Revista Cinema/1990 — 1998/9-Noul_Cinema-anul-IX-nr-4-1998

Nr. 4/1998 


¡NE MPA 


EVISTÁ A CINEFILILOR DE TOATE VÁRSTELE 


r7 nm 
ii 


q 


A L, 


PARMALAT 
prezintă 
noua producție de succes semnată 


Cantal 


ECHIPA REDACTIONALÁ 


Director-redactor șef 
Adina Darian 


Redactor șef adjunct 
Dana Duma 


Secretar general de redacţie 
loana Statie 


Publiciști comentatori 
Irina Coroiu 
Rolland Man 


Redactor șef de rubrică 
Doina Stănescu 
Director economic 


Aurelia Ivănuş 


Manager difuzor 
Adrian Constantinescu 


COLABORATORI 
PERMANENȚI: 


Mircea Alexandrescu, Călin Căliman, 
Mircea Diaconu, loana Eliad, 
Andrei Gorzo, George Littera, David Melville, 
Dinu-loan Nicula, laromira Popovici, 
Dan Predescu, Eva Sârbu, Dumitru Solomon 


Adresa redacţiei: 
Piaţa Presei Libere 1 
Sector 1, 71341 București 
tel: 222.33.32 Intrarea B, Et. III 


E D | T U R A Pentru 1998 vă puteți abona și direct la redacția noastră: 3 


3 luni - 13.500 lei; 6 luni - 27.000 lei. Plata se face 


Gor | pă | f= MNA FA prin mandat poștal pe adresa redacției: Noul Cinema, 


Piața Presei Libere nr. 1, sector 1, 71341 București, 


f Societatea comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Sect. 1, pentru DI. Adrian Constantinescu. Completaţi citet numele 
a A > y București, 21 iulie 1992, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului | | și adresa dumneavoastră. De asemenea, la cerere, revista 
4 R ' i A i cu nr. J/40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220-1200 poate fi expediată poștal prin ramburs 
Cu AAIE ȘI PIERSICA, PORTOCALA ȘI MARACUJA, MANGO ȘI PORTOCALA (in alte roluri, Culegere, tehnoredactare AR graphic și poate fi cumpărată direct din redacție. 
și procesare imagini 


pulpá și suc natural de fructe, vitanine, etc) DECORURI; ABALAJ ASBBRIC, SUNET: O-NE-BY-NI-E! Toa ARTiernt Stade Vuturlor r, 12-44 Bucuresti 


a subsidiary ot] ART GROUP 


NIC: ÎN FIECARE E. SCENARIUL ȘI REGA: SAVIAD, O PRODUCTIE PAROLA, Pemanenan ze e pr rete popat, onaco Prest 0 


Cititorii din străinătate se pot abona prin RODIPET S.A. P.O.Box 33-57, 
telex 11995, 11034; Fax: 222.64.07; Telefon: 222.41.26 
Piața Presei Libere nr. 1, sector 1, 71341 București 


SATISFACŢII 


ȘI MULTUMIRI 
PENTRU PREMII 


rofesoara ANA 

VANCA din Bu- 

curesti ne mul- 

tumeste pentru 
marele premiu câștigat la con- 
cursul revistei noastre și ne 
dorește sănătate și mari rea- 
lizări. Îi mulțumim. 

Tot pentru premiul primit 
ne mulțumește și LAURA 
BRĂTFĂLEAN din Cluj- 
Napoca. 

Ambelor, ca și celorlalți 
cititori, le promitem noi concursuri. 


da 
E 
Q 
pd 
D 
o pl 
Q 
> 
Q 
[de] 
o 
— 
< 
— 
a 


UN REGAL 
CINEMATOGRAFIC 
“CLUJEAN 


ZASZ ROZALIA din Cluj- 

Napoca ne încredințează că 

luna decembrie a fost luna 

cadourilor și pentru cinefilii din 
localitate, care au avut prilejul să vadă aici 
filme excelente: REBECCA și PSYCHO 
de Hitchcock, HAMLET de Zeffirelli, TESS 
de Polanski, MOARTEA LA VENEŢIA de 
Visconti. Filmele au fost prezentate - la 
Casa studenţilor - de prof. M. Dumitrescu, 
care a ţinut și un curs de limbaj cine- 
matografic. Paralel cu această „Lecţie de 
cinematograf“ s-a desfășurat „Săptămâna 
filmului italian“ ca urmare a colaborării din- 
tre Universitatea Babeș-Bolyiai (Fa- 
cultatea de Litere, Catedra de limbi 
romanice) și Institutul Italian de Cultură 
din București, precum și Academia de 
Arte Vizuale „lon Andreescu“ din Cluj- 
Napoca. „O săptămână fascinantă“, o car- 
acterizează corespondenta noastră. În 
afară de asta, cinefilii clujeni au putut be- 


neficia și de „Zilele filmului finlandez“, 
„Săptămâna filmului japonez“ sub egida 
Ambasadei Japoniei, apoi o seară de 
filme israeliene în organizarea Ambasadei 
Israelului și a Asociaţiei de prietenie 
Románia-Israel. Rozalia și-a făcut ea 
însăși un dar: „Lanterna magică“ a lui 
Ingmar Bergman, o carte care pe piața 
clujeană s-a epuizat în 24 de ore. Deși n-a 
văzut prea multe filme ale lui Bergman, 
corespondenta a descoperit prin această 
carte perspectiva din care priveşte lumea 
celebrul regizor, acea lume „riguroasă, 
severă - uneori, dar plină de duioșie, mis- 
ter, (...), dar nelipsitá de un erotism sub- 
til“. În încheiere, S.R. ar dori sá mai 
scriem despre Bergman și filmele sale. 


O FIDELĂ... 


„„(evident) cititoare, SIMONA- 
ISABELLA UNGUREANU (21 de ani) din 
Galați, care posedă „o adevărată colecție 
ce cuprinde numere foarte vechi ('60-'70), 
dar și numere noi ('90-'97)“, ne în- 
credinteazá că, în ceea ce privește revista 
noastră, „eu personal o citesc de la un 
capăt la altul“. Rubricile preferate: 
„Călătorii sentimentale“ și „Dosar tematic“. 
Ce ne mai scrie Simona-lsabella Un- 
gureanu? „Ador cinematograful, și consi- 
der că noi, gálátenii, suntem destul de 
norocoși, având în vedere că, în ultima 
vreme pe ecranele cinematografelor au 
rulat aproape toate filmele care au fost 
lansate în occident. Și pot constata cu 
plăcere că, deși prețul unui bilet de cine- 
matograf a crescut destul de mult, sălile 
mai sunt încă pline. Am văzut aproape 
toate filmele care au apărut anul acesta 
(1997 d.s.), însă dintre toate, ROMEO și 
JULIETA, regizat de Baz Luhrman mi-a 
plăcut cel mai mult. L-am văzut deja de 
trei ori și m-aș fi dus să-l mai văd, dar a 
rulat (pe ecranele din oraș) numai de trei 
ori“. Și acum ce și-ar dori să vadă? „Mi-aș 
dori să văd un film vechi, bun, mi-aș dori 


să văd creaţiile lui Hitchcock sau (de ce 
sau? - d.s.) PE ARIPILE VÂNTULUI, pe 
care din păcate televiziunea română l-a 
dat o singură dată, imediat după 
revoluţie“. (Dorinţa v-a fost îndeplinită de 
către TVR în luna martie n.r.). Scrisoarea 
se încheie cu o declaraţie la adresa revis- 
tei: „O dată pe lună mă faceți fericită“ Alți 
români sunt fericiți cu o frecvență mai 
mică ... 


SCRISORI RĂTĂCITE 


robabil că nu știți cum arată 

masa de lucru a unuia care a 

schimbat „sapa-n condei și 

brazda-n călimară“ (Arghezi) 
și nu s-a învrednicit să schimbe mai apoi 
condeiul în computer și călimara-n printer. 
Nici nu o voi descrie! Principalul este că, 
între munţi de cărți și dealuri de manu- 
scrise, în plin sezon de ploi, viscole, 
alunecări de teren și avalanșe de zăpadă, 
fenomene de care nu sunt ferite nici teri- 
toriile aparent calme ale turnurilor de 
fildeș, s-au rătăcit, cine știe cum (dacă am 
ști ... vorba lui Cehov), niște scrisori cine- 
file. Cerându-mi iertare pentru părticica de 
dezordine universală care guvernează și 
asupra camerei mele de lucru, mă 
grăbesc (sic! ar putea exclama aici un citi- 
tor atent) să dau cuvântul acestor scrisori 
întârziate, care nu poartă altă vină decât 
aceea de a face parte, fără voia autorilor, 
din haosul cosmic. Așadar ... 


CONDICA DE SUGESTII 


UREL POPA din Mediaș ne 

face o sumă de sugestii în 

legătură cu viitorul concurs al 

revistei. Apreciază în paginile 
revistei noastre „Călătorii sentimentale“, 
filmografiile actorilor, comentariul unor 
filme noi sau mai vechi, articolele gen „O 
istorie a filmului ...“, gruparea pe genuri, 
regizori, actori. Preferă două postere mai 
mici în mijlocul revistei, de formatul unei 
singure pagini, dacă se poate fără nici o 
inscripție de fotografie ... A.P. notează și 
el ideea că „viața nu prea îţi oferă prilejul 
de a fi fericit“ Simptomatic. Epidemic. 


x 


„Vă semnalez din nou absenţa „Noului 
Cinema“ din chioșcurile RODIPET în 
orașul Călărași unde s-au adus doar patru 
exemplare“, ne scrie VICTORIA ISTRATE 
din localitatea frustrată. 


TUR DE ORIZONT 


in Roman, DAN ZAHARIA privește în jur și 
încearcă să definească „starea cinefililor în actu- 
ala situație de tranziție“. Mai întâi, observă că 
ofertele la TV cablu și la cinema sunt „foarte 
mari“: „O proporție consistentă din acestea o constituie filmele 
bune“. Mă rog, eu n-aș zice o „proporţie“ ci o „porție“. D.Z. 
remarcă pozitiv „telecinemateca“ de la Pro TV („chiar dacă 
este la o oră foarte târzie“), „loan T. Morar cu ai săi invitaţi 
reușind să atragă totuși multi privitori“, „filme mai noi și mai 
bune“ la Antena 1, „diversitate foarte mare la TVR“. În rețeaua 
cinematografică distribuitorii de filme „recente de top, dar și 
filme de artă și psihologice“ (acestea din urmă nu intră, pro- 
babil, în categoria „filme recente de top“ - d.s.). Ce așteaptă 
D.Z. este „apariția unor canale (...) care să difuzeze filme din 
anul în curs, filme premiate, laureate“. Corespondentul din 
Roman mai constată că „s-a creat o prăpastie uriașă între 
posibilitățile materiale ale cetățenilor și preocupările lor in- 
telectuale“. „Foarte multi, inclusiv intelectuali, se depărtează 
de cultură, fiind atrași de derizoriu, de senzaţional și de 
fatidicul cotidian“. Índrázneatá sintagmă. În rest, de acord cu 
observaţia corespondentului, inclusiv cu ideea atracție pe 
care o exercită, prin televiziune, certurile dintre partide, dintre 
putere și opoziție, dintre diverse personaje mai mult sau mai 
puţin dubioase, emisiunile sportive și filmele sexy-hard, în 
detrimentul lecturii cărților de valoare, al vizionării filmelor de 
artă, al culturii, în general. D.Z. se întreabă „de ce nu au fost 
(...) asimilate până acum toate aceste informaţii care se pot 
obține urmărind «Serata ...» lui |. Sava, colocviul lui 
Manolescu, emisiunile de la Radio România Cultural, citind 
„Dilema“, „România literală“, „22“ etc. etc. Se explică prin pre- 
siunea „regimului de dinainte de '89, care ne-a canalizat pe 
piste false“? Lui D. Zaharia explicaţia i se pare insuficientă, 
căci „Epistolarul“, „Jurnalul de la Păltiniș“ au apărut înainte de 
‘89 și tot atunci C. Noica a avut o cronică, (iar) Teatrul Mic, cu 
comunistul Săraru director, a făcut epocă în cea mai neagră 
perioadă: '80-'90 ...“ indiscutabil că vârfuri, elite, excepţii au 
existat, fără îndoială că a funcționat un flux cultural paralel, 
nonconformist, alternativ, chiar disident, dar presiunea a fost 
realitate, pistele false au fost realitate, minciuna a fost reali- 
tate, la fel falsa cultură, propaganda, cenzura, duplicitatea 
lată însă o observaţie perfect adevărată: „Este dureros, 
înfiorător sá constati că (d.p.d.v. politic) limbaj de lemn a exi- 
stat nu numai înainte de '89, ci și după '90, dar mal ales și 
după '96“. Revenind la cinema, corespondentul nostru se con- 
trazice oarecum cu ceea ce însuși declara la inceputul 
scrisorii cu privire la ofertele bune si diversitatea foarte mare, 
zicând: „Și atunci trebuie să te multumesti cu puţin, cu foarte 
puțin ...“, luând ca exemple trilogia ALBASTRU, ALB, ROȘU 
a lui Kieslowski (difuzată la TVR), o serie de pelicule ale lui 
Woody Allen (Pro TV), câteva filme ale lui Almodovar (Antena 
1) etc. La Roman, oras muncitoresc („oraș modest", zice 
autorul scrisorii), cu 80.000 de locuitori, „interesul local pentru 
filme de artă, psihologice, sociologice este nul“, Filmele de 
acest tip ori nu ajung deloc pe ecranele din Roman, ori ajung 
târziu. „Publicul apreciază în mod deosebit thriller-urile, ero- 
tismul și lucrurile periferice“. „Uneori má mir ce pelicule mo- 


deste se pot face la Hollywood“, - scrie D.Z. in continuare - 
„lipsa de scenarii de anvergură, de idei, de inspirație fiind 
reală și cronică ...“ (pentru a vedea că nu este chiar așa vă 


rugăm să citiți în nr. 3/98, p. 8-11). Mai departe, DZ, face 

unele consideraţii politice, pe alocuri interesante, pe alocuri 

naive, pe care însă nu le voi comenta aici, fiind totuși o rovistă 
a cinefililor. 

Rubrica Dialog cu cititorii 

este realizată de Dumitru SOLOMON 


BATMAN RETURNS 


Michelle Pfeiffer, Cristopher Walken 


THE PELICAN BRIEF 


Julia Roberts, Denzel Washington 


pe care 
trebuie să le pierzi 


Michael Keaton, Danny De Vito 


OUTBREAK 


Dustin Hoffman, Rene Russo, 
Morgan Freeman 


THE BODYGUARD 


Kevin Costner, Whitney Houston 


Jat 


| 


CINEMA 


LA TINE ACASĂ 


e Oscarul nu face 
casă bună 
cu avangarda 
(Gol pușcă 


de Peter Cattaneo) 


ÆNnainte de a evalua criteriile care au guvernat premiile Academiei 
de Arte și Științe ale Filmului American (AMPAS) la această ediție 
jubiliară, mă simt datoare cu o explicaţie cititorilor noștri.Anul tre- 
cut, am avut o atitudine polemică față de cele nouă Oscaruri acor- 

date de AMPAS filmului Pacientul englez. După ce filmul a rulat la noi nu 
puțini cititori s-au arătat nemulțumiți de severul diagnostic. 
incontestabil filmul produs de Saul Zaenz - o autoritate în mediul cin- 
ematografic hollywoodian - avea toate atuurile competenţei profesionale 
si o „artilerie“ bine calculată pentru a obţine favorurile unui segment mai 
elevat al marelui public, prin recursul la melodramá pe căi mai sofis- 
ticate. Pe scurt, un film plăcut, realizat cu o dibace eleganţă, dar lipsit de 
originalitate. Cred și acum că el nu rezistă la povara atâtor premii. 
Ceea ce așteptăm de la competiţiile de prim rang este ca laureatii să 
se distingă nu doar printr-un profesionalism de elită, în afara căruia 
filmele nu mai au azi acces la marile confruntări naționale sau inter- 
nationale, ci și prin aportul innoirilor de conţinut, la structura narativă sau 
la expresia filmică. Cu alte cuvinte să ne poarte pe drumuri nebătătorite. 


e Titanic 


Un exemplu cât se poate de relevant ni l-a 
oferit festivalul de la Cannes când, în 1994, a 
acordat lui Tarantino, Palme d'or pentru Pulp 
Fiction (după patru ani în sfârșit pe ecranele 
noastre), în detrimentul excelentului film al lui 
Nikita Mihalkov Soarele înșelător, plin de răs- 
colitoare adevăruri, dar realizat într-o manieră 
clasică. Nu aș fi făcut apel la acest flash-back 
dacă AMPAS nu ar fi recidivat la prezenta ediție 
acordând filmului Titanic 11 Oscaruri, aducân- 
du-l la egalitate cu Ben Hur, deținătorul din 
1960 al recordului absolut până acum și com- 
parându-l nemeritat cu Pe aripile vântului. 

„Titanic“, sunt convinsă, se va bucura de un 
binemeritat succes și la noi. Amplitudinea aces- 
tei reconstituiri este impresionantă. James 
Cameron se dovedește un șef de orchestră 
căruia nu-i scapă nici un semiton, punând în 
valoare fiecare „instrumentist“ precum si 
„soliști“, urmărind cu aceeași siguranţă dialogul 
emoțiilor și al tehnicii. Totuși arhitectura filmului 
nu depășește concepția de paradă. O paradă a 
efectelor speciale agrementată de intermezzo- 
uri romantice. Nimic rău în toate astea. Titanic 
merită lacrimile și aplauzele noastre, dar să fie 
acesta „Cel mai bun film al anului?“ Poate cel 
mai important sau mai degrabă cel mai perfor- 
mant film al anului prin costurile sale (peste 200 
milioane dolari) și prin câștigurile sale (peste 1 
miliard dolari până în prezent). Record absolut 
în istoria Hollywoodului. Cameron îl detronează 
pe Spielberg. O ştire de senzaţie, dar poate și 
mai mult decât în cazul lui Spielberg succesul 
maximal de acum se datorează „efectelor spe- 


ciale publicitare“ care au creat sindromul-Titanic 
chiar înainte de premiera acestuia. 

Oare atât să mai însemne cinematograful? 

Singura remarcă inteligent-sarcasticá la 
adresa acestei periculoase escaladări și-a per- 
mis-o, în seara decernării premiilor, Jack 
Nicholson când i s-a oferit cea de-a treia stat- 
uetă din cariera sa: „Până în această clipă, 
toată seara am simțit doar că má scufund", 
Titanic rămâne desigur un film de văzut ca o 
imensă curiozitate, el e „dinozaurul“ lui Ca- 
meron, dar pălăria celor 11 Oscaruri este prea 
mare. Există însă un cerc vicios. Când un film 
cumulează peste opt premii la primele categorii 
anunțate, cum să nu premiezi regizorul și pro- 
ducătorul, implicit responsabilii de reușita de 
ansamblu. În cazul dat ar fi însemnat un auto- 
gol pentru 20th Century Fox și Paramount, stu- 
diouri până mai ieri rivale, dar care acum și-au 
unit forțele pentru a realiza Titanic. Cu Majors-i 
nu te pui! La fel s-au petrecut lucrurile și anul 
trecut cu Pacientul englez. 

Certitudinea anunţată a marelui câștigător a 
privat acum ceremonia de suspansul atât de 
necesar în asemenea competiții. Momentul 
emotional-sentimental al „Albumului de familie“ 
ne-a mai consolat însă, amintind indirect că în 
fond competiţia în artă nu se poate măsura în 
secunde și centimetri ca în sport. 

Cei ce au urmărit transmisia decernării 
Oscarurilor realizată în direct de TVR 1 au 
reținut probabil de câte ori actori sau regizori au 
afirmat că performanţa e atinsă când te numeri 
printre nominalizați. Într-adevăr, cum am putea 
stabili ierarhii calitative între Robert Duvall, 
Peter Fonda, Dustin Hoffman, Jack Nicholson și 
chiar mai tânărul Matt Damon, minunat în Good 
Will Hunting. Cred că Nicholson a ieșit câș- 
tigător pentru că el este poate cel mai respectat 
și venerat actor din generaţia sa. În privința 
actritelor, faptul că patru dintre cele cinci nomi- 
nalizări erau britanice, a fost un omagiu sufi- 
cient adus talentului de pe bătrânul Albion. 
Astfel, cea de-a cincea candidată, americanca 
Helen Hunt, a salvat „steluțele“ nationale. În 
urmă cu 26 de ani a existat o situație similară. 
Jane Fonda a primit Oscarul pentru Klute, fiind 
în competiție, patru actrițe britanice: Julie 
Christie, Glenda Jackson, Vanessa Redgrave, 
Janet Suzmon. Bineînţeles nici atunci nu s-ar fi 
putut spune că una juca mai bine decât 
cealaltă. Dar așa cum actorii susțin; „Rolul trage 
premiul“. Fapt verificat și acum prin premiul 
acordat lui Kim Basinger si Robin Williams ale 
căror partituri le-au oferit crearea unor person- 
aje deosebit de complexe și atipice. Apropo de 
puterea marilor studiouri nu știu dacă ati obser- 
vat cu câtă căldură și recunoștință a mulțumit 
Kim Bassinger, pentru că o dată cu acest 
Oscar, după ce a jucat în 28 de filme, i s-a acor- 


Cel mai bun film: Titanic ® Cel mai bun | 
regizor: James Cameron 6 Cea mai bună | 
actriță: Helen Hunt (As Good As It Gets) O | 
Cel mai bun actor: Jack Nicholson (As 
Good As It Gets) e Cea mai bună actriță 
într-un rol secundar: Kim Basinger (L.A. 
Confidential) e Cel mai bun actor într-un 
rol secundar: Robin Williams (Good Will 
Hunting) e Cel mai bun scenariu original: 
Ben Affleck și Matt Damon (Good Will 
Hunting) 6 Cea mai bună imagine: Russell 
Carpenter (Titanic) e Cea mai bună 

scenografie: Felix Lamont, Michael Ford | 
| (Titanic) © Cele mai bune costume: 
Deborah L. Scott (Titanic) Y Cel mai bun | 
montaj: Conrad Buff, James Cameron, | 
Richard A. Harris (Titanic) e Cel mai bun 
machiaj: Rick Becker, David Le Roy 
Anderson (Men in Black) > Cel mai bun 
sunet: Gary Rydstrom, Tom Johnson, Gary 
Summers, Mark Ulano (Titanic) e Cele mai 
bune efecte sonore: Tom Balford, 
Christopher Boyes (Titanic) O Cele mai 
bune efecte vizuale: Robert Legato, Mark 
Lasoff, Thomas |. Fisher, Michael Kanfer 
(Titanic) O Cea mai bună muzică originală 
(dramă): James Horner (Titanic) e Cel mai 
bun cântec original: „My Heart Will Go On“ 
de James Horner (Titanic) e Cea mai bună 
muzică dintr-o comedie: Anne Dudley (The 
Full Monthy) e Cel mai bun film străin: 
Character (Olanda) e Cel mai bun lung 
metraj documentar: Lungul drum spre casă 
O Cel mai bun scurt metraj documentar: 
Povestea unei vindecári O Cel mai bun 
scurt metraj de animaţie: Geri's Game O 
Cel mai bun scurt metraj de ficțiune: Visas 
and Virtus e Premiul Irving Thalberg: 
Stanley Donen 


dat de fapt și iertarea totală pentru a fi îndrăznit 
în trecut să le înfrunte în procesul iscat după 
refuzul ei de a filma Boxing Helena. 

Nu s-ar putea spune că AMPAS nu a făcut 
totuși minime eforturi de a tine pasul cu noul, 
acceptând printre nominalizați câțiva tineri și 
mai puţin tineri ale căror filme merg în con- 
trasens. Dustin Hoffman a adus astfel printre 
selecționați Wag the Dog (vezi nr. 3/1997), film 
subversiv și în cheie comică. Știut este că de-a 
lungul celor 70 de ediţii, cu poate una-două 
excepții (Apartamentul lui Billy Wilder este una 
dintre ele), comediile nu s-au bucurat de trofeul 
suprem. Acum însă printre nominalizări pentru 
film, regie și scenariu s-au aflat comedii: 
Deconstructing Harry de Woody Allen; As Good 
As It Gets de James Brooks; Men in Black de 
Barry Sonnenfeld; deocheatul Boogie Nights al 
tânărului Paul Thomas Anderson; si tráznitul, 
dar ín fond emotionalul The Full Monthy (Gol 
pușcă) de Peter Cattaneo (vezi nr. 3/1998). 


e Jack Nicholson si Helen Hunt 
în As Good As It Gets 


e Matt Damon si Ben Affleck - 
interpreti si scenaristi 
(Good Will Hunting) 


Nominalizati, da, nu insá si premiati dupá cum 
o meritau. 


Reticenta fatá de extravagante a caracterizat 
adesea premiile Oscar. Este paradoxal cá in 
tara cu cea mai mare deschidere spre viitor si 
cea mai flexibilá fatá de tot ce-i nou, Cetatea fil- 
mului a rămas conservatoare. În anul 1967, 
când în concurs se afla Bonnie și Clyde, marele 
premiat a fost În arșiţa nopții; în anul lui All That 
Jazz, câștigătorul a fost Kramer contra 
Kramer... Exemplele sunt numeroase, dar au 
existat și discriminări pozitive, de pildă Cowboy- 
ul de la miezul nopții, Deer Hunter, Charriots of 
Fire. Dar în anii '90 nu au fost gratulati regizori 
ca John Waters, frații Coen și cu atât mai puţin 
Tarantino, deși filmul ultimului deceniu le 
datorează o schimbare de ritm și concepție. 
Paradoxul ar fi explicabil prin vârsta înaintată a 
majorității membrilor AMPAS care se constituie 
astăzi într-o gerontocratie, în mod natural nos- 
talgică și aptă de a se simţi șocată de deri- 
ziunea, violența sau de scenele de sex fără 
perdea, practicate de noile valuri de cineaști. În 
calea independentilor mai există un obstacol. 
Filmele lor rulează restrictiv și sunt lipsite de 
publicitate. Membrii Academiei nu au posibili- 
tatea să le vadă decât dacă producătorii le trimit 
caseta. Dar cum să trimiti peste 4000 de 
casete? Și chiar dacă ar face-o, nu este același 
lucru cu vizionarea dintr-o sală de cinema. 

Pericolul este ca de acum înainte marile stu- 
diouri să se îndrepte în special către forme de 
gigantism cinematografic care le asigură veni- 
turi pe măsură, reducând accesul filmelor cu 
buget mediu sau mic datorită cărora cine- 
matograful a renăscut mereu. 

Adina DARIAN 


ostoievski 


suntem noi“, 
răspunde 
J Valeri Todo- 


od la remarca ce i-am 
făcut-o despre filmul său 
Ținutul tăcerii (Strana 
Gluchich), film în care crima, 
pedeapsa, jucătorii, nebunii ca 
și marile pasiuni descind via 
Dostoievski. „Sunt fiul tatălui 
meu“ (cunoscutul cineast Piotr 
Todorovski) „și el rămâne pro- 
fesorul meu cel mai important, 
chiar dacă limbajul și felul de a 
aborda un subiect sunt diferite. 
Este și ușor și greu să vorbești 
de viáta Rusiei de azi: iubiri, 
crime, supraviețuire. Moscova 
e un oraș complicat, dar 
înainte nu puteam vorbi cu 
adevărat de existența noas- 
trá”. 

Ideea filmului e deosebitá. 
Suntem ín lumea prostituatelor 
si a mafiotilor surzi. Aceștia 
plátesc si se folosesc de auzul 
tinerelor fete, care se prefac a 
fi surde pentru a le semnala 
pericolele anunţate. „Dialogul“ 
surzilor cu mâinile este filmat 
ca un balet și am aflat că șase 
luni de exercițiu le-au trebuit 


actorilor să învețe cum să 
folosească alfabetul. Acesta 
este mediul. Nucleul dramatic 
e declanșat de iubirea totală, 
până la jertfa de sine 
(admirabilă tânăra Ciolpan 
Samatova). 

Regizorul a citit textul sce- 
nariului în manuscris. Autoa- 
rea este actrița Renata 
Litvinova. Portretul Moscovei 
de azi realizat de tânărul 
Todorovski (36 ani) continuă 
inspirat alături de colegii săi de 
generaţie (Balabanov, Ciuh- 
rai), pe cel început în anii '90 
de Vasili Kanevski și Pavel 
Lunghin. De la dictatură la li- 
bertate - ruşii îşi menţin o cine- 
matografie constituită. Cu 
același prilej am aflat că 
Studioul Gorki, condus de o 
echipă de tineri în jur de 30 de 
ani, a produs anul trecut 13 
filme. Nu pot să nu întreb de 
ce distribuitorii noștri nu intră 
în legătură cu distribuitorii 
respectivi. Judecând după a- 
cest film ei ar găsi incontesta- 
bil un public interesat și la noi. 

Tot de amprentă naţională 
putem vorbi și în cazul debutu- 
lui mai tardiv al englezului Nick 


irelui 


stre și Angelo Belios 
rl i 


| MARX şi MAO 


Hurran (39 ani, cunoscut deja 
ca regizor de teatru și seriale 
la BBC) cu Noaptea fetelor 
(Girl's Night). Viaţa în cotidian, 
dintr-un orășel din nordul 
Angliei, are aici esență de 
Free Cinema. Cele două 
eroine (interpretate de Brenda 
Blethyn - laureata Cannes-ului 
anul trecut - si Julie Walters) 
sunt foste colege de liceu. 
Dupá 20 de ani sunt colege la 
uzina unde lucreazá la asam- 
blarea telefoanelor portabile. 
O existentá anodiná de provin- 
cie mai mult sau mai putin 
fericitá, cu cásnicii, copii si 
amanti. Douá evenimente tul- 
burá rutina: recidiva cancerului 
uneia dintre ele si cástigul de 
100.000 de pounds la Bingo - 
al celeilalte. În fața morții 
anunțate, câștigătoarea mare- 
lui loz hotărește că viaţa tre- 
buie trăită intens până în ulti- 
ma clipă. Ea își convinge pri- 
etena suferindă să petreacă 
o săptămână la Las Vegas, 
călătorie visată încă de când 
erau în liceu. Modelul lor 
proclamat este Thelma și 
Louise - cele două eroine ale 
lui Ridley Scott (alt film-cult 


absent de pe ecranele noas- 
tre). Acolo vor întâlni un „ca- 
valer“ al rodeo-ului (cu chipul 
lui Kris Kristofferson) și spe- 
rantele lor se transformă într- 
un vis împlinit. Intensitatea cu 
care ele trăiesc clipa, atunci 
când știu că viața e pe termi- 
nate, investește universul lor 
limitat cu o solară explozie de 
bucurie. 

Girs Night ilustrează 
inteligent o nouă configurație 
dramaturgică: subiectul și 
cheia filmului te conduc o bună 
parte din timp către o direcţie, 
ca apoi, dintr-o dată, story-ul 
să ia o turnură neașteptată. 
Imprevizibilul în acţiune mi s-a 
părut a fi devenit miza sce- 
nariștilor, nu doar în genul 
polițist. 

e diferite voci, 


cineaștii francezi 
rămân fideli teo- 
riei şi practicii ra- 


porturilor amoroase. Spun 
raporturi, căci spre deosebire 


OBSESIA SEXUALITĂŢII: 


e Fata trimisă la 
munca de jos 


Y de Joan Chen 


e Prea multá 
(prea putiná) dragoste 
de Jacques Doillon PP 

e Privirea celuilalt 

de Vincente Aranda 


de iubirile pátimase ale inimilor 
Slave de pildă, ei urmăresc 
„cadrilul“ în care partenerii si 


partenerele se schimbá 
necontenit. 

Jacques Doillon (54 ani) 
specialist în sentimentele ini- 
milor juvenile (amintesc și mai 
recentele Micul criminal, 
Tânărul Werther, Ponette - v. 
nr. 10 și 11/1996), atinge 
acum o culme a qui-pro-quo- 
urilor amoroase. Un cineast de 


succes, cam la 40 de ani 
(Lambert Wilson), locuiește în 
vila sa de la țară cu soția de 25 
de ani (Alexia Stesi) și cu fiica 
sa de 14 ani (Lou Doillon - 
chiar fiica regizorului). El invită 
aici o admiratoare a filmelor 
sale, cu veleitáti de scenaristá. 
Ea (Elise Perrier) are 17 ani si 
cu aerul ei de fatá-báiat, 
reuseste sá pulverizeze echili- 
brul trio-ului, făcând rând pe 
ránd pe confidenta fiecáruia, 


fetelor de Nick Hurran 
Pe urmele Free Cinema 


culcându-se cu flirtul fetei, 
agresând sexual pe cineast și 
propunând relaţii intime soției 
acestuia. Cauza acestor 
situații duplicitare pare a fi indi- 
cată încă din titlu: Prea multă 
(prea puţină) dragoste. 

Filmul lui Alain Resnais On 
connaît la chanson (Re- 
cunoasteti melodia) - marele 
laureat al Cesar-ului (v. pag. 3) 
- elaborează pe aceeași temă 
a cuplului. Cineastul își ia însă 
o distanţă critică și totodată 
ironică, făcând personajele 
sale să se confeseze prin 
intermediul șlagărelor 

Recursul la musical - ce-l 
evocă inevitabil pe Jacques 
Demy cu al său Domnișoarele 
din Rochefort - a inspirat și alți 
cineaști. Oliver Ducastel (la al 
doilea film) și 
Martineau (la debut), corogi 
zori la Jeanne et le gargon for 
midable, introduc de asemnea 
dialogul pe note într-o pove 
stire din cotidian 


Jacques 


SEXUL Ss 1 


e Omul de paie de Robert Altman 


Succesul celor douá filme 
(dupá cel al Renatei Tore cu 
musicalul despre mafie T'ano 
da morire) tinde sá confi- 
gureze un nou curent abor- 
dând banalul pe o cale 
suprarealistă. 

Jeanne și băiatul formidabil 
se află de asemenea în frun- 
tea altei tendințe, aceea de a 
lansa „femeia-macho“, bárba- 
tul fiind acum tratat ca „obiect 
sexual“. Jeanne (Virginia 
Ledoyen), o jună și frumusicá 
standardistă la o Agenţie de 
turism, refuză cu îndârjire 
ideea căsătoriei, ca și orice 
legătură stabilă. În schimb se 
simte excelent cu cât are și 
abandonează cât mai multi 
amanți. Până într-o zi când în 
metrou cade în brațele unui 
tânăr de care se îndrăgostește 
total și nu-l va abandona nici 
când află că e seropozitiv. 

Un suflu de  perversá 
inocentá inundă această 
poveste ce redă cu autentici- 
tate starea de spirit a tineretu- 
lui de azi, ca și pe cea a prob- 
lemelor cu care se confruntă, 
nu în ultimul rând: SIDA. 

Femeia-macho bântuie si 
imaginarul cineastului catalan 
Vincente Aranda. Eroina sa 
(Laura Morante) din Miranda 
del otro, deși provine dintr-o 
familie burgheză respectabilă 
și cu stare, respinge și ea 
căsătoria pentru a colectiona 
amanți, practicând tot felul de 
excese Între care și 


10 


deghizarea în prostituată. 
Plăcerea viciului nu va rămâne 
fără consecinţe. Finalul sug- 
erează însă o posibilă 
redresare, prin promisiunea 
maternității, doar că ea a 
rămas însărcinată în urma 
unui multiplu viol. 

Femeia-macho (Rachel 
Weisz) l-a atras și pe regizorul 
britanic Michael Winterbottom 
(37 ani). Filmul său se 
desfășoară tot în mediul tiner- 
ilor, în cheie polițistă și în 
penumbre. O atmosferă 
apăsătoare nu prevestește un 
sfârșit bun. Pentru a doua 
oară femeia dorită se va folosi 
de amant ca să ucidă, în locul 
ei. 

Același mecanism al deter- 
minării actului criminal îl pune 
în funcţie și Robert Altman în 
The Gingerbread Man (Omul 
de paie). Eroina (Daryl 
Hannah), sub aparenta fra- 


CRIMA 


e Te doresc de Michael Winterbottom 


gilitátii și a neputinței, ticluieste 
o stratagemă pasională si 
macabră. Atrage în patul ei un 
avocat (Kenneth Branagh) - 
tată de familie aflat în divorț - 
și îl tranformă în unealta 
uciderii tatălui ei pentru a-l 
mosteni. Tensiunea este am- 
plificată prin tenebrele nopții, 
ploi torențiale și o bandă 
sonoră iritativă. 


tractia sexuală si 

crima domină și 

creaţia cineastilor 

din Extremul Orient. 
Cazul gheișei Aba Sada, care 
în anii '30, și-a ucis amantul, 
nu înainte de a-i fi tăiat sexul - 
a inspirat lui Nagissa Oshima, 
filmul clasic Imperiul simțurilor 
(1976). Acum,  Nobuhino 
Obayashi (60 de ani) reia 
același episod dintr-un unghi 
gazetăresc, reconstituind în 
date și fapte contextul anilor 


‘30. Motivația crimei nu este 
numai psihologică, ci mai mult 
socio-istoricá, criza econo- 
micá si tulburárile politice pe 
fundalul ascensiunii militaris- 
mului deschizánd calea tuturor 
exceselor. Astfel justifică 
cineastul curentul de opinie 
exaltat care a făcut din Aba 
Sada o eroină populară, o 
sfântă. Dar și în această 
ipoteză tot pasiunea sexuală 
generează drama. 

Obsesia sexualităţii este re- 
levantă în filmele cineaștilor 
chinezi fie că sunt originari din 
China continentală, Hong 
Kong, Taiwan sau sunt natu- 
ralizati americani. 

Li Cheng+Sheng (39 ani) 
originar din Taiwan ne intro- 
duce în tentaculare orașe. 
Tinerii îşi caută drumul în 
dragoste și rostul în viață. 
Eroul își alină neîmplinirile în 
brațele prostituatelor, amintin- 


Recent creatul Board al filmului balcanic (BFB) - președinte Emir Kusturica - a decis 
să acorde un premiu filmului european din selecția oficială care reușește cel mai bine „să 
susțină spiritul de înțelegere între oameni“. Juriul format din: Ninos Feneck Mikelides (Grecia), 


Nenad Dukic (lugoslavia), 
Attila Dorsay (Turcia), 
Pavlina Jeleva (Bulgaria), 
Adina Darian (România), 
Blagoja Kunovski (FIROM), 
Panikos Chrysanthou (Ci- 
pru) a acordat premiul filmu- 
lui The Boxer de Jim 
Sheridan 


/ Juriul FIPRESCI: N 


Derek Malcolm — președinte 
(Marea Britanie), Jan Aghed 
(Suedia), Guido Convents 
(Belgia), Simone Mahrenholz 
(Germania), David Robinson | 
(Marea Britanie), Grazyna 
Torbicka (Polonia), Jelena 
Stichova (Rusia), Ahmad 
Muztaba Zamal (Bangladesh) 
a acordat premiul pentru cel 
mai bun film din competiție 
pentru Sada de Nobuhiko 

Obayashi. / 


du-și de amorul juvenil dintre 
frate și soră (Dulce generație). 
Ţine-mă strâns este debutul în 
lungmetrajul de ficţiune pentru 
Stanley Kwan din Hong Kong. 
Tânărul văduv neconsolat, în 
urma accidentului de avion în 
care și-a găsit moartea soția 
sa, face cunoștință cu un 
bărbat matur și solitar. O inimă 
fraternă era exact ce avea 
nevoie. Doar că vârstnicul nu 
căuta fraternitatea ci partener 
de sex. Episodul e dublat cu 
subtilitate de o intrigă „po- 
lițistă“ în sensul în care soțul 
iubitor descoperă, tot cu prile- 
jul acestei întâlniri, că soția 
decedată avea un amant ado- 
rat. 

Dacă Statele Unite au fost 
reprezentate la campionatele 
mondiale de patinaj de o 
chinezoaică, de ce nu ar fi și la 
Berlinală? Joan Chen (37 ani) 
s-a născut în Shanghai și s-a 
stabilit în Statele Unite în 
1981. A studiat filmul la 
Californian State University, a 
jucat în numeroase seriale și 
în Ultimul Împărat al lui 
Bertolucci. Cu Fata trimisă la 
munca de jos debutează ca 
regizor. Dacă nu am cunoaște 
aceste date biografice, nimic 
din filmul ei nu le trădează. 
Acţiunea petrecándu-se în 
China anului 1975, când 
Revoluţia culturală era pe 
sfârșite, și când cineasta avea 
chiar vârsta eroinei sale. Fiica 
unui croitor e trimisă la țară în 
cadrul campaniei de reedu- 
care ce afectase deja destinul 
a șapte milioane și jumătate 
de tineri. Cineasta percepe 


Revoluţia culturală cu ochii de 
atunci și ne convinge de aut- 
entica înflăcărare ce cuprins- 
ese tineretul, lăsându-te să 
crezi că dorește să reabiliteze 
justetea cauzei. Cu atât mai 
atroce este destinul de victime 
ce fusese pregătit atâtor 
tinere. Eroina ajunge să fie 
siluită și batjocoritá de toți 
responsabilii de partid - acolo 
unde ea fusese trimisă - încât 
sfârșește în a-și cergi moartea. 
Întinderile nesfârșite de ză- 
padă si prietenia cu singurul 
ei protector, un tibetan castrat 
de chinezi - crescător de cai, 
creează un contrapunct de 
poezie atrocităților revo- 
lutionarilor. 

Leit motivul vizual în toate 
aceste filme este apa. Fie că 
eroii se spală, se scaldă sau îi 
descoperim prin aburii de la 
băile publice, întâlnirea cu apa 
este întotdeauna filmată ca un 
ritual purificator, ca o revelaţie. 
Apoi sunt ploile, aversele, 
inundaţiile ... Apa și ea simbol 
al sexualității. 

Leit motivul tematic ne su- 
gerează că obsesia sexuală a 
înfrânt lupta de clasă. Marx și 
Mao făcuți K.O. de Freud. 
Multe alte indicii sugerează că 
cineaștii și-au întors privirea 
către tradiţiile culturale imperi- 


ale - de pildă toate aceste 
filme sunt vorbite în limba 
mandarinilor. 
Totuși, după un deceniu de- 
a lungul căruia filmele 
chinezești au obținut peste 20 
de premii la Berlinale din care 
2 Urşi de aur și 4 de argint, 
este pentru prima dată când 
filmele Asiei rămân în afara 
palmaresului. Nu pentru că nu 
ar fi meritat distincții, dar 
menirea unui juriu într-un festi- 
val este să se orienteze mereu 
către noile semnale. 
ricât de curios s-ar 
părea, tezismul - 
moral, politic, ideo- 
logic etc - rámáne 
apanajul filmului american, 
fárá insá ca acesta sá-si 
piardá functia de divertisment. 
Este forta si optiunea industriei 
cinematografului de peste 
ocean. Un exemplu optim de 
film de public, realizat într-un 
limbaj cinematografic impeca- 
bil a fost dat de policierul lui 
Quentin Tarantino, Jackie 
Brown. Cel ce a realizat în 
1994 Pulp Fiction, film-cult 
pentru tinerii cineaști care au 
debutat ulterior și care au ino- 
vat limbajul cinematografic, 
demonstrează că a face cine- 
ma este nu doar o inspiraţie, ci 
si o precisă cunoaștere a 


fiecărei componente a artei a 
șaptea. 

Vocea cineaștilor australieni 
se face constant auzită în ma- 
rile festivaluri internaţionale. 
Filmele lor continuă să ilus- 
treze nivelul înalt al unei cine- 
matografii care susține origi- 
nalitatea subiectelor și cultivă 
virtuozitatea expresiei filmice. 

Si cea mai intransigentă 
analiză ar fi greu să le detec- 
teze carente. Un diagnostic 
subiectiv mă determină însă 
să regret (după numeroase 
filme văzute în ultimii ani la 
Berlin, Cannes, Veneția) încli- 
natia australienilor către su- 
biecte depresive, tonul grav, fi- 
nalurile sumbre, deși autorii 
sunt tineri (The Boys / Băieţii 
de Rowan Woods - 39 ani; 
The Sound of one Hand 
Clapping de Richard Flangan - 
37 ani. 

ontextul unui festi- 

val îți dă posibili- 

tatea de a avea o 

privire de ansamblu 
asupra producției optime a 
momentului respectiv, spo- 
rindu-ti însă exigenta. Diag- 
nosticul critic pus de la un film 
la altul - văzute dispersat pe 
parcursul unui an - poate fi 
adesea mai indulgent. 


Adina DARIAN 


e Un policier pe cinste semnat Tarantino: Jackie Brown (Robert De Niro și Samuel L. Jackson) 


12 


e Al Pacino, Keanu Reeves si Charlize Theron în 


Pact cu Diavolul 


FRUMUSETEA DIAVOLULUI 


e ce vorbesc muritorii despre frumusețea Diavolului? Pentru că el „s-a infiltrat în sex, în bani, în 

iubire”, vorba lui Emil Cioran. Adică în tot ceea ce seduce cu ușurință. Numit Print al Întunericu- 

lui, Satana, Luciter sau Necuratul, el stârnește pasiuni mistuitoare în cei nemulțumiți de limitele 
existenţei și ale cunoașterii, îi cucerește fără prea mari eforturi pe ambitiogi, lacomi, carieristi. 

Din rândul celor din urmă este recrutat eroul din Pact cu Diavolul (vezi. nr. 3/1998), tânărul avocat 
provincial care, pentru succesul în profesie e capabil de concesii și sacrificii. Ca toţi cei prinși în hátisul 
de tentaţii țesut cu abilitate în jurul lor, el înțelege până la urmă că prețul triumfului și al jubilatiei de 
moment e prea mare. Procesul seducerii sale de ingeniosul și demonicul (la propriu) patron, interpretat 
cu vervă dráceascá de Al Pacino, ne amintește că lupta Diavolului pentru cucerirea sufletelor de muritori 
e o poveste veche de când lumea, preluată de cinematograf încă de la începuturile sale. 


„Infernul nu este, în fond, decât o prelungire a existenței extravagante. Chintesenta, sau, 
dacă vreţi, hazul lui, e că locatarilor nu le e lăsată alegerea decât între frigul infinit și infini- 
ta dogoare, în stare să topească și granitul - ei fug necontenit, urlând, dintr-o parte într-alta, 
pentru ca ajunși la una, cealaltă să li se pară balsam ceresc, dar devine imediat, în cea mai 
infernalá acceptie a cuvântului, absolut intolerabilă“. 


Pactul faustic 


ema cea mai adeseori vizitată 

este aceea a pactului faustic. 

Preluată dintr-o legendă popu- 

lară germană, povestea doc- 
torului Faust care şi-a vândut sufletul 
Diavolului pentru ca, întinerind, să poată 
inventa mai multe lucruri spre folosul 
omenirii, i-a inspirat lui Goethe poemul 
dramatic purtând numele torturatului erou. 
Din această sursă s-au inspirat multi 
cineasti, primul film Faust, din 1897, 
purtánd semnátura vizionarului regizor 
francez Georges Méliès. Au urmat vari- 
ante după aceeași sursă literară, în 1907, 
1911, 1921. În 1926 cineastul german 
W.F. Murnau o reia într-o peliculă ce se 
numără printre operele de referință ale 
expresionismului. 

Spre deosebire de Goethe, care îi ofer- 
ea damnatului erou șansa de a se mântui, 
obținând dezlegarea de pactul prin care 
se vânduse lui Mefisto, Murnau îi rezervă 
lui Faust un sfârșit tragic. Când o vede pe 
fata pe care o sedusese, arsă pe rug, 
după ce a fost acuzată și condamnată 
pentru vrăjitorie, el decide să-i 
împărtășească soarta și se aruncă în 
flăcări alături de ea. Este poate varianta 
cea mai sumbră a legendei pactului faus- 
tic. În rolul lui Mefisto, celebrul Emil 
Jannings, reconfirmă înclinația sa pentru 
portretele tenebroase. 

Deși respectă aproape fără excepție 
esența poveștii inspiratoare, adaptárile 
după Faust oferă un registru vast de inter- 
pretări. Poetul Paul Valery scria: 
„Personajul lui Faust și al îngrozitorului 
său interlocutor au dreptul la toate 
reîncarnările“. Printre cei care i-au 
împărtășit părerea se numără compatrio- 
tul său Rene Clair care a făcut din 
Frumusețea Diavolului (1949) una dinte 
cele mai originale ecranizări ale dramei lui 
Goethe. Doctorul care regretă că, obse- 
dat de misterele științelor, a ajuns la 


senectute trecând pe lângă viaţă (Michel 
Simon) acceptă propunerea lui Mefisto de 
a-i ceda sufletul în schimbul unui trup 
tânăr (interpretul devenind Gerard 
Philipe) și al unei perioade glorioase și 
exaltante. 

Autor al unei geniale adaptări după 
poemul dramatic al lui Goethe, romanul 
„Doctor Faustus“, Thomas Mann descrie 
inspirat beţia acestor ani oferiţi ca plată de 
Diavol: „Un timp măreț, o nebunie de timp, 
timp îndrăcit în care ¡ti merge strălucit si 
arhistrălucit! ... Noi furnizăm superlative: 
avânturi și revelări, trăiri și eliberări și 
dezlántuiri, libertate și siguranță si 
ușurare, sentimentul de forță și triumf, de 
ajunge omul nostru să nu-și mai creadă 
simţurilor“. 

Aceste trăiri incandescente sunt foarte 
bine sugerate de interpretarea 
impetuoasă a lui Gérard Philipe, actor a 
cărui legendară ardere interioară face 
antologic acest rol. Luând chipul 
lui Mefisto, Michel Simon este 
avantajat de ipostaza de malefic 
fascinant și reușește și el un 
personaj emblematic. 

Ceea ce impresionează mai 
mult la Frumusețea Diavolului 
este însă transpunerea legendei 
germane în spirit latin. În relația 
dintre Faust și Mefisto se 
amestecă viclenia, umorul, min- 
ciuna, cruzimea. Ambii trișează 
în jocul în care s-au angajat și 
încearcă să treacă peste 
prevederile pactului. Regre- 
tându-și destul de repede promi- 
siunea, Faust este salvat de 
iubirea Margaretei, care nu 
devine instrumentul Diavolului, 
ci al lui Dumnezeu. Mai mefis- 
tofelic decât adversarul său, 
doctorul îl învinge pe acesta 
printr-un  șiretlic, făcându-l sá 
piară de propria lui moarte. 

Realizat în plină modă a 


` 7 


THOMAS MANN 
filosofiei existentialiste, filmul lui René 
Clair poartá pecetea gándirii lui Sartre 
vorbind despre constrángerea de a alege 
exercitatá asupra fiintei umane. Dincolo 
de accente puțin forțate în această 
direcție, Frumuseţea Diavolului este un 
film inteligent și bine scris (de dramaturgul 
Armand Salacrou) având în plus atú-ul 
unor fastuoase și rafinate decoruri. 
Printre tălmăcirile cele mai moderne ale 
mitului faustic se numără filmul Faust XX 
(1956) al lui lon Popescu Gopo. Inter- 
pretat de inimitabilul Emil Botta, eroul este 
un savant al timpurilor moderne, lovit de o 
boală incurabilă. El accede la tinerețe 
mutându-se în trupul propriului său asis- 
tent (jucat de lurie Darie). Raportul 
tradiţional dintre semnatarii pactului este 
schimbat. Gopo declara undeva că peli- 


> 


e Christopher Walken, inger negru 
in Prophecy: The Army of God 


e Emil Botta și Jorj Voicu în Faust XX 


cula sa „e mai degrabă tragedia dracului 
decât tragedia omului ... El voia sá folo- 
sească invențiile pentru a lichida lupta la 
nesfârșit dintre Dumnezeu și Lucifer“. 
interpretat de Jorj Voicu, actor cu un aer 
bonom, Mefisto îşi folosește talentul de a 
manipula oamenii în scopuri științifice. El 
încurajează cercetările asupra ingineriei 
genetice și i se pare genial „să faci din doi 
oameni imperfecti unul perfect”. Cu mult 
înainte de polemicile iscate de embrionii 
creaţi în laboratoare, Gopo făcea în 
adaptarea sa cinematografică a mitului 
faustic o interesantă reflecţie asupra 
moralității experimentelor genetice. 

Faust XX agrementează episoadele 
dramei cu vesele numere muzicale ale 
căror protagoniști sunt diavoli mai mici 
sau mai mari în ierarhia Infernului. Ei sunt 
trimiși pe pământ să deschidă pofta de 
viață a muritorilor, trimitándu-i în braţele 
unor femei apetisante, îmbătându-i, 
ametindu-i în tot felul. Dacă aceste 
momente par azi puţin desuete, există 
însă în film si un umor contemporan, 
adică foarte negru. Voi da un singur 
exemplu: un diavol care a luat chipul 
Margaretei îl va naște pe urmașul doc- 
torului Faust. Cu această peliculă Gopo 
și-a confirmat capacitatea de a descifra 
sensuri noi în surse literare clasice și de a 
da unor teme universale forme moderne. 
Numai mexicanul Guillermo del Toro a 
mai adus la zi atât de inspirat mitul faustic 
în al său Cronos (1993). 


14 


Labirintul tentatiilor 


eși titlul românesc, Pact cu 

diavolul ar înscrie filmul lui 

Taylor Hackford (în original 

Devil's Advocate) în seria 
adaptărilor după „Faust“, n-am putea face 
așa ceva pentru simplul motiv că avocatul 
ajuns sub protecţia Diavolului ignoră iden- 
titatea acestuia din urmă si nu semnează 
cu el nici o înţelegere.Povestea lui este 
aceea a muritorului încercat de mari 
tentaţii, care arde de dorinţa de a străluci 
în carieră. Nu întâmplător el practică pro- 
fesia cea mai hulită dar și cea mai invidi- 
ată, cu ajutorul căreia oamenii pot câștiga 
sau pierde averi, faimă, putere. Deși 
începe ca un film despre mediul avo- 
cátesc, Pact cu Diavolul trece în registrul 
fantastic atunci când asupra eroului sunt 
exercitate tentatiile. Primele semne sunt 
fantasmele sale erotice cu niște frumuseți 
devoratoare și „îndrăcite“, care îl înde- 
părtează tot mai mult de serafica lui soție. 
Ușurinţa cu care el câștigă un proces se 
transformă și ea într-un fel de delir al suc- 
cesului. Din ce în ce mai mulțumit de efec- 
tul ispitelor pe care le scoate în calea celui 
pe care vrea să-l ia în stăpânire, Diavolul 
jubilează, dându-i ocazia lui Al Pacino să 
se dezlántuie într-un recital de grimase 
sardonice. Pelicula este de fapt o alegorie 
ce criticá materialismul exagerat al socie- 
tátil americane contemporane. 


Romantica împotrivire a eroului -jucat 
de Keanu Reeves - care încearcă să se 
smulgă din vraja satanică ne amintește de 
superbul film Les visiteurs du soir (1942) 
de Marcel Carné, Povestea scrisă de poe- 
tul Jacques Prévert și plasată în secolul al 
XV-lea are drept eroi o frumoasá fiicá de 
baron (Arletty) si un chipes cavaler ce 
urmeazá sá-i deviná mire (Alain Cuny). 

lubirea lor înfocată îl agaseazá însă pe 
Diavol care trimite la castelul unde locui- 
esc ei douá creaturi, un bárbat si o 
femeie, cu misiunea de a-i seduce pe 
logodnici și de a-i despărți. Încercările la 
care sunt supuși îndrăgostiți nu sunt 
ușoare, căci potopul de vorbe mieroase și 
declaraţii înflăcărate e copleșitor. Diavolul 
însuşi descinde la castel, pentru a compli- 
ca rețeaua de intrigi. Dragostea biruie 
însă complotul diavolesc în filmul ale cărui 
personaje principale rămân simboluri ale 
iubirii fără moarte. Les visiteurs du soir 
încântă și azi, „rezistă pietrificării și este 
nu numai un obiect de muzeu, ci un obiect 
de artă“, cum scria Etienne Fuzellier. 

O perversă strategie a ispitelor exercită 
Diavolul și asupra eroilor din Manuscrisul 
de la Saragosa (1968), excelenta 
adaptare a polonezului Vojciech Hads 
după romanul compatriotului său, Jan 
Potocky. Aventurile picarești ale unui 
june ofițer rătăcit în munții Sierra Morena 
(ne aflăm în Spania sfârșitului de secol al 
XVIII-lea) unde el își încrucișează drumul 
cu personaje pitorești și terifiante includ 
și câteva întâlniri cu Necuratul. Acesta îi 


e Michel Simon 
(Frumuseţea Diavolului) 


„In vremurile în care Diavolul prospera, spaima, tulbu- 


rarea, nelinistea, erau niște rele care beneficiau de protecția 


supranaturalului: se știa cine le isca și le cârmuia înflorirea; 


rămase acum de capul lor, se transformă în „drame interioare“ 


sau degenerează în „psihoze“, în patologie secularizantă“. 


apare sub chipul a două frumoase musul- 
mane care încearcă să-l convingă să 
renunțe la credinţa strábuná și, ori de câte 
ori el e gata să cedeze tentatiilor, se tre- 
zește ca dintr-un vis în același loc sinistru, 
cu spânzurați páziti de corbi amenintátori. 
Coșmarul său circular este trăit, într-o 
variantă puţin diferită, de un sărman cu 
duhul care-l roagă pe un preot să exor- 
cizeze demonul din el. 

Atragerea personajelor pe căi greșite 
prin jocul ispitelor diavolești (ce iau de 
cele mai multe ori formă erotică) este 
motivul fundamental al numeroaselor 
povești care se nasc unele din altele, pe 
principiul cutiei chinezești. Calitățile de 
excepție ale  Manuscrisului de la 
Saragosa îi conferă statutul de piesă de 
rezistență a cinematografului fantastic. 


Pur și simplu horror 


Antânnirea cu Diavolul sau cu 
mesagerii lui este o temă favorită a 
cinematografului horror. Regizorul 
danez Benjamin Christensen își 

asuma rolul acestuia în propriul său film 


e Julian Sands (Warlock) 


EMIL CIORAN 


Vrăjitoria de-a lungul vremurilor (1921), 
un titlu de referință al genului. Acest fals 
documentar asupra practicilor vrájitoresti 
face din Satana un „intervievat“ care dă 


metode care de care mai ingenioase (vezi 
nr. 10/1997). 

Exorcizarea e mai puţin o experienţă 
mistică, ci una de psihoză colectivă în 
Diavolii (1970) de Ken Russell, un pamflet 
virulent împotriva abuzurilor instituționale 
ale bisericii în secolul al XVI-lea. Un fals 
caz de posedare de diavol este miezul 
poveștii din Vrăjitoarele din Salem (1996) 
de Nicholas Hytner, unde Răul este iden- 
tificat nu cu hulitul personaj al mitologiei 
creștine, ci cu intoleranta, invidia, igno- 
ranta (vezi și nr. 3/1997). 

Necuratul apare însă ca erou principal 


e Alain Cuny și Arletty în Les visiteurs du soir 


amănunte asupra tehnicilor de exorcizare, 
filmul transformându-se într-un pamflet 
sarcastic împotriva persecuțiilor exerci- 
tate de biserică. 

Poveștile cu posedati oferă realizato- 
rilor o buná ocazie de a orchestra un arse- 
nal de efecte speciale înspăimântătoare. 
Clasicul genului rămâne Exorcistul (1973) 
de William Friedkin, unde scoaterea de- 
monului dintr-o adolescentă recurge la 


în filme precum Warlock (1991) de Steve 
Miner si sequel-ul acestuia Warlock - the 
Armageddon (1993) de Anthony Hickers. 
Primul este povestea unui demon (inter- 
pretat de Julian Sands) care face un 
salt în timp, din Bostonul anului 1691 în 
Los Angeles, anul de graţie 1991. Elare 
misiunea de a recupera cartea „The 
Grand Grimoire“, un fel de Biblie a lui Sa- 
tana, a cărei menire e răspândirea puterii 


15 


„Alianţa lui Faust cu Mefisto era rezultatul setei de 


cunoaștere a celui dintâi“. 


Prințului Întunericului asupra întregii lumi. 
Același demon cu plete blonde interpre- 
tat de Julian Sands luptă în Warlock - the 
Armageddon pentru eliberarea lui Lucifer 
din Infernul unde a fost ferecat printr-un 
ritual magic al druizilor în anul 1641 și 
pentru revenirea lui pe pământ, în anii '90. 
Metamorfozele diavolului blond care 
străbate în zbor marile spaţii ale Statelor 
Unite și bătăliile acestuia cu urmașii 
vechilor druizi par desprinse dintr-un 
basm cu zmei și feti-frumosi. Numai 
decorul este al timpurilor moderne, cu 
zgârie-nori și autostrăzi străbătute în 
viteză de automobile ultimul răcnet. 
Motivul demonului captiv, care trebuie 
eliberat înainte de Apocalips, apare dese- 
ori în peliculele horror. Un maestru ale 
genului ca John Carpenter îl tratează teri- 
fiant în Prinţul Întunericului (1993), 
povestea unui preot (Donald Pleasance) 


cilindrul ciudat se află însuși Satana, care 
se pregătește să ia în stăpânire sufletele 
muritorilor la sfârșitul lumii. Asocierea 
acestuia cu Anticristul e pe cale să asig- 
ure victoria forțelor întunericului, dar 
situaţia e salvată în ultima clipă prin sacri- 
ficiul unei femei care, în schimbul vieţii ei, 
reușește să închidă poarta lumii de „din- 
colo“. Cu tot acest happy-end, filmul este 
unul dintre cele mai terifiante pe această 
temă și are o atmosferă densă în cea mai 
bună tradiţie a horror-ului gotic. 

O aprigă luptă pentru înstăpânirea 
asupra sufletelor muritorilor se dă și în 
Prophecy: The Army of God (1995) de 
Gregory Wide între îngerul negru Gabriel 
(interpretat de Christopher Walken) si 
Satana. Desi infruntarea lor e una gene- 
rată de orgolii, ea face victime nenumá- 
rate. Impecabil ca întotdeauna, Walken 
face un portret memorabil îngerului căzut, 


e Jack Nicholson, Michelle Pfeiffer, Susan Sarandon și Cher în 
Vrăjitoarele din Eastwick 


care descoperă într-o biserică dezafec- 
tată din Los Angeles un recipient în care 
bolborosește un lichid misterios, începând 
să genereze energie creatoare de 
nenoriciri. 

Savantii sosiți la fața locului pentru a 
cerceta fenomenul inexplicabil mor, unul 
după altul, transformați în zombii. Numai 
doi dintre ei supraviețuiesc și află că în 


16 


scârbit de oameni, pe care-i numește 
„maimuțe dezgustátoare”. 

Personajul Anticristului este și el unul 
favorit în cinematograful horror. Aparițiile 
sale cele mai notabile sunt cele în filmele 
din seria The Omen, iniţiată în 1976 de 
Richard Donner. Povestea copilului adop- 
tat în Italia de nişte americani, micul 
Damien, care se dovedește însăși Fiara 


e Robert Benigni în Micul Diavol 


marcată cu numărul 666, e continuată în 
Omen 2 (1979) de Don Taylor, - cel mai 
bun sequel -, de Omen 3 (1981) de 
Graham Baker și de Omen 4 (1984) de 
Jorge Montesi. 

Imaginea copilului cu puteri diavolesti e 
și mai terifiantă în Rosemary's Baby 
(1968) de Roman Polanski, „o perlă a 
cinematografului fantastic“, cum scria 
Gilbert Salachas. Începută ca povestea 
unui cuplu (format din Mia Farrow și John 
Cassavetes) ale cărui relaţii se de- 
gradează încetul cu încetul, pelicula 
virează în alt registru atunci când eroina 
rămâne însărcinată si are coşmaruri noc- 
turne și diurne în care vede pretutindeni 
semne drácesti. În cele din urmă îl naște 
pe însuși Necuratul și pare să se împace 
cu ideea că această ființă începe să fie 
adorată de toată lumea. Polanski se joacă 
dibace cu nervii spectatorilor în acest film 
care nu e un horror oarecare, ci unul care 
semnalizează șocant dominaţia Răului. 

În fine, printre titlurile de referință ale 
temei se mai află Angel Heart (1986), 
datorat lui Alan Parker. E un film - coșmar 
care începe ca un policier, despre un 
detectiv particular angajat să descopere 
o persoană dispărută, care află că este 


e Bibi Andersson, imposibil de tentat 
în Ochiul dracului 


vorba de el însuși, reîncarnat în urma unui 
pact cu diavolul. Domnul Lou Cypher 
(adică Lucifer) capătă chipul lui Robert De 
Niro, excelent într-unul dintre acele roluri 
de compoziție care i-au adus reputaţia de 
actor-camelon. 


Glume cu drácusori 


ele mai plăcute întâlniri cine- 
matografice cu personaje 

„ diavolesti sunt desigur acelea 

care iau forma comediei. Până 

și tenebrosul Ingmar Bergman a făcut un 
asemenea film (ce-i drept, pe când era 
mai tânăr), Ochiul dracului (1946). Este o 
alegorie modernă în care virginitatea unei 
fete (Bibi Andersson) face obiectul unui 
pariu pus de Diavol. Acesta îl resuscită pe 
Don Juan și-l trimite să-i sucească tinerei 
fete minţile. Numai, că ea, o fată a vre- 
murilor noastre, nu e deloc sensibilă la 
strategia desuetă a faimosului seducător 
și rezistă foarte bine asaltului său amoros. 
Plină de haz e și situația din Damn 
Yankees (1958) de George Abbott: un 
senator care susține un club de base-ball 
declară că şi-ar vinde sufletul diavolului 


pentru a vedea că apare aici un jucător 
strălucit. Necuratul auzindu-i dorința si 
transformându-l chiar pe el într-un june 
sportiv imbatabil. Cu umor e tratat teribilul 
personaj și de Ernst Lubitsch în Heaven 
Can Wait (1943), o comedie despre un 
bărbat vârstnic ce simte apropierea morţii 
și, știind că a dus o viață păcătoasă, cere 
permisiunea de a fi primit în lad. Felul în 
care acesta (Don Ameche) îi povestește 
Diavolului aventurile sale galante face toți 


banii în acest film ce poartă marca stilului 
elegant al lui Lubitsch. Un regizor englez, 
Anthony Pelissier face din Meet Mr. 
Lucifer (1953) o satiră împotriva relelor 
propagate cu ajutorul televiziunii, consid- 
erată nu de puţină lume „lucrul dracului“. 
Elemente de satiră socială apar și în 
Diavolul și cele zece porunci (1962) de 
Julien Duvivier, peliculă alcătuită din 


scheciuri legate între ele prin comentariul 
Necuratului interpretat de același Michel 
Simon care fusese cu puţin timp înainte 
Mefisto în Frumuseţea Diavolului. 

O comedie irezistibilă este și Micul 
diavol (1989) a italianului Roberto 
Benigni, povestea unui drăcușor (interpre- 
tat de Benigni însuși) scos din trupul unei 
coafeze obeze în urma unui ritual de exor- 
cizare. Vesel, afabil și afemeiat, person- 
ajul drăcos face mai mult bine celor pe 
care-i întâlnește, căci reușește să le 
(re)deschidá pofta de viață. În fine, tot un 
diavol plin de vitalitate și de magnetism 
asupra femeilor interpretează Jack 
Nicholson în Vrăjitoarele din Eastwick 
(1987) de George Miller. El cucerește trei 
provinciale dezamágite de reprezentantii 
„sexului tare“ din jurul lor și le redă încre- 
derea în ele însele. Demonul care își 
seduce victimele cântând la vioară, inter- 
pretat cu umor de Nicholson, este cea mai 
simpatică variantă pe ecran a celui căruia 
preferăm să nu-i rostim numele. 


Dosar tematic realizat de 
Dana DUMA 


KARTEX TRADING L.T.D. 
VORTEX 


LUBRIFIANTI 


ULEIURI DE MOTOR SI INDUSTRIALE 


2 


GOODÍYEAR 


Bld. Libertăţii, Nr. 18, Sc. A, Bloc 104, 
Sect. 5, Cod Postal 70542, București - ROMANIA 


TEL/FAX: +40-1-336 57 80; 
337 05 15; 


336 57 90 
337 04 20 


"a7 


NE 


ES 


UCIGAȘI 


Yin și Yang 


u siguranță în retetarul holly- 
woodian s-a scontat mult pe 
asocierea unei vedete oscari- 
zate precum Mira Sorvino cu un 
star - Chow Yun-Fat ce abia urmează a fi 
translat de pe piața extrem orientală. 
Rezonanta meridională a numelui și chiar 
temperamentul bataist al actriței se po- 
trivesc excelent cu morga ușor flegmatică a 
actorului care-și face intrarea în arena fil- 
mului comercial nu doar cu recomandarea 
lui John Woo, ci și ca un demn apărător al 
tradițiilor culturii chineze, convertite la ca- 
noanele artei a 7-a. De unde și calitățile 
deosebite ale peliculei care o fac să se dis- 
tingá între altele din genul aventurilor. 

Este știut - de exemplu - că pentru spi- 
ritualitatea popoarelor din Extremul Orient 
limbajul imagistic-vizual contribuie în cel 
mai mare grad la transmiterea sensurilor 
și mesajul, funcționând ca un cifru, pe ba- 
za căruia se alcătuiește o schemă. Prin- 
cipiu ce convine spectatorului modern, 
obișnuit să fie invitat să se implice ca într- 
un joc interactiv. Dovadă concepția plas- 
ticá - de la scenografia speculánd ambi- 
ante si detalii specifice din Cartierul 
chinezesc până la dinamica încadrărilor și 
alertetea melodică a montajului. Etica Zen 


susține că actul moral își are valoarea în |. 


sine însuși: „O faptă bună nu aduce 
răsplată“. Filmul se concentrează chiar 
asupra acestui precept. Un killer este an- 
gajat de un mare traficant de heroiná sá 


ANASTASIA 


ovestea printesei Anastasia, 
unica supravietuitoare a dinas- 
tiei Romanovilor (lichidatá de 
„puterea sovietelor“ în 1918) 
asigură firul dramaturgic al acestui lung- 
metraj de desen animat. Din păţaniile 
urmașei ultimului țar al Rusiei scenariștii 
au ales câteva legate de sosirea ei în 
Occident și de probele la care a fost 


DE SCHIMB 


opereze urgent o vendetta, dar, deși profe- 
sionist, individul nu reușește să apese pe 
trăgaci. De acest suspans invers (pe care 
nu-l voi dezamorsa!) se profită dat fiind că 
eroul e conștient că din momentul acela 
însăși viața sa si a familiei sale se află în 
pericol. Și astfel killer-ul devine din urmă- 
ritor, urmărit și încă de două forțe adverse: 
mafiote si polițienești. În aventura pe care o 
începe, soarta (respectiv scenariul) îi scoa- 
te în cale o tânără falsificatoare de pașa- 
poarte care, atunci când află care a fost 
motivul ezitării sale fatale, îi devine parte- 
neră de luptă pentru cauza Binelui. Anume 
în cursa de lichidare a potentatului lipsit de 
inimă, care va fi răpus chiar de glontul pre- 
zentat în primul cadru al primei secvențe. 
Un gest simbolic ce trimite cu gândul la o 
străveche practică chineză: pe omoplati 
sau femure de bovine, caprine, ovine, mai 


apoi pe carapace de broască țestoasă, 
erau scrijelite ideograme-interogaţii adre- 
sate strămoșilor privind pronosticurile 
asupra oricărei acțiuni ce urma a fi între- 
prinsă. leri „osul de ghicit“, azi ,glontul de 
răzbunat“, care - conform filosofiei chineze 
în care prevalează norma etică - va urma 
traiectul dreptăţii. Un traseu spectaculos în 
care publicul va putea savura și liniștea 
unui templu budist, și clipele de reculegere 
în ploaie, și, mai ales, agilitatea protago- 
niștilor. O veritabilă coregrafie a pistolarilor 
de ambe sexe. La concurenţă Ea cu El, Yin 
și Yang stimulându-se reciproc. 


Irina COROIU 


The Replacement Killers e Productie: SUA 
- Columbia Pictures, 1997 e Regia: Antoine 
Fuqua e Scenariul: Ken Sanzel e Imaginea: 
Peter Lyons Collirster e Cu: Chow Yun-Fat, 
Mira Sorvino, Michael Rooker, Jurgen 
Prochnow, Carlos Gomez e Distribuit de: 
Guild Film Románia 


JN E 


e Chow Yun-Fat si Mira 


O printesá contestatá 


supusă pentru a i se verifica identitatea. 
Lăsând la o parte faptul că Anastasia a 
fost contestată toată viața ca nefiind 
adevărata prințesă, semnatarii peliculei 
au optat pentru o variantă cu happy-end, 
cum stă bine unui musical adresat în prin- 
cipal copiilor. Cum adversarii umani ai 
eroinei nu ofereau destulă „materie primă“ 
pentru un film de animaţie cu metamor- 


e Trei personaje de basm modern 


E An | 


foze spectaculoase, s-a recurs la un per- 
sonaj fantastic cu aură maleficá, vrăjitorul 
Rasputin (altă persoană decât vraciul 
tămăduitor oploșit în palatul țarului). 
Acesta presară obstacole suplimentare în 
faţa fetei și așa bătută de soartă, pe care 
ea le depășește cu ajutorul unor prieteni 
devotați. Nu lipsește nici cățelul cu inter- 
ventii salvatoare, a cărui drăgălășenie va 
cuceri simpatia puștimii. 

Pentru cei puţin mai mari rămâne 
plăcere de a compara personajele dese- 
nate cu actorii care le-au împrumutat 
vocile și cărora le seamănă destul de bine 
(Meg Ryan, Angela Lansbury, John 
Cusack) și a unor numere de musical fas- 


tuos animate. 
Dana DUMA 


Anastasia e Producţie: SUA, 1997, 
Twentieth Century Fox e Regia: Don Bluth, 
Gary Goldman e Muzica: Stephen Flaherty 
e Cu vocile actorilor: Meg Ryan, John 
Cusack, Angela Lansbury, Bernadette 
Peters e Distribuit de: Ecran XXI 


an Hawke și Gwyneth Paltr 


MARILE 


SPERANȚE În variantă modernă 


entru orice operă clasică tre- 

buie să existe o versiune mo- 

derná. E musai să-i poți vedea 

pe eroi îmbrăcați în blugi mulati 
sau în haine pastel ultima modă. Regizorul 
Alfonso Cuarón și scenaristul Mitch Glazer 
au încercat acest lucru cu romanul lui 
Dickens „Marile speranțe“. Devenit din Pip 
- Finn (Finnegan Bell), cu o sonoritate pe 
jumătate á la James Joyce combinat cu 
Mark Twain, eroul filmului e mai complicat 
decât în varianta literară. 


ÎNFRUNTAREA 


u o distribuție de zile mari, 
avându-l în frunte pe oscariza- 
tul Anthony Hopkins, filmul se 
impune însă în primul rând prin 
semnătura scenaristului: David Mamet. 
Numele acestuia este unul dintre cele 
mai prestigioase ale teatrului american 
contemporan. Piesele sale ,Lakeboat", 
„Duck Variations“, „Perversitate sexuală la 
Chicago“ sau „O viaţă în teatru“ i-au adus 
multe premii și i-au sporit notorietatea de 
care Hollywoodul a profitat din plin. A scris 
scenariile unor filme celebre precum 
Poștașul sună întotdeauna de două ori 
(1978) de Bob Rafelson, Verdictul (1992) 
de Sidney Lumet, Incoruptibilii de Brian De 
Palma, Hoffa (1990) de Danny DeVito sau 
Glengary Glenn Rose (1992) de James 
Foley. Un asemenea parcurs plin de suc- 
ces intensificá asteptárile legate de The 
Edge, mai ales că și regizorul e un nume 
care oferă garanţii, Lee Tamahori. 


Descendent dintr-un orășel pescăresc și 
dintr-o familie cu probleme, Finn (Ethan 
Hawke) ajunge la conotatiile intelectuale 
ale numelui printr-un talent nativ, ce-l 
ridică deasupra mediului său, talentul la 
pictură. Destinul i-l scoate în cale pe ,fioro- 
sul“ ocnaș evadat (Robert De Niro), întâl- 
nire ce-i va favoriza destinul de artist. 
Soarta îi este influențată și de pătrunderea 
în vila doamnei Dinsmoor (Anne Bancroft), 
unde o întâlneşte pe Estelle (Gwyneth 
Paltrow). 


Triunghiul conjugal 
Cu toate astea, rămânem cu impresia 
de a fi văzut o poveste destul de banală pe 
tema triunghiului conjugal. Un miliardar 
sexagenar (Anthony Hopkins) însurat cu o 


jună fotomodel (Elle McPherson) își dă 
seama că aceasta îl înșeală cu amicul 


familiei, un chipeș fotoreporter (Alec 
Baldwin). Adevărul este revelat în timpul 
călătoriei celor doi rivali prin Munţii 


Stâncoși, unde se rătăcesc în urma unui 
accident de helicopter, Pericolele ieșite în 
cale (urși agresivi, indienii ostili, prăpastii) 
le dau idei de eliminare reciprocă 
bărbaţilor îndrăgostiți de aceeași femeie. 
Dacă duo-ul Hopkins-Baldwin încearcă să 
dea nuanţe credibile partiturii dramatice, 
Ello McPherson este însă o prezenţă care 
imprimă o supărătoare senzaţie de fals. 
După eșecul lui Cindy Crawford în Atractie 
explozivă și al aceleiași Elle în Batman și 


Talentul la desen îl face pe Finn să pen- 
duleze între sentimente de rușine față de 
originea sa, de tandrete față de 
binefăcătorii lui și de extaz prostesc în fața 
reușitei. Ethan Hawke construiește un Pip- 
Finn vânjos, din topor, dar cu o înclinaţie 
spre profunzimi spirituale. Necizelat, Finn 
își etalează sentimentele și își urmează 
impulsurile. Opusul său este Estella, rece 
și insensibilă, atât prin apartenenţa socială 
înaltă, cât și datorită învățăturilor mătușii 
ei, care a crescut-o ca pe o „unealtă“ de 
răzbunare împotriva tuturor bărbaţilor. 
Răceala Estellei este accentuată de 
Gwyneth Paltrow, al cărei discutabil 
farmec nu i-o prea îndulcește. 

Filmul devine, la un moment dat, o 
poveste pasională între doi tineri despărțiți 
de educaţie și de prejudecăți sociale. 
Conotaţiile dickensiene se estompeazá, 
pelicula evoluând înspre nararea unei 
„iubiri imposibile“, de genul celei din 
Vârsta inocentei. Întâlnirile amoroase din- 
tre protagoniști sunt pentru Gwyneth 
Paltrow un bun prilej să-și etaleze și să-și 
dezbrace toaletele. Finalul filmului nu mai 
este imposibil, ci le împlinește senti- 
mentele: cei doi rămân împreună, la mar- 
ginea mării după ce Estelle i-a „propus“ 
eroului o Estellă mai mică. 


laromira POPOVICI 


Great Expectations e Producţie: SUA, 
1997, Twentieth Century Fox e Regia: 
Alfonso Cuarón e Scenariul: Mitch Glazer e 
Imaginea: Emmanuel Lubezki e Cu: Ethan 
Hawke, Gwyneth Paltrow, Robert De Niro, 
Anne Bancroft e Distribuit de: Ecran XXI 


...ocooooooooooooooooooovoooooooeoooooooooooe 


Robin nu înțelegem de ce se încă- 
pátáneazá producătorii hollywoodieni să 
distribuie manechine. 

Dana DUMA 
The Edge e Producţie: SUA, 1997, 
Twentieth Century Fox e Regia: Lee 
Tamahory Scenariul: David Mamet e 
Imaginea: Donald M. McAlpin e Cu: Anthony 
Hopkins, Alec Baldwin, Elle McPherson 
eDistribuit de: Guild Film România 


e Alec Baldwin si Anthony Hopkins 


Ceolat' 


tablete masticabile 


a 
” 


Eficace în tulburările digestive 


Acest produs este un medicament. Se poate cumpara și fără prescripţie medicala 
In caz că tulburările persistă, adresati-vá medicului sau farmacistului. 


Producător: EGIS Pharmaceuticals Ltd. Ungaria 


An 1898, un autor 
american de sci- 
ence-fiction, Mor- 

23 gan Robertson, 
deScria  naufragiul unui 
vapor uriaș. Acel vas imagi- 
nar deplasa 70.000 tone, 
măsura 248 metri și trans- 
porta 3.000 de pasageri. 
Motorul lui era echipat cu 
trei elice. Într-o noapte de 
aprilie, la prima lui călătorie, 


el se ciocnea în ceață cu un 
iceberg și se scufunda. 
Numele lui era Titan. 
Titanicul, ce avea să dis- 
pară mai târziu în aceleași 
împrejurări, deplasa 66.000 
tone, măsura 255 de metri, 
transporta peste 2.000 de 
pasageri și avea trei elice. 
Catastrofa avu loc într-o 
noapte de aprilie“ (15 aprilie 
1912 - n.n). Acest pasaj, 
extras din „Dimineaţa magi- 
cienilor - Introducere în real- 
ismul fantastic“ de Louis 
Pauweles si Jacques Ber- 
gier, este menit să exempli- 
fice un caz de precognitie. 
El ar fi putut genera un 
subiect cinematografic în- 
dráznet. Ca si prezența la 
bord a laureatului Premiului 
Nobel, Guglielmo Marconi, 
unul dintre supraviețuitori, 


inventatorul telegrafiei fără 
fir. În absența acesteia, toți 
pasagerii ar fi murit. 

În buna tradiție a marilor 
montări, Twentieth Century 
Fox nu riscă nici o centimă 
pe un proiect al cărui impact 
asupra publicului n-a fost 
minuţios testat în prealabil. 
Să vedem cum, 

Același studio a produs, 
în 1953, o melodramă inspi- 


rată din tragedia Titanicului. 
Intriga era cu totul alta, dar 
tesutá tot în jurul unui cuplu, 
soț si soție, însă: un dandy 
focos din înalta societate 
(Clifton Webb) și consoarta 
sa bovarică (Barbara Stan- 
wick) făceau eforturi 
disperate de a-și salva 
căsnicia, demult eșuată. 


Regizorul filmului era com- 
patriotul nostru Jean Negu- 
lesco, în mare vogă la Holly- 
wood la acea dată. Pro- 
ductia a înregistrat un con- 
siderabil succes de public, 
dar s-a „ciocnit“ dureros de 
răceala criticii. 

După 45 de ani, Titanicul 
lui James Cameron face val- 
uri atât în marea de specta- 
tori cu „naturelul“ simţitor, 
cât și în apele tulburi ale 
Academiei Americane de 
Film: 11 premii Oscar pentru 
200 de milioane de dolari, 
cât a costat producția filmu- 
lui, asta da, afacere! 
Maestru al efectelor spe- 
ciale, Cameron și-a depășit 
toate recordurile, de la 
Aliens și Terminator în- 
coace. Acuzat adesea că 
este doar un tehnician exce- 
lent și nu un artist în 
adevăratul sens al cuvântu- 
lui, regizorul e hotărât să 
demonstreze contrariul. Au- 
tor și al scenariului, el con- 
struiește o poveste roman- 
tică, în care durerile person- 
ale se pierd în vâltoarea de- 
zastrelor sociale, iar singura 
cale de a ieși la mal e dra- 
gostea. Ca și în viaţă, pe Ti- 
tanic oamenii călătoresc cu 
clasa întâi, a doua sau a tre- 
ia. Uneori merg pe gratis, ca 
Jack Dawson (Leonardo 
DiCaprio) care-și câștigă la 
cărți dreptul de a se urca pe 
vapor. Tocmai lui ajunge să-i 
datoreze viața Rose DeWitt 
Bukater, o tânără din înalta 
societate obligată să ac- 
cepte un mariaj din interes 
care să-i salveze familia de 
colaps financiar. interpretată 
cu dulce agresivitate de 
Kate Winslet, ea pare un 


Atlantic (1930) de Enald André Dupont și Jean Kenon cu: 
Maxime Desjardines, Constant Rémy 

A night to Remember (1943) de Roy Ward Baker cu: 
Loretta Young, Brian Aherne, Jeff Donnell 

Titanic (1943) de Werner Klinger cu: 

Sybille Richard Schmidt, Hans Nielsen 

Raise the Titanic! (1980) de Jerry Jameson cu: 

Jason Robards, Richard Jordan, David Selby 

SOS Titanic (1982) de Billy Hale cu: David Jansen, 
Cloris Leachman, David Warner 


personaj descins din Ra- 
fiune şi simtire, în plină epo- 
cá edwardianá. Partenerul 
ei, Leonardo DiCaprio, e 
prototipul  îndrăgostitului 
sentimental, brav și tandru 
cuceritor de inimi. Puţine 
sunt diferențele dintre Ro- 
meo și Jack Dawson. Ace- 
eași putere de sacrificiu, 
același cavalerism înnăscut. 
Kate Winslet aduce pe ecran 
un nou tip de feminitate: 
inocentă și ambițioasă, 
privindu-te cu ochi de că- 
prioară rănită, printre zulufii 
perfect coafati. Din nou nici 
un risc. 

În pofida sabloanelor si a 
retetei, Titanic marchează, 
timid, o schimbare în gustul 
publicului. Povestea nu se 
bucură de obișnuitul happy- 
end. Dintre pasagerii nume- 
roși (2.223) au supraviețuit 
numai 690. Dintre cei doi 
eroi, numai Rose. O promi- 
siune făcută între viață și 
moarte o ajută să reziste. 
Până când echipa de scu- 
fundători care cercetează 
relicvele Titanicului desco- 
peră un desen reprezentând 
un nud ă la Goya. Vene- 
rabila doamnă vede la tele- 
vizor un reportaj despre 
această descoperire, se 
recunoaște și astfel plonjăm 
în trecut. Rose și-a spus 
istoria și acum poate sá 
moară. Un final tezist - nun- 
ta celor doi, dincolo de 
moarte, pe un Titanic neîm- 
pártit în clase sociale - nu ne 
impresionează mai mult 
decât latura documentară a 
filmului. 

loana ELIAD 


Titanic e Producţie: SUA, 


1998, Twentieth Century Fox 
și Paramount Pictures e Regia 
și scenariul: James Cameron 
e Imaginea: Russell Car- 
penter e Cu: Leonardo 
DiCaprio, Kate Winslet, Billy 
Zane, Kathy Bayes, Frances 
Fisher, Bill Paxton e Distribuit 
de: Ecran XXI 


P.S. „Vaporul de vis“, 


Titanicul, acosteazá în Romá- 
nia pe.10 aprilie, data plecării 
sale din portul Southampton, 
acum 86 de ani. Coincidenţă 
sau strategie de marketing? 


De la corespondentul nostru din New York 


Zece motive pentru a vedea T I TAN I C 


| Evenimentul. Titanic este de departe 
cel mai costisitor film realizat vreodată - o 
sumă estimată la 230 de milioane de 
dolari, fără a include marketingul și dis- 
tributia (aproape încă o dată pe atât). A 
fost nevoie de puterea a doi dintre Majors 
- 20th Century Fox și Paramount - pentru 
a duce la bun sfârșit acest proiect colosal. 
Pentru comparație, transatlanticul Titanic 
a costat abia 9 milioane de dolari, adică 


de mașini. Să nu uităm că tot el i-a scris 
senzationalul scenariu fostei sale soții, 
Kathryn Bigelow (Point Break) pentru fil- 
mul - cult Strange Days (de văzut 
neapărat de către proaspetii amatori ai lui 
Ralph Fiennes, eroul din English Patient). 


III Povestea. Incredibil, dar adevărat, 
Titanic este mai aproape de Love Story 
decât de Aventura lui Poseidon. Cameron 
este foarte eficace și reușește să creeze 
o poveste de dragoste 
demnă de Romeo și Julieta. 
Mai mult, deși epilogul este 
demult știut (Titanicul s-a 
scufundat într-adevăr!), 
povestea are un real sus- 
pense, care rezistă până în 
ultima secvenţă a filmului! 


IV Muzica. Celine Dion 
cântă o fascinantă muzică a 
mării, care nu e străină de 
sunetul celtic -al specta- 
colelor de dans ale lui 
Michael Flatley (Lord of the 
Dance) și aduce totodată 


22 


stranii ecouri din Arizona 
Dream (muzica: Goran 
Bregovic). 


V Spectacolul. Un imens 
rezervor a fost construit la 
Rosarito, Mexic, capabil să 
cuprindă Titanicul reconsti- 
tuit aproape la scară natu- 
rală (90%). Rezultatul: ima- 
gini uluitoare care surprind 
grandoarea și magia cele- 
brului vas, atât în strălucirea, 


paritie. Pentru secvențele cu 


echivalentul a circa 130 de milioane de 
doļąri 1997! 

Regia. James Cameron (v. nr. 
5/1995), regizorul de 44 de ani, născut în 
Canada, este autorul unor block buster- 
uri de referință precum Terminator 1 și 2 
(chiar și 2 1/2, dacă considerăm și 
Terminator-ul 30 din parcurile Universal 
Studios), True Lies și acvaticul Abyss. Cu 
Titanic, Cameron demonstrează că poate 
să se intereseze și de oameni, nu numai 


epava Titanicului, Cameron a condus o 
expediţie cu două submarine rusești pen- 
tru a culege personal imagini inedite ale 
vaporului din adâncurile apelor Atlanti- 
cului de Nord. 


VI Rafinamentul. În pofida și împotri- 
va filmelor sale anterioare, Cameron a 
avut puterea și inspiraţia să nu lase tehni- 
ca și spectacolul să subjuge povestea. 
Tehnica slujește filmul și nu invers (ceea 


ce nu se poate spune de exemplu despre 
lamentabilul Jurrasic Park 2 al lui 
Spielberg), în timp ce regizorul cheltuiește 
o energie colosală ca să reconstituie 
vasul în cele mai mici detalii. Totul trebuie 
să fie perfect acum căci, cum bine remar- 
ca el într-un interviu, nu mai poți filma 
Titanic II. 


VI | Eroii. Marketingul pentru Titanic a 
fost centrat în exclusivitate pe numele lui 
Cameron, dar iată că cei doi interpreți ai 
săi, Kate Winslet și Leonardo DiCaprio, 
au fost la înălțime, formând un cuplu 
demn cum am mai spus-o de Romeo & 
Juliet. Atuul lor major rămâne indiscutabil 
tinereţea și prospetimea (mai ales el) care 
se abandonează unui love-story nebun 
dar inocent, rátáciti pe un vas blestemat la 
răscruce de secole. 


VIII Popularitatea. Titanic a fost 
lansat în Statele Unite pe 19 decembrie 
1997, cot la cot cu proaspătul James 
Bond - Tomorrow Never Dies (oare ce 
vrea să spună titlul?). În primul weekend 
cele două filme au ieșit la egalitate cu 
circa 25 de milioane de dolari incasati. 
Titanic însă nu și-a pierdut suflul și a con- 
tinuat să urce. Cu peste un miliard de 
dolari încasări (din care 589 în Statele 
Unite), filmul lui Cameron l-a întrecut pe 
ET. 


IX Mania. În cea mai bună tradiție a 
superproducțiilor americane, filmul a pro- 
dus un fenomen de masă: tot cetățeanul 
vede filmul Titanic, citește cărți despre 
Titanic, citește chiar și despre alte vase 
care au avut o soartă tragică - precum 
Andrea Doria, Lusitania sa Normandia, 
cumpárá muzicá din Titanic, se repede pe 
Broadway, sá vadá mai vechiul musical 
Titanic, închiriază în video-cluburi docu- 
mentarul Titanic, filmat cu ocazia 
descoperirii epavei și, în final se repede la 
cinema să mai vadă încă o dată Titanic! 
Între timp, nici epigonii nu se lasă 
așteptați: Deep Rising, este un amestec 
de Alien II și ... Titanic! 


xX Arta. Titanic este Schindler’s List-ul 
lui Cameron, regizorul asigurându-și pro- 
babil un loc onorabil în istoria celei de-a 7- 
a arte. 

În final, rămânem cu o singură temere: 
dacă James Cameron începe să facă în 
serie filme precum Titanic, atunci nu mai 
are cine să filmeze Terminator 3! 


Daniel PĂUNICĂ 


PULP FICTION 


Comedia ororilor 


u o întârziere de trei ani, 

controversatul Pulp Fiction, 

cel de-al doilea film scris și 

realizat de Quentin 
Tarantino (după Reservoir Dogs) a 
ajuns pe marile ecrane din România. E 
un lucru lăudabil, pentru că Pulp 
Fiction își merită faima, premiile 
câștigate (Palme d'Or la Cannes în 
1994, Oscarul pentru cel mai bun sce- 
nariu original) și controversa creată în 
jurul lui. E o satiră, și în același timp un 
omagiu adus culturii pop și în special 
acelei categorii cinematogafice și liter- 
are cunoscută ca pulp fiction - ficțiunea 
ieftină, violentă, bazată pe 
senzațional, atrăgând prin pitorescul 
personajelor din lumea interlopă, prin 
limbajul dur și prin masacrele descrise 
în amănunt. Tarantino, care a lucrat ca 
vânzător într-un magazin de casete 
video, cunoaște mai bine decât oricine 
stilul și mecanismele narative ale 
acestui gen de material. El are și o 
inteligență satirică inimitabilă, o imagi- 
nație flamboaiantă, o plăcere de a 
povesti și un talent de a găsi detaliul 


șocant, incidentul care ne ia prin sur- 
prindere, replica sau ciudátenia de 
comportament care atrage atenţia 
asupra unui personaj. S-au mai văzut 
povești despre un boxer mituit ca să se 
lase doborât, dar care, din orgoliu, își 
omoară adversarul în ring, devenind 
astfel tinta tuturor ucigașilor plătiţi din 
oraș. Cunoasteti și povestea mafiotului 
lipsit de anvergură care într-o seară 
iese în oraş cu iubita șefului său ... 
Dar ceea ce face Tarantino cu aceste 
subiecte „clasice“ de pulp este impre- 
vizibil, uneori șocant și adesea foarte 
amuzant, 

Ar trebui adăugat că poveștile lui 
Tarantino, cu toată inventivitatea lor, 
nu sunt pentru toate gusturile: lumea 
descrisă în film e amorală și contes- 
tatarii lui Tarantino l-au acuzat că, spre 
deosebire de Martin Scorsese, nu 
arată nici o urmă de compasiune pen- 
tru victimele nevinovate ale violenţei. 
Ceea co in filmele cu gangsteri ale lui 
Scorsese este o viziune terifiantá a 
răului din marile orașe - o viziune 
aproape religioasă în intensitatea ei - 
devine la Tarantino o comedie a oro- 
rilor, macabră și ultraviolentă. Ta- 
rantino nu are conștiința catolică a lui 
Scorsese. Cu temperamentul său exu- 


berant, el ne invită să râdem de 
ucigașii din Pulp Fiction, să râdem, 
alături de el, de banalitatea răului. 


Andrei GORZO 


Pulp Fiction e Producţie: SUA, 1994 


Miramax e Scenariul și regia: Quentin 
Tarantino e Imaginea: Andrzej Sekula 
eCu: John Travolta, Bruce Willis, Samuel L. 
Jackson, Uma Thurman, Harvey Keitel, 
Ving Rhames, Christopher Walken, Tim 
Roth, Amanda Plummer, Eric Stoltz, 
Rosanna Arquette, Maria de Medeiros, 
Quentin Tarantino e Distribuit de: Mega 
Vision 


MR. MAGOO 


Glume obosite 


rincipala sursă de umor a aces- 
tei comedii inspirate dintr-un 
desen animat e faptul că eroul, 
Mr. Magoo (Leslie Nielsen), nu 
vede aproape nimic din ce e în jurul lui, 


iar ceea ce vede nu înțelege. Mr. Magoo 
e un bătrân curtenitor și excentric, care 


refuză să poarte ochelari și ca urmare, 
provoacă tot felul de catastrofe: chemat 


e Leslie Nielsen 
a, 


să tale tradiționala panglică, el taie un 
cablu electric și apoi se învârte cu 
mulțumire senilă în panica generală, 
mormáind: „Ce foc de artificii!“ Ca pe toți 
inocenți incurcá-lume din filme, provi- 
denta Îl apără de toate grozăviile care i s- 
ar putea întâmpla 


Mr. Magoo, cu nevinovăția și opaci- 
tatoa lui, nu e însă un personaj prea 
amuzant. Dintre toate sursele de comic, 
inoptia unul personaj e cea mai facilă si 
obonopla col mai repede. Chiar și un 


comedian strălucit ca Peter Sellers, 
capabil ná inventeze zeci de modalități 
diforito de a „călca în stráchini”, nu a 
rouslt ná nalvoze de la repetiție si de la 
rutiná soria de filme cu inspectorul 
Clounoau, Leslie Nielsen e un actor de 
comedie foarte limitat. E comparat uneori 
cu Slove Martin, dar eu nu găsesc vreo 
apropiere intro el, în afară de faptul că 
amândoi au părul alb. Martin e un atlet 
comio inepulzabil, capabil să intre și sá 
lasă din pielea unor personaje cu o 
lutoalá pl o precizie de virtuoz; și în 
Ponnlon from Heaven (1981), poate 
ultimul mare musical hollywoodian, a 
arătat cât de bine poate să danseze; 
Leslie Nielsen o teapán și banal. 


Povestea - despre un diamant fabulos, 
„Steaua Kurdistanului“, care e furat de la 
muzeu și, urmărit de hoți, de CIA și de 
FBI, ajunge din întâmplare în posesia lui 
Mr. Magoo - e arhaică. Glumele sunt în 
general răsuflate, ca și cum realizatorii 
filmelor cu inspectorul Clouseau ar fi 
închis într-un seif toate gagurile de care 
nu mai aveau nevoie, și în 1997 sce- 
nariștii neinspirati ai lui Mr. Magoo ar fi 
dat peste ele. Să considerăm schimbul 
de replici: „Trebuie să plecăm în Brazilia, 
pentru Peru“. „De ce e nevoie să trecem 
prin Brazilia?“ „Ca să ajungem la Peru?“. 
„Eşti sigur că Peru e în Brazilia?“ 
„Categoric“. „Nu știam“. „Păi nu e vorba 
de tara Peru, ci de Ortega Peru, omul la 
care a ajuns diamantul!“. „Ahal...“ 

Chiar și vulgaritatea unui film cu Jim 
Carrey mi se pare preferabilă, pentru că 
are mai multă viață. 

A.G. 


Mr. Magoo € Producţie: SUA, 1997, Walt 
Disney Pictures e Regia: Stanley Tong e 
Scenariul: Jack Kaplan 0% Imaginea: Jingle 
Mac € Cu: Leslie Nielsen, Kelly Lynch, 
Malcolm McDowell, Miguel Ferrer € Distribuit 
de: Buena Vista / Románia film 


23 


— ts EU ls e 


Zy gued Izan 


26 


AAntr-un festival, tentatia comparatiei cu 
ediţiile anterioare este irezistibilă. „A 
fost mai bun“ sau „A fost mai slab“ 
decât anul trecut e prima judecată de 

valoare emisă „la cald“ și fără prea mare 
atenţie la nuanțe, firește. „Săptămâna filmu- 
lui maghiar“ din acest an - ediția a 29-a - nu 
a avut datele necesare unei judecări, cât de 
cât corecte „prin comparaţie“. Din ea au lip- 
sit mult prea multe nume importante - din 
toate generaţiile, de la Péter Bacsó, Miklos 
Jancsó, Márta Mészáros, Sándor Sára, Judit 
Elek, János Szász, Attila Janicsh (ultimii doi 
„prinși“ în Juriu) - si ar mai fi. Absenta lor a 
insemnat, automat, absenta unor filme de o 
anume factură, de o anume intensitate, de 
un anume nivel artistic. Sigur, o cine- 
matografie nu trebuie să respire doar prin 
„vârfuri“ - dealtfel, câteva au existat și în 
această ediție - dar nici nu poate fi judecată 
în absenţa lor. Și totuși! Și totuși, la capătul 
celor cinci zile, în dezbaterea pe tema filmu- 
lui maghiar, s-au tras semnale de alarmă, 
s-au ridicat în aer degete savante, s-au dat 
sfaturi - lecţii, mai degrabă, vorba unei 
colege de breaslă - s-au formulat îngrijorări, 
s-a rostit, în șoaptă, ca la căpătâiul unui bol- 
nav, „Ce se întâmplă cu filmul maghiar?“ Nu 
mi-am putut explica „fenomenul“, decât prin 
interesul real de care se bucură filmul 
maghiar în lume, și, poate, prin alunecarea 
în psihologia celui venit la pomul lăudat. 

„Săptămâna“ a arătat 23 de lung metraje 

de ficțiune - 14 în competiție, restul „out of“; 
35 de scurt metraje, experimentale, docu- 
mentare - 31 în competiţie - cifre compara- 
bile - dacă tot ținem la comparații - cu cele 
din anii trecuţi. Ce ne-a încurcat, cred, și a 
împins la judecăţi pripite, a fost caracterul de 
„puzzle“ al „Săptămânii“. Anul trecut, 
gazdele înseși se arătau nemultumite de o 
prea mare „unitate“. Întru accente grave, 
violențe acute, pesimism, duritate în 
expunerea realităţii. Anul acesta a oscilat 
între tonul mai degrabă blajin, subiectele 
romantios-poetice, gravitatea bine temper- 
ată, hazul curățat de spini - un cinema 
cuminte, așadar -, un cinema al căutărilor și 
cinema-ul de formulă clasică, de forță, de 
intensitate maximă a expresiei. Din prima 


categorie am putut să vedem: cum se des- 
curcă trei țărani de vârsta a treia veniți la 
oraș să rupă inima târgului - Bărbaţi puter- 
nici (Birós emberek) de Lásló Martinidesz; 
cum se încurcă doi tineri reporteri TV care 
tin mortis să facă un film - reconstituire 
despre „maestrul hotilor* Csulani, Globul 
regal (Országalma) de Gyórgy Czbán și 
Gyórgy Pâlos; cum își înfruntă destinul un 


Fe Scene din viata lui Dostoievski 
 într-up spectacol fasipos: 
Jficălbrul de Makk Wăol 


| ai 
a 


4 


HET de pan 
JÁTÉKOS: 


MAKK KAROLY FILMJE 


„Rege Lear“ țigan Romani Kris - legea 
țigănească (Romani Kris - Cigánytorvény) 
de Bence Göngyössy; cum se trăieşte sau 
se moare din contrabandă cu benzină la 
frontieră — Sângele trandafirului — A rózsa 
vére de Deszó Zsigmond. Sigur că între 
acest tip de cinema și, să zicem, cel practi- 
cat de András Sólyo în Fragment unguresc 
(Pannon tóredék) - un cinema al rigorii 
extreme, al emotiei și tensiunii dramatur- 
gice, aplicat unei povești de iubire și trădare 
pe timp de „'56* - sau tipul de cinema - timp, 
practicat de Gyórgy Fehér în Pasiune 
(Szenvedely) sau tipul de cinema - căutare, 
cel mai bine reprezentat de Oglindiri 
(Túkrózodesek) de Istvân Dárday și Gyórgyi 
Szalai, distanța este mare. Derutant de 
mare, într-adevăr. 


SĂPTĂMÂNA FILMULUI MAGHIAR 
BUDAPESTA 6-10 FEBRUARIE 


| Exerciţii de sti 
A si alte filme 


Unde „bat“ căutările ? 


Este probabil că, asemenea altor cine- 
matografii europene, cinematografia ma- 
ghiară simte în ceafă răsuflarea colosului 
tehnologic de peste ocean. El nu poate fi 
înfruntat cu propriile arme. Alte „formule“ tre- 
buie căutate iar până la găsirea lor rămân de 
folosit - adaptate sau ca atare - cele exis- 
tente și verificate. Între ele, una încă foarte 
eficientă rămâne cea a filmului de-fast- 
montare-spectacol-de-sunet-și-lumini-și- 
atmosferă. 

Festivalul s-a deschis cu filmul lui Makk 
Károly - Jucătorul (A Játékos) - în afara 
competiției. Un episod din viaţa lui 
Dostoievski. Epoca a permis montarea unui 
spectacol scenografic și de costum magni- 
fic, perfect pus în valoare de imagine, un 
spectacol fastuos în care, ce-i drept, 
Dostoievski se cam pierde. Filmul este făcut 
să placă publicului iubitor de montări fas- 
tuoase, dar este sigur că el nu va fi ocolit nici 
de spectatorul cu oarece nevoi de repere 
culturale. lar pentru categoria „spune-mi cât 
a costat filmul ca să-ți spun dacă mă duc 
să-l văd“, Jucătorul va fi câștigător. În mod 
sigur el a fost un film costisitor. 

Cu Natașa, Tamás Tóth face un pas mai 
departe întru justificarea spectaculosului. 
Este un film-parabolă. Povestea unui posibil 
„Turn Babel“ al secolului XX. Acţiunea se 
petrece în mediul studențesc al Universității 
„Lomonosov“, actorii își poartă cu graţie per- 
sonajele misterioase, dar personajul princi- 
pal rămâne atmosfera de vrajă creată prin 
decor, costum, imagine. 

În această companie Oglindiri - apare 
drept cea mai interesantă formă de cinema- 
spectacol modern. El face figură de căutare 
împlinită, pentru că autorii au găsit punctul 
de pornire, miza cea mai potrivită. Autorii 
declară că și-au dorit „o frescă a sfârșitului 
de mileniu“. Ei au pictat-o însă în memoria - 
sau în imaginaţia - unui personaj-limită: un 
muribund. Un astrolog care s-a întâmplat să 
fie „la locul nepotrivit și în momentul ne- 
potrivit“: Cernobil, în momentul „acela“. Me- 
moria muribundului navighează între două 


e O frescă a sfârșitului de mileniu 
sau „în căutarea timpului trăit“: 
Oglindiri de István Dárday și Gyórgyi Szalai 


„puncte de acţiune“ - New York si Veneţia - 
de unde imagini fabuloase de Carnaval pe 
care doar absenta ramei le deosebeste de 
tablouri celebre. „Clou-ul“ filmului rămâne 
însă folosirea de „efecte speciale“, imagini 
distorsionate, lichefiate, în descompunere, 
ca însăși ființa celui ce le imaginează. Dis- 
torsiunea sau topirea imaginilor folosită ca 
„limbaj“, ca mijloc de comunicare apare și în 
Gangster Film de György Szomjas: „Po- 
vestea a doi gangsteri unguri din anii '90*, 
cum se scrie în Program. Filmul ar fi fost la 
fel de interesant și fără ajutorul „efectelor“, 
dar este adevărat că ele nici nu-i strică. 

În cu totul altă direcție „bate“ încercarea 
lui Tamás Sas cu Bistroul (Presszo) primul 
său film ca regizor. Ideea lui trăznită a fost 
să filmeze cu camera fixă, într-un singur 
decor - banal - o cafenea și, cu precădere, la 
o singură masă. „Mărturiile unei mese de 
cafenea“ - s-ar fi putut subintitula acest film 
de 105 minute, în care eroii întâmplării vin, 
se așează și își trăiesc dramele, dramoletele 
sau tragediile sub ochii aparatului de filmat. 
Pariul regizorului pare să fi fost să com- 
penseze prin tensiunea din interiorul cadru- 
lui, imobilitatea aparatului de filmat. Ceea ce 
uneori i-a și reușit. Sigur că ideea este mai 
curând literară, dar asta nu scade cu nimic 
meritul regizorului de a se aventura în 
„îmblânzirea“ ei cinematografică. 
Dimpotrivă. 

Documentare, 
în fine 
si documentare ! 


Spre deosebire de alți ani în care, cine 
dorea să vadă un film documentar trebuia să 
renunțe la un film de ficțiune din competiţie, 
și puțini se îndurau -, în anul acesta organi- 
zatorii au inclus documentarele în programul 
oficial și filmele documentare aflate în com- 
petiție. Am luat-o ca pe un cadou și le-am 
fost profund recunoscătoare. Maghiarii au o 
școală de film documentar foarte bună, 
temele sociale ocupă primul plan în interesul 
realizatorilor. Într-un an în care „recolta“ de 


teme sociale în domeniul filmu- 
lui de ficţiune a fost mai mult 
decât modestă, documentarul 
ne-a înlesnit accesul la cotidi- 
an. La viaţă. Cum să trăieşti 
într-un cartier locuit de mi- 
noritáti - Orășenii (Varaslakók) 
de Andrâs Salamon; cum se 
face față formalităţilor dintr-un 
serviciu public de sănătate - 
Mă duc la oficiul de îngrijire 
medicală - (Megyek a TB-BE) 
de Gâbor Ferenczi și Agnes 
S6s; cum este ajutat un bătrân 
acrobat să își ducă mai departe 
ambiția de acrobat, fără să-și 
primejduiască viața - Trapez 
(Trapé) de Diana Groó; cum se 
descurcá municipalitatea cu problemele 
organizării Festivalului de muzică rock si 
techno ce se desfășoară pe Insula Obada, 
cel mai mare festival de tineret din Europa, 
zece scene, zeci de programe, sute de mii 
de tineri; cum să împaci nevoia de decibeli a 
tinerilor, cu nevoia de liniște a populaţiei - 
Spărgătorii de sunet (Hangszigetelés) de 
Jânos Wisinger etc. Cei mai multi documen- 
tariști sunt tineri sau încă tineri iar filmele lor 
poartă pecetea vârstei. Privirea pe care ei o 
așează asupra vieţii are agerime, prospe- 
time, înțelegere, răbdare; ea poate fi uneori 
teribilistă sau malitioasá, niciodată plictisitá. 
Pentru documentariști cel mai interesant 
spectacol rămâne viața. Mi se pare normal. 


Verdictul 


Fimul - eveniment al „Săptămânii“ a fost, 
fără îndoială, Pasiune. El a fost și marele 
premiat. Mai precis, multipremiat. Adaptare 
după „Poștașul sună întotdeauna de două 
ori" de James M. Cain. Regia Gyórgy Fehér. 
Scenariul Gyórgy Fehér si Béla Tarr. 
Imaginea Miklós Gurbán. Cu János Dezsi, 
Dzsokó Roszics și Ildikó Bánsági. Un film 
alb-negru, 155 de minute. La el s-a lucrat 
trei ani. Gyórgy Fehér este regizor de tele- 
viziune. Pasiuni este cel de-al doilea film de 
ficțiune pentru marele ecran. Coscenaristul 


său, Bela Tarr este regizor, autor, între altele 
al unui film care a făcut senzaţie în 1994: 
Tangoul Satanei. Alb-negru. 450 de minute. 
Răsplătit cu Premiul pentru cel mai lung film. 
El a fost și cel mai pasionant film al acelei 
„Săptămâni“. În echipa de producători se 
afla și Gyórgy Fehér... Bineînţeles că ideea 
unei adaptări a „Poștașul...“ pe multi i-a 
nedumerit. lar „Poștașul...?* După Obsesie 
de Luchino Visconti cu Clara Calamai și 
Massimo Girotti? După „Poștașul...“ lui Bob 
Rafelson, cu Jessica Lange și Jack 
Nicholson? Pariul autorilor se pare că a fost 
să demonstreze că ideea lor e foarte bună. 
Oricum, au câștigat. Construit cu extremă 
rigoare, într-o tensiune perfect gradată, 
Pasiune se tine la distanță aproape egală de 
cele două variante deja existente. În ce 
privește „adaptarea“ însă, ei urmează mode- 
lul Visconti. Ca si Visconti, care a italienizat 
personajele și, automat, tipul de reacții, 
Feher și Tarr au adus și personajele și 
întâmplarea pe teren propriu. Temperamen- 
tul, reacţiile, caracterele toate sunt tratate „ă 
'hongroise“, nimic nu mai are vreo legătură 
cu James M. Cain - în afara întâmplării în 
sine. Atmosfera filmului stă la punctul de 
fierbere, sub o tensiune diabolic susținută, 
încărcătura pasională se acumulează în 
lungi scene uneori fără vorbe, dar ea nu 
explodează în „carnal“, ci în psihologic. 
Chiar și celebra scenă de amor pe masa de 
bucătărie scapă de violența animalică. Este 
una din cele mai intens frumoase scene de 
dragoste ale cinematografului. Un film puter- 
nic, captivant, fascinant. Un film-vrájitor. 
Dacă ar fi fost numai Pasiuni și încă 
„Săptămâna“ ar fi meritat osteneala, iar 
temerile pentru „soarta“ filmului maghiar ar 
trebui să se spulbere. 

Nu. Nu cred deloc că filmul maghiar se 
află în criză. Cred mai degrabă că el se află 
în plină mișcare, în plină „acțiune“ de pre- 
venire a unei posibile crize de la care nici o 
cinematografie nu a reușit încă să obțină 
„scutire medicală”. Știut este că e cu mult 
mai ușor să previi, decât să vindeci. 


Eva SÎRBU 


PALMARES 


Marele Premiu: Pasiune (Szenvedély) 

Premiul pentru cel mai bun regizor: 
György Fehér (Pasiune) 

Premiul pentru cea mai bună actriță: 
lidikó Bânsagi (Pasiune) 

Premiul pentru cel mai bun actor: 
Dzsok6 Roszics (Romani Kris) și Jânos 
Derzsi (Pasiune) 

Premiul pentru debut: 

Presszo (Bistroul) de Tamâs Sas 

Premiul pentru cel mai bun operator: 
Miklós Gurbân (Pasiune) 


Premiul pentru cel mai bun scenariu: 
Gábor Német, Tamâs Sas (Bistroul) 

Premiul pentru cel mai bun film experi- 
mental: Altamira de Attila Mispál 

Premiu pentru cel mai bun scurt- 
metraj: Disparitia actorului Benda de Kata 
Nagy 

Premiul special: Oglindiri de István 
Dárday și Gyórgyi Szalai și Globul regal 
de György Czabán și György Pálos 

Premiul Gene Moskowitz acordat de | 
criticii străini: Pasiune | 


27 


28 


SOUNDTRACK 


m așteptat destul 
scrisorile voastre, 
dar a meritat! 
Păcat că doar unii 
au înțeles că ceea ce trebuiau 
să trimită era un top al pieselor 
ce au figurat pe coloanele 
sonore în 1997, nu un clasa- 
ment al tuturor timpurilor; dacă 
ar fost fost așa ar fi trebuit să-l 


GREA TATIONS 


plasăm pe „Tata Kusturica“ pe 
locul I din oficiu. 

Am tinut cont totuși de toate 
scrisorile, iar clasamentul 
arată cam aşa: 

1. Young Hearts Run Free - 
Kim Mazelle - Romeo & Juliet 

2. Will Smith - Men in Black 
- Men in Black 

3. Martha's Song - Deep 
Forest - The English Patient 

4. Dont Cry For Me 
Argentina - Madonna - Evita 

5. Cu When You Get There - 
Coolio - Nothing To Loose 


6. The Saint - Orbital - The 
Saint 

7. Secret Garden - Bruce 
Springsteen - Jerry Maguire 

8. Tell Me Is It True - UB 40 
- Speed 2 

9. Perfect Day - Lou Reed - 
Trainspotting 

10. Gotham City - R Kelly - 
Batman 4 Robin 


Au mai primit puncte Diana 
King - | Say A Little Prayer - 
My Best Friend's Wedding; 
Whitney Houston - Step By 
Step - Preacher's Wife, Seal - 
| Belive | Can Fly - Space Jam; 
Kenny Login - For The First 
Time - One Fine Day; Boyz To 
Men - A Song For Mama - Soul 
Food, ș.a. 

A fost foarte greu sá alegem 
un singur cástigátor al premiu- 
lui oferit de cunoscuta firmá de 
distributie de filme G.F.R. 
Distribution, dar tragerea la 


sorți este sfântă! Cás- 
tigătoarea este loana Cristina 
Pîrvu din Ploiești - Prahova. 
Premiul: un CD cu muzica fil- 
mului Jumanji. 

Acum însă aș vrea să vă mai 
rețin cu câteva lucruri pe care 
unii poate nu le știu, legate 
desigur de hituri din filme: 

m Celine Dion a detronat-o 


pe Madonna din fruntea pre- 
tentiosului top britanic, în cea 
de-a doua săptămână a lunii 
martie. My Heart Will Go On - 
compusă de James Horner 
pentru multinominalizatul 
Titanic a luat locul primului sin- 
gle din albumul „Ray Of Light“ 
al Madonnei despre care se 
spune că poate candida la cel 
mai bun album al deceniului. 
m Două piese din coloana 
sonoră a filmului de desene 
animate Anastasia - se bat 
pentru Oscarul la categoria 


„Best Original Song in a 
Soundtrack“, A Journey To 
The Past - Aaliyah si Once 
Upon A December - Deana 
Carter ambele compuse de 
Stephen Flaherty pe versuri de 
Lynn Ahrene. 

m Coloana sonoră de 
excepție a filmului Great 
Expectations conţine nume 


gigant și piese care trebuie 
ascultate: Tori Amos-Sirens, 
Pulp - Like A Friend, Iggy Pop 
- Success, The Gratefull Dead 
- Uncle John's Band, Cesaria 
Evora - Besame Mucho ș.a. 

S-au mai întâmplat și altele, 
dar despre ele data viitoare, 
până atunci s-auzim multă 
muzică bună! 


Aceeași Liana STANCIU 
P.S. Vă așteptăm cu un top 


al celor mai bune 10 piese 
pentru un nou concurs. 


AN AMERICAN 
ORIGINAL 
SINCE 1871 


Redescoperind 
cinematograful 


intre toții „marii“ cineasti, Stanley 
Kubrick este, poate, cel mai ușor 
de admirat și cel mai dificil de 
iubit. În cele mai bune filme ale 
sale întâlnim un fel de pustietate superbă, o 
răceală care-ţi îngheaţă inima. În locul sufle- 
tului, un vid al tehnicii de vârf. Nu 
întâmplător cel mai mare succes inter- 
naţional al lui Kubrick - epopeea SF 2001: A 
Space Odyssey (1968), film care a 
revoluționat genul - nu are „personaje“. 
Protagoniștii umani (Keir Dullea, Gary 
Lockwood) par a fi doar niște ridicole păpuși. 
Singura „persoană“ cu adevărat interesantă 
este vocea fără trup a computerului HAL. Cu 
atât mai ciudată a părut decizia regizorului 
de a realiza un film plecând de la „Lolita“, un 
roman pe care criticul Lionel Trilling l-a 
descris drept „prima poveste de dragoste a 
secolului 20“. 
Intriga capodoperei lui Vladimir Nabokov 
„nu prea seamănă cu ideea pe care și-au for- 
mat-o cei mai multi cititori despre iubire. Într- 
un recent interviu televizat, scriitoarea Anne 
Rice (al cărei roman din 1986 - „Belinda“ - 
este o variatiune pe aceeași temă - puternic 
romantatá dar conţinând și scene erotice 
explicite) le-a reamintit cititorilor ce roman 
tenebros este în realitate „Lolita“. „Părem a 
uita că Lolita este un copil maltratat. Nu are 
nici un fel de plăcere în legătura ei erotică cu 
Humbert Humbert. Se culcă cu el numai 
pentru că este obligată să o facă, și 
evadează la prima șansă care i se oferă. 
Numai că pentru multi dintre noi“ - spune 
Rice în încheiere - „Lolita“ e doar o «ga- 
gicutá pe cinste»". 

Dacă „povestea de dragoste“ din ado- 
lescentá o va marca toată viața pe Lolita 
care va avea mari probleme, Humbert însuși 
este distrus la toate nivelurile - social, profe- 
sional, psihic și moral. Exact această 
tendință de totală autodistrugere în numele 
„iubirii“ a făcut ca romanul să-și câștige un 
loc aparte printre „marile povești de 
dragoste ale omenirii“. Precum eroina lui 
Flaubert din Madame Bovary ori Anna 
Karenina a lui Tolstoi, Humbert își sacrifică 
întreaga viață urmărindu-și idealul romantic. 
Pe măsură ce societatea occidentală a se- 


colului 20 devine tot mai permisivă, un 
asemenea sacrificiu pare tot mai greu de 
realizat. Kubrick însuși sublinia, la premiera 
filmului din 1962: „Nu mai există nimic care 
să justifice excluderea din societate. Nici 
adulterul, nici homosexualitatea. Nimic“. Și 
totuși relaţiile sexuale cu o minoră scandali- 
zează lumea astăzi la fel de tare ca în 1962. 
O nouă ecranizare după Lolita a fost rea- 
lizată de Adrian Lyne în 1996. În cele 18 luni 
care au trecut de la terminarea filmărilor, 


de Gregg Araki... Lucrurile nu stau însă 
chiar așa. Lolita suferă de aceleași păcate 
precum orice alt film al lui Stanley Kubrick. 
Este rece, misogin, prea lung, repetitiv și, 
câteodată, de-a dreptul plicticos. Realizat cu 
un buget redus în Anglia (nici un studio hol- 
lywoodian nu i-ar fi dat lui Kubrick banii), 
este mult mai puțin impresionant vizual 
decât celelalte filme ale sale. Dar cu toate 
defectele lui, Lolita este singurul film al lui 
Kubrick pe care rezonabil l-am putea catalo- 


e Malcolm Mcfowell, vagabond sociopat în Portocala mecanică 


aproape toate scenele cu conţinut erotic 
explicit au fost înlăturate. Chiar și așa, nici 
un mare studio nu se încumetă să-l dis- 
tribuie în Statele Unite. 

Dat fiind că un tabu persistent înconjura 
filmul, ne-am așteptat ca Lolita lui Kubrick să 
se înscrie printre marile povești de dragoste 
ce „trec dincolo de limitele acceptate“ ale 
cinematografului acestei ere post-permisive 
ilustrate de Portarul de noapte (1973) de 
Liliana Cavani, Matador (1986) de Pedro 
Almodovar, The Doom Generation (1995) 


ga drept „uman“. 

Poate că toată latura umană din Lolita i se 
datorează lui. Nabokov, și nu lui Kubrick. 
Scriitorul emigrant de origine rusă a colabo- 
rat la scenariu și - spre groaza a două gene- 
ratii de puriști literari - a fost încântat de fil- 
mul rezultat. Adaptând Lolita, Kubrick a 
încălcat o regulă de bază pe care o stabilise 
el însuși ca realizator de filme cu buget 
redus la începutul anilor ‘50: „Mă intere- 
sează doar cărţile care nu stau prea bine pe 
picioarele lor ca literatură“. Născut în 1927 la 


„E de mirare că Kubrick a avut 
curajul să transfere această satiră a mitului dragostei într-un mediu care e 
rezervat miturilor. Lolita e o comedie și mai trăznită acum, când a devenit 
divertisment pentru întreaga familie“. 


Pauline Kael 


cu STANLEY KUBRICK 


New York si lucránd - de la 19 ani - ca 
fotograf pentru revista „Look“, Kubrick 
punea „imaginea“ mai presus decât orice 
conținut literar sau emoțional. După două 
filme pe care nu le-a văzut mai nimeni (Fear 
and Desire - 1953 și Killer's Kiss - 1955), 


al, un grup de soldaţi francezi este executat 
pentru dezertare ca să servească drept 
exemplu celorlalți - deși superiorii lor știu 
prea bine că nu ei sunt vinovaţi). Spartacus 
(1960), epopee-mamut despre o revoltă a 
sclavilor în Roma antică, este singurul film al 


e Marisa Berenson, eroină de secol XVIII în Barry Lyndon 


tânărul regizor realizează primul său succes 
de public și de critică cu The Killing (1955). 
Superb, dar lipsit de substanţă, acest thriller 
despre un jaf la hipodrom a fost dovada - 
pentru Kubrick - că „poţi face un film bun 
plecând de la o poveste absolut oarecare“. 
Adevărat, temele filmelor lui Kubrick au 
devenit mai „complexe“ pe măsură ce 
bugetele au crescut. Paths of Glory (1957) a 
fost o mult lăudată evocare a ororilor 
războiului. (În timpul primului război mondi- 


lui Kubrick care nu a plecat de la un proiect 
personal. (L-a preluat de la Anthony Mann în 
ultima clipă), Filmul trece ca „respectabil din 
punct de vedere intelectual în comparaţie cu 
alte pelicule precum Sodoma and Gomorrah 
(Robert Aldrich, 1961) ori Cleopatra (Joseph 
L. Mankiewicz, 1963). Dar „artă adevărată“ 
nu este, Kubrick a rămas credincios 
maximei sale conform căreia „geniul literar 
al unui scriitor nu poate fi transpus pe 
ecran“. 


Poate că el știa că nu „geniul literar“ - 
indiferent în ce cantitate - ar putea vinde 
Lolita. Succesul (sau insuccesul) filmului ar 
fi fost determinat doar de un eventual scan- 
dal. Pentru prima dată un film care se 
adresa unui public larg încerca să prezinte 
cu onestitate sexualitatea unei minore. 
Departe de sfiala „vedetei-copil“, Mary 
Pickford, care a continuat să o interpreteze 
pe „logodnica Americii“ până la 35 ani. 
Departe de vehementele retractări ale celor 
de la Twentieth Century Fox, care l-au 
chemat în faţa justiției pe scriitorul Graham 
Greene când acesta a sugerat că marea 
atracţie la box-office a studioului, Shirley 
Temple, ar fi un obiect al iubirii pentru ped- 
ofili. (Un episod din 1932 din Baby 
Burlesques, în care Shirley, în vârstă de 6 
ani, o interpretează pe „Morelegs Sweetrick“ 
- o explicită parodie sexuală a Marlenei 
Dietrich - e cu mult mai pornografică decât a 
visat Nabokov vreodată!) Departe de „subli- 
marea“ unei Elizabeth Taylor la 12 ani 
mângâindu-și calul în National Velvet (1945) 
- care rămâne încă și astăzi cel mai „sexy“ 
rol al său. Departe încă și de acea falsă 
naivitate din Gigi (1958), în care un Maurice 
Chevalier de 60 de ani făcea cu ochiul și 
cânta „Thank Heaven for Little Girls“ 
(Mulţumesc cerului că există și fetițe“). 

Inițial, Kubrick dorise să se arunce cu 
capul înainte într-un scandal pe care-l dorea 
de proporţii. El l-a sunat pe Walt Disney, cel 
mai cunoscut producător de „divertisment 
pentru întreaga familie“, și i-a cerut să i-o 
„împrumute“ pe vedeta de 14 ani, Hayley 
Mills (Pollyanna, The Parent Trap, In Search 
of the Castaways). Disney n-a fost deloc 
amuzat. Fortat de imprejurári sá aban- 
doneze ideea, Kubrick a găsit o actriță 
necunoscută care era, de fapt, cu doi ani 
mai tânără decât Mills - Sue Lyon. 

David MELVILLE 


(Continuare în pag. 35) 


-ar putea ca mulți 
spectatori să-l pre- 
fere pe Oliver Stone 
atunci când nu se 
dedică marilor cauze. Noul 
său film nu mai demască nici 
o conspirație politică, nici 
manipularea prin mass media, 
nici mania expansionistă a 
guvernantilor. Avem de-a face 
cu o comedie neagră cu alură 
de western, al cărei farmec 
derivă din malitia tonului. 
Păstrând ceva din hipnotic- 
ul stil vizual consacrat în 
Născuţi asasini, regizorul po- 
vestește aventura traumati- 
zantă a unui cartofor (Sean 
Penn) care, în drum spre Las 
Vegas, rămâne în pană cu 
Mustangul său cel roșu într-un 
orășel bizar. Totul și toţi par a 
i se împotrivi în această local- 
itate deprimantă: de la meca- 
nicul auto (maleficul Billy Bob 
Thornton) care îl jecmáneste 
pentru a-i repara radiatorul, 
amânându-l la nesfârșit, până 
la casierita staţiei de autobuz 
care n-are să-i dea restul la 
bancnota de 100 de dolari. 
Prelungita lui ședere în 


acest loc blestemat, topit sub 
arsita soarelui, se complică 
atunci când o jună excentrică 
(Claire Danes) face o fixatie 
erotică pentru el, ceea ce îi 
atrage represaliile din partea 
unui logodnic gelos şi isteric 
(Joaquin Phoenix). Lucrurile 
devin incendiare când inter- 
vine o frumusețe mai matură 
și mai sexy (Jennifer Lopez) 
care îl duce la ea acasă pen- 
tru a-l obloji. Juna e măritată 
însă cu un tip brutal si 
alcoolic, care-i mai este și tată 
vitreg (Nick Nolte). El irumpe 
pe neașteptate in domiciliul 
conjugal, fiind cât pe ce să-l 
ucidă pe eroul nostru. 
Episoadele coșmarului 
neîntrerupt trăit de erou se 
acumulează în ritm alert și 
agresiunile la care e supus 
fără vină încep să capete un 
aer kafkian. Savoarea întâm- 
plărilor e sporită de ciudátenia 
personajelor cu care își inter- 
sectează el drumul. Galeria 
bizarilor deja amintiți e com- 
pletată de un veteran orb al 
războiului din Vietnam, 
răutăcios și profetic (interpre- 
tat cu inventivitate de Jon 
Voight) și de un polițist corupt, 
căruia îi dă viață „negativul de 
serviciu“ Powers Boothe. 


Cu un suspans bine dozat 
şi cu deznodământ-surpriză, 
Ocol periculos este portretul 
suprarealist al unei provincii 
americane devorate de patimi 
mărunte și de virusul violenței. 
Umorul negru al lui Stone e 
avantajat, se pare, de poves- 
tile cu mai mici pretentii, unde 
nu cade nici o clipá in pácatul 
didacticismului. Cát despre 
Sean Penn, excelent ín rolul 
ghinionistului, cred cá va cu- 
ceri publicul curios să-l vadă 
mai ales după ce a luat, anul 
trecut, premiul de interpretare 
la Cannes pentru She's So 
Lovely. 


Dana DUMA 


Am mai văzut 
relaţii incestuoase 
în: 


Scarface (1933) de 
Howard Hawks cu: Paul 
Muni, Ann Dvorak 

Mourning Becomes to 
Electra (1947) de Dudley 
Nichols cu: Rosalind 
Russel, Michael Red- 
grave 

Vedere de pe pod 
(1962) de Sidney Lumet 
cu: Raf Vallone, Maureen 
Stepleton 

Stelele vagi ale Ursei 
(1956) de Luchino Vis- 
conti cu: Claudia Car- 
dinale, Jean Sorel 

Oedip rege (1969) de 
Pier Paolo Pasolini cu: 
Silvana Mangano, Franco 
Citti, Alida Valli 

Cáderea zeilor (1969) 
de Luchino Visconti cu: 
Helmuth Berger, Ingrid 
Thulin, Dirk Bogarde 

Brotherly Love (1969) 
de J. Lee Thomson cu: 
Peter O'Toole, Susannah 
York 

Souffle au coeur (1971) 
de Louis Malle cu: Benoit 
Ferreux, Lea Massari, 
Daniel Gelin 

Chinatown (1974) de 
Roman Polanski 

Hannah și surorile sale 
(1986) de Woody Allen 

Kika (1992) de Pedro 
Almodovar cu: Victoria 
Abril, Javier Bardem, 
Rosy Perez 

The Sweet Hereafter 
(1997) de Atom Egoyan 
cu: lan Holm, Sarah 
Polley, Bruce Greenwood 


U Turn e Producţie: SUA, 
1997, Illusion Entertainment 
Group e Regia: Oliver Stone e 
Scenariul: John Ridley, dupá 
cartea sa Stray Dogs“e Ima- 
ginea: Robert Richardson e Cu: 
Sean Penn, Jennifer Lopez, 
Nick Nolte, Powers Boothe, 
Claire Danes, Joaquin Phoenix, 
Jon Voight e Distribuit de: Guild 
Film Románia 


CHEIA SUCCESULUI SE POTRIVEŞTE LA O SINGURĂ UŞĂ ! 


Pr SEQUE STĂ EJBE 
PRODUCE LISI DE INTRARE S 
onene ar pr Re 


CUM SĂ FI 


rágel de provincie, menta- 

litáti corespunzătoare, vite- 

za stirilor maximá. Mai ales 

cánd e vorba de unul dintre 

fiii urbei ajuns vedetă hollywoodianá 
nominalizată la Oscar în cea mai 
selectă companie. Toată suflarea în 
fața televizoarelor, entuziasm colectiv 
căci eroul este câștigător pentru rolul 
de homosexual într-o peliculă cu titlul 
clar ambiguu și... atoate cuprinzător: 
To Serve and Protect, în spiritul dega- 
jat, tandru-ironic ce învăluie întreg fil- 
mul. O comedie a cărei intrigă se 
declanșează în momentul în care 
învingătorul cu statueta în mână o 
dedică profesorului său de literatură - 
un extraordinar gay guy! Stupefactia 
este unanimă incluzându-l până și pe 
incriminat, care se află tocmai pe 
punctul de a se căsători cu o colegă cu 
care e logodit de mai bine de trei ani. 
O idee foarte ingenioasă având în 
vedere pledoaria pentru toleranță 
vizată în lumina acestei noi direcții 
politically correct. Odată cu specta- 
torii, protagonistul va lua cunoștință el 
însuși ce înseamnă și mai ales ce 
implică această formidabilă revelaţie 
asupra propriei identități. Peripetiile 


RECUL 


endetta a constituit subiectul a 

nenumărate filme de-a lungul 

istoriei cinematografului. 

Pelicula în discuţie se distinge 
printr-o metodică descriptie a nașterii 
sentimentului care stă la baza acestui 
legendar fenomen manifestat odinioară 
în special în Corsica, de unde a fost 
exportat și peste ocean. 

Titlul trimite însă la paleta de sensuri 
ale termenului mecanic de recoil - des- 
tindere a unui arc. Acţiunea urmărește 
pas cu pas, la propriu și la figurat, con- 
stituirea reflexului psihic de repulsie, 
aversiune care va face dintr-un om al 
legii un sălbatic răzbunător. 

Secvența de deschidere este dură: 
lovitură la Banca Americii. Atacantii sunt 
invulnerabili pentru că poartă veste 
antiglont infailibile. Echipajul de poliție 
din care face parte personajul principal 


NE 


nn mana =) 00) 0 BEE 


v 
| BARBAT... 

Cum să fii tu însuți 
sunt - evident - în cheie umoristică și 
au un suav happy-end. Pentru că - în 
ciuda aparentelor - opinia publică - și 
nu numai tineretul - se dovedește 
foarte permisivă, cei obtuzi desemnân- 
du-se singuri ca „stupid people“. Vezi 
directorul care recurge prea repede la 
soluția radicală a concedierii în 
momentul când mariajul proiectat nu 
se mai produce deși pregătirile au con- 
tinuat, iar mirii au ajuns chiar în fața 
preotului, unde... Dar n-are rost să 
stricăm amuzamentul sigur al publicu- 
lui care are ocazia să contemple des- 


e Kevin Kline cu Debbie Reynolds, 
fiul si mama care 

se sacrificá máritándu-se 

e Matt Dillon, un Romeo 
pentru o Julietá abandonatá 


Rázbunare pentru rázbunare 


soseste la fata locului nu printre primele, 
dar eroului îi moare în braţe un coleg 
mai în vârstă. Moarte ce-l îndârjește în 
cursa de urmărire a unuia dintre jefuitorii 
care încalecă o motocicletă și goneste 
nebunește până este încercuit. Cinci 
polițiști îl somează, dar din arma unuia 
dintre ei pornește și un glonț fatal. 
Chipul victimei - un copil aproape - îl 
obsedeazá pe erou care, în fața șefului 
ierarhic, își asumă responsabilitatea. 
Dar până la începerea anchetei, dă curs 
sfatului coechipierului său - prieten de 
nădejde și de... culoare care și făcuse 
rost de o vilă la malul oceanului. Aici 
ambele familii vor petrece un week-end 
fericit! Trebuie subliniat - chiar dacă în 
paranteză - că nu este vorba de un film 
psihologic, ci „de acţiune“. 

Montajul alert deja l-a familiarizat pe 
spectator și cu... familia victimei, în 


tinul acestui Adonis al amurgului de 
mileniu. Stiut fiind că mitul... androgin- 
ului a animat întotdeauna începutul și 
sfârșitul de lume, iar cineaștii astfe/ 
prezintă fenomenul: o contopire a con- 
trariilor, de la Banchetul lui Platon 
citire, pe care Kevin Kline o detailează 
în mod copios. Culminatia fiind „lecţia“ 
de cultivare a masculinitátii, când, în 
ciuda recomandărilor „pe bandă“, care 
specifică «Un adevărat macho nu 
dansează niciodată», personajul se 
dezlántuie... 

Irina COROIU 


In & Oute Producţie: SUA, Spelling Films 
e Regia: Frank Oz e Scenariul: Paul Rudnik 
e Imaginea: Rob Hahn e Cu: Kevin Kline, 
Matt Dillon, Joan Cusack, Debbie 
Reynolds, Wilford Brimley, Bob Newhart e 
Distribuit de: Romániafilm 


ATA 


vinele cáreia curge sánge meridional 
fierbinte. 

Așa că pater-ul, căruia soția îi 
reproșează moartea fiului îndrumat pe 
căile corupției, declanșează vendetta și 
în sens invers. Astfel, rând pe rând, sunt 
lichidati cei care i-au incoltit odrasla 
necrutátorului boss. Bătălia cea mare se 
va da - evident împotriva tânărului erou 
care, la rându-i, a purces la des- 
coperirea identităţii decedatului al cărui 
corp a dispărut fără urmă. 

La capătul intrigii - și la sfârșitul filmu- 
lui - lucrurile sunt clarificate, însă cu 
prețul altor morți fiindcă protagonistul nu 
are cum să nu-și răzbune soţia, copiii, 
colegul... 


Irina COROIU 


The Recoil e Producţie: SUA eRegia: Art 
Carnacho e Scenariul: Richard Preston Jr. 
(după o povestire de Art Carnacho) e Imaginea: 
Ken Blakey e Cu: Gary Daniels, Gregory A. 
McKinney e Distribuit de: Vision P.M. 


Redescoperind 


(Urmare din pag. 31) 


Din nefericire, Lyon părea mai în vârstă cu 
câțiva ani. Când Lolita a apărut pe ecrane, 
criticii l-au acuzat pe Kubrick de lasitate - că a 
transformat-o pe nimfeta de 12 ani a lui 
Nabokov într-o tânără „în floare“. Una dintre 
puţinele care au luat apărarea distribuţiei a 
fost Pauline Kael. „S-a uitat vreunul dintre cri- 
tici la scoláritele Americii în ultima vreme?“ 
scria Kael. „Colegele de clasă ale fiicei mele 
de 14 ani nu mai sunt chiar nubile: câteva par 
a fi chiar prea uzate“. 

O alegere care s-a bucurat de mai mult 
succes a fost cea a lui James Mason în rolul 
lui Humbert Humbert. Cu douăzeci de ani în 
urmă, acest actor britanic adusese pe ecran 
un nou personaj, „ticălosul romantic“. În melo- 
drame precum The Man in Grey (Leslie Arliss, 
1943), The Wicked Lady (Arliss, 1945) sau 
The Seventh Veil (Compton Benett, 1946), 
Mason a combinat un pur sadism sexual cu o 
eleganţă din înalta societate - pentru a crea 
astfel un personaj masculin pe cât de 
atrăgător, pe atât de respingător. Rolul care 
pare că l-a pregătit pentru abisul psihologic 
din Lolita este cel din înfricoșătorul Bigger 
than Life (1956) de Nicholas Ray. Aici el inter- 
preteazá un timid tatá de familie din clasa 
mijlocie care devine furios si violent din cauza 
vietii complet insipide dintr-o suburbie ameri- 
caná. Mason a fost un Humbert ideal. Índea- 
juns de atrágátor pentru a o seduce pe impru- 
denta mamá a Lolitei (Shelley Winters), destul 
de sinistru pentru a o viola pe fiica ei virginá - 
si indeajuns de uman pentru a stárni compa- 
siunea spectatorilor. 

Chiar dacá Mason nu a reusit sá cástige un 
binemeritat Oscar pentru rolul din Lolita (a 
concurat cu mohoráta rectitudine a lui 
Gregory Peck din To Kill A Mockingbird), 
interpretarea sa marchează totuși un punct de 
cotitură în opera lui Stanley Kubrick. Humbert 
Humbert este primul „anti-erou“ deliberat ales 
într-un film al cineastului. De acum înainte, 
regizorul se va axa mai ales pe personaje ale 
căror acțiuni au fost calculate astfel încât să 
deranjeze sensibilitatea publicului. Bufonii 
politici și ai armatei din Dr. Strangelove 
(1964). Vagabondul sociopat (Malcolm 
McDowell) în A Clockwork Orange (1971). Un 
gigolo lipsit de inimá (Ryan O'Neal) ín Barry 
Lyndon (1975). Sau betivul ucigas (Jack 
Nicholson) din The Shining (1980). Nici unul 
dintre aceste personaje nu ar fi fost posibil 
fără „schița preliminară“ a lui Mason ca 
Humbert Humbert. Precum Mason/Humbert, 
ei ne cástigá simpatia doar pentru cá sunt 
oarecum mai puţin corupți și depravati decât 
societatea care îi creează (și în cele din urmă 
îi și distruge). 

Adevăratul ticălos din Lolita nu e Humbert. 
Nu e nici măcar Quilty (Peter Sellers), dra- 
maturgul pedofil care o momeste pe Lolita 
departe de tatăl ei vitreg și o „corupe“. (Nici un 


cinematograful. a 


moment nu-i trecuse prin minte lui Humbert 
cá rául fusese deja fácut). Adeváratul ticálos 
este insipida, márginita, parvenita (și moral- 
mente falimentara) lume a Americii burgheze. 
Spiritul tutelar al acestei părţi a societății este 
mama Lolitei, Charlotte Haze. În interpretarea 
lui Shelley Winters, Haze e un monstru de 
snobism, vulgaritate și pretenţii sociale. Se 
căsătorește cu Humbert pentru că-i invidiază 
alura europeană „sofisticată“ - făcându-se că 
nu observă că tot ceea ce el dorește este să 
se culce cu fiica ei. 

Din disprețul nostru pentru Haze rezultă 
întreaga energie satirică din prima oră a 
peliculei. După moartea ei într-un accident de 


„Nu e doar inuman; e 
anti-uman. Mă bucur cu 
rezerve că a fost 
realizat, dar sper că 
nu va avea imitatori“. 
Arthur Schlresinger jr. 

despre Lolita (1962) 


mașină, parcă filmul își pierde sufletul. Pe 
măsură ce Kubrick „a progresat“, ura sa pen- 
tru femei a devenit tot mai evidentă - și tot mai 
deranjantá. Aproape că își invita spectatorii 
să se bucure şi să aplaude când Alex o vio- 
lează pe soția scriitorului (Adrienne Cori) din 
A Clockwork Orange. Mai toată lumea 
așteaptă cu nerăbdare ca Jack să-și omoare 
iritanta soție (Shelley Duvall) în The Shining. 
Am vázut vreodatá un personaj mai frumos 
servind doar drept decor decát Marisa 
Berenson - ca tácuta Lady Lyndon - în Barry 
Lyndon? 

Misoginia din Lolita e mai putin evidentá si 
mai aproapiată de intențiile satirice ale lui 
Kubrick (și ale lui Nabokov). Lolita este unul 
dintre primele filme care ilustrează întunecata 
viziune a vieții într-o lume post-industrialá a 
filozofului Theodor Adorno. (Interesant de 
remarcat, Bigger than Life este un alt exem- 
plu). Adorno și colegii săi vedeau opresiunea 
politică directă ca pe o parte a trecutului. 
Locul său ar fi preluat de o mașinărie socială 
atât de eficientá încât reduce individul la „o 
noțiune pur abstractă“. Ce șanse poate avea 
revolta erotică a lui Humbert când America 
suburbiilor conține peste 200 milioane de 
cetățeni „cu frica lui Dumnezeu“ - multi dintre 
ei replici aproape perfecte ale lui Charlotte 
Haze? 

Impresionanta Americă de coșmar din 
Lolita no prezintă o lume în care - ca să-l 


cităm din nou pe Adorno - „Personalitatea de- 
abia de mai înseamnă altceva în afară de dinți 
albi strălucitori și eliberarea de miasmele cor- 
pului și de emoții“. Mai avea să treacă un timp 
până la apariția generalului cu vederi de 
dreapta interpretat de George C. Scott în Dr. 
Strangelove, obsedat de un complot sovietic 
ce are ca scop „să întineze puritatea 
pretioaselor noastre fluide corporale“; a 
nerușinatei și sadicei spălări a creierului lui 
Alex pentru a-l face „nepericulos“ și „social- 
mente adaptabil“ în A Clockwork Orange; a 
rigurosului antrenament al recrutilor din Full 
Metal Jacket (1987) menit să-i transforme din 
niște adolescenți în „mașini ucigașe“. În vi- 
ziunea lui Kubrick, individul este doar „materie 
primă“ care va fi prelucrată în funcție de 
capriciile sistemului. 

Abia în noul său film - anuntatul Eyes Wide 
Shut, un „thriller erotic“ avându-i în distribuție 
pe Tom Cruise și Nicole Kidman - Kubrick în- 
cearcă din nou să exploreze sexualitatea 
umană într-un mod mai profund. Între timp, 
tema „Lolitei“ a proliferat, într-o multitudine de 
încarnări bizare. Anii '70 au început cu „Lolita, 
my Love“, un musical fără mare succes pe 
Broadway, semnat de Alan Jay Lerner și John 
Barry. Deceniul s-a încheiat cu o versiune 
teatrală „Lolita“, semnată de Edward Albee. În 
perioada dintre cele două, atât Jodie Foster 
cât și Brooke Shields au devenit celebre inter- 
pretând prostituate în vârstă de 12 ani - prima 
în filmul lui Martin Scorsese, Taxi Driver 
(1976), cea de-a doua în „esteticul“ Pretty 
Baby (1978) al lui Louis Malle. Regizul Ro- 
man Polanski a fost nevoit să părăsească în 
grabă Hollywoodul în 1974, în urma legăturii 
sale amoroase cu o minoră de 13 ani. Ela 
plecat în Franța, unde a realizat Tess (1979), 
un film care a câștigat premii și care o avea în 
distribuție pe iubita regizorului de pe atunci, 
Nastassja Kinski, în vârstă de 16 ani. Woody 
Allen s-a căsătorit în sfârșit cu fiica sa vitregă, 
adolescenta Soon-Yi Previn, după ce a avut 
legături amoroase cu „școlărițe“ pe ecran - 
Mariel Hemingway în Manhattan (1979) și 
Juliette Lewis în Husbands and Wives (1992). 

Totuși anii '90 se vor dovedi deceniul cel 
mai puritan de după publicarea romanului lui 
Nabokov, în 1958. E tipic pentru această 
perioadă faptul că regizorul francez Luc 
Besson a fost nevoit să rescrie scenariul la 
Léon (1994), transformând legătura sexuală 
dintre o orfană de 12 ani (Natalie Portman) și 
un ucigaș plătit cam retras (Jean Reno) într-o 
prietenie platonică. E tipic și faptul că un film 
atât de insipid și de prudent precum noua 
Lolita semnată de Adrian Lyne a trebuit să 
stârnească o furtună de mânie. Poate că nu 
conține nici o scânteie de energie erotică între 
Jeremy Irons (noul Humbert) și „des- 
coperirea“ Dominique Swain. Filmul rămâne 
tabu în America și abia acum este distribuit în 
Europa, după premiera la ediția 1997 a festi- 
valului de la San Sebastian. E ușor să-l cata- 
loghezi pe Kubrick drept cinic. Este mult mal 
greu sá te obisnuiesti cu adevărul ce se 
ascunde în spatele privirii sale blazate și 
mizantrope. Omenirea poate supraviețui 
oricărei cantităţi de groază, violenţă și revoltă 
Dar prostia omenească rămâne intactă. 


David MELVILLE 


3! 


ste unul dintre ac- 
torii pe care i-am 
văzut cel mai ade- 
sea pe ecran, în 
ultima vreme. Atât pe cel al 
sălilor de cinema (în True 
Romance, Air Force One și Al 
cincilea element) cât și pe 
acela al televizoarelor (J.F.K și 
Léon). Gary Oldman este unul 
dintre acei excelenti interpreti 
britanici care, dupá ce au 
ajuns odatá la Hollywood nu 
mai sunt lásati sá plece de 
acolo. Devenit unul dintre cei 
mai faimoși bad guys ai cine- 
matografului american (mai 
ales după ce a jucat în Dracula 
lui Coppola), el nu s-a mul- 
țumit să rămână în tiparele 
acestei categorii de roluri și a 
continuat să lucreze și în Eu- 
ropa și chiar pe cont propriu. 
Debutul său regizoral cu Nil by 
Mouth (A nu se înghiţi) a fost 
unul dintre evenimentele edi- 
tiei de anul trecut a Festiva- 
lului de la Cannes. Acest film 
apăsat autobiografic, dezvá- 
luie detalii puţin cunoscute ale 
biografiei lui Gary Oldman. 


„Din suburbia londoneză 


Născut în 1958 în cartierul 
londonez New Cross, el a trăit 
din copilărie si până în ado- 
lescentá printre cei mai tipici 
reprezentanți ai „categoriilor 


GARY 


defavorizate“. Familia sa s-a 
confruntat cu plăgile tipice ale 
sărăciei: alcoolismul, violența, 
șomajul. Amintirea acestor ani 
a inspirat atmosfera apăsă- 
toare a peliculei sale de debut, 
apreciată unanim pentru rea- 
lismul său radical. Numai ima- 
ginea mamei rămâne luminoa- 
să, personajul interpretat de 
Katy Burke (premiată la 


36 


Cannes), împrumutând multe 
dintre trăsăturile acesteia. 


Evadarea prin teatru 


Tânărul Gary se salvează 
din acest mediu atunci când își 
dă seama că are talent pentru 
teatru. A jucat în mai multe tru- 
pe înainte de a fi angajat de 
prestigioasa companie teatra- 
lă London's Royal Court, unde 
a rămas între 1985-1989. 


Noul cinema britanic 


Debutând cu Sid și Nancy 
(1986) de Alex Cox, el a fost 
consacrat ca actor de film cu 
Prick up Your Years (1987) de 
Stephen Frears, unul dintre cei 
mai străluciți reprezentanți ai 
noului cinema britanic. După 
ce a făcut un rol valoros în 
Rosencranz și Guildenstern 
sunt morţi (1990) de Tom 


Stoppard, el a zburat peste 
ocean, fiind chemat la 
Hollywood, unde a înregistrat 
două succese la rând inter- 
pretându-l pe Lee Oswald în 
JFK (1991) de Oliver Stone și 
pe contele Dracula în Dracula 
(1992) de Francis Coppola. 
Seria „negativilor“ săi compuși 
cu simțul detaliului a continuat 
cu True Romance (1993) de 
Tony Scott, Léon (1994) de 
Luc Besson, Murder in the 
First (1995) de Marc Rocco si, 
mai nou, cu Air Force One 
(1997) de Wolfgang Petersen, 
unde personajul teroristului 
rus fi ocazioneazá momente 
actoricesti de bravurá. O 
excepție în filmografia sa din 
ultima vreme o constituie O 
iubire nemuritoare (1995) de 
Bernard Rose în care îl inter- 
preteazá pe Beethoven. 


De partea cealaltá 
a camerei de filmat 


Ca multi actori care simt cá 
nu se exprimá suficient inter- 
pretánd, Oldman n-a rezistat 
tentatiei de a regiza. A fácut 
acest pas cu Nill by Mouth, a 
cárui realizare a fost o expe- 
rientá destul de durá. latá cum 
o descrie el: „Cel mai greu 
lucru atunci când treci la regie 
este să impártásesti viziunea 
ta. Pluteam tot timpul în 
abstract. Atunci când am vor- 
bit de folosirea unui zoom am 
fost întrebat: «Pentru a obține 
efecte ca în Columbo?» Dar 
eu vroiam doar ca spectatorul 
să aibă impresia că se află în 
aceeași încăpere cu perso- 
najele. Să-l fac să devină 
claustrofob“. el a trecut însă 
cu bine peste stresul provocat 
de tehnică și a reușit până la 
urmă să se facă bine înţeles 
de echipă și - lucrul cel mai 
important - de public. 


Sinceritate extremă 


Marele atu al filmului regizat 
de Oldman este sinceritatea 
tonului. Oldman nu s-a sfiit să 
recunoască că a avut pro- 
bleme cu drogul şi cu alcoolul. 
A făcut-o și prin intermediul 
acestei povești, dar și în 
declaraţii de presă, pentru a 
preîntâmpina speculațiile. 
„Atunci când beam doream să 
mă îndepărtez de mine în- 
sumi“, descrie el foarte inspi- 
rat impulsul care îi face pe 
oameni să devină drogati sau 
alcoolici. Cum perioada fastă 
pe care o traversează i-a anu- 
lat această dorință, Gary 
Oldman este un fericit caz de 
recuperare prin terapia succe- 
sului. Succesul regizoral nu 
l-a făcut să renunțe la rolurile 
în filmele altora, așa încât îl 
vom vedea, nu peste mult 
timp în Pierdut în spaţiu, de 
Stephen Hopkins, jucând 
alături de William Hurt. 

= 


MARGARITA 


ulți dintre cititorii 
noştri o privesc pe 
Margarita Rosa de 
Francisco mai bine 
de o oră pe zi. Este vorba 
despre cei care urmăresc seri- 
alul columbian Cafea cu parfum 
de femeie (difuzat de Antena 1) 
în care ea interpretează un per- 
sonaj atașant: Gaviota, un fel de 
Cenusáreascá care, în ciuda 
originii sale modeste, ajunge 
cineva în lumea afacerilor. Chiar 
şi cei care detestă telenovela 
constată că Margarita Rosa e o 
femeie de o frumusețe rasată (a 
fost Miss Columbia în 1984) și o 
actriță destul de convingătoare. 
Cum a ajuns această tânără 
columbiană regina serialelor? 
Nici ea nu se aştepta la o 
asemenea carieră atunci când 
s-a înscris la Universitatea „Pon- 
tifica Javeriana” din Bogota la 
sectia sociologie, pe care a ab- 
solvit-o cu brio. Încă din timpul 
studiilor a fost remarcată de pro- 


ducătorii de film. A debutat în 
1979 în lung-metrajul Tacones 
(Tocuri). Silueta ei aristocratică 
i-a asigurat și contracte în lumea 
modei. Între anii 1982 şi 1984 ea 
s-a dedicat profesiunii de model 
care i-a adus satisfacția unui 
premiu „Manechinul anului“ (în 
1984). 

A abandonat însă această 
carieră pentru a juca în seriale 
de televiziune, unde a avut con- 
tracte neîntrerupte. A deţinut 
roluri importante în seriile Gallito 
Ramirez, Calamar, Păcatele lui 
Inés de Hinojosa, Brigada cen- 
tralá, Războiul alb, Ușa cea 
mare și bineînțeles Cafea cu 
parfum de femeie. A mai jucat 
într-un scurt metraj de televiz- 
iune alături de actorul și cântă- 
retul spaniol Miguel Bosé. Tot la 
televiziunea columbianá ea a 
fost prezentatoarea programului 
informativ „24 de ore“ în 1984. 

Margarita Rosa de Francisco 
a jucat și în filme prestigioase, 


precum liona sosește odată cu 
ploaia (1996) regizat de cel mai 
bine cotat cineast din Columbia, 
Sergio Cabrera, un obișnuit al 
festivalurilor de la Veneţia, 
Cannes, Berlin. Inspirată din 
best-seller-ul cu același nume, 
pelicula este povestea unui trio 
amoros format din doi bărbaţi și 
o femeie cu gustul aventurii, ca- 
re călătoresc neîncetat prin tá- 
rile Americii Latine. Margarita re- 
cunoaște că nu i-a fost ușor să 
compună acest rol: „A trebuit să 
caut în mine nişte însușiri pe 
care nu le am. De obicei, când 
construiești un personaj, ele- 
mentele care fac parte din el se 
află în tine. Dar caracterisiticile 
llonei - o femeie splendidă și ne- 
bună - au presupus efortul de a 
scoate din mine ceva ce nu prea 
cunosc“. 

Fanii actriței pot afla din 
această declaraţie că ea nu este 
o ființă aventuroasă. Margarita 
își trasează cariera cu luciditate 
și își consolidează celebritatea 
prin „activități complementare“. 
A publicat o carte (însoțită de 
casetă video) cu titlul „Margarita 
Rosa din punct de vedere fizic“, 
despre cum poți rămâne în for- 
mă practicând gimnastică aero- 
bică și alimentându-te sănătos. 

Ea a devenit un nume și în 
lumea muzicii. A interpretat 
melodia din serialul Cafea cu 
parfum de femeie pentru care a 
fost premiată cu un disc de aur 
și unul de platină în 1994. A 
compus 15 teme muzicale pen- 
tru un compact disc în 1996. 

Printre premiile Margaritei 
Rosa se mai numără „Actrița 
revelație a anului 1986“ și pre- 
miul „Simon Bolivar“ (1992) pen- 
tru cea mai bună actriță de tele- 
viziune, obținut la Festivalul de 
la Cartagena. Un palmares care 
impune. 


Pagini realizate de Dana DUMA 


P.S.: Succesul serialului Cafea 
cu parfum de femeie a fost probat 
de un eveniment fericit: o tânără 
mamă și-a botezat fetița Gaviota, 
ca pe eroină. Televiziuna Antena 
1 a premiat-o pe nou-născută cu 
3,7 milioane lei, echivalentul 
greutății ei la naștere. 

37 


38 


Caruselul dragostei 


m Gwyneth Paltrow, sătulă 
să mai aștepte vreun semn de 
„artă-mă nu mai fac“ din 
partea frumosului ei fost logod- 
nic, Brad Pitt, și-a regăsit echi- 
librul sufletesc alături de Ben 
Affleck, co-scenarist și inter- 
pret în Good Will Hunting, fil- 
mul premiat la Berlinala din 
acest an. Și pentru că fericirea 


După ce și-a cumpărat - din 
banii lui papă bineînţeles - o 
superbă reședință cu 32 de 
camere, 7 băi și multe altele, 
după ce cheltuiește sume cu 
cel puţin trei zerouri în coadă 
pentru fiecare „flecușteț' de 
rochie sau umbrelă de soare, 
vedeta serialului Beverly Hills 
își îmbogățește colecția de... 
logodnici. Ultimul pe listă: 
Vincent Young, partenerul ei în 
filmul pentru televiziune Never. 


e Jane Fonda a renunţat de mult la lumea filmului pentru 
cea a afacerilor (în Old Gringo - 1989 - r. Luis Puenzo, 
cu Gregory Peck și Jimmy Smits) 


e bine s-o imparti cu alții, 
Gwyneth i-a făcut cunoștință 
prietenei ei, Winona Ryder cu 
Matt Damon, prietenul lui Ben, 
tot scenarist, tot actor și tot în 
Good Will Hunting. 

m „Devoratoarei de bărbaţi“ 
cum i se mai spune Juliei Ro- 
berts, i se urâse să-l tot vadă 
pe Ron Maschetta cât era ziua 
de lungă bătând pe la ușile 
agenţilor și lăudându-se că es- 
te iubitul ei sau rugând-o să 
pună o vorbă bună pentru el. 
Asa că într-o dimineaţă, Julia 
i-a aruncat lucrurile în stradă și 
repejor s-a consolat cu Ben- 
jamin Bratt, unul dintre inter- 
pretii serialului Lege și ordine. 

m Tori Spelling, fiica mult 
răsfăţată a lui „Big Boss 
Spelling“ nu-și refuză nimic. 


m Și pentru că veni vorba de 
Beverly Hills, Jason Priestley 
despártit fiind de prietena lui, 
Christine Elise (cu care a fost 
logodit vreo 5 ani) - s-a îndră- 
gostit timp de vreo șase luni de 
partenara lui, Tiffani Amber 
Thyssen, fostă logodnică a al- 
tui partener de serial, Brian 
Austin Green. Cum Tiffani și-a 
îndreptat privirile spre un avo- 
cat ceva mai matur (43 ani), 
Jason și-a găsit alinarea lângă 
Julie McCollough din același 
serial. 

m După câteva aventuri 
amoroase cu manechine și 
starlete mai puţin cunoscute, 
Kevin Costner, încearcă acum 
să intre din nou în grațiile fos- 
tei neveste. Pe lângă somp- 
tuoasele cadouri de Crăciun 


e „Stop“ - pare a spune Keanu Reeves paparazzilor 
pe care recent i-a numit ,coioti ce adulmecá leșurile“... 


oferite copiilor, el i-a cumpărat 
lui Cindy un inel cu safire, iar 
luna trecută, cu ocazia zilei de 
naştere, actorul i-a cumpărat 
un superb colier de diamante, 
pe care Cindy l-a primit, a spus 
mulțumesc, dar nimic mai 
mult. Costner mai speră însă. 


Carnetul roz 


m Will Smith si Jada Pinkett 
s-au căsătorit în ajunul Anului 
Nou, dar luna de miere și-au 
petrecut-o în martie, din cauza 
obligaţiilor profesionale ale lui 
Will. 

m La cei 50 de ani impliniti de 
curánd si complet refácutá psi- 
hic dupá despártirea de Ryan 
O'Neal, Farrah Fawcett se 
căsătorește pentru a treia 
oară. Alesul este un bancher, 


se numește Stephen Bing si 
are numai 32 de ani. 

mw Sharon Stone a spus în 
sfârșit „da“. Ea s-a căsătorit 
într-o strictă intimitate - familia, 
prietenii, cam o sută de per- 
soane - cu Phil Bronstein (46 
ani) redactor șef al publicaţiei 
San Francisco Examiner. 
Îmbrăcată într-o rochie roz-pal, 
mireasa (în vârstă de 40 de 
ani) a declarat că și-a dorit tot 
timpul un soț și copii. „Soţul îl 
"am, acum, vor veni și copiii“. 

m După Roman Polanski, 
Ibrahim Moussa (cu el are doi 
copii) și Quincy Jones (cu el 
are o fetiță), Nastassia Kinski 
a pus ochii pe producătorul 
Jonathan Kane (45 de ani). 
Acesta a cerut-o de curând în 
căsătorie, i-a dăruit un inel cu 
nelipsitul diamant, dar nunta 


eEi, monștrii sacri (Ava Gardner și Clark Gable într-o pauză de filmare la Mogambo, 


se va face mai târziu, când 
viitorul mire va divorța de actu- 
ala soție, actrița Sally Keller- 
man, cu care este căsătorit de 
20 de ani. 


m Nu prea roz se anunță 
divorțul lui Jean Claude Van 
Damme de cea de-a patra so- 
tie, Darcy La Pier. Ea a cerut 
un milion de dolari pe an pen- 


e Janet Jackson 
este hotărâtă 

să se întoarcă la 
film. Nu înainte însă 
de a face un copil. 


sie alimentară pentru ea și 
copilul lor, în vârstă de doi ani 
și încă 35.000 dolari pe lună 
pentru „daune psihice“, mo- 
tivul principal al divorțului fiind 
molestarea fizică a ei și a mi- 
cutului. Lui Van Damme nu-i 
rămâne decât să plătească. 

m Tot câteva milioane s-ar 
putea să plătească și rockerul 
Tommy Lee, soțul Pamelei An- 
derson, care l-a dat pe mâna 
poliției, în urma unei crâncene 
bătăi pe care blonda actriță a 
încasat-o de la el. Ea a obținut 
un ordin judecătoresc prin ca- 
re lui Tommy i se interzice să 
se apropie la mai puțin de 200 
de metri de casă și cei doi 
copii. 


... Si altele 


m Cu toate dovezile de bună 
purtare, Christian Slater n-a 
reușit decât să fie prezent la 
premiera filmului său Hard 
Rain. Imediat după aceea, el a 
fost încarcerat pentru 90 de 
zile pentru lovire, port de armă 


r. John Huston, 1953) 


si conducere în stare de ebri- 
etate și sub influența dro- 
gurilor. Singurul „lux“ permis: 
Slater va efectua pedeapsa 
într-o închisoare particulară 
care oferă condiții de detenţie 
mai confortabile decât închi- 
soarea districtuală unde a fost 
închis Robert Downey jr. în 
luna februarie pentru fapte 
asemănătoare. 

a În comedia In and Out cu 
Kevin Kline, se spune că poți 
recunoaște un homosexual 
întrebându-l dacă-i place 
Barbra  Steisand. Reacția 
actriței? Foarte flatată, ea a 
declarat că este nerăbdătoare 
să vadă filmul. 

m Jean Reno despre Robert 
De Niro și Tom Cruise: „Cu De 
Niro sunt prieten. lau masa cu 
el si stăm de vorbă până tár- 
ziu. Tom Cruise însă este o 
veritabilă instituție. Cu el o 
conversație de un sfert de oră 
este deja foarte mult. Are 
agenda mai încărcată decât a 
unui senator“. 


D. STĂNESCU 


39 


40 


REINULDE ACASA: 


PEPLUM — 


un gen pe care îl crezusem uitat 


recum domnul Jourdain care făcea 

proză fără să știe, mulţi telespecta- 

tori au văzut filme peplum fără să-și 

dea seama. Împrumutat din limba 
greacă, cuvântul peplum a devenit, în vari- 
anta sa latină, termenul care definește o 
peliculă de acţiune, vag istorică, plasată de 
preferință în antichitate. Legenda se 
inserează aproape întotdeauna în poveștile 
despre eroii unor epoci îndepărtate. 


@ Din epoca de glorie: Spartacus cu Kirk Douglas 


Deși apogeul. său poate fi încadrat în 
perioada 1955-1965, genul se naște la 
începuturile istoriei cinematografului. Primul 
titlu semnificativ este Nero încercând otrava 
pe sclavi (1897) şi este datorat italianului 
Promio. În același an englezul Edison 
regizează Cupidon și Psyche. Primul mare 
maestru al efectelor speciale, francezul 
Georges Méliès, realizează în 1898 
Cleopatra. Martiriul primilor creștini este evo- 
cat de Ferdinand Zeca în Quo Vadis? (1901) 
sau în Intolerantá (1916) de David W. Griffith. 

Toate aceste teme si subiecte aveau sá fie 
reluate în epoca de glorie a genului, anii '50- 
*60. Atunci au apărut peliculele de vârf pre- 
cum Spartacus (1960) de Stanley Kubrick, 
Ben Hur (1959) de William Wyler (reprogra- 
mat recent la Tele 7 ABC) sau Cleopatra 
(1963) de Joseph Manckiewicz. Un peplum 
prestigios este și Satyricon (1963) de 
Federico Fellini, somptuoasa adaptare a 
romanului lui Petronius despre decadenta 
Imperiului Roman. 


Pelicule monumentale, cu figuratie impre- 
sionantá si cu lupte de gladiatori sau cu lei 
s-au făcut multe într-un secol de cinema. Ele 
au mizat pe dimensiunea de mare spectacol a 
celei mai noi arte și au cucerit un public dor- 
nic să urmărească aventuri eroice pe un fun- 
dal grandios. 

Deși genul părea definitiv intrat în desuetu- 
dine, el a renăscut în varianta televizată în 
forma unor seriale cu personaje supradimen- 
sionate, la propriu și la figurat. 
Peripetiile cu Hercule și Xena (văzute 
la ProTV) sunt urmărite de milioane 
de telespectatori (mai cu seamă ado- 
lescenti) și în România. Ce-i atrage la 
aceste poveşti cu personaje 
desprinse din mitologia antică? 

Bănuim că nu referirile la cultura 
greacă sau latină, ci mai degrabă cul- 
turismul. Tinerii se atașează de acești 
eroi musculoși pentru că ei le 
amintesc de -Terminatorul lui 
Schwarzenegger. Ca și acel erou al 
epocii tehnologice, Hercule sau Xena 
își folosesc forța fizică pentru a-i dis- 
truge pe negativii de tot felul. 

Celebru pentru dificilele sale „munci“ 

- încercări prin care își dobândește 
statutul meritat dar contestat - Hercule a 
devenit personajul mai multor filme. De la cel 
interpretat de Steve Reeves (în Hercule - 
1957 sau Hercule și regina Lidia - 1958) la cel 
din simpaticul desen animat produs anul tre- 
cut de studioul Disney, fiul lui Zeus a avut pe 
ecran înfățișări care de care mai atletice. 
Culturistul Kevin Sorbo îl întruchipează în 
serialul T.V. unde impresionează nu numai 
giganticii săi mușchi, ci și efectele speciale 
obținute prin tehnici numerice. Infruntárile lui 
cu hidra, cu ciclopul sau cu centaurul au cap- 
tat atenţia prin eficiența acestor efecte. 

Adversara lui Hercule, Xena, a devenit 
eroina unul alt serial din aceeași familie. 
Războinica prințesă luptă cu el pentru supre- 
matia asupra Arcadiei. Revenind la senti- 
mente mai bune, ea devine o justitiará care 
apără orfanii, váduvele şi pe toţi nedreptățiții 
soartei. 

Neo-zeelandeza Lucy Lawless, a cărei 
carură amenințătoare amintește de 
înotătoarele germane, este unul dintre sta- 


@ Xena, eroină de seriale tv (Lucy Lawless) 


rurile T.V. cele mai bine cotate. Ea își va 
împrumuta glasul personajului de desen ani- 
mat dintr-un nou serial Xena. lată cum 
renaște pe micul ecran peplum, un gen cine- 
matografic pe care-l crezusem uitat. 

Dana DUMA 


CASA DE ECONOMII ȘI CONSEMNATIUNI 
BANCĂ DE TRADIȚIE SI DE ÎNCREDERE 


vă oferă 
CREDITE 


Casa de Economii și Consemnatiuni acordă persoanelor fizice credite cu dobândă indexabilă pentru: 
- construirea de locuinţe prin antreprenori autorizaţi sau în regie proprie; 
- cumpărarea de locuinţe de la antreprenori autorizaţi, de la persoane fizice sau juridice; 
- modernizarea, consolidarea sau repararea locuinţelor aflate în proprietatea solicitantilor, 
prin antreprenori autorizaţi sau în regie proprie; 
- cumpărarea de bunuri de valoare mare și folosință îndelungată (mobilă, obiecte de uz casnic etc.) 
din producţia internă sau din import; 
- cumpărarea de autoturisme, din producţia internă sau din import, de la unităţile producătoare, 
distribuitorii autorizaţi, alte persoane juridice sau de la persoane fizice. 
Durata de acordare a acestor credite se stabilește în funcţie de tipul de credit, astfel: 
- pentru construirea de locuinţe: până la 20 de ani; 
- pentru cumpărarea de locuinţe: până la 20 de ani; 
- pentru modernizarea, consolidarea și repararea locuinţelor: până la 5 ani; 
- pentru bunuri de folosință îndelungată: până la 3 ani; 
- pentru autoturisme: până la 5 ani. 


Informaţii suplimentare se pot obține de la ghiseele de relaţii cu publicul ale filialelor si sucursalelor C.E.C. 


Cu ocazia sărbătorilor de Paști, Casa de Economii și Consemnatiuni 
urează clienților, colaboratorilor și salariaților săi, multă sănătate și fericire. Hristos a Înviat ! 


CINE CE FILMEAZĂ! 


> Provizoriu intitulat The 
Notting Hill Project, filmul lui 
Roger Michell va fi o comedie 
romantică, în care o vedetă a 
filmului american (Julia Ro- 
berts) tulbură viața unui pașnic 
librar londonez (Hugh Grant). 
Primul tur de manivelă este 
prevăzut pentru luna aprilie. 

> După succesul relativ 
cu The Brave, Johnny Depp va 
fi eroul a două filme la care va 
lucra în paralel. Unul este Fear 
and Loathing in Las Vegas de 
Terry Gilliam. Al doilea, The 
Astronaut's Wife se toarnă la 
New York și este un thriller cu 
accente horror. Regia: Rand 
Ravich (Candyman 2). Parte- 
nera lui Depp: Charlize Théron 
care o interpreteazá pe váduva unui astronaut, victimá a unui 
accident suspect petrecut ín spatiul extraterestru. 

> Tot la New York au început filmările la Martial Law. 
Este cea de-a treia colaborare a lui Denzel Washington cu Ed 
Zwick, dupá Glory si Ín bátaia focului. De aceastá datá, Denzel 
va fi un agent FBI care face echipá cu un general al armatei 
americane (Bruce Willis), amándoi incercánd sá puná capát 
unui val de atentate teroriste petrecute în Brooklyn. Willis are în 
plan și Breakfast of Champions, alături de Albert Finney, în 
regia lui Alan Rudolph. 


e Jean Paul Belmondo și Geraldine Pailhas 
într-o poveste petrecută... în viitor (Futur immediat de Cedric Klapisch) 


> Pierre Jolivet a început adaptarea cinematografică a 
romanului lui Georges Simenon En cas de malheur (adus pe 
ecran pentru prima dată de Claude Autant-Lara). Rolurile 
deținute altădată de Jean Gabin, Brigitte Bardot și Edwige 
Feuillére vor fi interpretate acum de Gerard Lanvin, Virginie 
Ledoyen și Carole Bouquet. 

> În aprilie, Elisabeth Shue începe si ea filmările la Molly. 
Regia: John Duigan. Ea va fi o femeie care își regăsește fratele, 
după externarea ei dintr-un spital de boli nervoase. Acolo a fost 
supusă unor experimente care au făcut din ea o ființă genială. 


E 


SCANDALUL DE NIRO: O „FRACTURĂ“ CU POSIBILE URMĂRI 


S 


„Nu am să mai vin nicio- 
dată în Franţa. Îmi voi sfătui 
prietenii să nu mai vină nici 
ei. Nu-mi pasă de Festivalul 
de la Cannes și am să trimit 
cât mai repede înapoi 
Legiunea de onoare ce mi-a 
fost acordată. Nu văd de ce 
aș mai păstra acest obiect 
dintr-o țară care îşi trădează 
principiile de «libertate, egali- 
tate, fraternitate»“, a declarat 
Robert De Niro cotidianului 
Le Monde. 

De Niro se afla la Paris 
din octombrie trecut pentru 
filmări în regia lui John 
Frankenheimer. În februarie, 
din ordinul judecătorului 
Frederic N'Guen, actorul s-a 
pomenit dis-de-dimineatá în 
apartamentul său de la 


otetul Bristol cu șase politai 


care, fără nici un fel de man- 
dat, l-au dus la poliție unde a 
fost interogat timp de nouă 
ore în legătură cu presupuse- 
le sale conexiuni cu o rețea 
de prostituție de lux și relaţiile 
amoroase cu femei plătite. 
La Berlinală, actorul a 
susținut o conferință de 
presă, fiind prezent în 
Selecţia oficială cu trei roluri 
în: Wag The Dog, Great 


„Expectations, Jackie Brown. 


Cu acest prilej el s-a prezen- 
tat presei ceva mai calm, afir- 
mând că fața de Franţa și 
francezi nu are resentimente, 
spunând chiar că multi dintre 
aceștia ca și polițiștii care 
l-au ridicat din hotel s-au 
simţit jenati de postura în 
care au fost pusi. Dupá 
numai cinci zile tonul decla- 


ratiei sale s-a schimbat așa 
cum reiese din Le Monde. 
Acceptăm adesea întâm- 
plări violente, absurde, inex- 
plicabile în filme, dar când 
acestea se întâmplă în reali- 
tate ne simţim cu toţii ultra- 
giati. „Am 54 de ani, a mai 
declarat actorul, și până azi 
nu am fost niciodată nevoit 
să plătesc o femeie să se 
culce cu mine“. În aceeași 
cauză au mai fost anchetați 
producătorul francez Alain 
Sarde, miliardarul de origine 
albaneză William Kazan, 
tenismanul polonez Wojciech 
Fibac. Numeroase persoane 
de sex feminin au declarat 
cum li s-au făcut propuneri 
sau au fost agresate sexual. 
Aceste acuze par să fi deve- 
nit o modă mai ales când 


sunt adresate unor persoane 
publice. Se știe că aceste 
declaraţii dubioase sau reale 
pot deveni o bună sursă de 
recompense materiale sau 
de publicitate pentru recla- 
mante. De Niro se consideră 
o victimă a acestor interese 
și indignarea sa este provo- 
catá mai ales de situația în 
care a fost pus față de mama 
si de soția sa de la care 
așteaptă un copil. 


P.S. În urma unei întrevederi 
cu Ministrul Justiţiei al Franţei, d-na 
Elisabeth Guigou, Robert De Niro a 
declarat la un talk-show cu 
Guillaume Durand, că poate va 
reveni la sentimente mai bune. 
Până la sfârșitul filmărilor din 
Franţa el mai poate să se gân- 
dească sau să se răzgândească. 


pe 


Bineînţeles, este vorba de o comedie. 

> Un road movie petrecut însă pe valurile unui fluviu este 
filmul lui Patrice Leconte, La fille sur le pont. În rolul principal: 
Vanessa Paradis. Data demarării filmărilor: august '98. Leconte 
va realiza imediat după aceea La Veuve de Saint-Pierre cu 
Juliette Binoche si Daniel Auteuil. 

>» În această lună, în Texas s-a dat comanda motor la 
Arlington Road cu Jeff Bridges în rolul unui profesor universitar 
care-și suspectează vecinii - foarte pașnici în aparenţă - că sunt 
teroriști căutați de poliție. Parteneri: Tim Robbins și Joan 
Cusack. Regia: Mark Pellington. 

>> L'Ecole de la chair (după un roman de Mishima) este 
adaptat cinematografic de către Benoit Jacquot. Isabelle 
Huppert va fi iubita pasională a lui Vincent Martinez (fratele lui 
Olivier), iar Vincent Lindon va fi un travestit. 

> După eșecul răsunător cu Love Affair, Warren Betty 
încearcă o revenire cu Bulworth. El va fi regizor, dar si interpre- 
tul unui senator care își recapătă pofta de viață indrágostindu- 
se de o tânără de culoare (Halle Berry) care locuiește într-un 
cartier sărăcăcios. Tot în aprilie, Beatty - de astădată în regia lui 
Peter Chelson - va fi un soț cam fustangiu care își dă seama în 
cele din urmă că femeia vieții lui rămâne tot nevasta. Titlul fil- 


e „De văzut cel puţin de două ori“: Deconstructing Harry - r. 
Woody Allen cu Elisabeth Shue și Billy Crystal 


mului: Town and Country. 

+ Douăzeci de ani după Zabriskie Point, Antonioni se 
întoarce în Statele Unite, mai precis la Los Angeles, unde a 
început lucrul la Tanto per stare insieme cu Sam Shepard și 
Robin Wright Penn. Cei doi vor trăi o poveste de dragoste, 
inspirată dintr-o nuvelă aparţinând lui Rudy Wurlitzer și apărută 
în 1974. Autorii scenariului: Tonino Guerra și Mark Peploe, 
colaboratorii preferaţi ai lui Antonioni. 

* Cota lui Catherine Zeta Jones este în continuă creștere. 
După rolul principal (alături de Antonio Banderas și Anthony 
Hopkins) în The Mask of Zorro, ea va fi eroina lui Entrapment. 
Acţiunea se petrece la Hong Kong unde doi hoţi pregătesc o 
lovitură îndrăzneață. Partener: Sean Connery. 

* Graham Guit - lansat în 1997 cu Le ciel est à nous (un 
polar amuzant pe o poveste scrisă de el și producătorul Eric 
Neve) - recidivează cu Les Kidnappeurs: același gen, același 


e O comedie despre... cinema (Tchéky Karyo și Helene 
de Fougerolles în Que la lumière soit - r. Arthur Joffé) 


scenariu, aceeași producţie (La Chauve-souris) si același Melvil 
Poupaud aláturi de Elodie Bouchez, Romain Duris, Vincent 
Albaz, Elie Kakou si Patrick Lisana. 

>» Hygiène de l'assassin a fost mai 
întâi un roman scris de Amélie Nothomb. 
Ea povestea cu umor întâlnirea dintre un 
laureat al Premiul Nobel pentru literatură, 
bolnav și mizantrop, cu o tânără ziaristă 
venită să-i ia un interviu. A fost apoi o piesă 
de teatru pusă în scenă de Didier Long cu 
| Jean-Claude Dreyfus si Nathalie Cerda. A 
devenit în cele din urmă film, primul sem- 
nat de Francois Ruggieri, cu Jean Yanne si 
Barbara Schultz. 

> Scenaristul lui Ridicule, Remi 
Waterhouse, va debuta și el în regie cu Je 
régle mon pas sur le pas de mon păre. 
Interpret principal: Jean Rochefort. 

> În această lună au început filmările 
la o poveste cu adolescenți și scene de 
groază. Titlul nu este deocamdată stabilit. 
Regizor: Robert Rodriguez (Desperado și 
O noapte în iad). În același timp realiza- 
torul lucrează în continuare la biografia lui 
Stevie Ray Vaughan. 

Philippe Galant, întors la cinema după zece ani de scris 
pentru televiziune, este realizatorul lui Merci mon chien, 
povestea unui pakistanez care trece prin câteva aventuri 
asemănătoare cu cele ale lui Peter Sellers în Petrecerea. În 
rolul principal: Atmen Kelif. 

MINI FAX: + Cameron Diaz va fi partenera lui Christian 
Slater și Jeanne Tripplehorn în Very Bad Things de Peter Berg. 
* După In Dreams pe care-l filmează cu Annette Bening, Neil 
Jordan va realiza The End of the Affair, o frumoasă poveste de 
dragoste petrecută în timpul celui de-al doilea război mondial. + 
Maria Bello va fi - alături de Mel Gibson - eroina lui Parker, 
primul film al scenaristului Brian Helgeland. + Jude Law va 
interpreta rolul titular într-o biografie a lui Byron, alături de Omar 
Shariff. + Shirley MacLaine își face debutul ca regizoare cu 
Bruno, o comedie avându-l în rolul principal pe Alex Linz 
(Singur acasă IlI). 


43 


e Cea mai recent 


Lolita (r. Adrian Lyne), cu Dominique Swain si Jeremy Irons 


aa 


În competiţia sa cu Sony 
pentru păstrarea monopolului 
asupra filmelor cu James 
Bond, MGM a marcat un 
punct. Compania a cumpărat 
de la văduva producătorului 
Jack Schwartzman drepturile 
mondiale de distribuţie a filmu- 
lui Niciodată să nu spui nicio- 
dată. 

Studiourile Universal au 
renunțat (deocamdată) să 
finanțeze Age of Aquarius ale 
cărui filmări trebuiau sá în- 
ceapă în luna ianuarie, avân- 
du-i în rolurile principale pe 
Harrison Ford și Kristin Scott 
Thomas, în regia lui Phil Alden 
Robinson. Ford trebuia să fie 
un mercenar, traficant de arme 
care se îndrăgostește lulea de 
o tânără bosniacă. Anularea 
proiectului se pare că se 
datorează bugetului (peste 80 
milioane dolari) și problemelor 
logistice legate de eventualele 
filmări în fosta Iugoslavie. 

Michael Eisner, președin- 
tele companiei Disney, a vân- 
dut 4 milioane de acțiuni ale 
acesteia din cele care-i fuse- 
seră atribuite prin contract. Pe 
Wall Street o acţiune Disney 
era cotată la 95,24 dolari așa 
că Eisner a primit o sumă 
frumuşică adăugată la un 
bonus de 9 milioane dolari pe 
1997 și un salariu anual care 
se ridică la 750.000 dolari! 


scandaloasă versiune, sustine pre 


„Mai marele de la Disney“ 
cum i se mai spune lui Eisner, 
a socotit că a fost plătit pe 
1997 „binișor“. 

Câţi însă s-ar mulțumi doar 
cu o părticică infimă din 
acest... ,binisor*? 

PolyGram Filmed Enter- 
tainment a cumpărat pentru 
225 milioane dolari un catalog 
cuprinzând peste o mie de fil- 
me aflate până de curând în 
proprietatea Creditului Lyon- 
nez, care l-a pus în vânzare ca 
urmare a investiţiilor neinspi- 
rate în domeniul cinematogra- 
fului. Catalogul cuprinde titluri 
precum Absolventul, Când 
Harry o întâlnește pe Sally, 
Platoon și Conan Barbarul. 
Achiziţia i-a permis lui Poly- 
Gram să-și tripleze catalogul 
de filme pe care speră să le 
rentabilizeze prin multiplicarea 
lor pe canalele de televiziune 
și cele cablate. 

Pentru DreamWorks se 
anunţă zile mai bune. Stu- 
diourile au semnat un contract 
cu studioul britanic Aardman 
prin care DreamWorks au 
primit drepturile de difuzare 
internaţională (în afară de 
Europa unde sunt deţinute de 
Pathé) a filmului de desen ani- 
mat Chicken Run, mult astep- 
tatul lung metraj al tandemului 
Nick Parker (Wallace şi 
Gromit) si Peter Lord. 

Faimosul politically cor- 
rect a mai câștigat o rundă în 


lupta cu cinematograful. Sub 
presiunea asociaţiilor de nevă- 
zători, studioul Disney a ho- 
tărât să includă pe genericul 
de sfârșit al filmului Mr. Magoo 
un mesaj condamnând dis- 
criminarea practicată în multe 
domenii față de cei lipsiţi de 
vedere. Filmul este povestea 
aventurilor - fericite si nefe- 
ricite - ale unui bărbat foarte 
miop, interpretat de Leslie 
Nielsen (vezi cronica pag. 23). 

Tot Compania Disney a 
fost condamnată de un tribu- 
nal să plătească 10,3 milioane 
dolari despăgubiri societății 
Marsu B.V. pentru nerespec- 
tarea contractului care stipula 


producerea unei serii de dese- ` 


ne animate având ca personaj 
principal pe Marsupilami, creat 
de desenatorul Franquin. 


Consiliul de administraţie 
al Asociaţiei franceze a propri- 
etarilor de săli de cinema a 
radiat din rândurile ei cinema- 
tograful Les Lumières din loca- 
litatea Vitrolles. Regine Juin, 
directoarea sălii, a fost conce- 
diată pentru că a refuzat să 
scoată de pe afiș două scurt 
metraje. având ca subiect 
SIDA. Excluderea este consi- 
derată ca o sancţiune a politicii 


culturale duse de primarul și 
consilierii orășelului Vitrolles. 

Elisabeth Hurley a 
câștigat procesul de calomnie 
intentat publicaţiei britanice 
Daily Mirror care susţinea într- 
un articol că oricine poate 
„beneficia de serviciile actriței“ 
cu condiţia să „plătească pre- 
tul cerut de ea“, încheind cu o 
comparaţie între Hurley și Di- 
vine, prostituata implicată în 
scandalul sexual alături de 
Hugh Grant. 

Daily Mirror a fost condam- 
nat să plătească 500.000 de 
franci despăgubiri actriţei 
ultragiate. 

Anul trecut, în octombrie, 
a fost arestat Jonathan Nor- 


man, un american care, obse- 
dat de dorința de a-l viola pe 
Steven Spielberg, dădea târ- 
coale locuinţei acestuia, înar- 
mat cu o pereche de cătușe și 
un cuțit. El a fost arestat și a 
compărut în fața tribunalului 


Postasul lui Kevin Costner: 


„Zmeura de aur“ pentru cel 
mai prost film al anului 1997 


fiind pasibil de câţiva ani buni 
de închisoare. 

Iraj Azimi, realizatorul fil- 
mului Le Radeau de la mé- 
duse (Pluta meduzei) și-a tăiat 
venele în holul Ministerului cul- 
turii din Paris în semn de pro- 
test împotriva neacceptării pe- 


liculei sale în circuitul cinema- 
tografic francez. De altfel, Azi- 
mi a avut probleme încă din 
1982, data începerii filmărilor, 
terminate abia în... 1993. Lun- 
gimea filmului (2 ore și zece 
minute) l-a împiedicat pe dis- 
tribuitorul Yves Grosset să-l 
„arunce“ pe piață. În urma 
gestului disperat al regizorului, 
filmul a fost programat pentru 
vara acestui an. 

Spike Lee este furios. El 
a văzut Jackie Brown (r. 
Quentin Tarantino) și a desco- 
perit că de 38 de ori este fo- 
losit cuvântul „negrotei“. Că el 
este pronuntat cel mai des de 
către interpretul de culoare 
Samuel L. Jackson nu-l liniș- 
teste pe Lee. El le-a atras 
atenţia patronului de la Mira- 
max, Harvey Weinstein, ca și 
producătorului Lawrence Ben- 
der că același cuvânt este 
folosit din plin și în Reservoir 
Dogs al aceluiași Tarantino, 
subliniind că dacă ar fi în- 
drăznit să folosească în filmul 
său, Mo' Metter Blues de 38 
de ori cuvântul „jidan“, cariera 
lui s-ar fi dus pe apa sámbetei. 
(De altfel filmul lui Spike Lee a 
fost violent criticat pentru por- 
tetul caricatural făcut unui 
cuplu de cămătari evrei). 

Michael Crichton, soția 
lui, Steven Spielberg, Studio- 
urile Universal și Warner Bros, 


e Kim Basinger ` 
- laureată cu Globul de aur și a Oscarului 
pentru L.A. Confidential - 
ă actoricească relansată. 


au fost deja daţi în judecată și 
acuzaţi de plagiat de un anu- 
me Stephen Kessler care sus- 
tine că scenariul lui Twister a 
fost copiat după o scriere mai 
veche de-a lui. Acest „gen de 
afaceri“ se rezolvă de obicei 
printr-o înțelegere între cele 
două părţi, dar de astă dată, 
pentru a-și dovedi nevinovăția, 
acuzații au ținut să compară în 
fața tribunalului care le-a dat 
câștig de cauză. 

După şase luni de la ter- 
minarea filmărilor și cu doar o 
lună înainte de premiera lui 
Sphere, realizatorul Barry Le- 
vinson a fost aproape somat 
de către producători să-i con- 
voace pe interpreții principali - 
Dustin Hoffman și Sharon 
Stone - pentru a refilma finalul 
care, după proiecția test, nu a 
plăcut spectatorilor. Filmul, 
adaptarea unui roman al lui 
Michael Crichton, povestește 
despre descoperirea unui 
OZN în cala unui vapor apar- 
ținând forțelor navale ameri- 
cane, întors din... viitor. 

Cu o situaţie similară s-a 
văzut confruntat și Martin 
Campbell care a trebuit să 
modifice finalul la The Mask of 
Zorro, lăsând în viață person- 
ajul interpretat de Anthony 
Hopkins. 


Killer Instinct este titlul uneia 
dintre cele mai polemice cărți 
apărute în ultimele 6 luni des- 
pre lumea filmului. Autoarea, 
Jane Hamsher, a hotărât să 
spună adevărul (și numai ade- 
vărul) despre „fabricarea unui 
film numit Născuţi asasini. 

Tineri absolvenţi ai unei 
școli de cinema, Jane Ham- 
sher și Don Murphy - asociatul 
ei - au cumpărat cu modica 
sumă de 10.000 dolari, scena- 
riul unui necunoscut - pe a- 
tunci, Quentin Tarantino. Fil- 
mul a prins contur în momen- 
tul cánd Oliver Stone s-a ará- 
tat interesat de realizarea lui. 
Neintelegerile dintre Stone si 
Tarantino sunt cunoscute. A- 


Sylvester Stallone 
a trecut de la o agentie 
artisticá la alta 
de patru ori în doi ani. 


cum filmările și atmosfera de 
pe platou sunt dezvăluite fără 
menajamente în Killer Instinct. 
Excesul de droguri si alcool, 
afacerile sexuale, dictatura lui 
Stone, crizele îngrozitoare de 
furie ale lui Tarantino sunt 
doar câteva dintre „capitolele 
cărţii“. „Universul necruţător al 
Hollywoodului“ spune Jane 
Hamsher „este o lume putre- 
dă, -condusă de bărbaţi cu 
chelie cu prea mulţi bani și 
prea multă putere“. După apa- 
ritia volumului, Tarantino s-a 
abținut de la orice comentariu. 
Stone însă s-a considerat 
insultat și a subliniat că este 
vorba de „o adunătură de 
porcării spuse de o produ- 
cătoare care n-a învăţat nici 
măcar abc-ul meseriei“. 
Rubrica „Cineglob“ 
este realizată de 
Doina STĂNESCU 


45 


Cel ce a debutat în anii '50 cu Hiroshima, 
dragostea mea și cu Anul trecut la Marienbad 
- rămase filme reper - își continuă parcursul 
glorios cu această ficțiune dramatică pe note 
ce diagnostichează profund, dar și cu umor, 
viața sentimentală supusă stresului cotidian 
(pe micul ecran, Resnais arăta obosit). 

La Berlinală, Resnais nu a putut fi prezent 
din motive de sănătate. Au fost însă prezenți 
actorii săi, André Dussollier, Lambert Wilson 
și scenariștii, totodată interpreții Agnăs Jaoui 
și Jean Pierre Bacri - trei dintre ei multiplu lau- 
reati. Originalitatea filmului pornește de la 
scenariu. 

L-am întrebat pe Bacri cum le-a venit ideea 
și cât au lucrat până să o aducă pe ecran. Îmi 
răspunde: „Am căutat ideea filmului timp de 
un an și jumătate pentru că doream să facem 
un musical, dar nu în stilul comediilor muzi- 


| cale americane. Apoi am lucrat cu toții împre- 


CÉSAR 


O MVultilaureatul On connaît la chanson de Alain 
(Agnès Jaoui, Dominique Rozan, Sabine Azéma,.lambert Wilson) 


uná cu Alain doi ani la scenariu. Ceea ce ne- 
a unit a fost exigenta. Cánd lucrám vorbim 
mult despre motivația personajelor. Actorii 
s-au lăsat convinși ușor. În schimb, cu pro- 
ducătorii am avut mult de furcă atunci când 
le-am propus un film cântat“. 

Marea gáselnitá a filmului este că în 
povestea oarecum banală despre cuplu, repli- 
cile rostite normal sunt dublate de gândurile 
personajelor de obicei diferite de ceea ce ei 
exprimă, prin șlagăre. Este de înțeles dificul- 
tatea de a fi găsit în materia primă a șan- 
sonetelor de ieri și de azi chiar fragmentele 


corespunzătoare respectivelor situații sau 
stărilor de spirit. Recunoaștem melodiile lui 
Charles Aznavour, Gilbert Becaud, France 
Gall, Edith Piaf, Johnny Hallyday. 

Ca și alţi cineaști europeni, echipa filmului 
Recunoasteti melodia se miră de succes. 
„Succesul este un malentendu, spune Bacri, 
nu se știe cum vine sau de ce nu vine. 
Important e să fii onest față de profesia ta și 
să respecţi actorii“. 

Cesar-urile s-au desconspirat, Oscar-urile 
bat la ușă (vezi pag. 6-7). 


Îi AP, 


JENNIFER LOPEZ până pe la 24 


de ani, Jennifer Lopez a fost considerată doar 
o superbă tânără cu picioare „interminabile și 
dansând impecabil“. Nu era însă ceea ce-și 
dorea Jennifer. 

Născută în 1972, într-un cartier „fierbinte“ al 
New York-ului, Bronx, Jennifer a moștenit de la 
mama sa talentul de dansatoare și cântăreață. 
A urmat în paralel cu primii ani de școală - lecții 
de balet la care a trebuit să renunţe când famil- 
ia ei s-a mutat într-un orășel bătut de soare, 
undeva în centrul Americii. Jennifer nu a aban- 
donat visul de a deveni actriță. Așa că imediat 
ce-a terminat liceul s-a mutat la Hollywood 
unde, ca orice actor debutant, a început să 
bată sălile de audiții. „Prinde“ un rol foarte 
râvnit, cel al lui Fly Girl din serialul tv In Living 
Colour, jucând alături de o altă vedetă în 
devenire, Jim Carrey. 

În 1995 se întâlnește cu Francis Ford Cop- 
pola care era producătorul unui film la care el 
ținea foarte mult, My Family / Mi Familia. Ea 
obține rolul unei tinere mame mexicane iar re- 
gia este semnată de Gregory Nava, cu care 


pentru scurt timp se va logodi. Urmează Jack 
(r. F.F. Coppola, partener Robin Williams), 
Money Train unde este o politistá - motiv de 
discordie între Woody Harrelson și Wesley 
Snipes - (r. Joseph Ruben) și schimbă registrul 
în Blood and Wine, thriller semnat de Bob Ra- 
felson unde are un partener prestigios: Jack 
Nicholson. Anul 1997 îi aduce un rol de cine- 
astă într-un film cu accente horror - Anaconda 
- (regia Luis Llosa) și, în sfârșit Selena o trans- 
formă într-una dintre cele mai îndrăgite actrițe 
latino-americane de la Hollywood. În regia lui 
Gregory Nava, ea joacá rolul unei cántárete 
sud-americane asasinatá ín martie 1995, la 
numai 23 de ani, de cátre un psihopat care se 
declara „un fan înrăit“. De la acest film Jennifer 
Lopez primește onorarii mai mari de un milion 
de dolari și lucrează cu regizori și actori cele- 
bri: Steven Soderbergh - Out of Sight 
(parteneri: George Clooney și Danny DeVito), 
Oliver Stone - U Tum (alături de Sean Penn). 
În luna martie ea a început filmările la Thieves 
de Gary Fleder în care îl are partener pe 
Johnny Depp. 

Căsătorită cu Giani Noa (care a cerut-o în- 
tr-un mod spectaculos de soție: după premiera 
cu Selena, la petrecerea ce a urmat el a luat 
microfonul și, de pe ringul de dans a spus că o 
iubește și vrea să se însoare cu ea), Jennifer 
Lopez crede că, în sfârșit, la Hollywood a venit 
și rândul actorilor latino-americani să-și spună 
cuvântul pe marele ecran. Alături de Salma 
Hayek și avându-le predecesoare pe Dolores 
Del Rio sau Rita Moreno, Jennifer Lopez este 
convinsă că un Oscar o așteaptă, cândva, 


într-un viitor apropiat. În definitiv, de ce nu? 
Visele uneori se împlinesc. 


Pe scurt: 

Cecilia Mihăilescu, București: Bruce Walter, 
cunoscut sub numele de Bruce Willis, s-a 
născut la 19 martie 1955, la Idar-Oberstein 
(Germania). Grupul său muzical se numește 
Bruce Willis & The Accelerators și are deja 
două discuri, produse de celebra Motown în 
anii '80: Return of Bruno (porecla lui Bruce) și 
If It Don't Kill You, It Just Makes You Stronger, 
după celebrul citat din Nietzsche care poate fi 
văzut și pe genericul filmului lui John Milius, 
Conan Barbarul (cu Arnold Schwarzenegger). 

Andrei lulian lonilá, Buzău: Se vehiculează 
ideea unui al cincilea Alien, aflat deja în fază 
de proiect la studioul 20th Century Fox încă din 
1995, cu titlul Aliens versus Predator. Filmul ar 
putea fi realizat de Robert Rodriguez și produs 
de Joel Silver și John Davis care însă au de 
rezolvat o problemă: va fi urmarea la Predator 
2 sau la Alien - The Ressurection? 

Pentru cele cinci admiratoare din București 
ale lui Erich Schweig (Uncas în Ultimul mohi- 
can - r. Michael Mann): Născut în Canada, E- 
rich Schweig este un indian pur sânge. Cariera 
și-a început-o la televiziune cu o scurtă apariție 
în Războiul lumilor, în 1988, urmată de alte 
câteva roluri secundare în care joacă rolul indi- 
anului bun terorizat de albul cel rău. După fil- 
mul lui Michael Mann, el a mai jucat pe mare- 
le ecran în Tom and Huck (r. Peter Hewitt), film 
produs de studiourile Disney. Are 30 de ani, 
este căsătorit și tată al unui băiețel de trei ani. 


Doina STĂNESCU 


PREMIILE UNIUNII CINEAȘTILOR 


Marele premiu - nu se acordă 

Premiul special al juriului: Malvina 
Urgianu pentru Aici nu mai locuiește 
nimeni 

Premiul pentru regie: Nae Caranfil 
pentru Asfalt Tango 

Premiul pentru film documentar 


(metraj mediu) ex-aequo: Mircea 
Ciobanu și magia albă a imaginii (r. 
Tudor Mărăscu; i. Nicolae Niţă) și 


Peisaj după embargo (r. Florin lepan) 

Premiul pentru film de scurt metraj 
ex-aequo: Licitaţie cu suflete (de Anca 
și Laurenţiu Damian) și Meditaţie (r. Vali 
Hotea) 

Premiul pentru film de animaţie: 
Mini-maxime (realizator Dinu Șerbescu) 

Premiul pentru imagine - lung metraj 
de ficțiune: Dan Alexandru (Omul zilei) 

Premiul pentru imagine - lung metraj 
tv de ficțiune: Liviu Pojoni (Aici nu mai 
locuiește nimeni și Scrisorile prietenu- 
lui) 

Premiul pentru scenariu: Radu F. 
Alexandru (Omul zilei) 

Premiul pentru muzică: Anton Suteu 
(Omul zilei) 

Premiul pentru 
Ciocâltei (Asfalt Tango) 

Premiul pentru coloană sonoră: 


Dor SAIT A en 


montaj: Mircea 


1996 şi 1997 


e Geo Saizescu - președintele juriului, Mihnea Gheorghiu - președintele 
UCIN, Radu Gabrea - secretar de stat, președintele ONC, Nicolae Cabel, 
secretar UCIN 


Anușavan Salamanian (Punctul zero) 

Premiul pentru scenografie: art 
directorului lon Oroveanu (Eu sunt 
Adam...!) 

Premiul de interpretare rol principal 
feminin: Tania Popa (Aici nu mai 
locuiește nimeni) 

Premiul de interpretare rol principal 
masculin: Ștefan lordache (Omul zilei) 

Premiul de interpretare rol secundar 
feminin: Ileana Stana Ionescu (Aici nu 
mai locuiește nimeni) 

Premiul de interpretare rol secundar 


e Ileana Stana lonescu 


masculin ex-aequo: Constantin Cotima- 
nis și Florin Călinescu (Asfalt Tango) 

Premiul pentru istorie de film: 
„Istoria secretă a filmului românesc“ de 
Viorel Domenico 

Premiul pentru promovarea filmului 
românesc ex-aequo: istoricului și edi- 
torului Bujor T. Râpeanu - director al 
Editurii Video și lui Vivi Drăgan Vasile - 
director al Fundaţiei de Arte Vizuale 

Premiul „In memoriam“: Mircea 
Veroiu (Craii de Curtea Veche, Femeia 
în roșu și Scrisorile prietenului) 


e Florin Călinescu 
și Constantin Cotimanis 


ră 


DUBLU EXTAZ 


ihu are nervi și inventivi 
tate, are darul funost al 
punerii degetului po rană 


și punctului pe |, po ca 

De la regizorii de vocaţie, de tip 
Fellini, observatori ai realităţii şi imitatori al 
metodelor ei. Toată problema este să rou 
seascá a pune în viitor, și punctele po lota" 
De la schitarea acestui portret datorat 
lui lon Frunzetti au trecut 33 de ani, În 
această perioadă, cel co improună cu 
Manole Marcus cochetase cu filmul mut 
(La mere, 1955) și inovaso în „luxul 
memoriei“ discontinultatoa narațiunii cine 
matografice (Viaţa nu lartá, 1957) a dat 
două capodopere pentru cinematografía 
noastră (Felix și Otilia, 1971 și Lumina 
palidă a durerii, 1981) plus alto șapte con 
troversate filme (în total 131). Dar lată 
ajuns de predicția criticului de artă 
Ostentatia este principalul cusur al ultimu 
lui său film, care nu mal sulorá de Inoo 


erenta confuză ce bántulso prima sa 
peliculă realizată în libertate pe un mal 


Viaţa ta - un subiect de film 


Nu e o păcăleală de 1 aprilia, Vă propunem, sub acest titlu, un 
concurs de sublocte de film inspirate din propria dumneavoastră 
viață. Trimitefi-no idooa de soenariu în forma unui text nu mai mare 
de două pagini dactilografiato, Pe cel mai bun dintre ele îl vom 
publica și îl vom premia. Grăbiţi-vă să no trimiteţi sinopsisurile. 
Data limită: 25 mal, 


vechi scenariu (Flăcăul cu o singură 
bretea, 1990), inspirat de Niculáitá 
Minciună și Cánutá om sucit, eroii literari 
dragi sufletului său de copil teribil erijat în 
dascăl moralist. 

Dublu extaz și-a găsit o formă de expri- 
mare inedită, singurul lucru de necontes- 
tat“, este declaraţia regizorului. împătimit 
al modalitátilor à rebours Mihu s-a hazar- 
dat sá impleteascá două istorii paralele. 
Una despre un soldat dezertor devenit 
serial killer autohton, realizată ca un film 
alb-negru mut cu inserturi, (unele exage- 
rat de lungi). Alta despre un puscárias 
proaspăt eliberat, în 
luptă cu lumea inter- 
lopă redată cu excesivă | 
voluptate. Informaţiile 
asupra mediului, men- 
talitátilor și tipologiilor 
sunt corecte, dar irele- 
vante artistic. Pentru că 

după cum fine să pre- 
cizoze directorul de 
producție în așa-zisul 
calat program - cineas- 
tul „a urmărit cu atenţie 
dirijarea jocului actorilor 
apro o voită stângăcie 
in interpretare“. Lucru 
parțial exact distribuţia 
flind alcătuită din profe- 
sioniști și neprofesio- 
nigti, Unii se achită bine 

cum ar fi studenta la 
dropt Otilla Toma (în- 
trun dificil rol de tânără alcoolică, mamá 
depravatá și debusolatá, cu stări și reacții 
contradictorii), dar și Rona Hartner, la fel 
de dozinvoltă ca și în creaţiile ulterioare, 
sau Daniela Nane ori Florin Piersic jr. În 
schimb alții îşi tratează partiturile su- 
párátor de superficial. Nici o estetică a 
urátulul nu justifică rudimentarul ca apanaj 


„stilistic“ și nici mimetismul frust mai mult 
sau mai puţin fidel mizerabilismului 
realităţii înconjurătoare. Așa cum 
degradarea generală nu scuză regizarea 
neglijentă a nenumărate secvențe, 
malitiozitatea șchiopătândă, ritmul îm- 
piedicat și lipsa de respect față de public, 
manifestată prin redactarea agramată a 
materialului promotional susținând că fil- 
mul ,... aduce totodată în fața spectato- 
rilor o poveste care ne va apărea drept 
ceva indiferent societăţii în mijlocul căreia 
se desfășoară, indiferența politicului si 
socialului, depinzând exclusiv de starea 


individului însuși. 

Cronicarului îndrăgostit de aburul fan- 
tastic al memorabilei ecranizări cálines- 
ciene Felix și Otilia (pentru care artiştii 
operatori Gheorghe Fisher și Alexandru 
Întorsureanu au născocit Graphiscolor-ul), 
sau de rafinatul bucolism tandru și ironic 
din Lumina palidă a durerii (cinematogra- 
fiat de Gabor Tarco) nu-i rămâne decât să 
deplângă soarta regizorului. 


Irina COROIU 


Dublu extaz e Producţie: Solaris Film, 
Profilm e Regia și scenariul: lulian Mihu e 
Imaginea: Alexandru Întorsureanu e Sunetul: 
Mihai  Orășeanu e Scenografia: Crina 
Zaharescu e Cu: Costel Caşcaval, Otilia Toma, 
Dan Istrate, Costi Vâlcu, Daniela Nane, Rona 
Hartner, Maria Rotaru, Lili Popovici, Florinel 
Piersic, Gabriela Moruzi, lon Bechet 


BAZAR ... CU PARFUM 


DE TELENOVELĂ 

O Bibi Gaytan, logodnica lui Eduardo 
Capetillo (Șoapte de iubire si Marimar) 
este extrem de geloasá. Este prezentá 
mai tot timpul pe platourile de filmare, ori 
de câte ori Eduardo filmează, iar intervi- 
urile sunt acordate cu greu, mai ales dacá 
Bibi află că ziarista respectivă este tânără 
și are pe vino-încoace. 

e După o idilă furtunoasă cu Syl- 
vester, actor şi cântăreț, căsătorit și tatăl 
unui copil, după Raul de la Torre, regizor 
și mai în vârstă decât ea cu 28 de ani, 
după Jeffrey Sachs, 45 de ani și o avere 
de câteva milioane dolari, Andrea del 
Boca - Celeste și Antonella, dar și Perla 
Neagră - se află în braţele lui Pablo 
Echarri, partenerul ei în Mia, solo mia. 

O Tot îndrăgostită până peste urechi 
este si Leticia Sabater (Valeria din Soapte 
de iubire). În vârstă de 32 de ani ea este 
văzută tot mai des în compania unui tânăr 
frumos, deștept și cu bani pe nume Ari 
Boroboy, cu zece ani mai tânăr decât ea. 


e La cererea cititoarelor: — 
Ana Colchero și Ariel Lopez Padilla 
în Inimă sălbatică 


Dar cum dragostea e oarbă și nu ţine cont 
de numărul anilor, cei doi se iubesc cu foc 
și nu le pasă decât de momentul prezent. 

„Trăiește-ţi clipa“ 


e Ricky Martin: „Când eram copil credeam că a fi vedetă este deviza lor 


înseamnă să porţi haine scumpe și să te plimbi toată 
ziua... Acum știu că nu e deloc așa. Trebuie, mai ales, 
să muncești până la epuizare“. 


favorită. 
O Alergic la praf 
si insecte, Gustavo 


Bermudez nu este 
alergic la femeile 
frumoase. El a tinut 
în brațe „prințese“ 
ale telenovelei ca 
Andrea del Boca și 
Araceli Gonzales, 
dar continuă să 
rămână fidel soției 
lui, Andrea (nu del 
Boca), cu toate că 
gurile rele l-au și 
văzut iubit al pa- 
sionalei Araceli din 
Șeicul. 

O „Scandaloasa 
Thalia“ cum i se mai 
spune interpretei lui 
Marimar ori de câte 
ori uită convențiile 
„lumii bune“ - a 
primit consacrarea 
deplină. Celebrul 
muzeu al figurilor 


LEN OVELA 


de ceară din Hollywood s-a îmbogățit cu 
replica ei sculptată. Dintre interpretele de 
telenovele, această onoare li s-a mai 
acordat Luciei Mendez (Marielena) și 
Veronicăi Castro (Și bogatii plâng). 

6 Puţini știu că Saul Lisazo (Prisonera 
de amor) înainte de a fi manechin și actor 
a fost... jucător de fotbal. „Este una dintre 
pasiunile mele și ori de câte ori am ocazia 
îmi pun tricoul, șortul și „crampoanele“ și 
fug pe terenul de fotbal“. De altfel, Saul 
Lisazo este unul dintre jucătorii de bază ai 
echipei de fotbal a actorilor din Argentina. 

O Karla Alvarez (Înrobită de iubire) s- 
a logodit de curând cu un tânăr avocat 
mexican care o ceruse în căsătorie de 
acum... doi ani. 

@ În schimb, Mayra Alejandra (Amor 
de papel) a divortat dupá un proces lung 
și penibil, fiind în sfârșit liberă ca după 6 
ani de absenţă - pe care singură și-a 
impus-o pentru a fi mai aproape de fami- 
lie - sá se întoarcă pe platourile de fil- 
mare. Să-i urăm succes! 

La aniversare 

GUY ECKER s-a născut la 9 februarie 
1958 în Brazilia. Numeroasa lui familie - 
părinţii mai aveau patru copii - a fost 
nevoită sá peregrineze prin Mexic, 
Columbia, Granada, în căutarea unei vieţi 
mai bune. Guy - în ciuda dificultăţilor 
financiare - ţine cu tot dinadinsul să 
înveţe. Așa că pleacă în Statele Unite, la 
Dallas, să studieze economia. Să întreţine 
singur, având diferite slujbe printre care 
aceea de îmblânzitor de cai. Pe lângă lim- 
bile portugheză, spaniolă și engleză - rod 
al călătoriilor cu familia, el mai învaţă ital- 
iana și franceza. 

Cunoaște o frumoasă americană de 
origine latino-americană, Nia Peeples cu 
care se căsătorește. Pleacă la Los 
Angeles, sperând într-un loc sub 
soarele... actoriei. Nia reușește, Guy nu. 
Cei doi se despart și tânărul Ecker se 
întoarce în Columbia unde obţine, în 
sfârșit primul rol într-o telenovelă, La otra 
Raya del Tigre. Celebritatea îi este adusă 
de rolul lui Sebastian din Cafea cu parfum 
de femeie, declarată „cea mai vizionată 
telenovelă a anului 1996“, Urmează 
Langunilla în care o are ca parteneră pe 
Lucia Mendez 

D.S. 


Cu o experienţă de 30 de ani în sistemul bancar internaţional 
în domeniul finanţării și decontării tranzacţiilor 
și cu o rețea de peste 2000 de bănci corespondente, 
BANCA ROMÂNĂ DE COMERȚ EXTERIOR S.A. 


este cea mai bună bancă comercială românească, partenerul ideal al 
oamenilor de afaceri din ţară și străinătate. 


RECEŢI-I PRAGUL ÎMPREUNĂ CU NOI! 


Calea Victoriei 15, 70012 BUCUREȘTI - ROMÂNIA, Tel.: +40.1-614 73 78; +40.1-614 91 90 Fax: +40.1-312 24 95; +40.1-311 27 51; +40.1-614 15 98 
Telex: 11 235; 11 703 ebank r, SWIFT: BRCEROBU, e-mail bancorexO kappa.ro 


Lei 5000