Revista Cinema/1990 — 1998/8-Noul_Cinema-anul-VIII-nr-8-1997

Nr. 8/1 997 


Anul VIII nr. 90 (413) 


REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


Călătorii 
sentimentale 
Marlene Dietrich 


Jean Gabin 


SEQUEL PESARO '97 


E o Imagini 
Urmări şi clonări sat 
ale timpului 


august 1997 


3 CORESPONDENTA DIN ROMA: Și Mostra e în tranziţie 


4- 5 DIALOG CU CITITORII: Cinefili în ofensivă; Din nou 
despre filmele europene... 


6- 7 O REVERENȚĂ PENTRU LIVIU CIULEI 
8- 9 ÎN REPORTAJ LA BUFTEA: „Ti se pare pustiu?“... 
10-13 FESTIVALURI - PESARO *97: Imagini ale timpului 


14-15 PE ECRANE: Croazieră infernală, Sfântul, Crimă la 
nr. 1600, Avionul condamnaților 


16-20 DOSAR TEMATIC - SEQUEL: Urmări și clonări; 
Anul resuscitărilor 


21 ECRANUL DE ACASĂ: Europene 
22-23 FAN CLUB: Charlton Heston 
24-25 POSTER: David Duchovny 
26-27 SPOT: Dictatorii și filmul. Franco, un om de cinema? 


28-31 CĂLĂTORII SENTIMENTALE: Marlene Dietrich — 
Jean Gabin 


32-35 PROFILURI: Willem Dafoe; Andie MacDowell 
CONCURS 

36-37; CINEGLOB 

40-41 

38-39 REDESCOPERIND CINEMATOGRAFUL 


cu Clarence Brown 
42-43 CINE CE FILMEAZĂ 
44-45 TELENOVELE: După 20 de ani... 
46 CARTEA DE FILM: Spencer Tracy 
SOUNDTRACK 
47 LECȚIA DE CINEMA: Coşmarul realității 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1, TATT 
21 iulie 1992, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului .... ii 
cu nr. J/40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220-1200 


Culegere și paginare computerizată Secția Fotoculegere — Imprimeria Coresi 


Tiparul Imprimeria Coresi București R.A. 


ECHIPA 
REDACȚIONALĂ: 


Director-redactor şef 
Adina Darian 


Redactor șef adjunct 
Dana Duma 


Secretar general de redacție 
Ioana Statie 


Publiciști comentatori 
Irina Coroiu 
Rolland Man 

Șef de rubrică 

Doina Stănescu 


Director economic 
Aurelia Ivănuş 


Manager difuzor 
Adrian Constantinescu 


COLABORATORI PERMANENȚI: 


Mircea Alexandrescu, Călin Căliman, 
Mircea Diaconu, Andrei Gorzo, 
George Littera, David Melville, 
Dinu-loan Nicula, laromira Popovici, 
Dan Predescu, Eva Sîrbu, 
Dumitru Solomon 


Adresa redacţiei: Piaţa Presei Libere 1 
Sector 1, 71341 București 
tel. 222.33.32. Intrarea B, Et. IIl. 


NOU! 


Pentru 1997 vă puteţi abona și direct la 
redacția noastră: 


3 luni — 9.500 lei. 6 luni — 17.500 lei. 12 luni — 30.000 lei. 
Plata se face prin mandat poștal pe adresa redacţiei: 
Noul Cinema Piaţa Presei Libere nr. 1 Sector 1 

71341 București, pentru DI. Adrian Constantinescu. 
Completaţi citet numele și adresa dumneavoastră. 

De asemenea, la cerere, revista poate fi expediată 
poștal prin ramburs și poate fi cumpărată direct din 
redacție. 


Abonamentele se pot face prin Fotografii promoționale e Press Release — Pesaro '97 e Buena 
Oficiile poștale, Catalog Presă 1997, Vista International (Touchstone Pictures, Hollywood Pictures 


editat de RODIPET poziția 4070. 
Cititorii din străinătate se pot abona prin 
RODIPET S.A. P.O. Box 33-57, telex 11995, 11034; 


Company, Peacock Films) — Româniafilm e Columbia TriStar, 20th 
Century Fox — Guild Film România e UIP — Media Pictures 


Fax 222. 64.07; Telefon: 222.41.26; International e Warner Bros. — Ecran XXI e Arhiva revistei Noul 


Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, 71341 București Cinema 


A~ 


mi asum deplina responsabili- 
tate pentru tot ce va ieși prost 
și voi împărți cu bucurie reuşi- 

tele cu colegii mei“. 
Pe lângă spirit de colegiali- 
JJ tate, declarația lui Laudadio arată 
Q) că este pe deplin conștient de riscul de a fi 
hotărât o schimbare radicală a structurei 
<L Mostrei și a criteriilor de selecție. Cu 
Pd tenacitate, eficiență, dar și cu o discretă 
gentileţe cred că noul curator nutrește ambiția 
elevată nu doar de a scoate Mostra din rutina 
inevitabilă, ci și de a provoca o schimbare în 
Ma modul de a concepe marile competiții 

| cinematografice în ansamblu. 

L-am întrebat pe Laudadio cum a pro- 
cedat în privința selecţiei, deoarece după 
Festivalul de la Cannes cu toţii am constatat 
că și marii cineaști au fost prezenți cu filme 
sub nivelul operei lor? 

„Împreună cu echipa mea de experți 
am evitat drumurile bătătorite ale marilor 
studiouri hollywoodiene sau europene și 
am căutat să vedem ce propun produ- 
cătorii independenți sau ultra-indepen- 
denți care lucrează cu tineri cineaști, deloc 
sau prea puțin cunoscuți. 

Atent la faptul că în multiplele programe 
ale Mostrei nu figurează cineaști super- 
consacraţi, deveniți în ultima vreme parcă din 
oficiu prezenţi la marile competiţii, Laudadio 
a precizat: 

„Lipsa acestora ar putea conduce la 
ideea că festivalul va avea un nivel scăzut, 
dar în realitate festivalul va acorda o șansă 
noului. Criteriul nostru a fost inovația de 
limbaj, originalitatea estetică și emoția. Am 
ales de asemenea filme care reflectă 
implicarea cineaștilor în problematica 
socio-istorico-politică contemporană“. 

Din comisia de selecţie a Biennalei-Cinema 
au făcut parte și criticii Derek Malcolm și Klaus 
Eder — președintele și respectiv secreta- 
rul-general FIPRESCI. 

Laudadio ne asigură că vom vedea filme 
premonitorii în privința terorismului — vezi 
ultimele evenimente din Spania — a condiţiei 
penitenciarelor sau a noilor reforme politice 
de pildă China — Hong Kong (filmul lui Wayne 
Wang se petrece la Hong Kong între 30 iunie 
-— 1 iulie curent, deci chiar în ultimele 48 de 
ore înainte de revenirea la China conti- 
nentală). 


INEMATOGR AFICA - 56 


< 
as 


% Ciao, Marcello! 


„Festivalurile se fac cu filme și nu cu 
staruri pentru fotografi și can-can-uri“, a 
precizat Laudadio lansând o sfidare și 
glamour-ului considerat obligatoriu în ultima 
vreme. 

Aşadar vedetele vor fi prezente mai mult 
pe ecran. Printre alţii îi vom putea vedea pe 
Harrison Ford, Gong Li, Jeremy Irons, 
Nastassja Kinski, Timothy Dalton, Wesley 
Snipes... Pentru seara de deschidere a fost 
ales în avanpremieră absolută Recon- 
structing Harry de Woody Allen cu Demi 
Moore și Robin Williams. O altă comedie 
new-yorkeză despre care Laudadio ne 
asigură că este o piesă de rezistenţă în 
filmografia cineastului ce își permite să facă 
din nou reverenţe idolilor săi: Bergman, Fellini, 
Bunuel. 

În încheierea Mostrei curatorul pregătește 
decernarea Leilor sub cerul liber chiar în Piaţa 
San Marco unde va fi proiectată — într-o 
versiune restaurată — o primă ecranizare din 


Juriul presei internaţionale 
FIPRESCI 


e Esteve Riambau — Președinte (Spania); e Adina 
Darian (România) e Bo Ludvigsson (Suedia) Ma- 


riano Morace (Elveţia) e Umberto Rossi (Italia) 
— vor acorda premii filmelor din competiţia oficială. 
e Dubravka Lakic (Iugoslavia) e Bernard Nave 
(Franţa) e Gabrielle Provaas (Olanda) » Kati 
Sinisalo (Finlanda) vor acorda premii filmelor din 
programele paralele. 


Corespondenţă din ROMA 
Si Mostra e în tranziție 


Roma, 18 iulie, orele 11 a.m., cinematograful Quattro Fontane, conferința de presă a 
noului director artistic al Mostrei — curator cum va fi numit de acum înainte, spre a accentua 
funcţia sa artistică — criticul Felice Laudadio (vezi nr. 3/97) și a președintelui Biennalei Lino 
Micciche (v. nr. 1/91) cu o autoritate impusă de peste 40 de ani de activitate. Se poate spune că 
aici la Roma s-a dat startul celei de-a 54-a ediţii a Festivalului din Lagună. 


1912, după Richard al II-lea de James 
Deane. Acompaniamentul muzical va fi 
executat de orchestra Toscanini dirijată de 
maestrul Ennio Morricone. Recitator: Vittorio 
Gassman. Să recunoaștem că este o viziune 
grandioasă. 

Dintre noile proiecte ne-au sedus progra- 
mele intitulate sugestiv Mezzogiorno, deschis 
în special noilor veniţi și Mezzanotte în care 
vor rula mai ales filme americane, dar și fran- 
ceze, britanice, italiene ale unor cineaști 
cunoscuţi. Fiecare program prezintă nouă 
filme: dar nu pentru marele public, ci pentru 
un public specializat, apt să aprecieze un 
cinema ce nu se supune șabloanelor. 

Vitalitatea filmului britanic a impus o vitrină 
aparte ce va figura cu titlul Renașterea bri- 
tanicilor, prezentând filme de: Shane Mea- 
dows, Antonia Bird, Philip Saville, Jez Butter- 
worth, Gillies MacKinnon, Brian Gilbert, lain 
Softley. Să recunoaştem că o cinematografie 
considerată virtuală „Cenușăreasă a Americii“, 
nu încetează să producă miracole. 

La aceeași conferință de presă au fost 
anunţaţi și viitorii laureați cu Leul de aur 
pentru carieră. Ei sunt: Gérard Depardieu, 
Stanley Kubrick și Alida Valli. 

Se poate constata echilibrul urmărit între 
perspectivă și tradiţie. Astfel vor fi omagiaţi: 
Rossellini (20 de ani de la moartea sa), dar 
și recent dispăruţii Giuseppe De Santis și 
Marco Ferreri. Două filme indiene: Lumea lui 
Apu al lui Satyajit Ray şi Arborele de 
Catherina Berge vor fi proiectate pentru a 
marca aniversarea a 50 de ani de la pro- 
clamarea independenței Indiei (15 august 
1947). De asemenea într-un program paralel 
se vor putea vedea filmele aflate în competiția 
venețiană acum 50 de ani. 

Emblema festivalului este chipul lui 
Mastroianni, iar motto-ul Mostrei va fi „Ciao, 
Marcello!“. Îmi amintesc, da îmi amintesc, 
documentarul având ca subiect pe marele 
actor și confesiunile sale despre lume, viaţă 
și cinema — realizat în vara anului trecut de 
Ana Maria Tatd — va putea fi urmărit în 
întregime: patru ore de proiecţie. Zanussi și 
Lars vor Trier vor fi prezenţi cu ultimele filme 
în Secţiunea Eveniment. 


Adina DARIAN 
(continuare în pag. 47) 


pene 
p= 
æi 
O 
ad 
me 
sha) 
m 
Q 
D 
Q 


ALOG 


DI 


scrisoare bine și ofensiv 

compusă ne trimite LAURA 

(și atât!?) din Târgu Mureș. 

După ce transmite „multe 

felicitări tuturor celor ce rea- 

lizează această frumoasă 
și interesantă revistă“, corespondenta se 
pronunță asupra ultimelor filme văzute. Mai întâi, 
DIABOLIQUE a dezamăgit-o: Isabelle Adjani face 
„risipă de talent“ pentru „această peliculă mai 
mult decât mediocră“. În schimb, MICHAEL 
COLLINS i s-a părut foarte interesant, realist, cu 
o prestație actoricească de nota 10. Liam Neeson 
„a făcut un rol mare și cu mult mai impre- 
sionant decât cel din LISTA LUI SCHINDLER, 
iar Julia Roberts a constituit o plăcută sur- 
priză pentru mine.“ l-a plăcut și ÎNCHISOAREA 
ÎNGERILOR, deși a fost puţin „dezorientată“ de 
„alternanţa episoadelor dure, dar realiste, cu 
cele «de bune sentimente», care-ţi mângâie 
sufletul, dar nu te conving.“ În schimb, MARS 
ATTACK („care a beneficiat de niște cronici 
deosebit de favorabile pretutindeni“) a făcut-o 
să regrete timpul pierdut vizionându-l: „actorii 
principali sunt niște făpturi create probabil pe 
calculator și cărora le plesnește creierul de 
prea multă muzică.“ În concluzie: „O aiureală 
completă și, sunt convinsă, foarte costi- 
sitoare.“ În încheierea scrisorii, destul de critice, 
după cum aţi constatat, Laura se întreabă când 
vom putea vedea pe ecranele românești noua 
versiune a lui HAMLET, „sau va trebui să 


4 


Julia Roberts 
revine în atenţia admiratorilor ei 


așteptăm vreo 20 de ani până când moderna și 
eficienta noastră Televiziune Română ni-l va 
prezenta în cadrul Telecinematecii?'“ 

Din Brașov, de la AURELIA MARUCZ sosesc 
alte semnale critice, între care și „faptul că toate 
inițiativele lăudabile - organizarea zilei 
cinematografului X (probabil, ale cinematografiei 
din...), medalion - regizorul Y etc. se opresc în 
București. Restul... nu mai contează. Filmele 
care se fac pentru bani se aduc în țară, filmele 
de artă, filmele europene, ceea ce merită văzut, 
nu se aduc. (...) Concluzia? Totul se reduce la 
bani.“ Din nefericire, corespondenta cam are 
dreptate. În țară nu există un sistem de cinemateci, 
de cinematografe de artă, ceea ce îi obligă pe 
spectatori să se mulțumească, în general, cu 
filmele comerciale. Când vom depăși problema 
banilor, vom avea probabil şi cinematografe de 
artă în principalele orașe ale ţării. Dar când o vom 
depăși oare? 


ulțumindu-ne pentru premiul 
ce i-a fost trimis, LAURA 
BRĂTFĂLEAN din Cluj-Na- 
poca își exprimă părerea 
de rău pentru faptul că emi- 
siunea de televiziune „Vârs- 
tele peliculei“ și-a încetat existența. („Era o emi- 
siune vie, pe care o urmăream cu sufletul la 
gură“). Rubrica preferată a lui L.B. este (ghiciţi!) 
„Călătorii sentimentale“. Și a altor cititori... 


upă ce observă „o schimbare 

binevenită, în ultima vreme, 

a gradului de dificultate a 

întrebărilor“ de concurs, 

IULIANA STĂNESCU, stu- 

dentă din București, remarcă 
faptul că, acum, întrebările se adresează mai ales 
cinefililor. I.S. declară că pentru prima oară nu 
este sigură de toate răspunsurile „ceea ce îmi 
dă o plăcută stare de febrilitate“. „Acum să 
mă alătur și eu cohortelor de admiratori ai re- 
vistei, felicitându-vă pentru munca superbă 
pe care o faceți.“ luliana citește încântată revista 
„din scoarță în scoarță“, dar „marea mea delec- 
tare sunt relatările corespondenților dv. de la 
festivalurile internaționale, mai ales cele 
europene. Rămânând sclava distribuitorilor 
noștri de film care nu răsfaţă cu adevărat de- 
cât pe iubitorii filmului american de acțiune, 
scurtele comentarii ale filmelor prezentate la 
Cannes, Berlin, Veneţia, San Sebastian etc. sunt 
pentru mine un adevărat balon de oxigen. 
Realizez cu bucurie că se mai fac și filme ori- 
ginale, simple, umane, ingenioase, așa încât nu 
am de ce să abdic de la «profesiunea» mea de 
suflet, aceea de cinefil. Aceste relatări sunt, 
pentru mine, totodată, speranţă -— poate, 
cândva, voi avea ocazia să le văd — şi salvare — 
realitatea descoperită în paginile revistei nu-mi 
mai permite constatarea că adevăratul cinema 
rămâne cel de dinainte.“ Interesante constatări 
venind de la o tânără care mai crede în virtuțile 
„adevăratului cinema“ și care nutrește speranţa de 
a vedea filme prezentate în festivalurile europene! 
Este adevărat că simţim uneori nevoia (am mai 
primit mesaje în acest sens) ca „perfecțiunea“ 
filmelor americane „bine făcute“ să fie suspendată 
din când în când de câte un film european „imper- 
fect“, dar producător de întrebări, meditații, nos- 
talgii și emoții greu avuabile. 


Daniel Day Lewis 
trece printr-un con 
de umbră 


Cyril Collard 
nu a fost uitat 
de cinefili 


Vorbind despre „adevăratul cinema de dina- 
inte“, corespondenta se referă la cel din „perioada 
60-70-80“, la „filmele de cinematecă“, pe care le 
descoperă „cu mare bucurie“. Așa a descoperit, 
bunăoară, ULTIMUL TANGO LA PARIS, prezen- 
tat la PRO TV. „Auzisem - ne scrie |.S.-că 
este un film-cult, adulat, controversat tot- 
odată (așa cum îi stă bine unui astfel de 
film), mai știam de multele premii ce i se 
acordaseră.“ Iuliana împărtășește părerea 
„adulatorilor“: „începând cu atmosfera, pune- 
rea în scenă a faptelor, jocul actorilor, lumi- 
nile, umbrele, vorbele, tăcerile, privirile și 
terminând cu originalitatea și ideea filmului, 
totul mi s-a părut a fi o formă a perfecțiunii.“ 
lată și un film al lui Bertolucci poate fi socotit 
„o formă a perfecțiunii“! luliana Stănescu ne 
propune să introducem o rubrică „Pe micile ecrane“ 
(în afară de aceea intitulată „Pe ecrane“), cu 
comentarii la filmele de la Telecinematecă sau 
de la Cinematograful de artă... „Eu personal, 
simt nevoia unei limpeziri, a unei comunicări 
indirecte, a unui schimb de păreri pasiv după 
vizionarea unui film la care merită să te 
gândești, după ce ai închis televizorul“. (Așa 
s-a născut din nr. 4 rubrica „Ecranul de acasă!“ 
n.r.) Cât priveşte cealaltă propunere („publica- 


rea unor scenarii după care s-au făcut filme ` 


celebre“), ea se lovește de cel puţin două 
dificultăţi: 1. problema copyrightului și 2. lipsa 
spaţiului. În sfârșit, I.S. şi-ar dori o copertă cu 
Daniel Day Lewis și o rubrică în genul „Azi ei 
sunt vedete“ („este actorul meu preferat“). 
Cum de altfel sunt concepute rubricile PROFILURI 
și FAN CLUB. 


dor revista dumnea- 
voastră pentru că ador 
cinematograful. Fiind 
elevă la liceul din oraș 
și având foarte mult de 
7J învățat, rar mă mai pot 
duce la film. Așa că singurul lucru care mă 
ține legată de pasiunea mea este revista 


dumneavoastră.“ E măgulitoare mărturia 
LIVIEI IVANCIU (16 ani), de-și zice şi Madonna, 
din Măcin, jud. Tulcea. Corespondenta ar dori să-i 
trimitem afișe de la filmele MAI IUTE CA MOAR- 
TEA, MINȚI PERICULOASE şi EVITA. Regre- 
tăm, nu deţinem de obicei afișe ale filmelor aflate 
pe ecrane. (Vă puteţi însă încerca norocul la 
conqurs unde există premii în afișe! — n.r.). 

Din Timișoara, RITA ENGRICH ne face și 
ea o declaraţie de dragoste: „Vă iubesc pe toți, 
distinși redactori și colaboratori ai acestei 
reușite reviste. Nu fac complimente gratuite, 
e pur și simplu adevărul!“ Şi ne doreşte 
„multă inspirație“. Ce ar dori corespondenta 
în schimbul fidelității față de revista noastră? 
Să procurăm adresa Lisei Marie Presley (mă- 
car pe cea a unui Fan-Club) și să publicăm ceva 
despre o actriță a anilor '30—40, Lily Damita. Nu 
facem promisiuni solemne, dar, dacă reușim... 


LENA DĂNEȚ (Brașov): 
„Mircea Diaconu ne 
încântă iar cu «Lecţia 
de cinema» prin care 
transmite un mesaj des- 
tul de semnificativ.“ Ele- 
nei Dăneț îi pare rău că nu a putut vedea 
pe TV5 filmul NOPȚILE SĂLBATICE, mai 


Lily Damita, un idol retro 


ales că, în 1993, cu ocazia decernării 
premiilor Cesar, s-a grăbit să cumpere cartea 
lui Cyril Collard, pe care a citit-o cu pasi- 
une. De altfel, văzuse și PHILADELPHIA cu 
Tom Hanks, care a impresionat-o profund 
(„nu pot uita, cred, niciodată cum trăia 
aria interpretată de Maria Callas“), citise 
cartea „Spectacolul trebuie să continue“ de 
Richard Sky despre Freddie Mercury, dar 
„modul direct și chiar dur al lui Collard 
de a-și povesti viața amoroasă m-a 
șocat.“ : 

În sfârșit, citind în revistă despre ulti- 
mele apariţii de carte cinematografică, 
E.D. și-ar fi dorit să aibă în bibliotecă „Texte 
de supravieţuire“ de Jean Georgescu. 
Scrisoarea se încheie cu: „Vă mulțumesc 
că existaţi.“ Se cuvine să-i mulțumim și 
noi. Corespondenta ne informează că, la 
Brașov, difuzarea revistei „Noul Cinema“ 
decurge în mod satisfăcător. („Nu pot decât 
să regret pentru cititorii dornici de a-și 
procura revista (dar n-o găsesc?! n.r.) și 
mai ales pentru faptul că nu se abo- 
nează.“) 


Rubrica „Dialog cu cititorii“ 
este realizată de Dumitru SOLOMON 


ss 
Sanad 
e 
-— 
pd 
CES 
— 
O 
a; 
O 


ALOG 


) 
| 


DI 


O REVERENŢĂ 
PENIRU 


“LIVIU CIULEI 


„A mpieie manifestări consacrate împlinirii a 40 de ani de la inaugurarea Studioului „Casandra“ . 
s-au deschis cu o sesiune științifică pe tema „Shakespeare, o imagine românească“, găzduite în Aula 
Academiei Române. Au prezentat comunicări profesorii: acad. Mihnea Gheorghiu, Dan Grigorescu, acad. 
Răzvan Teodorescu, Illeana Berlogea, lon Toboșaru și Liviu Ciulei, îndelung aplaudat. 

In după-amiaza aceleiași zile, la „Casandra“, asaltată de oameni de cultură, politicieni și studenți, 
rectorul ATF Florin Mihăilescu i-a decernat lui Liviu Ciulei titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei 
de Teatru și Film. Emoţia extraordinară și temperatura toridă nu l-au împiedicat pe maestru să refacă 
ad-hoc „filmul“ primilor săi pași în teatru. Un montaj de secvenţe din piese și filme interpretate sau/și 
regizate de Liviu Ciulei a evocat elocvent dimensiunea creaţiei sale de actor, scenograf, regizor de 


teatru și film. 


Liviu Ciulei a delectat pe toți cei prezenți, povestindu-le cum a fost începutul. 


„Eu cred că treaba asta cu teatrul este serioasă! “ 


N, vreau să vă țin un dis- 
curs plin de fraze bombastice. 
Vreau doar să vă spun câteva 
mici detalii. Unul dintre ele 
trebuia să vă fi fost împărtășit 
când UNITER-ul mi-a acordat 
un premiu. Am trimis atunci 
un fax, dar funcționara a omis 
o pagină. Se pare că Ion 
Caramitru, colegul meu, azi 
ministrul culturii, s-a descurcat 
foarte bine și a reuşit să facă 
legătura între pagina 5 și 7. 
Scriam acolo că la început au 
fost niște mici detalii în 
biografia mea artistică care sunt 
importante pentru vibranta viață 
a teatrului românesc. 

Au fost niște mici momente 
în viața mea pe Care, nescriin- 
du-mi memoriile niciodată sper, 
vi le voi spune verbal. 

Unul dintre aceste momente 
este începutul. Am un mare res- 
pect față de școala românească 
de teatru. Am început în 1948 
studiul teatrului la Academia 
Regală de Artă Teatrală și 
Muzică, înscriindu-mă în secret 
fără ştirea părinților. Am strâns 


Ii f 
I o] 
|| 
Ei 

isi 
|| 


O Aiäturi de Clody Berthola, 


cu sora mea ne-am înscris și 
ne-am prezentat la examenul de 
admitere şi am fost acceptați. 
Ne-am plătit taxele școlare din 
banii strânși, economisiţi în 
curs de mai mulți ani. Intre 
timp făceam şi facultatea de 
arhitectură — eram în anul II 
când m-am înscris la teatru. 
Înainte studiasem cu Marioara 
Voiculescu de la care am pri- 
mit și prima mea critică tea- 
trală. M-am dus la ea la vârsta 
de 16 ani — nu mai știu prin ce 
împrejurare — și m-a rugat să-i 
spun o poezie. l-am spus 
„Nebuna“ de Coşbuc și am 
dat totul — cu forță, cu mimică, 
cu gesturi — și, după ce-am 
spus-o, Marioara Voiculescu a 
stat tăcută aproape un minut și 
apoi s-a hotărât să-mi spuie, 
şi mi-a spus: „Puiule, e oribil! 
Eşti simiesc, te strâmbi“ — şi 
pe urmă au început celelalte 
adjective. M-a luat şi m-a le- 
gat efectiv cu plasturi ca să-mi 
potolească mimica, care se ac- 
centuase pentru că acasă, 
dădeam drumul la apa din baie 
şi spuneam aproape mut 


monologul uitându-mă în 
oglindă și strâmbându-mă 


banii de sandwich-uri și tramvai, 
mi-am plătit studiile. Împreună 


6 


protagonista spectacolului „Sfânta loana“ 
de G.B. Shaw, montat în 1958 la Teatrul Municipal 


crezând că așa se joacă teatrul. 
Voiam să joc teatru! Ajunsesem 
să am o față aproape ca de 
cauciuc. Având și sprâncenele 
negre foarte proeminente, cea 
mai mică mișcare se vedea și 
‘sigur că era insuportabil.. Bun. 
Am învățat multe de la ea, multe 
bune și multe greșite. 

Am fost acceptat la institut. 
Fugeam de la o universitate la 
alta și în anul 1945, cam pe 
timpul ăsta, era cald, erau 
examenele de sfârşit de an II, 
comisia era formată din monş- 
trii sacri ai teatrului româ- 
nesc: Victor Ion Popa, Mihail 
Jora era rectorul Academiei, 
Marioara Voiculescu, Mitza 
Filotti, era Storin de față, Ion 
Manolescu — o minunată co- 
misie într-o mică sală de 
clasă. M-am suit pe podium şi 
am anunțat „monologul din 
Henric IV — Pirandello“. În 
clipa aia se deschide ușa și in- 
tră tata. Avea un trenci bej, 
pălăria, în mână, umbrelă, 
s-apropie de comisie și foarte 
politicos roagă să i se dea 
permisiunea să asiste. Zâm- 
bete ușor ambarasate: A venit, 
mă rog, bogătașul să-și vadă 
fiul! Era cunoscut pentru că 
tata avea și obiceiul să facă 
acte de mecenat, să ajute arta, 
să dea bani pentru artă. Și cu 
oarecare stânjeneală l-au 
acceptat și l-au poftit în spa- 
tele comisiei. Și-a luat un 
scaun de lemn curbat — țin 
foarte bine minte — și s-a aşe- 
zat cu mâna pe umbrelă. Eu 
am avut un moment de negru, 
de pierdere de prezență. Cred 
că a fost o pauză penibilă de 
vreo două minute, dar mi-am 
revenit și cred că a fost cea mai 
bună producție artistică din 
viața mea. Am luat zece pe tot 
frontul și tata a mulțumit, a 
plecat. La ora două m-am dus 
acasă — cum era obiceiul — ca 
să luăm masa de prânz. Eu 
stăteam aici, tata, mama şi 
sora mea, care mai târziu a 
fost actriță la Naţional, a reușit 
să lucreze cu doi mari regizori 
- Ion Sava şi Camil Petrescu, 
dar s-a întâmplat că, printr-un 
accident în urma unei nașteri, 
a murit împreună cu copiii, 


gemenii pe care-i năștea. A 
jucat în „Macbeth“ și în „Mi- 
tică Popescu“ la Teatrul Na- 
tional. La masa de care po- 
meneam — noi mâncam foarte 
simplu — țiu minte că la înce- 
put era o supă clară cu tăiței, nu 
mai țin minte al doilea fel și la 
sfârşit era compot de mere. La 
compotul de mere s-a întâmplat 
un miracol. Şi în fax-ul trimes 
domnului Caramitru, prietenul 
Caramitru — îmi place mai mult 
să spun așa, colegului — se 
anunța că era un miracol al 
compotului de mere, dar nu se 
explica ce era! Miracolul 
compotului de mere a fost 
următorul: abia la compotul de 
mere tatăl meu, care vorbea 
foarte puţin, a spus: „Eu cred că 
treaba asta cu teatrul e serioasă! 
Bine. Construiesc un teatru“. Și 
într-un an, m-aşteptau, când 
terminam institutul de teatru, 
m-aşteptau două scene, scena 
mică şi scena mare a Teatrului 
Odeon, azi Teatrul Nottara. Așa 
s-a născut acest teatru și-mi pare 
bine că, pentru viaţa teatrală 
românească, compotul de mere 
„a creat“ aceste două teatre care 
au avut o activitate culturală atât 
de importantă. 

Pe scena Teatrului Odeon 
am debutat în Puck din „Vi- 
sul unei nopţi de vară“. Din 
personaj n-am înțeles mare 
lucru, dar am încercat să fac 
un spiriduş. Nu văzusem 
până atunci spiriduși cum 
n-am văzut nici când am pus 
piesa la Bulandra în '91. N-a 
fost atât de important faptul 
că am putut să joc „Golden 


Boy“ în regia marelui Ion: 


Sava, atât de rar pomenit însă 
astăzi, și care a fost şi primul 
meu profesor de regie. Impor- 
tant a fost că am putut să joc 
acolo Kostea, Treplev, Konstan- 
tin Treplev din „Pescăruşul“ 
alături de Clody (Berthola), o 
nemaipomenită Nina. Am vă- 
zut de atunci poate 25 de 
„Pescăruși“, dar niciodată 
n-am auzit monologul spus 
așa cum îl spunea ea, epui- 
zându-ne în fiecare seară de 
spectacol, fizic, emotiv, încât 
ne întorceam la cabină şi nu 
puteam să ne mișcăm timp de 


8 Pădurea 
spânzuraţilor, 
cu Victor Rebengiuc 
și Ana Szeles 


juma” de ceas! Cel mai impor- 
tant lucru pentru mine atunci a 
fost că am avut marea bucurie 
să cunosc și să joc alături de 
mari actori ai teatrului ro- 
mânesc. Am stat 86 de spec- 
tacole în culise când nu mai 
eram în scenă, în timp ce ju- 
cam „Cei din urmă“ de Gorki 
uitându-mă la felul cum joacă 
Ion Manolescu. Urmărindu-l 
seară de seară. Nu puteam să 
mă dezlipesc de culise. Era 
extraordinar. Am avut plă- 
cerea să joc în două piese cu 
Băltățeanu. Am cunoscut alți 
actori mari, nu vreau să vă 
țin prea mult, dar vreau să vă 
spun că acest fapt — compotul 
de mere — mi-a dat niște oca- 
zii de adâncă emoție artistică 
— Şi — sigur, e minunat să ai 
un asemenea tată, dar bucu- 
riile care au urmat — au fost și 
etape grele — au fost întot- 
deauna acompaniate de amin- 
tirea a ceea ce era frumos și 
major în lumea teatrului pe 
care am admirat-o atât de mult 
încă din primii ani ai înțelege- 
rii mele. Pentru asta sunt 
recunoscător unui trecut care 
mă lasă să-l privesc cu o foarte 
blândă nostalgie. 

Nu vreau să vă ţin mai mult 
şi vă mulțumesc încă o dată pen- 
tru onoarea care mi se face și 
pentru onoarea pe care mi-o 
faceți să fiți prezenți în momen- 
tul acesta aici. Vă mulțumesc. 


23 iunie 1997 


Filmografie 


Absolvent în 1946 al Acade- 
miei de Muzică și Artă Dramatică 
și în 1949 al Institutului de 
arhitectură din București, Ciulei 
joacă și montează pe scenele 
teatrelor „Mic“, „Odeon“ și „Mu- 
nicipal“, desfășurând o prodigi- 
oasă activitate regizorală și 
pedagogică și în străinătate. 
Director onorific al Teatrului „Mu- 
nicipal“ — „Bulandra“ din Capitală. 
Profesor la New York University 
— Departamentul Teatru. 


— 1951 — În sat la noi, r. Jean 
Georgescu, Victor lliu 
(a) 

— 1952 — Mitrea Cocor, r. Victor 
lliu, Marietta Sadova 
(s) 

— 1953 — Nepoții gornistului, r. 
Dinu Negreanu (a și s) 

— 1954 — Răsare soarele, r. Dinu 
Negreanu (s) 

— 1955 -— Alarmă în munți, r. 
Dinu Negreanu (a) 

— 1957 — Pasărea furtunii, r. 
Dinu Negreanu (s) 

— 1958 — Erupția (r) 

— 1959 — Valurile Dunării (a și 
r) — Globul de cristal, 
Karlovy Vary '60 


— 1960 — Soldați fără uniformă, 
r.Francisc Munteanu (a) 


— 1962 — Cerul n-are gratii, r. 
Francisc Munteanu (a) 


— 1964 — Pădurea spânzura- 
ţilor (a și r) — Marele 
Premiu Mamaia '65; 
Premiul pentru regie 
Cannes '65 

— 1971 — Decolarea, r. Timotei 
Ursu (a) 

— 1971 — Facerea lumii, r. 
Gheorghe Vitanidis (a 
și s) 

— 1973 — Ceaţa, r. Vladimir Po- 
pescu-Doreanu (a) 

- 1973 — Dragostea începe 
vineri, r. Virgil Calo- 
tescu (a) 

— 1974 -tv- Un august în 
flăcări, r. Dan Piţa, 
Alexandru Tatos (a) 

— 1975- Mastodontul, r. Virgil 
Calotescu (a) 

— 1975 — Muşchetarul român, r. 
Gheorghe Vitanidis (a) 

— 1979 — Falansterul, r. Savel 

Stiopul (a) 


(a — actor; s — scenograf; 
r— regizor) 


În reportaj la B u fi tead 


vizită la Studioul Buftea acum e 

aproape ca o plimbare printr-un 

muzeu după ora închiderii: 

instructiv și fascinant, dar puțin 

dezolant. Dacă nu te-ai apropia 

de câte un depozit, să vezi 
oameni înăuntru, sau dacă n-ar opri din când în când 
câte un camion, ai putea crede că toată lumea a 
plecat. Și când mai vezi pe zidul unei clădiri o plăcuţă 
anunțând „Prefectura Judeţului Ilfov“, poți să treci 
printr-un moment de confuzie. 


Primele impresii 


Ştiam că se filmează sporadic la Buftea și 
că în cea mai mare parte e vorba de comenzi ale 
unor companii cinematografice sau de televiziune 
din străinătate, care își termină treaba repede 
și pleacă, lăsând aerul acela de pustietate și aban- 
don să pătrundă în decoruri. Dar tot am fost 
surprins de nemișcarea ce părea generală, de 
liniștea aproape nefirească, de atmosfera ce 
contrazicea orice viziune romantică despre pulsul 
și temperatura unui studio cinematografic. Mai 
târziu mi-am dat seama că cel puţin o parte din 
dezamăgire se datora faptului că tocmai citisem 
Ultimul magnat, faimosul roman despre Hollywood 
pe care Scott Fitzgerald n-a avut timp să-l termine; 
la un moment dat Fitzgerald ne înfățișează ziua 
de lucru a eroului său, producătorul Monroe Stahr, 
și impresia e una de activitate neobosită, efer- 
vescentă, cu sute de oameni construind, demo- 
lând, făcând compromisuri, făcând crize, trium- 
fând, într-o fierbere de ambiţii și de energii, într-un 
șantier de decoruri mişunând de tehnicieni 
surmenați. Și iată Buftea într-o dimineaţă de iulie 
— calm plat. 


8 


Nostalgii 


Gniau meu, Nicu, în vârstă de 17-18 ani, cres- 
cut pe lângă studio, căci părinţii lui se ocupă de recu- 
zită și de costume, a lucrat la Buftea în tot felul de 
calități — de la zilier la figurant — și are multe de spus. 
Are nostalgia perioadelor de activitate intensă, la filmele 
noastre istorice, de exemplu; pe atunci se puteau aduna 
mii de oameni și se făceau deplasări la munte și 
întregul studio abia găsea timp să-și tragă răsuflarea. 
Asta putea dura luni întregi. Filmele istorice ale lui 
Sergiu Nicolaescu — pe care, când eram mic, le admi- 
ram necondiționat — Nicu le-a văzut făcându-se. Imi 
povestește despre filmările la Wilhelm Cuceritorul, 
despre cum s-a speriat odată apropiindu-se de decorul 
unei fortărețe și văzând cranii înspăimântătoare înfipte 
în pari. Toată copilăria lui Nicu se leagă de Buftea; a 
avut cel mai frumos loc de joacă pe care și l-ar putea 
dori un copil. Pentru mine clădirile par la fel, dar pentru 
el fiecare are o utilitate precisă — „aici sunt trăsuri și 
căruţe, aici depozite de harnașamente, aici mobilă...“ 
Se oprește și mă privește cu bună dispoziție: „Cred 
că și mobila ta de acasă o poți găsi aici“. Am început 
să cred și eu, dar tot nu pot să mă debarasez de 
senzaţia că hoinăream printr-un loc populat doar de 


amintiri. Și asta pentru că... 


Nu se mai filmează 


„Vezi corpul ăsta? A fost o stație de 110 V. A 
fost vândută unui turc, care o folosește acum ca 
depozit «en gros», pentru biscuiţi și mai știu eu ce.“ 
Sună deprimant — vânzătorii de biscuiţi și-au întins 
umbrele lor de negustori peste un loc magic. Dar un 
studio trebuie să supraviețuiască într-un fel sau altul 
în vremuri de criză. 


Ajungem la un decor mai recent, ce reconstituie o 
piaţă într-un oraș medieval, având în mijloc un eșafod 
cu o masă de tortură. Un turn, slăbit de vânt și de 
ploaie, s-a prăbușit și pietrele împrăștiate oferă o pri- 
veliște impresionantă. „Aici s-au turnat Nostradamus 
și Dragon World“, anunţă Nicu. De Nostradamus 
— o coproducție internaţională în care au jucat și actori 
români — am auzit; dar despre celălalt film turnat pe 
aceste locuri — o poveste medievală despre un dragon 
nu se știe nimic. 


Și totuși se lucrează 


Pe un platou se ridică (din lemn masiv) decorul 
unui castel. E o reconstituire a castelului unui cneaz 
rus, iar filmul pentru care se construiește e producția 
unei companii particulare din Rusia; acțiunea se 
desfășoară în epoca întemeierii Moscovei. Doamna 
Magdalena Mărășescu, care supraveghează 
construcțiile, are un aer sever și e plină de energie. 
Impresia plăcută de activitate febrilă mai împrăștie 
din senzaţia de apatie nostalgică. 

Nicu îmi vorbește de noul film al lui Sergiu 
Nicolaescu, Triunghiul morţii, care va intra în lucru 
în august. Și de Batavia, comandat de o televiziune 
germană cunoscută, despre o răzmeriță la bordul unei 
nave olandeze în secolul al XVIII-lea. În aceeași 
dimineaţă, înainte de a pleca la Buftea, îl văzusem 
lucrând la acest film pe scenograful arhitect Florin 
Gabrea și pe Dan Toader asistent la Academia de 
Artă, plănuind transformarea curții interioare a unei 
firme din București situată vizavi de Piaţa Coșbuc, 
într-o secţiune dintr-un port olandez, cu coșuri, frânghii 
şi năvoade, cu paie presărate pe jos și căruțe trecând. 
Îi văzusem făcând schițe, cântărind posibilităţile şi în 
general luptându-se cu constrângerile bugetului: cum 


să camuflăm tot ce e nepotrivit și anacronic în peisaj? 
Cum să scoatem, dintr-un buget insuficient, un tablou 
în același timp autentic și plin de viaţă? E pasionant 
pentru cineva din afară să asiste la salturile ingeni- 
oase, aproape acrobatice, peste obstacolele finan- 
ciare. Dar pentru cei doi artiști — îmi dau seama — e 
frustrant să lucreze frugal, strunindu-și viziunea. 


„Ca la cizmărie “ 


Cum filmele românești își găsesc cu greu 
finanţare, prestările de servicii pentru parteneri străini 
și filme atât de diverse, ca cel rusesc sau cel despre 
rebeliunea pe corabia olandeză, au devenit cele mai 
bune ocazii pentru salariaţii studioului de a lucra. Cum 
spunea cineva de la depozitul de textile, unde am fost 
primit cu multă amabilitate: „Buftea e acum o bază 
administrativă — atelierele lucrând în funcţie de 
comandă, ca la cizmărie“. 

Salariile sunt mici (după ultimele majorări 390.000 
lei venit impozabil), dar tot e mai bine decât în 
perioadele fără solicitare; și mai toţi salariaţii trec prin 
astfel de perioade, căci comenzile nu sunt multe, și 
ele vin și se duc. „Ţi se pare pustiu?“, am fost întrebat. 
„Trebuia să fi venit astă iarnă: nu găseai nici un câine“. 

Numărul recuziterilor, din 30 câţi erau, a scăzut 
la cinci. Sunt vremuri de criză și în astfel de vremuri 
pretenţiile sunt mici: studioul trebuie să continue să 
atragă comenzi străine, să contribuie la producțiile 
românești (atâtea câte sunt), să își plătească sala- 
riile și, în primul rând, să supraviețuiască. Chiar dacă 
pentru asta trebuie să închirieze spaţii comercianților 
turci sau prefecturii Ilfovului. 


Există viitor pentru Buftea? 


Dacă ar fi să clasez momentele cele mai plăcute 
din ziua petrecută la Buftea, pe locul întâi aș pune 
sticla de pepsi băută în compania lui Nicu la bufet, 
când am sporovăit despre filme, sporturi și amintiri 
din copilărie. lar pe locul doi — convorbirea cu directo- 
rul general al Studioului, domnul Lucian Pricop. La 
sfârșit, observând că privirea mea tot luneca pe biroul 
său, spre cel mai recent număr din revista de cinema 
Sight and Sound, domnul Pricop mi-a oferit cu 
generozitate ultimele două numere; în mod normal ar 
fi trebuit să aştept luni întregi ca să le răsfoiesc la 
Biblioteca Naţională. 

Important este să existe mereu producători străini 
interesaţi să apeleze la Buftea pentru filmele lor. Aici 
— mi-a spus domnul Pricop — rolul decisiv îl joacă 
„experienţa și legăturile făcute în timp, fie în urma 
vizitelor făcute afară la câteva târguri, fie în urma 
vizitelor producătorilor. La fel de important este ca ei 
să revină; revenirea lor este rezultatul modului în care 
ne-am tratat partenerii: din punct de vedere al calității 
prestaţiilor au fost serviţi satisfăcător, iar atmosfera a 
fost plăcută“. Ar fi bine să putem câștiga și interesul 
unor companii importante din Occident, dacă astfel 
de companii ar ajunge să solicite Buftea pentru pro- 
ducţii majore. „Dacă vom reuși să se retehnologizăm 
— lucru posibil numai în urma unui proces de priva- 
tizare — eu pot aduce cel puţin două filme pe an“, a 
declarat domnul Pricop. „Dar suntem înapoiaţi tehno- 
logic. Postproducţia — sunet, montaj, developarea 
peliculei — sunt departe de a fi la standardele cerute. 
De aceea prestațiile de până acum au vizat numai 
perioada de filmare“. 

Pentru ca studioul să fie competitiv (să existe 
profit în fiecare an) și prețurile să fie încurajatoare, 
s-a dezvoltat o strategie economică: cheltuielile 
studioului, overhead-ul, sunt suportate din activitatea 
extracinematografică, deci proiectele de film nu sunt 
afectate. lar contribuţia studioului la producțiile 
românești nu se limitează numai la prestarea de 
servicii, ci include și co-finanţarea lor. De aceea 
regizorii noştri Piţa, Veroiu, Blaier au lucrat constant 
cu studioul și în ultimii ani. 

Problema cea mai gravă e soarta celor 360 de 
salariaţi. Au fost plătite salariile tuturor celor care au 
muncit. Dar care e șansa celor care nu muncesc din 
cauză că nu sunt solicitaţi? „Reconversia personalului 
se poate face în funcţie de restructurarea producției 
cinematografice“, spune domnul Pricop. „Și viitorul 
imediat, viitorul pe cel puţin cinci ani, aparţine pro- 
ducţiei de tele-filme, seriale sau filme menite a fi 
difuzate pe micul ecran“. 


Andrei GORZO 


si 
EI 
~ 
3 
3 
5 
3 
2 
F 
É 


a n introducerea la 
programul celei de 
a 33-a ediţii a Festi- 
valului internaţio- 
nal al noului cinema 
de la Pesaro, di. Adriano 
Apră, directorul acestui festi- 
val, scria: „Am alăturat filme 
noi și retrospective ale unor ci- 
neaști în ideea căutării «nou- 
lui» care zace uneori ascuns 
sub cenușa unui cinemato- 
graf (de ficţiune) mai ușor de 
văzut și în jurul căruia se 
face mai multă publicitate“. Era 
un răspuns indirect adresat 
celor care se întreabă ce caută 
într-un festival dedicat „nou- 
lui cinema“, filme din anii '60 
sau '70. 

„Cinema nou“ nu înseamnă 
neapărat filme noi. Pentru că 
anual apar mii de filme, în jurul 
cărora se face mai multă sau 
mai puţină publicitate, dar care 
se nasc deja bătrâne, reluând 
formule artistice și idei deja 
uzate. În același timp, câte filme 
mai vechi, unele datând încă din 
epoca mutului, nu ne par în 
continuare «noi» prin conţinutul 
și forma lor, surprinzând încă 
spectatorul? Și reciproca e 
valabilă. Adică uneori noul 
apare în filmul de serie, în 
cinematograful marilor stu- 
diouri, când câte un cineast 
inovează în cadrul unui sis- 
tem instituționalizat. lar unii 
„experimentaliști“ își repetă 
formulele care au surprins cu 
ani în urmă și în creaţiile lor 
mai noi, învârtindu-se în cerc, 
sclerozându-se înainte de 
vreme și ducând la saturația 
spectatorului. 

Retrospectivele Chantal 
Akerman și Adoor Gopala- 
krishnan, ca și „evenimentul 
special“ al acestei ediţii - 
Cinematograful italian al ani- 
lor '70 — se înscriu astfel per- 
fect în profilul festivalului. 
„Noul“ a fost prezent la întâl- 
nirea cu spectatorii. Ca și 
„vechiul“. 


| ® Golden 


Eighties 
de Chantal 
Akerman 


Greutatea tăcerii 


Jeanne Dielman, 23 Quai du 
Commerce 1080 Bruxelles (1975) 
este poate cel mai cunoscut film 
semnat de regizoarea belgiană 
Chantal Akerman. În trei ore și 
jumătate de proiecție ne sunt 
prezentate trei zile din viața unei 
prostituate din Bruxelles. Trei zile 
în care viața ei se schimbă com- 
plet, însă. Camera imobilă înre- 
gistrează în lungi planuri-secven- 
ță gesturile repetate zilnic de 
această femeie. Gesturi aproape 
mecanice într-o viață perfect 
ordonată. O ordine care dă într-un 
fel sens vieţii sale. Pentru că nu- 
mai un astfel de program strict o 
poate face să nu se gândească 


la ceea ce există în afara uni- 
versului casnic. 

Pregătirea cafelei, micul dejun 
alături de fiul ei, plecarea acestuia 
la școală, cumpărăturile, primirea 
clienţilor planificaţi strict — câte 
unul în fiecare zi a săptămânii, în 
timp ce băiatul este la școală —, 
gătitul, cina, pregătirea pentru 
culcare devin un fel de reflexe 
condiționate. Aparent neutru. 
aparatul de filmat înregistrează 
totul cu răbdare. Nici un fel de 
grabă, nici o mișcare de aparat, nici 
un efect special. Fiecare gest este 
lăsat să se împlinească. Timpul se 
face simțit. 

Criticii au vorbit despre „acțiuni 
înregistrate în timp real“. Regi- 
zoarea preferă însă să folosească 
termenul „timp reconstituit“. Adică 


© Singurătate în doi — Jeanne Dielman... 
de Chantal Akerman 


ale timpului 


fiecare gest a fost repetat dinainte 
de zeci de ori, înregistrat pe pe- 
liculă video, comentat, până ce 
automatismul personajului a fost 
perfect asimilat de interpretă 
(Delphine Seyrig). Astfel, timpul 
se instalează încet-încet între 


lucruri, timp care este simţit și de . 


spectatori. Acest timp este rareori 
umplut cu vorbe, comunicarea 
verbală aproape că nu există în 
tre mamă și fiu. Zgomote și tă- 
ceri alcătuiesc coloana sonoră. 
Pentru Akerman în acest film, viața 
pare a fi mai degrabă tăcere. 

Vorbele vor aduce distrugerea 
echilibrului. Băiatul încearcă să 
vorbească cu mama sa despre 
ultimele sale revelații. Din lecturi, din 
discuţiile cu prietenii a aflat despre 
dragoste, despre sex. „L-ai iubit pe 
tata?“ întreabă el. „M-am căsătorit cu 
el pentru că era în firea lucrurilor ca 
la un moment dat să mă căsăto- 
resc“, i se răspunde. Şi, înainte de a 
apuca să mai întrebe ceva, îi spune: 
„Noapte bună!“ Ceea ce face Jeanne 
Dielman pare a fi întotdeauna „în firea 
lucrurilor“. Urmează o ordine, un ritual 
de viaţă pe care îl simţi învăţat într-o 
familie mic-burgheză în care a cres- 
cut. Poate și prostituată (discretă, e 
adevărat), a devenit tot lăsând lucru- 
rile să-și urmeze ordinea pe care o 
considera firească. 

Discuţia aceasta a deranjat-o 
însă. A doua zi mici incidente încep 
să-i tulbure viața. Incidente care 
par firești — peria de pantofi îi 
scapă din mână în timp ce lustru- 
iește încălțămintea băiatului, de 
pildă — dar care într-o viață atât de 
perfect organizată, atât de pre- 
cisă, capătă alte semnificaţii. In 
aceeași seară băiatul îi vorbește 
despre ceea ce a aflat în legătură 
cu viața sexuală. Mama e jenată. 
Nu răspunde nedumeririlor băia- 
tului decât printr-un „Noapte bună!“ 
A treia zi, în viața ei dezordinea 
este absolută. Se trezește mai de- 
vreme și nu știe ce să facă în timpul 
acesta „în plus“ față de orarul 
obișnuit. Gesturile sale nu mai au 
deloc precizia cu care ne obiș- 
nuise. Urmează un fel de „isterie 
tăcută“. 

In sfârșit, sosește clientul din 
ziua respectivă. Pentru prima dată 
ne este înfățișat momentul în care 
ea practică „meseria“, până atunci 
doar sugerat — un prosop întins pe 
pat, un bărbat care intră, același 
bărbat ieșind, dându-i banii și 
spunând: „Pe săptămâna viitoare!“ 
Dielmann este, dacă vreţi, o altă 
față, mai domestică, pentru Belle 
de jour. De data aceasta, în bra- 
tele bărbatului, Jeanne Dielmann 
simte din nou plăcerea. Pe față i 
se citește în același timp mirarea. 
Mirarea că mai poate simţi ceva 
în urma unui act fizic ce devenise 
doar un mijloc de a-și câștiga exis- 
tența. Este deja prea mult pentru 
ea. Nu mai suportă. Îl omoară pe 
bărbatul care a introdus acest nou 
element nedorit în viața sa. 

O poveste simplă, s-ar putea 
spune. Inteligența autoarei a trans- 
format-o într-o poveste complexă. 


Lăsând, cum spuneam, ca fiecare 
acţiune să se desfășoare în timp, 
neprecipitând niciodată lucrurile, ea 
introduce o reflecţie asupra fiecărui 
gest. li lasă deci răgaz și spectatorului 
să gândească asupra a ceea ce vede. 
În mod ciudat, filmul capătă valențe 
de documentar, deși este ficțiune. 
Pentru că fiecare cadru conţine, în 
afara acţiunii propriu-zise, o cantitate 
de observaţie aproape obiectivă a 
vieții. 

Vom reîntâlni aceleași carac- 
teristici în Les années '80 (1983), 
în care sunt alăturate probele 
pentru un film muzical, Golden 
Eighties (1985). Sunt filmaţi 


încă mai trăiește, pentru mine“. Și 
pentru noi. 


Obsesia istoriei 


Un copil coboară scările pe 
sărite, numărându-le: „unu, trei, 
cinci...“ pe cele fără soț. Apoi coboară 
aceleași scări, scandând: „doi, patru, 
șase...“, cele cu soț. Aceeași 
realitate, văzută în două moduri 
diferite cu ochii copilului. Astfel se 
încheie Anantaram (Monolog sau 

A fost odată, 1987) de Adoor 
Gopalakrishnan, cu o imagine-simbol 


Gopalakrishnan este unul dintre 
reprezentanții cei mai importanți ai 
cinematografului din Kărala, unul 
dintre cele mai mici state ale Indiei, 
situat în sud-vestul țării. Deși este 
una din regiunile cele mai sărace 
ale Indiei, procentul de alfabetizare 
este cel mai ridicat din țară (95,5%). 
De aici probabil și prezența aproape 
obsesivă, în filmele realizate aici, a 
profesorilor, elevilor, studenților, 
ziariştilor, scriitorilor. Cinematograful 
din Kèrala a cunoscut o dezvoltare 
surprinzătoare în ultimele două 
decenii. De la un singur film produs 
în 1938 (dintr-un total de 172 filme 
indiene), în 1995 s-a ajuns la 83 (din 
795). Și, totodată, s-au afirmat aici 


D Filme din Kèrala — Ponthen Mada de T.V. Chandran 


paşii actorilor, gesturile lor, 
concentrarea înaintea unei probe, 
ezitările și împlinirile, repetarea 
obsesivă a unor replici și a unor 
fraze muzicale care vor fi 
schimbate uneori radical în filmul 
din '85. Văzându-le unul după 
celălalt, aceste pelicule se 
constituie într-o mărturie a muncii 
regizorului. Golden Eighties este 
un musical post-modern, Les 
années '80 un musical de — 
construit. 

Ar mai fi de adăugat plăcerea 
reîntâlnirii cu Delphine Seyrig, 
prezenţă atașantă și actriță de 
irezistibil farmec, care aduce cu sine 
în Jeanne Dielman, ... o parte din 
misterul de care era înconjurată în 
Anul trecut la Marienbad (1961) 
sau Muriel (1963), filmele lui Alain 
Resnais. Vocea ei muzicală, 
lungind uneori cuvintele, fra- 
zându-le melodios alteori, rămâne 
în memoria spectatorilor și după 
sfârșitul proiecţiilor. lar în.Golden 
Eighties o auzim chiar cântând, cu 
o voce vibrând de emoție la fiecare 
cuvânt. Seyrig, care a murit în 
1990, a fost mai mult decât o actriță 
pentru Akerman, a fost o prietenă 
și o susținătoare, mi-a mărturisit 
regizoarea, adăugând: „Delphine 


și Kazhakam de M.P. Sukumaran Nair 


pentru întregul film. Un bărbat își 
povestește viața, de două ori, în două 
moduri diferite. Prima parte ni-l 
prezintă ca pe o victimă. Un copil 
abandonat, crescut de directorul 
spitalului în care mama l-a părăsit. 
Inteligent, mereu mai bun decât 
colegii săi, el pare o victimă a 
societății care nu-l! înțelege. 

A doua povestire ni-l prezintă altfel. 
Egoist, cinic, răzbunător, invidios, nu 
mai pare creatura angelică din prima 
jumătate. Spectatorul este la început 
puţin derutat, apoi începe să caute 
„cheia“ personajului. In povestire 
sunt incluse, pe lângă episoade reale 
din viața personajului, și întâmplări 
cu totul inventate. Imaginaţia sa 
perversă păcălește. Regizorul alege 
o formulă incitantă: nu suntem 
avertizaţi în nici un fel unde se 
termină amintirile și unde încep 
fanteziile povestitorului. Totul este 
filmat în același mod, fără a recurge 
la nici un fel de truc. Ne lăsăm prinși 
în joc, şi încercăm să descifrăm 
enigma destinului acestui om. E 
vorba de o viață nu „așa cum a fost“, 
ci „aşa cum ar fi dorit să fie“ sau „aşa 
cum ar fi putut să fie“. Timpul devine 
maleabil, este în continuă transfor- 
mare, episoade din prima parte îşi 
găsesc ecoul în cea de a doua. 
Logica povestirii învinge logica 
curgerii timpului. 


câţiva dintre cineaștii importanţi ai 
Indiei — alături de Gopalakrishnan, 
i-am putea aminti pe John Abraham, 
Govindan Aravandian, PA. Backer, 
Jayraaj, M.P. Sukumaran Nair, M.R. 
Rajan, C.S. Venkiteswaran, T.V. 
Chandran și enumerarea ar putea 
continua. Nume aproape necunos- 
cute spectatorilor de aici. 
Cinematograful acestor autori — 
ca și al altor regizori, pe care nu i-am 
amintit — se deosebește de ceea 
ce, din când în când, se vede pe 
ecranele noastre din producția 
indiană. Nu mai e vorba de melo- 
drame, însoţite de cântece și dan- 
suri, ci de o manieră modernă de a 
aborda realitatea. Nu un nou mod- 
ernism de suprafață, recurgând la 
sofisticate trucaje, la efecte de 
montaj sau la secvențe-șoc, ci unul 
de substanţă, în care materialul 
filmic devine obiectul unor trans- 
tormări subtile. In acelaşi timp, 
filmele lor se inspiră din tradiţii stră- 
vechi, neignorând nici un moment 
moștenirea culturală a ţării. 
Gopalakrishnan și-a căutat o 
vreme un drum propriu. A debutat în 
lungmetraj în 1972, când avea 31 ani, 
cu Swayamvaram/Căsătorie din 
dragoste, un ecou târziu al neorea- 
lismului, în care însă introducea și 
secvențe „poetice“, inspirate proba- 
bil de unele filme ale Noului Val 
francez. În 1981, cu Elippathayam/ 


11 


PESARO 


Cursă pentru șobolani, el își defi- 
nește clar un stil. Renunţă total la un 
poetic artificial, filmele sale devenind 
mai firești, mai umane. În această 
peliculă devine evidentă și una din 
obsesiile sale: curgerea timpului 
care-i schimbă pe oameni, ca și 
inadaptabilitatea unora la schimbare. 
Aici este vorba despre un om trecut 
de prima tinerețe care, în a doua 
jumătate a secolului XX, păstrează o 
mentalitate feudală, fiind absolut 
incapabil să înțeleagă ce se petrece 
în jurul său. Aceasta va duce la 
distrugerea familiei și, în final, la 
sinucidere. 

Filmele următoare — Mukha- 
mukham/Faţă în față (1984), 
Anantaram, Mathilukal/Zidurile 
(1990), Vidheyan/Servilul (1993), 
Kathapurushan/Bărbatul din po- 
vestire (1995), vor accentua această 
obsesie a istoriei, de pe poziţii de 
stânga. Lupta politică se face simțită 
tot mai puternic, cu conflictele între 
vechi și nou, între cei care vor să 
schimbe totul și cei care nu acceptă 
nimic nou, închistaţi într-un sistem 
depășit. Un important critic de cinema 
indian, M.V. Narayan, se întreba 
într-un articol dacă, împingând la 
extrem provocarea, Gopalakrishnan 
nu-și dorește cumva să determine 
interzicerea filmelor sale: „din mo- 
dul senzaţional în care este tra- 
tată interzicerea unei cărți în 
Katapurushan, ne putem imagina 
că, undeva în subconștientul lui 
Gopalakrishnan, s-ar naște speranța 
că într-o zi și unul dintre filmele sale 
va fi interzis, că într-o zi el va deveni 
un Salman Rushdie al regizorilor, 
într-o zi... într-o zi...“ 

Nu știu dacă Gopalakrishnan va 
deveni vreodată un Salman Rushdie 


al regizorilor. Şi nici nu cred că are 
nevoie de așa ceva. El rămâne un 
nume important al cinematografului 
contemporan, filmele sale meritând 
să fie văzute și în afara circuitului 
totuși restrâns al festivalurilor. 


Feţele puterii 


Retrospectiva cinematografu- 
lui italian din anii '70 a cuprins peste 
50 de filme. De ce anii '70? Or- 
ganizatorii au explicat că această 
perioadă a fost una de tranziție, în 
care se prelungeau ecourile unei 
epoci înfloritoare în cinematograful 
italian — ce a atins apogeul în anii '60 
— şi spre sfârșitul căreia a început 
declinul — o criză economică și 
calitativă din care filmul italian nu a 
ieșit încă. Văzute sau revăzute după 
două decenii, aceste filme ne spun 
multe nu numai despre evoluția 
cinematografului, ci și despre evoluția 
societății în general. Timpul care s-a 
așternut între momentul premierei și 
această retrospectivă ne permite 
să le privim cu o oarecare detașare. 
Sunt necesare astfel de reevaluări 
periodice în orice cinematografie, 
pentru a vedea cum rezistă operele 
probei timpului. Între ceea ce rămă- 
sese în amintirea noastră după o 
primă vizionare și ceea ce vedem la 
o distanţă de ani, de multe ori deo- 
sebirile sunt substanțiale. Oricum, în 
artă, ierarhiile sunt adesea răs- 
turnate. 

Primul film pe care l-am văzut în 
această retrospectivă a fost Sală o 
le 120 giornate di Sodoma/Sald sau 
cele 120 de zile ale Sodomei (1975) 
al lui Pier Paolo Pasolini, operă care 
împinge provocarea până aproape de 


limitele suportabilului — unii spun 
chiar dincolo de aceste limite. De-a 
lungul anilor, cineastul a avut parte 
de admiratori fanatici şi de detractori 
la fel de înverșunaţi. Oricum, ultimul 
film semnat de Pasolini — care avea 
să fie ucis la scurtă vreme după 
aceea (un asasinat asupra căruia 
încă mai planează misterul) —, 
rămâne și astăzi o operă incomodă. 
Am putut vedea cum, după o jumă- 
tate de oră, spectatorii au început 
deja să plece. La începutul proiec- 
tiei, sala era arhiplină. La sfârșit, pe 
jumătate goală. Dar se pleca în liniște. 
Nimeni nu a făcut scandal, nimeni nu 
a tipat că ceea ce se vede pe ecran 
este obscen. Nimeni nu râdea, nu se 
făceau glume deplasate (așa cum s-a 
întâmplat cu câţiva ani în urmă la una 
din proiecţiile la care am asistat la 
Cinemateca Română). Intrebarea pe 
care mi-am pus-o a fost: oamenii 
pleacă pentru că nu mai suportă toate 
aceste perversiuni — de la coprofagie 
la sadism — sau din cauză că se simt 
direct vizaţi de ceea ce, în lipsa unui 
cuvânt mai bun, am putea numi 
„mesajul“ filmului? 

Salò nu trebuie citit ca un film 
despre trecut — el nu este o 
ecranizare cuminte după marchizul 
de Sade, și nici o evocare a efemerei 
Republici de la Salò. In același timp, 
nu este nici unul despre viitor — s-a 
scris de mai multe ori că ar fi un 
avertisment în fața pericolului fascist 
și în momentul apariţiei sale a 
deranjat mai multe grupări politice, 
care s-au simțit direct vizate. Cred 
că este un film la prezent — un prezent 
continuu, dacă vreţi. El vorbește 
despre putere și despre efectele sale. 
Și, cum toți suntem supuși unei 
anumite puteri, ne simţim direct vizaţi. 

Sigur, nu e necesar ca puterea să 
se manifeste în formele extreme și 
aberante prezentate în film. Dar nici 
o putere nu este total inocentă. Nu 
există putere bună și putere rea, 
pare a ne spune Pasolini. Puterea e 
perversă, și efectele ei le simțim pe 
pielea noastră. Cred că prin aceasta 
filmul deranjează mai tare decât prin 
colecția de nudităţi și atrocități 
prezente pe ecran. Şi, probabil, va 
continua să contrarieze. 


Așteptând schimbarea pe băncile şcolii: În numele tatălui de Marco Bellocchio 


Am regăsit problematica din 
Sală..., dar într-o atmosferă mai puţin 
paroxistică, în L'ultimo giorno di 
scuola prima delle vacanze di 
Natale/Ultima zi de școală înainte 
de vacanța de Crăciun, realizat de 
Gian Vittorio Baldi tot în 1975. Un 
grup de fasciști italieni care se 
îndreaptă chiar spre Salò, deturnează 
un autobuz prăfuit care leagă între ele 
câteva sate. Pasagerii sunt luaţi 
prizonieri, umiliţi și apoi uciși rând pe 
rând. De data aceasta scriitura 
cinematografică e mult mai sobră, 
multe din orori se întâmplă undeva, 
în afara cadrului, ele sunt doar 
sugerate, printr-un efect de ecou. 

După cum bine observa criticul 
italian Mino Argentieri într-o cronică 
apărută imediat după premiera 
filmului, nu este vorba doar de înfrun- 
tarea dintre nişte oameni simpli luaţi 
prizonieri și fasciști, ci de cea dintre 
uman. și inuman. Sunt două lumi 
diferite, două moduri de viață opuse, 
totul sugerat chiar prin detalii aparent 
nesemnificative — limbajul folosit de 
fasciști contrastează cu modul simplu 
de exprimare al oamenilor de la țară, 
gesturile sunt altele, ca să nu mai 
vorbim de vestimentaţie. 

Aceeași putere care corupe, de 
data aceasta în cheie comică apare 
în filmul intitulat chiar II potere/ 
Puterea (1971) de Augusto Tretti. In 
mai multe episoade sunt sugerate 
chipurile diferite ale puterii din 
antichitate până în epoca modernă. 
Deși pe alocuri naiv, filmul are un 
farmec incontestabil, episodul cel mai 
reușit fiind cel dedicat fascismului 
italian, în care, de exemplu, marșul 
asupra Romei este prezentat ca un 
fel de hoinăreală a unei cete de 
amețiți așteptați la porţile orașului de 
o ordonanţă care i-a cronometrat. O 
defilare a armatei se preschimbă 
într-o comică îmbulzeală, în care 
aceiași oameni trec pe sub balconul 
din care-i salută Mussolini, purtând 
rând pe rând însemnele diverselor 
arme și fabricând tancuri pe loc din 
piese de bicicletă și câteva resturi de 
tablă. Se râde mult la acest film, dar 
râsul este cam crispat, pentru că 
filmul lui Tretti dă de gândit. 

Și Nel nome del Padre/in numele 
tatălui (1972) al lui Marco Bellocchio 
ne pune pe gânduri. Regulile stricte 
ale unui colegiu din anii '50, viața 
elevilor și revolta lor ne pot trimite cu 
gândul la Jean Vigo din Nota zero la 
purtare sau la Lindsay Anderson din 
If... Bellocchio nu merge însă pe 
cărări bătute, mulțumindu-se să mai 
dea o variaţiune pe o temă dată. 
Filmul are o forță proprie, o fascinaţie 
și asupra spectatorului de astăzi. 
Spaţiul închis al liceului devine 
simbolic pentru întreaga societate — 
ca și în operele mai sus citate. Nu e 
vorba doar de revolta împotriva unei 
forme învechite de învățământ sau 
împotriva unei religii prea stricte. Este 
o căutare disperată a unei căi de 
ieșire dintr-o situaţie apăsătoare. 
Vechiul este resimţit ca opresiv, iar 
noul nu a căpătat încă un contur. 

Soluţiile propuse sunt diferite — de 
la revolta copilărească a unor elevi, 
care scuipă statuile din internat sau 
se masturbează în timpul orelor de 
religie, până la o rece și calculată dis- 
trugere sistematică a tuturor falselor 
valori propusă de noul sosit Angelo 
(Yves Beneyton). Acesta are, fără 
îndoială, stofă de conducător. El știe 
că pentru a învinge trebuie or- 
ganizare, că până și anarhia trebuie 
planificată, oricât de paradoxal ar 
părea acest lucru. E posibil ca el să 
câștige, ca până la urmă să ajungă 
într-o poziție de conducere într-o so- 
cietate viitoare. Ceea ce e de natură 
să dea frisoane spectatorilor: câţi foști 
revoluționari nu se transformă în 
funcţionari disciplinaţi ai unei forme 
de opresiune? Ne întoarcem la ceea 
ce constatasem în filmul lui Pasolini: 
nu există putere inocentă. 


Cinematograful 
obiectelor 


Toate filmele amintite mai 
înainte — ca și altele prezentate 
la Pesaro, dar de care spaţiul nu 
mai îmi permite să mă ocup — au 
fost criticate în diverse ocazii 
pentru imperfecţiunile lor formale. 
E adevărat, imaginea tremură 
uneori, cadrele nu sunt perfecte, 
unii actori nu sesizează toate 
nuanțele partiturii etc. Dar ele 
transmit întotdeauna ceva. Do- 
rința aceasta de a se afla în 
comunicare cu spectatorul e 
evidentă și ea emoţionează. Cum 
emoționează adesea chiar im- 
perfecţiunile lor. Cu atât mai mult 
iese în evidenţiază caracterul ar- 


tificial al altor filme din această 
retrospectivă, filme închise în 
frumusețea lor plastică. 

Un astfel de exemplu este II 
conformista/Conformistul 
(1970) de Bernardo Bertolucci, 
primul mare succes comercial 
al cineastului. Din nou apare 
fascinația puterii, modul în care 
destinele ne sunt schimbate 
adeseori de jocuri politice pe 
care nu le înțelegem și în care 
suntem târâţi aproape fără voia 
noastră. Dar toate ideile filmu- 
lui sunt înecate de un estetism 
căutat, într-o construcție arti- 
ficială în care imaginile de pe 
ecran nu comunică mai nimic, 
dar simţi pretenţia lor de a spune 
ceva. Filmul în sine nespunând 
prea multe (în afara faptului că 
regizorul este un bun tehnician 
și că doreşte să-și epateze 
spectatorii), ești nevoit să te 
gândești apoi la ce ar fi vrut el 
să spună. 


Bertolucci va merge pe acest 
drum, și următorul său film, Ulti- 
mul tango la Paris (1972) va 
fi și mai gol, dar tot în ambalaj 
frumos. 

Metoda dă rezultate, și așa 
ajungem la produse de tipul 
Ultimul împărat, Micul Bud- 
dha, Ceaiul în Sahara/Cerul 
ocrotitor sau Stealing Beauty, 
în care totul este fals, dar dă 
impresia de profunzime ana- 
litică. Până acum am avut tot 
timpul impresia că nu am putut 
înțelege în întregime Confor- 
mistul pentru că l-am văzut în 
copii proaste sau în condiţii de 
proiecție neadecvate. De data 
aceasta era vorba de o copie 
de curând restaurată, în cadrul 
„proiectului Bertolucci“, de 


restaurare a tuturor filmelor 
cineastului. M-am întrebat de 
ce s-a considerat că e mai im- 
portant să fie salvate filmele lui 
Bertolucci decât ale altor ci- 
neaști evident mai intere- 
sanți. 

Un răspuns posibil este că 
acest proiect a fost iniţiat de 
Vittorio Storaro, directorul de 
imagine care și-a câștigat un 
renume internaţional tocmai în 
urma colaborării cu Bertolucci. 
Conservând filmele regizoru- 
lui, el restituie și imaginile pe 
care le-a creat. In afară de 
Conformistul, am mai putut 
vedea la Pesaro alte două filme 
la care a lucrat — L'uccello 
dalle piume di cristallo/ 
Pasărea cu pene de cristal 
(Dario Argento, 1970) şi 
Malizia/Șlretlicul (Salvatore 
Samperi, 1973). Am putut astfel 


să-mi dau seama că Storaro își 
merită renumele de excelent 
tehnician. Nu însă și pe cel de 
artist. Preocuparea pentru a 
crea efecte vizuale cât mai 
pregnante e evidentă. Prea 
evidentă. Il simţi căutând lo- 
cul sursei de lumină, al umbrei, 
al actorilor în spaţiu. Îl simţi 
bucurându-se că a găsit o 
mișcare de aparat care va 
lăsa spectatorii uimiţi. Adică 
toate acele lucruri pe care la 
un adevărat artist nu le simți. 
Munca adevăratului artist o 
bănuiești doar. lată de ce pot 
aprecia calitățile tehnice ale 
lui Storaro, dar nu mă pot 
entuziasma în fața acestor 
imagini lipsite de conținut. 


Sigur că universul prota- 
goniştilor este definit și de 
obiectele între care trăiesc. 
Numai că aici obiectele sunt 
moarte, ele nu par a aparţine 
nimănui, ele nu spun nimic, sunt 
inventariate ca într-un muzeu. 
Până și figuranţii sunt trataţi ca 
niște obiecte, sunt așezați pen- 
tru a da bine în cadru, în nici un 
moment nu ai senzaţia că sunt 
făcuţi din carne şi oase. Și peste 
toate curge — o, ce frumos! — 
muzica: abundentă, inutilă ade- 
seori, servind încă o dată prezen- 
tarea decorului, și nu progresia 
dramatică. Ar trebui probabil ca 
destinul tragic al regelui Ludwig 
să trezească o emoție în noi. Nu 
se întâmplă așa, ochii sunt prea 


Feţele seducţiei din Conformistul: 
Stefania Sandrelli, Pierre Clementi și Dominique Sanda 


Acest tip de cinema în care 
imaginea primează, în care totul 
pare a fi făcut de dragul „frumo- 
sului“ este perfect reprezentat de 
Ludwig (1972) de Luchino 
Visconti, regizor care a creat 
opere notabile și înainte, și după 
acest produs. Aş spune că în 
Ludwig triumfă un „cinemato- 
graf al obiectelor“, căci nu perso- 
najele par importante aici, ci 
obiectele care-i înconjoară. IlI 
simţi pe Visconti preocupat să 
umple ecranul cu aceste obiecte 
— tablouri, ceasuri, porțelanuri, 
bijuterii, haine — toate frumoase 
în sine, dar oamenii abia mai pot 
fi zăriţi printre aceste obiecte, 
asupra cărora imaginea stăruie. 
Ba chiar, pentru a fi siguri că le-am 
văzut bine, cineastul are grijă ca 
într-o secvenţă ulterioară, apara- 
tul să înregistreze din nou ace- 
leași obiecte, ca din întâmplare. 


ocupați să urmărească toate 
acele obiecte de recuzită, iar ure- 
chile încearcă să distingă între 
Wagner, Schumann și Offenbach, 
aşa că nu mai rămâne timp și 
pentru personaje — deși filmul 
durează peste patru ore. 

S-a spus și se mai spune că 
Ludwig reprezintă o anumită 
tendinţă estetică decadentă — 
acest „decadentism“ fiind asu- 
mat cu mândrie de unii comen- 
tatori. Aş zice că mai degrabă e 
vorba de un cinematograf decă- 
zut la stadiul de inventariere în 
imagini a unor obiecte frumoase. 

Astfel, cinematograful italian 
al anilor '70 oscila între o istorie 
vie și una moartă. Ambele ten- 
dinţe îşi au partizanii lor. Și 
ambele își prelungesc ecourile 
până în zilele noastre. 


Rolland MAN 
13 


|  SPEED2: 
Z CROAZIERĂ 


ată un cineast care știe 
să te țină cu sufletul la 
) gură!“ au exclamat mulți 
la debutul în regie al 
operatorului Jan De 
99 Bont cu filmul Cursă 
infernală. Cel care filmase atât de 
înspăimântător cuțitul de spart 
gheața din Instinct primar dovedise 
că știe să povestească absolut 
captivant istoria autobuzului dina- 
mitat de un maniac și salvat de un 
polițist mai mult decât curajos, 
devenind o lovitură de box-office. 
Sequel-ul Croazieră infernală în- 
cearcă să refacă performanța după 
aceeași schemă narativă, mutând 
însă teatrul acţiunii pe un iaht asupra 
căruia se înstăpânește un alt sonat 
dornic de glorie și de răzbunare. 
După cum se știe din numeroase 
comunicate de presă, Keanu Reeves 
a refuzat să-l mai întruchipeze pe 
eroul salvator și în Speed 2, rolul său 
fiind preluat de mai puțin caris- 
maticul Jason Patric. O parte dintre 
atributele lui vitejești sunt preluate 
de „veterana“ Sandra Bullock, 
rămasă din prima parte cu obiceiul 
de a conduce în stil nărăvaș mașina 
(cea mai amuzantă scenă este 
examenul ei pentru permis auto), dar 
descurcându-se de minune pe apă. 
Ea nu se intimidează deloc în fața 


O logodnică 
milităroasă 


INFERNALĂ 


teroristului cu geniul capcanelor 
electronice și se adaptează cu 
bărbăţie situaţiilor în care trebuie să 
se caţere, să se scufunde, să facă 
și să desfacă noduri marinărești și 
să lovească cu pumnii. S-ar fi dedat 
ea, Sandra, mare admiratoare de 
ritmuri salsa, la o mai amplă 
demonstraţie pe ringul de dans, dar 
datoria e datorie și o logodnică de 
polițist trebuie să facă față unor 
probe de rezistență ca un adevărat 
marinar. Deși urmăririle pe apă și în 
navă sunt dinamice și filmate cu brio, 
motivaţia lor pare cam trasă de păr 
și rămânem cu nostalgia lui Speed 
1. Totuși, nu lipsesc momentele 
tensionate, datorate aproape integral 
prezenţei lui Willem Dafoe, un actor 
care acaparează cu naturalețe 
ecranul. 


Dana DUMA 


Speed 2: Cruise Contra e 
Producția: S.U.A., 1997, Twentieth 
Century Fox e Regia: Jan De Bont 
e Scenariul: Randall Mc Cormick, 
Jeff Nathanson e Imaginea: Jack N. 
Greene Cu: Sandra Bullock, Jason 
Patric, Willem Dafoe e Distribuit de: 
Guild Film România 


urma? 


© Sandra Bullock și 
Jason Patrick 
în ritm de salsa 


e la o vreme sunt la modă 


_reeditările pentru marele 


ecran ale serialelor de televi- 
ziune din anii'60. Incorupti- 
bilii (1987) a dat tonul. Apoi 
au fost „periate“ și „aduse la 


zi“ Evadatul și Misiune imposibilă. După 
Sfântul va fi rândul Răzbunătorilor. Ce va mai 


Noul Simon Templar — Sfântul nu are nici o 


EA 
Ea @ Val Kilmer, 
B noul Simon Templar 


14 


legătură cu personajul creat de scriitorul Leslie 
Charteris — cu atât mai puțin cu eroul afabil al lui 
Roger Moore. E tot un aventurier operând în 
afara legii și capabil de gesturi altruiste, dar e 
american (doar e jucat de Val Kilmer), dispune 
de fonduri nelimitate, de gadgeturi hi-tech de 
ultimă oră și pe deasupra e maestru în arta de a 
se deghiza; are nenumărate identități de serviciu. 
Acest Sfânt la modă se învârte prin capitala cea 
mai la modă pentru un film costisitor de acţiune 
(Moscova) și înfruntă cel mai la modă personaj 
negativ din anii ‘90: fostul demnitar sovietic, în 
prezent afacerist și om politic, care uneltește ca 
să ia puterea printr-un puci. Cum plănuiește el 
să sucească minţile poporului? Furând formula 
„fuziunii la rece“ de la o savantă americană 
(Elisabeth Shue) și prezentându-se ca salvatorul 
Rusiei (aflată în mare criză de energie). Dar 
Sfântul veghează. 

Principala problemă a filmului e Val Kilmer, 
un actor talentat, dar narcisist — un practicant al 
metodei „fă-i praf, arată-le cât de bun ești!“ Kilmer 
e o prezență mult mai interesantă decât era 
Roger Moore, care răspundea la orice situaţie 
ridicând din sprânceană, dar aici se ia prea în 
serios; vrea să ne epateze. Pe lângă varietatea 


NOII A INNRRNRNRRRRRNRRRRNRNNNINENRRRRIRR 


SFÂNTUL 


Kilmer şi puciul 


de roluri pe care le joacă Sfântul, fiecare cu 
accentul său și cu mersul său, mai are parte și 
de niște perturbări psihice — o criză de identitate 
provocată de o copilărie traumatizantă într-un 
colegiu iezuit. Kilmer vrea să facă dintr-un erou 
de acţiune un personaj profund și seriozitatea 
lui e plictisitoare. Astfel de'eroi lipsiți de 
consistență trebuie umanizaţi altfel: cu subtilitate 
și detașare sardonică. Sean Connery în rolul lui 
James Bond e reperul clasic. 

Filmul are o linie narativă aproape la fel de 
obscură ca cea din Misiune imposibilă, dar îi 
lipsesc propulsia și bravura tehnică a acelui film. 
lar Misiune imposibilă era realizat de Brian De 
Palma; Sfântul a trebuit să se mulțumească cu 
Phillip Noyce. Asta nu înseamnă că nu e amuzant 
— mai ales în a doua jumătate, când vedeta 
spectacolului nu mai e Kilmer, ci Moscova; 
fundalul e folosit ingenios. Când Simon salvează 
în final Rusia de la lovitura de stat, filmul a 
devenit de mult o bandă desenată enormă și 
distractivă, în care Moscova însăși dă ce e mai 
bun din ea și participă la atmosfera de 
evazionism: Moscova Sfântului are mai multe 
camere secrete, tuneluri subterane și catacombe 
decât India lui Indiana Jones. 


Andrei GORZO 


The Saint e Producţie: S.U.A., 1997 e 
Scenariul: Wesley Strick și Jonathan Hensleigh 
e Regia: Phillip Noyce e Imaginea: Phil Meheux 
e Cu: Val Kilmer, Elisabeth Shue, Rade 
Serbedzja e Distribuit de: Media Pictures Enter- 
tainment i 


CRIMĂ 


u un titlu „obscur“ nu 

neapărat doar pentru 

spectatorul euro- 

pean nefamiliarizat 

cu adresa Casei 

Albe: Pennsylvania 
Avenue 1600, filmul începe ex-abrupto 
cu o secvenţă de violenţă stradală ce 
n-are în comun cu restul peliculei decât 
pe Wesley Snipes, care este de astă 
dată un fals protagonist fiindcă eroul 
său, expert la secția omucideri a 
poliţiei, este eclipsat nu atât de parte- 
nera sa, Diane Lane, în rol de agentă 
secretă specializată în mușamalizări, 
cât de subiectul propriu-zis: corupția 
la cel mai înalt nivel și sub pretexte 
incredibile! Nimeni nu va ieși „curat“ 
din complicata intrigă cu piste false și 
șantaj politic prezidenţial, chiar dacă 
există un happy-end în care polițistul 
tatonează o „pilă“ să nu-i fie demolată 
locuința unde are construită cu mâna 
proprie macheta în miniatură a unui 
Washington de la 1861! 

Dar pentru că o lege nescrisă nu 
permite povestirea policier-urilor, se 
cere analizată doar „rețeta“ în sine, 
care e destul de bine asezonată, 
profitând din start de interesul ce-l 
poate prezenta pentru oricine o nouă 
incursiune prin celebra reședință nu de 
puţine ori „vizitată“ de cineaști (v. 
grupajul „Președinți americani ima- 
ginari“, nr. 6/97), de astă dată 
ajungându-se până la cabinele de 
toaletă ale personalului auxiliar. Acest 
„corp“ funcţionăresc ce asigură admi- 


AVIONUL 


acă tragedia antică 

a produs regula 

celor trei unități de 

loc, timp și acţiune, 

îhriller-ul cinemato- 

grafic american a 
impus legea unității de zbor, ritm şi 
suspans, lansând în anii'70 o serie de 
filme catastrofă având drept coordo- 
nate de desfășurare perimetrul re- 
strâns al unei nave aeriene în depla- 
sare. Vremea a trecut, efectele spe- 
ciale s-au perfecționat, dar nici talentul 
cineaștilor nu s-a lăsat mai prejos, 
atingând altitudini extraordinare 
precum în cazul acestui debutant cu 
nume predestinat pentru „recoloni- 
zarea“ pieţei europene: Simon West. 
El mai întâi și-a convins producătorii, 
apoi spectatorii (inclusiv criticii!) că 
merită să persevereze, fiindcă a sa 
opera prima ăre o rețetă infailibilă 
impecabil cinematografică. Filmul e 
palpitant din prima secvenţă care 
alternează alert imagini de luptă din 
arhivă cu un ceremonial militar, plus o 
tandră scenă dintre un ofiţer și o 
barmaniţă, soția sa însărcinată, ce-i 
enervează pe niște bătăuși beți. 
Recalcitranții vor fi puși la punct, dar 
cu prețul condamnării imprudentului 
locotenent la ani grei de detenție. 
Rapidul proces de captatio bene- 
volentia continuă printr-un flash peste 
timp în care eroul — un Nicolas Cage 
la fel de în formă ca și în The Rock/ 


„Transparenţă “ 


LA NR. 1600 


nistrarea și paza este luat în colimator 
prin reprezentanții săi de toate felurile 
și gradele, bărbaţi și femei, simpatici 
ori antipatici, aparent corecți sau din 
contra. 

Nu lipsesc ingredientele: scena de 
amor fierbinte, urmărirea prin ploaie, 


] Diane Lane, cot la cot 
cu Dennis Miller şi Wesley Snipes 


Reţeta perfectă 


întrunirile propagantistice pe tema 
„Valorile familiei“ și transmisiunile din 
Koreea de Nord, asaltul televiziunii în 
goana după știri de senzaţie, caseta 
compromiţătoare cu înregistrarea 
incriminatorie, chiar un tunel secret. 
Din acest punct verosimilitatea începe 
să lase de dorit! Mai ales că deznodă- 
mântul pretinde a restabili pe deplin 
„adevărul“, în spiritul „transparenţei“ 
democratice sub umbrela căreia se şi 
țin lanț astfel de prelicule cvasi-de- 
mascatoare. Dar regizorul Dwight Little 


CONDAMNAȚILOR 


© Monica Potter și Nicolas Cage 
în chip de soți 


a ştiut ca în ultima secvenţă să infu- 
zeze puțin umor. 


irina COROIU 


Murder at 1600 e Producţie: S.U.A., 
Dwight Little Film, 1997 e Regia: 
Dwight Little e Scenariul: Wayne 
Beach și David Hodgin e Imaginea: 
Steven Bernstein e Cu: Wesley 
Snipes, Diane Lane, Alan Alda, Daniel 
Benzali, Ronny Cox, Dennis Miller e 
Distribuit de: Guild Film România 


Fortăreaţa — își menţine condiţia fizică 
și psihică făcând exerciţii, citind, 
corespondând cu familia. Dar aceste 
„amănunte“ țin doar de pregeneric. 
Aventurile se declanșează odată lotul 
de pușcăriași urcat la bordul avionului 
ce efectuează un transfer de deținuți, 
criminali faimoși. Printre ei și anta- 
gonistul, un John Malkovick cu a new 
look și mai malefic ca de obicei. El a 
plănuit nemaipomenita evadare prin 
deturnare și cu el va încerca nego- 
cierea (ce se va dovedi imposibilă) 
agentul federal de la sol. 

Dacă în plan moral și dramaturgic 
salvarea va fi onoarea militară, în 
plan estetic și comercial salvarea 
este — ca de obicei — umorul. Infuzat 
discret, în doze farmaceutice și în 
cele mai variate „ambalaje“: înce- 
pând cu simpaticul și aparent candi- 
dul erou interpretat de John Cusack, 
continuând cu memorabilul picaj al 
cadavrului cu mesaj și — evident — 
aterizarea forțată în plin Las Vegas, 
stârnind o ploaie de bani din casieria 
unui cinematograf! 

Ploaie de bani ce ar fi de dorit și în 
rețeaua de difuzare românească... 


I.C. 


Con Air e Producţie: S.U.A., Jerry 
Bruckeimer, 1997 e Regia: Simon 
West e Scenariul: Scott Rosenberg 
e imaginea: David Tattersall e Cu: 
Nicolas Cage, John Cusack, John 
Malkovich, Steve Buscemi, Ving 
Rhames e Distribuit de: Buena Vista 
International și Româniafilm 


15 


sequel 


Christopher Lambert, 
noul Tarzan (Greystoke) 


Arnold Schwarzenegger 
(Terminator 2) 


(O) cui preluării unor personaje de 
succes într-o nouă poveste cinematografică se 
petrece întotdeauna în perimetrul genurilor 
populare. Printre primele tentative reușite se 
poate număra seria (nu serialul) dedicată lui 
Tarzan în anii '30. După ce filmul din 1932 cu 
Johnny Weissmuller Tarzan, omul maimuţă a 
devenit un fenomen de popularitate, studiourile 
M.G.M. au mai finanţat câteva sequels cu 
același actor în rolul principal, dar cu subiecte 
absolut independente. Se pot considera urmări 
și peliculele care au distribuit în personajul 
bunului sălbatic atletic și altruist pe Lex Barker 
(în anii '50), pe Gordon Scott (Bătălia mortală 
a lui Tarzan — 1957) sau pe Christopher 
Lambert (Greystoke — 1983). 

Nu numai la Hollywood, ci și în Europa, a 
prins moda sequel, un exemplu celebru în anii 
'60 fiind seria dedicată Angelicăi, marchiza 
îngerilor. Inspirate vag din romanele lui Anne 
şi Serge Golon, cele cinci filme regizate de 
Bernard Borderie, cu subiecte exotico-aven- 
turoase au făcut din frumoasa Michelle 
Mercier, interpreta principală, un sex-symbol 
al deceniului. 

Cel mai celebru personaj al urmărilor devine 
în anii '60—'70 James Bond, eroul a 18 pelicule 
(până în acest moment). Cei cinci interpreți ai 
săi (Sean Connery, George Lazenby, Roger 
Moore, Timothy Dalton și Pierce Brosnan) și-au 
mărit considerabil cota de popularitate 
interpretându-l pe periculosul agent 007. Seria 
s-a prelungit până în anii '90 (ultima reluare 
datează din 1995 Golden Eye) și ar putea să-și 
adauge oricând un nou titlu. 

Un alt fenomen de popularitate a fost născut 
de parodia polițistă Pantera Roz (1964) 
regizată de Blake Edward. Aventurile nătângului 
inspector Clouseau, interpretat savuros de 
Peter Sellers, au continuat până în anii '80 (în 
fime ca Intoarcerea Panterei Roz — 1974, 
Pantera Roz lovește din nou — 1977 și 
Răzbunarea Panterei Roz — 1978). 

Inovația în materie de sequel a anilor '70 este 
numerotarea urmărilor. Nașul de Francis Ford 


Coppola a deschis drumul intitulându-și a doua 
poveste chiar Godfather, Part II dând și altora 
ideea de a proceda la fel. 

Putem cita printre cele care au dus mai 
departe iniţiativa Filiera (French Connection 
— 1971) care, după succesul primei părţi, 
regizată de William Friedkin, despre activitatea 
unui polițist de la brigada narcotice (interpretat 
de Gene Hackman), își extinde acţiunea în 
Europa în Filiera 2 — 1975) în regia lui John 
Frankenheimer. Friedkin devine un fel de 
specialist în sequels, căci Exorcistul | (1973), 
povestea terifiantă a unei fetițe posedată de 
diavol, capătă o urmare în 1977 (Exorcistul 2), 
tot cu Linda Blair în rolul principal. În materie 
de horror, inițiativa seriilor devine foarte la 
modă în anii '80—90 (vezi Freddy, Vânătorii de 
fantome, The Omen etc.). 

Un loc aparte printre acestea îl ocupă Fălci, 
cu o formulă ce oscilează între filmul -catastrofă 
și cel de groază. Povestea rechinului ucigaș 
care terorizează o localitate din New England, 
povestită cu vână de maestru de Steven 
Spielberg în 1975 cunoaște un succes atât de 
mare încât producătorii au decis să mai 
exploateze filonul acesta de aur. Din păcate, atât 
Fălci 2 cât și variantele cu numărul 3 și 4 sunt 
din ce în ce mai slabe și nu au efectul devastator 
al peliculei-mamă. 

Un alt gen foarte prolific în materie de urmări 
este S.F.-ul. Robocop (1987) de Paul 
Verhoeven, cu Peter Weller în rolul principal, a 
făcut din cyborg-ul cu elanuri de justițiar un 
personaj de cult, cu milioane de admiratori în 
toată lumea. l-au urmat Robocop 2 (1990) de 
Irvin Kershner, cu peripeții mai violente, și 
Robocop 3 (1991) semnat de Fred Dekker, 
lipsit de imaginaţie și de prezenţa interpretului 
care i-a asigurat primei părţi o parte din succes, 
locul său fiind luat de Robert John Burke. Un 
alt science-fiction devenit izvor de sequels 
este Alien (1978) de Ridley Scott, aventu- 
rile vajnicei sergente Ripley în spaţiul cos- 
mic ostil continuând în Aliens (1986) de James 
Cameron, Alien's Return (1992) de David 


EEN 
© Peter Sellers (Întoarcerea 
Panterei Roz) 


Fincher și, în curând, în Alien: the Res- 
surection. 

Un fenomenal succes a fost și Terminator 
(1984), eroul monumental care a supradi- 
mensionat cariera americană a lui Arnold 
Schwarzenegger, sequel-ul Terminator 2 (din 
1990) regizat tot de James Cameron devenind 
una dintre cele mai costisitoare superproducții 
din istoria cinematografului (aproximativ 120 de 
milioane de dolari). 

Nu e nevoie de prea mult spirit de observaţie 
pentru a constata că magnetismul unui actor 
(sau în fine, fascinația lui asupra unor spec- 
tatori) asigură succesul urmărilor. Deşi acestea 
sunt, de cele mai multe ori, mai slabe decât 
pelicula-model, performanţele financiare nu 
sunt întotdeauna direct proporţionale cu va- 
loarea și calitatea. lată de ce unele serii au 
adăugat mai mult de două noi „părţi“ unei po- 
vești... Unul dintre recorduri este înregistrat de 
Rocky, ajuns la al cincilea sequel ceea ce s-a 
datorat și temei foarte atracţioase a boxului, dar 
mai ales lui Sylvester Stallone, care merită un 
comentariu aparte. m 


one, un caz aparte 


Dă campionul absolut al sequel-ului. Nici un 
alt actor n-a determinat producătorii să investească 
atât de mulţi bani în urmări ale unor pelicule care l-au 
avut protagonist pe Stallone. 

Totul a început cu succesul uimitor al filmului Rocky 
(1976) regizat de John Avildsen după scenariul scris 
chiar de cel care avea să interpreteze rolul principal. 
Actor cu alură atletică dar „cu privire de cocker“, cum 


| îl caracterizează unii malițioși, Sylvester Stallone 


făcuse până atunci semi-figuraţie sau deținuse 
partituri ceva mai consistente în pelicule sexy (de care 


| nici nu vrea să-și amintească). Avea 30 de ani când 


a scris povestea lui Rocky, un boxeur cam ghinionist 
care, îngrozit de perspectiva ratării, se antrenează 
cu o ambiţie supraomenească și începe să câștige 
meci după meci. Personajul are multe în comun cu 
interpretul, ceea ce îl face credibil și atașant. În plus, 
el întruchipează un mit american foarte îndrăgit, al 
omului care nu se lasă niciodată bătut și valorifică 
întotdeauna cea de-a doua șansă. Rocky a obținut 
patru premii Oscar (cel mai bun film, cel mai bun 
regizor, cel mai bun montaj și cel mai bun decor) și 
l-a ridicat pe Stallone la rangul de star. 

Aceasta i-a deschis pofta de a persevera și actorul 
și-a asumat și regia la Rocky 2 (1979) mult mai slab 
decât primul, ca și la Rocky 3 (1982) și la Rocky 4. 
Numai pentru Rocky 5 (1990) s-a apelat din nou la 
John Avildsen, acest din urmă sequel fiind o mare 
cădere, deși exploatează, mai mult decât celelalte, 
filonul melodramatic. 

Și seria Rambo a cunoscut o curbă descendentă, 
deși a început, ca și cealaltă, ca un succes fenomenal. 


Supereroul cu porniri de justițiar apărut prima dată 
pe ecran în 1983 (în regia lui Ted Kotcheff) i-a emo- 
ționat pe americanii care vedeau în el pe supravie- 
țuitorul din Vietnam refuzat de societate după 
încheierea războiului. Deși această problemă, a 
dramei veteranilor care nu se mai pot integra în 
normalitate după traumatizanta experienţă a fron- 
tului, este doar enunțată și nu analizată, succesul 
personajului s-a datorat și decisivei lui revanșe asu- 
pra ingratitudinii politicienilor. In Rambo 2 (1985, regia 
George Pan Cosmatos), eroul se întoarce în 
Cambodgia pentru a căuta supraviețuitori americani 
rămași în mâinile comuniștilor, făcând din nou minuni 
de vitejie pentru salvarea unora și pedepsirea celor 
care au ascuns adevărul despre abandonul lor. Regi- 
zat de Peter Macdonald, Rambo 3 (1988) este cel 
mai slab din serie, cu o poveste trasă de păr despre 
o operaţiune de salvare din mâinile rușilor a fostului 
său instructor (interpretat de Richard Crenna) deși 
acesta l-a trădat în filmele precedente. 

Stallone și-a dat seama că formula s-a epuizat și 
că nu are rost să continue aventurile supravieţuitorului 
din Vietnam (deși i s-a propus). El spunea cu amă- 
răciune: „Încetul cu încetul pierdeam respectul 
publicului și al profesioniştilor“. A încercat să schimbe 
profilul personajelor sale, a jucat chiar în comedii (ca 
Oscar — 1991 de John Landis) dar fără mare succes. 
A depășit criza de identitate și s-a întors la filme de 
acţiune în care — zice el — „încearcă să strecoare un 
mesaj-două despre loialitate, dorința de mântuire și 
dreptul omului de a avea a doua șansă“. Judecând 
după milioanele de fani pe care (încă) le are, se pare 
că mușchiulosul star nu se înșeală. m 


Peter Weller (Robocop 2) 


Sylvester Stallone 
și fiul (Rocky V) | 


n 


17 


„Întotdeauna am considerat Nașul ca o poveste despre un rege cu 
trei fii: cel mare îi moștenește temperamentul și calităţile infantile, al 
doilea pasionalitatea și agresivitatea, iar al treilea șiretenia și răceala“. 


Francis Ford Coppola 


Cinci decenii 
din 


ovestea trilogiei Nașului este 
aproape la fel de palpitantă ca 
aceea a clanului Corleone din 
care filmele și-au ales eroii. 
Proiectul s-a concretizat cu mari 
dificultăți. 

Descoperind romanul lui Mario Puzzo care a 
fost unul dintre best-seller-urile anilor '70, regizorul 
Francis Ford Coppola şi-a dat imediat seama ce 
peliculă grandioasă ar putea ieși din el „despre 
gangsterii autentici de origine italiană, despre modul 
lor de viaţă, de a se comporta, de a-și trata familiile și 
de a-și celebra ritualurile“. 

Anunţul proiectului a scandalizat, în 1972, Liga 
americană a drepturilor civile, precum și pe unii 
senatori. Cineastul a primit amenințări cu moartea. 
Asupra producătorilor s-au exercitat, de asemenea, 
presiuni și ameninţări dar, după ce aceștia au promis 
unor grupuri mafiote că vor participa la filmări, spiritele 
s-au mai calmat. 

Dificilă a fost și acceptarea lui Marlon Brando în 
rolul „nașului“ Vito Corleone. Nu toți producătorii de 
la Paramount îl doreau în fruntea distribuţiei. Brando 
și-a dorit însă acest rol cu orice preț, așa încât, pentru 
probe, și-a improvizat singur machiajul, punându-și 
și două cocoloașe de hârtie în interiorul gurii pentru 
a obține un aspect mai amenințător al maxilarelor. 
După testul filmat nimeni nu s-a mai îndoit că el este 
cea mai bună alegere. 

În rolurile celor trei fii ai lui Corleone s-au ales 
cei trei actori (încă) nu foarte cunoscuţi la acea epocă: 
James Caan, John Cazale și Al Pacino. Acest film i-a 
consacrat pe cei trei, ca și pe tânăra Diane Keaton, 
viitoarea muză a lui Woody Allen. Nașul 1 a avut un 
succes uimitor: a fost nominalizat de 10 ori pentru 
Oscar, obținând premiile pentru cel mai bun film, cel 
mai bun actor (Marlon Brando) și cel mai bun scenariu 
adaptat (acordat lui Mario Puzzo şi Francis Ford 
Coppola). Triumful peliculei a impus ideea realizării 
unui sequel. 

Realizat în 1973, Nașul 2 redistribuie aceiași 
actori. Noutatea o reprezintă apariţia lui Robert De 
Niro în rolul lui Vito Corleone tânăr. Povestea „acoperă“ 
58 de ani din viața acestuia și alternând trecutul cu 
prezentul, avansează cu 5 ani în timp față de prima 
parte. Succesul pe care contau producătorii a întrecut 
așteptările, căci filmul înregistrează 12 nominalizări 
la Oscar și 6 statuete pentru cea mai bună peliculă, 
cel mai bun actor (De Niro), cel mai bun regizor 
(Coppola), cel mai bun scenariu adaptat (Coppola și 
Puzzo), cele mai bune decoruri și cea mai bună 
coloană sonoră. 

Abia după 17 ani s-a putut încheia trilogia, fără 
însă ca Nașul 3 să egalizeze triumful primelor două 
părţi. Interpretat de Al Pacino, Michael Corleone ia 
locul tatălui său iar evenimentele tramei sunt de dată 
mai recentă. Povestea sugerează, de pildă, că noul 
şef Corleone e amestecat în asasinarea Papei loan 
Paul |. În distribuţie apar tineri actori despre care se 
va vorbi mult în anii '90 (ca Andy Garcia, și Bridget 
Fonda), dar și „veteranii“ George Hamilton, Raff 
Valone, John Savage. Nominalizat de cinci ori la 
Oscar, filmul nu avea să mai câștige nici un premiu. 
Însumând mai bine de șapte ore de proiecţie, saga 
familiei Corleone este, în ciuda scăderii ei valorice 
din final, o variantă a „Regelui Lear“ în lumea Mafiei 
și un caz special în istoria sequel-urilor: este prima 
dată când unui film de mare calitate și cu mari pretenții 
i se concep urmări. W 


18 


viața Nașului 


& Robert De Niro (Nașul 2) 


@ Al Pacino (Nașul 3) 


Anul 


ncepând din luna mai, printre premierele 

americane găsim multe titluri de sequel. 

Nu s-a calculat încă procentul din întreaga 

producție anuală, dar cifra urmărilor este 

considerabilă și reflectă strategia co- 

mună a marilor studiouri de supralicitare 
a unei formule de succes verificată. Goana după 
încasările uriașe a concentrat eforturile regizorilor, 
scenariștilor şi producătorilor de a resuscita personaje 
pe care le credeam dispărute. lată care sunt cele mai 
așteptate urmări. 


e Lumea pierdută — Jurassic Parc Noul film 
al lui Steven Spielberg își întemeiază, la modul 
propriu, povestea pe o resuscitare: prin clonare 
sunt înviaţi din nou monștri jurasici, de data asta 
pentru a satisface plăcerea unor amatori de 
vânătoare. Se poate bănui uşor că raportul 
vânător-vânat se va inversa de dragul suspansului. 
Cu un buget de 60 de milioane de dolari, noua 
peliculă a lui Spielberg a fost filmată în fiordurile 
din Noua Zeelandă, într-o insulă din arhipelagul 
Hawai. Noua aventură acordă din nou un loc im- 
portant în tramă personajelor interpretate de Jeff 
Goldblum și de Richard Attenborough. Regizorul 
declară: „Nu văd de ce să nu dau publicului ce-i 
place“, adăugând că estimează că partea a doua 
va înregistra încasări cu 25% mai mari decât prima. 
Un pariu cu efect promoţional. 


+ Alien Resurrection Tot prin clonare își 
recapătă dreptul la viață sergentul Ripley, 
încercata astronaută interpretată și în Alien 1, 2 
și 3 de Sigourney Weaver. Partenera sa este 
Winona Ryder, în rolul unei contrabandiste 
intergalactice ale cărei calități de luptătoare sunt 
solicitate întru stârpirea ostililor extratereștri. 
Regia acestei superproducții a fost îcredințată 
unui european, regizorul francez Jean-Pierre 
Jeunet, care a semnat împreună cu Marc Caro su- 
perbul Cetatea copiilor pierduţi. Din cele 70 de 
milioane de dolari ale bugetului, 11 revin actritei 
Sigourney Weaver, pe prezenţa căreia se mizează 
pentru obținerea unui profit mult mai mare decât 
investiția. 


e Speed 2 Contând pe capacitatea regizorului 
Jan de Bont de a crea suspans, noua produce 20 în 
Century Fox este tot povestea unei Curse infernale 
(cum sugera titlul românesc al primei părți) transferată 
acum pe apă. Protagoniștii croazierei de week-end 
transformată în coșmar sunt Sandra Bullock |şoferta 
de ocazie din prima parte) și Jason Patric, în'ocutorul 
lui Keanu Reeves. 


e Home Alone 3 Pentru că Macaule 
s-a transformat rapid dintr-un puşti cu a 
într-un adolescent cu urechi clăpâuge 
mai credea în reluarea personajului sâu, un baiat 
care, rămânând singur acasă, se lu 


șatenului Alex D. Linz. Produc 
Century Fox) sunt siguri că inilo 
submina succesul de casâ a 
Raja Gonell și scrisă de John Hug 


e Out to Sea lată că şi Morocănoşii =. şansa 
să reapară pe ecran, mai ales că Jack Lemmon Și 
Walter Matthau au creat în primele două păr” un cuplu 
comic irezistibil. Ca şi protagonişti dm Speed, ei 
pășesc de pe uscat pe mare, aventurie lor pe apă 
fiind subiectul (desigur comic) al acesta pelicule. 


resuscitărilor 


& Alex D. Linz 
(Home Alone 3) 


J Chris O'Donnell, 
Alicia Silverstone și George Clooney 
(Batman și Robin) 


® Patru luptători 
din 
Turbo — Power 
Rangers Movie 


e] Signourney Weaver 
şi Winona Ryder 
(Alien Resurrection) 


sequel 


e Turbo — A Power Rangers Movie Și 
adolescenţii metamorfozaţi în justițiarii Power 
Rangers revin. Celor patru eroi li se alătură un nou 
luptător interpretat de Justin Tolake Foster. Noua 
lor aventură e datorată tot studioul 20 th Century 
Fox și va fi văzută chiar în această vară și în sălile 
noastre. 


e Batman și Robin Tot Joel Schumacher 
regizează al treilea sequel după Batman. Eroul 
justițiar venit din benzile desenate împrumută de 
această dată chipul (foarte macho, după păre- 
rea multora) al lui George Clooney și are drept 
partener tot pe mai junele Robin (interpretat 
din nou de Chris O'Donnell). Un personaj exo- 
tic va fi interpretat de Arnold Schwarzenegger 
(Mr. Freezer) iar galeria negativilor va fi îmbo- 
găţită cu Poison Ivy (jucată de Uma Thurman). m 


D Walter Matthau și 
Jack Lemmon (Out of Sea) 


Dean Martin și Jacqueline 
Bisset (Aeroport) 


acă s-ar putea alcătui un 

top al temelor cele mai 

tentante pentru realizatorii 

de sequels, cele legate de 

aviaţie s-ar plasa în frunte. 

Primul film generator de 
urmări, cu distribuţie și bugete impresionante 
„este Aeroport (1970) de George Seaton, 
ecranizare a unui best-seller de Arthur Hailey. 
Povestea amintind de clasicul Grand Hotel 
urmărește destine care se intersectează într-o 
noapte de iarnă grea pe un aeroport, unde 
unele zboruri se amână, iar altele sunt salvate 
în ultima clipă de pericolul prăbușirii. Nici un 
personaj nu se detașează în mod special, iar 
încercarea de a li se acorda atenţie egală e 
susținută de alegerea interpreților cu nume 
răsunătoare: Burt Lancaster, Dean Martin, 
George Kennedy, Jean Seberg, Jacqueline 
Bisset. 

Marele succes al acestui film plin de 
suspans a generat o serie de urmări care își 
marchează statutul de sequel prin menţionarea 
anului realizării în titlu. Aeroport 1975 (regia 
Jack Smight) este primul și este tot o istorie a 
unui „dezastru cu happy end“. Distribuţia este 
încă și mai plină de atracţii decât cea a 
modelului, căci găsim în ea, în afară de staruri 
la modă precum Charlton Heston, Karen Black 


20 


și George Kennedy, vedete de odinioară ca 
Gloria Swanson și Myrna Loy. Aeroport '77 (de 
Jerry Jameson) se deosebește de celelalte prin 
alura sa mai apăsată de thriller și prin 
conturarea cu mai mare pregnanţă a unui 
personaj: pilotul curajos care își ia răspunderea 
unei acţiuni de salvare a unui alt avion (eșuat 
în ocean) interpretat de Jack Lemmon. Formula 
verificată a succeselor dinainte funcționează 
și aici în privința interpreţilor, căci întâlnim și 
aici actori la modă în anii '40: James Stewart, 
Joseph Cotten, Olivia De Havilland. În fine, 
Aeroport '79 (de David Lowell Rich) se remarcă 
prin atenţia sporită care se acordă vieţii senti- 
mentale a protagoniștilor. II vedem într-un rol 
de pilot curajos pe Alain Delon, care pe vremea 
aceea era mai puţin furios pe hegemonia 
Hollywoodului decât acum. De remarcat pre- 
zenţa, printre interpreţi, a Sylviei Kristel, foarte 
în vogă la vremea aceea pentru seria erotică 
Emmanuelle. 

Peliculele de tip Aeroport au inspirat 
parodia Airplane (1980) de Jim Abrahams al 


Karen Black și Charlton 
Heston (Aeroport '75) 


cărei mare succes a determinat realizarea unui 
sequel Airplane Il (1983) regizat de Ken 
Finkleman, mai puţin reușit. Cea mai savu- 
roasă partitură i-a revenit, în ambele, lui Lloyd 
Bridges, care avea să se specializeze în roluri 
de piloţi aiuriţi și încurcă-lume. El interpretează 
un personaj asemănător în Hot Shots (1991) 
regizat de Jim Abrahams, comedie al cărei tir 
parodic vizează multe pelicule pe tema aviaţiei. 
În fruntea distribuţiei se află aici Charlie Sheen, 
ca și în sequel-ul al cărui titlu original ironi- 
zează chiar moda urmărilor: Hot Shots Part 
Deux (1993). Interesant este că filmul își 
construiește acţiunea ca o replică sarcastică 
la alt sequel celebru, Rambo 2, eroul având 
de salvat supraviețuitori americani rămași 
prizonieri în Irak, după faimoasa acţiune 
Furtună în deșert din 1994. Toate aceste 
exemple arată cât de repede este transformat 
un film de succes într-o matrice după care se 
concep imediat produse în serie cu bună 
perspectivă comercială. Peliculele cu avioane 
de care aminteam sunt desigur cazuri de ope- 
rațiuni de marketing reușite. 


Grupaj realizat de 
Dana DUMA 


Alain Delon (Aeroport'79) 


Charlie Sheen (Hot Shots 1) 


entru că tot ne 

arătăm îngrijoraţi 

de prezența, din ce 

în ce mai anemică, 

a cinematografului 

european în sălile 
noastre, iată că oferta programelor 
T.V. vine să compenseze această 
lipsă. Nu cred că posturile de tele- 
viziune au elaborat o strategie de 
recuperare în acest sens. E vorba, 
probabil, de bani şi de costul mai 
mare al licenţei pentru difuzarea 
filmelor americane, în special a celor 
mai noi. Pentru telespectatori efectul 
este „tot răul spre bine“, căci se pot 
vedea și pe micile noastre ecrane 
pelicule de calitate produse în 
Europa, despre care publicul nostru 
a citit sau a auzit multe cu ocazia 
unor competiţii internaţionale. Sigur 


y 


Victoria Abril 


că producții europene, de genul 
seriei de comedii franceze cu Com- 
pania a șaptea s-au mai programat 
în ultima vreme, dar nu acestea 
mi-au inspirat rândurile de faţă. 

e Ascensiunea cinematografului 
britanic în anii '80 s-a datorat unor 
filme care au cucerit nu numai 
grațiile criticii de pretutindeni dar și 
pe cele ale Academiei Americane de 
Cinema. Cele 4 premii Oscar dobân- 
dite de Carele de foc (1981) de 
Hugh Hudson au intensificat celebri- 
tatea acestei povești despre perfor- 
manţă, fair-play și limite în viața 
sportivă. Pornind de la biografiile 
reale a doi alergători englezi care au 


strălucit la jocurile olimpice din 1924, 
pelicula reușește să ridice la rang de 
metaforă lupta eroilor pentru 
autodepășire. Pentru tânărul evreu 
de origine burgheză, efortul e moti- 
vat în primul rând de arzătoarea lui 
dorință de a fi acceptat în înalta 
societate, în timp ce pentru fiul mi- 
sionarului e o probă pentru educarea 
propriei voințe, un aliat în lupta sa 
de evitare a tentaţiilor lumești. 
Sobru, intens, de o finețe psiholo- 
gică remarcabilă, Carele de foc 
este unul dintre acele filme care folo- 
sesc pretextul concursurilor sportive 
pentru a vorbi despre miza competi- 
țiilor vieţii. Un actor de o expresi- 
vitate rară, Ben Cross, a fost lansat 
pe orbita carierei internaţionale. 

e Despre Ceremonia lui Claude 
Chabrol citisem cu ocazia Festi- 


Menajera analfabetă întruchipată 
de Sandrine Bonnaire — perfect robot 
lipsit de sentimente și slăbiciuni 
omenești — se metamorfozează în 
urma întâlnirii cu poștărița ofensată 
de marginalitatea la care se vede 
condamnată (Isabelle Huppert). 
Ritualurile familiei burgheze pe care 
cea dintâi o slujește ajung să le 
scoată din minţi pe cele două 
dezmoștenite ale soartei, care ajung 
să ucidă pentru a fi luate, în fine, în 
seamă și considerate parteneri de 
discuție. Dezlănţuirea criminală din 
final, când cele două execută întreg 
clanul cu satisfacția revanșei, 
șochează cu atât mai mult cu cât ea 
nu poate fi bănuită în prima jumătate 
a filmului, cu atmosferă idilică de 
viaţă la țară și armonii mozartiene. 
Chabrol asamblează detaliile cu 


Stephane Audran 


valului de la Veneţia din 1995, unde 
Isabelle Huppert și Sandrine Bon- 
naine câștigaseră, ex-aequo, pre- 
miul pentru cea mai bună inter- 
pretare feminină. Trebuie să mărtu- 
risesc, la ora aceea mi s-a părut 
un compromis pentru că, după 
mine, Huppert este cea mai nuan- 
tată, cea mai inteligentă actriță fran- 
ceză. Văzând, în fine, acest film 
impecabil, am înţeles de ce juriul 
venețian procedase astfel. Cuplul 
celor două criminale este interpretat 
într-adevăr magnific și deznodămân- 
tul tragic n-ar fi putut fi motivat decât 
prin acumularea frustrării ambelor 
personaje. 


minuţie și precizie de ceasornicar și 
dovedește o forță neobișnuită pentru 
registrul său intimist. El rămâne unul 
dintre cineaștii francezi care mai au, 
cu siguranţă, multe de spus. 

e Că cinematograful nordic este 
unul dintre cele mai puternice ale 
Europei ne-a convins și Festinul 
Babettei (1987) de Gabriel Axel, 
câștigătorul unui premiu Oscar pen- 
tru cel mai bun film străin. Poate că 
niciodată spiritul francez n-a fost oma- 
giat, pe ecran, cu mai mare eleganță 
şi sinceritate. Povestea franțuzoaicei 
Babette refugiată într-un sat danez 
în zilele Revoluţiei inversează rapor- 
tul stăpân-slujnică din Ceremonia, 


pentru că menajera venită de ta 
Paris are gusturi mult mai rafinate 
decât familia pastorului care o anga- 
jează. Ea demonstrează că mân- 
catul poate deveni un ritual care în- 
nobilează, iar fineţea artei sale 
gastronomice îi face pe locuitorii 
ursuzi ai așezării nordice să devină 
mai comunicativi, mai exuberanţi, 
mai generoși. Felul în care Babette 
își sacrifică toți banii câștigați la loterie 
pentru a oferi comunităţii ce a 
găzduit-o acel festin de neuitat e un 
gest simbolic, pledând pentru o idee 
dragă francezilor: în orice împrejurare 
trebuie să ai stil. Stéphane Audran, 
actrița favorită a lui Buñuel și Chabrol, 
e un excelent avocat al tezei. 

e Deși nu apelează la un limbaj 
înnoitor, Puntea (1976) e un film de 
referință al cinematografului spaniol. 


Isabelle Huppert, Sandrine Bonnaire 


El este primul regizat de Juan 
Antonio Bardem (autorul celebrelor 
Moartea unui ciclist sau Strada 
mare) după moartea dictatorului 
Franco și are semnificația unei 
descătușări după ani grei de 
cenzură. Libertatea redobândită se 
exprimă atât în senzualitatea unor 
relaţii și portrete, cât și în ideile 
despre anchilozarea societăţii spa- 
niole în anii franchismului. Inte- 
resul filmului stă și în prezenţa 
Victoriei Abril, al cărei temperament 
exploziv i-a garantat o carieră stră- 
lucitoare. 


Dana DUMA 
21 


uà nãspaade: 


Rodica Crăiniceanu, București; Filip Georgescu, 
Brăila; 


Charlton (Charles Carter) HESTON s-a 
născut la Evanston, Illinois în 1923. În timpul 
studiilor la Northwestern University participă la 
realizarea unui film de amatori, Peer Gynt (1942) 
în care joacă rolul principal. În 1959, în Julius 
Caesar (tot un film de amator), el este Marc 
Antonius. 

După ce lucrează un timp la Radio Chicago, 
Heston debutează în teatru, la New York, pe 
Broadway. „Acolo mi-am dat seama repede că 


eram cam prea tânăr pentru personajele pe care . 


le interpretam, dar, culmea! eram foarte bun. În 
același timp statura și chipul meu prea «matur» 
nu mă ajutau deloc în rolurile de june prim. Întot- 
deauna însă am avut încredere în mine însumi. 
De aceea, ori de câte ori îmi doream un rol — și-l 
obțineam — știam că eram cel mai bun“. 

Tânărul actor, cu o solidă experienţă teatrală, 
își încearcă norocul — ca atâția alții înaintea lui — 
la Hollywood. Aici însă, înainte de a juca pe 
marele ecran, „mulțumită unor tipi tineri ca mine, 
plecaţi și ei de la radio, am avut prilejul să joc 
teatru în direct la televiziune. Pe vremea aceea, 
televiziunea era privită condescendent de către 
mai marii Hollywoodului care nu vedeau în ea un 
rival serios. Mare greșeală! Ei îi împiedicau chiar 
pe actorii avuţi sub contract să joace în producţii 
pentru televiziune. Cum în acea vreme nici nu 
mă gândeam să semnez vreun contract, eu am 
avut câmp liber. Experienţa „televiziune“ mi-a 
folosit enorm. Pe de o parte, jucam o piesă de 
teatru de la început la sfârșit, ca pe scenă. Dar, 
pe de altă parte, eram confruntaţi cu toate 
problemele tehnice care ţineau de cinema. Așa 
că, atunci când am făcut primul meu rol pe marele 
ecran, nu eram nici speriat, nici neliniștit. Știam 
exact ce aveam de făcut. Și tot datorită televiziunii, 
publicul îmi cunoștea deja numele“. 

Cu rolurile din The Greatest Show on Farth 
(1952) și Cele zece porunci (1956 - Moise), 
ambele filme în regia lui Cecil B. DeMille, Heston 
își câștigă celebritatea. Despre regizor, actorul 
își amintește: „El era un fel de Spielberg al acelei 
epoci. Așa cum pentru mine, Spielberg este un 
DeMille contemporan nouă. Și unul și celălalt au 
obținut cu filmele lor foarte repede un succes 
enorm și au făcut, aproape tot timpul, tot ce-au 
dorit. Au obținut un control total asupra filmelor 
lor. Amândoi au știut ce va plăcea publicului, dacă 
nu anul acesta, atunci sigur anul viitor. Singura 
diferenţă este că Spielberg a făcut mai puţin 


22 


de 20 de filme pe când DeMille a realizat vreo 
70“. Cu rolul principal din Ben Hur (1959 — r. W. 
Wyler) și cu Oscarul de interpretare, pentru 
Charlton Heston începe perioada rolurilor 
„istorice“. „Am fost de patru ori președinte, de trei 
ori sfânt și de vreo două ori geniu. Îmi plac 
asemenea roluri pentru că, sigur peste vreo sută 
de ani, toate filmele realizate în ultimii ani (extrem 
de violente), vor fi uitate, dar celelalte, cu Gary 
Cooper, Gable, Fonda, și de ce nu, cu mine, vor 
rămâne în istoria cinematografului. Uitaţi-vă ce 
se întâmplă cu Pe aripile vântului, sau Casa- 
blanca, sau Șoimul maltez, sau Extravagantul 
Mr. Deeds“... 

După Cidul, loan Botezătorul, Michelangelo, 
Heston renunţă la „rolurile istorice“ trecând la 
filme S.F. sau filme-catastrofă, dar păstrând 
interpretarea nuanţată și punctată deseori cu 
umor. 

Despre cel mai recent rol al lui, cel din Hamlet 
(r. Kenneth Branagh), Heston spunea: „Am fost 
fericit să joc alături de Branagh, într-un 
Shakespeare. Ca și el, sunt fascinat de marele 
Will, dar, din păcate, niciodată n-am avut prilejul 


= 
2 
D 
®© 
== 
z 
2 
= 
© 
= 
O 


[2 3 


să-l joc pe Hamlet. Și nici n-aș fi putut. Pe vremea 
tinereții mele, publicul mă vroia erou cinstit și dur. 
Dacă l-aș fi interpretat pe Hamlet, toţi s-ar fi 
așteptat ca, în momentul când aflam că unchiul 
meu este ucigașul tatălui, să mă reped pe urmele 
lui și, fără prea multe vorbe, să-l ucid!... Branagh 
este mai bun regizor, decât actor. În fruntea 
actorilor de astăzi eu îl văd pe Robert De Niro. 
Este magnific... Ceea ce mă nedumireşte este 
însă statura actorilor mult mai tineri decât mine. 
Dustin Hoffman este minunat, dar nu va putea 
juca niciodată Moise. Brad Pitt este uluitor, dar 
n-ar putea face niciodată un Lawrence din Arabia, 
de pildă. Nu știu de ce sunt toți atât de scurți în 
picioare. O fi de vină alimentația sau afurisitul 
ăla de body building. Pe vremea mea, nu ştiu ca 
un Gary Cooper, Henry Fonda, Cary Grant sau 
eu, să fi tras de fiare toată ziua, cu singura 
dorinţă de a ne maltrata mușchii. Cât despre 
onorariile din ziua de azi, ce să mai vorbim... Eu 
cred că valorezi atâta cât oferă alții pentru tine. 
Dacă azi, Majors-ii vor să dea 20 milioane de 
dolari unui actor pentru a-și arăta pectoralii şi a 
scăpa teafăr dintr-o duzină de explozii, e treaba 


@ Robert Mit- 
chum s-a stins din 
viață în luna iulie a 
anului acesta. A 
fost una din figurile 
emblematice ale 
marelui ecran. 
Despre sine îi 
plăcea să spună: 
„Actoria a fost 
pentru mine o me- 
serie ca oricare 
alta. Imi făceam 
treaba, luam banii 
și plecam. Nicio- 
dată nu mi-am re- 
văzut filmele“ (vezi 
și Fan Club nr. 11/ 
96). 


& Tot în aceas- 
tă vară s-au împlinit 
30 de ani de la 
moartea tragică a 
actriței Frangoise 
Dorleac, sora Ca- 
therinei Deneuve și 
partenera ei în 
celebrul Domni- 
șoarele din Ro- 
chefort (r. Jacques 
Demy). 


reg 17.1 0704064 


lor. Ceea ce mă îngrijorează este tematica filmelor 
care se fac în ultimii ani. Unde te uiţi doar violenţă, 
rasism, sex, droguri... de parcă lumea noastră 
este alcătuită numai din așa ceva”. 

În ultimii ani, Charlton Heston a filmat puţin, 
și cum îi place să spună, pe alese. Continuă să 
fie implicat în viaţa artistică: pictează (tablourile 
lui fiind foarte bine cotate), și-a strâns amintirile 
cinematografice (şi nu numai) într-un volum apă- 
rut acum doi ani. Așa aflăm de ce a refuzat rolul 
din Milionarul, unde ar fi trebuit să o aibă parte- 
neră pe Marilyn Monroe. «Am spus nu, pentru 
că simțeam că filmul acela îmi va crea o grămadă 
de necazuri. Cel care l-a acceptat a fost Yves 
Montand și a regretat toată viața. Monroe era un 
personaj unic, un star extrem de charismatic, dar 
nu era ceea ce numesc eu un bun profesionist. 
Spencer Tracy mi-a spus odată: «Vei fi un bun 
actor dacă ajungi la timp pe platou, îţi înveți 
perfect rolul, știi să dai replica și, mai ales, nu te 
împiedici de decor». Ori, Marilyn nu făcea nimic 
din toate astea. Era perfectă numai când se 
închidea în cabina ei“. În schimb despre Orson 
Welles cu care a făcut Touch of Evil (1958), 
Heston își amintește: „Era fascinant să lucrezi cu 
el. Era un excentric, dar în același timp persoana 
cea mai talentată pe care am întâlnit-o. Nu era 
cel mai mare regizor sau cel mai bun actor, dar, 
cel mai mare «artist de cinema» a fost cu sigu- 
ranță. N-am reușit niciodată să înțeleg cum putea 
fi atât de minunat, de dinamic, de prietenos cu 
echipa de filmare și cu actorii. În schimb, cum 
avea de-a face cu cei de la studiouri, devenea 
belicos, uneori de-a dreptul odios. Cred că din 
cauza asta n-a făcut niciodată două filme cu 
același producător. Touch of Evil nu a fost o 
capodoperă, dar cel mai bun film de serie B sunt 
convins că este“. 

La 74 de ani, Charlton Heston nu este numai 
președintele lui Screen Actors Guild, președintele 
lui American Film Institute, ci și o legendă vie. 
lar celor care-l întreabă de ce când a fost vorba 
de superproducţii, studiourile au apelat întot- 
deauna la el, Heston le răspunde: „Poate pentru 
că sunt unul din puţinii actori americani care au 
avut norocul — sau puterea — de a interpreta nu 
numai oameni obișnuiți. Actori ca De Niro sau, 
mai aproape de generația mea, Paul Newman, 
au avut rareori ocazia, chiar niciodată să joace 
personaje istorice. De exemplu, Humphrey 
Bogart: a jucat o singură dată într-un western și 
toată lumea a crezut că e vorba de o glumă!“ 


PE SCURT 


e Luciana-lleana Sima (Întorsura Buzăului, 
jud. Covasna): Toate portretele dorite de dumnea- 
voastră — Demi Moore, George Clooney, Sandra 
Bullock, Nicolas Cage și Adrian Paul — le puteți 
găsi consultând colecția revistei noastre din 
1996. 

e Printre cei care au răspuns corect la 
cine-ghicitoarea noastră (se pare că a fost destul 
de ușor) se numără: Mircea Drăgan, București, 
loana Firescu, Pașcani, Cătălina și Cătălin lo- 
nescu din Bârlad, Roxy Bunescu, București: Da, 
este vorba de Jean Claude Van Damme. 

e Am primit la redacție un telefon din partea 
lui Behrouz Fatahi, iranian, student la medicină, 
care a ținut să facă o precizare cu privire la știrea 
căsătoriei lui Andre Agassi cu Brooke Shields. 
Conform celor spuse de domnia sa, tatăl lui 
Agassi a fost boxeur iranian de naţionalitate 
armeană, deci creștin, așa încât tenismanul nu 
este în nici un caz de religie musulmană. Vă 
mulțumim pentru precizare, dar credem că 
adevărul gol-goluț (ca să parafrazăm titlul unui 
serial tv), îl cunosc doar Agassi și părintele său. 


Doina STĂNESCU 
23 


f 


xistă, printre împătimiţii con- 

sumatori de cinema (căci a le 

spune cinefili ar fi cam mult), o 

categorie aparte, cea a dic- 

tatorilor. Jucându-se de multe ori 
cu viețile oamenilor, ei par fascinați de umbrele de 
pe ecran. Câţi cinefili nu și-ar dori acasă o sală de 
proiecţie privată, precum cea a soților Ceaușescu, 
prezentată după 1989 de televiziunile din întreaga 
lume? Dar cum se explică interesul pentru film al 
conducătorilor lumii? 

În primul rând ne gândim că filmul este un eficace 
mijloc de propagandă. A înțeles acest lucru foarte 
repede Lenin, care a insistat asupra naţionalizării 
industriei cinematografice și a transformării sale 
într-un instrument al propagării ideologiei 
comuniste. Stalin, Hitler au asimilat lecţia. Mussolini 
i-a încredințat conducerea cinematografiei italiene 
fiului său, Vittorio. Dar dincolo de folosirea filmului 
pentru a ilustra ideologia dominantă, cu mai mult 
sau mai puţin succes (vezi și „Coșmarul roșu...“ 
în nr. 5/97), trebuie să existe și alte explicaţii. Mai 
ales că, începând din anii '60, televiziunea a devenit 
un mijloc de propagandă și mai eficace, pătrunzând 
direct în casele oamenilor. 

Ne-am putea gândi și la faptul că cinematograful 
este un creator de iluzii, că pe ecran vedem o lume 


Dictatorui 


putem gândi și la Ronald și Nancy Reagan, actori 
fără prea mult talent, care au continuat să se 
comporte ca niște actori şi când Reagan a fost 
ales preşedinte al S.U.A. Într-un cântec celebru, 
grupul Eurythmics îi numea King and Queen of 
America — Regele și regina Americii). 

Printre alte explicaţii posibile, mai ne putem gândi 
și că cinematograful este mai ușor de controlat decât 
alte domenii. Pentru producerea unui film sunt im- 
plicate mai multe persoane, fonduri și forțe decât 
pentru scrierea unui poem. Așa că e mult mai greu 
să realizezi un film cu un conținut neagreat de regim, 
decât să scrii o carte care deranjează. Și chiar dacă 
au existat mișcări underground, problema difuzării 
filmului într-un regim totalitar tot există. Dacă un 
poem poate fi copiat de mână și distribuit prietenilor, 
un film trebuie prezentat într-o sală de proiecţie. 
Astfel înțelegem cum industria cinematografică 
poate fi supusă celei mai scricte supravegheri. 

rintre dictatorii pasionaţi de cinema, un 

P loc aparte l-ar ocupa Generalul Franco. 

În tinerețe făcuse mai multe pelicule cu 
un aparat Pathè pentru amatori. Cum arătau 
acestea, nu putem ști. Franco i-a mărturisit în 
1964 regizorului José Luis Seénz de Heredia — un 
vechi prieten și colaborator, asupra căruia 
vom reveni — că toate filmele sale au fost „distruse 


Toată viaţa, Franco și-a închipuit 
că ceea ce visează 
se transformă în realitate. 


așa cum și-au imaginat-o cineaștii, diferită de cea 
în care trăim. Și dictatorii își imaginează o altă lume, 
pe care în discursurile lor o prezintă ca și existentă. 
Realitatea este de cele mai multe ori și foarte 
departe de imaginea oficială. Apoi fastul și misterul 
lumii filmului probabil că-i atrage. Imelda Marcos a 
creat un festival internaţional de cinema la Manila, 
la care-i invita pe regizorii care o impresionaseră, 
sperând probabil că o parte din aura lor o va 
înconjura și pe ea. 

Precum actorii, dictatorii joacă și ei permanent 
un rol. Ei nu trebuie să apară lumii așa cum sunt, 
ci așa cum ar vrea să fie. Nu e de mirare deci că ei 
chiar vor trece uneori în fața aparatului de filmat — 
Împărăteasa Soraya a Iranului, de exemplu, apare 
într-o producţie Dino De Laurentiis, | tre volti (film 
pe genericul căruia întâlnim numele lui 
Michelangelo Antonioni!) Pentru a o transforma în 
vedetă pe Lica Gheorghiu, fiica lui Gheorghe 
Gheorghiu Dej, sunt mobilizate toate forțele 
cinematografiei noastre la sfârșitul anilor '50 și 
începutul anilor '60. 

Eva Duarte, actriță modestă dar ambițioasă, îl 
va cuceri pe Juan Peron, dictatorul Argentinei. 
Devenită Evita Peron, ea rămâne fascinată de 
cinematograf. Idolul său e Lana Turner, încercând 
să copieze imaginea vedetei. Nereușind să o atragă 
în Argentina pe Turner, Evita îi propune un con- 
tract fabulos lui Joan Fontaine. Nu pentru ca 
aceasta să joace în filme argentiniene, ci pentru a 
fi consiliera ei personală, care să o înveţe cum să 
se îmbrace, să se miște, să se poarte în societate 
ca o adevărată vedetă. Fontaine a refuzat. (Ne 


26 


Tuñón de Lara 


de comuniștii care ne-au jefuit casa în 1936“. 
Putem să ne imaginăm doar că, în alte condiţii, 
el ar fi fost regizorul Francisco Baamonde — 
adevăratul său nume. Şi putem înțelege că 
frustrările sale de cineast nerealizat l-au determinat 
să se ocupe îndeaproape de cinematografia 
spaniolă. 

În 1942 apărea pe ecranele spaniole filmul Raza/ 
Neamul, regizat de Saénz de Heredia, pe un 
scenariu de Jaime de Andrade. Considerat „film 
de importanţă naţională“, fusese finanţat în 
întregime de către stat, chiar dacă pe generic figura 
ca producător un „Consiliu al hispanităţii“. Cu toată 
publicitatea făcută în jurul său, filmul nu a stat pe 
ecrane decât 32 zile, în condiţiile în care un film 
de succes mediu rămânea pe afiș peste 100 zile, 
iar marile succese peste 200 zile. 

Armata oferise asistenţă constând în tehnică de 
luptă, consilieri pentru scenele de luptă și sute de 
soldaţi care făceau figuraţie. Au fost chemaţi chiar 
doi consilieri literari, care să supravegheze cu grijă 
replicile, ce trebuiau să sune cât mai convingător. 
Regizorul era șeful serviciului tehnic al 
Departamentului național al cinematografiei încă 
de la înființarea acestuia, în 1938. De ce această 
întreagă mobilizare de forțe pentru un film? 

Scenaristul debutant Jaime de Andrade nu era 
altul decât Generalul Franco în persoană, care 
dorise astfel să demonstreze lumii întregi ce 
înseamnă un film adevărat, care propagă „ideile 
sănătoase“ ale regimului de la Madrid. Nu era prima 
dată când Franco folosea un pseudonim. Încă din 
1936 începuse să publice articole în presă, pe teme 


şi filmul: 


social-politice, pe care le semna sub diverse 
pseudonime: Hispanicus, Macaulay, Jakim Boor 
sau Francisco Cofran. Conţinutul lor era simplă 
propagandă. Un articol semnat Jakim Boor, în care 
se lua atitudine împotriva masoneriei, se încheia 
cu „Vom fi alături de Franco până la moarte!“ Ne 
putem da seama deci cam ce valoare aveau cele 
scrise de el. 

De altfel plăcerea mistificării l-a urmărit pe Franco 
până la moarte. A adăugat o literă la numele său 
Baamonde, care devenea Bahamonde, vechi nume 
nobil spaniol, susținând astfel că originea sa este 
aristocratică. Căutând cu orice preț să dovedească 
acest lucru, cercetează arborele geneaologic al 
părinţilor, și descoperă în secolul XIV (!) o rudă 
îndepărtată în familia mamei, pe numele său... 
Jaime de Andrade. Se pare că atunci i-a venit ideea 
scenariului la Raza, în care mama eroului princi- 
pal se numește Isabel de Andrade. 

Mulţi istorici susțin că Raza este povestea familiei 
pe care Franco și-ar fi dorit-o, dar nu a avut-o, 
glosând psihanalitic pe marginea filmului. Român 
Gubern vorbește chiar de „personalitatea 
schizoidă“ a lui Franco. Este povestea unei vechi 
familii spaniole, ai cărei reprezentanți s-au luptat 
de secole cu toți dușmanii țării, căzând glorios de 
multe ori pe câmpul de luptă. Dar familia nu-i 
plânge, ci îi venerează ca pe niște eroi. Se ajunge 
astfel la Războiul civil. Tatăl din film este un militar 
de carieră, care se împotrivește forțelor 
republicane. Franco susținea că acest personaj e 
inspirat de tatăl său, care în realitate fusese doar 
un modest funcţionar în marină, alcoolic și 
afemeiat. Paul Preston sugerează că „Franco a 
rescris în acest scenariu istoria propriei sale vieţi“. 

Scenariul filmului e mai mult decât rocambolesc, 
mai ales în ultima sa parte. Lupta dintre republicani 
și franchiști devine chiar lupta dintre bine și rău. 
Republicanii sunt, desigur, toți comuniști, atei, lipsiți 
de scrupule, violează călugărițele în biserică, 
omoară preoții, îi atacă pe bătrânii neputincioși, 
nu au milă nici de copiii nevinovaţi, încearcă să-și 
infiltreze spionii în tabăra adversă, și nu ţin la familie 
sau la onoare etc. etc. Filmul vrea să ne convingă 
că doar foarte puţini dintre ei erau spanioli, și aceia 
vânduți agenţilor comuniști, în mare parte sosiți 
din Franţa. De altfel Franţa va fi tratată în multe din 
peliculele perioadei franchiste ca o putere 
dușmănoasă, o țară plină de intriganţi și ipocriți. 

Cei mai mulţi spanioli sunt arătaţi ca fiind de 
partea lui Franco. Desigur, aceștia sunt buni 
catolici, pentru care familia reprezintă o instituție 
sacră, și sunt gata oricând să moară pentru patrie. 
Luciano G. Egisto observa: „In cinematograful din 
epoca lui Franco, eroii individuali, într-o lume în 
care se înfruntă binele și răul, opun dușmanilor 
idei transcedentale precum patria, religia și drapelul 
naţional“. Limbajul bombastic al filmului ne face 
astăzi să zâmbim. Pe atunci, însă, Raza a fost un 
exemplu pe care mulți cineaști l-au urmat. 

Chiar dacă filmul nu a fost un succes de public, 
Franco a fost mulțumit de el. În 1950 este lansat 
din nou pe ecrane, cu titlul schimbat, Espiritu de 
una raza/Spiritul unui neam, și cu un nou dublaj. 
S-a considerat că unele replici din dialogul iniţial 
nu mai corespund noii realități internaționale, şi au 
fost înlocuite cu altele mai puţin agresive 

José Luis Saénz de Heredia i-a cerut lui Franco 
chiar un scenariu pentru o a doua parte a fimului, 
pe care Generalissimul l-a şi schițat un medic re- 
publican este eliberat din închisoare după sfârşitul 


Franco 


Războiului civil. El pleacă în Uniunea Sovietică, 
dar acolo își va schimba ideile politice după ce 
discută cu alți refugiaţi spanioli și cunoaște 
realitățile comuniste. Se întoarce în țară, devenind 
acum un „adevărat patriot“. Filmul nu a mai fost 
turnat, pentru că existau mai multe secvenţe în 
care Germania hitleristă era lăudată, și au existat 
temeri că ar putea provoca reacții internaţionale. 
Oricum Franco își înregistrează cele două scenarii 
la Societatea Autorilor sub numele Jaime de 
Andrade, dar abia în 1964. În același an, Franco 
apărea pe ecran în altă ipostază — cea de pro- 
tagonist. 


privată. Heredia acceptă și astfel a rezultat 
documentarul de lungmetraj Franco, ese hombre/ 
Franco, omul. 

Filmul dorea să-l prezinte pe Franco drept o 
personalitate completă, un militar de geniu, un om 
de stat de mare anvergură, un patriot, dar și un 
tată de familie iubitor, și în general să umanizeze 
figura sa. Nu numai că în comentariu se spunea 
că „a împiedicat lovitura de stat pusă la cale de 
hoardele marxiste“, dar a şi „protejat țara de 
barbaria nazistă“ și apoi „s-a transformat în tatăl 
binefăcător al poporului său“. (Dacă aceste fraze 
ne par cunoscute, nu e o întâmplare. Totalitarismele 


Regizor, scenarist, protagonist, Franco a 
supravegheat îndeaproape de-a lungul întregii vieți 
producția cinematografică spaniolă. Citea scenarii, 
cerea să vadă filmele înainte de premieră, iar cele 
care-i plăceau primeau subvenţii de la bugetul 
statului. Inutil să mai spunem că acestea erau de 
cele mai multe ori doar produse de propagandă. 
În 1977, la doi ani după moartea dictatorului, 
imaginea sa de „om de cinema“ a fost prezentată 
în adevărata ei lumină de regizorul Gonzalo 
Herralde în Raza, el espiritu de Franco. 


Rolland MAN 


Pentru aniversarea a „25 ani de pace“ — adică a 
25 ani de totalitarism — Direcţia generală a 
cinematografiei a hotărât alocarea de fonduri 
pentru un film documentar despre Franco. Ca 
regizor este ales vechiul colaborator al dictatorului, 
Jose Luis Saénz de Heredia, căruia i se oferă un 
buget de un milion pesetas, cu posibilitatea 
suplimentării, dar i se cere în schimb ca pe ge- 
neric să fie trecută la producător casa sa de filme, 
Chapalo Films, pentru ca totul să pară o iniţiativă 


de orice fel se întâlnesc, și nici noi nu am dus lipsă 
de „omagii conducătorului iubit“). După ce era 
arătat și ca un bun catolic, ca un om care-și iubește 
familia și-și găsește timp, printre atâtea probleme 
de stat, și pentru ea, ca și pentru câte o seară 
agreabilă cu prietenii, în final se spunea că „Franco 
este gardianul rezervei spirituale a Occidentului“. 
Român Gubern scria în 1986 că „Franco a intrat, 
alături de Stalin, în panteonul liderilor zeificaţi pe 
ecran încă din timpul vieții“. 


27 


) 


n momentul în care, fugind de ocupa- 

ţia nazistă, cea mai celebră vedetă 

masculină a filmului francez, Jean 

Gabin, a ajuns în America, în 1941, el 

avea un vis. Tânjea să o întâlnească pe 

femeia de a cărei imagine pe ecran se 
îndrăgostise în urmă cu 10 ani. Era blondă, era 
frumoasă. Talentele sale actoricești, ca și cele 
de cântăreaţă, erau limitate. Totuși era în- 
truchiparea pură a farmecului hollywoodian. 
Numele femeii visurilor lui Gabin era... Ginger 
Rogers. 

Gabin şi-a întâlnit idolul la puţină vreme după 
ce a sosit în Statele Unite. Era o fată voinică, 
tipic americană, interesată doar de miliardarul 
Howard Hughes. Nu avea ea timp pentru re- 
fugiaţii săraci, și vorbea franceza încă și mai 
prost decât vorbea Gabin engleza. Deși sem- 
nase un contract pentru mai multe filme cu 
Twentieth Century-Fox, Gabin nu prea știa 
engleză. La numai câteva zile după ce a ajuns 
la Hollywood, visele sale au început să se 
spulbere. 

El nu știa însă că — înainte de a fi părăsit 
Parisul — o altă femeie de la Hollywood îi urmărea 
toate mișcările. „Actorul acela nemaipomenit din 
filmul ăla superb, Iluzia cea mare. Vor să-l aducă 
aici să joace în filme americane de mâna a 
doua? Îl vor distruge. El e deja perfect în felul 


său“. Marlene Dietrich s-a mai gândit o clipă, apoi 
a adăugat: „Sărmanul om, nu o să aibă pe nimeni 
aici care să aibă grijă de el!“ 

Ea îi vorbea astfel iubitului ei din acel moment, 
scriitorul Erich Maria Remarque. Autorul cele- 


„Intotdeauna caut 
Frumosul. 
Aceasta este poate 
problema vieţii mele“. 

Marlene Dietrich 


într-o scrisoare către 
fiica ei, Maria Riva 


brului roman Nimic nou pe frontul de Vest şi-a 
dat seama că zilele legăturii sale cu Marlene 
erau numărate. Ea „avusese grijă“ și de el în mo- 
mentul în care el părăsise 


ermania hitleristă 


în 1938. În același an, în timp ce declara că 
Remarque este „iubirea vieţii sale“, actrița 
trimitea o telegramă soțului ei, Rudolf Sieber, un 
asistent de regie care se ocupa de dublarea 
filmelor la Paris. „Am auzit că s-ar putea ca Gabin 
să vină la Hollywood. Află amănunte. Trebuie să 
pun mâna pe el înaintea altora“. 

Nu era nimic neobișnuit în această telegramă. 
Printre atribuţiile lui Sieber se număra și aceea 
de a se ocupa de aventurile amoroase ale soţiei 
sale, așa cum se ocupase și de finanţele ei, de 
contracte și de cariera ei. Marlene Dietrich 
întrerupsese relațiile sexuale cu soțul său în 
1924 — în ziua în care a aflat că e gravidă. A dat 
naștere unei fetițe, Maria. La începutul celui de-al 
doilea Război mondial, Marlene pretindea că 
Maria are doar zece ani. Era îngrozită la ideea 
că un reporter ar putea descoperi adevărata 
vârstă a fiicei sale, pe care apoi ar putea-o folosi 
pentru a calcula vârsta ei. 


Maria Magdalena Dietrich von Losch se 
născuse într-o familie aristocrată din Berlin în 
1901. La 13 ani, căutându-și un alt nume, a găsit 
acest „Marlene“ pe care și l-a notat într-un caiet 
de școală. Din acel moment și-a dedicat viața 
construirii propriei legende. Actriță ambițioasă în 
roluri secundare în anii '20, era cunoscută ca 
adorând să se îmbrace în costume bărbătești. 


28 


— Jean Gabin 


Singura femeie invitată la Balul anual al 
travestiților din Berlin, i-a scandalizat pe 
spectatorii de teatru în 1928, când a cântat în 
duet cu Margo Lion „Cea mai bună prietenă a 
mea“. Ambele actrițe aveau violete în corsaj, 
flori-simbol al lesbienelor. E: 

S-a plâns cu amărăciune de rolul ei din Ingerul 
albastru (1929), filmul care a impus-o ca o 
vedetă internaţională. Spunea că a detestat să 
o interpreteze pe Lola-Lola, promiscua cântă- 
reaţă de cabaret ce-l atrage în mrejele ei pe un 
bătrân profesor, a cărui viaţă va fi astfel distrusă. 
(„O vulgaritate îngrozitoare!“) Cu toate acestea, 
în scurt timp a devenit iubita regizorului filmului, 
Josef von Sternberg. Responsabili studiourilor 
Paramount i-au invitat pe cei doi la Hollywood. 
Ei n-au prea știut ce să spună în momentul în 
care au văzut-o pe Dietrich în smoking, pentru 
ca până la urmă să proclame în campania 
publicitară că este „Femeia pe care până şi 
femeile ar putea să o adore“. 

Din păcate, spectatorii americani nu au 
răspuns cu adoraţie. Ei au găsit că filme precum 
Morocco (1930), Dishonored (1931), Shanghai 
Express (1932) și Blonde Venus (1932) sunt 
un pic cam prea exotice pentru gusturile lor. 
Astăzi, criticul David Thompson descrie 
peliculele cuplului Dietrich-Sternberg drept 
„capodopere (...) în care coexistă decadenţa și 
austeritatea, tandrețea și cruzimea, veselia și 
disperarea“. Dar în America Marii depresiuni 
economice, The Scarlet Empress (1934) și The 
Devil Is a Woman (1935) au dus studiourile 
Paramount în pragul falimentului. 

Oricum, aceste probleme nu o preocupau pe 
Dietrich, care disprețuia Hollywoodul și America 
în general. Și-a completat colecția de amanți, 
care-i includea printre alții pe Maurice Chevalier, 
Brian Aherne, Ronald Colman, John Gilbert, 
Gary Cooper, Douglas Fairbanks Jr. și James 
Stewart. La Londra, au început să circule zvonuri 
că ar avea o aventură cu regele Edward VIII, în 
momentul în care Cadillac-ul ei a fost văzut 
noaptea întreagă în faţă la Buckingham Palace. 
Ea le-a spus reporterilor că șoferul său l-a parcat 
din greșeală acolo. 

Mai puţin cunoscute sunt numeroasele aven- 
turi ale Marlenei cu alte femei. Scriitoarea 
Merced6s de Acosta fusese iubita celei mai 
aprige dușmance și rivale a lui Dietrich, Greta 
Garbo. Marlene a transformat-o rapid în sclava 
ei, care-i scria epistole semnate „Prinţul alb“ 
pentru „Cea mai strălucitoare“. La Paris, Marlene 
a avut aventuri romantice cu Colette, Edith Piaf 
și Gertrude Stein. 

Mitul Dietrich a atins o culme la un bal mascat 
de la Hollywood, la care oaspeții erau invitaţi să 
vină „costumaţi în persoana pe care o admiră 
cel mai mult“. Acoperită de pene albe, cu o le- 
bădă artificială în jurul gâtului, Marlene a apărut 
ca Leda, eroina mitologică. Noua ei iubită, o tâ- 
nără actriță numită Elizabeth Allan, s-a îmbrăcat 
mult mai simplu, într-un smoking, spunând că 
este costumată ca „Dietrich“. 


29 


În ciuda acestei tumultoase vieţi amoroase, 
Marlene insista în toate discuţiile cu prietenii 
asupra faptului că detesta sexul. Fiica ei, Maria, 
își amintea în controversata biografie publi- 
cată în 1992: „Dietrich dorea, visa, avea nevoie 
doar de o poveste de Dragoste cu D mare. 
Declaraţii înflăcărate de veșnică fidelitate, 
pasiune poetică. Dacă pentru a primi aceste 
declaraţii, trebuia să se culce cu admiratorii 
ei, aceasta era inevitabila povară pe care 
era nevoită să o poarte“. 

De câte ori își găsea un nou iubit, Dietrich 
urma două reguli fundamentale pentru ea. 
Mai întâi, se străduia din răsputeri pentru a-l 
face (sau a o face) complet dependent(ă). 
Astfel se asigura că va fi adorată fără rezerve 
până în momentul în care Dietrich hotăra că a 
venit momentul de a pune punct legăturii. În al 
doilea rând, ea căuta celebrități — amanți care 
erau deja adorați sau doriţi de milioane de 
„rivali“ lipsiți de speranță. Jean Gabin se potri- 
vea perfect acestui model. Marlene, cu simțul 
său de observaţie ascuţit, și-a dat seama 
imediat că el era aproape pierdut la Hollywood, 
fără a avea vreun sprijin puternic. În același 
timp, el era un simbol naţional pentru francezi. 


„Marlene 
înțelege întotdeauna 
espre ce vorbesc: 
oameni, locuri, 
viață, moarte, 
probleme de onoare. 
lată de ce ţin 
la opinia ei mai mult 
decât la cea a celor 
mai mulți critici“. 


Ernest Hemingway 


Născut în 1904, la Paris, într-o familie săracă, 
Jean Gabin era chintesența „omului din popor“. 
Işi începuse cariera într-un music-hall, ca 
partener de dans pentru Mistinguette (printre 
altele). A devenit vedetă în dramele „realismu- 
lui poetic“ din anii '30, regizate de Marcel Carné, 
Julien Duvivier sau Jean Renoir. 

Pentru André Bazin, Gabin era „un erou al 
metropolei tentaculare — o Tebă a suburbiilor, 
a clasei muncitoare, în care «zeii» iau forma 
unor legi sociale oarbe, dar la fel de miste- 
rioase“. 

Gabin apărea în roluri de oameni care trăiau 
şi mureau după cum dictau forțele sociale, așa 
cum se întâmpla de fapt cu cei mai mulţi dintre 
spectatorii săi. Un hoţ care este atras spre 
moarte de femeia iubită în Pepe le Moko 
(Duvivier, 1936); un prizonier de război ce vrea 
să evadeze în Iluzia cea mare (Renoir, 1937); 
un dezertor care are o tragică poveste de 
dragoste cu o orfană în Quai des Brumes/ 
Suflete în ceață (Carné, 1938). Acest ultim film 
amintit reflecta atmosfera pesimistă și de 
faliment moral care a culminat cu înfrângerea 
Franţei de către Germania nazistă în 1940. 
„Dacă am pierdut războiul“, a declarat unul 
dintre reprezentanții guvernului, „acest lucru se 
datorează filmului Quai des brumes“. 

Dietrich știa deja că Gabin nu îi este tocmai 
credincios soției lui, Doriane. Aventura lui cu Mi- 
chéle Morgan, partenera sa, în vârstă de 18 ani, 


30 


din Quai des brumes, avusese ecouri până și 
în America. Marlene mai știa și că el își iubește 
cu patimă patria pe care era nevoit să o pă- 
răsească. Inainte de sosirea lui Gabin la Hol- 
lywood, ea închiriase un bungalow la Brent- 
wood, un cartier suburban din apropiere. 
Mobilată în stil francez, casa avea să devină 
refugiul de sfârșit de săptămână pentru exilații 
din Franţa — Jean Renoir, René Clair, Annabella. 
În puloverul său în dungi și purtând o bască pe 
cap, Dietrich gătea pentru ei un pot au feu. 

De îndată ce Gabin s-a mutat din casa pe 
care cei de la Twentieth Century-Fox o găsiseră 
pentru el în cuibușorul pe care Dietrich i-l 


pregătise, zeița Hollywoodului a început să se 
ocupe de primul lui fiim american: Moontide 
(1947) avea o poveste asemănătoare cu cele 
care-i aduseseră gloria lui Gabin în Franţa — un 
marinar singuratic se îndrăgostește de o orfană 
care vrea să se sinucidă. Dietrich a apelat la 
un alt fost iubit al său, regizorul Fritz Lang, 
pentru a imprima filmului un „ton fatalist 
european“. 

Filmările nu decurgeau însă aşa cum 
fuseseră plănuite. După patru zile de lucru, 
Gabin a aflat că Lang fusese amantul lui 
Dietrich. A sosit acasă într-un acces de gelozie 
sălbatică, acuzând-o pe Marlene de trădare. 


A 
Q 


Dar ea a negat totul. („Evreul acela urât? Mon 
amour, cred că glumeșii!“) Lang a fost concediat 
și înlocuit cu Archie Mayo. După alte câteva zile, 
Gabin era din nou gelos. Marlene începuse 
lucrul la The Spoilers, al treilea film în care-l 
avea ca partener pe John Wayne. Era furioasă 
pentru că Wayne încă nu se culcase cu ea. 
Wayne — căruia i se spunea „Ducele“ —-a 
explicat după mulţi ani de ce nu a făcut-o: „N-am 


împreună. Gabin nu putea suferi Hollywoodul 
și ieșea în lume doar pentru a-i face plăcere 
lui Marlene. De câte ori cei doi intrau într-un 
restaurant, orchestra începea să cânte La 
Marseillaise în onoarea actorului francez. 
Gabin, care detesta să se afișeze în public, se 
simţea întotdeauna jenat în momentul în care 
Marlene se ridica în picioare pentru a cânta 
împreună cu muzicanții. Gabin a încercat să se 


„Gabin se simţea la largul său într-o încăierare, 
campion al tuturor celor ce n-au avut niciodată 
noroc și care luptă pentru cauze simple: 
libertatea, dragostea, prietenia“. 


suportat în viața mea să fiu doar un armăsar 
dintr-o herghelie!“ 

Era evident că Marlene și Gabin se iubeau 
la nebunie. „Gabin se agățase de mine precum 
un orfan de mama lui adoptivă“, își amintește 
ea. „Eram fericită să-l dădăcesc zi și noapte“. 
Când el a plecat să filmeze în altă localitate, 
ea s-a simţit deprimată. „Cred că prizonierii 
trebuie să simtă aceleași senzații ca și mine“, 
scria ea în jurnalul său. „Ei există fără a trăi cu 
adevărat. Așteaptă ziua în care vor ieși din 
nenorocirea în care se află și vor începe iar să 
trăiască“. 

acă viața era dificilă atunci când erau 
despărțiți, în curând ea s-a dovedit imposibilă 


Charles Spaak 


alăture Armatei franceze libere, dar a fost trimis 
înapoi la Hollywood, pentru a juca în The 
Impostor (1944), un film de propagandă reali- 
zat de Julien Duvivier. 

Intre timp, Marlene se dedicase trup și suflet 
activității organizate la Hollywood sub numele 
de Victory Committee — vânzând bonuri pentru 
sprijinirea efortului de război, spălând vasele 
și dansând cu soldaţii la cantina actorilor, de- 
monstrându-și astfel sieși că este un cetățean 
american loial. Atitudinea ei antinazistă a 
contribuit mult la nașterea legendei Dietrich. 
Detestată în Germania natală, ea a fost 
decorată cu Medalia libertăţii în Statele Unite, 
și cu Legiunea de onoare în Franța. Când, în 


sfârşit, Gabin a reușit să se alăture Armatei 
franceze libere, ea a cerut să-l urmeze peste 
ocean — în trupa care dădea spectacole pentru 
soldaţii americani. 

Deși destinaţia spre care erau trimiși soldaţii 
era secretă, Marlene şi-a încercat puterea de 
seducţie asupra generalului Omar Bradley... și 
a aflat că Gabin se află în Algeria. In primăvara 
lui 1944, ea a ajuns în Africa de Nord. Auzind 
că în apropiere se află o divizie de blindate 
franceze, ea a rechiziționat un Jeep, a pornit 
prin deșert și a rătăcit printre tancuri, strigând 
numele iubitului. Gabin i-a auzit vocea, a lăsat 
să-i scape o exclamaţie de uimire („Merde!“) — 
și s-a repezit în braţele ei în timp ce sute de 
soldaţi francezi îi ovaţionau. 

După ce războiul s-a sfârșit, Dietrich și Gabin 
s-au reîntâlnit la Paris. Hotărâseră să divorțeze 
de partenerii lor de viaţă, să se căsătorească, 
să apară împreună în filme — și chiar să aibă 
copii. Marcel Carne și scenaristul său, Jacques 
Prevert, au scris special pentru ei rolurile 
principale din Les portes de la nuit (1946), o 
dramă poetică despre un erou al Rezistenței 
franceze, îndrăgostit de sora unui colabora- 
ționist. S-ar fi părut că vor deveni „cuplul de aur“ 
al Parisului postbelic. 

Dar idila nu a mai durat mult. Gabin a aflat 
de aventurile Marlenei cu Frank Sinatra, 
generalul James Gawin și nenumărați soldați 
oarecare. Ea s-a înfuriat din cauza „geloziei sale 
burgheze“. Cu sistemul nervos deja zdruncinat 
de război, Gabin a petrecut ziua întreagă închis 
în camera lui, refuzând să iasă. Dietrich s-a 
plâns soţului ei: „Ar fi trebuit să se însoare cu 
Garbo!“ Indrăgostiții au renunţat la filmul lui 
Carné, preferând să apară într-o melodra- 
mă situată într-un orășel de provincie, Martin 
Roumagnac (George Lacombe, 1946). Filmul 
nu a avut succes nicăieri în lume. 

De parcă toate aceste necazuri nu ar fi fost 
deajuns, Dietrich era aproape falită. Nu câști- 
gase mai nimic în cei doi ani de efort de război. 
Dacă sărăcia nu-l înspăimânta pe Gabin („Jean 
trăiește ca un ţăran ce este!“), pe Dietrich o 
speria mai tare ca moartea. A acceptat ime- 
diat oferta de a se întoarce la Hollywood pentru 
rolul unei ţigănci din Golden Earrings (Mit- 
chell Leisen, 1947). Când Gabin i-a interzis 
să plece, ea a tipat la el: „Am nevoie de bani! 
Bani adevăraţi! Bani americani!“ 

Imediat după ce Marlene s-a întors în Ame- 
rica, Gabin i-a trimis o ultimă scrisoare. „Simt 
că te-am pierdut pentru totdeauna. Nu mai îmi 
pasă ce se va întâmpla de-acum înainte. 
Rămân doar cu o imensă suferință, o durere 
adâncă în suflet, un chin nesfârșit“. Dietrich i-a 
dat scrisoarea soțului ei și a plecat la filmări. 
La puţină vreme, a primit un telefon de la Paris. 
Gabin cunoscuse o fată numită Dominique. Se 
hotărâseră să se căsătorească. După ce a pus 
receptorul în furcă, Marlene a izbucnit în lacrimi. 

Distrusă din cauză că Gabin „o trădase“, 
Dietrich a început să bea vârtos. În ultimii ani 
ai vieţii sale devenise alcoolică. Aventurile ei 
amoroase au continuat. Yul Brynner, Kirk Dou- 
glas, Burt Bacharach și președintele John F. 
Kennedy sunt doar câţiva dintr-o lungă listă. Au 
mai existat câteva filme și turnee de concerte 
la care biletele erau vândute într-un timp record. 
Marea ei pasiune era să-și organizeze înmor- 
mântarea. La intrarea în biserică, soțul ei ar fi 
trebuit să ofere fiecărei persoane ce intra câte 
o garoafă albă sau roșie. Roșie pentru cei care-i 
fuseseră amanți, albă pentru ceilalți. : 

Din păcate, soţul ei a murit în 1976. Gabin a 
dispărut în același an. In ciuda a sumedenie de 
filme oarecare și în lipsa oricărei afinități cu Noul 
Val, îşi recâștigase totuși de multă vreme pozi- 
ţia de cea mai iubită vedetă a Franţei. Dietrich 
a supraviețuit retrasă în apartamentul ei de la 
Paris. În ultimii 13 ani ai vieții, până la moartea 
survenită în 1992, ea a rămas ţintuită în patul 
său. Puţinii vizitatori au mărturisit că ea fie 
bocea după Gabin, fie stătea cu urechile ciulite, 
așteptând să-i audă vocea, de parcă el ar mai 
fi fost în viaţă. „A fost bărbatul vieții mele“, a 
scris Marlene. „Idealul la care visează orice 
femeie“. 

David MELVILLE 


31 


WILLEM 


u este un sex- 

symbol. Deși nu 

arată ca junii- 

primi obișnuiți ai 

Hollywoodului, 

este solicitat in- 
tens de marii producători și de regizorii 
cei mai bine cotaţi. Se spune des- 
pre el că este un lup singuratic. Acest 
renume se datorează probabil opțiunii 
sale de a trăi pe coasta de Vest, la New 
York, unde joacă pe scenele celor mai 
prestigioase teatre. Când lucrează însă 
în California lasă urme de neșters, căci 
despre rolurile lui se scrie și se vor- 
bește întotdeauna elogios. Pentru pu- 
blicul nostru el a fost o revelaţie în 
Suflet sălbatic (1990) de David Lynch, 
unde îl interpreta pe tenebrosul Bobby 
Peru. L-am revăzut în Prețul trupului 
(1991) ca partener al Madonnei, 


32 


DAFO 


unde, în ciuda mediocrității intrigii, 
el strălucea. Willem Dafoe e cea mai 
pregnantă apariţie și în Speed 2, unde 
conturează un personaj din categoria 
maleficilor fascinanţi. În Pacien- 
tul englez el nu mai e „negativul“ de 
serviciu ci, dimpotrivă, un om cu un 
exemplar simț moral. Cine este acest 
actor care surprinde și impresionează 
întotdeauna? 

Date personale: S-a născut la 22 
iulie 1955 la Appleton. A studiat teatrul 
la New York și a jucat pe scena mai 
multor teatre înainte de a debuta în 
cinema. Este căsătorit cu actrița 
Elizabeth Le Compte și are împreună 
cu ea un fiu adolescent. 

Un alt fel de cinema: Încă de la 
început Willem Dafoe a fost preferatul 
regizorilor care luptă pentru un cinema 
personal, chiar dacă uneori mai 


fac și concesii producătorilor holly- 
woodieni. A debutat în Poarta para- 
disului (1979) de Michael Cimino, cu 
o partitură minusculă. A fost însă 
protagonistul filmului de debut (The 
Loveless — 1980) al unei cineaste cu 
faimă de dură, Kathryn Bigelow. Un 
ocol prin cinematograful de acţiune 
(The Hunger — 1983 de Tony Scott, 
Străzile în flăcări — 1984 de Walter 
Hille, To Live and to Die'in L.A. — 
1985 de William Friedkin) a fost urmat 
de colaborarea cu unii dintre regizorii 
cei mai nonconformiști. Printre aceștia 
se numără Oliver Stone (Plutonul — 
1986 și Născut pe 4 iulie — 1989), 
David Lynch (Suflet sălbatic — 1990), 
John Waters (Cry Baby — 1990). 
Martin Scorsese se află și el pe lista 
acestora, filmul său Ultima tentaţie a 
lui Isus (1988) — al cărui protagonist 


este — fiind extrem de controversat 
în Statele Unite. Considerat o blas- 
femie, casetele cu el „au fost scoase 
de pe rafturile magazinelor pentru 
că lumea le distrugea“ după declara- 
ţia lui Dafoe, care regretă impre- 
vizibilele urmări pentru că a fost, din 
punctul lui de vedere, „o creaţie foarte 
importantă“. 

Recursul la metodă. Actor- 
cameleon, mereu altul, Dafoe nu are 
o metodă infailibilă ca aceea a lui De 
Niro — de pildă, care încearcă să afle 
totul despre mediul, profesia și mo- 
tivaţiile psihologice ale personajelor 
sale. Pentru el, fiecare nou film, „e o 
aventură“ și speră să fie așa pentru 
că îl îngrozește rutina. „Am impresia 
că n-am nici o tehnică și că joc din 
instinct“. 

Etică și faimă. „Lumea mă re- 
cunoaște și asta îmi face plăcere, dar 
mă simt ca un membru obișnuit al 
comunităţii“. Pe Willem Dafoe cele- 
britatea nu-l face să-și piardă mințile, 
trăiește destul de retras împreună cu 
familia lui într-un cartier new-yorkez 
unde locuiesc mulți artiști. Nu 
frecventează premierele și localurile 
snoabe. S-a amuzat, jucând alături 
de Madonna în Preţul trupului, 


„Imi place chipul meu 
pentru că e schimbător,, 
pentru că e un chip 
de epocă 
și nu unul modern. 
Lumea proiectează 
în el impresiile 
cele mai diferite“. 


să privească stratagemele ei „de a 
manipula celebritatea proprie”. lată 
părerea lui despre ambiţie și faimă: „Nu 
merită să faci eforturi pentru ele 
decât dacă te amuzi în timpul pro- 
cesului de a le obține“. 

Un chip „dificil“. Pentru câ nu este 
un Adonis, șansele lui Dafoe de a fi 
distribuit în roluri foarte diferite au 
crescut. Chipul său „dificil, departe de 
canoanele de frumusețe obisnuite i se 
pare, contrar previziunilor, „un adevărat 
cadou de la părinți”. lată ce deciară el: 
„Îmi place chipul meu pentru că e 
schimbător, pentru câ 
epocă şi nu unul mo 


pe care le vedem 
Ambiguitatea exp 
o pecete a perso 
pe care o are. Ra 
cunoaște cel mai 
explică fo 


Concurs cu premii organizat de 
în colaborare cu 
şi 
Ediţia a XI-a 


Bun găsit la cea de-a unsprezecea ediție a concursului nostru, care se va desfășura în trei etape. Din nou întrebări referitoare la filme 
aflate pe marile ecrane în ultimele luni, la unele articole apărute în revista noastră și altele, mai dificile, care vă vor testa cunoștințele 
cinetile. Câștigătorii - desemnaţi prin tragere la sorți — vor primi premii în bani, abonamente la revista „Noul Cinema“, cărţi apărute la 
Editura Noul Cinema și obiecte promoţionale oferite de Guild Film România și Româniafilm. 

Răspunsurile la toate cele trei etape, maoti de taloanele decupate din revistă (Repetăm: decupați numai taloanele! Chestionarul 
poate fi copiat), trebuie trimise în același plic până la data de 15 noiembrie 1997 (data poștei), pe adresa: 


NOUL CINEMA Piaţa Presei Libere Nr. 1, sector 1 -71341 București cu mențiunea „pentru concurs“ 
Vă rugăm completaţi toate rubricile chestionarului: 


NUMELE OS i e AE ieseam tată PRENUMELE 


PROFESIUNEA oratii ca irina aia poiana VÂRSTA ......uu.. 
ADRESA is aai aici 800 ana IS TELEFONUL 
Etapa întâi 


1. Tim Burton, regizorul filmului Atacul marțienilor, a declarat în mpate rânduri că preferințele sale cinematografice se îndreaptă spre filmele 
de serie B și Z. În 1995 el a realizat dealtfel o peliculă dedicată unui cineast care multă vreme a fost considerat cel mai prost regizor din 
lume. Cum se numea filmul și cine interpreta rolul principal? 3 

2. Doamna Gl a abondul, desen animat celebru al casei Disney, a încântat mai multe generații de copii (și nu numai copii). În ce an a fost 
realizat filmu 

3. Regizorul Fritz Lang și-a încheiat cariera readucându-I pe ecran pe unul dintre personajele celebre ale primei perioade a creației sale. 
Despre ce personaj este vorba și care sunt filmele lui Lang în care acesta apare? 


AN AMERICAN 


ORIGINAL ($) 


Savurează începutul unui weekend cu filmul LUCKY STRIKE vineri seara la PROTV. 


33 


CONCURS 


Ediţia a XI-a 


care încurajează astfel de «fantasmagorii» și a trebuit 
să mă pregătesc pentru o carieră pedagogică. Dar la 
universitate s-a întâmplat să am ocazia să joc teatru. 
Am abandonat facultatea și am plecat la New York 
unde m-am înscris la cursuri de artă dramatică, dans 
și dicție.“ Semnează însă și un contract cu agenția 
de manechine „Elite“, unde se prezintă după ce sora 
ei îi semnalase un articol în care se vorbea despre 
„atmosfera de familie“ de aici. Lucrurile nu erau chiar 
atât de roze, existau şi intrigi, și cocaină. Când tocmai 
vroia să se retragă, președintele companiei, un 
anume John Casablancos, îi propune să meargă cu 
el să lanseze o colecţie la Paris, unde avea să rămână 
un an și jumătate căutând să profite cât mai mult 
familiarizându-se cu modul de viaţă, cu artele, cu 
limba: „Sunt manechine care spun că-și detestă 
profesia și că le e rușine să lucreze în acest mediu 


„Interviurile 
mă ajută 
să mă psihanalizez“ 


fiindcă lumea crede că pentru a fi top model e suficient 
să ai corp frumos și minte deloc. Nu-i adevărat! Ca 
să ai succes trebuie ceva mai mult. Pentru mine care 
veneam din provincie această profesiune mi-a permis 
nu doar să călătoresc, să întâlnesc lume, ci și să mă 
descopăr pe mine însămi. A fost o veritabilă terapie 
să-mi pot explora spectrul emoțiilor, să-mi pot 
înfrânge teama.“ A ajuns să colaboreze și cu Yves 
Saint Laurent: „Aveam câte o rochiță de plajă pe noi, 
dar majoritatea timpului trebuia să stăm aproape 
goale, eventual cu un pantalonaș, dar niciodată cu 
sutien. E un ins înflăcărat și excitant prin însăși 
creativitatea spectacolului pe care-l pregătește, prin 
felul cum te îmbracă.“ Apare pe coperţile marilor 


ANDIE Mac DOWELL 


-am să o uit niciodată pe 

mama când mi-a spus că 

n-am să reușesc nimic în 

viață. Eram în dormitorul 

meu cu pereți crem, per- 

dele maro și cuvertură în- 
florată. Nu mai știu cum și-a motivat afirmaţia. E drept 
că era cam ameţită. Dar eu am crezut-o și n-am uitat. 
A fost un moment care mi s-a întipărit și în creier, și 
în inimă...“ 

Aparent o ființă fragilă, Andie — pe numele 
adevărat Rosalie Anderson — a fost puternică de mică 
când a găsit resurse să-și ajute mama la dezal- 
coolizare. Deși are alură de englezoaică și accent de 
franțuzoaică, s-a născut (în 1958) la Gaffrey, un orășel 
prăfuit din Carolina de Sud într-o familie cu încă trei 
fete, pe care le amuza vorbind cu voce foarte sexy. 
O vreme este casieră la McDonalds, perioadă pe care 


34 


o urăște din cauza uniformei din poliester și a mâncării 
care i-a dat probleme: „Când aveam 17 ani m-am dus 
la medicul care m-a adus pe lume și i-am spus că 
sunt prea grasă pentru înălțimea mea. El n-a găsit 
altceva decât să exclame: «Ești minunată și ești 
femeie. O să mai crești și totul o să fie perfect!» 
Totuși mi-a prescris niște pilule de dietă și o rețetă 
de salată cu uleiuri minerale. Am pierdut din greutate. 
Dar nu-mi place să vorbesc despre asta. Mi s-a 
recomandat câteodată să mai slăbesc deși nu era 
neapărat nevoie, dar adevărul e că mă simt mai 
frumoasă când sunt plinuță!“ 

Autoironia nu o părăsește nici o clipă, cu toate 
că s-ar putea crede că e distantă și crispată, când 
de fapt e lucidă și sarcastică: „Fetiţă fiind îmi doream 
să devin actriță fără să știu ce înseamnă meseria 
asta. Credeam să-i deajuns să-i atingi pe oameni și 
să încerci anumite emoții. Părinții mei nu erau genul 


reviste de modă și: „Pe neașteptate am făcut atâția 
bani că nu-mi venea să cred!“ 

În 1984 este aleasă să joace în ecranizarea după 
Edgar Rice Borroughs Greystoke: The Legend of 
Tarzan, Lord of The Apes. În ultimul moment 
regizorul Hugh Hudson hotărăște să-i fie dublată 
vocea de către Glenn Close. Deși a fost ridiculizată 
la scară naţională, n-a renunţat pentru că ştia de ce 
este în stare și a mers mai departe convinsă că nu 
greșește. Se numără printre „tinerii adulți” — vedete 
în devenire precum Demi Moore, Emilio Estevez, Rob 
Lowe — pe care Joel Schumacher îi dirijează anul 
următor în St. Elmo's Fire. 

Dispare o vreme de la Hollywood, timp în care 
se căsătorește cu manechinul Paul Qualley, întâlnit 
la o filmare pentru o reclamă: „L-am întrebat dacă 
joacă tenis că eu nu joc. Pe urmă l-am invitat în 
cameră la o partidă de table, dar nu le-aveam la 


mine...“ Nunta a avut loc la Heavenly Hill, cu vedere 
spre Lacul Tahoe și a fost un fel de ceremonie hippy: 
„Avem 27 de ani și am considerat că sunt prea 
bătrână ca să mai fie vorba de o nuntă cu rochie albă 
și mers la biserică. Așa că am ales natura, prietenii 
au făcut o pârtie, în jurul nostru lumea schia sau se 
dădea pe gheaţă. Un amic a cântat la chitară melodia 
lui Jimi Hendrix «Angel» și un altul a citit o rugăciune 
apașă!“ Un mariaj modern și trainic, în care sarcinile 
sunt distribuite în mod original: „Paul de la început 
și-a adjudecat rolul de «Mister Mom» (au trei copii 
Justin, Rainer și Sarah Margareta), dar am considerat 
că merită să fie ceva mai mult decât un soț cazanier 
și un bucătar rafinat, așa că am cumpărat un ranch 
în Montana, unde el a construit totul din lemn și unde 
aveam o întreagă menajerie: șase cai, doi câini, un 
iepure etc.“ Consideră că a câștigat enorm locuind 
la ţară și păstrând legătura cu realitatea: „Nu pot să 


complexe, iar faptul că am copii m-a ajutat enorm. 
Nu-mi închipui să fi putut să portretizez o mamă fără 
să fi fost eu însămi. E cel mai bun rol al meu, un rol 
emoționant pentru care am primit multe felicitări. Un 
rol pe care nu l-aș fi putut realiza în urmă cu cinci 
ani când eram prea obsedată de detalii neînsemnate 
de felul «Am să reușesc să plâng? etc.» Azi 
sentimentele primează și sunt mai profunde. Am și 
lucrat excelent cu Altman care mi-a făcut cel mai 
frumos compliment spunându-mi că sunt cea mai 
puţin complicată actriță din câte a cunoscut. Îi 
plăcuse enorm Sex, lies... pentru că eram naturală. 
Am înțeles ce așteaptă de la mine și n-a mai fost 
nevoie să-i pun întrebări și nici el n-a trebuit să-mi 
dea indicaţii. De altfel nu-mi place să fiu «dirijată».“ 
A urmat apoi Groundhog Day/Ziua cârtiţei, 
1993, regia Harold Ramis — comedie de mare succes 
datorită și protagonistului foarte simpatizat în 


„Normalitatea e un lucru obişnuit. 
Dar când devii persoană publică 
trebuie să începi să-ţi negociezi normalitatea... 
Ciudat lucru celebritatea!“ 


stau la Los Angeles pentru că toată lumea e agitată, 
vorbește ca să se afle în treabă. Din punctul ăsta de 
vedere mai bine e la New York unde oamenii sunt 
mai sinceri, mai direcţi. Îți spun deschis: «Rolul ăsta 
nu-i pentru tine!»și nu ne mai pierdem vremea nici 
unii nici alții.“ 

Consacrarea avea să i-o aducă eroina frigidă din 
Sex, Lies and Videotape de Steven Soderberg care 
cucerește Palme d'Or la Cannes în 1990: „Era vorba 
despre o femeie care nu avusese niciodată un 
orgasm, care nu simţise niciodată cu partea de jos a 
corpului. Mulţi au crezut că sunt chiar eu personajul. 
La o vizionare, o idioată chiar mi-a spus: «E cel mai 
potrivit rol pentru tine!» Presupun c-a vrut să-mi facă 
un compliment!“ 

Ofertele încep să se ţină lanţ: Green Card, 1990, 
o comedie romantică în regia lui Peter Weir pe care-l 
apreciază în mod deosebit fiindcă știe ce vrea și-i 
iubește pe actori; Women and Men: In Love There 
Are No Rules, 1991, regia Walter Bernstein, Kristi 
Zea, Mike Figgis — a doua serie de ecranizări ale 
unor povestiri de Irwin Show și Henry Miller; Hudson 
Hawk, 1991, regia Michael Lehman — o comedie 
polițistă trăsnită; The Object of Beauty, 1991, regia 
Michael Lingsay-Hogg — comedie sexy la care Andie 
a pretins o dublură: „Le-am spus să găsească pe 
cineva cu figură umană și i-am lăsat să se descurce! 
Încerc să nu-mi dezamăgesc familia, dar nu reușesc 
totdeauna. Nu accept nuditatea pe ecran pentru că 
i-aș face pe ai mei să se simtă prost. Băiatul cel mare 
- deși îi explic că nu-i de-adevăratelea — când e o 
scenă în care mă sărut întoarce capul. Pentru mine 
azi priorităţile sunt clare: Sânt o mamă care are o 
frumoasă carieră de actriță.“ 

Amintindu-și despre prima etapă, Andie 
mărturisește că i-a fost de mare folos faptul că a avut 
şansa să joace cu oameni interesanți: „Sunt mulţi 
actori mari de cinema. Gérard Depardieu e regele și 
partenerul ideal. El m-a învăţat să joc destins și cu 
maximum de spontaneitate. Pregătind totul cu 
minuție, dar totodată amuzându-te. John Malkovich 
= un actor foarte special și unul dintre cei mai calmi, 
zu toate că nu-i cel mai vesel ins. John Spader se 
mai enerva câteodată, dar mi-a plăcut să joc cu el. 
Bruce Willis era coautor al scenariului și a fost o 
experiență teribilă fiindcă m-a obligat la un mod de 
”terpretare exagerat la extrem, de unde eu eram 
obişnuită mai mult cu introvertirea.“ 

Un moment esențial: întâlnirea cu Robert Altman. 
Mai întâi la The Player (1992) pentru o simplă 
apariție, apoi la Short Cuts (1993) unde i-a revenit 
o partitură foarte dificilă: „E îngrozitor numai să te 
zendești la posibilitatea de a pierde un copil. Dar în 
"mă instanţă, pentru mine ca actriță a fost 
=xtraordinar fiindcă am avut parte de sentimente 


America: „Billy Murray a fost mușcat de două ori într-o 
scenă și lucrul ăsta a fost foarte comentat în presa 
naţională, iar el n-a scăpat nici un prilej să 
povestească despre peripețţiile lui cu marmota. 
Nostim ar fi fost să mă fi ronţăit și pe mine un rozător 
uriaș și eu să fi chiuit. Nu știu ce a povestit el despre 
pumnii încasaţi de la mine. Eu eram doar fata din 
film și nu făceam decât ce-mi spuneau bărbaţii!“ 

În 1994 este invitată în distribuția filmului britanic 
Four Weddings And A Funeral în regia lui Mike 
Newell: „De câte ori am venit în Europa am avut 
ocazia să cunosc alte obiceiuri. Am fost invitată la o 


decernare a premiilor «Evening Standard» și toată 
lumea era îngrijorată că eu, venind direct de la Paris, 
nu am să am timp să mă schimb și să ajung la 
ceremonie înaintea ducesei de Kent, cum cerea 
protocolul. Apoi obiceiul ca la orice dineu oficial să 
se toasteze pentru regină. Nouă americanilor ni se 
pare ca-n basme. Apreciez la englezi și deosebitul 
simţ al umorului care ţine tot de o tradiție demnă de 
respect. De altfel multe filme tipic englezești au făcut 
succes în America. Avem culturi diferite, dar civilizația 
modernă ne apropie.“ Cu Hugh Grant a rămas 
prietenă și când i s-a întâmplat pocinogul cu Divine 
Brown i-a scris o scrisorică: „Îi spuneam că am toată 
compasiunea pentru el și-l sfătuiam să ţină fruntea 
sus. Ca o supremă consolare, am adăugat că putea 
să i se întâmple și mai rău, ca de exemplu... să fie 
dublat de Glenn Close!“ 

Andie MacDowell își dorește ca personajele ei 
să fie cât mai diferite: „Cel mai greu e când cauţi un 
scenariu bun. Scenariile pentru femei de obicei sunt 
oribile și n-au roluri interesante. Modul de prezen- 
tare al femeii pe ecran nu e verosimil. Pentru că nu 
toate femeile arată ca Sharon Stone în momentul 
crucial din Basic Instinct. Nu suntem în mod tran- 
șant ori tiranice, ori fragile. Zona de interdicție e mare. 
De când am văzut Nine 1/2 Weeks care a făcut din 
Kim Basinger un star am înţeles că imaginea femeii 
a primit o lovitură. Genul acesta de roluri sunt rodul 
imaginaţiei masculine, reflex al modului în care e azi 
tratată femeia în America. Sper că în Europa nu e la 
fel. Acum 30 de ani, actrițele aveau posibilitatea să 
încarneze eroine puternice, pasionante, complexe. 
E un regres și o rușine. E adevărat că evoluţia per- 
sonajului depinde și de voința regizorului. Când am 
citit scenariul de la Bad Girls (1994, regia Johathan 
Kaplan) aveam nevoie de bani, dar am crezut și că 
mă voi amuza. Filmul a degenerat devenind un fel de 
«Patru fete sexy pe cai». Un adevărat dezastru. Mă 
trezeam noaptea întrebându-mă cum m-aș putea 
salva și singura soluție a fost să le spun autorilor: 
«Omorâţi-mă din prima parte!»“ 

S-a bucurat să lucreze cu Nora Ephron la 
Michael, 1996 (pe ecrane și în România), un rol de 
ziaristă la primii pași în profesie, dar și în inima 
cinicului ei coleg: „Îmi place să-mi construiesc 
personajele inspirându-mă din întâmplări trăite de 
mine însămi. Sunt o ființă ca oricare, arăt și mă 
comport normal! În viață, majoritatea oamenilor nu 
trebuie să facă eforturi ca să fie normali. Normalita- 


„Nu mă tem să joc 
şi personaje antipatice 


1s: 

tea e un lucru obişnuit. Dar când devii persoană 
publică trebuie să începi să-ţi negociezi normalitatea. 
Şi apoi există normalităţi și normalități. Odată, 
decernam niște premii împreună cu Denzel Was- 
hington. Eu am fost prezentată ca actriță și mamă, 
iar el care are patru copii doar ca actor. Am început 
să mă folosesc de interviuri ca de un fel de 
psihanaliză. Când mi se pun întrebări mă gândesc și 
discut despre o groază de lucruri pe care nu le-am 
disecat înainte cum ar fi meritat. Dar e oare asta 
normal? Ciudat lucru celebritatea!“ 

Dar cea mai surprinzătoare declaraţie pentru 
simpatica Andie sună categoric: „Nu mă tem să joc 
și personaje antipatice!“ arătând că maturitatea 
profesională își cere drepturile, iar gusturile actriței- 
mame nu-s de ici de colo: „Păpușile Barbie sunt cele 
mai detestabile jucării pe care le poți oferi fetelor tale. 
Au un trup oribil și mă întreb cum poţi să-ţi faci un 
ideal din așa ceva. Eu aș propune niște păpuși care 
să arate ca Louise Brooks visând să meargă la 
Sorbona să-l studieze pe Monet!“ 


Andie MacDowell nu se dezminte. 
Irina COROIU 


35 


Sărutul șarpelui cu Ewan McGregor și Carmen Chaplin 


FARGETTE 
ÎȘI AMINTEȘTE 


Louisette Fargette, timp de 40 de ani 
directoarea de presă a Festivalului de 
la Cannes, rememorează în revista 
Studio Magazine câteva impresii 


Godard: „Este extrem de apropiat de 
fanii lui. Odată, la o conferință de presă, 
am refuzat accesul unei tinere puțin 
prea agitată. Am revăzut-o apoi în sală. 
Când i-am cerut să plece, Godard s-a 
apropiat și mi-a spus calm: «Doamna 
este aici și aici o să rămână»; 


ționează să renunțe... dar ușor e să spui 
și greu e să faci. 

e Casa de modă Christian Dior 
a dezminţit că ar intenţiona să rezili- 
eze contractul cu Emmanuelle Béart în 
urma participării acesteia la o mani- 
festaţie în sprijinul emigranților mag- 
hrebieni. 

e 19 personalităţi ale ecranului (toate 
născute în Australia), printre care Ni- 
cole Kidman, Greta Scacchi, Sam Neill, 
George Miller, Geoffrey Rush și Scott 
Hicks au adresat o scrisoare primului- 
ministru John Howard cerându-i să 
renunțe la înjumătăţirea bugetului alo- 
cat de către guvern cinematografului și 
televiziunii australiene. 

e Sidney Poitier joacă — de astă dată 
în realitate — un nou rol: acela de amba- 
sador al insulelor Bahamas în Japonia. 
Poitier și-a prezentat deja scrisorile de 
acreditare în cadrul unei ceremonii 
prezidată de împăratul Akihito. 

e Eugene Chaplin, unul din fiii ma- 
relui Charlot, a anunţat că intenţionează 
să deschidă un parc de distracţii la 
Vevey (Elveţia), pe malul lacului L&man, 
aproape de reședința unde tată! lui și-a 
petrecut ultimii 25 de ani din viață. 
Construit pe tema „mașinii timpului“, 
parcul va propune vizitatorilor o isto- 
rie a secolului XX văzută prin filmele 
lui Charles Chaplin. Eugene este în 
căutare de investitori, costul proiectu- 
lui ridicându-se la 200 milioane franci 
francezi. 

e Zece mii de angajaţi din indus- 
tria filmului de la Hollywood, printre 
care staruri ca Julia Roberts și Ken- 
neth Branagh; au semnat o petiție prin 
care cer fixarea zilei de lucru la doar... 
14 ore. 


despre: A > a iubi Greta Gene Hackman: „Tot ceea ce un actor 
ONN 3 e Brigitte Bardot: „Nu știu dacă a iubit i "A ai 
Sa ena P Bonja vreodată filmul cu adevărat. Simpla ei Scacchi ar trebui să fie 
PrOpIR up i apariție pe croazetă sau la Palat 


În 199 At prozemarga Veni ucigaşo: stârnea o isterie totală. Pentru ea luptă 
Totul fusese pregătit pentru conferința Fă bi x SE cu 

E i niciodată nu era nevoie de o ţinută de 
de proa Obi AOA aa ha e aE Mea seară. O rochiță roz cu alb era suficient. guvernul 
Adjani nu va veni, dorind să se odih- i i australian 


nească pentru seara premierei. Ziariștii 
și fotoreporterii au hotărât la unison: 
boicot. Și astfel, când a apărut Isabelle 
îmbrăcată ca o regină, cu rochie albă 
și diademă, nici un aparat de fotografiat 
nu s-a îndreptat spre ea. A urcat scările 
într-o tăcere deplină și, ajunsă sus, s-a 
prăbușit plângând în braţele directoarei 
agenţiei Sygma. 

A fost dur pentru ea, dar a meritat-o. 
Când faci o meserie publică, trebuie să 
respecţi presa“. e Frangoise Sagan: 
„După ce s-a certat cu toți membrii 
juriului pentru că nu a vrut nici în ruptul 
capului să acorde Palma Apoca- 
lipsului lui Coppola, ea a declanșat o 
adevărată campanie de denigrare la 
adresa festivalului, acuzându-ne că am 
refuzat să-i plătim nota de la hotel și 
celelalte cheltuieli. De fapt, am refuzat 
să-i plătim nota telefonică — însumând 
peste 20.000 de franci! Chiar la un 
buget de 36 milioane franci — ce ne-am 
face dacă starurile s-ar apuca să 
telefoneze pe contul festivalului în cele 
patru colțuri ale lumii!“ e Jean - Luc 


'36 


Oamenii veneau s-o vadă pe ea și nu 
toaleta ei“.e Alain Delon: Mi-ar fi plăcut 
să-l văd președinte în acest mai la 
Cannes '50. După ce a fost mult timp 
supărat pe festival (nu luase premiul de 
interpretare pentru Mr. Klein), a apărut 
la premiera lui Nouvelle Vague ca un 
adevărat star. Aparatele foto țăcăneau, 
lumea se înghesuia să-l vadă. lar el, în 
capul scărilor, cu brațele ridicate făcea 
semnul victoriei. Un moment de 
neuitat!“ 


AM AFLAT CĂ... 


e Molly Patterson, o elevă silitoare 
de la liceul din Petaluma, California 
(orașul unde a copilărit Winona Ryder) 
i-a trimis actriței o scrisoare în care o 
roagă, ea și colegii ei, să se lase de 
fumat, pe ecran dar și în viața de toate 
zilele. Atașata de presă a Wynonei a 
ținut să precizeze că aceasta inten- 


Alicia Silverstone — un simbol al generaţiei în 
blue-jeans 


MARCA TARANTINO 


Mira Sorvino (logodnica realizato- 
rului Quentin Tarantino) și Lisa Kudrow 
sunt eroinele unei comedii de succes 
ntitulată Romy and Michelle's Highs 
School Reunion, plină de referiri la 
autorul lui Pulp Fiction. De pildă: Cele 
ouă domnișoare mănâncă același Big 
Kahuna Burger pe care-l devorează 
Samuel L. Jackson în Pulp..., dar și 
George Clooney în O noapte de infern. 
Si tot ele fumează aceleași Red 
Apples cu care se delectează Uma 
Thurman și Bruce Willis în Pulp 
Fiction. Toate acestea unui cinefil îm- 
7=*mit nu au cum să-i scape. 


El DESPRE EI ȘI 
CEILALȚI 


e Catherine Deneuve: „Când totul 
îmi merge bine mă uit în oglindă și 
nu-mi dau mai mult de 24-25 de ani. 
Alteori, când sunt prost dispusă, ajung la 
40-43. Dar niciodată nu trec de 45 ani“. 

e Jan Kounen (regizorul contro- 
versatului Dobermann): „Cei de la 
«Cahiers du Cinema» mă detestă. Au 
spus despre filmul meu Vibroboy că 
este plictisitor. Latura asta a lor, de 
«păzitori ai templului» mă calcă pe 
nervi, Am înţeles că, la un moment 
dat, trebuiau să apere un anume fel de 
cinema. Dar nu sunt de acord ca în 
manieră dogmatică și arogantă — să 


împiedice apariția unui alt fel de 
cinema“. 

e Jean-Luc Godard: „Rușii fac filme 
cu martiri, americanii fiime publicitare, 
iar englezii continuă să facă ceea ce 
ştiu mai bine adică... nimic“. Recunoaș- 
tem o rivalitate istorică! 

e Sylvester Stallone dezvăluie 
rețeta de slăbire oferită lui de către 
Robert De Niro: „Să nu mănânci nimic, 
cât mai mult timp posibil!“ 

e Matthew Modine la conferința 
de presă cu Blackout unui ziarist 
de culoare care i-a adresat o între- 
bare: „Dezolat, dar nu prea vă văd, e 
cam întuneric aici...“ 

e Youssef Chahine: „Obscurantiștii 
vor să ne facă să credem că fericirea 
nu este în această lume. Eu cred că 
este. Fericire înseamnă să lupți. Nu 
împotriva altora, ci împotriva ta însuți”. 

e Bruce Willis: „Trăim un timp în 
care toată lumea vrea să fie cele- 
bră, să cunoască oameni celebri și 
să vorbească despre oameni cele- 
bri. Pentru mine asta nu înseamnă 
nimic. Mai important este să mănânc o 
pizza, să mă uit la televizor cu familia 
și — despre toţi acești nebuni să spun 
„Fuck it!“ 

e Kenneth Branagh: „N-aș putea 
să spun cine este actorul meu preferat. 
Știu însă pe cine admir enorm: pe 
Gene Hackman și Morgan Freeman. 
Ei sunt întotdeauna puternici, prezenți, 
știu să fie în același timp periculoși și 
tandri. Sunt tot ceea ce un mare actor 
ar trebui să fie“. 

e George Clooney despre Clint 
Eastwood: „Într-o încăpere în care s-ar 
afla vreo 50 de vedete printre care 
chiar și Robert De Niro, de pildă, cel 
care iese în evidență este Eastwood, 
un star în cea mai pură tradiție 
hollywoodiană. Iți taie pur și simplu 
răsuflarea!“ 


Monica Bellucci — revelaţia filmului lui Jan Kounen, 
Dobermann (cu Vincent Cassel) 


37 


Redescoperind 


cinematograful 


) 


n 1910, când termina cursurile la Univer 

sity of Tennessee — cu o dublă licenţă, în 

mecanică și în instalaţii electrice — 

Clarence Brown se gândea la cinema doar 

ca la o distracţie de sâmbătă seara. În 
următorii ani însă, tânărul inginer este fascinat de 
anumite filme. „Prin 1913-1914, am început să-mi dau 
seama că, dacă pe generic apare numele lui Maurice 
Tourneur, filmul acela e, într-un fel sau altul, mai bun 
decât celelalte.“ 

Maurice Tourneur, idolul lui Brown, era un cineast 
francez care-și începuse cariera în filme de serie în 
țara sa, la început ca actor, apoi ca regizor. 
Câștigându-și un anume renume, și cunoscând bine 
limba engleză, este trimis în 1914 în Statele Unite 
pentru a conduce filiala americană a firmei Eclair. 
Filmele pe care le realizează aici se caracterizează 
printr-o anumită ambianţă feerică și printr-o compoziție 
plastică remarcabilă — The Man of the Hour (1914), 
Trilby, Mother (1915), The Undying Flame (1917), The 
Blue Bird, Woman (1918), The Isle of the Lost Ships 
(1923), The Mysterious Island (1926) etc. Principiile 
sale erau rezumate într-una din declaraţiile făcute 
presei: „Nu trebuie să căutăm pe ecran realitatea așa 
cum e ea, ci să creăm efecte care generează reacții 
emoționale sau intelectuale. Trebuie să ajungem la 
adevăruri esenţiale, mai semnificative decât adevărul 
aparenţelor“. 

Sensibil la aceste căutări ale lui Tourneur, Brown 
vrea să-l cunoască pe regizorul care-i oferise o altă 
perspectivă asupra cinematografului. Reușește acest 
lucru în 1915 și este acceptat în echipa de filmare. 
Peste ani, el va declara: „Tourneur era zeul la care 
mă închinam. Înainte de a fi devenit regizor el fusese 
pictor, și folosea ecranul ca pe un șevalet. Tot ce știu 
despre ecleraj, compoziția cadrului, plastică, am 
învățat de la el“. 

În 1920, în timp ce filma The Last of the Mohicans, 
Tourneur se îmbolnăvește. Brown termină filmul. 
Membrii echipei își amintesc că încă de pe atunci era 
extrem de exigent și că, de exemplu, pentru a obține 
efectele de lumină dorite, Brown refuza să filmeze între 
zece dimineaţa și patru după-amiaza, susținând că 
în această perioadă razele soarelui sunt verticale și 
lumina e mult prea aspră. 

Rezultatul este destul de convingător pentru 
producători, care îi oferă mai multe filme, iar după 
succese precum The Light in the Dark (1922) și 
Smouldering Fires (1925), consideră că îi pot 
încredința o peliculă cu vedeta masculină nr. 1 a 
momentului, Rudolph Valentino — The Fagle (1925). 
Filmul va fi un succes, ca mai toate cele semnate de 
Brown — de altfel producătorii de la MGM, care îi vor 
oferi imediat un contract pe termen lung, de câte ori 
vorbeau despre Brown.specificau că nu au pierdut 
niciodată bani cu filmele realizate de el. 

La MGM Brown va lucra cu una din noile „achiziţi“ 
ale studiourilor — Greta Garbo, căreia i se oferise un 


38 


și John Gilbert 


& Clarence Brown, Greta Garbo 


contract american doar în urma insistențelor lui 
Mauritz Stiller, cel care regizase primul film important 
al lui Garbo, Povestea lui Gösta Berling (1924), în 
Suedia. Louis B. Mayer apreciase acest film și dorea 
ca Stiller să lucreze pentru el. În schimb, Garbo îi părea 
cam grăsuță și insipidă. 

Când i se propune rolul din Flesh and the 
Devil/Carnea diabolică (1927) Garbo explodează. 
Se săturase să fie doar o femeie fatală, dorea 
roluri mai consistente. De-a lungul anilor mai mulți 
critici au vehiculat ideea că filmele lui Garbo nu merită 
atenţie decât pentru că sunt iluminate de prezenţa 
actriței. Scenariul, regia, imaginea, partenerii ei nu ar 
conta. 

Trebuie să ținem cont de producător, un element 
important în impunerea stilului unui film. Mai ales în 
acea perioadă. Exista un „stil MGM“, diferit de „stilul 
Universal“, de exemplu. Producătorul hotăra și ce 
imagine s-ar potrivi mai bine unei vedete. Dacă de 
multe ori alegerea era greșită, în cel puţin tot atâtea 
cazuri, ea s-a dovedit fericită. Ar mai fi imaginea fanilor 
despre Garbo aceeași dacă ea ar fi interpretat roluri 
de gospodină? La „crearea“ vedetei contribuiau o 


mulțime de alţi factori. Directorul de imagine avea un 
cuvânt greu de spus. E de ajuns să privim filmele în 
care Garbo e fotografiată de William H. Daniels, 
devenit rapid operatorul favorit al vedetei — printre ele 
Flesh and the Devil, A Woman of Affairs (Brown, 1929), 
Romance (Brown, 1930(, Susan Lenox: Her Fall and 
Rise (Robert Z. Leonard, 1931), Mata Hari (george 
Fitzmaurice, 1932), Queen Christina (Rouben 
Mamoulian, 1933). Daniels știa să creeze acea lumină 
care punea cel mai bine în valoare senzualitatea 
actriței, estompându-i în același timp defectele. lar 
aceste defecte existau — Ingmar Bergman își 
amintește că, în momentul în care a cunoscut-o pe 
Garbo, a fost izbit de un amănunt: gura ei era urâtă. 
Acest lucru se vedea perfect în lumină crudă dintr-un 
birou de la Svensk Filmindustri. Pe ecran însă, gura 
ei apărea senzuală. 

Am putea compara filmele fotografiate de Daniels 
cu unul la care imaginea aparţine lui Karl Freund — 
Conquest/Contesa Walewska (Brown, 1937). Freund 
a fost un șef operator de mare talent, colaborând în 
Germania cu Pabst, Dreyer, Wegener, Fritz Lang, 
printre alţii, iar în America cu Lewis Milestone, Tod 


Arta lui Brown este una a măsurii, 
a nuanţelor și a detaliilor semnificative. 


Christian Viviani 


cu CLARENCE BROWN 


Browning sau James Whale. Era mult mai interesat 
să creeze o atmosferă aparte, sumbră, amenințătoare, 
decât să se ocupe de estomparea impertecțiunilor unui 
chip. 

Ar mai trebui să vorbim și de contribuţia 
creatorului de costume — Gilbert Adrian a devenit 
faimos tocmai pentru toaletele desenate de el 
pentru Garbo. Și, nu în ultimul rând, de regizor. 
Flesh and the Devil marcat începutul unei lungi 
colaborări între Garbo și Brown. La cele 24 de filme 
americane ale actriței, ea a lucrat cu 15 regizori. 
Brown a fost însă privilegiat — șapte filme cu Garbo. 
Putem oare să mai spunem că nu a avut un cuvânt 
greu de spus în crearea mitului Garbo? De altfel 
el este cel care a convins-o să accepte rolul. l-a 
promis că unul dintre parteneri va fi compatriotul 
si, Liars Hanson — cu care se întâlnise și în 
Povestea lui Gösta Berling, şi cu care va lucra din 
nou la The Divine Woman (Victor Sjöström, 1928). 
Remarcabil actor de teatru și film, Hanson este 
mai cunoscut cinefililor pentru rolul din Vântul 
(Sjöström, 1928) în care o avea ca parteneră pe 
Liliana Gish. 

Celălalt partener era John Gilbert, erou romantic 
care frânsese inimile a milioane de admiratoare. Presa 
a exploatat imediat relația Garbo-Gilbert, care părea 
a se transfera de pe ecran și în viaţa reală. Gilbert a 
fost partenerul favorit al lui Garbo, care a insistat să 
apară alături de el și în alte filme. A fost oare o 
adevărată poveste de dragoste? Mister. S-au auzit 
multe voci care au susţinut că această relaţie afișată 
era de fapt un paravan care ascundea adevăratele 
preferințe sexuale ale celor doi. 


Pentru Flesh and the Devil, subiectul-inspirat 
dintr-un roman de Hermann Sudermann — este cel 
al unei melodrame clasice. Leo (John Gilbert) și 
Ulrich (Lars Hanson), doi nobili austrieci, sunt 
prieteni nedespărţiți. Leo are o aventură cu 
Fleicitas (Greta Garbo), căsătorită cu contele von 
Rhaden. Soţul moare într-un duel cu amantul. 
Pentru a nu fi pedepsit, Leo e nevoit să fugă în 
America. Ulrich, care nu știa nimic despre aven- 
tura lui Leo, o cunoaște pe Felicitas, și se 
căsătoreşte cu ea. Când Leo revine, gelozia 
învinge în fața prieteniei, și urmează un duel. 
Felicitas încearcă să împiedice un deznodământ 
tragic, dar în timp ce traversa un lac îngheţat, 
gheața cedează și este înghițită de ape. Leo și 
Ulrich se împacă și prietenia lor pare acum mai 
solidă ca oricând. 

Există în acest film două scene despre care s-a 
vorbit mult. Într-una din ele fața lui Barbo este iluminată 
într-un mod aproape ireal de flacăra chibritului lui Gil- 
bert care-i aprinde ţigara. Scena a plăcut atât de mult, 
încât Brown o reia peste ani în The Rains Came/Vin 
ploile (1939), cu Myrna Loy și Tyrone Power — singurul 
film pe care, după 1927, regizorul îl semnează pentru 
alte studouri decât MGM, în speţă, Fox. În cea de a 
doua, în biserică, Garbo întoarce cupa de vin oferită 
de preot pentru împărtășanie, în așa fel încât să bea 
din același loc de unde băuse și iubitul ei, într-un fel 
de sărut cast. 

Dar nu sunt singurele scene interesante din film. 
Memorabil este de exemplu momentul în care Garbo 
așteaptă acasă rezultatul duelului dintre soțul pe care 
nu-l iubește și Leo. Ea știe de fapt că Leo va învinge, 


și își pregătește toaleta de doliu înainte ca cei doi să 
ajungă la locul duielului. Potrivindu-și pălăria neagră 
în fața oglinzii, ea zâmbește în fața imaginii sale 
reflectate: Da, va fi o văduvă frumoasă. Mărturisesc 
că este unul din puţinele momente în care am fost 
tulburat de Gorbo. 

S-a spus că acest film a avut o influență 
considerabilă asupra lui Jean Renoir. Ambianța 
feerică, atmosfera idilică în care plutește tot filmul, 
trimite permanent la copilăria celor doi eroi. De fapt, 
Leo și Ulrich sunt adevărații protagoniști ai acestei 
pelicule. Relaţia lor contează mai mult decât relația 
cu Felicitas. Doar întâmplarea a adus-o între ei, cum 
tot întâmplarea o va îndepărta. Ceea ce contează e 
prietenia lor. Unii critici au sugerat că e chiar mai mult 
decât prietenie. Claude Michel Cluny nota: „Clarence 
Brown a fost inițiatorul unui cinema al jocurilor în trei, 
cu uimitorul Flesh and the Devil, în care doi bărbaţi 
— Lars Hanson și John Gilbert — se iubeau și se luptau, 
în jurul lui Garbo, precum Marc și Tristan pentru 
Isolda“. 

Dar poate că astfel de interpretări merg puţin 
cam departe. Brown și-a declarat de nenumerate 
ori dezaprobarea în fața filmelor cu tematică 
sexuală. În 1970, la Universitatea din Tennessee, 
se inaugura „sala Clarence Brown“, construită în 
mare parte cu contribuţia financiară a regizorului. 
De câte ori a auzit că în această sală era 
programat un film cu un conţinut sexual explicit, 
Brown a trimis telegrame de protext conducerii 
universităţii. Filmul era atunci reprogramat într-o 
altă sală cin campus. Pe vremea când Brown filma, 
erotismul era implicit, și nu explicit. 

Brown și-a continuat cariera cu succes, 
colaborând cu alte mari vedete — cinci filme cu 
Joan Vrawford, dintre care cel puțin două 
remarcabile (Possessed — 1931 și Sadie McKee 
— 1934), un rol romantic pentru Katharine Hepburg 
(Clara Schumann în The Song of Love — 1947) 
etc. S-a retras din lumea cinematografică în 1952, 
și a murit în 1987. A început să fie uitat de critici 
încă din anii '50. În 1968, istoricul de film britanic 
Kevin Brownlow propunea reconsiderarea operei 
sale în celebra lucrare The Parade's Gone by. 
Puţini l-au urmat, însă. 

Indiferent de atitudinea criticilor, concetăţenii 
săi i-au adus omagii. În 1970, guvernatorul statului 
Tennessee proclama data de 27 mai ca „Ziua 
Clarence Brown“ în întreg statul. Dar de ce s-a 
retras Brown, când nu ducea lipsă de oferte? Un 
posibil răspuns ne este oferit într-un interviu, când 
a fost întrebat care consideră că sunt punctele sale 
slabe ca regizor. „cred că sunt prea sentimental, 
și asta se vede. Sunt destul de demodat pentru a 
dori un Happy ending; dar chiar și cu finaluri 
fericite, cinematograful nu mă mai amuza. Am 
preferat să mă retrag.“ 

Flesh and the Devil a continuat însă să fascineze. 
Încercând să o readucă pe Gerbo pe platouri, după 
retragerea ei prematură, producătorii i-au oferit un 
contract fabulos pentru un remake. Ea a refuzat. 


Rolland MAN 
39 


e Se spune că: 

e Demi Moore intenționează 
să-l părăsească pe Bruce Willis, 
din cauza deselor aventuri cu 
partenerele lui de film. Zvon 
dezminţit însă chiar de cuplu. 

e Rosalie ar vrea să-și ia copiii 
și să plece, „la mama“, lăsându-l 
pe Alain Delon singur, „așa cum 
și-a dorit, pentru că eu nu sunt 
altceva decât o menajeră în 
casa lui“ ar mai fi adăugat ea. La 
puțină vreme după această 
așa-zisă declarație, cuplul Delon, 
alături de cei doi copii ai lor au 
acordat un interviu revistei Paris 
Match, declarând că departe de 
ei intenţia de a se despărți. 

e Julia Roberts ar dori să se 
împace cu fostul ei soț, cântă- 
rețul country Lyle Lovett. Toată 
lumea crede că e doar un zvon. 

e Leonardo DiCaprio ar fi fost 
părăsit de frumoasa Liv Tyler 
pentru Joaquin, fratele mai mare 
al regretatului River Phoenix. Se 
pare că așa este. 

e Melanie Griffith ar fi făcut un 
scandal monstru din cauza unui 
clip publicitar în care apar soțul 


Gillian Anderson crede în 
existența extratereștrilor 


40 


Lui Kimberlin Brown îi este dor de soarele Italiei 


ei Antonio Banderas și Emma 
Rabbé. Geloasa Melanie ar fi 
impus producătorului o clauză 
specială în contract, conform că- 
reia blondei Emma i-ar fi fost 
interzis să-l atingă pe Banderas. 
Zvon neconfirmat. 


e Hunter Tylo, eroina minise- 
rialului Fiica maharajahului, ar 
fi fost criticată pentru felul în 
care se îmbracă, o ziaristă de la 
Cosmopolitan precizând: „Ea nu 
știe că la o rochie de seară nu 
se asortează o poșetă în care ar 
putea încăpea ușor 2-3 kilo- 
grame de cartofi“. Actrița are 
— într-adevăr — o adevărată pa- 
siune pentru genţi cât roata 
carului. 


e O altă actriță supusă tirului 
criticilor unor ziariști — de astă- 
dată de la National Enquirer — 
este Jane Seymour, doctorul 
Quinn al zilelor noastre de joi. 
„Se îmbracă din ce în ce mai 
lălâu, pune pe ea culori care se 
potrivesc ca nuca în perete. 
Arată mai bine în trening decât 
în rochie de seară“. Seymour a 
fost anul trecut câștigătoarea 
unui premiu pentru „actrița cea 
mai prost îmbrăcată“. 


e Kimberlin Brown, interpreta 
Sheilei din Tânăr și neliniștit, 


intenționează să se stabilească 
în Italia, împreună cu soţul și fiica 
ei, Alexes-Marie. Ținând cont că 
actrița are strămoși italieni, nu 
este imposibil. 

e Shannen Doherty (după 
vâlva stârnită de cel mai recent 
film al ei, Sleeping With the 
Devil din cauza unor secvențe 
extrem de violente) a ajuns 
din nou în atenţia rubricilor de 
scandal. Ea a fost dată în ju- 
decată de o vecină care susţine 
că a fost mușcată de unul dintre 
cei doi câini ai actriței. Se pare 
că așa este și actrița este pasi- 
bilă de o pedeapsă de un an în- 
chisoare. N-ar fi ceva nou pen- 
tru ea, acum trei ani Shannen 
petrecând deja o noapte la în- 
chisoare după ce stârnise un 
scandal de proporţii într-un bar 
din Los Angeles. 


e De frica extratereștrilor, în a 
căror existență crede, Gillian 
Anderson și-a angajat un body 
guard care o păzeşte 24 de ore 
din 24. Dosarele X încep să-și 
lase amprenta și asupra crea- 
torilor lor. 

e Erika Eleniak (v-o mai 
amintiţi pe Shauni din Echipa de 
intervenţie?) s-a despărţit de 
Billy Warlock și, în ultimul timp, îi 


place să apară cât mai sumar 
îmbrăcată fie în paginile revistei 
Playboy, fie pe Internet. „Dacă 
am făcut-o în Baywatch, de ce 
să nu o fac în Playboy pe o sumă 
de trei ori mai mare?“ — îi place 
ei să spună. 

e Sean Young (partenera lui 
Kevin Costner în Fără scăpare) 
a fost arestată după ce a pălmuit 
un barman care refuzase să-i 
mai servească băutură, actrița 
aflându-se vizibil sub influența lui 
Bachus. Ea a fost condamnată la 
o amendă de. 5.000 dolari și 
susținerea a două conferinţe 
despre ravagiile alcoolului într-un 
liceu din Los Angeles. „De acum 
înainte, am să mă îmbăt numai 
acasă, că mă costă mai ieftin“, a 
spus ea supărată foc. Avea și 
de ce! 


e Alicia Silverstone a fost 
părăsită de prietenul ei, Nick 
Savalas, fiul lui Kojak și fostul 
logodnic al lui Tori Spelling. 
„Nu știu de ce mi-am pierdut 
timpul cu el“ a spus Alicia. Dacă 
nu știe ea... 


e Yasmine Bleeth, noua achi- 
ziţie a serialului Echipa de inter- 
venție, nu reușește să se decidă 
cine este bărbatul viselor ei. 
A fost pe rând iubita lui Paul 
Golden, Jaason Simmons, Luke 
Perry și Grant Show și tot ne- 
hotărâtă a rămas. 


Mascota lui James Duval 
(Doom Generation — r. Gregg Araki) 
este crocodilul Tom 


Jennifer Lopez şi Jeff Bridges, viitori parteneri în 
Suspect (r. Barry Newman) 


CIFRE, CIFRE... 


e Înainte de prezentarea sa la 
Cannes și premiera în sălile de 
cinema franceze și americane, Al 
cincilea element al lui Luc Besson 
-a impresionat pe japonezi. JVC și 
NTV au achiziționat drepturile de 
difuzare — cinema-tele-video — 
pentru suma de 10 milioane dolari, 
ceea ce reprezintă aproximativ 
10% din bugetul filmului. Este cea 
mai mare sumă investită vreodată 
pentru difuzarea unui film străin de 
-âtre rețelele de distribuţie nipone. 
>rezenţa lui Bruce Willis pe gene- 
“cul celui de-al Cincilea element 
= fost o garanție suficientă. În plus, 
-c Besson era cunoscut în Țara 
Soarelui Răsare, Nikita menţinân- 
=se mai mult de un an pe ecra- 
"= din Japonia şi ducând chiar 

= realizarea unui remake-pirat: 
Zack Cat. 

+ Efectul Oscar. La ce e bun un 
car? Pentru a recompensa ta- 
=ñ, pentru a continua o tradiţie 
"> "mwoodiană, pentru a oferi fil- 
"= or şi actorilor premiaţi un plus 
= glamour, sau pur și simplu 
= a flata pe cei orgolioși. Dar, 
== es, pentru a crește valoarea 
î='or. Variety precizează că 
==” Oscar s-a făcut simţit mai 
>= n ultimii doi ani când înca- 
= 'a Braveheart și Pacientul 
ez s-au mărit cu peste 170%. 


„> m: superior celui înregistrat . 
„  Censând cu lupii (82%) și 


2 lui Schindler (89%). 


e Rambo versus Corman. „Re- 
gele seriei B“, Roger Corman, a 
plătit 550.000 dolari pentru a achi- 
ziționa drepturile de ecranizare 
ale următoarelor aventuri ale lui 
Rambo. După falimentul companiei 
Carolco, acum doi ani, viitorul lui 
Rambo. fusese lăsat de izbeliște. 
Roger Corman și societatea lui de 
producţie Concorde-New Horizons 
au hotărât să o ia înaintea lui Mi- 
ramax care intenţiona și ea să-l 
cumpere pe Rambo. Nu mai ră- 
mâne de văzut decât ce va spune 
Sylvester Stallone. 

e Buget. Titanic, filmul-catas- 
trofă realizat de James Cameron, 
avându-l în fruntea distribuţiei pe 
Leonardo DiCaprio, beneficiază 
de un buget considerat istoric: 
200 milioane dolari. În același 
timp, coincidenţă, cel mai costisitor 
spectacol muzical de pe Broadway 
(10 milioane dolari) este intitulat tot 
Titanic. Or fi pregătit și plutele de 
salvare? 

e Dobermann la mare preț. 
Filmul lui Jan Kounen care a făcut 
multe valuri la festivalul de la Can- 
nes, a fost cumpărat în doar câteva 
minute de Miramax cu suma de 1 
milion dolari, urmând să fie difuzat 


Winona Ryder este 
rugată insistent să se lase de 
fumat 


într-un număr record de săli din 
Statele Unite. 

e important e... trandafirul. 
Treptele Palatului Festivalului de la 
Cannes au fost împodobite cu 
10.000 de fire de trandafiri în seara 
aniversării celor 50 de ani de 
existență ai faimosului festival. 


„Lumea venea s-o vadă pe ea și nu 
toaletele ei de seară“ — Brigitte Bardot 


41 


Cine ce filmează 


Ajutaţi debutanții. Marie Trintignant a acceptat să fie eroina 
rimului lung metraj semnat de Gilles Bourdos. Titlul: Disparus. 
Parteneri: Xavier Beauvois, Grégoire Colin. 


După ce a terminat Chinese Box (r. Wayne Wang, partener 
Jeremy Irons), Gong Li va începe la Beijing o frescă istorică a cărei 
acţiune se petrece cu 200 de ani înaintea lui Christos. Regie: Chen 
Kaige, unul din regizorii ei preferaţi. 


> Asterix și Obelix. Claude Zidi se află în pregătire cu Asterix et 
belix ale cărui turnări vor începe la sfârșitul acestui an. În rolurile 
principale: Christian Clavier și Gérard Depardieu. 


> Planurile Juliettei. După succesul Pacientului englez, Juliette 
inoche este asaltată cu propuneri de scenarii. Ea s-a hotărât pentru 
filmul lui André Téchiné, Alice și Martin. În 1998, îl va avea partener 
pe Daniel Auteuil într-o poveste de dragoste petrecută la începutul 
secolului, în Canada și regizată de Alain Corneau. 


Pon nou Alfonso Arau. Realizatorul mexican lucrează la un 
emake după Viva Zapata!, cu Vincent Perez și Aitana Sanchez Gijon. 
Intenționează de asemenea să ecranizeze Metabaron, inspirat dintr-o 
bandă desenată de Alexandre Jodorowsky; povestea unei puternici 
dinastii de războinici ai spaţiului în anul 20.000! 


O: Binoche 
a devenit i 

„încă „o franțuzoaică à 
la Hollywood“ 2 a E 


> Cavalerul Jedi redivivus! George Lucas va începe în toamnă 
rmătorul episod al Războiului stelelor, a cărui acțiune este anterioară 
trilogiei. Se pare că Liam Neeson va fi maestrul Jedi Knight, un mentor 
al cavalerilor, printre care se numără și Vador, care n-a trecut încă de 
partea Răului. Tânărul Obi Wan Kenovi va fi interpretat de Ewan 
McGregor. 


p Două staruri. O femeie divorțată (Susan Saradon) află că este 
bolnavă de carcer și se împrietenește cu iubita fostului ei soț (Julia 
Roberts). Titlul filmului: Stepmom. Regia: Chris Columbus. Data 
începerii filmărilor: octombrie '97. 


42 


E. Jason 


Priestley 
i Y - TT schimbat 
> i î. Plaja 
a din 
Beverly 
Hills cu 
cea 


Cannes 


p Harrelson ocupat. După Larry Flynt, Woody Harrelson se află 
în pline filmări cu Palmetto (r. Volker Schlöndorff), alături de Elisabeth 
Shue. Vor urma Hilo Country, adaptare a romanului lui Max Evans (r. 
Stephan Frears) și The Monkey Wrench Gang (r. Dennis Hopper) în 
care îl va avea partener pe Jack Nicholson. 


Keitel renunţă. Actorul a renunțat la rolul din Eyes Wide Shut la 
care lucra în foarte mare secret alături de Stanley Kubrick. Zvonurile 
spun că de vină sunt neînțelegerile dintre Keitel și vedeta filmului, Tom 
Cruise. Harvey Keitel va fi însă interpretul principal în filmul lui Paul 
Auster, Lulu on the Bridge, o poveste trăznită pe tema cutiei Pandorei. 
Filmările vor avea loc la New York și Dublin. Partenera lui Keitel: Juliette 
Binoche. 


A Staruri la TV. Urmând exemplul lui Christopher Reeve care a făcut 
ecent să plângă America întregă cu melodrama tv In the Goaming, 
tot mai mulți actori de cinema se întorc spre televiziune. Dennis Quaid 
își face debutul ca 

regizor cu un tele- E] 

film, Everything That Woody Harrelson este fericit: va juca 
Rises, în care deţine alături de Jack Nicholson 

și rolul principal; 
Michelle Pfeiffer va fi 
într-o dramă a seco- 
lului XVII, — o purita- 
nă care fuge de per- 
secuţiile religioase, 
iar Goldie Hawn va 
produce Hope, po- 
vestea unei adoles- 
cente de culoare 
care este terorizată 
de un vecin bigot. 


Winterbottom 
și închisoarea. După 
Welcome to Sara- 
jevo, Michael Win- 
terbottom a anunţat 
că viitorul său film se 
va numi | Want You 
și va fi povestea unui 
pușcăriaș plecat în 
căutarea fostei sale . : 
logodnice. 7 


© Păzea, vine dragostea! — spune Nathalie Baye în filmul lui Jeanne 
Lebrun 


Păzea, vine dragostea! Jeanne Labrune care semnează 
scenariul viitorului film al lui Roland Joffé, Vatel (în rolul principal Gérard 
Depardieu) va fi şi realizatoarea lui Si je taime, prends garde à toi!. 
In distribuție: Nathalie Baye și Daniel Duval. 


Winona la mănăstire. Lambs of God se intitulează — provizoriu 
— viitorul film al Norei Ephron. Subiectul: într-o mănăstire situată pe o 
insulă părăsită, un preot prea curios este luat ostatic de trei călugărițe. 
Una dintre ele este Winona Ryder. 


Adaptare. După succesul la Cannes al lui Marius et Jeannette, 
realizatorul Robert Guediguian a început filmările la A la place du 
coeur, adaptarea romanului lui James Baldwyn, având ca temă 
rasismul. 


Întoarcerea celor trei mușchetari. Regizorul Randall Wallace a 
reușit să-i reunească în filmul său Omul cu masca de fier, cinci dintre 
cei mai bine cotaţi actori: Gerard Depardieu (Porthos), Jeremy Irons 
(Athos), John Malkovich (D'Artagnan), Gabriel Byrne (Aramis) și 
Leonardo DiCaprio (în dublul rol — Regele Soare și fratele lui geamăn). 


Ej oc-norTes 


fiecare dată un nou chip. Chipurile sale sunt totdeauna 
fascinante. Trecând de la dramă la comedie, de la 


Institutul francez și „politica 


Filmările se apropie de sfârșit și ele au avut loc în cea mai mare parte 
la castelul Vauy-Le-Vicomte (Franța). 


Otis Redding văzut de Cuba Gooding Jr. „Sitting'on the Dock 
of the Bay...“ este una din cele mai cunoscute melodii ale lui Otis 
Redding și va fi de astădată cântată de Cuba Gooding Jr. în Blaze of 
Glory, povestea vieții lui Redding, mort la 27 de ani într-un accident 
de avion. Scenariul: Joe Eszterhas. Orchestraţia muzicală; lain Softley 
(care a realizat deja o biografie muzicală a Beatles-ilor). Într-un viitor 
apropiat, Cuba Gooding jr. (deţinătorul unui Oscar pentru interpretare 
în Jerry Maguire), va juca într-o comedie romantico-supranaturală 
What Dreams May Come. Regia: Vincent Ward. Parteneri: Robin 
Williams și Annette Bening. 


e TELEX 


e După Shine, Scott Hicks va realiza pentru studiourile Universal, 
Snow Falling on Cedars, o dramă despre uciderea unui american de 
origine japoneză. Același Hicks va realiza pentru DreamWorks, pelicula 
intitulată Arkansas. 

e James Cameron, Arnold Schwarzenegger și Tom Arnold s-au 
întâlnit în cel mai mare secret. Nu se ştie însă dacă au vorbit despre 
realizarea unui Terminator 3 sau True Lies 2. 

e Claire Danes va face o călătorie inițiatică în Asia în filmul 
Brokedown Palace de Carl Franklin care a semnat și Devil in a Blue 
Dress. 


e John Sayles (Lone Star) a terminat de curând filmările la 
Hombres Armados. Din Mexic, el a plecat la New York pentru a adapta 
(pentru Castle Rock), romanul lui Howard Blum, The Gold of Exodus: 
povestea a doi căutători de comori ajunși la poalele muntelui Sinai pe 
urmele aurului templierilor. 

e După Tatăl miresei 1 și 2, Diane Keaton şi Steve Martin sunt 
din nou în echipă pentru A New Leal, remake al unui film din 1971 cu 
Elaine May și Walter Matthau. 

e Michael Apted lucrează la Fortuness Fools, povestea unei 
tinere dependente de cocaină. 


e Simple Simon va fi regizat de Harold Becker. Este un thriller 
cu acţiunea în lumea celor de la FBI. In rolurile principale: Bruce Willis 
și Alec Baldwin. 


e Isabelle Renauld revine într-un rol principal în Ga ne se refuse 
pas, polar semnat de Eric Woreth. Prinsă într-o poveste ciudată cu o 
crimă și un urmăritor invizibil, Isabelle îi are parteneri pe Jean-Marc 
Barr, Julie Gayet, Stephane Rideau și Frederic Pierrot. 

e În viitorul film al lui Jacques Doillon, La Groupie, va juca și 
frumoasa italiancă Monica Bellucci (remarcată în Dobermann). Rolul 
principal nu a fost însă distribuit, dar prezenţa lui Bellucci merită 
remarcată, mai ales că ea este viitoarea James Bond girl. 

e După câteva aventuri neplăcute, în cursul filmărilor din Africa, 
regizorul Benoit Del&pine a reușit să termine Michael Kael contre la 
World News Company. Realizatorul deţine și rolul principal. Alături 
de el: Marine Deltermen, Mickey Rooney, Victoria Principal. Premiera 
este anunţată însă pentru primăvara lui '98. 

D.S. 


să-i imortalizeze piesele create, dar artistul Mihailopol 
i-a oferit la rându-i o colecție de artă fotografică. 


sentimentelor“ lirism la fantastic, de la copilărie la bătrânețe, subiectul 
rămâne sufletul uman... Deci Malle este un autor, un . 
a i autor de sentimente.“ SOS -— Cinematogr aful 
| plină caniculă, Sala Elvire Popesco rămâne o í românesc! 
cază cinematografică oferind cinefililor retrospectiva Dialog peste Styx 


nötulată incitant „Malle sau politica sentimentelor“. 
Selecția și prezentarea, aparținând colegului nostru 


La Comisia de cultură a Senatului României a 


Rolland Man, și-a propus ca prin filme celebre — Zazie 
dans le metro (1960), Lucien Lacombe (1974), Au 
revoir, les enfants (1987) — și altele mai puțin 
cœænoscute — Le voleur (1967), Le souffle au coeur 
1971), Black Moon (1975) — să demonstreze 
complexitatea acestui cineast, despre a cărui operă 
sa spus că nu ar fi „de autor“. Proiecţiile aveau să 
confrme pledoaria-preambul: „Fiecare film înseamnă 
peniru el o nouă aventură, în care plonjează cu toată 
rgia sa, cu tot entuziasmul, cu tot sufletul. El se 
Senñcă totdeauna cu subiectul, revelându-ne de 


Giareriie „Calderon“ au găzduit o expoziție mai 
specială: plasticianul Dan Băncilă și-a expus lucrările 
— superbe piese decorative din sticlă, cristal și metal, 
iar pe simeze, instituind un insolit dialog între arte și 
dincolo de moarte, regretatul Aurel Mihailopol, 
renumitul artist fotograf al revistei Cinema, a fost 
prezent cu veritabile tablouri ale unor opere ale 
artistului sticlar. La vernisaj, Dan Băncilă a omagiat 
memoria colegului său de care-l leagă însăși 
metafizica transfigurării și perpetuării artei, amintind 
că, în urmă cu 15 ani, îl rugase pe fotograful Mihailopol 


fost convocată, pentru a doua oară, o întâlnire cu 
cineaști, conducători ai unor instituții cinematografice 
și reprezentanți ai presei pentru a se găsi, de comun 
acord, soluţii pentru ieşirea din criză a 
cinematografului românesc. S-a discutat problema 
privatizării rețelei cinematografice și a studioului 
Buftea și s-a făcut publică informaţia că la C.N.C. se 
lucrează la o nouă lege a cinematografiei. Deși nu s-a 
ajuns încă la concluzii optimiste, participanţii au stabilit 
să se întâlnească din nou, invitând și alți reprezentanţi 
ai breslelor cinematografice, pentru discutarea 
proiectului noii legi. m 


43 


ine a asistat la decer- 
narea premiilor Galavisión a 
avut de ce să fie mulțumit. Mo- 
mentul era unul jubiliar pentru 
că în iunie 1976 se trăgea 
primul tur de manivelă la una 
dintre cele mai celebre teleno- 
vele — Sclava Isaura - anul 
acesta împlinindu-se astfel 20 
de ani de când acest gen de 
serial a cucerit sufragiile tele- 
spectatorilor. În același timp, 
împătimiţii și mai ales împă- 
timitele admiratoare ale ac- 
torilor specializaţi în telenovele, 
au avut prilejul să-i vadă pe 
aproape toți idolii lor. 

Printre spectatori şi laureați 
s-au numărat: Ana Colchero 
(într-o superbă toaletă neagră 
din voal), Edith Gonzales (pur- 
tând o rochie pretențioasă 
semnată Gianni Versace), Em- 
ma Rabbe (considerată un fel 
de arbitru al eleganţei femi- 
nine), într-o rochie albă cu perle 
ce semăna izbitor cu unul din 
costumele purtate de ea în 
Capcană periculoasă, dar și 
Eduardo Palomo, Osvaldo 
Rios, Ariel Lopez Padilla, Vi- 
cente Tepedino, Fernando Car- 
rillo — adică aproape toată „floa- 
rea cea vestită“ a chipeșilor și 
înfocaților juni primi ce au înfier- 
bântat imaginaţia miilor de tine- 
re „devoratoare de telenovele“. 

Premiile acordate au fost și 
ele jubiliare, inventându-se, cu 
această ocazie și câteva mai 
speciale, cum ar fi „cel mai sexy 
actor de telenovelă“, „cea mai 
subtilă și palpitantă telenovelă“ 
sau „cea mai muzicâlă tele- 
novelă“. Dar până să se ajungă 
la recompensele mult râvnite, 
rivalitățile, intrigile, competiția 
de multe ori neloială — și-au 
găsit teren propice în lumea 
acestor „seriale de batistă“. 

De foarte multe ori neînțe- 
legerile de pe platourile de 
filmare dintre actrițe degene- 
rează în certuri „ca la ușa 
cortului“, și, uneori, conflictele 
dintre ele mult timp nu pot fi 
stinse. Astfel, nu sunt uitate 
Ana Colchero și Edith Gonza- 
les care la început au lucrat 
într-o atmosferă destinsă la 
Inimă sălbatică, dar după o 
lună de filmare nu-și mai adre- 
sau decât replicile din scenariu. 
Motivul, unul vechi de când 
lumea: partenerul lor Eduardo 
Palomo care se afişa destul de 


44 


des serile doar cu frumoasa 
Edith având însă grijă să de- 
clare presei de câte ori aveau 
ocazia că „între noi nu este 
decât o simplă prietenie“. „Nu 
e nici o prietenie. Au fost pur și 
simplu amanți“ spunea furioasă 
senorita Colchero, care își 
acuza partenera de serial că 
a avut legături amoroase cu 
aproape toți partenerii din tele- 
novelele în care a jucat. „Dar 
să încerce să pună mâna și pe 
Eduardo, care este căsătorit, 
mi se pare o porcărie“ — tuna 
mai departe Anna Colchero. 
„Războiul“ dintre cele două nu 
s-a stins, pentru că Edith Gon- 
zales a avut grijă să declare 
unei reviste argentiniene: „Nu 
cred că Ana este cea mai în- 
dreptăţită să facă asemenea 
reproșuri. Pe tot timpul filmări- 
lor la Inimă sălbatică era pur 
și simplu înnebunită că Edu- 
ardo nu i-a dat atenţie. 

Apoi, nu înţeleg de ce face pe 
mironosiţa, atâta timp cât este 
combinată de vreo doi ani cu 
un om de afaceri, mai mare de- 
cât ea cu vreo 15 ani și tată de 
familie“. După cum vedeţi, nu- 
mai drăgălășenii. 

Există de câţiva ani buni un 
conflict-latent, ce-i drept — între 
clanul Del Boca și coproducțiile 
Mediaset. Un cuvânt greu de 
spus îl au în lumea telenove- 
lei: regizorul și producătorul 
Nicolas del Boca, fiica lui, ce- 
lebra Andrea și bunicul, pa- 
triarhul familiei, muzician cu- 
noscut. Cele două studiouri 
— Sonotex și ATC — aparţinând 
familiei — fac o concurență se- 
rioasă rețelei Mediaset. Regi- 
zorul Nicolas del Boca reușește 
întotdeauna să-și impună nu 
numai scenariile proprii, dar şi 
pe fiica sa ca interpretă — întot- 
deauna principală — în teleno- 
velele produse tot de el. În 
definitiv, să știe omul pe ce dă 
banii. Rivalităţile dintre studiou- 
rile venezuelene, columbiene, 
argentiniene, mexicane alimen- 
tează de multe ori paginile 
presei de scandal din America 
Latină. De pildă Ana Colchero, 
care abia primise rolul principal 
în producția mexicană Alóndra 
a dat fuga-fuga, în timpul 
filmărilor la Nada Personal, 
până în Argentina, invitată fiind 
să joace într-o piesă experi- 
mentală. La festivalul anual de 
teatru respectiva punere în sce- 


Emma Rabbe — 
surâsul învinsului 


Edith Gonzales — 
cea mai sexy actriță 


Un premiu 


pentru povestea Kassandrei 
(Coraima Torres și Osvaldo Rios) 


Lucia Mendez — 
„regina telenovelei“ 


Gabriel Corrado și Viviana 
Saccone în Omul mării 


20 de ani 


Eduardo Palomo în 
unan'mitate ales cel mai bun actor... 


„.. dar Fernando Carillo 
a fost cel mai sexy 


Nu s-au numărat printre laureate: Ana Colchero și Andrea del Boca 


nă a luat premiul |, dar mexi- 
canii supăraţi nevoie mare i-au 
reziliat contractul și au înlo- 
cuit-o cu Christianne Gout. Ale- 
jandra Maldonado a povestit și 
ea cu lux de amănunte cum a 
fost dată afară de Nicolas del 
Boca, „un adevărat tiran pe pla- 
tou, cu care este aproape im- 
posibil să lucrezi“ cum spu- 
nea ea. Și exemplele ar putea 
continua. 

Dar să ne întoarcem la pre- 
miile oferite de canalul mexican 
Galavisión. Concurența a fost 
extrem de strânsă, nominali- 
zările (câte cinci pentru fiecare 
categorie, ca la Oscar) au fost 
extrem de dificile (e greu să 
alegi dintre telenovele produse 
de-a lungul a 20 de ani). Și 
zarurile au fost aruncate: Inimă 
sălbatică a primit premiul 
pentru cea mai bună teleno- 
velă. Cel mai bun actor într-un 
rol principal: Eduardo Palomo 
(Inimă sălbatică) (nominalizați 
au fost Osvaldo Rios, Gabriel 
Corrado, Danilo Santos și Vi- 
cente Tepedino). 

Lucia Mendez - numită și 
„Regina telenovelei“ — a câș- 
tigat premiul pentru cea mai 
bună actriță, surclasându-le pe 
Edith Gonzales, Coraima Tor- 
res sau Veronica Castro. Pentru 
rolurile secundare cei mai buni 
au fost: Osvaldo Rios (Juan 
Luis) și Coraima Torres (Alon- 
dra) consolându-se astfel că nu 
au primit premiul cel mare 
pentru Kassandra, care a fost 
însă recompensată cu premiul 
pentru cel mai bun scenariu. Au 
fost premiaţi: César Bolivar — 
(cel mai bun regizor), Pepe 
Rendón (cel mai bun producă- 
tor), Milagros (cea mai bună 
imagine), Alejandra Maldonado 
(cea mai bună actriță-cân- 
tăreaţă), din nou Osvaldo Rios 
(cel mai bun actor-cântăreţ), 
Maria Helena Doering (premiul 
pentru debut într-un rol prin- 
cipal — Văduva), Osvaldo La- 
port (debut într-un rol principal 
— Pobre Diablo). Pentru cea 
mai subtilă și palpitantă tele- 
novelă au fost nominalizate 
Trei destine, Dulce ispită, 
Kassandra, Inimă sălbatică și 
Văduva. Câștigătoare: aceasta 
din urmă. Cea mai bună core- 
grafie a fost considerată — era 
de așteptat — cea a Kassan- 
drei. Cea mai romantică decla- 
rație de dragoste (nu se putea 


să nu existe așa ceva când e 
vorba de telenovele) a fost cea 
din Stăpâna. Au urmat: cel 
mai bun interpret copil: geme- 
nii Mateo și Santiago Rudas 
din Văduva; cel mai bun 
generic — Inrobită de iubire; 
cel mai bun cântec cu acom- 
paniament: Tu siempre ocu- 
pado (interpretat de Yolandita 
Monge în Văduva); cel mai bun 
cântec fără acompaniament: 
En el alma y en la piel (fre- 
donat de Osvaldo Rios în Vă- 
duva); cea mai bună actriță 
fotomodel: Lucia Mendez (au 
pierdut în faţa ei Emma Rabbe, 
Crisol Carabal, Alejandra Mal- 
donado și, mai ales, Maribél 
Guardia — văzută de mulţi drept 
câștigătoare). Cea mai muzi- 
cală telenovelă: Văduva; cea 
mai bună coloană sonoră: Trei 
destine; cel mai original sce- 
nariu: El Extrano Ritorno de 
Diana Salazar. Și, în sfârșit, 
cele mai așteptate premii: cel 
mai sexy actor: Fernando 
Carillo (de curând lansat și ca 
apreciat manechin), care a 
venit să-și ia premiul îmbrăcat 
într-un costum impecabil pur- 
tând marca Armani; cea mai 
sexy actriță a fost Edith Gon- 
zales, celelalte patru actrițe 
nominalizate (Jeanette Rodri- 
guez, Angelica Soler, Lucia 
Mendez și Maribel Guardia) 
simțind din plin gustul în- 
frângerii. 

Juriul a fost format din per- 
sonalități ale vieţii culturale 
mexicane printre care s-a aflat 
și Raul Rugelia (Și bogaţii 
plâng) iar ca președintă a 
juriului a fost aleasă Alicia Ro- 
driguez, decană a telenovele- 
lor (a fost Doña Elena într-una 
din primele telenovele — Şi 
bogațţii plâng). S-au auzit 
voci nemulţumite de avalanșa 
de premii, dar cum a fost o 
ediţie jubiliară „nu văd de ce 
acest lucru ar deranja pe unii. 
Toate aceste premii au fost 
acordate unor oameni care 
atât cât le-a stat în puteri au 
încercat să aducă în casele 
telespectatorilor un strop de 
dragoste, poezie, romantism”, 
susținea în cuvântul de în- 
chidere președinta juriului. „Un 
discurs lacrimogen pe măsura 
genului de serial premiat“, 
comenta răutăcios un ziarist 
aflat la fața locului. Așa să fie? 


D. STĂNESCU 
45 


“Cartea 
de 


film 


Sarah LOBEL 


SPENCER 
TRACY 


cei, foarte puţini din lumea show- 

business-ului, care a avut parte nu- 

mai de admiraţie și elogii. Este vorba 

de actorul american de origine irlandeză 
Spencer Tracy (1900-1967). O documentare amplă 
și numeroase informaţii privind intimitatea, dar și viața 
publică a actorului, recomandă volumul ca o 
monografie. Și totuși, personalitatea ieșită din comun 
a subiectului și nu mai puțin fluența stilului autoarei 
pot da cititorului, în numeroase momente ale lecturii, 
impresia că se lasă captivat de o ficțiune. 

Povestea vieţii lui Spencer Tracy, uneori 
suprapusă personajelor de el interpretate în cele 73 
de filme, alteori parcă inspirată de acestea, are 
într-adevăr acel coeficient de excepţie ce creează 
eroii literari. De la puștiul răzvrătit și încăpățânat la 
voluntarul din primul război mondial; de la studentul 
conștiincios la bătrânul înțelept prieten cu marea; de 
la primii pași ai unui self-made-man la gloria starului, 
de la chefliul nepăsător la părintele responsabil... 
suntem călăuziți pe urmele unui destin ce a lăsat la 
rândul său urme de neșters. Autoarea nu separă 
acest parcurs de macro istoria timpului său — de la 
politică la trend-ul ideilor. Implicit, se configurează și 
micro istoria showbusiness-ului de pe Broadway și 
cea a industriei filmului american de la apariția 
sonorului (Tracy a debutat în 1930) la epoca de 
aur a marilor studiouri până la capitularea (tem- 
porară) a acestora, odată cu începutul ofensivei 
producătorilor independenţi etc. Un parcurs de patru 
decenii. 

Analiza păstrează însă un punct de vedere 
european asupra noului continent și a filmelor sale, 
opțiune desconspirată și prin repetatele citate extrase 
exclusiv din autori europeni, de la Voltaire la Goethe, 
de la Baudelaire la Huxley și Pavese, de la Einstein 
la Anton Pann. Deci autori din afara universului 
cinematografic, ceea ce face ca citatele să dea 
volumului un aer ușor afectat. 

Cu fiecare pagină autoarea schițează și un 
compendiu al artei actorului și al importanţei 
coechipierilor săi. Colaborarea cu regizori ca: Ford, 
Borzage, Lang, Fleming, Cukor, Zinnemann, Kazan, 
Minnelli, Sturges, Kramer sau lucrul alături de 
parteneri ca: Bogart, Jean Harlow, Bette Davis, 
James Stuart, Myrna Loy, Clark Gable, Lionel 


A~ 
n 200 de pagini Sarah Löbel şi-a propus 
să restituie personalitatea unuia dintre 


Barrymore, Joan Crawford, Hedy Lamarr, Ingrid 
Bergman, Elizabeth Taylor și desigur Katharine 
Hepburn sunt evaluate cu atenția cuvenită. Tot așa 
cum, într-o firească selecție, spotul cade pe câteva 
filme analizate în complexitatea valenţelor: Up the 
River (1930); Society Girl (1932); Fury (1936); 
Captains Courageous (1936); Boys Town (1938); 
Stanley și Livingstone (1939); DrJekyll și Mr. Hyde 
(1941); Woman of the Year (1942); Tortilla Flat 
(1942); The Seven Cross (1949); The Old Man and 
the Sea (1958); The Last Hurrah (1958), și foarte 
cunoscutele Procesul maimuţelor (1958) și Ghici 
cine vine la cină (1967). Acesta a fost și cel de pe 
urmă film al lui Tracy, turnat când boala îl asediase 
deja de cinci ani. Film care avea să-i aducă a șasea 
nominalizare la Oscarul pentru interpretare, trofeu 
câștigat deja de două ori în 1937 și 1938. 

Merită semnalată preocuparea autoarei de a 
păstra o echilibrată balanţă între relatarea reușitelor 
profesionale ce s-au succedat în crescendo și cea 
a faptelor de viaţă care i-au marcat personalitatea. 
Dintre acestea poate cea mai semnificativă rămâne 
fidelitatea actorului irlandez, catolic practicant, cu 
vederi de stânga, dar fundamental tolerant — față de 
responsabilitatea sa familială, în ciuda legăturii de 
dragoste și prietenie vreme de 25 de ani cu Katharine 
Hepburn. Primul său născut, John, din căsătoria cu 
Louise este surdo-mut. Această tragedie trăită cu 
demnitate îi va marca însă toată viața chiar și după 
ce va avea o fetiță, Suzie. A fost desigur, motivul 
principal pentru care Spencer nu a divorțat. Cum 
orice om este o unitate și talentul lui Spencer a 
exprimat caracterul său dominat de sinceritate și de 
o autentică forță. Astfel, după cel de-al doilea Oscar 
obținut, când începe să câștige cu adevărat foarte 
bine, el nu își schimbă felul modest de a trăi, dar 
înființează o Clinică pentru copiii surdo-muţi, unde 
soția sa va fi profesoară. Cel care în prima tinereţe a 
dorit rând pe rând să se facă preot, medic, avocat a 
pus ceva din vocațiile acestor, profesii în rolurile 
interpretate și în atitudinea sa de viaţă. 

Am regăsit cu interes ca redactor de carte 
(Editura Artemis) pe Viorica Rozalia Matei cea care 
și-a investit cu perseverenţă și dăruire profe- 
sionalismul în numeroase volume dedicate ecranului 
și scenei apărute în ultimii 30 de ani. 


| 


| 
| 
| 


Adina DARIAN 


SOANDI RAC 


Cei cu o fire nostalgică și liniștită — căutaţi până găsiţi, coloana 


Soundtrack-uri de vacanță 


Pentru că vacanţa a venit de multicel, și nu cu trenul din Franţa 
cum spuneam când eram copii, pentru acest număr al revistei m-am 
gândit că ar fi bine și frumos pentru toţi pasionaţii de muzică de film să 
știe cam ce coloane sonore le-ar putea înfrumuseța șederea la munte 
sau la mare. 

E greu, chiar foarte greu să fii obiectiv când e vorba de propuneri, 
sugestii, sfaturi mai ales în îngrozitor de vastul domeniu al muzicii, greu 
dar nu imposibil. Așa că să pornim la drum... 

Dacă-ţi place genul retro, adică muzica anilor '60—70, îți recomand 
să cauţi până găsești coloanele sonore ale filmelor Norei Ephron 
Sleepless in Seattle sau mai noul Michael — pline de hituri — „oldies but 
goldies“ — precum „All you need is love“ — Beatles, „Stand by your mon“ 
— Tommy Winette, „A kiss to build a dream on“ — Louis Armstrong și lista 
ar putea continua. Deloc de ignorat este și soundtrackul filmului regizat 
de Tom Hanks, That Thing You Do! — povestea grupului „The Wonders“ 
— o combinaţie între Beach Boys și Beatles. 

Dacă-ţi place rap-ul de calitate ia-ţi cu tine în vacanţă coloanele 
sonore de la „High School High“, „Space Jam“, „Street Fighter“ sau, 
mai nou, de la „MIB — Men in Black“. Te așteaptă surprize incredibile. 
incearcă! 


46 


sonoră a filmului care a relansat-o pe faimoasa „Pretty Woman“ — Julia 
Roberts. Filmul se numește „My Best Friend's Wedding“ iar coloana 
sonoră este senzaţională. 

Celor care l-au iubit pe regele neîncoronat al muzicii raggae — Boy 
Marley — le recomand prietenește a incursiune în lumea veșnic fierbinte 
a Caraibelor; e vorba de coloana sonoră a filmului „Speed 2“ — Cruise 
Control“ — filmul va putea fi văzut pe ecranele noastre într-un viitor nu 
prea îndepărtat — printre numele prezente pe acest soundtrack — UB40, 
Tamia, Maxi Priest, Jimmy Cliff, Shaggy etc. 

Dacă-ţi place muzica neagră, rithm and blues, soul chiar rap ascultă 
coloana sonoră a filmului Set it Off — cu En Vogue, Queen Latijoh — care 
de altfel este și personajul negativ al filmului, R-Kelly etc. Dar vorbind 
de R-Kelly — se pare că omul are contract cu topurile americane și nu 
numai. 

Noul lui single extras din soundtrack-ul lui Batman & Robin, 
Gotham City — se află deja în multe clasamente depășind succesul hitului, 
„The end is the begining... is the end“ al celor de la The Smashing 
Pumpkins programat a egala precedentele succese de top ale seriei 
precum „Hold me, thrill me, kiss me, kill me“ din Batman Forever sau 
„Batdance“ - al lui Prince. 

Dacă am scăpat pe cineva din această listă ad-hoc — iertare şi 
vacanţă plăcută! 

Liana STANCIU 


LECTIA DE CINEMA 


Coşmarul realității 


Í i 
E £ 
Eia 
b3 


entru că po- 
vestea din nu- 
mărul trecut 
se termina cu 
„Va urma“ o să 
mă comport și eu ca un serial 
de televiziune care n-are 


decât un scop: să ţină cât mai 
mult, așa că mănâncă o 
treime din timp cu generice și 
rezumate din ce a fost și ce 
va fi. Așa cum posturile de 
televiziune, în aceeași logică, 
au inventat autopromo, care 
înseamnă o autoreclamă care 
cade adeseori în laudă de 
sine, ocupând un sfert din 
spaţiu cu tonuri și accente 
americane autohtonizate. Dar 
nu asta este treaba mea, n-o 
să încep a scrie: „Citiţi totul 
despre dragoste și ură numai 
în articolul lui Diaconu!“ Vreau 
doar să-mi daţi voie să 
amintesc că noi nu avem voie 
să practicăm falsul, îngro- 
șarea, spre deosebire de 


colegii din politică, noi trebuie 
să amănunțim orice enunț 
până când devine realitate. 
De pildă, permiteţi-mi o 
pildă: fiimam mort într-un 
sicriu de lemn. Eram chiar 
fericit, căci fiind o iarnă 
oltenească, mi-era mai cald în 
sicriu decât pe zăpadă. Mă 
duceau în carul cu boi, stă- 
team cu mâinile pe piept, 
privind cerul albastru, tivit pe 
margini cu negrul broboadelor 
care mă boceau de mama 
focului. Acestui tablou i s-au 
adăugat minut de minut alte 
elemente ale realului, au fost 
opriri cu slujbe, a apărut 
poarta cimitirului, cu șindrilă 
putredă, ciori s-au speriat și 


e Viitorii laureați cu Leul de aur pentru întreaga 
carieră: Gerard Depardieu, Stanley Kubrick (fiimând 
Portocala mecanică) și Alida Valli 


au traversat lumma. m-au 
mutat pe umeri de camen 
curbele erau în ungi == 
deci printre cruci, o bro 
m-a întrebat cum mă cheam 
și au început să-mi plâ 
numele mic, am simţit în 
miros de ţărână și atunc 
n-am mai suportat, am urlat 
de groază, deşi auzeam 
regizorul dând comenzi teh- 
nice, şi am sărit afară din 
sicriu, tremurând, cum te 
smulgi dintr-un coșmar, care 
are, trebuie să recunoașteți, 
toate datele și amănuntele 
realului și posibilului, deși nu 
reținem decât că am visat 
urât. 

Noi, actorii însă, n-avem 
voie să uităm nimic. 

Noi prea des ne oprim în 
buza cutremurătoare a realu- 
lui. 

De asta și murim atât de 
repede. 


Mircea DIACONU 


Și Mostra e în tranziţie 
(urmare din pag. 3) 


În primele două zile ale festivalului va 
avea loc colocviul-confruntare dintre cineaști 
europeni și cineaști americani. În discuţie: 
artă şi industrie, urmări și remake, criza de 
idei, europeni în America și americani în 
Europa etc. În ultimele două zile ale 
“estivalului se vor ţine „Statele generale“ ale 
mului italian, iniţiate de fostul director al 
“estivalului, Gillo Pontecorvo. Toată floarea 
oamenilor de cinema din peninsulă se adună 
zu acest prilej pentru a discuta despre viitor: 
creație, distribuție, producție, marketing, 
praterie, festivaluri, critică etc. Ambele 
colocvii vor beneficia de prezenţa vice- 
zresedintelui consiliului de miniștri, cunoscut 
om de cultură, fost director al ziarului LUnită, 


DI. Walter Veltroni, actualmente și ministrul 
bunurilor culturale. 

Alte noi decizii: premiile ex-aequo sunt 
absolut excluse. În schimb se vor acorda 
Oselle d'oro pentru imagine, muzică, sceno- 
grafie. 

A fost tot pentru prima dată pe parcursul 
celor 54 de ediţii când presa a luat cunoștință 
de componenţa juriului cu 40 de zile înainte 
de începerea festivalului, la conferința de 
presă de la Roma. 

Și în privința juriului o premieră: pre- 
ședinte: o regizoare — Jane Campion — 
laureată cu Palme d'or și Oscar pentru Lecţia 
de pian. 

Alte jurate fortifică flancul feminin: actrița 
britanică Charlotte Rampling, cineasta 
georgiană Nana Geordjadze, producătoarea 
franceză Vera Belmont; și scenaristul 


american Ron Bass, criticul german Peter 
Buchka, regizorii: Idrissa Quedraogo, (Bur- 
kina Faso), Shjnya Tsukamoto (Japonia), 
Francesco Rosi (Italia). 

Deocamdată un singur punct neîmplinit 
în proiectele lui Laudadio: organizarea unui 
târg de fime. 

„Arta cinematografică este mult prea 
costisitoare pentru a nu fi considerată și 
ca un produs comercial. Fără un târg de 
filme, Veneţia moare“, a spus Laudadio 
adăugând că anul viitor aceasta va fi obliga- 
toriu, indiferent de cine va face festivalul. 

O conferință de presă fulminantă 
încheiată în aplauzele jurnaliștilor. Dacă nu 
putem ști cât de novatoare vor fi filmele, 
Mostra va arăta însă cu siguranţă altfel. m 


A.D. 


47 


WORLDWIDE! 


decontării tranzacţiilor de comerţ exterior, BANCOREX este 


C: o experiență de peste 25 ani în domeniul finanţării şi 


una dintre primele bănci comerciale româneşti. 


Din decembrie 1990, BANCOREX funcţionează ca o 
societate bancară pe acţiuni, cu capital majoritar de stat, 
îndeplinind funcţiile unei bănci comerciale cu caracter 
universal. 

În prezent, BANCOREX dispune de o reţea formată din 
peste 35 de sucursale, în București operând 6 sucursale. 

De asemenea, BANCOREX își propune deschiderea de 
noi sucursale și agenţii până la sfârșitul acestui an. 

BANCOREX dispune de reprezentanţe la New York, 
Moscova, de o sucursală la Nicosia şi participă la capitalul 
unor societăți bancare din străinătate: 

Frankfurt-Bucharest Bank AG f/m, Anglo-Romanian 
Bank, Ltd — London, Banque Franco-Roumaine sa — Paris, 
Banca Italo-Romena s.p.a. Milano, MISR-Romanian Bank 
sa Cairo. 

Integrarea în comunitatea financiar-bancară inter- 
naţională este ilustrată şi de calitatea BANCOREX de 


membru al sistemului internaţional de comunicaţii 
financiare SWIFT, al Camerei Internaţionale de Comerţ de 
la Paris şi a organizaţiilor VISA INTERNATIONAL, 
EUROCARD şi MASTERCARD. 

Bucurându-se de recunoaștere pe plan internaţional, 
BANCOREX este în prezent banca românească cu cea mai 
mare reţea de corespondenți bancari: peste 1 600 bănci 
corespondente în 150 de țări. 


AY BANCOREX 


BANCA ROMÂNĂ DE COMERȚ EXTERIOR S.A. 


Calea Victoriei 22-24, 70012 ve ale ROMÂNIA 
Tel: +40.1-614 73 78, 614919 

Fax: +40, 1-312 24 95, 3273, 614 15 98 
Telex: 11 235; 11 703 ebank r; 

SWIFT: BRCEROBU, E-mail: bancorexOkappa. ro