Revista Cinema/1990 — 1998/8-CINEMA-anul-VIII-nr-4-1997

П ЕМЕ 


Anul VIII nr. 86 (409) REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


tatea filmului 


. Din acest număr OE 
u MIRCEA DIACONU 


|„Cine nu e suprarealist, 
| e nebun!“ 


aprilie 
1997 

3 ТЕСТА DE CINEMA: Închipuire de Mircea Diaconu 

4-5 DIALOG CU CITITORII: Critica la televiziune, Actori 
și reviste preferate, Mușchii lui Lorenzo Lamas... 

6 FAN CLUB: Timothy Hutton 

7 OSCAR '96: Politică în culise 

8-11 FESTIVALURI-BERLINALA: „Cine nu e supra- 
realist, e nebun!“ 

18-19 BUDAPESTA: SĂPTĂMÂNA FILMULUI MAGHIAR: 
Visul, coșmarul și realitatea 

12-17 РЕ ECRANE: Războiul stelelor; Atacul marțienilor; 
Picasso: artist și demon; Cu gașca la Casa Albă; 
Poliţist la San Francisco; Inchisoarea îngerilor; 
Ultimul supraviețuitor 

20 ECRANUL DE ACASĂ: Woody și muza Mia 

21 ÎN PREMIERĂ: ASFALT TANGO de Nae Caranfil 

22-23 SPOT: În dialog cu Kawalerowicz la București; Și la 
Vatican se văd filme; Cât aduce un Oscar?... 

24-25 POSTER: Raquel Welch 

26-27  REDESCOPERIND CINEMATOGRAFUL 
cu Tod Browning 

28-33 DOSAR TEMATIC: Frumoşii nebuni din cetatea 
filmului; Și doamnele se revoltă 

34-35 PROFILURI: Denzel Washington; Kristin Scott-Thomas 

36-37  CINEGLOB; 

40-41 CINE CE FILMEAZĂ 

44-45 

38; 43 S-AU NĂSCUT ÎN LUNA APRILIE 

39 BLOC-NOTES 

46 MINI DICȚIONAR DE AMERICANISME (II) 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă пг. 3087/SC Judecătoria Sect. 1, București, 


21 iulie 1992, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului 
cu пг. J/40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220-1200 


Culegere și paginare computerizată Secția Fotoculegere — Imprimeria Coresi 


Tiparul Imprimeria Coresi București R.A. 


ECHIPA 
REDACȚIONALĂ: 


Director-redactor șef 
Adina Darian 


Redactor șef adjunct 
Dana Duma 


Secretar general de redacție 
Ioana Statie 
Publicişti comentatori 
Irina Coroiu 
Rolland Man 
Șef de rubrică 
Doina Stănescu 


Fotoreporter 
Victor Stroe 


Director economic 
Aurelia Ivănuș 
Manager difuzor 
Adrian Constantinescu 


COLABORATORI PERMANENȚI: 
Mircea Alexandrescu, Călin Căliman, 
Andrei Gorzo, George Littera, 
David Melville, Dinu-loan Nicula, 
Таготіга Popovici, Dan Predescu, 
Eva Sîrbu, Dumitru Solomon 


NOU! 


Pentru 1997 vă puteţi abona și direct la 
redacția noastră: 


3 luni — 8.000 lei. 6 luni — 10.000 lei. 12 luni — 20.000 lei. 
Plata se face prin mandat poștal pe adresa redacţiei: 


Noul Cinema Piaţa Presei Libere пг. 1 Sector 1 ` 

71341 București, pentru DI. Adrian Constantinescu. 
Completaţi citeț numele și adresa dumneavoastră. 

De asemenea, la cerere, revista poate fi expediată 
poștal prin ramburs și poate fi cumpărată direct din 
redacție. 


Adresa redacției: Piaţa Presei Libere 1 
Sector 1, 71341 București 
tel. 222.33.32. Intrarea В, Et. III. 


Abonamentele se pot face prin 
Oficiile poștale, Catalog Presă 1997, 
editat de RODIPET poziția 4070. 

Cititorii din străinătate se pot abona prin 
RODIPET S.A. Р.О. Box 33-57, telex 11995, 11034; 
Fax 222. 64.07; Telefon: 222.41.26; 

Piaţa Presei Libere пг. 1, sector 1, 71341 București 


Fotografii promoţionale e PressRelease-Berlinala'97 e Buena 


Vista International (Touchstone Pictures, Hollywood Pictures 
Company, Peacock Films) — Româniafilm e Columbia TriStar, 20th 
Century Fox — Guild Film România e UIP – Media Pictures 
International e Warner Bros. — Ecran ХХІ e Arhiva revistei Noul 
Cinema 


Llasa prin clasa a treia 
sau a patra, bineînțeles într-o 
primăvară cu pământul umed, 
iubeam o colegă care pe lângă 
alte calități avea un cojoc 
portocaliu, probabil vopsit cu 
coji de nucă. Acest lucru era 
cel mai important, pentru că 
mă opream în poarta casei 
mele și o puteam urmări până 
foarte departe închipuindu- 
mi că ea nu mă înţelege și 
mă părăsește zilnic. Asta 


LECTIA DE CINEMA 
Inchipuire 


bineînţeles din ne- 
voia de melancolie 
care umblă primă- 
vara. Poarta casei 
mele este la drum, 
apoi urmând o 
grădină de vreo sută 
de metri până la casă, 
aveam timp să-mi 
târâi pașii, distrus, pe 
potecă iar în clipa 
când, ajuns în prag, 
mă vedea mama, sà 
devin ип copil 
normal, chiar vesel. 

Totul mergea 
bine, conta bine- 
înțeles faptul că 
rămâneam în 
poartă până se 
scurgea toată lumea 
de la școală, ca să nu mă vadă 
nimeni când mă împleticesc pe 
potecă și cu ultimele puteri 
ajung în pragul casei. 


ridic, n-am reușit și atunci, 
aruncând o ultimă privire la 
cer, am murit. 

Să nu mă întrebaţi cât a 
durat până când m-a găsit 
bunicul meu, preot, care, 
venind de la biserică și văzân- 
du-mă așa, s-a speriat săr- 
manul, a chemat-o ре mai- 
că-mea şi aici nu s-a mai 
putut, pentru că la glasul 
mamei, trebuie să-ți revii, 
chiar când eşti în pragul 
morții. 


sand orice glumă la o 
parte, faptul a fost real si 
nu-mi aduc aminte de nimic 
între ultima privire la cer și 
fipătul maică-mii. 

Vorbesc deci, despre cea 
mai puternică armă a actoru- 
lui, închipuirea, care este un 
pic altceva decât imaginația. 
Mulți își pot imagina dar 


cițiu de actorie este a citi 
romane polițiste, pentru că-ți 
excită continuu imaginaţia. 
Actorul, deci, este cel care 
imaginându-și că fata ре care 
0 priveşte este frumoasă și 
bună (chiar dacă ea n-are altă 
calitate decât că este iubita 
regizorului), poate închipui 
gestul tandru și privirea cea 
mai potrivită. 

О să spuneți că actorii sunt 
niște monștri care doar exe- 
cută închipuiri, ca nişte 
roboți. Unii dintre noi sunt 
într-adevăr asa, simpli 
ехесиіѓапіі, dar acei care 
izbutesc închipuirea adaugă 
vieții reale și alte vieți 
imaginare, dureri si bucurii 
în plus, de aceea uzura 
bietului nostru trup este mai 
mare decât a unui salariat de 
la poștă şi afi văzut ce mulți 
dintre noi mor prea repede din 


„... la glasul mamei trebuie să-ţi revii, 
chiar când ești în pragul morții.“ 


Într-o zi însă, s-a petrecut 
inevitabilul, adică m-a furat 
închipuirea si la jumătatea 
potecii m-am prăbușit zdrobit 
de durere. Am încercat să mă 


puțini pot da chip imaginaţiei, 
deci pot închipui. Ca să nu mă 
bănuiţi de jocuri de cuvinte, 
vă mai spun că Toma Caragiu 
spunea că cel mai bun exer- 


cauza intoxicării cu imagi- 
nație. 

Mircea DIACONU 

(va urma) 


NOU: DOLBY STEREO LA CINEMATOGRAFUL STUDIO 


Încă DIN LUNA OCTOMBRIE AȚI PUTUT CITI ÎN 
REVISTA NOASTRĂ CE ÎNSEAMNĂ SISTEMUL DOLBY 
STEREO SURROUND. IN LUNA DECEMBRIE AȚI PUTUT 
CITI IMPRESIILE SPECTATORILOR CULESE LA SALA 
LUCEAFĂRUL, DUPĂVIZIONAREA FILMULUI ERASERCU 
SUNET DOLBY, INSTALAT DE FIRMA MENADI ELEC- 
TRONIC. 

DIN 21 MARTIE, LA CEA MAI ELEGANTĂ ȘI 
CONFORTABILĂ SALĂ DE CINEMA DIN CAPITALĂ, SALA 
STUDIO A UNIUNII CINEAȘTILOR DIN BULEVARDUL 
MAGHERU NR. 29, A FOST INSTALAT ACEST NOU SISTEM 


STEREO SURROUND. SPECTATORIIVOR PUTEA URMĂRI. 
NU NUMAI IMPACTUL VIZUAL AL IMAGINILOR DE PE 
ECRAN, CI ȘI PE CEL AUDITIV AL EFECTELOR DE SUNET. 
DIFERENȚA DINTRE O $ОАРТА SAU UN MURMUR ȘI 
SUNETUL CEL MAI PUTERNIC AL UNUI FILM NU MAI 
DEPINDE DE OPȚIUNEA OPERATORULUI DIN CAMERA 
DE EROI STIE, CI ESTE REDATĂ AȘA CUM A FOST 
CONCEPUTĂ DE CĂTRE REGIZOR. 

PRIMUL FILM PROIECTAT ÎN ACEST SISTEM LA 
CINEMATOGRAFUL STUDIO A FOST FILMUL /NCHI- 
SOAREA INGERILOR. 


a 
= 
Q 
42 
= 
Q 
та 
O 


06 


Al 


J 
l 


DI 


MUŞCHII 


LUI LORENZO LAMAS 


99 э о о, 


а numesc GABRIELA PO- 
PESCU, (...) am 20 de ani. 
sunt studentă la Facultatea 
de Limbi Străine şi-mi place 
filmul mai mult sau mai 
puțin“. Mai întâi, G.P. ne trage 


© Pentru cinefilii cu gusturi retro: 
Vivien Leigh în Corabia nebunilor 


dar nu îi împărtășim părerea). E adevărat că a înțeles 
motivul, ca în reclamă; „calitate Іа un preț accesibil 
(dar nu mai putem ști ce e și ce nu e accesibil!). În 
sfârșit, G.P. e nemulțumită că mai găsește în 
revistă unele articole care „n-au de-a face cu 
cinematografia“. Cu cinematografia au a face 
unele lucruri despre care nici nu visăm. Îi plac, în 
schimb, „Călătoriile sentimentale“, „Spot“, „Dosar 
tematic“ si „Festivaluri“. În legătură cu această din 
urmă rubrică, corespondenta e intrigată de faptul 
că unele filme încununate cu Oscar nu rulează în 
România. Nici o grijă: încetul cu încetul, vin și la 
noi din filmele premiate: (Promptitudinea costă!). 
Gabriela ar dori să vadă pe ecranele noastre 
mai multe filme franțuzești (nu numai comedii!). 
Și noi. 


UN FEL DE MICĂ 
PUBLICITATE 


„ а numesc Anca (ANCA ÎNTU- 
| NERIC, Bacàu — D. e fear să 
vă felicit în primul rând pentru 
calitatea revistei. O cumpăr 
99 mereu și îmi place la nebunie“. 
Am citat la începutul scrisorii fiindcă 
nimeni parcă nu ne-a mai declarat că-i place revista 
„la nebunie“. Mai la vale, Anca ne roagă să-i publicăm 
un anunț, oarecum publicitar. Fie! Aflăm așadar că 
Anca vinde postere (Pamela Anderson, Madonna, 
Sharon Stone, Stallone și mulţi alţii). Numărul ei de 
telefon este 17.22.53. Cinefilii își vând posterele! 
Austeritate, dé. 


SOLICITĂRI 


Ë iind un pasionat fan al revistei dv., 
24, Іа care sunt abonat și am întreaga 

к colecție, apreciez foarte mult con- 
nutul fiecărui număr, cu articolele 

99 nteresante, noutăți de ultimă oră, 
profiluri de actori, regizori etc.“, ne 

scrie VIRGIL POP din București. El ar dori să publicăm 
un profil al regizorului Franco Zeffirelli (a văzut ROMEO 
ȘI JULIETA, TRAVIATA, IISUS DIN NAZARETH – 
poate, între timp, să fi văzut la Telecinematecă și 


niţel de urechi pentru că publicăm anumite postere: 
„Lorenzo Lamas - o fi el mascul bine, dar să-mi 
mănânce două pagini pentru că o mână de fani 
nu рої trăi fără mușchii lui...“ (Ca să aibă mușchi, 
trebuie să mănânce, fie și pagini...) Aflăm că Gabriela 
Popescu nu e „de acord cu posterele decât în 
cazul când un afiș al unui film merită atenţia“. 


HAMLET). V.P ar vrea, de asemenea, să ştie care 
au fost interpreții din filmul CEI TREI MUȘCHETARI 
al lui André Hunebelle din 1953 (ei sunt: Georges 
Marchal, Yvonne Sanson, Gino Cervi, Bourvil, Daniel 
Godet — coproducţia Franţa-ltalia). Sperăm să-i 
putem satisface și cealaltă doleanţă, că n-o fi chiar 
un capăt de ţară. 


CRISTINA DOHOTARU (probabil din Bucu- 


Apoi, corespondenţa e de părere că, din punctul de 
rești) ne solicită cât mai multe date despre Claudiu 


vedere al calităţii, hârtia ,, lasă de dorit“ (regretăm 


@ Anda Onesa si Claudiu Bleont sau Pas in doi 


CLAUDIU BLEONT 


e Născut în București, pe 23 iulie 1959 

e Frecventează trupa condusă de Cătălin Naum 
de la teatrul „Podul“ 

e Devine absolvent al Institutului de Artă 
Teatrală și Cinematografică în 1983 

e Este angajat actor la Teatrul Naţional din 
București 

e Căsătorit cu regizoarea (fostă prim balerină 
a Operei Române) Beatrice Bleont, fiind distribuit de 
ea în ROMEO ȘI JULIETA (Mercutio) la Teatrul 
Naţional și în OPERA DE TREI PARALE 
(Mackie-Siș) la teatrul Odeon 

e Filmografie: Fata Morgana (1980 - г. 
Elefterie Voiculescu); Concurs (1982 — r. Dan Pita); 
Dreptate în lanţuri (1983 — г. Dan Pita); Să тогі 
rănit din dragoste de viață (1984 — r. Mircea Veroiu); 
Pas în doi (1985 — г. Dan Pita); Flăcări pe comori 
(1987 — г. Nicolae Mărgineanu); Rochia albă de 
dantelă (1988 —r.Dan Pita); Km. 36 (1989 — г. Anghel 
Mora); Polul Sud (1991 – r. Radu Nicoară); O vară 
de neuitat (1993 — r. Lucian Pintilie); Omul misterios 
(1997 — r. Arpâd Sopsits) š 


Bleonţ, ре care l-a văzut în DREPTATE ÎN 
LANȚURI, PAS ÎN DOI, ROCHIA ALBĂ DE 
DANTELĂ (toate trei ale lui Dan Pita), precum și 
în spectacolele „Romeo și Julieta“ și „Steaua fără 
nume“ la Teatrul Naţional. Cristina nu înțelege de 
ce „foarte multă lume critică filmele românești 
și foarte multă lume preferă filmele americane 
pline de violenţă, sex și dragoste“ (la urma 
urmei, filmele de... dragoste nu sunt chiar 
respingătoare!). 


ACTORI ȘI REVISTE 
PREFERATE 


corespondentă din București, care 

ne roagă să nu-i publicăm „micuța 

scrisoare“ (îi respectăm dorința), 

ne mărturisește preferințele pentru 

actorii Klaus Brandauer, Edward Fox 

(ZIUA ȘACALULUI), Ed Harris, „dar 
şi“ Robert De Niro, Al Pacino, Emma Thompson și 
Kenneth Branagh. Îi plac serialele STAR TREK si 
DOSARELE X, dar le detestă pe cele sud-americane. 
Ar dori să publicăm la „Fan Club“ date despre actorul 
Christopher Walken. Vom încerca, stimulaţi și de o 
mărturisire: „lubesc filmul și lumea sa minunată! 
De asemenea, iubesc revista Noul Cinema, din 
care nu-mi lipsește nici un număr...“ 


CÂND SE STING 
LUMINILE 


corespondentă statornică a rubricii 

„Dialog cu cititorii“, ELENA САМЕТ 

din Braşov, se bucură de noua 

înfățișare a publicaţiei noastre 

(„prezentarea este de nota 10“), dar 
a fost și mai bucuroasă dacă titlurile filmelor din 
cuprinsul unor articole ar fi fost traduse în limba 
română (Credem că în majoritatea cazurilor lor sunt. 
Vom ține seama de sugestie). În continuare, Elena 
Dăneţ ne vorbește nu atât despre starea jalnică а 
sălilor de cinema cât despre starea jalnică a 
spectatorilor de cinema. La MATILDA, pe care în 
sfârșit, a reușit s-o vadă, erau doar 8 spectatori. „În 
momentul când s-au stins luminile, doi tineri din 
fața noastră și-au aprins țigările, și-au urcat 
picioarele pe scaunele din fata lor, ca și când 
eram într-un cinematograf în aer liber. Nu 
m-am putut abține și i-am atenționat, mai ales că 
lângă ei era o bunică cu nepotul. Nu am avut 
succes, pentru că nesimţirea este în floare și, 
vorba cuiva, operează în grup“. Este adevărat că 
пеѕіт[ігеа operează în grup, dar și la adăpostul 
întunericului... 


CRITICA LA 
TELEVIZIUNE 


ON VIȘAN din București constată că la 
posturile de televiziune lipsesc comen- 
tariile cinematografice. La TVR există 
totuși astfel de comentarii (deși din ce în 
ce mai sumare) așa că... să nu-l mâniem 
pe Dumnezeul! І.У. este de părere că unele 
filme prezentate la televiziune „ar merita atenţia 
criticilor de film ai revistei Noul Cinema (După cum 
vedeţi v-am anticipat propunerea: pag. 20). Este dat 
ca exemplu HAMLET de Franco Zeffirelli. ЇЇ intere- 
sează raportarea acestui film oferit de Telecinemateca 
TVR la versiunile anterioare. În legătură cu posterele 
publicate, corespondentul e de părere că “revista ar 
trebui să publice postere cu actori mari, con- 
sacraţi, care reprezintă cu adevărat cinema- 


tografia, și nu (numai) actorași care, e drept, 
într-un film (sau altul) au avut un rol bun, au avut 
priză la un anumit public, dar apoi dispar...“ Ar 
propune, așadar, să publicăm și postere cu John 
Wayne, Laurence Olivier, Vivien Leigh, Mel Gibson, 
Julia Roberts, Peter O'Toole, Christopher Plummer, 
Robert Powell etc. (Precizăm că imagini cu Mel 
Gibson, Julia Roberts și alții au apărut, totuși, în 
revistă). lon Vișan ar dori, de asemenea, să citească 
articole „care să vizeze relația dintre opera lui 
Shakespeare și reflectarea ei în film“. (Despre 
Shakespeare și film a existat un grupaj încă din 1990 
Nr. 8, pag. 14-15 n.r.). 

Propuneri interesante, pe care le vom lua în 
considerație. 


BUCURIE 
ÎMPĂRTĂȘITĂ 


ORIN IONICĂ din Dorneşti (Suceava) 
se bucură, alături de numeroși alti 
cititori, de introducerea unui număr 
de pagini în plus în revista noastră: „o 
hotărâre pe care o salut“. 


Rubrica „Dialog cu cititorii“ 
este realizată de Dumitru SOLOMON 


в John Wayne, imbatabilul cowboy al 
tuturor timpurilor, cu Ann Margret 


е Soții De Vito, Danny și Rhea Perlman, си Мага Wilson în 


Matilda 


> 


3 


аке 


Cu C1t torli 


ea de а 69-a ediţie а 

premiilor Oscar va rămâne 

una dintre cele mai stu- 
pefiante prin opțiunea categorică în 
favoarea filmului The English 
Patient (Pacientul englez) — 
producție americană realizată de 
regizorul britanic Anthony Min- 
ghella — premiat la nouă categorii 
plus Premiul Irving Thalberg 
acordat producătorului său Saul 
Zaentz — acesta, e drept, cu о 
autoritate confirmată prin filme ca 
Zbor deasupra unui cuib de cuci, 
Amadeus și altele. . 

De când am văzut Pacien- 
tul englez la premiera sa 
europeană în Selecția oficială a 
Berlinalei, am apreciat ca 
exagerate cele 12 nominalizări 
(v.p. 9). Desigur, nu s-ar putea 
afirma că standardele рго- 
fesionale ale filmului american nu 
sunt respectate. Nici nu s-ar 
putea spune că numeroase 
secvenţe nu degajă nostalgia 
romantică a unor iubiri neîm- 
plinite din pricina războiului (al 
doilea mondial), susținute de 
actori mult apreciați precum 
Ralph Fiennes, Kristin Scott-Tho- 
mas, Juliette Binoche, Willem 
Dafoe, dar într-o formă mai putin 
seducătoare decât i-am întâlnit în 
alte roluri. Să adăugăm că 
deșertul Saharei cu lumina și 
umbra tranșante are poetica sa 
— dar de aici şi până la Oscarul 
pentru imagine și scenografie ar 
fi o cale mai lungă... 


Politică 


Lipsit cu totul de originalitate, 
regizorul se mulțumește să alăture 
secvenţe – parafraze Іа filme cele- 
bre, scopul său fiind doar să înlă- 
crimeze inimi firave și răbdătoare 
timp de 162 de minute, și să ridice 
încasările filmului deoarece până 
în seara Oscarurilor, filmul nu a 
realizat mai mult de 39.000.000 
dolari (tot atât cât Secrete și 
minciuni) față de cele 44.000.000 
dolari câștigate de Fargo și cele 
125.000.000 dolari încasate de 
Jerry Maguire. Reverenţa ce i s-a 
făcut nu este justificată. Filmul nu 
аге nici atuul unei super-producţii 
sau a unor invenții tehnice în 
premieră. 

La cota de prestigiu atinsă acum 
de instituția Oscarului — un miliard 
de telespectatori (amintesc. că în 
1937, după un deceniu de existență 
— ceremonia Oscarului înregistrase 
primul record: 10 milioane de ra- 
dio ascultători) opţiunile sale 
reprezintă mai mult decât o 
recompensă profesională, ele au 
un ecou imediat în plan financiar, 
(v. pag. 22) constituindu-se de 
asemenea în repere ale direcțiilor 
preconizate în modelarea men- 
talității naţiunii. 

Faptul că Forman nu a fost 
recompensat la nici una dintre cele 
două nominalizări (film și regie), 
sugerează că excesiva per- 
misivitate susținută prin povestea 
vieţii lui Larry Flynt — nu este 
tocmai agreată. Se justifică astfel, 
în oarecare măsură, declarația 
regizorului făcută presei la Berlin: 


ص 


„Am fãcut acest film spre a arãta 
cã existã unele grupuri de presiune 
care ar dori sã elimine din 
Constitutia americanã Amen- 
damentul Nr. 1“, (privind dreptul 
inalienabil la exprimarea propri- 
ilor opinii). Cu atât mai puţine 
au fost șansele la Oscar pentru 
Woody Harrelson interpretul rolului 
titular. 
om Cruise s-a văzut de 
| asemenea sacrificat. Cred 
că AMPAS repetă greșeala 
făcută în trecut față de Paul 
Newman și Robert Redford — cu 
adevărat băieţii de aur ai filmului 
american din anii '50-'70 și 
respectiv '60—70. Newman a fost 
laureat pentru prima dată în 1985, 
când împlinise 61 de ani, nu pentru 
un rol, ci cu un premiu onorific 
pentru întreaga sa carieră, ceea ce 
l-a făcut să declare cu o justificată 
amărăciune: „Nu sunt atât de 
bătrân“. Abia în anul următor 
(1986) i se oferă Oscarul pentru 
interpretare în Culoarea banilor. 
Redford nu a primit niciodată un 
Oscar pentru interpretare, oricât de 
incredibil ar părea. Este recom- 
pensat cu celebra statuetă abia în 
1980, pentru regie! (Oameni 
obișnuiți). 

Să-i sugerăm lui Tom Cruise să se 
apuce și el de regie? 

Nu susţinem că Jerry Maguire este 
cel mai interesant rol al actorului. Să 
e iei sau că nici pentru tână- 
rul-veteran invalid din Vietnam 
(Născut pe 4 iulie) nu a putut fi 
recompensat, filmul și autorul său 


Ф Frances McDormand și Juliette Binoche 
— cele două laureate pentru interpretare 


în culise 


fiind prea virulenţi opozanți ai 
Administraţiei. Dar și când a făcut 
aproape 20 de filme de mare succes 
în ultimii 11 ani, să aștepte până la 
60 de ani pentru un Honnorary 
Award, ar fi cam nedrept. 

А. apărut evident, Cruise a fost 
sacrificat pentru a se face măcar un 
loc în palmares unui film european 
ca factură, original și subtil, Shine, 
realizat de regizorul australian Scott 
Hicks (44 ani). Hicks a fost încă de la 
debut un răsfățat al premiilor 
australiene și internaţionale cu toate 
filmele sale (lungmetraje de ficţiune, 
tele-filme, documentare). Astfel 
Geoffrey Rush a fost recompensat ca 
cel mai bun actor pentru interpretarea 
dată pianistului de geniu, David 
Helfgott, persoană reală, de o 
sensibilitate bolnăvicioasă care, 
stresat din copilărie de un tată tiranic, 


După Ben Hur și 
West Side Story, 
Pacientul englez 
ocupă locul 3 
prin numărul de statuete 
obținute de-a lungul 
întregii istorii 
a premiilor Oscar. 
Semnul de întrebare 
— de ce? — rămâne. 


a petrecut mulți ani internat în ospicii. 
Prezent la ceremonia de premiere, 
Helfgott ne-a făcut să înțelegem mai 
bine cât de grea a fost recrearea sa 
ca personaj credibil și înduioșător. 
= n acest tir încrucișat alte 
raporturi de forte s-au impus. 
Două actrițe au fost sincer 
surprinse că au câștigat, Juliette 
Binoche, remarcabilă ca în toate 
rolurile sale, dar care se gândise, 
ca și noi, că laureata cea mai 
potrivită pentru rolul secundar era 
Lauren Bacall. Aici lucrurile s-au 
deslușit odată cu anunţarea 
premiului pentru cel mai bun film 
străin. In actualele raporturi 
cinematografice americano-fran- 
ceze, Franţa nu a putut lipsi cu totul 
din palmares. Alegerea Juliettei 
Binoche a făcut posibilă omiterea 
din palmares a spiritualului și 
elaboratului Ridicule al lui Patrice 
Leconte. Prin Jack Valenti — 
patronul de peste 40 de ani al lui 
Motion Pictures American Associa- 
tion — cel mai influent personaj din 
industria filmului de peste ocean, 
Oscarul pentru cel mai bun film 
străin a putut fi acordat — alt semnal 
— unei cinematografii din Europa de 
est: Kolea al regizorului ceh Jan 
Sverâk. Poveste tandră despre un 
băieţel rus înfiat în Cehoslovacia 
și care printr-un concurs de împre- 
jurări tipice lumii socialiste ajunge 
în custodia unui violonist nefamilist. 
Revoluţia de catifea aduce un vânt 
de libertate. Fiecare din eroii po- 
vestirii îşi reia locul cuvenit în so- 
cietate. Dar între timp micul Kolea 
făcuse viața tuturor mai bogată. 
Narațiunea este surprinzătoare şi 
plină de o candoare stenică. Stenic 
este și destinul acestui tânăr cineast 
— Sverâk аге 32 де ani – fiul unui ac- 
tor și scenograf apropiat colaborator 
al lui Jiri Menzel care, de când era 
copil, l-a îndemnat să aleagă această 
profesie. Ауза 24 de ani când cu al 


4 Ralph Fiennes si Kristin-Scott Thomas în Pacientul englez 


Palmares 


Cel mai bun film: Pacientul englez • Cel mai bun 
regizor: Anthony Minghella (Pacientul englez) • Cea mai 
bună actriță: Frances McDormand (Fargo) • Cel mai bun ас- 
tor: Geoffrey Rush (Shine) • Cea mai bună actriţă într-un rol 
secundar: Juliette Binoche (Pacientul englez) • Cel mai bun 
actor într-un rol secundar: Cuba Gooding Jr. (Jerry Maguire) 

° Cel mai bun scenariu: Ethan și Joel Coen (Fargo) • Cel 
mai bun scenariu: Billy Bob Thorton (Sling Blade) • Cel mai 
bun film străin: Kolea (Republica Cehă) * Cea mai bună 
imagine: John Seale (Pacientul englez) • Cea mai bună 
scenografie: Stephanie McMillan, Stuart Craig (Pacientul 
englez) * Cele mai bune costume: Anne Roth (Pacientul 
englez) * Cel mai bun montaj: Walter Murch (Pacientul 
englez) * Cel mai bun machiaj: Rick Baker, David Leroy 
Anderson (Profesorul trăznit) * Cele mai bune efecte 
vizuale: Volker Engel, Douglas Smith (Independence Day) 

• Cea mai bună coloană sonoră dintr-un musical sau о 
comedie: Rachel Portman (Emma) • Cel mai bun cântec 
original: „You must love me“ de Andrew Lloyd Webber și 
Tim Rice (Evita) * Cele mai bune efecte sonore: Bruce 
Stamber (The Ghost and the Darkness) * Cel mai bun sunet: 
David Parker, Mark Berger, Chris Newman (Pacientul englez) 

* Cel mai bun lung metraj documentar: When We Were 
Kings (т. Leon Gust, David Sonenberg) * Cel mai bun 
scurtmetraj documentar: Breathing Lessons: The Life and 
Work of Mark O'Brien (Jessica Yu) * Cel mai bun 
scurtmetraj de animaţie: Quest (r. Tyron Montgomery, Tho- 
mas Stellmach) • Cel mai bun scurtmetraj: The Diary (r. 
David Frankel, Berry Jossen) • Premiul Irving Thalberg: 
Saul Zaentz Ш 


patrulea scurt metraj documentar 
obține Marele premiu la Oberhausen. 
Cu primul său lung metraj Școala 
elementară era deja nominalizat la 
Oscar '91 pentru filmul străin; cu 
următorul film, Acumulatorul, obține 
Premiul criticii la Veneţia în 1994; 
urmează Marele premiu la Karlovy 
Vary pentru Cursa, iar acum un Os- 
car pe deplin meritat, dar favorizat și 
de o conjunctură politică. 

O altă rocadă s-a produs prin 
premierea lui Frances McDormand 
ca cea mai bună actriță pentru rolul 
din Fargo: o polițistă cu aparență 
tâmpă, dar cu o minte brici. 
McDormand a fost a doua actriță 
uimită că a fost aleasă, când între 
nominalizate se aflau Brenda Blethyn 

Secrete și minciuni), Diane Keaton 
Marvin's Room), Kristin Scott-Tho- 
mas (The English Patient) și mai 
ales Emily Watson(Breaking the 
Waves). Fargo, cel mai original film 
american al anului, se vedea astfel 
recompensat. Un al doilea Oscar a 
fost oferit autorilor scenariului creat 
anume pentru ecran: frații Ethan și 
Joel Coen (Joel este și regizorul 
fimului — vă amintiţi — recompensat 
la Cannes cu Palme d'or). 

Astfel a rămas cale liberă pentru 
cele două recompense supreme (film 
şi regie) spre a fi acordate tot lui The 
English Patient. 

Jocurile s-au încheiat. 

Melodrama a fost preferată 
filmelor-șoc (Fargo) și temelor-șoc 
(Larry Flynt). Tradiţionalismul 
inofensiv a avut câștig de cauză în 
fața avangardei. 

Nu este un rezultat care poate 
mulțumi pe cronicarii artei filmului, dar 
poate satisface culoarea banilor. 


Adina DARIAN 


7 


99 


пие 


Р de istorie, fapte sau баш reale au furnizat miza scenaristică 


Ка ek majoră (vezi nr. 3/97) rapelul la real 
Poradie рыш suprareal 


nu i ci i s-au lăsat 
Lari pini neaga сейн devenite din ce în ce 


ități trăite sau măcar cunoscute, putând 
i de exotism în diferite 


mai științifice. Cu tot talentul unor autori de cinema, cauza imaginarului apare însă 


mai puțin inspirată. 


Timpul de acţiune 


Е în acest sens а fost și filmul 
cineastului danez Bille August (49 ani). El 
este deținătorul Oscarului ‘86 pentru film 
străin cu Pele cuceritorul și de două ori laureat 
cu Palme d'or la Cannes pentru același Pele... și 
pentru Cele mai bune intenții (în 1992) realizat 
după un scenariu de Ingmar Bergman, marele 
cineast suedez alegându-l pe el spre a transpune 
pe ecran saga familiei sale. Acum, în Smila și 
sentimentul zăpezii, imaginarul cineastului este 
stimulat de peisajul Groenlandei unde se petrece 
o bună parte a acţiunii. Numeroase secvenţe din 
ținutul ghețurilor îţi taie respiraţia și ne conving 
din nou de supremația naturii asupra destinelor. 
Eschimoșii, chiar migraţi în metropole, rămân 
impregnaţi de această mistică ce le comandă 
comportamentul și în cazul dat premisa scena- 
ristică. Ambientul grandios găzduiește însă o 
banală intrigă polițistă: două morţi aparent 
accidentale — un tată și fiul său de șase ani — 
se dovedesc a fi crime puse la cale de câţiva 
oameni de afaceri pentru a obţine o poziţie 
financiară mondială. Dr. No redivivus. Substratul 
moral de esenţă protestant-calvină ne amintește 
specificul altor cineaști danezi și dă personaje- 
lor о іпігапѕідепја incandescentă. Aici pusă în 
valoare în mod deosebit de Julia Ormond. Totuși 
asocierea între tușa de autor și policierul de 
fiecare zi rămâne hibridă. Orientarea către filmul 
comercial nu-i reușește regizorului. 


Exotismul peisajului: de la дһејигііе eterne 


(Julia Ormond în Smila și sentimentul zăpezii) 
la deșertul nesfârșit (Pacientul englez) v 


Cineastul britanic Anthony Minghella isi propune 
și el să realizeze în Pacientul englez o frescă 
exotică Întinderilor nesfârșite de zăpadă le-au luat locul 
nisipurile Saharei. Și aici natura dictează destine. Și 
aici prezentul alternează cu trecutul. Dar de astă dată 


ne aflăm în fața unei șarade mai ales sentimentale. 
Autorul romanului ecranizat, canadianul Michael 
Ondaatje, se exersează în fantasmele deșertului și 
în aducerile aminte din zilele ultimului război mondial 
suprapunând iubiri romantice cu riscul misiunilor de 


suprarealist 


luptă. Cadrilul amoros e susţinut cu eleganţă de Juliette 
Binoche, Kristine Scott-Thomas, Ralph Fiennes, 
Willem Dafoe. Regizorul experimentat în televiziune 
și teatru până a fi debutat în cinema (1992) a orchestrat 
ampla partitură din clișee parafrazând de-a valma în 


Catherine 
Deneuve 
în trena 
suprarealistului 
Raoul Ruiz 
(Genealogia 
unei crime) 


66 


Lauren Bacall și Alain Delon, doi monştri sacri în criză de roluri 
sacre (Ziua și noaptea) 


„tablouri vivante“ secvenţe din filme consacrate: Mrs 
Minnever, Lawrence din Arabia, Podul de pe râul 
Kwai, Un pod prea îndepărtat, A Passage to India, 
Departe de Africa... dar intensitatea acestor producții 
nu o regăsim aici. Americanii au consacrat „genul“ 
popcorn. Minghella lasă impresia că a vrut să 
demonstreze că și britanicii pot realiza — sub pavilion 
american — un superpopcorn. Cele 12 nominalizări 
la Oscar sunt o carte de vizită în acest sens. 

La conferința de presă regizorul a povestit că în 
repetate rânduri studiourile i-au refuzat propunerea 
considerând romanul neecranizabil și scenariul un 
non-scenariu. Chiar dacă Miramax a produs filmul şi 
în ciuda celor 12 nominalizări, cred că studiourile au 
avut dreptate. 

Eșecul deplin a fost semnat însă de scriitorul si 
filozoful francez Bertrand-Henri Lévy (49 ani) convertit 
cu Ziua și noaptea (în afară de concurs) la lung 
metrajul de ficţiune. Charisma lui Alan Delon nealterată 
când îl întâlnești în realitate, poate să-și mai permită 
câteva rateuri (mă gândesc și la Casanova). De 
neînțeles este însă cum nu reușește să se mai 
întâlnească cu personaje care să-i pună în valoare 
maturitatea artistică, precum Piccoli, Noiret sau mai 
demult Gabin. Delon interpretează acum un scriitor 
retras din viața culturală activă. Un producător zelos 
uzează de farmecele unei actrițe (Arielle Dombasle) 
pentru a-l determina să accepte ecranizarea ultimului 
său roman fără să știe că ei avuseseră o legătură. Se 
poate înțelege că regizorul a vrut să facă un film pentru 
soţia sa, Arielle. Dar deși aceasta apare repetat în 


costumul Evei, atractivitatea filmului se oprește aici, 
iar imaginile mirifice ale coastei mexicane sunt parcă 
selectate pentru un ghid turistic. Relaţiile dintre perso- 
naje sunt artificiale, situaţiile previzibile, de unde se 
vede că un cineast nu trebuie să fie neapărat filozof. 

Nu am văzut niciodată ziariști și cronicari atât 
de dezlãntuiti într-o conferință de presă internaţională. 
Regizorul părea a nu înțelege. Dombasle încerca să 
susțină filmul, explicând cât de interesante au fost 
filmările, ceea ce a provocat alte ironii. Delon, cu 
reacţiile sale rapide și cunoașterea profesiunii-cinema 
din toate unghiurile, a parat inteligent spunând: „Imi 
dau seama că filmul e primit cu ostilitate“. Ostilitatea 
era de fapt insatisfacție provocată de film. A doua zi, 
fapt fără precedent, toate interviurile individuale 
programate pentru presa germană și cei câțiva ziariști 
străini (printre care mă număram) au fost anulate de 
echipa realizatorilor care s-au întors pe loc la Paris. 
Singura care s-a salvat de la acest naufragiu a fost 
Lauren Bacall detașată și totodată prevenitoare la 
conferința de presă; și discretă în interpretarea unui 
personaj misterios ce deţine secretul scriitorului şi 
din umbră face încă jocurile. іп plus, Bacall apare din 
ce în ce mai frumoasă și mai tânără în realitate, pe 


măsură ce înaintează în vârstă! 
= 


n schimb, Trei schițe coproducție ruso- 
ucraineană de Kira Muratova — o obișnuită a 
competiţiei berlineze — ne-au sedus prin idee 
și stil. În centrul celor trei compoziții: crima fără 
pedeapsă. „Îngeri“ exterminatori sunt niste personaje 


Eroi perdanți și în Viaţa ca un șantier 
de Wolfgang Becker 


@ Filmând durerea (Râul) 


banale: un vecin oarecare, o asistentă medicală, o 
fetiță de nouă ani. Prin actele lor criminale, regizoarea 
detectează absurdul din cotidian în caligrafia 
imagistică pe care i-o cunoaștem, de astă dată extrem 
de concentrată. Cineasta sexagenară ni s-a înfățișat 
în plină vitalitate creatoare. 

Maestrul trăirilor suprarealiste, chilianul naturalizat 
francez, Raoul Ruiz (56 ani) se angajează pe același 
parcurs observat din unghiul predestinării în 
Genealogia unei crime. Un tânăr care și-a ucis 
mătuşa sfârșește prin a o identifica cu avocata 
(Catherine Deneuve) care urma să-l apere. Ea îl 
asemuiește Іа început cu fiul еі mort și sfârșește prin 
a se îndrăgosti de el. Planurile naraţiunii se schimbă 
continuu si cercul vicios al crimei se închide. 
Mecanismul e captivant, dar filmul nu face dată în 
filmografia lui Ruiz. Nu m-am putut împiedica să 
gândesc că din distribuţie lipsea... Mastroianni. In 
filmul precedent al cineastrului, Trei vieți și o singură 
moarte (vezi пг. 6/96), prezentat la Cannes, marele 
actor italian, dispărut între timp, interpreta trei 
personaje într-un virtual joc de-a v-aţi ascunselea cu 
el însuși. O făcea cu firescul său unic, fără, cum 
spunea el: „A se lua în serios“, ceea ce făcea 
fantasticul credibil. Acum tonul e grav iar filmul pierde 
din magia acelui „a fost de parcă n-ar fi fost“. 

Ruiz a avut cea mai interesantă conferință de 
presă, punând în discuţie eterna dilemă a actelor 
noastre determinate de genetică, explicate prin 
psihanaliză, consideraţii marxiste, sau dictate de liberul 
arbitru așa cum revendică filozofia sceptică 
englezească, de care Ruiz se simte apropiat. 
Concluzia sa ar putea fi încurajatoare și pentru noi în 
multe ocazii: „In Chile, se spune că cine nu e 
suprarealist e nebun!“ 

Tot din spița bunueliană se trage și mai tânărul 
spaniol Montxo Armendariz (48 ani) la debut 
(Secretele inimii). Intre căsnicii dispersate, adultere, 
cupluri vinovate, mătuși frustrate, copii parţial 
abandonaţi, Armendariz ne atrage în intimitatea 
universului clar-obscur al sentimentelor, explorat din 
unghiul a doi adolescenţi. O aventură interioară mai 
palpitantă decât o zomotoasă aventură dintr-un film 
de acțiune (v. palmaresul din nr. 3/97). 

Din concertul european, vocea cineaștilor spanioli 
este de fiecare dată mai putin contaminată de moda 
de peste ocean. De altfel, producția hispanică este 
singura dintre marile țări vest europene care a 
înregistrat un salt în 1996 faţă de 1995, dublându-se 
aproape (de Іа 55 filme în, ‘95 la 92 în '96). Spania 
este și prima țară europeană care a introdus cota 
restrictivă față de filmul american (trei la unul european 
în difuzare). 


С^ 
n ștafeta festivalurilor internaţionale se poate 
J cà filmul dedicat cotidianului in datele 
sale concrete apare mai rar. De astă dată 
printre excepții: Viaţa ca un șantier realizat de 
cineastul german Wolfgang Becker (43 ani). Eroii săi 
sunt tineri berlinezi din mediul muncitorilor de la un 
abator, al cântăreților de rock ocazionali, al fetelor ce 
câștigă un ban prin baruri. Se iubește, se merge la 
manifestații, se poposește în beciurile poliţiei, se 


10 


moare... Pentru noul cinema german acest film 
reprezintă o reușită pentru că, mi s-a spus, pune pentru 
prima dată în vizor un tineret destrămat, ameninţat de 
sida, de șomaj, care se simte fără viitor într-o 
Germanie considerată cea mai prosperă {ага 
europeană. Regizorul nu cade în capcana „sinistrozei“ 
— ultima maladie psihică a occidentalilor dobândită 
odată cu limitarea societăţii de consum. Dimpotrivă, 
Becker observă totul cu ironie, dar fără a face loc 
eroilor pozitivi sau vreunui happy end. S-a râs din plin, 
şi filmul s-a bucurat de o vizibilă popularitate între 
spectatorii germani, mai puţin printre ceilalți. Probabil, 
așa se întâmplă și cu filmele noastre de actualitate, 
când ecoul rămâne local, multe dintre aluzii și 
semnificaţii trecând neobservate de către publicul de 
pe alte meridiane. 


Timpul de gândire 


rul Berlinalei dl. Moritz De Hadeln este 

consecvent în interesul față de filmul din 
Extremul Orient. În 1988, pentru prima dată într-un 
mare festival un cineast din Republica Populară Chineză 
cucerea trofeul suprem. Ursul de aur a revenit atunci 
lui Zang Yimou pentru Sorgul roșu. De atunci 
cineastul a cules premii la Cannes, Veneţia și un Oscar. 
Tot la Berlin în 1991 pentru prima dată reprezentanții 
cinematografiilor din Republica Populară Chineză și 
din Hong Kong se așezau să discute în jurul unei mese 


C: în fiecare ediție din ultimii 10 ani, directo- 


@ Filmând așteptarea (Supravegherea) 


și își împărțeau un premiu. Actrița Maggie Cheng din 
Hong Kong obținea premiul de interpretare în 1992. 
Din 1993 până în 1996 China, Taiwanul și Hong Kong 
obțin încă alte nouă trofee. Cu atât mai firesc este 
acum, când peste câteva luni Hong Kong-ul va reveni 
la patria mamă, ca acest demers al Berlinalei să 
continue. China, Hong Kong și Taiwan au fost prezente 
în competiţie cu patru filme și cu un altul în secțiunea 
Forum. Dinspre Soare răsare a mai fost selectat și un 
film japonez. Există în critica cinematografului 
european un solid curent în favoarea filmului asiatic. 
Tot așa cum există din partea publicului larg și chiar a 
unor specialiști o reticenţă justificată de dificultatea 
pătrunderii înțelesului acestui alt univers prin tradiții, 
credințe, mentalități. Ca și în cazul filmului indian, de 
care m-am ocupat îndeosebi, cinematograful 
creatorilor cu ochii bridaţi ne pune în faţa unei alte 
opțiuni estetice și a unei realități percepută printr-un 
altfel de sensibilitate. Dar sentimentele sunt cele etern 
umane. 

Râul cineastului taiwanez Tsai Ming-Liang (40 ani) 
a fost cel mai controversat dintre filmele laureate chiar 
și de juriul FIPRESCI (din care a făcut parte și colega 
noastră, Cristina Corciovescu). Deși subiectul era 
extras din cotidian, pentru a-i pătrunde sensurile 
trebuie să intri în jocul umbrelor chinezești. O liftieră 
la un mare restaurant, dezamăgită de un trai modest 
și de neîmplinirile familiale, caută alinare în alte amo- 
ruri. Soțul ei homosexual caută parteneri de ocazie 
la saună. Prin perdeaua de abur, într-o zi ajunge să 
facă dragoste cu fiul său, fără să-și dea seama cine 
este. Filmul e conceput ca o confesiune în surdină ce 


B Filmând porno (Viva Erotica) 


se aude și se vede mereu printr-o perdea de apă sau 
aburi. Apa ca un simbol al sexualității. Râul se revarsă, 
ploaia șiroiește. Ţevile se sparg și apartamentul se 
inundă. Şi tot în apa murdară a unui lac fiul va contracta 
o maladie neidentificabilă. Durerile încep să-l chinuie 
ca un demon... Am putea spune că Ming-Liang 
filmează minute în șir durere. In 1994 Tsai Ming-Liang 
a primit Leul de aur la Veneţia pentru Trăiască 
dragostea. Şi atunci coerenţa vizuală prima asupra 
celei dramaturgice. 

Supravegherea — coregie Huang Jianxiu șiYang 
Yazhou — ne supune la o altă probă de răbdare 
chinezească. Filmând așteptarea. Doi simpli 
angajaţi primesc misiunea să supravegheze o clădire 
vecină unde se presupune că se ascunde un ucigaș. 
Pânda durează 36 de zile și nopţi. Unul din cei doi e 
forțat să abandoneze întrucât cancerul ce-l devora 
obligă familia să-l interneze la spital. Coechipierul 
său rămâne neclintit de strajă fără să mănânce, fără 
să doarmă. Mai mult, iubita e pe cale să-l aban- 


proiectele sale, acceptă să facă un film erotic. Dar și 
așa artistul intră în conflict cu cerințele producătorului 
pentru că nu e destul de îndrăzneț și, pe de altă parte, 
cu reticenţele protagonistei și ea decăzută în situația 
de vedetă porno. Prin ironie și autoironie filmul mi-a 
amintit de Living in Oblivion al americanului Tom Di 
Cillo (vezi пг. 6/95) despre aventurile unui cineast la 
debut. 

Tot din Hong Kong l-am reîntâlnit pe Yim Ho (55 
ani) câştigătorul unui Urs de argint anul trecut pentru 
regie cu Soarele ascultă (vezi nr. 3/96). Dacă ne 
luăm după titlu, Bucătărie, regizorul dorește să indice 
o sferă de preocupări diurne, dar filmarea se 
concentrează tot pe stări și în special pe starea ce-i 
cuprinde pe eroi după ce sunt despărțiți prin moarte 
de cineva drag. In urma decesului soției, soțul se 
supune unei operații de schimbare de sex pentru a-și 
putea crește copilul ca o... mamă. Cei doi adăpostesc 
în casa lor o tânără dezamăgită după moartea bunicii, 
singura ei rudă. O idilă se înfiripă între tineri, dar 


@ Romeo și Julieta: Shakespeare mereu contemporanul nostru 


doneze (ea, necunoscând misiunea șecretă, crede 
că se află la o altă femeie). Prin fervoarea datoriei şi 
exaltarea disciplinei Supravegherea amintește 
de filme din epoca maoistă. Dar lumea s-a schimbat 
de atunci și parcă mai ales în China iar poeticul 
primează. 

Dimpotrivă zgomotos și ritmat este realizat Viva 
Erotica de Derek Yee și Lo Chin Leung. Pamflet la 
adresa revărsării producţiei de filme porno în Hong 
Kong. Un tânăr cineast, din lipsă de producător pentru 


@ Martienii 


atacà: 
Burton 
via Huxley 


moartea mamei băiatului („ea“ era patroana unui club 
de noapte și e ucisă de un admirator care nu putea 
accepta ideea mutaţiei sexuale) îl aruncă pe acesta 
într-o nevoie totală de singurătate. Intrăm într-un 
labirint al sentimentelor și situațiilor bizare. Dar nu se 
poate педа magicul aceștor comunicări. 

Tot consecinţele unei morţi determină acţiunea si 
în filmul regizorului japonez Masahiro Sinoda (66 ani) 
fost asistent al maeștrilor filmului nipon Ozu și 
Mizoguchi. Titlul melodiei lui Glenn Miller ce a cucerit 


mapamondul postbelic, dar nu si inima niponă, 
Moonlight Serenade dă titlul filmului. Imaginile 
devastatoare provocate de cutremurul din 1995 în 
orașul Корё, urmărite pe ecranul televizorului, 
reamintesc eroului distrugerile suferite de același oraș, 
în tinerețea sa, în urma bombardamentelor ce au 
precedat capitularea Japoniei la 15 august 1945. 
Atunci bărbatul își pierduse fiul cel mare în luptă. 
Împreună cu soția și ceilalți doi copii întreprind o 
călătorie pe mare spre a depune urna funerară în 
locurile natale. Drumul parcurs într-o navă 
arhipopulată de oameni de tot felul, dezorientați 
odată cu înfrângerea cea таге, аге un rol inițiatic 
și pentru eroii filmului, dar și pentru spectatorii 
acestuia. Scopul regizorului este de a arăta că o 
naţiune poate fi înfrântă, dar nu cultura, nici tradițiile 
ei. Eroul, un fost poliţist, atacat într-un moment de o 
bandă înarmată, se... travestește pe loc cu ajutorul 
unei cozi de mătură în samurai. Doar cu acest băț 
mânuit ca odinioară alungă răufăcătorii. Cunoaștem 
și o Japonie antebelică civilizată, curată, pașnică. 
Cunoaștem și о fărâmă a filozofiei sale care 
povăţuiește pe cei în viață să пи uite că „pământul, 
paradisul și iadul sunt un singur tot“ sau cum mai 
spune eroul „fiecare zi e o chestiune de viaţă și de 
moarte“. 

Dacă este să vorbim de excepție culturală, filmele 
Asiei justifică grandios această idee apărând prin 
cinema „timpul de gândire“. 


timpul său dedicat prioritar acțiunii a găsit 
calea să cucerească gustul spectatorilor nu 
doar din Europa, ci și din Asia. 

Am văzut la Berlinală în competiţie și în afara ei 
două excelente mostre pentru vocația populară 
universală a filmelor made în U.S.A. fără a fi lipsite 
nici de poezie nici de inteligență: Romeo și Julieta 
de Baz Luhrmann și Marţienii atacă — vezi cronica la 
pag. 13 (avem bucuria să le putem vedea și pe ecra- 
nele noastre). 

Noua versiune contemporană a tragediei 
shakespeariene propusă de Baz Luhrmann 
beneficiază de aplombul regizorului școlit și de 
Peter Brook și exersat în montări teatrale şi de 
operă. Imaginaţia sa se dezlănţuie încurajată 
probabil și de succesul său la debut, Strictly 
Ballroom, antrenantul film despre cum se 
distrează tinerii azi, aplaudat la Cannes 1992 și 
recompensat cu un premiu al publicului. Licenţele 
transpunerii duelului dintre Capuleţi și Montague 
în actualitatea pistolarilor de azi, nu trădează 
esenţa textului shakespearean. Există un plus de 
farmec ascultând eroi ce enunţă „trag spada“ în 
timp ce-i vezi trăgând cu pistolul. Dar, peste secole, 
extazul iubirii este la fel de intens. Aici susținut de 
Claire Danes și Leonardo DiCaprio. 

Spirituala parodie la sindromul de superputere al 
Statelor Unite (Jack Nicholson ca președinte american 
a studiat și redat toate ticurile și trucurile democraţiei) 
e urmărită în paralel cu o nouă invazie extraterestră. 
Contrapunct la gravitatea și retorica tonului din Ziua 
independenței, Tim Burton пи ia în serios nimic deci 
nici pe тагііепіі călăi ai omenirii, făcându-i 
indestructibili de cel mai avansat armament din lume, 
spre a-i pulveriza doar prin glasul lui Tom Jones. O 
glumă cu tâlc: supremaţia artei în fata inventicii 
destructive. Dar oricât ne-am amuza și am râde de 
cascada de poante, filmul ne poate da și frisoane. 
Mai ales că, dintr-o coincidenţă, în ziua lansării sale 
pe micile ecrane ale rețelelor internaţionale tv s-a putut 
vedea în premieră absolută primul animal clonat din 
istoria umanităţii: oaia Dolly. Savantul britanic Jan 
Wielmatt a apărut prompt la SKY News cu o intervenţie 
ultimativă pentru a se interzice orice cercetare în 
vederea clonării umane, afirmând: „Clonarea este mult 
mai periculoasă decât bomba atomică“. Această 
simultaneitate între ficțiune și informaţia reală nu 
mai era de natură să te înveselească. Periculoasa 
performanţă științifică putea deturna și efectul comic 
al filmului. 

Oare după 65 de ani viziunea înfricoșătoare a 
scriitorului Aldous Huxley din BRAVE NEW WORLD 
(Mândra lume nouă) se va adeveri? 


S totuși, cinematograful de peste ocean cu 


Adina DARIAN 
11 


ființe ciudate. 


După 20 de ani, 
TrilogiaR¥zboiul stelelor 


CARRIE FISHER După terminarea trilogiei spaţiale a lui George Lucas, actrița a pierdut 
notorietatea câștigată cu rolul prințesei Leia. A trecut de câteva ori prin сиге de dezintoxicare 
de droguri și a făcut roluri mai mici, așa ca acela din filmul lui Woody Allen Hannah și surorile 
sale. A scris o carte despre experienţa ei de toxicomană, care a inspirat filmul Postcards 
from the Edge de Mike Nichols. 


MARK HAMILL Cariera sa n-a mai cunoscut momente de strălucire ca acelea datorate 
seriei Războiul stelelor. A mai apărut în filme de serie В, în general de acţiune. El speră să fie 
distribuit în sequel-ul promis de George Lucas al aventurilor stelare unde i s-a promis rolul 
lui... Darth Vader. 


HARRISON FORD Puţini actori au avut șansa lui de a deveni idolul câtorva generații de 
adolescenți. După ce a fost Han Solo, el l-a întruchipat pe Indiana Jones în seria lui Steven 
Spielberg și a fost protagonistul filmului — cult Blade Runner (1982) de Ridley Scott. Cariera 
sa n-a mai cunoscut nici un moment de umbră, el rămânând și azi unul dintre starurile cele mai 
bine plătite de la Hollywood. 


12 


„Decât un film crâncen, cu implicații sociale, am preferat 
să realizez ceva mai important – vise și fantezii – pentru a-i 
convinge pe copii că mai există și altceva decât mizerie Și 
crime, un film pe care să-l privești visând la țări exotice și la 


Când m-am apucat 
de «Războiul stelelor», 
mi-am dat seama că 
noi am pierdut toate acestea 
pentru că suntem o generație 
care am crescut fără povești“. 


George Lucas 


u mult timp în urmă, într-o altă galaxie, 
foarte, foarte departe...“ 

Acestea sunt cuvintele саге prefaţează 
Războiul stelelor (1977), unul dintre cele mai 
prodigioase succese financiare din istoria filmului și, 
în versiunea restaurată digital și împodobită cu 
câteva efecte vizuale inedite, unul dintre marile 
succese ale lui 1997. 

In 1977, Star Wars a revoluţionat atât natura 
cinematografului evazionist, cât și noțiunea de 
blockbuster: filmul de divertisment a devenit terenul 
de joacă al copiilor, iar filmele de succes au devenit 
un fel de jocuri video. George Lucas, regizorul și 
scenaristul Războiului stelelor, transformă spațiul 
sideral dintr-un loc misterios și poetic (cum fusese 
pentru Stanley Kubrick în 2001) într-un câmp de 
bătălie — cel mai mare câmp de bătălie pe care şi l-ar 
putea dori un copil. Bătăliile spaţiale sunt atât de 
explozive, de doldora de energie cinetică, încât îți 
pot da sentimentul pe care bătăliile aeriene din 
filmele de război îl dădeau copiilor de altădată. În 
сотоўа de nave săgetând spațiul, nu mai contează 
cine vânează și cine e vânat, ci doar intensitatea 
imperioasă a momentului. 

Lucas a insistat în toate interviurile că filmul său 
nu e „științifico-fantastic“ sau „de anticipație“, ci un 
basm; că recuzita nu e futuristă, ci fabuloasă, că nu 
există creaturi extraterestre și umane — toți aparțin 
unei alte galaxii. Personajele aparţin culturii pop din 
trecutul lui Lucas; sunt sintetizate din nenumăratele 
filme, astăzi uitate, produse de Monogram sau de 
Republic Pictures, și din vrafurile de benzi desenate 
S.F. care au marcat copilăria generaţiei sale. Tânărul 
erou, Luke Skywalker (Mark Hamill) e un fel de Flash 
Gordon (eroul unei vechi benzi desenate) — pe 
jumătate cavaler rătăcitor, pe jumătate pilot de 
escadrilă. Bătrânul său mentor Ben Obi-Wan Kenobi 
(Alec Guinness) e pe jumătate profet biblic, pe 
jumătate Merlin Vrăjitorul. Prinţesa Leia (Carrie 
Fisher) e dintr-o lungă tradiție de prințese îmbrăcate 
în alb, cu părul strâns în „telefoane“ peste urechi, 
doar că, în pas cu anii '70, e independentă, întrepidă 
š arogantă — o militantă feministă. Și, desigur, Han 

olo (Harrison Ford), căpitanul navei „Șoimul 
mileniului“, e un mercenar cu inimă de aur — pe 
jumătate pistolar de western, pe jumătate un Rhett 
Butler! Lucas imită conștient vechile convenții, 
naivităţi, inepții și toate astea, tratate cu ехирегапја, 
devin Pop Art pentru 1977. lar filmul are același 
răsunet în 1997 pentru că, deși între timp infantilismul 
şi mirarea ingenuităţii au devenit rețetă comercială, 
nimănui nu i-a reușit mixtura precum lui Lucas. 

їп 1977, Războiul stelelor a primit Oscaruri 
pentru efecte vizuale, efecte sonore, sunet, montaj, 
costume, scenografie și pentru muzica lui John 
Williams. 

In versiunea 1997, banda sonoră a fost 
reprocesată pentru ca efectele și muzica să profite 
de pe urma avantajelor sunetului digital. Și — momeală 
pentru fanii împătimiţi, care știu filmul pe dinafară — 
imagini inedite, create cu ultimele tehnologii digitale, 
au fost glisate în filmul cunoscut. 


Imperiul contraatacă (1980) are mai multă 
imaginaţie și mai multă frumuseţe decât pre- 
decesorul său. Unul dintre motive este că Lucas 
i-a predat cârma unui alt regizor — Irvin Kershner. 
Star Wars avea un decupaj nervos, rapid, cu scene 
scurte, care te înghesuia, nu te lăsa să-ţi tragi 
sufletul. Şi Lucas era atât de fidel fixaţiilor sale din 


copilărie, încât filmul său chiar avea o configuraţie W 

de bandă desenată — îi lipsea lirismul. The Empire |] 

Strikes Back e fluid și temperat. E de asemenea 

dispus să își asume riscuri și nu se mulțumește Е 

să reia, си variaţiuni, linia originalului; începe cu m 

o bătălie pe o planetă înzepăzită, continuă cu o 

cursă printr-un câmp de asteroizi și apoi se El MARTIENILOR 
potoleste lăsând personajele să capete mai multe | 3 

dimensiuni. In Imperiul contraatacă, ele își pierd m 

platitudinea de bandă desenată; nu mai sunt doar 

efigii reambalate din mitologia рор. Luke e mai Ё ți observat cât de des debarcă 
puțin impetuos și se maturizează; Leia și Han g extratereștrii în Statele Unite? Și 
Solo se îndrăgostesc unul de celălalt. Regizorul cum, mai mereu, americanii le vin 
Kershner face să circule prin film un curent 8 de hac creaturilor venite cu intenţii 
emoțional credibil. Neasaltându-te, filmul reușește JW criminale? (Uneori le extermină și 
să devină ceea ce Războiul stelelor doar pe cele sosite cu gânduri pașnice. 
aspirase să fie — magic. Te atrage în altă lume și Li Poate pentru a menține în formă Amata) Stráns unit 
te ajustezi la alti parametri: înveţi să te descurci II în jurul președintelui, generalilor, oamenilor de știință, 
prin fauna cosmică, înţelegi cum funcţionează шщ Poporul american își dovedește superioritatea. Ultimul 


fiecare piesă din arsenal. 


Andrei GORZO 
(Continuare în pag. 42) 


elansată pe ecranele americane în 1997, 


trilogia Războiul stelelor s-a bucurat de | j 


un succes deasupra tuturor așteptărilor, 
eclipsând concurența producţiilor de ultimă oră, 


exemplu în materie, imens succes mondial, este Ziua 
independenţei. Pentru toţi cei care n-au fost încântați 
de acest model de naționalism supradimensionat, plin 
de efecte speciale care de care mai spectaculoase, 
a sosit momentul revanșei, prin Mars Attacks!, 
semnat de unul dintre cei mai inteligenţi regizori ai 
momentului, Tim Burton. 

Ei bine, de data acesta nimeni nu e iertat. Satira 
bine camuflată sub aspectul divertismentului SF cu 
martieni este corozivă. Dar publicul american a înțeles 
despre ce e vorba, și filmul nu a fost un mare succes 
în SUA. In schimb europenii i-au făcut o primire 
triumfală, Mars Attacks! situându-se în fruntea 
box-office-ului în Franța și Marea Britanie. (Aceasta 
cu toate că, într-o scurtă secvenţă situată la Paris, 
nici francezii nu sunt iertati de cineast, care nu-i 


costisitoare și mediatizate. E pentru prima dată când 
o relansare stârnește mai mult decât un ecou slab al 
vechiului răsunet. Succesul acesta pregătește pista 
pentru demararea unei operaţiuni pe care George 
Lucas și Studiourile Lucas film si 20 th Century Fox o 
reconsideră de mai bine de 10 ani: realizarea unei noi 
trilogii Star Wars. Nu e vorba de niște remake-uri sau 
de niște continuări (sequel-uri), ci de niște prequel-uri, 
care să întregească epopeea și să extindă canavaua 
viziunii lui Lucas. Se știe că trilogia actuală — Războiul 
stelelor, Imperiul contraatacă și Intoarcerea 
cavalerului Jedi — reprezintă de fapt episoadele IV, 
V șiVI dintr-o зада amplă, de nouă capitole, proiectată 
de Lucas. Lucas a declarat în mai multe rânduri că 
doar problemele de finanţare l-au constrâns, în 1977, 
să înceapă cu episodul IV — O nouă speranţă –, 
care dechide ciclul binecunoscut al aventurilor lui Luke 
Skywalker. Toată lumea bănuiește cam ce-ar trebui 
să conţină cele trei sequel-uri (dintre care primul, 
numit provizoriu „episodul l“, a intrat în pre-producție, 
cu lansarea prevăzută pentru mai 1999): povestea 
abolirii Republicii și a instaurării Imperiului Galactic; 
și povestea primei generaţii de cavaleri Jedi, avându-i 
în prim-plan pe Ben Obi-Wan Kenobi și pe Anakin 
Skywalker, tatăl lui Luke — cel care se va lăsa 
sedus de partea negativă a Forţei și va deveni Darth 
Vader. 


prezintă deloc într-o lumină favorabilă.) 

Surprizele abundă în acest film care nu poate fi 
povestit, pentru a nu strica plăcerea spectatorilor. Dar 
putem spune că, spre deosebire de alte filme în care 
m personajele interpretate de vedete cunoscute nu sunt 

omorâte, aici orice e posibil. În lumea lui Burton, 
IE oricum, imposibilul nu pare a exista. America pare o 
lume suprarealistă, încât la un moment dat te întrebi 
ml care sunt extratereștrii? Cei proaspăt iesiti din navele 
Ш cosmice, sau cei care-i așteaptă pe Pământ? Și mă 
E gândesc, de exemplu, la secvențele care se petrec 
E mn Las Vegas diferit de cel pe care-l cunoaștem 
din atâtea filme (acest oraș al cazinourilor, al averilor 
m făcute sau nàruite peste noapte a ajuns la modă, după 
cum ne dovedesc atâtea pelicule din ultima vreme, 
Ш de la Leaving Las Vegas la Casino). Un „hotel 
HH intergalactic“ aflat aici pare mai degrabã un turn de 
control al unei baze spatiale. 
m= Intre săgețile îndreptate spre Casa Albă (unde 
camera J.F. Kennedy este un „cuibușor de nebunii“ 
M pentru aventurile de-o noapte ale locatarilor) si 
[E] [ашаа SEREN sacre ale Amanel (dela armaa 
a mass-media), cei pentru care Burton își exprim 
а simpatia sunt outsiderii. Ei câștigă bătălia, ei rezistă, 
Ше cpvegasc că viața își urmează cursul și după ce 
i i t respinsă (nu vă pot spune cum, 
Ë Hê slh delicioase!) 
Sursele de inspirație recunoscute ale lui Burton 
g sunt filmele de serie B sau Z, benzile desenate si 


E] 
=m. i 


chiar... cărțile de joc cu marţieni apărute în copilăria 
cineastului. Dar în acest film, el dovedește cât de 


bine cunoaște și cinematograful de serie A, citând lg 


sau parodiind în trecere secvențe din filme celebre, 
semnate printre alţii de Fellini sau Kubrick. Oricum, 
filmele sale sunt de serie A +. 


Mars Attacks e Producţie: Warner Bros.,SUA, m 
1996, e Regia Tim Burton • Scenariul: Jonathan 
Gems e Imaginea: e Peter Suschitzky • Cu: Jack Ш 
Nicholson, Glenn Close, Annette Bening, Pierce Ei 
Brosnan, Danny DeVito ® Distribuit de: Guildfilm Bg) 
Románia 


т E 

8 Fa 

© ит а ajuns acest animator de la Studiourile Dar e ceva normal ca oamenii să fie categorisiţi, B 
Disney, ale cărui desene erau deseori în funcție de diverse păreri. Ni se întâmplă tuturor, 

3 refuzate de producători, unul dintre cei încă din copilărie. Când eram mic, sufeream din a 

- mai apreciaţi regizori de astăzi? „Chiar nu știu“, această cauză. A fost însă o experiență bună, @ 


mărturisește Burton. „Cred că am avut un noroc chior. 
Când mă gândesc la ce s-a întâmplat, totul îmi pare 
oarecum abstract. Imi dau seama astfel cât de abstract 
este totul în lumea filmului și în viață, în general — 
toate se bazează pe niște lucruri pe care nu poti să le 
controlezi“. 

In 1982, semnează primul său scurtmetraj, 
Vincent (vezi și пг. 11/94, pag. 11), un omagiu animat 
adus unuia dintre actorii săi preferaţi, Vincent Price, 
și filmelor horror. „Nu știu cum de i-au dat drumul. Nu 
avea nimic în comun cu celelalte filme produse de 
ei“. A urmat Frankenweenie, un alt scurtmetraj care 
nu are mai nimic din „marca Disney“. 

Universul lui Burton e populat cu creaturi de 
coșmar, dar umanizate, cu monștri care nu mai 
sperie, ci stârnesc simpatia și compasiunea. 
Pentru că, deși simțămintele lor sunt puternice, 
oamenii le ignoră. Astfel de personaje vor apărea 
şi în lungmetrajele sale, mai puţin în Pee Wee's 
Big Adventure și mai evident în Beetlejuice ori 
Edward Scissorhands. „Oamenii au început să 


pentru că am început să-mi dau seama că nu merită 
să dai două parale pe ce spun ceilalți despre tine. 
Oricum, tu nu ești așa cum te văd ei.“ = 
După imensul succes comercial obținut cu lB 
Batman și Batman revine, el este acceptat de 
marile studiouri, i se permite să-și ducă la bun 
sfârșit câteva proiecte personale, precum m 
Nightmare Before Christmas (cu un scenariu @ 
conceput cu mulți ani în urmă, personaje desenate 
de el, supervizând personal producţia, dar regizat 
de Henry Selick); Ed Wood (strălucit omagiu adus m 
unui cineast considerat de mulţi critici ca „cel mai lB 
prost regizor din lume“ — v. și пг. 5/1997 pag. 20), |] 
și acum Mars Attacks! Așa că nu se plânge, precum 
atâția alții, de presiunea studiourilor. „Am reușit а 
să-mi păstrez independenţa în cadrul sistemului. K 
Deocamdată, n-am de ce să-l critic“. Deocamdată, 
zicem și noi. Ar trebui poate să-i ținem pumnii, pentru 
că văzându-i filmele atât de trăznite a greu de crezut Fă 
că ele au putut fi produse de majors, cu bugete @ 


spună că sunt cam ciudat, diferit. Poate că mi-ar sc ee ia 8 
fi plãcut sã mã înteleagã mai mult, sã mã accepte. Rolland MAN @ 


и‏ ااا اا اا ااا اا ااا ااا ااا ااا ااا اا ااا ااا 


= z s z z z s z s z s s И Ip E 


@ Anthony Hopkins 


PICASSO: 


urviving Picasso 

este un film cu „un 

bărbat și o femeie“, 

chiar dacă se în- 

scrie în ampla cate- 

gorie a biografiilor 
cinematografice (mai mult sau mai 
putin romantate, după cum ne-a 
obişnuit „rețeta“ genului). Din biblio- 
grafia agitată și complicată a marelui 
pictor spaniol, extinsă pe parcursul 
a mai bine de nouă decenii, autorii 
au reținut perioada anilor 1943-1953, 
când viata lui Pablo Picasso s-a 
intersectat cu aceea a tinerei artiste 
Frangoise Gilot. Un bărbat și o 
femeie, așadar: o poveste de viaţă, 
de dragoste, de ură, de naștere și 
moarte a unei pasiuni. Dar un film 
paradoxal în ultimă instanță, pentru 
că — aparținând unui mare regizor, 
James Ivory, consacrat unui mare 
pictor și având în rolul titular un mare 
actor, pe Anthony Hopkins — este, 
totuși, un film feminist, „formula“ lui 
fiind determinată, practic, de... patru 
doamne. Să mă explic. 

Inainte de a fi un film despre 
Picasso, Surviving Picasso este 
un film despre ceea ce a însemnat 
Picasso în viata tinerei sale 
neveste din deceniul al cincilea. În 
acest sens este orientată și cartea 
Агіаппеі Strassinopoulos-Huf- 
fington (aflată la baza scenariului), 
о „povestire“ al cărei personaj 
principal este Frangoise Gilot. 
Dintr-o „solidaritate de breaslă“, 
scenarista Ruth Prawer-Jhab- 
vala deși tovarășă veche de 
viaţă și де artă a lui James Ivory — 
a accentuat acest aspect, atât 
premisele intrigii cât și „concluziile“ 
sale reprezentând, ca să spun 
așa, „punctul de vedere“ al eroinei 
în confruntarea de zece ani cu 
nestatornicia idolului său. Oricum, 
pictorul trece pe planul al doilea 
în Surviving Picasso și nu este 
de neglijat „amănuntul“ că fami- 
lia lui — care nu s-a arătat prea 
încântată de acest proiect 
cinematografic — n-a autorizat 
folosirea pânzelor lui Picasso în 
film, nici măcar sub formă de 
reproduceri, drept pentru care, 
chiar în secvențele din atelierul 
artistului, pictura sa nu este decât 
un fundal „flou“. Pecetea „femi- 
nistă“ este „parafată“ de o a patra 
doamnă, actrița Natascha McElhone, 


Patru doamne si 
trei cameleoni 


artist și 
demon 


despre care se spune că este 
noua muză a Hollywood-ului, ea 
fiind — nu numai în acest film, dar 
şi în acest film — elegantă, 
graţioasă, luminoasă, curioasă, 
discretă, zâmbitoare... 

Ce rol pot avea, în acest „com- 
plot“, cei trei... cameleoni ai filmului 
(în afara faptului că ei vin cu 
geniul)? Picasso rămâne Picasso, 
a cărui viaţă îi reflectă atât de 
plastic arta și a cărui artă îi rezumă 
atât de bine viața. James Ivory, 
regizorul cu „zeci de fețe“ (după 
cum o dovedesc marile sale filme, 
dintre care aș aminti aici doar 
Europenii, Bostonienii, Howards 
End) continuă să surprindă — cum 
o făcea încă de la începutul 
carierei, ca un american foarte 
britanic care filma în India —, deși 
pe „cartea sa de vizită“ rămân, în 
primul rând, creaţiile cele mai 
personale, straniul Shakespeare 
Wallah și metafora пида 
Sălbaticii. Cât despre Anthony 
Hopkins — un cameleon înveterat 
— el trece dezinvolt de la Richard 
Nixon la Picasso, așa cum trecea 
Zelig la Adolf Hitler, asemănarea 
cu modelul ilustru fiind uneori 
fascinantă. Dar filmul vrea să fie 
cu totul altceva decât, să zicem, 
Misterul Picasso al lui Clouzot, 
de acum mai bine de 40 de ani. 
Vrea să fie și este un film despre 
misterul feminin. După terminarea 
peliculei ne însoțește luminoasa 
іпосеп{а a Nataschei McElhone. 
De fapt, imaginea unei artiste — 
și soţii — „uitate“, Françoise 
Gilot... 


Călin CĂLIMAN 


Surviving Picasso e Producţie: 
Merchant/Ivory, SUA, 1996 e Regia: 
James Ivory e Scenariul: Ruth 
Prawer-Jhabvala e Imaginea: Tony 
Pierce-Roberts e Cu: Anthony 
Hopkins, Natascha McFlhone, 
Julianne Moore, Josse Ackland, 
Peter Gererty e Distribuit de: Guild 
Film România 


Pictori 


Prețul greu al celebrității este, în general, supratema bio- 
grafiilor cinematografice ale marilor pictori. Lupta lor cu greu- 
{ае materiale, dar și си mentalitățile conservatoare este, de ase- 
menea, o trăsătură comună a filmelor care evocă mari artiști 
plastici. Actori de prim rang au fost mândri să le retrăiască 
viețile pe ecran, încercând să le restituie grandoarea destinului 


Michelangelo Buonarotti 


CHARLTON HESTON îi 


joacă pe Michelangelo Buonarotti în 
Agonie și extaz (1965) de Carol 
Reed. Celebrul pictor și sculptor 
florentin este surprins în plin conflict 
cu papa lulius al II-lea care îi reproșa 
senzualitatea exagerată a per- 
sonajelor biblice imaginate de el. 


Heston creează un erou monumen- 
tal, armonizat cu dimensiunea de 
superproducție a filmului inspirat de 
romanul cu același titlu de Irving 
Stone. 


KIRK DOUGLAS împru- 
mută chipul său cu trăsături ferme 
lui Vincent Van Gogh în Lust for Life 
(1956) de Vincente Minnelli. Viața 
chinuitului pictor nu este evocată în 
aspectele sale cele mai mizere, ci 
mai cu seamă în momentele de 
inspirație. Amicitia cu un alt artist fără 
pereche, Gauguin (jucat de Anthony 
Quinn), este al doilea centru de 
greutate al peliculei. 


JACQUES DUTRONC il 
joacă pe Van Gogh în filmul francez 
al lui Maurice Pialat din 1991. 
intitulată chiar Van Gogh, această 


biografie insistă asupra ultimelor luni 
din viaţa artistului. El este zugrăvit ca 
un om normal, nu ca un nebun, cum 
le place multor biografi să-l evoce. 


TIM ROTH un alt chip al lui 
Van Gogh îi este datorat acestui 
surprinzător actor britanic, care îl 
interpretează în Vincent și Theo 
(1990) de Robert Altman. Incercând 
să evite tiparele biografiilor romanţate, 
pelicula plasează în prim plan relația 
simbiotică dintre pictorul impresionist 
și fratele său Theo. Tim Roth propune 
un portret Van Gogh dintr-un unghi 
într-adevăr inedit. 


II III T II I I T I T T T T TT T T T I T T IT I TI T T I I I T I T IT T T II TI 
14 


pe ecran 


DONATAS BANIONIS 


Actorul lituanian, pe care îl cunoaștem 
din Solaris de Andrei Tarkovski, 
interpretează în Goya (1970), o 
coproducție URSS-RDG în regia lui 
Konrad Wolf, rolul celebrului pictor 
spaniol. Deși este o biografie cine- 


matografică destul de banal pusă în 
pagină, se rețin principalele etape din 
creaţia vizionarului Francisco Goya 
de la nașterea căruia s-au împlinit, 
în 1996, 250 de ani. 


JOSÉ FERRER Actorul 


american joacă rolul pictorului 
Toulouse Lautrec în filmul Moulin 
rouge (1953) de John Huston. 
Evocare savuroasă a sfârșitului de 
secol în cartierul parizian Montpar- 
nasse, pelicula evită aspectele 
mizere din biografia personajului și 
impresionează prin alura sa plastică 
concepută în stilul pânzelor artistului 
protagonist. Este un titlu de referință 
în filmografia regizorului. 


MARTIN SCORSESE 


Celebrul regizor american il 
portretizează și el pe Van Gogh în 
pelicula lui Akira Kurosawa Visuri 
(1991). Nu avem de-a face cu un fiilm, 
ci cu o imersiune într-o lume onirică. 
Aceasta este o reprezentare a chiar 
sursei de inspirație a pictorului 
vizionar, despre care se cunosc mai 
multe detalii anecdotice, ca acela cu 
tăierea propriei sale urechi. 


GÉRARD PHILIPE e- 


gendarul actor francez îi împru- 
mută chipul său lui Modigliani în 
Montparnasse (1958) de Jacques 
Becker, un film despre bătăliile pentru 
modernitate ale pictorului care a murit 
sărac și mai puţin celebru decât 
merita. Personajul său, eminamente 
romantic, este emblematic pentru 
lumea artistică pariziană a începu- 
tului de secol. Un rol de căpătâi din 
filmografia actorului, care a murit la 
puţin timp după acest film, în 1959. 


Norman 


ANATOLI SOLONITÂÎN în 


Andrei Rubliov (1966) de Andrei 
Tarkovski actorul joacă rolul picto- 
rului de icoane al cărui nume dă titlul 
filmului. Destinul acestui artist 
iluminat este reconsiderat într-o 


monumentală evocare a Rusiei în 
secolul al XV-lea. Eroul devine 


întruchiparea unei idei dragi 
cineastului, aceea că „frumusețea 
poate salva lumea“. 


JEFFREY WRIGHT Este 


interpretul pictorului negru de origine 
haitiană Jean-Michel Basquiat în 
pelicula Basquiat (1996) de Julian 
Schnabel. Mort la numai 27 de ani (în 
1987), datorită unei supradoze de 
heroină, artistul a fost o figură proemi- 
nentă a avangardei new-yorkeze și 
părea destinat unei cariere fabu- 
loase. Filmul acordă un loc privilegiat 
prieteniei dintre Basquiat și regele 
artei pop, Andy Warhol (interpretat 
de nu mai puțin faimosul David Bowie, 
vezi foto). 


Portrete de Dana DUMA 


Andrei Rubliov 


Lindsay 


SAM NEIL Actorul ce-și dato- 
rează celebritatea rolurilor din 
Jurassic Parkși Pianul, interpretează 
în pelicula australiană Sirene (1994) 
de John Duigan rolul unui pictor cu 
gustul provocării. Norman Lindsay a 
stârnit multe controverse în anii 
1920-1930 pentru pânzele sale de o 
senzualitate șocantă. Intâlnirea dintre 
acesta și un preot trimis să îl 
avertizeze asupra blasfemiei din 
tablourile ce dezvoltă teme biblice 
(interpretat de Hught Grant) este 
miezul conflictului în acest film 
nonconformist și agreabil. 


УЯ, 


ION CARAMITRU о ase- 
mănare fizică aproape frapantă а 
actorului cu Ștefan Luchian, așa cum 
apare el în autoportrete, l-a făcut ре 
regizorul Nicolae Mărgineanu să-i 
încredințeze rolul acestuia în filmul ре 
care i l-a dedicat (Ștefan Luchian — 
1981). Nu este o biografie romanţată, 
ci o reflecţie asupra chinurilor creaţiei 
și asupra relaţiei dintre viaţă și artă. 


15 


kl I I I I I D D D D I DI I IT lI P D D D I D T DI I I T I TI T I I T T DT I T I D T TI DT DT I I D D T l l Ú 


CU GAȘCA 
LA CASA ALBĂ 


rimițând cu gândul la seria 

peliculelor românești cu liceenii, 

de mare succes pe la sfârșitul 

anilor '80, această comedie 

americană vorbește și ea 

despre „anii de liceu când la 
mate dai de greu“. Elevii protagoniști au probleme 
destul de mari cu științele exacte dar și mai mari 
cu tentaţiile erotice, alcoolice și toxicomane. 
Farsele făcute neîncetat profesorilor și mai ales 
directorului „constipat“ sunt și ele surse de conflict 
în decursul unei călătorii la Washington, unde sunt 
invitaţi pentru a-și spune părerea în legătură cu o 
propunere de modificare a legii învățământului 
discutată în senat. 

Deși comportamentul elevilor în drum spre 
capitală e Іа limita delincvenţei, se va dovedi că 
adulții sunt capabili s-o facă și mai lată din motive 
de ipocrizie sau concupiscenţă. Se cam abuzează 
de poantele cu substrat erotic, ținta ironiei fiind în 
principal profesorii cu dorințe carnale refulate. Cel 
mai sumbru portret aparţine însă senatorului cu 
înclinații pedofile-homosexuale care încearcă să-i 
manipuleze pe adolescenţi în scopuri politice. 
Continuând o serie de gigantice succese în Statele 
Unite (inițiată în 1978 cu National Lampoon's 
Animal House și continuată cu National 
IS Lampoon's Class Reunion – 1982, National 
ш Lampoon's Christmas Vacation — 1989, 

National Lampoon's Loaded Weapon — 1993 


= În plină modă în anii '90, tema rebeliunii școlare 
lB, mai fost abordată de-a lungul anilor în: 
ШИ e Blackboard jungle — 1955, de Richard Brooks 
Într-un liceu newyorkez un tânăr profesor (Glenn 
m Ford) îmblânzește o clasă turbulentă cu elevi înclinați 
spre delincvență, consumatori de alcool și bătăuși. ЕІ 
înțelege că violenţa lor e consecinţa unei vieți pline de 
IË frustrări și îi tratează са pe niște ființe umane, „cărora 
nu le роў întoarce spatele, nici atunci când le predai“. 
e Domnului profesor, cu dragoste — 1966, de 
ш James Clavell 
Interpretul unuia dintre elevii incomozi din filmul 
Ш de mai sus, Sidney Poitier, joacă rolul profesorului 
„confruntat cu alți învățăcei си purtări agresive. 
Demonstrând că știe și el să se bată atunci când e 
= cazul, dascălul câștigă simpatia junilor dificili, cărora 


Sidney Poitier 


16 


O parte din... gașcă 


etc.) acest film enunţă câteva probleme spinoase 
ale educaţiei școlare americane (valabile și la noi). 
O face însă pe tonul jovial al comediei și plătind, 
de dragul succesului, tributul unor poante groase 
și uneori inepte. 

Dana DUMA 


Licee periculoase 


Malcolm McDowell 


începe să li se adreseze cu „dumneavoastră“. 
Împăcările dintre elevi si profesori sunt agrementate 
cu muzică rock. 
e If (Dacă) — 1968, de Lindsay Anderson 

Regizorul britanic și-a reconfirmat prestigiul cu 
acest film despre o revoltă devastatoare a unor elevi 
dintr-un internat cu reguli rigide și educatori dogmatici. 
Interpretul rolului principal, actorul Malcolm McDowell 
devine simbolul unui tineret contestatar și dezgustat 
de demagogia conservatoare. 
e Minti periculoase — 1995, de John N. Smith 

O profesoară de literatură și expertă în arte marţiale 
(Michelle Pfeiffer) găsește calea spre inima agresivilor 
elevi dintr-o clasă cu probleme câștigându-i de partea 
poeziei si a solidarității umane. Bunele sentimente sunt 
însoţite de multă muzică, de la Bob Dylan Іа гарр. 


National Lampoon's Senior Trip © їй 
Producție: SUA, 1996, New Line e Regia: Kelly m 
Makin e Scenariul: Roger Kumble, Marlene King lB 
@ Imaginea: François Protet @ Cu: Matt Frewer, a 
Valerie Mahaffey, Tommy Chong e Distribuit de: 
QCB 


Patru liceene din Clubul vrăjitoarelor 


e Ciubul vrăjitoarelor — 1996, de Andrew Fleming 
Un liceu este terorizat de un grup de patru vrăjitoare 
amatoare care se răzbună atât pe colegi cât și pe 
profesori pentru motive aparent minore. Se va dovedi 
însă că acest comportament agresiv e consecința unei 
copilării nefericite, adolescentele provenind toate din 
familii defavorizate, alcoolice sau toxicomane. 
e Un liceu periculos — 1996, de Hart Bochner 
Dovedindu-se un fel de parodie a mega- 
succesului Minti periculoase, filmul narează aventura 
unui profesor plin de bune intenţii (John Lovitz) într-un 
liceu dintr-un cartier mărginaș, cu elevi recalcitranți, 
violenţi și consumatori de droguri. Procesul 
„îmblânzirii“ se bazează și de această dată pe 
înțelegere, căldură sufletească și — nu în ultimul rând 
– pe puterea dascălului de a suporta farse de tot felul. 


PL I I I I I I II I I ITT II TI II T I I j l l jD I I I I I I DI I I I I I lI I lI lI j lI ll” 


POLIȚIST LA 


n graficul carierei lui Eddie 

Murphy - „primul 

megastar de culoare din 

istoria cinematografului“ — 

această peliculă se 

plasează la un nivel 
mediu, dacă nu cumva chiar sub 
linie! Și aceasta pentru că, în goana 
după profit cu orice preţ, se 
supralicitează talentul și priza la 
public. Care public (american, nota 
bene!) îl idolatrizează pe Eddie ce 
trudește de la 15 ani ca actor de 
variété și apoi vedetă a emisiunii 
tv „Saturday Night Live“, care a 
propulsat pe marele ecran și alți 
actori comici. Pentru că principalul 
său atu constă în umorul deosebit 
și nu doar în farmecul de bărbat 
frumos. Care farmec i-a fost 
remarcat și speculat dintru bun 
început când, în 1982, Walter Hill 
l-a lansat în 48 HRS, o comedie 
polițistă de tot hazul a cărei 
acțiune se petrece la San 
Francisco. Tot la San Francisco se 
derulează și prezentul Metro, ce 
demarează promiţător, cu eroul la 
volanul unui superb automobil 
roșu decapotabil, care îi va fi 
confiscat (sic!) de poliție, alegân- 


SAN 
FRANCISCO 


du-se cu o rablă la volanul căreia 
însă va executa o urmărire de o 
virtuozitate... ca-n filme pe renu- 
mitele străzi în pantă ale orașului, 
de astă dată „la concurenţă“ cu un 
tramvai! Se subîntelege că acum, 
ca și în trilogia Beverly Hills Cop., 
Е.М. se află tabăra polițiștilor fiind 
expert în negocieri cu teroriștii de 
tot felul, hoti de bănci sau de 
bijuterii. Ceea ce-l caracterizează 
este calmul și, bineînţeles, curajul, 
doar că acest sânge rece din 
timpul orelor de serviciu îl plătește 
prin angoasă și depresie în viața 
intimă. Situaţie remediabilă pe 
parcurs într-un mod ultraagreabil, 
desigur după o suită de peripeții 
care o includ şi pe iubita ce-l 
părăsise, dar... 

Amănuntele, practic, пи 
contează pentru că, din păcate, fac 
parte din arsenalul arhicunoscut al 
filmelor de acest gen și nu reușesc 
să depășească banalitatea în nici 


un fel. În reţetă acum nu s-a mai 
mizat pe un cuplu insolit (ca cel 
alcătuit cândva de debutantul Eddie 
Murphy – în chip de ultra elegant 
răufăcător — și Nick Nolte, polițist 
șleampăt), ci relația „P.C.“ maestru 
„de culoare“ — ucenic blond, timid 
și eficace, dat total anost. Aici și stă 
principala hibă a acestui Metro. 

Protagonistul, care пи i-a mai avut 
alături pe regizorii ce l-au susținut 
(Roger Spottiswoode, John Landis 
ori Wes Craven), nu mai e pus în 
situația să-și ironizeze condiția cum 
o făcea când era „the distinguished 
gentleman“ — un escroc de mâna a 
doua lansat în politică, sau „vampir 
în Brooklyn“ polemizând cu tradiția 
horror, într-o infuzie de black 
humour. 

Umorul este deficitar și-i 
dezechilibrează actorului aplombul 
proverbial. Si dacă haz nu е,... 


lrina COROIU 


Metro e Producţie: • SUA, 1997 
Touchstone Pictures și Caravan 
Pictures e Regia: Thomas Carter e 
Scenariul: Randy Feldman • 
Imaginea: Fred Murphy • Cu: Eddie 
Murphy, Michael Rafaport, Michael 
Wincott, Carmen Ejogo, Denis Arndt 
Distribuit de: Buena Vista Inter- 
national/Româniafilm 


Carmen Ejogo 
și Eddie Murphy 


N a 
e Suplinitorul — 1996, de Robert Mandel m INCHISO AREA 
Un polițist dintr-o brigadă anti-drog (Tom п 


Berenger) vine să facă pe suplinitorul într-un liceu, în 


gratiilor. Şi o posibilă 
explicaţie a titlului sub care 
acest film rulează la noi: 


locul logodnicei sale, o profesoară care a fost agresată tephen King îngerii sunt probabil aceste 
е lazi Е ee Tae 
i mai i ili 
E á Я estru recu- INGERILOR lungul anilor milioane de 
evite tgp ne борта M става К: чакане ен 
z e nului horror, Dintr-o eroare juridiciarã 
e capul retelei de droguri (în chiar persoana RENN i a: 
Th а trimițând ri мос i școlarii E Е (раге е m Inchidoare ajunga si Пер 
excesiv, de violenti le fiind în general best- bancherul Andy Dufresne (Tim 
н sellers, multe dintre ele Robbins), acuzat de 
D.D. ecranizate cu mare succes omucidere. Sigur că ceilalţi Tim Robbins și 


(altele, însă, nu au cunoscut 
același succes și în varianta 
cinematografică, dar asta 
este altă poveste). Multi se 
vor aștepta, deci, ca acest 
film să fie tot o poveste de 
groază, cu monștri, strigoi 
sau vârcolaci. Eroare! Din 
când în când, King mai scrie 
și câte o carte care se 
întâmplă în lumea noastră, 
mai mult sau mai putin 
normală, fără intervenţia 
supranaturalului. Dar nu știu 
dacă nu cumva această lume 
nu este încă mai îngrozitoare. 
King pare a ne spune: „horror 
humanum est“. 

Regizorul Frank Darabont 
compune această dramă din 
lumea carcerală cu o bine- 
venită delicateţe. Sadismul 
gardienilor, îngrozitoarele bătăi 
și violuri care au loc în 
închisoare sunt prezentate 
într-un mod lipsit de sen- 
zaţionalism ieftin. Ca de obicei, 
a sugera ceea ce se întâmplă trecând prin voga Marilyn William Sadler e Distribuit 
este mai eficient decât a arăta Monroe (încă un clișeu). О de Media Pictures Іпіегпа- 
totul. inedită cinefilie în spatele tional 


deţinuţi sunt uimiţi că un astfel 
de personaj, rafinat, cult, bine 
educat, a ajuns printre ei și, la 
început, vor face totul pentru 
a-l umili. Încetul cu încetul el 
însă le va câștiga încrederea. 
E drept că aici regizorul cade 
în capcană și ne oferă câteva 
clișee preluate de-a gata din 
alte filme de gen: prietenia 
dintre un deținut alb și altul de 
culoare, muzica (sublimă, e 
adevărat, din Nunta lui Figaro) 
ce-i îmblânzește și pe cei 
mai răi. 

Mai diabolic decât di- 
rectorul închisorii se do- 
vedește însă cel acuzat poate 


Morgan Freeman 


І Michelle Pfeiffer 


Shawshank Redemption: 
pe nedrept care-și plănuiește e Producţie: New Line 


International, SUA, 1994 • 
Scenariul și regia: Frank 
Darabont, după romanul Rita 
Hayworth & Shawshank 
Redemption de Stephen King 
e Imaginea: Roger Deakins e 
Cu: Tim Robbins, Morgan 
Freeman, James Whitmore, 


atent evadarea ajutat (nu vă 
dezvălui în ce mod) de un 
poster cu Raquel Welch. Căci 
trecerea timpului este 
marcată de schimbarea 
posterelor cu sex-simbolurile 
momentului, de la Rita 
Hayworth la Raquel Welch, 


ШИТТІ e 


SĂPTAMÂNA FILMULUI 


e fapt, cu Evadarea de Livia 

Gyarmathy la deschidere și 

Fraieri și bandiți de Péter 

Bacs6 la închidere, 

„Săptămâna“ a ilustrat chiar 

cele două direcţii de privire 
principale ale filmului maghiar, azi: spre trecutul 
abia devenit istorie și spre prezentul imediat. 
Privirea spre trecut stă sub semnul unui 
„Remember“ imperativ. Apel Іа neuitare. Când 
ceea ce nu trebuie uitat atinge incredibilul, autorii 
aduc la bară întâmplări reale. Cazuri. Cazul unui 
evadat dintr-un Gulag al Ungariei anilor '50, de 
exemplu. Materia primă a filmului Evadarea 
(Szökés), în care neuitarea este chiar 
personaj. Ea joacă, împreună cu eroul 
principal, rolul principal. Omul care pregătește 
evadarea în scop precis, să ajungă dincolo de 
Cortina de Fier, să spună lumii ce se întâmplă 
în spatele ei, își repetă zilnic în gând, ca pe o 
rugăciune, numele colegilor de lagăr (afli că au 
fost șase sute) ca să-i poată pomeni pe toți, о 
dată ajuns „dincolo“. Unul din cele șase sute de 


< 
= 
م 
== 
< 
= 
= 
== 


18 


nume este cel al lui Geza Böszörmenyi, 
scenaristul filmului. Premiul pentru cel mai bun 
scenariu. Pentru Acuzarea (A vâd) — Premiul 
de interpretare feminină actriței Kati Lazar — 
Sândor Sâra a folosit un caz real descoperit în 
1993, pe când filma unul din celebrele lui 
documentare din seria Gulagul femeilor. Cazul 
unei familii de țărani — şase suflete — peste care 
în chip firesc — suntem în decembrie 1944 — 
„au intrat rușii“. Evenimentul lasă urme, urmele 
trebuie șterse. Onoarea trupelor eliberatoare nu 
poate fi pătată. O înscenare cu doi martori 
тіпсіпоѕі rezolvă situaţia: agresații devin din 
victime, călăi și sunt condamnaţi ca atare. Un 
caz mai blajin în Duminicile Franciscăi 
(Franciska Vasárnap jai) de Simó Sándor. 
Povestea unei fete de la țară venită la oraș, în 
vremuri tulburi, să-și facă un rost. O ființă simplă, 
pură, luminoasă, numai iubire și recunoștință. 
lubire pentru „omul vieții“, recunoștință pentru 
cei care au făcut din ea o persoană cu funcţie 
si răspundere. Miliţian, întâi, apoi paznic de 
închisoare. Un om al legii. Cât de dreaptă e 
legea pe care o reprezintă, nu e treaba ei să 
judece. Cazul Franciscăi este cazul unei 
generaţii formată în şi de timpurile în care 
„Nimeni nu era destul de curajos să pună 
întrebări“. Premiul de interpretare feminină 
actriței Eva Kerekes. O Franciscă absolut 
cuceritoare. 

Capitolul „privire spre prezent“ se cere 
musai deschis cu filmul lui Péter Bacs6, Fraieri 
și bandiți (Balekok és banditák) prezentat 
„hors concours“. Un fiim-bombă lansată cu multă 
artă si aplicaţie în ograda mare a societăţii pe 
cât de în tranziţie, pe atât de în criză de ,tapi 
ispășitori“. Intr-un hohot de râs colosal — ce-i 
drept, cam vânăt — „privirea“ Bacs6 scotocește 
până la „rădăcina răului“ care, ce să vezi? 
aeriană fiind, ajunge sus, sus, amețitor de sus. 
(De unde cunoșteam eu fenomenul, mă întreb. 
Péter Bacsó ne asigură că totul este rodul 
imaginaţiei.) Plasat la închidere, după ce 
văsusem tot ce era de văzut, Fraieri si bandiți 
a căpătat formă de răspuns la un „Cum e cu 
putință?“ nerostit, dar prezent, ca stare, în 
aproape toate filmele-privire-spre-prezent. Filme 
deloc blânde și roze, pentru că, în buna tradiție 
a cinematografului maghiar, și cu experiența 
„seniorilor“ în materie de rostirea adevărului bine 
asimilată, cineaștii generaţiei mature de azi, 
autoprogramaţi pe prezent, își îndreaptă 
privirea mai ales spre partea de coșmar a 
realităților lui. Partea care doare. Probabil în 
ideea că nici o trezire din coșmar nu e posibilă 
fără ţipătul eliberator. Іп Să plecăm în 
California! (Irány Kalifornia!) de Judit 
Felvidéki, coșmarul începe cu un vis: o locuință 
mai mare pentru tânăra familie în așteptarea 
celui de-al doilea copil. Fosta proprietate, de 
pildă. Repunerea în drepturi însă, costă. Timp, 
nervi, dar mai ales bani. Cum să refuzi mâna 
de ajutor care ti se oferă? De unde să știi că ea 
aparţine unui escroc? De unde să știi că joci în 
filmul Fraieri și bandiți? іп Toată lumea se 
teme de pitic (Mindenki fél a törpétöl) de 
Jószef Czencz, coșmarul apare zilnic în viata 
unei familii de șomeri, în persoana perceptorului, 
slut și mic de statură — Piticul —, dar atotputernic. 
El poate să le „taie“ apa, curentul, gazul, viaţa. 
Coşmarul naște un vis pe patru roți. Un camion, 
cu care „tata“ s-ar putea angaja la un patron 
care comercializează Coca Cola- „Always Coca 


Visul, 


Cola“, da, dar bani nu sunt, decât pentru un 
camion rablagit. Recondiţionat și revopsit arată 
ca nou, numai că bateria lui e moartă. De unde 
ia un om disperat o baterie? Dela semaforul de 
cale ferată... Dar sigur că în autobuzul lovit de 
tren era și fetița lui. In Fraţii Szelid (Szelidek) 
de Zsolt Balogh, trei tineri porniţi la drum în 


mașina personală își fac și ei visuri — desi parcă 
n-ar fi momentul, tocmai au rămas orfani —: cine 
va moșteni mașina, cine, casa, cine aparatul 
de filmat, cum se vor împărţi banii și, în general, 
cine ce va face cu viata lui. Un hot la drumul 
mare, cam nebun, îi ușurează de bani și de 
aparatul de filmat și toate visurile alunecă în 
coșmar. 

Omul misterios (Dereng5) de Arpád 
Sopsits, un film declarat „despre căutare“, — 
căutarea unui personaj de film, apoi a unui 
evadat, apoi a unei posibile idei — întoarce 
obiectivul dinspre viaţa ca viață, spre viața 
ideilor. Linia narativă tensionată, cu accent pe 
sugestie, un foarte bun cuplu de actori, Andrea 
Boz6 și Claudiu Bleonţ (excelent, de nebănuit 
altul) perfect acordat, în stare să susțină și 
întrețină suspensul, o atmosferă subtil 
misterioasă, de care imaginea lui Doru Mitran 
nu e străină, dimpotrivă, aș zice, totul, un tot 
armonios, face din filmul lui Sopsits o punte spre 
filmul de introspecţie, de „cercetare“ а ce se 
întâmplă în noi, dincolo de ce se întâmplă cu 
noi. Puntea spre o a treia privire, mai scurtă, 
dar care a dat cele mai interesante filme ale 
„Săptămânii“. Amurg îndelungat (Hosszu 
alkony) de Janisch Attila — Premiul de regie — 
și Băieţii Witman (Witman fiuk) de Szâsz 


| 


MAGHIAR 


„cosmarul 


si realitatea 


&Ё Cele două fețe ale Marelui premiu: Dollybirds де 
Timâr Péter și Amurg îndelungat de Janisch Attila — cu Mari Tórócsik 


János. Adaptarea romanului „Autobuzul“ de 
Shirley Jackson, Amurg îndelungat surprinde, 
prinde și cercetează ființa umană pe muchia 
de cuţit dintre imaginar și real, dintre vis si 
realitate. Zona crepusculară în care somnul 
poate fi antecamera morţii, iar visul poarta 
spre Dincolo. Janisch articulează perfect 
fragmentele de „teritoriu“ încât, ultima fotogramă 
a filmului, imaginea „bătrânei doamne“ — Магі 
Töröcsik, într-o creaţie ce respinge calificativele 
— este cu neputinţă de fixat pe un tărâm anume: 
e viață-vis? Moarte-vis? Inchipuire? Sau 
moarte, pur şi simplu... O adaptare – după 
romanul lui Csáth Géza — este și filmul lui Szász 
Jânos Băieţii Witman. Szâsz este autorul unui 
Wojzeck memorabil,  multipremiat in 
„Săptămâna“ anului 1994. In Băieții Witman е! 
desenează, în linii sobre, de cinema clasic, 
traseul tragic ai unei devieri de destin. 
Adolescenţa celor doi fraţi Witman este tulburată 
de moartea tatălui. In derivă, existenţa lor se 
consumă între răceala sentimentelor materne 
de acasă, cruzimea educaţiei umilitor-punitivă 
de la școală și propria lor cruzime stârnită de 
precepte confuze despre păcat, pedeapsă si 
mântuirea sufletului prin moarte. În căutarea de 
altceva, băieții își împlinesc nevoia de repere 
morale și de afecţiune la voia întâmplării. Nu e 
de mirare că ce găsesc ei la capătul căutării este 
opusul moralei și caricatura iubirii. Fogarassi 


Alpár și Gergely Szabolos oferă fraţilor Witman 
doza exactă de inconștienţă si candoare. Maia 
Morgenstern — imagine însăși a unei fiinţe lipsite 
de instinct matern, Dominika Ostalowska, 
farmecul insinuant și dulceața înșelătoare саге 
fac irezistibil, ca „obiect al iubirii“, personajul 
prostituatei. Imaginea lui MâtheTibor, un mare 
portretist — Premiul pentru cel mai bun 
operator —, subliniază mereu altfel, în altă 
lumină, atmosfera obsedantă a spațiului de joc 
voit limitat la un strict necesar evocator. Pentru 
Băieţii Witman, Jânos Szâsz a primit Premiul 
Gene Moskovitz acordat de criticii străini. 

In competiţie s-au aflat 16 filme. Juriul, — 
președinte, regizoarea Mártá Mészáros, nume 
sonor în lumea filmului nu doar maghiar — a 
decis ca Marele premiu să fie acordatex aequo 
filmelor Dollybirds de Тітаг Péter şi Amurg 
îndelungat de Janisch Attila. Dollybirds e o 
comedie cu accente parodic-nostalgice la și în 
stilul comediilor anilor '60, un film tonic, nostim 
și cu cântecele, care va umple sufletele de 
optimism și sălile de cinema de spectatori. | se 
prevede o soartă de hit la box office, a primit un 
premiu și în acest sens. „Este un Palmares 
echilibrat“ — au spus colegii maghiari. Este. El 
reflectă chiar echilibrul din realitatea unei 
cinematografii cu vocaţia supraviețuirii în orice 
condiții. 


Eva SÎRBU 


Concurs cu premii 
organizat de 
NOUL CINEMA 
în colaborare cu 
GUILD FILM ROMANIA 
și 
ROMANIAFILM 
Ediţia a X-a 


Înainte de a trece la întrebările celei de a doua 
etape, vă reamintim că răspunsurile la toate 
cele trei etape ale concursului trebuie trimise 
pe adresa revistei într-un singur plic până la 
data de 15 iunie 1997, însoţite de taloanele 
decupate din revistă (o mai spunem o dată: 
decupați numai taloanele din numerele 3, 4, 
și 5/97!) 

Adresa: 

NOUL CINEMA 

Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1 

71341 București 

cu mențiunea „Pentru concurs“ 

Un mare premiu în valoare de 100.000 lei și 
alte premii constând în obiecte promoţionale 
oferite de Guild Film România și Româniatilm 
vor fi acordate prin tragere la sorți. 


PRENUMELE 

PROFESIUNEA. 

VÂRSTA .... 

ADRESA .... 

TELEFONUL 

Etapa a doua 

1. Romeo și Julieta de Baz Luhrmann 
transpune tragedia shakespeariană în 
contemporaneitate. În 1961 un musical se 
inspira din aceeași piesă, plasând 
acţiunea într-un cartier sărac din America. 
Despre ce film este vorba și cine l-a 
realizat? 

. Şi, pentru că tot veni vorba despre 
Shakespeare, ce personaj celebru din 
creația acestuia a interpretat Mel Gibson, 
eroul din Răscumpărarea, și cine a regizat 
filmul? 

„ Le-a interpretat pe ecran pe Isadora 
Duncan, Maria Stuart, Agatha Christie, 
Cosima Wagner. Este fiica unui celebru 
actor britanic. Despre cine este vorba? 


TALON 


19 


А ceastz rubricd пи este un semn de incon- 
secvență. Am sustinut — și continuăm Să sustinem — că 
adevărata întâlnire cu filmul trebuie să ў aibă loc în Sala 
de cinema. Mu putem ignora Însă că majoritatea 
cititorilor noștri văd săptămâna! cel puţin trei pelicule 
pe micul ecran Și Sunt interesati de comentarii despre 
acestea. Am decis, deci, să deaicăm în fiecare număr 
UN Spațiu acelor titluri care se impun prin valoarea lor 


Cele mai meritorii initiative În programarea de film 
/а Z V aparțin acelor posturi care grupează creaţii din 
opera unui cineast important În medalioane și cicluri. 
Deși n-au fost puse În pagină prea inspirat şi nu au fost 
însotite de informatia necesară În privinta autorilor anul 
acesta s-au conturat ca evenimente ciclurile dedicate 
/ui Pedro Almodovar (Antena 1) sau cele consacrate lui 
Alfred Hitchcock Și lui Woody Allen (Pro TV), Ne vom opri 


deosebită. 


Plus: mare comic din familia lunaticilor“, 
cum il numeste criticul Max Tessier, Woody Allen n-a 
apărut prea deseori la noi pe marele ecran. L-am 
putut vedea jucând în Paravanul (1976) lui Martin 
Ritt sau în propria sa comedie Misterul crimei din 
Manhattan (1993) și i-am admirat splendida 
profesiune de credință Trandafirul roşu din Cairo 
(1985), una dintre puţinele pelicule regizate de е! 
unde nu deţine пісі un rol. Diverse canale TV i-au 
ajutat pe cinefili să-și aducă la zi cunoștințele despre 
filmografia lui programând titluri ca la banii și fugi 
ни Adormitul (1973), Hannah și surorile sale 
1986). 

Ciclul de la ProTV este însă primul sistematizat 
și ilustrează o perioadă de creaţie determinată, ce 
s-ar putea numi cea a muzei Mia Farrow. O altă 
actriță, Diane Keaton, îi marcase opera în anii '70 


CONCURS 
ediția x 


asupra celui din urmă. 


interpretând roluri principale în Dragoste și moarte 
(1975), Annie Hall (1977), Interioare (1978), Man- 
hattan (1979). Deși Woody Allen este un cineast cu 


profil inconfundabil, personalitatea interpretelor a 
influenţat și ea tonul filmelor sale. În timp ce umorul 
sofisticat și complice al Dianei Keaton făcea din ea 
un partener care mânuia foarte bine replica hazoasă, 
seriozitatea funciară a Miei Farrow deplasează 
întotdeauna asupra personajelor lui Woody pre- 
rogativele clovnului. Ea își păstrează mereu mina 
gravă în Zelig (1983) interpretând-o pe doctorița 
psihiatru care se ambiţionează să-l salveze ре 
omul-cameleon de chinuitoarea sa boală ce-l face 
să ia înfățișarea personajelor din jurul său. Cu toate 
acestea, peripeţiile cuplului au un haz nebun și 
această comedie, ce amintește, prin inserarea eroilor 
în documentare contrafăcute de Cetăţeanul Kane, 
este una dintre cele mai izbutite din filmografia sa. 

Nici eroina Miei Farow din Danny Rose (1984), 
ех-ѕоја unui mafiot, nu are mai mult umor, dar 


povestea impresarului devotat trup și suflet clienților 
săi. luat în colimator, din greșeală, de o bandă de 
gangsteri, conţine episoade care stârnesc un râs 
homeric. Muza alleniană a anilor ‘80 deține partituri 
ceva mai amuzante în Comedie erotică a unei nopți 
de vară (1982), o șarjă savuroasă a piesei 
shakespeariene „Visul unei nopți de vară“ și în Zilele 
radioului (1987), evocare nostalgică a vieții dintr-un 
cartier new-yorkez în anii '40. 

Perioada dominată de serioasa muză Mia a fost 
propice și acelor pelicule grave declarat influențate 
de Bergman. Cineastul suedez l-a inspirat în 
Septembrie (1987), cu un subiect amintind Sonată 
de toamnă și în Cealaltă femeie (1988), film 
asemănător cu Persona. Cele două femei care 
descoperă cu ajutorul psihanalizei și al relaţiei dintre 
ele eșecul propriilor căsnicii sunt interpretate de 


Mia Farrow și de Gena Rowlands (soţia și muza 
regizorului John Cassavetes). Această actriță 
iluminează cu inteligenţa ei pelicula în care se 
intersectează, căpătând o rezonanţă acută, teme și 
motive preferate ale cineastului: sfâșierea cuplului, 
nevroza, adulterul, feminismul, chinurile inspiraţiei, 
prietenia trădată. 

După alte patru filme (Crime și delicte, Bărbaţi 
și neveste, Alice, Umbre și ceață) Woody Allen și 
Mia Farrow s-au despărţit, în 1992 (în urma 
scandalului transferat în sălile tribunalului, mult 
mediatizat deja). Regizorul a continuat să lucreze în 
ritmul său obișnuit, de o peliculă pe an, comicul 
redevenind predominanta tonului. Ar merita să 
vedem, măcar pe micul ecran, și creaţiile sale 
următoare: Misterul crimei din Manhattan, Gloante 
peste Broadway, Puternica Afrodită, Toată 
lumea spune te iubesc. Cinefilii ar fi fericiți. 


Dana DUMA 


ASFALT TANGO 


În premieră: un film de Nae Caranfil 


e-am obișnuit deja: filmele lui Nae 

Caranfil ajung pe ecranele noastre 

la câteva luni după ce premiera lor 

pariziană lasă în urmă ecouri 

entuziaste si impresii favorabile. 

Voluminosul dosar de presă pus la 
dispoziție de producătorul român Cristian Comeagă, 
directorul companiei „DominoFilm“, stă mărturie că 
AsfaltTango s-a bucurat în Franţa de o bună primire. 
Justificată de statutul de coproducție franco-română 
a peliculei, amânarea lansării în România nu a vexat, 
cred, pe criticii autohtoni care au putut asista la 
avanpremiera sa din gala de deschidere a festivalului 
de la Costinești, unde (vezi nr. 8/1996) a avut parte 
de un succes de public ieșit din comun. 

Formula aleasă de regizor este cu adevărat 
imbatabilă: construit ca un road movie, gen la care 
vibrează intens spectatorul americanofil al anilor'90, 
filmul e trepidant și plin de surprize. În plus, el este o 
comedie cu situaţii excentrice și replici savuroase 
care pune în discuție moravuri „de tranziție“ lucid 
observate. Filmată cu nerv de Cristian Comeagă, 
povestea celor unsprezece fete recrutate pentru a 
deveni protagonistele unui spectacol sexy în Franța 
și a drumului lor plin de aventuri de la București până 
la graniță se derulează rapid, cu implicaţii și 
complicaţii care imprimă traseului zig-zaguri 
amuzante şi neașteptate. Încercarea soțului uneia 
dintre ele (Mircea Diaconu) de a-și recupera nevasta 
transformă întregul parcurs într-o cursă-urmărire în 
care impresara pariziană (Charlotte Rampling), 
asociatul său român (Florin Călinescu) și șoferul 
autobuzului cu artiste (Constantin Cotimanis) se 
întrec în a presăra obstacole în calea obstinatului 
îndrăgostit. Regizorul-scenarist se bazează pe o 
interesantă constatare: e de necrezut ce manifestări 
de solidaritate masculină declanșează un bărbat 
părăsit! De partea lui Andrei, abandonatul hotărât 
să-și salveze căsnicia, trece și taximetristul cu 
vocaţia încăierărilor (lon Fiscuteanu) și traficantul de 
droguri rămas în pană (Dan Chișu, într-un irezistibil 
rol). Hazul decurge din felul în care acest mecanic 
auto pașnic și domestic se transformă într-un dur 
care, de dragul soției sale, încalcă legea, furând 
mașini, depășind viteza, participând la răpiri. Numai 
Mircea Diaconu putea interpreta cu atâtea nuanțe 
trecerea de la stupefacție Іа determinare, de la 
timiditate la agresivitate. El este un fel de Făt-Frumos 


Din presa franceză 


„Am văzut 
primul film 
al lui Nae 
Caranfil 
(E pericoloso 
ET = 


i ав Tn 
Да reușit. 
E un fe 
de Woody 
Allen 
din Est, 
0 persoană 
în același ү 
extravagan 
și gravă“. 


comic, supus la încercări succesive de o vrăjitoare 
care îl forțează să treacă bariere fizice și psihice. 

Si cine o putea întruchipa mai bine pe vrăjitoarea 
timpurilor moderne, hotărâtă să-l îndepărteze pe 
bietul Andrei pentru vina de a fi, „prea ingenuu“ decât 
Charlotte Rampling? Trecutul ei cinematografic 
(evocat în interviul din nr. 11/1995), încărcat de 
partituri de femei fatale (vezi Căderea zeilor de 
Luchino Visconti, Stardust Memories de Woody 
Allen, Un taxi mov de Yves Boisset) a influențat 
nașterea acestui personaj sofisticat și fascinant, 
impresara Marion, care încearcă o plăcere perversă 
de a distruge amorul pur (și anacronic, după ea) al 
cuplului despărțit prin plecarea fetei în aventura 
pariziană. Relaţia de atracție-ură dintre ea și Andrei 
alimentează cele mai intense și mai reușite momente 
actoricești ale peliculei. 

Regizorul s-a arătat însă generos și cu „secun- 
darii“: Florin Călinescu e memorabil în adjunctul lui 
Marion, un tip grobian și descurcăreț, o lichea plină 
de vitalitate, ca și Constantin Cotimanis, șoferul cam 
tembel care se ambiţionează să spună anecdote 


„Atâta fantezie, emoție, prospeţime și grație nu sunt monedă 
curentă, nici în cinematografiile din Vest, nici în cele din Est“. 


Claude Beylie /„Premiere“ 


„Critica socială, uneori eficace, se înverșunează asupra 
raporturilor de exploatare între Occident și țările din Estul fost 


comunist și asupra dezordinii ce a urmat căderii dictaturii“. 


Jean-Frangois Rauger / „Le Monde“ 


„Cineastul alege din nou calea satirei scrâșnite pentru a 
observa transformarea unei {агі unde goana cinică după reușită 
înlătură vechile valori ale solidarității“. 


А.Ә. / „Positif“ 


deșucheate în cele mai nepotrivite momente. Un alt 
colorat personaj de plan doi este încredinţat lui Daniel 
Florea, polițistul care îl adoră pe Schwarzenegger și 
încearcă din răsputeri să-i semene. Implicarea 
acestuia în urmărire, apariţia traficantului de droguri 
și răpirea fetei participă la construirea segmentului 
umoristic cel mai puternic și mai interesant al 
peliculei, întemeiat pe trimiteri cinefile și parodice. 
Este vorba de acel umor care-o făcea pe Charlotte 
Rampling să-l caracterizeze pe Nae Caranfil ca pe 
„un Woody Allen din Est“. 

Nu toate poantele și replicile se situează însă la 
acest nivel. Hazul mai facil aparţine în general 
situaţiilor si replicilor care implică personajul colectiv 
al fetelor sătule de mizeria autohtonă (vezi, de pildă, 
haremul-capcană improvizat pentru Andrei). 
Mecanismul comic funcționează însă, e ingenios și 
emană energie. În plus, el nu e pus în mișcare gratuit, 
ci reușește să comunice observaţii acute despre 
mersul societăţii noastre după '89. 

La o conferință de presă Nae Caranfil acuza 
cinematograful românesc post-decembrist de a-și fi 
ales un același personaj principal, România. Fără 
maliție aș semnala că și Asfalt Tango o portre- 
tizează, desigur, în felul său ironic și amuzant. Este 
vorba de acea Românie care face totul pentru a 
plăcea Europei și a fi acceptată de aceasta. Nu e un 
păcat prea grav, de vreme ce și acest film, atât de 
simpatic, se face puţin vinovat de el. 


Dana DUMA 


Coproducţie franco-română, 1995, Les Filmes du 
Rivage, Domino Film, France 3 Cinema e Regia și 
scenariul: Nae Caranfil e Imaginea: Cristian 
Comeagă e Muzica: Nae Caranfil, Anton Șuteu, 
Reinhart Wagner e Decoruri: Cristian Niculescu 
e Costumele: Viorica Petrovici e Montajul: Mircea 
Ciocâltei e Producător executiv: Cristian Co- 
meagăe Cu: Charlotte Rampling, Mircea Diaconu, 
Florin Călinescu, Constantin Cotimanis, Cătălina 
Răhăianu, Marthe Felten, Adina Cartianu, Delia 
Nartea, Monika Cziprian, Diana Dumbravă, Alina 
Nedelea, Andreea Măcelaru 


21 


În dialog 
cu Kawalerowicz 
la București 


nvitat de Ambasada Poloniei, regizorul 

Jerzy Kawalerowicz s-a aflat la București 

la sfârșitul lunii februarie. Într-o foarte 

agreabilă discuţie, mi-a vorbit despre 
câteva dintre filmele sale. 

„Faraonul este un film antihollywoodian, 
am renunţat la multe elemente pe care le găsim în 
producțiile istorice «made in USA». De exemplu, nu 
am recurs la scene de bătălie, la orgii, la secvențe 
de tipul celor din filmele lui Cecil B. De Mille. Eu am 
încercat să redau climatul, și m-am documentat 
serios. Una din concepțiile de bază a fost ruina 
Egiptului antic. De exemplu, piramidele erau în ruină 
chiar și pe vremea lui Ramses, pentru că aveau deja 
5 000 ani. Am renunţat la fastul costumelor și am 
folosit în special expresivitatea corpului omenesc. 
Nisipul care distruge totul a fost un alt element im- 
portant“. 

Il ascult cu plăcere pe regizorul саге, la 75 ani, 
își păstrează încă tinerețea spirituală. Replici vioaie, 
uneori ironice, mici glume. Fără a avea aerul că dă 


& „Expresivitatea corpului“: 
Faraonul 


lecţii, mărturisește ce a însemnat filmul pentru el: „ 
Când am început să lucrez în acest domeniu, filmul 
pe peliculă încă mai însemna ceva. Trebuia să te 
duci la cinematograf ca să-l vezi. Azi e altceva, cu 
televiziunea, aparatele video. Dar ele îţi dau doar o 
informaţie. Dacă vrei să ai o imagine corectă, trebuie 
să vezi filmul în sală. N-aş putea spune că am un 
«credo» artistic. Filmele mele au fost însă de facturi 
diferite, am încercat să nu mă repet pe mine, și nici 
pe alţii“. 

Că este așa, am putut verifica și prin Austeria, 
realizat în 1982, și prezentat în premieră pe ecranele 
noastre cu această ocazie. Şi tot acum, Cinemateca 
Română a organizat o retrospectivă a filmelor 
regizorului. Au putut fi văzute (sau revăzute), printre 
altele, Faraonul, Trenul de noapte sau Maica 
loana a îngerilor. Despre deosebirile dintre acesta 
din urmă și Diavolii de Ken Russell, inspirat din 
același caz al călugărițelor de Іа Loudon, regizorul 
mi-a spus: „Russell a făcut filmul la zece ani după 
mine. Cred că a văzut Maica loana... înainte. 
Oricum, deosebirile sunt esenţiale. Russell a 
preferat să se apropie de subiect într-un stil natu- 
ralist, eu am stilizat totul și am adaptat subiectul 
realităților poloneze, urmând nuvela lui Iwaskievicz 
pe care am ecranizat-o. Scriitorul a spus că filmul 
meu e profanator, dar l-a acceptat. Însă autorităţile 
bisericești nu prea l-au iubit“. 

În toate filmele sale, îi spun, observ o luptă 
pentru putere, o putere de diferite tipuri. Râde. „Cred 
că toți suntem supuși unei anumite puteri, și fiecare 
luptă în felul său pentru a se elibera“. Chiar si într-un 
cuplu? „Sigur că da, dragostea este de fapt o luptă“. 


Și la Vatican 
se văd filme 


aica loana... nu a fost singurul 
film care a stârnit o reacție nega- 
tivă din partea autorităţilor biseri- 
cești. De-a lungul timpului, aces- 
tea au protestat de mai multe ori 
în fata unor pelicule considerate 
blasfematorii, sau care ar avea o influenţă negativă 
asupra tinerilor ori ar elogia viciul și violența. De unde 
tragem concluzia că preoţii merg des la cinema. La 
Vatican — cel mai mic stat din lume — există chiar și 


o cinematecă. Înființată în 1959, aceasta avea iniţial 
un fond de filme alcătuit doar din donaţii pe care 
diverse studiouri și asociaţii le-au făcut către Sfântul 
Scaun. Sala de proiecție are o capacitate de 100 
locuri, dar uneori aceste filme se proiectează în alte 
săli, mai mari, cum ar fi cea de la Universitatea 
catolică. 

Dar care e programul acestei cinemateci? 
Proiecţiile au loc doar de două-trei ori pe lună. 
Uneori e vorba de filme care au fost restaurate chiar 
aici. Alteori există grupuri de cercetători sau clerici 
care doresc să cunoască ce se află în depozitele de 
la Vatican. lar în cazul unui nou film important, 
producătorii sunt rugaţi să ofere o avanpremieră 
aici. Publicul este constituit din personalul de la 
Vatican, dar uneori sunt invitaţi și profesori de istoria 
religiei sau grupuri aflate în pelerinaj. 

Dacă la început existau în depozite doar 360 
titluri, astăzi colecţia s-a îmbogăţit, ajungând la peste 
6 000 titluri, din toate epocile. S-a sărbătorit chiar și 
centenarul cinematografului, când s-au făcut 
schimburi cu alte cinemateci și s-au organizat cursuri 
de estetică a cinematografului. Desigur, nu cred că 
au fost proiectate și filme precum Viridiana, Salo, 
Fellini Roma, Povestiri imorale, ori Salome de 
Carmelo Bene, incluse în programele tuturor 
cinematecilor din lume, dar care au deranjat de-a 
lungul timpului biserica... 


Cât aduce un 
Oscar? 


entru că ecoul premiilor Oscar nu 

s-a stins încă, să mai zăbovim puţin 

asupra lor. De data aceasta nu 

pentru a analiza calitățile artistice 

ale filmelor intrate în cursă, ci pentru 

a vedea ce înseamnă un premiu din 
punct de vedere al încasărilor. Specialiștii americani, 
utilizând metode statistice, au calculat cam câţi dolari 
poate aduce o nominalizare. Astfel, o nominalizare 
pentru cel mai bun film duce la încasări de 50 
milioane dolari; pentru cel mai bun actor — 20 
milioane; iar pentru cea mai bună actriță — 12 
milioane. (După cum vedeți, există o justificare 
economică serioasă pentru producătorii care oferă 
salarii mai mari actorilor decât actrițelor.) 


După anunțarea nominalizărilor, mulţi spectatori 
vor să fie în cunoștință de cauză în momentul 
decernării premiilor, așa că merg să vadă filmele 
respective. Nu s-a calculat însă în nici un fel cum 
sunt influențate încasările de nominalizările la alte 
categorii (regie, imagine, muzică, roluri secundare 
etc.). The English Patient, Scandalul Larry Flynt, 
Secrets and Lies și Jerry Maguire, de exemplu, 
care au fost nominalizate la mai multe categorii, au 
astfel toate șansele să-și sporească încasările. Ca 
să nu mai vorbim de câștigătoarele Oscarurilor! În 
următoarele săptămâni după decernarea premiilor, 
mulți din cei care nu au văzut aceste filme se vor 
îndrepta spre sălile de cinematograf în care sunt 
proiectate. O campanie publicitară care exploatează 
la maximum prestigiul conferit de câștigarea unui 
premiu contribuie și ea la atragerea spectatorilor. 

Aceleași studii statistice demonstrează că în 
Statele Unite doar premiile Oscar contribuie la 
creșterea încasărilor. Un premiu la un festival 
european de prestigiu, precum Cannes, Veneţia sau 
Berlin, nu spune prea multe spectatorilor americani. 

În Europa, lucrurile stau altfel. Câștigătoarele 
de la Berlin din '94, '95, '96, respectiv În numele 
tatălui de Jim Sheridan, Momeala de Bertrand 
Tavernier și Raţiune și simțire de Ang Lee au 
fost văzute de mulţi spectatori pe bătrânul conti- 
nent. Producătorii văd astfel confirmat ceea ce știu 
de mult: merită să investești în campania publici- 
tară a unui astfel de film, anunțând prin toate 
mijloacele premiile câștigate. Încasările vor depăși 
cu mult cheltuielile. 


9 Mai multe nominalizări — 
mai mulți bani: 
Secrets and Lies 


Un limbaj pe 
înţelesul tuturor 


i pentru că vorbeam de încasările 

în Europa, nu de mult au fost date 

publicităţii cifrele finale privind 

numărul de bilete vândute în 1995 

9 їп 15 {агі europene (Austria, Luxem- 

burg, Danemarca, Elveţia, Finlanda, 

Franța, Germania, Islanda, Italia, Belgia, Marea 

Britanie, Norvegia, Olanda, Spania și Suedia), con- 

form unui raport întocmit de Media Salles. Întârzierea 

cu care aceste cifre sunt făcute publice — după un 

ап — е explicată prin dificultatea de a contabiliza atât 

de multe cifre, provenind din ţări diferite. Nu va mira 

pe nimeni faptul că în fruntea clasamentului se 

situează tot peliculele americane, cu trei filme pentru 
care s-au vândut peste 10 milioane bilete: 

Pocahontas (15, 9 milioane bilete), 

Răzbunare infernală (14,3 milioane), 

Casper (13,5 milioane). 

Abia pe locul opt întâlnim în sfârșit un film care 
figurează ca producţie europeană — Goldeneye. 
Deși oficial este considerat film britanic, el este o 
producţie internaţională, cu implicarea (artistică și 
financiară) a producătorilor americani. 

În schimb, pe locurile 9 și 10 figurează două 
pelicule franceze — văzute și pe ecranele noastre — 


Un indian la Paris şi Îngerii păzitori. (5,79 şi, 
respectiv, 5,76 milioane bilete vândute). Sunt două 
comedii accesibile, acele „filme pentru toată familia“, 
și astfel s-ar putea explica succesul lor. Comentând 
aceste rezultate, Osvaldo De Santis, director gen- 
eral al 20" Century Fox Italia, spunea: „Calitativ, 
cinematogratul european nu este inferior celui 
american; dar, în mod paradoxal, am putea spune 
că filmele produse în Statele Unite posedă un tip de 
«superficialitate exactă» care reprezintă un fel de 
limbaj internaţional, un esperanto pe саге toți îl 
înțeleg“. Putem fi de acord, dar ne întrebăm: oare 
aceasta să fie singura explicaţie? 


Hamlet, versiuni 
la alegere 


u cu multă vreme în urmă, vă 
vorbeam despre filmele la care 
distribuitorii impun tăieturi pentru a le 
reduce la o durată acceptabilă (vezi 
nr.2/97, pag. 20). Ultimul în serie este 
Hamlet al lui Kenneth Branagh. Era 
însă de așteptat: câţi sunt dispuși să stea în sala de 
cinema peste patru ore, cât durează filmul? 
Versiunea lungă a fost totuși lansată la New York, 
Los Angeles și Toronto înainte de Crăciun, pentru a 
putea intra în cursa pentru Oscaruri. Succesul nu a 
fost însă pe măsura așteptărilor. În restul Americii 
s-a distribuit o versiune de două ore și jumătate. 
Criticii s-au întrebat cum va realiza cineastul tăieturile 
pentru a nu pierde nici o vedetă din distribuție. Pentru 
că Branagh a apelat la foarte multe vedete, unele 
chiar în roluri secundare — Derek Jacobi, Julie 


@ Va mai exista această 


scenă din Hamlet 
si în versiunea scurtă? 


Christie, Kate Winslet, Jack Lemmon, Charlton 
Heston, Gerard Depardieu, Robin Williams, Billy 
Cristal. 

Ce se va întâmpla cu filmul în alte țări? Distri- 
buitorii britanici au anunţat deja că vor prezenta 
publicului versiunea lungă, sperând că spectatorii 
de aici nu vor să piardă nici o imagine și nici o 
replică din textul transpus integral pe peliculă de 
Branagh. Aceeași versiune a fost invitată de 
organizatorii festivalului de la Cannes, când 
probabil alți distribuitori vor hotărî dacă doresc să 
о cumpere. 


Pagini realizate 
de Rolland MAN 


Goldeneye – cel mai rentabil film european 
al anului 1995 


23 


Redescoperind 
= cinematograful 


În septembrie 1996, 
am putut vedea la 
Festivalul de la 
San Sebastian 
o retrospectivă completă 
a filmelor lui Browning. 


O tragedie 


metafizică 
A 


n 1962, la Festivalul internațional de 

film de la Veneția, mulți critici se plângeau 

că programul nu era prea atractiv. In 

dimineața zilei de 6 septembrie însă, 

publicul — critici, cineaști, simpli 

spectatori — a fost entuziasmat. Filmul 

pe care tocmai îl văzuseră se numea Freaks. Nu 

era o producţie recentă, ci din 1932, inclusă de 

organizatorii festivalului într-o lungă retrospectivă 

intitulată Inceputurile filmului sonor american. Cel care 
a regizat acest film se numește Tod Browning. 

Cineast care a cultivat misterul în peliculele sale, 

Browning a fost înconjurat de mister și în viață. Se 

ştie că s-a născut la Louisville, Kentuky, dar nu se 

știe cu siguranță în ce an a văzut lumina zilei. Unele 

surse indică anul 1880, altele 1882, dar regizorul a 

dat de înțeles în repetate rânduri їп discuții cu prietenii 


„Freaks este un film 
în care suferința morală 
a celor pe care societatea 
îi exclude 
este adevăratul subiect“. 


Gerard Lenne 


că de fapt era mai în vârstă decât se credea. El 
spunea că și-a ascuns vârsta reală pentru ca cei 
de la Hollywood să-l creadă mai tânăr. 

In copilărie era atras de spectacole de circ, 
nepierzând nici o reprezentație dată de trupele 
ambulante în orașul său. In 1898 se îndrăgostește 
de o dansatoare dintr-o astfel de trupă și fuge de 
acasă împreună cu ea. Familia va primi vești de la el 
mai târziu, când Browning ajunge un artist de circ, 
trecând de la o trupă la alta, fiind — rând pe rând — 
„omul-sălbatic“, clown, „cadavru viu“, iluzionist. 
Fascinaţia ре care o încearcă în fața spectacolului 
de circ se va vedea mai târziu în multe din filmele 
sale, cu subiecte preluate din această lume (The 
Unholy Three — 1925, The Show — 1927, The 
Unknown – 1927, West of Zanzibar — 1928, Freaks 
etc.). În momentul în care primele sale filme inspirate 
din această lume cunosc un mare succes de public, 
studiourile vor supralicita trecutul regizorului, 
anunțând în presă că el a fost un mare artist de circ, 
care a colindat întreaga lume. Se pare însă că au 
fost exagerări publicitare, și că Browning nu a fost 
niciodată în Africa și Asia, așa cum anunțau articolele 
comandate de producători. 

Dar, înainte de a ajunge la cinematograf, drumul 
lui Browning va trece prin teatrele de revistă. In tumeu 
la New York, cu piesa de mare succes The Whirl of 


26 


Mirth, în 1913, actorul Browning va fi remarcat de 
un regizor de film care asistă la spectacol. Numele 
acestuia: David Wark Griffith. Griffith era unul dintre 
regizorii care lucrau la New York pentru firma 
Biograph și îi propune lui Browning un contract ca 
actor. Doi ani mai târziu el devine și scenarist, pentru 
ca apoi să înceapă să și regizeze filme scurte, de 
una-două bobine. In 1916 este unul dintre asistenții 
lui Griffith la Intoleranţă. La același film Erich von 
Stroheim era tot asistent de regie. Douăzeci de ani 
mai târziu Von Stroheim va fi unul dintre coscenariștii 
penultimului film regizat de Browning, The Devil-Doll. 


e Madame Tetrallini 
(Rose Dion), 

un personaj 

care-i ocrotește 
pe cei din 
„menajeria umană“ 


În 1917 semnează primul său lungmetraj (cinci 
bobine) — Jim Bludso, apoi lucrează intens în 
următorii ani. Filmele sale plac si îl conving pe Irving 
Thalberg că Browning este omul potrivit pentru a 
regiza о superproducţie cu subiect exotic, The 
Virgin of Stambul (1920), film care va cunoaște 
un mare succes internaţional și care va fi imitat apoi 
de zeci de alte pelicule. Reputația lui Browning se 
consolidează, astfel că, încetul cu încetul, 
următoarele filme devin mai personale. Mulţi critici 
consideră că obsesiile lui Browning — monștri umani, 
caractere tenebroase, lumea circului, hipnoza 


„Un film inclasabil, 


toate regulile obișnuite sunt transformate într-un mod miraculos. 


Browning 


ascultă doar de geniul său capricios și încă neînțeles. 


cu ТОРО BROWNING 


prezentată ca ceva periculos — dovedesc că 
regizorul nu este chiar în toate mințile, și socotesc 
filmele respingătoare. Publicul însă le acceptă și 
vine să le vadă în număr mare. Astfel ele aduc bani 
producătorilor. În 1931 Browning semnează un clasic 
al filmelor cu vampiri, Dracula, cel mai mare succes 
comercial din cariera sa. Paradoxal însă, acest film 
îi aduce și mari probleme cu producătorii, care 
modifică montajul iniţial, eliminând sau modificând 
esenţial mai multe scene, reducându-l de la 84 min 
la 75 min. Browning vrea să părăsească studioul 
Universal, dar obligaţiile contractuale prevăd că mai 
trebuie să regizeze încă o peliculă aici. Aceasta 
estelron Man, cu acţiunea situată în lumea box-ului. 
Încă înainte de premiera filmului, regizorul pleacă 
de la Universal la MGM. 

Producătorul Irving Thalberg își propusese ca 
MGM să cucerească piața filmelor de groază, care 
erau la modă în acea perioadă și aduceau încasări 
frumoase. Browning era unul dintre regizorii cei mai 
renumiți în domeniu și, ca atare, i se permite să-și 
realizeze un vis mai vechi, adaptarea romanului 
Spurs de Tod Robbins (un alt roman al acestuia 
fusese ecranizat tot de Browning — The Unholy 
Three), la care regizorul lucra încă din 1927. 
Povestea este situată în lumea circului, printre acești 
„freaks“, capricii ale naturii, atracţii de bâlci — pitici, 
femei cu barbă, femei-pasăre. Hans, un pitic, se 
îndrăgostește de o frumoasă trapezistă — Cleopatra. 
Aceasta se preface că îi împărtășește sentimentele, 
acceptând să se căsătorească cu el. In realitate 
dorește numai averea pe care piticul a moștenit-o, 
căci ea îl iubeşte pe Hercules, bărbatul cel puternic 
care rupe lanţuri. După căsătorie încearcă să-și 
otrăvească soțul, cu complicitatea amantului ei. Dar 
ceilalți membri ai trupei se vor răzbuna pe cei care 
au încercat să-l omoare pe tovarășul lor. 

Browning a adus multe modificări romanului, 
unele pe care le dorea chiar el, altele impuse de 
conducerea studioului, care se temea totuși că 
povestea este prea înspăimântătoare și dorea să 
atenueze unele elemente care ar fi putut deranja 
spectatorii — deși Thalberg declarase că vrea să 
realizeze „cel mai înspăimântător film de groază.“ 
Nu mai putin de șase scenariști au lucrat la acest 
proiect, botezat Freaks. Regizorul a trebuit să lupte 
pentru ca unele secvenţe să fie păstrate, dar studioul 
a reușit să-și impună voința asupra finalului ре care 
Browning îl concepuse într-un ton macabru. Nu au 
fost singurele schimbări. La început se vehiculaseră 
numele unor vedete precum Myrna Loy și Jean 
Harlow pentru rolurile principale feminine, dar 
producătorii au renunţat la idee după citirea 
scenariului, preferând două actrițe mai putin 
cunoscute — Olga Baclanova și Leila Hyams. 

Mai dificilă a fost repartizarea rolurilor 
„curiozităților naturii“ din trupa circului. Astăzi 
sofisticate efecte speciale realizate pe calculator 
permit „ștergerea“electronică a picioarelor unui 
actor care interpretează rolul unui handicapat (ca 
de exemplu în Forrest Gump). Cu tehnica de atunci 
era mult mai dificil ca un astfel de trucaj să se 
realizeze. Și, oricum, Browning dorea în distribuţie 
„monștri umani“ adevăraţi. Pentru Hans îl avea deja 
în minte pe Harry Earles, cu care mai lucrase la 
The Unholy Three, iar în rolul logodnicei sale — ип 


personaj inexistent în roman, adăugat de regizor, tot 
o pitică, a distribuit-o pe sora actorului, Daisy Earies, 
care măsura mai puţin de un metru. 

Directorul de casting Ben Piazza a colindat mai 
bine de o lună prin diferite trupe de circ, căutând 
interpreții ideali, realizând mii de fotografii pe care i 
le-a trimis regizorului. Leila Hyams povestește că, la 
un moment dat, Daisy Earles a privit fotografiile și a 
fost oripilată. „Dumnezeule“, a exclamat ea, „trebuie 
să fie groaznic să arăţi așa“. Venind din partea unei 
ființe care de-abia de ajungea până la brâul unei 


@ O falsă scenă 
de їапагеје 

(Olga Baclanova 

și Harry Earles) 


persoane normale, această replică i-a lăsat pe ceilalți 
membri ai echipei de filmare cu gura căscată. 
Browning a ales până la urmă o mare diversitate 
de astfel de „fenomene ale naturii“. Pe lângă o 
sumedenie de pitici și obișnuita femeie cu barbă a 
apărut o fată cu „piele de elefant“, un băiat ale cărui 
braţe erau deformate, aducând cu labele unui câine, 
о „femeie-barză“, un hermafrodit etc. Коо-Коо, 
„fata-pasăre de pe Marte“ era o persoană care 
suferea de o boală mai puţin obișnuită, ce producea 
o îmbătrânire rapidă și prematură; Daisy și Violet 
Hilton, două surori siameze unite la nivelul pieptului 
erau deja vedete ale teatrelor de varietăți. La Montreal 
a fost descoperit Johnny Eck, „jumătate de om“, al 
cărui trup se sfârșea brusc imediat sub cavitatea 
toracică, și care se deplasa cu ajutorul mâinilor; Pete 
Robinson, „scheletul uman“, era un bărbat ce 
cântărea doar 30 kg. Dar unul dintre personajele 
cele mai ciudate era „Principele Radian“ sau 
„omul-omidă“, lipsit de picioare și de braţe, care ега 
capabil să-și aprindă o tigarã folosindu-și doar gura 
— cum de altfel se vede într-o scenă din film. 
Membrii acestei adevărate colecții de ciudățenii 
umane sunt în film extrem de solidari, constituindu-se 
într-o adevărată familie. „Dacă-l jigneşti pe unul dintre 
noi ne jigneşti pe toţi“, era deviza lor. Intr-una dintre 


Claude Michel Cluny 


cele mai impresionante secvenţe — banchetul de 
nuntă — ei celebrează un adevărat ritual în cadrul 
căruia mireasa micului Hans ar trebui să fie acceptată 
ca făcând parte din familie. Ei trec o cupă de vin de 
la unul la altul, fredonând „Te acceptăm, te acceptăm“. 
Dar proaspăta soție, beată, e revoltată. Respinge 
cupa si ţipă la ei: „Sunteţi niște monștri scârboși! 
Cum să fiu ca voi?“ Nu vor uita niciodată această 
ofensă și ea va duce în final la înspăimântătoarea 
răzbunare. Întreg filmul arată că „monștrii“ sunt de 
fapt mult mai umani decât „ființele normale“. E meritul 
lui Browning că reușește să-i facă umani, atașanți, 
spectatorii fiind impresionați de calităţile lor, și nu de 
înfățișarea ciudată. 

Pe platou însă lucrurile nu stăteau la fel de bine. 
Existau rivalități între ei și „capricii de vedetă“, fiecare 
considerându-se unic în felul său. Si oare nu era 
așa? De asemenea ceilalți actori din studio nu îi 
acceptau în sala de mese, trebuind să fie construită 
o sală separată pentru ei. Singurii pe care actorii 
normali îi primeau la masă cu ei erau piticii și surorile 
siameze. Scriitorul Scott Fitzgerald era pe atunci 
scenarist la MGM. Intr-o zi, la prânz, surorile siameze 
s-au așezat la masă cu el. Când a văzut că una 
dintre ele ia meniul și o întreabă pe cealaltă „Ce 
mâncăm azi?“, fără ca măcar să-și întoarcă privirea 
spre ea, Fitzgerald a părăsit în fugă sala de mese, 
vomând. Mai târziu, o discretă referință la acest 
incident va apărea în nuvela Crazy Sundays. 

După terminarea filmărilor, Browning a trecut în 
sala de montaj. Monteurul Basil Wrangell își amintește 
că a fost o muncă intensă, exasperantă: „Am avut 
impresia că am lucrat la acest film zeci de mii de 
ore“. Odată lucrul terminat, a urmat o proiecţie-test 
în ianuarie 1932. Un martor ocular spune: „Plecau în 
fugă, nu ieșeau pur și simplu liniștiți“. O femeie саге 
a asistat la proiecție a acţionat studioul în justiție, 
susținând că acest film i-a provocat un avort. 

Studioul a luat decizia de a remonta filmul, 
reducând multe dintre secvențele considerate prea 
greu de suportat — de la o oră și jumătate, cât dura 
initial, filmul a fost redus la 64 minute. Din groaznica 
răzbunare din final, în care Hercule era castrat și 
Cleopatra transformată într-o „femeie-găină“, a 
rămas doar un plan scurt cu aceasta din urmă, de 
exemplu. 

Majoritatea criticilor au considerat filmul „o 
oroare“. Tot felul de ligi și asociaţii au înaintat proteste 
studioului și autorităților guvernamentale. A fost un 
dezastru comercial. Costase 316.000 dolari și a adus 
doar 164.000 dolari. Cariera lui Browning a suferit o 
lovitură în urma căreia cineastul nu s-a refăcut 
niciodată. A mai regizat doar patru filme până în 
1939, apoi s-a retras la casa sa de la Malibu. A 
devenit un singuratic, a început să bea și s-a 
îmbolnăvit de un cancer al gâtului. 

În momentul în care filmul triumfa la Veneţia, la 
30 ani după producerea sa, el era incapabil să 
vorbească, după o operaţie în care îi fusese extirpat 
laringele. Se pare că nu a aflat niciodată de ecoul pe 
care filmul l-a stârnit. A murit pe 5 octombrie 1962. 
Dar Freaks își începuse deja cariera triumfală. A 
devenit un film-cult, cu milioane de admiratori, fiind 
proiectat în multe festivaluri. Un film care, văzut 
astăzi, impresionează prin calităţile sale intrinseci, 
și nu prin colecţia de „ciudăţenii“. 


Rolland MAN 


27 


тед 


үң 


& James Dean 


a Hollywood, actorii se împart de la un timp în două categorii: 

cei care ating „Calea... lactee“ și ceilalți, mai puțin numeroși, 

ar mai sălbatici care, pentru a prelungi „aventura“ cum le 

place să spună, o iau pe drumuri ocolite, adică filmează cu 

cine și când au chef, alegându-și scenarii considerate „iconoclaste“ de 

către Majors, fără să le pese prea mult că în bancă nu dispun de conturi 

rotunjite. Unii reflectă visul succesului, ceilalţi sunt rebelii care, ignorând 
convențiile, cultivă ambiguitatea și noncontormismul. 

Rebelii au intrat în Cetatea filmului în ritm de rock și în blue jeans. 
Rebeli — şi rebele — au existat și înainte, căci ce s-ar fi făcut cea 
de-a șapiea artă fără ei? — dar la începutul anilor '50 era pentru prima 
oară când lumea filmului și publicul trebuiau cu adevărat să țină seama 
de ei. 

Era un nou mod de a trăi, de a gândi împotriva oricăror forme de 
constrângere și de autoritate. Ei vorbeau despre prăpastia dintre generații, 
despre suferința de a trăi iar personajele interpretate de ei — елан 
sau drogați — erau transformate în veritabili eroi. 

Primii rebeli intrați în legendă sunt Marlon Brando si James 
Dean. 

28 


А 
BRANDO STORY 


S. spus deseori cà ,legenda Brando“ se 
datorează mai mult nonconformismului jocului său 
decât talentului. Și totuși, un regizor de talia lui Elia 
Kazan îi spunea lui James Dean pe platoul filmului 
La Est de Eden: „Dacă îmi faci probleme, îl chem 
pe Brando și te înghite cu fulgi cu tot“. Când l-a văzut 
prima oară, Tennessee Williams care, se știe, nu 
prea era un fan al actorilor, a spus: „Tânărul Marlon 
e genial“. lar Brando nu interpreta niciodată de două 
ori la fel aceeași scenă, adăuga replici de la el astfel 
încât partenerii lui nu știau niciodată la ce să se 
aștepte. Pur și simplu se lăsau — și ei — duși de el. Pe 
scenă n-a jucat decât în patru piese, dintre care 
două (Vulturul cu două capete de Jean Cocteau și 
Un tramvai numit dorință de Tennessee Williams) 
i-au adus destule neplăceri. 

Din distribuția primei a fost dat afară imediat 
după premieră din cauza tratamentului la care și-a 
supus partenera, frumoasa Tallulah Bankhead. De 
câte ori aceasta își rostea replicile, Brando se scobea 
în nas, se strâmba înfiorător iar în momentul morţii 
personajului, atât a improvizat încât sărmana Tallulah 
a trebuit să-i aștepte moartea mai mult de un sfert де 
oră pentru a putea, în sfârșit, să-și spună și ea replica. 
La Un tramvai... (versiunea filmată) el și-a provocat 
dublura (pe Jack Palance) la un meci de box ad-hoc 
în urma căruia Marlon s-a ales cu nasul spart. Unii 


critici au socotit accidentul benefic pentru cariera 
lui actoricească. „Era prea frumos. Acum e mai 
expresiv“ au spus ei. 

` Lumea filmului a socotit că a venit momentul 
să-l atragă de partea ei. La început, Brando a refuzat 
toate propunerile. Nu-i plăcea Hollywoodul. Se temea 
chiar de el. (Peste ani avea să-l numească „un cimitir 
cultural“, iar el se socotea „unul dintre ciocli“). 

Dar contul lui în bancă începea să se subțieze 
așa că, până la urmă, el a acceptat să joace în filmul 
lui Fred Zinnemann, Bărbaţii (Men). In 1953, 
Brando schimbă toga lui Marcus Antonius (din Julius 
Cesar — г. Joseph L. Mankiewicz) cu bluzonul din 
piele al lui Johnny din The Wild One (r. Laszlo 
Benedek) și își pune cămașa cadrilată a fostului 
boxeur în luptă cu sindicatele corupte din Pe chei (r. 
Elia Kazan). Cu aceste două roluri, Brando impune 
personajul Rebelului pe care generaţii întregi îl vor 
imita, adoptând ținuta adecvată: jachetă din piele cu 
franjuri și ținte, șapcă de matelot, jeans negri foarte 
strâmți, cizme „de cow boy“, mănuși negre... Nimeni 
(până la el) nu îndrăznise să-și „zică“ rolul așa cum 
o făcea el. Cuvintele erau strecurate printre dinţi, 
mai mult mormăite, încât de multe ori erau cu greu 
înțelese, făcea pauze mari în vorbire și privirea sa 
filtrată printre gene devenise celebră. Felul în care — 
în timp ce vorbea — își scutura o scamă imaginară 
de pe haină sau își freca mâinile, a inspirat ре mulți 
alți actori, majoritatea rămași însă simpli imitatori. 
De ce? Poate pentru că Brando nu lăsa impresia 
„că-și spunea textul“, ci părea că își găsea cuvintele 
exact când le pronunţa. Parcă niciodată nu-și 
memora textul... De atunci mulţi adolescenţi au putut 
fi văzuţi în vreun colț de bar cu scobitoarea între 
dinți, moșmondind cuvintele. Vorbeau „ca Brando“. 

Docherul răzvrătit din Pe chei i-a adus lui 
Brando și prima recunoaștere oficială a talentului 
său: premiul Oscar. Dar același film marchează și 
începerea „procedurii de divorţ“ dintre el și 
Hollywood. Prima piesă la dosar: refuzul lui de a juca 
într-o superproducţie pe care o socotea de-a dreptul 
idioată, Egipteanul. Apoi, producătorii nu l-au iertat 
că Napoleon-ul interpretat de el în Désirée (г. Henry 
Koster) avea un pronunţat accent britanic pentru 
că, a motivat Brando, „n-am vrut să fiu confundat 
sau asemănat cu Charles Boyer“. Nici rolul din 
comedia muzicală semnată de Mankiewicz, 
Porumbiţe albe și domni răi n-a fost un succes. 
Brando a interpretat apoi un japonez în Casa de 
ceai (r. Daniel Mann), un american în Japonia în 
Sayonara (г. Joshua Logan), un tânăr „leu“ în The 
Young Lions (r. Edward Dmytryk) și s-a reîntâlnit 
cu Tennessee Williams în Orfeu în infern (r. Sidney 
Lumet). Toate aceste filme au fost tot atâtea eșecuri 
comerciale. Urmează Revolta de pe Bounty (r. 
Lewis Milestone) și, de astădată, Brando este făcut 
direct răspunzător pentru completul fiasco al filmului 
(asemenea lui Elizabeth Taylor pentru Cleopatra). 

Vesnic nemulțumit de Hoolywood și de sistemul 
său de valori, rebel și în viața particulară, Brando а 
devenit subiectul favorit al presei de scandal prin 
căsătoriile, divorțurile și iubitele sale orientale, prin 
capriciile și maniile sale. Cea mai mare dorinţă a lui 
era însă să fie luat în seamă când vorbea despre 
lucruri serioase ca rasismul (Harry Belafonte 
povestea că la Actors' Studio Brando era singurul 
care-l saluta) sau despre drepturile indienilor ca 
locuitori nativi ai Americii. „Ce mă exasperează este 
că sunt văzut ca un actor celebru, dar tâmpit, în loc 
să fiu considerat o persoană care are câteva păreri 
clare despre societatea asta și poate să le și 
argumenteze“. 

În 1971, când primește al doilea Oscar pentru 
Nașul (r. Francisc Ford Cappola), Brando refuză 
statueta, dar trimite în locul lui pe un indian îmbrăcat 
în costumul tradițional care, în fața unui auditoriu 


încremenit, a citit protestul actorului la adresa 
industriei filmului ce a rezervat „pieilor roșii“ în 
producțiile ei rolul ingrat și fals de „vânători de 
scalpuri“. Reacţia a fost pe măsura gestului. Publicul 
n-a avut curajul, să aplaude, doar Rock Hudson a 
spus: „Și tăcerea poate fi un răspuns“. іп schimb 
Raquel Welch a replicat: „Sper că nu mai e nimeni 
care să aibă de apărat vreo cauză“, iar Clint 
Eastwood, cinic, a întrebat: „Când o să dăm 
Oscaruri cow-boys-ilor împușcați de indieni în filmele 
lui John Ford?“. 

Datorită celebrități și nonconformismului său 
recunoscut, Brando și-a putut permite un asemenea 
gest și cariera lui a continuat cu Quiemada (г. С. 
Pontecorvo), Ultimul tango la Paris (r. Bernardo 
Bertolucci), Superman (r. Richard Donner), 
Apocalypse Now (r. Francis Ford Coppola), Don 
Juan de Marco (т. Jeremy Leven), The Brave (г. 
Johnny Depp) iar statutul său de vedetă a rămas 
intact. Pentru o simplă apariție de câteva minute (ca 
cea din Superman) el a primit două milioane dolari. 
În viața de zi cu zi el n-a renunţat la cantităţile uriașe 
de pizza, sandviciuri și îngheţată, la iubitele lui din 
insula proprietate personală. A rămas în obiectivul 
presei de scandal, „ajutat“ și de fiul lui, Christian, 
(acesta a fost acuzat — și condamnat — pentru 
uciderea logodnicului surorii sale. La putin timp după 
dramă, aceasta s-a sinucis). 

Acum, la 73 de ani și 130 kilograme, Brando a 
rămas un rebel care se războiește chiar cu propriul 
mit. 


Ce nu poate fi contestat însă este că după 
apariţia lui pe ecrane nimic nu a mai fost la fel. Brando 
a aruncat o grenadă cu inelul tras și dintr-odată 
staruri ca Gregory Peck, Cary Grant sau Henry 
Fonda au apărut multora depășiți. Și pentru са 


Brando să nu fie singurul, tot în anii '50 a apărut... 


... JAMES DEAN 


O înfăţişare de înger, o viață personală 
misterioasă și ambiguă. Cea mai scurtă — dar celebră 
— carieră din istoria cinematografului. Articolele scrise 
despre el, puse cap la cap, ar însuma mii și mii de 
pagini deși a făcut doar trei filme: La Est de Eden (г. 
Elia Kazan 1955), Rebel fără cauză (r. Nicholas 
Ray, 1955) și Uriașul (r. George Stevens, 1956). 
Identificarea tinerilor cu personajele create de el a 
fost imediată. El era un /oser predestinat, cu gustul 
revoltei și dorind să respire aerul pur — și primejdios 
— al libertăţii totale. El reprezenta acel „încotro s-o 
apuc“ al unei întregi generaţii de adolescenţi care, 
dacă s-au recunoscut în rebelul dur în bluzon de 
piele și tricou sfâșiat interpretat de Brando, s-au 
regăsit din plin și în fragilul, torturatul si sensibilul 
Dean, cu ţigara aprinsă în colțul gurii, în tricou alb și 
cu ochelari fumurii. James Dean a devenit astfel 
Jimmy-cel-rebel-cinic-certăreț-violent-dar-cu-inima- 
tandră, deși în scurta lui viață, el a visat să fie puternic 
ca Brando și misterios ca Montgomery Clift. 
„Esenţialul nu se vede cu ochiul liber“ îi plăcea să 
spună (cartea lui preferată era „Micul prinț“ a lui 
Exupéry). Moartea fulgerătoare și violentă la volanul 
unui Porsche, la numai 24 de ani, i-a dăruit o tinereţe 
perpetuă. Omul era mort, dar rebelul trăiește pentru 
eternitate. 


j ® Două generaţii de rebeli 
Sean Penn și Dennis Hopper | 


29 


30 


@ Dennis Hopper nu-și 
refuză plăcerea 

unor roluri negative 
(Mario Bros.) 


< Mickey Rourke mai 
tânărului revoltat 

Matt Dillon 

(Rusty James) 


e Brad Pitt 
— frumusețea 
periculoasă 


© Ștafeta predată de 


> 


Б MOTOCICLIŞTI 


C. motociclistii din Easy Rider au apàrut 
pe ecran, adolescenţii au simţit că cinematograful le 
oferea un răspuns impulsurilor și viselor lor. Dennis 
Hopper, Jack Nicholson și Peter Fonda s-au înscris 
rapid în tradiția rebelilor (care de la sfârșitul anilor '50 
și în anii '60 au fost cunoscuţi ca generaţia Beat — 
vezi nr. 3/97). Easy Rider, cu duduitul motoarelor, 
parfumul ciudat pe care-l exhalau țigările celor trei 
eroi, părul lung, vocabularul încărcat de cuvinte prea 
putin academice și mai ales ideile lor despre libertate, 
toate acestea au inspirat o generaţie care dorea — 
prin înfățișare și comportament — să determine 
Administrația să devină mai permisivă. 

Dintre cei trei motorizaţi doar doi au reușit o 
carieră actoricească notabilă: Nicholson și Hopper. 

„Crazy Jack“, cum i se mai spune lui Nicholson, 
a rămas același actor surprinzător (vezi și recentul 
Mars Attaks) dar fără a mai fi un rebel. „Odată ce-am 
îmbătrânit, lumea nu ne mai consideră rebeli, ci 
iconoclaști. Dacă doream să fac în toţi aceşti ani filme 
cu violență, sex și mașini aș fi putut să le fac foarte 
bine... Dar toate chestiile astea nu cred că sunt pentru 
mine. Şi nu pot spune că rolurile pe care le-am făcut 
de la Easy Rider încoace nu mi-au adus satisfacţii“. 

Hopper, la 61 de ani, după o severă cură de 
dezalcoolizare, nu și-a refuzat plăcerea de a mai 
interpreta roluri negative (vezi și Speed sau 
Waterworld). Într-unul din cele mai recente interviuri 
spunea: „Astăzi regizorii tineri se inspiră din violența 


„Crazy Jack“ nu se 
mai consideră un rebel 


filmelor făcute în Hong Kong și nu prea le mai pasă 
de morala convenţională. Eu numesc asta «violență 
și râs sardonic în cinemascop». Unul dintre aceștia 
este Quentin Tarantino. Е! tratează violența cu totul 
altfel decât noi, acum 30 de ani. La filmele lui mai 
întâi râzi, apoi gândești“. 

Despre Peter Fonda mulţi au crezut că, după ce 
a scris și produs Easy Rider, el va fi urmașul lui 
James Dean. l-a lipsit însă charisma. Cariera lui 
ulterioară a înregistrat destule eșecuri. S-a făcut însă 
remarcat într-un ciudat film german, Pepermint 
Frieden (г. Marian Rosenbaun, 1984) și în Der 


Rosengarten (r. Fons Rademakers, 1989). 
Þ> CLUBUL BRAT РАСК 


Б începutul anilor '80 un grup de tineri actori 
visau să transforme Hollywoodul după chipul și 
asemănarea lor, sau mai precis, după visele lor de 
adolescenţi, mai bine sau mai prost crescuţi. Ei 
reprezentau ambiția juvenilă, dorința secretă de a fi 
asemenea lui James Dean și își semnau „indepen- 
denta" prin sex, coca și curse nebunești cu mașina — 
adevărate pariuri cu moartea — pe contrasensul 
autostrăzilor. 

Lumea cinematografică „cu ştaif“ i-a numit — 
disprețuitor brat pack, hoarda puștilor obraznici. 
Presa scria despre aventurile lor amoroase și 
accidentele de circulaţie, în timp ce publicul 
descoperea o generaţie de actori care se prezenta 
drept urmașii rebelilor de altădată. Zece ani mai târziu, 
„trupa obraznicilor“ se destrăma. Câștigător rămânea 
Tom Cruise, singurul din grup ajuns megastar. 

Clubul brat pack s-a născut odată cu Taps, 
filmul lui Harold Becker (1981): povestea unei școli 
militare (gen West Point) pe care funcţionarii Ministe- 
rului Apărării hotărăsc să o închidă. Ultimii elevi, îm- 
brăcaţi de paradă, se răzvrătesc și... le vor da o lecţie 
de fidelitate și demnitate vârstnicilor. Bătălia era 
condusă de un trio de șoc: Tom Cruise, Sean Penn și 
Timothy Hutton. Filmul a fost realizat în perioada când 
Hollywood-ul redescoperea importanţa publicului 
adolescentin și reinventa filme pentru teenagers. 

Francis Ford Coppola a înțeles prea bine пи 
numai realitatea sociologică, dar și strategia 
comercială și a realizat în 1983 Outsiders și Rusty 
James, ambele adaptări ale romanelor semnate de 
S.E. Hinton. În Outsiders joacă șapte membri ai 
clubului brat pack: Tom Cruise, Matt Dillon, Patrick 
Swayze, Emilio Estevez, Rob Lowe, C. Thomas 
Howell, Ralph Macchio — toţi adolescenţi cu probleme 
și răzvrătiți împotriva familiei si societății. Rusty 
James este un fel de predare a ștafetei de la Mickey 
Rourke (idol al tinerilor anilor'70) la Matt Dillon, puștiul 
ce o preia. 


Perioada de glorie a membrilor clubului brat pack 
a fost cea a anilor '80 când ei au invadat literalmente 
ecranul: Emilio Estevez în Tex (r. Tim Huntero, după 
același S.E. Hinton) din nou Emilio Estevez alături 
de Judd Nelson și Andrew MacCarthy în The 
Breakfast Club (r. John Hugues); Rob Lowe, Emilio 
Estevez, Judd Nelson în St. Elmo's Fire (r. Joel 
Schumacher); Patrick Swayze, C. Thomas Howell și 
Charlie Sheen în Zorii însângerați (r. John Milius); 
Rob Lowe și Patrick Swayze în Young-blood (г. Peter 
Markle). De remarcat că nu toate filmele au fost 
succese memorabile, iar dintre partenerele lor 
singure Molly Ringwald, Diane Lane și, mai ales, 
Demi Moore au ajuns actrițe foarte cunoscute. 

Dintre filmele mișcării brat pack, Taps și 
Outsiders reprezintă punctele de vedere diferite 
asupra viitorului tinerilor rebeli: în vreme ce în primul 
adolescenții încearcă să se integreze sistemului, să 
devină adulți, adoptând în cele din urmă idealurile 
părinţilor lor, „turbulenţii“ din Outsiders se 
marginalizează cu bună știință, încercând să întârzie 
trecerea de la adolescenţă la maturitate. Cam la fel 
stau lucrurile cu Tom Cruise și Matt Dillon. 

Integrarea este unul din secretele succesului lui 
Tom Cruise. El este adolescentul care bravează, dar 
si tânărul ce-și respectă publicul, adaptându-se 
„sistemului“. El a trecut fiecare etapă a carierei sale 
cu brio: maturizarea spectaculoasă (Risky 
Business); asimilarea lecţiei de viață (și nu numai) 
ținută de un „prof“ de biliard (Paul Newman în 
Culoarea banilor); a „urmat“ un curs al tandreţei și 
înțelegerii predat de Dustin Hoffman (Rain Man); a 
trecut prin experienţa durerii (Născut pe 4 iulie) și a 
urcat spectaculos la box office începând cu Top Gun 
și terminând cu recentele Misiune imposibilă și 
Johnny Maguire (Glob de aur și o nominalizare la 
Oscar). Integrarea în sistem i-a adus așadar succes 
de critică și de public, dar nu se poate spune că Tom 
Cruise este un James Dean. Chiar dacă îl egalează 
în popularitate. 

Parcurs opus este cel al lui Matt Dillon. Actor 
talentat, el s-a specializat în interpretarea unor 
„marginali din vocaţie“: bătăuș în Over the Edge, 
derbedeu idiot în Băiatul de pe plajă, tânăr cu 
probleme în Target. Memorabil în rolul plasatorului 
de droguri din Drugstore Cow Boy (r. GusVan Sant), 
continuă același tip de personaje în A Kiss Before 
Dying, rămânând atașat de partea „rea“ a baricadei. 
Rămâne însă idolul multor tineri și o valoare a 
cinematografului independent american. 


а Тот Стиіѕе, un megastar 
care-și respectă publicul 


Între „good boy“ Tom Cruise si „bad boy“ Matt 
Dillon, adolescenții rebeli odată ajunși la 30 de ani au 
reușit cu greu să-și găsească propriul drum în 
profesie. 

Patrick Swayze după un ocol pe la televiziune 
(seriale ca MASH, Nord și Sud) și-a câștigat totuși 
statut de vedetă cu Dirty Dancing și Ghost 
(triumf-surpriză al verii hollywoodiene 1992). Swayze 
a fost unul din membrii mai în vârstă ai clubului 
brat pack și, se pare cel mai discret, astfel încât el a 
atins plutonul actorilor adulți mult mai repede decât 
ceilalţi. 


> 


„Prefer să joc doar ce-mi place“ 


® Чоһппу Оерр: 


Intrat în competiție си un Oscar în buzunar 
(pentru Oameni obișnuiți — r. Robert Redford), 
Timothy Hutton a cunoscut o perioadă de declin 
odată cu eșecul filmului Turk 182 (r. Bob Clark). 
Revine însă cu Made in Heaven (г. Alan Rudolph), 
Contra-anchetă (r. Sidney Lumet) și Apele 
primăverii (r. Jerzy Skolimowski). 

Cam în aceeași situație s-a găsit Sean Penn. 
După eroul-cult interpretat în Ca un câine furios și 
Colors, după Indian Runner și imensul fiasco al lui 
Shangai Surprise, el pare să fi intrat într-o perioadă 
fastă — fără să renunţe însă la temperamentul de 
adevărat rebel — cu Nu suntem îngeri (partener 
Robert De Niro) și, mai ales Dead Man Walking (r. 
Tim Robbins) pentru care a primit premiul de 
interpretare la Festivalul de la Berlin (1996) și o 
nominalizare la Oscar. 

Rob Lowe ar fi putut avea o carieră 
asemănătoare cu a lui Tom Cruise. Cu un fizic de 
june prim tenebros și răzvrătit, el interpretează în 
Class (r. Lewis John Carlino) un student care 
descoperă amorul în brațele mamei unuia dintre 
colegii lui; în schimb în Apropo de ieri seară (r. Ed 
Zwick) el este un american mijlociu cât se poate de 
normal, pentru ca apoi în Bad Influence să redevină 
seducătorul pervers. Nu s-ar putea spune acum spre 
ce anume se îndreaptă cariera lui Rob Lowe, un 
handicap serios constituindu-l implicarea sa împreună 
cu o minoră într-o afacere cu filme porno. 

Cam în aceeași situaţie se află și Emilio Estevez. 
La început mulți critici îi preziceau o carieră strălucită. 
Astăzi însă numele lui nu figurează nici măcar pe 
ultimele locuri ale box-office-ului iar cele două filme 
realizate ca autor total (Wisdom și Men at Work) au 
fost considerate doar „ciudate“ de către critica 
americană. 

Despre ceilalți membri ai „clubului“ se aude din 
ce în ce mai rar: Ralph Macchio (care și-a creat la un 
moment dat o oarecare celebritate cu rolul din Karate 
Kid | și 11), a dispărut aproape de pe ecrane, Judd 
Nelson, Matthew Broderick, Andrew Mac Carthy nu 
au reușit să se maturizeze artistic. 


Ë CLANUL REBELILOR '90 


Cântăreața Katy Jane Garfield (24 de ani) 
spunea:,„Planeta putrezeşte încet, Europa este 
bântuită de naționalism, Madonna este considerată 
un geniu. Suntem întrebaţi mereu de ce suntem atât 
de gălăgioși. Vă răspund precum Picasso când nemții 
i-au reproșat realizarea picturii Guernica: «Nu eu am 
făcut-o, ci voi»“. 

Pentru a nu semăna cu nici un „produs“ 
al societății de consum, noul val al rebelilor 


hollywoodieni și-a schimbat costumaţia. Ei poartă 
cămăși groase din lână, tee-shirt, pantaloni de doc, 
bocanci de parașutist și căciulițe tricotate. Evi- 
dent sunt tatuaţi și au cercei în urechi. Dar sunt și 
talentați. 

Johnny Depp și-a păstrat înfățișarea de 
adolescent, chipul marilor romantici sau al rebelilor 
cu suflet curat. După apariţia lui în Platoon (1986), el 
a devenit idolul adolescenților americani datorită 
serialului tv 21 Jump Street (vezi nr. 2/97) primind 
20.000 de scrisori pe zi. Cinci ani mai târziu, Depp 
și-a schimbat total cursul carierei odată cu rolul din 
Cry Baby (r. John Waters). El a creat — prin 
personajele interpretate — un univers artistic deosebit, 
seducând și provocând totodată: Edward cu gheare 
de argint — r. Tim Burton; Arizona Dream - r. Emir 
Kusturica; Benny și Joon - r. Jeremiah Chechick; 
Dead Man - r. Jim Jarmush; Don Juan de Marco – r. 
Jeremy Leven; Ed Wood - г. Tim Burton. „Nu știu 
dacă astăzi mai sunt un rebel. Nu știu dacă lucrul 
ăsta mă mai interesează. Există actori care joacă 
orice li se oferă pentru a câștiga mulţi bani si 
popularitate. Foarte bine pentru ei, dar mie nu mi se 
potrivește. Prefer să fac doar ceea ce cred eu că e 
mai bine. N-o spun din snobism, pentru că de 
multe ori nu-mi este prea ușor. Uneori îmi spun: 
«Ai 31 de ani, câștigă bani cât mai poți, cât mai ai 
timp, apoi retrage-te!» A doua zi mă răzgândesc: 
«Nu te grăbi! Fă doar ce-ţi place. Așteaptă cât vrei». 
De fapt asta este dilema profesiei noastre: ori te 
prostituează, ori rămâi curat. Dar cum o dai, rar iese 
cum îţi dorești. Așadar, problema mea nu e dacă am 
fost, sunt sau voi fi un rebel la Hollywood, ci dacă voi 
reuși să fac această meserie așa cum cred eu că 
trebuie făcută“. 

(Continuare în pag. 38) 
Dosarul „Frumoșii nebuni din 
cetatea filmului“ este realizat 

de Doina STĂNESCU 


31 


: ПЕ. Unii îl consideră 
antieroul tipic contemporan. Cu pometii decupaţi ре 
o față dăltuită în piatră, ochii albaștri infundati în 
orbite, o bărbie voluntară și dinți de carnasier. Are în 
el ceva hipnotic. A fost asasin în La Police, veteran 
cinic în Născut pe 4 iulie, violator în Sailor și Lula. 
Alţii îl consideră întruchiparea eroului romantic de 
tip nou, cu privirea tandră, surâs misterios și voce 
de catifea. A fost sergentul angelic din Platoon, un 
controversat Isus în Ultima tentaţie a lui Isus, 
agent FBI în Mississippi în flăcări, personaj 
bressonian în Light Sleeper și polițist curajos în 
Nisipuri albe, dar și avocat „torturat“ erotic de 
Madonna în Body of Evidence. Dafoe se simte 
jenat când este comparat cu Bogart sau Cagney. 
„Nu cred că sunt un star, mai degrabă un interpret 
cu mai multă intuiție decât metodă“. 


Y 


32 


deseori comparat cu 
Jack Nicholson, nu- 
mai că patima pentru 
băutură l-a îndepărtat 
un timp de platouri. 
După o severă cură 
de dezalcoolizare, 
Slater are la activ o 
filmografie serioasă 
printre care se nu- 
mără: Numele tran- 
dafirului, Tucker, 
Robin Hood, Pump 
Up ће Volume, 
Jimmy Hollywood, 
Murder in the First, 
Interviu cu un vam- 
pir, Broken Arrow. 


< 


actorul a 

rebel-torturat sau psihopat-periculos. Multi nu l-au 
uitat pe Sid Vicious (din Sid și Nancy), pe 
homosexualul pervers din Prick up Your Ears (г. 
Stephen Frears) sau pe gangsterul ratat din State 
of Grace (г. Phil Joannou). A fost Lee Harvey Oswald 
„omul pe care toată lumea îl ura“ în JFK (г. Oliver 
Stone) și, desigur, Dracula (r. Francis Ford Coppola). 
Nu se consideră un star, ci un actor curajos, gata 


să-și asume riscul oricăror personaje. 


т DIC 
primul său contract la 14 ani. A jucat alături de Johnny 
Depp în Gilbert Grape, alături de Robert De Niro în 
This Boy's Life, de Sharon Stone și Gene Hackman 
în Mai iute ca moartea și în Basketball Diaries. A 
fost Rimbaud în Total Eclipse de Agneska Holland, 
dar si Romeo în versiunea cinematografică a lui 
Baz Luhrmann (premiul de interpretare Berlin '97). 
Amestecul de candoare, șiretenie și maliţie îl așează 
la loc de frunte în cea mai recentă generaţie a 


„rebelior hollywoodieni. 


PHUEINLĂ. Fiu al unui cuplu де 
hippies, iubea natura, animalele și rock-ul. A devenit 


star cu rolul din Stand By Me de Rob Reiner în 
1986, la numai 12 ani. După aceea „și-a plimbat“ 
pletele blonde, fața palidă și copilăroasă prin 
vreo șase filme de mică importanţă. La 17 ani 
era nominalizat la Oscar pentru rolul din La 
capătul cursei de Sidney Lumet. A fost apoi fiul 
lui Harrison Ford în Mosquito Coast de PeterWeir 
și Indiana copil în Indiana Jones și ultima cru- 
ciadă de Steven Spielberg. Îi plăceau însă și rolurile 
dificile în filme provocatoare care-i schimbau 
imaginea de june blond și cuminte. Așa a fost 
drogat, prostituat și homosexual în My Own Private 
Idaho (r. Gus Van Sant), pirat în informatică 
(Experții). Au urmat Silent tongue (r. Sam 
Shepard), This Thing Called Love (r. Peter 
Bogdanovich) și Dark Blood (o poveste de dragoste 
obsesivă alături de Jonathan Pryce și Judy Davis — 
r. George Sluizer). A murit în 1995 la 23 de ani în 
urma unei supradoze în fata barului al cărui proprietar 
este Johnny Depp. 


Clanul rebelilor a dovedit că se poate face 
film și spărgând canoanele hollywoodiene. 
Interpretând homosexuali sau junkies fără să fie 
catalogaţi ca atare. Toate îndrăznelile le sunt acum 
permise, dacă пи cumva și le permit ei înșiși. Și nu e 
vorba de look, ci de posibilitatea de a atinge astfel 
esențialul meseriei pe care toţi o fac cu aceeași 
pasiune. Ei sunt frumoși, independenţi, îndrăzneți 
şi liberi. Ca tinerețea. 

m 


и știu de ce, de câte ori vine 
vorba de actori rebeli, gândul ne 
| duce mai întâi la James Dean, 
“ Marlon Brando sau la alţi „tineri 
_ furioși“, care de-a lungul anilor 

ый "au înfruntat într-un fel sau altul 
sistemul cinematografic. N-aș vrea ca discursul meu 
să pară pro-feminist, dar mă mir că uităm mai repede 
gesturile neconvenţionale ale actrițelor, care nu о 
dată s-au dovedit mai curajoase chiar decât 
partenerii lor. O actriță este probabil „o doamnă“ în 
imaginarul colectiv, o ființă îmbrăcată în rochii 
comandate la cele mai luxoase case de modă, 
care-și poartă cu eleganță mantourile de blană și 
zâmbește pe la galele de binefacere. Că uneori 
(deseori) și doamnele se pot revolta, ne-o dovedesc 
sute de exemple, din care aș aminti doar câteva 
dintre cele mai cunoscute. 

In 1936, Bette Davis declara că s-a săturat de 
lupta sa continuă cu studiourile pentru roluri mai 
consistente și scenarii mai bune. Ea pleca la Londra, 
gata să lucreze cu regizori care îi ofereau partituri 
mai interesante. A urmat un proces răsunător, 
Warner Bros. acuzând-o de ruperea unilaterală a 
contractului și cerând despăgubiri. Davis a pierdut 
procesul, a ajuns aproape falită și a trebuit să se 
întoarcă la Hollywood. Dar acest incident îi dovedise 
independenţa, și producătorii i-au oferit mai multe 
roluri pe care actrița chiar dorea să le interpreteze 
și i-au dat posibilitatea de a alege scenarii. Dacă 
acestea erau într-adevăr mai bune sau nu, е о 
chestiune de gust. Cert e că partiturile nu mai erau 
de plan doi. 

Ida Lupino era sub contract tot la Warner Bros., 
iar rolurile care і se ofereau erau mai ales în filme cu 
gangsteri, pentru care producătorii își închipuiau că 
este perfect potrivită, fără a-și bate capul dacă actrița 
nu poate fi folosită și altfel. După expirarea 
contractului — și divorțul de actorul Louis Hayward — 
Lupino se căsătorește cu CollierYoung, producător 
la Columbia. Împreună, ei produc Not Wanted 
(1949). Când regizorul Elmer Clifton se 
îmbolnăvește, actrița îi preia atribuţiile și termină filmul 
în condiţii bune. Această primă experienţă ca 
regizoare o mulțumește și semnează în continuare 
alte filme, cu subiecte care-i atestă independenţa, 
diferite de cele la modă în acel moment la Hollywood: 
Never Fear (1950) tratează despre o dansatoare 
suferind de poliomielită; Outrage (1950) are ca 
personaj principal o muncitoare care este victima 
unui viol; Hard, Fast and Beautiful (1951) este 
povestea unei jucătoare de tenis exploatată de 
mama sa. Filmele acestea vorbesc despre condiția 
femeii altfel decât o făcea producția curentă, 
asemenea subiecte aflându-se abia astăzi pe 
agenda producătorilor. 

Despre condiția femeii au vorbit, și nu numai pe 
ecran, de multe ori actrițele europene. E adevărat 
că de obicei femeile de pe bătrânul continent sunt 
considerate mai sofisticate și mai independente decât 
cele americane. Delphine Seyrig și Jeanne Moreau 
sunt două dintre actrițele care au luat atitudine, de 
exemplu, în momentul în care feministele luptau 
pentru legalizarea avortului în Franța. Amândouă au 
semnat proteste, au luat cuvântul în public, au 
declarat în interviuri că susţin această cauză. Astăzi, 
când avortul a devenit un subiect despre care se 
vorbeşte în mod curent, nu ni se pare un act de 
curaj. Pe atunci subiectul era fierbinte, spiritele erau 
încinse și presa publica permanent mari articole, 
pro sau contra. Și ca cineaste cele două au susținut 
cauza feministă, Jeanne Moreau în Lumière (1976) 
și L Adolescente (1980), iar Seyrig în Sois belle et 
tais-toi (1975-77). 

Vanessa Redgrave a stârnit un scandal uriaș 
când a primit Oscarul pentru rol secundar în Julia 
(Fred Zinnemann, 1976). În discursul său, ea a 
declarat că susține cauza palestiniană și a 
chemat la boicotarea „bandiţilor sioniști“. Un an mai 
târziu a recidivat, producând documentarul The 
Palestinians (г. Roy Battersby), în care si apărea 
pentru a vorbi în favoarea palestinienilor. Ea mergea 


astfel mai departe decât o altă luptătoare pe tărâm 
politic, care dorea retragerea trupelor americane din 
Vietnam, Jane Fonda. Fonda a devenit între timp 
conservatoare. Redgrave continuă să susţină cauze 
pe un „sens interzis“. 

Mai aproape de noi, Susan Sarandon a minat 
atmosfera festivă a ceremoniei decernării premiilor 
Oscar, când a tinut — alături de partenerul ei de viaţă, 
Tim Robbins — un discurs în care ataca politica de 
imigrație a Statelor Unite. 

О altfel de rebelă e Jodie Foster, fost copil-minune, 
ajunsă azi una din cele mai bine cotate actrițe 
americane. Intrând în jocul producătorilor, ea și-a 
impus regulile proprii, alegându-și cu grijă rolurile, 
producând și regizând ea însăși filme care nu au 


nimic în comun cu producţia marilor studiouri. 
(Recunoscută ca un simbol de feministele de 
pretutindeni — și, de ce să n-o spunem, și de lesbiene, 
încurajate de zvonurile niciodată confirmate despre 
viața intimă a actriţei — Foster este și subiectul unui 
recent documentar britanic, semnat de Pratibha 
Pannar – Jodie: An Icon). 

Sunt doar câteva exemple care demons- 
trează că nu întotdeauna rebelii sunt acolo unde 
credem noi. Adică nu e nevoie de o tunsoare punk, 
de otinutã total nonconformistă, de un „mizerabilism“ 
afișat pentru a ţine piept studiourilor. Inteligența și 
subtilitatea nu le lipsesc acestor „luptători în fuste“. 


Rolland MAN 
33 


DENZEL WASHINGTON 


unt foarte mân- 
dru că sunt ne- 
gru, dar nu sunt 
doar asta. Sunt 
întâi de toate 
99 om, apoi actor. 
Consider ca o atitudine rasistă 
să fiu tratat ca un actor negru. 
Aveam nouă ani când am fost 
taxat prima oară drept negru. 
Am întrebat-o pe mama de ce. 
Ea mi-a spus că asta-i reacţia 
tipică a celor ce se tem ca negrii 
să nu le fure locul în societate.“ 
S-a născut în 1954 la Mo- 
unt-Vernon: „Am crescut în 
New-York-ul anilor 60. Aș fi putut 
ajunge în închisoare de mai 
multe ori și nu cu pedepse oa- 
recare. Dar nu ăsta era desti- 
nul meu. Dumnezeu avea alte 
planuri cu mine și eu îi sunt 
recunoscător. “ 


juca orice și de altfel nu cred că 
e bine să avem neapărat un... 
negru în rolul lui lago!“ 

La rândul său Denzel Wash- 
ington își revendică dreptul de a 
face ce-i place, fără o rațiune 
prealabilă: „Nu sunt ca Spike Lee 
care militează pentru o cauză 
anume și ale cărui filme transmit 
un mesaj clar. Lumea-mi repro- 
șează că accept roluri politice, 
dar ceea ce mă interesează pe 
mine este calitatea povestirii.“ A 
știut totdeauna să alterneze 
pelicule comerciale şi filme cu 
miză gravă: „N-am luat niciodată 
această meserie în ușor. Slavă 
Domnului sunt capabil să lucrez 
din greu. Vreau să fiu totdeauna 
bine pregătit și am ambiția să fiu 
de fiecare dată cel mai bun.“ 

Apare pe genericul unui poli- 
cier oarecare, Licence to Kill 


(1984 regia Jud Taylor), dar se 
remarcă în A Soldier's Story 
(1984, regia Norman Jewison) 
cu un rol jucat și pe scenă, în 
piesa lui Charles Fuller laureat 
cu premiul Pulitzer: un sergent 
de culoare dispărut misterios în 
anii '40. Joacă în Power (1986, 
regia Sidney Lumet) — veritabil 
studiu asupra mediilor politice 
de manipulare, dar se impune 
în Cry Freedom (1897, regia 
Richard Attenborough) cu per- 
sonajul ziaristului Steve Biko, 
militant antiapartheid asasinat 
mișelește. Tot sub drapel britanic 
fiimează un thriller având ca 
fundal Anglia thatcheriană: For 
Queen and Country (1988, re- 
gia Martin Stellman) despre 
lupta pentru supravieţuire a 
unui instructor de parașutism 
lăsat la vatră. In The Might 


Brojfiluni 


A visat să devină medic, dar 
ajunge să studieze la Сопѕег- 
vatory Theater din San Fran- 
cisco. Inainte de a deveni 
vedeta serialului tv St. Else- 
where, apare și în Wilma (1977, 
regia Bud Greenpan), tot o 
producţie pentru micul ecran, 
dar mai ales joacă teatru și va 
continua să rămână fidel sce- 
nei; printre rolurile relativ re- 
cente, Richard Ill. Debutează ре 
ma-rele ecran în Carbon Copy 
(1981, regia Michael Schultz) 
ca fiu nelegitim și de culoare 
apărut pe neașteptate în viața 
unui evreu și asa angoasat de 
propria condiţie. În cheie comică 
va mai evolua destul de rar, în 
Heart Condition (1990, regia 
James D. Periott) unde e stafia 
unui negru decedat a cărui ini- 
mă e transplantată unui poli- 
tist rasist, şi în The Preacher's 
Wife/ Dragoste de înger (1996, 
regia Penny Marshall) unde în- 
carnează cu umor o prezenţă 
fantomatică și protectoare. O 
experiență aparte a reprezen- 
tat-o colaborarea sa la Much 
Ado about Nothing (1993, regia 
Kenneth Branagh) cu rolul Don 
Pedro: „Nu am crezut că mi 
se pot da bani ca să merg în 
Italia! A fost grozav. Am avut 
șansa să lucrez cu mari actori 
și cu un strălucit tânăr regizor.“ 
Regizor care declară: „L-am 
ales fiindcă este un actor stră- 
lucit, foarte masculin, dar și 
foarte tandru și afectuos. Faptul 
că e negru nu venea în con- 
tradicție cu subiectul. Dușmă- 
nia cu Don John e de natură fra- 
ternă, nu rasială. Denzel poate 


34 


„Imi ignor culoarea 
° . .. ¿ú 
pielii!“ 


Quinn (1989, regia Carl Schen- 
kel) ca șef de poliție din Caraibe 
determină reluarea anchetei 
într-un caz de crimă. Cu un titlu 
de bun augur, filmu Glory 
(1989, regia Edward Zwick) îi 
aduce Oscarul pentru Support- 
ing actor în rolul unui soldat al 
primului regiment de negri din 
Războiul de Secesiune. 

In 1990 are loc întâlnirea cu 
Spike Lee la filmul intimist Mo' 
Better Blues, povestea unui 
trompetist de jazz nonconform- 
ist incapabil să-ți găsească 
echilibrul între muzică și cele 
două femei din viata sa: „Am 
scris, filmul special pentru 
Denzel solicitându-i și lui 
colaborarea pentru acest „Mis- 
ter Swing.“ După un Ricochet 
(1991, regia Russell Mulcahy) 
despre un polițist ajuns „pe 
înălțimi“. Monumentalul Mal- 
colm X (1992, regia Spike Lee) 
îl confruntă cu o viziune insolită 
asupra ascensiunii leaderului 
charismatic al militantismului 
negru din anii '60. Personajul 
controversat al delincventului 
înrăit devenit mentor martir îl 
mai interpretase în 1981 în 
piesa off-Broadway „When the 
Chickens Come Home to 
Roost“ de Laurence Holder: 
„Pentru că e considerat frumos, 
Denzel e un actor subestimat — 
afirmă Lee. Pentru mine ase- 
mănarea fizică izbitoare cu 
Malcolm Little nu era totul. 
Denzel a urmat un program dra- 
conic, ținând post, suprimând 
alcoolul, citind Coranul, un 
regim de mare austeritate 
spirituală. N-am discutat nici- 
odată importanţa rolului pentru 
el și a filmului pentru mine. 
Ştiam amândoi despre ce e 
vorba. Nu mai era nimic de 
spus.“ 

Denzel Washington nu se eri- 
jează în model al noilor gene- 
raţii: „Acceptând anumite roluri 
îmi asum o anumită responsa- 
bilitate. Dar nu pot juca făcând 
cu ochiul spectatorilor pentru a 
le atrage atenția ce și cum tre- 
buie să simtă. De exemplu eu nu 
gândesc ca personajul avocatu- 
lui homofob angajat în apărarea 
unui homosexual imunodeficitar. 
Consider că nu trebuie să te 
identifici neapărat cu fiecare 
erou pe care-l interpretezi. Mă 
preocupă totdeauna să desco- 
păr ineditul în materia narativă, 
important pentru mine fiind să 
mă întâlnesc cu personaje dife- 
rite și cu regizori deosebiți.“ De 
aceea a lucrat succesiv cu indi- 
anca Mira Nair pentru Missis- 
sippi Masala (1992) — idila in- 
ter-rasială din acest film fiind 
imposibilă în The Pelican Brief/ 
Dosarul Pelican (1993) al lui 
Alan J. Pakula, care ecraniza 
romanul lui John Grisham des- 
pre investigaţiile asupra morţii a 
doi judecători de la Curtea 
Supremă întreprinse de o stu- 
dentă la drept cu ajutorul unui 
ziarist tenace. Solicitat de Julia 
Roberts să-i fie partener, Denzel 
arăta: „In carte, culoarea pielii 
personajului nu e specificată 
niciodată. Putea aparține ori- 
cărei rase.“ 


(Continuare în pag. 38) 
Irina COROIU 


KRISTIN 


4 


u pãrul blond, 
tuns scurt, 
ochelari de 
vedere Nina 
х Ricci și îm- 
brăcată în pu- 


loverul ei preferat de culoare 
bleu („A fost al soțului meu, dar 
el s-a cam îngrăşat în ultimul 
timp, așa că eu profit...“), Kristin 
Scott-Thomas pare o soră (ceva 
mai mare si mai rafinată) a lui 
Dolores O'Riordan de la The 
Cranberries. 

Odată nominalizată la Oscar, 
pentru rolul din The English Pa- 
tient (r. Anthony Minghella), 
actrița își amintea cu un surâs 
dulce-amărui de zilele de fil- 
mare: „Scena cea mai dificilă, 
crucială chiar pentru starea mea 
emoțională, a fost zborul cu 
avionul bimotor (construit special 
pentru film). Am trecut prin niște 
clipe teribile deoarece fiecare 


călătorie cu avionul îmi trezește 
amintiri dureroase“. Tatăl ei, pi- 
lot în British Royal Navy, și-a 
pierdut viața într-un accident 
aviatic, în 1964 și 11 ani mai 
târziu, tatăl vitreg, pilot de cursă 
lungă, a dispărut și el în condiţii 
asemănătoare. 

„In ziua aceea, când am 
filmat accidentul de avion eram 
extrem de nervoasă, supărată 
pe toată lumea, ajungând să-mi 
spun: «De ce naiba mi-am dorit 
atât de mult să fac rolul ăsta? E 
frig, n-am nici măcar o parașută 
în caz că se întâmplă ceva si, 
mai ales, mor de frică». In cele 
din urmă am terminat scena și 
mai târziu mi-a fost îngrozitor de 
rușine. Dacă aș fi lăsat baltă 
totul ar fi însemnat să n-o mai 
interpretez pe Katharine, cel 
mai frumos personaj de până 
acum al carierei mele“. Pentru 
Katharine, Kristin Scott-Thomas 
l-a bombardat pe regizorul An- 
thony Minghella cu telefoane și 


SCOTI-TrIOMAS 


scrisori în care îi explica de ce 
îşi doreşte atât de mult să-l 
interpreteze. „Citisem în urmă cu 
vreo trei ani cartea lui Michael 
Ondaatje (laureat al premiului 
Booker) si Katharine m-a fasci- 
nat pur și simplu“. „Kristin este 
una din actrițele care se iden- 
tifică instantaneu cu un rol, 
atunci când simt că au puncte 
comune — fizic și psihic. La 
insistenţele lui Kristin am accep- 
tat să dea o probă și mi-am dat 
sema că numai ea poate fi 
tânăra blondă, plecată în nordul 
Africii și prinsă în vârtejul unei 
tragice povești de dragoste“ 
spune regizorul. 

La 37 de ani, Kristin Scott- 
Thomas este o actriță „inter- 
naţională“. Născută în Dorset, 
Anglia, la 19 ani ea și-a părăsit 
casa părintească și a plecat la 
Paris să lucreze. Au urmat: 
cursuri de artă dramatică, un 
logodnic francez și un soț tot 


francez (medicul ginecolog 
Francois Oliviennes, tatăl celor 
doi copii ai ei, Hannah — 8 ani 
și Joseph 5 ani). Ea a rămas 
definitiv în Franţa, locuind în 
prezent într-un superb conac 
din secolul XIX. „Mă întorc în 
Anglia doar când filmez sau 
când îmi vizitez rudele. Acasă, 
pentru mine înseamnă 
iremediabil, Franța“. 

A debutat pe ecran în con- 
troversatul Under the Cherry 
Moon al lui Prince. „Nu mai 
făcusem film până atunci și 
dintr-odată m-am trezit într-un 
rol principal faţă în faţă cu un 
superstar. Eram pur si simplu 
năucită. Totuși, acum nu aș mai 
putea să văd filmul. Mi se pare 
jenant. Eram îngrozitor de 
stângace!“ 

Inspirat distribuită de Mike 
Newell în Patru nunți şi o 
înmormântare, alături de Hugh 
Grant, atrage în sfârșit atenţia 
producătorilor. Intr-un timp rela- 
tiv scurt interpretează roluri de 
mai mică sau mai mare întin- 
dere în Luni amare (r. Roman 
Polanski), O vară de neuitat 
(r. Lucian Pintilie — „A fost sin- 
gurul regizor de care m-am 
despărţit plângând“), Misiune 
imposibilă (r. Brian De Palma). 

Despre partenerii ei preferaţi, 
Hugh Grant si Ralph Fiennes, 
Kristin spune: „Hugh este 
extrem de amuzant. Tot timpul 
este gata să spună bancuri, 
face tot felul de farse membrilor 
echipei de filmare. Cât despre 
scenele numite „fierbinţi“ are 
acel talent rar de a-și face par- 
tenera să nu se simtă stânje- 
nită“. Cu Ralph Fiennes (Pa- 
cientul englez) lucrurile au stat 
puţin altfel: 

„Este foarte interiorizat, extrem 


ае serios, uneori aveam impre- 


sia că se credea de-a binelea 
acel conte maghiar și recunosc 
că de câteva ori privirea lui m-a 
făcut cu adevărat să mă înfior. În 
plus arată atât de bine... Perso- 
najele noastre trebuiau să caute 
relicve arheologice, dar în schimb 
descopereau dragostea. O dra- 
goste pătimașă pe care trebuia 
să o interpretăm cât mai «de-a- 
devăratelea». Ei bine, de câteva 
ori m-am temut că m-am îndră- 
gostit de-a binelea de Ralph. 
Credeţi-mă, nu mi-a fost deloc 
ușor“. 

Kristin Scott-Thomas se con- 
sideră totuși o actriță cere- 
brală. „De obicei, încerc să-mi 
înțeleg personajele mai întâi cu 
mintea. Apoi cu inima. La Pa- 
cientul englez era cât pe-aici să 
fie invers“. 

intrebată ce rol și-ar dori să 
interpreteze, Kristin Scott-Tho- 
mas a răspuns: „Ştiu eu? Toate 
rolurile au farmecul lor. De la 
fiecare personaj învăţ câte 
ceva și în același timp o păr- 
ticică din el se lipește definitiv 
de mine. Mi-ar place poate să 
fiu Scarlett O'Hara, sau Virgi- 
nia Woolf, sau Maica Tereza. 
Fiecare este fascinantă în felul 
ei, nu credeţi?“ 


Doina STĂNESCU 
35 


Madonna și Antonio Banderas în controversatul 
film al lui Alan Parker, Evita 


ÎNTÂMPLĂRI CU... OSCAR 


Identitatea  misteriosului 
cumpărător al unui Oscar care a 
aparținut lui Clark Gable, la 
licitația organizată de Christie's 
anul trecut, a fost în cele din 
urmă descoperită. Este vorba 
de Steven Spielberg care pen- 
tru deloc neglijabila sumă de 
607.500 dolari și-a adjudecat 
statueta aurită pe care Gable a 
primit-o în 1934 pentru rolul din 
S-a întâmplat într-o noapte. 


AID ЕЛА М" ИЛ АЫ, 
Хао کی‎ 
Devenită star - 


peste noapte 
Courtney Love 

a învăţat lecţia 
vedetismului 

de la Sharon Stone 


Ca să o protejeze împotriva 
„oricărei exploatări comerciale, 
modă existentă de câţiva ani la 
Hollywood“, regizorul a înapoiat 
statueta Academiei de Arte și 
Științe a Filmului. Presa ameri- 
cană a apreciat că atitudinea lui 
Spielberg merită recompensată 
cu... un Oscar. 

Tot Spielberg a achiziţionat în 
urmă cu cinci ani Leul de aur 
obținut de Gillo Pontecorvo la 
Veneţia cu Bătălia pentru Alger 
și i l-a restituit cineastului acum 


саса 


, 
Зума 


3 


doi ani, la Veneţia când Ponte- 
corvo a primit un Leu de aur pen- 
tru întreaga carieră. 

Poate același lucru se va întâmpla 
și cu Oscarul primit de Michelangelo 
Antonioni în 1995, pentru întreaga 
sa carieră. Statueta a fost furată 
(împreună cu premiile obținute de 
regizor la Festivalurile de la Cannes 
și Veneţia) anul trecut, în decembrie. 


CEALALTĂ EVITA 


Pe lângă versiunea muzicală a lui 
Andrew Lloyd Weber adaptată pentru 
ecran de Alan Parker, viața Evitei 
Peron este reluată de regizorul 
argentinian Carlos Desanzo, într-un 
film care se dorește a fi mai realist. 
Filmul A fost odată Eva a repre- 
zentat Argentina în cursa pentru 
nominalizare la Oscar (nu s-a nu- 
mărat însă printre cele alese), dar 
interpreta principală (mai putin cu- 
noscuta Esther Goris) este consi- 
derată de către revista Variety „o 
Evita mult mai umană“. În schimb, 
filmul a fost aspru criticat pentru 
aspectul său de „soap opera“ și 
pentru lungimea sa excesivă (peste 
două ore) care duce la o „adevărată 
plictiseală“. 


SCIENTOLOGII 
DECLARĂ RĂZBOI 


Combătută în Europa — mai ales 
în Germania, unde guvernul de la 
Bonn a luat împotriva ei măsuri fis- 
cale și chiar juridice —, Biserica sci- 
entologică răspunde într-o manieră 
spectaculoasă, asigurându-și spri- 
jinul public al unui număr de nu mai 
putin de 30 de personalităţi ale Holly- 
woodului despre care nu se ştia — 
până acum — că sunt membri ai 
acestei mișcări religioase. Astfel, în 
New York Times și International 
Herald Tribune a fost publicată o 
scrisoare de protest adresată can- 
celarului Helmut Kohl în care „discri- 
minarea guvernamentală organizată 
contra Bisericii Scientologice“ este 
asemănată cu persecuția antise- 
mită promovată de regimul nazist. 
Printre semnatarii acestei faimoase 
scrisori se găsesc Oliver Stone, Mario 
Puzo (autorul Nașului), Goldie Hawn, 
Sherry Lansing, Sid Sheinberg (pre- 
ședintele studiourilor Universal), 
Larry King, Dustin Hoffman, Courtney 
Love și Costa-Gavras. Acesta care a 
terminat de curând Mad City cu 
Travolta și Dustin Hoffman, a decla- 
rat ziarului La Croix că a semnat 
scrisoarea în septembrie anul tre- 
cut în timpul filmărilor fără să fie 
însă prea atent despre ce este vorba 
și recunoaște că este posibil să fi fost 
manipulat. 


Juliette Binoche — forță și vulnerabilitate în același 
timp (Pacientul englez — г. Anthony Minghella) (Vezi р. 6, 8) 


Bruce Willis: „La Hollywood scenariile sunt scrise de 
bărbaţi pentru bărbaţi“ 


BRUCEWILLIS — 
CONTESA DESCULȚĂ? 


Care ar putea fi punctul comun 
al filmelor Fargo, Evita, Larry 
Flynt, Secrete și minciuni, 
Pacientul englez, Breaking The 
Waves? Răspunsul este simplu: 
toate aceste pelicule au oferit 
prilejul unor actrițe să se afirme 
cu roluri extrem de interesante 
care le-au propulsat în galeria 
vedetelor. Este vorba de Frances 
McDormand (Fargo), Madonna 
(Evita), Courtney Love (Larry 
Flynt), Brenda Blethyn și Ma- 
rianne Jean Baptiste (Secrete și 
minciuni), Kristin Scott-Thomas 
și Juliette Binoche (Pacientul 
englez), Emily Watson și Katrin 
Cartligge (Breaking the Waves). 
Lucrul acesta este destul de rar 
la Hollywood, în ultimii trei ani pe 
creasta valului aflându-se doar 
vedete masculine ca Tom Hanks, 
Tom Cruise, Travolta, Mel Gibson, 
Jim Carrey. Se pare că astăzi lu- 
crurile stau puțin altfel. Statisti- 
cile au pus în evidenţă că în cine- 
matograful american ponderea 
rolurilor feminine a crescut cu 
peste 40%, față de 1995, Holly- 
woodul fiind interesat de femei, 
de la 7 la 77 ani. Astfel, au apărut 
noi talente (Claire Danes — 17 ani 
— în Romeo și Julieta), și-au 
continuat ascensiunea tinere 
actrițe (Winona Ryder — Vână- 
toarea de vrăjitoare), revin în 
forță actrițe care au depășit 
granița celor 40 de ani ca 
Barbara Hershey (Portretul unei 
doamne), Joan Allen (Vână- 
toarea de vrăjitoare) și Julie 
Christie (Hamlet). Acelaşi Hol- 
lywood readuce pe ecran în filme 
nou-nouţe pe Lauren Bacall 
(Cele două fete ale dragostei), 
Debbie Reynolds (Mother) și 
Shirley MacLaine (The Evening 
Star, urmarea la Tandre pasiuni). 
Este de remarcat faptul că toate 
aceste filme sunt departe de ceea 
ce se numește film de acţiune. 

Se pare că problema este că 
se scrie mai ușor pentru bărbați 
decât pentru femei, majoritatea 
scenariștilor fiind bărbaţi. Ei se 
încăpățânează — cum spunea 
Goldie Hawn — „să ofere асігіјеіог 
trei feluri de personaje: puștoaice, 
procurori sau Miss Daisy“... Pen- 
tru a sublinia disparitatea repar- 
tizării rolurilor masculine și femi- 
nine, revista americană Premiere 
a avut ideea să întrebe câteva 
actrițe ce rol masculin le-ar place 
să interpreteze. Isabella Ros- 
sellini și-l dorește pe Zorro, 
Sharon Stone — orice rol jucat de 
Gene Hackman, Drew Barrymore 
pe Dirty Harry, Emma Thompson 
— Conan Barbarul și Terminatorul. 
Ar fi fost interesant și amuzant ca 
aceeași întrebare să fie pusă ac- 
torilor. Să ne închipuim pe Sch- 
warzenergger dorindu-și rolul 
Damei cu camelii sau pe Bruce 
Willis să fie Contesa desculţă... 


FEL DE FEL 


e Alicia Silverstone s-a reîntors 
la colegiul din Beverly Hills 
pentru a prezenta elevelor noul 


spot video pe care l-a turnat în 
cadrul unei campanii publicitare 
împotriva disecției efectuate pe 
broaște în timpul orelor de științe 
naturale. Timp de 30 de secunde 
Alicia mângâie un batracian pe 
fondul muzical asigurat de 
Dogstar (grupul rock condus de 
Keanu Reeves). 

• După două săptămâni de 
deliberări, Curtea supremă din 
India a hotărât ca una din scenele 
filmului Kama Sutra al regizoarei 
Mira Nair să fie tăiată, iar altele 
două – considerate prea erotice 
— să fie scurtate. Filmul va fi pre- 
zentat în Statele Unite în varianta 
lui inițială cu menţiunea că va fi 
totuși interzis spectatorilor sub 
18 ani. De menţionat că pelicula 
se referă la ghidul indian multi- 
milenar de iniţiere erotică. 

e „Atenţie! Acest anunț este vio- 
lent“. Avertismentul este afișat în 
fața a 40 de săli de cinema din 
Statele Unite și se referă la fil- 
muleţul publicitar creat de Steven 
Spielberg pentru mult așteptatul 


Plăcerea de a o revedea 
pe Lauren Bacall (în 
Cele două feţe ale 
dragostei și 

în Ziua și noaptea) 


Jurassic Park, The Lost World. 
El recomandă chiar copiilor 
supraemotivi să nu stea în sală 
pentru că ar putea fi traumatizaţi. 
Spielberg a folosit un sistem 
digital însoțit de lumini strobos- 
copice plasate în sala de cinema 
simulând extrem de real teroarea 
exercitată de noul atac al dino- 
zaurilor. Procedeul nu este foarte 
nou, el fiind folosit în 1974 la pre- 
miera filmului Cutremurul când cu 
ajutorul aceluiași sistem specta- 
torii au simțit că scaunele de sub 
ei se mișcă. Teamă garantată. 

e Bruce Willis a primit două mi- 
lioane dolari pentru a-și „împru- 
muta“ chipul pentru jocul video 
intitulat Apocalipsul ce va fi 
lansat pe piaţă în toamnă. 


Doina STĂNESCU 
37 


S-au născut în luna aprilie 


e 1 aprilie 

— Lon Chaney (Alonzo Frank 
Chaney) 1883, Colorado Springs, 
Colorado 

— Toshiro Mifune (1920) Tsing- 
tao, China 

— Debbie Reynolds (Mary Fran- 
ces Reynolds) 1932, El Paso, 
Texas 

— Ali MacGraw (1938) West- 
chester, New York 

e 2aprilie 

— Sir Alec Guinness (1914) 
Londra, Anglia 

e 3 aprilie 

— Marlon Brando (1924) Omaha, 
Nebraska 

— Doris Day (Doris von Kap- 
pelhoff) 1924, Cincinnati, Ohio 
— Alec Baldwin (Alexander Rae 
Baldwin 111) 1958, Massapequa, 
New York 

— Eddie Murphy (1961) Brook- 
lyn, New York 

— Jennie Garth (1972) Cham- 
paign, Illinois 

e 4aprilie 

— Robert Downey Jr. (1965) New 
York, New York 

e 5 aprilie 

— Spencer Tracy (1900) Mil- 
waukee, Wisconsin 

— Melvyn Douglas (Melvin Hes- 
selberg) 1901, Macon, Georgia 
— Bette Davis (Ruth Elizabeth 
Davis) 1908, Lowell, Mas- 
sachusetts 

— Gregory Peck (Eldred Gregory 
Peck) 1916, La Jolla, California 
— Roger Corman (1926) Detroit, 
Michigan 

e 6 aprilie 

— Walter Huston (Walter Hough- 
ston) 1884, Toronto, Canada 

— Marilu Henner (1953) Chicago, 
Illinois 

e 7 aprilie 

— James Garner (James Scott 
Bumgarner) 1928, Norman, Okla- 
homa 

— Alan J. Pakula (1928) New 
York, New York 

— Francis Ford Coppola (1939) 
Detroit, Michigan 

e 8 aprilie 

— Mary Pickford (Gladys Louise 
Smith) 1894, Toronto, Canada 

— Sonja Henie (1912) Kristiania, 
Norvegia 


DENZEL 
WASHINGTON 


(Urmare din pag. 35) 


În filmul său Philadelphia 
(1993) conceput în respectul 
principiilor politically correct, 
Jonnathan Demme i-a rezervat 
lui Washington mai mult decât un 
rol: „Cu acest personaj punem 
publicul în fața unei oglinzi care-i 
reflectă propria teamă și pro- 
priul dispreț. Până în momentul 
când ajunge să-și râdă de sine 


38 


— Patricia Arquette (1968) New 
York, New York 

e 9 aprilie 

— Dennis Quaid (1954) Houston, 
Texas 

e 10 aprilie 

— Max Von Sydow (1929) Lund, 
Suedia 

— Omar Sharif (Michael Shal- 
houb) 1932, Alexandria, Egipt 

— Steven Seagal (1951) Lansing, 
Michigan 

e 11 aprilie 

— John Millius (1944) St. Louis, 
Missouri 

e 12 aprilie 

— Andy Garcia (1956) Havana, 
Cuba 

— Shannen Doherty (1971) 
Memphis, Tennessee 

e 13 aprilie 

— Stanley Donen (1924) Co- 
lumbia, Carolina de Sud 

— Ionathan Brandis (1976) Dan- 
bury, Connecticut 

e 14 aprilie 

— Sir John Gielgud (1904) 
Londra, Anglia 

— Anthony Perkins (1932) New 
York, New York 

— Julie Christie (1904) Assam, 
India 

— Emma Thompson (1959) Lon- 
dra, Anglia 

e 15 aprilie 

— Claudia Cardinale (1939) 
Tunis, Tunisia 

e 16 aprilie 

— Charlie Chaplin (1889) Londra, 
Anglia 

— Peter Ustinov (1921) Londra, 
Anglia 

— Ellen Barkin )1954) Bronx, 
New York 

e 17 aprilie 

— William Holden (William 
Franklin Beedle Jr.) 1918, 
O'Fallon, Illinois 

— Olivia Hussey (Olivia Osuna) 
1951, Buenos Aires, Argentina 
e 18 aprilie 

— Eric Roberts (1956) Biloxi, 
Mississippi 

e 19 aprilie 

— Jayne Mansfield (Vera Jane 
Palmer) 1932, Bryn Mawr, 
Pennsylvania 


însuși.“ La început dezgustat de 
preferințele sexuale și de starea 
colegului său, încet, încet avo- 
catul își înfrânge frica iraţională, 
acceptă să facă față preju- 
decăţilor și prejudiciilor și chiar 
se împrietenește cu eroul. 
Memorabilă rămâne secvenţa 
în care aria „La mamma & morta“ 
îl urmărește și acasă trezin- 
du-i o compasiune deosebită 
pentru drama clientului său, 
acceptat inițial contra voinţei 
sale. 

Denzel Washington și-a ааји- 
decat nu o dată partituri con- 


— Dudley Moore (Dudley Stuart 
John Moore) 1935, Londra, 
Anglia 

e 20 aprilie 

— Ryan O'Neal (Patrick Ryan 
O'Neal) 1941, Los Angeles, 
California 

— Jessica Lange (1949) Cloquet, 
Minnesota 

e 21 aprilie 

— Anthony Quinn (1916) Chi- 
huahua, Mexico 

— Tony Danza (Anthony Idanza) 
1951, Brooklyn, New York 

— Andie MacDowell (Rosalie 
Anderson MacDowell) 1958, 
Gaffney, Carolina de Sud 

e 22 aprilie 

— Aaron Spelling (1925) Dallas, 
Texas 

— Jack Nicholson (1937) Nep- 
tune, New Jersey 

e 23 aprilie 

— Shirley Temple (1928) Santa 
Monica, California 

— Lee Majors (Harvey Lee Yeary) 
1940, Wyandotte, Michigan 

e 24 aprilie 

— Shirley MacLaine (Shirley 
Beaty) 1934, Richmond, Virginia 
— Barbra Streisand (1942) 
Brooklyn, New York 

e 25 aprilie 

— Al Pacino (Alfredo James 
Pacino) 1939, New York, New 
York 

— Talia Shire (Talia Coppola) 
1946, Jamaica, New York 

e 28 aprilie 

— Ann-Margret (Ann-Margret 
Olsson) 1941, Valsjobyn, Suedia 
— Jay Leno (James Douglas Muir 
Leno) 1950, New Rochelle, New 
York 

e 29 aprilie 

— Daniel Day-Lewis (1958) 
Londra, Anglia 

— Michelle Pfeiffer (1957) Santa 
Ana, California 

— Uma Thurman (1970) Boston, 
Massachusetts 

e 30 aprilie 

— Cloris Leachman (1925) Des 
Moines, lowa 

— Jill Clayburgh (1944) New York 
— Perry King (1948) Alliance, 
Ohio 


cepute iniţial pentru actori albi: 
„Rolul a fost scris pentru un ac- 
tor bun. În scenariu nu se 
specifică decât «Lieut — Стаг 
Hunter, ofițer executiv al USS 
Alabama»!“ afirmă Denzel 
despre temerarul care preia 
comanda unei nave nucleare 
atunci când veteranul său ѕире- 
rior este atins de paranoia: 
Crimson  Tide/Valul ucigaș 
(1995, regia Tony Scott). De 
Courage Under Fire (1996, re- 
gia Edward Zwick) dă dovadă și 
colonelului care anchetând 
cazul unui căpitan-femeie com- 


CLANUL REBELILOR 
'90 
(Urmare din pag. 31) 


Brad Pitt a fost remarcat 
într-un clip publicitar pentru jeans 
și multe tinere au început să se 
întrebe cine-i „blondul cu ochi 
albaștri“. Putin mai târziu, el a de- 
venit unul din cei mai apreciaţi 
actori ai generaţiei sale, dar și un 
veritabil sex simbol. Integrat sis- 
temului hollywoodian — fără a 
accepta însă amestecul presei în 
viața lui particulară — Pitt întru- 
chipează mai ales frumuseţea 
periculoasă, păcatul. Comparat 
cu Robert Redford, el a fost la un 
moment dat considerat interpre- 
tul ideal al lui James Dean într-o 
proiectată biografie filmată a rebe- 
lului anilor '50. Toate acestea Pitt le 
ştie. De aceea și-a dorit să ascundă 
chipul plăcut sub puterea talentului. 
Și a reușit. Interviu cu un vampir, 
Cândva pe-aici curgea un râu, 
Legendele toamnei, Douăspre- 
zece maimuțe, Sleepers și re- 
centul Seven în care vedem un 
Brad Pitt neras, tuns scurt și îm- 
brăcat fără eleganță, au dovedit 
că pariul actorului cu sine în- 
suși — dar și cu Hollywoodul — a 
fost câștigat. 

Keanu Reeves a apărut mai 
întâi în comedii pentru teenagers. 
S-a făcut apoi remarcat cu rolul 
Daceny în Legături periculoase. 
Dar popularitatea și-a câștigat-o cu 
Billand Ted's Bogus Journey de 
Stephen Herek. Un an mai târziu dă 
lovitura cu Point Break (r. Kathrin 
Bigelow, unde îl are partener pe un 
fost rebel, Patrick Swayze) și își 
schimbă imaginea de tânăr sportiv 
și conformist cu rolul din My Own 
Private Idaho unde alături de River 
Phoenix, interpretează un tânăr 
care se prostituează. De o parte 
cinematograful „cuminte“ holly- 
woodian, de altă parte riscurile și 
pericolele cinematografului inde- 
pendent. Keanu a dovedit că suc- 
cesul poate rămâne intact dacă 
talentul este pe măsura rolului. Sau 
invers. Întrebat dacă rolul din My 
Own Private Idaho, nu le-a făcut, 
poate, pe admiratoarele sale să-l 
privească altfel, Keanu a răspuns: 
„Să-mi strice imaginea? Dar ce sunt 
eu, om politic? Nu, sunt actor. Și în 
plus un răsfățat al soartei: fac се 
vreau și câștig bani. Ce pot să mai 
doresc?“ In ultimii ani, Keanu 
Reeves s-a specializat nu numai 
în roluri musculoase (Speed) dar 
și în povești romantice (Deasupra 
norilor și Feeling Minnesota). 

m 


batant in Ràzboiul din Golf isi 
clarificá propria dilemà. 

„Eu sunt actor si nu vedetă. 
Când am plecat la drum i-am 
îndrăgit pe acei profesioniști care 
pot juca orice: Dustin Hoffman, Al 
Pacino, James Earl Jones. 
Asemeni lor aș vrea să fiu și eu.“ 
Deși este considerat incon- 
testabil urmaș al lui Sidney 
Poitier, Washington nu vrea să se 
prevaleze de acest lucru, însă 
recunoaște: „El т-а învăţat când 
să spun nu. Și asta contează 
foarte mult.“ 

ы 


[2]. oc-nores 


~ Lansări de carte 


n sala de marmură a Uniunii 
Cineaștilor au fost lansate, din seria de 
ucrări dedicate Centenarului filmului 
românesc, primele șase volume: mono- 
grațiile „Jean Mihail“ de Călin Căliman, 
„Gopo“ de Dana Duma, „Paul Călinescu“ de 
Aura Puran, „Elisabeta Bostan“ de 
Laurenţiu Damian, „Liviu Ciulei“ de Mircea 
Alexandrescu și „Jean Georgescu – Texte 
de supravieţuire“ — culegere îngrijită de 
Viorel Domenico. 

Editura „UNITEXT* a UNITER și-a 
inaugurat seria „Memorii-Jurnal“, cu un 
elegant volum „Gina Patrichi — Clipe de viaţă“ 
conceput de Mircea Patrichi, fratele 
regretatei actriţe. 

Recenzii în numerele viitoare. 


Premii și medalii 


О Cineaștilor din România а 
găzduit decernarea premiului anual al 
Fundaţiei de cultură artistică „Jean 
Negulescu“ ce i-a revenit scenografului 
Virgil Moise (Canarul și viscolul, Filip cel 
Bun, Actorul și sălbaticii, Enigma Otiliei, 
Bietul loanide). 

Cu același prilej s-a conferit Medalia de 
argint a Centenarului Cinematografiei 
Române scenografului lon Oroveanu, 
reîntors din exil pentru a lucra cu Dan Pita 
(Eu sunt Adam și Natura moartă). 

Aceeași medalie a fost decernată „in 
memoriam“ regizorilor Victor lliu și lon 
Popescu Gopo. La manifestare au fost 
prezente doamnele Bianca lliu și Ana Maria 
Popescu. 


S.O.S. АМЕ 


I inițiativa Biroului Asociaţiei 
Criticilor din UCIN s-a lansat, în cadrul unei 
conferințe de presă, un apel pentru 
salvarea patrimoniului cinematografic din 
Arhiva Naţională de Filme, păstrat în 
condiții improprii. Să sperăm că va avea 
ecoul necesar. 


101 dalmaţieni şi 
suporterii lor 


O spectaculoasă campanie promo- 
țională a fost declanșată pentru filmul 
Studiourilor Walt Disney 101 DAL- 
МАТІЕМІ, producție Great Oaks, distri- 
buit de Buena Vista International și 
Româniafilm. La conferința de presă ce a 
însoțit avanpremiera găzduită de Studioul 
Martin, di. Marin Vladimir, directorul 
Româniafilm, i-a prezentat pe susţinătorii 
acestei „bătălii“: Mr. Paul Booth, directorul 
general al MacDonald — România și dna 
Alexandra Rusu, director de marketing la 
aceeași companie, care de la 1 ianuarie 
1997 este partener al Studiourilor Disney în 
diferite acțiuni promoţionale dintre care 


` Foto: Victor STROE 


„Happy Meal“: — „Mânâncă la noi și vei 
câștiga un căţeluș!“: Dna Simona Kessler 
din partea Firmei Panini (care a lansat un 
album cu autocolante, posterul și alte 
gadgeturi); di. Cornel Fugașin din partea 
Champions, Kipper & Lascu, care a pregătit 
și surprizele săptămânii: sosirea prota- 
goniștilor filmului „interpretaţi“ de actori 
români costumaţi de Doina Levinţa, plus 
„Super Dog Show“ — „cel mai mare spectacol 
canin organizat vreodată în România!“ 
incluzând concursuri de frumuseţe și dresaj, 
dotate cu premii la care au fost invitate cele 
mai reușite exemplare canine, dar şi 
cunoscute VIP-uri politice, culturale și 
sportive. 


Ctinele, се! mai bun prieten al omului. 
Omul, cel mai bun prieten al cîinelui. 
El vă aduce atitea bucurii, iar dvs. ... 
Oare nu merită şi prietenul dvs 
o întâlnire de neuitat? 


йн (ЗЕ. ТАМЕТОРЕХ ză 

є <. Ф = 
“п эшш. 
i Tipografia TOP PRINT & PAPER 


e Maia Morgenstern filmează acum 
Patul lui Procust în regia lui Sergiu Prodan 


_ MAIA şi MÂRTA 

k colaborare cu Centrul Cultural al 
Republicii Ungare din Bucuresti, condus de 
dl. Istvan Járai, Cinemateca Română a 
găzduit un spectacol de gală cu filmul A 
șaptea cameră (1995, coproducție 
Ungaria-ltalia), în prezenţa regizoarei 
Márta Mészaros (ale cărei pelicule mai 
vechi și mai noi sunt prezentate într-un pro- 
gram special la TVR) şi a protagonistei 
Maia Morgenstern, care mărturisește că 
cele mai frumoase amintiri de lucru le are 
din timpul filmărilor în Polonia cu această 
cineastă de mare sensibilitate. 

Filmul este dedicat memoriei lui Edith 
Stein (1891—1942), doctor în filosofie și 
asistentă a lui Husserl, care însă, alătu- 
rându-se Ordinului Carmelitelor, a ajuns, 
dintr-un suprem spirit de sacrificiu, în 
lagărele de concentrare naziste. Încă un rol 
de anvergură în palmaresul internaţional al 
actriței românce. 


Cine-Bistro-Restaurant 
francez 


Cu Le Jaguar (1996) — încă un 
succes al scenaristului si regizorului 
Francis Veber (in distributie Jean Réno, 
Patrick Bruel si Patricia Velasquez, muzica 
Vladimir Cosma), Institutul francez din 
Bucuresti a inaugurat in Bulevardul Dacia 
nr. 77 un cinematograf ultramodern unde 
vor putea fi vizionate doar premiere 
europene. Un bistro cu preturi modice si 
un restaurant cu specialitàti culinare la 
tarife adecvate, vor oferi cinefililor „gur- 
manzi“ delicii complexe. Aplauze pentru 
Institutul francez care pune în practică o 
inițiativă pentru care revista noastră 
pledează de peste patru ani: o sală 
„Europa Cinema“. 


39 


din Republica Moldova 


> AMS 


З жуук 
< GOTETE 


În fruntea topului 
celor mai atrăgători 
bărbaţi din lume: 
Kevin Costner și George Clooney 
(cu logodnica sa, Cecile) 


e Ultima misiune a lui 
James Bond. Pierce Brosnan, 
cel mai recent interpret al 
agentului 007 este tatăl unui 
băiețel de 3 luni, pe nume 
Dylan Thomas. Mama este 
jurnalista Keely Shaye Smith 
pe care actorul o adoră. Pentru 
toate admiratoarele lui Pierce 
Brosnan spicuim dintr-un 
recent interviu apărut în revista 
Paris Match: 

„Mulţi m-au întrebat de ce 
arăt întotdeauna ca scos din 
cutie. E simplu. Mi-au plăcut 
întotdeauna lucrurile de 
calitate, stofele englezești și 
sper că niciodată nu am părut 
ostentativ. Іп rest sunt un om 
ca oricare altul: uneori e 
suficientă o privire ca să fiu 
demoralizat o zi întreagă. 
Alteori, mă simt atât de bine 
încât aș fi în stare să dărâm 
Pământul... Mereu am încer- 
cat — oricare ar fi fost rolul 
interpretat — să fiu un pic și eu 
însumi. Când m-am văzut în 
Dante's Peak mi-am dat 
seama, la 44 de ani că, în 
sfârşit, arăt ca un bărbat. Până 
atunci păream doar un actor 
drăguţ sau dragălaș, cum le 


40 


place femeilor să spună. De 
astădată aveam și persona- 
litate“. Іп 1991 soția lui, 
Cassie, a murit în urma unui 
cancer generalizat. Abia atunci 
și-a dat seama actorul că viata 
аге o valoare neprețuită: „Ne 
iubeam la nebunie. Timp de 
patru ani cât a durat boala, am 
încercat tot ceea ce se putea 
pentru a încetini apropierea 
sfârșitului. In această lungă 
căutare am întâlnit oameni atât 
de diferiți de lumea în care 
trăisem până atunci, încât am 
simțit în mine o schimbare pro- 
fundă. Am cunoscut adevărata 
durere.“ 

După moartea soției sale, 
Brosnan a continuat să-și 
crească cei trei copii, Sean, 
Charlotte și Christopher, 
învățând din mers — cum îi 
place să spună — arta de a fi 
părinte. „Nu a fost ușor. Trebuia 
să fiu în același timp și tată și 
mamă, trebuia să fiu sever, dar 
să-i și înțeleg și să le arăt acea 
blândeţe de care de obicei 
numai mama este în stare. Si 
asta nu era cinema. Era 
de-adevăratelea. Nimic nu se 
putea lua de la capăt. Odată 


cu apariția lui Dylan, la 15 
ianuarie, am trăit bucuria în 
stare pură. Nu mă mai pot 
despărţi de el nici o secundă. 
Doarme cu noi în pat, în ciuda 
tuturor manualelor de puericul- 
tură care interzic acest lucru. 
Mă trezesc în același timp cu 
el. Pot să-i schimb scutecul în 
câteva secunde. Pot să merg 
cu el în braţe pe întuneric fără 
să mă lovesc de vreo mobilă. 
Cred că ăsta ar putea fi un 
sport pe care ar trebui să-l 
practice toți proaspeții tătici. 
Până la nașterea lui, în afară 
de cinema, pictura era pasiu- 
nea mea. Acum nu mai știu nici 
măcar unde-mi sunt pensulele. 
Dar nu-mi pasă. Pentru Dylan 
îmi doresc să fiu același tată 
care am fost și pentru ceilalți 
copii ai теі. Să-l învăţ се 
înseamnă cinstea, десепја, 
demnitatea, plăcerea de a trăi 
și compasiunea pentru cei 
nevoiași. Și vreau să-l fac să 
înțeleagă proverbul meu 
preferat: «Să fii întotdeauna 
sigur de ceea ce vrei în viață, 
pentru că întotdeauna vor fi căi 
pentru a reuși». 


e Fiica Ritei Hayworth si a 
prințului Aga Khan, Yasmin, a 
înființat după moartea mamei 
ei, bolnavă de Alzheimer, o 
asociație care încearcă să-i 
ajute pe cei loviți de această 
maladie. Yasmin a renunţat 
chiar la o promițătoare carieră 
de cântăreață de operă. 
Asociaţia condusă de ea, 
numără mii de membri si a 
reușit să recenzeze pe cei 
aproape patru milioane de 
bolnavi din Statele Unite, să 
pună la punct asistenţa 
medicală necesară lor, să 
colecteze anual peste 75 de 
milioane dolari din care 75 la 
sută sunt destinaţi cer- 
cetării științifice și victimelor 
bolii. Guvernul federal acordă 
o subvenție importantă şi, în 
plus, cele două gale anuale de 
la New York si Chicago aduc 
„Asociaţiei Alzheimer“ câte 2 
milioane dolari. „Tot ceea ce am 
realizat am dedicat mamei 
mele. Am încercat să reabili- 
tez astfel imaginea Ritei Hay- 
worth, cel mai mare star al 
epocii sale. Am vrut astfel ca 
lumea să uite pe femeia care 
provoca scandaluri în avion si 
restaurante și pe care presa o 
socotea un subiect gras de 
scandal. Purtarea ei se datora 
mai ales bolii și faptului că, 
pentru a uita, începuse să bea. 
Sunt mulțumită că, în sfârșit, 
lumea a aflat despre calvarul 


prin care a trecut mama mea 
iar presa, în cele din urmă, 
într-un fel sau altul, și-a cerut 
iertare.“ 

e Quickie este numită 
persoana celebră cu care dorim 
să ne petrecem o noapte. Un 
juriu feminin format din 
angajate ale revistelor Elle, 
Jeune et jolie și Vital, au 
participat alături de Paris 
Match (realizatorul sondajului) 
la alegerea celui mai sexy 
bărbat din lume. Au fost 
chestionate 600 de femei de 
diferite vârste și profesii. 
Câștigător: Kevin Costner, 42 
de ani, divorţat. Іп ciuda 
zvonurilor despre viaţa lui 
particulară dezordonată, în 
ciuda calviţiei precoce, Kevin 
Costner a dovedit că este ire- 
zistibil. Pe locul doi, surpriză! 
se află Paul Newman, la 72 ani 
vârstă când mulți bărbaţi se 
gândesc deja la pensie. „Ina- 
inte, era atât de frumos încât 
ne speria“ — declara о admira- 
toare. „Acum, ridurile l-au făcut 
mai uman, mai aproape de noi“. 
In plus, foarte multe dintre 
femeile chestionate îl consi- 
deră un erou datorită genero- 
zităţii lui faţă de cei săraci, 
pentru lupta lui împotriva unor 


flageluri ca Sida și cancerul. 
Erou înseamnă acum mai 
putin bărbatul cu aspect 
trapezoidal, trăgând cu mitra- 
liera în toate părţile și văzând 
în femeie doar un obiect 
frumos. De aceea pe locurile 
următoare se află „bărbaţii 
obișnuiți“ ca Harrison Ford și 
George Clooney după care — 
spune sondajul — femeile își 
pierd capul. Adolescentele și 
tinerele și-au dat însă votul în 
unanimitate lui Brad Pitt, cel 
cu care toate și-ar dori să 
petreacă o noapte, detronân- 
du-l astfel de Gerard Depar- 
dieu, câștigător al unui sondaj 
anterior. Se pare că anul 
acesta tinerele se dau în vânt 
mai mult după genul „frumos 
ca un înger“ decât după „ursul 
tandru“. Primul francez care 
apare în respectivul sondaj 
este Francisc Huster, abia 
pe locul 6. Cât despre Alain 
Delon el se află pe locul 
12! — fiind preferatul doam- 
nelor mai în vârstă: „Dacă 
aș fi ceva mai tânără... mi-ar 
place Yannick Noah, cuce- 
ritor cu „Saga Africa“, coafura 
rasta și giumbușlucurile de 
pe teren“. De ce să aibă nu- 
mai bărbaţii privilegiul fan- 
teziei? 

D.S. 


Pierce Brosnan alias Agentul 007, 
cu soția și cea mai recentă realizare a lor: 
micuțul Dylan Thomas purtând numele unui 


celebru poet englez 


RESTAURANT 


41 


£ 
š 
z 
° 


e 1 aprilie 

— Titus Lapteș (1903) lași 

— Lidia  Luludis (1928) 
București 
— Cornel 
București 
— Anca Damian (1962) Cluj 


Patrichi (1944) 


2 aprilie 


— Tiberiu Olasz (1931) Tg. 
Mureș 

— Manuela Hărăbor (1968) 
București 


• 4 aprilie 


— Lucian 
Constanţa 
— Ştefan Zorzor (1932) Oradea 
— Ştefan Tapalagă (1933) 
Dorohoi 

— Grigore Grigoriu (1934) 
Căușeni 
– Dan 
București 
— Valentin Popescu (1955) 
Brăila 


lonescu (1924) 


Dădârlac (1940) 


7 aprilie 


— Oltea Іопеѕси 
Caransebeș 

— Amza Pellea (1931) Băilești, 
Dolj 

— Mircea Daneliuc (1945) 
Hotin 


(1925) 


S-au născut în luna aprilie 


— Adela Crăciunoiu (1956) 
București 


e 9 aprilie 


— Ştefan 
Varșovia 
— Francisc Munteanu (1924) 
Vetel, Hunedoara 

— Anda  Caropol 
București 


Norris (1894) 


(1939) 


° 10 aprilie 


— Carol Kovâcs (1928) Arad 
— Mircea Basta (1929) 
Ghidigeni, Tecuci 

— Doina  Levinţa 
București 


(1939) 


• 11 aprilie 


— Eugen Popiţă (1933) Lazna, 
Sălaj 


• 12 aprilie 


— Aristid Moldovan (1926) 
Aninoasa 

— George Preda (1926) Galaţi 
— Florin Zamfirescu (1949) 
Călimăneşti 

— Vlad Păunescu (1953) 
București 


• 13 aprilie 


— Florin Tănase (1944)Vulcan, 
Petroșani 


— Rodica Mandache (1943) 
lași 


° 16 aprilie 


— Leon Popescu 
București 
— lon Oroveanu (1927) Deva 
— Petre Luscalov (1927) 
Chișinău, Lăpuș 
— Constantin Băltărețu (1938) 
București 

(1940) 


— Eugeniu 
București 

— Maria Malița (1957) New 
York 


(1864) 


Lupu 


• 17 aprilie 


— George Mărutză (1909) 
Pitești 

— Florina Tomescu (1927) 
București 


• 18 aprilie 


— Erich Nussabaum (1934) 
Baia de Criș, Hunedoara 

— lulia Vincenz (1941) Brașov 
— Florin Gabrea (1943) 
București 

— Adrian Sârbu (1955) Brașov 


e 19 aprilie 
— Lucian Nuță (1961) București 


• 22 aprilie 


— Lucas Gridoux (Luca Спаи) 
(1896) București i 


— Călin Ghibu (1939) București 
— Geo Costiniu (1950) 
București 
— Radu Măhăileanu (1958) 
București 


e 24 aprilie 


— Nelly 
București 
— Dan Mironescu (1946) 
Bozieni, Neamţ 

— Aristide Teică (1922) 
Ciupercenii Noi, Prahova 


Merola (1926) 


• 25 aprilie 


— Vasile Niţulescu (1925) 
București 


• 26 aprilie 

— Virgil Andriescu (1936) 
București 

— Marion Ciobanu (1938) 
Timișoara 

— Romeo Chiriac (1941) 
București 


• 27 aprilie 

— Alexandru Virgil 
(1933) Bacău 

• 29 aprilie 


— Nicolae Edulescu (1943) 
București 
— Gabriel 
București 


Kosuth (1958) 


e 8 aprilie 


— George Grigoriu (1927) . 
Brăila 

— Alexandru Lungu (1928) 
Miorcani-Rădăuţi, Prut 


IMPERIUL CONTRAATACĂ 


(Urmare din pag. 13) 

Punctul culminant e un duel lung (cu 
deznodământ dramatic) între Luke și lordul 
întunecat, Darth Vader, a cărui față e 
ascunsă sub cască și sub o mască de 
respirație, și a cărui capă plutește în 
urma lui. Duelul cu săbii-laser are rezo- 
папа mitică. 

În 1980, Imperiul contraatacă a primit 
Oscaruri pentru efecte vizuale și sonore. 

Ediţia restaurată din 1997 are în plus 
sunet digital și cam 30 de secunde de 
imagini noi: un monstru al zăpezilor (un fel 
de Yeti), pe care îl puteam doar ghici în 
versiunea din 1980; plus un oraș în nori 
și mai aglomerat, și mai feeric decât cel 
vechi. 


42 


• 14 aprilie 


— lon Visu (1924) Comarnic 
— Octav Pancu-lași (1929) lași 
— Mircea Iva (1933) Arad 


• 23 aprilie 


Brăila 


ÎNTOARCEREA LUI JEDI 


Capitolul final al trilogiei, Return of the 
Jedi (1983), merită văzut (mai ales pentru 
că n-a circulat până acum în România decât 
pe casetă video), deși e impersonal și lipsit 
de vrajă — о operaţiune de rutină. Regizorul 
Richard Marquand readuce personajele la 
stadiul lor iniţial de efigii unidimensionale 
și publicul e atât de absorbit de faptul că 
asistă la înfruntarea finală, încât nu observă 
cât de convenționale sunt soluțiile. 

Cea mai mare decepție vine Іа sfârșit, 
când Vader (revelat în Imperiul contra- 
atacă a fi tatăl lui Luke) trece de partea 
Binelui. Gestul acesta consternant spul- 
Бега toată aura mistică a personajului şi їі 
închide pe veci intrarea în galeria marilor 
figuri malefice. Când Luke îi scoate casca, 
publicul descoperă o figură benignă, căreia 
țeasta rasă îi dă un aer de Humpty-Dumpty. 
Unde e silueta terifiantă, unde e vocea 


— Traian Bratu (1903) lași 
— Gheorghe Mărăi (1915) 


e 30 aprilie 


— lon Popescu Gopo (1923) 
București 
— Nicolae Оргі{еѕси (1947) 
București 


adâncă, inconfundabilă, pe care i-a împru- 
mutat-o James Earl Jones, vocea amenin- 
țării galactice? Opulenţa vizuală a filmului 
(mai ales în ediția restaurată) e о com- 
pensatie. 
in 1983, a fost premiat pentru efecte 
vizuale. 
Andrei GORZO 


Star Wars @ Productie: SUA, 1977, 20 th 
Century Fox @ Scenariul si regia: George 
Lucas e Cu: Mark Hamill, Harrison Ford, Carrie 
Fisher, Alec Guinness, Peter Cushing, Peter 
Mayhew, Anthony Daniels 

The Empire Strikes Back e Producţie: SUA, 
1980, Lucasfilm și 20 th Century Fox. e Regia: 
Irvin Kershner e Scenariul: Leigh Brackett și 
Lawrence Kasdan ® Imaginea: Peter 
Suschitzky 

Return of the Jedi e Productie: SUA, 1983, 
20 th Century Foxe Regia: Richard Marquand 
e Scenariul: Lawrence Kasdan și George 
Lucas 


uă п2о ранае г 


Georgeta Pascu, București; Regizoarea 


JANE CAMPION este născută în Noua 
Zeelandă și s-a făcut cunoscută cu Lecţia de pian 
(Palme d'or la Cannes și Oscar pentru scenariu). 
În acest an, ea a avut premiera cu adaptarea 
romanului lui Henry James, Portretul unei 
doamne. În rolurile principale: Nicole Kidman, John 
Malkovich, Barbara Hershey și Richard E. Grant. 
lată câteva opinii ale regizoarei în legătură cu 
propriul film: „Cel mai greu a fost să nu pierd stilul 
complex și sofisticat al scriitorului. Filmul meu este 
mult mai senzual, mai erotic decât cartea, iar ideea 
îmi aparţine... Cu Nicole Kidman am lucrat admirabil 
pentru că ea are mult curaj, perseverenţă, bun gust 
și o imensă putere de a етоўопа. Cât despre felul 
în care s-a înţeles cu John (Malkovich — n.n.) pur 
și simplu m-a uimit, știindu-l pe acesta extrem de 
dificil când joacă. Spre marea mea surprindere cei 
doi s-au înţeles excelent, John fiind fascinat de 
frumuseţea Nicolei. Am dorit să redau povestea 
unei femei care caută lumina, dar este atrasă de 
întuneric“. 

Vali Gheorghe, București; Andreea Nicu- 


lescu, Brăila: TIMOTHY AUTT ON (laureat al 


@ Timothy Hutton 


unui Oscar pentru Oameni obișnuiți, r. Robert 
Redford — vezi și р. 28-33) are 35 de ani. Este 
stabilit la Hollywood, dar are un ranch în Connecticut 
și un apartament în New York. În tinereţe a fost un 
adolescent cu probleme, furând mașini din parcările 
hotelurilor, spărgând automatele pentru cafea ca 
să aibă bani de buzunar. A spălat mașini si de multe 
ori și-a însușit obiecte din ele. La 16 ani a lăsat în 
urma lui această viață, s-a mutat la Los Angeles cu 
tatăl său, actorul Jim Hutton, cunoscut dintr-un se- 
rial tv, Aventurile lui Ellery Queen. Părinţii — care 
erau proprietarii unei companii publicitare — au 
divorțat pe când el avea 2 ani. „Cred că adolescenţa 
tulbure și înclinația spre nonconformism am 
moștenit-o de Іа tata, care în tinerețe s-a bucurat 
de o proastă reputaţie, bătând barurile și încingând 


@ Mira Sorvino 


һе{її crunte alături de Richard Harris, Steve 
McQueen și frații Peckinpah. Când а murit, tot се 
mi-a lăsat afost un birou cu sertarele pline de lucruri 
personale printre care am găsit o cupă de argint pe 
care era gravat „Pentru Jim, de la Duke“. Era vorba 
de John Wayne“. În 1979, Hutton apare pentru prima 
oară într-un film alături de Carol Burnett în Friendly 
Fire, urmat de Ordinary People (Oameni obișnuiți). 
„Imi amintesc că distribuţia inițială dorită de Redford 
ега: Tony Franciosa (tatăl jucat până la urmă de 
Donald Sutherland), Ann-Margret — mama 
(interpretată ulterior de Mary Tyler Moore). Când 
ne-am strâns laolaltă ca să citim scenariul, Redford 
și-a dat seama că nu ne potriveam unul cu celălalt. 
Mai ales Ann-Margret. Când l-am întrebat de се a 
înlocuit-o mi-a răspuns: «Se mișca prea mult și 
interpreta fiecare scenă ca pe o scenă de dragoste». 
După ce a primit Oscarul, s-a întâmplat „un lucru 
ciudat“ — cum îl numește el. „Am continuat să joc, 
dar aproape toate filmele au fost pentru mine 
neîmpliniri: Daniel, The Falcon and the Snowman, 
Q&A, Turk 182 și The Temp“. Nici viata lui 
particulară nu este un succes. Printre fostele lui 
iubite se numără Elizabeth McGovern (A fost 
odată în America), Mary Louise Parker și Debra 
Winger (cu ea are un băieţel de 8 ani). Mai recent a 
avut o idilă (furtunoasă) cu partenera lui din 
Beautiful Girls, Uma Thurman. „Ceea ce îmi 
doresc foarte mult este să ат o viață adevărată — 
soție, copii, o fermă, un câine, o pisică. Tot ceea се 
se numește un cămin. Nu vreau să ajung la 50 de 
ani și să fiu ca acei actori care la o asemenea 
vârstă constată că nu au prieteni adevăraţi, că au 
fost însuraţi de cinci ori, că au o grămadă de copii 
pe care însă nu-i cunosc deloc, și-au dus viata prin 
camere de hotel și pe platouri de filmare. Dar până 
la 50 de ani mai e ceva timp. Așa că deocamdată 
nu-mi doresc decât să filmez cât mai mult și să-mi 
petrec timpul liber cu fiul meu, Noah“. 

Marius Petcu, București: Îți promit un portret 
Міга Sorvino cât de curând. Până una-alta, pot să-ţi 
spun că ea este fiica actorului Paul Sorvino (Lege 
și ordine) și că a obținut un Oscar pentru un rol 
secundar cu rolul din Mighty Aphrodite (r. Woody 
Allen). 

Radu Ifrim, București: Filmul Gigi (1958) а 
fost realizat de Vincente Minnelli iar rolul principal a 
fost deținut de Leslie Caron. Parteneri: Maurice 
Chevalier și Louis Jourdan. 


„ Doina STĂNESCU 
43 


CINE CE FIILMEAZĂ 


Tom Cruise și Emilio Estevez: ca fraţii. Prieteni încă de pe vremea 
când jucau împreună în Outsiders, Emilio Estevez și Tom Cruise își doreau 
să fie parteneri într-un film scris special pentru ei. Dorinţa li s-a îndeplinit. Ei 
vor fi eroii unui thriller sci-fi intitulat Time Jumpers,care evocă atmosfera din 
12 maimuțe. Cruise și Estevez sunt doi agenți federali trimiși în trecut 
pentru a recupera dovezile privitoare la o serie de crime înfiorătoare. 
Deocamdată nu se cunoaște numele regizorului. 


Tarantino se întoarce. De mai bine de șase luni Quentin Tarantino nu 
mai răspunde la telefon. Motivul? Regizorul s-a retras într-un loc secret 
pentru a scrie scenariul viitorului său film. Se pare că este vorba de adaptarea 
unei nuvele de Elmore Leonard, Rum Punch. Filmările s-ar putea să înceapă 
la sfârșitul lunii aprilie. 


> Toti pentru unul... Gérard Depardieu (Porthos), Jeremy Irons 
Aramis), John Malkovich (Athos), Gabriel Byrne (d'Artagnan) vor fi celebrii 
muschetari din Omul cu masca de fier. Ei vor elibera un misterios personaj 
inchis la Bastilia (interpretat de Leonardo DiCaprio, in dublu rol). Realizator: 
Randall Wallace, scenaristul lui Braveheart. 


Se Cei care iau trenul. Valeria Bruni-Tedeschi, Charles Berling, Jean- 
Louis Trintignant şi Vincent Perez se vor întâlni în același film — Ceux qui 
m'aiment prendront le train. Regia: Patrice Chéreau pe un scenariu semnat 
de Danièle Thompson. 


Gary Oldman în spațiu. Încă o adaptare cinematografică a unui 
serial tv! Este vorba de Lost in Space, peregrinările unei familii de astronauți 
din planetă în planetă... Regia: Stephen Hopkins. În rolul principal: Gary 
Oldman. Agenda de lucru a lui Oldman este destul de încărcată anul acesta. 
După ce va putea fi văzut în Al cincilea element (r. Luc Besson) și Air 
Force One (r.Wolfgang Petersen), el va semna regia filmului Nil by Mouth, 
produs de același Luc Besson. 


Cel mai recent „almodovar“. Pedro Almodovar a terminat la Madrid 
filmările la Live Flesh (Carne tremula în varianta originală), adaptarea unui 
polar de Ruth Rendell. Pentru această poveste alambicată de dragoste și 
răzbunare, Almodovar a ales trei actori cu care nu a lucrat până acum: 
Javier Bardem, Penelope Cruz și Jorge Sanz. 


Steven Spielberg și prietenul său, dinozaurul 


44 


Patrick Stewart — serial killer. Celebrul căpitan Picard din nu mai 
putin celebrul serial StarTrek а devenit, se pare, noul „ticălos de serviciu“. 
După The Conspiracy Theory cu Mel Gibson, el a început în februarie 
filmările la Dad Savage, povestea unui ucigaș în serie care este descoperit 
abia după 30 de ani. Regia: Betsan Morris-Evans. 


j> Război și dragoste: S-a tras ultimul tur de manivelă la Marthe ou la 
promesse du jour. (г. Jean-Loup Hubert). Eroii acestei povești de dragoste 
petrecută în timpul primului război mondial sunt Guillaume Depardieu și Clotilde 
Courau. 


Ф Resnais, Birkin și alții. În luna februarie, în cel mai strict secret, Alain 
Resnais a început filmările la On connaît Іа chanson. Se știe că din distribuţie 
fac parte nume sonore ale cinematografiei franceze: Sabine Azéma, Pierre 
Arditi, Jane Birkin, André Dussolier, Lambert Wilson. 


> Piccoli regizor. După ce a abandonat proiectul ecranizării romanului 
lui Ismail Kadare, Generalul armatei moarte, Michel Piccoli a început lucrul 
la Amoureuses, portretul unui bărbat, al familiei sale și al femeilor care i-au 
marcat viața. Alături de Maurice Garrel (O inimă în iarnă) apar Dominique 
Blanc și cântărețul Arno. 


Creaturi feroce. Peripețiile prin care trece Jamie Lee Curtis în Virus 
sunt demne de un film de groază. Imbarcată pe o navetă rusească al cărui 
echipaj a fost decimat de o boală necunoscută, ea are misiunea să distrugă 
virusul al cărui nume este... „virusul uman“. Regia: John Bruno. Partenerul lui 
Jamie Lee este Donald Sutherland. 


E London Love. „O comedie care vorbește despre fragilitatea bărbatului 
şi a femeii într-o perioadă plină de schimbări“. Astfel își prezintă filmul realizat 
la Londra și intitulat Food of Love, regizorul Stephen Poliakoff. In rolurile 
principale: Nathalie Baye și Richard E. Grant. 


Jurassic is back. Steven Spielberg se află în post-producție cu partea 
a doua la Jurassic Park, The Lost World. Filmul va avea premiera în 
această vară și este adaptarea unui alt roman al aceluiași Michael Crichton. 
Spielberg promite că de astădată vom vedea dinozaurii și alte specii 
preistorice mai mult de 40 de minute. Sperietură garantată, graţie perfecțiunii 
imaginilor digitale realizate de George Lucas. În rolurile principale: Jeff 
Goldblum, Julianne Moore și Richard Attenborough. 


Dragostea cu viteza a patra. Regizorul Danny Boyle (Trainspotting) 
și-a intitulat filmul turnat în Utah, A Life Less Ordinary. Este povestea de 
dragoste a unui scoțian rămas șomer care se îndrăgostește de fiica patronului 
său. Filmul va fi prezentat în deschiderea festivalului de la Edinbourg în luna 
august a acestui an. În rolurile principale: Ewan McGregor, Cameron Diaz, 
Holly Hunter. 


> O felie de viață. Christian Bale și Emily Watson alături de Elsa 
Zylberstein filmează la Paris Metroland (r. Philip Saville), viața unui adolescent 
englez în anii '60... 


Jim Carrey Show. Peter Weir a surprins ре 
toată lumea când a anunţat că pregătește un film 
cu Jim Carrey în rolul principal. Titlul: TheTruman 
Show. Carrey este Truman Burbank, un celebru 
animator tv, prizonier al show-verits-ului pe care 
singur l-a inventat. Partenerul lui Jim Carrey este 
Dennis Hopper. 


Banderas Barbarul. După ce a cântat 
alături de Madonna în Evita și a mânuit spada în 


@ Noua versiune a celor 
trei muschetari: Gérard Depardieu, > 
John Malkovich, Jeremy Irons 


Andie McDowell 
a acceptat 
“sărevină 


într-o continuare si Аў 
‚_ la Patru пип a 
și o înmormânatre + A 


COLOR NEGATIVE FILM 


A 


Masca lui Zorro, Antonio Banderas va fi un viteaz prinț arab luat prizonier de 
un grup de vikingi sângeroși. Barbaria lor va fi pedepsită printr-un fenomen 
ciudat: „ceva“ le va mânca trupurile din interior. „Ospăţul“ se intitulează Eaters 
of the Dead și este realizat după un scenariu al lui Michael Crichton datând 
din 1976. Regizor: John McTiernan. 


Milos Forman şi o altă biografie. După Larry Flynt regizorul Milos 
Forman intenționează să ecranizeze o altă biografie scandaloasă: cea a 
comicului Andy Kaufman (mai puțin cunoscut în Europa) mort de cancer la 
36 de ani. Din distribuție fac parte Danny DeVito (partenerul lui Kaufman în 
serialul Taxi). Regizorul lucrează în paralel la un alt proiect de film, 
cu Harrison Ford în rolul principal. 


Wayne Wong s-a întors în Hong Kong-ul natal pentru a pregăti The 
Chinese Box, film ce povestește evenimentele care au tulburat China în 
1995. Scenariul: Jean-Claude Carrière. In rolurile principale un cuplu 
surprinzător: britanicul Sean Connery și frumoasa actriță chineză Gong Li. 


De Palma în ring. După Misiune imposibilă, Brian De Palma se 
întoarce la una din iubirile sale: îhriller-ul hitchcockian. In Snake Eyes (a nu 
se confunda cu titlul omonim al filmului semnat de Ferrara și care se referea 
la jocul de zaruri) un detectiv corupt devine erou anchetând un incident 
survenit în cursul unui meci de box într-un cazino din Atlantic City. De Palma 
intenționează să înceapă filmările în iulie, sperând să-l aibă în rolul principal 
pe John Travolta. 


TELEX 


e Raul Ruiz și-a început filmul (fără titlu deocamdată) în Statele Unite cu 
Anne Parillaud și Billy Baldwin. e Emmanuelle Béart va fi, se pare, eroina 
viitorului film al lui Yves Angelo, Voleur de vie. e Gwyneth Paltrowar ar 
putea fi Alba ca Zăpada într-o producţie Disney. Unul din pitici va fi interpretat 
de Danny DeVito. e Intr-o continuare Іа Patru nunți și o înmormântare, 
Hugh Grant va divorța de Andie McDowell pentru un onorariu de 10 milioane 
dolari... e După Reservoir Dogs Chris Penn și Michael Madsen se vor 
întâlni în alt thriller, PaperTrail, de Damien Lee. e Madonna lucrează la un 
scenariu inspirat de romanul lui Jennifer Bell, Going Down, intenţionând să 
regizeze și să interpreteze ea însăși adaptarea cinematografică. e Viitorul 
film al lui Stephen Frears va fi un western produs de Martin Scorsese: The 
Hilo Country. e Forrest Whitaker își continuă cariera ca regizor cu Hope 
Floats. Pentru rolul principal el a contactat-o pe Sandra Bullock. e Nick 
Nolte, James Coburn, Sissy Spacek și Willem Dafoe sunt reuniți pe genericul 
filmului Affliction de Paul Schrader. e Sharon Stone s-a hotărât să accepte 
rolul din Mighty (r. Peter Chelsom). Ea va fi o femeie necăsătorită, mamă a 
unui copil handicapat. e Matthew McConaughey se află în fruntea distribuţiei 
la Amistad, filmul аћа în pregătire și regizat de Steven Spielberg. e Au 
început filmările la X-Files, adaptarea cinematografică a serialului văzut și la 
noi cu David Duchovny și Gillian Anderson în rolurile principale. e Jonathan 
Demme negociază cu Oprah Winfrey apariţia ei în Beloved, povestea unei 
sclave urmărită de fantoma copilului pe care l-a ucis. e Harvey Keitel va fi 
Elvis Presley iar Bridget Fonda, — Marilyn Monroe, într-o comedie intitulată 
Graceland. 


Doina STĂNESCU 


[ф> „Noua vârstă de aur a filmului“ s-a intitulat seminarul 
organizat de firma M.T.IL-ROM 2000 SRL în 12 februarie la 
Cercul Militar Naţional. Au fost prezentate noile pelicule 
produse de prestigioasa firmă KODAK — Vision 320 T, Vision 


5007 (utilizate în cinematografie și televiziune) și Primetime 
Teleproduction 640T (pentru televiziune). O asistenţă 
numeroasă (regizori, operatori, producători, studenți, ziariști) 
s-a putut convinge de calitățile acestor pelicule nu numai 
din expuneri, ci și din demonstrațiile pe film. 


45 


MW- 
DICȚIONAR 


DE 
AMERICANISME 
II 


e introducing Cuvânt folosit pentru a 
semnala, 
pe generic, un debut. 

e |.Q. iniţiale ce desemnează coeficientul 
de inteligență 
(de la intelligence quantum). 
Un personaj cu un 1.О. sub limita normală 
joacă Tom Hanks în Forrest Grup. 


J 


e junkie Consumator de droguri. 


K 


e kidnapping Răpire. Motiv frecvent 
al cinematografului american de acţiune și 
de suspans. 
Vezi recentul Răscumpărarea cu 
Mel Gibson 


L 


° low budget film Film cu buget redus, 
realizat în afara marilor studiouri. 
Este celebru exemplul filmului El Mariachi, 
realizat de Robert Rodriguez cu numai 
7000 de dolari, 
a cărui urmare, pentru marele ecran, 
Desperado a 
costat 20 de milioane de dolari. 

e lay out Decupaj 

e look Întăţișare, 
felul în care arată cineva 

e loser Un personaj păgubos, ghinionist, 
cam așa ca cel întruchipat 
aproape întotdeauna de Chaplin. 


e movie Film (de la moving pictures), 
cum se numeau la început filmele. 
e musical Gen prin excelență american 
ce a debutat odată cu începutul sonorului, 
film ce introduce cu generozitate 
în poveste numere cântate și dansate. 


e nickel odeon Denumire populară 
dată primelor săli de cinema 
în Statele Unite. 


46 


Sintagma are ca origine moneda 

de cinci cenți, 

în argou nickel. 

Aceste săli sunt evocate în superbul film 
al lui Peter Bogdanovich Nickelodeon 
(1976) 

distribuit la noi sub titlul 

Din lumea cinematografului de altădată. 


e pin-up girl O fată sexy, din portretele 
ce se fixează pe perete cu pioneze, 
cam așa ca Marilyn Monroe 
la începutul carierei. 

e politically correct Sintagmă care 
se referă la 
corecta atitudine și reprezentare 
a minorităţilor de tot felul: de la cele rasiale 
și religoase până la homosexualitate, 
obezitate, handicapuri fizice. 

e pre-view Vizionare 
a unui film înainte de premieră, 
al cărei scop este în principal 
testarea reacțiilor publicului. 


e remake Versiune nouă a unui film vechi, 
vezi Sabrina (1954) de Billy Wilder 
și Sabrina (1995) de Sidney Pollack. 

e road movie Film al cărui subiect este 
în principal povestea unei călătorii, 
a unui drum. (vezi Diligenţa de John Ford, 
Duel pe autostradă de Steven Spielberg, 
Thelma și Louise de Ridley Scott). 


s 


e science fiction Film stiintifico-fantastic. 
Desemnat și de inițialele S.F., 
acest gen cinematografic nu este omogen. 
Sintagma se referă la producții 
care dezvoltă teme diverse, 
de la călătoria în cosmos 
la întâlnirea cu extratereștri, 
de la războiul 
lumilor la inteligenţa artificială, 
de la utopia negativă 
la aberaţia genetică, etc. 

e script-giri Secretară de platou, 
colaboratoare a regizorului care 
notează datele tehnice referitoare 
la fiecare secvență 

e sensurround Efecte sonore obținute 
prin emiterea unor sunete care 
provoacă vibrații resimţite 
de întregul corp. 

Tehnică inaugurată odată 
cu premiera filmului Cutremurul (1974) 
de Mark Robson. 

e sequel Urmare. Film sau filme ce dezvoltă 
acţiunea unui film care a avut mare succes 
într-un nou story. Vezi 
Alien (urmat de Alien 2, 3 și în curând 4, 
sau Speed urmat de Speed 2 etc. 

e sitcom Comedie de situaţie, 
prescurtarea de la situation comedy. 

e soap opera Sintagma se referă 
în principal la filme de televiziune 
siropoase, pe gustul gospodinelor, 
și vine de la companiile de săpun 
(soap companies) care sponsorizau 
serialele T.V. cu subiecte de familie. 

e starring Formulă ce desemnează, 
pe generic, numele actorilor 
din rolurile principale. 

e star system Organizarea producţiei 
și distribuţiei filmelor bazată 


pe notorietatea vedetelor. 
Strategie a tuturor marilor studiouri 
de la Hollywood. i 
e steadycam Dispozitiv de filmare 
pentru camera portabilă. Camera 
este ataşată de corpul operatorului 
cu nişte hamuri. 
e story board Suită de desene 
corespunzând fiecare unui plan, 
permițând realizarea decupajului regizoral. 


T 


e talkies Denumire dată la început filmelor 
sonore. 

e teaser Poster sau spot publicitar 
cu secvenţe dintr-un film ce urmează 
să aibă premiera, al cărui scop este 
de a stârni apetitul spectatorului 
de a-l vedea. 

e thriller Un film care provoacă 
emoții puternice (to thrill = a da fiori), 
cu suspans polițist sau psihologic 
(vezi opera lui Alfred Hitchcock). 

e tough guy Un tip dur, niciodată sentimental. 
Tipologic foarte bine 
ilustrat de Humphrey Bogart sau, 
mai nou, de Harrison Ford. 
In variantă feminină, 
sintagma tough woman se poate ilustra 
cu rolurile lui Bette Davis 
sau Kathleen Turner. 

e travelling Mișcare de aparat obținută 
prin deplasarea camerei instalată 
pe un cărucior. 
Poate fi înainte, înapoi, laterală 
sau circulară. Exprimă în general 
punctul de vedere al unei persoane 
care se deplasează, dar are și efect 
pur narativ (vezi Noaptea și ceața 
de Alain Resnais). 


U 


e underground fims Filme realizate 
mai degrabă de dragul experimentului 
decât de cel al succesului comercial. 
Regizori care reprezintă acest tip 
de cinema, ca Andy Warhol, 
au ajuns însă foarte celebri. 


V 


e vanity deal Contract preferential pentru 
o supervedetă (în special feminină) 
care conţine o clauză ce-i oferă 
drepturi privilegiate. 
De pildă, Marilyn Monroe cerea în mod expres 
să nu apară în același cadru cu o altă blondă. 


e western Gen prin excelență american, 
ale cărui elemente inconfundabile 
sunt cadrul natural al imenselor 
regiuni din vestul Statelor Unite 
și subiectele legate în general de luptele cu 
indienii pentru cucerirea 
acestor ținuturi și de introducerea 
unor noi legi aici. 
Vezi mai toată filmografia lui John Ford, 
William Wyler, Howard Hawks. 


2 


e zoom Obiectiv cu distanţă focală variabilă. 
Prin extensie, înseamnă efect vizual 
obținut prin variaţia distanţei focale. 


Dana DUMA 


Lv 


i CA e и mr ОБР. оо = J И I S S J اوی‎ 
ZA = ا‎ = CEA ALU 2 a = УАЗ. 


ег ZTTAS-TU ZII ZU {75 Ien Fax 2їТГ 29070 Еах ZIUA зч 


LISTA NR. 48 
societăţi comerciale mici propuse pentru privatizare 


Nr Denumirea Număr Cod Я Domeniu | Capital 

crt. societății registru fiscal Jud. | Localitate Adresa de social 

Š comerciale comert activitate  |(mil.lei) 
Lo | ESE EAS BE E O сушка. PB ТЕУ 


BEZE 
CRIȘUL * Ј05/137/91 | 2722378 | BH | ORADEA | AVRAM IANCU 164 |TURISM [22670 


LESU *) J05/802/95 | 7551511 Ú ORADEA | B-DUL DACIA 46 vi dul 1606.0 
3 


MAGAZIN 


J13/2500/96 | 9075520 NĂVODARI | CONSTANȚEI BL. C1 | COMERŢ А 


TEXTILE **) 


MAGAZIN 25 
ñ SPORT TURISM **) > | 913/2507/96 | 9104900 | CT | NĂVODARI | CONSTANȚEI BL. C1 | COMERT | 520 
MAGAZIN 52 
TEXTILE ™) J13/2509/96 | 9075511 | CT | NĂVODARI | PRIMÄVERII МАЛ | COMERT 120 
MAGAZIN 4 
ALIMENTARA **) — | 113/2498/96 | 9092750 | CT | NĂVODARI | GHIOCEILOR BL. L7C | COMERT | 720 
: жк. 


> 
ч 
© 


кә == 5 


МАА МАМЕ ==) 513/2494/96 | 9075481 ALBINELOR BL. A3 
" зант 
° 
1g | MAGAZIN 30 3250606 NĂVODARI 


BIJUTERIA **) 


оо 


87.5 


Nr Denumirea Număr 

crt. societății registru 

Ç comerciale comerț 
KE EEE TENTES 


Cod 1 Domeniu | Capital 

fiscal Jud. | Localitate Adresa de social 

activitate | (mil.lei) 

EEE EE E RSE e E ATE СЕБУ AE E 

14 | MAREA з) |J13/2486/96 | 9075546 | CT [NĂVODARI | NUFERILOR 21 | COMERT | 975 

MAGAZIN 

15 (МАМЕА 2) — |J13/2496/96 (9092768 | CT ÎNĂVODARI | ALBINELOR BL. А9 | COMERT 287 
MAGAZIN — 48 3 

16 | TEXTILE ÎNCĂLȚĂ- | 1324876 9075538 CT [NAVODARI | ALBINELOR 1O | COMERT 72 

MAGAZIN, 27 |J13/2510/06 |9092814 | CT [NAVODARI кн COMERT 


J13/2502/96 | 9075465 | ст | NĂVODARI | CONSTANTEI COMERT | 142 
COMERT | 110 


MAGAZIN 53 


MERCERIE **) 
MAGAZIN 51 


Ј13/2491/96 |9075457 | CT | NĂVODARI CONSTANTEI 


TEXTILE **) 
MA ZA J13/2501/96 | 9075490 er NOM FRUNZELOR BL. R8 | COMER 
ALIMENTAR 9 **) T | 

METAL O АМЕ 63 | J22/1183/05 [7704723 | 15 GALAȚI 14 COMERȚ | а0 
МЕШКЕ) 68 [42201525095 [7868009 | IS |IAȘI PD TODOR ia | COMERT 


ELCHIM *) J22/1875/94 | 6101136 | 15 |IASI NICOLAE IORGA 10 смит емо 
IS |1451 


COMERȚ |12140 
MAGAZIN 7 
Lie pi “) 3 | 22/46/95 [7830663 NICOLINA 51 COMERȚ | 1752 


25 | SEICA *”) J35/421/96 8534012 ти masoara ARDEALULUI 2-4 COMERȚ 
ПЕТ اف‎ J35/431/96 | 8524604 | TM | TIMIŞOARA | DALIEI 13 COMERT 


* S.C. înfiinţate prin divizare până la 15.06.1995 
** S.C. înființate prin divizare după data de 15.06.1995 


A 


/ 
/ N 


М 


(ШМ BANCA ROMÂNĂ DE COMERȚ EXTERIOR S.A. 


PUTEREA SUCCESULUI 


BANCOREX, înființată în 1968, este în 
prezent o bancă comercială cu caracter 
universal, cu experienţă în efectuarea operaţiilor 
de comerţ exterior 

BANCOREX este cea mai bine capitalizată 
bancă românească, cu participări de capital la 
bănci mixte din: Paris, Londra, Milano, Frankfurt/ 
Main, Cairo, reprezentanţe în New York, 
Moscova, Chișinău, Salonic, Viena și sucursală 
la Nicosia. 


BANCOREX dispune de o reţea de bănci 
corespondente în 150 de {ап 

BANCOREX a dezvoltat într-o scurtă perioadă 
de timp, o rețea internă de peste 25 de sucursale, 
situate în București și în toată tara. 

BANCOREX este o prezenţă activă în cadrul 
comunităţii financiar-bancare internaţionale: 
membru direct al Camerei Internaţionale de 
Comerţ de la Paris, membru SWIFT, membru al 
VISA INTERNATIONAL. 


22-24 Calea Victoriei, 70012 BUCHAREST – ROMANIA 
Tel: +40.1-614 73 78; +40.1-614 91 90 Fax: +40.1-312 24 95; +40.1-311 27 51; +40.1-614 15 98 


Telex: 11 235; 11 703 ebank r, SWIFT: BRCEROBU