Revista Cinema/1990 — 1998/9-Noul_Cinema-anul-IX-nr-3-1998

Nr. 3/1998 


Ba PIESA 


Anul IX Nr. 98 REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


Festivaluri: 


BERLINALA 
TORINO 


3-5 


8-11 
34-35 
36-39 
12-18 


20-23 


Societatea Comorolală 5.hl 


SUMAR 
martie 1998 


ECHIPA 
REDACȚIONALĂ: 


Director-redactor şef 


DIALOG CU CITITORII: Palomo contra Rios; Adina Darian 


Ofertă amară; Premii... 


Redactor şef adjunct 


CARTEA DE FILM: „Un prinț al minţii cinematografice Dana Dama 


românești“; A opta, dar nu ultima dintre arte; 


Un surâs în plină iarnă 
FESTIVALURI: 

BERLINALA: O reușită deplină 
TORINO: O extremă divinitate 


SALONIC (կ: Gustul capodoperei 
DOSAR TEMATIC: Metisajul - o revoluție liniștită 
ECRANUL DE ACASĂ: Poliţişti ca-n viață 


Secretar general de redacție 
Ioana Statie 


Publicişti comentatori 
Irina Coroiu 
Rolland Man 


Redactor șef de rubrică 
Doina Stănescu 


Director economic 
Aurelia Ivănuş 


DE ECRANE: Gol-pușcă, Infanteria stelară, Flubber, Manager difuzor 


Pactul cu diavolul, Տես ce-ai făcut astă-vară 


BLOC NOTES 
ՐԲԱ ՆԸ: Sigourney Weaver 


PORTRETUL LUNII: losif Demian 


SOUNDIRACI: Un vis împlinit 
FAN CLUD 


DAZADUL INIMILOR SFÅRÂMATE 


CINEGLOD 
CINE CE FILMEAZÅ 


TIPOGRAFIA FED — GRUPUL DRAGO PRINT 
335 66 61/13; 335 93 18; Bucureşti 


Calea Hahoval 147, tel 


Abonamentele se pot face prin 
Oficiile poştale, Catalog Presă 1998, 
editat de RODIPIT poziția 4070, 


Cititorii din străinătate se pot abona prin 
RODIPET S.A.P.0, Box 33-57, telex 11995, 11034; 


Fax: 222.64.07: Telefon: 22241.26; 


Piaţa Presei Libere nr, 1, sector 1, 71341 Bucureşti 


Adrian Constantinescu 


COLABORATORI PERMANENȚI: 
Mircea Alexandrescu, Călin Căliman, 
Mircea Diaconu, loana Eliad, 
Andrei Gorzo, George Littera, 
David Melville, Dinu-loan Nicula, 
Iaromira Popovici, Dan Predescu, 

< Eva Sîrbu, Dumitru Solomon 


Adresa redacţiei: 
Piaţa Presei Libere 1 
Sector 1, 71341 Bucureşti 
tel. 222.33.32 Intrarea B, Et. INI 


Pentru 1998 vă puteți abona și di- 
rect la redacția noastră: 3 luni — 
13.500 lei; 6 luni — 27.000 lei. Plata 
se face prin mandat poștal pe adresa 
redacției: Noul Cinema, Piaţa Presei 


Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1, | | Libere nr. 1, sector 1, 71341 Bucu- 


Bucureşti, 21 lulle 1992, Inmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului a. penria a lyas maraga 
y 4 BRA Pi . Completaţi citeţ numele 51 
cu nr J/40/19554/1992 din 24.07.1982. ISSN 1220-1209 adresa dumneavoastri. De asemenea, 

Culegere, tehnoredactare computerizată și tipar — la cerere, revista poate fi expediată 


poştal prin ramburs și poate fi 
cumpărată direct din redacţie. 


Fotografii promoționale Փ Press Release — Berlinala e 
Salonic Փ Torino Փ Buena Vista International 
(Touchstone Pictures, Hollywood Pictures Company, 
Peacock Films) — Româniafilm Փ Columbia TriStar, 
20th Century Fox — Guild Film România Փ UIP — 
Media Pictures International Փ Warner Bros. — Ecran 
XXI Փ Arhiva revistei Noul Cinema 


PALOMO CONTRA 
RIOS: A 

RĂZBOI CIVIL ÎNTRE 

TELENOVELOFILI?! 


e la Craiova primim o mică declarație 
de război. OANA-ADRIANA DUȚĂ 
porneşte o bătălie hotărâtă împotriva 
unei grupări „compusă, bănuiesc, 
din ma! multe fete“ („gruparea Timișoara“) 
și care asaltează cu scrisori diverse publicații 
„de profil“, declarându-se „fane înfocate“ 
ale actorului de seriale Eduardo Palomo. 
Acest fapt nu ar deranja-o foarte tare pe 
Oana-Adriana, dacă cele din gruparea cu 
pricina nu și-ar da osteneala „să-l deni- 
greze cum pot mai bine pe Osvaldo Rios, 
i pe partenerele lui, telenovelele sale, 
fanii săi, adică, mai exact, tot ce are legă- 
tură cu acest actor“. Se aud, prin urmare, 
sunete amenințătoare, peste o bună parte a 
cerului cinefil — abia înseninat după furtuna 
Tom Cruise — se adună din nou nori negri. 
„La început - declară Oana- Adriana - am 
vrut să nu le bag în seamă, pentru că asta 
merită aceste fete, de a nu fi băgate în 
seamă“. Dar situaţia pare să se agraveze, 
iar O-A, se teme ca gruparea inamică să nu 
atace și revista noastră și, în orice caz, 
dorește să facă ceva „pentru ca să triumfe 
realitatea, frumosul, dreptatea, bunul 
simț“. Nu suportă ca adversarele să-l îm- 
proaște cu noroi pe Osvaldo Rios și pe fanii 
acestuia („mi-e silă de acest actor“, pro- 
clamă o membră a grupării dușmane, 
Kassandra e un imn dedicat țigănimii“, altă 
membră strigă: „Jos Kassandra!“ și con- 
sideră că Rios e „un actor căzut în diz- 
grația sa“). Lucrurile par să ia o turnură gra- 
vă, așa că trebuie să ne stăpânim. „Mie 
personal nu îmi place Eduardo Palomo, 
dar nu contest valoarea lui și a serialului 
CORAZON SALVAJE, nu m-am apucat să 
scriu la diverse reviste și să arunc în 
dreapta și-n stânga cu tot felul de epitete, 
mai mult sau mai puțin «colorate», pe 
seama lui și a respectivei telenovele“, 
spune Oana-Adriana. În schimb, ele „îl divi- 
nizează pe Eduardo Palomo și telenovela 
CORAZON SALVAJE, ale căror (sic!) fane 
înrăite sunt“. Dar nu numai atât: „o oare- 
care Tiffany“ pretinde că telenovela 
Kassandra „a avut o audienţă minimă“ iar 
„CORAZON SALVAJE a bătut toate 
recordurile“, că Rios „are fața lățită și șol- 
durile foarte late“, dar „se contrazice pe 
ea însăși zicând că Rios e frumos“. 
Corespondenta noastră ne roagă să nu luăm 
în seamă gruparea adversă dacă are de 
gând să ne scrie. Nu putem să n-o luăm în 
seamă, chiar dacă asta ar împăca-o pe 
Oana-Adriana, dar așa e corect și demo- 
cratic: să publicăm toate părerile. Cât despre 
„războiul civil“ de care mă temeam, sper să 
fie limitat în timp și în spaţiu. Un argument 
peremptoriu: Oana-Adriana Duţă are 13 ani! 
Drept care vrea date, poster, copertă cu, fi- 
rește, Osvaldo Rios. Și ne solicită, de ase- 
menea, să scriem despre premiile Gala- 
vision, căci ei i-au fost contestate informa- 
țiile. Despre Osvaldo Rios ne roagă să 
scriem și RAMONA POP din Baia Mare, 
admiratoare a actorului și neașteptată aliată 
a corespondentei din Craiova. 


O 
i 
E 
ա 
e 


: 
Է 
Է 
Է: 
ամ 
Է 
E) 


Տ 
Հ 
5 
Հն 
Հ 
Հ 
Ճ 


pensionară care de 17 ani citește 

revista noastră își pune în vânzare 

colecţia „Noul Cinema“ (1991- 

1997) „cu strângere de inimă. 
Motivul este mereu același: jenă finan- 
ciară. Sunt 84 de reviste a 2500 lei 
exemplarul (plus taxele poștale)“. Adresa: 
Lucia Bozgan, Aleea Trandafirilor, bl. 7 sc. 
4, et. 3, ap. 15, Reșița, cod 1700. 


cititoare, care nu-și dă nici 
numele, nici adresa (după ștam- 
pila poştei, aflăm că scrisoarea 
este expediată din Sebeș, jud. 
Alba), ne cere să publicăm „date referitoare 
la premiile primite de filme, de la cele mai 
mici până la râvnitul Oscar“. Ceea ce, să ne 
ierte cițitoarea anonimă, noi și facem, 
aproape număr de număr. Corespondenta 
dorește însă mai mult: „cine le-a înființat, în 
ce an, ce reprezintă sau simbolizează 
premiul respectiv (dacă se poate cu 


4 


Marcel lureș, la Hollywood 


fotografie), unde se decernează și, dacă se 
poate, ce film sau actor le-a luat prima 
dată“. (Toate aceste date există în colecția 
revistei noastre - poate este cazul să 
profitați de oferta de mai sus. De asemenea, 
în biblioteci există cartea „Mirajul statuetei 
de aur“, Editura Meridiane, 1985, n.r.). 


n vremurile astea incerte, caracterizate, 
între altele, printr-un interes din ce în ce 
mai anemic față de cultură şi față de 
artă, iată că ne sosește un semnal de la 


adrese 

la cererea 
cititorilor 
noștri 


Târgoviște, prin care o elevă ne declară sus 
și tare: „După terminarea liceului vreau să 
dau examen de admitere la secţia de regie 
(film - ԺՏ.) a ATF, chiar dacă șansele de 
reușită sunt minime“. Temerara se numește 
RALUCA BERIVOE și e elevă în ultimul an 
la Liceul Pedagogic. „Din păcate, continuă 
R.B., la noi în școală - e vorba de școala 
românească în general - nu există nici un fel 
de cursuri referitoare la cinematografie, iar 
eu, oricât de mult m-am străduit, nu am 
putut găsi un profesor dispus să mă învețe 
câteva din tainele probelor de admitere. Și 
în cinematografie, ca de altfel în întreaga 
societate românească postrevoluţionară, 
dacă nu ai posibilități materiale deosebite și 
foarte multe relații, ești tratat ca o persoană 
total insignifiantă“. Și afirmaţia în legătură 
cu absența din școala românească a 
cursurilor de artă, implicit de artă cinema- 
tografică, și aceea privitoare la condiţia 
posibilităților materiale obligatorii sunt, vai, 
adevărate. Or, corespondenta e nu numai 
decisă, dar decizia ei poartă un soi de 
fatalism: „Cinematografia înseamnă pentru 
mine singura posibilitate de realizare. și, 
oricât de patetic ar părea, unica modalitate 
de viaţă“. În general, dintre „absolutiști“ se 
recrutează cele mai multe talente. 

În altă ordine de idei, viitoarea regizoare 
de cinema ne comunică impresii de la 
vizionarea primului film al companiei 
Spielberg - Geffen - Katzenberg THE 
PEACEMAKER. R.B. a dorit să-l vadă 
pentru că Marcel lureș e unul dintre 
interpreţi. „Filmul este, așa cum mă 
aşteptam, în buna tradiție a filmului de 
acţiune de la Hollywood“. Marele lui merit 
este, după opinia corespondentei, „prezența 
domnului Marcel lureș în rolul teroristului 
Dusan Gavrich (...) care interpretează foarte 
credibil rolul bosniacului deziluzionat, 
îndurerat de moartea soției și fiicei (...) care 
se hotărăște să dea o lecţie «pacificatorilor» 
europeni și americani“. Corespondenta 
noastră târgovișteană este dezamăgită că 
filmului și actorului român ոս li s-a făcut o 
publicitate տուն, cel puțin cât 
„mult-mediatizatului“ AIR FORCE ONE, 
care i se pare „cam tras de păr“, iar „motivul 
pentru care a fost atât de lăudat îmi scapă“. 
Aveţi dreptate, dar cronicile din revistă nu 
v-au ajutat deloc în evaluarea filmelor? În 
încheiere, Raluca dorește să afle adresa lui 
Marcel lureș, precum și a celuilalt interpret 
din PACIFICATORUL, George Clooney. Ne 
conformăm. 


Teatrul „Bulandra“, Schitu Măgureanu nr. 1, București 


c/o, WMA, 1325, Avenue of the America, New York, 
NY 10019-4701, U.S.A. 


unt un cinefil de... modă veche, 

pe care-l doare inima când 

vede ecranele năpădite de 

Batmani și Terminatori și alte 
deșeuri cinematografice de acest gen“, 
scrie prof. MIHAI SILVESTRU din Siret, jud. 
Suceava. „Cel mai dureros e faptul că tinerii 
de azi nu cunosc alt gen de filme și se pare 
că nici n-ar accepta altceva“. Să fim drepți: 
fiecare generaţie are gusturile, preferințele, 
obsesiile ei exclusive (sau aproape). Vorba 
unui scriitor, ceea ce se demodează cel mai 
repede este moda. Așa că... se impune 
răbdare. Însuși corespondentul nostru 
observă „semne mai bune“: „Nici la filmele 
mai sus citate nu mai e îmbulzeala de 
altădată“. Profesorul M.S. observă „o criză 
extraordinară a filmului“; „Acum 15-20 de 
ani savuram frecvent producţii de Wajda, 
Fellini, Zanussi, Visconti, Bondarciuk, 
Anderson, Hitchcock, Ciuhrai, Godard, 
Truffaut, Bardem, Bunuel... Azi, doar filme 


de duzină, cu regizori cvasianonirmi“. Nici cu 
actorii, zice M.S., nu stăm mai bine: „Toţi 
actorii sunt atât de schematici, atât de lipsiți 
de har, încât te înfiori și-i compătimești...“ Și 
TVR este „invadată de prost gust, de 
adevărate deșeuri cinematografice“, cu 
excepția Telecinematecii, deși uneori, în 
locul acesteia, sunt programate meciuri de 
fotbal. lar cinematograful de artă este un 
privilegiu al celor ce recepționează pro- 
gramul Il. „Noi aici, în nord, n-avem acces la 
așa ceva. Și pierdem astfel și Teatrul TV (...) 
În schimb, filme proaste și seriale la fel de 
insipide“. Profesorul Mihai Silvestru scrie în 
încheiere: „Această situaţie anormală este 
un adevărat aparheid cultural, dar nimănui 
nu-i pasă de îndobitocirea publicului 
spectator. Cred că revista „Noul Cinema“ ar 
trebui să lupte împotriva acestor anomalii, 
să le condamne, să le combată“. (Aveţi 
foarte multă dreptate. Credem că în 
analizele de la festivaluri, în dosarele 
tematice, în diverse rubrici cum ar fi 
„Redescoperind cinematograful“, în nume- 
roase alte articole, revista noastră face 


tocmai aceste corespondențe cu trecutul, 
n.r.). 

Prezentat în culori sumbre, tabloul 
cinematografic descris de corespondentul 
nostru nu e departe de realitate, deși e 
oarecum exclusivist. Mai există, după 
părerea mea, și regizori buni, și actori buni, 
și filme bune, numai că din cauza cantităţii 
de filme și a difuzării preferenţiale, pre- 
valează mediocritățile. 


Rubrica „Dialog cu cititorii“ 
este realizată de Dumitru SOLOMON 


1: 


de Luchino Visconti 
(cu Ingrid Thulin și Dirk Boîgarde) 


de Andrzej Wajda 
(cu Emilia 
Krakowska 

și Daniel Olbrychski) 


de Krzysztof Zanussi 
(cu Malgorzata 
Pritulak 

și Stanislaw Latao) 


F 
: 
Š 
am 
S 
ԷՖ 


„Un prinț al minţii 
cinematografice 
românești“ 


vedere privilegiat. Autorul, Nicolae 

Cabel, a avut șansa de a fi studentul 
admiratului cineast și această „întâlnire 
providenţială“, cum o numește el, face 
obiectul celor mai interesante pagini. În ele 
talentul de prozator al semnatarului (a 
publicat până acum două volume de nuvele 
și schițe, o carte de poezie) creează un 
portret afectuos al celui pe care D. |. 
Suchianu îl numea „un prinț al minţii 
cinematografice românești“. 

Antecedentele sale de documentarist 
i-au inspirat lui Nicolae Cabel o formulă 
ingenioasă: carte-document. Cu modestie, 
el acumulează „mărturii despre viaţa și 
opera“ maestrului pe care le pune în pagină 
conform unui ingenios decupaj cinema- 
tografic. Cabel recurge la toate sursele 
scrise (și mai ales la volumul „Fascinaţia 
cinematografului“ îngrijit de Bianca Sofia Iliu 
și George Littera) și citează, cu onestitate, 
cele mai avizate păreri despre Iliu. 
Activitatea celui care n-a fost numai autorul 
operei-far Moara cu noroc, dar și un 
eminent profesor și un creator de climat 
cinematografic cultural este evocată nu 
numai prin fragmente de cronici, ci și prin 
fraze semnate de scriitori ca Tudor Arghezi, 
Marin Sorescu și Gheorghe Tomozei sau de 
regizori ca Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, Jean 
Georgescu, Manole Marcus, Mircea 
Mureşan. 

Dar Nicolae Cabel nu întreprinde numai 
ceea ce se numește „muncă de furnică“, de 
acumulator de date. El reușește să deschidă 
și o nouă perspectivă asupra operei, 
reconstituind cu maximă economie de 
mijloace, contextul istoric în care a fost 
realizat un film sau altul. El invită astfel, pe 


e poate spune că monografia „Victor 
S lliu“ e scrisă dintr-un unghi de 


6 


cinefilul anilor *90, să nu respingă total 
peliculele ce plătesc tributul: „realismului 
socialist“, și să urmărească în ele acele 
pasaje care atestă cultura plastică de 
excepție a lui lliu, perfecta stăpânire a 
dramaturgiei și calitatea de a scoate ce-i mai 
bun din actori. Seria micro-monografiilor 
editate de Uniunea Cineaștilor în colaborare 
cu Editura Meridiane ar fi fost de neconceput 
fără cartea lui Nicolae Cabel. Ea ar trebui 
citită de întreaga suflare cinematografică în 
acest moment al aprigelor contestări 
reciproce din breasla regizorală, pentru că 
Victor |ս a reușit să rămână, de-a lungul 
vieții și după, modelul cineastului unanim 
recunoscut și respectat. 

i 


A opta, dar nu ultima 
dintre arte 


u un titlu, o copertă și un „cuvânt 
înainte“ (ultimele două aparțin 
Lianei Petruțiu) ce ar sugera că 
această carte se adresează 
copiilor, monografia semnată de Dinu-loan 
Nicula este, totuși, o scurtă istorie a 
animației românești destul de ambițioasă. 
Formatul „micro“ nu îl descurajează pe 
tânărul autor care-și propune: „pentru inițiați 
să fiu suficient de personal în judecățile 
mele ca să le trezesc interesul, iar celor ce 
acum își îndreaptă privirile spre acest 
acaparant gen să le ofer sistematice puncte 
de reper spre a-și construi o proprie viziune 
asupra temei în cauză“. . 
„ltinerariul“ de-a lungul celor 78 de ani 
de animaţie românească e străbătut în 
general în tempo accelerat, cu scurte opriri 
asupra autorilor consideraţi mai importanți. 
Operei lui Gopo îi este dedicat un spaţiu 
privilegiat, destulă atenţie fiind acordată și 
cineaștilor care au întemeiat alături de el 
Studioul „Animafilm“ (Olimp Vărășteanu, 
Bob Călinescu, lulian Hermeneanu, George 
Sibianu etc.). Regizorii care au asigurat 
diversificarea tehnicilor și speciilor în anii 
'60-70 sunt urmăriți după jaloanele 
„vârfurilor“ din filmografie. Dinu Nicula e un 
comentator care nu se entuziasmează prea 
ușor. Observațiile sale sunt lucide, uneori 
inspirate, ca în privința lui lon Truică, în 
cazul căruia „cuvântul hieratism ar putea 
lăsa locul unei mai  ponderate 
etichete-sobrietate-căci, în fond, autorul se 
adresează unor mituri laice, în speță mituri 
ale artei“. Interesantă e și constatarea că 
opera lui Mihai Bădică „pune o mare miză pe 
dualitatea teluric-luminos“. 


Autorul trece prea grăbit asupra 
filmografiilor unor Laurențiu Sârbu și 
Luminița Cazacu, universul lor solar 
neatrăgându-l în mod deosebit. Pripită mi se 
pare și judecata globală aplicată generaţiei 
‘80, pe care o consideră „una a risipirii, astfel 
încât se poate spune că ea cuprinde 
crâmpeie de personalități“. Să nu uităm că 
unii dintre reprezentanții acesteia sunt autori 
foarte bine cotaţi în străinătate: Zoltan 
Szilagyi a continuat să lucreze cu succes în 
Ungaria iar Stefan Anastasiu în Canada. Cât 
despre Radu Igazsag ale cărui filme afirmă 
un univers inconfundabil de autor, el nu și-a 
trădat vocaţia realizând în ultimii ani 
documentare, ci a traversat onorabil o 
perioadă unde peliculele ambiţioase nu și-au 
găsit încă finanțatori. 


Cu toate scăderile sale, monografia lui 
Dinu Nicula are meritul de a sintetiza o mare 
cantitate de informaţii și de a se opri asupra 
unui domeniu pe nedrept ignorat de alți 
confraţi. 


Dana DUMA 


O aventură existențială 
exemplară 


chițând configurarea unui gen 

cinematografic - documentarul - 

Călin Căliman își autodefinește 

indirect propria vocație de critic 
îndrăgostit de acest univers filmic cu solidă 
tradiţie în România. Unul dintre seniori fiind 
lon Bostan a cărui personalitate și creație 
este evocată de către critic cu dragoste și 
profesionalism. Cineastului enciclopedic, 
deopotrivă savant și moralist, filosof și poet, 
i se oferă șansa să se adreseze din nou 
cinefililor de ieri, de azi, de mâine prin in- 
termediul crâmpeielor de amintiri și mărturii, 
dar mai ales prin secvențe memorabile 
descrise de autorul micromonografiei într-o 
suită ce relevă însăși complexitatea 
armonică a unei filmografii de aproape o 


Călin Căliman . 


ION BOSTAN 


sută de titluri. O călătorie de-a dreptul 
fascinantă care începe cu o „evadare din 
real“, documentarul de artă reprezentând un 
refugiu excelent pentru un artist al aparatului 
de filmat care și-a propus „să urmărească 
gândul și mâna pictorului“ fie el Grigorescu, 
Aman, Bruegel, Pârvu Mutu sau El Greco. 
Decupajul analitic se află întotdeauna în 
raport subtil cu dimensiunea sonoră 
niciodată neglijată de cel ce l-a omagiat pe 
Enescu și spaţiul mioritic care l-a născut. 
Cineastul sensibil care a avut ambiția să 
monteze Ceaikovski pe un autentic „Lacul 
lebedelor“, rod a zeci de mii de metri de 
peliculă impresionată la loc de taină în Delta 
considerată „prag de purificare“ de către cel 
ce a avut voluptatea să-și trăiască multe din 
clipele vieţii Singur printre pelicani, 
Robinson de bună voie. 

Fascinat atât de Arta epocii de piatră 
cât și de ritualul ancestral al pescuitului, lon 
Bostan s-a dedicat cu aceeași pasiune și 
explorării subacvatice și celei galactice, 
relatând cu talent inegalat despre Pădurea 
scufundată de la Lacul Roșu sau despre 
Întâlnirea cu cerul. Aburul de legendă 
invocat în Cetatea Histria ori Callatis, în 
Dracula ori Bucureștii de altădată îl 
învăluie astăzi și pe cineastul ales, în calea 
căruia s-a ivit cândva o relicvă antică, un cap 
de zeiță, care avea să-i vegheze pe birou 
truda pasionată de visător ce-și elabora 
minuţios scenariul pe care urma să-l filmeze, 
de multe ori el însuși, întotdeauna îndră- 
gostit de subiectul ales. De aceea se poate 
spune că serialul Splendoarea frescelor 
sfinte, dedicat în ultimii ani de viață 
mănăstirilor din Moldova, îi este cântec de 
lebădă și recviem prin secvența de neuitat a 
Suceviţei scăldată în dangăt de clopot. 

În această complexă aventură exis- 
tenţială ne-a introdus Călin Căliman nu doar 
cu spirit critic antrenat, ci și cu un autentic 
talent descriptiv, reușind să comprime acest 
portret în cele nici o sută de pagini ale 
colecției. 


Y 


Un surâs în plină iarnă 


a a patra sa carte (după scurtă istorie 
a „Filmului documentar românesc“ și 
micromonografii dedicate lui Jean 
Mihail și lon Bostan), Călin Căliman a 
avut norocul să descopere o editură - Crater 
- dispusă „să meargă la sigur“ cu un 
potenţial best-seller. Pentru că mai mult ca 
sigur cinefilii de toate vârstele vor dori să 
afle „secretul“ lui Geo Saizescu, cineast cu 
statut aparte în cinematografia românească 
dată fiind constanta sa dragoste pentru 
comedie, căreia i-a consacrat în majoritate 
cei 40 de ani de carieră. De unde și subtitlul 
- tot o parafrază - „Un surâs în plină iarnă“! 

Cum se consemnează și în „Argument“, 
cineastul-critic și cineastul-regizor au în 
comun nu doar afinități spirituale, ci chiar o 
existență profesională și socială intersectată 
adesea. lar stilul colocvial-confesiv adoptat 
de cronicar face parte dintr-o inteligentă 
strategie, căci stimulează interesul cititorului 
angajat în parcurgerea unui aproape 
exhaustiv volum de exegeză, asezonat cu 
fragmente memorialistice și ample citate din 
interviuri și cronici. 

„Născut într-o zi cu ploaie de stele“, Geo 
Saizescu se declară solidar cu toate marile 
personalități originare din Oltenia, iar cartea 
aceasta își propune să demonstreze că 
sentimentul acesta subiectiv nu-i lipsit de 
temei obiectiv. După ce a avut revelația 
propriului talent comic datorită lui... Domnu' 
Goe și Soldatului Svejk, și după o 
memorabilă vizită la Studiourile Buftea, după 
anii de studii la IATC, avea să urmeze și un 
debut „de maestru“ - Doi vecini, care i-a 
adus și amiciția unui maestru, Tudor 
Arghezi. Întrebat care ar fi „specificul“ 
naţional al românilor pe care el, junele 
învățăcel, să-l trateze comic, causticul poet 
și pamfletar a răspuns sec și senin 
„lichelismul“. Un viciu pe care comedio- 
graful-cineast îl va ataca adesea, ajungând 
să-l și teoretizeze într-o comunicare (pre- 
zentată integral în paginile cărții) susţinută la 
Academia Română cu ocazia Centenarului 
cinematografiei: „Lichelismul este o boală 
molipsitoare ce se strecoară în organismul 
social și transformă viața noastră publică 
într-o tristă comedie. El se furișează pre- 
tutindeni pe unde socotește că poate trage 
folos, el distruge încrederea și cu șiretenie 
împiedică fapta bună, răstoarnă judecata 
dreaptă și oprește desfășurarea normală a 
evenimentelor. Lichelismul este la modă azi 
mai mult ca oricând în țara noastră, face pe 
mari și pe mici, pe tineri și bătrâni să nu 


spună lucrurilor și faptelor pe adevăratul lor 
nume, să promită și să mintă, pentru ca să 
zăpăcească și să lingușească pe cei în 
dependența cărora se găsesc“. 

Această diatribă luminează într-un mod 
elocvent întreaga filmografie care, retroactiv, 
își sporește caratele, constituindu-se într-o 
operă cu program a unui orator care de 
tânăr a fost încrezător în funcția primordială 
a genului, pledând pentru „bomba umorului 
românesc“. În fond, o virtuală metodă ne- 
convenţională de a reintra în Eutopa și de a 
ne impune lumii întregi! 

„Personajul“ pitoresc Geo Saizescu a 
fost supranumit „Umbreluța“ datorită fai- 
moasei sale umbrele, moștenire de la tatăl 
său și căreia i-a conferit noblețe, purtând-o 
cu nonșalanță atât în viața particulară, cât și 
în viața eroilor pe care i-a întrupat pe ecran 
ca actor în peste 20 de pelicule. Depășind 
condiţia „petei de culoare“, „actorul“ Saizes- 
cu intră în categoria „făuritorilor de mari 
roluri mici“. De altfel, regizorul are cultul tipo- 
logiei și e convins că „marile cinematografii 
s-au impus prin eroi“. De unde „pariul cu 
Păcală“ (dar nu numai cu el, ci și cu alte per- 


sonaje deja însuflețite sau doar proiectate), 
de unde și atenția acordată casting-ului, 
vedetei în special. Ceea ce nu înseamnă că 
cineastul și-a uitat vreodată de principiile 
legate de consistenţa obligatorie a con- 
flictului comic, implicit de „colaborarea cu 
redutabili scenariști. 

Unul dintre „secretele“ sale este sem- 
nalat de autorul cărţii drept echilibrul păstrat 
între exigenţele publicului și ale criticii. Ceea 
ce îl plasează în cinematografia autohtonă 
între Jean Georgescu și lon Popescu Gopo. 
Interesant este că o cronicară franceză 
(Christine Salducci) vedea în el la vremea 
Balului de sâmbătă seara „un mic Tati“. 


Irina COROIU 
(continuare în pag. 27) 


veusită 


O furtună de aplauze din 
partea presei internaționale 
la anunţarea premiilor nu este 
tocmai un lucru obișnuit. Contrar 
așteptărilor și a unor zvonuri ce 
s-au dovedit false, verdictul ju- 
riului şi-a onorat promisiunea de 
a delibera "în spirit prietenesc, 
deschis, pasional și onest", cum 
a declarat președintele acestuia, 
actorul britanic de origine india- 
nă, Ben Kingsley. 

După foarte mulţi ani, cine- 
matografia braziliană care a 
adus în anii '60 suflul unei noi vi- 
talități cu al său Novo cinema, 
este recompensată acum cu 
Marele premiu într-un mare fes- 
tival: Ursul de aur pentru Gara 
centrală (Central o Brasil) de 
Walter Salles (născut la Rio de 
Janeiro în 1954). Un ecou percu- 
tant al criticii sociale din filmele 
lui Glauber Rocha, dar poetica 
răzvrătirii e înlocuită acum de o 
îngăduință față de mizeria mo- 
rală, rezultat inevitabil al mizeriei 
sociale, dar și de încredere în 
puterea omului de a deveni mai 
bun. 

O profesoară la pensie (Fer- 
nanda Montenegro) își oferă - în 
schimbul câtorva ԵՃոսի - servi- 
ciile de scrib neștiutorilor de 
carte pe care pașii îi poartă în 
gara centrală, dornici să trimită 
scrisori celor dragi. Zilnic, profe- 
soara așterne pe hârtie zeci și 
zeci de povești de viață, decla- 
(Թիլ de dragoste sau injurii... tot 
atâtea posibile telenovele. Dar 
nu toate epistolele ajung la 
destinatari, profesoara supunân- 
du-le unei cenzuri emoționale 
după cum i se par adevărate sau 
nu, oportune sau dimpotrivă. 
Astfel, ea poate reține, cu 
conștiința curată și banii de tim- 
bre! Totul până într-o zi când 
perseverența și inocența unui 
băiat de nouă ani o determină să 
se lepede de egoism și... (Filmul 
a primit în decembrie trecut, la 
Festivalul de la Sundance - ini- 
tiat de Robert Redford - Premiul 


centenarului). 

Cred că inima indiană a lui 
Ben Kingsley a vibrat în plus la 
acest splendid film în care - de 
la povestea gărilor și a analfabe- 
ților la puterea de a spera atâta 
timp cât viața există, până la 
culoarea brun-roșietică a țărânei 
- totul amintește de India și de 
universul spiritual al filmelor lui 
Satyajit Ray. 

Și Ursul de argint pentru 
scurt metraj a luat drumul Ame- 


A 


ricii de Sud, recompensând սո 
film realizat în Nicaragua. Zece 
minute de cinema pur, intens și 
revelator pentru sensibila per- 
cepție a autoarei, Florence 
Jaugey (38 de ani), cunoscută 
și ca actriță, coscenaristă, pro- 
ducătoare. Titlul - Cinema Al- 
cazar - se dorește a fi replică și 
omagiu la filmul lui Giuseppe 
Tornatore, Cinema Paradiso. 
În interiorul unor ruine, unde se 
spune că înainte de cutremur ar 


The Big Lebowski de Joel Coen 


Semnalul unei schimbări de mentalitate: 
refuzul succesului 


Good Will Hunting (r. Gus Van Sant) 7v 


fi fost un cinema, în locul po- 
veștilor pe celuloid, "se joacă" 
acum destine adevărate. Cea 
care ne vorbește este o bătrâ- 
nă de peste 80 de ani, care nu 
a fost însă niciodată la cinema. 

Aplauzele criticilor au conti- 
nuat să salute performanţa unui 
palmares echilibrat pe ansam- 
blu, cu atât mai dificil de realizat 
în absența unor filme - revelaţie 
și în prezenţa unei selecții 
remarcabile, oferind o surprin- 


JURIUL 


Ben Kingsley - președinte 
actor (Marea Britanie) 
Senta Berger 
actriță (Germania) 
Leslie Cheung 
actor 
(Republica Populară China) 
Helmut Dietl 
regizor (Germania) 
Annette Insdorf 
filmolog (Statele Unite) 
Maurizio Nichețti 
regizor (Italia) 

Li Cheuk-to 
critic (Hong Kong) 
Hector Olivera 
regizor - producător 
(Argentina) 
Brigitte Roüan 
actriță (Franţa) 

Maja Turowskaia 
istoric de cinema (Rusia) 
Michael William-Jones 
producător (Marea Britanie) 


zătoare diversitate de subiecte 
și rafinate expresii stilistice (vezi 
și menţiunea acordată anume 
pentru imagine). 

După Berlinala 97 și 
Cannes-ul semicentenar de 
anul trecut care au dezamăgit, 
Mostra venețiană s-a văzut par- 
că obligată să propună o nouă 
formulă, căutând filmele produ- 
cătorilor independenți sau ultrain- 
dependenți. "Festivalurile se fac 
cu filme, nu cu staruri pentru foto- 
grafi" așa își anunța noul director 
al Mostrei programul. Scriam 


e O binemeritată menţiune pentru imagine la un 
thriller psihologic și sociologic: 
| Want You (Te doresc) de Michael Winterbottom 


atunci că sfidarea lui Felice 
Laudadio va determina și o 
schimbare fundamentală a altor 
festivaluri surori (nr. 10/97). 
Reacţia directorului Berlinalei 
a fost promptă și eficace. În pre- 
fața catalogului, Moritz De 
Hadeln face o precisă și nuan- 
tată analiză a ceea ce înseamnă 
un festival de film. De fapt, este 
mai mult decât o analiză, este 
o profesiune de credință. O lec- 
tură captivantă. Citez doar un 
fragment: "Un festival este ca 
un mozaic. El se constituie din 
mii și mii de pietricele felurite, 
fiecare având viața sa proprie, 
dar compunând în cele din 
urmă un ansamblu. Sunt filme- 
le create individual, reprezen- 
tând origini și culturi diverse. 
Sunt apoi autorii, actorii, tehni- 
cienii, producătorii, distribuitorii 
acestor filme... Fiecare cu per- 
sonalitatea sa, cu sensibilitatea 
sa, cu interesele sale proprii. 
Apoi, sunt organizatorii cu multi- 
plele sectoare, fiecare cu pro- 
bleme specifice, fiecare cu 
părerea lui personală, cu ideile, 
ritmul, prieteniile și prejudecățile 
sale. O lume diversificată, alcă- 
tuită dintr-o mulțime de detalii, 
de particularităţi... și care prin- 
tr-un miracol, în ziua deschiderii 
Festivalului capătă deodată o 
unitate și își dezvoltă propria 
dramaturgie, propria dinamică 


interioară". 

Recunoaștem vocea unei 
experiențe pasionale și pasio- 
nante în care directorul Berlina- 
lei s-a investit de peste un 
deceniu. Provocarea lansată 
pentru o tranziţie a festivalurilor 
a fost asumată și rezultatul 
este mai mult decât onorant. 

Din eșalonul seniorilor con- 
sacrați, au făcut parte din "Se- 
lecţia oficială": Alain Resnais, 
Robert Altman, Vincente Aranda; 
urmează Pupi Avati, Francis 
Ford Coppola, Barry Levinson, 
Jim Sheridan, Gus Van Sant. Și 
mai tinerii: fraţii Coen, Tarantino, 
Neil Jordan, Jacques Doillon, 
Michael Winterbottom, Valeri 
Todorovski. Apoi s-au aflat ca 
debutanţi: americana de origine 
chineză Joan Chen; francezii 
Olivier Castel și Jacques Marti- 
neau; olandezul Jeroen Krabbé; 
Stanley Kwan din Hong Kong; 
taiwanezul Liu Cheng-Sheng; 
danezul Nils Malmros, brazilianul 
Walter Salles; australienii Ri- 
chard Flangan și Rowan Woods. 
Pentru aceștia Berlinala '98 a în- 
semnat botezul focului, de acum 
înainte, filmele lor vor fi urmărite 
de festivaluri, producători, distri- 
buitori. 

La al doilea sau al treilea 
film s-au remarcat mexicanul 
Alfonso Cuarón, britanicul Nick 
Huran. 


E evidentă judicioasa balan- 
tă între consacrați selectaţi însă 
nu doar după prestigiu, ci și pen- 
tru ultimele lor filme care aduc în 
opera fiecăruia ceva nou, ceva di- 
ferit și noii veniţi, majoritatea pro- 
punând idei și exprimări originale. 

După Veneţia '97 și Berlinala 
'98, Cannes-ul - în aceste zile pe 
ultima sută de metri a definitivării 
Selecţiei oficiale - cred că ṣe află 
într-o dură cursă pentru a putea 
plusa, așa cum prestigiul festiva- 
lului o cere. Aici concurența e 
benefică. Necazul este că nu di- 
rectorii de festivaluri fac filme, iar 
dacă oferta e slabă sau epui- 
zată, trebuie să le cauţi neobosit 
acolo unde nimeni n-a ajuns 
înaintea ta. Un travaliu extrem 
de dificil, într-o industrie a filmu- 
lui și ea globalizată, unde profe- 
sioniști filmului știu, ca brokerii 
la bursă, cotele mai ridicate sau 
mai scăzute ale fiecărei poten- 
țiale acţiuni, respectiv ale crea- 
torilor, actorilor, tehnicienilor... ca 
și pulsul publicului. Cine rămâne 
în afara acestui circuit și nu cu- 
noaște creațiile de vârt ale mo- 
mentului, riscă să facă mereu un 
cinema învechit. O artă asaltată 
de tineri își schimbă înfățișarea 
de la un deceniu la altul. Între 
scriitura ultimului film al lui 
Coppola, prezentat la închiderea 
Berlinalei, un excelent thriller 
tematic intitulat The Rainmaker 
(Omul care aduce ploaia (fără 
legătură în conținut cu piesa lui 
Richard Nash, decât prin meta- 
fora sugerată de titlu) și scriitura 
filmică a unor regizori ca frații 
Coen, Tarantino, Kong Kar Wai 
sau Winterbottom există deja o 
diferenţă de concepție, de ritm și 
de abordare vizuală a story-ului. 
Unificatoare rămâne însă, indife- 
rent de vârsta creatorilor, tradiția 
culturală specifică și amprenta 
structurii social-politice a țării au- 
torului. 

În majoritatea filmelor văzu- 
te la Berlinală apare evidentă o 
consonanţă a cineaștilor dinco- 
lo de generaţii și de un anume 
spaţiu geografic. Nimănui nu-i 
mai place lumea/ societatea în 
care trăiește. Dar nemulțumi- 
rile se exprimă diferit: de la 
revolta politică (în Irlanda), 

9 


շը 


PALMARES 


Ursul de aur — Central do Brasil (r. Walter Salles); 

Urșii de argint: e Premiul special al Juriului: Wag the Dog (r. Barry Levinson); + Cel mal bun 
regizor. Neil Jordan (The Butcher Boy); + Cea mai bună actriță: Fernanda Montenegro (Central do 
Brasil); * Cel mai bun actor: Samuel! Լ. Jackson (Jackie Brown — r. Quentin Tarantino); » Alain 
Resnais pentru „contribuţia sa la dezvoltarea artei cinematografice“ cu ocazia filmului On connait la 
chanson; Matt Damon — coscenarist și interpret în Good Will Hunting (r. Gus Van Sant); 

Premiul „Der Blaue Engel“ acordat de Academia europeană de film și televiziune: Jeroen Krabbé 
pentru Left Luggage; Premiul Alfred Bauer: Yue Kuai Le, Yue Duo Luo (r. Stanley Kwan). 

Mențiuni: /sabella Rossellini (Left Luggage); Eamonn Owens (The Butcher Boy); Slawomir Idziak 


ամր imaginea la filmul | Want You (r. Michael Winterbottom) 


~ 


Փ Ursul de aur: 
Central do Brasil 


la crime de drept comun (pre- 
tutindeni). Alții, în special în ţări 
de dimensiuni continentale, îşi 
iau lumea în cap, dè unde nu 
meroasele roadmovies în Sta 
tele Unite. Rămânând în perime 
trul american, să recunoaștem 
că Hollywoodul, în ciuda șabloa 
nelor sale, nu duce lipsă de cre- 
atori originali și de pertormanţe 
Una dintre acestea oste aceea 
de a face filme de atitudine sub 
masca divertismentului, De altfel 
lecţia Hollywoodului se per 
petuează. Nici un creator sau 
actor american ոս ar afirma 
vreodată că a făcut un film po 
litic. Ultimul exemplu, la con 
Թոոռ de presă, De Niro 
(prezent cu trei roluri total opuse 
în filmele din competiţie) afirma 
răspicat vorbind despre Wag the 
Dog: „Nu este un film politic, 
este un film despre concurența 
în mass media“. Pentru orice 
spectator european însă filmul 
este chiar subversiv politic 

Tot așa cum fraţii Coen se 
arată miraţi dacă le spui că filmul 


10 


Ի 


lor Lebowski cel mare (The Big 
Lebowski) este extrem de critic 
la adresa societăţii californiene. 
Ei recunosc, in extremis, doar că 
„este o satiră“. Oricum le-am 
califica, ambele filme sunt 
angajate politic și social, fiind în 
același timp pline de haz și de 
suspens. 

În țara tuturor competiţiilor, 
Lebowski (Jeff Bridges) este 
campionul leneviei absolute din 
Los Angeles. Singurul efort pe 
care-l face este să joace popice, 
să bea vodcă și să stea de vorbă 
cu cei doi prieteni ai săi (John 
Goodman și Steve Buscemi). 
Leneșul se pomenește însă con- 
fundat cu un multimilionar, deve- 
nind ţinta unor gangsteri, implicit 
a poliţiei și chiar a unui grup de 


e Robert De Niro 

- şi Dustin Hoffman 
nec plus ultra 

în Wag the Dog 

de Barry Levinson 


„taria E e O 


extremiști nihilişti. El va trebui, 
vrând-nevrând, să facă efortul 
de a ieşi teafăr din această 
situaţie. Ca multe dintre filmele 
lor precedente (Raising Arizona, 
Fargo etc.), frații Coen recurg la 
răpire ca motor al acţiunii. 
Bineînțeles, și acum e vorba de 
o falsă răpire, pusă la cale 
tocmai de cel somat să 
plătească răscumpărarea. Dar, 
pe tărâmul tuturor posibilităților 
se dovedește că nimic nu este 
adevărat. Milionarul nu este 
milionar, el nu e nici invalid în 
urma războiului din Coreea, ci 
doar accidentat la o beţie. Nici 
răpitorii nu sunt gangsteri, ci 
doar oameni de paie plătiți să 
mimeze roluri tenebroase. În 
sfârșit, poliția în loc să-l re- 
cunoască și să-l apere pe cel 
nevinovat, îl ameninţă și îl bate. 
Nihiliștii par să fie mai degrabă 
neonaziști, iar coșmarurile nu 
sunt coşmaruri, căci reveriile 
eroului seamănă cu show-urile 
din anii '30 create de Busby 
Berkley, în filmele studiourilor 
Warner, deci sunt feerice. Eroii 
sunt bineînțeles perdanţi. În fața 
noastră se desfășoară o uriașă 
scamatorie de-a uite popa, nu e 
popa, condusă cu siguranță de 
maeștri ca o parodie la însăși 
viața care uite-o, nu e! 

Umorul nu-i părăsește nici o 
secundă. Întrebaţi care este 
viitorul lor proiect, Coen-ii răs- 
pund: „Un film despre un bărbier 
din California care este de fapt 


un criminal și vrea să se re- 
cicleze, deschizând o spălătorie 
chimică!“ Dar cine poate spune 
că este un proiect sau o glumă? 
Interesant că ideea „totul e un 
fals“ prinde viaţă în statul unde 
se află capitala mondială a 
cinematografului. Acolo unde te 
prefaci mereu că ești altcineva... 

Tot în competiție — Wag the 
Dog (joc de cuvinte pe ideea nu 
capul mișcă coada, ci vice- 
versa). Aceleași qui-pro-quo-uri, 
între minciună şi adevăr, inter- 
șanjabile cu ușurință. Joc 
condus de Barry Levinson după 
scenariul scris de David Mamet 
și a cărui coincidenţă cu eve- 
nimentele la zi din viaţa politică 
americană este de-a dreptul 
stupefiantă. Cu câteva zile 
înainte de alegerile preziden- 
tiale, președintele în exerciţiu 
este implicat într-un scandal 
sexual, acuzat fiind că a agresat 
o minoră în Biroul Oval! Scan- 
dalul trebuie contracarat printr-o 
diversiune. Un consilier prezi- 
denţial (Robert De Niro) ape- 
lează la un producător holly- 
woodian (Dustin Hoffman) pen- 
tru a crea un război artificial — 
cu imagini cu tot — și de a-l 
lansa pe reţelele tv, spre a 
orienta opinia publică către un 


Փ Isabella Rossellini 


în Left Luggage 

de Jeroen Krabbe 
— pledoarie pentru 
acceptarea 

altor credinţe 


alt incident. Mistificarea pro- 
ducătorului e ireproșabilă. Doar 
profesiunea Hollywoodului este 
să spună povești, de a inventa și 
convinge de orice pe oricine. O 
ilustrare cum nu se poate mai 
exactă a sloganului nostru: „Aţi 
minţit poporul cu televizorul“. 
Acţiunea politică reușește. În 
final, producătorul refuză însă 
să fie plătit. El dorește să i se 
treacă numele pe generic, doar 
a realizat cel mai bun spectacol 
din viaţa sa și a atins o maximă 
audienţă. Bineînţeles, orgoliosul 
va fi găsit peste câteva zile mort 
în urma unui atac de cord (!) în 
piscina sa de la Hollywood. 
Ştirea e preluată de toate jur- 
nalele de actualități. Am putea 
considera filmul o comedie 
politică, de fapt el este însă cel 
mai subversiv film realizat la 
Hollywood despre fața nevăzută 
a celei mai mari democraţii con- 
temporane. Inteligent, umoristic 
și amar, Wag the Dog a fost 
filmat în doar 29 de zile și 
reprezintă produsul elitei intelec- 
tuale hollywoodiene. David 
Mamet continuă neînduplecat să 
arate că visul american s-a 
spulberat. Amintesc că debutul 
regizoral al lui Dustin Hoffman a 
fost The American Buffalo, 


inspirat de o piesă scrisă tot de 
David Mamet (vezi nr. 11/96 p. 
10). Între toate aceste filme 
există o coerenţă de atitudine. 

Filmul lui Coppola, The 
Rainmaker și cel al lui Gus Van 
Sant — Good WIll Hunting sem- 
nalează o altă dezicere de la 
„visul american“: refuzul suc- 
cesului. 

Coppola ridică cortina asu- 
pra corupției și escrocheriilor 
companiilor de asigurări și ale 
avocaţilor ale căror victime si- 
gure sunt oamenii simpli. Un 
tânăr și idealist avocat (Matt 
Damon — considerat noul Tom 
Cruise) reușește să-i învingă pe 
acești puternici adversari în 
primul său proces. Finalul nu 
este însă un happy end trium- 
falist. Eroul înțelege că ce a 
reușit prima dată va rămâne o 


eternă excepţie. După răsu-: 


nătorul său succes, el respinge 
tentantele oferte, părăsește 
baroul, hotărât să trăiască o 
viață simplă alături de fata pe 
care a salvat-o și o iubește. 

Un final asemănător este 
formulat în filmul lui Gus Van 
Sant, Good WII Hunting. Un 
tânăr fără posibilități materiale, 
om de serviciu la Harvard 


(interpretat tot de Matt Damon) 


se dovedește a fi un ցօոս 
matematic. Tânărul respinge 
însă ideea de a deveni o rotiță în 
vârful piramidei oamenilor do 
Știință, spre a nu contribui la 


crearea altor invenţii ucigașe 
pentru alte războaie. Munelto 
rul-savant preferă să trăiască o 
viață simplă alături de prietenii 
săi, chiar dacă conflictele lor la 
băutură îi mai aduc în atenția 
poliţiei. Revolta lui îl intrățoglo 
peste ani cu eroul din La Est de 
Eden. Profesorul care l-a don 
coperit încearcă să-l „salvozo” 
obligându-l să accepte şedinţe 
de terapie cu un profesor 
psiholog. Dar la sfârșitul curøl 
profesorul este cel ce 50 lasă 
influențat de tânăr, amândoi 
hotărând să renunţe la glorio, la 
succes pentru plăcerile simple 
ale existenţei. Cei doi, alături de 
Lebowski, eroul din filmul fraților 
Coen, semnalează o schimbare 
fundamentală în mentalitatea 
tinerilor americani. 

Filmul rămâne astfel! coa 
mai promptă artă în a capta și 
reda spiritul vremii și in a 
presimțţi viitorul. 


Adina DARIAN 


e Ciolpan Șamatova și Dina Korzon 


în Tărâmul tăcerii de Valeri Todorovski — 
eterna inimă slavă 


ÎN 


n 1993 descopeream la Mostra de la Ve- 
ոօիճ, cred, cel dintâi film francez ce ofe- 
rea explicit căsătoria interrasială ca 
soluție pentru viitorul planetei pe care 
trăim aproape şase miliarde de suflete. 
Filmul se numea Unu, doi, trei la perete 
(în franceză, acest joc al copilăriei e numit Un, 
deux, trois-soleil) și era scris și regizat de 
Bertrand Blier, un autor aflat întotdeauna cu 
un pas înaintea vremii sale, complăcându-se 
să provoace morala și comportamentele 
tradiționale. Amintesc debutul său cu Hitler? 
Nu cunosc (1963), conceput ca un docu- 
mentar, urmărind să arate cât de repede se 
uită de la o generație la alta calamităţile 
istoriei, film apreciat atunci ca incendiar. 
Într-altul din filmele sale ulterioare intitulat 
Cutezătorul, el aborda tangențial și problema 
rasială. 
O replică din Unu, doi, trei... îl arată la 
fel de conectat la pulsul zilei făcând din imi- 
granţi subiectul și obiectul filmului său. ȘI iată, 


din 1993 și până azi această problemă este 
12 


Shakespeare precursor absolut: ' 
Othello cu Sidney Poitier și Olinka Berova A. 


nelipsită de pe agenda politică din Franţa. 

Încălzită de soarele din sudul Franţei, o 
comunitate afro-arabă înflorește în suburbiile 
unui port. (Filmările au avut loc la Marsilia, dar 
orașul nu e numit ca atare). Între localnici și 
noii veniți convieţuirea este tensionată. Este 
o lume vivace și atrăgătoare prin tempera- 
ment și obiceiuri (Mastroianni a creat un 
personaj de neuitat plin de căldură, practicând 
o filozofică indolenţă), dar în același timp o 
lume agresivă, violentă și insuportabilă pentru 
Franţa tradițională care o percepe ca etern 
proscrisă. În secvența pe care v-o povestesc, 
Blier imaginează un francez, fost profesor 
care, ajuns la vârsta pensiei, trăiește solitar. 
Solitudinea sa îl face să privească cu simpatie 
"raidurile" unui puști de culoare care se furișa 
sistematic în bucătăria bătrânului, ca să fure 
câte ceva de-ale gurii. Prins, băieţelul se 
sperie şi dă să fugă. Bătrânul îl invită însă la 
masă. Între ei se naște treptat o conivență și 
vârstnicul sfârșește prin a-i da următorul sfat: 
"Când ai să crești mare, să te căsătorești cu 


cea mai albă franțuzoaică pe care o poți găsi 
și să faceți împreună mulţi copii". 

Replică cât se poate de șocantă într-un 
film francez - dar, după ultimele statistici 
mondiale, și premonitorie. 


O Americă multicoloră 


Şocant a fost în 1967 și filmul lui Stanley 
Kramer, Ghici, cine vine la cină?, cu 
deosebirea că cinematograful american 
învăluie orice problemă "delicată" într-un 
sentimentalism care narcotizează resenti- 
mentele. În filmul lui Kramer, realizat după 
scenariul lui William Rose, recompensat 
atunci cu un Oscar (ca și Katharine Hepburn 
pentru rolul mamei), asistăm la disputa dintre 
o tânără eminentă studentă (Katherine 
Houghton) și părinţii ei pe care îi anunţă că 
a invitat la cină pe cel pe care a hotărât să-l 
ia de bărbat. Dar el este negru. Accentul, să-i 
spunem ideologic, e pus pe reacția părinților 
(tatăl, un Spencer Tracy de neuitat - de altfel 
în ultimul său rol, căci era deja măcinat de 
boala necruțătoare) - un cuplu de intelectuali 
cu principii evoluate, pentru care conceptul de 
rasism nu exista. Dar, după cât se poate 
vedea, doar până a fi ei în cauză, când se 
dovedesc mult mai puțin liberali. Relaţia este 
excelent construită. Mama, suflet de femeie, 
se înduplecă prima și ne lasă să credem că-și 
va convinge în cele din urmă și soțul. 

Pentru a face "hapul" mai dulce, Studioul 
Columbia - fiind cel dintâi Major care aducea 
pe ecran o căsătorie interrasială într-o lumină 
favorabilă - a distribuit în rolul logodnicului pe 
Sidney Poitier - singurul actor de culoare care 
își cucerise statutul de star, fiind recompensat 
cu patru ani în urmă cu un Oscar pentru 
interpretare. Marele public putea, așadar, să-l 
accepte într-o postură de cuceritor absolut. În 
afară de carisma lui Poitier, personajul de el 
interpretat ocupă și o poziție socială și 
profesională de nivel înalt. 

Filmul apărea la patru ani după moartea 
președintelui John Kennedy, care în cursul 
mandatului său de numai trei ani (ianuarie 
1961-22 noiembrie 1963, când a fost 
asasinat) legiferase liberul acces al 
americanilor de culoare în școli şi universități 
și pusese capăt "războiului autobuzelor" (în 
bus-urile școlare se practica încă segregația, 
părinții albi protestând dacă alături de copiii 
lor se aflau și copii de culoare). 

Viața a făcut ca Sidney Poitier să 


transpună și în existența sa personală 
această experiență. El este căsătorit de 
peste 30 de ani cu frumoasa actriță 
canadiană Johanna Shimkus. Ei au trei fiice 
mulatre pe care le-am putut admira când TVR 
1 a difuzat ceremonia înmânării premiului 
pentru carieră lui Sidney Poitier, de către 
Institutul American de Film. O familie fericită. 

Mentalităţile, o știm și noi prea bine, se 
schimbă încet. Industria filmului american a 
jucat un rol important în propagarea acestei 
idei, punând pe parcuisul deceniilor jalon 
după jalon. Tot Stanley Kramer realizase, ca 
producător independent, în 1958, Lanţul (The 
Detiant Ones). Un alb și un negru, doi eva- 
daţi legaţi la propriu cu un lanț și la figurat 
printr-un destin comun. 

Alan Parker, în postura de producător 
independent, realiza în 1962 To Kill a 
Mocking Bird/ Să ucizi o pasăre cântătoare 
- în regia lui Robert Mulligari - film în care - 
tot în premieră absolută - un avocat alb 
(Gregory Peck - laureat pentru rol cu un 
Oscar) apăra un negru învinuit pe nedrept de 
a fi violat o femeie albă. După cinci ani, 
Norman Jewison descrie o urmărire polițistă 


Deocamdată doar un început: 
Anouk Grinberg și Olivier 
Martinez în Un, deux, trois... 
de Bertrand Blier 


într-un-oraș bigot și rasist, firește tot din sud, 
și dă câștig de cauză detectivului negru (din 
nou Sidney Poitier) în detrimentul celui alb (În 
arșița nopții). 

În ultimele două decenii au apărut 
perechile în alb/negru de polițiști, detectivi, 
piloți, ofițeri, consilieri prezidențiali etc. și 
treptat ei au devenit o condiție sine qua non. 
Numesc doar recentele Men of Honour, Ziua 
independenței, Air Force One? Dar nu s-ar 
putea spune că până acum pe ecran 
căsniciile interrasiale sunt prezentate într-o 
lumină favorabilă și dealtfel apar deocamdată 
cu caracter de excepție. De pildă, recentul 
One Night Stand de Mike Figgis (vezi două 
puncte de vedere contradictorii în nr. 9 și 
11/97). Dar viața o ia adesea înainte. 


"Ce mare lucru!" 


Este expresia folosită cel mai frecvent de 
teenagers-i (tineri între 13 și 19 ani) 
americani, ca răspuns la sondajele care le 


adresează întrebarea: "Cum priviți faptul de 
a avea o prietenă/ un prieten intim, de altă 
rasă?" 

Dacă în 1976, 47% dintre elevii din 
ultimele clase liceale sau colegienii din primii 
doi ani avuseseră parteneri de altă rasă, în 
1997 procentul, după declaraţiile tinerilor, asta 
de 35%. Pe ansamblu, 72% găsesc că o 
astfel de relaţie este firească. Motivația - apa 
cum reiese tot din sondaje - este cât se poale 
de normală. Contează: fizicul, felul de a ||, 
cum dansează împreună, ce sport prolară 
fiind vorba deopotrivă de atracție și də 
gusturi comune și/sau într-un ouvâni 
dragoste. Așa răspund majoritatea calor 
intervievaţi. 13% încă refuză categoric sä aibă 
o astfel de relaţie, întrucât au fost educați și 
instruiți în acest sens. Între cele două categorii 


se află tinerii care acceptă acest tip da relații 
dar din alte motive. Cel mai trocvani a «յատ 
curiozitatea; urmează dorința da n | novotii 


un rebel și, în sfârșit, intenţia de a-și enerva 


părinții. -- 
ը 


e Stanley Kramer a îndrăznit! 
Ghici cine vine la cină? 
cu Katherine Houghton și Sidney Poitier 


Există insă în cadrul acestor legături 
interrasiale o serie do lorarhii, la cara părinții 
sunt mai sensibili decât Շօք lor. Familiile 
americane tradiționale ingădule mal lasne o 
relație cu hispanici-amorioani sau asiatici 
americani decât cu alro-amaricani, Tinerii so 
arată favorabili legăturilor cu hiapanici sau 
asiatici în procent da 70%, şi doar cu 50% cu 
afro-americani, Acoloasi lorarhii lunoționoa 
ză însă în dublu Bonn 


Etniile numite sunt la fel de reticente față 
de o relaţie a fiilor sau fiicelor lor cu 
americani tradiţionali. 

Aceste procente se referă la populaţia 
citadină și mai ales la cea din suburbii. În 
mediul rural, fermierii sunt, ca de altfel pre- 
tutindeni în lume, mult mai conservatori. 

Așadar, rasiști există de ambele părți, 
cum afirma și Spike Lee în filmul prezentat 
in 1991, la Cannes, Jungle Fever, opunând 


e Anticipând subiectul: Un cartof, doi cartofi 
(1964) al onglezului Larry Peerce: 
fostul (Richard Mulligan) și actualul soț 
(Barnie Hamilton) în conflict deschis 


mitul femeii albe mitului 
bărbatului negru - ilustrând 
totodată și discrepanţele de 
statut social dintre locuitorii 
din cartierul burghez Brook- 
lyn și cei din Harlem, dis- 
trictul celor de culoare. „Nu e 
un film contra rasismului“, a 
declarat Spike Lee. „E un film 
despre rasism. Acesta face 
parte din viața noastră. Noi 
vă urâm în exact aceeași 
măsură în care voi ne dis- 
prețuiţi“. 


Și totuși 
societăţile 
evoluează 


A n ultimele sondaje, 64% 
dintre tineri susțin că pă- 
rinții lor ոս se împo- 
trivesc legăturilor inter- 

rasiale, dar că majoritatea 

dintre aceștia nu ar accepta 
prea ușor o căsătorie. În 
filme de obicei poveștile se 
opresc la legături pasagere 
sau la iubiri longevive, dar 
măcinate de diferențele de 
educație, temperament, tradiţii ce decurg din 
diferențele de rasă. De pildă, în serialul 

Santa Barbara legătura dintre polițistul de 

origine mexicană și bogata moștenitoare 

WASP a clanului Capwell este pasională, 

dar repetat ratată. 

Sociologii americani afirmă că, atunci 
când tinerilor de azi le va veni rândul să fie 
părinţi, ei vor fi mult mai deschiși față de o 
societate plurirasială, datorită propriilor 
experiențe. Un factor esențial în proliferarea 
acestei atitudini este incontestabil școala ce 
dă posibilitatea, de la grădiniță până la 
universitate, ca tinerii de toate rasele să 
crească împreună. 


Mareea asiatică 


a impunerea mitului Chinei, al Ja- 

poniei sau al altora dintre „dragonii“ 

mai mici sau mai mari din Asia de 

sud-est a contribuit desigur și istoria 
acestui sfârșit de mileniu. De la un deceniu 
la altul, dintr-o cauză sau alta, am asistat la 
o nouă și necontenită migraţie. O adevărată 
maree asiatică a asaltat continentul nord- 
american. Societatea americană a fost mai 
deschisă față de acceptarea acestui nou 
„capital uman“. Moda și-a spus curând 
cuvântul. De la vestimentaţie la arta culinară 
până la artele marțiale, budism și yoga, 
toate acestea au devenit treptat populare și 
prin lumea filmului, iar conștiința publică și-a 
identificat dintre ele modele. Dintotdeauna 
Extremul Orient a fascinat Occidentul și 
câteodată cineaștii. Să amintesc doar de 
acel splendid Shanghai Express cu 
Marlene Dietrich, imaginat de Joseph von 
Sternberg, care-și păstrează mirajul și după 
66 de ani. Dar era vorba de excepții. Mult 
mai târziu, industria filmului american a 
cooptat direct creatorii din Asia. Cel dintâi a 


e Pur sânge german și pur sânge turcesc: 
Yasemine de Hark Bohm, cu 
Uwe Bohm și Ayse Romey 


fost Kurosawa care, după ce a cucerit Leul 
de aur venețian în 1951 cu Rashomon, a 
ajuns să fie modelul suprem al tinerilor 
cineaști americani din anii '70, admirat de 
Spielberg și de leaderul lor Coppola care de 


e Torino 
Boys de 
Marco 
și Antonio 
Manetti: 
filiera 
nigeriană 


e Ciandestinii 
de Nicolas 
Wadimoff 

și Denis 
Chouinard 
ca un documentar 
(Simona 
Măicănescu 
și Cristelle 
Sabas) 


altfel i-au și finanțat filmul Kagemusha 
(premiera la Cannes în 1983). In anii '90, 
cineastul chinez Zhang Yimou a fost laureat 
al Oscarului; John Woo, chinezul originar din 
Hong Kong a devenit unul dintre cei mai 


importanţi regizori  hollywoodieni, iar 
taiwanezul Ang Lee lucrează acum în mod 
curent pentru marile studiouri americane 
(vezi și pag. 40) În fine, ultimul venit în 
grupul regizorilor de origine asiatică aflaţi în 
topul celebrității cinematografice, este 
chinezul din Hong Kong, Wong Kar Wai 
(vezi și nr. 4/96), căruia i-am prezentat filmul 
Chungking Express, numindu-l noul 
Godard. Acum toată presa occidentală îl 
consacră ca atare, iar anul trecut la Cannes 
a fost câștigătorul premiului de regie pentru 
Happy Together (Fericiți împreună) 
Recent, se afla în discuție cu studiourile 
americane pentru o viitoare producție. Tot în 
anii '90 pentru prima oară o actriță din rasa 
galbenă, chinezoaica Gong Li, este con- 
sacrată supervedetă mondială. Ea a devenit 
cunoscută în Europa când, în 1988, la Ber- 
linală, Zhang Yimou a obținut Ursul de aur 
pentru Sorgul roșu, film în care ea debuta 
ca vedetă. Acum este invitată în juriile celor 
mai importante festivaluri de film europene 
Cu câteva luni în urmă, revista americană 
Newsweek i-a dedicat coperta. 

Mi-am amintit cum în anii '70 Nadia Co- 
măneci, apăruse și ea pe coperta News 
week cu legenda: „Nimeni nu e perfect, doar 
ea“! 


zi 


Փ Al doilea război civil: 
viitorul în viziunea lui 
Joe Dante (cu Beau Bridges) 


Migraţia ilegală 

Dar dacă, la peste 200 de ani de la 
independenţă, uriașul melting-pot care 
sunt Statele Unite determină Adminis- 
trația să fie mult mai flexibilă în adop- 
tarea noului decât Vechiul continent, 
totuși invazia imigrației clandestine ոս 
poate lăsa indiferent nici un stat. În ulti- 
ma vreme, Administrația americană a 
folosit metoda deportării (numită chiar 
deportation) pentru a expulza forțat per- 
soane care, deși locuiesc și lucrează de 
ani de zile în State, uneori au chiar casă 
proprietate, dar nu au obținut cetățenia, 
sunt expediate în țara de origine, în nu- 
mai câteva ore (cei vizaţi sunt mexicanii 
şi, în general, sud-americanii). 


Cel ce au îndrăznit în viață: Johanna Shimkus și Sidney Poitier 


Europa, cum știm, a fost şi oa asal- 
tată în repetate rânduri de imigranţi clan- 
destini. Ultimul val, cel al kurzilor a 
perturbat după Italia și liniştea Gormaniei 
și Franţei. Italia, cu câţiva ani în urmă, a 
fost asaltată în două rânduri de albanezi, 
iar asiatici din diferite țări dau multă bătaie 
de cap polițiștilor de la toate frontierele 
europene ca și cele din țara noastră, 

Cineaștii au răspuns prompt la feno- 
menul de masă al imigrației clandestine, 
dar de obicei adoptând o atitudine de 


16 


compasiune față de cei ce își părăsesc 
patria în căutarea libertăţii sau a unui trai 
omenesc. Gianni Amelio în L'America 
l'America prefigura, cu o clipă înaintea 
realităţii, exodul albanezilor spre ltalia. 
Recent, Marco și Antonio Manetti într-o 
savuroasă comedie socială cu miez amar, 
Torino Boys, analizează tandru, dar 
necruţător soartă nigerienilor veniţi să se 
instaleze în Italia. Bărbaţii trăiesc-din ex- 
pediente, fe- 
meile, extrem 
de frumoase, 
din prostituție. 
Dezamăgirile 
sunt dureroa- 
se, dar nici 


drumul de întoarcere la mizeria de acasă 
nu mai este acceptabil. Astfel, filiera 
africană continuă. Torino Boys a avut 
premiera mondială anul trecut la Locarno. 

„Filmul care anul trecut © vuureierat 
festivalurile, obținând o panoplie de pre- 
mii, a fost cel realizat de elveţianul Nico- 
las ' Wadimoft şi canadianul Denis 
Chouinard, intitulat chiar Clandestinii. 
Autorii pun îi discuţie severitatea unei noi 
legi canadiene care sancţionează cu a- 
menzi extrem de ridicate echipajul unui 


vas care transporta, chiar fără să o ՏԱՑ, 
pasageri clandestini. Situaţia a obligat 
comandanții să abandoneze în larg 
clandestinii odată descoperiţi, în bărci 
pneumatice fără hrană şi fără apă, con- 
damnându-i practic la moarte. Echipa ti- 
nerilor realizatori a făcut acest film ca un 
act de protest față de această măsură 
inumană. 


Tot din indignare s-a născut și filmul 


francezului Mathieu Kassowitz 
care a ţinut să portretizeze Ura 
societăţii tradiționale franceze 
față de imigrația arabă. Ura a 
adus lui Kassowitz premiul de 
regie la Cannes 1995 și a avut 
de partea sa intelectualitatea 
franceză ca și publicul larg 
pentru îndrăzneala cu care a 


dezvăluit discriminarea rasială, 
etnică și socială din țara libertăţii, © 


fraternității, egalității. 


De la o țară la alta, legile sunt di- 
ferite. Prin consecința istoriei, fostele 
imperii coloniale sunt mai deschise 
către cetățenii proveniți din domi- 
nioanele lor de altădată. În Marea Bri- 
tanie se favorizează chiar păstrarea 
identității culturale a celor veniți din 
India, Pakistan, Bangladesh. 

Franța a fost la rândul ei mai des- 
chisă față de algerieni. Actualmente 
cota anuală oficială de naturalizări 
este de 50.000. Dar străinilor, odată 
deveniți cetățeni francezi, pe noile lor 
documente nu li se mai menționează 
țara de origine. Este confirmarea u- 
nei politici care nu încurajează păs- 
trarea tradițiilor culturale de origine. 

În Germania, unde cetățenia se 
obține numai când se poate dovedi 
obârşia sângelui german, 10% dintre 
cetățeni nu au totuși o origine germa- 
nică. lar turcii alcătuiesc, de 20 de 
ani, cea mai numeroasă comunitate 
la Berlin, la Mannheim etc., din afara 
graniţei țării lor. O splendidă melodra- 
mă romantică, Yasemine realizată de 
regizorul german Hark Bohm, în 
1987, despre dragostea dintre un tâ- 
năr german (interpret fiul regizorului, 
Uwe Bohm) şi o liceeană turcoaică, 
Yasemine (Ayse Romey), total inte- 
grată în societatea occidentală unde 
trăiește din copilărie. Tatăl fetei, ne- 
gustor care a prosperat în Germania 
Federală, e pregătit însă mai bine 
să-și vadă fata moartă, decât căsă- 
torită cu un străin de neamul și 
religia sa. 

Atitudinea socială față de noii 
veniţi este de asemenea diferită de 
la o ţară Թ alta. În Franţa se apre- 
ciază că 1/2 din bărbaţii imigranţi se 
căsătoresc cu franțuzoaice și doar 
1/3 dintre femeile imigrante se căsă- 
toresc cu francezi, ceea ce explică 
de ce de la prima (și în orice caz de 
la a doua) generaţie, descendenții 
nu mai cunosc limba părintelui 
străin. În cadrul imigrației flotante se 


(Continuare în pag. 18) 


Diana - 
Prințesa 
de Wales 
cu 
Dodi Al Fayed 


Diana 
în Angola, 
ambasadoare 
a Crucii Roșii 
printre 
copiii 
mutilaţi 
de bombe 


Փ Febra junglei văzută de Spike Lee: atracția contrastelor 
(Annabella Sciora și Wesley Snipes) շ 


(urmare din pag. 17) 


apreciază că 10% din locuitorii din Praga de 
azi sunt străini, iar la Budapesta 5 din 10 
locuitorii sunt străini. De asemenea, prin 
numărul de credincioși din Marea Britanie, 
Spania, Italia și Franța, islamismul constituie 
a doua religie în stat. În Franța sunt azi mai 


e Alb/negru un tandem obligatoriu: Arma mortală 
de Richard Donner (Mel Gibson și Danny Glover) 


Փ De aceeași parte a baricadei: Bărbaţi în negru 
de Barry Sonnenfeld (Tommy Lee Jones și Will Smith) 


mulți islamici decât protestanți. Dacă feno- 
menul nu poate fi negat și dacă, în mediile 
științifice și culturale la nivelul cercetării și 
creaţiei, echipele au devenit de mult plu- 
rirasiale, totuși filmele care ilustrează feno- 
menul ca atare nu se bucură de un suport 
real 

Cel mai edificator exemplu în acest sens 


Aa 


este The Second Civil War realizat de 
americanul Joe Dante (premieră europeană 
la Veneţia '97). Film care în Statele Unite nu 
s-a bucurat de publicitatea obișnuită, ci 
dimpotrivă o avut o difuzare restrictivă. 
Dovadă că viziunea autorului în privința 
conflictelor interrasiale a jenat. Dante a 
imaginat că nu peste mult timp numărul 
imigranţilor va atinge un miliard, depășind 
pe cel al americanilor de origine europeană. 
În apărarea modului de viață american 
ameninţat să dispară, guvernatorul statului 
Idaho declară frontierele închise. Hispanici, 
chinezi, vietnamezi, arabi și indieni sioux își 
cer acum dreptul la identitate și se revoltă în 
statele Utah și Montana. Războiul civil a 
început. O femeie strigă în mijlocul unei 
mulțimi multirasiale: „Este cineva aici care 
vorbește limba engleză?“. Desigur filmul 
este deocamdată o ficțiune socială. Cineaștii 
nu fac decât să fie în avangardă. Societăţile 
tradiționale nu sunt însă pregătite să o 
accepte. Un semnal acut a fost dat de 
moartea prințesei de Walles, Diana. Scan- 
dalul iscat în urma tragicului accident din 31 
august '97, în tunelul Alma din Paris, a scos 
la iveală intenţia prințesei britanice (însăr- 
cinată în două luni) de a se căsători cu Dodi 
Al Fayed, fiul multimiliardarului arab. În 
tradiția monarhiilor europene ar fi fost poate 
de neconceput ca descendenții tronului Marii 
Britanii să aibă fraţi vitregi metiși. Chiardacă 
ancheta poliției franceze și a Scotland 
Yard-ului s-a încheiat cu concluzia — 
accident — suspiciunea rămâne. 

Dar, vrem nu vrem, ne place sau nu ne 
place, revoluția liniștită a metisajului va fi 
probabil unul din fenomenele caracterizante 
ale mileniului III. 

Dosar tematic realizat de 
Adina DARIAN 


ECRANUL DE ACASA 


Poliţişti ca-n- viată 


Voi face o excepție și, în 
această pagină dedicată de 
obicei filmelor difuzate pe micul 
ecran, mă voi opri asupra unui 
serial de remarcabilă calitate. 
NYPD Blue-Viaţă de polițist 
(Pro TV) este cea mai bună se- 
rie polițistă care se poate vedea 
în acest moment la televiziunile 
românești. Principalul său merit 
este acela de a oferi, în fiecare 
episod, mostra unui cinema de 
calitate. 

Oripilaţi de clișeul inspec- 
torului atoateștiutor și supera- 
tletic, realizatorii revoluționează 
în primul rând tipologia. Atât po- 
lițiștii cât și delincvenții seamănă 
cu cei din viață. Secţia de poliţie 
unde lucrează protagoniștii se 
află în vecinătatea rău famatului 
cartier new-york-ez Bronx, agitat 
permanent de răfuieli între ban- 
de rivale de traficanţi, de derbe- 
dei, sau de conflicte inter- rasi- 
ale. Cei doi protagoniști, detec- 
tivii din brigada omucideri Andy 
Sipowicz (Dennis Franz) și 
Bobby Simone (Jimmy Smits) 
au mult de lucru în această zonă 
în care nu trece o zi fără o crimă 
sau un viol și își urmăresc sus- 
pecţii prin curți dosnice, subso- 
luri imunde sau depozite dez- 
afectate. Deși nu se află într-o 
formă fizică excepțională și nu-i 
prea ajută nici dotarea tehnică, 
ei își fac datoria conştiincios și 
onest. Nu s-ar putea spune că îi 
animă idealismul: ei bombăne 
adeseori împotriva superiorilor, 
se plâng de salariile mici și de 
absurditatea criteriilor de pro- 
movare. 

Convocaţi la iniţiativa pro- 
ducătorilor Steven Bochco și 
David Milch, consultanţii pro- 
veniţi din rândul polițiștilor din 
cartierele new-yorkeze Queens 
şi Brooklyn au asigurat, prin su- 
gestiile lor, autenticitatea fiecă- 
rui detaliu. Secţia de poliție arată 
destul de mizer, cu pereți afu- 


Յի și toaletele neîngrijite, biro- 
urile sunt aglomerate, ceea ce 
creează permanent o stare de 
nervozitate printre ocupanții lor. 
Rivalităţile și adversităţile dintre 
polițiști sunt și ele prezente, 
dând naștere momentelor cele 


լ 
ն 
+ 
Ա 
Լ) 
Li 
# 
# 
i 


Autenticitatea caracterizea- 
ză și dialogurile și cunoscătorii 
de limbă engleză vor savura jar- 
gonul polițiștilor, plin de expresii 
amuzante precum „get him in 
the bus“ (ceea ce înseamnă 
bagă-l în dubă), „he looks good“ 


e Jimmy Smits și Dennis Franz 


mai umoristice. Este pentru pri- 
ma oară când am senzaţia că 
distribuirea unor actori de cu- 
loare, asiatici sau latinos nu este 
făcută formal, apartenenţa lu- 
crătorilor la grupuri rasiale mino- 
ritare având avantajul unor rela- 
ţii mai complexe cu anchetaţii 
ՏՅս pe acela al pătrunderii în 
medii interlope. 


(adică pare vinovat), „pedigree“ 
(adică informaţie despre un 
vinovat provenită printr-un de- 
nunt). NYPD Blue-Viaţă de 
polițist este un serial anti-holly- 
woodian. Prin mobilitatea came- 
rei de filmat care-și urmărește 
protagoniștii amestecați printre 
trecătorii obișnuiți. prin senzaţia 


puternică de viaţă clocotitoare și . 


nefardată, el amintește de acel 
cinema new-yorkez reprezentat 
cu brio de John Cassavetes. Un 


„cinema cu oameni adevărați, 


drame reale, îmbâcseală cita- 
dină și disperare cotidiană. 

Sarea și piperul serialului 
sunt asigurate de personajul 
principal Andy Sipowicz, un de- 
tectiv de vreo cincizeci de ani în 
care mocnește amărăciunea că 
a cam fost trecut cu vederea 
când a fost vorba de promovare. 
Nemulțumirea izbucnește din el 
când trebuie să coopereze cu o 
colegă portoricană care i-a 
luat-o înainte în scara ierarhică 
și face caz de respectarea regu- 
lamentului. Ea îl numește pe 
Sipowicz „un dinozaur cu meto- 
de învechite“, ceea ce-l înver- 
șunează să-i demonstreze că 
incriminatele metode sunt mult 
mai eficiente. Lăsat pe mâna lui, 
un suspect de crimă își recu- 
noaște repede vinovăția sub 
presiunea amenințărilor „de 
modă veche“, la care detectivul 
nostru îl supune. Că linia dură e 
preferabilă cu ticăloșii dovediţi, 
de multe ori eliberaţi prin terti- 
puri avocăţești - o cred și alții, 
dar nu au curajul s-o spună cu 
voce tare. Obstinatul Sipowicz 
are puterea s-o facă, iar că asta 
nu înseamnă că e o brută o 
dovedește afectuoasa relație cu 
fiul său, care se decide să 
devină polițist, sau cu a doua lui 
soție. Complexitatea persona- 
jului datorează mult interpretării 
lui Dennis Franz, un actor care a 
lucrat cu regizori prestigioși 
precum Robert Altman (Օ 
nuntă; Popeye) sau Brian De 
Palma (Furie; BodyDouble) și 
care a câștigat un premiu Globul 
de aur și unul Emmy. Cei care 
urmăresc NYPD Blue - Viaţă de 
polițist nu rămân cu impresia că 
și-au pierdut vremea. 


Dana DUMA 
19 


N. 
o 


ա ՈՏ E PE, 


GOL 


uimitor cum au reușit regizorii 

britanici să facă dintr-o temă 

atât de apăsătoare ca goma 

jul motorul unor comedii pline 

do vervă, cu un fabulos suc 
ces de publio. Camioneta lui Staphon 
Frears, Brassod off do Mark Harman 
sau Secrete și minciuni sunt numai 
câteva dintre acestea. Lor Ii na adaugă 
acum Gol pușcă filmul də dobul al tå 
nărului Potor Cattaneo co 10090916 por 
formanta de a ne alla po primul loc în 
box-office în Maroa Britania și do a face 
săli pline în Statale Unite 


Într-una dintre cale mal lungi pi mal 


PUŞCĂ 


vădit jenaţi se pretează la demonstrațiile 
hilare la care suntem martori, o fac 
pentru că au o nevoie atât de disperată 
de un loc de muncă, încât acceptă să se 
expună de bună voie ridicolului. 
Majoritatea acestor nefericiți sunt 
victimele reconversiei industriale care a 
transformat un oraș metalurgic într-un 
club al șomerilor. Schimbarea radicală a 
profesiei e un pas dificil pentru cei mai 
mulți dintre ei, bărbaţi care ոս se mai află 
chiar la vârsta când poţi s-o iei ușor de 


Trupa de 9006 cu animatorul ei (în prim plan Robert Carlyle) 


amuzante noona ala paliculai ANIMAM la 
o solocție paniru սո apootacol de 
strip-tease. În taja unel cominii alcătuită 
din trei ոօ daliloază o faună 
incredibilă de anpiranți la un loc într-o 


trupă ai câroi dansatori vor tobul să 


impresioneaza nu Atât prin calităţile lor 
coregrafice, cât prin (ԹԽ) saxy de a se 
dezbrăca în fața npoctatorilor. Pataticele 
eforturi alo candidaţilor, departe de 
înfățișarea unor adonigi, provoacă situații 
de un comic insolit și 01000006 de râs 
printre lacrimi, Adest comic ascunde o 
sursă teribilă, niciodată explicată, dar 


foarte abil sugerată: dacă biaţii bărbaţi 


la capăt. Un grup de șapte prieteni 
aparținând acestei categorii sunt eroii 
poveștii, cel mai ingenios dintre ei și cel 
mai zurbagiu având ideea înființării 
trupei de strip-tease masculin. Interpretat 
de temperamentalul Robert Carlyle, 
acest personaj își dezvăluie treptat o 
dimensiune umană atașantă, mai ales în 
relația cu propriul său fiu. La început 
oripilat de iniţiativa părintelui său, 
adolescentul ajunge să înțeleagă că 
trăznitul show îi poate ajuta pe necăjiţi 
amici să iasă din criza de marginalizare 
pe care o traversează. 

Situaţiile grotești în care sunt puși 


Un film ՝ 
fenomenal 


Pentru un buget de numai trei 
milioane de dolari, încasările de 
peste 100 de milioane îl plasează pe 
Gol puşcă pe locul întâi în topul 
rentabilității pe anul trecut. Acest film 
a rămas multe săptămâni pe locul 
întâi în topul britanic și a fost un ma- 
re succes și în sălile din Statele 
Unite. 

O altă performanţă a sa este 
premiul Felix pentru cea mai bună 
peliculă din 1997, acordat și de juriul 
Academiei Europene de Film, dar și 
de juriul publicului. Gol pușcă a fost 
unul dintre cei cinci candidaţi și la 
Globurile de aur la categoria come- 
die și este nominalizat și la Oscar, 

entru cel mai bun film. 


"şomeri veseli nu devin ocazia de a râde 


de ei, ci împreună cu ei. Această 
complicitate între autor și protagoniști 
explică în parte secretul succesului 
extraordinar al comediei debutantului în 
lung metraj Peter Cattaneo, regizor cu 
antecedente în serialul de televiziune și 
în videoclip. 

Gol pușcă impresionează nu numai 
prin vigoarea comicului său de situaţii, ci 
şi prin radicalitatea poziţiei sale etice. Nu 
este criticat numai contextul social al 
crizei industriei britanice, ci și schimbarea 
de obiceiuri pe care o produce, cu 
spectacolul de strip-tease masculin ca 
simbol al efortului patetic de adaptare și 
de supraviețuire. Una dintre cele mai 
bine scrise și jucate comedii ale anilor 
'90, filmul lui Cattaneo este inteligent, 
amuzant și trepidant, printre meritele sale 
numărându-se și acela că înfruntă cu 
umor un subiect stresant. Pentru opti- 
mismul său contaminant Gol pușcă 
merită să fie văzut de toată lumea și mai 
ales de șomeri, care ar trebui să 
beneficieze de bilete gratuite. 


Dana DUMA 


Full Monty. Producţie: Marea 


Britanie, 1997, Fox Searchlight Pictures. 
Regia: Peter Cattaneo. Scenariul: 
Simon Beawfoy. Imaginea: John De 


Borman. Cu: Robert Carlyle, Mark. 


Barber. Distribuit de: Ecran XXI 


si 
9 


igur că, de dragul parafrazării titlului Am întâlnit țigani fericiți sugestia fericirii e puţin 


exagerată. Dar personajul șomerului optimist, capabil de a depăși o perioadă neagră din 


viaţă, are oarece tradiție în cinema, mai ales în comediile care fac haz de necaz. Să ne 


amintim câteva dintre filmele care discută cu zâmbetul pe buze dificila problemă. 


1995 Regia: Stephen Frears 

Ca și în Spălătoreasa cea frumoasă sau 
The Snapper regizorul Stephen Frears își 
alege eroii dintr-o suburbie a orașului Dublin, 
niște oameni cenușii, dar pitorești care luptă 
cu disperare să scape de sărăcie. Un brutar 
rămâne fără slujbă și are iniţiativa punerii pe 
picioare a unei mici afaceri; o camionetă din 
care se vinde tradiționalul fel fish and chips. 
Negoţul pus la cale împreună cu doi amici 
începe bine, dar situația se degradează rapid 
din pricina controalelor sanitare și a părăsirii 
locului lor norocos, un stadion de fotbal, de 
spectatorii care încep să urmărească 
meciurile la televizor. Ar fi o poveste tristă, 
dacă protagoniștii nu și-ar păstra umorul și 
excelentul tonus vital. 


1941 Regia: Preston Sturges 
Poveste a unui regizor de succes care se 
întreabă dacă nu cumva trece pe lângă 
realitățile vieții americane făcând comedii. 
Cineastul cu pricina se travestește în șomer 
și, alături de actrița lui preferată (interpretată 
de Veronica Lake), întreprinde o călătorie prin 
orașele industriale, cutreierând mai ales 
cartierele atinse de șomaj și de mizerie. 
Vorbind cu oamenii din aceste zone regizorul 
află cu surprindere că ei au nevoie de 
comedie și că optimismul acesteia îi ajută să-și 
recapete încrederea în ziua de mâine. Un final 
fericit şi o reverență în faţa filmelor lui Frank 
Capra în care ghinioniștii se transtormă 
întotdeauna în norocoși. 


1996 Regia: Aki Kaurismäki 
Ca orice film al finlandezului Kaurismăki, și a- 
cesta este o tragicomedie. Poveste a unei fa- 
milii în care soțul și soția își pierd, la un scurt 
interval, locurile de muncă, Nori călători oferă 
un final fericit pățaniilor celor doi tineri aflaţi în 
pragul disperării. lată cum explică autorul a- 
ceastă opțiune: "N-am vrut să fac o propagan- 
dă pentru pesimism care și așa ne copleșește 
de peste tot. Mi-am spus că dacă tratez tema 
şomajului pot să-mi permit un finală la Frank 
Capra căci în realitate, el ar fi fost mai degrabă 
o dublă sinucidere. Comparându-l cu situația 
Finlandei, acest film este un basm cu zâne". 


1997 Regia: Cameron Crowe 

Dat afară dintr-o puternică agenţie de impre- 
sariat pentru că are idei reformatoare, un tânăr 
agent interpretat de Tom Cruise începe o afa- 
cere pe cont propriu. El își recuperează o parte 
din foștii clienţi, începând cu un jucător de 
base-ball, dar drumul redresării sale e plin de 
accidente și de obstacle ridicate de unii dintre 
cinicii lui foști colegi. Comedia romantică a lui 
Cameron Crowe critică pragmatismul excesiv 
și le arată, tuturor celor care își pierd slujba, 
că se pot ridica din nou, prin perseverenţă. De- 
și am auzit de prea multe ori această încura- 
jare, mulţi s-au lăsat seduși de exemplul 
personajului lui Tom Cruise. 

D.D. 


21 


INFANTERIA 
STELARĂ 


| teria stelară (sau, 


mai ales după Infanteria ste- 
lară!), „un cineast cu o evo- 
խետ contradictorie“, așa cum 
se specifică și în recentul „Dic- 
ționar de cinema“. Este greu 
de uitat un film al său de-acum 


egizorul olandez 
Paul Verhoeven ră- 


Փ Casper Van Dien A 


e Dina Meyer P 


vreo 15 ani, Al patrulea băr- 
bat (pe care l-am „prins“ la un 
festival internaţional), dar - 
dincolo de acest film „morga- 
natic“ - știu, împreună cu 
câteva sute de mii de spec- 
tatori români, multe alte filme 
de-ale sale cu titluri „con- 


o super-insectă 
ucigașă 


Încă o bătălie 
pierdută 


STARSHIP 
TROOPERS 


spirative“: Robocop, Total 
Recall, Basic Instinct. Ca- 
racterizarea din dicționarul 
citat conţine câteva precizări 
foarte exacte: „în timp ce ca- 
riera sa olandeză se află sub 
semnul unor căutări de limbaj 
cu pretenţii de artă, cariera 


` americană țintește în principal 


succesul de box-office prin 
montare, vedete și subiecte 
fierbinți“. Ar fi fost bine dacă 
recentul său film ar fi țintit suc- 
cesul de public „prin montare, 
vedete și subiecte fierbinţi“. 
Dar lucrurile cu Infanteria ste- 
lară nu se întâmplă chiar ast- 
fel. Bătălia cea mare din re- 
centul film al lui Paul Verhoe- 
ven se dă între niște pămân- 
teni cam ca toți pământenii - 
piloți, infanteriști, sau de alte 
arme - și niște insecte destul 
de speciale, mult mai „dezvol- 
tate“ decât acelea din Bărbaţi 
în negru (niște insecte, în linii 
mari, simpatice), mult mai alt- 
fel decât acelea din Micro- 
cosmos (niște insecte de-a 
dreptul adevărate): este vorba 
despre niște insecte „baza- 


conice“, hidoase, criminale, 
canibale, ba mai mult, niște 
insecte - cum se presupune - 
cu creier, ba și mai mult - cum 
se dovedește - niște „insecte- 
creier“. Aș face o paranteză, 
ajuns la acest punct al comen- 
tariului, insectele-creier sunt 
un soi de „dinozauri ai viito- 
rului“, deci au dimensiunea 
„insectelor“ care au populat 
mapamondul... odinioară, și, 
pentru neutralizarea lor, arma- 
tele noastre sofisticate depun 
un efort (cel puţin din punct de 
vedere scenaristic) super- 
dimensionat. Paul Verhoeven 
știe, desigur, toate acestea. 
Dar speculaţiile sale, conform 
„teoriei“, ar trebui să atragă 
spectatori, să determine suc- 
cesul de box-office, împing - în 
ultimă instanţă - filmul pe o 
„linie moartă“. Ba mai mult, 
izbutesc o performanță deloc 
de invidiat, aceea a îndepăr- 
tării spectatorului, din pricina 
incidentelor naturaliste și 
veriste. Filmul reușește de câ- 
teva ori performanța întoar- 
cerii pe dos a celor mai 
sănătoase! și cuminţi stoma- 
curi. Sigur, Paul Verhoeven 
rămâne Paul Verhoeven, 
acest lucru se simte în „scri- 
itura“ filmului său. Dar Infan- 
teria stelară n-are nici măcar 
șansa unei glume bune, din 
simplul motiv că spectatorul 
nici nu se gândește la faptul 
că cineva vrea să-i spună o 
anecdotă. Dimpotrivă, spec- 
tatorul este îndemnat să crea- 
dă că insectele-creier sunt 
niște ființe sau niște obiecte 
din imediata lui apropiere, 
niște troleibuze 96 să zicem... 


Călin CĂLIMAN 


Starship Troopers Pro- 
ducție: SUA, 1997. Regia: 
Paul Verhoeven; Imaginea: 
Jost Vacano; Cu: Casper Van 
Dien, Dina Meyer, Denise 
Richards, Jake Busey, Neil 


Patrick Harris, Michael 
Ironside. Distribuit de: Buena 
Vista/ Româniafilm 


22 


FLUBBER 


acă cineva străin 
total de lumea fil- 
mului ar vedea 
această comedie 
n-ar putea să-și dea seama ce 
a fost mai întâi: actorul sau... 
efectele speciale! Lăsând 
gluma la o parte, trebuie 
salutat curajul vedetelor care 
acceptă rivalitatea compu- 
terului și se încumetă să joace 
în compania materiei însu- 
fleţite artificial. Dacă în urmă 
cu mai bine de 20 de ani, o 
misterioasă secreție gela- 
tinoasă, rivalizând în inima 
cinefililor cu farmecul pro- 
tagonistei Sigourney Weaver, 
a revoluționat genul S.F. prin 
conjugarea cu cel horror 
(Alien, r. Ridley Scott, 1979), 
astăzi substanţa transparentă 
capabilă de energii nebănuite 
are nu doar o culoare tonică, 
verde, ci este și prietenoasă. 
Cooperantă chiar, fiindcă-i 
permite și lui Robin Williams 
să-și etaleze giumbușlucurile 
de înrăit cabotin într-ale co- 
micului. Postura de „trăznit“ 
nu-i e străină, și nici cea de 
profesor. Amintind de parte- 
neriatul lui Gene Kelly cu per- 
sonaje de desen animat, dar și 
de propriile performanțe de 
clovn  cameleonic, Robin 
Williams își asumă condiţia de 
alchimist ultramodern. Deși 
vestimentația desuetă și auto- 
mobilul împing personajul spre 
timpuri mai de demult. 
Nostalgia nu-i e străină nici 
simpaticului robot plutitor care 
îl secondează cu o conștiin- 
ciozitate de secretară îndră- 
gostită. Cum de altfel se și 
întrupează ca serafică blondă 
ce păctizează cu logodnica 
brunetă pentru a treia oară 
uitată în biserică în rochie de 
mireasă din cauza unei ex- 
perienţe f.f. importante. Rezul- 


Rivalitatea 
computerului 


tată din formulele algebrice 
prezentate încă din generic pe 
abcisele ecranului, substanța 
buclucașă irumpe dintr-un 
container zaharat căci la tem- 
peratură joasă s-a zămislit 
simpatica gelatină cu virtuți po- 


“ e Robin Williams 


limorfice și forță gigantică ce 
trebuie exploatată. Așa că 
aventurile nu mai sunt doar ale 
eroului-om, ci și ale eroinei- 
gelatină. Desigur, spectacu- 
loasă este și confruntarea pe 
terenul de baschet unde bă- 


tălia se dă între două echipe 
rivale, dar și între îndrăgostiți 
mai mult sau mai puţin or- 
golioşi. Fiindcă sub raportul 
moralei, mândria este cea 


vizată. Fie că e vorba de 
onoarea colegiului falimentar 
ce se va putea redresa, odată 
invenția pusă în circulaţie, fie 
că este vorba de susceptibi- 
litatea feminină a directoarei 
ce va accepta să meargă la 


fy 


altar și singură câtă vreme 
iubitul are de finalizat o nouă 
experiență. Care - cine știe - va 
naște și un sequel. Așa cum 
din robotul avariat se naște un 
altul. Probabil la fel de cinefil. 
Printre gagurile reușite fiind 
„citatele“ din pelicule celebre, 
invocate mai mult sau mai 
puțin inspirat. 


Irina COROIU 


Flubber Producţie: Walt Disney - Great Oaks Pictures, 
SUA, 1997 Regia: Les Mayfield; Scenariul: John Hughes și Bill 
Walsh; Imagine: Dean Cundey; Efecte speciale: Dream Quest 
Images; Cu: Robin Williams, Marcia Gay Harden, Christopher 
McDonald, Raymond J. Barry, Clancy Brown. Distribuit de: 
Buena Vista Pictures și Româniafilm 


թ) oc-noTes 


Nuntă 
cu sirenă 


-ar fi prima oară când intențiile 

autorului n-ar corespunde cu 

opera finită. În cazul de faţă e 

vorba de un film TV de Dumitru 
Puşi Dinulescu, conceput inițial drept 
episodul pilot al unui posibil serial. Rara avis 
în peisajul nostru televiziv, ceea ce ar invita 
la o privire critică... concesivă. Dar nu ar fi o 
soluţie pentru că nimănui nu i-ar servi o 
analiză superficială. Și, în primul rând, 
prozatorului convertit la regie, care 
amintește că s-au scurs „13 ani de absență 
de pe ecrane și din edituri“. Păcat, fiindcă în 
acest răstimp se pare că înaripatul umor 
absurd i-a devenit cam pedestru. Oricum, 
schimbarea „uneltelor“ îl direcționase spre 
un anume sentimentalism nu tocmai 
adecvat vremurilor de azi pe care și-a dorit 
să le surprindă. 


Culmea este că atunci când a demarat 
filmările, Dumitru Dinulescu știa exact ce 
riscă și-și stabilise chiar o tactică de apărare 
pe care merită să i-o cunoască și 
telespectatorii. Citez dintr-un interviu 
nepublicat, pe care mi l-a acordat pe 
platourile televiziunii în 1995: „Nu trebuie să 
râdem oricum. Nu va fi o comedie cu 
yiimase, ci de caractere, de moravuri, dar și 
cu pericolele foarte reale ale acestor 
personaje de așa-zisă tranziţie în care «se 
joacă tare»“. 


26 


Փ Delia Seceleanu și Laurenţiu Lazăr fiimând în Nuntă cu sirenă 


În ciuda faptului că a avut parteneră și o 
scenaristă cu un deosebit simţ al replicii, și 
o distribuție bogată, personajele se 
aglomerează în prim plan cu evoluții 
ostentative, înregistrate ca atare într-un fel 
de improvizație perpetuă, care — în 
absența unui montaj alert — amplifică 
senzaţia de plictis. Pentru că, în loc să 
funcţioneze hazul enorm în prezentarea 
detaliilor, acţionează kitsch-ul în stare pură 
care, din element incriminat, a devenit 
solvent anihilator. 

Și dacă aţi Տն ce amuzant îl vedea 
prozatorul Dinulescu pe propriul său 
personaj. Regizorul la vremea filmărilor: 
„Cum voi înfrunta kitsch-ul unui astfel de 
subiect? Caragiale, Mazilu și cu... mine 
dialogăm deschis cu prostul gust! De aici și 
teama de comedie! Nu există decât o 
singură cale de atac urmând exemplul lui 
Cervantes, luptător antikitsch și avant /a 
lettre care a lovit în plin moda romanelor 
cavalerești“. 


ա 
o 
T 
Է 
7 
- 
Ջ 
e 
> 
Š 
o 
u 


name ՀԵ 


Nuntă cu sirenă + Regia: Puși 
Dinulescu + Scenariul: Celina Petrescu și 
Puși Dinulescu * Imaginea: lon Cristodulo 
- Decoruri: Mircea Râbinschi ' Muzica: Do- 
rina Crișan Rusu și Daniel Dascălu + Mon- 
taj: Constantin Marciuc și Daniel Niţă + Cu: 
Laurenţiu Lazăr,Mitică Popescu, Dorina 
Lazăr, Ernest Maftei, Delia Seceleanu, 
Nicolae Urs, Maria Teslaru, Radu Pana-ma- 
renco, Eusebiu Ștefănescu, Maria Jun- 
ghietu, Mihaela Mihăescu, Constantin Dinu- 
lescu, Adriana Trandafir. Cu participarea 
extraordinară a actorilor Irina Petrescu și 
Ștefan Mihăilescu Brăila. E 


Rememorări 
Clody Bertola 


espre legătura de complementa- 
ritate dintre cuvânt și imagine poate 
sta mărturie și emisiunea TV „O 
seară cu Clody Bertola“ prilejuită de 
un eveniment editorial, apariția la Editura 
Humanitas (cu sprijinul Ministerului Culturii 
și al Societăţii Filmex) a volumului omagial 
„La vie en rose cu Clody Bertola“ consacrat 


de Ludmila Patlanjoglu marii actrițe. Սո 


amplu interviu și o suită de amintiri, por- 
trete, cronici și scrisori recompun — para- 
doxal — în manieră deconstructivistă 
„filmul“ unei existențe artistice,dar și intime, 
care ar rămâne în sfera relativităţii capa- 
cităţii de imaginaţie a fiecărui lector, cucerit 
de excursul captivant al elegantei cărți, 
dacă nu ar exista posibilitatea confruntării 
nostalgicelor evocări cu formidabila măr- 
turie a Telerecitalului Clody Bertola, realizat 
de Liviu Ciulei în 1972. 

Abia astfel — atât pentru cei ce nu au 
cunoscut-o, cât și pentru cei cărora le e 
drag să o revadă — capătă o concretă 
vibrație emoțională evocarea dialogată a 
„Paradisului Ducesei de Chiţorani“, cum a 
fost supranumită „Muza Clody“, cea care a 
fost admirată și invidiată de multe femei, 
așa cum a fost adulată de bărbaţi faimoși 
deși a iubit doar trei dintre ei, pictorul Ştefan 
Constantinescu, regizorii Liviu "Ciulei și 
Lucian  Pintilie.“Drumul carierei“ sale 
scenice a stat „sub semnul capodoperei“ 
shakespeariene, cehoviene, cum probează 
paginile cărții. 

Din păcate, cinematograful i-a rămas 
dator actriței: „Film am făcut foarte puţin, ba 
chiar, aș putea spune, deloc“. Aparițiile-i 
sunt memorabile dar, fugare: Duduca în 
Ciulinii Bărăganului (1957, r. Louis 
Daquin); Clara în Facerea lumii (1971, r. 
Gheorghe Vitanidis); Aglaie în Felix și 
Otilia (1972, r. lulian Mihu); O doamnă 
puritană în Profetul, aurul și ardelenii 
(1978, r. Dan ւն 

Liviu Ciulei, în Telerecitalul reprogramat 
la TVR, ilustra dialogul cu partenera sa de 
teatru și, pentru o vreme, de viaţă cu ines- 
timabile scene din câteva piese în regia sa. 
Acest regal actoricesc al unei Galatee cu o 
personalitate puternică,pe măsura Pygma- 
lionului ei, începe à rebours cu inflexiunile 
autopersiflante ale unui râs sardonic („Play 
Strindberg“), decantat în reverie romantică 
(„Cum vă place“), transfigurarea vizionară 
(„Sfânta loana“), trecând în frustrare 
cotidiană („Trei generaţii“), pentru a culmina 
cu disperarea și nebunia ratării („Un tramvai 
numit dorință“). Fiorul tragediei se propagă 
în mod inefabil asemănându-se cu „Sfâ- 
şierea în ceaţă a unei bucăți de mătase 
veche“ — cum afirmă Ciulei. 

Lucian Pintilie, scriind despre „Parado- 
xul fragilității“ acestei ființe greu încercată 
de soartă, apelează la universul lui Rohmer 
invocând „Le genou de... Clody“. Tot 
regizorul „Livezii de լոլ" mărturisește că, 
atunci când s-a declanșat boala ce avea 
să-i afecteze actriței vederea: „Nebunia 
mea s-a manifestat în felul următor. Am 
început să bag în ea, ca într-o cinematecă, 
tone de imagini“... 

Profesiunea sa de credință, Clody 
Bertola şi-a câștigat dreptul de a o 
împrumuta de la Cehov, Nina Zarecinaia 
învățând-o demult „știința de a îndura“. 


Irina COROIU 


PACTUL 


n prima jumătate de oră avem 
| impresia că privim unul dintre acele 

fime cu avocați care, fie critică 
1 sistemul judiciar american, fie ajung să 
sugereze printr-un caz amploarea 
corupției în Statele Unite. Numai că 
լ tonul se schimbă pe nesimţite și virează 
լ înspre fantastic, iar recuzita gotică se 
1 insinuează în atmosfera strălucind de 
1 mondenitate și modernitate în care se 
învârt eroii. 
ի Pactul cu diavolul este, de fapt, o 
1 alegorie despre victoriile cotidiene ale 
l Răului asupra ființelor cuprinse de 


Փ Al Pacino și Connie Nielsen 


ȘTIU CE-AI FĂCUT 


s implicați cu toții și de a cărui victimă s-au 
e debarasat cu lașitate. Rând pe rând, tinerii 


ՓՓ0ՓՓՓՓՓՓՓՓՓՓ6ՓՓ6ՓՓՓ6ՓՓՓ6Փ696ՓՓ6Փ666Փ6ՓՓՓՓՓ6ՓՓՓ6Փ66օՓՓ 


Un surâs 
în plină iarnă 


(Urmare din pag. 7) 


Apreciere de care a fost mândru și care 
l-a stimulat să devină „mare“. În maturizarea 
sa a contat desigur și ceea ce Călin 
Căliman numește „lecţia îngerilor triști“ — 
experiența scenică și de televiziune care 
avea să-i nuanțeze verva saţirică printr-un 
lirism discret, atașant, ce-i sporește jovia- 
litatea proverbială. Acestea fiind coordo- 
natele pe care s-a plasat cineastul indiferent 
că a abordat comedia muzicală sau 
polițistă, satira sau, mai rar, drama. Totdea- 
una — ține să precizeze autorul monografiei 


ceastă frază cu o conotaţie 
amenințătoare e scrisă pe niște 
bilete lăsate de o persoană 
: neidentificată unor adolescenți 
e dintr-un grup de prieteni. Ei știu la ce se 
sira mesajul și încep să se teamă de 
e Consecințele unui accident în care au fost 


Alegoria tentaţiilor 
CU DIAVOLUL 


patima parvenirii, a lăcomiei, a setei de 
putere. E povestea unui modest avocat 
de provincie (Keanu Reeves) care crede 
că i-a pus Dumnezeu mâna în cap 
atunci când e angajat de patronul unui 
faimos birou de avocatură din New York 
(Al Pacino). Cel care îl plasează pe 
orbita succesului n-are însă nimic 
dumnezeiesc ci dimpotrivă, e chiar un 
diavol care se amuză supunându-i pe 
bieții muritori unor tentaţii, pentru a-i 
vedea distruși sau supuși.Victima 
favorită a demonicului personaj nu 
este atât junele carierist, cât nevasta 
acestuia, o ființă angelică pe care o 
înnebunește cu voluptate sistematică. 
O convinge mai întâi să-și schimbe 
coafura în dezavantajul ei, pentru a o 
face apoi să asiste cum alte femei mai 
atrăgătoare îi seduc bărbatul. 
Demonstrația pervertirii oamenilor 
supuși tentaţiilor are un parcurs tezist 
și ar părea chiar atinsă de naivitate, 
dacă Al Pacino nu i-ar imprima un 


Slalom printre clișee 
ASTĂ-VARĂ 


sunt uciși cu sălbăticie, fiind găsiți cu un 
cârlig de pescuit înfipt în gât. 

Acestea sunt premisele intrigii polițiste 
care,deși ne livrează de la început o parte 
din secrete, prelungește cât poate 
dezvăluirea identităţii asasinului.Problema 
nu e atât cât, ci cum și, din această 


— evitând concesiile, compromisurile, 
vulgaritatea. 

Nu este uitată nici pasiunea defel cola- 
terală a regizorului pentru filmul docu- 
mentar, cât și generozitatea sa de mentor, 
exercitată de timpuriu printre cineclubișşti și 
încununată azi ca decan al Facultăţii de arte 
din cadrul Fundaţiei universitare Hyperion. 
Recunoscând că — așa cum însuși Călin 
Căliman o face — avem de-a face „cu o 
carte scrisă cu bucurie, dintr-o răsuflare, 
așa cum am văzut, de fiecare dată, co- 
mediile lui Geo Saizescu“, să-l lăsăm pe 
cineast să-și enunțe o veche profesiune de 
credință: „Într-o lume suprasaturată de 
tragedia existenţei, eu vreau să prezint ceva 
din bucuria de a exista a unui popor“. 

= 


patos romantic. Էլ 
vitalitate malefică, exercită o seducţie 
otrăvită, are priviri lucioase și râde 
gâlgâitor când își doboară victimele. 
Pacino pare că s-a distrat de minune 
compunând acest rol care, în ciuda 
accentelor cabotine, îi confirmă din nou 
talentul polivalent. Prin contrast, Keanu 
Reeves are o expresie fixă, mobilitatea 
redusă a feței sale salvându-l însă de 
ridicol. 

Pactul cu diavolul e un film care 
intrigă: Յշշօքի 
regizorală. Dincolo de atmosfera 
fantastică și de vraja malefică, rămâne 
pamfletul împotriva unei lumi ușor de 
manipulat prin patimile sale mărunte și 
de împins pe „rugul vanităților“. 


The Devil's Advocate e Pro- 
ducție: SUA, 1997, Regency Film e 
Regia: Taylor Hackford e Scenariul: 
Jonathan Lemkin, Tony: Gilroy e 
Andrzej Bartkowjak e Cu: Al Pacino, 
Keanu Reeves, Charlize Theron e 
Distribuit de: Guild Film România 

ՓՓՓՓՓՓՓՓՓՓՓՓ60ՓՓՓՓՓՓՓՓօ6Փ 


clocotește de 


sau nu convenția 


Dana DUMA 


2:17 611 Բ 15 


perspectivă, s-ar putea formula unele 
insatisfacții. 

Povestea e un slalom printre clișeele 
peliculelor cu ucigași în serie, străduin- 
du-se din răsputeri să imprime piste false. 
Aceasta nu e însă o îndeletnicire la în- 
demâna oricui și ne dăm seama că nu e 
puţin lucru să strălucești în cinematograful 
de serie B precum Wes Craven, David 
Lynch sau John Carpenter. Suspansul nu 
atinge niciodată paroxismul din filmele 
celor citați și curiozitatea de tipul „cine va fi 
următorul hăcuit“ se transformă în graba 
de a-i vedea pe toți eliminaţi, numai să se 
termine odată.Nu e vorba de violența, ci de 
blazarea semănată în sufletul specta- 
torului. Prea multe orori pe centimetrul 
pătrat de peliculă reușesc uneori nu să-l 
înspăimânte, ci să-l plictisească. 


D.D. 


| Know What You Did Last Summer 
e Producție: SUA, 1997, Mandaly 
Entertainment e Regia: Jim Gillespie e 
Scenariul: Kevin Williamson e Cu: 
Jennifer Love Hewitt, Sarah Michelle 
Cellar, Ryan Philippe, Freddie Prinze e 
Distribuit de: Guild Film România 


27 


Când am început 
cariera 
cinematografică 
eram o sngăbă de 
prima clasă. Ultimul 
lucru pe care 
doream să-l fac era 
un science-fiction“. 


IGOURNEY 
WEAVER 


aiestuoasă ca o re- 

gină, Sigourney Wea- 

ver părea destinată să 

interpreteze toată via- 
ţa personaje cu sânge albastru 
(a și jucat-o, de altfel pe Isabela 
de Castilia în 1492 - Cucerirea 
paradisului). Ea a devenit însă 
regina filmului de acţiune da- 
torită seriei Alien, una dintre 
cele mai prestigioase din istoria 
sequel-urilor. Coordonatele ca- 
rierei sale sunt într-un fel 
comune artiștilor americani de 
pe coasta de Est. 

O adevărată new-yorkeză 
Născută (în 1949) la New York 
într-o familie foarte bogată, 
Sigourney a studiat mai întâi 
filologia la Universitatea Stand- 
ford, pentru a absolvi apoi 
cursuri de teatru la Yale. Prima 
apariție scenică a fost într-un 
spectacol regizat de John 
Gielgud („Nevasta statornică“) 
în distribuția căreia se mai afla 
Ingrid Bergman. A jucat apoi pe 


28 


Broadway și în afara acestuia în 
piese de Harold Pinter, John 
Guare, Albert Innaurato, Chris- 
toph Durang. Era una dintre 
acele new-yorkeze sofisticate și 
independente când a fost 
remarcată de Woody Allen care 
i-a oferit un rol microscopic în 
Annie Hall (1977). După un 
debut atât de potrivit cu edu- 
caţia și pregătirea sa a fost 
distribuită într-un science- 
fiction care avea să-i schimbe 
destinul: Alien (1979), în regia 
lui Ridley Scott. 

Vrând, nevrând, în filmul de 
acțiune Sigourney Weaver 
mărturiseşte cât de greu i-a fost 
să se obișnuiască cu ideea că 
va juca în pelicule aparținând 
genurilor populare. „Când am 
început cariera cinematografică 
eram o snoabă de prima clasă. 
Ultimul lucru pe care doream 
să-l fac era un science-fiction“. 
Dar succesul uriaș al filmului lui 
Scott a făcut-o să persevereze 


în acest domeniu. A mai accep- 
tat roluri în thriller-uri precum 
Martor ocular (1981) de Peter 
Yates, Un an de cumpănă 
(1983) de Peter Weir, în Vână- 
torii de fantome (1984) de Ivan 
Reitman și Vânătorii de fan- 
tome 2 (1989). In zona filmului 
de acţiune rămân și 
sequel-urile seriei Alien, din 
1986 și 1992. Sigourney Wea- 
vet a interpretat un rol remar- 
cabil și în alt thriller, Copie la 
indigo (1995) de John Amiel. 
Career woman. Ambiţioasă 
și perfecţionistă, ea este ceea 
ce americanii numesc o career 
woman (o femeie de carieră). A 
şi interpretat de altfel, auto- 
ironic, un astfel de rol în come- 
dia lui Mike Nichols O femeie 
face carieră (1988). Ea a știut 
să-și construiască un parcurs, 
în care succesele de casă au 
alternat cu cele de stimă. A ținut 
să joace neapărat în Moartea și 
fata (1994) de Roman Polanski 
pentru prestigiul regizorului. La 
fel s-a întâmplat în cazul pre- 
zenţei sale din O femeie sau 
două (1984) regizat de france- 
zul Daniel Vigne. Pentru a pu- 
tea să-și asigure mai ușor 
proiecte pe măsura dorințelor, a 
devenit și producătoare, înfiin- 


țând propria sa societate, Goat 
Cay, cu sediul la New Yoik. „E o 
muncă dură, dar cel puţin pot 
s-o fac rămânând practic aca- 
să“, comentează ea. 

O feministă rezonabilă Fire 
luptătoare, Sigourney Weaver a 
luptat întotdeauna pentru drep- 
turile femeii. N-a făcut-o însă 
participând la demonstraţii de 
stradă, ci pledând, de câte ori a 
avut ocazia, pentru roluri mai 
importante și mai bine scrise 
pentru actrițele americane. 
„Uneori cred că ar trebui să 
facem ca femeile din „Lysis- 
trata“. Noi, femeile de la Holly- 
wood, ar trebui să ne unim și să 
întrebăm: „Câtă vreme va mai fi 
publicul dispus să vadă filme 
fără femei?“ Ceea ce e trist este 
că suntem izolate. Unica ocazie 
în care ne întâlnim este cere- 
monia acordării premiilor Oscar 
sau alte asemenea serbări“. 

Sigourney declară că le 
invidiază pe actrițele din anii 
'30-'40, care au avut ocazia să 
interpreteze personaje intere- 
sante, devenite roluri legendare 


“pentru Bette Davis, Barbara 


Stanwyck, Joan Crawford sau 
Claudette Colbert. „Mi-ar plăcea 
să fac cinci pelicule pe an, cum 
făceau ele. M-ar fi încântat să 
lucrez cu regizori ca Fred 
Zinnemann, David Lean sau 
Preston Sturges. Cred că în 
acel sistem de producţie se 
făceau filmele cele mai bune, 
deși unele erau pure „vehicule 
pentru stele“ fără prea mare 
interes. Cu toate acestea, e 
destul de mulțumită de colabo- 
rarea sa cu studioul Fox, care a 
distribuit-o în cele mai multe 
titluri din filmografia ei. Este și 
cazul lui Alien-Resurecția, 
despre care afirmă: „E un film 
foarte reușit... Deși are multe 
scene de acţiune, există o 
mulţime de detalii extravagante, 
excentrice și perverse, trăsături 
umane și umor negru, înspăi- 
mântător“. 

O familistă. Stresul unei 
cariere cu atât de multe preo- 
cupări nu poate fi compensat 
decât printr-o liniștită viață de 
familie. Sigourney își apără cu 
îndârjire viața personală și îi 
consacră mult timp, mai ales de 
când are o fiică, pe Charlotte. 
„Inainte, când aflam că unii 
prieteni au copii, nici nu mă 
uitam la ei. Acum nu concep să 
fiu despărțită de familie, în 
special de fiica mea. Nu-mi 
imaginam că e ațât de plăcut să 
fii mamă“. lată o declaraţie care 
spulberă impresia că Sigourney 
Weaver ar fi și în viața 
personală o femeie la fel de 
dură precum căpitanul Ripley. 


Dana DUMA 


AN AMERICAN 
ORIGINAL 
SINCE 1871 


LUCKY 
STRIKE 


Portretul lunii de Eva Sîrbu 


losif 
DEMIAN 


Să ne 


cumpărăm 
cămile ! 


Ultima oară l-am văzut 
acum vreo 13 ani. Avea 
necazuri cu ultimul film, 
LOVIND O PASĂRE DE 
PRADĂ, dar ոս dramatiza 
defel situaţia. Își păstra 
calmul și umorul „scăzut“, de 
ardelean. Tocmai devenise 
tată și acela părea să fie 
lucrul cel mai important pe 
lume, la ora aceea. După ce 
fusese cotat drept un mare 
operator — filmele NUNTA DE 
PIATRĂ, DUHUL AURULUI, 
ZIDUL, datorau mult din faima 
câștigată imaginii create de el 
— se apucase de regie și 
chiar se dovedise a fi un artist 
cu viziune foarte personală. 
Asociaţia Cineaștilor îi 
răsplătise primele trei filme 
cu Premiul de regie, imaginea 
lui în mica noastră lume de 
„cineaiști“, vorba cuiva, 
trăgea tot mai mult spre 
celebritate, dar el rămânea 
„Demi“.  Prietenos, cald, 
afectuos, calm, cu un mic 
zâmbet mucalit în privire și o 
veșnică mirare de copil 
dezarmat în fața trăznăilor 
oamenilor mari. O falsă 
mirare, desigur, pentru că rar 
am întâlnit persoană mai 
lucid-analitică decât el. După 
ce a emigrat, nu s-a mai putut 
vorbi despre filmele lui. La 
mare nevoie se cita titlul fără 


30 


numele regizorului. L-am 
regăsit, în octombrie trecut, 
ca Președinte al Festivalului 
Internațional de scurt metraj 
DaKINO. Neschimbat. Același 
Demi, prietenos, mucalit 
şi...mirat. De astă dată 
însă mirarea părea reală, 
avea, oricum, obiect precis, 
mărturisit „ex abrupto“, din 
primul moment al revederii: 
„Nu înțeleg de ce sunteți atât de 
încrâncenați. Și dezbinați. Nu 
mă aşteptam să vă găsesc 
aşa!“ l-am propus să stăm de 
vorbă pe îndelete — ceea ce 
și facem acum, chiar în ziua 
plecării lui spre Australia cea 
— bănuiesc! — neîncrânce- 
nată. Vreau să știu dacă între 
timp s-a mai dumirit. Pre- 
supun că a stat de vorbă cu 
foști colegi și prieteni.Poate 
„l-au luminat“. 

— Am înţeles că nu sunt 
bani — sau sunt foarte puţini. 
Dar tot nu înţeleg de ce lipsa 
banilor trebuie să ducă la 
asemenea înverșunări. Cred că 
nu s-a putut crea o relație — să 
zicem — mai diplomatică, între 
cei implicaţi direct și cei „rămași 
pe-afară“. Nu s-a putut găsi o 
formă care să deschidă accesul 
la film mai multor regizori. Nu 
știu! Ce văd, este o luptă care 
nu se poartă numai între 
generaţii — tinerii, împotriva 
consacraţilor — ci chiar în 
cadrul aceleiași generaţii. Eu 
am avut șansa ca în acești ani 
să mă eliberez de eventualele 
mici „puncte negative“ pe care 
le-aș fi putut atribui unora sau 
altora, așa că, venind acasă, 
am avut chiar plăcerea nebună 
să împart aceeași bucurie cu 
toată lumea. Dar am simţit că 
dincolo de această bucurie 
spontană a reîntâlnirii, există o 
serie de lucruri mai amare, mai 
dure și mai greu de explicat. 
Repet: știu că e greu. Știam și 
înainte, dar acum am aflat „la 
fața locului“. După mine, însă, 
greutăţile trebuie să unească,nu 
să dezbine. Și la noi chiar așa 
s-a întâmplat. Adu-ţi aminte 
cum a fost la inundaţii. Sau la 
cutremur. Eram toți, acolo, 
într-o nevoie de participare care 
nu cerea nici o explicație! În 
Australia am văzut imagini de la 
Revoluţie. Էտի toți, acolo, 
grămadă, împreună. La marile 
catastrofe oamenii s-au adunat. 
Nu au mai contat micile sau 
marile neînţelegeri personale, a 
contat gestul total, prezența 
împreună. Acea idee de 
„trebuie să facem ceva“! 


împreună nu funcționează 
acum când cinematografia se 
află într-un moment de 
catastrofă. Nu înţeleg de ce. 

— Tocmai se încearcă un 
astfel de „ceva“: reorgani- 
zarea Cinematografiei. Până 
să apară interviul nostru, ea 
va funcţiona. Cum ţi se pare 
acum, în stadiul de pro- 
punere? 

— Cred că este o bună 
soluție de moment, care poate 
rezolva problemele de moment. 
Dar aici e vorba de ceva mai 
mult decât „probleme de 
moment“. Aici e vorba că a 
existat o societate care și-a avut 
o cinematografie, cu o anume 
poziție față de acea societate. 
Acum se creează o altă 
societate, deci e nevoie de o 
nouă cinematografie. Asta nu 
înseamnă să fie îndepărtată 
„vechea gardă“! Sunt sigur că o 
cinematografie solidă, sănătoa- 
să va ՏԱ să-și păstreze valorile 
consacrate, fără ca asta să 
însemne "o prelungire a vechii 
cinematografii“. Ar fi ca și cum 
regizorii buni de aici ar fi duși 
într-o altă țară și puși să se 
confrunte cu mulţi regizori tineri, 
cu autoritate și credibilitate 
artistică. Nu ar fi o provocare 


Țilmograție 


Născut în 26 mai 1941. Absolvent IATC „I.L. Caragiale“ l 


minunată și pentru unii și pentru 
Յաշ Aici, însă, tinerii nu au 
autoritate artistică. Nu au cum 
s-o aibă, atâta vreme cât nu li 
se dă șansa s-o obțină. Ceea ce 
cred eu că ar fi necesar este o 
strategie de durată — să zicem 
zece ani — timp în care să se 
încerce o uniune de păreri și de 
interese între toate generaţiile și 
în cadrul acelorași generaţii. 
Talentele nu se pot manifesta 
atâta vreme cât nu sunt create 
oportunităţi. Dacă s-ar face 
20-30 de filme pe an, ar exista 
măcar impresia că sunt șanse 
pentru toată lumea. Tinerii chiar 
cred că ar avea și ei o șansă. 
Fără șansa asta însă, ei se 
cufundă într-o stare de apatie 
care le diminuează și valoarea 
pe care o au în mod natural: 
tinereţea și energia lor. 

— Practic, ce crezi că ar 
trebui făcut? De către cine? 

— Ar trebui să existe o 
iniţiativă din partea autorităţilor. 
De pildă, să se decidă că toți 
tinerii până în treizeci de ani, să 
zicem, care vor să devină 
cineaști, trebuie să treacă prin 
acest „filtru“: să demonstreze că 
au talent și sunt interesați să 
facă această meserie nu doar 
pentru un câștig de moment, ci 


I secția operatorie, 1968. Autorul imaginii la filmele: Așteptarea, | 
լ 1970 (co-operator Dragomir Vâlcov), r. Șerban Creangă; Apa ca l 
լսո bivol negru, 1971 (co-operator Dinu Tănase), r. Dan Piţa, | 
l Mircea Veroiu, Andrei Cătălin Băleanu, Petre Bokor, Stere Gulea, | 
| Roxana Pană; Nunta de piatră, 1971, r. Dan Pița și Mircea լ 
l Veroiu; Duhul aurului, 1974, r. Dan Թռ şi Mircea Veroiu; Zidul, | 
| 1974, r. Constantin Vaeni; Buzduganul cu trei peceți, 1977, r. լ 
l Constantin Vaeni; O lacrimă de fată, 1980 (co-operator լ 
! Constantin Chelba). Regizor al filmelor: Urgia, 1977 (co-regizor լ 
| Andrei Blaier); O lacrimă de fată, 1980; Baloane de curcubeu, 1 
i 1982; Lovind o pasăre de pradă, 1983; Piciul, 1984. i 
| Numeroase premii naționale și internaționale. În 1985 emigrează | 


լո Australia. Între 1988 și 1995, șeful catedrei de imagine la 


I Școala Naţională de Film, Televiziune și Radio din Sydney. | 
| Producător, regizor și operator a numeroase documentare şil 
| scurt-metraje. În 1991 la Tokio reprezintă Australia la lansarea | 
! mondială a HIVISION SATELLITE BROADCASTING. În 1991, 
| scenarist și regizor al filmului Gara. Organizator a numeroase | 
l ateliere de creaţie și forumuri internaţionale. Autor al „KODAK | 


լ CINEMATOGRAPHY MASTER CLASS SERIES“. 


լ În prezent lucrează ca regizor-scenarist la filmul Below the | 


i Bikini Line și ca operator la The Bush, regizor Valérie Queva. 


L ae = ոտ առ առ առ առ առ առ առ առ տառ տտ տս առ առ առ առ առ առ առ առ առ առ ատ առ ստ ավ 


„Eu îmi dau seama că problema banilor 
e mai mare decât în Australia, dar cred că atâta 
vreme cât nu există încredere în rolul 51 menirea 


cinematografiei, nimeni nu se va grăbi să inves- 


tească într-un film. Deci, e un cerc vicios.“ 


pentru a deveni profesioniști. 
Meseria de regizor s-a 
schimbat, a evoluat, s-a adaptat 
noilor condiții de viață din lumea 
filmului. Un regizor, azi, pe 
lângă talent artistic trebuie să 
aibă și talentul de a răzbi. Tinerii 
trebuie lăsaţi să se zbată, să se 
lupte pentru locul lor sub soare. 
În timp, asta ar opera o „selecţie 
naturală“ care ar duce, tot în 
timp, la o cinematografie solidă, 
sănătoasă. Poate sună ciudat 
ideea mea de durată... 

— De sunat sună bine. 
Problema e că filmul se face 
și cu bani. Nu știu cum stau 
lucrurile în Australia. Câte 
filme se fac și cu ce bani? 

— Nu știu exact câte filme 
se fac. Foarte multe. Și multe 
pentru televiziune. Mulţi tineri 
se autofinanțează — filme օս 
buget mic, pe video, care se și 
vând. Interesant este că există 
în jur de 20 de festivaluri cu 
profiluri diferite, pentru tineri, iar 
dacă ești afiliat la un Festival, ți 
se dă un cupon cu care obţii 
diferite facilități — de la fabrici 
de peliculă sau de aparatură de 
film. Bani nu sunt nici acolo. 
Finanțarea de la Guvern este 
rezervată tinerilor sub 35 de ani 
— şi se ţipă că e discriminare! 
— dar în fiecare an, aproape, 
există 20 de debutanţi. Factorul 
risc e foarte mare, aşa că 
finanțarea nu depășește un 
milion de dolari — ceea ce 
acolo înseamnă foarte puțin, 
dar posibil. Dacă ai avut succes 
cu acel prim film, e perfect. Te 
cheamă alții, cu bani. Dacă nu, 
la revedere! Nimeni nu-ţi mai dă 
al doilea film. Există o armată 
de oameni care au făcut un 
singur film la viața lor, dar 
printre ei sunt câţiva care la ora 
actuală „se bat“ prin festivaluri. 
Mi se- pare selecţia cea mai 
corectă. Eu îmi dau seama că 
aici problema banilor e mai 
mare decât în Australia, dar 
cred că atâta vreme cât nu 
există încredere în rolul și 
menirea cinematografiei, nimeni 
nu se va grăbi să investească 
într-un film. Deci, e un cerc 
vicios. Pe de altă parte, dacă nu 
se va genera acest elan 
colectiv, indivizii nu vor putea 
să-și proclame ` succesul. 


Undeva trebuie rupt cercul... 
Sigur, poate că eu vorbesc în 
necunoștință de cauză — sau în 
puţină cunoștință de cauză. 


e Urgia 


Probabil dacă m-aș implica, aș 
face aceleași greșeli pe care le 
fac cei care sunt deja implicaţi. 

— Ai fi putut fi implicat. 
De ce ai plecat? În '84 
făcuseși „Piciul“. 

— Așa este. Dar imediat 
după aceea mi se spusese 
limpede că n-o să mai fac film 
niciodată. Pe de altă parte, 
Erika, soția mea, era într-o 


e Lovind o pasăre 
de pradă 


situaţie dificilă, emisiunea în 
limba maghiară de la tele- 
viziune, unde ea lucrase, se 
desființase, își găsise un loc la 
Radio, dar și acolo se trăia sub 
amenințarea epurărilor. Şi mai 
era și copilul. Ce viitor îl 
aștepta, în situaţia noastră? 
Șase խոլ noi am trăit din 
croitorie. Făceam lucruri pentru 
Fondul Plastic... Și atunci am 
înțeles că ՏՅ terminat. 
Plecarea a fost un fel de vot 
împotriva unei condiții pe care 
n-o puteam schimba. Dificul- 
tatea mare nu a fost atât a 
plecării în sine, cât a faptului că 
a trebuit să acceptăm că tot 
trecutul nostru s-a dus. Absolut 
tot ce însemna bunăstarea 
noastră sufletească, simpatiile, 


satisfacţiile, aprecierile — tot ce 
ne-a ţinut în viață, de fapt. Am 
tras linie și s-a terminat. Asta a 
fost tare greu. 

— De ce Australia? 

— Australia a fost rezultatul 
refuzului altor țări. Primul a venit 
din Canada. America am 
refuzat-o noi, ca să zic așa, — 

nu era chiar modelul spre care 
am fi tins pentru educaţia 
copilului nostru. Și, la urma 
urmei, noi n-am vrut să 
rămânem  pe-aproape de 
graniță ca să putem veni 
oricând cu Mercedesul nostru. 
Noi am vrut să plecăm de tot. 
Așa că am plecat cât s-a putut 
de departe și într-o lume cu totul 
alta, în care s-a întâmplat să 
avem chiar satisfacția unor trăiri 
foarte puternice. La un moment 
dat, am realizat că valorile 
noastre nu sunt de lepădat. Am 
găsit bunăvoință, înțelegere și o 
prietenie extraordinară din 


e O lacrimă de fată 


partea acelor oameni — noi, în 
viaţa noastră — și atunci ne-am 
spus că avem chiar o datorie 
față de ei, să le dovedim că 
reprezentăm valori. Pentru 
mine, prioritatea a fost să 
descopăr lumea în care trăiesc. 
Să devin parte din ea. 

— Nu te-ai mai putea 
întoarce, presupun. Nici cât 
să faci un film? 

— M-aș întoarce pentru 
perioade scurte, atât cât să-mi 


Փ Baloane de curcubeu 


întrețin iluzia existenței acelor 
afecțiuni pe care eu, plecând, 
nu le-am abandonat, dar le-am 
rupt din mine.Afecțiuni față de 
oameni, față de locuri, față de 
viața de zi cu zi, prozaică, pe 
bucățele, dar care, în întregul 
ei, creează un văl extraordinar 
care devine o adevărată hrană 
sufletească. De fapt, acolo 
n-am simţit nici o clipă că am 


renunţat la lumea de aici. Am 
cultivat-o, am alimentat-o, am 
„urmărit-o“, am recreat-o — 
într-un fel de realitate virtuală. 
Poate de aici și mirarea mea și 
neputinta de a înțelege de ce 
realitatea de aici nu corespunde 
așteptărilor mele... Film aș vrea 
să fac, sigur. Chiar și în 
România. Dar nu oricum. Ar 
trebui să simt că sunt omul 
potrivit la filmul potrivit. Nu 
vreau nici favoruri, nici lucruri 
întâmplătoare. Am depășit faza 
în care voiam să fac film, cu 
orice preț. Și, oricum, durerea 
de a nu face film acolo, nu mai 
ocupă locul pe care îl ocupa 
aici. Nu mai pot spune, ca pe 
vremuri, că modalitatea mea de 
a respira este filmul. Dorința de 
a face film însă a rămas. Uite, 
acum trăiesc o experiență 
foarte interesantă: lucrez, ca 
operator, cu o regizoare foarte 
tânără, Valerie Queva, inte- 
ligentă, plină de har, o admir, iar 
ea îmi apreciază calitățile de 
operator și este o experiență 
care îmi amintește de în- 
ceputurile mele, ca operator, 
alături de Dan Piţa și Mircea 
Veroiu, la Nunta de piatră. 
Este același dialog perfect și 
același respect faţă de profesie 
și aceeași încredere reciprocă. 


e Piciul 


— Demi, ai fost Pre- 
ședintele Juriului Festivalului 
DaKINO. Două vorbe. 

— Mi se pare un lucru 
extraordianr. Mă întreb dacă 
are suportul pe care îl merită.Nu 
cred. Și uite, à propos de 
regizorii tineri! Am regretat 
enorm absența studenților din 
concurs. Era un prilej atât de 
bun să fie văzuţi! Să se 
confrunte. Mă rog, altă mirare... 
Îl admir pe Dan Chișu pentru 
tenacitatea cu care își ţine în 
viață Festivalul și dincolo de 
admiraţie nu mai e decât dorința 
mea de a-l vedea mergând mai 
departe. Eu, conform Regu- 
lamentului, n-am să mai pot 
veni ca invitat. Dar am să fac 
tot posibilul să vin să-l văd 
crescând, și toate nemulțu- 
mirile din jurul lui, uitate. Așa 
cum eu însumi, odată întors 


(Continuare în pag. 44) 
31 


hiar dacă n-ai nici o 


legătură cu lumea fil- 
mului, e imposibil să 
nu fi visat, măcar o 


dată, să vezi America, mai 
exact California și mai precis, 
Hollywoodul. Mă număr printre 
cei care și-au văzut visul cu 
ochii. 

Foarte puţini știu că statul 
California este considerat al 
șaptelea din lume ca putere 
industrială, concurând cu Japo- 
nia, Germania și alte țări și că 
80% din produsul industrial 
californian este asigurat de 
industria cinematografică. 

Aşa se explică de ce la 
Hollywood întâlnești la tot pasul 
statui în mărime naturală sau 
busturi ale unor mari nume ale 
celei de-a șaptea arte: Charlie 
Chaplin, Frank Sinatra, Steven 
Spielberg sau recent dispărutul 
Sony Bono. Multe străzi și 
bulevarde poartă nume de 
celebrităţi din lumea filmului. 

Într-o zi obișnuită la Holly- 
wood te poți întâlni sau da 
mâna cu prietenie cu... Michael 
Jackson, Mel Gibson sau 
Pamela Anderson. Numai că, 
după ce îi vezi mai de aproape, 
îți dai seama că ei sunt numai 
sosiile marilor vedete. Acestea 
își fac meseria plimbându-se pe 
Hollywood Walk of Fame, 
printre stelele purtând semnă- 
turile adevăratelor staruri. Ră- 
mâi uimit văzând că mari 
porțiuni din trotuar sunt închise 
circulației pentru că se pre- 
gătește decorarea și inscrip- 
ționarea amprentei unei noi 
stele. Operaţiunea îl costă pe 
artistul omagiat 12.000 de do- 
lari, singura care nu a plătit 
dreptul la glorie fiind Liza 
Minnelli. Ea a fost scutită de 
plată pentru că, la vremea 
inscripţionării, cariera ei se afla 


32 


în declin. Ultimul actor care și-a 
inaugurat steaua pe Hollywood 
Walk of Fame este Pierce 
Brosnan, după succesul ultimu- 
lui film din seria James Bond - 


Descoperindu-i pe Stan 
și Bran, și pe Barbra 
Streisand la Muzeul 

figurilor de ceară 


Tomorrow Never Dies. 

Plimbându-te prin Holly- 
wood, e imposibil să nu te 
oprești la restaurantul trioului 
Schwarzenegger-Stallone-Wil- 
lis; Planet Hollywood unde un 
hamburger costă 12 dolari și un 
tricou numai opt, și unde poți 
admira costumul lui Schwarzie 
din Terminator sau mănușile 
lui Sly din Rocky 5. La mică 
distanță de Planet Hollywood 
vei descoperi hotelul Beverly 
Hills. Wilshire în care a fost 
filmat celebrul Pretty Woman, 
în dreapta căruia se află 
clădirea impunătoare a unei 
mari agenții cu reputaţie de 
descoperitoare de talente. 
Printre numele impuse de ea se 
numără Madonna și Arnold 
Schwarzenegger. 

Întorcându-te puțin spre 
coline, vei porni pe Melrose 
Street, celebră pentru serialul 
cu acelaşi nume, și degeaba vei 
aștepta să întâlneşti clădirea 
văzută în fiecare episod, căci ea 
nu există decât în studiourile în 
care se filmează. Există însă, și 
te poate primi oricând, barul 
Shooter's, în care se reunesc 
deseori personajele. De altfel, 
Melrose Street este strada cu 
cele mai multe baruri și localuri 
ale căror patroni sunt vedete. 
Vei vedea barul lui Tony Danza 
(din serialul Who's the Boss), 
al lui Denzel Washington și 
chiar pe cel al lui Robert De 
Niro. Acesta din urmă se 
numește Ago, după numele 
bucătarului italian Agostino. 

Să ne întoarcem puțin la 
Hollywood Walk of Fame la 
cunoscutul Mann’ Chinese 
Theatre, impunător nu prin 
construcție, ci prin faptul că în 


faţa lui, pe aproape o sută de. 


metri pătraţi, stau semnăturile și 
amprentele celor mai mari 


personalităţi ale ecranului: John 
Wayne, Paul Newman, Joan 
Woodward, Mel Gibson, Sharon 
Stone și mulți alții. Și, dacă ești 
îndrăgostit de Sharon Stone, 
Sophia Loren, Barbra Streisand 
sau Clint Eastwood și vrei cu tot 
dinadinsul să-i vezi chiar atunci, 
te poți chiar și fotografia cu ei, în 
mărime naturală, în schimbul a 
zece dolari, la Muzeul figurilor 
de ceară, unde nu lipsește de 
aici nici una dintre sosiile mari- 
lor nume ale cinematografului, 
suntem asiguraţi de afișul de la 
intrare. 

Dacă ghidul tău e un 
pasionat al filmului (cum a fost 
al meu) atunci poți fi sigur că 
drumul. de întoarcere trece pe 
lângă reședințele vedetelor. Vei 
vedea doar în goană, pentru că 
nu poți opri mașina în acea 
zonă, casele lui Alan Alda, Phil 
Collins, Judy Garland, Antonio 
Banderas și Melanie Griffith. 
Vila lui Stallone, îmbrăcată în 
marmură adusă special din 
Italia și cea a lui Aaron Spelling, 
magnatul serialelor TV, cu 80 
de dormitoare în care dorm 
doar trei persoane. Steven 
Spielberg a cerut să i se 
construiască reședința (care a 
costat 38 de milioane de dolari) 
pe o colină înaltă, pentru a avea 
o perspectivă mai amplă asupra 
peisajului. 

Տ tot pe drumul de 
întoarcere, dar după ce vei fi 
ajuns la Beverly Hills, vei trece 
pe lângă celebrul Dorothy 
Chandler Pavillion unde are loc 
anual decernarea premiilor 
Oscar. Sediul poliției e şi el 
celebru pentru că deţinuţii pot 
privi ultimele filme și pot 
comanda masa la cele mai 
celebre restaurante. 

Ceea ce Յի citit n-a fost vis 
ci realitate, deși în aceste zile 
de iarnă reci totul pare departe. 
Așa că nu-mi rămâne decât 
visarea, de unde și titlul 
„California Draming on Such a 
Winter“ după cântecul formaţiei 
The Mamas and the Papas. 


Liana STANCIU 


P.S. Pentru că încă mai 
continuă să sosească scrisori 
cu topuri pentru anul trecut, vă 
promit că veți afla în numărul 
următor clasamentul și numele 
câștigătorilor. 


Mâini uscate 
sau crăpate? 
Secretul 
pescarilor 
norvegieni 
este păstrat în 
crema de mâini 


Neutrogena. 


„Neutrogena 


RECOMANDATĂ DE MEDICII DERMATOLOGI 


Disponibilă numai în farmacii şi magazine cosmetice selecționăte, 


În Norvegia, cel mai dur test pentru mâini este să lucrezi în condiţiile aspre ale frigului arctic şi apei sărate marine, De-a lungul 
timpului, pescarii norvegieni au învățat să-şi îngrijească mâinile, Secretul lor este acum păstrat în crema de mâini Neutrogena, 
crema de mâini activă pentru mâini active, Este bună pentru ei și poate fi bună şi pentru tine. Formula sa Norvegiană asigură 
remediere imediată și protecţie, Este atât de concentrată, încât chiar şi un strop este suficient. Mâinile talè vor fi vizibil mal 
catifelate și delicate după o singură aplicare, Neutrogena Formula Norvegiană reconfortează, remediază și protejează, 


stăzi, când VERTIGINOASA RĂSPÂNdIRE A Mulriplexului 
riscă SĂ TRANSFORME spectatorul de film dintr-un 
CONSUMATOR dE ARTĂ ÎNTR-UN CONSUMATOR dE 


floricele de porumb, festivalurile sunt ulrimele 
bastioane ale culturii cinematografice, spunea Edgar Reitz. 
Mi-am REAMINTIT REMARCA REGIZORULUI GERMAN URMĂRINd, NU de 
mulr, „Il Festival Internazionale Cinema Giovani”, ORGANIZAT, 
ca și până acum, de echipa condusă (cu pricepere Și CU 
entuziasm) de Gianni Rondolino și de Alberro Barbera. 
Aflar la cea de-a cincisprezecea ediyie, festivalul de la 
Torino CONTINUĂ să refuze deopotrivă tam-tamul publicitar și 
parada mondenă, PENTRU A RĂMÂNE O ÎNTÂLNIRE „ÎN HAINE de 
lucru“ A cinefililor împărimiți. AdnesâNdu-se CU precădere 
publicului rânăR, interlocutorul lui favorit, reunind ÎNTR-UN 
ansamblu COERENT articular NUMEROASE PREZENTĂRI de filme, 
conferinge de presă, colocvii, lansări de carte sau de CD- 
Rom-uri, „Cinema Giovani” REUȘEȘTE SĂ devină un spațiu 


privilegiar al reflecyiei critice și AL investigației ISTORICE. 


extremă diversitate 


FOCALIZARE. Ca și în anii trecuți, 
festivalul trasează harta, mereu alta, a 
„noului cinematograf“ și o face, așa cum o 
dovedește recenta ediție a manifestării, ca 
un cartograf meticulos, grijuliu să nu omită 
nici una dintre principalele lui zone. Cum 
fenomenul asupra căruia se concentrează 
are o amploare impresionantă și un dina- 
mism pronunţat, „Cinema Giovani“ des- 
chide un larg front de explorare: propune nu 
mai puţin de patru secțiuni competitive și tot 
atâtea programe în afara concursului. Pe 
firul clarei intenţii ordonatoare, ele vin să ia 
pulsul unei realități cinematografice doar 
aparent omogene. Dincolo de o serie de 
tendințe și de caracteristici generice, cum 
sunt cultivarea filmului de autor, spiritul 
nonconformist, despărțirea polemică de 
academismul practicilor tradiționale şi 
libertatea sporită a scriiturii, „noul cine- 
matograf“ de azi relevă o diversitate ex- 
tremă (în multiple planuri, de la cel al ati- 
tudinii filozofice și etice a autorului faţă de 
ceea ce ne comunică la acela al opțiunii de 
ordin expresiv), o diversitate de-a dreptul 
deconcertantă. Dar nu constituie ea, oare, 
însuși motorul expansiunii și însăși 
chezășia vitalității tânărului cinematograf de 
pretutindeni? 

DOI CÂȘTIGĂTORI. Prezidat de 
Giuseppe Bertolucci, juriul competiției 
rezervate lung-metrajelor de ficţiune îi 
acordă principalul premiu lui Jill Sprecher 
pentru Cu ochii pe ceas, debutul regizoral 
al directoarei de producție și scenaristei 
americane. Nimic nu arată că filmul apar- 
կոծ unui începător. Gândit ca un „portret de 
grup“, Cu ochii pe ceas scrutează 
existența cotidiană a cinci umile funcţionare 
angajate temporar la o societate bancară, o 
existenţă țesută din incertitudini, speranțe, 
dezamăgiri, mici drame, grandioase planuri 
de viitor. În descrierea acestui microunivers 
uman, din păcate inegală ca tonus, 
autoarea probează o certă îndemânare: 
știe să schițeze personaje vii, să restituie 


Փ Speranţe și dezamăgiri: Cu 
ochii pe ceas de Jill Sprecher (cu 
Alanna Ubach, Toni Collette și 
i Parker Posey) 


atmosfera tipică a vieții de birou, să dozeze 
gravitatea și umorul. 

Premiul special precum și premiul 
decernat de juriul FIPRESCI, juriu din care 
am făcut parte împreună cu colegi din 
Olanda, Anglia, Italia și Mexic, îi revin lui 
Aleksei Balabanov pentru Fratele. 
Incursiunea în lumea interlopă nu e, aici, 
doar pretextul unui spectaculos killer-movie 
la modă în cinematograful din est, ci și 
prilejul de a surprinde, în notații rapide și 
deseori consistente, climatul social și moral 
al Rusiei din zilele noastre. Sumbra cronică 
a experienţelor lui Danila, tânărul întors din 
armată și angrenat în conflictele interne ale 
mafiei, îi îngăduie cineastului să pună 
degetul pe multe răni: sărăcia, violența, nar- 
comania, marasmul. Cu o naraţiune solidă 
și mai totdeauna stringentă, cu un ritm atent 
calculat, cu o precisă dirijare a actorilor, 
filmul lui Balabanov trăiește îndeosebi prin 
portretizarea pregnantă a eroului și prin 
realismul robust al picturii de mediu. 

CLIVAJ. Dacă concursul de lung-me- 
traje aliniază la start valori sensibil 
apropiate, competiția scurt-metrajelor stă, în 
schimb, sub semnul unei flagrante ine- 
galități valorice. Domină ceea ce aș numi 
„Simplele vocalize“; unele producții au aerul 
unor modeste, cuminţi încercări studențești; 
altele trec dincolo de exercițiul de digitație, 


dar rămân dincoace de filmul cu o netă 
amprentă personală. Viața este prea 
scurtă pentru a dansa cu femei oribile al 
lui Lars Kraume, laureatul secțiunii, se 
numără printre puținele scurt-metraje 
capabile să se detașeze din pluton tocmai 
datorită timbrului lor particular. Istoria buclu- 
cașă a jafului comis într-un supermarket de 
un june cu aparență de „dur“, în fapt o 
hahaleră sperioasă, stângace, agresată de 
femeile din jur, e povestită de regizorul ger- 
man cu un umor savuros, cu o vervă 
neobosită, cu știința răsturnărilor epice. 
ITALIENII ÎNTRE EI. Înviorat, în anii din 
urmă, de prezența masivă a noii generaţii, 
cinematograful autohton dispune de două 
competiții. Prima dintre ele, „Spaţiul Italia“, 
înfățișează o bogată selecţie din producția 
de ultimă oră, alăturând ficțiunea și 
documentarul. Învingătorii de aici sunt cei la 
care se așteptaseră și publicul și critica: 
Dario Migliardi și Daniele Gaglianone. Jucat 
de Valerio Mastandrea, tânăr și fotogenic 
actor în plină ascensiune, Scrisoarea îl 
recomandă pe Migliardi ca pe un autor 
înzestrat mai ales cu simțul lapidarităţii și cu 
intuiţia detaliului sugestiv. Clădire cu 
restricţie de folosire până la renovarea 
capitală, documentarul video al lui 
Geglianone, descrie cu prospețime, pe սո 
ton când melancolic când stenic, oamenii și 


e Cultura britanică versus cea americană: Dragoste și 


moarte la Long Island de Richard Kwietniowski (cu 
John Hurt și Jason Priestley) 


lucrurile dintr-o veche casă aflată în ajunul 
renovării. „Spaţiul Torino“, cealaltă com- 
petiție, adună un set de filme de proveniență 
și, adesea, de inspiraţie regională, datorate 
profesioniştilor și/sau amatorilor. Magia 
cartoanelor, miniaturalul exerciţiu de 
animare a cartoanelor decupate încununat 
cu premiul întâi al secţiunii, este realizat de 
micii cineaști dintr-o grădiniţă torineză, sub 
îndrumarea specialiștilor de la „Laboratorio 
Immagine 2": copii și adulți se prind în 
același joc fermecător, jocul „de-a filmul“. 

ALTE MERIDIANE EUROPENE. Dintre 
cele patru programe noncompetitive, toate 
menite să dea spectatorilor posibilitatea de 
a observa „noul cinematograf“ dintr-o 
perspectivă mai cuprinzătoare și de a-și 
nuanța evaluările, „Orizont Europa“ mi se 
pare grupajul cel mai dens în opere simpto- 
matice pentru efervescenţa lui stilistică. 
Centrată pe filme recent intrate în atenția 
criticii internaţionale și discutate cu aprin- 
dere, unele premiate la alte festivaluri, sec- 
țiunea oferă puncte de mare interes. 
Construit cu o precizie matematică, Jocuri 
nostime al ա Michael Haneke 
radiografiază metodic, impasibil, oroarea 
născută de violența-de-dragul-violenței. 
Străbătut de un sentimentalism afectuos, 
Marius și Jeannette al lui Robert 
Guédiguian se apleacă asupra omului 
comun și asupra lumii lui mărunte. 
Dragoste și moarte la Long Island al lui 
Richard Kwietniowski conține în filigran 
motivul confruntării dintre cultura britanică 
academică și cea americană pop (în 
formula acelui yankeu care îl confundă pe 
Rimbaud cu Rambo),  mișcându-se 
dezinvolt între parodie și ironie. În Mamă și 
fiu al lui Aleksandr Sokurov întâlnim arta 
subtextului, un tragism sublimat, o rară forță 
a emoției, un ton de o noblețe tarkovskiană, 
aș zice. Înșiruirea ar putea continua. Ea ոս 
ar face, însă, decât să repete același lucru: 
cu filme de calibrul acestora, cu regizori de 
talia acestora, „noul cinematograf“ are 
șansa de a se primeni mereu, șansa de a 
rămâne un fenomen viu, incitant. 


George LITTERA 


e Omul comun și lumea lui măruntă: Marius și 
Jeannette de Robert Guediguian (cu Ariane 
Ascaride și Gerard Meylan) 


35 


«Gustul» 
capodopere! 


~- 


robabil nu întâmplător stă în 

obiceiul organizatorilor de mani- 

festări cinematogralice să inscrie 

printre excursiile în care-și invită 
oaspeții și câta o vizită la o renumită... pod- 
gorie pentru o degustare de vinuri. Ritualul - 
oficiat în funcție de specificul zonei ցօօ- 
grafice - se aseamănă mult cu practica 
oricărui înveterat cinefil care știe cum 
trebuie testat și apoi savurat un film, o 
capodoperă, 

Evident,  selecționorii programelor 
festivaliere sunt experţi „degustători”, Dimitri 
Eipides este unul dintre əl și meritele i-au 
fost recunoscute în mod oficial prin premiul 
primit în urmă cu 101 ani din partea 
FIPRESCI, care a ținut să-l rocompenseze 
în mod special pentru programul „Noi 
Orizonturi“ - inițiat la Salonic în 1992, odată 
cu internaţionalizarea Festivalului de film 
condus de Michel Demopoulos. Concepută 
ca o trecere în revistă a celor mai 
interesante producţii independente din 
lume, filme cu un coeficient de originalitate 


36 


-.-« 


N NE E i ac 
լ „Vântul în lanul de grâu“ - tablou de Abbas Kiarostami 


sporit, această secțiune dinamică este 
menită să răspundă interesului publicului, 
dar și profesioniştilor preocupaţi de reîn- 
noirea limbajului cinematografic - cât mai 
neconvențional, cât mái incitant. Efectele ոս 
au întârziat să se arate: producţia națională 
a câștigat foarte mult de pe urma acestui 
spirit de emulaţie „în cunoștință de cauză“; 
în mod neașteptat, și distribuitorii locali s-au 
arătat interesaţi de fenomen și multe dintre 
filmele prezentate în „Noi Orizonturi“ cu săli 
arhipline au fost cumpărate și au rulat în 
Grecia întreagă. 

Strategia  „Noilor Orizonturi“ s-a 
perfecționat de la ediţie la ediție. Selecţia 
principală de obicei se conformează unui 
criteriu 66 vizează sporirea credibilităţii 
valorilor cinematografului contemporan în 
raport cu producția de serie. „Radarul“ 
selecționerului unic acoperind întregul ma- 
pamond, aria tematică nu are cum să nu fie 
captivantă - filmele oferind informaţii ge- 
nerale și amănunte particulare care 
constituie bază de discuţii fertile în con- 


Într-o epocă în care 
multitudinea 
imaginilor 
contrafăcute 
ne sufocă existența, 
„scufundându-ne 
individualitatea 
în oceane 
de stereotipii estetice, 
„Noile Orizonturi“ 
caută să promoveze 
ceea ce poate 
să he stimuleze 
şi îmbogăţească 
percepția 
şi capacitatea 
de a raționa. 


Dimitri Eipides 


ferințele de presă unde cineaștii răspund 
asaltului de întrebări ale ziariștilor sau, pur 
și simplu, la proiecţiile cu publicul unde 
spectatorii sunt provocaţi la un dialog 
deschis cu oaspeții de peste hotare. 
Daasemenea sunt manifestările colaterale, 
stimulative, cum ar fi colocviul în care s-a 
lansat  interogația „Revoluția  digitălă 
înseamnă a face film fără... film?“ şi unde 
viitorul artei a șaptea, aflată sub impactul 
tehriologiei, a fost estimat de tineri (și mai 
puţin tineri) creatori, ce au fost invitați cu 
peliculele lor: Frank Grow și Anthony 
Bergman (regizorul și producătorul recen- 
tului Love God), Michael Negroponte 
(regizorul filmului Jupiter's Wife), Tasso 
Boulmetis (regizor la Uzina de vise), 
Vassilis Mazomenos (autor al Zilelor 
mâniei și Triumful timpului) și Renos 
Haralambie (regizorul lui No Budget Story, 
vezi nr. 1-2/98). Acest din urmă film, realizat 
parţial și pe vidèo, fără să-și dezmintă 
apartenența la pitorescul grecesc, se 
aseamănă mult cu producția indepen- 


denţilor americani. Îndeosebi cu Boogie 
Nights de Paul Thomas Anderson, un film 
post Tarantino respins la Cannes și Veneţia, 
dar ovaţionat la Toronto, care îmbrățișează 
perioada anilor '70-'80 într-o simbolică 
evocare a mediului artistic hedonist, Burt 
Reynolds urmând să obțină un Glob de aur 
penjru rolul secundar al unui regizor de 
filme porno. 


Deși m-am întâlnit de trei ori cu Băieții 
Witman (vezi nr. 7 şi 12/97), abia la Salonic 
l-am auzit pe vechea mea cunoștință János 
Szâsz (vezi 1/95) explicând de ce a ales să-l 
ecranizeze pe Geza Csâth, contemporan cu 
Musil și Kafka, personalitate controversată, 
psihiatru, critic muzical și scriitor de mare 
sensibilitate, preocupat de analiza indivizilor 
condamnați la iadul pământesc, el însuși 
sinucigându-se după ce și-a omorât mai 
întâi soția. lată argumentele regizorului 
maghiar care implicit și-a formulat și o 
profesiune de credință: „Lipsa totală de 
conștiință a micuţilor eroi m-a trimis cu 
gândul la prezentul nostru social... Atâtea 
crime comise de-a lungul istoriei au fost 
probabil necesare pentru restabilirea unei 
ordini, din păcate falimentare, reprezentând 
o strategie ce rezumă viața însăși. Am vrut 
să descriu cum se poate ajunge la matricid 
din cauza lipsei de afecțiune sau a 
comportamentului de viață deviat, ce șterge 
granița dintre realitate și imaginaţia bolnavă. 


„Nu-i scopul meu să înfățișez violenţa, ci să 


descriu din interior o anume monocromie 
sufletească, să surprind ritmul incredibil al 
subconștientului. În acest sens mă simt 
foarte legat de Bergman și Tarkovski. Ei 
reprezintă idealul meu“. 

Cu un subiect mai puţin obișnuit, Bent al 
englezului Sean Mathias (regizor cu 
experiență scenică şi virtuți de prozator) 
este o replică impresionantă la atrocitățile 


săvârşite de om împotriva omului, morala 
fiind că şi un mediu decadent poate naște 
caractere capabile să supraviețuiască, 
apelând la propriile resurse de umanitate 
prin forța de sfidare a stupidității criminale. 
Reanimând boema unei comunități de 
homosexuali (între care se remarcă Mick 
Jagger într-o scurtă evoluţie în chip de... 
diva din umbră!), filmul este închinat օս 
pioasă compasiune victimelor nazismului 
care încarcera deopotrivă deviați sexual și 
nonarieni. În sfâșietoare acorduri de vioară, 
evoluează actorii Clive Owen și Lothaire 
Bluteau (cândva Isus din Montreal) 
închipuind un reoviem cinematografic 
pentru toți cei ce au reușit să se salveze prin 
voinţă, prin iubire, prin dăruire. Valori 
umane supreme și eterne. 

Un closet public din Parcul central din 

Beijing, obișnuit loc de întâlnire pentru 
homosexuali, este cadrul de unde începe 
Dong Gong Xi Gong/ East Palace, West 
Palace (China-Franţa, 1996, r. Zhang 
Yuan): istoria unui tânăr scriitor arestat și 
interogat de un ofițer ce se va dovedi 
fascinat nu numai de biografia, ci și de 
persoana prizonierului său, în condiţiile în 
care oficialităţile chineze nu condamnă, dar 
persecută. 
% Un apel la înţelegere și toleranță 
lansează și Baillie Walsh în Mirror, Mirror 
(Franța) luându-și ca personaj unic un 
transexual care, teoretizându-și foarte 
canvingător opțiunea, se confesează în cel 
mai direct mod, etalându-se în momentele 
de glorie ale existenței sale ca regină de 
music-hall și topmodel, dar și în clipele de 
chin și apoi de agonie, în sala de spectacol 
sau de spital unde s-a tratat permanent cu 
hormoni și silicon, în cele din urmă murind 
de sida. 


„Noile Orizonturi“ nu manifestă restricții 


În circuitul marilor festivaluri: Hibernanţii de Tom Tykwer 


NEOI 09170111 NEW HORIZONS 


Afișul ce omagiază 
„capitala culturală a Europei“ 


de nici un fel. Invitaţii pot fi tineri abia lansați 
sau autori consacrați care se arată în 
continuare preocupaţi de înnoirea viziunii 
personale. Fie că sunt profesioniști ai 
documentarului ori ai filmului de ficțiune. An 
de an, aici se demonstrează că „filmul este 
un limbaj universal, dar totodată un mijloc 
de comunicare specific, o cale prin care se 
poate pătrunde într-un spaţiu necunoscut ca 
printr-o fereastră deschisă“ (vezi „genericul“ 
ediţiei '95 a Festivalului de la Salonic nr. 
1/96). 

% invitat în cadrul ciclului 3x3 (trei 
personalități cu câte trei filme), Friedrik Thor 
Fridriksson a absentat având ghinionul să 
sufere un accident rutier, dar peliculele sale 
au făcut cu prisosință „oficiile de prezentare“ 
a acestui cineast autodidact care a înființat 
prima revistă de cinema din Islanda și a 
contribuit la organizarea Festivalului de film 
de la Reykjavik, .pe care îl conduce în 
prezent. Children of Nature (1991, Premiul 
Felix pentru muzică; nominalizare la Oscar 
în 1992) are drept protagoniști doi bătrâni 
care cândva s-au iubit şi acum s-au 
reîntâlnit la un azil, unde el, abia venit la 
oraș, se acomodează greu, iar ea, în 
schimb, visează.să fie îngropată la țară, așa 
că se hotărăsc să pornească în aventură. O 
aventură bizară trăiește și eroul din Cold 
Fever (1995) - un tânăr citadin, funcţionar al 
unei companii piscicole din Tokio care-și 
întrerupe vacanţa în Hawai ca să oficieze un 
serviciu funerar pentru părinții morţi într-un 
îndepărtat colț al Islandei. Devil's Island 
(1996) este o dulce-amară evocare a anilor 
‘50, localizată într-o suburbie a capitalei 
unde barăcile militarilor americani au 
devenit locuințe pentru nevoiași. Tinerii 
dansează rock'n roll și speră într-un mod de 
trai transoceanic. Ca să-și uite de mizerie, 
nimeni nu scapă prilejul să bea zdravăn. 


37 


. Producătorul și regizorul american Errol 
Morris a revenit la Salonic cu trei dintre 
vestitele sale documentare eseistice. Gates 
of Heaven (1978) sunt descoperite dincolo 
de porțile a două cimitire de animale din 
nordul Californiei. Cu ironie, dar și 
compasiune, despre dragoste și moarte, 
lăcomie și singurătate, succes și eșec în 
„țara tuturor posibilităților“. Respectând The 
Thin Blue Line (1988), cineastul a 
investigat și reconstituit o crimă „cu sânge 
rece“ în stilul lui Truman Capote. Fast, 
Cheap and Out օք Control — un dresor, un 
grădinar și un om de știință se ambalează în 
speculații despre  efemeritatea și 
relativitatea regulilor existenței. 


„Ultimul val“ pe vechiul 
și noul continent 


Nicholas Barker a cochetat indecis cu 
cinévérité-ul în Unmade Beds (1997, 
SUA-Marea Britanie - Franța, vezi și nr. 
11/97) rezultând o comedie neagră despre 
vanitate și aspirație în America zilelor 
noastre ce pare o veritabilă junglă sexuală. 

În schimb californianul Kirby Dick, care 
debuta în 1983 cu Private Practices: The 
Story of Sex Surrogate, revine cu un al 
doilea documentar al cărui titlu e elocvent, 
Sick: The Life and Death of Bob 
Flanagan, Supermasochist, fiind dedicat 
unui poet născut cu oystic fibrosis care-l 
face să nu sesizeze suferinţa fizică, de unde 
și obsesia sa dezvoltată într-o întreagă 
filozofie de la Marchizul de Sade citire. 

Declarându-se fan și nu istoric, Jim 
Jarmush, și el orientat cu fața spre Europa, 
a filmat diferite concerte precum și turneul 


38 


"Bluteai și 

Clive Owen 

în Bent de 
Sean առ 
Mathias 


pe noul continent al cântăreților săi preferaţi 
Neil Young și Crazy Horse, într-o peliculă, 
Year of the Horse (1997), „realizată «tare» 
ca să fie receptată «tare». 

Citind întâmplător „Madame Bovary“, 
Rachel Reichman a avut ideea unui sce- 
nariu despre felul în care unele femei se 
autodistrug și a adoptat tehnica la modă a 
deconstructivismului: într-o naraţiune cine- 
matografică de mare vizualitate, Work 
(1996), se urmăresc demersurile eroinei în 
căutare de slujbă și care la fiecare interviu 
se reinventează pe sine însăși, sporindu-și 
degringolada sentimentală care o aruncă 
în... braţele vecinei de culoare. Dacă despre 
unii cineaști americani s-ar putea pretinde 
că-și caută, conștient sau nu, surse de in- 
spiraţie în cultura europeană, în contrapar- 
tidă despre colegii lor francezi (cărora „Noile 


Orizonturi“ le-au consacrat și anul acesta o 
atenție deosebită) se poate afirma cu 
certitudine că sunt marcați de fenomenul 
metisajului (vezi și „Revoluţia metisajului“, 
p. 8). În plan concret - prin propria origine, 
dar și în planul creației - prin subiectele 
care-i preocupă. 

De exemplu Manuel Poirier este de 
origine peruan Տ, fiindcă s-a săturat de 
violenţa citadină, din 1990 s-a stabilit într-o 
localitate rurală din Normandia. După o mai 
veche incursiune â-la campagne (1994) 
Western (1997) este un road movie ce are 
drept eroi un vânzător de pantofi spaniol și 
un emigrant rus care călătoresc și iubesc pe 
drumurile Bretagnei. 

Marseiezul Robert Guediguian, deși 
provine dintr-o mamă nemţoaică și un tată 
armean, la cei 43 de ani ai săi și la al 
șaptelea film Marius și Jeannette, se 
dovedește perfect stăpân pe arta causeriei 
specifică poporului francez. (vezi și p. 35) 

Născută la Paris, Yolanda Zauberman 


„călătorește“ împreună cu personajele sale 


ա, 


fie în Polonia anilor '30 unde într-o comu- 
nitate evreiască ele se recomandă Moi 
Ivan, toi Abraham (1993). Fie într-un local 
de perdiţie (Clubbed to Death, 1996) care-i 
găzduiește deopotrivă pe Lola și Saida, 
Emir și Ismail. 

Aflat la debut în filmul de ficţiune, Bruno 
Dumont poate fi considerat norocos pentru 
că a căpătat și premiul Jean Vigo și premiul 
Camera d'or la Cannes pentru La vie de 
Jesus, depistat într-un sordid microcosm 
proletar portretizat prin dramele sale 
sentimentale și rasiale atât de frecvente, 
stilizate însă elegant. „Nu mi-am dorit să mă 
arăt intelectual. Am vrut doar să mă iau la 
trântă cu viața prin intermediul unei 
naraţiuni foarte obișnuite. Un film nu trebuie 
să plictisească publicul, ci să-l facă să 
reflecteze“. 


Din Iran până în Baikal: Kiarostami și Sokurov 


După ce am „degustat* din nou, 
împreună cu dumneavoastră, majoritatea 
filmelor acestui program, abia acum a venit 
și rândul posibilelor capodopere. 

Născut în ‘51, într-un sătuc siberian de 
lângă lacul Baikal, ca fiu al unui militar de 
carieră, Alexandr Sokurov (vezi nr. 1/91) 
urmează mai întâi facultatea de istorie, apoi 
VGIK. Lucrează din anii '80, dar nici unul din 
filmele sale nu trece de cenzură. Din exil, 
Tarkovski începe o campanie de susţinere a 
tânărului cineast. Abia după '87, „Noul 
Tarkovski“ - cum a fost supranumit - intră în 
circulaţie internaţională și este recunoscut 
ca unul dintre cei mai importanţi cineaști ruși 
contemporani: „La Sokurov imaginea este 
semnificaţie, care n-are drept scop ilus- 
trarea unui fragment de realitate în mod 
obiectiv, ci funcţionează ca metaforă a unui 
univers mental de ordin oniric sau fantastic. 
La aceasta se adaugă un cod dramaturgic 
care nu satisface nevoia de rațional a 
spectatorului obișnuit să înțeleagă tot ceea 
ce vede; de unde ermetismul și elitismul 
care-i sunt reproșate lui Sokurov, ca și altor 
confrați consacrați cinematografului de 
căutare și nu de simplă consumație“. 
Această foarte exactă caracterizare globală 
a criticului Marcel Martin avea să-mi fie 
confirmată de mărturisirea cineastului 
însuși: „Filmele mele nu sunt «artă pentru 
mase» pentru că nu sunt destinate unui 
public larg, ci unui public cu un anume bagaj 
cultural“. Opera sa face trimiteri la Dante 
sau Flaubert, Bernard Shaw sau Cehov, 
Dostoievski sau Klimov, Goya sau 
Șostakovici, dar autorul se explică limpede: 
„Un regizor e ca un bucătar într-un res- 
taurant care nu are cum cunoaște stomacul 
clienţilor: ceea ce face el este după o rețetă 
ideală. Spectatorul vine la cinema și începe 
să mănânce timp. O parte o digeră, alta nu. 
Ceea ce poate să-l îmbolnăvească sau irite. 
Putem numi asta blestemul filmului, com- 
ponenta sa nonartistică. Pictura înseamnă 
terapie, filmul însă e un fel de chirurgie. De 
altfel ideea mea - recunosc - romantică, 
este că filmul reprezintă o altă formă de 
viață“. 

Într-adevăr, filmele sale implică în 


Փ Work de Rachel Reichman, cu 


Cynthia Kaplan și Sonja Sohn 


„UN film Nu capătă viată decât dacă părintele și CREATORUL său - 


AUTORUL REGIZOR - îi insuflă viAȚĂ din suflerul său. Un film e mai mulr decâr 


ARTĂ și ARTA filmului NU e VIAȚA îNSĂși. De ACEEA UN film nu va fi niciodată 


UN reflex AL vieții. Un film e alrceva: un fel particular de EXISTENȚĂ 


GRAVITÂNd ÎNTRE Dumnezeu și Om“. 


Alexandr Sokunov 


Փ La vie de Jesus de Bruno Dumont, cu David Douche 


modul cel mai concret o experiență 
complexă pentru cel ce le urmărește. Mai 
mult decât celebrele Zilele eclipsei 1988, 
Salvează și ocrotește, 1989, Al doilea 
cerc, 1990, din care pare a se decanta 
Mamă și fiu (1997), capodopera sa, 
exercită o veritabilă magie vizuală care te 
absoarbe prin incantaţia elegiacă țesută cu 
o patetică religiozitate în jurul celor doi eroi 
ce trăiesc experiența morții, oficiind 
desprinderea de tot ceea ce este lumesc. 
În Gustul cireșelor (vezi și 6/97), eroul 
lui Abbas Kiarostami dorește să-și ia singur 
viața, dintr-o greață existențială de natură 
politică și o disperare metafizică. La volanul 
unui camion, el străbate un peisaj dezolant, 
un șantier fantomă, invitând alături de sine 
în cabină un soldat kurd, un seminarist 
afgan, un taximetrist turc - făcându-le pe 
rând propunerea de a-l ajuta să moară. 
Nebunia rece și excesul de verbiaj riscă să 
sufoce interesul spectatorului mai puțin 
familiarizat cu mentalitatea orientală și cu o 
anumită știință a contemplării (intuită abia la 
parcurgerea Expoziţiei de fotografii din 
timpul filmărilor, deschisă în complexul 
Milos, cu intenţia clară de a demonstra că 
„fotografia e cel mai complet film fiindcă 
exclude tehnicienii, intermediarii“ apud 


Kiarostami). Memorabilă rămâne secvența 
de o forță elocventă extremă în care silueta 
protagonistului se află în contre-jour iar 
peste umbra sa un excavator descarcă 
pământ... 

La conferința de presă, Kiarostami, 
după ce și-a exprimat cu umor satisfacția de 
a fi văzut afluența de spectatori la proiecția 
filmului său („Am crezut că rulează un film 
american!“), a ținut să se delimiteze de 
fanatismul religios arătând că preferă să nu 
se gândească că există în aceeași religie cu 
oameni capabili să comită asemenea crime. 
Vorbind despre personajul filmului său 
încununat cu Palme d'or, cineastul iranian a 
afirmat: „Nu e important dacă până la urmă 
se omoară singur. Zilnic în țara mea, 10-14 
mii de indivizi încearcă să se sinucidă. Morţii 
nu-i putem face faţă în nici un fel. Nimeni ոս 
scapă de ea. Singura soluție este ca până 
atunci să ne bucurăm de viață“. 

Flatată că acest film se inspiră dintr-un 
adaggio cioranian - „Fără posibilitatea de 
sinucidere, m-aș fi simţit mort demult“, mi-aș 
permite o parafrază: „Fără posibilitatea de a 
vedea astfel de filme, am fi morţi demult...“ 


Irina COROIU 
39 


Andra Mihaela Miron, București; State 
Silviu Marinescu, Buzău: 

MICHELLE YEOH, Bond girl în Tomor- 
row Never Dies - ultima aventură a agentului 
007 - Michelle s-a făcut cunoscută ca o mae- 
stră în artele marţiale, cotonogind pe bandă 
rulantă o grămadă de "băieţi răi" în filme 
made in Hong Kong. În același timp însă, ea 
este cea mai mare vedetă a filmului de 
acțiune din Hong Kong. Născută în Malaesia, 
în 1963, a urmat cursuri de coregrafie la 
Londra, iar în 1993 a fost aleasă Miss 
Malaezia. Cariera de actriță și-a început-o 
într-un clip publicitar, alături de Jackie Chan. 
Lansată de acesta, ea a ținut morți ca în 
următoarele filme să-și efectueze singură 
cascadele de pe urma cărora s-a ales cu: un 
umăr dislocat, două coaste rupte, o deplasare 
de vertebre, un genunchi fracturat și o 
rupere de tendon. Eroină în Police Story 3 
- alături de același Jackie Chan - ea este una 
din actrițele preferate ale lui Quentin 
Tarantino și Oliver Stone. Este o persoană 
extrem de deschisă și veselă. Singurul lucru 
care o enervează: "Atunci, când, ajunsă la 
Hollywood, unul din producători m-a întrebat: 
«În afară de James Bond, în ce filme ai mai 
jucat?»”. 

Și pentru că tot suntem la vedete asiatice, 
tuturor celor care ne-au cerut date despre 
regizorii originari din Asia le oferim informaţii 
despre: 

JOHN WOO - la 49 de ani. Născut la 
Canton, în China, crescut și educat la Hong 
Kong. Maestru absolut al filmului de acțiune 
model asiatic. Și-a realizat visul vieții: să 
filmeze la Hollywood. După două tentative 
nereușite - Broken Arrow și Hard Target s-a 
impus cu Faţă în față (cu John Travolta și 
Nicolas Cage). 

RINGO LAM. 42 de ani. Născut în Hong 
Kong, emigrat în Statele Unite. Realizator de 
filme full contact și ales de Jean Claude Van 
Damme pentru Risc maxim (1997). Filmul 


40 


Michelle Yeoh 


Pierce Brosnan 


n-a fost un mare succes, dar Ringo Lam n-a 
renunțat. Pregătește un “alt Van Damme”, în 
Hong Kong... 

WAYNE WONG. 49 de ani. Își datorează 
prenumele tatălui său, înfocat admirator al lui 
John Wayne. Familia lui a emigrat în Statele 
Unite pe când el avea 18 ani. Studii de 
cinema și pictură. În 1982 a realizat Chan is 
Missing (buget: 22.000 dolari!) o cronică a 
comunităţii chineze din Los Angeles. Urmă- 
toarele trei filme vor avea aceeași temă. În 
1990 s-a întors în Hong Kong pentru Life is 
Cheap... But Paper Toilet is Expensive. 
Este remarcat, în sfârșit, în Statele Unite 
pentru Clubul norocului (1994) și, mai 
ales, Smoke și Brooklyn Boogie - ambele 
pe scenarii aparținând lui Paul Auster. Cel 
mai recent film, Chinese Box - despre 
momentele retrocedării Hong Kong-ului - a 
dezamăgit critica și publicul. 

ANG LEE. 42 de ani. Locuiește la New 
York, dar este născut în Taiwan. Este consi- 
derat cel mai occidental regizor dintre rea- 
lizatorii asiatici. Cel de-al doilea film al său, 
Cavalerul de onoare a primit Ursul de aur 
Թ Berlin (1993) și a fost nominalizat la Oscar, 
ca și Dulce-amar (1994). A urmat Raţiune 
și sensibilitate de Jane Austen. Ice Storm 
cu Sigourney Weaver și Kevin Kline are pre- 
miera în această lună. 


Pentru toate pasionatele telenovelei, un 
mini-portret (vezi foto la pag. 3): 


Takeshi Kitano - regizor 
japonez, al cărui film, Hana-bi a 
fost recompensat la Mostra 
venețiană 1997 cu Marele Premiu, 
Leul de aur 


OSVALDO RIOS: S-a născut la 27 
octombrie 1958. (Alte surse indică data de 22 
octombrie 1956). Actorul dorește să păstreze 
secretul asupra datei sale de naștere. Și-a 
petrecut copilăria în țara natală, Puerto Rico, 
în San Juan. Diferite publicaţii dau ca sigură 
știrea că Rios este doctor în psihologie la 
Universitatea din New York, altele că nu și-a 
terminat studiile universitare și a urmat doar 
câteva cursuri de actorie. Date fizice: 1,83 m; 
78 kg.; ochii: negri; părul negru ondulat 
natural. A fost căsătorit de două ori și din 
prima căsătorie are un fiu. Este gurmand, dar 
și gourmet și îi place să gătească - se 
consideră chiar un maestru al mâncărurilor 
mexicane. În același timp practică schiul 
nautic, jogging-ul și gimnastica pentru a se 
menține în formă. Nu fumează, îi place să 
bea doar apă minerală. A fost logodit cu 
tânăra cântăreață Shakira, în ultimul timp 
fiind văzuţi din ce în ce mai rar împreună. A 
cochetat cu politica (secretar și chiar ministru 
- pentru câteva luni doar - al ministerului 
tineretului din Puerto Rico) dar și cu muzica, 
domeniu în care - spun cunoscătorii - ar putea 
face o carieră strălucită. El preferă însă 
actoria, deocamdată. 


Pentru o cinefilă înrăită (de ce fără nu- 
me?) din București: Alex Proyas, realizatorul 
Corbului este și autorul lui Dark City (turnat 
în Australia) - despre un poliţist care încearcă 
să ajute un amnezic suspectat de crimă - și 
având în distribuție pe William Hurt, Kiefer 
Sutherland și Jennifer Connely. 


lorgu Podescu, lași: Adresa la care 
puteţi scrie fraţilor Joel și Ethan Coen este: 
c/o UTA, 9560, Wilshire Blvd, Beverly Hills, 

CA 90212, USA 
Doina STĂNESCU 


թ «աա, A 
RE, SA AR 


romi աար: dn se i dlui 


՛ 


BANCĂ TRADIȚIONALĂ ȘI DE ÎNCREDERE 


libretul de economii cu dobândă la vedere; 


oferă 


libretul de economii cu depuneri pe termen; lunară; 


libretul de economii cu dobândă și câștiguri; 
libretul de economii cu dobândă și câștiguri 


pentru autoturisme; 


obligaţiunile C.E.C. cu câștiguri - Serie Nouă; 


contul curent personal; 


credite pentru locuințe; 
credite pentru bunuri de consum. 


certificatul de economii; 

certificatul de depunere; 

certificatul de depunere la purtător cu plata 
dobânzii la trei luni; 

certificatul de depozit; 


carnetul de depunere la purtător cu dobândă 


41 


e Marlon Brando și-a de- 
pășit recordul de greutate. 
După sărbătorile de sfârșit de 
an el cântărea 130 kg! La 73 de 
ani se pare că totuși este prea 
mult. Având probleme cu cir- 
culaţia periferică, celebrul actor 
se mișcă mai ușor în cărucior. 
Cu telecomandă, evident. În 
schimb nu a renunţat la plăce- 
rea lui cea mai mare: să mă- 
nânce. El consumă zilnic, 
cantități uriașe de pizza, 
înghețată, spaghetti. Doctorii 
dieteticieni insistă ca el să 
treacă urgent pe un sever 
regim, însă Brando nici nu se 
gândește. „Dacă renunţ și la 
plăcerea asta“... a spus el unuia 
din puţinii prieteni pe care-i mai 
are. 

e Pentru Johnny Depp, 
împăcat — iar — cu Kate Moss, 
noua pasiune o constituie... 
furnicile. El a plătit peste 12.000 
dolari pentru achiziționarea unei 
„ferme“ de furnici pe care le-a 
instalat într-una din anexele 
reședinței lui din Beverly Hills. 
„Sunt harnice și se mulțumesc 
cu atât de puţin. Oamenii ar 
trebui să învețe de la ele“, 
spunea de curând actorul. 
Poate că și el ar avea ceva de 
învăţat... 

e Pasiunea lui Matt Dillon 
se numește... Cameron Diaz 
(Iubitul meu se însoară). Cei 
doi s-au cunoscut la o premieră 
teatrală și de atunci sunt 
nedespărţiți. Dillon care pe 
vremea când filma Sărutul 
dinaintea morții, era îndră- 
gostit de partenera lui, Sean 
Young, declara recent: „Sean 
era ca o furtună de zăpadă. Te 
nimicea. Cameron este ca o 
dimineaţă liniștită și răcoroasă 
de primăvară“. Un actor poet? 

e În schimb, pentru Chuck 
Norris cea mai mare pasiune au 
rămas artele marţiale și bineîn- 
` teles, respectarea legii. El par- 
ticipă periodic la raidurile poliţiei 
din Los Angeles prin „zonele 
fierbinţi“ ale orașului. 

@ În afară de sushi și sake, 


42 


e Un cuplu cinematografic foarte mediatizat: 
Cameron Diaz și Ewan McGregor 
O viaţă mai puțin obișnuită 


japonezii mai au acum o 
pasiune: pe Leonardo DiCaprio. 
La premiera celui mai recent 
film al său, Titanic, locurile s-au 
vândut pe piața neagră cu 500 
de dolari. 

O tânără japoneză spunea: 
„Scump, dar merită!“ Oare? 

՞ În Beverly Hills există 
clubul fumătorilor de havane, 
numit sugestiv... Havana Room. 
Aici vin să se învăluie în roto- 
coale parfumate de fum Jim 
Belushi, Peter Weller 
(Robocob): David Caruso 
(NYPD Blue), Mel Gibson, 
Arnold Schwarzenegger, Danny 
DeVito, Jeff Goldblum. Pre- 
zența femeilor este interzisă de 
regulamentul clubului, dar tot 
mai des se aud voci care 
propun primirea reprezen- 
tantelor sexului slab în acest 


club: Demi Moore, Sharon 
Stone, Bette Midler, Barbra 
Streisand. Scenaristul și re- 
gizorul James Orr intenționează 
să facă un film cu acest subiect 
chiar cu cei de mai sus ca 
„Special guest stars“. 

e Quentin Tarantino s-a 
obișnuit să-și regleze diferen- 
dele cu ziariștii și alte persoane 
nesuferite lui cu forța pumnului. 
În urma unui incident cu Don 
Murphy (vezi numărul prece- 
dent) la intervenția lui Harry 
Weinstein, Tarantino care-i ad- 
ministrase o lovitură puternică 
lui Murphy, scăpase ca prin ure- 
chile acului ca acesta să de- 
pună plângere la poliție. După 
sărbători, analizând mai bine 
situația, Murphy s-a răzgândit și 
ԷՅ dat în judecată pe autorul lui 
Pulp Fiction, cerându-i frumu- 


șica sumă de 5 milioane dolari 
despăgubiri pentru vânătăile și 
rana de la cap care i-au cauzât 
„o mare suferință mentală și 
fizică“. 

Փ Kate Winslet (Titanic) 
este mare amatoare de în- 
ghețată. Cu câteva ore înainte 
de premiera filmului de la 
Londra, la care participa și 
prințul Charles, ea a răcit 
zdravăn și a trebuit să fie 
spitalizată de urgenţă. Câteva 
zile mai târziu, refăcută, ea a 
putut pleca în Maroc unde 
turnează Hideous Kinki (r. 
Gilles MacKinnon). 


Carnetul roz 


Փ George Clooney până de 
curând celibatar înrăit, se pre- 
gătește de nuntă. El s-a hotărât 
să se căsătorească în primă- 
vară cu aleasa inimii lui, franțu- 
zoaica Céline Balibran. Veri- 
ghetele au fost deja comandate 
iar rochia de mireasă va fi 
creată de casa Dior. 

@ În superba localitate 
Pacific Palisades, a avut loc că- 
sătoria lui Kevin Sorbo (Hercule 
din serialul tv cu acelaşi nume) 
cu foarte tânăra actriță Samy 
Jenkins care de curând a primit 
un rol în Chicago Hope, serialul 
rival al Spitalului de urgență. 

e Actrița Helen Mirren (51 
ani) cunoscută din serialul Sus- 
pect de crimă (pentru care a pri- 
mit premiul Emmy de interpretare) 
s-a căsătorit și ea, după 15 ani de 
viață comună cu regizorul ame- 
rican Taylor Hackford (54 ani). 

Փ Lorenzo Lamas (Dinas- 
tia, Renegatul) a devenit din 
nou tată. Cea de-a patra soție a 
sa, Shauna Sand, i-a dăruit de 
curând o fetiță, Alexandra Lyn. 
Pentru ceilalți trei copii ai săi, 
proveniți din tot atâtea căsătorii 
anterioare, el plătește pensii 
alimentare considerabile, ceea 
ce-l obligă să lucreze non stop 
pe platourile de filmare. Totuși, 
își face timp pentru o plimbare 
cu micuța lui fiică, nu cu 
motocicleta Harley Davidson, ci 
cu... căruciorul. s 

Փ Divorțul lui Kirstie Alley de 
Parker Stevenson nu este atât de 
ușor. „Traumatizatul soț“ cere 
jumătate din averea soției, adică 
cinci milioane dolari și 20.000 
dolari pensie lunară pentru 
„asigurarea unui trai decent“. 
Avocaţii celor doi negociază: „mai 
dă tu... mai las eu...“ 


Doina STĂNESCU 


A Tom Cruise '80 


Y Julia Roberts '83 


Concurs cu premii 
organizat de 
Noul Cinema 
în colaborare cu 
GUILD FILM ROMÂNIA 
şi TRANSGLOBAL MEDIA 
Ediţia a XII-a 


A Michelle Pfeiffer '76 


Y Harrison Ford '65 


A Jack Nicholson '54 A Andie MacDowell '76 


Alec Baldwin '76 թ» 


Timizi sau provocatori, 
regine ale balului sau 
cenușărese, în aceste 
fotografii îi veți recunoaște 
(sau nu) pe câţiva dintre 
actorii dumneavoastră 
preferaţi, pe vremea când 
nu erau decât simpli elevi 
de liceu. 


lată a doua etapă, ultima, a ediţiei a XII-a a concursului nostru. Răspunsurile la cele 
două etape, cu taloanele respective, trebuie trimise la redacție nu mai târziu de 15 martie 
(data poștei). Adresa este: 

NOUL CINEMA 

Piaţa Presei Libere nr. 1 

Sector 1 

71341 - București 


E preferabil ca plicul să poarte menţiunea „Pentru concurs“. 


„Câștigătorii (aleși prin tragere la sorți) vor fi premiaţi cu bani, abonamente la revistă și 
obiecte promoţionale. 


PRENUMELE. s-o acte taci ie bona 


.. VÂRSTA.. 
TELEFONUL.. 


PROFESIUNEA 
ADRESA. 


«Հի: Focul din adâncuri (care poate fi văzut acum pe ecranele noastre) ոս e primul film 
în care Steven Segal se luptă cu asasinii ecologici. În Teren minat (1993), debutul regizoral 
al lui Seagal, situația era asemănătoare. Ce faimos actor englez, posesor al unui Oscar 
pentru rol secundar, îl interpreta pe dușmanul fui Seagal în Teren minat? 


2. Nastassja Kinski, pe care Յի putut-o revedea în comedia Un tată în plus, a devanl 
celebră în 1979, la vârsta de 17 ani, interpretând o eroină a lui Thomas Hardy. Cum n-a 
numit filmul și cine l-a realizat? 


3. Acest mare regizor american de origine austriacă a încetat din viață în martio 199 
cariera sa prestigioasă, recompensată cu Oscaruri atât pentru documentare, cât și pøntru 
filmele sale de lung-metraj (De aici, în eternitate, Սո om pentru eternitate), se Incholaso 
încă din 1982. Actori legendari ca Marlon Brando și Montgomery Clift și-au făcut døbutul In 
filme semnate de el. Despre cine e vorba și care sunt filmele în care i-a dirijat, pentru prima 
dată, pe Brando și pe Clift? 


APE ae 
g oN 


sit 


„Sunt fericită că joc alături de el!“ 
(Vanessa Paradis cu Alain Delon în 
Une chance sur deux - r. Patrice Leconte) 


Realizatorii de scurt 
metraje în format Betacam, 
U-Matic sau VSH se pot 
deplasa - ei și casetele lor - 
până la Paris, unde în restau- 
rantul Rital & Courts îşi pot 
prezenta realizările și pot 
discuta cu primii spectatori. 
Ideea i-a venit lui Jacques 
Massadian, jurnalist la Nove și 
Actuel. Timp de cinci ani el s-a 


losif Demian 
(Urmare din pag. 31) 


acasă, am să uit tot ce mi s-a 
părut neplăcut. Nu vreau să iau 
cu mine decât întâmplările și 
întâlnirile plăcute. Har Domnu- 
lui, au fost destule! 

- Sună frumos ca final. 
Prea frumos; poate. Demi, ce 
să-ți doresc? 


44 


aflat în căutarea unei săli de 
proiecție pentru scurt metrajele 
tinerilor realizatori. După întâl- 
nirea cu proprietarul restau- 
rantului Rital, Franco Fiorelli, 
lucrurile s-au aranjat. În. afara 
orelor de masă (între 15.30 și 
19) localul este deschis tuturor 
celor care doresc să vizioneze 
operele regizorilor începători, în 
acest scop sala fiind dotată cu 
trei ecrane de proiecţie. Și uite 
așa se poate mânca nu numai 
reformă ci și... cinema pe pâine. 


Հաշ Ս/Թ, am auzit zilele 
trecute o anecdotă care mi s-a 
părut că reprezintă chintesența 
celor întâlnite de mine, aici. Un 
fiu merge cu tatăl său la un târg 
de cămile, preţul e foarte bun, 
doar un dolar cămila, fiul se 
roagă să-i cumpere și lui una, 
tatăl spune: „Nu!“ În anul 
următor, în același târg, o 
cămilă costă 50 de dolari și tatăl 


După ce va pune în scenă 
piesa de teatru Remembrance 
(cu părinţii săi Eilden Ryan și 
Leo Penn în rolurile principale), 
Sean Penn va da o fugă până la 
Paris pentru a prezida juriul 
festivalului de film care are loc 
în fiecare an în capitala Franţei. 


Publicaţia Film Comment 
a iniţiat un sondaj la care au 
participat o sută de critici ame- 
ricani, răspunzând la întrebarea 
„Ce filme străine ar trebui aduse 
în Statele Unite?“ În fruntea 
listei se află peliculele realizate 
în Hong Kong și Franța, urmate 
îndeaproape de Taiwan și Iran. 
Printre cei օհօտեօոճի s-a aflat 
și Todd McCarthy de la Variety 
care, în afara răspunsului, a mai 
propus ca în multiplex-uri una 
sau două săli să fie rezervate 
filmelor străine. 


Din noua biografie a lui 
Frank Sinatra, intitulată Sinatra: 
The Man Behind the Myth aflăm 
că actorul-cântăreț intenţiona 


s-o ceară în căsătorie pe 
Marilyn Monroe cu doar câteva 
zile înainte de moartea 
acesteia. „Nimeni nu va mai 
îndrăzni să-i facă mizerii dacă 
va fi doamna Sinatra“ a spus el 
unui prieten. 

http:/mww.starwârs.com/e- 
pisode i. Nu este cine știe ce 
cod secret, ci adresa de pe 
Internet a spaţiului dedicat pro- 
logului la Războiul stelelor, 
realizat de George Լսօտ cu 
Ewan McGregor și Liam Nee- 
son în rolurile principale. 

Înainte de premiera lui Good 
Will Hunting (cu Robin Willi- 
ams) regizorul Gus Ván Sant 
și-a publicat primul său roman 
intitulat Pink, al cărui erou sea- 
mănă uluitor cu River Phoenix, 
protagonistul filmului său My 
Own Private Idaho. 

Dolph Lundgren va fi perso- 
najul principal (un fost șerif 
angajat bodyguard al unui top 
model) într-un nou serial tv, 
Blackjack, al cărui episod pilot 
va fi semnat de John Woo. 

Încă o franțuzoaică la Holly- 
wood. Mathilda May se află pe 
afişele americane օս Chacal 
(r.Michaei  Caton-Jones-Rob 
Roy), un thriller de spionaj, 
remake al celui realizat de Fred 
Zinnemann în 1973. Actrița 


Tom Cruise „novelizat“ 


spune: „Am să cumpăr zece 
cămile“. „Nu te înţeleg - spune 
fiul - acum ճո an n-ai vrut să-mi 
iei o cămilă cu un dolar și acum, 
când costă 50, cumperi zece!“ 
La care tatăl răspunde: „Fiule, 
acum un an nu aveam nici un 
dolar“!  Doreşte-mi să ne 
revedem curând și să ne 
cumpărăm cămilele la un preţ 
bun... a 


CONCURS 


încearcă să-l salveze pe grizo- 
natul Richard Gere din ghearele 
din ce în ce mai pleșuvului Bru- 
ce Willis. Grea misie! 

30 milioane de dolari este 
suma pe care a „recoltat-o filmul 
lui Jim Gillespie, | Know What 
You Did Last Summer. După 
un scenariu semnat de Kevin 
Williamson (scenaristul lui Sere- 
am), pelicula lui Gillespie este 
tot un „filmuleţ“ de groază care 
numai în două săptămâni a 
ajuns pe primele locuri la box 
office-ul american. Se pare că 
urmașilor „unchiului Sam“ le pla- 
ce tare mult să fie speriaţi răul 
(vezi și cronica la pag.27) 

Diane Venora (despre 
Chacal de Michael Caton- 
Jones): „Îmi plac regizorii puter- 
nici, chiar tirani. Pentru că 
atunci când ajungi pe platou 
totul este deja sub control. 
Chiar și atunci când regizorul 
ţipă, pentru actori ăsta e սո 
lucru relaxant“. 


Poate pentru că noul film 
în care joacă se numește The 
Confession, Alec Baldwin s-a 
confesat unui redactor al 
revistei New York. El a declarat 
că vrea să renunţe cât mai 
repede la cariera de actor 
pentru a se lansa în politică. 
Membru al partidului democrat, 
el țintește sus: își dorește un 
post de senator de Long Island. 
Dacă a fost Reagan, de ce nu și 
Baldwin? 


Revista Livres hebdo a 
alcătuit o listă a celor mai bune 
vânzări ale novelizărilor (roma- 


a multora - strict secrete. 


Guvernul chinez - prin 
intermediul Ministerului de radio 
film și televiziune, a anunțat că 
suspendă deocamdată orice 
cooperare cu TrisStar, MGM și 
Disney, „vinovaţi“ de a fi produs 
Șapte ani în Tibet, Red Corner 
și Kundun, filme „care atacă pe 
nedrept China și rănesc 
sensibilitatea poporului ei“. 
Hollywood-ul n-a răspuns 
oficial, fiind liniștit se pare de 
termenul „temporar“ care apare 
de patru ori în comunicatul 
oficialităților chineze. 


Echipa filmului She's So Lovely: regizorul Nick 
Cassavetes și interpreții Robin Wright, Sean Penn, 


Z. 


ne având la bază scenariile 
unor filme de succes). Pe primul 
loc: Rain Man și Philadelphia 
cu 190.000 și respectiv 120.000 
exemplare. Succes pe care 
editorul Pocket îl explică simplu: 
„Cele două cărți tratează 
probleme grave ale societății 
contemporane - autismul și 
sida“. Urmează: Seven 
(90.000), Platoon (75.511) şi 
Men in Black (62.000). Una 
dintre primele novelizări a fost 
E.T. semnată de William 
Kotzwinkle. 


În timp ce Hollywood-ul 
aştepta cu sufletul la gură 
procesul care-i opunea pe 
Jeffrey Katzenberg și compania 
Disney (primul cerea ultimei 
250 milioane dolari, partea lui 
din beneficiile la Regele Leu, 
Pretty Woman), cei doi preo- 
pinenți au încheiat un acord prin 
care și-au reglat - à l'amiable - 
diferendul. Termenii acordului 
sunt însă - spre părerea de rău 


John Travolta reuniți doar pentru o fotografie 


În cadrul campaniei de 
publicitate a filmului său The 
Postman, Kevin Costner a 
mărturisit - într-un interviu 
acordat ediției americane a 
revistei Premiere - că se afla în 
tratative cu prințesa Diana 
pentru a turna împreună o 
urmare la The Bodyguard. 
Acţiunea filmului ar fi trebuit să 
se petreacă la Hong Kong și ar 
fi fost, bineînțeles, un film de 
dragoste. După publicarea 
interviului, un comunicat sec al 
familiei regale anunța că 
asemenea tratative nu au avut 
loc niciodată. Supărat, Costner 
a replicat imediat: „Ar trebui să 
fie mai atenţi și să nu mă facă 
mincinos. Aș putea și eu - ca 
răspuns - să fac publice lucruri 
pe care mulți nu le știu în 
legătură cu prințesa Diana și 
relaţiile ei cu familia regală“. 


Încă 
o ecranizare 
a celebrului Cocoșat 
(de Paul Feval) 
de astădată 
cu Daniel Auteuil 
(r. Philippe de Broca) 


CINE CE FILMEAZĂ ! 


» Uma Peel și Ralph Steed. Se află în pline filmări The 
Avengers (Răzbunătorii - r. Jeremiah Chechik) cu Uma 
Thurman și Ralph Fiennes în rolurile principale. Este vorba de 
un remake după serialul celebru în anii '70 în care eroii - doi 
detectivi excentrici, erau interpretați de Diana Rigg și Patrick 
McNee. Ca un omagiu adus acestuia din urma, i se va auzi, din 
când în când, vocea din off, comentând unele întâmplări. 
Premiera este prevăzută în vara acestui an. 


» Scriitor și regizor. Între cinema și literatură, Vincent 
Ravalec a ales și una și cealaltă. El este realizatorul filmului Le 
Cantique de la racaille, adaptarea propriului său roman: 
povestea lui Gaston, un mărunt delincvent naiv care intră în tot 
felul de încurcături. Din distribuţie: Yvan Attal, Virginie Lanoue, 
Samy Naceri, Marc Lavoine, Claire Nebout. 


» „Bancherul“ Ewan. Eroul din Trainspotting, Ewan 
McGregor, va fi Nick Leeson, finanţistul escroc care a dus la 
faliment una din cele mai vechi bănci din Marea Britanie, în 
pelicula Rogue Trader. Realizat de James Dearden (Pascali's 
Island și Un sărut înainte de moarte) filmul se inspiră din 
romanul autobiografic al lui Leeson scris de acesta în 
închisoare. 


» Din nou Halloween. Succesul lui Scream a readus în 


e După Douglas Fairbanks și Alain Delon, și Antonio 
Banderas se va ascunde sub masca lui Zorro 


atenţie seria Hallo- 
ween, ale cărei ultime 
episoade sunt din ce în 
ce mai rar cerute până 
și în videocluburi. Mira- 
max intenționează să-l 
relanseze, realizând un 
remake al primului 
episod pe un scenariu 
semnat de Kevin 
Williamson (autor al 
celor două Scream), cu 
Jamie Lee Curtis în 
rolul principal. Nu mai 
lipseşte decât James 
Cameron ca realizator 
(a obținut primul lui 
mare succes în 1978 cu 
Halloween) pentru ca 
totul să se transforme 
într-un eveniment. 


» Despre ochi fru- 
moși. Hugh Grant fil- 
mează la New York 
Ո Mickey Blue Eyes. Է| 
va fi un negustor de 
artă care descoperă că 
viitorul lui socru este un 
naș mafiot. Regia apar- 
ține lui Kelly Makin, iar 
filmul este produs de 
Simian Films, companie 
: i înființată de Grant și 
prietena lui, Elizabeth 

Փ Amanda de Cadenet: „Ador Hurley. 


filmele horror, așa încât am fost )»- Lume bună. Regi- 


icită câ ie. i zorul Anthony Drazan 
fericită când mi s-a oferit un rol (catia ata Berzatie 
în Halloween“ în 1992, la festivalul de 
la Sundance cu Zebra- 
head) are dificila misiu- 
ne să ducă la bun sfârșit Hurly Burly din a cărui distribuţie fac 
parte actori prestigioși, dar extrem de capricioși: Sean Penn, 
soția lui, Robin Wright, Kevin Spacey, Meg Ryan, Chazz 
Palminteri, Anna Paquin. Filmul este adaptarea unei piese de 
teatru ale cărei personaje sunt actori aflați în căutarea 
succesului profesional, dar și sentimental. 


TE y ap! 


» Există... eXistenZ. David Soderberg a ales-o pe 
Jennifer Jason Leigh pentru a fi eroina mult așteptatului său film 
eXistenZ, un thriller futurist care va intra în lucru în luna aprilie, 
la Toronto. Alături de Jason-Leigh va fi Jude Law, un tânăr actor 
a cărui cotă este în creștere de când a jucat alături de Uma 
Thurman în Gattaca și de Kevin Spacey și John Cusack în 
Midnight in the Garden of Good and Evil de Clint Eastwood. 


» Reîntâlnire. Richard Berry și Anne Brochet (Cyrano de 
Bergerac) vor fi din nou parteneri (după Consentement mutuel 
- Է Bernard Stora, 1996) în Une journée très moyenne (r. 
Michel Courtois). Scenariul aparţine lui Jean-Claude Islert și 
Pierre Colin-Thibert. Subiectul: Berry se vede confruntat cu o 
serie de întâmplări neplăcute în chiar ziua de naștere a 
logodnicei lui. Din distribuție mai fac parte: Gilbert Melki, 
Christian Charmetant, Frangois Perrot. 


» Debut... în regie. Încă un actor a trecut în spatele 
aparatului de filmat: Matthew Modine va fi realizatorul lui If... 
Dog... Rabbit. El interpretează și rolul principal alături de John 
Hurt și Lisa Marie (soţia lui Tim Burton). Cu un buget de doar 40 
milioane de dolari, filmul este povestea unui fost deținut care 
încearcă din răsputeri să se încadreze în societate după ieșirea 


din închisoare. Modine mai este și producător executiv alături de 
Tia Carrere (Rising Sun). 


> Din nou remake. Echipa Nopţilor albe în Seattle, 
adică Meg Ryan, Tom Hanks și Nora Ephron lucrează de zor la 
You Have Mail, reluarea filmului realizat de Lubitsch, The Shop 
Around the Corner (1940). Cu acest film, Meg Ryan a intrat în 
„Clubul“ actrițelor care primesc un onorariu de peste 10 milioane 
dolari alături de Julia Roberts, Demi Moore, Sandra Bullock, 
Sigourney Weaver, Jodie Foster și Michelle Pfeiffer. 


» De două ori Elodie Bouchez. Actrița franceză lucrează 
concomitent la două filme: J'aime pas crever (r. Didier 
LeP&cheur) și La Jeune fille, semnat de Siegfried, un tânăr 
regizor care vrea să-și transforme prenumele în renume. Alături 
de Bouchez în La Jeune fille: Roschdy Zem, Bruce Meyer și 
Gerald Thomasin. 


» Necazuri în Thailanda. Bill Pullman, Claire Danes și 
Kate Beckinsale vor fi eroii filmului Brakedown Palace (r. 
Jonathan Kaplan). Subiectul: Două tinere americane își petrec 
vacanța în Thailanda, sunt amestecate fără voia lor într-o 
afacere cu droguri și una din ele este arestată. Apare Pullman 
care încearcă să le salveze. 


> Din nou pe ecran. Kelly McGillis (mai rar văzută pe 
ecrane în ultimul timp) va juca alături de Val Kilmer și Mira 
Sorvino în Sight Unseen (r. Irwin Winkler) - povestea unui orb 
din naștere care după o operație experimentală descoperă 
lumea din jurul lui; şi în Ground Control în care ea va împărtăși 
problemele și stresul controlorilor de trafic aerian alături de 
Kiefer Sutherland și Robert Sean Leonard. 


»- Domnul Brosnan-Bond. În „recreaţiile“ dintre 
Jamps-Bond-uri, Pierce Brosnan începe în martie filmările la 
Quebec Grey Owl. El va fi un englez emigrat în Canada, prin 
anii '30 şi adoptat de սո trib de indieni înainte de a deveni un 
cunoscut scriitor. 


»- Besson tot la Hollywood. Zvonurile spuneau că Luc 
Besson ar putea să devină realizatorul adaptării cinematografice 
a romanului Le Scaphanare et le Papillon de Jean-Dominique 
Bauby, regie în cele din urmă încredințată lui Scott Hicks. Eșecul 
acesta l-a făcut pe Besson să-și schimbe impresarul și să 
intenționeze să aducă pe ecran un alt roman celebru, The 
Professor and the Madman (autor Simon Winchester). Ca să fie 
mai sigur, Besson și compania lui de producție, Seaside au 
cumpărat deja drepturile de ecranizare. Cartea este povestea 
unei cludate prietenii dintre un chirurg american pasionat de 
literatură care înnebunește și James Murray, autorul faimosului 
dicționar englez Oxford. h 


»- Show Matthew McConaughey. Ron Howard a început 
la New York noul său film intitulat Ed TV. Matthew 
McConaughey va juca rolul unui angajat al unui videoclub care 
se lasă convins de o rețea de televiziune să fie filmat 24 de ore 


e Răzbunătorul Ralph Fiennes 


din 24. Parteneră: Ellen DeGeneres, vedetă a televiziunii 
americane care a făcut senzaţie recunoscând în fața camerelor 
de luat vederi că este lesbiană. 


> Greutăţi. Se pare că dificultăţile întâmpinate de Ridley 
Scott pentru a realiza RKO 281 (despre culisele realizării lui 
Citizen Kane) sunt pe măsura problemelor întâmpinate de 
Orson Welles în producerea filmelor proprii. După ce 
intenționase să regizeze el însuși RKO 281, Ridley Scott se 
mulțumește cu producţia iar pentru regie a contactat, fără 
succes, pe Philip Kaufman, Richard Loncraine și Kenneth 
Branagh. În plus, Scott trebuie să găsească un studio dispus 
să-l ajute financiar. 


» Criticul Felice Laudadio a fost reconfirmat Director al 
Mostrei de artă cinematografică de la Veneţia. Odată cu 
numirea sa au fost deja anunţaţi laureaţii Leului de aur pentru 
întreaga carieră ce vor fi premiaţi în septembrie la Veneţia. Au 
fost aleși: Sophia Loren, Sean Connery și regizorul polonez 
Andrzej Wajda. i 

Un carambol amuzant: Laudadio intenţiona să-i propună lui 
Martin Scorsese președinția Juriului, dar între timp, Cannes-ul 
i-a luat-o înainte. In urma inflaţiei de filme de .anul trecut, 


Փ Lisa Marie (soția regizorului Tim Burton), interpretă principală în 
filmul unui actor-regizor: Matthew Modine și If... Dog... Rabbit. 


Laudadio a redus numărul participanţilor la festival la jumătate, 
adică la 105 filme pentru zece zile de festival. Credem că şi în 
acest domeniu Laudadio inovează, punând un stop cantităţii — 
care în ultimii ani a ajuns să sugrume festivalurile — în favoarea 
calității. De asemenea, nou-lansatul program Renașterea, 
dedicat anul trecut cinematografiei britanice (vezi nr. 10 și 
11/1997) va fi în acest an dedicat cinematografiei gazdă, despre 
care se aud lucruri foarte bune în ultima vreme. Spunem „se 
aud", căci pe ecranele noastre nu s-au mai văzut demult 
fotograme de film italian, parcă filmul european ar fi supus unui 
embargo pe piața noastră. Până când cinematograful european 
va fi prezent doar în săptămâni de gală? 


» La Festivalul filmului de la Bruxelles Steaua de Cristal 


pentru cea mai bună actriță europeană a anului a fost acordată 
Ronei Hartner (vezi nr. 1-2/98, Azi ei sunt vedete). 


47 


Cu o experienţă de 30 de ani în sistemul bancar internaţional 
în domeniul finanțării și decontării tranzacţiilor 
și cu o reţea de peste 2000 de bănci corespondente, 


BANCA ROMÂNĂ DE COMERŢ EXTERIOR S.A. 
este cea mai bună bancă comercială românească, partenerul ideal al 
oamenilor de afaceri din ţară și străinătate. 


Calea Victoriei 15, 70012 a BUGNER. ROMÂNIA, Tel.: +40.1-614 73 78; +40.1-614 91 90 Fax: +40.1-312 24 95; +40.1-311 27 51; +40.1-614 15 98 
Telex: 11 235; 11 703 ebank r, SWIFT: BRCEROBU, e-mail bancorexkappa. ro