Revista Cinema/1990 — 1998/9-Noul_Cinema-anul-IX-nr-9-1998

Nr. 9/1998 


PIESA 


Anul IX Nr. 104 REVISTĂ DE CULTURĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


Si 


PARMALAT 
prezintă 
noua producție de succes semnată 


C:TÂNĂTE gi PIERSIC, PORTOCALA gi MARACUJA, MANGO și PORDOCALĂ (în alte roluri, 
pulpă și suc natural de fructe, vitamine, etc) DECORURI; AMBALAJ ASEPTIC, SUNET: Q-NE-BU-NI-E! 
WOLICA: ÎN FIECARE ZI, SCENARIUL ȘI REGIA: SANTAL, O PRODUCTIE PAMALAT, 


septembrie 1998 


ECHIPA REDACȚIONALĂ 


Director-redactor șef 
Adina Darian 


Redactor șef adjunct 
Dana Duma 


2-3 DIALOG CU CITITORII: Cotidian, excepţional, Secretar general de redacție 
educaţional...; Caracterizare; Privatizarea aria Silo 
cinematografelor Publiciști comentatori 

lrina Coroiu 

4-5 A RAMAS O FATA FERMECATOARE Rolland Man 

FESTIVALURI 
Redactor șef de rubrică 

6-9 PESARO: Două, trei revoluţii și câteva experimente Doina Stănescu 

10-12 KARLOVY VARY: „în lanţurile filmului“ 

Director economic 

13-15; LOCARNO: Ecranul - spaţiul libertăţii totale Aurelia Ivănuş 

19 
PE ECRANE: Dosarele X, Mafia - Nașu' rade tot orașu', Secretariat 

16-19; Omul cu masca de fier, Armageddon, Impact nimicitor, Fănica Lupu, Ivanca Rîpă 

34-35 Arma mortală 4, A doua șansă, The Long Kiss Goodnight, 

Gattaca, 007 și imperiul zilei de mâine 

20-21 POSTER: Margareta Pâslaru Meta al PERMANENȚI: 

22-26 DOSAR TEMATIC: Recurs la... îngeri (lI) Călin Căliman, Mircea Diaconu, loana Eliad, 

27-29; BOX-OFFICE PE ECRANUL ROMÂNESC: Atari: GOKU, 70009 FENA, DAE MERE 

38 G tai e Dinu-loan Nicula, laromira Popovici, 

naibii E PRE Dan Predescu, Eva Sârbu, 

30 AZI EI SUNT VEDETE: Sandra Bullock Dumitru Solomon, Victor Stroe 

31 ECRANUL DE ACASA: Negulesco - un pictor al luminii Ta 
la Hol d Adresa redacţiei: 
a Hollywoo ; pied 

d Piaţa Presei Libere 1 
32; 36 CINEGLOB Sector 1, 71341 București 
40 BAZARUL INIMILOR SFARÂMATE tel: 222.33.32 Intrarea B, Et. III 


E AMA Vl quo pet d 


EENE 


Societatea comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Sect. 1, 


București, 21 iulie 1992, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului 
cu nr. J/40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220-1200 


AR Éphic 


Strada Vulturilor nr. 12-14 București 
Tel: 323 50 93; 323 50 94 


Culegere, tehnoredactare 
și procesare imagini 


Tipar: ARTIPrint 


a subsidiary ot | ART GROUP 


Abonamentele se fac prin Oficiile poștale, Catalog Presă 1998, 
editat de RODIPET poziţia 4070. 
Cititorii din străinătate se pot abona prin RODIPET S.A. P.O.Box 33-57, 
telex 11995, 11034; Fax: 222.64.07; Telefon: 222.41.26 
Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, 71341 București 


Pentru 1998 vă puteţi abona și direct la redacţia noastră: | 
3 luni - 13.500 lei; 6 luni - 27.000 lei. Plata se face 
prin mandat poștal pe adresa redacției: Noul Cinema, 
Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, 71341 București, 
pentru DI. Adrian Constantinescu. Completaţi citet numele 
și adresa dumneavoastră. De asemenea, la cerere, revista 
poate fi expediată poștal prin ramburs 
și poate fi cumpărată direct din redacţie. 


FOTOGRAFII PROMOȚIONALE: 

e Pesaro, Karlovy Vary, Locarno release e Buena Vista 
International (Touchstone Pictures, Hollywood Pictures 
Company, Peacock Films) - Româniafilm e Columbia 
TriStar, 20th Century Fox - Guild Film România e UIP - 
Media Pictures International E Warner Bros. - Ecran XXI 
e Arhiva revistei Noul Cinema 


e Patul conjugal, 
un film pe gustul 


a cititorilor noștri 


| obligat să-și suspende rubrica. 
| Sperăm că va reveni. 4) 
Apropo de  „precocitatea“ 
junilor corespondenţi: „Când eu 
spuneam (...) că părinţii (nu 
| toți) i-au cam scăpat din mână 
oferindu-le telefonul (...) pentru 
diverse convorbiri și trezindu- 
se cu nota încărcată, că-i lasă 
la t.v. să urmărească ce trebuie 
și ce nu trebuie, devenind fanii 
telenovelelor, nu o făceam cu 
maliţiozitate (...). Este adevărat 
că trăim în secolul XX (...) dar 
simțul măsurii trebuie să ni-l 
păstrăm (dacă-l avem)“. Și 
o încheiere în întregime 


COTIDIAN, 
EXCEPȚIONAL, 
EDUCAŢIONAL... 


E. DĂNEȚ din Brașov 


ne scrie; 1) A cumpărat 

„Noul Cinema“ nr. 6, iar 
când a ajuns acasă a constatat 
că-i lipsește numărul 5. Soluţia, pe 
care tot E.D. a găsit-o: abonamen- 
tul. Rugându-ne să i-l trimitem 
acasă, nu la oficiul poștal unde trebuie să 
stea la coadă „cu toţi copiii care-şi ridică 
alocaţia“... 2) A vizionat la televizor PATUL 
CONJUGAL și KOLEA. „Excepţional!“ 


Vă rugăm să citiți cu atenție coperta IV și să trimiteţi răspunsurile dumneavoastră luând în considerație 
filmele europene văzute la noi începând de la 1 noiembrie 1997 până la 31 octombrie 1998 
(pentru a identifica producțiile respective consultați colecția revistei). 


exclamă corespondenta, fără să aflăm de la 
început despre care din cele două filme e 
vorba. Imediat, însă, ne edificăm: „Nu dege- 
aba au fost ambele filme premiate“. Despre 
PATUL CONJUGAL: „Este o realizare extra- 
ordinară, și când priveam acțiunea, parcă 
era aievea, exact cum este în realitate. 
Jocul actorilor a fost atât de natural, iar inte- 
rioarele foarte bine alese. În plus, nu s-a 
abuzat de cuvinte triviale. (O mai veche 
marotă a Elenei Dăneţ - d.s.) Deci, se 
poate“. 3) „Îmi place cum arată revista, hâr- 
tia este de calitate (acum satisface gustul 
celor nemulțumiți); simt lipsa 'Lecţiei de 
cinema’ a domnului Diaconu“ Și nouă - dar 
multiplele sale obligaţii profesionale l-au 


citabilă: „Cultura nu se face 
numai prin telenovele și telemobile“. Aferim. 


TOT PROBLEMELE 
FINANCIARE... 


unt motivele pentru care doi core- 
oponent își oferă spre vânzare 
colecţiile vechii reviste „Cinema“. 
Unul este ȘTEFAN ALEXANDRU din 
Câmpina (jud. Prahova), str. Pictor 
Grigorescu nr. 46, tel. 044371726, iar 
celălalt este CONSTANTIN CHIRILĂ din 
Ploiești, str. Alexandru Lăpușneanu nr. 21, 
bl. 7, sc. B, et. II, ap. 23, tel: 044172524. 
Ambilor - succes! 


REZULTATELE CONCURSULUI CU PREMII ORGANIZAT DE 


umărul scrisorilor primite la redacţie pentru ediţia a XIII-a a concursului 
N nostru s-a dublat faţă de ediția precedentă și le mulțumim tuturor parti- 
cipanților. Ca de obicei, în foarte multe plicuri am găsit, pe lângă răspun- 
surile corecte, detalii care dovedesc o documentare minuțioasă, propuneri, sugestii 
și observaţii utile. Tot ca de obicei, vom discuta scrisorile cele mai 
interesante și erorile cele mai frecvente. 
a Ștefan Nicolicin (Timișoara): Bogăția de amănunte face din fiecare partici- 
pare a dumneavoastră o reîntâlnire plăcută pentru noi. Din nou răspunsurile v-au 
oferit acea „victorie morală“ de care vorbeaţi în scrisoare - „Îmi dovedesc mie 
însumi cât de mult reprezintă acest hobby timpuriu numit film“ -, deși sorții nu v-au 
ales nici de data asta câștigător. Perseveraţi! 
a Laura Brătfălean (Cluj-Napoca): Aveţi un mod foarte simpatic de a vă prefața 
răspunsurile: „Încă o încercare a Laurei Brătfălean“ - ne anuntati la o ediţie prece- 
dentă; „Încă un concurs, încă o provocare“ - ne scrieţi acum. O singură eroare: 
Dead Man Walking este un film din 1995 și nu i-a adus lui Sean Penn un premiu la 
Cannes, ci o nominalizare la Oscar. 
a Ștefan Albu (Slobozia): Juliette Binoche a primit Oscarul pentru cel mai bun 


NOUL CINEMA ÎN COLABORARE CU GUILD FILM ROMÂNIA 


rol secundar feminin din 1996. Ceremonia decernării premiilor a avut loc, ca de obi- 
cei la începutul anului următor. Pacientul englez - filmul care i-a adus actriței rolul 
premiat - a obținut Oscarul pentru cea mai bună producţie din 1996. 

a Virginia Danciu (Cluj-Napoca): Nu ne-aţi încurcat, așa cum vă temeaţi, dar 
într-adevăr nu era nevoie să decupaţi chestionarul. Spaţiul lăsat sub fiecare între- 
bare nu era destinat completării. Oricum, aţi răspuns corect și plicul dumnea- 
voastră a intrat în tragerea la sorţi. 

m Bogdan Szava (Oţelul Roșu): Felicitări pentru premiul obținut la școală și 
mulțumiri pentru urările de sănătate. La nouă ani, ești cel mai tânăr dintre 
concurenţii noștri. 

m Dragos Virtejanu (București): Vă mulțumim și noi pentru cuvintele de 
apreciere. După cum aţi văzut, răspunsurile dumneavostră au fost din nou corecte. 

m Marina Tudosă (Deva): Propunerile dumneavoastră au fost luate în 
considerare. 

a Liviu Purcaru (Prejmer, Brașov): Aveţi dreptate. Ne cerem scuze și sperăm 
că inconvenientul semnalat de dumneavoastră nu se va repeta. 


CARACTERIZARE 


ă numesc JĂRBOIANU GABRI- 

Mea am 24 de ani, citesc 

E revista ‘Noul Cinema’ de la 
prima apariţie din 1990 și admir stilul ei, 
care, cred eu, este unul profesionist. Mă 
interesează toate rubricile, dar pentru 
mine cea mai folositoarea este ‘Pe 
ecrane' prin comentariile și criticile care 
se fac unor filme. Dar precizez că citesc 
numai cronica unui film pe care l-am văzut 
și mă ajută întotdeauna să-l înțeleg mai 
bine“. Mi-a atras atenţia această scurtă 
caracterizare, în care Gabriela ne admiră 
stilul profesionist, declară că rubrica ei 
preferată (cea mai folositoare) este „Pe 
ecrane“ și că citește numai cronicile 
filmelor văzute... Tonul este frust, fără 
bucle. Probabil că așa gândesc cei mai 
mulți cinefili tineri. Gabriela ne roagă să-i 
trimitem prin ramburs numărul 6/1998, pe 
care, „printr-o neglijență de neiertat, l-am 
pierdut“. 

O confirmare a ceea ce am bănuit că 
reprezintă caracteristica tinerilor cinefili ne 
vine şi din Slobozia (jud. Ialomiţa) de la 
ALBU ȘTEFAN-FĂNICĂ: „Doresc ca de 
la începutul acestui plic să vă mulțumesc 
tuturor acelora care continuaţi editarea 
acestei minunate reviste a noastre, a 
iubiților dvs. cinefțili de toate vârstele și din 
toată țara, mult dorita și așteptata lună de 
lună, frumoasa revistă ‘Noul Cinema’, 
plină de fiecare dată cu tot mai multe 
noutăți și ilustraţii de ultim moment...“ 
Mai patetic, mai adjectival, dar, în linii 
mari, la fel. 

Și o alta, de la DANIELA CHIRICĂ din 
Galaţi: „Citesc revista de foarte mulţi ani. 
Părinții mei au cumpărat-o încă de la 
primul număr (în acea vreme purta alt 
nume). Cred că am început să o răsfoiesc 
îndată ce am învăţat să citesc. Astăzi o 
citesc de la prima și până la ultima 
pagină, și nu există număr al revistei în 
care să nu găsesc articole interesanre, 
incitante, mai dulci sau mai amare, arti- 
cole care oferă informaţii “la zi nu numai 


e Godzilla (Matthew Broderick și 
Maria Pitillo) 


despre lumea filmului, despre festivaluri 
importante, dar și articole care surprind 
atât de exact schimbările ce se produc în 
plan social atât la noi în țară cât și în alte 
părţi. Mi-au plăcut foarte mult articolele 
grupate în ciclul “Redescoperind cine- 
matograful'. (...) Am vrut de multe ori să 
vă scriu, dar mi-a lipsit curajul și apoi nu 
prea am talent epistolar. În sfârșit ‘mi-am 
luat inima în dinți’ și m-am hotărât să vă 
scriu pentru a vă mulțumi, pentru a ‘vă 
spune' că vă sunt recunoscătoare nu doar 
pentru premii, ci și pentru bucuria pe care 
mi-aţi oferit-o de-a lungul atâtor ani de 
când citesc revista. Vă mulțumesc și vă 
felicit și pentru strădania, pentru munca 
dumneavoastră care fac din revista Noul 
Cinema nu numai una din puţinele reviste 
cu adevărat de cultură care au mai rămas 
la noi în ţară, ci și un deliciu pentru cine- 
fili. (...) Sper să ajungeţi tot atât de celebri 
ca, de exemplu ‘Cahiers du Cinéma’. Cu 
precizarea că nu mi se pare că au rămas 
puține reviste „cu adevărat de cultură“ în 
țară (reviste avem, slavă Domnului, cul- 
tură mai puţin...), putem s-o considerăm 
și pe Daniela care „și-a luat inima în dinţi“ 


-o reprezentantă tipică a generaţiei tinere 


de cinefili. 

Preocupat de asemenea de revista 
noastră, RĂDUȚĂ MARIAN, student la 
ASE, din Buftea: „Sunteţi parte a bucuri- 
ilor și dezamăgirilor vieţii mele, drept pen- 
tru care vă asigur de fidelitatea mea pen- 
tru mult timp de-acum înainte“. 
Dezamăgire: „În nr. 12/1997 (pag. 3) 
anunţaţi o perspectivă pe cât de consis- 
tentă, pe atât de îmbucurătoare: odată cu 
noul format - 64 pagini. Fantastic! Dar 
bucuria s-a stins mai repede decât a 
apărut. Cele 64 de pagini au fost inițial 64 
(deși pentru două numere), apoi au 
devenit 48, iar acum au ajuns la 42 pagi- 
ni. Mă întreb unde vă veți opri! Probabil nu 
m-ar fi 
deranjat prea mult, dacă spaţiul tipografic 
nu s-ar fi redus de la 39.168 cm: în 1997 
la 24.696 cm” acum (deci o diminuare cu 
aproape 40%). Știu, veţi invoca și de 
această dată atotstăpânitoarele raţiuni 


financiare...“ Cum aţi ghicit? Scăderea 
numărului de pagini și a spaţiului tipărit 
exprimă creșterea costurilor aferente, dar 
și a calităţii hârtiei și a tiparului. Fără 
aceste diminuări, creșterile ar fi fost 
suportate exclusiv din buzunarul cititoru- 
lui... Sugestie: „Ar fi de preferat ca pătrat- 
ul cu inscripția ‘Concurs’ să se suprapună 
peste cel cu inscripția ‘Talon’. Și, dacă se 
poate, să nu mai fim nevoiți să optăm 
între participarea la concurs și un articol 
sau poster...“ Se poate. 


PRIVATIZAREA 
CINEMATOGRAFELOR 


ONSTANTIN CURCUMELIS din 
Can se pronunță net în 
favoarea trecerii cinema- 
tografelor în proprietate particulară. 
Motivele: „Filmele nu beneficiază de o 
reclamă corespunzătoare, nu beneficiază 
de condiții de proiecţie și sonorizare la 
nivelul sfârşitului de mileniu (cred că nu s- 
a mai făcut nimic în acest sens din anii 
‘60-70). O altă problemă importantă o 
constituie gradul avansat de uzură a 
clădirilor cinematografelor, atmosfera din 
săli care nu e tocmai adecvată vizionării 
în cele mai bune condiții a unui film: fumul 
de ţigară este o prezenţă obișnuită, unii 
dintre spectatori nu au o educaţie care să 
le permită vizionarea în condiţii decente 
a unui film, deranjând și pe ceilalți 
spectatori“. Trecerea în proprietate pri- 
vată a sălilor de cinema ar stimula intere- 
sul pentru rezolvarea acestor situații. 
Adevărat! O așteptăm și noi, de mult, cu 
interes. În încheierea scrisorii sale, C.C. 
ar dori toate informaţiile cu putinţă în 
legătură cu privatizarea cinematografelor. 
Din păcate, acestea nu s-au făcut încă 
publice, cadrul nefiind încă decis. 
Vă sugerăm. să scrieți în acest sens 
direcţiei ROMÂNIAFILM, str. Thomas 
Masaryk nr. 25. 


Rubrica „Dialog cu cititorii“ 
este realizată de 
Dumitru SOLOMON 


ÎN SFÂRȘIT, 


ȘI CÂȘTIGĂTORII: 


Marele Premiu - o manta de ploaie cu 
glugă, cu inscripția Godzilla: 
CONSTANTIN CURCUMELIS, Brăila. 
O șapcă The Full Monty: 
CLEOPATRA BĂLESCU, Giurgiu. 

Un T-shirt The Big Hit: 


ADRIANA BENEA, Brad 

O șapcă Godzilla: 

MARIAN RĂDUȚĂ, Buftea 

Un volum Întâlniri seducătoare, (Editura Silex), cu 


dedicație din partea autoarei: 
FRĂŢILĂ, Vaţa de Jos, jud. Hunedoara; SILVESTRU 
PÂNZARIU, Siret, jud. Suceava 


ADELA CLAUDIA 


ot ce mi se-ntâmplă în 

Tee vreme parcă-i 

„5 dintr-un film în care joc 
un rol...“ Sunt vorbele 
Margaretei Pâslaru care dorește 
să împărtășească și fanilor ei 
din România (grupaţi într-un 
Fan-club despre care revista 
noastră a scris-v. nr. 8/92) câte 
ceva despre fanii ei de pe Noul 
Continent și nu numai. Dar să 
derulăm „bobinele“ filmului așa 
cum presa, mărturiile artistei și 
diverse alte relatări ne permit să 
o facem. 

Mai întâi să reamintim - pen- 
tru cei tineri care o cunosc doar 
din renume - că Margareta 
Pâslaru este o stea a muzicii 
ușoare românești care-și 
păstrează intact haloul de fată 
fermecătoare și la patru decenii 
de la timpuriul ei debut. 

În 1960, anul Olimpiadei de 
la Roma, în emisiunea de tele- 
viziune „Toată lumea face 
sport“, Margareta interpretează 
„Picolissima serenada“. Era deja 
laureată a unui concurs de ama- 
tori unde cântase acompaniată 


à : 
de Paul Ghenţer și unde Illeana 
Pop o remarcase. Așa l-a întâl- 
nit pe faimosul teleast Valeriu 


Lazarov care a avut ideea 
alăturării vocii ei profunde cu 
cea a altei tinere, Marina Voica, 
duetul „Pe aripa vântului“ 
purtându-le pe culmea succesu- 
lui. Sedus, George Grigoriu 
compune special pentru 
Margareta melodia „Și-n apa 
mării“. Ea devine peste noapte 
idolul adolescentele care-i imită 
coafurile, toaletele mini și mai 
ales alunița cochetă. Aveau să 
urmeze alte zeci de șlagăre. „Nu 
cred să fi fost compozitor să 
nu-l fi cântat!“ Florin Bogardo, 
Temistocle Popa, Vasile 
Vasilache jr., Dan Mândrilă, 
Laurențiu Profeta sunt cei pen- 
tru care a scris și versurile. 
Recent a colaborat cu Adrian 
Antonescu la noile sale com- 
poziții înregistrate la „Q“ Sound 
Studio din New York. În ţară și 
peste hotare participările la fes- 
tivaluri i-au fost totdeauna 
recompensate cu premii: la 
Brașov, Sopot, Tokio, Cannes 


(unde a obținut prestigiosul tro- 
feu MIDEM). A concertat cu 


Joséphine Baker şi Gilbert 
Bécaud. 
Farmecul, dar și talentul 


îndreptățesc solicitările de a 
juca și în teatru și în film, 
Montând în 1964 „Opera de trei 
parale“ de Brecht într-o versiune 
de musical contemporan (pentru 
care Nina Cassian rescrisese 
cupletele, iar Richard Bartzer 
parafrazase partitura originală), 
Liviu Ciulei căuta o cântăreaţă 
autentică să constituie reperul în 
dimensiunea sonoră a specta- 
colului. Inițial se gândise la 
Maria Tănase. O va invita însă 
în rolul Polly pe Margareta 
Pâslaru care va juca într-un ver- 
itabil stil brechtian, cu detașată 
distanţare, alături de Clody 
Bertola, Rodica Tapalagă, Victor 
Rebengiuc și regretaţii Dumitru 
Furdui și Toma Caragiu, pe 
scena Teatrului Bulandra. 

La cinema obţine premiul de 
debut cu rolul din filmul lui 
Francisc Munteanu Tunelul 
(1966), unde o replică a frivolei 


eroine lulia a rămas memorabilă 
fiindcă vorbea despre Marx ca 
despre „un oarecare Max!“. La 
vremea respectivă, o sfidare a 
cenzurii. 

Cenzura vigilentă care 
va interzice în același an Un film 
cu o fată fermecătoare cu 
Margareta protagonistă. O 
tânără cade la actorie și- 
ncearcă să se descurce totuși în 
capitală. Scenariul caustic era 
semnat de Radu Cosașu. Regia 
de mare finețe aparţinea regre- 
tatului Lucian Bratu. O creaţie 
vibrantă, intens nuanţată și mai 
ales emoţionantă, arestată însă 
vreme de 25 de ani. Premiera a 
avut loc în ‘90. După această 
partitură în proză cu soartă vi- 
tregă, Margareta își ia revanșa 
cu Împușcături pe portativ 
(1967) în regia lui Cezar 
Grigoriu. Elisabeta Bostan o 
„Vede“ în chip de Zână în 
povestea cinematografică a 


Veronicăi (1972 și 1973, Veronica 
se întoarce) unde cântă și 
dansează împreună cu Dem 
Rădulescu, Florian Pittiş și 
George Mihăiţă, delectând și azi 
pe micii și marii spectatori ai aces- 
tor filme fără vârstă. 

Când inegalabilul artizan al 
divertismentului tv, Alexandru 
Bocăneț, s-a hotărât să-și testeze 
talentul și în regia de film, a invi- 


„Mi-am omagiat toti colabora- 
torii din TV, Radio, Disc, 
Teatru, Film, Festivaluri în 

acest One Woman Show. După 

15 ani de absență... totul a 
fost ca un vis... Au venit în 

Canada fani din Statele Unite, 

iar în California au făcut drum 
lung tocmai din Portland, 

Oregon, trei generații ale unei 
familii: s-au adunat bunici de 

65-75 de ani, unii în cârje sau 
în cărucior, cu copiii lor de 

45-55 de ani și nepoții de 16- 
17. Uluitor. incredibil, peste 
timp și peste ocean, câtă 

câldură și dragoste, nostalgie 

și dor de țară i-au strâns pe 
acești oameni credincioși 
muzicii pe care am cântat-o. 

Unii s-au urcat pe scenă și 

spontan, amintindu-și textele, 

au participat la concursul „Să 
cântăm o melodie de-a 
Margaretei” 
Tuturor le mulțumesc! 


tat-o în fantezia Gloria nu cântă 
(1976), ce avea să fie însă cân- 
tecul de lebădă și pentru regizor, 
și pentru Toma Caragiu. Actorul îi 
fusese Margaretei Pâslaru parten- 
er de neuitat și în încântătoarele 
recitaluri tv unde vedeta de 
muzică ușoară dăduse curs 
îndemnului Mariei Tănase: 
„Ascultă... tu trebuie să cânți 
muzică populară... ascultă-mă pe 
mine, că-s vulpe bătrână!“ Astfel 
repertoriul i se diversifică, inter- 
pretările personale din folclorul 
românesc ajutând-o apoi să 
înfrunte depărtarea de casă. 
Pentru că Margareta avea să mai 
filmeze doar Melodii, melodii 
(1978) sub bagheta lui Francise 
Munteanu. 


Împreună cu soțul și fiica se 
stabilește în Statele Unite (actual- 
mente locuiește la New Jersey), 
dar nu uită de ţară. Viaţa i se 
schimbă, se ocupă de gospodărie, 
de educaţia copilului și de... artă 
plastică. Multă vreme a condus o 
Galerie de Artă. Începe să se 
implice în diverse activităţi cari- 
tabile în folosul copiilor defa- 
vorizați, inițiind programul 
„Adormind cu un zâmbet“ - con- 
cretizat prin muncă benevolă în 
spitalele pentru copii unde le 
citește povești micuţilor bolnavi. 

nul 1989 avea să 

A insemne și pentru 

Margareta Pâslaru o 
reconectare la pământul natal. 
Zguduită de situaţia orfanilor atât 
de mediatizată pe canalele de 
televiziune ale lumii, hotărăște să 
se dedice acţiunilor umanitare. 
Donează toate drepturile ei de 
autor și câștigurile obținute din 
vânzarea casetelor ei organis- 
melor care se ocupă cu îngrijirea 
copiilor  defavorizaţi. Revine 
în țară cu ajutoare. La prima ediţie 
a Festivalului studențesc 
CineMAiubit, îl întâlneşte pe 
Costel Caşcaval, protagonist într- 
un fim de scurt-metraj inspirat 
chiar din viața lui de orfan: 
Lepădații (v. Portretul lunii, nr. 
1-2/1998), căruia îi acordase o 
bursă în valută pe când era stu- 
dent în anul | la ATF. Uimește pe 
toată lumea arătând ca atunci 
când plecase, la fel de plină de 
vitalitate și generozitate. 

În cursul vizitei din 1997, 
Margaretei Pâslaru i s-a decernat 
titlul de Membru de onoare al 
clubului UNESCO din România și 
o Diplomă de onoare din partea 
președintelui filialei române a 
UNICEF, prof. dr. Virgil Radulian, 
în semn de apreciere pentru 
entuziasta ei activitate de pro- 
movare a artei românești și aju- 
torarea celor oropsiți. 

ecentul concert de la 

Re York, susţinut 

împreună cu cântăreața 
Lia Lungu şi muzicianul Dinu 
Ghezzo, sub auspiciile orga- 
nizației umanitare „The Romanian 
Challange Appeal la „Gallery 
678“ de pe Broadway, a permis 
strângerea de însemnate fonduri 
pentru orfanii îngrijiţi la Spitalul de 
copii neuropsihici din Siret. La fel 
de însemnate sunt și contribuţiile 
Margaretei Pâslaru la acţiunile 


e Cu Victor Pr, şi 


- Radu Beligan la 
Lincoln Center 


instituțiilor de învățământ superior 
din România, ale fundaţiei ameri- 
cane „Ponzio  MADIR“, ale 
fundaţiei și spitalului „Over/oo“ din 
Summit și ale programului Crucii 
Roșii „Meals on Wheels“. 

„Un copil uitat“ - compoziţie 
proprie recentă - se alătură altor 
succese - „Lasă-mi toamnă pomii 
verzi“, „Dacă ai ghici“, „Păsările“, 
„Diamant fericit“ ori melodia 
„Bittersweet“ pentru filmul The 
Obsession Factor sau „Listen My 
Daughter“ pentru campania AIDS 
Prevention. Margareta Pâslaru a 
înregistrat la New York și albumul 
„A Bridge Over the Ocean“. 


nar, în care emoția a fost bine 
controlată de profesionalismul 
artistei care a împletit evocarea 
pe ecran cu cea live, muzica înge- 
mănând versuri de Eminescu și 
Minulescu, bocetul și doina, țipuri- 
turile din Oaș, publicul american 
repetând amuzat „Te-le-le!“. În 
săli intime - potrivite atmosferei de 
recital - fiecare reprezentaţie a 
fost un triumf consemnat ca atare 
de presă, iar la Los Angeles 
„ânăra Picasso“, Alexandra 
Nekita, i-a înmânat din partea 
Camerei de Comerț California - 
România „Distincția umanitarismu- 
lui 1998“. Alăturăm propriile impre- 


e Colaboratori permanenți: Adrian Antonescu și 


Anul acesta Margareta a 
împlinit 40 de ani de strălucită 
carieră artistică. Cu acest prilej și-a 
conceput împreună cu reputatul 
jazz-man Radu Goldiș și orches- 
tra sa americană un spectacol itin- 
erant „Vine, vine... Margareta!“. 
Turneul s-a desfășurat în Canada, 
la Ottawa și Toronto (ca invitată a 
agenţiei canadiene Alma 
Creation) și în Statele Unite, la 
Los Angeles și Orange County. 
Un recital într-adevăr extraordi- 


sii ale Margaretei Pâslaru relatate 
imediat după încheierea turneului. 

Într-o scrisoare recent sosită 
la redacție, artista se arată îngrijo- 
rată de astădată de soarta sinis- 
traților de pe urma inundaţiilor din 
această vară și, cu gândul la 
sporirea fondurilor de  întraju- 
torare, lansează o invitaţie pentru 
sărbătorirea primului ei disc „Apa 
mării“ și a primei emisiuni tv. Într- 
adevăr, vorba ei „Parcă a fost 
ieri!“. Dar va fi și în anul 2000! m 


5 


Două, trei revoluții ȘI 


ea de-a 34-a editie a Festivalului internațional al Noului Cinema 

desfășurată între 12 și 20 iunie la Pesaro, pe malul Adriaticei, a con- 

stituit un moment de triumf și de tristete în istoria acestei mani- 
festări unice, Triumf, pentru că a fost una dintre cele mai dinamice editii - o 
panoramă a cinematografului taiwanez, o retrospectivă Jean-Luc Godard și o 
selecție de filme „experimentale“ realizate de către câtiva dintre cei mai 
interesanti cineaști la ora actuală. La acestea se adaugă „evenimentul spe- 
cial", dedicat anul acesta cinematografiei italiene în anii '80 - „deceniul negru“ 
cum îl numesc italienii - perioadă în care industria cinematografică peninsu- 
iară a decăzut de la gloria internatională la uitarea aproape unanimă. 

Dacă putem vorbi de tristețe, aceasta se datorează faptului că s-ar putea 
să nu mai existe niciodată o editie ca aceasta. În seara finală, directorul 
festivalului, Adriano Apră - reputat critic și figură importantă a avangardei 
italiene - și-a anunțat retragerea din funcție. începând din această toamnă, el 
va fi director al Cinematecii Naţionale din Roma. „Mi se pare ciudat că m-au 
ales tocmai pe mine”, mărturisea el spectatorilor de la Pesaro. „E o funcție 
oficială, iar eu pot fi numit oricum, numai persoană oficială, nu”. Odată cu el 


va pleca și colegul său, criticul și istoricul de film Lino Miccichè, organizatorul 
evenimentelor speciale. El va conduce școala cinematografică italiană, 
legendara Centro Sperimentale. 

Veşti foarte bune pentru Apră și Miccichè, dar pentru festival s-ar putea 
să fie vești proaste. Comitetul de organizare încă nu a ales un nou director. 
Ne putem întreba doar dacă succesorul lui Apră va reuși să mențină acea cal- 
itate singulară a festivalului, care face din el unul dintre puţinele evenimente 
cinematografice necomerciale (unii ar spune chiar anti-comerciale) rămas în 
Europa. Spre deosebire de alte festivaluri, Pesaro nu apelează la publicitate, 
nu distribuie premii (chiar dacă la câteva ediții trecute acest lucru a fost 
încercat), nu invită vedete (deși în 1995, Ornella Muti și-a făcut aparitia 
pentru câteva minute), iar proiecţiile sunt gratuite nu doar pentru criticii invi- 
taţi ci și pentru publicul local. Poate oare un astfel de festival să 
supraviețuiască pragului de mileniu, când de-a lungul Europei, festivalurile 
cinematografice se transformă într-o altă ramură a „marilor afaceri"? 
Experiența ne-a învățat că există lucruri care sunt prea bune ca să dureze. 


Ironia subtilă a programului, 
împărțit la jumătate între 
Godard și Taiwan 

um să-l descrii pe 
Godard? Un vizionar 
al romanticilor ani 
‘60, care a devenit revoluționar 
maoist și și-a pierdut o bună 
parte dintre 
spectatori 
în acest pro- 
ces. Cum 
să  descrii 
Taiwanul? 


O 


O insulă cu 
o dictatură 
de dreapta, 
impusă în 
1949 de către 
Chiang Kai- 
Shek și alți 
refugiaţi din 
China conti- 
nentală. O 
opoziţie 
redusă nu- 
meric, dar 
care ştie 
să-și facă 
auzită vocea, 
la idealurile 


PESARO 


utopice ale stângii pe care 
Godard le-a îmbrățișat cu atâta 
ardoare (alături de mulţi alţi inte- 
lectuali francezi ai generației 
sale). Timpul trece, și în anii '90 
se pare că Taiwanul - și nu 
Godard - a câștigat. Regizorii 
taiwanezi cuceresc premii la 


Veneţia, Cannes și Berlin, în 
timp ce ultimele filme ale lui 
Godard îi cam nedumiresc pe 
foarte puţinii spectatori care se 
mai încumetă să le privească, 
Astăzi e foarte uşor să treci 
cu vederea uriașa datorie stilis- 
tică a cinematografului taiwanez 


e Jean-Luc Godard sprijinindu-l pe 
Jean-Paul Belmondo în timpul 
filmărilor la Pierrot le fou 


i 


(și de fapt, a noului cine- 
matograf asiatic în general) fată 
de Godard. Cel mai interesant 
film din festival, halucinantul 
road movie Wolves Cry Under 
the Moon (1997) al lui Ho Ping 
pare aproape un film-în-film: o 
serie de episoade suprarealiste 
și de personaje care au evadat 
din legendarul embouteillage 
din filmul lui Godard Weekend 
(1967). Este o fierbinte noapte 
de vară și singura autostradă 
din Taiwan e blocată. Toate per- 
sonajele. filmului sunt obligate 
să conducă pe prea puţin famil- 
străduțe 
Fiecare, ni se relevă pe parcurs, 
este un evadat - într-o disperată 
încercare de a scăpa de sufo- 
cantul conformism al vieţii din 
China „democrată“. Un șofer 


iarele lăturalnice. 


fură mașina șefului său. 
Un terorist deturnează un auto- 
buz fără pasageri și îl ia ostatic 
pe șoferul acestuia. O fată 
trăznită fură un jeep cu telefon 
mobil și începe cu proprietarul 
acestuia o poveste de dragoste 


la distanţă. 


elimina excepţiile“ 


Ho Ping afirmă că sursa lui 
de inspiraţie se află în cine- 
matograful american - Easy 
Rider al lui Dennis Hopper, 
Wild at Heart al lui David Lynch 
și Thelma and Louise al lui 
Ridley Scott. Și totuși alienarea 
personajelor, revolta lor disper- 
ată și alegerea finală între con- 
formism și moarte - toate aces- 
tea par a veni direct din filmele 
lui Godard. Într-un film mai 
vechi al lui Ho Ping, 18 (1993) - 
un om de afaceri plictisit „lasă 
baltă“ totul, îşi părăsește slujba 
și familia și se stabilește într-o 
casă de joc dintr-o speluncă 


e Un marginal al filmului 
taiwanez, Lupii urlă sub 
lună de Ho Ping 


părăginită pe malul mării. 
Personajul este un echivalent 
asiatic al lui Jean-Paul 
Belmondo din Pierrot le Fou 


(1965) al lui Godard. Dar în. 


ambele filme ale lui Ho Ping 
imaginile psihedelice și uimi- 
toarea utilizare a culorilor sunt 
marca unui stil propriu - făcând 
din acest regizor un vizionar 
original al cinematografului 
mondial. 


„Cultura se ocupă de reguli, iar arta de excepții. Regulile sunt create pentru a 


e ce acești taiwanezi 
pe gata să facă atât 

de multe pentru a 

scăpa de societatea în care 
trăiesc? Alte indicii ne sunt 
oferite de A Brighter Summer's 
Day (1994) de Edward Yang, 
un apăsător studiu - de peste 
patru ore - al vieții în primii ani 
ai acestei republici insulare. 
Anul trecut, spectatorii din 
întreaga lume au fost șocați de 
viitorul de coșmar din Starship 
Troopers al lui Paul Verhoeven, 
în care întreaga planetă este 
transformată într-o versiune 
super-militarizată a suburbiei 
americane. Dacă e să dăm 
crezare filmului lui Yang, 
Taiwanul este prima țară din 
lume în care acest coșmar a 
devenit realitate. În 1960, un 
grup de studenţi dintr-o școală 
militară privește filmele lui John 
Wayne și dansează pe ritmuri 
de rock american. (Până și titlul 
filmului este inspirat din ver- 
surile unui. cântec al lui Elvis 
Presley). Fiecare aspect al 
acestei societăţi este grotesc și 
artificial, o fotocopie a unei țări 
aflate de partea cealaltă a lumii. 
Cea mai răspândită formă 
de evadare (ca și în filmele 
americane) este crima organi- 
zată. Lumea lui Hou Hsiao- 
hsien din Goodbye South, 
Goodbye (1996) ne este oare- 
cum cunoscută din filmele lui 
Scorsese și Tarantino. Dar în 
timp ce filmele americane cu 
gangsteri ne prezintă o 
explozie de violenţă, Hou pre- 
feră să se apropie de subiect 
oarecum oblic, o viziune pe 
care mulţi spectatori o găsesc 
insuportabilă. Poate mai mult 
decât oricare alt regizor de 
după Max Ophuls, Hou este un 
maestru al secvenţelor cu nes- 
fârșite, superbe și minuţios 
pregătite travelling-uri din care 


i 


Jean-Luc Godard 


e compus filmul pe care îl 
vedem. Totul e conținut în 
aceste travelling-uri - mai puțin 
acele episoade care constituie 
punctele culminante ale 
actiunii. Acestea sunt lăsate pe 
seama imaginației spectato- 
rilor. Dacă imaginația unui 
spectator nu se ridică la 
înălțimea acestei probe, el știe 
măcar că nu este singurul. Hou 
Hsiao-hsien este unul dintre cei 
mai dotați și cei mai frustranţi 
regizori contemporani. 

Parcă pentru a demonstra 


Oare ce le lipsește acestor 
tineri rebeli asiatici? Exact acea 
calitate care ne face să-i simpa- 
tizăm pe „revoluționarii în fașă“ 
din filmele lui Godard din anii 
“60 - idealismul. În La Chinoise 
(1967), un grup de studenți 
burghezi din Paris organizează 
o celulă de acţiune revolu- 
ționară maoistă. Desigur, între- 
gul lor proiect nu are nici un 
sens. Poţi fi cu ușurință iritat de 
superficialitatea și de prostia 
retoricilor lor de stânga, de 
ipocrizia care îi face pe toți 
ceilalți să o trateze ca pe o 
sclavă pe o prostituată prove- 
nită dintr-o familie proletară. Și 
totuși, simțim o anumită căldură 
în suflet privindu-i pe acești 
adolescenţi care de fapt cred 
cu adevărat că pot face lumea 


„Singura realitate este puterea și exploatarea 
puterii prin violență și sex“. 


că Godard exercită încă o put- 
ernică influenţă și în alte ţări din 
Asia, am avut în program și 
Bad Movie (1997), un film sud- 
coreean de două ore și 
jumătate prezentându-ne viaţa 
adolescenților revoltați care nu 
au un acoperiș sub care să 
doarmă și populează străzile 
din Seul. Regizorul Jang Sun- 
woo a mulțumit public 
Comitetul Coreean pentru Etică 
și Spectacole (practic, comisia 
de cenzură) pentru că a tăiat 
cele mai scandaloase scene de 
sex, violență și droguri, 
reducând astfel filmul la durata 
actuală de la o primă versiune 
de peste șase ore, cu puţine 
șanse de a putea fi prezentată. 
Din păcate, chiar și așa filmul 
are cel puţin o oră în plus. Dar 
există în el scene strălucite și 
originale, din care merită să fie 
amintită cea a unui jaf într-o 
clădire de birouri. Jang reface 
întreaga scenă a crimei ca un 
joc video, utilizând inspirat cu 
rezultate esteticesurprinzătoare 
această altminteri oribilă formă 
de expresie vizuală. 


mai bună. Același lucru poate fi 
spus și despre personajul lui 
Jean-Pierre Leaud din 
Masculin-F&minin (1966). 
Poate că-și bate joc de propria 
viaţă, stând la un colţ de stradă 
împărțind manifeste comuniste. 
Cu toate acestea îl preferăm pe 
el prieteni sale, care nu-și 
dorește altceva decât să 
cumpere haine și să devină o 
vedetă a muzicii pop. 

acă opera lui Godard 


DE să se 
impună ca una 


politică, aceasta se datorează 
faptului că preocupările sale 
cele mai profunde depăşesc 
graniţele politicii înţelese ca 
lupta dintre partide. În timp ce 
multe dintre filmele sale pot fi 
imediat recunoscute ca fiind din 
și despre anii ‘60, capodopera 
sa - Deux ou trois choses que 
je sais delle (1967) - nu este 
datată nici măcar un moment. 
O poveste simplă care ar putea 
avea loc oricând, la marginea 
oricărui oraș mare de pe 
pământ: o gospodină frustrată 
dintr-un cartier  mărginaș 
(Marina Vlady) începe să se 

—» 


prostitueze pentru a-și putea 
cumpăra o rochie nouă. Deși este 
unul dintre filmele cele mai puțin 
„politice“ ale lui Godard, el te face 
să devii revoltat. Eroina este o 
„victimă“ a capitalismului modern 
la fel ca și greviștii parizieni sau 
țăranii vietnamezi. Este o femeie 
care și-a pierdut dreptul de a avea 
un suflet. 

Godard trebuie să fi știut că 
nici o revoluţie nu ar putea salva 
personajul interpretata de Marina 
Vlady, ca și pe milioane altele ca 
ea. De aici sarcastica viziune a 
politicii prezentată în cele mai 
bune filme ale lui, până când de 
bunăvoie s-a cufundat, între 1968 
și 1972, în maoism și în anoni- 
matul grupului Dziga Vertov. 
Made in USA (1966) este o hilară 
(şi ininteligibilă) parodie de „film 
noir“, în care Anna Karina inter- 
pretează o atrăgătoare spioană 
internaţională. Weekend (1967) 
prezice eșecul revoltei studențești 
din 1968 prin tinerii revoluționari 
care iau drumul codrului și se 
întorc la canibalism. În Sympathy 
for the Devil (1968), grupul Rolling 
Stones se căznește să înre- 
gistreze un cântec în timp ce 
africani înarmaţi se aleargă neb- 
unește într-un cimitir de mașini și 
o voce din off spune o poveste de 
spionaj pornografică, în care apar 
toate celebrităţile anilor '60. 

Ca o confesiune a neputinței 
creatoare și politice, acest ultim 
film nu are echivalent în sinceri- 
tatea sa. l-a trebuit lui Godard 
aproape un deceniu ca să-și 
revină în formă. În Sauve qui peut 
(la vie) (1979), el își va împărți 
personajele între două clase ce 
se exclud reciproc: burghezia 
neajutorată (Jacques Dutronc și 
Nathalie Baye ca un cuplu din 
lumea presei, certându-se din 
orice) și clasa muncitoare neaju- 
torată (Isabelle Huppert în rolul 
unei fete care ca deveni prostitu- 
ată). Spre deosebire de lumea 
anilor *60, lumea lui Godard din 
anii '80 și de mai târziu nu conţine 
nici măcar speranţa unei vieți mai 
bune. Orgia la care personajul lui 
Huppert este plătit să participe 
este una dintre cele mai deran- 
jante scene din istoria cine- 
matografului: brutală, obscenă și 
în întregime non-explicită. Nu ni 
se arată mai nimic în afara expre- 
siei îngheţate de pe faţa ei - un 
amestec de suferință, greață și 
dezgust. 

Dacă filmele timpurii ale lui 
Godard exprimau suferința prin 
furia lor și prin angajamentul lor 


politic, filmele mai târzii exprimă o 
suferință prin sentimentul de izo- 
lare și disperare. Tinerii rebeli din 
Prénom: Carmen (1983) se 
hrănesc doar cu meniurile coman- 
date la „room service“ în hotelurile 
de lux și jefuiesc și ucid doar ca 
să se distreze. În Nouvelle Vague 
(1990), personajele interpretate 
de Alain Delon și Domiziana 
Giordano își relatează prin tele- 
fon,din vila lor de pe malul unul 
lac, afacerile de schimb valutar în 
timp ce viaţa lor sentimentală se 
face fărâme. În documentarul 
realizat pentru televiziune, 
JLG/JLG - Autoportrait de décem- 
bre (1994), Godard se prezintă pe 
sine ca pe o persoană singuratică 
și cinică, pentru care procesul de 
creație este mai degrabă o formă 
avansată de insucces. 
entru a găsi un alt punct 
Pe vedere la fel de dis- 
perat ca cel al lui 
Godard, trebuie să traversăm 
întreaga Europă până în Rusia - 
unde descoperim opera cineastu- 
lui experimental Vladimir Kobrin. 
Trei programe conținând scurt- 
metrajele lui Kobrin (realizate 
între 1989 și 1997) au prezentat o 
alarmantă radiografie a acestei 
foste superputeri, aflată acum 
într-o stare de dezintegrare 
morală, economică și socială. În 
timp ce imaginile lui Godard sunt 
înspăimântătoare în austera lor 
simplitate, cele ale lui Kobrin sunt 
o sinteză hiper-barocă de figuri 
simbolice, grafică pe computer și 
imagini filmate cu viteză variabilă 
- ca și când Terry Gilliam, Serghei 


Paradjanov, Jeunet și Caro s-ar fi 
strâns pentru a împărtăşi un 
coșmar comun. 

Spre deosebire de Godard, 
Kobrin neagă că opera sa ar avea 
vreun conținut politic. Și, totuși, 
pentru un spectator din exterior, 
imaginile sale ce revin obsesiv - 
un om care se închide într-un cup- 
tor încins, o creatură care se 
transformă necontenit din 
maimuţă în om și înapoi în 
maimuţă, arme învechite ce se 
rotesc fără rost într-o furtună - 
sunt emblematice pentru Rusia 
contemporană, o naţiune care a 
fost auto-destructivă cea mai 
mare parte a ultimului deceniu. 
Din păcate, Kobrin nu a putut veni 
la Pesaro. Dar vechiul său cola- 
borator, directorul de imagine 
Mihail Kamionski a provocat 
rumoare printre criticii italieni de 
stânga. „Întreaga lume ar trebui 
să fie recunoscătoare Rusiei“, a 
declarat el la conferința de presă. 
„Am demonstrat ce se întâmplă 
când încerci să puli în practică ‘fru- 
moasele idei ale comunismului”. 

Înapoi în timp în anii '30, o 
perioadă în care idealismul de 
stânga era larg răspândit. Serghei 
Eisenstein, Mexican Fantasy 
(1989) este cea mai recentă 
reconstituire a epopeii populare 
revoluţionare Que Viva Mexicol, 
film neterminat al regizorului sovi- 
etic. Deși Eisenstein a înregistrat 
pe peliculă aproape 45 de ore în 
Mexic în 1931 și 1932, el a fost 
rechemat pe neașteptate la 
Moscova. Pelicula a rămas în 
America iar Eisenstein nu a avut 


nici o șansă să vadă (cu atât mai 
puţin să monteze) ceva din 
proiectul său mult visat. 
Documentaristul rus Oleg Kavaloc 
a reconstituit o versiune de 
aproape două ore. Versiunea sa 
este departe de a fi cea mai com- 
pletă și are o coloană sonoră care 
te calcă pe nervi. Cu toate aces- 
tea, este una dintre rarele ocazii 
de a întrezări ceva dintr-o viziune 
cinematografică pierdută. 

Sosind în Mexic, Eisenstein a 
avut impresia că nu a înaintat în 
spaţiu, ci că s-a întors în timp, 
spre lumea viselor pierdute ale 
copilăriei sale. Ciocnirea dintre 
cultura catolică spaniolă și cea 
păgână indiană, ritualurile primi- 
tive ale luptei cu taurii și Ziua 
Morților, senzualitatea tropicală a 
cuplurilor plutind pe lac în bărcile 
lor decorate cu orhidee și mag- 
nolii... Cenzura sovietică ar fi fost 
îngrozită de lipsa de vigoare rev- 
Oluționară a filmului, de 
secvențele homo-erotice în care 
tinerii indigeni beau dintr-o ploscă 
cu formă falică. E uşor de înțeles 
de ce Que Viva Mexico! l-a încân- 
tat atât de tare pe Pasolini - un alt 
nonconformist marxist - care a 
declarat că este cel mai bun film 
al lui Eisenstein și s-a inspirat 
din el pentru câteva scene din 
Edipo Re, Medeea și Sală. În 
Mexic, Eisenstein a redescoperit 
un tărâm al elementelor primor- 
diale, existând departe de artifi- 
cialii (și foarte modernii) parametri 
ai Stângii și Dreptei. 

similară căutare a unui 
(parade pierdut l-a 
inspirat pe Joao Cesar 
Monteiro, regizorul portughez 
prezent în festival cu Le Bassin 
de JW (1997). Cripticul titlu al 
filmului este „împrumutat“ de la 
regretatul critic francez Serge 
Daney, care a avut odată o viz- 
iune a șoldurilor lui John Wayne 
ondulând peste ghețurile de la 
Polul Nord. În pelvisul legendaru- 
lui erou Hollywoodian, Monteiro 
(un fan al genului western, care a 
realizat și un amuzant scurtmetraj 
fantezist plecând de la Johnny 
Guitar în 1996) vede singura cer- 
titudine absolută rămasă într-o 
lume în care domneşte confuzia. 
Începând cu o reprezentaţie a pie- 
sei lui Strindberg, „Infernuf, într- 
un depozit abandonat, Monteiro 
coboară pe străzile Lisabonei ca 
un alter ego, Joao de Deus (lon al 
lui Dumnezeu). O bună parte a 
călătoriei, Joao se divide în două 


personalități contrarii - un hoinar 
înger rebel (Hugues Quester) și un 
demonic dandy poet (Pierre 
Clementi). Dar Monteiro reapare 
pentru a urina pe scena unui bar 
de noapte în care se înghesuie 
prostituate, copii și neonaziști. La 
sfârșitul filmului, acest bărbat 
bătrân și logodnica sa nubilă se 
află în drum spre Polul Nord, pen- 
tru a contempla mult așteptata 
priveliște a părţii inferioare a cor- 
pului lui John Wayne. 

Oricât de derutant ar părea (a 
fost huiduit cu insistență de câţiva 
spectatori), Le Bassin de JW 
strălucește prin imaginaţie, opti- 
mism și ireverenţă. Aceste calități 
lipseau din păcate în cele mai 
multe dintre filmele prezentate în 
cealaltă importantă secțiune a 


festivalului - „Cinematograful ital- 
ian în anii '80“. Dar cât de puter- 
nică trebuie să fie o cinematografie 
ca să-și prezinte într-un festival 
internaţional filmele unui deceniu 
considerat de critica italiană de un 
nivel scăzut? 
ă începem cu unul dintre 
Q uimeie (puține) momente 
de  neștirbită glorie, 
drama psihologică Salto nel vuoto, 
semnată de Marco Bellocchio în 
1980. Un frate (Michel Piccoli) și o 
soră (Anouk Aimée) de vârstă 
mijlocie împart un apartament 
claustrofobic și o anormal de 
strânsă legătură emoțională și psi- 
hologică. Pentru un privitor din 
afară fratele este „sănătos“, un 
judecător de succes și un om de 
societate. Sora lui e „bolnavă“ -. 
schizofrenică, retrasă, neaven- 
turându-se dincolo de graniţele 
universului ei restrâns. Dar când 
judecătorul investighează uciderea 
unei femei care s-a aruncat pe 
fereastră, adevărul despre legă- 
tura frate-soră începe să iasă la 
lumină. În realitate el este bolnav. 
Un sadic obsedat de puterea de 


a-i controla pe alţii, el își manipu- 
lează sora pentru a-și satisface 
fanteziile. Vrea ca ea să se sinu- 
cidă, ca și femeia necunoscută. Ea 
e fragilă și înspăim 'ântată, dar cu 
siguranță nu nebună. În final, 
fratele se aruncă el pe fereastră - 
și își lasă sora să-și găsească o 
viaţă proprie. 

În cruzimea și intensitatea sa, 
Salto nel vuoto se poate compara 
cu cele mai bune opere ale lui 
Harold Pinter sau ale lui Ingmar 
Bergman. Ambii actori au câștigat 
premii la Cannes și filmul ar fi meri- 
tat un Palme d'or mai mult decât 
Kagemusha, greoaia și costisi- 
toarea epopee a lui Kurosawa 
(recent dispărut). Astăzi însă, cel 
mai mult ne impresionează natura 
simbolică a dialecticii centrale a lui 


Bellocchio - succes public contra 
faliment personal, sănătate exte- 
rioară contra maladie internă, pro- 
gres social contra măcinare și 
putreziciune interioară. Poate fără 
să o știe, Bellocchio a semnat un 
diagnostic crud, dar exact al indus- 
triei cinematografice din țara sa și 
(putem bănui) al altor aspecte ale 
vieţii politice și sociale italiene. 
Profundele clivaje ale Italiei 
contemporane au fost explorate la 
un nivel mai „realist“ de către 
Francesco Rosi în Tre fratelli 
(1981). Din nou, familia devine un 
microcosmos pentru o societate 
care este condamnată la descom- 
punere. Fiul cel mare al unei familii 
rurale tradiționale (Philippe Noiret) 
este judecător la Roma. El crede 
în progres, în lege, în toate insti- 
tuţiile unei Italii moderne și demo- 
cratice. Fratele său mai mic 
(Michele Placido) a părăsit satul 
din Sud pentru „a da lovitura“ și a 
se îmbogăţi în Nord, la Torino. Dar 
aici cei din sud sunt trataţi mai rău 
ca un-cetățean de rangul doi. Se 
întoarce fără un ban, divorțat... 
Fratele mijlociu (Vittorio 


Mezzogiorno) este profesor pentru 
orfanii din mahalalele din Napoli, 
unde condiţiile de viaţă sunt la fel 
de groaznice ca în așa-numita 
„lume a treia“. Pentru scurt timp 
reuniți la funeraliile mamei lor, cei 
trei fraţi nu pot avea un dialog real. 
Ei locuiesc nu în trei ţări diferite, ci 
în trei lumi separate (și 
ireconciliabile). 

Filmul lui Rosi e mai mult 
decât o întoarcere la superba 
melodramă de Luchino Visconti în 
1960, Rocco și frații săi. 
(Profesorul devotat e chiar supran- 
umit „Rocco“, după personajul lui 
Alain Delon). El ne oferă și o 
întunecată profeție despre starea 
Italiei astăzi. Ruptura dintre Nord și 
Sud și-a găsit acum o voce politică 
în fractiunile extremiste - Umberto 
Bossi și Liga Nordului în Nord, 
Alessandra Mussolini și neo- 
fasciștii din Sud - care par a fi 
hotărâte să  fărâmițeze tara. 
Complexitatea Italiei contempo- 
rane cere poate un nou stil cine- 
matografic. Poate că nici un 
cineast italian nu se mai ridică la 
înălțimea acestei cerinţe - nici 
măcar Bellocchio sau Rosi. (Anul 
trecut, atât II Principe di Homburg 
al lui Bellocchio cât și La tregua al 
lui Rosi au dezamăgit în bună 
măsură). 

Pentru tânăra generaţie e mult 
mai ușor să-și caute un refugiu 
într-un „realism“ contemporan con- 
trafăcut - Colpire al cuore (1982) al 
lui Gianni Amelio sau Pianoforte 
(1984), de Francesca Comencini, 
în care o tânără narcomană 
bogată (Giulia Boschi) arată tot 
mai frumoasă și sănătoasă pe 
măsură ce devine heroino-depen- 
dentă. Asemenea filme aparţin 
celui mai obscen „subgen“ - trage- 
dia fără suferinţă. 

O a doua tentaţie pentru tinerii 
regizori este cea de a se cufunda 
în viziuni edulcorate ale unui trecut 
idealizat. Dintre acestea, Una gita 
scolastica (1983) al lui Pupi Avati 
este cel mai puţin ofensiv pentru 
că - spre deosebire de alţii - nu 
pretinde a fi „despre ceva“. Un 
grup de băieți și fete merg într-o 
excursie cu școala la țară în primul 
deceniu al secolului 20. Soare, 
inițiere sexuală, un parfum de 
scandal... totul alunecă ușurel în 
insignifiant, ajutat de siroposul 
acompaniament muzical semnat 
de Riz Ortolani. Mult mai ambițios 
și problematic este La notte di San 
Lorenzo (1982) de Paolo și Vittorio 
Taviani. Această epopee a unui 
sat în ultimele zile ale celui de-al 
doilea război mondial este puter- 
nică și frumos pusă în imagini, 
bazându-se pe câteva mituri 


atrăgătoare, însă extrem de 
periculoase, referitoare la perioada 
mussoliniană. 

O figură aparte în anii '80 s-a 
relevat a fi Tinto Brass. Un radical 
de stânga transformat într-un 
pornograf soft-core, Brass este în 
același timp unul dintre puținii 
cineaști interesanti și onești rămași 
în Italia. Plasată la Veneţia în 
1940, acțiunea din La chiava 
(1983) ne relevă o lume a totalei 
putreziciuni morale. Un istoric de 
artă muribund (Frank Finlay) își 
manipulează soția în așa fel încât 
aceasta să înceapă o legătură 
amoroasă cu logodnicul fiicei lor. 
Toţi cei patru protagoniști sunt fatal 
compromiși de fascism. Nici unul 
dintre ei nu simte nici măcar o 
urmă de vinovăţie sau remușcare 
pentru greșelile personale sau 
politice. Pentru Brass - ca și pentru 
Godard în Sauve qui peut... - 
singurele realități sunt sexul şi 
puterea. Restul e doar minciună. 
La chiave are ceva din superba 
decadență stilizată a filmelor sem- 
nate de Fassbinder sau Visconti. 
Este nerușinat de vulgar și satiric 
la un mod mușcător. Cu Brass, 
cinematograful italian a atins un fin 
de siècle. 

n film care lasă la 

U sfârşitul anilor ‘80 o sper- 

anță pentru cine- 
matograful italian este capodopera 
lui Ermano Olmi din 1988, La 
leggenda del santo bevitore. 
Câştigător al Leului de aur la festi- 
valul de la Veneţia din acel an, fil- 
mul lui Olmi este unul dintre 
puţinele din deceniul trecut al căror 
stil nu este împrumutat dintr-o altă 
peliculă. Deși inspirat de o operă 
literară (un scurt roman din 1939 al 
scriitorului austriac Joseph Roth), 
filmul se fereşte cu obstinaţie de a 
fi o „dramă de epocă“. Nu este nici 
un exercițiu de insipid „realism“ 
contemporan. Eroul (Rutger 
Hauer) duce o viață dezordonată 
la Paris, bând zdravăn până când 
își găsește moartea și devine un 
sfânt. Trecerile sale din trecut în 
prezent și înapoi sunt simple - el 
deschide doar o ușă și pășește în 
altă epocă. Parisul pe care îl 
vedem aici (splendidă scenografie 
semnată de Gianni Quaranta) este 
un oraș al visului, o nouă dimensi- 
une în care zeci de realități diferite 
se pot combina și co-exista. În La 
Leggenda del santo bevitore, Olmi 
reinventează cinematograful în 
modul în care scriitorii „realismului 
magic“ latino-american au reînviat 
romanul. După acest film, el nu a 
mai semnat nici o realizare nota- 

bilă. 
David MELVILLE 


10 


p 
a 
< 
P 
p 
> 
O 
"e 
a 
< 
Sl 


nul acesta s-au purtat 
A ire: Tonul l-a dat 
chiar clipul festivalu- 
lui, cu un june în zeghe care 
dansa pe pereţii lucioși ai unei 
centrifuge de efecte speciale 
sub inscripția „in chains of the 
movies“ (adică în lanţurile 
filmului). Dungate erau și 
maieurile celor trei personaje- 
emblemă pentru studioul „Fraţii 
tricolului“ condus de genialul 
Jiri Tranka, deseori văzute în 
Retrospectiva animației cehe. 
Dar purtători de dungi s-au 
văzut cel mai mult printre tinerii 
de 18-25 de ani care formează 
majoritatea zdrobitoare a publi- 
cului de la Karlovy Vary și care 
îi determină, din ce în ce mai 
decis, profilul. 


Cinefil și boschetar 


Acești aproximativ trei mii 
de tineri, cei mai mulţi dintre ei 
studenți, se bucură de privilegiul 
unor bilete cu preț redus și de 
avantajele unei acreditări care 
le asigură vizionarea a cinci 
filme în schimbul unei sume 
echivalente cu trei dolari pe zi. 
Pentru a putea să-și plătească 
abonamentul, cei mai mulţi 
dorm în corturi, campând cât 
mai aproape de sala de cinema 
pentru a fi primii când se 
deschid casele de bilete. Ei 
pătrund în cinematografe cu 
rucsacul în spinare, sosesc în 
grupuri de cel puţin cinci și 
savurează plăcerea vizionărilor 
în gașcă. Reacţiile lor sunt 
zgomotoase, uneori apăsat 
afectuoase față de actori după 
care se dau în vânt, ca de pildă 
Tim Roth, aflat câteva minute pe 
scenă pentru prezentarea filmu- 
lui Animale. Deși am încasat 
multe ghionturi de la aceste 
triburi  cinefile cu bagaje 
supradimensionate, trebuie să 
recunosc senzaţia tonică dată 
de interesul acestora față de cin- 
ematograful de calitate, deseori 


non-comercial și cu distribuție 
limitată. Ei sunt marii admiratori 
ai independenţilor americani 
care, și datorită semnelor pozi- 
tive de la Karlovy Vary încep să 
pătrundă în circuitul obișnuit al 
sălilor de cinema din republica 
Cehă. Filmele fraților Coen sunt 
deja titluri obișnuite în repertoriu 
(acum era în premieră pe 
ecranele din Praga Marele 
Lebovski) iar Quentin Tarantino 
(prezent acum cu Jackie Brown) 
e un adevărat idol pentru gene- 
raţia băieților și fetelor cu ruc- 
sacul în spinare și cu domiciliul 
provizoriu în boscheții din preaj- 


„Gila Almagor - Președinte (actiță, 
„producătoare, scriitoare), Israel 
„ Vera Belmont - (regizoare, 
producătoare), Franţa 
~ Iraklij Kvinikaddze 

„ (regizor, sciitor), Gruzia 
„Jiri Menzel - (regizor), 
Republica Cehă 
Gianni Rondolino - (critic), Italia 
Jerzy Skolimowski - (regizor, actor, 
dramaturg), SUA 
Jerzy Stuhr - 
(actor, regizor), Polonia 
Maria Zverevova - (critic), Rusia 


ma marii săli a hotelului Termal. 
De ce îi iubesc ei atât de mult pe 
regizorii care lucrează, la pro- 
priu și la figurat, în afara sis- 
temului hollywoodian? 


Împotriva clișeelor 


Probabil că tinerii spectatori 
de la Karlovy Vary sunt cuceriti 
de spiritul non-convenţional al 
peliculelor prezentate în 
secțiunea Forumul indepen- 
denţilor. Regizorii americani din 
această selecţie detestă 
supereroii și  happy-end-ul 
forțat, ambianţele luxoase și 
efectele speciale. Unul dintre 
cele mai emblematice (și mai 
reușite filme) a fost Henry Fool 
de Hal Hartley, premiat la 


e Protagonista Marelui 
Premiu, Cu inima în palmă: 
Pascale Montpetit 


Cannes pentru scenariu. Eroul 
este un biet gunoier timid și 
ocolit de toată lumea, care 
muncește din greu pentru a-și 
întreține familia formată dintr-o 
mamă psihopată și o soră 
exagerat de cochetă. Destinul 
lui se schimbă atunci când îl 
cunoaște pe bizarul Henry, un 
tip cu veleităţi de scriitor și pre- 
tenţii de Pygmalion, care îl 
convinge și pe el să se apuce 
de scris. Gunoierul începe să 
scrie poezii, respinse mai întâi 
de o editură și apreciate și pre- 
miate după ce sunt lansate pe 
Internet. În timp ce discipolul 
înregistrează succes, „maestrul“ 
Henry e respins pentru medio- 
critatea prozei sale și se com- 
place, până la urmă, într-o exis- 
tență banală. Regizorul Hal 
Hartley face un pamflet împotri- 
va faliștilor rebeli și a pretinșilor 
„artiști damnati“ și reușește o 
incizie în mentalitatea clasei 
sub-medii americane, lipsită de 
idealuri și de încredere în 
puterea de a-și depăși condiția. 
Dialogurile savuroase sporesc 
farmecul acestei comedii negre, 
pe cât de inteligentă, pe atât 
de incisivă. 


filmului“ 


PALMARES 


Marele Premiu „Globul de cristal“ Cu inima în palmă/Le coeur au poing de 


Charles Binamé (Canada) 


Premiul Special: Luna plină/Den upinku de Karen Shahnazarov (Rusia) 

Cel mai bun regizor: Charles Binamé, Canada (Cu inima în palmă) 

Cea mai bună actriță: Julia Stiles (Wicked, SUA) 

Cel mai bun actor: Olaf Lubaszenko (Sekal trebuie să moară/Je treba zabit Sekala, 


Republica Cehă-Polonia-Franța-Slovacia) 


Premiul special pentru debut regizoral: Guvernanta/The Governess (Marea Britanie) 


de Sandra Goldbacher 


Premiul special pentru contribuția la lumea filmului: Michael Douglas, Frantisek 


Vlacil și Saul Zaenz 


Premiul pentru întreaga carieră: Lauren Bacall, Rod Steiger 
Premiul juriului FIPRESCI: Tic Tac de Daniel Alfredson (Suedia) 
Menţiune specială FIPRESCI: Luna plină de Karen Shahnazarov (Rusia) 


Și mai sarcastic este 
reprezentată societatea ameri- 
cană în Clubul „Biblia și pistolul“ 
de Daniel H. Harris, un film în 
alb-negru despre un grup de 
vânzători ambulanți constituiți 
într-un fel de confrerie cu prin- 
cipii „solide“. Ei sunt un fel de 
evangheliști- care bat la ușile 
oamenilor de rând, „familii cu 
lecturi și arme convenabile“, 
oferindu-le spre vânzare Biblii și 
revolvere. Un week-end petre- 
cut de acești vânzători cu aer 
pașnic și bonom la Las Vegas 
dezvăluie adevărata natură a 
indivizilor „principiali“ care se 
dovedesc  rasiști,  libidinoși, 
violenţi și demagogi. Păţania a 
doi rătăciţi de grup care ajung la 
filmarea unui scurt-metraj porno 
este momentul în care sarcas- 
mul autorului atinge paroxismul. 
După ce s-a aprins lumina în 
sală l-am putut cunoaște pe 
junele regizor îmbrăcat în T shirt 


și bermude care ne-a povestit 
cum a ajuns să debuteze cu 
această peliculă. După ce a 
lucrat un timp în Africa de Sud 
ca producător, apoi în California 
ca animator, a fost asistentul 
celebrului documentarist Nick 
Bromfield. A dorit atât de mult 
să facă regie încât și-a pus la 
bătaie toate economiile person- 
ale, s-a împrumutat la unchi și 
mătuși, a format o echipă 
aproape integral din neprofe- 
sioniști şi a reușit să ducă la bun 
sfârșit acest film care se 
urmărește cu sufletul la gură. 
Povestea lui seamănă cu a mai 
tuturor independenţilor, pe care 
devastatoarea pasiune cine- 
matografică i-a făcut să-și riște 
tot ce au agonisit într-o viaţă 
pentru a putea debuta. 
Seamănă puţin cu istoria lui 
Robert Rodriguez și al său 
El Mariachi. Lipsește numai epi- 
logul cu convocarea la 


Y 


e Minniè Driver, 
protagonistă in 
uveřnanta „$d 


pe 


A 


Hollywood pentru a transforma 
producţia independentă într-una 
hollywoodiană. Deocamdată. 

Deja o celebritate în rândul 
independenţilor americani, Tom 
Di Cillo a sosit la Karlovy Vary 
împreună cu Adevărata blondă, 
o comedie romantică de un sar- 
casm coroziv. După ce în Living 
in Oblivion autorul ironiza lumea 
filmului, iată-l acum „disecând“ 
moravuri din mediile televiziunii 
și ale modei. Felul în care regi- 
zorul analizează problemele 
unor cupluri  new-yorkeze 
amintește de Woody Allen, 
comparaţia fiind înlesnită de 
prezentarea recentei pelicule a 
celui din urmă Deconstructing 
Harry în secţiunea Orizonturi. 
Acest al patrulea titlu din filmo- 
grafia lui Di Cillio confirmă 
calităţile  inconfudabile ale 
cineastului: umorul, inteligența 
și lipsa de ostentație. 

Umorul negru ocupă un loc 
aparte în creaţia indepen- 
denţilor care aleg adeseori 
soluția deriziunii pentru a vorbi 
despre lumea în care trăiesc. Îi 
găsim din belșug în Flushed de 
Carrie Ansell, o privire indis- 
cretă în toaleta unui bar, în care 
bărbaţii discută despre proble- 
mele care-i stresează, sau în 
Roger și eu de Michael Moore, 
povestea unui muncitor dornic 
să se răfuiască cu managerul 
principal de la General Motors 
pentru că a mutat fabrica din 
orașul său natal. Dar cea mai 
radicală deriziune apare în 
Gummo de Harmony Korine, 
cronică a vieţii dintr-un orășel 
devastat de o  tornadă. 
Portretele caricaturale ale 
locuitorilor compun imaginea 
unei lumi în care nimeni nu mai 
speră și nu mai încearcă nimic. 
Din „visul american“ au mai 
rămas niște degradate simboluri 
(pantofi de lac pentu step, un 
șal din pene roz, portrete de 
familie zâmbitoare) pe care un 
grup de puști de 13-14 ani le 
batjocoresc în jocurile lor 
răutăcioase. În vârstă de numai 
24 de ani, autorul schițează, pe 
un ton aparent inocent, tabloul 
unei Americi degradată la 
propriu și la figurat. 

Având o eroină din aceeași 


pF, mi 


EHHH 


MFETEREEEER 


e Gummo , un film demolator 


familie a adolescenților de un 
cinism precoce, Wicked a mar- 
cat cu succes prezența inde- 
pendenţilor americani în 
secțiunea competitivă. Regizat 
de Michael Steinberg, un 
cineast premiat la Festivalul de 
Sundance în 1992 (pentru 
Dansul apelor), filmul este 
povestea unei familii americane 
„model“ care, privită mai de 
aproape, își revelează secretele 
și minciunile. Răzbunarea fiicei 
de 14 ani pe ipocrizia părin- 
tească face pelicula să gliseze 
în horror. E vorba de o oroare 
metaforică, expresie a mâniei 
unei tinere generaţii dezamăgite 
de lipsa de modele morale în 
lumea asupra căreia tocmai 
deschide ochii. Pentru rolul 
junei furioase, Julia Stiles a fost 
răsplătită cu premiul de inter- 
pretare feminină, coborând cu 
mult vârsta medie a persoanelor 
din palmares. 

Neintrat, din păcate, pe lista 
premiilor, un alt film american 
independent s-a impus în con- 
curs: Animale de Michael Di 
Giacomo, profesor la Institutul 
Sundace. Eroul principal e un 
taximetrist amărât din New York 
(interpretat de Tim Roth) care, 
după ce devine victima unui jaf, 
acceptă să ducă trei clienţi 
ciudați, trei francezi, în afară de 
oraş. Călătoria lor devine una 
fantastică, în care visele se 
materializează iar personajul 
principal are parte de o fericire 
compensatorie. Poate puţin 
prea eclectic, filmul are o con- 


strucţie interesantă și pasaje de 
—> 


11 


12 


9 Julia Stiles, 
interpretare pentur 


UKEU 


remiul de 


poezie autentică. El mai are avan- 
tajul unei distribuții în care 
celebrități precum John Turturro, 
Rod Steiger sau Mickey Rooney 
interpretează mici roluri savuroase. 

În fine, nu pot încheia capitolul 
despre prezența cinematografului 
independent la Karlovy Vary fără a 
aminti de profilul dedicat unuia din- 
tre reprezentanţii săi cei mai 
faimoşi, Paul Morissey. Omagierea 
sa la festival este un act de drep- 
tate, pentru că cineastul a fost și 
este încă sub-evaluat de unii 
istorici. Nerecunoașterea ade- 
văratei sale poziţii în avangarda 
cinematografică americană se 
datorează colaborării îndelungate 
cu Andy Warhol, „regele artei pop“, 
care deși a fost numai producătorul 
peliculelor sale cele mai faimoase 
(Flesh - 1968, Trash - 1970, Heat - 
1971, Femei revoltate - 1971), și-a 
atribuit întotdeauna meritul de 
autor. Deși el a continuat să 
lucreze fără tutela artistului-star 
(vezi Dracula - 1973, Frankenstein 
- 1974, Madame Wang's - 1977, 
Sânge amestecat - 1985, Spike din 
Bensonhurst - 1988), Morissey a 
fost de obicei minimalizat de 
comentatori prea grăbiţi să pună 
etichete. Fără să dea semne de 
acreală pentru ce i s-a întâmplat în 
trecut, Morissey a fost fericit pentru 
redescoperirea lui de la Karlovy 
Vary și a declarat că va începe un 
nou film. Să sperăm că îl vom 
vedea. 


O singurătate, 
două singurătăți 


După ce ediţiile de anul acesta 
ale festivalurilor de la Cannes și 
Berlin au aliniat la startul concursului 
filme foarte bune, multe semnate 
de nume deja afirmate în contextul 
internaţional, competiţia de la 
Karlovy Vary n-a mai putut asigura 
o selecţie de un nivel atât de înalt, 


cum recunoștea și directorul artistic 
al festivalului, doamna Eva 
Zaoralova, critic de mare autori- 
tate. Dintre cele 17 filme care au 
concurat pentru Globul de cristal 
două au fost producții americane 
pe care le-am amintit deja), două 
rusești, țări ca Suedia, Marea 
Britanie, Australia, Canada, Italia, 
Olanda, Republica Cehă, fiind 
reprezentate de câte un singur titlu. 

Dintre temele dominante ale 
ediției s-a afirmat mai ales cea a 
singurătăţii, cu precădere a celei 
feminine. Este, de pildă, cazul 
eroinei din Cuvântul dragoste 
există/La parola amore esiste inter- 
pretată de Valeria Bruni Tedeschi, 
actrița preferată a regizorului 
Mimmo Calopresti, care a dis- 
tribuit-o și în A doua oară. 
Povestea unei tinere care, deși nu 
are nici un fel de probleme materi- 
ale, este nevrozată și consultă 
aproape zilnic psihanalistul, ne 
amintește de dramele alienării 
trăite de personajele interpretate 
de Monica Vitti în peliculele lui 
Michelangelo Antonioni (vezi 
Aventura, Eclipsa sau Deşertul 


Mult mai dramatic trăieşte sin- 
gurătatea eroina din Cu inima în 
palmă de Charles Binamé, 
câştigătorul Marelui Premiu. O altă 
femeie lipsită de griji materiale și 
ambiţii profesionale încearcă să își 
umple cumva viaţa în care singurul 
personaj care dovedește puţină 
afecţiune faţă de ea este un amant 
căsătorit care o vizitează săptă- 
mânal. Ea inventează un joc peri- 
culos și compensatoriu, ieșind în 
stradă și oferindu-se, primului om 
ieșit în cale, să petreacă o oră 
împreună. Astfel ea intră în relaţie 
cu alţi oameni solitari: bătrâni 
părăsiţi, cerșetori, nevropaţi, indi- 
vizi cu devieri comportamentale 
sau pur și simpli doritori de aventuri 
pasagere. Experiențele acumulate 
îi dau tinerei femei un fel de 
plăcere de a trăi pericolosamente 
și în situaţii-limită. Deși presimte că 
acest joc periculos o va costa viaţa, 
eroina care începe să-i sperie pe 
cei din jur cu obiceiurile ei se 
salvează și reușește să zdruncine 
zidul indiferenţei în relaţia cu sora 
ei, singura persoană care înțelege 
de ce a ajuns până aici. 


Tim Roth și John Turturo în Animale 
N 


roșu). Filmul lui Calopresti nu 
reușește să atingă intensitatea 
neliniștilor antonioniene. El vor- 
bește mai degrabă despre super- 
ficialitatea relaţiilor amoroase din 
ziua de azi și despre criza limbajului. 


O altă victimă a singurătăţii 
citadine este și tânăra din La 
căderea nopții, semnat de 
japoneza Naoe Gozu. Viaţa ei e 
atât de pustie după ce iubitul o 
părăsește încât o primește în casa 


diri Bahospă, directorul Festivalului, 
; în folul preotului din 
Sekal trebuie să moară 


ei și o încurajează cu toată 
afecțiunea pe rivala care i-a stricat 
logodna. Un interesant studiu 
asupra relaţiilor dintr-un trio 
amoros. Despre un alt fel de sin- 
gurătate vorbește larnaMinter al 
olandezului Danniel Danniel care 
povestește despre disoluția unui 
cuplu în contextul de suspiciune al 
unei societăți comuniste cu identi- 
tate neprecizată. Povestea ne 
sună cunoscut: o studentă se 
căsătorește cu un ofițer de securi- 
tate care ajunge să-i hărțuiască și 
să-i tortureze colegii cu elanuri 
rebele. Soții încep să se urască, iar 
amicii din grupul femeii să se 
trădăze unul pe altul. Începută în 
anii '70, acţiunea se încheie în 
1989, o dată cu prăbușirea zidului 
Berlinului. Ecouri din Kundera, 
Soljenițân, Zinoviev și alţi demas- 
catori ai ororilor comuniste se 
regăsesc în tramă, dar totul pare 
livresc și lipsit de culoare. A vorbi 
azi aluziv despre acele vremuri 
care au zdrobit atâtea destine nu 
mai impresionează pe nimeni. 
Revenind la singurătatea 
femeilor, ea este tratată 
nuantțat și interesant în Guver- 
nanta/Governess, film pentru care 
regizoarea britanică Sandra 
Goldbacher a primit un premiu 
special pentru debut. Eroina face 
figură de rebelă în contextul anului 
1840. Aparţinând unei familii de 
evrei care i-au asigurat o educaţie 
aleasă, ea se vede nevoită să 
muncească, după moartea tatălui, 
pentru a-și întreține mama și fraţii. 
Angajată ca guvernantă într-o 
familie aristocratică, ea bul- 
versează viața celor din noua ei 
locuință făcându-i să se 
îndrăgostească de ea și pe tată și 
pe fiul adolescent. Deși alungată 
după ce adevărul iese la iveală, ea 
reușește să se redreseze social 
deschizând un atelier fotografic, în 
această artă fiind iniţiată de iubitul 
ei aristocrat. Interpretat de Tom 
Wilkinson (mai vechea noastră 
cunoștință din Gol pușcă) acest 
personaj reflectă o radicală schim- 
bare de mentalitate, renunțând la 
orgoliul său și omagiind în final, 
reușita pe cont proriu a eroinei. Cu 
Minnie Driver în rolul principal, fil- 
mul Sandrei Goldbacher atestă o 
puternică personalitate regizorală 
și are calități vizuale de excepție. 
A fost una dintre cele mai marcante 
pelicule ale ediţiei '98 a festivalului, 
poate cea mai ploioasă din 
istoria sa. 
Dana DUMA 


ste incontestabil meritul [8 


lui Marco Müller, de 

sapte ani directorul festi- 
valului, de a fi tăcut din Locarno o 
tribună a descoperirilor, a con- 
fnuntărilor dintre filmele super- 
spectacol și cele care-și caută 
drumul către inima spectatorului 
cu mijloace modeste, prin emoții 
și sentimente. De altfel, către 
această ultimă categorie s-a 
îndreptat și opțiunea juriului. 

Am asistat de asemenea la 
confruntări de limbaj imayistic, 
asigurând o dimensiune estetică 
îndrăzneață, venind să susțină 
liberul acces al extravaganței sau 
exotismul tematic. Aceste două 
dimensiuni - etică și estetică -, 
ambele provocatoare, fac din 
Locarno un festival cu un grad 
ridicat de risc în sensul în care 


” Hors jeu de Karim Dridi 


: Sire de Joe aP pamflet la aalasă 


societati i americane cu, 


se expune cu bună știință criti- 
cilor, cu atât mai mult cu cât pro- 
movează în special cinematograful 
tânăr, independent, respectiv 
cineaști la primul, al doilea sau al 
treilea film, care însă nu și-au 
câștigat acel renume care să-i 
exonereze de contraatacuri. 
riticile la adresa 
Gee nu au lipsit. Dar 
deja de când urmăresc 
la fata locului acest festival, am 


„anais cu inoparzii de bronz pentru interpretare 


argumentele j jucánitor g 


deprins să înțeleg că, în pașnica 
tară a cantoanelor, rivalitătile 
profesionale dintre criticii de film 
elvetieni - despărtiti în trei zone 
după limba pe care o vorbesc - 
germană, franceză sau italiană 
(ca la Locarno în regiunea Ticino) 
îl face să se exprime cu o vehe- 
mentă adesea nepotrivită cu real- 
itatea comentată. Dar cum se 
spune pe la noi „câinii latră, 


caravana trece”. 
— 


| 


14 


Locarno și-a propus - asumân- 
du-și riscuri - să rămână un 
festival al descoperirilor. A fost un 
pariu câștigat. 

In fond, unde am fi putut alt- 
fel descoperi valorile unui film 
kirkiz Beshkempir realizat de 
Aktan Abdikaliov (41 ani), dacă 
nu ar exista un asemenea con- 
text. Copilăria unui fiu adoptiv, 
dintr-un sat din Kirghizstan 
revelează nu doar obiceiuri și 
gesturi milenare emblematice, 
dar și drama - general valabilă - 
din sufletul acestui preadoles- 
cent când află că bunica nu-i 
bunică și că mama nu-i e 
mamă... Emoţie, delicateţe, dar 
și un ton aspru născut parcă din 
sărăcia naturii și a oamenilor 
locului. Autorul declară că el 
însuși a fost un copil adoptiv - 
deci se povestește pe sine - o 
sursă emoțională care nu a tre- 
cut neobservată. Locarno a 
deschis drumul acestui cineast 
cu cinci ani în urmă când 
Abdikaliov a fost premiat în 
secţiunea Leoparzii de mâine 
pentru scurtmetrajul The Swing 
- care a primit ulterior premiul 
FIPRESCI la Torino și Marele 
premiu la Postdam. 

Tot tema copilăriei a adus și 
cineastului iranian Abolfazi Jalili 
- cu Rag-E-Khak/Dansul pul- 
berii un Leopard de argint. 
Pulberea deșertului ridicată 
mereu de vânturi uscate. Mereu 
între vis și realitate cele două 
fețe ale aceleiași existențe 
sfârșesc prin a-și lua locul una, 
celeilalte. Un cinema poetic 
impregnat de influenţa anilor 
‘20, de altfel filmul este lipsit de 
replici, claviatura sonoră a vân- 
tului ţinându-le parcă locul. 
Dialogul se înfiripă doar din 
priviri, ca acea primă dragoste 
dintre un băiat și o fetiţă. 
Premiul dă o șansă cineastului 
de a se face cunoscut în 
Europa unde, până acum, doar 
unul dintre cele opt filme real- 
izate a căpătat dreptul de 
export... 

De altfel, tot festivalului de 
la Locarno i se datorează - cu 
peste 15 ani în urmă - 
descoperirea cinematografului 
iranian prin Abbas Kiarostami 
(onorat anul trecut cu Palme 
dor pentru Gustul cireșei) și 
apoi prin filmele lui Moshen 
Makhmalbaf (v. Pâinea și 
floarea nr. 9/96). Acum fiica 
acestuia, Samira Makhmalbaf a 


fost membră a 
juriului după ce 
la Cannes, în 
primăvară, și-a 
prezentat filmul 
de debut Mărul 
(v. nr. 8/98), 
fiind la 18 ani 
cea mai tânără 
cineastă într-o 
competiţie inter- 
naţională de 
prim rang. 

Tot o copi- 
lărie frustrată 
(lipsa unui pă- 
rinte - tatăl) tră- 
iește și băieţelul 
de zece ani din 
Luminous Mo- 
tion al cineastei 


Robert Kramer- 
(Statele Unite) - 
președinte; regizor 
irene Bignardi (Italia) - critic 
Valeria Bruni Tedeschi 
(Italia-Franța) - actriță 
Davide Ferrario (Italia) 
regizor 
Shigehiko Hasumi (Japonia) 
filozof eseist 
Samira Makhmalbaf (Iran) 
regizoare 
Jim McBride (Statele Unite) 
regizor 
Jacqueline Veuve (Elveţia) 
regizoare 


independente newyorkeze, Bette 
Gordon (preocupată și în filmele 
sale anterioare de sexualitatea 
feminină). Desigur, aici contex- 
tul e cu totul altul - mamă și fiu 
duc o viaţă din mers la volanul 
unei mașini care-i poartă din 
motel în motel, pe ea din bărbat 
în bărbat, pe puști către un acci- 
dent. Viața la mulţi kilometri pe 
oră este plină de surprize, dar 


e Capcanelii5exualită! 


de Marce 


nu neapărat plăcute. Universul 
matur se construiește greu. O 
Americă văzută cu tandrețe și 
cu spirit de aventură din unghiul 
unei alte... Alice care nu mai 
locuiește aici. 

Un alt început asupra cărula 
Locarno își revendică dreptul sunt 
filmele dedicate artei marțiale. 
Violenţei i s-a dat aici statut de 
artă coregrafică în 1993, când 
în Piazza Grande a fost proiec- 
tat Crime Story - thriller politic, 
pe canava de kung fu, de Kirk 
Wong (49 ani). Regizorul a 
revenit acum în afara 
competitiei cu The Big Hit (văzut 
recent și pe ecranele noastre) - 
extrem de antrenant orchestrat, 


memoriei peliculei. 


e Coregrafia violenţei - Marea 
lovitură de Kirk Wong (SUA) 


F. este un nemernic | 


isler (E ia-Gepmania) ~ 
E i C a oaas Š 


inteligent ironic și pe o idee cu iz 
de fraţii Coen: o falsă răpire. 
Succesul de public al genului se 
justifică, dar desigur inventivi- 
tatea sa este din start limitată, 
mă refer la epigonii ce-i preiau 
doar mecanismele. 

Tot la capitolul semnale de început 
se cade remarcată favorizarea 
fenomenelor transculturale. Dacă 
Internetul a făcut cât se poate 
de concretă metafora de sat- 
planetar, lansată cu aproape 30 
de ani în urmă de McLuhan, fil- 
mul își are incontestabil un rol 
esenţial în integrarea feno- 
menului transcultural în orizon- 
tul cotidian. 

Ne-am obișnuit tot de peste 


Sărbătorirea a 50 de ani de existență a radicală 
elvețiene - printre primele din Europa - a început în 
zilele festivalului și va culmina în noiembrie la 
Lausanne, după un turneu de patru luni prin orașele și 
satele elvețiene spre a transmite noilor generaţii sen- 
timentul respectului și interesul pentru conservarea 


=- Venerabilului Freddy Buado, figură cult pentru 
cinefilii europeni, creatorul Cinematecii elvețiene, i s-a 
înmânat Leopardul de onoare. 


două decenii cu echipe de fil- 
mare, distribuții și producători 
multi-naţionali. Purismul unei 
singure origini a filmelor e în 
curs de dispariţie. Una dintre 
principalele cauze este evident 
de natură financiară. Filmul a 
devenit din ce în ce mai costisi- 
tor și pentru a-și realiza un 
proiect britanicul Channel Four 
trebuie să-și unească forțele cu 
francezul Canal + și tot așa... 
Acum, la Locarno am luat 
contact cu o altă expresie a 
transculturalităţii. Filmul care a 


Schmerzlos (Germania) 


i 


e Miezul nopții înainte de anul 2000 în viziune braziliană, de 


PALMARES 
Leopardul de aur și Premiul orașului Locarno cu o valoare de 
30.000 FRE pentru Domnul Zhao de Li Yue (China) 

Leopardul de argint ex-aequo, al doilea premiu al orașului 
Locarno cu o valoare de 12.500 FRE Dansul prafului de Abolfazi 
Jalili (Iran) și Fiul adoptiv de Aktan Abdikalikov (Kirghistan-Franţa) 

Leoparzii de bronz pentru interpretare actriței Rossy De 
Palma în Hors Jeu/În afara jocului și actorilor Adam Bousdoukos, 
Aleksandar Jovanovic și Mehmet Kurtulus în Kurz und 


Premiul special al juriului: Vremya tantsora (Vremea 
dansatorului) de Vadim Abdrașitov (Rusia) 
Premiul FIPRESCI: Arborele de cireș de Marc Recha 
(Spania) și Menţiune pentru Mărul de Samira Makhmalbaf (Iran) 


Walter Salles și Daniela Thomas 


reprezentat Franţa şi cel care a 
reprezentat Germania în com- 
petiția oficială erau realizate de 
imigranți la a doua generaţie. 
Hors Jeu de Karim Dridi, francez 
de origine tunisiană după tată și 
Kurz und Schmerzlos de Fatih 
Akin, german de origine turcă. 
Hors Jeu/În afara jocului - o 
farsă macabru-ironică, în mediul 
actorilor se petrece azi la Paris; 
Kurz und Schmerzlos/Scurt și 
fără durere se petrece în 
Germania de azi în mediul 
micilor traficanţi. Dacă contextul 
este în ambele filme specific 
metropolelor occidentale, impul- 
surile personajelor, ritmurile 
muzicale și gustul estetic poartă 
pecetea ţărilor de origine ale 
autorilor. Astfel 
Leoparzii. de bronz pentru inter- 
pretare sunt pe lângă spaniola 
Rossy De Palma și doi actori de 
origine turcă și unul sârb. 
Tineretul, deși biologic viitorul îi 
aparține, pare pe toate meridianele lip- 
sit de un cent viitor social. Nu există 
cinematografie care să nu 


laureaţii cu 


înfățișeze această realitate a 
finalului de secol. Câteva filme 
s-au remarcat îndeosebi pe 
această temă. 

În prospera Germanie 
numărul celor fără locuință a 
crescut masiv în ultimii ani. 
Una din cauze este șomajul 
generator de alcoolici și drogați. 
Dar nu de puţine ori este vorba 
de opțiuni individuale pentru 
lumea marginală. 

Fette Welt/Lumea cea mare 
- filmul lui Jan Shutte (41 ani), 


~ 


Sectiunea Leoparzii de mâine a ajuns la a 8-a editie. După 
ce în festivalurile precedente au fost prezentate filmele 
tinerilor cineaști din ex-Uniunea Sovietică, Canada, 
Statele Unite, Italia, Franța, Austria, Germania, a venit 
rândul Marii Britanii să beneficieze de poarta deschisă 
spre lungmetrajul de ficțiune. Cinci programe însumând 
35 de filme ne-au convins de rezerva de talent și de 
trainingul profesional din țara Free Cinema-ului. 

O tematică extrem de variată, de la reverie la faptul 


un obișnuit al festivalurilor - de 
la Veneţia la Chenzina realiza- 
torilor de la Cannes - ne expune 
ambele ipostaze fructificând 
dubla sa experienţă de absol- 
vent în litere și filozofie și cea 
de reporter tv. Experienţe ce îl 
determină să rămână echidis- 
tant din punctul de vedere al 
atitudinii morale, în schimb 
mizează pe o „luciditate 
emoţională“. La polul opus al 


- bunăstării, pentru nevoiașii din 


Favela braziliană, vagabondajul 
învecinat cu crima şi micul 
trafic de droguri - nu este o 
opțiune, ci unica speranţă - 
chiar dacă deșartă - pentru o 
posibilă depășire a deznădejdii. 
Un intens timbru romantic în 
acest Meia Noite chiar dacă 
impregnat de violenţă, căci miz- 
eria socială face din fărădelege 
o ospitalieră capcană. „Este 
lumea“ cum spun cei doi autori 
Daniela Thomas și Walter 
Salles - „celor care până acum 
o sută de ani erau încă sclavi. 
Rio este un oraș divizat între 
bogăţia extremă și sărăcia 
extremă. În pragul mileniului trei 
câteva destine își găsesc un 
dramatic sfârșit, căci parcă tot 
ce e bun piere. Salles este 
autorul acelui splendid Gara 
Centrală (v. nr. 3/98) - ce a 
adus cinematografiei braziliene 
Ursul de aur în februarie 1998, 
fim ales să deschidă festivalul 
de la San Sebastian în acest 
septembrie. Fotbalul și arta a 
șaptea rămân două embleme 
pe drapelul Braziliei. 

În cheie ironică este 
prezentată depresia tinerilor în 
interferenţe. Am mai văzut des- 
tine ce se intersectează datorită 
hazardului (trilogia lui Kiesz- 


social, glisând de la un gen la altul, a arătat că cineaștii 
insulari de mâine transformă fără efort ideile în cinema. 
„Fluiditatea povestirilor, precizia accentelor, relevanţa 
detaliilor, atenţia deosebită la efectele sonore și siguranța 
tăieturii de montaj - pot fi rezumate într-un singur cuvânt: 
impecabil. 


lowski jongla minunat cu întâm- 
plarea), dar sufletul și ritmul 
acestui lung metraj realizat în 
tandem de Elisabeta Pasi- 
dimiglio (născută la Roma, 34 
ani) şi Cesar Augusto 
Meneghetti (39 ani, brazilian 
care lucrează în Europa din 
1983) îţi dau sentimentul că 
asiști la o premieră absolută. 
Un tânăr pentru care realitatea 
virtuală creată prin Internet e 
singura care-i câștigă încre- 
derea; o tânără ce oferă la radio 
rețete ale fericirii și un june tipic 
macaronar se cunosc din 
întâmplare și încearcă să pună 
pe picioare mici afaceri pentru 
a-și putea asigura un venit mai 
convenabil și a scăpa de sin- 
gurătate. Bineînţeles, eșuează - 
nu însă filmul antrenant cu 
fiecare nouă imagine ce ne 
convinge că acolo unde talent 
este nimic nu se pierde. Totul 
se transformă în cinema. 
Pentru a da integral câștig de 
cauză unei iubiri romantice, 
elveţianul Rolando Colla (41 
ani) - observați, sunt parcă anii 
succesului - ne proiectează în 
urmă cu două sute de ani. 
Natura bucolică, un păstor 
îndrăgostit, în pragul nunții cu o 
fată din sat. Destinul le este 
însă  vrăjmaș. Despărțirea 
survine parcă doar spre a le 
încerca dragostea și a da posi- 
bilitatea regizorului să dezvolte 
ideea dublei identități. Titlul 
filmului este Le monde à l'en- 
vers/Lumea pe dos. După un 
debut ca scenarist și 
producător, Colla a fost laureat 
în 1994 cu Leopardul de mâine 
(marele premiu) pentru - scurt 
metraj. Cu acest prim lungme- 
traj el se afirmă ca un stilist rafi- 
nat, atât în exprimarea aven- 
turii, dar mai ales în secvențe 
picturale animate pentru a 
sugera stările emoționale și 
reveriile eroinei (Laurence Câte). 


Adina DARIAN 


(continuare în pag. 19) 


Deplasare realizată 
și cu sponsorizare 


BANCA ROMANA 
PENTRU DEZVOLTARE 


A 


15 


16 


ilmele inspirate din seriale 
„TV se fac de obicei mult 
timp după ce episoadele au 
trecut toate, cu succes, proba 
micului ecran. Așa s-a întâmplat cu 


ij 


| Evadatul, Sfântul și, mai recent cu Pierduţi 
| în spaţiu sau Răzbunătorii. Dosarele X 
| reprezintă o excepţie și iată că pelicula 


HSS NINRNISBRRRIRNIRRaa aj 


derivată din ele apare în timp ce seria își 


|| continuă cariera catodică. Răspândiţi pe 


toate continentele, fanii agenţilor Fox 
Mulder și Dana Scully se vor înghesui să 
vadă varianta pentru marele ecran în sper- 
anța întâlnirii cu noi mistere și poate a 


| elucidării celor nedezlegate până acum de 
[| perseverenţii eroi. 


Trebuie spus de la bun început că filmul 
se adresează în principal iniţiaţilor, celor 
obișnuiți să privească investigaţiile în 


|| necunoscut ale celor doi și dispuși să 


accepte că Terra este vizitată permanent 
de ființe de pe alte planete. Ei vor avea 
senzaţia că privesc un episod ceva mai 
lung și că, în orice caz, aventura va urma. 

Scrisă tot de creatorul seriei, Chris 
Carter, povestea are premisele unei con- 
spiraţii politice demne de Oliver Stone. 


MAFIA - NAȘU' 


DOSARELE X 


n episod 
mai lung 


Agenţii Mulder și Scully se confruntă cu o 
ciudată operaţiune dezinformativă regizată 
din înalte sfere guvernamentale și trebuie 
să stabilească ce conexiuni există între 
explozia unui edificiu din Dallas și boala 
necunoscută și devastatoare contractată de 
un copil care cade într-o grotă. Cel care le 
sugerează că e vorba de o conspirație este 
un prieten al tatălui lui Mulder (interpretat 
de Martin Landau). El îi convinge că 
explozia a încercat să ascundă dovezile că 
maladia copilului este de origine extrate- 
restră și că în operaţiunea de salvare s-au 
mai îmbolnăvit câţiva muncitori ale căror 
cadavre au fost astfel spulberate. Mai mult 
decât atât, el susţine că există un „guvern 
secret“ pregătit să preia conducerea după 
ce flagelul va distruge o bună parte din pop- 
ulația globului. 

Fără a dezvălui deznodământul, vom 
spune doar că agenţii nu au de luptat numai 
cu piedicile semănate în calea lor de aliens, 
ci și cu presiuni din partea șefilor ierarhici, 
care insistă ca donquijotescul lor cuplu să 
se destrame. Așa cum ne-am obișnuit din 
serial, ei nu cedează însă amenințărilor și 
descurajărilor, încalcă regulamentul și 


RADE TOT ORAȘU' 


este de obicei garanţia unor parodii 
inspirate: filme ca Airplane, Naked 
Gun sau Formidabilul stau mărturie. Felul în 
care demolează acesta clișeele unor genuri 
tipic americane ne-a încântat mereu, fie că era 
vorba de peliculele de război, despre piloți sau 
super-eroi. Tirul parodic se îndreaptă de data 
aceasta înspre producțiile americane despre 
mafioți, trimiterile fiind ușor de recunoscut, dar 
uneori și greu de „înghiţit“ pentru excesele de 
vulgaritate. 
O poveste despre un clan gangsteresc - al 


Ne regizorului Jim Abrahams 


cărui șef suferă de maladia Alzheimer și îl 
desemnează ca succesor pe fiul cam tont - 
devine ocazia unor șarje la adresa unor 
secvențe din Nașul, A fost odată în America, 
Scarface sau Casino. Ne amuzăm privind fas- 
tuoase petreceri unde se vorbește mult ital- 
ienește, mame mustăcioase de origine 
siciliană pregătind sosuri cu ceapă, scene 
paşnice de familie, în contrast cu violența 
ocupațiilor membrilor lor. Nu ne vine însă 
deloc să râdem la gaguri stupide ca acela cu 
băiatul strivit cu ușa, la excesul de vome și de 
râgâieli. Filmul merită văzut însă pentru 


ordinele și se strecoară în cele mai pericu- 
loase locuri numai de dragul adevărului. 
Noutatea ar fi că relaţia lor nu mai e pur 
camaraderească și că i s-a „injectat“ o 
bună doză de erotism. 

Regizorul a 25 de episoade ale seriei, 
Rob Bowman a încercat, în varianta 
pentru marele ecran, să acorde un rol 
privilegiat aventurii. Aceasta este însă ali- 
mentată cu recuzită SF destul de conven- 
țională (vezi laboratoarele secrete, viruși 
ascunși în albine ucigașe) și cu niște expli- 
caţii științifice cam însăilate. Cineastul 
încearcă să umple golurile cu atmosferă 
terifiantă şi bizară, folosind mijloacele care 
funcționau mult mai plauzibil pe micul 
ecran. 

Dacă scenaristul și regizorul nu s-au 
sinchisit de complexitatea psihologică a 
eroilor principali, dorința noastră de nou- 
tate în privinta personajelor este 
satisfăcută de prezența bizarului 
susținător al teoriei conspirației interpretat 
de Martin Landau (câștigătorul unui Oscar 
pentru rolul din Ed Wood de Tim Burton). 
Un rol memorabil face și Armin Mueller 
Stahl, specialistul în „negativi“ admirat în 
Cutia muzicală sau Shine. 

Cu toate că filmul Dosarele X lasă une- 
ori impresia că e o adaptare grăbită a 
seriei TV, mulţi fani ai acesteia vor consid- 
era că a meritat să se investească 60 de 
milioane în acest „episod“ ceva mai lung. 
Oricum, ei vor încerca să vadă diferenţa, 
pe care David Duchovny o identifica doar 
cu avantajul de a putea rosti, pe marele 
ecran, expresii precum „shit“ și „fuck“. Să 
sperăm că pentru public ea va însemna 
mai mult decât atât. 

Dana DUMA 


The X-Files e Producţie: SUA, 1998, 
Ten Thirteen Production e Regia: Rob 
Bowman e Scenariul: Chris Carter e 
Imaginea: Ward Russell e Cu: David 


Duchovny, Gillian Anderson, Martin 
Landau, Armin Mueller-Stahi, Blythe 
Danner e Distribuit de: Guild Film 
România 


recitalul Lloyd Bridges, mai ales că e ultimul 
său rol, la 83 de ani. Ne despărțim astfel de 
tatăl lui Jeff și Beau Bridges, actorul care ne-a 
încântat jucându-l pe generalul scrântit din 
Formidabilul. Îi vom simți lipsa. 
D.D. 
Mafia! e Producţie: SUA, 1997, Touchstone 
Pictures e Regia: Jim Abrahams e Scenariul: 
Jim Abrahams, Greg Norbert, Michael 
McManus e Imaginea: Pierre Letarte e Cu: 
Lloyd Bridges, Billy Burke, Olimpia Dukakis, 
Christina Applegate e Distribuit de: Buena 
Vista / România Film 


PRIN IN E a 


ilioanele de fani ai blondului 
M protagonist din Titanic vor avea 

de ce să se înghesuie să vadă 
| filmul: nu unul, ci doi Leonardo DiCaprio 
| || pot fi văzuţi în această adaptare a roman- 
i ului „Omul cu masca de fier“ de Alexandre 
i] Dumas. Cartea de aventuri pe gustul 
adolescenților este adusă pe ecran de un 
|] cineast care și-a dovedit vocaţia romantică 
|] scriind scenariul la Breaveheart, Randall 


| | care numai unul ajunge la tronul Franţei, 
|| celălalt fiind ascuns, devine pretextul unor 
|| aventuri derulate în ritm de western. Este 
| pecetea americană dată de originea regi- 
|| zorului, dar şi de aerul de show al 
prezenţei actorilor. Partea cea mai agre- 
abilă e asigurată de cvartetul mușchetar- 
ilor în ipostază „crepusculară“, amintindu- 
| și de faptele de bravură de la tinerețe. 
| Când aceștia sunt întruchipaţi de 
Jeremy irons, John Malkovich, Gerard 
| Depardieu și Gabriel Byrne așteptările 
|| sunt foarte mari și e o plăcere să spunem 
il că ele nu pot fi înșelate. Toţi par a se simţi 


areas az 


| minunat cu peruci și în costume de epocă, 
| duelându-se ori călărind în galop. Un aer | 


complice îi face să pară că se joacă,„de-a 
mușchetarii“, efect cu atât mai simpatic cu 
cât e vorba de nişte actori pe care i-am 
|| văzut adesea în partituri „demonice“, con- 
| torsionate, dramatice. 


Excelentul cvartet de vedete nu îl | 


eclipsează însă pe DiCaprio. El dovedește 
m Că stăpânește un registru vast în dublu rol: 
E e malefic, perfid și hieratic întruchipându-l 
E pe Ludovic al XIV-lea și inocent, generos 
p și fragil sub masca monstruoasă a sacrifi- 
m catului Phillipe. În cea din urmă ipostază el 
m ne amintește de adorabilul frate retardat 


E din Gilbert Grape, prima sa interpretare de | 


E domeniul performanței. Fascinaţi de pute- 


m 
m tonicul grup al mușchetarilor auto-ironici, 


m acceptăm naivitatea intrigii și ne prefacem 


rea lui de a se dedubla și încântați de | 


| OMUL CU MASCA | „De-a n 
DE FIER 


E a nu observa că, excepție făcând Jeremy || 
w Irons și Gerard Depardieu, toată lumea || 


m pronunţă mizerabil numele franțuzești. 

E Dana DUMA 
E The Man in the Iron Mask e Producție: 
E SUA, 1998 e Regia: Randall Wallace 
ie Scenariul: Randall Wallace e Imaginea: 
mPeter Suschitzky e Cu: 


Leonardo | 


m DiCaprio, Gabriel Byrne, John Malkovich, | 


= a, AProeny lrons, Gerard 
e Distribuit de: Ro bis 2000 _ 


paee 


Depardieu 


p 


E Leonardo DiCaprio 


|KARTEX TRADING L.T.D. 
VORTEX 


LUBRIFIANTI 


ULEIURI DE MOTOR SI INDUSTRIALE 


Bld. Libertăţii, Nr. 


18, Sc. A, Bloc 104, 
Sect. 5, Cod Poștal 70542, București - ROMANIA 


TEL/FAX: +40-1-336 57 80; 336 57 90 


337 04 20 


337 05 15; 


17 


E 


PE) - 


ARMAGEDDON 


menirea este din nou 
(menu: un meteorit de 
dimensiunile Texasului se 
apropie vertiginos de Pământ. O coli- 
ziune ne-ar transforma pe toți în 
pulbere stelară. Lumea are nevoie de 
un salvator și îl găsește în persoana 
lui Bruce Willis, care după Armata 
celor 12 maimuțe și Al cincilea ele- 
ment, ar fi trebuit să se deprindă cu 
astfel de misiuni. Totuși, când ofițerii 
NASA vin să-i ceară serviciile, perso- 
najul lui Willis se arată nedumerit: 
„Sunt șase miliarde de oameni pe 
planetă - de ce m-aţi chemat pe 
mine?“ 

Dacă eroul începe prin a nu-și da 
prea multă importanţă, filmul se ia în 
serios din primul până-n ultimul minut. 
Este o producție Jerry Bruckheimer, 
adică un film comparabil ca proporţii și 
ca agresivitate cu meteoritul devasta- 
tor. Regizorul este Michael Bay, 
descoperit de Bruckheimer și de fostul 
său partener, răposatul Don Simpson, 
în lumea videoclipului MTV, lansat de 
aceștia cu Băieți răi (1995) și impus cu 
Fortăreața (1996). Armageddon pare 
un spot publicitar costisitor, emfatic și mult 
prea lung. Promovează patriotismul, jertfa, 


9 Tea Leoni 


oda filmelor catastrofă e veche de 
Mers e arta a șaptea și periodic 
revine din diverse rațiuni, mai mult 

sau mai puţin estetice. În inventarul respec- 
tivului gen, suficient de prolific, peliculele 
despre sfârșitul lumii formează un capitol 
aparte, iar cele despre dezastre naturale un 
subcapitol din a cărui consultare rezultă 


Ca un spot 
publicitar 


tinerețea, împăcarea între generații, 
solidaritatea frățească între popoare. Tonul 
bombastic reduce toate acestea la o 
paradă de efecte retorice: președintele 
SUA ţinând un discurs solemn („Nu vă 
vorbesc ca președinte, ci ca cetăţean al 
umanităţii...“); muritorii de rând de pe toate 
meridianele ascultându-l transfiguraţi, ca și 
cum ar primi cuvântul lui Dumnezeu; eroii 
noștri îndreptându-se spre navele spaţiale, 
filmaţi în ralantiuri nesfârșite; muzica lui 
Trevor Rabin înălțându-se pompos ca să 
ne anunțe: „lată America, aidoma unui frate 
mai mare, apărând restul lumii împotriva 
meteoritului urât și rău! lată eroism, 
grandoare, triumf!“ . Materialul e prea firav 
ca să poată acoperi aspiraţiile măreţe ale 
realizatorilor. 

Independence Day (1996), un alt film 
despre un pericol venit din spaţiul cosmic, 
ținea un discurs patriotic asemănător (în 
final, însuși președintele american con- 
ducea escadrila pornită să oprească 
invazia extraterestră), dar acolo solemni- 
tatea era amuzantă: picătura de umor stre- 
curată în propagandă cucerea bunăvoința 
publicului. Mai mult spirit, mai puţine pre- 
tenţii și o tușă mai lejeră ar fi umanizat și 
mașinăria greoaie care este Armageddon. 

Andrei GORZO 


Două filme catastrofă pe tema sfârșitului lumii 


| M P ACT Dezastrul 


ca divertisment 


NIMICITOR 


tenacitatea cineaștilor în modelarea gustului 
spectatorilor. Fie pentru a le distrage atenţia 
de la temele grave ale realităţii, fie pur și sim- 
plu pentru a-i „căli“ pe bază de... divertisment 
cinematografic tot mai perfecţionat. Chiar stu- 
diourile Paramount - alese azi pentru o 
acţiune în forță menită să torpileze lansarea 
unui blockbuster pe un pretext identic - 
obțineau în 1951 cu When Worlds 
Collide/Când lumile se ciocnesc (r. Rudolph 
Mate) Oscarul pentru efecte speciale. 
„Industrial Light & Magic“, societate fondată în 
'75 de George Lucas, deţine 14 astfel de 
trofee (plus alte 12 pentru Technical 
Achievement), iar specialistul Michael Lantieri 
a fost și el răsplătit cu premiul Academiei de 
film pentru Jurassic Park. Așa că experimen- 
tatul producător Steven Spielberg a mers la 
sigur când și-a format echipa la cârma căreia 
avea să o aşeze pe Mimi Leder. Așa cum 
femeia este și pilotul navei, botezată cu spe- 
ranță Mesia, menită să dinamiteze cometa ce 
amenința Pământul. O misiune la care sunt 
asociate forțe ale astronauticii americane și 
rusești. In aceeași ordine politically correct, 
președintele SUA este un ins de culoare, 


Armageddon e Producţie: SUA, 1998, 
Jerry Bruckheimer e Regia: Michael Bay e 
Scenariul: Jonathan Hensleight, Robert 
Pool e Imaginea: Jack Schwartzman e Cu: 
Bruce Willis, Billy Bob Thornton, Ben 
Affleck, Liv Tyler, Steve Buscemi, Will 
Patton e Distribuit de: Buena Vista / 


România Film. 


omenos și cooperant. Până și cu o 
ambițioasă reporteră de televiziune în 
căutare de subiecte tari care să-i asigure 
promovarea, dar care, în fața valului de 
grele încercări își va redobândi sensibili- 
tatea. De altfel acesta este și punctul forte al 
acestei pelicule în care impactul se produce 
mai întâi la nivel uman și abia spre final la 
scară planetară. 

Și așa cum scenaristul s-a gândit pentru 
orice eventualitate și la o modernă arcă a lui 
Noe subterană pentru a se asigura perpetu- 
area speciei umane, și regizoarea exersată 
în dozarea farmaceutică a emotiei (a lacrimii 
chiar!) s-a preocupat să aibă și o distribuţie 
cu o strălucire cât mai specială. Chit că 
actorii nu reuşesc întotdeauna să salveze 
subiectele de această factură (vezi Meteor, 
1979). In cazul filmului de faţă, bine orches- 
trat și datorită operatorului Dietrich 
Lohmman al cărui aparat de filmat execută 
mereu mișcări concentrice de circumscriere 
a amănuntelor semnificative și în gros 
planuri, interpreții își au fiecare meritul lor. 

Irina COROIU 

Deep Impact E Producţie: SUA, 1998, 
Paramount Pictures și Dream Works 
Pictures e Regia: Mimi Leder 9 Scenariul: 
Michael Tolkin și Bruce Joel Rubin e Cu: 
Robert Duvall, Morgan Freeman, Tea Leoni, 
Vanessa Redgrave, Maximillian Schell e 
Distribuit de: RO-IMAGE 2000 


ARMĂ 


Explozii, împușcături, rechini 


MORTALĂ 4 


u niște riduri în plus, dar parcă și mai 
plini de umor, eroii seriei-cult Arma 
mortală au de înfruntat, în acest nou 


m episod, mafia chineză ale cărei tentacule ajung 


m până la Los Angeles. Peripeţiile celor doi 
m polițiști care trebuie să-și redobândească 
m mereu gradele pierdute pentru indisciplină au 
m ca decor, de această dată, temutul Cartier 


m Chinezesc din L.A. 


[] Trebuie spus că acum hazul aventurilor 
m predomină asupra suspansului. Este, de 
m departe, pelicula cea mai hazoasă din suită, 
m Comicul verbal fiind susținut de cel de situații. 
m Nu știm dacă se râde mai tare la replici (vezi 
răspunsul lui Riggs la întrebarea despre cum a 
fost ziua de muncă: „Explozii, împușcături, 
rechini“) sau la gaguri vizuale (vezi alergarea 
lui Murtough pe străzi în izmene roșii cu buline 
albe). Un abur de sentimentalism se insin- 
uează și el în tramă (episoadele cu salvarea 
imigranţilor ilegali din China sau cu naşterea și 
nunta din spital), ceea ce-i umanizează pe 


bătăușii polițiști. 


LOCARNO 
(urmare din pag. 15) 


a fiesta cinematografică de pe 
malul lacului Maggiore, nu putea 
si Vocea Asiei. 

Cineastul japonez Hiroshi 
Shimizu (34 ani) debutează după 
scenariul unui faimos actor 
Dankan (din echipa lui Takeshi 
Kitano) cu o dilematică situaţie 
asupra destinului Ikinai. Un grup 
de 12 oameni de afaceri de 
diferite calibre ajunși în prag de 
faliment hotărăsc să-și pună capăt 
zilelor - sinuciderea este parte din 
tradiţia niponă - în așa fel încât să 
ofere o șansă familiilor lor după ce 
vor fi încasat asigurarea pe viața 
fiecăruia dintre ei. Se organizează 
astfel o excursie cu autobuzul la 
Okinawa, planificându-se un acci- 
dent mortal. Pe drum însă 
hotărârea lor devine tot mai 
șovăielnică, în special datorită 


unei tinere pline de viață care li se, 


asociază. din întâmplare. Ati- 
tudinea acesteia îi determină să 
se răzgândească și să renunţe la 
sinucidere. Dar pe drumul de 
întoarcere un accident neprevăzut 
le va pune capăt zilelor. Nu provo- 
caţi destinul, ar fi unul dintre mul- 
tiplele înțelesuri ale acestui 
admirabil discurs existenţial. 


Arma mortală 4 e marcată de o evidentă 
voință de aducere la zi a datelor seriei prin 
racordarea la moda îhriller-ului în stil asiatic. 
Maestrul acestuia, John Woo, este citat în mod 
explicit în secvenţa în care patru personaje își 
pun reciproc pistolul la tâmplă. In plus, Jet Li 


Cinematografia Republicii 
Populare Chineze, căreia în ulti- 
ma vreme i s-au asociat - printr-o 
susținută cooperare cineaști din 
Taiwan și Hong Kong - a acaparat 
din 1988, când Zhang Yimou lua 
Ursul de aur pentru Sorgul roșu - 
numeroase premii în festivaluri de 
prim rang din Europa și Asia, cul- 
minând cu un Oscar pentru un film 
străin şi alte nominalizări la acest 
trofeu. 

Li Yue (41 ani) director de 
imagine, nominalizat ca atare la 
Oscarul ‘94 pentru A trăi (realiza- 
tor același Zhang Yimou) a debu- 
tat acum în regie cu DI. Zhao - film 
în trei personaje - un soț infidel, 
soția și amanta - portretizând 
sfârșitul și începutul marilor iubiri, 
îndrăznind să arate că adulterul 
proscris și negat de morala oli- 
cială, există (DI. Zhao nu a obținut 
încă dreptul de difuzare în China). 
Chiar dacă pentru filmul occiden- 
tal - tema propusă de Lü Yue este 
lipsită de originalitate, precizia, 
simplitatea și încărcătura emo- 
țională a povestirii au determinat 
juriul să-i acorde Leopardul de 
aur. O opțiune cât se poate de 
potrivită și cu vocaţia festivalului 
de a pune în evidență marile filme 
realizate cu bugete modeste. 

În discuția purtată cu regi- 


(vezi nr. 8/98), în rolul mafiotului diabolic, asig- 
ură recitalul de arte marţiale atât de apreciat în 


1222222222 E m 
doi „hârșiţi în rele“, Mel Gibson și Danny 
Glover, într-o formă fizică și umoristică de ™ 
invidiat. Un film de o neașteptată prospețime. ™ 
gate SP us Dana DUMA ™ 
Lethal Weapon 4 e Producţie: SUA, 1998, ™ 
Silver Pictures/Doshudo Production e Regia: m 
Richard Donner e Scenariul: Channing ™ 
Gibson e Imaginea: Andrzej Bartowiak e Cu: m 
Mel Gibson, Danny Glover, Rene Russo, m 


ultimul timp. Greul apasă însă pe umerii celor 


zorul, acesta mi-a vorbit despre 
dificultăţile financiare (ca pe toate 
meridianele) care fac dificilă 
realizarea unor proiecte somp- 
tuoase. 

Succesul festivalului de la 
Locarno a putut fi măsurat și prin 
participarea masivă a publicului 
(cu 6% mai mult ca la ediţia prece- 
dentă), totalizând 160.000 specta- 
tori, reușind să asigure în celebra 
Piazza Grande o medie de 7.000 
de spectatori în fiecare seară, fie 
că se proiectau filme intimiste sau 
superproducții. 

Cea mai reușită superpro- 
ducţie a fost incontestabil 
Soldăţeii (Small Soldiers) a lui Joe 
Dante - film supranumit în 
America Gremlins 3. De fapt, nu 
este vorba de o urmare, ci de o 
idee originală. În vremea ce grem- 
linş-ii erau niște marionete, acum 
personajele - jucării sunt create pe 
computer. Efectele speciale au 
ajuns la o versatilitate incredibilă. 
Toy Story apare acum a fi uzat de 
o tehnică rudimentară! 

Dante nu se mai adresează 
spiriduşilor, ci unor soldaţi de 
jucărie programaţi să acţioneze ca 
nişte roboți ucigași. In perspectiva 
„ucenicului vrăjitor“ primii agresaţi 
de imaginaţia fabricanţilor de 
jucării sunt copiii din orașul Ohio, 


Chris Rok, Jet Li e Distribuit de: Ecran XXI 


care fascinaţi de noii lor parteneri 
de joacă, vor sfârși ca victime ale 
acestora. 

Răul dezlănţuit prin avansul 
tehnologiei este un avertisment ce 
dă filmului o dimensiune sociolog- 
ică (întâlnită sub alt aspect și în fil- 
mul precedent al autorului Al 
doilea război civil - v. nr. 3/98), 
lăsând să se facă auzit protestul 
față de diferitele forme de manip- 
ulare, ca și față de avalanșa 
violenței ce domină viața socială 
și politică în Statele Unite. În fond, 
Dante enunţă un avertisment sim- 
ilar cu cel lansat de George 
Bernard Shaw după cel de-al 
doilea război mondial când afirma 
că progresul științei a mărit capac- 
itatea de distrugere a oamenilor 
de către oameni. Deși lucrează 
beneficiind de mijloacele marilor 
studiouri, Joe Dante a rămas 
adeptul școlii lui Roger Corman, 
cu adevărat un regizor indepen- 
dent, propunând o operă 
counter-current. 

O premieră europeană cum 
nu se poate mai potrivită în con- 
textul festivalului de la Locarno 
care își asumă cu orgoliu riscul de 
a fi un spațiu al libertăţii totale. 

A.D. 


19 


22 


De la Eminescu citire 


ersurile lui Eminescu - acestea și 

Vi multe altele - cristalizează 

direcţiile în care îngerii au zburat și 

pe întinsul filmografiei românești pe această 
temă. 

m În fantezia lui lon Popescu Gopo Pași 
spre lună (1963), protagonistul (Radu 
Beligan) e însoțit de un înger păzitor cu 
înfățișare de Cupidon. Același personaj 
înaripat e invocat chiar din titlul scheciului 
Cupidon et. Comp. 

m Prezenţă tutelară permanentă, fratele 
ucis (lurie Darie) îl ajută să se maturizeze 
pe micul erou (Cristian Șofron) ajuns să ros- 
tească între vis și realitate: Atunci i-am con- 
damnat pe toți la moarte (1972, scenariul 
Titus Popovici, regia Sergiu Nicolaescu). 

m Hyperion (1975, scenariul Mihnea 
Gheorghiu, regia Mircea Veroiu): pe aripile 
memoriei afective, pe monitorul televizoru- 
lui, eroina - o ingineră (Adela Mărculescu) 
întâlnește un personaj mitic - plăsmuirea 
visului, nevrozei şi însingurării, un coleg 
(George Motoi) dispărut în urmă cu ani şi 
care-i veghează de dincolo de moarte 
reveriile. 

m În plin război, o soție (Violeta Andrei) 
înfruntă vicisitudinile frontului - Alexandra și 
infernul (1975, scenariul Laurenţiu Fulga, 
regia lulian Mihu) - pentru a-și căuta soțul 
rănit în război (Romeo Partenie) căruia, în 
delirul febrei, ea îi apare în diverse ipostaze: 
în chip de școlăriță ori în toalete somp- 
tuoase, în doliu sau ţinută militară. 

m Nuvela lui I.L. Caragiale „În vreme de 
război“, ajunsă pe ecran Înainte de tăcere 
(1978, regia Alexa Visarion), într-o secvență 
antologică,. interpune în pat între doi soți 
(Valeria Seciu - Liviu Rozorea) pe cumnatul- 
frate dispărut (lon Caramitru) preotul-bandit 
care le bântuie existenţa ziua și noaptea. 

m În Concurs (1982, scenariul și regia 
Dan Piţa), cu aripile balonzaidului în vânt, 
băiatul misterios (Claudiu Bleonţ) pedalează 
pe drumul unei experiențe existenţiale pe 
care o va trăi împreună cu un eșantion al 


$ an... 


societăţii viciate de un sistem al delaţiunii și 
fariseismului. 

m În Pas în doi (1985, scenariul și regia 
Dan Piţa), un personaj angelic (Claudiu 
Bleont) sfârșește christic după un „duel“ cu 
rivalul său cu înfățișare demonică (Petre 
Nicolae) la inima unei tinere neajutorate 
(Ecaterina Nazare). O romantică poveste de 
dragoste și ură. 


m Într-un film kafkian, Glissando (1984, 
scenariul și regia Mircea Daneliuc după 
Cezar Petrescu), recapitulând și prefigurând 
psihoze sociale dramatice, eroul (Ștefan 
lordache) are parte de un mesager al des- 
tinului, paradoxal și singurul său reper exis- 
tenţial: „omul din vis“ (Petre Simionescu). 

m Rochia albă de dantelă (1989, scena- 
riul D.R. Popescu, regia Dan Piţa) în plan 
oniric are doi protagoniști: ea (Diana 
Gheorghian) înger alb al speranţei dispe- 
rate, pacientă incurabilă și mamă iubitoare, 
îi va proteja și dincolo de moarte pe cei 
dragi, dându-le întâlnire pe tărâmul sensi- 
bilităţii, într-un aparent întâmplător tempo 
vivace foarte familiar, reluarea unei clipe de 
fericire campestră luminată intens de 
inocenţa copiilor; el (Claudiu Bleont) înger 


Ezé 


e Pași spre lună de lon Popescu-Gopo (cu Radu Beligan) 


„O, ești frumos, cum numa-n vis 
Un înger se arată...“ 


„Luceafărul“ 


luciferic, medicul îndrăgostit ce va prelua 
coşmarul miresei neunite, măcinându-se 
între ispită și revoltă, între scrupulul profe- 
siei și limitele ei. 
m Personaj 


evanescent (Maia 


Morgenstern) în Pasaj (1992, scenariul Paul 
Ghiţiu, regia George Bușecan) trece drept 
alter ego al unui personaj feminin real, dar și 
proiecție subiectivă a eroului (Marian Râlea) 


R 


căruia îi devine un fel de înger al destinului. 

m Nebunul satului (Remus Mărgineanu) 
din Casa din vis (1992, scenariul Fănuș 
Neagu, regia loan Cărmăzan) umblă 
acoperit cu un ciudat cojoc din pene, ase- 
meni unui înger damnat, vinovat de 
blestemul ce planează asupra naturii 
umane, asupra naţiunii înseși. 

m În Această lehamite (1994, scenariul și 
regia Mircea Daneliuc) aduce o boare de 
fantastic şi amară ironie tânăra basa- 
rabeancă (Ana Ciontea) care, după ce 
moare într-un accident de mașină, continuă 
să-și supravegheze iubitul (Horaţiu Mălăele) 
în aventura lui cu o doctoriță (Cecilia 
Bârbora) și se hotărăște să se reîncarneze 
în fetusul ţinut artificial în viaţă chiar de 
aceasta. m 


Fatalism serafic 


An ordinea simbolisticii artei fără muză, 
|oo" de femei fatale ale ecranului 
nu puteau scăpa de asocierea cu 
îngerii corupători, posedând ambivalența 
virtuală a acestor ființe cu înfățișare mai 
mult sau mai puţin serafică și suflet demonic. 
Înaintemergătoare, ASTA NIELSEN, 
prima vedetă a cinematografului și întâia 
tragediană a ecranului (apud Jean Mitry), 
actrița daneză posedând un chip palid lumi- 
nat de ochi mari și o expresivitate miste- 
rioasă, androgină, a deschis „seria“ cu 
Engelein/Îngerașul (1913, r. Urban Gad). 

Eterica blondă VILMA BANKY (lansată 
cu Rapsodia Ungară) în The Dark Angel 
(1925, r. George Fitzmaurice) face cuplu cu 
o brună frumusețe masculină (Ronald 
Colman) pentru un love story melo pe fun- 
dalul războiului mondial. Remake-ul (1935, 
r. Sydney Franklin, co-scenaristă Lillian 
Hellman) reia motivul piesei lui H.B. 
Trevelyan având-o în rolul principal pe 
angelica anglo-americană Merle Oberon 
care-l subjugă cu strabismul ei seducător pe 
austerul Fredric March. 

JEAN HARLOW supranumită „patima 
blondă“ a fost lansată ca „sex simbol“ de 
Howard Hughes în Hell's Angels (1930), un 
costisitor film despre contribuţia aviaţiei în 
primul război mondial și unde inocenta 
sofisticată era o tânără aristocrată britanică. 

MARLENE DIETRICH s-a născut ca 
stea odată cu Die Blaue Engel/Îngerul 
albastru (1930, r. Josef von Sternberg) în 
care chipul angelic și vocea aspră, sen- 
zuală, aveau să facă prima victimă: 
„Profesorul Unrat“, eroul lui Heinrich Mann 
(interpretat de Emil Jannings) își distruge 
viața îndrăgostindu-se orbește de Lola Lola, 


eroina asimilată localului în care cântă, sim- 
bol al erotismului corupător. După 
despărțirea de Pygmalionul ei, Dietrich 
încearcă să-și schimbe stilul și să ajungă să 
colaboreze cu Ernst Lubitsch într-un film pe 
cât de frumos, pe atât de lipsit de succes, 
Angel (1937), în care protagonista își 
părăsește soțul (Herbert Marshall ) și pleacă 
în vacanţă, întâlnind un alt bărbat (Melvyn 
Douglas) de care se îndrăgostește. 

În comparaţie cu această comedie bine 


` făcută, Angel on.the Amazon (1948, r. John 


H. Auer), cu VERA RALSTON și George 
Brent pare o ridicolă poveste de dragoste. 

Cam... trasă de păr pare azi și povestea 
unui cleric care, apărând cauza loialismului 
spaniol, se îndrăgosteşte de o animatoare: 
The Angel Wore Red (1960, r. Nunnally 
Johnson), deși protagoniști sunt AVA 
GARDNER și Dirk Bogarde. 

Eroină de secolul XVIII într-un Paris 
condus de Ludovic al XIV-lea, Angelica, 
marchiza îngerilor (1965, r. Bernard 
Borderie, cu MICHELE MERCIER), printr-o 
serie de filme care mai de care mai aventur- 
oase i-au adus o reputaţie teribilă actriţei 
protagoniste. 

Cu ecouri de lilme-cult precum Psycho, 
Repulsie sau Carrie, Angel of 
Vengeange/Ms. 45 (1981, r. Abel Ferrara) 
are în centrul acţiunii o femeie (ZOE 
TAMERLIS) răpită de două ori'și care se 
răzbună omorând orice bărbat îi iese în cale. 


Marlene Dietrich, 
nereu înger albastru 


„Ziua  şcolăriță, noaptea târfuliță“ 
rezumă destinul unei eroine de mini-serie 
categoria B. În Angel (1984, r. Robert 
Vincent O'Neill) eroina (DONNA WILKES) 
de numai 15 ani e salvată de la corupție de 
un polițist pe când era ameninţată de un 
killer psihopat pe Hollywood Boulevard. În 
Avenging Angel (1985) eroina (BETSY 
RUSSEL) studiază dreptul, dar când îi e 
ucis prietenul polițist lasă studiile ca să-l 
răzbune. În Angel III: The Final Chapter 
(1988) protagonista (MITZI KAPTURE) a 
ajuns ea însăși polițistă lucrând sub 
acoperire într-o misiune de găsire a surorii 
sale răpite. 

Despre o răpire este vorba și în Angel 
River (1986, r. Sergio Olhovich Greene): o 
inocentă blondă (LYNN-HOLLY JOHN- 
SON), violată de un bandit bețiv (Salvator 
Sanchez), s-ar putea să se îndrăgostească 
de agresor. 

În To Die For (1995, r. Gus Van Sant) 
NICOLE KIDMAN, în aparenţă o provincială 
prostuță, reușește să devină vedeta micului 
ecran - iniţial prin stupid și asiduu zel profe- 
sional ca meteorolog de serviciu ageamiu, 
ca sociolog de ocazie printre elevii cărora le 
testează apetitul sexual, apoi ca sociopat 
care izbutește o crimă perfectă, înregistrând 
pe video propria versiune în legătură cu 
moartea soțului, un Matt Dillon eclipsat de 
arieratul condamnat la ani grei de 
închisoare creat de Joaquim Phoenix; 
ambilor eroina devenindu-le înger fatal. 


Socio-angelologie 


biliștii protestatari ai tuturor timpurilor și- 
au arogat virtuţi de „îngeri damnaţi“ în 
conflict deschis cu societatea. 

În discursul său de investitură din 1961 
John Fitzgerald Kennedy - pentru a contracara 
delincvenţa - îl invoca pe primul președinte al 
Statelor Unite, Abraham Lincoln făcând apel la: 
„îngerii mai buni decât firea omenească“. 

Asemuiți de la început cu îngerii, temerarii 
eroi ai aerului, aviatorii din primul război mondi- 
al au stat în atenţia cineaștilor hollywoodieni în 
costisitorul film intitulat Hell's Angels (1930, r. 
Howard Hughes), cu Ben Lyon, James Hall, 
Jean Harlow. 

Angel With Dirty Faces (1938, r. Michael 
Curtiz) face parte din seria de filme sociale 
lansate de studiourile Warner Bros, în anii '30 și 
este o melodramă tipică, parodiată adesea: în 
perioada crizei economice, conflictul dintre un 
gangster (James Cagney) și un preot (Pat 
O'Brien) - prieteni din copilărie. 

Cu Ann Sheridan pe post de soră protec- 
toare, The Angels Wash Their Faces (1939,r. 
Ray Enright) investighează universul 
delincvenței juvenile. 

Despre Îngerul beat (1948, r. Akira 
Kurosawa) s-a spus că a însemnat pentru 
Japonia postbelică la fel de mult ca Païsa pen- 
tru italieni, suflul neorealist conducând la o 
descripție zguduitoare a mediului în care un 
doctor alcoolic (Takashi Shimura) încearcă să 
salveze viața unui gangster tuberculos (Toshiro 
Mifune). 

Reprezentativ pentru moda „biker film“ a 
anilor ‘60, Hells Angels on Wheels (1967, 
r. Richard Rush) îl are protagonist pe Jack 
Nicholson. Poreclit „poetul“, eroul e îngrijitor la o 
staţie de benzină și face munca aceasta ingrată 
ca să se mențină pe linia de plutire. 

Apelativul de „îngeri ai iadului“ și l-au reven- 
dicat și eroii războiului din Vietnam ajunși pe 
ecran: Angel From Hell (1968, r. Bruce Kessler) 
istorisește despre un veteran (Tom Stern) întors 
acasă cu gândul să ia viața de la început ca 
motociclist, înfruntând bandele rivale și chiar 
poliția. În Hells Angels '69 (1969, r. Lee 
Madden, Tom Stern și Jerry Slate), doi băieţi de 


|n proes după modele literare, teri- 


e Vahina Giocante, inocenta sacrificată. 
(Marie Baie des Anges / 


de Manuel Pradaj 
24 


bani gata născocesc un plan ca să prade un 
cazino și-i folosesc drept diversiune pe motoci- 
cliștii supranumiţi „Îngerii Iadului“. 

Mediocrul sub raport artistic, Angels Die 
Hard (1970, r. Richard Compton) are o semnifi- 
caţie morală nobilă căci arată că motocicliștii 
stigmatizaţi pot deveni good guys salvând vieți 
omenești dintr-un dezastru minier. 

Unii regizori perseverează, revenind la 
aceeași problematică, atacând-o sub alt pre- 
text: Angel Unchained (1970) îi prilejuiește lui 
Lee Madden ocazia să înfățișeze conflictul din- 
tre un biker (Don Stroud) aparţinând comunității 
hippy și cowboy-ii care nu-i agreează pe 
militanţii „Flower Power“. 

Angel Hard as They Come (1971, r. Joe 
Viola, cu James lIglehart, Gilda Texter, Gary 
Bunsey) e un road movie ce şi-a propus să sat- 
irizeze genul, dar n-a scăpat de clișee, pro- 
ducătorul și co-scenaristul său Jonathan 
Demme pretinzând că este un fel de Rashomon 
în versiune biker. 

Fără să posede informaţii reale despre ban- 
dele notorii de motociclişti supranumiţi „Îngerii 
Iadului“, Hell's Angels Forever (1983) regizorii 
Richard Chase, Kevin Keating, Leon Gast, le 
schițează un portret cvasidocumentar. 

In mod egalitarist, în obiectiv sunt aduse și 
femeile: șapte tinere se hotărăsc să se asocieze 
pentru a lupta împotriva traficului de droguri 
constituind Angel's Brigade (1979, r. Greydon 
Clark, cu Jacqueline Cole, Susan Kiger, Sylvia 
Anderson). 

Fără să fie o replică la clasicul personaj 
interpretat de Henry Travers, Clarence and 
Angel (1980, r. Robert Gardner) emoționează 
prin relaţia specială stabilită între un agresiv 
june kung-fu-ist (Mark Cardova) cu nume serafic 
și noul său coleg de școală (Darren Brown), 
timid și analfabet, pe care-l învaţă să citească, 
familiarizându-l cu viața din Harlem. 

Ecranizarea unei cărți de Patrick Smith, 
Angel City (1980, r. Phillip Leacock) folosește 
cu amară ironie titlul pentru a sublinia drama 
emigranților într-un lagăr de muncă din zilele 
noastre (cu Ralph Waite, Paul Winfield, Jennifer 
Warren, Jennifer Jason Leigh). 

Tot despre o dramă este vorba în Angel 
Dusted (1981, r. Dick Lowry): familia e în criză 


@ Nicole Kidman și Matt Dillon revendicându-și 
dreptul la celebritate (Să mori pentru 
de Gus Van Sant) 


căci băiatul se droghează; protagonista Jean 
Stapleton a filmat împreună cu propriul fiu, John 
Putch. 

Într-un film suedez Anglagard/Casa înger- 
ilor (1992, r. Colin Nutley) se înfruntă în cheie 
umoristică  mentalităţii diferite, generații 
extreme, rase și culturi deosebite în ambianța 
unui sătuc unde-și face apariția o tânără 
citadină (Helena Bergström), însoţită de un 
amic motociclist (Richard Wolff) ce vine să-și ia 
în stăpânire o moștenire. Filmul are și un sequel 
(realizat în 1996) ce se petrece în vara 
următoare. 

Unul dintre marii cineaști contemporani, 
hongkong-ezul Wong Kar-Wai a scris și regizat 
un film ce a făcut ocolul festivalurilor: Fallen 
Angels (1995): spectatorul e purtat pe aripile 
aparatului de filmat care urmărește frumusețea 
stranie a eroilor - isterici, spărgători ori asasini - 
îngeri damnaţi dintr-o realitate pe cât de actuală 
pe atât de prefabricată, închipuind o incandes- 
centă şi senzuală estetică filozofică a prezentu- 
lui pervertit. 

Într-un cu totul alt registru se plasează filmul 
lui Jane Campion An Angel At My Table (1990) 
- autobiografia celei mai cunoscute scriitoare 
din Noua Zeelandă Janet Frame (adultă Kerry 
Fox), diagnosticată inițial schizofrenică din 
cauza comportamentului ei nonconformist. 

În Marie Baie des Anges (1997, sc. și r. 
Manuel Pradal), reactivând o legendă despre 
sacrificiul copiilor inocenți, regizorul debutant 
impresionează printr-un foarte filmic flash-back 
lung cât filmul prin care se întrezărește moti- 
vaţia omorului gratuit din prima secvență: un 
adolescent - înger blond - înroșește apa golfului 
ucis de un tovarăș de hoinăreală într-o existență 
trăită la întâmplare. 

La vie rêvée des anges (1998, r. Eric 
Zonca) prezentat la Cannes le-a adus protago- 
nistelor (Elodie Bouchez și Natacha Régnier) 
premiul de interpretare feminină, pentru două 
personaje ale cotidianului sordid, termenul de 
„îngeri“ fiindu-le aplicat în ordinea problema- 
tizării aceleiași teme sociale, tratată ironic, ad 
contrarium. 


Musical 


„Îngerul 


An reprezentările iconografice, nu o dată 


ingeri sunt înfătişați ținând în mână o simbolizează 
liră. Asemeni celui ce a născocit-o, 
E a i d A 
Hermes, Zeul înaripat al comerțului, dar și creatura în care 
insotitor al sufletelor, adică un mijlocitor între 
divinitate și oameni, aspirând la atingerea Ă 
armoniei cosmice. Atribut al muzelor Urania și apare deja 
Erato, lira simbolizează inspirația poetică și 
muzicală care avea să se pogoare și asupra x ârs e 
cineaștilor de îndată ce sonorul și-a consolidat desăv 3 ită 
i poziţia, impunând comedia muzicală ca gen de 
sine stătător, deși legătura cu teatrul de revistă transformarea 
nu se va pierde practic niciodată, subiectele 
circulând în ambele sensuri. hi “a 
vizibilului în 


' Lucru valabil oriunde pe glob. De exemplu 
în Japonia - renumită pentru cultul pe care-l 
are față de „lumea de dincolo“ - există o come- 
die muzicală Îngerii bulevardului (1937, r. Yuan 
Muzhi) de o spectaculozitate aparte dat fiind 


invizibil, pe 


vesela convietuire cu figuri simbolice mute și care noi 
sumbre. 

Inspirându-se din tradiția musicalului de pe încercăm 
Broadway, Hollywoodul și-a perfecţionat rapid 
producția de gen simulând menținerea A “Na 
legăturilor dintre scenă și ecran într-o relaţie S-0 înfăptuim ° 
reciproc avantajoasă. Filmul putând să 
întrețină interesul pentru teatrul de bulevard, 
așa cum universul showbiz poate oricând să-i = Rainer Maria RILKE 


furnizeze acestuia subiecte eclatante. Nu mai 
departe, An Angel From Texas (1940, r. Ray 


e Sharon Stone - 
înger sau demon 


E 
2 
T 
5 
E 
Ş 
< 
3 
U 
® 


Enright), inspirat dintr-un roman al lui George 
S. Kaufman ecranizat de mai multe ori, îi are în 
centrul atenției pe doi producători (Wayne 
Morris și Ronald Reagan!) ce vor găsi un 
inocent (Eddie Albert) să le finanțeze specta- 
colul. Titlul rezumă subiectul și în cazul filmu- 
lui Angels Over Broadway (1940, r. Ben Hecht 
şi Lee Garmes) - o black comedie cu Rita 
Hayworth și Douglas Fairbanks Jr. | Married an 
Angel (1942, r. W.S. Van Dyke) a fost inițial un 
popular musical pe Broadway despre un play- 
boy (Nelson Eddy) ce visează să o curteze și 
chiar să o ceară de soție pe eroină (Jeanette 
MacDonald) ce se va dovedi... un înger, 
Venind direct de pe același Broadway, 
Vincente Minnelli a debutat în arta a șaptea cu 
o fabulă muzicală, Cabin in the Sky (1943), în 
care forțele Binelui și Răului își dispută sufletul 
lui Little Joe (Eddie „Rochester“ Anderson), 
într-o strălucită distribuţie cu actori de culoare, 
care-i includea și pe Louis Armstrong și Duke 
Ellington cu orchestra sa. La lista vedetelor ce 
și-au exersat farmecul în postură de îngeri mai 
trebuie înscris și Fred Astaire care în Daddy 
Long Legs (1955, r. Jean Negulesco) e un 
nabab ce sponsorizează anonim studiile în 
America ale unei tinere frantuzoaice (Leslie 
Caron), în final împlinindu-i-se visul în care 
dansase înaripat de iubire. 


— >» 
25 


e Jerzy Kawalerowicz atins de aripa 


geniului bunuelian 


(Maica loana a îngerilor) 


Mistica angelică 


o religie a secolului XX, e firesc ca 

arta a şaptea să fie invadată de 
subiecte legate de credință și mistică. 
Interesul pentru viața spirituală, religioasă 
reprezintă astăzi o preocupare cotidiană 
pentru multă lume. De aceea Diane Keaton 
și-a propus să realizeze un... documentar 
chiar despre Heaven (1987), asociind unor 
întrebări esenţiale privind existența sau 
noinexistența Raiului, mărturii, interviuri și 
secvenţe de film pe această temă. 

Având cultul austerităţii în reflecția 
asupra preţioaselor norme creștine legate 
de puritate și vinovăţie, ispășirea și puterea 
de îndurare, Robert Bresson își făcea debu- 
tul cu Les Anges du péché (1943) acţiunea 
derulându-se într-o mânăstire în care se 


Piz că cinematograful a devenit 


| 


ty 


demoni (conform Bibliei, demonul este 
odrasla rezultată din păcătuirea îngerilor cu 
pământencele!). Un fapt istoric consemnat 
în secolul XVII capătă semnificația unei 
răzvrătiri împotriva rigidităţii inumane a dog- 
melor de orice fel. Despre regizorul polonez 
s-a scris că a fost atins de aripa geniului 
bunuelian. 

Luis Bunuel filma la acea vreme o altă 
capodoperă, Îngerul exterminator (1962). 
Printr-o sumă de simboluri freudiene ase- 
zonate cu un umor negru percutant se sati- 
rizează alienarea într-o stranie alegorie a 
degenerescenţei: o forță misterioasă și 
nevăzută claustrează un grup de personaje 
(Silvia Pinal, Enrique Rambal, Jacqueline 
Andere) într-o cameră unde au fost invitaţi 
la masă. 

Aureolat de reputaţia sa de poet 
damnat, Pier Paolo Pasolini avea să atace 
Teorema (1968 cu Terence Stamp) - una 
dintre iziunile sale de catolic nonconformist 
scandalizând pe unii și entuziasmând pe alţii, 


N í 


e Simboluri freudiene și umor hispanic (Îngerul exterminator de Luis Bunuel) 


încearcă reeducarea tinerilor delincvenți 
într-un climat de înaltă spiritualitate. 

Sub incidența misticii angelice se va 
afla un ins (John Carroll) ieșit din închisoare 
și care se îndreaptă spre minele de aur din 
Arizona, dar este luat drept o figură reli- 
gioasă de către sătenii mexicani: Angel in 
Exil (1948, r. Alan Dwan). Dintr-o perspec- 
tivă contrară este constuit Angel Baby 
(1961, r. Paul Wendkos și Hubert Cornfield) 
despre propovăduirea evanghelismului pe 
coclauri. În rolul titular - Salome Jeus. 

“Tot la debutul anilor '60, ecranizare 
nuvelei lui Jerzy Iwankievicz Maica loana a 
îngerilor (1961) îi prilejuia lui Jerzy 
Kawalerowicz o capodoperă: călugărițele 
unei mânăstiri se pretind posedate de 


amestecând erotismul cu  scatologia, 
invitând-o în distribuţie pe Maria Callas într- 
un rol cvasi-mut, dar plin de... har divin. 

La o altitudine mult mai joasă, Angel in 
my Pocket (1969, r. Alan Rafkin) are în cen- 
trul atenţiei un preot tânăr (Andy Griffith) și 
eforturile sale de a câștiga încrederea eno- 
riașilor dintr-un orășel. 

De la mistica angelică se ajunge lesne 
la socio-angeologia care a furnizat ecranu- 
lui un număr enorm de filme ce asociază 
noțiunea în discuţie cu amorul, cu psiholo- 
gia, cu domeniul public... 


Dosar tematic realizat de 
Irina COROIU 


Ce-am avul 


BOX-OFFICE 
PE ECRANUL ROMÂNESC 
SEMESTRUL ÎNTÂI 


și ce-am pierdut 


iscutăm mereu - noi criticii, noi spectatorii -, pe 
[Due apucăm, prin tramvaie sau în paginile 
revistei „Noul Cinema“, cu colegii de şcoală 

sau cu colegii de serviciu, la munte și la mare, despre 
repertoriul cinematografic. Am uitat de mult cum arăta 
repertoriul anului 1989 (deși ar fi bine să ne reamintim 
câteodată!). Discutăm despre filmele zilei, avem opinii 
pro și contra, ne bucurăm (noi, spectatorii și criticii) că 
filmele de pe marile ecrane sunt în consonanță cu pre- 
mierele cinematografice ale lumii. Ne întristăm (noi 
criticii Și spectatorii) că prea puține pelicule europene se 
strecoară în repertoriul preponderent american, dia- 
logurile cinematografice continuă din primăvară până-n 
toamnă (Chiar dacă, mai ales vara, sălile cine- 
matografice au fost cam pustii), repertoriul cine- 
matografic - oricât de paradoxală ar fi situaţia - face 
parte din fondul principal de probleme ale existenței 
cotidiene, îndeosebi pentru călătorii tineri ai vieţii. 
Sigur, discuţiile despre telenovele (și despre filmele de 


pe micile ecrane) domină disputele cinematogratice, dar 


există o categorie de cinefili, de adevăraţi iubitori ai fil- 
mului, pentru care marele ecran rămân principalul 
suport al artei a șaptea. Lor le destinăm această radi- 
ografie a primului semestru cinematografic. Și, pentru a 
ajunge la concluzii valabile, este cazul să luăm reperto- 
riul - cum se spune - „la bani mărunți“... In primele şase 
luni ale anului au rulat pe marile ecrane 45 de 
premiere... 


e Ralph Fiennes în Pacientul englez 


Cele 45 de premiere 
„11 ianuarie - 30 iulie 1998 


1. Al cincilea element (Le cinquième 6lăment), Franţa, Ecran XXI 
2. Un comando buclucaș (Young Soldiers), Hong Kong, 
Româniafilm/Bros; 3. George-trăznitul junglei (George of the 
Jungle), SUA, Româniafilm/Buena Vista International; 4. Șapte ani 
în Tibet (Seven Years in Tibet), SUA, Guild; 5. Filiera cipriotă 
(Cyprus Tigers), Hong Kong, Româniafilm/Bros; 6. Contact 
(Contact), SUA, Ecran XXI; 7. L.A. Confidential (L.A. Confidential), 
SUA, Ecran XXI; 8. Alien 4-Renașterea (Alien Resurection), SUA, 
Guild; 9. Gol Pușcă (The Full Monty), SUA/Marea Britanie, Guild; 
10. Hoţii (Les voleurs), Franța, Ecran XXI; 11. Știu ce-ai făcut 
astă-vară (| Know That You Did Last Summer), SUA, Guild; 
12. Infanteria stelară (Starship Troopers), SUA, Româniafilm/Buena 
Vista International; 13. Dublu extaz, România, Româniafilm; 14. 
Crimă în lumea modei (Prât-ă-porter), SUA, Vision PM; 15. Vocea 
sufletului (Ahankaar), India, Româniafilm/Bros; 16. Flubber 
(Flubber), SUA, Româniafilm/Buena Vista International; 17. Pact 
cu diavolul (The Devil's Advocate), SUA, Ecran XXI; 18. Pulp 
Fiction (Pulp Fiction), SUA, Vision PM; 19. Surorile Soleil (Les - 
soeurs Soleil), Franța, Româniafilm/Arteast Associés; 20. 
Anastasia (Anastasia), SUA, Guil; 21. Un astronăuc pe Marte 
(Rocketman), SUA, Româniafilm/Buena Vista International, 22. 
Mesagerul stelar (The Sender), SUA, Vision PM; 23. Recul 
(Recoil), SUA, Vision PM; 24. Liniştea înălțimilor (Top of the 
World), SUA, Româniafilm; 25. Ocol primejdios (U-Turn), SUA, 
Guild; 26. Cum să fii bărbat (In & Out), SUA, Româniatilm; 27, 
Titanic (Titanic), SUA, Guild, 28. Chior să fii, noroc să ai (Mr. 
Magoo), SUA, Româniafilm/Buena Vista International; 29, 
Dragoste fără sfârșit (Apne dam par), India, Româniafilm/Bros; 30. 
Înfruntarea (The Edge), SUA, Guild: 31. Prima lovitură a lui Jackie 
Chan (First Strike), SUA, Vision PM; 32. Ucigași de schimb (The 
Replacement Killers), SUA, Guild; 33. Marile speranțe (Great 
Expectations), SUA, Guild; 34. Mai bine nu se poate (As Good as 
it Gets), SUA, Guild; 35. Măsuri disperate (Desperate Measures), 
SUA, Guild; 36. Furtuna de foc (Firestorm), SUA, Guild; 37. Tribul 
din fundu’ grădinii (Krippendorf's Tribe), SUA, Româniafilm/Buena 
Vista International; 38. Teroare pe autostradă (Breakdown), SUA, 
Româniafilm; 39. Demonii printre noi (Fallen), SUA, Ecran XXI; 
40. Coşmarul unui american la Paris (An American Werewolf in 
Paris), coproducție europeană-SUA, Guild; 41. Mortal Kombat 2 
Anihilarea (Mortal Kombat Anihilation), SUA, Vision PM; 
42. O viaţă mai puţin obișnuită (A Life Less Ordinary), SUA, Guild; 
43. Ponette (Ponette), Franța, Româniafilm/Arteast Associés; 
44. Palmetto (Palmetto), SUA, Ecran XXI; 45. Bun venit la 


Sarajevo pia lea to Sarajevo), SUA, Ecran XXI. 


| 
f 


A 
f 


/E i 


geniului buñuelian 


Mistica angelică 


o religie a secolului XX, e firesc ca 

arta a şaptea să fie invadată de 
subiecte legate de credință și mistică. 
Interesul pentru viața spirituală, religioasă 
reprezintă astăzi o preocupare cotidiană 
pentru multă lume. De aceea Diane Keaton 
și-a propus să realizeze un... documentar 
chiar despre Heaven (1987), asociind unor 
întrebări esenţiale privind existența sau 
noinexistența Raiului, mărturii, interviuri și 
secvenţe de film pe această temă. 

Având cultul austerității în reflecția 
asupra preţioaselor norme creștine legate 
de puritate și vinovăţie, ispășirea și puterea 
de îndurare, Robert Bresson își făcea debu- 
tul cu Les Anges du péché (1943) acțiunea 
derulându-se într-o mânăstire în care se 


per că cinematograful a devenit 


e Har divin, erotism și 
scatologie(Teorema de 


(Maica loana a îngerilor) 


9 Jerzy Kawalerowicz atins de aripa 


încearcă reeducarea tinerilor delincvenți 
într-un climat de înaltă spiritualitate. 

Sub incidența misticii angelice se va 
afla un ins (John Carroll) ieșit din închisoare 
și care se îndreaptă spre minele de aur din 
Arizona, dar este luat drept o figură reli- 
gioasă de către sătenii mexicani: Angel in 
Exil (1948, r. Alan Dwan). Dintr-o perspec- 
tivă contrară este constuit Angel Baby 
(1961, r. Paul Wendkos și Hubert Cornfield) 
despre propovăduirea evanghelismului pe 
coclauri. În rolul titular - Salome Jeus. 

Tot la debutul anilor ‘60, ecranizare 
nuvelei lui Jerzy lwankievicz Maica loana a 
îngerilor (1961) îi prilejuia lui Jerzy 
Kawalerowicz o capodoperă: călugărițele 
unei mânăstiri se pretind posedate de 


2m 
aE Lp 


e Simboluri freudiene şi umor hispanic (Îngerul exterminator de Luis Bunuel) 


demoni (conform Bibliei, demonul este 
odrasla rezultată din păcătuirea îngerilor cu 
pământencele!). Un fapt istoric consemnat 
în secolul XVII capătă semnificaţia unei 
răzvrătiri împotriva rigidităţii inumane a dog- 
melor de orice fel. Despre regizorul polonez 
s-a scris că a fost atins de aripa geniului 
bunuelian, 

Luis Bunuel filma la acea vreme o altă 
capodoperă, Îngerul exterminator (1962). 
Printr-o sumă de simboluri freudiene ase- 
zonate cu un umor negru percutant se sati- 
rizează alienarea într-o stranie alegorie a 
degenerescenţei: o forță misterioasă și 
nevăzută claustrează un grup de personaje 
(Silvia Pinal, Enrique Rambal, Jacqueline 
Andere) într-o cameră unde au fost invitați 
la masă. 

Aureolat de reputația sa de poet 
damnat, Pier Paolo Pasolini avea să atace 
Teorema (1968 cu Terence Stamp) - una 
dintre iziunile sale de catolic nonconformist 
scandalizând pe unii și entuziasmând pe alții, 


amestecând erotismul cu  scatologia, 
invitând-o în distribuţie pe Maria Callas într- 
un rol cvasi-mut, dar plin de... har divin. 

La o altitudine mult mai joasă, Angel in 
my Pocket (1969, r. Alan Rafkin) are în cen- 
trul atenţiei un preot tânăr (Andy Griffith) și 
eforturile sale de a câștiga încrederea eno- 
riașilor dintr-un orășel. 

De la mistica angelică se ajunge lesne 
la socio-angeologia care a furnizat ecranu- 
lui un număr enorm de filme ce asociază 
noțiunea în discuţie cu amorul, cu psiholo- 
gia, cu domeniul public... 


Dosar tematic realizat de 
Irina COROIU 


Ce-am avul 


BOX-OFFICE 
PE ECRANUL ROMÂNESC 
SEMESTRUL ÎNTÂI 


și ce-am pierdut 


iscutăm mereu - noi criticii, noi spectatorii -, pe 
[Due apucăm, prin tramvaie sau în paginile 
revistei „Noul Cinema“, cu colegii de şcoală 
sau cu colegii de serviciu, la munte și la mare, despre 
repertoriul cinematografic. Am uitat de mult cum arăta 
repertoriul anului 1989 (deși ar fi bine să ne reamintim 
câteodată!). Discutăm despre filmele zilei, avem opinii 
pro și contra, ne bucurăm (noi, spectatorii și criticii) că 
filmele de pe marile ecrane sunt în consonanță cu pre- 
mierele cinematografice ale lumii. Ne întristăm (noi 
criticii Și spectatorii) că prea puține pelicule europene se 
strecoară în repertoriul preponderent american, dia- 
logurile cinematografice continuă din primăvară până-n 
toamnă (Chiar dacă, mai ales vara, sălile cine- 
matografice au fost cam pustii), repertoriul cine- 
matogratic - oricât de paradoxală ar fi situația - face 
parte din fondul principal de probleme ale existenţei 
cotidiene, îndeosebi pentru călătorii tineri ai vieții. 
Sigur, discuţiile despre telenovele (și despre filmele de 
pe micile ecrane) domină disputele cinematogratice, dar 
există o categorie de cinefili, de adevăraţi iubitori ai fil- 
mului, pentru care marele ecran rămân principalul 
suport al artei a șaptea. Lor le destinăm această radi- 
ografie a primului semestru cinematografic. Și, pentru a 
ajunge la concluzii valabile, este cazul să luăm reperto- 
riul - cum se spune - „la bani mărunți“... In primele şase 
luni ale anului au rulat pe marile ecrane 45 de 
premiere... 


e Ralph Fiennes în Pacientul englez 


"Cele 45 de premiere 
11 ianuarie - 30 iulie 1998 


1. Al cincilea element (Le cinquième 6lăment), Franța, Ecran XXI 
2. Un comando buclucaș (Young Soldiers), Hong Kong, 
Româniafilm/Bros; 3. George-trăznitul junglei (George of the 
Jungle), SUA, Româniafilm/Buena Vista International; 4. Șapte ani 
în Tibet (Seven Years in Tibet), SUA, Guild; 5. Filiera cipriotă 
(Cyprus Tigers), Hong Kong, Româniatilm/Bros; 6. Contact 
(Contact), SUA, Ecran XXI; 7. L.A. Confidential (L.A. Confidential), 
SUA, Ecran XXI; 8. Alien 4-Renașterea (Alien Resurection), SUA, 
Guild; 9. Gol Pușcă (The Full Monty), SUA/Marea Britanie, Guild; 
10. Hoţii (Les voleurs), Franţa, Ecran XXI; 11. Știu ce-ai făcut 
astă-vară (| Know That You Did Last Summer), SUA, Guild; 
12. Infanteria stelară (Starship Troopers), SUA, Româniafilm/Buena 
Vista International; 13. Dublu extaz, România, Româniafilm; 14. 
Crimă în lumea modei (Prêt-à-porter), SUA, Vision PM; 15. Vocea 
sufletului (Ahankaar), India, Româniafilm/Bros; 16. Flubber 
(Flubber), SUA, Româniafilm/Buena Vista International; 17. Pact 
cu diavolul (The Devil's Advocate), SUA, Ecran XXI; 18. Pulp 
Fiction (Pulp Fiction), SUA, Vision PM; 19. Surorile Soleil (Les 
soeurs Soleil), Franța, Româniatilm/Arteast Associés; 20. 
Anastasia (Anastasia), SUA, Guil; 21. Un astronăuc pe Marte 
(Rocketman), SUA, Româniafilm/Buena Vista International, 22. 
Mesagerul stelar (The Sender), SUA, Vision PM; 23. Recul 
(Recoil), SUA, Vision PM; 24. Liniştea înălțimilor (Top of the 
World), SUA, Româniafilm; 25. Ocol primejdios (U-Turn), SUA, 
Guild; 26. Cum să fii bărbat (In & Out), SUA, Româniafilm; 27, 
Titanic (Titanic), SUA, Guild, 28. Chior să fii, noroc să ai (Mr. 
Magoo), SUA, Româniafilm/Buena Vista International; 29. 
Dragoste fără sfârșit (Apne dam par), India, Româniafilm/Bros; 30, 
Înfruntarea (The Edge), SUA, Guild; 31. Prima lovitură a lui Jackie 
Chan (First Strike), SUA, Vision PM; 32. Ucigași de schimb (The 
Replacement Killers), SUA, Guild; 33. Marile speranțe (Great 
Expectations), SUA, Guild; 34. Mai bine nu se poate (As Good as 
it Gets), SUA, Guild; 35. Măsuri disperate (Desperate Measures), 
SUA, Guild; 36. Furtuna de foc (Firestorm), SUA, Guild; 37. Tribul 
din fundu' grădinii (Krippendorf's Tribe), SUA, Româniafilm/Buena 
Vista International; 38. Teroare pe autostradă (Breakdown), SUA, 
Româniafilm; 39. Demonii printre noi (Fallen), SUA, Ecran XXI; 
40. Coşmarul unui american la Paris (An American Werewolf in 
Paris), coproducție europeană-SUA, Guild; 41. Mortal Kombat 2 
Anihilarea (Mortal Kombat Anihilation), SUA, Vision PM; 
42. O viaţă mai puţin obișnuită (A Life Less Ordinary), SUA, Guild; 
43. Ponette (Ponette), Franța, Româniafilm/Arteast Associés; 
44. Palmetto (Palmetto), SUA, Ecran XXI; 45. Bun venit la 


Sarajevo crapate to Sarajevo), SUA, Ecran XXI. 


À 


Titluri de top mondial 


«æ lima constatare care se impune, 

L) revăzând acest index de premiere, 

| este prezența în repertoriul cine- 
matografic românesc a unui număr relativ 
mare de titluri reprezentative pentru un top 
mondial. De aceea spunem că este bine, din 
când în când, să ne amintim cum arăta 
peisajul cinematografic până în decembrie 
‘89: decalajele tragice de atunci - dintre 
filmele de pe ecranele românești și filmele de 
pe ecranele lumii - au dispărut. De câţiva ani 
încoace, prin efortul unor importatori serioși 
și responsabili (am nominalizat în lista pre- 
mierelor distribuitorii filmelor respective), 
repertoriul cinematografic românesc ţine 
pasul cu repertoriul mondial. Ba mai mult, 
telespectatorii din România pot participa - de 
câţiva ani încoace - în cunoștință de cauză la 
marile evenimente cinematgrafice ale lumii 
(cum ar, fi, să zicem, Premiile Oscar, cele 
mai prestigioase distincţii ale artei a șaptea, 
sau Premiile Cesar). Parcurgând lista celor 
45 de premiere, argumentele ne sar în ochi la 
tot pasul. Să începem, firește, cu filmul lui 
James Cameron, Titanic (care, printr-o subtil- 
itate de marketing, a ajuns în România pe 
data de 10 aprilie, adică exact când Titanicul 
părăsea, în urmă cu 86 de ani, portul 
Southampton): laureatul a 11 premii Oscar a 
fost programat cu maximă operativitate pe 
ecrane în multe orașe ale tării, constituind 
evenimentul cultural al primăverii '98. Dar 
multe alte premiere au figurat printre nomi- 
nalizările la Oscar sau Cesar '98, unele din- 
tre ele ajungând - într-un fel sau altul - pe lista 
de premii, altele mulțumindu-se cu gloria - 
deloc neglijabilă - a prezenţei printre favorite. 
Filmul lui Luc Besson, Al cincilea element 
(distins cu premii Cesar pentru regie și imag- 
ine) era cunoscut pe ecranele noastre încă 
din primele zile ale anului. Printre filmele 
nominalizate la Oscar prezente pe ecrane 
românești sunt și L.A. Confidential de Curtis 
Hanson (Kim Basinger primind și un premiu), 
28 


Alien 4 - Renașterea de Jean-Pierre Jeunet, 
Gol pușcă, mica bijuterie a lui Peter Cattaneo 
(multiplu nominalizată, dar o singură dată 
premiată, pentru muzică), Cum să fii bărbat 
de Franck Oz, Mai bine nu se poate de 
James L. Brooks (cu Helen Hunt și Jack 
Nicholson, laureați ai principalelor premii de 
interpretare). Nu este lipsit de interes nici fap- 
tul că printre filmele distinse cu premii Oscar 
ʻ98 au fost pelicule cunoscute 
publicului românesc încă din anul anterior 
(Bărbaţi în negru de Barry Sonnenfeld). 


Revenind la premierele primului semestru din 
1998, să reținem și Pulp Fiction de Quentin 
Tarantino (Palme d'or la Cannes în 1994 și 
Oscarul pentru cel mai bun scenariu original) 
și să ne mai oprim la încă un film, Ponette de 
Jacques Doillon, a cărui protagonistă, trage- 
diana precoce de numai 5 ani, Victoire 
Thivisol, obținea, în urmă cu doi ani, la 
Veneţia, premiul de interpretare feminină. 
Sigur, am putea reține și alte pelicule cu 
potenţial cultural ridicat - mă gândesc la titluri 
precum Pactul cu diavolul de Taylor Hackford 
sau Marile speranţe de Alfonso Cuarón -, dar 
esentialul, în privinţa titlurilor de top mondial, 
cred că a fost spus... 


Cinematografii dispărute 


i ucrurile se complică dacă luăm în 

f discuție proveniența celor 45 de 
premiere ale primului semestru cin- 
ematografic. Se complică și - totodată - se 
simplifică -, „tabelul“ ţărilor participante la 
repertoriul cinematografic românesc fiind de 
o concizie strigătoare la cer: SUA - 36 de 
premiere; Franţa - 4; Hong Kong și India - 
câte 2; România - 1. Punct! Că repertoriul 
american, de o vreme încoace, domină piața 
cinematografică românească nu este o nou- 
tate pentru nimeni. În fond, America rămâne 
principala putere cinematografică a lumii. 
Trist este altceva: că din repertoriul româ- 
nesc au dispărut alte „continente“, o serie 
întreagă de cinematografii care au câte ceva 
de spus omenirii. Avem noi talentul să sărim 
cu dezinvoltură dintr-o extremă în alta. 
Până în decembrie '89 - iară-și facem 
„racordul“ respectiv! - în ultimii trei-patru ani, 
dispăruseră, practic, premierele occidentale. 
În luna decembrie '89 (de ce să nu 
ne aducem aminte?) erau programate, 
de pildă, pe ecrane, trei premiere 
românești, patru sovietice - așa era 


- Sigourney Weaver și Winona Ryder 
în Alien 4 - Renașterea 


Guy Pierce și Kim Basinger în 
L.A. Confidential 


pe-atunci -, câte una din Cehoslovacia, 
Bulgaria, Vietnam şi Ungaria. În luna mai '98 
au fost difuzate în premieră șapte filme 
americane. Aceasta este realitatea: din 
repertoriul nostru cinematografic au dispărut 
(unele de 8-9 ani!) importante cinematografii 
ale lumii. N-au dispărut, în schimb, niște 
prejudecăţi. Cinematografiile estice - de 
pildă - prin creaţiile lor valoroase (care n-au 
lipsit în ultimii ani!) sunt considerate necore- 
spunzătoare din perspectiva rentabilităţii. 
Din aceleași motive sunt refuzate și alte 
pelicule europene (fapt care a determinat 


Institutul Francez din București să lanseze, 
pe ecranul propriu, o adevărată campanie în 
favoarea filmului european!) (v. nr.4/98). 
Funcţionează, în continuare, prejudecata că 
numai filmele americane pot avea succes la 
publicul românesc. Sigur, în acest sens s-a 
acţionat de câţiva ani încoace, roadele 
„educaţiei“ de acest tip sunt de luat în 
seamă. Dar o simplă lectură a box-office- 
ului pe perioada 1 ianuarie-30 iunie 1998 
poate spulbera multe prejudecăţi. Fac pre- 
cizare că în clasamentul alăturat figurează 


1. Titanic (10.04.98) 978.152 
2. George-trăznitul jungelai (09.01.98) 253.218 
3. Al cincilea element (02.01.98) 180.035 
4. Alien 4 - Renaşterea (06.02.98) 167.723 
5. Singur acasă 3 (19.12.97) 162.662 
6. Infanteria stelară (27.02.98) 135.068 
7. Pact cu diavolul (20.03.98) 134.741 
8. Şapte ani în Tibet (16.01.98) 132.277 
9. Flubber (13.03.98) 114.317 
10. Gol pușcă (13.02.98) 100.985 
11. Anastasia (27.03.98) 75.201 
12. L.A. Confidential (30.01.98) 74.930 


13. Chior să fii, noroc să al (17.04.98) (62.242) 


14.Pacientul englez (12.12.97) 60.884 
15. Mai bine nu se poate (15.05.98) 59.719 
16. Contact (23.01.98) 59.483 
17. Marile sperante (08.05.98) 59.079 
18. Focul din adâncuri (19.12.97) 57.900 
19. Știu ce ai făcut astă-vară (20.02.98) 50.160 
20. lubitul mou so insoară (12.12.97) 45.538 
21. Pulp Fiction (20.03.98) 44.539 
22. Un tată în plus (26.12.97) 43.794 
23. Bărbaţi în negru (07.11.97) 43.079 
24. Prima lovitură a lui Jackie Chan 
(24.04.98) 41.429 
25. Ucigaşi de schimb (01.05.98) 36.902 


(1 ianuarie 


Titlul filmului (data) Nr. spectatori 


Gol pușcă, o norocoasă 
co-producţie 
britanico-americană 


Bun venit la Sarajevo - unul dintre 
puţinele filme europene ale 
~ repertoriului de la noi 


toate peliculele programate în perioada 
citată, deci și premiere ale anului anterior 
(drept pentru care voi adăuga la titlul filmului 
data premierei). Mă opresc la primele 50 de 
titluri, în ordinea descrescândă a numărului 
de spectatori înregistrat. 
Călin CĂLIMAN 
(continuare în pag. 38) 


- 30 iunie ) 


Titlul filmului (data) 


Nr. spectatori 


26. Bubuială în Bronx (05.12.97) 36.268 
27. Joc în doi (25.07.97) 34.444 
28. Ocol primejdios (03.04.98) 30.542 
29. Vocea sufletului (06.03.98) 27.573 
30. Înfruntarea (24.04.98) 26.787 
31. Faţă în fată (24.10.97) 24,025 
32. Filiera cipriotă (16.01.98) 23.959 
33. Crimă în lumea modei (06.03.98) 23.422 
34. Romeo și Julieta (07.03.97) 23.086 
35. Hercule (05.12.97) 22.682 
36. Pacificatorul (14.11.97) 22,557 
37. Air Force One (21.11.97) 21.884 
38. Măsuri disperate (08.05.98) 20.076 
39. Mincinosul mincinoșilor (22.08.97) 19.038 
40. Demonii printre noi (05.06.98) 18.917 
41. Cum să fii bărbat (03.04.98) 18.734 
42. Mortal Kombat 2 Anihilarea 

(12.06.98) 18.033 
43. Vulcanul (17.10.97) 17.540 
44. Batman & Robin (10.10.97) 17.330 
45. Anaconda (08.08.97) 17.032 
46. Teoria conspirației (21.11.97) 16.985 
47. Dragoste fără sfârşit (17.04.98) 16.704 
48. Teroare pe autostradă (29.05.98) 16.404 
49. Un comando buclucaș (02.01.98) 16.372 


50. Ce-am avut și ce-am pierdut (03.10.97) 16.333 
29 


30 


meu, mai ales cu prietenii. Dacă nu-i 

tragi de mânecă atunci când 
greșesc, cine ar putea s-o facă? Producătorii 
mi-au inspirat întodeauna teamă, dar asta nu 
înseamnă că nu le pot spune și lor adevărul 
“gol-goluț. E drept, într-un înveliș mai dulce, 
ca pilula să nu fie prea amară“... 

SANDRA BULLOCK se consideră o 
învingătoare tocmai pentru că adoră sinceri- 
tatea și rigoarea. Pe amândouă, spune ea, 
le-a moștenit de la părinţi: tatăl, profesor de 
muzică în Virginia și mama, cântăreață de 
operă, nemţoaică, alături de care Sandra și-a 
petrecut copilăria la Nurenberg, în Germania. 
Cu toate că a părăsit Europa la 12 ani, Sandra 
Bullock își amintește cu plăcere de cârnaţi 
făcuţi de bunica din partea mamei și de liter- 
atura germană pe care n-a încetat s-o admire. 

A urmat cursurile unei școli de actorie din 
New York, „care nu m-a ajutat prea mult să-mi 
recapăt încrederea în mine. Mă consideram 
un fel de rățușca cea urâtă, cu accent îngro- 
zitor și cu o gură mare, mare. Cel care a 
convins-o de contrariu a fost Jeff Bridges (cu 
care de altfel a rămas bună prietenă). „In câte- 
va minute m-a lămurit că sunt frumoasă și 
culmea, chiar sexy!“ 

Debutul în cinema și l-a făcut în 1989 cu 
Who Shot Patakango? (r. Robert Brooks), nu 
fără peripeții, Sandra uitând sistematic unde 
trebuia să se așeze în fiecare cadru și vomând 
în timpul filmării scenei de dragoste. „De atunci, 
cred că am căpătat ceva experienţă, dar de 
fiecare dată când trebuie să-mi sărut 
partenerul, parcă am o strângere de inimă, să 
nu fac din nou o boacănă“. În 1992, Spurlos o 
aduce în atenția producătorilor și astfel 
primește rolul unei chelnerițe în Wrestling 
Ernest Hemingway (1993) și, mai ales, are 
privilegiul de a juca alături de Sylvester 
Stallone în Demolation Man (r. Marco 
Brambilla), înlocuind-o pe protagonista inițială, 
Lory Petty, care se îmbolnăvise. „Atunci mi 
s-a deschis cu adevărat poarta spre celebri- 
tate. Am învăţat foarte mult de la Sylvester 
Stallone și am rămas pur și simplu cu gura 
căscată când am constatat că nu avea nimic 
din aerele de vedetă despre care citisem. Este 
un tip simplu, simpatic și extrem de prietenos. 
M-a ajutat enorm să intru în atmosfera rolului“ 
Demolation Man a catapultat-o în rândul 
tinerelor vedete care primeau peste 1 milion 
de dolari onorariu și a adus-o în 1994, alături 
de Keanu Reeves în Cursă infernală. Filmul 
s-a aflat un timp în fruntea box-office-ului, 
ceea ce l-a făcut pe Stallone să exclame: 
„Sandra, în curând ai să devii un adevărat 
Rambo“ (aluzie la personajul interpretat de ea 
în Speed, „despre care băieții cred că ar putea 
juca fotbal cu ei“). Alte trei pelicule au ajutat-o 


Gr extrem de sinceră cu cei din jurul 


>»JUZ>V 


U 
L 
L 
O 
C 
K 


să se mențină în top: În timp ce tu dormeai 
(r. John Turtelaub) - alături de Bill Pullman; 
Rețeaua de Irvin Winkler și A Time to Kill (r. 
Joel Scumacher). La acesta din urmă l-a 
cunoscut pe Matthew O'Connaughey, de care 
s-a îndrăgostit și pentru care l-a părăsit pe 
primul ei logodnic, actorul Tate Donovan 
(Memphis Bells). 

După insuccesul cu Speed 2/Croazieră 
infernală (r. Jan De Bont, partener Jason 
Patric) Sandra Bullock s-a relansat cu A doua 
șansă (r. Forrest Whitaker) jucând alături de 
Harry Connick jr., cunoscut cântăreț, „al doilea 
Frank Sinatra“ cum i se spune, convertit din 
când în când la actorie (l-aţi mai văzut în 
Micuţul Tate - r. Jodie Foster). Filmul s-a bucu- 
rat de o bună primire, „poate pentru că este o 
poveste de dragoste, printre atâtea catastrofe 
și asteroizi care ameninţă să lovească Pămân- 
tul în filmele lansate în această vară“ - spune 
actrița. 


Sandrei nu-i place să vorbească prea mult 
despre persoana ei. „Mă enervează revistele 
de scandal care n-au altă grijă decât să scor- 
monească viața intimă a vedetelor, cine cu 
cine s-a mai cuplat, cine se droghează, cine 
bea peste măsură, sau cine câștigă 20 mil- 
ioane de dolari pentru un film. De cele mai 
multe ori asemenea informaţii îl fac pe specta- 
tor să creadă că actorii nu au altă treabă decât 
să se distreze, să-și facă de cap, să câșige 
bani cu nemiluita, uitând astfel de cei 10-12 
ani de ‘muncă silnică’ prin care trece un actor 
ca să ajungă la o cotă de popularitate la 
box-office“. „Când nu filmez stau cât pot mai 
departe de Hollywood, alături de pisoii mei și 
omul iubit. Cred că am un mecanism de 
apărare de fabricaţie nemţească - râde ea - 
care mă ajută să trec cu bine și peste 
insuccese. Deviza mea: Ai câștigat? Continuă! 
Ai pierdut? Continuă!“ 

Doina STĂNESCU 


ingurul român care a 
Ses o carieră regizorală 
la Hollywood este un caz 
atipic de succes în cetatea filmului. 
A sosit acolo la începutul anilor ‘30, 
ca alți cineaști europeni care aveau 
să devină faimoşi numai că, spre 
deosebire de ei, n-avea nici un fel 
de experiență teatrală sau cine- 
matografică și nici prin cap nu-i tre- 
cea să devină regizor. 

Tânărul Jean  Negulesco, 
născut la începutul secolului la 
Craiova a visat să devină pictor. A 
reușit să se impună în lumea artis- 
tică pariziană, unde a trăit, de la 20 
de ani, ca un adevărat boem: s-a 
întreţinut spălând vase în restau- 
rante, a fost gigolo, a dat lecţii de 
desen, a expus cu succes sau n-a 
vândut o lucrare multă vreme. A 
avut șansa unor formidabile întâl- 
niri în atelierele din Montmartre, 
împrietenindu-se cu Brâncuși, 
Modigliani, Utrillo, Picasso și alte 
celebrități ale artei moderne. 
Căsătoria sa cu o bogată 
americancă din Chicago l-a purtat 
în „umea nouă“, unde succesul 
unei expoziţii l-a ajutat să pătrundă 


WI JA 


ECRANUL DE ACASA 


NEGULESCO 
Un pictor al luminii la Hollywood 


Canalul de televiziune HBO este autorul unei inițiative culturale demne de toată lauda: un 
profil al regizorului Jean Negulesco, singurul cineast român care a reușit o carieră străluci- 
toare la Hollywood. Cele patru titluri alese (în cópii recondiționate) ne introduc în prima parte 


în cercurile opulente de la 
Hollywood. A devenit un fəl de 
portretist oficial al celebrităților do 
aici şi numele celor desenaji do ol 
se află toate în istoria cinematogra- 
fului: Greta Garbo, Joan Crawlord, 
William Randolph Hearst, Marion 
Davies, Humphrey Bogart, Marilyn 
Monroe, Lauren Bacall și alții, 
Ideea de a se apuca de regie l-a 
dat-i criticul francez Elie Faure po 
care l-a însoțit în voiajul lui holly- 


e Negulosco împreună cu 
"Marilyn Monroe 


woodian, din solidaritate euro- 
poană. Acesta l-a sfătuit să lase 
pentru un timp pensulele deoparte 
şi să îmbrățișeze cinematograful 
pentru că „e o artă nouă și măreață 
în care se îmbină toate celelalte 
forme artistice“. Astfel a devenit 
rogizor Jean Negulesco, apreciat 
pentru calitatea picturală de 
excepție a filmelor sale, pentru 
unghiurile neobișnuite din care 
sunt filmate exterioarele și inte- 


e Familia Negulesco cu cei 8 copii (Jean in dreapta tatălui) 


Se „NU 2/1 
Y ne N i t 


p= 


A 


rioarele. 

Aceste calități pot fi remarcate 
în cele patru pelicule incluse în pro- 
filul dedicat cineastului de HBO, 
aparținând primei perioade a 
operei sale cinematografice. 
Realizat în 1944, Masca lui 
Dimitrios a fost titlul ce l-a consa- 
crat ca regizor. A fost într-un fel un 
cadou din partea prietenului său 
John Huston care a renunţat la 
acest proiect, recomandându-l pe 
el. Prietenia cu Huston, i-a purtat 
noroc: după un scenariu al acestu- 
ia, Negulesco a mai regizat și Trei 
străini (1945), care i-a consolidat 
poziţia câștigată. Un titlu important 
al filmografiei sale este și 
Humoresca (1946), inspirat dintr- 
un text al dramaturgului Clifford 
Odets, ce s-a dorit inițial o biografie 
a compozitorului George Gershwin, 

Nu lipsește din profilul 
Negulesco cel mai celebru titlu din 
opera sa, Johnny Belinda, melo- 
drama despre o adolescentă 
surdo-mută, care a fost nominal: 
izată la Oscar de 12 ori în 1948 și 
i-a adus interpretei principale, Jane 
Wyman statueta mult visată. Poate 
că programele viitoare ni-l vor rev- 
ela şi pe  Negulesco autorul de 
comedii sofisticate ca celebra Cum 
să te măriţi cu un milionar (1954), 
Poate că simţul umorului, pe deplin 
revelat în volumul autobiografic 
„Things | Did... and Things | Think 
| Did“ (publicat în România la 
Editura Meridiane în 1989 cu titlul 
„Drum printre stele“) a fost cheia 
reușitei acestui român celebru. 
Dovadă stă părerea sa despre glo- 
rie: „Îţi treci viaţa întrebându-te cum 
ar fi să ajungi în vârful piramidei, 
deși ar trebui să știi singur răspun- 
sul. lar odată ajuns acolo, sus, în 
vârf, ești pus deoparte pe un raft“. 

Dana DUMA 


> 

„Un om politic trebuie să fie 
un bun actor“ - spunea recent 
fostul Superman, Christopher 
Reeve, căruia cetățenii orașului 
în care locuiește i-au propus să 
candideze la alegerile locale din 
partea Partidului Republican. 
Reeve este însă membru al 
Partidului Democrat, inten- 
ționând ca anul viitor „să dea 
bătălia“ pentru un loc în 
Congresul american. El a 
respins oferta, motivând că... 
este prea ocupat. Și este. 
Reeve a terminat de curând un 
film pentru televiziune, își scrie 
memoriile (ajutat de un jurnalist) 
și activează ca președinte al 
unei asociaţii de strângere a 
fondurilor pentru cercetări în 
domeniul cancerului osos. Nu în 
ultimul rând, urmează - cu 
sfințenie - tratamentul recupera- 
tor, sperând ca în doi-trei ani să 
poată merge din nou și să-și 
ducă singur în parc cei doi copii. 


î 


» 

Maria Shriver, soţia lui 
Arnold Schwarzenegger și 
membră a familiei Kennedy, 
este cunoscută pentru lipsa de 
tact care a dus la scăderea 
drastică a ratei de audiență a 
emisiunii tv pe care o realizează 
pentru rețeaua NBC. Aflată 
împreună cu celebrul ei soț la 
Thomas Edison Library din New 
Jersey ea s-a adresat Primei 
Doamne, Hillary Clinton, care 
tocmai inaugurase un loc de 
odihnă pentru personalul labo- 
ratorului de cercetări de acolo: 
„Nu v-aţi gândit să instalați un 
pat și în Biroul Oval?“ În tăcerea 
ce s-a așternut, s-au auzit doar 
răspunsul scurt al soției 
președintelui: „Ba da!“ și scrâș- 
netul maxilarelor lui Schwarz- 
enegger, devenit brusc purpuriu 
de furie, căci tocmai își 
anunţase - cu câteva zile în 
urmă - intenţia de a candida la 
viitoarele alegeri prezidenţiale, 
încheindu-și discursul: „Am tot 
ce trebuie unui viitor președinte. 
Sunt tînăr, puternic, celebru“. 
Mai puţin o soție diplomată. 


32 


>» 


Asociaţia General Cinema's 
Lovers Survey a publicat 
clasamentul celor mai roman- 
tice cupluri cinematografice. 
Publicul a trebuit să aleagă din- 
tre 101 îndrăgostiți de pe marele 
ecran doar 10 perechi. 
lată-le în ordinea indicată: 
1. Leonardo  DiCaprio/Kate 
Winslet (Titanic); 2. Meg 
Ryan/Tom Hanks (Nopți albe în 
Seattle); 3. Demi Moore/Patrick 
Swayze (Ghost); 4. Meg 
Ryan/Billy Crystall (Când Harry 
a întâlnit-o pe Sally); 5. Tom 
Cruise/Renee Zellweger (Jerry 
Maguire); 6. ex-aequo: Ingrid 
Bergman/Humphrey Bogart 
(Casablanca) și Julia Ro- 
berts/Richard Gere (Frumu- 
șica); 7. Debra Winger /Richard 
Gere (Ofițer și Gentleman); 8. 
Leonardo DiCaprio/Claire Danes 
(Romeo și Julieta); 9. Alice 
McGraw/Ryan O'Neil (Love 
Story); 10. Patrick Swayze/ 
Jennifer Grey (Dirty Dancing). 


> 
Bruce Lee, apoi fiul lui, 
Brandon, și-au găsit sfârșitul pe 


Într-o rezervă a spitalului Cedars-Sinai din Los Angeles, Jodie Foster a 
dat naștere unui băiețel de 3,300 kg. Actriţa a fost inseminată artificial și 
intenţionează să-și crească singură copilul (v. și nr. 5/98). Ea a declarat la 
puţin timp după naștere: „Este cea mai frumoasă zi din viața mea. Nu 
mi-am închipuit că voi putea iubi pe cineva atât de mult“. 


platoul de filmare în urma unor 
accidente misterioase. Asta n-a 
descurajat-o pe Shannon Lee, 
fiica lui Bruce, care este 
hotărâtă, la 27 de ani - să ducă 
mai departe tradiția familiei. Ea 
a semnat un contract cu stu- 
diourile Golden Harvest din 
Hong Kong pentru patru filme 
„cu arte marţiale“. Primul din 
serie este un thriller a cărui 


Cameron Diaz 


speră să-l convingă 

pe Matt Dillon ca până 
la sfârșitul anului să se 
căsătorească 


Mau. 


acțiune se petrece pe un vas în 
largul mării. Shannon este 
cântăreață. de operă... și 
expertă în kung fu, iar debutul 
pe marele ecran și l-a făcut în 
Dragon: Povestea lui Bruce 
Lee, film inspirat de viaţa tatălui 
ei, al cărui rol era interpretat de 
fiul Brandon. 


> 
O mie de dolari pe 
săptămână pentru zece 


săptămâni de turnare, adică 
aproximativ 10.000 dolari - 
acesta este onorariul încasat de 
Harrison Ford (pe atunci abia 
cunoscut) pentru personajul 
Han Solo din Războiul stelelor. 
Supărat pe George Lucas care 
nu mai sfârșește de încasat mil- 
ioane de dolari de pe urma lui 
Star Wars - (în noua versiune 
„lustruită“) - actorul a rupt orice 
legătură cu regizorul. Curând, 
Ford a constatat că adevărata 
notorietate i-au adus-o totuși 
Lucas și al său Război... Aflat 
într-o bancă, pentru a scoate 
bani, el a constatat că își uitase 
actele de identitate. Casierul, 
recunoscându-l, l-a verificat 
într-un mod cu totul original: i-a 
cerut să-i spune numele 
maimuței alături de care evolua 
Han Solo. Ford a răspuns 
prompt: Chewbacca. Și astfel 
și-a încasat banii. 


Ainsana uiti 


kaa PERI P 
: Eden sapat! 


nassa, ati 


ast 


An American Original since 1871. 


Dir. Cons. CEE nr. 89/622: „Tutunul dăunează grav sănătății” 


A DOUA 


ă nu orice soție părăsită are 
(pane de un... dulgher manierat e 
sigur! Dacă se trece peste acest 
amănunt ce contravine verosimilității, restul 
filmului are suficientă materie sensibilă 
pentru a fi urmărit cu interes. În primul rând 
pentru veridicitatea dramei pe care copiii o 
trăiesc la destrămarea famiilor. Așa se face 
că atenția spectatorului disponibil pentru 
astfel de povestiri cinematografice este 
polarizată de fetița mioapă care crede cu 
îndârjire că totul va reveni la normal și va fi 
uitat coșmarul dezvăluirii adulterului în fața 
camerelor de filmat. O experienţă traumati- 
zantă pentru unii, amuzantă pentru alții. 
Micuța încearcă să-și poarte singură de 
grijă la școală și acasă, la bunica. O bunică 
jce nu poate fi trecută cu vederea pentru că 
jeste interpretată într-un nonșalant stil cow- 
girl, adică în jeans și cu sombrero, de Gena 
Rowlands. Personajul ei e o femeie încă 
tânără în spirit ce se străduiește să ţină loc 
de mamă și altui nepoțel abandonat de 
cealaltă fiică a ei. La moartea destoinicei 
bunici, acest puști, de felul lui un vesel histrion 
în miniatură, se trezește confruntat cu dilema 
covârșitoare legată de existenţa sa viitoare - o 
scenă excelentă. Anticipată de o alta, cea a 
despărțirii fetiţei de tatăl ingrat care refuză cu 
brutalitate să-i asculte rugăminţile, părăsind-o 
în plină criză, la marginea drumului. 

La marginea drumului însă se va afla tot- 
deauna - conform retetei hollywoodiene - 
băiatul cu inima de aur gata să soluţioneze 
orice problemă. Chiar și pe aceea a legen- 
darului American dream care nu trebuie 
neapărat să se împlinească pe tărâm californian, 


5) PREIA 


GENA ROWLANDS 


nterpretând luminosul personaj al 

| bunici în blugi, Gena Rowlands 
confirmă părerea că marii actori se 

văd și în roluri mici. Celebră în primul 
rând ca nume de prim rang al scenei 


Lacrimi și speranță 


ŞANSĂ 


ci și într-un bucolic peisaj texan. 
În aceste condiţii, trece, pe plan secund 
Sandra Bullock ce și-a dorit - probabil - să 
revină, în pauza dintre două curse tip Speed | 
și II, la registrul psihologic al unui personaj 
complexat, dacă nu de-a dreptul handicapat 
de dominaţia soțului, brusc abrogată. O 
absență ce cu greu va fi acceptată, și de 
tânăra mamă și de fiica ei. Dar, după lacrimi, 

speranţa e inevitabilă! 
lrina COROIU 


HOPE FLOATS e Producţie: SUA, 1998, 


20" Century Fox e Regia: Forest Whitaker 
@ Scenariul: Steven Rogers e Cu: Sandra 
Bullock, Harry Connick jr., Gena Rowlands, 
Mae Whitam e Distribuit de: Guild Film 
România 


americane, ea s-a făcut remarcată pe 
ecran în filmele semnate de soţul ei 
John Cassavetes (Un copil așteaptă - 
1958; O femeie sub influență - 1975; 
Minnie și Moskowitz - 1971 și mai ales 
Gloria - 1980). Forţa și personalitatea 
ei au impresionat într-unul dintre cele 
mai bergmaniene filme ale lui Woddy 
Allen, O altă femeie (1986). Anii '90 i- 
au adus partituri mai mici transformate 
în adevărate recitaluri în Biblia de 
neon (1993) de Terence Davies sau în 
She's So Lovely (1997), debutul regi- 
zoral al fiului ei, Nick Cassavetes. 
Pentru că este una dintre marile 
actrițe care au jucat prea puțin, 
sperăm ca rolurile oferite de acum 
înainte să compenseze această 
nedreptate. m 


THE LONG KISS 
GOODNIGHT 


O altă Nikita 


fostă spioană frumoasă și asasină 

O propriu) e urmărită de coman- 

douri întregi de foști colaboratori și 

inamici, hotărâți acum să o suprime pentru că 

știe prea mult. Însă mămica-ucigaș profesion- 

ist, uitându-și, în urma unui șoc psihic, trecu- 

tul, îşi  redescoperă, spre  stupoarea 

proaspetei și blândei sale familii, reflexe care 

ar stârni invidia și unui deținător al centurii 
negre. 

Ea frânge gâturi de zdrahoni din numai 
două lovituri, împarte lovituri de karate ful- 
gerătoare, înfige cuțite de bucătărie în pereți 
ca să-și mai dreagă mânia... totul într-un ritm 
amețitor și cu o energie demnă de o creatură 
artificială. Evadările miraculoase se succed cu 
repeziciune, fiind, pe cât de incredibile, pe atât 
de spectaculoase și de artistic filmate-mon- 
tate. Dacă nu știaţi, aflați cum puteţi evada 


m dintr-un container frigorific, dacă aveți la dis- 


poziție o rangă, o păpușă și un chibrit... cu o 
singură menţiune: păpuşa să urineze lichide 
inflamabile (se găsește la magazinele 
AntiTERO!) 

Se ucide din mers, din zbor, patinând pe 
gheață etc. Ralentiuri bine potrivite și salturi 
calculate la fix fac totul pentru a eluda 
macabrul, prezentând dueluri de gloanţe și de 
aruncătoare de flăcări ca pe o demonstraţie 
de virtuozitate. 

Denaturarea (morală) merge până într- 
acolo, încât până și o scenă de tortură acva- 
tică este prezentată... estetic! 

Dar, dacă Nikita lui Luc Besson plângea 
cu sughițuri când mitralia capete, Charlie 
Baltimore (interpretată, pe același tipaj, dar 
mult mai simplist, de Geena Davis), se 
mulțumește să înjure, dezgustată de ceea ce 
„sistemul“ o obligă să facă. Sângele îi șiroiește 
din gură și de pe tâmple mai tot timpul filmului, 
încât ne putem întreba dacă nu asistăm 
cumva la un film cu vampiri. Dar, e vorba de 
un thriller cu teroriști, bine ţinut în mână, bine 
ritmat, imprevizibil și spectaculos, și care vrea 
să ne demonstreze ce simplu și fascinant e 
să ucizi. 

Elena DULGHERU 


The Long Kiss Goodnight e Producţie: 


SUA, New Line's the Forge e Regia: Renny 
Harlin e Scenariul: Shane Black e Cu: Geena 
Davis, Samuel L. Jackson e Distribuit de: 
Vision P.M. 


GATTACA 


n thriller SF fascinant, complex și 
ae Acţiunea se petrece în 
„Viitorul nu prea îndepărtat“, când 
progresele ingineriei genetice au permis 
apariția unei generaţii cu potenţial fizic și int- 
electual superior. Copiii concepuți artificial, 
prin sinteza genelor părinţilor, selectate de 
computer, moștenesc automat caracterele 
ereditare cele mai avantajoase. Orice 
meteahnă, orice imperfecţiune este elimi- 
nată din moștenirea lor genetică. Tinerii 
cărora li s-au asigurat astfel de capacități 
maxime formează noua elită socială. Cei 
concepuţi natural sunt stigmatizaţi: o carieră 
militară sau în domeniul astronauticii le este 
pe veci interzisă. Sub dictatura noii „rase 
alese“, normalitatea e primită ca o infirmi- 
tate. Obsesia perfecțiunii a dus la instau- 
rarea unui nou tip de fascism. 

Ethan Hawke joacă rolul unui tânăr con- 
damnat la o existență obscură pe motiv că 
nu are câţiva centimetri în plus, că inima lui 
nu e suficient de viguroasă, că vederea lui 
nu e suficient de bună. Încă din copilărie, el 
a fost permanent umilit de fratele său, con- 
ceput artificial, deci puternic și rezistent la 
efort, menit să facă parte din oligarhia 


007 ȘI 
IMPERIUL 


ormula unui film din seria James 
Foo (v. grupajul din nr. 7/1998) 
este binecunoscută. Familiaritatea 

retetei, savoarea ei desuetă, contribuie la 
farmecul fiecărei noi aventuri a agentului 
007. Realizatorilor le revine misiunea de a 
aduce la zi detaliile intrigii, de a 
reîmprospăta convenția, de a descoperi 
variaţiuni surprinzătoare. In Tomorrow 
Never Dies, cel de-al 18-lea film din seria 
„Oficială“, Bond are un adversar în pas cu 
moda - Jonathan Pryce în rolul unui mag- 
nat al mass-media -, luptă ca să 


TALON 


Un nou tip de fascism 


supraoamenilor. Ajuns adolescent, eroului i 
s-a spus că visul său - să intre în centrul de 
cercetare spațială al corporației GATTACA, 
să devină cosmonaut - este imposibil. 
Revolta lui împotriva acestei discrimări și 
eforturile de a le sfida asigură dramatismul 
și emoția poveștii, 

Scris și realizat de americanul de origine 
neozeelandeză Andrew Niccol (debutant în 
lung-metraj, după o serie de spoturi public- 
itare realizate în Anglia), filmul are un stil 
vizual sofisticat, care dovedește cât de mult 
se poate obține dintr-un buget redus. 

Filmul esto un SF, dar și un thriller 
neobișnuit de subtil, cu un mecanism inge- 
nios de suspans; Hawke trebuie să eludeze 
toate testele - amprentele, analiza urinei și a 
sângelui, electrocardiograma -, pentru ca 
originea lui... ploboo şi slăbiciunile fizice să 
rămână ascunse. Spre deosebire de multe 
alte pelicule do rutină de pe ecranele noas- 
tre, aceasta oloră Imagini care rezistă în 
memoria spectatorului: înfățișarea oarecum 
anacronică și foarte umană a poliţistului 
interpretat de Alan Arkin, cu impermeabilul 
său ponosit şi pălăria sa demodată; pianis- 
tul cu 12 degete din localul de jazz cu 


Reîntâlnire plăcută 


ZILEI 
DE MÂINE 


dezamorsozo © criză mondială cât de cât 
potrivită pentru 1997 - (stare de război între 
Marea Britanie şi China) şi primește ca 
parteneră o supororoină - Michelle Yeoh, : 
fostă protagonistă în filmele lui Jackie 
Chan, deci sonzațlonală în secvențele de 
acţiune. În rost, focare ingredient se află la 
locul lui: Bond foloseşte același pistol 
Walther PPK, bon aceleași coctailuri 
(„Vodka-Martini, 
amestecat și nu agi- 
tat“), e înconjurat de 
femei frumoase, e 
invitat la petreceri 
selecte, își primește 
instrucțiunile de la 
M şi arsenalul de la 
Q, conduce mașina, 
stând culcat pe 
bancheta din spate, 
pilotează un avion, 
sare cu parașuta, 


a 
w 
EA =b 


© Uma Thurman și Ethan Hawke 


atmosferă retro; privirea pe care Uma 
Thurman o îndreaptă spre Ethan Hawke, 
iubirea iluminând armonia rece a chipului 
ei de ființă prea perfectă. 
Andrei GORZO 
GATTACA e Producţie: SUA, 1997, 
20th Century Fox E Scenariul și regia: 
Andrew Niccol 9 Imaginea: e Slawomir 
ldziak e Cu: Ethan Hawke, Uma 
Thurman, Jude Law, Alan Arkin, Gore 
Vidal, Ernest Borgnine e Distribuit de: 
Guild Film România 


explorează o epavă scufundată, execută 
acrobaţii extraordinare cu motocicleta și în 
final salvează lumea. 

Este cea de-a doua apariţie a lui Pierce 
Brosnan în rolul lui 007, după Golden Eye 
(1995), care dovedise că seria are sufi- 
ciente resurse de vigoare și ingeniozitate 
ca să supraviețuiască în anii ‘90. Noua 
aventură a lui Bond este mai puţin reușită, 
Cele mai bune filme din serie strălucesc 
printr-un amestec de extravagantă, pro 
cizie și umor, care mai întâi îți tale 
răsuflarea și apoi te face să râzi. De dala 
aceasta, realizatorii n-au reușit să 
găsească soluţii inventive și elegante pen 
tru toate secvențele de acțiune. Dar chiar 
dacă imaginaţia lor dă pe alocuri semne do 
oboseală, chiar dacă triumturile eroului, 
potențate de faimoasa temă muzicală, nu 
mai trezesc în spectator dorinţa de a aplau. 
da, noul James Bond e un divertisment 
suficient de bun ca să domine fără prob 
leme cam trei sferturi din producţia actuală 
de filme de acţiune. 

A.G, 

Tomorrow Never Dies e Producție: 
SUA, 1997, MCM/UA e Regia: Roger 
Spottiswoode E Scenariul: Bruce Feirstein 
e Imaginea: Robert Elswit e Cu: Pierce 
Brosnan, Jonathan Pryce, Michelle Yeoh, 
Teri Hatcher, Joe Don Baker e Distribuit 
de: Ro Image 2000 


35 


36 


la aniver- 
sarea a 40 de ani de căsătorie 
(alături de Dana Reeve, soția 
lui Christopher - Superman) 


Paul Newman, 


» EI DESPRE EI 
DUSTIN HOFFMAN: „Aș 
vrea ca lumea să mă ţină minte 
cam așa: scund, năsos, dar 
drăguţ și cu niște dinți minunaţi. 
Ca ai lui Matt Damon!“ 


OLIVER STONE (întrebat 
ce ţine în frigider): „Suc de porto- 
cale, muștar și... pantofi 
italienești“. 


La 28 de ani, Jason Priestley 
este cunoscut de către telespecta- 
torii de pretutindeni ca bravul și 
frumosul Brandon din serialul 
Beverly Hills 90210. Actorul 
încearcă însă să scape de acest 
tip de personaj jucând pe marele 
ecran în roluri total diferite 
(Tombstone - r. George Pan 
Cosmatos; Love and Death in 
Long Island - r. Richard 
Ksietniowski; Eye of the Beholder 
- r. Stephen Elliot). În realitate, în 
ultimul timp Priestley trece printr-o 
fază nefastă. Se droghează, este 


PAUL NEWMAN: (dădea 
reteta căsniciei, cu ocazia 
sărbătoririi a 40 de ani de 
căsătorie cu Joanne Woodward): 
„incredere. Respect. lertare. Și 
multă, multă... răbdare“. 

JEREMY IRONS: „imi plac 
hainele, dar îi urăsc pe cei cărora 
le plac... hainele“. 


alcoolic și iubește peste măsură 
viteza. Luna trecută, fostul „băiat 
cuminte“ a fost internat - la cer- 
erea lui - într-o clinică de dezin- 
toxicare. „Cred că e timpul să-mi 
vin în fire. Nu vreau să ajung la 30 
de ani o epavă. Am nevoie doar 
de puţină voinţă“. Doar de atât? 


AVANPREMIERA VALLADOLID 


Programată între 23-31 octombrie, cea 
de-a 43-a ediţie a Festivalului Internaţional 
al Filmului de la Valladolid a inclus în 
secțiunea sa necompetitivă o retrospec- 
tivă dedicată Unversităţii 
de Artă Teatrală și 
Cinematografică din 
București. Este un gest 
de recunoaștere a valorii 
școlii noastre de film, mai 
ales că la ediţiile prece- 
dente au fost omagiate institute 
prestigioase precum FAMU din Praga; Centro 
Sperimentale di Cinematografia (Roma); USC 
FILM School din Los Angeles; Deutsche Film und 
Fernsehakademie (Berlin); Tisch School of the Arts 
(New York); Școala de film din Lodz; FEMIS 
(Franța); Australian Film Television & Radio 
School; Centro de Capaciatin Cinematografica 
(Mexic); Școala de Film Daneză, Royal College 
of Art. 

Alte puncte de atracţie ale festivalului vor fi 
ciclurile dedicate lui Takeshi Kitano, Liv Ullmann, Bert Haanstra și 
José Luis Dibildos. Ținuta festivalului de la Valladolid pe care cores- 
pondenții revistei noastre l-au urmărit din 1991, se 
datorează eminentului său director, criticul Fernando Larra. 


BĂRBAȚI ÎN NEGRU (Men in Black) 
Pentru cei care apreciază umorul inteligent 
Regia: Barry Sonnenfeld 
Cu: Tommy Lee Jones, Will Smith, Linda Fiorentino 
Cine se mai îndoia că extratereștrii se află deja printre 
noi se va lăsa convins de savuroasa comedie SF a lui 
Barry 'Sonnenfeld. Argumentul cel mai convingător este 
cuplul contrastant și amuzant de polițiști format din Tommy Lee 
Jones și Will Smith. Cei doi sunt secondaţi cu brio de Linda 
Fiorentino, în ipostază mai puţin fatală ca altă dată. 

L.A. CONFIDENTIAL 

Pentru cei cu nostalgia suspansului hitchcockian 

Regia: Curtis Hanson 

Cu: Kevin Spacey, Russel Crowe, Guy Pearce, Kim 
Basinger. Acest îhriller care amintește de cele mai bune filme 
„negre“ ale anilor ‘30 va rămâne în istorie ca un policier pe gus- 
tul criticilor (vezi nominalizările la Globurile de aur). Este, de 
asemenea, filmul care a relansat cariera frumoasei Kim 
Basinger, câștigătoare a unui Oscar '97 și a unul Glob de aur 97 
pentru rolul prostituatei de lux. 

CURAJ ÎN LINIA ÎNTÂI (Courage Under Fire) 

Pentru amatorii genului 

Regia: Edward Zwick 

Cu: Denzel Washington, Meg Ryan, Lou Diamond Phillips 

Un tipic film american de război. Intriga sa inspirată de 
Războiul din Golf îl are ca protagonist pe Denzel Washington, 
care ne oferă un recital demn de cele 12 milioane de dolari 
primite pentru acest rol. 


a 
Q 
„i 
= 


CONCURS VIDEO 


TALON SEPTEMBRIE 


CASA DE ECONOMII ȘI CONSEMNAȚIUNI 


Bancă de tradiţie și de încredere 
vă oferă 


CERTIFICATUL DE ECONOMII CU 
PLATA ANUALĂ A DOBÂNZII 


Certificatele de economii sunt instrumente de economisire la purtător, cu valori fixe de 50.000 lei, 100.000 lei și 500.000 
lei, puse în vânzare prin toate unităţile proprii C.E.C, din intreaga țară. : 
Dobânda anuală ce se acordă la depunerile pe cerțilicatele de economii se stabilește lunar de Casa de Economii și 
- Consemnaţiuni. 
Plata dobânzii se face anual, începând cu prima zi după implinirea termenului de un an și apoi dupa cel de-al doilea 
an de la data cumpărării. ai 
După trecerea perioadei de doi ani, certificatul nu- şi plordo valabilitatea, dobânzile şi valoarea sa nominală putând fi 
încasate, oricând, la cerere, cu prilejul răscumpărării certificatului. 
Pentru răscumpărările solicitate în cursul primului, respectiv în al celui de-al doilea an de la emiterea certificatului, pen- 
tru fractiunile de timp mai mici de un an, posesorul va bonolicia de dobânda practicată de C. E. C. la depunerile la vedere. 
După trecerea celor doi ani de la emiterea certificatului de economii posesorul acestuia beneficiază de dobânda 
practicată de C.E.C. la depunerile pe termen. 
Restituirea valorii nominale a certificatelor de economii și achitarea dobânzilor se face numai la unitatea C.E.C care 
le-a vândut. 
Certificatele de economii distruse, pierdute sau sustraso nu pot fi declarate pierdute și nu se înlocuiesc. 


Calea Victoriei, nr. 13, sector 3, Bucureşti, România. Telefon: 311 „11.19; Fax: 312.64.40 


38 


CINE CE FILMEAZA 


Y> Tavernier + Phillippe Torreton: a patra întâlnire. În regiunea 
Valenciennes (Franța) s-au încheiat filmările la Ga commence 
aujourd’hui. Este povestea unui profesor confruntat cu mizeria eco- 
nomică și socială a orașului în care predă. Interpret principal: 
Phillipe Torreton, la al patrulea film realizat cu Bertrand Tavernier, 


după L. 627, L'appât și Capitaine Conan. 


J> Kounen și benzile desenate. La un an după premiera cu 
Dobermann, realizatorul Jan Kounen pregătește o adaptare a lui 
Blueberry, o bandă desenată de Jean-Michel Charlier și Jean 


DEN 


dpi D 


(urmare din pag. 29) 


Cifre buclucașe 


Cel de-al 50-lea titlu al acestui box-office 
mi-a sugerat comentariul de faţă. Chiar: ce- 
am avut și ce-am pierdut? Cifrele nu mai au 
strălucirea de altădată... Să ne mai 
întoarcem cu gândul spre filmele românești 
care - până-n ‘89 - depășiseră, unele cu 
mult, zece milioane de spectatori? Chiar 
dacă nu ne mai gândim la ele, ele există: 
Mihai Viteazul, Păcală, Dacii, Tudor, 
Neamul Șoimăreștilor... Acum, singurul film 
românesc prezentat în premieră anul aces- 
ta n-a încăput printre primele 50 de pelicule, 
n-a atins, adică, „baremul“ de 16.333 spec- 
tatori ai ultimului titlu de pe listă. Cât despre 
liderul incontestabil al acestui box-office, fil- 
mul Titanic (care a depășit, între timp, mil- 
ionul de spectatori), abia a atins limita 
impusă până-n '89 filmelor românești, pen- 
tru ca autorii lor să poată încasa drepturile 
cuvenite din difuzarea pe ecrane. Hotărât 
lucru, cifrele sunt buclucaşe și rezervă 
destule surprize. Titanic conduce detașat în 
box-office. Printre peliculele din fruntea top- 


@ intre cele două 
interprete principale 
ale serialului tv 
Cybill, Christine 
Baranski și Cybill 
Shepherd, rivalitatea 
este în toi. Cybill a 
obținut concedierea 
Christinei, dar la 
puţin timp după 
aceea, filmările la 
serial s-au întrerupt. 
Baranski și-a pre- 
gătit o răzbunare de 
zile mari: ea va fi 
interpreta principală 
în piesa Diva, pusă 
în scenă pe 
Broadway de Mike 
Nichols, unde este 
vorba tocmai de o 
actriță de sitcom, 
îngrozitoare, aro- 
gantă și dificilă, „aşa 
ca Cybill“ adaugă 


Giraud, alias 
Moebius. 
Scenariul are la 
bază două 
episoade ale 


seriei: La mine de 
l'Allemand perdu 
și Le spectre aux 
balles d'or. Produs 
de Renn, filmul va 
fi turnat în limba 
engleză la 
începutul lui 1999. 

J> Matt Dillon 
- regizor. Actorul 
se pregăteşte să 
realizeze City of 
Ghosts, în care va 
interpreta rolul 
principal. Produs 
de americanul 
John Penotti (Illuminata de John Turturro) și francezii Olivier Garnier 
și Jean Baptiste Meyer, filmul este povestea unui evadat care se va 
regăsi pe sine însuși tocmai în... Thailanda și Cambodgia. 

» Dragoste pentru o gheișă. Dintre toate proiectele sale, cel 
care va avea întâietatea și va fi realizat de către Steven Spielberg 
se numeşte Memoirs of a Gheisha și este adaptarea unui 
roman de Arthur Golden: povestea unei japoneze vândută la 9 ani 
ca sclavă și devenită apoi gheișă celebră. Acţiunea se petrece în 


Christine Baranski. 


ului sunt și viziuni cinematografice crazy 
(George - trăznitul junglei), și sofisticări digi- 
tale (Al cincilea element, Alien 4 - 
Renașterea) și... bătălii pierdute (cum este 
aceea dusă de Infanteria stelară a lui Paul 
Verhoeven, dar sunt și serioase adaptări 
culturale (Pact cu diavolul), legende orien- 
tale (Șapte ani în Tibet, în regia unui Jean- 
Jacques Annaud tulburător) și bijuterii pline 
de spirit (Gol pușcă). Box-office-ul, din ple- 
care, infirmă prejudecăţi: rentabilitatea nu 
este apanajul unui gen anume, a unei rețete 
„infailibile“ sau doar a superproducțiilor. 
Distribuitorii au avut, desigur, mari surprize 
în această ordine de idei, iar filmele „de 
acţiune“ pe care au mizat nu s-au ridicat 
peste nivelul câtorva mii de spectatori, cifră 
absolut ridicolă în raport cu investiţiile - și 
mai ales „investiţiile de încredere“ - 
avansate de companiile de difuzare străine. 
Sigur, sunt foarte multe de făcut pentru re- 
aducerea spectatorilor în sălile de cinema. 
Au fost, în această vară, week-end-uri cine- 
matografice de-a dreptul falimentare. Starea 
critică a majorităţii sălilor de cinema, 
absența grădinilor de vară, publicitatea 
deficitară sunt câteva din motivele care ne 
determină să considerăm că noi (noi, spe- 


anii '30 iar filmările vor începe în luna octombrie. ———» 


ctatorii) am pierdut mult din ce am avut la 
capitolul „repertoriu cinematografic“. 
Discuţia, desigur, e mai complexă și vizează 
factori diverși (printre care nu în ultimul rând 
Româniafilm, Uniunea Cineaștilor și mai 
recent  înființatul Oficiul Național al 
Cinematografiei, dar și... Fondul Proprietății 
de Stat și celelalte organisme interesate de 
procesul privatizării). Referindu-ne strict la 
cei care se preocupă - într-un fel sau altul - 
de asigurarea repertoriului nostru cine- 
matografic, cel de toate zilele, cred că scu- 
turarea de prejudecăți, mobilitatea 
optiunilor, asigurarea unui echilibru - care să 
îmbine criterii valorice, geografice, sociolo- 
gice, psihologice, estetice, morale, filosofice 
- sunt doar câteva din căile de redresare a 
raportului dereglat dintre cinematograf şi 
publicul său virtual. 
C.C. 
P.S. Retineti titlurile productiilor ṣi copro- 
ducțiilor europene la care se vor adăuga și cele 
proiectate după 1 august pentru a ne face 
cunoscuti în cursul lunii septembrie favoriţii dum- 
neavoastră pentru: cel mai bun film, cel mai bun 
actor, cea mai bună actriță. Atenție, doar europeni 
ai anului '98. 


» Catherine Deneuve - eroină în 
Proust. Raoul Ruiz - împreună cu scenaris- 
tul Gilles Taurand (Les roseaux sauvages, 
Nettoyage ă sec) va adapta Timpul regăsit, 
cel de-al șaptelea roman al lui Marcel 
Proust din ciclul În căutarea timpului pier- 
dut. Filmările încep în luna decembrie. 
Operator: Darius Khondiji (Seven, La cité 
des enfants perdus). În rolul principal: 
Catherine Deneuve, care în prezent 
filmează Le vent de la nuit de Philippe 
Garrel, cu Xavier Beauvois și Daniel Duval. 

Y> Francezi la Hollywood. e Yvan Attal 
se află în faza finală cu Old New Borrowed 
Blue de Michael Winterbottom după roman- 
ul lui John Forte e Isabelle Huppert va fi 
eroina viitorului film al lui Arthur Penn e 
Gerard Depardieu a rugat-o pe Angelica 
Huston - și a convins-o să-i dea un rol în 
Mammy - piesă de teatru ce va fi prezentată 
pe Broadway. 

» Bergman. La 79 de ani, cineastul 
suedez Ingmar Bergman a încredinţat ultim- 
ul său scenariu, Infidăle, actriței lui prefer- 
ate, Liv Ullmann, care va fi acum regizoare. 
După spusele lui Bergman: „Filmul va fi o 
dramă a pasiunii exarcerbate, aproape un 
thriller, având la bază o experienţă pe care 
am trăit-o eu însumi“. În rolul principal: 
Erland Josephson. 

> Vidocq revine! Celebrul ocnaș este 
la modă. Alain Berberian (Paparazzi) 
începe luna aceasta filmările la povestea 
vieții fostului ocnaș ajuns om de încredere 
al lui Fouche, apoi principal pion al poliţiei 
lui Bonaparte. În rolul principal: Gerard 
Lanvin. În același timp, Stéphane Clavier a 


e Cuplu faimos în viața reală, ei sunt eroi de succes în două 
seriale-fluviu din Marea Britanie: Angela Griffin 
(Coronation Streat) și Will Mellor (Hollyoaks, difuzat și de TVR) 


ales același subiect, dar totul se află în fază 
de proiect, filmările fiind prevăzute pentru 
sfârșitul lui 1999, Vidocq va fi Gerard 
Depardieu, 

J> Demi Moore nu șomează. Încununat 
cu un Golden Globe pentru Ma vie en rose, 
realizatorul Alain Borliner a început în 
această toamnă filmările la Passion of 
Mind, pe un scenariu de Ronald Bass (Rain 
Man). Eroină: Domi Moore, 


> „Prințesa“ Chlara, Fiica lui 
Mastroianni şi a Cathorinei Deneuve, va 
începe în octombrie la Paris, filmările la La 
Princesse de Clăvos in care va deține rolul 
principal. 


DP Juliette alias George Sand. 
Realizatoarea Diane Kurys a ales-o pe 
Juliette Binoche pentru a [i George Sand în 
filmul intitulat Enfants du siècle. Celălalt 
„copil“ va fi Benoit Magimel, interpretul lui 
Alfred de Musset, „Va fi - spune regizoarea 
- povestea unui amor nebun care a unit doi 
oameni extremi də romantici“. Filmările vor 
avea loc la Paris şi Venetia, iar costumele 
vor fi semnate do Christian Lacroix. 

J> Tandemul Robin Williams - Chris 
Columbus, caro a înregistrat marele succes 
cu Mrs. Doubtfire s-a reunit în această 
toamnă pentru Bicentennial Man. Este o 
comedie scienco-liclion despre un robot 
(Williams) care timp de două sute de ani îi 


studiază pe oameni ca 
să poată deveni ființă 
omenească la rândul lui. 

Susan Sarandon. 
Realizatorul Wayne Wang 
a insistat ca Susan 
| Sarandon să accepte 
rolul principal în filmul 
său Anywhere but Here. 
Este povestea unei 
mame și a fiicei ei ado- 
lescente care se mută 
dintr-un orăşel din 
Wisconsin în „jungla“ din 
M Los Angeles. Scenariul îi 
aparține lui Alvin 
Sargent (Julia și Oameni 
ca ceilalți). 

J> Timsit a găsit-o 
pe Esmeralda. Au 
început în luna august, 
| în Portugalia, filmările la 
Cocoșatul de la Notre 
Dame, de astădată o 
adaptare extrem de liberă 
după celebrul roman al lui 
Victor Hugo. Regizorul 
Patrick Timsit îi are ca interpreţi principali 
pe: Richard Berry - Frollo, Vincent Elbaz - 
Phoebus. Pentru rolul Esmeraldei s-au 
prezentat la probe 350 de adolescente. 
Câștigătoare: Mélanie Thierry - 17 ani. 

» Harvey Keitel... de trei ori. Actorul 
are în proiect trei filme italiene: My West - 
western care-și derulează acțiunea în Italia 
și Statele Unite, regia Giovanni Veronese; 
Neguţătorul din Veneția (după William 
Shakespeare) în regia lui Marco Bellocchio - 
filmările vor începe în 1999; An Intersting 
State - regia Lina Wertmiller. Parteneri: 
Vanessa Redgrave și Daniel Auteuil. Keitel 
va fi un preot italo-american plecat în Bosnia 
pentru a salva viaţa unui copil. 


Telex: 

e Patru ani după Lettre pour L... Romain 
Goupil pregătește în cel mai mare secret 
Mort ă la mort e În Grecia, Laurence 
Ferreira Barbosa va începe Vie Moderne 
e Diane Venora îi va avea interpreți pe 
Al Pacino, Russel Crowe și Christopher 
Plummer într-o poveste a cărei acțiune se 
petrece în industria tutunului. Titlul filmului 
n-a fost încă fixat e Mick Jagger se află în 
tratative cu Martin Scorsese pentru 
realizarea unui film autobiografic. 

a D.S. 


39 


o 


PAX VAN 


pini Şeu 
MAR STA 
CE E MEVS 
E 


GROUP 


e } a 
dezminţit - printr-un „nu“ hotărât 
- zvonul că și-ar fi cumpărat un 
castel în Irlanda, intrând astfel 
în competiție cu George 
Michael, care ar fi râvnit aceeași 
proprietate. „Nu mi-a trecut nici 
un moment prin cap să dau 2,5 
milioane lire sterline pe niște 
ziduri înnegrite de fum. Nu că n- 
aş fi avut acești bani (cum să 
nu-i aibă!), dar regiunea e cam 
agitată“. După ultimele eveni- 
mente de pe acolo, puţin spus 
„agitată“. 

9 este 
ocupat în ultimul timp cu operele 
de binefacere, dorindu-se un fel 


Steven Seagal, acuzat de hărțuire 
sexuală de o actriță debutantă 


J >) 


GENERALI 


inimilor REM 


de Maica Tereza în variantă 
masculină și budistă (actorul a 
trecut - asemenea altor person- 
alităţi hollywoodiene la această 
religie). Din păcate, imaginea de 
suflet caritabil a fost putintel 
șifonată de către Jenny 
McCarthy, tânără și frumoasă 
actriță, care l-a acuzat de 
hărţuire sexuală. Ea s-a prezen- 
tat la probele pentru rolul princi- 
pal feminin din Under Siege 2, 
purtând o rochie prea puţin sexy 
pentru gustul lui Seagal. Acesta 
i-a spus scurt: „Scoate-o!“ 
Jenny, ex-fotomodel la Playboy 
a devenit, brusc, pudică și a 
refuzat  revoltată. Nervos, 
actorul a insistat. 
Tânăra a rupt-o la 
fugă - după propriile 
spuse - și nu s-a 
oprit decât la 
mașina pe care o 
avea în parcare. 
Ajunsă din urmă de 
Seagal ea a fost 
amenințată: „Am eu 
grijă de tine dacă 
nu-ți vei ține gura!“ 
Cum se vede însă, 
Jenny nu și-a ținut-o... 
e 


, recunos- 
cută ca „regină a 
Hollywoodului“, 
prin simpla ei 
prezență - e drept, 
extrem de charis- 
matică - obține 
sume importante în 


GENERALA 


Generala Asigură S.A. 


Central: 


București, Calea Plevnei nr. 53, sector î 


Tel./Fax: 


312.36.35; 312.37.19 


312.52.67; 311.29.67 


cadrul acţiunilor de caritate, 
reușind cum se spune „să 
scoată bani din piatră seacă“. 
Recent, ea a participat la o lici- 
taţie de obiecte 
oferite de chiar 
cei prezenți. 
Sharon a 
donat o biju- 
terie în valoare 
de 33.000 de 
dolari pe care 
a recăpătat-o 
în schimbul a 
50.000 dolari. 
La privirea 
dezaproba- 
toare a soțului, 
Phil Bronstein, 
actrița i-a spus 
tăios: „Îmi pare 
rău, dar când 
te-ai însurat cu 
mine trebuia 
să știi că ai 
luat de nev- 
astă un fel de instituţie!“ 
Carnet roz: 
e și 
și-au botezat 
fetița Maya Raha, nume de 
provenienţă tibetană, cei doi 
părinţi fiind ei înșiși adepți con- 
vinși ai religiei budiste e Ca să 
nu fie mai prejos decât prietena 
ei, 
(căsătorită la 57 de ani cu 
actorul James Brolin), 
a hotărât și ea - la 58 
de ani - să se căsătorească (a 
treia oară). Alesul: „regele 


Sharon Stone, o instituţie? 


pizzei“ din Statele Unite, 
Richard Palmer. Data eveni- 
mentului: mai 1999. Timp 
berechet pentru ca viitoarea 
mireasă să se poată răzgândi 


(J este tată 
pentru a doua oară, soția lui, 
Rachel Miller (fiica celebrului 
dramaturg Arthur Miller) a 
născut un băiețel. Actorul mai 
are un băiat rezultat din legătura 
lui extrem de frământată cu 
Isabelle Adjani @ Tot fericit tătic 


este . Soția lui, 
Jennifer Flavin, i-a dăruit o a 
doua fetiță, Sistine, după 
Sophia Rose. 

D.S. 


TELENOVELA 


După Şi bogaţii plâng, Inimă 
sălbatică și Kassandra, alte trei tele- 
novele au frânt inimile tinerelor (dar nu 
numai) admiratoare ale genului. 
Esmeralda, Perla neagră și Cafea cu 
aromă de femeie au adunat în fața 
televizoarelor mii de telespectatoare 
dornice să afle dacă până la urmă 
îndrăgostiţii vor rămâne împreună. ȘI, 
bineînţeles, au rămas. Dacă tot am 
ajuns la protagoniști, să vedem ce mai 
fac ei: 

e Leticia Calderon (Esmeralda) se 
află în Puerto Rico pentru patru luni. 
Scopul? Bineînţeles o nouă telenov- 
elă, intitulată - provizoriu - Amor. 
Partener: Ernesto Laguardia. Noua 
înfățișare a actriţei (și-a tuns fru- 
moasele bucle roșcate) unora dintre 
admiratori a plăcut, altora mai puţin. 
Cu noul său rol, ea speră să-i împace 
pe toți. 

e Nora Salinas (nefericita Graci- 
elita din aceeași Esmeralda) s-a retras 
pentru moment din lumea telenove- 
lelor pentru a se dedica teatrului. La 22 
de ani (este născută pe 7 iunie 1967) 
actrița consideră că are timp suficient 
pentru televiziune. 

e Andrea del Boca este pe 
moment într-un con de umbră. Cele 
două telenovele ulterioare Perlei... nu 
s-au prea bucurat de succes, Zingara 
și Mia solo mia nemaiavând același 
indice de audienţă. Actriţa și-a petre- 
cut ultimele două luni în America, la 
Miami, alături de mama ei, după o 
scurtă perioadă de spitalizare la 
Buenos Aires. Motivul internării a 


rămas secret. În luna septembrie, 
în Argentina 


Andrea se întoarce 


ceă.eu aehii verzi“ 


(LBticia Calderon).va debuta pe 
a idila sr Julieta 


Un cuplu „lelonovelistie” de 'cursă'lungă: 
Andrea del Boca si Gabriel Bermudez 


pentru a semna - pontru prima oară - regia 
unei telenovele, 

e Celălalt protagonist al Perlei, Gabriel 
do şi-a luat şi ol binomeritata vacanţă, 
alături de soția şi col dol copii ai săi.De 
altfel, familia sa øste obișnuită cu viața 
nomadă, actorul fiind însotit, peste tot unde 
filmează, de cei dragi lui 

e După succonul din Cafea cu aromă 
de femeie, Ecol Sobastian) a sem- 
nat un contract cu noua roțoa de televi- 
ziune mexicană Azteca pontru două teleno- 
vele. Dar actorului nu bau plăcut scenariile 
oferite și a reziliat contractul, fiind acţionat 


Cori 


THE PEOPLE'S CHOICE 
AWARDS 1998 


în judecată de producători. Cea mai 
recentă telenovelă în care va juca se inti- 
tulează La Mentira și le are ca partenere pe 
Karla Alvares și Kate del Castillo. 

e Frumoasa fostă miss Columbia, 
Margarita Rosa de Francisco a înregistrat 
două discuri (actrița are o voce extrem de 
plăcută) și o puteţi vedea în Hombres 
(Antena 1). Ea a primit primul rol pe marele 
ecran în Llona llega con la Lluvia 
și pregătește o nouă telenovelă: La Madre. 
Anul viitor intenţionează să o interpreteze 
pe Manuelita Saez, iubita lui Simon 
Bolivar. m 


PREMIILE PEOPLE'S CHOICE 
PREMIILE PUBLICULUI 


Votaţi acum 


„Gel mai bun regizor european '98 
Cel mai bun actor european '98 
Cea mai bună actriță europeană '98 


Academia Europeană de Film vă invită să votaţi 
pentru trei dintre cele mai râvnite categorii ale 
Premiilor europene pe 1998. 

Votaţi acum și aveţi șansa să luaţi parte la ceremonia 
ce va avea loc pe 4 decembrie la Londra. 


ua 


EUROPEAN ACADEMY 
EUROPEAN FILM AWARDS 
kkk*ž*ž*ž**žx* 


MANY THANKS TO: ALLIANCE C 


GENCY (CAA), FILM FOU! 


CATIONS, ARTHUR ANDERSEN. ARTISAN ENTERTAINMENT, BUENA VISTA INTERNATIONAL, LE STUDIO CANAL+ 
CREATIVE ARTIST: GRANADA FILM, J&M ENTERTAINMENT, KINOWELT MEDIEN AG, LUCKY RED, MGM-UA-GOLDWYN, MIRAMAX INTERNATIONAL 
NEW LINE INTERNATIONAL, OCTOBER FILMS, PARAMOUNT, POLYGRAM FILMED ENTERTAINMENT, PORTMAN ENTERTAINMENT, SKY MOVIES, SOGEPAQ SA, SONY PICTURES ENTERTAINMENT, 
SVENSK FILMINDUSTRI, TF1 INTERNATIONAL, TIME WARNER, TWENTIETH CENTURY FOX, UFA FILM & TV PRODUKTION, UIP. UNIVERSAL PICTURES, WILLIAM MORRIS AGENCY; 
CIAK MAGAZINE (ITALY), CINEMA (CZECH REPUBLIC), CINEMA (GERMANY), CINEMA (GREECE), FILM & TELEVISIE VIDEO (BELGIUM), FILM (BULGARIA), FILMAGASINET (DENMARK) 
FILMAGASINET (NORWAY), FOTOGRAMAS (SPAIN), IRISH TIMES (REP OF IRELAND), KINO (POLAND), KLIP (DENMARK), MORGENBLADID (ICELAND). NOUL. (ROMANIA) 
PREVIEW (HOLLAND), REVUE (LUXEMBOURG), SKIP (AUSTRIA), TV FILMS (PORTUGAL); ARTE, ARTHUR ANDERSEN LLP, THE CREATIVE PARTNERSHIP, 
RAINER WERNER FASSBINDER FOUNDATION, FIPRESCI, SCREEN INTERNATIONAL, TNT EXPRESS WORLDWIDE. WESTAWAY & CO. 


PREMIILE PUBLICULUI 1998 
CEL. MAI BUN REGIZOR EUROPEAN 98: TI TIE FILMULUI: 2 taie Ra 
CEL MAI BUN ACTOR EUROPEAN 9: ne ET EOIE, FILMULUI: 
CEA MAI BUNA ACTRITA EUROPEANA 98: ci TEUL FILMULUI: j 
s CODYPPOSTAE Ca a = 
TARA: ROMÂNIA d 
. pi 


TOATE VOTURILE TREBUIE TRIMISE ÎNAINTE DE 31 OCTOMBRIE 1998 


TRIMITEŢI CUPOANELE LA ADRESA URMATOARE: A 
THE PEOPLE'S CHOICE AWARDS 1998, C/O ARTHUR ANDERSEN, 1 SURREY STREET, A RTHUR 
LONDON WC2R 2PS RS 
SAU VOTATI PE INTERNET NDE EN 
www.arthurandersen.com/film_awards 
CONTEST IS SUBJECT TO RULES AND REGULATIONS AVAILABLE UPON REQUEST FROM ARTHUR ANDERSEN