Revista Cinema/1990 — 1998/8-CINEMA-anul-VIII-nr-3-1997

Nr. 3/1997 


a PE KAA 


Anul VIII nr. 85 (408) REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


Generaţia 


MW=C50 ZO+ 


cu 
Charles Laughton 


Audrey Hepburn 


Sumar ECHIPA 


Mare REDACTIONALA: 
1997 Director-redactor șef 
FESTIVALURI: Adina Darian 
3 BIARRITZ: Cel care ţipă n-are niciodată dreptate i 
de Mircea Diaconu Redactor șef adjunct 
8-11 BERLINALA: Realitatea invadează ecranul Dana Duma 


4-5 DIALOG CU CITITORII: Sărbătorească, O 


distorsiune, Un sentiment al cinema-ului... Secretar general de redacție 


6-7 FAN CLUB: Gary Sinise; Elizabeth Berkley; Robin Ioana Statie 
Wright Publicisti comentatori 
11 CESAR '96: Un aer de familie... kina Corou 
12-15 PE ECRANE: Jerry Maguire; Michael Collins; 101 Rolland Man 
dalmatieni; Romeo și Julieta; Scandalul Larry Flynt; 
Caribe; Dragoste de înger Șef de rubrică 
15 ZILELE FILMULUI ISRAELIAN: Avanti popolo! Doina Stănescu 
16-20 DOSAR TEMATIC: Generaţia Beat Fotoreporter 
21 REGIZORII NOȘTRI FILMEAZĂ: Natură moartă - Victor Stroe 
un fim de Dan Pita Director economic 
22-23 SPOT: Ce spun criticii... Ce spun cifrele; Procese, dar Aurelia Ivänus 


26-27 nu pe ecran; Mai multi spectatori - mai puţini bani? 
A crea festivaluri 
24-25 POSTER: Gérard Depardieu 


Manager difuzor 
Adrian Constantinescu 


28-29 PROFILURI: Liam Neeson; Madonna COLABORATORI PERMANENȚI: 
30-31  REDESCOPERIND CINEMATOGRAFUL cu Charles Mircea Alexandrescu, Călin Căliman 
LAM a Aide George Li 
32-35 CĂLĂTORII SENTIMENTALE: Audrey Hepburn N op, ve 
36-37 David Melville, Dinu-loan Nicula, 
40-41  CINEGLOB Iaromira Popovici, Dan Predescu, 
44-45 Eva Sârbu, Dumitru Solomon 


38-39 ALȚI ROMÂNI BAT DRUMURILE FILMULUI...: 
Studentul profesor — Alex Rotaru; Tavernier, un 


regizor între părinte și mag de Radu Duda Adresa redacţiei: Piaţa Presei Libere 1 
43 SOUNDTRACK: Topul muzicii de film tel. 222.33.32. Intrarea B, Et. III. 
46 MINI-DICTIONAR DE AMERICANISME 


NOU! 


Pentru 1997 vă puteți abona și direct la 
redacția noastră: 
p 
3 luni — 5.500 lei. 6 luni — 11.000 lei. 12 luni — 22.000 lei. 
Plata se face prin mandat poștal pe adresa redacției: 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 8087/SC Judecätoria Sect. 1, Bucuresti, Noul Cinema Piaja Presei Libere nr. 1 Sector 1 


21 iulie 1992, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului … A š : : 
cu nr. J/40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220-1200 éme rt AAD Gonstantigassi, 
t F i Completaţi citet numele și adresa dumneavoastră. 
Culegere și paginare computerizată Secția Fotoculegere — Imprimeria Coresi De asemenea, la cerere, revista poate fi expediată poștal 
prin ramburs și poate fi cumpărată direct din redacție la 


Tiparul Imprimeria Coresi București R.A. ; Ra prețul de 2.000 lei/exemplar. 


Abonamentele se pot face prin Fotografii promoționale e PressRelease:Berlinala'97e Buena 
Oficiile postale, Catalog Presă 1997, Vista International (Touchstone Pictures, Hollywood Pictures 
editat de RODIPET poziția 4070. Com p kFil Româniafilm e ColumbiaTriStar. 20th 
Cititorii din străinătate se pot abona prin anse à ob omama Aa tu 
RODIPET S.A. P.O. Box 33-57, telex 11995, 11034; Century Fox — Guild Film România e UIP — Media Pictures 
Fax 222. 64.07; Telefon: 222.41.26; | International e Warner Bros. — Ecran XXI e Arhiva revistei Noul 
Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, 71341 București Cinema e 


EU 


la 


EI 


(adică MIRCEA DIACONU la Festivalul de la BIARRITZ) 


Cel care ţipă n-are niciodată dreptate 


z Acolo cu Dan Necșulea, Radu Muntean, 
Dan Badea, Cornel Mihalache, Liana Simon 
și o suporteră ad hoc 


criu aceste câteva 
rânduri pe terasa 
palatului lui Napoleon al 


III-lea din Biarritz, deasupra 
valurilor și stâncilor Atlanticului și 
cred că acest lucru se va simți în 
mod cert în ceea ce scriu. 
lertati-mi deci lipsa de modestie, 
dar eu însumi mă întreb din cinci 
în cinci minute ce caut eu aici, eu 
care sunt aşa cum bine știți, doar 
un actor român. Greșeala care 
s-a făcut cu mine este aceea că 
am fost invitat ca membru în juriul 
prestigiosului festival FIPA. 
Vinovatul este domnul Pierre 
Henri Deleau, aristocrat francez 
delegat general al FIPA. Oricum, 
eu m-am prefăcut până la capăt 
că așa este. Să vorbim deci 
despre festivalul filmelor de 
televiziune. 
2 n primul rând am văzut 
chiar un Festival de Film. 
Totul funcţiona perfect, dar 
nu de la sine. Un exemplu: 
festivitatea de deschidere s-a 
făcut cu repetiție generală și 
amănunțită a întregului, ceea ce 
la noi s-ar fi făcut în două vorbe 
iar personalitățile noastre ar fi 
spus ,las’ că știu eu, mie-mi spui 
ce 'să fac?“ Asa că n-am avut 
șansa bășcălioasă a nici unei 
greșeli. Sunt ultimul care poate fi 


bănuit că toarnă diverse chestii 
în capul natiei, dar îmi doresc atât 
de mult să fim și noi grozavi că 
nu pot să nu o spun: chiar e 
timpul s-o luăm în serios! Ci- 
nematograful este un instrument 
al cunoașterii, nu un simplu mod 
de descătușare a unor biete 
obsesii. Nu fac prin asta cu 
degetul spre nimeni, dar cam așa 
s-a pus problema acolo. S-au 
preferat realizările serioase, 
echilibrate, cu forță educativă și 
de cunoaștere, în fața exerciţiilor 
oricât de curajoase, originale sau 
socante cu orice pret. Spun prin 
asta că ar trebui probabil și noi 
să ne construim intenţia cine- 
matografică nu în dorința de a 
soca, ci de a convinge, fie si 
măcar pentru că cel care ţipă nu 
are niciodată dreptate. Da, aveți 
dreptate, iarăși m-am purtat ca 
un învăţător de la ţară, dar, deși 
uneori ajung la Biarritz, nu sunt 
altcineva. Culmea este că și cei 
sosiți acolo de peste ocean, de 
pe continent și de aiurea 
gândeau cam la'fel. Un singur 
accident nu m-a lăsat să dorm: 
am fost în postura paradoxală de 
a judeca Underground al lui 
Kusturica varianta serial, vreo 
șapte ore de film. Paradoxul a 
funcționat la startul acestei 


situații, dar, culmea, și la final 
deoarece, închipuiţi-vă, nu i-am 
dat Palme d'Or. Nu, nu vă 
speriaţi, nu-i vorba de mine care 
m-am îndrăgostit de acea lume, 
că este o lume nu un film, e vorba 
de juriul în întregul său, care n-a 
suportat avalanșa discursului. 
M-am luptat cât am putut și n-am 
cedat decât atunci când au 
acceptat că este un mare film. 
Atunci am acceptat și eu că nu-i 
un serial în accepțiunea generală 
a genului. Apoi am plecat pe 
malul oceanului și aproape am 
plâns, amintindu-mi de lumea 
noastră, în care războiul nu se 
termină niciodată iar mizeria și 
sublimul se alimentează reciproc. 
Pentru Dumnezeu, le-am spus a 
doua zi, la masă, cum puteţi să-l 
acuzați pe Kusturica de exces de 
metaforă, totul e adevărat și eu 
am trăit realități ca acelea și nu 
erau deloc metafore, căci me- 
taforele nu dor. 


ricum ne-am despărţit 
prieteni, iar imaginea 
țării n-a avut de suferit. 


Mai ales că filmele românești 
prezentate au plăcut foarte mult. 
E vorba de filmul TVR al d-nei 
Malvina Urşianu Aici nu mai 
locuiește nimeni, de reportajul 
Tele 7abc Pușcărie la domiciliu 
de Dan Badea, Babu de Cornel 
Mihalache și Tragica poveste a 
celor doi de Radu Muntean, tot 
o producţie TVR. 

Și ca să închei, m-am mai uitat 
o dată la valurile năpădite de 
surf-iști, la grădinile înflorite, la 
gazonul verde proaspăt tuns și 
m-am suit în cerul albastru al 
Țării bascilor, spre un Paris gri, 
ca la miezul nopții să cobor pe o 
ceaţă cumplită într-un București 
înghețat, dar pe care-l iubesc si, 
în final, în căldura casei 
înconjurat de copiii mei cărora 
le-am spus până dimineaţa 
această poveste frumoasă. 


Mircea DIACONU 


© Aici cu soția, Diana Lupescu, 
și copiii, Ana și Victor 


CU Cititorii 


j 
| 
| 
i 


D 


ultumindu-i ELENEI DÂNET 
(Brasov) pentru felicitärile ce mi 
le-a adresat, o citez în con- 
tinuare: „M-am bucurat foarte 
tare pentru acordarea pre- 
miilor Centenarului cinema- 
tografului (...) actriței Irina 
Petrescu (mai ales) și criticului Eva Sîrbu. (...) M-a 
entuziasmat articolul domnului Sergiu Huzum 
«Câteva cuvinte despre entuziasm» deoarece 
aforismul: «Entuziasmul este antidotul blegelii» 
spune mult“. Dat fiind momentul festiv în care a fost 
scrisă epistola (27 decembrie), nu ne miră tonul 
supra-încântat al corespondentei. S-o vedem mai 
- încolo... 


MILIA DABU din Mangalia își 
exprimă mai întâi regretul pentru 
moartea lui Marin Sorescu (,„în- 
cepe cu adevărat să mi se facă 
frig“). Apoi bucuria pentru că 
„revista noastră“ „arată tot mai 
bine, indiferent de preț, iar conținutul este, ca de 
obicei, de elită“. „Citesc — ne spune corespondenta 
în continuare — absolut tot ce ține de domeniul artei 
și cinematografiei, în special“, Apoi: „O mare 
pacoste pe capetele românilor rămași puri (...) e 
afluenta serialelor de doi lei, seriale ce te fac să 
renunti la abonamentul TVR ori particular. Văd că 


4 


a 


dă i a 

dintre marii 

actori „vechi“ 
îndrăgiți de „noii“ 


omenirea, din lipsă de altceva, s-a obișnuit și cu 
aceste «iubiri de neuitat», «dragoste flămândă» 
etc., cu acele seriale de o violenţă aberantă. Sâm- 
bătă și duminică, o afluentä cosmică de ucigași, 
asasini, vampiri, arme chimice, sex, violență. Toate 
femeile sunt niște josnice, toți bărbații niște 
perverși, ce mai, universul în care respirăm a 
ajuns un coșmar cu mult superior lagărelor de ieri! 
Copiii sunt satanisti, tinerii sunt obsedati sexual, 
ori au alte absurde pasiuni, familii nu mai există, 
numai amanți, amante, crime, jaf, durere. Cam 
acestea sunt bucuriile TV cu nenumărate canale. 
Mai sunt și scăpări, câte o emisiune culturală (...) 
În rest, politichie pe toate părţile, și concursuri, și 
bani...“ Nu pot să nu zâmbesc la dezläntuirea co- 
respondentei noastre dobrogene, dar nici nu pot să nu 
înțeleg gustul amar al unui om pașnic, cu înclinații 
poetice, supus atâtor agresiuni prozaice... În încheiere, 
o rază de soare pe malul mării: „Mai am putere să 
cred în marele nostru film care va veni. O merităm 
noi, ca ființă, ca nație, popor“. Aferim! 


UREL POPA din Mediaș ne re- 
proseazä — probabil pe bună drep- 
tate — că unele idei din scrisoarea 
căreia i s-a răspuns în nr. 11/96 i-au 
fost interpretate greșit. Mai întâi, 
numele nu i-a fost transcris corect, 
apoi el nu este împotriva concursurilor (dovadă că 
participă la concursul revistei noastre!), cinematograful 
transformat în bancă era din Sibiu, nu din Mediaș, în 


. sfârșit, „demersul meu nu viza neapărat creșterea 


afluentei publicului în sălile de cinematograf. 
«Nostalgia» după sălile pline și/sau calitatea de 


necontestat a unei vizionări la cinematograf 
încerca să surprindă, în fapt, o stare de fapt, 
anume că «progresul» (video, televiziunea prin 
cablu etc.), așa cum a fost recepționat la noi, nu 
s-a făcut în modul cel mai bun“. Mulţumit? Cât 
privește „reacţia la propunerea editării dictio- 
narului actorilor de film“, ea este... pozitivă. În le- 
gătură cu posterele din mijlocul revistei, cores- 
pondentul propune două din unul („în unele numere 
ale revistei ati făcut-o!“), dar „fără înscrisuri de 
orice fel pe ele“. Vom vedea. De la caz la caz. 


ăcută de o mână de profesioniști, 

aceasta reușește, în ciuda in- 

tervalului mare — o lună - între 

două apariţii, să informeze și să 

fie la curent cu tot ce se întâmplă 

în această atât de fascinantă lume 
a cinematografiei“, scrie, despre „Noul Cinema“, 
IOSIF RAD din Lupeni. „Mă bucură creșterea nu- 
mărului de pagini (...) Aceasta înseamnă mai mult 
spaţiu pentru opiniile specialiștilor sau cititorilor, 
mai multă informație și chiar mai multă «imagine» 
(...) Inspirată la alegerea unei teme de analiză în 
fiecare număr (...) E și un mod de a face educație, 
original si eficient (...) Sunteţi cea mai bună pu- 
blicatie de gen de pe piața românească“. Fiind un 
admirator al cinematografiei franceze, corespondentul 
nostru din Lupeni ar dori ca în fiecare număr să pu- 
blicăm „una-două pagini speciale“ dedicate 
acesteia. Poate nu „una-două pagini speciale“ și nu „în 
fiecare număr“, dar vom încerca să dăm curs dorinţei 
lui I.R. Acesta invocă necesitatea de a schimba 
mentalitatea spectatorilor români, care frecventează 
în număr mare filmele americane și ezită în faţa celor 
europene. În acest sens, corespondentul furnizează 
și un exemplu: a trebuit să ducă o penibilă „muncă de 
lămurire“ pentru a-i convinge pe cei de la cinema- 
tograful din orașul său să proiecteze un film, deși erau 
„numai“ unsprezece spectatori în sală. Demersul nu 
ar fi reușit fără a-i adăuga și câteva hârtii de o mie. Și 
totuși filmul era L'appât de Bertrand Tavernier, care 
„ar trebui, cred, văzut de toți adolescenții din 
societatea românească de azi“. 


RISTINA BURTEA din comuna Malu 

cu Flori, jud. Dâmboviţa: „În fiecare 

lună ne oferiţi momente de refugiu 

din fața realității, dar, în același 

timp, ne dati posibilitatea să o 

percepem din perspectivă cine- 
matografică“. Pentru a-i da posibilitatea de a percepe 
realitatea din perspectivă cinematograficä în chiar 
fiecare lună, corespondenta ne roagă insistent să-i 
trimitem reviste absente din „modesta-i colecţie“: 4, 6, 
7, 8, 9, 10, 11, 12/96. C.B. a fost lipsită de plăcerea 
de a citi revista lunar „din motive materiale“... 


in Constanţa, NICOLETA BARAC 
ne scrie: „Revista „Noul Cinema“ 
este bine primită de cititorii din 
Constanţa și apare fără întârzieri 
(...) Nu am ce să vă reproșez, 
sunteți cei mai buni. Si când 
spun cei mai buni, mă referda toate punctele de 
vedere: grafica excelentă, calitatea hârtiei 
excelentă, dar și calitatea conținutului...“ După 
care N.B. ne declară că-i place Christopher Plummer. 
„L-am văzut în multe filme (nu toate) și am realizat 


că este un actor complet. Știe să joace toate 
genurile de filme (comedii, acțiune, dramă, film 


istoric, thriller etc). Eu cred (...) că poate fi așezat 
lângă Paul Newman (ih Michael Caine, Sean 
Connery, Kirk Douglas, Michael York etc.“. Ca atare 
ar vrea să știe totul despre el: unde s-a născut, când, 
cum a fost copilăria lui, cum a devenit actor, fraţi, 
surori, premii, nominalizări, primul film, spectacole de 
teatru, filmografie, stare civilă, părerea criticii etc. 
Corespondenta ar dori o poză și, bineînţeles, un 
poster. Nici un efort nu mi se pare exagerat pentru un 
asemenea fan. Cât despre „Călătoriile sentimentale“, 
nici o grijă: vom continua. 


Christopher Plummer: 
„Ştie să joace toate genurile“ 


emultumitä de faptul că (mai) toate 
revistele vorbesc despre filmele 
americane și serialele latino-ame- 
ricane, DIANA ANTONESCU din 
Ploiești ar vrea, dimpotrivă (?), să 
afle cât mai multe despre actorii 
„vechi“ și despre filmele mari în care au jucat. „Ce 
vină am eu că nu m-am născut cu 50 de ani în 
urmă? De ce trebuie să fiu pedepsită și eu, și alții 
care gândesc ca mine? Oare cei de la televiziune 
sau cei care distribuie filmele de cinema în Ro- 
mânia nu se gândesc că am vrea și noi, cei tineri, 
filme cu Greta Garbo, Jean Gabin, Marilyn Monroe, 
Jean Marais, Alain Delon, Elizabeth Taylor, Marlene 
Dietrich, Gérard Philipe, Brigitte Bardot și alți 
monștri sacri ai cinematografului?“ Da, e drept, 
tinerii n-au nici o vină că sunt... bătrâni. În ciuda fap- 
tului că există unele tentative de „resuscitare a 
vechiului“ repertoriu, cel putin la diverse posturi de 
televiziune sau la cinemateci, e firească și legitimă 
dorinţa de cultură cinematografică a tineretului. În 
ceea ce ne privește, vom acorda și noi mai multă 
atenţie acestui capitol de istorie a cinematografului. 
Este motivul pentru care revista noastră continuă 
„Călătoriile sentimentale“ și a inițiat din numărul trecut 
rubrica „Redescoperind cinematograful“. 


Începând cu luna aprilie, ne vedem 
obligaţi să mărim preţul revistei la 


3000 lei. În valul de scumpiri care ne 
înconjoară, sperăm să intelegeti că nu 
putem face altfel. Vă mulțumim. 


În numele unui grup de șase colegi, MUGUREL 
BĂNULESCU din București ne mulţumeşte pentru că 
am răspuns solicitărilor grupului în legătură cu 
prezența Ursulei Andress, a Sophiei Loren și a altor 
actori importanți în paginile revistei noastre. 


Pentru Alexandra, loana, Ani, Roxana, Mariana, 
Irina, Sabina, și Raluca — toate din lași: Portretul și 
fotografia lui Jonathan Brandis au apărut la rubrica 
Fan Club nr. 2/97. După cum vedeți, nu-i vorba de nici 
o discriminare. 


corespondentă foarte serioasă, 
care are întotdeauna ceva sub- 
stantial de spus, se dovedeşte 
SZASZ ROZALIA, acum studentă 
la Cluj-Napoca. l-a plăcut foarte 
mult și a pus-o pe gânduri articolul 
despre Festivalul de la Veneţia din nr. 11/96 al revistei. 
Pornind de la acest articol, consideră că ar trebui să 
medităm cu seriozitate la scopul (motivul) pentru care 
intrăm într-o sală de cinema. lată răspunsul Rozaliei: 
„In viața asta amărâtă și plictisitoare, doar spe- 
ranta mă ajută. intotdeauna aștept ceva nou (si 
asta mă face cu adevărat fericită), de cele mai 
multe ori aștept apariţia unui film bun (...) Pentru 
mine, cinema-ul este ca o reîntâlnire cu iubitul (...) 
Din păcate, nu sunt atât de dese filmele la care 
merită să mă uit (pome că dacă ar fi altfel, faptul 
de a merge la un film ar deveni un lux pentru mine) 
(...) Mă întreb, de ce oare a dispărut din oameni 


de cititorii noștri 


sentimentul față de frumos și valoarea se 
transformă în nonvaloare. (...) Numai bani și bani, 
dar asta-i lumea noastră, în care este o invazie a 
nonvalorilor.“ Observaţie adevărată, numai că aceia 
care mai păstrează cultul frumosului, al valorilor, au 
și ei dreptul la bucurie și măcar o parte din filme 
trebuie să răspundă acestei nevoi și acestui drept. 
Intr-o relatare simplă, emoţionantă și, poate, naivă, 
Rozalia ne povestește ce simte ea când privește un 
film. Nu pot rezista ispitei de a reproduce câteva 
fragmente: „Cele mai frumoase clipe (...) din viața 
mea sunt când mă așez într-un scaun, lumea se 
liniștește, lumina se stinge și eu atoni cu inima 
la gură filmul mult aşteptat (...) Apoi, pe parcursul 
filmului, parcă nici nu mai trăiesc pe această lume. 
Parcă aș fi singură în fața ecranului. Spectatorii 
dispar undeva de lângă mine într-un întuneric ca 
o ceață (ăsta e avantajul față de TV). Totul este ca 
într-un vis. Si așa pot să panicip; pot să intru în 
această lume a filmului. Acolo, în acele clipe, uit 
pe toată lumea, uit viața mea, uit toate necazurile 
vieții. Este un sentiment foarte plăcut și mă simt 
atât de fericită... (...) Din păcate și filmul are un 
sfârșit și trebuie să ies din sală și deodată simt 
frigul (în sală n-am simțit nici frigul și nici nu m-a 
deranjat mizeria), văd că este iarnă (...) Si parcă se 
crapă ceva din vraja sentimentelor cu care am 
ieșit. (...) După un film devin mai optimistă, capăt 
speranţe noi (...) In acest mod am putut să lupt cu 
necazurile. E de ajuns să mă gândesc la un film 
văzut la cinema şi pot să adorm mai liniștită și fără 
frica zilei de mâine“. Semnează: „O prietenă a 
revistei voastre. Rozalia“. 

(li recomandăm tinerei noastre cititoare să vadă 
filmul lui Woody Allen Trandafirul roșu din Cairo care 
a rulat cu ani în urmă pe ecranele noastre și în care 
va întâlni o eroină-geamănă, având simptome similare 
cu ale ei! n.r.). 


Rubrica „Dialog cu cititorii“ 
este realizată de Dumitru SOLOMON 


1 


"l 
sa 
O 
x) 
fa 
Fi 
Q 
D 
Q 


D | | | la 0 G 


uà năsfuude: 


Mariana Dobre, București: 


GARY SINISE. Are 42 de ani și este născut la Chica- 
go, „oraşul unde mi-am petrecut copilăria fiind șef: am 
fost conducătorul echipei de rugby, am fost seful 
clasei, am fost cercetas-sef, am fost «directorul» 
echipei de teatru a școlii, conducătorul formaţiei rock 
ce dădea concerte prin școli la sfârșit de săptămână.“ 
In studenţie, „mâncam teatru pe pâine“, și în cele din 
urmă împreună cu alţi doi prieteni, Terry Kinney și Jeff 
Perry înființează o companie teatrală pe care o nu- 
mesc Steppenwolf (era înscris şi la o școală de teatru). 
Sinise lucrează 17 ore pe zi, fiind în același timp 
regizor, actor, masinist, producător. „Pentru toate 
acestea eram plătit — puţin e drept, — suficient însă ca 
să mă intretin pe mine și pe soția mea“ (actrița Moira 
Harris — n.n.). Terry Kinney, unul din prietenii apropiaţi 
ai lui Sinise, spunea: „Nu știu cât de mult ştia el la în- 
ceput despre cum e să conduci o companie teatrală, 
dar știu sigur că muncea din răsputeri, cu o voinţă pe 
care nu am văzut-o la prea mulţi tipi după aceea“. 

Steppenwolf devine cunoscută prin prezentarea 
unor piese de teatru în care jocul actorilor era bazat 
pe „stilul fizic“, dar și prin modernitatea mișcărilor. Aici 
își fac debutul John Malkovich, Laurie Metcalf, John 
Mahoney și Kevin Bacon, cu toții devenind repede 
prietenii lui Sinise. Ajung în atenţia presei odată cu 
montarea „scandaloasă“ a piesei True West, pusă în 
scenă de Gary Sinise la un teatru din New York. „N-am 
văzut niciodată până atunci o interpretare mai pa- 
sională, brutală chiar a piesei mele“, avea să spună 
după premieră, autorul Sam Shepard. 

„Succesul n-a venit peste noapte. Și apoi mai era 
faptul că timp de șapte ani am muncit cot la cot cu 
oameni care, spre deosebire de mine, după spectacol, 
plecau împreună cu Robert Duvall, John Cassavetes 
sau Kurt Vonnegut, în timp ce eu și încă vreo doi mer- 
geam la Times Square, mâncam pui într-un restaurant 
grecesc și căscam ochii la vitrine. Încă nu eram în 
business, cum se spune“. Neïntelegerile cu direcția 
teatrului new yorkez în privința onorariilor îl fac pe 
Sinise să se întoarcă la Chicago unde Steppenwolf 
era deja foarte cunoscută, iar piesele jucate sunt toate 
succese răsunătoare: Tracers (o dramă despre răz- 
boiul din Vietnam în care Sinise a avut ideea să an- 
gajeze ca figuranți, veterani ai războiului) și Grapes 
of Wrath. În 1988, Gary Sinise hotărăște că a venit 
timpul să se ocupe de cariera cinematografică, mai 
ales că multi dintre prietenii lui, ca John Malkovich de 
pildă, deveniseră deja nume cunoscute. Începe prin a 
regiza Miles From Home, care, din păcate, rămâne 
necunoscut pentru cei de la Hollywood. În 1992, re- 
gizează și interpretează Oameni și șoareci, un film 
deosebit care atrage atenţia lui Stephen King și a 
realizatorului Mick Garriy care-i propune rolul principal 
din The Stand. „Am trăit bine cu banii încasaţi de la 
Oameni și șoareci doar vreo opt luni. Când îi ter- 
minasem și mă gândeam cam ce puteam face, a venit 
propunerea pentru The Stand. Mi-aduc aminte că era 
într-o vineri noapte și era prima oară când, aflat la 


6 


ananghie, eram căutat de cineva care îmi oferea de 
lucru. După aceea a venit Forrest Grump și nomi- 
nalizarea mea la Oscar. Devenisem vedetă“, spune 
Sinise. Au urmat Apollo 13 și rolul lui Harry Truman 
într-o biografie pentru televiziune a fostului președinte 
american. De curând, Steppenwolfa împlinit 20 de ani 
de existență si Gary Sinise — care continuă să fie 
directorul si sufletul acestei companii le-a declarat: 
„Cred că am făcut o treabă bună. Încerc să fiu selectiv, 
să nu regizez și să nu interpretez orice. Mă bizui foarte 
mult pe părerea soției mele, dar la teatru tot eu sunt 
șeful. În schimb acasă, mi se spune destul de des: 
«Atenţie, darling, acum nu regizezi. Oi fi tu șef la 
teatru, dar acasă eu sunt șeful». Ea, dar și cei trei copii 
ai noștri de 6, 4, si 2 ani, nişte îngerași-drăcușori 
care-mi ocupă mai tot timpul cât sunt acasă. Re- 
cunosc însă că îmi place să nu mai fiu șef, dar asta 
doar în week-end. În rest...“ 


Valentin ispir, lași; Melinda Dobrescu, 
București: 


ELIZABETH BERKLEY. Are 24 de ani si a devenit 
celebră odată cu filmul provocator al lui Paul Ver- 


hoeven, Showgirls. „Pentru mine filmul ăsta a fost un 
fel de The Scarlet Letter. Doar că în loc de litera A, pe 
fruntea mea a fost pusă litera S, de la Showgirls, sau 
de la Scandal“. Incă studentă la Universitate, la limba 
și literatura engleză, Elizabeth Berkley stă mai mult în 
casă, studiindu-l pe Homer și Odiseea lui. „Și după ce 
citesc câteva pagini nu mă mai gândesc că aș fi putut 
să-mi petrec seara într-o discotecă de pildă“. Și-a dorit 
dintotdeauna să fie actriță. „Pe când eram la grădiniță 
și dansam la serbări îmi doream să fiu o a doua Fanny 
Brice. Nu spuneam decât: «Vreau să cânt! Vreau să 
dansez».“ La 11 ani îi scrie singură producătorului 
Norman Lear, cerându-i să-i dea un rol „cât de mic, în 
orice serial tv“. În cele din urmă ajunge să dea o probă 
și este aleasă — dintre 800 de candidaţi — să laude ca- 
litätile săpunului X si al pizzei Y. „Clipuri publicitare e 
drept, dar filmuleţe. Era exact ceea ce îmi doream pe 
atunci“. Părinţii hotărăsc să o ajute. Tatăl își transferă 
biroul de avocatură la Los Angeles, „să fie mai 
aproape de groapa cu lei — cum îi place lui să spună 
și mama mergea cu mine pe la toate studiourile care 
organizau audiții. În același timp luam lecţii de balet 
clasic — la care de altfel nu am renunţat nici astăzi, 
pentru că așa cum alții fac yoga, de pildă, eu mă re- 
laxez dansând Moartea lebedeř. La 15 ani primește 


Le Gary Sinise 


unul din rolurile principale din serialul tv produs de 
NBC, Salvaţi de clopoțel. Succesul este uriaș și 
producătorii realizează peste 200 de episoade. Pe 
platou o cunoaște pe Tiffany Amber-Thyssen, colegă 
de serial care-i va deveni prietena cea mai bună. Nu 
după mult timp Tiffany va fi una din interpretele prin- 
cipale în serialul Beverly Hills...) „Până la 22 de ani 
n-am prea filmat. Mi-am terminat liceul, am intrat la 
facultate si am așteptat. Showgirls m-a scos din 
anonimat, m-a aruncat pur și simplu în fața publicului, 
gata să mă facă fărâme-fărâme. S-au spus o grămadă 
de lucruri despre mine, cele mai multe neadevăruri. 
Am pätit cam același lucru ca Sharon Stone când a 
jucat în Basic Instinct. Am fost una dintre fantasmele 
bărbaţilor şi toată lumea m-a pedepsit pentru asta. 
Ce-as mai putea spune? Decât că dacă nu ești atent, 
lumea Hollywoodului poate să te distrugă. Trebuie să 
ai forță să-i reziști. Și eu cred că am“. După mult-co- 
mentatul Showgirls mai toate rolurile care i s-au oferit 
erau asemănătoare cu cele pe care tocmai îl in- 
terpretase. „Le-am refuzat pe toate, și abia în 1996 am 
acceptat un rol în The First Wives Club, mai mult 
pentru că aveam partenere câteva actrițe pe care le 


admir: Diane Keaton, Bette Midler și Goldie Hawn. Nu 
am dorit niciodată să devin un star. Vreau doar să fiu 
o mare actriță. Și pentru asta cred că e timp destul. 
De altfel, Rilke — poetul meu preferat — spunea că 
pentru un artist adevărat, timpul nu contează. Uneori 
este greu, dar am răbdare și, mai ales, forță. Nimic nu 
mă va dobori.* 

Din înălțimea celor 1,80 m Elizabeth Berkley pară 
să spună Hollywoodului că este gata să accepte orice 
provocare. Prima a fost Showgirls. Oare ce va urma? 


Teodora Bartoș, Arad: 


ROBIN WRIGHT este mai cunoscută pentru rolurile pe 
care le-a refuzat, decât pentru cele pe care le-a inter- 
pretat. Jurassic Park, Firma, Batman Forever și Sa- 
brina sunt numai câteva din filmele care i s-au propus. 
Când Oliver Stone a întrebat-o dacă ar fi de acord să 
interpreteze principalul rol feminin în Născuţi de 4 
iulie, Robin i-a răspuns: „În nici un caz. Am citit sce- 
nariul, si cred că dumneavoastră aveţi o problemă cu 
femeile“. Anul trecut ea a interpretat totuși două roluri 
în Loved (povestea unei femei violate) și Moll Flan- 
ders (adaptarea cinematografică a romanului lui 
Daniel Defoe). Acestea au fost primele filme în care 
a jucat de la Forrest Gump în care a fost partenera 
multipremiatului Tom Hanks. 

Într-o industrie în care locul important este acordat 
actritelor cu plete blonde și ingenue, Robin Wright a 
încercat să-și construiască singură cariera. Are 31 de 
ani și îi plac „femeile puternice care se răzvrătesc îm- 
potriva establishment-ului dar și al star sistemului. 
Femeile cu totul independente. Nu sunt o ingenuă. 
Rolul din Santa Barbara mi s-a dat din cauza părului 
meu lung si blond. În serialul acela lung și plicticos nu 
făceam altceva decât să fiu răpită, violată, psi- 
hanalizată și pe urmă din nou răpită... Cam asta era 
imaginea pe care și-a făcut-o Hollywoodul despre 
rolurile pe care aș fi putut să le interpretez. În lumea 
filmului sunt unele actriţe care pentru un rol și-ar vinde 
sufletul diavolului. Eu nu am de gând să fac așa ceva“. 
De curând, Robin și-a tuns părul și l-a vopsit, pe de o 
parte pentru a-și mai schimba înfățișarea, pe de altă 
parte sperând că astfel i-ar putea șoca pe producători. 
A şocat de altfel și re-căsătoria ei cu Sean Penn (cu 
care are doi copii). Invitaţi la nuntă au fost prietenii 
familiei, Jack Nicholson, Dennis Hopper și Marlon 
Brando. „Pentru prima dată în viață m-am simțit ca 
într-o fortăreață, declara Robin după căsătorie. Am un 
soț, doi copii minunafi și o viaţă întreagă înaintea mea. 
Ce-aș mai putea să-mi doresc?“ Cariera cine- 
matografică a lui Robin Wright numără doar câteva 
titluri, majoritatea filme neconformiste: The Princess 
Bride, The Playboys, Denial, State of Grace. „Îmi 


© Robin Wright 


aleg rolurile după instinct. Nu mă gândesc nici un mo- 
ment că va fi un film mare sau nu. De altfel nu pun pe 
primul loc cariera. Importante pentru mine sunt familia, 
copiii și prietenii mei. Adevărații prieteni.“ 

PE SCURT 


Minerva losif, București: Vă promit un portret 
Andrew Shue într-unul din numerele viitoare. 

Viorica-loana Banu, Slatina: Filmul produs de 
Hugh Grant și Elizabeth Hurley se numește Extreme 
measures și, se pare, este o cădere la box office. 


Doina STĂNESCU 


@ Elizabeth Berkley 


Concurs cu premii 


organizat de și mult succes! 


neobișnuită? 


2. Eraser nu a fost singurul film în care a putut fi văzut pe ecranele noastre Arnold 
Schwarzenegger în 1996. Care este cealaltă peliculă în care popularul actor apare într-o postură 


„Ediţia a zecea a concursului nostru se va desfășura în trei etape, iar întrebările se vor referi 
la filmele aflate pe ecrane în ultimele luni, la câteva articole apărute în revista noastră (consultați 
colectial), dar vor fi și întrebări mai dificile, care vă vor testa cunoștințele cinefile. Atenţie la capcane 


Câștigătorii vor fi desemnaţi prin tragere la sorţi: marele premiu — 100.000 lei, alte premii 


NOUL CINEMA constând în obiecte promoționale puse la dispoziţie de Guild Film România si Româniafilm. 
2 l Răspunsurile la toate cele trei etape trebuie trimise în același plic până la 15 iunie 1997 (data 
în colaborare cu poștei) pe adresa: NOUL CINEMA. 
GUILD FILM ROMANIA Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1 
. 71341 București 
ȘI 3 i ai meniunea pantu ponus. Š ! 
ăspunsurile vor fi însoțite de taloanele decupate din revistă. Vă reamintim că numai taloanele 
ROMAN IAFILM trebuie decupate, în timp ce chestionarul poate fi copiat, deci nu e nevoie să vă distrugeli revista. 
Ediţia a X-a Vă rugăm să completaţi toate rubricile chestionarului, datele personale ale concurenţilor nefiind 
publicate în revistă, dar fiindu-ne de folos în redacție. 
NUMELE 
pi ra ac z .. VÂRS 
TALON Etapa întâi 


1. Interpreta personajului Cruella DeVil din 101 Dalmațieni, Glenn Close, a apărut anul trecut 
într-un film de Stephen Frears. Care este titlul acestuia? 


| 3. Dumnezeu a creat femeia (1956, cu Brigitte Bardot), Le Vice et la vertu (1963, cu 
| Catherine Deneuve), Barbarella (1968, cu Jane Fonda). Ce au în comun aceste trei filme? | 


7 


i mai blazati, 


, dar poate 


fic. 


matogra 


imtit Leman à un nou mbaj cine 


e Spectatori aviza 


nu s-au s 


berlinala 


e La Berlinală am redescoperit consensul cineaștilor 
în apărarea drepturilor omului 


Realitatea 


eara ceremoniei de premiere. 

Cortina de catifea roz-stins era 

înlocuită cu o cortină auriu- 

argintie sclipind ca apa unui lac în 

bătaia soarelui. Juraţi și laureați 

pe scenă. Aplauze. Aplauze... 

Publicul în consens cu palmaresul. Blitz-urile armatei 

de fotografi încep să se stingă, când deodată regizorul 

taiwanez Tsai Ming Liang, câștigătorul Premiului 

special al juriului (al doilea ca importanţă) reţine pe 

scenă două membre din juriu: actrița Maggie Cheung 

din Hong Kong și regizoarea Ning Ying din Republica 

Populară Chineză solicitând să fie fotografiati îm- 

preună. O dată, încă o dată. Scena se petrecea chiar 

în seara zilei în care supremul lider chinez Deng 

Xiaoping fusese condus, la Beijing, pe ultimul drum. 

Asa cum se știe visul său pentru viitorul Chinei era să 

vadă Hong Kongul și Taiwanul reunite cu patria mamă. 

Cei trei cineaști doreau parcă, prin gestul lor spontan, 
să-l asigure de împlinirea visului său în viitor. 

Pentru mine imaginea celor trei de pe scenă 

rămâne cea mai semnificativă din Berlinala'97. Poate 

unii dintre cititori se vor întreba care este legătura cu 


filmul? Răspunsul este sugerat într-un fel sau altul de 
multe festivaluri: harta cinematografului mondial tinde 
să reflecte liniile de forță ale mapamondului politic. 
Este și expresia respectului de care se bucură în multe 
țări cinematografia naţională și totodată semnul 
importanţei artei a șaptea. Cred că a bătut de mult 
ceasul de când și la noi ar fi trebuit să se facă această 
conexiune. 

Chiar palmaresul, prin inflația sa, a încercat să 
acopere un spectru cât mai larg al acestui raport de 
forte (SUA 4 premii; Franța-Spania: 3-1 etc.), deși 
această inflație nedorită era de natură să diminueze 
importanţa fiecăruia în parte. 

Cred însă că politicul a pătruns în destinul 
festivalurilor importante, mai ales de când titanii artei 
a şaptea au cam dispărut. Când în anii ‘60 profe- 
sioniștii filmului s-au întâlnit pentru prima'oară cu 
filmele lui Truffaut, Godard, Lindsay Anderson, Fellini, 
Antonioni, Bergman, Bunuel și alții ca ei, esteticul 
domina verdictul palmaresurilor. Dar treptat acești 
titani ai filmului au atașat la remorca lor „filmele medii“ 
care de-a lungul anilor au înregistrat un salt calitativ 
evident. Reversul acestei situaţii este că azi chiar și 


în Carole Bouquet și Daniel Auteuil retrăiesc destinul 
soţilor Aubrac în vremea Rezistenței franceze 


î Alt memento al teroarei fasciste — un tânăr 
(Jordan Kiziuk) și singurul lui prieten, un soricel alb 
(Insula de pe strada Păsărilor) 


CONCURS 


ediţia a X-a 


Juriul 


Jack Lang — președinte (fost ministru al culturii 
în Franța sub presedentia lui François Mitterand) 
Hark Bohn — regizor (Germania) 

Férid Boughedir — regizor (Tunisia) 

Boleslaw Michalek — critic si istoric de film 
(Polonia) 

Per Holst — producător (Danemarca) 
Humberto Solaș — regizor (Cuba) 

Maggie Cheung- actriță (Hong Kong) 
Marianne Sägebrecht — actriță (Germania) 
Ning Ying - regizoare (Republica Populară 
China) 

David Hare — regizor (Marea Britanie) 

Fred Gronich — director pentru Europa al MPPA 
(Israel) 


la un mare festival apar din ce în ce mai rar marile 
surprize. Exceptii există însă, si dau un singur 
exemplu: Lars von Trier. Această stare de fapt mo- 
tivează poate blazarea unora dintre colegii prezenți la 
Berlinală care au considerat selecţia, slabă. Eu cred 
că a fost o selecție reprezentativă, în special pentru 
obsesiile majore ale societății contemporane și pentru 
tendințele cinematografului mondial în care constatăm 
o globală reorientare către filmul comercial. Fără 
public, cinematograful nu poate exista. 

Nota dominantă a fost opțiunea cineaștilor de pe 
toate meridianele pentru reconstituirea lecţiilor de 
istorie ale trecutului, adesea susținute didactic fără 
teama de mesaj sau de ideologizare. Poate că o 
anume panică în fața unui viitor incert din multe puncte 
de vedere, odată cu sfârșitul mileniului doi, îndeamnă 
către aceste rememorări. 

Claude Berri, într-un stil narativ absolut clasic, 
ecranizează (cu același titlu), romanul lui Gérard 
Chauvy, Lucie Aubrac, despre o tânără angajată în 
Rezistenţa franceză în 1939. Regizorul a beneficiat la 
conferința de presă de prezența soților Aubrac, azi 
septuagenari (interpretati de Carole Bouquet și Daniel 
Auteuil). Ei au făcut mai permeabile situaţii ce apăreau 
în film doar schematice. De pildă, demersul făcut de 
Lucie Aubrac chiar în cabinetul recunoscutului călău 
nazist Klaus Barbie. „Pentru mine acel demers nu a 
fost un act de curaj întrucât, spre deosebire de 
dumneavoastră acum, nici eu și nici noi nu știam 
atunci cine e Barbie. Eu am încercat doar să-mi apăr 
dragostea si să-l salvez pe tatăl copiilor mei.“ 

În Insula de pe strada Păsărilor danezul Kragh 
Jacobson (50 ani) recreează momentele invaziei 
naziste în ghetoul din Varșovia, văzute prin experiența 
unui adolescent (Jordan Kiziuk, laureat la debut), ce 
găsește modalități de supravieţuire. Până într-o zi... 
Un film emotionant care redă tragedia prin detalii din 
cotidian. Un pariu deloc ușor de câștigat pe o temă de 
atâtea ori transpusă pe ecran. 

Înfruntând dictatura instaurată în urma unei lovituri 
de stat în Brazilia în 1964, un grup de studenţi de 
stânga recurg în premieră la acte teroriste. Ei au fost 
primii care au uzat de răpirea unui ambasador (al 
Statelor Unite) ca monedă de schimb pentru 
eliberarea camarazilor lor. Fapt petrecut în septembrie 
1969. Patru zile în septembrie este realizat de cel 
mai apreciat regizor brazilian azi: Bruno Barreto (42 
ani) care se mărginește doar la relatarea faptelor 
într-un stil de reportaj. 

Către o altă vânătoare de oameni petrecută cu 
două secole în urmă ne întoarce regizorul bri- 
tanic Nicholas Hytner, ecranizând piesa lui Arthur 
Miller: Vrăjitoarele din Salem (vezi cronica în 
nr. 2/97). Hytner convertit la cinema pentru a 
doua oară, după o carieră de notorietate în teatru, nu 
ni se mai înfățișează însă ca un cineast al fanteziei 
absolute în comentariul istoric, așa cum a făcut-o în 
Nebunia regelui George, mulțumindu-se acum să 
evoce, într-un ton melodramatic pasional, dar și 
expozitiv retoric apropiat de stilul filmelor anilor ‘50 
cunoscuta poveste a „vrăjitoarelor“ din Salem. Ci- 


neastul are însă o suită în idei: „Mă preocupă procesul 
nebuniei, când un individ (era cazul regelui George) 
sau când o societate trec la manifestări paranoice, 
exercitând o extremă intolerantä pentru că se 
consideră a reprezenta moralitatea desăvârșită“. Prin 
implicitele sugestii la presiunile exercitate azi de unele 
secte religioase sau de mișcările fundamentaliste 
filmul său se conectează mai curând la prezent decât 


tă Woody Harrelson și Courtney Love 


în Scandalul Larry Flynt 


la faptele petrecute cu două secole în urmă. De altfel 
regizorul a precizat în conferința de presă că și 
„Sindromul politically correct tinde să se transforme 
într-un instrument de represiune“, așa cum și noi am 
semnalat în ultimii ani în paginile revistei. 


Adina DARIAN 


Tot în perimetrul reconstituirilor istorice, dar în 
versiune romanțată și redusă la experienţa unui cuplu 
se înscrie și noua ecranizare după Adio, arme, roma- 
nul autobiografic al lui Ernst Hemingway (interpretat 
de Chris O'Donnell) realizată de regizorul britanic 
Richard Attenborough, sub pavilion american. Și în 
cazul său avem de-a face cu un limbaj cinematografic 
specific anilor'40—50. Desigur, povestea de dragoste 
si de război va fi mereu emoţionantă dar, totuși, gustul 
spectatorilor s-a mai schimbat și cred că ei așteaptă 
altceva de la cinematograful de azi. 

America a descoperit de curând adevărul despre 
un masacru al celor de culoare care a avut loc în 1922 
într-o localitate din Florida: Rosewood (este și titlul 
filmului). Alte patru zile de vânătoare de oameni de 
astă dată în numele purității de rasă. La 29 de ani 
autorul, John Singleton, este primul regizor afro- 
american care a fost nominalizat ca regizor la premiile 
Oscar (în 1991 pentru Boyz' In the Hood). La 
Rosewood, încleștarea între cele două comunităţi a 
atins paroxismul în urma unui presupus viol comis de 
un negru asupra unei femei albe. În realitate autorul 
violului era un alb. Narațiunea este robustă, bine 
motivată caracterologic și se desfășoară tot după 
regulile clasice ale dramaturgiei. 

La rândul său, Spike Lee (41 ani) reconstituie tot 
un moment din istoricul afro-americanilor, dar de dată 
recentă. Marșul unui milion de americani de culoare, 
desfășurat în octombrie 1995 la Washington, pentru 
egalitate în drepturi. 13 oameni furioși (de culoare, de 
vârste și concepții diferite), călătoresc 72 de ore într-un 
autobuz (titlul filmului este Get On the Bus) pentru a 
participa la acest mars de conștiință. Construit pe 
ideea unităţii de timp și spațiu, filmul schiteazä prin 
confesiunile fiecărui personaj, un amplu tablou al 
problematicilor social-politice ale Americii contem- 
porane. Deși Lee nu-și dezminte vocaţia de cineast, 
el uzează de astădată de clișee ușor cosmetizate 
întrucât în prim plan este: teza. Un nou val al artei cu 
tendință ne vine de astădată de peste ocean. Doar 
excelenta bandă sonoră rememorând melodii din 
topurile de-a lungul anilor asigură o oarecare 
deconectare. Opţiunea regizorului a fost însă clară, 
asumându-și riscul ca nici tinerii americani de culoare 
să nu dea buzna la film. „Ei au perceput filmul ca pe o 
lecţie de istorie — ne-a spus chiar Spike Lee — și nu 
prea sunt interesaţi de școală“. 

Același dezinteres față de atitudini politice ale 
tinerilor l-a constatat și Andrzej Wajda în Polonia, 
numai că reacţia lui a fost diferită: „Am ales un subiect 
din cotidian întrucât pentru tinerii polonezi perioada 
socialistă nu prezintă nici un interes și nici mișcarea 
Solidarnost care i s-a opus“ (si de care Wajda a fost 
alături din prima clipă). „Trecutul nostru de luptă nu 
mai interesează pe nimeni“. Filmul său Domnișoara 
Nimeni urmărește astfel evoluția societăţii poloneze 
prin destinele a trei adolescente provenite din mediul 
muncitoresc, mediul intelectual și din cel al 
îmbogăţiților de dată recentă. Domnișoara Nimeni 
deschide însă o perspectivă asupra raportului tinerei 
generații cu mistica. Și deși cineastul afirmă că 
modelul religios inspiră încă pe tinerii polonezi, în 
filmul său cele trei fete par a se lăsa seduse mai 
degrabă de modelul satanic. 

Din pachetul reconstituirilor cinematografice din 
acest festival, incontestabil cel mai complet rămâne 
Scandalul Larry Flynt (v. cronica în pag. 14), cel de-al 
13-lea film al lui Milos Forman realizat în Statele Unite, 
unde s-a stabilit după 1968. 

Filmul merita trofeul suprem și pentru inteligenta 
osmoză realizată între filmul european și cel american. 
Pe un caz tipic pentru selfmade-man-ul de succes 
peste noapte și pentru riscurile din lumea afacerilor 
unde te poți prăbuși cu aceeași viteză, Forman in- 
troduce acea observaţie pertinentă prin care definește 
caractere, temperamente și condiţii sociale, precum 
și un umor în contratimp care ne amintește de soldatul 


10 


fa De-a lungul secolelor s-au succedat tot felul 
de vânători de „vrăjitoare“ (Paul Scofield și Winona Ryder 
în filmul lui Nicholas Hytner) 


Sveyk. Regăsim elemente din filmele sale de început 
din anii '60 (Concurs, lubirile unei blonde, totul 
asezonat în spiritul unui supershow). După cum știți 
filmul, candidează și la Oscar, cineastul ceh fiind de-a 
lungul anilor un räsfätat al marilor premii internationale 
la Locarno, Veneţia, Cannes. Acum a plecat acasă cu 
Ursul de aur berlinez. Filmul a fost întâmpinat de 
scandaluri în SUA și chiar în Franţa (dar nu numai 
pentru afiș) întrucât pledează pentru libertatea de 
expresie a presei aducând ca argument avatarurile 
unei reviste porno, „The Hustler“. 

„Nu cred că cine vede Larry Flynt ar vrea să 
aleagă calea sa. În ceea ce mă privește, pornografia 
mă plictisește. Chiar dacă aici personajul poate fi 
fascinant (în special în interpretarea lui Woody 
Harrelson, am putea adăuga), gusturile sale rămân 
cu totul îndoielnice. Eu nici acum nu știu dacă a fost 
un luptător sau un nebun, un extraordinar om de afaceri 
sau un laș, — sau toate la un loc. Dar cine poate fi 
atras de destinul său? Ce poate fi strălucitor într-o 
viață încheiată într-o totală singurătate, într-un scaun 
de paralitic, având ca imaginar interlocutor pe soția 
sa moartă de sida?“ L-am întrebat pe Forman dacă 
această fervoare în pledoaria sa pentru libertatea de 
expresie, nu a fost potentatä de faptul că prima parte 
a existenţei și a creaţiei sale s-a desfășurat într-o 
țară aflată sub un regim de dictatură comunistă? 
Forman mi-a răspuns: „Cu siguranţă dacă nu aș fi trăit 
într-o societate dictatorială nu aș fi știut din proprie 
experienţă ce înseamnă interdicţia și cenzura și implicit 
nu aș fi pus o asemenea pasiune în realizarea filmului. 
Dar recunosc că experiența din est a fost mai bogată“. 
Cu același prilej cineastul a explicat lunga sa absenţă 
de pe ecrane (șapte ani) astfel: „Nu am lenevit. Am 
lucrat la multe scenarii pentru care nu am găsit pro- 
ducător. Acest ultim scenariu mi-a fost propus de Oliver 
Stone și l-am acceptat cu interes.“ Forman a mai po- 
vestit cum a ales-o pe interpreta rolului principal, Cour- 


tney Love, dintre 60 de candidate. Courtney este o : 
blondă care cred că poate socoti de acum încolo între” ` 


iubirile ei si pe Forman, cineastul care a transformat-o 
peste noapte din cântăreaţă de rock într-o adevărată 
vedetă de cinema. „Ea a fost singura“, a spus Forman, 


„care a venit la probă știind tot rolul pe dinafară, în 
vreme ce alte candidate deja celebre nu s-au ostenit 
decât să rețină câteva replici.“ Amuzant este că după 
ce a triat o parte din probe, Forman a avut prilejul să 
le arate și prietenului său, Vaclav Havel, președintele 


E Sandra Bullock 
și Chris O'Donnell 


într-o nouă ecranizare după 


Adio, arme în regia lui 
Richard Attenborough 


& Marșul pentru egalitate în drepturi 
al afro-americanilor reconstituit de Spike Lee 
în Urcati în autobuz 


Cehiei și acesta, după vizionare, tot pe Miss Love a 
ales-o. Întrebată cum a lucrat cu regizorul, Courtney 
a răspuns: „După ce am repetat rolul trei luni, când 
am trecut pe platou Forman nu mi-a mai dat nici o 
explicaţie, singurul lucru pe care mi-l spunea era 
«Stop Acting!», Nu juca!“. Edward Norton, interpretul 
avocatului, a făcut o altă precizare: „Filmul reproduce 
exact procesul lui Larry Flynt de la Curtea Supremă. 
Când am pregătit rolul m-am întâlnit în repetate rânduri 
cu avocatul din realitate și el mi-a povestit: «Când 
înalții magistrați au râs pentru prima dată m-am 
simțit încurajat, dar când am reușit să-i fac să râdă 
pentru a doua oară am fost sigur că am câștigat și că 
îl vor achita pe Larry. Era evident că dacă un caz este 
de râs, inculpatul acestuia nu mai poate fi con- 
damnat»“. i 

În final Forman a ținut să mai explice o dată 
angajamentul său faţă de un subiect ce poate părea 
la prima vedere ca o concesie făcută vulgaritätii și 
obscenitätii: „Am vrut să atrag atenţia asupra pe- 
ricolului presiunilor exercitate azi în America de 
anumite grupuri de influenţă în vederea schimbării 
amendamentului nr. 1 din Constituţia Statelor Unite“. 
Tocmai amendamentul care garantează dreptul la 
exprimarea liberă a propriilor opinii. 


A. D. 


CÉSAR 96 


Un aer de familie... 


ai degrabă un aer trist în noaptea 
de 8 februarie, când la Teatrul 
Champs Elysées s-au decernat 
pentru a 22 oară Premiile Cesar. 
M-am întrebat firesc de ce 
această boare de plictis la o mare 
sărbătoare a filmului francez? Au lipsit lacrimile 
emoţionale și s-a râs si putin, și căznit la scheciurile 
presupuse a pigmenta spectacolul. Mi-am spus mai 
întâi că poate este vina privitorului — respectiv a mea 
— căci nici aceste ceremonialuri nu ne mai pot 
surprinde de fiecare dată așa încât am ajuns să le 
privim cu oarecare blazare: De o oarecare blazare 
părea însă contaminată și familia filmului francez în 
ciuda tinutei de seară. Desigur, buletinele de știri care 
au precedat și succedat transmiterea în direct a 
festivități pe canalul TV5, nu erau tocmai optimizante. 
Pentru a doua zi francezii erau avertizați de greva 
Air France pe liniile interne; de grevele mijloacelor 
publice de transport de la Brest și Dijon; școlarii 
însoțiți de mamele lor manifestau pentru obținerea 
reducerii numărului de copii într-o clasă de studiu, 
număr crescut nejustificat în ultima vreme, când 
natalitatea în Franţa este în scădere. Si tot așa... 
Motive de îngrijorare acută în privința filmului 
francez s-au făcut însă explicit auzite prin intervențiile 
lui Daniel Riviăre și Bertrand Tavernier care au 
reproșat de pe podiumul César-urilor lipsa de interes 
a politicienilor și parlamentarilor față de soarta 
cinematografiei franceze. În ciuda promisiunilor, 
executivul nu a început încă negocierile cu Comitetul 
patronatului privind decăderea atâtor profesioniști 


ai filmului din drepturile lor precum și excluderea de 
sub protecţia statutului de profesionist a unor actori, 
care nu din vina lor joacă foarte puţin, fiind astfel 
consideraţi doar ,intermitenti“. Un nou termen 
caracterizând o tristă situație. De asemenea s-a 
protestat că statutului nu apară și în interior condiția 
de „excepţie culturală“ a filmului național, neacordând 
un sprijin financiar corespunzător producției 
autohtone. În replică am fi putut răspunde din fotoliul 
din fața micului ecran: „Noi ce să mai spunem...“ 
Totuși, pe ecranele franceze au rulat nu puţine pre- 
miere în 1996 (104, inclusiv coproductii, dar cu 50 
mai putin decât în anul precedent), dintre ele filme 
foarte bune se găsesc acum printre cele nominalizate 
sau premiate la diferite categorii: Ridicule de Patrice 
Leconte (reprezintă Franţa în competiția Oscarului); 
Un erou prea discret de Jacques Audiard; Les 
voleurs de Andre Téchiné; Beaumarchais l’Insolent 


de Edouard Molinaro; multi premiatul în festivaluri 
Microcosmos de Claude Nuridsany si Marie 
Perenou sau Un air de famille (care mi-a inspirat 
titlul articolului) de Cédric Klapisch si altele. Am văzut 
câteva dintre aceste filme în festivaluri și pot spune 
că diversitatea și originalitatea subiectelor precum 
și limbajul stilistic sunt departe de a motiva o stare 
de îngrijorare asupra destinului filmului francez. 

Lacrimile de anul trecut ale lui Annie Girardot, 
pricinuite de uitarea cu care au „răsplătit-o“ o bună 
bucată de vreme diriguitorii filmului francez, au fost 
recompensate acum de alegerea ei drept prezidentă 
a ediţiei si tot ea a deschis ceremonialul. Ne-au 
bucurat desigur reîntâlnirile, printre laureați 
prezentatori sau doar ca spectatori, cu Jeanne 
Moreau, Catherine Deneuve, Fanny Ardant (datorită 
unui duplex), Daniel Auteuil, Charles Aznavour, 
Isabella Rossellini, Christophe Lambert, Jacques 
Perrin... 

Mie însă, seara César-urilor mi-a provocat un alt 
fel de îngrijorare. Cu una sau două excepții dintre 
filmele nominalizate, majoritatea nu sunt cunoscute 
publicului nostru. Judecând după fervoarea cu care 
dorim să pătrundem în structurile europene prezenţa 
sporadică a filmelor franceze de pe piaţa noastră 
cinematografică îmi apare nu doar o carentä sub 
raportul consonanței artistice, ci și o deconectare 
inacceptabilă de la o parte esenţială a culturii 
europene. Ca să nu mai vorbim de dispariţia filmelor 
briianice, spaniole, italiene, germane din rețeaua 
noastră comercială. 

Judecând după cinema poate că suntem mai 
pregătiți să intrăm direct în... America! 


A.D. 


PALMARES 


Cel mai bun film: Ridicule (r. Patrice Leconte); Cel mai bun regizor (ex aequo): Patrice Leconte și 
Bertrand Tavernier (Capitaine Conan); Cea mai bună actriță: Fanny Ardant (Pédale douce); Cel 


mai bun actor: Philippe Torreton (Capitaine Conan); Cel mai bun actor într-un rol secundar: 
Jean-Pierre Darroussin (Un air de famille); Cea mai bună actriță într-un rol secundar: Catherine 
Frot (Un air de famille); Cea mai bună speranţă feminină: Laurence Cote (Les voleurs); Cea mai 
bună speranță masculină: Mathieu Amalric (Comment je me suis dispută...) Cel mai bun scenariu: 
Agnès Jaoui, Jean-Pierre Bacri, Cédric Klapisch (Un air de famille); Cel mai bun film străin: 
Breaking the Waves (r. Lars von Trier) 


11 


=A 
5 


JERRY 


oate fi romantic un personaj al cărui 

principal scop în viaţă este să obțină 

cât mai mulţi bani? Poate, ne 

răspunde prin acest film regi- 

zorul-scenarist Cameron Crowe 

care alege ca principal argument de 
convingere pe „băiatul de aur“ Tom Cruise. Privirea 
lui albastră ne-ar putea face să credem că un 
impresar sportiv (un agent cum se spune pe 
americäneste) ar face orice sacrificiu pentru a mări 
contul bancar al clienţilor, fiindu-i indiferent că al său 
propriu se apropie de zero. 

Realizatorii (în complicitate cu interpretul princi- 
pal) ne asigură că nu avem de-a face cu un caz 
tipic. Jerry Maguire face figură de excentric în agenţia 
de impresariat unde strălucește o vreme, dar ajunge 
să fie privit chiorâș pentru excesul său de sinceritate 
atunci când scrie un studiu cu titlul „Lucruri pe care 
le gândim și nu le spunem: Viitorul afacerii noastre“. 
El devine incomod și opozant pentru că nu e destul 
de cinic, ni se sugerează. Pentru ca portretul său să 
fie și mai luminos rivalul care începe să-i sufle clienții 
când începe să lucreze pe cont propriu este un tip 
total lipsit de scrupule și de caracter. Deși creionate 
în tușele exagerate ale comediei, aspectele bătăliei 
concurenţei ne dau fiori. Aproape asistăm la un curs 
intensiv despre cum se poate crește artificial 
valoarea de piaţă a unui sportiv, despre trucurile 
folosite și avantajele bănești ale operațiunii. 


Julia Roberts 


Liam Neeson 
y 


# 


MAGUIRE 


Comedia romantică Jerry Maguire încearcă să 
ne convingă însă că metodele cinice nu aduc 
fericirea si că putin suflet nu strică în practicarea 
profesiei de impresar. Aceasta e cheia succesului 
eroului nostru jucat de Tom Cruise care în final își 
redobândește clientela, își ridiculizează rivalii si se 
alege și cu o familie model, căsătorindu-se cu 
secretara fidelă, mama solitară a unui irezistibil puști. 
Se pare că publicul american se lasă sedus de 
pledoaria pentru idealism. În orice caz, juriul de la 
Globurile de Aur a acceptat-o cu entuziasm de 
vrerhe ce i-a acordat interpretului principal premiul 
pentru cel mai bun rol de comedie. Mai rămâne de 
văzut dacă si cei cu Oscarul vor vedea în 
Cruise-Maguire un simbol al luptei împotriva 
cinismului. 


Dana DUMA 


Jerry Maguire e Producţie: SUA, 1996, Gracie 
Films Production e Regia și scenariul: Cameron 
Crowe e Imaginea: Janus Kaminski e Cu: Tom 
Cruise, Cuba Gooding jr., Renee epica ri Kelly 
Preston, Jerry O'Conell e Distribuit de: Guild Film 
România. 


Tom Cruise 


MICHAEL 


ichael Collins poate fi considerat 
un film istoric deoarece își propune 
să reconstituie începuturile acțiunii 
de eliberare a Irlandei de Nord, 
parte de șapte secole din Regatul 
Unit al Marii Britanii. 

Michael Collins poate fi socotit un film politic în 
măsura în care tragedia evenimentelor sângeroase 
din 1916-1922 se regăsește în actualitate, în actele 
teroriste ale IRA. 

Michael Collins, personajul, rămâne o figură 
legendară prin curajul, înflăcărarea si sfârșitul său 
tragic la doar 33 de ani. Socotit de unii părintele 
terorismului, iar de alţii predecesorul lui Lawrence din 
Arabia sau al lui Che Guevara, Michael Collins a 
ajuns să fie adulat chiar de Mao. Inzestrat cu un in- 
stinct militar deosebit, Collins a surprins prin tactica 
sa, la numai 22 de ani, armata Majestății Sale și a 
instaurat — cu luptători ad-hoc — guerilla citadină, 
aprinzând speranţa pentru o Irlandă republicană 
independentă. Lupte, represalii, temnițe, evadări 
s-au succedat permanent pe parcursul acelor ani ca 
și disensiunile și rivalitätile care nu au putut fi evitate 
dintre liderii irlandezi. 

Evenimentele sunt urmărite pas cu pas și clipă de 
clipă de către Neil Jordan, scenarist și regizor. 
Personajul este captivant din punct de vedere 
dramaturgic, având o comportare asemănătoare cu 
„Discipolul diavolului“ imaginat de Bernard Shaw. 
După ce a propovăduit fanatismul, dar înainte de a 
fi victima acestuia, Collins înțelege că negocierea 
poate fi o altă cale, nesângeroasă, către același 
scop. Este momentul când în schimbul fidelității față 
de Coroana britanică, Collins obţine un statut de 
autonomie pentru Irlanda, în vreme ce rivalul său, De 
Valera (Alan Rickman) care îi condamnase actele de 
violenţă, îl consideră acum trădător pentru a fi 
semnat respectivul tratat și a fi ales soluţia pacifistă. 
Premiera europeană a filmului a avut loc la Veneţia 
unde în final a fost încununat cu „Leul de aur“. 

In timpul vizionării bucureștene o colegă m-a 
întrebat: „A fost o asemenea secetă de filme la 
Veneţia încât i s-a acordat Marele Premiu?“ Am scris 
de multe ori că premiile în marile festivaluri sunt și 
rezultatul unor conjuncturi (vezi și nr. 10, 11/1996), 
dar, desigur, subiectul ca și numele autorului sunt 
mult mai preocupante în vest decât la noi. 

Atunci la conferința de presă Jordan a declarat: 
„De 13 ani sunt obsedat de ideea de a realiza acest 


COLLINS 


film si de 10 ani m-am gândit la Liam Neeson pentru 
rolul titular. Celor doi irlandezi li s-au alăturat în 
echipă alți doi conationali, producătorul Stephen 
Woolley și Stephen Rea. Cu toţii au subliniat cu 
același prilej că s-au simţit datori să aducă pe ecran 
aceste evenimente atât de importante pentru istoria 
țării lor întrucât în licee ele sunt prezentate 
subminimal. (Se mai întâmplă și la alţii!) 

Intenţia autorului a fost de a da filmului expresia 
unui documentar. Imaginea semnată de cunoscutul 
operator Chris Menges (Oscar pentru imagine la 
Misiunea și Câmpiile morții și premiat pentru O 
lume aparte, la Cannes, în 1988, ca regizor) susține 
această opțiune regizorală, realizând numeroase 
secvenţe în tonuri de gri sau tonate într-un albastru 
sumbru, evitând orice stridență coloristică. Fidel 
crezului său, Jordan întrebuințează totuși pentru un 
spectator obișnuit o excesivă retorică, obținând un 
efect contrar, în special în secvențele cu lumini 
inutile. El a încercat să contrabalanseze acest efect 
îndulcind raporturile de luptă prin prezenţa Juliei 
Roberts (Kitty Kiernan — iubita eroului) cât si a 
prietenului său Harry Boland (Aidan Quinn), în 
episoade ce se doresc romantice, dar eșuează în 
facil-melodramatic. Poate că identificarea excesivă 
cu subiectul a frânat disponibilitatea de a ne 
surprinde a regizorului cum a făcut-o în filmele sale 
precedente. Dar forța documentară a filmului rămâne 
ca o profesiune de credință. Am apreciat îndeosebi 
cele câteva secvenţe de pe terenul de rugby, sport 
care a adus o necontestată glorie irlandezilor. De 
altfel, revenind la echipa celor patru de la Veneţia, ei 
aveau într-adevăr alura unor înaintași lansați spre but 
cu balonul oval. Totuși, „transformarea“ a avut loc. 


Adina DARIAN 


Michael Collins e Producţie: Warner Bros. Inter- 
national, 1996 e Regia, subiectul și scenariul: 
Neil Jordan e Imaginea: Chris Menges e Cu: Liam 
Neeson, Julia Roberts, Aidan Quinn, Alan Rickman, 
Stephen Rea e Distribuit de: Guild Film România. 


101 


m văzut destul de des, în ultima 
vreme, cum legendare pelicule de 
animaţie s-au convertit în filme cu 
actori: Cartea junglei, Flinstonii 
sau Space Jam sunt câteva recente 
exemple. Trebuie să recunoaștem că 
M cea mai recentă tentativă de acest tip, 101 
E dalmatieni, e cea mai temerară. Și nu doar pentru 
că povestea disneyană inspiratoare emană acea 
impresie de perfecțiune inegalabilă, ci mai ales 
El pentru că e un film cu animale. Văzând pe generic 
numele producătorului John Hughes (care își asumă 
și misiunea de scenarist) am avut dintru început 
speranța că nu voi asista la o încercare ratată. Nu 
m-am înșelat, căci renumele acestuia de specialist 
M în producţii pentru copii, câștigat cu Singur acasă 
sau Denis, Tai public, a fost confirmat si de 
această dată. 
Pentru a-i cuceri pe spectatorii anilor ‘90, 
i) realizatorii au recurs la modificări ale binecunos- 
cutului story. Indrägostitii proprietari ai cuplului de 
M daimaţieni au profesiuni moderne: el este creator de 
pl jocuri video, iar ea desenatoare la o casă de modă. 
Cruela nu mai e o veche amică a familiei, ci patroana 
M tinerei si, în această calitate, face presiuni pentru a 
g căpăta căţeii nou-născuţi. In rest, răpirea Si 
recuperarea câinilor seamănă leit cu cele din pelicula 
M disneyană. Numai cuplul de răpitori netoti si 
[4] încurcă-lume amintește de răufăcătorii tembeli 
maltratati de Macauley Culkin în Singur acasă. 
I Partiturile lor savuroase sunt onorate cu brio de doi 
a! excelenți actori britanici (Hugh Laurie si Mark 
Williams). Cel mai spectaculos recital îl dă însă 
II Glenn Close care face din Cruela De Vill un personaj 


DALMATIENI 


diabolic atât de supradimensionat, încât e perceput 
aproape ca unul de desen animat. Somptuozitatea 
morbidă a costumelor sale și felul vijelios în care se 
mișcă întăresc această impresie. 

De altfel, multă lume bună în distribuție, unde se 
mai găsesc nume precum Jeff Daniels (Trandafirul 
rosu din Cairo, Casa de pe strada Caroll, 
Ragtime), Joely Richardson (fiica Vanessei 
Redgrave prezentä pe genericul unor filme britanice 
ca Drowning by Numbers, Wetherby) sau Joan 
Plowright (soţia lui Laurence Olivier, premiată cu un 
Glob de aur pentru Enchanted April). 

Deliciul scenelor cu animale îl fac desigur 
momentele de dresură, sincronizarea celor o sută de 
câini marcând o performanţă în materie. Calitatea 
fără cusur a tuturor compartimentelor (imagine, de- 
cor, muzică, efecte speciale etc.) asigură acestei 
noi-versiuni a poveștii celor 101 dalmatieni un statut 
greu de atins și râvnit, în fond, aproape unanim: este 
un produs de lux. 


Dana DUMA 


Producţie: SUA,1996, Walt Disney Pictures e 
Regia: Stephen Herek e Scenariul: John 
Hughes e Imaginea: Adrian Biddle e Cu: Glenn 
Close, Jeff Daniels, Joely Richardson, Joan 
a e Distribuit de: Buena Vista/România- 
ilm. 


e ILLILILILLLLILILLLILILLLLILILLIL 


Claire Danes 


ROMEO 


u toţii știm că Romeo și Julieta e 

povestea iubirii ce ar fi putut fi 

perfectă dacă n-ar fi fost ura celor 

din jur. Deși semnificaţia evidentă a 

dramei shakespeariene este univer- 

sală și nu cere un context temporal 
anume, ne-am obișnuit să o plasăm în pestritul, 
Ei instabilul, sângerosul si habotnicul Ev Mediu. Colantii lui 
Romeo, săbiile, rochiile de epocă ale Julietei par a fi 
accesorii indispensabile. 


Noul Romeo și Julieta (vezi p. 9) filmul lui Baz . 


EI Luhrmann, ne contrazice așteptările conservatoare, 


Leonardo Di Caprio 


ȘI JULIETA 


militând cu arme vizuale concrete pentru atempo- 
ralitatea mesajului. Romeo și Julieta sunt, în sfârșit, 
personaje ale vremurilor noastre. Ei aparţin unor familii 
mafiote rivale unde părinţii sunt şefi iar rudele membri 
în bandă. În loc de săbii, protagoniștii sunt înarmaţi cu 
pistoale și cuțite. Tybalt e tipicul cuțitar de gang, iar 

ercutio e de culoare. Principiile corectei reprezentări 
rasiale nu se opresc aici: doica Julietei este portoricană, 
și mai mult decât corpolentă. Legea și ordinea, repre- 


Joely Richardson 


Alte versiuni 


e 1916: Romeo și Julieta cu Theda Bara și Harry 
Hilland 

e 1936: Romeo și Julieta de George Cukor, cu 
Norma Shearer și Leslie Howard 

e 1941: Romeo și Julieta la țară de Valerian 
Schmidely, cu Margrit Winter și Erwin Kohlund 

e 1941: Amantii din Verona de André Cayatte, cu 
Pierre Brasseur și Anouk Aimée 

e 1953: Romeo și Julieta de Renato Castellani, 
cu Susan Shentall si Laurence Harvey 

e 1960: Romeo, Julieta si întunericul de Jiri 
Weiss, cu Ivan Mistrik si Dana Smutna 

e 1966: Romeo și Julieta, fim-balet de Paul 
Cziinner, cu Rudolf Nureev si Margot Fonteyn 

e 1968: Romeo și Julieta de Franco Zefirelli, cu 
Olivia Hussey și Leonard Whiting 


zentate de ducele Veronei în piesa shakespeariană 
sunt, în filmul lui Luhrmann, apanajele poliţiei. Ducele 
se transformă în șef al poliției, si el de culoare. Julieta 
e o frumusețe naturală, imperfectä, putin în stil hippy, iar 
la domiciliu poartă blugi. Romeo (Leonardo DiCaprio, 
premiul de interpretare la Berlin — vezi p. 9) e un solitar 
(față de grup). Este exilat, în stil american, undeva în 
deșert. Paris e un milionar de imaginea căruia sunt pline 
ziarele. Povestitorul (alter ego-ul lui Shakespeare?) este 
o crainică T.V. ce narează tragica poveste a celor doi, 
de altfel intens abordată și de presa scrisă. Singura con- 
ventie shakespeariană ce se păstrează este vorbirea în 
versuri; cadența ei anacronică dă filmului o aură bizară, de 
S.F., sau antiutopie, semnalând, în același timp (probabil 
neavizatilor) faptul că nu e vorba de încă o banală poveste 
de dragoste din seria Danielle Steele. 

În varianta contemporană, obișnuită cu morala 
șablonardă, tragica poveste a lui Romeo și a iubitei sale 
Julieta poate fi privită ca efect al excesului de violenţă, 
al creșterii criminalității. O asemenea abordare statistică 
nu cred că a fost nici măcar în intenţia realizatorului 
filmului. Povestea tristă de dragoste a celor doi își 
ajunge sieși, fără a avea nevoie de intervenții exterioare. 
Sfârșitul nu se poate schimba (așa cum autoarea 
articolului de față speră cu fiecare nouă ecranizare a 
dramei shakespeariene), căci, odată rămași în viață, 
Romeo și a lui Julietă s-ar transforma în Tanta și Costel, 
Al si Peg Bundy, domnul și doamna Popescu ce 
mănâncă, muncesc, fac copii, fac piața... 


laromira POPOVICI 


Romeo and Juliet e Producţie: SUA, 1996, Twentieth 
Century Fox e Regia: Baz Luhrmann e Scenariul: 
Craig Pearce, Baz Luhrmann e Imaginea: Donald M. 
McAlpine e Cu: Leonardo DiCaprio, Claire Danes, 
Brian Dennehy, John Leguizamo, Christina 
Pickles e Distribuit de: Guild Film România. 


13 


NERRERERENENERERENENRNERNENENENENERENENENERRENENERE 


SCANDALUL 


candalul Larry Flynt 
(câștigătorul Ursului de 
aur la Festivalul de la 
Berlin), este un film în 
care sunt prezente toa- 
te marile obsesii ale 
Americii: bani, sex, religie, sida, 
mass-media. Nici familia Kennedy nu 
lipsește de la apel. În 1975, Larry 
Flynt a lansat una din cele mai cu- 
noscute reviste porno americane, 
Hustler, publicând fotografii cu Jackie 
Kennedy Onassis goală. În 1980, o 
tentativă de asasinat îl lasă pe Flynt 
paralizat de la brâu în jos. Dar același 
incident duce la transformarea lui 
dintr-un pornograf milionar într-un 
martir pentru drepturile civile, în stil 
propriu — după modelul idolului său, 
președintele John F. Kennedy! 


Citizen Porn 
LARRY FLYNT 


Nici o surpriză deci că filmul e 
produs de Oliver Stone. Cronicar 
obsesiv al declinului social american 
de după 1960, Stone a regizat nu 
numai o reconstituire a asasinatului 
din 1963 al președintelui în JFK 
(1991), dar și Nixon (1995) și o 
trilogie despre războiul din Vietnam 
— Platoon (1986), Născut pe 4 iulie 
(1989) și Heaven and Earth (1993). 
Umbra lui Stone se întrevede într-o 
scenă prezentând cruciada lui Flynt 
împotriva cenzurii. Mogulul porno- 
grafiei (Woody Harrelson) proiec- 
tează fotografii din Hustler alături de 
imagini de la Auschwitz sau din Viet- 
nam, întrebând apoi: „Care sunt mai 
obscene?“ Puternică, deși puţin 
greoaie, această scenă pare a fi un 


ecou al secventelor din Născuţi 
asasini (1994) de Oliver Stone, în 
care un cuplu american este cuprins 
de fiori erotici în urma asasinatelor 
în serie. 

Cea mai mare ‘parte a filmului, 
însă, este ceva mai luminoasă, mai 
satirică. Stone și-a dat seama că nu 
este omul potrivit pentru a realiza un 
film despre pornografie. Un maestru 
al senzatiilor tari, el ar fi transformat 
imperiul pornografic al lui Flynt în 
ceva întunecat, senzațional și 
fascinant. l-a oferit însă filmul 
emigrantului ceh Milos Forman — cel 
care a realizat Dragostea unei 
blonde (1965), Zbor deasupra unui 
cuib de cuci (1975) și Amadeus 
(1984). Cu subtilitatea sa și cu simțul 
umorului — calități care îi cam lipsesc 
lui Stone —, Forman dezvăluie ade- 
vărul despre pornografie, cu prostia, 
cu banalitatea și monotonia sa. 

Forman consideră de la sine 
înțeles că de fapt conținutul revistei 


@ Courtney Love și Woody Harrelson 


Ce ne mai aduce Guild-ul? 


Hustler nu-l interesează pe un adult 
de inteligență medie. Fascinantă e 
isteria pe care o provoacă. Nu numai 
că milioane de americani însetaţi de 
sex au cumpărat această macula- 
tură, dar gloate de fanatici religioși 
(conduși de evanghelistul cu vederi 
de dreapta Jerry Falwell) au inițiat o 
întreagă campanie pentru interzi- 
cerea revistei. Suntem șocați, dar nu 
de Hustler, ci de faptul că atât de 
mulți oameni nu au găsit nimic mai 
bun de făcut. La mai bine de 300 de 
ani după ce puritanii au sosit în Ame- 
rica, Statele Unite încă nu au reușit 
să se împace cu ideea sexualității. 
De aici infantilismul culturii ameri- 
cane, care îl împinge în față pe Larry 
Flynt, ce devine-un fel de Citizen 
Kane al obscenitätii. 

Harrelson izbutește să păstreze un 
perfect echilibru în rolul lui Flynt. El 
pare destul de prost pentru a intra în 
industria pornografică, dar și destul 
de deștept pentru a face o avere din 
asta. Fiecare nuanţă a prostului gust 
înfiorător al lui Flynt este captată de 
scenograf, Patrizia von Branden- 
stein, și de directorul de imagine, 
Philippe Rousselot. Dar cea care ar 
merita un Oscar este Courtney Love 
în rolul soției lui Flynt, vedeta porno 
Althea. Cunoscută mai degrabă ca 
văduva sinucigașului rocker Kurt 
Cobain, Love este acea actriță care 
a încercat să fie Madonna, și nu a 
reușit. Dură, alunecoasă, vulne- 
rabilă, comică, pervers de adorabilă. 
Moartea ei de sida este momentul 
tragic al filmului. Ea e un înger deli- 
cios de vulgar al visului american. 


David MELVILLE 


The People vs. Larry Flynt e 
Producție: /xtlan Production, SUA, 
1996 e Regia: Milos Forman e 
Scenariul: Scott Alexander, Larry 
Karaszewski e Imaginea: 
Philippe Rousselot e Cu: Woody 
Harrelson, Courtney Love, Edward 
Norton, James Cromwell, Crispin 
Glover e Distribuit de: Guild Film 
România 


ocietatea de distribuţie Guild Film România 

a început anul cu dreptul, aducând pe ecranele 

noastre multe dintre filmele nominalizate la 
premiile Oscar: Jerry Maguire (pentru cel mai bun film, cel 
mai bun actor — Tom Cruise, montaj); Scandalul Larry Flynt 
(pentru cel mai bun regizor — Milos Forman, cel mai bun actor 
— Woody Harrelson); Vrăjitoarele din Salem (pentru scenariu 
adaptat); Romeo și Julieta (pentru decoruri); Michael Collins 
(pentru imagine); Cele două fete ale dragostei (pentru 
rol secundar feminin — Lauren Bacall, cel mai bun cântec) 
etc. 


Asigurând în continuare cel puţin cinci premiere pe lună, 
cei de la Guild vor distribui în lunile următoare pelicule mult 
așteptate precum: Star Wars (varianta revăzută și îmbogăţită 


14 


cu efecte speciale a trilogiei lui George Lucas), Mars Attacks, 
un S.F. ieșit din tiparele genului de Tim Burton, Surviving 
Picasso de James Ivory cu Anthony Hopkins în rolul 
nonconformistului pictor, Speed lI cu Sandra Bullock și (în 
locul lui Keanu Reeves) Jason Patric, Batman și Robin cu 
George Clooney în rolul lui Batman, Vulcanul, un film 
catastrofă cu Tommy Lee Jones, Singur acasă III, Power 
Rangers Il, Alien Ressurection cu Sigourney Weaver și 
Winona Ryder, Marile speranţe cu Robert de Niro și Ethan 
Hawke, Out to See, o comedie cu Walter Matthau, Men in 
Black, un S.F. cu Tommy Lee Jones și Will Smith, My Best 
Friend's Wedding, o comedie romantică cu Julia Roberts, 
Dermott Mulroney si Cameron Diaz. Spectatorii vor avea de 
unde alege. = E 


ZILELE FILMULUI ISRAELIAN 
AVANTI POPOLO! 


eoretic e simplu. Orice 

selecție de filme des- 

tinate ieșirii în lume 

se alcătuieşte cu un 

scop anume: să ofere 

privitorului imaginea 
cinematografiei cu pricina fie în linii 
generale, fie în „detaliul“ unui mo- 
ment al existenței ei — se presupune 
semnificativ. Dar, cum știut este, nu 
teoria, ci practica ne omoară, rar se 
întâmplă ca o selecție să-și atingă 
scopul, și prea des contactul cu o 
cinematografie se întâmplă sub 
semnul posibilităților posibile. De pe 
urma acestei situații, în suferință se 
află mai ales contactul cu cine- 
matografiile mici — implicit mai putin 
cunoscute. În cazul lor, selecţia chiar 
trebuie să creeze o imagine. 
Altminteri, de unde șansa cunoaș- 
terii? Era și cazul cinematografiei 
israeliene. Dar, deși mi-am dat 
osteneala să înțeleg criteriile care au 
guvernat alcătuirea selecției, 
mărturisesc că nu am reușit. Să se 
fi urmărit ca „Zilele filmului israelian“ 
să ofere imaginea unui semi-deceniu 
1985-1990? Posibil. Patru din cele 
şase filme prezentate sunt realizate 
între acei ani. Să fi dorit organizatorii 
„Zilelor...“, să ne arate debuturile 
importante ale anilor 1985-1988? 
Posibil. Trei din cele șase filme sunt 
chiar debuturi ale acelor ani. Despre 
imaginea acestui deceniu nu poate 
fi vorba, Cu filmul „Un cetățean 
american“ (1992) se deschide și se 
închide, dintr-o mișcare, ușa spre 
anii '90. De ce? Mister. Pradă 
misterului pentru privitorul de azi, 
rămâne și zona cinematografică mai 
veche notată în foarte fätosul pro- 
gram al manifestării la capitolul 
„Repere din istoria filmului israelian“. 
O întrebare nu-mi dă pace. Dacă tot 
erau repere, două-trei nu ne-ar fi fost 
de folos la încropirea unei imagini 
reprezentative a cinematografiei 
israeliene? Cel mai greu de înțeles 
mi-a fost de ce n-a încăput în 
selecţie un film de Moshe Mizrahi. 
Roza, te iubesc, să zicem, primul 
film turnat în Israel, în 1972. Pentru 
că (tot la „Repere“ scrie) în 1975 
Moshe Mizrahi pleacă din nou în 
Franța — de unde venise cu trei ani 
înainte să facă film. În 1977 câștigă 
premiul „Oscar“ cu La vie devant 
soi. lar în 1994 se întoarce în Israel. 
Și este considerat un mare regizor. 
Prezenţa lui în selecţie n-ar fi 
construit un pic altfel imaginea 
cinematografiei israeliene? În- 
trebările, ca și părerea de rău care 
le-a stârnit, fiind inutile, să vedem cu 
ce ne-am ales din ce ni s-a oferit. În 
absența unei imagini mai ferm 
conturate, am rămas să contemplăm 
un peisaj cinematografic populat cu 
personalităţi destul de învecinate ca 


Marele premiu „Leopardul de aur“ la 
Locarno, 1987. Nominalizat la 
premiul „Oscar“ pentru cel mai bun 
film străin. Ales drept cel mai bun film 
al anului de către Asociaţia criticilor 
de film. Un film construit impecabil, 
stăpânit și condus cu mână sigură, 
de maestru. În 1986, când a debutat 
în lung metraj cu „Avanti Popolo, 
„Maestrul“ avea 29 de ani. Diferenţa 
de nivel între Avanti Popolo și restul 
selecției face inutilă judecata prin 
comparare. Rămâne, obligatorie, 
încercarea de a „citi“ filmele și a 
înțelege ce vor să spună autorii lor. 
O „cheie“ de lectură folositoare oferă 
opinia criticului Dan Făinaru asupra 
filmului Căsătorie de convenientä, 
debutul din 1987 al regizorului Haim 
Buzaglo. Citez: „O fantezie, o 
alegorie în care orice este posibil. 
Chiar în situaţiile grotești perso- 
najele păstrează dimensiunea 
umană“. Așa este, și culmea e că 
se potrivește oricăruia din filmele 
„Zilelor...“ cu o subliniere apăsată pe 
dimensiunea umană. Ea pare să fie 
cuvântul de ordine. Arma comună. 
Liantul care le ţine împreună, mai 
presus de diferenţele de nivel. Oricât 
de gros căptușite ar fi cu situații 
grotești, oricât de fantezist-alego- 
rice, oricât de departe împinse în 
zona lui „orice este posibil“ ar fi, nici 
unul din filmele văzute nu sună 
găunos, fals. Nu, pentru că le 
ocrotește... dimensiunea umană. 
Umanul, omenescul pur și simplu — 
uneori pur si simplut — dă relief și 
culoare și celei mai anemice povești, 
îmblânzește grotescul, dă realitate 
fanteziilor, în cele din urmă dă 


valoare de document social acolo 
unde valoarea cinematografică 
lipsește. Chiar și cel mai neajutorat 
film din punct de vedere estetic 
conţine, fie și într-un colț de 
secvenţă, o idee importantă — parcă 
rătăcită acolo, dar ce contează? 
există. Cea mai fantezistă poveste 
reușește să furnizeze cel puţin o 
informaţie asupra modului de a fi, 
gândi, exista și rezista pe lume al 
israelianului; îţi îngăduie să-ţi faci o 
idee despre felul lui de a privi lumea 
si pe sine în lume, de a o înţelege și 
accepta. De a se accepta. Privirea 
este, de regulă, necruţător — 
autoironică. Este privirea unui popor 
înzestrat cu un simţ al humorului 
ucigător — humorul hiperlucizilor. 
Dealtfel, singura imagine clară 
avansată de această selecție este 
aceea a unei cinematografii sub 
semnul comediei. Comedia ținută în 
frâu de binecuvântatul omenesc. Aș 
pune de la mine sinceritatea. Și 
candoarea. Amândouă dezarmante, 
pentru că funcționează pe meca- 
nismul lipsit de complexe, retineri si 
frâne al copilului. Nu intri în 
„mecanism“, totul se dărâmă. În locul 
omenescului vezi banalul, în locul 
sinceritätii-naivitate, în locul can- 
dorii... ce să mai vorbim. 

Cu ce ne-am ales, așadar. Avanti 
Popolo, firește. Dar și Blues de 
vară târzie de Renan Schorr. 
Premiul naţional „Menorahul de 
argint“ pentru cel mai bun film în 
1987, premiul pentru scenariu si 
muzică originală și optsprezece 
participări la festivaluri importante. 
Calitățile lui cinematografice sunt 


firave în zona profesională, dar foarte 
puternice și puternic emotionante în 
zona de cineamatorism. Filmările pe 
Super 8 care fixează ultimul zâmbet, 
ultima fluturare de mână — incon- 
știente că sunt ultimele — ale li- 
ceenilor prea curând deveniți soldați 
căzuţi la datorie. Arena ficţiunii nu-i 
priește acestui film care te duce 
foarte aproape de psihologia tinerilor 
locuitori ai unei țări în care, a merge 
la război pare să fie un gest la fel de 
banal-normal ca cel al mersului la 
lucru. Înregistrarea directă, chiar 
stângaci-sinceră, da. Ea îi dă capi- 
talul mare de emoție. 

Avanti Popolo a fost Filmul, 
evenimentul „Zilelor“. Există o mare 
cantitate de cinema de foarte bună 
calitate în povestea asta care arată 
ce se mai poate întâmpla cu oamenii 
după ce războiul, faimosul război de 
șase zile, s-a terminat. Ce se 
întâmplă cu doi präpädifi de soldaţi 
egipteni care au scăpat de moarte 
vreme de șase zile și vor muri în a 
șaptea, ziua în care Dumnezeu a 
terminat de făcut lumea așa cum s-a 
priceput. Fără războaie. Film despre 
războiul din oameni, Avanti Popolo 
avansează o idee simplă de-ti crapă 
capul: om cu om ar mai putea să 
cadă la o învoială. Cu popoarele e 
mai greu. Cum să tragi în doi ametiti 
care se tin de tine ca doi copii pierduţi 
de mama? Cu zece soldaţi însă, se 
schimbă treaba. Ei trebuie să tragă. 
Ei sunt poporul. Ei sunt Armata... Te 
uiţi la filmul ăsta care te ţine într-un 
hohot de râs până la urma urmelor, 
până în final când îţi ia scurt, râsul și 
instalează în tine, rece, frica — frica 
de moarte prin absurd — te uiţi, și, 
cum tot nu știi ce a mai făcut între 
timp debutantul din ‘86, dar nici 
ceilalți debutanţi ai deceniului opt, 
dar nici debutantii deceniului nouă, 
șoptești, așa, să fie, că poate au 
nevoie: Avanti, popolo! 


Eva SÎRBU 


relief — între plai și delușor — peisaj i 


dominat, de la mare înâlțime de un 
vârt, Rafi Bukaee cu Avanti Popolo. 


CARIBE 


u palmieri în flăcări 

începe și se termină 

filmul regizorului ame- 

rican Michael Kennedy 

Caribe. intre timp 

se întâmplă multe, din 
Statele Unite sunt sustrase arme 
care urmează să fie livrate unor 
teroriști din America Centrală, în 
aventură sunt atrase personaje 
felurite — o reprezentantă a armatei, 
un fost agent C.I.A., un agent de 
spionaj britanic, beneficiarii trans- 
portului —, intriga propriu-zisă se 
transformă pe nesimţite (după ce 
principalul expert al tranzacţiei este 
ucis) într-un joc de-a șoarecele și 
pisica între urmăriți și urmäritori, 
între urmăritori și urmăriţi, aceștia 
din urmă fiind blonda și „nevinovata“ 
Helen, aliată — de nevoie — cu între- 
prinzătorul Jeff, un agent al spiona- 
jului britanic, despre care nu știe prea 
multe. De fapt, nici n-are prea mare 
importanţă cine pe cine urmărește, 
personajele și intriga sunt pretexte 
pentru un cât mai spectaculos foc în 


Fitile în junglă 


junglă. lar când se părea că an- 
tipaticii reușesc să depisteze și să 
anihileze fitilul exploziei justitiare 
apare „fitilul de rezervă“ (o dovadă 
că totdeauna în viaţă trebuie să-ţi iei 
măsuri de securitate suplimentare). 
Realizatorii mai recurg de vreo două 
ori la „tehnica“ inducerii în eroare, 
asta pentru a pune într-o lumină 
cât mai favorabilă deznodământul, 
happy-end-ul. Ca un semn de 
eficienţă a fitilului de rezervă, jungla 
din Belize arde spectaculos, lăsând 
impresia că focul mistuie tot, chiar și 
pasiunile, ceea ce se va dovedi 
eronat, la timpul cuvenit apărând și 
„pasiunile de rezervă“. O impresie de 
„vetust“, de „prăfuit“ te însoțește tot 
filmul, dar abia la sfârsit înţelegi de 
ce ai senzaţia unui „buchet fanat“; pe 
genericul final stă scris anul pro- 
ductiei: 1987. Or, genul acesta 
de filme — cu pac-pac, urmăriri și fitile 
- eu prin definiţie, foarte peri- 
sabil... 


Călin CALIMAN 


Caribe e Producţia: SUA, S.C. 
Entertainment 1987 e Scenariul și 
regia: Michael Kennedy e Cu: 
John Savage, Kara Glover, Stephen 
McHattie, Sam Malkin, Zack 
Nesis e Distribuit de: S.C. Enter- 
tainment și Romäniafilm 


4 


ătre sfârșitul anilor ‘50, când Maini fusese înfricoșată de succesul Uniunii Sovietice care lansase în 1957 primul satelit, numit 
Sputnik, un cunoscut editorialist din San Francisco, Herb Caen, a alăturat sufixul nik, englezescului Beat. În dorința de a defini cu un 
termen mai șocant efervescența subversivă a unor tineri studenți și literați americani care nu-și găseau locul în societatea tradițională. 


Prin trondă și dispreț manifestate în creațiile lor, ca și prin modul lor de viaţă, ei contestau structurile sociale și morale existente. 
Beatnicii de | peste Ocean au devenit astfel tata adhoc: ai traiului adn ai .. totale în raporturile za ai consumului de 


droguri, ca alibi al inspirației. 


A fost Herbert Huncke, 


pe atunci un tânăr cu vocaţie de scriitor, delicat și 
sensibil, homosexual frustrat, cel ce a introdus în 
vocabularul grupului de studenţi străluciți și 
excentrici, din care făcea parte, cuvântul beat, 
auzit de el în argoul vagabonzilor și travestitilor, 
mediu pe care îl frecventa. În accepțiunea acestora 
beat însemna privire până în străfunduri; sensul 
inițial fiind „lovitură împotriva...“ În ambele 
conotaţii, beat se potrivea cu viziunile despre artă 
și viaţă ale respectivului grup. 

Lucien Carr, student la Universitatea Colum- 
bia a fost cel care în vara lui 1944 le-a făcut 
cunoștință celor trei ce aveau să devină „fondatorii“ 
Generației Beat: Jack Kerouac avea atunci 22 de 
ani și era student la Harvard, Allen Ginsberg avea 
18 ani și urma să studieze la Standford, William 
Burroughs, de 31 de ani, era licenţiat la Harvard. 
Deși studenţi la facultăţile de elită, ce-i 
recomandau ca făcând parte din numita „The Ivy 
League“ cum erau cunoscuţi tinerii descendenți 
WASP (White Anglo-Saxon Protestant) prin 
originile lor cei trei contraziceau această regulă. 
Dimpotrivă ei proveneau din familii de recenți 
emigranți: franco-canadieni (Kerouac), franco- 
evrei (Ginsberg). Burroughs se trăgea dintr-o 
familie de comercianţi prosperă, dar nu din elita 


16 


intelectuală. Tatăl lui Ginsberg era profesor, dar 
mama era un personaj declasat mereu internată 
prin ospicii. Kerouac era singurul dintre ei de 
origine proletară și de religie catolică. Cei patru 
H.H., J.K., A.G.,W.B.au lansat împreună un Mani- 
fest universitar prin care acuzau cenzura de orice 
fel, deci și cenzura interioară, așezând arta 
deasupra moralei și cerând dreptul la libera opțiune 
în privința relaţiilor intime, a consumului de droguri, 
și a expresiei în creaţia artistică. Acesta a fost doar 
începutul. 


Spre a înţelege 

protestul lor 

într-o ţară considerată 

„a tuturor libertăților“ trebuie 


amintit contextul politico-social al anilor '50. In 
1945, se sfârșise al doilea război mondial cu 
prețul unor imense sacrificii, atrocități si al bombei 
atomice de la Hiroshima. Europa a fost însă 
divizată ideologic și economic de Cortina de Fier. 
În 1949, China devine comunistă iar (ex)Uniunea 
Sovietică ajungea în posesia bombei atomice. 
Războiul rece se instalează între cele două 
„tabere“ și va provoca în următoarele decenii alte 
numeroase tragedii morale, materiale și crime. 
În 1954, conflictul ideologic atinge un punct 
culminant. Administrația americană, temându-se 
de influențele comuniste, instituie Comitetul de 
investigație a activității anti-americane sub 
conducerea senatorului Joseph McCarthy, care 
dezläntuie cunoscuta „vânătoare de vrăjitoare“ 
împotriva intelectualilor americani, în special a 
profesorilor și personalităților din lumea artelor, 
literelor, bănuiţi a avea activități, convingeri sau 
simpatii liberale, de stânga sau direct comuniste. 
Asa cum se știe, cineaștii hollywood-ieni au fost 
cei mai loviți, dată fiind puterea artei lor de a 
influenţa opinia publică. 

Între semnalele de alarmă lansate atunci de 
intelectualitatea democrată americană s-a aflat și 
apariţia, în 1958, a trei cărţi ce urmau să fie așezate 
la temelia „subversiunii“ culturale, inițiată de 
beatnici. Este vorba de The Subterraneans de Jack 


@ William Burroughs 
| | Jack Kerouac 
Allan Ginsberg (în 1944) 


Kerouac; A Conney Island of the Mind de Lawrence 
Ferlinghetti (afiliat și el mișcării Beat), provenit 
dintr-o familie de recent imigranti-italieni); How/— 
un poem virulent de Allen Ginsberg la adresa 
societății americane. (Este cazul să amintim că în 
Europa, cu doi ani în urmă, se făcuse deja auzit 
pentru prima oară protestul tinerilor furioși britanici, 
prin vocea eroului lui John Osborne din Privește 
înapoi cu mânie, piesă ce avusese premiera pe 
scena londonezului Royal Court Theatre. lar la 
National Film Theatre fusese prezentat în același 
an primul program de filme Free Cinema). 

Numeroși alți tineri literați, filozofi, marginalizati 
prin opțiunile lor, se alătură grupului Beat, impactul 
operelor dar și al modului lor de viață marcând 
întreaga lor generaţie, dând naștere unui curent 
artistic continuat până astăzi sub denumirea: the 
counter culture“ (contra-cultura), menit să 
contrazică exigenţele oficiale în planul creaţiei. 
Pentru existentele lor zbuciumate și dubioase s-a 
spus adesea despre iniţiatorii acestui curent că par 
a fi descins din romanele lui Dashiell Hammett, 
faimosul scriitor al romanelor negre care nu făceau 
decât să intuiască ceva din spiritul vremii ce avea 
să vină. 

Revenind la o replică din piesa lui Osborne: 


„Cine nua vegheat 

la căpătâiul unui 
muribund, suferă de un 
grav caz de infirmitate...“, 


putem spune că mulţi dintre beatnicii americani 
s-au maturizat timpuriu. Fratele mai mare al lui 
Kerouac murea când Jack avea doar patru ani. 
Comentatorii operei sale apreciază că această 
despărțire l-a făcut pe Kerouac să se afle mereu 
în căutarea unui suflet frate. Cum spuneam, încă 
din copilărie, Ginsberg și-a văzut mama mai mult 
prin ospicii. Lucien Carr a fost internat într-o casă 
de corecție după ce, în 1944, fiind ţinta unui 
obsedat sexual, îl ucide cu un cuţit de cercetaș și 
îi aruncă cadavrul în Hudson. Sfătuit de prietenii 
săi Bourroughs și Kerouac, cărora le ceruse 
ajutorul să ascundă cuțitul, se duce să se predea 
poliției, arătând că se afla în legitimă apărare. 
Povestirea le pare polițiștilor prea extravagantă și 
cum trupul celui ucis, cu toate căutările, nu a fost 
găsit, Carr este eliberat din arest. Dar crima comisă 
avea să-l marcheze pentru toată viaţa; iar Ginsberg 
nota în jurnalul său disperarea și dezechilibrul său 
după ce și-a văzut un prieten ucigând un altul. 
Burroughs a devenit și el criminal fără voie. Pe 
atunci, grupul lor găsise ospitalitatea în 
apartamentul unei tinere Joan Vollmer care 
împărțea cu ei erudiţia și experimentele sexuale. 
Într-o zi, prietenii hotărăsc să se joace de-a 
Willhelm Tell. Joan își așează pe cap un pahar gol 
și îl invită pe Burroughs să tinteascä. El trage, dar 
glontul străpunge creierul fetei. După ani, 
Burroughs era încă convins că în acea clipă un 
spirit malefic pusese stăpânire pe el: „Singura cale 
de a-mi depăși acea obsesie a fost să scriu fără 
întrerupere și cred că nu aș fi devenit niciodată 
scriitor dacă nu ar fi existat moartea lui Joan“. O 
mărturisire cutremurătoare a autorului care 
deschide însă o perspectivă profundă asupra 
înțelegerii romanelor sale, precum și a filmului 
realizat după Naked Lunch în 1990 de David 
Cronenberg — vezi și nr. 6, 7/1991. (După cinci ani 
Cronenberg ecranizează Crash, romanul lui J.G. 
Ballard în care, deși este o proiecție morbidă către 
secolul XXI, regăsim vechile obsesii ale 
beatnicilor). Burroughs a fost în acea perioadă, 
timp de 12 ani, un frecvent consumator de drog. 
Între timp, și Herbert Huncke se făcuse cunoscut 
în 1953 prin teribila sa mărturisire din Junky — 
Confessions of an Unredeemed Drug Addict 
(Confesiunile unui drogat nerecuperat). Neal 
Cassady, student la filozofie, pasionat cititor al lui 
Proust, practica și el ca un „sport“, furtul de mașini. 
El a fost de fapt cel care i-a inspirat lui Kerouac pe 
eroul romanului său din On the Road pe nume 
Dean Moriarity (prenumele Dean ne duce 
obligatoriu cu gândul la destinul lui James Dean și 
la simbolul de el reprezentat). 

Mulţi scriitori de prim rang printre care Capote, 
Updike, Herd Gold au atacat romanul lui Kerouac, 
considerându-l „agresiv, imatur, neloial“, exprimând 
punctul de vedere al unei Americi uimite și revoltate 
de această intelectualitate interlopă, de acești poeți 
damnati. Damnati pentru că însăși cultura pe care 
o creau se dorea destabilizatoare, autodestructivă. 


Aceste impulsuri făceau parte însă chiar din 
biografia lor, ca și atracția față de moarte. (vezi 
Crash). 


„Arta suntem noi“ 
era sloganul beatnicilor. 
A provoca era 


verbul lor preferat, iar excesul 
motorul creaţiei lor. Așa se explică și intro- 
ducerea în vocabularul lor estetic a numeroase 


considerată de ei „o stare de grație“. Ei apar 
astfel ca niște suprarealiști sau dadaiști întârziaţi, 
etern candizi, dar si dezorientaţi și dezrädäcinati. 
Beatnicii se considerau cea de-a doua generaţie 
pierdută, refăcând prin arta lor, pe o altă orbită 
a istoriei, experiențele celei dintâi generații 
pierdute de la sfârșitul primului război mondial 
ilustrate de Scott Fitzgerald, Hemingway, 
Gertrule Stein prin viaţa și opera lor. 

Teribilisti si inventivi, beatnicii au devenit în 
scurtă vreme cel mai fotografiat grup literar. Cum 


E Privind înapoi cu nostalgie, Jeremy Irons și Liv Tyler 
în Frumuseţe furată de Bernardo Bertolucci 


cuvinte obscene, rău famate și a unor expresii 
viscerale, care ulterior au pătruns și pe ecran 
aşa cum se poate constata din numeroase filme 
pe care le vedem. Printre tehnicile literare 
predilecte s-a aflat și pulverizarea logicii 
naraţiunii clasice. De altfel, cei ce au lansat traiul 
de viață comunitar, preluat pe întregul continent 
ca și în Europa de mișcare Hippy, au practicat 
și creația spontană orală cu o participare de grup. 
După ce Burroughs a scris Naked Lunch, 
întrucât manuscrisul fusese compus disparat, 
Kerouac și Ginsberg au fost cei care l-au 
asamblat fără să cunoască, în fond „construcția“ 
gândită de autor. Dacă presupunem că ar fi 
existat. Critica lor socială devine astfel indirectă 
și uneori chiar cifratä. lar ambiguitatea este 


metodele circulă de la o artă la alta, fotografii 
au preluat de la aceștia tehnica montajului si 
colajului. Cineastul de mai târziu, Dennis Hop- 
per, avea să aducă spiritul Beat pe ecran în 
celebrul său film Easy Rider (1969). Acţiunile 
Beatnicilor au fost percepute global drept 
„Revoluţia psihedelică“; „Revoluţia sexului“; 
„Revoluţia drogului“. Aceasta din urmă periculos 
mediatizată. Spre a stăvili această influență 
nefastă, în anul 1970, Administraţia Johnson a 
recurs chiar la încarcerarea lui Allen Ginsberg. 
Dar în condiţiile pușcăriilor americane, 
Ginsberg, după modelul byron-ian, declara: 
„Sunt fericit că am putut arăta că un scriitor 
înspăimântă un guvern. Acum am timp să scriu 
și mai ales am scăpat de grija plăţii chiriei!“ 


Dei 


17 


18 


Si totusi, 
în ciuda unor coercitii, 
experimentul Beat 
avea să schimbe esenţial 
societatea americană 
în următoarele decenii. 


Desigur, spre a se manifesta, a beneficiat de 
libertatea de expresie fundamentală, consfinţită 
prin Constituţie de părinții Americii. 

Printre susținătorii lor s-a aflat scriitorul Jerome 
Salinger. Eroul său, Holden Cauldfield, cel „de 
veghe în lanul de secară“ (titlul romanului apărut 
în 1951) fusese contaminat de spiritul Beat. 
Retragerea în tăcere a lui Salinger a fost adesea 
asociată cu moartea la numai 47 ani (1969) a lui 
Jack Kerouac. 

Multiplele ramificații ale influenţei Beat în 
artă, cultură și societate își spun cuvântul până 
azi. Ei au fost primii care au popularizat 
experiența budistă, adusă mai aproape de 
America după complexul provocat americanilor 
de lansarea bombei de la Hiroshima, o mistică 
ce dădea șanse egale outsider-ilor ca ei. Arcul 
permisibilitätii a devenit treptat tot mai 
cuprinzător incluzând practicile homosexuale, 
lesbianismul sau maternitatea juvenilă. Tot atunci 
au luat ființă mişcările pentru drepturi civile ale 
minorității majoritare a afro-americanilor. Aici 
apropierea s-a făcut prin jazz și muzica celor 
de culoare care au asaltat show-bussinesul în 
anii '50. Charlie Parker era idolul lor iar ritmurile 
jazz-ului s-au regăsit în proza și poezia lor. Ei 
lansaseră ca ideal: „Să dansezi, să cânti și să 
joci baschet ca negrii“. Mișcarea de emancipare 
feminină își are și ea originile în dezamorsările 
psiho-sociale din anii '60 provocate de Beats, 
precum și primele manifestări de personalitate 
ale comunităţii Americano-Hispanice. 

Cea mai prolifică si benefică influență au 
avut-o însă în domeniul artelor vizuale, ma- 
nifestată în explozia pop-art în plastică si a un- 
derground-ului în cinema. Dacă Andy Warhol sau 
John Cassavetes au fost nu doar acceptaţi, ci 
recunoscuţi ca mari artiști inovatori, operele lor 
atingând cote fabuloase la bursa artei și lansând 
numeroși emuli, s-a datorat tot initiatorilor Beat. 
Astăzi, numeroși sociologi, psihologi, istorici ai 
civilizaţiei au creat exegeze de specialitate. Din 
ce în ce mai numeroase sunt colocviile, semi- 
nariile, expoziţiile, aniversările, comemorările ce 
metin impactul generaţiei Beat în actualitate. 
Evident, filmul i-a slujit cu aceeași fidelitate. 


In septembrie trecut, 
la Mostra venețiană 
am putut urmări o amplă 
Retrospectivă 
care a omagiat 
50 de ani de 
contra-cultură Beat“. unu 


dintre cineaștii preocupaţi de această influenţă a 
fost și Bernardo Bertolucci. În Frumuseţe furată 
el însoțește o tânără americană în periplul 
descoperirii adevăratei ei ereditäti într-o restrânsă 
comunitate de artiști boemi — scriitori, pictori, 
actori, ce trăiesc parcă în afara timpului, undeva 
în Toscana, purtându-și extravagantele tinereții 
mai departe, peste decenii, chiar dacă ele au 
devenit discret vizibile odată cu trecerea anilor. 
Imaginarul domină filmul lui Bertolucci ce și-a 
propus mai ales o reconstituire nostalgic-afectivă. 
Spre deosebire de el, cineaștii americani 


a 


8 Allen Ginsberg väzut 
de Robert Frank în Pull My Daisy 


© Lawrence Ferlingetti fotografiat 
de Chris Felver 
în librăria newyorkeză City Lights 


Pa \ : © 
> stă ENE t g 


& Timothy Leary văzut de Paul Davids 
în Timothy Leary’s Death 


Din Manifestul pentru un nou cinema 
american de grup scris de Jonas Mekas si 
contrasemnat de coechipierii săi după 
premiera filmului Guns of the Trees (1961) 


„tas altora sarcina de a vă distra cu 
frumoasele lor povestiri, Ei sunt ca- 
dificati să o facă. Eu sunt un om care si-a 
pierdut răbdarea si cred că e mult mai 
bine asa. Am ascultat prea multe min- 
ciuni, Acum, dacă ceva mă irită, strig. 
Si de ce să nu utilizăm cinematograful 
pentru a striga în gura mare cauzele 
furiei noastre? Cine îmi i poate interzice? 
Si de ce trebuie mereu să ascult? Sa-i 
ascultăm pe politicieni fard să bom- 
banim? Stiu, Iuerurile merg prost când 
poetii încep să strige. Da, într-adevăr 


% Dick Miller văzut de Roger Corman în The Bucket of Blood 


abordează fenomenul și contextul care l-a generat 
cu o anume tehnicitate, așa cum mi-am putut da 
seama din filmele văzute la Veneţia, un real 
privilegiu întrucât nici în America și cu atât mai 
puţin în Europa, aceste filme nu pot beneficia de 
o difuzare comercială. 

Regizorii americani abordează prin ficțiune 
sau doar prin document această mișcare. 

În tonuri grave sau pe corzile comediei, 
cineaștii care recurg la ficțiune ne-au prezentat 
metamorfozele anilor '50-—'60. 

The Connection (1962) de Shirley Clark 
poposește într-un grup de drogati. Moartea poate 
fi în orice clipă prețul „elixirului“. Ruth Weiss înThe 
Brink (1961) aduce aceeași prezenţă a Morţii, dar 
printr-un personaj simbolic: bărbatul cu pălărie 
albă. Spectatorul de acum recunoaște zone în care 
se petrece acțiunea, sporindu-i misterul, întrucât 
ea este „Twin Peaks“. Sinuciderea unei fete si 
cauzele acesteia preocupă un bătrân, în vreme ce, 
în paralel, regizorul Jonas Mekas urmărește 
convietuirea unui cuplu de culoare care trăiesc 
speranţa nașterii copilului lor în Guns of theTrees 
(1961). Inocenta și homosexualitatea sunt asociate 
în The Flower Thief (1960) de Ron Rice. 
Recuperarea a două personaje ce au gustat din 
extravagantele existenţei de tip Beat si 
reconvertirea lor la valorile sociale traditionale este 
tema ecranizärii romanului omonim The 
Subterraneans în regia lui Ranald MacDougall. 

Imaginile documentare ale faimosului festival 
de jazz de la Newport — Jazz on a Summer's Day 
(1959) — rememorează fundalul sonor cu care 
generația Beat s-a identificat. La personaje din 
mediul artistic recurg nu puţini dintre cineaști: 
balerini în Beat (1958) de Christopher MacLaine; 
Sculptori în A Bucket of Blood (1959) de Roger 
Corman, vestitul producător și creator de școală 
horror din al cărui film nu lipsesc, evident, intriga 
polițistă și crima. Pictori și poeţi discută despre 
budism în Pull my Daisy (1959) de Robert Frank 
si Alfred Leslie; printre interpreţi se află chiar poeții 
Beat si vocea din off este cea a lui 
Kerouac.Experimente vizuale, devenite între timp 
argumente uzuale, alcătuiesc filmul de cinci minute 
semnat de Frank Paine, Motion Pictures (1956). 
Viziuni suprarealiste, generate de imaginea 
ciupercii atomice, urmăresc ultima zi din viața a 
șase prieteni în The End (1953) de același 
Christopher MacLaine. 


lucrurile merg prost,“ 


A 
Între filmele 
de ficțiune 
ce împrumută 
schema dramaturgică 
hollywood-iană — intrigă alertă, 
situaţii comice, happy-end — s-a remarcat Beat Dad- 
dies (1995), regizor, coscenarist și operator James 
Kanter. Într-o vilă cu farmecul interioarelor old-En- 
gland, o ex-hippie închiriază camere doar tinerilor 
care se dedică artelor. Asa locuiesc laolaltă un 
scriitor în criză de idei, un instrumentist la șomaj, 
un yuppie-ex-agent de bursă cu vocaţie de critic de 
artă. Cu toţii se află, dintr-o cauză sau alta, la un 
moment de răscruce al vieții lor. Apariţia în acest 
grup a unui poet beatnik, cu alură de guru, îi 
determină să-și reconsidere motivele depresiei și 


© The Subterraneans — 
ecranizarea romanului-cult 
(1959) de Jack Kerouac — realizată 
de Ronald Mac Dougall 


& Beat Daddies de James Kanter 


să renunțe la criteriul „a avea sau a nu avea“, ca 
măsura reușitei, înlocuindu-l cu: „a fi sau a nu fi“. 

Pentru criticul, ca și pentru spectatorul care 
nu a cunoscut fenomenul la fața locului, cele mai 
interesante filme din Retrospectiva venețiană au 
fost desigur documentarele, uzând de fotografii si 
imagini filmate din epocă, aducând pe ecran 
interviuri de dată mai recentă cu unii dintre 
protagoniștii Beat. 

lată câteva dintre ele: 

În 1996, Cris Felver, fotograf și documentarist 
cunoscut realizează ecranizarea după The Coney 
Island of Lawrence Ferlinghetti, traducând în 
imagini (58 minute) biografia acestuia ca poet, 
pictor, editor și animator de spectacole, din tinereţe 
când cutreiera San Francisco pe bicicletă până la 
aniversarea sa, la 75 ani, când unei străzi din 
același oraș i se dă numele său. 


& Shadows (1959) — 
un clasic al underground-ului 
de John Cassavetes 


19 


Tot anul trecut, Paul Davids — scenarist și 
producător executiv, își face debutul în regie cu un 
documentar de 80 minute despre viața lui Timothy 
Leary, chiar la moartea acestuia: Timothy Leary's 
Death. Aflăm că el este considerat un reprezentant 
de frunte al revoluției psihedelice și al culturii 
cibernetice si că își făcuse o profesiune de credință 
din sloganul „tune in, turn on, drop out”, să fii mereu 
împotrivă, să te gândești și să te răzgândești 
mereu. Jerry Aronson — profesor de film la Boulder 
University din Colorado este și el autorul unui 
documentar de 83 minute The Life & Time of Allen 
Ginsberg ce reconstituie printr-un montaj de imagini 
din per à alături de mărturiile prietenilor lui Ginsberg 
itinerariul celui supranumit „Sfântul“. Germanul Klaus 
Maek, fotograf, scriitor, autor de o ea ie dedică 
55 de minute lui Burroughs în Commissioner of 
Sewers (1986-1991). Autorul invocat apare în 
postură de pictor, actor ocazional, scriitor și într-un 
interviu cu criticul Jürgen Plot care îi explică tehnicile 
literare, montajul aparent întâmplător, introducerea 
visului în realitate etc. etc. 

Firește, cele mai numeroase documentare îi sunt 
dedicate lui Jack Kerouac, cel ce a fost considerat 
„Regele“ Beatnicilor, prețuit astăzi unanim pentru a 
fi schimbat limbajul în poezia americană. Cineastul 
independent Robert Frank, pe atunci unul dintre 
fotografii grupului, a realizat This Song for Jack 
(1983) cu ocazia seminarului organizat la Boulder 
University, pe marginea volumului On the Road 
(1959). John Antonelli, documentarist american de 
origine italiană din Massachusetts, reconstituie din 
mărturii de arhivă câteva momente importante din 
viața intimă și din creaţia sa în filmul intitulat chiar 
Kerouac. Chris Felver pornește și el pe urmele lui 
Kerouac în West Coast. Beat and Beyond (1984), 
film compus din 13 interviuri cu persoane care l-au 
cunoscut. Filmul a fost realizat cu ocazia aniversării 
a 25 de ani de la apariția volumului On the Road, 
chiar la North Beach, fieful Beatnicilor în California. 
Homonggide Chiasson, poet canadian de cultură, 
francofonă, revine în Jack Kerouac's Road -— a 
Franco American Odysse (1987) la copilăria 
acestuia când printr-un unchi al său a cunoscut 
literatura franceză (îl citea cu pasiune pe Victor Hugo) 
și când, student fiind, se afla în echipa de fotbal a 
universității și mai câștiga un ban compunând benzi 
desenate. De asemenea, se punctează întâlnirea 


20 


Regizorul David Cronenberg a ecranizat 
în 1991 romanul lui William Burroughs 
Naked Lunch, cu Peter Weller 


Cerul ocrotitor de Bernardo Bertolucci, cu John Malkovich, 
după romanul lui Paul Bowles, 
unul dintre colegii de drum ai beatnicilor 


4 
l 


po 


f 
k 


crucialä cu Ginsberg si Cassady si cu drumurile 
Americii. Richard Lerner si Lewis MacAdams caută 
pe parcursul a 96 de minute răspunsul privind 
controversata existenţă a poetului în What Happened 
to Kerouac? (Ce s-a întâmplat cu Kerouac?) 

Cel mai interesant film din această serie, în 
primul rând prin amploarea conotatiilor, a fost 
ambițiosul The Beat Generation, An American 
Dream (1987-Generatia Beat un vis american), 
87 minute) realizat de cineasta Janet Forman 
documentaristă, licenţiată la N.Y. University, 
scriitoare, teleastă afirmată cu succes în 
publicitatea video). 

Janet Forman face un portret din mers al 
respectivei generaţii începând din anii '50 când 
furiosii Americii nu au privit înapoi cu mânie ci cu 
sfidare spre un alt viitor. Cineasta reevaluează 
momentul Beat intercalând mărturii de arhivă pro și 
contra, dând privitorului ocazia să-și facă o părere 
obiectivă asupra mișcării ce a declanșat atâtea 
importante mutații în configurația socială și culturală 
a Americii. Autoarea a recurs pentru lectura 
comentariului la vocea lui Steve Allen, personaj 
renumit în America pentru a fi creat în anii '50 cel 


dintâi tele show în serial, intitulat „Tonight Show“ în 
cadrul căruia reprezentanții Beat și-au făcut pentru 
prima dată apariția pe o rețea deteleviziune, ajungând 
cunoscuți pe întregul continent. 


Indiferent de opiniile 
controversate încă 
asupra acestui fenomen, 
el nu poate fi ignorat ce cine 


dorește să înțeleagă astăzi mersul Americii si 
filmele ei. Sindromul generaţiei X își are rădăcinile 
în acest experiment, dar și doctrina ce a impus în 
ultimii ani atitudinea „Politically correct“ de ac- 
ceptare a oricărui tip de minoritate, a oricărei 
excepții de comportament. Și cum orice cunoaștere 
nu poate fi decât pozitivă, v-am invitat la această 
lectură, chiar dacă, sau mai ales pentru că, nu 
putem să vă invităm să vedeţi aceste filme. 


Dosar realizat de 
Adina DARIAN 


George Alexandru, Stefan Iordache, Dan Pita 


e la mijlocul lunii februarie Dan Pita filmase mai bine de jumătate din noul său film. Natură 

moartă este, deocamdată, titlul acestei pelicule inspirată din realitățile „obsedantei tranzitii“. 
Despre ceea ce ar trebui să știe spectatorul în legătură cu viitoarea premieră a anului 1997 ne-au 
vorbit regizorul Dan Pita și scenaristul Radu F. Alexandru. 


DAN PITA: „Dacă în Pepe si Fifi introspectia era 
concentrată asupra străzii și a tinerilor debusolati, ea 
se oprește acum asupra „înaltei societăți“ din zilele 
noastre. Deși întâmplările îi vor face pe unii să creadă 
că e vorba de biografii cunoscute, vreau să precizez 
că orice asemănare cu personaje reale este 
întâmplătoare. Sloganul publicitar al acestui film ar 
putea fi „iubire, crimă și politică“. 

Avem în distribuție mari actori. Ştefan lordache 
este un personaj foarte actual, întâlnit frecvent azi în 
lumea politică și a afacerilor. Lăzărescu (acesta este 
numele său) face o pasiune pentru o tânără 
dansatoare de bar (interpretată de Alina Chivulescu) 
și e bănuit de adversarii lui că ar fi implicat într-un 
accident rutier care pare o crimă motivată de 
rivalitatea în dragoste. 

Victor Rebengiuc este adversarul lui politic și în 
afaceri. Costel Constantin joacă un patron de 
restaurant-cabaret iar Vlad Rădescu un alt influent 
om politic din anturajul lui Lăzărescu. George Mihăiță 
interpretează un bodyguard în timp ce Maia 
Morgenstern portretizează o procuroare care 
încearcă să descopere adevărul în cazul 
accidentului-crimă. Cristian lacob deţine rolul unui 
saxofonist, prieten al dansatoarei, Liana Ceterchi fiind 
sora lui. 

Filmul va avea o tentă polițistă, dar și accente de 
critică socială. Artistul trebuie să rămână mereu în 
opoziție și să privească lucid lumea în care trăim“. 

RADU F. ALEXANDRU: „A vorbi despre 
actualitate e un act temerar. Ea pare din ce în ce 
mai greu de înțeles și făcută parcă să ne dea un 
sentiment de lehamite. Acest lucru este valabil la 
data la care am scris scenariul. Pot jura că el 
reprezintă adevărul României între 1990-1996. 
Sper, ca scriitor și ca om care consumă azi o 
experienţă politică, că acest adevăr va înceta în 


1997. Îmi asum «riscul» de a ni se spune, la data 
premierei: «Aţi produs un film datat». 

Nu cred că spațiul interviului nostru ne-ar permite 
să intrăm în dialog despre demobilizare și 
manipulare. Nimic din ceea ce s-a întâmplat în 
România în ultimii șapte ani nu a fost întâmplător. 
Cred că merită încercat să înțelegem exact ce s-a 
petrecut în acest ciclu de șapte ani. Tin să subliniez 
că nu e vorba despre o literatură a unui nou 
„obsedant deceniu“. Filmul nostru va fi prin excelență 
politic, existând și o linie polițistă, și, deloc în ultimul 
rând, una pasională. 

Aş mai simţi nevoia să spun că nu e un film cu buni 
și răi, cu albi și negri, ci un film despre lumea care, 
dintr-un motiv sau altul, a ajuns să ocupe scena 
politică. Apartinând atât puterii cât și opoziției, această 
lume e surprinsă, în totalitatea sa, sub titlul Natură 
moartă. 

Cred că va fi un film de factura celor realizate 
de maeștri ai genului, și mă gândesc în primul rând 


la Costa Gavras. El beneficiază de șansa unui. 


regizor aflat în formă extraordinară, Dan Pita, și 
de o distribuţie care i-ar putea asigura intrarea în 
orice competiție internaţională. Sunt sigur că este 
genul de film pe care spectatorul român îl așteaptă 
și care, fără nici un fel de concesie comercială, va 
face săli pline. Sper că difuzarea va face efortul 
elementar de a încerca să-și vândă marfa așa cum 
merită.“ 


A consemnat Dana DUMA 


Imaginea: Dan Alexandru e Art Director: /on 
Oroveanu e Muzica: Adrian Enescu e Sunetul: Al. 
Salamanian e Montajul: Cristina lonescue Din 
distribuție mai fac parte:George Alexandru, Monica 
Davidescu, Vladimir Găitane Producţie: Cinerom 
(A.S.) 


Cristian lacob 
Foto: Victor STROE 


Alina Chivulescu 


apa pi 
criticii... 
eși am scris în repetate rânduri că 
nu clasamentele de diferite tipuri 


contează, nu putem să nu 

recunoaștem că diversele topuri ce 

apar de-a lungul vremii în publicaţiile 

din întreaga lume ne rețin atenția — 
fie și numai pentru câteva clipe. Ele îndeamnă la 
comparații și reflecţii, uneori ne indignează, alteori 
ne fac plăcere. V-am mai oferit și în anii trecuți 
clasamentul alcătuit de redactorii de la Cahiers du 
cinéma. lată care au fost pentru aceștia cele mai bune 
filme ale anului 1996: 


. Crash (David Cronenberg) 

. For Ever Mozart (Jean-Luc Godard) 

. Casino (Martin Scorsese) 

. Comment je me suis disputé (ma vie 
sexuelle) (Arnaud Desplechin) 

. A Comedia do Deus (Joao César Monteiro) 

. Dead Man (Jim Jarmush) 

. Les Voleurs (André Téchiné) 

. Misiune imposibilă (Brian De Palma) 

. Encore (Pascal Bonitzer) și Parfait Amour! 
(Catherine Breillat) 

. N'oublie pas que tu vas mourir (Xavier 

Beauvois) 


© © Oo U Æ © D = 


a“ 
[=] 


Câteva observaţii se impun. Din cele 11 filme 
(căci pe locul 9, după cum vedeţi, se află la 
egalitate două pelicule), şase sunt franceze, 
confirmând politica publicaţiei de a susține 
producția naţională. Cu rezultate bune uneori — 
impunerea în conștiința publicului a unor nume 
care nu beneficiază de o campanie publicitară 
răsunătoare, precum filmele produse de marile 
companii americane —, dar și cu riscuri — 
supraevaluarea unor pelicule care nu-și justifică 
pretențiile (de exemplu, chiar în numărul din 
ianuarie ‘97 al revistei, Stéphane Bouquet include 


$ Crash de David Cronenberg, 
nu i-a speriat pe criticii francezi (Deborah Unger) 


printre filmele preferate insuportabilul No Sex Last 
Night de Sophie Calle, demonstrație de 
pretiozitate neacoperită în plan artistic). 

Deși nici redactorul șef, Serge Toubiana, nici 
redactorul șef adjunct, Frederic Strauss, nu au inclus 
în listele lor filmul lui David Cronenberg, Crash s-a 
situat în fruntea clasamentului, mulţi dintre redactorii 
și colaboratorii de la Cahiers... considerându-l cel mai 
bun film al anului. Despre acest film admirabil și despre 
polemicile iscate de el v-am mai vorbit (vezi și nr. 11/ 
96), rămâne să sperăm că vreun distribuitor curajos 
îl va aduce și pe ecranele noastre, și atunci vom 
reveni. 

Din întreaga listă, în România au rulat doar două 
filme: Casino (primit și la noi bine de critică, dar pe 
care personal îl consider un eșec artistic) și — 
surpriza topului — Misiune imposibilă, care nu i-a 
prea entuziasmat (din păcate) pe cronicarii români. 
Francezii, în schimb, îl consideră pe Brian De Palma 
unul dintre cineaștii americani importanți. Incă o 
dovadă — dacă mai era nevoie — că punctele de 
vedere ale criticilor diferă de la un meridian la altul. 


Sa Martin Scorsese rămâne un räsfätat al criticii (Casino, 
cu Robert De Niro, Sharon Stone și James Woods) 


22 


Si Ce spun 
cifrele 


entru producătorii americani cifrele — 

adică încasările — sunt mult mai 

importante decât cronicile. Numai în 

ultimele luni filme ca One Fine Day (cu 

Michelle Pfeiffer și George Clooney), 

The Evening Star (cu Shirley MacLaine 
și Jack Nicholson) sau The Mirror Has Two Faces 
(de și cu Barbra Streisand) n-au prea plăcut criticilor, 
care au scris multe cronici negative. Ceea ce nu le-a 
împiedicat însă să facă încasări destul de bune — e 
drept, nu au fost în fruntea box-office-ului, dar nici pe 
ultimele locuri. La Hollywood banii vorbesc. Și anul 
trecut a fost unul fast. 

Încasările totale din 1996 se ridică la 5,92 miliarde 
dolari, cu 8% mai mari decât în 1995 (5,49 miliarde), 
corespunzând la 1,35 miliarde bilete vândute. Ceea 
ce înseamnă un nou record, cel vechi (1,3 miliarde 
bilete) datând din 1959. Dacă la noi lumea merge din 
ce în ce mai rar la cinematograf, în Statele Unite în 
ultimii cinci ani s-a remarcat o creștere a încasărilor 
— 4,87 miliarde dolari în 1992, 5,15 miliarde în ‘93 și 
5,40 miliarde în ‘94. 

În bună măsură aceste încasări record se datorează 
faptului că anul trecut au ieșit pe ecrane nu mai putin 
de treisprezece block-busters (de data aceasta cifra 
13 nu a purtat ghinion!), cu încasări de peste 100 
milioane dolari fiecare, numai în America. (In 1995 
au existat doar șapte asemenea succese). Care sunt 
ele? Independence Day (306,2 milioane); Twister 
(241,6); Toy Story (191,7); Misiune imposibilă (181); 
The Rock/Fortäreata (134); The Nutty Professor/ 
Profesorul trăznit (128,8); Ransom/Răscumpărarea 
(124,6); The Birdcage/Cabaret în familie (124); 101 
Dalmatians (109,7); A Time to Kill/Vremea 
răzbunării (108,8); Phenomenon (104,5); The First 
Wives Club (103,4); Eraser (101,3). 

Aceste cifre nu sunt cele oficiale, care vor fi anunțate 
abia la sfârșitul acestei luni la convenţia Motion Pic- 
tures Association of America (MPAA). Dar, de obicei, 
estimările sunt foarte apropiate de cifrele finale. 
Oricum, e posibil să existe și un al paisprezecelea 
blockbuster, Cocoșatul de la Notre-Dame, în privința 
căruia surse diverse dau cifre diferite ale încasărilor, 
situate între 80 și 100 milioane dolari. La o simplă 
privire putem vedea că, de data aceasta, cele mai 
multe filme de pe listă au fost deja distribuite în 


România, iar altele sunt anunţate pentru lunile 
următoare. Dacă nu vedem întotdeauna cele mai bune 
filme ale anului, există în săli măcar marile succese 
de public. 

Ar mai fi de remarcat că, din cele 13 megahituri, 
nouă au avut premiera în vară, două în toamnă, iar 
celelalte două în perioada sărbătorilor. Inainte 
perioada sărbătorilor era considerată cea de Thanks- 
giving (la sfârșitul lui noiembrie) până la Anul Nou. 
Acum însă, există practic două perioade de sărbători 
în ultima parte a anului, în care producătorii lansează 
mai ales filme „pentru toată familia“ și peliculele con- 
siderate a avea mari șanse în cursa pentru premiul 
Oscar: prima de la Veterans Day (jumătatea lui 
noiembrie) la începutul lui decembrie, iar cea de a 
doua — de la Crăciun la Anul Nou. Astfel, ultimele șapte 
săptămâni ale anului au adus încasări de 972,6 
milioane dolari, din care 475 milioane numai în 
perioada de după 20 decembrie. Si tot în această 
perioadă au ieșit pe ecrane alte filme care vor depăși 
cu siguranță 100 milioane încasări în 1997, precum 
Jerry Maguire, cu Tom Cruise. Michael, cu John 
Travolta ori Beavis and Butthead Do America, cu 
cele două personaje din serialul de desene animate 
atât de popular și la noi. 

Sigur, dat fiind numărul mare de filme lansate în 
ultimele săptămâni ale anului — 30 — au existat, pe lângă 
învingători, și învinși. Printre aceștia din urmă se numără 
Daylight, cu Sylvester Stallone, care a costat 80 milioane 
dolari si a adus putin peste 40 milioane, și Jingle All the 
Way/Goana după cadou, cu Arnold Schwarzenegger, 
care — cu același buget — a încasat 50 milioane. Să 
tragem oare concluzia că s-a sfârșit epoca eroilor cu 
mușchii de oțel și că lumea preferă comediile romantice 


| | Arnold Schwarzenegger reușește să „prindă 


“un nou blockbuster (Eraser) 


și actorii cu o înfățișare mai apropiată de cea a omului 
de pe stradă? E cam devreme pentru astfel de concluzii, 
să mai așteptăm. 

Putem remarca însă că marile studiouri — 
așa-numitele majors — și-au adjudecat din nou partea 
leului, 96% din încasări provenind din filme produse 
aici. În întregul an au fost distribuite 299 filme, ceea 
ce înseamnă cu 16% mai mult decât în 1995 (257 
premiere). A crescut și numărul de săli cu 1700 (cu 
6% mai multe decât în 1995), ceea ce a dus și la un 
număr mai mare de filme distribuite pe scară largă, în 
întreaga țară — 159, față de 143 în'95. Dintre acestea 
67 au fost distribuite în peste 2 000 copii, o creștere 
substanțială an de an (în 1990 doar 14 filme beneficiau 
de o ieșire simultană în peste 2000 săli). 

Dar, după atâtea cifre care arată cât de prosperă 
este industria cinematografică americană, să trecem 
în revistă și câteva probleme care-i preocupă pe 
producători, pentru că nu toate sunt roz, așa cum par 
la prima vedere. In primul rând au crescut enorm 
costurile de producţie și marketing, bugetele filmelor 
fiind din ce în ce mai mari. Și aceste costuri cresc 
mai repede decât au crescut încasările prin vânzarea 
de bilete, videocasete sau produse derivate. 

Insă cel mai mult au crescut sumele investite pentru 
publicitatea unui film. Deși MPAA a anunţat că în 1995 
s-au cheltuit în medie 18 milioane dolari pentru 
publicitatea unui film, se știe că pentru o peliculă 
considerată a avea un mare potenţial comercial, 


B Ziua independenței, campionul absolut al încasărilor 


studiourile investesc 25-30 milioane numai pentru 
reclamă. O sumă imensă. 

Mai există și problema programării premierelor. 
Concurența e concurenţă, dar experiența a dovedit 
că nu e bine să iasă în aceeași perioadă pe ecran 
două sau mai multe filme cu o tematică asemănătoare. 
De obicei spectatorii aleg unul singur dintre ele, 
încasările celorlalte având de suferit. Apoi există filme 
mai potrivite pentru perioada de vară, altele care 
trebuiesc programate la întoarcerea din vacanţă, sau 
în apropierea sărbătorilor de iarnă. Deja, pentru 1997, 
au fost fixate datele de ieșire pentru 40 de filme con- 
siderate ca virtuale succese. 40 de week-end-uri 
blocate de majors, ceilalţi trebuind să-și ajusteze 
programul după acestea. 

Mulţi specialiști în domeniu consideră că actualul 
sistem favorizează doar megaproductiile și filmele cu 
buget redus. Primele prin campaniile publicitare și 
numele de pe afiș, care atrag spectatorii. Celelalte 
pentru că există un public fidel al cinematografelor de 
artă, care urmăreşte și încurajează producţia 
independentă. Astfel, filmele cu bugete medii sunt 
sacrificate. Mai mulţi critici notează că în această 
situație publicul ajunge să creadă că doar un 
block-buster trebuie să fie proiectat în sălile 
comerciale. Celelalte filme ar fi doar pentru piaţa video 
sau pentru televiziune. : 

În sfârșit, se cuvine remarcat faptul că filmele străine 
nu au înregistrat decât 1% din încasările de pe piața 


americană. O situaţie tristă, în fața căreia mai multi 
critici au reacționat, propunând diversificarea 
repertoriului cinematografic, cu facilitarea accesului 
peliculelor ne-americane în marile circuite. Richard 
Corliss, de exemplu, scrie în revista Time: „Americanii, 
absorbiți de cultura lor lipsită de substanţă, închid o 
fereastră spre restul lumii cinematografice“. In 


„continuare, el invită cititorii să menţină această 


fereastră deschisă, mergând în sălile în care rulează 
filme străine, cumpărând casete video cu cele mai 
bune pelicule din producţia mondială. Sau, în ultimă 
instanţă, să ia avionul până la Toronto, pentru a urmări 
festivalul de acolo, care are un program diversificat. 

Dar cinematograful american a cucerit toată lumea, 
el a invadat și sălile noastre. Dacă americanii pot lua 
avionul până în Canada, noi ce putem face? 


ə Personajele animate 
din Toy Story i-au întrecut 
la box-office pe Tom Cruise, 
Eddie Murphy și Robin Williams 


23 


Pour les 


lecteurs 


GERARD DEPARDIEU Mage 


UNIFRANCE FILM 


IT ERA 


L'ART. N 


® Mel Gibson în 
Răscumpărarea, filmul care 
i-a supărat pe mecanicii 
de avioane 


Procese, dar 
nu pe ecran 


a Hollywood scandalurile se 

tin lanţ. Săptămână de 

săptămână coloanele ziarelor 

sunt alimentate cu ultimele 

evenimente senzaţionale din 

cetatea filmului. Sex, crimă, 

droguri sunt etalate cu lux de amănunte. Dar 
totul se învârte de fapt în jurul banilor. Și, după 
cum am văzut mai devreme, anul trecut banii 
câștigați au fost mulţi. . : 
Justiția a făcut obiectul multor filme care 

au adus încasări serioase. lată însă că unii 

dintre producători trebuie să facă față unor 
procese în viața reală. De exemplu, sindicatul 
mecanicilor din industria aeronautică a SUA a 
dat în judecată studiourile Disney. Motivul este 
că sindicatul nu e mulțumit de imaginea sa în 
filmul Răscumpărarea. John Walsh, care apără 
interesele sindicatului, a declarat că filmul 

aruncă o lumină nefavorabilă asupra angajaţilor 
companiilor aeriene şi a. cerut o despăgubire 
de 50 milioane dolari. Avocatii i-au contactat 
pe producători imediat după premiera filmului, 
cerând ca anumite secvenţe să fie înlăturate. 


Au fost însă refuzaţi. Intre timp, filmul a devenit - 


unul din marile succese la box-office. Foarte 
multi spectatori, deci, care și-ar putea închipui 


26 


că toți mecanicii din aviaţie sunt în realitate ca 
cei din film, spun membrii sindicatului. Nu 
exagerează oare? Dusă la extrem, logica lor ar 
face ca medicii să ceară despăgubiri 
studiourilor care au produs zeci de filme cu 
doctori psihopati. Sau scriitori care-i acționează 
în justiţie pe cei care au realizat pelicule în care 
apar scriitori asasini. Sau... Enumerarea ar 
putea continua la nesfârșit. 

Dacă mecanicii s-au supărat pentru că nu 
au fost înlăturate unele secvențe, cei de la firma 
Reebok au pornit un proces împotriva 
studiourilor TriStar dintrun motiv contrar. Ei îi 
acuză pe producători că nu au prezentat 
produsele firmei lor în filmul Jerry Maguire, așa 
cum se înțeleseseră, și cer 110 milioane dolari 
despăgubiri pentru încălcarea contractului. Cei 
de la TriStar se angajaseră să prezinte în unele 
secvenţe produse Reebok, în schimb această 
firmă investea 1,5 milioane într-o campanie 
publicitară. Jerry Maguire e și el unul din marile 
succese ale momentului. Și se știe că deseori 
spectatorii sunt tentaţi să cumpere produsele 
pe care le văd într-un film care le place. Probabil 
Reebok ar fi câștigat prin creșterea vânzărilor 
mult mai mult decât investiseră în reclama 
filmului. Acum însă s-a ajuns la încă un proces 
din lungul șir al afacerilor judiciare de la 
Hollywood. 


Mai multi 
spectatori = 
mai puţini 
bani? 


recând oceanul, un alt 
scandal, de data aceasta în 
Franța. Sala UGC Appolo 
din Nantes a oferit proiecții 
cu filme mai vechi la tariful 
de 10 franci, începând din 
luna noiembrie. Numărul de spectatori a crescut 
de opt ori în prima săptămână a acestui 
experiment. Am putea crede că toată lumea 
este mulțumită de rezultat. Dar ne-am înșela. 
Imediat cei care deţin drepturile asupra filmelor 
s-au revoltat, îngrijoraţi că profiturile lor ar 


scădea — prețul unui bilet normal depășește 
30 franci. 

Nu e prima dată însă când se întâmplă așa 
ceva. În 1994 un cinematograf din Lyon a 
încercat același lucru. Protestele nu s-au lăsat 
așteptate. S-a cerut un raport al specialiștilor 
și s-a propus o reformă a legii, care să-i 
protejeze în mod expres pe cei care deţin 
drepturile. Au-trecut doi ani si nu s-a ajuns la 
nici un rezultat. Situaţia de la Nantes a relansat 
discuţia. 

Ce filme au fost proiectate însă la acest tarif 
considerat scandalos? Doar pelicule a căror 
exploatare comercială a încetat de cel putin 
şase luni - Beaumarchais, Regina Margot, 
Casper, Singur acasă, Le Grand Bleu, 
Portocala mecanică etc. — uneori grupate în 
cicluri tematice, sau medalioane consacrate 
unor regizori marcanți — Stephen Frears, Pedro 
Almodovar... / 

Producătorul și regizorul Claude Berri a 
declarat că această discuţie nu trebuie să se 
focalizeze numai în jurul cazului de la Nantes, 
ci să se generalizeze: „Tariful de 10 franci pentru 
filme mai vechi nu este scandalos, în măsura 
în care distribuitorii sunt anunţaţi. Incredibil e 
faptul că exploatanții decid singuri preţul. Mi-e 
teamă că o astfel de practică se va extinde. 
Trebuie să existe un dialog permanent între 
proprietarii de săli și distribuitori“. 

Dar, dacă intră mai multi spectatori în sală, 
chiar la un tarif mai mic, aceasta nu înseamnă 
încasări mai mari? Deşi nu s-a făcut nici un 
studiu complet, specialiștii apreciază că, pe 
termen scurt, se cîștigă. Insă pe termen lung 
se pare că se pierde. Spectatorii sunt atrași de 
preţurile mici în primele săptămâni dar, după o 
perioadă de timp, când efectul noutăţii dispare, 
atracția nu mai e aceeași și frecventarea sălilor 
scade din nou. 

Uniunea producătorilor de film din Franța 
(UPF) a dat publicităţii o declaraţie în care se 
spune că „e inadmisibil ca sălile multiplex să-și 
regleze problemele lor de concurenţă pe seama 
deţinătorilor drepturilor de autor“. Se spune mai 
departe că războaiele tarifare fac rău în primul 
rând filmului francez si duc la amortizarea mai 
dificilă a costurilor de producţie la filmele cu 
bugete mari. Așa că | s-a cerut CNC-ului 
francez să clarifice situaţia. Acesta a propus 
un amendament la Codul comunicaţiilor şi 
cinematografului, în care se stipulează că prețul 
biletelor trebuie menţionat în contractul încheiat 
între distribuitor și exploatant. 

lată deci că nu toată lumea e mulţumită de 
scăderile de preţuri. La noi, unde oricum biletul 
de cinema este mult mai ieftin decât în restul 
Europei, nu ne putem aștepta decât la scumpiri. 


Stephen Frears, un regizor care face săli pline 
la Nantes (John Malkovich în Mary Reilly) 


~ Felice Laudadio 


Fare festival 


Bilancio di un’avventura culturale 


Furomal 


A crea 
festivaluri 


cesta este titlul unei cărți 

apărute în 1996, semnată de 

reputatul critic italian Felice 

Laudadio. Subtitlul este 

Bilanțul unei aventuri 

culturale. Dar din întreaga 
aventură a organizării de festivaluri — Myst Fest 
la Cattolica, EuropaCinema la Rimini (1984— 
87), apoi la Bari (1988) și Viareggio (începând 
din 1989), Palm Springs etc. — în acest volum 
nu e reținută decât perioada EuropaCinema. 
Este fascinant să urmărești procesul intim al 
creării şi organizării festivalului. Cu toate 
problemele sale, cu toate amănuntele de care 
un director de festival trebuie să se ocupe. 
Aproape un manual practic pe care ar fi bine 
să-l citească și cei care se ocupă la noi cu 
organizarea unor astfel de evenimente. Pentru 
că un festival nu înseamnă doar un eveniment 
monden, ci sute si sute de ore de muncă; 
întâlniri și discuţii cu persoane mai mult sau 
mai putin agreabile, dar indispensabile — 
sponsori, oficialități, proprietari de hoteluri și 
restaurante, responsabilii sălilor cinema- 
tografice, producători, distribuitori etc.; 
urmărirea atentă a producției cinematografice, 
pentru a selecta ceea ce este mai bun în 
momentul respectiv; efortul de a crea un juriu 
în care să fie prezente personalități marcante, 
dar și o întreagă stratagemă diplomatică pentru 
ca atmosfera în dezbaterile juriului să nu fie una 
de război, ș.a.m.d. 

EuropaCinema s-a născut în 1983, în urma 
unei întâlniri dintre Laudadio și Fellini. Criticul, 
care era pe atunci directorul festivalului filmului 
fantastic, MystFest, de la Cattolica, încerca să-l 
convingă pe regizor să participe la festival. 
Fellini i-a răspuns: „De ce să vin până la 
Cattolica? Mai bine ai muta festivalul la Rimini. 
Poate atunci...“ Era o siretenie a maestrului, 
care știa prea bine că între cele două localități 
sunt doar 20 de km. Dar el a continuat: „Sau, 
dacă nu poți face asta, inventează ceva la 
Rimini; de exemplu un festival de comedie. 
Oamenii au nevoie de râs“. 

Pentru Laudadio a fost de ajuns. Ideea de 
a crea un festival la Rimini nu i-a mai dat pace. 
Dar nu unul de comedie, ci unul dedicat exclusiv 
filmului european, pentru a oferi o alternativă 
la cinematograful american care invadase și 


sălile italiene. A început șirul de întâlniri cu cei 
care-l puteau ajuta să creeze acest festival. 
Fellini a contribuit și el la organizare, convingând 
mai mulți sponsori să investească în festivalul 
nou creat, desenând afisul și sigla. Dar nu toată 
lumea a fost mulțumită. Gian Luigi Rondi, 
directorul Mostrei venețiene pe atunci, a 
considerat că festivalul de la Rimini reprezintă 
o concurenţă serioasă. ȘI periculoasă. 
Discuţiile pro și contra au luat amploare, 
ajungând pe primele pagini ale ziarelor. 
Laudadio și-a dat atunci demisia din comitetul 
de organizare al Festivalului de la Veneţia. 

Ironia soartei face ca, la începutul acestui 
an, el să fie ales director al prestigioasei 
manifestări venețiene. Din primele săptămâni 
a și anunţat o nouă schemă de organizare a 
festivalului. Să ne întoarcem însă la Europa- 
Cinema. 

Din 1984 și până în 1987, la Rimini au fost 
invitați Edgar Reitz, Michelangelo Antonioni, 
Theo Angelopoulos, Joris Ivens, Marcello 
Mastroianni, Gian Maria Volonté, Tonino Guerra, 
lrene Papas, Jean-Claude Carrière, Andrè 
Delvaux, Manuel de Oliveira, Bille August, Aki 
Kaurismaki, Monica Vitti, Charlotte Rampling, 
Margarethe von Trotta, Tenghiz Abuladze, Nicos 
Papatakis, Philippe Noiret și multe alte nume 
prestigioase. Festivalul câştiga în amploare an 
de an. Si cu aceasta și geloziile profesionale, 
intrigile. Deja în 1986 a fost foarte greu să fie 
aduse filmele pentru care Laudadio optase 
inițial. Se răspundea mereu că un festival 
„misterios“ le selectionase, ele urmând să aibă 
premiera mondială acolo. Mai târziu s-a aflat 
că era vorba de Mostra de la Veneţia, care nu a 
programat în final nici jumătate din filmele 
blocate doar pentru a face greutăţi celor de la 
Rimini. Concurența! 


Nici ediţiile de la Viareggio nu au fost lipsite 
de probleme, scandaluri, emoții. Dar important 
este că Festivalul a supravieţuit. Trecând peste 
toate, Felice Luadadio notează în ultimul capitol 
al cărții — Epilog: „Sunt norocos, am o slujbă 
minunată, decorez vitrine. Adică vitrine în care 
prezint filme. Nu e ușor, nu a fost niciodată ușor. 
Am început să organizez festivaluri în 1980, 
după ani petrecuţi ca ziarist si critic de film, 
slujbe mai ușoare și mai sigure decât cea de 
decorator de vitrine. Slujbe în care nu ești prea 
des expus la critici, ci fabrici criticile. Deseori 
nedrepte, adesea nefondate, rareori folosi- 
toare celor care lucrează în lumea cinemato- 
grafului. Chiar când sunt favorabile. De-a lungul 
anilor, dar mai ales în ultima vreme, critica de 
film şi-a pierdut profunzimea. Profunzimea 
culturală. Cel puţin așa mi se pare mie. Am 
ajuns ca unii critici să clasifice filmele ca «de 
văzut» sau «mai bine nu», fără ca măcar să le 
vadă ei înșiși. Invectivele au luat locul analizei, 
«citatele» (uneori din propriile articole, în lipsa 
unei lecturi aprofundate) au înlocuit căutarea 
sursei de inspiraţie creatoare. Criticul se vede 
pe sine ca protagonist“. 

Cuvinte destul de... critice la adresa criticii. 
Dar Laudadio e lucid, și nu respinge nici 
acuzațiile care i-ar putea fi aduse lui: „E ușor 
să dai un verdict în 20 rânduri, 20 minute după 
ce ai văzut un film de 90 min. stând confortabil 
într-un fotoliu la un festival. Am făcut-o și eu 
ani de-a rândul, așa că știu. Nu neg nimic, nu 
acuz pe nimeni. Și nu-mi pun acum cenușă în 
cap. Dar am încetat să mai scriu cronici în 
momentul în care am început să organizez 
festivaluri, să aleg filme, să stabilesc programe 
și strategii pe termen lung sau scurt. (...) Există 
un conflict de interese dacă vrei să fii și 
decorator de vitrine, şi critic. Ești fatalmente 


@ Emma Thompson în Carrington de Christopher Hampton, 
un mare succes la Viareggio în 1995 


In 1987 mai multe partide politice au în 
cercat să patroneze festivalul — o bună publi- 
citate electorală. Refuzate, ele au înaintat 
proteste la autorităţile locale, acuzând festivalul 
că a proiectat filme de calitate discutabilă, că 
este prost organizat și că politica sa culturală 
este greșită, favorizând producţiile lipsite de 
calități. Aceasta în ciuda sutelor de personalități 
cinematografice care au luat parte la acest 
festival. Reacţia acestora nu s-a lăsat aștep- 
tată — ei au semnat o petiție în favoarea lui 
Laudadio, primul pe lista de semnatari fiind 
chiar Fellini. 

Cu tot sprijinul acestor cineaști, autoritățile 
rimineze au refuzat să mai acorde ajutorul lor 
festivalului. Astfel că ediția 1988 s-a ținut la Bari. 
Aici, alte probleme — un funcţionar cere o sumă 
de bani pentru a debloca plăţile către furnizori. 
Refuzat, el face tot posibilul ca aceștia să nu 
fie plătiți. Procesele judiciare începute atunci 
încă nu s-au încheiat. Așa că din 1989 festivalul 
se mută din nou la Viareggio. 


expus unui șantaj. Sau, în cel mai bun caz, la 
favoritism“. 

Nu continuăm cu citatele, deși ele ar putea 
fi utile multora. Cartea pe care v-am prezentat-o 
este nu numai relatarea unei experiențe, ea 
poate fi considerată un îndreptar pentru cei care 
vor să se aventureze pe acest tărâm, al orga- 
nizării de festivaluri. 


Rubrica „SPOT“ 
este realizată de Rolland MAN 


27 


iam NEESON 


iam Neeson nu- 

treste o veche 

antipatie față de 

gazetari! Incă de 

pe când s-a făcut 

W mare caz de ,ex- 

cesele“ sale, spunându-se că ar fi 

„un Lothario irlandez“: „E suficient să 

fii văzut cu o femeie într-o seară la 

un restaurant, că peste câteva 

săptămâni se și vorbește de... 

moștenitori. Consider asta o jignire 

în primul rând la adresa persoanelor 

feminine în cauză. In ceea ce mă 

privește, am rămas în relaţii de 

amicitie cu majoritatea fostelor 

mele prietene. Dar toate astea 
se-ntâmplau acum șapte vieți“. 

Animozitatea pentru presă s-a 

reînnoit odată cu începerea filmărilor 

la controversatul Michael Collins 

(v. pag. 12), când i s-au denaturat 

declaraţiile, afirmându-se că l-ar 


28 


© 


susține pe Gerry Adams, președinte 
al Sinn Fein. Si aceasta în condiţiile 
în care el este foarte prudent în 
aprecieri. Nu-i place să-și facă 
publice părerile politice și mai ales 
dorește să-și protejeze mama care 
continuă să trăiască într-o regiune 
protestantă, deși este catolică. De 
altfel, Liam obișnuiește să spună că 
este mândru să aibă rădăcini catolice 
și protestante, dat fiind relaţiile de 
rudenie, dar mai ales de prietenie cu 
oamenii pașnici din ținutul natal. 
S-a născut la 7 iunie 1952 în 
nordul Irlandei, la Ballymena, într-o 
familie de fermieri. Trei ani la rând 
câștigă campionatul de box din 
Ulster. Urmează cursurile unui 
colegiu de învăţători, cochetează cu 
dulgheria și arhitectura, apoi cu 
actoria. După cîţiva ani de audiții, 
este acceptat la renumitul „Lyric 
Players Theatre“ din Belfast și pe 


urmă la faimosul „Abbey Theatre“ 
din Dublin. Pe această scenă îl 
descoperă John Boorman și-l 
distribuie în rolul unui cruciat într-o 
nouă ecranizare a legendei Regelui 
Arthur, Excalibur (1981). De-a 
lungul carierei cinematografice astfel 
începute, Neeson avea să se mai 
întâlnească cu aventura romantică în 
Krull (1983, r. Peter Yates), The 
Bounty (1984, r. Roger Donaldson), 
alt Arthur the King (1985, r. Clive 
Donner), The Mission (1986, r. 
Roland Joffe) sau Rob Roy (1995, 
r. Michael Caton Jones) unde deţine 
rolul titular. Spre dezamăgirea lui, 
multă vreme a fost solicitat doar 
pentru înfățișarea sa de uriaş (de 
unde și porecla de „Bigger than Life“ 
transformată în renume!). Dar el era 
conștient de resursele sale. Si nu 
doar de cele de... „Irish Lover“ care 
i-au adus prima legătură serioasă cu 
o reputată actriță britanică, Helen 
Mirren, la care a locuit în Londra, dar 
pe care a părăsit-o curând atras de 
mirajul Hollywood-ului. Joacă mult, 
chiar și în miniseriale tv precum saga 
modernă a Barbarei Taylor Bradford, 
A Woman of Substance (1984, r. 
Don Sharp) si respectiv Hold the 
Dream (1986, r. Don Sharp), 
poposite și pe micile ecrane 
românești. 

Vocatia pentru roluri secundare îi 
înscrie în filmografie: A Prayer for 
the Dying (1987, r. Mike Hodges), 
Duet for One (1987, r. Andrei 
Koncealovski), The Dead Pool 
(1988, r. Buddy Van Horn), High 
Spirits (1988, r. Neil Jordan), Next 


WP 


of Kin (1989, r. John Irvin), Shining 
Through (1992, r. David Seltzer), 
Leap of Faith (1992, r. Richard 
Pearce), Deception (1993, r. 
Graeme Clifford), fiind elogiat pentru 
apariția memorabilă din filmul lui 
Woody Allen, Husbands and 
Wives (1992). 

Primul film care a făcut să se 
vorbească despre el în mod special 
a fost Suspect (1987, r. Peter Yates) 
și nu doar pentru că — aşa cum 
mărturiseşte partenera sa Cher: 
„Toate femeile din echipă erau 
îndrăgostite de pletosul interpret al 
vagabondului surdo-mut, știut fiind 
că Liam, dincolo de farmecul său 
irlandez care implică statura si 
accentul, are si alte «misterioase» 
calități, mai puţin vizibile, dar infinit 
mai incitante“. Așa că nu sunt 
gratuite... speculaţiile legate de titlul 
peliculei Satisfaction (1988, r. Joan 


Freeman) unde o avea parteneră pe 
Julia Roberts, căreia i s-au succedat 
Brooke Shields, Sinead O'Connor, 
Barbra Streisand etc. 

Incet, încet, Neeson își conso- 
lidează însă și statutul interpre- 
tului de roluri complexe de prim 
plan, galerie deschisă de prelatul 
idealist care predă la o școală 
romano-catolică (Lamb, 1985, r. 
Colin Gregg), continuată cu artistul 
irlandez acuzat de abuz sexual 
(The Good Mother, 1988, r. Leonard 
Nimoy), cercetătorul desfigurat pe 
cale să descopere secretul clonării 
(Darkman, 1990, r. Sam Raimi), 
minerul șomer plătit să boxeze 
(Crossing the Line/ The Big Man, 
1990, r. David Leland), expolitistul 
devenit detectiv în cazuri de divorț 
(Under Suspicion, 1992, r. Simon 
Moore), fermierul cu tribulatii 
sentimentale (Ethan Frome, 1993, 
r.John Madden), doctorul preocupat 
să protejeze o tânără ruptă de 
civilizație (Nell, 1994, r. Michael 
Apted). Dar adevărata sa încunu- 
nare i-o datorează lui Steven 
Spielberg, care l-a distribuit în 
antreprenorul din multioscarizatul 
Schindler's List (1993). Deși rivali 
i-au fost Mel Gibson, Harrison Ford, 
Kevin Costner, Neeson a fost 
preferat în urma unei probe speciale 


„Adevărul 
și integritatea 
sunt virtuțile 
pe care trebuie 
să le păstrăm 
cu orice pret. 
Sunt tot ce avem.“ 


și datorită faptului că rolurile 
anterioare nu-l ,vampirizaserä“: 
„Liam îi seamănă foarte mult lui 
Oskar Schindler, are o prestantä 
deosebită, un glas cu rezonanță 
puternică, e spiritual, distins, radiind 
de afabilitate“ spunea regizorul. Și 
într-adevăr Neeson a corespuns pro- 
totipului personajului spielbergian: 
omul onest care, aflat într-o situaţie 
limită, descoperă care-i este calea 
și se dedică unei nobile misiuni 
salvatoare. 

lubește America și s-a stabilit la 
New-York, locuind în Manhattan, dar 
îşi amintește cu nostalgie de anii 
copilăriei, de tatăl său pe care uneori 
are impresia că-l regăsește în proprii 
lui copii. Liam Neeson este părintele 
a doi bäietei, Michael de 20 de luni 
și Jack de cinci luni, născut chiar în 
ziua când Liam primea la Veneţia 
premiul de interpretare! In 1993 
el a intrat în „dinastia artistică Ri- 
chardson“ căsătorindu-se cu Na- 
tasha pe care a cunoscut-o ca par- 
teneră de scenă în piesa lui O'Neill 
„Anna Christie“ si alături de care va 
juca într-o nouă versiune a romanului 
lui Zola ,Thérèse Raquin“ (r. David 


: Levaux). Evident, își venerează soa- 


cra, Vanessa Redgrave, admirându-i 
îndeosebi talentul de... pescar. Se 
pare că împreună vor avea de în- 
fruntat biografia șocantă a lui Oscar 
Wilde, ea fiind Lady Wilde. 


Irina COROIU 


adonna e un personaj de 

Cartea recordurilor. Nu 

numai pentru că s-au 

vândut peste 100 de 

milioane de discuri cu 

melodii cântate de ea, ci 
pentru vertiginoasa curbă a parcursului său: a 
pornit de foarte jos și a ajuns foarte sus. O 
extraordinară voinţă de a-și depăși propriile limite 
explică strălucita ei carieră. 

„Am început dansul clasic pentru că niciuna 
dintre fetele aparținând clasei mele sociale sau 
din cartierul meu n-o făceau“, mărturiseşte ea 
într-un interviu. Una după alta, barierele au căzut 
din fața acestei fete de muncitor la uzinele „General 
Motors“ care, dovedind o rezistență de boxeur, a 
știut să-și construiască o carieră de star după 
tiparul clasic al visului american. Născută Louise 
Veronica Cicone (acum 38 de ani), Madonna este 
și ea o Cenușăreasă metamorfozată în prințesă, 
dar nu una timidă și angelică, ci revendicativă și 
sfidătoare. Prea mușchiuloasă și prea robustă, ea 
reușește să-și estompeze aceste cusururi în 
spectacolele sale de o somptuozitate ostentativă, 
cântând si dansând în toalete scandaloase, 
apăsând pe pedala erotismului, dar lăsând mereu 
impresia unei personalități puternice și originale. 

Madonna stăpânește o abilă strategie a 
provocării. Declaraţiile ei sunt întotdeauna șo- 
cante ca aceasta, de pildă: „Sunt sexy: aceasta 
este esența personalității mele“, declară cân- 


rofeluri 


„Sunt sexy: 
aceasta este esența 
personalității mele“. 


„Am început dansul clasic 
pentru că niciuna 
dintre fetele aparținând 
clasei mele sociale 
sau din cartierul meu 
n-o făceau“. 


tăreața-actriță care și-a compus o înfățișare ce 
include elemente distinctive ale unor blonde fatale 
ale ecranului: Jean Harlow, Marlene Dietrich, 
Marilyn Monroe. Această imagine e întreţinută și 
de videoclipurile sale care o arată mereu în 
ipostaze lascive sau agresiv-erotice. E de remarcat 
că ea apelează întotdeauna la cineaști foarte 
talentaţi, de obicei tineri, ca și Alex Keshishian care 
a regizat mult comentatul lung metraj-portret In 
pat cu Madonna (1993), văzut și pe ecranele 
noastre. 

Ca și Bette Midler sau Cher, Madonna nu s-a 
mulțumit să fie stea a muzicii pop: a vrut și a reușit 
să fie și vedetă de film. Primul rol cinematografic 
mai important l-a obținut în Căutând-o pe Susan 
(1985) de Susan Seidelman, unde juca un 
personaj excentric perfect calchiat pe datele sale 
personale. Au urmat Shanghai Surprise de Jim 
Goddard și Who's That Girl de James Foley, 

el din urmă probându-i din 
plin calitățile de comedia- 
nă. După ce și-a confirmat 
talentul și pe scena unui 
teatru de pe Broadway, ju- 
când în piesa lui David Ma- 
met Speed the Plow, ea a 
fost distribuită în Dick Tracy 
(1990) regizat de Warren 
Beatty, una dintre celebrită- 

. tile figurând pe lunga listă a 
idilelor ei. Aici a interpretat 
parodic un personaj de vam- 
pă, rolul de femeie fatală 
potrivindu-i-se ca o mănușă 
și în filmul Preţul trupului 
(1993) de Uli Edel unde 
își distrugea fără milă 
adoratorii. 

Filmografia sa este 
înnobilată de roluri (deși nu 
de mare întindere) jucate în 
pelicule semnate de regizori 
prestigioși precum Woody 
Allen (Umbre și ceață — 
1991) si Abel Ferrara 
(Snake Eye — 1993). 

Dar partitura cea mai 
norocoasä este desigur cea 
din Evita (1996) de Alan 
Parker care i-a adus la înce- 
putul acestui an un premiu 
Globul de aur. A fost o mare 
șansă această ofertă și nu 
numai pentru că e vorba de 
un film muzical. Cântecul de 
bază al peliculei interpretat 
de ea ocupa deja un loc 
important în topurile muzi- 
cale de pretutindeni. Dar 
mai mult decât cântărea- 
ta, în Evita se impune ac- 
trița. Madonna a jucat foar- 
te convingător rolul Evei 
Peron, soția președintelui 
Argentinei care, asemenea 
ei, a pornit în viaţă de foarte 

jos pentru a deveni o celebritate adorată de 
mulțimi. În plus, ea joacă aici alături de unul dintre 
actorii ei favoriţi, Antonio Banderas (care-l 
întruchipează pe Che Guevara). Dacă acesta n-a” 
răspuns la avansurile ei în urmă cu trei ani, 
Madonna s-a consolat cu un alt, latino, Carlos 
Leon, profesorul ei de sport și tatăl fetiţei sale. 
Noua ipostază maternă a Madonnei modifică 
putin datele celebre ale personajului. Oare pentru 
cât timp? 


Dana DUMA 
29 


Redescoperind 
cinematograful 


Călătoria spre capătul noptii 


xistă în istoria cinema- 
tografului cineasti care 
au realizat film după film, 
considerați la vremea 
respectivă „valori sigure“ 
de către produ- 
cători, spectatori și critici, și de care 
astăzi ne mai amintim doar când le 
găsim numele într-un dicționar sau 
într-o lucrare de specialitate. Există însă 
și cineaști care nu au regizat decât 
câteva filme, fără a avea mare succes 
de public, dar pe care cinefilii pasionaţi 
le redescoperă peste ani, le văd și le 
revăd, se pasionează pentru ele, le 
analizează, le transformă în filme-cult. 
Și există, în sfârșit, realizatori care au 
semnat un singur film, de care numele 
lor rămâne legat pentru totdeauna. 
În 1955, Charles Laughton avea 
56 ani, și o carieră actoricească plină 
de succes, începută în anii '20 pe 
scenele londoneze — unde s-a remarcat 
în piese de Cehov și Bernard Shaw. În 
deceniile următoare a alternat rolurile 
din teatru (să amintim numai un 
spectacol de care se mai vorbește și 
astăzi — Galileo de Brecht, în regia lui 
Joseph Losey) cu cele din film, primele 
apariţii pe ecran fiind în filme „de 
avangardă“ semnate la sfârșitul anilor 
'20 de Ivor Montagu. Producătorii 
hollywoodieni îl vor remarca însă nu aici, 
ci cu prilejul unui turneu teatral în Statele 
Unite. Urmează câteva roluri în The Old 
Dark House (film de groază semnat în 
1932 de James While), The Devil and 
the Deep (Marion Gering, 1932), The 
Sign of the Cross (Cecil B. De Mille, 
1932) — în care interpretează rolul 
împăratului Nero, /f / Had a Million 
(1932) — îndrumat de Ernst Lubitsch, 
Island of Lost Souls (Erle C. Kenton, 
1933) — savantul nebun din această 
adaptare a romanului lui H.G. Wells care 
va deveni un film-cult peste ani, 
generând anul trecut un remake cu Marlon Brando. 
Dar adevărata consacrare ca actor de film va 
veni în 1934, când obţine premiul Oscar pentru 
rolul din The Private Life of Henry VIII 
realizat — nu la Hollywood, ci în Anglia 
— de Alexander Korda. Savuros în rolul 
regelui care trăiește cu voluptate toate 
bucuriile vieţii, pentru care principiul 
plăcerii pare a fi călăuzitor, Laughton 
va fi distribuit de-acum înainte în multe 
roluri asemănătoare — un fel de bufon 
rubicond, un căpcăun amuzant. La un 
moment dat actorul începe să se amuze 
el însuși de acest tipar, să nu mai joace un 
personaj ci să se joace cu acesta, dând dureri de 


cap unor regizori, ceea ce-i aduce reputația de 


„actor dificil“. Dar ofertele nu vor lipsi, filmografia 


30 


sa imbogätindu-se an de an, fiind Javert în 
Mizerabilii (Richard Boleslavsky, 1935), sadicul 
căpitan Bligh în Revolta de pe Bounty (Frank 
Lloyd, 1935), ori Rembranat (Alexander Korda, 
1936), și enumerarea poate continua. Printre 


® Charles Laughton, regizorul unui singur film 


atâtea roluri în care schimbă doar costume și 
epoci, există însă și câteva care-i pun în lumină 
alte fațete. 


„Noaptea vânătorului trece cu ușurință 
de la coșmar la liric, având accente mitice 


și o claritate a expunerii precum 


în poveștile lui Hans Christian Andersen“. 
David Thomson 


Josef von Sternberg îi oferă de exemplu rolul 
împăratului Claudius în 1937, dar filmul — /. 
Claudius — nu va fi terminat. Cei care au văzut 
secvențele existente vorbesc de forța interpretării 


lui Laughton și de frumuseţea plastică a imagi- 
nilor. În The Suspect (Robert Siodmack, 1945) 
construiește un personaj deosebit, un om care 
comite două crime din dragoste și, în final, chinuit 
de remușcări, se predă poliției. Dar poate cea mai 
surprinzătoare compoziţie este cea din Cocosatul 
de la Notre-Dame (William Dieterle, 1939), un 
Quasimodo timid, îndrăgostit, perfect conștient de 
urâtenia sa, aspirând la un ideal de frumusețe 
pentru care e gata să sacrifice totul. 
Este probabil cea mai bună adaptare a 
romanului lui Victor Hugo, în tușe 
expresioniste, în care Dieterle a reușit 
să surprindă admirabil tristețea 
personajului interpretat de Laughton, 
tristeţe care este și una a actorului. 

Pentru că, sub masca sa bonomă, 
Laughton era o persoană plină de 
contradicții, de complexe, un om trist. 
Fusese crescut într-o familie catolică, 
părinţii lui împotrivindu-se carierei sale 
actoricești, considerând că doar sal- 
timbancii apar pe scenă. Toată viața, 
Laughton s-a simţit vinovat că s-a 
împotrivit voinţei părinților săi. Căsnicia 
cu actrița Elsa Lanchester a fost una 
dintre cele mai lungi și mai fericite din 
lumea filmului (după cum stau mărturie 
paginile din Charles Laughton and |, 
publicată de Elsa Lanchester după 
moartea actorului). Dar această 
căsnicie a fost mai degrabă o prietenie 
deosebită, căci Laughton era torturat de 
un secret pe care nu-l putea mărturisi, 
dar pe care cu timpul l-au aflat sau l-au 
ghicit multi — era irezistibil atras de 
persoane de același sex. Conștient și 
de urâtenia sa, „Laughton devenise 
propriul său cocoșat“ — după cum scrie 
criticul David Thomson. 

Toată această tristețe a existenței 
transpare în singurul film pe care l-a 
semnat ca regizor, în 1955, Noaptea 
vânătorului. Mulţi actori au trecut în 
spatele aparatului de filmat (vezi și nr. 
2/97). Unii din pur orgoliu, pentru a-și 
vedea numele pe generic în calitate de 
realizatori. Alţii pentru a-și satisface 
dorințe mai vechi, oferindu-și roluri pe 
care le visează, dar pe care nici un 
regizor nu le propune. Sau... explicații sunt multe. 
Există actori care s-au dovedit excelenți regizori 
și alții care au ratat trecerea. Pentru Laughton însă 
nu a fost un capriciu de moment. El 
stăpânește mijloacele de expresie 
cinematografică, oferindu-ne o operă de 
o frumusețe ciudată, părând un adevărat 
obiect zburător neidentificat în cadrul 
producției hollywoodiene a epocii. 

Filmul este adaptarea unui roman de 
David Gruble, scenariul fiind semnat de 
James Agee și Laughton (acesta din 
urmă necreditat pe generic și în calitate 
de scenarist, dar mărturiile echipei demonstrează 
participarea sa la scrierea filmului). Agee e mai 
cunoscut ca unul din criticii importanți ai epocii, 
cu simţul nuantei, militând pentru un cinematograf 


„Există secvenţe în acest film 
care au o anvergură 
pe care cinematograful american 
nu a mai atins-o niciodată“. 


cu CHARLES LAUGHTON 


care face apel la imaginaţia spectatorului, un 
cinema creativ și inovator. Scenariile sale, puţine 
la număr (mai putem aminti colaborarea cu John 
Huston la Regina africană — 1952), se înscriu pe 
această linie, a unui cinematograf care nu se pliază 
canoanelor curente. 

Noaptea vânătorului începe ca un thriller, cu 
un jaf însoțit de asasinat. O mare sumă de bani 
este furată de un tată de familie, care vrea să 
asigure copiilor săi (un băiat și o fetiță) un trai 
îndestulat. Urmărit de poliție, el va ascunde banii 
în păpușa fiicei sale, punându-și copiii să jure că 
nu vor dezvălui secretul nimănui. Dar este prins, 
arestat și închis într-o celulă cu un fel de fals profet 
— Harry Powell (interpretat de Robert Mitchum) — 
care vrea să smulgă de la el secretul. Banii îl 
fascinează pe Powell, orice mijloc i se pare potrivit 
pentru a pune mâna pe ei. Scăpat din închisoare, 
el vine în orășelul în care locuise hoțul, având o 
Biblie în mână și propovăduind cuvântul Domnului. 

Orășelul e cuprins de o adevărată frenezie 
mistică, toată lumea crede în cuvintele falsului 
preot. Femeile îi cad pradă cel mai ușor, și faptul 
că Powell este arătos îl ajută. E aici o primă expli- 
catie a insuccesului filmului, mai ales în Statele 
Unite. Era greu pentru publicul american să 
accepte prezentarea credulității sale, a modului 
în care profeti improvizati înnebunesc masele, 
care-i urmează orbește. Nimeni nu pare a observa, 
în micul orășel că, dacă pe degetele unei mâini 
are tatuat cuvântul LOVE (dragoste), pe degetele 
celeilalte mâini tatuajul spune HATE (ură), nimeni 
nu se întreabă de unde a apărut acest „om sfânt“, 
toți cred în el. Și cel mai mult crede în el văduva 
hoțului (Shelley Winters). Soţul ei fusese între timp 
executat în închisoare. Profetul pare a o place. 
Toate femeile din jur cred că e o norocoasă și o 
îndeamnă să-și refacă viața. Ceea ce ea va face, 
crezând că i s-a oferit șansa vieții. Dar proaspătul 
soț dorește din nou doar banii. Trupul ei nu o 
interesează, și-l refuză, pretinzând că vrea să 
trăiască într-o familie lipsită de păcat. O nouă 
săgeată îndreptată împotriva puritanismului 
societății americane, pentru care sexul era încă 
un tabu în anii '50. 

Familia pare fericită. Fetița are nevoie de un 
tată, și e gata să-i dezvăluie secretul ascunzătorii 
banilor. Bäietelul este însă mai greu de păcălit, si 
nu o va lăsa să spună nimic. Femeia, care acum 
devenise deja o piedică în calea lui, trebuie să 
moară. Și încet, filmul alunecă dintr-o dramă 
psihologică în fantastic. Planurile cu femeia 
aruncată în râu, cu algele plutind în părul ei, mișcat 
de curent, ne trimit spre o altă lume, de o 
frumuseţe care scapă legilor noastre. Imaginea, 
semnată de Stanley Cortez, trece și ea într-un alt 
registru. Eclerajul se schimbă și el. Cortez a 
recunoscut peste ani că în toată cariera sa au 
existat doar două filme, din cele la care a lucrat, 
care l-au marcat profund, experienţe de neuitat: 
primul este Mândria Ambersonilor (Orson Welles, 
1942) — pentru care a primit și un Oscar pentru 
imagine, al doilea e Noaptea vânătorului. Dar, 
pentru a fi drepți va trebui să mai menţionăm alte 
două pelicule fotografiate de Cortez într-un stil 
magnific, imaginea contribuind la efectul psihologic 
— Secret Beyond the Door (Fritz Lang, 1948) și 
Shock Corridor (Samuel Fuller, 1963). 


Marguerite Duras 


Imaginile par preluate direct din vis în 
secvențele următoare, în care cei doi copii fug de 
acasă, cu o barcă pe râu. Voiajul lor este, desigur, 
unul inițiatic. Ei se maturizează pe măsură ce 
înaintează în necunoscut. Adormind în barcă, 
somnul le e legănat de un cântec ce pare a cobori 
din cer. Pe mal apar creaturi familiare, dar 
distorsionate de unghiul din care sunt filmate sau 
de modul în care sunt prezentate — o broască prea 
mare, un păianjen ce se plimbă pe o plasă împletită 
din funii, un iepure parcă ieșit din Alice în Țara 
minunilor. Este acest râu o salvare, sau un râu al 
morţii? 

La capătul călătoriei îi așteaptă, totuși, un nou 
cămin. Rachel Cooper (interpretată de Lilian Gish, 
superbă), o femeie care se ocupă de orfani, îi va 
lua în casa ei. Dar Powell îi ajunge din urmă, la 
ceas de seară. Un bărbat puternic împotriva unei 
femei și a unor copii — deși unii dintre acești copii 
au simțit deja primii fiori erotici, precum fata care 


& Robert Mitchum în rolul profetului mincinos 


este sedusă de arătosul profet. Femeia îi va apăra 
pe protejatii ei. Inarmatä cu o pușcă veche, se 
postează la intrare, într-un balansoar, gata să 
vegheze toată noaptea. In fața casei, Powell 
așteaptă ca ea să adoarmă pentru a intra. Și aici 
vine una dintre cele mai frumoase secvenţe ale 
filmului. Pentru a face timpul să treacă mai repede, 
pentru a-și face curaj, pentru a întrerupe liniștea 
apăsătoare femeia începe să fredoneze un negro 
spiritual. Din fața porţii, Powell reia cântecul. Vocile 
lor se vor uni câteva minute, vânat și vânător 
intonând un imn al speranţei. 

Dimineaţa va aduce salvarea, dar deja acest 
lucru nu mai are importanță. Spectatorul a trăit o 
oră și jumătate de pură încântare cinefilă, un film 
cu accente mitice, care zdrobește graniţele 
genurilor, care și după 40 de ani își păstrează 
intactă prospetimea. Dovadă și faptul că, în 1991, 
David Greene semnează un remake pentru 
televiziune, avându-l în rolul principal pe Richard 
Chamberlain. Noua versiune e lipsită însă de 
poezia originalului, iar Chamberlain pare doar un 
băiat bun rătăcit în rolul negativului. Cinefilii se 
întorc tot la original, unul dintre primele filme în 
care copiii nu au fost dirijati ca niște animale 
dresate, ci au părut oameni în carne și oase. 

Producătorul Paul Gregory i-a dat mână liberă 
(și un buget mic) regizorului Laughton la acest film. 
După eșecul său comercial însă, nu i-a mai oferit 
o a doua șansă. Laughton și-a reluat rolurile de 
rubiconzi machiavelici — Witness for the Prosecu- 
tion (Billy Wilder, 1958), Spartacus (Stanley 
Kubrick, 1960), Sfat și consimfämänt (Otto 
Preminger, 1962) — și a murit în 1962, lăsând în 
urmă un film care se situează cu mult înaintea 
epocii sale. Și, dacă stăm să ne gândim, el pare 
chiar și acum înaintea epocii. 


Rolland MAN 


f 


31 


Casca Audrey Hepburn a murit, pe 20 
ianuarie 1993, mulţi au avut impresia că nici o 
altă vedetă feminină a secolului nu a fost atât 
de iubită de admiratorii de pretutindeni. Imediat 
după ce doctorii au dezvăluit că actrița, care 
se retrăsese din lumea filmului, suferă de 
cancer, din toate colţurile lumii au început să 
sosească imense buchete de flori albe la La 
Paisible, vila ei situată în Alpii elveţieni. Inainte 
de Crăciun, Maica Teresa de la Calcutta a ţinut 
o slujbă de 24 ore pentru sănătatea „bunei mele 
surori creștine, Audrey Hepburn“. A doua zi 
după moartea actriței, prietena ei, Elizabeth 
Taylor, a declarat reporterilor: „Acum Dumnezeu 
are alături cel mai frumos înger“. 

Dacă astfel de declarații s-ar fi referit la o 
altă vedetă, probabil că ar fi stârnit comentarii 
ironice în prima pagină a ziarelor. Insă pentru 
trei generaţii, din ce în ce mai cinice în alte 
privințe, Audrey Hepburn a fost acea „floare 
rară“ — un sex-simbol si în același timp o sfântă. 
Dintre toate vedetele hollywoodiene, ea a fost 
singura a cărei viață a fost lipsită de scandaluri. 
S-a retras din lumea filmului în 1967, la un an 
după ce Hollywoodul abandonase Codul 
producției, filmele începând să fie invadate de 
sex, violență și nihilism post-nuclear. Hepburn 
îşi construise cu grijă imaginea de mamă și 
soție model și — după ce a început să lucreze 
voluntar pentru UNICEF, în 1987 — a devenit 
sfânta patroană a copiilor înfometați din lumea 
a treia, imagine mediatizată intens. 


e fapt, Audrey Hepburn ascundea o 
taină mult mai întunecată decât orice scandal 
legat de droguri, bani ori sex. Dacă acest secret 
ar fi ieșit la iveală în timpul vieții, ar fi putut 
explica în mare parte acele fațete ale „Sfintei 
Audrey“ pe care admiratorii preferau să le 


Ignore; viața ei sentimentală, nefericită până la | 
l 


sperare, incluzând cele două căsătorii cu (și 
divorturi de) doi bărbaţi care i-au dominat viața 
în timp ce își etalau aventurile cu alte femei — 
actorul american Mel Ferrer (1954-1968) și 

sihiatrul italian Andrea Dotti (1969-1982); o 
egătură destul de sordidă (în ultimii 10 ani ai 
vieții) cy Robert Wolders, un actor ratat care-și 
făcuse o a doua carieră (profitabilă, de data 
aceasta) ca „prieten“ al vedetelor de cinema 
îmbătrânite, dar bogate. (Inainte de a o întâlni, 
în 1982, pe Audrey, el fusese căsătorit cu Merle 
Oberon, mult mai în vârstă decât el.) Dar si mai 
neplăcută era povestea dezechilibrului fizic și 
psihic de care suferea Audrey — patru avorturi 
spontane, anorexie, depresie cronică si cel putin 
o criză de nervi de proporții, în 1954. Toate 
aceste necazuri își aveau originile într-un trecut 
care trebuia ținut secret cu orice pret. Ceea ce 
făcea ca totul să devină încă mai tragic era 
faptul că Audrey nu era cu nimic vinovată de 
acest trecut. 


E van Heemstra Hepburn-Ruston 
(fata care avea să devină cunoscută ca Audrey 
Hepburn) s-a născut într-un cartier select din 
Bruxelles, pe 4 mai 1929. Mama ei era o 
baroneasă olandeză care avea trei ambiții în 
viață — „să fie suplă, să fie actriță și să fie 
englezoaică“. Toate acestea aveau să fie 
îndeplinite (în locul mamei, și cu mari sacrificii 
personale) de către fiica ei. Tatăl era un 
„consilier financiar“, cu strămoși britanici, dar 


32 


„Ştiam că nu va trece multă vreme 
până când întreaga lume 
se va îndrăgosti de ea.“ 
William Wyler 


~ taina 


născut în Austria. Biografiile oficiale vor susține 
mai târziu că el a condus filiala din Bruxelles a 
lui Bank of England — ignorând cu desăvârșire 
că o astfel de filială nici măcar nu a existat. De 
fapt, Joseph Hepburn-Ruston era un spion. 
Cauza la care aderase trup și suflet tatăl 
lui Audrey era fascismul. În epoca în care se 
năștea fiica sa, mișcări de extremă dreapta erau 


ei 


privite cu simpatie în multe părţi din Europa. În 
1927, Vittorio Mussolini ajunsese la putere în 
Italia. In 1933, Adolf Hitler devenea cancelar al 
Germaniei. Se pregătea scena celui de-al 
doilea Război mondial. In 1938, Joseph 
Hepburn-Ruston a fost numit șef al Agenţiei 
europene de presă. Această organizație, cu 
sediul central la Londra, fusese înființată de 


către Dr. Josef Goebbels, ministrul nazist al 
propagandei. Scopul său era de a alimenta 
presa din întreaga lume cu vești glorificând 
fascismul și nazismul și atacând comuniștii și 
evreii. 

Mama lui Audrey, baroneasa Ella van 
Heemstra, era membru cotizant al British Union 
of Fascists, condusă de Sir Oswald i Lady 
Diana Mosley. (Despre sora lui Lady Mosley, 
Unity Mitford, se spunea că ar fi fost amanta 
lui Adolf Hitler.) In anii '30 baroneasa a scris o 
serie de articole pentru B/ackshirt — cea mai 
cunoscută publicaţie fascistă engleză — lan- 
sând apeluri către britanici de a se alătura 
Germaniei în lupta acesteia împotriva „fetișului 
materialismului“. 

Dacă baroneasa împărtășea entuziasmul 
soțului său în ceea ce privește politica, ea nu 
putea însă tolera prea desele aventuri ale 
acestuia cu alte femei. Despărțirea s-a produs 
în 1935, după ce Ella l-a găsit pe Joseph în pat 
cu guvernanta lui Audrey. Legăturile de familie 
nu au fost însă rupte cu totul. In 1939, în pragul 
războiului, Hepburn-Ruston a fost cel care a 
îmbarcat-o pe Audrey la bordul unui avion ce 
pleca din Anglia spre Olanda, ţară neutră. 
Audrey nu şi-a mai văzut tatăl timp de 20 ani. 

Baroneasa van Heemstra își închipuise că 
vechiul conac al familiei de lângă Arnhem va 
putea fi un adăpost sigur pentru ea și fiica ei în 
timpul apocalipsei războiului. S-a dovedit că nu 
avea dreptate în momentul în care trupele 
germane au invadat Olanda, în 1940. Audrey 
și mama ei au făcut parte din miile de civili 
obligaţi să părăsească în grabă Arnhem, sub 
amenințarea puștilor, după eșecul unei invazii 
aliate în 1944 — dezastruoasa operaţie Market 
Garden. (10 ani mai târziu lui Audrey i s-a oferit 
singurul rol feminin din superproductia 
cinematografică inspirată de acest fiasco, Un 
pod prea îndepărtat. Ea a răspuns că nici 
măcar dacă i s-ar oferi o avere n-ar putea fi 
convinsă să retrăiască experienţa războiului.) 
In 1945, la sfârșitul războiului, Audrey era pe 
moarte, bolnavă și subnutrită. 

Când s-a însănătoșit (mulțumită ajutorului 
medical de urgenţă oferit de Crucea roșie), 
întrebarea pe care a pus-o a fost: „Dar unde e 
tata?“ Baroneasa van Heemstra probabil că nu 
știa adevărul. Si chiar dacă l-ar fi știut, aproape 
sigur nu i l-ar fi spus lui Audrey. În 1940, Joseph 
Hepburn-Ruston fusese arestat de autoritățile 
britanice, împreună cu alte mii de cunoscuţi 
simpatizanți ai naziștilor. Mai întâi a fost închis 
într-un lagăr construit pe hipodromul de la 
Ascot. (In 1964, fiica lui avea să-și facă intrarea 
în înalta societate în scena „Gavotei de la Ascot“ 
din My Fair Lady.) Mai târziu a fost transferat 
într-un alt lagăr, în Insula Man. 

Eliberat la sfârșitul războiului, Joseph 
Hepburn-Ruston nu prea agrea ideea întoarcerii 
în Marea Britanie. Alături de alte sute de 
refugiaţi britanici care fuseseră închiși pentru 
simpatii naziste, el s-a stabilit în Irlanda, la 
Dublin. Poate că a încercat să dea de urma 
soției și a fiicei sale. Dar baroneasa van 
Heemstra (a cărei ardoare pro-fascistă se 
cam domolise în timpul războiului) nu dorea să 
i se amintească despre fostele sale simpatii 
politice. Ea a plecat cu Audrey la Londra, unde 
fiica sa obținuse o bursă la Ballet Rambert. 


—— 
33 


j T ia Audrey își iubea tatăl cu disperare, 
ea nu putea face nimic altceva decât să încerce 
să-și construiască o carieră. Și-a dat repede 
seama că nu va putea niciodată deveni o 
balerină la fel de bună ca idolul ei, Dame Margot 
Fonteyn. A găsit de lucru ca dansatoare în 
baruri de noapte și în musicaluri şi a început 
să caute mici roluri în filme. Doi dintre cineastii 


Dickinson. Ca o ironie, primul său rol important 
era cel al unei refugiate din Europa care sosește 
la Londra pentru a studia baletul și este 
amestecată fără voia ei într-un complot ce viza 
asasinarea unui dictator fascist. In acest 
moment, Audrey nu-și dădea încă seama cât 
de mult scenariul reflectă propria ei viață. Nu 
avea de unde ști ce se întâmplase cu tatăl ei. 


@ Cu Rex Harrison în My Fair Lady 


® Cu George Peppard în Micul dejun la Tiffany 


britanici importanți ai momentului, frații John și 
Roy Boulting, i-au oferit o probă în 1950. „Ni 
s-a părut că nu e potrivită pentru ecran indiferent 
din ce unghi era filmată, chipul ei fiind 
nefotogenic — ochii prea mari, gura prea lată, 
nasul prea mic.“ 

Dar, în 1951, Audrey căpătase deja câteva 
roluri secundare. A obținut un rol mai bun în 
The Secret People (1952) de Thorold 


34 


Dar Joseph Hepburn-Ruston avea să afle în 
curând totul despre fiica lui. 

In 1953, Audrey Hepburn a devenit ceea 
ce denumim cu un termen uzat „stea peste 


„noapte“. Într-o montare de pe Broadway 


inspirată de romanul Gigi de Colette, ea a reușit 
să strălucească în ceea ce Noël Coward a 
denumit „o orgie de cabotinism cu un scenariu 
vulgar“ — în rolul unei tinere educate pentru a 


deveni prostituată de lux, dar tânjind după 
căsnicie și dragoste. Cu filmul lui William Wyler. 
Vacanţă la Roma, ea a câștigat un Oscar în 
rolul unei prințese fugare ce se îndrăgostește 
de un ziarist american (Gregory Peck). Filmul 
a fost un succes mondial, în mare parte din 
cauza similaritätilor cu povestea adevărată a 
Prințesei Margaret, sora mai mică a Reginei 
Elizabeth II a Angliei. Precum personajul fictiv 
interpretat de Audrey, prințesa nu s-a putut 
căsători cu bărbatul pe care îl iubea (căpitanul 
Peter Townshend, divorțat de prima soție) din 
cauza etichetei casei regale. 

După ce a văzut fotografia fiicei sale 
pe coperţile tuturor revistelor, Joseph Hep- 
burn-Ruston a încercat să intre în contact cu 
Audrey, apelând la ajutorul soției sale. Dar 
baroneasa a fost de neclintit. Hepburn-Ruston 
nu trebuia sub nici o formă să intre în contact 
cu Audrey. Dacă ar fi încercat, baroneasa van 
Heemstra ar fi divulgat autorităţilor irlandeze 
toate amănuntele privitoare la legăturile lui cu 
naziștii. El ar fi riscat să fie deportat în Marea 
Britanie și — se prea poate — un proces și o 
detenţie pentru crime de război. 


F nici o veste de la tatăl ei adevărat, 
Audrey a găsit un înlocuitor în persoana primului 
ei soț, actorul Mel Ferrer. Acesta era mai în 
vârstă decât ea cu 12 ani, și-i fusese partener 
în cel de-al doilea spectacol în care apăruse 
pe Broadway, Ondine de Jean Giraudoux, în 


„A fost acea fiinţă 
extrem de rară la Hollywood — 
0 vedetă 
pentru care 
necazurile celorlalți 
erau cu adevărat 
mai importante 
decât problemele 
personale. “ 


Roger Moore (prieten si vecin) 


1954. Precum Hepburn-Ruston, Ferrer era afe- 
meiat și un om de afaceri iscusit (dar cam 
dubios). Era de asemenea extrem de curtenitor. 
După ce depresia nervoasă a lui Audrey a dus 
la anularea reprezentatiilor cu Ondine, cu mult 
înainte de terminarea contractului, Ferrer a 
luat-o pe actriță sub controlul său personal. A 
plecat cu ea în Elveţia pentru odihnă şi 
tratament. Când Audrey și-a revenit, ea a 
devenit doamna Mel Ferrer. 

Chiar dacă talentul său actoricesc era 
limitat, Ferrer știa cum să exploateze o pro- 
prietate de valoare. El a fost cel care a nego- 
ciat sumele astronomice care au făcut din 
Audrey Hepburn vedeta cea mai bine plătită a 
anilor '50. Ea a fost una dintre primele actrițe 
care au avut un control aproape absolut asupra 
tuturor filmelor în care juca — dar cu toate 
acestea nu a fost auzită vreodată ridicând 
vocea la cineva pe platou. King Vidor, care a 
dirijat cuplul de actori într-o greoaie adaptare a 
romanului lui Tolstoi Război și pace (1956), 
spunea: „Audrey îl lăsa pe Mel să tipe în locul 
ei“. În același timp, Ferrer nu avea cine știe 
ce gust artistic si a atras-o pe soția lui în mai 
multe proiecte dezastruoase. În 1958 Mel 
si Audrey au apărut ca amantii regali sinuci- 
gași din Mayerling, remake pentru televi- 
ziune semnat de Anatol Litvak după filmul 
său clasic din 1936. Un critic a scris atunci: 
„Acești amanți par mai degrabă făcuţi pentru 
a se plictisi de moarte reciproc“. Incă și mai 
rău a fost Green Mansions (1959), regizat 
de Ferrer, care i-a oferit lui Audrey rolul unei 
fantastice femei-pasăre în jungla sud 
americană. 


În filmele sale de succes (cele în care Ferrer 
nu era direct implicat), Audrey Hepburn părea 
întotdeauna a interpreta rolul unei fete care 
interpretează un rol. In Sabrina (Billy Wilder, 
1954), este fiica unui șofer care pretinde a fi 
o fată din înalta societate. Dar ambii bărbaţi 
de care se simte atrasă (William Holden, 
Humphrey Bogart) nu văd în ea decât o ser- 
vitoare. In Funny Face (Stanley Donen, 1957), 
e o intelectuală care devine manechin doar 
pentru că un fotograf (Fred Astaire) îi oferă o 
călătorie la Paris. Până la urmă însă iese la 
iveală că filosoful francez pe care îl idolatrizează 
nu-i dorește decât trupul. In The Nun's Story 
(Fred Zinnemann, 1959), jurămintele de cre- 
dintä o obligă pe cälugärita pe care o inter- 
pretează să-și reprime adevăratele simtäminte 
de femeie și nu-i poate răspunde cu dragoste 
doctorului (Peter Finch). In final, ea părăsește 
mănăstirea pentru că propria-i conștiință nu-i 
mai permite să trăiască în minciună. 

Premiera europeană a acestui film a 
obligat-o să se confrunte cu minciuna din viața 
ei reală. Ajunsă la Bruxelles, prima întrebare 
pe care le-a pus-o rudelor sale belgiene și 
olandeze a fost veșnica: „Unde este tata?“. Cu 
ajutorul acestora a găsit adresa lui Joseph 
Hepburn-Ruston din Irlanda. La sfârșitul anului 
1959 a plecat împreună cu Mel la Dublin. Acolo 
l-au găsit pe tatăl lui Audrey care locuia într-un 
apartament de două camere împreună cu soția 
sa irlandeză, Fidelma. Nimeni nu va ști vreodată 
cum s-a desfășurat întâlnirea dintre tată și 
fiică, după 20 ani. Audrey a păstrat acest secret 
până la moarte. 


As în 1989, într-un interviu, Audrey 
Hepburn s-a hotărât să dezvăluie lucrul la care 
a ținut cel mai mult în cariera sa de vedetă 
internaţională: „Am putut să-mi ajut tatăl“. l-a 


w Cu Peter O'Toole în Cum să furi un milion 


trimis bani până la moartea acestuia, în 1980, 
ajuns la 94 ani. In modestul cartier din Dublin 
în care acesta locuia, trecătorii erau surprinși 
văzând la o băcănie din colțul unei străzi 
produse rafinate și foarte scumpe provenind de 
la Fortnum & Mason's din Londra. Vânzătorul 
le explica: „Le păstrez pentru un bătrân care 
zice că-i tatăl lui Audrey Hepburn“. În schimb, 
Audrey i-a cerut să nu spună nimic despre asta, 
să nu dea interviuri și — mai ales — să nu încerce 
s-o mai întâlnească. 


personaje o descrie pe Holly astfel: „E o 
impostoare, dar o impostoare adevărată!“. 
Această definiţie i s-ar putea aplica și actriţei. 

Din rolurile de mai târziu ale lui Audrey, 
admiratorii ei își amintesc mai ales de florăreasa 
care pretinde a fi o ducesă din My Fair Lady 
(George Cukor, 1964). Sau de fata mondenă 
care ajunge hoaţă în Cum să furi un milion 
(William Wyler, 1966) — doar pentru a ascunde 
faptul că tatăl ei (Hugh Griffith) este un falsi- 
ficator de artă. Până și în pelicula incredibil de 


„Exista o stare de tensiune permanentă între vedeta care era 
și femeia care ar fi vrut să fie.“ 


Întâlnirea din 1959 dintre Audrey Hepburn 
și tatăl său avea să fie și ultima. (In schimb, 
baroneasa van Heemstra a murit liniștită la 
reședința din Elveţia a fiicei sale, în 1985.) 
Audrey Hepburn s-a întors la cariera ei cine- 
matografică — acea fată care vede în asumarea 
unei identități false singura sa șansă de 
supraviețuire. Această temă străbate în 
subteran filmul Breakfast at Tiffany's (Blake 
Edwards, 1961), dându-i o strălucire aparte 
personajului interpretat de Audrey Hepburn, 
poate cel mai bun rol ai ei. Scriitorul Truman 
Capote, autorul nuvelei ecranizate, s-a plâns 
că Audrey era prost distribuită ca ușuratica și 
nepăsătoarea Holly Golightly. De fapt, exact 
strădania „fetei bune“ de a părea „fata cea rea“ 
face din acest produs altminteri vulgar și găunos 
o experiență cinematografică unică. Unul din 


Frederic Raphael 
(scenarist) 


stupidă care a marcat „întoarcerea“ ei în lumea 
filmului — thriller-ul erotico-sado-maso- 
chist Bloodline (Terence Young, 1979) — este 
amenințată de un psihopat care îi omorâse 
înainte tatăl. Ea și-ar putea salva viața doar 
acceptând trecutul ascuns al tatălui său. 
Probabil că Audrey a văzut în munca sa 
pentru UNICEF, din ultimii ani ai vieţii, o ispășire 
a greselilor trecutului. Nu numai pentru ceea 
ce tatăl ei făcuse, pe când îi susținea pe naziști, 
ci și pentru faptul că ea însăși îl abandonase 
pe omul pe care-l iubise cel mai mult în viață. 
„Nu e un sacrificiu“, a spus ea despre misiunea 
sa în zona de război din Etiopia și Somalia. „E 
un dar pe care-l primesc“. S-ar putea spune că 
moartea i-a adus în sfârşit acestei femei profund 


nefericite puţină liniște. 
David MELVILLE 


35 


Brooke Shields și Andre Agassi au amânat nunta pentru 
sfârşitul acestui an. Asta nu înseamnă că nu se mai iubesc 


Afişul filmului Larry Flynt considerat scandalos și interzis 
în SUA și aprobat până la urmă de cenzură în Franța 


36 


FEBRA ANIMATIEI 


S-au dus timpurile când 
studiourile Disney „furnizau“ cele 
mai multe dintre filmele de 
animaţie. Astăzi fiecare studiou 
posedă propria „secţie de 
animaţie“ care continuă să se 
dezvolte. Recentul succes al lui 
Space Jam (jumătate film, 
jumătate animaţie, 86 milioane 
dolari încasări în 73 de zile de 
exploatare) produs de studioul 
Warner a convins că experiența 
poate fi repetată. Următoarea 
premieră de la Warner este 
intitulată The Quest for Camelot 
și va avea premiera în noiembrie 
1997. Beneficiind de vocile lui 
Gary Oldman, Christopher Reeve 
și Jane Seymour, acest veritabil 
lung metraj animat ar putea 
constitui „intrarea“ companiei 
Warner Bros. în rândurile „celor 
mai mari“ maeștri ai animației. 
Reţeaua de restaurante Wendy's 
si fabricantul de jucării Kenner vor 
semna un contract de parteneriat 
pentru o companie de publicitate 
a filmului. Cât despre celelalte 
studiouri și ele ne pregătesc 
câteva surprize: 20th Century 
Fox va fi pe ecranele americane 
cu Anastasia, Dreamworks de- 
marează în iunie producţia la 
Prince of Egypt având în dis- 
tributia (vocilor) pe: Val Kilmer, 
Steve Martin, Martin Short, Helen 
Mirren, Mel Brooks, Michelle 
Pfeiffer, Ralph Fiennes și Sandra 
Bullock. (Să auzi și să nu crezi, 
atâtea vedete la microfon!). Dar 
studiourile Disney se pare că și 
anul acesta vor fi în frunte 
anunțând nu mai putin de patru 
premiere animate: Mulan (pre- 
miera în același timp cu The 
Quest for Camelot al lui Warner 
Bros.), Fantasia '99, Hercules și 
Tarzan. 


SCANDALOSUL 
LARRY FLYNT 


Cenzurat în Statele Unite de 
către Motion Pictures Association 
of America, afisul filmului Larry 
Flynt (r. Milos Forman) s-a mutat 
în Europa. 

In toamna trecută, MPAA a 
considerat că afișul filmului — 
reprezentându-l pe Woody Ha- 
rrelson crucificat, nu pe o cruce ci 
pe un sex feminin — este pur și 
simplu blasfematoriu, iar com- 
pania TriStar a fost nevoită să 
renunţe la el pentru a nu soca 
sufletele sensibile ale unora dintre 
americani. În luna februarie, filmul 
zra făcut apariția pe ecranele din 

ranta, Germania, Italia și Spania 
cu afiş cu tot, care în opinia celor 
de la Columbia trebuie să suscite 
interesul, curiozitatea și chiar să 
controverseze. Acestea pentru că 
responsabilii campaniei publi- 
citare a filmului sunt convinşi că 
numele lui Larry Flynt, celebru 
editor american de reviste porno- 
grafice și veritabil star mediatic 
în țara sa, nu spune prea multe 
spectatorilor europeni (vezi Berli- 
nala '97 p. 8-11). 


O URIAȘĂ OPERAȚIE 
DE MARKETING 


Cu toate că premiile Oscar se 
decernează în seara de 24 martie, 
cursa contra cronometru începe 


cu mai bine de trei luni înainte căci 
dincolo de recompensa artistică, 
miza comercială este consi- 
derabilă. Incă de la sfârșitul lunii 
noiembrie '96, cele 15 companii 
de difuzare (8 majors și restul 
independente) au cumpărat pagini 
întregi de publicitate în Dai/y 
Variety şi Hollywood Reporter cu 
scopul de a lăuda meritele filmelor 
lor si de anunţa premiile obținute 
înaintea Oscarurilor. A doua etapă 
a acestei uriașe operaţii de mar- 
keting este expedierea casetelor. 
Miramax, Gramercy şi toate 
celelalte companiii expediază 
câte o casetă a fiecărui film celor 
care îşi vor da votul.Dacă de- 
semnarea celui mai bun regizor 
sau actor este făcută de re- 
prezentantii direcţi ai fiecărei 
categorii (regizorii pentru regizori, 
actorii pentru actori), cel mai bun 
film este ales de către totalitatea 
votantilor care primesc cam 70 de 
casete fiecare. Această strategie 
este importantă pentru studiouri 
care se luptă pentru câți mai multi 
dolari, dar și pentru independenți 
care riscă soarta filmelor lor aflate 
la nominalizări. In acest an 
independentii pleacă favoriţi: The 
English Patient, Shine, Secrete 
și minciuni și Breaking the 
Waves s-ar putea să se afle 
printre câștigătorii mult râvnitei 
statuete, iar Miramax, Fine Line și 
October speră ca prin campania 
publicitară să influenţeze cât de 
putin pe votanti. Până în seara cea 
mare, însă, toate pariurile rămân 
valabile. 


VEDETELE ÎȘI MERITĂ 
ONORARIILE? 


lunie 1995: Jim Carrey cere (și 
primește) un onorariu de 20 
milioane dolari pentru Tipul de la 
cablu și provoacă un adevărat 
cutremur în sânul unei industrii 
care își vede beneficiile micşo- 
rându-se din ce în ce mai mult. Să 
ne amintim că pe vremuri (în 
1988) Bruce Willis primise 5 
milioane dolari pentru Capcana 
de cristal și suma părea fabu- 
loasă pe atunci, dar astăzi este 
pur si simplu derizorie. Carrey 
primește un asemenea onorariu 
pentru că celelalte filme ale sale 
încasaseră peste 100 milioane 
dolari fiecare. Dar producătorii 
au surpriza (în iunie 1996) să 
constate că față de 150 milioane 
cât se așteptau, Carrey si al său 
Tip de la cablu nu au adus decât 
60 milioane... Un eşec neprevă- 
zut ținând seama că în primul 
week-end filmul realizase 20 mi- 
lioane. Astăzi, peste zece sta- 
ruri — ultimul pe listă fiind John 
Travolta — cer să fie plătiți cu peste 
20 milioane dolari/film și de cele 
mai multe ori onorarile cerute 
nu motivează încasările care 
deseori sunt sub așteptări (vezi 
cele 33 milioane încasate până 
în prezent de Striptease față de 
cele 12,5 milioane încasate de 
Demi Moore, cele 30 milioane 
încasate de Daylight și onorariul 
de 20 milioane oferit lui Stallone). 
Există două excepții: Tom Cruise 
(ale cărui ultime două filme, 
Misiune imposibilă și Johny 
Maguire au adus 300 milioane) și 
Mel Gibson (200 milioane pentru 
Braveheart și Răscumpărarea). | 
Pariul devine astfel riscant pentru 


studiouri. E din ce în ce mai greu 
să obțină actori ca Harrison Ford 
sau Arnold Schwarzenegger fără 
să nu le ofere exorbitante onorarii. 
Ceea ce a pus pe gânduri pe mulţi 
producători al Hollywoodului este 
că două dintre filmele care au 
înregistrat peste 550 milioane 
dolari (Independence Day și 
Twister) nu au avut nici o mare 
vedetă pe generic. Acest lucru nu 
a făcut decât să-i îngrijoreze pe 
mai marii de la Universal care anul 
trecut i-au oferit lui Sylvester 
Stallone un contract pentru trei 
filme a câte 20 milioane dolari 
onorariu fiecare. După Daylight, 
producătorii își pun întrebarea 
dacă nu cumva s-au pripit cu un 
asemenea contract. Cam tardivă 
întrebare! 


FEL DE FEL 


e Uneori ideile sosesc când nu 
te-astepti. Compozitorul Wojcieh 
Kilar se afla în avion, în drum spre 
Australia. Brusc, a găsit tema 


muzicală pentru filmul Portretul 
unei doamne (r. Jane Campion). 
Fiindcă nu avea nici o bucăţică de 
hârtie la îndemână, Kilar a notat-o 
pe biletul de avion. Cum s-ar 
spune, cerul l-a inspirat. 

e La una din licitaţiile orga- 
nizate de fundaţia Hillsides Home 
for Children, au fost puse în 
vânzare jucării reprezentând 
personaje celebre din filme. 
Harrison Ford, Steven Spielberg, 
Jim Carrey, Elizabeth Taylor, 
Clint Eastwood și Mel Gibson 
și-au pus semnătura pe carto- 
nasele prinse pe ursuletii, pisi- 
cutele, girafele și alte animale 
din pluș care au adus fundației 
respective peste 62.000 dolari. 
Recordul a fost atins de ursuletul 
numit Dirty Beary (inspirat de 
Dirty Harry al lui Clint Eastwood) 
care a fost adjudecat cu 5.400 
dolari. 

e Între studiourile Warner si 
Disney se dă o bătălie îndârjită 
pentru... golirea buzunarelor 
consumatorilor americani. Cei doi 


Trei „văduve vesele“: Goldie Hawn, Diane Keaton, 
Bette Midler în The First Wives Club 


Nicole Kidman va juca alături de 
Tom Cruise în Eyes Wide Shut 
(r. Stanley Kubrick) 


Demi Moore i-a 


decepționat pe producătorii majors au „aruncat“ pe piață tot 


filmului Striptease 


felul de gadgeturi și dulciuri cu 
ocazia lansării filmelor Space 
Jam și 101 dalmatieni. Se pare 
că, deocamdată, câștigător este 
Disney care ar putea primi un 
premiu de originalitate pentru 
batonul de ciocolată albă cu 
puncte negre, model dalmatian. 

e Marlon Brando nu va inter- 
preta un conducător mafiot în 
The Last Don, film pe care îl 
pregăteşte reţeaua tv CBS. 
Motivul: actorul a cerut 4 milioane 
de dolari onorariu și un procent 
însemnat din încasări. Produ- 
cătorii au considerat cererea prea 
mare și au renunţat la serviciile 
lui Brando. 

e Revista „People Magazine“ a 
publicat lista celor mai importanţi 
actori pe 1996. Pe primul loc se 
află Brad Pitt, urmat de Sandra 
Bullock, Jim Carrey, Winona 
Ryder, Drew Barrymore, Chris 


O'Donnell, Will Smith, Quentin 
Tarantino și Demi Moore. Con- 
form pronosticurilor cunoscutei 
publicaţii, cei de mai sus vor fi 
actorii importanţi ai anului 2000. 
Vom trăi și vom vedea. 

e Două biografii „piperate“ si 
neautorizate au apărut de curând 
în Statele Unite. Good Girl, Bad 
Girl, despre Whitney Houston, 
editată de Carol Publishing Group/ 
Birch Lane Press și Split Image 
(ed. Dutton) despre viaţa par- 
ticulară a lui Anthony Hopkins și 
mai ales despre lupta lui de a-și 
ascunde bisexualitatea. In 
aceeasi ordine de idei mai poate 
fi gäsit si Hollywood Gays 
(Barricade Books) un fel de 
repertoar al homosexualilor care 
au lucrat si lucrează în cetatea 
filmului. 


37 


AȚI ROMANI BAT DRUMURILE 


Studentul Frofesor 


= 

I privesc interlocutorul, 
sosit din Statele Unite în vacanţă, 
cum trage cu poftă din ţigară. li 
spun că acest lucru mă miră 
pentru că știu cât de puternică 
este campania anti-tabac acolo. 
In ultimii ani cei mai mulți ame- 
ricani pe care i-am întâlnit m-au 
rugat într-un mod mai mult sau 
mai putin politicos să-mi sting 
ţigara când stau de vorbă cu ei. 

„E adevărat, e o campanie 
foarte puternică. Dar în mediile 
artistice mai toată lumea fu- 
mează, pentru că toţi sunt nevro- 
zati. De altfel, eu nici nu fumam 
în România. Acolo m-am apucat“. 


Alex 
Rotaru 
in dialog 
la 
NOUL 
CINEMA 


pentru examen. Numai filme 
românești, și nu chiar cele 
care-mi plac mie. Dintre acestea, 
doar Reconstituirea era pe listă. 
Nu înțeleg, de exemplu, de ce 
nu este inclus nici un film al lui 
Mircea Săucan. Cred că este un 
regizor extraordinar. Mă gândesc 
la Meandre sau 100 lei. Văzând 
lista, m-am hotărât să renunţ.“ 
Obține o bursă la Mas- 
sachussets Institute of Techno- 
logy (MIT) din Boston, termi- 
nând șef de promoție în 1994. 
Aici nu urmează numai cursurile 
de specialitate, ci se înscrie și la 
mai multe cursuri umaniste. 


„Filmul 
e prea scump pentru a fi o artă de salon.“ 


Acolo înseamnă University of 
California din Los Angeles 
(faimoasa UCLA), unde Alex 
Rotaru — 25 ani — este student 
la regie film si asistent universitar 
la fizică. Două pasiuni care l-au 
marcat încă din liceu. In 1988 
debuta ca actor în serialul Cire- 
sarii, dar filmul nu-i acaparase 
viața, odată ce a fost și membru 
al lotului olimpic la fizică. In 1990 
intră la Institutul de fizică 
atomică, urmând aici cursurile 
vreme de doi ani. Ceea ce nu 
înseamnă că a renunţat cu totul 
la cinema. 

„In 1991 a existat tentatia ATF, 
voiam să urmez regia. Dar m-am 
uitat la lista cu cele 12 filme 


38 


„Nu au cursuri de regie, doar 
efecte speciale în cinematografie 
și analiză de film. Am văzut la un 
moment dat un anunț pentru un 
curs care analiza operele a patru 
cineaști — Truffaut, Hitchcock, 
Bergman, John Sayles — si 
m-am înscris. Am scris câteva 
eseuri despre filmele lor și 
profesorul meu, Henry Jenkins, 
le-a găsit interesante. El m-a 
sfătuit să studiez regia de film. 
Între timp m-am înscris si la alte 
cursuri: muzică și armonie — de 
altfel am scris singur muzica la 
filmele mele de examen —, istoria 
Romei etc“. 

La absolvirea MIT se hotă- 
răște să încerce să studieze mai 


departe și fizica și regia. Este 
admis atât la New York Univer- 
sity (NYU) — „la critică, pe baza 
unor eseuri care atunci mi se 
păreau extraordinare, astăzi le 
găsesc cam puerile“ — cât și la 
UCLA. Se hotărăște pentru 
aceasta din urmă, pentru simplul 
fapt că nu-i place New York-ul. 
Chiar dacă UCLA nu e printre 
cele mai bune universități în 
ceea ce privește fizica. 

„In primul an am încercat să 
merg în paralel cu amândouă 
doctoratele, dar am devenit prea 
nervos. Am suspendat doctoratul 
în fizică, rămânând asistent 
universitar, și mi-am continuat 
doctoratul în regie. Nu știu dacă 
pe cel în fizică îl voi relua 
vreodată. UCLA e și foarte 
scumpă. Trebuia să mă întretin. 
Am mai fost asistent universitar 
și la matematică, mi s-au oferit 
burse mici la regie, am fost 
asistent de montaj la Cândva pe 
aici trecea un râu“. 

Oricum, e mândru de uni- 
versitatea în care studiază. Ar 
trebui să-l auziti povestindu-i 
istoricul. „E prima facultate din 
lume care a oferit o diplomă de 
regie, încă din 1928. E practic 
fondată de Griffith și De Mille. Dar 
multă vreme a fost considerată o 


studio, „Monarex“, condus de 
Chris Webe, de origine ger- 
mană. E un vulpoi bătrân, un 
producător creativ, are flerul 
lucrurilor bune și nu se amestecă 
în actul creator altfel decât 
punând întrebări de genul:«Crezi 
că așa e bine?» Dacă-i spui da, 
te lasă în pace. El a distribuit în 
America, de exemplu, filmul 
Europa, Europa“. 

E implicat în trei proiecte, 
dintre care unul speră că va fi 
filmat în România. Lucrează la 
trei scenarii, unul în mod inde- 
pendent și două în colaborare cu 
tatăl său, compozitorul și textierul 
Eugen Rotaru. „Dacă toate 
proiectele vor ieși, următorii trei 
ani din viaţă îmi sunt parcelati. 
Abia de mai am timp, printre 
picături, să mă ocup de filmul de 
diplomă, Hora, un eseu cinema- 
tografic despre violenţă, despre 
ciclicitatea violenţei“. 

Și-ar dori să aibă suficienţi 
bani și specialiști pentru a înființa 
un mini-studio în România, cu un 
concurs anual de scenarii pentru 
tineret, unde nu ar avea voie să 
participe cineaștii consacraţi. De 
ce? „Filmul românesc se face, 
dar nu-l vede nimeni. E prea eli- 
tist, și filmul e prea scump pentru 
a fi o artă de salon“. 


„Azi, în România, tinerii discută 
numai despre bani. Nu despre sex, 
politică sau filme. Este oare normal?“ 


citadelă a Hollywoodului. Aici au 
studiat mulţi regizori cunoscuţi — 


. Lucas, Ivory, Spielberg — care a 


căzut de două ori la examenul de 
admitere —, Carpenter, Singleton, 
Ron Howard, Kevin Reynolds, 
Zemeckis... E singura facultate 
de film care mai are un studio 
propriu complet utilat, celelalte 
închiriază spații și aparatură. Se 
produc anual 3—400 filme stu- 
denţești“. 

Dintre profesori l-a îndrăgit în 
special pe Ivan Passer — „poate 
pentru că e și el est-european. 
Filmul său Lumină intimă e 
excepțional...“ Diploma pe care 
o primesc la sfârșitul studiilor 
este în „production“ — „Toată 
lumea face de toate — sunet, 
imagine, asistență de producţie, 
scenaristică, regie, montaj sunet 
sau imagine. Lucrăm în echipă 
și schimbăm locurile între noi de 
câte ori este nevoie. In acești ani 
m-am îngrăşat, am chelit, am 
devenit nevrotic și am făcut 13 
scurtmetraje proaste, fiecare 
dintre ele cu câte 20 secunde 
bune“. 

La sfârșitul anului 1996 e 
angajat ca asistent de producţie 
și consultant scenarist la un mic 


Chiar dacă ar avea banii 
necesari, ar mai aștepta până să 
înființeze acest studio, pentru că 
deocamdată are impresia că 
tinerii au alte preocupări. Sosit 
în vacanță în România, vizitează 
câteva baruri și trage cu urechea 
la conversații. „Știi care e subi- 
ectul preferat al tinerilor? Nu 
sexul, nu politica, nu filmele sau 
cărţile, ci banii. În situaţia actuală 
poate că e normal, dar în același 
timp aş spune că nu e normal. 
Mai aștept, sunt curios despre ce 
se va discuta peste câţiva ani“. 

Ştie ce se întâmplă în 
România, pentru că mama — 
actrița Maria Rotaru — îl infor- 
mează săptămânal. Urmărește 
și pe Internet tot ce e nou în 
lumea cinematografică. Încearcă 
să vadă și câteva dintre serialele 
de televiziune americane care i 
se par mai interesante — Homi- 
cide, NYPD Blue, X Files etc. 
Mai rar are timp să meargă la 
micile cinematografe, în care 
studenţii pot vedea cu numai 
patru dolari două filme de 
calitate. Câte ore muncește? 

— Intrebati-mä mai degrabă 
câte ore dorm. 

— Câte ore dormi, atunci? 

— 5-6 ore. 

R.M. 


FIN PRIN LUME 


Tavernier, un regizor între părinte şi mag 


~ 


Ez dimineață am primit un 
telefon de la Filmex, care mă chema 
să dau o probă pentru un rol de cinci 
zile de filmare într-o producție 
franceză. Am vrut să refuz pe loc, 
gândindu-mă că e vorba de unul din 
filmele acelea de mâna a patra în care 
diavolii umblă în Dacii 1300 prin 
Cişmigiu. N-am făcut-o din respect 
pentru această instituție. Am primit 
textul secventei pe care urma să o 
filmez la probă, am văzut că e vorba 
de un film istoric (nu primisem tot 
scenariul), am dat proba și am plecat. 
Peste o lună am primit un telefon de 
la Filmex, care mă anunţa că 
Bertrand Tavernier vrea să mă 
- întâlnească pe 11 august 1995 la ora 
17, în Strada George Enescu, la nr. 
2-4. El era regizorul planificatului film 
francez, iar filmul se numea Căpitanul 
Conan. 

Un rol de cinci zile de filmare poate 
apărea în film între 3 și 10 minute. 
Este un-rol episodic ce trece adesea 
neobservat. Dar Tavernier a avut 
nevoie de patru ore de discuţii 
preliminare, în care a cerut părerea 
actorului despre rol, s-a asigurat dacă 
am ambele versiuni ale scenariului 
(franceză și română), m-a rugat să 
port mustață, explicându-mi îndelung 
forma ei și întrebându-mă la tot pasul 
ce cred despre asta, deși el știa foarte 
bine ce vrea, m-a rugat să fiu liber cu 
două săptămâni înainte de zilele de 
filmare pentru a-i cunoaște pe cei doi 
parteneri francezi mai îndeaproape, 
mi-a povestit filmul și cum s-a apropiat 
el de această idee etc., etc. 


A, simţit încă de la început că 
se anunţă o experienţă extraordinară. 
Emoţia pe care ţi-o provoacă lucrul cu 


„Faptul 
de a fi urmărit 
până la ultimele 
consecințe 
un actor 
și un rol 
episodic 
din filmul lui 
dovedește 
diabolicul 
profesionalism 
al lui 
Tavernier.“ 


Tavernier nu are nimic comun cu frica. 
E o emoție foarte confortabilă, așa 
cum mărturisea Mirella Freni, vorbind 
despre marele festival de la Salsburg: 
„O repetiţie cu Karajan e ca un somn 
adânc!“ Tavernier e bun ca un tată 
care îţi controlează după-amiaza 
temele și te dojenește surâzător dacă 
greșești. Are un umor cald și politicos 
și, deși sub ochelarii groși de vedere 
răsar doi ochi îngăduitori, vede totul 
cu o precizie de laser și are o 
incredibilă forță de a ghici tot ce se 
întâmplă înăuntrul ființei 
colaboratorilor lui. 

E mare, greoi, dar înalt și ager. Ştie 
totul dinainte, dar e dispus la orice 


Racu Duda s-a născut într-o familie de 
medici la lași, unde va reveni pe scena 
Naţionalului, după absolvirea în 1984 a IATC-ului 
din București, la clasa Olga Tudorache. 

După 1989 a fost patru ani asistent universitar 
la ATF. În 1993 s-a numărat printre fondatorii 
proiectului ARTSCHOOL pentru copii orfani, 
realizat de UNITER și Fundaţia Principesa 


Margareta a României. 


În cinema a debutat cu rolul titular din Nelu 
(1988, r. Dorin Mircea Doroftei), putând fi văzut 
adesea în spectacole și filme de televiziune: 
„Titanic vals“, „Capul de rätoi“, „Ciocârlia“, 
„Mincinosul“, „De Pretore Vincenzo“, „Trei surori“, 
„Războiul domnului Beaumarchais“, „Vacanţă de 
Crăciun“, „Uniforme de general“. A beneficiat de 
stagii și burse în Anglia și Franţa, participând la 
diferite festivaluri internaţionale. 


sugestie în orice clipă. De fiecare dată 
când începe repetiţia te întreabă dacă 
ești de acord cu textul sau vrei vreo 
schimbare, dacă ti se pare posibil 
pentru personajul tău să spui astfel de 
cuvinte sau nu. Dacă dorești o 
schimbare de text sau de mișcare și 
explici de ce (nu intră aici în discuţie 
capricii actoricești de vedetă 
neîmplinită care face mofturi, caz în 
care e amabil, dar ferm), el te ascultă 
atent și înțelege întotdeauna sursa 
nemulțumirilor tale, pe care o vindecă. 
Dacă adaugi un detaliu, un accident 
provocat de personaj și care teamănă 
cu ceea ce Tavernier crede despre el, 
atunci se bucură ca un copil, își freacă 
mâinile și le spune și celor din jurul 
lui ce bine iese cutare sau cutare 
lucru. Nu uită niciodată să te întrebe 
dacă te simţi bine (această întrebare 
revine mereu), dacă vrei apă sau o 
mică pauză. 


A ales locuri de filmare 


uimitoare. Îmi amintesc de secvența 
din bordelul bucureștean. Ne-am 
dat întâlnire într-un loc rămas 
neschimbat de 60-70 de ani, ca as- 
pect fizic. Azi și-a pierdut destinația 
inițială și servește de adăpost unor 
familii. Dar atmosfera casei, cu o curte 
interioară în care dau ferestrele de pe 
două nivele, garnisite cu un fel de 
pridvoare suspendate, a rămas 
neschimbată, cu un plus de 
autenticitate venitä din degradarea 
peretilor si trecerea timpului. Acum, 
când scriu aceste rânduri, este exact 
un an de la zilele acelea înghețate de 
decembrie 1995 bucureștean, cu 
zăpada gri și, pe alocuri, albă, unde, 
aproape de Sfânta Vineri, în inima 


orașului, printre străzi înguste și 
pitorești, pline de lumânări de pom, 
steluțe, brazi și oameni înghe- 
suindu-se cu pungi în mâini, era o 
poartă ce pe dinafară nu atrăgea 
atenția prin nimic, dar dincolo de care 
începea universul magic al fanteziei lui 
Bertrand Tavernier. Nu mă gândesc la 
magia spațiilor de filmare. Există o 
atracţie în orice împrejurare în care 
„se filmează ceva“, fabrica de vise 
atinge memoria și afectul fiecăruia 
dintre noi. E vorba, în cazul acesta, 
de forța regizorului de a face să pară 
familiar, cunoscut, înțeles orice loc, 
spirit, persoană și personalitate 
atinsă. După câteva ore, aveam 
impresia că locul acela îl cunosc 
dintotdeauna, că el, regizorul, este un 
fel de tată, care mă înțelege și pe care 
mă pot bizui, iar că personajul meu e 
un fel de frate, pe care îl cunosc ca 
pe buzunarul meu, despre care pot 
vorbi și în care mă pot transforma 
oricând. Niciodată cafeaua și biscuiţi 
n-au avut un gust mai bun, ca acei 
mâncaţi în comun, în curtea interi- 
oară a fostului bordel bucureștean, 
cu zăpadă care mirosea a gunoi 
ars și cu câinii vagabonzi fără colaci 
în coadă. 

Dar Tavernier este, dincolo de 
vocaţia sa de cineast (filmele lui arată 
în ce grad deține el știința acestei 
profesii), un mag. Au existat în micul 
meu rol două momente pe care 
nu mă vedeam făcându-le. Nu 
semănam cu personajul care mi se 
cerea. Mai aveam și complexul de la 
prima întâlnire, când Tavernier mi-a 


(Continuare în pag. 42) 
Radu DUDA 


39 


Burning Up este povestea de dragoste a lui Jean Vigo și a soției 
sale, Lydu dar:si a morţii lor în urma unei tuberculoze galopante în anii '30. Cei 
doi vor fi interpretaţi de Romane Bohringer și James Frain (un tânăr actor englez 
care a jucat în Lochness). Regia: Julien Temple. 


După ce a terminat The Lost World (urmarea la Jurassic Park) cu 
Jeff Goldblum și Julianne Moore, Steven Spielberg pregătește deja Amistad 
(scenariul: Steven Zaillian) care relatează răscoala unor sclavi aflaţi pe un 
vas de război al cărui conducător va ajunge la Curtea Supremă. Un alt 
proiect al lui Spielberg se numește Saving Private Ryan, acțiunea 
petrecându-se în timpul celui de-al doilea război mondial. În rolul principal: 
Tom Hanks. 


Marie Gillain a fost aleasă pentru principalul rol feminin din Bossu în 
regia lui Philippe de Broca, o superproductie ale cărei filmări vor începe în iunie. 
Alături de ea: Daniel Auteuil, Vincent Perez și Fabrice Luchini. 


e Un trio alcătuit din Forest Whitaker (care în același timp lucrează la 
un al doilea film ca realizator), David Caruso (fost inspector de poliție în 
NYPD Blues și văzut pe marele ecran în Jade și Kiss of Death) și Ving 
Rhames (Pulp Fiction, Misiune imposibilă) va fi implicat într-un furt de 
amploare dintr-un muzeu în filmul lui Robert Patton Spruill al cărui titlu nu a 
fost încă fixat. 


j> Ca și în Clientul, Susan Sarandon va fi în Denial o avocată 
specializată de astădată însă în drepturile civile ale evreilor. Filmul se află în 
fază de proiect și deocamdată nu se cunoaște nici numele regizorului. 


P În noul film al lui Tonie Marshall, Nathalie Baye este proprietara unui 
salon de cosmetică care va trece printr-o serie de întâmplări neobișnuite. 


Un tânăr și candid avocat devine angajatul diavolului însuși... Acesta 
este — pe scurt — subiectul filmului Devil's Advocate (r. Taylor Hackford). Avocatul 
este Keanu Reeves, iar Diavolul nimeni altul decât Al Pacino. 


Sidney Lumet a treminat de curând filmările la Critical Care. 
Interpreţi: Helen Mirren și James Spader. Filmările au avut loc în întregime la 
New York. 


Be În înalta societate bostoniană a anului 1935, o scriitoare cu vederi 
feministe (Madeleine Stowe) și soțul ei (William Hurt) apelează la „serviciile“ 
unui alt bărbat (Neil Patrick Harris) pentru a avea un copil. Planul eșuează, căci 
tânărul se îndrăgostește de-a binelea de femeia pe care trebuie s-o lase 
însărcinată. Sosirea unui preot (Kenneth Branagh) nu simplifică situaţia, ci 
dimpotrivă aduce alte încurcături. Titlul filmului: Slip penale s Sisters. Regia: 
Lesli Linka Glatter. 


p Evacuarea unui oraș în urma unor ploi torențiale duce nu numai la 
numeroase jafuri dar și la furtul unui camion blindat ce transportă 3 milioane 
dolari. La volan: Christian Slater. Seriful: Randy Quaid. Hoţul: Morgan Freeman. 
Regia: Mikael Salomon. 


a Barracuda este povestea unui bărbat (Jean Rochefort) care trăiește 
extrem de retras într-un apartament. Viaţa i se schimbă când este invitat la 
masă de vecinul lui (Guillaume Canet). Regia este semnată de Philippe Haim: 


i> Scriitorul Gilles Legardinier se află în pregătire cu un scenariu inspirat 
de propriul lui roman intitulat Le secret de la cité sans soleil (evocarea unei 
lumi imaginare dispărută în urmă cu 700 de ani). George Lucas a acceptat să 
se ocupe de producția filmului. 


Noua James Bond Girl va fi Monica Bellucci (cunoscută după câteva 
filme făcute în Franța). Ea este astfel partenera lui Pierce Brosnan în noul 
James Bondal cărui regizor este Roger Spottiswoode. 


Be Didier Goldschmidt a început filmările la cel de-al doilea lung metraj 
al său, Alissa, un polar ai cărui interpreţi suntYvan Attal, Laurence Cote (recent 
premiată cu un César) și Christian Songerregger. 


(ur snap Pictures 


prezintă 


KIPER LASGU / CHAMPIONS 


LMATIENI 


De data asta în carne si oase! 


Distribuit de: 
AS nc E FE romanuaruM şi 


40 


BUENA VISTA INTERNATIONAL À au (aer Deep Pictures 


Telex 


e Actorul-realizator Gaël Morel pregătește al doilea film (primul intitulat 
A toute vitesse). Pentru rolul principal el s-a gândit la Catherine Deneuve. e 
James Gray (Little Odessa) a început filmările la Paycheck (după romanul lui 
Philip K. Dick) e Keanu Reeves va fi un homosexual îndrăgostit de o femeie în 
Object of My Affection (regia Nicholas Hytner). e Dustin Hoffman va putea fi 
văzut în The House of Mirth, adaptare a romanului lui Edith Wharton în regia 
lui-Ken Russell. e Guillaume Depardieu va fi partenerul Annei Parillaud în noul 
film al Liriei Begeja, fără titlu deocamdată. e John McTiernan adaptează și el 
Eaters of the Dead de Michael Crichton. e Tandemul Joel Schumacher și 
Matthew McConaughey se reunește pentru o comedie dramatică intitulată South 
Beach. De astădată McConaughey va fi și producător. e Lee Tamahori va realiza 
un remake după Ascensor pentru eșafod de Louis Malle. e Mick Jagger și 


Gérard Depardieu și soția sa, 
top modelul Karine, vor fi parteneri într-un film 
a cărui acțiune se petrece în Africa 


Matthew McConaughey se întoarce la comedie 
cu South Beach (alături de Elaine Mellenkamp) 


compania sa de producţie, Jagged Films, va produce o biografie a fotografului 
Tina Modotti, cu Gabriel Byrne într-unul din rolurile principale. 

e Alt film-biografie este cel despre Timothy Leary, guru al anilor LSD, intitulat 
Flashbacks. Regia: Penelope Spheeris. În rolul principal: Nicolas Cage. e Julia 
Ormond îi va da replica lui Richard Harris în Bărbierul din Siberia de Nikita 
Mihalkov. e Stephen Dorff și Wesley Snipes vor fi parteneri în Blade, inspirat 
după o celebră bandă desenată de Marvel. e Danièle Thompson este autoarea 
scenariului la Paparazzi. Filmul va fi realizat de Alain Berberian cu Vincent Lindon 
și Patrick Timsit în rolurile principale. e Al Pacino intenţionează să producă un 
remake după Cincinnati Kid și să interpreteze rolul principal deținut în varianta 
primă de Steve McQueen. 


bun după 
un film de 

excepi ie 
decât o masă 


la 
ccccc 


RESTAURANT 


© McDonald's Romania 1996 


41 


Sau împlinit șapte ani de când ne-a 
părăsit cineastul Alexandru Tatos, 
autorul unor filme de referință precum 
Mere roșii, Secvenţe, Întunecare, 
Secretul armei secrete. Cei care au 
ținut la el au luat parte în ziua de 
25 ianuarie la dezvelirea unei plăci 
comemorative montate pe zidul 
casei unde s-a născut și a trăit 
regizorul. Au luat cuvântul lon Besoiu, 
Liana Molnar-Tatos, Dan Pita și Mircea 
Daneliuc. 


Tavernier... 


(Urmare din pag. 39) 


spus delicat că personajul meu e 
ceva mai violent decât mine și că 
trebuie neapărat scoasă la iveală 
această violență. Am citit scenariul și 
timp de trei luni, până la prima zi de 
filmare, m-am întrebat cum voi face 
eu cele două momente. Apoi am uitat 
toate întrebările și angoasele, pentru 
că la fața locului totul era diferit. 
Diferit si simplu. Ambianta te 
conducea ea singură către adevăr. 
Evident că citind bine scenariul 
aveam imprimat pe retină personajul 
meu; știam de ce era acolo și ce voia 
să facă. Dar Tavernier a dat concre- 
tete tuturor momentelor, aspiraţi- 
ilor și ideilor ce m-au străbătut de-a 
lungul celor trei luni de convietuire cu 
scenariul. El nu-ţi cerea niciodată să 
faci personajul într-un anume fel. El te 
aducea în mod simplu și foarte 
precaut în situaţia dorită de el. Odată 
ajuns aici, grija lui era să te simţi bine, 
adevărat și convingător. Și situațiile 
propuse de el aveau atâta concretele, 
atâta simplitate, atâta autenticitate, 
încât te trezeai înfăptuind gesturi, 


42 


stări, vorbe, într-un cuvânt, o viaţă ce 

„nu-ţi aparţinea. Avea o bucurie nedi- 
simulată atunci când înţelegeai ce 
voia și deveneai complicele lui. 
A fost fascinant pentru mine cum, încă 
de a doua zi, începusem să 
știu dinainte, dintr-un licăr al privirii 
sau o mică grimasă a gurii, ceea ce 
voia. 


| A exact un an de la prima 
întâlnire îmi scria o scrisoare în care 
aflam că a avut loc prima prezentare 
a filmului și că el, filmul, este puternic 
și primul de care poate fi mândru. Apoi 
scrisoarea conţinea câteva aprecieri 
care sunt pentru mine un cadou 
pentru viața mea de actor. Nu știu 
dacă ne vom mai întâlni vreodată, dar 
faptul de a fi urmărit până la ultimele 
consecinţe un actor și un rol episodic 
din filmul lui dovedește nu numai 
diabolicul profesionalism al lui 
Tavernier, ci și cele două afirmaţii pe 
care le-am făcut la început: el este un 

părinte și un mag. 
Radu DUDA 


S-au născut în luna martie 


e 1 martie 

— Elisabeta Bostan (1931) 
Buhuși 

— Mihai Oräsanu (1952) 
Slatina 


e 2 martie 

— Florin Vasiliu (1926) lași 
- Emilia Popescu (1966) 
București 


e 3 martie 
— lon Talianu (1898) Tîrgu 
Ocna, Buzău 


e 5 martie 
— Cristian Glodeală (1956) 
București 


e 6 martie 

— Margareta Pogonat (1935) 
lași 

e 7 martie 

— Traian Stănescu (1940) 
Făget, Timiș 

— Basarab Smärändescu 
(1955) Cataloi, Tulcea 


e 8 martie 

— Gina  Patrichi 
București 

— Mariela Petrescu (1943) 
Turnu Severin 


e 9 martie 

— Alexandru Tatos (1937) 
Bucuresti 

— lon Caramitru (1942) 
Bucuresti 


e 10 martie 

— Cornelia Tăutu (1938) 
Odorhei 

— Cesonia Postelnicu (1968) 
București 


e 11 martie 
— lon Besoiu (1931) Sibiu 


e 12 martie 

— Anusavan  Salamanian 
(1932) Bazargic, Caliacra 

— Petre Nicolae (1955) 
Bucuresti 


e 13 martie 

— Tony Bulandra (1881) 
Tîrgovişte 
— Cella 
București 


e 14 martie 

— Alexandru 
(1921) București 
— lurie Darie (1929) Vadul 
Roșu, Soroca 

— Aurel Giurumia (1931) 
Cernăuţi 

— Ada Pistiner (1938) lași 
— Carmen Galin (1946) lasi 


e 16 martie 

— Gheorghe Storin (1983) 
București 

— Jules Cazaban (1903) 
Fălticeni 

— Horia Șerbănescu (1924) 
București 


(1936) 


Dima (1918) 


Struteanu 


e 17 martie 
— Dan Nuţu (1944) București 


e 18 martie 

— lon Fintesteanu (1899) 
Bucuresti 

— Cornel Dumitras (1939) 
Salonta, Bihor 


e 19 martie 


— Constantin Dinulescu 
(1933) Alexandria 


e 20 martie 

— Doru Mitran 
București 

e 21 martie 

— Ştefan Ciubotărașu (1910) 
Lipovät, Vaslui À 
— Tinu Puran 
Bogdana, Teleorman 
e 22 martie 

— Alexandru Gașpar (1913) 
Cluj 

— Tora Vasilescu (1951) 
Tulcea 

— Irina Katz (1952) București 


e 23 martie 

— Geo Barton (1912) Piatra 
Neamţ 

— Valentin Ducaru (1950) 
București 

e 24 martie 

— Dinu lanculescu (1925) 
București 


e 25 martie 

- lon Pavlescu 
Bucuresti 

e 26 martie 


— George Cornea (1931) 
București 

e 27 martie 

— Vasile Rotaru (1927) 
Cenade, Alba 

- Florina Luican (1945) 
București 

— Olga Bucätaru (1952) 
Suceava 

— Ecaterina Nazare (1953) 
Valea Ursului, Neamt 

e 28 martie 

— Florica Demion (1913) 
Focșani 

— Alexandru Intorsureanu 
(1932) Vaideeni, Vilcea 

e 29 martie 

— Violeta Andrei (1941) 
Cernatu, Brașov 

— Viorel Sergovici (1947) 
Vlădești, Argeș 

e 31 martie 

— Adrian Enescu (1948) 
București 

— Tamara Creţulescu (1949) 
București 


(1952) 


(1925) 


(1925) 


DRAGOSTE 


ând a irumpt pe platourile de filmare, 

populara Whitney Houston a adus cu 

sine o aură de succes de pe tărâmul 

muzicii ușoare și se credea că va 

răsfrânge asupra peliculei farmecul 

și talentul ei de cântäreatä-actritä. Si 
așa s-au și petrecut, în bună măsură, lucrurile. De pe 
scenă, pe ecran succesul a însoțit-o iar producătorii, 
asemenea magilor biblici, i-au urmat steaua fără să 
mai privească și cărarea. Cu Dragoste de înger, filmul 
lui Penny Marshall, pare că steaua-n nori li s-a cam 
ascuns. 

Dar să cântărim puţin datele problemei: cine câștigă, 
ce se câștigă și cine pierde? 

Filmul, la a cărui premieră asistăm, nu cred că are 
ceva de câștigat pornind chiar de la ideea story-ului, 
continuând cu interpretarea si culminând cu realizarea 
însăși. Căci Dragoste de înger se dovedește a fi un 
cumul de nepotriviri, stângăcii, naivitäti și stupiditäti. 
lar dacă nu angajăm discuţia pe terenul bunului gust — 
care aici ar fi, totuși, de primă urgenţă — este doar 
pentru că despre cele sfinte nu se cade să gândim și 
să clevetim în termeni estetici. Ne-ar bate bunul 
Dumnezeu. Si Cioran! Dar nici în termeni strict laici 
nu putem vorbi despre cele sufletești și morale căci 
ridicolul involuntar în care sunt invocate aici multe 
virtualitäti nu ne îngăduie să-i folosim. Am putea 
deveni prea lași, vânători de pradă ușoară. Atunci 
despre ce s-ar putea vorbi? Poate despre faptul că 
ajunsă unde a ajuns, Whitney Houston și-a imaginat, 
probabil, că nu i-ar mai lipsi decât să folosească 
pelicula spre a-și demonstra și a ne demonstra virtuți 
de interpretă de Gospel și să lase omenirii o colecție 
cât de mică de spirituals, uitând, desigur, că nu oricine 
are o asemenea iniţiativă devine, instantaneu, o 
Mahalia Jackson. 

Să mergem însă mai departe: Denzel Washing- 
ton este, la ora de față, unul dintre preferatii 
spectatorilor și ai box-office-ului, cu aerul lui de băiat 
bun (dar nu și bun la toate, desigur!) simpatic, sportiv, 
degajat și erou „in spe“. Dar — doamne, iartă-mă! — 
ca înger îmbrăcat în gri, coborât pe pământ sau trimis 


SOUNDTRACK T 


Topul muzicii 
„ defilm 


D Antonio Banderas 


Muzica predicilor 


DE ÎNGER 


printre muritori ca să mai repare pe ici, pe colo ce-i de 
reparat în moravurile chiar ale unui slujitor (de culoare) 
al altarului, este din cale-afară de anapoda. Te lasă mut, 
dar nu de admiraţie! Ca să nu mai spunem că 
sărmanul Denzel era cât pe ce să iște și o derută 
teologică și să ne ofere un răspuns la atât de 
răutăcioasa întrebare ce iese la iveală când nici cu 
gândul nu gândești: „Care e sexul îngerilor?", întrebare 
care i-a muncit pe bizantinii asediați. Ei, bine, 
constatând angelicul mesager în gri cât de oropsită și 
neglijată e, într-ale bucuriilor cotidiene și prea 
pământești, consoarta zelosului predicator, o pofteste 
într-un local cu muzică, antren și voie bună care — 
uluitoare probă de competenţă a celestului „Grey 


Angel“ poartă pe firmă denumirea „Jazzie's“. Și se 
pornește s-o danseze pe doamna preacucernicului de 
stă să rupă podeaua. Ca prin minune, străvechea și 
răutăcioasa întrebare (aceea de mai sus!) este pe 
punctul să se prefacă în diavolească revelaţie. Până 
la urmă însă nu se preface ca să nu se înfiripe cine 
știe ce erezie. Și atunci angelul radios nevoie mare 
pleacă sfredelind cu privirea lui bună înaltul cerului de 
iarnă geroasă al Americii profunde în timp ce cuvioasa 
și muzicala soajä se luminează înțelegând că viaţa e 
plină de surprize, uneori angelice. Amin! 


Mircea ALEXANDRESCU 


The Preacher's Wife e Producția: SUA, 1996, 
Touchstone Pictures ® Regia: Penny Marshall e 
Scenariul: Nat Mauldin ® Imaginea: Miroslav 
Ondricek e Cu: Denzel Washington, Whitney Hous- 
ton, Courtney B. Vance, Gregory Hines e Distribuit 
de: Buena Vista/Româniafilm 


® Whitney Houston, Denzel Washington 


fo: de la începuturile lui sonore, filmul a folosit muzica 
.. pentru a intensifica efectele sale asupra ochiului și minţii 
celui care-l privește. 

Mai mult chiar, de nenumărate ori muzica și activitățile 
legate de ea (baletul și dansul) au trecut pe locul întâi — e 
cazul celebrelor Cântând în ploaie, Grease, Saturday 
Night Fever și enumerarea lor ar putea continua. 

Atât vedetele de musical, cât și starurile de action 
movie au convocat în echipe personalități ale genului — 
compozitori, dirijori, cântăreți rock, pop, country, de operă 
și operetă etc. 

Unii dintre ei, cum e cazul lui Keanu Reeves, au lăsat o 
vreme actoria deoparte pentru a se ocupa de înclinațiile 
muzicale: grupul pe care-l conduce el, DOGSTAR a reușit 
să intre în clasamentele de specialitate. 

Dar nu de actori cântăreţi ne vom ocupa în această 
rubrică, ci de muzica de film — în engleză și în limbaj 
internaţional — soundtrack. Cântecele din filme au făcut 
multe hituri să coboare în clasamente. Bunăoară piesa 
cântată de Whitney Houston în Bodyguard, reluată după 
un cântec celebru al anilor '70 al lui Dolly Parton „I will 
always love you“ a stat 15 săptămâni pe locul | în Bilboard 
chart și în multe clasamente din lume. 

Și acesta nu este singurul exemplu. 

De aceea vă propunem pentru numerele viitoare ale 
revistei un clasament al celor mai frumoase și ascultate 
piese lansate în coloanele sonore ale filmelor. 

Pentru început vă sugerăm noi câteva piese ce v-ar 
: putea trezi interesul pentru muzica de film, dar și 
propunerile dumneavoastră sunt binevenite. 


Trimiteţi un top al celor mai frumoase 5 piese extrase 


din soundtrack-urile unor filme pentru această rubrică, pe 
adresa noastră. Veţi putea câștiga un compact disc cu una 
dintre coloanele sonore ale filmelor apărute în ultima vreme. 


Propuneri: 
1. Whitney Houston — | will always love you (The 


Bodyguard, 1992) 


2. Gladis Knight — Licence to kill (James Bond — 


Licence to kill, 1989) 


3. U2 — Hold me, thrill me kiss me, — Batman 


Forever '95 


4. URGE OVERKILL — Girl, you'll be a woman soon 


— Pulp Fiction '93 


5. BRIAN ADAMS & PACO DE LUCIA — Have you 


ever really loved a woman — Don Juan de Marco, '95 


6. IMI KAMATZE — Here comes the hotsteper — Pret 


à Porter '94 


7. MADONNA - Don't cry for me Argentina — 


Evita '97 


8. BEE GEES — How deep is your love — Saturday 


night fever '77 


9. LOS LOBOS & ANTONIO BANDERAS - Cancion 


del Mariachi — Desperado '94 


10. ALL 4 ONE - Someday — Hunchbach of Notre 


Dame'96 


Vă așteptăm propunerile și să auzim numai muzică 


bună! 


Liana STANCIU 


ESD ACIRYAŞIN JE 


M RES > 


La decernarea 
Globurilor de aur 
Melanie Griffith 

la brațul soțului ei, 
Antonio Banderas 
și Don Johnson cu 
noua lui cucerire, 
actrița Rowa Downey 


Yy 


ATu p 


aimer 


, % 


Gillian Anderson (Dosarele X): 
„Televiziunea a început să fie locul 
de întâlnire al oamenilor inteligenţi“ 

(cu Julianna Margulies) 


e La 35 de ani, Val Kilmer se 
află — în același timp — pe lista 
celor mai sexy actori de la 
Hollywood, dar se numără și 
printre cei mai insuportabili si 
aroganti. Până și Marlon Brando 
(partenerul lui Kilmer în Insula 
doctorului Moreau) a fost șocat 
de purtarea „absolut intolerabilă a 
lui Val. Tânărul acesta confundă 
mărimea talentului său cu aceea 
a onorariului“. Si totuși, Kilmer 
este acela care a fost ales să fie 
Simon Templar într-o adaptare 
pentru marele ecran a celebrului 
serial tv Sfântul. 

e Într-un interviu acordat coti- 
dianului american USA TODAY, 
Johnny Hallyday (aflat la Las 
Vegas împreună cu soția lui, 
Laetitia) a declarat că va cere 
cetățenie americană pentru că 
„Francezii sunt prea grosolani“ și 
„Toate lucrurile din America sunt 
cu cel putin două clase deasupra 
acelorași lucruri din Franţa“. 
Criticat aspru de către presa 
franceză, Johnny a replicat că 
„este o neînțelegere, de altfel eu 
nu vorbesc prea bine engleza și 
spusele mele au fost poate răs- 
tălmăcite“. Nu de aceeași părere 
este USA TODAY care este gata 
să aducă drept probă a veridicitätii 
interviului caseta convorbirii cu 
rockerul francez. 

e Celebra Cicciolina intentio- 
nează să deschidă o rețea de 
restaurante cu profil erotic (care-i 
vor purta numele) în câteva mari 
orașe europene. Fost star al fil- 
melor porno si aleasă în Parla- 
mentul italian, Cicciolina se pare 
că a și găsit investitori. 

e Regizorul Quentin Tarantino 
este încă o „victimă“ a farmecului 
orașului „cu cele mai multe vedete 
pe metru patrat“: Beverly Hills. 
Tarantino și-a cumpărat de cu- 
rând o vilă superbă în valoare de 


3 milioane dolari, renunțând la 
apartamentul din Los Angeles în 
care a locuit până acum pentru 
a-și manifesta independenţa față 
de lumea show business-ului 
hollywoodian. 

e Tom Cruise si Nicole Kidman 
au împlinit şase ani de la că- 
sătorie. Amatori de senzații tari, 
ei au sărbătorit evenimentul 
într-un mod mai putin obișnuit: au 
sărit cu parașuta deasupra de- 
șertului Mojave si s-au sărutat pe 
când se aflau în cădere liberă. Pe 
pământ ei sunt parteneri în viitorul 
film al lui Stanley Kubrick Eyes 
Wide Shut, o poveste despre 
gelozie și obsesii sexuale. 

+ La numai câteva zile după ce 
a pierdut copilul pe care-l aștepta 
în luna iulie, Whitney Houston, 
însoțită de fiica ei, Bobbi Kristina 
(2 ani) a asistat la concertul 
susținut de soțul ei, Bobby Brown. 
Cei doi, după ce s-au aflat în pra- 
gul divorțului, au hotărât să se îm- 
pace și, mai mult chiar, cântă îm- 
preună pasionala melodie Some- 
body Bigger Than You and Me. 

e Decernarea Globurilor de aur 
din ianuarie a prilejuit nu numai 
premierea unor filme și actori dar 
și apariția — în mare ținută — a unor 
cupluri deja celebre, iar altele în 
curs de devenire. Printre acestea: 
Don Johnson si Rowa Downey, 
dar și Melanie Griffith cu Antonio 
Banderas, Patricia Arquette și 
Nicolas Cage (care au renunţat să 
mai divorțeze), John Travolta și 
Kelly Preston (care se iubesc ca-n 
prima zi), Jane Seymour și James 
Keach (fericiţi părinţi ai unei 
perechi de gemeni), Demi Moore 
și Bruce Willis — mai îndrăgostiți 
ca niciodată —, George Clooney și 
Celine (o poveste de dragoste 
care durează de mai mult de o 
jumătate de an) și Madonna (de 
astădată fără nici o extravagantä 


Stă -Ti-mâ-0g 


vestimentară) cu iubitul ei, Carlos 
Leon. 

e La Madison Square Garden, 
starul rock David Bowie și-a 
sărbătorit cei 50 de ani, cântând 
în fața a peste 20 000 de 
spectatori. Ajutat apoi de soția lui, 
fostul manechin Iman, el a suflat 
în lumânările așezate pe un tort 
ce cântărea peste 12 kilograme și 
a declarat că se simte mai tânăr 
ca oricând. Mai ales acum, când 
numele lui este cotat la Bursă. 

e „Cel mai britanic dintre 
interpreţii lui James Bond“ cum 
mai este numit Pierce Brosnan 
și-a petrecut sfârșitul deian și toată 
luna ianuarie la Malibu, alături de 


Pierce Brosnan 
si fiul său, Sean 


fiul lui, Sean (13 ani) și de vii- 
toarea soție, ziarista Kelly Shaye 
care așteaptă un copil.„Este pri- 
ma oară, după moartea Cassan- 
drei (prima soţie a actorului, de- 
cedată în urma unui cancer în 
1993) când pot spune că sunt 
fericit. Dar, cât de greu e să ajungi 
la ea“. Si ca fericirea să fie deplină, 
Pierce Brosnan a început filmările 
la James Bond 18, noua aventură 
a agentului 007. 

e Julia Roberts nu are noroc la 
bărbaţi. Aceasta este concluzia 
la care a ajuns ea însăşi după 
ce a aflat că noul ei iubit,Pat Ma- 
nocchia, i-a făcut — și-i mai face — 
ochi dulci actriței Mary-Louise 
Parker. După un scandal în urma 
căruia mobilele (mai ușoare) au 
zburat pe fereastră, Julia și Pat 
s-au împăcat. Rămâne de văzut 
până când. 


Claudia Schiffer: „Când ești celebru, lumea 
îţi respectă prea putin intimitatea“ 


ELT- DESPRE EL 


Aflată în vacanță în Brazilia, 
Claudia Schiffer s-a confesat 
într-un lung interviu despre prima 
ei experiență cinematografică, 
despre povestea ei de dragoste cu 
David Copperfield și, bineînțeles, 
despre defilările de modă: 

„Am terminat filmările la 
Blackout în regia lui Abel Ferrara 
și sunt pur și simplu încântată. De 
obicei, eu sunt cea care hotărăște, 
dar de astădată m-am lăsat 
condusă de Ferrara și nu regret. 
Este un regizor și un om minunat 
și mi-ar place să mai lucrez cu el. 
Filmările nu au fost ușoare, mai 
ales că s-a filmat foarte mult 
noaptea și, credeți-mă, pentru un 
manechin este dificil să piardă o 
noapte. A doua zi e mai bine să 
rămână acasă decât să se arate 
în lume. Mi-ar place să încerc din 
nou experienţa de a fi actriță dar 
numai dacă mi se oferă un rol 
deosebit. Până acum am refuzat 
trei, așa că mă gândesc serios 
să fac o pauză în cariera mea 
cinematografică. Aș fi vrut să fiu 
actriță de revistă, dar trebuie să 
recunosc că nu am talent pentru 
așa ceva. N-am voce, iar în ce 
privește dansul, pentru mine cel 
mai potrivit este cel... aerobic... 
Cu David mă văd foarte des, 
dar evităm să ieşim în locuri 
aglomerate. Când ești celebru, 
lumea îţi respectă foarte putin 
intimitatea și de multe ori noto- 
rietatea devine o povară. S-au 
spus si s-au scris multe despre 
relația mea cu David, mai ales că 
am fi hotărât să ne despärtim. 
Aceste zvonuri le consider pur si 
simplu nişte insulte. Am muncit din 
greu să ajung unde mă aflu acum, 
ca și David de altfel. Nu avem 
nevoie de asemenea porcării 


pentru a ne face publicitate. De 
altfel, în lumea revistelor de 
scandal funcţionează principiul 
„dacă două staruri au aerul că 
sunt fericite atunci precis e ceva 
ce nu merge între ei“. Am fost de 
multe ori nefericită, dar nu am 
recurs nici la meditaţie, nici la 
biserica scientologică. Mă duc în 
sala de gimnastică și transpir. Sau 
îmi sun prietenii care repede mă 
aduc cu picioarele pe pământ. De 
cele mai multe ori însă mă uit la 
televizor, la știri si când văd toate 
nenorocirile ce au loc în lume îmi 
spun: «Termină, ești fericită în 
comparaţie cu ei. Multumeste-i lui 
Dumnezeu, sau destinului și 
încetează să te smiorcăi. Uite, a 
apărut soarele!» 

e Mel Gibson a împlinit 40 de 
ani, vârsta înțelepciunii, cum îi 
place să spună. După premiera 
filmului Răscumpărarea, făcân- 
du-și un fel de bilanţ, el a spus: 
„Am o familie minunată, am șase 
copii pe care-i iubesc la nebunie, 
o soție formidabilă, o meserie pe 
care o fac cu plăcere, bani pe care 
nu-i voi putea cheltui în câteva 
vieţi. Ce-as mai putea să-mi 
doresc? Ceea ce mă îngrijorează 
este că din momentul când devii 
celebru nu mai poți trăi — oricât ai 
vrea — ca un om normal. Copiii mei 
sunt supravegheați de 18 bo- 
dy-guards înarmaţi pentru că în 
ultimii ani s-au înmulţit cazurile de 


Mel Gibson la vârsta 
înțelepciunii: 
„Sunt fericit așa cum sunt“ 


răpire. Am spus întotdeauna că 
prea multă celebritate strică. Mulţi 
tipi cred că pot să vină să-mi 
strângă mâna în timp ce eu 
mănânc într-un restaurant și nici 
unul nu-și pune întrebarea dacă 
nu cumva lucrul acesta mă 
deranjează. Totuși, încerc mai tot 
timpul să rămân politicos. Alții 
m-au întrebat de ce nu mă lansez 
în politică. Nu cred că ar fi ceva 
ce mi s-ar potrivi. Și așa la vot 
merg pentru că trebuie. Dacă 
votez cu republicanii, până la 
urmă e rău. Dacă votez cu demo- 
cratii, până la urmă tot rău este. 
E ca si cum ar trebui să alegi între 
a primi un glonț în picior sau în 
cap. Oricum ai alege, tot rău e. 
Noroc că fac meseria asta cu 
plăcere și nu pentru recompense. 
Am primit pentru Braveheart 
cinci premii Oscar. Ei bine, le-am 
împachetat în niște cutii de 
pantofi, le-am pus în valiză și cred 
că și acum se află acolo. Asta nu 
înseamnă că statuetele nu mi-au 
făcut plăcere... Am mai fost în- 
trebat dacă există reîncarnare. 
Nu cred. Numai când mă gândesc 
că unchiul Harry, mort acum doi 
ani, ar putea să fie în farfuria mea 
atunci când eu cred că mănânc o 
simplă friptură, mă face să mă 
înfior. Sunt fericit așa cum sunt și 
nu vreau să știu cum e pe lumea 
cealaltă. Când voi muri, voi afla. 
Dar până atunci...“ 


Rubrica Cineglob 
este realizată 
de Doina STĂNESCU 


45 


MINI- 
DICTIONAR 


DE 
AMERICANISME 


A 


e all star film Sintagma desemna, prin 
anii '30, 
superproducţiile muzicale 
de la începutul sonorului 
în care studiourile 
distribuiau toate starurile 
aflate sub contract 
(de exemplu The Hollywood Revue of 
1929, 
Paramount on Parade, Show of 
Shows). 
Mai târziu noțiunea acoperă 
toate peliculele 
cu multe stele în distribuţie 
(Ocolul pământului în 80 de zile, 
Un pod prea îndepărtat, 
Ziua cea mai lungă etc.) 
e action movie Film de acţiune. 
In această largă categorie 
pot fi socotite 
și peliculele de aventuri, 
dar si polițiste 
sau cu arte marţiale. 


e bad guy Tradusä literal „un tip rău“, 
sintagma se referă 
la un personaj negativ. 
Această categorie tipologică este 
ilustrată 
cu brio de creaţia unor actori 
precum Christopher Walker, 
James Woods, Frank Langella. 

e black comedy Comedie neagră. Film 
dominat 
de umorul sumbru, în care situațiile 
comice 
supralicitează pericolul, cruzimea, 
oroarea. 
Gen reprezentat de filme celebre 
precum Domnul Verdoux, Balul 
vampirilor, S 
Doctorul Strangelove, Ingerul 
exterminator etc. 

e blockbuster Un film care înregistrează, 
în scurt timp de la lansare, 
încasări de peste 100 de milioane de 
dolari. 
Dacă până în anii '80 exemplele erau 
relativ puţine, 
în 1996 zece pelicule ale anului au 
realizat 
această performanţă: Independence 
Day, Twister, Misiune imposibilă, 
Fortăreața, 
Profesorul trăznit, The Birdcage, 
Vremea răzbunării, 


46 


Vi-l datoram de mult. Mulţi dintre cititorii noștri ne-au 
cerut, în scrisorile lor, să le explicăm termeni în limba 
engleză utilizați frecvent de criticii cinematografici. Am 
numit acest mic dicționar „de americanisme“ pentru că, 
„ie place sau nu ne place, industria de film din Statele Unite 
a lansat și a consacrat expresii intrate în vocabularul 
cinefililor din întreaga lume. Am inclus în selecţie și termeni 
tehnici, dar și legaţi de sociologia, tipologia sau distribuția 
filmului american. Știm că uneori s-a recurs și când nu era 
cazul la aceste cuvinte, dar cei care le-au folosit au încercat, 
poate, să evoce, cu ajutorul lor, mai convingător lumea și 
problemele peliculelor provenite din Statele Unite. 

Deși credem că multi cititori sunt familiarizați cu 
majoritatea termenilor, alţii vor avea ocazia de a-și lămuri 
unele necunoscute. Și pentru noi și pentru dumneavoastră 
e important să vorbim aceeași limbă. 


Phenomenon, Eraser, Cocoșatul de la 
Notre Dame. 
e box office In sens strict, ghiseu 
unde se vând biletele, 
această expresie desemnează, 
prin extensie, 
încasările obținute prin difuzarea unor 
filme. 
Sinonim al valorii comerciale. 


C 


@ cameo Rol episodic. 

Originea termenului se află în numele 
câinelui Cameo, 

care apărea în mai toate comediile 
burlesti ale lui Mack Sennett. 

În filmul lui Mel Brooks Comedie mută 
pot fi văzute, în asemenea roluri cameo 
vedete ca: 

Liza Minnelli, Paul Newman, James 
Caan, Burt Reynolds. 

e call girl Prostituată de lux 
la serviciile căreia clienţii apelează 
fixându-și la telefon întâlnirile și 
convocând-o la domiciliul lor 
(vezi Jane Fonda în Klute) 

e cartoon Film de desen animat. 
Cuvântul se referă numai la acele filme 
realizate prin animarea desenelor si nu 
prin tehnica animației în general. 

e close-up Plan apropiat în care 
personajul este încadrat de la umeri 
în sus. i 

e comic-strip bandă desenată. Gen 
foiletonistic ce 
a inspirat enorm cinematograful 
american 
(vezi Superman, Batman, Dick Tracy, 
Mr. Magoo etc.) 

e comic release Moment de respiro 
umoristic 
sau contrapunct umoristic. 

Notiune dragă producătorilor americani 
care recomandă regizorilor să introducă 
în filme de acţiune, polițiste 

sau de groază elemente de comic 
release 

pentru a acorda spectatorului șansa 

de a se opri putin din starea de 
încordare. 

e casting Activitate constând 
în căutarea celor mai potriviti 
actori pentru rolurile principale 
și mai ales secundare. 

e crazy comedy Tradusă literar 
„comedie nebună“, expresia se referă 
la acele comedii ale anilor '30 
în care persoanele adulte 


au un comportament extravagant, 
sfidând convențiile de comportament 
ale vremii. Gen ilustrat de comediile 
trăznite ale lui Frank Capra sau 
Preston Sturges. 


D 


e dealer Persoană care plasează 


(vinde și cumpără) droguri. 
Personaj deseori întâlnit în filmele 
americane ale anilor '80—90. 


e disaster film Film catastrofă. 


Peliculă care relatează, făcând uz de 
efecte speciale, 

catastrofe navale (Titanic), 

aviatice (seria Airport), 

naturale (Cutremurul), incendii 
uriașe (The Towering inferno) etc. 


e dolly Macara montată 


pe un vehicul care permite 
deplasarea camerei de filmat 

în decor. Folosită pentru diverse 
mișcări de aparat. 


e drug addiction Dependenţă de droguri. 


Am văzut cazuri de drug addiction 
în filme ca Panică la Needle Park, 
Valea Păpușilor, The Doors etc. 


e drag queen Bărbat travestit 


în femeie. Personaj la modă în filmele 
anilor '90 (vezi Priscilla, 

regina deșertului, Tocuri înalte, 
Birdcage). 


e emergency room Secţia de urgenţă a 


unui spital. 

Deseori folosită ca decor de film 
(și cu mare succes în serialul T.V. 
E.R. cu George Clooney). 


e entertainment Tradus strict 


ca divertisment, distracţie, 

termenul se referă, 

în acceptiune hollywoodiană, 

la dimensiunea de spectacol pe care 
trebuie s-o aibă 

toate genurile cinematografice 
(comedie, film polițist sau de aventuri). 


e entertainer Persoană implicată în 


realizarea unui 

spectacol sau emisiuni T.V. 

în special ca animator 

(vezi personajul jucat de Laurence 


„Olivier în Entertainer.) 


e fairy tale Poveste cu zâne, basm. 


Cinematografic vorbind, este un gen 
ilustrat cu brio 


în desenul animat 
(vezi capodoperele disneyene 
Albă ca Zăpada, Cenușăreasa, 
Alice în țara minunilor etc.) 
e final cut Dreptul regizorului 
(consfințit prin contract) 
de a avea control 
asupra montajului final. 
e feature film Termenul desemnează 
un film de ficțiune 
cu o lungime mai mare de 1500 metri. 
e flash Un plan foarte scurt 
inserat între altele mai lungi. 
e flash back Intoarcerea în timp. 
Plan sau secvenţă care reprezintă o 
acţiune din trecut, 
raportat la prezentul povestirii 
cinematografice). 
Folosit pentru prima oară cu măiestrie 
de David Wark Griffith 
în Intolerantä, procedeul 
(foarte frecvent începând cu anii '30) 
mai are ilustrări celebre în Scrisoare de 
la un necunoscut, Casablanca, 
Rashomon, Hiroshima, dragostea 
mea etc. 


G 


e gang Bandă de delincventi 
(juvenili sau adulți). 

Răfuielile dintre bandele rivale 
sunt subiectul predilect 

al filmelor cu mafioți 

Nașul, Scarface, Casino etc.) 

e gay Personaj homosexual. 

Din ce în ce mai prezent pe ecran în 
ultimii ani (vezi Sărutul femeii 
păianjen, Philadelphia, Birdcage). 

e gadget Unealtă, instrument. 

Mai ales cu sensul de obiect ingenios 
(vezi seria James Bond) 

e glamour Strălucire fără de care nu se 
poate imagina apariţia unui star. Termen 
absolutizat de producători în anii '30-— 
'40, care făceau totul ca vedetele 
lansate de ei să aibă glamour. 

e grunge Mișcare emblematică a tinerilor 
americani în anii '90 tradusă printr-o 
atitudine socială nonconformistă și 
anti-mercantilă și printr-o ţinută voit 
neglijentă, cu haine lălâi și ghete cu 
talpa groasă. 

e guest star Expresie folosită pentru a 
marca, pe generic, prezenţa unei super 
vedete într-un rol episodic sau de plan 
doi. Statutul de „invitat“ sugerează că 
poziţia starului cu pricina e superioară 
locului pe care îl ocupă în distribuţie. 


H 


e high anxiety Rău de înălțime. Sindrom 
psihic analizat de Hitchcock în filmul său 
Vertigo. 

e hacker Pirat al rețelelor Internet. 
Persoană cu pregătire în informatică ce 
pătrunde ilicit în baza de date secrete 
ale unui computer. Personaj de referință 
al cinematogratului american în anii '90 
(vezi Reţeaua, Crudul adevăr, Firma 
etc.) 

e happy end Final fericit. Solutie de final 
impusă, de producătorii americani care 
doreau ca mesajul unui film să fie 
întotdeauna tonic. 

e horror Gen cinematografic inspirat din 
expresionismul german. Termenul 
acoperă toate filmele de groază, cu 
atmosferă macabră și cu nelipsitele 
personaje ale vampirilor, vräjitorilor, 
vârcolacilor, zombi-ilor, savanților 


nebuni etc. 
Dana DUMA 
= (va urma) 


S-au născut în luna martie 


e 1 martie 


— David Niven 
Kirriemuir, Scotia 
— Harry Belafonte (Harold 
George Belafonte Jr.) 1927, 
New York, New York 

— Robert Conrad (Conrad 
Robert Falk) 1935, Chicago, 
Illinois 

— Ron Howard (1954) Duncan, 
Oklahoma 

— Mark-Paul Gosselaar (1974) 
Panorama City, California 


e 2 martie 


— Jennifer Jones (Phyllis Isley) 
1919, Tusla, Oklahoma 

— Martin Ritt (1920) New York, 
New York 

— Jon Bon Jovi (John Bongiovi) 
1962, Sayreville, New Jersey 


e 3 martie 

- Jean Harlow (Harlean 
Carpentier) 1911, Kansas City, 
Missouri 


e 4 martie 

— John Garfield (Julius 

rl 1913, New York, New 
or! 


e 5 martie 

— Rex Harrison (Reginald 
Carey Harrison) 1908, Huyton, 
Anglia. 

— Samantha Eggar (1940) 
Londra, Anglia 


e 6 martie 

— Lou Costello (Louis Cristillo) 
1906, Paterson, New Jersey 
— Rob Reiner (1947) New York, 
new York 

— Tom Arnold (1959) Ottumwa, 
lowa 


e 7 martie 


(1910) 


— Michael Eisner (1942) New ` 


York, New York 


e 8 martie 


— Claire Trevor (1909) New 
York, New York 

— Cyd Charisse (Tula Ellice 
Finklea) 1923, Amarillo, Texas 
— Aidan Quinn (1963) Chicago, 
Illinois 


e 9 martie 


— Raul Julia (1940) San Juan, 
Puerto Rico 

— Jeffrey Osborne (1971) 
Providence, Rhode Island 


e 10 martie 


— Raoul Walsh (1887) New 
York, New York 

— Chuck Norris (Carlos Ray 
Norris) 1940, Ryan, Oklahoma 
- Sharon Stone (1958) 
Meadville, Pennsylvania 


e 11 martie 

— Jerry Zucker (1940) 
Whitefish Bay, Wisconsin 

e 12 martie | 

— Liza Minnelli (1946) Los 
Angeles, California 

e 13 martie 


— Dana Delany (1956) New 
York, New York 


e 14 martie 


— Michael Caine (Maurice 
Joseph Micklewhite) 1933, 
Londra, Anglia 
— Quincy Jones (Quincy 
Delight Jones) 1933, 
Chicago, Illinois 
— Billy Crystal (1947) New 
York, New York 


e 15 martie 


— Judd Hirsch (1935) New 
York, New York 

— Fabio (Fabio Lanzoni) 
1961, Milano, Italia 


e 16 martie 

— Jerry Lewis (Joseph 
Levitch) 1926, Newark, New 
Jersey 

— Bernardo Bertolucci 
(1940) Parma, Italia 

— Erik Estrada (1949) New 
York, New York 


e 17 martie 


— Nat „King“ Cole (Nathaniel 
Adams Coles) 1919, 
Montgomery, Alabama 

— Rudolf Nureyev (1938) 
Irkutsk, Rusia 

— Patrick Duffy (1949) 
Townsend, Montana 

— Kurt Russell (1951) 
Springfield, Massachusetts 
— Lesley-Anne Down (1954) 
Londra, Anglia 

— Rob Lowe (1964) 
Charlottesville, Virginia 


e 18 martie 


— Peter Graves (Peter 
Aurness) 1926, 
Minneapolis, Minnesota 

— Vanessa Williams (1963) 
New York, New York 


e 19 martie 


— Ursula Andress (1936) 
Berna, Elveţia 

— Glenn Close (1947) 
Greenwich, Connecticut 

— Bruce Willis (1955) Idar- 
Oberstein, Germania 


e 20 martie 


— Ozzie Nelson (1906) 
Jersey City, New Jersey 

— William Hurt (1950) 
Washington, D.C. 

— Spike Lee (Shelton 
Jackson Lee) 1957, Atlanta, 
Georgia 

— Holly Hunter (1958) 
Conyers, Georgia 

e 21 martie 

— Timothy Dalton (1946) 
Colwyn Bay, Wales 


— Rosie O'Donnell (1962) 
Commack, New York 


e 22 martie 
— Karl Malden (Malden 
Sekulovich) 1913, Gary, 
Indiana 
— William Shatner (1931) 
Montreal, Canada 

(1955) 


— Lena Olin 
Stockholm, Suedia 

— Gary Oldman (1958) New 
Cross, Anglia 


e 23 martie 


— Joan Crawford (Lucille Le 
Sueur) 1908, San Antonio, 
Texas 

— Akira Kurosawa (1910) 
Tokyo, Japonia 

— Richard Grieco (1965) 
Watertown, New York 


e 24 martie 


— Fatty Arbuckle (Roscoe 
Conkling Arbuckle) 1887, 
Smith Center, Kansas 
— Steve McQueen (Terence 
Stephen McQueen) 1930, 
Indianapolis, Indiana 


e 25 martie 

— David Lean 
Croydon, Anglia 
— Simone Signoret (1921) 
Wiesbaden, Germania 

— Elton John (Reginald 
Kenneth Dwight) 1947, 
Pinner, Anglia 

— Sarah Jessica Parker 
(1965) Nelsonville, Ohio 


e 26 martie 


— Tennessee Williams (Tho- 
mas Lanier Williams) 1911, 
Columbus, Mississippi 

— James Caan (1939) Bronx, 
New York 

— Jennifer Grey (Jennifer 
Katz) 1960, New York 


e 27 martie 


— Gloria Swanson (1899) 
Chicago, Illinois 

— David Janssen (David 
Harold Meyer) 1931, 
Naponee, Nebraska 

— Michael York (Michael 
Hugh Johnson) 1942, Fulmer, 
Anglia 

— Quentin Tarantino (1963) 
Knoxville, Tennessee 

— Mariah Carey (1970) New 
York, New York 


e 28 martie 


— Dirk Bogarde (Derek Niven 
Van Bogaerde) 1920, 
Hampstead, Anglia 

— Freddie Bartholomew 
(1924) Dublin, Irlanda 


e 29 martie 


— Mariana Sirtis (1959) 
Grecie 

— Elle MacPherson (Eleonor 
Gow) 1965, Sydney, Australia 


e 30 martie 


— Warren Beatty (Henry 
Warren Beaty) 1937, 
Richmond, Virginia 

— Eric Clapton (Eric Clapp) 
1945, Ripley, Anglia 

— Celine Dion (1968) 
Charlemagne, Canada) 


e 31 martie 


— Richard Chamberlain 
(George Chamberlain) 1935, 
Los Angeles, California : 
— Christopher Walker (1943) 
New York, New York 

— Rhea Perlman (1946) New 
york, New York 


(1908) 


47 


TI NBANCOREX 


VAN ca ROMÂNĂ DE COMERȚ EXTERIOR S.A. 


PUTEREA SUCCESULUI 


BANCOREX, înființată în 1968, este în 
prezent o bancă comercială cu caracter 
universal, cu experienţă în efectuarea operațiilor 
de comerţ exterior 

BANCOREX este cea mai bine capitalizată 
bancă românească, cu participări de capital la 
bănci mixte din: Paris, Londra, Milano, Frankfurt/ 
Main, Cairo, reprezentanţe în New York, 
Moscova, Chișinău, Salonic, Viena și sucursală 
la Nicosia. 


BANCOREX dispune de o rețea de bănci 

ce spondente în 150 de țări 

BANCOREX a dezvoltat într-o scurtă perioadă 
de timp, o rețea internă de peste 25 de sucursale, 
situate în București și în toată ţara. 

BANCOREX este o prezenţă activă în cadrul 
comunităţii financiar-bancare internaţionale 
membru direct al Camerei Internaţionale de 
Comerţ de la Paris, membru SWIFT, membru al 
VISA INTERNATIONAL. 


22-24 Calea Victoriei, 70012 BUCHAREST — ROMANIA 
Tel: +40.1-614 73 78; +40.1-614 9190 Fax: +40.1-312 24 95; +40.1-311 27 51; +40.1-614 15 98 
Telex: 11 235; 11 703 ebank r, SWIFT: BRCEROBU