Revista Cinema/1990 — 1998/9-Noul_Cinema-anul-IX-nr-1-2-1998

Nr. 1 - Nr. 2/1998 


i noul INY 


A 


i dublul său (11) 


f. J 


SUMAR 


ianuarie — februarie 1998 


2-5 DIALOG CU CMITORII: Bani și iar bani!; Eternele seriale; 
Actorii şi efectele speciale...; Iniţiative clujene 


6-7 REGIZORII NOȘTRI: Bogdan Cristian Drăgan 
FESTIVALURI: 


8-13 CineMAiubit: Veleități riscante; Obsesia faptului divers 
20-23 SALONIC: Europa via Grecia 
46-48 MANNHEIM: Mai puţină violență, mai multă dragoste 
13-17 DE ECRANE: Alien-Renașterea; Bubuială în Bronx; Șapte ani 
în Tibet; L.A. Confidential 
18-19 ECRANUL DE ACASA: Cel mai tonic gen 


24 FAN CLUB; CONCURS CU PREMII 
25 AZI El SUNT VEDETE: Rona Hartner 


26-27 PORTRETUL LUNII: Costel Caşcaval 

28-31 DOSAR TEMATIC: Cinematograful și dublul său (II) 
34-39 

32-33 POSTER: Brad Pitt 

42-43 EUROPA-CINEMA: Un „Oscar“ la Cinemateca Română; 


„Stam și priveam cu mâinile în buzunar“ 
41-44-45 PROFILURI: Kim Basinger; Mel Gibson 
50 AMERICA LATINĂ CINEMA: Un cineast alchimist 
51 ÎN PREMIERĂ: „Nebunia capetelor“ de Thomas Ciulei 


52-53 CINEELOB 

56-59 

54-55 CINE CE FILMEAZĂ 

60-61 BAZARUL INIMILOR SFĂRÂMATE 
62  PERISCOP 


63 TELENOVELA 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1, 
București, 21 iulie 1992, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului 
cu nr. J/40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220—1200 
Culegere, tehnoredactare computerizată și tipar — 
TIPOGRAFIA FED — GRUPUL DRAGO PRINT 
Calea Rahovei'147, tel.: 335 66 61/13; 335 93 18; București 


Abonamentele se pot face prin 
Oficiile poștale, Catalog Presă 1998, 
editat de RODIPET poziţia 4070. 
Cititorii din străinătate se pot abona prin 
RODIPET S.A.P.O. Box 33-57, telex 11995, 11034; 
Fax: 222.64.07; Telefon: 222.41.26; 
Piața Presei Libere nr. 1, sector 1, 71341 București 


Fotografii 


promoționale e 
CineMAiubit '97 O Salonic ® Mannheim O Buena Vista 
International (Touchstone Pictures, Hollywood Pictures 
Company, Peacock Films) 
TriStar, 20th Century Fox 
— Media Pictures International O Warner Bros. — Ecran 
XXI @ Arhiva revistei Noul Cinema 


ECHIPA 
REDACȚIONALĂ: 


Director-redactor șef 
Adina Darian 


Redactor şef adjunct 
Dana Duma 


Secretar general de redacţie 
Ioana Statie 
Publicişti comentatori 


Irina Coroiu 
Rolland Man 


Redactor șef de rubrică 
Doina Stănescu 


Director economic 
Aurelia Ivănuş 


Manager diluzor 
Adrian Constantinescu 


COLABORATORI PERMANENȚI: 
Mircea Alexandrescu, Călin Căliman, 


Mircea Diaconu, Ioana Eliad, 
Andrei Gorzo, Georpe Littera, 
David Melville, Dinu-loan Nicula, 
Jaromira Popovici, Dan Predescu, 
Eva Sîrbu, Dumitru Solomon 


Adresa redacţiei: 
Piaţa Presei Libere 1 
Sector 1, 71341 Bucureşti 
tel, 222.33.32 Intrarea B, Et. I 


Pentru 1998 vă puteţi abona și di- 
rect la redacția noastră: 3 luni — 
13.500 lei; 6 luni — 27.000 lei. Plata 
se face prin mandat poştal pe adresa 
redacției: Noul Cinema, Piaţa Presei 
Libere nr, |, sector |, 71341 Bucu- 
rești, pentru DI, Adrian Constan- 
tinescu. Completaţi citeţ numele şi 
adresa dumneavoastră. De asemenea, 
la cerere, revista poate fi expediată 
poştal prin ramburs şi poate fi 
cumpărată direct din redacţie. 


Press Release — 


Româniafilm 9 Columbia 
Guild Film România 9 UIP 


„BANI ȘI IAR 
BANI!“ 


in Târgovişte ne sosește o 
D scrisoare cam tristă. VALERIA 

CĂRUNTU (str. Arsenalului, bl. 
G, sc. 2, ap. 5, tel. 045617388) ne 
roagă să-i publicăm numărul de telefon 
şi adresa (ceea ce am și făcut), pentru 
a negocia colecţia revistei „Cinema“ din 
1963 până în prezent. De ce este tristă 
scrisoarea? Fiindcă bănuiesc motivele 
pentru care corespondenta noastră își 
negociază colecţia revistei, deși păs- 
trează oarecare discreţie („din motive 
personale trebule să mă despart (...) de 
singura mea | În final, cores- 
pondenta ne urează: „Să aveţi parte de 
ceea ce lipsește aproape la toată 


lumea: bani și lar bani“. Îi mulțumim și îi 
dorim să-i obțină și dânsa. 


ETERNELE 
SERIALE 


untem copleșiți pe toate 
S posturile de televiziune cu o 
» (sic!) 


ultimă al, marea majoritate, 

de populare, dar vă întreb nuva 
săturat de acest comercialism? (DIAN 
TINA din Târgu Mureș).- Dacă între- 
barea mi se adresează mie (poate, re- 
dacţiei), îi răspund că nu prea am timp 
să mă uit la seriale, așa că... nu m-am 
săturat. Dacă întrebarea e adresată 
spectatorilor acestor seriale, este 
evident că nu s-au săturat, din moment 
ce televiziunile continuă să li le ofere; 
or, unde este cerere, este și ofertă. Pe 
de altă parte, corespondenta noastră 
pare că nu s-a săturat de toate nici ea, 
întrucât declară: „Nu pot nega că se- 


riale ca SPITALUL 
DE Sarel SE- 
CRETE DE FAMILIE, 
TÂNĂR ȘI NELINIȘ- 
TIT, DR. QUINN etc. 
îmi plac câteodată“, 


Li 
aducând însă numai- 
decât și un corectiv: 
„dar câţi dintre noi 
mal ne amintim ce s-a 
întâmplat acum 3-4 

„2“ Aşa es- 
te, numai că unele se- 
riale nici nu mizează 
pe memorie, ci pe de- 
conectare. Diana de- 
clară că un singur se- 
rial a  fermecat-o: 
MÂNDRIE ȘI PREJU- 
DECATĂ după roma- 
nul lui Jane Austin. 
Bineînțeles că seria- 
lele pe supor literar 
sunt de preferat, iar 
englezii au o bună 
tradiție în domeniu. In 
consecință, D.T. do- 
reşte informații pri- | 


vindu-i pe interpreții 
din NDRIE ȘI 
PREJUDECATĂ. 


e Prinţesa de 
Monaco, Grace 
Kelly, cândva „cea 
mai rezervată fată 
de la Hollywood“. 


HITCHCOCK CONTRA 
VAN DAMME 


ltesc cu 


Matematică-Informatică. Coresponden- 

ta e surprinsă de faptul că sce- 

nä de le duș din PSYCHO le este necu- 

Antro ei pot apune i ei pa 

se bat iz me sau Srwarze" 

besc au cel puțin 12 ani de ă 
mul 


general, li). Incă un motiv, 
cred, să se introducă în învățământul 
reuniversitar istoria artelor. In sfârșit, 

. adresează rugămintea redacței 
sau cititorilor de a i se trimite (contra 
cost) numărul 10/96 care îi lipsește din 
colecția „Noul Cinema“. (Rugămintea 
i-a fost îndeplinită, n.r.). 


3 


tori 


n scrisoarea pe care 

ne-o trimite de la 

Întorsura Buzăului 

(jud. Covasna), LU- 
CIANA - ILEANA SIMA 
ne scrie, printre altele, că 
se bucură pentru faptul 
că, deși în criză, cinema- 
tografia românească mai 
lucrează („actorii româ- 
ni mai prind câte un rol 
bun; care au noroc...“), 
că a revăzut, la TVR, BA- 
LANȚA lui Lucian Pintilie, 
iar la PRO TV - DE CE 
TRAG CLOPOTELE, MI- 
TICĂ? și NEA MĂRIN 
MILIARDAR. Corespon- 
denta noastră este de 
părere că, dacă ar exista 
în România o cinemato- 
grafie „bine pusă la 
punct“, „un cadru pro- 
pice dezvoltării acestei 
industrii, cinema-ul 
străin, cel american cred că nu ar mai 
avea șanse“. Bineînţeles, e o iluzie: cine- 
matograful european este, în general, bine 
pus la punct, oferă „un cadru propice 
dezvoltării acestei industrii“, și totuși filmele 
americane invadează ecranele din Europa 
Chestiunea e mai complicată și presupune 
mulți factori, între care cel comercial, al 
costurilor, al pieţelor etc. În ceea ce priveşte 
însă filmele în care actorii sunt doar „piloni 
ai efectelor speciale“, precum Cage, 
Travolta, Linda Hamilton în FAŢĂ ÎN FAŢĂ, 
VULCANUL, CONSPIRAŢIA, mă tem că 
Luciana are dreptate: „După părerea mea, 
"această fază (respectiv dominaţia efectelor 
speciale - d.s.) duce ca cinema-ul să nu 
mai fie cinema ci, (...) o înlocuire a 
actorului cu un computer...“ „De aceea 
apreciez actorii români și filmele 
românești (...) umorul şi talentul actorilor 
noștri, care cu adevărat sunt actori“. Din 
fericire - rezultă din scrisoare - la noi 
efectele speciale se află încă într-o fază 
primitivă, astfel că actorul român nu este 
redus la funcția de simplu... pilon. Ceea ce 
nu înseamnă că ar trebui să-i compătimim 
pe actorii americani - e vorba de cei buni, 
firește. - pentru concurența efectelor 
speciale. 


p 
© 
=d 
S 
G 


4 


u trebuie să identificăm filmele 

nord-americane cu cele produse în 

S.U.A., ne previne IOSIF RAD din 

Lupeni (jud. Hunedoara). El consi- 
deră că filmului canadian i se face o mare 
nedreptate prin ignorarea sa de către pos- 
turile de televiziune. O excepţie în acest sens 
o constituie TVR, care a difuzat serialul cana- 
dian EMILIE pe canalul 2. EMILIE „poate fi 
așezat într-o galerie a serialelor de artă, 
deci la polul opus față de celebrele 
soap-opera, aflate la modă pe ecranele 
T.V.“ I.R. își aduce aminte „cu plăcere“ de 
un alt serial canadian difuzat în 1995: 
SHEHAWEK - FATA DIN DEPĂRTĂRI și 
care „ar merita să fie reluat, dacă tot a 
intrat TVR 2 în zodia reluărilor de seriale“. 
Corespondentul ne roagă să publicăm 
informaţii despre Marina Orsini, interpretă în 
cele două seriale evocate, pe care el'o 
aseamănă Isabellei Adjani sub raportul 
originalității și sensibilităţii. Totodată, ne 


Amza Pellea 

și Sebastian Papaiani, 
oricând revăzuţi 

cu plăcere 

(în Nea Mărin miliardar ) 


solicită și un punot de vedere profesional 
asupra cinematografiei canadiene. (Îi reco- 
mandăm să citească corespondența de la 
Festivalul de la Toronto în nr. 10 și11/97). 


zasz Rozalla din Cluj, declarân- 

du-se „tot mai fascinată de cine- 

matogralle“, ne anunță că are 

posibilitatea de a face diverse 
cercetări „pa cont propriu“, în. biblioteci, 
privind inceputurile cinematografiei mondiale, 
precum și „Istoria și dezvoltarea cine- 
matograliei din diferite țări“. Ar dori să 
împărtășească și cititorilor - prin intermediul 
revistei noastre - datele pe care le-a obținut și 
le va obține în acest domeniu. Nu mă 
îndoiesc do faptul că investigațiile cineistorice 
ale corespondentei clujene pot fi interesante, 
numai că spațiul pe care-l acordă „Noul 
Cinema" (vəzi și titlul) istoriei cinematografiei 
esto întrucâtva limitat fizic şi tematic, 
articolele də istorie a filmului fiind circum- 
scrise În general creaţiei unor regizori sau 


attori, ori unei problematici specifice. Este 
greu să susţinem rubrici de istorie pro- 
priu-zisă a cinematografului, revista noastră 
încercând să comunice cât mai mult despre 
actualitate. Totuși o rugăm să expedieze pe 
adresa noastră studiul final. 

S.R. ne informează și în legătură cu o 
noutate clujeană. Casa studențească în 
colaborare cu ATF organizează un curs, timp 
de 5-6 zile pe lună, cuprinzând o lecţie de 
iniţiere în limbajul cinematografic şi proiecția 
a două-trei filme pe zi. Prima prelegere a fost 


- consacrată neorealismului italian și în mod 


special filmelor lui Fellini. În octombrie au fost 
proiectate filme precum TOM JONES, LUMEA 
NOUĂ, J.F.K., FRANCESCO, O, NOROCOSULE, 
DICTATORUL etc. Pe Rozalia a impresionat-o 
în mod deosebit Servitorul al lui Joseph 
Losey, pentru „simplitate (fără cuvinte și 
gesturi mari) și fineţea analizei psihologice“. 


corespondentă din Craiova, Lavi- 

nia lonescu se scuză (ironic?) 

pentru că „până acum nu am 
P îndrăznit să vă scriu ca să-mi 
exprim opiniile, poate pentru că nu sunt 
atât de «specialistă» în problemele 
cinematografiei cum sunt unii cititori ce 
își dau cu părerea asupra unor filme“. De 
ce ò bănuiesc pe L.I. de o inflexiune ironică? 
Să citim mai departe: „Urmăresc cu 
zâmbetul pe buze disputele pro și contra 
unui actor sau, mai nou, asupra filmelor 
(de exemplu: PE ARIPILE VÂNTULUI, atât 
de apreciat de Marian Cotrău din Salonta 
și atât de criticat de Cristi Mirea din 
Periam). Nu apăr și nu condamn pe 
nimeni, dar cred că trebuie să luăm filmele 
așa cum sunt, iar opiniile noastre depind 
de (și de) cultura noastră“. Mai întâi, nu mi 


Joan Allen cu John 


volta: Faţă în faţă?! 


w 


se pare că filmele trebuie luate așa cum sunt, 
fiindcă suntem totuși cinefili, citim revista 
„Noul Cinema“, suntem spectatori activi și, 
că atare, e normal să avem o părere și să 
ne-o spunem, chiar dacă această părere se 
situează împotriva curentului majoritar. Cât 
privește cultura, ea nu egalizează părerile, ci 
mai curând le diversifică. 

Dovadă că Lavinia Ionescu nu ia filmele 
„așa cum sunt“: „Uitaţi-vă într-o seară la 
televizor (...), veţi descoperi că mai pe 
toate posturile se înfruntă polițiști, 
detectivi, tâlhari, violatori și câte alte 
specimene. Am ajuns ca, doar după 
câteva minute de vizionare a unor filme, 
să opresc televizorul, căci sunt adevărate 
idioțenii. Nu sunt o fire romantică, dar nici 
atât de dură încât să privesc toate 
metodele de omor care îi trec prin cap 
unui ucigaș. Pe nici un.tânăr nu-l mai 
interesează astăzi decât să meargă la un 
film «tare» (a se înțelege bătaie și, dacă se 
poate, cu scene cât mai picante)“. 
Generalizarea este întrucâtva prezumţioasă: 
de pildă, majoritatea tinerilor care ne scriu la 
„dialog“ nu agreează filmele „tari“, în sensul 
definit de corespondenţă. Ce aflăm în 


4 


£ Charlie Sheen y 
nspirații 
ecrane! 


continuare din scrisoarea Laviniei? Că, fiind 
dintr-un oraș în care „teatrul se află la mare 
cinste“, „am ajuns să-l prefer, în 
detrimentul cinematografului. Măcar într-o 
lună să pot să mă bucur de artă 
autentică... „Mă bucur că am avut ocazia 
să-l văd pe Adrian Pintea într-un rol de zile 
mari, în Hamlet, alături de Oana Pellea, 
Mihai Constantin și alţii; aş vrea să-i văd și 
pe marele ecran, m-aș mulțumi să le admir 
jocul și la cinematogratul de acasă, televi- 


.zorul, dacă televiziunile noastre atât de 


comerciale și particulare s-ar gândi să mai 
renunțe la talk-show-urile atât de plicti- 
sitoare, în jurul unei me- 
se rotunde pe lângă care 
se perindă aceleași per- 
sonaje“. Mă tem că 
trebuie să fiu întru totul de 
acord cu Lavinia lonescu 
în ceea ce privește cine- 
matograful, teatrul şi 
talk-show-urile. 

În continuare, core- 
pondenta noastră se ocu- 
pă de civilizația sălilor de 
cinema: semințe, replici 
„mai puţin ortodoxe“ către 
cei de pe ecran etc. L.I. ar 
dori: fotografii cu actori 
(„l-am invidiat pe un- 
chiul meu pentru colec- 
ţia pe care o avea“), să 
vadă  VRĂJITOARELE 
DIN SALEM, să vadă mai 
puţine. filme comerciale, 
să publicăm un portret 
Daniel Day-Lewis (v. nr. 
8/93, vom reveni). Lui L.l. 
îi plac rubricile „Redesco- 
perind cinematograful“ și 
„Dosarul tematic“. Și 
nouă! 


Rubrica Dialog cu 
cititorii 

esie realizată de 
Dumitru SOLOMON 


$ 
© 
3 
z 
ad 
= 
Eè 


Regizorii noștri: Bogdan-Cristian Drăgan 
Consemnăm un triplu debut 


e unde stau, nu pot 
să văd ce se pe- 
trece în curtea am- 


başadei Republicii 
Bruthasso. În liniștea care a 
urmat cuvintelor - „Motor“! 
Acţiune!“, aud grebla târâtă 
de soldatul care păzește am- 
basada. La doi pași de mine 
e parcată o dubă și înăuntru 
văd doi oameni jucând table, 
nepăsători la ce se petrece 
în curtea ambasadei - sol- 
datul făcând turul aleilor cu 
grebla după el, colții greblei 
scrijelind pietrişul. La un 
capăt al străzii Spiru Haret, 
po Ma reține maşinile, ex- 
plicându-le soferilor că se fil- 
mează. enind dinspre 
clădirea registraturii Minis- 
terului Educației Naționale, o 
doamnă se înfurie peste 
măsură atunci când direc- 
torul filmului, Constantin lo- 
niță, o oprește din calea ei, 
ca să salveze dubla: „Două 
minute durează, doamnă“. 
„Eu vreau să trec acum! 
Ce-mi pasă mie că se fil- 
mează?“, izbucnește un glas 
indignat - glasul femeii ul- 
tragiate în dreptul ei sacru 
de a-și urma fără întârzieri 


6: 


sau abateri drumul de fie- 
care zi spre serviciu sau 
spre casă. 

E puţin trecut de ora no- 
uă, într-o dimineață moho- 
râtă de sfârșit de noiembrie, 
și tocmai am asistat la primul 
tur de manivelă la fimul 
Cortul, debutul în lung metraj 
de ficțiune al regizorului 
Bogdan-Cristian Drăgan 
(multipremiat pentru filmele 
sale de scurt metraj), pe un 
scenariu de Horia 5 
rămas în istoria filmului ro- 
mânesc prin nuvela după 
care Pintilie a făcut Re- 


rea. 

Invârtindu-mă de colo 
până colo şi încercând să 
mă las pătruns de atmosfera 
filmărilor, încep să simt frigul 
de noiembrie, care întot- 
deauna mă duce cu gândul 
în paei cuvinte din 

ickens: Implacable Novem- 
bər weather. După cum îmi 
spune un membru al echipei 
de filmare, ajutându-mă 
să-mi aprind o țigară, se 
speră că exterioarele să fie 
terminate în 15 zile, înainte 
de căderea zăpezii. 


Cortul 


Aproape întreaga acţiune 
a filmului se desfăşoară în 
curtea ambasadei - într-o 
groapă şi un cort -, pe par- 
cursul zilei de 21 decembrie 
1989. Și, așa cum mi-a spus 
domnul Constantin Ioniţă, 
tema este „cum trece istoria 
peste nol“. Personajele prin- 
cipale sunt câţiva muncitori 
care sapă o groapă în curtea 
ambasadei și, în timp ce ei 
sapă și sapă şi coboară în 
pământ, la câteva străzi dis- 
tanţă, se gooi lumea. 
„Personajele nu au nimic 
eroic“, mi-a spus regizorul. 
„Sunt personaje normale - 
cinci ÎI plete prinși în 

evenimentelor“. 


Cristian lacob, foarte 
dezinvolt și aparent relaxat 
în salopeta de muncitor și în 
cizmele de cauciuc ale 
personajului, a continuat pe 
aceeași linie, ajutându-mă 
să-mi limpezesc intenţiile re- 
alizatorilor: „Scenariul res- 
pectă regula unităților din 


teatrul grec: acțiunea se 

într-o singură zi, 
într-un spaţiu unic. Dar 
victimele nu au nici un fel de 
vină ică. Despre lon al 
meu - 
despre el, personajul se 


SUI du l - pot să-ți 
spun că e un inocent; are 

de | firească, 
Nu e un erou Moare 
pur și simplu, fără să-și dea 


Actorul, care la sfârșit 
mi-a făcut semnul victoriei, 
mi-a vorbit despre film atât 
de firesc și de deschis, încât, 
la un moment dat, aproape 
că uitasem că rolul meu e 
neutru, că misiunea mea es- 
te să observ și să iau notițe. 

vezi asta 


i macaraua 
Dolly - mi-a spus el, ară- 
tându-mi macaraua care se 
înălța pentru un plan -, zici 
ce o să se în- 
tâmple. De fapt, nimic spec- 
taculos: everyday men...“ 
L-am întrebat dacă publicul 
nu va respinge filmul, gă- 
sindu-l claustrofobic. „Nu e 
de un ci 
un lu care co- 
boară“, m-a corectat Cristian 
lacob. „Tot coborând, mun- 
citorii descoperă tot felul de 

catacombe". 

„Nu văd de ce nu ar atra- 
ge publicul în săli“, mi-a răs- 
puns și regizorul la o între- 
bare banală și inevitabilă. 


Pe stradă 


„Se filmează!“, exclamă 
un trecător, cu o încântare 
aproape copilărească: „Am- 
basadă, teroriști... se filmea- 
ză!“ Ambasada o vedeam și 
eu, dar degeaba m-am uitat 
în jur, încercând să des- 
copăr unde erau teroriștii; 
n-am văzut decâ un puști 
care, postat strategic la 
fereastra unei case Înveci- 
nate, trăgea cu capse asu- 
pra echipei de filmare. 

Un alt trecător se oprise 


Fișă de creație - 
BOGDAN- 
CRISTIAN 
DRAGAN 


e Născut la Bucu- 
rești, la 13 martie 1956, 
absolvent al facultăţilor 
de Relaţii Economice 
Internaţionale și de Re- 
gie Film şi TV, (clasa 
profesor Dan Piţa și Va- 
leriu Moisescu). 

e Filmografie: Los 
Oivivaldos (1990) pre- 
miul pentru scenariu la 
Festivalul Dakino; Ver- 
diotul (1991), premiul 
` Fundaţiei „Via Media“; 
Ema (1991), marele pre- 
miu și trofeul Festivalului 
de Film  Costineșii; 
Cooking (1993), premiul 
al doilea la Festivalul 
internaţional de la Dres- 
da; din cartierul 
de est, premiul întâi la 
Festivalul inernaţional de 
la Dessau, Germania; 

în 


Plecarea 

(1994), premiul UCIN 
pentru cel mai bun film 
video al anului; 

e Debutul în regia de 
teatru cu piesa „Domni- 
șoara lulia“ de A. Strind- 
berg, (Textul Naţional 
Craiova). 

e Debut în dramatur- 
gie cu „Revolta de pe 
urmă a Evei Braun“ 
(Teatrul Dramatic „Elvira 
“Godeanu“, Târgu-Jiu, în 
regie proprie) 

@ Lector universitar 
la Academia de Teatru și 
Film București până în 
1996, regizor al Teatrului 
„Elvira Godeanu“ pentru 
care a montat în premie- 
ră mondială piesa „Ca- 
rantina“ de Tullio Zano- 
vello (29 aprilie 1996). 


în fața gardului, pe care toc- 
mai se fixa un panou cu ora- 
rul ambasadei, cu portretul 
unui demnitar din Bruthasso, 
îmbrăcat în uniformă (și se- 
mănând în mod suspect cu 
regizorul filmului) şi cu foto- 
grafii înfățișând folclorul a- 
cestei republicii fictive. Minu- 
nându-se în fața desfășurării 
de forțe necesare pentru 


€ Cristian lacob 
și Ilie Gheorghe 
„învoiţi“ de la Teatrul 
Mic și respectiv 
Naţionalul craiovean 


realizarea unui film, trecăto- 
rul mă luă ca martor la en- 
tuziasmul său: „Ca să vedeți 
și dumneavoastră de câte 
lucruri e nevoie pentru un 
film!“ E plăcut să vezi oa- 
meni încântați că se face un 
film. 


|“, mi-a explicat un 
domn binevoitor, care asista 


indiferent la filmări. „lar 
| aparține Institutului 
de „ Cum 


eram foarte absorbit de cu- 
lorile drapelului Bruthasso - 
roșu, verde, alb, mov - am 
făcut o gafă, întrebând: 
nl Dar departe 
de a fi ofensat de această 
ignoranță, interlocutorul meu 
a început să-mi vorbească 
despre tainele profesiei sale 
de asistent restaurator la 
Institutul de Tracologie. In- 
cercam să-l urmăresc, dar în 


același timp mă interesa 
interpretul soldatului de la 
ambasadă, Emil Hoștina, 
care tocmai exersa un gag 
cu grebla. Așa că nu am re- 
ținut decât următoarele cu- 
vinte, pe care mi le-am notat 
pentru minunata lor nepo- 
trivire cu preocupările și 
atmosfera filmărilor: „Tracii 
sunt pentru daci ceea ce 


sunt hunii pentru unguri. Așa 
răspund de fiecare dată 
când mă întreabă cineva. lar 
prostia e prostie“. 


În film 


Victor Rebengluc va juca 
rolul lui Marcu; Ille Gheorghe 
va fi Matei; Claudiu 
va fi Luca; iar personajul lui 

lacob se va numi 
lon. Despre faptul că per- 
sonajele principale poartă 
numele celor patru evan- 
gheliști l-am întrebat pe 
Claudiu Bleonţ. „Evanghe- 


evangheii 

întâlnit și nu L-ar fi urmat? 

Nimeni nu le-ar fi păstrat 

amintirea. Matel, Marcu, lon 
Luca din film sunt oameni 
o răscruce istorică, oa- 


moare fără să fi înţeles ce se 
petrece, fără să fi avut răgaz 
să-și pună întrebări. „Marea 

a oamenilor tră- 


lesc fără pună între- 
bări”, a spus Claudiu Bleonţ. 
„Nu sunt care 


dau seama că sunt - 


asta; sunt oameni care tră- 
lesc pur și simplu“. 

Claudiu Bleonţ nu vede 
filmul ca o parabolă, ci mai 
degrabă ca o teoremă. „În 


orice caz nu e despre revo- 
lujia română“, afimă el. Pe 
personajul său, Luca, mi l-a 
descris ca „un gălnar, un 


securist, un poltron și un 
violator“, ` 


Celelalte roluri din film 
sunt interpretate de Anca 
Dinu, Valer Dellakeza și 
Constantin Cotimanis. Ima- 
ginea e semnată de Emil 
Stan, iar muzica îi aparine 
lui Constantin Dragomir - 
ambii aflându-se la debut. 
După spusele regizorului, 
copia standard a filmului 
Cortul trebuie să fie gata la 
30 mai, pentru ca lansarea 


să aibă loc în toamna 
acestui an. 

Andrei GORZO 

7 


mai d 


[iza d PAI 


ineMAiubit la a doua ediție. 
„ Entuziasm în cascadă în sala 
ticsită de tineri ce comunică la 
prima vedere un sentiment stonic, 
Sentiment ce nu se prelungeşte în 
povestirile de pe ecran. Ele reflectă mai 
degrabă o realitate ostilă. Firesc dəci, 
personajele - predominant tinere ca și 
autorii - sunt mai ales dezorientate, depri- 
mate, deziluzionate. În consecință se 
exprimă violent și folosesc des expresii 
triviale, înjurături etc. 

Din acest unghi filmele studenților din 
anii III și cele de absolvenţă ale fostului an 
IV de la Academia de Teatru și Film din 
București nu se deosebesc de cele 
realizate de colegi de generație din țări 
occidentale unde întâlnim aceleaşi 
dezamăgiri și chiar mai pronunțat cultul 
violenței. Asemănările se opresc în majori 


3REVIS, VITA LONGA 


Academia de Teațru-si Filn 


Veleităţi 
riscante 


tatea cazurilor aici. Cu prea puţine excepții 
liimele din prezenta ediţie, spre deosebire 
de selecţia din anul precedent, nu ne-au 
surprins și prea puțin ne-au emoționat, La 
Întâlnirea moderată de prof. univ. dr. 
Manuela Cernat pe tema „Tânăra generaţie 
de cineaști față în față cu realitatea“, 
Întâlnire între studenți și critică, un glas 
cristalin a sugerat presei „să nu le taie 
aripile". O înduioșătoare nevoie de protec- 
|io, dar pe tărâmul artei lipsită de eficiență. 
Mângâieri nemeritate pot moleși zborul, în 
vreme ce confruntările cu adevărul, fie 
şi dur, fac aripile mai puternice. 
Un film nu devine mai bun dacă. 
oste lăudat. Să le privim așadar 
așa cum sunt. 

În fiecare dintre cele 20 de 
pelicule de scurt metraj pre- 
zentate (de la 7 la 25 de minute) 
există incontestabil dovezi că 
autorii cunosc bazele profesiei și 
O mânulesc în consecință. Dar 
proa multe secvențe `izbutite 
tămân izolate exerciţii de stil, pe 
parcursul unor filme adesea 
dezlânate, Impresia generală a 


nea Cineastilor 


fost că punctul slab sunt scenariile, filmele 
suferind de lipsa unor structuri coerente. 
Secvenţele reuşite se referă în special la 
cele ce ilustrează o experiența directă a 
autorilor. De pildă „petrecerea.-libaţie“ apa- 
re ca un moment recurent în majoritatea 
filmelor. 

Dacă nu a fost o temă obligatorie res- 
pectivul episod indică o restrictivă apti- 
tudine de a imagina situaţii. Mai inspirată a 
fost reprezentată în multe dintre filme ideea 
de viteză ilustrată de la aspectul ei concret: 
mașini alergând pe șosele etc., la aspectul 
ei existenţial - de la hotărâri luate în pripă 
care pot rata o relaţie sau chiar viaţa - până 
la viteza ca metaforă a existenţei tinerilor. 
Multe și expresive idei se pierd însă pe 
parcursul povestirii. Și alte leit-motive 
tematice au dat senzaţia de monotonie, 
filmele fiind văzute unul după altul. Desigur, 


proiectate aparte într-un festival sau altul 
unele dintre ele ar câștiga. Dar criticul ce 
subscrie devizei „CineMAiubit' se simte 
îndreptăţit să stimuleze prin severitate 
personalitatea cineaștilor, acolo unde 
aceasta există. Câteva exemplificări. 

Până la capăt începe bine, chiar foarte 
bine. Narațiunea are ritm, dialogul cu 
coloana sonoră este excelent, ideea a două 
personaje emblematice pentru opțiunea 
existenţială, ca și destinul personajului 
matur anun- 
țând pe cel al 
tânărului (bi- 
nemeritat 
premiu de in- 
terpretare 
pentru Mihai 
Brătilă). Dar 
regizorul nu 
menţine fil- 
mul în acela- 
și registru 
„până la ca- 
păt“. Un final 
abrupt, ne- 
echivoc ar fi făcut pandant cu începutul și 
ar fi ridicat filmul ce se putea dispensa de 
tirada explicativ-moralizatoare din final. 

Dialogul între generaţii apare, firesc, ca 
nucleu și în alte filme. Eine Kleine 
Nachtgeschichte așează față în față 
speranţele de evadare din prezentul mes- 
chin și lipsit de orizont ale unui tânăr cu 
nostalgiile unui bătrân, care după câteva 
păhărele de coniac se iluzionează că poate 
să-și mai trăiască o dată tinerețea. Dincolo 
de nori apelează la același tandem: un 
bunic ad-hoc, savant în universul stelelor, și 
un puști de pripas trăiesc împreună clipe 
înălțătoare. 

Și aici premisa scenaristică se diluează 
și filmul îşi pierde coeziunea. 

Maria readuce pe ecran un fapt de 
viață intens mediatizat cu doi-trei ani în 
urmă: „O femeie preferă să se prostitueze 
decât să-și vândă copiii“. Dramaticul destin 
al Mariei a făcut deja obiectul unui docu- 
mentar. Același story se materializează 
acum într-un film de ficțiune. Dar autorul ră- 
mâne undeva la jumătatea drumului între 
documentar și ficțiune, se pierde în repetări 
neconcludente diluând dramatismul real al 
situaţiei. Indecizia este și mai evidentă prin 
multiplele finaluri propuse. De aceeași 
indecizie suferă și Prinţesa fluture. Dia- 
logul dintre marele nostru cărturar Bogdan 
Petriceicu Hașdeu şi fiica sa lulia, trecută în 
neființă la numai 18 ani, până când îşi dă- 
duse măsura geniului, este pentru orice cu- 
noscător al culturii române o evocare pa- 
tetică. Formula adoptată însă de regizoare, 
fapte și date biografice comunicate cu 
precizie de o voce din off în vreme ce în 
fața ochilor se derulează o imagistică 
metaforico-simbolistică -, conduce la o 
ruptură stilistică de natură să genereze 
confuzie. Ceea ce nu înseamnă că 
regizoarea și operatorul nu au creat o 
plastică sugestivă între vis și realitate. Și 


chiar un 
binemeritat. 

Trimiteri culturale am mai întâlnit şi în 

Ars brevis, vita longa, condimentate cu 
câteva inspirate observaţii ironice: vezi 
scena cu cele două gemene repetând pa- 
pagalicește datele de naștere și deces ale 
unor mari pictori universali, crezând că fac 
dovada erudiţiei. 
Aici autorul a apărut ca stăpânind mai bine 
filmul din punct de vedere regizoral decât 
naraţiunea, al 
cărei nucleu nu 
este tocmai ori- 
ginal. Leit-mo- 
tivul  pirande- 
llian al celui so- 
cotit în scripte 
mort deși el 
este viu, a avut 
mulţi epigoni, 
de asemenea 
ideea artistului 
a cărui operă e 
pusă în valoare 
abia după 
moartea sa a făcut obiectul a nu puţine alte 
lucrări literare și piese de teatru, filme. 
Cristi și Vera investighează cu sensibilitate 
dilemele tinerilor la început de viață 
sentimentală. Stări intime comunicate prin 
imagini semnificative (mă refer în special la 
debutul și sfârșitul filmului), dar pe 
ansamblu intriga e banală: o parafrază 
diluată la situația „n-am bărbat de lăsat!“ 
Aceleași opțiuni intime dificile le-am întâlnit 
și în Îngerul cu visele tânărului cenzurate 
de realitate, pe alocuri cu umor și auto- 
ironie. Autorul reușește câteva schițe de 
portret într-o viziune originală. Cu taxiul... 
cred propune câteva secvențe bine 
construite în contextul acelorași dileme 
sentimentale. 

O premisă ofertantă a avut și Mariana - 
în timp ce ea se confesează psihologilor 
„Nopţilor albastre“ sau „Liniei 
fierbinţi“ - cineastul urmărește 
ce se petrece cu personajele 
despre care vorbeşte femeia. 
Aici raportul e invers. Autorul 
ne apare superior ca 
scenarist, regizorului. Sunt 
numeroase idei şi scene 
scrise excelent. În plus el 
dovedește un real talent 
pentru umorul negru - floare [is 
rară în prezenta selecţie. Cred 
că și-ar fi putut exploata 
această înclinaţie mai mult. 
Poate că o va face într-un 
viitor film. Dau un singur exemplu: dialogul 
din sala de așteptare a unui spital dintre doi 
bărbaţi de culoare (unul suspect de SIDA) 
și un pacient oarecare (de fapt soțul 
Marianei care se confesează prin telefon) 
venit la spital pentru câteva simple analize. 
În scenariu mai există asemenea situații în 
contrapunct, dar din poziţia regizorului 
ansamblul este scăpat din mână. 

lată de ce Telefon în străinătate s-a 


premiu pentru imagine, 


detaşat de restul plutonului obținând Ma- 
rele premiu și în unanimitate votul criticilor. 
În numai șapte minute (cel mai scurt film 
din selecţie) autorul Hanno Höfer reușește 
să comunice asupra prezentului o gamă 
întreagă de sentimente și de situaţii 
obiective apte să ne emoționeze. Un story 
simplu relatat ca atare. Într-o dimineaţă de 
vară, într-un cartier periferic al Bucureș- 
tiului, doi vecini, ce par să fi ajuns la vârsta 
pensiei, se întâlnesc. Din sumarul lor 
schimb de cuvinte aflăm că unul dintre ei se 
duce în centrul capitalei pentru a putea 
avea o convorbire internațională cu fiul său 
plecat din țară. Numai din această scurtă 
discuţie aflăm: 1. Pentru români nu e simplu 
să telefonezi în străinătate; nu toti 
beneficiază de telefon și chiar dacă-l au nu 
pot obţine direct legături internaţionale 
(filmul a fost făcut cu un an în urmă). 
Regizorul caracterizează succint o stare de 
izolare. 2. Deși ne-am despărţit de 
societatea „în curs de dezvoltare“ eternă și 
suntem acum în societatea „de tranziţie“ 
(oare tot eternă?) - tinerii români au același 
ideal: să părăsească țara căutând un viitor 
mai bun aiurea. 3. Nu numai tinerii români 
pleacă de acasă, tatăl afirmând că fiul său 
și-a făcut câţiva prieteni acolo în America. 
Avem confirmarea. La telefonul pe care va 
ajunge să-l dea, pe robot se aud voci în 
patru limbi (engleză, o limbă asiatică, 
spaniola, româna). Urmărind drumul tatălui 
de la periferie către Palatul Telefoanelor, 
aparatul ne descoperă un oraș vivace, dar 
totuși posac și lipsit de zâmbet. Bâlbâiala 
din fața celor trei uși a tatălui până să 
obțină informaţia și cartela magnetică 
necesară ne indică și emoția sa, dar este 
de asemenea edificatoare pentru 


dificultatea cu care se poate obține o simplă 
informaţie. Finalul are un umor tragic. Când 
toate vocile s-au epuizat pe robot, se 
epuizaseră și impulsurile cartelei. Desigur, 
pensionarul nu-și permite să cumpere o 


alta și tot nevorbit rămâne când ia drumul 
spre casă. Autorul pune astfel punctul pe i 
asupra condiţiei materiale a românului 
obișnuit, condiţie pe care o cunoaștem cu 
toţii atât de bine. Regizorul posedă arta 
conciziei  percutante, a detaliului 
semnificativ atât de expresive în cinema. 
Bravo! 


Adina DARIAN 


9 


dominantă a filmelor remarcate 
era tonul ironic, „numitorul co- 
mun“ al producţiilor văzute de această 
dată este obsesia faptului divers. 
Foarte tinerii regizori, ca și scenariștii 
lor (puţini la număr) par a recepta rea- 
„litatea prin filtrul mediilor de informare, 
firul narativ pornind de la o întâmplare 
mai mult sau mai puţin senzaţională, 
preluată dintr-o știre de ziar sau T.V. 
Accidentul rutier este unul dintre 
motivele re- 
curente ale 
peliculelor 
realizate de 
studenții din 
anii trei și pa- 
tru. El este 
deznodămân- 
tul unei pro- 
vocări stupide 
a pericolului 
în povestea 
„băiatului rău“ 
din Până la 
capăt de Ma- 
ry Ann Georgescu, încheie parcursul 
tragic al eroinei damnate din Maria de 
Călin Peter Netzer sau devine pretextul 
unei reflecții asupra cinismului tele- 


acă la ediţia trecută a Fes- 
DE CineMAiubit trăsătura 


viziunii în Pe drum de Comel George 
Popa. In acest din urmă caz, tratarea 
devine mai interesantă pentru că a vizat 
atât cinismul reporterului veteran, aro- 
gant și stupid, care ajunge să acciden- 
teze o biciclistă, cât și pe cel al tinerei 
începătoare destul de feroce, care 
folosește imediat ocazia nonorocitului 
eveniment pentru a se faco remarcată 

De la un fapt divers parə că por- 
nește și Nae de Lucian Dobrovicoscu 
Un individ găsește un pistol in għana de 
gunoi a imobilului său și, pentru că tot 
este obsedat de Humphroy Bogart, Își 
compune o personalitate mal pori- 
culoasă folosind arma ca rocuzită, cooa 
ce îl proiectează în mijlocul unor ave: 
nimente scăpate de sub control, Ar Ii de 
reproșat acestui film lipsa unităţii de 
ton, oscilând între hiperbola ironică și 


relatarea strict realistă, cu morala 
apăsată aferentă, 


Realitatea filtrată prin undolo radio 


este „materia primă" a povoșiii din 
Mariana de Cristian Mungiu. © gos 
podină (interpretată do o ac gin cărola 
i-am dus dorul, Ecaterina Nazare), 
telefonează la o emisiune În direct pe 


tema „inimi zdrobite", povostind despre 


10 


necazurile traiului în comun cu fiica și 
ginerele ei, personajele despre care 
vorbește apărând în planuri paralele, 
infirmând sau confirmând ceea ce 
spune ea. Filmul se vrea, pe de o parte, 
un inventar al mizeriilor acestei pe- 
rioade dominată de sărăcia endemică 
(intenţie nedusă până la capăt) iar pe 
de alta, o reflecţie pe tema impactului 
produs de adevăruri relevate prin mass 
media asupra unor destine. Mai am- 
biţios și mai complex decât altele, filmul 
ar fi avut de câștigat printr-o mai rigu- 
roasă construcţie, prin desenul mai 
precis al relaţiei cauză-efect din 
înlățuirea evenimentelor. 

Revenind la ideea contactului cu 
realitatea pe traiectoria faptului divers, 
trebuie remarcat că acest procedeu 
presupune riscul unei tratări cu tentă 
tezistă. Inspirat chiar de un caz real, 
Maria de Călin Peter Netzer povestește 
prea demonstrativ destinul unei femei 
cu șapte co- 
pii, devenită 
prostituată din 
disperare. 
Episoadele 
bătăii la care 
o supune so- 
țul alcoolic sau 
oferta de a-și 
vinde o parte 
din prunci au 
ceva din pate- 
tismul cine- 
matografului 
mut (sugestie 
stilistică care poate ar fi înnobilat mate- 
rialul). 

Despre victima „violenței conjugale 
pe fond de alcoolism“ vorbește și Cristi 
și Vera de Răzvan Mărculescu, film ce 
începe bine - cu povestea unui tânăr 
revenit din armată care redescoperă cu 
tristețe viaţa civilă dar virează și el 
înspre tonul demonstrativ când sem- 
nalează „plăgile sociale“. 

De ce reușește să evite acest 
pericol, filmul care a cucerit juriul presei 
cinematografice și pe cel oficial, 
Telefon în străinătate de Hanno Höfer? 
Cred că secretul regizorului stă tocmai 
în asumarea simplităţii. Deşi pare o 
glumă, povestea unui biet om care 
telefonează crispat și emoţionat fiului 
său din America, dar nu aude decât 
robotul pe care sunt imprimate mesa- 
jele tuturor colegilor de apartament ai 
băiatului, reușește să comunice multe 
lucruri. Pe de o parte, e istoria, veche 
de când lumea, a ghinionistului, iar pe 
de alta, una tipic românească, a 
părinţilor (din ce în ce mai mulţi la 
număr) pentru care o convorbire cu 
copiii plecaţi să-și caute norocul pe alte 
meleaguri e un eveniment epocal. 
Destul de multe pentru un filmulet de 
șapte minute, nu-i așa? 


Dana DUMA 


....ccososocsosocosoccocosecosoenoesocoecesosoossonooceconcecoesoecooosoosocscosooooncoooossocosoecoocosooooevoosoooosee 


gnorând faptul că - cel puţin în 
principiu - actul critic se exercită cu 
precădere în beneficiul artistului, 
la colocviul „Tinerii faţă în față cu 
realitatea“, o studentă clama în numele 
tuturor colegilor: „Nu ne tăiaţi aripile!“ 

Că nici nu poate fi vorba de așa 
ceva avea să se dovedească în seara 
decernării premiilor când primul film 
anunţat în palmares a fost... Îngerul. 13 
minute de plutire în angoasa unui băiat 
aflat la răscrucea dintre două iubiri, una 
dată uitării, alta anticipată printr-o 
apariţie de vis: o blondă pe bicicletă, o 
figură serafică în contrast cu nostima 
brunetă îndrăgostită și perseverentă, 
care nu numai că pe ecran îl câștigă pe 
erou, dar avea să dobândească și 
premiul de interpretare. Amintind de 
faimoasa actriță a lui Pedro Almodovar, 
Rosi De Palma, Theo Herghelegiu, 
practic o „neprofesionistă“, e studentă 
la regie teatru, clasa Cătălina Buzo- 
ianu, și ea a ţinut să-i mulțumească 
colegului regizor ce i-a descoperit 
talentul actoricesc, în urmă cu mai bine 
de un an, când a distribuit-o în Sâm- 
bătă seara, prin care Radu Dragomir se 
remarca încă din ediţia precedentă. 
Atunci acel filmuleţ alb-negru a intrat în 
palmares doar datorită Laurei Geor- 
gescu, care și anul acesta a primit 
premiul pentru montaj și sunet. 

„Veteran“ ar putea fi considerat și 
laureatul premiului de interpretare mas- 
culină, Mihai Brătilă, care în 1986 de- 
buta în Cântec în zori de Dinu Tănase; 
„eroul la 15 ani“ acum revine în chip de 
inconștient adolescent al riscului Până 
la capăt (scenariul și regia Mary Ann 
Georgescu). 

In paranteză fie spus, ca „jurată“ la 
prima ediţie a festivalului CineMAiubit, 
am fost atentă în mod deosebit la felul 
în care s-au acordat premiile anul 
acesta, când selecția mi s-a părut a nu 
fi la fel de omogenă. Pentru a rămâne 
în sfera metapoeticii, aripa inspiraţiei a 
atins-o și pe Mihaela Frangulea când în 

fluture și-a propus să evoce 
figura Iuliei Hașdeu, în zece minute de 
virtuozitate operatoristică, performanța 
creării atmosferei spiritualist-onirice 
aparţinând lui Gabriel Enulescu, câș- 
tigător al premiului de imagine. Premiul 
acordat de Firma Kodak a revenit lui 


Mihai Sârbuşcă pen- 
tru imaginea defel 
frapantă a filmului 
Maria (scenariul şi 
regia Călin Peter 
Netzer), ce a căpătat 
și premiul special 
oferit de către Inst- 
itutul Goethe. O dis- 
cutabilă „dramatiza- 
re“ a unui premiat 
reportaj al unei tele- 
viziuni teritoriale, în 
care eroina „din via- 
ță“ a avut parte de o sensibilă 
interpretare a actriţei Diana Dumbravă, 
care a răspuns solicitării studenților ca 
și alți actori cu evoluţii remarcabile: 
Maia Morgenstern, Dan Nasta, Coca 
Bloos, Vlad Zamfirescu, George 
lvaşcu, Ștefan Velniciuc, Medeea 
Marinescu, Mihaela Sârbu, Claudiu 
Istodor, Florin Tănase, Ernest Maftei, 
Constantin Bărbulescu, Petre Dinuliu, 
Mitică Popescu. Este cert că Ecaterina 
Nazare, lon Fiscuteanu și Adina 
Cartianu au contribuit prin firescul 
jocului lor la premiul de regie căpătat de 
Cristian Mungiu pentru Mariana, ce 
împletește pe alocuri cu umor mai 
multe „fire“ existenţiale. 

De altfel, Cristian Mungiu a furnizat 
idei și scenarii și colegilor săi: vezi 
Bunicul de Ana Maria Condrova sau 
Peștișorul auriu în regia Norei Catrinel 
Agapi. Sub raportul naraţiunilor pro- 
puse nu au interesat nici „faptul divers“ 
al unei erori birocratice (Ars brevis, vita 
longa de Mario Grasso), nici fantezia 
cam obscură Dincolo de stele (regia și 
scenariul Bogdan Mihăilescu), nici 
pretextul de videoclip Unicul leu din 
grădina zoologică (regia Ovidiu Geor- 
gescu), nici pirandellianul Simple coin- 
cldențe al Cătălinei Pirotici, nici 
prețiosul Eine Kleine Nachtgeschichte 
de Dumitru Grosse, nici distopia 
PU de Cristian Lăzărescu, nici melo- 
drama O zi de Marta Marmeliuc, nici 
pseudo-thrillerul Nae de Lucian Dobro- 
vicescu, nici „moraliza-toarele“ Pe drum 
de Cornel George Popa sau Roșu, 
galben & blue velvet de Alexandru 
Pleșca. Nici măcar Cristi și Vera de 
Răzvan Mărculescu care merita nea- 
părat atenţie cel puţin pentru acea 
secvenţă finală memorabilă: două sin- 
gurătăţi în noapte, balansându-se pe 
leagănul sorții. 

Juriul s-a dovedit sensibil în schimb 
la un scenariu în care Anca Yvette 
Grădinaru l-a ajutat pe studentul regizor 
Manuel Srbin să modeleze original un 
subiect déjà vu: trezirea dimineaţa 
«pă o escapadă întâmplătoare, Cu 


taxiul... cred bene- 
ficiind în mod deter- 
minant de contri- 
buția actoricească 
a unui artist multi- 
lateral Hanno Hö- 
fer. Un cineast „or- 
chestră“ ar putea fi 
supranumit brașo- 
veanul plin de umor 
care încântă şi ca 
leader al band-ului 
„Nightlosers“, copi- 
lărindu-se într-un posibil șlagăr „Tatăl 
meu a coborât în mină“ (televiziunea 
din Cluj oferindu-l în această ipostază 
„surpriză“, într-o emisiune difuzată a 
doua zi după decernarea premiilor pe 
programul 1 al TVR) şi ca regizor al 
filmului ce a întrunit atât sufragiile 
criticilor, cât şi pe ale juriului: Marele 
Premiu - Telefon în străinătate. 
Excelentă miniatură, șapte minute în 
care se spune enorm despre noi acum 
și aici: dintr-un cartier periferic, un ins 
oarecare pleacă-n centru să dea 
telefon fiului aflat la studii în America, 
unde locuiește cu alţi colegi de alte 
naţionalităţi. Sub ochii uimiţi ai supra- 
ponderalului tată, cartela se epuizează 
cât robotul își debitează „lecţia“ pe mai 
multe limbi. Individul, în mână cu eterna 
sacoșă a românului, se întoarce trist la 
marginea sordidă a balcanicei metro- 
pole care nu-i permite comunicarea de 
nici un fel cu lumea. Amara satiră, dar 
și un raport invers ilustrat de plastica 
ambianţei și „proporţiile“ protagoniștilor 
m-a trimis cu gândul la Directorul 
nostru, o capodoperă uitată. lar acest 
lucru îmi întărește încrederea în 
personalitatea „înaripată“ a tânărului 
cineast Hanno Höfer. Unul dintre cei 10 
deținători ai trofeului CineMAiubit, 
trofeu lansat anul acesta de către 
designerii întregii manifestări, sce- 
nografii Irina Solomon și Dragoș 
Buhagian: o inimă translucidă stră- 
punsă de o peliculă cu fotograme din 
chiar filmul premiat! 


Irina COROIU . 


———> 


ANIO 
10ju$esul0 geunun 3 wa $ nee op epuepeoy 


Liani 


| i 
JURIUL —) 


e Margareta Anescu, Juriul 


monteur-șef (Studioul 
Buftea) 

e Viorica Bucur, critic de 
film (TVR) 

e Mircea Bunescu, director 
imagine (ProTV) 

e Magda Catone, actriță 

e Lucian Georgescu, 
scenarist (Graffiti/BBDO) 

e Dr. Wolfgang Lângsfeld, 
prof. univ. Facultatea de 
Film.& TV München 

e Tudor Mărăscu, regizor 

e Nicolae Mărgineanu, 
regizor 

e George Mihăiţă, actor 

e Valentin Nicolau, director 
Editura Nemira 

@ Laurenţiu Rusescu, 
regizor 

e Anușavan Salamanian, 


wi inginer de sunet 1 


11 


lon Caramitru și premi- 
antul Hanno Höfer 


Prezentatorii Alina 
Chivulescu, Vlad 
Rădescu și Stelian 
Nistor 


Theo Herghelegiu 


Foto: Victor STROE 


Marele Premiu (oferit de Ministerul Culturii): Telefon 
în străinătate * Premiul de regie (oferit de Fundaţia Pro): 
Mariana * Premiul special al juriului (oferit de Kodak): 
Maria * Premiul de imagine (oferit de Metropolis Film): 
Prințesa fluture * Premiul de scenariu (oferit de Editura 
Nemira): Cu taxiul... cred * Premiul de sunet şi montaj 
(oferit de Studioul Buftea): Îngerul * Premiul pentru inter- 
pretare feminină (oferit de ASIROM): Theo Herghelegiu 
(Îngerul) * Premiul pentru interpretare masculină (oferit 
de ASIROM): Mihai Brătilă (Până la capăt) * Premiul crit- 
icii (oferit de Uniunea Cineastilor şi Castel Films): Telefon 
în străinătate * Premiul de popularitate (oferit de Connex 
GSM şi OFC/DMB & B): Îngerul 


12 


În competiţie 


Până la capăt, 1997, color, 15 min., r. şi sc. Mary 
Ann Georgescu (cl. prof. Cristina Nichituș), |. Adrian 
Dinu (cl. prof. Mircea Gherghinescu). Ars brevis, vita 
longa, 1997, a/n, 11 min., r. şi cl. Mario Grasso (cl. prof. 
Laurenţiu Damian, Stere Gulea), |. Adrian Popescu (cl. 
prof. Călin Ghibu), montaj și sunet Vadim Staver (cl. 
prof. Adina Petrescu). Telefon în străinătate, 1997, 
a/n, 7 min., r şi sc. Hanno Höfer (cl. prof. Laurenţiu 
Damian), |. Oleg Mutu (cl. prof. Călin Ghibu), montaj 
și sunet Sorin Niţoi (cl. prof. Adina Petrescu). Dincolo 
de stele, 1997, color, r. și sc. Bogdan Mihăilescu (cl. 
prof. Cristina Nichituș), |. Serghei Babără (cl. prof. Mir- 
cea Gherghinescu), montaj și sunet Cătălin Pătru. Peş- 
tișorul auriu, 1997, 5 min., r. și și Nora Catrinel Agapi 
(cl. prof. Călin Ghibu), sc. Cristian Mungiu. Unicul leu 
din grădina zoologică, 1997, a/n, 10 min., r. Ovidiu 
Georgescu (cl. prof. Laurenţiu Damian, Stere Gulea), 
sc. Adi Popescu, i. Adria Popescu (cl. prof. Călin Ghi- 
bu), montaj și sunet Alexandra Varlam și Vadim Staver. 
Simple coincidenţe, 1997, color, 10 min., r. și sc. Căli- 
na Pirotici (cl. prof. Cristina Nichituș), |. Paul Protopo- 
pescu, Nir Weiss (cl. prof. Mircea Gherghinescu). 
Bunicul, 1997, color, 8 min., r. și sc. Ana Maria Con- 
drova (cl. prof. Cristina Nichituș), |. Alexandru Ioniţă (cl. 
prof. Mircea Gherghinescu), montaj și sunet Alexandru 
Borundel. Eine kleine Nachtgeschichte, 1997, a/n, 14 
min., r. și sc. Dumitru Grosei (cl. prof. Laurenţiu Damian, 
Stere Gulea), |. Cristian Gugu (cl. prof. Călin Ghibu), 
montaj și sunet Sorin Niţoi (cl. prof. Adina Petrescu). 
Îngerul, 1997, color, 13 min., r. și sec. Radu Dragomir 
(el. prof. Cristina Nichituș), |. Cosmin Bumbuţ, Mircea 
Modoi (cl. prof. Mircea Gherghinescu), montaj și sunet 
Laura Georgescu. Cristi și Vera, 1997, a/n, 14 min., 
r. și sc. Răzvan Mărculescu (cl. prof. Laurenţiu Damian, 
Stere Gulea), Marius Matyas (cl. prof. Călin Ghibu), 
montaj și sunet Theodora Penciu (cl. prof. Adina Pe- 
trescu). Roșu, galben & blue velvet, 1997, color, 11 
min., r. și sc. Alexandru Pleșca (cl. prof. Cristina Nichi- 
tuș), |. Vali Vlad (cl. prof. Mircea Gherghinescu), montaj 
și sunet lulian Vișan. Maria, 1997, a/n, 25 min., r. și 
sc. Călin Peter Netzer (cl. prof. Laurenţiu Damian, Stere 
Gulea), |. Mihai Sârbușcă (cl. prof. Călin Ghibu). Prin- 
tesa fluture, 1997, color, 10 min., r. și sc. Mihaela Fran- 
gulea (cl. prof. Cristina Nichituș), |. Gabriel Enulescu 
(cl. prof. Mircea Gherghinescu). Cu taxiul... cred, 1997, 
a/n, 13 min., r. Manuel Sibin (cl. prof. Laurenţiu Damian, 
Stere Gulea), sc. Anca Yvette Grădinaru (“Comunicaţii 
audiovizuale”, cl. prof. Dumitru Carabăţ) și Manuel Si- 
bin, |. Nora Catrinel Agapi, montaj Florenţa latam, 
Vadim Staver, sunet luri Sinchevici (cl. prof. Adina Pe- 
trescu). 239 PU, 1996, color, 16 min., r. Cristian Lăză- 
rescu (cl. prof. Stere Gulea, Laurenţiu Damian), |. Radu 
Aldea (cl. prof. George Cornea). O zi, 1997, a/n, 16 
min., r. și sc. Marta Marmeliuc (cl. prof. Laurenţiu Da- 
mian, Stere Gulea), |. Mihai Sârbuşcă. Nae, 1997, color, 
9 min., r și sc. Lucian Dobrovicescu (cl. prof. Cristina 
Nichituș), |. Nir Weiss, montaj și sunet Laura Geor- 
gescu. Mariana, 1997, a/n, 16 min., r. și sc. Cristian 
Mungiu, |. Oleg Mutu, sunet Horia Brenciu (cl. prof. A- 
dina Petrescu). Pe drum, 1997, color, 1997, 15 min., 
r. și sc. Cornel George Popa (cl. prof. Cristina Nichi- 
tuş), |. Mihai Ungureanu, Nicu Popescu (cl. prof. Mircea 
Gherghinescu), montaj și sunet Nelu Neagu. 


ALIEN 


Sigourney Weaver 


entru că cei mai mulţi fani ai 
seriei-cult inițiată de Ridley Scott 
au rămas dezamăgiți de sfârșitul 
neașteptat al aprigei căpitan 
Ripley, iată că după cinci ani un scenăr- 
ist (Joss Whedon) s-a încumetat s-o învie. 
A recurs la o metodă ce iese din inventarul 
genului science-fiction, devenind o prac- 
tică accesibilă, cea a clonării. Cum eroina 
care se sinucisese în episodul precedent 
purta în măruntaie un alien, moștenirea 
genetică a acestuia va imprima persona- 
jului noi însușiri. Chiar dacă arată aproape 
ca înainte, Ripley are câte ceva din put- 
erile monstrului: aceasta este premisa dra- 
matică de la care pornește noul film care 
o dezvoltă în spirit foarte european. 
Lupta dintre bine și rău văzută în chip 
non-maniheist a fost unul dintre obiectivele 
principale ale regizorului francez Jean- 
Pierre Jeunet. Admirat de spectatorii ame- 
ricani pentru inventivitatea vizuală a 
peliculelor regizate de acesta împreună cu 
Marc Caro - Delicatessen și Orașul 
copiilor pierduţi - el a fost invitat la 
Hollywood pentru a face credibilă (desig- 
ur, în plan artistic) resuscitazea unui per- 
sonaj intrat în mitologia cinematografică. 


al 


Winona Ryder 


Deşi premisele mai sus amintite ar fi con- 
dus la transformarea eroinei într-o ființă 
monstruoasă, Jeunet o umanizează, insis- 
tând asupra suferinței sale de a se vedea 
renăscută astfel. Într-un fel, Ripley este o 
victimă a experimentelor știintifice făcute 
cu cinism (idee întărită de descoperirea 
celorlalte variante clonate în laboratorul sa- 
vantului cam nebun), ceea ce aduce filmul 
în zona fierbinte a polemicilor actuale asu- 
pra moralității clonării. 

Ripley este în acest nou episod o forță 
a naturii. Ea poate învinge instantaneu o 
mulțime de adversari în înfruntări fizice, 
lucru sugerat destul de discret de regizorul 
care a evitat bătăile în stil kung-fu. El a 
preferat să-i ateste calitățile ieșite din co- 
mun prin alte mijloace, ca de exemplu în 
secvenţa în care ea trimite mingea direct 
în coșul de baschet, stând cu spatele și de 
la douăzeci de metri. Eroina îi înțelege a- 
cum mai bine pe aliens, știe să le anti- 
cipeze mișcările și se asociază cu un grup 
de contrabandiști intergalactici pentru a 
împiedica un nou masacru. Conducătoa- 
rea acestora este un android (Winona Ry- 
der) un alt personaj feminin de o duritate 
ieșită din comun, ale cărei capacități su- 


pra-umane o ajută să câștige bătălia de pe 
nava însângerată. 

Noutatea adusă de episodul acesta al 
seriei este că și monștrii încep să aibă slă- 
biciuni. Recunoscând în căpitanul Ripley 
ceva din propriul lor neam, unii dintre 
aliens își manifestă fățiș tandrețea față de 
ea. Îmbrăţișarea dintre femeia-căpitan și 
o fară respingătoare de vreo trei metri este 
imaginea emblematică a filmului lui Jeunet 


x 


care sugerează “printre rânduri” că trebuie 
să învăţăm să convieţuim cu aceste ființe 
din alte lumi. Antecedentele de animator 
ale regizorului (multi-premiat pentru scurt- 


metraje de animaţie ca Fuga, Caruselul, 


Dana DUMA 
(Continuare în pag. 17) 


Alien Resurrection: Producţie, SUA, 
1997, Brandy Wine Production • Regia: 
Jean-Pierre Jeunet * Scenariul: Joss 
Whedon * Imaginea: Darius Kondji * Cu: 
Sigourney Weaver, Winona Ryder, 
Dominique Pinon, Ron Perlman, Michael 
Wincott, Dan Hedaya, Brad Dourif + 
Distribuit de: Ecran XXI. 


RENAȘTEREA 4 


ECR 


13 


ALIEN: ep isoadele epope ii 


ALIEN (1979) regia Ridley Scott 

Parcă pentru a polemiza cu ima- 
ginea luminoasă a extratereștrilor 
binevoitori ce i-au adus un succes 
enorm lui Spielberg cu Întâlnire de 
gradul trel, scenariul acestui film pro- 
punea o imagine terifiantă a vizita- 
torilor de pe alte planete. Mai degrabă 
horror decât science-fiction, povestea 
unui echipaj devorat de aliens: im- 
punea în prim plan un personaj femi- 
nin de o forță extraordinară, căpitanul 
Ripley, pentru interpretarea căruia 


ani în Tibet și Alien. - 
enașterea, readuce în 
atenție fenomenul apelului holly- 
woodian la talente europene. Adu- 
cerea unor regizori din Europa da- 
tează din primii ani de existenţă ai 
Hollywoodului. Englezul Chaplin a fost 
primul caz de reușită în Mecca cine- 
matografică, el fiind urmat de compa- 
triotul său Alfred Hitchcock, de ger- 
manii Fritz Lang, Eric von Stroheim, 
Ernst Lubitsch sau de românul Jean 
Negulesco. 

Ultimul deceniu a înregistrat o in- 
tensificare a Tmpramuriul de cineaști 
de pe bătrânul continent. Atenţi la 
succesele cinematografice europene, 
producătorii hollywoodieni recurg la 
primenirea forțelor regizorale care 
asigură vigoarea celei mai puternice 
industrii de film din lume. Adevărate 
fenomene de box-office, Indepen- 


remiera celor două filme ame- 
P ricane regizate de francezi, 


14 


Sigourney Weaver cucerește admraţia 
criticii şi a publicului. A fost debutul 
american al unui regizor britanic cu 
antecedente în clipul publicitar, Ridley 
Scott, care mai avea la activ picturalul 
lung-metraj Dueliștii. Alien a devenit 
rapid un block-buster. 


ALIENS (1986) regia: James Ca- 
meron 

De și s-au hotărât greu să treacă la 
realizarea unui sequel, producătorii au 
fost încântați de propunerea tânărului 


Regizori europeni la Hollywood 


dence Day și Twister poartă sem- 
nătura a doi regizori non-americani: 
Roland Emmerich primul și olandezul 
Jan De Bont al doilea. In afara lor, au 
mai lucrat cu succes la Hollywood: 

+ Louis Malle (Franța): Alamo 
Bay, V: de pe Strada 42 

+ Wim Wenders (Germania): 
Paris, Texas 

+ Paul Verhoeven (Olanda): Ro- 
bocop, Total Recall, Basic Instinct 

+ Ridley Scott (Marea Britanie): 
Alien, Blade Runner, Thelma și Louise 

+ Bernardo Bertolucci (Italia): Ulti- 


mul împărat, Steali 
+ Luc Besson core ns PER 


+ Wolfgang urgia (Germania): 
Poveste fără sfârșit, În bătaia puștii, 
Alr Force One 

+ Danny Boyle (Marea Britanie): A 
Life Less Ordinary 

+ Renny Harlin (Finlanda): Die 


record pe care îl va depăși tot el, cu 
Titanic. 


scenarist James Cameron, căruia i s- 
a încredințat și regia acestuia. Că- 
pitanul Ripley se înfruntă din nou cu 
distrugătorii aliens care fac ravagii 
printre pământenii colonizatori ai unei 

lanete. Efectele speciale sunt mai 
[re puse la punct decât în filmul pilot 
iar atmosfera devine şi mai înspăi- 
mântătoare. Reușita lui Allens crește 
cota regizorului, căruia i se va încre- 
dința cel mai mare buget (până în acel 
moment) pentru a realiza Terminator 2 


ALIEN 3 (1992) regia: David 
Fincher 

Un alt regizor cu harul imaginilor 
frapante, David Fincher (avea să-l 
confirme şi în sumbrul Seven) con- 
tinuă cruciada neînfricatei căpitan îm- 
potriva extratereștrilor care se stre- 
coară în trupul uman. Rasă în cap, 
Sigourney Weaver interpretează de 
această dată un personaj învins până 
la urmă. Aflând că în trupul ei s-a 
strecurat un allen, eroina se sinucide 
aruncându-se într-un cazan cu metal 
topit. Spectatorii americani n-au prea 
iubit filmul din pricina pesimistului 
final. 


e O eroină clonată: 
Sigourney Weaver 


E 
Hard, Risc maxim, Insula capetelor = 
+ Costa Gavras (Grecia): Musie = 


+ Andrei Koncealovski (Rusia): m 


The Runaway Train, lubirile Mariei m 
+ Fernando Trueba (Spania): Two m 
E 


+ Emir Kusturica (Bosnia): Arizo- m 
na Dream y m 
+ Neil Jordan (Marea Britanie): In- - 
terviu cu un vampir, Michael Collins m 

+ Stephen Frears (Marea Brita- g 


nio). Lagti periculoase, Erou din m 


E 

+ Mike Newell (Marea Britanie): m 
Donnie Brasco j = 
+ Marco Brambilla (Italia): Demo- m 
lition Man a 


+ Agnieszka Holland (Polonia): $ 


Grădina secretă, Washington Square m 
Dana DUMA Mi 


JACKIE CHAN » 


redefineşte noţiunea de action 

hero. Jackie Chan este con- 
siderat un succesor al marilor clovni ai 
ecranului - Chaplin, Keaton, Lloyd, fiind 
asemenea lui Clint Eastwood actor și 
regizor, coregraf inventiv precum Gene 
Kelly și cabotin de gumilast ca Jim 
Carrey. 

Artist iconoclast în Hong Kong, a 
devenit repede un reprezentant de 
frunte al cinematografiei asiatice 
consolidându-și în paralel și o carieră 
americană, Rumble În the Bronx fiind al 
cincilea film pe noul continent. Incă din 
1960 el figurează pe genericul unui film 
- The World of Suzie (r. Richard 
Quine) - ce-l avea protagonist pe 
William Holden, în rolul unui artist 
ducând o vali boemă în Hong Kong. 
The Big (1980, r. Robert Clouse) 
este o comedie a cărei acţiune se 
petrece în lumea gangsterilor din 
Chicago anilor ‘30 şi în care strălucește 
acest star kung fu ce continuă tradiţia 
faimosului său predecesor Bruce Lee. 
In 1981 se numără printre vedetele din 
distribuția unui controversat succes 
Can Run (r. Hal Needham, cu 
Burt Reynolds, Roger Moore, Farrah 
Fawcett, Dean Martin, Sammy Davis 
k; The Protector Piga r. James 
Glickenhaus) îl propulsează în chip de 
polițist ` new-yorkez lucrând sub 
acoperire în Hong Kong pentru cap- 
turarea unui transport de heroină. Chiar 
şi filmele sale realizate acasă și sub- 
titrate în engleză se bucură de o largă 
circulație. Project A (Par |, 1983 în 
regie propie) îl înfățișează cadet de 
marină ambalat în operaţiuni, de pira- 
terie în Marea Chinei de Sud. În Project 
A (Part Il, 1987) revine ca incoruptibil 
ponsi calitate pe care și-o menține și 
în Story (1986), iar în Dragon 
Forever (1988, r. Samo Hung) devine,.. 
judecător în luptă cu nocivi plantatori. În 
toate aceste pelicule, Jackie Chan le 
pune artele marţiale în slujba umorului. 

Jackie Chan a știut să-și creeze şi o 
adevărată industrie. Are cluburi de fani 
în lumea întreagă care-și trimit emisari 
chiar pe platouri, la filmele pe care Chan 
le scrie, le regizează şi produce cu 
echipament de la companiile tot de el 
înființate. Se ocupă și de o Uniune a 
cascadorilor profesioniști care-i poartă 
numele şi cuprinde deopotrivă bărbați și 
femei. Și mai există și o agenţie de 
casting „Jackie's Angels“. 

Interesant este faptul că Jackie 
Chan se bucură de simpatia şi recu- 
noașterea colegilor. Sylvester Stallone 
e de părere că „Jackie Chan a prelungit 
viața filmului de 4 ce ţine afişul în 
toată lumea prin infuzia de umor și 
inventivitatea cascadoriilor“. Quentin 
Tarantino: „Când urmărești un film al lui 
vrei să fii ca el, să calci pe sticlă sau să 
te baţi cu 25 de inşi deodată şi să învingi 
în ultimul moment. Jackie Chan e unul 
dintre cei mai buni cineaști din lume, 
unul dintre marii comici «fizici» pe care 


eritabil fenomen pop, acest idol 
V al noilor generaţii de cinefili 


i-a avut filmul de la introducerea so- 1 


norului. Dacă mi-aş dori să fiu un actor 
anume, aș vrea să fiu Jackie Chan!“ 


BUBUIALĂ 


Conspirația 
complicității 


eoretizarea conspirației e la 

modă, mai dificil de teoretizat ar fi 

umorul care - în afară de celebra 

definiție „du mécanique plaqué 
sur le vivant“ care încă „se verifică“ - nu 
prea ţine seama de precepte. 

Nu e neapărat obligatoriu ca Jackie 
Chan să-l fi frecventat pe Bergson. Fai- 
mosul şi prolificul karatist și cineast 
chinez (în film, ţine mereu să precizeze 
că practică un stil chinezesc!) are pur și 
simplu haz, un haz nativ, sănătos. Așa 
se face că prea puţin contează sub- 
țirimea intrigii, care-și cam pierde ițele de 
cum protagonistul, proaspăt aterizat din 
Hong-Kong la New-York , dă de o 
frumoasă fată, fie ea și a bad girl El uită 
- e drept pentru scurt timp - de cealaltă 
drăgălașă tânără ce i-a devenit șetă și 
pătimește de pe urma lui. 

Subiectul nu trebuie povestit pentru 
că - de fapt - contează alertețea aven- 
turilor pigmentate cu încrâncenate con- 
fruntări între erou și tot felul de răufă- 
cători. Prilej de momente de virtuozitate 


când - precum în povești - voinicul Făt- 
Frumos oriental face față cohortelor de 
atacatori în mod spectaculos. Uneori e și 
învins, dar totul se sfârșește cu bine. ȘI, 
ce este cu adevărat remarcabil, cu o 
explozie de ironie chiar pe ultimele sute 


ÎN BRONX 


de metri de peliculă, când se proiectează m 
în postgeneric scene de la filmare, cu mp 
peripeții de-adevăratelea, filmate-n trom- ma 
bă cu complicitatea vedetei. Se recapi- m 
tulează astfel și secvențele de suspans: mi 
cursa de motociclete peste mașini, hăr- mi 
țuirea cu sticle aruncate-n ţinta vie; saltul m 
de pe o clădire pe alta; demolarea super- m 
marketului; goana după un pumn de dia- m 
mante veritabile și, bineînțeles, călătoria m 
cu vasul pe pernă de aer pilotat pe apă m 
și pe uscat. |] 

Așa că se poate ierta cineaștilor din m 
Hong Kong lecţia moralizatoare inserată m 


în stil Tarantino! | 
Irina COROIU m 


M |] 

Rumble in the Bronx e Producţie SUA m 
1996, New Line Cinema. e Regia: Stanley BI 
Tong E Scenariul: Edward Tang e Ima- m 
ginea: Jingle Ma e Cu: Jackie Chan, Anita W 
Mui, Bill Tung e Distribuit de: Vision PM. 


15 


PE ECRANE 


16. 


Jean-Jacques Annaud 


e Brad Pitt 


ȘAPTE ANI 


„ţi plac filmele?” este prima între- ` 


[a ( bare pusă de micul Dalai Lama tâ- 
nărului explorator rătăcitor, ajuns în 

Orașul uitat Lhasa. Se poate spu- 

ne că astfel arta a 7-a este și ea înglobată 
misticii cifrei șapte vizată de această 
poveste cinematografică. Șiiut fiind că, prin 
virtuțile sale ascunse, numărul șapte face 
să dăinuie totul în ființă, cum se susţine în 
majoritatea religiilor și civilizaţiilor lumii. 
Coincidenţa face și ca această peliculă 

să fie a șaptea din filmogratia lui Jean 
Jacques Annaud. În tradiția instituită de 
Bertolucci și după propriul film Les Ailes 
du courage, regizorul francez apelează din 
nou la un fapt real. În 1939 renumitul alpin- 
ist austriac Heinrich Harrer a fost invitat să 
cucerească piscul Nanga Parbat din 
Himalaya într-o expediţie germană, ai 
cărei membri, datorită precipitării eveni- 
mentelor, vor fi arestaţi de către britanici 
și închiși într-un lagăr. După încercări repe- 
tate, eroul evadează și peregrinează prin 


ÎN TIBET. 


Tibet, ajungând în cele din urmă tutore al 
unui Dalai Lama de numai 11 ani. 
Palatul Potala oferă ambianța pitore- 
ască cea mai potrivită pentru o confruntare 
a mentalităților occidentale și orientale. Aici, 
ignorând rigiditatea protocolului, se înfiripă 
o adevărată amiciţie. O relaţia caldă, în 
care curiozitatea copilului avid de cunoș- 
tinte universale e satisfăcută de tânărul ce 
încearcă astfel să-și uite drama de a fi fost 
renegat de propriul fiu. Pentru că euro- 
peanul, acaparat de patima pentru magni- 
ficiența naturii, a plecat de lângă soția 
gravidă, regretând apoi gestul hazardat. 
Precocele lider tibetan îi va da sfaturi 


utile prietenului 'său mai mare, uzând de 
cele “patru adevăruri despre suferință” și 
cele “opt căi de înlăturare a ei”, iaimoase- 
le precepte ale lamaismului, mai mult o 


morală, decât o religie, la fel ca budismul 


Un festin pentru cei dispuși să creadă în... 
«bunica mea, cinematograful» ! 


a cărui variantă este. 

Această concordie e pregătită de la 
primele secvenţe, montajul în paralel con- 
trapunctând ascensiunea fascismului cu 
tihna comunităţii imperiale, ce va fi, la rân- 
dul ei, luată cu asalt de comunismul 
chinez. 

În ordinea acestui permanent para- 
lelism, temeritatea aspiraţiei la perfor- 
manţă sportivă cu orice preţ - în fond o 
ambiţie deșartă, în contextul conflagrației 
mondiale și al conflictului familial - este con- 
tracarată prin aproape ridicola, dar atât de 
nobila grijă a orientalilor chiar și pentru... 
râme. Căci orientalii, e știut, respectă măi 
mult ca orice viața oricărei vieţuitoare. Rând 
pe rând, și alte principii budiste sunt invo- 
cate: a nu lua ce nu-ți aparține - în episa: 
dul cu vânzarea ceasului, preţios trofeu, 
“recuperat”; a nu minţi - enunțat indirect prin 
trădarea diplomatului duplicitar; a nu con- 
traveni regulilor castităţii - savuros evocate 
prin rivalitatea pentru favorurile unei chi- 


-a născut la Juvisy-sur-Orge la 1 

octombrie 1943, În 1964 termină 

IDHEC și timp de 10 ani real- 

izează aproximativ 400 de spoturi 
publicitare. Își cultivă admiraţia pentru 
cinematograful american, dar prin filiera lui 
Truffaut. 

Debutează în filmul de fictiune cu La 
Victoire en chantant/Noirs et Blancs en 
couleur (1976, Oscar pentru film străin) - 
o parabolă caustică la adresa colonialis- 
mului. Perseverează în linia satirei politi- 
co-sociale vizând o anumită mentalitate 
provincială înclinată spre injustiţii grave; 
Coup de tâte (1979). La Guerre du Feu 
(1981, Cesar pentru film și regie), despre 
fascinanta luptă a unui trib primitiv de a 


redescoperi secretul focului, îl impune pe 
piaţa mondială. Obține dreptul de a ecra- 
niza In nome della Rosa (1986, Cesar 
pentru film străin), romanul deopotrivă eru- 
dit și misterios al lui Umberto Eco. Tot o 
ecranizare este L'Ours (1987, Cesar) du- 
pă romanul lui James Oliver Cunwood “The 
Grizzly King” din 1917, la un anume nivel 
o alegorie a manipulării de orice fel, sug- 
erată prin povestea animalului orfan oblig- 
atsă şe apere singur până își găsește un 
protector. În adaptarea după Marguerite 
Duras L'Amant (1991) etalează volupta- 
tea iniţierii în ritualul actului sexual. Con- 
tinuând să surprindă prin diversitate, dar 
și prin rigoare, realizează metrajul mediu 
Les Ailes du courage (1995) despre un 
episod din viața unui pionier al aviaţiei 
care, în anii '30, a supravieţuit în Anzi, un- 
de a fost forțat să aterizeze. 


La premiera mondială a filmului în 
cadrul Festivalului de la Toronto, Brad Pitt, 
amintindu-și cu plăcere de filmările din 
Argentina, îl prezenta pe cineastul francez 
ca pe un împătimit ce-și are regulile lui și- 
și caută subiecte care-l interesează cu 
adevărat, înfăţișându-le pe ecran în ma- 
niere extrem de personale ce nu pot încă- 
pea în standardele hollywoodiene. 
Preocupat de realism, nu este un maniac 
al verismului, din contra, mai degrabă un 
romantic. De unde și interesul pentru călă- 
toria interioară a exploratorului austriac 
care, în multe privinţe - consideră Pitt - îi 
seamănă pentru că și Annaud ar fi capa- 


bil să meargă până la capătul lumii pentru 


a-şi duce la bun sfârșit un ambițios 
proiect, 
E 


peşe băștinașe. Este aceasta una dintre sec- 
vențele de mare finețe psihologică în care 
protagonistul Brad Pitt (aflat și el după expe- 
riența sofisticatului Seven!) își dispută 
farmecul cu David Thewlis, întrecându-se în 
priviri galeşe de tot hazul. 

Cadenţa naraţiunii amintește mereu că 
filmul mai poate suplini nevoia de basm. 
Desigur pentru cinefilii dispuși să accepte și 
un happy-end în ritm de... Debussy. 

Privind un film documentar, în cinemato- 
graful construit special pentru el, micul 
regent se întreabă dacă cineva din lumea 
asta mare se uită prin intermediul cine- 
matografului - așa cum făcea el - și la ei, 
tibetanii... 


lrina COROIU 


Seven Year In Tibet 

Producţie: SUA 1997, Mandalay 
Entertainment, A Reperage and Van- 
guard Films/Applecross Production/ 
Columbia/Ti riStar - Regia: Jean Jeaques 
Annaud * Scenariul: Becky Johnston, 
după cartea lui Heinrich Harrer » 
Imaginea: Robert Fraisse  * Muzica: 
John Williams, solist Yo-Yo Ma * Cu: 
Brad Pitt, David Thewlis, B.D. Wong, 
Mako, Danny Denzongpa, Victor Wong, 
Ingeborga Dapkunaite 

Distribuit de: Guild Film Romania. 


ALIEN 


(Urmare din pag. 13) 


Lucrurile pe care ador să le urăsc) l-au 
ajutat să  însuflețească impresionant 
înfricoșătoarele ființe extraterestre cu aspect 
mucilaginos. A fost ajutat, desigur, și de 
sofisticatele tehnici digitale asigurate de 
compania Silicon Graphics (implicată și în 
resuscitarea dinozaurilor lui Spielberg). 

Oricât de mari ar fi meritele ingeniosu- 
lui regizor, ale operatorului său francez 
Darius Kondji și ale echipei, reușita lui 
Alien: Renașterea ar fi fost imposibilă fără 
aportul lui Sigourney Weaver. Perfecţionis- 
mul ei intrat în legendă și ambiţioasa 
pregătire a fiecărei scene au condus la 
rezultatul dorit: Ripley este acaparantă, 
eroică și umană. 


L. A. 


ată unul dintre acele filme care vorbesc 
despre fascinația Hollywoodului fără a fa- 
ce o incursiune în culisele lui. Perso- 
najele acestei ecranizări după un roman 
de James Ellroy aparțin lumii din vecinăta- 
tea Meccăi cinematografice, contaminată 
însă de miturile, patimile și obsesiile aces- 
teia. 
Eroina principală este un fel de sosie 
a Veronicăi Lake, frumuseţe perversă lan- 
sată în pelicula This Gun for Hire (din care 
regizorul Curtis Hanson citează o secvenţă). 
Deși e poate mai frumoasă decât starleta 
pe care o imită, ea nu e decât o prostitu- 
ată de lux dintr-o reţea specializată în furni- 
zarea unor copii ale vedetelor. Destinul ei 
se intersectează cu cel al unei brigăzi de 
poliţie din L.A., doi dintre membrii acesteia 
îndrăgostindu-se lulea de femeia fatală. Cu 
lumea filmului are legătură și unul dintre 
colegii lor (interpretat de excelentul Kevin 
Spacey) care, în timpul liber, este consul- 
tantul unui serial de televiziune despre me- 
diul polițienesc, Badge of Honor. 
Impresionanta reconstituire a Los An- 
geles-ului în anii *50 trece în revistă peli- 
culele de succes ale vremii (Vacanţă 
romană de William Wyler sau Frumosul și 
urâtul de Vincente Minnelli) dar și scan- 
daluri celebre, ca de pildă legăturile unei ve- 
dete ca Lana Turner cu bărbaţi din lumea 
Mafiei (ca Johnny Stampanato, cel care 
avea să fie ucis de fiica ei). Intriga polițistă 
plasată pe acest fundal pasionant și pasion- 
al este și ea acaparantă, fiind marcată. de 
cazuri de corupție în afara și înăuntrul poli- 
tiei, de crime legate de prostituție și drog, 
de rivalități pe viață și pe moarte între purtă- 
torii insignei LAPD. Revelația actoricească 
a filmului sunt tinerii interpreți ai polițiștilor 
rivali în amor: Russell Crowe și Guy Pearce. 
Cât despre Kim Basinger, a cărei frumuseţe 
declanșează drame, ea reușește un per- 
sonaj vulnerabil și misterios de o feminitate 


Un thriller 
despre o lume 
pasionantă și pasională 


CONFIDENTIAL 


tulburătoare. L.A. Confidential a fost unul 
dintre candidaţii favoriți pentru “Globurile de 
aur (5 nominalizări) câștigându-l pe cel 
pentru rol feminin secundar Kim Basinger și 
a fost votat “cel mai bun film al anului” de 
Asociaţia Criticilor din Los Angeles. Aștep- 
tăm cu interes și cursa pentru Oscar (vezi și 
pag. 62). 


Dana DUMA 


L.A. Confidential 
* Producţie: SUA, 1997, Regency 
Enterprises - Regia: Curtis Hanson -+ Sce- 
nariul: Brian Helgeland, Curtis Hanson * 
Imaginea: Dante Spinotii + Cu: Kevin 
Spacey, Russell Crowe, Guy Pearce, Kim 
Basinger, Danny DeVito - Distribuit de: 
Guild Film România 


e Kim Basinger 
e Guy Pearce,Russell Crowe, 
Kevin Spacey 


BE i 
Ti 


Cel mai tonic dintre genuri 


venit și momentul 
musical-ului. 
Dornici să ne 
asigure doza de 
optimism ce însoțește de 
obiecei trecerea dintre ani, 
programatorii de la 
televiziunea națională au 
reales titluri aparținând unuia 
dintre cele mai exuberante 
genuri, ale cărui filme ne 
invită întotdeauna să uităm 
necazurile abandonându-ne 
ritmurilor de dans și să spu- 
nem totul acompaniați de 
orchestre invizibile. 


De la Cântărețul de jazz 


e Barbra Streisand 


(1927) încoace, mulţi cine- 
aşti au descoperit plăcerea 
de a regiza musical, devenit, 
alături de western, o dimen- 
siune specifică a cinema- 
tografului american. Când se 


18 


poate spune despre o pe- 
liculă că aparţine acestui 
gen? După unele canoane, 
atunci când numerele mu- 
zicale înglobate ocupă par- 
tea cea mai importantă a 
povestirii. Frank Sinatra de- 
finea cu mult haz schema de 
musical. „O iubesc; o pierd; 
cânt; o recuceresc“. Sigur că 
sintetica frază conţine o exa- 
gerare, că există mai multe 
formule consacrate: în unele 
cazuri totul se întâmplă 
cântând și dansând, în timp 
ce altele se prezintă ca o 
naraţiune intersectată de 
interludii muzicale. După 
Claude Lelouch, filmul per- 
fect este comedia muzicală, 
părere împărtășită și de alţi 
cineaști care găsesc în ea: o 
poveste bine construită, 
agrementată de umor, sce- 
nografie originală, momente 
coregrafice și ocazia de a 
crea strălucire, acel glamour 
cerut imperativ de produ- 
cătorii hollywoodieni. 

Că acești regizori au per- 
fectă dreptate ne-am con- 
vins din nou privind, de pildă, 
Nuntă regală (1951) de 
Stanley Donen. Avându-l pe 
elegantul dansator Fred 
Astaire în rolul principal, pe- 
licula este într-o oarecare 
măsură inspirată de bio- 
grafia acestuia. Ca și eroul 
interpretat, Astaire a avut o 
soră (Adela) alături de care a 
format un cuplu coregrafic 
legendar. Proiectaţi pe fun- 
dalul unei Londre în sărbă- 
toare (cu ocazia nunții re- 
ginei Elisabeta a Il-a), co- 
media strălucește prin câ- 
teva numere ingenioase, ca 
acela în care celebrul balerin 
dansează pe pereţi și pe 
tavan. Regizorul Stanley 
Donen începe cu Nuntă 
regală perioada sa glo- 
rioasă, în care a mai regizat 
Cântând în ploaie (1952), 
Șapte mirese pentru șapte 
frați (1954) şi Funny Face 
(1957). 

Dansator și el ca forma- 
ție, la fel ca Stanley Donen, 


@ Fred Astaire 


Gene Kelly n-a făcut din 
Hello, Dolly (1969) o simplă 
adaptare a unui spectacol de 
succes de pe Broadway 
(semnat de David Merrick), 
ci un musical dinamic, ce ex- 
ploatează imaginativ fastul 
decorurilor și al costumelor 
și energia debordantă a 
numerelor de balet. Aflată la 
al doilea său rol important 
(după ce primul, cel din 
Funny Face - 1968, îi 
adusese un premiu Oscar), 
Barbra Streisand face din 
peţitoarea Dolly Levi un per- 
sonaj pitoresc, impunând 
imaginea sa de femeie ener- 
gică, şireată, întreprinzătoa- 
re și cu darul umorului. 
Pelicula a câștigat trei premii 
Oscar (pentru decor, sunet, 
coloană sonoră), învingân- 
du-l pe contracandidatul 
Sweet Charity de Bob 
Fosse, care avea să-și ia 
revanșa în 1972 când al său 
Cabaret cucerea opt Os- 


caruri și în 1979 cu All That 
Jazz (3 statuete), văzut tot la 
TVR în aceste zile. 

Considerat primul mu- 
sical tragic, All That Jazz es- 
te un fel de „poetică“ a ge- 
nului, având ca erou un 
coregraf care agonizează în 
urma unui atac de cord și își 
rememorează viaţa în ima- 
gini halucinante. Amintirile 
se intersectează cu frag- 
mente din spectacolul pe ca- 
re îl pregătea, totul devenind 
pretextul unor numere me- 
morabile. Roy Scheider şi 
Jessica Lange își probează 
talentul complex dansând şi 
cântând în filmul lui Fosse, 
care glosează sarcastic pe 
tema „spectacolul trebuie să 
meargă mai departe“. 

Luând partea tonică a 
mesajului, înregistrăm cu sa- 
tisfacție că am putut vedea 
trei titluri de vârf ale genului. 


Dana DUMA 


Comedii 


celași efect tonifiant 

îl au și comediile și 

parodiile programa- 

te la început de an. 
Dintre ele se impun: 


Minciuni adevărate 
(Antena 1) 

Este filmul care demons- 
trează cât de mult umor are 
un regizor de la care nu 
ne-am fi așteptat: James 
Cameron. Maestru în horror 
și S.F. (Terminator, Alien, 

he Thing), el tratează în 
stilul parodiei polițiste exce- 
lentul subiect preluat din 
franțuzeasca La Totale. Un 
agent secret face pe omul 
banal, spre disperarea și 
plictiseala nevestei care, 
dornică de aventură, își gă- 
sește un iubit de profesie 
vânzător, dar făcând pe 
spionul. Între minciuna pri- 
mului și a celui de-al doilea 
se nasc acele încurcături și 
curse-urmăriri în care Arnold 
Schwarzenegger dovedește 
că are mai mult haz decât 
l-am crede în stare și că nu 
se dă în lături să se autopa- 
rodieze. 

Revelația peliculei a fost 
însă la vremea premierei 
Jamie Lee Curtis, al cărei 
număr de dans lasciv ar pu- 
tea fi invidiat de Demi Moore 
care încă se mai întreabă, 
probabil, de ce n-a plăcut ea 


e Jim Carrey 


în Striptease. Comparând 
cele două prestații acto- 
ricești, se poate da acum un 
răspuns: i-a lipsit umorul. 


Masca (Pro TV) 

Multe lume s-a pus de 
acord că e cel mai bun rol 
din filmografia lui Jim Carrey. 
A fost un caz fericit în care 
premisele poveștii, transfor- 
marea uimitoare a unui timid 
funcţionar de bancă într-un 
personaj supranatural, dato- 
rită unei măști, s-au potrivit 
de minune cu stilul de joc al 
actorului- cameleon. Nimic 
nu-i iese mai bine starului de 


e Arnold Schwarzenegger 


gumilastic decât metamor- 
fozele rapide, mişcările de 
contorsionist și strâmbăturile 
în cascadă. Aici arsenalul 
său de mijloace e bine venit, 
căci îl ajută să se miște în 
stilul desenului animat, așa 
cum ne aşteptam de la vije- 
liosul Mască pe care-l inter- 
pretează. Filmul se mai reţi- 
ne și pentru apariţia frumoa- 
sei Cameron Diaz, pe care 
am regăsit-o în Iubitul meu 
se însoară. 


Formidabilul Il (Pro TV) 
Regizorul Jim Abrahams 
continuă aventurile agentului 
CIA Topper Harley care i-a 
revelat lui Charlie Sheen cal- 
itățile de comic. De data 
aceasta el îndeplinește o mi- 
siune de salvare în stil Ram- 
bo, dar nu în jungla vietna- 
meză, ci în deșertul asiatic, 


e Charlie Sheen și 
Valeria Golino 


unde soldați americani au 
fost făcuţi prizonieri în timpul 
Războiului din Golf. Insuși 
dictatorul irakian Saddam 
Hussein este implicat în po- 
veste, pasajele cu prezența 
sa fiind cele mai savuroase. 
Abrahams parodiază inteli- 
gent filmele de război ame- 
ricane, ironizând poza eroică 
și tezismul acestora. Nu în 
ultimul rând merită amintit 
Lloyd Bridges, al cărui amiral 
senil e sarea și piperul în- 
tâmplărilor, 


„Adio, 
Mircea 
Veroiu 


În primul interviu acor- 
dat revistei noastre (în nr. 
301990) după revenirea 
din exilul francez, Mircea 
Veroiu declara că pro- 
iectele sale pentru urmă- 
torii ani sunt trei ecrani- 
zări: după romanul „Al doi- 
lea mesager“ de Bujor Ne- 
delcovici, după „Craii de 
Curtea Veche“ de Mateiu 
Caragiale și după „Farul“ 
lui Bakonski. Toate au 
prins viaţă, lor adăugân- 
du-li-se Femela în roșu, 
film ale cărui accente 
testamentare și-au. găsit 
confirmarea în dimineața 
zilei de 26 decembrie, 
când cineastul a plecat 
dintre noi. ; 

În toate aceste ultime 
patru pelicule, amplu co- 
mentate în paginile revis- 
tei noastre (nr. 11/93, 5/94, 
3/95, 3/96, 6/96, 12/96, 
10/97), se face simțită pre- 
simţirea morţii. Am sperat 
că pesimismul autorului 
este o etapă trecătoare și 
că atașamentul său pentru 
eroi care sfârșesc prema- 
tur este opţiunea unui ar- 
tist cu oroarea happy: 
end-ului facil. N-a fost, din 
păcate, așa și iată-ne 
acum constatând cu re- 

ret că firele nevăzute ce 
eagă ficţiunea de realitate 
sunt mult mai puternice 
decât credem. Mai ales în 
cazul cinematografului de 
autor, pe care Veroiu „unul 
dintre cei mai importanţi 
cineaști europeni“, dup 
opinia _criticului suedez 
Bengt Forslund, l-a repre: 
zentat emblematic. Echipa 
de la Noul Cinema regretă 
pierderea acestui cineast 
rafinat, la filmele căruia ne 
vom referi adeseori când 
vom simţi nevoia de re- 
pere temeinice. 


e ui L.] 


19 


a perie 
Sia e tz 


21:30 NOEMBPIOY 


Europa via Grecia 


embră a Uniunii Europene din 

1981, Republica Elenă a avut 
Nera: de a găzdui în 1997 

Capitala Culturală a Europei. 
Nu întâmplător a fost ales Salonicul, 
al doilea oraș ca mărime din Grecia, 
important port și vitală metropolă cu un 
milion de locuitori, unul dintre cele mai 
bine cotate centre financiare și comer- 
ciale din sud-estul Europei, o străve- 
che vatră de civilizaţii succesive, cu o 
istorie atestată de 2311 ani, reflectată 
în splendide monumente și bogate 
muzee, cărora recent li s-a alăturat un 
modern așezământ consacrat operelor 
de artă din lumea întreagă inspirate de 
personalitatea lui Alexandru cel Mare. 

Tot anul trecut, în premieră absolu- 
tă, au fost expuse vizitatorilor comori 
aparținând complexului religios de la 
Muntele Athos. Timp de șase luni la 
Muzeul Bizantin au putut fi admirate 
înscrisuri, documente, icoane și alte o- 
pere de artă și obiecte de cult multi- 
seculare, dintre care o mare parte 
reprezintă prețioasele daruri trimise la 
Sfântul Munte de către domnii Țărilor 
Românești. 

Acest eveniment a dat o și mai ma- 
re amploare Festivalului de film care, 
de șase ani, este nu doar naţional, ci 
și internaţional, izbutind timp de 10 zile 
să devină o capitală mondială a artei 
a șaptea prin complexitatea selecției 
competitive și a retrospectivelor de 
care se ocupă cu pasiune și profe- 
sionalism dinamicul director Michel 
Demopoulos, cât și colegul său Dimitri 
Eipides, prodigiosul părinte al “Noilor 
orizonturi” (despre a căror aniversare 
de cinci ani voi relata în numărul viitor) 
și care și-au primit anul acesta oaspeții 
într-un nou sediu, Cineplexul “Olym- 
pion” din Piaţa Aristotelous. 


20 


Emulaţie competitivă 


În viitor s-ar putea ca unul dintre punctele 
de atracție ale festivalului, competiţia națio- 
nală, să fie înlocuită cu o simplă panoramă. 
În orice caz, anul acesta selecția autohtonă 
a fost extrem de interesantă și așa se face 
că, fără nici un fel de concesie, au intrat în 
întrecerea mondială (care înscrie la start o- 


(Juriul internațional > 


Ivan Passer, 
scriitor și regizor 
(Cehia) 

Dean Tavoularis, 
scenograf (SUA) 
Omer Kavur, regizor 
(Turcia) 
Freddy Buache, critic 
şi scriitor (Elveţia) 
Bill Forsythe, 
scriitor şi regizar 
(Marea Britanie) 
Aurore Clement, 
actriță (Franța) 
Vassilis Alexakis, 


scriitor și regizor 
(Grecia) A 


pera prima sau seconda) două dintre filmele 
grecești (e drept, unul în coproducție cu Ger- 
mania) deși la fel de bine ar fi putut fi admise 
și alte trei: Spune-mi te iubesc, Merele de 
aur ale Hesperidelor și No Budget Story. 

Prin decizia juriului “Alexandru de Aur” 
(50.000 de dolari) avea să plece în Australia 
urmând Road to Nhill (r. Sue Brooks). Un 
road-movie vesel-trist în cea mai pură des- 
cendenţă jarmushiană, pregenericul trimițând 
cu gândul imediat la Night on Earth căci 
înfățișează globul pământesc în rotire într-un 
plan tot mai apropiat, care ajunge să indice 
“harta” acţiunii - o micuță localitate rurală. Se 
demarează ca într-un film anchetă despre un 
oarecare accident rutier, pentru ca să se atin- 


gă repede culmea tensiunii într-o lungă sec- 
venţă de suspans cu automobilul răsturnat și 
pasagerele cu capul în jos: două femei în 
putere și două în vârstă. Dramatismul situa- 
ției va fi dezamorsat prin înseși tribulaţiile na- 
turii umane ale cărei meandre sunt detaliate 
cu fină ironie. Banalitatea e speculată într-un 
insolit du-te vino între bunăvoință și incom- 
petență, indiferenţă și complezenţă ori pur și 
simplu stângăcie. Pentru că la alarma dată 
telefonic se grăbesc să răspundă prompt 
pompierii voluntari, în schimb patrula de la cir- 
culaţie cu salvarea după ea greșește inter- 
secția, iar polițistul de serviciu tocmai e în 
flagrant de... adulter. 

Un drum inițiatic amintind de legenda lui 
Orfeu și Euridice urmează în contemporanei- 
tate personajele din Nici o simpatie pentru 
Diavol (r. Dimitris Athanitis). Infernul din care 
eroul vrea să-și salveze iubita este cel al pros- 
tituției și drogului într-o Atenă bântuită de per- 
sonaje mai mult sau mai puțin carnavalești 
(proxenetul rus, un pitic, un orb, un voyeur). 
În vreme ce părinţii cred că fiul li s-a realizat 
în capitală, el se abandonează patimii dia- 


Palmaresul competiției internationale 


* Alexandru de Aur: Road to Nhill (regia Sue Brooks, Australia) 
* Premiul special: Salt într-un sicriu (r. Dervis Zaim, Turcia) 
* Premiul pentru regie: Paddy Breathnach (/ Want Down, lreland/Marea Britanie) 
+ Premiul pentru scenariu: Shane Meadows, Paul Fraser (Twentyfourseven, r. Shane 
Meadow, Marea Britanie) 
* Premiul pentru cea mai bună actriţă: Lena Kitsopoulou (Nici o simpatie pentru Diavol, 
r. Dimitris Athanitis, Grecia) 
- Premiul pentru cel mai bun actor: Ahmed Ugurlu (Salt intr-un sicriu) 
* Menţiuni: Miide Weggefahrten (r. Zoran Solomun, Germania) și Topless Women Talk 
About Their Lives (r. Harry Sinclair, Noua Zeelandă) 


volești făcând dragoste cu femeia damnată 
până la epuizare, Epuizarea prin orgasm pare 
a fi un iluzoriu paleativ la vicisitudinile sorții. 

În Companioni extenuați croatul Zoran 
Solomun (care și-a realizat filmul sub pavilion 
german) a dorit să prezinte în cinci episoa- 
de pe câţiva dintre cei 300.000 de refugiați 
angajați pe drumul golgotei exilului. Tragismul 
întâmplărilor reale depășește granițele ana- 
lizabile ale artei. Este și cazul peliculei Salt 
într-un sicriu (r. Dervis Zaim, Turcia) despre 
peripețiile unui homeless înregistrate cu o ca- 
meră ascunsă în doar 24 de zile, cu actori ne- 
profesioniști. 

Stilul neorealist continuă să-și probeze 
vitalitatea atunci când e dublat de un scenariu 
“beton” precum Twentyfourseven (vezi nr. 
10 și 11/97 și pag. 59) sau când “felia de via- 
tă” este prezentată prin formula “film în film” 
ca în Topless Women Talk About Their 
Lives (r. Harry Sinclair, Noua Zeelandă) rela- 
tând despre patru amici (dintre care unul pre- 
ocupat să realizeze un film cu subiectul din 
titlu!) și unde se izbuteşte să se instituie o at- 
mosferă intimă, propice comunicării neosten- 
tative a unor principii de existenţă. 

Incompatibilitatea concepțiilor de viață 
confruntă două surori, protagonistele din 
Nopți pierdute la joc (r. Angeliki Antoniou, 
Grecia-Germania). Periplul începe într-un 
sătuc elen, la o înmormântare, pentru a se 
ajunge în plină Europă, la Berlin, unde una 
dintre fete s-a exilat din dorința de a-și împlini 
visul de a deveni primă balerină. Dar a eșuat 
lamentabil într-un local unde se prostituează 
îmbătându-și și drogându-și clienții pe care- 
i devalizează la masa de joc. Filmul nu tră- 
dează deloc debutanta, regizoarea 
conducându-şi dezinvolt interpretele prin 
hăţișurile subiectului delicat. Ar fi meritat pre- 
mii de interpretare și Vicky Volioti, tânăra în- 
doliată și inocentă, și Jasmin Tabatabai 
(protagonistă și în filmul german Bandits), 
eroina salvată în ultimul moment printr-un 
happy-end aproape persiflant. Dar și Tamilla 
Koulieva-Karantinaki a reușit creaţii vibrante 
atât în Vassiliki (r. Vangelis Serdaris) - o săl- 
batică poveste de dragoste pe fundalul răz- 
boiului civil, într-o epocă de intoleranță și 
șovinism, cât și în Dharma Blues (r. Andreas 
Thomopoulos) - o livrescă reiterare a perso- 
najelor dostoievskiene Sonia și Raskolnikov 
prin vremuri moderne bântuite de Mafia și 
sida (excelentă secvenţa în care, pe o muzi- 
că triumfalistă, un autocar din Rusia soseşte 
la graniță unde peștii se precipită să-și ia în 


primire puicuţele). 

O viaţă dublă duce și eroul comediei 
Evgenios (r. Kostas Zyrinis) care se ima- 
ginează Humphrey Bogart (laitmotiv la modă, 
vezi dosarul “Dublul...”, dar și subiectul unui 
film ATF), iar hazardul îl obligă să-și pună în 
practică aplombul de “dur”. 

În mod inexplicabil s-a ales doar cu o 
mențiune și un premiu de interpretare pentru 
rol secundar No Budget Story - filmul de 
autor al unui briant debutant, tânărul actor 
Renos Haralambidis de doar 27 de ani, cu 
studii de teatru, experienţă în cinema și tv și 
care a avut ideea de a-și filma în alb-negru, 
într-un sincopat ritm (şi montaj), propria aven- 
tură, primii pași în regia de cinema. Respins 
de producători obtuzi care-i cântăresc (la pro- 
priu!) propunerile de scenariu, apelează la doi 
binevoitori “independenţi” care-i avansează și 
bani, cu o condiţie: să sè implice în business- 
ul lor de realizatori și difuzori de filme porno 
și karate! Ce reușește să filmeze eroul este 
doar scena sexy a unui... sărut cast. 


Mecanica sexului 


În sutele de metri de peliculă a multor din 
cele 181 de filme din festival a revenit cu ob- 
stinație nelipsita “scenă de sex”. S-a încetă- 
tenit de acum această formulă aproape 
“aseptică” ce exclude deopotrivă senzuali- 
tatea și sexualitatea, reducându-se adesea la 
un simplu exerciţiu fizic. Care, cu siguranță, 
convine interpreților ce mimează cu multă 
conștiinciozitate acuplări repetate, într-un e- 
fort demn de o cauză mai bună. 

Subtil expert în materie de pornografie - 
dat fiind universul pe care-l sondează filmele 
sale vestite Rebels of A Neon God (1992), 
Vive L'Amour (1994), The River (1997) - 
malaezianul taiwanez Tsai Ming-Liang, pre- 
zent în festival chiar cu aceste remarcabile 
pelicule, emitea la conferința de presă urmă- 
toarea opinie care ar putea servi drept moti- 
vaţie pentru acest veritabil curent al șocantului 
libertinaj minimalist: “Constrângerile la care 
suntem obligaţi - buget minim, imposibilitatea 
de a apela la vedete - ne împing spre acest 
gen de libertăţi!” 

Recomandat de presa de specialitate 
franceză drept “o metaforă a insondabilului, 
a confuziei mentale”, Sinon, oui de Claire 
Simon, monteuză autodidactică, încearcă să 
transforme un neverosimil fapt real (pentru a 
nu-și pierde bărbatul, o soție întreţine minciu- 


na că e însărcinată) într-o peliculă “credibilă” 
presărată pe alocuri cu secvenţe cvasi-statice 
în care sunt înfățișate fragmente ale corpu- 
lui uman cum ar fi, de exemplu, bazinul su- 
pradimensionat și capul atrofiat. O pretinsă 
sofistică ad-hoc, plicticoasă și atât. În schimb, 
Sylvie Verheyde, cu studii de geografie și so- 
lidă cultură cinematografică, încearcă în pri- 
mul ei lung-metraj Un frère să reediteze 
performanța lui Truffaut care a imortalizat de- 
gringolada adolescenților. Desigur, capodo- 
perele sunt irepetabile, aici nefiind vorba 
decât de o banală derută în care se zbat doi 
frați la vârste diferite: băiatul fotograf cu oare- 
care reputaţie, dar cu o pronunțată labilitate 
sentimental-erotică, gelos în mod bolnăvicios 
pe sora mai mică în căutare de sine, nemul- 
țumită de “prestaţia” unui coleg de clasă și 
preferându-l pe amicul fratelui ei, dintr-o 
aprigă dorință de gtabnică dezvirginare. 
Simulacrul de cine-verite sti! grunge este 
ceea ce ambiţionează și regizorul protagonist 
Larry Fessenden, cineast new-yorkez care 
până în ‘87 a făcut parte din band-ul “Just 
Desserts” și în al patrulea film al său propune 
celor interesaţi de ... delicatese o tenebroasă 
istorioară: în noaptea de Halloween, un 
cârciumar știrb întâlnește o bruneţică dată 


dracului care-l... 


vampirizează nu numai pe 
el, ci şi pe amica amicului său, Habit 
implicând scene de sex furibund. 

O analiză “la rece” a problemei în discuţie 
intenţionează și Neil LaBute, trecut și pe la 
Royal Court Theater și pe la Sundance 
Institute. In the Company of Men nu-și 
depășește însă condiţia de studiu cinic 
asupra unui caz de-a dreptul clinic: doi pri- 
eteni, altfel conţopiști merituoși (sau cum se 
spune pe englezește “white collar execu- 
tives”!) hotărăsc să-și răzbune eșecurile 
amoroase bătându-și joc de o ... tânără mută 
pe care o curtează simultan până o și 
surzesc definitiv. “Actele” acestui “experiment” 
sunt marcate de un zgomot asurzitor ca o 
ghilotină sonoră. 


— 
21 


e Un debut excepţional, 
menţiune din partea 
Asociaţiei criticilor greci 


-~ Neașteptat este coeficientul de 
ironie care tace posibilă urmărirea până 
la capăt a unei „energetice“ tragi-co- 


medii nemes cu titlul în argoul anglofil 
Silvester (r. și sc. Osker 
Roehler): un /ove story al sfârşitului de 
mileniu cu un Romeo a o Julietă care 
încearcă prin varii subtertugii să-şi su- 
linească imunitatea sentimentală de- 
icitară făcând amor în încăperi mai 
mult sau mai puţin deșarte, în tren sau 
în plină stradă. Intenţionat sau nu, 
cursa autoexacerbării trenează pe 
măsură ce plictisul şi insensibilitatea 
celor _doi se accentuează. Juriul 
FIPRESCI a preferat un alt film german, 
într-o traducere aproximativă Hiber- 
(r. Tom Tykwer), motivându-și 
opțiunea: „pentru tehnică narativă pro- 
vocatoare și tensionată prin care este 
prezentată dinamica a cinci suflete“... 
ce-și abandonează trupurile naturii 
implacabile! 
Ideea acestui „grupaj“ mi-a fost su- 
erată de alerta comedie a lui Arturo 
otto Diaz Amor vertical, o satiră ce 
vizează, într-un plan mai larg, menta- 
lități retrograde ale socialismului „de 
consum“ din Havana zilelor noastre. 
„Originala“ birocraţie burgheză de tip 
comunist o împinge la sinucidere pe o 
studentă ce nu reușește să se ocupe 
de salvarea valorilor arhitectonice. Așa 
se-ndrăgosteşte ea de un practicant al 
amorului liber, de profesie proiecţionist, 
u jumătate de normă ca asistent 
medical într-un spital unde se dă drept 
psihiatru pentru a-şi spori numărul de 
„cuceriri“. Excelent orchestrată este 
socana în care cei doi fac dragoste 
blocând liftul şi implicit întreaga suflare 


a clădirii unde locuiesc sau sunt în . 


trecere o artistă, cu un valet „eunuc“, o 
prostituată şi clienti ei oameni de 
afaceri, plus o... călugăriță. Colegele 
acesteia, neștiind ce se-ntâmplă și 
luând de bună disperarea celei ce se 
declară „prizonieră“ fiindcă n-are cum 
coborî de la etaj, alertează poliție, care 
se mobilizează urgent cu tot tapajul 


22 


aferent, în timp ce îndrăgostiții năbă- 
dăioși zac pe podeaua liftului extenuați. 

Lee Chang-Doug, romancierul co- 
reean converiit la cinema a preferat 
registrul melodramei în P ver- 
de, filmul său de debut. Un soldat cu re- 
surse de candoare (el povestește ma- 
mei la telefon despre un peștișor din 
copilărie) va muri prosteşte atras în lup- 
te de gang ale mafiei din Seul datorită 
iubirii sale oarbe pentru o prostituată de 
lux, obligată să facă sex sub narcoza 
drogurilor. Ea, însărcinată cu copilul 
celui dispărut, ajunge să vadă împlinit 
visul eroului: familia trăind laolaltă într-o 
relativă concordie și bunăstare. 


Români cu... 
dispensă 


„Despre nebunia împlinirii cu orice 
risc a unor vise deșarte (vezi și comen- 


tariul din nr. 9/97) tratează la un dia- 
pazon înalt ns (sc. și r. cana- 
dianul Denis Chouinard și elveţianul 
Nicolas Wadimoff). Simona Măicănes- 
cu, actrița noastră stabilită la Paris, 
interpretează rolul unei mame care se 
aventurează împreună cu fiica ei su- 
ferindă într-o ilegală emigrare din 
Franţa în Canada, alături de un alt puști 
român, un arab în plină forță, o tânără 
jună ambițioasă și un rus îndâriit - cu 
oţii ascunși într-un container pe un vas 
care suferă o avarie ce le prelungește 
în chip dramatic claustrarea, în cele din 
urmă fiind descoperiţi și daţi pradă 
oceanului. Amintim cazul real al pasa- 
gerilor clandestini abandonaţi rechi- 
nilor, acest subiect excepţional ar fi tre- 
buit să fie realizat de un cineast român. 

Cineaștii noștri, cel puţin deocam- 
dată, nu au parvenit în competiţia festi- 
valului de la Salonic, ci doar în retro- 
spectivă (Șerban Marinescu, Mircea 
Daneliuc, Lucian Pintilie, Liviu Ciulei). 
Anul acesta România a fost reprezen- 


e. 


Dintre cineaștii omagiaţi prin retro- 
spective (Claude Chabrol, Arturo 
Ripstein, Takis Kanellopoulos, Ma- 
noel de Oliveira), Irene Papas a fost 
cea mai asaltată de gazetari şi simpli 
cinefili dornici să-și manifeste admi- 
raţia față de o distinsă actriță care - 
așa cum o prezenta Michel Demo- 
poulos - „se identifică cu civilizaţia 
greacă antică și modernă“. Capabilă 
și de o spectaculoasă carieră inter- 
ul Papas a filmat în America 
și Franţa, în Anglia și Italia, sub ba- 
Michael 


gheta lui Robert Wise, 


Kakoyannis, Yorgos Tzavellas, Elio 
Petri, Alberto Lattuada, Francesco 
Rosi, Costa Gavras, Ruy Guerra 


dând viață unor personaje EN 
(Electra, Elena, Antigona, Clintem- 
nestra), dar și personaje anonime 
devenite memorabile (văduva lui 
Zorba, bunica Erendirei), cu aceeași 
ţinută inflexibilă și figură austeră, 
când sumbră când radioasă, familiară 
sau distantă, maternă sau princiară. 
Ea a reușit să impună prin forța 
talenţului său un stil de interpretare 
aparte, de o simplitate ezoterică, 
epurată de orice gest inutil, amintind 
mereu de demnitatea și noblețea 
eroinelor de tragedie. 

De-a lungul timpului, actrița a dat 
dovadă de atitudine civică uzând de 
faima și influența sa internaţională 
pentru a sprijini lupta împotriva 
dictaturii, neabdicând niciodată de la 
riguroasele sale principii. 

Irenei Papas i s-a conferit trofeul 
festivalului „Alexandru de Aur“ pentru 
cei 50 de ani de carieră, ea repetând 
gestul față de Manoel de Oliveira, 
într-o ceremonie de neuitat. 


tată doar imediat, în ipostaze nu tocmai 
favorabile sau... prin procură. 

Mă gândesc la Marin Karmitz, năs- 
cut la București în 1938 și stabilit în 
Franța din 1947, absolvent al IDHEC, 
asisteni al lui Pierre Kast, Jean-Luc 
Godard, Agnăs Varda. Fiindcă filmele 
în regie proprie Camarades (1970) şi 
Coup r coup (1972) au stârnit 
scandal din cauza militantismului po- 
litic, s-a orientat către producție şi 
distribuţie, fondând societatea MK2, 
devenită azi un întreg concem ce 
cuprinde printre altele o reţea de șapte 
multiplexuri și un canal de televiziune. 
Deoarece Karmitz, cineast împătimit 
(despre care cititorii noștri au mai luat 
cunoștință în paginile revistei), dorește 


e Lena 


protagonistă 

și laureată 

(Nici o simpatie 
pentru Diavol) 


{ 
E 
Kitsopoulos, | ij 
i 


din toată inima - așa cum mărturisea la 
conferința de presă - „să poată lupta 
împotriva atrocităților și violenţei care 
atacă ființa umană și sunt cultivate în 
exces de către cinematograful ame- 
rican“. Vorbind în deplină cunoștință de 
cauză, Marin Karmitz arată că preferă 
termenul de „editor și distribuitor“ celui 
de „producător“. „Orice film este ca un 
copil: are nevoie de un obstetrician ca 
să se nască și de un pediatru ca să 
crească“ - a declarat Karmitz. 

_ Mai mulţi compatrioți au avut câte o 
fărâmă de contribuţie la succesul 
deosebit repurtat şi la Salonic de filmul 
lui Tony Gatlif Gagiul diliu (vezi nr. 
9/97), vorbit jumătate în românește, 
jumătate în ţigănește și mai deloc în 
franțuzește. Deși protagonist e un 
francez - un neprofesionist care se 
joacă pe sine ca muzician sosit în 
România pe urmele unui cântec 
popular apreciat în mod deosebit de 
tatăl său, muzicolog etnograf. Un per- 
sonaj ciudat pentru comunitatea de 
țigani la care nimerește într-un sat ro- 
mânesc și care încearcă să-l „adopte“ 
făcându-și-l părtaş la bine și la rău. 
Alături de Rona Hartner (vezi pag. 25) 


au apariţii remarcabile alţi câţiva me- 
rituoși actori români: Petre Nicolae, 
Dan Aștilean, Valentin Teodosiu, Alex- 
andru Bindea, iar talentatul director de 
imagine Doru Mitran semnează ca 
producător executiv. 


Panorama 
balcanică: 
sânge și poezie 


Luându-și drept motto un citat dintr- 
un studiu al Mariei Todorova care atra- 


ge atenţia asupra faptului că „balca- 
nizare“ a ajuns să desemneze nu doar 
un segment al unei largi politici a afir- 
mării entităţilor naţionale, ci și reîn- 
toarcerea la primitivismul tribal, la ură și 
violență barbară, Yorgo Bramo și-a 
argumentat selecţia din acest an printr- 
o-pertinentă apreciere a situaţiei cine- 
matografiilor din zonă. Evantaiul pro- 
blematicii fierbinți poate fi intuit și prin 
simpla a. Nebunii bolgrädeni Oudater A 
, Anul də 
după Dayton, Cercul perfect, Moartea 
lugoslaviei. Filme ce ar merita să ruleze 
şi în România, unde creația cineaștilor 
vecini, realizată cu „sânge şi poezie“, 
este aproape necunoscută. În mod si- 
gur s-ar găsi public pentru peliculele 
acestea zguduitoare. Un singur exem- 
plu. Pentru micul Felix (r. Bozo Sprajc, 
Slovenia, Fyrom, Franța) totul a început 
în iunie 1991 când visul din miez de 
noapte a devenit coșmarul din plină zi, 
într-o incredibilă glisare a realităţii 
pașnice în irealitatea războiului stupid. 
La această ediție, continuându-se 
formula retrospectivelor precum cea 
consacrată anul trecut lui Lucian Pin- 
tilie, au fost invitaţi cu opere mai vechi 


i mai noi alți cineaști de marcă din 
alcani. Zivojin Pavlovic este dintre 
artiștii ce au anticipat profetic crizele 
social-politice care aveau să fie declan- 
ate odată cu decesul regimului titoist. 
rtor (1992) evocă episodul 
Vukovar prin intermediul unei prietenii 
distruse de o ură născută dintr-o banală 
gelozie, degenerată de inflamantul 
context naţionalist-politic. Târzia lună 
plină, cântecul de lebădă al recent dis- 
părutului cineast bulgar Eduard Zaha- 
riev, propune o radiografie a societăţii 
post-socialiste marcată profund de 
atrocitățile comise în numele supra- 
vieţuirii, dar și în mod gratuit. Turcul 
Omer Kavur, încercând să se des- 
prindă de modelul paternal impus de 
Yilmaz Güney, s-a orientat spre avan- 
garda europeană, explorând într-un film 
ca Faţa secretă (1991) eterna dilemă a 
cinematografului - artă ori simplu 
expedient. 


Festival 
in progress 


„În furnicarul Pieței Mondiano, unde, 
printre tarabe cu pește, carne, legume, 
fructe, dulciuri, haine, se -ascund și 
discrete bistrouri cu mâncăruri specifice 
şi tradiționalul uzo, Theo Angelopoulos 
i-a invitat pe ziariștii interesaţi să asiste 
la o zi de filmare la ceea ce va deveni 
O etemltaie și încă o zi. Scenariul pe 
care regizorul l-a scris în colaborare cu 
Tonino Guerra şi Petros Markaris gra- 
vitează în jurul întâlnirii pe care o are un 
scriitor ce simte că îmbătrânește cu un 
tânăr . Bruno Ganz va fi secondat din 
Italia de Fabrizio Bentivoglio, din Franţa 


„ de Isabelle Renaud, iar din Grecia de 


mai mulți actori printre care - într-o 
participare excepţională, în ordinea 
rememorărilor care dau nota filmului - 
Tania Paleologou, eroina din Peisaj în 


e agenda încărcată a festivalului 
s-a mai impus atenției simpozionul 
organizat de doamna June Weber de la 
Centrul Canadian al Cinematografiei și 
dedicat Ge viltoare: educându-i 
pe copii în dragoste pentru cinema, 
există mai multe șanse de a asigura 
prin ei viitorul artei a șaptea. 


Irina COROIU 


Această primă etapă deschide ediţia a 
douăsprezecea a concursului nostru, în care în- 
trebările sunt alese, ca de obicei, ca să vă tes- 
teze varietatea cunoștințelor, pasiunea de a 
cerceta, intensitatea preocupării dumneavoastră 
cinefile. Vor exista, desigur, premii - bani, abo- 
namente la Noul Cinema, obiecte promoționale 
oferite de Guild Film România și casete video 
oferite de Transglobal Media. 

Răspunsurile la cele două etape trebuie trim- 
ise într-un singur plic până la data de 1 aprilie 
1998 (data poștei), pe adresa revistei noastre: 

NOUL CINEMA 

Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1 

71341 București, 

cu mențiunea “pentru concurs”. 

Din plic nu trebuie să lipsească cele două 
taloane decupate din revistă. 

(E inutil să decupaţi și chestionarul). 


PROFESIUNEA VARSTA 
ADRESA TELEFONUL 


1. Înainte de a deveni, prin filmele sale hol- 
lywoodiene, una dintre cele mai mari vedete din 
cinematograful contemporan, Mel Gibson, pro- 
tagonistul filmului Teoria conspirației, își clădise 
deja o reputaţie frumoasă cu filmele sale aus- 
traliene. Care sunt cei doi talentaţi regizori aus- 
tralieni cu care Gibson a colaborat în repetate 
rânduri și care sunt titlurile filmelor rezultate din 
aceste colaborări? 


2. Mike Figgis, regizorul filmului Despărțirea 
de Las Vegas, a revenit în 1997 cu un nou film, 
prezentat la festivalurile de la Veneţia și San 
Sebastian. Despre ce film e vorba și care sunt 
numele celor doi interpreţi principali? 


3. În 1997 a încetat din viaţă, la vârsta de 80 de 
ani, una dintre vedetele legendare ale 
Hollywoodului cu reputaţie de fost “băiat rău”, 
protagonist în Paneiul roșu. Despre cine este 
vorba? 


24 


Pe scurt: 


+ Antoniu Nicolae, București: Oferă spre vân- 
zare întreaga colecţie a revistei Cinema de la primul 
număr până în 1997. Adresa: Aleea Vergului, nr. 
4, bl. 15, sc. A, et. 7, apt. 27, sector 2, oficiul poștal 
nr. 24, București. 

* Simona Helena, Ploiești: Îţi promit cât de 
curând un portret Osvaldo Rios. Deocamdată, doar 
o fotografie la pagina 63. 


* Virgil lonescu, student, București: Un 
portret Ursula Andress a fost publicat în nr. 
12/1996. Despre Vivien Leigh, pe larg, într-un nu- 
măr viitor. $ 


* Alexandru Ruja, Baia Mare: Vă multumim 
pentru interesul acordat revistei noastre. Nu 
suntem autorizaţi insă să extindem dreptul de autor 
la alte publicaţii. O colaborare cu Radio Galaxia 
- Baia Mare este oricând binevenită. Credem că 
singura formă de preluare a unei știri din revista 
noastră ar fi o recenzie lunară a întregului număr, 
în cadrul căreia să citați într-un procent de 10% 
unele știri. 


* Ştefania Mihăilescu, București: Nu există 
nici o legătură de rudenie între actrița Kelly Lynch 
și regizorul David Lynch. Fiica realizatorului este 
Jenifer Chambers, autoarea lui Boxing Helena 
(1993). 


* Pentru “O admiratoare a lui Val Kilmer”: 


A O EP O 0 


În 1988, Val Kilmer a scris o culegere de poezii, 
publicată de o editură din Noul-Mexic. Volumul se 
intitula My Eden After Burns. Din păcate, critica lit- 
erară l-a desființat și cartea a fost imediat retrasă 
de pe piaţă. 


* Petre Marinescu, Buzău: inițialele DTS 
înseamnă Digital Theater System - un sistem de 
codare și decodare numerică a benzii de sunet a 
unui film pe suport digital, mai ales CD-Rom. A fost 
introdus în sălile de cinema în 1993 odată cu lan- 
sarea lui Jurassic Park. - SDDS - înseamnă Sony 
Dynamic Digital Sound - și este un format de 
compresie sonoră creat în 1994 de către Sony, 
numai pentru sălile de cinema. Acest sistem per- 
mite tratarea a opt piste diferite, imprimate pe 
peliculă. THX 1138 (Tomlinson Holman experi- 
ment) și-a găsit numele de la genialul inventator, 
Tomlinson Holman, dar și în onoarea filmului THX 
1138 al lui George Lucas. A fost inaugurat în 1982 
de către Lucasfilm odată cu postproducţia la Intoar- 
cerea lui Jedi. Astăzi el este compatibil cu Dolby 
Digital și cu DTS. Destinat să îmbunătățească 
condiţiile de sunet din sălile de cinema, THX este 
un sistem audio care permite amplificarea sonoră. 


Simona Pătrulescu, București: “Și mâine e 
o zi” este ultima replică în Pe aripile vântului al 
lui Margaret Mitchell și bineînțeles în ecranizarea 
semnată de Victor Fleming cu Clark Gable și Vivien 
Leigh. 


Petra Fira, Buzău: inițiala C din numele acto- 
rului George C. Scott, reprezintă cel de-al doilea 
prenume al său: Campbell. El a fost preluat de că- 
tre fiul lui, actorul Campbell Scott care anul trecut 
s-a lansat și ca producător, alături de Stanley Tucci 
cu Big Night. L-aţi văzut anul trecut la PRO TV în 
Să mori tânăr cu Julia Roberts. 


Le puteți scrie: George Clooney: c/o, WMA, 
1325, Avenue of the America, New York, NY 
10019-4701, USA; Dermot Mulroney: c/o UTA, 
9560, Wilshire Blvd, Beverly Hills, CA 90212, USA; 
Matthew McConaughey: c/o ICM, 8942, Wilshire 
Bivd, Beverly Hills, CA 90212, USA. 


D.S. 


siluetă fragilă (1.68 m și 49 kg), păr cas- 

taniu revărsat pe umeri, mers unduios 

de regină a tiganilor (a locuit un timp 

într-un sat de romi, învățând să cânte şi 

să danseze pe ritmurile cu parfum exotic) aşa 
apare RONA HARTNER în filmul regizorului 
Tony Gatlif, Gadjo Dilo/Străinul nebun, prezen- 
tat la Festivalul de la Locarno (v. nr. 9/1997). 
Ovaţionat minute în șir, Străinul nebun (de fapt 
Gagiul diliu) a cules câteva dintre premiile cele 
mai râvnite la competiţia cinematografică din 
orașul elveţian: Leopardul de argint, Premiul tiner- 
ilor, Premiul juriului ecumenic, Premiul Uniunii 
băncilor elveţiene şi Leopardul de bronz - premiul 
de interpretare feminină pentru Rona Hartner. 
Născută la Bucureşti, la 9 martie 1973, Rona 
Hartner a urmat cursurile Şcolii şi liceului ger- 
man iar în 1992 a fost admisă la Academia de tea- 
tru şi film (clasa Olga Tudorache) pe care a 
absolvit-o în 1996. Pasiunea ei pentru actorie s- 
a împletit cu cea pentru dans şi cântec. A urmat 
cursuri de pantomimă, a luat lecţii de belcanto, 


jazz canto, dar şi de saxofon, chitară, pian. Nu-i 


sunt străine nici ritmurile fierbinţi ale sambei, cha- 
cha-ului și cele languroase ale tangoului sau în- 
drăcite ale dansurilor ţigăneşti. 

Debutând în teatru pe scena Naţionalului, a 


a | 


șansă de a juca în regia lui Andrei 
Şerban în A /2-a noapte de Wiliam Shakespeare 
şi Livada de vișini de Cehov, dar și în Opera de 
trei parale, pusă în scenă de Beatrice Bleonţ, De 
un succes deosebit s-a bucurat al ei “one woman 
show” cu Porgy și Bess de Gershwin, prezentat 
în deschiderea Festivalului Mediawave de la Györ 
- Ungaria, 

În 1994, Andrei Blaier îi încredinţează rolul 
lui Hetty Herschowitsch din Terente. Urmează 
rolul unei spioane în scurt metrajul Signs in the 
Dune, r. Nicolas Masson (premiul publicului la 
Geneva, 1996) şi din nou, un rol într-un film ro- 
mânesc, Dublu extaz - r. Iulian Mihu, 1996 (film 
încă nedifuzat), 

Dar ceea ce a transformat-o într-o vedetă a 
fost personajul țigăncii proscrise din filmul lui 
Tony Gatlif. Aleasă dintr-o serie de actriţe român- 
ce după probe video, Rona Hartner şi-a modelat 
cu migală de artizan personajul, insuflându-i forță 
şi farmec, După Locarno, Gadjo Dilo a făcut în- 
conjurul festivalurilor de film și de fiecare dată 
“a recoltat” distincţii: Premiul special al Americii 
la Montreal, premiul de popularitate la festival- 
ul filmelor video de la Paris, premiul de popu- 
laritate la festivalul de la Sao Paolo (Brazilia). A 
fost prezentat cu succes la Rimini, Salonic (v. pag. 


O actriță româncă 
și-a croit drum 
pe ecranul internaţional 


20), Dublin, Vancouver, Londra... 

Rona Hartner a început anul acesta filmările 
la un serial teleplay, Les grands enfants, în regia 
lui Dennys Granier-Deferre, interpretând un rol 
principal, “un rol de mare forță”, cum spune ea. 
Este povestea unei tinere iugoslave, Natalia, care 
îşi părăseşte meleagurile natale din cauza războiu- 
lui şi se angajează fată în casă la o familie de pari- 
zieni. Se acomodează cu viaţa în Occident, care 
o ajută să-şi “detricoteze neuronii” cum spune ac- 
trita şi, în final, e adoptată de familia la care lu- 
crează după ce le salvează casa de hoți. “Un 
personaj tragi-comic care priveşte tot ceea ce se 
întâmplă în jurul ei cu o detaşare aproape hazlie” 
aracterizează tot ea, personajul. Se află de 
asemenea în fază avansată cu un rol într-un alt 
film, alături de partenerul ei din Gadjo Dilo, Ro- 
main Duris. De astădată, va trebui s: 


sacrifice 
frumoasa podoabă capilară, dar cum spunea Ro- 
na: “Asta e meseria!” 

Rona Hartner dăruiește de fiecare dată per- 
sonajelor interpretate de ea câte o fărâmă din pro- 
pria ființă: gingășie, iubire, înțelegere și mai ales 
pasiune, pentru că aşa cum îşi intitula o poezie 
de adolescenţă, “totul e RELATIV!” 


Doina STĂNESCU 
25 


rea multe nu știu 
despre el. Mi s-a 
spus că are o bio- 
grafie senzațională 
care a puţin, 

„ în calitatea 


și 
îi 


m 
i 


4 
. 


si 
í 


TH 
- 


aroni plăcea să ci- 


a 

băiat de Orfəlinat. Spre 

l-au adus un mic șir 

de taraf Ain OA 
gidenje: un educator mai 
luminat care a făcut o echipă 
de teatru în Orfəlinat; un 
coleg mai mare care i-a 
transmis pasiunea pentru 
un | u al doam 


lectură; i 
oc pr a re 
ce e să facă 

care vrea să devină actor, 
26 


L 


lea] 


Portretul lunii 
de Eva Sîrbu 


ASCAVAL 


„Dragostea 
e totul în viaţă“ 


întâlnirea, într-o oma la 
mare, cu Horaţiu („întâm- 
por era nepotul lui Ovidiu 
uliu Moldovan, era balerin, 
era extraordinar, îl admiram 


foarte tare, cu el am vorbit 


mult despre actorie“ fi- 
, propriul talent, e 


n, așa, use să la 
. A urm 


petru un rol într-un spec- 
acol muzical care s-ar fi 


pia iezi flori chiar în faţă la 
aj 


pe capul meu. M-am îndră- 
gostit. Am plecat la mare 
pentru trei zile, și am rămas 
vreo lună-jumate. A fost o 
poveste foarte faină - chit că 
s-a terminat prost. Vă daţi 
seama, nu eram chiar o 
EE Unu' de la Orfelinat. 
ar nu regret deloc. Lumea 
s-a mirat. Chiar doamna 
Sandu Manu, la examen, 
când m-a întrebat de ce nu 
am venit mai devreme şi i- 
am spus, s-a mirat: „Cum 
adică?! Ai lăsat tu ATF-ul 
pentru o iubire?!“ Păi, nor- 
mal! - i-am răspuns și toată 
lumea a izbucnit în râs. Nu 
știu de ce, pentru că eu am 
spus-o foarte serios. O po- 
veste de dragoste nu se 
întâlnește în fiece zi. Univer- 
sul nostru e o gașcă de cău- 
tători. Toţi ne căutăm jumă- 
O găsim sau ni se 
pare că o găsim, noi trebuie 
să căutăm, 


absolvit anul trecut 
pă Et Be 
v-ati bucurat de multă liber- 


- Ne-am bucurat, da, dar 
am folosit-o cum se cuvine. 
Am fost o trupă faină, anul 
nostru. Rămâneam după 
cursuri și discutam, de ne 
prindea noaptea; am luat 
şcoala foarte în serios. A fost 
o atmosferă de vis pe care 
mereu am căutat-o, pe urmă, 
în echipele de filmare, dar 
rar s-a întâmplat s-o regă- 
sesc. A mai fost și norocul să 
nimeresc la Zamfi (Florin 
Zamfirescu, n.m.) care luase 
prima dată clasă de unul 


singur şi, într-adevăr, cu el 
ne-am bucurat de o libertate 
extraordinară. Nu a încercat 
să ne schimbe, ne-a lăsat pe 
fiecare cu personalitatea lui, 
era doar atent cum se dez- 
voltă fiecare. Şi sigur că ne- 
a lăsat să jucăm! Eu am în- 
ceput din anul l la Teatrul 
„Nottara“, cu Plesci din 
„Underground“ - rol pe care 
ji că l-a făcut și domnul 
ebengiuc, pe timpuri, la 
Bulandra. Aproape doi ani 
s-a jucat piesa. Pe urmă m-a 
luat Nae Caranfil în E peri- 
coloso - un rolișor - 
e urmă, Cornel Diaconu în 
le mării, am mai jucat 

un soldat francez în Alger în 
coproducţia  româno-fran- 
ceză Ultimul domnul 
Pintilie m-a luat în Prea târ- 
ziu, domnul Mihu în Dublu 
extaz - Baldovin, rol princi- 
pal. Am jucat destul de mult 
ca student, într-adevăr. Și 
am avut o groază de bani - 
cel puţin după mintea mea 
de atunci. Dar niciodată n- 
am asociat actoria cu ideea 
de câștig material. Actoria îţi 
dă mult mai mult. iți cultivă 
personalitatea, te deschide 
pentru viaţă, îţi dă curaj. Mie, 
cel puţin, mi-a dat foarte mult 
curaj. Ca puşti, am fost un 
mare timid. Tot timpul eram 
îndrăgostit, dar atât de inhi- 
bat, încât mereu mi-o luau 
înainte alţii - culmea! mai 
urâţi decât mine! Nu-i ușor 
să te descurci când ești 
tânăr. Mă uit la puștii de azi. 
Sunt simpatici, glumețţi, cu 
cercei, cu inele, cu vodka 
alături, sunt geniali. Sunt 
extraordinari! Când sunt în 
gașcă. ae le cade cu- 
rajul... Am fost în Franţa, prin 
Fundația Glovni fără fron- 
tiere. La Bordeaux. Au ei 
niște Centre Sociale unde se 
lucrează cu copiii. Panto- 
mimă, teatru, chiar mici 
spectacole. A fost extraordi- 
nar să lucrez cu ei. Erau su- 
pre de receptivi. Mă uitam 
a ei și mă gândeam ce bine 
ar fi s-avem și noi un Cerc 
teatral în școli. Nu-i neapărat 
să iasă de-acolo actori sau 
regizori. Dar oameni mai 
atenţi cu cei din jurul lor, mai 
civilizaţi, mai descuiaţi la 
minte, în mod sigur ar ieşi... 
E m la film. 


Pintle ni miti gta! ȘI 
e nu m . 
cum a fost minos 2 
- Mai întâi am avut două 
secvenţe în Prea târziu. În 
una eram mort. Jucam mine- 
rul care primea lopata-n cap. 
Domnul Pintilie stătea în tu- 
nel, se uita la mine pe mon- 
itor şi-mi spunea, prin staţie: 
„Costică, dacă mai. reziști 
incă o lopată și zaci acolo, 
ca mort, ţi se mărește pre- 
tull“ Am repetat 12_ ore. în 
apă rece, până la brâu, și s- 
a filmat. Probabil pentru că 
„am rezistat“, m-a luat și 


acum în Pasărea albastră. 
Rol principal. Un dezertor. 
Un tip in be și în civilie şi 
cam neînțeles de ceilalţi. 
Băiatul nu-i o brută. E chiar 
sensibil. Dar are niște ghini- 
oane. Merey i-o ia viața 
înainte... Întâlnirea cu 
domnul Pintilie cum să fie? 
Dânsul e un mit. Am rămas 
tâmpit când am descoperit 
că mitul e un om ca toţi oa- 
menii. Nu m-am paii deloc 
inhibat, pentru că ştie cum 
să te ia, ştie să creeze o 
complicitate cu tine, actor și 
asta-i foarte fain. Mă bucur 
mult că am putut să lucrez 
cu dânsul, dar să știi că nu 
mi s-a suit la cap. Nu m-a 
modificat. Nici nu-i calea cea 
bună, modificarea. 
- Dar care e calea cea 
bună? SĂ 
- Să nu vrei să de- 
monstrezi nimănui nimic. 
Demonstrația să ţi-o faci ţie 
însuţi. Atât. Aşa cred. Şi 
poate de asta nici nu ţin nea- 
ărat să fiu angajat. într-un 
eatru. Cât timp ești tânăr, 
merită să te mişti, să-ţi în- 
cerci puterile cu tine. însuţi, 
să te-arunci... La Cluj, la 
Timişoara, la Piatra Neamţ... 
Acum nu prea am eu timp de 
teatru, dar mai târziu m-aș 
duce la Cluj. Acolo am fost 
eu pentru prima dată în viața 
mea, la teatru; prin clasa a 
zecea eram și am avut 
norocul să „fiu luat“ în fami- 
lie, la Cluj. Aveam niște ve- 
rișoare acolo. Ele m-au dus 
la teatru. M-au îmbrăcat, am 
avut prima dată haine noi, 
pantoti noi - m-au ferchezuit, 
m-au dus şi la frizer, ce mai? 
Când am urcat treptele 
Teatrului Naţional - un teatru 
superb! - mi se părea că 
toată lumea se uită la mine. 
Pe urmă însă, m-am lăsat fu- 
rat, fascinat de magia locu- 
lui. Era curat, era' frumos, 
lumea vorbea în șoaptă; Era 
un pic cala biserică... Ţin 
minte şi ce piesă am văzut. 
Un k de Paul 
Everac... La început eu de 
teatru am fost, împătimit. 
Filmul, nici nu-mi plăcea. Pe 
urmă, făcându-l, am început 


să-l înţeleg și chiar să-l 
prefer teatrului. 

- la Orfelinat nu 
v-a A fost o ex- 
paa dură - mai ales pen- 
n ul de șase ani care 


- Când a fost să ne ducă 
la Orfelinat unchiul ne-a 
spus - soră-mi și mie - „Hai 
să mergeţi cu mine, cu ma- 
șina, la Circ“ și noi l-am cre- 
zut, El nici nu ştia ce meta- 
foră bună folosise, pentru că 
acolo chiar Circ era - în 
sensul că se făcea dresură 
cu noi, Bine, eu am nimerit şi 
o perioadă foarte proastă: 
acum 16 ani, gândiţi-vă! Cert 
e că, începând cu educatorii 
și sfârșind cu copiii mai mari, 

DY 


trebuia să iei poziție de 
greni Şi trebuie să fii foarte 
atent cu cei din jur, să știi 
când să vorbeşti şi când să 
taci, să nu-i deranjezi. Dacă- 
i deranjai cumva - uneori nici 
nu ştia cum şi de ce! - de- 
veneau agresivi. Ei, când am 
mai crescut s-au schimbat 
lucrurile. Invățasem și cum și 
de cine să mă feresc. A- 
veam chiar faimă de „rebel“, 
de „gură mare“, pentru că 
obișnuiam să spun lucrurilor 
pe nume... Altfel, Orfelinatul 
a fost o mare experiență 
pentru mine. Am câștigat 
mai multă înțelegere faţă de 
oameni, am devenit mai to- 
lerant, am descoperit că şi 
eu am defecte, nu doar cel- 
lalți, şi eu am „colțuri“ și colţi. 
În plus, am înţeles ce în- 
seamnă greul şi răul. Eu 
n-am să pot niciodată să fac 
rău cuiva, când mie mi s-a 
făcut atâta rău şi ştiu cum e! 
Ştiţi că pe la 18 ani, așa, l- 
am cunoscut pe cel care a 
accidentaț-o pe mama. M- 
am nimerit, pur şi simplu, la 
nunta fiicei lui. Ce era să-i 
ac? 

- Domnule val, 
cum e să te cheme Caș- 
caval? i 

- Ha! Ha! Ha! Și domnul 
Rebengiuc, înainte să intru 
în examen a venit la mine și 
m-a întrebat: „Caşcaval te 
cheamă? Simpatic nume. Să 
ştii că o să te halesc! Intru 
acum în sală şi te halesc! 
„După ce m-a văzut însă, nu 
m-a mai „halit“. Am avut 
chiar o relaţie foarte faină. 
Eu îl admir foarte mult, mi se 
pare un actor extraordinar, 
de forță. E mare, ce mai. Mi- 
aş dori să-l ajung din urmă, 
dar... Numele, poate că mi |- 
aș fi schimbat, dacă nu l-aș fi 
cunoscut pe Moş lon Caș- 
caval din Mărgineni, bunicul 
dinspre tată. Aveam doar 14 
ani când ne-am întâlnit, dar 
m-a tratat ca de la egal la 
egal. M-a respectat. El n-a 
ieșit din satul lui decât ca să 
meargă la război - le-a făcut 
pe amândouă. N-a _ ştiut 
niciodată, și-mi pare rău că 
nu i-am spus, ce mult mi-aş 
fi dorit să am bani, să-l duc 
într-o staţiune, să-l duc într-o 
crâșmă bună... Oriunde, l-aș 
fi dus pe bunic, Și la Dis- 
cotecă și precis i-ar fi plăcut. 
L-aş fi îmbrăcat, din cap 

ână-n picioare, ca pe un 
Humphrey Bogart, i-aș fi luat 
țigări fine - deși el fuma Mă- 
rășeșşti.... Eu, când am intrat 
la Institut, nu s-a bucurat 
nimeni. Dacă trăia, bunicul s- 
ar fi bucurat, în mod sigur. 
Cum să-mi schimb numele? 
Eu sunt Costel Caşcaval, 
nepotul lui Moș lon Cașca- 
val 


`- Personajul care sunteți, 
vă najul care sunig, 


. Dumneavoastră ce 
v-aţi dori să jucaţi, de fapt? 


- Nimic, în mod special. 
Primesc ce mi se oferă. 
Fiecare rol are ceva al lui - 
fie că e principal, fie că e 
secundar. Consider că nu e 
momentul să-mi doresc ceva 
anume. Imi doresc mai mul- 
te, poate, dar nu le pot spu- 
ne. Secretul meu... 

- Cum vede viața cineva 
partea ei mal put E o 

n sper 
să nu fie secreti 

- Viaţa e o continuă cău- 
tare. Nu ai de unde ști ce gă- 
seşti, dar tu trebuie să cauţi. 
Atâta vreme însă cât nu ai 
posibilitatea să cauţi, mă tem 
că nu găsești mare lucru. Mi- 
ar fi plăcut să mă urc în tren, 
pur și simplu, și să mă duc 
să studiez la Berlin, să 
zicem, ca Eminescu. Mi-ar fi 
plăcut să umblu doi-trei ani 
prin lume, din oraș în oraș, 
să văd, să cunosc. Poate că 
jumătatea mea e pe acolo, 

e undeva. Când m-am 
intors din Franţa, eram atât 
de îndrăgostit de Céline - da, 
a existat o Celine! - încât m- 
aș fi întors imediat la 
Bordeaux, Pe jos, ca Badea 
Cârţan. Ei, mai umblă acum 
în lume, ca Badea Cârţan! 

- Mal există și 
de sine... 

- Pentru acea căutare, 
important e să ajungi la cei 
60-70 de ani și să nu-ţi fie 
ruşine că ai trecut prin viaţă. 
Inseamnă să ajungi la lu- 
mină. Ca Ţuţea. Dacă te pre- 
gătești pentru acea lumină și 
înveţi să te cureți, să te 
cureți, e bine. Ai şanse să te 
găsești pe tine. E ca o urca- 
re, treaptă cu treaptă, spre 
tine însuţi. Dar asta se face 
numai cu credință. Fără 
credință nu faci decât prostii 
pe care, la un moment dat, le 
plătești. Cine știe? Poate că 
eu, într-o viaţă anterioară, n- 
am înţeles ce înseamnă să 
ai părinţi, să ai familie și 
acum am plătit. Și am fost 
obligat să învăţ, ce n-am 
înţeles atunci. Toată viața 
suntem într-o școală. Nu 
întotdeauna ne dăm seama 
de asta. Și nu înțelegem că 
în viață nu e totul să alergi 
după glorie, după bani, după 
„a avea“, după „bunuri“, 
după... 

- Dar ce e totul în viață? 

- Dragostea e totul în via- 
ță. Adevărata artă se naște 
din dragoste. Când sunt 
îndrăgostit - și eu mai tot tim- 
pul sunt îndrăgostit - uit de 
mine și iubesc pe toată lu- 
mea. Poate că la asta ar 
trebui să ajungem în viaţă: 
să uităm de noi și să-i iubim 
pe ceilalţi. 

- Aşa să ui 


27 


CINEMATOGRAFUL 


... Magia dublului este însăși magia cinematografului. Continuăm “escapada” 
începută în nr. 11/1997 pe ideea“dublului” ce-ţi dă posibilitatea să explorezi 


alte identități, știind că subiectul rămâne inepuizabil... 


Eroul din spatele 
mășțtii 

a baza celor mai multe istorii despre 

“dublu” se află dorința secretă a mul- 

tora de a se transforma într-o altă per- 

soană, fie și pentru un scurt interval. 
Atâtea povești cu succes la public sunt pop- 
ulate de bărbaţi a căror înfățișare oarecare, 
ascunde o altă identitate. Exemplul clasic este 
Clark Kent, ziaristul ochelarist care (ajutat în 
acţiunea sa și de cea mai apropiată cabină 
telefonică) se poate transforma în eroul pre- 
ferat al Americii, Superman, devenind un erou 
îndrăzneţ și puternic. 

După 40 de ani de succes sub formă de 
benzi desenate, un serial TV și o serie de fil- 
me cu buget redus, Superman (r. Richard 
Donner, 1978) a devenit un blockbuster, avân- 

- du-l în distribuţie pe Christopher Reeve. Poa- 
te că popularitatea sa se datorează faptului 
că pare atât de blând; în ambele încarnări, 
Superman/Clark Kent e mai degrabă “sim- 
patic” și nu prea periculos. Un regizor mai in- 
ventiv, Richard Lester, a încercat să facă eroul 
mai tenebros și să sugereze și probleme le- 
gate de sexualitate în două sequels, Super- 
man lI (1981) și Superman III (1983). Totuși, 
în ciuda eforturilor susţinute ale lui Lester, a- 
proape orice alt personai “dublu” este mai 


€ Tyrone Power, 
unul dintre interpreții faimosului 
Don Diego-Zorro 


E Ze pe e 


28 


€ Peter O'Toole în The Ruling Class; 


un schizofrenic lisus Christos și Jack Spintecătorul 


interesant decât Superman. 

The Scarlet Pimpernel (r. Harold Young, 
1934) este un erou mascat care salvează aris- 
tocraţi din teroarea Revoluţiei franceze. El îşi 
ascunde adevăratele preocupări sub înfățișa- 
rea lui Sir Percy Blakeny, un englez cam aiurit 
și efeminat, disprețuit până și de propria soție, 
Interpretarea lui Leslie Howard, în ambele ro- 
luri, este una dintre cele mai bune din carie- 
ra sa. Mai târziu el a și regizat o versiune 
modernă a poveștii, Pimpernel Smith (1941), 
în care din nou a deținut rolurile principale. 
Michael Powell și Emeric Pressburger au în- 
cercat să realizeze un remake sub formă de 
musical, The Elusive Pimpernel (1950). 
Deși până la urmă toate melodiile au fost tăia- 
te, iar interpretarea lui David Niven este mult 
sub cea a lui Howard, filmul rezistă datorită 
imaginaţiei baroce a regizorilor, care creează 
o lume a “dublului” într-un labirint de măști, 
miraje și imagini în oglindă. 

Un erou asemănător este Don Diego, spil- 
cuitul fiu al unui grande de Spania, care - 
mascat și înveșmântat în negru - devine apă- 
rătorul flămânzilor ţărani sud-americani în The 
Mask of Zorro (r. Rouben Mamoulian, 1940). 
Tyrone Power duce spre limită reprezentarea 
caracterelor diferite ale lui Don Diego și El 
Zorro, dând o tentă efeminată lui Don Diego. 
(Acesta chicoteşte galeș și duce tot timpul la 
nas o batistă de dantelă parfumată). În 
Zorro, the Gay Blade (r. Peter Medak, 1981), 


eroul “dublu” intră pe teritoriul parodiei, 
George Hamilton interpretându-l atât pe El 
Zorro, cât și pe fratele geamăn al acestuia, 
Bunny Wigglesworth. 

Filmele în care era scoasă în relief ambi- 
guitatea sexuală a lui Zorro au fost variaţiuni 
îndrăznețe în jurul unui personaj celebru al 
ecranului. Douglas Fairbanks interpretase a- 
cest rol de două ori, în The Mask of Zorro 
(r. Fred Niblo, 1920) și Don Q, Son of Zorro 
(r. Donald Crisp, 1925). Alain Delon a prelu- 
at ștafeta în Zorro (r. Duccio Tessari, 1974). 
Incă mai este așteptat un remake pe care 
Steven Spielberg intenţiona să-l producă, în 
regia lui Martin Campbell (cel care a regizat 
Goldeneye), cu Antonio Banderas. 

Nemulţumindu-se să interpreteze aspec- 
tele “negative” și pe cele “pozitive” ale unui 
singur personaj, alți actori au jucat și eroul și 
personajul negativ în același film. Lee Marvin 
a cucerit un Oscar pentru rolurile unui pisto- 
lar betiv și cel al unui bandit sadic cu nas met- 
alic în westernul parodic Cat Ballou (r. Elliot 
Silverstein, 1965). Și Peter O'Toole a fost un 
erou dublu de farsă în The Ruling Class (r. 
Peter Medak, 1972). Un nobil englez schizo- 
frenic hotărăște că este lisus Christos și își 
petrece zilele atârnându-se de o cruce în holul 
de la intrarea castelului părintesc. Imediat du- 
pă ce e “vindecat” de un psihiatru, el adoptă 
o nouă personalitate - cea a lui Jack Spin- 
tecătorul - și-i omoară pe ceilalţi membri ai 


şi DUBLUL SAW 


Fiecare ins se naște cu o viață. 
Dar viaţa pe care o trăiește se poate să nu fie a sa. 


Adesea, el trăiește viaţa altuia. 


familiei. 

Regizorul Stanley Kubrick a utilizat mul- 
tiplele “personalităţi” ale unui actor pentru a 
face și mai eficientă satira politică din Dr. 
Strangelove, or How | Learned to Stop 
Worrying and Love the Bomb (1964). El i- 
a oferit lui Peter Sellers trei roluri: președin- 
tele Statelor Unite, Muffley, chel și cu ochelari, 
este un “conducător al lumii libere” bine inten- 
tionat, dar lipsit de eficiență; mustăciosul colo- 
nel Mandrake din aviația britanică reprezintă 
timida “voce a raţiunii”. În sfârșit, savantul Dr. 
Strangelove, un fost nazist, țintuit într-un căru- 
cior și “dotat” cu un afurisit braț artificial, care 
se ridică singur într-un salut fascist, în ciuda 
încercărilor disperate de a-l controla, este cel 
care provoacă un război atomic ce va distruge 
lumea întreagă. Distribuind un singur actor în 
toate cele trei roluri, Kubrick vrea să arate că 
aceeaşi nebunie îi stăpânește pe conducătorii 
politici de pretutindeni. 

Alteori, “eroul” devine un pur produs fic- 
tiv al imaginaţiei pentru un om lipsit de orice 
etoism. In Le Magnifique (r. Philippe de Bro- 
ca, 1973), Jean-Paul Belmondo este Frangois 

Merlin, un nevrozat scriitor de romane de spi- 
onaj, înnebunit de pretențiile editorului său. 
Merlin se refugiază pe tărâmul fanteziei, în 


@ Jack Nicholson, The Joker, 
dublul lui Batman 


care devine eroul propriilor sale romane, un 
agent secret sofisticat, Bob Saint-Clair. Vecina 
sa (Jacqueline Bisset), o frumoasă studentă 
la sociologie, se metamorfozează într-o sedu- 
cătoare spioană sovietică, Tatiana. lar editorul 
(Vittorio Caprioli) devine negativul Karpov, un 
geniu nebun à la Dr. Strangelove, care ame- 
nință că va distruge lumea. 

Toate aceste variaţiuni pe tema “eroului 
ca dublu” se pot regăsi în filmele lui Tim 
Burton inspirate de benzile desenate cu Bat- 
man. În Batman (1989), Michael Keaton ne 
oferă un portret memorabil al lui Bruce 
Wayne, un playboy milionar care noaptea îm- 


Martha BIBESCU 


Batman, Selina Kyle (Michelle Pfeiffer) e o se- 
cretară aiurită care noaptea se transformă 
într-o dominatoare cu caracteristici sadoma- 
sochiste, Catwoman, mascată și îmbrăcată în 
piele negră, ea biciuindu-l sălbatic pe erou. 

Din păcate, Burton a abandonat proiec- 
tul său de a-i dedica un întreg film personajului 
Catwoman. Două sequels regizate de Joel 
Schumacher - Batman Forever (1995), cu 
Val Kilmer și Batman and Robin (1 997), cu 
George Clooney - au înlocuit psihologia tene- 
broasă a lui Burton cu o adevărată orgie de 
efecte speciale vulgare. Burton și-a dus mai 
departe însă fascinația pentru dubluri în 


@ Același Jack Nicholson în Atacul marţienilor: și președintele SUA; 
şi un speculant imobiliar 


bracă un costum de cauciuc negru pentru a 
se transforma în Batman, “luptătorul mascat”, 
în permanentă cruciadă contra fărădelegilor. 
Burton și Keaton subliniază fundamentala psi- 
hoză a personajului, făcând din el un “dublu 
psihologic” al dușmanului său dintotdeauna, 
The Joker (Jack Nicholson). Bruce Wayne se 
transformă în Batman datorită faptului că e 
obsedat de o amintire din copilărie, imagine 
în care îl vedem pe The Joker omorându-i pă- 
rinţii. În mod ciudat însă, tânărul Joker 
seamănă izbitor cu Keaton. 

în al doilea film pe aceeași temă semnat 
de Burton, Batman Returns (1992), toţi cei 
trei protagoniști suferă de o patologică “scin- 
dare a personalităţii”. Keaton își reia rolul 
Batman/Bruce Wayne. Dușmanul său, The 
Penguin (Danny DeVito) este înfățișarea pe 
care o adoptă un “paria” semi-uman, Oswald 
Cobblepot. Femeia de care se simte atras 


Mars Attacks! (1996). Jack Nicholson apare 
atât în rolul cinicului președinte al Statelor 
Unite, cât și în cel al unui vulgar și corupt spe- 
culant imobiliar din Las Vegas. Ca și Kubrick, 
Burton utilizează dublul rol pentru a scoate în 
evidență convingerea sa că la putere nu există 
oameni cinstiți, ci numai inşi în diverse grade 
de incompetenţă și corupție. 

Geniul lui Burton de a-și explora propri- 
ile obsesii ne lasă să sperăm ceea ce cre- 
deam cândva imposibil. Este oare el, regizorul 
care l-ar putea face și pe Superman un erou 
provocator? S-ar putea să aflăm răspunsul la 
această întrebare într-un an-doi, în cazul În 
care dezastrul financiar reprezentat de Mars 
Attacks! nu va bloca următorul proiect al lui 
Burton... un remake al lui Superman, proba- 
bil cu Nicolas Cage. Un asemenea film ar pu- 
tea da un nou sens expresiei “adevăr, 
dreptate și manieră americană”. 


29 


altă variantă a temei du- 
blului, foarte populară, es- 
te cea în care un singur 


actor interpretează doi 

gemeni - unul bun, celălalt rău. Un 
asemenea mecanism stă la baza 
unei serii de filme după romanele 
istorice ale lui Alexandre Dumas. 
Exemplul clasic este Louis Hayward 
ca uzurpatorul rege al Franţei, Lu- 
dovic XIV, și fratele său închis - 
moștenitorul legitim al coroanei - în 
The Man in the iron Mask (r. James 
Whale, 1939). Cunoscut mai mult 
entru filmele sale horror gotice, 
hale l-a transformat pe prizonierul 
mascat într-unul dintre monștrii săi 
oetici, asemănător creaturii lui 
rankenstein. Nici un fel de preocu- 
i de acest den nu se regăsesc în 

e Fifth Musketeer (r. Ken 
Annakin, 1978), un remake banal, 
în care Beau Bridges îi interpreta pe 
cei doi gemeni. 

Douglas Fairbanks Jr. a apărut 
în The rsican Brothers (r. 
Gregory Ratoff, 1941), adaptat du- 
pă o melodramă a lui Dumas 
despre doi frați siamezi care sunt 
separați după naștere, dar rămân 
le ca a ge Alain Delon a fost un 
fel de haiduc mascat și fratele lui 

eamăn în La Tulipe Noire (r. 
hristian-Jacque, 1963), ecranizare 
după un alt roman al lui Dumas, 
situat în epoca Revoluţiei franceze. 

Cele mai amuzante personaje 
de acest tip au fost probabil cele ale 
lui Gene Wilder și Donald Suther- 
land, ca două perechi de gemeni în 
Start the Revolution Without Mel (r. 
Bud Yorkin, 1970). In această trăz- 
nită parodie după Dumas, fiii ge- 
meni ai unui țăran sunt amestecați 
la naștere cu gemenii dintr-o familie 
aristocrată. Cele două perechi de 
gemeni se regăsesc în tabere 
opuse în timpul Revoluţiei franceze, 
toți patru căzând pradă apetitului 
sexual de nestăpânit dovedit de 
Marie Antoinette. 

Gemenii identici rămân la modă 
și în thriller-uri cu arte marţiale inter- 
pretațe de Jean Claude Van Dam- 
me. În Double Impact (r. Sheldon 
Lettich, 1991), Van Damme inter- 
pretează doi gemeni despărțiți de 
mult - unul polițist dur la Hong 
Kong, celălalt un instructor homo- 
sexual de gimnastică aerobică la 
San Francisco. Cei doi își unesc 
forțele pentru a răzbuna uciderea 
părinţilor. Intr-o ciudată secvență 
erotică, fratele hetero-sexual și-l 
închipuie pe cel homosexual făcând 
dragoste cu iubita lui. Van Damme 
a interpretat din nou doi gemeni - de 
data aceasta fără nici un fel de 
aluzii sexuale - în Maximum Risk (r. 
Ringo Lam, 1996). 

elaţia dintre gemeni poate fi 
transformată într-un subiect care 
smulge hohote de râs, prin distri- 
buirea a doi actori care nu seamănă 
absolut deloc. Un comic de o le- 
gendară urâţenie, Marty Feldman, i- 
a oferit chipeșului Michael York rolul 
fratelui său geamăn în The 


Afaceri 
de 
familie 


Remake of Beau Geste (1977). 
Incă și mai puțin asemănători erau 
Arnold Schwarzenegger şi Danny 
DeVito în Twins (r. Ivan Reitman, 
1988). Scenariul explica diferențele 
enorme dintre ei, printr-un expe- 


riment genetic ce dăduse greş. 
La polul opus se află remar- 


Fierro (r. Alessandro Blasetti, 1940) 
şi de Dan Nuţu ca țăranul revoltat și 
iul său târât de destin în Dincolo de 
nisipuri (r. Radu Gabrea, 1974). 
espărţiți de o perioadă mult 
mai lungă - dar încă foarte prezenți 
amândoi în dărăpănatul lor castel 
scoțian - erau eroii interpretaţi de 
Robert Donat în The Ghost 
West (r. René Clair, 1935). Un 
aristocrat scăpătat (Donat) își vinde 
castelul unui vulgar milionar ame- 
rican, care transportă clădirea pia- 
tră cu piatră peste Atlantic. Tânărul 
nu-l luase în calcul pe un strămoș 
îndepărtat, fantoma familiei (din nou 
Donat), care pleacă și el în călătorie 
cu castelul. Totul se sfârşeşte cu 
bine, odată ce tânărul se căsăto- 


0 Bette Davis în Dead Ringer „bisează“ rolul gemenelor 


din A Stolen Life 


cabilul horror pna ic al lui David 
Cronenberg, ngers (1988). 
Jeremy Irons interpretează doi 
Paral ginecologi, Elliot și Beverly 

antle, care împart între ei o casă, 
o carieră şi o serie întreagă de fe- 
mei. O actriță nimfomană (Gené- 
viève Bujold) nici nu-și dă seama că 
se culcă alternativ cu cei doi fraţi. 
Jocul lui Irons este atât de subtil și 

recis, încât vada înțeleg per- 
ect confuzia femeii, chiar dacă ei 
pot să distingă între cei doi fraţi. 
Când simbioza dintre gemeni în- 
cepe să se deterioreze, ei coboară 
împreună într-un infern al drogurilor 
și al nebuniei. 

Există și actori care au interpre- 
tat eroi cu aceeași înfățișare se- 
paraţi de una sau mai multe gene- 
raţii. In Son of the Sheikh (r. George 
Fitzmaurice, 1926), Rudolph Valen- 
tino a fost și legendarul „zeu al 
dragostei“ din deșert, și fiul său 
pierdut. Douăzeci de ani îi des- 
părțeau și pe tatăl şi fiul interpretaţi 
de Massimo Girotti în La Coronna 


rește cu fiica milionarului, iar fanto- 
ma răzbună onoarea familiei păl- 
muindu-l pe un descendent al cla- 
nului rival. 

Dar premiul de interpretare i-ar 
trebui acordat lui Alec Guinness, 
care îi joacă pe toţi cei opt membri 
ai nobilei familii D'Asceyne - inclusiv 
o femeie - în Kind Hearts and 

(r. Robert Hamer, 1949). 
Un preot senil, un frivol playboy, o 
sufragetă care sparge vitrine, un 
inventator ținut sub papuc... repre- 
zentanții familiei sunt omorâţi unul 
câte unul de o rudă renegată 
(Dennis Price) care e hotărâtă să 
pana mâna pe întreaga moștenire. 
ilmul a stabilit AE lui 
Guinness de actor-cameleon, care 
ar putea juca aproape orice rol și-ar 
dori. 

Surorile pamena au ajuns la 
modă la Hollywood în anii ‘40, în 
mare parte datorită regizorului 
german Robert Siodmak, emigrat în 

merica după venirea lui Hitler la 


e Rudolf Valentino revine în Fiul șeicului (cu Vilma Banky) 


utere. Siodmak a distribuit-o pe 
Maria Montez în rolul a două surori 

jemene - una plină de iuți, cea- 
fata plină de vicii - în Cobra Woman 
ra Într-o insulă din Pacificul de 

ud, sora cea bună e răpită de cea 
rea, care dorea să o sacrifice pentru 
cultul Zeului-Șarpe. Descrisă ca 
„visul sălbatic al unei minţi bolnave“, 
această absurdă melodramă în 
Tehnicolor l-a inspirat pe roman- 
cierul argentinian Manuel Puig 
pentru Kiss of the Spider Woman. 

In The Dark Mirror (1947), 
Siodmak utilizează o poveste ase- 
mănătoare, plasată în New York-ul 
contemporan, și cu pretenţii psiho- 
logice. Olivia de Havilland este atât 
buna Ruth, cât și geamăna cea rea. 
Terry, care încearcă să o acuze de 
crimă. Din păcate, ideile lui Siod- 
mak despre „bine“ şi „rău“ fac ca 
filmul să fie puternic datat. Pentru 
publicul de astăzi, Ruth e îngrozitor 
de plicticoasă - o viziune idealizată 
a ideii de feminitate a Americii anilor 
‘40. Așa că Terry devine centrul 
atenţiei - o intrigantă criminală și 
nimfomană. 

În timp ce de Havilland a 
susținut întotdeauna că a detestat 
să o joace „pe acea îngrozitoare“, 
Terry, Bette Davis nu a avut ase- 
menea scrupule. Davis a savurat 
ambele sale roluri din A Stolen Life 
(r. Curtis Bernhardt, 1946), în care 
sora rea îl răpește pe logodnicul 
gemenei bune (Glenn Ford). După 
mai mulţi ani, ticăloasa moare îne- 
cată într-un accident maritim, iar so- 
ra cea blândă i se substituie, pentru 
a putea trăi alături de omul pe care 
îl iubește încă. Davis a mai avut un 
rol de gemene - cu un scenariu 
foarte asemănător - în Dead Ringer 
(r. Paul Hanreid, 1964). 

Toate aceste povești cu ge- 


mene au ajuns în curând subiect de 
glume pentru critici și pentru public. 
„Ceea ce abia aştept să văd“ scria 
Richard Winnigton în anii '40, „e un 
film cu cinci frumoase gemene, toa- 
te îndrăgostite de același bărbat. 
Din păcate, acest film nu a fost rea- 
lizat niciodată. Dar trei gemeni au 
fost îndeajuns pentru a stârni râsul 
în The Parent 
(David Swift, 1961). 
Hayley Mills avea 
rolul acestor ge- 
mene adolescente 
care au fost des- 
părţite cu mulţi ani 
în urmă, la divorțul 
ărinţilor şi care se 
întâlnesc din în- 
tâmplare într-o ta- 
bără de vacanţă. 
Ele fac schimb de 
roluri, într-un com- 
plot ce vizează re- 
întregirea familiei. 
incă și mai co- 
mic - deși nu se 
dorea astfel - a 
fost Twins of Evil 
(r. John Hough, 
1971). Gemenele 
reale Mary şi 
Madeleine Collin- 
son, fotomodele la 
Playboy, inter- 
pretau două surori 


e Michael P» 
Keaton s-a 
lăsat „clonat“ 

în Multiplicity 


din Austria secolului XIX, una dintre 
ele devenind vampir, discipol al 
diavolului, Un horror mai subtil și 
mai eficient, a fost The Other (r. 
Robert Mulligan, 1972), în care din- 
tre doi frați gemeni - Chris și Martin 
Udvarnoky = unul se sugera că ar fi 
doar o fantomă sau o născocire a 
lipi uri celuilalt. i 
opii demonici identici par a se 

multiplica la nesfârșit în 
From Brazil (r. Franklin J. Schaf- 
fner, 1978). Un bătrân vânător de 
nazişti (Laurence Olivier) află că 94 
de băieți identici răspândiți în în- 
treaga lume sunt de fapt dubluri 
clonate ale lui Adolf Hitler. Jeremy 
Black reușește să-i facă înfrico- 
ători pe acești băieţi, iar Gregory 

eck se dă peste cap să fie con- 
vingător ca dr. Josef Mengele! 
Rezultatul a fost mult mai amuzant 
când Michael Keaton a fost clonat 
în Multiplicity (r. Harold Ramis, 
1996). Un businessman supraso- 
licitat de munca sa, Keaton, dorește 
cu ardoare să-și petreacă mai mult 
timp în mijlocul familiei. Sunt create 
trei versiuni „alternative“ ale lui - un 
macho care-și dedică tot timpul 
lucrului, un gospodar efeminat și un 
sărac cu duhul. Dar toate aceste 
clonări visează doar la a se culca cu 
soția lui (Andie McDowell). În final, 
Keaton decide că a fi o singură 
persoană e îndeajuns. 


(Continuare în pag. 34) 


(Urmare din pag. 31) 
Impostori 


In The Prisoner of Zenda (r. 
John Cromwell, 1937), un călă- 
tor englez (Ronald Colman) 
ajunge în micuțul regat balcanic 

Ruritaniei. Aici îl întâlnește 
pe dublul său, prințul moșteni- 
tor Rudolf (din nou Colman). În 
ajunul încoronării, Rudolf este 
răpit și ținut prizonier de conspi- 
ratorii republicani. Există o sin- 
gură modalitate de a salva mo- 
narhia: englezul trebuie să-i ia 
locul lui Rudolf. 

În ciuda politicii sale reacţio- 
nare, The Prisoner of Zenda 
conţine un mesaj egalitarist 
straniu. În perioada în care îl 


„interpretează“ pe monarh, 


călătorul se dovedește a fi un 
conducător destoinic - și nu un 
bețivan ușuratic precum prinţul 
Rudolf. Soția acestuia, ferme- 
cătoarea regină Flavia (Made- 
leine Caroll), se îndrăgostește 
profund de „soțul“ pe care abia 
îl suportase înainte. Spectatorii 
- ca să nu mai vorbim de locui- 
torii din Ruritania - simt un sen- 
timent de regret în momentul în 
care „adevăratul“ rege e eli- 
berat, iar englezul trebuie să o 
părăsească pe femeia pe care 
o iubea și să plece din țara pe 
care ar fi condus-o atât de bine. 
Exemplul clasic al poveștii în 
care cineva joacă un rol desti- 
nat altuia cu aceeași înfățișare, 
The Prisoner of Zenda a mai 
fost filmat în 1922 de Rex 
Ingram (cu Lewis Stone și Alice 
Tea) și de Richard Thorpe în 
1952 (cu Stewart Granger și 
Deborah Kerr). Richard Lester 
a regizat o parodie, Royal 
Flash (1975), în care Malcolm 
McDowell e obligat să-l încar- 
neze pe un nobil prusac. Într-o 
versiune comică târzie, The 
Prisoner ot Zenda (r. Richard 
Quine, 1979), Peter Sellers in- 


terpretează nu două, ci chiar trei roluri. 

La începutul celui de-al doilea Război 
mondial, Charles Chaplin a realizat o varian- 
tă modernă; o satiră politică, The Great Dic- 
tator (1940). Un bărbier evreu schimbă din 
întâmplare locurile cu dictatorul Adenoid 
Hynkel, care-i seamănă leit. El utilizează 
această situaţie confuză pentru a lansa un 
mesaj lumii întregi, propovăduind pacea, 
frăția și progresul universal. Filmul i-a per- 
mis lui Chaplin să exploateze atât asemăna- 
rea sa fizică cu Adolf Hitler, cât și puternicele 
sale simpatii de stânga. După lansarea fil- 
mului, Germania nazistă a protestat oficial. 
Dar au existat critici care au deplâns ideea 
lui Chaplin de a introduce un discurs de șase 
minute, când deja punctul său de vedere 
fusese exprimat prin intermediul satirei. „Nu 
e un predicator prea bun“, scria John 
O'Hara. „De fapt, e groaznic de slab“. 

În II generale Della Rovere (r. Roberto 


Rossellini, 1959), Vittorio de Sica interpreta 
un escroc mărunt, obligat de naziști să intre 
în pielea unui conducător al Rezistenței în 
timpul celui de-al doilea război mondial. Mi- 
siunea sa era de a se infiltra în Rezistență și 
de a-și da „tovarășii“ pe mâna germanilor, 
dar el ajunge să se convingă că e un erou și 
moare ca un martir. În Moon Over Parador 
(r. Paul Mazurski, 1988), un actor american 
(Richard Dreyfuss) e răpit și obligat să se 
pună în rolul unui dictator sud-american. 
Această situaţie complicată începe să-i 
placă, la aceasta contribuind și amanta 
senzuală a dictatorului (Sonia Braga). 

O fantezie politică mai greu de suportat 
este The Magic Face (r. Frank Tuttle, 1951), 
cu pretenții de poveste „adevărată“. Luther 
Adler e un actor care seamănă cu Hitler. El 
îl omoară pe dictator, îi ia locul și conduce cu 
bună ştiinţă Germania nazistă spre dezas- 
tru. „Dacă autorul crede în povestea lui“, 
scria Gavin Lambert, „e probabil singura 
persoană din lume care o face“. Mai convin- 
gător a fost | Was Monty's Double (r. John 
Guillermin, 1958), bazat pe cartea de me- 
morii a lui M.E. Clifton-James, actorul care 
fusese angajat pe post de sosie a genera- 
lului Montgomery, conducătorul campaniei 
aliaţilor în Africa de Nord în timpul celui de- 
al doilea război mondial. Adevăratul Clifton- 
James a și interpretat în film atât rolul său, 


@ Charlie Chaplin bărbier evreu și... Dictatorul 


cât şi pe cel al lui Montgomery. 

În The Scapegoat (r. Robert Hamer, 
1959), Alec Guinness este un turist englez 
care acceptă să se dea drept un destrăbălat 
nobil francez. El nu bănuia că dublul său plă- 
nuiește o crimă, sau că pe post de mamă o 
va avea pe Bette Davis! Yul Brynner a fost 
agent CIA şi un cetățean din Germania de 
Est care arăta la fel în The Double Man (r. 
Franklin J. Schaffner, 1967). Scenariul melo- 
dramatic vorbea despre un complot comu- 
nist pentru a-i înlocui pe cei doi între ei. 
Personificarea altuia apare și în filme 
istorice de mare montare precum Faraon (r. 
Jerzy Kawalerowicz, 1965). In momentul în 
care tânărul faraon Ramses III (Jerzy Zelnik) 
înfruntă tirania preoților egipteni, aoa an- 
gajează o sosie de origine greacă, Lykom, 
pentru a-l omorî şi a-i lua locul. Punctul cul- 
minant al filmului îl constituie o scenă în care 
Zelnik se luptă cu sine - impostorul acoperit 
de bijuterii, adevăratul faraon aproape gol. 


@ Roland Colman în The Prisoner of Zenda și Călător și prinţ moștenitor 


Se ştie că fiecare faraon avea mai multe 
sosii, dar exact pentru a fi protejat de cei 
care ar fi vrut să-l omoare. 

O idee de acelaşi tip o întâlnim în Kage- 
musha (1980), filmul lui Akira Kurosawa pla- 
sat în Japonia secolului XVI. Un hoţ (Tatsya 
Nakaday) e condamnat la moarte, dar i se 
oferă graţierea dacă va accepta să se pre- 
facă a fi un conducător războinic, După ce 
acest „senior al războiului“ moare, kage- 
musha (sau „umbra războinicului“) e obligat 
să continue jocul vreme de trei ani. El con- 
duce treburile clanului cu mult succes, dar 
va fi îndepărtat în momentul în care înșelă- 
ciunea este demascată. 

Poate că cea mai ciudată „întruchipare a 
altuia“ din istoria cinematografului este cea 
din North by Nortwest (1959) de Alfred 
Hitchcock. Cary Grant este Roger Thornhill, 
un agent publicitar din New York, care este 
confundat cu un agent CIA numit „Kaplan“. 


Urmărit de către spionii inamici și acuzat de ` 


crimă, Grant pornește într-o cursă ce traver- 
sează America în căutarea „dublurii“, Până 
la urmă iese le iveală că acest „Kaplan“ nu 
există. Este o pură ficțiune, creată pentru a 
acoperi activitățile unui alt spion. Dar 
„Kaplan“ este o iluzie care aproape că-l cos- 
tase viața pe Grant. În North by Northwest 
tema dublului depășește melodrama pentru 
a deveni simbolul coșmarurilor noastre. 


@ Vittorio De Sica escroc cu dublă 
identitate în Generalul Della Rovere 


„Sunt un altul“ 


-Titlul North by Northwest e inspirat 
dintr-o replică din „Hamlet“. Când rințul 
Danemarcei își creează pretinsa sa nebunie, 
el le spune celor de la curte: „Sunt nebun, 
dar numai la nord-nord vest“. Hamlet e per- 
fect conștient când își scindează personali- 
tatea între un nebun și un om sănătos. În 
1976, un regizor de avangardă, Celestino 
Coronado, a utilizat această idee pentru o 
versiune cu totul originală a lui Hamlet. 

În filmul lui Coronado, prințul este inter- 
pretat de doi frați gemeni, David și Anthony 
Meyer. Când apare fantoma tatălui prințului, 
nu mai avem de-a face cu un eveniment su- 
pranatural. Pur și simplu o latură a personali- 
tăţii scindate a lui Hamlet intră în dialog cu 
cealaltă. Scena duelului dintre Hamlet și 
Laertes se transformă într-o luptă corp la corp 
între cei doi actori goi, care arată la fel. Ham- 
let devine astfel o persoană care se află „în 
război“ cu sine. Pentru a sublinia aspectele 
incestuoase şi freudiene ale piesei, o singură 
actriță (Helen Mirren) apare atât în rolul 


e Tatsya Nakaday, şi hoţ şi 


mamei, regina Gertrude, cât și în cel al iubitei, 
Ophelia. Realizat cu un buget redus, filmul lui 
Coronado este cu adevărat provocator, 
oferind mai multă inventivitate cinematografică 
decât versiunile realizate anterior cu mai mulți 
bani de Olivier, Zeffirelli sau Branagh. 

Unul din puţinele filme cu care poate fi 
comparat este A Double Life (r. George 
Cukor, 1947), în care un actor shakespe- 
arian (Ronald Colman) îl'joacă pe Othello, 
maurul care-și ucide soția din gelozie. Acto- 
rul se identifică atât de puternic cu perso- 
najul încât înnebunește și strangulează o fe- 
meie. Poliţia sosește pentru a-l aresta în tim- 
pul unui spectacol; atunci el vede în scena 
morţii lui Othello ocazia de a se sinucide în 
fața publicului. Precum gemenii din Hamlet 
în versiunea lui Coronado, Colman nu-și 
poate rezolva problemele legate de perso- 
nalitatea sa scindată decât cu prețul vieții. 

În astfel de filme, relația unei persoane 
cu dublul său devine un pact faustian ce 
duce la autodistrugere. Acesta a fost și rațio- 
namentul lui Rene Clair în La Beaute du 
diable (1949). Modernizând legenda bătrâ- 
nului savant care-și vinde sufletul, aici în 
schimbul tinereţii veșnice, Clair i-a distribuit 


pe Michel Simon în rolul vârstnicului Faust, 
și pe Gerard Philipe în cel al tânărului și chi- 
peșului Diavol. Îndată ce Faust semnează 
pactul infernal, Simon și Philippe schimbă 
rolurile, Un om devine propriul său demon - 
și luptă apoi întreaga viață pentru a-și recă: 
păta identitatea. 

„Încă și mai departe pe calea modernizării 
lui Faust se plasează Seconds (r. John 
Frankenheimer, 1966). O organizaţie clan- 
destină îi permite unui afacerist bătrân și plic- 
tisit de viața sa, să „moară“ și să „revină la 
viață“ - cu ajutorul chirurgiei plastice - sub 
forma unui tânăr atrăgător (Rock Hudson). 
Tema dublului este de data aceasta mai puțin 
evidentă, odată ce Hudson a insistat că nu 
este un actor destul de bun pentru a interpreta 
ambele roluri. Dar filmul leagă vechiul mit al 
transferului de identitate cu realităţile tehnicii 
medicale moderne. În final, Hudson află că 
organizaţia are de gând să-l omoare şi să-i 
utilizeze cavadrul în viitoare experimente. 

În alte filme ale anilor '60, „dedublarea“ 
este mai degrabă psihologică. Alain Delon 
este foarte bun în episodul realizat de Louis 
Malle, William Wilson din Histoires Extra- 
ordinaires (1968) - un sadic ofițer urmărit, 


@ Jerzy Zelnik în postura de Faraon cu mai multe sosii 


în momentele cruciale ale vieţii, de dublul 
său. Acesta reprezintă în același timp con- 
știința lui Wilson și un demon care îl îndeam- 
nă la noi excese. O relaţie similară o întâlnim 
în Partner A Bernardo Bertolucci, 1968). 
Un timid profesor de teatru (Pierre Clementi) 
e urmărit de un alter ego sălbatic și revolu- 
ționar. În sfârșit, eroul devine la fel de 
sălbatic ca și dublura, și o omoară pe 
prietena lui, innecând-o într-o mașină de 
spălat rufe. 

Jean-Louis Trintignant își construiește 
cu meticulozitate propriul dublu în L'Homme 
qui ment (r. Alain Robbe-Gillet, 1968). Un 
bărbat cu numele și identitatea necunoscute 
rătăcește într-un sat ceh și pretinde că ar fi 
camaradul unui erou antinazist. Soția, sora 
și iubita eroului mort iau drept reale 
afirmaţiile lui. Apoi un „al doilea“ Trintignant 
apare. Este dublul său? Cel care pretinde a 
fi? Ori este chiar cel despre care se credea 
că a murit? Pentru Robbe-Gillet, identitatea 
e o ficțiune, care poate fi reprodusă, 
„dublată“ dacă dorește. 

(Continuare în pag. 37) 


35 


Filmele lui Andrzej Zulawski 
o oglindă deformantă 


A n ultimii 25 de ani, regizorul polonez 
Andrzej Zulawski a creat un nou “gen” de 
cinema, explorând în aproape toate fil- 
mele sale noţiunea de “dublu”. În peli- 

culele lui Zulawski, dualitatea nu este doar 
dilema personajului principal, ori obiectul do- 
rinței lui/ei. Întreg ecranul devine o imensă 
oglindă deformantă, în care 
toate personajele sunt sur- 
prinse între sănătate și neb- 
unie, eros și thanatos, realitate 
şi iluzie. 

Filmul său de debut, A 
treia parte a nopții (1971), 
începe aproape ca o poveste 
clasică a unui membru al miș- 
cării de rezistenţă din Varşovia 
în timpul celui de-al doilea 
Război mondial. Soldaţi inam- 
ici invadează casa eroului 
(Leszek Teleszynski) și-i o- 
moară soția (Malgorzata 
Braunek). El își găsește adă- 
post în casa unei femei care e 
ca un dublu al soţiei ucise. 
Când soțul acesteia apare, el 
se dovedește a fi un dublu al 
eroului. Acest film este proba- 
bil singurul despre al doilea 
Război mondial în care nu se 
vede nici o svastică sau alt 
simbol nazist. Până și armata 
de ocupaţie e un “dublu”. În 
același timp naziștii germani și 
comuniștii ruși, 

În Diavolul (1972), interzis 
multă vreme în Polonia, 
Zulawski plasează acţiunea în 
agitatul secol XVIII, când toată 
țara era “împărţită” între diver- 
sele armate cotropitoare. Înce- 
pând cu o legătură simbolică 
faustiană, între un tânăr aris- 
tocrat (Teleszynski) și miste- 
riosul său “geniu rău” 
(Woyciech Pszoniak), Zulawski 
își extinde obsesia și asupra 
tuturor celorlalte personaje din 
film. Orice persoană care lasă 
- fie și pentru o clipă - impre- 
sia că este cinstită, sănătoasă 
și în deplinătatea facultăţilor mintale, este 
rapid “dublată” de o alta care este evident 
depravată, bolnavă ori nebună. Actorii ţipă, 
camera se mișcă neîncetat, până ce întreg- 
ul film devine “curată schizofrenie”. 

Tracasat de comuniști, Zulawski a plecat 
în Franța,unde a realizat L'Important, c'est 
d'aimer (1974), filmul lui cel mai cuminte și, 


36 


“actriță mediocră 


în același timp, cel mai mare succes comer- 
cial al său. Dar tema “dublului” este continu- 
ată într-o formă mai subtilă. Un fotograf (Fabio 
Testi) e gata să sacrifice totul pentru ca o 
actriță mediocră (Romy Schneider) să poată 
scăpa de filmele porno în care apare și “să 
dovedească ce poate” într-o piesă de Shakes- 


e Romy Schneider, 


peare. Rolul pe'care îl va interpreta este Lady 
Anne în Richard III, piesă în care regele 
(Klaus Kinski) îi omoară bărbatul și apoi o 
seduce lângă cadavrul soțului. Fără să-și dea 
seama, fotograful va face același lucru. Pa- 
siunea lui pentru actriţă îl face pe iubitul ei, 
fragil și nesigur de sine (Jacques Dutronc), 
să se sinucidă. Până la urmă, “văduva” 


în L'iImportant, c'est d'aimer 


răspunde dragostei. 

În Possession (1981), Isabelle Adjani 
interpretează o schizofrenică ce are o legă- 
tură fizică bine ascunsă cu un monstru. Ea 
transformă această oribilă, murdară masă 
vâscoasă în replica exactă a soțului ei (Sam 
Neill). Acţiunea se petrece la Berlin - împărţit 
între comunism și capitalism, 

între Est și Vest - un oraș 
care transpune schizofrenia 
personajului în termeni politi- 
ci. La Femme publique 
(1984) o are în distribuţie pe 
Valerie Kaprisky în rolul unei 
actrițe cam instabilă psihic, 
care află că o altă actriță (tot 
Kaprisky) a fost ucisă. Încetul 
cu încetul ea își însușește 
toate amănuntele vieții celei- 
lalte: rolul într-un film după 
“Demonii” lui Dostoievski, 
legătura cu regizorul excen- 
tric (Francis Huster), căsăto- 
ria cu un tânăr posesiv 
(Lambert Wilson). Când ea 
ajunge aproape de o criză de 
demenţă, “se întâlnește cu 
sine” într-un al treilea rol, cel 
al unei fete handicapate 
mental, care este singurul 
personaj inofensiv din întreg- 
ul film. 

La note bleue (1991) ar tre- 
bui considerat însă capod- 
opera lui  Zulawski, o 
repovestire în termeni foarte 
personali a idilei dintre Fré- 
deric Chopin (Janusz Olej- 
niak) și George Sand (Marie- 
France Pisier). Tema dublu- 
lui reapare în momentul în 
care tânăra fiică a lui Sand 
(Sophie Marceau) se deghi- 
zează ca mama ei - îmbrcată 
într-un costum bărbătesc, 
fumând o ţigară de foi - într- 
o încercare de a-l seduce pe 
Chopin. De-a lungul filmului, 
fiul lui Sand creează mari- 
onete ce sunt dubluri miniat- 
urale ale lui Sand și Chopin, ale membrilor 
familiei şi ale oaspeţilor lor. Încă o născocire 
a imaginaţiei schizoide a lui Zulawski? “Nici 
gând”, mărturisește regizorul râzând, “le-am 
citit jurnalele. Asta făceau ei ca să se dis- 

treze”. 
Ei 


(Urmare din pag. 35) 
Sunt un altul 


În Secret Ceremony (1968) de Joseph Losey, Eliza- 

beth Taylor și Mia Farrow ajung "mamă" și "fiică" doar pentru 
că fiecare dintre ele este "dublul" identic al unei alte femei 
care a murit. Taylor e o prostituată îndoliată după fiica sa. 
Farrow eo tânără înstărită și psihopată, a cărei mamă fu- 
sese ucisă de tatăl său, printr-un comportament sexual abu- 
ziv. Pe măsură ce fiecare din cele două femei intră în rolul 
pe care cealaltă "îl scrie" pentru ea, ele formează un cuplu 
Şimbiotic (cu implicaţii incestuoase). Un bărbat (Robert Mit- 
chum) intră în casă, și spectatorii încep să se întrebe cine 
ar putea fi. Tatăl lui Farrow sau soţul lui Taylor? Sau doar 
un vagabond care trecea prin fața casei și a incercat ușa? 
„__ Robbe-Gillet a realizat o variantă la Secret Ceremony, 
intitulată Glissements progressifs du plaisir (1973). O ado- 
lescentă prostituată (Anicée Alvina) o ucide pe iubita ei lesbia- 
nă (Olga Georges-Picot). Cazul este cercetat de o avocată 
feministă (interpretată tot de Georges-Picot), care încetul cu 
încetul pătrunde în fanteziile bolnave ale fetei. Aceasta o trans- 
formă până la urmă pe avocată într-o replică a amantei sale, 
pentru ca În final să o ucidă. De parcă i-ar fi dat o replică lui 
Robbe-Gillet, Losey a pornit de la o idee asemănătoare celei 
din L'Homme qui ment pentru Mr. Klein (1976). Alain Delon 
(care pare a avea o pasiunea pentru rolurile duble) este un 
negustor de artă parizian care nu e deloc jenat de ocupaţia 
nazistă până în momentul în care e confundat cu un evreu 
cu același nume. EI caută în tot orașul "pe dublul" său, iar în 
final îşi asumă identitatea acestuia. 

Anii '70 au fost generoși cu filme în care un om își 
asumă identitatea altuia pentru a ieși dintr-o dilemă exis- 
tenţială. În Performance (r. Nicolas Roeg și Donald Cam- 
mel, 1970), un gangster dur (James Fox) se ascunde în casa 
unui star rock androgin (Mick Jagger). Acesta și cu priete- 
na lui (Anita Pallenberg) îl droghează și îl violează pe Fox, 
transformându-l în final într-un dublu al lui Jagger. În schimb, 
vedeta devine un dublu al gangsterului și cântă succesul 
formaţiei Rolling Stones, "Memo From Turner". La sfârșit, 
unul dintre cei doi bărbaţi îl împușcă pe celălalt. Criminalul 
se urcă într-o mașină și pleacă. Este oare Fox sau Jagger? 
După atâţia ani, fanii filmului încă dezbat această problemă. 


(Continuare în pag. 38) 


î 


e Cary Grant- 
agent publicitar 
confundat cu un 
agent CIA 
(La Nord prin 
Nord-Vest cu 
Eva Marie Saint) 


<| 


e Alain Delon, 
pasionat de rolurile 
duble (în Mr. Klein, 
cu Jeanne Moreau) 


37 


@ Gérard Philipe şi Michel Simon, când Faust, 
când Mefisto în Frumusețea diavolului 


(Urmare din pag.37) 

În Professione Reporter 
(r. Michelangelo Antonioni, 
1975), un reporter TV (Jack 


Nicholson) își schimbă 
identitatea cu cea a unui 
bărbat mort într-un ` hotel 


african. Un film existențialist în 
culori sumbre, în care - ca să-l 
cităm pe David Thomson - 
"deșertul devine o filosofie”. În 


38 


Barocco (r. Andre Techine, 
1976), un borfaș (Gerard 
Depardieu) își ucide dublul şi 
fuge cu prietena acestuia 
(Isabelle Adjani). Ei încep o 
nouă viaţă prin a-l șantaja pe 
un politician corupt. În Anima 
persa (r. Dino Risi, 1976), un 
cuplu înstărit din Veneţia 
(Vittorio Gassman și Catherine 
Deneuve) ascunde un secret 


sumbru. Gassman are o 
a doua identitate - un 
"profesor" nebun care 
locuiește în pod şi are o 
legătură sadomaso- 
chistă cu Deneuve. 
Psihologia întunecată 


a dublului a invadat 
filme mult mai comer- 
ciale în anii '80-'90. 
Angel Heart (r. Alan 


Parker, 1987) îl are în 
distribuţie pe Mickey 
Rourke în rolul unui 
detectiv angajat să-l 
găsească pe un cântăreț 
de jazz dispărut. După 
ce străbate un labirint 
de crime și de magie 
neagră, Rourke află că 
el însuși este cel 
dispărut, acum trăind 
sub o altă înfățișare, 
după un pact cu 
diavolul. Misteriosul 
domn Louis Cyphre 
(Robert De Niro) care l-a 
trimis în această 
anchetă, nu e altul decât 
Lucifer, care se întoarce 
pentru a-i cere sufletul. 
Tim Robbins în Jacob's 
Ladder (r. Adrian Lyne, 
1990), Arnold Schwar- 
zenegger în Total 
Recall (r. Paul Verhoe- 
ven, 1990) și Tom Berenger în 
Shattered (r. Wolfgang Pe- 
tersen, 1991) se trezesc în 
situaţii asemănătoare. Fiecare 
dintre ei începutul 
filmului o identitate precisă, 
pentru a descoperi mai târziu 


are la 


că este "un altul”. 
Dar o identitate multiplă nu 
este întotdeauna un blestem 


ZDualul poate si fie complementarul nostru, însi cel 


mai adesea reprezintă adversarul care ne invit la (npti. 


@ Elizabeth Taylor şi Mia Farrow - „mamă“ şi „fiică“ 
în Secret Ceremony 


diabolic. Jeremy Irons și Meryl 
Streep interpretează doi actori 
care se despart nefericiți în 
zilele noastre în The French 
Lieutenant's Woman (r. Karel 
Reisz, 1981), dar personajele 
pe care le interpretează în 
"filmul - în - film" - o dramă 
romantică de epocă - izbutesc 
să rămână împreună. Astfel, 
scenaristul Harold Pinter a 
reușit să împace finalurile 
dificile din romanul lui John 
Fowles, care stă la baza 
filmului. 

În ceea ce-l privește pe 
actorul interpretat de Jeff 
Daniels în The Purple Rose 
of Cairo (r. Woody Allen, 
1985), cea de a doua 
identitate a sa este pentru el 
șansa de a cunoaște aventura 


dragoste cu o 
chelneriță (Mia 
Farrow) ce se simte 


mereu neglijată. 
Acţiunea sa este 
inversul celei din 


Orphée al lui 
Cocteau, în care 
Jean Marais se con- 
topeşte cu propria sa 
imagine, şi se des- 
prinde de orice dra- 
goste omenească. 
După cum îi spune 
Mia lui Daniels în 
legătură cu per- 
sonajul său: Ha 
drăguţ, e romantic. 
și dragostea. Eroul de ficțiune Desigur, e doar o 
evadează de pe ecran și se 
implică 


ficțiune. Dar nu poți 


într-o. poveste de să le ai pe toate". 


Dosar tematic realizat de 
David MELVILLE și Rolland MAN 


e Tim Robbins confruntat cu o 
identitate străină în Scara lui Iacob 


W 


) 


DOS UUIL S 


i 


„, CINEMATOGRAFUL ; 


AS 


E] 


< 


atât de frumoasă încât 

unii rămân ca trăzniţi 

când o văd pentru pri- 

ma oară. Acest lucru 
apare foarte abil pus în pagină 
într-o secvență din L.A. 
Confedential în care polițistul 
interpretat de Guy Pearce în- 
cremenește când o zărește pe 
prostituata ce seamănă cu 
Veronica Lake. Acest film a re- 
lansat-o pe actrița care a traver- 
sat o perioadă neagră după ce 
a refuzat să joace în Boxing 
Helena și a fost obligată să 
plătească o amendă de patru 
milioane de dolari pentru vina 
de a nu-și fi respectat angaja- 
mentul verbal iniţial. Să ne 
reamintim datele esențiale ale 
parcursului  splendidei Kim. 

Data, locul nașterii: 8 de- 
cembrie, 1963, Athens (statul 
Georgia). 

Începuturi profesionale: 
După ce a câștigat un concurs 
de frumuseţe pe plan local, ea 
pleacă, în 1971, la New York, 
unde este angajată de agenția 
Eileen Ford. A fost model pen- 
uu compania Revlon și a apărut 
în multe clipuri publicitare. 


40 


Înainte de a debuta pe marele 
ecran în Hard Country, a apă- 
rut în seriale TV precum 
Starsky și Hutch sau Îngerii 
lui Charlie. 

Amoruri: După o căsătorie 
care a durat opt ani cu ma- 
chiorul Ron Britton, au urmat 
scurte idile cu celebrități pre- 
cum producătorul John Peters, 
actorul Michael Keaton sau 
cântărețul Prince. Dar asta 
numai până când l-a cunoscut 
pe Alec Baldwin, în timp ce 
filmau împreună la The 
Marrying Man. Sunt căsătoriţi 
de șapte ani și au o fetiță de un 
an și jumătate, pe Ireland. Fa- 
milia a devenit acum marele ei 
amor. 

Filme și roluri: Ca una dintre 
„fetele Bond“ remarcată în 
Never Say Never Again 
(1983), Kim nu putea aștepta 
mai mult decât roluri decorative 
la începutul carierei sale. Cu 
toate acestea a avut șansa unor 
partituri de alt tip în filmele unor 
regizori importanţi ca Robert 
Altman (Fool for Love, 1985 și 
Prêt-à-porter - 1993, pe care îl 
vom vedea curând), Tim Burton 


(Batman, 1989) sau Blake 
Edwards (Bărbatul care iubea 
femeile, 1983). Personajul din 
9 săptămâni și jumătate 
(1986) de Adrian Lyne a ridi- 
cat-o la rangul de vedetă, dar a 
menținut-o în zona emploi-ului 
bazat pe frumusețe. Așa s-a 
întâmplat și cu rolurile din 
Analiza finală (1922) de Phil 
Joanou sau din Dă lovitura și 
fugi (1993) de Roger 
Donaldson sau Adevărata Mc 
Coy (1994) de Russell 
Mulcahy. După revenirea strălu- 
citoare din 1997 cu L.A. 
Confidential, ea a fost 
distribuită în noul film al lui 
Woody Allen, alături de 
Kenneth Brannagh și Leonardo 
Di Caprio. 

Sex symbol Nimeni nu 
contestă, cred, afirmaţia că ea 
este un sex-symbol, idee 
întărită de apariţia ei, într-un 
amplu reportaj foto, într-un 
număr al revistei „Playboy“. În 
multe dintre rolurile sale a 
trebuit să interpreteze scene 
erotice foarte fierbinţi, ceea ce 
n-a fost comod, dar nici un 
calvar, după cum declară. „Nici 


€ == 


i 
re < 
k 

orez 


3 


n A a» 09 3> 99 


azi nu mă tem de secvențele de 
sex. Ceea ce mi-e clar, însă, 
este că sexul trebuie folosit cu 
inteligenţă într-o poveste; dacă 
este ceva în sine, încetează să 
mă intereseze. Dar nu aș refuza 


să joc scene pasionale dacă 
sunt cuprinse într-o mare 
poveste de dragoste“. 

Obiceiuri şi mascote Ca și 
soțul ei Alec Baldwin, Kim este 
vegetariană. Detestă mâncarea 
de tipul „Big Mac“ și consacră 
mult timp participării la campanii 
împotriva sacrificării animalelor, 
sau folosirii acestora în spec- 
tacole în care sunt molestate. 
Casa ei din Los Angeles a de- 
venit un paradis pentru câini, 
rațe și hamsteri care sunt nu- 
meroasele sale mascote. lată 
cum își explică ea această 
Slăbiciune pentru animale: „Na- 
tura și animalele sunt un izvor 
nesecat de înțelepciune. Privind 
și crescând animale am învăţat 
să fiu mamă“. Neașteptată 
declaraţie pentru un sex-simbol! 


Dana DUMA 


AN AMERICAN 
ORIGINAL 


la PROTV 


ineri seara 


> 
bi 
x 
= 
n 
>= 
= 
e 
=> 
—d 
= 
£ 


tul unui weekend cu f 


ă începu 


Savureaz 


iul cunoscutului sce- 
narist și actor 
Zden6k Sverak, Jan 
Sverak este cel mai 
marcant reprezentant al nou- 
lui val ceh. Licenţiat al Aca- 
demiei pragheze, a fost no- 
minalizat la Oscar pentru 
filmul său de debut Școala 


UROPA 


Un „Oscar“ la Cinemateca Română 


merg la școală într-o subur- 
bie pragheză și devin „prote- 
jaţii“ unui coleg care-i capul 
răutăţilor. Într-o zi, învățătoa- 
rea își iese din minţi și e înlo- 
cuită de Igor Hnizdor - pre- 
tins erou al unor operaţiuni 
militare - un om energic și in- 
tolerant. Singurul său „cusur“ 


Acumulator 1 (1994), o 
parodie S.F., a primit premiul 
criticii la Veneţia făcând un 
mare succes de casă în 
Cehia. Plimbarea (1994), un 
road-movie, și-a câștigat 
statutul unui film-cult: doi 
tineri pleacă prin Boemia na- 
tală, obsedaţi de idealul 


@ Andrei Chaliman și Zdenek Sverak în Kolya 


elementară (1991), care a 
dobândit alte distincţii inter- 
naţionale, fiind una dintre 
peliculele de succes ale peri- 
oadei de după Revoluţia de 
catifea, o comedie tandră a 
cărei acțiune se petrece în 
anii '45-46. Micuța Eda de 
10 ani și prietenul ei Tonda 


42 


este marele său interes 
pentru sexul frumos. Micii ti- 
rani luați pfin surprindere se 
transformă în oi blânde gata 
să-și apere dascălul oriunde 
și oricând. Reticentă, Eda îl 
urmărește comparându-l cu 
tatăl ei, cu adevărat un erou, 
dar anonim. 


american al „libertăţii 
rutiere“. Ei transformă o 
rablă într-un automobil deca- 
potabil, în împrejurări ciu- 
date întâlnesc o tânără fer- 
mecătoare și sunt gata să 
jefuiască o bancă pentru ea. 
Povestea începe să oscileze 
între dragoste și moarte. 


Kolya (1996) - mare 
succes în patrie - a dobândit 
Oscarul pentru film străin și 
este o nouă colaborare cu 
tatăl său, scenarist și pro- 
tagonist, și prima realizare a 
Companiei sale de pro- 
ducție. În Praga lui ‘89, un 
violoncelist dat afară de la 
filarmonică pe motive po- 
litice, cântă la înmormântări 
vrând să-și cumpere un Tra- 
bant ca să se poată deplasa 
mai lesne. Un prieten gropar 
căruia îi este dator îi pro- 
pune o afacere: să se căsă- 
torească de formă cu o ru- 
soaică tânără ce nu vrea să 
se mai întoarcă în patrie şi e 
dispusă să plătească pentru 
a obține cetăţenia cehă. 
Eroul acceptă, își cumpără 
la mâna a doua mașina do- 
rită, dar viaţa i se complică 
brusc: „soția“ pleacă după 
un iubit în Germania și-l lasă 
pe cap cu un puști de cinci 
ani, care nu ştie o boabă 
cehește și pe care el trebuie 
să-l crească. Evoluţia ra- 
porturilor dintre micuțul rus și 
cehul matur oglindește o 
întreagă conjunctură so- 
cial-politică, descrisă cu 
umor și bunăvoință, într-o 
demonstraţie de virtuozitate 
profesională cuceritoare. 

Jan Sverak a primit 
oferta producătorului ame- 
rican Eric Abraham pentru 
un lung metraj de ficţiune. 


Irina COROIU 


~ Cinema 


Zilele filmului finlandez au fost organizate de 
Ambasada Finlandei în România la inițiativa domnului ambasador Mikko Heikinheimo 


„Stam și priveam cu mâinile în buzunar“ 


u câteva luni în 

urmă, Ambasada 
Finlandei ne-a oferit 

o strălucită întâlnire 
cinematografică cu filmele lui 
Akki Kaurismaki - cel mai 
cunoscut cineast finlandez 
peste hotarele ţării sale (v. 
nr. 5/97). La sfârșitul anului 
trecut, cu ocazia aniversării 
a 80 de ani de independenţă 
a Finlandei, au fost pre- 
zentate la București și la Cluj 
trei filme corelate prin per- 
sonalitatea unei creatoare 
aparte: Anna Leena Kär- 
könen. Arma de ucis tauri a 
marcat debutul ei ca ro- 
mancieră la numai 19 ani 
(roman ecranizat în 1984). 
Cu un an înainte în 1983 o 
regăsim coscenaristă și pro- 
tagonistă în Mona și vre- 
mea dragostei în regia lui 
Mikko Niskaen; apoi scrie 
scenariul la Dragoste de 
acvarium (1993), film 
realizat de Claes Olsson - 
ambele filme sunt inspirate 
de romanele sale omonime. 
Debutul ei timpuriu sub 
impulsul unei sincerități teri- 
biliste, grăbită în a dezvălui 
trăirile intime ale sfârșitului 
de adolescenţă, mă face să 
o consider un fel de Fran- 
goise Sagan a Finlandei. 
Asemeni autoarei franceze 
care a debutat la . mijlocul 
anilor '50, și romanele Annei 
Leena și-au găsit repede 
ilustrarea pe ecran. Deși 
ambele „salută tristețea“ 
(Bonjour tristesse este titlul 
primului roman semnat de 
Sagan), pe măsură ce 
descoperă „cu sufletul la 


gură“ trăirile intime, perso- 
nale ca și pe ale celor din 
preajmă surprinzând dile- 
mele virginităţii și inten- 
sitatea căutării unui ideal - 
fiecare portretizează uni- 
versuri specifice, guvernate 
de temperamente și de tra- 
diții culturale naționale 


ANNA- LEENA 
2KONEN 


ACTRITA, SOLISTA 


a 


SCRIITOARE 


complet diferite. Identitatea 
se regăsește în frustrări și 
suferințe, în spaime și 
deziluzii - dar reacţia față de 
acestea este comporta- 
mental diversă. Ca și la 
Sagan este lesne să recu- 
noaștem în cele trei filme 
finlandeze, reflexe autobio- 
grafice ale autoarei, dar mai 
ales facem cunoștință cu un 
portret de grup al tinerei 


generaţii din anii '80 și cu 
societatea în care trăiesc. 
Familii scindate de divorțuri, 
tineri debusolaţi de o prea 
mare permisivitate sexuală, 
religioasă, morală, care le 
face paradoxal alegerile mai 
dificile. Privit astfel Mona și 
vremea dragostei mi-a 


„armata 2 
saengan 
„menos 
pn 
„eee 
samaan 


TETTEIT 


amintit și de - acum clasicul - 
American Graffiti debutul în 
lung metraj al lui George 
Lucas. Aceiași adolescenți 
(atunci ai anilor '70) zgo- 
motoși și contestatari, bene- 
ficiari ai societății de con- 
sum, dar al căror compor- 
tament libertin ascunde mai 
degrabă timidități, frustrări, 
neîmpliniri. În filmele ce 
poartă amprenta autoarei 


finlandeze găsim însă și un 
dialog mai profund, mai grav 
care-l dublează pe cel dintre 
distracțiile de o vară (ano- 
timp trăit întotdeauna cu o 
mai mare voluptate în țările 
nordice, ca și sentimentul 
naturii cu haina sa verde 
preţuită cu atât mai mult, cu 
cât este mai trecătoare). Dis- 
tracţii consumate în imediat 
cu petreceri câmpenești, 
cântece, bere și întâmplă- 
toare partide de sex. Expe- 
riențe ce conduc inevitabil 
către treziri bruște şi du- 
reroase. Dialogul secund se 
referă la opţiuni existenţiale, 
de pildă refugiul în revelaţia 
religioasă, dar care deschide 
alte capcane, cele ale sec- 
telor ce au distrus multe des- 
tine. Morala ar fi: se sal- 
vează doar cine rămâne el 
însuși sau cine trăiește o 
dragoste împărtășită. 

Cele trei filme poartă 
evident pecetea roman- 
cierei. Discursul intimist are 
spontaneitate; observația 
psiho-socială e pertinentă, 
interesant testul trecerii de la 
sat la oraș, dar și viceversa. 
Materia literară prinde o 
nouă viață prin imagini, iar 
ilustraţia muzicală redă 
ritmul unei generaţii. O lume 
trăită însă „din priviri și cu 
mâinile în buzunare“ - așa 
cum exact o definea eroul 
primului roman al scriitoarei, 
dar și actriță și muziciană, 
care este Anna Leena 
Härkönen. 


Adina DARIAN 


43 


u toţii îl cunoaștem pe 

Mel Gibson-super- 

starul hollywoodian - 

unul dintre cei mai 
îndrăgiți actori americani. Mult 
mai puţin cunoscută e prima 
parte a carierei sale - chiar cea 
mai interesantă. 

Mad Max (1979) e un film 
regizat de George Miller, situat 
într-un viitor apropiat și foarte 
violent, dar nu în tipicul oraș fu- 
turist suprapopulat, ci - și a- 
ceasta e originalitatea filmului - 
pe șoselele nesfârșite ce stră- 
bat pustiul australian. Mel 
Gibson îl interpretează pe Max, 
un poliţist tânăr care mai întâi își 


44 


pierde idealurile și credinţa că 
lucrurile pot fi îndreptate, iar 
apoi soția și copilul, uciși de o 
bandă de motociclişti, și devine 
un vânător de oameni - un 
răzbunăor solitar. Handicapul 
bugetului mic e compensat de 
marele talent vizual al lui 
George Miller. Mad Max a de- 
venit un film cult și a atras 
atenția asupra lui Mel Gibson. 
Era al doilea lui rol pe ecran 
după ce tocmai își terminase 
studiile la Institutul Naţional de 
Artă Dramatică din Sydney. (În 
1977 el mai apăruse în Su- 
mmer City, o peliculă austra- 
liană nesemnificativă). A jucat 


rolul lui Max cu o vulnerabilitate 
romantică, mult mai interesantă 
decât stoicismul laconic adus 
de Charles Bronson sau Clint 
Eastwood unor roluri asemă- 
nătoare. 

Dar continuarea lui Mad 
Max, realizată de Miller în 1981 
și intitulată în Statele Unite The 
Road Warrior, iar în Australia și 
Europa Mad Max 2, chiar cerea 
un Eastwood sau un Bronson - 
un tip dur și taciturn, un 
supraviețuitor într-o lume 
devastată și extrem de mascu- 
lină. Acțiunea se desfăşoară 
într-o Australie post-apoca- 
liptică și Max devine un erou de 


EL. AB O V =- reevaluare 


statură mitică - un zeu în ochii 
comunităţii terorizate pe care o 
salvează. Miller a încercat să 
realizeze o apoteoză a filmului 
de acțiune, un poem eroic 
închinat forței virile, comparabil 
cu Cei șapte samurai sau cu 
Hoarda sălbatică. A fost un 
succes internaţional și Gibson a 
devenit o vedetă, dar cred că 
talentul său special - 
capacitatea de a comunica 
excentricitate şi pasiune 
romantică - a rămas nefolosit în 
acest film, unde e doar o 
imagine eroică. Miller îl va 
întrebuința la fel și în Mad Max 
ll/Mad Max Beyond the 
Thunderdome, mult mai puţin 
pasionant, unde Gibson pare 
de-a dreptul neinteresant. 

Din fericire, în tot acest timp 
el a lucrat și cu alţi regizori și, în 
perioadă 1980-1985, îl găsim în 
cele mai bune roluri ale sale 


(din păcate filme nedistribuite la 
noi). Mel Gibson are mulţi 
admiratori, dar majoritatea au 
impresia că filmografia sa se 
compune din trei Mad Max-uri, 
trei filme din seria Arma mor- 
tală, câteva comedii de acţiune 
și Breaveheart. Puţini au văzut 
Gallipolli (1981) și The Year of 
Living Dangerously (1983), 
ambele de Peter Weir, sau Mrs. 
Soffel (1984), realizat de Gillian 
Armstrong. Acestea sunt mai 
bune decât tot ce-a făcut Gibson 
la Hollywood, începând din 
1987. (Mel Gibson poate fi 
considerat în egală măsură ame- 
rican și australian: s-a născut la 
Peekskill, New York. Tatăl său 
era irlandez catolic, iar mama sa 
fusese cântăreaţă de operă în 
Australia; când el avea 12 ani, 
întreaga familie (avea 10 fraţi) a 
emigrat în Australia. 

Gallipolli e un film emo- 
ționant despre o tragedie din 
primul război mondial, dar, ca și 
filmele hollywoodiene de mai 
târziu ale lui Peter Weir, e trădat 
de ambiția mult prea evidentă a 
regizorului de a face ceva 
„prestigios“. Gibson a primit 
premiul Institutului Australian de 
Film pentru cel mai bun actor al 
anului. Personal, prefer The 
Year of Living Dangerously 
(Anul tuturor pericolelor), un 
film romantic despre un tânăr 
jurnalist australian în Indonezia 
anului 1965 - poate cel mai bun 
din filmografia |ui Weir. Tema sa 
este izolarea ziariştilor și a 
diplomaților anglo-saxoni într-o 
țară ciudată, săracă și ostilă, 
aflată în pragul unei revoluții. 
Atmosfera e extraordinară, iar în 
rolurile principale Mel Gibson și 
Sigourney Weaver sunt superbi: 
se măsoară din priviri, se ţin la 
distanță cu sarcasme, apoi încep 
să se apropie unul de altul, căci 
amândoi sunt străini într-o țară 
stranie, și într-o noapte fug 
împreună de la o recepţie 
plicticoasă de la ambasadă. 
Mica lor insurgență e în tradiţia 
marilor gesturi romantice. 

În Mrs. Soffel Gibson e un 
ucigaș condamnat pe viaţă într-o 
închisoare din Pittsburgh, iar 
Diane Keaton e femeia victo- 
riană (ne aflăm în 1901) - mamă 
şi soție respectabilă - care se 


îndrăgostește de el și îl ajută să 
evadeze. La început vrea să îi 
salveze doar sufletul și în fiecare 
zi vine în fața celulei sale și îi 
citește din Biblie. El stă în 
spatele gratiilor, vindicativ și 
disperat, și îi cere socoteală lui 
Dumnezeu. Apoi ea încearcă să 
îl salveze în întregime și fug 
împreună, deși așa nu mai au 
nici o șansă. Filmul lui Gillian 
Armstrong nu a avut succes co- 
mercial, deși a avut un produ- 
cător american. Criticul Pauline 
Kael a apreciat interpretarea lui 


Gibson drept „superbă“. E un rol 
de rebel în tradiția lui 
Montgomery Clift-impetuos, vul- 
nerabil, hipersensibil. 

Gibson era interpretul ideal 
pentru rolul răzvrătitului Fletcher 
Christian, în cea de-a treia 
versiune a faimoasei revolte de 
pe vasul The Bounty (1984, 
regia Roger Donaldson), cu 
Anthony Hopkins în rolul 
căpitanului Bligh. (În celelalte 
două versiuni Fletcher Christian 
fusese întruchipat de Clark 
Gable și de Marlon Brando, iar 
căpitanul Bligh avusese mai întâi 
trăsăturile lui Charles Laughton 
și apoi pe cele ale lui Trevor 
Howard). În scenariul lui Robert 
Bolt la filmul din 1984 
personajele par diminuate şi 
întreaga producție e lipsită de 
anvergură epică. Dar fiind o 
co-producție anglo-americană 
importantă, i-a adus lui Gibson 
celebritatea internațională. A 
urmat Hollywoodul. 

restațiile sale în rolul 
polițistului cu tendințe 
sinucigașe Martin Riggs 
din Arma mortală 
(1987) și din seguerurile din 
1989 și 1992 sunt amuzante și 
charismatice, dar filmele sunt 
banale. Chiar mai banale sunt 
comediile Bird on a Wire și Air 
America (1990). Excentricitatea 
celor mai bune roluri ale lui 


Gibson - elementul lor de nebu- 
nie - devine bufonerie în aceste 
filme - bufonerie agreabilă, dar 
nimic mai mult. La fel de comod 
pentru actor este Maverick 
(1994, regia Richard Donner), o 
farsă-western în care Gibson e 
un trișor, un impostor și un 
fanfaron fermecător - genul de 
rol pe care îl poate juca și cu 
ochii închiși. E perioada în care 
e votat „bărbatul cel mai sexy din 
lume“ și în interviuri ziariștii îi 
pun din ce în ce mai puţine 
întrebări despre rolurile sale și 


din ce în ce mai multe întrebări 
de genul: „Titlul de «cel mai sexy 
bărbat» te-a transformat într-un 
infatuat?“ Răspunsurile lui sunt 
nonșalante și neserioase: „Titlul 
ăsta e cea mai mare aberaţi e - 
doar un balon publicitar -, dar 
asta nu înseamnă că nu sunt 
înfumurat. Doar că vanitatea 
mea e ascunsă sub mascarada 
modestiei. În sinea mea sunt un 
megaloman!“ 

Când criticii au aflat că în 
1991 Mel Gibson va fi Hamlet pe 
ecran (în regia lui Franco 
Zeffirelli) reacţia a fost cam 
următoarea: „Da, apreciem efor- 
turile tale de a deveni un actor 
serios, dar nu crezi că Hamlet e 
un rol puţin mai subtil decât Mad 
Max?“ Adevărul e că Gibson, 
spre deosebire de Brad Pitt sau 
Tom Cruise, nu a fost niciodată 
urmărit de ambiția de a deveni 
respectabil: a lucrat când a vrut 
și ce a vrut - ca să se distreze 
sau pentru că într-adevăr avea 
ceva de spus. Și culmea e că 
Gibson e foarte potrivit, ca 
prezență, pentru Hamlet - 
robust, spiritual, imprevizibil. 
Asta nu înseamnă că filmul 
realizat de Franco Zefirelli e 
inspirat. 

Debutul regizoral al lui 
Gibson, The Man Without a 
Face (1993) nu a impresionat pe 
nimeni. E un film sensibil, 


oarecum lugubru, despre prie- 
tenia poetică dintre un copil 
interiorizat și fără tată şi un 
profesor: de o mare delicateţe 
sufletească (Gibson), dar des- 
figurat și foarte sigur. Când e 
acuzat că a abuzat sexual de 
copil, profesorul - un om atât de 
nobil încât nu poate înțelege de 
ce se spun astfel de lucruri 
despre el - e complet nea- 
jutorat. 

Ca și Waren Beatty, Gibson 
nu regizează un film decât atunci 
când vrea cu orice preţ să ne 
spună o poveste. Şi 
Breaveheart (1995) este, după 
cum a declarat unui critic, 
povestea visurilor sale - un film 
atât de vijelios, plin de pasiuni 
violente și de gesturi cavalerești, 
încât oglindește limpede tempe- 
ramentul său. Perspectiva asu- 
pra războaielor din Scoţia din 
secolul al XIII-lea e total lipsită 
de subtilitate. Dar în sentimentul 
său eroic, în vitalitatea sa, Inimă 
neînfricată e una dintre puţinele 
superproducții istorice care 
într-adevăr merită numele de 
epopee. De asemenea, e unul 
dintre rarele filme care te fac să 
înţelegi și să simţi ceea ce îti 
comunică și poemele lui Homer - 
exultanța războinică. 

După Oscarurile pentru cel 
mai bun film și cea mai bună 
regie a urmat Ransom (Răs- 
cumpărarea), un thriller cu o 
idee îndrăzneață, dar foarte 
inegal scris și realizat (de Ron 
Howard). Dar măcar i-a oferit lui 
Gibson cel mai bun rol al său în 
ultimii 10 ani - tatăl al cărui băie- 
țel e răpit și care, împins dincolo 
de disperare, are curajul și 
nebunia de a refuza să coope- 
reze cu răpitorul. Jocul lui 
Gibson ne face să vedem cât de 
iresponsabil apare în ochii soției 
şi în cei ai opiniei publice și în 
același timp ne face să înţe- 
legem cât îl costă efortul de a 
părea calm, cât de vulnerabil e 
în spatele atitudinii inflexibile. 

Mel Gibson se află acum pe 
afiș în cinematografele noastre 
în noul thriller al lui Richard Do- 
nner The Conspiracy Theory. 
Și reușește din nou să ne 
cucerească simpatia. 


Andrei GORZO 


45 


46 


Mai puţină violentă, 
mai multă dragoste 


unt mai multe feluri 
de a spune o po- 
veste cu „el și ea“, 
despre dragoste, 
moarte, singurătate, înstrăi- 
nare. Spiritul vremii - acel 
Zeitgeist - atât de drag celor 
între 20 și 30 de ani, dornici 
să-și trăiască poveştile în 
viteza a cincea și chiar să 
ardă etapele - a fost prezent 
în majoritatea filmelor din 
competiția celei de-a 46-a 
ediţii a Festivalului interna- 
țional al filmului de la 
Mannheim-Heidelberg. 
Tinerii realizatori (n-au 
depășit 40 de ani) - au oferit 
spectatorilor, mai numeroși 
ca niciodată, filme-confe- 
siune în care violența (cu 
puţine excepţii) a fost mai rar 
întâlnită. 


Cei care vin 
din frig 


Din cele 25 de filme 
selectate, șapte aparţin unor 
realizatori originari din 
Peninsula Scandinavă. Ei au 
dovedit că nu este nevoie să 
trăiască pe meleaguri înso- 
rite pentru a ne vorbi - cu in- 
candescență și tandrețe - 
despre ceea ce simplu 
numim viață. 

„Dacă vrei să păstrezi cu 
orice preț ceva drag din 
trecutul tău, zbate-te! Dacă 
nu ești mulțumit cu ceea ce 


soarta ţi-a dat și vrei mai: 


mult, zbate-te! Dar niciodată 
să nu uiţi de unde ai plecat“. 

Cam asta încearcă să ne 
spună olandezul Ben Van 
Lieshout cu De Versteke- 
ling/Pasagerul clandestin. 
Locuitorii din Karakalpkstan, 
un sat pierdut în stepa 
Uzbekistanului, și-au accep- 
tat, cu umilință destinul. 
Altădată înfloritoare așezare 
de pescari, ea este acum su- 
focată de conducte de gaz și 
praful roșu prezent pretu- 
tindeni. Bătrânilor nu le-au 
mai rămas decât amintirile și 
un barcaz eșuat. Doar tâ- 
nărul Orazbai se răzvrătește 
și, înarmat cu un poster color 
pe care se lăfăie semeț Man- 
hattanul, părăsește satul, 
„îmbarcându-se“ într-un 
autobuz rablagit, în direcţia... 
America. Asemenea atâtor 
„clandestini“ care, după dis- 
pariția comunismului, as- 
cunși în containerele plu- 
titoare, își riscă viaţa în spe- 
ranța aflării „mai binelui“ 
acolo, departe, peste ocean, 
Orazbai alege călătoria 
frauduloasă la bordul unui 
vas de pescuit care aruncă 
în cele din urmă ancora... în 
portul făgăduinței care nu 
este New York-ul visat ci... 
Rotterdam. Și aici naivul 
Orazbai - plecat fără bani și 
acte - întâlnește marea 
dragoste. O poveste cu tâlc 
narată cu umor despre 
„dorul de ducă“, evadarea 
spre țărmuri îndepărtate 


© Dragostea este mai puternică decât moartea 
de Andrei Nekrasov (Rusia) 


unde de ce nu? - fericirea 
poate fi atinsă iar dragostea 
poate fi mistuitoare. Dar 
apare celălalt dor, de casă, 
care te pustiește și te trimite 
val-vârtej înapoi, fie și pe 
aripile Lufthansei cu poli- 
țistul de la imigrări în spate. 
Pasagerul clandestin a 
obţinut Marele premiu al 
festivalului, dar și Premiul 
juriului ecumenic, iar numele 
interpretului principal care a 
dat destulă bătaie de cap 
până a fost corect pronunțat 
- Bekzod Mukhamedkarimov 
- s-ar fi aflat cu siguranţă în 
palmaresul premiilor de 
interpretare, care însă la 
Festivalul de la Mannheim- 
Heidelberg nu se acordă. 
Tot o comedie a fost și 
Sagojagan Ministeri/Func- 


ţionarul de la minister al 
finlandezului  Paul-Anders 
Simma. Scenariul este 
inspirat de un fapt autentic: 
în timpul celui de-al doilea 
război mondial locuitorii unui 
cătun finlandez situat la 
granița cu Suedia și Nor- 
vegia, au scăpat de invazia 
trupelor - când germane, 
când rusești, după cum se 
schimba frontul - pretinzând 
că aparțin teritoriului suedez 
sau celui finlandez, după 
caz. Rupţi de lume, sătenilor 
din filmul lui Simma puțin le 
pasă de Marea politică și de 
mersul războiului. Ei au doar 
două probleme de rezolvat: 
să scape de tirania bogă- 
tanului local, proprietar al 
băcăniei şi pământului, 
autodeclarat primar și să-și 


Juriul 


llse Hughan 
distribuitor 
(Olanda) 
Mani Kaul, 
scenarist 
(India) 

Lisa Kreuzer, 
actriță 
(Germania) 
James M. Quandt, 
istoric de cinema 
(Canada) 
Marek Rozenbaum, 
regizor 
(Israel) 


construiască un drum prin 
pădure, până la cea mai 
apropiată localitate aflată la 
150 km. Cel care îi va ajuta 
să scape de hoțul de primar 
va fi tot un hoț, în care brusc, 
se va trezi însă conștiința 
civică, Morala filmutui, una și 
bună: puterea se poate afla 
în mâinile celor mulți doar 
dacă ei sunt uniţi și curajoși. 
Unde am mai auzit noi asta? 

Nu în toate peliculele 
celor „sosiți din frig“ tonul 
este cel duios-tandru în 
abordarea trecerii noastre 
prin lume. 

Realizatoarea finlandeză 
Auli Mantila declara la confe- 
rința de presă că a fost 
fascinată încă din adoles- 
cenţă de filmul lui Wiliam 
Wyler, The Collector, al 
cărui erou neputând să 
comunice normal cu cei din 
jur răpește o tânără și o ţine 
prizonieră pentru a încerca 
să o cunoască mai bine. 


@ Roya Nonahali, Scorpie îmblânzită 
în Cinquième Saison de Rafi Pitts - Iran 


Palmares 


Marele premiu pentru cel mai bun film de ficțiune: 
Pasagerul clandestin (Ben Van Lieshout - Olanda) 
Cel mai bun film documentar: Ghetto (Thomas 


Imbach - Elveția) 


Cel mai bun film de scurt metraj: Sea Space 


(William Farley - USA) 


Premiul special „Rainer Werner Fassbinder“: 
Bren av Frost (regia Knut Erik Jensen) 

Premiul special al juriului ex aequo: Orbis Pictus 
(Martin Sulik - Republica Cehă) și Al cincilea anotimp 


(Rafi Pitts - Iran) 


Premiul FIPRESCI: Dragostea mai puternică decât 
moartea (Andrei Nekrasov - Rusia); Mențiune specială: 


Orbis Pictus 


Premiul juriului ecumenic: Pasagerul clandestin 
și Menţiune specială: The Shoemaker (Colleen 


Murphy - Canada) 


Premiul publicului: The Shoemaker 


Mantila s-a prezentat în 
competiție cu Neitoperho/ 
The Collector a cărui 
eroină, Eevi, pare - până la 
un punct - o ființă 
normală, cu înfă- 
țișarea ei de „în- 
ger-blond“, palidă 
și fragilă. Incer- 
carea surorii mai 
mari, lesbiană 
(care dorește 
să-și întemeieze o 
viaţă de cuplu cu 
o frumoasă tâ- 
nără), de-a obliga 
pe Eevi să tră- 
iască pe propriile 
picioare, se dove- 
dește zadarnică. 
Din acel moment, 
mezina,  simţin- 


€ Funcţionarul de la minister 


du-se părăsită, declanșează 
drama. Alienată (mental și 
sufletește) Eevi își părăsește 
apartamentul, dându-i foc și 
pleacă în căutarea - crede 
ea - unui strop de iubire. Dar 
ajunge „să colecționeze“ 
incendii, minciuni, furtuni și... 
crime oribile, toate cu un 
singur scop: plăcerea per- 
versă de a studia reacțiile 
victimelor ei. „Eevi - spunea 
regizoarea - nu este pose- 
dată nici de diavol, nici de 


“vreo amintire tulbure a copi- 


lăriei ei. Este posedată de ea 
însăși“. Personajul - înscriin- 
du-se în galeria ucigașilor 
psihopaţi - este un soi de 
alter ego al eroului inter- 
pretat de Anthony Perkins în 
Psycho. 


Juriul 
FIPRESCI 


Jan Aghed, 
președinte 
(Suedia) 


Annemieke Hendriks 
(Olanda) 


Tadeusz Sobolewski 
(Polonia) 
Călin Căliman 
(România) 


Günther H. Jekubzik 
(Germania) 


de Paul-Anders Simma (Finlanda) 


Aflată la primul ei film de 
lung metraj, Auli Mantila (34 
ani) a reușit să strecoare fiori 
de gheaţă într-o selecţie în 
care violența și patologicul 
criminal n-au mai constituit 
trăsătura dominantă a 
filmelor aflate în competiție, 
ca în edițiile precedente pe 
care le-am urmărit. 

În afara umorului 
dulce-acrișor și al undei de 
tandrețe existente în filmele 
regizorilor nordici, o trăsă- 
tură comună este pasiunea 
cu care este filmată natura, 
verdele crud al ierbii și cel 
întunecat al pădurilor, cerul 
albastru pe care se ros- 
togolesc vălătuci de nori 
alb-vineţii ca în picturile 
maeștrilor flamanzi. 


— 
47 


Despre singurătate şi alienare 
(The Collector - r. Auli Mantila) 


Nimic nu este 
aşa cum pare a fi 


Cineastul rus Andrei 
Nekrasov - care la conferinta 
de presă a declarat că în 
timpul stagiului petrecut ca 
asistent al lui Tarkovski a în- 
văţat mai multe despre film 
decât în toți anii facultăţii - și-a 
intitulat filmul cu care a venit 
la festival, Silna kak smert 
/Dragostea mai puternică 
decât moartea. Acest al 
cincilea film al său, un thriller 
politic, aduce în prim plan 
(asemenea Fratelui realizat 
de Alexei Balabanov și pre- 
zentat anul trecut la Cannes) 
realitatea crudă din Rusia 
anilor '90. Un tânăr exilat în 
Finlanda și întors după că- 
derea comunismului, în orașul 
natal, Sankt Petersburg, se va 
confrunta foarte repede cu o 
altă lume decât cea pe care o 
știa: va fi jefuit și bătut în 
drumul de la aeroport spre 
casă; pe fosta lui iubită o 
descoperă internată într-un 
spital de boli nervoase, după 
ce fusese victima unui viol; 
tatăl, fost activist de partid, 
s-a metamorfozat într-un 
corupt om de afaceri, cu 
legături puternice în Mafia 
rusească. „Nimic nu mai este 
cum a fost și nimic nu este 
așa cum pare a fi“, va des- 
coperi eroul cu tristețe. Intr-o 
lume în care puterea banului, 
susţinută prin violență și crimă 
își face din ce în ce mai mulți 
adepţi, dragostea și prietenia 
dispar, lor luându-le locul 
trădarea și neincrederea. 
Filmul lui Nekrasov, violent și 
sincer, nu putea trece 
neobservat. El a fost răsplătit 
cu premiul FIPRESCI. 


48 


Simplu, 
despre iubire 


Dar _leit-motivul filmelor 
acestei a 46-a ediţii a festi- 
valului a fost nu violența, nu 
invadarea vieții de zi cu zi de 
către supertehnicizare sau 
problemele homosexualilor și 
lesbienelor (foarte la modă) 
ci, mult mai simplu, sentimen- 
tul profund numit dragoste: 
filială, paternă sau pasio- 
nală-nebună, nebună, fericită 
sau nefericită. 

Canadiana Colleen Mur- 
phy şi-a adjudecat premiul 
publicului cu The Shoema- 
ker/Cizmarul, o istorioară cu 
multă iubire între o func- 
ționară la o agenție de turism 


și un cizmar cam din topor și 
puţin retardat. Odată înfiripată 
idila, descoperindu-l pe apa- 
rent ursuzul meșter că poate fi 
tandru, sensibil și sincer, te 
laşi purtat de val, adică de 
sentimentalism și îţi pui între- 
barea: „In definitiv, de ce nu? 
Totul e posibil, chiar și un 
happy end“. Finalul este însă 
nefericit şi ne aduce cu 
picioarele pe pământ. Rațiu- 
nea învinge. Dar întrebarea 
rămâne: „Asemenea ființe nu 
au și ele dreptul la un strop de 
fericire?“ Din păcate, se pare 
că în lumea de azi since- 
ritatea și tandrețea au fost 
uitate. Cizmarul Carey a atins 
- pentru puțin timp, impo- 
sibilul, pentru că nu a crezut 
nici o clipă în... imposibil. A 
fost învingător, doar pentru o 
clipă însă. 

În Cinquième saison/ Al 
cincilea anotimp (r. Rafi Pitts 
- Iran) un mustăcios Romeo și 
o Julietă cu tchador dintr-un 
sat pierdut în peisajul stâncos 
al Iranului, pecetluiesc prin 
căsătorie împăcarea familiilor 
lor. Nu pentru multă vreme, 
căci mirele hotărăşte brusc 
s-o părăsească pe mireasă în 
timpul ospăţului nupţial. Tână- 
ra respinsă declanșează un 
război personal împotriva 
celui care a dezonorat-o și a 
făcut-o de rușine în fața 
satului care ca de obicei, se 
împarte în două tabere. Toate 
armele sunt permise: cuvinte 
mușcătoare, „bombardament“ 
cu pietre, ameninţări cu arma, 
descântecul „ochiului diavo- 
lului...“ In această vendetă 


Scurte întâlniri (Expectations de Daniel Bergman) 


feminină un loc aparte îl vor 
ocupa două microbuzuri pră- 
pădite, unul al fostului gine- 
rică, celălalt al fratelui, slab de 
înger - al miresei. Războiul - 
ne lasă să ghicim finalul 
filmului - va fi câștigat de 
apriga răzbunătoare prin su- 
punerea necondiționată a 
vinovatului. Pentru acest prim 
lung metraj al său regizorul 
s-a întors acasă cu premiul 
special al juriului iar frumoasa 
interpretă principală, Roya 
Nonahali amestec de Julietă 
și Scorpie îmblânzită ar fi 
putut concura cu succes la 
titlul de Miss Festival. Inclu- 
derea în palmares a acestui 
film continuă (de la Abbas 
Kiarostami încoace) „esca- 
lada“ filmelor iraniene în 
palmaresurile festivalurilor 
internaţionale de film. 

Nu numai filmele din 
competiţia oficială s-au bucu- 
rat de afluenţa spectatorilor în 
cele patru elegante săli de 
cinema „împrumutate“ festi- 
valului. 

in secţiunile paralele au 
putut fi vizionate filme ale 
unor tineri regizori indepen- 
denți din Ungaria, Finlanda, 
Franța, Republica Cehă, Li- 
tuania, Suedia (reprezentată 
prin Daniel Bergman, fiul ce- 
lebrului regizor şi al pianistei 
Käbi Laretei și filmul său 
Expectations), Japonia, Sta- 
tele Unite (dintre cele patru 
pelicule am reținut pe cea a lui 
Joel Ben Marsden III Gotten 
Gains - povestea unei revolte 
a sclavilor negri pe o corabie 
ce-i purta pe Noul Continent, 
pe la 1869. Marsden îl are în 
rolul principal pe același actor 
- Djimon Hounson din Benin - 
folosit de Steven Spielberg ca 
erou în al său Amistad, cu 
subiect asemănător. Ase- 
mănarea se oprește aici, 
diferența dintre cele două 
bugete fiind... ameţitoare). 
Ciclul intitulat „Road Movie“ a 
numărat printre  peliculele 
selecționate: La Strada 
(Fellini), Easy Rider, Keys of 
the Road (Wim Wenders), 
Coffee and Cigarettes (Jim 
Jarmush) și - în pofida orelor 
târzii de vizionare - au făcut 
săli pline. 

În cursul celor mai multe 
conferințe de presă mai toți 
realizatorii au declarat că a 
reflecta realitatea nu în- 
seamnă a fi de modă veche, 
ci de a ţine pasul cu timpul 
prezent. Prin filmele lor ei 
doresc să fie oglinda lumii în 
care trăiesc. O oglindă 
shakeasperiană... 


Doina STĂNESCU 


AN AMERICAN 
ORIGINAL 
SINCE 1871 


9 


e 


AMERICA LATINĂ - Cin 


[74] 
© 


Un cineast-Alchimist 


Cu ocazia Retrospectivei organizată de Ambasada Braziliei în România și de Cinemateca 
Română a avut loc și o masă rotundă consacrată lui Pereira dos Santos și cinematografullui 
brazilian. Discuţiile au fost conduse de Ambasadorul Braziliei Jeronimo Moscardo; au 
participat Ambasadorul Portugaliei, Jose Augusto Seabra, criticul și istoricul literar 
hispanist Andrei lonescu și criticul prof. univ. George Littera 


umele lui Nelson Pereira 
dos Santos rămâne strâns 
legat de „Cinema nôvo“: 
precursor al curentului, 


cum o arată Rio, 40 de grade, 
autor al unui film exponențial cum 


e Vieţi uscate, cineastul propune: 


o operă emblematică pentru etosul 
și poetica mișcării sortite să revo- 
luționeze cinematograful brazilian 
și să îi releve întreaga forță 
creatoare. 

„Cinema nâvo“ apare ca o 
reacţie polemică nu numai la 
producţia de larg consum, obse- 
dată doar de izbânda comercială 
(răsunătoare în cazul chanchadei, 
comedia muzicală pigmentată de 
un exotism de duzină), ci și ca o 
respingere energică a cinemato- 
grafului cu slabe aderențe la viața 
națională, confecţionat adeseori 
după tiparele importate de la 
Hollywood. Cu o consecvență 
neabătută, cu dârzenie, „Cinema 
n6vo“ avea să pună în -practică 
vechea deviză a lui Alberto Caval- 
canti: „Un cinematograf brazilian 
pentru brazilieni“. Simţul istoriei, 
conştiinţa urgenţelor sociale pe 
care ecranul are datoria morală de 
a le răsfrânge, asumarea politi- 
cului, ataşamentul față de 
modelele culturale autohtone sunt 
numai câteva dintre câştigurile 
datorate lui „Cinema nôvo“ și, nu în 
ultimul rând, lui Pereira dos 
Santos, veritabil mentor al acestui 
cinematograf lucid și incisiv, al 
acestui cinematograf bogat, divers 
şi vital ca pădurea tropicală. 

Cineastul inițiază și/sau susține 
principalele demersuri pe care 
„Cinema. nôvo“ le întreprinde, de-a 
lungul scurtei și frământatei lui 
istorii, pentru regenerarea filmului 
brazilian din epocă, rutinier și 
convențional, cu două-trei excepții. 
Asimilarea prețioasei lecții a 
neorealismului italian se produce 
datorită dipticului alcătuit de Rio, 
40 de grade și Rio, Zona Norte: 
aici, austeritatea rosselliniană, cor- 
dialitatea și tandrețea zavattiniene, 
trecute prin filtrul lui De Sica, fac 
casă bună cu păstoasa culoare 


locală. Rio, Zona Norte deschide 
un alt drum: cel al recuperării 
reale, substanțiale a tradiției 
muzicale populare, simbolizată de 
celebra samba. Pereira dos 
Santos se numără şi printre 
cineaștii capabili să opereze 
joncțiunea cinematografului autoh- 
ton cu câteva dintre marile filoane 
ale culturii braziliene moderne: cel 
preponderent social (ecranizare a 
romanului omonim al lui Graciliano 
Ramos, Vieţi uscate e un 
exemplar „film al secetei“, ca să 


expresive. Realismul aspru și 
ascetic (Vieţi uscate) stă alături 
de „realismul magic“ și de „supra- 
realismul concret“ (Al treilea mal 
al râului); nu lipsită de fugare 
accente lirice, cronica (dipticul din 
anii '50) coexistă cu parabola (Ce 
gustos era francezul meu, 


enormă metaforă construită pe 
motivul antropofagiei); acut în 
analiza ideologicului, „filmul politic“ 
(Foamea de dragoste) se înve- 
cinează cu filmul muzical, solicitat 
ca gen al audienței populare prin 


€ Vieţi uscate cu Maria Ribeiro 


parafrazez sintagma folosită de 
critica literară); cel esențialmente 
psihologic, aflat la temelia „cine- 
matografului citadin“, frecventat de 
regizor cu același succes; cel 
tropicalist, atras de miturile 
izvorâte din adâncurile istoriei, de 
ritualurile religioase străvechi, de 
enigmatice eresuri, de ancestrale 
obiceiuri folclorice (Amuleta din 
Ogum, Cortul minunilor, Al 
treilea mal al râului). 

Opera cineastului brazilian 
constituie, nu mai puţin, un model 
de precizie stilistică. Coerentă în 
străfundurile ei, ea exploatează cu 
inteligență cele mai felurite 
registre, formule și tehnici 


excelenţă (În calea vieţii). Dincolo 
însă de orice performanţă de ordin 
stilistic, cinematograful lui Pereira 
dos Santos captivează prin tonul 
lui aparte: incursiuni în spațiul 
istoriei și în cel al mitului, în cel 
sacru și în cel profan, basculări de 
la arhaic la modern, de la real la 
fantastic, de la pitorescul 
etnografic la violenţa veristă, de la 
observaţia directă de viață la 
simbol, asocieri între tragic și 
comic, între epic și poetic. Cum să 
nu fascineze aceste amestecuri de 
alchimist? 


George LITTERA 


îm premieră 


La Înscicurul francez 


Documentul ca vocaţie 


ste titlul ce mi l-a inspirat documentarul realizat de Thomas Ciulei, Nebunia 
E capetelor. Este vorba de anii, 12 la număr, petrecuți de Lena Constante în 

închisorile comuniste. O mărturie tragică, rememorată fără ură și fără 
părtinire, a unei distinse Doamne ce se ridică prin curaj, - deși își mărturisește 
mereu teama; prin cultură - deși nu face caz de aceasta și se exprimă cât se poate 
de firesc; prin forță morală - deși este extrem de delicată; prin toate acestea ea se 
ridică deasupra a tot ce este meschin, tendenţios sau vulgar. 

O mărturie personală ce se transformă pe parcursul celor 86 de minute în 
mărturia absurdului vinilor inventate din criterii ideologice și interese politice 
dictatoriale. Nefericite țările care cad pradă unor asemenea primitivisme. 

Thomas Ciulei nu uzează de artificii, el filmează simplu, cu efecte din umbre și 
lumini, coridoare lungi de penitenciar, detalii ambientale specifice, și nu se teme de 
monologul prelungit al Lenei Constante, azi octogenară, (atunci când fusese 
arestată avea 39 de ani). Un suflu magic se degajă din fiecare cadru, el este timbrul 
autorului alături de măsura și ritmul care-i caracterizează filmul (ca și pe cel 
precedent Gracian). Toată această dublă sinceritate a autorului și a subiectului fac 
ca în ciuda amintirii ororii, filmul să fie tonic. Căci așa cum spune cea care a 
traversat acel infern: „în pușcărie cei buni se fac mai buni și cei răi mai răi“. Ce 
simplă opțiune... 


Adina DARIAN 


O victimă 


plină de umor 


remiera documentarului Nebu- 
P nia capetelor în sala „Elvire 

Popesco“ a Institutului Francez 
a fost unul dintre cele mai -emo- 
tionante evenimente cinematografice 
ale anului trecut. Semnat de tânărul 
Thomas Ciulei (care ne-a mai convins 
de talentul său cu Gracian), acest film 
de 86 de minute - produs în 
Germania, dar editat și în format video 
de Ministerul Culturii din România, 
deschide o nouă perspectivă asupra 
unei teme des abordate în ultima 
vreme: victimele comunismului. Una 
dintre acestea, scriitoarea Lena 
Constante vorbește despre cei 12 ani 
petrecuţi de ea în pușcării (urmare a 
implicării sale în procesul Pătrășcanu) 
fără ură, fără resentimente și uneori 
cu umor. Despre oroarea recluziunii 
forțate se poate și glumi, o de- 
monstrează cu inteligență autoarea 
cărţii „Evadarea tăcută“. 

Cineastul se apropie de per- 
sonajul ales fără solemnitate și fără 
intenţia de a-l așeza pe un piedestal, 
așa cum se întâmplă aproape în- 
totdeauna în documentarele de acest 
tip. Încadrată mereu în prim plan, 
extraordinara Doamnă recunoaște că 
i-a fost frică uneori și-ar fi dorit să 
moară, dar a reușit să se simtă liberă 
chiar și între cei patru pereți scriind în 
gând poeme, povestiri, piese de 
teatru. Observațiile sale au deseori 
valoare de aforism, ca în acest caz: 
„Închisoarea îi face pe cei buni și mai 
buni, iar pe cei răi și mai răi“. Lena 
Constante are un haz nebun în unele 
pasaje, ca acela în care, aflând că 
Nikita Hrușciov a luat masa cu regina 
Angliei în 1961, a început să-și piardă 
speranța în eliberare. Concluzia: „De 
atunci o antipatizez un pic pe regina 
Angliei“. Publicul zâmbeșşte și la 
secvenţa în care doamna Constante 
spune că nu poți aprecia cum se 
cuvine libertatea decât dacă ai fost 
privat de ea, propunând ca o lună de 
închisoare să facă parte din educaţia 
oricărui tânăr. Mi-am amintit, as- 
cultând-o cu mare plăcere, de o altă 
formidabilă femeie care a trecut prin 
închisorile comuniste pentru delict de 
opinie. Ea ajunsese la concluzia că 
„dacă n-ai fost închis măcar o dată! 
pentru ideile tale, nu-i cine știe ce de 
capul tău“. Filmul lui Thomas Ciulei 
confirmă această opinie. 


Dana DUMA 


51 


Presa americană a început 
să se întrebe (după modestul 
rezultat la box-office al mult 
comentatului Pacificatorul - 
doar 40 milioane încasări în 
SUA la un buget de 50 milioane 
dolari) dacă nu cumva compa- 
nia DreamWorks produce mai 
multe vise decât filme. 

Înființată în urma cu trei ani, 
din mofive diferite de către: 
Steven Spielberg - care voia să 
încerce ceva nou; Jeffrey 
Katzenberg care dorea să i-o 
plătească patronului de la 
Disney care-l concediase, fă- 
„când din el un „șomer de lux“; și 
de David Geffen care căuta să- 
și investească o parte din 
colosala avere într-o afacere 
profitabilă, DreamWorks a por- 
nit la drum cu un capital de 2,7 
miliarde dolari. Patronii au sem- 
nat un contract prin care se 
angajau să lucreze exclusiv 
pentru societatea nou creată 
timp de 7 ani (cu excepția lui 
Spielberg care își păstrează 
dreptul de a lucra de două ori 
pe an la cu totul alte proiecte, 
cu cealaltă companie a sa, 
Amblin Productions). Dream- 
Works a angajat 1500 de sala- 
riați, a cheltuit aproape 800 
milioane dolari (care la scara de 
valori a Hollywoodului apar 
microscopice) pentru a-şi in- 
stala cartierul general în fostele 
studiouri care au aparținut lui 
Howard Hughes. 

Și totuşi startul nu a fost 
unul dintre cele promițătoare. 
Spielberg, angajat cu contract 
ca regizor la Universal, dar fiind 
și producător (cu Amblin) al 
succeselor Bărbaţi în negru și 
Spitalul de urgență, s-a văzut 
dintr-odată implicat într-un con- 
flict de interese. Astfel, sfârșitul 
anului trecut l-a instalat pe 
Spielberg în fruntea box-office- 
ului american, dar cu Jurassic 
Park Il (ca regizor) alături de 
Men in Black (ca producător), 


52 


Sharon Stone: un nou „look“ pentru Sphere 


în timp ce DreamWorks a în- 
cheiat 1997 cam pe la coada 
clasamentului cu filme medii: 
Pacificatorul, Amistad și co- 
media Mouse Hunt. Pe de altă 
parte, Katzenberg este ocupat 
şi el până peste cap cu procesul 
pe care l-a intentat companiei 
Disney pentru neplata unei 
prime de 250 milioane dolari, el 
folosindu-se de poziţia ocupată 
la DreamWorks pentru a-și 
purta propriul său război. 


Responsabilii celorlalte păr- 
ți componente ale lui Dream- 
Works încearcă - cât se poate - 
să menţină corabia pe linia de 
plutire. Reţeaua de televiziune 
a înregistrat un notabil succes 
cu: serialul Spin City (cu 
Michael J. Fox), iar recrutarea 
recentă a lui Peter Mahlman, 
scenaristul serialului Seinfeld 
(văzut pe ProTv) poate va impri- 
ma companiei viteza Holly- 
woodului. Despre Casa de 


Primul loc pe lista celor mai puternice 


personalităţi ale anului 1997: Steven Spielberg 


discuri DreamWorks se spune 
că este încă lipsită de ritm, în 
pofida competenţei lui David 
Geffen și flerului preşedintelui 
ei, Mo Ostin. 

Cât privește pe acţionarii 
minoritari (printre care se numă- 
ră cei doi co-fondatori ai lui 
Microsoft) aceștia intenţionează 
ca prin DreamWorks Inter- 
active, creată sub dublul patro- 
naj DreamWorks și Microsoft să 
arunce pe piață zece noi jocuri 
video. Cunoscând priceperea 
lui Bill Gates și imaginaţia lui 
Spielberg s-ar putea ca relan- 
sarea să înceapă de aici. 

Cu toate rezultatele puţin 
încurajatoare, influența trio-ului 
de la DreamWorks este puterni- 


de franci) a filmului Doberman, 
Xavier Gouyou-Beauchamps, 
președinte director general, a 
declarat că „France Television 
nu va difuza în nici un caz filmul 
lui Jan Kounen din cauza 
violenței sale“. La rândul ei, 
France 2 a tăiat o scenă de 
zece minute din Adultère 
(mode d'emploi), regia 
Christine Pascal, pentru că 
interpretul Vincent Cassel se 
afla în plină desfăşurare 
sadomaso. Doar Canal Plus a 
îndrăznit să difuzeze ambele 
filme incriminate în versiuni 
integrale. 


Cota lui Michelle Yeoh este în creştere: un milion dolari 
(Tomorrow Never Dies, cu Pierce Brosnan) 


că. lar despre Spielberg, 
Entertainment Weekly (care a 
publicat lista „puternicilor anu- 
lui“ și l-a clasat pe primul loc pe 
autorul lui E.T.) notează: „Cei- 
lalți toți de pe această listă și-ar 
vinde nevestele și copiii pentru 
şansa de a putea lucra cu 
Spielberg“. Fără comentarii. 


France Television se pare 
că se aliniază la deviza 
„politically correct". Cu toate că 
rețeaua de televiziune este 
coproducătoare (cu 6 milioane 


Tribunalele nu au timp să 
intre în vacanță. e Demi Moore 
și Bruce Willis au intentat pro- 
ces publicaţiei The Star care 
susținea de curând că mariajul 
lor e pe ducă. @® Lisa Marie 
Presley i-a dat în judecată pe 
cei de la National Enquirer care 
au afirmat că ea ar avea 
tendințe suicidare. e În aface- 
rea Double, filmul abandonat 
de către Roman Polanski, opu- 
nând pe Sony Pictures lui John 
Travolta, actorul (care a părăsit 
platourile de filmare) nu va plăti 
despăgubiri cu condiţia să joace 
într-un alt film produs de Sony. 


e Brad Pitt a câștigat procesul 
intentat lui PlayGir! care publi- 
case în urmă cu doi ani foto- 
grafiile nud ale lui și ale lui 
Gwyneth Paltrow (pe atunci 
logodnica sa) pe o plajă din 
Antile. E În cursul lichidării judi- 
ciare a companiei Carolco, 
Andy Vajna și-a dat acordul 
pentru plata a 8 milioane dolari 
în schimbul obținerii a jumătate 
din drepturile de autor pentru 


© Cine-a 2 


Bruce Willis cu Demi Moore 


continuarea seriei Terminator. 
Problema este că cealaltă 
jumătate este deţinută de pro- 
ducătoarea Gale Anne Hurd 
care nu este în cei mai buni ` 
termeni cu fostul no. one de la 
Carolco. Pe de altă parte, 
Compania Fox și James Came- 
ron care se interesau și ei de 
Terminator 3 au anunţat că 
renunță, costurile părându-li-se 


(Continuare în pagina 56) 


sa se despart? 


CINE CE FILMEAZĂ ! 


>» Regizor și... terorist. John Malkovich a început în luna 
decembrie a anului trecut filmările la The Dancer Upstairs, în 
calitate de realizator și intepret. El va fi Ambimael Guzman, șeful 
mișcării teroriste peruviene „Sendero luminoso“. Partener: Javier 
Bardem. (Perdita Durango - r. Alex De La Iglesia). 


> James Woods... în Paradis. După controversatul Kids, 
Larry Clark lucrează de zor la Another Day in Paradise, o 
poveste de dragoste sfârşită tragic pe fondul drogurilor și 
delincventei juvenile. Alături de James Woods și Melanie Griffith, 
mai tinerii Vin- 
cent Kartheise? și 
Natasha 
Wagner. 


A >» Warner 
interesat de 
Sandra Bullock. 
După modestul 
succes cu Speed 
2, Sandra Bul- 
lock și-a revenit. 
Ea a semnat cu 
studiourile War- 
ner un contract 
pe trei ani, care 
va intra în vi- 
goare din aceas- 
tă lună cu filmă- 
rile la Practical 
Magic, o come- 
die cu vrăjitoare. 
Regia: Griffin 
Dunne  (Addic- 
ted to Love). 
După aceea, ea 
va fi o logodnică 
mereu în întâr- 
ziere care se în- 
drăgostește de 
psihiatrul care o 
tratează... de lip- 
sa de punctuali- 


w 


@ Pentru Jullia Roberts 


tate. Titlul fil- 3 : 
mului: Exactly 1998 va fi un an plin 
3:30. 


> Superman... tot nu se face. Tim Burton i-a convins pe 
cei de la Warner să nu folosească scenariul lui Kevin Smith 
pentru viitorul Superman. De aceea, filmările au fost amânate 
până în primăvară, iar Nicolas Cage (Viitorul Superman) are 
astfel timp să fie eroul din Tom Slick, povestea unui vânător de 
monștri asemănători cu cel din Loch Ness. Urmează 8 
Millimeter (r. Joel Schumacher) în care va fi un detectiv 
particular angajat de o văduvă care vrea să dezlege misterul 
morţii soțului ei. 


> Bruce Willis - producător. Breakfast of Champions, 
romanul lui Kurt Vennegut, va fi ecranizat de către casa de 
productie a lui Bruce Willis, actorul interpretând și rolul principal: 
un vânzător de automobile la mâna a doua într-un orășel pierdut 
undeva, în munți. Regia: Alan Rudolph. 


> Jon Bon Jovi - mai mult actor decât cântăreț. După 
Long Time, Nothing New (r. Edward Burns) și Little City (r. 
Roberto Benalib) (vezi nr. 12/97), Jon Bon Jovi a semnat un 
contract pentru Love Hurts ca actor și semnatar al muzicii. Este 


54 


vorba de o comedie romantică despre un mic grup de muzică 
rock. Filmul va fi produs de Jerry Bruckheimer. 


> Kassovitz - tatăl. Peter, tatăl lui Mathieu Kassovitz 
„face film“. Pelicula se intitulează Jakob the Liar și filmările au 
avut loc în Polonia și Ungaria. Interpreţi: Robin Williams, Armin 
Mueller-Stahl, Liev Schreiber. Este un .... remake după un film 
est-german producție 1974, nominalizat la Oscarul pentru cel 
mai bun film străin: povestea unui evreu, locuitor al unui ghetto 
asediat de naziști. El susține moralul prietenilor lui spunând 
minciuni care mai de care mai gogonate. Filmul este produs de 
Robin Williams și Sony. 


> Paul Verhoeven face vrăji. Regizorul lui Basic Instinct 
intenționează să ecranizeze biografia celebrului magician Harry 
Houdini, mort în 1926 în noaptea de Halloween. Tom Cruise va 
fi eroul acestui film pe care-l va produce - sigur - casa Columbia. 


> Din nou despre hippy. Cei trei autori ai mult 
comentatelor Crime între prieteni, Trainspotting și O viață 
mai puţin obișnuită, adică Danny Boyle - regizor, John Hodge 
- scenariul și Andrew McDonald - producător, se vor lansa în 
primăvara aceasta într-un nou film intitulat The Beach. 
Subiectul: o expediţie hippy care se sfârșește dezastruos pe 
drumurile către Katmandou. Într-unul din rolurile principale, 
Ewan McGregor (după ce va termina Eye of the Beholder de 
Stephan Elliott). 


> Așa tată, așa fiică. Primul rol pentru Julie Depardieu, 
fiica lui Gérard, este cel din L'Examen de minuit (r. Danielle 
Dubroux). Este povestea unui tânăr devenit hoț din dragoste 
care pleacă în căutarea tinerei soții - bolnavă incurabilă - care 
fuge în noaptea nunții. Alături de Julie: Jean Pierre Léaud, Serge 
Riaboukine, Frangois Cluzet. 


J> castix. Despre filmul lui Claude Berri, Asterix și 
Obelix se mai știe că, pe lângă interpreții Christian Clavier și 
Gerard Depardieu, din distribuţie vor mai face parte: Michel 
Galabru (Abraraecourtix - șeful), Sim (Agecanonix - bătrânul), 
Pierre Palmade (Assurancetourix - bardul), Claude Pieplu 
(Panoramix - druidul), Arielle Dombasle (soția şefului) și top 


@ Jim Carrey joacă pe gratis în Canada 
(aici în Liar, Liar) 


@ Poveste de dragoste între o tânără și răpitorul ei 


(Cameron Diaz şi Ewan McGregor în 
A Life Less Ordinary - r. Danny Boyle) 


modelul Laetitia Casta în rolul Falbalei, încântătoarea copilă 
care-l va face pe timidul Asterix să devină și mai... timid. 


»> Din nou remake. Frenezia remake-urilor continuă. 
Philip Noyce pregătește Prizoniera deșertului (după filmul lui 
John Ford). Pentru a evita comparaţiile cu acesta, Noyce își 
transportă eroii în viitorul îndepărtat. Compania Warner îl 
dorește pe Bruce Willis în rolul principal. 


> De la Spitalul de urgență... la Hitler. Noah Wyle 
(chirurgul rezident din serialul Spitalul de urgență) preferă 
producţiile independente când e vorba de rolurile de pe marele 
ecran. În vara lui 1997 el a fost văzut în The Mythe of 
Fingerprints - (premiul publicului la festivalul de la Deauville). În 
luna mai el va pleca în Germania, pentru a interpreta rolul lui 
Ernst Hantstaegl, care, după ce a fost discipolul lui Roosevelt la 
Harvard, a jucat un rol cheie în ascensiunea lui Hitler, 
înlesnindu-i acestuia, la începutul anilor ‘30 accesul în înaltele 
cercuri financiare germane. The Populist va fi realizat de Ted 
Kotcheff. 


> Pictori pe ecran. După Van Gogh și Toulouse-Lautrec 
a venit rândul lui Rembrandt să fie erou de film. În pelicula lui 
Charles Matton, Klaus Maria Brandauer îl va interpreta pe 
celebrul pictor olandez. Parteneri: Florence Thomassin, Romane 
Bohringer, Jean Rochefort, Vincent Cassell și Tom Novembre. 


>» Date minime. Despre viitorul film al lui Jean-Pierre 
Mocky nu se știe decât că se intitulează Ne me juge pas, iar 
printre interpreți se numără Marianne Basler. 


> Diana. Producătorii filmului Diana and Me au anunțat 
că din cauza morţii prințesei echipa de realizatori va fi rechemată 
după aproape un an de la terminarea peliculei pentru a reface 
unele scene. Toni Collette joacă rolul unei admiratoare 
australiene a Dianei care sosită la Londra pentru a-și întâlni 
idolul se îndrăgostește de... un paparazzi. În noua versiune toată 
povestea va fi redată în flash-back. 


> Miracol. Jim Carrey s-a reîntors în Canada pe 
meleagurile natale pentru doar o zi de filmare, pe platoul la A 


Preşedintele juriului Festivalului de la Cannes 


(13-25 mai) va fi în acest an Martin Scorsese. 


Small Miracle, primul film al lui Mark Steven Johnson, inspirat 
de romanul lui John Irving, O rugăciune pentru Owen. Carrey n- 
a cerut nici un onorariu și, în plus, asigură din off vocea 
povestitorului. Alături de el: Ashley Judd, Oliver Platt și David 
Strathainr. 


»> Depardieu-regizor. Treisprezece ani după Tartuffe (pe 
care l-a produs, realizat și interpretat) Gérard Depardieu va fi 
autor total pentu Un pont entre deux rives după un roman de 
Alain Leblanc, „un fel de Podurile din Madison County 
franzuțesc“. Acțiunea se petrece în regiunea Caux, în anii '60. 
Partenera lui Depardieu va fi Carole Bouquet, alături de care 
actorul apare pentru a patra oară după Buffet froid, Rive 
droite, rive gauche și Trop belle pour toi. 


> Julia dublează miza. În urma succesului înregistrat cu 
lubitul meu se-nsoară, Julia Roberts este asaltată de propuneri 
pentru roluri în comedii romantice. Astfel, ea s-ar putea să-l 
reîntâlnească pe Rupert Everett în Intolerable Cruelty (r. 
Andrew Bergman) și pe Richard Gere (partenerul ei din Pretty 
Woman) în Manhattan Ghost Story, în regia lui Wayne Wang. 
De asemenea, actrița are pe agendă și un proiect pentru un film 
alături de Hugh Grant, Nothing Hill Film. 


* 


O Un James Bond-parodie: Absolute Power cu Mike 
Myers și Elizabeth Hurley (regia Jay Roach) 


MINIFAX - * Bernardo Bertolucci lucrează la un proiect mai 
vechi al său, o poveste de dragoste și moarte în Neapole, sfârșit 
de secol XV. * Danny DeVito intenţionează să regizeze un film 
cu Robert De Niro, The Little Thing, povestea unui fost polițist 
care se află pe urmele unui serial killer. + Martin Scorsese și 
scenaristul său la Taxi Driver, Paul Schrader, sunt aproape gata 
cu scenariul lui Bringing Out the Deat - despre un șofer de 
ambulanţă aflat la vârsta pensionării. + Regizoarea Euzhan 
Palcy ecranizează biografia lui Bessie Coleman, primul pilot 
femeie de culoare din America. În rolurile principale: Gérard 
Depardieu, Angela Bassett, Danny Glover și Aidan Quinn. + 
Pentru prima oară fraţii Coen nu vor fi scenariștii filmului lor. Ei 
vor adapta noul best-seller al lui Elmore Leonard, Cuba Libre. * 
In It's a Dog's Life, Hugh Grant și Mike Myers (care face echipă 
cu Elizabeth Hurley în Austin Powers) vor fi două animale 
domestice care vor lua înfățișare umană pentru a câștiga 
dragostea stăpânei lor. * Un casting „super“ pentru Illuminata (r. 
John Turturro): Christopher Walken, Susan Sarandon și Ben 
Gazzara. 


55 


(urmare din pagina 53) 

exorbitante, mai ales că ei trec 
prin mari emoții cu Titanic. În 
plus, Schwarzenegger se pare 
că va renunța și el la personajul 
care l-a făcut celebru, pentru că 
și-l dorea neapărat pe James 
Cameron ca 'realizator. Termi- 
nator nu-și va ține promisiunea 
„Mă voi întoarcel“. e Una din 
cele mai mari bătălii juridice se 
anunţă a fi cea dintre Sony 
Pictures și MGM. Prima a 
anunţat că intenționează să 
realizeze câteva filme având ca 
erou pe faimosul James Bond, 
personaj considerat însă de 
MGM ca „proprietate perso- 
nală“, compania deținând drep- 
turile în exclusivitate. Sony s-a 
asociat cu Kevin McClory, fost 
producător a două dintre 
James-Bond-uri. Frank Mancuso, 
președintele MGM a ameninţat 
atunci că Sony Pictures va fi 
dată în judecată. Scandalul 
izbucnit constituie o excelentă 
publicitate pentru Tomorrow 
Never Dies, cei mai recent 
James Bond, dar și un moment 
neplăcut pentru același MGM 
care este pe punctul de a pune 
în vânzare o parte dintre acţi- 
unile sale în valoare de 250 mili- 
oane dolari. e După zece ani 


Aspirantă la premiul Oscar: Judi Dench în Mrs. Brown 
- regia John Madden (cu Billy Connolly) 


de procese, justiția franceză i-a 
dat dreptate lui Yves Boisset. 
The Running Man (r. Jean 
Paul Michael Glaser, cu Arnold 
Schwarzenegger) este consi- 
derat un plagiat după Prix du 
danger al realizatorului francez. 
Boisset a început acum o altă 
bătălie: recuperarea celor 
1.200.000 francezi pe care pro- 
ducătorii americani trebuie (și 
refuză) să-i plătească, 


Odată cu premiera am- 
ericană a filmului Red Corner 
în care Richard Gere joacă rolul 
unui avocat maltrat de către 
autorităţile chineze, actorul a 
organizat - la doi pași de locul 
unde președintele Clinton cina 
cu Jiang Zemin, - o întrunire la 
care au participat peste 300 de 
persoane venite să protesteze 
împotriva nerespectării drep- 
turilor omului de către oficia- 
lităţile chineze în Tibet. 

Kevin Costner și-a trimis 
avionul personal pentru a-l 
aduce (din Texas unde ţinea o 
conferință), pe fostul președinte 
rus Mihail Gorbaciov, invitat 
împreună cu soția lui, Raisa la 
actor acasă, în Los Angeles 


Laetitia Casta - tânăra de care se va îndrăgosti 
Asterix-Gerard Depardieu 


pentru a cina împreună și a 
vedea primele secvenţe din cel 
mai recent film la al lui Costner, 
The Postman. 

Într-o alocuțiune radiofonică, 
președintele Clinton a declarat 
că regretă faptul că filmele 
prezintă - prea des - consumul 
de stupefiante dintr-un unghi 
favorabil. Aceasta a surprins 
Hollywoodul și l-a făcut pe 
președintele lui Motion Pictures 
Association of America, Jack 
Valenti, să declare la rândul lui: 
„Nu pot să-i răspund preșe- 
dintelui pentru că nu știu la ce 
se referă. Nu cred că vreunul 
dintre filmele produse în ultimii 
ani la Hollywood a făcut 
apologia drogurilor“. Unii co- 
mentatori ghicesc în declarația 
prezidenţială un fel de perdea 


de fum pentru a contracara 
atacurile republicanilor care 
acuză Casa Albă de o prea 
slabă implicare în lupta 
„ Împotriva drogurilor. 


Universitatea americană din 
Pennsylvania a consacrat unul 
din seminariile sale regizorului 
Alan Smithee, plecând de la 
întrebarea dacă „teoria autorului 
poate să se aplice unui regizor 
care nu există?“. Alan Smithee 
este, într-adevăr, o persoană 
inexistentă, numele apărând 
însă pe genericul mai multor 
filme ca Death of a Gunfighter, 
(versiunea tv a lui Dune), O 
după amiază de câine - 
versiunea pentru proiecția în 
avioane. Smithee este de fapt 
numele sub care se ascund 
realizatorii atunci când nu 
doresc ca numele lor să apară 
pe genericul filmelor realizate 
de ei. Ceea ce i-a amuzat pe 
participanţii la sus-pomenitul 
seminar a fost că regizorul 
Arthur Hiller care a turnat un 
film tocmai despre acest domn 
Smithee, a refuzat să-și asume 
paternitatea peliculei. Astfel că 
filmul despre Alan Smithee va fi 
semnat de... Alan Smithee. 


Richard Gere și Bai Ling în The Red Corner 
(r. John Avnet) 


Sigourney Weaver și Winona Ryder - un cuplu 
actoricesc extrem de mediatizat după Alien 4 


Cunoscuta companie de 
jucării Hasbro . și societatea 
Galoob toys au plătit 225 
milioane dolari în acţiuni socie- 
tăţii Lucasfilm în schimbul cedă- 
rii dreptului de exploatare a li- 
cențelor privitoare la noua tri- 
logie Star Wars. Pentru George 
Lucas și compania lui, trilogia a 
devenit o operaţie financiară 
extrem de profitabilă, mai ales 
că primul film n-a fost încă 
terminat, iar premiera se anunţă 
pentru 1999! 


Cu cinci zile înainte de data 
prevăzută pentru începerea 
turnărilor, producţia lui Out on 
My Feet a fost oprită din lipsă... 
de bani. Filmul, inspirat de viața 
boxeurului Vinnie Curto, trebuia 
să-i reunească pe Robert De 
Niro și Mark Wahlberg sub 
bagheta regizorală a lui Barry 
Primus. Producătorii au invocat 
- fără să intre în detalii - retra- 
gerea neașteptată a principalei 
lor surse de finanţare. Echipa 
nu și-a putut primi astfel nici 
salariile pe cele câteva 


săptămâni de prosi ji. 
pi prospecții E 


57 


> SOMNUL DE VECI 


Apărut în 1946, Somnul 
de veci este considerat astăzi 
ca „un clasic“ al cinema- 
tografiei hollywoodiene și unul 
din cele mai reușite pelicule 
din genul „serie neagră“ din 
anii 30-50. Mai puţini ştiu însă 
că au existat două versiuni ale 
aceluiași film: una terminată în 
ianuarie 1945 și niciodată 
prezentată publicului, și alta, 
modificată câteva luni mai 
târziu și difuzată în 1946. 

Romanul lui Raymond 
Chandler (având la bază trei 
dintre nuvelele lui publicate 
anterior) a trezit interesul regi- 
zorului Howard Hawks care a 
achiziționat drepturile de 
ecranizare și a pornit la 
treabă. Complexitatea roma- 
nului (și scenariului) a dus la 
apariția unei anecdote care 
spune că regizorul i-ar fi trimis 
o telegramă lui Chandler 
pentru a-i întreba dacă unul 
din personaje era asasinat sau 
se sinucidea. Răspunsul lui 
Chandler a fost aiuritor: „Dacă 
nici tu nu știi, eu nici atât“. 
Început în 1944, filmul bene- 
ficia de un cuplu deja celebru: 

Humphrey Bogart - Lauren 
Bacall. Filmările au fost termi- 
nate în ianuarie 1945 şi filmul 
a fost prezentat în avanpre- 
mieră soldaților decorați 
pentru merite deosebite. A fost 
un triumf. Războiul s-a în- 
cheiat nu mult timp după 
aceea și producătorii au în- 
ceput goana după realizarea 


@ „Sunt un bărbat norocos!“ spune George Clooney 


filmelor despre războiul ce 
tocmai se terminase. Jack 
Warner a hotărât atunci să 


ž l de. 4 
pina deoparte: Somnu : Din această cauză, Jack 


veci căci „nu este timpul lui“, 
avea să spună el. Intre timp, 


Lauren Bacall era criticată 
vehement pentru rolul din 
Agent secret (r. Herman 
Shumlin - cu Charles Boyer). 


Warner decide că Somnul de 


E E. DN 
@ Somnul de veci - prezentat anul trecut în variantă originală 
(Humphrey Bogart şi Lauren Bacall) 


veci ar putea fi prezentat doar 
dacă unele scene vor fi re- 
scrise, aducându-se în prim 
plan charisma celor doi actori, 
Bogart și Bacall, accentul pu- 
nându-se pe scenele în care 
evoluează doar ei doi. Sunt 
rescrise astfel dialogurile, se 
refilmează secvențele într-o 
nouă variantă, sau sunt rede- 
cupate și centrate mai mult pe 
cuplu. Âte secvenţe sunt pur 
și simplu adăugate. Această a 
doua versiune a apărut în 
august 1946 şi după cum se 
ştie a avut un imens succes. 
La sfârşitul lui 1997, filmul - în 
primă variantă - a fost arătat 
publicului. În plus, timp de o 
jumătate de oră sunt prezen- 
tate diferenţele dintre prima și 
a doua versiune. 


" EI DESPRE El ȘI 
CEILALȚI 


e „Boxul și formiula unu au 
fost întotdeauna sporturile 
mele favorite“,. 


- (Sylvester 


Stallone). Actorul a achiziţio- 
nat de altfel drepturile de pro- 
ducere a unui film despre 
Bernie Eccelestone, fonda- 
torul curselor de formula unu. 

e „Compania mea de pro- 
ducție se numește J.K. Living 
(Just Keep Living) ceea ce nu 
înseamnă că trebuie să lași 
Viața să treacă pe lângă tine. 
Dimpotrivă, înseamnă că tre- 
buie să trăieşti din plin. Dacă 
luăm în seamă prezicerile, nu 
prea mai avem multe zile de 
trăit pe acest Pământ. Trebuie 
deci să nu le lăsăm să treacă 
pe lângă noi“. (Matthew 
McConaughey, la premiera 
filmului Contact de Robert 
Zemeckis). 

e „Nu-mi place să mă laud 
cu reușitele din cariera mea și 
nu din falsă modestie. Știu 
prea bine că lucrurile se pot 
schimba. Uitaţi-vă de exemplu 
la Jerry Lewis! Era cel mai 
mare star american la un mo- 
ment dat, până în ziua când a 
început „s-o strige în gura 
mare, In momentul când 
ajungi să spui asta, ești un om 
mort". - George Clooney. 

e „Nimic nu este mai emo- 
ționant în Vrăjitorul din Oz, 
decât momentul când nae 
Dorothy deschide poarta în alb 
și negru pentru a intra în 
lumea colorată a lui Oz. Nici 
un trucaj modern nu va putea 
să ne transmită sentimentul 
trăit de ea. În zilele noastre, 
filmele nu fac altceva decât să 
ne distreze pur și simplu. 
Magia a dispărut“. (Sandra 
Bullock). 

e „Vai bine mor, decât să 
trăiesc fără a fi în permanenţă 
în competiție“ (Alicia Silver- 
stone), producătoarea filmului 
Excess Baggage 

e „imaginea falsă cea mai 


E Kenneth Branagh și Kate Winslet într-un Hamlet care a 
stârnit comentarii pro și contra 


minalizați la Oscar. Pentru cel 
mai bun actor în rol principal 
părerile sunt împărţite între 
Peter Fonda (Ulle's Gold - 
film independent realizat de 
Victor Nunez), Johnny Depp şi 
Al Pacino în Donnie Brasco 
de Mike Newell, John Travolta 
în Face Off de John Woo, 
Sean Penn în She's So 
Lovely al lui Nick Cassavetes. 
Pentru Oscarul celui mai bun 
rol secundar masculin un sin- 
gur nume se vehiculează, 
uper Everett, prietenul ho- 
mosexual al Juliei Roberts din 
lubitul meu se-nsoară de 
Paul J. Hogan. Posibile nomi- 
nalizări pentru cel mai bun rol 
feminin: Julia Roberts (lubitul 
meu se-nsoară), Jodie Foster 
(Contact - r. Robert Zeme- 
ckis) și Judi Dench (Her 
Majesty Mrs. Brown). 


> DE TOATE... 


_€ Studiourile Universal 
mizează din ce în ce mai mult 


@ Jodie Foster: „Hollywoodul nu este ce pare a fi“. 


răspândită despre Hollywood 
este că aici de fabrică produc- 
iile colosale - vezi Jurassic 

ark și altele de acest gen. 
Mulţi uită însă că tot la Holly- 
wood există un fel de rezis- 
tență: se fac filme mici, inde- 
pendente care sunt realizate 
cu bani puțini, cu actori necu- 
noscuţi, dar care au început să 
fie luate în seamă. Mai există 
aici Şi o viaţă teatrală, actori 
excelenți chiar dacă mai puțin 
cunoscuţi din cauză că n-au 
părul decolorat și picioare de 
1,50 lungime“. (Jodie Foster). 


> AVANPREMIERĂ 
LA OSCAR 


Presa americană a publi- 
cat deja primele zvonuri des- 
pre filmele și actorii posibil no- 


pe actrițele „exotice“. Astfel lui 
Michelle Yeoh (star originar 
din Hong Kong și foarte cu- 
noscută în filme de acțiune) i 
s-a propus un milion dolari 
pentru a juca în comedia Con- 
fucius Brown cu Martin 
Lawrence. Același studio i-a 
plătit lui Jennifer Lopez 2 mili- 
oane dolari pentru a fi par- 
tenera lui George Clooney în 
Out of Sight da Steven 
Soderbergh. 

@ Fanii cântărețului ‘John 
Travolta ( cu acest prilej puteți 
revedea Grease) îl pot asculta 
- alături de Carly Simon - 
cântând Two Sleepy People - 
melodie cuprinsă pe albumul 
intitulat Film noir. 

e Mult așteptatul Godzilla 
cu Jean Reno și Matthew 
Broderick va avea premiera cu 


ocazia 
1998. 

@ Pentru că este o adevă- 
rată avalanșă de filme catas- 
trofă în Statele Unite și din 
cauza recentelor inundații, 
Paramount a hotărât să 
schimbe titlul filmului The 
Flood/Inundaţia (Christian 
Slater și Morgan Freeman) în 
Hard Rain. Filmul care este 
gata de anul trecut a avut 
premiera luna aceasta. 

€ Responsabila unui cine- 
matograf din Vitrolle (Franţa) a 
fost concediată pentru că a 
programat ciclul de zece scurt 
metraje documentare despre 
SIDA intitulat L'amour est à 
réinventer. 


J> PREMIILE FELIX 


Anul trecut, în luna decem- 
brie, a avut loc la Berlin, 
decernarea premiilor Acade- 
miei Europene de Film sau, 
mai pe scurt, a premiilor Felix. 

Festivitatea care s-a dorit, 
an de an, ca o replică a pre- 
miilor Oscar a acordat 
următoarele distincții: 

Cel mai bun film: Go/ 
puşcă - r. Peter Cattaneo 
(Marea Britanie); Cel mai bun 
scenariu: Alain Berliner - 
Chris Vander Stappen pentru 
Viața mea în roz (Coproducția 
Franța-Belgia); Premiul de 
interpretare feminină a 
revenit actriței franceze 
Juliette Binoche deja dețină- 
toare a unui Oscar pentru rolul 
din Pacientul englez; Pre- 
miul pentru cel mai bun rol 
masculin: Bob Hoskins - 
Twenty Four-Seven; Premiul 
pentru imagine: John Scale 
pentru Pacientul englez; Pre- 
miul pentru întreaga acti- 
vitate: regizorului Milos For- 
man; Premiul FIPRESCI: 
Călătorie la începutul lumii de 
Manoel de Oliveira (Portu- 
galia); Premiul pentru cel 
mai bun film de pe alt con- 
tinent decât Europa: Hanna 
Bi de Takeshi Kintano; Pre- 
miul pentru întreaga carieră 
actoricească i s-a acordat 
actriței franceze Jeanna Mo- 
reau; Premiile de popula- 
ritate: Jodie Foster pentru 
Contact și Perdita Durango 
pentru Gol pușcă. 

Revista noastră a relatat 
pe larg în paginile sale despre 
aceste filme cu ocazia par- 
ticipării lor în festivalurile inter- 
naţionale din 1997. 


lui Memorial Day 


Rubrica „CINEGLOB“ 
este realizată 
de Doina STĂNESCU 


59 


Peter O'Toole a anunţat că se retrage din viaţa artistică din motive de sănătate 
(în foto — Lawrence al Arabiei — r. David Lean) 


S-au despărțit în '97, fără 
șanse de împăcare 

Când Brad Pitt și Gwyneth 

Paltrow au pus punct unui 
roman de dragoste care a durat 
doi ani 'și jumătate — enorm 
pentru ritmul Hollywoodului — 
vestea a făcut aproape tot atâ- 
tea valuri ca întoarcerea Hong 
Kong-ului la patria mamă! 

Geena Davis și regizorul 
Renny Harlin au divorțat după 
patru ani de trai la bine (Long 
Kiss Good Night) și la rău 
(Cutthroat Island). Harlin s-a 
îndrăgostit lulea de secretara 
lui, Tiffany Bower de la care 
așteaptă un copil. Să adăugăm 
că mai tânăra Tiffany (22 ani) 
era bună prietenă cu Geena... 

Când certaţi, când împăcaţi, 
cuplul Johnny Deep — Kate 
Moss s-a despărțit definitiv, de 
astă dată pe cale amiabilă, 
precedentele „rupturi“ fiind 
punctate cu mobilă aruncată pe 
fereastră și pahare făcute 
tăndări. 

„Recordul“ îl bat Kirstie Alley 
(seria Uite cine vorbește!) și 
Parker Stevenson care au ajuns 
la divorț, după 14 de căsătorie. 
Motivul: actrița își dorea foarte 
tare un copil pe care, se pare, 
soțul nu putea să i-l dăruiască. 


60 


Cu mult tam-tam s-a încheiat 
mariajul lui Billy Bob Thornton, 
ambii soți obținând hotărâri 
judecătorești care le interzic să 
se apropie unul de celălalt ia 
mai puţin de o sută de metri, cei 
doi acuzându-se reciproc de 
agresiune verbală și fizică. 

La rândul lui, Michael 
Rapaport a fost arestat sub 
acuzația că și-ar fi molestat 
logodnica, actrița Lili Taylor 
care de altfel, l-a și părăsit. 

Lauren Holly și Jim Carrey s- 
au despărţit extrem de civilizat. 
Actorul s-a mutat la Bel-Air 
Hotel până când Lauren și-a 
luat . lucrurile și a plecat să 
locuiască cu Ed Burns, regi- 
zorul filmului în care ea are rolul 
principal, Long Time, Nothing 
New. 


Fericiţi continuă să fie: 
George Clooney care de 
curând declara: „La premiera lui 
Batman și Robin le-am sărutat 
în aceeași seară pe Uma 
Thurman și Elle Macpherson, în 
timp ce logodnica mea, Celine 
eră și ea prezentă. Ce mai, sunt 
un bărbat extrem de norocos!“ 
Vanessa Paradis vrea să-și 
schimbe cu totul viața. Ea i-a 
părăsit pe rând pe Florent 
Pagny și Lenny Kravitz, s-a tuns 


foarte scurt și s-a amorezat de 
Stanislas Marhar (odrasla unui 
regizor slovac și al unei mame 
franțuzoaice) care este tânăr, 
frumos, bogat și talentat. Mai 
este: nevoie de altceva? 

® Richard Gere a convertit-o la 
budism și pe fermecătoarea lui 
prietenă Carey Lowell, actriță și 
interpretă a unei James Bond 
Girl alături de Timothy Dalton în 
chip de agentul 007. 


Întâmplări, întâmplări 

Fraţii Liam și Noel Gallagher, 
adică grupul Oasis au stârnit un 
adevărat scandal în Marea 
Britanie în urma unui interviu 
acordat rețelei BBC. Venind 
vorba despre Beatles și Rolling 
Stones, cei doi copii teribili, ași 
ai provocării au declarat cu 
dispreț că alde McCartney, 
Jagger și ceilalți nu sunt decât 
„0 adunătură de  boșorogi, 
geloși pe succesul celor mai 
tineri și atinși de ramolisment“. 

Michael Jackson se... vinde 
bine. O păpușă având înfățișa- 
rea starului pop, înaltă de 30 cm 
și cântând unul din hit-urile lui, 
Black and White a fost lansată 
pe piața americană în ajunul 
sărbătorilor. În numai două 
săptămâni s-au vândut peste 
500.000 de asemenea exem- 


plare. 

'Demi Moore devine pe zi ce 
trece mai... slabă. Silueta ei 
seamănă deja cu cea a celebrei 
Twiggy, parcă ieșită de curând - 
dintr-o grevă a foamei. Expli- 
caţia e simplă: nu e vorba de 
anorexie, dar Demi va fi în cu- 
rând interpreta celebrei Coco 
Chanel care nu era ceea ce se 
numește o persoană corpo- 
lentă. Dimpotrivă! Aceeași Demi 
Moore, ajunsă una dintre 
actrițele cele mai bine plătite ale 
Hollywoodului, și-a înmulţit. și 
capriciile pentru că, se ştie, 
nazurile sunt apanajul vede- 
telor. Invitată la emisiunea lui 
David Letterman ea a cerut să 
fie adusă cu elicopterul, iar pe 
platourile de filmare unde lu- 
crează i se pun la dispoziţie în 
afară de rulotă (echipată cu tot 
ce trebuie de la sală de baie, 
dormitor, bucătărie, salon) zeci 
de liti de apă marca Evian 
pentru a-și spăla părul. Este tot 


Gina Lollobrigida visează la o 
parteneră pe măsură: Sophia Loren 


ale sale, plus un adevărat „co- 
mando de șoc“ format din: baby 
sitters, -secretare, machiori, 
antrenori, dieteticieni, medici, 
bucătari și, bineînţeles, un 
număr impresionant de body- 
guards. 

Devenită respectabilă bunică, 
Priscilla Presley şi-a dat în 
sfârșit acordul pentru ecrani- 
zarea vieții ei alături de regele 
Elvis. Titlul viitorului film: Child 
Bride the Untold Story of 
Priscilla Beaulieu  Presley/ 
Mireasa copil: povestea nes- 
pusă a Priscillei... Cam lung, 


timpul însoţită de cele trei fetițe 


dar ținând cont de picanteriile 
ce vor „asezona“ pelicula, spec- 
tatorii vor „înghiți“ și titlul. 
Roșcatei Nicole Kidman i s-a 
propus să devină ambasa- 
doarea casei Dior pe 1998. 
Nicole s-a gândit, dar nu prea 
mult, cele două milioane de 
dolari ajutând-o să accepte. 
„Blonda explozivă“ cum mai 
este numită Anne Nicole Smith 
are parte numai de necazuri. 
Fostul ei body guard a acuzat-o 
că este prea violentă şi că a 
încercat să-l... violeze, bărbaţii 
pe care-i cunoaște se cam 
feresc de ea din cauza că 
„atunci când bea două-trei 
bloody-mary se aruncă asupra 
oricui, numai pantaloni să 
poarte“ cum a remarcat unul 
dintre foștii ei amici. Pe lângă 
toate acestea, unul din săculeții 
cu silicon pe care și i-a 
implantat pentru a avea sânii 
mai mari decât ai lui Dolly 
Parton, s-a spart și Anne Nicole 
a fost la un pas de o infecție 
generalizată. Dar cea mai mare 
nenorocire a ei este că din 
moștenirea lăsată de fostul ei 
„So| (oare a murit la 87 de ani, 


între cei doi fiind o diferență de 
57 de anl), cifrată la 85 milioane 
dolari nu a căpătat decât 2 
milioane, fiul ei vitreg atacând 
testamentul și câștigând pro- 
cesul, Totuși, bune şi cele 2 
milioane, decât nimic... 

Anul acesta, Sharon Stone 
intenționează (să vedem dacă 
se va și ține de cuvânt) să facă 
o pauză în cariera ei artistică, 
Motivul: criza de astm suferită 
pe platoul de filmare la Gloria și 
dorința ei de a deveni mamă. 


Mai rămâne de văzut cine va fi 
fericitul tătic 

A deveni mamă este și visul 
lui Iman, fostă top model și 
actuală soție a celebrului. David 
Bowie. În vârstă de 42 de ani, 
frumoasa somaleză nu și-a 
pierdut speranța că într-o bună 
zi îi va dărui soțului ei copilul 
mult dorit. 

În schimb, alt manechin 


„celebru, Jerry Hall a dat naștere 


celui de-al patrulea copil, tatăl 
fiind același Mick Jagger. Cei 
doi sunt căsătoriți de 20 de ani 
și mai au. două fete și un băiat. 

invitată a unei emisiuni a 
televiziunii italiene, Gina 


E 


Chiara Mastroianni s-a reîntors pe platouri 
după o pauză de aproape un an 


Jocul dragostei: Johnny Depp și Kate Moss 


În ultimul timp, Brad Pitt și Gwyneth Paltrow 
își trimit reciproc mesaje de împăcare 


Lollobrigida a declarat că, i-ar 
place să joace alături de Sophia 
Loren într-un remake după Ce 
s-a întâmplat cu Baby Jane de 
Robert Aldrich. Lollo a surprins 
astfel pe toată lumea care 
cunoștea rivalitatea dintre cele 
două staruri. 

Eliberarea condiţionată a lui 
Robert Downey jr. a fost revo- 
cată de către un tribunal din Los 
Angeles care a primit dovezi că 
actorul a reînceput să consume 
droguri și alcool în ciuda 
interdicției formale a judecă- 
torului. Downey jr. a fost con- 
damnat în luna noiembrie a 
anului trecut pentru consum de 
stupefiante, deținere de arme 
prohibite și conducere sub 
influența drogurilor. El are astfel 
toate șansele să se regăsească 
după gratii. Judecătorul l-a lăsat 
totuşi în libertate provizorie 
pentru a-i permite să termine 
filmările la /n Dreams, noul film 
al lui Neil Jordan. 

Quentin Tarantino și Harvey 
Weinstein - (președintele Mira- 
maxului )luau masa în restau- 
rantul Ago din Los Angeles, 
când clienții l-au văzut deodată 
pe autorul lui Pulp Fiction 
ridicându-se val-vârtej, îndrep- 
tându-se spre un tip care 
aştepta să se elibereze o masă 
și trântindu-i respectivului un 
pumn în față. Cel lovit nu era 
altul decât Don Murphy, pro- 
ducător, alături de Jane 
Hamsher, al filmului lui Oliver 
Stone, Născuţi asasini. Murphy 
este cel care a insistat să se 
efectueze câteva modificări la 
scenariul semnat de Tarantino, 
ceea ce l-a înfuriat cumplit pe 
acesta. Hamsher a publicat la 
rândul ei o carte intitulată Killer 
Instinct în care denunță 
folosirea excesivă a drogurilor 
pe platou la același fim și îl 
numește pe Tarantino „actor 
mediocru și regizor cunoscut 
doar prin celebritatea sa, 
câștigată oricum, numai. prin 
merite artistice nu“. Mulțumită 
intervenției. lui Harvey 
Weinstein, Murphy s-a lăsat 
convins să nu depună plângere, 
iar Tarantino a putut să iasă din 
mașiha de poliție în care fusese 
invitat pentru a se calma. 


Doina STĂNESCU 
61 


<Š% Festivalul de la 
Tokio a acordat marele 
său premiu ex-aequo 
pentru Cercul perfect 
de Ademir Kenovic, ori- 
ginar din Sarajevo, film 
care tratează tragedia 
războiului fratricid din 
lugoslavia; al doilea 
laureat a fost regizoa- 
rea germană Caroline 
Link pentru filmul 
Beyond Silence/Din- 
colo de tăcere a cărui 
eroină este o fetiță 


de Walles, la regina 
inimilor celor mulți“; 
„Îngerul morţii monar- 
hiei casei britanice" etc. 
etc. 


«e Modesta casă 
din Liverpool unde for- 
maţia Beatles a com- 
pus primele melodii și 
unde au avut loc re- 
petiţiile grupului lor 
până în 1963, este 
astăzi un muzeu cu mii 
și mii de vizitatori. 


@ Alain Delon - un ambasador 
al comerțului francez 


născută din părinți 
surdo-muți care ajunge 
clarinetistă. 


s% La Universita- 
tea California de Sud 
(USC) unde se predau 
arta şi tehnica filmului și 
televiziunii Pat Hitch- 
cock O'Connell - unica 
fiică a lui Alfred 
Hitchcock și a soției 
acestuia, Alma Reville, 
a creat un departament 
care să poarte numele 
părinților ei. Motivul - 
contribuția susținută a 
mamei sale la opera lui 
Hitchcock este astăzi 
dată uitării. 


«9 Universitatea 
Liberă din Berlin a 
introdus recent un curs 
de 12 prelegeri pe 
tema: Mit și politică, 
idee inspirată de de- 
cesul prințesei Diana. 
Câteva dintre subiecte: 
„Diana, de la prințesă 


62 


+ Casa în care 
dramaturgul Bertold 
Brecht și-a petrecut 
ultimii ani de viață până 
la decesul din 1957, a 
fost redeschisă vizita- 
torilor după o pauză de 
opt luni, timp în care 
locuința și arhivele au 
fost puse la punct în 
vederea sărbătoririi 
centenarului de la 
nașterea sa (1898). 


«e Cu 34 de filme 
în care a jucat, fiecare 
cu peste un milion de 
bilete vândute în ultimii 
30 de ani, Gerard De- 
pardieu (vezi poster în 
nr. 3/97) se plasează 
pe locul | în box-office- 
ul francez, urmat de 
Philippe Noiret. Dintre 
actrițe, pe locul | se află 
Catherine Deneuve cu 
14 filme care au depășit 
baremul de un milion 
de bilete vândute. 


P 
e 
r 
i 
g 
c 
5 
P 


«e George Cloo- 
ney, Denzel Washing- 
ton şi Brad Pitt au fost 
desemnaţi de către 
cititorii revistei People 
ca cei mai sexy bărbaţi 
ai anului 1997. 


s% Pierce Brosnan 
a devenit cel de-al 
2.099-lea actor invitat 
să-și lase amprentele 
mâinilor pe „trotuarul 
gloriei“ din fața sălii 
Chinese Theatre din 
Hollywood. În timpul ce- 
remoniei el și-a amintit 
cum cu 16 ani în urmă 
s-a plimbat prim a dată 
„pe aleea celebrităților“ 
ca simplu turist. 


s% Alain Delon se 
face mesagerul Franţei 
pentru a stimula legă- 
turile cu Hong-Kong. În 
acest scop Delon lan- 
sează o serie de 25 de 
documentare con- 
cepute sub genericul 
„Ce are Franța mai 
bun“. Evident filmele 
sunt despre arta culi- 
nară, muzee și mo- 
numente, parfumuri și 
vinuri. Marele Delon - 
ajuns ambasador al 
comerțului. 


% Actrița Anne 
Heche și iubita ei, ve- 
deta TV Ellen De Ge- 
neres au achiziționat la 
licitația Sotheby din 
Beverly Hills contra 
sumei de 2.800.000 
dolari un pandantif de 
aur care a aparținut 
Marlenei Dietrich. Un 
dar primit de la Jean 
Gabin. 


s Rochița bleu- 
gris desenată de Hu- 
bert de Givenchy, pur- 
tată de Audrev Hepburn 
în Cum să furi un mi- 
lion, a fost vândută tot 
la o licitație Sotheby, 
dar la New York, pentru 
10.350 USD. 


+% Barbara Chase- 
Riboud a dat în jude- 
cată Studiourile Dream- 
Works (proprietate a lui 
Spielberg, Katzenberg 
și Geffen) pentru că au 
preluat în filmul produs 
de ei Amistad, 
fragmente în- 
tregi din ro- 
manul ei intitu- 
lat Echo of 
Lions/Ecoul 
leilor, apărut în 
1980. Este 
vorba despre 
revolta din 
1839 a sclavilor 
de pe un vas 
spaniol. Avoca- 
tul studioului 
SKG și-a apă- 
rat clienții afir- 
mând că au- 
toarea romanu- 


lui nu deține monopolul 
asupra istoriei Americii. 


“4% Proiectul lui 
Kelvin Mackenzie de a 
realiza un film de fic- 
ţiune despre dragostea 
Dianei cu Dodi Al 
Fayed a generat un 
scandal de proporții. 
Avocaţii reprezentând 
Fondul Memorial Diana 
sunt hotărâți să 
oprească filmările cu 
orice preţ, în vreme ce 
Mackenzie contraatacă 
susținând că este o 
cenzură neîntemeiată 
și afirmă că filmul va fi 
pe piață anul viitor. 
Evident, nu este vorba 
de o dispută cinemato- 
grafică, ci de un conflict 
de interese. 


<% “Soţia lui John 
Travolta, Kelly Preston 
a dat în judecată pe 
Joseph Cheffo, un aspi- 
rant scenarist care-i tri- 
mitea scrisori privind 
viața extraconjugală a 
bărbatului ei. Ea a câș- 
tigat, lui Cheffo interzi- 
cându-i-se de a o mai 
aborda sau de a se 
apropia de casa lor. 


<% Whitney Hous- 
ton a primit un onorariu 
de un milion de dolari 
pentru o reprezentație 
de 45 de minute - sus- 
ținută pentru credin- 
cioșii reverendului Sun 
Myung Moon adunaţi 
pe stadionul Robert F. 
Kennedy Jr. 


@ Christian Slater - 
delincvent pentru 
a câta oară? 


9% Inimi fără frontieră, 
este numele Fundaţiei creată 
de Jean Claude Van Damme 
împreună cu Dida, ex- 
campionul în Thai-box, al 
cărei scop este să creeze 
spații pentru activități sportive 
și culturale pentru copiii han- 
dicapaţi. Inaugurarea a avut 
loc la 23 decembrie în parcul 
Euro Disney din împrejurimile 
Parisului unde au fost invitați 
50 de copii. 3 

«e š i 

%* La capătul unui lung 
proces, Christian Slater a fost 
condamnat la trei luni în- 
chisoare pentru a-și fi agresat 
prietena și pe un poliţist. 
Avocatul său l-a apărat afir- 
mând că atunci se aflase sub 
influența cocainei și că în 
urma acelui incident Slater s-a 
internat de bună voie într-o 
clinică de dezintoxicare unde 
a petrecut 118 zile. Verdictul 
nu a fost deocamdată modi- 
ficat. 


+% Clubul criticilor new- 
yorkezi a desemnat ca cel mai 
bun film al anului trecut L.A. 
Confidential un thriller ce 
dezvăluie corupția și prosti- 
tuția conectate la lumea fil- 
mului din Los Angeles în anii 
'50. Premiera europeană a 
filmului avut loc la Cannes ‘97 
(vezi și nr. 6/97). Regizorul 
filmului Curtin Hanson a fost 
de asemenea distins pentru 
regie și scenariul pe care l-a 
scris împreună cu Brian Hel- 
geland - o adaptare a roma- 
nului semnat de James Ellroy. 
Cei mai buni actori ai anului 
trecut au fost considerați: 
Petre Fonda în Ulle's Gold și 
Julie Christie în Afterglow; 
pentru rol secundar: Burt 
Reynolds în Boogie Night și 
Joan Cusack în In and Out. 


«e Consiliul Naţional al 
Industriei Filmului American 
din care fac parte scriitori, 
actori, profesori, tehnicieni ai 
filmului etc. au desemnat 
drept cel mai bun film al anului 
trecut tot L.A. Confidential, 
iar ca actori pe Jack Nichol- 
son în As Goos as it Gets și 
pe Helena Bonham Carter 
pentru The Wings of the 
Dove. 

E 


TELEHOVE 


» ȘTIAȚI CĂ: 


@ Gustavo Bermudez a 
repurtat un imens succes cu 
rolul lui Romeo din cunoscuta 
dramă a lui William 
Shakespeare. Punerea în 
scenă a costat peste 2 
milioane de dolari, fiind una 
din cele mai costisitoare piese 
din istoria teatrală a 
Argentinei. Triumful a fost pe 
măsura cheltuielilor. Din 
păcate, Bermudez nu a fost 
recompensat cu premiul 
Estellas de Mar (echivalentul 
premiilor Tony din Anglia), 
prejudecata că el este actor 
de telenovelă funcționând 
încă. 


@ Coraima Torres a 
sărbătorit în luna decembrie 
primul an de viață al 
băiețelului ei, alături de soț, 
actorul Nicolas Montero. Pe 
plan artistic, actrița s-a 
reîntors pe platourile de 
filmare cu un remake după La 
Dama de Rosa. 


O preterințele lui Guy Ecker 
(Cafea cu parfum de 
femeie) sunt: câinii, și în 
special rasa rotweiller; tenisul, 
patinele cu rotile, whisky; 
muzica braziliană. 


O Numele complet al lui 
Victor Camara este Victor 
Manuel Carlos Camara 
Parejo. Este născut pe 10 
iunie 1959, la Caracas. 
Părinţii lui sunt cunoscutii 
actori de telenovelă: Elisa 
Parejo (Lucrecia, mama lui 
Mario din Cristal) și Carlos 
Camara - padre Adrian din Și 
bogații plâng). Este căsătorit 
de 17 ani cu actrița Yvette 
Planchart și au o fiică, 
Samantha Maria. Este un 
redutabil jucător de șah și-i 
place ski-ul nautic. 


@ Ruddy Rodriguez a vrut 
să-i facă soțului ei, Rodolfo 
Pizani, un cadou deosebit. A 
cumpărat o fermă de 50 de 
ha, cu o herghelie de cai și o 
cireadă de vite, vânzători fiind 
foștii ei parteneri din Pasiuni 
secrete, Danilo Santos și 
Edmundo Troya. 


PE SCURT DESPRE: 


@ Gabriel Corrado: 
Nume: Gabriel Andres 
Corrado; Născut la Buenos 
Aires (Argentina), 12 


O Un serial ce a bătut recordul de audiență în România: 


Kassandra cu Henry Soto, Coraima Torres şi Osvaldo Rios 


decembrie 1960; 1,80 m 
înălțime; ochi albaștri; părul 
castaniu; studii de medicină 
(neterminate); culori 
preferate: albastrul și roșul; 
marca de mașină preferată: 
Porsche; cântărețul preferat: 
Sting; îi place să cânte la 
chitară, să joace tenis, rugby; 
femeia ideală: Constanza, 
soția lui; florile preferate; 
anemonele; orașul preferat: 
Madrid; eroul preferat: Don 
Quijotte; ținuta preferată: tee- 
shirt și blue jeans. 


0 Gustavo Bermudez: 
Nume: Guștavo Ariel 
Bermudez (Ariel, după 
personajul cu același nume 
din Furtuna lui 
Shakespeare); Născut la 
Rosario (Argentina), 21 iulie 
1964; 1,84 m înălțime; ochi 
căprui; părul castaniu; studii: 
liceul și cursuri de actorie; 


COPERTA I 


Kim Basinger 
în LA. Confidential 


culoarea preferată: alb; marca 
de mașină preferată; 
Mercedes Benz; cântărețul 
preferat: Phil Collins; îi place 
să facă fotografii și să înoate; 
femeia ideală: Raquel Welch 
sau Jane Fonda; florile 
preferate: trandafirii și 
magnolia; orașul preferat: 
Mexico City; eroul preferat: 
Ruy Blas; ţinuta preferată: 
tee-shirt și blue jeans. 


@ Cynthia Klitbo (Stăpâna) 
s-a căsătorit cu actorul 
Francisco Gattorno, după o 
destul de lungă perioadă de 
logodnă, prelungită și de 
accidentul pe care l-a suferit 
actorul în luna mai a anului 
trecut. Pentru fericitul 
eveniment, Cynthia 
intenţionase să-și facă o 
rochie de mireasă de culoare 
verde „pentru că se potrivește 
cu ochii mei“, a motivat ea. 
Cum viitorul soț și părinții ei $ 
au declarat împotrivă, ea a 
îmbrăcat clasica rochie albă 
de dantelă, creată însă de 
casa Dior. 


63 


WORLDWIDE! 


tranzacţiilor de comerț exterior, BANCOREX este una dintre primele 

bănci comerciale românești. 

Din decembrie 1990, BANCOREX funcţionează ca o societate 
bancară pe acțiuni, cu capital majoritar de stat, îndeplinind funcţiile unei 
bănci comerciale cu caracter universal. 

In prezent, BANCOREX dispune de o reţea formată din peste 35 de 
sucursale, în București operând 6 sucursale. 

De asemenea, BANCOREX îşi propune deschiderea de noi sucursale 
şi agenţii până la sfârșitul acestui an. 

BANCOREX dispune de reprezentanţe la New York și Moscova, de 
o sucursală la Nicosia şi participă la capitalul unor societăţi bancare din 
străinătate: Frankfurt-Bucharest Bank AG f/m, Anglo-Romanian Bank Ltd 
— London, Banque Franco-Roumaine sa — Paris, Banca ltalo-Romena s.p.a. 
Milano, MISR-Romanian Bank sa Cairo. 


C uo experiență de aproape 30 de ani în domeniul finanțării şi decontării 


BANCOREX. 


BANCA ROMÂNĂ DE COMERȚ EXTERIOR SA * 


CEA MAI BUNĂ BANCĂ 
DIN ROMÂNIA 


Euromoney Magazine 
lulie 1997 


Integrarea în comunitatea financiar-bancară internaţională este ilustrată 


„şi de calitatea BANCOREX de membru al sistemului internațional de 


comunicații financiare SWIFT, al Camerei Internaţionale de Comerţ de la 
Paris şi a organizaţiilor VISA INTERNATIONAL, EUROCARD și 
MASTERCARD. 

Bucurându-se de recunoaștere pe plan internaţional, BANCOREX 
este în prezent banca românească cu cea mai mare reţea de corespondenți 
bancari: peste 1600 bănci corespondente în 150 de ţări. 


Calea Victoriei 22-24,70012 BUCUREȘTI — ROMANIA 
Tel.: +40.1-614 73 78,614 91 90 

Fax: +40.1-312 24 95, 311 27 51,614 15 98 

Telex: 11 235, 11 703 ebank r 


SWIFT: BRCEROBU, E-mail: bancorex@kappa. ro 


BANCOREX - bancherul oamenilor de afaceri!