crezând că a descoperit 
un joc nou, declanșează arsenalul termonuclear 


Broderick dă impresia de 
sai nță liniștită, 
interiorizată. Dintre toți actorii 
tineri, el e cel mai puțin 
ostentativ. 


al Statelor Unite. Filmul nu e decât o comedie 
pacifistă cam greoaie, dar în centrul său se află 
Broderick și tot ce face el e proaspăt, inspirat 
și convingător. 

Ar fi interesant să-l comparăm pe Matthew 
Broderick cu Tom Hanks și cu Tom Cruise, doi 
actori din aceeași generaţie și care au cunoscut 
pentru prima dată succesul în aceeași perioadă 
(Cruise în 1983 cu Risky Business de Paul 
Brickman și Hanks în 1984 cu Splash de Ron 
Howard). Amândoi au ajuns astăzi la onorarii 
astronomice și la reputaţii greu de atacat. 
Broderick e mult mai puţin cunoscut. Palmaresul 
său e sărac în interviuri picante, în demonstrații 
de temperament și în fotografii pe coperta 
revistei Vanity Fair; nu are cluburi de fani și n-a 
primit nici un Oscar. Dar cred că în realitate e 
mai talentat decât amândoi, 

Broderick e o prezenţă discretă, aproape 
pasivă. Nu poartă scris pe frunte „sunt tânărul 
american mediu — identificați-vă cu mine“, ca 
în cazul lui Hanks; și cu siguranță că nu e 


ATTHE BRODERICK 


ambițios și obsedat de afirmare cum e Cruise. 
Pe ecran îţi dă impresia de inteligenţă liniștită, 
interiorizată; ghicești la personajele sale 
gânduri, planuri și calcule care rămân ascunse, 
o încăpățânare și o istețime autentice, care te 
conving că personajul e viu, are o viaţă pro- 
prie — nu e doar un „număr“ de vedetă. Dintre 
toți actorii tineri (Broderick s-a născut la 
21 august 1962), el e cel mai puţin ostentativ, 
cel mai puțin înclinat spre demonstraţii gra- 
tuite de virtuozitate. Deși în general joacă roluri 
principala, are modestia actorilor specializați 
n partituri de planul doi. (Tatăl său James 
Broderick — 1930-1982 — a fost actor de com- 


pozo: i 
nul trecut l-ați putut vedea pe Broderick 
ținând piept cu bărbăţie scălâmbăielilor lui Jim 
Carrey în comedia satirică Tipu' de la cablu 
(de Ben Stiller). Realizatorii au avut o idee 
neobișnuit de inteligentă pentru un film cu Jim 
Carrey: l-au lăsat pe acesta să se dea în 
spectacol ca de obicei, dar atitudinea filmului 
nu mai e cea din Ace Ventura — „priviţi ce băiat 
simpatic și haios și doar puţin idiot“ —, ci „ia uitaţi 
ce arătare: asta face televizorul din oameni!“ 
Tipu' de la cablu nu te invită să te identifici cu 
Carrey, ci cu Matthew Broderick, omul normal 
și sobru care îi privește strâmbăturile cu ochi 
înspăimântați. 

Participarea sa (chiar în roluri secundare) 
e adesea elementul cel mai reușit al unui film. 
Un exemplu este Ladyhawke (1985, de Richard 
Donner), un basm despre un cavaler (Rutger 
Hauer) și o domniţă (Michelle Pfeiffer) bles- 


36 


temaţi de un vrăjitor să nu se întâlnească 
niciodată, căci din zori și până când apune 
soarele ea are înfățișarea unui șoim și în fiecare 
noapte el se preschimbă în lup. Ar fi putut să 
fie un film minunat, dar e realizat foarte prozaic. 
Și numai Broderick în rolul băiatului care îl 
însoțește pe cavaler în aventurile sale aduce 
rolului său ceva visător și insolit. 

Pe la mijlocul anilor '80 actorul a făcut sen- 
zaţie pe Broadway în comediile autobiografice 
ale lui Neil Simon Brighton Beach Memoirs și 
Biloxi Blues, jucând rolul dramaturgului la 
tinereţe. Aerul său interiorizat, care sugerează 
un om războindu-se cu o vocaţie, dar totuși 
receptiv la umorul și la absurditatea vieții de zi 
cu zi, îl face ideal pentru astfel de roluri. (Mama 
sa Patricia Broderick era scriitoare.) Pentru 
Brighton Beach Memoirs a primit premiul Tony, 
iar Biloxi Blues a fost ecranizată în 1988, cu 
Broderick și Christopher Walken. 

Apogeul carierei sale de până acum e 
Glory (1989), un film despre Războiul de 
secesiune în care îl interpretează pe Robert 
Gould Shaw, colonelul de numai 25 de ani care 
a comandat primul regiment nordist format 
numai din soldați de culoare. Realizat de 
Edward Zwick, filmul e incomparabil mai bun 
decât marele succes al lui Zwick din 1994, 
Legendele toamnei. Dar prestaţia lui Brode- 
rick a fost neglijată de critici în favoarea 
performanțelor mai eclatante ale lui Morgan 
Freeman și Denzel Washington. Analizând 
filmul, Pauline Kael i-a făcut dreptate actorului: 
„In rolul idealistului Shaw, Matthew Broderick 


ne arată suferința unui comandant cu inima 
prea blândă. Shaw, așa cum îl vede el, nu e un 
erou înnăscut: trebuie să depună efort ca să 
ajungă unul. Chiar dezavantajele lui Broderick 
(tonul plat al vocii sale, expresivitatea sa 
limitată) par să îl ajute aici. Shaw e cumsecade, 
timid, anxios. E o interpretare frumoasă, dis- 
tantă și emoţionantă ca un dagherotip“. 

In același an, Broderick a fost pe ecran fiul 
lui Dustin Hoffman și nepotul lui Sean Connery 
în Family Business (de Sidney Lumet), un film 
despre trei generații de hoți și un jaf care începe 
ca o comedie și se sfârșește dramatic. Sce- 
nariul e neconvingător și nu prea vezi cum 
Dustin Hoffman ar putea fi fiul lui Sean Connery, 
dar Broderick e discret și eficient ca întotdea- 
una. Filmul (un eșec comercial) a fost șansa 
sa de a deveni o supervedetă, dar el a acceptat 
rolul mai ales pentru că îi dădea ocazia să-i dea 
replica lui Connery, un actor pe care îl admiră, 
așa cum probabil că a jucat în comedia The 
Freshman (1990, de Andrew Bergman) în 
primul rând pentru că partenerul său era Marlon 
Brando. 

L-aţi mai putut vedea pe Broderick în 
comedia romantică Noaptea în care nu ne-am 
întâlnit (1994, de Warren Leight). lar acum îl 
puteți vedea în noua comedie romantică 
Addicted to Love, un mare succes de box- 
office în Statele Unite. Partenera sa în acest film 
este Meg Ryan și cei doi alcătuiesc un cuplu 
ce întruchipează „armonia contrariilor“. 


Andrei GORZO 


„Refuz să-mi mai 
îmbolnăvesc 
mintea și trupul 
uitându-mă la tv.“ 


esemnată 
anul trecut 
„Starul de 
mâine“, Ca- 
meron 
Diaz la cei 
25 de ani ai săi are o viață mai 
bogată chiar decât filmografia ei. 

A crescut în Long Beach, Cali- 
fornia, printre catolici, luterani și 
protestanți, educată în spiritul 
libertăţii de credinţă și al res- 
pectului reciproc: „Nu-mi numesc 
Creatorul nici Dumnezeu, nici 
Buddha. N-am nevoie să știu de 
unde vin, mi-e suficient să știu că 
exist.“ Provine dintr-o familie 
cu sânge amestecat cubanez- 
spaniol-german-englez-american- 
indian: „Nu cunosc mulți cuba- 
nezi, dar ştiu că au o cultură 
solidă. De altfel cei care ajung în 
America sunt de-a dreptul o elită 
și sunt generoși, calzi și foarte 
mândri de originea lor. Părinții 
mei au lucrat timp de 20 de ani 
în aceeași slujbă (tata funcţionar 
la o companie de petrol, mama 
agent de import-export), fiind ca- 
pabili să câștige cât să ducem o 
viață confortabilă. Și pentru asta-i 
respect“. 

La 16 ani un fotograf îi su- 
gerează să devină manechin și 
curând semnează un contract cu 
Agenţia „Elite Modeling“: „Ai mei 
au avut încredere în mine și au 
acceptat să mă aventurez în 
această profesie. De altfel înțe- 
legerea a fost să-mi iau și 
diploma la «Long Beach Polyte- 
chnic High». Emancipată de 
timpuriu, la 17 ani s-a îndrăgostit 
de un producător video cu care 
a avut o relaţie de cinci ani, și au 
rămas prieteni până azi: „A fost 
o persoană importantă în viața 
mea, m-a ajutat mereu și m-a 
învăţat să fiu ambițioasă. La 22 
de ani însă am simțit nevoia să 
devin independentă și să iau 
singură hotărâri, să mă descopăr 
pe mine însămi“. 

La 19 ani pleacă la Paris un- 
de-și închiriază un apartament: 
„Mâncarea franțuzească m-a dat 
gata și era cât pe ce să devin o 
victimă a celulitei! Exigenţele 
muncii mele nu mi-au permis 
niciodată să întrec măsura deși 
sunt o mare mâncăcioasă. Viaţa 
de manechin mi-a plăcut și o 
consider preliminară carierei 
artistice. Am învăţat o mulțime de 
lucruri utile, de la pieptănat la 
machiat, de la întreținerea cor- 
pului și a minţii până la disciplina 
de zi cu zi.“ Cea mai frumoasă 
colegă o consideră pe Kate 
Moss, un mare manechin, ca- 
pabil să-și schimbe înfățișarea 
instantaneu: „Am văzut o mulţime 
de femei frumoase, dar pentru 
mine mama rămâne cea mai for- 


midabilă. Și sora mea!“ Își adoră 
sora. Când erau mici se băteau 
ca nebunele și vecinii ştiau că 
trebuie lăsate în pace: „Eram ca 
doi drăcușori, eu fără milă, ea 
mai tolerantă. De altfel totdeauna 
a avut grijă de mine, m-a su- 
pravegheat și m-a susţinut ca o 
adevărată soră mai mare (cu doi 
ani). Semănăm foarte tare deși 
suntem diferit constituite. Până 
și fotografia ne prinde altfel. Pe 
mine aparatul mă ajută, mă 
place!“ 

Cu totul întâmplător a ajuns 
să dea o probă pentru fata care-i 
atrage privirile lui Jim Carrey în 
Masca și astfel în 1994 dema- 
rează cu succes într-o nouă 
carieră: „Totdeauna am fost im- 
presionată când am avut de 
lucru și mi-am putut spune: 
«Poate nu-i numai noroc. Poate 
am reușit și fiindcă am muncit din 
greu și s-a văzut.»“ Tensiunea de 
pe platou și emoțiile i-au adus un 
ulcer: „De trei ani nu mai termin 
de povestit despre această 
experienţă!“ Nu și-a dorit să 
ajungă cu orice preț vedetă, dar 
managerul ei și-a dat seama de 
șansa debutantei. Următorul rol 


a fost în The Last Supper, apoi 
Feeling Minnesota, partener 
Keanu Reeves: „Când petreci trei 
luni cu cineva, câte 12 ore pe zi, 
îți poţi face o părere despre ce 
fel de om e. Keanu e cea mai 
ciudată persoană pe care am 
cunoscut-o. Îl iubesc și am numai 
sentimente bune faţă de el, dar 
mă tem pentru el. E ca un băiețel, 
despre care trebuie vorbit cu 
grijă. Culmea e că n-am discutat 
niciodată despre viața noastră 
particulară. Am discutat filosofie. 
E incredibil de inteligent și de 
cultivat.“ Alt partener de excepţie 
avea să-i fie pe post de soț 
Harvey Keitel în Head Above 
Water. 

Dar actorul care i-a cucerit 
inima (după iubirea adolescen- 
tină pentru Harrison Ford, cel din 
Raiders of the Lost Ark) este 
Matt. Dillon: „E formidabil în 
primul rând datorită onestităţii. E 
cel mai cinstit om pe care l-am 
întâlnit și ne-am înţeles de 
minune, chit că el locuiește la 
New York, iar eu la Los Angeles.“ 
Problema căsătoriei nu și-o pune 
deocamdată: „Mariajul înseamnă 
totul în viață.“ 


Această convingere, probabil, 
a stimulat-o când a reușit să o 
eclipseze pe Julia Roberts în My 
Best Friend's Wedding, în rolul 
drăgălașei Kimmy pe care o în- 
drăgește toată lumea, dar a că- 
rei nuntă e sabotată de „Pretty 
Woman“: „Mi-am petrecut mult 
timp la filmări urmărind-o cum 
lucrează. Era mereu pe fază!“ 

Incluzând și She's the One (în 
care Edward Burns a a „văzut-o“ 
ca pe o femeie intrigantă și „de 
gheață“), primele ei filme au con- 
fruntat-o doar cu „bad girls“: „Tot- 
deauna am căutat să descopăr 
și să evidenţiez la eroinele mele 
și ceva bun, să nu fie integral 
rele!“ 

Actriţele ei preferate sunt Holly 
Hunter, Michelle Pfeiffer, Jessica 
Lange, Patricia Arquette, Court- 
ney Love („Am fost o fană a mu- 
zicii ei. In adolescenţă adoram 
heavy metal!“). 

Filmele preferate, deși nu vede 
prea multe: The Big Night, The 
Colour Purple și Fargo. 

„Independenții“ de altfel au și 
„adoptat-o“, iar reclama la A Life 
Less Ordinary o prezintă alături 
de echipa lui Danny Boyle, non- 
conformistul creator al comen- 
tatului Trainspotting. 

Susţine că n-a încercat nici 
marijuana, nici cocaină, pentru 
că era avertizată că nu există 
cale de întoarcere. La 18 ani, 
când filma o reclamă la Coca- 
Cola în Australia, a făcut o into- 
xicaţie alcoolică: „A fost ceva 
destul de grav. N-am fost prea 
atentă și am băut cam mult și 
amestecat, iar soarele acolo e 
neiertător. Nu m-am dus la dez- 
alcoolizare, dar m-am dezvăţat 
să mai fiu imprudentă.“ 

Figurează pe Internet în ipos- 
taza topless: „Nu am apărut pe 
coperta, ci doar în interiorul re- 
vistei «Celebrity Sleuth». Mama 
a făcut un șoc. N-a fost corect din 
partea acelui fotograf să facă 
publică acea poză, nu avea drept 
să o vândă. Dacă ar fi fost bună 
aș fi folosit-o în albumul meu. 
Oricum, mi se pare ridicol să mă 
enervez dacă cineva a găsit de 
cuviință să vândă ceea ce am 
făcut în urmă cu șapte ani ca să 
câștig un ban.“ Astăzi e mul- 
țumită de cât câștigă: „Niciodată 
nu m-au tentat jucăriile și flea- 
curile, iar acum n-am obiceiuri 
costisitoare cum au în genere 
artiștii.“ Cea mai extravagantă 
cheltuială: a oferit o masă de 
20 de persoane plătită cash la 
Cannes. 

li place să gospodărească și 
a hotărât să nu mai urmărească 
ştirile la televizor pentru că o 
indignează maniera în care sunt 

rezentate atrocitățile din lumea 
întreagă: „Pur și simplu m-am 
«decuplat». Nu mai am televizor, 
nu mai sunt abonată la nici un 


„Ziar. Nervii îmi sunt prea obosiţi 


ca să mai suport această cons- 
tantă agresiune informaţională 
despre răzmeriţele din L.A., des- 
pre procesul O.J. Simpson, lu- 
cruri care chiar mă dezgustă. Re- 
fuz să-mi mai îmbolnăvesc mintea 
și trupul uitându-mă la tv. Nu 
există nici o speranţă în lumea 
asta atâta vreme cât în mințile 
noastre nu va fi ordine. Deocam- 
dată întreaga lume-i bolnavă.“ 


lrina COROIU 
37 


e Oliver Stone își face 
mea culpa pentru felul cum 
a portretizat poliția în filmul 
său Născut pe 4 iulie. 
Regizorul a recunoscut că 
aceasta a fost în mod ten- 
dențios arătată reprimând 
brutal revolta studențească 
din 1970. La puțin timp 
după premiera filmului (în 
1990), regizorul trimisese 
dealtfel oficialităților din 
poliție o scrisoare de scuze 
în care spunea: „Intr-ade- 
văr, poliţia nu i-a lovit nici- 
odată pe studenți în cap“. 
Scuzele au fost necesare 
atunci și datorită faptului că 
șeful poliției, Thomas Sar- 
dino, care a condus repre- 
siunea, dar nu atât de bru- 


tal, era pe punctul de a da 
în judecată Studiourile 
Universal. 

Oliver Stone a trecut și 
la catedră. El și-a întâmpi- 
nat prima clasă de studenți 
în cinema de la NEW 
YORK UNIVERSITY cu un 
teanc de cărţi sub braţ și cu 
o pereche de ochelari care 
îi dădeau un aer foarte 
sever. Primul său sfat a fost: 
„faceţi-vă întotdeauna lec- 
tiile de acasă“. Ajungând la 
subiectul „adevăr“, Stone 
le-a spus: „Dacă vreţi să 
știți adevărul asupra unui 
fapt citiți întotdeauna mai 
multe versiuni. Adevărul 
poate fi îndoielnic, înșelă- 
tor, în special cu cât te 
apropii de prezent. Cum 
oamenii au interese diferite 
ei sunt în stare să lupte 
fiecare pentru adevărul 
său, ca într-un război civil, 
așa încât, fiți atenţi“. Un 
regizor care știe ce spune 
după ce a realizat cele 
două mega-biografii ale 
președinților J.F. Kennedy 
și Richard Nixon. 

e Geraldine Chaplin a 
interpretat-o pe Maica Te- 
reza într-un „ teleplay 
biografic intitulat In numele 
săracilor regizat de Kevin 
Connor. Actrița a creat un 
tip de „rebelă romantică“. 
Dar Maica Tereza — care a 
avut timp să vadă filmul, 
înainte de sfârșitul ei din 5 
septembrie — nu a fost de 
acord cu această interpre- 
tare afirmând că: „Violează 
o natură sacră“. Filmul își 


38 


g Tom Cruise — Născut pe 4 iulie 


va urma însă cursul pe re- 
telele de televiziune după 
premiera din 5 octombrie. 
e Roman Polanski care 
a fost obligat cu 20 de ani 
în urmă să părăsească 
Statele Unite pentru a se 
sustrage condamnării pen- 


reîntoarcă în Statele Unite. 
Dar sentința este încă în 
vigoare. Procurorul general 
a declarat: „Poziţia noastră 
a rămas aceeași“. Acuzaţia 
adusă lui Polanski (în 
vârstă astăzi de 63 de ani), 
se referea și la faptul că a 
convins-o pe tânăra de 


atunci să consume droguri 
și a determinat-o să po- 
zeze pentru un magazin d 
modă. Dar fetița de atunci 
este astăzi o femeie căsă 
torită, cu copii și trăieşte în 
Hawai. Întrebată ce părere 
are asupra procesului ea a 
răspuns: „Nu am nimic de 
obiectat în privința reîn- 
toarcerii lui Polanski în Sta- 
tele Unite, şi dacă așa ceva 
se va întâmpla sunt bucu- 
roasă că a reușit să-și anu- 
leze culpa“. 

e În timp ce la Los 
Angeles avea loc premiera 
filmului Şapte ani în Tibet 
al francezului Jean-Jac- 
ques Annaud cu Brad Pitt, 
conducătorul spiritual al 
tibetanilor, Dalai Lama, 
vedea filmul la reședința sa 
din Tibet, unde regizorul 
francez a instalat aparatura 
necesară și un ecran 
întrucât în oraș nu există 
nici un cinematograf. 

e La 63 de ani, Brigitte 
Bardot se află din nou cu 
două subiecte în atenția 
presei. Unul este în legă- 
tură cu procesul intentat de 
astădată, fostului ei soț 
Jacques Charrier, prin care 
actrița își reînnoiește cere- 
rea la o despăgubire de 
80.000 USD pentru a fi 
făcut publică viaţa ei parti- 
culară din vremea când 
erau căsătoriți. Procesul se 
judecă deja de peste un an 
iar verdictul ar urma să se 
dea în această lună. 


tru a fi întreținut relaţii 
sexuale cu o adolescentă 
de 13 ani, ar dori să se 


La rândul ei B.B. 
este însă amendată 
prin sentință judecă- 
torească cu 1.600 USD 
pentru incitare la ură 
de rasă, prin condam- 
narea publică a ritua- 
lului musulman de sa- 
crificare a oilor. 

e La 18 octombrie 
la New York s-au ani- 
versat 30 de ani de la 
premiera filmului În 
arșița nopții, câştigă- 
tor a 5 premii Oscar 
(cel mai bun film, sce- 
nariu, actor — Rod Stei- 
ger —, coloană sonoră, 
montaj). Filmul a fost 
omagiat pentru a fi fost 
printre primele produc- 
ţii americane atribuind 
rolul pozitiv unui detec- 
tiv de culoare în vreme 
ce șeriful alb era iniţial 
bigot și rasist, acțiu- 
nea petrecându- se în- 
tr-unul din statele cu 
populație majoritară 
afro-americană — Mis- 
sissippi. La festivitatea 
din West Hampton au 
participat regizorul Nor- 
man Jewison, producă- 
torul Walter Mirisch, 
operatorul Haskell Wex- 
ler și actorii Rod Stei- 
ger și Lee Grant. 

e Premiera londo- 
neză a filmului Interzis 
pe cale bucală, debu- 
tul în regie al actorului 
Gary Oldman, a avut loc 
luna trecută, la cinci 
luni după prezentarea 
filmului la Festivalul de 
la Cannes. 

@ Henry Kissinger, 
fostul secretar de stat 
american din timpul 
administrației Nixon, a 
fost solicitat de Michael 
Eisner, preşedintele 
Companiei Disney, să 
le fie consilier în pri- 
vința colaborării cu oa- 
menii de afaceri chi- 
nezi (amintim că Kis- 
singer a fost primul 
emisar al Guvernului 
american la începutul 
reconcilierii cu Repu- 


blica Populară China). 
Comentatorii constată că 
această solicitare a venit 
înainte de premiera filmului 
lui Martin Scorsese, Kun- 
dun, care istorisește co- 
pilăria liderului spiritual 
tibetan Dalai Lama, subiect 
asupra căruia cercuri din 
China și-au manifestat deja 
obiecții. 

e 45 de ani după „Vâ- 
nătoarea de vrăjitoare“ 
dezlănțuită la Hollywood de 
senatorul McCarthy, Uniu- 
nea scenariștilor americani 
a hotărât înscrierea pe 
genericul a 24 de filme a 
numelor adevăraţilor autori 
ai scenariilor respective. 
Aflaţi atunci pe „lista nea- 
gră“, aceștia erau puși sub 
interdicția de a semna. 

e După ce a suferit o 
intervenție chirurgicală pe 
cord, actorul Dudley Moore 
se va afla într-o convales- 
cenţă de câteva luni. 

e Danny Boyle, turbu- 
lentul cineast britanic, auto- 
rul „mult contestatelor“, 
acasă, Shallow Grave și 
Trainspotting, care au 
înregistrat însă succesele 
internaţionale cunoscute, a 
fost răsplătit recent în Si- 
cilia cu premiul EPHEBE 
pentru cea mai bună ecra- 
nizare (după romanul lui 
Irvin Welsh) și cu premiul 
publicului, Trainspotting 
clasându-se în fruntea box- 
office-ului sicilian. 

e Casa din Beverly Hills 
care a aparţinut vreme de 
aproape 50 de ani lui Jim- 
my Stewart a fost pusă în 
vânzare după decesul ac- 
torului (la 2 iulie, curând 
după ce împlinise 89 de 
ani). La licitația ce a avut 
loc casa, împreună cu par- 
cul aferent, a fost cumpă- 
rată cu 6.700.000 USD. 

e Revenirea în modă a 
tangoului a fost marcată și 
la Los Angeles. Pieței de la 
intersecția Gower Street cu 
Warning Avenue i s-a acor- 
dat numele unuia dintre cei 
mai faimoși cântăreţi de 
tango, Carlos Gardel. 


e ra Epir -În arșița vopi 


Acesta s-a născut în Franța 
în 1890 și a murit în 1935, 
după ce în anii '30 el a jucat 
în mai multe filme holly- 
woodiene. 

e Patronul restaurantu- 
lui „Goldoni“ din Washing- 
ton a fost contrariat de 
prezența în localul său a lui 
Whitney Houston și Bobby 
Brown. Nu pentru că ar fi 
avut ceva împotriva lor, dar 
ei au sosit însoțiți de câte 
trei bodyguardzi fiecare, 
înlăturând portarul localu- 
lui, considerat nesigur de ei 
și alungând pe ceilalți 
clienţi care ar fi trebuit să-și 
găsească locuri de parcare 
mai îndepărtate. Patronul a 
suportat situația, dar a co- 
mentat-o astfel: „Am mare 
simpatie pentru Houston și 
Brown când îi aud cântând, 
dar acum mi-au creat ne- 
plăceri. Şi sunt obligat să 
spun că însuși președintele 
Clinton a venit aici însoțit 
numai de doi agenţi, care 
nu patrulau pe afară și nici 
nu i-au alungat pe ceilalți 
clienţi“. 

e La sărbătorirea a 75 
de ani de la descoperirea 
mormântului faraonului Tu- 
tankhamon în Valea Re- 
gilor, între coloanele antice 
ale teatrului de la Luxor a 
avut loc un spectacol cu 
Aida lui Verdi susținut de 
soprana Wilhelmina Fer- 
nandez și de tenorul Giu- 
seppe Giacomini. O adevă- 
rată superproducție. Spe- 
răm că a fost filmată. 

e John Woo, atât de 
combativ în filmele sale, 
și-a mărturisit timiditatea cu 
ocazia decernării premiului 
Fundaţiei Asia-America 
din San Francisco, Inelul de 
aur: „Eu mă exprim cu 
greutate și în limba mea 
maternă“ (chineza), „când 
filmez mă bizui mai ales pe 
două cuvinte: action (mo- 
tor) și cut (stop)“, Chiar și 
așa ultima sa. premieră 
Face off/Faţă în față (pe 
ecrane) a intrat deja în ca- 
tegoria de încasări block- 
buster. 

e Janet Jackson a re- 
fuzat invitația fratelui ei, 
Michael, de a participa la 
botezul fiului acestuia, 
Prince, născut în luna fe- 
bruarie. Cei doi frați nu vor- 
besc de aproape doi ani. 

e Elton John (peste 200 
de milioane de discuri 
vândute) a refuzat până 
acum să-și scrie memoriile. 
Odată cu aniversarea celor 
50 de ani, el s-a hotărât 
însă să apeleze la un publi- 
cist care să-l ajute la scrie- 
rea memoriilor. El și-a ales 
drept colaborator pe Ingrid 
Sischy, redactor șef al unei 
publicaţii de interviuri cu 
VIP și colaboratoare per- 
manentă a cunoscutei re- 
viste Variety Fair. La scurt 
timp după această decla- 
raţie, Van Morrison, cunos- 
cut până acum prin refuzul 
consecvent de a acorda 
interviuri, a declarat și el 
public hotărârea de a-și 
scrie memoriile. Morrison 
are acum 52 de ani. 


e După ultima premieră 
cu Avocatul diavolului, Al 
Pacino a fost solicitat să-și 
lase și el amprentele pal- 
melor și tălpilor pe asfaltul 
din fața faimosului Chinese 
Theatre din Los Angeles. 
La acest ceremonial acto- 
rul a fost însoțit de tatăl său 
și de mai tânărul său par- 
tener din Avocatul dia- 
volului, Keanu Reeves. 
Acesta mai are de așteptat 
preț de alte câteva roluri și 
câţiva ani ca să fie și el 
invitat să-și imprime am- 
prentele pe asfaltul gloriei. 

e Live Flesh, recentul 
tiim al spaniolului Pedro 
Almodovar, este caracte- 
rizat de însuși autorul său 
drept „cel mai șocant dintre 
toate filmele realizate până 
acum“. 

e Prinţul Albert de Mo- 
naco s-a hotărât să urmeze 
cariera mamei sale, Grace 
Kelly, dinainte de a fi de- 
venit principesă, acceptând 
să joace rolul unui soldat ir- 
landez în filmul One Man's 
Hero. Filmările vor avea loc 
în Mexic, iar numele prințu- 
lui pe generic va fi Albert 
Grimaldi. 

e interpretul principal al 
serialului TV, Kung Fu, Da- 
vid Carradine, s-a căsătorit 
cu Marina Anderson. 

e După ce a luat la San 
Sebastian premiul pentru 
regie cu-Rien ne va plus, 
Claude Chabrol va fi oma- 
giat pentru întreaga sa 
carieră la cea de-a 10-a 
ediție a festivalului de la 
Salonic, împreună cu cine- 
astul portughez, octoge- 
narul Manoel de Oliveira. 
(Corespondența noastră de 
la Salonic în numărul din 
ianuarie). 

e Paul Mc Cartney do- 
rește să cucerească și 
celebritatea de compozitor 
simfonic. Prima sa lucrare 
clasică, Oratoriul pentru 
Liverpool, a fost aplaudată 
de public, dar desființată de 
critică. Recent, el a recidi- 
vat, prezentându-și poemul 
Standing Stone la Royal 
Hall din Londra, care a avut 
aceeași soartă. Publi- 
cul l-a ovaţionat, dar a doua 
zi criticii au fost necruțători. 
Sfatul lor: „Intoarce-te de 
unde ai venit“. 

e MGM se pregătește 
să lanseze al 18-lea film cu 
James Bond: Tomorrow 
Never Dies. Columbia Pic- 
tures nu se lasă mai prejos 
și a anunţat că în 1999 va 
lansa James Bond-ul lor, 
întrucât ei au fost primii 
care au adus pe ecran, în 
1959, pe agentul din slujba 
Majestății Sale, personaj 
creat de scriitorul lan 
Fleming. 

e S-au împlinit 100 de 
ani de când Edmond Ros- 
tand l-a creat pe Cyrano de 
Bergerac special pentru a 
fi interpretat de Constant 
Coquelin, aflat atunci la a- 
pogeul carierei sale actori- 
cești. Gerard Depardieu a 
fost ultimul său interpret pe 
ecran. 


„BANzZAJ" — story 


A, putea crede că 
vă oferim o reţetă de 
făcut avere, dar în alchi- 
mia atât de variată a 
unei asemenea perfor- 
manţe, veți vedea, nu 
atât ingredientele con- 
teză, cât talentul în afa- 
ceri al celui ce le ase- 
zonează. 

Haim Saban s-a năs- 
cut în Israel. Azi are 52 
ani, locuiește în Beverly 
Hills, are sediul de afa- 
ceri pe Wilshire Boule- 
vard din Hollywood; 
conduce un Rolls Royce, 
scrie cu un stilou Mont 
Blanc, îi plac cafeaua 
espresso, peștele crud 
pregătit după metoda 
japoneză sushi și poartă 
numai costume italie- 
nești. În lumea busi- 
ness-ului cinematogra- 
fic el este socotit un Walt 
Disney al anilor '90 pen- 
tru două motive: anul 
trecut a înregistrat un 
câștig net de 327 mili- 
oane dolari, iar „marfa“ 
cu care a câștigat piața 
sunt tot personajele 
animate. 

Totul a început cu 17 
ani în urmă de la o 
simplă idee: „Reșapa- 
rea“ unor melodii și per- 
sonaje existente și re- 
lansarea lor pe piața 
filmului. 


e a părăsit Is- 
raelul împreună cu prie- 
tenul său, Shuki Levy, 
după ce grupul rock de 
succes în care el era 
chitarist a falimentat în 
urma războiului de șase 
zile. Prima oprire au 
făcut-o la Paris. Acolo, 
din întâmplare, colin- 
dând cluburile de mu- 
zică pop, Saban a dat 
peste un băieţel de 9 
ani, Noam Keniel, care 
cânta într-un club unde 
tatăl său era acorde- 
onist. Saban l-a convins 
pe acesta să-i semneze 
un contract pentru fiul 
său, care a devenit ast- 
fel unicul salariat al stu- 
dioului pe care Saban 
l-a înființat în pripă. Prin 
această legătură, inven- 
tivul instrumentist a des- 
coperit două pieţe fără 
acoperire. Exista o lipsă 
a benzilor sonore pentru 
desenele animate și 
pentru show-urile tv im- 
portate pe atunci, în 


premieră, din Japonia. 
Vă amintiţi, Heidi înce- 
pea să facă modă. O 
obscură companie japo- 
neză, Goldorak, s-a do- 
vedit a fi pentru Saban 
o adevărată mină de 
aur. Pentru a-și putea 
plasa serialele de du- 
zină, Goldorak căuta un 
interpret pentru melo- 
dia-refren, transpusă în 


difuzării. După ce au 
realizat câteva zeci de 
benzi sonore, ei le-au 
vândut în bloc pentru 15 
milioane dolari studio- 
urilor Warner, păstrân- 
du-și un coeficient din 
drepturile de autor. Doar 
din această operaţie 
câștigurile i-au adus la 
paritate cu McCartney și 
Frank Sinatra. O parte 


Serialele japoneze gata confecționate 
i 


reciclarea unor eroi uitaţi 
s-au dovedit a fi o mină de aur 


n. 


% Noul Disney 
se numeşte 
Haim Saban 


versiune franceză. Sa- 
ban s-a dus cu Noam, a 
obținut contractul și 
video casetele respec- 
tive s-au vândut în 3 
milioane de exemplare. 
In urma acestui succes 
Saban a primit alte 
oferte pentru a furniza 
benzile sonore la ver- 
siunile franceze ale se- 
rialelor americane de 
tipul Dallas, Dinasty 
etc. După 15 albume re- 
alizate (vânzând drep- 
turile de autor), Saban, 
împreună cu partenerul 
său, Levy, au considerat 
că piaţa era saturată și 
s-au mutat peste ocean. 
Ei au deschis un mic 
studio la San Fernando 
Valley şi au propus — 
pentru început gratuit — 
ilustrația muzicală pen- 
tru filme de desen ani- 
mat destinate micului 
ecran, rezervându-şi doar 
o cotă parte din bene- 
ficiile obținute în urma 


ur 


din această sumă colo- 
sală o reprezentau pa- 
chete de desene ani- 
mate create în Japonia, 
de care nimeni nu au- 
zise în America. Din 
1995, ei au început ope- 
rația de reciclare a 
acestora pe gustul copii- 
lor americani, lansân- 
du-le sub denumirea 
Kidd-video. Ulterior, Sa- 
ban a început să cum- 
pere și drepturile de 
autor asupra unor per- 
sonaje clasice ieșite din 
modă, ca de pildă Căpi- 
tanul Kangaroo, creat 
de Bob Keeshan cu 37 
de ani în urmă, vândut 
în 1968 lui National Cre- 
ative Management și 
cumpărat de Saban de 
la aceștia anul trecut. 
Apoi el a achiziționat și 
drepturile asupra sim- 
paticei fantome pe nume 
Casper și ale lui Richie 
Rich pe care i-a repus în 
circulaţie alături de alți 


eroi populari în Japonia, 
dublaţi în limba engleză, 
deveniți în scurt timp 
supereroii-cult ai ado- 
lescențţilor americani. 
Serialul se numește Po- 
wer Rangers. 

Pe scurt, compania 
sa de TV Show aco- 
peră acum 21% din pro- 
gramele pentru copii şi 
tineret (cu 18% mai mult 
față de procentul deținut 
de Disney), echivalând 
cu 18.400.000 de teles- 
pectatori. Numai pro- 
ducţiile Warner îl depă- 
șesc cu 5 procente. De 
curând Saban a cumpă- 
rat și canalul Family 
Entertainment care nu- 
mără 69 milioane abo- 
naţi pe cablu. 

„Copiii de astăzi nu 
mai doresc basmele din 
Sesame Street sau is- 
toriile lui Hanna și Bar- 
bera. Ei preferă poveș- 
tile cu supereroi care 
știu să se apere“, a de- 
clarat Saban. 

Parcursul nu a fost 
scutit de obstacole. Pă- 
rinții, susținuți și de vice- 
președintele Al Gore, au 
protestat în numeroase 
rânduri împotriva vio- 
lenței exaltate în seria- 
lele de sorginte japo- 
neză, de la care copiii 
au de învăţat cum se 
dau loviturile mortale de 
karate, dar lipsite de 
orice valoare educativă. 

„In fond eu fac ceea 
ce a făcut și Joseph 
Kennedy când a investit 
în oțel banii câștigați de 
pe urma prohibiţiei. Ba, 
cred că serialele japo- 
neze îi învață pe copii 
autocontrolul, disciplina 
și spiritul de echipă“. 


E R de disputa 
pe terenul moral, Saban 
nu poate fi atacat că ar 
fi încălcat regulile din lu- 
mea afacerilor. El a 
cumpărat doar seriale 
vechi pe care alții, îna- 
intea sa, au refuzat să o 
facă, economisind astfel 
fabuloasele sume plă- 
tite scenariștilor. La un 
singur episod el eco- 
nomisește aproximativ 
400.000 de dolari. Eroii 
animați s-au dovedit 
astfel a fi mai productivi 
decât speculaţiile la 
Bursă. 

Cine se încumetă să-i 
urmeze exemplul!? m 


39 


- d 


Joan Allen s-a călit la școala teatrului 


RECVIEM PENTRU 
COCOŞAT 


In august 1994, după suc- 
cesul cu Regele Leu, com- 
pania Disney anunţa cu tam- 
tam includerea în planul de 
priorități a unei adaptări a ro- 
manului lui Victor Hugo, Co- 
coșatul de la Nôtre Dame cu 
Gerard Depardieu în rolul lui 
Quasimodo. Animatorii erau 
deja la lucru cu versiunea de- 
senată și ideea de a crea în 
paralel un film cu actori le-a 
părut mai marilor companiei 
seducătoare. A fost aprobat un 
scenariu semnat de Michael 
Becker, a fost angajat engle- 
zul Rupert Walters să-l mai fi- 
niseze şi se vorbea deja de 
Wayne Wang ca regizor. În 
1996 lucrurile nu avansaseră 
însă prea mult, doar că în acel 
moment începuse să se ve- 
hiculeze numele lui Alonso 
Arau. Inceperea filmărilor a fost 
amânată pentru sfârșitul lui 
1996. Între timp însă, producă- 
torul Craig Baumgarten, în co- 
laborare cu societatea canadi- 
ană Alliance și Turner Network 
Television încep filmările la un 


40 


alt Cocoșat, beneficiind de un 
buget de 8 milioane dolari. Este 
angajat Peter Medak — regizor, 
Mandy Patinkin — Quasimodo, 
Salma Hayek — Esmeralda și 
Richard Harris — Frollo. Filmă- 
rile încep la Budapesta (un 
decor de 40 m înălţime), la 
Praga și Rouen. Difuzarea pe 
canalele de televiziune fusese 
prevăzută pentru martie anul 
acesta dar, după ce au văzut 
câteva secvențe, producătorii 
s-au hotărât șă-l treacă pe 
marele ecran. Între timp, pro- 
iectul cu Depardieu a fost în- 
gropat definitiv. Noroc cu de- 
senul animat! 


SCRISOARE 
DESCHISĂ 


Aproape întotdeauna gata 
să critice disfuncţionalităţile 
de care suferă Hollywoodul, 
scenaristul Joe Eszterhas a 
trimis o scrisoare deschisă lui 
Nobuyki Idei, președintele lui 
Sony Co. Publicată în Variety, 
ea a fost intitulată „Treizeci de 
motive pentru care Joe Esz- 
terhas ar trebui să conducă 
un studio“. Spicuim câteva din 


aceste „motive“, redactate în 
stilul plin de umor al scena- 
ristului: 

„Agentul meu mi-a spus că 
i-aţi refuzat oferta. Răzbu- 
naţi-vă: angajaţi-i clientul“; 
„Nu vorbesc japoneza, dar 
vorbesc maghiara. Vorbesc 
engleza ca o cizmă, iar criticii 
spun că tot așa scriu. Asta mă 
face să cred că noi doi, vom 
sfârși prin a ne înţelege“; „Am 
refuzat să scriu Gangland 
pentru studioul dumnea- 
voastră pentru că indicaţiile 
erau stupide. Am făcut-o de 
fapt, pentru dumneavoastră, 
domnule Idei. V-ar fi fost ru- 
șine. Acum aţi putea să-mi 
mulțumiți. Cu un onorariu“; 
„Sunt scriitor. Patronii stu- 
diourilor cu toţii vor să de- 
vină și ei scriitori. Sunt nebuni. 
Eu vreau să ajung patron 
de studio, dar nu sunt ne- 
bun...“ 


DIN NOU DESPRE 
«VOLCANO» 


După succesul mondial cu 
independence Day, compa- 
nia Fox s-a văzut din nou „în 
fruntea bucatelor“ cu filmul-ca- 
tastrofă Volcano, povestea 
unei erupții vulcanice la Los 
Angeles. (v. nr. 9, p. 15). Deși, 


g 


după specialişti, puțin probabil 
să se întâmple în realitate, 
realizarea dezastrului-specta- 
col a costat o sută milioane 
dolari. Pentru a filma râurile de 
lavă ce se scurgeau pe stră- 
zile metropolei, regizorul Mick 
Jackson a pus să se cons- 


Liam Neeson 
a urât dintotdeauna 
temele pentru acasă 


Mulronay 
a „fentat-o“ 


pe 
Woman 


Mira Sorvino — 
în căutarea unei identități 
proprii?! 


truiască aproximativ un kilo- 
metru de stradă, în mărime 
naturală, și totul, de la trotuare, 
palmieri şi bazinele fântânilor 
arteziene au fost reale dar des- 
tinate să fie mistuite de flăcări. 
Pompierii din Los Angeles au 
eliberat un permis pentru cea 
mai mare cantitate de explozi- 
bil cerută până acum: 151.000 
litri de propan au explodat la 
sfârșitul filmărilor. „Condiţiile de 
securitate au fost optime, dar 
recunosc că a fost destul de 
neplăcut să respiri gazul și 


duhoarea cenușii artificiale“ — 
se plângea Tommy Lee Jones. 
Au urmat efectele digitale care 
au încorporat lava în mișcare, 
iar pentru alte câteva scene au 
fost folosite machete de-a lun- 
gul cărora se scurgea lavă ar- 
tificială (a cărei rețetă de pre- 
parare este top secret). 


PITICUL LUI BRANDO 


Marlon Brando a dovedit că 
are mult mai mult fler în ale- 


Gillian Anderson și David Duchovny: 
afecţiune reciprocă 


gerea partenerilor decât a 
scenariilor. Sedus de persona- 
litatea lui Nelson De La Rosa, 
bărbat în toată firea, dar măsu- 
rând 71 cm și cântărind 10 kilo- 
grame, Brando i-a oferit un rol 
în Insula doctorului Moreau 
(r. John Frankenheimer). Suc- 
cesul piticului a fost atât de 
mare, încât săptămânalul En- 
tertainment Weekly i-a acordat 
un interviu și un poster — în 
mărime naturală — în paginile 
sale. S-a dovedit astfel că sin- 
gurul actor credibil din filmul lui 
Frankenheimer a fost De La 
Rosa, în rest criticii desființând 
pur și simplu Insula... 


ARTA LUI MEHNDI LA 
HOLLYWOOD 


Noua modă de la Hollywood 
este veche de vreo mie de ani 
în India. Mehndi — o tradițională 
metodă indiană de pictare a 


corpului cu henna, a acoperit 
mâini, picioare și alte părţi 
ale trupurilor aparținând ce- 
lebrităților din lumea show- 
business-ului. „In industria 
spectacolului — spunea pictorul 
mehndi Sumita Batra — orice 
pare trăsnit prinde rapid. Dar 
ceea ce fac eu nu este tatuaj, 
și nici pictură pur și simplu. 
Este un act de meditaţie“. 
Vedetele însă își pictează 
trupul pentru divertisment sau 
pentru nevoile unor roluri. Așa 
a procedat Mira Sorvino pentru 
personajul interpretat de ea în 
The Replacement Killers. 
Sumita Batra i-a desenat tot 
felul de flori și semne celtice pe 
mâini și ceafă. „M-am liniștit 
când am aflat că vopseaua se 
duce după două săptămâni“, 
spunea Sorvino. In atelierul 
unui alt artist mehndi, Amen- 
Ra, apar adesea Daryl 
Hannah, Charlie Sheen, Emilio 
Estevez, Demi Moore... Cântă- 
reața Erykah Badu a petre- 
cut aproape 5 ore în atelier, 
pictându-și spatele și picioa- 
rele cu diverse motive in- 
diene și egiptene. Amen-Ra 
mai spune: „Orice om din Sta- 
tele Unite este în căutarea unei 
identități culturale proprii. Ori 
de câte ori unii dintre ei văd pe 
scenă o rockeriță ca Gwen 
Stefani, cu un bindi aninat pe 
frunte și torsul întreg pictat, 
dau fuga s-o imite. Dar nu 
numai ei, ci și starurile“. 


o 


Danny Nucci 
viitorul partener al 
lui Jennie Garth în 
Sweet Dreams 


41 


EI DESPRE El 
ŞI CEILALŢI 


e Joan Allen: „Am început cu 
teatrul și experiența acumulată 
pe scenă mi-a prins bine. Acolo 
am învăţat să fiu mânioasă, 
curajoasă, îndârjită și să ştiu 
exact ce-mi doresc“. 

e Rob Lowe: „Cum aș putea 
descrie căsătoria? Cam așa 
cum descriu unii saltul cu 
parașuta: când sari din avion 
ești mort de frică, dar odată 
parașuta deschisă, zborul este 
atât de frumos!“ Actorul este 
căsătorit de șapte ani cu o 
machieuză, Sharyl și are doi fii, 
Matthew -— trei ani și John Own 
— doi ani. 

e Ray Liotta — referindu-se la 
rolurile negative pe care le-a 
interpretat în ultimul timp: „Imi 
doresc să fac un film în care 
femeile să mă sărute nesilite de 
mine“. 

e Kate Winslet (despre fil- 
marea unei scene periculoase 
în Titanic): „Mi-era atât de frică, 
încât m-am întors spre Leo- 
nardo DiCaprio și i-am spus: 
“Aș vrea să fac un copil». S-a 
uitat la mine ciudat și mi-a 
răspuns: «Acum?»*_ 

e Liam Neeson: „În copilărie, 
când mă plictiseam de mate- 
matică și fizică, mă gândeam ce 
bine o să fie când am să cresc 
mare și am să fac o meserie 
care nu mă va obliga să-mi fac 
temele acasă“. 

e Tim Burton: „Emoţiile prin 
care treci în copilărie pot 
provoca uneori adevărate coș- 
maruri. Pentru mine însă ele au 
fost salutare. Dovadă, filmele 
mele!“ 

e Johnny Depp: „N-am fost 
și nu sunt un ambițios. Singura 
calitate pe care mi-o recunosc 
este că niciodată nu m-am com- 
promis“. 


e Marion Brando: „N-am răs- 
puns niciodată la întrebarea: 
«Ce-aţi visat să vă faceți 
când eraţi copil?» O găsesc 
stupidă și ridicolă. Este genul de 
întrebare care se pune la 
sfârșitul interviurilor, ca un fel de 
fundă sau ca o bomboană pe 
colivă“. 


p NUMAI LA SUNDANCE 


Festivalul inițiat de Robert 
Redford la Sundance a devenit 
nu numai unul din evenimentele 
foarte bine cotate ale vieții ci- 
nematografice, dar și o adevă- 
rată industrie a târgului de filme, 
ce tinde să rivalizeze cu cea 
de la Cannes sau Berlin. Din 


a Roman Polanski și Sharon Tate pe vremea dragostei lor (sfârşită tragic). 
Astăzi regizorul dorește să se reîntoarcă în Statele Unite 


această cauză unii critici se tem 
că Sundance și-ar putea pierde 
autenticitatea și chiar origina- 
litatea. Cu atât mai mult cu cât, 
se pare, nici un film prezentat 
în acest an n-a făcut cu adevă- 
rat senzaţie. Au fost totuși pre- 
miate Sundy și Hurricane de 
Jonathan Nossiter și actorul 
Morgan Freeman. 


Mai toți celebrii actori hollywoodieni sunt înfocați suporteri ai echipelor de baschet celebre în lumea întreagă. La meciurile 
lor pot fi văzuți în tribune, susținându-și echipele favorite: 


& Tim Robbins și fiica lui (alături de 
Liam Neeson şi Natasha Richardson) 


pe Chicago Bulls 


42 


2 Sean Penn și Jack Nicholson pe 
L.A. Lakers 


© Spike Lee (cu fiica lui, Satchel — 2 ani pe 


care meciul o lasă... adormită) pe Knicks 


P Tori Spelling și-a 
convins tatăl (producă- 
torul Aaron Spelling), 
că este cu adevărat 
actriță. Cel mai recent 
film al ei, A Friend to 
Die For a fost un real 
succes, iar actrița a în- 
ceput să primească 
oferte interesante din 
partea producătorilor. 


Robert Redford se 
apropie de sfârșitul fil- 
mărilor la Prizonierul 
trecutului. Este vorba 
de un remake după un 
film realizat în 1942 de 
Mervin LeRoy, în care 
Ronald Colman inter- 
preta un soldat amnezic 
care își reface viaţa ală- 
turi de o cântăreaţă de 
cabaret (Greer Garson). 
Intr-o zi el își recapătă 
memoria și descoperă 
astfel că este capul unei 
familii aristocrate. 


® Keanu Reeves 


Doi regizori, Ridley Scott și Renny Harlin lucrează la proiecte 
similare: viața piloților de formula unu. În timp ce bolidul pe patru roți 
al lui Scott ar putea fi condus de Antonio Banderas, Harlin a propus 
rolul principal lui Keanu Reeves. 


Oliver Stone a avut premiera cu Stray Dogs, povestea unui 
criminal în serie care ajunge într-o mică localitate unde are o aventură 
cu o femeie măritată. În rolurile principale: Nick Nolte, Bill Paxton, 
Claire Danes și Joaquin Phoenix. 


Wim Wenders a renunţat la proiectul său, One Million Dollar 
Hotel, dar a terminat totuși The End of Violence cu Andie McDowell, 


& Génevieve Bujold 


Bill Pullman și Jeff Bridges, un 
thriller al cărui scenariu l-a scris 
împreună cu Nicolas Klein. 


În K, Patrick Bruel caută 
adevărul despre moartea unui 
prieten evreu care a fost omorât de 
un nazist. El descoperă că asasinul 
era de fapt un comunist din fosta 
Germanie Democrată; Bruel se 
îndrăgostește apoi de o nemțoaică 
și împreună cu ea rememorează 
clipele imediat următoare căderii 
Zidului din Berlin. Alexandre 
Arcady a filmat la Berlin, Hamburg, 
Paris şi lerusalim povestea scrisă 
de scenaristul lui preferat, Antoine 
Lacomblez. 


Filmul semnat de Brigitte 
Rouân și intitulat Post coitum 
animal triste s-a bucurat de un 


B Andie McDowell 


succes deosebit imediat după ce a ieșit pe ecranele franceze. 
Realizatoarea este și interpreta principală a acestei povești despre 
o directoare de editură care se îndrăgostește nebunește de un bărbat 
mult mai tânăr decât ea, întâlnit întâmplător (Boris Terral). În rolu 
soțului înșelat: Patrick Chesnais. 


Banqueroute este filmul regizat de Antoine Desroiăres, în 
același timp și producător. O femeie (Gwennola Bothorel) seduce 
un escroc (Mathieu Demy) pentru a-l preda prietenului ei, polițist 
(Antoine Chappey)... Scenariul aparţine (în cooperare) regizorului, 
interpretei principale și lui Philippe Bassarat. 


Keanu Reeves se pregătește pentru Ultima oară când m-am 
sinucis. El s-a instalat într-o cutie de carton, pe un maidan, mănâncă 
numai pizza și bea bere (s-a îngrășat de altfel cu vreo 10 kilograme) 
cu scopul declarat de a intra mai ușor în pielea personajului, un paria 
al societății. 


p După Face Off, John Travolta a început Fantoma de la Operă, 
film adaptat după musicalul semnat de Lloyd Weber. Rolul i-a fost 
propus mai întâi lui Antonio Banderas care însă l-a refuzat. Nu se 
cunoaşte încă numele regizorului. 


Emma Thompson s-a specializat în adaptarea romanelor lui 
Jane Austen. După Rațiune și simțire, ea se pregătește să scrie 
scenariul la o nouă versiune filmată a romanului Mândrie și 
prejudecată. 


Tot o adaptare va fi și Arcașul verde (după celebrul roman a! 
lui Edgar Wallace) în regia lui Richard Donner cu Lauren Holly, Jason 
Patrick, Matthew Broderick, Genevieve Bujold. 


Richard Anconina va juca rolul.unui escroc sentimental care 
se va logodi cu zece femei, se va îndrăgosti de a unsprezecea și se 
va căsători cu a douăsprezecea. Fiangailles este semnat de Thomas 
Gilou, iar muzica filmului va fi compusă de Florent Pagny. 


Sandra Bullock și Matthew Modine vor fi doi îndrăgostiți din 
secolul al XIX-lea, în filmul semnat de Brad Silverling, Love. 


După Zéro de conduite, regizorul Pierre Boutron se află în 
pregătire cu (titlu provizoriu) Tais-toi!, povestea modernizată a 
„Scorpiei îmblânzite“. In rolurile principale: Clotilde Courau și Xavier 
Delluc. 


Răspunsul la fotocineghicitoarea din nr. 10/1997, p. 46: Harrison 
Ford. 


43 


ACCIDENTE MICI, 
ACCIDENTAȚI CELEBRI 


e Kevin Sorbo, interpretul lui 
Hercule din serialul cu același 
nume, produs de Renaissance 
(producător executiv Sam Raimi) 
este urmărit de la un timp de 
ghinioane. După ce s-a despărțit 
de frumoasa lui iubită, o tânără 
actriță neozeelandeză, el s-a 
accidentat în timpul filmărilor la 
cunoscutul serial, ratând astfel 
rolul principal din Black Dog. Dar 
nu numai rolul, ci și onorariul de 
trei milioane dolari. Deocamdată, 
actorul se află în convalescenţă, 
umărul rănit supărându-l încă. 

e Sylvester Stallone n-a fost 
nici el ferit de necazuri. În timpul 
unui antrenament, în propria sală 
de gimnastică, o halteră buclu- 
cașă i-a scăpat din mână. Rezul- 
tatul: două degete de la piciorul 
stâng puse în ghips pentru două 
săptămâni. 

e Peoautostradă spre Santa 
Monica, rula cu prudenţă un su- 
perb Mercedes roșu. La volan, 
blonda vedetă a Dinastiei, Linda 
Evans. Brusc, un motociclist prea 
grăbit a derapat și a lovit în plin 
eleganta limuzină. Vehiculul cu 
două roți s-a făcut țăndări (din 
fericire, motociclistul a scăpat cu 
doar câteva fracturi), Mercedesul 
a fost mult mai puțin „șifonat“, dar 
actrița a exclamat: „O să-mi 
cumpăr o mașină blindată“. 

e Aflată pe platoul de filmare la 
Cenușăreasa, Whitney Houston 
(care o interpretează pe mama 
vitregă) a alunecat — ca-n timpurile 
când comedia era rege — pe o 
banală coajă de banană. Rezultat: 
un hohot imens de râs al mem- 
brilor echipei (care n-o prea agrea 
pe Whitney din cauza mofturilor 
pe care le face) și câteva zdra- 
vene vânătăi în partea dorsală. 
După această pățanie, starul a 
devenit — doar pentru câteva zile 
însă — blândă ca un mielușel. 

e Cel mai recent Batman, 
adică George Clooney, este un 


sa 


Cardinalul Richard Chamberlain fluierat? 


neîntrecut imitator. Personajul lui 
preferat este cunoscutul realizator 
de talk-show, Jay Leno. În timpul 
unui spectacol improvizat în 
decorurile de la Spitalul de 
urgență, George Clooney l-a 
interpretat cu atâta haz pe celebrul 
personaj, încât Anthony Edwards 
(doctorul Greene) și-a scrântit — 
de râs — maxilarul, având nevoie 
de ajutor medical calificat. 

e Celebrul regizor și produ- 
cător Steven Spielberg a suferit la 
Los Angeles un accident de 


mașină în timp ce se îndrepta 
către premiera filmului The Peace- 
maker. Alături de el, în limuzina 
Lincoln se mai afla soția sa, Kate 
Capshaw. Spielberg a fost rănit 
ușor la umăr și a primit asistență 
medicală la Cedars Sinai Hospi- 
tal. 


El ȘI OPERELE LOR 
DE CARITATE 


e Concertul susţinut de Sting, 
Stevie Wonder și Elton John în 


Sting 
cu soția 
Trudie 
Styler, 
Julia 
Roberts 
cu fostul ei soț, 
Lyle 
Lovett 


beneficiul organizației Apărați 
pădurile (al cărei membru fondator 
este acelaşi Sting) a numărat 
printre spectatori (plătitori și nu cu 
invitație) pe Julia Roberts, venită 
spre uimirea tuturor cu fostul ei 
soț, Lyle Lovett, Sidney Poitier cu 
Johanna Skimus (cu care este 
căsătorit de 15 ani), aproape toată 
echipa de la Beverly Hills... 
adică lan Ziering, Jennie Garth, 
Jason Priestley, Brian Austin 
Green, dar fără Luke Perry, 
proaspăt tătic. Acesta a trimis însă 
un cec substanţial a cărui sumă a 
rămas secretă. 

e Leonardo DiCaprio, Courtney 
Love, Will Smith, Jada Pinkett, 
Anne Nicole Smith, regizorul John 
Waters au luat parte la o petrecere 
„la iarbă verde“, organizată de 
Elizabeth Taylor unde punctul de 
atracţie l-a constituit o tombolă sui 
generis: „obiectele“ licitate erau 
câini, pisici și chiar un crocodil, 
abandonaţi de către stăpânii lor. 
Cum fiecare din personalitățile 
de mai sus sunt cunoscute ca 
apărătoare entuziaste ale drep- 
turilor animalelor, înțelegeţi că nici 
un animal n-a rămas orfan. 

e Printre participanţii la un 
miting în favoarea călugărilor tibe- 
tani s-a remarcat Uma Thurman, 
care a ținut un discurs extrem de 
emoționant în apărarea drepturilor 
lor. Este de înțeles, dacă adăugăm 
că mama Umei a fost mai întâi 
soția lui Thimothy Leary, cunos- 
cutul guru al anilor LSD, iar tatăl 
actriței, Robert Thurman, a fost 
primul american care s-a conver- 
tit la budism. Așchia nu sare... 
departe de trunchi. 


SĂ MAI ȘI GLUMIM 


Ce-am putea să le dăruim 
starurilor noastre preferate cu 


Și dr. Jane Seymour 
e vulnerabilă 


ocazia sărbătorilor de iarnă care 
se apropie, se apropie... Un mic 
inventar nu strică: 

e Meryl Streep ar fi fericită să 
primească un curs de limba 
finlandeză (fără profesor) pentru 
îmbogățirea colecţiei ei de 
accente e lui Holly Hunter i-aţi 
putea dărui o armonică, pentru că 
de pian o fi sătulă; e lui Kevin 
Costner, după căderea numită 
Waterworld, i-ar fi de mare 
trebuinţă o vestă de salvare. Din 
aur masiv, însă; e Harrison Ford 
— o pereche nou-nouţă de tenişi 
Nike (cei vechi s-or fi tocit cât a 
fost Evadatul); e lui Brad Pitt — 
o oglindă cât el de mare, dar 
deformantă e lui Cindy Crawford 
dăruiţi-i un rol într-un film mute o 
colecţie de casete ar fi tocmai 
potrivită pentru Elisabeth Taylor. 
Titluri preferate: Patru nunți și o 


înmormântare, Muriel, Soţi și 
concubine, Soţi și soții, Divorţ 
italian, Kramer contra Kramer... 
e Johnny Depp ar dori o mena- 
jeră care să strângă după el, mai 
ales când locuieşte la hotel 
e Pamelei Anderson, după naș- 
terea fiului ei, cumpăraţi-i un sutien 
Wonderbra e lui Marion Brando 
(aflat la regim de slăbire): un kilo- 
gram de cartofi, două linguri de 
ulei de soia, un litru de Coca Cola 
dietetică, un pachet de biscuiţi fără 
sare și... doi sau trei purcei de 
lapte ca desert e lui Jean Claude 
Van Damme — un dicţionar jumă- 
tate francez, jumătate englez 
e Madonnei îi puteţi dărui orice, 
dar să fie discret și distinse Tom 
Hanks se mulțumește cu adresa 
frizerului lui Bruce Willis e Pe 
acesta l-ați face fericit dacă i-aţi 
da adresa peruchierului lui Burt 
Reynolds e iar lui Jim Carrey, 
adresa coaforului lui Tom Hanks 
e pe Val Kilmer puteți să-l „ca- 
dorisiți“ cu un costum Catwoman 
pentru fosta lui soție, dar să nu 
uitaţi și biciul; e admiratorii celor 
de mai sus nu vor primi însă drept 
cadou adresele (personale) ale 
starurilor. Și asta pentru că, așa 
cum spunea Hugh Grant: „Dacă 
ar trebui să răspund personal 
tuturor scrisorilor sosite pe adresa 
Fan-club-ului meu, n-aş mai avea 
timp să fac nici un film“. 


ȘI ÎNCĂ CEVA: 


e Joe Lando, pe care l-aţi putut 
vedea în Dr. Quinn însoțit mai tot 
timpul de un prieten patruped (un 
superb Husky) este în realitate... 
alergic la blana animalelor. 

e Și pentru că veni vorba de 
Dr. Quinn... Jane Seymour care 
s-a aflat în Puerto Rico unde filma 
Noua poveste a familiei Robin- 
son, a fost mușcată de un ţânţar 
și a trebuit să stea în spital două 
săptămâni. Pesemne că actrița 
nu ştia ce e aceea „desțânţă- 
rizarea“... 

e Fostul manechin Carol Alt, 
convertită la actorie (vezi Prinţul 


Linda Fiorentino nu-și refuză 
niciodată o privire în oglindă 


deșertului și Uragan în paradis) 
mărturisea de curând motivul 
pentru care s-a despărțit — după 
15 ani — de soțul ei, un cunoscut 
jucător de hochei: „Nu am de gând 
să am copii. Mă simt foarte bine 
cum sunt acum și n-am nici chef 
să schimb platoul de filmare cu 
încălzitul biberoanelor și spălarea 
scutecelor“. Dar la pampers nu 
s-a gândit? 

e La 64 de ani Joan Collins a 
devenit:soacră. Fiica ei, Tara, s-a 
căsătorit la Paris cu un tânăr 
muzician, Michael Adam. Actriţa 
s-a declarat fericită că și-a 
adăugat la statutul de mamă, pe 


mamă a fiului său Dylan, pentru 
că aceasta devenise foarte 
insistentă în dorința ei de a deveni 
„Doamna“ Brosnan. Proverbul 
„Graba strică treaba“ ei îi era 
pesemne necunoscut. 

e Dupăcel-a părăsit pe Carlos 
Leon despre care declara acum o 
jumătate de an „că este bărbatul 
vieţii mele“, Madonna, s-a 
consolat cu partenerul ei de jog- 
ging care a devenit — și el — „omul 
fără de care mi-ar fi greu să 
trăiesc“. Sigur este că Madonna 
s-ar descurca singură de minune. 

e Zvonurile că Celine Bali- 
bran prietena lui George Clooney 


George Clooney — infailibil nu doar ca Batman 


cel de soacră, dar a ținut să 
precizeze că nu e încă pregătită 
pentru rolul de bunică. Parcă ar 
depinde de ea... 

e După premiera cu Pasărea 
Spin II (în care personajul car- 
dinalului Ralph este înviat în mod 
miraculos) toate cronicile au fost 
necruțătoare, iar Richard Cham- 
berlain — fluierat. Actorul, în vârstă 
de 61 de ani apare tot mai bătrân, 
obosit și bolnav. Și tot mai nume- 
roase sunt vocile care șoptesc că 
ar fi bolnav de Sida din cauza 
înclinaţiei lui spre bărbaţii (mai 
tineri). 

e După ce s-a despărțit de 
prima lui soție, Joan Rankin, și nu 
tocmai în cei mai buni termeni, 
Jack Scalia și-a găsit fericirea 
alături de ziarista Karen Bald- 
win (nici o legătură cu „clanul“ 
Baldwin). 

e in schimb, Pierce Brosnan 
s-a despărţit de tânăra ziaristă, 


ar fi însărcinată au fost dezmin- 
țite categoric de actorul însuși: 
„Nu-mi doresc copii deocam- 
dată. lar Céline ştie și a înțeles 
bine lucrul acesta“. Scurt și cu- 
prinzător. 

e Woody Allen (62 ani) îm- 
preună cu ultima sa iubită Soon- 
Yi (27 ani), fiica adoptivă a fostei 
sale iubite (Mia Farrow) — au fost 
văzuţi intrând în magazinul de bi- 
juterii Tiffany. Imediat s-a comen- 
tat că cei doi intenționau să-și 
aleagă verighete. Zvonul a fost 
infirmat de Woody Allen care însă 
a declarat că ar fi bucuros dacă 
Soon-Yi i-ar da un urmaș, întrucât 
în urma interdicţiei tribunalului 
nu-și poate vedea pe cei doi copii 
ai săi: Dylan — fetița adoptivă și 
Satchel — fiul său natural. Să ne 
mai mirăm că nevroza este tema 
sa favorită? 


Doina STĂNESCU 
45 


TELENOVELA: 


CE SE MAI ÎNTÂMPLĂ 
ÎN TELENOVELE? 


e Araceli Gonzales pe care 
o puteţi vedea în serialul 
Șeicul, este partenera lui 
Osvaldo Laport în El ultimo 
verano. Povestea pe scurt: O 
arhitectă frumoasă și ambi- 
țioasă se îndrăgostește nebu- 
neşte de un inginer, ceva mai 
mare decât ea care o iubește 
pe cea mai bună prietenă a ei. 
In cele din urmă, după multe 
peripeții, ca de obicei, dra- 
gostea învinge! 


e O cunoaşteţi din Kassan- 
dra unde interpreta rolul Liliei 
Rosa, o adolescentă țintuită 
într-un scaun cu rotile. Numele 
ei este Hylene Rodriguez, are 
23 de ani și este mama unei 
fetițe pe nume Ana Carina. 
Alături de Grecia Colmenares 
ea apare în drama Dragoste 
trădată, prezentată pe Caracas 
Television. 

e Jorge Schubert (Alejan- 
dra) era cunoscut ca un ferme- 
cător Don Juan. De curând 
spre mirarea tuturor prietenilor, 
el s-a cuminţit datorită noii lui 


& Araceli Gonzalez și Osvaldo Laport 


8 Guy Eckart 


46 


prietene, actrița Lin Gin (de 
origine asiatică). Cu trei ani mai 
mare decât el și deja divor- 
tată o dată, Lin a știut cum „să-l 
aducă pe calea cea dreaptă pe 
fiul meu“ cum îi place mamei lui 
Jorge să spună. Așa să fie! 

e Scenaristă și regizoarea 
unor seriale de succes, dar și 
fermecătoare actriță (Alondra, 
Inimă sălbatică), Veronica 
Merchant a stârnit valuri în 
lumea telenovelei, mai ales în 
Mexic, din cauza câtorva 
secvenţe „nude“ din cel mai 
recent serial în care joacă, 
Profundo Carmesi. Acuzată 
de indecenţă, actrița s-a apărat 
în felul ei: „Nu înţeleg de ce se 
face atâta caz despre asta. In 


definitiv, nu sunt nici prima, și 
precis nu voi fi nici ultima actriță 
care se dezbracă pe ecran. Am 
un corp frumos, sunt mândră 
de el și mai ales, nu evoluez în 
filme porno. Și atunci, de unde 
atâta revoltă? O spun încă o 
dată: nu mă jenez să apar 
goală pentru că nu mi-e rușine 
cu corpul meu“. 

e Juan Manuel Bernal 
(Rigoberto din Alondra) n-a 
obținut celebritatea visată 
odată cu rolul din telenovela de 
mai sus. Și asta pentru că „am 
fost eclipsat de Ana Colchero 
și Lorenzo Vega care inter- 
pretează două personaje ex- 
trem de atașante: In timp ce 
eu, cu tânărul bolnav, ciudat, 
excentric și vicios pe care-l in- 
terpretez n-am prea avut admi- 
ratori“. Juan Manuel s-a con- 
solat repede cu partitura din 
Yulissa, mi amor. Bucuria a fost 
de scurtă durată. Era vorba din 
nou despre un tânăr ferme- 
cător, e drept, dar alcoolic. Dar 
cum onorariul este destul de 
consistent, actorului i-a fost 
greu să refuze. 

e Maria Conchita Alonso 
și-a câștigat deja un statut de 
„vedetă în devenire“ la Holly- 
wood. Hotărâtă să se facă mai 
cunoscută și pe vechiul conti- 
nent, ea a poposit în Spania, 
pentru a juca în El Grito en el 
Cielo, o comedie trăznită în 
regia lui Felix Sabroso și Dunia 
Ayaso. Maria Conchita joacă 
aici rolul unei foste vedete de 
televiziune, a cărei glorie a 
apus demult, dar care nu înce- 
tează să se poarte ca o regină 
fără supuși. După terminarea 
filmului (premiera va avea loc, 
se pare, în februarie 1998), 
actriţa își va lansa L.P-ul Hoy 
y Siempre. 

e Guy Eckart, eroul sedu- 
cător din Cafea cu aromă de 
femeie (Café con Aroma de 
Mujer) a plecat din Columbia 
(țara natală) în Mexic unde va 
fi interpretul principal al unei 
povești de dragoste dintre un 
ecologist convins și o fru- 
moasă (și misterioasă) necu- 
noscută. Filmările au avut loc 
într-una din rezervaţiile natu- 
rale din Mexic, cunoscută sub 
numele de La Lagunilla. 


fr CE NU ȘTIAŢI 


e Eduardo Palomo nu și-a 
înşelat (după propriile decla- 
raţii) niciodată soția, pe actri- 


ţa Carina Rico. Să-l credem pe 


cuvânt până la proba contrară. 

e Victor Camara a dat în 
judecată pe un ziarist care 
susținea că celebrul actor de 
telenovelă se droghează, de- 
venind dependent de cocaină 
și cheltuind sume serioase 
pentru procurarea ei. Camara 


i.) Ricky Martin 


și-a schimbat înfățișarea: a 
slăbit 15 kilograme, s-a tuns 
perie și a căpătat o alură de 
atlet motivând: „Am lipsit din 
viaţa artistică aproape 6 luni, 
dar nu ca să mă internez la o 
clinică de dezintoxicare, ci 
pentru a urma un regim sever, 
sub supravegherea unui diete- 
tician. Mă îngrășasem prea 
mult, nu mi se mai ofereau 
decât roluri de mâna a doua. 
Noul meu /ook se datorează 
mai ales insistențelor soției 


, 


@ Saima Hayek și Mandy Patinkin 


mele, care mai în glumă, mai în 
serios, m-a ameninţat că mă 
părăsește dacă nu slăbesc“. 

e Noheli Arteaga, cunos- 
cută telespectatorilor noștri din 
Cele două Diane s-a măritat la 
19 ani. Căsătoria ei n-a durat 
decât câteva luni, timp suficient 
însă pentru a naște un băiat 
care astăzi are aproape 10 ani. 

e Unaltinterpret din Şeicul, 
este vorba de Norberto Diaz 
(Mohammed) a divorțat de 
curând de soția lui, Alejandra 
Abreu, şi în urma unui proces 
extrem de stresant, el a obținut 
custodia fiicei lor, Manuela. Tată 
și fiică pot fi văzuţi foarte des 
plimbându-se în parc, luând 


e Ricky Martin: S-a născut 
la San Juan de Puerto Rico, în 
urmă cu 24 de ani. A debutat la 
12 ani, cu un grup muzical 
înființat de el și intitulat Menu-. 
do. Ocazia de a deveni celebru 
i-a oferit-o rolul din serialul 
Alcanza una estrella (in 
căutarea fericirii) produs de 
cunoscuta rețea de televiziune 
mexicană Televisa. In 1990 
s-a consacrat ca interpret de 
muzică ușoară, discul său A 
medio vivin şi, mai ales, una 
dintre melodiile de pe el, Maria, 
l-a făcut cunoscut în întreaga 
lume și i-a adus un rol principal 
în serialul american General 
Hospital, dar și un rol în 
musicalul Mizerabilii, jucat pe 
Broadway. De asemenea. el a 
dublat vocea lui Hercule în 
desenul animat al companiei 
Disney, în limbile spaniolă și 
portugheză. 

Doina STĂNESCU 


Pentru fanii telenovelelelor: 

Fan club Ana Colchero: 
Apdo, de Correos 90063, 
08080 Barcelona, Spania. 


È Lorena Rojas 


B Norberto Diaz 


sătorie cu regizorul Jeffrey băieţel de 2 ani dintr-o că- 
Sachs; despărțită și de el de sătorie anterioară. Viitorul rol: 
curând. Debut: la 5 ani când a o creatoare de modă în Pă- 
primit premiul Martin Fierro și pușile. 

a fost denumită „o Shirley Tem- e Mayra Alejandra (Iubiri 
ple argentiniană“. Au urmat amăgitoare). S-a născut la 7 
Celeste și Antonella pentru mai 1958, la Caracas. Este 
care câștigă premiile pentru licenţiată în litere, finalizându-și 
cele mai bune telenovele (după studiile în Franţa, (la Sorbona) 
Perla neagră). Este conside- şi la Londra. A debutat la 17 ani 
rată trei ani la rând — 1991, „în teatru, unde a fost ajutată 
1992, 1993 cea mai bună ac- de tatăl ei, un cunoscut actor 
triță de telenovelă, iar în Israel venezuelean. A fost căsătorită 
— cea mai bună actriță străină cu actorul Salvator Pineda cu 
în 1994. Preferinţe: mâncarea — care are un băiat, acum în 
pizza cu ciuperci; cartea — Micul vârstă de 17 ani. Cel mai recent 


Li Mayra Alejandra 


masa la restaurant, iar uneori, 
adolescenta își însoțește tatăl 
pe platourile de filmare. 

e In luna octombrie, Araceli 
Gonzalez a devenit doamna 
Adrián Suar (eroul telenovelei 
Poliladron). Căsătoria civilă 
a avut loc la 17 octombrie, iar 
nunta pe 19, într-una din cele 
mai frumoase reședințe din 
Mexic, Bella Vista. Actrița are 
dintr-o primă căsătorie, o fetiță 
de 5 ani şi este hotărâtă să mai 
aibă vreo doi-trei copii. Să-i 
urăm succes! 


Š TOTUL DESPRE: 


e Andrea Del Boca: năs- 
cută la Buenos Aires, la 18 
octombrie 1965. Ochii verzi, 
părul blond, ondulat natural; 
necăsătorită; logodită şi des- 
părțită de Silvestre Julian din 
Raul de la Torre; un timp 
ocupată cu pregătirile de că- 


prinț de Saint Exupery şi Pe 
aripile vântului, Filmul — Casa- 
blanca. Ce admiră la semenii 
ei: sinceritatea. Ce nu suportă: 
invidia. Defectul cel mai mare: 
impulsivitatea. Planurile: un rol 
principal în Mia solo mia. 

e Lorena Rojas: aţi văzut-o 
în Şoapte de iubire, într-un rol 
de ingenuă, primul de acest fel 
din cariera ei actoricească. 
Până la Şoapte... Lorena a 
interpretat personaje negative, 
femei răzbunătoare şi intri- 
gante. Are 24 de ani și este cea 
mai mică dintre cele trei fiice 
ale unei familii de condiţie 
modestă. Pentru a se întreține 
în colegiu, Lorena a lucrat ca 
vânzătoare într-un magazin de 
confecţii. A devenit apoi foto- 
model şi așa a fost remarcată 
de unul dintre producătorii de 
telenovele. Este logodită cu 
proprietarul unui bar și are un 


rol: stareța unei mânăstiri a 
ordinului Ursulinelor în Pa- 


siune interzisă. 


@® Victor Camara 
înainte de regimul 


autoimpus.. 


WORLDWIDE! 


TAREN 


ii | 


d St 


u o experiență de aproape 30 de ani în domeniul finanțării și decontării 

tranzacţiilor de comerţ exterior, BANCOREX este una dintre primele 

bănci comerciale românești. 

Din decembrie 1990, BANCOREX funcționează ca o societate bancară 

pe acțiuni, cu capital majoritar de stat, îndeplinind funcțiile unei bănci 
comerciale cu caracter universal. 

În prezent, BANCOREX dispune de o rețea formată din peste 35 de sucursale, 
în București operând 6 sucursale. 

De asemenea, BANCOREX își propune deschiderea de noi sucursale și 
agenții până la sfârșitul acestui an. 

BANCOREX dispune de reprezentanțe la New York și Moscova, de o 
sucursală la Nicosia și participă la capitalul unor societăți bancare din străinătate: 
Frankfurt-Bucharest Bank AG f/m, Anglo-Romanian Bank Ltd-London, Banque 
Franco-Roumaine sa — Paris, Banca Italo-Romena s.p.a. Milano, MISR-Roma- 
nian Bank sa Cairo. 


BANCOREX - bancherul oamenilor de afaceri ! 


BANCOREX iti": 


BANCA ROMÂNĂ DE COMERȚ EXTERIOR S.A. Euromoney Magazine 


lulie 1997 


Integrarea în comunitatea financiar-bancară internaţională este ilustrată și 
de calitatea BANCOREX de membru al sistemului internațional de comunicații 
financiare SWIFT, al Camerei Internaţionale de Comerţ de la Paris și a 
organizaţiilor VISA INTERNATIONAL, EUROCARD și MASTERCARD. 

Bucurându-se de recunoaştere pe plan internațional, BANCOREX este în 
prezent banca românească cu cea mai mare rețea de corespondenţi bancari: peste 
1600 bănci corespondente în 150 de țări. 


Calea Victoriei 22-24, 70012 BUCUREȘTI — ROMÂNIA 
Tel: +40.1-614 73 78, 614 91 90 

Fax: +40.1-312 24 95, 311 27 51, 614 15 98 

Telex: 11 235, 11 703 ebank r 

SWIFT: BRCEROBU, E-mail: [email protected]