Revista Cinema/1990 — 1998/9-Noul-Cinema-anul-IX-nr-8-1998

b 


NEMARA 


Anul IX Nr. 103 REVISTĂ DE CULTURĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 
مي‎ = 5 


ï Y 


Nr. 8/1998 


" M 


٨ f Å 
V N 
EZ N 


P d t 7 ^ ١ | 
i pt "۷ : , nn à N 


|^. n 
8 ] age 
E 
I TANIA POPA 
ET) 
1 | 


— و‎ 
| 
f 
f 
| 


= 


PARMALAT 
prezintå 
noua productie de succes semnatå 


Co: TE gi PIERSTCA, PORTOCALA si MARACUJA, MANGO și ۱08110 (în alte roluri, 
pulpa si suc natural de fructe, vitamine, etc] DECORURI: AMBALAJ ASEPTIC, SUNET: O-NE-BU-NI-8! 
1810 ÎN FIECARE LL, SCENARIUL ST REGIA: SANTAL, O PRODUCTIE PANAALAT, 


Wm u m 2 1 ECHIPA REDACTIONALÁ 


Director-redactor sef 
august 1998 


Adina Darian 


Redactor sef adjunct 


2 INSTITUTUL FRANCEZ - Gazdå a filmului românesc Dana Duma 
CINEMATECA ROMÂNA - Gazdă a filmului francez ; 
Secretar general de redactie 
3 Cinematografia noastrá a intrat in Europa loana Statie 
45 DIALOG CU CITITORII: Un cinefil constant; Sugestii; 
Marco Polo ... ; Publicisti comentatori 
6-7 PORTRETUL LUNII: Tania Popa one Poe 
Rolland Man 
FESTIVALURI 
8-11 CANNES ‘93: Ochiul etern magic — . Redactor șef de rubrică 
14 SOCI: Un festival cu pretenţii - O panoramă naţională one n 
neconvingátoare : 
Director economic 
15 ISTANBUL: O senzaţie dominantă - Lumea caută Aurelia Ivănuş 
12 PE ECRANE: Imblánzitorul de cai; Godzilla; Mad City; . serotandt 
i "3j Sase zile, sapte nopti; Spawn Fănica Lupu, Ivanca Ripå 
18 Cinism reportericesc 
22-25 DOSAR TEMATIC: Recurs... la îngeri (I) COLABORATORI PERMANENȚI: 


Călin Căliman, Mircea Diaconu, loana Eliad, 


26-27 Popcorn movies 
PM Andrei Gorzo, George Littera, David Melville, 


28-30 JET STARURI: Leonardo DiCaprio Dinu-loan Nicula, laromira Popovici, 
30-31 Axa Hong Kong - Hollywood Dan Predescu, Eva Sárbu, 
32.36 CINEGLOB Dumitru Solomon, Victor Stroe 
34-35 CINE CE FILMEAZA 


Adresa redactiei: 
38 AMERICA LATINA - CINEMA Exotism și revelații Piata Presei Libere 1 


39 CENTRUL CEH BUCURESTI: Serile filmului de animaţie Sector 1, 71341 București 
40 ECRANUL DE ACASA: Alan Rickman tel: 222.33.32 Intrarea B, Et. III 


Pentru 1998 vă puteţi abona și direct la redacția noastră: 
3 luni - 13.500 lei; 6 luni - 27.000 lei. Plata se face 
prin mandat poștal pe adresa redacţiei: Noul Cinema, 
Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, 71341 București, 
pentru DI. Adrian Constantinescu. Completaţi citet numele 
și adresa dumneavoastră. De asemenea, la cerere, revista 
poate fi expediată poștal prin ramburs 
și poate fi cumpărată direct din redacție. 


E e PE A BE YRA 


Societatea comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Sect. 1, 


București, 21 iulie 1992, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului 
cu nr. J/40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220-1200 


2 Culegere, tehnoredactare 3 
si procesare imagini A Apaphic 


Tipar: ARTÍPrint Strada Vulturilor nr. 12-14 Bucuresti FOTOGRAFII PROMOTIONALE: 
anual of | ART GROUP Tel: 323 50 93; 323 50 94 € Cannes release; Istanbul, Soci release 6 Buena Vista 
Irem International (Touchstone Pictures, Hollywood Pictures 
Abonamentele se fac prin Oficiile postale, Catalog Presă 1998, Company, Peacock Films) - Romániafilm ® Columbia 
editat de RODIPET pozitia 4070. dad A 7 fud Er x: 1 
Ctitorii din străinătate se pot abona prin RODIPET S.A. P.O.Box 33-57, | TT SERE SUD FOX Mid Pin Bomania SAAR 
telex 11995, 11034; Fax: 222.64.07; Telefon: 222.41.26 Media Pictures International 6 Warner Bros. - Ecran XXI e 


Piata Presei Libere nr. 1, sector 1, 71341 Bucuresti Arhiva revistei Noul Cinema 


Institutul Francez 


Gazdå a filmului 


e S-au remarcat in mod deosebit 


Gheorghe Dinicå si debutanta Imola Kezdi 


|. Gilles Maarek - directorul 


DEZ - a inițiat ٥ suită de 
manifestări în sprijinul filmului 


românesc. După retrospectiva Gheorghe 
Preda (v. nr. 7/1998), au urmat două 
avanpremiere. 

Război în bucătărie de Marius 
Theodor Barna, după un scenariu de 
Răsvan Popescu, recompensat cu o 
bursă europeană (într-o competiție pe o 
temă dată), la Geneva în 1997. 

Filmul a fost prezentat în termeni elo- 
giosi de DI. Radu Gabrea - președintele 
Oficiului Național al Cinematografiei, 
secretar de stat si de DI. Gabriel Liiceanu 
- directorul Editurii Humanitas. DI. Dan 
Necsulea, directorul Studioului de Film al 
TVR - producătorul acestei pelicule, a 
prezentat echipa de realizatori, nu toti 
prezenti. Actorii Gheorghe Dinică, Ovidiu 
Niculescu, Imola Kezdi, Virgil Andriescu, 
Tora Vasilescu, Viorel Comånici; ima- 
ginea Doru Mitran; muzica Petru 
Mărgineanu; montajul Cristina Brătescu; 
sunetul lon Holtea; decoruri lon Olaru. În 
caietul-program citim cuvântul regizoru- 
lui: „Am încercat să redau emoția si spe- 
ranta unei povești de dragoste plasată 
între tandrete si cruzime. Doi tineri 
încearcă să depăşească conflictele si 
adversitåtile generate de psihoza sovinis- 
mului", și al scenaristului: „Acest film este 


românesc 


un avertisment. Un film în care toti eroii 
sunt victime. Un război purtat printre 
crátili, un război pierdut de toată lumea. 
L-am scris gândindu-mă la Bosnia, la 
Kosovo, la ceea ce s-ar fi putut petrece 
dacă în martie ‘90 scânteia de la Târgu- 
Mureș s-ar fi răspândit“. 

Război în bucătărie a fost difuzat pe 
TVR 1. 

Sponsor principal: GRUPUL TOFAN. 

e În același cadru ospitalier a avut loc 
o avanpremieră pentru presă cu filmul 
Cortul, scenariu Horia Pătrașcu, regia 
Bogdan Cristian Drăgan (tandem 
câștigător la un concurs autohton de sce- 
narii si decupaje). Un reportaj de la fil- 
mare ali putut citi în nr. 1/98. Vom reveni 
la premiera de pe marele ecran. 


Cinemateca Română 
Gazdă a filmului francez 


edalion AGNÈS VARDA. 
M Anticipând Noul Val prin al său 
La pointe courte (1954) unde 
i-a avut alături pe Alain Resnais (montaj) 
și Phillipe Noiret (protagonist), Agnés 
Varda și-a anunţat propria manieră de 
abordare filmică, în timp conturându-și un 
stil aparte. Iniţial a fost comparată cu 
Ingmar Bergman pentru constanta si per- 
spicacitatea deosebitá a investigatiei 
relaţiilor intime. Interesatá a fost si este 
de dinamica cuplurilor - maritale sau 
amicale - a unor persoane fictive sau 
reale, cum ar fi ea insási si Jacques 
Demy, partener de viatá, ori Jane Birkin, 
prietenă. 

Formaţia ( a studiat artele plastice) și 
experiența de fotografă ( o vreme anga- 
jată la Teatrul Naţional Popular sub con- 
ducerea lui Jean Vilar și Gerard Philipe) 
i-au impus în permanenţă ritmarea lentă, 
dar fermă a descriptiei cinematografice 
prin contrapunctarea livrescului anecdotic 
cu frustretea observaţiei corecte, astfel 
încât universul romanesc al istoriilor sale 
paralele e totdeauna ilustrat cu imagini 
căutate, excelent compuse și perfect 
adecvate. 

Umorul poetic distilat de ironia dis- 
cretă o însoțește în reverii de mare sensi- 
bilitate feminină, dar si de egală forță de 
expresie. Domesticele sale aventuri cine- 
matogralice au suplete și farmecul 
ingenuu (Agnes Varda este și o excelentă 
cineastă a lumii copiilor!) al speculațiilor 
uneori hazardate, alteori doar îndrăzneţe, 
niciodată superficiale. Pentru că Agnes 
Varda este prea inteligenţă pentru a ceda 
in fata facilului. 

Călătoria in filmografia sa a fost o 
surpriză plăcută oferită de Institutul 
Francez şi Cinemateca Română la vreme 
de caniculă. m 


e Victor Rebengiuc, 
Claudiu Bleont, 
Ilie Gheorghe si 
Cristian lacob 


Cinematografia noastră 
a intrat în Europa 


e Hunor Kelemen - secretar de stat la Ministerul Culturii; Radu Gabrea - 
președintele O.N.C., secretar de stat; acad. prof. dr.Mihnea Gheorghiu, 
președinte al Secţiei de Arte, Arhitectură și Audiovizual, a: Academiei ` 
Române, președinte al UCIN. 


An numărul trecut vă 

| anuntam senzationala 
realizare a Oficiului Nati- 
onal al Cinematografiei de a fi 
obtinut acceptarea Romániei in 


Eurimages, reușită ce se 
datoreazá in mare parte 
autorităţii, prestigiului 


internaţional și profesionalismu- 
lui D-lui Radu Gabrea. 

La sediul Uniunii Cineaștilor a 
avut loc în 13 iulie a.c. o con- 
ferintáà de presă susţinută de 
Radu Gabrea, Mihnea Gheor- 
ghiu. Cu această ocazie presa 
a căpătat o seamă de noi 
informaţii. 

urimages este un 
E oon care susţine 
dezvoltarea cinemato- 
grafiilor si a productiilor 
audiovizuale europene. încura- 
jând coproductiile și permițând 
distribuirea filmelor în statele 
membre. 

m Organismul Internaţional 
format la sfârșitul anului 1988, 
(a început să funcţioneze 
efectiv din 1989, pe baza unui 
Acord Partial între cele 12 state 
membre ale Consiliului Europei. 


În luna iulie Liviu 
Ciulei a împlinit 75 


de ani. li urăm „La 
multi ani şi o nouă 
premieră. 


m Numărul statelor incluse a 
crescut la 23 până în anul 1993, 

ajungând azi la 28. m Deciziile 
de finanțare aparțin unui 
comitet director în care 
activează un reprezentant al 
fiecărui stat membru. m Statelor 
cu o slabă capacitate de pro- 
006116 audiovizuală li se va 
acorda o atenţie deosebită. 
m Între anii 1989-1992, 
Eurimages a sustinut realizarea 
a 162 de coproductii europene, 
dintre care 144 filme de fictiune 
Si 18 documentare, efort care a 
implicat mai mult de 500 de pro- 
ducátori europeni. 

De aici rezultá avantajele de 
care se va putea bucura de 
acum înainte si cinematografia 
románeascá, rezumate de 
DI. Radu Gabrea astfel: „Un flux 
de bani pentru cinematografia 
națională si o creștere a 
numărului de coproductii în care 

se vor implica cineastii 
nostri". 


La conferința de presă ni 
s-a mai comunicat că pentru 
prima dată, pe lângă sumele 
destinate producţiei de lungme- 
traje (11,5 miliarde lei) și docu- 
mentare (1 miliard lei), se va 
aloca un fond de 300 milioane 
lei pentru dezvoltarea scenari- 
ilor, fondul numit Primă de 


proiect). 

Aceste sume au fost dis- 
tribuite în urma primului concurs 
organizat de O.N.C. Despre 
câștigători, în numărul următor. 

Vă enumerăm alte situaţii 
luate în discuţie: problemele 
apărute în raporturile dintre 
ONC și diferite posturi de tele- 
viziune particulare m situaţia 
Studioului Buftea în urma 
privatizării sale m scăderea alar- 
mantă a numărului de săli de 
cinema m pericolul distrugerii 
întregii rețele, printr-o privati- 
zare pripită ‘şi necesitatea 
impunerii unui control al ONC în 
acest sens m proiectul de mo- 
dernizare a sălilor de cinema și 
prin introducerea tichetării auto- 
mate a biletelor, care împiedică 


Premii internationale 
Ne bucurăm să anuntám cititorii cá doi studenti ai Universităţii 
de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale“ - Facultatea de 
film, clasa Stere Gulea și Laurenţiu Damian, au dobândit importante 


trofee cu filme pe care le-am apreciat în paginile revistei noastre 
( v. nr. 2/98): Călin Peter Netzer - Marele Premiu la Barcelona cu 
Maria si Hanno Hoffer - Premiu Special al juriului la Festivalul 
Scolilor de Film de la München cu Telefon in stráinátate. 


- falsificarea cifrelor de încasări 


m Starea Arhivei Naţionale de 
Filme m starea Studioului Sahia, 


care păstrează o arhivă de filme 7, 


neinventariate m lacunele -exis- 
tente in distribuirea filmelor 
străine - lipsa de pe ecranele 
noastră a producţiei studiourilor 
MGM și Universal (Amistad al 


lui Steven 


Spielberg și 
Tomorrow Never Dies, ultimul 
James Bond, nu au avut dis- 
tribuitori la noi) m găsirea de dis- 
tribuitori pentru filmele 
românești încă din stadiul 
finanţării lor etc. etc. 

În calitate de reprezentant al 
Societăţii Naţionale pentru 
Respectarea Drepturilor de 
Autor (DACIN), regizorul Mircea 
Mureșan a ridicat problema 
încălcării acestor drepturi la mai 
bine de doi ani de la intrarea în 
vigoare a legii respective. 

Un lucru este sigur: 
intrarea în Eurimages a oferit 
cinematografiei noastre o 
șansă de redresare. Sperăm că 
producţia de film va crește. 
Dacă propunerile venind din 
țara noastră se vor dovedi 
interesante, dacă 11 
români vor valorifica oportu- 
nităţile acordate, dacă filmele 
lor vor cuceri o poziție pe piața 
europeană, 1 iulie 1998 - data 
intrării noastre în Eurimages - 
ar putea marca începutul 
renașterii cinematografiei 
naţionale. 


UN CINEFIL 
CONSTANT 


eobosit si prodi- 

N gios, profesorul 
Alexandru Jurcan 

din Huedin (Cluj ne anuntá 
cá s-a intors din Polonia, 
unde a participat, impreuná 
cu elevii, la festivalul franco- 
.fon, ne trimite revista la care 
e redactor si totodatá scrie, 
„Glasul“, ne trimite un subiect 
pentru concursul de subiecte 
de film (interesant, în tușe 
moderne...) și ne permite 
multe alte „trimiteri“. Aștep- 
tăm cu interes. Subiectul l-am 


încredințat redacției. Cât 
privește însemnările publi- 
cate în „Teatrul azi“, să 


vedem ce putem face... 


SUGESTII 


NDREEA DIOŞI din 
No ne roagá 
à publicám: foto- 
gratii „inedite si rare" cu 
Marilyn Monroe („eu colec- 
tionez fotografii cu ea, am peste 500 de 
poze“), articole despre cupluri celebre 
(preferă cuplurile Romy Schneider - Alain 
Delon, Pola Negri - Rudolph Valentino, Liz 
Taylor - Richard Burton), articole despre 
starurile feminine din perioada anilor '30- 
'90 (Greta Garbo, Ava Gardner, Katherine 
Heburn, Bette Davis, Gloria Swanson 
etc.) Am publicat și vom mai publica. 


DIALUG 


Horst Buchholz, protagonistul din 
Marco the Magnificent 1965, r: Denys 
De Lo Pateltliere si Noel Howard 


MARCO POLO 


OSMINA ANDREI din lași 
Cs cá, de cánd citeste 
revista ,Noul Cinema", ,am 

învățat să privesc filmele, dincolo de 
imaginile care se perindá pe ecran, drept 
constructii tráitoare, drept incercári de 
comunicare si exprimare". Urmeazá 
comunicarea si exprimarea unor impresii 
asupra filmului MARCO POLO, vázut la 
televizor. „Mi-a plăcut atât de mult încât a 
trebuit să discut cu cineva despre el. Si 
cum nimeni din jurul meu nu l-a mai 
urmărit, am decis să vă scriu dumnea- 
voastră“. Suntem 113131. „De multă vreme 
n-am mai văzut un film atât de bine real- 
izat. Modul cum se îmbină trecutul cu 
prezentul (...) este de o fineţe extraordi- 
nară, încât filmul capătă armonie, continu- 
itate, este efectiv o unitate organică. 
Povestea filmului și tipologia personajelor 
îmi amintesc de romanul „Manuscrisul de 
la Saragosa“ al lui Jan Potocki, în vreme 
ce evoluţia sa în două planuri mă duce cu 
gândul la „Magicianul“ (...) Este acea 
lume a lui “dincolo de bine și de rău“, chiar 
“dincolo de moarte“ (...) Extraordinară 
este secvenţa judecății, când Marco și 
scribul său, deasupra vocii lugubre a 
inchizitorului, aud în continuare povestea 
derulându-se către finalul trecut care de 
fapt e întins către viitor (...) Marco Polo 
încântă estetic. E balsam pentru rănile 
vizuale provocate de Titanic sau 
Independence Day sau orice orbecăială 
indiano-latino-americană mai nouă și mai 
veche. lată că esteticul poate fi și frumos, 
nu doar atroce, cum e în Natural Born 
Killers (...) Nu știm exact dacă povestea 
îndeamnă povestirea (sens de infinitiv 
lung, nu de substantiv) sau povestirea 
creează povestea (secvenţa "luptei" celor 
doi cavaleri de lângă “Sfântul Mormânt“). 
Și nu doar alcătuirea, ci și ideile filmului 
sau felul cum sunt ele exprimate cuceresc 
prin profunda originalitate (...) Nu, nu îmi 
ajung cuvintele, mai bine mai văd filmul o 
dată, de două ori, de o sută de ori, măcar 
în mintea mea, dacă nu am cum să-l 
revád pe vreun ecran (...) Of, tare dor mi- 
era de așa o poveste” Cosmina Andrei 
este atât de convingătoare in propozițiile 
citate (si cele necitate) încât ne trezește 
dorința de a vedea și noi filmul. Vom 
încerca să aflăm și să publicăm câteva 
date despre film, așa cum ne roagă core- 
spondenta noastră din lași (deși a uitat să 
ne dea un minim reper, iar despre Marco 
Polo, există cel puţin trei pelicule plus 
serialul tv!), care se află în plină sesiune 
de examen („nici nu știu cum de mi-am 


dat voie să urmăresc un film). Li se 
întâmplă și altora ca datoria să lase din 
când în când locul cinefiliei... Cu asta ne 
deosebim de restul lumii. 


BALAMUCUL SOCIAL 


LISABETA BUCUR din 
Eee a citit de curánd ,Zbor 
deasupra unui cuib de cuci“ de 
Ken Kesey: „Am găsit genială ideea de a 
“băga“ societatea, fie ea și americană, 
într-un balamuc. Fiecare personaj este un 
reprezentat al unui tip uman...“ Motivul 
pentru care ne scrie E.B. este acela de a- 
i furniza câteva informaţii privind filmul cu 
același titlu. Le oferim: regia este semnată 
de Milos Forman, scenariul aparţine 
tandemului Lawrence Hauben - Bo. Gold- 
man, Jack Nicholson joacă, firește, rolul 
lui Mc Murphy (premiul Oscar pentru 
acest rol), iar Sora sefå este interpretată 
de Louise Fletcher (răsplătită cu aceeași 
distincție, ca de altfel și filmul, regizorul, 
scenaristul). Drepturile de ecranizare fus- 
eseră cumpărate de Kirk Douglas și 
pentru acesta fiul său Michael s-a putut 
implica și în producţie. Deși producător 
principal a fost Saul Zaentz care a realizat 
și Pacientul englez. Mulțumită? 


TITANIC, ECOURI 


arnica noastră corespondentă 
Ho: ROZALIA SZASZ a 
vázut Titanic, stiind povestea 
din romanul ,S.O.S. Titanic", din reclame, 
din secvenţe publicitare etc. „Așteptările, 
presupunerile mele s-au adeverit. Am 
privit un film care e demn de “luxul“ fostei 
nave. Homanţă, melodramá, lux, bogăţie, 
lumini, lacrimi strânse într-un frumos 
buchet (...) de secvențe. E plăcut să te 
așezi într-un fotoliu și să vezi un aseme- 
nea film, dar nimic mai mult (...) Într-un 
cuvânt m-a dezamăgit“. Ne pare rău pen- 
tru efortul de a ne trimite compendiul de 
istorie a cinematografului american, în 
ciuda faptului că i-am scris simpaticei 
corespondente că nu avem posibilitatea 
să-l publicăm. Așteptăm însă noi impresii 
cinetile... 


kk ox 


Cu o demonstrație arborescentă si 
pragmatic eseistică, MIHAEL PUȘCACIU 
din Vaslui nu este departe de opinia core- 
spondentei din Cluj. El se alătură, în 
același timp, părerii doamnei Adina 
Darian că filmul nu este „cea mai mare 
capodoperă a cinematografului“, cum îl 


pe ecran si în viață 


: 2 Taylor si Richard Burton, 
au format un cuplu fascinant 


caracterizează publicaţiile „Vip“, „New York 
Times“ sau „Hollywood Magazin“. Digresând 
pe tema filmului de autor, pe tema filmului- 
catastrofă și pe tema „efectelor speciale“ 
realizate pe computer - digresiuni pe care nu 
le considerăm neinteresante, dar ar ocupa 
prea mult spaţiu dacă le-am reproduce, M.P. 
consideră că James Camerun „și-a suprae- 
valuat pelicula“, propunându-și să bată 
recordul la Oscaruri deţinut de Ben Hur, să 
distrugă mitul Pe aripile vântului și „nu 
numai să prezinte un moment istoric, dar să 
il și redimensioneze". Mă rog, e de discutat 
dacă și-a propus toate acestea. Oricum, 
corespondentul nostru constată: „Ceea ce 
trebuia să se materializeze într-o pledoarie 
pentru autentic, în cel mai pur și estetic 
înțeles (așa cum îl dădea François Truffaut 
. în anii '50) s-a transformat într-o megalo- 
manică (sic!) creaţie cinematografică, gar- 
nisită cu tot ce trebuie pentru a câștiga pre- 
mii Oscar, pentru a ajunge în fruntea 
box-office-ului si pentru a "prosti" în general, 
tánára generatie, pe care o intereseazá mai 
mult ca filmul så fie "beton" decát så fie "un 
act de iubire“, asa cum îl numea Frangois 
Truffaut'. Aici M.P. și-a întins singur o cap- 
cană, fiindcă dacă James Camerun şi-a 
propus să bată recordul la „Oscaruri“, să 


doboare mitul Pe aripile vântului și nicide- 
cum să facă un “act de iubire“, asta a și 
reușit, și, fără a insinua o cât de mică jude- 
cată de valoare, bravo lui! Toate acestea îl 
justifică pe Camerun și nu pe Truffaut. Cât 
priveşte afirmaţia corespondentului vasluian 
că Titanic „a pierdut premiile “estetice“ și pe 
cele “de interpretare“ (căci nu era să piardă 
Jack Nicholson (...) premiul Oscar pentru 
cel mai bun actor!) M.P. este de părere cá 
„singurul Oscar cu adevărat meritat este 
acela pentru efecte speciale, domeniu în 
care James Camerun este cu adevărat un 
maestru“. Referindu-se la valoarea generală 
a filmului, corespondentul nostru declară că 
„pelicula este cea mai 
ambițioasă | si mai 
costisitoare superpro- 
ductie a Hollywoodului. 
Și adaugă: „Cu 200 mil. 
dolari cheltuiţi, cu 11 
Oscaruri și cu un miliard 
de dolari încasări, filmul 
își merită titulatura. Nu 
știu dacă este “cel mai 
bun film al anului“, 
fiindcă nu am urmărit 
celelalte nominalizări și 
nu am imaginea de 


Etapa I: 


ansamblu. Și nici nu mă prea impresionează 
titulatura, din moment ce filmele europene 
sau asiatice de valaore nu sunt luate în cal- 
cul. Dar a spune că Titanic este “cea mai 
mare capodoperă a cinematografului“ este o 
tâmpenie! (...) Mă îndoiesc că această 
peliculă, în momentul în care 3 
Titanicului se va topi, iar “sindromul Titanic“ 
va deveni o boală vindecată, mă îndoiesc 
deci că acest film va face sălile arhipline, pe 
care nici acum nu le-a făcut la toate specta- 
colele. Doar timpul va da valoarea meritată 
a peliculei. Doar generațiile viitoare vor avea 
dreptul să aprecieze dacă pelicula este sau 
nu o capodoperă! (De acord: conceptul de 
capodoperă nu poate fi raportat la Prezent ci 
numai la Timp - d.s.) Deocamdată filmul 
rămâne doar “cel mai rentabil naufragiu“ 
(superbă remarcă, doamnă Adina Darian) și 
personal am trăit, vizionând festivitatea de 
decernare a premiilor Oscar, același senti- 
ment cu al lui Jack Nicholson - că “mă scu- 
fund“. Ne pare rău că nu am putut reproduce 
întreaga scrisoare, întrucât nici ceea ce am 
lăsat deoparte nu e mai puţin interesant. 


SESIZĂRI 


Stimată Doamnă Mitache, întreaga dum- 
neavoastră scrisoare vă recomandă într- 
adevăr ca pe o aleasă cinefilă. Vă mulțumim 
pentru corecturile făcute pe care le regretăm 
și pe care le vom semnala separat celorlalți 
cititori. 

a 

Ne cerem scuze inginerului losif Rad 
(judeţul Hunedoara) pentru întârzierea 
răspunsului. Schimbările la care economia 
de piaţă a supus și revista noastră s-au suc- 
cedat - după cum probabil ati observat 
- într-un ritm foarte rapid, așa încât așteptăm 
părerile dumneavoastră actualizate, după 
apariția ultimelor patru numere (aprilie - 
iulie). 

Rubrică realizată de 
Dumitru SOLOMON 


5۸ 


1. Kim Basinger - L. A. Confidential 


2. Wag the Dog - Barry Levinson 
3. Trainspotting - Danny Boyle 
Etapa a II-a: 
1. She's So Lovely / Ea e atât de dulce 
2. The Hustler - Robert Rossen 

3. Eugene O'Neill 


scolåritå în 6 
Om: bluzå ultra- 
scurtå, rucsac in 
spinare, 51618 de Sprite la 
purtåtor: Cred cå pe mine må 
căutați... Nu prea seamănă cu 
puștoaica dură și agresivă din 
filmul Malvinei Urșianu Aici nu 
mai locuiește nimeni - rolul care 
i-a adus Premiul de interpretare 
feminină al Uniunii Cineaștilor 
în 1998. Blond-luminoasá, 
subțire, zâmbet prietenos, un 
înger de fată. „Îngerul“ 
răspunde la numele pământean 
de Tania Popa, are 25 de ani si 
este, din 1994, actriță la Teatrul 
Naţional. S-a născut la Căușeni 
- să nu scriu Călăușeni sau 
Coșereni, cum au tot tachinat-o 
colegii în facultate, nu scriu - 
Căușeni din Basarabia, lângă 
Tighina. În 1990 s-a nimerit în 
calea schimbului de studenţi cu 
Chișinăul, a intrat în lotul celor 
15 selecționați (în Comisie se 
afla și Florin Zamfirescu cel 
vestit pentru „ochiul“ lui detector 
de talente) și astfel a devenit 
studentă a Academiei de Teatru 
și Film din București. De la acea 
întâmplare care „i-a schimbat 
cursul vieții“, au trecut opt ani. 
Așadar, ce a făcut ea în ultimii 
opt ani? 
pt ani! Uneori mi se 
Oe că a trecut o 
viață. Foarte multe 
am făcut. M-am măritat, am 
divorțat, m-am repatriat - din '95 
sunt cetățean român - mi-am 
adus și familia, mama și sora 
mai mică, tata a murit acum 
patru ani și ele nu se mai des- 
curcau singure; acolo viata e 
foarte grea pentru un om care 
trăiește numai din munca lui... 
Am început să joc din anul II - 
mai întâi am avut o mini-sta- 
giune cu clasa la Piatra-Neamţ, 
am jucat Farsa cocoșaților după 
Anton Pann, și azi se mai joacă 
spectacolul - pe urmă, Nona 
Ciobanu a pus în scenă 
Tinerețe fără bátránete..., m-a 
distribuit și pe mine, spectacolul 
a participat la Festivalul de la 
Edinburgh și de acolo au tot 
curs plecările. Am călătorit mult 
și am văzut locuri pe care altfel 
poate că nu le-aș fi văzut 
niciodată. Nu mă pot plânge! În 
1994 am dat concurs la 
Naţional - cu Ondine - și l-am 
luat. Ondine mi-a purtat noroc. 
Îmi și seamănă. E rolul meu 


preferat. În film am debutat din 
anul |, la domnul Pintilie, în 
Balanța - o apariţie, că nu-i pot 
spune rol, dar aveam și replică 
și chiar o scenă cu domnul Visu. 
Am avut și în Prea târziu un 
rolișor, dar la domnul Pintilie 


orice rolisor e important. 
Încredere în mine să-mi dea rol 
principal doamna Malvina 
Ursianu a avut - si era un rol 
greu pentru vârsta mea de atun- 
ci si lipsa de experiență. Un rol 
important am jucat în Patul lui 


Procust: Emilia cu partener 
direct - Oleg lankovski - el e 
Ladima - un actor nemai- 
pomenit! Mie îmi plac rușii - și 
știu că pot supăra cu 
„declaraţia“ asta, dar sunt actori 
atât de mari! Ei, aici iar am 
lucrat cu doi regizori extraordi- 
nari, doi tineri basarabeni, 
Sergiu Prodan şi 8 
Meșină. Eu în general am avut 
parte de regizori extraordinari; 
regizori care știu ce vor de la 
film sau spectacol, dar si de la 
personajul meu. Știu ce să-mi 
ceară. Eu sunt un actor mai 
degrabă intuitiv decât cerebral. 
Pricep repede, dar îmi trebuie 
să știu care e linia personajului 
- cum îl fac, mă privește! La 
Balanța, mi-aduc aminte cum a 
venit domnul Pintilie la mine și 
mi-a spus: Tu ești proastă- 
proastă, nu înţelegi nimic din ce 
se întâmplă în jurul tău, îți spui 
replica și atât. Vreau să vă spun 
că brusc m-am simțit proastă- 
cuc! Așa de clar mi-a sugerat 
personajul... Am avut noroc, nu 
mă pot plânge. În opt ani, am 
jucat în 15 piese și vreo cinci 
filme. Nici nu visam eu! E drept 
că ai mei, ca părinţii, îmi ziceau: 


Tu esti actrita noastră! 
pentru că recitam, cântam 
binisor, organizam  minire- 


citaluri, acasă, dar să devin 
actriță nici nu îndrăzneam să 
mă gândesc. Poate designer de 
modă. Nu știu ce-a fost în capul 
meu; poate voiam să fac ordine. 
Actoria, însă, era un vis de 
nerealizat. lar actorii erau atât 
de sus, atât de departe! De 
neatins. Acum, când sunt și eu 
printre ei, văd că sunt oameni 
ca toți oamenii. Dar un pic mai 
altfel. Care fac o meserie ca 
loate meseriile, dar un pic mai 
„altfel“. Nu te plictisesti nicio- 
datá; toatá viata trebuie s-o 
înveţi. Fiecare rol e încă o 
lecție. Si e o meserie vrájitá. 
Dacá ai apucat sá ,gusti" o datá 
din ea, nu mai scapi. 
Actioneazå ca un drog. Må uit la 
mine: pot fi obosită, supărată, 
fără chef de viaţă - când a bătut 
gongul și intru în scenă, uit de 
toate, Nimic din ce se întâmplă 
în viața mea nu mă poate 
împiedica să joc - dimpotrivă, 


totul mă ajută. Chiar și 
suferința. Uneori tocmai 
suferinţa... 


- Cum poate folosi un tånår 
actor experienfa celor mari? 
Cum e contactul cu ,monstrii 
sacri“? Ce se poate învăţa de la 
ei? Cu Natașa din „Azilul de 
noapte“ eşti chiar printre 
„monștrii sacri“... 

ontactul cu „monștri 
e e contactul cu 
meseria. Ei o cunosc! 
Pe lângă ei înveţi, în primul 
rând, cum să muncești în scenă. 
Ínveti cum să te porti cu mese- 
ria, cum sá te comporti ca actor, 
dar si ca om. Si aici am avut 
noroc! Sá nimeresc printre 
asemenea oameni... Cánd esti 
tânăr ţi-e frică. Tot auzi: Vai, ce- 
o să pátesti dacă joci alături de 
Cutare actor! Praf de face! Te 
înghite! Nici n-o să te vezi! În 
Azilul... într-adevăr sunt printre 
„monștrii sacri“, la început chiar 
mi-a fost frică-să nu-i încurc, să 
nu zic prea multe, să nu... Dacă 
mi-a trecut spaima asta - și mi-a 
trecut - lor trebuie să le 
mulțumesc. Ei m-au vindecat. 
M-au tratat în așa fel încât să 
mă simt și eu importantă; când 
am dat de greu, m-au ajutat; 
nimeni nu mă zorește, au 
răbdare cu mine, mă lasă în tim- 
pul meu. Si-mi place atât de 
mult cánd, in scená, imi cautá 
privirea sá-mi spuná replica! Ei 
chiar joacá impreuná cu mine! E 
nemaipomenit. Mai ales pentru 
mine care sunt foarte orgolioasá 
- ca orice Capricorn - e 
nemaipomenit să fiu luată în 
seamă. Deși, eu cred că orice 
actori e orgolios - indiferent de 
zodie. Asta e o meserie de orgo- 
lioși în care cei lipsiţi de orgoliu 
nici n-au ce căuta. Se pierd... 
Când iesim toti, împreună, la 
aplauze imi spun: Mamá! Cu ce 
lume sunt eu pe scenă! Mi-ar fi 
plăcut să fi fost chiar colegi de 
generaţie. Să fi crescut împre- 
ună cu ei ar fi fost grozav... Dar 
cel mai mult mi-ar fi plăcut să 
trăiesc pe timpul lui Caragiale. 
Era o lume pe gustul meu. 
Domnii se purtau respectuos, isi 
scoteau pălăria când se întâl- 
neau, doamnele umblau cu 
trăsura, în rochii lungi si cu 
umbrelute. Exista un protocol al 
vietii, reguli de comportament. 
Erau conventionali, poate, dar 
cel putin se pástra o formá. Si 
apoi, totul era mai linistit. Si mai 
romantic. Mi-ar fi plácut... 

- Ai jucat Caragiale? 

umai în Facultate. 

N Profesorul meu, domnul 
Gonta - căruia îi sunt 
datoare pe viață pentru câtă 


încredere a avut în mine, - mi-a 
dat să joc Efimita. Am avut un 
succes extraordinar. Nimeni 
altcineva nu s-ar fi gândit să-mi 
dea mie Efimita. Poate o să mai 
am norocul så joc Caragiale. Nu 
Zita - regizorii precis in Zita m-ar 
distribui. As face o Zoe. Sau o 
Mita Baston. Peste niste ani, 
cánd se va mai pune in scená 
Caragiale, poate imi vine si mie 
rândul. Ah! Si o să fac o ,rivo- 
lutie^! Femeile lui Caragiale sunt 
foarte pe temperamentul meu... 
Culmea e că îmi place si 
liniștea. Singurătatea. Mi-ar 
plăcea să-mi sfârșesc zilele în 
pădure. Intr-o casă în pădure... 
- Mai ai puţintică răbdare. 
Până la sfârșitul zilelor, mai el 
Ce îţi mai place? 
81116 îmi plac foarte 
(Onu. La noi în casă se 
citea - mama și acum 
citeşte foarte mult. Eu, mai mult 
cărţi de aventuri. Cât timp pier- 
dut! Abia acum am ajuns la 
cărțile importante - Dostoievski, 
Cehov, Tolstoi, Cioran, Noica. 
Din cauza limbii, cu Cioran mi-e 
mai greu... Sau poate ideile lui 


părut mai superficială. Relaţiile 
sunt mai superficiale. Toată 
lumea te întreabă „Ce mai faci“, 
dar simţi că, de fapt, nu prea 
interesează pe nimeni ce faci tu, 
cu adevărat. In zona asta, a 
noastră, unde lumea a suferit 
foarte mult - și încă mai suferă - 
oamenii sunt mai profunzi, sen- 
timentele sunt mai intense, viața 
e mai dramatică, are alt pret. 
Mai mare. Supărările, dar și 
bucuriile sunt mai puternice. 
Poate sunt masochistă, dar mie 
îm place climatul ăsta palpitant. 
Îmi place să înfrunt viața cu 
toate necazurile ei. Viaţa, oricât 
de grea ar fi, merită trăită. E atât 
de scurtă! Imi place să trăiesc. 
Grozav îmi place să trăiesc! 
- Tania, mereu spui: „Nu mă 
pot plânge“! Din superstiție? 
uuu! Eu chiar nu pot să 
N mă plâng - și sper să nu 
am motiv să mă plâng 
niciodată -. De unde am pornit și 
unde am ajuns, gândiţi-vă! Eu 
eram tută rău când am venit la 
Facultate. Filme, văzusem doar 
la televizor, teatru, deloc. Prima 
piesă aici am văzut-o, Cine are 


„Meseria nu te înșeală niciodată“ 


sunt prea complicate pentru 
mine. Am citit însă Biblia. Si 
Noul Testament. Și îmi place să 
merg la biserică. Noi n-am avut 
voie să mergem la 
biserică, știți. Numai bătrânii 
puteau merge la biserică fără 
pericol. Eu cred că actoria e o 
meserie care are legătură cu 
Dumnezeu. Harul, talentul de 
unde ne vine? Oricum, actorii 
sunt foarte credincioşi. Îşi fac 
cruce înainte să intre în scenă. 
031... Ce îmi mai place? Îmi 
place să simt că cineva are 
nevoie de mine. Mă stimulează. 
Mă face să mă simt puternică. 
Cred că îmi place mai mult să 
dau, decât să primesc. Deși... 
nici să primești nu e rău. Și eu 
am primit, slavă Domnului! Nu 
mă pot plânge... Copiii îmi plac. 
Foarte tare îmi doresc să am 
măcar un copil... Să călătoresc 
îmi place - când sunt într-un 
turneu e o fericire! Îmi plac 
orașele. Toate orașele. Durerea 


. mea e că n-am văzut Moscova 


și Sankt Petersburg. Sper să 
ajung acolo odată - 
v-am spus că-mi plac rușii, ce 
să fac? Mi-aș dori foarte tare să 
lucrez cu ei. Oriunde m-aş duce 
să lucrez. Cu o condiţie: să mă 
întorc aici, acasă. Îmi place aici. 
In occident mie lumea mi s-a 


nevoie de teatru era, tin minte. 
Nu íntelegeam bine limba - la 
cursurile de filosofie adormeam; 
era prea complicat limbajul. Am 
avut noroc și de colegi buni, şi 
de profesorul meu, domnul 
Gonta. Au avut încredere în 
mine. Actoria e o meserie de 
încredere. Dacă nu o ai, ești ca 
bolnav. Uneori - când dai probe, 
de exemplu - se întâmplă să nu 
poti demonstra pe loc cá poli. 
Trebuie ca cineva sá simtá cá 
poti si sá aibá rábdare cu tine. 
Lumea a avut rábdare cu mine. 
Mi-a mers extraordinar de bine 
si am rázbit prin fortele proprii, 
fárá compromisuri, fárá ,pile", 
fárá nimic de care sá-mi fie 
rusine. Cum sá má pláng?! Mie, 
pe meserie mi-a mers în plin. În 
rest, viata mea un dezastru! 
N-am casă - stau la mila priete- 
nilor si mă tot mut „cu cortul“ - n- 
am bani, n-am bărbat... Cu 
soțul meu, lonut Pohariu, actor 
la „Odeon“, foarte talentat, dar 
foarte, - ni s-au despărţit dru- 
murile. Am rămas prieteni, știu 
că pot conta oricând pe sprijinul 
lui, dar... E greu fără un bărbat 
în casă. Eu am crescut într-o 
familie foarte familie. Am nevoia 
de familie în sânge, pesemne... 

- Ce calități trebuie să aibă 
„Soțul“ mult visat? 


ă mă iubească. Să mă 
سسوم‎ Så-mi fie bun 
prieten. Si så aibå 
încredere în mine. Încrederea e 
ceva fără de care eu nu pot trăi. 
Până la urmă, apare el. lar dacă 
nu, pot spune că am avut 
destule bucurii în viață, ca să 
compensez necazurile. Există 
un echilibru... Dar cum eu sunt 
optimistă, o să se rezolve totul. 
Sunt convinsă. Tot timpul îmi 
spun: „O să am! O să fie bine!“ 
lar când îmi doresc ceva din tot 
sufletul să știți că se realizează. 
Probabil am o natură fericită - și 
iar nu mă pot plânge! Sunt feric- 
ită că sunt cine sunt și cum sunt. 
Nu mi-aș dori să fiu altfel sau 
altcineva. Cred că am fost bine 
pusă acolo unde am fost pusă. 
Și tot ce mi s-a dat, mi s-a dat 
bine... O singură părere de rău 
am: că tata nu a apucat să mă 
vadă jucând. Cred că o mare 
parte din talentul meu de la el se 
trage. Era un om minunat. Nici 
nu pot plânge când mi-aduc 
aminte de el - atât de multe 
amintiri frumoase si vesele 
am... Cel mai rău îmi pare că nu 
i-am spus niciodată cât de mult 
îl iubesc. Mi se părea de la sine 
înțeles. Mi se părea că știe. 
Acum, chiar știe. Și poate m-a și 
văzut jucând, de acolo de sus, 
din „loja oficială“. În rest, totul e 
perfect. Sigur, uneori îmi spun: 
„Am 25 de ani, sunt foarte 
bătrână“!, pe urmă îmi dau 
seama că sunt abia la început și 
mai am atâtea de făcut. Am să 
îmbătrânesc și am să joc și eu 
Arkadina, n-o să mai joc Nina 
Zarecinaia, și atunci capăt curaj 
și încep să aștept. Aștept 
schimbările artistice din viata 
mea. Chiar le astept. Aștept să 
devin o mare actriță. Sá mă țină 
minte publicul asa cum îi tine 
minte pe marii actori de ieri, iar 
nepoții mei - vedeţi? am și ajuns 
la nepoti! - să spună: „Tania 
Popa e bunica mea"! Aştept 
să-mi găsesc liniștea sufle- 
tească. E foarte important să ai 
liniște sufletească - si cred că tot 
în meserie am s-o găsesc. 
Meseria este certitudinea mea. 
Un bărbat te mai înșeală, banul 
vine și se duce, meseria nu te 
înșeală niciodată. Dacă tu o 
iubesti și n-o înșeli, poti conta 
pe ea o viaţă. lar când iubesti cu 
adevărat nici nu poti să inseli. 
Eu îmi iubesc meseria, cu 
adevărat. Dumnezeu mi-e 
martor. În rest... Sånåtosi să 
fim... m 


» LL. 
alal 


n festival nu este doar 

locul unde poti vedea 

filme cu toptanul, ci 
este mai ales o stare de spirit ce 
prinde viață din 8 
cineastilor asupra lumii. Nu mai 
puţin  variatiunile — caligrafiei 
imaginistice de la un film la altul 
contureazá curente si stiluri. Ín 
sfársit, optiunile tematice, ce 
consoneazá adesea de la un 


continent la altul, definesc 
prioritáti comune. 
Si ei sunt semenii nostri 


a această ediţie frapantă 
a fost preocuparea 
cineaștilor față de 
semenii noștri puși în inferiori- 
tate datorită unui handicap fizic 
sau psihic. Un semn de nobilă 
solidaritate. 
Handicapul fizic exprimat într- 
o formă ultragiantă și l-a asumat 
australianul Rolf De Heer în 
Dansează după cântecul meu. 


Cu doi ani în urmă, belgianul Jaco van Dormael își prefata 


filmul din competiție, Ziua a opta, spunând: „Am vrut 


să povestesc șocul dintre două lumi, cea considerată 


normală și cea care nu este“. Reprezentantul 


normalitátii^ era Daniel Auteuil și cel al 


© Jocul de-a Casa Albă 
Emma Thompson şi 
John Travolta 


O femeie tintuitá într-un scaun 
cu rotile, putând vorbi doar prin 
intermediul unei claviaturi cu o 
„Voce“ mecanică, având limba 
ieșită din cavitatea bucală, nu ar 
putea fi tocmai atractivă. 


Asistenta socială care o îngri- 
jește mai ales cu silă și prea 
puţin din milă, are năstrușnica 
ideea să o facă să asiste când 


ea se culcă cu un coleg. După 
acest episod relaţia dintre cele 
două femei se înrăutățește până 
la a ajunge rivale în „competiţia“ 
pentru același bărbat. Acesta 
știe însă ce este mila. Be ware 
of pity se intitula un faimos 
roman al lui Stefan Zweig. 
Asistentul din filmul lui De Heer 
nu-i urmeazá sfatul si ajunge så 
descopere puritatea sub 
înfățișarea monstruoasă. De la 
Quasimodo din romanul lui 
Victor Hugo până la serialele de 
azi pe tema frumoasa si bestia - 
asemenea povestiri au fascinant 
si convins. Pariul lui De Heer a 
fost så inverseze raportul si så 
ne convingă de un posibil amor 
între frumosul şi... bestia. 

De altfel, regizorul australian - 
a cărui origine olandeză ti justif- 
ică spectrul psihic tenebros, cul- 
tivat adesea de cineastii din tara 
seninelor lalele - și-a asumat și 
în precedentele sale filme des- 
tinul unor astfel de personaje: 


„anormalității“, mongoloidul Pascal Duquenne. 


Ei au primit - ex-aequo - premiul de interpretare. 


Bad Boy Buddy (v. nr. 9/93) sau 
The Quiet Room (v. nr. 6/96), 
prezentate la Venetia si respec- 
liv la Cannes. Si de astá datá 
rolul este sustinut chiar de per- 
soana în cauză, care l-a însoțit 
pe regizor si echipa de filmare în 
seara premierei la Cannes, pre- 
lungind intenţia cineastului de a 
sensibiliza oamenii „normali“ 
față de semenii lor handicapati 
de soartă. 

Interesant mi s-a părut că și 
Sharon Stone și-a pus în joc 
prestigiul și box-office-ul spre a 
susține aceeași idee în Mighty 
(v. și nr. precedent). Mamă a 
unui băiețel superdotat intelec- 
tual, dar handicapat fizic, care 
se salvează, atâta timp cât știe 
că mai are de trăit, prin puterea 
imaginaţiei. Fiecare are dreptul 
la bucuriile vieţii ar fi povata 
acestui film stenic și sugubåt, 
deși fără happyend. 

e aceeași ,struná" cântă 

si cel mai reputat regizor 

danez Lars von Trier - 
Marele Premiu al Juriului 
Cannes '96 pentru Breaking the 
Waves. Dacă De Heer se 
prevala de un caz real, von Trier 
adună un grup de tineri care fac 
pe handicapatii pentru a pune la 
încercare reacţia comunității 
față de semenii lor loviți de 
soartă. Dialogul lor intim și 
social e condus de regizor si 
nuantat, și excesiv. Punctul cul- 
minant este atins când în cadrul 
„jocului“ lor ei trebuie să-și pună 
la încercare sentimentele propri- 
ilor familii. Rezultatul este cel 
așteptat. Meschinăria și ego- 
ismul înfrâng mila și gene- 
rozitatea. Ca și în filmele sale 


precedente, von Trier judecå cu 
aceeasi intransigentå societatea 
care, punåndu-se la adåpostul 
unor precepte pretins morale, 
devine la råndu-i handicapatå 
fiind incapabilă să accepte sau 
să înțeleagă dinamica vietii, în 
fapt ea este necruțătoare și inu- 
mană. 

on Trier nu s-a mulțumit 

doar cu o provocare 

ideatică, el a lansat si o 
provocare estetică. Beneficiind 
de un statut internaţional de 
prim rang, el a propus mai tine- 
rilor săi colegi o dogmă. Anume 
zece precepte obligatorii privind 
realizarea unui film. 1 - Filmările 
au loc doar în exterior folosindu- 
se 37101311616 ca atare. Este 
interzisă construirea unui decor 


anume și a accesoriilor supli- 
mentare. 2 - Sunetul este înre- 
gistrat doar în priză directă. 
Fundalul sonor și muzica vor fi 
cele prezente la locul filmărilor. 
3 - Se va filma numai cu aparatul 
pe umăr cu peliculă obligatoriu 


color. 3 - Nu se acceptă nici o 


iluminare, dacă rezultatul este 
prea întunecat se va elimina 
secvenţa respectivă; in extremis 
se acceptă o singură lampă 
montată chiar deasupra aparat- 
ului de filmat. 5 - Trucajele și fil- 
trele sunt interzise. 6 - Nu se 
acceptă acţiunea superficială 
care înseamnă morţi, crime cu 
arme de foc etc. 7 - Nu se 


acceptă flash-back-uri sau alte 
divagatii prin timp. Acţiunea are 
loc la timpul prezent. 8 - Filmele 
de gen sunt complet interzise. 9 
- Formatul peliculei este de 35 
mm. Se poate filma pe 16 mm - 
dar pentru proiecţii filmul trebuie 
transpus pe 35 mm. 10 - 
Realizatorul nu trebuie så fie 
creditat, iar filmele trebuie real- 
izate cu un buget redus. 

Acest test dificil a fost trecut 
cu brio de Thomas Vinterberg 
(29 ani) in Festen / Aniversare 
in familie. Asistám la aniver- 
sarea a 60 de ani a unui pater 
familias care are toate atributele 
respectabilitátii și ale reușitei 
financiare. Pe parcursul dineului 
de familie tensiunile, compro- 
misurile, invidiile, duplicitátile, 


u multi ani în urmă, 

stánd de vorbá cu ven- 

erabilul pictor abstract 
Jean Bazaine - elev al lui 
Bonnard - imi spusese cá din 
pânzele pictorilor abstracti poti 
„Citi“ din ce colt al lumii provin. 
Nu aveam atunci experienta 
necesară să-i certific afirmaţia. 
Călătorind, având ocazia să văd 
muzee, retrospective, expoziţii, 
dedicate pictorilor 'abstracti din 
ultima sută de ani, am 
descoperit adevărul spuselor lui 
Bazine, putând, la rându-mi, să 
identific dacă pânzele reprezen- 
tau privirea unor pictori nordici, 
mediteraneeni sau aparținând 
altor continente. lată că și 
cinematograful - atunci când 
evadează din genuri și sabloane 


incestul și chiar pedofilia ies la 
iveală. „Venerabilul“ părinte și-a 
împins astfel una dintre fiice la 
sinucidere.  Aparenţele sunt 
spulberate necruţător. Numai 
somptuozitatea rezidenlei si 
parcul rămân intacte. Peisajul 
uman se degradează cu fiecare 


replică. Există incontestabil în 
Festen și o filiatie bergmaniană. 
Este poate și expresia unei 
introvertiri specifice 47 
nitåtilor nordice, din vecinătatea 
mărilor reci, trăind sub anotim- 


puri prea puțin însorite. 


- poate exprima specificitatea 
unei culturi. 

Revenind la Dogma - trebuie 
spus că orice manifest cine- 
matografic este menit să atragă 
atenţia asupra cinematografiei 
care a avut autoritatea să-l 
lanseze.  Incontestabil este 
vorba de un test provocator care 
obligă orice începător la un exa- 
men formativ. Curios mi se pare 
faptul că un cineast ca von Trier 
- ce și-a făcut un credo din com- 
baterea dogmelor religioase, 
sociale, politice - propune el 
însuși o dogmă, o constrângere. 


Shanghai Flowers da 0٤) ٥ Haien 
?; 


Rezultatul este evident omoge- 
nizant in asa fel încât dacă 
Festen nu ar fi avut generic, am 
fi putut crede că este un film de 
von Trier. Vinterberg a simtit 
acest pericol. La conferinta de 
presá a laureatilor (i-a revenit 
ex-aequo Premiul juriului - v. nr. 
precedent) el a tinut sá pre- 
cizeze: ,Cred cá urmátorul meu 
film nu-| voi realiza in cadrul 
Dogmei, dar cine stie - a com- 
pletat el prudent - poate in viitor 
má voi întoarce la Dogmá". 

par handicapati dintr-un 

unghi mai subtil si tot- 

odatá mai complex - cu 
referiri in special la handicapuri 
sociale in Henry the Fool / Henri 
nebunul de Hal Hartley. Eroul, 
un biet gunoier înzestrat cu 
talent de scriitor, ajutat fiind de 
un amic ocazional, reuseste 
sá-si depáseascá incultura si 
complexele si primeste premiul 
Nobel. Am întâlnit aceeași 
cauzalitate și în alt film american 
recent Good Will Hunting (v. nr. 
3/98). 

n tablou dramatic și 

emoțional al handica- 

patilor sociali - în spe- 
cial un tineret condamnat prin 
sárácie la prostitutie si consumul 
de drog - schiteazá cineastul 
columbian Victor Gaviria în 
Vánzátoarea de roze. Si aici 
lumina si imaginatia vizualá a 
cineastului stau sub semnul 
plasticii atát de particulará si 
hipnoticá, specificá continentului 
sud-american. 


10 


i 
e Frumosul și... besê 
John Brumpton si 1 
de Rolf de Heer 


Pe ansamblu, cineastul nu se 
decide însă să renunţe la lungi- 
mi si filmul își pierde percutanta. 

S-a realizat la aceeași temă și 
cunoscutul producător britanic 
Jeremy Thomas, în debutul său 
regizoral, All the Little Animals 
avansând un debil mintal ca 
erou. Săracii cu duhul sunt mai 
aproape de tainele naturii, este 
un adevăr demult observat, dar 
filmul deceptioneazá. lată cá un 
producător din avangardă, 
căruia i se datorează printre 
altele Ultimul împărat, a ajuns 
ca regizor în ariergardă. 


Familia 


andicapat pur și simplu 
Id de soartá este cazul din 
Seul contre tous / 
Singur împotriva tuturor al 
francezului Gaspar Noé, care 
indeamná la sinucidere, si la 
concizia stilului parcá si sub 
influenta lui Cioran. 

Ínstráinarea de propria-i viatá, 
este un proces urmárit de 
numeroase povestiri cine- 
matografice si în contextul dete- 
riorării familiei ce apare ca o 
celulă socială extrem de vulner- 
abilă sub bombardamentul 
stressului cotidian si nu mai 
puțin din pricina evoluției men- 
talitåtilor spre exces, sporind 
discrepantele dintre părinți si 
copii si dintre sexe. 

Dacă în Aniversare în familie 
ca si în Happiness (v. nr. prece- 
dent) incisivitatea era vitriolantă, 
familia apare deteriorată si în 


fime unde este încă privită cu 
tandrete sau speranță. În La 
Classe de Neige / Tabăra de 
iarnă de Claude Miller nevrozele 
tatălui sunt transferate involun- 
tar din prea plinul dragostei 
paterne - asupra micului său fiu. 
Acesta prin jocurile imaginației 
preia obsesiile tatălui ca pe 
nişte coşmaruri trăite aievea. Un 
film al emoţiilor delicate si 
nefaste. 

Cu luciditate - si mai puțină 
emotionalitate - radiografiază o 
familie franceză de intelectuali 
si artişti Patrice Chéreau în Cei 
care mă iubesc vor lua trenul / 
Ceux qui m'aiment prendront le 
train. Într-adevăr familia biolo- 
gică si familia prietenilor iau 
trenul spre Limoges pentru a 
asista la înmormântarea celui 
dispărut fără preaviz. Parcursul 
este revelator pentru disensiu- 
nile, meschinăriile, trădările, 
geloziile acestei originale familii 


in care au încoltit deopotrivă ura 
si dragostea. 

Dacá extindem perimetrul - 
chiar si familia de la Casa Albă 
se aflá din ce in ce mai des sub 
ságetile caustice ale cineastilor 
- succesul politic neasigurând și 
succesul familiei. Vezi Primary 
Colours / Jocuri electorale de 
Mike Nichols, care a deschis 
festivalul, sau Wag the Dog de 
Barry Levinson, în competiţie la 
Berlinală (v. nr. 3/98). 

Tot în filmul francez și Erik 
Zonca (42 ani) exclude posibili- 
tatea familiei ca liman pentru 
cele două tinere (Eloise 
Bouchez si Natacha Regnier - 
care și-au împărțit premiul de 
interpretare) din La vie rêvée 
des anges / Viața îngerilor. 


de provocatoare ca 
ritmurile muzicale - 
Velvet Goldmine de 
Todd Haynes 


Muzica 


uzica cu ritmurile ei 
M atât de diferite de la un 
meridian la altul si de 
la un timp la altul s-a constituit in 
coloana dramaturgicå a cåtorva 
filme. Din aceastå suitå råmåne 
mai putin reușită seria a ll-a, 
după 18 ani, Blues Brother 2000 
de John Landis. Un potpuriu de 
policier, comedie dramatică si 
mai ales blues și rock - la care 
rămânem sensibili, ca și la inter- 
pretarea lui Dan Aykroyd și 
John Goodman. 

Cu 0 explozie vizuală 
5602311003138 ne-a delectat 
Goldmine Velvet de Todd 
Hayner (37 ani), rememorând 
noile ritmuri ale anilor ‘70 
lansate de faimosii Curt Wilde 
(Ewan McGregor) si Brian Slade 
(Jonathan Rhys-Meyer) care au 
schimbat ٥ generatie de ado- 


lescenti din care autorul a fåcut 
parte. În ritmurile frenetice bari- 
erele sexului se anulează, 
drogul e rege, în sfârșit, idolii 
cad victime ale propriului suc- 
ces. Toate acestea redes- 
coperite de un jurnalist după 20 
de ani. 

Cu totul alta este starea 
descátusatá de ritmurile lan- 
guroase si pasionale ale Tango- 
ului spre care ne conduce 
Carlos Saura. După Lecţia de 
pian de Sally Potter (v. nr. 9/97), 
dragostea nu există fără 
trádare, trádarea nu existá fárá 
moarte. Un film învăluitor, dra- 
matic in care Saura impreuná 
cu directorul de imagine Vittorio 
Storaro(v. nr. trecut) fac din 
fiecare cadru o compoziție 
estetică impecabilă. 

AAntâlnirile cu „generaţia care 

|: pregáteste sá predea 

ștafeta“ - așa cum însuși 
Angelopoulos a spus-o în ultima 
seară când i s-a înmânat La 
Palme d'or - sunt întotdeauna. 
răscolitoare prin fidelitatea faţă 
de arta căreia i s-au dedicat din 
tinereţe și din care, odată cu tre- 
cerea anilor, au făcut o porta 
voce a simţurilor și a filozofiei de 
viață. Poate vom avea prilejul să 
revenim asupra acestui careu 
de asi dintre care doar pe doi 
am avut prilejul de a-i întâlni cât 
de cât prin operă pe ecranele 
noastre. Este vorba de 
Angelopoulos (63 ani) și Ingmar 
Bergman (80 ani). Ceilalţi doi 
prezenţi la Cannes au fost 
japonezul Shohei Imamura (72 
ani) si portughezul Manoel de 
Oliveira (90 ani), cu ultimele lor 
filme: Eternitatea si o zi, De 
vorbá cu un clovn, Imperiul 
simțurilor și respectiv Neliniște. 
Patru eseuri testamentare - con- 
sonând prin concluzii. 


Debuturi 


in 561660116 oficiale si 
DES atåt de ge- 
neroase in acest an - 
poate cea mai semnificativå 
întâlnire a fost cea cu debutantii 
în număr de 28 ce au adus la 
rampă opt filme franceze, trei 
canadiene, trei americane, trei 
olandeze, două sud-coreene și 
câte un film din Marea Britanie, 
Japonia, Iran, Lituania, Belgia, 
Liban, Noua Zeelandă, 
Republica Cehă. 


red cå juriul pentru 

(O camera de aur, recom- 
pensând cel mai bun 

debut, a avut cea mai dificilă 
misiune, întrucât în ultimii ani 
nivelul acestor... începători se 
arată a fi din ce în ce mai înalt. 
Cu o vreme în urmă eram 


obișnuiți ca din prea plinul 
nestâmpăr în fata primului film, 
autorii să dorească să pună si 
să spună tot ce au învăţat, știut 


e handicapul social 


făcut din Mărul unul dintre 
filmele cele mai apreciate de 
presa internaţională. 

Pamfletul belgianului Yvan Le 
Moine (39 ani) se adreseazá 
administratiei in general. Un 
functionar dintr-un birou de avo- 
caturá, complexat de statura sa 
pitică, va descoperi în sfârșit 
amorul în braţele unei volup- 
toase cliente. Umor, ironie, 
observaţie socială, grafică art 


Vânzătoarea de trandafiri de Victor Gaviria 


sau simţit. De unde numeroase 
lungimi sau pleonasme in 
filmele lor sau stângăcii în lucrul 
cu actorii. În ultimul deceniu, 
însă „democratizarea“ mijloa- 
celor tehnice aflate la dispoziţia 
tuturor tinerilor (vorbesc de 
majoritatea ţărilor) le-a înlesnit 
exerciţiul în arta și știința filmului 
de la vârste din ce în ce mai 
fragede. Avem astfel de-a face 
cu debuturi mature profesional 
și adesea chiar mature ca 
vârstă ceea ce le-a permis să 
acumuleze o experienţă și în 
alte branșe ale artei spectacolului. 

Firește, nu am putut vedea 
cele 28 de filme - mai multe 
chiar decât număra competiţia 
oficială - dar toate pe care le-am 
văzut au fost de natură să dea o 
maximă satisfacție. 

Cea mai tânără cineastă care 
să fi făcut parte din selecția ofi- 
cială a unui mare festival - 18 
ani - am numit pe Samira 


Makhmalbaf a arătat cu Márul - - 


cá acolo unde talent există se 
poate realiza un film emotionant 
Si percutant in cinci personaje, 
cu douá-trei ambiante - deci cu 
un buget foarte redus. O idee 
reproducánd un fapt real si un 
simt de observatie tutelar au 


nouveau. 

Cráciun in luna august - o 
primă dragoste nemărturisită 
nici de fată nici de băiatul, care 
se știe condamnat de o boală 
necruțătoare. Dispariţia sa din 
viaţă va fi la fel de discretă ca si 
dragostea sa. Film delicat si 
profund cu acea aurá de miser 
pe care o 060318 filmele din 
Extremul Orient. Regia sud- 
coreeanului Hur Jin-Ho. 

Pantoful realizat de cineasta 
lituaniană Laila Pakalinina (36 
ani) ne întoarce în anii '50, Pe 
linia de frontieră a Letoniei se 
găsește un pantof 06 6 
Cine l-a pierdut? Se dă alertă de 
gradul zero și asistăm la o con- 
centrare de trupe a serviciilor 
speciale pentru a o descoperi 
pe... presupusa Cenusăreasă 
pe care ar urma, odată găsită, 
să o întâmpine nu un print, ci 
procesul și puscária. 

În afara celor două filme pre- 
miate Happiness (v. nr. trecut) si 
Slam de Marc Levin, ambele 
producţii americane indepen- 


dente, ceea ce nu este lipsit de 


semnificaţie dacă ne gândim cá 
ambele premii FIPRESCI si 
Camera de aur (premiu onorat 
de firma Kodak cu pelicula 


pentru următorul film) se acordă 
pentru excelență artistică, 
tehnică sau originalitatea ideii. 
Pe lângă acestea două, prefe- 
ratul meu a fost Last Night / 
Ultima noapte scris și regizat de 
canadianul Don McKellar, fost 
asistent al lui Atom Egoyan. 
Omenirea trăiește ultimele ore 
ale mileniului doi, așteptând 
cumva un sfârșit definitiv. 
Autorul realizează un reportaj 
imaginar pe străzile 
Toronto-ului pentru a 


locuitorii metropolei 
aceste ultime clipe. 
Unii încearcă să rea- 
lizeze maxime perfor- 
mante sexuale, alţii își 
exprimă violenta dis- 
trugánd magazine si 
masini, dar treptat 
| autorul se îndreaptă 
7| către portretul singu- 
rátátilor trăite de multi 
indiferent de vârstă. 
Singura salvare este 

clipa împărtășită de 
dragoste sau de pri- 
etenie. Film admirabil 
construit cu umor și 
melancolie și cu numeroase 
conotaţii sociale printre care și 
inevitabila întâlnire dintre un 
canadian de sorginte anglo- 
saxonă și o mai recentă canadi- 
ană de origine asiatică. Filmul 
se urmăreşte destins, în ciuda 
temei grave. Ultimele trei filme 
citate au fost prezentate în pro- 
gramul Chenzina realizatorilor, 
care sub conducerea lui Jean 
Pierre Deleau - an de an nu-și 
dezminte calitatea. 


retine cum își trăiesc. 


ce au defilat pe ecranul 

festivalului s-ar putea 
spune că au prevelat poveștile 
grave și eroii negativi. Drept 
explicaţie aș cita cuvântul lui 
Martin Scorsese care, vă 
amintesc, a fost președintele 
juriului: „Este mult mai ușor să 
portretizezi personaje negative, 
decât eroi pozitivi“. Este o con- 
statare pe care o cunoaștem de 
la Dante al cărui Infern și-a aflat 
întotdeauna mai multi admiratori 
decât Paradisul. Probabil con- 
cluzia la care a ajuns Scorsese 
l-a determinat să accepte provo- 
carea și să realizeze Kundum, 
dedicat vieţii de misionar în 
Slujba poporului tibetan a lui 
Dalai Lama. Film care a avut 
premiera la Paris imediat după 
sfârșitul festivalului şi care ne-a 
convins că Scorsese poate 
månui cu același talent și profe- 
sionalism orice temă, subiect, 
orice fel de personaje. Negative 
sau pozitive. 


Ea eroii și povestirile 


Adina DARIAN 


P 


-= 


NENE TT TT TTT TTT TTT TTT TTT TTT TTT TILT 


e la debutul în 

regie al lui Robert 

Redford, cu 
Oameni obișnuiți - care 
obținea două premii Oscar, 
pentru film si pentru regie, 
poate tocmai pentru cá incerca 
sá restituie cinematografului 
american sentimente pierdute 
-, au trecut 18 ani. Regizorul a 
reabilitat, practic, intr-o epocá 
cinematografică dură, „filmul 
de familie“, sentimental, fără 
supra-eroi, ba chiar - cum o 
spune si titlul - cu „oameni 
obișnuiți“. Însăși ideea de 
„Ordinary People“, atât de 
direct exprimată, însemna o 
reacție la anumite ticuri holly- 
woodiene de „ultimă oră“ care 
îndepărtau (și continuă să 
îndepărteze) cinematograful 
de problematica reală a vieții. 
Cariera ulterioară a regizoru- 
lui, cu filme precum Milagro, 
Cândva pe aici trecea un râu, 
Quiz Show, a continuat - și 
confirmat - primul pas, făcând 
să se simtă câteva deosebiri 
semnificative între actor și 
regizor, chiar atunci când 
regizorul și actorul convie- 
tuiesc în același film, cum 
stau lucrurile si in Imblånzi- 
torul de cai. Autorul a impus 
tipul seducátorului irezistibil, 
al bărbatului fatal, ale cărui 
personaje au gustul riscului, 


ÎMBLÂNZITORUL 


sunt desenate cu căldură, cu 
tandrete, dar si cu umor 
puţin cinic, tăios câteodată. 
Regizorul nu riscă. El a re- 
descoperit „filmul de familie“ 
și i s-a consacrat fără 
teamă si reproș, fără ezitări, 
populándu-si filmele cu 
oameni obișnuiți. Oameni 
obișnuiți sunt și în Îmblânzi- 
torul de cai. Numai că, de 
data aceasta, ei sunt 
angrenaţi într-o situatie-limi- 
tată, cum este aceea din 
romanul melodramatic inspi- 
rator (scris de Nicholas 
Evans): o adolescentă este 
victima unui teribil accident de 
călărie, în urma căruia viața ei 
si a calului său ajung så 
atârne de un fir de păr, pentru 
ca, după ce viața le este sal- 
vată, sechelele accidentului 
să pericliteze în continuarea 
traiul normal. În aceste 
condiții, mama fetei caută si 
găseşte, nu fără dificultăți, un 
„îmblânzitor de cai“ (în rolul 
căruia regizorul Redford îl dis- 
tribuie - deloc întâmplător - pe 
actorul Redford). Conse- 
cintele sunt multiple. Firește, 
nu intru în amănunte. Ce a 
conferit acestui subiect, regi- 
zorul Redford? În primul rând, 
un elogiu de suflet adus calu- 
lui, prieten de nădejde al 
omului: personajul cabalin 


DE CAI 


numit Pilgrim (ca personajul 
lui Charlot) izbutește perfor- 
manta maximă (în ciuda 
ingratei sale condiţii fizice și - 
permiteti-mi! - psihice): aceea 
de a deveni „îmblânzitorul de 
oameni“. Mai reușește ceva 
regizorul Redford: o poveste 
romantică paralelă, asemă- 
nătoare cu poveștile de pe 
podurile din Madison County, 
cu o iubire imposibilă, ca si 
acolo, superbă, dar imposi- 
bilă. Să adăugăm și „amănun- 
tul“ că regizorul Redford i-a 
hărăzit cowboy-ului modern o 
parteneră „pe măsură“: Kristin 
Scott-Thomas, seducătoare, 
chiar dacă face tot posibilul să 
se poarte báieteste... 


Călin CĂLIMAN | 


The Horse Whisperer 
e Producţie: Touchstone 
Pictures, SUA, 1998 e Regia: 
Robert Redford e Scenariul: 


Erich Roth si 06 


LaGravenese după un roman | 


de Nicholas Evans ® 
Imaginea: Robert Richardson 
e Cu: Robert Redford, Kristin 
Scott- Thomas, 


Dianne Wiest, Scarlett 


Johansson e Distribuit de: | 


Buena Vista / Româniațilm 


Sam Neil, | 


„Bob e un 
cavaler' 


Manierele lui sunt 
desăvârșite, este 
înzestrat cu un fin 
simt al umorului, 
iar inima lui e mai 
mare decât statul 
Texas. Toată 
lumea are 
prejudecăţi în 
legătură cu 
aspectul fizic al 
persoanelor dar, 
când am lucrat cu 
el la Departe de 
Africa mi s-a 
părut incredibil 
că, deși e atât de 
frumos 
și are aer de star, 
rămâne atât de 
umil și de... 
uman“. 


Astfel îl definește Meryl Streep, 
partenera lui din filmul amintit. 
Această caracterizare e cu atât 
mai valoroasă cu cât ea vine de 
la o vedetă de obicei incisivă 
când vorbește de colegii săi. În 
plus, cuvintele ei definesc exact 
această personalitate de prim 
rang a ecranului american. 

Celebru ca actor și respectat 
ca regizor, Redford are ceva din 
personajul interpretat de el în 
Marele Gatsby parcă născut din 
pana lui Scott Fitzgerald, per- 
sonaj caracterizat în propoziţia 
„everything came easily to him“ 
(adică obținea totul cu 
ușurință). 

Născut în 1937 la Santa 
Monica, el n-a făcut eforturi dis- 
perate pentru a accede în 
lumea filmului. Cochetând cu 
ideea de a deveni sculptor, 
Redford a studiat vreo doi ani 
artele plastice (în Statele Unite 
și în Europa), s-a căsătorit la 
numai 21 de ani și a practicat 
mai multe profesii până când 
cei din mediile cinematografice 
au pus ochii pe el. 


SI ال‎ 


GENERALI 


GROUP 


Întâlnirea cu Sydney Lumet, 
care l-a încurajat să studieze 
actoria a fost esenţială, dar 
ceea ce i-a pecetluit soarta a 
fost rolul oferit în 1961 de 
Denis Sanders într-o peliculă 
cu buget modest, War Hunt. 
Fotogenia tui frapantă i-a 
asigurat distribuirea în Daisy 
Clover 
Mulligan, Urmărirea (1966) de 
Arthur Penn, Proprietate con- 
damnată (1967) de Sidney 
Pollack. Redford devine 
seducătorul romantic al ecra- 
nului american în deceniile 


(1965) de Robert + 


Central: 


Bucuregti, Calea Plevnei nr. 53, sector 1 


Tel./Fax: 


312.36.35; 312.37.19 


312.52.67; 311.29.67 


Cu Mia Farrow In 
Marele Gatsby 


'60-'70, reușind să fie impeca- 
bil în comedii (Desculţ în parc 
- 1967 de Gene Saks, 
Cacealmaua 1973 de 
George Roy Hill dar si în 


Nici în anii '80-'90 nu se 
poate spune cá actorul 
Robert Redford a ieșit din 
modă. El a devenit însă mai 
selectiv și a ales partituri 
care mizau mai putin pe 
farmecul său fizic. În această 
perioadă a adăugat filmo- 
grafiei sale de interpret titluri 
respectabile precum Bru- 
baker (1987, de Stuart 
Rosenberg, Departe de 
Africa (1985, de Sidney 
Pollack, Havana (1990) de 
Sidney Pollack, Propunere 
indecentă (1993) de Adrian 
Lyne sau Up Close and 
Personal (1996) de Jon 
Avnet. 

În anii ‘80 s-a impus însă si 
regizorul Robert Redford 
care, cu filmul său de debut 
Oameni obișnuiți (1980) 
obținea Oscarul pentru cel mai 
bun film și pe cel pentru regie. 
Puținele sale creaţii regizorale 


“Pentru mine, a interpreta și a regiza este o necesitate 
intermitentă: este ceva care îmi dă o plăcere fizică atunci 
când mă dedic total uneia sau alteia“ 


drame (Cei mai frumoși ani - 
1973 de Sidney Pollack, 
Marele Gatsby - 1974 de Jack 
Clayton sau Toţi 1 
președintelui - 1976 de Alan J. 
Pakula). 


sunt foarte bine cotate de criti- 
că și apreciate de public, fapt 
confirmat și de Milagro (1987), 
Cândva pe aici trecea un râu 
(1993); Quiz Show (1994) sau 
de recentul Îmblânzitorul de 


GENERALA 


Generala Asigurări S.A. 


cai (1998). Pentru el nu a fost 
greu să se dedice ambelor 
profesii, după cum mărtu- 
risește: „Cinematograful n-a 
făcut decât să-mi dea mari 
satisfacţii“. 

Cele două moduri de abor- 
dare a cinematografului sunt 
completate de calitatea de 
producător și de aceea de cre- 
ator de climat cultural. Redford 
este întemeietorul în 1980 al 
Institutului Sundance, al cărui 
obiectiv principal este acela de 
a sprijini creaţia tinerilor 
cineaști care lucrează în afara 
sistemului marilor studiouri și 
inițiatorul Sun- 
dance, cea mai prestigioasă 
rampă de 
aceiași 


Festivalului 


lansare pentru 
regizori. Pentru 
această din urmă preocupare 
el este una dintre cele mai 
îndrăgite persoane din indus- 
tria filmului american. Mulţi îi 
datorează faima și încrederea 
în propriile forte. Probabil că 
aceste gesturi generoase îl fac 
pe fostul „băiat de aur“ să-și 
păstreze acel aer luminos 
absolut inimitabil, pe care tre- 
cerea timpului n-a reușit să-l 
altereze. 

Dana DUMA 


13 


14 


gs UN FESTIVAL CU PRETENTII: 
O panoramă naţională 
neconvingătoare 


a începutul lunii iunie s-a 
| ٠ la Soci cea de 
a 5-a ediţie a unui festival 
internaţional de film ce a avut 
ambiția să prezinte publicului cine- 
fil numeros, dar nu prea exigent, 
juriilor internaţionale (pentru 
selecţia oficială și FIPRESCI) o 
selecţie din cele mai bune filme 
recente, realizate, în majoritate, 
de cineaști aflați la ora debutului. 
Festivalul internațional a 1 
dublat de cea de-a noua ediție a unui festival 
naţional rusesc, de unde și superlativul dat de orga- 
nizatori - A/ nouălea val - după numele unui roman 
binecunoscut în epoca stalinistă. În afara selectiilor 
oficiale, deloc bătute în cuie, multe filme absentând 
sau fiind înlocuite fără explicaţii atât din selecția ofi- 
cială, cât și din numeroasele alte „atracții“ obișnuite 
la aceste evenimente cinematografice. Printre cele 
din urmă trebuie amintite o „panoramă a filmului bri- 
tanic“; un medalion dedicat cineastului englez 
Terence Davies (cunoscut prin opera sa mai putin 
spectaculoasă, dar neconvenţională si cu intere- 
sante inovaţii de limbaj): un concurs al debutantilor 
(rezervat doar cinaștilor ruși); ciclul „premiera care 
n-a avut loc“ (dedicat filmelor nedifuzate în anii '60); 
un program informativ (rezervat tot filmului rusesc, 
dar de dată recentă). 
ot aici a fost comemorat secolul trecut de la 
IL lui S.M. Eisenstein (si jumátate de 
secol ce a trecut de la moartea sa) cu 
proiectia a douá filme recente - Fantezia mexicaná, 
regia Oleg Kovalov, premiul special in programul 
Forum de la Berlin si Misterul femeii si bestiei, regia 
Boris Blank, un montaj de fotografii, secvente si 
desene inedite realizate de clasicul rus pentru cea 
de a treia parte, neterminatá, a filmului Ivan cel 
Groaznic. 

in competitia internationalå, majoritatea filmelor 
nu au depåsit un nivel mai degrabå mediocru, opera 
de selecţie a organizatorilor nefiind acoperită de 
creații incitante, cu o tematică originală, cu perfo- 
mante interpretative ieșite din comun. 

Poetic, dar și naturalist filmul argentinianului 
Daniel Bruman Crizantemele explodează în 
Cincoesquinas schiteazá o incursiune, la început de 
secol, într-o ţară latino-americană traversată de 
violențele și conflictele unui război civil în care eroul, 
Erasmo, își desăvârșește aventura cunoașterii. 
Filmul americanului Peter Antonievici, Salvatorul, 
produs de Oliver Stone, evocă un episod extrem de 
crud din războiul din fosta Iugoslavie, cu remarca- 
bile performanțe actoricești datorate lui Denis Quaid 
și Natashei Ninkovici. Regizorul Zsolt Balogh, cu 
Cei gentili propune o analiză a haosului din lumea 
contemporană prin intermediul unor scheciuri mai 


mult sau mai puţin justificat legate între ele din punct 
de vedere dramaturgic. Un portret al debusolării 
tinerilor praghezi este surprins în filmul Gândacul 
mort de Pavel Marek, un tablou cu insertiuni tragice, 
deloc melodramatice. Pia Tikka, regizoare finlan- 
deză, a venit cu Logodnica de nisip, un ambițios film 
având în prim-plan un love story cu protagoniști de 
vârsta a treia, dar și cu sugestii determinate de 
debusolarea tinerilor aflaţi în pragul întemeierii unei 
familii. Monk Dawson, realizat de englezul Tom 
Waller rămâne o poveste lineară, fără mari revelații, 
despre aventura unui tânăr destinat carierea de 
preot, dar incapabil să facă față, cel puţin în prima 
parte a filmului, rigorilor credinței. Ajuns ziarist, fos- 
tul părinte va încerca și deziluzia intereselor 
obscure ce guvernează mass media. 

Malemare, semnat de cineastul italian Pasquale 
Marazzo, licenţiat în filozofie la Milano, ne 
împărtășește aventurile unei prostituate cu un copil 
handicapat, care face tot ce e posibil pentru a rein- 
tra în rolul de mamă „respectabilă“. 

Zborul, filmul realizat de englezul Alex Pillai (sce- 
nariul Tanika Gupta), evocă drama unei familii 


۵ Cei gentili de Zsolt Balogh, un film 
despre haosul lumii contemporane 


Juriul internaţional a fost condus 
de producătoarea australiană Jane 
Scott; membri: Helmut Berger 
(Austria), Pavel Lunghin (Rusia), 
Enyedi lldico (Ungaria), Richard 
Goodwin (Marea Britanie), Bartes 
Sharunas (Lituania) Naderi Amir 
(Iran), V. Todorovski (Rusia) si 
Vesudov Aruna (India). 


Juriul FIPRESCI: Norbert 
Mühlberger (Germania), Christine 
Dancie (Franta), K.N.T. Sastry 
(India), Cálin Stánculescu 
(România), Ana Gerep (Ungaria), 
Lidia Maslova (Rusia) 
bengaleze din nordul Angliei, in care se material- 
izează violent „divorțul“ între generaţii, acesta fiind 
dublat și de un conflict tradițional între „regula jocu- 
lui“ utilizată de societatea engleză faţă de emigranţi 
numeroși sosiți din India și stabiliți în Marea 
Britanie, 

Juriul internaţional, condus de Jane Scott 
(Australia) a premiat performanţele actoricești din 
Salvatorul (Natasha Ninkovici pentru dramatismul 
cu care insullețește o victimă a războiului dintre 
musulmani si sârbi) și din Zborul (Roshan Seth, 
actorul care îl interpretează pe tatăl tiranic). Premiul 
special al juriului a fost atribuit filmului Gândacul 
mort de Pavel Marek. Premiile FIPRESCI au revenit 
filmelor Crizantemele explodează în Cincoesquinas 
de Daniel Burman și filmului rusesc Călcâiul de fier 
al oligarhiei, de Alexander Bașirov, o peliculă 
inspirată de Jack London și Karl Marx, extrem de 
interesantă pentru originalitatea cu care trecutul este privit 
Călin STĂNCULESCU 


(continuare în pag. 34) 


O SENZATIE DOMINANTÅ: 


Lumea caută 


de filme din toate colţurile 
lumii rulând în 7 cine- 
matografe câte 12 ore pe 


151 


zi, 111 participanti din circa 26 de tåri si 
16 programe in competitie, in retrospec- 
tive si în proiecţii speciale, cam acesta ar 
bilanţul 


fi, in cifre, Festivalului 


International al Filmului de la Istanbul, 
aflat la cea de-a 12-a editie. Dincolo de 
cifre, o unicá senzatie dominantá: aceea 
cá lumea finalului de mileniu nu stie pe ce 
lume se aflá si... cautá. 

Ínainte de orice, lumea cautá subiecte. 
Le gáseste de obicei in zone speciale ale 
existentei, sau ciudate, sau periferice. Sá 
spicuim la întâmplare: „Ant scrie un sce- 
nariu despre femeile care nu poartă 
sutien, Liz uită să facă un avort, Geoff... 
(etc, etc). Restul este haos“. Sau, ... și ca 
lucrurile să devină și mai rele băiatul se 
îndrăgostește de o sirenă“. Și tot așa. 
Deci lumea caută și găsește... ceea ce 
caută: o lume în derivă. 

Festivalul de la Istanbul însă, și-a pro- 
pus să caute în altă direcție: -acolo unde, 
ori timpul ori aceste presupuse certificate 
de calitate care sunt premiile au indicat a 
fi valori sigure. A te întoarce în trecut sub 
forma a numeroase retrospective și cicluri 
tematice este tot o formă de căutare, iar la 
Istanbul din cele 111 filme prezentate 
doar 22 au fost cele din competiţia 
naţională și internaţională la un loc. Este 
negreșit un gest inteligent din partea fes- 
tivalului, dar, pe de altă parte, generator 
de concluzii amare desre starea filmului în 
lume. 

În cele 10 zile ale competiţiei naţionale 
și în cele șase ale concursului 


internaţional (personal am fost prezentă 
cinci zile) au putut fi, deci, vizionate multe 
capodopere de ieri și de azi: filme de 
Manoel de Oliveira și Jao Caesar 
Monteiro în secțiunea „Artele și filmul“ și 
creaţii de Lars von Trier și Takeshi Kitano, 
Anne Fontaine si Jerzy Stuhr, Claude 


în competiti t å 


^ 


e Inocentá de Zeki Demirkubuz, premiat 
titia national 


Chabrol si Alexei Balabanov in sectiunea 
„De la festivalurile lumii“, filme si autori 
despre care alti mai citit în paginile revistei. 

Grupajele „Tineretul este altfel“ și 
„Tinere staruri ale cinematografului mon- 
dial" au prilejuit întâlniri cu câștigătorul 
premiului „Camera de aur“ - Cannes 
1997, filmul Suzaku de Naomi Kavase, cu 
controversatul Post coitum animal triste 
de Brigitte Rouan, cu alte câteva nume ce 
au uimit sau au şocat în ultimul timp: din 
Franţa Bruno Dumont cu Viaţa lui Isus si 
Manuel Predal cu Marie Baie des Agnes 
sau acel portet al unui rebel, Outsider de 
Andrej Kosak din Slovenia. 

Consecvent tradiţiei sale de a prezenta, 
în fiecare an, câte o cinematografie 
naţională cu cele mai recente producții, 
festivalul şi-a îndreptat atenţia, de 
această dată, asupra Marii Britanii prile- 
juind plăcute constatări asupra unei cu 
totul speciale deschideri a acestei cine- 
matogralii de tradiţie, spre inovaţie. În 
plus, această ediție a festivalului a 
prezentat si o retrospectivă a cine- 
matogralului francez, de la începuturi 
până azi, adică de la filme de Feuillade, 
Rene Clair si J.P. Melville trecând prin 
noul val francez cu Jean-Luc Godard și 


Francois Truffaut până la André Téchiné . 


cu Hotel des Ameriques. 
In aceeași arie de preocupări s-au 


înscris și secţiunile dedicate 
omagierii unor personalităţi: „In 
memoriam Federico Fellini“ a 
reamintit Satyricon, 8 1/2, 
Probă de orchestră, Intervista si 
alte 12 filme, iar secţiunea 
„Omagii“ a readus în atenţie 
creaţiile de excepție ale 
maeștrilor europeni Francesco 
Rossi, István Szabó, Andrzej 
Wajda, Bertrand Blier cât și, din 
tara gazdă, cele ale regizorului 
de renume Atif Yilmaz. Tot- 
odată o serie de 7 filme reunite 
sub titlul „Despre cineaști“ au 
evocat, cu mijloacele documen- 


tarului, personalitatea unor 
monștri sacri ca Ingmar 
Bergman si Serghei Para- 


djeanov, Hou Hsiao-Hsien și 
Serghei Eisenstein. 

Dar festivalul înseamnă în 
primul rând competiţie, indife- 
rent cât de multe sau valoroase 


1 


Colonelul Bunker de Kijtim Cashku 


sunt filmele aflate în concurs 
şi ideea de competiție a fost onorată 
printr-un juriu prestigios prezidat de 
Krzysztof Zanussi (Polonia) si alcătuit din 
nume de rezonanță ca Pierre Pitiot 
(Franța), Janos Szasz (Ungaria) sau John 
Russel Taylor (Marea Britanie). Filmul 
premiat cu „Laleaua de aur“, Oglinda de 
Jafar Panahi din Iran, este povestea unei 
copile care-și caută drumul spre casă 
între realitățile vieţii dintr-un mare oraș. 
Ceea ce a atras probabil aprecierea juriu- 
lui a fost modul subtil în care autorul 
îmbină mijloacele filmului de ficțiune cu 
cele ale documentarului cât și un anume 
tip de cruzime ce, deseori - pare a spune 
filmul - face parte din munca de regizor. 


Sabina POP 


(continuare în pag. 34) 


15 


16 


G O D Z | L L A O reptilă 


upă ce s-a amuzat 
imaginându-și cum ar 
arăta orașul New 
York distrus de extratereștri 
în Ziua independenţei, cuplul 
Roland Emmerich-Dean 
Devlin își închipuie acum 
marea metropolă devastată 
de o șopârlă gigantică. 
Uriașa reptilă Godzilla, creată 
de cineaștii japonezi în 1954, 
este preluată de această 
superproductie americană 
care urmărește nu atât să ne 
avertizeze asupra pericolelor 
experiențelor nucleare, cât să 
ne distreze speriindu-ne putin 
ca într-o călătorie cu un 
„trenuleţ al groazei“. Cei care 
vor urmări aventura vânării 
monstrului cu acest senti- 
ment vor fi mai satisfácuti 
decât spectatorii care tin så 
urmáreascá o poveste cu eroi de 
care să 6 2 
Dacă nu ne incápátánám să 
înțelegem premisele „științifice“, 
acceptăm convenţia că Matthew 
Broderick e un savant care 
descoperă | cum ۹ 
nucleare pot zămisli reptile care se 
înmulțesc „asexuat“ și ajung la 
dimensiuni uriașe. Dacă el însuși 
nu pare prea convins de cer- 
cetările sale și de misia pe care o 
are, agentul secret francez inter- 
pretat de Jean Reno impune 
personajul omului de actiune care 
preia frâiele „operaţiunilor“ de stár- 
pire a fiarei răsărite din ocean. El 
asigură nu numai doza de credibil- 
itate, ci și pe aceea de umor. Un 
umor bazat pe ironia ticurilor tipice 
americanilor și a obiceiurilor lor ali- 
mentare care îl oripilează pe orice 
bun european. Replici de genul 
„Voi numiţi porcăria asta cafea?“ 
vor face desigur deliciul spectato- 
rilor de pe bătrânul continent. În 


elaborarea personajului lui Reno 


s-a mizat și pe antecedentele sale 
de pistolar imbatabil în Leon, 
peliculă de care ni se amintește 
stăruitor când el descarcă pistolul 


sau bazooka în solzii Godzillei sau în 
giganticele sale ouă depozitate 
într-un subsol din Madison Square 
Garden. 

Cum urmărirea reptilei prin fai- 
moasele locuri din New York (Central 
Park, Fifth Avenue, Manhattan) nu li 
s-a párut destul de complexá ca 
acţiune - si pe bună dreptate - sce- 
naristii au inclus si sub-intriga gener- 
atá de aparitia fostei logodnice a 
savantului (interpretată de Maria 
Pitillo), care, in dorinta de a se afirma 
ca reporter, încurcă itele furând o 
casetá cu documentare secrete 
despre Godzilla. Ironia la adresa 
oamenilor de televiziune capabili de 
orice pentru a pune mâna pe un 
subiect fierbinte nu atinge însă sar- 
casmul, căci trădătoarea este iertată 
și i se îngăduie să formeze împreună 
cu eroul cuplul romantic necesar pe 
fundalul finalului glorios. 

La o superproductie atât de costisi- 
toare era normal ca efectele speciale 
sá fie foarte bine puse la punct. Cá 
ele nu genereazá insá efectul terifiant 
scontat este, cred, vina celor care 
răspund de înfățișarea monstrului, 
care nu dă nici o clipă impresia unei 
ființe vii. În plus, asemănarea prea 
izbitoare dintre bătăliile ei cu 
urmăritorii și încăierările dintre veloci- 
raptorii si exploratorii din Jurassic 
Park dă impresia unei imitații mai 
puţin reușite. Cei care se așteaptă la 
succesul de proporțiile Titanicului 
s-au înșelat, pentru că absenţa ingre- 
dientului romantic în „compoziţie“ face 
ca Godzilla să fie o superproductie 
cam fadă. 

Dana DUMA 


Godzilla e Producţie: SUA, 1998, 
Tristar Pictures, Fried Films and 
Independent Pictures e Regia: 
Roland Emmerich e Scenariul: Dean 
Devlin, Roland Emmerich după pove- 
stirea lui Ted Elliot și Terry Rossio 
e Imaginea: Veli Steiger e Cu: 
Matthew Broderick, Jean Reno, Maria 
Pitillo, Hank Azaria, Kevin Donn, 
Michael Lerner e Distribuit de: Guild 
Film România 


Maria Pitillo, reporteră încurcă lume 


Jean Reno, agent secret plin de umor 
franțuzesc 


MAD Dublu suspens 
CITY 


preia ștafeta de la Dog Day 

Afternoon si Network - cele două 
filme realizate de Sidney Lumet în 1975 si 
respectiv 1976. În vizor aceeași patologie 
a vieții citadine contemporane, exacer- 
bată de manipularea prin mass media. 
Capul råutåtilor rămânând tot televi- 
ziunea. 

In ultimii ani au apărut în Statele Unite 
numeroase cårti-document certificånd 
aparitia a zeci de mii de stiri false in mass 
media cu scopul de a induce 0 anume 
stare de spirit in constiinta colectivå si/sau 
spre a-si måri audienta in acerba con- 
curentå ce are loc atåt in presa scriså cåt 
și în audio-vizual. Cele mai blamate sunt 
falsurile care tin de manipularea politică, 
dar și inventica senzationalului creatoare 
sau demolatoare de periculoase mituri de 
ocazie. Cineastii nu s-au lăsat mai prejos. 
Filme ca Născuţi asasini sau recentul 
Wag the Dog o demonstrează cu brio. 

Costa Gavras, tribunul neobosit al 
cauzelor Cetăţii, adaugă acestei relaţii 
frustrante și flagelul șomajului regăsit din 
ce în ce mai des ca declanșator al acţiunii 
- mai ales în filme europene (v. senzation- 
alul Gol pușcă - v.nr. 6/98). 

Un paznic de muzeu (John Travolta) se 
trezeşte dat afară fără preaviz. Motivația: 
restângerea personalului din lipsă de fon- 
duri. După ce vreme de câteva săptămâni 
mimează că merge la servici, pentru a nu 
strica echilibrul familiei, el hotărăște să 
facă uz de armă, amenințând cu moartea 
pe fosta sa șefă dacă nu îl reangajează. 
Imprevizibilul îi este însă potrivnic. O 
clasă de copii vizita muzeul când ex- 
paznicul pătrunde fraudulos în incintă. 
Panica se creează și implicit el devine 
teroristul care a luat ca ostatici copiii. O a 
doua coincidenţă face ca în sălile muzeu- 
lui să se afle și un reporter tv, fost mare 
vedetă, actualmente mazilit de șefii tele- 
viziunii locale. Situaţia senzationalá - al 
cărei martor fără voie este - îi dă prilejul 
să facă o suită de reportaje fierbinţi care-l 
propulsează din nou în atenţia întregului 
oraș, obligând pe foștii săi șefi să-l 
accepte în postura de dirijor. Suspensul 
polițist e dublat de unul moral. Dinamica 
acţiunii ne antrenează către un final ce 
portretizează pe mai multe planuri soci- 
etatea americană de azi. 

Costa Gavras însoţit de operatorul și 
monteurul său - ambii francezi - au trecut 
examenul cu succes oferindu-ne un 
„Euro-Warner“. Bineînţeles cu, ajutorul lui 
Dustin Hoffman și John Travolta. 

Adina DARIAN 


0 Orașul nebun, Costa Gavras 


Mad City e Producţie: Warner Bros., 
1998 e Regia: Costa Gavras e Scenariul: 
Tom Matthews e Imaginea: Patrick 
Blossier e Cu: Dustin Hoffman, John 
Travolta, Alan Alda, Mia Kirshner, Ted 
Levine e Distribuit de: Ecran XXI. 


n Travolta, somer revoltat 


Dustin Hoffman, reporter în criză 


KARTEX TRADING L.T.D. 
VORTEX 


LUBRIFIANTI 


ULEIURI DE MOTOR SI INDUSTRIALE 


¥ 


GOODSYEAR 


Bld. Libertăţii, Nr. 18, Sc. A, Bloc 104, 
Sect. 5, Cod Postal 70542, Bucureşti - ROMANIA 


TEL/FAX: +40-1-336 57 80; 336 57 90 
337 05.15; 337.04 20 


18 


tåt in Godzilla, cåt så in Mad City avem douå exemple de 
cinism reportericesc dus la ultimele limite. in prima, o aspirantå la 
glorie (Maria Pitillo) își trădează iubitul, furåndu-i niște prețioase 
documente științifice pentru a fi prima care le prezintă pe un post de tele- 
viziune. Tot din mediul T.V. sunt și regizorii din Mad City (Alan Alda si Mia 
Kirshmer), a căror intervenție în luarea de ostatici într-un muzeu il împinge 
pe paznicul transformat de ei în „terorist“, la gesturi disperate și până la 
urmă la sinucidere. Personajul jurnalistului cinic este poate unul dintre cele 
mai tipice ale cinematografului american (vezi și dosarul tematic „Presa, a 


patra putere“ în nr. 
11/1994). Så ne amintim 


chipat cu brio roluri de 


reporteri fără scupule. 


WILLIAM HURT. 


Poate că unul dintre cei 
mai ticålosi este cel 
interpretat de el 
în Ultimele stiri de 


James L. Brooks. 
Reporterul de la jur- 
nalul de stiri care falsif- 
icå informatia numai 
pentru a o face mai 
senzationalá si mai 
melodramatică este 
ajutat de un farmec 
irezistibil si de abili- 
tatea sa de a manipula 
femeile. Mai puţin sar- 
castic este portretul 
făcut de Hurt jurnalistu- 
lui din Michael, pe care 
îngerul interpretat de 
John Travolta îl face să 
renunţe la scepticismul 
său în legătură cu 
amorul și să se îndră- 
gostească de înce- 
pătoarea în profesie 
interpretată de Andie 
McDowell. 


FAYE  DUNAWAY 
Reportera ei din 


Network ar face o bună 
pereche cu personajul 
lui Wiliam Hurt din 
Ultimele stiri. Carieristă, 
de o ambiţie exagerată, 
ea se culcă cu toții șefii 
pentru a fi promovată și 
se bate pentru a trans- 
mite o sinucidere „în 
direct și la o oră de 
vârf“. Precipitată, dură 
și lacomă, ea nu are 
nici o rază de lumină pe 
chipul - dominat mereu 


de un rânjet cinic. 


ROBERT DOWNEY 
JR. El întruchipează în 
Născuţi asasini unul 
dintre acei reporteri de 
televiziune care 6 
totul pentru a transfor- 
ma criminalii in serie in 
personaje simpatice si 
adorate de multime. 
Urmárind isprávile 
cruzilor Mickey si 
Mallory Knox, mergånd 
chiar pånå la complici- 
tate cu ei, jurnalistul e 
în stare să provoace 
evenimente sânge- 
roase, numai să aibă 
ceva „excitant“ de 


arătat pe micul ecran. 
El sfârșește jalnic, fiind 
ucis chiar de cei doi, 
deveniți vedete mass 
media datorită lui. v 


Ă JULIA ROBERTS si 


NICK NOLTE sunt 
parteneri în Ador 
încurcăturile unde dau 
viaţă unor jurnaliști din 
două generații diferite, 
aflați mereu în „com- 
petiție neloială“. Ei se 
intoxică reciproc cu 
false informaţii, fac totul 


KATHLEEN TURNER. 
Reportera vijelioasă din 
Interviu pe scaunul 
electric strălucește la 


capitolul derutarea 
concurenţei, ajunge 
întotdeauna prima la 
locul ,fierbinte" si e mult 
mai perseverentă decât 
bărbaţii atunci când are 
în vizor un politician 
corupt. E cinică, dar efi- 
cientă si - una peste 
alta - se dedică unor 
scopuri nobile. m 


Cinism reportericesc 


pentru a se opri unul pe 
altul de a ajunge primul 
la locul unui fapt divers 
palpitant, dar sfârșesc 
prin a se îndrăgosti 
nebunește. Ceea ce nu 
înseamnă că nu vor 
continua să se șica- 
neze, ni se sugerează 
în final. 


WOODY HARREL-‏ په 


SON in Palmetto el 
interpreteazå un jurnal- 
ist care este arestat in 
urma unei inscenári 
făcute de un personaj 
influent și corupt. Cum 
el nu e totuși „ușă de 
biserică“ ajunge, atunci 
când este eliberat, să 
se amestece într-o 
răpire care, în loc să-l 
salveze financiar, îl 
trimite din nou după 
gratii. Un alt reporter 
interpretat de Harrel- 
son este cel din 


Welcome to Sarajevo, 
un jurnalist pe care oro- 
rile văzute în războiul 
din Bosnia il fac să par- 
curgă drumul de la 
cinism la altruism. 


:ȘASE ZILE, 


oi logodnici mai mult sau 
D putin tineri hotárásc 
să-și petreacă o såptå- 

máná, inaintea nuntii, in Paradis, 
adicá pe o insulá din Hawai, 
intens mediatizatá de prospectele 


E turistice. Zi si făcut, ei renunță 


pentru o săptămână la agitatia 
metropolei, la tracasárile unor 
slujbe solicitante (ea fiind nici mai 
mult nici mai putin decát editor de 
reviste) si se îndreaptă spre cea 
mai veche insulă a arhipelagului, 
Kauai, pentru a profita cât pot de 
binefacerile turismului exotic și de 
600100715116 Paradisului. Este 
drept că ultimul zbor, acela 
„intern“, spre bătrâna insulă 


SPAWN 


Binefacerile turismului exotic 


ȘAPTE NOPȚI 


hawaiană, îl fac cu un avion 
cârpăcit și cu un pilot buimăcit, 
dar... cu atât mai tentantá pare 
perspectiva săptămânii de odihnă 
și de relaxare, odată ajunși la 
destinație. Numai că socoteala 
de acasă nu se potriveşte intot- 
deauna cu aceea din insule (fie 
ele si exotice), Până si in Hawai, 
până si in Kauai sună celularole. 
Datoria o cheamă urgent pe 
ziaristă în Tahiti. Cum poate o tu- 
ristă-editor să ajungă poste 
noapte în Tahiti? Simplu: cu 
avionul acela cârpăcit și cu pilotul 
buimăcit. Drept pentru care blon- 
da ziaristă face tot co-| stă in 
putință să-l extragă pe pilot din 


Aliatul diavolului 


ăscut ca și Batman 
N sau Dick Tracy dintr- 
o bandă desenată, 


filmul 


regizoral al specialistului în 
efecte speciale Mark Dippé. 
Asta nu inseamná cá e si 
marcant. Dimpotrivă, el se 
remarcá doar printr-un mani- 
heism primitiv si 

vulgaritate regretabilå. 


printr-o 


marchează debutul. 


Spawn este povestea unui 
agent secret caro 86 revoltă 
împotriva șefilor săi pentru că 
îl trimit în misiuni criminale și 
este lichidat de aceştia, 
ajungând în Infern. Dornic de 
răzbunare, el e dispus să 
devină aliatul Diavolului 
numai pentru a reveni pe 
pământ ca să-şi pedepsească 
asasinii. Translormat într-un 


aburii de alcool prin care 
tocmai 110138, cu 6 8 
superbă, pentru a-l convinge så 
urce în aeroplan și să pornească 
spre destinaţia cerută. Se rezolvă 
si acest incident, în vacanţa de 
vis, se pare, încape și un scurt 
intermezzo profesional, numai că 
scurtul intermezzo profesional se 
va transforma - din pricina unor 
improprii condiţii atmosferice, cu 
tunete, trăznete și fulgere cât tot 
cerul - într-o adevărată luptă pen- 
tru supraviețuire: avionul rănit de 
intemperii, va eșua pe o insulă 
pustie, unde  Robinsonul cu 
Vinerea lui vor trăi experienţele 
unui turism și mai exotic, vreme 


fel de Terminator manipulat 
de un mefistofelic Clovn (un 
personaj amintind cánd de 
Jocker, cánd de Pinguinul din 
Batman), el se va revolta din 
nou împotriva celor care 
încearcă să facă din el un 
instrument al răului. Oscilând 
între iad și rai, Spawn este un 
erou lipsit de farmec și de 
motivaţie și, deși acoperit de 
o carcasă metalică, pare o 
cârpă în mâinile stăpânilor 
săi succesivi. Cei care au 
reproșat unei pelicule ca 


HREREREREREEE 
de sase zile si 


sapte nopti, cåt tine 
„vacanţa de vis“, 
timp in care sunt 
dati dispåruti, iar 
logodnicul se con- 
soleazå cu superba 
mulatrå. Vom 
vedea la sfârşit 
dacă povestea de 
dragoste dintre 
blonda ziaristă 
(Anne Heche) ș ciu- 
fulitul pilot (nimeni 
altul decât Harrison 
Ford) este mai put- 
ernică sau mai 
slabă decât aliajul 
inelului de logodnă. 
Cert este, că, până 
atunci, asistăm la 
tot felul de întâm- 
plări neprevăzute. 
Cât timp povestea 
este menţinută în 
registrul poetico- 
ironic (și pigmen- 
tată cu umor), isto- 
ria „se leagă“. Când intervin... 
piraţii și începe o urmărire și-o 
luptă pe viață si pe moarte. Mai 
ales pe moarte, între ei și eroii 
noștri. Filmul lui Ivan Reitman 
eșuează ca avionul pe timp de 
furtună. Rămânem cu idila de 
pe insula pustie si cu rolul 
pitoresc creat de Harrison Ford. 

Călin CĂLIMAN 


| 


Six Days, Seven Nights 
e Producție: Touchstone Pic- 
tures, SUA, 1998 e Regia: Ivan 
Reitman e Scenariul: Michael 
Browning e Imaginea: Michael 
Chapman e Cu: Harrison Ford, 
Anne Heche, David Schwimmer, 
Jacqueline Obradors, Temuera 
Morrison e Distribuit de: Buena 
Vista International 


Pactul cu diavolul schematic ma 
luptă dintre forte „drăcești“ si M 
„îngerești“ ar putea să-şi M 
reconsidere poziția văzând 
acest film. 
Dana DUMA g 
"ife opm L| 
Spawn 6 Productie: SUA, m 
1997, New Line International W 
€ Regia: Mark  Dippé W 
€ Cu: Michael Jar White, ™ 
John  Leguizamo, Martin 
Sheen, D.B. Sweeney € m 
Distribuit de: Mega Vision œ 


19 8 8ه 8 89 8 8 8 8ه 8 8 8 m‏ 


22 


Peou ale dN Sp 


or neîmpli- i 
organul genit 
simbolul falic) 


târzii e multiplicat 
divinitate plurală 
(de unde, in icono 


„bazate pe cultul 


al femeilor dornice 
clor, aparţine lumii « 
și al morții, din în 
naște nici dragoste 
Mitul Zburătorului a 


genii jumătate om, 
al veghind la porţile tem- 
telor; statui poruncite de 
ere Chivotul legii în 
on; spirite pure ilus- 

a-l cunoaște si contem- 


ste ,arzátoare" cu 


„Luceafărul“. Imp 
acestui mit a fost rel 


Dochia, reflectând 
mentală a sexualităţii l 


„Acela care înțelege 
are aripi“ 


BRAHMA 


Patria celestă 


idee cel puţin stranie, dar reali- 

tatea cinematografică a impus 
acest grupaj însoţit de utile note de 
dicționar. Pentru că multe sunt person- 
ajele ecranului care-și revendică statutul 
acesor ființe mitice, dar mai puţine sunt 
cunoștințele concrete. Cu toate că există 
și o așa-zisă știință consacrată în exclu- 
sivitatea lor. 

Anticii considerau cá astrii sunt guver- 
nati de inteligente angelice care, prin 
miscarea galacticá, asigurá adorarea 
divinității, Această viziune pitagoreicá, 
îmbogățită în timp, va fi înlocuită de mod- 
elul kantian al „mecanicii celeste“. Dacă 
valoarea ştiinţifică a modelelor cosmolog- 
ice este, prin natura obiectului, ipotetică, 
valaorea lor poetică de metaforă totală a 
universului este absolută. 

Fie la modul raţional, fie prin elan mist- 
ic, romanticii au optat pentru modelul pla- 
tonician, regăsit și în versurile lui 
Eminescu. Fiinţa umană, chiar dacă 
trăiește sentimentul unui exil pe pămâni, 
are asigurată certitudinea unei patrii 
celeste, niciodată definitiv pierdută, 
oricând recuperabilă. Spre deosebire de 
conventionalismul descriptiv întâlnit la 
Vasile Alecsandri - „frumoasa îngerelă cu 
dalbe aripi“ - îngerii eminescieni au suavi- 
tatea și încărcătura mitică: gândirea 
umană se descoperă 458 
gândirii divine! 

Și dacă poezia a izbutit să fie o moda- 
litate de raportare și chiar de comunicare 
a ființei umane cu cosmosul, de ce n-ar 
reuși acest lucru și cinematograful? 
Apariția în lume a îngerilor - această epi- 
fanie a sacrului - arta a șaptea nu avea 
cum să nu o speculeze la maximum, mai 
ales pe măsură ce efectele speciale, tot 
mai perfecţionate, îi permit să confere 
credibilitate miracolului si concretete 
inefabilului, făcând nu doar să se vor- 
bească, ci să se și vadă indicibilul celest. 


indosaria îngerii poate părea o 


Dacå Vechiul si Noul Testament, ca si 
scriitorii bisericii, ordonează aceste spirite 
cerești în ierarhii asemeni celor de pe 
pământ, se va ierta impietatea de a-i 
clasifica pe îngerii marelui și micului ecran 
după canoanele vedetariatului ori după 
rigorile genurilor cinematografice. Ope- 
rațiune în urma căreia se constată cu sur- 
prindere că predomină detașat comedia 
si mai putin horror-ul. Filmul american - 
și cu această ocazie performer - oferă în 
mod neașteptat un număr redus de 
„îngeri damnati", la propriu, preferând să 
transfere metafora în sfera socialului 
unde titlurile pe acest subiect abundă. 
Meritând să i se acorde un capitol special 
care se referă și la frenezia noncon- 
formistă a tinerilor autointitulati în diferite 
epoci „îngerii iadului“, si la psihoza drogu- 
lui ce-și împrumută denumirile tot din 
sfera paradisiacă. O celebră melodie a 
formaţiei Beatles råsfåta LSD' printr-o 
personificare proiectată în spaţiu: „Lucy 
in the Sky with Diamonds“... 

Si pentru a reveni la nota. optimismului 
celest, nu vor fi uitate nici comediile inspi- 
rate direct sau indirect de... muzica 
sferelor. 8 


© Henry Travers si 
James Steward 


oda matorializárii pe ecran a spiritu- 
M" tutelar s-a ivit in prolificul cine- 
matograf american în chiar anul 


implicării SUA In conflagratia mondială, printr- 
un subløct dublu-oscarizat (Harry Segall lau- 
reat pøntru povestea originală, Sidney 
Buchman și Seton |, Miller pentru scenariu) si 


tonifiant, care sfida moartea cu aplombul unei 
comedii fanteziste ce va cunoaște peste zece 
remake-uri - Here Come Mr. Jordan (1941, 
r. Robert Montgomery), in urma unui accident 
in care a carbonizat, ajunge in ceruri dar e 
trimis inapoi pe pământ să-și caure un alt trup; 


pe post de inger Claude Rains, la vremea 
respectivá numáránd 52 de ani! Ín faimosul 
It's a Wonderful Life (1947, r. Frank Capra), 
Henry Travers interpretează îngerul ce i se 
aratá lui James Stewart (insul care mereu a 
renuntat la sine pentru binele altora) si are 
alura unui bunic sfátos, purtánd si un nume ce 
trebuie retinut: Clarence. Pe lángá el, la cei 40 
de ani impliniti în timpul turnării la Heaven 
Only Knows (1947, r. Albert S. Rogell), Robert 
Cummings e un inger tánár care a cobortát pe 
pământ să ajute un jucător fără suflet. Să 
grăbească nașterea unui copil - For Heaven's 
Sake (1950, r. George Seaton) - este misi- 
unea cerească a tandemului Clifton Webb - 
Edmund Gwenn (cel din urmă numărând 75 
de ierni, iar înainte cu trei ani fusese Moș 
Crăciun in Miracle on 34" Street). În Angels in 
the Outfield (1952, r. Clarence Brown; remake 
1994 r. William Dear) - o echipá de baseball 
câștigă mulțumită intervenţiei eroilor din cer, 
care însă preferă să nu apară direct în cadru 
(peste ani formaţia se va numi California 
Angels). The Angel Who Pawned Her Harp 
(1954, r. Alan Bromly) marchează debutul 
Dianei Cilento în rolul unui înger ce vizitează 
pământul implicându-se hazardat în viața 
diferiților indivizi. O misiunea cu grad larg de 
generalizare are protagonistul interpretat de 
Philippe Avron în Fifi la plume (1965, r. Albert 
Lamorisse) - înger păzitor al Franţei! Într-un 
viitor secol 41, în aventurile sale spaţiale, 
eroina sexy Barbarella (1967, r. Roger Vadim 
cu Jane Fonda) are de-a face și cu... un înger. 
(John Phillip Law). Încălcarea principiului con- 
form căruia îngerii ar fi asexuati se produce și 
în It Happened One Christmas (1977, r. 
Donald Wrye, remake dupá It's a Wonderful 
Life) care o distribuie pe Cloris Leachman pe 
postul de inger. Remake dupá acelasi film din 
'47 este si Heaven Can Wait (1978, r. Warren 
Beatty si Buck Henry) in carre cunoscutul 
actor interpreteazá rolul unui fotbalist obligat 
să ia viaţa de la capăt sub înfățișarea altcuiva 
și totul din cauza unui înger zelos (co- 
partenerul de regie) care are un șef interpretat 
de James Mason. Cu el se poate deschide 
capitolul „Starurilor celeste“ nu înainte de a 
semnala că se întoarce faimosul Clarence 
(1990, r. Eric Till, cu Robert Carradine) pentru 
a salva de la o tragedie o tânără mamă. Până 
și frații Coen au fost fascinati de subiect, în 
The Hudsucker Proxy (1994, r. Joel Coen) 
protagonistul (Tim Robbins), după ce din 
obscur funcționar ajunge şef de corporație, e 
salvat de la un fiasco absolut de fostul boss 
(Charles Durning), care se aruncase pe geam 
devenind un masiv și venerabil înger păzitor. 
$ 


23 


24 


69 Jack Nicholson 


Staruri... celeste 


imilitudinile între sistemul solar și star- 
stem sunt evidente, iar vedetele au 
împrumutat în timpurile moderne ceva 
din aura fiinţelor divinizate de scripturi, astfel 
încât a vorbi despre staruri celeste este și nu 
este un pleonasm. Interesant de urmărit ar fi 
modul în care carisma actorului a servit la con- 
figurarea personajului angelic, conferindu-i nu 
doar verosimilitate, ci și o strălucire aparte. Și 
reciproca fiind valabilă: magnetismul unei ast- 
fel de partituri poate influenţa cariera interpre- 
tului, asigurându-i uneori o nouă întâlnire cu un 
rol încrudit, alteori binecuvántándu-i intrarea în 
posteritate. 

CARY GRANT și-a investit întreaga sa forță 
de seducţie devenind un înger dezinvolt, ce 
coboară pe pământ să ajute doi soti (Loretta 
Young și David Niven) ce strâng bani pentru 
biserică, dar care se și îndrăgostește de eroină: 
The Bishop's Wife (1947, r. Henry Koster). În 
această fantezie de Crăciun reapar și copii din 
Its a Wonderful Life (Karolyn Grimes, Bilby 
Anderson). 

JAMES MASON salveazá o familie (Lucille 
Ball - Desi Arnaz) de la divort in Forever 
Darling (1965, r. Alexander Hall). 

SYDNEY POITIER este luat drept un trimis 
din ceruri care trebuie sá scoatá din diverse 
încurcături niște călugărițe refugiate din 
Germania de Est și rătăcite prin frumusețea 


sălbatică a Arizonei: Lilies of the Field (1963, 
r. Ralph Nelson). 

HARRY BELAFONTE devine The Angel 
Levine (1970, r. Jan Kader) - izgonit din rai 
pentru că încearcă să-l ajute pe sărmanul 
Morris Mishkin (Zero Mostel). 

JOHN TRAVOLTA și OLIVIA NEWTON- 
JOHN în puerila fantezie comică Two of a Kind 
(1983, r. John Herzfeld) încearcă să-l convingă 
pe Dumnezeu să acorde omenirii o nouă 
șansă, luându-și drept aliaţi un inventator 
devenit spărgător de bănci și un casier de 
bancă nu tocmai inocent. 

MICKEY ROONEY - ex-politist mort de 
inimá, revine acasá ca sá mai petreacá un 
Craciun cu nepotul sáu: It Came Upon a 
Midnight Clear (1984, r. Peter H. Hunt). 

HARRY DEAN STANTON - poate cel mai 
urát inger din istoria cinematografului, 
conspirá cu o fatá pentru a-i reda mamei (Mary 
Steenburgen) credinta in viatá: One Magic 
Christmas (1985, r. Phillip Borsos). 

EMMANUELLE BEART salvează un muzi- 
cian aspirant (Michael E. Knight) pe cale de a 
fi inghitit de cásnicie si de firma socrului, ate- 
rizându-i în braţe cu frumusețea sa eterică plus 
o aripă frântă: Date With an Angel (1987, 
r. Tom McLounghlin). 

DEBRA WINGER cáláuzeste pasii unui 
tânăr (Timothy Hutton) care se înalță la ceruri 
si se indrágosteste de un... spirit nenáscut 
(Kelly McGillis): Made in Heaven (1987, r. Alan 
Rudolph). 

BRUNO GANZ si OTTO SANDER sunt un 


ka 


@ Denzel Washington 


ciudat tandem de íngeri (in alb negru) ce 
observá viata muritorilor (vázuti color), 
ascultándu-le gândurile si hotărând să rămână 
pe pământ: Der Himmel Uber Berlin / Wings of 
Desire (1988, r. Wim Wenders), scenariul 
inspirat dintr-un poem de Rilke e semnat de 
Peter Handke și are și un sequel, Faraway, So 
Close! (1993, r. Wim Wenders), în care apare 


„Și „îngerița“) NASSTASJA KINSKI. 


AUDREY HEPBURN cu Always (1989, 
r. Steven Spielberg) și-a luat rămas bun de la 
cinefili purtând aripi de înger în povestea unui 
pilot (Richard Dreyfuss) din aviația utilitará 
care moare în timpul stingerii unui incendiu 
forestier, dar revine pentru a-l ghida pe un 
tânăr (Brad Johnson) ce-l va înlocui în profesie 
și în inima iubitei (Holly Hunter). 


GERARD DEPARDIEU şi CHRISTIAN 
CLAVIER în chip de Les Anges Gardiens 
(1995, r. Jean Marie Poiré) suferă de o 
schizofrenie galopantá, simultan fiind și „îngeri 
păzitori“ și „îngeri corupți“ - unul patron, afa- 


cerist afemeiat, celălalt preot misionar, 
angrenati amândoi în recuperarea din Hong 
Kong a unui copil dar și a unei sume mari de 
bani, 

DENZEL WASHINGTON e un carismatic 
înger de culoare în haine de stradă care se 
îndrăgostește de soția (Whitney Houston) unui 
slujitor al altarului în remake-ul The Preacher's 
Wife / Dragoste de înger (1996, r. Penny 
Marshall). 

JOHN TRAVOLTA revine ca un noncon- 
formist arhanghel Michael (1996, r. Nora 
Ephrone) ce face minuni neașteptate: îi trans- 
formă pe cei ce resping dragostea în 
îndrăgostiţi (Andy Mac Dowell-William Hurt) si 
pe atei in credinciosi (Robert Pastorelli). 

HOLLY HUNTER si DELROY LINDO, ea 
blondă imbatabilă, el negru fioros, fac parte din 
fortele polilienesti ale unui rai pe cát de alb pe 
atát de birocratic si primesc misiunea de a 
obtine de pe påmånt dovada cá iubirile roman- 
tice mai există încă: A Life Less Ordinary 
(1997, r. Danny Boyle, recent vázut, cu 
Cameron Diaz si Ewan McGregor); scenariul 
aparținând lui Andrew MacDonald, nepotul lui 
Emeric Pressburger, cosemnatar aláturi de 
Michael Powell al regiei faimosului film 
A Matter of Life and Death / Stairway to 
Heaven (1946), care se ocupa tot de birocraţia ` 
celestă. 

NICOLAS CAGE, în ordinea producţiei, cel 
mai tânăr înger trimis pe Terra să aline 
dragostea unei doctorite deprimate (Meg 
Ryan), comite păcatul de a se îndrăgosti de 
ea: City of Angels (1998, r. Brad Silberling), un 
film ce se declară inspirat de Aripile dorinţei al 
lui Wim Wenders. m 


Îngeri căzuți 


lasificările sunt - în genere - riscante 
( pentru că sacrifică nuantele și obligă 


la înregimentări forțate. În batalionul 
„îngerilor căzuţi“ ar fi trebuit să se afle multe 
dintre personajele celeste care au încălcat 
legile stricte despre care precizează și în tex- 
tele de la Marea Moartă și anume „Apocrifele 
Genezei“: îngerii trimiși pe pământ căzuți în 
păcatul împreunării cu femei pământence! 

Si de unde se știa că îngerii sunt asexuati, 
iatá-i implicati in probleme de sexualitate si 
moralitate. Ceea ce confirmă dubla întemeiere 
a mitului căderii din cer: pe de o parte 
străvechea concepţie populară despre facerea 
lumii și înfruntarea între Bine și Rău; pe de altă 
parte natura livrescă - textele canonice sau 
apocrife creștine în care se arată că fiecare om 
se află în paza unui înger bun sau rău. Cel din 
urmă fiind decăzut din drepturile cerești și sub 
incidența Necuratului. (Multe personaje de 
acest fel pot fi regăsite și în dosarul 
„Frumusețea diavolului“ (v. nr. 4/1998). 

Angel Street (1940, r. Thorold Dickinson, cu 
Anton Walbrock si Diana Wynyard) e greu de 
inventariat pentru cá nu e cert dacă titlul se 
referá la sotul ce vrea sá-si innebuneascá 
sotia doar pentru a mosteni niste pretioase 
bijuterii. Remake-ul Gaslight (1994, r. George 
Cukor) dupá aceeasi piesá a lui Patrik 
Hamilton, cu Ingrid Bergman si Charles Boyer, 
0 indicá limpede ca inger pázitor pe vecina de 
vizavi care-l ajută pe detectiv să lămurească 
lucrurile. 

Between Two Worlds (1944, r. Edward A. 
Blatt) se află eroii de pe o navă misterioasă, 
care mor ajungând unii în iad, alţii în rai, la 
porţile purgatoriului fiind zărit îngerul interpre- 
tat de Edmund Gween. Filmul este de fapt un 
remake după Outward Bound (1930, r. Robert 
Milton) cu Leslie Howard, Douglas Fairbanks 
Jr., Helen Chandler, Beryl Mercer - o alegorie 
despre niște îndrăgostiţi în taină ce încearcă 
să se sinucidă și se trezesc la bordul unei 
ambarcaţiuni oceanice (la origine se află o 
piesă de Sutton Vane). 

În comedia fantastică The Hom Blows at 
Midnight (1945, r. Raoul Walsh), un înger 
(Jack Benny) e trimis să distrugă Terra cu 
suflul goarnei arhanghelului Gabriel.. 

Paul Muni a devenit Angel on my Shoulder 
(1946, r. Archie Mayo) cu rolul unui ocnaș 
trimis pe pământ în chip de judecător și care, 
în ciuda pactului încheiat cu diavolul, se va 
strădui să-l păcălească pe Satan cât mai e 
printre muritori. În 1980 regizorul John Berry 
realiza pentru televiziune un remake cu Peter 
Strauss și Richard Killey. 

Jean Simmons, care la 16 ani se remarcase 
în Drumul spre stele (1945, r. A. Asquith), la 26 
de ani e distribuită în rolul unei ucigașe 
nebune, adevărat înger al morţii care produce 
decesul tuturor celor care o iubesc: Angel 
Face (1953, r. Otto Preminger). 


„De cum se naşte un prunc, Dumnezeu îi 
trimite îndată îngerul său păzitor. El stă 
de-a dreapta omului sau pe umărul cel 
drept, în timp ce Diavolul s-așează în partea 
stângă a omului sau pe umărul lui 


cel stâng“, 


Tudor PAMFILIE 


Un horror satanic este si Fear no Evil (1981, 
r. Frank Laloggia, cu Stephan Arngrim), 
povestea unul student timid care se dovedepte 
o reincarnare A lui Lucifer: își corupe colegii și 
părinții, dar va fi doborât de doi arhangheli. 


Romanul „Falling Angel“ de William 
Hjortsberg I-a prilejui lui Alan Parker un film de 
succes, Angel Heart (1987), în care un detec- 
tiv particular (Mickey Rourke) e angrenat pe 
urmele unul dispărut într-o complicată investi- 
gatie ce devine o revelaţie personală, angajat 
fiind de un misterios LucyFer - Robert De Niro, 


Naivul (Tim Robbins) și protectorul 
malefic (Paul Newman) 


complăcându-se în ipostaza maleficá-angel- 
ică, evidenţiată de atmosfera încărcată de 
elementele unui stil gothic american. 

Si pentru că și istoria cinematografului se 
repetă, schema intrigii primului film din această 
serie poate fi regăsită în relativ recentul 
Soultaker (1990, r. Michael Rissi): după un 
accident de masiná, patru tineri ajung pe un 
tărâm între rai si iad... 


Dosar tematic (|) realizat de 
Irina COROIU 


25 


26 


“ Popcorn movies 


Weekend) si primul sfârșit de săptămână al lunii septembrie (Memorial Day Weekend), în Statele Unite se lansează 


A: cum ati aflat din revista noastră (v. nr. 8/1995), între primul sfársit de săptămână al lunii mai (Labour's Day 


filmele in care Hollywoodul își pune cele mai mari speranțe financiare - filmele cu „megastaruri”, „meyabuget”, 
„megatehnologie” și „meya-campanie publicitară”. Vara este sezonul în care aceste filme-gigant - adevărați King Kong și 
Godzilla ai cinematografului de divertisment - își dispută piața americană și pornesc să cucerească lumea. În limbajul marilor 
studiouri se numesc High Concept Movies. Criticii le-au botezat însă Popcorn Movies, căci ele se consumă cu paharul de 
Coca-Cola și cornetul de floricele, dar, aidoma paharului gol și cornetului mototolit, multe dintre aceste filme se uită la ieșirea 


Blockbuster 


teven Spielberg și 
Ose Lucas sunt 
astăzi făcuți ráspun- 
zători pentru mutatiile survenite 
în cinematograful american în 
ultimii 20 de ani. Cu filmele lor 
din 1977, Întâlniri de gradul trei 
și respectiv Războiul stelelor, ei 
au readus cinematograful la sta- 
diul de parc de distracții, au 
deschis ușa spre era block- 
buster-ului (filmul cu buget de 
peste 50 de milioane dolari și 
încasări de peste 150 de mil- 
ioane) și au dat startul într-o 
adevărată competiţie a efectelor 
speciale și a investiţiilor. Pe 
calea netezită de Spielberg și 
de Lucas aveau să páseascá în 
anii '80-90 Robert Zemeckis, 
James Cameron, John 
McTiernan, Roland Emmerich și 
ceilalți. Dar dacă Spielberg, 
apelând la filmele si la visele 
copilăriei sale și mizând pe 
capacitatea noastră de a crede 
în miracole, a oferit imaginaţiei 
spectatorilor o lume nouă, pe 
parcurs si în mâinile altora, 
invenţia s-a transformat în 
șablon. 

Să ne amintim recolta de pop- 
corn din vara anului trecut: 
Volcano (lava se revarsă peste 
un oraș); Batman și Robin ( un 
savant supărat pe omenire vrea 


e Lucas si Spielberg - regii blockbustekului 


să congeleze Gotham City și 
apoi întreaga planetă, dar eroii 
nostri veghează); Con Air / 
Avionul condamnaților (un avion 
căzut în mâinile unor deținuți 
periculoși ameninţă să se 
prăbușească peste Las Vegas, 
dar Nicolas Cage nu stă cu 
mâinile în sân); Air Force One 
(președintele american e răpit 
de teroriști, dar fiind interpretat 
de Harrison Ford, ştie să-și 
poarte de grijă); Speed 2 / 
Croazieră infernală (un psihopat 
pune bombe pe un vapor de 
croazieră). În toate aceste filme 
de acţiune, miza conflictului 


este - după cum aţi văzut - 
foarte gravă - o chestiune de 
viață si de moarte pentru un 
oras, pentru Statele Unite, pen- 
tru omenire. Și totuși, filmele nu 
sunt surprinzătoare, căci for- 
mulele lor sunt atât de cunos- 
cute încât s-au mumificat. De 
fapt, oricare dintre aceste filme 
este versiunea lungă de două 
ore a propriului său vorșpan. 
Publicul adult a ajuns să 
ocolească sălile de cinema, 
lăsându-le mai ales în seama 
tinerilor, si numerosi critici 
depláng „banalitatea depri- 
mantă a blockbuster-urilor“ si 


„degradarea noțiunii de divertis- 
ment“. Însuşi Steven Spielberg 
comentează cu tristețe ceea ce 
consideră a fi „tragedia Holly- 
woodului de astăzi“: „În epoca 
de aur a studiourilor, factorul 
fisc era acceptat de toată 
lumea. Magnatii vechiului 
Hollywood erau dispuși så riște - 
erau “ruletiști“ de înaltă clasă. 
Marii jucători sunt morti azi, iar 
cei care i-au înlocuit nu mizează 
decât pe succese sigure. 
Paranoia asta e 6 
dăunătoare, pentru că nu există 
succes sigur. Orice film e o 
ruletă“. 
in fericire există întot- 
[Jer filme care 
råstoarnå formule si 
încalcă dogme, relansând cine- 
matograful de divertisment si 
amintidu-ne cá paralizia filmului 
de actiune este doar aparentå. 
Face Off (regia John Woo, 1997 
- V. nr. 10/97), cu lumea sa fan- 
tasmagorică în care binele si 
răul fac schimb de fete, de 
poziţii, de arme și de aliaţi, și 
Mars Attacks! (regia Tim Burton, 
1996 - v. nr. 4/97), cu specta- 
colul savuros și subversiv al 
orânduirilor pământene demo- 
late de nişte extratereștri 
poznași - sunt filme care 
dovedesc că orice convenţie 
poate fi flexibilă. 


Secventele de actiune pot fi 
mai mult decåt niste suite 
de explozii, carambolaje si 
schimburi de focuri. Atunci cånd 
spectacolul este orchestrat de 
un regizor virtuoz ca Brian De 
Palma (Misiune imposibilă, 
1996 - v. nr. 10/96) admiri aces- 
te secvenţe asa cum 8 
numerele unui musical reușit, 
pentru graţia mișcării și precizia 
ritmului. Însăși gratuitatea spo- 
rește rafinamentul lor abstract. 

La rândul lor, efectele spe- 
ciale pot fi mai mult decât simple 
spectacole pirotehnice. Când 
Spielberg le-a folosit ca să 
reînvie dinozaurii sau ca să ne 
aducă în fata ochilor cele mai 
incredibile descoperiri ale lui 
Indiana Jones, el ne-a restituit 
cel mai preţios sentiment al 
copilăriei - sentimentul că lumea 
este un spaţiu încă neexplorat, 
unde aventura și ocaziile de 
eroism ne așteaptă la fiecare 
pas. În cronica sa la Titanic, 
criticul Tom Shone de la The 
Sunday Times descoperă că 
„un efect special poate să 
emotioneze": imaginile lui 
James Cameron răscolesc în 
spectator teroarea si mila. 

Un film ca Batman revine 
(regia Tim Burton, 1992), cu 
bogăţia sa de aluzii cinefile, cu 
imaginile sale desprinse parcă 
dintr-un vis (un cărucior de copil 
navigând prin canale; o armată 
de pinguini invadând orașul 
etc.), cu emoţiile si ambiguităţile 
sale (personajul negativ murind 


printre pinguinii care sunt singu- 
ra sa familie, Batman urmărind 
prin ninsoare umbra unel femel 
și găsind o pisică) - un astfel de 
film îi dezminte pe cei care cred 
cá blockbuster-ul va 0 
moarte cinematogralului, Rä- 
mâne de văzut ce și cât no oloră 
blockbuster-urile verii lul 1998, 


Vara lor, 
toamna noastră 


ână la toamnă, când 
p filme vor ajunge, 
probabil, la nol, (nu 

putem face supozilii), lată câte 


va titluri, cu atuurile și promisiu 
nile lor. 


The X-Files: popularitatea 
serialului (si în România) garan- 
tează un public dornic să-i 
urmeze pe agenţii Mulder și 
Scully de pe micul pe marele 
ecran; așteptările admiratorilor 
sunt mari, dar sloganul publici- 
tar („Amintiţi-vă de cea mai 
cumplită spaimă pe care ati 
trăit-o si inmultit-o cu X!) 
promite un mister pe măsură. 

The Mask of Zorro: lui Antonio 
Banderas i se potrivesc de mi- 
nune capa si spada spadasinu- 
lui justitiar, dar va fi el oare un 
Zorro la fel de agil si de spiritual 
ca Douglas Fairbanks? Îl ajută 
Anthony Hopkins, într-o ipos- 
tazå flamboaiantă. 


The Avengers: o reactualizare 
a faimosului serial de televiz- 
iune al anilor '60 și „un film de : 
acţiune suprarealist“, așa cum 
foarte îmbietor îl prezintă regi- 
zorul Jeremiah Chechik; Ralph 
Fiennes (manierat și anacronic) 
și Uma Thurman (bătăioasă și 
sexy) ar putea deveni „cuplul 
verii“ și, judecând după intervi- 
uri, Sean Connery s-a distrat de 
minune în rolul său negativ. 

Lethal Weapon 4: Mel 
Gibson, Danny Glover și regi- 
zorul Richard Donner nu mai au 
nevoie de nici o prezentare. 

Snake Eyes: Brian De Palma, 
poate cel mai talentat regizor de 
thriller de la Hitchcock încoace, 
îl întâlnește pe Nicolas Cage, un 
actor care poate juca la fel de 
convingător îngeri, păcătoși, 
bufoni, eroi romantici și eroi de 
acțiune; rezultatul ar putea să 
se dovedească cel mai pasionat 
thriller al verii. 

Armageddon: un meteorit 
enorm, Pământul la un pas de 
anihilare, patriotism, jertfe 
nobile si Bruce Willis pe post de 
salvator al omenirii. 

e la thrilleruri sofisticate 

De comedii de acțiune, 

de la omagiu nostalgic 

la propagandă patriotică, oferta 

acestei veri este suficient de 

bogată ca să convingă că diver- 

tismentul hollywoodian e în 
viață si în continuă mișcare. 

Andrei GORZO 


١ 0 اتسا‎ 


4 p» >a m 
[ TERG 


1974, la Los Angeles, California, SUA (v. și Profil nr. 6/97). în primul an de școală. Familia locuia într-un cartier sărac pradă 

*' Mama Irmalin Idenbirken era originară din Düsseldorf, iar tatăl, violenței, drogurilor si pedofiliei încât părintii - care după despårtire nu 
George DiCaprio, provenea dintr-o familie de italieni din provin- au fost niciodată inamici unul cu celălalt - au fost fericiti că 
cia Caserta, dar părintii săi se stabiliseră în Germania. băiatul a ajuns adolescent fără să aibă probleme. Difi- 
irman și George s-au cunoscut in 1967 la colegiu, „4 cultåtile erau mai degrabă de ordin financiar, până 
în California, unde familiile lor se mutaseră într-o zi când Adam a fost ales să apară într-un 
după război. Era momentul comunităților spot publicitar, fiind plătit cu 50.000 de 
hippy, al copiilor din flori, al luptelor paci- dolari. Leo care il imita, tot timpul, a vrut 
fiste, al rockului si al marijuanei. Erau să aducă și el bani în casă. Î rugă pe 
într-o călătorie la Florența, și se aflau tatăl său, să-l prezinte pentru un cas- 
pe Ponte Vecchio, când irmalin și-a ting publicitar. Trec însă luni de zile si 
făcut curaj să-i spună soțului, care încercările sale eșuează. Băiatul 
nu-și dorea copii, că este însărci- avea atunci 8 ani, dar deja se 
nată. Ei au continuat să fie o familie indrágostise de actorie. După încă 


V: reamintim, Leonardo DiCaprio s-a născut la 11 noiembrie pe o fetiță cu părul lung fără să-i tale buclele blonde până când a ajuns 


originală și după nașterea lui Leo. | doi ani de încercări un producător 
Când băiatul a împlinit un an, George il debutează, în sfârșit, într-un spot 
și-a abandonat sotia pentru o altă publicitar T.V. Copilul s-a temut să 
femeie care avea deja un băiat de le spună părinților, dar ei au întâmp- 


patru ani, Adam. George își câștiga 
existența desenând povești pentru 
B.D.-uri. inmalin ajutată de medicul 
familiei, nimeni altul decât doctorul 
Fleiss (tatăl faimoasei patroane de bordel 
Heidi Fleiss care a provocat in anii trecuți 
marele scandal de la Hollywood) i-a găsit un 
post de secretară. Báietelul își petrecea nopțile un mic rol in Critters 3. „Este cel mai urât film care 
îngrijit de mama, iar zilele cu tatăl care desena acasă, de a existat vreodată”, spune astăzi DiCaprio. Dar debutan- 
fapt în noua sa locuință alături de micuțul Adam cu care Leo a tul se făcuse deja remarcat și primește un rol in serialul Growing 
sfârșit prin a se împrieteni, devenind nedespártiti. Mama l-a purtat ca Pains. Avea 18 ani... 


inat acest început ca pe un mare 
— j succes. În următorii ani Leo a cucerit 

micul ecran in multe roluri secundare 
din scurtmetraje produse de Compania 
Disney. Primele apariții in seriale de 
ficțiune le-a făcut in Santa Barbara și 
Outsiders. Când avea 17 ani, Joe Dante îi oferă 


FILMOGRAFIE e 1991 - Critters 3 (horror, S.F.) e 1992 - teleserialul Growing Pains (comedie de familie); 
e Poison Ivy (thriller). e 1993 - This Boy's Life (dramă, partener Robert De Niro); e What's Eating Gilbert 
Grape (dramă, partener Johnny Depp) e 1994 - The Foot Shooting Party (scurtmetraj - dramă) e 1995 The Quick 
and the Dead (western cu Sharon Stone) e The Basketball Diaries (dramă); e Les cents et une nuits (documen- 
tar dramatic filmat în Franţa, dedicat lui Agnès Varda la sărbătorirea a 40 de ani de cinema). Toti actorii din 
acest film printre care Mastroianni, Belmondo, Harrison Ford, Gérard Depardieu etc., au participat la filmări 
neretribuiti e Total Eclipse (documentar-istoric, filmat în Anglia, realizat de Agnieszka Holland) e 1996 - 
Romeo și Julieta (parteneră Claire Danes) e Marvin's Room (dramă) e 1997 - Titanic (dramă) e 1998 - The Man 
in the Iron Mask (capă și spadă, parteneri Jeremy Irons, John Malkovich, Gérard Depardieu). 

28 


Vă ținem și noi la curent cu aventurile sale. 


æ CESSI - colega sa de școală, nu de clasă, 
era cu câţiva ani mai mare decât Leo - a fost cea 
căreia i-a dat primul sărut, când avea 15 ani. Ea l- 
a abandonat însă pentru un coleg mai mare 
« NICOLE BRECHER colegă de clasă cu care 
s-a considerat logodit când avea 16 ani. După un 
an s-au despărțit pentru că familia fetei s-a mutat 
în alt cartier din Los Angeles (vă reamintim că 
acest oraş se întinde pe o distanță de 250 km) 
ې‎ JENNIFER FAUS se pare că a fost primul lui 
mare amor. El spune că ea l-a părăsit din pricina 
profesiei sale care nu-i lăsa timp să i se dedice 
ېب‎ BRIDGET HALL, actriță, își declară amorul 
pentru Leo desi comentariile sunt incerte întrucât 
nu există nici o fotografie cu ei doi împreună 
ې‎ JULLIETTE LEWIS. S-au cunoscut la filmările 
pentru What's Eating Gilbert Grape, 1993, și se 
pare că ea l-a cucerit cu agresivitatea ei (cunos- 
cută și nouă din rolurile interpretate în 
Promontoriul groazei, Strange Days, Născuţi 
asasini). Amândoi dezmint însă că între ei ar fi 
fost vreo idilă e ALICIA SILVERSTONE, blonda 
din Batman și Robin, totuși amândoi afirmă că 
între eo ar fi fost doar „un amor virtual“ «e BIJOU 
PHILLIS - manechin. Se pare că au petrecut 
numai câteva nopţi împreună e KRISTINE ZANG 
- manechin, până acum singura logodnică ofi- 
cială. Legătura lor s-a întrerupt însă în timp ce 
DiCaprio filma Titanic e SHARON STONE este 
cea care a condiționat prezenţa ei în The Quick 
and the Dead de participarea lui DiCaprio pentru 
care era dispusă să plătească onorariul chiar din 
buzunarul ei. Totuși, în ultimul moment ea a 
refuzat să filmeze o scenă de amor cu el, consid- 
erându-l mult prea tânăr. S-a spus însă că în 
afara platourilor actrița nu a mai considerat difer- 
enta de vârstă un impediment în relaţia lor intimă 
و‎ DEMI MOORE. Ambii au negat că ar fi existat 
o relaţie intimă între ei. Totuși paparazzi au înre- 
gistrat numeroase fotografii cu cei doi în localuri 
nocturne din New York, în vremea când Bruce 
Willis, soțul lui Demi Moore, filma în Europa. Se 
pare că toate aventurile extraconjugale ale lui 
Bruce după ce a revenit din Europa au fost atun- 
ci o ripostă la presupusa legătură a soției sale cu 
DiCaprio æ NAOMI CAMPBELL celebrul 
manechin de culozee, a avut întotdeauna o 
atracţie pentru italieni. Cum Leo are și el puţin 
sânge italian, se pare că nu a scăpat avansurilor 
ei într-o vacanţă în Caraibe. Dar nici în acest caz 
nu există probe concrete e KATE MOSS initial 
top model. Se pare că ea a fost cucerită de faptul 
că Leo îi putea vorbi în limba germană «e KARLA 
PANELA, tot manechin, celebră în Cuba, tara ei 
de origine, dar mai puţin cunoscută în Europa. Ea 


l-a cunoscut pe seducütorul actor în timp ce el se 
afla in vacanţă in Cuba de unde au plecat pentru 
câteva nopți in Caralbe «e LIZ BERKLEY protago- 
nista din Showgirls, Faptul că Leo i-a cucerit inima 
a fost confirmat de jurnalişti prin pumnul pe care 
DiCaprio l-a primit din partea logodnicului aces- 
teia, scenaristul Rogar Wilson, într-un local din 
New York se LEONOR VARELA actriță elvețiană 
cu care û jucat in Masca de fier we GWYNETH 
PALTROW fosta logodnică a lui Brad Pitt a 
márturisit cà a petrecut o noapte cu Leo dupá ce 
se imbátasoe Intr-un bar din New York, dar practic 
nu-si mai aminteste nimio 


" À . | " eo 
71; f Ad naorfener 
Li 0 1 Ww j [| 0 LA 71€] bby 

p ^ 


1771 


arter erele 


| MERYL STREEP (parteneră in Camera lui 
Marvin): „E grou alll închipui când îl vezi mereu 
cu surâsul pe buze că dø îndată ce intră pe platou 
devino col mai senos dintre profesioniști. Un 
asemonea talent se nagte o dată la o sută de ani. 
Când îşi spune replicile este imposibl să-ţi iei 
priviroa de la el $i parcă tot ce-l înconjoară 
disparo" & SHARON STONE (parteneră în The 
Quick and the Dead): „E un geniu. Toti actorii de 
vârsta sa dorono så arate că sunt duri și nu vor să 
le fio cunonoute punctele vulnerabile. Leonardo, 
dimpotrivă, EI ente o floare rară, este o persoană 
delicată aga că fiecare vede acest lucru. Cred că 
este col mai bun actor din generaţia sa" e KATE 
WINSLET (parteneră in Titanic): „Cred cá este cel 
mai frumos bărbat de po lume, este cel mai bun 
actor din acest secol, Nimeni nu-i poate sta 
alături" ® CLAIRE DANES (parteneră în Romeo si 
Julieta): Leonardo e cu adevărat un geniu. Nu 
numai că pe platou este foarte amuzant, dar nicio- 
dată nu mi-aş fi putut închipui cá as filma niște 
scene atât de romantice cu un băiat pe care abia 
il cunoscusom,… Aş fi putut chiar să mă 
îndrăgontono de ol, dar a fost imposibil pentru cá 
el ili dă impresia că nu ia niciodată în serios 
femelle, Am petrecut impreună patru luni si n-am 
putut să-mi dau seama când juca si când era el 
însuşi, Nu ştiu dacă asta e un compliment sau nu 


dar eu n-am reușit niciodată să știu care era Leo 
cel adevărat. Una din cele mai plăcute calităţi ale 
sale este aceea de a ști să te facă să râzi în orice 
situaţie chiar și după ce ai filmat o scenă extrem 
de dramatică. Este o calitate toscană; el știe 
întotdeauna cum să pună capăt angoasei sau ten- 
siunii. Leo este incontestabil foarte plăcut de priv- 
it, dar are și o carismă romantică și o enormă 
sensibilitate“ e DAVID RUBIN (casting director la 
Romeu și Julieta): „Are o abilitate înnăscută pen- 
tru a se lăsa pătruns de personajul său până în 
vârful unghiilor. Cred că este cel mai intuitiv actor 
și cel mai bun actor la timpul prezent“ e JAMES 
TOBACK (scenarist): „Leonardo e perseverent și 
perfectionist. Când începe să filmeze o scenă 
vrea ca totul să fie perfect și nu permite nimănui 
să nu se concentreze. Lui nu-i scapă nici un detal- 
iu care ar putea să-l distragă, căci nu-și permite 
să dea greș“ e AGNIESZKA HOLLAND (regi- 
zoare Total Eclipse): „Leo este ca un mediu. el se 
concentrează mental și fizic parcă pentru a găsi 
acolo în interiorul său toate informaţiile posibile 
asupra unei persoane dispărute sau inexistente. 
Apoi se transformă complet în acea persoană. 
Este cu adevărat impresionant“ e BAZ 
LUHRMANN (regizor - Romeo și Julieta): 
„Leonardo este un actor extraordinar. Cred că a 
fost un Romeo perfect, el a devenit exemplul 
suprem pentru noua generaţie de actori" & DAVID 
THEWLIS (partener în Total Eclipse): „Este într 
adevăr un camarad de lucru care iese din 
obișnuit. Eram cu toții stánjeniti când a trebuit să 
filmám o scenă de sex între bărbați, dar ol 
reușește întotdeauna să dedramatizeze o situaţie 
și să facă să râdă pe toti cei prezenţi pe platou, 
Dar în clipa când se aprind reflectoarele si se 
spune motor el devine profesionistul cel mai 
meticulos pe care l-am văzut vreodată“ 
e ROBERT DE NIRO (partener in Camera lui 
Marvin): „Când am hotărât să mă implic în acest 
film am spus de la început că vreau să-l am alături 
pe Leonardo. M-a emoționat în mod deosebit 
când am filmat împreună cu câţiva ani în urmă 
Boy's Life“ e DIANE KEATON (parteneră 
în Camera lui Marvin): „Dacă aș avea cu 30 de 
ani mai puţin as dori să interpretez rolul 
logodnicei sale“. 


29 


30 


Ce gândește “DiCaprio 
despre: 


€ PRIMUL AMOR: „Am uitat numele fetei care m-a făcut 
să visez pentru prima dată. Nu mai știu cum arăta, dar știu 
că era cu un an mai mare“ ۵ PRIMUL SĂRUT: „A fost cel 
mai dezgustător moment din viata mea“ ® SEX: „ Când ai 
vârsta mea este ca si cum ai simţi un pumn în stomac sau 
un cui în creier“ ® ȘCOALĂ: „N-am prea reușit la materiile 
care nu mă interesau sau consideram că nu-mi vor folosi în 
viață“ € CĂSĂTORIE: „Sunt absolut foarte sigur că má voi 
căsători și îmi doresc mulţi copii, dar nu a venit încă momen- 
tul“ 6 FETE: „Îmi plac fetele inteligente, amuzante, cu o per- 
sonalitate puternică. As dori ca aleasa mea să rămână ea 
însăși, nu-i obligatoriu să se adapteze gusturilor mele. Dar 
cea care va vrea să-mi stea alături trebuie să înțeleagă că 
nu voi putea renunţa la libertatea mea pentru nimic în lume“ 
e ACTORI: „Celor care vor să să aleagă această profesie le 
spun: urmáreste-ti visul, dar aminteste-ti că este vorba de un 
vis care se adevereste numai dupá o muncá grea si de 
lungă durată. În ceea ce mă privește má las condus in 
alegerea rolurilor de instinct" e SUCCES: „De când am 
început, parcă zbor mereu spre înălțimi într-un planor. Sper, 
când va fi să fie, într-o coborâre mai puţin rapidă, decât a 
fost urcușul“ & PUBLIC: „Oricât ai fi de bun, publicul dorește 
mereu mai mult. Este un raport dur, dar publicul mertă să fii 
mereu mai bun. În ceea ce mă privește urăsc să vorbesc în 
fata unei mulţimi. Nu știu de unde mă cuprinde atunci o stare 
de teamă și nu mă simt deloc la locul meu“ 9 FANI: „Ei ar 
dori ca tu să fii cu capul în nori și te iubesc pentru asta. Apoi 
ar dori ca tu să fii cineva foarte serios ca ei să poată 
descoperi latura ta obscură. Dar nu te doresc erou, căci eroii 
sunt făcuţi să cadă de la înălțime și să se sfărâme. 
Recunosc că m-am distrat mult mai bine de când am devenit 
faimos, decât în viata mea de până atunci“ e DROG: „Pot să 
spun un singur lucru: nu m-am drogat niciodată în viaţă și 
acest lucru nu mă interesează. Singurul meu drog este 
“nutrasweet!“ € FERICIRE: „Cred că deocamdată am atins 
fericirea doar la suprafaţa ei. Ziua cea mai fericită din viaţa 
mea a fost când am putut să-i fac cadou tatălui meu, când a 
împlinit 50 de ani, o mașină“ e PRIETENI: „Îmi place să fiu 
înconjurat de oameni plácuti, în special la Los Angeles" e 
CĂLĂTORII: „Este partea cea mai plăcută a profesiei mele: 
să călătorești pe banii producătorilor“ ® SINGURĂTATE: 
„Când sunt singur doresc mereu să am lângă mine pe cine- 
va. Apoi îmi spun că singurătatea te ajută să devii mai put- 
ernic“ € EL ÎNSUȘI: „Mă schimb în fiecare zi. Cred că n-am 
înteles încă cine sunt, dar cred că sunt amuzant, aventuros 
și misterios. Dacă peste zece ani mă voi sătura să fiu actor 
mi-ar place să devin regizor. În orice caz aș dori să rămân în 
lumea filmului“ ® BASCHET: „Refuz să pierd vreo partidă în 
care joacă Los Angeles Lakers. Mi s-a întâmplat să întrerup 
și o filmare pentru a vedea echipa mea favorită“ ® FAMILIE: 
„Cel mai important lucru pentru mine este să trăiesc în 
mijlocul familiei și printre prieteni care mă consideră simplu 
Leo si nu un star. Părinţii mei fac parte din viata mea nu 
numai pentru că mi-au fost mereu alături, ci pentru că întot- 
deauna m-au surprins. Ei au fost într-adevăr minunati. Am 
fost o familie hippy“ € HOLLYWOOD: „Niciodată n-am să 
urmez legea lui, lăsându-mă cumpărat de bani. Nu accept 
un rol pentru bani iar în clipa când nu voi mai putea alege 
sau voi fi constrâns să fac roluri minore, am să renunţ“ 
e VIITOR: „Cine poate spune cum va fi!“ m 


CHOW YUN-FAT. Zecile de filme și sutele 
de episoade în seriale tv pe care le-a 
turnat la Hong Kong au făcut din el un 
star al continentului asiatic Spre 
deosebire de Jet Li și Jackie Chan 
care nu depășesc 1,65-1,70 m înăl- 
time, Chow Yun-fat este înalt, având 
silueta ideală pentru a purta pardesiele 
maxi atât de dragi realizatorului John 
Woo în Sindicatul crimei (1986). Actorul a 
devenit prototipul gangsterului îndrăgostit, 
al răufăcătorului romantic și generos, 
Regizor și actor au devenit foarte buni pri- 
eteni, gusturile lor în materie de cinema 
fiind identice. Amândoi - de pildă, adoră 
filmele lui Jean Pierre Melville. De altfel, din 
Samuraiul s-a inspirat John Woo, făcând 
din Chow Yun-fat un Alain Delon asiatic în 
The Killer. Actorul a debutat pe micul ecran 
în 1973 în seriale melodramatice și intermi- 
nabile, interpretând seducători malefici si 
devenind repede idolul gospodinelor care 
între orele 10-16 nu se dezlipeau de micul 
ecran, uitându-și deseori mâncarea pe foc. 
Ar fi putut rămâne mult timp cantonat în 
asemenea roluri, dacă regizoarea Ann Hui - 
importantă reprezentantă a Noului Val în 
cinematografia din Hong Kong - nu i-ar fi 
oferit rolul unui bărbat distrus de războiul 
din Vietnam în The Story of Woo Viet. Din 
acel moment, Chow Yun-fat a trecut de la 
statutul de idol al gospodinelor, la statutul 
de actor preferat al tinerilor realizatori non- 
conformiști. Succesul comercial a sosit și el 
odată cu John Woo și Sindicatul crimei, iar 
recunoașterea talentului său cu The Killer al 
aceluiași John Woo. 

Cu John Woo, Chow Yun-fat mai face 
Sindicatul crimei 2, comedia polițistă Once 
a Thief si Cu orice pret. O colaborare care 
s-a continuat dincolo de ocean, la 
Hollywood, pentru că Woo avea să fie unul 
din producătorii primului film american al lui 


Chow Yun-fat, The Replacement Kil- 
lers/Ucigași de schimb. Cu toate cá realiza- 
torul Antoine Fuqua n-a reușit să-i pună in 
evidenţă talentul, pelicula l-a adus pe Chow 
Yun-fat în atenţia lumii artistice de la 
Hollywood. În regia lui John Woo el va juca 
în King's Ransom (autorii scenariului, Mike 
Werb şi Michael Colleary sunt cei care au 
realizat Faţă în față) și are în pregătire un 
film de Quentin Tarantino, scris special pen- 
tru el. 

Despre Hollywood și lucrul pe platourile 
de acolo, Chow Yun-fat spunea: „Spre 
deosebire de Hong Kong, aici totul este 
extrem de bine organizat. Ceas! Tehnicienii 
îşi cunosc perfect îndatoririle, iar actorii nu 
sunt atât de stresaţi ca la Hong Kong. Acolo 
am făcut și 15 filme pe an. Treceam - în 24 
de ore - de pe un platou pe altul, într-un 
asemenea ritm că uneori nu mai știam nici 
cum mă cheamă. Dar aveam datorii mari si 
trebuia să fac rost de bani. La Hollywood, 
actorii sunt mult mai bine trataţi, sunt cu 
adevărat vedete și nu niște mașini de făcut 
filme. Singurul lucru care m-a surprins a fost 
că toată lumea insistă să-mi spună “dom- 
nule“. În Hong Kong toti îmi spuneau Fat 
Boy (Grásutul - n.n.). Știu că acasă sunt 
considerat o vedetă, dar niciodată nu m-am 
simţit ca atare. În viața de zi cu zi sunt o 
persoană extrem de plictisitoare. Mă uit ore 
întregi la televizor, stau întins în pat, joc 
mah-jong. Asta o înfurie grozav pe soția 
mea, dar după filmările extrem de obosi- 
toare, simt nevoia să zac pur și simplu...“ m 


Asa Horg وما‎ t 


de actori care au particularitatea că 

sunt - aproape toţi - „exportabili“ . 
Producătorii hollywoodieni au început să-i 
descopere, aproape în același timp cu regizorii 
proveniţi din aceeași insulă (vezi „Fan Club“ nr. 
3/98). Să-i cunoaștem pe câţiva dintre actorii 
din Hong Kong plecaţi să cucerească 
Hollywoodul: 
JET Li. Megastar al Asiei, el este aproape 
necunoscut în Occident, dar se așteaptă ca 
Armă fatală 4 să-l facă celebru (interpretează 
pe șeful unei temute triade). În viata de toate 
zilele, actorul a fost el însuși hărțuit de mafia 
chineză, trebuind să stea ascuns în Statele 
Unite aproape doi ani, după ce managerul lui a 
fost ucis! Născut în Pekin în 1963, el a urmat 
Școala de Sporturi (20 candidaţi aleși dintre 
câteva mii). Maestru de arte marţiale, la 11 ani 
obţine primul titlu de campion national de 
wu-shu. Face parte din delegaţia care 
reprezintă artele marţiale într-un turneu mondi- 
al și este primit astfel la Casa Albă de către 
Richard Nixon. De patru ori campion de wu- 
shu, el ajunge idolul tinerilor chinezi. Se 
impune pe ecran cu rolul din Templul din 
Shaolin, apoi Artele marţiale de la Shaolin și 


| [^ Kong are un impresionant numár 


Copiii din Shaolin. Triumfá cu rolul fiului 


răzbunător ajuns bonz (prin forța 
împrejurărilor) în templul din titlu. Explicația 
imensului succes nu stă în charisma - limitată 
- a actorului, ci mai ales în aportul moral al 
rolurilor si în secvențele de luptă netrucate. 
Asemenea lui Bruce Lee, Jet Li este un fel de 
David în luptă cu Goliath (reprezentat de cele 
mai multe ori de japonezi, americani sau ruși). 
Filmele realizate în Hong Kong: Black Mask 
(science-fiction cyberpunk) sau Dr. Wai (versi- 
une asiatică a lui Indiana Jones) sunt 
mediocre, dar își au spectatorii lor. Jet Li s-a 


autoexilat în Statele Unite si primul rol alături 
de staruri ca Mel Gibson si Danny Glover i-ar 
putea deschide poarta spre celebritate. 

MAGGIE CHEUNG. La inceputul carierei nu inter- 
preta 


docât  gâsculițe speriate, salvate 


periodic de Jackie Chan. Fostă manechin și 
regină a frumusetil in concursuri televizate, ea 
a fost partenera starulul asiatic în seria Police 
Story, dar și In Twin Dragons si Project A2. 
Rolurile 06060۱00 au adus o notorietate care a 
ajutat-o så filmeze cam 12 filme pe an, nu prea 
multe dacă (inem seama că in Hong Kong unii 
actori pot juca anual in peste 25 de filme. Cel 
care a 8008-0 din rolurile de plan doi a fost 
regizorul Wong-Kar Wai care a distribuit-o in 
polarul As Tears Go By. Maggie Cheung 
devine imediat actrita preferatá a realizatorilor 
independenţi din Hong Kong. Tráind conforta- 
bil, gratie rolurilor in comedii ușoare, ea cola- 
boroază in acelagi timp cu Ann Hui, Clara Law, 
Stanley Kwan (al cărui Center Stage îi aduce 
Ursul de aur pentru interpretare la Festivalul 
de la Berlin in 1992), din nou cu Wong Kar- 
Way (Anii noştri sălbatici, Urmele timpului). 
Olivier Assayas Îl coro să o interpreteze pe... 
Maggie Choung In Irma Vep, omagiu adus 
Vampirilor lul Louis Feuillade. Escapada ei 
occidentaláà nu no tormină aici, pentru că 
urmoază Chinese Box (alături de Jeremy Irons 
şi Gong Li) tot de Wayne Wong, si anul viitor, 
un rol într-un film al lui Bertolucci despre 
mandarinii chinezi, 

LESLIE CHEUNG, Până anul acesta, n-a filmat în 
Europa și Statele Unite. El este totuși unul din- 
tre actorii emblematici ai cinematografiei din 
Hong Kong din ultimul deceniu. Fost student la 
belle arte la Londra, s-a lansat ca interpret de 
muzică pop. Din 1997 a fost singurul star 
chinoz capabil să umple până la refuz sta- 


dioanele cu puștoaice de-a dreptul isterizate 
de cântecele lui siropoase. John Woo îi 
încredințează rolul fratelui mai mic, idealistul 
polițist din Sindicatul crimei. O reală perfor- 
mantá dramatică. Leslie Cheung dovedește că 
poate interpreta orice fel de personaj; scrib 
naiv, poltron și îndrăgostit (trilogia Povești cu 
fantome chineze), aristocrat (Rouge), rebel vio- 
lent (Anii nostrii sălbatici), hot de obiecte de artă 
(Once a Thief de John Woo)... Extrem de 
îndrăzneț, în ciuda înfățișării sale de băiat de 
familie bună, el interpretează de asemenea un 
cântăreț de operă specializat în roluri feminine 
(Adio, concubina mea de Chen Kaige) și un 
homosexual în Happy together de Wong Kar- 
Way, ambele prezentate la Cannes și impuse 
cu succes pe ecranul internaţional. 

TONY LEUNG. Numele lui este legat definitiv de 
un singur film: Amantul de Jean Jacques 
Annaud. : 

Nåscut in 1957, Tony Leung a tråit mereu cu 
filmul alåturi: tatål såu era proiectionist intr-un 
cinematograf in care nu se difuzau decåt filme 
occidentale. A urmat cursuri de artå dramaticå 
și împreună cu alti doi prieteni a înființat o 
revistă de cinema care... l-a adus îna tentia 
regizorilor. Urmeazá astfel o carierá artisticá 
singulará. Refuzá rolul lui Pu Yi din Ultimul 
împărat al lui Bertolucci, interpretând aceeași 
figurá istoricá intr-o productie chinezá, real- 
izatá de Li Hanhsiang, din solidaritate cu regi- 
zorul care-i propusese - primul - acest rol. 
Alegerea il costá scump: este trecut in fruntea 
actorilor indezirabili din Taiwan, pentru cá 
jucase într-un film produs in China populară. 
Someazá aproape doi ani, nici un producător 
neîndrăznind să-i mai ofere de lucru. Se 
relansează după rolul Amantului, jucând în: 
Gun Men (unde interpretează un Elliott Ness în 
versiune chineză); Sindicatul crimei 3 (este 
ucigaș bântuit de remușcări); Farewell China 
(sot neconsolat după moartea soției). 

Compoziții diferite pentru un actor deosebit 
care a refuzat cu încăpățânare să filmeze în 
Europa, până când Robert Altman i-a propus 
un rol. Evident nu a rezistat ofertei... Filmul se 
află deocamdată în faza de proiect. 

Doina STĂNESCU 


SPICE GIRLS PORNOGRAFICE 
Geeta Chandran, actriță si 
dansatoare clasică, originară din 
India, a cerut guvernului țării sale så 
anuleze concertul grupului Spice Girls 
programat pentru luna noiembrie a 


acestui an. Cele cinci „fete picante“ ar 
trebui să cânte la Khajuraho (oraș sit- 
uat nu departe de New Delhi), într-o 
zonă arheologică celebră pentru 
sculpturile sale erotice. Locul este 
însă considerat sfânt și nici chiar 


artiștii locali nu au acces în incinta 
spendidului monument. „Statuile fac 
aluzie la continuitatea vieții și a 
voluptátii - a explicat Geeta - iar felul 
în care Spice Girls dansează și-și 
interpretează cântecele se apropie 
mai mult de pornografie decât de ero- 
tism spiritualizat. Prezenţa lor la 
Khajuraho ar fi pur și simplu un 
sacrilegiu“. 
A DOUA 
PREMIERĂ 


Marile companii hollywoodiene si- 
au reluat - periodic - cele mai bune 
filme ale lor realizate de-a lungul 
anilor, cheltuind la a doua premieră 
sume considerabile pentru 
publicitate. 

Relansarea lui Grease anul acesta 
a constituit o surpriză , întrecând 
aşteptările: peste 20 milioane dolari 
încasări în doar zece zile! Acest suc- 
ces se speră că va fi continuat cu 
Vrăjitorul din Oz (care anul acesta 
împlinește 60 de ani de la premieră) 
și cu Funny Girl (ceva mai „tânăr“, 
doar 30 de ani de la lansarea pe 
ecrane). Nu însă toate filmele clasice 
câștigă partida. Un film prea „de artă“ 
nu atrage decât un număr restrâns de 
spectatori (este cazul lui Vertigo, care 
anul trecut nu a obținut decât 1,8 mil- 
ioane dolari). Filmul care va fi sigur un 
eveniment - după cele 25 milioane 
încasate în doar o săptămână este 


UN CRITIC ROMÂN ÎN JURIUL SUNDANCE 


Pe 18 iulie a.c. a avut loc la Budapesta al doilea Laborator Central - European de scenariu, organizat de Sundance 
Institute (SUA), Eurofilm (Ungaria) și Apple Film Production (Polonia). Pentru prima oară a participat și România, cu 
patru scenarii selecționate. În urma jurizării comisiei au fost alese pentru work-shop-ul de la Sundance, din această lună, 
trei scenarii poloneze, trei ungurești și două românești - Soare la miezul nopții de P.Berenyi și Bloody Mary de M. 


Plângău. 


Sundance Institute a fost înființat de Robert Redford în 1981, fiind destinat sprijinirii producției americane independente. 
Începând din 1993, programul internațional al Institutului a investit masiv în organizarea unor laboratoare de scenarii în 
America Latină și Europa, printre sponsori numărându-se și Robin Williams. 

La întâlnirea din iulie au participat și directorii fondatori al Eurofilm (Péter Miskolczi), respectiv al lui Apple Film 
Production (Dariusz Jablonski). România a fost reprezentată la discuții de Radu Ionescu (din partea ONC) și de 


criticul Alex. Leo Șerban. 


0 Echipa criticilor români de la Cannes: Alex. Leo Șerban, Adina Darian, 


Magda Mihăilescu și în afara cadrului, Mihai Chirilov, autorul fotografiei 


Exorcistul al lui William Friedkin, 
readus pe ecrane în luna iulie, cu 
ocazia împlinirii a 75 de ani de la 
înființarea companiei Warner Bros. 


LOVE ASASINĂ? 


Kurt and Courtney - documentarul 
realizat de Nick Broomfield 6 
relaţia amoroasă dintre Kurt Cobain si 
Courtney Love (lansată ca actriță în 
filmul lui Milos Forman, Larry Flynt, 
premiat la Berlinala '97) afost în 
sfârșit difuzat în sălile de cinema. 

Broomfield lansează ideea că 
actrița (si cântăreaţa) este cea care |- 
a asasinat pe leader-ul formaţiei 
Nirvana, nefiind vorba de sinucidere 
cum s-a constatat oficial. Courtney 


„Courtney Love suspec 
fi asasinat pe fosi ' 


- Kurt Ca D 


Love a făcut uz de toată influenţa și 
relaţiile pe care le are la Hollywood 
pentru a interzice apariția filmului. 
Ceea ce nu a reușit! 


CE MAI FACE 

MICHAEL ۶7 
După plecarea lui - anul trecut - de 
la compania Disney, nu fără un scan- 
dal de pomină, despre Michael Ovitz 
s-a vorbit ceva mai puţin. Co-fondator 
al companiei Creative Artists (cea mai 
puternică agenţie de impresariat). 
Ovitz nu a făcut altceva decât să-și 
îndrepte atenţia spre un alt domeniu: 
afacerile imobiliare. El a anunțat de 
curând - cu mare risipă mediatică - 
asocierea lui la un proiect imobiliar în 
statul Ohio unde se va construi un 
imens centru comercial dotat cu un 
multiplex. Ovitz a mai investit câteva 
milioane de dolari și în San Diego, 
în construcția unui stadion de 

dimensiuni olimpice. 


x "n si n s i CET» f 7 
سه‎ = æ AL 4^ ul ^ c چ-‎ E 
P یی‎ = ye" AS bd ini cală NC 5 Rs E. - < 


E ES‏ په نون 
ad. o 2 206 3 : = că .‏ رس T‏ ` 3 
بې / — SEN : a Vets E 4 E‏ 
٢ P EEE €‏ مي 
Af Ge UE f ۷ e?‏ , - 
A JA By = 2d »‏ 8 


LN 4 BEES 


ix 
5, 
yix 


izgi mia Yy 


ht $5ee60600e0020946099090045944099à208094 8RRARANRRARARENREPe..SA460000040920€0000ó099020090099659 6499295990» 


a 


GET LUCKY 


An American Original since 1871. 


VÀ e * yy 
I1 


Dir. Cons. CEE nr. 89/622: „Tutunul dăunează grav sånåtåt 


» Primim de la Ambasada 
Poloniei un buletin al eveni- 
mentelor culturale. Așa am 
aflat că regizoare poloneză 
Agniezska Holland a început 
filmările la Continental Drift, 
ecranizare a romanului lui 
Russel Banks, de asemenea 
co-producător, alături de 
Willem Dafoe care deține 
rolul principal. 

În toamnă, Agnieszka 
Holland va realiza - în cali- 
tate de scenaristă și regi- 
zoare - un nou film produs de 
Lions Gate, companie cana- 
diană. Filmul, intitulat 
Thaumaturge, va fi vorbit în 
limba engleză, fiind o copro- 
ductie  canadiano-franco-polo- 
neză. Se va filma la Toronto sau 
Vancouver. În rolul principal: 
Elisabeth Shue. 

Ne întrebăm: vom trăi oare ziua 
când ambasadele noastre vor 
anunţa presei din ţările în care ne 
reprezintă o coproducție româno...? 

» Cel de-al treilea film regizat 
de Tim Robbins se numește The 
Cradle Will Rock. Este vorba de 
eforturile unor artiști din anii 0 
de a pune în scenă o comedie 
muzicală socotită de autorităţi ca 
subversivă. Printre cei care luptă 
pentru libertatea de expresie: 
John Cusack, Susan Sarandon, 
John Turturro și Hank Azaria. 

» Sean Penn va fi confidentul 
unei văduve înlăcrimate (Kristin 
Scott Thomas) în Up at the Villa, 
comedie romantică, a cărei 


SOCI 
(urmare din pag. 14) 


prisma prezentului. Datorită nivelului, 
să-i spunem mediu, al competiţiei 
internaţionale, Marele premiu a fost 
acordat, fapt ce a provocat o „nervoz- 
itate“ deloc fair play din partea organi- 
zatorilor, aflați în pragul unui crah 
financiar (banii pentru festival s-au ter- 
minat mult înainte de anunţarea pal- 
maresului, șoferii de taxi au făcut 
grevă, invitaţii și o serie de ziariști fiind 
confruntati cu jenante situaţii). 

În concluzie, competiţia cine- 
matograficá de la SOCI nu a arătat 
lucruri ieșite din comun, filmul rusesc 
traversând și el o perioadă criză. Dar 
această criză se traduce prin circa 30 


.de proiecte realizate pånå acum, 


34 


numárul premierelor putånd fi dublat 
pånå la sfársitul anului, iar alegerea lui 


e Johg 


actiune se petrece in 1938, la 
Florenta. Regia: Philip Haas. 

» Warner Bros. a amânat pen- 
tru a patra oará inceperea 
filmárilor la Superman Reborn 
(r. Tim Burton). Motivul: scenariul 
- incredintat lui Wesley Strick 
(Sfántul cu Val Kilmer) - nu i-a 
convins pe producátori cá este pe 
másura bugetului de 120 milioane 
dolari. Între timp, regizorul și-a 
definitivat distribuţia. În afara lui 
Nicolas Cage (Superman) îi vom 
vedea pe: Kevin Spacey, Chris 
Rock și Cameron Diaz. 

» O echipă a Crucii Roșii inter- 
naţionale recuperează pe unicul 
supravieţuitor de pe o navetă 
spaţială aflată în derivă. Acesta 
este subiectul noului film al lui 
Walter Hill, Supernova. Sunt 
trimiși în spaţiu: James Spader, 


Nikita Mihalkov în fruntea Uniunii 
Cineaștilor promițând a fi benefică 
pentru finanțele unei industrii cine- 
matografice, extrem de productive cu 
decenii în urmă. Se pare că noul 
președinte al cineaștilor ruși va adop- 
ta o politică dură în ceea ce privește 
raporturile cu finantatorii de film (stat- 
ul sau sursele particulare) pentru a 
redresa tabloul cam anemic al filmului 
rusesc de astăzi. 

C.S. 


P.S.: Călin Stănculescu prin demersul 
făcut a obținut unul dintre filmele 
premiate de Juriul FIPRESCI - 
Călcâiul de fier al oligarhiei de 
Alexandr Basirov - pentru o 
vizionare la București, care va avea 
loc în luna septembrie în Sala 
Uniunii Cineaștilor. Veţi fi anunţaţi 
din timp în presă. 


Angela Bassett, Lou Diamond Phillips si Robin Tunney. 

» Romanul lui André Maurois, La voie royale va fi ecranizat si 
filmárile vor incepe in ianuarie 1999. Cel care s-a incumetat sá real- 
izeze proiectul este Andrei Koncealovski. 

» Dancing About Arhitecture merge pe urmele lui Short Cuts (regia 
Robert Altman). Scenariul reia ideea unui amalgam de personaje ale 
cáror destine se intretaie. Ín plus, regizorul Willard Carroll (asemenea 
lui Altman) va lucra cu actori de primá márime: Sean Connery, Gena 
Rowlands, Gillian Anderson, Madeleine Stowe, Dennis Quaid, Ellen 


Burstyn si Dylan McDermott. 


» Pentru Never Been Kissed, noul film al lui Raja Gosnell, Drew 
Barrymore va fi o jurnalistá angajatá de Chicago Daily sá facá un repor- 
taj într-un campus universitar. Un fel de Beverly Hills 90210 prin 


anii '20. 


» in Ladies' Room, primul film al Gabriellei Cristiani (monteusa 
preferatá a lui Bernardo Bertolucci), John Malkovich interpreteazá un 
milionar afemeiat aflat mai tot timpul in paginile revistelor de scandal. 
Totul se complicá atunci cánd solia lui (Greta Scacchi) face cunostintá 
în toaleta unui teatru cu amanta propriului ei sot. 

» După ce a primit Oscarul de interpretare pentru L.A. Confidential 


ISTANBUL 
(urmare din pag. 15) 


Filmul pornește ca o lucrare de 
ficțiune, dar, la un moment dat, atunci 
când micuța Mina realizează că s-a 
pierdut și refuză categoric să mai 
joace în film, începe documentarul; un 
vérité al întâmplărilor pe care Mina le 
înfruntă în căutarea drumului spre 
casă. 
An competiția naţională filmele ce 
8 intrunit aprecierile juriului au 
fost deja premiate la Antalya, 
Adana, Anger si Paris: Inocentå de 
Zeki Demirkubuz, Baia turceascå de 
Ferzan Ozpetek - o inteligentă 
întoarcere acasă la propriu și la figurat 
si Orașul de Nuri Bilge Ceylan, film 
alcătuit din patru părţi ce urmăresc 
patru vârste diferite, în relaţie cu cele 
patru anotimpuri. Acest film a fost 
remarcat și de juriul FIPRESCI alături 
de No Budget Story al grecului Renos 


Kim Basinger a fost asaltată de scenariști și regizori. Ea a ales | 


| Africa 
Kukie Gallmann care și-a ded- 
[riva pătrunderii... civilizaţiei. În 
" leviziune - serialul Suspects, in 
ne Tennison, interpretat într-o 


Kate Winslet: „Sunt fericită 

că voi juca alături de Harvey 
Keitel în Holy Smoke. Cât despre 
regizoarea Jane Campion... Am 
plâns la Lecţia de pian“ 


Haralambidis: o altă căutare, de data 
aceasta a mijloacelor financiare pen- 
tru a face un film, avataruri, o frescă 
cu accente sociale, dar și o anume 
inocentá de bună calitate, asemá- 
nătoare celei ce caracterizează 
începuturile cinematografului; ino- 
centa in fata puterii și misterului 
camerei de luat vederi. 

Istanbul este și devine un festival 
din ce în ce mai important, pe de-o 
parte datorită unei selecţii de bun gust 
(din atât cât se produce) și, pe de altă 
parte, pentru că la Istanbul vin filme 
dintr-o arie geografică mai puţin 
răsfăţată de festivaluri. 

Cu ce am rămas în urma lui? 

An primul rând cu un film ce mi-a 

| noii de „vremurile bune“ ale 

școlilor estice, cel al albanezului 
Kijim | Cashku,  multipremiat la 
Toronto, Venetia, New York etc. 
Colonel Bunker este o parabolá a 
regimului totalitar din Albania privit 
دو چو سټا‎ 


» Robin Williams îmbracă 
din nou halatul alb după Good 
Will Hunting. În Patch Adams, 
comedia dramatică bazată pe 
fapte reale, el este un medic 
ce reușește să găsească 
remediul miraculos pentru 
durerile de cap ale pacientilor 
săi. (Regia: Tom Shadyac). 

» După moartea lui Raul 
Julia si refuzul 8 
Huston de a relua rolul, noile 
aventuri ale Familiei Addams 
vor avea doi noi interpreţi: Tim 
Curry (Gomez) şi Darryl 
Hannah (Morticia). 

» Julie Gayet a terminat la 
Barcelona filmările la Pourquoi 
pas moi?, comedie de 
moravuri cu Amira Casar, 
Bruno Putzulu, Alexandra 
London, Carmen Chaplin si cu 
participarea amicală a lui 
Johnny Hallyday. Subiectul: 
un grup de prieteni își afișează 
- fără complexe - homosexual- 
itatea si colectioneazá aven- 
turi 06-0 noapte pånå 06 
aflá párintii lor... 

»- Dupá succesul lui City of 
Angels, Nicolas Cage si Meg 
Ryan nu someazá. El va fi Lou 
Zamperini, atletul câștigător la 
Olimpiada de la Berlin din 
1936, luat prizonier in timpul 
celui de-al doilea rázboi mon- 
dial și torturat de japonezi într- 
un lagăr. Nici personajul inter- 
pretat de Ryan în Unhappy 
(titlu provizoriu) nu este mai 
fericit: este vorba de poeta 
Silvia Plath, care s-a sinucis în 
1963, în urma unei depresii 
nervoase. 


prin prisma unui destin individual, cel 
al ofițerului însărcinat cu coordonarea 
operaţiei - inutile și absurde - de 
pregătire a Albaniei pentru apărarea 
de posibili, viitori dușmani proveniţi 
din exterior sau din inte- 
rior. „Buncherizarea“ (operatie în urma 
căreia pământul Albaniei „s-a 
îmbogăţit“ cu 800.000 de bunchere) 
devine, în film, raţiunea de a fi a per- 
sonajului principal și, în egală măsură, 
cauza pentru care, mai apoi, acesta 
este arestat, torturat, închis. Ceea ce 
este cu desăvârșire deosebit în film 
este modul superior în care autorul 
privește aceste realități: fără să acuze 
pe cineva anume, sugerând că fiecare 
personaj este, de fapt, în felul lui, vino- 
vat, un vinovat fără vină, indiferent de 
ce parte a baricadei a fost plasat de 
istorie, iertând, de fapt, cu generozi- 
tate, pe toată lumea. Și astfel filmul 
devine metafora unei mari, vinovate 
confuzii, paradoxală și absurdă. lesi de 


» Alain Berliner (Globul de 
aur pentru film străin - Ma vie 
en rose) i-a propus lui Demi 
Moore rolul din viitorul lui film 


k 
€ Patch Adams este noua comedie'in care va juca Robin Williams Freeman care este si interpret 


principale. 

» Filmul de debut al lui Serge Elleinstrein, Perdido, benefici- 
ază de prezenta lui Jeanne Moreau care va interpreta o femeie 
ce-și idolatrizează fiul cel mic si trăiește alături de un om cinic si 
dezabuzat (Pierre Vaneck). 
Alături de ei: Carlo Brandt și 
Fabienne Babe. 

» Monica Bellucci și 
Tchecky Karyo, alături de 
Dominique Pinon vor încerca 
să dea lovitura secolului: să 
fure un pește rar și apoi să-l 
revândă proprietarului. 
Comme un poisson dans 
l'eau este semnat de Hervé 
Hadmar. 

»- Toni este filmul regizat 
de Philoméne Esposito pe un 
scenariu propriu scris in doar 
douá luni. Eroul - un ucigas 
angajat de Cosa Nostra, se 
îndrăgostește de o tânără jur- 
B nalistă. Cei doi interpreti, 
Alessandro Gassman (fiul lui 
Vittorio) si Beatrice Dalle au 
trecut povestea de amor de 
pe marele ecran ín viata de zi 
Cu zi. 

» Remake-ul american al 
lui Garde à vue se va numi 
Under Suspicion si va fi 
regizat de actorul Morgan 


(aláturi de regizorul Tom Shadyac) (reluând rolul deţinut de Lino 
Ventura). Alături de el: 

intitulat Passion of Mind, Gene Hackman. 
Scenariul: Ron Bass (Rain » Au început filmările după aproape doi ani de pregătiri la 
Man). Fight Club. Regia: David Fincher. Interpreţi: Brad Pitt, Edward 


» Christian Clavior, Joan 
Marie Poiré și regizorul amori 
can John Hugues vor incape 
la sfârșitul 8008۱60 luni, 
filmările la Vizitatorii 3, cu 
Jean Reno si Clavior in rolurile 


la film bulversat, încercând så 1 
într-un fel de neant vàscos un singur 
punct de sprijin do la omare så poli 
reconstitui noțiunile de bine-ráu, da-nu, 
adevăr-minciună, , 

Cu ce am rămas? Cu un føl de gust 
amar, nici un film românesc In nici una 
dintre secțiunile acestui festival de film 
de ficțiune si o singură roforiro la 
România într-un prolect, unde filmările 
au loc înainte de venirea mea, pro- 
ductia franceză - Gadjo Dilo, Am mai 
rămas cu bucuria că autorul albanez al 
filmului Colonel Bunker şi-a făcut studi- 
ile de film la Bucureşti, la ATF, in 
clasa acestui excepțional mentor care 
este doamna Elisabota Bostan, am mai 
rămas cu o frază rostită pe scenă în 
seara închiderii: „... Sunt proa multe 
festivaluri și prea putine filme caro să 
fie promovate in festivaluri“, am mai 
rámas... 

8. P. 


Norton, Helena Bonham Carter si cántáretul Mat Loaf. Pitt si 
Norton vor fi doi prieteni a cáror pasiune este de a colinda 
cluburile private unde bărbaţii merg så se bată si... så fie bătuți. 

» Luna aceasta, Ewan McGregor a demarat - în Irlanda - 
filmárile la Nora: iubirea tumultoasă a romancierului James 
Joyce și a Norei Barnacle. Ewan va fi scriitorul, iar Nora este 
interpretată de Susan Linch. Regizorul Pat Murphy este şi 
autorul scenariului. 

» Holy Smoke este noul film al regizoarei australiene Jane 
Campion, pe un scenariu scris de sora ei. În rolurile principale: 
Kate Winslet și Harvey Keitel. Este povestea de dragoste dintre 
o tânără scăpată de sub influenţa unei secte si un bărbat mai in 
vârstă care încearcă să o integreze în societate. 

>> Foarte solicitat, Rupert Everett filmează în prezent la 
Londra, alături de Gabriel Byrne, Kate Blanchett, Julianne 
Moore și Minnie Driver în adaptarea piesei lui Oscar Wilde, Soţul 
ideal, preodusă de societatea lui Mel Gibson. Regia: Oliver 
Parker. Everett va fi apoi personajul negativ confruntându-se cu 
Matthew Broderick în aventurile cinematografice ale 
inspectorului Gadget (r. David Kellogg). lar la sfârșitul anului o 
va avea parteneră pe Madonna în The Next Best Thing - despre 
o celibatară care îi cere celui mai bun prieten, un homosexual, 
să devină tatăl copilului ei. 

D.S. 


35 


O surprizå: Grease a 
incasat 20 milioane dolari 
la a doua premierå (cu: Olivia 
Newton-John si John Travolta) 


PIRATERIE 
Filmul lui James Cameron 
continuă să bată tot felul de 
recorduri: 

m A fost vizionat de peste 
120.000 de islandezi, adică 
45% din populaţia insulei; 

m A devenit filmul cel mai 
„piratat“. Vândute cu zece 
dolari, casetele provin, se 
pare, din copiile realizate de 
Paramount și trimise celor 
5.400 de votanti ai Oscarului. 
Altele - de foarte proastă cali- 
tate - au fost copiate în sala de 
cinema cu ajutorul unei 
camere video: imaginea este 


um Nu 


we in Armaggedon 
(r. Michael Bay) 


neclará, pe fondul sonor se 
aud zgomotele sălii si uneori 
apar chiar spectatori care trec 
prin fata ecranului; 

m Tot datorită Titanicului, 
bugetul viitorului film al lui 
Cameron, Spiderman va 
depási 250 milioane dolari, iar 
interpretului principal - care se 
spune cá va fi același 
DiCaprio, i se va oferi suma 
record de 27 milioane dolari. 
Bineînţeles, impozabili. 


»- EGALITATE...SI 
NU PREA 

Pentru cine calcá peste cele 
180 de amprente ale starurilor 
din fata lui Mann's Chinese 
Theatre de pe Hollywood 
Boulevard un lucru este evi- 
dent: bárbatii sunt mai egali 
decát femeile. Sigur, se aflå 
imortalizate în beton urmele 
pașilor lui Marilyn și Jane 
Russell, dar este vorba de 
staruri de mult apuse. Dar, de 
când Ted Mann a cumpărat, în 
1973, cinematograful de la 
celebrul său precursor Sid 
Grauman, 28 de actori, printre 
care Arnold Schwarzenegger, 
Eddie Murphy, Jack Nicholson, 
Michael Douglas, Al Pacino, 
Denzel Washington, Steven 
Seagal sunt prezenți prin 
urmele pașilor în asfalt. În 
schimb, dintre actrițe doar 
Meryl Streep și Whoopy 
Goldberg. Cât despre Julia 
Roberts, Demi Moore, 
Jodie Foster sau Barbra 
Streisand, nici vorbă. O 
nouă manifestare macho a 
Hollywoodului? Da și nu, 
pentru că de exemplu, 
Jodie Foster și Julia 
Roberts au refuzat ele 
însele această onoare. 
Celor care susțin că 
„selecţia“ de la Chinese 
Theatre este sectară, li se 
răspunde cu remarca unui 
băiețel: „E misto, există 
până și amprentele lui 
R2D2 și ale lui C3PO! 
(roboții din Star Wars - 
n.n.) Și chiar labele lui 
Donald rátoiul! Și apoi, să 
mai amintim că primele 
amprente din interiorul 
stelei cu nr. 1 din faţa lui 


Chinese Theatre au 
aparţinut unei actriţe: 
Norma Talmadge. 


>> MEGASTUDIO 

Cel mai mare studio de cine- 
ma din lume a fost inaugurat 
cu trei luni în urmă în India, la 
Hyderabad. Ramoji Film City 
(de la numele proprietarului 
lui, omul de afaceri Ramoji 
Rao) a fost construit în doi ani 
și a costat 45 milioane dolari. 
„Orașul-cinema“ cum a fost 
supranumit, numără 40 de stu- 
diouri, 150 de parcuri proiec- 
tate în diferite stiluri (după 
epocile pe care le reprezintă). 
De asemenea au fost recon- 
struite - în mărime naturală - 
străzi întregi din Las Vegas, 
Madrid, New York, Los 
Angeles. În acest mega-studio 
se pot turna peste o sută de 
filme în același timp. 


» LOLITA ÎN STATE 

După un veritabil scandal 
care s-a lăsat cu multe uși 
trântite, Adrian Lyne a găsit - 
în sfârșit - un distribuitor în 
Statele Unite pentru mult 
comentatul său Lolita (v. nr. 
4/98). Reţeaua Showtime a 


cumpărat totalitatea drepturilor 
de autor pentru patru milioane 
dolari. Telespectatorii ameri- 
cani vor putea vedea Lolita 
începând din această lună, o 
difuzare ulterioară a acestuia 
în sălile de cinema rămânând 
încă în discuţie. > 


LAM t Yi 
Barbra Streisand din nou pe 


ecrane cu Funny Girl 


POLITETE 

Cu ocazia unei vizite pe 
care a fåcut-o la studiourile 
cinematografice de la Beijing, 
secretarul de stat Madeline 
Albright i-a spus regizorului 
Chen Kaige că filmul Titanic 
este o „nulitate“. Mai diplomat 
decåt diplomata, realizatorul 
i-a răspuns că nici el n-a fost 
prea impresionat de filmul lui 
Cameron, dar președintelui 
Jiang  Zhemin i-a plăcut 
enorm. O lecţie de politețe 
chineză. 


ȘI ALŢII ... 

După opt ani de existenţă, 
publicaţia americană lunară 
Buzz şi-a încetat apariţia. 
Consacrat „întâmplărilor din 
Los Angeles“, Buzz și-a găsit - 
nu de puţine ori - subiecte 
fierbinţi în lumea show-busi- 
ness-ului. Cu un tiraj de 
145.000 exemplare, ultimul 
său număr din iunie s-a vândut 
ca pâinea caldă, având pe 
copertă pe Milla Jovovici 
(Jeanne d'Arc în versiunea 
realizată de Luc Besson). m 


M TETTTTRTTTYTTTT TT A 
TUM 


e 


HH, 


"H 


P convocånd la 


Exotism si revelatii 


sa cum spunea George 
Aus: la gala de 
s deschidere a Zilelor filmu- 
| lui din America Latină ar fi fost 
“păcat ca publicul nostru să 
“rămână cu impresia cá cine- 
matograful din Argentina, Mexic, 
| Venezuela, Bolivia, Columbia sau 
alte ţări hispanofone din „Lumea 
| nouă“, descoperită de Columb, se 
| rezumă la telenovele. Ambasada 
| Mexicului a avut iniţiativa unei 


“| mari retrospective cu pelicule 


"| marcante produse în acest spaţiu, 
Cinemateca 
“| Română multi cinefili dornici să-și 

| aducă la zi informaţia privind 
| acest cinema exotic, clocotind de 


"| vitalitate și de adevăr de viaţă. 


|| Selecția a fost ocazia unor 
" reîntâlniri (ca cele cu deja cla- 


"| sicele O cangaceiro al brazilianu- 


“| lui Lima Baretto sau Lucia și 
| Cecilia semnate de cubanezul 


LT Humberto Solâs). Ea a cuprins 


însă și noutăţi, unele dintre ele cu 


| | efect de revelaţie. E cazul, de 
FE pildă, al peliculei columbiene 


"| Strategia melcului de Sergio 
| Cabrera, distins cu Marele Preniu 
| la Valladolid în 1994. Este un film 


coral, în care prim-planul este ocupat de un 
grup de personaje, niște oameni modesti, 
somati să evacueze imobilul unde locuiesc 
cu chirie. Soluţiile găsite de ei pentru a 
eluda ordinul de evacuare sunt de o inge- 
niozitate disperată iar solidaritatea dovedită 
de ei, impunătoare. 

Cum se solidarizează oamenii în fata 
necazurilor ni s-a demonstrat într-un re- 
gistru  intimist în Soarele toamnei 
(Argentina) de Eduardo Mignogna povestea 
unei iubiri târzii dintre o femeie care își 
caută un partener de viaţă prin mica public- 
itate și un văduv atins de o boală 
necruțătoare. Premiată pentru acest rol la 
Festivalul de la San Sebastian în 1996, 
Norma Aleandro ne-a emoţionat cu aceeași 
intensitate ca în Istoria oficială de Luis 
Puenzo. Portrete feminine memorabile a 
impus și celălalt film argentinian al selecției, 
Viaţa după Muriel de Eduardo Milawicz, dar 
și Ca apa pentru ciocolată (Mexic) de 
Alfonso Arau, ecranizarea romanului omon- 
im de Laura Ezquivel. Filonul realismului 
magic este profund exploatat de această 
peliculă cu o eroină înzestrată cu geniul 
artei culinare. Tot o saga de familie cu des- 
tine feminine situate in prim plan este 
ecuadoriana La tigra de Camilio Luzuriaga. 
Credinta in magie justificá gesturi intempes- 
tive si comportamente despotice ín cazul 


„tigroaicei“ care îi domină pe toti ceilalți. 

Caractere puternice si. dictatoriale 
populează și Rio Negro (Venezuela), una 
dintre revelatiile selecţiei. Regizorul 
Atahualpa Lichy evocă viaţa unui sat fidel 
obiceiurilor sale ancestrale și rămas în 
afara timpului și a civilizaţiei (ne aflăm în 
anul izbucnirii Primului Război Mondial). 
Autorul descrie cu sarcasm mecanismele 
instalării puterii totalitare, demonstrând că 
cei care ajung să dispună de viaţa celor- 
lalti știu întotdeauna să profite de subdez- 
voltare. 

Dintre titlurile cele mai importante ale 
retrospectivei este Sub piele (Peru), un 
thriller atipic cu o atmosferá apásátoare si 
acaparantá, pentru care regizorul 
Francisco Lombardi a fost premiat la San 
Sebastian. 

Completatá cu pelicule umoristice pre- 
cum Istorii despre fotbal (Chile) de A. 
Wood sau Între Marx si o femeie goală 
(Ecuador) de Camilio Luzuriaga, retro- 
spectiva de la Cinematecá ne-a stárnit 
pofta de a vedea cinema latino-american, 
nu întâmplător revenit în atenţia 'marilor 
festivaluri internaţionale. Marele premiu 
acordat anul acesta la Berlin filmului 
brazilian Gara centrală e doar un semn că 
acesta este în plină formă. 

Dana DUMA 


CENTRUL CEH BUCURESTI 
Serile filmului de animație 


p» filmului de animatie au avut vi (CERES 


EI 


filmografii, căreia i-a. adăugat titluri celebre 
precum Comoara din insula păsărilor (1952), 
Baronul Münchausen (1952), Dirijabilul furat 
(1967), Pe- cometá (1970), Ucenicul vrăjitor 
(1977). Din generatia seniorilor scolii cehe de 
animaţie face parte si Hermina Tyrlova, o altă 
animatoare dedicată filmului cu păpuși, 
reprezentată în selecție cu Răscoala jucăriilor 
(1947) și Nod la batistă (1958), dar și Bretislav 
Pojar, autorul celebrului Leul și cântecul 
(1959), o fabulă cu conotații politice aubver- 
sive premiată la Annency. Cu Un păhărel în 
plus (1954) același Pojar câștiga un Mare pre- 
miu la Cannes, demonstrând că este unul din- 
. tre cei mai talentaţi elevi ai lui Trnka. 
Generatia de mijloc a fost prezentatá in 
selectie in primul ránd prin Jan Svankmajer, 
semnatarul ingenioaselor Et caetera (1966) si 
Posibilitáti de dialog (1982) premiat cu Marele 
Premiu la Annency, un autor mereu dispus sá 
testeze cocktail-uri explozive de tehnici, cum 
se poate vedea si in lungmetrajele sale Lectia 
de Faust (1992) sau Spiklenci salsti (1996). 
Un neobosit experimentator de noi posibilități 
ale artei a opta este și Jiri Barta, regizorul 
admirabilei Lumea minunată a mănușilor 
(1982), o meditație asupra nebuniilor unui 
secol, cu savuroase trimiteri cinefile. În fine, 
mai tinerii autori Michaela Pavlatova (Cuvinte 
încrucișate - 1989), Pavel Koutsky (Dilema - 
1985) sau Vaclavel Merg! (Crabii - 1976 și 
Verișoarele - 1988) duc mai departe tradiția 
școlii cehe de animaţie prin aliajul de umor și 
poezie și prin grija pentru expresia eliptică. Pe 
scurt, o selecție admirabilă, urmărită cu 
interes până la ultima fotogramă. 


privilegiul de a face, timp de două seri, 

o incursiune în istoria cinematografului 
ceh de animaţie. Programul oferit de Centrul 
Ceh în colaborare cu Uniunea Cineaștilor din 
România, o inspirată selecţie din creația de 
vârf a ultimelor șase decenii, a cuprins filme 
ale pionierilor artei a opta din această ţară, dar 
și producţii recente impuse atenţiei în presti- 
gioase festivaluri internaţionale. 

Figura dominantă a selecției este desigur 
cea a lui Jiri Trnka, despre care un alt faimos 
animator ceh, Jiri Brodeck, spunea: „A fost 
primul care a demonstrat că cinematograful 
de animaţie poate fi o formă de artă: el realiza 
filme de autor si asta, în espoca respectivă, 
era un fel de revoluţie“. Din impresionanta fil- 
mografie a colosului Trnka ni s-a propus 
Cántecul preeriei (1949), o inteligentá si 
savuroasá parodie a westernului care atestá 
ingenioasa asimilare a traditiei teatrului de 
păpuși ceh, strălucit perpetuată și în alte filme 
ca Prinţul Bajaja (1950), Vechi legende cehe 
(1952), Visul unei nopți de vară (1959). Într-un 
registru mai grav, Mâna (1965), ultima peliculă 
a lui Trnka, este o meditaţie asupra relaţiei 
dintre artist și putere și un model de exprimare 
eliptică prin mijloacele artei a opta. 

Un alt mare nume al animației cehe, Karel 
Zeman, semnează în această selecție 
inspiraţie (1949), film liric ale cărui protago- 
niste sunt gratioase figurine de cristal. Impus 
atentiei internationale datoritá premiului 
câștigat în 1946 la Cannes cu Invenţie 
diabolicá, Zeman este considerat un demn 
urmas al lui Méliés care si-a consolidat repu- 
tatia de perfectionist de-a lungul întregii 


de Bretislav Pojar 


e Un páhárel în plus 


p Dana DUMA 


VIATA TA - UN SUBIECT DE FILM 


Concursul cu acest titlu continuă. Așteptăm subiecte de film inspirate din 
propria dumneavoastră biografie. Trimiteţi-ne idei de scenariu în forma unui 
text nu mai mare de 2 pagini dactilografiate. Data limită: 25 octombrie 1998. 


Scrisorile dumneavoastră pe adresa acestui concurs au Inceput 
să sosească. Dintr-un început s-au distins două categorii: 
1. Povestirile ale căror semnatari au fost sau sunt gcoliti in arta fil 
mului, acestea fiind redate ca un decupaj regizoral, 2, Povestiri ce 
exprimă fără nici o cunoaștere a profesiei de cineast, stări, sonti- 
mente, întâmplări trăire sau cunoscute printr-o experiență indirectă, 

Povestirile trimise au fost citite de echipa redacțională 9l, după 


fise caracterologice pentru câteva personaje sau substanța drama 
licá pentru câteva secvențe, nu vom acorda nici un premiu la 
această primă etapă. Recompensám însă cu o Mentiune pe Saşa 
Cozma (Moldova-Nouă) pentru dezinvoltura exprimării (în ambele 
povestiri) si pe Rozalia Szasz pentru fluenta dialogului. 

Cele două concurente vor primi volumul recent apărunt la Editura 
Silex „Întâlniri seducătoare“ , cu autograful autoarei. 


deliberările avute, am decis să dăm câștig de cauză ingenuitálil. 
Cum nici una dintre propunerile primite nu ar putea furniza materia 
primă pentru un întreg film, ele putând constitui deocamdată doar 


Amânăm publicarea povestirilor până în momentul când o prop 
unere de scenariu va merita cu adevart un Premiu. 
Aşteptăm cu interes rândurile dumneavoastră. Pe curând, w 


ECRANUL DE ACASA 


Rasputin, fascinația malefică 


juns în zilele noastre 
ساد‎ celei mai 
unoscute mårci de 
vodcă, personajul Rasputin este 
unul despre care toată lumea 
știe puţine, dar simbolizează 
pentru toti același lucru: fasci- 
natia maleficá. Mai ales pentru 
cei din lumea occidentală el 
este „mujicul“ genial, țăranul 
ajuns sá ocupe un loc important 
in viata capetelor incoronate. 
Filmul Rasputin (1996), pro- 
ductie americaná regizatá de Uli 
Edel si difuzat la HBO 
intregeste o listá destul de lungá 
de biografii romantate ale cele- 
brului vindecátor. Existá o vari- 
antá germaná din 1930, cu 
Conrad Veidt ín rolul principal, 


una americană cu Lionel 
Barrymore (Rasputin şi 
impáráteasa - 1932), alta 


francezá, cu Hary Baur (Ras- 
putin - 1938), o alta italianá, cu 
Edmund Purdom (Nopțile lui 
Rasputin - 1960). În anii '60-70 
s-au mai fácut: Rasputin si 
călugărul nebun (1966), 
Christopher Lee, Eu l-am ucis 
pe Rasputin (1968 cu Gert 
Frobe) și Nikolai și Alexandra 
(1971) cu Tom Baker. Unul din- 
tre cele mai interesante filme 
despre Rasputin este Agonia 
(1975) al rusului Elem Klimov, 
care analiza mai ales accesul 
personajului în sfera politică și 
făcea din erou vizionarul care 
anticipa revoluția ce avea să 
urmeze imediat după moartea sa. 

Regizorul de origine germană 
Uli Edel încearcă să treacă din- 
colo de legenda „călugărului rus 
nebun“.  Vindecătorul fără 
educaţie, este, în viziunea sa, 
un bărbat intuitiv și puternic ce 
știe să-și exploateze calităţile 
majore: carisma erotică si 
empiricele cunoștințe medicale. 
El ajunge să domine familia 
țarului Nikolai | mai ales datorită 
40 


puterii lui de a ameliora boala 
îngrozitoare a  tareviciului 
Alexei, hemofilia. Relaţia dintre 
puștiul de zece ani și „bruta“ cu 
reputaţie de vrăjitor este una 
dintre părţile cele mai pasion- 
ante ale filmului. Interesantă 
este și relaţia lui cu țarina (inter- 
pretată de Greta Scacchi), per- 
sonaj sfâșiat între datorie și 
pasiune, care luptă din greu 
pentru a-și înfrânge atracţia 
erotică pentru fascinantul 
vindecător. 

În rolul tenebrosului Rasputin, 
Alan Rickman reușește să fie 
acaparant și amenintátor și să 
domine, fără efort, prin prezenţa 
lui enigmatică și puternică. 
Impus în lumea filmului datorită 
teroristului jucat în Die Hard 
(1990), Rickman este un nume 
al scenei britanice. despre care 
Maureen Platon scria că ar fi „un 
Eric Cantona al teatrului 
englez“. Adică un campion. Tot 
ce interpretează îi reușește la 
superlativ. Deși nu l-am văzut 


pe scenă, aparițiile lui în filme 
ne dau întotdeauna această 
senzaţie. El a devenit unul din- 
tre acei specialiști în roluri nega- 
tive pe care cei de la Hollywood 
îi convoacă întotdeauna cu 
siguranţa cá vor asigura succe- 
sul unei pelicule. Magnetismul 
lui e atât de puternic încât inter- 
pretilor de eroi principali le vine 
uneori greu sá se impuná in fata 
lui. Asa i s-a întâmplat lui Bruce 
Willis in Die Hard si lui Kevin 
Costner in Robin Hood (1991). 
Rickman compune un personaj 
de neuitat si in Raţiune si simtire 
(1994) unde nu mai este „rău“, 
dar are de luptat pentru a dove- 
di cá e un tip cumsecade. 

Ín pliná ascensiune a carierei 
sale interpretative, el s-a decis 
sá treacá putin ín spatele 
aparatului de filmat si sá 
regizeze filmul Invitatul de iarná, 
ecranizare a unei piese de 
teatru in care a jucat cu mult 
succes pe o scenă londoneză. 
Avându-le în fruntea distribuţiei 


Mate Pan 


pe Emma Thompson și pe 
mama ei Phylida Law, pelicula a 
fost bine primită de critică și de 
public. Aceasta nu înseamnă că 
interpretul lui Rasputin va înceta 
să mai joace. În prezent el este 
distribuit (alături de Emma 
Thompson) în Sărutul lui luda, 
peliculă de debut a regizorului 
venezuelean Sebastian Gutier- 
rez. Amândoi joacă roluri de 
agenti FBI. A mai început 
filmările la Dogma, regizat de 
Kevin Smith, unde o are parte- 
neră pe Linda Fiorentino, alături 
de care îi face o plăcere 
deosebită să apară. Specialistul 
în roluri negative este, în viata 
de zi cu zi, o persoană cu simțul 
umorului, care își păstrează 
intactă plăcerea de a face cine- 
ma. Este aceeași de la debutul 
cu Die Hard când s-a simțit „ca 
un puști într-un magazin de 
jucării“. 

Dana DUMA 


“Ddazatul 


e face un tată, fericit 
că soția i-a dăruit un 
al doilea copil? Sărbă- 
torește evenimentul cinánd 
alături de fosta soţie! Se stie 
că Michael Jackson este o 
figură aparte în lumea show- 
business-ului, iar extrava- 
gantele lui nu mai mirá pe 
nimeni. Totusi, aparitia lui la 
brat cu Lisa Marie Presley 
într-unul din restaurantele 
selecte din Beverly Hills, The 
Ivy, la puţin timp după ce i se 
născuse micuța Paris, a lăsat 
pe mulţi cu gura căscată. Cei 
doi au băut un păhărel în 
biroul patronului, apoi au cinat, 
departe de ochii indiscretilor, 
într-un separeu, la lumina 
lumânărilor. Cântărețul - vizibil 
bine dispus - purta faimoasa 
mască de mătase pe care nu o 
ridica decât pentru a mânca. 
La ieșirea din restaurant, cei 
doi foști 501 au acceptat să 
pozeze pentru numeroșii 
paparazzi care patrulaserá 
prin fata localului, in astep- 
tarea lor. Regele muzicii pop si 
fiica lui The King s-au plimbat 
månå in máná prin fata vitri- 
nelor, s-au sárutat si s-au urcat 
apoi intr-o masiná condusá de 
insusi Michael Jackson. 
Căsătoria  Lisei ^ Marie 
Presley cu Michael a avut loc - 
in cel mai strict secret - la 24 
mai 1994, în Republica 
Dominicaná. Mass media a 
considerat acest mariaj ca un 
mijloc de a astupa gura lumii, 
Jackson fiind - cu putin timp 
înainte - implicat într-un pro- 
ces de abuz sexual asupra 
unui báiat minor. Vinovátia nu 
i-à fost doveditá pentru cá 
Michael a preferat să 
pláteascá 17 milioane dolari 
párintilor copilului pentru a nu 
apárea in fata tribunalului. 
Dupá divortul de mosteni- 
toarea lui Elvis Presley, 
Michael a declarat.că cea mai 
mare dorinţă a lui este să aibă 
un copil. Primele fotografii ale 
lui Debbie Rowe (infirmiera lui, 


inimilor 


Un nou 


femeie trecută de 6 
tinerețe si cam toarnă), 
mândră de pântecele øl 6 
jit, au provocat controvorso 
Starul susţinea că o lubøgte și 
copilul ar fi fost conceput „po 


după spusele angajaţilor, nu a 
venit de prea multe ori acolo. 
Cuplul este ciudat, însă lumea 
incepe să se obisnuiascá si 
chiar sá creadá cá cei doi se 
iubesc, mai ales cá in timpul 


© Lisa Marie este sufletul meu geamăn“, 


cale naturală“, Lumea l-a 8 
pectat însă că Debbie a font o 
„mamă închiriată”, mal alos că 
ea a continuat så loculancă in 
același apartament modest din 
Los Angelos, Naştərəa lul 
Prince Michael jr. nu modilică 
modul de viață al 1 
Debbie reia lucrul la clinica și 
locuiește tot in „două camere 
și bucătărie”, Ea bonoliolază și 
de o cameră la 06 
Valley - reşedinţa starulul - dar 


spune Michael Jackson 


turneului HIStory, Michael - 
lucru rar - își aduce soția și 
copilul. Câteva săptămâni mai 
târziu însă, el se întâlnește cu 
Lisa Marie la Londra și își 
petrec împreună noaptea la 
hotel. Din acel moment, ia 
naștere un ciudat triunghi 
amoros. Dacă la început ,legit- 
ima" pare să accepte situaţia, 
ea a explodat în ziua când pe 
canalul NBC a văzut un repor- 
taj realizat în casa iubitului ei 


Michael. În camera soțului ei, 
pe noptiera de la capul patului, 
trona fotografia color a Lisei” 
Marie! „Lisa regretă că nu mi-a 
dăruit un 7 spune 
Michael. „Sunt sigur că acum a 
început să se gândească 
serios la asta“. De cealaltă 
parte, Debbie se pare că este 
hotărâtă să pună punct unei 
căsătorii pe care o consideră 
„nimic altceva decât o imensă 
comedie“. 

Michael Jackson a declarat 
de multe ori că dorește să 
reînceapă viața comună cu 
Lisa Marie, alături de cei doi 
copii ai lui, și ceilalţi doi, ai ei. 
Împăcarea aceasta nu convine 
deloc mamei, Priscilla Presley, 
care niciodată nu l-a înghiţit pe 
„omul cu fața dată la întors“, 
cum îl numește ea pe Michael. 
În urmă cu o lună, cântărețul 
i-a oferit lui Debbie Rowe 
6 milioane dolari pentru a 
accepta un divorț rapid. 
Rămâne de văzut dacă 
modesta infirmierá se va 
multumi doar cu atát... Dar 
Michael insistá: ,Lisa Marie 
este sufletul meu geamán. Ea 
este singura in stare så má 
inteleagá. Nu ar fi trebuit nicio- 
datá sá ne despártim". 


Pe scurt 


a : 
aflat in inchisoare din luna 
iunie pentru detinere de 
droguri, si-a fracturat nasul in 
cursul unei bátái cu un alt 
detinut. Actorul a fost internat 
in infirmeria penitenciarului. 

- a făcut o teri- 
bilă criză de furie când a allat 
că Mariah Carey i-a făcut 
avansuri lui Carlos Leon, fostul 
ei iubit si tatăl fetiţei lor, 
Lourdes. Carey i-a strecurat in 
buzunar frumosului cubanez, 
numărul ei de telefon „pentru a 
face cunostintá mai bine"/ 
»Tipa asta nu stie ce-i rusinea" 
a spus Madonna, devenită 
brusc apárátoarea moralității. 

Doina STĂNESCU 


postproduction 
advertising 
a metropolis company 


str.mendeleev 28-30, bucuresti 
Tel/fax: +(401) 211 29 01, 211 30 88