Revista Cinema/1990 — 1998/6-Noul-Cinema-anul-VI-nr-6-1995

Nr. 6/1995 


ize | B= mn Ft 


Spe ADe AS 1907) REVISTA A CINEFILILOR DE TOATE VARSTELE 


DIALOG cu cititorii 


O SOLUȚIE 
ÎMPOTRIVA 
STRESULUI 


um luptă LOREDANA MI- 

HAI din Ploiești impo- 

triva stresului? „Dacă ar 

trebui să aleg modul în 

care aș putea uita de stre- 

sul zilnic, aș alege revista 

Noul Cinema. Care ar fi motivul? Sim- 
plu. Este o revistă bine realizată“. 

Despre filmul FORREST GUMP: „un 

film în care totul este mânuit cu exacti- 

tate. Ai impresia că totul vibrează de 

profesionalism și devotament (...) Ro- 

bert Zemeckis nu întârzie să uimească 

spectatorul din sala de cinema cu mixa- 

jele din arhive cinematografice, care 

dau o notă de originalitate filmului. 

Aceste mixaje nu sunt prezente aleator 

(!), ci cu scop anume, acela de a defini 

un om, o viaţă (...) Jocul lui Tom Hanks 

e plin de sensibilitate și expresivitate“. 

Caracterizări simple și corecte. 


„M-AU SCOS 
DIN SĂRITE“ 


OGDAN ANDREI BRE- 
TOIU (18 ani) din Alba lu- 
lia ne scrie ca să-și ex- 
prime indignarea față de 
cronica din revista noastră 
dedicată filmului CASA 
SPIRITELOR. Faptul că părerea croni- 
carului „nu coincide cu a publicului sau 
a criticii (a unei parti din critica — d.s.) 
de specialitate“ nu mi se pare chiar atât 


‘de abominabil. Este o părere pe care — 


după cum se vede — un coresponent 
din Alba lulia are dreptul s-o contra- 
zică. lată: „Filmul e conceput în metoda 
sferoidului, pornind de la o secvenţă şi 
revenind spre final la aceeași secvenţă, 
amplificându-i sensurile și explicând 
semnificaţiile vieţii. Prestaţia actori- 
cească este impresionantă și emotio- 
nează la fiecare atingere a pielii sau 
pronunțare a cuvintelor, la fiecare zâm- 
bet sau gest de tristețe. Jeremy Irons 
dovedește incontestabile calități actori- 
cești ca și in MR. BUTTERFLY, LO- 
GODNICA LOCOTENENTULUI FRAN- 
CEZ sau THE MISTERY VON BUL- 
LOW. Remarcabilul talent al actriței 
Glenn Close este avantajat prin rolul 
atât de complex, de o castitate dar și 


Din sumar 


iunie 1995 


(de — d.s.) o perversiune uriașă (...) 
Prima, cea mai importantă până acum 
$i poate ultima (ar fi păcat! — d.s.) «ac- 
triță perfectă», Meryl Streep, apare ca 
un personaj delicat, a cărui balanţă este 
într-o continuă clătinare. Mery! Streep 
nu este o actriță «oricât de bună», ea 
este un fenomen, «un tezaur national», 
așa cum spune Kevin Bacon, enerul 
ei din THE RIVER WILD. Ea este con- 
vingătoare in orice rol interpretat, inca- 
drându-se perfect personajului (...) Este 
„o actriță model, fără cusur“. Prin ur- 
mare, criticul „se atlă in fața unui ade- 
vărat film, pe care, din păcate, nu știe 
să-l aprecieze la adevărata lui valoare“. 
Dar dacă totuși criticul consideră că a 
apreciat filmul la adevărata lui valoare? 
Să-i lăsăm dreptul de opinie, așa cum 
și noi, B.A.B., ne folosim de dreptul 
nostru de opinie. Cea mai veche demo- 
cratie este aceea a dreptului de opinie, 
iar cel mai legitim drept de opinie este 
cel cu privire la artă. E un domeniu în 


care funcționează infailibil acel De gus- 
tibus et coloribus non disputandum. 


La fel de indignată este și GABRIELA 
BERCSE din Arad în legătură cu opini- 
ile exprimate de Camille Paglia, care, 
spune corespondenta, „m-au scos din 
sărite“, fiindcă, vezi bine, această pro- 
fesoară, „nu este in stare să pătrundă 
un film“. Dezlănțuirea Gabrielei este tu- 
multuoasă și mi-e greu s-o reproduc în 
întregime; ca atare dau doar fragmente: 
„această diletantă nu știe ce inseamnă 
o interpretare actoricească“; „nu înțeleg 
pe ce temei discută despre cinema 
această ființă, când ea nici nu merge să 
vadă filme de artă (măcar recunoaște). 
Ea n-a văzut PHILADELPHIA, LECTIA 
DE PIAN oi de aici pornind, nu înțeleg 
pe ce face ea critică cinematogra- 
tica*; „Mă întreb câte filme cu Menyi 
Streep a văzut, de a putut scrie enormi- 
tățile legate de această femeie“; „un om 


vorbește despre ceva după ce este do- 
cumentat asupra acestui ceva“; „Cum 
poate ea declara că detestă LECTIA DE 
PIAN, dacă nici n-a văzut filmul?!? 
„Sunt foarte iritată de tot ce a declarat 
profesoara aceasta de istoria artei, pen- 
tru că reiese că ea nu consideră cine- 
matografia ca fiind o artă, ea o urăște 
şi nu o poate sau nu vrea să o pă- 
trundă“; „crede că un film este o ocazie 
pentru actori să-și etaleze mușchii, iar 
pentru actrițe, toaletele“, „actriță fru- 
moasă = actriță bună (...) A auzit vreo- 
dată de Barbra Streisand sau Bette Da- 
vis?; Mi-e groază să mă gândesc ce 
opinii are despre Bergman sau Godard, 
care au facut filme-idei, filme-simboluri, 
filme-metafore și nu filme-ambalaj fru- 
mos, mesaj nul; Din tot ce a declarat se 
degajă disprețul ei față de arta a șap- 
tea, cinismul cu care tratează valorile 
ei, răutatea cu care tratează filmul in 
general. Sigur că G.B are, în general, 
dreptate. Sigur că filmul e cu totul alt- 


CENTENAR: Regizori de căpătâi dintr-un 


secol de cinema 


CANNES' 95 : Ascendentul realității 


PE ECRANE: Colonelul Chabert; Noaptea în 
care nu ne-am întâlnit; La marginea prăpas- 


tiei; Cauză dreaptă; Promontoriul 


Blink; Coşmarul; Cavalerul diavolului; André 


CĂLĂTORII SENTIMENTALE: Vivien Leigh — 


Laurence Olivier 


AVOCAŢI ŞI AVOCATE: Instanta judecato- 


reasca în instanța cinematografica 


SPOT: Ce reprezintă un nume? 


CINEGLOB; FILM FAX; BLOC NOTES: 


AZI ȘI MEREU VEDETE: Demi Moore si 


Jeremy lrons 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ: Mircea Ale- 


xandrescu, Irina Coroiu, Adina Darian, Dana 
Duma, Rolland Man, David Melville, laromira 
Popovici, Aura Puran, Eva Sirbu, Dumitru So- 


lomon, Doina Stănescu, Mihai Zgubea. 


3 Meryl Streep — 
în Statele Unite 
„un tezaur national 


Rodica Avram, Timişoara; Andra Buda, Roman; 
Dana Moldan, Bucuresti: 


ADRIAN PAUL. Ori de câte ori este întrebat 
câți ani are răspunde: „In jur de 30. E prea complicat 
pentru mine să mă încurc în luni şi ani“. Este născut 
la Londra; tatăl — englez, mama italiană. A debutat 
„undeva, în Europa“ ca dansator, coregraf, manechin 
și actor. Ajuns în Statele Unite pentru a interpreta 
rolul balerinului rus din serialul „The Colby“ — unul 
din serialele rivale Dinastiei și Dallas-ului, Adrian 
Paul este angajat să joace în câteva seriale de suc- 
ces ca Arabesque, Tarzan, Frumoasa și bestia. În 
1992 Marla Ginsburg, producătoare la GAUMONT 
TELEVISION, îi propune rolul lui Duncan McLeod, 
„The Highlander", într-un serial de 15 episoade. Ro- 
lul fusese deţinut pe marele ecran de actorul francez 
Christophe Lambert. Succesul fulgerător îi convinge 
pe cei de la Gaumont sa continue Highlander cu 
inca 22 de episoade. Difuzat pe canalul TF1, serialul 
a avut o audienta de peste 4 milioane de telespecta- 
tori. „Highlander a devenit pentru mine un alter 
ego. Tânărul scoțian născut acum patru secole, bân- 
tuind de-a lungul timpului sub diverse înfățișări, a 
ajuns să mă obsedeze. Pentru a fi aproape de per- 
fectiune, — căci McLeod este un luptător, — am în- 
vatat judo, box, karate, kung fu, aikido şi chiar 
hanga, care este contrariul lui kung fu. Pot sa ma 
adaptez oricărui ritm, oricăror mișcări. Anul viitor 


ceva decât rezultă din textul incrimi- 
nat. Sigur că talentul e mai important 
decât frumuseţea. Dar de ce atâta 
alarmă şi atâta furie? Nu a fost dis- 
trusă, nici măcar fisurată, vreo valoare. 
Recomandările adresate lui B.A. Bre- 
toiu pot fi însușite (sau nu!) și de Ga- 
briela Bercse. 


FIDELITATE 


adevărat, televiziunea, 
care nu mai e una ci 
multe, a cam furat specta- 
torii din sălile de cinema; 
„noroc cu tânăra genera- 
ție: decât cu toți acasă, 
mai bine la cinema imbratisati", ob- 
servă, nu fără umor, EMILIA DABU, co- 
respondenta noastră fidelă din Manga- 
lia, la fel de fidelă revistei precum ta- 
nara generaţie obscuritatii din sălile de ` 
cinema. Ce ne mai scrie E.D.? Că TVR 
e mai interesantă pe programul II: „mai 
o retrospectivă românească duminica 
(felicitări, minunată idee), mai un cine- 
matograt al artei (iar felicitări)“... Asta, 
în timp ce în restul lumii civilizate se 
vad: „vampiri, arme chimice, pumni, 
arte marţiale, sex, mai nimic, incât 
seara nu mai poți visa frumos dacă nu 
vezi un vampir, ucigaș in serie, ceva 
acolo, inainte de culcare“. E.D. îi laudă 
pe distribuitorii noștri care aduc în tara 


sper să pot regiza eu insami un episod din Highlan- 
der 4". Căsătorit cu Meilani, un top model foarte cu 
noscut în Statele Unite (mai ales din spoturile publi- 
citare pentru băutura Diet Pepsi), Adrian Paul şi-a 
impus un regim alimentar sever: foarte rar carne, şi 
multe, multe legume, nici un strop de alcool și un nu 
hotărât fumatului. Cei doi soți își doresc să joace 
într-o comedie muzicală. „Avem amândoi rezistența 
și experiența pentru a juca pe scenă“, spune Meilani. 
„Și as fi mai liniștită, pentru că tremur de frică ori de 
câte ori Adrian refuză să fie dublat în vreo scenă mai 
periculoasă din Highlander“. 


TORI SPELLING. Născută la 15 mai 1973 la 
Los Angeles, tatăl, Aaron Spelling, este unul din cei 
mai influenţi și mai bogaţi producători de la Hol- 
lywood, averea sa fiind estimată la 300 milioane de 
dolari. La nașterea fiicei sale avea 48 de ani, iar soția 
sa, Candy, fostă top model, 29. Şase ani mai târziu 
se năștea și fratele lui Tori, Randy. Din copilărie, 
Tori nu are decât amintiri minunate, cu excepția 
uneia. „Aveam 3 ani. mama mă dusese în parc. În 
timp ce ea stătea pe o bancă, eu am descoperit un 
musuroi de furnici. Eram atât de fascinată de acel 
du-te vino al insectelor că nu mi-am dat seama că 
inghetata pe care o tineam în mână se topise și imi 
cursese pe pantofi şi şosete. În câteva secunde, pi- 
cioarele mele, până la glezne, erau acoperite cu un 
strat gros de furnici. De atunci mi se face rău ori de 
câte ori vreo insectă cât de mică se află în preajma 
mea“. La școală Tori n-a fost o elevă model. „Singu- 
rul lucru pe care îl aveam în cap era să fiu actriță“. 
Tatăl o susține, angajându-i un profesor de artă dra- 
matică la domiciliu, si în același timp încredinţându-i 
mici roluri în filmele pe care le producea. Astfel Tori 
apare în seriale ca Vegas, Love Boat, Hooker, Hotel. 
Pentru primul mare rol, cel al Donnei din Beverly 
Hilis 90210, ea s-a prezentat la audiție sub un nume 
fals „pentru a nu da naștere la discuţii despre favori- 
tisme“. De altfel lucrul acesta l-a învățat de la tatăl ei 
care înainte de a deveni „marele Spelling“ a cunos- 
cut o copilărie si adolescenţă mizere în cartierele să- 
race ale Dallas-ului. Odată faima dobândită cu rolul 
Donnei, Tori Spelling s-a transformat într-o vedetă 
plină de capricii și cheltuind cu nepăsare banii ei şi 
ai tatălui. Cumparaturile ei din magazinele sic din 
Beverly Hills nu coboară sub câteva mii de dolari pe. 
zi iar ieșirile ei nocturne prin discotecile la modă în- 


intr-un timp record filmele apreciate. 
Lauda FORREST GUMP: „Este un mare 
film, sensibil, sentimental. Tom Hanks 
se pe rg = perfect rolului, te face 
chiar I iubeşti. (...) Este frumos, 
merge la suflet filmul, şi cei din sala de 
cinema (acum se ronfale și pufuleti, si 
semințe, de crezi că ești in infern) erau 
mai mulți ca de obicei, căci văzuseră la 
TVR liberă că a luat șase statuete“. În 
continuare, E.D. se arată supărată pe 
Mircea Daneliuc si pe SENATORUL 
MELCILOR pentru „putreziciunea fil- 
mată mereu“ și vrea filme „despre ma- 
rele suflet, marea omenie, demnitate, 
frumusețe, a celor mulți, că doar nu 
ne-am indobitocit, domnilor, cu toții“. 
Dinspre partea mea, cer iertare că mă 
amestec, cred că s-au făcut destule 
filme până in 1989 despre „marea“... O 
înțeleg pe E.D. că nu mai vrea în film 
„ură și răutate“. Dar ce să-i faci, dacă 
ele există în viață? Să ne prefacem că 
nu le observăm? Apoi, așa cum le fil- 
mează Daneliuc, o face tocmai spre a le 
incrimina prin ridicol, iar filmul său a 
adus întregii noastre producţii naţionale 
onoarea de a fi fost reprezentată în 
Competiţia oficială a Festivalului de la 
Cannes. Corespondenta trece repede 
peste PARADISUL ÎN DIRECT („chiar 
și simțul umorului mi-l distrug unii regi- 
zori“) și face un elogiu filmului CA- 
DERE LIBERĂ cu Michael Douglas, 
apoi ,,teribilului* Anthony Hopkins, lui 
Alain Delon („de dragul căruia aveam 
numai zece la franceză“), sare la PHI- 
LADELPHIA și, evident, din nou la Tom 
Hanks. Şi multe altele, dar hârtia noas- 
tră costă ceva mai scump decât hârtia 
de scrisoare (din cauza tirajului!), așa 
că ne oprim. 


Același lucru în legătură cu hârtia va 
trebui, cu părere de rău, să i-l repet lui 
ANDREI GORZO (Bucuresti), de la 
care avem două scrisori, însumând 15 
pagini mari şi îndesate și care ne scrie 
pe larg (nu fără aplicaţie) despre toate 
filmele văzute în ultimul timp, despre 
actori, despre disputa Tom Cruise, des- 
pre cronici etc. Il rog să-și mai reducă 
din sfera de cuprindere si din numărul 
de pagini ca să-i pot reproduce, în spa- 
tiul limitat pe care-l avem, măcar câteva 
idei. La cantitatea de text trimisă nu mă 
pot aventura într-o selecție, care, ori- 
cum ar fi, ar nedreptati pe cineva: pe 
corespondent, pe cititori sau pe semna- 
tarul acestui dialog. 


sotita de Nick Savalas (fiul lui Kojak) se soldează de 
cele mai multe ori cu scandaluri. „intre Donna din 
Beverly... și Tori distanța este cosmică. Pe cât de li- 
niștită este una, pe atât de năbădăioasă este cealaltă, 
rivalizând uneori cu Brenda-Shannen“, spunea unul 
dintre membrii echipei de filmare. Tatăl ei este mai 
îngăduitor: „E foarte tânără. Are tot timpul să se 
schimbe, să se cumințească“ Să-l credem. 


PE SCURT 


Cristina Avram, Timișoara:: Nu există nici o legă- 
tură de rudenie între Trevor Howard și Ken Howard. 


OFERTĂ 


oamna MARIA BĂISAN, 
pensionara din lași, str. 
Tutora nr. 2, sc. A, etaj 4, 
ap. 18, îi anunţă prin noi 
pe cei doritori că le tine la 
dispoziție, spre vânzare, 
colecţia revistei „Cinema“ pe 30 de ani, 
începând cu primul număr, din 1961. 
(Din această colecţie lipsesc câteva nu- 
mere disparate). Aflată într-o situaţie fi- 
nanciară dificilă, bolnavă și fără alte re- 
surse materiale, d-na Maria Baisan isi 
pune colecția de reviste în vânzare. Co- 
lectionari, nu ignorati această ofertă! 


VĂ ROG, 
INDIENII! 


MILIA BUDESCU din 19: 
Ocna (jud. Bacau) si DU- 
MITRU POP din Bucuresti 
se arată interesaţi de „sta- 
rea actuală a cinemato- 
grafiei indiene“, despre 
actori la „modă“ și ne roagă să publi- 
cam şi un poster, eventual afișul unul 
film, „fie el și melodramă“. Până acum 
le-am îndeplinit diverse dorințe. Sper 
s-o putem face si în continuare. 


OPINII... 


MIRELA DANIELA FÂNTÂNĂ din 
Constanţa e mulțumită de revista noas- 
tră, dar ar vrea ca hârtia să fie mai 
bună, calitatea pozelor asisderea, chiar 
dacă prețul exemplarului s-ar mări. 
(Este ceea ce am reușit să facem de la 
nr. 4, cu un efort financiar pentru noi 
considerabil — si nu tocmai acoperit de 
prețul revistei). M.D.F. ar mai dori un 
poster („în prim plan“) cu Brandon Lee 
(v. Posterul) și date despre actor, care 
i-a plăcut foarte mult în CORBUL, cât 
şi despre regizorul Alex Proyas. Despre 
film: scenele violente („numeroase“) 
„nu umbresc absolut deloc tandrejea 
personajului și mesajul oarecum opti- 
mist al filmului“. 


SIMA LUCIANA ILEANA din Întor- 
sura Buzăului ne roagă să facem rectifi- 
carea cuvenită numelui său care a apă- 
rut în nr. 11/94 Sima Lucian. Facem 
rectificarea cuvenită. De la corespon- 
denta noastră aflăm că, la Intorsura Bu- 
zăului, dacă doreşti să mergi la cinema, 
„Te apucă răul“. De ce? Fiindcă „în sala 
noastră de cinema este foarte frig, 
scaune rupte, biletele pn scu , dar 
condiții insuportabile. In timpul lui 
se aud fluierături, injurături și fac (?) 
chiar bătăi“. Așadar S.L.I. a hotărât sa 
meargă la cinema în Brașov. Și incă o 
mărturisire: vrea să devină actriţă. 
Bafta! cum li se zice actorilor. 


din Piaţa Presei Libere, nr. 1, 
etaj III, camera 311, telefon 222.33.32, 
vă puteți procura volumul 


de CYRIL COLLARD, 


precum şi exemplare din numărul la zi 
al revistei 


mele sale fiind 
man Wisdom. 


Carstairs, 


Florica Stancu, Oţelul Roșu (Caraș Severin): Norman Wisdom 
s-a născut în 1920, la Londra. Mult timp comic de music hall, s-a 
lansat în cinema graţie grimaselor pe care se întemeia jocul său 
actoricesc, mai putin agreat de criticii de specialitate, dar mult 
„gustat“ de fanii lui. A devenit foarte popular în Marea Britanie, fil- 
rezentate ca un serial sub titlul Aventurile lui Nor- 
teva din peliculele sale vizionate și la noi: Neli- 
niște in magazinul universal (Troubles in store — r. John Paddy 

1953); O dată in vi: (One Good Turn — r. idem, 


1955); Spre culmi (Up in the World — r. idem, 1956); Alerg după ọ 
stea (Follow a Star — r. R. Asher, 1960). 


Oana Brenciu, Piatra Neamţ : 
obținem informaţii despre actorul dv. preferat, Marcus Gilbert. Cât 
despre Hugh Grant consultați nr. 2/1995. 


Idem pentru Jim Carrey si Dwight Schultz. 


Gabriela Ciopală și Livia Stoian, București: Pe Lo- Tori Spelling 
renzo Lamas îl puteți vedea în serialele tv Renegade 
și Falcon Crest, difuzate de Tele 7ABC. py 
Adrian Lungu, Timisoara: Va multumim si va as- 
teptam cu o revista facuta de dumneavoastra. 5 


: Din păcate nici noi nu am reușit så 


Doina STĂNESCU 


Din Roman, DAN ZAHARIA ne pro- 
pune să ne intersectam mai des cu fil- 
mele difuzate la TVR (mai ales progr. 
1), despre care să scriem, chiar dacă 
mai demult s-a scris („publicul micului 


ecran este copleșitor de numeros“), să 
prezentăm peliculele care vor fi achizi- 
ionate pentru difuzare pe ecrane (am 
ăcut-o — n.n.), să continuăm cu arti- 
cole precum cel al lui Horia Murgu 
(„Filmul la a 4-a generaţie”). D.Z. e de 
părere că publicul de cinema a fost „fu- 
rat" de televiziunea cu multiplele ei ca- 
nale, asa cum au fost „furaţi“ cititorii de 
carte de reviste culturale și spectatorii 
de teatru. La toate acestea se asociază 
criza economică si „pauperizarea gene- 
rala". D.Z. se indoieste că publicul 
alege emisiunile TV cele mai bune. „De 
aceea unora nu le-au plăcut: filmele lui 
Daneliuc și Wajda, Trilogia lui Andrei 
n, muzica simfonică, operele lui 
joran, Eliade, Ţuţea etc.“ Se pare ca 
e, într-adevăr, o legătură între ceea ce 
privim şi ceea ce citim... 


Şi LAURA BRĂTFĂLEAN din Cluj 
Napoca insistă să continuăm articolele 
cu caracter tehnic semnate de Horia 
Murgu. („Pe mine mă interesează 
foarte, foarte, foarte mult“) și să scriem 
câteva cuvinte despre Emma Thomp- 
son. Îi vom da satisfacţie pe parcurs. 


Genericul cinematografic de la TV 1 
care-l prezintă pe Alain Delon în Eclip- 
sa lui Antonioni, cu Monica Vitti, a fa- 
cut-o fericită pe ALINA SIMIONESCU 
din Vaslui. Am face-o si mai fericită 
dacă am publica în revistă o fotografie 
cu Delon (v. Posterul din nr. 3/95) şi 
Vitti din Eclipsa (v. p. 4). 


De la Chișinău (Republica Moldova) 
ANITA CONDURACHE ne solicită sa 
publicăm date și fotografii cu Sasha 
Mitchel, Linda Gray, Larry Hagman, 
Jane Seymour, Joe Lando. Dar și cu 
echipa naţională de fotbal. Cu primele, 
de acord. Cu fotbalul se ocupă alte re- 
viste. Nu vrem să le luăm pâinea altora. 


Domnul TEOFIL VOINESCU-AMA- 
DEUS din Cluj Napoca ne trimite spre 
publicare câteva epigrame. Îl rugăm să 
se adreseze revistei de umor căreia, 
probabil din greșeală, i-a trimis impre- 
siile despre film... 


R. WAGNER din Fagaras ar vrea să 
vadă în revistă fotografii cu Jonny Sea- 
grove, Franco Nero, Liza Minnelli, Bro- 
oke Shields, Ornella Muti, Robert De 
Niro, Meryl Streep etc. Astfel de foto- 
grafii s-au mai publicat în revistă. S-ar 
putea să revenim. 


Rubrica Dialog cu cititorii 
este realizată de 
Dumitru SOLOMON 


3 


Ul 


titor 


Cu Cl 


1. Monica Vitti si Alain 
Delon in Eclipsa de 
Michelangelo Antonioni 


2. Tatsuya Nakadai in Ran 
de Akira Kurosawa 


3. Lamberto Maggiorani in 
Hoti de biciclete 
de Vittorio De Sica 


4. Claudia Cardinale si Burt 2 
Lancaster in Ghepardul de 
Luchino Visconti 


5. Zuzu Pitts impreuna cu 
regizorul în Femei nebune 
de Erich von Stroheim. 


6. Krystyna Stypulkowska în 
Fermecătorii inocenți de 
Andrzej Wajda 


7. Solaris de Andrei 
Tarkovski 


(OS apace pie 


ERER sa he, a botns 


Nae Caranfil 
Billy Wilder si Milos Forman — îi iu- 
besc nemotivat! 


Alexandru Darie 


Orson Welles pentru ca, oricand s-ar 
vedea Citizen Kane, pare facut ieri, iar 
majoritatea „descoperirilor“ la nivele de 
expresie cinematografică aici au fost 
făcute. Tarkovski pentru că unul dintre 
filmele cu suflet pe care le-am văzut es- 
te Călăuza. 


Radu Nicoară 


Méliés pentru că a inventat şi Anto- 
nioni, tot pentru că a inventat. li consi- 
der cei mai mari inventatori de limbaj și 
de stil cinematografic. 


Lucian Bratu 


Bergman pentru marea sa artă de a 
găsi esentele adevărate ale unor apa- 
rente contradictorii. Chaplin pentru ma- 
gia de a ne face să râdem acolo unde 
peste puţin ne vine să plângem. 


Silviu Purcărete 
Fellini si Kurosawa. Fără dubiu. 


Andrei Blaier 


De Sica și al sau Hofi de biciclete pe 
care l-am văzut de vreo zece ori la Ci- 
nematograful „Dacia“. Fellini care mă 
incântă și mă fascinează ca pe oricare 
spectator. Un magician! 


Alexandru Tocilescu 
Kurosawa datorită tensiunilor şi vio- 
lentei conţinute. Peckinpah datorită ca- 
pacitatii de a dilata timpul. 


Dan Pita 


Am o listă de preferați mult mai 
lungă. Dacă spun doar doi, îi nedreptă- 
tesc pe alţii și sunt om cu frică de 
Dumnezeu! 


Dan Micu 


Pasolini pentru credința, pentru teo- 
logismul său absolut. Și, prin contrast, 
Fellini pentru eliberarea de orice 
dogme. 


Cornel Diaconu 


Mircea Daneliuc pentru îmbinarea 
talentului cu temperamentul. Mircea 
Mureșan pentru adaptarea la econnmia 
de piaţă. 


Elisabeta Bostan 

Victor lliu, profesorul meu. Aș reco- 
manda si cinefililor și cineaștilor să se 
uite cu atenție la filmele lui pentru că a 
făcut o şcoală cinematografică ale cărei 
precepte le-a și aplicat în opera sa. 
Pornind de la el, în filmul românesc s-a 
putut vorbi despre artă și profesiona- 
lism. 


Mircea Mureşan 
John Ford și John Huston, cei mai 
mari povestitori de cinema ai școlii cla- 
sice americane în linia căreia as vrea si 
eu să mă înscriu. 


Felix Alexa 


Bergman pentru sfidarea profundă 
creată între și prin teatralitate și filmici- 
tate, între psihologia personajelor și 
anumite peisaje sufletești. Kurosawa 
pentru dimensiunea tragică a filmelor 
sale — mai ales din prima perioadă și 
pentru forța creionării personajelor — 
extraordinară. 


Iulian Mihu 


Bunuel pentru umorul negru foarte 
drag mie. De Sica pentru realismul și 
fantezia lui. 


Regizori de capatat 


dintr-un secol de cinema 


Au raspuns la aceasta intrebare 44 dintre regizorii nostri de film si de teatru. 


În total ei au numit 46 de cineaşti. Pe primele locuri s-au clasat Tarkovski, Bergman, Fellini 


Cristina Nichitus 

Fellini si Bergman pentru fantezia si 
fantasticul din povestirile lor cinemato- 
grano Desi par foarte diferiți, iti redau 
iecare copilăria, oscilează permanent 
între tragic si dramatic, chiar dacă la 
unul se râde mai mult. Ceva din 
această pendulare se regăsește la Stro- 
heim si la Bunuel, în gagurile lui Buster 
Keaton, ajungând până la Tarkovski. 


Jon Gostin 

Tarkovski fiindcă a dus cinematogra- 
ful acolo unde nimeni nu mai ajunsese. 
Atinge prin filmele sale zone inefabile, 
abordând nişte teme extrem de nece- 
sare civilizației umane la sfărșitul seco- 
lului XX. Din perspectiva unui cinema 
ancorat mai mult în realitate si datorită 
modalității alese, astăzi mă fascinează 
Fassbinder. În facultate m-a atras 
Bergman, apoi Antonioni — care va ră- 
mâne mereu proaspăt. Dar un Anto- 
nioni se pleacă în fața lui Tarkovski... 
Nu îndrăznesc să afirm, dar în adâncul 
sufletului mă bucur că am asimilat ceva 
din lecţia Maestrului care înseamnă mai 
mult decât credem noi. 


Valeriu Drdgusanu 

Antonioni care structural mă nelinis- 
tește. Șocul numit Blow-up (văzut un- 
deva în nordul Bucovinei, pe când eram 
într-a 7-a!) a însemnat pentru mine 
enorm. Tarkovski este unul dintre ci- 
neaștii tragici, de o consecvență uimi- 
toare în tot ceea ce a făcut. 


loan Cărmăzan 

Tarkovski pentru ascunderea metafi- 
zică a lumii, fiindcă el vorbește de fapt 
despre o metarealitate folosindu-se 
doar de semnul realităţii și realizând un 
discurs extrem de profund. Bergman 
pentru grafica uluitoare a tăcerii. Chiar 
dincolo de dialog, există un fel a a con- 
duce personajele care creează semne 
de tăcere mai profunde decât cuvintele. 
Şi mai există două filme pe care mi-ar 
fi plăcut să le semnez: Când voi fi mort 
i livid de Zivojin Pavlović si Am întâlnit 
figani fericiți de Alexander Petrović. 


Stere Gulea 


Ezit pentru că am un pachet mai 
mare de „preferaţi“. Von Stroheim, la 
care m-a izbit forța realului, chiar în 
contextul istoriei centenare, mi-a dat 
sentimentul că cinematograful nu-i 
ceva abstract, care mimează, ci poate fi 
realitatea însăși. Orson Welles — m-a 
impresionat prin capacitatea, geniul 
chiar de a vizualiza și prin efortul de a 
descoperi soluţii tehnice depășind te- 
roarea limitelor limbajului convenţional. 
Antonioni a creat senzaţia de timp cine- 
matografic, aproape o spatializare tem- 
porală. Tarkovski m-a cucerit prin ca- 
pacitatea de a ajunge prin imagine la 
dimensiunea celorlalte arte; polisemia, 
sugestia existând numai prin imagine, 
el demonstrează că cinematograful este 
capabil să exprime idei. 


Mihnea Columbeanu 


Tarkovski este titanul filmului efectiv 
artistic (desigur sunt mai multi, dar 
dupa el — Wajda, Bergman, Fellini, An- 
tonioni, Forman — și putem continua!). 
Spielberg, absolut la fel de mare în fil- 
mul de divertisment: Fălci, Duel pe au- 
tostradă, Indiana Jones sunt capodo- 


pere ale genului ușor. După părerea 
mea, cele două genuri nu sunt incom- 
patibile, în principiu pot coexista chiar 
în același film. Deocamdată nu cred că 


există un asemenea film care să le cu-. 


prindă pe amândouă, dar poate să se 
ivească oricând. Genurile sunt absolut 
echivalente, iar filmul trebuie să fie și 
una şi alta 


Malvina Ursianu 


Fellini — peste tot si toate si Visconti. 


Radu Gabrea 


Gabrea si Coppola. Pentru ca filmele 
pe care le voi face sper sa fie mai bune 
decât cele pe care le-am văzut pana 
acum! 


Dan Necşulea 
Visconti și Bergman. Când iubeşti 
ceva nu trebuie să și explici de ce! 


Tudor Mărăscu 


Tarkovski și Mihalkov. Sunt diferiţi ca 
regizori, dar în opera lor regăsesc zone 
de vibraţie care sunt și ale mele, dife- 
rite de la unul la celălalt. 


Dumitru Dinulescu 
Cei care m-au influențat şi m-au de- 
terminat să aleg cariera asta, cu atatee 
curse interminabile, au fost doi: Anto- 
nioni prin Aventura, apoi Eclipsa și 
, mi-a făcut o poftă pur anima- 
lică de a mă înfrupta și eu din cinema. 
Al doilea şoc mi l-a cauzat Lucian Pin- 
tilie cu Reconstituirea care, urmând 
Duminicii la ora șase, îmi aducea spe- 
ranta că se poate face film de calitate și 
în România, chiar în condiţiile urâte 
care erau și care s-au înfrumusețat des- 
tul de puţin între timp. 


Savel Stiopul 


Eisenstein pentru descoperirea po- 
tentialitatilor materiei filmice. Antonioni 
pentru vraja scriiturii filmice. 


Laurenţiu Damian 

Bergman pentru introspectia sufletu- 
lui omenesc, pentru marile tentative de 
a forța arta cinematografică să pă- 
trundă în subconstientul uman, pentru 
modestia lui desăvârșită (în cartea dedi- 
cată filmului, „Lanterna magică“, acest 
mare creator vorbește despre marile 
sale filme socotite aproape eșecuri!) și 
pentru acel moment senzaţional de al- 
truism în care scenariul vieţii sale a fost 
dat unui creator mult mai tânăr, Bille 
August, „care a făcut Cele mai bune in- 
tenţii. Andrei Tarkovski pentru crearea 
unei stări cinematografice care trece 
dincolo de poveste. Și — de ce nu — 
pentru destinul acestui mare realizator, 
un destin tragic care ne reamintește — 
în sfârșitul de secol XX — despre 
eterna condiție a artistului 


Silviu Jicman 

Fraţii Taviani pentru metafora cine- 
matografică din filmele lor si în special 
pentru Bună dimineaţa, Babilon. Andrei 
Tarkovski pentru profunzimea mesaju- 
lui și pentru încercarea de a obţine uni- 
tate de loc, timp și acțiune în filmele 
sale, deziderat spre care trebuie să 
tindă — cred eu — cinematograful ade- 
vărat. 


Nicolae Mărgineanu | 


Tarkovski — tru consecventa și 
puterea spirituală. Truffaut — e foarte 
drag inimii mele. 


Mircea Daneliuc 


Sigur că Fellini, Forman, Altman, dar 
mai sunt și alţii. Cred însă că la o între- 
bare de felul ăsta nu se mai poate răs- 
punde concis când ai depășit vârsta 
modelelor. 


Cătălina Buzoianu 
Mircea Daneliuc si Dan Pita pentru 
ca sunt e a mei. Bergman și Fellini. 
Fraţii Taviani (dar numai pentru Haos) 
și Greenaway. 


Mircea Veroiu 


Alain Resnais datorită căruia am inte- 
les la 19 ani forţa artistică a fantasmei. 
Milos Forman pentru desăvârșirea mi- 
zanscenei de cinema, a planului-sec- 
venta. 


Ovidiu Bose Pastina 


Antonioni si Tarkovski au fost cei 
care m-au determinat sa aspir la mese- 
ria de regizor. N-as vrea sa par pre- 
coce, dar la 10 ani vedeam Blow-up, la 
București, la două luni după ce luase 
premiul la Cannes. A fost primul film 
care m-a făcut să-mi dau seama că ci- 
nematograful înseamnă și altceva decât 
o distracţie. Cred că aveam 16 ani când 
am văzut Andrei Rubliov și n-am înțeles 
aproape nimic, dar o stare specială — 
provocată de nimic altceva — a pus 
stăpânire pe mine. De atunci am revă- 
zut filmul de cel puţin zece ori, am în- 
ceput să înțeleg și să văd dincolo de 
ecran. l-am urmărit apoi pe acești doi 
regizori, întorcându-mă în urmă pentru 
Antonioni și aproape contemporan vă- 
zându-l pe Tarkovski. Au rămas regizo- 
rii mei de suflet, chiar dacă — de 
exemplu — ultimele două filme ale lui 
Tarkovski nu mi-au mai plăcut... 


Copel Moscu 


Forman pentru umorul special. Caco- 
yannis pentru perfecțiune — în special 
în materie de dramaturgie. 


Dinu Tanase 
Jean Vigo şi Orson Welles. Cred ca 
nu trebuie motivatie pentru aceste pre- 
ferinte. 


Geo Saizescu _- 

Chaplin — genialul clown al cinema- 
tografului pe care l-a impus cultural! 
prin crearea lui Charlot - personaj uni- 
versal. De Sica — sensibil și tandru ob- 
servator al naturii umane și al vieţii ita- 
liene, creator de tipuri memorabile, el 
devine universal fiind profund naţional. 
Tati — umorist de mare rafinament 
după si în același timp cu René Clair, 
primul cineast academician din lume, 
reprezentând cu aplomb spiritualitatea 
franceză în cinematografia mondială. 


Alexa Visarion 
Wajda si Bergman. Să explici de ce 
iubești? Wajda pentru mine face legă- 
tura între Est și Vest. Pune în discuţie o 


lume a cărei tensiune interioară se ali- 
mentează din Dostoievski și a cărei ex- 
pede tinde spre cea a cinematografii- 
lor moderne ale Vestului. Si apoi Wajda 
ne si apartine! Bergman pentru ca nu 
ştie nimic despre om în timp ce-l cerce- 
teaza tot timpul. Generatia mea, in pe- 
rioada de formare, i-a avut ca maestri, 
pe când ei erau în plină creaţie... 


Sabina Pop 


Wajda pentru că filmul său Totul de 
vânzare, vorbind despre implicarea to- 
tală pe care o solicită profesiei de regi- 
zor, m-a determinat la 18 ani să o aleg. 
Tarkovski pentru că Andrei Rubliov mi 
se pare tiparul artistic cel mai adecvat, 
cel mai aprope de perfecțiune, pentru 
a cuprinde în forma sa har divin. 


Marius Sopterean 
Nae Caranfil pentru eleganţă și rafi- 
nament. Louis Lumiére pentru că fara 
el dumneavoastră nu puneati întrebarea 
și la punctul 1 nu exista Nae Caranfil. 


Beatrice Bleont 
Pintilie și Mihalkov. 


Alexandra Irimia 
Fraţii Taviani (Poveștile lunii și Bună 
dimineața, Babilon) și David Lynch (Su- 
flet sălbatic). Pentru inventivitatea deo- 
sebită în domeniul limbajului cinemato- 
gratie şi pentru dragostea extraordinară 
‘ata de film, ca univers și ca artă. 


Valeriu Moisescu 

Preferatii mei sunt trei: Ford pentru 
ca cinematograful facut de el se adre- 
seaza tuturor, e universal valabil si im- 
batabil. Fellini şi Bergman pentru ma- 
rea lor personalitate. Filmul, fiind o arta 
foarte populară, trebuie să aibă și o au- 
dienţă pe măsură, milioane de specta- 
tori. Vreau să cred că și popularitatea 
lui Fellini ori Bergman, care — e adevă- 
rat — tine si de o elită a publicului — 
nu va fi doar o modă, pentru că și ei 
sunt eterni. Ca și Chaplin ori Tarkovski. 


Constantin Vaeni 

Orson Welles, Akira Kurosawa, An- 
drzej Wajda, Nikita Mihalkov, Michael 
Cimino. Mi-s dragi la fel și mă simt 
aproape sufletește de ei ca mari oameni 
de cinema. Nu mai spun de Fellini — 
cu el a început opțiunea mea de a de- 
veni regizor. Când am văzut La Strada, 
m-am hotărât să nu mai fiu actor ca să 
ajung și eu să fac măcar ceva din ceea 
ce realiza acest om. Sigur şi Coppola, 
Bergman. Dintre regizorii români, nu 
pot să-l omit pe Ciulei. Ciulei și nimeni 
altul! . 


Nicolae Corjos 
Luchino Visconti m-a fascinat mulţi 
ani și încă mă mai fascinează. Apoi 
francezul Gilles Grangier şi Jean Paul 
Rappeneau de la care am furat multe 
secrete ale profesiei noastre lucrând ca 
secund al lor. Acum mă plec în fata tu- 
turor regizorilor care reușesc să fasci- 
neze spectatorii în mod sublim dise- 
când cel mai delicat sentiment al oame- 
nilor, dragostea. Îi venerez pe regizorii 

care povestesc despre iubire. 


Anchetă realizată 
de Irina COROIU 


5 


48e Festival 


nternational du film 


scencentul realităţi 


e ce sa aniversam ci- 

nematograful? Nu este 

si asa indeajuns de ce- 

lebru?", se intreaba re- 

9 toric Jean-Luc Godard. 

Într-adevăr, cea mai 

tânără dintre arte nu are nimic de invi- 

diat artelor surori ale căror începuturi 

se pierd în negura vremii. Evident nici 

una dintre acestea nu s-a putut bucura 

de o asemenea recunoaștere când a 

devenit centenară. Acum se apreciază 

că numărul celor între 24 și 35 de ani 

ce și-au. facut din regia de film o profe- 
sie se ridică la 35—40 de milioane! 

Ar fi însă inutil să așteptăm de la fie- 


Jeanne Moreau — 
președinte (Franța) 
Nadine Gordimer — 


scriitoare (Africa de Sud) 
Maria Zvereva — 
scenaristă (Rusia) 
Gianni Amelio — 


talia) 


so Bain — 
Ms 


actor si realizator (Franta) 
Emilio Garcia Riera — 
istoric și critic (Mexic) 


on — 
regizor (Burkina Faso) 
Rousselot — 


pe 
director imagine (Franța) 
John Waters — 


regizor (Statele Unite) 


care festival — chiar în acest an aniver- 
sar — filme cum nu s-au mai văzut. Tot 
așa cum nici cea mai frumoasă fată nu 
poate da mai mult decât ce are, nici 
cel mai exigent festival nu poate alege 
filme decât dintre acelea care existay 
Cannes-ul își are propria strategie. DI. 
Gilles Jacob, delegatul general de 
aproape zece ani, a făcut o politică cul- 
turală din a invita în competiţie cineaști 
ce au mai fost prezenţi în competiții, în 
jurii sau premiaţi la Cannes. Un nobil 
orgoliu spre a demonstra că festivalul 
nu a greşit în selectiile trecute. Astfel, 
John Boorman a participat la Cannes 
de șapte ori, Anghelopoulos și Ivory de 
șase ori, Souleymanne Cissă, Jim Jar- 
mush de cinci, Manoel de Oliveira de 
patru, Zhang Yimou de trei, Terence 
Davis de două... O preocupare nu mai 
putin constantă a fost acgea de a aduce 
în competiţia oficială debutanţi, asigu- 
rându-se astfel o pepinieră de talente 
pentru viitor. 


Prezenta ediție — a 48-a — a adus la 
rampă doi debutanţi britanici și unul 
american în regia de film. Britanicii 
aveau însă state mai vechi în lumea 
spectacolului: Christopher Hampton — 


6 


x 

5 
3 
2 


Underground de Kusturica = 


deținătorul unui Oscar pentru ecraniza- 
rea romanului lui Laclos „Legături peri- 
culoase" transpus pe ecran de Stephen 
Frears; si pe Nicholas Hytner cunoscut 
până acum ca regizor de teatru şi 
operă, deținătorul unui premiu Tony. 
Cel de al treilea debutant a fost ameri- 
canul Larry Clark, de profesie fotograf, 
realizând primul sau film Puştii (Kids) 
acum, la 52 de ani. 

Între consacrați si începători este 
lesne de înțeles că prea puține sanse 
rămân „celorlalți“, aflați în dificultatea 
de a pătrunde în „cercul“ celor aleși. A 
fost cu atât mai remarcabilă perfor- 
manta lui Mircea Daneliuc care, fără a 
avea un lobby de produceri occidentali, 
fără un distribuitor internațional de an- 
vergura — factori-cheie desi indirecti — 
in determinarea selectiei — a impus Se- 
natorul melcilor în Competiţia Oficială. 
In cronicile curente Senatorul melcilor 
s-a bucurat de numeroase aprecieri iar 
interpretarea lui Dorel Vișan a avut un 
consens de elogii, Libération conside- 
rându-l de-a dreptul genial, iar Nice 
Matin un potențial candidat la premiu. 


Ar fi meritat un Palme d'Or ex-aequo: 


Prezenţa filmului în concurs a fost re- 
marcată și de Thierry Valletouse în nu- 
mărul special — Cannes, al revistei Stu- 
dio Magazine. 

„Prăbușirea regimurilor comuniste a 
zdruncinat și cinematografiile din răsă- 
ritul Europei. Nu este astfel de mirare 
că sunt atât de puţine filmele din 
această parte a lumii. Este desigur un 
Underground al lui Kusturica originar 
din Sarajevo, dar regizorul a trăit câțiva 
ani buni în America iar filmul său este 
fundamental produs de Ciby 2000 (fi- 
nantatorul celei mai mari Companii de 
constructii din lume Bouygues, ceea ce 
schimbă complet datele problemei 
n.n.). Așa încât putem considera că nu- 
mai Mircea Daneliuc prin participarea 
sa reprezintă producţia cinematografică 
din Est. Este cel de-al 12-lea film al ci- 
neastului român, totodată și scenaristul 
si producătorul filmului“. Această eva- 
luare a cronicarului francez indică turul 
de forță pe care Mircea Daneliuc l-a re- 
usit de unul singur. 

Pentru orice cunoscător al mecanis- 
mului savant al desemnării premiilor, 


Privirea lui Ulise de Anghelopoulos 


era evident că nici filmul, nici actorii 
noștri nu puteau ajunge în palmares 
cum de altfel nu au ajuns atâţia alții 
dintre selecționați. Dar ca la orice fel 
de competitie — si mai ales de cultura 
— premiul este însăși participarea. 

intr-o asemenea conjunctură, argu- 
mentele economico-financiare evidente 
sau de culise, pot egala pe cele artis- 
tice. Misiunea juriilor la, marile festiva- 
luri a devenit de neinvidiat. De această 
dată a fost și mai delicată. 


Ovationat la fata locului, Marele pre- 
miu acordat lui Kusturica pentru Un- 
derground a generat ulterior nume- 
roase interpretări dezaprobatoare. In 
trei ore parcurgem 50 de ani de istorie 
iugoslavă — de la începutul războiului 
mondial până azi când un război fratri- 
cid însângerează aceleași pământuri. 
Conceput în tușe de o vitalitate ultra- 
giantă ce-i definesc talentul, Under- 
ground debutează cu primul asalt ae- 
rian nazist asupra Belgradului din 6 
aprilie 1941. Atunci, odată cu bombar- 
darea unei fabrici de munitie,a fost lo- 


Maia Morgenstern 


Harvey Keitel 


vita si gradina zoologica din vecinatate. 
Lei si elefanți umblau liberi prin orașul 
în ruină. O gorilă și îngrijitorul ei — un 
personaj dostoievskian — vor deveni 
vreme de 50 de ani martorii tuturor bă- 
tăliilor, trădărilor, minciunilor dar şi ai 
iubirilor pătimașe și ai poftei de viaţă. 
O saga grandioasă ce amestecă detaliul 
documentar cu metafora, dar care — 
după prima oră de proiecţie concen- 
trată și de un realism halucinant — în- 
cepe să gliseze, să se repete încât po- 
vestea se rasfira și adesea plictiseste. 

Abia premiat, Kusturica la întâlnirea 
cu presa a laureatilor a declarat cu abi- 
litatea dovedită și în alte ocazii: „Eu 
plec urechea la părerea criticilor. Voi 
scurta filmul. Văd deja în sală producă- 
torii care se bucură“. Evident că se bu- 
curau mai ales că pot conta mai lesne 
pe un public la un film de sub trei ore 
decât la unul de peste trei ore. Bizar 
este că în această toamnă spectatorii 
occidentali nu vor vedea versiunea în- 
cununată cu Palme d'Or, ci una îmbu- 
natatita! Regizorul a găsit încă un mod 
de a-și dovedi originalitatea. Calea me- 
taforică aleasă de el spre a povesti un 
război atât de real a condus pe filozoful 
Alain Finkielkraut la o analiză necruta- 
toare: „Publicul care a aclamat în pi- 
cioare Underground (...) ca și juriul 
care i-a decernat Palme d'Or au crezut 
fără îndoială că dau o dublă lovitură ce- 
lebrând un artist care are toate semnele 
exterioare ale genialitatii și exprimân- 
du-și totodată indignarea fata de carna- 
giul de la Tuzla. Au simțit că se solida- 
rizează cu victimele războiului, omagiul 
adus cineastului din Sarajevo extinzân- 
du-se în mod natural și asupra compa- 
triotilor săi (...) Exigenta estetică se 
asocia cu urgenţa angajamentului. Si 
totuși Underground este în versiune 
rock, postmodernistă, americanizată, 
filmată la Belgrad (...) un adio nostalgic 
rca Iugoslaviei“ (Le Monde 21 iu- 
nie). 

De aceeași anvergură (tot trei ore de 
proiecție) propunând de asemenea un 
flash back în Balcani, filmul Privirea lui 
Ulise al cineastului grec Theo Anghelo- 
poulos capătă valori meditative. Pretex- 
tul întoarcerii în timp este periplul unui 
cineast american, grec de origine, ce 
revine în ţara natală pentru a găsi pri- 
mele mărturii cinematografice realizate 
de frații Manakias în 1905. Drumurile îl 
duc pe acest Ulise contemporan de la 
Salonic în Albania și Macedonia, de la 
București și Constanţa la Belgrad spre 
a sfârși, tot nedeslușit, la Sarajevo. 
Eroul retraieste iubiri și stări care au 
fost sau ar fi putut fi, îngemănate cu 
clipe ale istoriei. Neprevăzutul se acu- 
mulează în mod misterios, călătoria ini- 
tiindu-se în trecutul zbuciumat al aces- 
tor țări. Eternul feminin întâlnit și rein- 
tâlnit de erou in timp și spaţii diferite, 
când aievea, când în imaginar, devine 
în interpretarea actriței noastre Maia 
Morgenstern un personaj enigmatic, in- 
vestit cu o elegantă graţie și cu un pa- 
tetism dureros. 


Apele majestuoase ale Dunării traver- 
sează nu doar peisajul din Under- 
ground și din Privirea lui Ulise ci chiar 
destinele istorice ale acestor locuri. Nu 
este acesta singurul numitor comun al 
celor două filme care continui să cred 
că ar fi meritat Palme d'Or ex-aequo. 
N-a fost să fie așa. Poate legăturile de 
veche prietenie ale președintei juriului 
Jeanne Moreau, cu cineastul grec au 
frânat această opțiune spre a nu fi învi- 
nuită de părtinire. Așa cum a fost învi- 
nuită marea doamnă a filmului francez 
cu agresivitate de către ziariști la con- 
ferinţa de presă a juriului dinainte de 
startul festivalului. Mulţi i-au reproșat 
lui Jeanne Moreau ca și altora dintre 
jurati legăturile lor colegiale sau ami- 
cale cu cineasti sau actori având filme 
în competiție. Mini-incidentul mi s-a 
părut de-a dreptul stupetiant. Aseme- 
nea prezumtii de vinovăţie ar trebui să 
ducă la situația absurdă de a alcătui ju- 
riile în competiţiile cinematografice din 
medici, geologi sau... M-am simţit da- 
toare să precizez că preşedintele juriu- 
lui este ales și acceptul respectiv este 
dat cu cel puţin o lună înainte ca Selec- 
tia competitivă să fie definitivată. Am 
fost răsplătită cu multumirile publice 
ale doamnei Jeanne Moreau. Nimic mai 
penibil decât dezinformarea celor me- 
niti să informeze opinia publică. 

Relatez această neînțelegere, consi- 
derând-o poate una dintre cauzele pen- 
tru care Privirea lui Ulise a fost răsplătit 
doar cu Marele premiu al juriului. An- 


ghelopoulos, fidel temperamentului său 
balcanic, indignat de această dezavu- 
are, a spus cand i s-a înmânat premiul 
său: „Pregătisem câteva cuvinte pentru 
Palme d'Or. Acum nu mai am nimic de 
spus“, și a părăsit marea scenă Lumière 
din Palatul festivalului aruncându-i 
Jeannei o privire cruntă, comentata 
apoi de toate mediile. La conferința de 
presă a laureatilor, Anghelopoulos şi-a 
dat seama probabil de situaţia creată și, 
în glumă, cu un gest colegial i-a dat 
peste cap lui Kusturica cu diploma pre- 
miului său. Zarurile fuseseră însă arun- 
cate. 


După multi ani, în sfârșit, doi tineri 
cineaști francezi ajung în palmares. Se 
împlineau 36 de ani de când pe Croa- 
zetă au răsunat cele 400 de lovituri ale 
lui Truffaut. Mathieu Kassovitz și Xavier 
Beauvois — ambii născuţi în 1967, am- 
bii la al doilea lung metraj de ficțiune 
au făcut să răsune alte 400 de lovituri. 
Ura redă viata în cotidian a marginali- 
zatilor — arabi, nagri sau albi după 
cum demonstrează tripleta protagonişti- 
lor — din suburbiile Parisului. Unul din- 
tre eroii lui Kassovitz rezumă clivajul 
social: „Ura sunt banii“. Violenta de 
gest și limbaj, având ca punct de por- 
nire înfruntările tinerilor cu poliția din 
cartierul La Villette este ținută mereu la 


Premiul special al juriului acordat in unanimitate: Carrington de Christopher 


Hampton 


Premiul juriului: Nu uita că vei muri de Xavier Beauvois 


cea mai înaltă tensiune. Rezultă o omo- 
genizare dramaturgica. Rămâne un 
efect pur iritativ. Spre deosebire de 
Truffaut, loviturile lui Kassovitz sunt 
lipsite de orice sugestie a tandretei. 
Spre deosebire de Neorealism sau de 
Free Cinema, primii care au coborât cu 
aparatul de filmat în stradă, stilul lui 
Kassovitz nu semnifică o atitudine, ci 
mai ales o expunere. De altfel, la intal- 
nirile cu cei ce i-au inspirat filmul, regi- 
zorul s-a aflat — repetat — în situația 
de a se disculpa sau fara răspuns. 
Lipsa unui scenariu (regizorul a obținut 
sprijin financiar numai pe un sinopsis) 
este considerată de comentatorii fran- 
cezi ca va genera nefasti prozeliti mai 
ales in urma premiului de regie acor- 
dat. 

Beauvois (regizor, co-scenarist, 


Cele 400 de lovituri 
ale lui Beauvois: Nu uita că vei muri... 5 


co-dialoghist și interpret, soțul protago- 
nistei Chiara Mastroianni, nimeni alta 
decat fiica lui Marcello si a Catherinei 
Deneuve) se ocupa in Nu uita ca vei 
muri de o alta dimensiune dramatica 
din actualitate: virusul HIV. Sida nu mai 
este destinată doar declasatilor. Inceput 
în planuri scurte, montate alert, în stil 
american, filmul schimbă formula sub 
evidenta influență a lui Collard. Dar 
Nopțile sălbatice aveau tensiunea 
faptului trăit chiar de cineast. 

Cei doi regizori aduc incontestabil un 
nou suflu în filmul francez. Nu se poate 
spune însă că descoperă America, mai 
degrabă o plagiază. 

In schimb, dacă Festivalul ar fi fost 
un meci pe echipe, cinematografia bri- 
tanica s-ar fi plasat pe primul loc. 

„Este foarte dificil să joci un personaj 


real“, a declarat Emma Thompson, in- 
terpreta pictoriţei Dora Carrington, care 
în anii '20 s-a îndrăgostit de scriitorul 
Lytton Stracey cu 15 ani mai vârstnic 
decât ea şi homosexual notoriu. Jonat- 
han Pryce, laureat pentru aceasta parti- 
tură, era insă de altă părere: „E mult 
mai simplu să faci un personaj care a 
existat, totuși nu aș fi fost capabil să 
redau toate ambiguitatile acestuia daca 
nu aș fi jucat Shakespeare si Cehov“, şi 
poate am putea adăuga dacă nu l-ar fi 
avut ca model pe Oscar Wilde. La de- 
but, Christopher Hampton reușește un 
excelent portret al generaţiei artistice 
londoneze cunoscută sub numele de 


si Kassovitz: Ura 


Bloomsbury, dupa cartieru! unde se in- 
talnea, — convingandu-ne pentru a 
doua oară că „legăturile periculoase” îi 
priesc. Carrington a obținut singurul 
premiu acordat în unanimitate. Nebunia 
regelui George a oferit un strălucit 
exemplu de film istoric ce face elogiul 
monarhiei tradiţionale doar cu argu- 
mentele sarcasmului și ironiei. O per- 
formanta tipic britanică. Cu Ken Loach 
și Terence Davies în competiţie, echipa 
insularilor era completă. A fost insă 
pentru prima dată după multă vreme 
când în ciuda prezenţei masive a ameri- 
canilor nici unul nu a ajuns în palma- 
res. Dar despre Boorman, Jarmush, 
Burton, Ivory, Rodriguez, nou venitul 
Singer şi discipolii lor de pe alte meri- 
diane în numărul viitor. 

Adina DARIAN 


7 


COLONELUL 


n „Însemnările postume“ ale lui 

Ludwig Wittgenstein întâlnim 

această reflecţie „... Un film de 

astăzi este fata de unul vechi ca 

un automobil de astăzi fata de 

unul făcut acum 25 de ani. El 
este tot atât de ridicol și de greoi ca și 
acesta, iar perfecționarea filmului co- 
respunde unei perfectionari tehnice, ca 
aceea a automobilului“. Si mai departe, 
Wittgenstein afirmă că este vorba nu de 
o perfecționare a unui stil artistic. 
„Ceea ce deosebește toate aceste evo- 
lutii de devenire a unui stil —, susține 
gânditorul de la Cambridge — este că 
spiritul nu participă“. (s.n.) 

Partea cea mai relevantă a filmului 
Colonelul Chabert de Yves Angelo este 
tocmai refuzul unui modernism fără 
spirit. Realizatorul francez practică în 
această adaptare după Balzac o narati- 
vitate care imprimă o ținută clasici- 
zantă, preocupat tocmai să preia spiri- 
tul balzacian, adâncimea epicului invo- 
cat, atmosfera și amploarea caractero- 
logică a lumii acestei povestiri. Tot 
ceea ce tine de tehnica filmărilor „la zi“ 
este, desigur, prezent, dar dizolvat în 
narativitate și nu exacerbat în sine (ca 
în destule filme ce mizează aproape ex- 
clusiv pe virtuozitati tehnice). 

Astfel, Colonelul Chabert, filmul, fi- 
xează — după părerea mea — o dis- 
tanta confortabilă între clasic și mo- 
dern, propunându-și să servească deo- 
potrivă opera literară, dar și să folo- 
sească mijloacele filmului pentru a o vi- 
zualiza deplin, a-i reda atmosfera, ten- 
siunea dramatică. lar dacă există o mo- 
dernitate pe care, de astă dată nu reali- 
zatorul filmului, ci spectatorul însuși o 
constată, aceasta tine, bineinteles, de 
trimiterile la problematica vremii noas- 
tre pe care desfasurarea povestirii le 
prilejuieste. 

In prim planul acestei desfasurari se 
situeaza, de buna seama si este ele- 
mentul pe care s-a scontat cel mai 
mult, evoluţiile interpretative, pe care 
nu mă feresc să le numesc exceptio- 


NOAPTEA 
ÎN CARE 


e actualitate azi şi la noi, 
problema  subinchirierilor 
e exploatată inedit pe ca- 
navaua de mare succes a 
comediilor neoromantice 
de tipul Când Harry o in- 
talneste pe Sally. Realizatorii însă se 
declară inspirați de Apartamentul și 
Mic dejun la Tiftany, iar regizorul (la 
debut, deși cu experiență îndeosebi 
de scenarist în industria divertismen- 
tului) s-a ambitionat să demonstreze 
că un film independent cu buget mo- 
dest poate fi realizat în locaţie la New 
York — mai ales când acţiunea se pe- 
trece chiar în metropola unde „în spa- 
tele fiecărei uși se ascunde o poveste 
fantastică“. Lungul drum al tribulatii- 
lor sentimentale până' la găsirea pere- 


Red Sb) a) N TB 


Între clasic si modern 


CHABERT 


nale, ale lui Gérard Depardieu, Fanny 
Ardant si Fabrice Luchini, un trio desa- 
varsit orchestrat, fiecare personaj por- 
tretizat de acesti mari actori evocand o 
lume întreagă, cu legile și fărădelegile 
ei. 

Rănit grav în bătălia de la Eylan, 
Chabert, întors la ai săi, se vede dobo- 
rât a doua oară prin repudierea de că- 
tre soția recăsătorită și instalată în lu- 
mea pair-ilor de Franţa (un fel de sena- 
tori), o lume care își consumă existența 
între sindrofii și sforării, în interioare 
fastuoase prin care peregrinează epui- 
zate chipuri parcă de ceară. Muzica ră- 
mâne pentru ele un simplu ornament 
sonor, abia atingându-le timpanul spre 
a le însoți cuvintele fără conţinut ale 


Când El si Ea... 


NU NE-AM 
ÎNTÂLNIT 


chii cu adevărat potrivite cunoaște o 
veritabilă cavalcadă comică in care 
sunt antrenați de-a valma și superfi- 
cialul funcționar de bursă ce vrea să 
profite de ultimele zile dinaintea însu- 
rătorii, și o asistentă medicală ce 
simte nevoia să se retragă în singură- 
tate să picteze, și vânzătorul de rån- 
zeturi gurmet, ce nu reușește să-și afle 
stan întru degustarea plăcerilor 
vieţii. 

Câteva perturbări în „diagrama“ fo- 
losirii alternative a apartamentului — 
ce devine pe rand loc de întâlnire a 
burlacilor neglijenti, desuet atelier de 
pictura, secreta reședință sentimen- 
tala — amână marea întâlnire a celor 
doi sortiti unul pentru celălalt (inter- 
preti: Matthew Broderick, amintind de 
Gérard Philipe, dar lipsindu-i anver- 
gura sentimentală; Annabella Sciorra, 
temperament vulcanic tinut sub con- 
trol pana la excelenta cedare a nervi- 
lor din taxi). 

Temporizarea — evident — este pri- 
lej de savuroase incidente si accidente 
care dezbina chiar si cupluri aparent 
fericite și amendează cu haz stereoti- 
pii comportamentale. Incepând si 
sfârșind cu omeneasca — în fond — 
curiozitate a vecinilor trecuţi de vârsta 
zburdălniciilor amoroase, ceea ce nu-i 


împiedică să nu se bucure de 
happy-end! 

Irina COROIU 
———— 


The Night We Never Met e Producţie: 
SUA 1994, MIRAMAX e Regia și sce- 
nariul: Warren Leight e imaginea: 
John A. Thomas e Cu: Matthew Bro- 
derick, Annabella Sciorra, Kevin An- 
derson, Jeanne Tripplehorn e Distri- 
buit de: Guild Film Romania 


conversatiilor salonarde. Superb reali- 
zată scena unei asemenea „primiri“ de- 
venită de rutină si în care toți partici- 
pantii ai zice că fac figuratie neantului. 
Admirabila, aici, dar nu numai aici, 
Fanny Ardant cu aerul ei fals fragil de 
prezenta-absenta, cu un vag, dar perpe- 
tuu sentiment premonitoriu de teamă. 

Modernismul timpurilor noastre atât 
de grăbite ne-ar putea face să supor- 
tam mai greu un ritm narativ care nu 
este cel al epocii vitezei, dar ne-ar răpi 
satisfacția de a descoperi cu acest film, 
câtă tristețe poate exista în eterna co- 
medie umană. 


— 
Mircea ALEXANDRESCU 


Le Colonel Chabert e Producţie: Franța 
1994 e Regia: Yves Angelo e Scenariul: 
Jean Cosmos și Yves Angelo e imagi- 
nea: Bernard Lutic e Cu: Gérard De- 
pardieu, Fanny Ardant, Fabrice Lu- 
chini, André Dussollier, Daniel Prevost 
e Distribuit de: Guild Film România 


Ardant si 


Gérard Depardieu 


remisele acestei drame 

de familie sunt cum nu 

se poate mai univer- 

sale: traumele suferite 

de copii în urma des- 

părțirii părinților. Daca 
tema este de o actualitate „sans 
frontières“, abordarea ei e foarte 
americănească (deși regizorul Yves 
Simoneau e canadian, căci tribuna- 
lele și avocaţii care complică întot- 
deauna această dureroasă separare 
au devenit în Statele Unite o obsesie 
națională. Si, ca și cum povestea a 
trei băieți sfasiati de alegerea între 
tată si mamă n-ar fi fost de ajuns de 
tensionată, scenariștii îi aplică si o 
bună doză de patologic căci părin- 
tele care pierde trebuie să fie cu 
adevărat detestabil, cum cere tradi- 
ţia hollywoodiană. 

Surpriza este că rolul negativ este 
asumat de Jamie Lee Curtis, cunos- 
cută nouă în general ca personaj 
agreabil (Pururea tânăr, Primul să- 
rut, Minciuni adevărate). Mamă ires- 
ponsabilă care iși abandonează so- 
tul de treabă si cei trei fii pentru o 
aventură efemeră, ea revine după 
trei ani hotărâtă să-și reia locul 
acasă ca și cum nimic nu s-ar fi în- 
tâmplat, recurgand la strategia se- 
ductiei asupra bărbatului, dar si 
asupra băiatului favorit. Sugestiile 
freudiene care încearcă să explice 
fascinația ei asupra primului născut 
sunt umbrite de intervenția elemen- 
telor horror, căci, odată măștile că- 
zute, femeia respinsă de familie de- 
vine demonică pur şi simplu și ac- 
tioneaza criminal. Bineînțeles că ea 
este sacrificata de dragul 
happy-end-ului, dar si al mesajului 
moralizator care pledează pentru 
salvarea valorilor traditionale. Cine 
suporta sa vada copii pusi in pericol 
poate fi satisfăcut de latura thriller a 
peliculei și de recitalul unei foarte 
bune actrițe ca Jamie Lee Curtis. În 


Fanny Ardant 


despre 
Balzac şi ceilalți 


ndrăgostită de cuvânt, Fanny Ar- 
dant (v. N.C. nr. 6/92, pag. 17) ra- 
mâne fidelă scenei (dintre apariti- 
ile recente pe ecran: 1993 Amok 
de Joel Farges după Stefan Zweig 
si 1995 Par-dela les nuages de 
Michelangelo Antonioni, secondat 
de Wim Wenders). Conștientă că astăzi 
spectatorul de teatru este și cinefil, ea 
speră și în apetitul pentru literatură: „Da- 
torită tatălui meu, un adevărat cunoscă- 
tor, l-am citit pe Balzac la 14 ani și m-am 
familiarizat cu personajele sale extrem de 
vii care pentru mine sunt tot atât de reale 
precum o mătușă ori o bunică. Mă atră- 
geau îndeosebi poveștile de dragoste 
«Femeia de 30 de ani», «Crinul din vale», 
«Ducesa»... De «Colonelul Chabert» imi 
aminteam doar ca de un roman prea pa- 
tetic, dar când am citit scenariul mi-am 
dat seama că m-am înșelat pentru că 
poartă semnul capodoperei. Pornind de 
la o poveste foarte simplă, poate da de 
gândit și cuiva care vine după 150 de ani 
şi descoperă o mulțime de lucruri pe care 
autorul n-a avut vreme să le dezvolte, dar 
care există în text. Personajul contesei 
este surprins în contradicţiile vieții și a 
fost pasionant să-l interpretez pentru ca 
nimic nu era fixat dinainte și depindeam 
de jocul celorlalți. Depardieu e atât de 
uman că-ți provoacă o strângere de 
inimă, înțelege totul ca și cum ar avea 
100 de ani. Luchini iti incită spiritul la un 
duel cerebral. Dussollier are o fragilitate, 
o voce, un fel de a rosti vorbele care te 
hipnotizează. Sunt moduri diferite acor- 
date perfect cu ceea ce se petrece în 
film. Să joci cu astfel de parteneri echiva- 
lează cu a dansa rumba (...) Astăzi se 
poate controla aproape orice, chiar naș- 
terea (Apropo, Fanny are de la Pygmalio- 
nul ei Truffaut o fetiță pe nume Jose- 
phine), dar reușita unui film rămâne miste- 
rioasă. A cauta sa determini gustul unui 
public imi pare grotesc pentru că un pu- 
blic e suma indivizilor care vin fiecare cu 
propria experienţă personală pentru a ve- 
rifica câte ceva!" 


A 


I.C. 


LA MARGINEA Morală si psihanaliză 


PRĂPASTIEI 


plus, o putem vedea pe noua Scar- 
lett O'Hara din serialul Pe aripile 
vântului, Joanne Whalley-Kilmer, în 
ipostaza luminoasă a institutoarei 
îndrăgostită de tatăl abandonat. 


Dana DUMA 
re 
Mother's Boy e Producţie: SUA, Mi- 
ramax, 1994 e Regia: Yves Simon- 
eau e Scenariul: Barry Schneider și 
Richard Hawley e Imaginea: Elliot 
Davis e Cu: Jamie Lee Curtis, Peter 
Gallagher, Joana Whalley-Klimer, 
Luke Edwards e Distribuit de: Guild 
Film România 


a Luke Edwards 


as 


® Jessica Lange, 


Nick Nolte 


© Kate Capshaw BE 3 si Juliette Lewis 
și Sean Connery x a 
+ z 
z 
3 
[=] 
ES] 
E 
Ss 
| 
u 
& 
| 


CAUZA 


entru dreapta cauza a 

lui Sean Connery, or- 

chestrata de Arne 

Glimker, imi va fi cu 

atat mai greu sa ple- 

dez, cu cat insusi do- 
sarul de presa al filmului ne averti- 
zează să nu dezvăluim „poanta“ fi- 
nală. Avem totuși voie, presupun, să 
ne pronunțăm asupra anevoiosului 
drum până la prohibitul sfârșit. 
Meandrele acestuia sunt, din păcate, 
nespus de multe și de plicticoase. 
Dacă regizorul crede că mizând to- 
tul pe farmecul consacrat al lui 
Sean Connery ne va da gata, se în- 
seala. Sigur că fostul James Bond e 
încă în formă, și că-i vine bine până 
şi ipostaza doctă de profesor de 
Drept la Harvard. Încercând să ne 
demonstreze că izolarea sub un clo- 
pot de sticlă teoretic nu face decât 
să te rupă de realitate, filmul ne 
oferă o metodă mai nouă de investi- 
gare a unei crime psihopate: cea a 
profesorului Armstrong (Sean Con- 
nery) ce poposește, sistematic, din 
dosar în dosar. Încetineala neprofe- 
sională cu care eroul acționează im- 
pune același ritm static, nefiresc al 
peliculei. In locul suspansului gra- 
dat clădit, rămânem doar cu o insi- 
ruire de scene independente. E 
drept că unele dintre ele pot fi reu- 


DREAPTĂ 


site în sine, datorită pitorescului fu- 
gar al câte unui personaj — precum 
functionara supraponderală și năbă- 
dăioasă de la dosare. Abia când mi- 
gălosul investigator ajunge la locul 
crimei, prezența provincialului de- 
tectiv din topor Tonny Brown (Law- 
rence Fishburne) reușește să-i con- 
fere oarecare dinamism filmului. 
Spectatorul începe să se implice în 
acţiune nu datorită simpatiei fata de 
Connery, ci antipatiei fata de 
Fishburne. În ultimele minute ale 
eforturilor pentru o cauză dreaptă, 
ritmul peliculei crește, în sfârșit, de- 
zamăgindu-ne, însă, prin clasicul 
happy-end. 


laromira POPOVICI 


Just Cause e Producţie: SUA, 1994, 
Lee Rich Production e Regia: Arne 
Glimcher @ Scenariul: Jeb Stuart, 
Peter Stone @ imaginea: Lajos Kol- 
tai e Cu: Sean Connery, Kate Cap- 
sfiaw, Lawrence Fishburne e Distri- 
buit de: Guild Film Romania 


PROMONTORIUL 


a vremea lui, adică in 1962, 

primul film cu acest titlu, 

adaptare după romanul „The 

Executioners“, a impresionat 

în mod deosebit. În regia lui 

J. Lee Thompson, povestea 
sadicului care incearcă să se răzbune pe 
procurorul ce l-a trimis la pușcărie era de 
© violenţă psihică și fizică greu de supor- 
tat. Repet, la vremea aceea... 

După aproape 30 de ani, al doilea film 
cu acest titlu și după același roman gă- 
seşte un public mult mai „călit“ în recepta- 
rea de istorii sinistre. lar faptul că, acum, 
imaginea este în culori, nu produce deloc 
fiori mai mulţi, chiar dacă ea e semnată de 
un șef-operator experimentat, talentat si cu 
două Oscaruri la activ. Acţiunea şi perso- 
najele necomportând alte modificări sem- 
nificative decât introducerea apăsată a 
frustrărilor inmagazinate de cei trei 
membri ai familiei-victimă, se pune între- 
barea: ce deosebește a doua versiune de 
prima? 

Acest remake este realizat de Martin 
Scorsese, iar în rolul sadicului joacă Ro- 
bert De Niro. Printre filmele lucrate de cei 
doi împreună, și cu rezultate excelente - 
Străzi lăturalnice, New York, New York, 
Taurul furios — există și tulburătorul Şofer 
de taxi. Aici, regizorul si actorul său prefe- 
rat îl creaseră pe Travis, memorabilul psi- 
hopat ce ucidea mânat de o irepresibila 
pornire justitiara. Un masacru şi o circum- 
stanta atenuanta a faptei... Lucru greu de 
inghitit. Or, in Promontoriul groazei, Scor- 


GROAZEI 


sese recidivează, dând din nou o tentă jus- 
tițiară crudei răzbunări ticluită de criminal. 
Doi sadici care „fac dreptate“ sunt totuşi 
prea mulţi pentru o singură filmografie! 

Nefiind în stare să-mi explic ce anume il 
face pe Scorsese să creadă că sălbăticia, 
cruzimea, sadismul pot fi cumva justificate, 
prefer sa trec la De Niro, capul de afiș. 
Fără îndoială că admiratorii săi nu vor 
ocoli filmul si că vor fi satisfacuti de inter- 
pretarea data de el monstrului: cand bland, 
zambitor, fascinandu-si victimele feminine 
precum șarpele, cand desfigurat de ură si 
de nebunie. Cu sinistrele-i tatuaje ce par 
a-i compartimenta pieptul și brațele, De 
Niro are aerul că se află în repetiţii pentru 
celălalt monstru, cel cusut de dr. Franken- 
stein din fragmente umane. 

În final, un detaliu pentru cinefili: ca 
omagiu adus excelentei echipe de actori ai 
primei versiuni la Promontoriul groazei, 
Scorsese introduce aici, în roluri secun- 
dare, pe Robert Mitchum, Gregory Peck, 
Martin Landau. Din păcate, Telly Savalas 
nu i-a mai putut da concursul. 


Aura PURAN 


Cape Fear e Producţie: SUA, 1991, Amblin En- 
tertainment, Cappa Films, Tribeca Production e 
Regia: Martin Scorsese e Scenariul: Wesley 
Strick @ Imaginea: Freddie Francis Cu: Robert 
De Niro, Nick Nolte, Jessica Lange, Juliette Le- 
wis e Distribuit de: Media Pro 


BLINK 


ilema justitiara este trăită de 

© tanara violonista, oarba din 

copilarie, careia tocmai i s-a 

efectuat un transplant de cor- 

nee și, deocamdată, refiexele 
îi sunt dereglate. Nu se acomodează usor 
nici cu lumina, nici cu realitatea inconjura- 
toare, nici măcar cu ea însăși, pentru că 
percepțiile îi sunt distorsionate, nu este si- 
gură de ceea ce vede, nu realizează încă 
dacă e urâtă ori frumoasă. 

Exact în acest moment de incertitudini 
ingeniozitatea scenaristică face ca eroina 
să fie confruntată cu o crimă din vecini, ea 
fiind singura persoană care l-a văzut pe 
asasin. Suita de coincidente continuă. In- 
spectorul care anchetează cazul tocmai o 
„tachinase“, fără să ştie de. cecitatea ei: 


survin, inevitabil, pistele false (medicul 
care o operase și o iubea în taină se vede 
respins și pare a-i fi ostil) si... — bineinte- 
les — povestea de dragoste. 

Suspansul decurge din faptul că fata — 
până atunci o persoană independentă si 
voluntară — devine odată cu recuperarea 
vederii vulnerabilă și dependentă, descope- 
rindu-se ca potențială victimă. Dar mărtu- 
ria ei stă sub semnul incertitudinii. Cauza? 
Teoria „viziunilor retroactive“ acreditată 
de medic, pentru regizor prilejul etalării 
unor efecte speciale de o natură deosebită, 
menite a sensibiliza publicul. 

Public în majoritate tânăr, atras cu sigu- 
ranta si de evoluția oarecum colaterală a 
formaţiei irlandezo-americane „The Dro- 


wers“, care asigură o dimensiune sonoră 
înaltă acestei pelicule pe ecran lat. 

Adevăratul punct de interes este însă ac- 
trița Madeleine Stowe, aici la primul rol 
complex de compoziție care o plasează nu 
doar în topul frumuseții, ci şi în cel al ta- 
lentului. interpretarea ei este vibranta si 
conferă filmului un plus de sens fata de re- 
lativitatea perceptiilor în genere. Pentru că 
distorsiunile în receptarea realității nu se 
reduc doar la situații limită. 


irina COROIU 


Blink e Producţie: New Line 1993 e Regia: 
Michael Apted e Scenariul: Dana Stevens 
e imagine: Dante Spinetti e Muzica: Brad 
Field si „The Drowers“ e Cu: Madeleine 
Stowe, Aidan Quinn, James Remar, Peter 
Friedman @ Distribuit de: Guild Film 
România 


Madeleine Stowe 


SEE BRE RUPEE REEVE eee 
Realitatea virtuala 


După Hărţuire sexuală si Star Trek Generations este a treia oară cand un 
film se refera (ca de altfel, si revista noastra), la realitatea virtuală. Ce înseamnă 
această realitate? Ceea ce o caracterizează este manipularea sistemului senzo- 
rial al individului, acţionând într-un spaţiu fictiv care pare real prin intermediul 
conectării la un mecanism de impulsuri generate de calculator, în principal vi- 
zuale și auditive. Deocamdată, cele mai cunoscute mecanisme de acest tip sunt 


casca Eyphone cu imagini tridimensionale și mănușile Data Glove care asigură 

senzația de atingere a imaginii. if A : 
Folosind ema ate tehnologice de ultimă oră, cineaștii le administrează și o 

bună doză de fantezie, făcând din realitatea virtuală un punct forte al spectaco- 


I ea ia Tae 


COŞMARUL 


maginea emblematică a copi- 
lului lăsat singur acasă cu 
cheia de gât este înlocuită, în 
zilele noastre, de aceea a co- 
pilului lăsat în compania jo- 
curilor video. Şi una și alta 
vorbesc despre solitudinea celor 
pentru care părinţii nu reușesc să-și 
facă timp. Din această specie face 
parte și eroul peliculei, un adoles- 
cent orfan de mamă care, în aștep- 
tarea unui tată plecat mereu în călă- 
torie de afaceri, își umple vremea vi- 
zionând filme de groază sau jucân- 
du-se cu sofisticate video games. 
Universul horror capătă materiali- 
tate atunci când băiatul işi achizitio- 
nează un nou joc, un CDROM de 
realitate virtuala care promite sa co- 
munice cu inconstientul beneficiaru- 
lui. Un impresionant arsenal de 
efecte speciale este convocat pentru 
a descrie senzatiile tari ale tânărului 
care trăiește experienţa crimei în se- 
rie și nu se poate elibera de coșma- 
rul vinovatiei. Un personaj fantastic, 
Trickster, pătrunde odată cu dis- 
cheta in viata lui si prezenta sa ob- 


Teroare interactivă 


sesivă face și mai spectaculoasă re- 
latia dintre lumea reală și cea imagi- 
nară. 

Trebuie să admitem că semnalul 
de alarmă lansat de Brainscan nu e 
de ignorat: nu lăsaţi copiii să abu- 
zeze de produsele horror, chiar 
dacă ele îi familiarizează cu tehnolo- 
gia de vârf. E un mesaj pe care fil- 
mul ni-l comunică în forma unui 
thriller de o calitate vizuală stima- 
bilă, cu binevenite momente de res- 
piro umoristic. Nu puţini spectatori 
vor fi atrași de starul adolescent al 
peliculei, Edward Furlong care, 
după debutul alături de Arnold 
Schwarzenegger în Terminator 2, a 
devenit unul dintre cei mai bine plă- 
titi actori de la Hollywood. 

Dana DUMA 
m 


Brainscan e Producție: SUA, 1944 e 
Regia: John Flynn e Scenariul: An- 
drew Kevin Walker după o povestire 
de Brian Owens e Imaginea: Fran- 
cois Protat e Cu: Edward Furlong, 
Frank Langella, T. Ryder Smith; 
Distribuit de: Guild film România 


REZULTATELE 
CONCURSULUI CU PREMII 
organizat de NOUL CINEMA 

in colaborare cu ROMANIAFILM 


EDITIA A-IV-A 


a reamintim ca aeeasta editie a fost proiectata dintru inceput ca 
una ceva mai ușoară decât precedenta care fusese, după unele 
păreri, prea dificilă. Așa cum ne așteptam, am primit acum repro- 


suri că întrebările ar fi prea ușoare. 


i, ca să ne amuzăm, vă vom 


spune că rechizitoriul cel mai aspru l-am primit de la un concu- 
rent care a greșit răspunsul al doilea de la prima etapă. Sim- 


plu-simplu, dar au și chestionarele lipsite de dificultate capcanele lor. Oricum, 
ne pare rău pentru cei care au greșit și regretăm că nu avem destule premii 
pentru toți cei care au răspuns foarte bine, unii făcând chiar dovadă de erudiție 


și adăugând o sumedenie de detalii suplimentare. 
Plăcerea de a citi răspunsurile exacte ne-a fost sporită de rândurile de cores- 


pondenta pe care multi, foarte multi, au simţit nevoia să le adauge de această 
dată. Ne-au emoționat în special acei cititori care mărturiseau că s-au îndurat 
cu greu să taie talonul din numărul 4, într-atât au fost de impresionați de calita- 
tea hârtiei. Am simțit din scrisorile voastre că efortul nostru n-a fost zadarnic si 
că putem conta pe voi, cititorii noștri fideli, ca pe niște adevăraţi prieteni. 

Vă invităm pe toți să participaţi la concursul nostru următor, dedicat Cente- 
narului cinematografului. Pentru cei amatori de întrebări ceva mai dificile va fi 
o bună ocazie să-şi verifice cunoștințele cinefile. 

lată și premiile etapei a IV-a: 

1. un tricou „Trapped in Paradise“: Dan-lulius Chiriac, elev (Tulcea) 

2—3. câte o forma de facut gheaţă „Trapped in Paradise“: Nicoleta Lang, se- 
cretară (Brăila) şi St Florica, șomeră (Otelul-Rosu) 

4. un tricou „Trapped in Paradise“: Mirela Voicu, studentă (București) 

5. un ghiozdan „Baby's De Out“: Ovidiu Mara, elev (Blaj, jud. Alba) 

6. un tricou „Babys Day Out“: Carmen-Manuela. Lazăr, elevă, (Bacău) 

7. o sacoşă Baby's Day Out: Reihan Omer, studentă (Constanta 

8. un urs de plus „Miracle on the 34" Street: Dana Barta, elevă (Timisoara) 

9—12 câte un volum „Marilyn, istoria unui asasinat“: Capătă Mihaela Ga- 
briela (Moinești), Nicoleta Paula Soare, studentă (lași), Mariana Nita, somera 
(Brăila) și Camelia Haidu, asistentă medicală (Sighet, jud. Maramureș) 

13—15 câte un volum „Nopțile sălbatice“: Florin Vanga, mecanic (Făgăraș), 
Dumitru Bidiu, student (Suceava), Pircov Marius, elev (com. Voiteg, jud. Timiș) 


lului cinematografic. Este şi cazul filmului Brainscan. 


CAVALERUL 


ând te afli într-o casă ase- 

diată de demoni ce poți 

face, așteptând rezultatul 

bătăliei între bine şi rău? 

Poţi visa, de exemplu. Poţi 

să-ți închipui că dorinţele 
tale cele mai ascunse s-au îndeplinit, că 
ești ceea ce ai dorit intotdeauna să fii, 
că ai găsit ceea ce ai căutat toată viata, 
că ai ceea ce-ţi vrea inima. Ei bine, nu 
vă sfătuim s-o faceţi. Pentru că diavolul 
pune stăpânire pe sufletele umane 
exact în aceste momente, orchestrând 
viziunile unui viitor magnific care poate 
deveni realitate doar dacă-i dai o mână 
de ajutor. Prostituata își închipuie că 
l-a găsit pe Făt-Frumos; alcoolicul se 
află într-un bar plin cu toate băuturile 
lumii, servit de chelnerite cam sumar 
îmbrăcate; micuța provincială ajunge 
un top-model care vizitează toate capi- 
talele lumii; copilul citește chiar urma- 
rea poveștii pe care o trăiește în benzile 
desenate găsite în pod și este vrajit de 
ochii diavolesti din aceste desene. 
Umorul irezistibil al unor astfel de 
scene este asigurat si de modul în care 
sunt filmate — ca niște rafinate video- 
clipuri. 

In timp ce personajele visează, coș- 
marul din viata reală continuă. La pupi- 
trul regizoral al unui ingenios film în 
film se află Paznicul Criptei, o creatură 
simpatică și cu simțul umorului celebră 
în America în urma benzilor desenate și 
serialului de televiziune Povestiri din 
Criptă, care au încântat generaţii. (Prin- 
tre admiratori se numără si Robert Ze- 
meckis, multipremiat pentru Forrest 
Gump, acum producător executiv al fil- 
mului). Saltul de pe micul pe marele 
ecran a fost făcut cu succes. Ni s-au 
promis și alte filme din aceeași serie. 
Le așteptăm cu oarecare îngrijorare: 
dacă filmul poate fi regizat de un cada- 
vru viu, cine știe dacă la seria a doua 


ANDRE 


acă mediul marin a furni- 
zat în general cinemato- 
rau zoo-vedete teri- 
iante (ca Moby Dick sau 
rechinul lui Spielberg din 
Fălci), iată că de la o 
vreme încep să apară pe ecran și ani- 
male acvatice mai simpatice. După orca 


e Tina Majorino 
şi irezistibilul André 


Visând printre demoni 


DIAVOLULUI 


cronica nu va veni gata scrisă de un 
strigoi? 


Rolland MAN 
— 
Knight © Producţia SUA, 1995 © Regis: 
Kni a E , 1995 e Regia: 
Ernest Dikerson e Scenariul: Ethan 
Reiff, Cyrus Voris, Mark Bishop e ima- 
ginea: Rick Bota e Cu: Billy Zane, Wil- 
liam Sadler, Jada Pinkett, CCH Poun- 
der e Distribuit de Media Pro 


Binecuvântați animalele 
şi copiii 


din par d. <a Willy iată că o focă (de 
fapt un leu de mare) inmoaie inima pu- 
blicului în André. Si cum ai putea să re- 
ziști văzând-o cum suge din biberon, 
dansează ca la circ sau salvează o fetiță 
de la moarte? 

Bineinteles că povestea infierii ei de 
o familie cu patru copii devine un pre- 
text pentru un inaltator mesaj ecologist: 
protejaţi natura și vietatile sale. i 
auzim adesea acest îndemn nu ne là- 
sam cuprinşi de scepticism privind po- 
vestea irezistibilului André (evident in- 
spirată de una reală). Cine e iubitor de 
animale se va lăsa înduioșat mai ales 
de relaţia dintre foca adăpostită într-o 
cadă de baie și puștii puși pe farse. Un 
motiv în plus de a intra la acest film 
este prezenţa lui Keith Carradine (re- 
marcat de fanii lui în Dueliștii lui Ridley 
Scott) care ne amintește câteva se- 
cunde că e și un bun cântăreț. 


— D.D. 
André @ : SUA, 1994, Turner 
Picture Worldwine e George 


Miller e Scenariul: Dana Baratta e ima- 
ginea: Thomas Burstyn e Cu: Keith 
Carradine, Tina Majorino, Chelsea 
Field e Distribuit de: Guild Film 
România. 


E] oc-nores 


tea servi drept concluzie, aparţine lui 
Yehudi Menuhin: „Enescu era un ro- 


Enescu, o simfonie 
a timpului regăsit 


n citat din- opera „Oedip“ 


oferă de la inceput cheia 
acestui film-portret dedi- 
cat lui George Enescu: 


„omul e mai tare decât 

destinul“. Sunt cuvintele 

unui personaj, dar și cre- 
do-ul acestui muzician căruia Ada Bru- 
maru (scenariul și comentariul) și Nico- 
lae Mărgineanu (imaginea și regia) i-au 
dedicat o impresionantă evocare în va- 
rianta franceză. 

Nurheroasele mărturii despre Enescu 
consemnate pe peliculă converg înspre 
aceeași opinie: este o personalitate em- 
blematica pentru spiritualitatea româ- 
nească. Pentru muzicologul Harry Hal- 
breich, „Rapsodia română“ exprimă 
specificul nostru, „nervos și melanco- 
lic“ în același timp iar artistul este im- 
portant în primul rând ca „muzician eu- 
ropean universal, făcând legătura între 
Estul și Vestul Europei“. Compozitorul 
Manuel Rosenthal își amintește de „so- 
noritatea unică a viorii sale“, solistul 
Serge Blanc îl descrie ca pe un „mare 
muzician și profesor“ iar dirijorul Char- 
les Bruck declară că „Oedip“ este „una 


colului“, Cornel Taranu vorbește despre 
„Simfonia de cameră nr. 33“, un „cân- 
tec de lebădă”, dar și o piesă de mare 
modernitate, această idee fiind întărită 
de mărturia lui Alain Paris, muzicolog 
parizian. Toate aceste declaraţii recre- 
ează un personaj fascinant și un artist 
exemplar într-o peliculă care nu face 
caz de erudiție dar impune prin bogăția 
informaţiilor și decenta tonului. Cea 
mai emoţionantă declaraţie, care ar pu- 


mantic și un vizionar: el a inventat o 
lume a lui personală“. 


Apocalypsis 
cum figuris 


upă extrem de interesan- 
tul portret dedicat lui Au- 
reliu Manea — avangar- 
distul prin excelență al 
teatrului românesc con- 
temporan, tânărul cineast 


La trei ani de existență, 
Studioul Video al Ministerului Culturii 
ne propune ultimele sale realizări. 


Am ales patru dintre ele: 


Când fotografii 
erau pictori... 


i realizau portrete ale ma- 
rilor dregători, ale domni- 
torilor, regilor și reginelor. 
Dar nu numai ale lor. Pot 


Vârstele anului, 
vârstele omului 


unoscând mediul rural cu 
acuratețea documentaris- 
tului, Felicia Cernăianu a 
găsit o inspirată formulă 
sinestezică pentru a pre- 
zenta Salonul national de 


Gheorghe Preda configurează în teh- 
nica video profilul unui alt creator, 
plasticianul Marcel Chirnoag 
acceptat să-și interpreteze propriul 
„rol“. Regizorul isi declară afinitatile cu 
lumea artistului, înțelegând să-l infati- 
şeze ca parte integrantă a operei sale. 
El găsește un inspirat echivalent vizual 
al efortului imaginativ, sugerând un pa- 
ralelism între labirintul spiritual și un 
subteran de beton din existența coti- 
diană. Când iese însă la lumină din 
această singurătate dezolantă, artistul 
dă peste un câmp pustiu bântuit de 
zgomotul unui helicopter invizibil, dar 
totuși foarte prezent. O hăituire fara 
scăpare, fără speranță. O metaforă tră- 
dând capacitatea creatorului de a ex- 
prima coșmarul subconștientului colec- 
tiv. Aparatul de filmat alunecă pe su- 
dintre primele șase capodopere ale se- prafata 
tiar sinistru, realizat într-un șocant 
amalgam expresionist-energetic și su- 
prarealist-exuberant. O vitalitate mor- 
bidă asumată în ordinea unor spirite în- 
rudite și invocate adesea de plastician: 
Dante, Bosch, Goya, Rilke. Tensiunile 
tenebroase conţinute de jocul formelor 
contorsionate sunt eliberate prin reflec- 
tarea sugestivă a unui apocalips de fie- 
care zi. 


ă, care a 


vedem istoria. 


ravurilor fantaste ale unui bes- 


I.C. 


TREPTE CĂTRE TEATRUL DE MÂINE è O coproducție Pan Oceanic — Fundația 
Arte Vizuale — TVR — Departamentul Arte — UNITER — Teatrul de marionete Arad 


e Un film de Florin Mihăilescu è | 


inea: Corina Tudose e Montajul: Victorita Nae 


e Cameramani: Corina Tudose, Florin Mihăilescu, Alexandru Goldgraber. 


Exerciţii de comunicare 


a orice lucru frumos și temeinic 

împlinit, filmul lui Florin Mihăi- 

lescu te îndeamnă mai degrabă 

să te bucuri de el în tăcere, de- 

cât să-l „vorbești“, să-l analizezi, 

„să-i dezvălui, adică, taina împli- 
nirii. Cu atât mai mult cu cât, însăși „intâm-. 
plarea“ care l-a provocat — lucrul lui Andrei 
Serban cu tinerii actori, la Arad, in vara lui 
1994 — ţine de o taină: drumul spre starea de 
creaţie... Simplu ar fi de spus că Trepte către 
teatrul de mâine este, de fapt, rezultatul unei 
întâlniri fericite între două modalități de expri- 
mare artistică — teatrul și filmul — întâlnire la 
care suntem luaţi martori și partasi în același 
timp. Un exerciţiu de comunicare, prin inter- 
mediul unor exerciții de lucru asupra fiin- 
ei-instrument numită actor. Fascinant este 
nsă felul — spontan aș spune — în care ideile 
care stau la baza acestor exerciţii, considerate 
de Andrei Șerban a fi „pentru teatru și numai 
pentru teatru“, își depășesc funcţia profesio- 
nală, „cad“ si răsună cu folos în viata noastră 
cea de toate zilele. Începând chiar cu 
ideea-pilot, de la Seami cetire, de „floare — 
citește: har, talent, înzestrare — ce trebuie 
păstrată proaspătă 'din copilărie la maturitate, 
până la bătrânețe și dincolo de moarte“, idee 
care îl urmărește pe Andrei Șerban, așa cum 
el o urmează, de o viata. Dar ideea de sinceri- 
tate înțeleasă ca noţiune vie, legată de marea 
energie vitală si ideea de reflectare în celălalt, 
pentru a-l înțelege ca și cum ai fi în pielea lui 
dar, mai cu seamă, ideea de „impreună“, de 
cerc în care nu te poţi evidenția decât dacă si 
celălalt, și ceilalți, se evidenţiază, să fie ele 
oare ele rezervate teatrului și numai teatrului? 


Nu cred. Ele sunt doar idei uitate — sau pier-. 


dute — în vâltoarea unei vieţi năpădite de 
false idei și de false valori, idei capitale, nece- 
sare nu doar fiintei-actor, dar și fiinţei pur si 


Eva SÎRBU 
(Continuare în pag. 23) 


Cel mai bun spectacol - 
Andrei Serban 


în regia lui Florin Mihăilescu 


ăzând spectacolele lui Andrei Șerban 
am avut adesea impresia că asist la un 
puzzle de exerciţii în care luciditatea 
cenzurează emoția. Paradoxal, această 
suită de exerciţii redate prin „ochiul“ lui 
Florin Mihăilescu (asistat la montaj de 
Victorita Nae și la cameră de Corina Tudose și Ale- 
xandru Goldgraber) mi-a dat sentimentul unui spec- 
tacol unitar în care tehnicitatea degajă o creativitate 


explozivă. a DARIAN 
(Continuare în pag. 23) 


Clubul cinefililor 


La institutul Francez a luat ființă din luna 
februarie Clubul cinefililor, la inițiativa criticu- 
lui Alex. Leo Şerban. „Nașul“ clubului este 
marele cineast rgian Otar loseliani, venit 
special de la Paris pentru inaugurarea lui (vezi 
și Noul Cinema nr. 4/95). Prima selecţie a cu- 
prins două filme de Eric Rohmer, Poveste de 
lamă (1991) și Genunchiul lui Claire (1970), 
iar invitat special a fost publicistul George 
Pruteanu care, cu verva sa binecunoscută, a 
vorbit despre Aurora Cornu, prima soţie a lui 
Marin Preda, care are un rol esenţial în mai 
vechiul film al lui Rohmer. În mai/iunie au fost 
programate alte filme importante: Milou in mai 
Yesai de Louis Malle (despre muzica lui 

téphane Grappelli fiind invitat să vorbească 
jazzman-ul Mihai lordache), india Song (1974) 
de scriitoarea-cineasta Marguerite Duras si 
Céline et Julie vont en bateau (1974) de Jac- 


ques Rivette. Clubul isi propune sa continue 
ială 


politica „puţin “ inițiată, în ritmul 
de două filme pe lună. z 


fi văzuţi în clișeele rămase 

din secolul trecut tot felul 
de oameni, „de la mic la mare și la 
foarte mare“ — cum sună titlul unuia 
dintre capitolele filmului 
Francisc Mraz, pe un scenariu sqgimee 
regizor împreună cu Radu lonescu și 
loan Spătaru. Copii, doamne, ofițeri din 
Ploiești, republicani de la Ploiești, poli- 
ticieni, elevi, scriitori, parlamentari — 
chipuri anonime sau chipuri ale istoriei 
aflate în colecţiile Bibliotecii Academiei 
Române pe care le contemplăm peste 
decenii cu uimire: oare așa arătau stră- 
bunicii noștri? Mergeau și ei la foto- 


raf? 

În imaginile îngălbenite de timp între- 
ica istorie — străzi, 
magazine, fabrici care astăzi arată altfel 
sau au dispărut —, dar și marea istorie 
— „Suveniruri din resbel“ stă scris 
coperta unui album din vremea Răz- 
boiului de independenţă. Traversăm nu 
numai timpul, ci și spațiul — Emil Ra- „Să păstrez ceea ce a fost frumos, de 
covita in Antarctica. „Fotografia este o 
artă?“ se întreabă realizatorii în final. O 
artă a memoriei, în mod sigur. Cum tot 
cu artă realizatorii au făcut din fotogra- 
fii adevărate personaje de film. 


pictură naivă — 1993, asigurându-și co- 
laborarea -poetei Constanta Buzea, a 
operatorului Silviu Anghel și, nu în ulti- 
mul rând, a actriței Leopoldina Bălă- 


realizat de  nuţă. 


Descriptivismul specific artei narative 
este detaliat cinematografic, însoțit de 
lirismul unei confesiuni-profesiune de 
credință a unui autor generic. Un gest 
generos de restituire, de reinglobare a 
acestor opere în fondul comun de sen- 
sibilitate, întru celebrarea vieţii sub 
toate formele ei domestice, de la habi- 
tudinile vieţuitoarelor gospodăriei până 
la comportamentul social al oamenilor. 

Optica spontană, intuitivă a pictorilor, 
harul caracterizat prin simplitate și sin- 
ceritate, naturalete și directete este pus 
în evidenţă prin optica cineastei, elabo- 
rată într-o manieră discret compara- 
tistă, menită a sugera circuitul Artei în 
Natură, regăsirea matricei ingenuitatii 
și a candorii. 


aceea pictez!“ Afirmația se reverberează 
în fiecare secvență care ilustrează 
această călătorie în universul artei 
naive ce pune semnul egalitățiii între 
real-fantastic-ironic. 


R.M. I. C. 


Europa - Cinema 


@ În luna aprilie Cinemateca română i-a avut 
ca oaspeţi pe doi tineri regizori greci: George 
Constantoupoulos (n. 1964) și George Dimitrelos 
(n. 1951). Primul — un pasionat al poveștilor cu 
Dracula, care intenţionează să filmeze un docu- 
mentar pe această temă în România — a prezen- 
tat două scurt metraje: Ușa deschisă (premiat la 
Festivalul de la Drama, în 1991) și Tatuajul albas- 
tru. lar Recquiem aeternum al lui Dimitrelos este 
un eseu cinematografic care a câștigat premiul | 
la festivalul de la Waterloo. 


e Zilele filmului ceh au constituit evenimentul 
cinefil al începutului lunii mai, programand: cinci 
filme realizate după 1991. Dacă două dintre ele 
au fost mai degrabă dezamăgitoare — un Jiri 
Menzel obosit și lipsit de verva-i caracteristică în 
Opera de trei parale, după Vaclav Havel și Ceta- 
tea de Dragomira Vihanova (premiul FIPRESCI la 
San Sebastian, 1994), o parabolă greoaie — cele- 
lalte trei s-au constituit in plăcute surprize. 
Școala primară de Jan Sverâk, nominalizat la Os- 
car în 1992, este cronica amuzantă și ingenios ar- 
ticulată a vieții unor elevi în anul școlar 1945—46, 
imediat după război. Lecţia Faust de Jan Svank- 
majer îmbină cu măiestrie secvențe de animaţie, 
alături de actori si marionete. lar Roman insân 
rat de Jaroslav Brabec — filmul pe care îl prefer 
din întreaga selecție — este o irezistibilă parodie 
a romanelor senzaţionale din sec. XIX, realizat ca 
o trecere în revistă a tehnicilor cinematografice 
de la apariţia filmului până astăzi. 


e După ce, în 1994, ne-a prezentat A doua pa- 
trie al lui Edgar Reitz, Institutul Goethe a progra- 
mat acum prima parte a cronicii filmate de acest 
regizor, acoperind peste 60 ani (1919—82) din is- 
toria Germaniei, asa cum este ea reflectată de 
destinele locuitorilor satului fictiv Schabback; din 
Hunsruck. Heimat, un film în 11 capitole este un 
seria! atipic, care pune în scenă istoria și care re- 
uşește să deturneze clișeele genului, chiar atunci 
când le utilizează. 


„Orice actor C w lă t ee 
un ave ae a a OI ll 
El vinde iluzii.“ 


Laurence. Olivier Vi VI en L e igh 3 


ecembrie, 1934. O tânără 
Ps] La vremea din înalta societate londo- 
pasiunilor romantice on si tack 2 corm in 
in Lady Hamilton teatru, vede o piesa numi- 
tă Thbatre Royal, în regia 
lui Noel Coward. Rolul principal este 
deținut de un tânăr actor care nu reu- 
sise să ajungă o vedetă, în ciuda unui 
fizic agreabil si anilor in care muncise 
din greu pe diverse scene. Piesa nu era 
cine știe ce. Şi totuşi, tânăra a fost pro- 
babil extrem de impresionată. Întorcân- 
du-se spre o prietenă a sa, ea îi spune: 
„lată-l pe bărbatul cu care mă voi căsă- 
tori!“ 

„Prostii“, răspunde prietena. „E deja 
însurat. Si tu ai o familie!“ 

„Nu contează“. Fata zâmbește obraz- 
nic. „O să mă mărit cu el". 

Cinci ani mai târziu, Vivien Leigh se 
căsătorea cu Laurence Olivier la Santa 
Barbara, California. Evenimentul tre- 
buia să rămână secret. Ea era deja ve- 
deta care câștigase un Oscar pentru ro- 
lul din filmul cu cel mai mare succes și 
totodată cel mai scump din cele pro- 
duse la Hollywood până în acel mo- 
ment - Pe aripile vântului. El era un ac- 
tor de teatru care îi impresionase pe 
spectatori si îi socase pe critici inter- 
pretându-l pe Shakespeare în spiritul 
secolului 20. Cei doi formau cuplul so- 
cotit cel mai fermecător și talentat din 
lumea spectacolului. 

Dar cum au ajuns atât de departe 
într-un răstimp atât de scurt? Căile pe 
care le-au urmat erau cât se poate de 
diferite. Născut în 1907, Laurence Oli- 
vier era fiul, nepotul și strănepotul unor 
pastori protestanți săraci, dar devotați 
bisericii. La bătrâneţe, el mărturisea ca 
nu i-a plăcut niciodată cu adevărat să 
fie actor: „Asta doar pentru că nu pot 
să gust pe de-a-ntregul o plăcere. E o 
reminiscență puritan". Vivien Leigh - 
născută Vivien Mary Hartley în 1913 - 
era fiica unei familii bogate care cu- 
treierase toate staţiunile de lux ale Eu- 
ropei. Educatia pe care o primise o fa- 
cea să creadă că viata e o distracție 
continuă. 

Olivier a cam flămânzit în timpul stu- 
diilor sale de artă dramatică. Zece ani a 
învățat meserie interpretând roluri pen- 
tru care era prost plătit în piese oare- 
care și filme cu buget redus. Avea deja 
30 de ani când s-a făcut cu adevărat re- 
marcat în roluri shakespeariene la Old 
Vic. Leigh nu avea răbdarea necesară 
să urmeze o școală de teatru. A aban- 
donat chiar de două ori cursurile de la 
Royal Academy of Dramatic Art. În 
schimb, avea o voinţă de fier și știa să 
profite de orice ocazie. În 1935, la un 
an după primul ei rol de numai o re- 
plică, obținea rolul principal pe o scenă 
londoneză în The Mask ot Virtue, ajun- 
gând vedetă peste noapte. 4 


S-au întâlnit în 1938. Alexander 
Korda - producătorul de origine ungară 
care a dominat industria britanică de 
film în anii '30 - i-a distribuit ca tineri 
îndrăgostiți într-un banal film de aven- 
turi, Fire Over England. Olivier era că- 
sătorit cu actrița Jill Esmond; aveau jun 
fiu. Leigh era căsătorită cu avocatul 
Leigh Holman; aveau o fiică. Numai că, 
în ultimile zile de filmare, tinerii actori 
i-au mărturisit producătorului un se- 
cret: „Ne iubim. Si vrem să ne căsăto- 
rim“. „Terminaţi cu prostiile“, le-a răs- 
puns Korda. „Toată lumea a observat. 
Eu mi-am dat seama de săptămâni în- 
tregi“. 

În Anglia anilor '30 divorțul însemna 
un scandal proporţii. Adulterul era 
acceptat atâta vreme cât era ținut în se- 
cret. Au trebuit să treacă trei ani până 
când Leigh și Olivier să se poată căsă- 
tori. Dar până atunci au lucrat împreu- 


sentimentale: 
Laurence Olivie 


Se 


4 a Alături de alti parteneri: 
în Waterloo Bridge 
(cu Robert Taylor); 

în La răscruce de vânturi 
(cu Merle Oberon) 


na. 21 Days (1937) era un film tare plic- 
ticos. Pentru a-și omori timpul, actorii 
flecăreau despre ce se mai întâmplă la 
Hollywood. Producătorul David O. Sel- 
znick cumpărase drepturile pentru 
best-seller-ul Pe aripile vântului al scri- 
itoarei Margaret Mitchell. Toate vede- 
tele feminine doreau rolul frumoasei 
sudiste plină de temperament, Scarlett 
O'Hara. Cineva a sugerat în glumă că 
Olivier ar fi potrivit pentru rolul iubitu- 
lui ei, Rhett Butler. „Larry n-o să-l 
joace pe Rhett“, a răspuns Vivien. „Dar 
eu o să o joc pe Scarlett. Veţi vedea“. 

Ideea li se părea tuturor prea ridicolă 
pentru a o lua în serios. Vivien erao 
necunoscută în America. În 1938 cei de 
la Hollywood au venit cu o ofertă, dar 
nu pentru ea, ci pentru Olivier. Regizo- 
rul William Wyler îi propunea rolul lui 
Heathcliff din ecranizarea romanului lui 
Emily Bronté, La răscruce de vânturi. 
Era un mare risc. Lumea încă nu uitase 
dezastrul din 1933, când Olivier fusese 
distribuit ca iubitul Gretei Garbo din 
Regina Christina. Garbo îl concediase 
după prima zi de filmare. Wyler nu nu- 
mai că îi dădea o a doua șansă lui Oli- 
vier, dar se gândise și că Leigh ar putea 
interpreta rolul Isabella — soția maso- 
chistă care se tine după Heathcliff în 
timp ce acesta o urmărește pe sălbatica 
și nehotărâta Cathy. Ce a răspuns Vi- 
vien? „Ori Cathy, ori nimic!“ Wyler i-a 
spus acestei fete prostute și nerecunos- 
catoare să nu se aștepte vreodată ca 
Hollywood-ul să-i ofere un rol mai bun. 
Și totuși, Vivien a traversat oceanul 
pentru a fi alături de Olivier, neuitând 
să ia cu ea și un exemplar din Pe ari- 
pile vântului. 

Până în acel moment, toate actrițele 
cunoscute fuseseră rând pe rând pro- 
puse și respinse — Bette Davis, Joan 
Crawford, Katharine Hepburn, Carole 
Lombard etc. Și atunci, ce speranţe pu- 
tea avea Vivien, fie și pentru a da o 
probă? Ea și-a regizat o „probă“ în stil 
propriu. Impresarul lui Olivier era 
Myron Selznick — fratele producătoru- 
lui. În seara în care au început filmările 
— secvenţa incendierii Atlantei — Leigh 
a mers pe platouri însoţită de Olivier și 
Myron. „David“ — spuse impresarul fra- 
telui său — „ţi-o prezint pe Scarlett 
O'Hara!“ 

„Nu e deloc surprinzător că ea a fă- 
cut un rol mare“, a spus actorul Brian 
Ahern. „Vivien si Scarlett erau atât de 
asemănătoare!“. De fapt acesta e secre- 
tul farmecului lui Leigh. Interpretand-o 
pe Scarlett O'Hara, Vivien se juca pe 


sine, o tânără încăpățânată. În rolurile 
de mai târziu se interpreta pe sine, îm- 
bătrânită, tragică. N-avea nici o impor- 
tanta că nu putea să facă fata altor ro- 
luri. Era incomparabilă interpretându-se 
pe sine. 

Olivier era exact contrariul. Un tehni- 
cian strălucit, dar impersonal, putea 
juca orice rol, dar nu si pe sine. Intr-un 
interviu el a mărturisit că nici măcar nu 
știe prea bine cine e. In orice clipă a 
vieții — pe scenă, pe ecran, acasă, ală- 
turi de Leigh — el „juca“. 

Leigh și Olivier nu se simțeau bine 
când erau despărțiți. Dar la Hollywood 
era greu să fie distribuiți împreună. În 
1940 Olivier a apărut în două filme cla- 
sice — Rebecca și Mândrie și prejude- 
cată. Deși câștigase un Oscar, Leigh a 
fost respinsă în ambele cazuri. El s-a 
trezit alături de Joan Fontaine și Greer 
Garson; Vivien a fost nevoită să joace 
în siroposul Waterloo Bridge. Cel de-al 
treilea și ultimul film realizat împreună 
a fost Lady Hamilton (1941). Era curată 
propagandă din timpul celui de-al doi- 
lea război mondial deghizată în film is- 
toric: de altfel filmul preferat al lui Win- 
ston Churchill. În Rusia filmul a avut un 
asemenea succes încât aristocrata 
Leigh a ajuns fata cu fotografia căreia 
dormeau sub cap soldaţii Armatei Roșii. 
Spectatorul modern se află în fata unei 
probleme însă: Leigh și Olivier par a nu 
juca în unul si același film. În rolul Lor- 
dului Nelson, eroul care l-a bătut pe 
Napoleon, Olivier este rece, rigid, nea- 
trăgător — probabil așa cum era un ge- 
neral britanic din secolul XVIIII. El nu 
reușește să implice publicul în povestea 
sa de dragoste. În rolul scandaloasei 
amante a lui Nelson, Leigh o joacă pur 
și simplu pe Scarlett O'Hara vorbind cu 
un accent englez și în alte costume. 
Dar hipnotizează publicul. 

Dezamagiti de cinematograf, soții 
Olivier se întorc pe scenă. În 1940, Oli- 
vier regizase un fastuos spectacol cu 
Romeo și Julieta, in care apărea alături 
de soția lui.A avut una dintre cele mai 
vulgare campanii publicitare din istoria 
teatrului — „Puteți vedea o pereche 
care se iubește în realitate făcând dra- 
goste în public!“ Ciudat totuși, specta- 
colul a fost un dezastru. Dramaturgul 
Noel Coward i-a întâmpinat pe cei doi 
la o petrecere new-yorkeză cu cuvin- 

‘tele: „Dragilor! Dar cât curaj ati avut să 
vă aratati în public!“ 


În timpul războiului soții Olivier au 
avut buna idee să revină în Anglia. În 


următorii 15 ani ei au fost „familia re- 
gală” a teatrului. Şi totuși, gloria nu era 
niciodată împărţită în mod egal. Fiecare 
piesă era un triumf fie pentru el, fie 
pentru ea — niciodată pentru amândoi. 
In 1953 au jucat în comedia bulevardie- 
ră The Sleeping Prince de Terence Rat- 
tingan. Criticii au aclamat-o pe Vivien 
în rolul dansatoarei care îl seduce pe 


printul-mostenitor al unui fantezist re-. 
gat al Carpathiei. Dar cum putea ma-' 


rele Olivier să-și piardă timpul într-o 
asemenea aiureală? Doi ani mai târziu, 
ei au apărut ca Lord şi Lady Macbeth în 
întunecata tragedie shak riană. Cri- 
ticii l-au proclamat pe Olivier ca cel 
mai bun Macbeth al epocii. Despre 
Leigh au spus că este total lipsită 
profunzime. 

Asocierea celor doi funcționa perfect 
din punctul de vedere al faimei și publi- 
citatii. Leigh era gazda perfectă pentru 
strălucitoarele petreceri date la reșe- 
dinta lor din provincie, Notley Abbey. 
Olivier a fost innobilat, astfel ca in 1947 
ei au devenit Sir Laurence si Lady Oli- 
vier. Dar Leigh avea o dorinţă arzătoare 
pe care nu și-a putut-o îndeplini nicio- 
dată — să devină o mare actriță clasică. 
Ceea ce Olivier își dorea și nu putea 
avea era însă și mai frustrant — copii. 
Ca și Scarlett O'Hara, Leigh era lipsită 
de instinct matern. Dar, de dragul lui, a 
încercat. Au urmat însă două avorturi 
spontane, in 1944 si 1956. Încetul cu în- 
cetul, frustrările lor au început să-i des- 
partă. Leigh nu a apărut în nici unul din 
filmele trilogiei shakespeareane — 


„Actriţa care o joacă 
pe Scarlett 
trebuie să fie electrizantă 
şi posedată 
de diavol“. 


George Cukor 


Henry V (1944), Hamlet (1948), Richard 
MI (1956) — care rămâne cea mai im- 
portantă parte a creaţiei cinematogra- 
fice a lui Olivier. Ea a încercat pe cont 
propriu filme ambitioase — Caesar şi 
Cleopatra (1945), Anna Karenina (1948) 
— dar ambele au fost eșecuri costisi- 
toare. 

În 1949 Olivier a pus în scenă Un 
tramvai numit dorință de Tennessee 
Williams — mare succes pentru Leigh 
în rolul Blanche du Bois. A fost apo- 
geul carierei sale și,totodată,începutul 
sfârșitului. Blanche era doar o Scarlett 
îmbătrânită, transpusă într-o lume mai 
dură si mai cinică. Betiva; obsedată se- 
xual, în pragul nebuniei — iată un rol în 
care Leigh nu se putea juca iar pe sine. 
Atunci s-a transformat chiar ea în Blan- 
che. Leigh fusese întotdeauna o fire in- 
stabilă. In 1953, la un an după ce obti- 
nuse un al doilea Oscar pentru transpu- 
nerea cinematografică a piesei Un 
tramvai numit dorință, a suferit o de- 
presiune nervoasă. Olivier, care își im- 
pusese în viata o disciplină riguroasă și 
un strict autocontrol, nu a fost în stare 
să facă fata crizelor ei de isterie. Intr-o 
seară a lovit-o efectiv cu capul de pe- 
reti. Apoi a părăsit casa lăsând-o ză- 
când într-o baltă de sânge. Dacă vecinii 
nu ar fi dus-o la spital, poate că cel mai 
distins actor al vremii şi-ar fi sfârșit ca- 
riera într-o închisoare condamnat pen- 
tru crimă. 

În 1960, Leigh și Olivier au divorțat în 
sfârșit. El s-a căsătorit cu o altă actriță, 
Joan Plowright — o ființă banală și în- 
zestrată cu prea mult simț practic. A 
avut în sfârșit familia visată. A devenit 
director la National Theatre. Leigh și-a 
continuat sfâşietoarea paralelă între 
viata și artă. In The Roman Spring of 
Mrs. Stone (1961), rolul ei — cel al unei 
actrițe îmbătrânite obsedată de un gi- 
golo mizerabil — amintea dureros de 
zvonurile privind ultimii ani ai vieții 
sale. 

Leigh a murit de tuberculoză în 1967. 
Olivier i-a supravieţuit 22 de ani. În ulti- 
mii zece ani ai vieţii, el a jucat roluri 
penibile în filme de mâna a șaptea — 
un miliardar american, obsedat sexual 
în The Betsy (1978), Generalul Douglas 
Mac Arthur în Inchon (1982), film des- 
pre războiul din Coreea. A motivat că 
familia sa are nevoie de bani. Dar chiar 
în aceste spanacuri, talentul său este 
evident. Totuși el nu a reușit niciodată 
ceea ce Leigh obținea fără vreyn efort 
vizibil — să vrăjească publicul cu o sin- 
gură privire. Şi așa au rămas: Olivier ne 
provoacă spiritul, Leigh ne tulbură su- 
fletul. 


David MELVILLE 


& După divorț: Olivier in Cabotinul: 


Leigh în Corabia nebunilor 


Să se facă dreptate 
chiar de-ar fi 
să dispară lumea! 


Abţine-te să judeci 
dacă ai îndoieli. 


Nimeni nu poate fi 
socotit vinovat 
dacă nu 
i se dovedeşte 
vinovăția. 


itologia romană a 
personificat în chip 
de zeiţă Justiţia re- 
prezentând-o cu ba- 
lanta dreptăţii in 
mână şi legată la ochi ca semn 
al impartialitatii. Locul dezbate- 
rii publice, agora antică, avea să 
cunoască, in timp, o reductie, fi- 
ind regăsită în instanţa tribuna- 
lului.  Ambianţă înrudită într-o 
oarecare măsură şi cu o sală de 
reprezentații. In fond, ce este 
cadrul procesului dacă nu un 
spectacol care comportă specu- 
latii cognitive, implicând raţiu- 


(Class Action) 


c 
© 
E 
x 
O 
© 
a a 
9 
® 
O 
| 
i 

4 


în 


á 


INSTANTA | 


î nu-l de glumit!) 
S e SP = 


; 
è 
Li 


$ 


T3 


=a 


p 


CINEMATOGRAFICĂ 


„Judecata îi iartă pe corbi şi îi năpăstuieşte pe porumbei.“ 


MICHEL PICCOLI — om al legii psi- 
hopat, seduce doua surori, promite să 
le mărite si să le omoare soții,.inșelând 
companiile de asigurări, totul într-o co- 
medie neagră (Trioul infernal, r. Francis 
Girod, 1974) 

AL PACINO — solitar, contestă siste- 
mul legislativ în privința divorturilor, sa- 
tirizand cu aplombu-i binecunoscut 
tranzacțiile din justiție (Dreptate pentru 
toți, r. Norman Jewison, 1979) 

GERARD DEPARDIEU — poreclit „Le 
President“, emite la televizor dubiile pe 
care le are în legătură cu moralitatea 
clientului său si deci, indirect, isi con- 
testă propriile demersuri (Rive droite, 
rive gauche, r. Philippe Labro — el în- 
susi jurist, atacând în cunoștință de 
cauză magistratura; 1983). 

MICHAEL DOUGLAS — un idealist 
profesionist al baroului dă în vileag un 
grup de judecători ai Curţii Supreme ce 
vor să facă dreptate pe cont propriu re- 
judecând procesele și executând sen- 
tintele cu ajutorul unui criminal plătit 
pri Star Chamber, r. Peter Hyams, 


). 

HARRISON FORD — desi avocat, e 
anchetat ca suspectul numărul unu la 
moartea unei colege (GRETA 
SCACCHI), care îi fusese amantă (Pre- 
sumed innocent, r. Alan J. Pakula, 
1990). 

— strălucit avocat ducând o viata 
opulenta, se trezeste intr-o noapte im- 
puscat, zace in spifal paralizat si amne- 


Juvenal 


zic, apoi trebuie să ia viata de la capăt, 
învățând să pretuiasca dragostea (Re- 
peg Harry, r. Mike Nichols, 1991) 

JAMES WOOD — pe cât de omenos, 
pe atât de lucid, e solicitat de o mama 
coreeană al cărui fiu e închis de opt ani 
pentru crimă (True Believer, r. Joseph 
Ruben, 1990) 

NICK NOLTE — avocat terorizat, el și 
familia sa, de un înrăit puscarias pe 
care, cu ani în urmă, nu-l apărase („din 
oficiu“) corect (Promontoriul groazei, 
r. Martin Scorsese, 1991, remake după 
un film din 1962 în regia lui Jack Lee 
Thompson, cu GREGORY PECK în ro- 
lul avocatului: v. p. 9). 


JOE PESCI — avocat doar de câteva 
săptămâni, șochează prin ținuta sa ex- 
travagantă urbea provincială unde so- 
sește să-şi apere un văr inocent acuzat 
de crimă (Cu vărul Vinny nu-i de glu- 
miti, r. Jonathan Lynn, 1992). 

PAUL NEWMAN — avocat alcoolic ce 
se redresează după o lungă confesiune 
(The Verdict, r. Sidney Lumet, 1992). 

TOM CRUISE — avocat militar ince- 
pător, doar aparent superficial, ascultă 
de intuiţia unei colege sufletiste (DEMI 
MOORE) și apără doi militari dând la 
iveală abuzurile unui superior psihopat 
(Oameni de onoare, r. Rob Reiner, 
1992). 

— proaspăt licenţiat, naiv şi ambițios, 
când crede că și-a găsit slujba visurilor 
sale, descoperă afacerile mafiote ale 


nea, şi speculaţii sensitive, ți- 
nând de intuiţie! Desigur, conse- 
cintele sunt altele. 
Cinematograful, ca şi teatrul, 
de altfel, au profitat chiar de la 
începuturi de acest tip de con- 
flict. Interesul pentru procedura 
stabilirii legalităţii sau ilegalita- 
tii revine mereu pe ecran. In 
anii postbelici drumul a fost des- 
chis şi de succesul ecranizării 
piesei lui Reginald Rose 
Doisprezece oameni furioşi 
(1957). Henry Fonda este de ne- 
uitat în rolul juratului ce în- 
cearcă să-i convingă pe ceilalţi 
11 colegi de nevinovăția unui 
adolescent acuzat că şi-ar fi 
ucis tatăl. Sidney Lumet a reali- 
zat atunci 95 de minute de sus- 
pans absolut fără alte „efecte 
speciale” decât deductiile logice. 
De-a lungul anilor, protagoniş- 
tii marilor sau mai micilor dis- 
pute judiciare — procurorii, ju- 
decătorii, avocaţii, asesorii, ju- 
raţii — au intrat în atenţia sce- 
nariştilor transformându-se in 
eroi de mare atractivitate, dar şi 
de substanță. Se recomandă de 
la. sine îndeosebi câteva inter- 
pretări memorabile ale rolurilor 
de avocat, personajul căpătând, 
de la film la film, valenţe carac- 
teriologice diferite prin aportul 
personalităţii actoricești inves- 
tite ca atare ori în compoziții de 
contre-emploi. Dată fiind natura 
atât de ofertantă a acestui gen 
de partitură, mai recent, ștafeta 
a fost preluată şi de actrițe. 


SI 


~ 


it Pees. 


& Jessica Langi 
(Music Box) 


„Acuzaţii sunt fascinanţi. Ceea ce nu 
inseamna ca faptul de a fi acuzat schimba 
imediat înfăţişarea unui om, dar, cu un 
ochi cat de cat exersat, nu-i greu sa-i 
distingi chiar in mulgime. Au ceva parti- 
cular... ceva seducator. $i nu e doar sen- 


timentul culpabilităţii...“ 


Replică a avocatului 
interpretat chiar de Orson Welles 
său Procesul 
(1963, după Franz Kafka) 


în al 


o Nick Nolte 
(Promontoriul groazei) 


trustului ce tocmai l-a angajat (Firma, r. 
Sydney Pollack, 1993) 

ROBERT DE NIRO — avocat veros, 
vrea să se recicleze organizând gale de 
box si e salvat din infernul acestui me- 
diu corupt de o teribilă iubire (Night 
and the City, r. Irwin Winkler, 1992, re- 
make după filmul regizat de Jules Das- 
sin în 1950 cu RICHARD WIDMARK 
protagonist) 

WILLEM DAFOE — într-un thriller 
erotic, cade în mrejele clientei, o crimi- 
nală în serie, nimeni alta decât irezisti- 
bila Madonna (Corp delict, r. Uli Edel, 
1993 


) 

TOM HANKS si DENZEL WASHING- 
TON — excelenti avocaţi, unul atins de 
virusul HIV, celălalt „de culoare“, îşi 
dau mâna pentru a face să triumfe ade- 
varul intr-un proces pe care ei il inten- 
tează celor ce practică discriminările 
(Philadelphia, r. Jonnathan Demme, 
1993) 


ALAIN DELON — avocat lyonez, se 
întreabă o noapte întreagă dacă tânărul 
său client și-a ucis sau nu părinții (Un 
crime, f. Jacques Deray, 1993) 

JEAN PAUL BELMONDO — distrus 
dupa sinuciderea sotiei in urma cu zece 
ani, isi recapata increderea in sine si 
afecțiunea fiicei implicându-se in an- 
chetarea unui asasinat comis în propria 
casă (L’inconnu dans la maison, r. 
Georges Lautner, 1993) 

SEAN PENN — schimbă destinul 
unui prieten delincvent al cărui avocat 
este, deși se află el însuși angrenat în 
afaceri necurate (Carlito's Way, r. Brian 
De Palma, 1993) 

THIERRY LHERMITTE — apără copi- 
lul — victimă într-un proces de incest 
(L'ombre du doute, r. Aline Issermann, 
1993) 


CHER — expertă a baroului, îşi riscă 
reputaţia și viața ca apărător din oficiu 
al unui vagabond mut și inocent (Sus- 
pectul, r. Peter Yates, 1983). 


% Demi Moore și Tom Cruise (Oameni de onoare) 


& Tom Hanks si Denzel Washington (Philadelphia) 


JACLYN SMITH — ambitioasa si nu 
mai putin sentimentala, pe masura ce 
avansează in carieră, este hartuita de 
polii puterii de stat si capii mafiei (Furia 
ingerilor, r. Buzz Kulik, 1883). 

STEPHANIE ZIMBALIST — se îndră- 
gostește de tânărul delincvent pe care 
trebuie să-l apere în instanţă, îl ajută să 
evadeze și fuge cu el, fiind apoi arestaţi 
împreună. Film inspirat dintr-un caz 
real ce a făcut vâlvă prin anii '80 (Dra- 
goste in fuga, r. Gus Irikonis, 1985) 

JESSICA LANGE — trăiește un ade- 
varat cosmar descoperind adevarul des- 
pre tatal ei, acuzat de crime impotriva 
umanităţii în al doilea război mondial, 
și pe care ea se angajase să-l apere 
convinsă de nevinovăția lui (Music Box, 
r. Costa Gavras, 1990). 

CARRE OTIS — la început de ca- 
rieră, are o aventură pasională cu un 
tânăr om de afaceri cu gusturi extrava- 
gante (Orhideea sălbatică r. Zalman 
King, 1990 — film „nerecomandat mi- 
norilor“ la TVR!) 

DONNA MILLS — nostimă avocată, 
işi găsește fericirea conjugală mult vi- 
sată alături de tânărul ei secretar (Bă- 
trâna domnișoară, r. Joseph L. Scanion, 
1990). 

KELLY LYNCH — avocată complice a 
unui gangster periculos pe care-l ajută 
să evadeze (Desperate Hours, r. Mi- 
chael Cimino, 1991, remake al unui film 
din 1955 în regia lui William Wyler, cu 
Humphrey Bogart în rolul raufacatoru- 
lui 


) 

MARY ELISABETH MASTRANTONIO 
— o fiică de avocat își înfruntă tatăl la 
bară, ea ca apărătoare, el ca acuzator 
(GENE HACKMAN, Class Action, r. Mi- 
chael Apted, 1991). 

MARIE SOPHIE L., căsătorită tot cu 
un magistrat (FABRICE LUCHINI), își 
etaleaza avatarurile conjugale într-o co- 
medie despre starea sexualității femei- 
lor active din Franţa actuală (Tout ca... 
pour cal, r. Claude Lelouch, 1993) 

REBECCA DE MORNAY — strălucită 
avocată, în ciuda sfaturilor tuturor, ho- 
taraste să apere un bărbat acuzat ca 
şi-a ucis soția (Guilty As Sin, r. Joel 
Schumacher, 1994) 

EMMA THOMPSON — redeschide 
dosarul unui tânăr irlandez condamnat 
pe nedrept ca terorist și, tenace, timp 
de ani de zile, este moralmente alături 
de el până va izbuti să-l elibereze si 
reabiliteze (In numele tatălui, r. Jim 
Sheridan 1993) 

JULIA ROBERTS — studentă la 
drept, investigând circumstanţele morţii 
a doi magistrați ai Curţii Supreme, des- 
coperă o afacere ce implică și Casa Al- 
re (Dosarul Pelican, r. Alan J. Pakula, 


993) 

SUSAN SARANDON — o mamă des- 
partita de copiii ei, avocată proaspăt 
vindecata de alcoolismul la care au îm- 
pins-o propriile necazuri familiale , se 
devotează noului ei client, un băiețel ce 
o angajează fiind chiar însuși martorul 
cheie într-un proces de crimă (Clientul, 
r. Joel Schumacher, 1994) 

CATHERINE ALVAREZ — „Şantajul 
nu este de natură sexuală, ci e o pro- 
blemă de putere“ — pune punctul pei 
avocata expertă și cu nume predestinat 
(Roma Maffia!), angajată de protagonis- 
tul-victima (Hartuiala sexuală, r. Barry 
Levinson, 1994) 


Grupaj realizat de 
Irina COROIU 


17 


ILM FA 


ll. Richard Gere, Julia Roberts, Hector Elizondo 
și regizorul Garry Marshall vor începe filmările (in luna octom- 
brie) la Pretty Woman li. Până atunci, Julia va juca — alături 
de Liam Neeson, Stephen Rea — în biografia filmată a lui Mi- 
chael Collins, eroul luptei pentru independenţa Irlandei, regia 
Neil Jordan. (v. nr. 5/95). 


Din nou Buddha. De astădată, cel care va fi prințul Sid- 
dhartha este Jason Scott Lee. Regizorul se numește Ron 
Fricke, iar filmările vor avea loc în India, Nepal și Thailanda. 
Scenariul este semnat de Robert Bolt (Lawrence al Arabiei, 
Doctor Jivago, Mission) care, din păcate, nu va vedea rezulta- 
tul muncii sale, pentru că a decedat la 20 februarie anul 
acesta. Noua versiune Buddha urmează celei semnate de Ber- 
nardo Bertolucci cu Keanu Reeves în rolul titular. 


Arnold Schw: care n-a mai făcut nimic de la 
Junior, a ezitat între mai multe propuneri de scenarii. S-a decis 
pentru Eraser unde va fi un poliţist implicat în programul de 
protecție a martorilor. Regizor: Chuck Russell (The Mask) 


Refuz. În ciuda triumfului la decernarea premiilor Oscar 
(vezi nr. 4/95) șansele de a vedea seria a doua a lui Forrest 
Gump rămân incerte. Tom Hanks crede că acest lucru este lip- 
sit de interes. „Voi spune din nou «viata este ca o cutie cu 
bomboane de ciocolată» atunci când Sean Connery va spune 
si el «Numele meu este James Bond»". Scurt și cuprinzător. 


Colaborare. Primul film realizat de Sean Penn, The In- 
dian Runner îi fusese inspirat de unul din cântecele lui Bruce 
Springsteen, Highway Patrolman, extras de pe albumul Ne- 
braska. Petru cel de-al doilea film al său, The 
Sean Penn a reușit să-l convingă pe „Boss“ — cum este supra- 
numit Springsteen — să compună câteva melodii. Interpreţi vor 
fi: aa Nicholson, Anjelica Huston si Robin Wright (soţia lui 
Penn). 


Nick Nolte a primit întăriri. Melanie Griffith, John Mal- 
kovich, Michael Madsen, Jennifer Connelly, Andrew McCarthy, 
Chazz Palminteri si Chris Penn se alătură lui Nick Nolte pe ge- 
nericul filmului Mulholland Falls (r. Lee Tamahori), o poveste 
polițistă din anii '50, despre o brigadă special creată pentru 
lupta împotriva crimei organizate în Los Angeles. Alături de 
aceștia vor avea scurte apariții Bruce Dern, Daniel Baldwin, 
Cary Elwes, William Peterson. Lume multă, lume bună. 


Reintoarcere in Vietnam. Tom Cruise și Oliver Stone re- 
fac echipa de la Născut pe 4 iulie pentru un proiect intitulat A 
Bright Shining Lie. Scenariul este inspirat din amintirile unui 
ziarist american corespondent pe frontul din Vietnam. 


__, Ryan O'Neal 
și Farrah Fawcett — 
un cuplu turbulent: 
in 15 ani 
tot atâtea 
A împăcări 
` şi- despartiri. 
Griffin, 
fiul lui Ryan, 
calcă apăsat 
pe urmele tatălui 


Un văduv greu 
de consolat: 
Pierce Brosnan, 
cel mai recent 
James Bond b 


În semn de solidaritate 
cu bolnavii de sida, Sharon Stone 
poartă si ea celebra „fundiță rosie“ 


SIMBOL 


Fundita rosie pe care actori 
celebri (dar nu numai ei) o 
poarta la rever din ce in ce 
mai des in cursul unor mani- 
festari artistice sau gale de 
binefacere a fost creată in 
1991 de către artistul new 
yorkez Patrick O'Connell de 


e Lisa Bonet (Curbe peri- 
culoase) dupa ce a divorțat 
de cântărețul Lenny Kravitz 
(actualul iubit al Vanessei Pa- 
radis) s-a refugiat impreuna 
cu fiica ei, Zoe, la Los Ange- 
les. Acolo, Lisa și-a găsit feri- 
cirea alături de Brian Kest, 
profesorul ei de yoga. 

e Fericirea și-a găsit-o și 
Pierce Brosnan (James 
Bond) alături de avocata De- 
nise Bowmount. Actorul, ră- 
mas văduv acum doi ani, a 
cunoscut pe tânăra om al le- 
gii la o serată pusă la cale de 
prietenii lui, tocmai cu scopul 
de a-l consola. 

e Griffin O'Neal,fiul lui 
Ryan (vă mai amintiți Love 
Story?) a fost arestat de cu- 
rând pentru agresarea şi 
ameninţarea logodnicei sale 
Lyn Marie, manechin. Cel 
care a chemat poliţia n-a fost 
altul decât tatăl său, convins 
că o scurtă „vacanţă“ în spa- 
tele gratiilor îi va face bine. 
Griffin nu este la primul 
scandal de acest fel si apro- 
piatii lui spun de altfel, că 
seamănă cu tatăl său. Aşchia 
nu sare departe de trunchi. 

e Robert De Niro a trecut 
cu bine testul. Nu unul oare- 


la Visual Aids Association. 
De atunci arborarea micului 
însemn a devenit „un fapt 
aproape banal“, după cum 
observa Rob Lowe. „in 
schimb daca nu o porţi este 
considerat un gest aproape 
infamant“ adaugă Geena Da- 
vis. „Motivul“ funditei nu este 
însă nou. În 1979 ea era pur- 
tată în semn de solidaritate 


care, ci pentru stabilirea pa- 
ternitatii. Dat in judecată de 
una din tinerele sale cuceriri, 
Helena Lisandrello, actorul a 
acceptat testul in urma caruia 
a dovedit că nu el este tatăl 
fetitei Nina Nadejda. De reti- 
nut că De Niro, generos, a 
semnat totuși un cec sub- 
stantial pentru micuța Na- 
dejda. „O să-i prindă bine 
când se va mărita“ a adăugat 
el. 

e Poliția din Santa Monica 
a arestat pe un fotograf aflat 
în posesia a 131 fotografii re- 
prezentând-o pe Demi Moore 
în atitudini mai mult decât 
deocheate. „Aveam doar 17 
ani și încercăm să supravietu- 
iesc în jungla de la Hol- 
lywood“ — se apără actrița. 
Fotograful îi santajase pe 
Bruce și Demi cu publicarea 
fotografiilor într-o revistă de 
scandal. Și totuşi de ce ţi-e 
frică nu scapi. Fotogafiile, 
constituind probe la dosarul 
penal, au fost prezentate tri- 
bunalului, şi de aici până la 
ziar nu a mai fost decât un 
pas. 

e Una dintre fostele anga- 
jate ale magicianului David 
Copperfield a dezvăluit că 


cu ostaticii americani de la 
Teheran; în timpul războiului 
din Golf ea era galbenă și pu- 
tea fi văzută mai peste tot. La 
decernarea Oscarurilor, Ge- 
ena Davis purta o fundita ro- 
sie pentru sida, si alta roz, in 
semn de solidaritate cu bol- 
navii de cancer. lar Denzel 
Washington si Morgan Free- 
man purtau o fundiţă violetă 
— semnificând protestul im- 
potriva brutalitatii poliției fata 
de oamenii de culoare. Cum 
cauzele de apărat sunt infi- 
nite, rămâne doar ca paleta 
de culori să nu se epuizeze. 


VORBE, VORBE... 


e Paul Newman: „iți: dai 
seama că ai îmbătrânit atunci 
când lumânările de pe tort 
costă mai mult decât tortul 
însuși”. 

e Jacqueline Stallone 
(mama lui Sylvester): „Sly a 
fost un copil handicapat. 
Cred că asta a lăsat urme 
pentru că niciodată nu a știut 
să-și aleagă soțiile și aman- 
tele. Din, fericire întotdeauna 
sunt prin apropiere“. 


LEAC 
ÎMPOTRIVA 
PLICTISELII 

Barbra Streisand a hotărât 
să-și vândă ranch-ul din Ma- 
libu. A dat un anunț la mica 
publicitate dar numărul ama- 
torilor a fost atât de mare în- 
cât actrița s-a văzut nevoită 
să ceară un cec în avans, 
pentru a stăvili pe curioșii 
care, sub pretext că vor să 
cumpere, doreau să vadă în 
ce fel trăiește un star. Cum 
actrița declarase ca isi vinde 
proprietatea pentru că s-a 
cam plictisit, credem că ce-a 
cautat a găsit. 


ULTIMA DIVA 


Când Elizabeth Taylor a ur- 
cat — surâzătoare și străluci- 
toare — treptele auditoriumu- 
lui din Bel Air, California, 
pentru a participa la una din 
importantele gale în favoarea 
celor bolnavi de sida, 
aproape toată lumea uitase 
că în urmă cu putin timp, ul- 
tima divă a Hollywoodului 
trecuse printr-o complicată 


acesta este „stăpânul“ unui 
harem de trei sute de femei! 
După spusele ei, iluzionistul 
își notează performanţele sale 
amoroase intr-un carnet „ţi- 
nut la zi“. Se pare însă că din 
el lipsește numele frumoasei 
Claudia Schiffer. 

e Omar Shariff — aflat 
într-un hotel londonez — a 
primit o vizită neașteptată. O 
femeie a dat buzna în aparta- 
ment și, amenințându-l cu o 
armă,i-a cerut să se dezbrace 
și să facă dragoste cu ea. Ac- 
torul şi-a dat hainele jos și i-a 
spus zâmbind: „Draga mea, 
după cum vezi nu cred că voi 
fi în stare“. Furioasă, tânăra a 
spart un vas de porțelan și a 
plecat așa cum a venit. 

e Rachel Meyer, o tânără 
americană, mare admiratoare 
a lui Cindy Crawford,a învățat 
pe pielea ei ce înseamnă să 
facă totul pentru a se identi- 
fica idolului său. Încercând 
să efectueze câteva exerciții 
recomandate de Cindy pe ca- 
seta video lansată de ea, Ra- 
chel şi-a fracturat un umăr. 
Rezultat: a dat-o în judecată 
pe fosta doamnă Richard 
Gere. 


Mama Stallone despre fiul Sly: 
„A fost un copil handicapat“, 
Sly despre sine însuși: 
„Intotdeauna am avut succes la femei. 
Sunt un amant nemaipomenit“ 


Elizabeth Taylor, „ultima divă“: 
„Singurul bărbat care m-a iubit 
cu adevărat a fost Richard Burton“ 


operaţie la șold care era cât 
pe-aci să-i fie fatală. Intr-o 
superbă rochie galbenă sem- 
nată Valentino (creatorul ei 
de modă preferat), Liz a tre- 
cut la microfon, urmând să 
spună câteva cuvinte. In se- 
cunda următoare, se prăbu- 
sea fără cunoștință. Panica a 
fost generală. Transportată 
de urgenţă la spital, medicul 
ei personal (cel care în urmă 
cu doi ani a salvat-o de la pa- 
ralizie în urma unor leziuni 
ale coloanei vertebrale) a 
diagnosticat: „criză cardiacă 
și lipsa oricărei voințe de a 
trăi”. Cel care a suportat cel 
mai greu a fost soțul vedetei, 
Larry Fortensky. „Numai eu 
sunt de vină. De câte ori ne 


certam (foarte des, spun prie- 
tenii lor) îi spuneam că e ba- 
trână, urâtă și acră. Ultima 
dată am plecat în Elveţia pen- 
tru o lună, lăsând-o pradă 
disperării. N-am să mi-o iert 
niciodată“. Aflată încă sub 
supraveghere medicală, Liz a 
declarat (fără a-l menaja pe 
mai tânărul sot): „Dacă va fi 
să părăsesc această viață do- 
resc să fiu îngropată alături 
de Richard Burton. El este 
singurul care m-a iubit cu 
adevărat. Dacă n-ar fi murit, 
ar fi continuat să mă iu- 
bească chiar dacă aș fi ajuns 
obeză şi cu picioarele ampu- 
tate“. Barry Levine, impresa- 
rul actriței, a adăugat: „Liz 
şi-a dorit toată viata o iubire 


JACLYN SMITH (Furia ingerilor) 
c/o Guttman and Pam Ltd 
8500 Wilshire Blvd. Suite 801 
Beverly Hills CA 90211 (U.S.A.) 


VINCENT PEREZ (indochina) 


c/o Agence Artmédia 
10, avenue George V 
75008 Paris, France 


MEG RYAN (Nopți albe in Seattle) 


c/o B 


1724 


el Management 
orth Vista Street 


Los Angeles CA 90046 — U.S.A. 


„l-au trebuit ani multi 
să-și găsească adevărata identitate“: 
John Travolta 


ca-n filmele în care a jucat. Ei 
bine, cred că visul ei a fost — 
la un moment dat — împlinit. 
Cu Burton, bineînțeles". 


KEVIN COSTNER 
| SECUREA 
ĂZBOIULUI 


„Te credeam prietenul nos- 
tru, dar tu ne-ai trădat!“ i-a 
spus Mike Jandeau, marele 
șef al indienilor Sioux, lui Ke- 
vin Costner, „cel care dansa 
cu lupii și era prieten cu in- 
dienii“ acum câţiva ani. Când 
a primit Oscarul pentru cea 
mai bună regie (Dansând cu 
lupii, 1991), Kevin Costner a 
avut grijă să mulțumească in- 
dienilor fără de care filmul 
n-ar fi putut fi realizat. Astăzi, 
însă, actorul are câteva 
proiecte care nu sunt deloc 
pe placul prietenilor săi. El 
intenţionează să construiască 
un uriaş complex hotelier la 
Deadwood, în munţii din 
South Dakota. Nimic mai 
simplu, doar că ţinutul apar- 
tine indienilor Sioux, consti- 
tuind un loc sfânt, unde, de 
secole, în fiecare an, ei vin 
să-și venereze morţii. Sioux-ii 
l-au dat în judecată pe cu- 
noscutul actor, dar acesta a 
declarat că nu se lasă intimi- 
dat. Lucrările au început iar 
Kevin Costner nu va mai 
fuma — se pare niciodată — 
pipa păcii cu cei pe care, cu 
putin timp în urmă, îi declara 
„cei mai fideli prieteni“. 


Pagini realizate de 
Doina STĂNESCU 


ÎNTRE MAMĂ ȘI 
SOȚIE 


Cum poate cădea un star 
de pe piedestal, in doar trei- 
zeci de secunde? Este sufi- 
cient să se dea publicităţii că 
în copilărie el prefera fustitele 
cu volane, pantalonilor. și ru- 
jul mamei, bătăilor din curtea 
școlii. Este ceea ce s-a intam- 
plat cu John Travolta. O fostă 
vecină a familiei a dezvăluit 
presei de scandal că micuțul 
John era îmbrăcat ca o fetiță 
de către mama şi cele trei su- 
rori ale sale care îl conside- 
rau ca pe o păpușă. „Lui 
John, adaugă fostul său psi- 
hiatru, dr. Zigler — i-au tre- 
buit ani întregi să-și găsească 
adevărata identitate. El a avut 
chiar si relaţii homosexuale, 
mai ales cu Paul Barresi, un 
cunoscut actor de filme 
porno. Abia în 1979, când 
mama lui John a încetat din 
viata, el şi-a găsit echilibrul, 
având acum © viata fericită 
de familie alături de actrița 
Kelly Preston și de fiul lor“. 
După cum se vede, dr. Zigler 
n-a auzit niciodată de secre- 
tul profesiunii şi nici de jura- 
mântul lui Hippocrat. 


Jodie Foster 
și Mel Gibson 
când filmau 


Maverick 
(r. Richard Donner) 


Pentru toți admiratorii Donnei Mills 
(Abby din Calitornia) cel mai recent 
film al ei: Fata bătrână 
(cu Brian Wimmer, r: Joseph L. Scanion) 


Miliarde 


„K si G — trei iniţiale care sunt pe bu- 

zele tuturor la Hollywood si pe care le 

regasim in sute de articole in publicatii 

din toată lumea. Cui aparţin ele? S = 

Steven Spielberg, regizorul ce a realizat 

câteva dintre cele mai mari succese co- 
merciale ale tuturor timpurilor; K = Jeffrey Katzen- 
berg, ċare a răspuns de sectorul animație al studiou- 
rilor Disney, susținând proiecte ca The Beauty and 
the Beast si The Lion King; G = David Geffen, pro- 
ducător al discurilor unor formații celebre precum 
Eagles, Guns N'Roses, Nirvana, si care l-a lansat pe 
Tom Cruise în lumea filmului, a finanțat Interviu cu 
un vampir si musicalul Cats pe Broadway. Cei trei 
s-au hotărât să-şi unească forțele, punând bazele 
companiei DreamWorks SKG, intenționând să pro- 
ducă filme, seriale TV, discuri, jucării şi aventurân- 
du-se şi in lumea calculatoarelor, deși deocamdată 
nu deţin nici platouri de filmare, nici studiouri de în- 
registrare, nici vreo întreprindere specializată în soft- 
ware. Dar cărţile de vizită ale celor trei sunt impre- 
sionante. Vor avea ce-și doresc. 

Robert Daly, de la Warner Bros, știe pe ce se ba- 
zează atunci când spune: „A înființa un studio nu e 
deloc un lucru ușor. În ultimii 50 de ani nu am văzut 
nici o nouă casă de producţie care să reușească să 
se impună. Dar cei de la DreamWorks au mari şanse. 
Toate mișcările lor au fost bine calculate. Și pe zi ce 
trece au tot mai multe atu-uri“. Dar pentru a-și duce 
la bun sfârşit proiectele ei au nevoie de bani: două 
miliarde dolari. Nici o problemă, investitorii se înghe- 
suie, după cum recunoaște Spielberg: „Sunt atât de 
multi că birourile noastre sunt la fel de aglomerate 
ca aeroportul Kennedy în orele de vârf“. De ce vin 
atât de multi? Pentru că S, K și G sunt cunoscuţi de 
toată lumea, pentru că și-au propus să creeze o 
companie a viitorului — „o companie multimedia 
pentru noul mileniu“ — și pentru că entuziasmul lor 
este contagios. 

Însă nu toți cei care vor să investească sunt accep- 
taţi! Cei trei entuziaști își pot permite luxul să refuze. 
După ce s-au străduit să organizeze o cină de vis 
pentru delegaţia coreeană condusă de Lee Kun Hee, 
președinte al corporației Samsung și mare amator de 
film — având în videoteca personală peste 6 000 ti- 
tluri —, au hotărât să spună nu acestor potențiali in- 
vestitori. Spielberg explică: „Cred că au folosit cu- 
vântul semiconductor de peste 20 de ori în timpul 
unei conversații de două ore jumătate. Mi-am zis 
atunci în sinea mea: «Cum naiba pot ști ăștia ceva 
despre industria cinematografică, dacă sunt atât de 
obsedati de semiconductori?» Așa că am pierdut tim- 
pul degeaba, și nu e prima dată“. Versiunea lui Gef- 
fen e probabil mai apropiată de realitate: „Voiau mai 
mult decât le puteam noi oferi. Nu dorim ca un sin- 
gur grup să controleze o prea mare parte din afaceri. 

referăm să avem de-a face cu trei gorile mici decât 
cu una uriașă“. Spielberg a învăţat ceva din aceasta 
întâlnire: „Mi-am dat seama că, oricine ar fi cei care 
vor să devină partenerii noștri, trebuie să avem un 
limbaj comun“. 

Cei trei au partea lor în finanțarea companiei: fie- 
care a participat cu 33, 3 milioane dolari, ceea ce nu 
reprezintă prea mult pentru Spielberg și Geffen, dar 
Katzenberg a fost nevoit să-și ipotecheze casa și 
ferma pentru a strânge suma necesară. Geffen ex- 
plică râzând: „Steven și cu mine avem o grămadă de 
bani, pe care practic nu-i putem cheltui sau utiliza în 
mare parte (...) Așa că nu am intrat în afacere pentru 
că mai vreau un miliard; asta n-ar însemna prea mult 
pentru mine. Mă amuză jocul, îmi place să fac ceva 
nou“. Printre ideile lor se află și unele care pot părea 
bizare americanilor: toți angajaţii (inclusiv secreta- 
rele) vor avea drepturi egale; cei care contribuie la 
un film vor avea dreptul la o parte din beneficiu — și 
aici sunt incluși și scenariștii și cei care realizează 
animația, de obicei uitaţi de celelalte companii. De 
asemenea, vor să-și creeze o rețea proprie de distri- 
buire a filmelor în Canada și S.U.A., semnând însă 
un acord cu alți distribuitori pentru celelalte ţări. 

Cum vor fi împărţite sarcinile la DreamWorks? 
Geffen se va ocupa de casa de discuri. Spielberg va 
conduce studiourile cinematografice; se vor produce 
24 de filme până în anul 2000, cu un buget total de 
800 milioane dolari. intenţia sa este să nu fie reali- 
zate mai mult de zece filme pe an: „Şi dacă nu vom 
avea zece proiecte de calitate, nu o să facem cinci 
filme bune și cinci proaste. Vrem calitate, nu canti- 
tate“. Katzenberg se va ocupa de filmele de animaţie, 
finanțate cu 200 milioane dolari. Deja se află în pre- 
gătire, anunțat pentru Crăciunul din 1998, 
Prince of Egypt, inspirat din povestiri biblice și El 
Dorado: Cortez and the City of Gold. Tot Katzenberg 
se va îngriji și de filmele și serialele TV, semnând 
deja un contract cu canalul ABC. 


20 


Spielberg visează încă de când s-a lansat în cine- 
matografie la un studio propriu, după ce a lucrat ata- 
tia ani în spaţii închiriate. A și desenat planurile pen- 
tru acest studio care arată ca un campus universitar 
şi va costa peste 200 milioane. Deși partenerii săi ar 
fi dorit să aștepte încasările provenite din primele 
filme si programe TV înainte de a începe construcția, 
ei s-au înclinat în fața voinţei regizorului. 

Compania are idei inovatoare în toate domeniile, 
de la jucăriile noi pe care Speilberg vrea să le lan- 
seze („Vreau să-i înnebunească de-a dreptul pe pă- 
rinti", spune el), până la un sistem nou de distribuire 
a filmelor. George Lucas, care și-a anunţat intenția 
de a încredința noii companii urmarea la Războiul 
stelelor — pe care o pregătește pentru 1998 — sus- 
tine că: „DreamWorks poate cu adevărat să creeze 
un sistem cu totul nou, mult mai bun decât cel cu- 
noscut. Dar e un joc riscant. Dacă vrei să fii în 
frunte, trebuie să te miști repede. În multe domenii 
va fi o bătălie dură, încrâncenată și poate chiar sân- 
geroasă în următorii șase ani“. 

Nimeni nu poate ști cu exactitate cum va arăta 
piața peste zece ani, cu toate schimbările rapide ce 
intervin, cu noile tehnici computerizate, cu noile su- 
porturi. Apoi exportul filmelor, programelor TV și al 
muzicii americane crește continuu, tinzând să aco- 
pere tot globul. În aceste condiţii, trebuie să contro- 
lezi nu numai distribuţia operei (film, disc, casetă, 
joc video etc.), ci și al produselor derivate. Disney a 
dat un exemplu în acest sens, cu The Lion King, câș- 
tigând 300 milioane dolari din prezentarea sa în cine- 
matografe numai în Statele Unite, apoi 450 milioane 
în primele două săptămâni după ce caseta video a 
fost pusă în vânzare, fără a mai pune la socoteală al- 
bumul conținând muzica filmului și veniturile de pe 
urma parcurilor de distracţii „Lion King“. SKG nu are 
în vedere nici un parc de distracții, dar gândește in 
perspectivă. 

Cum costurile de producție și difuzare cresc conti- 
nuu, ei vor să cucerească și alte piețe: China, India, 
Asia de Sud-Est, America Latină, Peter Rawley, de la 
International Creative Management, explică: „Dacă 
investești pentru a te impune pe aceste pieţe, e bine 
să ai toate produsele la dispoziţie. Nu te mai poți 
comporta ca Marco Polo și să spui: «Iti place măta- 
sea? E-n ordine. E undeva în urmă, mă întorc și ţi-o 
aduc în câţiva ani.» Trebuie să fii în stare să oferi 
orice ti se cere. Si pentru asta ai nevoie de o buna 
organizare si de talente creatoare“. 


Spielberg s-a gândit la aceasta, și arată de ce ei 
doresc totul repede: „Am fi putut construi compania 
în 15 ani. Dar noi ne străduim să o punem la punct 
în doi ani. După prima noastră întâlnire, m-am gândit 
că ar fi fost poate mai ușor să facem întâi un singur 
film, să așteptăm să vedem ce încasări aduce și, 
dacă merge bine, să-l producem și pe al doilea. Dar 
ar fi fost o cale conservatoare, lipsită de riscuri, care 
nu ne atrage, căci aparţine trecutului“. 

Încă înainte de lansarea pe piaţă a primului produs 
DreamWorks, au început să apară scepticii, care pre- 
văd o scădere a cererii de software, care se întreabă 
ce se va întâmpla dacă filmele, discurile și progra- 
mele TV nu vor fi succese și partenerii vor cere ca 
banii să le fie returnati înainte ca cei trei să-și recu- 
pereze investiţiile proprii. Sau chiar dacă nu cumva 
cei trei se vor despărţi. Președintele MCA, Sid Shein- 
berg a și spus-o: „Cei trei au intrat într-un mariaj 
profesional şi le urez toate cele bune. Cred și eu, ca 
toți ceilalți, că vor aduce pe lume copii geniali. Dar 
mai știu că, în America, 50% dintre câsnicii sfârșesc 
printr-un divorţ. Asa că nu putem decât să așteptăm 
să vedem ce se va întâmpla”. 

O să așteptăm cu toții, să vedem dacă va fi asa 
cum prezice actorul Tom Hanks: „Pot să pariez că, în 
momentul în care va ieşi primul lor film, toată lumea 
va exclama: «Doar atât? Asta-i marea creaţie a celor 
trei genii?» Dacă nu va fi imediat unul dintre primele 
trei succese la box office din toate vremurile, toţi vor 
fi de acord că nu-i mare scofală“. | 

În orice caz cineaştii independenţi new-yorkezi se 
tem de pe acum de această invazie în forță pe 
Coasta de Est. Se va mai găsi oare un David să-l în- 
frângă pe Goliath? 


m vorbit despre trei nume care valo- 
rează miliarde. lată acum unul de... mi- 
lioane: Joe Eszterhas, cunoscut ca sce- 
narist al unor filme precum Flashdance 
și Sliver, dar mai ales Basic Instinct, 
pentru care a primit 3 milioane dolari. 
La sfârșitul anului trecut el a încasat 2,5 milioane 
pentru numai patru pagini de manuscris - sinopsisul 
unui scenariu intitulat One Night Stand -, urmând să 
mai primească 1,5 (tot milioane, si tot dolari), dacă 


ta un nume? 


filmul va fi realizat. Este povestea unei „scurte aven- 
turi“ amoroase desfășurată în timpul unui congres în 
Florida, între un tată de familie cu doi copii și o tâ- 
nără superbă. Studioul care l-a achiziționat se nu- 
mește New Line Cinema. Câţiva ziarişti au intrat în 


@ Elisabeth Berkley este, 
deocamdată favorita regizorului 
Paul Verhoeven; în curând 
va putea fi și a dumneavoastră 


posesia pretiosului manuscris, l-au citit, și au pus la 
cale o farsă: au înlocuit numele lui Eszterhas de pe 
prima pagina cu cel al unui necunoscut, trimitan- 
ce ae unor mari studiouri. lata ce raspunsuri au 
primit: 

PARAMOUNT: „Nu aflăm altceva despre Jack și 
Karen decât că nu se simt bine în cartierul în care 
locuiesc, că-și înșeală soţii, se mângâie reciproc în 
timp ce stau de vorbă la telefon sau mănâncă sand- 
wich-uri goi în pat. Pe scurt, amănunte care nu ne 
spun prea multe despre caracterul lor, ceea ce ne 
face să credem că scenaristul nu poate să aprofun- 
deze subiectul pentru a-i da vreun sens. Propunere 
promițătoare, dar aflată în mâini nepricepute”. 

DISNEY: „Dacă citești cu atenţie, vezi că persona- 
jul feminin — Karen — nu face prea multe. Nici ie- 
puri fierti, nici o schimbare a poziției picioarelor în 
care se arată că nu poartă lenjerie intimă, doar mior- 
lăieli, ceva sex și o minciună gogonată...Pe ansam- 
blu, pare doar o tânguială stânjenitoare a unui băr- 
bat la andropauză. Răspunsul e nu “ 

TRISTAR: „Cum nu există nici expozitiune, nici 
sfârșit, avem impresia că ne aflăm în fața primelor 
douăzeci de minute dintr-un film submediocru...Sin- 
gura întrebare pe care ţi-o pui este care personaj e 
mai antipatic și care mai detestabil. Rar am mai citit 
o poveste în care personajele principale să fie atât 
de neatrăgătoare. Așa că până la urmă sentimentul 
pe care ţi-l provoacă e indiferența. Răspunsul e NU“. 

COLUMBIA: „Acest fragment dintr-o idee de film e 
doar o secvenţă, și încă una extrem de banală, ori un 
scenariu cam neconvingător și extrem de plictisitor, 
în care nu se întâmplă nimic și pe care nici măcar 
dozele masive de sex nu-l pot salva. După ce-l citesti 
rămâi cu neplăcuta senzaţie că autorul habar nu are 
ce vrea și probabil încearcă să-și ispășească vreun 
păcat din trecut scriind. Așa că NU“. 

Dacă vă inchipuiti că aceste răspunsuri au afectat 
cariera lui Eszterhas, vă inselati. La ora actuală se 
filmează două dintre scenariile sale — Jade (regizat 
de William Friedkin, cu Linda Fiorentino, Chazz Pal- 
minteri si David Caruso) si Showgirls (cu Kyle Mac- 
Lachlan şi tânăra speranţă Elisabeth Berkley) regi- 
zat de Paul Verhoeven -care a ales tot un scenariu 
de Eszterhas după imensul succes de acum trei ani 
cu Basic Instinct. lar Betty Thomas, după ce a înre- 
gistrat o reușită cu The Brady Bunch Movie, a anun- 
tat că vrea să realizeze Sacred Cows, scris în urmă 
cu mai multi ani de același Eszterhas. Până acum 


nici un regizor nu a avut curajul să se apropie de 
această poveste a unui președinte al Statelor Unite 
șantajat cu niște fotografii care-l reprezintă în timpul 
unei relații sexuale cu ...o vacă. Dacă filmul va avea 
succes, poate că scenaristul va ajunge să vândă pe 
milioane o singură pagină. 

Vă dati seama cât valorează celebritatea! 


Cei mai buni 


-ati gândit vreodată care sunt cei mai 

mari actori din istoria cinematografu- 

lui? Poate da, poate nu. Ei bine, s-au 

gândit cei de la prestigiosul ziar brita- 

nic The Guardian si, în anul centenaru- 

lui, au sondat preferintele a 65 critici de 
film din întreaga lume, invitaţi fiecare sa indice 3 ac- 
tori si 3 actrițe care ar putea concura la acest titlu. 
Rezultatele finale arată astfel: 

Cea mai bună actriță: 1. Katharine Hepburn — 21 
voturi; 2. Greta Garbo — 16 voturi; 3. Bette Davis — 
15; 4. Anna Magnani — 12; 5. Ingrid Bergman — 10; 
6. Lilian Gish — 9; 7—9. Marilyn Monroe, Marlene 
Dietrich, Mery! Streep — cate 7 voturi; 10. Jeanne 
Moreau — 6. 

Cel mai bun actor: 1. Charlie Chaplin — 17 voturi; 
2. Marion Brando — 16; 3. Robert De Niro — 11; 
4—5. Humphrey Bogart si Cary Grant — cate 8 vo- 


~~ Paes 
e Simply the best: 
Katharine Hepburn si Charlie Chaplin, 


EA 


turi; 6—8. Jean Gabin, Laurence Olivier, Spencer 
Tracy — 7; 9—11. Daniel Day-Lewis, Jack Nicholson, 
Gerard Depardieu — 6. 

Urmează un întreg șir de actori si actrițe cu 5, 4, 3, 
două sau un singur vot. 

Rezultatele finale nu corespund cu preferinţele 
dumneavoastră? Nu disperaţi, e doar un joc. 

Printre cei invitaţi să răspundă la acest chestionar 
s-a aflat si redactorul-sef al revistei pe care tocmai o 
citiţi, Adina Darian, reuşind performanţa de a-i numi 
pe primele locuri pe câştigătorii de la ambele cate- 
gorii. Am să-i citez motivațiile — să nu credeţi că e 
vorba de cultul personalității — căci le-am preluat 
direct din The Guardian unde au fost publicate: Hep- 
burn, „pentru că a întruchipat, fără egocentrism, fe- 
meia independentă cu mult înainte ca aceasta să 
ajungă la modă; pentru umorul, bucuria și încrederea 
pe care le comunică spectatorilor;“ iar la Chaplin 
pentru „nemărginita sa flexibilitate comică prin care 
a exprimat sentimente etern—umane și tragediile 
epocii moderne“. 

Si, ca să vedeţi că diversitatea de opinii domnește 
în redacția noastră, am să vă mărturisesc că nici prin 
gând nu mi-ar fi trecut să-i includ pe cei doi câștigă- 
tori în topurile personale. 


Admiratori 


umele unui grup la modă în urmă cu 

vreo douăzeci de ani a revenit în actua- 

litate: ABBA. Discurile sunt reeditate, 

melodiile sunt transmise de posturile de 

radio din întreaga lume și incluse în co- 

loana sonoră a mai multor filme. S-ar 
putea crede că admiratorii grupului sunt încântați. 
Nu întotdeauna. 

Când Aventurile Priscillei, regina deșertului, al re- 
gizorului australian Stephan Elliott (v. nr. 11/94) a ie- 
sit pe ecranele americane, fanii au protestat. Moti- 
vul? Unul dintre travestitii din această pelicula 
poartă un medalion în care păstrează excremente ale 
uneia dintre solistele formaţiei, Agnetha Faltskog. 
Nathan Sanders, editor al U.S. ABBA Club FanZine a 
declarat; „Nu o să ne postăm în fata cinematografe- 
lor, împiedicând lumea să cumpere bilete. Vrem însă 
să spunem tuturor că nu suntem de acord cu modul 
ireverentios în care grupul e prezentat aici“. Produ- 
cătorul Al Clark declară că respectiva întâmplare e 
adevărată, dar fanii rămân tot supăraţi. 

În aceeași zi în care Sanders a făcut public protes- 
tul, el a primit un telefon de la compania Miramax 
Films, care urma să distribuie o altă comedie austra- 
liana, Muriel’s Wedding, în regia lui P.J. Hogan. 
Eroina filmului, o tânără provincială, este pierdută în 
vise romantice acompaniate de șlagărele formaţiei ei 
preferate, ABBA. O imagine pozitivă a grupului, au 
gândit responsabilii cu publicitatea de la Miramax, 
care au organizat o proiecţie specială pentru San- 
ders și alti 70 de fani. Aceștia au fost încântați și au 
declarat presei că acordă filmului tot sprijinul lor. 
Chiar lipsit de acest sprijin, Priscilla... nu a fost un 
eșec. Ambele filme au avut încasări frumoase şi cro- 
nici de la bune la elogioase. Așa că se așteaptă și 
alte producţii cu muzica semnată ABBA. 


Pagini realizate de Rolland MAN 


ae Fanii grupului ABBA au spus da —. 
Muriels Wedding cu Bill Hunter 
si Toni Collette 


Mercu [vedete Bă 


om 


Wh 


DEMI MOORE 


„Sunt atrăgătoare, dar niciodată nu m-am considerat un 
sex-simbol. Sexualitatea şi senzualitatea sunt lucruri dife- 
rite şi cred că senzualitatea reprezintă un aspect esențial 


in identitatea ființei umane. 


u un tată în pușcărie, 

creşte sub teroarea unei 

mame excentrice care nu 

dorea decât să o vadă ce- 

lebră și o obliga să ia lec- 

tii de dans, gimnastică și 
actorie deși avea o sănătate fragilă și 
un ochi saşiu. „Lumea cinematografică 
îmi apărea ca o fantasmă romantică de 
neatins“. Se abandonează drogului, 
apoi se împrietenește cu Nastassja Kin- 
ski si, din admirație, hotărăşte să-i ur- 
meze exemplul. „Nici pentru glorie, nici 
pentru bani, ci pentru a-mi domina slă- 
biciunile“. Se operează la ochi, își reca- 
pătă echilibrul și, pentru a se elibera 
definitiv de tutela maternă, se mărită cu 
chitaristul rock Freddy Moore. Căsăto- 
ria nu durează. Se consolează în bra- 
tele lui Emilio Estevez care o inseala, 
dar ea inchide ochii. La un prieten il in- 
talneste pe Bruce Willis, care o abor- 
dează cam grosolan. „Pe urmă a ince- 
put să-mi facă curte în chip romantic. 
In fond e sensibil și emotiv, dar obișnu- 
iește să se comporte ca un golan, iar 
presa îi mediatizează această imagine“. 
Sunt căsătoriți de șapte ani, au trei fe- 
tite (Rummer — 6 ani, Scout — 3 si ju- 
mătate, Tallulah Belle — 1 an) şi trăiesc 
la proprietatea lor din Idaho. „Existenţa 
mea nu se poate compara cu a femeilor 
care-și cresc singure copiii şi-şi vad și 
de carieră. Singurul lucru dificil este sa 
evităm ca celebritatea noastră să-i afec- 
teze”. 

Debutul și l-a făcut cu un rolișor în 
Choises (r. Silvio Narizzano, 1981), ur- 
mează un S.F. sângeros — Parasite (r. 
Charles Band, 1982) și o apariţie fugară 
în comedia (difuzată recent de TVR) — 
Tineri doctori îndrăgostiţi (r. Garry 
Marshall, 1982). In Blame it on Rio (r. 
Stanley Donen, 1984) apare topless, 
evident intimidată, dar se revanseaza în 
chip de bătăioasă cântăreaţă rock în No 
Smali Affair (r. Jerry Schatzberg, 1984). 
Se află printre tinerii adulți imaturi din 
St. Elmo's Fire (r. Joel Schumacher, 


1985) și se amuză în One Crazy Sum- 
mer (r. Savage Holland, 1986) — o co- 
medie in maniera B.D. Bineinteles, 
joacă rolul prietenei protagonistului în 
Wisdom (de și cu Emilio Estevez, 1986). 
E soția însărcinată din comedia neagră 
The New Homeowners Guide To Hap- 
piness (r. Jonathan Cutler, 1988) si 
eroina gravida din horror-ul The Se- 
venth Sign (r. Carl Schultz, 1988). Afir- 
ma We're No Angels (r. Neil Jordan, 
1989) si accede la statutul de vedetă cu 
Ghost (r. Jerry Zucker, 1990) castigand 
simpatia publicului ca tanara protejata 
de iubitul mort. Mai apare in nesemnifi- 
cativul Nothing But Trouble (r. Dan Ay- 
kroyd, 1991); impreună cu Bruce Willis 
în Mortal Thoughts (r. Alan Rudolph, 
1991) apoi în The Butchers Wife (r. 
Terry Hughes, 1991); urmează succe- 
sele din Oameni de onoare (r. Rob Rei- 
ner, 1992) si Propunere indecentă (r. 
Adrian Lyne, 1993). Cele mai recente 
filme: A Scarlet Letter (r. Roland Joffé) 
care o trimite in secolul XVII, incrimi- 
nată pentru adulter, si Gas Light Addi- 
tion (r. Leslie Glatter) relatând întâm- 
plările unei veri care schimbă destinul a 
patru fete din anii '70. Dacă o vreme a 
fost „doar soția lui Bruce Willis“, acum 
consideră că a ajuns la aceeași cotă de 
box-office. Dovadă interesul presei, pe 
care ea însă o detestă din cauza „misti- 
ficărilor“. 

Câteva opinii recent exprimate: „Nu 
mă consider frumoasă. Am ochii prea 
mici, n-am un zâmbet deosebit, n-am 
talie si sunt prea scundă. In mine coe- 
xistă și cealaltă Demi, infirmă și sufe- 
rindă, ceea ce-mi afectează viața. De- 
test să mă privesc pe ecran și visez la 
un rol în care să trebuiască să mă slu- 
tesc. Modelul feminin care m-a marcat 
a fost Katharine Hepburn, iar recent 
Susan Sarandon, care a dovedit că şi la 


(Continuare în pag. 23) 
Irina COROIU 


reste el? $i, in general, 


e multă vreme se bucură 
de reputaţia celui mai ur- 
ban și mai britanic dintre 
actorii britanici admiși în 
cercul strâmt al starurilor 
internaţionale. Premiul 
Oscar obținut în 1991 pentru rolul din 
Misterul Von Büllow (de Barbet Schroe- 
der) l-a plasat printre interpreţii cei mai 
solicitati „dar cărora nu li se oferă nea- 
părat cele mai bune scenarii' cum co- 
mentează cu ironia lui binecunoscută. 
Perfectionismul său intrat în legendă îl 
ajută însă să-și aleagă inspirat partitu- 
rile pe care, odată acceptate, le tran- 
sformă în piese de virtuozitate. 


De la Old Vic la Hollywood 


Parcursul spre celebritate al lui Je- 
remy lrons nu se deosebește prea mult 
de cel străbătut de alti actori britanici 
ajunși vedete la Hollywood (Laurence 
Olivier sau Liam Neeson). Născut în 
1948, este angajat la 18 ani la Teatrul 
Bristol, unde se face remarcat jucând în 
piese de autori clasici sau contempo- 
rani precum Shakespeare, Gogol, Pin- 
ter. După ce debutează pe micul ecran 
în serialul T.V. de succes The Brides- 
head Revisited, face pasul spre marele 
ecran în 1979, fiind distribuit în Nijinski 
(1979) de Herbert Ross. Rolul din lubita 
locotenentului francez (1981) de Karel 
Reisz îl transformă în vedetă de cinema 
și îl revelează ca pe unul dintre acele 
puține cazuri unde talentului și tehnicii 
actoricești i se aliază magnetismul de 
star. Aceste trei calități sunt confirmate 
de pelicula engleză făcută în anul ur- 
mător, Trădarea de David Jones, dar și 
de ecranizarea romanului proustian „In 
căutarea timpului pierdut“ datorată lui 
Volker Schlöndorff (O iubire a lui 


JEREMY | 


„Una dintre plăcerile mele este să mă aşez la o masă 
de restaurant şi să studiez relaţiile vecinilor mei. Cine e 
mai puternic? Oare sunt căsătoriţi? Ce vrea ea? Ce do- 


= 


mă înşel!“ 


Swann, 1984). Jucându-i pe vârstnicul, 
dar fermecătorul Swann, Jeremy Irons 
isi dovedeste puterea de a interpreta 
impecabil roluri de compoziție, ceea ce 
i-a asigurat şi distribuirea în Dead Rin- 
gers (1989) de David Cronenberg unde 
dă viață unor personaje complemen- 
tare: doi frați gemeni, pe atât de deose- 
biti la fire pe cât de asemănători la 
chip. 

Numele lui Jeremy Irons se leagă de 
multă vreme de acelea ale unor regizori 
de mare prestigiu. Rolland Joffé, auto- 
rul Misiunii (1986) este câștigătorul (cu 
acest film) al unui Palme d'Or, ca și 
Steven Soderbergh (cu Sex, minciuni și 
benzi video), sub bagheta căruia a jucat 
în Kafka (1991) iar despre faima inter- 
naţională a lui Louis Malle, regizorul 
provocatoarei pelicule Damage (1992) 
nu mai e nevoie să pledam. In acest ul- 
tim film era protagonistul unei bleste- 
mate povești de dragoste dintre un di- 
plomat englez si nora lui, o pasiune de- 
voratoare, cum arareori s-au văzut pe 
ecran. A fost una dintre apariţiile sale 
care au estompat impresia că ar avea 
întotdeauna o expresie glacială a figu- 
rii. Această însușire l-a ajutat însă să 
compună ambiguitatea personajului 
Klaus Von Bullow. 

Rolurile mai recente i-au oferit de alt- 
fel partituri din ce în ce mai pasionale. 
În Mr. Butterfly (1993) de David Cro- 
nenberg era eroul pateticei povești a 
unui european care află cu stupoare, 
dupa multi ani, că iubita sa chinezoaică 
este... un travestit iar în Casa spiritelor 
(din același an) joacă un bărbat autori- 
tar și violent, dar îndrăgostit toată viata 
de aceeași femeie (Meryl Streep, parte- 
nera care i-a purtat noroc şi în lubita 
locotenentului francez). 


A. bN 


NELIPSITA 
DIN WESTERN 


Demi Moore 


CINE INTEGRAMĂ 


IN SALA 
REGISTRAREA 


care da viata si partenera sexuala. Sunt 


e d en Exerciţii de comunicare 
atrăgătoare, dar niciodată nu m-am 


(Urmare din pag. 22) 


40 de ani poți fi și mamă și iubită. 
Cred că am mai mult un temperament 
masculin și am tendința să mă ascund 
în spatele atitudinilor baietoase. lubesc 
însă lucrurile delicate, jucăriile, păpu- 
șile Barbie, prieteniile, ocupațiile femi- 
nine și colaborarea în profesie cu fe- 
meile. Dar am impresia că dacă-mi afi- 
sez feminitatea, mă expun la pericole. 
Sexy mă simt nu în chiloti si sutien, ci 
când mă impodobesc pentru o ocazie 
specială. Am pozat pentru «Vanity Fair» 
(celebra copertă în care a apărut goală, 
gravidă și mândră!) nu pentru că mi-ar 
place provocarea. Târziu am înţeles că 
s-a făcut atâta caz fiindcă amestecasem 
două imagini «incompatibile»: femeia 


considerat un sex-simbol. Sexualitatea 
şi senzualitatea sunt lucruri diferite $i 
cred că senzualitatea reprezintă un as- 
pect în identitatea ființei umane. Am ju- 
cat în Propunere indecentă si Hărţuială 
sexuală pentru că s-a considerat că 
personajele îmi corespund fizic. Dar au 
fost doar roluri. Nu m-am culcat cu 
Redford pentru un milion de dolari și 
nici nu l-am hărțuit pe Michael Douglas 
pentru un post. Nu neg că acest tip de 
șantaj există și în mediul cinematogra- 
fic. Dar n-am avut impresia că am pier- 
dut vreun rol pentru că n-am cedat. De 
altfel, dacă mi se fac... propuneri inde- 
cente, dezamorsez tensiunea cu o 
glumă!" a 


(Urmare din pag. 11) 


simplu. Nu pot sti daca Florin Mi- 

hailescu le-a deschis, cu bună știință, 
calea de comunicare spre noi. Lucrurile 
frumos, și temeinic împlinite obișnuiesc 
să comunice întotdeauna mai mult de- 
cât și-a propus autorul lor. Ceea ce știu 
— pentru că se simte, se vede aproape 
— este că autorul, Florin Mihăilescu, în 
dublă ipostază — de regizor și operator 
— si co-autorii, tinerii operatori Corina 
Tudose și Alexandru Goldgraber (li s-a 
alăturat, la momentul cuvenit, Victorita 
Nae, acel personaj întotdeauna „din 
umbră“ numit monteur) nu s-au multu- 


Un personaj contradictoriu 


Dincolo de imaginea de seducător 
distant, Jeremy Irons este, în viaţa per- 
sonală, un tip cu mult umor și lipsit de 
morga de pe ecran. Familist convins 
este de peste douăzeci de ani căsătorit 
cu actrița engleză Sinead Cusack. Au 
doi băieţi (de 15 şi respectiv 9 ani), cel 
mai mare debutând deja în cinema ală- 
turi de tatăl său în Danny, nul 
lumii. Starul e conștient de personalita- 
tea sa contradictorie, pe care o descrie 
cu umor în următoarea declaraţie: 
„Muncesc mult și sunt leneș. lubesc ha- 
osul și am nevoie de ordine. imi place 
să-mi apăr viata particulară și fac o me- 
serie publică. Ador căsătoria... și ador 
femeile!“ 

Jeremy Irons nu-i apreciază pe acto- 
rii care se ghidează numai după instinct 
și detestă oamenii pe ale căror chipuri 
se citește cu ușurință tot ce gândesc. 
„Persoanele care mă interesează sunt 
întotdeauna ambigue” declară starul 
faimos pentru expresia lui enigmatică. 


Dana DUMA 


Echipa redacțională 


Director — Redactor şef 
Adina Darian 
Redactor șef adjunct: Dana Duma. Secretar general de redacție; 
- loana Statie. Publicist comentator: Irina Coroiu. 
f de rubrică: Doina Stănescu. Publicist comentator: Rolland Man. 
otoreporter: Victor Stroe. Manager difuzor: Adrian Constantinescu 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1 
Bucureşti, 21 lulie 1992, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului cu 
nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 — 1200 


Redacția: Piața Presei Libere nr. 1 București, tel. 222.33.32 
[Reais mere a imprineior primera coer Bere FS] 
prin Oficille Catalog 


are eaten n 
1993, editat de RODIPET a 
12 luni — 4.800. Cititorii din 

P.O. Box 33—57, oe 1 


se pot ROD 
1995, 11034; Fax 222.64.07, telefon: 
Presei Libere nr. 1, sector 1, B ti 


23 


mit să înregistreze corect, dar mecanic, 
fără participare afectivă, „intâmplarea" 
extraordinară de la Arad, ci au trait-o în 
toată intensitatea ei de experiență 
unică. Altfel, nici nu le-ar fi fost cu pu- 
tință să o facă vizibilă cu atâta fidelă 
ardoare. a 


Cel mai bun spectacol 
(Urmare din pag. 11) 


în ansamblu, teatrul lui Andrei Ser- 
ban poartă însemnele anilor '60 când 
scenele europene au redescoperit rit- 
mul, respiraţia și mistica ce alcătuiesc, 
în diverse proporţii, esența teatrului 
asiatic si african. Peter Brook s-a impus 
de atunci ca marele maestru al acestei 
„simbioze“ iar Andrei Serban a fost 
unul dintre discipolii săi. Suita de exer- 
citii propuse de regizor anul trecut, in 
„Atelierul de la Arad“, descompun si re- 
compun secretele acestei „simbioze“, 
călăuzind actori si spectatori într-un la- 
birint inițiatic. Sunt numeroase momen- 
tele culminante de tensiune dramatică. 
Unele dintre acestea se regăsesc în 
exerciţiile pe teme folclorice (Meșterul 
Manole, Prâslea cel voinic și merele de 
aur etc.). Într-o viziune caligrafiată ni 
se relevă dimensiunea specifică a fol- 
clorului nostru, anume compatibilitatea 
dintre filosofie și umor. Într-o aseme- 
nea formulă, ancestralele noastre le- 
gende și basme își asigură trecerea și 
audiența mileniului trei. 

„De obicei mă plictisesc la teatru, 
chiar la spectacolele mele“ spune An- 
drei Serban pe parcursu! monologului 
său. N-am să-l contrazic. lar dacă la 
exerciţiile transpuse pe ecran nu a fost 
loc de plictis, aceasta se datorează 
jonctiunii celor doi regizori: Andrei Ser- 
ban și Florin Mihăilescu. Magia actului 
de creaţie al regizorului de teatru a fost 
potentata de viziunea creatoare a ci- 
neastului. 

Andrei Serban are de ce să-i multu- 
mească lui Florin Mihăilescu pentru 
modul cum a captat efemerul pentru 
eternitate. . 


23 


O BANCA DINAMICĂ PENTRU PARTENERI DINAMICI 


Cu un capital care o situează pe primul loc în ierarhia băncilor comerciale 
din România, cu o experiență de 27 de ani în sistemul bancar internațional 
şi cu o rețea externă de peste 2000 de bânci corespondente, 


este partenerul ideal al tuturor oamenilor de afaceri din tară şi străinătate 


A BANCOREX 


BANCA ROMANĂ DE COMERȚ EXTERIOR SA 


Calea Victoriei 22-24, 70012 Bucureşti ROMANIA 
Tel.: +4-01-614 91 90; 614 73 78 
Fax: +4-01-614 95 98 
Telex: 11235 ebank r SWIFT : BRCEROBU 


Lei 800