Revista Cinema/1990 — 1998/8-Noul_Cinema_anul-VIII-nr-10-1997

Nr. 10/1997 


Anul VIII nr. 92 (415) REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


a 


4 pon 
r i 


Festivaluri: 
VENEȚIA 
Un pariu câștigat 
TORONTO 


Întoarcere 
din secolul XXI 


75 de ani... de 


vrăjitorie 
cinematografică 


mOrrgaz> VMCOCI 2Z>mc o mrr>U mO-D5—A>mye 


Sumar 
octombrie 1997 


3 BLOC NOTES; CONCURS EDIŢIA A XI-A 
4- 5 DIALOG CU CITITORII: Nevoia de documentare; 
Și mai bune și mai proaste... 
FESTIVALURI: 
6-9; 47 VENEŢIA ‘97: Un pariu câștigat 
30-33 TORONTO: intoarcere din secolul XXI 
10 ECRANUL DE ACASĂ:Un cow-boy nebun după 
jazz 
11-13; 16 PE ECRANE: Căpitanul Conan, Fată în față, 
Bărbati în negru, Nekro, Dependenti de dragoste, 
Asasinii 
14 MEDIAFEST: Verde crud de Mediafest 
15 SOUNDTRACK: Începe sezonul hit-urilor 
17 ÎN PREMIERĂ: „Femeia în roșu“ de Mircea 
Veroiu 
18-19 EUROPA CINEMA CONTRAOFENSIVA: 


20 Bătălia pentru ecran; Filmele americane de 
succes subvenţionează cinematograful european 


22-23 DOSAR TEMATIC: 75 de ani de... vrăjitorie 
26-29 cinematografică 
24-25 POSTER: Will Smith 
34-35 FAN CLUB: Ewan McGregor 
36-37 PROFILURI: Christopher Walken; Lisa Kudrow 
38-39 
42-43 CINEGLOB 

46 


40-41 BAZARUL INIMILOR SFARAMATE 
44 TELENOVELA 


Societatea Comercială S.R.L. Sentinta civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1, Bucuresti, 
21 iulie 1992, înmatriculată Іа Oficiul Registrului Comerţului . 
cu пг. J/40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220-1200 


Culegere și paginare computerizată Secţia Fotoculegere — Imprimeria Coresi a 


Tiparul Imprimeria Coresi București R.A. 5 


Abonamentele se pot face prin 
Oficiile poștale, Catalog Presă 1997, 
editat de RODIPET poziţia 4070. 

Cititorii din străinătate se pot abona prin 
RODIPET S.A. P.O. Box 33-57, telex 11995, 11034; 
Fax 222. 64.07; Telefon: 222.41 .26; 

Piata Presei Libere nr. 1, sector 1, 71341 Bucuresti 


Fotografii promoționale e Press Release — Venetia ’97, NFB - 
Canada e Buena Vista International (Touchstone Pictures, 
Hollywood Pictures Company, Peacock Films) — Româniafilm 
e Columbia TriStar, 20th Century Fox — Guild Film România 
e UIP — Media Pictures International e Warner Bros. – Ecran ХХІ 
e Arhiva revistei Noul Cinema 


ECHIPA 
REDACTIONALA: 
Director-redactor sef 
Adina Darian 
Redactor sef adjunct 
Dana Duma 
Secretar general de redactie 
Ioana Statie 


Publicisti comentatori 
Irina Coroiu 
Rolland Man 

Redactor șef de rubrică 

Doina Stănescu 


Director economic 
Aurelia Ivănuş 


Manager difuzor 
Adrian Constantinescu 


COLABORATORI PERMANENȚI: 


Mircea Alexandrescu, Călin Căliman, 
Mircea Diaconu, loana Eliad, Andrei 
Gorzo, George Littera, David 
Melville, Dinu-loan Nicula, Iaromira 
Popovici, Dan Predescu, Eva Sîrbu, 
Dumitru Solomon 


Adresa redacţiei: Piaţa Presei Libere 1 
Sector 1, 71341 București 


tel. 222.33.32. Intrarea B, Et. Ill. 


Pentru 1997 va puteti abona si direct la | 
redacția noastră: 


3 luni — 9.500 lei. 6 luni — 17.500 lei. 12 luni — 30.000 lei. 
Plata se face prin mandat poștal pe adresa redacției: 
Noul Cinema Piaţa Presei Libere nr. 1 Sector 1 

71341 București, pentru DI. Adrian Constantinescu. 
Completaţi citet numele și adresa dumneavoastră. 

De asemenea, la cerere, revista poate fi expediată 
poștal prin ramburs și poate fi cumpărată direct din 
redacție. 


S Se Le. 


za 


EJ oc- 


Institutul Francez: o nouă 
stagiune cinematografică 


San „Elvire Popesco“ a Institutului Francez din 
București și-a redeschis stagiunea cu două comedii 
nou-nouţe Pourvu que са dure de Michel Thibaud si 
Amour et confusions de Patrick Braoude. Domnul 
Gilles Maarek, directorul Institutului, i-a informat pe 
ziariştii prezenţi la deschidere că sala va funcţiona 
cu un program cotidian și va avea în repertoriu cele 
mai recente producţii franceze. Cinefilii își vor putea 
satisface setea de noutate. ш 


ap Pourvu que са dure 
de Michel Thibaud 


Concurs cu premii 
organizat de 
NOUL CINEMA 
în colaborare cu 
GUILD FILM ROMÂNIA 
și 
ROMANIAFILM 
Ediţia a XI-a 


NOTES 


«Bitzan în labirint» 


Тои imposibilul, cineaștii Anca și Laurenţiu 
Damian au propus telespectatorilor TVR (în 
colaborare cu Panoceanic și CNC) o incursiune în 
universul plasticianului lon Bitzan (1942—1997), într-o 
formulă eseistică, profundă și sensibilă. Reflecţii 
asupra operei și spiritualităţii artistului se-ntâlnesc cu 
imaginea creațiilor sale emblematice: cărţile calcinate 
de vreme, parcele decapitate de elanul zborului... Un 
omagiu — din nefericire — postum. А 


„Patria“ rediviva 


Ca bucurestean de pe Bulevardul 
Magheru a renăscut, printr-o spectaculoasă renovare 
integrală, de la scaunele ergonomice (cu sporit confort 
astfel că din 1387 au rămas 967!) până la toaletele 
ultramoderne. Firma Menadi a instalat sistemul de 
sunet Dolby Stereo, iar biletul a devenit 10.000 de lei. 
Spectatorii însă știu să aprecieze, așa că sloganul 
difuzorilor la filmul Coin Air sună impresionant: „Cei 
mai periculoși deţinuţi din S.U.A. au ademenit peste 


150.000 de spectatori în numai 14 zile!“ 4 


GUILD 5 


Б Compania GU/LD FILM ROMANIA 
pentru cei cinci ani de activitate sarbatoriti în Sala de 
marmură a Uniunii Cineaștilor, împreună cu presa 
cinematografică, la o cupă de șampanie. 

In aceşti cinci ani, împreună cu mai tânăra 
Societate ECRAN ХХІ, a distribuit 223 de filme, ultimul 
fiind Căpitanul Conan de Bertrand Tavernier, 
prezentat cu acest prilej. 

Chiar dacă majoritatea filmelor au fost americane, 
GUILD FILM ROMANIA s-a preocupat constant de 
ponderea filmului european si în special a celui francez 
pe ecranele din tara noastră. a 


COMETĂ 


ÎN CUSCA 
@ 


CLUSIUM 


PENN Nicolae Cabel, a cărui poetică am 
admirat-o în numeroase documentare și în câteva 
eseuri cinematografice, ne-a prilejuit acum 
cunoașterea sa si ca poet. Titlul inspirat al volumului, 
care a văzut lumina tiparului prin grija Editurii Clusium 
de la Cluj Napoca, „O cometă în cușcă“, schiteaza 
printr-o concisă metaforă însuși destinul creatorului, 
dar nu mai puţin și destinul multora dintre cei rămași 
anonimi pe care însă cineastul și scriitorul Nicolae 
Cabel a dorit întotdeauna să-i asculte și de care s-a 
lăsat ascultat. 

În cuvântul de prezentare al volumului, lansat la 
Muzeul Literaturii Române, criticul Valeriu Râpeanu 
l-a definit pe Nicolae Саре! drept: „Un poet la limita 
trăirii interioare, un artizan al cuvântului și versului“. 
„Oriunde deschidem acest volum“, a adăugat criticul, 
„trăim o stare poetică. Trăim acele întrebări ale 
sufletului, un joc inteligent transpus într-o gamă ce 
pare copilăroasă. Dar e doar o aparenţă trăirea în 
lumea copilăriei, căci prin ea autorul descoperă 
sensurile grave ale existenţei noastre.“ 

Cât de plăcut este pentru noi cei ce ne-am făcut 
o profesie din film să urmărim parcursul unui cineast 
de la ecran la masa de scris (Nicolae Cabel este și 
autorul unui volum de proză Somnul pe râu apărut 
în anii '70). 

În încheiere, dintre numeroasele exemple posibile 
pentru a ilustra libertatea de gând a autorului, 
transcriem câteva versuri sintetizând „ideea de 
«їтп»“: iubire,/ cine poate stinge/ dorul de libertate.../ 
iarba apasă/ lunecând pe anii care vin/ și sufletul/ el 
singur/ dansează/ un joc de dragoste,/ un joc de 
moarte. a 


Am ajuns la etapa a treia, ultima, a ediţiei a XI-a. Vă reamintim că răspunsurile la toate cele 
trei etape trebuie trimise într-un singur plic, însoțite de taloanele decupate din revistă, până la 
data de 15 noiembrie 1997 (data poștei), pe adresa redacției: 


NOUL CINEMA 


Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1 


71431 București 
cu mențiunea „Pentru concurs“ 


Premiile, constând în obiecte promoționale oferite de Guild Film România și Româniatilm, 
abonamente la revista „Noul Cinema“ și volume apărute la Editura Noul Cinema, vor fi acordate 


prin tragere la sorţi. Succes! 
NUMELE ....................... 
PROFESIUNEA .. 


masres PRENUMELE 5... 


ADRESA Ж iei aerial ао aa aaa TELEFONUL е ы ана чч 


Etapa a treia 


1. Johnny Depp, protagonistul din Donnie Brasco, a trecut de curând la regia de film. Partenerul 
său, Al Pacino, a fost prezent anul trecut pe ecranele noastre și în calitate de realizator. Cum se 
numește filmul regizat de Pacino? 


2. Tim Robbins este eroul unui „coșmar vesel“ în Nimic de pierdut. Nu cu multi ani în urmă l-aţi 
putut vedea însă într-un alt film, în care coșmarul unui fost luptător din Vietnam nu avea nimic 
comic. Despre ce film este vorba și cine l-a realizat? 


3. Afostunul dintre regizorii cei mai apreciaţi la Hollywood vreme de decenii, din anii '30 până la 
începutul anilor ‘60. A câștigat mai multe premii Oscar și un Palme d'or la Cannes. Bette Davis, 
cu care a colaborat la trei dintre cele mai bune filme ale actriţei, a declarat că e cel mai bun 
regizor cu care a lucrat. Despre cine este vorba și care sunt filmele sale cu Bette Davis? 


yarmi 
уна 
pa 
О 
de 
pa 
КЕРЕ! 
= 
O 
= 
Q 


FOTOGRAFII 
VĂZUTE DE UN 
AMATOR 
APROAPE 
PROFESIONIST 


emarc nu fără uimire 
o scrisoare sosită 
din Рагоѕепі (Hune- 
doara), semnată 
VIOREL VOIN, care 
nu ne cere, nu ne 
roagă, nu ne propune, nu ne 
sugerează și nu deplânge vreo 
poză din revista noastră, nu vrea 
un actor sau altul, dintr-un serial 
sau altul, în profil, în picioare, cu 


8 Simpatic-antipatic (Woody Harrelson 
în Scandalul Larry Flynt) 


Scrisoare pe adresa.lui Mircea Diaconu 
când „LECTIA DE CINEMA“ este... în vacanță 


chitară, în costum spaniol, cu decolteu, împreună cu 
sau, mai bine, fără, pe care s-o taie, s-o lipească, s-o 
exhibe etc. etc., adică motivele principale, secundare 
şi subintelese invocate de cititori în sprijinul 
preferințelor, dorințelor și pasiunilor lor, marilor lor 
pasiuni pentru film, pentru revistă, pentru fotografie 
și, nu în cele din urmă, pentru conținutul și forma 
personajului din fotografie. Nu, straniul corespondent 
din Рагоѕепі ne scrie în calitate de „pasionat al 
fotografiei“, arătând că, în general, revista noastră e 
o „simbioză reușită între text și fotografie“, dar 
dacă în privința textelor „nu am a vă face vreun re- 
proș“ („datorită calității acestora, revista e prima 
în topul publicațiilor de gen“), cu privire la calitatea 
fotografiilor „ar fi multe de spus și nu întotdeauna 
vorbe bune“. În esenţă, care sunt ideile lui V.V.? 1.) 
Fotografiile trebuie să fie reprezentative pentru fiecare 
număr (coperta, posterul și fotografiile de la „Fan Club“ 
și „Profiluri“; 2.) Fotografia de pe copertă e prima 
care-l atrage pe cumpărător; 3.) Posterul va fi așezat 
pe un perete al camerei, „pentru a bucura privirile 
și a îmbogăţi atmosfera“, chiar după ce revista va fi 
uitată în vreun colt al casei; 4) Fotografiile de la cele 
două „cele mai citite“ rubrici trebuie făcute de un 
profesionist și nu trebuie folosite poze din filme. 
Referindu-se la numerele din acest an, corespon- 
dentul apreciază unele fotografii ca fiind „superbe din 
punct de vedere artistic“, în timp ce la altele „s-a 
umblat cu foarfeca“ (amatorism!), mutilându-le. 
(Urmează o listă). In general, cu sugestiile lui V.V. 
suntem de acord, numai că nu întotdeauna ele sunt 
și aplicabile. Fotografii profesioniști sunt, la noi, foarte 
puţini, cu atât mai puțini fotografii-artiști. După 1989 
au luat avânt amatorii, gazetarii-foto, cu care nu avem 
absolut nimic, este o meserie onorabilă, dar care 
alcătuiesc o altă „familie“ în interiorul „speciei“. Cât 
despre trimiterea unor fotoreporteri la festivalurile 
internaţionale de film, este o părere excelentă... dar 
cine le găsește sponsori? Este adevărată parafraza 
lui Viorel Voin „revista bună cu cheltuială se ține“, 
dar, mă-ntreb: cheltuiala, la rândul ei, cu ce se tine? 


ȘI MAI BUNE, ȘI MAI 
PROASTE... 


m văzut multe filme, (...) unele mai 
bune, altele mai proaste“, ne 
mărturisește LUCIANA ILEANA SIMA 
din Intorsura Buzăului (Covasna). 
Filmele „mai bune“: Născut pe 4 iulie 
cu Tom Cruise, „care mă înfioară de 
fiecare dată“ — e vorba de film desigur, NĂSCUȚI 
ASASINI de Oliver Stone, MISIUNE DE SALVARE 
cu Mel Gibson si Sam Neill, EVITA („merita o 
nominalizare la Oscar“). Filmele „mai proaste“: 
PACIENTUL ENGLEZ, (nu știu pentru ce a luat 
atâtea Oscaruri“, „mai bine în timpul acela 
alegeam un film românesc ori care nu mă 


emnale tot mai dese de la cititori cu privire la rubrica lui Mircea Diaconu „Lecţia de 

cinema“. ELENA DANET din Braşov, bunăoară: „Cu riscul de a mă repeta, 

mărturisesc că am citit și recitit, cu plăcere nebună, rubrica «Lecţia de cinema» 

(...) semnată de Mircea Diaconu. Aceste „pastile“ (...) sunt extraordinare si de 

aceea le recitesc, căci este ca atunci când iti dai cu apa rece pe fata, si-ti mai dai o 

dată și încă o dată, după care te simți reconfortat, ești proaspăt si vezi totul clar“. 
Comentând o declaraţie a lui Jean Claude Van Damme, în care, zicea el, ar fi mai ușor să rezisti la 
sărăcie decât la bogăție (10 mil. $ pe film!), ceea ce, între altele, l-a purtat într-o clinică de dezintoxicare, 
cu cuțitul la os (înfipt de propria lui mână), Е.Р. exclamă cu итог: „Mai bine de noi — săraci si cu 
cuțitul tot la os!*. Dar, probabil, cuțitul lui Van Damme are mânerul de aur... 


deranja“) L.I.S. consideră (da, așa spune: „consider“) 
că „multe filme sunt nedreptatite si multi actori“ 
(exemple: MISIUNE IMPOSIBILĂ și... Tom Cruise). 
În încheiere, corespondenta ne mulțumește mai întâi 
că existăm, iar mai apoi pentru: „Coșmarul roșu văzut 
de cealaltă parte“, „Cartea de film“, „Redescoperind 
cinematograful“, „Profilurile“, portretele actorilor și 
regizorilor romani. Ne solicită, la „Profiluri“ articole 
despre Demi Moore (v. nr. 6/95), George Clooney 
(у. пг. 2/97), Sandra Bullock (у. nr. 1/96), Nicolas Cage 
(v. nr. 5/1996) etc. 


NEVOIA DE 
DOCUMENTARE 


n mare fan al filmului in general, 

inca de pe bancile scolii primare“, 

se recomandă GHEORGHE 

CURTEAN, mecanic ajutor de 
99 locomotiva de la Depoul CFR Sibiu, 

domiciliat în Ocna Sibiului. „Îmi plac 
deosebit de mult filmele, — detaliază О.С. – nu 
numai să le văd, dar și să mă documentez foarte 
mult asupra lor, în ce privește conținutul fiecărui 
film, apoi sunt foarte interesat despre cariera 
cinematografică, deci partea biofilmografică în 
special.“ E firesc să aibă colecţia revistei noastre și 
e, de asemenea, firesc să ni se adreseze rugându-ne 
să-i facem rost de numărul 3/1997 pe care nu a reușit 
să-l cumpere. Transmit la rândul meu această 
rugăminte colegilor din redacție (n.red.: Regretăm, 
adresa este incompletă) și, dacă nu și nu, unui even- 
tual cititor care s-ar putea dispensa de respectivul 
număr. („Voi suporta toate cheltuielile, inclusiv 
prețul revistei“, ne asigură G.C.) 


CONCURS 


ediţia a XI-a 


(Paciefitul englez:, 
„Nu știu pentru е. 
atâtea Оѕсащ 


entru mine, PE ARIPILE VÂNTULUI 

rămâne cel mai mare film pe care 

cinematograful 1-а făcut vreodată, și 

nu cred că va exista vreun film care-l 
ээ va putea cel putin egala“ scrie, negru 
pe alb, MARIAN COTRĂU din Salonta, 
jud. Bihor. 

De la câteva zeci de kilometri, ne parvine un cu 
totul alt semnal: „M-am săturat de poveștile de 
dragoste, precum în filmul PE ARIPILE VÂNTULUI. 
Să fim sobri. Acest film este o prostie“ scrie, la fel 
de negru pe alb, CRISTI MIREA din Periam, jud. Timiș. 

Să spun, precum poetul, „entre les deux mon 
coeur balance“, ori să ne mutăm toți trei in pagina a 
doua a „Dilemei“, unde își fac loc dispute, controverse, 
polemici dintre cele mai palpitante? Dar, vorba 
corespondentului din Periam, „să fim sobri“. Nu sunt 
decât două păreri diferite cu privire la același film, pe 
care unul îl numește „capodoperă“, „cel mai mare film 
pe care cinematograful l-a făcut vreodată“, iar celălalt 
o taie scurt: „o prostie“. Diferenţa de opinii nu se 
încheie însă aici. Salontanul cere „să ne aducem 
aminte cu toții că acest an este «Anul Vivien Leigh 
— Anul Scarlettei O’ Hara» și așteptăm cu sufletul 
la gură (cum s-ar spune) redifuzarea celebrului 
film «ce a făcut înconjurul lumii», pe micile sau 
marile noastre ecrane“, în timp ce periamezul tine 
să ne aducă el aminte că „un personaj mai nereușit 
precum Scarlett O'Hara mai rar se găsește“ și 
adaugă: „Cum poate lumea admira o femeie așa 
de nesigură, răsfăţată, căreia «ii vine mintea la 
cap» imfinal?“ Dacă primul corespondent alătură 
Pe aripile vântului altor capodopere precum: La 
răscruce de vânturi, Vă place Brahms?, Drumul 
spre înalta societate, celălalt corespondent plasează 
Pe aripile vântului în categoria „filmelor deloc 
originale“, a „poveștilor stupide, în care 
momentele finale erau grandios pregătite, 
acompaniate cu sunetul strident al viorilor (...) 
Aceste finaluri în care orchestra încerca să urle 
cât mai tare sunt de-a dreptul penibile și 
deranjante la urechi“. Pe de o parte, Marian Cotrau 
ne roagă să „includem“ pe parcursul următoarelor 
numere ale revistei „un așa numit Star-portret PE 
ARIPILE VÂNTULUI al următorilor actori: Vivien 
Leigh, Clark Gable, Olivia de Havilland, Leslie 
Howard, Hattie Mc Daniel“, vorbind în numele său 
și al „sutelor, poate miilor de iubitori ai filmului 
PE ARIPILE VÂNTULUI“. Pe de altă parte, Cristi 
Mirea se dezlantuie împotriva „telenovelelor“ ale căror 
întâmplări intră „în categoria celor SF (...) prin 
incredibilitate“; „să fim sinceri, — zice el – cine mai 
crede în naivitatea personajelor de altădată. Să 


nu mai plângem după ce a fost, ci să ne bucurăm 
pentru ce avem. (...) În zilele noastre, personajele 
parcă sunt mai inteligente, mai inventive, au simţul 
umorului, ceea ce «înainte» era greu de întâlnit“ 
și „nu mă interesează că filmele se fac pe bandă 
rulantă atâta vreme cât pot vedea mici capodopere 
fără pretenții“ (exemplu: One Fine Day). 
Bineînţeles că și salontanul și periamezul, adică 
M.C. și C.M., au dreptate, fiecare în felul lui, primul 


© Tom Cruise 
(în Jerry Maguire) 
un nedreptăţit“?! 


fiind un romantic, al doilea fiind un realist. Așa cum 
nu-i putem opune, să zicem, pe Stendhal si pe Cehov, 
fiecare exprimându-și timpul, talentul și stilul său în 
raport cu sensibilitatea cititorilor — și ambii au avut și 
au cititori, tot așa nu putem opune filmele așa-zise 
clasice și filmele așa-zise moderne, întrucât și unele 
și celelalte reprezintă atmosfera epocii, dar și 
sensibilitatea spectatorilor, indiferent de epocă. Să fim, 
așadar, îngăduitori cu unii și cu ceilalţi și să ne ferim 
de o dictatură a gustului. 

P.S. Corespondentul din Periam ne sugerează, 
în altă scrisoare, schimbarea „capului“ revistei (și al 
unor titluri de rubrică), scop în care ne oferă câteva 
sugestii... grafice. Vom medita. 


UMITRU POP din București ne 

informează că are o colecţie de 

fotografii de actori români și străini. 

Colecţia, ca și dragostea pentru film, 

a moștenit-o de la părinţii săi. D.P. 

este de părere că ar fi foarte bine dacă 
s-ar edita și azi ilustrate cu actori, așa cum o făcea 
fostul ACIN. Ne roagă, de asemenea, să-i facem 
cunoscută adresa pentru cei care ar dori să-i propună 
astfel de fotografii. Ne conformăm: str. Apusului nr. 
34, Bloc M6, sc. В, et. 3, ap. 58, sector 6. Cât privește 
rugămintea de a publica fotografia lui Robert Powell 
în IISUS DIN NAZARETH, ea vine cu întârziere: s-a 
publicat. 


Rubrica Dialog cu cititorii 
este realizată de 
Dumitru SOLOMON 


1 


си Cititori 


ыз 
© 
= 
eE 


| 
| 


| 


Un pariu 


9 ani în urmă când l-am vizitat pe Satyajit Ray în locuinţă sa de la Calcutta, marele cineast îmi spusese: 

„Dacă la un festival descoperi un film mare sau un cineast deosebit înseamnă că festivalul a fost bun“. Au trecut 

12 ani de atunci și parcă adevărul spuselor sale are din ce în ce mai mult consistenţă. Cititorii corespondentelor 

noastre din festivaluri sunt la curent cu acest fenomen de creștere a nivelului mediu și de rarefiere a capodoperelor. 

Cu atât mai frapanta a fost Mostra 54 când pe parcursul celor 11 zile majoritatea criticilor prezenţi — italieni (prin 

număr ei formează o adevărată colonie) și a ni străini — au putut descoperi numeroase filme deosebite și nu 
ajul filmic și prin idei. 


puțini tineri realizatori care s-au impus prin lim 


număr la întâmplare câteva 
dintre filmele selecţiei oficiale. Bine- 
înțeles încep cu cel mai recent film al 
lui Woody Allen, Deconstructing 
Harry/Analizându-l pe Harry, în afara 
competiției. Un Woody tot nevrotic și 
ironic cum îl știm, dar de astă dată, la 
62 de ani, mai ales autoironic și cu un 
„pluton“ de actrițe: Kirstie Alley, Judy 
Davis, Hazelle Goodman, Mariel He- 
mingway, Amy Irving, Julie Kavner, 
Julia Louis, Demi Moore, Elisabeth 
Shue — ce se recomandă de pe acum 
ca potențiale candidate pentru rol 
secundar la Oscar. Apoi Vor/Hotul de 
Pavel Ciuhrai (51 ani) — fiul marelui 
regizor Serghei Ciuhrai — „balada“ unui 
soldat, dar de astă dată înlocuit cu un 
hot ce poartă doar haina de militar. 
Dar sufletul slav palpită cu aceeași 
pasionalitate și tandrete, în vreme ce 
regizorul schiteaza drama unei 
generaţii care a crezut în Marele 
Conducător Stalin și nu știe cum să 
trăiască fără un Tătuc al naţiunii. 
Interpreta Ekaterina Redinkova s-a 
aflat pe bună dreptate în discuţia 


® Sindromul proasiatic al criticilor 
occidentali sau atracția necunoscutului: 
Leul de aur pentru Hana-Bi de Takeshi Kitano 


juriului printre posibilele laureate. 
Historie milosne/Povesti de 
iubire de Jerzy Stuhr (50 ani). Cine- 
astul polonez, absolvent al Universităţii 
de Litere din Cracovia, urmează apoi 
cursurile Academiei de Teatru și se 
face cunoscut ca regizor și interpret 
pe scenă și apoi ca actor în filmele 
lui Wajda, Agnieszka Holland, Kies- 
lowski, Zanussi. Așa se explică 
debutul său tardiv ca regizor de film 


în care însă s-a putut remarca bogata 
experiență în arta spectacolului și 
aleasa sa cultură, În filmul său el este 
scenarist, regizor și interpret al celor 
patru personaje principale: un pro- 
fesor, un preot, un colonel, un deţinut, 
aflați rand pe rând în fata aceleiași 
dileme morale: alegerea între dragoste 
și asigurarea unui statut socio- 


a Dragostea si politica in zilele ce preced 
reintoarcerea Hong Kong-ului la China: 


Chinese Box cu Gong Li si Jeremy Irons 


E] 


Juriul 


Jane Campion – regizor 
(Noua Zeelandă) 
Presedinta 


Ronald Bass 
Statele Unite 
scenarist 


Vera Belmont 
Franta 
producatoare-regizoare 
Peter Buchka 
Germania 


critic 
Nana Djordjadze 
Georgia 
regizoare 
Idrissa Quédraogo 
Burkina Fasso 
regizor 
Charlotte Rampling 
Marea Britanie 
actriță 
Francesco Rosi 
Italia 
regizor 


profesional privilegiat. Cu o sinceritate 
emoţionantă, Stuhr a spus la confe- 
rința de presă: „Din păcate am realizat 
cam târziu că întotdeauna e bine să 
alegi dragostea“. Filmul său este nu 
numai un portret lucid și ironic al unei 
societăți postsocialiste, dar are și o 
dimensiune filozofică și psihologică 
nuanţată. Toate aceste motivații au 
determinat pe membrii juriului presei 


{ 


| 


câștigat 


| 


@ În contrapunct, 
comedia-sociala: 
Ovosodo 
de Paolo Virzi 


Ovosodo de Paolo Virzi 


Revell - Chinese Box 


Ciuhrai 
ей 


( Leul de aur: Hana-Bi de Takeshi Kitano N 
Marele Premiu special al juriului: 


Cupa Volpi pentru interpretare feminină: Robin Tunney în 
Niagara, Niagara; pentru interpretare masculină Wesley 
Snipes în One Night Stand 


Osella d'Oro pentru scenariu lui Gilles Taurand si Anne 
Fontaine — Nettoyage a sec; pentru fotografie /ui Emmanuel 
Machuel — Ossos; pentru muzică originală /ui Graeme 


Medalia de aur a Președinției Senatului: Hoţul de Pavel 


7 


cinematografice internationale — 
FIPRESCI — din care am făcut parte 
(vezi nr. 8/97, pag. 3) să-i acorde pre- 
miul său. De asemenea tot juriul 
FIPRESCI i-a acordat premiul oferit de 
Compania AnicaFlash în valoare de 
80.000 dolari, pentru a facilita distri- 
butia filmului în Italia. 

Majoritatea criticilor occidentali au 
apreciat în mod deosebit filmele din 
Extremul Orient. Mare parte dintre 
aceştia au regretat că Zhang Yimou 
nu s-a regăsit printre laureați cu filmul 
său Keep Cool/Nu-ti pierde firea. În 
ceea ce mă privește nu cred că marele 
cineast chinez care a adunat în ultimul 
deceniu o adevărată salbă de premii 
(Ursul și Leul de aur, Marile Premii ale 
juriului de la Cannes și la Mostra, 


Oscarul) ar fi meritat un nou premiu 
acum. Desigur filmul său e original 
raportat la producţia chineză, mai ales 
că încearcă o comedie la timpul 
prezent, dar care pare a fi adresată în 
special publicului de acasă. Public de 
care cineastul nu intenţionează să se 
despartă: „Indiferent de presiunile 
ideologice, dacă vor urma, chiar dacă 
nu voi obține dreptul de a călători sau 
de a-mi arăta filmele în străinătate, 
n-am să părăsesc niciodată China,“ a 
declarat regizorul presei interna- 
tionale. Vă amintesc, Keep Cool 
figurase iniţial în competiţia oficială de 
la Cannes din luna mai, dar nici filmul, 
nici cineastul nu au căpătat pașaport. 
Pentru cei ce vor avea ocazia să vadă 
acest film, care nu este oarecare, 


& Portretul lui... Oscar Wilde 
impecabilă reconstituire 
a atmosferei și mentalităților din epocă 


semnalez debutul cestuia, o mică 
schiţă în sine a vieții în cotidian din 
capitala chineză văzută cu umor dar 
și cu un realism care — poate — a jenat 
la el acasă. 

Leul de aur care a încununat filmul 
japonezului Takeshi Kitano, Hana-Bi/ 
Focul de artificii se justifică cred în 
primul rând prin sindromul pro-asiatic 
al criticii occidentale. Aș putea defini 
filmul un thriller-comic în intenţie, dar 
al cărui suspans și umor rămân pen- 
tru noi codificate în bună măsură. 
Povestea în sine are desigur un dram 
de originalitate căci un polițist, din 
devoțiune pentru soția sa suferinda 
și pentru un coleg ajuns handicapat 
în urma unei misiuni de la care el, 
polițistul lipsise, hotărăște să spargă 
o bancă pentru a-i ajuta. Partea forte 
a filmului rămâne plastica. O grafică 
ce alătură tradiția stampelor japoneze 
cu grafica desenului animat. Totuși nu 
pot înțelege de ce i s-a acordat, în 
unanimitate, trofeul suprem. 

Poate tocmai pentru a contracara 
această opțiune pentru un film cam 


ermetic, juriul a acordat cel de-al 
doilea premiu ca importanţă unei 
comedii sociale Ovosodo/Oul tare de 
Paolo Virzi (33 ani) care ne apare... 
un Frank Capra contemporan, desfa- 
șurându-se cu abilitate în cadrul 
comediei sociale, în care am desco- 
perit un actor plin de farmec și talent 
— Edoardo Gabbriellini. Trebuie să-l 
declar „frate geamăn“ cu Valerio 
Mastandrea, laureat al festivalului de 
la Locarno, tot într-o comedie socială 
Tutti giu per terra/Cu toții la pământ 
de Davide Ferrario. Asta mă determină 
să cred că este vorba de un curent 
nou și vital în filmul italian (așa cum 
s-a putut vedea și în comedia-musi- 
cal despre Mafie Tano da morire 
primul de acest fel (realizat de 
cineasta Roberta Torre — 35 ani -, 
laureata si in filosofie), prin intentia de 
a capta marele public cu inteligenţă si 
profesionalism, dar refuzând o este- 
tică sofisticată. Ar fi cred un model 
inspirat și pentru stadiul actual al 
cinematografiei noastre, așa cum 
încearcă să facă Nae Caranfil. 


— 


& Deconstructing Harry — 
o auto-psihanaliză semnată Woody Allen 


ЯЕ cu fata spre public s-a întors 
și regizorul, chinez prin naștere, 
Wayne Wang (48 ani), dar stabilit de 
la 18 ani în California. De atunci cu un 
parcurs binecunoscut prin universități 
și festivaluri, mai ales după ce în 1973 
și-a înființat o casă de producție la 
Hong Kong, locul nașterii sale. 
Mentionez doar cele două filme pre- 
cedente: Smoke și Blue in the Face 
(după scenariul și unul și în coregia 
cunoscutului scriitor Paul Auster). 
Acum Chinese Box/Cutia chine- 
zească — ar putea fi chiar o cutie a 
Pandorei! — are privilegiul unui sce- 
nariu de Jean-Claude Carriére, preo- 
cupat asa cum stim din atâtea alte 
filme de filozofia politica. Eroul este un 
ziarist britanic, corespondent in Hong 
Kong (Jeremy Irons) care traieste 
drama unei leucemii anunţate și în 
același timp pe cea a iubirii, îndrăgostit 
fiind de o fostă prostituată de lux 
(Gong Li) care-l ignoră. Cum spune 
personajul: „Este singura femeie cu 
care vreau să mă culc și ea mă 
refuză“. Prima lor noapte de dragoste 
are loc în sfârșit chiar în preziua 
reîntoarcerii Hong Kong-ului la China 
continentală. Prilej pentru regizor și 
scenarist de a urmări evenimentul cu 
ecou planetar în imagini /ive. 

Îl recunoaștem ре Carrière din Z și 
îl recunoaștem pe Wayne urmându-i 
lui David Lean în încercarea de a 
exprima posibila-imposibila convie- 
tuire dintre universul mental european 


A 


& Poate singurul 
moment romantic, 
dar un cinema banal 
Călătoria logodnicei 
cu Giovanna Mezzogiorno pp 
și Sergio Rubini 
(regizor și interpret) 


și cel asiatic. Lean a făcut-o atât de 
pertinent în A Passage to India/ 
Călătorie în India. Wayne o face 
acum în Chinese Box. O replică 
edificatoare, cea a ziaristului inter- 
pretat de Jeremy Irons: „Sunt aici de 
doi ani, scriu despre politica și eco- 
nomia Hong Kong-ului, dar în fond 


nu știu nimic despre această lume“. 
Desigur sunt multe elemente de film 
comercial care au determinat probabil 
critica să snobeze acest film, dar mie 
mi se pare că dincolo de anecdotica 
curentă, filmul tinteste la sfere mai 
înalte și spre o actualitate prin dialogul 
atât de necesar între universul euro- 


ae Premiul FIPRESCI pentru Povești de iubire 


semnate Jerzy Stuhr: regizor, scenarist, interpret 


3 Pulsul inimii slave: 
Hoţul de Pavel Ciuhrai 


pean și cel al țării cu cea mai nume- 
roasă populație de pe Terra. Un dia- 
log început pentru noi cu secole în 
urmă de spătarul Milescu, un dialog 
continuat pe culmi filozofice şi exis- 
tentiale de Malraux si Peyrefitte un dia- 
log care iată îl întâlnim acum si pe 
ecran intr-o forma mai accesibila. 


C sau fără premii s-au mai 
remarcat Niagara, Niagara de Bob 
Gosse (34 ani) care a adus Cupa 
Volpi pentru interpretare feminină lui 
Robin Tunney, tânăra actriță ame- 
ricană care a ajuns în această profesie 
doar pentru că dorea s-o imite pe sora 
ei mai mare. În cele din urmă aceasta 
a abandonat actoria spre a se face 
stilistă. Robin, extrem de emotionata 
in seara Leilor a spus ca pentru nimic 
în lume nu s-ar fi așteptat la un premiu. 
Еа l-a căpătat interpretând, cu acel 
realism specific școlii de actorie 
americane, o handicapată suferind de 
sindromul Tourette, într-un road- 
movie ce făcea portretul deznădejdii 
tinerilor americani din clasa de mijloc 
aflați la șomaj. O temă asupra căreia 
majoritatea tinerilor cineaști occiden- 
tali revin așa cum o voi face și eu pe 
parcursul acestei corespondențe. 

Alte două serioase candidate la 
premiul de interpretare au fost Emma 
Thompson și mama ei pe ecran și în 
viață, Phyllida Law în The Winter 
Guest/Oaspetele din prag de iarnă 


ae ени ГИА Т > 
( Leii de aur | 


| pentru carieră: | 

Stanley Kubrick, i 
Gérard Depardieu, | 
Alida Valli | 


al britanicului Alan Rickman, cunoscut 
ca actor si acum debutant in regie 
(dupa cum se pare acest transfer 
continua (vezi si nr. 2/97), dar intot- 
deauna premiile de actorie sunt cel 
mai greu de obținut pentru că nu puțini 
sunt marii actori pe ecranele festiva- 
lurilor. 

Au fost incontestabil și filme nu 
tocmai potrivite pentru nivelul unei 
competiții venețiene. Aș numi în pri- 
mul rând melodrama lui Mike Figgis 
One Night Stand/intâinire de о 
noapte sau filmul francez Net- 
toyage а sec/Curatatoria chimică 
de Anne Fontaine care deși s-au 
regăsit în palmares, cel dintâi prin 
Wesley Snipes și cel de-al doilea 
prin scenariu, nu sunt filme care 
merită păstrate în memorie. De 
altfel, selecţia franceză deși prezentă 
cu alte două filme în competiţie (Le 
septiéme ciel/Al șaptelea cer de 
Benoit Jacquot si Combat de fauves/ 
Fiara din om de Benoit Lamy) nua 
fost la inaltime. 


О este să ne referim la 
memorie, filmele care au cea mai 
mare sansa spre a nu fi date uitării au 
fost cele din selectia The British Re- 
naissance. Să spunem de la început 
că această renaștere se datorează în 
bună măsură reorganizării din ultimul 
deceniu a resurselor de finanţare ale 
filmului britanic. În afară de Chanel 
Four creat în 1967, cu un an înainte 
de Canal +, special pentru a se implica 


ست 


în producţia de filme și în afară de 
canalul public BBC, co-producător a 
numeroase pelicule în ultimii ani, un 
procent important din câștigurile 
Loteriei Naţionale este alocat filmului. 
Încurajate financiar, tinerele talente 
instruite în școlile britanice sunt greu 
de concurat. 

În topul preferințelor unanime ale 
criticilor s-a aflat Twentyfour Seven/ 
24.7 — adică 24 de ore, 7 zile din 
săptămână, o viaţă fără orizont pentru 
tânăra generaţie. Această explicaţie 
rezumă intenţia autorului Shane 
Meadows (24 ani) în relatarea sa 
parţial autobiografică. Absolvent al 
cursului de Fotografie al Universităţii 
din Nottingham și al cursurilor de ci- 
nema ale Universităţii din Warwick, autor 
a numeroase documentare și cunos- 
cut prin participări la festivaluri 
naţionale (Edinburgh, Raindance) și 
premii acordate de Chanel Four, 
Chanel One, National Film Theatre, 
Meadows a primit acum premiul 
FIPRESCI și premiul Pierrot (acordat 
de Asociaţiile Criticilor din Franţa, Italia 
și Spania). Filmul s-a remarcat prin 
fluiditatea stilului, prin percutanta 
socială a temei dezbătute, dar și 
printr-o viziune constructivă și opti- 
mista în privinţa ieșirii din criză а 
tinerei generații. 

Că tinerii occidentali se află în criză, 
în special cei din clasa de mijloc sau 
din clasa muncitoare – de unde 
provine si această nouă generație de 
regizori — s-a văzut și din alte filme 
prezentate în cadrul aceleiași secțiuni. 
Este vorba de Under the Skin/Pe sub 
piele de Carine Adler (45 ani), o 
braziliancă stabilită și școlită la Londra. 
Cineasta urmărește disperarea unei 
tinere fete în urma morţii mamei sale 
care în mediul ambiant este atrasă 
să-și trăiască disperarea prin exacer- 
barea unor experienţe sexuale pro- 
miscue și drog. Spovedania eroinei are 
o asemenea brutalitate, încât filmul 
are un puternic impact și dacă unele 
asocieri ale eroinei (de pildă gândul 
la sex când se află într-o biserică) sunt 
șocante, ele au darul de a face por- 
tretul noii generaţii crescută într-o 
totală permisivitate și ajunsă sceptică 


până la cinism. De altfel, am constatat 
în numeroase filme din ultimii ani că 
adesea scenele de sex sunt acom- 
paniate de o muzică liturgică. 
Antonia Bird a debutat și ea în 
lumea spectacolului ca actriță de 
teatru (la Coventry, Leicester, Man- 
chester și chiar la londonezul Royal 
Court Theatre), trecând apoi la regie 
de teatru, de televiziune și film obti- 
nând câteva premii importante la 
Edinburgh — al Academiei de Film 
Britanice, la Berlin — premiul FIPRESCI 
‘95 cu Preotul. In Face/Fata ea alege 
o intrigă polițistă pentru a descrie 
gradul avansat de criminalitate printre 
tinerii din suburbiile londoneze. În 
discuția pe care am purtat-o cu 
Antonia Bird ea mi-a povestit că s-a 
născut în South London, cartier mun- 
citoresc (personajele ei păstrează 
accentul specific mediului respectiv) 
iar faptele relatate le-a cunoscut 
întocmai astăzi. Pentru Antonia Bird, 
„Capitalismul a eșuat în mod lamen- 
tabil, întrucât nu este apt să orga- 
nizeze nici măcar speranţa tinerilor, 
darămite să le ofere certitudini. 


O provocare existenţială: 
Oaspetele din prag de iarnă cu Phyllida Law 
și Emma Thompson de Alan Rickman 


Un road-movie, ca un act de conștiință: 
Niagara, Niagara, cu Robin Tunney, de Bob Gosse 


д Mastroianni etern: 
Imi amintesc, îmi amintesc 
de Anna Maria Tată 


Văzând aceste filme si revenind și la 
cel al lui Gary Oldman, Interzis pe 
cale bucală (prezentat la Cannes, v. 
nr. 6/97) — având același crez — am 
întrebat-o pe Antonia Bird ce se 
întâmplă, căci pot s-o asigur că și 
socialismul a eșuat și nici societăţile 
postsocialiste din Europa nu oferă 
astăzi un exemplu prea tonic. Discutia 
a fost interesantă. Întrebările noastre 
au rămas, evident, fără răspuns. 

Sex, băutură și drog este și ambi- 
anfa filmului Soho de Jez Butterworth 
(28 ani). 

În Regeneration/Regenerare, 
Gilles Mackinnon (49 ani) reia peste 
ani ideea lui Sidney Lumet și arătând 
inutilitatea războiului și dezumani- 
zarea ce o produce, într-o ficţiune 
tratată estetic ca un documentar. Toate 
cele opt filme din selecţia britanică 
sunt remarcabile și închei cu un film 
care menţine tradiția cinematografului 
clasic britanic, Wilde de Brian Gilbert 
(52 ani) care și-a propus să transpună 
pe ecran biografia poate a celui mai 
excentric dintre excentricii scriitori 
britanici de origine irlandeză. Așadar, 


îl urmărim pe Oscar Wilde care a 
cunoscut gloria literară, admiraţia Far 
Westului ca și pe cea a înaltei societăți 
britanice, dar și sfidarea acesteia și 
abisul pușcăriilor (v. De Profundis) 
pentru înclinațiile sale homosexuale. 
Filmul este realizat impecabil în stilul 
specific serialelor BBC (care s-a 
numărat printre coproducători). În rolul 
titular Stephen Fry reușește acest 
portret extrem de dificil. 


Adina DARIAN 
(Continuare în pag. 47) 


Jiang Wen Xiao — 
noua vedetă a lui 
Zhang Yimou în 
Pastreaza-ti calmul 
(cu Baotian Ilao-Zhang) 


n cow-boy nebun după jazz 


venit și rândul 

lui Clint East- 

wood să do- 

mine micul nos- 

tru ecran într-o 

perioadă în care 
orice nou film al său este con- 
semnat de presa internaţională 
ca un adevărat eveniment. A 
fost din nou o întâmplare că el a 
apărut în același timp pe mai 
multe posturi (la Pro TV în 
Inspectorul Harry și în Cântă 
„Misty“ pentru mine și la TVR 
în documentarul despre Gala 
Premiilor Institutului American de 
Film). Premiul acordat de acest 
Institut în 1997 se adaugă altor 
multe trofee primite de cine- 
astul-actor în anii '90, pentru a 
compensa, parcă, deceniile în 
care el a fost subevaluat sau 
judecat greșit. 

Clint Eastwood a fost des- 
tinat să întruchipeze veşnic 
personaje larger than life (mai 
mari decât viața). Cu silueta sa 
impresionantă (măsoară peste 
1,90 m), cu privirea-i otelita si 
fata arsă de soare, el arată ca 
un erou de western și promitea, 
la începutul carierei, să devină 
un înlocuitor al lui Henry Fonda 
în pelicule aparţinând celui mai 
american dintre genuri. Atât și 
nimic mai mult. Serialul de 
televiziune care a atras aten- 
tia asupra lui, Rawhide, și-a 
construit succesul pe datele 
fizice ale actorului nascut in 
1930. In topul filmelor preferate 
de el se află, de altfel, titluri de 
westernuri clasice: Comoara 
din Sierra Madre de John 
Huston (de altfel personalitatea 
acestui regizor i-a inspirat pro- 
pria sa creaţie Vânător alb, 
inimă neagră), Omul саге 1-а 
ucis pe Liberty Vallance de 
John Ford, Incident la Ox Bow 
de William Wellman și Omul 
din Vest de William Wyler. De 
asemenea, actorii săi preferați 
sunt cei mai faimoși interpreţi de 
cow-boys: John Wayne, James 
Stewart, Gary Cooper, Henry 
Fonda. 

El a devenit însă un star 
internaţional datorită unei pro- 
ductii italiene care lua în răspăr 
mitologia Vestului sălbatic, 
Pentru un pumn de dolari de 
Sergio Leone. Urmată de 
Pentru câţiva dolari în plus și 
Cel bun, cel urât, cel rău 
această peliculă a impus 
personajul Omului fără nume 
interpretat de Clint, căruia o 
generaţie de tineri spectatori a 
încercat să-i imite mersul de o 


10 


lentoare amenințătoare si 
cinicul scuipat printre dinți. 

Devenit el însuși regizor, 
Eastwood a simțit nevoia să se 
raporteze la tradiția westernului, 
căruia îi demolează clișeele 
eroice în alt mod decât euro- 
peanul Leone. A făcut-o în 
Bronco Billy, Călărețul palid, 
dar mai ales in Necrufatorul, 
care i-a adus Oscarul pentru cel 
mai bun film in 1993. 


Inspectorul Harry de Don 
Siegel. Personajul politistului 
solitar din San Francisco, care 
raspundea cu violenta fulge- 
ratoare faradelegilor unor cri- 
minali eliberati pe cautiune sau 
datorita unor chichite avocatesti, 
a fost identificat în anii'70 cu 
persoana lui Clint. Zugrăvit ca o 
„brută fascistă“, el a reușit să-și 
mai dreagă imaginea în deceniul 
următor datorită unor pelicule de 


CLINT 
EASTWOOD 


„America a inventat numai două lucruri: 
jazz-ul și westernul“. 


Revăzând fragmente din toate 
aceste filme în documentarul 
despre Gala Premiilor Institutului 
American de Film, multi s-au 
întrebat, poate, de ce recu- 
noașterea acestui cineast a venit 
atât de târziu. Răspunsul a fost 
partial sugerat de citarea unui alt 
titlu celebru al filmografiei sale, 


o poezie surprinzătoare: Honky 
Tonk Man sau Bird au revelat o 
delicateţe de care nimeni nu l-ar 
fi crezut capabil pe regizor. 
Prezentat la Cannes în 1988 (și 
premiat pentru interpretarea lui 
Forest Whitaker), cel de-al 
doilea a fost considerat unul 
dintre evenimentele acelei ediţii 


și a dat tonul reconsiderării 
întregii opere a cineastului. Critica 
franceză s-a aplecat cu atenţie, 
începând din acel moment, 
asupra oricărei noi creații 
semnată Clint Eastwood. Vânător 
alb, inimă neagră, O lume 
perfectă, dar mai ales Podurile 
din Madison County au inspirat 
comentarii elogioase. Chiar și un 
film de acţiune mai putin personal 
(dar foarte bine făcut) ca Puterea 
a beneficiat de cronici entuziaste. 
Un critic de incontestabil prestigiu 
ca Serge Toubiana, redactor-șef 
al faimoasei reviste „Cahiers du 
cinema“ scria, chiar, că Eastwood 
este „cel mai important cineast 
american“. Recunoașterea sa 
europeană a culminat cu numirea 
lui în funcţia de președinte al 
juriului la Festivalul de la Cannes 
în 1994. 

Cum a reușit acest bărbat tăcut 
și prea putin.dispus la cochetărie 
cu mass-media să stârnească 
asemenea valuri de simpatie? 
Cred că „durul Clint“ a început să 
cucerească atașamentul atunci 
când n-a ezitat să-și recunoască 
slăbiciunile. A avut curajul să-și 
bată joc de propria sa imagine de 
cow-boy neînfricat în Necru- 
tatorul, s-a arătat vulnerabil în 
relația sa cu femeile în Podurile 
din Madison County și a făcut 
cunoscută pasiunea sa pentru 
jazz. Cel care și-a câștigat un 
timp existența cântând la pian 
într-un bordel nu poate trăi fără 
muzică: el compune, cîntă foarte 
bine și la pian (cum s-a văzut 
într-o secvenţă din filmul In 
bătaia puștii) și a transmis 
această pasiune și fiului său 
Clyde, interpret în orchestra 
invitată la Gala Premiilor Institu- 
tului American de Film. Slăbi- 
ciunea sa pentru jazz este 
mărturisită și în Cântă „Misty“ 
pentru mine, opera prima 
regizorală în care și-a atribuit rolul 
unui disc-jockey devenit obsesia 
erotică a unei demente. A fost un 
debut în forță căci, dupa 26 de 
ani de la premieră, acest thriller 
psihologic are un suspans și o 
complexitate care fac Atractie 
fatală a lui Adrian Lyne să pară 
o variantă epigonica. In plus, 
secventele dedicate jazz-ului 
confera accente personale unui 
film de gen. Nu ne mira ca 
cineastul-muzician a ajuns la o 
concluzie ca cea formulata in 
cuvintele: ,America a inventat 
numai doua lucruri: jazz-ul si 
westernul“. 


Dana DUMA 


CĂPITANUL 


ăpitanul Conan este unul dintre 

acele filme de război masive și 

sobre care pun în prim plan nu 

atât epica bătăliilor evocate cât 

meditaţia asupra adevăratului și 

falsului eroism. Rezonanta 
subterană cu o peliculă de referință precum 
Cărările gloriei de Stanley Kubrick nu poate 
scăpa cinefilului avizat. Adaptare a unui roman 
de Roger Vercel, această producţie franceză 
turnată aproape integral în România evocă un 
episod putin cunoscut al Primului Război Mondial: 
rămânerea unui batalion francez format in mare 
parte din foști pușcăriași pe frontul de Est, după 
încheierea armistițiului. 

Conduși de un căpitan de un curaj ieșit din 
comun, soldaţii învață lecţia disciplinei și a 
demnităţii, câștigând lupte pe care n-ar fi sperat 
să le încheie cu bine, în starea de epuizare și de 
mizerie în care se aflau. Amplele scene de masă 
cu șarje de cavalerie și demonstraţii de pirotehnie 
nu obturează însă pregnanta personajelor. 
Atmosfera vieții de campanie este admirabil 
conturată, cu ocupațiile și conversațiile sale 
banale, în contrast cu măreția gesturilor de pe 
câmpul de luptă. Oroarea devenită fapt cotidian 
este de asemenea sugerată cu știința detaliului. 

Regizorul Bertrand Tavernier face totul pentru 
a evita poza și aura eroică. Însăși alegerea 
interpretului-bravului căpitan Conan atestă aceste 
intenții. Actor fără carismă de seducător, cu o 
deosebită experienţă teatrală, Philippe Torreton 
schiteaza portretul unui bărbat sobru și decis, care 
își mobilizează subordonații nu prin cuvântări 
înălțătoare, ci prin exemplul personal. De origine 
modestă, cu gesturi bruște, el se dovedește în 
situatii-limita mult mai nobil decât companionii săi 
proveniți din înalta burghezie. Conan este 
prototipul bărbatului care duce greul războaielor 
dar care, la încheierea acestora, nu rămâne în 
paginile cărţilor de istorie. Secvența finală, cu 
regăsirea lui de către amicul locotenent în 
cârciuma unui orășel din Bretagne, este un epi- 
log emblematic în care concluzia este exprimată 


Le capitaine 
Conan e Pro- 
ductie: Franța, 
1995 e Regia: 
Bertrand Ta- 


йс 


vernier e Sce- 
nariul: Jean 
Cosmos, Ber- 
trand Tavernier 
e imaginea: 
Alain Cho- 
quart e Cu: 
Phillippe Tor- 
reton, Samuel 
Le Bihan, Ber- 
nard Le Coq, 
i Claude Rich e 
Ж, Ф Distribuit de: 
Ecran XXI 


Philippe Torrenton 


Eroi obosiţi 


CONAN 


de o replică a căpitanului: „Cei care fac războiul 
și cei care-l câștigă nu sunt aceiași“. 

Sarcasmul regizorului fata de cei care fac totul 
pentru a-și asuma meritele triumfului dă naștere 
la scene de o ironie subtilă. Merită citată în spe- 
cial celebrarea victoriei în curtea cazărmii unde, 
în timp ce se cântă „La Marseillaise“, soldaţii 
cuprinși de diaree părăsesc rând pe rând careul, 
dând fuga la toaletă. 

Amplă frescă istorică, filmul intretese poveștile 
mai multor personaje dintre care se detașează, 
în afară de Conan și de amicul său locotenentul, 
generalul interpretat de excelentul Claude Rich. 
Dintre rolurile de mică întindere, în care au fost 
distribuiți și actori români, se remarcă cel al 
medicului jucat de Adrian Pintea a cărui prezență 
nu trece niciodată neobservată. Alţi interpreți 
autohtoni fac semi-figuratie în acest film a cărui 
acţiune se plasează în Bucureștii anului 1919. Se 
remarcă, de asemenea, în planul al doilea scurta 
apariție a cântăreței Luminiţa Anghel care face 
ceea ce știe mai bine: cântă. Muzica românească 
participă și ea la sugerarea culorii locale, doina 
de jale cântată pe parcursul genericului și al 
post-genericului fiind cu totul remarcabilă. 

Istorie a unei mari prietenii în vremuri potrivnice, 
Căpitanul Conan este a doua parte a unei trilogii 
dedicată războiului pe care regizorul Bertrand 
Tavernier a început-o cu Viața și nimic altceva 
(1989). Considerată una dintre cele mai 
emotionante pelicule franceze aparţinând genului, 
amintind întrucâtva cu Pacientul englez, acest 
prim episod al trilogiei vorbește despre drama 
unor destine strivite de conflagrații pornind de la 
o incandescentă poveste de dragoste. După o 
abordare romantică și una meditativ-sarcastica a 
pasionantei teme, așteptăm cu interes al treilea 
modul al ambitiosului proiect cinematografic. 


Dana DUMA 


Bertrand 
Tavernier 


ăscut la Lyon în 1941, 
Bertrand Tavernier în- 
groasa rândurile regi- 


zorilor francezi cu antecedente de 
critici. Ca si Frangois Truffaut sau, 
mai nou, Olivier Assayas, el și-a 
început cariera cinematografică 
scriind articole în faimoasa revistă 
„Cahiers du cinema“. Debutul în 
regia de film cu Ceasornicarul din 
Saint Paul (1973) a fost salutat cu 
entuziasm de comentatori. Această 
opera prima, adaptare a unui roman 
de Georges Simenon, prevestea 
pasiunea cineastului pentru 
ecranizare. 

Cele mai remarcabile titluri ale 
filmografiei sale sunt inspirate de 
opera unor scriitori mai mult sau mai 
putin faimoși: Moartea în direct — 
1979 (după „Incurabilul“ de David 


Compton), Coup de torchon – 1981 | 


(după „1275 de suflete“ de Jim Th- 
ompson), O duminică la tara — 1984 
(după „Domnul Ladmiral va muri 
curând“ de Pierre Bost), Căpitanul 
Conan (după romanul omonim al lui 
Roger Vercel). Printre cele mai inte- 
resante filme ale regizorului se 
mai numără Mississippi Blues 
(1983), Viaţa și nimic altceva 
(1989), Daddy nostalgie (1990), L. 
627 (1992) și Momeala (1994), 
premiat cu Marele Premiu la Berlin 


în 1995. 


Laureat cu premiul César pen- 
tru regie și pentru rol principal mas- 
culin (lui Philippe Torreton), Căpita- 
nul Conan este o peliculă semni- 
ficativă pentru crezul cineastului 
exprimat în următoarele cuvinte: 
„Prefer să vorbesc despre conse- 
cintele evenimentelor decât despre 
evenimentele însele“. m 


IP 1% ШСЗ 


ok 
- 


FATA 


cest thriller realizat de 
John Woo are cea mai 
ingenioasă premisă pe 
care am întâlnit-o de 
multă vreme la un film 
de acţiune. La începutul 
EI filmului, John Travolta îl interpretează 

pe Sean Archer, agentul FBI cinstit și 
ay familist — prototipul eroului „pozitiv“ in 

filmul polițist american; Nicolas Cage 


Ш e dușmanul său de moarte, teroristul 


Ш maniac Castor Troy – un demon care, 
ш Pe lângă faptul că pune bombe în 
catedrale și e ucigașul baietelului lui 
Sean, mai are și un apetit sexual 
Ш nesăţios. În prima jumătate de oră 
Ш asistăm la o operaţiune reușită a 
@ poliției, în urma căreia Castor și 
fratele său Pollux sunt arestați; dar 
undeva în oraș ticăie o bombă, Cas- 
IE tor e în comă și fratele său refuză să 
vorbească. Sean acceptă să se 
- supună unei operații în cursul căreia 
E 
ш = n timp ce europenii îşi 
m I exprima admiratia fata de 
| varfurile cinematografului 
Ш asiatic prin numeroase premii la 
marile festivaluri internaţionale, 
americanii se arată și la acest 
capitol mai pragmatici, asimi- 
lându-i pe cei mai interesanti 
Ш cineasti din Asia. Ca si Tsui Hark 
ра sau Ringo Lam, John Woo este 
ш unul dintre acei regizori din Hong 
Kong care au fost primiţi cu brațele 
E deschise la Hollywood. El a 
Ш revoluționat filmul de acţiune 
Ш american si a devenit idolul unor 
tineri realizatori printre care se 

= numără și Quentin Tarantino. 
Născut în 1946 în China (la 
E Canton), John Woo s-a stabilit 
Ш cu familia la Hong Kong încă de 
Ш la vârsta de patru ani. A început 


a 
12 


5 

ŞI 
© 
= 
c 
Ea 
о 
ЗЕ 


D 
© 
O 
Ф 
@ 
Q 
2 
2. 


ЇМ РАТА 


fata lui Castor е grefata în locul feței 
sale; un dispozitiv implantat în laringe 
îi alterează vocea, transformând-o în 
vocea dușmanului său. El speră că, 
metamorfozandu-se în Castor și in- 
filtrându-se în închisoare, va smulge 
de la Pollux secretul locului unde e 
ascunsă bomba. Sean a primit ga- 
rantii că operaţia e reversibilă — in 
două zile va fi scos din închisoare și 
își va recăpăta fața. Dar ceva dă peste 
cap planul: adevăratul terorist iese din 
comă, descoperă că fata i-a fost 
furată, găsește fata politistului con- 
servată în laborator, și-o grefează, 
apoi îl ucide pe doctorul care l-a 
operat, lichidează toate persoanele la 
curent și distruge toate urmele. Așa 


că polițistul (interpretat acum de 
Nicolas Cage) e părăsit într-o 
închisoare de maximă securitate, 
unde nimeni nu îi crede povestea, în 
timp ce teroristul (acum cu chipul lui 
John Travolta) îi ia locul la serviciu și 
în patul soției. Ba mai mult — deza- 
morsează bomba și e aclamat ca un 
erou naţional. Asta e doar premisa. 

E o premisă splendidă — atât de 
absurdă încât situaţiile care decurg 
din ea sunt aproape suprarealiste. Și 
deschide posibilități minunate. Cage 
și Travolta au ocazia să facă schimb 
de roluri, astfel încât fiecare continuă 
partitura celuilalt, fiecare e „pozitiv“ 
și „negativ“ în același film. 

Acesta e primul film hollywoodian 
prin care John Woo justifică entu- 
ziasmul cu care Martin Scorsese și 
Quentin Tarantino i-au salutat filmele 
făcute în Hong Kong. (Woo a mai 
turnat la Hollywood Vânătoare de 
oameni și Operaţiunea „Broken 
Arrow“). Bătăliile cu pistolul, filmate 
în ralanti și coregrafiate cu imaginaţie, 
au gratia aceea hipnotică pentru care 
Woo e faimos și care i-a atras com- 


John Woo 


să facă filme experimentale 
imediat după absolvirea cole- 
giului, la 19 ani. Debutul său 
regizoral cu Dragonul tânăr 
(1971) i-a asigurat un contract 
pe termen lung cu compania 
Golden Harvest. Aici a regi- 
zat. Imblanzitorul de dragoni 
(1974), Mâna morţii (1975), 
Money Crazy (1976) sau From 
Riches to Rags (1977) etc. 

In 1983 s-a transferat la o noua 
companie, Cinema City, unde a 
realizat filmele care au atras 
atenția producătorilor americani 
asupra lui: Un viitor mai bun 
(1986), Ucigașul (1989) sau 
Hard Boiled (1991). 


Primul său film american, 
Hard Target (1993), îl are ca 
protagonist pe Jean Claude 
Van Damme, care n-a înţeles 
mare lucru din „stilul Woo“, atât 
de elogiat pentru frumuseţea 
formei și pentru coregrafia 
impecabilă a scenelor de luptă. 
Pentru un actor „fizic“ era greu 
de priceput că nu performan- 
tele sale erau cele mai impor- 
tante, ci atmosfera aproape 
onirică sau pregnanta unor 
obiecte decupate în gigantice 
planuri apropiate. Mulţi au în- 
cercat să imite imaginile „stro- 
boscopice“ din peliculele lui Woo, 
acea descompunere a mișcării 


fa + 
paratia cu marele regizor american Hl 
Sam Peckinpah. Noul său film are si gy 
© poveste pe măsură. Are ceva din a 
absurditatea implacabilă a unui 
coșmar: știi că așa ceva e imposibil 
și totuși ești subjugat de drama omu- I 
lui hăituit pentru că arată exact ca 
dușmanul său. E genul de situație a 
halucinanta si dureroasa care i-ar fi 
placut lui Graham Greene. 

Știința de a prinde spectatorul @ 
într-o lume artificială amintește de 
Hitchcock, ca și umorul pervers, din ш 
care iată un exemplu: uzurpatorul е 
mult mai popular la serviciu decât 
adevăratul polițist, soția îndelung @ 
neglijată e încântată de atenţia pe 
care i-o arată (crede că e vorba de o 
reînnoire a pasiunii dintre ei), chiar și E 
fiica adolescentă îl simpatizează mai 
mult, pentru că nu-i face morală. La @ 
efectul acesta contribuie performanţa 
lui John Travolta: Travolta cel imoral 
și libidinos, cu umorul lui dement, e 

E 
mai atrăgător decât Travolta cel E 
virtuos, cu iubirea lui de familie si @ 
simţul datoriei. Acestea i se potrivesc 
mai bine lui Cage, al cărui joc e intens 
și emoțional. Cage e superb atunci m 
când personajul său învață să își 
speculeze handicapul: dacă tot e @ 
blestemat să poarte fața dușmanului 
său, atunci de ce să nu se folosească 
de oamenii acestuia, așa cum el se а 
folosește de forțele de poliţie? Odată Ш 
cu schimbul de identități s-au inversat Jj 
cercurile de relaţii, loialitatile pe care 
se poate conta. Nici un thriller de 
Hitchcock nu a mers atât de departe, № 
nu ne-a răsturnat astfel așteptările. 
Pentru Castor Troy, întreaga situație Jj 
e o glumă bună; pentru Sean Archer 
e un coşmar oribil. Și marea calitate 
a filmului — cea care-l face un thriller ш 
extraordinar — e capacitatea de a fi în 
același timp malitios si ironic, ca ип J 
film de Hitchcock, și coșmaresc și 
intens, ca un „divertisment“ de Gra- 
ham Greene. 


Andrei GORZO 


Face Off e Producţie: S.U.A., 1997, 
Touchstone/Buena Vista e Regia: 
John Woo e Scenariul: Mike Werb, 
Michael Colleary e Imaginea: Oliver 
Wood e Cu: John Travolta, Nicolas 
Cage, Joan Allen, Nick Cassavetes 
e Distribuit de: Buena Vista/ 
Româniafilm 


încetinită tocmai pentru a su- 
gera dilatarea timpului în mo- 
mentele de maximă teroare 
traversate de personaje. 
Regizorul a colaborat mai 
bine cu John Travolta și Chris- 
tian Slater la următorul său 
film hollywoodian, Operațiunea 
„Broken Arrow“ (1995), mai 
putin personal ca scriitură, după 
părerea comentatorilor. Apre- 
cierile acestora au redevenit 
elogioase după premiera re- 
centului Fata in fata, care are 
toate sansele sa fie declarat 
thriller-ul anu-lui. Woo a mai 
regizat in 1996 o pelicula 
produsa de televiziunea Fox, 
A fost odată un ucigaș in serie. 


D.D. 


BĂRBAȚI 


rintre premierele in- 

citante, interesante 

(ba chiar importante) 

ale acestei toamne se 

înscrie și recentul film 

american Bărbaţi în 
negru (Men in Black). Chiar dacă 
este vorba despre un science-fic- 
tion, cred că valoarea ieșită din 
comun, imediată și de perspectivă, a 
acestui film antrenant stă în ac- 
tualitatea sa problematică. Afirma- 
tia poate părea — nu-i asa? — para- 
doxală. Filmul vorbește, de la început 
până la sfârșit, despre niște ființe 
extraterestre existente printre noi, 
respectivii aliens ajungând să se 
confunde cu oamenii de rând, 
devenind chiar niște ființe perfect 
adaptate din punct de vedere social. 
Incidentele încep din momentul în 
care printre nepământenii aceștia 
cumsecade, deveniți pământeni ca 
toți pământenii (ba uneori chiar mai 
simpatici si mai „omenești“) apar niște 
nepământeni antipatici, fiorosi si 
răzbunători, care vor să facă rău nu 
numai omenirii ci și semenilor lor. Ei 
bine, o „brigadă specială“ de băr- 
baţi în negru (la patru ace adică, 
cu costume „ultimul strigăt“, cu 
cravată și ținută impecabilă) are 
misiunea de a identifica și neutraliza 
tocmai pe acești „răi și fameni“, pen- 
tru a salva aparențele şi planeta. De 
ce zic „aparențele“? New York-ul con- 
temporan este comparat în film — 
dată fiind concentraţia de aliens pe 
cap de locuitor — cu o „Casablancă 
fără naziști“. Brigada „Men in Black“ 
(М.І.В.) are și posibilitatea de a șterge 
— cu o bagheta specială — orice urmă 
de amintire din memoria tuturor celor 
care intră în contact cu un extra- 
terestru, viu sau mort. Aparentele 
sunt salvate mai ușor, planeta mai 


ÎN NEGRU 


greu, fiindcă forțele răului sunt imune 
la cele mai sofisticate arme ale 
bărbaţilor în negru. Dar, până la urmă, 
toate se termină, probabil, cu bine. De 
ce zic „probabil“? pentru că, de la un 
moment dat, văzând filmul (si 
intelegandu-!!), este tot mai greu de 
știut „ce e rău si ce e bine“... 

Una dintre calităţile prioritare ale 
filmului realizat de Barry Sonnenfeld 
este tratarea in ,cheie umoristica* 
(deci intr-un mod decontractat, fara 
crispari inutile) a temei nu lipsita de 
accente grave. Nimic surprinzător, 
dacă ţinem seama de faptul că autorul 
acestei pelicule a avut de a face, în 
viaţa lui, cu Familia Addams, Un ma- 
fiot la Hollywood sau cu Vânătorii 
de fantome. Pigmentii de haz se 
resimt mai ales în relaţia dintre cei 
doi bărbaţi în negru care conduc 
ostilitățile, unul cu o experiență de 
peste treizeci de ani în apărarea apa- 
rentelor și a planetei de extratereștrii 
dușmănoși, celălalt un „recrut“, care 
își schimbă sub ochii noștri îmbrăcă- 
mintea viu colorată cu simandicosul 
costum negru, ca urmare a unui „con- 
curs“ (pentru că acum asta-i moda, 
și un loc în „vânătoarea de aliens“, 
de extratereștri răi desigur, se obține 
prin concurs). Filmul are umor, bună 
dispoziţie, regizorul ne face din când 
în când cu ochiul, nu trebuie să luăm 
prea în serios povestea, e bine să ne 
păstrăm calmul, să nu ne speriem 
prea tare de ceea ce vedem și de 
ceea ce auzim. Efecte speciale 
ingenioase și inventive stau la baza 
fermecătoarei menajerii de aliens 


UR. 


Linda Fiorentino 


care populeazã lumea subteranã şi 
interlopã a New York-ului, ba chiar 
interiorul fiintelor ciudate din aceastã 
Casablancã fãrã nazişti (în capul unui 
alien aflat pe moarte se aflã un alien 
mititel, într-o maşinãrie ca un ceas cu 
cuc care funcționează până la „ultima 
suflare“). Umorul încetează, desigur, 
când în Casablanca fără naziști apar 
„naziștii“. Dar, norocul nostru (și al 
filmului, al aparentelor, al planetei) 
este că bărbaţii în negru au ace de 
cojoace. Toată povestea este spusă 
pe un ton atasant, ceea ce, să recu- 
noastem, pentru un film cu aliens răi 
este o performanță demnă de E.T. 
Stiti cum se vede mai bine că 
avem de a face cu un film important? 


Închipuindu-ne că acești extrate- 
reștri printre noi nu sunt niște ființe 
concrete, ci niște ființe abstracte. Nu 
nişte aliens la propriu, ci niște aliens 
la figurat! 


Călin CĂLIMAN 


Men in Black @Productie: Amblin 
Entertainment & MacDonald/Parks 
Productions, S.U.A., 1997 @ Regia: 
Barry Sonnenfeld @ Scenariul: Ed 
Solomon, după romanu . Malibu 
Comic de Lowell Cunningham e Cu: 
Tommy Lee Jones, Will Smith, Linda 
Fiorentino, Vincent D’Onofrio, Rip 
Torn, Tony Shalboad e Distribuit de: 
Guild Film Romania. 


Salvatorii omenirii 


După ce 
l-am văzut salvând o bună parte din 
populația orașului Los Angeles în 
Vulcanul, iată-l acum salvând 
omenirea de extraterestrul cel rău. 
Câștigătorul unui Oscar (pentru rolul 
politistului din Evadatul) actorul cu 
faimă de tip dificil n-a întruchipat 
întotdeauna binele pe ecran. A fost 
malefic dement in Sechestrati în larg 
sau Omul cu două fete în Batman 
Forever, fiind foarte convingător ca 
personaj negativ. A constatat însă că 
e mai avantajos să treacă în tabăra 
pozitivilor, mai ales că acum crede 
sincer în „buna credinţă funciară a 
oamenilor“. 

Savurosul cuplu alb-negru pe care 
îl formează cu Will Smith a născut 
ideea prelungirii, într-un fel, a acestei 
formaţii într-un sequel al Evadatului 
unde îl are ca partener pe un alt ac- 
tor de culoare: Wesley Snipes. Filmul 
se va numi US Marshals (Serifi 
americani) și îi va rezerva lui Tommy 
Lee Jones aceeași profesie din 
Bărbaţi în negru, cea de polițist. 
Întrebat care este secretul energiei 
sale și cum face să-și reîncarce 
bateriile, interpretul a răspuns prompt: 
„Eu nu mă descarc niciodată“. 


Cântărețul гар 
devenit stea de cinema 1-а detronat 
pe Eddy Murphy, devenind cel mai 
îndrăgit actor de culoare din Statele 
Unite-La cei 29 de ani ai săi are deja 
în palmaresul personal un premiu 
Grammy. A fost propulsat în atenţia 
producătorilor americani de succesul 
serialului T.V. Prinţul din Bel Air și 
s-a impus pe marele ecran cu Băieți 
răi. Primul său mare rol — și cel mai 
savuros — este cel al pilotului din Ziua 
independenţei. Scena în care el 
înfruntă extraterestrul malefic apli- 
cându-i un pumn între ochi, la fel ca 
într-o încăierare din cartierul Bronx, 
este antologică. 

In spiritul acesteia este și lupta cu 
alien-ul în formă de gândac din Bărbaţi 
în negru, unde umorul este însă mai 
degrabă verbal. Strivind coropisnitele 
mici care însoțesc giganticul monstru, 
polițistul mucalit spune: „A, asta era 
mătușă-ta?“ Will Smith este la fel de 
irezistibil atunci când luptă cu extrate- 
reștrii ca atunci când cântă și dansează 
rap. Cota lui la box-office este în acest 
moment mai înaltă decât a lui Brad Pitt: 
pentru următorul său film, Dușmanul 
poporului, va fi plătit cu 15 milioane 
de dolari. ш 


ЕЯ 
= 


APS CRESS eee 


gs 


ip sept ee 


Teatru Raţietal 7 


VERDE C 


tata vreme cât 
supraomul docto- 
rului Frankenstein a 
avut buba la creier, 
s-a dovedit o inven- 
tie monstruoasă. 
Dar buba poate naște monștri 
oriunde. Pentru că un festival multi- 
media presupune o bună cunoaștere 
și o manevrare riguroasă a mij- 
loacelor de comunicare, conchidem 
că Mediafest a avut probleme de 
circulaţie. Sângele informaţiei a făcut 


„Cred că, din păcate, jurizarea 
într-un astfel de festival și, în spe- 
cial, a producției publicitare tine 
cont numai de aspectele artis- 
tice. Numai că, un spot TV, de 
exemplu, daca nu vinde, nu e 
creativ“. 


Mihail VÂRTOSU 
Președinte al International 
Advertising Association (IAA) 
-filiala România — 


cheaguri în coordonarea diferitelor 
secţiuni. 

impartit în patru mari capitole 
(Publifest, Prodfest, Expomedia și 
Mediatalk), festivalul a prezentat, 
pe parcursul a cinci zile si şase 
nopţi, cam tot ce înseamnă spec- 
tacol publicitar, radio si TV în 
România. intelegem ratiunile de 
marketing care au condus la ad- 
miterea în concurs a unor creaţii 
atât de diferite ca valoare și impact, 
dar popularitatea unui eveniment 
de asemenea anvergură nu crește 
doar prin cantitate. Nici hemora- 
gia de premii nu a fost justificată 
în totalitate de calitatea produc- 
{Шог, ci, mai degrabă, de multitu- 
dinea de genuri cărora acestea le 
aparțineau. 

In linii mari, palmarestul n-a 
surprins pe nimeni. La o analiză 
contabilă, necesară şi critică, ceea 
ce surprinde e doar sărăcia ofer- 


14 


telor. Există câteva talk-show-uri, 
culturale, economice și politice, 
puţine emisiuni de divertisment, iar 
ierarhia a fost, în genere, impusă 
de ProTV. Vedetele de televiziune 
provin, cu câteva notabile excepții, 
tot de la ProTV. Procentul premiilor 
obținute de ProTV — ProFm (Star 
Station ProFm) este zdrobitor. 
Până la urmă, acest festival (de la 
care au lipsit Tele 7 abc și Antena 
1) a fost încă o agresivă campanie 
de autopromovare. Domeniu în 
care creatorii de imagine de aici 
dau totdeauna dovadă de profesio- 
nalism. 

În organizarea talk-show-urilor 
televizate a persistat, în schimb, o 


‘acuta impresie de improvizație. 


Rămâne un mister prestația medio- 
cră în condiţiile în care fiecare 


ja 


INDUSTRIES 


medd; 


ЕЗ 


12 veptea 


dintre aceste transmisiuni în direct 
s-a bucurat de prezenţa unor 
invitați remarcabili. Au fost prea 
lungi (o oră și jumătate — două ore), 
iar absenţa totală a publicului sau 
a legăturii directe cu un virtual pu- 
blic, format fie din spectatori, fie din 
telespectatori, le-a transformat 
într-o bizară combinaţie de șuetă 
și luări de cuvânt protocolare. 
Transmise simultan de Televiziunea 
Română (canalul 1) şi de ProTV, 
aceste talk-show-uri n-au fost chiar 
lipsite de sare și piper, replica cea 
mai condimentată fiind a doamnei 
lolanda Stăniloiu care, în calitate 
de mediator al primei transmisiuni 
de acest fel, „Presa e cu ochii pe 
presă“, le-a urat telespectatorilor 
TVA1 „Vizionare plăcută alături de 
ProTV“! 


Premiile Pro Victoria 
acordate pentru producția cinematografică 
1995-1996 


Cel mai bun film: Eu sunt Adam de Dan Pita 
Premiul UARF pentru calitatea adaptării cinematografice: Craii de Curtea 


Veche de Mircea Veroiu 


Cel mai bun rol feminin: Oana Pellea (Stare de fapt) 

Cel mai bun rol masculin: Stefan lordache (Eu sunt Adam) 

Cel mai bun rol secundar feminin: Rodica Dianu (Eu sunt Adam) 

Cel mai bun rol secundar masculin: Răzvan Vasilescu (Craii de Curtea 


Veche și Eu sunt Adam) 


Cel mai bun scenariu: ex aequo lui Stere Gulea și Eugen Uricaru (Stare 


de fapt) 


Premiul revistei ProCinema: Stare de fapt de Stere Gulea 
Cea mai bună imagine: ex aequo lui Vivi Drăgan Vasile (Stare de fapt) și 


Dan Alexandru (Eu sunt Adam) 


Premiul pentru cea mai bună contribuţie artistică: /on Oroveanu, art 


director la Eu sunt Adam 


Premiul pentru debut: compozitorului Mircea Octavian pentru Brâncuși 
Premiul pentru întreaga activitate (Statueta de aur): regizorului Paul 


Călinescu 


de mediafest 


Nu în ultimul rand, MediaFest a 
fost si un eveniment monden. 
Petrecerile de seara cu seara, 
concertele unplugged, transmise 
(tot) de ProTV, premiile ProVictoria 
- au fost tot atâtea prilejuri ca 
lumea bună să mănânce, să 
comenteze, să se distreze. Și dacă, 


„Ceea ce e foarte important 
е că cea de a doua ediție a 
festivalului s-a desfășurat în 
București și nu la Costinești, ca 
anul trecut. Oricât de plăcută 
ar fi atmosfera ре malul mării, un 
adevărat festival de media tre- 
buie să fie accesibil câtor mai 
multi spectatori. Altfel, oamenii îl 
ignoră. În al doilea rând, faptul că 
agenția noastră a câștigat mai 
multe premii, e desigur, un motiv 
de bucurie. Și un compliment, 
având în vedere că întreaga 
selecţie a Publifest a dovedit că 
piața românească se profesio- 
nalizează cu rapiditate. Atât 
producătorii, cât și majoritatea 
beneficiarilor de publicitate par a 
fi înțeles că nu e suficient ca un 
spot să arate bine: e nevoie ca el 
să șocheze, să intereseze, să te 
facă să reflectezi și să te deter- 
mine să cumperi“. 


Radu Florescu, Director 
General, Agenţia de 
Publicitate Bates Centrade 
Saatchi & Saatchi 


la sfârșit, cei chemaţi au plecat 
mirosind a parfum crud „J de 
Janine“ (prezentarea de modă a 
acesteia fiind, putem s-o spunem 
verde, unul dintre momentele de 
atracție), împreună că MediaFest 
e alcătuit din esențe tari, ce nu se 
evaporează cu una,cu două. Nu 
putem decât să-l așteptăm, răbdă- 
tori să se coacă... 


loana Eliad 


ASASIN (I) 


athieu Kassovitz 
apartine genera- 
tiei care s-a for- 
mat dupa revolta 
tinerilor francezi 
din mai ‘68. Părinţii săi de origine 
maghiară sunt profesioniști ai 
filmului si au emigrat în Franța 
după lichidarea revoluţiei anti- 
comuniste din 1956. La 30 de ani, 
Kassovitz poartă parcă pecetea 
acestor duble razvratiri, făcând să 
răsune de pe ecranul francez alte 
„400 de lovituri“ cu mult mai so- 
nore în plan social decât cele ale 
lui Truffaut de acum 30 ani. Filmul 
măsoară cât s-a schimbat lumea. 
După câteva scurtmetraje, Kas- 
sovitz debutează în lung metraj în 
1993 cu Metissul. Ura, cel de al 
doilea film de ficţiune al regizorului, 
aduce pe ecran o ficțiune realizată 
ca un reportaj din actualitate și 
inspirată din conflictele ce au 
avut loc între poliţie și tinerii din 
familii de emigranți din cartierul La 
Vilette, o suburbie a Parisului. 
Recompensat la Cannes‘95 pen- 
tru „cea mai buna regie“, filmul 
W face din autorul său — afirmat si 
ca scenarist și actor (remarcabilă 
ш interpretarea „eroului prea discret“ 
în regia lui Jacques Audiard!) — 
cel mai adulat și rasfatat cineast 
Ш francez din tânăra generaţie. Ura 
a devine in scurt timp un film-cult nu 
doar în Franța, dar și peste ocean. 
W „Urasuntbanii“ suna o replică din 
W film ce ilustrează fără menaja- 
a mente consecinţele clivajului so- 
cial și rasial. 
Ura ca un cerc vicios este și mo- 
W torul următorului său film, Asa- 
a sini (Kassovitz realizase încă din 
1992 un scurt metraj intitulat 
WI Asasinii). Ura este acum o stare 
ШШ generalizată. Ura față de bancher, 


Un cerc vicios 


de politicieni, de televiziune, de 
părinţi... Soluţia? Exterminarea. 
Este teza ucigașului de profesie 
care, ajuns la vârsta neputinței, 
caută un urmaș pe care să-l învețe 
incusinta crimei perfecte, ca scop 
în sine. Pentru a fi sigur că urmașul 
său va fi demn de o asemenea 
moștenire, îl supune unor teste de 
rezistenţă la ferocitate. Dar, odată 
cu acestea, el îl supune și pe spec- 
tator la excesul de violență. Și ce 
e prea mult, e prea mult. 

La Cannes critica a fost la 
rândul ei violentă în combaterea 
filmului. Fapt ce s-a soldat cu o 
criză de nervi a regizorului care 
a distrus totul în camera sa de 
hotel, după ce a citit presa apă- 
rută după premiera filmului său. 
Într-adevăr un cerc vicios. 

Michel Serrault este admirabil 
în interpretarea criminalului odios 
și în același timp filozof. Cum 
admirabil a fost la conferința de 
presă încercând să susţină filmul 
lui Kassovitz în fața ofensivei 
presei, prin ideea: „Un asemenea 
carnagiu nu poate decât să ge- 
nereze o repulsie fata de vio- 
lenta“. Un argument mult discu- 
tat, dar și discutabil. 

Lăsând de o parte aspectul 
moral, să constatăm precaritatea 
scenariului în ciuda secventelor 
ce pun în evidenţă talentul regi- 
zorului de a vizualiza situaţii. Dar 
conexiunile sunt adesea arbi- 
trare, doar de dragul discursului 
integral negativist. Imi mărturi- 
sesc curiozitatea fata de posibila 
reacție a spectatorilor noștri. Pen- 
tru cinefili, regizorul reprezintă cu 
siguranță un punct de interes. 
Cunoașterea sa prin intermediul 
unui film ce cultivă excesul de 
violenţă cu o seriozitate demnă 


IP 12 CRANI 


Ga Mathieu Kassovitz si Michel Serrault 


de cauze mai bune, va naste 
desigur, controverse. Indiferent 
de opinii, sa spunem ca incran- 
cenarea autorului nu face decat 
să pună în evidenţă super- 
ficialitatea filmului, care nu poate 
trezi un autentic interes cinema- 
tografic doar prin teribilism. 


Adina DARIAN 


Assassin(s) Producţie: Franţa, 
1997 Regia: Mathieu Kassovitz 
Scenariul: Mathieu Kassovitz și 
Nicolas Boukhriev Imaginea: 
Pierre Aim Cu: Michel Serrault, 
Mathieu Kassovitz, Mehdi Benoufa, 
Robert Gendreu Distribuit de: 
Independența Film 


BOUNDTKACK 


Incepe sezonul hiturilor! 


data cu toamna, scoala, facultatea... a venit si sezonul marilor 
hituri. Seria a fost deschisă de UB 40 cu Tell me is it true — 
piesa compusa special pentru coloana sonora a filmului lui Jan 
de Bont (Croaziera infernala) pe care, de altfel, cei 7 jamai- 
cani au introdus-o si in proaspătul lor album Guns in the Getto. 
Pentru aceasta coloana sonora s-au adunat mai multi spe- 
cialisti ai genului raggae precum: Shaggy, Pato Banton si grupul de acompa- 
niament Common Sense, Leah Andreone, batranul Jimmy Cliff sau nou venita 
Tamita. E adevărat că genul si atmosfera filmului te duc cu gândul la vacanţă, 


“soare, mare... dar сит ре la noi vara nu prea a fost, coloana sonoră a filmului 


tine loc de (adică se poate folosi pe post de surogat). Cei care iubesc muzica 
anilor ‘80 vor avea o surpriză plăcută pentru că se vor reintalni cu unul din marile 
hituri ale acelor ani ai filmului care poartă titlul pe care 1-а purtat și piesa cântată în 
original de Robert Palker reluată apoi de Tina Turner. Addicted to love 
(Dependenti de dragoste) — este o poveste nostimă,cu Meg Ryan si Mathew 
Broderik despre... dar nu asta e specialitatea mea, ci muzica lui, a filmului adică: 
zgomotele acelea care fac momentele de suspans mai teribile și cresc voit 
tensiunea. Cum în această peliculă nu prea poate fi vorba de suspans, mergm 
mai departe. 

Au apărut din nou probleme în Gotham City și cum unde sunt probleme sunt 
și eroi și răufăcători, și trupe mari care cântă din când în când, gata rețeta. 


Batman & Robin, adică filmul, s-ar putea să nu fie chiar ceea ce așteptați voi, dar 
coloana sonoră е... să folosesc cuvântul adecvat, MARFĂ! 

R.E.M., The Smashing Pumpkins, R-Kelly, Jewel, Bone-Thugs & Har- 
mony — ce mai, unul și unul. De altfel cam toate filmele seriei Batman au 
avut specialiști: Prince, U2, R.E.M. si lista ar putea continua. Și continuăm și 
noi cu Yo home to Bel Air! Vă mai aduceţi aminte de adolescentul pasionat 
de baschet, skate-board și rap din serialul de televiziune The Fresh Prince 
of Bel Air? El chiar a cântat rap de calitate împreună cu DJ Jessie Jeff, dar 
în ‘97 s-a specializat. A luat un hit oarecare al anilor ‘80 — Forget me nots — 
l-a tratat cu ce trebuia, i-a făcut un video clip adevărat și gata — number опе 
în America, Marea Britanie, Franţa și altele. Și mai nou, văzând că merge 
treaba, împreună cu doamna lui — Jada Pincket s-au apucat de scris scenarii. 
Așa că mare atenție — here comes the men in black, the galaxy defenders! 
Dar ă propos de Men in black — mai aștept încă scrisori cu clasamentele 
voastre si până le primesc, vă propun un mic concurs, așa de încheiere. 
Cine a cântat în original piesa pe care Will Smith a refăcut-o, retratând-o și a 
ajuns hit în varianta Men in black? Răspundeţi corect și trimiteţi scrisorile 
pe adresa știută, premiul îl constituie un cadou surpriză Men in black! 
Grăbiţi-vă! Bafta la școală! 


Aceeași, Liana STANCIU 


15 


NEKRO 


n actuala criză de filme 
autohtone, la întâlnirea cu 
o nouă peliculă românească 
cronicarul nu poate fi sus- 
pectat decât de prea multe 
speranţe! 

E știut că reclama este o artă 
aparte și nu degeaba s-a născut 
zicala cu „...sufletul comerțului“. În 
cazul de fata, în forșpan captatio 
benevolentiae se încerca printr-o 
enormitate, frizând lauda de sine 
căci se anunţa „primul thriller ro- 
mânesc!“. Un prim semnal de 
alarmă, un prim frison nu de 
groază, ci de neliniște profe- 
sională. 


DEPENDENTI 


n june expert in 

astronomie (Mat- 

thew Broderick), de 

unde trăia în al 

nouălea cer, undeva 

în provincie, la un 
observator, având o căsnicie fericită 
cu o blondă învăţătoare, află brusc 
de la tata-socru că aleasa inimii sale 
nu se mai întoarce асаза de la 
cursurile de perfecţionare. Innebunit 
de vestea neașteptată, tânărul pleacă 
să constate la fata locului, adică la 
New York, despre ce-i vorba și-și des- 
coperă perechea angajată într-o 
relație avansată cu un alt bărbat. Spe- 
cialistul în cercetarea astrelor se 
hotărăște să-i observe îndeaproape 
pentru a constata de ce a fost pără- 
sit. Așa că se instalează într-un pod 
din vecini și pune la punct un sistem 
video. Dar peste el dă ex-amica 
prietenului soției, o tânără dură care 
dorește același lucru doar că preferă 
mijloacele audio. Meg Ryan e deo- 
sebit de nostimă în ipostază de 
punkistă călare pe motocicletă. Între 
ei conflictele se tin lant, pe măsură 


16 


Preambulul — panoramarea 
lentă a splendorii unui peisaj de 
toamnă – reaprinde interesul, pă- 
rând o abilă pregătire psiholo- 
gică pentru presupusa tensiune 
ce va să urmeze. Așteptarea se 
prelungește, degenerând încet 
încet în plictis fiindcă lentoarea 
declarativ-explicativă se insinu- 
ează nu doar în compoziția 
cadrelor, ci și în structura secven- 
telor, dezvăluind nu o intentio- 
nalitate stilistică — cum spera- 
sem — ci un viciu de fond. Scena- 
riul se dovedește linear, defectuos 
conceput, neinteresant decupat, 
cu o unică miză, confuz speculată: 
aflarea nu a asasinului care e 


РЭН ы. A 


DE DRAGOSTE 


devoalat destul de repede, ci a 
motivului pentru care cazul de 
satanism, în urmă cu ani, a fost 
etichetat „strict secret“. Viziunea 
repetitivă cu figura unui malac de- 
crepit și dement, virată în roșu, 
rămâne un mister, atribuit fe- 
nomenelor paranormale, ca și 
reaparitia la expierea finală a 
psihanalistului, ce lasă impresia că 
ar fi posibil și un „va urma“. Ceea 
ce n-ar prea avea rost, pentru că 
filmul nu onorează defel ambițiile 
genului. Nici nu înfioară, nici nu 
emotioneaza, nici nu oripilează. 
Singurul sentiment acut resimțit 
de spectator este cel de tristețe 
la gândul că un cineast își poate 
face debutul într-un mod atât de 
fals, în trena ce s-a dorit a fi a lui 
Lynch (conform acordurilor muzi- 
cale ă la Twin Peaks), dar care e 
doar un calc desuet, o gratuită 
aglomerare de bizarerii. 


Anchetatorul 
(Valentin 
Teodosiu), 
asistentul 
(Zoltan Butuc), 
medicul legist 
(lon Haiduc) 
si una dintre 
victime 
(lulia Gavril) 


ce idila de vis-ă-vis merge tot mai 
bine. Un plan diabolic însă va sub- 
mina prosperitatea bărbatului infi- 
del (Tcheky Karyo, caricaturizând ti- 
curile unui emigrant francez, care a 
reușit cu arta culinară să-și pună pe 
picioare o afacere, un restaurant). 
Reţeta acestei comedii amoroase 
e alert structurată în ciuda perma- 
nentelor schimbări de umoare din 


Maniera vetustă s-a răsfrânt 
asupra întregii echipe începând cu 
actorii care se resimt de pe urma 
lipsei de îndrumare regizorală, fie- 
care făcându-și recitalul — macro 
ori micro — ca într-o înșiruire de mo- 
deste scheciuri, viciate de un „sunet 
digital“ agresiv, schimburile de re- 
plici devenind complet nefirești. 

Adesea inspirată, imaginea da- 
torată lui Marian Stanciu nu poate 
salva nimic. ` 

Nu necrofilia (conform DEX „per- 
versiune constând în practicarea 
actului sexual cu cadavre“) — un 
pretext ca oricare -, ci lipsa punc- 
tului de vedere si a nuantelor 
supara. Umorul = intrezarit doar in 
scena din masina cand necroma- 
nul îl sperie ре anchetator – ar fi 
fost poate o solutie. Dar nu a stat 
defel in intentiile regizorului (ab- 
solvent al Facultatii de regie a 
Universitatii ecologice), care si 
joaca un rol de zelos secondant al 
psihopatului principal, in secven- 
tele porno, de altfel singurele mo- 
mente realizate profesionist, în 
cunoștință de mediu. Fără alte 
comentarii. 


Irina COROIU 


Productie: Niki Coman, Robert 
si Elisabeth Klein, Liliane Mas- 
son, Erika Mengisen, Paul Van 
Saanen e Regia: Nicolas Masson 
e Scenariul: Nicolas Masson 
(Viorel Mihalcea) e Imaginea: 
Marian Stanciu e Montajul: Mela- 
nia Oproiu e Muzica: Cornel 
lonescu e Cu: Ștefan Sileanu, Dan 
Condurache, Valentin Teodosiu, 
Dan Astilean, Zoltan Butuc, 
Constantin Cotimanis, Ішіа Gavril, 
Roxana Guttman, lon Haiduc, 
Rona Hartner, George Ivascu, 
Adrian Lepadatu, Adriana Schiopu, 
Razvan Vasilescu. 


partea protagonistilor și — evident — 
foarte bine asezonată cu diverse 
„condimente“. Astfel că voyeurismul 
— temă veche în cinema (nu de mult 
cu un tensionat film consacrat în 
exclusivitate, Sliver) — devine un pre- 
text de amuzament modern pentru 
cinefilii dornici de destindere și bună 
dispoziţie. Eventual în căutare de 
soluţii HiTech pentru trădări în 
dragoste! 


о 
LII 


Addicted to Love e Producţie: 
S.U.A., 1997, Warner Bros e Regia: 
Griffin Dume e Scenariul: Robert 
Gordon e Imaginea: Andrew Dunn 
e Cu: Meg Ryan, Kelly Preston, 
Matthew Broderick, Tcheky Karyo, 
Maureen Stepleton eDistribuit de: 
Guild Film Romania 


Meg Ryan 
si Matthew Broderick 
cocheteaza si cu ura, 
si cu iubirea 


Elena Albu 


ă număr printre cei 

care au citit romanul 

„Femeia în roșu“ cu 

senzația că desco- 

peră un formidabil 

subiect de film. Im- 
presia putea să pară deplasată 
celor care au văzut în acest best- 
seller (prima ediție, apărută în 
1990 la Cartea Românească, a 
avut peste 100.000 de exemplare) 
în primul rând o experienţă stilistică 
de sorginte textualistă. Scrisă de 
trei autori, Mircea Nedelciu, 
Adriana Babeti și Mircea Mihăieș, 
cartea se înfățișează ca o in- 
cursiune în „laboratorul de creație“ 
al unor romancieri care își propun 
să scrie biografia unui personaj 
fascinant, Ana Sage, românca 
americanizată care l-a trădat pe 
John Dillinger. Acumularea de 
declaraţii ale celor care au cunos- 
cut-o, intersectată cu fise de lec- 
tură, citate din ziare și fragmente 
de eseuri figurează un puzzle din 
care se detașează un portret cu 
valoare de emblemă pentru drama 
emigrantului. 

Un cineast cu pasiunea ecra- 
nizării ca Mircea Veroiu și-a 
asumat misiunea de a da o formă 
cinematografică tentantului mate- 
rial literar pornind, firește, de la 
premisa renunţării la unele dintre 
personaje și întâmplări. El a reținut 
din roman, în primul rând, „etajul 
narativ“, cel care asigură o foarte 


bună poveste. Oricine urmărește 
cu interes destinul acestei femei 
simple, plecată prin anii'20 dintr-un 
sat bănăţean să-și facă un rost în 
America, și devenită, un deceniu 
mai târziu, patroana a două localuri 
deocheate spekeasy, la Chicago. În 
plină prohibitie, ea reușește să se 
descurce de una singură, cu prețul 
unor servicii făcute gangsterilor, 
dar si polițiștilor. 

Într-o lume a bărbaţilor duri și 
violenti, Ana isi face loc uzând de 
trucuri feminine, dar și de o luci- 
ditate ieșită din comun. Ea se arată 
o negociatoare foarte abilă și foarte 
puternică în tratativele cu cei care-i 
oferă „protecţie“. De mult n-am mai 
văzut un personaj feminin atât de 
pregnant în filmele noastre. Ana ar 
putea fi asemănată doar cu Mara, 
o altă obstinată creatoare de averi, 
eroina din Dincolo de pod al 
aceluiași Mircea Veroiu. Bănă- 
teanca din Chicago e însă o femeie 
modernă și, în ciuda lacunelor sale 
de educație, face impresia unei 
adevărate doamne. Elena Albu 
portretizează nuantat acest 
personaj complex şi energic, care 
joacă uneori pe cartea fragilitatii, 
alteori pe cea a gestului autoritar. 
Dincolo de forța caracterului 
„accentuat“, actrița sugerează o 
latură enigmatică a acestei tough 
woman. O enigmă legată de ma- 
rele eșec al vieții ei sentimentale, 
cum ne lasă unele pasaje să 


Radu Amzulescu 


bănuim. În rolul iubitului inac- 
cesibil, Dragos Pâslaru prelun- 
gește această senzaţie de mis- 
ter. 

Deși implicarea temutului John 
Dillinger imprimă o turnură înspre 
filmul cu gangsteri, regizorul nu 
abuzează de recuzita genului. 
Numai scena uciderii faimosului 
killer (interpretat cu simțul măsurii 
de Radu Amuzescu) în fata cine- 
matografului „Biograph“ acumu- 
lează cascadorii și împușcături 
spectaculos orchestrate. Nu 
„culoarea locală“ l-a preocupat în 
primul rând pe cineast, ci evocarea 
unui destin care, după ce întru- 
chipează mult timp ideea de 
reușită, eșuează tragic. Ideea 
„locului nenorocos* din Craii de 
Curtea Veche străbate, din nou, 
subtextul imaginilor. 

Dacă romanul trio-ului Nedelciu- 
Babeţi-Mihăieș (relansat într-o 
nouă ediție) oferă semnatarilor 
ocazia de a medita asupra lite- 
raturii însăși, filmul devine pentru 
cineast contextul potrivit pentru 
a-și pune întrebări asupra rosturilor 
artei sale. Cei care comentează 
trama nu mai sunt, în varianta 
cinematografică, trei scriitori, ci un 
regizor și o scenaristă în pragul 
debutului (Marius Stănescu și 
Cătălina Mustaţă). Disputa aces- 
tora în jurul proportiei optime din- 
tre document si fictiune in filmul 
modern poate fi citită ca o reflecţie 


a însuși cineastului pe această 
temă. Sugerând cu ironie frac- 
tura dialogului dintre generațiile 
de cineaști, Veroiu pare că se 
întreabă: „Ce e cu devărat nou și 
atractiv în cinema în acest sfârșit 
de secol?“. Acuitatea acestei 
interogatii ne confirmă credinţa că 
pentru el filmul rămâne o intensă 
experiență personală. Pentru că, 
vorba lui Robert Mulligan, „dacă 
realizarea unei pelicule nu e o 
experiență personală pentru 
regizor, cum ar putea să fie pentru 
public?“ 


Dana DUMA 


e Producţie: Studioul de Filme 
nr 4 Profilm, RA Cinerom, Studioul 
Cinematografic Bucurestie Regia: 
Mircea Veroiu e Scenariul: Mircea 
Veroiu, după romanul omonim de 
Mircea Nedelciu, Adriana Babefti și 
Mircea Міһаӣіеѕ e Imaginea: Ma- 
rian Stanciu e Muzica: Virgil 
Popescu e Montajul: Mircea 
Ciocâltei e Sunetul: Silviu Camil 
e Decorurile: Radu Corciova 
e Costumele: loana Corciova 
e Cu: Elena Albu, Dragoș Pâslaru, 
George Petcu, Radu Amzulescu, 
Razvan Popa, Valentin Mihali, 
Cătălina Mustaţă, Marius Sta- 
nescu, Olga Tudorache, Maria 
Junghietu, Cornel Ciupercescu 
e Distribuit de: Româniafilm 


17 


EUROPA ~ Cinema 


nul acesta a fost, in domeniul 

distributiei de filme, anul 

contraofensivei europene. Ma- 

rile festivaluri au organizat co- 

locvii si seminarii pe aceasta 
temă, semnalând pericolul supremaţiei 
americane în acest domeniu: pierderea iden- 
titatii cinematografului produs în Europa. 
Subiectul a fost discutat cu înflăcărare 
în ultimul deceniu, dar parcă niciodată ca 
în 1997, când distribuitorii de pe întreg bătrâ- 
nul continent s-au decis să-și unească for- 
tele pentru a tine piept invaziei de superpro- 
ductii hollywoodiene. 

O impresionantă convocare a specialiștilor în 
domeniu, dar și a presei a reușit festiva- 
lul de la Karlovy Vary în luna iulie. Un mare semi- 
nar consacrat aceleiași teme va avea loc în luna 
octombrie Іа Valladolid, unde sunt invitați peste 
100 de profesionisti ai distributiei de filme. Sa 
vedem insa mai intai ce s-a vorbit si mai ales la 
ce concluzii s-a ajuns la Karlovy Vary. 


Nefasta statistică 


Tonul celor mai multe intervenţii a fost sumbru. 
Vocile aparținând vorbitorilor din Estul Europei au 
avut chiar accente disperate. Criticul rus Serghei 
Dobrotovski și-a început discursul spunând că 
o replică din pelicula oscarizată Moscova nu crede 
în lacrimi (1979) s-a dovedit profetică. „Peste 20 de 
ani nu va mai exista cinema, toată lumea se va uita la 
televizor“, spunea un personaj de acolo și — cel putin 
în privința prezenţei europene pe ecranele din Rusia 
— constatarea pare cu totul îndreptăţită. Nu se mai 
importa de mult decât filme americane. Producțiile 
provenind din alte tari își găsesc locul numai în trei 
săli cu profil de artă din Moscova. Cinemateca este, 
de asemenea, un spaţiu de refugiu pentru peliculele 
non-americane. 

Cam același lucru se întâmplă și în Bulgaria, ne-a 
asigurat Pavlina Jeleva, cu precizarea că numărul de 
spectatori a scăzut în ultimii ani cu 90% (ceea ce m-a 
făcut să răsuflu usurata, România figurând în 
statisticile internationale cu o descrestere de numai 
30%). Chiar dacă pe ecranele bulgărești mai ajunge 
câte o peliculă europeană, se simte absenţa celor cu 
adevărat importante, premiate în marile festi- 


® Frumoasa viata de David Trueba, 
pelicula spaniola premiata 
la Karlovy Vary 


contraofensiva: 


valuri. Motivul este tot de sorginte financiară: deseori 
licența unui film produs în Europa costă mai mult decât 
cea a unei producții americane, ceea ce face ca 
distribuitorii să le prefere pe ultimele. 


Măsuri protectioniste 


Toată lumea a căzut de acord că, pentru ca cine- 
matograful european să pătrundă în propriul său 
teritoriu, are nevoie de măsuri protectioniste. Unele 


© Spargand valurile al danezului 
. Lars von Trier, un Mare premiu la Cannes 


е 1 


cinematograful francez este atât de bine cunoscut їп 
lume și în Europa în special. 

$i țările fost-comuniste încep să preia modelul 
francez în domeniul distribuţiei cinematografice. În 
Ungaria s-au luat măsuri protectioniste prin aprobarea 
unui fond special pentru susţinerea sălilor cu profil de 
artă şi pentru achiziţionarea de filme europene. 
Privatizarea rețelei de cinematografe urmărește și 
atragerea unor parteneri străini din Europa care sunt 
interesaţi și în distribuția unor pelicule provenite din 
acest spațiu. 


„Majoritatea locuitorilor Europei nu văd filme europene. Retinerea sau 
inabilitatea sistemelor europene de distribuţie de a le prezenta nu e determinată 
în primul rând de cauze economice. lar cinematograful american nu a cucerit 


ecranele noastre pentru că e mai bun. 


În competiția dintre un conținut plin de sensuri și divertismentul minor 
noi am optat pentru forma americană facilă: să scoţi privitorul din lumea lui 
reală și să-l introduci în una imaginară“. 


{агі le-au luat de multă vreme, împrumutând sălilor, 
prin lege, o cotă obligatorie de filme autohtone. Măsura 
a dat rezultate foarte bune în Franţa și Spania, ajutată 
însă și de sprijinul impresionant acordat producției 
naționale propriu-zise. Exemplara organizare a 
cinematografiei franceze ajută și distribuția în exte- 
rior a producţiilor proprii. Așa cum arăta domnul 
Georges Chaperon, reprezentant al Unifrance (și cum 
avea să-mi confirme domnul Mihai Duţă, președintele 
societăților distribuitoare Guild Film și Ecran XXI), 
copiile unor filme produse în Franţa sunt puse la 
dispoziție în mod gratuit partenerilor străini, prețul 
licenţei fiind relativ mic. Nu e de mirare deci că 


Gideon Bachman 


Și în Polonia se lucrează în acest moment la o 
nouă lege a cinematografiei care să favorizeze 
prezența în difuzare a producţiilor nationale si 
europene. S-a propus ca acestea să fie scutite de 
anumite impozite și taxe, așa încât distribuitorii să nu 
piardă bani lansând filme din Europa. S-a propus chiar 
înființarea unei comisii formate din critici care să 
stabilească, în funcţie de calitate, cuantumul diminuării 
impozitului, după cum ne-a informat criticul Jerzy 
Plazewsky. Există însă pericolul ca aceste măsuri 
protectioniste să favorizeze și peliculele din Europa 
de slabă calitate (căci există și așa ceva), s-a semna- 
lat la colocviu de către alti vorbitori, ceea ce arată că 


Bătălia pentru ecran 


nu e deloc ușor să alegi soluția cea mai eficientă pentru 
a ajuta cinematograful european să recâștige teren. 


„No motion 
without promotion“ 


Mulţi dintre vorbitori au ajuns la concluzia că 
trebuie să-i înfruntăm pe americani folosind pro- 
priile lor arme. Campaniile promoţionale ale mari- 
lor studiouri sunt imbatabile nu numai pe teritoriul 
national, ci și în Europa și nenumărați experţi tin 
cont de ceea ce poate atrage la un film în fiecare 
tara. Companiile distribuitoare principale (Twentieth 
Century Fox, Columbia, Warner Bros sau Buena 
Vista International) trimit partenerilor europeni 
kilometri de faxuri cu strategii promotionale si tone 
de materiale scrise sau audiovizuale care asigura 
succesul unei lansări. Argumentele-cheie sunt im- 
pecabilele casete video numite trailers, teasers 
sau E.P.K. (electronic-press kit) continand cele 
mai incitante secvente din peliculele distribuite, 
scene de la filmare, interviuri cu starurile si 
principalii realizatori. 

Eficienta si impactul acestor mijloace sunt, 
deocamdata, un ideal de neatins pentru 
distribuitorii europeni. Din orgoliu sau din motive 
financiare, ei nu recurg la aceste metode de mare 
impact promotional si rezultatul se măsoară în 
numărul de spectatori mult mai mic decât în ca- 
zul filmelor americane. Există însă și voci care 
încep să susţină, din ce in ce mai ferm, necesi- 
tatea unei strategii de lansare mai agresivă si 
mai temeinic bazată pe mijloacele audio-video. 
Una dintre acestea aparţine domnului Gaetano 
Adinolfi, reprezentant al fondului european 
Eurimages, al cărui principal obiectiv este sus- 
ținerea, culturală și financiară, a cinematografului 
european de calitate. El ne-a informat la Karlovy 
Vary că, de acum înainte, producătorii din țările 
Europei care beneficiază de ajutorul Eurimages 
sunt obligați să realizeze casete E.P.K. destinate 
lansării peliculei susținută financiar de acest fond. 
Care casetă este difuzată gratuit pe canalul T.V. 
EuroNews și urmează a fi oferită și altor televiziuni 
europene. 

Unii nu împărtășesc însă părerea că distribuitorii 
europeni trebuie să împrumute metodele americane 
de promoţie. Printre aceștia se numără si Marion 
D&hring de la Academia Europeană de Film. Ea crede, 
de pildă, în puterea premiilor Felix (acordate de 
Academia pe care o reprezintă) de a convoca un mare 


PA 
фс; 
رد‎ 


* 


e Poștașul, film italia 


număr de spectatori în săli. Adoptând principiul „no 
motion without promotion“ ea pledează pentru 
inserarea, pe afiş și în textele publicitare, a infor- 
matiei cu privire la nominalizarea sau premierea cu 
Felix a filmului european lansat. Dacă această 
soluție are un efect sigur asupra publicului din țările 
Europei occidentale, am rezerve că ea ar putea să 
convingă în aceeași măsură în Est. 

De mult mai mare ecou se bucură (însă) no- 
minalizările și premiile Oscar. Un bun exemplu îl 
oferă cazul peliculei cehe Kolya de Jan Sverak 
care a înregistrat niște cifre de box-office im- 
presionante pentru o producție europeană: 5 mi- 
lioane de dolari în Statele Unite și 10 milioane în 
întreaga lume. 

Distribuitorii americani lucrează foarte eficient 
pe propriul teritoriu și când este vorba de cinemato- 
graful european. Deși sunt alese titluri puţine, ele sunt 
atât de bine lansate încât reușesc să spulbere pre- 
judecatile față de producţiile non-americane. Chiar și 
cei de la companii mici, ca Cindy Levine de la „Film 
Finders“, dovedesc o tenacitate admirabilă și o inspi- 
ratie inepuizabilă în lansarea pe piaţă a unor filme 
„dificile“. Printre acestea se numără nu numai cele 
din Europa, ci și cele din circuitul independent, produc- 


ч ч 


ţa 


tii în general marginalizate sau destinate micilor săli 
de artă. 


Confort sporit 


S-a vorbit mult la Karlovy Vary și despre 
șansele sporite ale prezenţei pe ecrane a filmelor 
europene în confortabilele multiplexuri sau 
cineplexuri, cum li se mai spune. Aceste complexe 
de mici săli de cinema oferă spectatorului o 
alegere mai vastă și, bineînţeles, condiţii de 
vizionare superioare. Atât în Vest cât și în Est, 
cinematografele de acest tip au asigurat creşterea 
numărului de spectatori. 

Și la acest capitol au existat însă păreri con- 
trare. Unii au arătat că în timp ce aceste cineplexuri 
atrag un public tot mai numeros, sălile obișnuite pierd 
cam același număr de clienţi, astfel încât, una peste 
alta, cifrele se compensează și creșterea ar fi zero. 
Din păcate noi, românii, nu ne putem pronunţa în 
această privință, complexele de săli de la noi fiind 
foarte puţine – două, trei, în țară — și oricum, neaduse 
la zi în privința echipamentului tehnic. Toată lumea 
așteaptă iniţiativa privată în domeniu. Să sperăm că 
nu vom intra în mileniul următor fără multiplexuri în 
România. 


Strategii comune 


Deși multi vorbitori de la Karlovy Vary au rămas 
în stadiul lamentărilor sau al discursului anti-american 
cu accente demagogice, au existat și luări de poziție 
menite să asigure ieșirea din impas. In afara 
iniţiativelor legislative naţionale care pot favoriza 
pătrunderea filmelor europene, există și soluții 
internaţionale pentru a o sprijini. 

Una dintre ele este aceea a fondurilor europene 
patronate de Consiliul Europei, ca Eurimages sau 
Media 2. In schimbul unei cotizatii anuale plătită de 
guvernele țărilor europene, cinematograful din aceste 
{агі primește subvenții destinate producției, 
coproductiilor, dar si distribuției cinematografice. Am 
aflat cu tristețe că România a rămas ultima la acest 
capitol: Bulgaria și Albania sunt deja afiliate la fondurile 
amintite. 

Solidaritatea în lupta pentru recucerirea săli- 
lor europene ar putea lua locul și forma unor companii 
multi-nationale care să creeze un sistem de 
achiziţionare a licenței pentru mai multe {ёгі a pro- 
ductiilor europene. Multe vor trebui să se schimbe însă 
în optica distribuitorilor pentru ca această luptă să aibă 
sorţi de izbândă. Deocamdată înregistrăm cu satis- 
factie efervescenta discuțiilor pe aceasta temă din 
care se vor isca, sperăm, ideile și soluțiile cele mai 
inspirate. Cu siguranţă că cei care ar avea mai mult 
de câștigat sunt, în primul rând, spectatorii. 


Dana DUMA 
19 


Filmele americane de succes 
subvenţionează 
cinematograful european 


ep.: Domnule Mihai рии, societățile 
de distribuție pe care le conduceţi, 
„Guild film România“ și „Ecran XXI“ 
s-au angajat, până în acest moment, 
cel mai serios, în aducerea unor filme 
europene în sălile noastre de cinema. 
La Seminarul dedicat distribuției cinematografului 
european găzduit de Festivalul de la Karlovy Vary 
ап fost citat ca exemplu pozitiv. Reprezentantul 
„Unifrance“ a declarat public că România s-a 
dovedit o piață foarte bună ponn filmul francez, 
ceea ce se datorează și contribuției dum- 
neavoastră. Pornind de la niște scrisori sosite la 
redacția revistei noastre în care cititorii deplâng 
prea palida prezenţă pe ecrane a cinematografului 
european, vă întreb: de ce nu distribuiți si filme 
italiene, spaniole, nordice? 

M.D. Cinematografia europeană care a rezistat cel 
mai bine în fata taifunului american este cea franceză. 
Foarte bine organizată, ea a reușit să-și facă loc și 
pe teritorii cu potenţial economic slab, ca cel 
românesc. În România frecventarea sălilor a ajuns la 
un procent de 0,55 bilete pe cap de locuitor, în timp 
ce media pentru Europa de vest este de 2,5 bilete pe 
cap de locuitor. In plus, pretul mediu al unui bilet la 
noi este de 0,5 dolari, in timp ce în ţările apusene 
este de 7 dolari. A se tine cont și că, în afara drepturilor 
de difuzare, al căror pret variază în funcţie de 
atractivitatea filmului, există costuri pentru lansare 
(afișe, pliante, reclame) care sunt aceleași, indiferent 
de calitatea peliculei. 

Lipsa filmelor italiene, spaniole, germane sau 
nordice de pe piața Europei de Est se explică prin 
faptul că veniturile din exploatare nu acoperă 
cheltuielile de distribuţie. Cine să plătească diferența? 
Singura cinematografie care s-a organizat astfel ca 
să sprijine оа filmului naţional în teritorii de 
acest fel este cea franceză, prin furnizarea de còpii 
folosite, dar încă bune, cu titlu gratuit. 

Am contactat personal organizaţii similare 
C.N.C.-ului francez în Italia 
și Spania, le-am explicat 
că m-aș implica în dis- 
tributia filmelor produse 
de ele în acelaşi regim ca 
cel stabilit cu Franța. Din 
păcate n-am avut nici un 
ecou. Am negociat, de ase- 
menea, filme ca Privirea 
lui Ulise de Angelopoulos, 
Orbiti de soare de Nikita 
Mihalkov, iar de curând 
Kolya de Jan Sverak. Cu 
tot regretul, n-am putut 
apropia costurile de distri- 
butie de realitățile roma- 
nești. Modelul francez ar 
trebui urmat si de noi. In Franţa, taxa pentru un bilet 
la un film american este, în proporţie de o treime, 
consacrată producției naționale. O altă treime este 
dirijată spre distribuţie iar ultima spre sala de cinema. 
lată cum din taxa unui film american de succes este 
subventionata și producția și distribuția și exploatarea 
în țara respectivă. 

Rep.: Se lucrează, după câte suntem informaţi, 
la o nouă lege a cinematografiei. Există mai multe 
grupuri de cineaști care susțin mai multe proiecte. 
Ati consultat de vreunul dintre aceste grupuri, 
vi s-a cerut părerea? 

M.D.: Am fost consultat de [р condus de Radu 
Gabrea. Proiectul pe care îl sprijin și eu conţine 
prevederea ca filmele europene și de artă să fie 
susţinute și impozitate diferit. 

Rep.: La seminarul de la Karlovy Vary multi vorbi- 
tori au spus că există semnale că publicul european 
s-a cam plictisit de filmele americane și că ar dori 
să vadă mai multe producții de altă proveniență. 

M.D.: In ceea ce ne privește, e greu de vorbit de 
asemenea semnale atâta timp cât filmul de artă și 
european e slab reprezentant la noi. Mai există o 
problemă majoră: chiar dacă ai vrea să distribui mai 
multe producții din Europa, nu prea ai unde. In Franța 
există o sală (un ecran mare) la 12.000 de locuitori în 


20 


® Al cincilea element de Luc Besson, un S.F. fastuos 


timp ce la noi există unul la 100.000 de locuitori. La 
naţionalizare, în 1948, în București erau 68 de cine- 
matografe (la o populaţie de sub un milion). Acum, 
cu o populaţie de 2,5 mili- 
oane, Bucureștiul functio- 
nează cu mai putin de 20 
de săli. Rețeaua România 
Film are în inventar circa 
400 de săli în întreaga țară 
dar, de fapt, numai vreo 200 
| își acoperă cheltuielile de 
funcţionare. Privatizarea 
acestora ar fi o soluție 
pentru că frecvenţa slabă 
e datorată și condiţiilor 
precare de proiecție. Deci, 
îi modernizarea rețelei si mă- 
С rirea puterii de consum 
™ sunt conditiile în care oferta 
repertoriala se va diversifica 

și va cuprinde si filme de arta. 

Rep.: Domnule Duţă, nu credeți că afilierea la 
niște organisme internaționale care susțin și pro- 
аиса, dar și distribuţia ar fi fost un ajutor în pă- 
trunderea pe piața noastră a cinematografului 
european? Atât Eurimages cât și programul Media 
2 oferă sprijin financiar pentru distribuție și pentru 
sălile de artă. Singura condiţie ar fi fost ca 
guvernul să aprobe plata unei cotizații. 

M.D.: Cred că C.N.C.-ul nostru ar fi trebuit să facă 
eforturile și diligentele pentru afilierea la aceste 
organisme. Dar acesta nu și-a luat în serios misiunea 
de a răspunde de întreaga piață cinematografică, și 
nu numai de producția naţională. 

Rep.: O întrebare mai indiscretă: afi pierdut bani 
distribuind filme europene? 

M.D.: Nu ne putem permite să distribuim filme 
europene decât dacă distribuim și filme americane. 
Nici o piață cinematografică din lume nu rezistă fara 
pelicule americane. 

Rep.: Ce filme europene veti distribui în 
următoarele luni? 

M.D.: In septembrie am avut programat Căpitanul 
Conan de Bertrand Tavernier, filmat în bună măsură 
în România. Avem apoi Les voleurs de André 
Téchiné, cu Catherine Deneuve în rolul principal. 


Spre sfârșitul anului vom distribui Al cincilea element 
de Luc Besson, filmul care a fost prezentat la ediția 
de anul acesta a Festivalului de la Cannes. Printre 
filmele contractate de noi se mai numără Cea mai 
frumoasă meserie din lume cu Gérard Depardieu, 
Verité si je mens (o comedie de mare succes în 
Franţa), Lamour d'une sorcière cu Vanessa Paradis, 
și altele aflate încă în stadiul de negociere. 

Rep.: Vă dorim succes! Și vă felicităm cu ocazia 
împlinirii a cinci ani de la înființarea Societății 
Guild Film România. 


Interviu de Dana DUMA 


{ Numărul spectatorilor din 


шй 
| continuă 


îi ta йезле 


1990 97.407 
үз х a3 ai 55.223 
1992 41.061 
1994 24.715 
1995. 16.583 
șapte luni 5.594 
"Date furnizate prin amabi- 


-litatea Guild Film România 


ROMANIAFILM PREZINTA 


DOME EW ACI 


UN FILM DE 


MIRCEA VEROIU 


Wry 
PA | 
a: ELENA AIBU 


DRAGOS PASLARU RADU AMZULESCU 


GEORGE PETCU RAZVAN POPA 


о. CUS ANLENEI 


PIRTICIPARE EXTRAORDINARA; OLGA TUDORACHE 
si MIHAELA SARDU VALENTIN MIHALI, CATALINA MUSTATA, MARIUS STANESCU 
LUCIA COSMIN MAIER, MARIA JUNGHIETU, MIRCEA ANDREESCU, CORNEL CIUPERCESCU 
SCENARIUL: MIRCEA VEROIU (pupi комами, омомм ое: MIRCEA NEDELCIU, ADRIANA BABETI, MIRCEA MIHÂES) 
IMAGINEA: MARIAN STANCIU, ресов: RADU CORCIOVA, costume: IOANA CORCIOVA, muzica: VIRGIL POPESCU 
monta: MIRCEA CIOCALTEU, SUNET: Inc. SILVIU CAMIL 
o co-PRODUCTIE: PROFILM-RA CINEROM si STUDIOUL CINEMATOGRAFIC BUCURESTI 


@ Vanessa Paradis 
(Un amour 
de ѕогсіёге, 1997) 


iscând un hazardat paralelism, se poate aminti 
că așa cum magia s-a ivit în condiţiile lumii 
primitive, tot astfel dimensiunea fantastică 
a cinematografului s-a conturat încă din 
epoca pionieratului. Dorinţa de cunoas- 
tere – de dialog cu mediul înconjurător — 
a fost și continuă să fie determinantă. Așa se explică cum un 
fenomen „vechi“ de milenii – vrăjitoria - s-a revitalizat inedit în 
secolul XX și prin intermediul marelui și micului ecran cărora le-a 
furnizat subiecte, teme și personaje emblematice. 

Dacă arta a șaptea nu are muză, în schimb vrăjitoria are o 
zeitate protectoare cu un enigmatic nimb, Hecate, etimologic, 
evocând sacrificiul a câte o sută de victime simultan, sem- 
nificând simbolic treptele devenirii printr-o triplă ipostaziere: 
în cer ca Selene (de unde și predilectia pentru nopțile cu lună 
plină!), pe pământ Artemis (anticiparea a ceea ce avea să re- 
prezinte atât în Evul mediu cât și în contemporaneitate „vână- 
toarea de vrăjitoare“), în infern Persephone (zeiță a germinatiei 
și a morții). 

Primul magician al cinematografului care a creat cele dintâi 
ambiante fantastice, adaptand legile nescrise ale iluzionismului la 
limbajul filmic în formare a fost Georges Méliés, al cărui rol preferat 
era cel al artizanului pactului cu diavolul (vezi Le cabinet de 
Méphistophélés, 1897; Magie diabolique, 1898; Un miracle sous Inquisi- 
tion, 1903 și La dame fantâme, 1903). 


22 


5 de ani dê... 


Se știe că femeile au fost în proporţie infinit mai mare 
(10.000 femei Іа un bărbat în timpul lui Ludovic al III-lea!) 
contaminate de cultul demonic – demonii subalterni („incubi“ 
cf. demonografiei) profitând de intimitatea feminină, data 
fiind natura mai sensibilă la influenţe, labilă temperamental, 
dar și interdicția de a face parte din... tagma clerului. Isto- 
ricul Jules Michelet afirmă că „Unicul medic al poporului timp 
de 1.000 de ani a fost vrăjitoarea. Împărații, regii, papii, baronii, 
bogătașii aveau doctorii lor mauri, evrei, dar poporul nu o 
consulta decât pe moasa doftoroaie. Dacă nu te vindeca, o 
insultai și-i spuneai vrăjitoare!“ 

În timp, s-au receptat diferite modificări de optică. Până în 
secolul XIII a avut statut de zână frumoasă, modestă, bine- 
făcătoare, lecuitoare, consolatoare. Odată cu Renașterea, 
această practicantă a ocultismului a devenit temută, detestabilă, 
făcând obiectul răzbunării colective pentru vini imaginare. 
Vrăjitoarele, initial personaje odioase, vor fi când sacrificate, 
când divinizate. Uneori doar simpatizate pentru năpastele cărora 
au fost obligate să le tina piept îndeosebi în Europa și America 
de Sud, în cele șapte secole de prigoană. 

Biserica, care multă vreme a ignorat ori tolerat magia „sa- 
vantă“, avea, prin Inchizitie, să comită excese de zel în haituirea 
vrăjitoarelor, atingând momente paroxistice și contribuind in- 
direct la degradarea practicii lor ca atare, reduse la condiţia de 
simple superstiții. 


ISTORIE 
versus 


SOCIOLOGIE 


ш: reale consemnate de istorici au fost 
preluate și „prelucrate“ în funcție de climatul social al 
momentului. 

• Dictionarele de specialitate prezintă într-un prim 
eșalon pelicula La Brujeria en acción din 1920, a 
regizorului-operator cubanez Enrique Diaz Quesada, 
urmată la un an de Häxan — Vrăjitoria de-a lungul 
veacurilor a danezului Benjamin Christensen. O 
reconstituire cvasidocumentară (filmată în Suedia) a 
practicilor de magie neagră și vrăjitorie din Evul mediu 
până la cel modern, о insolită istorie a superstitiilor 
care mizează mult pe expresivitatea stranie a prota- 
goniștilor și pe contrastele de lumină-umbră ce induc 
senzaţia de fantastic. Cu 76 de ani de notorietate 
controversată, noua versiune beneficiază de vocea 
lui William Burroughs (vezi N.C. nr. 3, p. 16), care 
citește un scandalos comentariu la incredibilele 
ilustraţii ce i-au ulcerat pe cenzori. 

• Despre Carl Theodor Dreyer, autorul capodope- 
rei La passion de Jeanne d’Arc, 1927, s-a spus ca 
a martirizat-o pe interpreta Renée Falconetti pentru 
a o face să îndure calvarul procesului inchizitorial fil- 
mat ca la microscop, alternând subliminal primplanuri 
desfigurate, roti de tortură, mulțimi în delir. 

• Eroina va mai cunoaște și alte întruchipări 
cinematografice cum ar fi cea a Inei Ciurikova in 
Inceputul lui Gleb Panfilov ori a Sandrinei Bonnaire 
in Jeanne la Pucelle — 1992 de Jacques Rivette. 

• Danezul Dreyer a revenit asupra temei realizând 
în 1943 Day of Wrath/Ziua mâniei. Tânăra soție a 
unui pastor vânător de vrăjitoare se îndrăgostește de 
fiul acestuia, și este acuzată de vrăjitorie. 

* La sfârșitul secolului XVII, 19 persoane din 
localitatea Salem, Noua Anglie, au fost spânzurate 
sub acuzaţia de vrăjitorie, unele doar pentru simplul 
motiv că posedau pisici, considerate a fi locuite de 
„demoni familiali“. Maid of Salem/Fata din Salem, 
1937 în regia lui Frank Lloyd o are ca vedetă pe 
Claudette Colbert, care evoluează pe un scena- 
riu având unele similitudini cu piesa scrisă de Arthur 
Miller „The Crucible“ — Vrăjitoarele din Salem, —ecra- 
nizată recent și de Nicholas Hytner cu Wynona Ryder 
protagonistă (vezi пг. 2, р. 15). In replică la parabola 
scriitorului american, care viza de fapt macchartismul, 
a existat versiunea lui Jean-Paul Sartre Les Sorciăres 
de Salem, 1956, regia Raymond Rouleau, cu Simone 
Signoret si Mylene Demongeot. 


© Winona Ryder (The Crucible, 1996) 


„Biblia ne învaţă că există vrăjitoare și că 
ele trebuiesc ucise... 
Dumnezeu ne poruncește răspicat 
că toate femeile care fac vrăji și farmece trebuie date morții, 
iar această lege dumnezeiască este o lege universală.“ 


Jean CALVIN 


OP EEL OF e И A Р 
А E A AS 75 TIIN КА AF ر ر‎ ee eee, 
КА. “г, tote iy 9, ; \ ЖЫЙКА УА 
Si” “5; [i d NU Tin US 
Fea } н, A ‚ 
RA RETR byt AR ca 

K 

| 


Фф Simone Signoret cu Yves Montand (Vrăjitoarele din Salem, 1956) 


+ Piesa de radio „Alter Ego“despre o femeie 
tulburată de fața ascunsă a personalităţii sale, a ge- 
nerat un ambițios film de serie B: Bewitched, 1945, 
în regia lui Arch Oboler. 

• The Woman Who Came Back, 1945, regia 
Walter Colmes este povestea unei femei convinsă că 
a intrat sub incidenţă vrăjitorească datorită unui 
strămoș (în rolul titular, Nancy Kelly). 

• Actrița en vogue în anii '50 Marina Vlady și-a 
pus în joc farmecul ei ambiguu de ingenuă fatală 
pentru a conferi verosimilitatea unei „sălbăticiuni“ de 
la periferia societății moderne taxată drept vrăjitoare: 
La Sorciăre, regia André Michel, 1955. 

• De un fapt real a fost inspirată nuvela lui 
Jerzy Iwaskiewicz ecranizată magistral de Jerzy 
Kawalerowicz Maica loana a îngerilor, 1961, cu 
Lucyna Winnicka în rolul staretei unei mânăstiri ale 
cărei călugărițe sunt bântuite de demoni în bleste- 
matul secol XVII. 

• In viziunea lui Roman Polanski, care a ecrani- 
zat în 1971 shakespeareanul Macbeth, repovestit 
de Hugh Hefner, accentul cade pe forțele necuratu- 
lui ce declanșează autodistrugerea protagoniștilor. 

• In contemporaneitate este ancorat scenariul 
standard al filmului Witchcraft, 1964, de Don Sharp, 
istorisind despre cultul satanic practicat într-un sat 
englezesc, unde a fost deshumată o vrăjitoare 
înmormântată cu 300 de ani înainte. 

e Un elev urmează să fie sacrificat de niște 
fanatici voodoo din localitate, dar află directoarea 
școlii si...: The Devil's Own, 1966, regia Cyril Frankel, 
cu Joan Fontaine în rolul directoarei. 

e Aducând mai degrabă a zână, Vanessa Paradis 
cu alura sa angelică își susține campania promo- 
tionala pentru noua sa creaţie cinematografică în 
Un amour de sorciére (1997, regia René Manzor) 
printr-un slogan ad-hoc „Ѕогсіёге bien-aimée“, potrivit 
cu acest basm modern în care Jeanne Moreau 
încarnează forța Binelui, Jean Reno pe cea a Răului, 
iar Gil Bellow forța Spiritului. 


(Continuare în pag. 26) 


Фф Marina Vlady (Vrăjitoarea, 1955) 
23 


8 


М 


© 
чә 


Y 


m 
ә 


чч 


Ў 


Ай 


Legenda între 
BD şi SF 


Р rupestre menite а invoca puterile 
oculte, asemenea unor benzi desenate, pot fi 
considerate un „cinema“ avant la lettre. Abuzul de 
legendă a stimulat întotdeauna pe creatorii de desene 
animate de la început înclinați spre feerie, fantezie, 
basm. 

e Walt Disney producea în 1937, inspirat de fraţii 
Grimm, Snow White and the 7 Dwarfs/Alba ca 
zapada si cei 7 pitici in regia lui Ben Sharpsteer. In 
1961 Walter Lang revenea cu o variantă Snow White 
and the Three Stooges/Albă ca zăpada si cei trei..., 
iar în 1983 Peter Medak se încumetă la o versiune 
cu actori Snow White and the Seven Dwarfs cu 
Vanessa Redgrave-regina si Vincent Price-diavolul din 
oglinda. 

e Piesă de rezistență a cinematografului 
american care nu încetează să,se raporteze la acest 
basm reprezentativ pentru mitologia modernă 
transoceanică, The Wizard of Oz de L. Frank Baum 
a fost transpus prima oară pe ecran în 1939, când 
Victor Fleming ilustrează marea aventură „Over the 
Rainbow“ a micufei Dorothy — Judy Garland, 
secondată de seducătoarele Bille Burke — Good Witch 
și Margaret Hamilton — Wicked of the West. Această 
din urmă actriţă fiind „prezentată“ vocal și în coloana 
sonoră a filmului Journey Back to Oz (1974, regia 
Hal Sutherland) în care protagonista are vocea Lizei 
Minnelli, într-o frumoasă preluare de ștafetă peste ani 
de la mama ei, Judy Garland. O versiune interpretată 
de actori de culoare și cu un aranjament muzical de 
Quincy Jones, inspirată de spectacolul de pe 
Broadway datorat tandemului William F. Brawn & 
Charles Smalls: The Wiz (1978, regia Sidney Lumet) 
îi are în fruntea distribuţiei pe Diana Ross si Michael 
Jackson. Mai exista si Return to Oz, 1985, in regia 
lui Walter Murch, tehnician de sunet si coscenarist, 
care a mizat mai ales pe efectele speciale. 

• Anagrama celebrului personaj care avea să 
perturbe și imaginaţia pletorică a unui David Lynch 
(vezi Wild at Heart/Suflet sălbatic, 1990) pentru o 
liberă adaptare a călătoriei provocate de o mamă 
vrăjitoare (Diane Ladd — poate nu întâmplător chiar 
mama protagonistei; actrița Laura Dern!), Wizard 
of Oz a creat și SF-ul Zardoz (1974 regia John 
Boorman) – distopie a matriarhatului demonic – 
pasind in teritoriul thriller-horror. 

• Sleeping Beauty/Frumoasa din Pădurea 
Adormită 1959, regia Clyde Geronimi aducea pe 
ecran în acordurile lui Ceaikovski basmul lui Charles 


© Ѕеап Соппегу 
(Zardoz, 1974) 


ё Anjelica Huston și Christina Ricci (Familia Addams, 1991) 


Perrault cu acțiunea tot în incriminatul secol XVII. În 
1983, regizorul Jeremy Paul Kagan, avându-i în 
distribuție pe Beverly D'Angelo, Bernadette Peters și 
Christopher Reeve, face un film cu același subiect: 
Sleeping Beauty cu Sally Kellermann — regina. În 
schimb ajutorul vrăjitoarei interpretată de Estelle 
Winwood este hotărâtor în aventura unui tânăr cavaler 
plecat să elibereze o prințesă și confruntat cu un 
căpcăun, un dragon și alți monștri: The Magic Sword, 
1962, regia Bert |. Gordon. 

e Operaţiunea de translare de la rubrica B.D. din 
paginile ziarului „New Yorker“ pe micile ecrane, apoi 
pe cele mari, a fost una de mare succes datorată în 
primul rând creatorului Charles Addams – care și-a 
împrumutat eroilor săi propriul nume, The Addams 
Familly (1964-66, regia Arthur Hiller, Jerry Hopper, 
Sidney Lanfield), dar nu mai putin si interpretilor 
Carolyn Jones si John Astin. Lor le vor lua locul în 
remake-ul lui Barry Sonnenfeld din 1991, Anjelica 
Huston și Raul Julia — într-o plină de virtuozitate 
convertire a benzii desenate într-o mostră explozivă 
de umor macabru. 


© Stephanie Mills cu Tiger Haynes, 
Hinton Battle şi James Wigfall 
(„The Wiz“, Broadway, 1997) 


pes! 


• Un băiat de 9 ani aflat în vacanţă cu bunica 
(Mai Zetterling!) trăiește un adevărat coșmar când află 
că hotelul în care stau găzduiește și o convenție a 
vrăjitoarelor, prezidată de Grand Hight Witch — 
Anjelica Houston: The Witches, 1990, regia Nicolas 
Roeg. 


THRILLER ori 
HORROR?! 


A 


І, rețetarul cinematografic, ingredientul psi- 
hologic predomină la thriller, iar groaza la horror, 
gen descins din romanul gotic englezesc al secolului 
XVIII, la rândul său acesta trăgându-și seva din 
literatura secolului XIII-XVI. De unde ambianța 
tenebroasă a castelului medieval, stranietatea 
aventurilor, suspansul provocat de bizarerii, 
excentricitati, aberaţii, monstruozitati... Filiatia aceasta 
cu literatura a fost stimulativa pentru cinema, care a 
împins totul la paroxism, într-o exacerbare creatoare 
de anti-estetică. б 

e Traditionalul element de recuzită, oglinda, aduce 
nenorocire unui chirurg ticălos: The Witch's Mirror, 
1960, al mexicanului Chano Urveta. Cotat în Anglia 
un mic „Clasic al genului“, filmul The City of the Dead/ 
Horror Hotel (1960, regia John Moxey) relatează 
despre un sinistru profesor (Christopher Lee) ce 
sileste o studentă să reediteze întâmplările dintr-un 
sătuc din New England: o vrăjitoare de secol XVII (ce 
va fi arsă pe rug) tine un han la care momeste victime 
pentru a aduce ofrandă diavolului. 

e Un horror clasic este considerat, în Italia, 
Black Sunday, 1961, al lui Mario Bara, care o are 
protagonistă pe Barbara Steele evoluând într-o 
atmosferă glacială supranaturală, strălucit cinema- 
tografiată, redând acea zi dintr-un secol când — le- 
genda spune — Satana colindă pământul. Aceeași 
actriță revine în The She-Beast/Fiara, 1966, co- 
producţie Italia-lugoslavia, în regia lui Michael 
Reeves: o vrăjitoare este omorâtă de sătenii din 
Transilvania (1?!) în secolul XVIII pentru a se naște 
încă o dată în timpurile moderne ca o atrăgătoare 
englezoaică în luna de miere. 

e Filmul Rosemary’s Baby, 1967, datorat lui 
Roman Polanski, reprezintă un spațiu propice pentru 
speculaţii: o tânără (Mia Farrow) e forțată de sot (John 
Cassavetes) să facă un pact cu un grup de admiratori 
ai diavolului. Sursă de inspiraţie: thriller-ul lui Ira Levin. 
Sequel tv: Look What's Happened to Rosemary's 
Baby. 


® Mia Farrow cu John Cassavetes (Rosemary’s Baby, 1967) 


e Michael Reeves in Conqueror Worm, 1968, 
pretinde a fi prezentat viata adevarata a lui Matthew 
Hopkins (Vincent Price), vânător de vrăjitoare din 
timpul lui Cromwell. Același actor revine în Cry of 
the Banshee, 1970, de Gordon Hessler, cu o partitură 
similară de magistrat pedepsit de practicantii vechii 
religii, Elisabeth Bergner interpretând o vrăjitoare 
Oona care-l slujește pe Satan. Witchmaker/Witch 
Kill, 1969, îi prilejuiește lui William O. Brown etalarea 
elementelor supranaturale ținând de satanism care 
au stat în spatele unor oribile crime din Louisiana. 


de o deosebită finețe psihologică, pe fundalul unor 
întâmplări odioase. 

e Romanul „Summer of Fear“ de Lois Duncan 
i-a inspirat maestrului Wes Craven un thriller pentru 
adolescenţi: Stranger in our House, 1978; 
protagonistă, aceeași Linda Blair, mereu în pericol. 

e Stăpânul (Jon Finch) unei ferme englezești e 
vizitat de o vrăjitoare de secol XVII (Patricia Quinn). 
Din nefericire, bătrâna tine încă la... trap fierbinte!: 
Witching Time, 1985, regia Don Leaver. 


„Unicul medic al omului de rând timp de mii de ani 
a fost doftoroaia. 
Dacă nu te vindeca, 
era insultată și apostrofată drept vrăjitoare.“ 


• În Anglia secolului XVIII, o comunitate e 
asaltată de însuși diavolul care-i transformă pe copii 
în vrăjitoare, instigându-i să se sacrifice unii pe alţii: 
The Blood on Satan's Claw, 1971, regia Piers 
Haggard. Daughters of Satan, 1972, regia Hollings 
Wort Morse, pare a continua „ideea“ descriind cum 
este momita o fata (Barra Grant) intru confrerie de 
vrajitoare. 

• O culme a genului cu două sequels si ne- 
numărate imitații a fost și rămâne The Exorcist, 1973, 
al lui William Friedkin; inspirat de bestseller-ul lui 
William Peter Blatty (Oscar pentru scenariul!): o fetiță 
de 12 ani e posedată de diavol. Interpreta, Linda Blair, 
va apărea apoi și în The Exorcist II: The Heretic, 
1977, regia John Boorman, alături de Richard Burton, 
interpret al preotului ce încearcă să lămurească 
misterul demonului care încă sălășluiește în tânăra 
fată. Stupiditatea părții а doua nu a împiedicat apari- 
ţia. pe ecrane a The Exorcist III: Legion, 1990, regizat 
chiar de scenaristul premiat William Peter Blatty, film 
în care lucrurile se complică: un inspector de poliție 
(George C. Scott) e confruntat cu o serie de crime 
sinistre, în mod evident opera aceluiași serial-killer 
care fusese însă executat în noaptea exorcismului din 
prima serie! 

• Două cupluri (Warren Oates-Loretta Swift si 
Peter Fonda-Lara Parker) care au asistat intampla- 
tor la un sacrificiu satanic, un adevărat „iad pe 
pământ“, vor fi urmărite de răzbunarea teribilă a 
vrăjitoarelor în Race with the Devil (1975), regia Jack 
Starrett. 

• De răzbunare este vorba și în capodopera ge- 
nului Carrie (1976, regia Brian De Palma): o ado- 
lescentă uratica și stangace (Sissy Spacek) e umilită 
de colegele de clasă care-i pregătesc o farsă oribilă 
la balul de absolventa. Terorizată și de o mamă puri- 
tană fanatică (Piper Laurie), fata ce-și descoperise 
puteri paranormale se va sinucide provocând un 
incendiu care le distruge și căminul și stirpea. Film 


мав 


Jules MICHELET 


e Thriller video, Mistress of the Dark a generat 
și un serial pentru televiziunea britanică: Hammer 
House of Horror. 

e Tot un tele-film este Deathmoon (1985, regia 
Bruce Hessler) despre un business-man (Robert 
Foxworth) urmărit de о cotoroanta și transformat în 
werewolf. 


The Armageddon, 1993) 


@ Ж? Sands cu Paula Marshall 


(Warlock 


• Un thriller ocult de o calitate dubioasă este 
Spell Binder, 1988, regia Janet Greek: un avocat din 
Los Angeles se îndrăgostește pătimaș de o frumoasă 
misterioasă (Kelly Preston) despre care încet-încet 
descoperă că e vrăjitoare, membră a unei confrerii 
satanice, care o revendică pentru sacrificiul suprem. 

• Cele cinci serii ale filmului Witchcraft (1988, 
regia Robert Spera) sunt o bună ocazie de a constata 
cum poate fi subminat propriul succes prin discreditări 
repetate. O viitoare mămică (Anat Topol-Barzilai) nu 
poate înțelege straniile coșmaruri pe care începe să 
le aibă după ce se mută la soacra sa. În Witchcraft 
Il: Temptress (1990, regia Mark Woods) bebelușul 
devenit adolescent are de-a face cu o voluptoasă 
vrăjitoare (Delia Sheppard). În Witchcraft III: The 
Kiss of Death 1991, regia R.L. Tillmans, asistăm la 
confruntarea a două forţe ale răului pe un teren mixt, 
totodată sexy și horror. Witchcraft IV: Virgin Heart, 
1992, în centrul atenţiei are de astă dată o vrăjitoare- 
cântăreață-nudă. Witchcraft IV: Dance with the 
Devil, 1993 — pentru „reabilitare“ se apelează la o 
vedetă, Elizabeth Montgomery. 

• Discutabilă este și valoarea filmului lui Jim 
Wynorsky The Haunting of Morella (1989), despre 
o mamă care-și blesteamă fiica атепіпјапа-о cu în- 
toarcerea din mormânt. 

e Micuța exorcizată Linda Blair isi continuă ca- 
riera și la maturitate apărând pe genericul unui film 
italienesc cu versiune engleză Witchery (1989, regia 
Martin Newlin/Fabrizio Laurenti) filmat în Massachu- 
setts. Este un horror despre niște oameni izolaţi în- 
tr-un hotel de pe o insulă, omorâţi unul câte unul de 
o vrăjitoare răzbunătoare (Hildegard Knef). 

e Un star masculin al genului, Julian Sands, este 
Warlock (1991, regia Steve Miner) ce evadează din 
Bostonul anului 1691 în Los Angeles-ul anului 1991 
la braţul unei vrăjitoare, în căutarea „Bibliei“ satanice, 
„La Grande Grimoire“. In seque/-ul inerent Warlock: 
The Armageddon (1993, regia Anthony Hickox) 
protagonistul renaște ca vrăjitor zburător — o per- 
sformanţă sardonica. 


Comedia fantezistă 


мее tuturor sensurilor și semnificatiilor 
romanului lui Umberto Eco „Numele trandafirului“ 
consta în forța râsului, atribut prin excelență uman, 
care poate dinamita orice, poate anihila pe oricine. 
Ironia era firesc să ia în colimator și fanatismul 
credințelor, practicile oculte și chiar vrăjitoarea care-și 
face apariţia în imaginaţia oricărui copil călare pe o 
mătură.s 


БИР 


43 
* „% 
gt 
“*^ ee 
a + 99 8 
ЕУ 7 
‘toe a Done 


Sarah Jessica Parker, Bette Midler si Kathy Najimy (Hocus Pocus, 1994) 


• În materie de comedie, vrajitoarele s-ar părea 
că mai gravitează în jurul unei pelicule memorabile 
I Married a Witch/Nevasta mea, vrăjitoarea, 1942, 
realizat de Rens Clair în America, cu blonda Veronica 
Lake spărgând tiparele clasice ale înfățișării tradi- 
tionale. Farsa încântă și azi. Una dintre celebrele vra- 
jitoare din Salem revine peste secole să-i viziteze pe 
descendentul unuia dintre puritanii care o trimiseseră 
la moarte(Frederic March). Fantezia este debordantă 
și avea să hrănească și serialul T.V. cunoscut prin în- 
suși numele eroinei, Samantha. 

* Cum în acest gen de filme totul e posibil, în A 
Witch Without A Broom/Vrăjitoare fără mătură, 
1968, regia Joe Lacy (de fapt spaniolul Jose Maria 
E. Lorietta), o ucenică vrăjitoare de secol XV îl poartă 
pe protagonist (Jeffrey Hunter) într-o odisee prin timp 
şi spațiu, din Epoca de piatră până în viitor pe planeta 
Marte. 

e Despre posibilitățile de reîncarnare în Evul Me- 
diu s-a preocupat cu un deosebit umor negru și Roger 
Corman în The Undead, 1957. 

e Tot o blondă, Kim Novak, și tot în ipostază de 
stafie a unei vrăjitoare, descântă de însurătoare 
unui ziarist (James Stuart) în Bell, Book and Can- 
dle/Clopot, Carte și Lumânare (1958, regia Richard 
Quine). 

e Luându-și aliați efectele speciale și desenul 
animat, regizorul Robert Stevenson și actrița Angela 
Lansbury au filmat Bedknobs and Broomsticks în 
1971 — o fantezie muzicală disneyană despre o vră- 
jitoare amatoare care slujește cauza britanică în al 
doilea război mondial. 

e O intrigă cu viaţă lungă a avut cea din filmul 
Weird Woman/Femeia fatală, 1944, în regia lui Re- 
ginald LeBorg despre cum vrăjitoria a intrat în familia 
unui profesor a cărui soție a apelat la mijloace 
necurate pentru a-și promova soțul în carieră, apoi 
pentru a-l scăpa de la moarte. În 1962, Sidney Hayers 
face să renască din propria cenușă subiectul: Burn, 
Witch,Burn! cu Janet Blair. În 1980, Richard Shorr 
revine cu Witche’s Brew, ștafeta preluând-o Lana 
Turner, vrăjitoare veterană care are motive personale 
să-l sprijine pe profesor în ascensiunea sa. O suită 
de vesele remake-uri care rămâne deschisă. 

• Uneori se plusează са їп Sorcerese, în 1982, 
regia Brian Stuart, unde sunt dăruite cu puteri vră- 
jitorești două gemene interpretate de Leigh și Lynette 
Harris. 

e Adaptând liber romanul lui John Updike, 
George Miller a semnat în 1987 o memorabilă co- 


medie fantezistă îmbinând senzualitatea cu spaima 


sufocanta: The Witches of Eastwick, despre trei 
28 


»Haereris est maxima opera 
maleficarum non credere. 
Cea mai mare erezie este 
să nu crezi în vrăjitoare“. 


Jacob Sprenger 


(2861 Ymse JO SeUOHM 4L) 


иовјоцо!м ҳоег по зәрә} AYN |S uopueieş uesnş чәцо 


frumoase femei (Cher, Susan Sarandon și Michelle 
Pfeiffer) care — descoperindu-și aptitudinile ieșite din 
comun — îl invocă și-l subjugă pe bărbatul cel mai de 
temut, Diavolul (Jack Nicholson). 

e Asociind mai sus mentionatul Bell, Book and 
Candle cu Cinderella, Teen Witch (1989, regia Dorian 
Walker), o are protagonistă pe Robyn Lively in chip 
de elevă ce descoperă la 16 ani că deţine virtuţi vra- 
jitoresti şi-şi folosește forța magică pentru a întinde o 
cursă unui faimos fotbalist, transformându-l! în „boy- 
friend“. Victimă va fi... o profesoară stupidă. 

e Chiar Hocus Pocus (1994) și-a intitulat Kenny 
Ortega comedia a cărei acţiune a plasat-o la Salem 
în timpul nopții de Halloween când o fecioară aprinde 
o făclie la fosta reședință a trei surori spânzurate pen- 
tru vrăjitorie la 1693. Ele dobândesc astfel șansa de 
a se reîncarna și de a deveni nemuritoare. Până una 
alta, asociindu-și o bandă de adolescenți galagiosi 
şi o pisică vorbitoare, eroinele interpretate de Bette 
Midler, Kathy Najimi si Sarah Jessica Parker vor să 
înnebunească orașul! 

e Într-un dinamic ritm disco şi nutrind speranţe . 
de alchimist, Andrew Fleming in Craft/Clubul Vră- 
jitoarelor (1995) amalgamează misticism, spiritism, 
atavism plus trimiterile la capodoperele genului (pre- 
cum Carrie ori Vrăjitoarele din Eastwick) pentru a 
exorciza frustrările unei adolescente cu virtuţi oculte 
care, împreună cu trei liceene terorizează o școală 
întreagă (vezi nr. 7/96, pag. 17). 

„Pactul cu diavolul“ de odinioară s-a transformat 
astăzi într-un pact cu arta cea mai populară și a tutu- 
ror posibilităților: în cinema totul e realizabil, căci co- 
horte de „vrăjitori“ și „vrăjitoare“ semnează pe statele 
de plată ale studiourilor din lume, pentru a ne oferi 
feeriile ori coșmarurile noastre de toate zilele și nop- 
tile, de pe micile sau marile ecrane. 


Grupaj de 
lrina COROIU 


INTOARCERE DIN SECO 


iciodată nu mi-a 

trecut prin min- 

te să mă lansez 

în speculații le- 

gate de teoria 

relativităţii, chit 
că în fiecare dimineaţă — în drum 
spre redacţie — dau ochi în ochi 
cu... Einstein, care-mi zâmbește 
condescendent, dar oarecum jenat 
din vitrina Brutăriei Deutschland 
din Piaţa Dorobanți. lată-mă însă 
întinerind cu jumătate de zi, odată 
aterizată pe Aeroportul Pearson, la 
capătul unui zbor direct București— 
Toronto, via Timișoara și Montreal, 
o relativ recentă premieră trans- 
oceanică, datorată Agenţiei de 
turism internaţional Tec Travel, 
condusă de domnul Corneliu San- 
dru, și Companiei Jaro, piloţii ro- 
mâni depășindu-și la interval de o 
săptămână propriul record, redu- 
când durata călătoriei de la 14 la 
12 ore! Deși s-ar putea spune că 
am navigat înapoi în timp, m-am 
trezit brusc într-un, pentru noi, 
utopic viitor, care — acum când 
aștern pe hârtie aceste rânduri — 
deja mă întreb dacă există cu 
adevărat, acolo, pe partea cealaltă 
a globului. 

Cum cu binele și frumosul nu-i 
greu să te înveţi, pot spune că 
m-am familiarizat instantaneu cu 
insolitul peisaj,flanând pentru 
început prin centrul metropolei 
toronteze, unde limuzina neagră — 
având la volan un afro-canadian 
taxi driver, vestimentary correct 


30 


(adică în costum negru și cu 
papion la gât!) — m-a depus la 
scara elegantului hotel ce-și 
onorează numele: Cambridge. La 
doar trei cvartale de imensul 
Sheraton Hotel, sediul festivalului, 
găzduit pe mai multe nivele la care 
accesul se face bineînţeles cu 
lifturi ce-ţi permit să-ți admiri 
propria siluetă tasată în tavanul 
de oglindă al holului, cât și visul 
de-o viață: Niagara, reconstituită 
miniatural în minuscula curte 
interioară. 


Câteva ore mai târziu, mă 
descopăr, defel inhibată de 
înălțime, în mijlocul patului extra 
large (cu trei perne, după moda 
locului), dialogând prin fereastra 
etanș, de la egal la egal, cu două 
dintre cele patru cadrane ale „Big 
Ben*-ului din Turnul lui Old City 
Hall (Vechea Primărie astăzi Pa- 
latul Justiţiei) ținând cu temeritate 
piept slivers-urilor din jur, o clădire 
ridicată între 1889-1899 în stil 
„romano-Richardsonian“, conform 
și cu alte construcții impozante ale 


Ф The Hanging Garden al canadianului debutant Thom 
Fitzgerald, pe locul întâi în topul publicului, dar și al criticilor 
autohtoni (cu Chris Leavins) 


secolului XIX, dorind anume să 
simbolizeze realizările și aspiraţiile 
populaţiei, care, după o zbuciu- 
mată istorie, în 1867, își cucerise 
statutul de dominion, înscriindu-se 
pe calea prosperității, a dobândirii 
renumelui de „cel mai bun loc de 
trai din lume“. 


Concordie si bunăstare 


E firesc ca bunăstarea să atragă 
după sine și bunaintelegere. Cele- 
brul smile transoceanic nu pare 
convenţional, întâlnit în proporţie 
de 75% pe fețele tuturor oamenilor, 
fie ei albi, galbeni, negri. Fiindcă 
orașul de pe malul lacului Ontario, 
lasă impresia unui fericit Babilon, 
în care сопуіејиіеѕс în concordie 
diverse rase, la adăpostul unei 
clime moderat continentale, întru 
totul asemănătoare cu cea din tara 
noastră. Cum de altfel este și 
vegetaţia, identică, doar că șocant 
de curată; în mijlocul traficului sau 
pe vastele terenuri de golf, firul de 
iarbă strălucește, neumbrit de nici 
un gunoi. La tot pasul, dar mai ales 
in Zona Universitatii, in vastul 
Queen’s Park, peluzele nesfarsite, 
proaspăt tunse si măturate, stau la 
dispoziţia trecătorilor si a... 
veveritelor. Sentimentul e cople- 
sitor, îl ai din prima clipă și-l 


LUL XXI 


păstrezi cu nostalgie, întrebân- 
du-te cum e posibil ca pe aceeași 
paralelă 45 să existe o altă lume, 
de-a dreptul suprarealistă prin 
îngemănarea fermecătoare de 
patriarhal și monumental, de tihna 
și agitație, de simplitate și extrava- 
ganta. Pentru că aici, în mod 
incredibil, cultul tradiției e regăsit 
atât în arhitectură — unii zgârie-nori 
conservând undeva la înălțime 
frontoane antice, învecinându-se 
cu neașteptat de multe căsuțe 
victoriene, laborios reconditionate 


J uriul 
FIPRESCI 


Dan Fainaru (Israel), 
preşedinte 
Sheila Johnson 
(Marea Britanie) 
Irina Coroiu 
(România) 
Jerzy Peltz 
(Polonia) 
Howie Movshovitz 
(Statele Unite) 
Orlando Mora 
(Columbia) 
Philippe Gajan 
(Canada) 


(și nu numai în mici cartiere 
precum Cumberland, amintind prin 
bistrourile sale cochete de zona 
Transtevere din Roma), cât și în 
sălile de cinema, majoritatea cu 
farmec retro dat de cortina în 
falduri, vechi afișe și iluminarea 
difuză. lar cultul tradiţiei, coexistă 
alături de cultul anticipării mile- 
niului trei. Ontario Science Center 
oferă nu doar copiilor posibilitatea 
de a decola de pe Cyberport Nia- 
gara pentru bătălii aeriene, desco- 
periri arheologice sau amuzante 
feerii. O virtuală întâlnire cu „alt 
timp, alt loc, alt univers!“ Care, la 
drept vorbind, nu mai e atât de 
fantezist. Mai ales dacă-l auzi pe 
renumitul cineast torontonez David 
Cronenberg, pe cât de aclamat, pe 
atât de controversat (Naked Lunch, 
Dead Ringers, Crash), făcând 
dezvăluiri despre filmul început în 
această toamnă, eXistenZ, care-și 
desfășoară acţiunea într-un viitor 
apropiat, când creatorii de jocuri 
virtuale vor fi devenit stăpânii lumii. 
Declaraţia a fost făcută la una din 
mesele rotunde organizate de 
Alliance for Canada's Audio Visual 
Heritage, la care regizorul a pledat 
pentru conservarea moștenirii 
audio-vizuale: „Un subiect foarte 
aproape de sufletul meu. Pentru un 


borare cu The Writers Guild of 
America și The Writers Guild of 
Canada, se pot suprapune cu 
discuțiile de afaceri, foarte frec- 
vente, în ciuda faptului că Toronto 
nu are propriu-zis o piaţă de 
vânzare-cumpărare, dar dezvoltă 
un climat propice contactelor, 
contractelor și negocierilor de tot 
felul. 


Mondenitate si 
pragmatism 


Eterna dilemă a opțiunii oricărui 
critic aflat într-un festival de 
proporţii – anume imposibilitatea 
de a fi peste tot unde ești interesat 
să participi — iti întunecă într-o 
oarecare măsură buna dispoziţie. 
Mai ales când ai și obligaţii de jurat, 
la o secţiune „Descoperiri“ aflată 
într-un al doilea an de existenţă, 
dar care se bucură deja de o 
atenție deosebită chiar din partea 
tânărului director al festivalului, DI. 
Piers Handling: „«Discovery» care 
aduce în fața publicului și a 
specialiștilor noi regizori cu primele 
lor filme este sortit să devină o 
foarte importantă parte a festi- 
valului. Aceste pelicule n-au în 
spate mașinăria unor studiouri sau 


& Scars al americanului James Herbert: pretiozitati 
renascentiste (cu Alexandra Rossetti și Carter Davis) 


creator e teribil să se gândească 
la perisabilitatea operei sale“, 
referindu-se concret la eforturile de 
recondifionare a filmului lui David 
Lean Lawrence of Arabia din 
1962. 

La acest festival, ajuns, la a 22-a 
ediţie, în topul celor mai importante 
manifestări de gen, alături de 
Cannes, Berlin și Veneţia, în cele 
doar zece zile, nelipsitele confe- 
rinte de presă se desfășoară la 
concurenţă cu simpozioanele si 
întâlnirile neprotocolare. Sub aus- 
piciile lui Roger Industry Center, de 
exemplu, ,Conversatiile cu un 
storyteller, organizate la The 
Screenplay Cofeehouse, in cola- 


abilitatea unor distribuitori si 
trebuie folosite toate resursele 
festivalului pentru cat mai buna lor 
promovare. De aceea le acord un 
tratament special“. lar D-na Su- 
zanne Weiss, director managerial, 
adaugă: „De fapt, întreg festivalul 
nostru stă sub semnul revelafiilor. 
Avem un număr mare de premiere 
mondiale și reprezentăm poarta de 
acces către piața nord americană 
de limba engleză, dar totodată și 
spre Europa, via Franţa“. 

Pe ecranele festivalului aveau 
să ruleze aproximativ 300 de filme 
din 50 de ţări, proiecţii la care, 
chiar invitat sau jurat, trebuia din 
vreme să-ţi procuri bilete (abona- 


8 Excelentele Parker Posey, Toni Collette, Lisa Kudrow 
si Alanna Ubach) in Clockwatchers de Jill Sprecher 


mente) urmând să stai — tot fara 
nici o discriminare — la coadă 
obligatoriu în șir indian, de o parte 
cei cu tichete (fără loc), de cealaltă 
cei doar cu speranța obținerii 
contra cost (10—20 dolari cana- 
dieni, prețul mediu, iar abona- 
mentele între 110-220 dolari 
canadieni) a dreptunghiului de 
carton aducător de satisfacţii 
conform sloganului festivalului 
„Enjoy the film!“. In timp ce prin 
staţii radio dispecerii comunică 
numărul exact de spectatori și câte 
locuri mai sunt libere, punctua- 
litatea e uitată, iar tu, cu ceasul în 
mână, ai de alergat, apelând după 
caz la tramvai, metrou sau taxi, 
între diferite cineplexuri și pala- 
ce-uri: Roy Thomson Hall sau Art 
Gallery, Uptown şi Cumberland, 
Sheraton, Blackstage ori Varsity. 

Dar, cum suna un alt slogan 
minunat „Filmele fac Pământul sa 
se rotească!“, si viata în festival își 
urmează cursul trepidant, antre- 
nându-te în caruselul ei. Așa că 
încerci să nu ratezi nici un cocktail 
snob la Rosewater Supper Club, 
nici un barbecue popular cu peste 
2 500 de invitaţi, savurând 
rafinamente culinare, ce alătură 
caviarul cu hamburgerul și berea 
cu whisky-ul. Toată lumea fiind 
preocupată să-și zărească vede- 
tele preferate, cărora agenții le 
drămuiesc parcimonios aparițiile, 
oferind ziariştilor din timp posibi- 
litatea de a-și aranja interviuri sau 
ședințe fotografice. Dacă n-ai 
noroc de Brad Pitt, poţi să te 
întâlnești chiar de două ori cu Peter 
Strauss sau trebuie să te multu- 
mești cu William Hurt, cu Sidney 
Poitier și Farrah Fawcett, în loc de 
soții Kim Basinger-Alec Baldwin, 
cu Helena Bonham Carter și David 
Carradine în loc de Danny DeVito 
sau Robert Duvall, Kevin Spacey, 
Moira Kelly, Anthony Hopkins ori 
Mick Jagger etc., ceea ce nu-i 
așa rău. 

Paparazzi sunt mult mai putin 
agresivi decât de obicei, dar Spike 


Lee nu-i iartă și, cu zâmbetul său 
sardonic, îi interoghează: „Ei, 
băieți, ati fost și la Paris?“ 

Tragedia care a îndoliat chiar 
prima parte a festivalului este 
resimțită acut în Toronto, căci Lady 
Diana făcea parte din Consiliul 
Municipal, având o reședință în 
împrejurimi, iar la așezâmântul 
cultural ce-i poartă numele „The 
Princess Theatre“ se vine în pele- 
rinaj, florile aducându-i un ultim 
omagiu. 


و 


е Marthas Garten al 
elvetianului Peter Liechti: о 
intrigă hitchcockiana în alb- 

negru (cu Susanne Luning și 
Stefan Kurt) 


31 


ii 


TORONTO INTERNATIONAL 
FILM FESTIVAL GROUP 


Eficacitatea sistemului 


Reușita acestei sărbători a 
filmului care — aici, la Toronto — isi 
reafirmă popularitatea chiar și în 
era digitală, publicul preferând 
experienţa vizionărilor împreună, 
în sala de cinema (de unde și 
mențiunea de pe genericul festi- 
valului: „Suntem aici să dialogăm 
unii cu alţii, să ne ascutim mintea 
și să ne sporim sensibilitatea!“) 
este posibilă printr-o impecabilă 
organizare, datorată nu doar celor 
600 de entuziaști membri din staff 
(directoare, dna Michelle Maheux, 
așteptată în permanenţă de o 
Salvare care să o ducă la... ma- 
ternitate!), ci și sistemului de parte- 
neriat și alianțe, al voluntarilor și 
sponsorilor (Televiziunea Cana- 
diană, naţională și locală, Ontario 
Film Developement Corporation, 
Air Canada și Rothmans World 
Film, Lancôme și Coca Cola, 
restaurante și case de modă, 
hoteluri de lux și bănci prospere, 
etc.). 

Revirimentul filmului canadian 
(prezent — de exemplu — in mai 
toate secțiunile la Cannes '97) 
coincide nu întâmplător cu o 
aniversare: în primăvară, TeleFilm 
Canada a împlinit 30 de ani. 
Născut dintr-o inițiativă guverna- 
mentală, cu un buget initial de 10 
milioane dolari, acest organism a 
devenit azi principala forță motrice 
atât în producţie, cât și în distri- 
butie, investind mai mult de 1 
miliard atât în producţia indivi- 
duală, cât și în programele tv, 


& Atom Egoyan, 37 de 
ani, licenţiat în „relaţii 
internaţionale“. 


32 


realizând aproximativ 600 de filme 
de ficțiune, 500 de documentare, 
1300 de emisiuni și seriale tv, 200 
de filme pentru copii etc, pentru 
necesităţi interne și externe. In 
condiţiile în care astăzi în Canada 
cuvântul de ordine al guvernului 
este „eliminarea deficitului 
național“, ceea ce implică un 
program de austeritate și reductii 


de coproductii pe an. Un exemplu 
cunoscut și publicului românesc 
fiind coproductia dintre Canal + și 
televiziunea din Quebec: Jesus de 
Montréal, acum prospectându-se 
un nou film de Lelouch. 

Columbia Britanica si Noua 
Scotie au modele de dezvoltare 
diferite, in functie de necesitatile 
pietei nord-americane. 


8 The Sweet Hereafter de Atom Egoyan (cu lan Holm și 
Sarah Polley): trei premii la Cannes '97, două la Toronto '97 


bugetare. Dar TeleFilm Canada 
și-a adăugat la bugetul de peste 
750 000 și contribuția de 5% 
obținută de la distribuitori, inclusiv 
cei pe cablu, devenind în 1997 
principala sursă financiară a 
producției audiovizuale naţionale. 
„TeleFilm Canada nu e un simplu 
studio de producţie, ci un investitor 
cultural“ — afirmă DI. Frangois 
Macerolo, directorul general cu 
mandat între 1995-1999. „Când 
spunem «da» la un proiect deve- 
nim un partener ca oricare și avem 
aceleași obligaţii cu ceilaltii* 

Echilibrul trebuie păstrat între 
producţia pentru micul ecran și cea 
pentru marele ecran, eliminân- 
du-se pe cât posibil rebuturile și 
încurajând investitorii particulari, 
înfruntând gigantica producţie 
americană și evaluând cererile 
pieţei europene. De altfel, în fiecare 
provincie există o politică proprie, 
flexibilă. 

In ciuda incertitudinilor finan- 
ciare, industria de cinema din 
Ontario funcționează la capaci- 
tatea maximă, în 1996 producând 
12 lung metraje (faţă de 8 în '95) 
și 37 producţii tv (fata de doar 
27 în '95): „Introducerea noului 
program de credite — precizează 
Alexandra Raff6, director general 
al OFDC — „va permite sporirea 
producţiei canadiene în '97, mai 
ales în materie de seriale tv. 
Obiectivul nostru e să impunem 
producţia din Ontario în raport 
cu cea a celorlalți producători 
canadieni.“ 

OFDC a avut iniţiativa Part- 
nerships in Training, facilitând 
integrarea tinerilor cineaști onta- 
rieni în industria de cinema și tv. 

Coproductiile se realizează 
indeosebi cu Franta, partener din 
anii '60, atingând în 1988 95% din 
proiecte; în '94, 67% adică 20-25 


lată amănunte interesante dat 
fiind că în România s-a ratat 
deocamdată această salvatoare 
soluţie de interacțiune între tele- 
viziune și cinema, tatonată și la 
Costinești '96, dar fără să aibă 
urmări, ci doar... excepții. Datele 
mi-au fost furnizate de Dna 
Jaqueline Brodie, atașat de presă 
la TeleFilm Canada care, la festival, 
s-a ocupat cu deosebită ama- 
bilitate de juriul FIPRESCI, fiin- 
du-ne un adevărat înger păzitor. 

Merită amintit și dezideratul care 
se încearcă să fie transpus în 
practică: frontierele filmului să fie 
împinse cât mai departe, astfel 
încât — indiferent de risc — nici un 
spectator să nu rămână indiferent. 


Atom schimbă direcția 


În urmă cu trei ani la Salonic, 
într-o sală arhiplină, l-am aplaudat 
îndelung pe cineastul canadian 
Atom Egoyan si pe protagonista 
Arsinée Khanjian, devenită soţie, 
care-și prezentau faimosul Exo- 
tica. Aveam... o cunoștință printre 
localnici! Născut în 1960 la Cairo 
din părinți armeni, stabiliți în 
Canada, Egoyan îmi devine și mai 
simpatic când l-am auzit relatând 
următoarea peripetie. După tripla 
reușită canneză din mai (Marele 
premiu al juriului, premiul FI- 
PRESCI și premiul ecumenic) și o 
vacanţă in Italia (cu fiul de patru 
ani, Arshile), se afla la o vizionare 
cu The Sweet Hereafter, orga- 
nizată pentru „Directors Guild“ din 
Canada, când s-a declanșat — cum 
frecvent se întâmplă aici — siste- 
mul de alarmă, punând în alertă 
deopotrivă forțele antitero, paza 
contra incendiilor și salvarea. S-a 
constatat însă că nu era nici un 
motiv de îngrijorare, nici un foc nu 


se aprinsese, dar cinematograful 
fusese invadat de pompieri cinefili, 
care l-au silit să se fotografieze cu 
ei, oferindu-i fiecare cartea de 
vizită (alt obicei încetățenit, căci 
până și camerista iti lasă cartea de 
vizită în sala de baie și în chicinetă 
rugându-te să apelezi la serviciile 
ei!). 

Păstrând proporțiile, și eu am 
debutat în aventura torontoneză 
printr-o întîmplare oarecum ase- 
mănătoare. Mă aflam, în prima 
mea dimineaţă pe pământ ca- 
nadian, în holul hotelului, după 
micul dejun, și vorbeam la telefon, 
când aud o sirenă, dar nu-i dau 
atenţie, concentrată pe discuție. 
Când să mă urc în cameră să-mi 
iau geanta cu pașaport, legitimatie, 
etc., liftul blocat și hotelul plin de 
pompieri. O alarmă falsă care m-a 
obligat să iau pieptiș cele 13 etaje, 
punându-mi la încercare condiția 
fizică. 

Revenind la Egoyan: „După 
Exotica m-am simţit în impas, căci 
mă bălăceam în aceeași apă. Am 
o atracție deosebită pentru grotesc 
și absurd și sunt o natură obsesivă. 
Tot ce scriam era din ce în ce mai 
intimist și cu miză tot mai mică. Nu 
mai puteam continua. Pentru că eu 
vreau să surprind nu numai pe alții, 
ci și pe mine însumi. Atunci am 
descoperit nuvela scrisă de 
Russell Banks în 1991, despre un 
accident rutier care bulversează o 
mică localitate, și m-am hotărât să 
o adaptez. În toate celelalte filme 
ale mele, personajele erau frag- 
mente disparate ale propriei mele 
personalități. Acum a fost vorba de 
oameni obișnuiți cu care specta- 
torul se poate identifica fiindcă se 
regăsește, isi recunoaște similare 
probleme de identitate. Am intro- 
dus în plus un incest între adoles- 
centa interpretată de Sarah Polley 
si tatal ei, Tom McCamus, filman- 
du-l ca pe o romantica reverie. 
Multa lume a fost socata. Dar nu 
fac decat sa infatisez lucrurile din 
punctul de vedere al persoanei ce 
se află in mijlocul acţiunii.“ 

Egoyan nu se limitează doar la 
cinema. El a scris şi un libret pentru 
opera „Elsewhereless“. In primă- 
vară va monta pentru English 
National Opera din Londra „Dr. 
Ox's Experiment“, noua lucrare a 
compozitorului englez Gavin Bryars, 
iar în noiembrie reia versiunea sa 
provocatoare a operei „Salome“ la 
Vancouver. La Veneţia a figurat în 
secțiunea „Evenimente speciale“ 
cu un film de 56 de minute despre 
influența muzicii lui Bach (Suita a 
4-a pentru violoncel interpretată de 
Yo-Yo Ma). Următorul proiect cine- 
matografic, tot o ecranizare, după 
„Felicia's Journey“ de islandezul 
William Trevor, e în discuţie la Icon 
Productions al lui Mel Gibson. 
După altă tentativă hollywoodiană 
eșuată, acesta s-ar putea să fie 
primul său film non-canadian. 
Nuvela este despre o tânără 
irlandeză însărcinată și fără bani 
care călătorește spre Anglia în 
căutarea iubitului care a părăsit-o. 
Se-ndrăgostește de un gentil și 
blajin psihopat care încearcă să о 
convingă să avorteze ca să o 
poată omori cu inima ușoară! 
Oricum, un subiect în stil „Egoyan“. 
Cu toate că a încercat să-l con- 
vingă pe autor să-i permită lo- 


calizarea povestirii în Canada, 
acesta n-a acceptat. Deocam- 
dată. 

Forța de seducţie e indispen- 
sabilă și regizorilor, nu doar 
actorilor, dar nu se exercită cu 
aceleași efecte asupra tuturor. 


Teenager la 49 de ani 


În genere, actorul e prizonierul 
înfățișării de pe ecran. In ultima 
vreme Jeremy Irons, care cândva 
iradia о inocenta tinerească, acum 
afișează o prematură îmbătrânire. 
Desigur aparatul de filmat trișează. 
Așa că pot să vă asigur că arată 
foarte bine, cu casca de păr 
castaniu căzându-i peste ochii 
sclipind de inteligentă autoironie și 
cordialitate. 

Deși are teatrul în sânge și este 
și căsătorit cu actrița Sinead 
Cusack, fiica veteranului scenei 
Cyril, Irons preferă platoul. „Una din 
marile plăceri ale actorului de film 
este să te deplasezi în diferite 
locuri si să te adaptezi acelor 
ambiante, schimbându-te chiar ca 
persoană. Activandu-ti adrenalina 
și abordând un excitant mod de 
muncă. Ceea ce cinematograful a 
reușit, dar nu și luminile rampei, a 
fost să mă descatuseze. In teatru, 
în special în cel britanic tradiţional, 
o mulţime de buni actori se rezumă 
la o tehnică impecabilă, iar cea mai 
interesantă parte a talentului le 
rămâne nedescoperita.* 

Fiu de contabil, a primit o 
educație conservatoare care-l 
transformă inevitabil în anii '60 


Tradiţii canadiene uitate: Kitchen Party de Gary Burns (cu Laura Harris și Scott Speedman) 


într-un rebel, dornic să ducă o viata 
boemă. Astăzi, când are un cont 
considerabil în bancă, o casă la 
Oxfordshire și alta în Irlanda, 
preferă să folosească motocicleta 
BMW, fără să abandoneze dra- 
gostea sa pentru cai. Ambele 
pasiuni permițându-i să fie mai 
aproape de pulsul vieții, trăind 


intens: „Poţi ști când o să plouă. 
Poţi cunoaște locurile, poți străbate 
străzi înguste sau spaţii sălba- 
tice...“ De altfel intenționează o 
vreme să se retragă, să călărească 
și să renoveze un castel nelocuit 
de la 1 600, ceea ce speră să-i 
furnizeze emoții la fel de mari ca 
și arta. 


La proiecția de gală cu Chinese 
Box nu am reușit să ajung. O să 
mă intelegeti, am preferat să văd 
Niagara Falls! 

Dar despre Niagara pe ploaie și 
mai ales despre filmele competiţiei, 
în numărul următor al revistei 
noastre. 

Irina COROIU 


33 


Stefania Orbet, Bucuresti: 
EWAN McGREGOR. s-a născut la Crieff, 


un orășel lângă Edimbourg, în 1971. Tatăl lui 
este profesor de liceu, iar mama și-a dedicat 
timpul creșterii celor doi băieți, Ewan și Robin. 
„In copilărie, spune Ewan, aproape toată familia 
mea locuia acolo. Unchi, mătuși, veri... Fratele 
meu — pilot pe avioane de vânătoare — are baza 
militară tot în Scoţia. Eu ajung foarte rar pe 
acasă, mai ales de când fac meseria asta, dar 
păstrez amintiri nemaipomenite despre melea- 
gurile acelea.“ Ewan îl admiră foarte mult pe 
unchiul lui, Denis Lawson, actor și el. „De altfel, 
cred că lui îi datorez dragostea pentru teatru și 
film. Prin anii '70, venea pe la noi, descult și cu 
plete, iar apariţia lui în orășelul nostru foarte 
conservator stârnea întotdeauna agitaţie. Eu 
eram mândru că Denis era altfel decât ceilalţi. 
Mi-am dorit din inimă în acele momente să fiu 
și eu deosebit de restul lumii, adică să mă fac 
actor. Cred că aveam pe vremea aceea vreo 9 
ani şi nici nu știam prea bine ce înseamnă să 
fii actor“. La 16 ani, Ewan este înscris la același 
liceu unde tată! lui preda educaţia fizică. Fratele, 
cu doi ani mai mare, fusese declarat pe toată 
perioada liceului head boy, un fel de emblemă 
a liceului, adică cel mai bun elev, cel mai bun 
sportiv, cel mai bun coleg etc. „După ce a plecat 
el, spunea Ewan, lumea aștepta de la mine să 
fiu cel mai... cel mai... dar eu eram capul tuturor 
rautatilor... In cele din urmă, sătul de problemele 
pe care i le crea în liceu, tatăl său l-a întrebat 
dacă n-ar dori să facă altceva. „Nu mi-a venit 
să cred că mă lăsau să aleg. O săptămână mai 
târziu mutam decoruri de colo-colo la un teatru 
din Perth. Am făcut asta vreo șase luni, apoi 
am fost vânzător de ziare, am servit într-o 
cafenea, dar am și urmat cursuri de teatru în 
Scotia, apoi la Londra, la Guildhall! School of 
Music and Drama. Am stat acolo numai trei ani 
și am renunţat la cursuri înainte de terminarea 
lor pentru a juca într-un serial tv, Lipstick On 
Your Collar, de Dennis Potter.“ 

Cele două filme care l-au transformat într-o 
vedetă internaţională au fost Mici crime între 
prieteni și, mai ales, Trainspotting, amândouă 
realizate de Danny Boyle. Despre Trainspotting 
Ewan McGregor spune: „Termenul desemnează 
un hobby destul de bizar: tipi care stau cât e 
ziua de lungă pe peronul gării și notează sosirea 
și plecarea trenurilor. Noaptea, ei compară noti- 
fele cu cele din ziua precedentă, observă ce 
s-a schimbat în mersul trenurilor, îi sună pe cei- 
lalti trainspotters pentru a se tine la curent unii 
pe ceilalți cu mișcările trenurilor. In argoul dro- 
gatilor, trainspotting face aluzie la urmele inte- 
păturilor de pe braţele lor, care se înșiră aidoma 
gărilor de-a lungul căilor ferate. Pentru a face 
și mai credibil personajul interpretat de mine am 
fost tentat la un moment dat să iau heroină. Apoi 
am renunţat. Efectele acestui drog sunt foarte 
bine descrise în romanul lui Irvine Welsh (care 


34 


stă la baza scenariului Trainspotting n.n.). Mă 
bucur enorm că filmul a avut un asemenea 
impact, mai ales Іа tinerii spectatori. Nu știu 
dacă el este același și peste ocean. În America, 
oamenii percep aceleași lucruri putin mai diferit 
de noi... Filmul, în general, este un obiect de 
consumatie ca oricare altul. Nu cred că m-aș 
putea stabili la Hollywood. Dacă ai bani, poți 
să-ţi alegi fără probleme prietenii. Dacă nu, stai 
în casă. Viaţa la Londra este însă mult mai 
simplă“. - 

După Trainspotting, scenariile au început 
să se strângă pe biroul lui Ewan McGregor. A 
jucat în Emma (alături de Gwyneth Paltrow și 
Greta Scacchi) în regia lui Douglas McGreath, 
apoi Brassed Off (r. Mark Herman) — povestea 
unui grup muzical, Night Watch (r. Ole Borne- 
gar) — parteneri Nick Nolte si Patrica Arquete 
si Le Baiser du serpent (r. Philippe Rousselot) 
—cu Gretta Scacchi si Carmen Chaplin). 

Viaţa particulară a lui Ewan este ca „un lac 
liniştit“ cum îi place să spună, Este căsătorit cu 
o frantuzoaica, Eva („mi-e rușine că în doi ani 
și jumătate n-am învăţat decât câteva cuvinte 
frantuzesti‘), are o fetiță, Clara („care va ști însă 
și engleză, și franceză“) îi plac brânza, vinul 
roșu și clătitele cu gem de afine. La 26 de ani, 


Ewan McGregor nu-și mai dorește să fie deo- 
sebit de ceilalți semeni ai lui: „Nu sunt decât un 
om obișnuit care a avut norocul să facă o me- 
serie cu ajutorul căreia poate fi de fiecare dată 
altul. Pentru mine este suficient“. 


* 


TEA LEONI. Fotografa trăznită și veşnic 
aflată la vânătoare de vedete din Adevărul gol- 
golut s-a lansat în televiziune cu mici clipuri 
publicitare. Apoi a fost propusă pentru un rol în 
Charlie's Angels, un remake după serialul tv 
care a lansat trio-ul Kate Jackson, Farah Faw- 
cett și Cheryl Ladd. In cele din urmă s-a renunțat 
la acest proiect, dar Téa a primit rolul principal 
în Adevărul gol-golut. Este căsătorită cu David 
Duchovny (Dosarele X). 


* 


TOM SIZEMORE. Este născut la Detroit 
și are 34 de ani. li plac rolurile care-l fac să-și 
schimbe înfățișarea, iar pe cele negative pur si 
simplu le adoră. Rolul preferat: cel din Devil in 
a Blue Dress, dar ori de câte ori (în ultimii ani) 
a jucat în vreun film slab cotat la box office el 
spune: „Pe naiba, nu-mi pasă, am jucat totuși 


în același film cu De Niro si Al Pacino“ (Referire 
la Heat — Obsesia п.п.). A mai putut fi văzut în 
Născuţi asasini (un polițist obsedat) și Strange 
Days. Este de asemenea un reputat actor de 
teatru, jucând mai ales pe scenele londoneze. 


CLOTILDE COURAU. Dacă este între- 
bată în ce an s-a născut, răspunde scurt: „Prin 
anii '70“. Copilăria și-a petrecut-o trecând de 
pe un con-tinent pe altul — Africa (Egipt), Europa 
(Elveţia, Franța), părăsindu-și de fiecare data 
cu regret casa, prietenii, școala și astfel s-a 
transformat într-o persoană solitară, chiar dacă 
are trei surori mai mari. Fiică a unui inginer, 
consilier la Banca Mondială, și a unei învă- 
{аїоаге, Clotilde revine în Franţa la 12 ani si 
până pe la 15 ani se tot întreabă ce-ar putea 
face în viata. Studiul n-o prea atrage, așa că se 
hotărăște pentru dans, dar abandonează după 
un an, când își dă seama că nu va fi niciodată 
prim-solistă. Ca să se consoleze, se înscrie la 
cursurile de artă dramatică Simon și, în sfârşit, 
își descoperă vocaţia. Termină cursul Simon si 
se înscrie la „clasa liberă“ a lui Francis Huster, 
apoi la cursul Florent unde îi întâlneşte pe 
Cristiana Reali, Olivier Martinez, Samuel Le 
Bihan. In 1989 joacă în Lorenzaccio, in regia 
lui Huster, la teatrul Renaud-Barrault. Este pri- 
ma ei sansa. Jacques Doillon îi oferă primul ei 
rol principal in Le petit criminel. Este nomi- 
nalizată la Cesarul tinerei speranţe și primește 
premiul Felix pentru cea mai bună actriță 
europeană. Speriată de celebritatea care — i se 
părea ei — începea s-o sufoce — încearcă să se 


retragă.“ Mi-era frică de succes, vroiam să fiu 
o artistă în adevăratul sens al cuvântului, nu o 
vedetă arătată cu degetul. Am fost o naivă, dar 
am scuza că eram prea tânără pentru o profesie 
extrem de solicitantă. Am crezut că sunt mai 
puternică decât toți și dupa doi ani m-am trezit 
înscrisă la șomaj. Si atunci am înţeles că nu 
poți schimba de unul singur un sistem саге 
funcţionează de ani şi ani. Trebuie să înveţi să 
faci concesii.“ Clotilde pleacă în America unde 
Paul Mazursky îi oferă rolul principal alături de 
Danny Aiello în The Picke. Chiar dacă filmul 
n-a adus multi spectatori în sala, ea continuă 
cariera americană cu un lung turneu teatral de 
opt luni unde îl are partener pe John Malkovich. 
Intoarsa în Franţa, constată că este aproape 
uitată. După doi ani de „galeră“, Bertrand 


Tavernier o cheamă pentru un mic rol în Lappât. 
De atunci filmează în continuu (Elisa, Fred, 
Marthe ou la promesse du jour, Grands 
ducs). Dar n-a uitat perioada neagră a carierei 
ei. „Am înţeles că în această meserie, poţi să 
joci în Statele Unite alături de Malkovich și, o 
lună mai târziu, întoarsă în Franţa să intri direct 
în atenţia Asigurărilor sociale. Nimeni nu e de 
neînlocuit“. 


PE SCURT: 


Mihaela Toculescu, București: Brad Ren- 
fro este născut la 25 iulie 1982. Părinții lui au 
divorțat și el a fost crescut de bunica din partea 
mamei (la care locuiește și acum, în Knoxville). 
In afară de Clientul, el a jucat în Sleepers, iar 
în 1996 a turnat The Cure de Peter Horton și 
Tom and Huck de Peter Hewitt. Mai poate fi 
vazut in Telling Lies in America (r. Guy Fer- 
land, alaturi de Kevin Bacon) si Apt Pupil, dupa 
un roman de Stephen King, alaturi de lan 
McKellen (Richard lil). 

Mirela Maghiar, Bucuresti: Despre Hugh 
Grant, pe larg într-un număr viitor. 

Fernanda Stern: Winona Ryder și-a luat 
prenumele de la denumirea orășelului din sta- 
tul Minnesota în care s-a născut la 29 octom- 
brie 1971. 

Bogdan Enăchescu, Arad: Amy Irving pe 
care ati admirat-o în Competiţia, a divorțat de 
Steven Spielberg (cu care are un băiat) și s-a 
căsătorit cu regizorul brazilian Bruno Barreto 
(cu care are alt băiat). Printre cele mai recente 
filme ale ei se numără Carried Away (în regia 
soțului ei), Рт Not Rappaport (r. Herb Gardner) 
cu Walter Matthau și Ossie Davis și Call It 
Sleep (r. Chantal Akerman). 

Le puteți scrie: 

Claire Danes: с/о CAA 9830, Wilshire Blvd., 
Beverly Hills, CA 90212-1825, USA 


3 
© 
= 
3 
о 
O 
Ф 
5 
= 
9 


Sandra Bullock: c/o UTA, 9560, Wilshire 
Blvd. Beverly Hills, CA 90212, USA 

Tim Burton: c/o WMA, 151, El Camino Dr., 
Beverly Hills, CA 90212, USA 


Doina STĂNESCU 


Ф 
— 
© 
= 
Ф 

JN 
n 
5 
= 


35 


— 


„Am jucat 


multi ciudati 
in viata теа“. 


prototipul brutei criminale incat a 
fost folosit pentru reali- 
zarea jocului video Spintecă- 
torul! El nu portretizează însă la 
fel toate personajele negative. De 
pildă, el interpretează un mafiot 
„cu față umană“ în Înmormân- 
tarea de Abel Ferrara, unde 
personajul său este mai degrabă 
o victimă a destinului implacabil 
care l-a condamnat să trăiască în 
mediul Cosei Nostra. Un alt fel de 
mafioso va fi și cel din recentul 
Suicide Kings, unde dă viata 
unui fost gangster rapit de un 
grup de adolescenți. 

Că Walken se pricepe să-și 
portretizeze negativii cu umor stă 
maturie și rolul din The Touch 
(1996) de Paul Schrader, un 
predicator vedetă de televiziune 
conturat cu mult sarcasm. 

Pentru că trăiește la New York 
și nu la Hollyood, pentru că a 
jucat în filme ale unor cineasti 
independenţi (Abel Ferrara, 
Alexandre Arcady, David Salle, 
etc.) se crede despre el că ar 
evita participarea la peliculele cu 
bugete impresionante ale marilor 
studiouri. E o impresie falsă, 
combătută de actorul căruia i se 
pare firesc să filmeze de cinci- 
șase ori pe an şi care crede „că 
nu există roluri mari și mici, există 
doar roluri bune sau proaste“. El 
acceptă propuneri din ambele 
direcții dacă acestea îl intere- 
sează si isi cizelează partiturile 
cu aceeași minutiozitate. 

Christopher Walken declară cu 
nu are un regizor preferat. La 
întrebarea mea dacă îi dă 
dreptate lui William Wellman care 


CHRISTOPHER WALKEN 


azut de a- 

proape, 

Christopher 

Walken nu are 

nimic ате- 

nintator sau 

terifiant. Cel care ne dă fiori 
privindu-ne de pe ecran este 
ceea ce americanii numesc 
„baby face“: o fata roz, aproape 
fără riduri. A intrat cu o expresie 
ușor stingherită în încăperea 
unde era așteptat, la conferința 
de presă ce i-a fost consacrată 
anul acesta la Festivalul de la 
Karlovy Vary. Foarte înalt, îm- 
brăcat din cap până-n picioare în 
negru, e un roșcat cu ochi zâm- 
bitori și cu un aer mai degrabă 
bonom. Pare o persoană destul 
de timidă, nu vorbește prea mult 
și încearcă să răspundă foarte 
precis la întrebări. Spre deose- 
bire de majoritatea actorilor care, 
în situaţii de acest fel, încearcă 
să-și cucerească auditoriul cu 
orice pret, el nu face nici un efort 
de a plăcea sau de a fi simpatic. 
Adevărul este că până la 
participarea la Karlovy Vary, unde 
a venit insotind două dintre 
filmele sale produse anul trecut, 
(Înmormântarea de Abel Ferrara 


36 


și Basquiat de Julian Schnabel), 
el nu și-a dat seama ce cotă 
înaltă are în Europa. Specializat 
(fără voia sa) în roluri negative, 


el s-a impus totuși datorită unui · 


personaj care stârnea compa- 
siune: sinucigașul din Vânătorul 
de cerbi (1978) de Michael Ci- 
mino, pentru interpretarea căruia 
a câștigat un premiu Oscar. Ca 
mai toți specialiștii în partituri de 
compoziție, Walken s-a afirmat la 
început pe scena teatrelor. 
Cariera sa teatrală a început la 
16 ani (e născut în 1943) și — 
lucru nestiut de noi până acum — 
s-a plasat pe orbita succesului 
datorită spectacolelor muzicale și 
comediilor, unde el strălucea. A 
fost distribuit în piese clasice (a 
jucat Romeo de patru ori) dar și 
moderne (ca de pildă în „Hurly- 
bury“ de David Rabe). In prima- 
vara aceasta a primit premiul 
Susan Stein Shiva la Festivalul 
New York Shakespeare. 

Pe scena l-a remarcat si 
Woody Allen atunci când l-a 
distribuit în Annie Hall (1977) 
unde îl interpreta pe fratele cam 
ticnit al protagonistei. „Am jucat 
multi ciudati“, a recunoscut el 
oftând si — fără regrete că a 
făcut-o — încearcă să-i descu- 


rajeze pe cei cu tendința de a 
identifica personajul cu actorul. 
„Toată lumea știe că, de fapt, ne 
prefacem“, amintește el, lăsând 
să se înțeleagă, că totuși, nu se 
întâmplă întotdeuna așa. De 
aceea declară ca își doreşte să 
joace un personaj normal, „cu 
nevastă, copil si căţel“, cum si 
este, în viata sa particulară. 
Indiferent de natura sau de 
lungimea rolului, Christopher 
Walken este absolut impecabil. 
Cinefilii noștri nu pot uita ticăloșii 
fascinanti jucaţi de el în Batman 
revine (1992) de Tim Burton, 
Viață adevărată (1992) de Топу 
Scott, Supravietuitorul (1996) 
de Walter Hill. Desi in Pulp 
Fiction (1994) de Quentin 
Tarantino are o partitură micro- 
scopică (apare numai in coș- 
marul lui Bruce Willis) este o 
prezență acaparantă, ca și în 
Basquiat unde interpretează un 
reporter TV a cărui siguranță de 
sine se năruie in fata noncon- 
formistului pictor pe care-l inter- 
vievează. Rareori am văzut o 
ironie mai subtilă la adresa 
superficialitatii televiziunii! 
Christopher Walken este iden- 
tificat în asemenea măsură cu 


spunea „un bun cineast este 
întotdeauna un ticălos“ zâmbește 
amuzat, ezită putin, dar răspunde 
„nu cred că e chiar așa“. Fără să 
facă referiri precise, recunoaște 
că de unii regizori alături de care 
a lucrat s-a atașat, dar pe alţii ar 
prefera să nu-i întâlnească nici- 
odată. Amintește însă numele 
unora la chemarea cărora ar 
răspunde cu mare plăcere: 
Bernardo Bertolucci și Martin 
Scorsese. 

Deși e destul de zgârcit cu 
amănuntele privind viata si 
gusturile sale personale, e o 
plăcere să privești un actor aflat 
într-o perioadă de creație atât de 
fastă. Admirat, apreciat, foarte 
solicitat, el va adăuga anul 
acesta cel puţin cinci noi titluri 
filmografiei sale: Nora, Mouse 
Hunt, Excess Baggage, Aston, 
Suicide Kings. Cat despre mag- 
netismul personajului Walken, 
pana si Madonna este impre- 
sionata de el, de vreme ce l-a 
convocat să apară în provo- 
catorul ei video-clip „Erotica“. 
Prezenţa lui ridică valoarea 
acestuia și este, ca întotdeauna, 
impecabilă. 

Dana DUMA 


să fim cât mai amuza 
Lisa însă se născuse 


„La școală, 
toţi ne chinuiam 


pur și simplu 
cu simțul umorului“. 
Conan O'Brien 


entru Lisa Kudrow 

cariera artistică 

n-a fost visul vieții 

ei. Până să ajungă 

să fie nominalizată 

la premiile Emmy 
pentru cea mai bună actriță de 
comedie în rol secundar (serialul 
Friends), ea a învăţat că nimic în 
viață nu se dobândește fără efort, 
îndârjire, suferință și, uneori, putin 
noroc. 

Kudrow n-a uitat nici acum, la 34 
de ani, copilăria petrecută în 
Tarzania, o suburbie a Los Ange- 
les-ului. Părinţii ei — tatăl, medic, 
mama patroană a unei agenții de 
turism —, erau împotriva unui viitor 
artistic al fiicei lor. Tatăl, mai ales, 
îi tinea Lisei, ori de câte ori avea 
ocazia, adevărate prelegeri despre 
opțiunea unei profesii „mai cu 
picioarele pe pământ și, de ce nu, 
bănoasă, cum ar fi medicina“. 
Extrem de dificilă la școală, într-o 
zi pe Lisa au părăsit-o toți prietenii. 
„Din momentul acela totul s-a 
întors cu susul în jos. Binele deve- 
nise rău, urâtul devenise frumos. În 
acei ani am fost extrem dezo- 
rientată, nu știam încotro s-o apuc. 
Un singur lucru am învăţat: în- 
totdeauna să fii pregătit“. După 
terminarea liceului se înscrie la 
Universitatea Vassar, la biologie, 
cu toate că o tentează la un 
moment dat cursurile de actorie. 
„Toţi care se înscriseseră la acele 
cursuri mi se păreau atât de... cum 
să spun... de dramatici. Până și 
dintr-o simplă conversaţie la cafe- 
nea făceau ceva teatral. Vorbeau 
tare și-și punctau frazele cu râsete 
și ah-uri ca-n melodramele mexi- 
cane.“ În curând însă cursurile de 
chimie organică o conving pe Lisa 


că în nici un caz nu are stofă 
pentru profesia aleasă. Încăpă- 
anata, totuși, nu renunţă și în 1985 
își susține examenul de diplomă 
dar „cum am primit-o, m-am dus 
acasă si ат agafat-o în camera 
tatălui meu. Și cu asta s-a încheiat 
cariera mea de biolog“. 

În același an, îl întâlneşte pe 
Jon Lovitz (prieten cu fratele ei mai 
mare), care era unul din realizatorii 
spectacolului Saturday Night Live. 
„Mi-a trecut prin cap atunci că s-ar 
putea să fiu și eu în stare să fac 
asa ceva“, spune ea. „În definitiv 
era timpul să m-apuc serios de 
treabă“. Se înscrie la cursurile 
Groundlings în Los Angeles și 
încearcă să treacă direct la clasa 
pentru avansați. „Încercam să 
vorbesc o engleză cât mai literară, 
ca o persoană care a terminat 
totuși o facultate. Profesorul de 
dictie m-a întrebat: «Ai expe- 
riență?» «N-am», am răspuns. 
«Fetito, ar trebui să o iei de la 
ABC». M-au trecut de la scheciuri 
la comedie, la dramă. Prima lecție 
a fost pentru mine ceva extrem de 
stresant. Mai tot timpul trebuia să 
improvizez și seara cădeam ruptă 
de oboseală. La cursul următor, 
noul meu coleg de clasă, Conan 
O'Brien (devenit puţin mai târziu 
logodnicul ei) m-a ajutat enorm, 
făcându-mă să înțeleg ce dorem 
cu adevărat“. După succesul Lisei 
în Friends, O'Brien avea să spună: 
„La școală, toți ne chinuiam să fim 
cât mai amuzanti. Lisa însă se 
născuse pur și simplu cu simțul 
umorului“. 

Până să ajungă o celebritate, 
pentru Lisa n-a fost însă ușor. A 
jucat roluri episodice în seriale 
faimoase (Cheers, Coach) iar 


personajul interpretat de ea în 
filmul de debut (Impulse) a fost 
tăiat la montaj. Apoi a fost Fra- 
sier... „Am fost fericită când mi-au 
propus să joc în episodul pilot. Din 
păcate, asta a fost tot pentru că, 
si de astă dată, au scos personajul 
interpretat de mine la montaj“. 

Sansa vieții ei (cum recunoștea 
ea însăși) au fost rolurile din Mad 
About You dar, mai ales, perso- 
najul Phoebe din Friends (ambele 
seriale produse de rețeaua NBC. 
Producătoarea Marta Kauffman 
spunea: „De mult nu mai văzusem 
pe cineva să joace cu atâta inteli- 
genta. Lisa adaugă personajului ei 
fraze care nu există în scenariu, 
inventează chiar situații comice și 
culmea! cu toate că în general nu 
sunt de acord ca un actor să inter- 
vină în text, ea o face într-adevăr 
bine.“ 

Rolurile pe marele ecran au fost 
puţine și episodice, Kudrow rămâ- 
nând o vedetă de televiziune chiar 
dacă anul acesta a obținut unul din 
rolurile principale (alături de Mira 
Sorvino) în Romy și Michelle 
(r. David Markin), unul din succe- 
sele verii lui 1997. Despre acest 
rol, Lisa spunea în seara premierei: 
„Nu este departe de Phoebe din 
Friends. Este tot atât de nebună 
și ghinionistă, dar sufletista, si am 
fost fericită s-o interpretez. Am 
încercat să fiu cât mai aproape de 
fetele pe care le vezi pe stradă: 
dragute, guralive, putin vulgare, 
dar simpatice foc“. 

Căsătorită din 1995 cu produ- 
cătorul de origine franceză Michel 
Stern, actrița mărturisea de cu- 
rând: „Când l-am cunoscut, era 
prieten cu fosta prietenă a fratelui 
meu. După vreo două luni de la 
prima noastră întâlnire, m-a invitat 
în oraș, și mi-a oferit trei trandafiri. 
După alte câteva luni, timp în care 
ne-am văzut din ce în ce mai des, 
mi-a oferit doi trandafiri., Într-o 
seară, m-a invitat la cină într-un 
restaurant foarte select unde nu 
fusesem niciodată, mi-a oferit un 
fir de trandafir și mi-a cerut mâna. 
Am acceptat imediat pentru că era 
lucrul pe care îl doream din tot 
sufletul, dar n-am rezistat și l-am 
întrebat ce semnificație a avut 
pentru el numărul de trandafiri 
oferiţi. Mi-a răspuns: «Cei trei au 
însemnat că mă simt bine împre- 
ună cu tine; următorii doi — că îmi 
placi și aș dori să ne vedem cât 
mai des, iar în seara asta solitarul 
trandafir... ei bine, cred că nu mai 
e cazul să-ți explic, ai înțeles si 
singură.» De atunci am început 
să-i iubesc pe francezi, dar și 
accentul lor caraghios când 
vorbesc englezește“ 

În curând, Lisa Kudrow va face 
parte din distribuția filmului lui 


` Barry Sonnenfeld (cu titlul pro- 


vizoriu) Voyager, o comedie „tră- 
znită“ cum îi place Lisei să spună. 
Alte planuri? „Să continui episoa- 
dele din Friends, să-mi cumpăr o 
casă, să fac un copil, doi, să mă 
văd tot atât de des cu prietenii. N-am 
multi, dar îmi sunt foarte dragi. Și 
când unul din noi e la necaz ceilalți 
suntem prezenţi“. În definitiv, pen- 
tru asta sunt prietenii, nu? 


Doina STĂNESCU 
37 


STARURI... 
PE ETICHETE 


Pentru cinefilii impatimiti, 
care chiar si atunci când se duc 
la piață sau colindă magazinele 
sunt cu gândul tot la obiectul 
adoratiei lor, fabricantii de pro- 
duse alimentare si comestice 
s-au gandit sa le intretina si ei 
pasiunea. Astfel au aparut: 

e Ciocolata Hershey care ne 
trimite cu gândul la Barbara 
Hershey (Maria Magdalena din 
Ultima tentatie a lui Christ r. 
Martin Scorsese). Actriţa este și 
ea mare amatoare de dulciuri, 
dar mai ales de ciocolată sub 
orice formă: tablete, pudră, cu 
sirop, amăruie, albă, cu lapte. e 
Persoana este regizor; săpunul 
este american. Primul se cheamă 
James și face filme, al doilea face 
spumă sub egida faimoasă a 
firmei Procter & Gamble. Numele 
lui: Ivory. e Supa de roșii Camp- 
bell, apărută la Camden, statul 
New Jersey, a cunoscut o cele- 
britate mondială datorită efectelor 
picturale ale lui Andy Warhol. 
Aflată pe piață în mai multe 
variante (cu fideluta, taietei, 
crutoane) supa Campbell sea- 
mana din ce in ce mai mult cu 
Naomi: nici un gram de coles- 
terol, zece grame de zahar si 
30% vitamina C. @ Firma LUa 
lansat checul Prince, ambalat 
într-o hârtie fină si tot atât de 
împodobită ca și Prince-ul din 
Minneapolis. e Chiar dacă nu a 
luat un César ca Micheline Dax, 
crema de față ce-i poartă numele 


38 


dood 


variante (cu bila, stick si spray), 
Mitchum a fost lansat de Revion 
si ne garanteaza prospetimea 
pielii chiar si dupa doua zile. Mai 
exista si slipul Mitchum care face 
parte dintr-o gama mai larga de 
lenjerie masculina purtand marca 
„Jean's Diesel“.e „Bandito diavo- 
volo spicy inferno sauce“ este o 
varianta de business lansata de 
însuși Paul Newman, al cărui 
chip apare pe fiecare borcan de 
sos special pentru spaghetti, 
cartofi prajiti. Produsul este 
fabricat la Westpoint, în Con- 
necticut, și profiturile merg direct 
în folosul unor orfelinate sau case 
de copii. e Și mai sunt: Laptele 
Gloria (pentru filmul lui Cassa- 
vetes); biscuitii Midler (dulcisori 
pentru Bette); Bicicletele Rey- 
nolds (Debbie, Burt, Kevin si alții); 
Amortizoarele Monroe (evidenta 
trimiterea); pâinea Turner (Lana, 
Kathleen); Apa de toaletă Bogart 
(pentru Humphrey); Cremele de 
plajă Lancaster (pentru evitarea 
bronzării stil Ghepard...), articole 
de ras Williams (utile pentru a 
juca în Doamna Doubtfire...); 
Tigarile Craven (chiar dacă Wes 
este nefumător); Romul Dillon 
(curat Matt); berea Guiness 
(blondă pentru Alec!); vinul roșu 
californian Marilyn Merlot (un mit 
într-o sticlă). 


Ж Mare amatoare de dulciuri, Barbara Hershey a dat 
numele ei unei mărci de ciocolată 


este celebră prin amestecul 
savant de nucă de cocos, 
bergamotă, ulei de măsline și 
grăsime de castor, rețetă foarte 
veche și strict secretă. De aceea 
Dax nu se găsește decât în 
magazinele firmei americane 
Safeway. e Sacha (Distel? 
Guitry?...) este un produs 
Monoprix Vert vândut de firma 
Beaumont, ceea ce ne aduce 
aminte de David Lynch: Jeffrey 
Beaumont era numele unui 
celebru personaj din Catifeaua 
albastră. e Relansati de Nunta 
lui Muriel și Priscilla grupul 
ABBA a creat discipoli în Irvine 
(California), unde a fost produs 
balsamul din plante pentru păr 
ABBA, care face vâlvă printre 
tineri mai ales. e Deodorant 
(neparfumat) dar disponibil în trei 


ie CE-AM 
MAI AFLAT... 

e Jim Carrey intenţionează 
să scrie nici mai mult, nici mai 
putin de trei scenarii, toate 
inspirate după evenimente reale. 
e Scenariile s-ar putea intitula: 
Maniacul maniocului: Sătul să 
tot mănâce cât era ziua de lungă 
doar maniocul servit de nevastă 
sub tot felul de forme, un nigerian 


-de 28 de ani, a omorât-o cu o 


lovitură de topor. Condamnat pe 
viata, la închisoare îl aștepta 
același calvar: în fiecare zi se 
dă... manioc. 

e Anti-gay: Pentru a justifica 
interdicția ca homosexualii să 
urmeze cariera armelor, autori- 
tatile britanice au publicat părerile 
a peste 13.500 de soldaţi despre 


o Liz Hurley 
a semnat contractul 
cu Givenchy. 
Suma rămâne secretă 


acest subiect. 
Răspunsul 
unuia dintre ei a 
fost: „Bărbaților 
nu le place să 
facă dus cu alti 
bărbaţi cărora 
le place să facă 
dus cu alți bar- 
baţi“; 

e Bărbaţi 
la licitație: De 
8 martie într-un 
bar din regiu- 
nea Mantua, în 
ltalia, Ziua fe- 
meii se sărbă- 
toreste într-un 
fel deosebit: o 
sută treizeci 
de bărbaţi sunt 
cumpăraţi Іа li- 
citatie de catre 
femeile dorni- 
ce sa li se tina 
companie pe 
durata unei cine 
la restaurant. 
Valoarea unui 
„homo sapi- 
ens“: în jur de 
3 dolari. 

e Regele 
animalelor 
tratat ca un 
prinţ. În nordul 
Germaniei, la Meine, leul Ken 
este socotit într-adevăr vedeta 
orașului. În fiecare seară, la ora 
când felinele de pe îndepărtatele 
meleaguri se adapă, Ken se 
lungeste pe covorul din salon si 
isi face siesta în fata televizorului, 
dupa ce a inghitit cateva kilo- 
grame bune de carne calitatea 
întâi. Leul aparţine lui Joe Bode- 
mann, un dresor care antreneaza 
animale pentru filme si seriale tv. 
Ken, care habar n-are ce în- 
seamnă savana, este totuși 
regele unei alte jungle, tot atât de 
periculoase: cea a cinemato- 
grafului. 

e Oscar, înainte de cere- 
monie. Din 1927, anul când 
patronul MGM-ului a schițat pe 
ип servetel silueta primului 
Oscar, celebra statuetă a rămas 
aceeași. Statuetele care sunt 
decernate în fiecare an sunt 
fabricate de artizanii companiei 
Owens din Chicago, și necesită 
fiecare mai mult de cinci ore de 
lucru. Ele sunt acoperite cu un 
strat subțire de aur, măsoară 35 
de cm și cântăresc 4 kilograme. 
Premii cu greutate... 

e Pe una din plajele din Ma- 
libu, șefa echipei de Salvamari se 
numește Eva Zakrzewski, are 25 
de ani, este blondă și arată ca un 
manechin. De altfel, ea este cea 
care a inspirat realizatorilor 
Echipei de intervenţie perso- 
najul interpretat de Pamela 
Anderson. Doar că, are grijă Eva 
să menţioneze: „Asemănarea 


ê Celebra familie Bundy 


© Să ne reamintim de Războiul stelelor și de Mark Hamill 


este doar fizică. Eu când sunt pe 
plajă muncesc, nu am timp de 
trăncăneală sau de povești de 
dragoste“. 


CUVÂNTUL 
REGIZORULUI 


Volker Schlöndorff despre 
filmul său, Ogre, care nu s-a 
bucurat de succesul așteptat din 
cauză că este vorbit în engleză 
și germană: „Criticii mi-au repro- 
șat mai ales problema limbii în 
care este vorbit filmul. În scena- 
riul original dialogurile erau în 
franceză și germană, ca în carte. 
Rolul lui Abel (personajul prin- 
cipal n.n.) fusese initial prevăzut 
pentru Depardieu. Dar el a pre- 
ferat să plece în Statele Unite ca 
să turneze Bogus cu Whoopi 
Goldberg. Atunci l-am contactat 
pe John Malkovich. Din acel 
moment totul a luat o altă întor- 
sătură. Onorariul unui actor ame- 
rican mărește considerabil buge- 
tul alocat unui film, așa că a 
trebuit ca producătorul să fie 
acoperit cu un minimum garantat 
de distribuitori. Răspunsul aces- 
tora a fost categoric: filmul nu se 
va vinde dacă nu va fi vorbit în 
engleză. Si totuși, cinematogra- 
ful italian, de pildă, are filme 
faimoase turnate în limba ori- 
ginală cu o vedetă americană: 
(La Strada cu Anthony Quinn și 
Ghepardul cu Burt Lancaster), 
chiar dacă publicul american n-a 
prea agreat Ghepardul și n-a 
suportat să-l vadă pe Lancaster 
dublat în italiană, dar nici pe 
țăranii sicilieni vorbind engle- 
zeşte. La Strada a avut un 
succes considerabil în Statele 
Unite. Invers, un film ca Lista lui 
Schindler ar fi trebuit să fie vorbit 
în engleză, germană, poloneză și 
idiș. Or, toată lumea de acolo 
vorbește englezeste și asta n-a 
deranjat pe nimeni. Asta se poate 
întâmpla însă numai în America. 
Când un cineast european vrea 
să facă același lucru, pentru că 
ar fi singurul mijloc ca bugetul 
să fie cât de cât rezonabil, critica 
se napusteste la el“. 


Coperta noastra 


După zece ani de la 
„97,2 dimineaţa“, 
BEATRICE DALLE 
și JEAN HUGUES ANGLADE 
s-au reîntâlnit 
doar 
pentru o fotografie. 


39 


Michael Keaton dorește o întoarcere 


la Batman 


Pentru unii — necazuri, 
necazuri... 


e Fostă top model, Iman, 
soția lui David Bowie, regretă 
că în 1983 s-a lăsat sedusă 
de binefacerile chirurgiei es- 
tetice, apelând la implantul 
cu silicon pentru a-şi mări 
circumferința bustului. „Am 
avut tot timpul probleme din 
cauza asta și le sfătuiesc pe 
tinerele aspirante la cele- 
britatea podiumului de modă 
să nu renunţe la înfățișarea 
pe care le-a dat-o natura. E 
mai sănătos!“ 

e „Tânără, înfățișare agre- 
abilă, caut bărbat sau femeie 
pentru relaţie tandră“... cam 
așa ar suna anunţul matri- 
monial pe care Alicia Silver- 
stone este hotărâtă să-l dea, 


Reţeta lui Dustin Hoffman pentru 


ten: nămol cu miros de sulf 


în caz că până la sfârşitul 
anului nu-și găsește „alesul 
inimii“. „Sunt gata să studiez 
toate propunerile — spunea — 
şi aș fi de acord ca bărbatul 
visurilor mele să fie chiar și... 
o femeie“. Aceasta a făcut-o 
pe Drew Barrymore să ex- 
clame: „Bun venit în clubul 
nostru!“ (vezi nr. 9/97). 

e De câtva timp, Johnny 
Depp este hărțuit de o per- 
soana care — pretinzand ca 
este soția lui — de aproape doi 
ani, seară de seară, poate fi 
văzută la barul lui Depp, Viper 
Room, pândind clipa când 
idolul își va face apariţia. În 
plus, actorul este bombardat 
cu tot felul de cadouri si 
înfocate declaraţii de amor. 
N-ar fi nimic neobișnuit, pen- 
tru că s-au mai văzut tinere 


care împing admiraţia putin 
prea departe. Numai că 
insistenta adoratoare nu este 
o ea, ci un... el. Astfel spus: 
un travestit. 


в ... pentru alţii — viata їп 


roz 


e Cel mai controversat si 
mai scandalagiu dintre bas- 
chetbalistii americani, super- 
starul Dennis Rodman (l-ați 
văzut făcând echipă cu Jean 
Claude Van Damme în Joc în 
doi) a fost desemnat de cu- 
rând de către Asociația pro- 
ducătorilor de cosmetice 
drept „Bărbatul cel mai înalt 
şi mai colorat al anului“. Cei 
prezenți la eveniment n-au 
înțeles prea mare lucru din 
această formulare. Rodman 


Robert De Niro se mută „departe 
de lumea dezlantuita“ 


s-a prezentat să-și încaseze 
premiul arborând un look, ca 
de obicei, multicolor. 

e După ce și-a petrecut 
vacanța alături de soția lui 
la Filicudi (o insuliță în apro- 
pierea coastelor Greciei), 
Robert De Niro s-a hotărât 
să cumpere acolo o casă 
pentru a fi cât mai „departe 
de lumea dezlănţuită“. 

e Pentru Vanessa Paradis, 
ultimele luni ale acestui an 
par a fi benefice. Ea a castigat 
procesul intentat revistei 
franceze „Voici“ pentru aten- 
tat la intimitatea persoanei; a 
terminat de curând un film de 
Patrice Leconte, în care îi are 
parteneri pe Alain Delon și 
Jean Paul Belmondo; pe plan 
sentimental și-a găsit împli- 
nirea. Uitaţi sunt acum Florent 


După vechii chinezi forma urechilor ne descoperă personalitatea individului. Priviti-va în oglindă si comparaţi-vă cu: 


Uma Thurman: urechi 

bine desenate, deno- 

tând o părere foarte 
bună despre sine. 


40 


Courtney Love: așezate 
cam jos, urechile ei indică 
un temperament pasionat și 
o fire înclinată spre aven- 
turile amoroase. 


Demi Moore: alungite 
si putin departate de cap 
descoperim un caracter 
independent, îndrăzneț, 
nonconformist si, mai ales, o 
ambitie imensa. 


Liv Tyler: urechi mari, 

plasate sus, la nivelul 

ochilor, ne relevă o tânără 

cu înclinații de conducător și 

capabilă să-și asume mari 
riscuri. 


Gwyneth Paltrow: 

Mici ca niste scoici, cu 

lobul mic, urechile ei 

ne indica un caracter 

reflexiv si un mare ta- 
lent artistic. 


Pagny și Lenny Kravitz. Re- 
centul ei iubit este Serge 
Ubrette, are 39 de ani si a fost 
prietenul cel mai bun al lui 
Pagny. Ca sa vezi... 

e Una dintre cele mai bine 
plătite actrițe din Franţa este 
Véronique Genest, eroina 
unui serial tv de succes în 
care ea interpreteaza o femeie 
politist. Star de televiziune, 
Véronique se pregateste si 
pentru relansarea carierei 
sale pe marele ecran, alaturi 
de Pierre Richard. „Pentru 
mine insa cel mai mult con- 
teaza fiul meu, in varsta de 
un an, sotul meu (medic, dar 
de curand convertit la actorie 
de catre Richard Anconina — 
n.n.) si timpul pe care-l pe- 
trecem împreună. Și mai am 
o pasiune: motocicleta Harley 
Davidson“. Asta, da, pasiune! 

e Dustin Hoffman și-a săr- 
bătorit cei 60 de ani de viata 
și 17 de căsătorie pe melea- 
gurile Turciei, la Dalyna, ală- 
turi de familia sa și de prie- 
tenul Sting. Cei doi au făcut 
cât e ziua de lungă împache- 
tări cu nămol (pentru frăge- 
zirea pielii), bălăcindu-se ca 
doi hipopotami în noroiul cu 
miros de sulf. Astfel mas- 
cati ei au putut fi cu greu 
recunoscuți de către admi- 
ratoare. 

e Actorul si rapper-ul Will 
Smith, în mare vogă acum la 
Hollywood, a hotărât să se 
mute. Așa că a cumpărat (cu 
doar 3 milioane de dolari) 
fosta reședință a unui produ- 
cător din anii '20: o vilă în stil 
colonial spaniol, de 700 metri 
pătraţi așezată pe una dintre 
colinele cetăţii filmului. După 
succesul lui Independence 
Day si Men In Black (pentru 
care a primit 10 milioane do- 
lari), Smith a devenit euforic 
si vrea ca toata lumea sa se 
bucure de celebritatea lui. 
Asa că palatul pe care l-a 
achiziționat nu este el prea 
discret, dar are avantajul că 
poate adăposti câteva zeci de 
persoane pentru petrecerile 
pe care actorul e hotărât să 
le tina lant. Cea mai fericită 
este Jada, viitoarea lui soție, 
care a mărturisit că-i place 
să aibă cât mai mult spațiu 
în jurul ei. Cu zece camere, 
două case pentru oaspeţi, un 
parking pentru 20 mașini, 
piscină, sală de gimnastică 
și o sală de proiecţie de 50 lo- 
сип, ea are, se pare, spațiu 
suficient! 

e După ce s-a despărțit de 
profesorul ei de a, 
Julia Roberts a făcut o pa- 
siune pentru Ross Partridge, 
barman în restaurantul fran- 
co-vietnamez „Le Colonial“ 
din Los Angeles. Și pentru că 
Juliei nu-i place să umble cu 
jumătăţi de măsură, ea a ape- 
lat la cunoștințele ei din lumea 
show business-ului pentru a-l 


lansa pe tânărul care visează 
să devină, ca oricine aflat în 
preajma Hollywoodului, actor. 
El a primit deja un rolisor 
în Jurassic Park — The Lost 
World și se află acum sub 
aripa ocrotitoare a unuia 
dintre cei mai influenţi im- 
presari din Hollywood. Asa 
că în curând, tânărul barman 
va lăsa paharele pentru pla- 
tourile de filmare. 

e Pamela Anderson a în- 
teles că în relaţiile cu o anu- 
mită parte a presei, cea mai 
bună politică este transpa- 
renfa. În timpul unui talk show 
de la televiziunea americană, 
cerandu-i-se să arate o fo- 
tografie cu fiul ei, Brandon, 
actrița s-a conformat cu о 
promptitudine care a uimit. În 
prim plan a apărut micuțul 
Brandon, dar în chip de... 
ecografie, surprins în pântecul 
mamei. În seara aceea blonda 
vedetă a Echipei de inter- 
ventie a marcat un punct in 
meciul ei (dar nu numai al ei) 
cu ziariștii. 


a STARURI ȘI STILURI 


A venit toamna și mai toa- 
te vedetele (bronzate, liftate, 
ușurate de kilogramele în plus 
după vacanțe petrecute la 
thalassoterapie, institute de 
înfrumusețare sau pe plajele 
îngrădite ale proprietăților 
particulare) au ambiția să-și 
arate în lumina toamnei noua 
lor înfățișare. Să vedem cum: 

e Patricia Arquette, impa- 
cata în sfârșit cu soțul ei, Ni- 
colas Cage, s-a transformat 
într-o rockerita, făcându-și 
apariţia la unul din nume- 
roasele party-uri pe care le 
frecventează, îmbrăcată în 
fustă și bluzon din piele nea- 
gră. Ciorapii erau însă de un 
galben fosforescent mai potri- 
vit pe o autostradă în caz de 
autostop, iar cizmele cu toc și 
carâmb înalt îi tăiau silueta în 
două, făcând-o să pară și mai 
mică decât este în realitate. 
Remediul: să schimbe cât mai 
repede stilul! 

e La 23 de ani, Kate Moss, 
manechinul filiform (46 kilo- 
grame, 1,69 m înălțime) a sti- 
ut să-și impună silueta gracilă 
într-o lume a modei care agre- 
ează tinerele peste 1,80 m. În 
această toamnă ea a mai 
slăbit cu câteva kilograme, dar 
îi stă bine. Cu toate că este o 
mare amatoare de mâncăruri 
grase, dulciuri și cantităţi im- 
presionante de Coca Cola, 
metabolismul ei face minuni. 
Atenţie, însă! Nu vă sfătuim 
să urmaţi același „regim“. 

e Geena Davis cu cei 
1,85 m, preferă variaţia. Cam 
din doi în doi ani, ea își 
schimbă culoarea părului, 
tunsoarea și cu ajutorul chi- 
rurgului își implantează fire de 


păr în plus. Anul acesta ea 
este blondă ă la Marilyn, dar 
tunsă foarte scurt și ma- 
chiată discret. Maxilarele pu- 


Geena Davis — mereu 
alta 


Alec Baldwin și prietenul 
lui, șarpele Moss 


tin cam proeminente nu re- 
useste însă să si le ascun- 
da. Remediul: sa schimbe 
tunsoarea! 


Pentru accesorii puteti 
sa va inspirati de la: 


e Johnny Depp care poarta 
pe mana dreapta o mitena si 
tine intre degete o vesnica ti- 
gară aprinsă. Stil: serial killer, 
dar băiat frumos. 

e Sophie — un bindi indian 
pe frunte (mică piatră preti- 
oasă sau o perlă), iar dede- 
subt desenat cu creionul un 
semn cabalistic. Stil: o mie și 
una de nopți. 

e Victoria Abril, adeptă a 
provocarii vestimentare, a 
apărut recent îmbrăcată în- 
tr-un voal transparent si în- 
cinsă, milimetric deasupra 
ombilicului, cu o curea lată 
și cataramă de dimensiuni 
apreciabile. Stil: Mata Hari 
anul 2000. 

ə Maria Shriver, soţia lui 
Arnold Schwarzenegger, purta 
la o serata un colier de perle 
aninat nu de gat, ci de... glez- 
na. Stil: cadana, dar cu di- 
plomă universitară. 

e Maiween, actriţă si top 
model, la o prezentare de 
moda a lui Jean Paul Gaultier, 
a venit incaltata cu tenisi Nike. 
Ciorapii se „asortau“ de mi- 
nune: colanti retea gauriti din 
loc in loc. Stil, declarat de 
ea: ,,Jinuta sclipitoare pentru 
seară!“ 


D. STĂNESCU 
41 


$ Pe vremea când Lamour (Dorothy) rima cu glamour 
(în Hurricane de John Ford — 1937 — cu Jon Hall) 


j DUPĂ 10 ANI 


În ultimii 10 ani multe s-au schimbat 
în lumea filmului. De la salariile 
starurilor, alocarea unor bugete ame- 
titoare pentru realizarea unor filme și 
campaniile lor publicitare până la jocul 
nebunesc sus-jos al box-office-ului, 
regizori și actori evoluând după zicala 
„azi ești, mâine nu mai ești“. 

La box-office-ul filmelor, pe primul 
loc se află Jurassic Park care chiar 
dacă n-a depășit cele 400 milioane 
dolari încasate de E.T. (al aceluiași 
Spielberg) a atins totuși cifra res- 
pectabilă de 357 milioane dolari. El 
este urmat, în ordine, de Forrest 
Gump (329 mil.) Regele Leu (312 
mil.), Independence Day (306 mil.) si 
cu peste 200 milioane încasări: 
Singur acasă, Batman, Twister, 


42 


Mrs. Doubtfire, Ghost, Aladdin. De 
notat că în afară de Batman, toate 
celelalte pelicule sunt realizate după 
1990. In plus, acest Top Ten ofera locuri 
fruntașe filmelor beneficiind de 
spectaculoase efecte speciale, dar și 
desenelor animate. Ceea ce înseamnă 
că americanii au rămas totuși niște 
copii mari. 

Spielberg se află și în fruntea 
clasamentului celor mai „rentabili“ 
regizori, urmat de Woody Allen, Robert 
Zemeckis, Barry Levinson, Paul 
Verhoeven, Martin Scorsese, James 
Cameron, Richard Donner, Stephen 
Frears, Clint Eastwood. Nota bene: 
printre atâția americani s-au strecurat: 
Verhoeven (de origine olandeză) si 
britanicul Stephen Frears, ale căror 
cariere se împart între Hollywood și 
tărâmul natal. 


> ALTER EGO 


Usual Suspects, Leon,Trainspo- 
tting, Fargo, Breaking the Waves, 
Lune de fiel, Quiz Show, Hamlet... 
Toate aceste filme sunt semnate Alter 
Ego, firmă de dublaj a filmelor copiate 
se casete video, înființată de Hervé 
Icovic. 

„Ceea ce este foarte dificil pentru 
un actor de dublaj este nu vorbitul, ci 
interpretatul. Lucram intr-un ritm de 
doua-trei filme pe luna, si e deja prea 
mult. Primesc copia si scenariul ori- 
ginal, si-i dau drumul. Angajez adap- 
tatori pentru traducere si organizez 
casting-ul. Totul dureaza intre cinci si 
șase săptămâni. Cel mai dificil este 
sa dublezi filmele asa-zise clasice, 
cum ar de exemplu Hamlet. La 
Othello am avut impresia că eu însumi 


am montat filmul. Mai există filme 
imposibile, cum ar fi French Kiss 
(r. Lawrence Kasdan). Kevin Kline nu 
pare nici un moment francez, așa că 
l-am dublat. lar pentru Meg Ryan ат 
adoptat o soluție de moment: am 
angajat o americană care trăiește la 
Paris și nu și-a pierdut accentul din 
State. Niciodată nu folosesc actori 
foarte cunoscuți pentru dublarea unora 
la fel de cunoscuţi. De exemplu, dacă 
îl iau pe Depardieu să-l dubleze pe 
Branagh si Gérard spune: «Buna 
ziua», spectatorul care-i cunoaște bine 
vocea îl „vede“ de fapt pe Depardieu. 
De obicei pentru un film cu 150 per- 
sonaje angajez cam 120 de actori. 
Recordul l-am bătut cu Quiz Show 
unde erau 250 în film, iar eu am 
angajat 150. Bugetul alocat unei 
versiuni dublate ajunge cam la 500.000 
de f.f. Problema сеа mare este cea a 
adaptării dialogurilor. Cele franceze 
sunt deseori mult mai vulgare decât 
cele americane. «Fuck» în engleză 
este parcă mai putin vulgar decât 
«enculé». Așa că trebuie să fiu cât mai 
atent la asemenea amănunte“. 


> HARD, SOFT s.a.m.d... 


Andrew Blake (un pseudonim 
bineînţeles) este unul din puținii 
regizori de filme X care are stil. Să 
vorbesti despre asa ceva la filmele 
porno ar face pe multi sa zâmbească, 
dar Blake si-a facut ucenicia la ,case 
mari“ ca Penthouse si Playboy. Ajuns 
pe cont propriu, el a trecut la altceva: 
filme hard in care superbe creaturi 
evoluand in ralenti fac sa viseze 
armate de bărbaţi, pe o imagine filtrată 
cu măiestrie. Unul din filmele lui cele 
mai cunoscute, Evening Diversion a 
costat 200.000 dolari, sumă consi- 
derabilă, dacă ţinem cont că un film 


& Carole Bouquet 
ramane emblema parfumului Chanel 5 


porno obișnuit nu depășește 20.000 
dolari, iar cele hard crade care se 
toarnă într-o singură zi într-un pat au 
un „buget“ de doar 3.000 dolari! 

Secretul succesului lui Blake este 
investiția. In costume, adică în deza- 
bieuri create de Jean Paul Gaultier; 
în casting-ul compus din tinere cu 
aspect de top model ca Lea, Coralie, 
Tanya Lariviére — nume celebre (și 
false), din lumea filmelor porno si tipi 
precum David Perry, fost David 
Lecongneur, cu un look ă la Brad Pitt, 
dar cu 20 cm mai înalt. Aflat în 
concurență cu Private, liderul mondial 
în producerea filmelor X, Blake 
explică: „Ei aruncă pe piață ceea ce 
se cere. Amor nebun în locuri para- 
disiace, dar secvențele lor sunt lipsite 
de orice simt artistic, sunt doar sex, 
sex, și iar sex. Comparându-le cu ceea 
ce fac eu, să zicem că unora le place 
un prânz delicat iar altora să mânânce 
în picioare la Mac Donald's. Din 
păcate, fast food-ul atrage tot mai 
multă lume“. 

Diferenţa dintre piața americană și 
cea europeană a filmelor porno este 
că o producție de peste ocean se 
poate rentabiliza de patru ori. Există 
versiunea hard clasic şi cea pentru 
export, destinată cu prioritate unor țări 
ca Germania, Suedia și Franţa. Mai 
există apoi două versiuni soft (cu 
momentele prea explicite ale actului 
sexual tăiate la montaj) destinate 
rețelelor cablate gen telefilmul de 


duminică seară de pe M6, si rețelelor 


hoteliere. 

Producător, realizator, operator șef, 
monteur, Andrew Blake este el singur 
o echipă. După ce a terminat de filmat, 
transferă materialul pe bandă video și 
montează fiecare scenă cu extremă 
minutiozitate. Contractul pe care l-a 
încheiat cu societatea specializată 


3 Eddie Murphy — surclasat la box 
office de Will Smith 


& Sigourney Weaver — mamă vitregă în Albă ca Zăpada 
(r. Michael Cohn) 


Colmax este pe trei ani, de minimum 
trei filme pe an. „Este extrem de 
simplu, spune Blake. Filmele sunt 
vândute dinainte de a fi filmate, doar 
având garanţia numelui meu. După 
aceea, rămâne în grija mea să nu-mi 
dezamăgesc clienţii“. Problema SIDA 
nu există pentru Andrew Blake. „Nu le 
cer niciodată actorilor mei rezultatele 
testului antisida. In definitiv este treaba 
lor. În recuzita mea există totuși sute 


de cutii cu prezervative. Dacă tipii 
care apar în filmele mele le folosesc 
sau nu, nu mă interesează... De ce 
am ales meseria asta? Poate ca 
pe o scuză să pot frecventa fetele 
frumoase“. 


La DE TOT FELUL 


e Patruzeci de personalități holly- 
woodiene, printre care Paul Newman, 
Barbra Streisand, Spike Lee și Oliver 
Stone au semnat o scrisoare de pro- 
test adresată autorităților chineze 
care intenționau să cenzureze filmul 
lui Martin Scorsese, Kundun, despre 
viața lui Dalai Lama, liderul spiritual al 
călugărilor tibetani. 

e Burt Reynolds nu va mai face 
reclamă pentru cărțile de credit: el a 
fost declarat falit, averea personală 
de aproape 10 milioane dolari cam 
ducându-se pe apa sâmbetei. Cea 
mai deceptionata este fosta lui soție, 


actrița Loni Anderson căreia Reynolds 
îi plătea o confortabilă pensie alimen- 
tară. De unde nu e... 

• Coincidenta. In momentul când 
Michael Ovitz se pregătea să se 
retragă de la conducerea companiei 
Disney, Treat Williams obținea un 
premiu Emmy pentru rolul interpretat 
în teleplay-ul The Late Shift. Perso- 
najul lui este extrem de asemănător 
cu fostul patron al ICM. Produs de 
HBO, filmul vorbeşte despre războiul 
de fiecare seară de la televizor, dintre 
cei doi maeștri ai talk-skow-urilor, Jay 
Leno pe coasta de Vest și David 
Letterman pe Coasta de Est. 

• Noi idoli. Cele mai recente 
vedete rasfatate de presa ameri- 
cană se numesc Edward Norton și 
Johnathan Schaech. Primul a fost 
avocatul lui Woody Harrelson în Larry 
Flynt (r. Milos Forman) și îndrăgostit 
in Toata lumea spune te iubesc 
(r. Woody Allen), iar cel de-al doilea 
este killer in The Doom Generation 
(r. Gregg Araki) și cântăreț compozitor 
în ThatThingYou Do (regizat de Tom 
Hanks). Se pare că Schaech este cât 
p-aci să-l detroneze pe Brad Pitt în 
inima americancelor! 


> само sus, CAND Jos 


• Norocosul Spike. De obicei se 
trece de la publicitate, la cinema. 
Spike Lee a facut exact pe dos, de 
multe ori cu foarte mult succes de 
public. De curand el a semnat un 
contract cu foarte prestigioasa firma 
de publicitate DDB Needham si a 
înființat Spike/DDB pentru a-și scrie, 
produce și realiza singur clipurile 
publicitare. 

e Ghinionistul Sheen. Lumea se 
obișnuise cu scandalurile iscate de fiul 
lui, Charlie, client asiduu într-o vreme 
al „fetelor“ lui Heidi Fleiss. lată însă 
că acum, tatăl, Martin, eroul lui 
Apocalypse Now, creează pro- 
bleme poliţiei. El a fost arestat la Los 
Angeles pentru că a agresat – acasă 
la el— pe o tânără de 24 de ani. Actorul 
a fost eliberat după ce și-a petrecut 
noaptea la poliție, pe o cauţiune de 
20.000 dolari. 


@ О rusoaică vedetă de filme porno: Elena Masurenko 


43 


TELE NOVELLA: 


Daca visati să ajungeţi actori de 
telenovele (in definitiv de ce nu, 
totul e posibil!) ar trebui să știți ca: 

e Frumoasele serialelor sud- 
americane și-au câștigat celebri- 
tatea participând la concursuri de 
miss și câștigând destule pentru a 
atrage atenţia producătorilor. Așa 
au procedat Maribel Guardia 
(Inrobită de iubire) — fostă Miss 
Puerto Rico; Ruddy Rodriguez 
(Pasiuni secrete, Alejandra, Mala 
Mujer) — Miss Venezuela, Miss 
America Latină, locul trei la Miss 
World; Lola Forner (lubiri amă- 
gitoare) — Miss Spania; Cora- 
ima Torres (Kassandra) — Miss 
Venezuela — locul trei. 

e Dacă nu aveți curajul să vă 
dezbracati în bikini pentru con- 
cursul de frumuseţe, atunci e mu- 
sai să fi evoluat pe podiumul pre- 
zentărilor de modă sau chipul să 
vă fi aparut pe coperţile unor re- 
viste cunoscute. S-au lansat ast- 
fel (printre altele): Veronica Castro 
(ȘI bogatii plâng), Angelica Rivera 
(Stăpâna), Catherine Fullop (Cap- 
cana), Araceli Gonzales (Se- 
icul). 

e Unele dintre starurile sud- 
americane au debutat din frageda 
pruncie in fata camerelor de luat 
vederi: Andreea Del Boca (la 4 ani) 
Edith Gonzales (la 5 ani), Grecia 
Colmenares (la 8 ani), Ana Col- 
chero (la 6) si Veronica Merchant 
(la 7). Crescând pe platouri, con- 
sacrarea lor nu a depins atât de 
mult de o înfățișare de top model. 

e Pentru bărbaţi este însă mai 
ușor: e suficient să depășească 
1,80 m înălțime (ca Gustavo Ber- 
mudez, Arturo Peniche, Gabriel 
Corrado, Eduardo Palomo), să 
aibă trup de atlet (ca același Edu- 
ardo Palomo, dar și Osvaldo Laport 
sau Osvaldo Rios) și, mai ales, 
să aibă sex appeal, sau pe vino- 
ncoace, sau cum vreţi să-i spuneți, 
pentru ca mii de tinere admiratoare 
să ofteze în taină după ei. 

La toate acestea adăugați, vă 
rugăm, o condiție esenţială: să tră- 
iti pe „meleagurile telenovelei“. 


Ro Ce nu stiati: 


• Eduardo Palomo, căsătorit cu 
o frumoasă spaniolă, Carina Ricco, 
își vede atribuită câte o poveste de 
dragoste la fiecare telenovelă în 
care joacă. La Inimă sălbatică 
toată lumea îl credea îndrăgostit 
lulea de Edith Gonzales; la Hura- 
can gurile rele spun că partenera 
lui, Veronica Merchant s-ar fi în- 
drăgostit nebunește de el. Actorul 
a fost nevoit de fiecare dată să 
dezmintă zvonurile. „Dar acum 
m-am săturat — spunea el de cu- 
rând. Ziarele n-au decât să teasa 
pe seama mea și a partenerelor 
mele tot felul de povești. Sunt libere 
să o facă. Trăim într-o lume în care 
publicului îi place să știe cât mai 
multe despre actorii preferaţi, chiar 
dacă sunt minciuni. lar dacă sunt 
şi minciuni frumoase...“ 


44 


Ana Colchero și Ernesto Laguardia parteneri în Alondra 


Raz Degan, în curând erou de telenovelă 


e Ruddy Rodriguez, despărțită 
de sot, dar si de frumosul parte- 
ner din Pasiuni secrete, Danilo 
Santos, mai este în așteptarea 
marii dragoste. Până o va găsi, ea 
va avea rolul principal în serialul 
Tenebrele inimii, va lansa pe piață 
un al doilea disc și va prezenta o 
emisiune tv consacrată femeilor și 
problemelor lor. „Îmi place să mă 
implic în tot ceea ce ţine de viața 
semenelor mele și acolo unde pot 
face ceva util pentru ele vreau să 
fiu neapărat prezentă“. 

e Ре Raz Degan l-aţi văzut în 
serialul Sorellina, în care era fru- 
mosul prinț îndrăgostit de fata cea 
săracă. În curând el va fi eroul unei 
telenovele realizate în Argentina, 
intitulată Vraja iubirii, o poveste de 
dragoste care se petrece în secolul 
trecut. Partenera lui se pare că va 
fi — tratativele nu sunt încă inche- 
iate — Araceli Gonzales. 

e Inocenta Maria, adică Grecia 
Colmenares, intenţionează să re- 
nunte un timp la platourile de fil- 
mare pentru a-i dărui un fratior 
băiețelului ei. Nu înainte însă de a 


Ruddy Rodriguez 
— vedeta unei emisiuni 
dedicate femeilor 


termina filmările la Glasul inimii, 
telenovelă produsă în Mexic cu 
Arturo Peniche ca partener. 

• Un romantic este Eduardo 
Santamarina care isi rasfata cuce- 
ririle feminine — pe rând totuși — cu 
cine la lumina lumânărilor, șam- 
panie și icre negre, plimbări pe 
malul mării și acorduri de tangouri 
languroase cântate de Julio 
Iglesias. 

• Coraimei Torres îi plac... 
șerpii. Ea este hotărâtă ca atunci 
când va avea suficienţi bani să își 
amenajeze pe proprietatea ei de 
80 de hectare o grădină zoologică 
cu șerpi de toate felurile și alte ani- 
male cât de cât asemănătoare lor: 
crocodili, șopârle... Numai animale 
dragute. 

D.S. 


TEATRUL NOTTARA 
BUCUREȘTI 


prezintă pe 


Victoria Cocias 


ARIA 
CALLA 


LA PIVI 


după Master Class de Terrence | с 
traducerea Antoaneta Ralia 


RADU GABRE 


STEN, SICA RUSESCU ADINA CEZAR 


VALENTIN ANTOFI 
CLA DIA MĂRU-HANGHIUC CLARA VODĂ ALFREDO PASGU MIHAI VÂRTOSU 
ASILE PASCU MARIANA DĂNESCU CLARA MUŞAT DANIEL STOICA 


@ Teatrul Nottara este o instituție publică de cultură subventionata de Consiliul General al Municipiului București 


45 


Р. 


[> NEMULȚUMIRI 


e Kenneth Branagh: „Pen- 
tru mine cea mai mare cor- 
voadă o reprezintă autografele. 
In acele momente parcă se 
prăbușește cerul. Dau semnă- 
turi în dreapta și stânga și 
imediat constat că ar trebui să-i 


46 


mulțumesc pe toți fanii, care de 
multe ori sunt cu zecile. Toţi îmi 
vâră sub nas fotografii cu mine 
(de cele mai multe ori nu-mi 
dau seama când au fost 
făcute), strigă, se agită, mă 
înghesuie, în timp ce impre- 
sarul meu îmi spune să mă 
grăbesc. Cum naiba aș putea 
s-o fac?“ 
e Bertrand Tavernier: „In 
tinerețe am fost mulţi ani atașat 
de presă și cu această ocazie 
am participat de câteva ori la 
Festivalul de la Cannes de 
unde amintirile nu sunt dintre 
cele mai plăcute. Am fost uimit 
de violenţa — de neînțeles – a 
unora dintre spectatori care 
huiduiau la Aventura lui 
Antonioni si aplaudau siste- 
matic — era o modă pe atunci — 
cum apărea pe ecran vreun 
apus de soare. In timpul fa- 


| alph Fiennes = 
englez, > 


imoasei ediții din 1968, mi-a- 
duc aminte chipul răvășit al lui 
Carlos Saura care protesta cât 
putea împotriva întreruperii 
proiecției filmului său, în timp 
ce primea lecții de cum se face 
o revoluție din partea tinerilor 
furioși. Aceștia nu știau sau se 
făceau că nu știu că Saura 
însuși lupta să facă filmele pe 
care le dorea într-o perioadă 
numită „a lui Franco“. 


„SUNT UN GENIU“ 


Intr-un articol intitulat „Sfâr- 
șitul Hollywoodului pe care-l 
cunoaşteţi“ scris pentru Los 
Angeles Magazine, celebrul DJ 
Howard Stern spune despre 
sine: 

„ „Aș vrea să vă gândiţi bine. 
In istoria artei, a politicii si, mai 
ales, a filmului, cine a uimit mai 


@ Cine-ghicitoare. 


Cine este actorul din fotografie? Ca să vă ajutăm vă oferim 
câteva amănunte: personajul se află la Hollywood, în 1968 când 
s-a întâlnit cu regizorul Domnișoarelor din Rochefort, 
Jacques Demy. Acesta i-a propus un rol în Model Shop, film 
care, din păcate, nu s-a mai făcut. 


mult decât mine? Nimeni! Și 
cine a fost mai interesant decât 
mine? Evident, nimeni! Si cine 
este mai important decât mine 
(în afară poate de tipul blond 
care juca într-un serial tv cu 
șerifi, nu-i mai știu numele)? 
larăşi nimeni! Si ştiţi de ce? 
Pentru că nu există persoană 
mai controversată decât 
Howard Stern, adică eu. Și 
nu-mi mai vorbiti de ratatul ăla 
de Larry Flynt. Nu el este cel 
mai mare apărător al Amen- 
damentului unu. Nu el este cel 
care datorează statului ameri- 
can 1,7 milioane dolari pro- 
venind din amenzi neplătite. 
Ăla sunt eul... Şi Demi Moore 
în Striptease... Scutiti-ma! 
Apare goala... si ce-i cu asta? 
Ce n-ati mai vazut gagica 
goala? Interesant ar fi fost ca 
Demi sa poata face un film 
îmbrăcată... Hollywoodul a 
ajuns de plâns. Uitaţi-vă ce 
filme se fac. John Travolta în 
Michael, îţi vine să te spânzuri. 
Eu ar fi trebuit să joc Michael. 
Sau filmul ăla cu Kristin Scott 
Thomas și tipul căruia nu-i pot 
pronunţa nici numele (Ralph 
Fiennes n.n.). Aș fi putut fi 
superb în rolul Pacientului 
englez... Sau în orice rol, 
pentru că sunt genial...“. Fără 
comentarii. 


> DACA ÎI ÎNTÂLNIȚI 
PE... 


...EDDIE MURPHY să știți 
că are 36 ani. Suferă de 
sindromul ,nu sunt numai un 
clown“. Principala calitate: un 
râs inimitabil și un debit verbal 
neegalat: poate recita Hamlet 
în 1,28 minute! Dacă vorbiti cu 
el nu-i spuneţi: „Ai văzut cât 
încasează Jim Carrey pentru 
un film?“ Si nici: „Eşti actorul de 
culoare cel mai bine plătit“. Will 
Smith 1-а surclasat cu 15 
milioane dolari pentru un film. 

...RENNY HARLIN. Are 36 
de ani și s-a născut la Ri- 
hihimăki (Finlanda). Este mân- 
dru că a realizat Cliffhanger 
plus cele două nominalizări la 
Oscar obținute de Laura Dern 
și mama ei Diane Ladd în 
Rambling Rose. Dacă îl întâl- 
niți nu-i spuneți: „Ce-ai zice să-l 
iei pe Jeff Goldblum în viitorul 
tău film?“ Spuneti-i mai de- 
grabă: „Ce actor slab este acest 
Goldblum“. Îl veţi face fericit. 
Goldblum este cel care i-a 
„Suflat-o“ pe Laura Dern, dar și 
Harlin la rândul lui, s-a căsătorit 
cu Geena Davis care la un 
moment dat a fost logodnica lui 
Goldblum... Și aceeași Geena 
a divorţat de curând de Harlin 
care intră astfel, după eșecul lui 
Cuthroat Island, într-o „zonă 
crepusculară“ si în viata par- 
ticulara. 


VENETIA 


(Urmare din pag. 9) 


Voi reveni în numărul viitor 
asupra altor filme cu totul 
remarcabile prezentate în Sâp- 
tămâna Criticii și în programele 
Mezzogiorno şi Mezzanotte. 


Ci si la jumatatea dru- 
mului cum ne aflam, este limpede 
ca oferta Mostrei a fost remar- 
cabila. Si totusi aceasta editie 
care si-a propus sa-i schimbe 
cursul (vezi si Corespondenta (пг. 
8/97) de la Roma a conferintei de 
presa a noului director al Festi- 
valului, Felice Laudadio) a fost 
multiplu sanctionata. Este un 
paradox asupra căruia merită sa 
zăbovim. 

Cu o prudenţă ambivalentă 
reputatul critic al cotidianului La 
Repubblica, lrene Bignardi (de 
altfel una dintre candidatele la 
direcția Mostrei 54 alături de 
Ettore Scola, Nanni Moretti, 
Marco Miller) scria chiar în prima 
zi a festivalului, 27 august: „Se 
poate vedea a priori că Veneţia 
54 este extrem de densă. Este 
incontestabil un pariu curajos de 
a face un festival fără fanfare, fără 
cineasti notorii. Laudadio, perso- 
nalitate turbulenta si aventu- 
roasa, face un triplu salt mortal 
care ar putea să iasă bine sau 
rău. Pentru cine frecventează fes- 
tivalul de mai multi ani si credea 
a-i cunoaște parcursul, profilul 
sectiunilor, orarul proiectiilor, se 
va afla acum in fata unui teritoriu 
necunoscut plin de mister, fas- 
cinant, dar si nelinistitor ca orice 
situaţie lipsită de certitudine.“ 
Intuitia ei s-a dovedit corectă dar, 
și premeditat precaută. 

Imi amintesc ca în timpul dom- 
niei lui Pontecorvo (1992—1996, 
de când urmăresc Mostra) au 
existat multe critici violente și la 
adresa sa — doar tăcerea e de 
aur — cand în Laguna au defilat 
la proiecţiile de gala cel mai mare 
număr de vedete americane din 
istoria festivalului. In anul următor 
însă, când Pontecorvo, ținând 
poate seama de supărarea criti- 
cilor, a invitat mai puţine vedete 
americane, el a fost la fel de 
aspru admonestat pentru ab- 
senta acestora. Cum se spune 
„Ѕі-аѕа-і rău, și-așa nu-i bine“. 
Supărarea de acum a criticilor că 
au absentat vedetele (deși au 
fost prezenţi Harrison Ford, 
Sylvester Stallone, Willem Dafoe, 
Gerard Depardieu, Carole Bou- 
quet, Emma Thompson si inca 
foarte multi altii) era cu totul 
paradoxala in contextul ofensivei 
susținute a cinematografiilor 
europene pentru a contracara 
invazia filmului american. Și când 
' însuși apelativul de Mostra, 


Г Soho de Jez 
эй Butterworth 


Seven de Shane 
Meadows 


de Carin Adler! 


Fata бе 
Antonia Bird 


© Renasterea britanica evidenta in cinema, 
dar absentă la periferia societății, după cum o prezintă cineastii. . 


adică expoziţie, vitrină a imagi- 
nilor, îi precizează vocaţia: un 
festival orientat nu către vedeta- 
riat, ci către descoperirea a ce e 
nou în limbajul filmului. A fost 
aceasta și intenţia lui Laudadio 
când și-a propus să renunţe până 
și la autori iluștri pentru a-și 
asuma riscul prezentării unor 
autori la debut sau foarte putin 
cunoscuți. Dintre cele 300 de 
filme vizionate de curatorul Mos- 
trei, împreună cu echipa sa com- 
pusă din doi italieni și cinci 
străini, au fost prezentate în toate 
secțiunile 130 de filme din care 
peste 30 de autori la debut sau 
la al doilea film. Si deși cro- 
nicile la filme au fost în majoritate 
elogioase, Mostra pe ansamblu 
a fost criticată. in schimb, din pa- 
radox în paradox, pe ansamblu, 


palmaresul a fost acceptat. La 
rezervele pe care le-am făcut nu 
pot spune s-au asociat nume- 
roase voci. 

În același timp Laudadio a 
respectat tradiția nu doar prin 
recentele documentare de lung 
metraj excelent realizate dedi- 
cate lui Rossellini: Profesiunea 
de a fi om de Beppe Cino, 
Maurizio Giammusso, Gioia 
Fiorella Mariani; si lui Mastro- 
ianni: Imi amintesc, imi amin- 
tesc de Anna Maria Tato. Au 
putut fi urmărite si retrospective 
De Santis, Satyajit Ray (cu 
ocazia aniversării la 15 august a 
50 de ani de la independența 
Indiei) și de asemenea amplul 
program dedicat lui Stanley 
Kubrick introdus de un one 
man Show susţinut de Malcolm 


McDowell. lar ca evenimente 
speciale au putut fi văzute „com- 
poziția“ lui Atom Egoyan Bach 
Suita 4 Sarabanda; și filmul lui 
Lars von Trier Riget Il/Imperiul 
II de cinci ore. Această abun- 
denta a fost din nou — paradoxal 
— criticată, scriindu-se: „Prea 
multe filme bune și nu le putem 
vedea pe toate“! Cred că în lunile 
următoare severele aprecieri vor 
fi date uitării căci este imposibil 
să nu rămână efortul de a trans- 
forma un festival de cinema în- 
tr-un festival pentru cinema și ca 
hotărârea de a scoate Mostra din 
inevitabila rutină să nu continue 
și la ediția următoare, mai ales 
că sfidarea lui Laudadio a și 
început să determine reorien- 
tarea altor importante festivaluri. 


A.D. 
47 


u o experienţă de aproape 30 de ani în domeniul finanțării şi decontării 

tranzacţiilor de comerţ exterior, BANCOREX este una dintre primele 

bănci comerciale româneşti. М 

Din decembrie 1990, BANCOREX funcționează ca о societate bancară 

pe acțiuni, cu capital majoritar de stat, îndeplinind funcțiile unei bănci 
comerciale cu caracter universal. 

In prezent, BANCOREX dispune de o reţea formată din peste 35 de sucursale, 
în București operând 6 sucursale. 

De asemenea, BANCOREX isi propune deschiderea de noi sucursale si 
agenții până la sfârșitul acestui an. 

BANCOREX dispune de reprezentanțe la New York şi Moscova, de o 
sucursală la Nicosia şi participă la capitalul unor societăți bancare din străinătate: 
Frankfurt-Bucharest Bank AG f/m, Anglo-Romanian Bank Ltd-London, Banque 
Franco-Roumaine sa — Paris, Banca Italo-Romena s.p.a. Milano, MISR-Roma- 
nian Bank sa Cairo. 


BANCOREX - bancherul oamenilor de afaceri ! 


BANCOREX 


BANCA ROMÂNĂ DE COMERȚ EXTERIOR S.A. 


y Е 


рі 


CEA MAI BUNĂ BANCĂ 
DIN ROMÂNIA 


Euromoney Magazine 
lulie 1997 


Integrarea in comunitatea financiar-bancară internațională este ilustrată si 
de calitatea BANCOREX de membru al sistemului internațional de comunicații 
financiare SWIFT, al Camerei Internaționale de Comerţ de la Paris şi a 


“organizaţiilor VISA INTERNATIONAL, EUROCARD şi MASTERCARD. 


Bucurându-se de recunoaștere pe plan internațional, BANCOREX este în 
prezent banca românească cu cea mai mare reţea de corespondenți bancari: peste 
1600 bănci corespondente în 150 de țări. 


Calea Victoriei 22-24, 70012 BUCUREȘTI - ROMÂNIA 
Tel: +40.1-614 73 78, 61491 90 

Fax: +40.1-312 24 95, 311 27 51, 614 15 98 
Telex: 11 235, 11 703 ebank r 

SWIFT: BRCEROBU, E-mail: [email protected]