Revista Cinema/1990 — 1998/8-Noul_Cinema_anul-VIII-nr-7-1997

Nr. 7/1997 


1 PIE AA 


Anul VIII nr. 89 (412) REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


CANNES Il 


Ce-am mai văzul... 
Ce-am mai auzit... 
Ce s-a mai întâmplat... 


Efectele 


> SF > 0 


efectul 
realității 


H 
A 
Y 
E 
K 


ECHIPA 
Sumar REDACȚIONALĂ: 
iulie 1997 
Director-redactor șef 


3-4 DIALOG CU CITITORII: Din punct de vedere liric; Adina Darian 


Întrebări incitante; Dezamăgiri precoce... Redactor șef adjunct 
5 LECŢIA DE CINEMA: Dumnezeul nostru, Natura de Dana Duma 
Mircea Diaconu z 
i Secretar general de redacție 
6-11 CANNES II: Și totuși, „Cinematograful... “; Ce-am mai Ioana Statie 


văzut...; Ce-am mai auzit...; Ce s-a mai întâmplat... ا‎ 
Publicişti comentatori 


12-16 PE ECRANE: Joc în doi; Anaconda; Atunci şi acum; Irina Coroiu 
Plătit pentru moarte; Mafie și biliard; Am dat lovitura; Rolland Man 
Ultima suflare; şi vagabondul; Dante’s Peak Sef de rubrică 

17 ECRANUL DE ACASA: Insomnii și nostalgii ` Doina Stănescu 


18-21 DOSAR TEMATIC: Cui îi e frică de... necuvântătoare; Director economic 
36-39 Efectele speciale și efectul realității A F 
Aurelia Ivănuş 


22-23 PORTRETUL LUNII: Claudiu Bleont Manager difuzor 
24-25 POSTER: Pierce Brosnan i O neen 
26-27 REDESCOPERIND CINEMATOGRAFUL cu David COLABORATORI PERMANENȚI: 


O. Selznick Mircea Alexandrescu, Călin Căliman, 
1 Andrei Gorzo, George Littera 
28-31 PROFILURI: Anthony Hopkins; Salma Hayek i ete را‎ fie 
Neu ap a David Melville, Dinu-loan Nicula, 
32 FESTIVALURI: Oberhausen '97 Iaromira Popovici, Dan Predescu, 
40 NOAPTEA DEVORATORILOR DE PUBLICITATE: Pofta Eva Sîrbu, Dumitru Solomon 
bună... 
40-41 AMERICA LATINĂ CINEMA: Mexic: Dincolo de exotism; _ NOU! 
Brazilia: Atât de departe, atât de aproape Pentru 1997 vă puteți abona și direct la 
= redacția noastră: 
34-35 CINEGLOB; CINE CE FILMEAZĂ; TELENOVELE 3 luni — 9.500 lei. 6 luni — 17.500 lei. 12 luni — 30.000 lei. ۱ 
44-47 FAN CLUB Plata se face prin mandat poștal pe adresa redacției: ? 


Noul Cinema Piața Presei Libere nr. 1 Sector 1 

71341 Bucureşti, pentru DI. Adrian Constantinescu. 
Completaţi citet numele şi adresa dumneavoastră. 

De asemenea, la cerere, revista poate fi expediată 
poștal prin ramburs și poate fi cumpărată direct din 
redacție. 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1, București, 
21 iulie 1992, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului , Adresa redacției: Piaţa Presei Libere 1 
cu nr. J/40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220-1200 4 2 
Sector 1, 71341 București 


Culegere și paginare computerizată Secţia Fotoculegere — Imprimeria Coresi 
o E رس ی‎ tel. 222.33.32. Intrarea B, ERIE 


Abonamentele se pot face prin Fotografii promoționale e PressRelease-Cannes'97 e Buena 
Oficiile poștale, Catalog Presă 1997, Vista International (Touchstone Pictures, Hollywood Pictures 


editat de RODIPET poziţia 4070. eee zi aaa 
Cititorii din străinătate se pot abona prin Company, Peacock Films) — Româniafilm e Columbia TriStar, 20th 


RODIPET S.A. P.O. Box 33-57, telex 11995, 11034; Century Fox — Guild Film România e UIP — Media Pictures 
Fax 222. 64.07; Telefon: 222.41.26; International e Warner Bros. — Ecran XXI e Arhiva revistei Noul 
Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, 71341 București Cinema 


11 


arí 
© 
ص‎ 
o pază 
a 
o ا‎ 
2) 
= 
Q 


۳ 
D) 


(۰ 


۳ 


Remember Natalie Wood (cu Robert Culp 


în Bob, Carole, Ted și Alice — r. Paul Mazursky) 


« Drama de la Mayerling 
(r. Terence Young) cu Omar Shariff 


mulțumim Emiliei pentru înțelegerea 
profundă — și poetică - a soartei. 
artiștilor, pentru că e mereu alături de 
cinematografia românească și de 
revista noastră. 


ZASZ ROZALIA din 
Cluj-Napoca ne felicită 
pentru „Lecţia de ci- 
nema“, pentru relatarea 
privind Săptămâna 
filmului maghiar, pentru 
comentarea unor festivaluri, chiar 
dacă mai puţin importante, „din țările 
care ne înconjoară“, sau a unor 
festivaluri de anvergură (Cannes, 
Veneţia, Karlovy Vary etc.), precum 
şi pentru rubrica dedicată filmelor de 
televiziune. Rozalia e de părere că, 
filmele văzute „acasă“ (la televizor) 
nu implică și emoție, decât doar în 


3 


la Marilyn Monroe, „această fragi- 
litate umană“, la Romy Schneider, 
despre care Alain Delon.spunea că 
„a murit de sfârşeală“, la Elvis, al cărui 
disc preferat cuprinde texte recitate 
de Charles Boyer și, între ele, acesta: 
„Dacă inima e locul unde iubirea se 
naște, unde merge iubirea murind?“, 
la Fellini, despre care Giulietta 
Massina spunea „Bărbatul meu nu 
ştia să facă nimic în afară de film“. 
Emilia Dabu se gândește la faptul că 
„marii artiști (...) nu prea au fost 
sortiți bucuriei... (...) Noi, cinefilii, 
ne-am văzut visele deseori reali- 
zate de ei și i-am iubit pentru toată 
nefericirea și puţina viață, trăită 
atât de repede.“ Un adevăr pe care 
îl mărturisește cu alte cuvinte, 
cutremurător, Ștefan Iordache: „Sunt 
cam toate anotimpurile în noi, și 
primăvara, și vara, şi toamna, și iarna, 
și trăim cum trăiesc copacii, murim 
singuri și, din păcate, s-a micşorat 
tare mult media de viață la artiști.“ Îi 


rebuie să remarc iarăși 

că EMILIA DABU, 

statornica noastră 

corespondentă din 

Mangalia, n-a tăcut 

atâta timp fără rost. Ea 
a mai tipărit un volum de versuri, la 
Editura Metafora, intitulat „Necu- 
noscutei din mine“. Bravo! Pe copertă 
citim o recomandare a lui Arthur 
Porumboiu: „Cea de-a treia carte 
semnată de Emilia Dabu aduce un 
spor de mister, iar poemele sunt con- 
centrate la maximum, anticipând, 
astfel, poezia secolului XXI...“ După 
apariția cărții, E.D. și-a reluat fluxul 
epistolar, fiind determinată de mai 
multe întâmplări. Mai întâi, a avut 
întâlnire cu Malvina Urşianu, „un om 
de mare frumusețe sufletească“, cu 
care a vorbit despre „destinul 
contemporan al cinematografiei 
noastre.“ Apoi, a văzut filmul 101 
DALMAȚIENI. „Cel putin daimațienii 
din rolurile principale meritau cu 
prisosință Oscarurile universului 
(...) Totul este superb, atât de su- 
perb încât ar trebui oferit acest film 
în dar fiecărui pământean.“ Emilia 
Dabu ne mai scrie fiindcă pare 
tulburată de destinul dureros al unor 
actori. Se gândește la James Dean, 
care scria pastorului său că singura 
măreție, singurul succes este acela 
de a deveni nemuritor, la altă nemu- 
ritoare, Natalie Wood, alături de 
James Dean, în FURIA DE A TRĂI, 


AMINTIRI 
CINEFILE 


n optimism tonic ne 

transmite GABRI- 

ELA BERCSE din 

Arad.  Corespon- 

denta a trecut prin- 

tr-o criză, să-i spu- 
nem sentimentală, dar a depășit-o: 
„M-a dăruit natura cu o putere de 
a supraviețui enormă. (...) Am 
câțiva oameni minunați în jurul 
meu )...(, am munca mea pe care o 
ador (învățătoare la un orfelinat), 
am tinerețea celor 21 de ani și, nu 
în ultimul rând, am o coardă su- 
fletească care vibrează în ritm de 
CABARET, LISTA LUI SCHINDLER, 
NĂSCUȚI ASASINI, UMBERTO D, 
VÂNĂTORUL DE CERBI (...) Cât 
timp există amintiri cinemato- 
grafice, nu cred că e pierdută 
speranţa şi frumusețea.“ N-am 
întâlnit până acum un om care să 
acorde atâta încredere... amintirilor 
cinematografice. Pare-se că, în cazul 
Gabrielei, sentimentul cinefiliei a 
bătut celelalte sentimente... 


CALITATE ȘI 
CALITATE 


ei mai frumos 

cadou de Paști“ 

numește ELENA 

DANET (Brașov) 

abonamentul la 
» revista noastră pe 
care l-a primit ca premiu la concurs. 
„Aflu că pe unii nu-i satisface 
calitatea hârtiei (...) Nu aș pune 
calitatea hârtiei înaintea calității 
materialelor, căci asta ne intere- 
sează de fapt, și-apoi revista n-o 
punem la înrămat, ci la colecţie.“ Și, 
mai departe: „Oricât ar fi de nemul- 
țumiţi unii de revistă, eu rămân la 
părerea mea, este de nota 10 și timp 
să ai, că de citit, berechet.“ Referitor 
la comentariile (din revistă și de la PRO 
TV) pe marginea premiilor Oscar, 
corespondenta suferă de aceeași 
dezamăgire ca și doamnele Adina 
Darian și Cristina Corciovescu, Ea 
consideră titlul „Politică în culise“ (cu 
privire la Oscar) întru totul edificator. 
E.D. ar dori să publicăm un „profil“ 
Omar Shariff. 


= Farmecul unui film: Pe aripile vîntului 
cu Clark Gable şi Vivien Leigh 


În numărul 5/97 la pag 9 
se va citi: 


1973 — Sperietoarea; 
1991 — Barton Fink 


G Povestea lui Romeo și a Julietei sale 
în versiunea lui Baz Luhrmann 


DiCaprio) 


(Claire Danes şi Leonardo 


văzut ca și din articolele din nr. 4 şi 5 
pare să rezulte că nu. Corespondenta 
de 1412 din Târgoviște se miră că „un 
film deosebit“ ca ROMEO 5۱ 
JULIETA, al lui Baz Luhrmann (2 
premii la Berlin) a fost ignorat, nefiind 
nominalizat nici pentru adaptarea 
scenariului („nu cred că Shakes- 
peare s-ar fi simţit ofensat)“), nici 
pentru cea mai bună muzică. Mihaela 
ar vrea să ştie „tot ce se poate ști“ 
despre interpretul principal al filmului, 
Leonardo DiCaprio (vezi nr. 6 pag. 
28), „acest Scorpion irezistibil (...) 
care l-a înlocuit pe Antonio 
Banderas în inimioara mea“, ar dori 
și un poster „cu mutrișoara lui de 
«angel radios» și inocent (oare?!), 
(vezi coperta | — nr. 6/97), dar mai 
ales adresa la care i se poate 
scrie.“ in finalul scrisorii, M.D. se 
întreabă: „E vreo șansă ca pe marile 
noastre ecrane să apară și filme 
europene sau americane indepen- 
dente, în proporție mai mare (? — 
d.s.) decât extratereștrii gen INDE- 
PENDENCE DAY sau mercenarii 
secolului (sic!) XX-XXI?“ O șansă 
poate ar fi. Nu însă prea multe... Și o 
urare adresată de Mihaela revistei 
noastre: „Să rămâneți mereu cei 
mai buni!“ 


Rubrica „Dialog cu cititorii“ 


este realizată de 
Dumitru SOLOMON 


cazul unor producții excepționale. Şi 
totuși — scrie cu umor corespondenta 
- „majoritatea filmelor bune și 
vechi le vedem acasă.“ Şi, la urma 
urmei, „cred că merită și tv-ul o 
pagină în această revistă.“ (Din nr. 
4 „Ecranul de acasă“ se ocupă de 
evenimentele cinematografice de la 
tv.! n.r.) Rozalia reia comparaţia filme 
americane — filme europene (com- 
paraţie care apare și în scrisorile altor 
corespondenți), cea mai importantă 
calitate a filmelor europene fiind 
diversitatea temelor abordate. 
„Uneori, filmele americane sunt 
realizate după clișee deja bine 
cunoscute (părerea mea!)“ Este 
adevărat: „clișeele“ cinematografice 
americane parcă sunt ceva mai „la 
vedere“, filmele europene având și 
ele destule clișee, dar „mai ascunse“. 
Corespondenta face un fel de istoric 
al Hollywood-ului, pe care nu-l putem 
reproduce, din lipsă de spaţiu. La 
întrebarea pe care și-o pune (cum de 
s-a dezvoltat atât de repede, în numai, 
o sută de ani, cinematograful, în* 
comparaţie cu celelalte arte, precum 
teatrul, sau artele plastice?), Rozalia 
încearcă un răspuns care nu mi se 
pare deloc lipsit de plauzibilitate. In 
timp ce teatrul sau artele plastice 
erau accesibile, în general, celor 
înstăriți, cinematogratul a fost din 
capul locului o artă prin excelență 
populară (biletul costa cinci cenți, în 
timp ce la teatru era cel puţin un 
dolar). Pe de altă parte, filmele mute 
erau înțelese de toată lumea, iar „în 
sălile unde exista un pian se putea 
asculta și muzică.“ Oricum, un film 
însemna teatru, pictură și muzică“, 
şi „aducea foarte multi bani.“ 
Explicaţia este, în parte, valabilă. Ea 
ar putea fi completată cu aceea că 
filmul este nu numai artă, ci şi 
industrie, deci, producţie seria- 
lizată. De asemenea, cu faptul, 
aparent paradoxal, că filmul, fiind o 
artă nouă, beneficiază de o mișcare 
accelerată; majoritatea celorlalte 
arte, fiind mai veche, s-au fixat, de-a 
lungul secolelor, în tipare precise, 
s-au sedimentat, s-au (o spun cu 
teamă) anchilozat. In sfârșit, ceea ce 
observă în treacăt și corespondenta 
noastră, filmul s-a dezvoltat rapid 
fiindcă a beneficiat de aportul tuturor 
celorlalte arte, ajunse la maturitate. 
Probabil că mai sunt și alte explicații, 
dar nu suntem noi, Rozalia și cu mine, 
cei mai în măsură să le producem 
chiar pe toate. 


DEZAMĂGIRI 
PRECOCE 


unt o adolescentă 

de 14% ani din 

Târgoviște, pasi- 

onată (printre 

altele) de literatură, 
99 muzicã, film (...) 
Printre polinoame şi poliedre mai 
găsesc totuși timp să merg la ci- 
nema și să citesc revista dv.“, ne 
scrie MIHAELA DOAGĂ, pentru care 
premiile Oscar din acest an au 
constituit o dezamăgire. M.D. se 
întreabă dacă „multpremiatul“ THE 
ENGLISH PATIENT este într-adevăr 
superior valoric unor legende ca 
PE ARIPILE VÂNTULUI, ZBOR DE- 
ASUPRA UNUI CUIB DE CUCI, 
LISTA LUI SCHINDLER, FORREST 
GUMP.“ Din mărturiile celor care l-au 


4 


LECȚIA DE CINEMA 
Dumnezeul nostru, Natura 


de duminică. Noi le-am explicat că 
le vrem pe alea urâte. Ei s-au mirat 
şi s-au închinat. Dar, până la urmă, 
iată-ne îmbrăcaţi în costume de 
țărani, care miroseau a transpiraţie, 
parcă a frunze şi sigur a caș. 
Recunoașteţi că e cu totul altceva. 
Povestea noastră se petrecea lângă 
o temelie de casă, pe lângă care 
trecea un pârâiaș. V-am spus atâtea 
adevăruri încât o să mă iertaţi dacă 
vă spun că de la pârâiașul acela am 
simțit nevoia să mă duc după 
temelie. Şi, în răgazul atât de 
natural la care fiecare om are 
dreptul, am auzit ciripitul păsă- 
relelor și am simțit răcoarea pămân- 
tului prin tălpile goale. A fost 
minunat și, puțin mai târziu, când 
deja se filma, pentru prima oară în 
viața mea de actor n-am mai 
perceput cârâitul de cioară nemân- 
cată al aparatului de filmat. Trebuie 
să fac o precizare: povestea asta 
se petrecea tare demult, înainte ca 
Studioul Cinematografic Buftea să 
aibă două-trei aparate ٩11600266, 
dintre care unul era tot timpul la 
Sergiu Nicolaescu. Am filmat 
aproape țipând de fericire, contopit 
cu natura din jurul meu, cu o 
savoare actoricească pe care de 
puţine ori am trăit-o. Trebuie să vă 
mai spun că, întors în butaforia de 
la teatru, am făcut efortul imaginativ 
să aud păsărelele și să simt răceala 
pământului. A fost unul dintre mo- 
mentele cele mai importante ale 
experienţei mele de actor șantierist. 
Va urma. 


Mircea DIACONU 


cei care privesc în goana carierelor 
către lumea noastră. Dar trebuie să 
înțelegeți că Dumnezeul nostru este 
Natura sub orice formă. Ea nu poate 
fi trădată, modificată, înfrumusețată. 
Cei care fac asta nu izbutesc decât 
să fie falși, neconvingători. Artele 
studiate - nu mă grăbesc să le 
numesc căci nu vreau să jignesc pe 
nimeni — păcătuiesc prin rigiditate, 
canoane, pierzându-și prin necon- 
temporaneizare consumatorii. 
Într-o primăvară, repetam de luni 
de zile un spectacol de teatru într-o 
sală cu plușuri. Eram desculț pe 
covorul de scenă, vopsit într-un gri 
de praf, mă rezemam de o stâncă 
de butaforie cu grijă să nu o mișc, 
în fundul sălii ziceam că e pădurea 
căci de acolo se auzeau păsărele 
și greieri. Jucam un țăran român 
care nu se hotăra să se colectivi- 
zeze. A venit o Volgă de la Cinema- 
tografie și m-a luat nemâncat, ca 
de obicei. Era prima zi de filmare 
undeva în Oltenia. Evident, tot un 
film cu țărani. Ne-au îmbrăcat în 
costume de Buftea care au un miros 
al lor și care n-au nici o legătură cu 
mirosul ţăranului român. Dacă vreți 
pot să și precizez: este un-amestec 
de șoareci cu mucegai. Țăranii din 
jur se uitau la noi curioși. După un 
timp scenaristul, nefiind om de 
cinema, a întrebat: Da' ce dracu' 
costume-s astea? la uite cum sunt 
îmbrăcaţi țăranii! Şi într-adevăr 
ne-am uitat și noi la ei: erau cu totul 
altfel îmbrăcați, ei fiind ţărani 
români, noi fiind țărani de Buftea. 
l-am rugat să ne dea hainele lor. Ei 
s-au dus și-au adus fericiți hainele 


folosind cea mai adecvată tehnică 
actoricească, nu înseamnă nimic 
fără a-l îmbrăca cu senzații, miro- 
suri, culori, a pune, deci, peste el 
viaţă. 

Toma Caragiu spunea că pentru 
el'cea mai bună școală de actorie 
a fost lectura romanelor polițiste 
care, introducând amănunte apa- 
rent fără nici o importanţă, le 
folosesc în final ca puncte de 
decriptare mizând în cel mai înalt 
grad pe ele. Ca să-ţi poți face 
personajul credibil trebuie să-i 
adaugi tot ce a hotărât natura. În 
nici un caz nu-ţi poate fi frică fără 
transpiraţie. În nici un caz nu-ţi 
poate fi foame fără salivă. Îmi cer 
scuze că folosesc aceste exemple 
banal anatomice care nu fac parte 
din imaginea roză pe care și-o fac 


oaptea trecută am 

s visat că m-arestau. 

Să nu mă-ntrebați 

cine că nu-mi aduc 

aminte. Importante 

erau doar senzațiile 

„Clasice“: frică, durere, panică, deși 
nu mă bătea încă nimeni. In plus, 
așa cum mi-am adus aminte pentru 
scurt timp „era un miros 
de umezeală, de mucegai și 
auzeam tot felul de zgomote. La 
scurt timp, toate s-au estompat. Am 
coborât și am întrebat-o pe soția 
mea ce-nseamnă când visezi că 
ești în pușcărie: iei sau dai bani? 
Spun asta ca să înțelegeţi ce mare 
distanţă e între faptul trăit sau 
închipuit și același fapt povestit. A 
spune pur și simplu un text oricât 
de frumos, profund, nuanțat, chiar 


secțiunea „Un Certain Regard“, autorul fiind 
cunoscut și cinefililor români care au putut 
vedea tot la Centrul Cultural Ungar un alt film 
al său Wojzeck, în care interpreta principală 
era actrița Naţionalului din Tîrgu Mureș, Diana 
Văcaru, un film cu premii în festivaluri inter- 
naționale. După ce în adaptarea foarte 
personală a capodoperei lui Büchner, tânărul 
cineast maghiar își configurase o modalitate 
aparte de fină analiză psihologică disimulată 
în descripţia socială a mediului, acum, 
povestind despre frații Witman, își perfec- 
ționează această manieră de abordare a unei 
teme extrem de frecventă 251821: ۷۵ 
criminală juvenilă, de astă dată la început de 
veac. Cu o seninătate incredibilă, doi școlari 
preadolescenţi asasinează animale, că să le 
studieze reacțiile, apoi proprii părinţi prin 
„disecare“ la rece. După moartea suspectă a 
tatălui, băieții se înstrăinează de propriul cămin, 
găsind tandreţe în braţele unei prostituate care-i 
împinge să fure. Fără scrupule ei își vor prăda 
şi omori =-din imprudenţă! - mama, în 
interpretarea fascinantă a Maiei Morgenstern 
într-un rol de compoziție. 


5 


NOTES 


pe lac“. După amiază a rulat un film retrospectiv 
consacrat începuturilor cinematografului 
românesc realizat de Alexandru Gașpar și au 
fost decernate medalii jubiliare membrilor 
Asociaţiei Operatorilor, asociaţie căreia i-a 
aparținut iniţiativa acestui „al doilea“ centenar 
cinematografic. 


Recuperări din spațiul ungar 


Centrul Cultural al Republicii Ungare, în 
cadrul programelor sale la confluența muzicii 
de cameră și picturii cu literatura și filmul, a 
oferit câteva interesante proiecții: Variaţiile 
Goldberg, regia Ferenc Grinwalsky, 1991; 
Marele jaf, regia Sandor Sâth, 1992 și Băieţii 
Witman regia János Szász, 1996. Acest din 
urmă titlu a figurat anul acesta la Cannes în 


[=] oc- 


UCIN - al doilea centenar 


La început de iunie, UCIN a sărbătorit 100 
de ani de la realizarea primelor actualități 
cinematografice românești de către tânărul 
fotograf de origine franceză Paul Menu, care 
cu un aparat Lumiăre a filmat 17 benzi ce au 
rulat la cinematograful din salonul ziarului 
„Lindependence Roumaine“. Dimineaţa la 
sediul UCIN a avut loc vernisajul unei inte- 
resante expoziții de fotografii dedicată ope- 
ratorilor noştri. Prin grija Editurii Video au fost 
proiectate unele dintre aceste pelicule istorice 
restaurate în Franța. De asemenea au fost 
lansate cărţile lui Grid Modorcea - „Istoria 
gândirii estetice românești de film“, „Tinerețe, 
amor, prostie — convorbiri necenzurate cu D.I. 
Suchianu“; şi Gheorghe Niţă Dobre — „În undă 


acest rol. Totuși, dintr-un film al lui 
Salvatores nu putea lipsi complet sensul 
metaforic. Autorul sugerează meca- 
nismul etern al manipulărilor prin destin, 
consecință a raportului dintre un 
Atotputernic și un muritor de rând. Filmul 
este rezultatul unei grafici digitale 
uluitoare. Titlul Nirvana e înșelător, căci 
suntem conduși într-o lume virtuală mai 
traumatizantă decât cea reală, deci nici 
vorbă de o nirvană. Filmul a înregistrat 
un succes de proporții în Italia la publicul 
tânăr. Oricum, ambele producţii semna- 
lează un alt fel de „neocolonialism“ al 
filmului american. 


Adulterul şi 
gelozia 


N perene aplaudate 
parcă în conștiință de cauză și de către 
publicul specializat de la Cannes. 
Aceste aventuri intime s-au dovedit mai 
captivante decât acţiunea pur exte- 
rioară, deși nici de această dată nu a 
fost vorba de revelații, ci doar de întâlniri 
semnificative cu regizori importanți. 

Wong Kar-Wai (38 ani) — laureat 
pentru regie — continuă cu Fericiţi 
împreună (Happy Together) să filmeze 
vremea iubirilor dintâi, fragile, pasionale, 
angoasante, cu despărțiri și reluări... De 
data asta însă el schimbă datele 
cuplului, amorul nu mai este între un 
băiat şi o fată, ci între doi băieți. Tema, 
ajunsă extrem de frecventă în ultimul 
deceniu în festivaluri nu mai este de 
natură să impună prin extravaganţă, 
succesul. Acesta s-a datorat stilului 


Si totuşi, 


„Cinematograful se află 


renumitului desenator francez de B.D. 
și S.F. Jean Claude Mézières care, 
împreună cu echipa sa de zece dese- 


natori, a conceput schițele metropolei 


futuriste. Colaborarea sa cu regizorul a 
început încă din decembrie 1991. 
Mézières, ca și predecesorii săi, 
Moebius și Jodorowski, susțin de altfel 
că unele dintre ideile lor pentru decor și 
costume create pentru filmul Dune 
(rămas atunci nerealizat) au inspirat pe 
cele din Războiul stelelor. Acum, 
Besson e comparat cu Lucas și 
Spielberg. „Comparaţia mă flatează“, a 
spus cineastul francez. Gritica interna- 
țională, dar și cea franceză a apreciat 
însă mai puţin acest film, găsind 
personalitatea regizorului diminuată. 
Dar, dacă vrem filme de public, fie că 
ne convine sau nu acest transfer către 
filmul american, calea pare să fie tot 
asta. 


Lecţia succesului american l-a 
inspirat și pe italianul Gabriele Salva- 
tores (44 ani). Ne aşteptam și mai puţin 
de la acest italian, autorul filmului 
oscarizat Mediterraneo, să 8 6 
în plin cinema psihedelic. Și aici urmărim 
o viziune futuristă — anul acţiunii este 
2003 — dar acţiunea se derulează în 
realitatea virtuală a unui joc video. Eroul 
jocului dobândește în chip neprevăzut 
o conștiință de sine și este pe punctul 
de a realiza că este pus să repete mereu 
aceleași erori fatale. El cere creatorului 
său să-l elimine din joc. Christophe Lam- 
bert realizează un succes personal cu 


pean e mai interesat de aspectul artis- 
tic al filmelor“, a spus actorul. Cred că a 
fost chiar flatat să lucreze cu Besson. 
Deci un film care arată ca o super- 
superproducţie americană. De altfel, 
înainte de a fi prezentat la Cannes, Al 
cincilea element a făcut încasări 
serioase peste ocean, iar după festival 
a luat cu asalt publicul francez și de pe 
alte meridiane (din mai până în iunie 
peste 100 milioane dolari). Toate bune 
și frumoase, dar cum rămâne cu 
„excepția culturală“? Un nucleu euro- 
pean se putea găsi doar în imaginarul 


Europenii 
170۷651111 în 
americani 


= 


1 din anii ۰70 câţiva dintre 
conducătorii cinematografiei naţionale 
franceze s-au gândit să concureze filmul 
american chiar cu-armele acestuia. Ar 


Cu Luc Besson 
în anul 2300: 

Al cincilea element 
(în foto, 
creatorul costumelor, 
Jean Paul Gaultier); 
cu Renato Salvatores 

în 2003: Nirvana 


fi fost imposibil atunci să se prefigureze 
performanța absolută în acest sens a 
lui Luc Besson (38 ani) cu Al cincilea 
element: îhriller-S.F. (acţiunea se 
petrece în anul 2300), arsenal de efecte 
speciale video și audio, curse și urmăriri 
de toate felurile și cel mai mare buget 
din istoria cinematografului francez. l-ar 
fi fost greu lui Bruce Willis să respingă 
oferta rolului principal: „Publicul euro- 


6 


într-o stare de perpetuă 
renastere“... 


spunea André Malraux 


Cassavetes (37 ani) și de Steaua cea 
bună (La Buena Estrella) al regizorului 
spaniol Ricardo Franco (48 ani), Filmele 
beneficiază de prezenţa unor actrițe de 
mare forță dramatică: Robin Wright Penn 
și, respectiv, Maribel Verdu. Deci, 
subiecte gemene. Ambele eroine fac 
parte din lumea marginală și sunt 
îndrăgostite de bărbaţi din același 
mediu. Viaţa lor se petrece între amor 
nebun, bătăi și drog cu consecințe plătite 
cu ani de detenție. În circumstanțe 
diferite, amândorura viata le oferă șansa 
unui cămin, dar reacțiile celor două sunt 
aproape identice. Asemeni unor vieţui- 
toare crescute în sălbăticie ele nu se 
adaptează parcă niciodată până la capăt 
cu un trai confortabil. interesant este că 
și aici scenariștii introduc în conflict 
sindromul semi-adopţiunilor. O adevă- 
rată modă planetară. De la Mighty 
Aphrodite al lui Woody Allen la Anghila 
lui Imamura din ce în ce mai des întâlnim 
sofi sau soții care cresc copii pe care 
unul dintre cei doi soți îi au în afara 
căsniciei. 


7 


Isabelle Carre în Femeia interzisă 
de Philippe Harel 


de dulce de Nick Cassavetes 


a 
] 


în E atât j 


Antonio Resines și Maribel Verdu 


Steua cea bună de Ricardo Franco 
Robin Wright și Sean Penn 


cunosc, 90% din tot ce știu despre ci- 
nema, știu din viață. De la Ingmar am 
învățat însă cum să lucrez cu actorii, 
doar am făcut atâtea filme împreună“. 
Scenariul scris de regizorul suedez este 
într-adevăr o operă de esențială minu- 
țiozitate. Nici un detaliu nu scapă marelui 
cineast. El își plasează ca întotdeauna 
personajele într-o lumină ambiguă. 
Construit cu translări între prezent-viitor- 
trecut și cu acţiunea întreruptă de 
confidențele Annei făcute unchiului 
Jacobi, în același timp prelat și confi- 
dent (evident remarcabil Max von 
Sydow), asupra cărora planează o voită 
ambiguitate în așa fel încât nu vei putea 
ști niciodată când Anna spune adevărul 
sau când fabulează. O tușă absolut 
bergmaniană. 


Între alte două filme există un 
paralelism sugestiv și neașteptat 
întrucât ele sunt de facturi total diferite. 
Este vorba de E atât de dulce (She is 
So Lovely), filmul american al lui Nick 


Pernilla August și Tomas Egerman în 
Convorbiri intime de Liv Ullmann 


Convorbiri intime. Ingmar Bergman i-a 
încredinţat lui Liv Ullmann (59 ani) 
urmarea la saga familiei sale. Prima 
parte a fost adusă pe ecran de către 
cineastul danez Bille August în Cu cele 
mai bune intenții (Palme d'or 1992). 
Atunci era vorba de întâlnirea dintre 
părinţii săi și de dragostea lor de început. 
Acum urmărim pătimașa dragoste extra- 
conjugală a Annei Be n după mai 
mulți ani de căsnicie. In ambele filme 
rolul mamei e susținut de Pernilla Au- 
gust. „Îmi place să urmăresc geografia 
chipului“, mi-a spus Liv Ullmann în 
scurta discuţie avută la finalul filmului. 
Într-adevăr, filmul e construit aproape 
numai din planuri apropiate punând în 
evidenţă cele mai imperceptibile tresăriri 
ale chipului. Risc întrebarea: „Urmă- 
rindu-vă filmele am avut întotdeauna 
impresia că aţi învățat mai mult cinema 
de la viață decât studiind această artă...“ 


“Răspunsul vine cu francheţea pe care 


i-o cunoaștem din filme și care dau 
acestora o intensitate aparte: „Re- 


regizoral, descoperit cu încântare încă 
din filmele sale precedente și culminând 
cu Chungkin Express (vezi Nr. 3 şi 
5/96). Am afiat la întâlnirea cu regizorul 
că acest الاو‎ sacadat cu treceri abrupte 
de la color la alb-negru nu a fost 
premeditat, ci s-a născut în condiţiile 
restrictive pe care le-a avut regizorul în 
Hong Kong-ul natal. Lipsit de fonduri și 
uneori și de permisiunea de a filma 
anumite ambianţe, el a început să „fure“ 
imagini scurte cât să nu atragă atenția 
și filma alb-negru sau color în funcţie de 
banii pe care-i avea la dispoziție. Oricum, 
aşa cum am scris încă din anul trecut 
(v.nr.5/96) el s-a impus ca „noul Godard“ 
al anilor '90. 

Adulterul în sens clasic este subiect 
și obiect de analiză în atenţia a doi 
cineaști: francezul Philippe Harel (41 
ani) și Liv Ullmann celebra actriță 

' norvegiană care se află acum la al 
treilea film ca regizoare. 


În Femeia interzisă, Harel folosește 
„tehnica“ subiectivă pentru a relata 
aventura amoroasă extraconjugală a 
unui soț cu o tânără celibatară. Soțul 
rămâne nevăzut de-a lungul întregului 
film cu excepția a două apariții de câteva 
secunde când îi zărim doar chipul, într-o 
oglindă. Interpret, dacă se poate spune 
așa, este chiar regizorul. Vocea sa în 
schimb susţine dialogul sagace cu 
blonda celibatară care se lasă antrenată 
în acest amok, vorba lui Rebreanu, 
oferind interpretei Isabelle Carré o 
partitură dificilă și complexă care îi 
prilejuiește un tur de forță și farmec timp 
de o oră și 40 de minute. Mă repet, dar 
evident ar fi fost o mai potrivită laureată 
pentru premiul de interpretare. 

Clipe de exaltare și final cu gust de 
cenușă întâlnim pe aceeași temă și în 


Prinţul de Homburg de Marco Bellocchio 


sens metaforic. Construirea unui parc 
în stil francez este semnul reușitei totale. 
Darhatura se răzbună, iar cei ce urmau 
să petreacă în această grădină sunt 
măcinaţi de intrigi, gelozii, trădări. În 
acest sens titlul romanului ecranizat 
este cât se poate de sugestiv Sărutul 
șarpelui. Carmen Chaplin — nepoata lui 
Charlot - e admirabilă cum se 
„salvează“ de „sărutul șarpelui“. 

M-am bucurat să văd un film indian 
în programul „O anume privire“. Goutam 
Ghose (46 ani) cu Gudia (Păpușa) ne 
dezvăluie o altă conexiune între mit și 
prezent. Idila dintre o păpușă și un 
ventrilog ne conduce dintr-o lume de 
basm la nelegiuirile din viaţa de zi cu zi. 
Cinematograful indian îşi păstrează încă 
pudoarea, în spiritul culturii străvechi, 
și nu-și permite indecenţele cu care 
filmul occidental ne-a obișnuit. 

Francesco Rosi face un remember 
neorealist, ecranizând La tregna de 
Primo Lévi. Secolul e pe sfârșite şi 


ecranizează o piesă de teatru, ultima 
scrisă de Henrich von Kleist. Deci erou 
romantic, răzvrătit împotriva unui „tată“ 
spiritual. Este vorba de conflictul dintre 
Principele de Homburg (titlul filmului) 
și marele elector de Brandemburg în 
urma bătăliei de la Fehrbeelin, unde 
victoria a fost câștigată de tânărul prinţ, 
în urma unui gest de nesupunere. 
Dilema este cea a epocii între onoare și 
dragoste, între supunere și libertatea 
opiniei. Filmul nu a prea plăcut. Păcat. 
Are grandoare, eleganţă și o fină analiză 
psihologică. 

Unul dintre cei mai apreciaţi creatori 
de imagine cu un palmares de câteva 
Cesar-uri şi un Oscar, Philippe 
Rousselot, și-a pus în joc arta şi toată 
experienţa pentru a-și realiza visul de a 
fi regizor. Ambianța somptuoasă de 
secol XVII de la „curtea“ unui proaspăt 
îmbogăţit de pe urma revoluției 
industriale din Englitera, îi stimulează 
talentul pictural. Miza dramaturgică are 


$ Carmen Chaplin, Ewan McGregor, Richard Grant, 
Greta Scacchi în Sărutul ی ید‎ 
de Philippe Rousselot 


sub umbrela melodramei, dar total 
nearticulat în ansamblu. 


upă 20 de ani de actorie mai 
întâi pe scenă și apoi în film (din 1986) 
Gary Oldman (39 ani) debutează ca 
regizor tot cu un subiect care-i stă la 
inimă. De fapt un crâmpei din viata 
familiei sale, din ambientul social unde 
s-a născut. Este vorba de South Lon- 
don, cartier muncitoresc cu oameni 
amenințați de șomaj și alinaţi de băutură 
și de drog. O lume în care femeile 
primesc pumnii, și tot ele sunt cele care 
nasc și cresc copiii, încercând să țină 
familia împreună. Judecând după 
subiect și stil se poate spune că Oldman 
a sărit în barca lui Loach, Leigh, Frears 
et comp. Evident tot pe filieră Free Cin- 
ema. Vocabularul s-a schimbat însă. 
Acum unul din patru cuvinte e „fuck“! 
Pentru mulți din jurnaliștii prezenți la 


e Interzis de a fi A 
hrănit pe cale bucală 
de Gary Oldman 


Johnny Depp interpret 
și regizor în Temerarul 


conferința de presă surpriza a fost când 
Oldman a spus: „Am trăit viața aceasta. 
Tatăl meu stătea într-un asemenea 
«fucking chair», bătea la fel, iar mama 
mea cânta uneori chiar în pub-ul în care 
am filmat; de altfel vocea este a ei (...) 
Când m-am dus ultima dată să-mi văd 
tatăl la spital desupra patului său stătea 
scris Nil by Mouth (titlul filmului), ceea 
ce însemna «Interzis de a fi hrănit pe 
cale bucal㻓. Prin aceste declaraţii de 
o sinceritate crudă, filmul câștigă, dar 
scenariul — despre care Oldman a spus 
că avea 120 pagini — arată că avem de-a 
face cu un cineast complet. „Am avut 
norocul să rup acest cerc vicios, dar noi, 
cei ce ne tragem din aceste familii 
disfuncţionale suntem cu toții mult mai 
bolnavi decât se crede“. O sensibilitate 
ultragiată care și-a găsit o vocaţie 
artistică. 


Alte voci 
aparte 


Mbv Bellocchio (56 ani) tot „cu 
pumnii în buzunare“ (ca în 1965), dar în 
secolul XVII. Este prima oară când 


Cred că toate cele patru filme, 
radiografiind aceste sentimente intime 
și-ar putea găsi un public interesant și 
la noi. 


Actori la 
debut în regie 


Ry d Depp (33 ani) nu scapă 
nici el de tentaţia de a fi regizor. 
Debutează cu The Brave (Temerarul) 
la care este și coscenarist şi interpret 
principal. Marlon Brando acceptă o 
apariţie pentru a-l ajuta. Un indian Sioux 
(Depp) semnează un contract cu un 
producător de filme clandestine 


(Brando) pentru care interpreții aleși 


ad-hoc primeau o sumă importantă spre . 


a se lăsa torturați până la moarte, în fața 
aparatului de filmat. Pact diavolesc pe 
care indianul îl acceptă pentru a putea 
să scoată familia din ghetto-ul mizeriei 
absolute. Este evident că Depp a dorit 
prin această opțiune să-și asume rolul 
de justițiar în viaţă. El consideră că 
America este vinovată față de indieni, 
în trecut pentru că i-a ucis, azi pentru 
că îi lasă să trăiască pe mulţi dintre ei 
în sărăcie lucie și lipsiți complet de 
educaţie. La conferința de presă a 
povestit chiar cum în trecutul nu prea 
îndepărtat comunităţilor de indieni li s-au 
distribuit pături infestate cu viruși spre 
a-i decima. „Pentru mine acest film a fost 
o chestiune de viaţă și de moarte, nu 
numărul spectatorilor mă interesează“. 
Această declaraţie avea probabil intenția 
de a arăta că regizorul nu s-a demo- 
bilizat în urma unei audienţe relativ 
scăzute în Statele Unite. Partea întâi a 
spuselor sale m-a determinat să-l întreb 
dacă nu cumva are și el sânge de indian. 
Oricum ceva din intensitatea privirii sale 
pare să aducă o dovadă în acest sens. 
Depp însă a evitat răspunsul şi s-a referit 
în general la poziția Americii față de 
categoriile declasate. Un crez demn de 
toată admiraţia, transpus într-un film cu 
secvenţe intense, cu secvenţe lejere, 


Matthew Modine și Beatrice Dalle 


în Amnezia de Abel Ferrara 


cinematografică se află în dificultate. Mă 
îndeamnă la acest gând suita de 
Preludii pe care a iniţiat-o delegatul 
general al festivalului, DI. Gilles Jacob, 
cu doi ani în urmă, cu ocazia 
Centenarului cinematografului. Fiecare 
film a fost prefațat de un preludiu: trei 
minute de cinema pur, rezultate din 
montarea a câteva cadre din filme 
diferite pe același subiect. S-au realizat 
până acum cred 50 de preludii pe mo- 
tive cât se poate de variate: sărutul, 
lacul, ceața, dungi, tango, păr, ploaie, 
tenis etc., etc. 

Un încântător prilej de a ne plimba 
prin cinematograful de altădată, și de 
azi, la care publicul de specialiști a 
aplaudat, a râs, s-a emoționat așa cum 
parcă n-a făcut-o la nici un alt film. Să 
fie această formulă digest seducătoare 
doar prin ritm și concizie? Sau poate că 
aceste mici bijuterii extrase din filmele 
lumii ne fac să realizăm că filmul nu a 
fost întotdeauna invadat de atâta 
vulgaritate. 


Adina DARIAN 


Mithum Chakraborty și Nandana în Păpușa 
de Gautam Ghose 


Am fost invitați și în laboratorul de 
creaţie al lui Jean Luc Godard (67 ani). 
De peste un deceniu cineastul și-a 
propus să realizeze, în tehnica video, o 
suită de istorii despre arta a șaptea în 
dialog cu celelalte arte și chiar cu istoria. 
Chiar dacă nu și-ar fi ales un titlu 
malrusian La monnaie de /'Absolu, 
amprenta scriitorului revoluționar și 
filosof al artei şi istoriei este evidentă în 
cadrul acestui Histoire(s) du Cinéma 
din care noi am văzut două capitole (52 
de minute). Periplu sofisticat în miezul 
creaţiei cinematografice cu referire la 
neorealism și Hitchcock. Mi-am amintit 
de ceea ce îmi spusese Godard cu ani 
în urmă: „Idealul meu este să fiu 
directorul jurnalului de actualități“. Acum 
acest original compendiu al evoluţiei 
artelor era conceput ca „un jurnal de 
actualități în stil Godard“. Autorul rămâne 
unic şi captivant în reușitele ca și în 
nereușitele sale. 


Dar, poate, la Cannes am redes- 
coperit că nu numai un mare autor poate 
fi pus în dificultate, chiar creația 


Veneția, la Berlin și în alte festivaluri 
importante nu s-au bucurat de 
susţinerea distribuitorilor americani. 
Ferrara a rămas un cineast de festiva! 
cu fani mai degrabă europeni. Amnezia, 
prezentat aici în afara competiției în 
Selecţia oficială, ne-a adus însă 
dramatica mărturie a propriei sale 
existenţe. Este povestea unui actor, 
victimă a drogului, care trăiește o 
dragoste exaltată (parteneră, Beatrice 
Dalle), dar va fi curând abandonat de 
iubită. Actorul se dezechilibrează și între 
beţie, drog și cure de sensibilizare, are 
momente de amnezie. Într-o asemenea 
clipă, în timpul unei filmări, când se 
presupunea că își ucide iubita strân- 
gând-o de gât, el comite gestul cu ade- 
vărat. (În Snake Eye, regizorul avea în 
filmul din film o idee asemănătoare). 
Șocul a fost când Ferrara a apărut la 
conferința de presă. Mai întâi a întârziat 
35 de minute, ceea ce la Cannes nu se 
întâmplă. Dar imediat am realizat de ce. 


Kenneth Branagh în Hamlet 


El se afla chiar în situația personajului 


său. Tristă identitate în vocaţia de 
autodistrugere. Abia se putea tine pe 
picioare şi nici în scaun. Din prima clipă 
a declarat: „Nu sunt în situația să 
răspund la vreo întrebare“. Gândul m-a 
dus la Cyrill Collard şi la Nopțile sale 
sălbatice al cărui film mărturisea 
dramatica sa experiență personală. 
Parcă nu trecuseră doi ani de când îl 
văzusem, parcă trecuseră 20. Ferrara 
rămâne totuși unul dintre cei mai 
talentați cineaști americani, dar prețul 
pe care atâția creatori de peste ocean 
l-au plătit este dezolant. 

Atom Egoyan (37 ani) cu Zile 
frumoase de mâine încearcă să fie mai 
optimist decât în filmele sale 
precedente. Societatea pe care o 
descrie e tot a clasei de mijloc 
canadiene de azi, la fel de cenușie și 
limitată ca elan vital. Standingul nu poate 
suprima tenebrele sufletești, nici 
depresiile existenţiale. Egoyan rămâne 
același cineast extrem de punctual în 
fiecare cadru și mereu surprinzător, 
lăsând loc dilemelor, care pot spori 
interesul față de poveste şi personaje. 
Totuși filmul este lipsit de magia celui 
precedent, Exotica, prezentat în 
premieră la Cannes și recompensat 
atunci, dar nu cu marele premiu. 


marele cineast, combatant antifascist și 
la 75 de ani, nu vrea ca noile generaţii 
să uite ce au însemnat lagărele morţii 
naziste. Filmul său se intitulează 
Armistițiul și cuprinde cele câteva luni 
după prăbușirea celui de-al treilea Reich 
şi semnarea păcii. Cei eliberaţi din 
lagărele de exterminare de pe teritoriul 
Poloniei, hălăduie în trenuri spre a 
ajunge înapoi în țărilor lor. John Turturro 
în rolul scriitorului Lévi, autorul romanului 
autobiografic, ar fi fost cel mai nimerit 
pentru premiul de interpretare, dar a fost 
să fie altfel. Filmul rămâne o mărturie 
sobră și emoţionantă. L-am privit și ca 
pe un act final al tragediei evreilor italieni 
al cărei început l-a istorisit De Sica în 
Grădinile Finzi-Contini. 

O veche obsesie îl inspiră pe Ken- 
neth Branagh (37 ani). După ce a 
ecranizat Henric al V-lea, (1989), Mult 
zgomot pentru nimic (1994), în 
mijlocul iernii (1995), a găsit resursele 
financiare și artistice să transpună pe 


ecran Hamlet in extenso: patru ore şi 
două minute de proiecţie. Avem de-a 
face cu performanţa unui expert în 
Shakespeare și ar fi greu să reproșezi 
ceva în concepţia acestei transpuneri 
mai laice. „Astăzi l-aş vedea pe Hamlet 
secretar al ONU“, spunea regizorul, 
demitizând personajele și dându-le un 
aer mic burghez. Nu s-ar putea reproşa 
nimic nici compoziţiei de ansamblu, mai 
rece, dar coerentă şi unitară, totuși ceva 
lipsește acestei ecranizări. Ceva din 
căldura, nonșalanţa și intensitatea lui 
Laurence Oliver. 


Cea mai dramatică întâlnire la 
Cannes nu a fost cu un film, ci cu un 
cineast. Îl văzusem pe Abel Ferrara în 
urmă cu doi ani la Berlinală când își 
prezentase Addiction (Toxicomania). 
Am făcut atunci un scurt interviu (vezi 
nr.3/95). Mă frapase energia sa, dorința 
sa de a rămâne „un proletar al New 
York-ului“, întrucât nu se lăsa peţit de 
tentantele oferte hollywoodiene și 
prefera să-și pună pe ecran propriile 
sale gânduri: „imi ajunge să fac filme 
chiar cu buget mic, chiar alb/negru. 
Ceea ce vreau este să le am în cutie. 
Dacă nu mi se distribuie filmele, nu mai 
contează“. În afară de Body Snatchers, 
filmele lui Ferrara, deși prezentate la 


j 
PRSI 


Ce s-a mai întâmplat... 


a 
1 
f 
E 
3 


TE 


EITC EEU 


® Lauren Bacall, Anjelica Huston 


© Hugh Grant, Elizabeth Hurley 


rească. Linn a spus: 
„Tatăl meu vă roagă să 
iertați un bătrân că nu 
poate fi prezent în 
această seară, dar după 
ce ani în șir s-a jucat cu 
imagini despre viaţă și 
moarte, viața nu-i mai dă 
răgazul. Acum se simte 
intimidat și fragil“. La 
ceremonia premierii 
s-au aflat pe scenă și 
două dintre marile sale 
actrițe: Bibi Anderson și ` 
Liv Ullmann (mama lui 
Linn). Liv a spus: „Cred 
că Ingmar nu mai do- 
rește să-și întrerupă 
solitudinea sa cre- 
atoare“. 

e Cu ocazia acestei 
ediţii jubiliare s-au mai 
acordat și alte premii și 
distincţii. DI. Hervé de 
Charette, ministru de 
externe în ex-guvernul 


Cu gândurile sale. „Am 
șase ore și jumătate de 
film“, a precizat Tato, „și 
intenționez să prezint la 
Mostra de la Veneţia o 
versiune de patru ore“. 
La Cannes proiecția a 
fost de o oră și 38 
minute. 

e O reparație tardivă, 
dar atât de necesară a 
fost la sugestia DI. Gilles 
Jacob atribuirea, de 
către juriul format din 
anteriorii „Palmaţi“, lui 
Ingmar Bergman, La 
Palme des ۰ 
Trofeul din aur masiv 
executat de faimosul 
bijutier Cartier, a fost 
înmânat însă fiicei 
marelui cineast suedez, 
Linn Bergman, întrucât 
acesta, la 79de ani, a 
apreciat că nu este 
oportun să călăto- 


Ce am mai văzut... 
Ce am mai auzit... 


crăpelniță (v. nr. 1/96). 

„a provocat un imens 
scandal ca mai toate 
filmele sale, căci marele 
cineast italian a fost un 
consecvent şi caustic 
critic al societăţii de 
consum. 

e Tot în zilele festi- 
valului s-a stins din 
viață şi Giuseppe De 
Santis. 

e Alji absenți au pro- 
vocat comentarii, dar nu 
pentru că s-ar fi aflat în 
situația de a nu putea 
veni, ci pentru că nu au 
fost invitați. Este vorba 
de Michèle Morgan, 
Alain Delon, Jean Paul 
Belmondo. De ase- 
menea, regizorul Dela- 
nnoy care în cele din 
urmă a venit pentru 
două zile, dar nu ca 
invitat cum a ținut să 
precizeze, ci pe cont 
propriu. 

e Cinci luni după 
deces, Marcello Mas- 
troianni a fost însă cât 
se poate de prezent pe 
Croazetă cu două filme. 
L-am văzut în ultimul 
său rol din Călătorie la 
capătul lumii (titlu 
oarecum premonitoriu) 
al cineastului portughez 
Manoel de Oliveira, care 
la 89 de ani ne face să 
prețuim valorile naturale 
ale vieții, nostalgiile ei şi 
rădăcinile nașterii noas- 
tre. O lirică reconfor- 
tantă mai ales în com- 
paraţie cu cascada de 
omucideri ce s-a revăr- 
sat pe ecianul festi- 
valului. În numeroase 
secvenţe, Mastroianni 
pare a face confesiuni 
testamentare. 

Am putut verifica 
această opinie văzând 
filmul care i-a fost 
dedicat de Anna Maria 
Tato (partenera de viață 
în ultimii 20 de ani, pe 
lângă soție şi marile sale 
iubiri cu Deneuve și 
Dunaway; vezi nr. 1/97). 
Este vorba de un 
documentar intitulat Îmi 
amintesc, filmat în 
Portugalia în pauzele de 
filmare cu ۰ 
Vedem un Marcello de 
fiecare zi cu poezia, 
farmecul și umorul său. 


Pedro Almodovar, Andre Techin6, 
Pierre Viot 


# Gilles Jacob, Robert De Niro, 


cei doi cineaşti nu au 
primit paşapoartele de 
călătorie. 

e Un alt film din 
Selecţia oficială a creat 
suspans fiindu-i inter- 
zisă participarea la fes- 
tival. Este vorba de 
Gustul cireșei de 
Abbas Kiarostami. Dar 
în cele din urmă auto- 
ritățile iraniene au încu- 
viințat trimiterea filmului 
și așa Kiarostami a putut 
să se întoarcă acasă cu 
Palme d'or. 

e În chip neprevăzut 
seara aniversară a fost 
dedicată unui dispărut. 
Contestatarul, și la 
început contestatul, 
Marco Ferreri „a ales“ să 
provoace și prin ieșirea 
sa de pe scena vieții. 
Ferreri murea la Paris în 
vârstă de 69 ani, chiar 
în a treia zi a Festi- 
valului. Filmele sale au 
participat în repetate 
rânduri la Cannes și în 
trei rânduri au obţinut 
premii. In 1973 Marea 


& Martin Scorsese 


e În seara aceleiaşi 
zile în marele Auditoriu 


Lumière, 28 dintre 
laureatii cu Marele 
premiu — prezentaţi de 
Jeanne Moreau — au fost 
ovaționați de asistența 
de 2 000 de persoane. 

e Peste două zile, 
preşedintele Franței 
zbura spre Beijing unde 
urma să încheie câteva 
contracte de colaborare. 
Zis și făcut. Chiar cu 
brio. Cu atât mai mult 
participanţii de la festi- 
val au fost surprinși că 
cele două filme din Re- 
publica Populară Chi- 
neză, selecţionate în 
Competiţie: Nu-ţi pierde 
firea al multipremiatului 
Zhang Yimou (Urs de 
aur; Leu de aur și de 
argint; Oscar) și în 
secțiunea O anume 
privire: Palatul de est și 
Palatul de vest în regia 
mai tânărului Zhang 
Yuan ء‎ nu au primit 
permisiunea de a fi 
arătate la Cannes, iar 


Mu 


e Jeanne Moreau a 
fost aleasă, pentru a 
treia oară, să conducă 
ceremonia de -des- 
chidere și de închidere; 
în acest an și seara 
aniversară. 

e Langustine și frip- 
tură de miel s-au servit 
la dejunul de gală în 
cinstea Domnului Jac- 
ques Chirac — primul 
președinte al Franţei 
care a onorat cu pre- 
26012 sa Festivalul de la 
Cannes. Dejunul prezi- 
dential a avut loc în ziua 
de 15 mai când s-au 
celebrat oficial cei 50 de 
ani împliniţi de festival. 
Chirac a avut la dreapta 
sa pe președinta juriului, 
Isabelle Adjani și la 
stânga, pe Gong Li, 
supervedeta Chinei. La 
masă au luat parte toţi 
ceilalți membri ai juriului 
și câţiva dintre laureaţii 
cu Palme d'or de-a 
lungul timpului, printre 
care Gavras, Hamina, 
Lelouch, Scorsese... 


8 Bruce Willis, Demi Moore 


10 


e Gong Li 


ney Weaver, Victoria 
Abril, Angela Basset, 
Kenneth Branagh, 
Vincent Cassel, Hugh 
Grant, Liz Hurley, So- 
phie Marceau, Sean 
Penn, Vanessa Red- 
grave, Gabriele Salva- 
tores, Wim Wenders, 
Bernardo Bertolucci, 
Joel și Ethan Coen, 
Costa Gavras, Chen 
Kaige, Frédéric Mitte- 
rand, Anne Parillaud, 
Jason Priestley, Steven 
Soderberg, Lambert Wil- 
son, Claude Brasseur, 
Michael Cacoyannis, 


A.D. 


(Continuare în pag. 33) 


ê Victoria Abril 


Premiile Federatiei Internationale 
a Criticilor de Film (FIPRESCI) 


Din Competiţia oficială: Zile fericite de mâine de Atom Egoyan pentru complexitatea 
viziunii și exuberanţa sensibilităţii; 


Din celelalte secțiuni: Călătorie la capătul lumii de Manoel de Oliveira pentru maturitatea 
reflecției asupra-societății și continuitatea stilului. 


producţie din Mali și 
două filme norvegiene 
dintr-o producţie anuală 
de doar 20. Jean Roy 
împărtășește și el opinia 
generală a criticii: „Nu se 
poate spune că recolta 
‘97 a avut filme de 
excepţie, dar pe ansam- 
blu ele sunt împlinite, 
scenariile sunt bine 
scrise, dialogurile bine 
articulate, filmările 
impecabile“. 

e Seară de seară, o 
mare de spectatori se 
îmbulzea încă de la 
orele prânzului să ocupe 
„un loc“, în picioare 
firește, cât mai aproape 
de cele 24 de trepte, 
acoperite cu un covor 
roșu, ce duc către sala 
Lumière, pentru a fi cât 
mai aproape de defi- 
larea vedetelor. De-a 
lungul celor 12 zile au 
putut fi văzuţi: Tony 
Curtis, Isabelle Adjani, 
Pedro Almodovar, Ro- 
bert Altman, Richard 
Anconina, Bille şi 
Pernilla August, Daniel 
Auteuil, Jane Campion, 
Francis Ford Coppola, 
Béatrice Dalle, Phillippe 
de Broca, Johnny Depp, 
Abel Ferrara, Milos 
Forman, Jean Luc 
Godard, Woody Har- 
relson, Dennis Hopper, 
Anjelica Huston, Shohei 
Imamura, Christophe 
Lambert, David Lynch, 
Chiara Mastroianni, 
Matthew Modine, Demi 
Moore, Jeanne Moreau, 
Sydney Pollack, Claudia 
Schiffer, Liv Ulimann, 
Monica Vitti, Bruce 
Willis, Theo Angelo- 
poulos, Sabine Azé- 
ma, Lauren Bacall, 
Jean-Claude Brialy, 
Claudia Cardinale, An- 
dré Dussollier, Vittorio 
Gassman, Judith Go- 
drèche, Charlton Hes- 
ton, Irène Jacob, Krys- 
tina Janda, Mathieu 
Kassovitz, Emir Kus- 
turica, Gina Lollobrigida, 
Andie McDowell, Helen 
Mirren, Marie-José Nat, 
Bill Pullman, Charlotte 
Rampling, Natasha 
Richardson, Dominique 
Sanda, Jerry Schatz- 
berg, Emmanuelle Sei- 
gner, Terence Stamp, 
Paolo și Vittorio Taviani, 
Andrzej Wajda, Sigour- 


Președintele juriului: Derek Malcolm 


vânzare filmele sunt ca 
și cum n-ar fi. Târgul a 
acordat propria sa 
Palme d'or producţiei de 
film francez. Cine-mpar- 
te, parte-și face. 

e Sub președinția lui 
Bernardo Bertolucci și 
în prezența celorlalți 27 
de laureați cu La 
Palme... a avut loc o 
discuţie cu ziariştii și 
criticii pe tema: Cineaști, 
cinefilie și critica. Intre 
optimism și pesimism 
s-au emis multe idei 
inteligente, generoase, 
profesioniste. 

e Președinta juriului 
care acordă Camera 
d'or (Premiul pentru de- 
but, sponsorizat de 
KODAK cu 10 000 
dolari) a fost în acest an 
Frangoise Arnoul. La 
acest premiu concu- 
rează filme din toate 
secţiunile. 

Programul Camera 
d'or iniţiat de 20 de ani 
şi condus de ۰ 
Jean-Loup Passek ne-a 
oferit în acest an 23 
debuturi. 

e Președinta juriului, 
isabelle Adjani a soli- 
citat organizatorilor să 
pună la dispoziția vede- 
telor sosite pe Croazetă 
cu copii, un serviciu de 
baby-sitter. Printre 
beneficiarele acestuia 
s-a numărat și Kim 
Basinger care a adus-o 
la Cannes pe Ireland, 
fetița ei de 18 luni. În 
ciuda proceselor avute 
cu Majors-ii, dat fiind 
refuzul de a juca în Box- 
ing Helena, actrița fiind 
penalizată cu 9 milioane 
dolari, Kim a declarat: 
„Mă simt la locul meu în 
mediul show-biz, dar 
adevărata fericire am 
cunoscut-o numai după 
ce am devenit mamă“. 

e Domnul Pierre 
Henri Deleau care con- 
duce de 28 de ani sec- 
țiunea Chenzina reali- 
zatorilor ne-a oferit în 
acest an 21 de filme. 
Criteriile sale: „Filme 
care emoționează și 
care captează realitatea 
societății 2۰ 

e Săptămâna inter- 
națională a criticii ajunsă 
la ediția 36 și condusă 
de DI. Jean Roy a pre- 
zentat în premieră o 


e Andie McDowell, Wim Wenders 


8 Ang Lee, Sigourney Weaver, 
Kevin Kline 


luptă anti-sida. Ea a reuşit 
să bată recordul acestui 
act de caritate anual de 
pe Croazetă, contribuția 
ridicându-se la 700.000 
USD. 

e Demi Moore a fost 
prezentă alături de soțul 
ei, Bruce Willis (în ab- 
senţa prietenului Sly 
venit două zile mai 
târziu) la inaugurarea 
celui de-al 41-lea res- 
taurant al lanţului Planet 
Hollywood (vezi nr. 1/ 
96), aflat la doi pași de 
Palatul Festivalului. Cum 
se știe Willis, Stallone și 
Schwarzenegger sunt 
coproprietarii acestui 
circuit planetar de bu- 
cate americane în decor 
de cinema universal. 

e Cinematograful și 
comerțul au făcut casă 
bună și la Târgul festi- 
valului aflat în plină 
expansiune (4 000 de 
acreditări — cu 800 mai 
mult decât anul trecut), 
ajuns la ediția 38. Fără 


Campion - singura 
femeie regizor laureată 
cu Palme d'or pe 
parcursul celor 50 de ani 
(Lecţia de pian). 

e Petrecerea oferită 
de Casa producătoare 
franceză Gaumont după 
premiera cu Al cincilea 
element de Luc Bes- 
son, a avut loc într-un 
spațiu amenajat, chiar 
de scenografii filmului, 
ca o navă cosmică. 
Oaspeţii au fost asaltați 
și probabil înspăimântați 
de tot felul de efecte 
speciale vizuale și audi- 
tive care poate le-au 
sporit pofta de mân- 
care. Costul recepției 
3.000.000 FrF. 

e În absenţa lui Liz 
Taylor, în imposibilitate de 
a se deplasa din Los An- 
geles, fiind în convales- 
66015 în urma acci- 
dentului cerebral suferit, 
Demi-Moore a preluat 
ștafeta, organizând dineul 
în favoarea Asociaţiei de 


Juppé, a decernat Legi- 
unea de onoare spani- 
olului Almodovar, ameri- 
canului Robert De Niro 
și francezului Andre 
Téchiné. 

e Premiul de Cristal 
1997 - executat de 
renumita casă Daum — 
acordat pentru întreaga 
carieră — a revenit lui 
Anjelica Huston și Tony 
Curtis — acesta a fost 
obligat să părăsească 
Croazeta de urgenţă din 
pricina unei indispoziții a 
cărei cauză nu a putut fi 
stabilită. 

e De dragul specta- 
colului s-au acordat în 
acest an şi câteva 
Palmes pentru extra- 
vaganță: Cel mai reușit 
cuplu Carole Bouquet și 
Gerard Depardieu care 
au urcat treptele ti- 
nându-se de mână; Cea 
mai îndrăzneață apa- 
riție: Victoria Abril, care 
a apărut la spectacolul 
aniversar costumată în 
școlăriță cu caschetă, 
ghiozdănaș și o fustitã 
crăpată lăsând să se 
vadă chiloţii portocalii; 
Cel mai locvace: Vitto- 
rio Gassman (la fel de 
locvace în italiană și în 
franceză); Cel mai 
negru umor: regizorul 
John Waters; în sfârșit, 
Premiul unicității: Jane 


$ Jane Campion 


Van Damme nu este altcineva decât 
Dennis Rodman, baschetbalistul care 
face să pălească faima altor baschet- 
baliști-baschetbaliști sau baschet- 
balişti-actori. Nu de inventivitate duc 
lipsă autorii, din acest punct de 
vedere ei sunt, ca și rețeta lor, 
infailibili. Doar „prea-plinul“ este 
neavenit, de-a dreptul supărător, 
îndeosebi în două momente ale 
filmului: la început, când excesul de 
violență duce spre un adevărat 
masacru în armoniosul parc de 
distracţii belgian; și în final, când 


„excesul de cinism al realizatorilor 


programează o secvenţă „de tăiat 
respirația“, cu un nou născut față în 
faţă cu un tigru. Altfel rețeta respectă 
ingredientele şi cantităţile, deci 
succesul de public este aproape 
garantat. Dincolo de film ar mai fi câte 
ceva de spus despre autor și 
interpreţi: regizorul Tsui Hark se află 
în plină campanie de „lansare 
europeană“ (la festivalul de la 
Valenciennes, în această primăvară, 
și apoi la Cinemateca franceză, a fost 
organizată o retrospectivă cu 24 de 
filme realizate și produse de 
Spielberg-ul hong-kong-ez); Dennis 
Rodman a câștigat cu „Chicago 
Bulls“ cel mai important trofeu al 
baschetului american, dar, năzdrăvan 
cum este, a mai plătit, în ultimele 
săptămâni, alte și alte amenzi 
usturătoare; iar Van Damme... 
rămâne Van Damme: nu degeaba a 
scris cine a scris pe blocul meu „| love 
you, Van Damme!“ 


/ Călin CĂLIMAN 


ci‏ یر 
Double Team e Producţie: Co-‏ 


lumbia Pictures & Mandalay Enter- 
tainment S.U.A., 1997 e Regia: 
Tsui Hark e Scenariul: Don Jakoby, 
Paul Mones ® Imaginea: Peter Pan 
e Cu: Jean Claude Van Damme, 
Dennis Rodman, Mickey Rourke, 
Paul Freeman, Natacha Lindinger, 
Valeria Cavalli, Jay Benedict, Rob 
Diem e Distribuit de: Guild Film 
România : 


Jennifer Lopez 


Dennis Rodman 


îşi vindecă rănile, își încheie 
convalescenja și își recâștigă, încetul 
cu încetul, „condiţia“ de Jean Claude 
Van Damme. Această „încălzire“ a 
personajului central, înainte de 
re-intrarea în „ring“, face parte și ea 
din rețetă și are, în film, o savoare 
specială: protagonistul îşi 
recondiţionează muşchiulefii unul 
câte unul, printr-un antrenament cu 
totul și cu totul special, demn de faima 
și rigorile interpretului. Un duo 
„complementar“ duce la sfârșit 
acțiunea: eroul nostru nu acționează 
singur, el apelează la un vechi 
prieten, un negru cu multe atù-uri 
(printre care hazul, loialitatea și... un 
armament sofisticat, care, ca pușca 
lui Cehov, nu rămâne nevalorificat). 
„Colac peste pupăză“, partenerul lui 


urmă, o femeie: regizoarea filmului 
din film, ea însăși o hativă și o fru- 
museţe exotică, pune lucrurile la 
punct cu principii morale și 
normalitate. 

În final, din film rămâi doar cu 
interminabila imagine a șarpelui, de 
dimensiuni fabuloase și cu poezia 
tenebroasă a suprafeței apei, filmată 
din unghiuri piezișe — poartă spre o 
lume de unde nu știi ce pândește. 


laromira POPOVICI 


۱ Anaconda e Producţie: S.U.A., 
1997, Columbia Pictures și CL Ci- 
nema Line Films Corp e Regia: Luis 
Lilosa eScenariul: Hans Bauer, Jim 
Cash, Jack Epps Jr. ® Imaginea: Bill 
Butler e Cu: Jennifer Lopez, Ice Cube 
John Voight, Eric Stoltz, Jonathan 
Hyde e Distribuit de: Guild Film 
România 


Jean Claude Van Damme 


ÎN DOI 


nu numai că fiorosul bandit nu este 
prins, dar se produce un măcel 
generalizat, cu zeci de victime, eroul 
nostru este grav rănit, iar soția lui şi 
copilul abia născut sunt luați ca 
ostatici de teroriști. Totul până aici 
vizează - conform rețetei — 
construirea unei situaţii-limită, 
aparent fără ieșire. Dar „jocul în doi“ 
abia acum începe. Ofițerul C.I.A., a 
cărui viață ajunsese, la propriu, să 
atârne de un fir de păr, iese din comă, 


cândva sub semnul interdicţiei. 
Civilizaţia umană, pradă curiozității și 
lăcomiei nu mai ţine cont de limite, 
nici teritoriale, nici ritual morale. Vino- 
vati de a fi încălcat legi nescrise, eroii 
filmului și membrii echipei ce lucra la 
un. viitor documentar despre 
sălbaticele teritorii sud-americane, 
sunt prinși în mrejele anacondei. 
Dublul uman al uriașului șarpe, 
vânătorul de recompense, alias Jon 
Voight este, de fapt, adevărata 
anacondă. El îi atrage în cursă pe 
membrii grupului cinematografic, 
lichidându-i rând pe rând: forța oarbă 
a naturii, amestecată cu viclenia 
umană se dovedesc distrugătoare. 
Victime cad însă, acei membri ai 
echipajului cu diverse slăbiciuni. 
Salvatoarea tuturor este, în cele din 


JOC 


espre foarte 

recentul film 

al „Spielberg- 

ului hong- 

kong-ez“, cum 

a este supra- 

BI numit regizorul Tsui Hark, nu sunt 

5 prea multe de spus. Reţeta este 

ă infailibilă. Eroul — un ofițer C.I.A., 

retras în sudul Franţei, unde soția 

w așteaptă primul lor copil — este 

E „reactivat“, în vederea anihilării unui 

terorist foarte periculos. Acţiunea‏ و 

¥ eșuează însă: în spectaculosul parc 

de distracții din Anvers, unde urma 

E să se petreacă operaţiunea antitero, 
3 


=| ANACONDA 


5 ۱6 ۱5 ۱5 8 8 5 ۱ FT 


naconda se 

adaugă listei 

de horror-uri 

tipic hollywoo- 

diene. Clasicul 

Frankenstein 
ucidea dintr-o dilemă morală, 
King-Kong-ul pentru că fusese scos 
din cadrul lui natural, dinozaurii din 
EI Jurassic Park fiindcă erau niște 
5 .remake“-uri. Doar rechinul din Jaws 
5 era pur şi simplu un soi de forță 
EH distructivã a naturii: perpetuarea 
P crimelor sale era determinată, însă, 
E tot de oameni, în speță de neglijența 
interesată a autorităților. Anaconda, 
Î „onstru acvatic pe linia lui Jaws, este 
5 to: un astfel de „rău“ natural. Uriașul 
EI șarpe de apă îi înghite pe cei care-i 
5 încaică teritoriul; un teritoriu mitic, 


12 


1 


Scenariul: Avi Nesher, Steven Hartowiez 77 ` 


Melanie Griffith, Rosie O'Donnell, Demi Moore, Rita Wilson 


PENTRU 
MOARTE 


pornească într-o asemenea aventură cu 
un bolovan de gât?), dar condiţia e Bă 
condiție, clauza contractuală trebuie 
respectată. Deci profesionistul versat 6 
pornește pe urmele mercenarului rus 
împreună cu un amator convins. Acesta 
ar fi „al doilea film“: cum se descurcă în a 
aventuri tensionate un om cu un bolovan 
de gât? Mai ales când „Goliat“-ul Olivier 6 
Grooner, este, în viața cea de toate 
zilele, campion de kick-boxing, iar 
„David“-ul, John Ritter, este... E 
simpaticul protagonist al serialului TV E 
Viața în trei. Morala acestui „film în film“ i 
este cea așteptată: buturuga mică 
răstoarnă carul mare. Dar filmul, mititei 
și el, nu răstoarnă nimic... 3 


T 
Călin CĂLIMAN T 
FE Epi 
Mercenary e Producție: Mahogony 
Pictures/Conquistador Entertainment, 5 
S.U.A., 1997 e Regia: Avi Nesher e 


e imaginea: /. Hartowicz e Cu: Oliver I 
Grooner, John Ritter, Robert Culp, Ed 3 
Lauter, Martin Kove e Distribuit de: Di 
Româniafilm a 


a 
13 


ȘI ACUM 


ATUNCI 


PLĂTIT 


n party în înalta 

societate: elegan- 

tă, surâsuri. proto- 

col, tăvi pline, 

cupe de şam- 

panie, dialoguri 
pedante, compjjmente de complezență, 
lume bună, bodiguarzi, vedete, 
atmosferă destinsă. Și dintr-o dată, cum 
se întâmplă adesea când ţi-e lumea mai 
dragă, sânge. Un mercenar rus fusese 
angajat să lichideze un politician israelit 
rezident în Statele Unite. Glonţul și-a 
greșit, însă, ținta, victimă a fost sofia 
celui vizat. Drept pentru care politicianul 
angajează, la rândul lui, un mercenar, 
de data asta un mercenar american — 
fost colonel NATO, ajuns spion industrial 
—, ca să-l lichideze pe mercenarul rus. 
Cam acesta este filmul: o „afacere“ între 
doi mercenari, „plătiți pentru moarte“. O 
afacere cu implicaţii „politice“, dar cam... 
de lux, din moment ce sunt atâtea 
conflicte adevărate în lumea 
contemporană. 

Dar ficțiunile își au dreptul lor la 
existenţă. Mai ales cînd, într-un film cu 
un conflict atât de clar, intervine și un 
al doilea film. Magnatul pune o condiție 
când își angajează mercenarul: să 
participe și el la operaţiunea de lichidare 
a teroristului rus. Firește că mercenarul 
american refuză iniţial (cine e dispus să 


Ş vrea să scriu un 
roman ca Danielle 
Steel“, declară una 
۱ dintre protagoniste, 
3 9 caracterizând cu 
aceste cuvinte 
E povestea și spiritul filmului. Avem de-a face, deci, 
5 cu un story feministo-sentimentalo-pilduitor, cu 
¥ eroine care viseazã încã dê mici sã ajungã cineva 
şi — datorită 06۲86۷6۲6۳۱6 și încrederii în propria 
a stea - reușesc să-și vadă visul împlinit la 
5 maturitate. Pelicula confruntă prezentul cu trecutul 
و‎ celor patru fete alese să întruchipeze the 
a american dream, insistând asupra perioadei 

copilăriei și a prieteniei lor de nezdruncinat. 
Trebuie să recunoaștem că unele dintre 
W secvențele care evocă hârjoana și jocurile de 
vacanţă ale celor patru pre-adolescente nu sunt 
lipsite de farmec, ca și scenele unde ele 
a cochetează cu practicile vrăjitorești. Primele 
iubiri şi primele dezamăgiri sunt însă surprinse 
I în episoade destul de convenţionale. Tonul cam 
dulceag învăluie și segmentele de prezent, în 
care protagonistele apar reunite de un 
Li eveniment major: una dintre ele naște. Dacă 
E actrițele-copii (şi mai ales Christina Ricci și 
و‎ Thora Birch) au partituri destul de consistente, 
i interpretele mature au niște roluri cam palide 
și te întrebi de ce s-a făcut apel la vedete ca 
Melanie Griffith, Demi Moore sau Rita Wilson 

W să le interpreteze. 


Dana DUMA 


Now and Then e Producţie: S.U.A., 1993, 
E New Line Pictures e Regia: Lesli Linkas Gatler 
5 e Scenariul: Marlene King e Imaginea: Veli 

Steiger eCu: Melanie Griffith, Demi Moore, Rita 

Wilson, Rosie O'Donnel, Christina Ricci, Thora 
e Birch eDistribuit de: Q.C.B. 


O John Ritter 


Le pierdusem urma 


inefilii înregistrează întotdeauna cu plăcere reapariţia unui actor pe care l-au văzut cândva într-un 
film marcant și pe care I-au pierdut din vedere din pricina curbei descendente a carierei lui sau a 
hazardului programării cinematografice. Exclamaţiile de surpriză se produc și atunci când revederea 
e un prilej de dezamăgire, așa cum s-a întâmplat în unele cazuri. Totuși, merită semnalată reapariția 
pe ecranele noastre a unor actori precum: 


JON VOIGHT. 


Blondul atletic care a emoționat pe 
toată lumea interpretând rolul 
tânărului care revine din războiul din 
Vietnam în cărucior de paralitic (în 
intoarcerea acasă de Hal Ashby, 
1975) a fost unul dintre cei mai bine 
cotati actori americani în anii ‘70. 
Remarcat în Cowboy-ul de la 
miezul nopții (1969) de John 
Schlesinger, e! a fost capul de afiș al 
unor pelicule importante ca Deliver- 
ance (1972) de John Boorman, 
Campionul de Franco Zeffirelli și 
Conrack (1974) de Martin Ritt. Cel 
mai important ۲۵۱ al său din anii '80 
rămâne cel jucat în îhriller-ul The 
Runaway Train (1985) de Andrei 
Koncealowski, alte apariții marcând 
agite Widno co in ce regii 
n categoria guys. Așa l-am 
revăzut și în Misiune imposibilă și 
acum în Anaconda, unde interpre- 
tează un metistofelic vânător de 
şerpi devorat până la urmă de vânatul 

u. 


MICKEY ROURKE 


Este alt actor care a avut șansa de a fi 
colaborat cu mari regizori. Seducătorul 
numărul 1 al ecranului italian în anii '70 nu 
s-a limitat, din fericire, la rolurile de june prim. 
Filmografia sa (destul de eterogenă) 
ا‎ şi westernuri (Djingo — 6 
de Sergio Corbucci) şi filme politice 
(Afacerea Matteotti — 1973 de Florentano 
Vancini) şi seriale monumentale (Biblia — 
1966 de John Huston) şi musical-uri ca 
celebrul Camelot (1967) de Joshua Logan, 
unde juca alãturi de celebra Vanessa 
Redgrave, care a fãcut o mare pasiune 
pentru el. A fost distribuit de cineaşti de primã 
mărime precum Luis Bufiuel (Tristana — 
1970), Marco Bellocchio (Marșul triumfal — 

Querelle 


'1976) Reiner Werner Fassbinder ) 


— 1982) sau M, Cacoyannis (Sweet Coun- 
try — 1987). În ultimul deceniu el s-a 
specializat, se pare, într-un fel de coproducții 
europene ca acest Mafie și biliard, unde 
deţine rolul unui campion de biliard care nu 
mai poate juca pentru că mafioți îi distrug 
degetele, dar îşi recâștigă demnitatea 
pregătind o tânără să-i preia locul în top. Nu 
e un titlu important în cariera sa, dar Franco 
Nero își reconfirmă talentul și siguranța. 


FRANCO NERO 


HELMUT BERGER 


Cu strângere de inimă l-am 


Ca inamic al lui Van Damme în Joc în 
doi, actorul cu faimă de bărbat fatal reapare 
după o perioadă de umbră a carierei sale. 
L-am regăsit în'formă atletică, dar într-un 
rol secundar, cum nu ne-am fi așteptat de 
la cel care a fost protagonatul unor filme 
de referință precum Anul dragonului 
(1985) de Michael Cimino, Nouă 
săptămâni şi jumătate (1986) de Adrian 
Lyne, Angel Heart (1987) de Alan Parker 
sau Orhideea sălbatică (1990) de Zalman 
King. leşirile de violență a căror victimă a 
fost partenera lui din ultima peliculă citată 
(devenită soţie), cochetăria cu boxul 
profesionist și problemele cu drogul sau 
alcoolul l-au făcut pe Rourke să-și piardă 
poziția de stea hollywoodiană de maximă 
strălucire. L-am mai revăzut în Johnny, 
băiat frumos (1992) un alt ۲0۱ care atestă 
declinul succesului său. Dar cum s-au mai 
revăzut reveniri la statutul de megastar, cine 
ştie...? 


JUDY DAVIS 


rit pe actorul de origine 
austriacă în coproducția italo-ve- 
no io ده‎ suflare. 
, êl a avut șansa 
de a'd îl in fiim de 
Luchino Visconti (Vrăjitoarele — 
1967), devenind unul dintre 
interpreții-fetiș ai marelui regizor. 
Acesta i-a oferit roluri principale 
în Amurgul zeilor (1969), 
Ludwig (1972) și Grup de 
familie în interior (1975). După 
ce impusese atât de strălucitor, 
cariera sa a cunoscut rapid panta 
descendentă și, cu mici excepții 
(ca Englezoaica romantică — 
1975 de Joseph Losey) el a jucat 
în filme de serie B și C în Italia, 
Anglia, Statele Unite. Rolul tatălui 
incestuos din Ultima suflare 
întăreşte impresia de „amurg al 
zeilor“ în cazul acestui actor atât 
A de aureolat de glorie altădată. 


Temperamentala actriță australiană nu și-a început cariera americană cu 
secundarul, dar savurosul rol al șetei cabinetului prezidențial în Puterea. A fost 
remarcată încă de la debutul în Cariera mea strălucitoare (1979) al regizoarei 
australiene Gillian Anderson, care s-a putut vedea și pe ecranele noastre. A jucat 
în seriale TV de succes, precum One Against the Wind, pentru care a și primit un 
| Glob de aur. Deși nu deține întotdeauna partituri de prim-plan, nu trece niciodată 
neobservată în filme semnate de regizori importanţi ca Woody Allen Alice (1990) 
sau Bărbaţi și neveste (1990); David Cronenberg (The Naked Lunch — 1991) sau 
Joe! Coen (Barton Fink — 1993). Puterea întregește această listă de pelicule 
importante în cariera sa. . E 


campioană şi junele scriitor care 
îi închiriază un apartament. Deși 
natura comercială a peliculei nu 
este escamotată, trebuie să 
recunoaștem însă că nu s-a re- 
curs la o distribuție de mâna a 
doua. Dimpotrivă: Franco Nero e 
încă un star al cinematografului 
italian, Imanol Arias al celui 
spaniol, iar foarte tânăra Ruth $ 
Gabriel e un idol al tinerilor 
spectatori din Spania. Măcar ÎN 
pentru ei merită văzut acest 

thriller european care se preface ۳ 
a fi american. ۱ 


Dana ۴ 

A) 
Rack-up © Producție: 
Italia-Spania, SURF Film SRL — 


Filmax Group, 1996 e Regia: 
Enrico Coletti e Imaginea: (62) 
Roberto Benvenutti e Cu: Franco 
Nero, Imanol Arias, Ruth Gabriel, 
Veronica Roman e Distribuit de: | O A 


Româniafilm 


Cappe e Regia și scenariul: John 
Bradshow e Imaginea: Ludek 
Bogner e Cu: Casey Siemaszko, 
Leslie Hope, Heather Locklear, 
Justin Louis, Nicholas Campbell, 
Ken Welsh e Distribuit de: 
Româniafilm 


Campion 
în_travesti 


ȘI BILIARD 


Mafie și bliard nu are prea mari 
pretenții și nu mimează intenţia 
de a depăși granițele unui action 
movie cu ţintă, comercială 
precisă. Acest lucru e atestat și 
de soluţia vorbitului în engleză 
în ciuda statutului de co-pro- 
ducţie europeană (Italia-Spa- 
nia). 

Pentru un film „fizic“, numărul 
urmăririlor și al scenelor cu bătăi 
nu e chiar impresionant și se 
rezumă la hărţuiala la care îi 
supune pe jucătorii profesioniști 
o bandă de tip mafiot care le 
dijmuiește câștigurile. Nu lipsește 
ingredientul sentimental, asigurat 
de idila dintre fata care se 
pregătește în secret să devină 


obosește, plictisește și, în cele din 
urmă, enervează. 


Irina COROIU 


VA ۳ 
The Big Slice e Producţie: 
S.U.A. — Nicolas Stiliadis și Syd 


cest film cu 

protagoniști 

care slujesc bi- 

liardul ca pe o 

artă ne aminteș- 

te stăruitor de 
S-a născut o stea (atât de 
versiunea W. Wellman din 1937, 
cât și de cea a lui George Cukor 
din 1954). Deși nu ne aflăm în 
lumea spectacolului, ci într-una 
interlopă, asistăm la sfârșitul de 
carieră al unui maestru (într-un 
sport-joc de noroc) care predă 
ștafeta celebrității unei discipline 
în vârstă de douăzeci de ani. 
Deși tânăra care va deveni 
campioană debutează în travesti 
și „profesorul“ său moare în fi- 
nal, se pot stabili multe analogii 
cu pelicula de care aminteam. 
Făcând aceste comparații, vom 
păstra tot timpul proporțiile căci 


Pulp. Fiction 
de doi bani 


LOVITURA! 


Toate bune şi frumoase, doar că 
umorul strict necesar nu se lasă 
defel acroșat în această goană 
după clișee fel de fel. 

Deși au fost anume aleși să 
amintească de un Billy Cristal sau 
Quentin Tarantino, băieţii sunt 
insipizi, mai ales când încearcă 
să-i evoce pe De Niro ori Peter 
Falk. 

Frumoase en detail, bruna şi 
blonda - partenere „de afaceri“ 
oneroase-amoroase, nu depă- 
șesc nici ele statutul de suro- 
gat. 

Permanenta senzaţie că s-a 
încercat o teribilă parodie de thriller 
retro, dar nu s-a reglat bine tirul 


rA 


© Ruth Gabriel -~ 


a 


“AM DAT 


ată un film ilustrând 
copios cum poate fi 
ratat un subiect „de 
milioane“! Căci cum 
altfel ar trebui apreciat 
pretextul nu nou, dar 
totdeauna ofertant al interferării 
celor două planuri ale ficţiunii și 
realității care hrănește din 

5 totdeauna arta, fie ea literatură ori 

II cinema. 

۳ Doi tineri condeieri urmăriţi de 
ghinion sunt propulsaţi de soartă - 
în plină aventură, odată cu mortul 

5 inopinat cu care se trezesc în 
mașină și care le dă ideea de a se 

z implica în ceea ce de obicei 
inventau, dar nu și trăiau. 

Experiențele „pe viu“ se succed 

W cu rapiditate, furnizându-le o 
prețioasă materie primă pentru 
noul lor roman ce va fi, bineînţeles, 

E un best-seller. 


— e e a 


își aruncă priviri dușmănoase. 
Privită ca un catalog de fantezii 
sado-masochiste, pelicula e destul 


incestuosul și degeneratul ei tată 
(Helmut Berger). După ce condam- 
natul iese din închisoare și 


Elucubraţii 


SUFLARE 


ULTIMA 


eea ce te lasă părintele criminal se spânzură, de împlinită. 

perplex la filmul uită de ei și se ocupă de o 7 

această copro- personajele, că au şi început fată care dă foc casei părintești și Andrei GORZO 
ducție Italia-Ve- manifestările inexplicabile: într-o fuge cu iubitul ei, de o altă fată care Z 

nezuela (vor- închisoare, un gardian sadic silește trăiește într-un menaj sadoma- he Last Cut e Producţie: 
bind în engleză) un deținut inocent.-să îi desprindă sochist cu un cârciumar pervers, ltalia-Venezuela, Surf Film — 


de o crimă și de o sumedenie de 
scene încinse, în care 6 6 
găsit vreo noimă. 

Filmul are o ambianţă toridă, 
cam ca un western spaghetti, și e 
plin de izbucniri de cruzime care 
par a se declanșa din senin. mas Aranno e Distribuit de: 
Personajele transpiră abundent și Româniafilm 


5 5 5 5 5 5 ۵ 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 6 N J J | 
15 


50960202, EUTO internation 
Film, 1996 e Regia: Marcello 
Avalone e Imaginea: Roberto 
Girmetti e Cu: John Savage, 
Helmut Berger, Sabrina 
LaLeggia, Veronica Roman, Tho- 


cu dinţii o gumă de mestecat lipită 
de talpa bocancului; deținutul 
(John Savage) bate un piron în 
tâmpla altui pușcăriaș — un viola- 
tor homosexual; în flashback-uri, 
nevinovatului i se arată soția sa 
(pentru moartea căreia a fost 
condamnat pe nedrept), ucisă de 


e faptul că nimic din ceea ce se 
petrece pe ecran nu are sens — nici 
acţiunile protagoniștilor (în general 
acţiuni vicioase), nici miza poveștii 
(teoretic oricărui thriller îi trebuie o 
miză), nici măcar cine e eroul și de 
ce. Nu apucăm să cunoaștem 


oamna și vagabondul (1955) e unul = 
و وم پیز‎ zar n animaţie E 
p ney în epoca sa 
de glorie. Multă lume consideră acest E 
film de 76 de minute, filmat în E 
CinemaScope, un clasic. Dovada e E 
relansarea lui în 1997, cu sunet Dolby adăugat. Povestea 
— idila dintre o cățelușă cocker spaniel și un câine JJ 
maidanez dar cu inimă de cavaler — e fermecătoare. Filmul S 
cuprinde un moment romantic într-adevăr luminos — o cină 
în doi, la lumina lunii, în spatele unui restaurant italian, J 
unde cheinerii cântă cu foc în timp ce trebăluiesc. E o më 
scenã plinã de vrajã şi de umor, care celebreazã cu ironie 
tradiția romantică, hollywoodiană. 

Din păcate, simțim lipsa unor personaje secundare E 
într-adevăr marcante — un King Louie, un Baloo sau o 
Cruela DeVill; şi nici unul dintre cântecele compuse de 
Peggy Lee și Sonny Burke nu نا‎ se lipește de suflet, ca 
Wanna Be Like You din Cartea junglei sau ca Every- 
body Wants to Be a Cat din Pisicile aristocrate. Dar J 
mă bucur că sentimentalismul (nelipsit la Disney) e E 
menținut la o distanță liniștitoare. in acest film, Disney 
nu exploatează spaimele copiilor, nu îi zguduie emotional. BF 
Copil fiind, am detestat Bambi, atunci când z 
căprioara-mamă e împuşcată. Văzând în 1994 The Lion 
King, una dintre cele mai recente producții Disney, am i 
gândit la fel despre secvența în care leul-rege moare și 5 
leușorul se cuibărește tremurând کنو‎ ۵ labele 
sale inerte, care nu-l mai pot apăra, în timp ce noaptea J 
cade și în savană se aud urlete de hiene. Nu e rău să gy 
incluzi într-un desen animat lucruri care să se adreseze 
sensibilităţii copilului. Dar e o cruzime să-l răvășești, să-l! 8 
faci să plângă, să foloseşti antropomorfismul ca să-i arăţi z 
că și mama lui, ca și mama lui Bambi, poate să-l lase 
singur. 


Andrei GORZO 2 
=] 
and the Tramp e Producţie: Disney, S.U.A., E 


Lady í isney, 
1955 e Regia: Hamilton Luske, Clyde Geronimi, Wilfred yy 
Kackson e Scenariul: Erdman Penner, Joe Rinaldi, 


Ralph Wright, Don DaGradi e Voci: Lee, Larry 
Roberts, Barbara Luddy e Distribuit de: Buena Vista/ 6 
Româniafilm m 


& Pierce Brosnan și Linda Hamilton 


j  Dante's Peak e Producție: Universal Pictures, 
A Pacific Western, S.U.A., 1995 e Regia: Roger 
Donaldson e Scenariul: Leslie Bohem e Cu: ă 
Pierce Brosnan, Linda Hamilton, Charles Hallahan, W 
Grant Heslov, Elizabeth Hoffman e Distribuit de: E 
Media Pictures Internațional 


Disney, aşa cum vă place 


ȘI VAGABONDUL 


„Îți mulțumesc, NASA!“ 


PEAK 


insinuează — cum se întâmplă în situații similare — 
neîncrederea și îndoiala, teama și ezitarea. Abia 
în ceasul al doisprezecelea, când simt cu toții 
pericolul iminent a! izbucnirii vulcanului, după ce 
muntele a făcut primele victime, locuitorii intră în 
alertă și încearcă să se salveze. Dar orășelul e pe 
marginea prăpastiei. Un fum ameninţător, de 
bombă atomică, acoperă cerul, cutremurele devin 
tot mai puternice, panica e generală: din acest punct 
de vedere, regizorul Roger Donaldson — care, se 
simte, s-a pregătit în mod special pentru o erupție 
de anvergură — reconstituie (cu ajutorul unor trucaje 
perfecționate) „realist“, fără anestezie, împrejurările 
dramatice ale situației create. Lava incandescentă, 
norii de cenușă, bolovanii, faliile seismice, apele 
acide și câte și mai câte devastează colțul de rai, îl 
reduc la tăcere, la neființă, îl transformă într-un 
morman de scrum. Eroii noștri, ei înșiși, par într-o 
situație fără ieșire, rămân într-o mină părăsită (patru 
și cu câinele cinci), și dacă NASA n-ar fi inventat 
un aparat de semnalizare providenţial, ar fi rămas 
și astăzi acolo. Dar tradiționalul happy-end nu se 
dezminte: orașul e o ruină, autostrăzile s-au 
sfărâmat ca biscuiţi, din case n-au rămas decât 
urme nedozabile, cenușa a acoperit totul, dar noua 
familie și câinele sunt salvați, totul se termină într-o 
fericire „generală”. Americanii știu bine lecţia 
patriotismului. Ei nu confundă, ca alţii, patriotismul 
cu incompetenja. lar istotia, ca şi prezentul, îi 
„confirmă“. Cât despre erupții, ele se ţin, se pare, 
lanț. Aţi auzit de Volcano? 


Călin CĂLIMAN 


! DOAMNA 


[حا ۸۱ 133 8 1 ,19 


DANTE'S 


u dragostea — se știe de când 
lumea — și cu vulcanii nu-i de 
glumit. Las la o parte ideea 
că vulcanii au pătruns, de 
multișor, în istoria cine- 
matografului, dacă ar fi să ne 
gândim doar la clasicul Stromboli sau la felurite 
filme japoneze în care taifunurile izbucnesc nu 
tocmai din întâmplare. Dar, mai ales de când s-a 


ca Dante's Peak. Ce este, de fapt, Dante's Peak? 


unui munte semeț, un orășel cochet și vesel, cu 
împrejurimi seducătoare, cu o primăriță 
asemănătoare, cu o viaţă tihnită și îndestulătoare, 
cu serbări ispititoare. Chiar de la începutul filmului, 
când stațiunea montană se pregătește pentru 
primirea unui premiu de frumusețe, simţi ritmurile 
tonice și prietenești în care-și desfășoară existența 
colțul de rai numit Dante's Peak. Numai că muntele 
din apropiere dă semne că ar fi un uriaș adormit. 
Un tânăr vulcanolog (Pierce Brosnan) simte 
primejdia, detectează în adâncul pământului 
mișcări avertizante, drept pentru care vine la „fața 
locului“ pentru a încerca — pe cât posibil — să evite 
catastrofa. Orăşelul are un primar — cum să-i spun? 
atipic (Linda Hamilton), și între cele două 
personaje principale ale intrigii se stabilește, încă 
de la primele secvenţe, o „punte“ afectivă care va 
conferi dramei un „côté“ sentimental. Numai că nu-i 
foarte ușor să convingi un orășel întreg să-și 
părăsească locuinţele și obiceiurile, în oameni se 


16 


ECRANUL DE ACASA 
Insomnii şi nostalgii 


& Ştefan lordache 
în Glissando 


Deşi a avut premiera în 1991, De ce 
trag clopotele Mitică? de Lucian 
Pintilie este tot o producție a anilor ‘80 
(1982) și, deși este o ecranizare a unei 
piese clasice de lon Luca Caragiale, 
„D-ale carnavalului“, i-a îngrozit pe 
cenzorii de atunci prin apăsatele sale 
accente grotești și mai ales prin 
vehementa critică a „miticismului“, 
sugerată de text și dusă la accente 
paroxistice pe ecran. Principiul 
caragialian „simț enorm și văz 
monstruos“ își găsește echivalentul în 
frapantele imagini ale peliculei (ceea ce 
se datorează și operatorului Florin 
Mihăilescu). 

Numai din aceste titluri din 
programul nocturn avem deja un 
eșantion reprezentativ de cinema 
românesc de mare valoare. S-ar putea 
ca celor foarte tineri să nu li se pară 
deloc curajoase aceste filme văzute de 
ei pentru prima oară, într-o perioadă 
de deplină libertate de exprimare. 
E imposibil însă ca ei să nu fi fost 
impresionați de incisivitatea obser- 
vaţiei, de pregnanţa vizuală, de 
calitatea (uneori de excepţie) a 
interpretării. Pentru fanii mai vechi ai 
acestor cineaști revederea, în alt con- 
text, a peliculelor amintite a fost o 
plăcere sau o decepție, după caz, dar 
în mod cert o vizionare pasionantă. Ea 
a întărit regretul multora că autorii 
amintiți aproape nu mai lucrează. Cred 
că nimeni nu a ajuns la concluzia că e 
mai bine ca statul să dea bani pentru 
producția cinematografică, dar s-o 
cenzureze! Pur și simplu ar trebui să-și 
aducă aminte când face bugete că 
există destui cineaști care au ceva de 
spus. Rău era când puterea acorda 
prea mare atenţie cineaștilor, dar rău 
e și atunci când îi ignoră. 


Dana DUMA 
17 


& Vladimir Juravle, Teodor Danetti, 
Cătălina Murgea și Claudiu Bleont în Concurs 


de supraviețuire într-o societate unde 
suspiciunea guvernează relațiile 
dintre oameni. Plină de momente 
antologice (vezi mai ales lungul plan 


Glissando a avut mari probleme cu 
cenzura și a trecut meteoric pe ecrane 
pentru a i se pierde rapid urma. 

Un alt film ale cărui conotaţii sub- 
versive au provocat mare agitație în 


E bine că ne reamintim, chiar şi 
după miezul nopții, 
de filmele româneşti de calitate. 
Ar fi bine să ne amintim și ziua. 
Tradiția acestora ar trebui continuată. 


secvenţă de la început) pelicula este 
una dintre cele mai elaborate plastic 
din filmografia autorului și înregis.- 
trează două debuturi importante: cel 
al actorului Claudiu Bleonţ (care avea 
să devină interpret-fetiș al regizorului) 
și cel al operatorului Vlad Păunescu. 


rândul activiştilor de partid care 
răspundeau de cultură este Concurs 
(1982) de Dan Pita. Aparent nevi- 
novata istorioară a unui concurs de 
orientare turistică se transformă într-o 
metaforă despre dezorientarea 
generală și despre lașitate ca soluție 


® Mircea Diaconu şi Mariana Mihut 


în De ce trag clopotele, Mitică? 


: ora la care mai toată lumea 
doarme, după miezul nopții, 
insomniacii care fixează comanda 
televizorului pe ProTv descoperă, o 
dată pe săptămână, un film românesc. 
Se prea poate ca unii s-o facă 
întâmplător, în căutarea unui „program 
interzis minorilor“ și să rămână însă 
privind aceste pelicule devenite 
exotice prin rara lor apariţie pe micile 
și pe marile ecrane. Alţii o fac în mod 
programatic: nostalgicii cinemato- 
grafului autohton care ne scriu la 
redacție despre cineaștii și actorii 
noștri din ce în ce mai rar prezenți în 
repertoriul sălilor de cinema. Aceștia 
au avut în ultima vreme plăcerea de a 
(re)vedea pelicule dintre cele mai 
importante realizate la sfârșitul anilor 
‘70 și începutul anilor ‘80. Oricât de 
mari au fost bătăliile cu cenzura și 
hărţuielile legate de salvarea unei 
secvențe sau a unei replici, aceasta a 
fost una dintre cele mai faste perioade 
ale cinematografului românesc. 


Acs de pildã, perioada în care 
a debutat Alexandru Tatos cu Mere 
roşii (1976), unul dintre regizorii cei mai 
obsedafi de naturaletea gesturilor şi 
dialogurilor și cei mai oripilați de 
festivism. Protagonistul său, Mircea 
Diaconu, nu e unul dintre acei eroi care 
au compromis noţiunea de „pozitiv“, 
exprimându-se în sloganuri, atât de 
adesea apăruţi pe ecran în acea vreme. 
Medicul altruist, limbut și incomod 
pentru carierişti este înrudit cu Mitică 
din Balanța (îl cheamă la fel și e 
zămislit tot de pana lui lon Băieșu) este 
unul dintre puţinele personaje di 
cinematograful românesc al vremii ca 
se împotrivea fățiș unor abuzuri ale 
sistemului. 

Împotriva conformismului de atunci 
se pronunţă și Proba de microfon 
(1979) de Mircea Daneliuc, țintă fiind 
una foarte periculoasă: televiziunea și 
mania acesteia de a fabrica „mo- 
dele de viață“. Așa-zișii „oameni 
cumsecade“ care se confesează în 
fața aparatului de filmat nu reușesc 
niciodată să aibă un ton sincer, vina 
fiind şi a reporteriţei care îi 
manipulează prin întrebările și 
sugestiile ei în sensul dorit. Numai 
Cursa al aceluiași Daneliuc mai critica 
la fel de incisiv duplicitatea și 
nesinceritatea reportajelor T.V. ale 
„epocii de aur“. Un alt film al autorului 
care a provocat agitație în „sferele 
înalte“ ale puterii, Glissando (1984) a 
putut fi văzut și el într-una din aceste 
nopți cinematografice de la ProTv. 
Ecranizare foarte liberă după nuvela 
„Omul din vis“ de Cezar Petrescu, 
pelicula glisează din realitate înspre 
oniric, făcând din povestea unui 
cartofor oripilat de lumina zilei o 
parabolă despre coșmarul cotidian al 
unei realități constrângătoare. Cum 
această realitate a fost identificată cu 
apăsătorul prezent al anilor ‘80, 


۱ 


„Nu-i nevoie 
de o sută de păsări... 
o lovitură de cioc în frunte, 
un soi de sinteză 
a înfruntării animal-om, și 
teroarea devine aproape 
palpabilă“. 
Hitchcock 


„Mulţi nu l-au iertat 
pe Hitchcock de 
a fi avut drept singur scop - 
mai ales în Păsările — 
să inspire teama. 
Este o emoție nobilă 
și tot nobil este să recunoști 
că ţi-a fost frică, 7 
dar și că ţi-a plăcut“. 


Truffaut 


de... 


E tw 


îi e frică 


ecuvântâtoare? 


King Kong"... 


mediul lui antediluvian. Inocenţa și generozita- 
tea lui o seduc pe frumoasa Fay Wray, adăpostită 
vremelnic în palma lui supradimensionată. 
Devastând metroul new-yorkez, cățărându-se în 
vârful lui Empire State Building, gorila este ucisă 
în cele din urmă de un modest avion bimotor (pri- 
mitiv pe lângă elicopterele sofisticate ce apar în 
remake-ul semnat de John Guillermin în 1976, 
cu Jessica Lange în rolul blondei Fay). Uriașul 


„Fratele nostru, 


| CERURI un strămoș cinematografic al 
necuvântătoarelor monstruoase, născut imediat 
după crahul bancar din 1929. Este vorba de 
King Kong, semnat de Ernest B. Schoedsack 
și Merian C. Cooper, rămas ca punct de reper în 
istoria cinematografului fantastic. In King Kong 
omul este vinovat de a fi dezrădăcinat colosul din 


© „...hrãnitã iarna, te va ataca mai târziu, încercând să-ţi ciugulească ochii“ 
(Timothy Dalton în Târfa regelui — r. Axel Conti) 


N 


e spune că animalele sunt, 
sau ar putea fi, cei mai 
buni prieteni ai omului. 
Dar, după ce cinemato- 
grafia (mai ales cea americană) ne-a 
invadat cu tot soiul de purtători fioroși 
de colți, gheare, venin, boturi uriașe care 
nu s-au dat în lături să atace oamenii, 
lăsând în urma lor mormane de cadavre, 
suntem tentaţi să ne îndoim că ce-am 
afirmat la început ar putea fi adevărat. 
Acest — să-i spunem - atac al 
necuvântătoarelor ar putea fi interpretat 
de unii ca un fel de revoltă împotriva 
celui care le-a supus, domesticit sau 
dresat. Alții susțin că ar fi vorba de o 
răzbunare la adresa celor care nu 
respectă legile naturii, vrând să se 
substituie - inconștient- Demiurgului. 
Oa treia categorie se întreabă dacă nu 
cumva Pământul ar fi fost mai frumos 
și mai liniștit fără prezența omului. 
Ce s-ar întâmpla dacă animalele - 
unele drăgălașe și aparent inotensive 
- ar declara cu adevărat război 
omenirii? Filmul a încercat un răspuns 
deloc liniștitor... a 


18 


Gângănii supraponderale — 
„parabolă a coșmarului roșu“ (Geena Davis) 


Invazia albinelor ucigașe 
(The Swarm — r. Irwin Allen) 


Teroare gârantată 


S. Alfred Hitchcock ne-a demonstrat 
însă că teama se poate naște nu numai la apa- 
riția monștrilor sau din neverosimil, ci din sim- 
pla realitate. Când a tăcut Păsările el a trans- 
format atmosfera de sfârșit de lume a povestirii 
lui Daphné du Maurier (și imposibil de redat ca 
atare pe ecran) în exerciţiu de tehnică narativă. 
„Din tot story-ul“ — spunea François Truffaut, ad- 
mirator fără rezerve al regizorului — „Hitchcock 
a reţinut doar păsările la malul mării atacând 
oamenii, apoi pe câmp, în oraș și chiar în case. 
Nici unul din filmele lui nu beneficiază de o 
asemenea progresie exemplară: pe măsură ce 
se derulează acţiunea, păsările devin din ce în 
ce mai negre, din ce în ce mai numeroase, din ce 
în ce mai rele“. Dar momentul cel mai terifiant al 
filmului este, după spusele lui Hitchcock însuși — 
atunci când un pescăruș, unul singur o atacă pe 
Tippi Hedren aflată în barcă. „N-a fost nevoie de 
o sută de păsări, una singură — aparent inofensivă 
- a fost suficientă pentru a ne revela instinctele 
ucigaşe ale speciei ei printr-o singură lovitură de 
cioc în frunte, un soi de sinteză a înfruntării 
animal-om.“ 

Teroarea devenea astfel parcă palpabilă. La 
fel se întâmplă însă și când este vorba despre 
așteptarea prelungită, terorizantă, mai înfricoșă- 
toare decât drama însăși: zburătoarele au luat în 
stăpânire locurile de atac (firele de înaltă tensiune, 
stâlpii, pomii), se grupează, sosesc din ce în ce 
mai multe, peisajul se înnegrește şi totul se 
transformă într-o halucinantă neliniște. 

Hitchcock avertizează asupra pericolului la- 
tent ce se ascunde în specia animală: „Do- 
mesticește un boa și tot el te va sugruma într-o 
bună zi, iar pițigoiul pe care-l vei hrăni toată iarna, 
până la urmă te va ataca, încercând să-ți ciu- 
gulească ochii“. 


primat emoţionează pentru că, spunea Guillermin 
„este fratele nostru cu blană, este dublura noastră 
psihanalitică, reprezentarea tuturor instinctelor 
pe care societatea ne obligă să le reprimăm în 
noi înșine“. Dar, dintre rudele lui King Kong, 50 de 
ani mai târziu, celebrele ouistiti - maimuţele de 
buzunar — vor deveni teribil de sângeroase în 
filmul lui George Romero, Monkeys Shines 
(1988). 


Răzbunarea 
gângăniilor 


Dı obicei nu acordãm prea mare atentie 
insectelor, ființe minuscule și neînsemnate. Le 
observăm doar când „atentează“ la confortul nos- 
tru, înțepându-ne sau făcându-se „stăpâne“ în 
bucătărie. Cei care reînvie însă teama ancestrală 
față de micile gângănii, sunt păianjenii. Ei inspiră 
dezgust la cea mai fugară apariție pe ecran, la cea 
mai mică mișcare a piciorușelor lor păroase. În nu- 
măr mare păianjenii pot genera o isterie colectivă 
ca în Arachnophobia (1990 — r. Frank Marshall) și 
Invazia (r. John Bud Cardos). In schimb, în Taran- 
tula (1955 — r. Jack Arnold) un singur reprezentant 
al lor era transformat de către un savant nebun într-un 
păianjen de dimensiuni uriașe 206 ۵ 
impresionante cantități de venin și lăsa în urmă 
schelete omenești ale căror oase fuseseră cură- 
fate de came cu verocitate. În 1975, Giant Spider 
Invasion (r. Bill Rebane) era un fel de urmare a 
Tarantulei, de astădată însă lumea fiind invadată 
(în urma unor experiențe nucleare) de numeroși 
păianjeni giganți, iar în 1977, Stuart R. Hagmann 
ne propunea Tarantulas: The Deadly Cargo, în 
care puteau fi văzuţi păianjeni ce luau în stăpâ- 
nire un ţinut, fiind aduși într-o încărcătură miste- 
rioasă. 

Au mai fost prezente pe ecran: furnicile car- 
nivore de talie normală (Phase IV -— r. Saul 
Bass, 1974), dar și în variantă de 4-5 metri, 
dimensiunea înspăimântând mai mult decât 
numărul lor (Monștrii atacă orașul - ۲ Gordon 
Douglas, 1954); gândacii a căror mușcătură este 
mortală (Insectele de foc — r. Jeannot Szwarc). 
Albinele sunt și ele bine „reprezentate“ în filme 
ca: The Savage Bees (r. Bruce Geller, 1976) — în 
zilele tradiționalului carnaval, New Orleans este 
terorizat de valuri de albine africane ucigașe; 
Terror Out of the Sky (r. Lee H. Katzin — 1978) — 
din nou New Orleans este atacat de albine, inva- 
zie prevestită de astădată de un pilot și doi 
cercetători. Trecem peste The Bees (r. Alfredo 
Zacharias, 1978), film cu buget redus şi calitate 
artistică asemănătoare și ne oprim puţin la The 
Swarm (r. Irwin Allen, 1978) în care de astădată 
întregul teritoriu al Statelor Unite este împânzit 
de roiuri de albine provenite din Africa de Sud. 
Filmul, în ciuda unei distribuții cu nume răsună- 
toare (Richard Chamberlain, Henry Fonda, Olivia 
de Havilland, Michael Caine, Richard Widmark) 
nu a putut fi salvat însă de la eșec. 

Putem completa „colecţia“ cu o... călugăriță 
(este vorba de insecta ce-și devorează masculul 
după ce se reproduce) în Răul țâșnit din tenebre 
(r. Edward Nathan Juran), un scorpion (Scor- 
pionul negru - r. Edward Ludwig) și un greiere 
ucigaș (Food of the Gods, 1976 - r. Bert |. Gor- 
don). Excepţie de la regulă face Noaptea viermi- 
lor uriași (r. Jeff Liebermann) — care deveniseră 
atât de simpatici spectatorilor de a Festivalul 
filmului fantastic de la Paris în 1976, încât în sală 
se puteau auzi strigăte de genul „Haideţi, viermi- 
șorilor, înainte!“ 

Toate aceste pelicule — în marea lor majoritate 
de serie B — au un sfârşit parcă tras la indigo: 
două-trei avioane ale forțelor aeriene americane 
aruncă în aer insectele distrugătoare cu ajutorul 
muniției de război. Atât de simplu încât ne 
întrebăm cum au reușit să înfricoșeze orașe 
întregi (în film) și destui spectatori (în sală). 

„Multe asemenea filme (mai ales, cele care 
aveau drept „eroi“ gângănii supraponderale) s-au 
vrut o parabolă a pericolului atomic sau a 
angoasei provocate de «coșmarul roșu» infiltrat 
în Statele Unite (vezi monstruoasele necu- 
vântătoare atacând liniștitele orășele americane)“, 
spunea scriitorul Stephen King. 


® Broaştele țestoase „ninja“ netolosite (încă) în filme horror 
(Testoasele Ninja Iil, r. Stuart Gillard) 


Hârjoana nevinovată în apele oceanului se poate 
transforma uneori într-o baie de sânge. Fălci al 
lui Steven Spielberg a impresionat o întreagă 
generație de vilegiaturiști, iar după premiera 
filmului s-a spus că nimeni nu va mai avea cu- 
rajul să intre în valuri. Oricum, succesul imens 
de care s-a bucurat rechinul lui Spielberg i-a 
convins pe producători să continue cu: Fălci 2 


= 


nu dresori 


provin din crescătorii particulare, de la circ, sau 
grădini zoologice şi sunt selecționate în primul rând 
în funcţie de predispoziția lor pentru dresaj. 

„Nu-mi place cuvântul dresaj“, declară Pierre 
Cadeac. „El implică un soi de supunere a animalului. 
Eu îl prefer pe cel de «educare». Și Pierre Cadeac 
este unul dintre cei mai căutaţi „educatori“. Să amintim 
de scenele cu vulpi din La putain du roi (Târfa 
regelui, regia Axel Conti, 1991), dresajul 
buli-terrier-ului din Baxter (r. Jerâme Boivin, 1985), 
bufnița din Milou en mai (Milou în mai — r. Louis 
Malle, 1990), câinii vagabonzi din Lacenaire (r. 
Francis Girod, 1991), vulturii și alte vietăţi din La 
forêt d'émeraude (Pădurea de smarald, regia John 
Boorman, 1985) și miile de muște „educate“ de el în 
rep) (Amantul, regia Jean-Jacques Annaud, 
1991). 

Durata Mducării variază de la câteva minute pe 
zi la cel mult două ore. Dresajul nu necesită o teh- 
nică specială, ci mai degrabă câteva secrete: un 
vultur va lucra pentru mâncare, un câine, din plă- 
cere. „Cu peștii, reptilele și insectele mă folosesc de 
cald și rece“, spune H.P. Jonnerstein. „De exemplu: 
ca să conving o reptilă să se furișeze sub fusta unei 
femei am inventat un sistem format dintr-o placă de 
metal răcit bine cu ajutorul unor săculețe conţinând 
cuburi de gheaţă sau încălzit prin intermediul unui 
aparat de uscat părul. Când e vorba de păianjeni — 
de cele mai multe ori sunt întrebuințaţi cei din mate- 
rial plastic — dar uneori, pentru prim-planuri, îi 
controlez «pe viu“ cu ajutorul unor fire de mătase 
aproape invizibile. Recunosc, este extrem de 
neplăcut pentru actrițe“. 

Acești dresori, educatori, instructori sau cum 
vreţi să-i numiţi, sunt, de obicei, repede uitaţi după 
derularea genericului, iar de recompense artis- 
tice, ce să mai vorbim. Ei nu renunţă însă să 
transforme pe ecran necuvântătoarele în adevă- 
rate personaje-bune sau rele — după cum o indică 
scenariul — spre încântarea sau groaza specta- 
torilor. E 


„Fălci“ în serie 


Na din mediul subacvatic nu 
lipsesc dintre vedetele filmelor de groază. 
Jacques Cousteau spunea că rechinii nu atacă 
oamenii. Pe ecrane se întâmplă însă cu totul altfel. 


Educatori, 


Pao sau personaje principale, necu- 
vântătoarele au beneficiat, în istoria filmului de un 
statut aparte. În fața camerei de filmat ele s-au 
comportat deseori ca adevărate vedete, dar nu sub 
îndrumarea regizorului, ci a unor „consilieri pe lângă 
industria audiovizualului“. Munca acestora este mai 
mult decât o profesie, este o artă. „Trebuie să trăiești 
alături de necuvântătoare ca să le poți înțelege“ 
spune dresorul Jean-Pierre Suchet. „Trebuie să știi 
cum să le trezești ceea ce unii numesc instinct, iar 
eu îl numesc sensibilitate. Când lucrezi cu animalele 
uiţi comportamentul sofisticat al semenilor noștri care 
duce adesea la relaţii dezastruoase. Majoritatea 
dresorilor care lucrează pe platoul de filmare au 
învăţat meseria din mers. Nu i-a școlit nimeni. 
Pasiunea și dragostea lor pentru animale sunt, de 
multe ori, rezultatul unei comuniuni pe care unii dintre 
ei au trăit-o din copilărie“. Un sentiment care, peste 
ani, a fost dublat de experienţă. 

De peste 45 de ani, Marcel Lesourd se ocupă 
cu dresarea animalelor sălbatice pentru filmări. De la 
ciobănescul german din La maison des dunes 
(1952) la pitonul din Miracul€ și cei două sute de 
șobolani înfometați din Mizerabilii, Lesourd a adunat 
o sumedenie de amintiri dintr-o „meserie de nebun 
în care nimic nu este așa cum ar trebui să fie“. Poate 
doar cicatricile care-i brăzdează mâinile și pieptul. 

Răbdare, sânge rece, fermitate şi blândeţe, 
acestea sunt calități indispensabile pentru oricine 
dorește să îmblânzească animalele. In orice situație 
dresorul trebuie să aibă ultimul cuvânt. Să știi să 
previi și să te temi. „La filmul lui Annaud, Ursul, (1985) 
a fost suficient un moment de neatenție și m-am ales 
cu trei coaste rupte și o cicatrice de toată frumusețea 
pe față“, spunea Jean-Pierre Suchet. 

Pe platoul de filmare este necesar ca instructorul 
să cunoască scenariul, să colaboreze cu întreaga 
echipă, să poată liniști actorii care au ca parteneri 
animalele, iar pe acestea să le obișnuiască din timp 
cu atmosfera de lucru. De cele mai multe ori animalele 


Atenție, 
câine rău! 


Ca același lucru se întâmplă și cu pa- 
trupedele. Să luăm de exemplu câinele, prieten 
fidel, jucărie vie a copiilor, paznic al caselor noastre. 
Dar, nu avem parte doar de eroici Rin Tin Tin, Won 
Ton Ton sau curajoasele Lassie. Într-o bună zi, adu- 
cem acasă pe Cujo, un Saint Bernard de încredere, 
pașnic, chiar puţin prostănac. El devine însă brusc 
feroce, nu golind butoiașul cu rom pe care-l poartă la 
gât, ci după ce a fost mușcat de un guzgan turbal. 
Din păcate adaptarea romanului lui Stephen King 
de către regizorul Lewis Teague (1983) a dus la apa- 
riția unui film mai mult neverosimil decât înspăi- 
mântător. 

Nu la fel se întâmplă cu Baxter (r. Jerome Boivin) 
una din rarele (şi reușitele) încercări în domeniul 
filmului de groază ale cineaștilor francezi. Baxter este 
un bull-terrier de culoare lăptoasă, care se adresează 
direct spectatorilor. El vrea să facă ordine în lumea 
oamenilor și începe cu bătrâna lui stăpână pe care 
încearcă să o ucidă. Urmează o tentativă de înecare 
a unui sugar. Teroarea canină se înverșunează în 
final împotriva unui puști pe care-l consideră mult 
mai rău decât el însuși. Dar cum câinii cei mai fioroşi 
sunt până la urmă și cei mai proşti, Baxter își va găsi 
sfârșitul pe un maidan. Imaginea lui însă se păstrează 
multă vreme în memoria spectatorilor. La apariţia în 
Statele Unite, Baxter a fost considerat de către New 
York Times ca unul din cele mai bune zece filme ale 
anului. 

Nu de același calibru sunt: Dogs (r. Burt 
Brinckerhoff — un profesor încearcă să afle de ce 
câinii din orășelul în care locuiește își atacă stăpânii); 
The Pack (r. Robert Clouse — locuitorii unei insule 
sunt terorizaţi de o haită de câini vagabonzi); 
Dracula’s Dog (r. Albert Band — titlul spune tot, e 
vorba de câinele celebrului personaj al lui Bram 
Stocker care ucide tot ce-i iese în cale). 


B Dresorul Marcel Lesourd 
și unul dintre „favoriţii săi“ 


„e 84 be 
*۶ ۰۱ > 


bs A 
HERI 


Un dușman feroce (Anaconda - r. Luis Llosa) 


Dar nouã din zece asemenea filme nu 
reuşesc sã captiveze atentia spectatorilor. 
Mai interesant ar fi dacă în timpul unor filmări 
la asemenea pelicule de serie B, drăguţele in- 
terprete principale ar deveni brusc cu adevărat 
fioroase... 


Doina STĂNESCU 


N-au fost încă „întrebuințate“: broaștele 
țestoase uriașe („uriașe“ și nu ninja), canarii — 
talie mare (amatorii își amintesc poate savurosul 
desen animat King Size Canari al lui Tex Avery) 
sau cangurii boxeri (pe care poate, îi vom vedea 
într-un Rocky VI). Şi ar fi posibil ca vreunui regizor 
să-i vină ideea să aducă pe ecran un Potop ver- 
siune science-fiction în care animalele să se 
răzvrătească împotriva bătrânului Noe... 


(r. Jeannot Swzarc - dramă cu și despre 
adolescenţi terorizați de rechini); Fălci 3 (r. Joe 
Alves — mult mai amuzant datorită scenariului 
scris de Richard Matheson și sistemului 3-D care 
permitea apariția rechinului în relief); Fălci 4 — 
Răzbunarea (r. Joseph Sargent, ultimul din se- 
rie). Au urmat alți câţiva realizatori de mai mică 
importanță care, atrași de popularitatea filmului lui 
Spielberg, s-au grăbit să încropească filme cu tot 
soiul de monștri marini. Astfel au apărut pe lângă 
rechini: o balenă ucigașă (Orca — r. Michael An- 
derson); pești mai mici, dar tot atât de feroci (Pi- 
ranhas ۲. Joe Dante) și o urmare a acestuia 
semnată de James Cameron. 

Alte „fălci“ au fost ale crocodililor: Incredibilul 
aligator (r. Lewis Teague), Crocodilul morţii (r. Tobe 
Hooper). 


52۷201 creează în 
laborator ființe monstruoase 
(Continentul oamenilor-pește, 
r. Sergio Martino) 


zoo-horror 


„King 
Kong 


D acă în adâncurile ocea- 
nului ne pândesc colții rechinilor, 


nici pe pământ lucrurile nu stau mai emotio- 
bine. Când William Girdler a realizat 
Grizzly, monstrul pădurii, ursul nează 
cel feroce era anunţat pe panourile 
publicitare: „Cei mai periculoși colţi pentru 
din lume“ (The most dangerous că 
jaws in land). 
Din lista animalelor sân- este 
geroase n-au-scăpat nici semenii 
blândului Babe: porci feroci în fratele 
Pigs (r. Marc Lawrence) și mistreți 
ucigași în Razorback (r. Russell nostru 
Mulcahy). cu blană, 
În ultimii ani tot mai multe dintre 
necuvântătoare seamănă teroa- dublura 


rea pe marele și micul ecran încât 

ești tentat să te întrebi dacă nu noastră 
cumva scenariștii unor asemenea psiha- 
filme nu lucrează jumătate de 


normă la vreo grădină zoologică nalitică“ 
de unde se inspiră. E suficient 

să trecem în revistă câteva din- Joh n 
tre animalele devenite eroi de z 7 
film horror: liliacul ucigaș din Guillermin 


Mușcătura (r. Arthur Willer), iepurii 

asasini din Night of the Lepus (r. William F. 
Claxton), șobolanii uriași plecaţi la vânătoare de 
oameni din The Rats (r. Robert Clouse), ferocele 
șarpe din Anaconda (r. Luis Llosa). Premiul cel 
mare i s-ar putea oferi realizatorului Bert J. Gor- 
don, pasionat de lăcuste în afara platoului, care 
în Deodată, monștrii, aduce de-a valma pe ecran 
șobolani mari cât un porc,.găini cât struţul și valuri 
de lăcuste. 


— Şi actoria este un fel de a pleda. 
Cum ai devenit actor? Ce magnette-a 
atras spre această - să-i zicem 
meserie? E o meserie? 

— Pentru mine nu e o meserie. E 
un fel de a trăi. De aceea și spun că 


nu pot să pierd teatrul decât dacă-mi- 


pierd viața. Dar găsesc în această exis- 
16018 a mea dimensiuni, orientări, ma- 
nifestări comune și altor... îndeletni- 
ciri. Ceva de medic, de învăţător, de 
călugăr, de saltimbanc... E ceva poe- 
tic în ea, dar și ceva pragmatic. E și 
dorință de putere. Multe! Am dorit 
actoria, dar nu pot spune de ce. A fost 
ca un freamăt. Un fior. Cred că a fost 
dragoste. Dragostea este energia care 
te poartă cel mai bine spre scopu- 
rile tale necunoscute. lar împlinirea ei, 
începutul „devenirii“ mele, s-a petre- 
cut în „laboratorul“ lui Cătălin Naum 
numit Teatrul „Podul“. Încă din liceu am 
jucat la „Podul“. Mult! Dar mai im- 
portant decât a juca era să te întâlnești 
cu ceilalți. Să fii cu ei. Să te mărturi- 
sești. Pe urmă a fost Institutul și 
întâlnirea, în ultimul an, cu Grigore 
Gonţa, un om cu un teatru al lui. Și el a 
adăugat la creșterea mea. La început 
de tot însă a fost domnul Constantin 
Ottescu, profesorul meu de matema- 
tică din licey, cu care am făcut două-trei 
brigăzi artistice. Am luat și un premiu 
la Cântarea României! Acolo m-a văzut 
Cătălin Naum. 

- Ce făceai când a apărut Puștiul 
din „Concurs“ în viața ta? 

— Repetam Hamlet la „Pod“ și în 
jurul meu toată lumea vuia: „Ce baftă! 
Să faci film cu Pia“! Știam. Dar eu 
repetam Hamlet, nu? Domnul Naum 
mi-a spus: „Du-te, nu rata șansa asta“! 
A hotărât pentru mine. Îi sunt recu- 
noscător și azi. Aveam o experienţă cu 
filmul — un rolișor în Fata morgana — 
din care nu ieșisem prea luminat, așa 
că la Concurs am venit „proaspăt“. 
Nu știam nimic. Unele le-am învățat 
pe parcurs, altele le-am făcut, pur 
și simplu, fără să le înțeleg. Le-am 
acceptat, ca să pot învăța. Am mers 
pe mâna regizorului. E! știa. E puţin 
ca în viață. Noi suntem aici pentru a 
învăţa de la alţii și pentru a ne desco- 
peri prin noi înșine și pentru a ne clădi. 
Orice lucru pe care îl faci, zi de zi, te 
poate crește sau te poate împuțina. 
Așa că marele rol e propria ta viață. 
La el trebuie lucrat. Rolurile de scenă 
sau film nu sunt decât oglindiri ale 
vieții tale de om. Așchii din „cioplirea 
la tine“. Un artist e viaţa lui. Brecht o 
spune foarte frumos: „Toate artele de 
pe lumea asta nu au ca scop decât 
împlinirea și înstrălucirea celei mai 
importante arte. Arta de a trăi“. Felul 
în care eu, acum, fac teatru sau film 
nu e decât o așchie dintr-un „unde am 
ajuns eu, cu mine, ca om.“ 

— Interesant ar fi de aflat și cum 
ai ajuns Mercutio și Mackie Siș pe 
scenă. Cum te-ai desprins de Puștiul 
din „Concurs“ şi de variantele lui din 
alte filme? Personaje pure, misterios- 
biajine, victime. A fost dorință? A 
fost nevoie? Întâmplafe hu cred că 
poate fi... 

— Nu. Poţi sări dintr-un tipar în- 
tâmplător, dar nu te poți ۰ 
Menţinerea e semnul că există în tine 
o acumulare. Dorinţa de a face alt- 
ceva am avut-o, sigur, dar nu mi-aș fi 


Portretul lunii 


î BLEON 


de Eva Sîrbu 


„Un artist e viata lui“ 


NUMAI 
BINE 


Alwe Bleee” — 


asăzică aici am 
ajuns. Trebuie să 
mă duc până la 
Budapesta dacă 
vreau și eu să-l 
mai văd pe Claudiu 
Bleont într-un film. „Portretul lunii“ 
cu actorul nostru în filmul lor — și 
alte asemenea floricele pe câmpiile 
unui început de interviu — mă gân- 
disem să-l brodez, după ce l-am văzut 
în filmul lui Arpâd Sopsits, „Omul 
misterios“, concurent în „Săptămâna 
filmului maghiar“. Rol principal pen- 
tru care, umbla vorba, i s-ar fi putut 
acorda Premiul de interpretare — 
dacă Regulamentul Festivalului ar 
fi permis. Sigur că vreau să aflu, 
înainte de orice, cum a ajuns e! în 
situația asta. Cum a ajuns să lu- 
creze cu unul din cei mai talentaţi 
regizori maghiari din generaţia 
tânără. 

— Simplu. Radu Nicoară se afla la 
Festivalul filmului de la New York cu 
Polul Sud în care eu aveam rolul prin- 
cipal; Sopsits, care era și el acolo, a 
văzut filmul și i-a spus lui Radu că 
i-ar plăcea să lucreze și el cu mine. 
Trece timp, el începe să lucreze la Omul 
misterios, 85 de actori dau probe 
pentru rolul principal, dar nu-și gă- 
sește interpretul. La îndemnul lui 
Radu Nicoară vede şi niște casete cu 
actori români și se oprește la mine, 
fără să facă legătura între actorul din 
Polul Sud și cel de pe casetă; vede 
și un catalog cu fotografii și tot la mine 
se oprește. Hotărâtor a fost sfatul lui 
Doru Mitran, operatorul filmului. Ușor 
nu era. Rol principal cu un actor care 
nu-ți vorbește limba... Nici mie nu mi-a 
fost ușor cu el la început, dar din 
alte motive. Eu venisem foarte disci- 
plinat, încărcat pe ideea de a face un 
lucru solid, riguros, construit pe cer- 
titudini, iar el era pornit pe a demonta 
orice planificare; pe ideea unui „lasă 
să se întâmple“! Eu tindeam spre 
lumină și clarificări, el naviga printre 
umbre într-o zonă crepusculară, de 
amurgiri. Experienţa asta eu o făcu- 
sem însă, cu Radu, la. Polui Sud. 
Exorcizasem starea. Cu Arpâd am 
mers doar mai departe în zonă. A fost 
o experiență bună. Pot spune că am 
pregătit multe lucruri în mine lucrând 
cu el. Numai abandonând experiența 
proprie te poți apropia cu adevărat de 
ceva încă necunoscut din tine. Te 
descoperi altfel. 

- 8۱60۳0۱. Ce fel de nume este? 
Pare nemţesc transcris în românește. 
De unde vii? De unde ţi se trage 
nevoia de rigoare, de claritate? 

— Eu vin de aici, din București. Tata 
era neamț. 5۷۵۵, stabilit în zona 
Sibiului. El era un Blântz. Românizat, 
după '45, a devenii Bleonţ. De la el 
am moștenit rigoarea, precizia. Am 
tăcut Liceul german, așa că educa- 
112 m-a „lucrat“ în aceeași direcţie. 
Tata a fost avocat și tată! lui de ase- 
menea. Bunicul dinspre mamă însă 
era preot la Ceptura, iar străbunicul 
a fost Arhimandrit. Am copilărit între 
Mănăstirea Cheia și Mănăstirea 
Dealu, dar și la Tismana și la Cioro- 
gâria, unde o mătușă din partea tatei 
era stareță. Port o moștenire dublă, 
dar din amândouă părţile sunt legat 
de pledoarie. Unii au pledat Dreptul 
roman, ceilalți Dreptul Divin. 


22 


dacă nu ştii o boabă ۰ 
Acum joc Mackie Siș și am ajuns 
aproape de Brecht-poetul. Unul din 
cei mai mari poeţi ai lumii, ne- 
dreptăţit, pentru că prea mult încăr- 
cat de politic, deturnat de la sen- 
sul lui primar, de fapt. El era un 
expresionist, vital, dar și tensionat, 
tezist, dar și deschis spre mister. O 
ființă paradoxală. Brecht vine din 
zona de căutări și frământări a înce- 
putului de secol. Am simțit în Mackie 
Siș pendularea asta între rigoarea 
germană și nebunia, bucuria cău- 
tărilor şi mi-a plăcut. Mi se potri- 
vește. Și eu pendulez între două zone 
şi-mi place că m-am născut aici, la 
confluenţa spaţiului Orient-Occident. 
Aici, la Porţile Orientului. Chiar îmi 
place! 

— Claudiu, ce nu-ţi place? Ce ai 
găsit, tot căutând în tine și nu ţi-a 
plăcut? 

— Orgoliui. Lipsa de atenţie. Su- 
perficialitatea. Absența treziei. Frica. 
Frica de necunoscutul momentu- 
lui prezent în care ţi se poate cere, 
repede, o soluție și tu nu o ai. Îmi 
ştiu defectele, le simt ca atare şi mă 
lupt cu ele. Uneori pot să le înving. 
Am mici momente de victorie asupra 
mea. Momentele în care pot recu- 
noaște că tot ce mi se întâmplă rău 
e din vina mea. Momente de de- 
blocare. Toate au fost victorii asupra 


‘mea. Le-am marcat, grafic, cu punct 


și virgulă, pentru că ele mi-au permis 
să spun: Da, pot să merg mai de- 
parte! Şi să văd cât mai pot să cresc, 
cât mai pot să parcurg în existența 
mea interioară! 

- Cea mai importantă desco- 
perire din ultimii ani de „creș- 
tere“? 

— Valoarea clipei. Am descoperit 
valoarea clipei. Andrei Şerban ne-a 
spus odată: „Vedeţi cum jucaţi în 
seara asta, că s-ar putea să fie 
ultimul spectacol!“. Ar trebui să jucăm 
ca și cum fiecare spectacol ar fi 
ultimul, așa cum ar trebui să trăim 
ca și cum fiecare zi ar fi ultima. Că- 
tre asta tind să mă îndrept. E gân- 
dul care mă hrănește. Dar există 
momente când cad în lucruri mă- 
runte, departe de gândul ăsta înalt. 
Și aerat. 

Patru ore a scotocit, febril, prin 
mulțimea de gânduri mai mari sau 
mai mici care îl locuiesc și cu care 
conviețuieşte. Le-a stârnit, s-a 
lăsat dus de ele, le-a prins, i-au 
scăpat, l-au prins, s-a confruntat, 
le-a completat, reformulat, lustruit, 
cizelat, apoi le-a pus deoparte ca 
să poată pleca în căutarea altora. 
Căutarea - o căutare lacomă - e 
spiridușui care nu-i dă pace fos- 
tului „Puşti“ din Concurs ajuns, 
în filmul lui Sopsits, un regizor 
pornit în căutarea unui „om mis- 
terios“ — în căutarea de sine, de 
fapt. Dar ce altceva face el în 
viața lui cea de toate zilele? Şi nu 
despre asta a vorbit patru ore? îi 
spun că n-o să încapă în spațiul 
rezervat unui interviu nici un sfert 
din câte mi-a spus. Trebuia să-i 
spun. 

— Nu contează! important e că 
m-am mărturisit. Clipa asta con- 
tează. a 


23 


așa?! Şi cum se leagă cu ce 
spui? 

— Mie publicul îmi este partener. 
Nu mă urc pe scenă pentru el, ci ca 
să mă întâlnesc cu el. Nu te urci pe 
scenă ca să te arăţi. Te urci, ca să 
te întâinești într-o seară anume, 
care e o clipă anume, unică. Te în- 
tâlnești cu un partener care azi se 
află în altă stare, și cu un text care 
azi vibrează altfel la partenerul tău, 


® Sã mori rãnit din dragoste 
06 5 


publicul, pentru că și el este altul. 
Te urci pe scenă să te întâinești cu 
Cehov, cu Brecht, cu Shakespeare, 
cu Goethe, să stai de vorbă cu ei 


© Flãcãri pe comori 


pe limba lor, indiferent în ce limbã 
joci tu. Am făcut turnee în lume, am 
jucat în limba noastră pentru un pu- 
blic care nu o cunoştea și am fost 
înțeleși. Limbajul artei este unul uni- 
versal. Andrei Şerban ne-a dovedit că 


درو ارم 9 


nu limba contează, ci limbajul. Când 
joci Cehov, tu stai de vorbă cu Cehov. 
Vibrezi, într-un moment, ca Trofimov 
îndrăgostit de Raneţkaia — Poldi 
Bălănuţă sau Ileana Stana ionescu 
și eşti alături de Ovidiu luliu Mol- 
dovan — Lopahin și ești, în momentul 
acela, un rus printre ruşi — chiar 


© Concurs 


mai valoroși decât cinci sute, acum 
zece ani, când oamenii veneau la 
teatru pentru că nu aveau altceva de 
făcut. Televizor, nu; filme, nu; pa- 


șaport, nu. Unde să se ducă?! Poate 
fi în sală un singur spectator. Joc 
pentru el. Odată, la Petroșani, am 
jucat pentru patru spectatori. Au 
vrut să anuleze spectacolul. Am 
zis: Nu! Dacă Dumnezeu e aici, 
printre cei patru spectatori? 


& Rochia albă de dantelă 


- Te-am auzit odată spunând, 
într-un interviu televizat, că nu te 
urci pe scenă pentru public. Cum 


& O vară de neuitat 


putut-o împlini fără o anume ex- 
perienţă de viaţă, fără un anume fel 
de trăire, care m-a rotunjit, m-a 
colorat, mi-a dat nuanțele în care mă 
văd acum. Am avut șansa de a lucra 
cu cei mai mari regizori de teatru şi 
film din ţara asta. Cu Liviu Ciulei şi 
Lucian Pintilie, cu Cătălina Buzoianu 
— încă din Institut — cu Andrei Șerban, 
și Dan Piţa, și Mircea Veroiu, cu Alexa 
Visarion și Grigore Gonţa. M-am 
îmbogăţit de ei și cu ei. Sunt îm- 
bogăţit de Beatrice (Beatrice Bleonț, 
sofia lui, n.m.) care a însemnat o 
influență importantă în viața mea. 
Existenţa ei alături de a mea mă 
transformă. Ea e regizor. Lucrează 
cu alte energii, împinsă de alte 
motivații și asta mi-a folosit enorm! 
Revoluţia m-a influenţat. Moartea 
tatălui meu. Singurătatea mamei. 
Totul contează. Totul te marchează, 
dacă ești deschis spre ceilalți. Dacă 
ești maleabil. Dispus „să iei forma 
vasului“. Dar asta cere o atenţie 
specială. O stare de veghe. O stare 
de trezie. Dacă aș fi întrebat ce caut 
eu pe lumea asta și în viaţă, aș 
spune: trezia. 

— Eu am rămas la „A lua forma 
vasului“. Asta presupune renun- 
tarea la propria formă. Adică la pro- 
pria imagine. Actorul este un 
îndrăgostit de imaginea lui. Cum 
să renunţe ia ea?! 

— Am trecut hopul ăsta, îl cunosc. 
Revoluţia m-a găsit — ca pe mulți alți 
colegi ai mei — un cineva. Jucam 
Torquato Tasso, jucam în „A 12-a 
noapte“, în „Caligula“, în „Fata din 
Andros“; aveam șapte ani de teatru 
la Petroșani, o experiență mare care 
m-a însemnat, m-a crescut, m-a for- 
mat, m-a împins, poate, dinspre Puş- 
tiul din Concurs spre Mackie Siș. 
Făcusem film, cu mari regizori, nu? 
Şi vine 1990, și vine Andrei Şerban 
să pună „O trilogie antică“ şi îmi 
propune Oreste. Mă duc la o re- 
petiție, văd Corul și-mi dau seama 
că acolo e de lucru. Acolo e greul. 
Și am intrat în Cor. Acela a fost 
momentul în care eu am înțeles că 
trebuie să șterg tot și să o iau de 
la zero. Dacă vreau să merg mai 
departe, să înaintez în lucrul cu și la 
mine. Munca în Cor mi-a deschis o 
cameră nouă în existența mea. M-a 
deschis spre acest timp... Există o 
vorbă frumoasă: „dacă vrei să cunoști 
o ţară, du-te în piaţă și la teatru“. În 
acel moment de după '89, noi, cu 
orgoliile noastre șifonate, am oglin- 
dit ce se întâmpla la nivelul țării. 
Fiecare și-a scos la iveală imaginea. 
Micul idol. Fiecare a trăit, măcar o 
clipă, tentația de a spune „Știţi voi 
cine sunt eu?“.Şi eu am avut mo- 
mente, acolo, în Cor când, înghesuit 
de tinerii mei colegi, îmi venea să 
strig: „Ei, mai ușor! Sunt eu cu voi aici, 
dar nu uitaţi că am jucat Torquato 
Tasso!“ Slava Domnului, mi-a trecut 
repede și sunt mulțumit că am apu- 
cat anii ăştia care m-au ajutat să 
pătrund mai adânc în mine, să lucrez 
acolo unde nici nu gândeam că ar mai 
fi de lucrat. Nu am deloc nostalgia 
vechilor timpuri, chiar dacă ele au 
fost bune pentru mine. Nu am nos- 
talgia sălilor pline de altădată. 
Cincizeci de spectatori, acum, pot fi 


0 
۱ 

E 
R 
C 
E 


i d i AP E N 
ARAA al îmi 
a 


f i 


EET EEE C 


Redescoperind 


cinematograful 


„DUEL SUB SOARE“ 


în care cariera lor depindea de acest lucru. Îndată 
ce îşi făcuseră un nume, fiecare dintre. aceste 
doamne dovedise că putea gândi și singură. Dacă 
Selznick ar fi putut face din Phyllis un star, știa că 
ea urma să-i aparţină întru totul. 

Savurând cu plăcerea jucătorului ia ruletă 
asumarea unuia dintre cele mai mari riscuri ale 
carierei sale, Selznick îi oferă acestei necunoscute 
un contract. li schimbă numele. Aranjează să 
urmeze cursuri complete nu numai de actorie, dans 
și dicţie, dar și de literatură engleză și arte 
frumoase. În 1944, Jennifer Jones era deja amanta 
lui Selznick. Ea obținuse, de asemenea, Oscarul 
de interpretare pentru primul ei rol important într-un 
film — Bernadette de Lourdes, o ţărăncuţă din 
Franța care are viziuni despre Fecioara Maria, în 
filmul The Song of Bernadette (Henry King — 
1943) — o poveste religioasă lungă și plicticoasă. 

Succesul a fost repetat în alte roluri de eroine 
fragile și cu priză la public — o fată americană 
obișnuită care se îndrăgostește de un soldat în 
Since You Went Away (John Cromwell, 1944), o 
amnezică în Love Letters (William Dieterle, 1945). 
Căsătoria ei cu Walker se destramă. Torturată de 
vinovăția situaţiei ei adulterine, Jones insistă ca 
Selznick să divorțeze de soția lui şi să se 
căsătorească cu ea. insă Selznick nu dorește acest 
lucru. lrene Selznick era fiica celui mai puternic om 
de la Hollywood, conducătorul M.G.M., Louis B. 
Mayer. Această situație melodramatică nu făcea 
decât să alimenteze şi mai mult obsesia pe care 
Selznick o avea față de Jones. Tot ce își dorea era 
un scenariu care să o prezinte pe femeia visurilor 
sale așa cum o vedea el — o Zeiţă a iubirii, sălbatică 
și senzuală. 

Selznick a fost entuziasmat când a dat peste 
romanul pasional al unui vechi prieten de-al său, 
scenaristul Niven Busch. Duel in the Sun (Duel 
sub soare) era povestea lui Pearl Chavez, o metisă 
frumoasă și temperamentală, ce trăiește în vestul 
sălbatic. Obligată să aleagă între cei doi fii ai unei 
familii bogate de pionieri americani, Pearl îl 
împușcă pe fratele cel rău, Lewt, și fuge cu cel pe 
care îl iubește cu adevărat, Jesse, fratele cel bun. 
În 1944, Busch se gândea deja la un film — având, 
ca o posibilă distribuție, pe John Wayne și Hedy 
Lamarr. Toate acestea se întâmplau, însă, înainte 
ca Selznick să fie decis că Duelul era vehicolul 
perfect pentru Jennifer Jones. 

Convins de faptul că Duel in the Sun trebuie 
să fie „o poveste cu un puternic filon erotic“, 
Selznick se opune prompt distribuirii lui John 
Wayne ca partener al lui Jones. Un adevărat erou, 
dar nici pe departe un sex symbol, John Wayne 
era exact opusul a ceea ce scenariul cerea“. Cine 
putea juca rolul întunecatului și periculosului Lewt 
McCanles, care o violează pe Pearl în hambar și 
ucide un rival ce se pune în calea satisfacerii 
plăcerilor sale? Dacă Jennifer Jones urma să 
renunțe la imaginea ei de fată modestă și rezervată 
pentru a juca „o sfântă care se transformă într-o 
sălbatică“, de ce nu s-ar întâmpla același lucru și 


„Un spectacol 
senzual și extravagant, 
atât de intens încât 
se transformă într-o 
parodie despre pasiune“. 


Pauline Kael 


; 
3 
3 


Pa mulți dintre fanii Epocii de Aur a 
Hollywood-ului (anii ‘30 și '40), cinematograful ar fi 
imposibil de imaginat fără Ingrid Bergman și Alfred 
Hitchcock, Katharine Hepburn și George Cukor — 
fără Fred Astaire, Gregory Peck sau King Kong. 
Însă multe din aceste nume au ajuns să fie 
cunoscute la Hollywood datorită unui singur om 
extraordinar. Fără a fi nici cel mai bogat, nici cel 
mai prolific, și nici cel mai puternic dintre 
producători, David O. Selznick i-a surclasat pe toți 
ceilalți prin dinamismul, îndrăzneala și creativitatea 
sa explozivă. 

De-a lungul unei cariere ce se întinde de la 
începutul anilor ‘20 până la începutul anilor '60, 
Selznick a fost posedat de două mari pasiuni. Prima 
dintre ele se numea Pe aripile vântului (1939) — 
film pe care l-a produs, o dramă a Războiului de 
secesiune american, şi care este încă, poate, cel 
mai popular din istoria Hollywoodului. Cea de-a 
doua era întruchipată de interesul său obsesiv 
pentru o actriţă vulnerabilă și lipsită de experienţă. 
În aventura lui de a o face „cel mai mare star al 
lumii“, Selznick și-a distrus cariera, și-a ruinat 
imperiul — distrugând-o, aproape, și pe ea. Numele 
ei era Jennifer Jones. 


s-au cunoscut în 1941, ea se numea‏ و 
Phyllis Isley. Si nu aducea nici pe de parte cu o‏ 
starletă hollywoodiană. Născută într-un mic orășel‏ 
din Oklahoma în 1919, Phyllis era o catolică‏ 
devotată, o fată timidă, nesofisticată. Era, de‏ 
asemenea, soția actorului Robert Walker și mama‏ 
a doi băieți. Mai jucase în două filme: New Frontier‏ 
un western cu un buget mic, avându-l pe‏ — )1939( 
John Wayne în distribuţie; și Dick Tracy's G-Men,‏ 
un serial produs în același an de către modestul‏ 
studio Republic. Interpretarea ei nu a atras atenția‏ 
nimănui.‏ 

„Era ca o pasăre mică, speriată“, își amintea 
secretara lui Selznick, Frances Inglis. „Tremura din 
cap până în picioare. Nu-mi puteam imagina cum 
cineva de vârsta ei, măritată și cu doi copii, putea 
să afișeze atâta nesiguranțăi. În timp ce dădea o 
probă, Phyllis a izbucnit în lacrimi și a părăsit în 
fugă biroul lui Selznick. Toată echipa a fost şocată 
de modul ei ciudat de a reacționa, de lipsa de 
experienţă și de evidenta fragilitate a sistemului ei 
nervos. Selznick, însă, a fost captivat de ochii ei 
luminoși, de părul ei de un negru intens și de aura 
de prospețime rămasă încă neatinsă. 

Mai mult decât atât, Phyllis avea aerul unei 
„descoperiri“ pe care Selznick o putea modela și 
domina cum dorea. Celelalte staruri pe care le 
crease — Vivien Leigh (Pe aripile vântului), Ingrid 

n (Intermezzo) și Joan Fontaine (Rebecca) 
- se lăsaseră conduse de el numai în momentele 


„Este sadism până la nivelul său cel mai profund. 
Este o simfonie barbară de pasiune și ură, 
ce se revarsă de pe un ecran pătat de sânge.“ 


Lloyd T. Binford - șef de cenzură 


CU DAVID O. SELZNICK 


a fi un maestru al turnărilor în decor natural și al 
efectelor vizuale grandioase. 

Pentru partea erotică a filmului Selznick a 
angajat „un consultant special de imagine“ — Josef 
von Sternberg. Spera că acesta va crea în jurul lui 
Jennifer Jones aceeași atmosferă erotică pe care 
o construise în jurul Marlenei Dietrich în Morocco 
sau Shanghai Express. Îi angajează pe 
compozitorul Dimitri Tiomkin pentru a scrie o „temă- 
orgasm“ specială, pentru scenele de dragoste. 
Partitura muzicală a filmului a iscat o mulţime de 
controverse. După ce a ascultat-o pentru prima 
oară, Selznick a remarcat dur — „Nu așa fac eu 
dragoste!“ Tiomkin îi replică impenetrabil — „Tu o 
faci în felul tău, eu în felul meu. Totuși, asta e 
muzica de orgasm!“ 

Odată cu începerea filmărilor, în 1945, muzica 
ajunge să fie una dintre cele mai mici probleme 
ale producției. Scenariul este rescris zilnic de 15 
scriitori. Bugetul filmului saltă brusc de la 2,8 la 6,5 
milioane dolari. Vidor abandonează filmările, 
lăsându-l pe Selznick să termine filmul. Două 
săptămâni mai târziu, lrene Selznick face public 
faptul că și-a părăsit soțul, primind felicitări de la 
soțiile celorlalți producători de la Hollywood. 
Jennifer Jason încearcă să se sinucidă cu o 
supradoză de barbiturice. 


premiera din 1946 a filmului Duel sub‏ سم 
soare, cronicarii sunt necruțători. Congresul‏ 
Statelor Unite atacă producția pentru imoralitate,‏ 
iar Arhiepiscopul Cantwell interzice credincioșilor‏ 
romano-catolici să-l! vadă. Filmul a fost un succes‏ 
de box-office în întreaga lume. Selznick, însă, își‏ 
folosise aproape toate resursele, aflându-se acum‏ 
în pragul colapsului financiar. Când în 1981 Duel‏ 
sub soare a fost declarat westernul cu cele mai‏ 
mari încasări al tuturor timpurilor, nimeni nu știa‏ 
exact dacă, de fapt, adusese vreun profit.‏ 

Selznick este nevoit să-și închidă studiourile, 
este abandonat de către toate starurile sale, mai 
putin de Jones, cu care se căsătorește în 1949. 
Toate filmele pe care le-au făcut împreună după 
aceea - A Portrait of Jennie (William Dieterle, 
1948), Gone to Earth (Michael Powell, 1950), A 
Farewell to Arms (Charles Vidor, 1957) — au fost 
eșecuri la box-office. Selznick moare în 1965. 
Jones se retrage din viața artistică. Acum este 
văduva extraordinar de bogată a industriașului 
Norton Simon, cu care s-a măritat în 1971. 

Duel sub soare a supraviețuit însă până astăzi. 
La fel de vulgar, baroc și extravagant ca și în 1946 
- şi la fel de atrăgător. Cel mai explicit film — din 
punct de vedere al scenelor erotice — produs la 
Hollywood în perioada Codului de Producție 
(legiferarea cenzurii, 1934-1967), el a fost o sursă 
de inspirație pentru tinerii regizori atrași de exces. 
In filmul lui Pedro Almodovar Matador (1986), doi 
criminali psihotici se îndrăgostesc în momentul în 
care privirile li se întâlnesc într-un cinematograf 
dubios din Madrid. Și care este filmul care i-a adus 
împreună? Duel sub soare și scena sa finală — o 
combinaţie orgiastică de Dragoste şi Moarte. 

David MELVILLE 


27 


a încercat să-l convingă pe Selznick ca Jones 
şi Peck să nu se sărute pe buze în momentul 
morții lor. 

Alegerea ciudată a fost King Vidor ca regizor 
pentru Duel in the Sun. Un veteran a cărui carieră 
începuse în zilele filmului mut (şi includea de acum 
clasicele filme The Big Parade, La Bohème, The 
Crowd și Our Daily Bread), Vidor era un membru 
al Bisericii Scientiste care își dorea =— după cum 
spunea el — „să folosească ecranul pentru a 
transmite mesaje de speranţă și încredere“. 
Devenise faimos pentru filme care preamăreau 
virtutea morală și spiritul pionierilor americani. 
Dorindu-și cu disperare să facă un film care să 
rivalizeze cu Pe aripile vântului, Selznick îl 
angajează pe Vidor deoarece acesta se dovedise 


cu actorul principal! masculin? Selznick a distribuit 
în acest rol ultima sa descoperire masculină, 
Gregory Peck — cel care devenise cunoscut 
publicului ca misionarul romano-catolic din The 
Keys of Kingdom (John Stahl, 1944). 

Dar inovațiile lui Selznick nu s-au oprit aici. În 
loc să păstreze „happy endingul“ din scenariu, el 
decide că „dragostea nebună" dintre Pearl și Lewt 
să devină forța motoare a filmului. in scena finală 
din deșert, cei doi îndrăgostiți damnaţi descarcă 
fiecare o ploaie de gloanţe, pentru ca apoi să 
moară unul în brațele celuilalt — înecaţi într-o baie 
de sânge, pe fundalul unui fantastic apus de soare 
Tehnicolor. Oripilată, Liga Catolică pentru Buna 
Cuviinţă a trimis un preot pentru a viziona filmul și 


În All Creatures Great and Small (1974, r. 
Claude Whatham) e un excentric veterinar, în 
celebrul A Bridges Too Far / Un pod prea 
îndepărtat (1976, r. Richard Attenborough) ia 
parte la dezastrul armat din '44 evocat de 
Cornelius Ryan în cartea sa. În Audrey Rose 
(1976, r. Robert Wise) interpretează un părinte 
obsedat de reîncarnarea fiicei, iar în Interna- 
tional Velvet (1976, r. Bryan Forbes) e implicat 
în sequel-ul hipic. Tot Attenborough îl distribuie 
în Magie (1978) pe post de dement magi- 
cian ventrilog. Întâlnirea cu David Lynch în The 
Elephant Man (1980) îi oferă ipostaza de medic 
eminent la început de secol. Simultan filmează 
A Change of Season (r. Richard Lang) — o 
comedie nereușită și The Hunchback of Notre 
Dame (r. Michael Tuchner), după Hugo. Revolta 
de pe Bounty (1984, r. Roger Donaldson) îl 
găsește căpitan, pe câtă vreme în Guilty Con- 


OPKIN 


Datorită lui ajunge să fie admis la școala de 
teatru din Cardiff și apoi să joace pe scene 
londoneze. Sunt ani în care se fortifică, dar se 
şi înrăiește şi începe să-și înece amarul în 
băutură, devenind foarte irascibil. Ceea ce l-a 
determinat pe Laurence Olivier să-i prezică: 
„O să ajungi ca Richard Burton să faci filme 
proaste şi să te îmbeți ca un porc!“ 

În 1968 abandonează teatrul și pleacă la 
Hollywood unde face un debut remarcabil cu 
Richard | în The Lion in Winter / Leul în iarnă 
(r. Anthony Harvey), dar apoi navighează în 
derivă. După The Looking Glass War (1969 r. 
Frank R. Pierson) — o dramă politică, proastă 


„Niciodată nu mă voi lăsa torturat de regizori. 
Le refuz sfaturile, cu excepția indicaţiilor de platou. 
Dacă îmi dau ordine, întrerup lucrul!“ 


science (1985, r. David Green) este un 
judecător în dispută cu alter ego-ul său. 
Comedia A Chorus of Dissapproval (1988, r. 
Michael Winner) îl transformă în directorul unei 
trupe de amatori, iar The Desperate Hours 
(1989, r. Michael Cimino) într-un soț nefericit. 
La această listă filmogratică se adaugă cam tot 
atâtea, dacă nu chiar mai multe roluri la 
televiziune (Cehov, Tolstoi etc.) și câteva creații 
scenice printre care „Regele Lear“, „Antoniu și 
Cleopatra“ la Teatrul Naţional londonez, dând 
impresia unui parcurs normal. 


ecranizare a unui best seller de John Le Carré; 
o partitură shakespeariană în Hamletul lui 
Tonny Richardson și apoi un film de aventuri 
When Eight Belis Tall (1971, r. Etienne Perier) 
în care interpretează un erou dezagreabil, cum 
antipatic este şi personajul ibsenian din A 5 
House (1973, r. Patrick Garland). În Q B VII 
(1974, r. Tom Gries) cu un doctor polonez 
expatriat, își începe seria de personaje-medici. 
incearcă și melodrama, The Girl From 
Petrovka (1974, r. Robert Ellis Miller) și 
thriller-ul, Juggernaut (1974, r. Richard Lester). 


m văzut cum se nasc 

staruri şi cum dispar. 

Nu-mi fac nici un fel de 

iluzii în ceea ce mă 

priveşte. Pentru moment 

» sunt foarte solicitat și am 

o mulțime de admiratori. E bine să fii în grațiile 

industriașilor filmului și ale opiniei publice. Dar 

eu știu ce înseamnă gustul gloriei trecătoare. 

Luna viitoare vântul va bate în altă direcție. lar 

eu mă voi scula dimineaţa același bătrân 
plicticos care am fost totdeauna.“ 

Sunt reflecții extrem de lucide, justificate de 
faptul că pentru Anthony Hopkins consacrarea 
a venit când nu se mai aștepta, când se 
resemnase că va sfârși ca un onorabil actor de 
teatru și atât, deși avea deja o carieră pe scenă, 
pe marele și pe micul ecran, atunci când 
Silence of the Lambs / Tăcerea mieilor (1990, 
r. Jonathan Demme) l-a propulsat în top, 
dobândindu-i un Oscar și lăsându-l să devoreze 
roluri și să fie devorat de mass media! 

Anthony Hopkins a avut din copilărie o viață 
frământată. S-a născut în 1937 la Port Talbot, 
în sudul Ţării Galilor, în familia unui brutar, ca 
fiu unic, plăpând și sfios, chinuit de singurătate: 
„Aveam impresia că trăiesc pe o insulă 
îndepărtată și că privesc lumea prin binoclu.“ 
Prin ceața și ploaia neîntreruptă îi apărea 
câteodată ca un miraj silueta lui Richard Bur- 
ton — originar din regiune - la volanul 
strălucitorului său Jaguar. Admiraţia pentru 
reușita lui Burton i-a determinat destinul. 


28 


a devenit profesor universitar very British ce-şi 
uită de celibat corespondând cu o poetesă de 
peste ocean, în vreme ce The Road to Welville 
(1994, r. Alan Parker) l-a purtat la început de 
secol către faimosul inventator de corn-flakes, 
regizorul apreciind că: „Amuzant cu Hopkins e 
că totdeauna a jucat introvertiţi, fără ca el să 
fie așa. E plin de veselia, mult mai aproape 
decât s-ar crede de acest dr. Kellogg! Un 
personaj de farsă groasă, teribilă, terapeutică.“ 
Nu este acesta primul personaj real căruia i-a 
recreat chipul cu un formidabil efort de 
transfigurare, începând cu Richard Inimă de 
Leu, Yitzhak Rabin (Victory at Entebbe, 1976, 
r. Marvin J. Chomsky); Adolf Hitler în The Bun- 
ker (1981, r. George Schaefer); Benito 


Actorul recalcitrant de odinioară a devenit 
azi o personalitate echilibrată, foarte cerebrală 
care pretinde că face meseria aceasta pentru 
bani şi pe tot timpul filmărilor nu se gândește 
decât cum se va întoarce acasă: „Mi-am 
petrecut jumătate de viaţă jucând nevrotici sau 
nebuni de-a dreptul și m-am cam săturat. Totuși 
mi-ar place să mai fiu o dată Hannibal Lecter și 
l-aș aștepta oricât pe Thom Harris (autorul 
romanelor inspiratoare) să-și termine povestea 
cu toate că-i un scriitor lent...“ i 

Hopkins e conștient că nu poate răspunde 
tuturor solicitărilor: „Încerc să aleg cât pot mai 
bine. Dar uneori greșesc. De obicei, însă, caut 
din orice să am un profit chiar dacă e vorba doar 
să călătoresc. De exemplu, agentul meu englez 


„Mi-am petrecut jumătate din viață 
jucând nevrotici sau nebuni de-a dreptul și m-am cam săturat. 
Totuși mi-ar place să mai fiu o dată Hannibal Lecter“. 


Mussollini (The Decline and Fall of ۱۱ Duce, 
1985, r. Alberto Negrin) ca să culmineze cu 
Nixon (1995, r. Oliver Stone) despre care 
Hopkins crede că „motivele care l-au condus 
la Casa Albă sunt aceleași care i-au provocat 
și căderea“. Acest rol, considerat de el însuși 
„O sfidare, atât pe plan profesional cât și per- 
sonal“ i-a impus o compoziție uimitoare: 
maxilarele i-au devenit pătrate, gesturile 
neîndemânatice, limba ascuţită și capul i-a intrat 
între umeri. 

Cu atât mai spectaculoasă este meta- 
morfozarea sa în Picasso (1996, r. James Ivory) 
unde se poate spune că a împrumutat „capul“ 
maestrului sexagenar, cu expresia deopotrivă 
infantilă și sadică. De altfel despre Anthony 
Hopkins s-a spus că e un fidel cameleon al lui 
Ivory (pe care-l apreciază pentru că-i... bine 
crescut!), care regizor l-a „văzut“ în posturi mai 
mult sau mai puțin diferite: glacialul patriarh din 
Howards End (1991) și austerul majordom din 
The Remains of the Day / Rămășițele zilei 
(1993). : 

Anul în curs l-a antrenat în alte aventuri, 
printre care Amistad, epopeea unei revolte a 
sclavilor în 1839 la bordul unui vas spaniol, în 
regia lui Steven Spielberg care produce și o 
nouă versiune The Mask of Zorro (r. Martin 
Campbell), fiim pe care Hopkins l-a terminat 
pentru a începe în iunie Meer Joe Black 
(r. Martin Brest), în timp ce-și dispută cu De Niro 
şi Sean Connery personajul inspectorului Javert 
în Mizerabilii lui Bille August. 

„Old Blue Eyes“, cum singur s-a poreclit, 
câteodată și visează: „Mi-ar place să regizez 
eu însumi un film. Poate chiar în velșă, cine 
ştie...“ 

Într-adevăr e un deziderat cu șanse de 
reușită. Pentru că în teatru a semnat deja 


. direcția de scenă a unui memorabil spectacol 


cu piesa lui Peter Shaffer „Equus“ la Hunting- 
ton Hartford Theatre din Los Angeles (la doi ani 
după ce în 1975 interpretase pe Broadway 
personajul psihiatrului pe care pe ecran l-a jucat 
Burton!). lar faptul că a cutreierat lumea nu l-a 
făcut să uite meleagurile natale: “Sunt mândru 
de obârșia mea și e o onoare pentru mine să 
vorbesc de țara mea oriunde și oricând. Am fost 
cândva chiar şi la Cannes în mod special ca să 
promovez cinematografia ۷۵۱56 

Irina COROIU 


29 


n-a fost de acord să fac Freejack (1992, r. Geoff 
Murphy), dar eu am considerat că-i un film 
trăznit, aveam doar câteva zile de filmare și 
m-am dus cu bucurie să-l întâlnesc pe Mick 
Jagger!“ Astfel se face că și după '90 filmografia 
sa este destul de contrariantă. One Man's War 
(1991, r. Sergio Toledo) despre corupția guver- 
namentală în Paraguay i-a propus un doctor 
mândru și încăpățânat; Spotwood (1991, r. 
Mark Joffe) l-a transportat tocmai în Australia 
pentru o comedie în stilul anilor '40; în Chaplin 
(1992, r. Richard Attenborought) a luat parte la 
evocarea marelui cineast; Bram Stoker's 
Dracula (1992, r. Francis Ford Coppola) l-a 
confruntat cu un vânător de vampiri, iar în 
Shadowlands (1993, r. Richard Attenborough) 


Dar începând cu anii ۰70 viața sa particulară 
e foarte agitată: se scufundă în tequila, se 
însoară, are o fiică, divorțează cu tămbălău, 
trece la baptiști, vorbeşte la stele și se 
hărţuiește cu regizorii: „Niciodată nu mă voi lăsa 
torturat de regizori“ declara el. „Le refuz sfaturile, 
cu excepția indicațiilor de platou. Dacă îmi dau 
ordine, întrerup lucrul. Se căsătorește a doua 
oară și urmează o cură de dezintoxicare la 
«Alcoolicii anonimi». Se retrage în Anglia... 

Și dintr-odată un rol — psihiatrul psihopat di- 
rector de conștiință antropofag cu simţ al 
umorului şi maniere exemplare: „Hannibal 
Lecter 2 reprezentat o șansă nesperată pentru 
mine. Am fost acaparat de personaj. Intreaga 
existență mi-a fost bulversată. De când am citit 
prima oară scenariul mi s-a părut că acest 
individ e o încrucișare între Truman Capote, 
Katharine Hepburn și Hal, computerul din 
Odiseea spațială 2001. De asta l-am și 
conceput ca pe o mașină perfectă, o mașină 
de ucis. Autocontrolându-se și supraveghindu-i 
și pe ceilalţi, căci are un teribil apetit, — la propriu 
și la figurat — pentru oameni. Desigur, e o 
personificare a Diavolului. Totdeauna mi l-am 
imaginat pe Diavol ca pe cineva spiritual și 
înțelept, fermecător, seducător chiar până la 
moarte.“ 

í Această creație la limita echivocului, redând 
și provocând frustrări reprimate și infime vibrații 
sufletești, -l-a redescoperit ca pe un actor de 
mare clasă. El însă declară: „A fi actor înseamnă 
a simula. Evit la maximum să-mi complic viața. 
Pur şi simplu învăţ textul și răspund prezent la 
cameră. Pentru mine intelectul e inamicul 
numărul 1. Esenţial e să fii atent la intuiție pentru 
ca să laşi frâu liber inspiraţiei, permițându-i 
personajului să te ia în posesie. E o experiență 
«zen». Secretul: cu cât ești mai puţin crispat, 
cu atât joci mai bine!“ 


3 & Cu Emma Thompson în Howards End 


Notre Dame. Este vorba despre 
un film cu actori unde îl are ca 
partener pe Richard Harris. „Nu 
mă deranjează să joc în pelicule 
comerciale produse de mari 
studiouri“ declară noua vedetă, 
adăugând însă: „Dar, ceea ce îmi 
doresc cel mai mult este să am 
libertatea de a alege. Nu vreau să 
devin sclava sistemului de la Hol- 
lywood și n-am venit aici pentru 
bani“. 

Dorinţa de a rămâne o femeie 
și o actriță liberă a făcut-o să se 
retragă, încet-încet, din ipostaza 
de muză a lui Robert Rodriguez 
(care a mai distribuit-o în afară de 
Desperado și de From Dusk till 
Down și în scheciul său din Patru 
camere). „Devenise cam posesiv 
și ar fi dorit să lucrez numai 
pentru el. A ajuns chiar să-mi 
ceară să nu mai dau probe cu alți 
regizori. Imi aduc aminte că în 
timp ce fiimam Desperado mi-a 
spus că vrea să devin pentru el o 
muză, așa ca Victoria Abril pentru 
Almodóvar“. Această decizie a 
Salmei Hayek de a nu se lăsa 
„modelată“ de un singur cineast 
e semnul unei voințe pe care 
n-am fi bănuit-o. Privirile catifelate 
ale vedetei exotice ocultează o 
luciditate de la care putem 
aștepta mari surprize. Oricum, 
vedeta se impune printre frumu- 
sețile standardizate ale Holly- 
woodului, și nu numai prin 
„savoarea latină“. 


Dana DUMA 


m az 


Sã joc în pelicule 


comerciale 


produse de marile 


studiouri, 
dar ceea ce 
îmi doresc 


cel mai mult este 
sã am libertetea 


۱ de a alege“. 


Nevoia de a demonstra că 
poate interpreta și în alt registru 
a făcut-o să caute și altfel de 
partituri ca aceea, de mai mică 
întindere, din Fled (Vii și morţi) 
sau ca cea, mult mai romantică, 
din Graba strică treaba. S-a 
îndrăgostit de rolul frumoasei 
mexicane care schimbă optica 
unui yankeu pragmatic asupra 
căsătoriei cu trei ani înainte ca 
filmul să intre în producţie. Pentru 
ea a fost o ocazie de a demonstra 
că „în Statele Unite oamenii nu 
înțeleg că te porţi confrunta cu 
viața în mod spontan și fără 
tabu-uri“. 

Căldura privirii او‎ ۵ 
gesturilor ei afectuoase au 
recomandat-o și pentru perso- 
najul pe care îl interpretează în 
Breaking Up, adaptare a unui 
roman care vorbeşte (ca şi Graba 
strică treaba), despre ezitarea 
tinerilor americani ai anilor ‘90 de 
a se angaja sentimental. Salma 
recunoaște că e o pasională și 
crede că „nu trebuie să încerci să 
controlezi totul în dragoste, pentru 
că aceasta e ceva imprevizibil și 
visceral“. 

Aspectul său exotic a fost 
motivul distribuirii sale în rolul 
Esmeraldei din recent filmata 
adaptare după Cocoșatul de la 


engleză, a obținut roluri în: 


serialele TV (Sindbad sau Dream 
On) dar și într-o peliculă bine 
primită de critică, Mi vida loca de 
Allison Anders. Începuturile 
modeste la Hollywood au fost 
compensate de continuarea 
colaborării cu regizori mexicani de 
primă mărime, ca de exemplu 
Jorge Fons care a distribuit-o în 
Aleea miracolelor, fiim premiat în 
1995 la festivaluri importante, ca 
cel de la Berlin și de la Valladolid. 

În același an ea a făcut și pasul 
decisiv în cariera sa americană, 
jucând în Desperado de Robert 
Rodriguez, tânărul regizor foarte 
bine cotat (după debutul cu El 
Mariachi) și cu opțiuni stilistice 
care îl aseamănă lui Quentin 
Tarantino. Pelicula sa de o 
violenţă ironică i-a transformat şi 
pe Banderas și pe Salma Hayek 
în sex-symbol-uri. Această ima- 
gine a actriței a fost exploatată de 
cineast şi în From Dusk till 
Down, unde, într-o secvență 
șocantă, o pune să facă strip- 
tease folosind ca recuzită un 
șarpe boa. Pentru tânăra inter- 
pretă n-a fost ușor să se des- 
prindă de acest „stigmat sexy“. Ea 
declară: „E drept că am accent 
mexican, dar asta nu înseamnă 
că sunt o vampiră latină“. 


pariția ei, 
alături de An- 
tonio Ban- 
deras, în Des- 
perado, are 
pentru cine- 
matograful american semnificația 
renașterii unei tradiții. Dacă 
partenerul ei a fost declarat noul 
latin lover al Hol ului sau 
„noul Valentino“, actrița de o 
senzualitate ardentă este o 
versiune modernă a femeii 
exotice întruchipată cu decenii 
înainte de Rita Moreno, Dolores 
del Rio sau Maria Felix. Regizorul 
Robert Rodriguez, căruia Salma 
Hayek îi datorează cariera 
americană, a mai distribuit-o şi în 
peliculele sale următoare, trans- 
formând-o în muza sa. 

Cum a ajuns această tânără 
mexicană una dintre cele mai 
adorate vedete hollywoodiene? 
Ca și alte staruri de cinema a fost 
remarcată la început pe micul 
ecran. Succesul enorm al unui se- 
rial produs în Mexic, Terasa, și 
ecoul său în rândul milioanelor de 


cetățeni americani hispanofoni au : 


impus numele Salmei Hayek 
atenţiei producătorilor din Statele 
Unite. Ea a trecut granița, s-a 
instalat la Los Angeles şi după ce 
a făcut cursuri intensive de limba 


30 


SOUNDTRACK 


Până atunci să ne întoarcem la voi, cei care ne-aţi scris: 

Ciprian Roșca - Timișoara — mă bucur că te-ai lămurit cu 
Cocoșatul..., promit să aflu ce piesă Cranberries se cântă pe genericul 
de la Devil's Own — cum aflu, te anunţ. Promit că va fi curând. 

Marin Cârcel — Tg. Ocna — mă bucur sincer că-ţi place muzica de 
film, uneori ea face mai mult decât pelicula în sine. Nu cred că există un 
loc unde să poţi cumpăra (din România) CD-uri cu coloane sonore, dar 
fii cu ochii pe noi, o să ai multe surprize plăcute. 

lată și topul din ediția prezentă: 

1. Brian Adams — Everything | do | do it for you — Robin Hood 
2. Adam Clayton & Larry Mullen Jr. — Mission Imposible 

3. The Doors — Light my Fire — The Doors 

4. Joe Cocker — You can Leave your hat on — 9 1/2 week 

5. Wet Wet Wet — Love is all around — Four weddings & a funeral 
6. R. Kelly — Gotham City — Batman & Robin 

7. UB 40 — Tell me it is True — Speed 2 

8. Madonna — Don't Cry for me Argentina — Evita 

9. Whitney Houston — Step by step — Preacher's Wife 

10. Goran Bregovici — Gipsy Raggae - Arizona Dream 

C.D. -ul Jumanji îi revine lui Marian Cârcel pentru perseverenţă, dar 
și tu poți câștiga. Trimite repede clasamentul tău și poţi câștiga 
soundtrak-ul de la Ransom. 

Numai muzică bună și vacanță plăcută! 

Liana STANCIU 


AN AMERICAN 
ORIGINAL 


N. cu mult timp în urmă acolo, peste oceanul Atlantic a fost lansat 
un nou film din seria Batman. După Michael Keaton și Val Kilmer e rândul 
frumosului (oare?!) George Clooney să fie eroul din Gotham City, ce se 
luptă cu forțele răului și iese întotdeauna învingător. Până aici, nimic 
nou, veţi spune. În ceea ce privește muzica avem însă multe noutăți. 
Grupul pe care MTV-ul l-a considerat Best Newcomer anul trecut (în 
America) The Smashing Pumpkins au compus o piesă exclusiv pentru 
acest film, „regele“ soul-ului american R. Kelly de asemenea, una dintre 
marile trupe rap — Boonie Thugs-n-Harmony au pus şi ei umărul, REM, 
nou-venita Jewel și în cele din urmă, dar nu ultimul, „șeful“ Elliot 
Goldenthal — fac din coloana sonoră a lui Batman & Robin — o „bijuterie“ 
pe care merită să o ai (nu mai punem în discuţie faptul că una cel puţin 
are șanse să primească o nominalizare la Oscar pentru Best Original 
Song). 

Dar pentru iubitorii de filme de aventură mai avem o noutate: dacă 
vă place muzica fierbinte și raggae cu precădere, bucuraţi-vă! Speed 2, 
noul film al lui Jan de Bont, are un soundtrack pe gustul vostru. Nume de 
primă mărime ale dance-ului caraibean precum UB 40, Jimmy Cliff, 
Shaggy, dar și obișnuiți ai topurilor pop ca Mark Morrison sau Maxi Priest 
au făcut ca această coloană sonoră să fie un alt best-seller pentru Virgine 
Records. 

Nu vă temeți; vom reveni atunci când respectivele pelicule se vor 
putea vedea și pe plaiurile mioritice. 


Savurează începutul unui weekend cu filmul LUCKY STRIKE vineri seara la PROTV. 


31 


spuneam, de a desemna un singur câștigător, juriul 
nostru a avut a opta în ultimă instanță între un film 
american (Chronic de Jennifer Reeves — amestec 
de ficțiune și documentar, de cinematograf direct 
și imagini de animaţie sau compuse în calculator, 
un remarcabil balans între realismul detaliului și 
non-figurativul dezvoltării halucinatorii, în fond, 
portretul unei tinere traumatizate puternic în 
adolescență a cărei reintegrare socială devenită 
imposibilă conduce la un final tragic) și un altul 
englez (Crystal Aquarium de Jayne Parker) — o 
impecabilă demonstraţie de profesionalism 
populată cu metafore insolite, variații pe tema 
contradicției dintre performanța umană feminină, 
(eroinele: o percuționistă, o înotătoare subacvatică, 
o patinatoare), şi emoția sentiment. Mai puţin im- 
portant este că în juriul nostru trei voturi au decis 
în favoarea filmului american, acordând o menţiune 
de onoare celui englezesc, ci faptul că în 
palmaresul juriului internațional aceste două filme, 
dar în ordine inversă, au obținut cele două mari 
premii ale festivalului. 


za cealaltă extremitate a palmaresului, 
premiile acordate „pentru acele opere neluate în 
considerare de jurii“, filme impecabile, dar care din 
diverse motive nu au putut intra în palmaresul prin- 
cipal, dar asupra cărora juriul ține intenționat să 
atragă atenţia. Sunt premii speciale cu o 
semnificație specială. În acest an două au răsplătit 
filme total deosebite ca factură: 
Reines d'un jour — film elvețian 
semnat de Pascal Magni, o 
fantezie coregrafică al cărei ritm 
îndrăcit (vizual, de montaj, sonor) 
te tine tot timpul cu sufletul la gură, 
reușind o incredibilă sinteză între 
omul dansator și natura sau 
ambientul cotidian în care evoluează. Cel de al 
doilea, Study of a River al americanului Peter B. 
Hutton — o elegie vizuală, opera unui fotograf 
excepţional care s-a specializat în portretizarea 
cinematografică a peisajului pe care o practică în 
formula unui estetism plastic tulburător. 

Dintre celelalte filme titularizate în palmares 
uneori cu două premii, cel semnat de John Smith 
(Anglia), Blight, despre memoria locurilor care cad 
victime excavatoarelor capabile să distrugă 
construcția de cărămidă, dar nu această memorie 
a emoției (în film șoapta și tânguirea continuă a 
vocilor celor ce au trăit altcândva pe locul unde 
acum se va construi o autostradă); Lineas de 
telefonos (Argentina), un alt film despre memorie, 
de data aceasta despre memoria terorii, a violenței 
care reînvie adusă de un „accident tehnic“, 
interferența legăturilor telefonice. 

Sunt doar câteva dintre filmele pe care le-am 
reținut, la care aș adăuga și un altul, Ne vom 
întoarce victorioși al rusului Viaceslav Rebrov — 
dedicat participanţilor la istorica paradă din Piaţa 
Roșie, la 7 noiembrie 1941 și pornind de la 
prezența veteranilor acestei parăzi pe aceleași 
locuri, la 7 noiembrie 1996. 

Nu atât montajul paralel dintre parăzile hitleriste 
și cele ale Armatei Roșii — de altfel fără strălucire 
contrapusă — cât mesajul insidios al nevoii de a 
reveni la vechea ordine, cea a „tătucului salvator“, 
au fost exact sesizate și dacă nu blamate, cel putin 
„arătate cu degetul“ de către participanții la 
conferința de presă. Candoarea cu care 
realizatorul se întreba „de ce a fost invitat filmul 
său în Festival dacă el nu convine“ ţinea de un joc 
de societate care nu mai poate păcăli azi pe 
nimeni. 

B.T. RIPEANU 


Cap itala anuală 
a scurt metrajului 


mâine, stabilind traiectoria unei incursiuni în 
labirintul discursului non-linear, de la tradiţiile în 
arta filmului experimental al anilor '20 la 
perspectivele cinematografului digital de mâine. 
Convingătoare investigația istorică susținută de 
exemplificări pertinente ce descifrau o continuitate 
plecând de la Eggeling, Clair, Dekeukelaire, pur 
speculativă însă prospectarea viitorului, fără 
exemplele necesare menită să-l capaciteze pe 
spectatorul de azi în decriptarea „revoluţiei“ 
estetice produse de mediile digitale. 

Şi încă nu am evocat din oferta pe care 
Oberhausen — capitala anuală a scurt metrajului 
mondial — a pus-o în fața festivaliștilor supunând-o 
unei teribile dificultăți de a alege. O soluţie pentru 
a încerca să ieși din această situaţie e să încerci 
să fii mereu pe urmele directoarei festivalului, 
doamna Angela Hardt. Prefațându-și programul- 
selecţie („un program de adio“) cuprinzând filme 
de Maya Deren, Jean Marie Straub, Krzysztof 
Kieslowski, luri Norstein, Chris Marker, Toshio 
Matsumoto; la Conferința „Viitorul festivalurilor de 
film — noi condiții într-o societate a informaticii“ 
unde se afla ca raportor pe tema „Funcţiile în 
schimbare ale festivalului“; la decernarea premiilor 
Elida Fabergé (concurs de film pe tema „Corpul 
uman și viitorul său“); la conferințele de presă ce 
urmau fiecărei proiecții cu filmele din concurs (nu 
în decorul prezidiilor ci ca participant activ și com- 
petent la dezbateri); la concursul internaţional de 


Un festival adunând laolaltă 
documentarul pur, animația, filmul cu actori, 
filmul abstract și experimental 


film pentru copii; la conferința despre „Film şi 
interactivitate“ sau la cea intitulată „Să combatem 
diletantismul: despre posibilități de a studia multi- 
media“... Mai mult ca oricând la această a 43-a 
ediție a festivalului prezența managerului princi- 
pal — aflat acum la expirarea mandatului, a fost 
una remarcabilă. Nu numai pentru că îl simțeai în 
spatele mecanismului organizatoric „nemţesc“, în 
felul în care era coordonată munca celor aproape 
100 de colaboratori, ci și pentru că simțeai un pro- 
gram propriu și felul cum se traduce în viață. „O 
instituție culturală“, „un serviciu cultural menit să 
răspundă așteptărilor“, „un serviciu public condus 
de criterii și determinări precise care trebuie să 
țină seama — azi mai mult ca oricând — de 
interactivitatea dintre operă și spectator“ — acestea 
sunt principiile despre care doamna Hardt vorba 
în alocuţiunea de deschidere a festivalului și în 
strălucitul discurs de rămas bun adresat 
colaboratorilor şi publicului ce o aplaudau călduros. 


Mian pus întotdeauna întrebarea prin ce 
miracol un festival ca cel de la Oberhausen se 
poate susfine pornind de la un criteriu formal — 
cel al duratei filmului (un festival al filmului de 
scurt metraj) — adunând laolaltă domenii atât de 
diferite ca documentarul pur, animația, filmul cu 
actori, filmul abstract şi experimental, domenii ele 
însele dominate de tendințe divergente. Și încă o 
dată răspunsul l-am găsit în palmaresul ce 
cuprinde deciziile celor 8 jurii (atât de multe nu 
pentru a acorda cât mai multe premii, ci pentru a 
discerne mai bine tendinţele importante, noul și 
perspectiva, de a evidenția într-un sistem de 
judecăţi paralele adevăratele valori, în plan cultural 
și în cel cinematografic, specific). Constrâns, cum 


Ea să recunosc 5 
pentru mine obiectivul principal 
într-un „babilon cinematografic“ 
cum este, în fond, Festivalul de la 
Oberhausen îi constituie însuși 
acest „babilon“ și mai puțin selecția 
noilor valori, competiția inter- 
națională și desemnarea câști- 
gătorilor ei. Ca membru al unui 
Juriu internațional-(ca și în 1994, 
am avut, din nou, onoarea de a fi 
desemnat de colegi, în juriul 
Federației Internaționale a Presei 
Cinematografice — FIPRESCI), ești 
vrând-nevrând îngrădit de selecția 
ce precede prezentarea în con- 
( D curs, dezbaterea și decizia; cu atât 

J ر‎ mai mult în cazul Festivalului de la 
Oberhausen, cunoscut prin 
sistemul riguros de preselecție, 
operaţie care supune „oferta“ mai 
multor, succesive, filtre. Așa s-a 
întâmplat și în acest an, când din 
sute de filme primite din toată 
lumea au rămas în competiția 
oficială doar 70. Celelalte puteau 
fi vizionate „ă la carte“ la 
„Filmmarkt“ (Piaţa de filme) unde 
ÆA oricare doritor avea la dispoziție 

pentru vizionare- 
video filmul ce-l 


interesa. Aici s-au 
laap ia şi toate cele 7 
111 filme românești pe 
care selecţionerii 
nu le-au considerat 


demne de com- 

petiție. Pe drept sau pe nedrept, 
aceasta este altă poveste! Clar 
însă că nici unul nu se situa 
sub aspect tehnologic în limita 
standardelor selecţiei și aceasta 
merită să ne dea de gândit dacă 
vrem să fim... competitivi... 

În afara activităţii de evaluare a 
pachetului de filme aflate în competiţie, ceea ce 
în termen tehnic destul de barbar se cheamă 
„jurizare“ (defel lesnicioasă atunci când ești obligat 
de regulament să acorzi un singur premiu și acela 
unui singur film), interesul profesional îți este 
captivat de programele conexe competiției 
desfășurate în aria festivalului sub deviza „Drum 
spre vecini“ și subsumate obiectivului „să reprezinți 
tradiția, orientându-te către viitor!“ 


C. poate fi mai pasionant sub acest aspect 
decât un festival de cinema care include în 
programul său un ciclu de comedii americane mute 
de la sfârșitul anilor '20 (Pass the Gravy de Leo 
McCarey a deschis festivalul) şi o selecție 
cuprinzând filme premiate ia cele mai recente 
competiţii internaţionale (Berlin '97, Cannes '96, 
Tampere '96, '97, Los Angeles '97, Clermont 
Ferrand '97); un cuceritor spectacol reconstituire 
„Dissolving views“ ce-şi propune să evoce 
spectacolul de tranziție din anii 1890-1901 ce 
reunea imagini statice și imagini mișcătoare; un 
alt program dedicat anilor '70 — Lunga noapte a 
filmului de scurt metraj; de la Abba la criza 
petrolului, montaj maraton de actualități 
cinematografice și TV, de filme documentare și 
documente video reflectând epoca; dezbateri și 
prezentări de filme pe tema: Hipermedia ieri și 


32 


modelele. Așa se 


Ciaudiei Schiffer de a 
încerca să devină 
actriță, acceptând un 
rol mic în filmul lui 
Ferrara. De succesul 
lor profită marii stiliști 
spre’ a-și prezenta 
rochiile. Astfel Adjani 
a fost îmbrăcată 
de Galliano pentru 
Christian Dior. Cla- 
udia Cardinale a 


$ Nick Cassavetes, John Travolta, 
Robin Wright-Penn, Sean Penn 


roşie desenatã de 
Armani şi altele sub 
semnãtura lui Van 
Cleff şi Arpels. Ungaro le-a îmbrãcat pe Sophie Marceau şi Anouk Aimée. 
Directorul artistic al firmei Lancâme, Thibaut Vabre, a venit special pentru a o 
machia pe Catherine Deneuve, pe Chiara Mastroianni și pe Ines Sastre — ex-top 
modelul lansat ca vedetă de Antonioni în Dincolo de nori. Cronica mondenă a 
Cannes-ului ar fi aproape fără de sfârșit. 

e Pentru cele pe care marii bijutieri, stiliști și cosmeticieni nu le abordează 
încă, dar o vor face cu siguranță mâine, adică pentru tinerele speranțe ale filmului 
francez, directorul UniFrance Di. Daniel Toscan du Plantier a oferit un dejun 
somptuos la Hotel Martinez, unde tinerii actori și actriţe franceze s-au întâlnit 
cu presa. Cu acest prilej am avut o lungă conversație cu Laurence Câte și cu 
Samuel Le Bihan. 

Cum poți ajunge o tânără speranţă cu „certificat“, foarte simplu. Techine te 
vede, te ia într-un prim rol alături de Deneuve (Hoţii). Ești bună. Primești Cesar-ul 
speranței și în următorii trei ani faci patru filme. Dar nu-ţi pierzi nici antrenamentul 
de pe scenă. Laurence Câte a lucrat sub regia lui Patrice Chéreau. 

Samuel Le Bihan ne întâmpină cântând în românește o melodie de dor şi 
of. „Așa-mi vine câteodată/ Să dau cu cuţitu-n piatră...“ A învățat-o când a filmat 
în România, Căpitanul Conan cu Bertrand Tavernier. Era la a doua vizită în 
țara noastră, cu patru ani în urmă lucrase la un scurtmetraj cu Pierre Delrire. 


. Are deja nostalgia satului românesc unde „la început e greu să te apropii de 


oameni, dar după ce le câștigi încrederea îi simţi prieteni de-o viaţă”. 
i 2 


. explică și dorința 


- apărut într-o rochie 


„Văzut... auzit... întâmplat... 


Mea 


Isabelle Carré, Laurence Câte, Danny DeVito, Francesco Rosi, John Travolta, 
Nick Cassavetes, Youssef Chahine, Atom Egoyan, lan Holm, Curtis Hanson, 
Macha Meril, Wong Kar-Wai, Abbas Kiarostami, Robin Wright-Penn, Fanny 
Ardant, Charles Aznavour, Emmanuelle Béart, Richard Berry, Sandrine Bonnaire, 
Catherine Deneuve, Greta Scacchi și mulți alții. 

e La Bursa fanilor în acest an au cântărit foarte greu diamantele. Ca 
niciodată în trecutul recent, bijuteriile nu au mai fost splendide imitații, ci carate 
pur-sânge. Adjani a purtat în prima seară un colier (321 carate) de diamante și 
rubine evaluat la 20 milioane FrF și o parură de platină semnată Flamenco. Cu. 
aceeași ocazie Gong Li purta cercei pandantiv estimaţi la peste un miliard FrF, 
iar colierul de 53 de carate era estimat la 400 000 FrF. Jeanne Moreau nu s-a 
putut lăsa mai prejos, colierul ei fiind de 69 de carate. Greta Scacchi, Anjelica 
Huston sclipeau de asemenea de încărcătura de diamante. Mira Sorvino a urcat 
treptele la braţul lui Armani. Ea purta un diamant oval de 70 carate, o piesă 
unică evaluată la 10 milioane dolari. „Diamantele nu sunt făcute doar pentru a fi 
păstrate sub cheie“, 
au afirmat multe 
dintre vedete, dar 
ele au fost nevoite 
să-şi angajeze body- 
i guards. Gluma era 
„câte unul pentru 
fiecare diamant“. 
Pentru cine dorește 
să intre în con- 
curenţă cu ele, dăm 
numele  celebrilor 
bijutieri: Boucheron, 
| Harry Winston, Mau- 


(Urmare din pag. 11) 


a Alessandra Martines, 


[ Tot vedetele 
sunt considerate a fi 
bătut la puncte top 


Rezultatele concursului cu premii organizat de NOUL CINEMA, în colaborare cu 
GUILD FILM ROMANIA, MEDIA PICTURES INTERNATIONAL și BUENA VISTA 


, 


+ Maria Tudosă, Deva: Și dumneavoastră vă vom răspunde — în măsura posibilităților 
- la rubricile Fan Club și Profiluri. 

+ Aurel Popa, Mediaș: Poate încercaţi ca „spațiul“ — cum îl numiţi — din viața 
dumneavoastră, rezervat dragostei pentru cinema să nu se micșoreze. Noi încercăm, tocmai 
pentru a vă ajuta pe dumneavoastră și pe alți iubitori de film să păstrăm prețul revistei cât mai 
scăzut, chiar sub prețul de cost. Scrisoarea dumneavoastră va fi „analizată“ pe îndelete la 
rubrica Dialog cu cititorii. 

Și acum un răspuns puţin mai special pentru doamna O.R. din Onești, participantă la 

anonimatul: 


- concursul nostru dar care dorește să-și păstreze 


În primul rând nu trebuie să vă cereți scuze că aţi participat la concurs, doar n-aţi făcut 
nimic rău; în al doilea rând, scrisoarea chiar conținând răspunsuri inexacte nu este inutilă; în 
al treilea rând, încercaţi să nu renunțați la pasiunea pentru film în ciuda problemelor financiare 
și familiale prin care treceţi; în al patrulea rând cred că nu v-ar strica un îndemn, e drept 
aparținând vremurilor apuse, dar destul de actual: „Tot înainte!" 


precum Legături periculoase; Casa Spiritelor. (r. - Bille August) și — cele mai multe - cu 


toate vârstele”. 

Și acum, PREMIILE: 

Marele premiu — 100.000 lei — Marius Narcis București; 

e Un tricou Eraser și abonament pe trei luni la revista Noul Cinema: Omer Reihan, 
Constanţa; e Câte un ecuson și afiș independence abonament pe trei luni la revista 


INTERNATIONAL. 


i (1‏ چ 
concursului nostru au înregistrat de astădată un număr record. Majoritatea corespondenților‏ 
noștri sunt încântați de gradul de dificultatea! întrebărilor care „i-a silit” — Cum spune Mihaela‏ 


totodată că, pe viitor, concursul va deveni așa cum îl doriți, adică mai greu. 
Pentru a crea o doză 'de suspens (cum stă bine unui concurs) nu vom începe cu 
rezultatele lui și numele câștigătorilor — obținute prin tragere la sorți - ci vom spicui din scrisorile 
lumneavoastră: 


d 
+ Gina Virban, Slobozia: Aveţi dreptate, nu trebuie să vă pierdeţi speranța, perseverați, 
„API perseveraţi, ceva tot va rămâne. 

+ Cristian ۱۵0۵, Ploiești: în afara răpunsuntlor corecta ne-aţi dovadă că sunteți 
extrem de bine documentat, fiecare răspuns fiind tratat pe larg și „asezonat“ cu multe comentarii 
pertinente. O adevărată plăcere. 

+ În aceeași categorie — informaţie atotcuprinzătoare — se înscriu și Mihael Pușcaciu 
— Vaslui, Mihai Tugui - București și lonela Onofrei, lași. 

+ Cornelia Haidu, Sighet: Vă mulțumim pentru aprecieri și, pe cât posibil, colega 
noastră de la Fan Club va încerca să vă furnizeze informațiile cerute. 

+ Cosmin Lupulescu, Lugoj: De ce să fiji surprins? Ne întoarcem la cunoscutul 
„Valoarea nu așteaptă anii s-o măsoare... 

+ Laura Brătfălean, Cluj Napoca: Lipsa de chef pentru „munca de cercetare" și-a 
spus cuvântul: ați ratat printul răspuns, așa că aveți dreptate: nu mai contează că celelalte 
le-aţi spus la nimereală. 

+ Carol Szekely, Cluj Napoca: Scrisoarea dumneavoastră ne-a emoționat. Pasiunea 
pentru film existentă și acum, la șase decenii de existență, nu poate decât să ne onoreze. Ar 
fi interesant de știut dacă mai există vreun cinefil atât de împătimit ca dumneavoastră cu 
colecţia completă a revistei Cinema și Noul Cinema; care să aibă evidența filmelor rulate în 
cinematografe începând cu 1956 și cea a filmelor difuzate de tvr din 1965, plus o bibliotecă 
cuprinzând cărţi și dicționare de cinema. Felicitări! Situaţia semnalată de dumneavoastră nu 
poate fi însă rezolvată de noi. , 

+ Szava Bogdan, Ojelu-Roșu: Vă mulțumin pentru... mulțumiri. Ne pare bine că aţi 
intrat în posesia premiului de la etapa anterioară. Este adevărat, etapa a X-a a fost ceva mai 
dificilă și chiar dacă nu aţi reușit să răspundeți corect, este onorabil că ați încercat. 


își plimbă copiii în parc, ase- 
menea tuturor părinţilor, dar este 
urmărit discret de două gărzi de 
corp și pentru a nu-l arde soarele 
folosește aceeași cremă cu a 
micuţilor săi, Neutrogăne. 
e Sylvester Stallone își face 
cumpărăturile la supermarket 
parfumat cu Brut din gama 
Fabergé... 

La sfârşit de secol şi mileniu, 
la statutul de star aspiră (și-l 
capătă)  coaforii, machiorii, 
designerii — adică toţi cei care își 
dau silința să mențină frumuseţea 
veșnică a stelelor de cinema. 
Alexandre Zouari de exemplu a 
început să lucreze într-un salon 
de coafură la vârsta de 16 ani. La 
35, el aranjează, vopsește, tunde 
podoabele capilare ale starurilor, 
prințeselor și odraslelor celor cu 
mulți dolari în cont. „Mi s-a 
întâmplat să fiu chemat într-o țară 
arabă, pur și simplu peste noapte, 
doar pentru a pieptăna pe fiica 
unui bogat emir care mi-a trimis 
avionul personal. Ira de Fürsten- 
berg mã cheamã o datã pe 
săptămână, în orice parte a lumii 
ar fi“. Același lucru se întâmplă cu 
Jacques Dessange, cel care a 
inventat tunsoarea ă la gargonne 
pentru Jean Seberg, superbul coc 
al Simonei Signoret în Casca de 
aur și nuanţa de blond a Brigittei 
Bardot; Jean-Claude Gallon, 
care le-a dat o nouă strălucire lui 
Jeanne Moreau și Sharon Stone 
sau Patrick Ales care o coafează 
pe Catherine Deneuve de 
aproape 20 de ani. 


EI DESPRE El... 
ŞI CEILALȚI 


e Pentru Kenneth Branagh, 
Hamlet a fost unul dintre cele mai 
ambiţioase proiecte la care „am 
visat de când aveam 10 ani“, cum 
o spune. Cu un buget de 60 mi- 
lioane dolari, ecranizarea cunos- 
cutei piese a lui William Shakes- 
peare a suscitat păreri pro și 
contra. Să auzim și opinia regi- 
zorului și interpretului principal: 

„Când l-am descoperit pe 
Shakespeare eram încă elev și, 
bineînţeles, nu am înţeles prea 
mare lucru din opera lui. Profe- 
sorul ne spunea cât este de 
minunat și noi căscam de plicti- 
seală. Intr-o zi, m-am dus la teatru 
și am văzut una din piesele lui. 
Atunci am înţeles cât este de 
contemporan... Greșeala frec- 
ventă care se face este că mai toţi 
realizatorii l-au abordat într-o 
manieră — să-i zicem — solemnă. 
Totuși, el ne vorbește despre 
lucruri obișnuite ca divorțul, că- 
sătoria, setea de putere, vanita- 
tea omenească, singurătatea 
celor puternici... Pe Hamlet, 
actorii au avut tendința să-l 
interpreteze grandilocvent. Eu 
cred că prințul Danemarcei era un 
om pur și simplu, cu necazuri, cu 
iubirile lui, cu problemele lui. Ca 
mai toți oamenii. Cel care m-a 
ajutat foarte mult să-l înțeleg a 
fost prințul Charles. El mi-a 
explicat că atunci când Hamlet 
înnebunește (moment când mai 
toţi actorii apar pe scenă sau pe 
ecran nerași şi neglijent îm- 
brăcaţi) protocolul oricărei curți 
regale i-ar fi interzis apariţia într-o 
asemenea ținută. Totuși, după ce 


cerea la feminitate, la 
senzualitate, măsurile ei - 
90-60-88 la înălţimea de 1,71 — 
chiar dacă nu sunt idealul pentru 
un manechin care se respectă, 
oferă tinerilor secolului XX o altă 
imagine a frumuseții, mai 
normală“. 

Tot normale vor să pară prin 
machiaj, îmbrăcăminte şi coafuri 
şi starurile consacrate. Să vedem 
însă cum: 

e Kristin Scott-Thomas adoră 
îmbrăcămintea sport, chiar fără 
eticheta unor mari case de modă, 
în schimb nu poate sta mai mult 
de trei săptămâni — oriunde s-ar 
afla — fără coaforul ei personal, 
Christophe Robin. e Tom Cruise 


NORMALITATE 
COSTISITOARE 


De curând, Laeticia Casta a fost 
contactată de regizorul francez 
Regis Wargnier (Indochina) care 
i-a propus un rol în viitorul său film, 
numit provizoriu, Imaginaire. Ea 
are 19 ani, dar nu este o 
necunoscută, identificându-se, de 
puțină vreme, cu reclamele 
produselor cosmetice L'Oréal şi 
blue-jeans-ilor Guess. Laeticia 
este însă departe de înfățișarea 
standard a manechinelor vedetă, 
scheletice, anorexice, semănând 
cu niște extraterestre. Paco 
Rabanne spunea despre tânăra 
corsicană că „reprezintă întoar- 


Madonna - în viziunea ma€ştrilor 
fotografiei kitsch, Pierre și Gilles 


Vanessa Demouy este o tânără 
franțuzoaică, născută în Noua Caledonie și 
„migrată“ cum îi place să spună, la Paris pe când 
avea 12 ani. La 17 este remarcată de un fotograf 
și lansată pe podiumul prezentării colecțiilor 
marilor case de modă. Figura ei aparte, farmecul 
exotic al ochilor migdalaţi i-au atras și pe 
producătorii de film. A debutat în serialul tv Model 
Academy și, în urma succesului repurtat, a 
continuat cu Paradisul manechinelor, de 
astădată filmările având loc în Caraibe, pe o 
insulă, „adevărat. rai pe pământ“, cum 
mărturisește ea. Recent, Vanessa și-a descoperit 
o a treia pasiune: muzica. Ea a lansat un single 
intitulat simplu Amoureuse care s-a vândut 
imediat, mai ales în rândul tinerilor. 


34 


iete, scoici exotice, culori stridente. 
Fotografiile se vând la prețuri pipe- 
rate, iar dacă în ele apar Madonna 
(coborâtă parcă dintr-un desen 
animat al lui Disney), Nina Hagen 
(toată numai fundite colorate), Lio 
(cu un look à la Marlene Dietrich) 
„operele“ celor doi artiști se vând 
cu 5 până la 15.000 dolari. Lumea 
indiană este una din principalele 
lor surse de inspirație, așa că 
Pierre și Gilles și-au montat o 
antenă parabolică ce captează — 
zi și noapte, serialele și emisiunile 
muzicale ale televiziunii din Bom- 
bay. „Toate modelele noastre sunt 
idealizate. Cam așa proceda 
Hollywood-ul prin anii '30. De altiel, 
cinematograful american ne-a 
inspirat foarte mult“ — spunea 
Pierre. „Când eram mic nu mer- 
geam la film, dar citeam din 
scoarță-n scoarță revistele de 
cinema, decupam pozele și cunoș- 
team absolut toate vedetele fără să 
fi văzut nici măcar un film de-al lor. 
Tin minte că eram îndrăgostit 
nebunește de Brigitte Bardot, 
Marina Vlady și Raquel Welch“. 


& Tom Cruise preferă 
crema Neutrag&ne-baby 


COSTNER INVESTITOR 
LA ARMANI 


Giorgio Armani a cerut 
Prefecturii din Paris ca intersecția 
străzii Rennes cu bulevardul 
Saint-Germain să fie transformată 
în zonă pietonală, asemenea 
Champs-Eiysees-ului. Armani 
intenţionează să deschidă în 
preajmă un magazin de îmbrăcă- 
minte, un café-restaurant, un cen- 
tru de difuzare a presei interna- 
ționale, dar și a discurilor „model 
vechi“, CD-urilor și C.D.-Rom-urilor. 
O investiţie de peste 20 milioane 
dolari autofinanţată în mare parte, 
alți investitori fiind însă bineveniţi, 
cum ar fi de pildă Kevin Costner 
care nu uită că și-a început cariera 
ca manechin pentru casa Armani. 


35 


am văzut Romeo și Julieta al lui 
Baz Luhrmann, mi-am dat seama 
că eu nu voi putea niciodată 
transpune Shakespeare în zilele 
noastre. Nu mi-l pot închipui pe 
Henric V sau Falstaff în epoca 
fax-ului și telefonului, sau pe 
Hamlet care în loc să vadă fan- 
tome, se duce la un psihiatru, se 
droghează sau intră într-o sectă!“ 

e Clint Eastwood: „America 
n-a inventat decât două lucruri: 
jazzul și westernul“. 

e Alain Delon despre cântă- 
reaja Céline Dion: „Este extraor- 
dinară. Inaintea ei n-am cunoscut 
decât două femei cu un talent 
asemănătoar: Barbra Streisand și 
Milva“. 

e Sylvester Stallone: „Am 
făcut Rambo și Rocky pentru că 
mi s-au părut ca o jucărie nouă. Imi 
plăcea să fiu super-erou. Într-o zi, 
mi-am dat seama că, din ce în ce 
mai mult, efectele speciale și 
computerele fac inutilă prestația 
mea ca actor. Tot ce îmi rămânea 
de făcut în asemenea cazuri era 
să respect semnele trasate pe jos, 
în fața unui perete gol și să am 
aerul că sunt extrem de serios. Mai 
târziu, tehnicienii „injectau“ ima- 
ginile pe care le doreau. Așa că, 
pentru mine, Rambo și ai lui fac 
parte dintr-o mitologie defunctă. 
Nici unul din aceste personaje nu 
mai are de-a face cu realitatea“. 


KITSCH.. LA MINUT‏ و 


Doi fotografi gay, Pierre şi Gilles, 
au adus în fața publicului fotografia 
kitsch. Pentru ei, Pământul este un 
paradis, iar oamenii — simple 
păpuși cu figuri angelice, plasate 
in decoruri elaborate, cu floricele 
din materia! plastic, dantele, pa- 


9 Dragostea împletită cu pasiunea pentru 


actorie (Juliette Binoche și Olivier Martinez) 


e Oriunde s-ar afla, Nicolette Sheridan 
nu renunţă la coaforul ei preferat, Alexandre 


Efectele speciale și 


PO P 


care dispun de resurse financiare importante. 
Rezultă o inflație, care i-a surprins chiar pe analiștii 
cu experiență. „In ultimii doi ani salariile s-au dublat 
în domeniul animației tridimensionale și în cel al 
efectelor speciale“, spune Scott Ross, director și 
cofondator la Digital Domain. „Studiourile oferă 
160.000 dolari pe an unui specialist pe care noi îl 
plăteam cu 80.000 dolari. lar dacă e vorba de un 
om cu o experiență bogată, cunoscut în lumea 
filmului, salariul său poate depăși 250.000 dolari. 
In aceste condiții societăţile mai mici nu pot ţine 
pasul cu cele mari“. 

Oferirea unui salariu mare nu rezolvă însă 
toate problemele. Indiferent de câţi bani sunt în 
joc, numărul specialiştilor rămâne limitat. In acest 
caz, privirile se îndreaptă în afara Statelor Unite, 
unde există oameni talentaţi, cu o pregătire 
serioasă. Sigur că dintotdeauna specialiştii 09 ۲ 
din alte țări au fost atrași de companiile americane 


a 

r 

a 

۱ 

5 

* 

یا 

CĂ | 

~ کت‎ 
în ۱ 


t 
r 


efectul realitati 


Goana 
după specialiști 


! speciale au devenit deci un 
domeniu strategic în industria cinematografică. 
Sesizând importanţa lor în succesul unui film, sute 
de specialiști și-au creat propriile companii. În 
același timp, marile studiouri au înființat și ele 
departamente de efecte speciale sau au cumpărat 
companii mici, investind apoi în dezvoltarea 
acestora. Există însă o problemă cu care toate 
aceste companii, mici sau mari, se confruntă: 
numărul specialiștilor este, totuși, limitat. Pentru 
a-i atrage, li se oferă salarii mari. Deci, 
deocamdată, câștig de cauză au marile studiouri, 


® Bine cotat la box office datoritã efectelor speciale: Twister 


(Helen Hunt şi Bill Paxton) 


mmm ENN me i‏ سم جنر - نب نت وت بت 
- 
hanam‏ 2 2 6 2 6 2 


~ 


u ۲ ۱ 1 8 


جاجح 


Fi 


i 


۱.۷ 

™ 8 

۱ 1 16 | 

1 ۷ ۷ 

۱ ۱ 

۷ ۰۰ 

A ۶ ۷ 

gi‏ وا 
۰ 

۷ 1 ۱۷ 1۱ ۷ a rel 

۱ 1۲ 1 11 a ۶ 9 

۷ 1۱ ۱۶ ۱۱ 5 s E 
۷ ۱۱ ۷ ۱۱ & 

۷ 1۱ ۷ 1۱ a ۷ ۷ 

r sxi 
۱ Li 

Pai S Isi: 

Lă ۰ ۰ 
m ir و‎ 


pectatorul mergea 

mai demult la ci- 

nema pentru a ve- 

dea vedetele prefe- 

rate. Producătorii 

își concepeau stra- 
tegia publicitară în funcţie de capetele 
de afiș. Intr-o anumită măsură acest 
lucru este valabil și astăzi. Dar multe 
dintre marile succese ale ultimilor ani 
nu au mai mizat pe nume sonore, ci pe 
efectele speciale. Jurassic Park, 
Independence Day, Twister sunt 
câteva dintre exemplele cele mai la 
îndemână - filmele fiind cunoscute și 
spectatorilor noștri — în care actorii au 
fost eclipsați de dinozauri, nave 
extraterestre sau tornade create pe 
calculator. Ne îndreptăm oare spre o 
altă vârstă a cinematografului — sărac 
în idei, dar bogat în efecte spectacu- 
loase - sau este doar o modă trecă- 
toare? Deocamdată toate studiourile 
încearcă să atragă specialiști în 
domeniul efectelor speciale, plătindu-le 
salarii de multe ori astronomice. Dacă 
în urmă cu câţiva ani se vorbea în acest 
domeniu doar de câteva mari companii, 
ca Industrial Light & Magic (ILM) și 
Digital Domain, astăzi concurența a 
devenit acerbă. Şi, între timp, au intrat 
în cursă și companiile europene. m 


36 


4 Mica sirenă 


e Pocahontas 


— la ILM există 800 angajaţi provenind din 30 ţări; 
la Digital Domain, din cei 900 de angajaţi, 40% nu 
sunt de origine americană. Numai că astăzi 
numărul celor proveniţi din alte țări crește simțitor, 
fiind de ordinul sutelor anual. Desigur, Europa este 
ținta cea mai vizată. 

„Există multe talente în Europa“, declara Jon 
Niermann, director al departamentului comunicații 
la Walt Disney Feature Animation. „În 1997 am fost 
sponsorul oficial al Festivalului Effects & Animation 
de la Londra. Aici am putut face cunoștință cu toți 
specialiștii britanici prezenţi la această 
manifestare. Era vorba de o mare concentrare de 
talente într-un singur loc. Am putut tatona terenul, 
și chiar am încheiat câteva contracte. Ne 
interesează toți cei care au o experienţă bogată, 
atât în domeniul animației clasice cât și în cel al 
animației tridimensionale“. 


Nici animația nu mai 
este ce era 


D. fapt, în domeniul animației, cursa pare 
încă şi mai frenetică. După imensul succes al 
filmului Toy Story, realizat în întregime în imagini 
de sinteză de către compania Pixar, toate 
studiourile au început să se intereseze de animația 
tridimensională, având în lucru — în diferite stadii 
— lungmetraje de această factură. Se află în cursă 
Disney, Warner Bros., Twentieth Century Fox, 
Paramount, DreamWorks, plus câteva companii 
independente. Pixar produce cel de-al doilea 
lungmetraj în imagini de sinteză, A Bug's Life, și 
a semnat cu Disney un contract pentru alte cinci 
filme. 

În urma acestui efort concentrat, toți animatori 
cu experiență au fost angajaţi, astfel că e foarte 
greu să mai găsești vreun specialist disponibil. „A 
existat un stoc atât de mic de specialiști în 
domeniul animației, care ã fost absorbit în câțiva 
ani“, explică directorul general de la Pixar, Edwin 
E. Catmull. „Pentru a depăși acest impas, am 
început să recrutăm tineri pe care-i formăm după 
propriile noastre metode“. 

Practic, societăți ca Pixar și Digital Domain au 
început de anul trecut să se intereseze de școlile 
europene de grafică, și să caute tinere talente la 
festivalurile internaţionale de animaţie importante: 
Imagina de la Monaco, festivalul de animaţie de 
la Cardiff, Digital Media World la Londra. Celor mai 
buni absolvenţi ai școlilor europene și celor mai 
interesanţi tineri regizori de animaţie, ei le propun 
un contract, care include o nouă perioadă de 
pregătire în California. „Lucrurile sunt simple“, 
spune Scott Ross. „In Europa, cei mai talentaţi 
animatori au între 30 și 40 ani, dar de obicei nu 
vor să vină în Statele Unite, în special din cauza 
familiei. În schimb tinerii de 20-25 ani sunt mult 
mai mobili, dar nu au experienţă. Astfel că anual, 
Digital Domain investește între trei și patru 
milioane dolari doar pentru formarea cadrelor chiar 
în interiorul companiei“. 

În doi ani, numărul salariaţilor de la Digital 
Domain a crescut de la 120 la 900, iar în prima 
jumătate a acestui an au mai fost angajate 40 
persoane, urmând ca până la sfârşitul lui 1997 să 
mai fie recrutaţi 30-40 animatori. Pixar are numai 
280 de angajaţi, dar în acest an numărul acestora 
va crește cu aproximativ 50. Walt Disney Feature 
nu dezvăluie presei numărul angajaţilor, dar 
specialiștii apreciază că în 1997 vor fi recrutate 
între 60 și 80 persoane doar pentru departamentul 
CGI (Computer Generated Images), care 
deocamdată are 125 angajaţi, dar este destinat 
unei dezvoltări rapide. Până și deșenele animate 
„Clasice“ ale casei Disney fac apel tot mai des la 
imagini de sinteză. Cum însă aici se pregătește și 
un lungmetraj în tehnica animației tridimensionale, 
Dinosaur, e nevoie de mulți specialiști. lar 
compartimentul efecte speciale de la Sony Picture, 
ImageWorks, își va dubla numărul de angajaţi în 
acest an. 


& Batman v 


relaxat. Angajaţii își pot aduce copiii și animalele 
de casă la servici. „Lucrează din greu, așa că în 
pauze au dreptul chiar să se dea pe patine cu 
rotile pe holurile noastre“, spune Rachel Hannah, 
şefa departamentului de resurse umane. 

Peter Docter, la 28 ani, e privit deja ca un 
veteran al studioului — lucrează aici de 7 ani. Avea 
doar 23 ani când a început lucrul ca unul dintre 
animatorii principali pentru Toy Story, care a costat 
doar 30 milioane dolari și a încasat peste 700: 
milioane. | s-a oferit de la început opțiunea de a 
avea un procent din încasări, și astfel a devenit 
milionar. Anul acesta i s-a oferit regia unui alt film 
produs aici. 

„Am fost născut la momentul oportun“, spune 
Docter. „Dacă terminam studiile cu doi-trei ani mai 
devreme, aș fi putut să fiu acum pe linie moartă, 
regizând cine știe ce idioțenie de serial pentru o 
emisiune de duminica dimineaţa la vreun post de 
televiziune oarecare“. 

Astfel de povești pline de succes îi pot îndemna 
pe mulţi să se îndrepte spre acest domeniu. Peter 
Schneider, de la Disney, trage concluzia: „Apar 
prea multe persoane care intră în domeniul 
animației doar pentru a face bani, nu artă“. 

Ne putem întreba însă, produsele Disney sunt 
toate artă? 


3 Jurassic Park A 


Între timp încasările au depășit 70 milioane dolari, 
și în momentul în care se va pune în vânzare 
versiunea pe casetă video, acestea vor depăși 100 
milioane. În ianuarie 1997, el a lansat un nou serial 
de animațţie,de mare succes, King of me Hill, 
pentru Fox TV. 

Los Angeles este capitala animației americane. 
Aici, în studiourile noii și ambitioasei companii 
DreamWorks, lucrează un alt „tânăr de aur“, Rob 
Letterman, 26 ani. El conduce o echipă de 50 
persoane care realizează lungmetrajul de animaţie 
Shrek, cu un buget estimat între 50 și 70 milioane 
dolari. Munca este dură — 18 ore pe zi — dar bine 
plătită. lar DreamWorks mai are alte trei proiecte 
în lucru, vrând să cucerească rapid piaţa. 

Shrek este povestea celui mai urât bărbat din 
lume, care încearcă să câștige inima celei mai 
urâte femei. Jeffrey Katzenberg, unul dintre 


- întemeietorii companiei — alături de Steven 


Spielberg: și David Geffen — speră să reediteze 
succesul pe care l-a avut cu câteva dintre filmele 
pe care le-a produs pe când lucra la Disney, ca 
The Lion King ori Mica sirenă. 

La Pixar, şeful departamentului “animație, 
Steve Jobs, a sunat personal nu mai puţin de 55 
animatori tineri pentru a-i invita să se alăture 
companiei. Stilul de lucru aici pare destul de 


Companiile europene încep să resimtă 
efectele goanei după specialiști. De exemplu, 
directorul companiei franceze cele mai cunoscute 
în domeniul animației tridimensionale, Buf Com- 
pagnie, Pierre Buffin, declara: „În meseria noastră, 
ceea ce costă cu adevărat foarte mult este 
formarea cadrelor. Sunt necesari minimum trei ani 
pentru a obține un animator bun. Și tocmai când 
sunt perfect pregătiți, sosesc americanii şi-i anga- 
jează. Pierdem astfel doi-trei specialiști anual“. 

Specialiștii britanici sunt renumiţi în întreaga 
lume pentru calitatea muncii lor. Cum în acest caz 
nu există nici bariera limbii, marile companii 
americane își îndreaptă atenția deseori spre școala 
britanică. În ciuda salariilor incomparabil mai mari 
decât cele de acasă, mulţi se tem să plece în 
Statele Unite, după cum explică un grafician englez: 
„Oamenii stau pe gânduri, pentru că nu ştiu dacă 
merită să renunțe la confortul lucrului în plin 
centrul Londrei, într-o ambianță plăcută, pentru o 
uzină californiană cu 800 de angajaţi. Mulţi tineri 
sunt tentaţi de experienţă, dar le e teamă că aceasta 
ar echivala cu a-și vinde sufletul diavolului“. 

Cu toate acestea, sunt din ce în ce mai mulți 
cei care trec oceanul pentru a lucra în studiourile 
americane. Îi tentează نو‎ salariile, dar și perspectiva 
de a lucra la un proiect de mare anvergură, cum 
nu prea există în Europa. Și apoi, nu se știe cât va 
mai dura această goană după tineri. Edwin C. 
Catmull, de la Pixar spunea: „Această competiție 
pentru găsirea de tinere talente va mai dura 2-3 
ani. După aceea, va scădea numărul de noi locuri 
de muncă, pentru că marile studiouri vor termina 
organizarea propriilor departamente“. 


_ Ce spun tinerii? 


I. această primăvară, la Pasadena, în 
California, a avut loc o conferință a animatorilor — 
World Animation Celebration. Printre cei care au 
luat cuvântul se număra și Sumner Redstone, 
președinte la compania Viacom. In vârstă de 
șaptezeci ani, îmbrăcat în clasicul costum cu vestă 
și cravată, el-se deosebea total-de restul audienței, 
majoritatea între 20-30 ani, purtând blue-jeans și 
tricouri, unii cu plete, cercei în urechi sau în nări. 
Dar când Redstone a spus: „Probabil ne aflăm în 
pragul unei a doua vârste de aur în animație“, toți 
au izbucnit în aplauze. lar când a adăugat: „lar 
noi, la Viacom, vom lăsa nebunii să conducă 
azilul“, s-au auzit și urale. 

„Nebunii“ sunt tinerii animatori, nonconformiști, 
aducând un suflu nou în această industrie. După 
succesele înregistrate de Toy Story, The Lion 
King, Pocahontas, cei de la Viacom s-au hotărât 
să investească 240 milioane dolari pentru a 
produce mai multe filme de animaţie în următorii 
cinci ani. Şi de unde pot să-și recruteze cineaștii? 
După cum am văzut, mai ales din rândul tinerilor 
absolvenți. Anul trecut au absolvit cursuri de grafică 
pe computer 14.000 animatori, în timp ce numărul 
posturilor vacante era de 34.000. Așa că aveau 
de unde alege. Şi-şi pot impune condiţiile. Adică 
salarii de peste 100.000 dolari anual, la care se 
adaugă diverse prime și facilităţi. 

Acești tineri nu sunt doar specialiști în 
computere, pregătirea lor este mult mai complexă. 
La Pixar și la DreamWorks, de exemplu, ei au 
cursuri de mimică și actorie, la Pacific Data Ima- 
ges, există lecţii de dans. Ei trebuie să înțeleagă 
cum reacţioneză un personaj într-o situaţie dată. 
Peter Docter, una dintre tinerele speranțe de la 
Pixar, spune: „Animatorii buni gândesc precum un 
actor atunci când creează un personaj: «Tipul ăsta 
locuieşte singur, mama lui are grijă de el, deci cum 
ar arăta un prânz tipic pentru ۴ 

Dacă știu să se adapteze rapid noii situații, 
acești tineri pot face avere. Mike Judge, 34 ani, 
studiase fizica la Universitatea din San Diego. 


Având un talent la desen, el a început să lucreze . 


în animaţie, regizând din 1992 deja celebrul serial 
Beavis and Butthead pentru canalul MTV, care 
aparține companiei Viacom. Cu aceleași personaje 
a realizat anul trecut lungmetrajul Beavis and 
Butthead Do America, cu un buget de 12 milioane 
dolari. În primul weekend cheltuielile au fost deja 
amortizate din încasări — peste 20 milioane dolari. 


38 


apoi, mai există așa-numitele „efecte invizibile“, mai 
putin spectaculoase, dar necesare. 

Efectele invizibile constau, de exemplu, în 
multiplicarea cu ajutorul calculatorului a numărului 
figuranţilor — tehnică folosită, de exemplu în 
Beaumarchais; sau în modificarea unei fațade ori 
a unui decor, pentru a-i reda aerul de epocă, 
precum în Le roi des Aulnes. Apoi, câteodată, 
se găsește un decor perfect pentru un film istoric, 
numai că în depărtare se zăresc stâlpi de înaltă 
tensiune, antene moderne, zgârie-nori. Toate 
acestea sunt șterse electronic, pentru a reda o 
imagine conformă cu epoca în care se petrece 
acţiunea, ca de exemplu în Capitaine Conan. 

Astfel de efecte au ajuns ceva obișnuit. Ceea 
ce vedem pe ecran nu mai corespunde cu imagi- 
nile înregistrate initial pe peliculă. Ele au fost 
tratate, multe componente au fost șterse sau 
adăugate. Sunt departe vremurile când unii 
teoreticieni credeau că filmul redă „realitatea așa 
cum e ea“. 

. E bine? E rău? Paradoxal, căutând să ne 
creeze senzaţia de realitate, efectele speciale ne 
îndepărtează de fapt de ea. 

Rolland MAN 


@ vizitatorii 


timp tarife reduse. Dacă le demonstrăm americanilor 
că oferim servicii de vârf, ei vor fi de acord să facă 
apel la piaţa franceză“. 

Obiceiul este ca la filmele cu buget mare, 
producătorii să împartă scenele cu efecte speciale 
între mai multe companii (numărul maxim fiind 
deocamdată de 8), în funcţie de costuri și de 
experiența în domeniu. Astfel se consideră că 
riscurile se diminuează. in acest mod au reușit 
francezii să pătrundă pe piața americană. Dar 
concurenţa este foarte dură, pentru că și alte 
companii străine doresc să se afirme în Statele 
Unite. Pierre Buffin, de la Buf Compagnie, 
analizează situația de pe o poziție realistă: „Nu 
trebuie în nici un caz să credem că americanii ne 
solicită pentru că suntem extraordinari și că vor 
neapărat să lucreze cu francezii. Alte companii 
străine sunt foarte active pe piața americană — de 
exemplu canadienii, englezii, australienii. Acolo 
suntem, în cel mai bun caz, doar o mică pată de 
exotism într-un ocean anglo-saxon“. 

Cum însă sunt specialiști în animația 
tridimensională, cei de la Buf Compagnie au fost 
solicitaţi pentru 50 de planuri, din cele 500 care 
necesită trucaje, la Batman & Robin. Pierre Buffin 
spune: „Lucrul la Batman merge foarte bine, dar 
nu cred că e realist să ne mulțumim să fim chemați 
ici-colo, pe unde rămâne ceva de făcut. Ne 


„interesează să punem la punct 0 structură mobilă, 


care se poate deplasa în funcţie de proiecte, la 
Londra sau în altă parte“. 

Dar lucrul în Statele Unite nu trebuie să-i facă 
pe francezi să uite piața europeană, în care s-au 
afirmat în domeniul videoclipului, în cel al spotului 
publicitar, dar și în lungmetraje. Pentru că și în 
Europa filmele fac tot mai des apel la trucaje. 
Societatea Ex Machina a lucrat la Mad City, noul 
film al lui Costa Gavras, produs de Warner Bros, 
dar nu crede că Statele Unite vor constitui piața 
principală. Ei și-au instalat și o filială în Japonia, 
care lucrează în special filme în format Imax pentru 
parcurile de distracţii. Christian Guillon, director al 
departamentului efecte speciale, e totuși sceptic: 
„Cu pieţele de o cultură diferită, nu putem lucra 
pe termen lung decât dacă reușim să ne integrăm 
tradiţiei locale. Adică, pentru a cuceri piața, trebuie 
să ne instalăm acolo, așa cum am făcut în Japonia. 
Operația e totuși riscantă. In Franţa, putem iniția 
colaborări durabile. Există o adevărată filosofie a 
încrederii reciproce, în timp ce în Statele Unite totul 
se schimbă cu o viteză foarte mare“. Aceste 
cuvinte spun multe despre diferența dintre SUA și 
Europa. 

Oricum, europenilor le rămân filmele produse 
aici. Secvenţe întregi din Le Huitième jour, 
Dobermann, Tic Tac Too, Les Anges gardiens, 
Les visiteurs au făcut apel la efecte speciale. Și 


„Există multe talente în Europa“ 


Jon Niermann 


3 oi La cité des enfants perdus 


5 


e .“ — 
۲ i 4 چ‎ 


Europenii 
contraatacă 


I Europa, companiile care se ocupã de 
efecte speciale nu s-au mulțumit să stea cu mâinile 
în sân, în momentul în care studiourile americane 
au început să recruteze noi talente de aici. Dacă 
sunt destul de bune pentru a furniza specialiști, 
ele trebuie să fie bune şi pentru a lucra cu alte 
studiouri — nu neapărat americane. De exemplu, 
în Franța, se constată creșterea prestărilor de 
servicii din partea societăţilor autohtone pe piața 
internațională. in 1996 Buf Compagnie a realizat 
aproape 40% din cifra sa de afaceri lucrând cu 
parteneri externi — în special din alte țări europene. 
La compania Ex Machina, procentul crește la 60%, 
în special datorită piețelor asiatice. 

„In 1997, piața franceză de efecte speciale 
reprezintă între 25 și 30 milioane franci“, explică 
Jacques Peyrade, director general al societății 
Medialab. „Nu e o sumă deloc neglijabilă, dar este 
încă prea puțin în comparaţie cu Statele Unite. Și 
e puțin pentru supraviețuirea unei întreprinderi, 
pentru că investiţiile în acest sector sunt imense. 
Doar reușind să ne impunem pe piaţa 
internațională putem instala un flux economic care 
va permite sectorului francez să reziste“. 

in domeniul lungmetrajului, faptul că se 
recurge tot mai des la efecte speciale în cinema- 
tografia americană a avut efecte globale. Socie- 
tățile americane nu mai puteau face faţă cererilor. 
Specialiștii britanici au fost primii care au sesizat 
acest lucru şi și-au oferit serviciile studiourilor 
americane. In 1996 francezii i-au urmat, astfel că 
în acest an patru mari companii pariziene - Buf 
Compagnie, Duboi, Ex Machina și Medialab — 
lucrează la lungmetraje americane. 

Medialab a început încă din 1996, cu 
Pinocchio, producţie internaţională pentru care 
efectele speciale au fost încredințate la nu mai 
puţin de cinci societăţi diferite, majoritatea 
britanice. Din cele 450 planuri în care era nevoie 
de efecte speciale, Medialab a lucrat la 70, cele 
în care apărea personajul greierului. Cum 
americanii au fost mulțumiți de rezultat, în acest 
an cei de la Medialab au primit o nouă comandă 
importantă: efectele speciale pentru Goodbye, 
Lover de Roland 0116, produs de Regency pe un 
scenariu de Joël Cohen. 

„Este o mișcare foarte importantă, care arată 
că europenii sunt recunoscuţi pe plan inter- 
naţional atât din punct de vedere al tehnicii, cât și 
din cel al calității artistice“, declara Annie Dautane, 
directoarea departamentului efecte speciale 
numerice de la Medialab. „Am terminat la Los 
Angeles lucrul la scena pe care ne-a încredințat-o 
Roland Joffé. Este o secvenţă foarte lungă, cu 
mișcări de aparat complicate, și necesitând 
reconstituirea în trei dimensiuni a unei clădiri 
întregi, cu o firmă luminoasă. Anul trecut mai 
lucrasem cu Joffé și la un spot publicitar foarte 
complex. El a fost mulțumit de munca noastră 
și de condiţiile de postproducţie pe care i le-am 
oferit. Așa că a dorit să mai lucreze cu noi și ne-a 
lansat deja o propunere pentru următorul său 
lungmetraj“. 

Cei de la Duboi lucrează la Alien Re- 
surrection, regizat de Jean-Pierre Jeunet pentru 
20th Century Fox. După ce colaboraseră cu 
regizorul la La 6116 des enfants perdus, Jeunet 
a ținut neapărat să-i aibă ca parteneri şi în 
aventura sa americană. Duboi a deplasat mai multe 
aparate și tehnicieni la Hollywood pe durata 
lucrului la acest film, la care însă lucrează mai 
multe societăți americane. Antoine Simkine, 
director de producție, speră să-i determine și pe 
alti producători să colaboreze cu francezii: „Acolo 
e o junglă. Există mastodonți la ILM, DreamWorks 
sau Digital Domain. Pe de altă parte, au apărut 
multe societăți care înainte se ocupau cu 
postproducţia şi care propun prețuri mai mici; 
dar care nu oferă condiţii tehnice excelente 
întotdeauna. Politica noastră este să oferim o 
muncă de calitate superioară, păstrând în același 


= 


AMERICA 


۱ 


Dincolo 06 1 ۱ 


unde pasiunile sunt incandes- 
cente, dar tăcute. Esenţializarea și 
stilizarea fiecărui cadru înnobi- 
lează melodrama (vezi Rio Es- 
condido). Chipul Mariei Felix care 
avea să devină o „frumuseţe exo- 
tică de serviciu“ la Hollywood, n-a 
fost niciodată mai spiritualizat ca în 
această peliculă de o pictura- 
litate sobră și tragică. Figueroa 
„pictează cu lumina“ și în Los 
Olividados, cel mai neorealist film 
din opera lui Bunuel, o incursiune 
șocantă în universul copiilor de- 
lincvenţi, dar și în Ingerul exter- 
minator, parabolă sarcastică a 
ritualurilor încremenite din viața 
înaltei burghezii. 


Aceste trei pelicule su- 
gerează o tendință permanentă a 
cinematografului mexican, aceea 
de a aborda, într-o formă mai mult 
sau mai puțin explicită, tema 
conflictului social. Impresia ne este 
confirmată și de al patrulea 
lung-metraj al selecţiei, Drapelul 
rupt (1978) un fals policier care, 
anchetând asupra unei crime, 
implică nişte tineri cineaşti în 
cercetări. Autorul și tăinuitorii asa- 
sinatului înregistrat din întâmplare 
de o echipă de filmare aparţin 
clasei marilor industriași și fac totul 
pentru a îndruma ancheta pe piste 
false. Junii care deţin mărtu- 
ria filmată şi care sunt însuflețiți de 
dorința de a schimba lumea folo- 
sesc preţioasele imagini pentru a-l 
șantaja pe criminal cerându-i să-și 
reformeze întreprinderile în intere- 


A 


n august se împli- 
nește un secol de 
cinema mexican. Ca 
și în România, pri- 
mele bobine filmate 
pe teritoriul național 
datează din 1897 și conțin imagini 
documentare. Ele se datorează lui 
Churrich sau Enrique Moulinié şi 
reprezintă o corrida. Deși n-am 
putut vedea aceste secvențe 
istorice, „Zilele filmului mexican“ 
— organizate de cinemateca 
Română și Ambasada Mexicului — 
au marcat aniversar așa cum se 
cuvine, printr-un program de lung- 
metraje clasice și o selecţie de 
scurt-metraje realizate în anii '90 


care au asigurat cu succes 
coeficientul de noutate. 
Retrospectiva a fost domi- 
nată de personalitatea operato- 
rului Gabriel Figueroa. intâmplător 
sau nu, trei dintre filmele de ficțiune 
poartă semnătura lui în dreptul 
imaginii: Rio Escondido (1947) de 
Emilio Fernandez, Los Olvidados 
(1950) şi Ingerul exter- 
minator (1962), ultimele două fiind 
regizate de spaniolul Luis Buñuel 
(refugiat în Mexic pentru că 
reprezenta un inamic pentru 
dictatura lui Franco). Figueroa a fost 
supranumit „stăpânul luminii“, 
sintagma dând titlul medalionului 
care i-a fost dedicat în 1993 la 
Festivalul internaţional de la Valla- 
dolid. Acest mare artist a făcut din 
reprezentarea peisajului mexican 
imaginea emblematică a unei lumi 


Pofta bună vine intrând în... 
NOAPTEA DEVORATORILOR DE 
PUBLICITATE 


oamenii simpli; conflictele în problemele 
acestora de fiecare zi; limbajul în 
vocabularul străzii. „Novo Cinema“ a 
atins punctul culminant în opera mai 
tânărului Glauber Rocha — un alt critic 
convertit la regie. Filmul său 
Dumnezeul negru și diavolul alb 
(1963) este considerat manifestul 
acestui curent. Interesant de reținut că 
această adevărată explozie creativă 
spre adevăr a premers și apoi a coincis 
cu o ștafetă de regimuri militare și 
dictatoriale între 1967 și 1974 
reprezentate prin mareșali și generali: 
Branco, Silva, Medici, Geisel). 

Odată cu anii '80 cinematografia 
braziliană se eliberează de dictatură, dar 
înregistrează simultan un dezinteres 
pronunţat al statului față de cultură în 
ansamblul ei. A trecut aproape un 
deceniu până când o nouă generație de 
regizori a făcut posibil un al doilea 
grandios start al cinematografiei 
braziliene. 

Întâlnirea cu doi dintre aceştia a 
devenit posibilă prin diligenţele domnului 
ambasador Jeronimo Moscardo datorită 
cărora am putut vedea la Sala Elvire 
Popesco (de la Institutul Francez) Alma 
Corsaria (Suflet vagabond — 1993) de 
Carlos Reichenbach și Corpul (1994) 
de Antonio Garcia. Alma... a fost 
multipremiat acasă și în festivaluri 
internaţionale. Sărbătorirea ocazionată 
de lansarea unei cărţi prilejuiește un 
flash-back al existenţei autorilor, doi 
poeţi legaţi de o amiciţie de 30 de ani. 
Filmul rememorează implicit biografia 


"unei generații: politica, LSD, contestaţia, 


poezia cotidianului, Debussy, amorul, 
prietenia etc. — un cinema excentric ca 
un colportaj totodată liric și frenetic,dar 
cenzurat parcă de o luciditate pe alocuri 
afectată. 

Cei de-al doilea film, Corpul, 
abordează cotidianul de astă dată cu o 
frenezie lirică barocă. De la primul 
accent sonor știm că suntem undeva pe 
continentul sud-american și că vom 
vedea un film pur-sânge — la propriu și 
la figurat latino-american. Suntem în țara 
carnavalului absolut, dar acolo unde 
spiritul carnavalesc poate fi răvășit de 
tenebrele morţii, acolo unde, se spune, 
lectura ziarelor începe cu rubricile 
crimelor pasionale (un asemenea fapt 
divers inspiră story-ul cu tot cortegiul de 
extaz și gelozie); dar și acolo unde 
tangoul nu se dansează, ci se trăiește. 
Pe cât de departe țara, pe atât de 
aproape cultura, cinematograful și 
oamenii ei, de sufletul nostru. 


Adina DARIAN 


LATINĂ ~ Cinema 


Brazilia 


Atât de departe, 
atât de aproape 


Dintre producţiile realizate de el o 
primă comedie realistă de Alex Viany va 
deschide timid drumul către care avea 
să se orienteze cinematograful brazilian 
odată cu convertirea lui Nelson Pereira 
de Santos de la ziaristică și critică 
cinematografică la regie. Rio 40° (1955) 
și Rio, zonă moartă (1957) reușesc să 
impună un cinema eliberat de frivolitate 
exprimând realitatea societăţii 
braziliene. Desigur, la capătul firului s-a 
aflat şi influența neorealiștilor italieni 
Zavattini, Rossellini, De Santis. Așa s-a 
născut la începutul anilor '60 noul curent 
numit „Novo Cinema“, care şi-a câștigat 
un loc statornic în istoria 


cinematografului. Această orientare spre 
critica socială și-a găsit însă sorgintea 
așa cum atirmă și criticul Jose Carlos 


ase luni după prima 

proiecţie a filmelor 

Lumière la Paris, 

brazilienii vedeau și ei 

minunea sfârșitului de 

9 secol XIX. În 1903 se 

realiza cel dintâi documentar autohton 
și curând primele scurt-metraje de 
ficțiune. Din anii '20 între Rio și Sao 
Paolo se instalează concurenţa dintre 
filmele de producție cinematografică, 
dar nivelul artistic este scăzut 
urmărindu-se în special succesul 
comercial obținut cu comedii de tip 
carnaval, melodrame muzicale sau 
aventuri regizate ca spectacole de 
revistă. Odată cu apariția sonorului 
costul filmelor se ridică însă cu mult 
peste posibilitățile locale. Asemeni 


@ Corpul, o comedie neagră 


Avellar în studiul său „Literatura 
braziliană și filmul“, în chiar literatura 
anilor '30 care și-a aflat eroii printre 


multor țări din Europa, Brazilia cunoaște 
invazia ecranelor sale de către filmul 
american în proporție de 90% dar și 
numărul global al spectatorilor crește 
vertiginos (110 milioane în 1943). 
Pentru a contracara această 
influenţă, un mare industriaș, Franco 
Zampari, construiește în 1949 la Sao 
Bernardo do Campo studiouri bine 
echipate și invită pe Alberto Cavalcanti 
să fie directorul acestora. Brazilian de 
origine, Cavalcanti studiase arhitectura 
în Elveţia și-și făcuse un nume în 
Europa lucrând în Franţa și Marea 
Britanie cu Renoir și Grierson — ca 
, apoi ca scenarist şi regizor. 
În Brazilia, cel mai mare succes al său 
ca producător a fost O Cancaceiro de 
Lima Barreto; dar în 1954 pierderile 
financiare duc la închiderea studiourilor 
iar Cavalcanti se va întoarce pentru 
totdeauna în Europa. 


& Drapelul rupt: 
cinematograful în oglindă 


sul lucrătorilor modgști, reparti- 
zându-le o parte consistentă din 
acțiuni şi beneficii. Felul în care 
raportul de forțe este inversat brutal 
și șantajiștii idealiști sunt eliminaţi 
sugerează și neputința de a 
schimba o ordine socială 
inechitabilă, dar și nevoia de a se 
respecta etica profesiei de cineast. 
Atunci când filmul este folosit 
pentru alte scopuri decât cele firești 
(refuzând a sluji adevărul) creatorul 
este sancţionat. Deși nu are 
subtilitățile unui Blow up, de care 
amintește vorbind despre puterea 
„imaginii în lumea modernă, 
Drapelul rupt e un film mai mult 
decât interesant, un titlu important 
într-o filmografie a temei 
„cinematograful în oglindă“. 
Câteva surprize plăcute au 
apărut și în grupajul de scurtme- 
traje semnate de tineri regizori. 
Pana de cauciuc de Alejandra 
Moya dezvoltă o istorie cu iz polițist 
într-o reflecţie asupra apa- 
rențelor înșelătoare, iar Intâlnire în 
paradis de Moses Ortiz Urquido, 
un alt modei de naraţiune eliptică, 
pledează pentru salvarea iubirii prin 
renunţarea la traseele de ru- 
tină ale vieţii în doi. Cinematogra- 
ful poetic a fost reprezentat con- 
vingător de Arborele muzicii de 
Sabina Berman și de Și-a luat 
inima în dinți de Antonio Urrutia. 
Momente de poezie autentică 
(punctată de umor) au avut și 
peliculele de animaţie inspirate din 
desenele copiilor, Raramuri, picior 
ușor și Atenţie la „El botas“, 
ambele regizate de Dominique 
Jobard. Aşteptăm cu interes a doua 
parte a „Zilelor filmelor mexicane“ 
programată în toamnă, când vom 
putea vedea lungmetraje de dată 
recentă. 


Dana DUMA 


۲ 


se "A 
dA 
4 


à 


| 
= - 
& Însoțitorul 
Mirei Sorvino 
nu este 
altul 
decât tatăl el, 


actorul Paul Sorvino ۰ 


ful, ی‎ ۱۵-1۲8-96-8 
p Zaito 


strigat de fetița celor doi miri, Sophia 
Rose. O şti ea ce-o ști... 

e Celălalt maestru al body-buil- 
ding-ului, Arnold Schwarzenegger 
a fost silit să încetinească ritmul 
pentru o... „pană de motor“ — cum au 
titrat ziarele. La 49 de ani, Mister 
Univers (5 ori) și Mister Olympia 
(7 ori) a trebuit să suporte o ope- 
raţie de trei ore pe cord deschis 
pentru a se înlocui o valvă. Actorul 
susține că este vorba de o mal- 
formaţie congenitală a cărei reme- 
diere a amânat-o mai mulţi ani. 
Acum câteva luni, pe platoul de 
filmare, lui Schwarzenegger i s-a 
făcut rău, acuzând dureri mari în 
piept şi palpitații anormale. Supus 
unor complicate teste medicale i s-a 
adus la cunoștință că, în cel mai 
scurt timp, va trebui să se opereze. 
Ceea ce s-a și întâmplat la spitalul 
Universității Southern California din 
Los Angeles. 

Specialiștii susțin însă că boala lui 
Schwarzenegger nu s-ar datora 


În sfârșit, fericiți: 
Sean Penn şi Robin Wright 


„Am cerut-o pe Jennifer de soție 
şi i-am spus să aibă rochia pregătită 
pentru că nu va şti data ceremoniei 
decât cu 12 ore înainte. Aflaţi în 
Europa, într-o seară i-am spus: 
«Mâine ne căsătorim». Era cât pe ce 
să leșine. Am vrut să fie o surpriză 
și am reușit.“ Inelul de logodnă 
a costat 300.000 dolari, iar veri- 
gheta — din aur şi diamante — mai 
putin, doar 10.000 dolari. Stallone 
a fost îmbrăcat într-un smoking 
de comandă lucrat de croitorul lui 
personal, Giancomo din Los An- 
geles, iar Jennifer a purtat o rochie 
Armani în valoare de 30.000 dolari. 
Meniul de nuntă (poate vreţi să vă 
inspirați!): Tartare de somon cu 
garnitură de caviar; friptură cu 
garnitură de fasole verde și cartofi 
gratinaţi; tort de zmeură cu frişcă, 
lichior de pere (1983) și vin Château 
Latour 1982. Două amănunte: 
Mireasa era însărcinată în luna a 
treia, iar în momentul pronunțării 
„da“-ului, un NU s-a auzit în biserică, 


e Presărată cu furtuni, logodna lor 
a durat mai mult de șase ani. 
Sylvester Stallone, învăţat minte 
după două divorțuri ce l-au costat 50 
milioane dolari, (Sasha Czak și 
Brigitte Nielsen) jurase să nu se mai 
recăsătorească. Dar nu știa ce 
înseamnă o femeie tenace. Top 
modelul Jennifer Flavin i-a iertat 
infidelitățile, părăsirea anunţată 
simplu și neelegant printr-un fax, 
umilitoarea legătură cu Angie 
Everhart. Nașterea micuţei Sophia 
Rose în urmă cu opt luni a dat peste 
cap hotărârea lui Stallone. Când 
Sophiei i s-a descoperit o malfor- 
maţie cardiacă și a trebuit — la doar 
trei luni să fie operată, actorul a jurat 
că, dacă fetița va scăpa cu viaţă, el 
se va căsători rapid cu Jennifer. 
Ceea ce a și făcut în luna mai, în 
capela de la Blengheim Palace, 
situată pe domeniul ducelui de 
Marlborough. Ceremonia a avut loc 
acolo cu aprobarea specială a 
reginei Marii Britanii. 


Căsătorit a treia oară, 


Sylvester Stallone speră să fie de astădată, definitiv 


(cu Jennifer Flavin) 


spunând: „De pozat, ne ۵0221۱, dar 
să știm și noi!“ 

e 'Magicianul şi Top modelul 
au hotărât să-și cumpere un apar- 
tament și să locuiască împreună. 
David Copperfield și Claudia Schiffer 
— de curând și actriță (vezi p 33.) nu 
se vor căsători, „dar va fi ca și cum 
am fi“ a spus David. „Zvonurile 
despre despărțirea noastră imi- 
nentă sunt pur și simplu bârfe“ — a 
adăugat Claudia. „Ne iubim de trei 
ani şi când suntem împreună, 
pentru noi lumea din jurul nostru nu 
mai există. Suntem doar noi doi și 
dragostea noastră“. 

e George Clooney, pediatrul 
fermecător din Spitalul de urgenţă, 
dar și noul Batman, a participat 
împreună cu prietena lui, Céline 
Balitran, la un dejun la Casa Albă, 
unde președintele Clinton și-a invitat 
câţiva dintre prietenii din lumea 
filmului. Câţiva, adică vreo 120... 

e Cuplurile-surpriză ale acestei 
veri: Luc Besson și Milla Jovovich 
(Intoarcerea la Laguna Albastră, 
Chaplin și, acum, Al cincilea 
element); Leonardo DiCaprio și 
Liv Tyler (Frumuseţe furată — 
r. Bernardo Bertolucci). 

e intâmplări, întâmplări: Isabelle 
Adjani care a sosit la Cannes cu 
trenul, pentru că detestă avionul, a 
adormit și era cât pe-aci să coboare 
în gara următoare. Admiratorii ei 
au denumit-o Sleeping Beauty 
(frumoasa adormită). e Pentru ca 
The Snake Man, bărbatul care anul 
trecut a aruncat șerpi în piscina 
hotelului Majestic din Cannes, să nu 
recidiveze direcţia a dublat numărul 
gardienilor în jurul bazinului. e Demi 
Moore, însoţită de celebrul ei soț, 
făcându-și cumpărăturile la Gucci a 
iscat un ambuteiaj de proporții, din 
cauza sutelor de gură-cască adunați 
în fața magazinului. e Fanii și simpli 
curioși au așteptat ore în șir să-și 
vadă vedetele preferate, prilej cu 
care ei au putut afla cine mai e cu 
cine. Au apărut: 

e Stallone la braț cu Jennifer 
Flavin; e Daniel Auteuil cu noua lui 
iubită, actrița Marianne Denicourt; 
e Chiara Mastroianni cu soțul ei, 
Milo; e Alessandra Martines (aţi 
văzut-o recent în Peștera mon- 
strului sacru) cu Claude Lelouch; 
e Bruce Willis, bineînţeles cu Demi 
Moore; e Dennis Hopper cu foarte 
tânăra lui soţie, Victoria; e Robert 
De Niro cu superba lui prietenă de 
culoare, Grace; e Kate Moss cu 
Johnny Depp (care, cuprins de 
mania tatuajelor și-a imprimat pe 
degetul inelar al mâinii stângi o 
verighetă); e Liz Hurley și Hugh 
Grant; e Carole Bouquet și Gerard 
Depardieu — pe cei doi nemaicre- 
zându-i nimeni că sunt doar simpli 
prieteni. Cuplul cel mai „nevinovat“: 
Mira Sorvino cu tatăl ei, actorul 
Paul Sorvino. Cuplul „cel mai fa- 
milist“: Gary Oldman cu soția sa, 
însărcinată în luna a opta. După 
căsătoriile dezastruoase cu Uma 
Thurman și Isabella Rossellini se 
pare că Dracula-Oldman și-a găsit 
în sfârșit liniştea. ۱ 


43 


Claudia Schiffer şi David Copperfield 
la un pas de căsătorie? 


Pamela Anderson — înainte și după Echipa de intervenţie 


unei malformații, ci anabolizantelor 
folosite de acesta pentru a-şi 
dezvolta masa musculară. „Schwar- 
zenegger a avut noroc“, — declara 
de curând John Mondenary, medic 
sportiv, specialist în hormonii de 
sinteză.“ Folosirea anabolizantelor 
poate duce la apariția unor proble- 
me hepatice, hemoragii digestive, 
diabet, iar cei care le folosesc în mod 
constant pot fi atinși de „furia ste- 
roizilor“ — o formă extrem de gravă 
de nebunie agresivă“. 

Arnold Schwarzenegger se află în 
convalescenţă alături de familia lui 
— soția (Maria Shriver), și copiii lor, 
Katherine (7 ani), Christina (5 ani), 
Patrick Arnold (3 ani). Spre sfârșitul 
verii clanul Schwarzenegger se va 
mări cu încă doi gemeni. 

e Apariția Pamelei Anderson în 
cadrul unui show televizat a fost un 
adevărat șoc pentru admiratorii ei. 
ingrozitor de slabă, doar piele pe os, 
bomba sexy din Echipa de 
intervenție s-a transformat — parcă 
peste noapte — într-o făptură fragilă 
pe care și o pală de vânt ar putea-o 
dărâma. Explicaţia acestei tran- 
sformări este căderea psihică a 
vedetei care se datorează conce- 
dierii din serialul Baywatch, în locul 
ei apărând două-trei frumuseți tot 
blonde, tot siliconate, dar mai cu 
vino-ncoace. În plus, nici căsătoria 
ei cu rockerul Tommy Lee nu este 
prea fericită, fiind cunoscute aven- 
turile petrecărețului êi sot și pasiunea 
lui pentru droguri și alcool. Prea 
scumpă, prea celebră, prea capri- 
cioasă este considerată Pamela 
pentru a i se mai propune vreun rol 
demn de luat în seamă (mai ales 
după eșecul cu Barb Wire). „Eşti 
slabă, prea slabă“ i-a spus-o de-a 
dreptul Howard Stern, realizatorul 
show-ului tv. „Știu“, a răspuns 
Pamela. „Ingrijirea micuţului meu 
Brandon este mai grea decât orice 
oră petrecută în sala de gimnastică“. 
Scuză pe care, de altfel, nimeni n-a 
crezut-o. 

e Fericiţi sunt însă proaspăt 
căsătoriții Brooke Shields și Andre 
Agassi. Ei și-au petrecut luna de 
miere nu în cine ştie ce insulă din 
Hawai, ci la Stonepine Resort, o 
fermă unde ţinuta obișnuită sunt 
blue-jeans-ii, cizmele texane şi 
nelipsitul Stetson, faimoasa pălărie 
de cow-boy. 

e Cindy Crawford a anunţat, 
mândră nevoie mare, că este 
însărcinată în trei luni. Tatăl se 
numește Rande Gerber, este tânăr, 
frumos, atletic, patronul unor 
numeroase localuri de noapte și 
miliardar. Fosta doamnă Richard 
Gere este încântată că șase luni 
de-acum încolo va avea voie să 
-mănânce tot ceea ce - din cauza 
carierei — i-a fost interzis cu 
strășnicie. 

e intr-o pădurice, undeva în El- 
veţia, câțiva paparazzi au crezut 
că-i surprind pe Alain Delon și 
soția lui, Rosalie într-o postură mai 
mult decât tandră. Când fotografii 
nu mai pridideau să țăcăne din 
aparatele lor, cei doi „subiecţi“ s-au 
întors spre ei și au izbucnit în râs, 


CENE- CRE EELMEAZA+: 


e Jodie Foster a acceptat să joace alături de noul star masculin, 
Matthew McConaughey în Contact (r. Robert Zemeckis) 


@ Sean Connery — personaj negativ în viitorul Răzbunătorii 
(în foto alături de Kim Basinger în perioada James Bond) 


25 Story. După Les Princes și Latcho Drom, regizorul Tony Gatlif 
continuă să investigheze universul romilor cu Gadjo Dilo, povestea unui tânăr francez 
(Romain Duris) care în plină iamă aterizează la București încercând să dea de urma 
unei melodii pe ritm gitan care-l obsedează. El este acceptat în comunitatea romilor, 
protejat chiar de bulibașa, prilej pentru Gatlif de a descrie „realitatea vieţii acestora 
așa cum este, fără a minimaliza xenofobia și disprețul unora pentru acești urmași ai 
nomazilor“. 


Prieteni. Bruno Putzulu și Vincent Elbaz sunt doi prieteni în Sans désir 
apparent, primul lungmetraj al regizorului Olivier Peray (César '’94 pentru scurt metrajul 
Gueule d'atmosphăre). 


Novembre la patinoar. Romancierul-cineast Jean Philippe Toussaint și 
actorul-cântăreţ Tom Novembre colaborează la realizarea filmului Le Patinoire, produs 
de Les Films de ۰ 


@ Nicolas Cage, viitor Superman 


p> Renunţare. Robin Williams a renunțat la proiectul Don Quichotte (alături 
de John Cleese), dar a terminat filmările la Monte lă-d'ssus și a început lucrul la 
Good Will Hunting (r. Gus Van Sant). Williams este un medic psihiatru, alături de 
Matt Damon care interpretează un tânăr geniu pe care FBl-ul intenționează să-l 
recruteze. Același Robin Williams a început în iunie filmările la What Dreams May 
Come, realizat de neozeelandezul Vincent Ward. De astă dată, actorul interpretează 
un bărbat mort într-un accident. Odată trecut în lumea umbrelor el își caută acolo 
soția care-și luase zilele aflând vestea dispariţiei lui. 


> Agendă încărcată. Kristin Scott-Thomas a devenit — după nominalizarea 
la Oscar — una dintre actrițele foarte solicitate la Hollywood. Ea este eroina adaptării 
romanului Omul care vorbea la urechea cailor regizat de Robert Redford (care 
deţine și unul din rolurile principale). Alături de ei: Sam Neill şi Dianne Wiest. Pentru 
Scott-Thomas urmează Quadrille, după piesa lui Noel Coward, în regia lui Sean 
Mathias. 


44 


b.. de zile mari. Cu un Oscar în buzunar, Frances McDormand o va 
avea parteneră pe Nicole Kidman în The Trade. Ele vor fi două aventuriere, 
amestecate — fără voie — în traficul ilegal de arme şi a căror viaţă va fi serios 
amenințată. Regia: Angela Pope. 


Alt James Bond. Pierce Brosnan va fi din nou James Bond în Tomorrow 
Never Dies. Cel care-l va înfrunta va fi Jonathan Pryce, patronul unei importante 
reţele de comunicaţie care intenţionează să declanșeze al treilea război mondial. 
Noroc cu Bond și ajutoarea lui, Michelle Yeoh (vedetă a filmelor de acţiune made in 
Hong Kong). Filmările se vor prelungi până în august și au loc în Florida, Mexic și 
Thailanda. Regia: Roger Spottiswoode. 


ti Vanessa Paradis, 

mai greu de recunoscut 

în Un amour 

de sorcière (r. Rene Manzor) 


D> sector Babenco la el acasă. Willem Dafoe se întoarce pe meleagurile 
natale unde își amintește de prima dragoste (Irène Jacob în flash-back) și întâlnește 
o altă femeie de care se va îndrăgosti nebunește (Nastassja Kinski). Acesta este 
pe scurt subiectul filmului (fără titlu deocamdată), regizat de Hector Babenco (Sărutul 
femeii păianjen) și filmat în țara de origine a realizatorului: Argentina. 


Van Damme în Hong Kong. Actorul a terminat de curând filmările la 
Knock Off în regia lui Tsui Hark și după scenariul lui Steven DeSouza (Capcana 
de cristal). Van Damme este, ca de obicei, un poliţist ce dejoacă planurile unor 
teroriști. 


Cu toată viteza înainte. Necunoscut acum un an, Matthew McConaughey 
se află în plină ascensiune. După ce a terminat Contact cu Jodie Foster (r. Robert 
Zemeckis), el joacă în prezent în Amistad (r. Steven Spielberg) alături de Morgan 
Freeman, Anthony Hopkins și Niegel Hawthorne. In iulie a început filmările la Newton 
Boys — (r. Richard Linklater), inspirat din povestea adevărată a patru frați gangsteri 
care au comis numeroase jafuri în America anilor '20—30. Parteneri: Ethan Hawke și 
Juliana Margulies (serialul tv Spitalul de urgență). 


5 Il. Cea de-a doua parte a Evadatului (prima l-a avut erou pe 
Harrison Ford) a intrat în lucru în luna iunie sub titlul US Marshals. Tommy Lee 
Jones reia rolul șeritului Samuel Gerard, dar cel urmărit va fi de astădată Wesley 
Snipes. Regia: Stuart Baird. 


Cronenberg. Intenţia realizatorului David Cronenberg de a face un film 
despre pilotul de formula unu Phil Hill, s-a dovedit irealizabilă. De aceea, regizorul 
intenționează ca în septembrie să înceapă filmările la eXistenz, după un scenariu 
propriu. „Va fi“, declară el însuși, „un film de aventuri și science-fiction filozofic“, 
cum a făcut-o de altfel și în filmele lui anterioare. Acţiunea se derulează în viitor, 
când puterea va fi deţinută de realizatorii de jocuri interactive. Distribuţia nu a fost 
încă fixată. 


45 


2 Mozart în Siberia. Nikita Mihalkov a terminat de curând noul său film 
Bărbierul din Siberia, o saga a cărei acţiune se petrece în Rusia și America 
„începutului de secol XX. Subiectul: Julia Ormond încearcă să vândă unui mare 
duce rus invenţia falsului ei tată (Richard Harris), o mașină infernală cu ajutorul 
căreia se poate despăduri întreaga Siberie. Filmul este produs de Michel Seydoux 
şi va avea premiera în februarie 1998. 


Din nouTarantino. Se cunoaște acum titlul filmului la care lucrează Quentin 
Tarantino. Este vorba de Jackie Brown, dar subiectul este deocamdată secret. Se 
știe însă distribuţia: Robert De Niro, Bridget Fonda, Samuel L. Jackson. Rolul principal 
este deținut de Pam Grier, idol al anilor'70. 


Negativul Connery. Rara fost văzut Sean Connery într-un rol negativ. În 
Răzbunătorii (remake după cunoscutul serial tv — vezi nr. 5/97), el va fi personajul 
care trece de partea forțelor răului. | se vor opune Uma Thurman și Ralph Fiennes. 


Danny DeVito > producător. În afara lui Jackie Brown, Danny DeVito 
s-a hotărât să producă și adaptarea romanului lui Elmore Leonard, Out of Sight, cu 
George Clooney în rolul principal. Este vorba de o polițistă care luată ostatică, se 
îndrăgostește de unul dintre răpitorii ei. Filmările vor începe în luna octombrie. Regia: 
Steven Soderbergh. Pe de altă parte, societatea de producție înființată de George 
Clooney și Robert Lawrence intenționează să realizeze Five Past Midnight — 
povestea unui soldat american prizonier într-un lagăr la sfârșitul celui de-al doilea 
război mondial. El este ajutat să evadeze și are misiunea de a-l asasina pe Hitler... 


۳ - variantă Burton. După Batman, Tim Burton intenţionează 
să reînvie un alt personaj de bandă desenată, Superman, care după accidentul 
suferit de Christopher Reeve, a fost lăsat deoparte. Filmările vor începe la mijlocul 
lunii octombrie, iar pentru rolul principal a fost contactat Nicolas Cage. 


Asasinii lui Chen Kaige. Înfruntarea 2 două dinastii rivale în China secolului 
Il este subiectul filmului lui Chen Kaige, Assassins. Regizorul a încredinţat unul din 
rolurile principale realizatorului Zhang Yimou. 


Romane Bohringer din nou îndrăgostită. Catherine Breillat aduce pe 
ecran romanul lui Barbey d'Aurevilly, Une vieille maîtresse. În rolul unei tinere 
răvășite de pasiune o vom vedea din nou pe Romane Bohringer. Alături de ea: 
Anouk Aimée, Line Renaud și Jean Claude Brialy. Filmările — în luna septembrie. 


În familie. Clint Eastwood a plecat în Georgia unde a început turnările (în 
calitate de regizor, dar și interpret), la Midnight in the Garden of Good and Evil. 
Distribuţia este dintre cele mai promițătoare: Kevin Spacey, John Cusack, Paul Hipp 
(partenerul lui Travolta în Face Off — r. John Woo) și, într-unul din rolurile principale, 
fiica regizorului, Alison Eastwood. 


Kevin Spacey îi va da replica — începând din luna august — lui Samuel L. 
Jackson în The Negotiator, un thriller despre un specialist în negocierile cu teroriștii. 


„Prinţul din Bel Air“, scenarist. Will Smith, în afară de pasiunea pentru 
actorie și muzică și-a descoperit și talentul literar. El este autorul (împreună cu Jada 
Pinkett) scenariului Love for Hire, achiziționat imediat de Studioul Universal. Este 
istoria unei tinere cam prea independente care îi propune unui tânăr muncitor cu 
fizic atrăgător să-i facă un copil. În rolul tatălui de ocazie, același Will Smith. 


poz 
G 
O oo 
SOs < 
N's oL 
= O 
© و و‎ o 
دج ج‎ ۵ 
= 0£ © 
3 9 ك ي‎ 
259E ¢ 
ke] 
=u 
-050 
5 هو‎ 9 
a 0 


Gabriel Corrado și Millie Stegmann 
jură că nu sunt decât simpli prieteni 


Andrea del Boca 
a renunţat la rolul 
Evitei Péron 
(producţie argentiniană) 


este Arturo Peniche (Maria Jos6) 
care a și fost ales președintele 
Asociaţiei ecologiste pentru pro- 
tecția animalelor. In această calitate 
actorul a organizat și numeroase 
gale de binefacere ale căror fonduri 
au fost îndreptate spre grădinile 
zoologice sau spitalele veterinare. 
Când aude de vreun animal chinuit 
de stăpânul lui, Peniche devine 
extrem de furios, ceea ce i-a atras 
din partea prietenilor porecla de 
Dingo (aluzie la câinele cu 
comportament violent, cunoscut 
sub acest nume). 


Mariana Lévy și 
Ariel López Padilla — 
un cuplu pe ecran, 
dar și în viață 


ca în rolul lui Armand să fie Gabriel 
Corrado. 

e Jeanette Rodriguez este una 
din cele mai solicitate actrițe de 
telenovele (Doamna cu tran- 
dafirul, Micaela, Totul pentru 
dragostea ta). De curând, ea are 
un admirator secret care îi trimite 
zilnic orhidee. Pe Jeanette nu o 
interesează însă identitatea admi- 
ratorului pentru că, spunea ea, 
„deocamdată, m-am lecuit de 
bărbaţi“. 

e Aşa cum Brigitte Bardot este 
— în Franţa — cea mai ferventă 
apărătoare a animalelor, în Mexic 


O altă poveste de dragoste 
s-a înfiripat în timpul filmărilor la 
Stăpâna (La Dueña), telenovelă 
difuzată de Antena 1. Cynthia 
Klitbo (Laura) și Francisco Gattorno 
(José Maria) au încercat la început 
să păstreze secretul legăturii lor 
amoroase, dar câțiva paparazzi 
au făcut publică dragostea lor. 
Gattorno, divorțat de Lillian 
Renteria (actriță și ea), declara la 
începutul acestui an că se va 
căsători în curând cu „frumoasa și 
extraordinara mea iubită, Cynthia“. 
Din păcate, la 4 mai, actorul, în 
timp ce se întorcea dintr-o excursie 
la Dahagual aflat la volanul unei 
camionete Mitsubishi, s-a răsturnat 
într-o râpă. Rănit grav, el se zbate 
între viață și moarte într-un spital 
din Ciudad de Mexico, însoţitoarea 
lui, o tânără pe nume Marilyn, 
pierzându-și însă viața. Foarte 
afectată de tragicul eveniment, 
Cynthia Klitbo a declarat ziariștilor 
ce o asaltează ori de câte ori intră 
sau iese din spital, că va continua 
să fie alături de logodnicul ei chiar 
dacă asupra lui planează bănuiala 
că i-ar fi fost infidel. 


h câteva rârdari 


e Rosalinda Serfaty (Capcană 
periculoasă) a început filmările la 
Esmeralda, povestea unei tinere 
oarbe care înfruntă tot felul de 
piedici pentru a fi alături de iubitul 
ei. Partener: Victor Camara. 

e După o uşoară operație 
estetică (îndepărtarea bărbiei 
duble) Andrea del Boca (Perla 
Neagră, Andreea Celeste) s-a 
întors pe platouri în Mia, sola- 
mente mia și a fost nevoită să 
renunțe la proiectul de a o inter- 
preta pe Eva Peron într-o pro- 
ductie, de astădată argentiniană. 

e Gabriel Corrado (Perla 
Neagră) se află la Mar del Plata 
unde a început să filmeze El 
Hombre del Mar, telenovelă în 
care actorul cu ochi albaştri deține 
rolul principal. Tot el joacă, alături 
de partenera lui din Perla Neagră, 
Millie Stegmann (Malvina) într-un 
serial polițist de opt episoade (r. 
José Luis Massa). 

e Jean Carlo Simancas, fru- 
mosul Alejandro din Răzbunarea, 
este din nou eroul unei tulburătoare 
povești de dragoste în Todo por tu 
amor. (Totul pentru dragostea ta). 
Parteneră: Jeanette Rodriguez. 

e Şeicul Gustavo Bermudez 
poate fi văzut pe scena unui teatru 
din Buenos Aires în rolul lui Romeo 
din piesa lui Shakespeare și, în 
același timp, este protagonistul 
unui nou serial intitulat Ranni. În 
timpul liber rămas, el este și un 
cunoscut fotomodel. 

e Ruddy Rodriguez inten- 
ționează să accepte propunerea 
producătorului Raul Rialto de a 
interpreta pe nefericita Damă cu 
camelii într-o adaptare a romanului 
lui Dumas - fiul realizată după 
toate regulile telenovelei. Se speră 


Dragostea, elerna poveste 


nu și-l amintește pe‏ ان 
Andres Alcazar, tânărul îndrăgostit‏ 
și nefericit din Inimă sălbatică?‏ 
Interpretul lui, Ariel López Padilla,‏ 
a devenit, datorită acestui rol, un‏ 
star în lumea telenovelelor. Puţini‏ 
știu însă că actorul și-a început‏ 
cariera artistică pe scenă, ca‏ 
balerin. La 18 ani el a câștigat un‏ 
concurs pentru obținerea unui loc‏ 
în trupa de dans clasic Æl‏ 
Cascameces, iar la 21 ani era deja‏ 
unul dintre soliștii ansamblului.‏ 

In schimb, Mariana Levy era — 
până la difuzarea serialului Forța 
dragostei — necunoscută telespec- 
tatorilor noștri. Actriţa, de origine 
mexicană, este însă foarte în- 
drăgită de fanii telenovelelor din 
America Latină. A urmat cursurile 
Academiei de balet din Ciudad de 
Mexico, dar și Conservatorul. A fost 
actriță de teatru, dar și top model. 
Eroina de telenovele între 1988- 
1991, Mariana Levy dispare de pe 
micile ecrane aproape trei ani, 
revenind în 1994 — cu rolul din 
Forța dragostei — pe platourile de 
filmare, dar mai slabă și cu mici 
retușuri „estetice“ ale chipului. Îl 
cunoaște pe partenerul ei, Ariel 
Lopez Padilla și, ca într-o tele- 
novelă, cei doi se îndrăgostesc, 
uitând — el, de soţie și copil, ea — 
de un logodnic fidel și bogat. Izbuc- 
nește un scandal de proporții, Au- 
rora, soția lui Padilla, urmărindu-i 
pas cu pas, șicanându-i și punând 
fotoreporterii pe urmele lor. Totul ia 
amploare când Mariana anunţă că 
așteaptă un copil. Dar, ca în 
poveștile cu happy end, Ariel 
reușește să divorțeze (renunțând 
la jumătate milion de dolari în 
favoarea fostei soții), și cei doi se 
căsătoresc cu puțin timp înainte de 
nașterea fetiţei lor, Maria. 


Jean Carlo Simancas — 
îndrăgostit în Totul 
pentru dragostea ta 


westernuri — nu de calibrul celor semnate de 
Ford sau Hawks — dar realizate cu meșteșug: 
Gunfight at the O.K. Corral, Cei șapte 
magnifici, Fortul Bravo, dar și cu Marea 
evadare sau Bad Day at Black Rock, pe care 
mulți critici l-au găsit interesant. Sturges și-a 
terminat studiile la Berkeley; a fost decorator, 
secretar de platou, normator, monteur. La 
declanşarea războiului (al doilea) se înrolează 
în forțele aeriene și realizează o serie de 
documentare de pe front. Este demobilizat cu 
gradul de căpitan și în 1946 realizează primul 
lui film, The Man Who Dared. Din anii de 
ucenicie el învățase două lucruri: știința de a 
lucra cu oamenii și simţul ritmului şi al acţiunii. 
In filme, ca și în viaţă, a avut un cult pentru 
prietenie, printre amicii săi numărându-se Kirk 
Douglas și Burt Lancaster. De la Marea 
Evadare, Sturges n-a mai realizat decât 
superproducții, e drept deloc geniale, lăsând 
loc în westernuri lui Sergio Leone și Sam 
Peckinpah. in memoria cinefililor va rămâne 
şi pentru faptul că a ghicit în tinerii (pe atunci) 
Steve McQueen și Charles Bronson stofa 
marilor vedete și mai ales că a lansat-o pe 
Marilyn Monroe, care grăsuță și netrecută pe. 
generic, își făcea o scurtă apariţie în Right 
Cross (1950). 

Doina STĂNESCU 


47 


În cele din urmă, actorul a jucat în filmul 
lui Roman Polanski (văzut și pe ecranele 
noastre), pentru că „la urma urmei de ce n-aș 
deranja puţin the moral majority de la Holly- 
wood“. „Este clar, nu am devenit actor pentru 
a mă simţi în siguranță .Am avut șansa să 
lucrez cu unul dintre cei mai mari regizori ai 
lumii şi bineînţeles că trebuia să-mi asum și 
riscurile“. 

În ultimii ani, Peter Coyote „s-a refugiat“ 
cum îi place să spună lângă San Francisco, 
într-o vilă cochetă, departe de tamtam-ul 
hollywoodian. A terminat cartea autobiografică 
„Cronica unei căderi libere“, a divorţat — după 
15 ani de căsătorie - și trăiește singur 
înconjurat de tratate de paleontologie, 
pasiunea sa. Este membru al Institutului 
Sundance (înființat de Robert Redford) și 
restul timpului liber și-l petrece în hamac. „Pot 
să-mi permit, spune Coyote — în definitiv am 
trăit deja câteva vieți“. 


PE SCURT 


Viorel Irimia, București: John Sturges a 
murit la 18 august 1992. Nu mai făcuse film 
din 1976 de la Vulturul și-a luat zborul. A 
rămas cunoscut în istoria filmului prin câteva 


Mihaela Scurtu, București; Virginia 


Prodan, București: 
PETER COYOTE. Născut în Pennsyl- 


Vania în 1943, într-o familie de intelectuali 
foarte înlesnită din punct de vedere material, 
el crește la San Francisco unde, în 1965, 
devine unul din membrii de marcă ai celebrului 
San Francisco Mime Troupe. Doi ani mai târziu 
părăsește grupul pentru a se alătura lui Magic 
Theatre, al cărui repertoriu este exclusiv 
contemporan. Dar, încet-încet, se lasă atras 
de beat generation: viaţă în comun, drog și 
mici slujbe care-i aduceau doar banii de 
buzunar. „Trăiam ca un vagabond“, își 
amintește el. Coyote străbate America în 
camion, pictează cutii de scrisori, face cercei 
din pene de păsări și, ceea ce-l marchează, 
asistă neputincios la moartea câtorva tovarăși 
de drum din cauza consumului excesiv de 
droguri. 

După zece ani de peregrinări, de viață 
marginală și vise psihedelice, Peter Coyote 
hotărăște să pună punct acestui capitol. 
„Mi-am dat seama că modul acela de viaţă 
era pur și simplu stupid și m-am decis să 
încetez pentru că mergeam cu pași siguri 
spre distrugere“. Urmează o cură de dezin- 
toxicare, se căsătorește și se integrează în 
societate. 

In 1975, apare în viaţa lui... politica. 
„Vroiam să fiu mai productiv, simțeam nevoia 
să acţionez“. Lucrează câţiva ani consilier cul- 
tural în echipa lui Jerry Brown, guvernatorul 
Californiei, dar la 40 de ani își dă seama 
că afacerile publice au început să-l plicti- 
sească. 

Incepe cariera în cinema cu un mic rol în 
E.T., urmat de mai multe filme mediocre. Este 
remarcat în A tout coeur (r. Bobby Roth — 
1984) și A double tranchant (r. Richard 
Marquard — 1985). În 1987, regizoarea Diane 
Kurys îi propune personajul din Un homme 
amoureux. Coyote acceptă și „nu-mi trecea 
în acel moment prin cap că mulțumită acestui 
film, aveam să ajung la Festivalul de la 
Cannes!“ In 1992 când Polanski îl întreabă 
dacă ar vrea să fie Oscar, din Lună amară, 
adaptarea cinematografică a romanului lui 
Pascal Bruckner. Coyote acceptă, nu fără 
îndoieli: „Scriitorul pervers și malefic era 
îngrozitor. Eram atât de șocat încât mi-am 
zis că publicul american o să creadă că sunt 
bolnav de-a binelea și nu voi mai găsi 
niciodată de lucru“. E adevărat, filmografia lui 
număra deja câteva personaje dubioase cu 
toate că, spune Coyote, „nu știu de ce regizorii 
se gândesc la mine doar când e vorba de tipi 
ciudaţi, când în realitate eu îmi doresc cu 
ardoare un personaj comic“. 


decontării tranzacţiilor de comerţ exterior, BANCOREX este una 


( `~ u o experiență de peste 25 de ani în domeniul finanţării şi 


dintre primele bănci comerciale româneşti.‏ مب 


membru al sistemului internațional de comunicaţii financiare 
SWIFT, al Camerei Internaţionale de Comerţ de la Paris și a 
organizaţiilor VISA INTERNATIONAL, EUROCARD şi 
MASTERCARD. 

Bucurându-se de recunoaştere pe plan internaţional, 
BANCOREX este în prezent banca românească cu cea mai 
mare rețea de corespondenţi bancari: peste 1600 bănci 
corespondente în 150 de țări. 


BANCOREX 


BANCA ROMÂNĂ DE COMERȚ EXTERIOR SA. 


Calea Victoriei 22-24 , 70012 BUCUREȘTI - ROMÂNIA 
Tel.: +40. 1-614 73 78, 614 91 90, 

Fax:+40. 1-312 24 95, 311 27 51, 614 15 98 

Telex: 11 235, 11 703 ebank r; 

SWIFT: BRCEROBU, E-mail: bancorexQkappa.ro 


Din decembrie 1990, BANCOREX funcționează ca o ’ 


societate bancară pe acţiuni, cu capital majoritar de stat, 
îndeplinind funcțiile unei bănci comerciale cu caracter 
universal. 

În prezent, BANCOREX dispune de o rețea formată din 
peste 35 de sucursale, în Bucureşti operând 6 sucursale. 

De asemenea, BANCOREX își propune deschiderea de 
noi sucursale şi agenţii până la sfârşitul acestui an. 

BANCOREX dispune de reprezentanțe la New York, 
Moscova, de o sucursală la Nicosia şi participă la capitalul 
unor societăți bancare din străinătate: 
Frankfurt-Bucharest Bank AG f/m, Anglo-Romanian Bank 
Ltd - London, Banque Franco-Roumaine sa - Paris, Banca 
ltalo-Romena s.p.a. Milano, MISR-Romanian Bank sa 
Cairo. 

Integrarea în comunitatea financiar-bancară 
internaţională este ilustrată şi de calitatea BANCOREX de