Revista Cinema/1990 — 1998/7-Noul_Cinema_anul_VII-nr-11-1996

Nr. 11/1996 


= MARA 


Anul VII nr. 81(404) REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


Il 


Zei 
© 
— 
o eu 
par 
g= 
=- 
m 
= 


G 


Din sumar: 
noiembrie 1996 


FESTIVALURI: Veneţia (II) — Intraţi în sala de cinema 


ca la muzeu, ca la teatru, sau doar să mâncaţi 
seminţe? p. 4-5-10; San Sebastian: Întoarcerea la 
melodramă p. 6-7 


CORESPONDENȚĂ: New York între patru ochi 


p. 8-9 


DOSAR TEMATIC: imoralitate ia Hollywood: 


Fantasme noi la vicii vechi p. 12-13-16; Hărţuire 
sexuală p. 14-15 


PE ECRANE: Dracula, un mort iubăreţ; Multiplicity; 


Solo p. 17; Vii şi morţi; Cocoșatul de la Notre Dame; 
Twister; Moartea și fata; Deewana p. 20-21 


PE MICUL ECRAN: Conferinţă la nivel înalt; 
Intoarcerea în paradis p. 20 


PROFILURI: Gwyneth Paltrow p. 24; MEREU 
VEDETE: Paul Newman p. 25 


SPOT: p. 26-27 

BLOC NOTES p. 29 

CINEGLOB, FILM FAX p. 30-34; FAN CLUB p. 11 
S-AU NĂSCUT ÎN LUNA... p. 9; p. 33 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ: Mircea Alexan- 
drescu, lrina Coroiu, Adina Darian, Dana Duma, 
Andrei Gorzo, Rolland Man, Dumitru Solomon, Doina 
Stănescu, Alex. Leo Șerban 


B Actor numai pentru bani? 
(Tom Hanks în Forrest Gump) 


JOS B.B.! 


AMELIA STĂNILĂ din 
Focșani ne mărturiseşte 
scurt şi cuprinzător: „Nu 
intenționez să vă laud, 
am mai făcut-o cu pri- 
sosinţă în scrisorile pre- 


cedente“. Camelia dorește în schimb să ne 
critice; și cum critica e constructivă, să-i dăm 


cuvântul: „Trebuie să vă spun că m-aţi 
dezamăgit oarecum cu posterele pu- 
blicate în ultimele două numere ale 
revistei, mai ales cu cel din nr. 5/1996. Știu 
că aceasta este o părere subiectivă, dar nu 
ştiu câți doresc să aibă un poster cu 
Brigitte Bardot“. Nu sunt atât de mulţi ca cei 
ce-l vor pe Van Damme, de pildă. Te asigur, 
există destui fani B.B. În plus, argumentul că 
„actrița nu mai arată așa de bine ca în 
tinerețe“ nu prea stă în picioare. Admiratorii 
ei o iubesc chiar dacă între timp a împlinit 60 
de ani și de la 38 a părăsit lumea cine- 
matografică. După aceea corespondenta se 
revoltă și împotriva actorilor români „pos- 
terizați“ de noi, sfătuindu-ne să „dăm“ actori 
mai valoroşi. Cum n-am înțeles prea bine ce 
înseamnă pentru tine „actori valoroşi”, te 
aștept cu o scrisoare „explicativă“, la care, fii 
sigură, îţi voi răspunde, cu un bob zăbavă 
însă. La redacție citim tot, dar răspundem cât 
putem, ce să-i facem, apariţie lunară, spațiu 
limitat. 


MISTERIOASELE 


e câtva timp unii cores- 
pondenţi (și mai ales 
corespondente) au fost 
loviți de sindromul „știți 
cine sunt, dar să nu spu- 
nef", VICTORIA din Brăila, 
declară că“are 16 ani și-l admiră nespus pe 
Sergiu Nicolaescu, dar și pe loana Cră- 
ciunescu și Victor Rebengiuc. Are curajul să 
mărturisească: „Imi pare rău doar că am 
pierdut enorm atunci când am preferat să 
merg la alte filme sau pur și simplu să stau 
acasă în loc să văd un film cu adevărat 
bun ca E PERICOLOSO SPORGERSI, 
BALANȚA, ION, BLESTEMUL PĂMÂN- 
TULUI, BLESTEMUL IUBIRII“. Și continuă: 
„Poate că sunt mai ciudată, dacă în locul 
lui Van Damme sau Arnold Schwarzeneg- 
ger îi prefer pe Cary Grant, Audrey 
Hepburn, De Niro sau Jessica Lange“. Nu, 
nu ești ciudată, Victoria, doar că te numeri 
printre cei care devin cu adevărat cinefili. 


2 „Îmi plac armele, 
îmi place și Arnold Schwarzenegger“ 


O altă „misterioasă“ semnează ELISA — 
București după ce se indignează: „Când 
vor binevoi distribuitorii de filme să 
aducă PULP FICTION pe marile noastre 
ecrane?“ Întrebare legitimă la care, din 
păcate, deocamdată nu știm să răspundem. 
Apoi ne spune de-a dreptul: „Dumnea- 
voastră sunteți drogurile mele“. Sperăm că 
un drog care se va transforma în „viciu“ 
benefic. 

Şi în sfârșit B.A.B. — din Alba lulia căruia 
îi răspund puțin mai „cifrat“ (conform dorinței ` 
sale): După cum observi, nu publicăm nimic 
sub titlul „Dezvinovăţirea grăbitului critic". 
Oricum, ține capul sus și apără-ţi opiniile (și 
interesele). În plus — de acord, mai vorbim. 
Dar sub semnătură. 


SE FAC FILME NUMAI 
PENTRU BANI? 


in lași, ne scrie GEOR- 

GIANA BOTEZATU: 

„Vreau să vă spun și eu 

părerea mea despre 

filmele care se fac acum. 

Consider că până în 1990 
s-au făcut filme pentru a fi filme, iar actorii 
interpretau rolurile mai cu sentiment, 
puneau suflet în arta cinematografică. 
Acum se fac filme pentru bani, iar actorii 
interpretează rolurile după valoarea 
onorariilor, pe ei interesându-i cota la 
box-office și milioanele pe care le au în 
bancă“. N-am înțeles dacă te referi la 
cinematografia noastră, la cea americană, 
sau la cinematografie, în general. Oricum, îți 
pun întrebarea (la care aștept răspuns): Ce 
zici de Robert De Niro în OBSESIA? sau de 
Emma Thompson în RAȚIUNE ŞI SIMȚIRE? 
sau de Tom Hanks în FORREST GUMP și 
PHILADELPHIA? Și lista poate continua... Și 
nu văd nimic rău dacă un film e pe primul loc 
la box-office, deci, în preferințele specta- 
torilor. De ce nu s-ar îmbina și în cinema plă- 
cutul cu utilul? 


FILM ȘI LEGIUNEA 
STRĂINĂ 


„nebună după filme“, 

cum se autocaracterizea- 

ză NICOLETA NASTAI, 

Baia Mare, ne mărturiseș- 

te că a devenit o enciclo- 
pedie ambulantă în privința filmelor şi 
actorilor. „Pot ţine piept unei triade (?) de 
întrebări despre războaiele din Coreea, 
Vietnam, Afganistan. Pe lângă astea mă 
fascinează armele și tot ceea ce este legat 
de ele. Chiar fac în fiecare sâmbătă două 
ore de tir cu unchiul meu care este po- 
lițist“. Poate ni s-ar fi părut ieșite din comun 
aceste pasiuni dacă nu ne mărturiseai că 
actorul tău preferat este Arnold Schwar- 
zenegger. Prefer totuși să aflu că în viitor te 
vor fascina mai mult filmele decât armele. 
Cred că se poate trăi „frenetic” şi fără 
Legiunea străină sau arme de nu ştiu ce 
calibru. Uită-te puțin în jurul tău. De multe ori 
e de-ajuns să traversezi strada și nepre- 
văzutul te poate trage de mânecă. 


FĂRĂ CONCURSURI 


UREL PASCU, Mediaș, 

crede că puzderia de 

concursuri din paginile 

revistelor și de la posturile 

de televiziune „m-au făcut 

să uit să mai recepționez 
mesajul celei de-a șaptea arte, intențiile 
celor care o fac, dar și impresiile celor 
cărora le este destinată“. Dacă ţi-ai dat 
seama de asta, nu-i totul pierdut. Faptul că în 
Mediaș din trei cinematografe unul s-a 
transformat în salon Bingo, iar altul în bancă 
„i-a tăcut pe mulți dintre iubitorii de cine- 
ma, să se îndrepte spre televiziunea (prin 
eter sau cablu)“. Cu o anumită parte a 
economiei de piață din păcate, momentan, nu 
ne putem lupta. Strângeți pună şi rândurile, 
cinefili din Mediaș și umpleţi până la refuz 
singurul cinematograi din oraș! 


SE VINDE... SE CERE 


ALUCA BERIVOE (Târ- 
goviște) dorește să achi- 
ziţioneze (contra cost, 
firește) numerele 3, 4, 5, 


din 1995 care îi lipsesc 

din colecţie. (Adresa ei: 
str. Bucovinei, bl. 45, sc. A, ap. 10, cod. 0200 
Târgoviște). Ne mai roagă să arce un 
profil şi un poster cu Robert Redford care 
este „pentru mine, la ora actuală, cea mai 
de respectat personalitate a lumii 
filmului“. R.B. ne anunţă că a văzut recent 
CABARET ÎN FAMILIE care „nu i s-a părut 
o comedie foarte reușită, în ciuda dis- 
tribuţiei“. „Singura scenă care pot să 
spun că m-a amuzat cu adevărat a fost 


Raluca e de părere că ar fi bine să apară 
Almanahul Noul Cinema care ar da satis- 
facție multor cititori ai revistei şi iubitori ai 
filmului. Răspunsul redacției este: găsiți-ne 
un sponsor și noi îl pregătim! 


UN VECHI 


CORESPONDENT 
O IA DE LA... ZERO 


OLEA KURELIUK ne 
Suceava, de gata asta 
, de data asta 4 
despre PUNCTUL ZE- 1 
RO. Scrisoarea începe |} 
romanesc: „Exact ca acum 25 de ani, am 
evadat din Mărițeia Mică, de data asta fără 


vărul meu, Mazureac lonel, și fără ca EI 

i așteptat 
acest film, care m-a t un pic...“ „O prefer pe 
Urmează impresiile: „Filmui debutează Audrey Hepburn 
într-un ritm alert care se 1hşi 


E el 

aţă de cei americani. Problema tero- 

riștitor a rămas nerezolvată... Peisaje Rubrica „Dialog cu cititorii“ 
este realizată de Dumitru SOLOMON 


(Continuare în pag. 35) 


e mees 

e es 

ng 

O SOLUȚIE CAM ™ 
UTOPICĂ bet 
GE S mej 
~ia 


CU Cl 


ui din 
d Lucian Pintilie, Mircea 


Daneliuc, Nae Caranfil. 
Adresa Caselor de filme este Casa 
Presei Libere — unde poți fi informată atât E ` 


înlegătură cu celelalte adrese solicitate, 

precumși cu tarifele scenariilor, ale EN e 
Sc ` VA OFERĂ 
sponsorizare de masă e bună în principiu, 

nu însă, cred, și în cazul spectatorilor din 

România, mai săraci, evident, chiar decât D (A 

producătorii din România. |! E N || R U 

| NUMAI 400 LEI 


ÎN PLUS - 


a Festivalul internațional ARMEN VICOL din Ba- 
de film de la Geneva, în cău ne roagă să pu- 
1992, Maia Morgenstem a blicăm adresele Caselor 
primit trofeul „Stele de v 
mâine“ pentru rol de filme precum și ale lui 
Balanța 

trofeu l-a obținut 


Vă puteţi abona și direct la redacția noastră. 
Prețul abonamentului: 


3 luni -5 500 lei.6 luni — 11 000 lei.12 luni — 22 000 lei 
Piata se face prin mandat poștal pe adresa redacției: 

Noul Cinema Piaţa Presei Libere nr. 1 Sector 1 

71341 București, pentru Di. Adrian Constantinescu. 
Completaţi citet numele și adresa dumneavoastră. 


De asemenea, la cerere, revista poate fi expediată poștal prin ramburs. ÎN LOC DE 36. 


o 


| 
i 


AN 


< 
= 
De 
să 
Z 
E 
> 


53 mostra 


internazionale 
d'arte 
cinematografica 


intrați în sala de cinema ca la muzeu, 


oseliani a avut talentul, dar nu și 

abilitatea sau norocul lui Kusturica 

care imediat după ce i s-a acordat 
Paime d'Or la Cannes anul trecut, a declarat 
presei că filmul său e prea lung şi-l va scurta 
cu aproximativ 30 de minute. Ceea ce a și 
tăcut, înainte de difuzarea sa comercială. 
toseliani a trimis Briganzii la preselecție 
însăilat „la prima mână“ și nici măcar inte- 
gral. Evidenta sa originalitate a determinat 
însă selecţionerii Mostrei să-l rețină în com- 
petiția oficială. Și au avut dreptate. Briganzii 
călătoresc prin istorie, de la Cromwell la 
Robespierre, până la Lenin și Stalin, confis- 
când puterea în numele poporului spre a se 
transforma în tirani. Periplul lor devine în 
viziunea lui loseliani o veselă mascaradă a 
durelor experienţe istorice. Un eficace umor 
georgian filtrează dramele umanității. 

Nu în aceeași formă l-am regăsit în 
competiţie pe Jean-Luc Godard. Exhibiționist 
și eclectic ca și în precedentul Hélas pour 
toi, în acest For Ever Mozart, Godard pune 
și el în imagini un „teatru“ al tragicelor 
războaie civile — cu spotul pe cel din Bosnia. 
Cât de departe suntem de acel minunat 
Departe deVietnam din anii'60. „De ce titlul 


E Victoire Thivisol — micuța interpretă 
din Ponette (r. Jacques Doillon) ce i-a „suflat“ Cupa Volpi 
Terezei Zajickova din Vesna aleargă repede 
(r. Carlo Mazzacurati) 


For Ever Mozart, când fundalul sonor al 
genericului este Imperialul de Beethoven?“ 
a fost întrebarea pe care i-a adresat-o, la 
conferința de presă, colega mea Viorica 
Bucur. Este prima dată, cred, când presa a 
avut ocazia să-l vadă pe Godard 
deconcertat! Godard pare a fi într-adevăr à 
bout du souffle. 

Nu însă Schlöndorff, preocupat tot de 
destine aflate sub dictatul războaielor în 
Monstrul — poate cei mai interesant film al 
cineastului german din ultimii ani. Abel, eroul 


A 


său, este un soi de Forrest Gump francez 
aruncat de soartă în rândurile armatei celui 
de-al treilea Reich. „Şansa“ de a fi devenit 
prizonier al adversarilor — îi va salva viața! 
Povestirea dezvoltă ideea omului sub vremi 
și prezintă hazardul ca element cheie al 
existenţei. Pe cât de germanic în esenţă, 
filmul este pe atât de universal ca adresă. 
În pleiada consacraților aflați în competiția 
Mostrei venețiene, s-a aflat și Lelouch cu 
Bărbaţi, femei — mod de întrebuințare. 
Participarea sa a provocat unul dintre 


© O cavalcadă prin istoria 
tiranilor: Briganzii de loseliani — 
Premiul special al juriului 


scandalurile ce au bântuit Mostra în acest 
an. Producătorul trancez — binecunoscut 
nouă — Marin Karmitz a protestat public față 
de selectarea filmului lui Lelouch în 
competiţie, invocând slaba sa calitate 
artistică. Protestul. său venea în 
întâmpinarea curentului genera! defavorabil 
filmului în Franţa. Argumentele de ordin 
estetic nu se justifică însă. Nu numai că în 
festivaluri se pot vedea adesea filme cu 
adevărat slabe, dar Bărbaţi, femei - mod 
de întrebuințare este o spirituală comedie 
de moravuri contemporane, în care sunt or- 
chestrate cunoscutele teme din filmele lui 
Lelouch, începând cu seducătorul Un 
bărbat și o femeie (1966). Nemulţumiriie 
provocate de fiim îşi pot avea cauza în 
distribuirea ca protagonist — un om de afaceri 
charismatic și lipsit de scrupule — a 
cunoscutului politician francez — ex-deputatul 
Bernard Tapie, devenit ținta mai multor 
procese. Personajul se inspiră întrucâtva din 
biografia reală a interpretului, dar filmul pune 
accentul pe miracolul vieţii pe care prea 
puţini ştiu să-l prețuiască. Am regăsit un 
Lelouch tandru, sentimental așa cum îl 
știam, dar mult mai spiritual. Dincolo de 
iritarea produsă, politicianul care a fost 
Bernard Tapie — se dovedește a fi și un ac- 
tor înnăscut. La Veneţia circulau zvonuri că 
unul dintre Majors intenţionează deja să-i 
propună un rol. Succesul la succes trage. 
egizorul francez, Jacques Doillon 
a provocat un altfel de scandal. La 
de ani din care 27 dedicați cine- 
matografului, mai întâi ca documeniarist și 
din 1974 ca regizor de ficţiune, Doillon a 
acumulat o experienţă extrem de nuanțată 
în lucrul cu adolescenții cărora le-a dedicat 
numeroase filme. Acum interesul său artis- 
tic a fost atras de comportamentul unei fetițe 
de patru ani care refuză să creadă că nu-şi 
va mai vedea niciodată mama — moartă 
într-un accident de maşină. Până ce a ales-o 
ca interpretă pe Victoire Thivisol (trei ani şi 
jumătate când au început filmările pentru 
Ponette), Doillon a tăcut probe cu aproape 
300 de copile. Alegerea sa este cu adevărat 
impresionantă, fetița trăindu-și aievea per- 
sonajul. În alcătuirea acestuia, Doillon a uti- 
lizat reacțiile şi replicile selectate din reacțiile 
fetițelor cu care a făcut probe. Rezultatul 
travaliului său e într-adevăr remarcabil, de 
aceea majoritatea profesioniştilor prezenți se 
așteptau ca regizorul să fie recompensat. 
Dar cu un președinte de juriu ca Polanski 
care nu este doar un creator de cinema, ci a 
fost și a rămas și un creator de scandaluri 
(v.şinr.5/96, p. 25-26), te poţi aştepta la orice. 
Ela hotărât să acorde Cupa Volpi pentru cea 
mai bună interpretare feminină nonpro- 


E age 


ca la teatru sau doar să mâncaţi sem 


Și 
un festival 
își are 
propria 
dramaturgie: 
suspens, 
pasiuni, 
tensiuni, 
decepții, 
surprize, 
fani 
și lacrimi 
discrete. 


& Somnul raţiunii naște 
monștri: Monstrul interpretat 
de John Malcovich 
în regia lui Schlöndorff 


fesionistei de patru ani! La anunţul premiului, 
mulți dintre cei prezenţi în seara finală și-au 
manifestat zgomotos dezacordul. De pe 
scenă Polanski le-a strigat iritat: „Dacă vă 
credeți pricepuţi, mai bine veniţi voi să faceți 
pe juraţii!“ A doua zi, ziarele titrau: „La anul 
o să premiaţi un câine". În acest sens a 
existat un consens al criticii. În timpul acesta 
micuța Victoire dormea neștiutoare, undeva 
în Franța, ceea ce l-a făcut pe Polanski să-și 
manifeste tot turbulent dezacordul, că micuța 
nu a fost adusă să-şi ia premiul. Doillon i-a 
răspuns cu subtilitate galică: „Dacă nu este 
prea mică să primească un premiu, este cu 


6 Regizorul Claude Lelouch şi Agnès Soral 


din Bărbaţi, femei — 


siguranţă prea mică să participe la viața 
publică a cinematografului!" 
importantă rămâne însă performanța 
emoțţional-artistică realizată de acest 
minuţios regizor. 
utem socoti că actrița exclusă de la 
Cupa Volpi de acest „turbulent 
Polanski“ — a fost Tereza Zajickova. 
Șansele actriței ca debutantă în rolul titular 
din Vesna aleargă repede erau evidente. Nu 
numai că filmul era realizat de unul dintre 
cei mai bine văzuţi dintre tinerii regizori ita- 
lieni, Carlo Mazzacurati, nu numai că era 
produs de cel mai puternic grup din industria 
filmului italian condus de Cecchi Gori, nu 
numai că tânăra actriță cehă, afiată la de- 
but, avea o frumusețe foarte specială, dar și 
pentru că personajul interpretat de ea aborda 
cea mai veche iune din lume, dintr-un 
unghi inedit. Eroina este o tânără cehă care 
dezorientată de tranziţie şi frustrată de 
precaritatea condițiilor materiale de acasă, 
hotărăște să rămână clandestin în italia ca 
să facă bani făcând trotuarul. Nu cunoaște 
pe nimeni, nu are nici o liră şi nu știe nici un 
cuvânt din limba vorbită aici, dar „afacerea“ 
îi rentează și ea practică profesiunea liber 
aleasă, la rece, fără plăcere, dar și fără pate- 
tisme, regrete sau disperări. Vinderea tru- 
pului devenea astfel calea spre libertate şi 
independenţă. Ea va cădea însă sub inci- 
dența mafiei... În final o regăsim eliberân- 
du-se prin fugă şi de o posibilă dragoste ce 
i-ar fi asigurat stabilitatea. Un fiim construit 
în cheia realismului devenit emblematic de 
o jumătate de secol pentru cinematograful 
din peninsulă și de o autentică prospeţime. 
Un film ce poate satisface egal exigenţele 
marelui public și ale criticii. Și totuși a fost 
exclus cu totul din palmares. „Mă identific 
aproape total cu Vesna, a declarat Tereza 
Zajickova la conferința de presă. Şi eu am 
venit în Italia fără să cunosc limba, fără să 
știu pe nimeni, doar ca să încep o aventură... 
cinematografică. Sunt însă ca și eroina, 


mod de întrebuințare 


mândră că sunt cehă”, a declarat actrița cu 
același sânge rece ca și eroina sa. 
u fost ca să spun așa scandaluri la 

Ae dar au existat și scandaluri 

e culise rezultate din anume 
presiuni și tensiuni inerente în fond, ce arată 
că existenţa unui festival se desfășoară după 
legile comune ale dramaturgiei. 

S-a comentat că pe filiera britanică s-au 
înregistrat semnale ce indicau o insatisfacție 
față de posibila premiere a epopeii repu- 
blicane irlandeze susţinută în Michael 
Collins (v. nr. trecut, p. 4) sau față de exal- 
tarea mișcării sandiniste din anii '70, din 
filmul lui Ken Loach Carla's Song. Ambele 
filme s-au regăsit însă în Palmares. 

La rândul Jor „trustul“ Majors-urilor 
americane și-au manifestat dezacordul față 
de entuziasmul criticii italiene ce anunțau 
Funeraliile lui Abel Ferrara ca pe un posibil 
candidat la Leul de aur. Regizorul ce se 
autointitulează „un proletar al New Yorkului“, 
realizase poate cel mai cuminte film al său, 
parafrază statică, dar la fel de sângeroasă 
la Nașul lui Coppola. Mărturisesc că nu am 
înțeles nici entuziasmul criticilor italieni, nici 
rezerva manifestată peste ocean, doar dacă 
aceasta se adresa autorului, un cunoscut 
protestatar al cinematografului înregimentat 
normelor hollywoodiene. 

Şi proiecția celui de al doilea film italian 
din competiție a fost urmată de o avalanșă 
de proteste. Pianese Nunzio, 14 ani în mai, 
urmărea seducția unui adolescent de către 
un preot. Autorul, Antonio Capuano, face 
parte din noul curent de cineaști napolitani 
care în ultimii ani au revigorat cinematograful 
italian. Tema aleasă cunoaște acum o frec- 
venţă ce tinde să degenereze în ostentație. 
Dar în cazul dat, implicarea unui prelat 
catolic în coruperea sexuală a unui minor 
nu putea decât să provoace o suită de 
indignări în țara Sfântului Scaun. Opoziția la 
orice premiu a fost extrem de răspicată. De 


Gi Un pilot (Will Smith), un președinte (Bill Pullman) şi un savant (Jeff Goldblum) 
construiesc imaginea Noului vis american în Ziua independenței 


inte? 


teles. Păcat însă, deoarece formua sce- 
naristică propusă de Capuano, la debut, era 
extrem de interesantă. Într-un Napoli dominat 
de drog și mafie, o afecțiune sinceră putea 
apărea şi ca o cale de salvare de la fără- 
delege, o purificare. Stilistic, filmul era 
ca un documentar. Repetate stop-cadre pe 
eroii dramei, care își anunțau ca într-o anchetă 
identitatea, vârsta, condiţia socială... 
ancorau ficțiunea într-o manieră originală 
în realitate. Dar nu este pentru prima dată când 
tabuurile moralei interzic recunoașterea 
originalității de expresie. Important este că 
premiate sau nu, filmele continuă să ne îmbo- 
gățească experiența emoțională și să ne 
sporească lerea re semenii 
i această forță a filmului îl face 

să fie din ce în ce mai mult în atenţia 

guvernanților. A fost și motivația înfi- 
ințării Asociaţiei ranco-italiene având ca pre- 
ședinte de onoare pe Claudia Cardinale, și 
ca scop crearea unui front comun al 
cinematografiitor din țările respective, pentru 
a contracara dominația filmului de limbă 
engleză: american, britanic, australian sau 
neozeelande 


Z. 

Am asistat la Fundația Cini, impunător 
complex arhitectonic, de pe insula San 
Giorgio aflată în lagună a egală distanță între 
Lido şi Veneţia, la reuniunea inaugurală 
onorată de prezența miniștrilor culturii din 
țările respective: Douste Blazy din Franţa și 
Walter Veltroi — fostul director al cotidianului 
VUnită înainte de a deveni ministrul Bunurilor 
Culturale din Italia. 

Urgența acestei obligatorii antante a fost 
indicată și de laureaţii cu Leul de aur pentru 
întreaga carieră din acest an. Dacă Vittorio 
Gassman, Dustin Hoffman, Robert Altman 
au pecetluit tradiționala confrerie cinema- 
tografică italo-americană, amânarea acor- 
dën acestui trofeu pentru carieră Alidei Valli 
— cum s-a intenționat inițial — pentru anul 
viitor, spre a putea fi acordat acum actriței 
franceze, din aceeași generație, Michèle 
Morgan, a avut și menirea de a evidenția 
necesitatea recunoașterii valorilor reciproce 
franco-italiene. Nu pentru că marea actriță 
franceză nu ar fi lăsat urme de neșters în 
istoria filmului din ultima jumătate de secol. 

Morgan a fost şi vedeta primei copro- 
ducţii italo-franceze Fabiola realizată de 
Alessandro Blasetti în 1984. Președintele 
Unifrance, Daniel Toscan du Plantier a fost 
cel care a propus cu insistență candidatura 
lui Michèle Morgan, ținând să sublinieze 
contribuţia festivalului de la Cannes la 
crearea gloriei lui Fellini, Visconti, Antonioni 
și a multor altor cineaști italieni ca și la cea a 
Claudiei Cardinale, Sophiei Loren, Marcello 
Mastroianni recompensaţi la festivalul de pe 
Croazetă (care urmează în mai viitor să-și 
sărbătorească semicentenarul), insinuând 
astiel că filmul italian poate avea ca şi în viitor 
porţile deschise. Alianța dintre cinema- 
tografiile franceză și italiană are însă 
semnificații și mai complexe așa cum s-a 
putut deduce și din prezența masivă de la 


Adina DARIAN 
(Continuare în pag. 10) 


CH Dustin Hoffman deplânge 
(ca regizor) pierderea 
Visului american 


5 început 
în The American Buffalo 


normal ca un festival 
internaţional de film să 
atragă mult mai mulți 
spectatori decât proiecţiile 
obișnuite din sălile de 
cinema. Dar, anul acesta, 
la a 44-a ediție a festivalului de la San Se- 
bastian, afluența spectatorilor a întrecut orice 
așteptări. Che două-trei ore înainte de 
deschiderea caselor de bilete se formau cozi 


La sfârșitul festivalului mă gândeam că 
acest interes sporit al spectatorilor se poate 
explica și prin faptul că majoritatea filmelor — 
atât cele din selecția oficială, cât și cele din 
secţiunile paralele — integrează elemente de 
melodramă, gen care de-a lungul anilor și-a 


surprinzător, capabile de a emoționa și 
spectatorii mai blazaţi. Sentimentele au fost 


Capitain Conan de Bertrand Tavernier 


imense. Oamenii stăteau în frig, în ploaie 
sau, dimpotrivă, în bătaia razelor soarelui 
(capriciile vremii au făcut ca în aceeași zi să 
ai impresia că se succed toate anotimpurile), 
în speranţa că vor obţine un bilet. Or- 
ganizatorii, luaţi prin surprindere, au împărțit 
în ultimele zile croissants celor care stă- 
teau, în perfectă ordine, la rând. Cineva a 
întrebat: „Dar o cafea nu ne dați?“ În hohotele 
de râs ale mulțimii, i s-a răspuns: „Poate anul 
viitor”. 

Deși de multe ori la ora prânzului biletele 


X pentru spectacolele de seară erau deja 


, nu am văzut nici un piine netă 


oferind bilete la suprapreț. Amatori, probabil, 
s-ar fi găsit să cumpere. Dar mentalitatea de 
acolo diferă de cea de acasă... 


Încă și mai neobișnuit era faptul că cei 
care aveau bilete soseau cu o oră înainte la 
proiecţie, așa că întotdeauna la ușile 
cinematografelor existau cozi. Cel care so- 
sea în ultimul moment trebuia să se 

doar cu un loc în primul rând. 

Obișnuit cu sălile pe jumătate goale de 
acasă — de multe ori chiar în cazul unor 
retrospective sau evenimente cinema- 
tografice — n-am putut decât să mă bucur 
văzând că interesul pentru film nu a dispărut. 


de fapt adevăratele vedete ale filmelor pe 
care le-am văzut. 

Melodrama e integrată abil, de exemplu, 
într-un film de război precum Capitain 
Conan de Bertrand Tavernier. După proiecție 
aproape toți reprezentanții presei credeau că 
el va obține unul dintre premiile principale ale 
festivalului. Decizia juriului — întâmpinată cu 


fluierături și proteste — a fost alta. Capitain s 


Conan a obţinut doar o mențiune specială, 
creată ad-hoc, „pentru reconstituirea 
atmosferei epocii”. 


Tavernier se inspiră dintr-un eveniment 
real — un batalion francez este pur și simplu 
„uitat“ de autoritățile militare în Balcani la 
sfârşitul primului Război mondial. Oamenii 
continuă să moară degeaba, în lupte inutile. 
Film antirăzboinic și antimilitarist în care 
ideile nu sunt exprimate în cuvinte mari și 
lozinci — cum s-a întâmplat adesea în istoria 

Vorbeam de elementele de 


cinematogratului. 
* melodramă abil inserate — o mamă încearcă 


să-și salveze fiul, considerat dezertor, dar de 
fapt rătăcit în liniile unui front în care nu se 
mai ştie cine este dușmanul. Comandanții se 

arată inflexibili, deși vor să pară umani. Cel 
care părea ce! mai puţin înclinat spre com- 
pasiune, căpitanul, va salva onoarea sol- 


datului său. În timpul unei bătălii îi va în- 
credința o armă presupusului dezertor, 
luându-l cu el în luptă. Băiatul moare, Curtea 
Marţială nu mai are pe cine să judece, mamei 
i se spune că fiul ei a murit ca un erou. Filmul 
e construit din astfel de episoade relatate 
însă sobru. 

Cum o mare parte a fost filmată în Ro- 
mânia, l-am întrebat pe regizor cum a decurs 
colaborarea cu echipa română. Mi-a răspuns 
că tehnicienii și actorii români au fost 
excelenți, însă în ceea ce privește partea 
administrativă greutăţile au tost imense. 

Lone Star de John Sayles — unul dintre 
cele mai bune filme din selecția necom- 
petitivă — istorisește un incident la granița 
americano-mexicană, în care sunt implicate 
destinele mai multor locuitori ai localității de 
trontieră. Trecutul revine în memoria lor, 
evocat în flash-back-uri de o frumusețe 
învăluitoare. O aparent simplă panoramare şi 
schimbarea eclerajului aduce în același 
decor evenimente petrecute cu zeci de ani în 
urmă. În final cei doi îndrăgostiți, pe care 
părinţii au încercat să-i separe permanent, 

că sunt frați. 

Rejetele melodramei clasice ar fi cerut 
acum ca ei să plângă și să se despartă, sau 
ca unul dintre ei să moară. Sayles rezolvă 
situaţia altfel: ea îi spune lui că oricum nu 
poate avea copii, deci nu există riscul 
apariției unui urmaș conceput prin incest. Vor 
rămâne împreună. Final! de neconceput 


Mulholland Falis 
de Lee Tamahori (Nick 
Nolte și Jennifer Connelly) 


într-o producție a marilor studiouri, mereu 
atente la respectarea moralei. iată de ce 
Sayles se încăpățânează să-şi turneze 
filmele departe de Hollywood, ținând la 
condiţia sa de cineast îndependent. Să mai 
notăm că, în distribuția impecabilă, îl întâlnim 
pe Matthew McConaughy, actor ajuns 
pe prima pagină a tuturor revistelor după ce 
a primit unul din rolurile principale, alături 
de Sandra Bullock, în A Time to Kill, cea 
mai nouă ecranizare a unui best-seller 
semnat John Grisham. Drumul de la filmul 
independent la block-buster a fost scurt 
pentru el. 


o producție independentă a cucerit și 


aflat la primul sau al doilea fim. Johns de 
Scott Silver aduce melodrama în lumea 
prostituaţilor din Los Angeles. Titlul este un 
joc de cuvinte, putând desemna mai multe 
persoane care se numesc John — și există în 
film trei-patru personaje cu acest nume —, dar 
tot Johns le spun prostituaţii clienţilor. Unui 
dintre „băieţii pierduţi“, John (David Ar- 
quette), se trezeşte într-o dimineaţă într-un 
parc, constatând că i-au fost rat pantofii 
despre care credea că îi aduceau noroc și în 
care-şi ascunsese economiile. De acum 
înainte lucrurile vor merge prost pentru el. 
Prietenul său, Donner (Lukas Haas), îi pro- 
pune să abandoneze „meseria“ şi să se 
angajeze împreună într-un parc de distracţii 
dintr-un mic orășel de provincie. După mai 
multe peripeții John acceptă propunerea lui 
Donner, dar vrea să „mai facă fericit un ultim 
client“. Acest client îl va ucide. 

Filmările au durat oar 20 zile, dar regizorul 
Scott Silver s-a documentat luni întregi, 
pre cu prostituaţii, chiar plătindu-i pentru 

-și povesti viaţa. „Există mulți tineri care vin 
al Los Angeles în speranța că vor deveni 
vedete de cinema, dar ajung până la urmă 
să facă trotuarul, pentru că nu au bani, sunt 

de familie și nu-și pot găsi o slujbă“, 
declară cineastul. impletind observaţia 
socială cu momente în care sentimentalui 


reuşeşte 
un film care iese din sfera cinematografului 
underground, în care sunt plasate de obicei 
astfel.de subiecte. 

Şi despre filmul spaniol Mas que amor, 
frenesi / Nu-i doar dragoste, e nebunie 
putem spune același lucru. O lume populată 
de prostituate, travestiţi, criminali, drogaţi, 

ițişti psihopaţi ne este prezentată într-un 
inedit amestec de comedie trăznită, me- 
lodramă şi thriller. Pe generic apar trei 
regizori, toți debutanţi — Alfonso Albacete, 

Miguel Bardem şi David Menkes. Înainte de 
proiecție mulți erau sceptici — cum poate 
arăta un fiim realizat „în colectiv“? Acest 
icism era în mare datorat faptului 
că în primele zile ale festivalului fusese 
prezentat un film semnat de doi regi- 
zori, cala de Silva şi George Siuitzer — 
por chegar a casa / Mor s-ajung 
sotiei care a stârnit întrebări 
de genul: „De ce era nevoie de doi cineaști, 
când oricum mâna regizorală nu prea se 
vede? 


„ȘI totuși, Mas Mas qia amor..., producţie 
care amestecă genurile, şi în care nu 
există un personaj — greșeală fatală, 


cum scrie în orice curs de dramaturgie 
cinematografică —, este o certă reușită, 
având unitate stilistică şi captând interesul 
spectatorului din primele minute. Aproape 
imposibil de căci el conține cel puțin 
șase fire narative diferite, filmul aminteşte 
prin atmosfera sa „trăznită“ de Almodovar din 
poronga sa cea bună (nu de Almodovar din 

Floarea tainei mele, un eșec lamentabil — 
vezi şi nr. 11/95, pag. '22), reușind pe alocuri 
chiar să prin inventivitate filmele 
acestuia. S-a spus chiar că e o dovadă că 
Almodovar are continuatori în peisajul 
cinematografic iberic. El are și predecesori 


Agreste 
de Carlos Diegues 
(Sonia Braga 
și Cláudia Abreu) 


A douăsprezecea noapte de Trevor Nunn 
(Helena Bonham-Carter) 


Marele premiu Scoica de aur, ex-aequo — Bwana de Imanol Uribe (Spania) 
și Trojan Eddie de Gillies Mac Kinnon (Marea Britanie) 


Premiul de regie: Francisco J. Lombardi pentru Bajo la piel (Peru) 


Premiul de interpretare masculină 
Rafeison deg 


— Michael Caine, Blood and Wine de Bob 


de interpretare feminină — Norma Aleandro, So! de otono de Eduardo 


West Se 


Premiul Euskal Media, al tânărului realizator: Johns de Scott Silver (SUA) 


— cum am putut constata într-o retrospectivă 
dedicată lui Eloy de la Iglesia, cineast de 
certă originalitate, care merită să fie 
descoperit (sau redescoperit), și asupra 
căruia voi reveni. 

Comedia și melodrama se împletesc și în 
filmul brazilianului Carlos Diegues, Tieta din 
Agreste, inspirat dintr-un roman de Jorge 
Amado. Sonia Braga întruchipează pentru a 
treia oară un personaj imaginat de 
cunoscutul scriitor, după Doña Flor în 1976 
și Gabriela (1983), ambele în regia lui Bruno 
Barreto. Tieta a fost alungată de acasă la 17 


n 


ani, când tatăl său a descoperit că nu mai e 
virgină. După 26 ani ea se întoarce în satul 
natal. Este bogată, lăsându-i pe ceilalți să 
creadă că e văduva unui bancher. Ne-am 
putea imagina o răzbunare peste ani, gen 
Vizita bătrânei doamne. Dar, să nu uităm, 
acțiunea se petrece în Brazilia, o lume total 
diferită de Europa bătrânei doamne. Sătenii 
Ge ra afraid a 
putea scăpa de sărăcie. Familia o linguşește. 

Tieta însă își seduce nepotul, apoi plănuieşte 
să-și construiască o casă pe zéien, mării. 

se îndrăgostește de o fată din vecini, 
Tieta e furioasă. Renunţă însă la planurile 
de răzbunare. Se află că de fapt este 
patroana unui elegant bordel şi averea şi-a 
strâns-o practicând cea mai veche meserie 
din lume. 

Chiar dacă filmul are multe lungimi și nu 
face dovada unei inventivități regizorale, el 
merită toată atenţia pentru excelenta 
prestație actoricească a Soniei Braga, 
despre care am auzit destul de puţine în 
ultimii zece ani, după ce ne încântase pe tofi 
în Sărutul femeii păianjen (1985) de Hector 
Babenco. Sonia Braga a fost şi vedeta 


favorită a fotoreporterilor, pozând degajată 
ori de câte ori aceștia o solicitau. Abia sosită 


de la aeroport, ea a acceptat ca mai bine de 
o jumătate de oră să stea în fața aparatelor 
de , pe scările hotelului, în timp ce 


sute de fani scandau în cor: „Sonia, Sonia!“ 


Johns 
de Scott Silver 
(Lukas Haas) 


Atitudinea ei era cu totul diferită de cea a 
majorității vedetelor, care se grăbeau spre 
camerele lor pentru a-și reface machiajul 
înainte de a se lăsa 

Un alt film care introduce elemente de 
melodramă într-o comedie a fost și A două- 
sprezecea noapte de Trevor Nunn. Piesa lui 

este transformată de regizor — 
într-un mod nu foarte original, trebuie să o 
spunem. Nu hohote de râs doreşte el, ci o 
reflecţie asupra puterii iubirii. Modul în care 
este înțeles textul naște multe nedumeriri, 
dar interesant este faptul că unele personaje 
de obicei tratate în cheia comicului grosier 
prind aici mai multă carne, devenind oameni 
şi nu marionete — o mențiune specială pentru 
subtila interpretare a lui Richard E. Grant 
(excelent actor, căruia din păcate i se oferă 
numai partituri de pian doi în Dracula, Joc 
de culise, Vârsta inocenței, de exemplu) în 
rolul lui Sir Andrew. 

Dacă până și comedia a înglobat melo- 
drama, de ce ar lipsi aceasta dintr-un film 
polițist? Mulholland Falls este primul film 
american al neozeelandezului Lee Tamahori 
(semnatar al remarcabilului Au fost cândva 
războinici — vezi nr. 11/94, p. 11). Cronicile 
apărute în zilele următoare au fost fie 
reţinute, fie au desființat Bir, Pentru mine 
a fost o adevărată încântare. Atmosfera de 
film noir este perfect redată în această 
poveste cu polițai, gangsteri și militari situată 
în anii '50 la Los Angeles. (Un alt film noir 
modern, Devil in a Biue Dress de Cart 
Franklin, a trecut neobservat la ediția de anul 
trecut a festivalului, deși ar fi meritat o soartă 
mai bună). 

Descoperirea cadavrului unei tinere de 
moravuri uşoare duce ia o anchetă a poliției 
care ajunge la cele mai înalte niveluri ale 
armatei SUA. Generalii cred că este pusă 
în pericol securitatea experiențelor nucleare 
şi fac presiuni pentru închiderea cazului. 
Dar un detectiv încăpățânat (Nick Nolte) nu 
vrea să asculte de nici un avertisment. Atunci 
ofițerii îi trimit soției detectivului un film 
(pe vremea aceea lucrurile nu se rezolvau 
doar cu videocasete sau dischete, ca în 
filmele de astăzi) pe care sunt înregistrate 
„reprizele“ de amor torid dintre acesta şi 
tânăra ucisă. Urmează drama conjugală, 
soldată cu despărțirea. Acest „ingredient 
melo“ este perfect integrat naraţiunii, nu e 
doar un pretext pentru edulicorarea poveștii, 
cum se întâmplă adesea în astfel de filme. lar 
faptul că nu avem un happy ending explică 
parțial insuccesul filmului. Ancheta nu 
stabileşte clar o vinovăție, polițiștii folosesc 
metode la fel de murdare ca și răufăcătorii, 
o întâlnire între detectiv și soţia lui nu duce 
la împăcare. 

Formula dominantă pare a fi: roere voci 
în haine noi. Folosite cu ingeniozitate, aceste 
formule vechi pot readuce spectatorii în săli. 


Rolland MAN 
7 


a New York, când căldura era încă 
suportabilă, mulţimea nu a luat cu 
peluzele și metrourile sunt neîncăpă- 
toare, trecătoare containere de ră- 
coare... În staţii e mai cald ca înăuntru 
(inverş decât la Paris, unde metrourile nu 
au aer condiţionat). in Vasen Park, oamenii se strâng 
la la pia nicuri — mai ales Fields“, în dreptul 
dirii Dakota unde a locuit Zenger EI unde, într-o 
zi de decembrie, a fost asasinat. In Washington Square, 
dis de dimineaţă, cam o duzină de femei și bărbaţi, de 
toate vârstele și mereu aceiași, fac jogging. Într-o ase- 
menea dimineaţă, mergând după cumpărături, 
mă-ntâlnesc cu David Byrne — fostul lider și solist vocal 
de la pTalking Heads“, un Oscar pentru muzica la Ultimul 
împărat — t, ca mine, alimentației organice filmul 
său the Teeth (în care apare alături de altă 
formație, „Ten Car Pile“) a dispărut de curând de pe 
ecranele newyorkeze (dar urma să-l văd la Paris). Este 
o peliculă simplă, filmarea unui concert al lui Byrne din 
1992, îngă făcu excelent, er azi. es o sip 
tografie şi mă invită la verni unei expoziţii, peste o 
WS titlul său: „The Beach” (aja 
ul la care te-ai 


pe Broadway, este i e ARĂ 

mg meri din spectacolele foarte bine cotate de cri- 

SET, Out“ scria chiar că e „un lopeta obligato- 

ri) este conceput, scris Se jucat de doi bărbaţi care 

— în travesti — doi monștri sacri ai Holly- 

Westen? Bette Davis și Kamarna Hepburn. Întâlnirea 

dintre ele — așa cum este povestită pe scenă — este ima- 

ginară: Bette şi Katharine sunt două bătrâne scăpătate, 

ca een cam brambura, trăind din expediente... Râsul 

rantat, în această versiune acidă a fericirii „made 

in ară lollywood“; dar și duioşia. leşi din sală cucerit "de ta- 

lentul uriaș al celor doi interpreţi, de maliția dialogurilor 

Şi opt de nostalgie după adevăratele Bette şi 
ne... 


„Regizorii și criticii joacă tenis 
peste capetele spectatorilor“ 


Andrew Sarris — criticul de cinema cel mai respec- 
tat de pe Coasta de Est (alături de Pauline Kael, croni- 


New York 


între patru ochi 


„New York Times") — este o pepeni Grec de origine, 
Sarris a fost cel care — la îi | anilor '60 — a lansat, 
prin două articole publicate în revista „Film Zuse" 
teoria filmului de autor. impărtășită de mulți după aceea 
(uneori fără a ști că un critic newyorkez este „tatăl“ ei!), 
teoria lui Sarris este seducătoare pentru că face, într-un 
fel, ordine într-un domeniu „democrat“: cel al gusturilor. 
Potrivit lui Sarris, autorul unui film este regizorul, a cărui 
marcă distinctivă este dată de stilul său vizual; regizorii 
pot fi împărțiți, aşadar, în: artişti creatori, care produc 
opere de a „şi artizani-interpreţi, care lucrează în sânul 
unei echipe producând filme de divertisment. Chiar dacă 
teoria lui Sarris a fost vehement criticată de unii confrați 
ai săi (ma ales teg de Gerd se vede că imon 
nu e profet în tara lui!), este greu să nu te naea ca 
Sarris are, de fapt, dreptate; cel care, pe pă din 1955, 
scotea o revistă de studii cinematografice (aceeași „ Film 
Culture“) alături de cineaști experimentali precum Jonas 
Mekas, Stan prakhago și de foarte tânărul Peter 
Bogdanovich ştia bine re ce vorbea șapte ani mai 
ze e Poeta ete mate 
eene? — numai că, paradoxal, al unei realități care 
a identă pentru toată Rimon aD abia câțiva ani 


aceea... 
Andrew Sarris locuieşte într-un elegant zgârie-nori 


tivă asupra Manhattanului și a Central Park-ului de pes- 
te drum. Salonul, luminat de două ferestre mari care se 
întretaie în unghi drept, are două canapele aşezate, tot 
în unghi stiai în colțul opus; un televizor merge în con- 
tinuu, căci Sarris vrea să înregistreze finala de la For- 
est Hill „pentru copii“... Când trecem în birou, fotografia 
soției sale — Molly Haskell, la rândul ei critic de film cu- 
noscut, care scrie la „The New York Times Book Review“ 
(Sarris scrie acum la „N.Y. Observer”) — ni se alătură, 
surâzătoare. 
„Despre ce vrei să vorbim?” mă-ntreabă Sarris H 
sistă să-i spun „Andrew“: ceea ce, evident, nu 1 (ebgeec)- 
„Ah, 'da: pese ultimul film al lui Ma 
o n.n.), SE Casino, nu-i ioo, nii age 
canapea, unde telecomandă. „A fost o întreagă 
peripeţie când m-am zei la previzionare (post-sincronul 


că eram cam prost dispus: am intrat în sală la unu, 
am ieşit la șase seara! Sunt prieten cu Marty, însă Ca- 
snom mi s-a părut, pur și simplu, un Goodfellas mai 


Îi spun că, atunci-când trăiești la New York, îţi poți 
permite luxul de a strâmba din nas la un Scorsese, dar 
că în România — unde apar patru filme pe lună, și ace- 
lea în general de serie — orice film nou al unui mare ci- 
neast trebuie apărat de critică. „Aşa e, înțeleg. În plus, 
sunt atâtea moduri de a vedea un film — același film! 
Fiecare generaţie îl vede altfel, apoi fiecare critic vede 
altceva în același film. Eu observ la studenții mei, de la 
Columbia University: toți au văzut de nu știu câte ori 
Seven (pe care eu nu l-am văzut), îl declară genial, dar 
când eu le aduc un film vechi, foarte bun, se minunea- 
ză! Publicul are memorie scurtă; noi, criticii, suntem ca 
o memorie de împrumut: ne referim, savant, la lucruri pe 
care majoritatea nici nu le-a văzut, ne aducem aminte — 
în Viel cu un film recent — de filme de-acum 50 de 

. Nimeni nu-şi mai amintește de ele, în cazul fericit 
Gi le-ar fi vazuti că, de câte ori găsim câte-o ches- 
tie interesantă într-un film — al lui Marty, să zicem —, nú- 
mai el și cu noi ştim că el a pus-o acolo pentru că s-a 
gândit la nişte secvențe de cinematecă... Jucăm 
tenis peste deeg publicului, care nu-și dă seama de 


nimic!“ 
„pentru un critic? Sau: nu e frustrant 


SE film (îi dau superbului 
nu un nim 

în România)? 
r, dar dacă 


Suspecţi de serviciu, care a fost un eșec 
„Și mie mi-a plăcut imens filmul lui Bryan Si 
aș fi vrut să-l impun ar fi fost nevoie de mai mulți critici, 
nu doar de mine! Din fericire n-a fost nevoie, filmul s-a 
impus singur, dar dacă — să zicem — pe un tânăr regizor 
cum e Singer încă exista șansa de a-l face cunoscut 
publicului scriind de bine despre el (lucru pe care l-au 
făcut mai toți criticii), în cazul dinozaurilor n-are nici un 
sens să-ți mai faci iluzii că, scriind de rău, îi vei clinti. 
Nimeni nu poate dărâma un Schwarze! r, un Tom 
Cruise, un Stallone! Nici un critic, oricât de important. 
În spatele lor stau asemenea mecanisme, asemenea 
mâșinării publicitare încât, în mod sigur, te up cu mo- 
e de vânt. ete nu citesc Soir? pel de 
la Hollywood nu le citește — poate doar ri n-au 
nevoie de ce scriem noi! Pe independenți, în schimb, îi 


cara de la „The New Yorker“ și de Vincent Canby de la 


S-au născut în luna noiembrie 


e 2 noiembrie 
— Burt Lancaster (Burton 
Stephen Lancaster), 1913, New 
York, New York 


e 3 noiembrie 


— Charles Bronson (Charles 
Buchinski), 1921, Ehrenfeld, 
Pennsylvania 

— Kate Capshaw (Kathy Sue 
Nail), 1953, Ft. Worth, Texas 

— Dennis Miller — 1953, Pitts- 
burgh, Pennsylvania 


e 4 noiembrie 


— Martin Balsam — 1919, New 
York, New York 


e 5 noiembrie 


— Vivien Leigh (Vivian Mary 
Harley), 1913, Darjeelind, india 
— Elke Sommer (Elke Scheltz), 
1940, Berlin, Germania 

— Sam Shepard (Sam Shepard 
Rogers), 1943, Ft. Sheridan, ll- 
linois 

— Tatum O'Neal — 1963, Los 
Angeles, California 


e 6 noiembrie 


— Sally Field — 1946, Pasadena, 
California 

— Maria Shiver — 1955, Chicago, 
Mlinois 


e 8 noiembrie 


— Bram Stoker — 1847, Dublin, 
Irlanda 

— Margaret Mitchell — 1900, At- 
lanta, Georgia 

— Katharine Hepburn — 1907, 
Hartford, Connecticut 


e 9 noiembrie 
— Marie Dressler (Lelia Kerber), 


1869, Cobourg, Canada 
— Claude Rains — 1889, Londra, 


Angilia 
— Hedy Lamarr (Hedwig Kies- 
ler), 1914, New York, New York 


e 10 noiembrie 

— Richard Burton (Richard Walter 
Jenkins), 1925, Hertfordshire, 
Anglia 


e 11 noiembrie 


— Demi Moore (Demtria Gene 
Guynes), 1962, Roswell, New 
Mexico 

— Leonardo DiCaprio — 1975, 
Ridgewood, New Jersey 


e 12 noiembrie 


— Grace Kelly — 1929, Philadel- 
phia, Pennsylvania 

— Neil Young — 1945, Toronto, 
Canada 


nu era gata, proiecția s-a întrerupt de câteva ori) şi cred 


e 13 noiembrie 


— Oskar Werner — 1922, Viena, 
Austria. 

— Garry Marshall — 1934, New 
York, New York 

— Whoopi Goldberg (Caryn 
Johnson), 1949, New York, New 
York 


e 14 noiembrie 


— Dick Powell — 1904, Mountain 
View, Arkansas 

— Veronica Lake (Constance 
Ockleman), 1919, New York, 
New York 


e 16 noiembrie 


— Burgess Meredith — 1908, 
Cleveland, Ohio 


e 17 noiembrie 


— Lee Strasberg — 1901, Bud- 
zanow, Austria 

— Martin Scorsese — 1942, New 
York, New York 

- Danny DeVito (Daniel 
Michaeli), 1944, Neptune, New 
Jersey 

— Lauren Hutton (Mary Law- 
rence Hutton), 1944, Charles- 
ton, Carolina de Sud 

— Mary Elizabeth Mastrantonio 
— 1958, Lombard, Illinois 


e 18 noiembrie 


— Linda Evans (Linda Evans- 
tad), 1942, Hartford, Connecti- 
cut 


e 19 noiembrie 


— Meg Ryan (Margaret Hyra), 
1961, Fairfield, Connecticut 

— Jodie Foster (Alicia Christian 
Foster), 1962, Los Angeles, Cal- 
ifornia 


e 20 noiembrie 


— Gene Tierney — 1920, New 
York, New York 

— Bo Derek (Mary Cathleen 
Collins), 1956, Long Beach, 
California 

— Sean Young — 1960, Louis- 
ville, Kentucky 


e 21 noiembrie 


— Harpo Marx (Arthur Manx), 
1893, New York, New York 

— David Hemmings — 1941, 
Guildford, Anglia 

— Juliet Milis — 1941, Londra, 


ia 
— Goldie Hawn — 1945, Takoma 
Park, Maryland 
e 22 noiembrie 


— Geraldine Page — 1924, Kirks- 
ville, Missouri 


putem ajuta — și o facem; pentru aceștia, și numai pen- 


— Terry Gilliam — 1940, Minea- 
polis, Minnesota 

— Jamie Lee Curtis — 1958, Los 
Angeles, California 

— Mariel Hemingway — 1961, 
Mill Valley, Idaho 


e 23 noiembrie 


— Boris Karloff (William Henry 
Pratt), 1887, Londra, Anglia 


e 24 noiembrie 


— Geraldine Fitzgerald — 1914, 
Dublin, Irlanda 


e 27 noiembrie 


— Bruce Lee — 1940, San Fran- 
cisco, California 

— Jimi Hendrix — 1942, Seattle, 
Washington 

— Robin Givens — 1964, New 
York, New York 


e 30 noiembrie 


— Mark Twain (Samuel! Lang- 
horne Clemens 7, 1835, Florida, 
Missouri 

— Richard Crenna — 1927, Los 
Angeles, California 

— Ridley Scott — 1937, South 
— David Mamet — 1947, Chica- 
go, Illinois 


@ Liza Mineli: 
„Uneori regizorii 
mă găsesc, 
alteori nu“. 


O no în Ea inu CEPTA IA COON, ca IRLS în var Diei n Apele be ai 
ultimele luni pe ecrane, la articolele apărute în ultimele numere din revista noastră, dar care vă vor testa și 


n ba aer rara edi e E EE 


și 
Vă reamintim că ambele trebuiesc trimise în la 20 ianuarie 1997 
esa sophos punn eise același plic până 


Bean 1, scior 1 
cu menţiunea „Pentru concurs“. 


Răspunsurile 
să vă distrugeți revista!) 


1. Jan De Bont, regizorul filmului Twister, a realizat o altă peliculă de succes, care a lansat cariera actorilor 
distribuiți în rolurile principale. Despre ce film este vorba și cine sunt protagoniștii? 


mouasecevosnaosassusacar manazaneaneuaaoasacaesooaaaoenoneozeseanavaeauoasosaa 


2. Protagonistul filmului Jack, Robin Williams, esta unul dintre cei mai bine cotaţi actori comici americani. 
DT DE PO ME PP EE ee 


D 


3. Pentru ce film a lust regizorul Wei Jordan Leul de aur ia Festivalul de ia Veneția în 1996? 


tru aceștia, o cronică bună într-un ziar important face 
enorm.“ 

li spun că am văzut, deja, câteva filme recente ale 
unor independenţi — Welcome to the Dollhouse al lui 
Todd Solondz, | Shot Andy Warhol al lui Mary Harron, 
Heavy al lui James Mangold — care acum face un film 
cu De Niro și Stallone, Copland. „Ah, ştiu: am văzut, din- 
tre astea, doar filmul lui Harron — care mi-a plăcut foarte 
mult. E nemaipomenit că mai pot apărea asemenea 
filme, sau că Joel Coen poate să facă un film ca Fargo 
— care mi se pare cel mai bun film al Coenilor de până 
acum!“ 

Dar nu există riscul ca „marea industrie“ — îi întreb 
— să ducă cinematograful într-o zonă (efecte speciale/ 
Dolby/psihologie zero/un strop de scenariu...) care nu 
prea mai are de-a face cu cinematograful, așa cum îl 
știm? „Mă bucur nespus că-ţi pui această problemă pen- 
tru că și eu mi-am pus-o. Adevărul e că nu știu ce se 
va-ntâmpla... Riscul e mare, dar tot ce pot să fac — eu 
sau dumneata, care iubeşti Cinema-ul la fel ca mine — 
este să sper că niște cineaști precum Coenii — sau alții 
ca ei — or să poată să mai facă filme, înconjurați din toate 
părţile de Twisters. De fapt, vorbim despre modificări de 
mentalitate: publicul însuși nu mai e același... Mie-mi 
place enorm Eric Rohmer, însă aici în SUA îl știu o mână 
de cinefili! Vorbim între noi. Din fericire, ne plac aceleași 
lucruri.“ 

Andrew Sarris mă roagă „să transmit salutările sale 
tuturor cinefililor“ din țară; și o fac, doar — cum spunea 
și el — „vorbim între noi“, nu? 


Gentle Liza 


Întâmplarea, și numai îi rea, mi-a scos în cale 
un star: pe Liza Minnelli. În America, dacă un 
rendez-vous cu un gazetar sau chiar un critic de presti- 
giul lui Andrew Sarris este relativ ușor de aranjat 

funcționează solidaritatea de breaslă), a sta de vorbă 

cu cineva „hot“ de la Hollywood ține numai de șansă... 
Altminteri, înfășurate în cordoanele de bodyguarzi ca 
niște mumii contemporane, starurile sunt inabordabile, 
punct! 

Era încă o zi de vară, cam pe la ora prânzului, mă 
găseam în magazinul „| & R World“ (un complex de 
magazine specializate în aparatură audio-video) pentru 
niște cumpărături de ultim moment. Nu bănuiam, desig- 
ur, nimic când, la ieșire, am observat că lumea se oprise 
pe trotuarul din față în aşteptare... Tentaţia era mare să 
întreb, ca la noi, „Ce se dă?“, însă un afiş cu poza Lizei 
mă lămurea: la 12, marea cântăreaţă și actriță dădea 
autografe pe ultimul său CD, „Gently“. La doișpe trecute 
fix, freamăt în mulțime — limuzina, ioc! Atunci văd în 
masa de oameni, o fată care distribuie un fel de dosare 
şi-mi croiesc drum până la ea. Oferea, într-adevăr, ca- 
iete de presă ziariştilor prezenți și, datorită ei (THANKS 
A LOT, LORRAINE!) am reușit nu doar să intru, ci chiar 
să stau de vorbă cu Ea — cu minunata Liza Minnelli! 


Alex. Leo ȘERBAN 
(Continuare în pag. 35) 


Concurs cu premii 
organizat de 
NOUL CINEMA 
în colaborare cu 
GUILD FILM ROMÂNIA, 


MEDIA PICTURES 
INTERNATIONAL 


şi 
ROMÂNIAFILM 
Ediția a IX-a 


TALON 


u 
ae 


W 


AS 


EA 
e 


e 


CONCURS 


ediția a IX-a 


„Intraţi în sala de cinema ca la muzeu, ca la teatru 
sau doar să mâncaţi seminţe? 


(Urmare din pag. 5) 


Fundaţia Cini. Pe lângă elita criticilor și 
ziariştilor au fost prezenţi cineaști italieni 
din toate generaţiile de la Antonioni, 
Monniceili, Scola, Ferreri, Tornatore, 
Salvatore la Mazzacurati, Capuano etc., etc 
bineînţeles președintele RAI di. Enzo 
Siciliano. S-a remarcat și echipa forte a 
filmului francez din care amintim pe Danie! 
Toscan du Plantier, Jerâme Clement — 
directorul Canalului de televiziune Arte, 
regizorii Claude Lelouch, Robert Enrico etc. 
şi a altor personalități din audio-vizual. 
Dintre măsurile preconizate câteva sunt de 
interes şi pentru cinematografia noastră 
aflată în grea suferință din lipsă de sistem, 
nu de talent. 

S-a afirmat că succesul filmului european 
nu mai poate fi asigurat în afara unor structuri 
favorizante. S-a decis crearea unor săli 
specializate pentru filmele italiene în Franţa 
și pentru filmele franceze în Italia. 
Televiziunea publică italiană (RAI) împreună 
cu Institutul Luce s-au angajat să producă 
pentru 1997, 20 de filme de ficțiune pentru 
marele ecran: 10 filme italiene și 10 
coproducții cu cinematografii europene. 
Lelouch a susținut ideea că „în lipsa unui 


conduc azi cinematografia română nu ar 
putea întredeschide acestă poartă și pentru 
noi? 

Se încearcă astfel activarea unei strategii 
globale pentru a preveni pierderea identității 
culturale europene și înlocuirea acesteia cu 
mono-cultura americană. 

'ebuie să recunoaștem însă că 
forța cinematografului american 
care reprezintă în mare proporție 

o mono-cultură, oferă şi o alternativă. 
După întâlnirile avute în primăvară, în 
Statele Unite, mi-a apărut evident că filmul 
comercial american, confortabil instalat în 
sălile de cinema europene reprezintă doar 
fața văzută a icebergului. Mii și mii de 
tineri americani reinventează în acest 
timp limbajul cinematografic (vezi „Armata 
din umbră“ nr. 5/96, pag. 8). Filmul Ninei 
Menkes, Bloody Child văzut la Locarno 
(v. nr. 8/96, pag. 4) avea să-mi întărească 
această convingere. La Veneţia am văzut 
şi un alt film remarcabil ce contrazice 
ideea monoculturii cinematogratului de 
peste ocean. Este vorba de debutul în 
regie al lui Dustin Hoffman cu The Ameri- 
can Buffalo. 

În discuţia avută cu celebrul actor, al 
cărui talent l-am admirat dintotdeauna, dar 
a cărui inteligenţă şi luciditate profe- 


SZ Pianese Nunzio 14 ani în mai 
de Antonio Capuano. 
Un excelent debut 
pe o temăjcontestată. 


distribuitor pan european, filmul american va 
continua să aibă întâietate în cinematografe”. 
Sunt 850 de Case producătoare în Europa 
și ele nu au nici 5% din eficiența celor șase 
Majors din distribuția americană. Avem 
nevoie de asemenea de un distribuitor 
european pentru rețelele de televiziune, sau 
o rejea de televiziune pan europeană în așa 
fel încât filmele noastre să poată ajunge în 
casele europenilor în aceeași proporție cu 
cele americane.“ 

În acest nou front cinematografic, 
Asociaţia Franţa-ltalia intenţionează să 
coopteze toate cinematografiile de limbă de 
origine latină, în așa fel încât să includă în 
acest patrimoniu cinematografic producţii și 
din ţările din America de Sud, Spania și 
Portugalia. Ne întrebăm de ce forurile care 


sională mi s-au relevat pregnant acum, el 
mi-a spus: „În America lucrurile nu stau 
deloc așa cum par a fi. De obicei lumea 
merge la cinema ca să se distreze, dar cred 
că sunt și oameni care merg la cinema ca 
la un muzeu sau ca la un teatru. Pentru 
aceștia am făcut acest film. Desigur pentru 
America filmul este divertisment, dar el este 


- şi artă încât e bine să renunțăm câteodată 


la distracția-popcorn — și să acceptăm o 
invitaţie la meditaţie“. 

Hoffman aparţine acelei categorii de 
intelectuali americani, decepţionaţi de 
exaltarea Visului american, din care fac parte 
și un Arthur Miller sau și mai tânărul 
dramaturg David Mamet. Tocmai piesa 
acestuia scrisă cu 20 de ani în urmă, când 
Manet avea 26 de ani, a ecranizat-o acum 
Hoffman, care declară: „Mi se pare în mare 


măsură premonitorie. Titlul reprezintă o 
metaforă. Buffalo era simbolul culturii indiene 
și el a fost ucis. Așa s-a stins și promisiunea 
Visului american. America a fost țara libertăţii 
individuale, dar odată ascensiunea marilor 
concerne începută cu Tabacco individul a 
fost eliminat. Onestitatea nu mai are câștig 
de cauză, doar forța banului. Puștiul din 
piesă, privat de dragostea familiei (după cum 
ştiţi familia e şi ea pe cale de dispariţie...), 
lipsit de un loc de muncă, aflat în 
imposibilitatea de a se impune în vreun fe? 
pentru că societatea nu-i oferă nici o șansă, 
recurge la drog și delincvenţă. in aceea ce 
mă privește constat că respectul pentru arta 
spectacolului este de asemenea cu mult 
diminuat față de acum 35 de ani, când am 
debutat. Succesul a ajuns identificat exclusiv 
cu contul în bancă, cu box-office-ul. Altceva 
nu mai contează. Mi se pare că Mamet a 
făcut o sumbră prevestire.“ 

The American Buffalo nu a fost inclus 
în nici una dintre selecțiile Mostrei. El a fost 
difuzat doar pentru presă, la cererea expresă 
a lui Hoffman. Piesa de 120 de pagini a fost 
redusă la un scenariu de 70 pagini. Și așa 
cele două personaje, doi perdanți în tradiţia 
lui Bogart, dialoghează non-stop. Pușştiul 
este cel de-al treilea personaj, a cărui ratare 
se prefigurează. 


Dacă filmui lui Hoffman deplângea 
pierderea Visului american, cel al lui Roland 
Emmerich, Ziua independenței (văzut și la 
noi cu același succes ca peste tot în lume) 
reprezenta acea parte a cinematografului de 
peste ocean angajată să construiască un 
NouVis american. Acela al superputerii mon- 
diale chiar cu preţul pierderii eu-lui propriu. 

Şi totuși, atâta timp cât producătorul și 
scenaristul filmului Independence Day, 
Dean Devlin nu s-a sfiit să-mi definească 
Ziua independenței ca un „super popcorn 
movie“ înseamnă că luciditatea cineaştilor 
americani față de propria operă, îi poate face 
— în orice clipă — capabili de conversie de la 
superspectacol la filmul de atitudine. Sau 
viceversa. 


A. D. 


e éi ET CA 


Adina Verescu, București; Carol 
Docilescu, Cluj: 


ROBERT MITCHUM. Născut la 
Bridgeport (Connecticut) în 6 august 
1917, el n-a avut o copilărie prea fericită. 
Tatăl, muncitor feroviar, îşi petrecea 
timpul mai mult la crâşmă decât acasă, 
iar când totuși ajungea și acolo, le trăgea 
o mamă de bătaie, lui Robert și surorii lui 
mai mici, Roberta, „ca să nu uite că eu 
sunt stăpânul lor ei să înveţe că plozii 
numai așa pot fi crescuţi, în frică“. Mama, 
femeie slabă şi neinstruită, nu îndrăznea 
să-și înfrunte soțul, și când totuși o făcea, 
primea ea „corecţia“ fezervată copiilor. 
Sătul de un asemenea trai, Robert fuge 
de acasă la vârsta de 14 ani, după ce 
fusese exmatriculat pe rând, din cele două 
școli prin care trecuse. Datorită staturii 
sale este angajat hamal în port. Se satură 
repede și, în 1933, în plină depresiune 
economică, lucrează într-o mină, încăr- 
când vagonete cu minereu („Cred că prin 
mâinile mele au trecut tone de minereu, 
mult timp am avut palmele crăpate și 
unghiile negre, mizeria îmi intrase în 
carne şi aveam impresia că nu mai voia 
să iasă“). In timpul liber, tânărul Robert 
câștiga câţiva dolari în plus boxând cu 
parteneri impuși, pe cei mai mulţi dintre 
ei trimițându-i la podea în câteva minute. 
Își face mulți dușmani, și într-o noapte în 
urma unei încăierări, îl bate crunt pe unul 
dintre ei. Este arestat şi stă un an în 
închisoare, „cu lanţuri la picioare“ va 
spune el mai târziu. Cuminţit, după efec- 
tuarea pedepsei, Robert Mitchum hotă- 
răşte că trebuie să facă ceva serios în 
viață. Are talent literar și începe să scrie 
povestioare pentru copii, apoi texte pentru 
musicaluri, şi chiar „rescrie pe înţelesul 
tuturor“ un almanah alcătuit de un celebru 
astrolog hollywoodian. Între timp face 
figuraţie în aproximativ 20 de filme şi 
refuză cu încăpățânare să urmeze vreun 
curs dramatic. „N-am avut încredere 
niciodată în metoda Actors Studio. Știu 
că dacă vrei să fii muzician și vrei să dai 
examen musai la Julliard School, trebuie 
să ai ureche muzicală. În schimb, la Ac- 
tors Studio, poate intra oricine, condiția e 
să fie înalt şi frumos“. 

Adevăratul debut cinematografic și-l 
face în Bataan (r. Tay Garnett — 1943) şi 
odată cu acest rol impune un personaj 
emblematic cinematografului american: 
tipul morocănos, insuportabil, cinic, 
mușcător în replică și iute la mânie. Ceva 
între Humphrey Bogart (dar mai ironic) şi 
Clark Gable, (dar cu mai puţin succes la 
femei). În 1945 cu rolul din The Story of 
G.I. Joe este nominalizat la Oscar și 
studioul RKO hotărăște să-l ia sub con- 
tract și să facă din e! un star. În 1948 este 


însă arestat pentru deţinere de marijuana 
dar, surpriză, incidentul îi sporește 
celebritatea și, alături de Jane Russel, va 
deveni vedeta studiourilor RKO, râvnit (ei 
împrumutat) pentru câte un film studioului 
MGM (Under Current — r. Vincente 
Minnelli, 1947) și Warner Bros. (Pursued 
-= r. Raoul Walsh, 1947). Din 1951 cu His 
Kind of Woman — r. J. Farrow, Mitchum 
adaugă personajului său un strop de calm, 
o studiată nonşalanţă și, mai ales „lan- 
sează” privirea filtrată printre gene, vocea 
răguşită, dar învăluitoare. Cariera lui 
numără peste 150 de filme, roluri de mai 
mare sau de mică întindere, toate însă 
impregnate cu tușa lui caracteristică: 
Night of the Hunter (r. Charles Laughton, 
1955), Heaven Knows, mr. Allison (r. 
John Huston, 1957 — un soldat naufragiat 
împreună cu o călugăriță pe o insulă 
pustie — Mitchum realizând aici una din 
cele mai fine, mai subtile creaţii ale lui), 
Home from the Hill (r. Vincente Minnelli 
— 1960), El Dorado (r. Howard Hawks, 
1967), The Good Guy and the Bad Guy 
(r. B. Kennedy, 1969), Ultimul nabab (r. 
Elia Kazan, 1976), Matilda (r. Daniel 
Mann, 1978), Somnul de veci (r. Michael 
Winner, 1978), Maria's Lovers (r. A. 
Mihalkov-Koncealovski, 1985), Mr. North 
(r. Danny Huston, 1988), Presumed dan- 
gerous (r. George Lautner, 1990)... 
Despre Cape Fear (r. J. Lee Thompson, 
1962) după care Martin Scorsese a 
realizat un remake în 1992 (cu Nick Nolte 
şi Robert De Niro), Mitchum își amintește: 
„N-am văzut nici prima, nici a doua 
versiune. Mi-am luat banii şi am plecat. 
Am acceptat scurta apariţie în filmul lui 
Scorsese nu din considerente sentimen- 
tale, ci pentru că am fost plătit cu un sfert 
de milion de dolari pentru o singură zi de 
filmare. Aș fi fost un prost să refuz“. La 
aproape 80 de ani, Robert Mitchum apare 
din ce în ce mai rar în film. Dar legenda 
lui de „băiat rău“ și actor instinctiv a 
rămas. Ca și răspunsurile lui tipic 
„mitchumiene“ rostite cu ocazia puţinelor 
conferințe de presă la care a acceptat să 
participe: „Secretul meseriei de actor? 
Joci de la 9 dimineaţa la 6 seara și vineri 
treci pe la casă și-ţi încasezi banii. Tse 
spune ce să faci și cum să faci. Așa a 
putut de altfel să ajungă star până și 
Rin-Tin-Tin...“ e „Amintirea cea mai 
plăcută? Filmul regizat de Charles 
Laughton. M-a întrebat dacă nu vreau să 
interpretez un rău foarte rău. Am răspuns: 
«Prezent». El mi-a spus că personajul își 
câștiga traiul citind Biblia în public. l-am 
replicat că pica extrem de bine, pentru că 
nici eu cam de-multișor n-o mai citisem. 
De ce Laughton n-a mai realizat şi alt film? 
Simplu: pentru că a murit!“ e Despre 
Thunder Road, film scris și produs de el: 
„Obosisem să tot citesc scenarii care 


ROBERT MITCHUM 


nu-mi plăceau deloc. Secretara mea m-a 
întrebat de ce nu încerc să scriu eu unul. 
Mi-am zis: «Chiar, de ce?» Şi l-am scris, 
cu ajutorul alcoolului și al... fiscului. Am 
fost întrebat cât va costa filmul. Am 
răspuns: între 350.000 și 750.000 dolari. 
De ce o diferenţă atât de mare între mini- 
mum și maximum? Și i-am dat gata: «Cu 
cât o să mă enervaţi mai mult, cu atât o 
să vă coste mai scump».e „Cu Preminger 
m-am certat la Rosebud. M-a dat afară. 
Un prieten m-a întrebat cu cine am fost 
înlocuit. «Cu Peter O'Toole» am răspuns 
eu! Tipul a exclamat: «E ca și când l-ai 
înlocui pe Ray Charles cu Hellen Keller!»“ 
(o americană născută în 1880, oarbă, 
surdă și mută care a reușit în cele din 
urmă să vorbească. Și-a scris autobio- 


grafia și a făcut să plângă o Americă 
întreagă n.n.) 

In 1993, la San Sebastian, Robert 
Mitchum a primit un premiu Donostia 
pentru întreaga carieră. Întrebat atunci 
cum s-ar defini ca om şi actor ela 
răspuns: „Să mă gândesc... 1,82 m, 92 
kilograme, 140 sau 150 de filme, 4 sau 5 
piese de teatru. Și două imagini: una a 
actorului, cealaltă — a omului. Nehotărât, 
brutal, un tip în care nu poți avea 
încredere, orgolios. N-am fost de acord 
niciodată cu imaginea asta. Ea a fost 
inventată de presă. Dar cum n-aveam chef 
s-o contrazic, am făcut totul ca lumea să 
creadă că așa sunt. Și a crezut“. 


Doina STĂNESCU 
11 


Kë) 
E 


= 
w 
SS 
SS 
Z 
asa 
E 
Wë 
a 
Wë 
ZS 
Ss 


BAN ILASMI, 


m Ci caută o fată frumoasă ca tine într-un loc ca ăsta?“ 

Replica etalon din atâtea filme americane îşi găseşte parcă cea mai justificată acoperire în mediul „prostituţiei 
high-life“ din Los Angeles. Departe de a fi recrutate din familiile lipsite de mijloace materiale, blondele californiene 
cu cele mai lungi picioare ca și tinerele venite de prin alte meleaguri atrase de mirajul hollywoodian, nu de puține 
ori cu veleități intelectuale, provenind din mediile bine înstărite, ajung să practice, cu o ușurință aproape de 

neînțeles, sexul pentru bani. 


A nunturi de tipul „Se caută blondă naturală, frumoasă, pentru un rol principal într-un film de ficțiune; 


nu se solicită o experiență profesională anterioară“ a determinat mii și mii de fete care visau să ajungă o Mary 

Pickford în trecut sau acum o Sharon Stone să-şi încerce norocul. Se ştie că Hollywoodul a frânt de-a lungul unui 

secol de cinema infinit mai multe destine decât a creat staruri nemuritoare. Dar magnetismul marelui loz, ce dă 

acces la glorie și avere, continuă să ademenească făpturi inocente, mai ales în țara unde riscul a fost întotdeauna 
ridicat la rangul de doctrină naţională. 

Hollywoodul s-a dovedit de asemenea îndreptățit să candideze la titlul de Cetate eternă a filmului, nu doar 
datorită succeselor sale considerabile, ci și prin abilitatea cu care a ştiut întotdeauna să-și asume şi să depășească 
insuccesele, scandalurile, catastrofele, fie ele financiare, profesionale sau morale. Și, în epilog, utilizându-le adesea 

chiar pentru ficțiune și... rentabilitate. 


O rca Liza şi Tiffany 


DOVE 


BOOKS 


noi la VICII vechi 


SG mai puțin de un an în urmă 
Editura Dove Books publica în premieră 
absolută un volum de mărturii de la patru 
tinere: Robin, Liza, Linda, Tiffany care, por- 
nite în viață cu șanse de afirmare sau cu 
dorința de a-și întemeia o familie normală, au 
ajuns în topul boxoffice-ului prostituatelor de 
lux. Destăinuirile lor ce implică numeroase 
personalități din lumea filmului american de 
ta“producători de casting până la super 
staruri au stârnit un scandal pe măsură. De 
altfel titlul volumului „You'll Never Make Love 
in This Town Again“ („Nu veți mai face dra- 
goste niciodată în acest oraș”) arată că 
autorii care au consemnat confesiunile, 
Jennie Louise Frankel, Terie Maxine Frankei 
şi Joanne Parrent, au fost pe deplin con- 
ştienţi de efectul bombă pe care-l va avea 
publicarea volumului, prin compromiterea 
multor figuri-cult din lumea Holtywoodului. De 
reținut că în ciuda situațiilor povestite fără 
perdea, lucrarea sfârșește prin a avea, 
indirect, un efect moralizator. Așa cum reiese 
şi din prefața semnată de Dr. Lois Lee, 
fondator — director executiv al Fundaţiei non 
profit „Children of the Night“, menită să 
recupereze adolescente între 11 şi 17 ani, 
din prostituție. Misiune deloc simplă, 
deoarece în țara proclamată a tuturor 
posibilităților există atât „Mişcarea ce se 
opune ca femeile să devină doar obiect de 
întrebuințare sexuală“ dar și „Uniunea 
prostituatelor“ — COYOTE (Call off your old 
tired ethics — renunţă fa principiile eticii 
învechite), uniune înființată de prostituata 
Margo St. John. 

Totul începe din nevoia de a-și procura 
o biată sută de dolari de pe urma câtorva ore 
petrecute cu un bărbat și evoluează către 
câștiguri fabuloase de o mie sau chiar 10.000 
de dolari pentru o noapte petrecută cu un 
nabab, plus bacșișurile, plus cheltuielile de 
reprezentare, plus..., plus... Şi totul sfâr- 
şește după doar câţiva ani de umilință, dez- 
nădejde, ultragiu fizic și sărăcie. Întrebarea 
ce se dorea „filosofică“ lansată în filmul lui 


Adrian Lyne Propunere indecentă (cu Demi 
Moore și Robert Redford) nu făcea decât să 
ridice ridice tentatia la cota de un milion. În 

realitate, niciodată, nici cel mai bogat om din 
lume nu a oferit unei femei pentru o noapte 
petrecută împreună peste 10.000 de dolari. 


Ra şi Liza sunt surori. Se poate 
spune că familia lor făcea parte din show 
de filme sott-porno. Banii câștigați le-au 
permis să se instaleze într-o casă con- 
fortabilă în elegantul cartier Westwood 


determinat-o pe tânăra soție la prima infideli- 
divorțează. Casa de pe Eim Street unde au 
trăit scurta lor fericire e vândută. Cum- 
părătorii, soții Menendez, aveau să ajungă 
pe prima pagină. Ei au fost victimele propri- 
ilor fii Lyle și Eric care și-au ucis părinții cu 
sânge rece pentru a deveni mai repede moș- 
tenitorii averii (așa cum am relatat la vremea 


). 
Promisiunile tui Lorenzo Lamas se do- 
vedesc mincinoase. Curând ea nu mai pre- 
zintă interes. Spre a se consola, Robin în- 
treține legături pasagere cu persoane pro- 


tatălui. Dar tot relațiile tatălui aveau s-o 
împingă pe adolescentă către prostituție. O 
vedetă a filmelor porno o invită să-și pe- 
treacă un weekend la ea. Odată ajunsă la 
locuința acesteia i se dă să prizeze o doză 
de LSD, iar apoi gazda îl asistă pe partenerul 
ei să o violeze. 


Mu dintre destăinuirile acestor 
incredibile. 


explică frecvența 
situaţii în filmui de ficțiune american. Abuzul 
sexual la care sunt i copiii în chiar 
familii revine cu „nu doar 
pentru a descifra o tragică realitate, dar și 
pentru a o preveni. Escalada violenței în 


mei ei (Jennifer Jason-Leigh) îi vor trebui 
prea multe dovezi până să se convingă. Pe 
stilul filmului, de factură clasică cu o rigoare 
ireproşabilă, şi-au pus evident amprenta 
primii trei regizori cu care a lucrat: 
John Huston (tatăl actriței), Elia Kazan și 


O fostă colegă de școală, mai mare 
decât Liza, Tiffany, o va introduce în mediul 
cinematografic real. Așa îl întâlnește pe 
producătorul Bob Evans (fostul soț al lui Ali 
MacGrow) ce locuia în Beverly Hilis în casa 
ce aparținuse cândva Gretei Garbo. Era în 
1979, Evans Cotton Club al lui 
Coppola. Filmările au rămas legate și de 
scandalul ce a izbucnit, atunci, datorită 
consumului de droguri pe platou și chiar de 
o crimă în care Evans se pare că a fost 


Robert Shapiro care îi era prieten (același 
care a asistat procesul O.J. Simpson, care a 
fost achitat deși multe probe îl suspeciau a 
fi ucigașul soţiei sale). Tot prin Tiffany, Liza 
avea să-i cunoască pe-Al Pacino, James 
Caan, Roman Polanski, Jack Nicholson, 
Francis Ford Coppola, Robert Altman, War- 
ren Beatty. O parte dintre ei au devenit ulte- 
rior partenerii ei de sex. Liza a început 


tituată de lux şi că încasa bani dacă recolta 
noi venite. 

Prietenul Lizei a rugat-o să-i facă rost de 
o mie de dolari pentru a scăpa dintr-un 
buciuc. Spre a-i dovedi cât îl iubește, Liza se 


Ben get de vant 
spre a-și putea procura droguri și a face față stresului cotidian. 


din L. A. Robin, sora mai mare, frecventa o 


a regizat tatăl tău?“ a întrebat-o odată mama 
colegei la care se afia. Robin apucă să răs- 
pundă „101...“, mama gazdă s-a gândit la 
101 daimaţieni. Robin se referise la 101 
Acts of love... Când lucrurile s-au lămurit 
mama a interzis fiicei sale să o mai 
frecventeze pe Robin. Curând, în Westwood, 
familia ei a fost socotită prea excentrică 
pentru a mai fi acceptată. De altfel, tatăl 
fetelor — alcoolic, iar mama — prea adesea 


„Deși eram mult mai puţin frumoasă 
decât Liza doream să mă fac actriţă. La 15 
ani am apărut în câteva filme publicitare de 
serie B și începusem să iau lecţii de actorie”. 
La 19 ani Robin s-a căsătorit cu un busines- 
smân. „Am cumpărat o casă în Beverly Hills. 
Eram invitaţi la party-uri de rang A, mi s-a dat 
să joc câteva roluri în seriale TV (Ryn's 
Hope și Falcon Crest). Eram fericiţi“. 

La filmări Robin l-a avut partener pe Lo- 
renzo Lamas. Prototipul amorezului latin a 


acestea și actorul Gary Busey, toboșar în 
grupul muzicai al actorului Kris Kristofferson. 
Dragostea pasională de ia început eșuează 
repede în acte de violență deoarece Gary 
era intens dependent de droguri. Dar se 
poate pune întrebarea: cine nu se droga la 
Hollywood începând din anii'80? O întrebare 
retorică desigur care explică multe tragedii 
individuale, dar și schimbarea la față a Cetăţii 
filmului. Robin a fost și ea atrasă pe această 
cale. Ca pentru atâtea'tinere prostituția 
reprezenta la început și sursa de venit pentru 
a-și procura droguri. 

O victimă a drogului a fost mai repede 
decât s-ar fi crezut şi Liza, frumoasa soră a 
lui Robin. E drept că şi mediul lor familial 
le-a favorizat decăderea. Liza și-a început 
viața sexuală la 13 ani cu un surfer mai mare 
decât ea cu patru ani. După aceea a fost de 
câteva ori victima avansurilor sexuale ale 
unei rude care locuia cu ei. Părinţii erau prea 
ocupați și fata n-a găsit niciodată momentul, 
nici curajul să li se destăinuie. Abandonează 
liceul, debutează ca prezentatoare de modă 
și capătă câteva apariții în filme prin relaţiile 


de deprimată încât a cheltuit o parte din bani 


în ce mai dese și mai dure. Prinții din Arabia 
Saudită onorau practici sexuale sado-maso- 
chiste cu două sau chiar cinci mii de dolari. 
Stresul și urmele de violență de pe chipul Li- 
zei o împingeau însă să mărească doza de 
drog. 

Faimoasa scenă din instinct primar 
când romanciera interpretată de Sharon 
Stone iniţiază polițistul (Michael Douglas) în 
plăceri sado-masochiste, legându-l cu 
cătușe de barele patului nu face decât să reia 


practicate chiar de apărătorii legalităţii, 
explică marginalizarea filmului de către rețe- 
lele de difuzare așa cum a declarat presei 
cineastul, anul trecut la festivalul de la 


Adina DARIAN 
(Continuare în pag. 16) 


a 


L 1994 apărea pe ecranele americane 
Disclosure al lui Barry Levinson, film care a 
rulat la noi anul ttecut cu titlul Hărţuire 


— minime — filmul a adus în centrul atenţiei o 
problemă despre care la noi se vorbește mai 
puţin, dar care în Occident a dus la câteva 
procese răsunătoare și la o serie de cărţi 
care tratează subiectul hărțuirii sexuale din 
diferite unghiuri: juridic, psihologic, 
etc. În filmul lui Levinson acţiunea se petrece 
într-o mare întreprindere specializată în 
tehnologie de vâri. Se pare însă că problema 
se pune și mai acut în industria filmului. 
După cum spune Sheila Kuehl, consilier 
juridic al unei organizaţii feministe din 
California: La ce te poți aştepta de la o in- 
dustrie în care, în cele mai multe cazuri, 
femeile sunt disprețuite? În lumea filmului şi 
în cea a muzicii, femeile sunt în general pri- 
vite ca niște «puicuțe». E deajuns să privești 
cum sunt ele prezentate î în multe filme 
și în majoritatea video, în care sunt 
obligate să se îmbrace sumar sau, mai 
degrabă, să se dezbrace. Hărţuirea sexuală 
e un lucru perfect acceptabil pentru cei care 
lucrează în aceste domenii, care cred că 
femeile sunt făcute doar pentru a satisface 
fanteziile bărbaţilor”. 


O producătoare de la un studio 
important, care a preferat să nu-și dezvăluie 
numele, din teama de a nu suferi represalii 
din partea superiorilor, a dezvăluit că a fost 
ce fostul şef i-a făcut avansuri. Acesta a în- 
ceput prin a-i spune că arată bine, că se 
îmbracă sexy. Apoi a încercat să-i maseze 
gâtul, spunându-i că este prea încordată. În 
timpul unei ședințe, i-a pus o mână pe ge- 
nunchi. Deși încerca să-l evite, după o aa 
şedinţă el i-a cerut să mai rămână puțin și a 
încercat să o sărute. Ea l-a amenințat că va 


@ Un bărbat urmărit de temei — Jon Voight 


depune o plângere împotriva lui, dar de tea- 
mă nu a făcut-o. 

După câteva luni, el a chemat-o în biroul 
lui, pretextând o afacere urgentă. La un 
moment dat s-a scuzat, a trecut în încăperea 


în birou complet go! și a început să-i adre- 
seze cuvinte obscene, alergând după ea în 
jurul biroului. După ce a reușit să scape, 
femeia l-a amenințat că va suna la poliție, la 
soția lui și la avocatul ei. Dar tot n-a făcut-o. 
„Eram într-o situație jenantă. Mă gândeam că 
dacă îl voi reclama, totul s-ar putea întoarce 
împotriva mea. Mi-am spus că nu am aliceva 
de tăcut decât să-mi caut altă slujbă”. A 
plecat la un alt studio, dar acum regretă că 
nu a făcut public cazul. „Au trecut deja doi ani 
și mă gândesc că e vina mea dacă același 
lucru s-a repeta! cu o altă angajată. Dacă mi 
se va mai întâ așa ceva, nu o să mai 
stau pe gânduri. H voi da în judecată pe cel 
vinovat. Acum știu că pot câștiga, și că presa 
mă poate ajuta!" 

Nu este un caz izolat. Shelly Mandell, 
avocată la Los Angeles, declara: „M-am ocu- 
pat trei ani de cazuri de hărțuire sexuală. 
Mi-am dat seama că este ceva obișnuit în 
lumea filmului. Cîndva se spunea că, pentru 
a obține un rol, actrițele trebuie să se culce 
cu producătorul sau regizorul. Această 
mentalitate nu s-a schi : 

Dar între vârstei de aur — 
când multe starlete erau dispuse la orice 
pentru a-și vedea numele pe un generic de 
film — şi cel de astăzi există mari deosebiri. 
Chiar dacă mentalitatea a persistat, grupurile 
de presiune feministe au adus schimbări 
importante. Au creat, de exemplu, EEOC — 
Equal Employement Opportunnity Com- 
mission — care se ocupă cu cazurile de tra- 
tament discriminatoriu. Sta tisticile acestei 
comisii arată că de la 40 de plângeri de 
hărțuire sexuală în industria filmului, radioului 
și televiziunii, depuse în 1991, s-a ajuns la 91 
de plângeri anul trecut. Și numărul acestora 


ĂRȚUIRE 


e în creștere. E totuși numai partea vizibilă 
a icebergului, crede Christine Page, activistă 
feministă: „Aș putea spune că, în cel mai bun 
caz, doar 15 la sută dintre cazuri sunt cu- 
noscute. Oricum, e un progres. În urmă cu 


-— sexuală. Indiferent de meritele sale artistice “alăturată şi; cinci minute mai târziura-apărut "`" zece ani se depuneau plângeri doarîn mai ~~ -~ 


puţin de cinci la sută din cazuri. 

Una din explicațiile date pentru nu- 
meroasele cazuri de hărțuire sexuală se 
referă la comportamentul vedetelor care sunt 
bine plătite, au o mare putere de influență și 
cred că totul le este permis. Atunci când 
filmează departe de studiouri, și totodată de- 
parte de soluțiile sau prietenele lor, câteo- 
dată luni întregi, ei cred că se pot distra cum 
vor. Una dintre membrele unei echipe de fil- 
mare, care — iarăși — preferă să nu-şi dezvă- 
luie identitatea, spune: „Atunci când se fil- 
mează departe de studiouri, ei își spun 
«Dacă nu ești acasă, nici legile nu mai sunt 
valabile»". 

Tammy Bruce, președinta National 
Organization for Women, crede că marile 
vedete masculine și producătorii au un 
comportament misogin, dar că fiind celebri 
şi/sau puternici, nu sunt aproape niciodată 
reciamați. „Cu cât sunt mai celebri, cu atât 
mai mult au impresia că se situează dea- 
supra legii. Cred că pot face ce vor și există 
o adevărată lege a tăcerii care-i protejează. 
Această situație trebuie să înceteze”. 

o 


L ultima vreme această situație a început 
să se schimbe, mai multe acuzaţii de hărțuire 
sexuală fiind făcute publice. O figurantă de 
17 ani a depus plângere lui Timothy 
Busfield, vedetă a serialului TV thirty- 

care a încercat să o determine 
să se culce cu el în timpul filmărilor la Littie 
Big League. Alți doi actori din serialul The 
Wonder Years, Fred Savage, care avea pe 
atunci 16 ani și Jason Hervey, 20 ani, au 
rezolvat „amiabil” problema în momentul în 
care asistenta de costume Monique Longi-a 
acuzat că au hărțuit-o sexual și că Hervey, la 
un moment dat, i-a prins mâinile la spate și 
a simulat un act sexual cu ea. 

Cele mai multe plângeri (90%) vin din 
partea femeilor, dar există și bărbați care 
sunt hărţuiți. Jon Voight, de exemplu, a 
acuzat-o pe Laura Pals, cu care încheiase un 
contract-pentru a produce împreună un film. 
Ea „ar fi pretins să fie sărutată și îmbrăișată 
la fiecare întâlnire, prelungind fiecare sărut 
cu evidente subințelesuri”. Pels a replicat că 
pretenţiile lui Voight sunt „stupide“ și nu vor 
decât să îndepărteze atenţia opiniei publice 
de la o altă plângere pe care ea o depusese 
împotriva impresarului actorului, care nu 
respectase anumite clauze contractuale 

Unii ziariști afirmă că această creștere a 
numărului de acuzaţii de hărțuire sexuală se 
datorează faptului că, în mai multe cazuri, 
tribunalul din Los Angeles a dat câștig de 
cauză reclamanților, acordându-le des- 
păgubiri care au ajuns de ordinul milioanelor. 
(Recordul fiind de 7,1 milioane dolari). Și to- 
tuși, multora le e teamă că dacă depun o 
astfel de plângere. gestul lor le-ar putea 
atecta cariera. Avocatul Dan Stormer, de 
exemplu, declară: „În trecut un astfel de caz 
distrugea în mod sigur cariera reclamantei. 
Ea nu-și mai putea găsi o slujbă în industria 
filmului. Era o adevărată conspirație. Acum 
există o şansă de a-şi putea continua acti- 
vitatea, dar această șansă este încă redusă”. 


EK este ilegal să te răzbuni pe 
reclamant, în industria cinematografică de 
multe ori cei (și mai-ales cele) care au depus 
astfel de plângeri, sunt supuși la destule 
șicane. Și e greu să demonstrezi că ai fost 
nedreptăţit, mai ales în cazul membrilor unor 
echipe de filmare care se deplasează 
adesea rapid de la un loc de filmare la altul. 
Una dintre asistentele unui producător de la 
un cunoscut studio, care — ne-am obișnuit 
deja — nu vrea să-și dezvăluie numele, 


spune: „În momentul în care ai făcut publică 
acuzaţia, ceilalți se întorc împotriva ta. Tse 
amintește că există sute de alte persoane 
care îți doresc postul. Ei se pot lipsi de tine. 
Când un bărbat este concediat pentru o 
astfel de acuzaţie, el își găsește relativ repe- 
de o altă slujbă. Pentru o femeie e însă mult 
mai greu“. 

Se ştie că de multe ori cazurile se 
rezolvă chiar în incinta studiourilor, neajun- 
gând niciodată publice. De aceea mulți cred 
că, pentru a schimba atitudinea producăto- 
rilor, e nevoie ca mai multe plângeri să ajun- 
gă în presă. Același Dan Stormer spune: 

„Industria spectacolului își permite încă un 
sti! de viață ca în urmă cu 30-40 ani. Pentru 
că studiourile au destui-bani pentru a închide 
gura celor care ar putea spune ceva împoltri- 
va lor. De aceea e necesar ca responsabilii 
să fie loviți acolo unde îi doare cu adevărat 
— în presă”. 

Stormer a fost avocatul lui Wendy-Sue 
Rosen, angajată la parcul de distracții al 
Studiouritor Universal, care a afirmat că șefii 
au hărţuit-o sexual în repetate rânduri. O 
dată au invitat-o într-un birou în care unul 
dintre ei se masturba. Cazul a apărut pe 
prima pagină a ziarelor. Dar Rosen și-a 
retras acuzația în momentul în care patronii 
de la MCA, care dețin Universal, i-au oferit 
600.000 dolari pentru a înăbuși scandalul. 

Un alt caz care săptămâni de-a rândul a 
alimentat paginile de scandal ale ziarelor, în 
1993, a fost cel în care scenaristul Wayne 
Mogilefsky La acuzat pe președintele de 
la Silver Pictures, Michael Levy, de „com- 

sexual necorespunzător cu o per- 
soană de același sex“. Mogilefsky a fost 
convocat seara în camera de hotel a lui Levy, 
„pentru a discuta probleme de producție“. 


Cum ora era târzie, Levy i-a sugerat 
scenaristului să rămână peste noapte acolo. 
A pus o videocasetă pornografică, pe care a 
comentat-o cu expresii obscene. Apoi La 
întrebat pe Mogilefsky câţi bani vrea pentru 
a face aceleași lucruri care se vedeau pe 
ecran. În dimineața urinătoare, Levy a de- 
clarat celorlalți membri ai echipei de filmare 
că s-a culcat cu colaboratorul său. După ce 
Mog ilefsky a făcut public cazul, Levy a 
demisionat de la Warner Bros, pretextând 
probleme de familie. Aceeași companie a 
mai avut probleme de acest tip, unul dintre 
vicepreședinţii compartimentului producție, 
Lance Young, demisionând în momentul în 
care un asistent al său l-a acuzat de hărţuire 
sexuală, deși acesta nu a depus plângere în 
justiție. 


Pacu studiourilor se tem că, 
încurajați de succesul unor colegi care au 
avut câștig de cauză în justiție, unii se vor 
grăbiţi să depună plângeri, susținând că au 
fost hărțuiți sexual, bazându-se doar pe 
simple glume cu un substrat sexual, căutând 
astfel să câștige niște bani. Dar experţii 
susțin că astfel e cazuri sunt puţin probabile, 
dat fiind că un proces poate fi îndelungat și 
un avocat bun costă mult (la Los Angeles, în 
astfel de cazuri, un avocat cere aproximativ 
400 dolari pe oră). E adevărat că se pot 
câștiga niște bani, dar trebuie aduse dovezi 
certe. Și apoi, dacă este o minciună, re- 
clamantul nu va mai avea o viață bună cu 
colegii și superiorii. 

Până și cei care au adus probe în 
favoarea lor sunt supuși unei presiuni 
permanente. Tânăra de 17 ani, despre care 
am vorbit mai sus, figurantă în Little Big 


League, a fost concediată din slujba care-i 
aducea 50 dolari pe zi, după ce membrii 
echipei de filmare au observat că Timothy 
Busfield, vedeta filmului, îi dădea prea multă 
atenție. Dar Harve Cook, unul dintre asis- 
tenții de regie, susţine că a fost concediată 
alături de prietenii săi, pentru că „nu stăteau 
niciodată la locul lor, se plimbau pe platoul de 
filmare și nu voiau să asculte indicaţiile 
asistenţilor de regie“. 

In plângerea ei, fata susține însă că 
Busfield şi Keith Henderson, jucător de 
baseball care are un mic rol în film, o hărțuiau 
sexual, iar cei din compania producătoare 
Castle Rock Pictures — la care regizorul Rob 
Reiner este acţionar — încurajau un astfel de 
comportament. Busfield a invitat-o în câbina 
sa, i-a dat bere, apoi a început să facă di- 
verse comentarii obscene în legătură cu 
sânii și fundul ei, strângând-o în braţe și în 
final i-a propus să se culce cu el. Când ea a 
refuzat, el a întrebat-o dacă nu cumva e les- 
biană. Henderson și-a descheiat pantalonii 
arătătându-i sexul, apoi a început să o pipăie 
pe sub fustă. 

La scurtă vreme după această plângere, 
alte femei au depus mărturie că au fost 
hărțuite sexual de către Busfield. De unele 
s-a apropiat în barurile din Minneapolis — 
oraş în care se realizau filmările — descri- 
indu-le în detaliu performanţele sale sexuale. 
Eliza Roberts, soția actorului Eric Roberts, 
susţine că în urmă cu câţiva ani Busfield a 
început să facă glume pe seama ei, în- 
cercând să ghicească ce culoare are părul ei 
pubian. Ea spune: „În acuzaţiile pe care 
le-am citit, comportamentul său este identic 
cu cel pe care l-a adoptat în privința mea. 
Sunt sigură că sunt adevărate”. 


Alte femei care au lucrat la filmul Litte 
Big League spun că după ce tânăra 
figurantă a depus plângere împotriva lui 
Busfield, acesta nu și-a schimbat purtarea şi 
că angajaţii de la Castle Rock nu făceau 
nimic pentru a împiedica manifestările 
sexiste ale actorilor. Ele susţin că hărţuirea 
sexuală era regula pe platou și că era ceva 
neobișnuit ca un actor să nu se poarie urât 
cu femeile. x 

Busfield a dat-o la rândul său în judecată 
pe tânără şi pe avocatul acesteia, susținând 
că totul este o calomnie. Reprezentanții de 
ia Castle Rock au refuzat orice comentariu. 

Janet Wood, de ia MCA/Universal crede 
că astfel de situaţii pot fi evitate printr-o 
educație corespunzătoare. Ea organizează 
seminarii pentru angajaţii studioului, cu tema 
„hărţuirea sexuală“. „Încercăm să-i ajutăm pe 
funcționari să înțeleagă mai bine această 
problemă, pentru că se fac multe confuzii. 
Când vor înțelege ce este de fapt hărţuirea 
sexuală, vor şti ce trebuie să facă pentru a-și 
schimba comportamentul”, declară Wood, 
optimistă. 

Sunt destui sceptici, care se întreabă 
dacă astiel de seminarii vor duce la vreun 
rezultat. E greu să crezi că marile vedete şi 
producătorii, obișnuiți să facă întotdeauna ce 
vor şi să obțină ce doresc, vor ține seama de 
avertismente. Pentru a contracara, sin- 
dicatele şi asociaţiile profesionale orga- 
nizează cursuri în care angajaților li se 
explică ce drepturi au și cum pot să se apere 
de atacurile şi abuzurile superiorilor. Probabil 
că în curând şi mai multe cazuri vor apărea 
pe primele pagini ale ziarelor. 


Roliand MAN 
15 


BAN TASME noi la WICI vechi 


(Urmare din pag. 13) 


Ca mai bine plătite call-girls se 
supun unor asemenea perversiuni în mod 
curent pentru a satisface fantasmele morbide 
ale celor mai bogați oameni din lume sau ale 
card vedete. Printre clienții Lizei s-au nu- 
Stewart, Jack Wagner, ghitaristul David 
Coe rock starul Don Henley, 

i, Timothy Hutton. 
care mäer mai care mai şocante în intimitate. 
Poate însă cea mai puțin obișnuită orare 
cea cu Timothy Hutton, candidul personaj din 
filmul lui Redtord Oameni obișnuiți. 

i dublu sens: plăcut că 


în 
Hutton și-a invitat partenera să-l 
însoțească la premiera cu people, 
ceea ce nu prea se întâmpla; și căci 


cuun prieten de-al său în timp ce el le dădea 

"Cartea cu fiecare 
pagină un adevărat târg al umilințelor. 
Portretul comun ai starurilor implicate în 
aceste practici așa cum reiese din 
destăinuirile celor patru tinere care i-au 
frecventat în intimitate este: sunt cei mai 


tot felul de accesorii (sex: 
la acte de eeng şi bineînțeles mari 
consumatori de dintre ve- 


dete și ceilalţi clienţi este că primii nu 


plătesc nici un dolar. Singurul dar pe care îl 

oferă câteodată prolesionistelor nocturne 

este câte un poster cu chipul lor! ȘI totuși 
aceste frumoase 


producători, regizori, 

genug i a 
calea de a obține un rol. Cel mai adesea 
acești bărbați nici nu mai vor să dea ochii cu 


o femeie cu care au petrecut o noapte de ` 


ataceri apoi devenite rivale. Can ae Mio 
Heidi Fleiss și-a încetat activitatea fiind 
condamnată în urma unui proces răsunător. 
Parcursul Lizei nu face excepție de la 
orar pri Într-o profesiune în care la 23 
ani ești considerată bătrână după propria-i 


16 


pm einer meg 
Robin, într-o clinică de dezintoxicare ea 


SR art ett 
nevoia am sfârșit prin a 
cătușa și de prostituție”. 


La a urmat același traseu. Deși 
panni ot mi De ori, mama indol ca 
dat . La sfârşitul liceului 


„să la UCLA pentru a studia 


să ajungă avocată. 
Angeles spre a se înscrie la facultate avea 18 


Când eram 
Geer 
devine mai greu”. 


Ee? acest volum- document 
constați că scenele, oricât de repulsive, din 
filme sunt mereu în urma vieții reale. În 


hollywoodiene 
este şi scenaristă de ficţiune și de seriale TV, 


tuzat să o.elibereze din pușcărie, plătind 
cauțiunea necesară când cea care o slujise 


„Se caută blondă naturală, frumoasă pentru un rol principal 


într-un film de ficțiune“ .. 


„rezultatul e cu totul altul < 


Monaco, se îndrăgosteşte de un ien n în 
căutare de o partidă. El o ia drept o femeie 

cu bani și o cere de nevastă. Linda avea 21 
de ani și îl crede pe el cu adevărat 
morgon Tn ajunul căsătoriei îi măr- 


Frey, Dennis Hopper... 

Câteodată hazardul le furniza și mici 
revanşe. Linda și Tiffany își amintesc cum 
s-au lăsat agățate la o saună și au tăcut 
dragoste rând pe rând cu Matt Dillon. Ele l-au 
făcut să creadă că sunt două colegiene și își 
închipuie ce mutră va face starul când din 
această carte va afla abia acum adevăruk 
Altă dată când Madam Alex a trimis-o pe 
Tiffany să întrețină un îmbogăţit al petro-do- 


| decât cel al 


plecat din Elveţia la Los Angeles. La început ` 


tot atât de naivă ca și suratele ei, i-a fost greu 


într-un film a fost la ea argumentul primeior 
cedări. Dar în loc să facă o carieră pe ecran 


ES În viață 
este mult 
mai 
plauzibil 
un destin 
ca cel al lui 
Ginger 
(Sharon 
Stone) 
din Casino 


producătorul unor filme ca Top Gun, 

Beverly Hilis Cop. În eleganta 
sa locuință din Stone Canyon în cartierul 
Bel Air toate virtualele candidate la actorie 
treceau prin patul său. Ceea ce ele nu știau 
era că totul era înregistrat pe video (amin- 
tiți-vă secvențele din Jade). Don le plătea 
foarte bine pe partenerele sale, dar le 
supunea și unor extreme violențe. Le bătea 
până la insângerare și le supunea unor 
exerciții scatologice. Nu era singurul cu 
asemenea gusturi. Tiffany îl citează și pe 
Jack Nicholson. Într-o zi ea i-a spus: 


„Parcă-ai fi dracul însuși”. Actorul i-a răspuns ` 


biazat: „Mi-au mai spus-o și alții“. Ren- 
de2-vous-urile fixate de Madame Alex sau de 
Fleiss în hotelurile sau ia mesele de joc de 
la Las Vegas coincid cu detaliile furnizate 
de Martin Scorsese în Cazino, justificând 
existenţa în realitate a unui personaj 
interpretat în filmul său de Sharon Stone. 
Între strălucire şi decădere nu e decât 
un pas, 


atăjia ani a fost reținută și închisă pentru că 
depășise viteza legală. Când Tiffany a fost 
eliberată, ea a luat legătura cu brigada 


Noi, toţi cei care iubim Hollywoodul 
peniru arta și industria sa, nu putem doar să-l 
privim critic. Probabil că și în lumea filmului 


american se pătrec aceleaşi dezintegrări 
care au loc în toate societățile post 
industriale sau de tranziție la acest sfârșit de 
mileniu. 


Nu vreau să idealizez trecutul care a 
avut și el păcatele sale. Dar urmărind la 
Televiziunea naţională acele minunate 
programe oferite de institutul Naţional al 
filmului american care premiază pentru 
excelenţă și contribuție la arta cinema- 
tografică mari vedete, văzându-le profe- 
sionalismul desăvârşit și cunoscându-le 
atitudinile morale, îți apare evident că atunci 
păcatele erau o excepție în timp ce azi ele 
par să fi devenit regula. Chiar și în EE 


` criteriilor estetice multe s-au schimbat. Să-l 


citez doar pe Gregory Peck, care cu cinci, 
șase ani în urmă onorat cu acest premiu, 
spunea: „Nu numai banii contează, a tace 
milioane cu un film nu e totul. Să nu dăm 
uitării calitatea artistică, originalitatea, 


imaginaţia. Arta nu trebuie să treacă pe : 


planul doi”. 
A.D. 


- 


DRACULA, 


şa cum ne aşteptam 
de ia Mel Brooks, 

readucerea pe ecran a 
celui mai celebru 
vampir, Dracula, nu este 
o nouă ecranizare a 
cărţii tui Bram Stoker ci o parodie a 
precedentelor ei versiuni cinematografice. 
De la pânzele de păianjen care flutură în 
castelul contelui strigoi în prima variantă 
filmică, semnată de Ted Browning în 1931, 


@ Leslie Nielsen 


p 
WULLI 


MULTIPLICI 


arăși şi iarăși este de amintit 
previziunea lui Freud — formulată 
pe vremea respectivă ca o 
butadă — pe când cobora de pe 
transatianticul care-l transpor- 
tase la New York: anume că în 


aducea cu sine o bombă ce va pulveriza 


De pulverizat n-a pulverizât-o, ce-i drept, 
dar a creat o adevărată manie. Când ţine să 
a fie în pas cu moda (și câți îşi refuză acest 
imperativ al modernităţii) americanul 
DW obişnuit, care se vrea neobișnuit, se 
TT psihanalizează, se instalează pe canapeaua 
specialistului în inefabilele taine sufletești. ȘI, 
ca diri senin, începe să simtă că „are 
kel probleme“. Aşa, moda s-a transformat 
într-un fel de industrie a self-investigării. 
BW Latura strict profesională şi riguroasă a 
[disciplinei rămâne, evident, în perimetrul 
i seriozităţii și nu se dă în spectacol. 
Lumea spectacolului, însă, cade — vai, 
bel prea adesea — în parodie involuntară. Și 
nimic nu mai rămâne vesel chiar atunci când 
€ BI] tonul exhibării este voit cel comic (ca în 
„IE filmul iui Harold Ramis). Dedublarea 
cvadruplarea, aici, a personalității devine 
4 z doar un pretext pentru un actor — Michae! 
Keaton — ca să încerce să interpreteze cu 
S „dezinvoltură comică“ patru ipostaze ale 
II aceluiaşi caracter, iar aceasta cu mijloace 
(Şi artistice care nu i-ar fi fost de ajuns nici 
pentru una singură. Este — aș fi tentat să 
P spun — un fel de lăsekeatonism dacă te 
gândești că pe Buster îl chema tot Keaton. 
= (Şi mai există şi o mare comediană, devenită 
W între timp și regizoare, care este și ea o 
Keaton.) 
= EE filmului pare a fi primul (te 
a pomeneșşti că e şi singurul!) spectator al 
interpretului pe care și l-a ales. Pentru că tot 
S ce se întâmplă în povestea fără ritm, fără 
W sens, fără spirit și fără fantezie, pare a fi 


g produsul nefericitei „inspirați“ de moment a 


servieta pe care o prezenta vameșilor 


Tentaţia erudiției 
UN MORT 
IUBĂREȚ 


la vampiresele sexy și agresive din pelicula 
tui Coppola (din 1987), trimiterile parodice se 
întănțuie sprinten devenind un inventar ironic 
al poncifelor horror-ului. 

Regizorul-actor a mai șarjat cu succes 
acest gen în Tânărul Frankenstein sau 
Marea nelinişte (vezi nr. 7/1996, p.23).Fără 


print ene 


N-ar fi prea grav că decorul castelului lui 
Dracula e de carton: aceasta poate fi o 
trimitere ta primele ecranizări ale cărții, 
filmate în condiții de studio. Ne crispăm însă 
în fotoliile de spectatori văzând figurația 
îmbrăcată rusește (în care am zărit-o, vai, şi 
pe Ann Brancroft!) cuvintele fără noimă 
sunând, chipurile, româneşte şi evocarea 
(pretins erudită) a lui Vlad Țepeș. 
ideea că în parodie totul se poate dar 
pelicula, nu are, din păcate, destul haz ca să 
ne facă să trecem peste amănuntele 
amintite. Parcă avea mai mult farmec 


b bombă 
fără focos 


acestuia sau a ambilor. lar gluma, gluma 
bună, e scumpă și rară. 

incet, încet (ba nu încet ci chiar destul de 
repede) zâmbetul cu care întâmpini 
genericul filmului îţi îngheață pe buze și ieși 
din sală purtându- ca pe o grimasă a durerii, 
în așteptarea, poate, a unei comedii mai 
inspirate, mult mai inspirate. 

Aceasta de faţă ai zice că e mai degrabă 
produsă pe un computer dereglat. 

Mircea ALEXANDRESCU 


Multiplicity e Producție: SUA, 1996, Trevor 


Albert Production e Regia: Harold Ramis e 
Scenariul: Chris Miller, Mary Hale e 


imaginea: Laszlo Kovacs e Cu: Michael 


Keaton, Andie Mac Dowell, Harris Julin, 
Richard Masur e Distribuit de: Guild Film 
România 


bei Andie MacDowell 


Mel Brooks 


N ascut 1a 28 iunie 1926 în Brooklyn, Mel Brooks (pe adevăralul său 


ij spectaculos, întruchipând un bătrân de 75 de ani. 
Ucenicia în trupa comică a lui Sid Caesar îi marchează definitiv formația 
actoricească. El devine în 1949 scenaristul unor show-uri T.V. ale acestuia 
și ale unor altor interpreți făcându-și o adevărată specialitate din parodie. Se 
impune el însuşi ca actor în spectacole de e divertisment. În 1963 primește un 


porțile spre 

Producătorii (1968), un alt premiu Oscar (pentru scenariu). Filmografiei 
i se mai adaugă Douăsprezece scaune (1970), Blazing Saddies (Şei 
încinse, (1970), Frankenstein junior (1974), Comedie mută (1976), Marea 
neliniște (1977), Istoria lumii (7981), Robin Hood, bărbaţi în izmene 
(1993). 

Ca producător, el a asigurat realizarea unor filme prestigioase ca A fi sau 
anu fi? (regia Alan Johnson), Omut-elefant de David Lynch, Musca de David 
Cronenberg, Anul meu favorit de Richard Benjamin etc. 


decorul transilvan de operetă din Balul 
vampirilor al lui Polanski. Cel puţin acela nu 
făcea caz de detaliile „etnice“. 

Una peste alta, un film de Mel Brooks se 
vede, totuşi, cu plăcere, mai ales de acel 
public ce nu suportă horror-ul decât în 
varianta sa parodică. 

- Dana DUMA 


SOLO 


olo ar putea fi descris ca o 
combinaţie de Terminator 
2 și Comando; pare 
creaţia unui admirator fa 
natic al lui Arnold 
Schwarzenegger. 
Protagonistul este cea mai modernă și 
mai devastatoare armă: un robot umanoid 
mult mai rapid și mai precis decât orice om 
Trimisă într-un desant într-o junglă din 
America de Sud, această maşină de 
anihilare refuză să ucidă nişte inocenți 
neînarmaţi, se revoltă împotriva patronilor 
săi și devine salvatorul peonilor și ocrotitorul 
copiilor. Dacă nu aţi prins încă ideea, iat-o; 
roboții au şi ei sentimente. Filmul e ieftin, 
copilăresc şi familiar; împătimiții genului, cei 
care colindau odinioară centrele de închiriat 
casete video, căutând filme de „supracțiune- 
S.F.—comando”, îl vor găsi banal. Şi când 
„cyborg“-ul nostru detracat începe să învețe 
de la oameni despre generozitate și despre 
sacrificiu şi mai învaţă cum să glumească şi 
cum să blufeze, se instalează plictiseala. Dar 
Mario Van Peebles, starul şi producătorul, e 
un supererou amuzant — un Terminator cu 
pielea ciocolatie, mergând din explozie în 
explozie și oprindu-se doar cât să-și încarce 
bateriile. Van Peebles știe că persifieze 
prietenos manierismele lui Schwarzenegger: 
vorbește cât mai puţin și cât mai cavernos, 
umblă grijuliu, ca să nu strivească pe nimeni, 
și încleștează maxilarele, evocându-ne pa- 
rodic prognaţia lui Schwarzie. Efectul e 
simpatic, dar dacă starul se arată dispus la 
comedie, filmul în sine bâjbâie undeva între 
seriozitate şi parodie şi e incapabil să îşi facă 
un pustiu de bine și să aleagă parodia. Din 
fericire e scurt, bine intenționat și nu din 
cale-afară de sângeros — un „popcorn 
movie“ mai sărac. Destule sunt filmele de 


Dracula: Dead and Loving it e Producţie: 
SUA, 1996, Brookslilms e Regia: Me! 
Brooks e Scenariul: Mel Brooks, Rudy De 
Luca, Steve Habermen'e imaginea: Michae! 
D O'Shea e Cu: Leslie Nielsen, Peter Mac 
Nicol, Steven Weber, Amy Jasbek e 
Distribuit de: Guild Film România 


Joaca de-a 
Terminatorul 


EI Mario Van Peebles 


acţiune cu buget mare și campanie 
publicitară asurzitoare, dar fără mai multă 
minte ca acest filmuleţ modest. 


Andrei GORZO 


Solo e Producție: SUA, 1996, Orpheus 
Films-John Flock e Regia: Norberto Barba 
e Scenariul: David Corley e imaginea: 

Christopher Walling e Cu: Mario Van Peebles, 
William Sadler, Adrien Brody e Dar 
de: Guild Film România 


asanasnuauuaanaanaannaaaauaga 


a 


< 


EI 
2? 
E 


ine-şi va mai 
aduce aminte 
de noi peste 50 
de ani?” Este 
aceasta o re- 
plică-provoca- 
toare ce-și are răspuns în chiar acest 
film de televiziune (cu perspective de a fi 
transpus pe 35 mm pentru a putea fi 


tura teatrală a spectacolului lui Petre Bokor 
de ta Teatrul Nottara, narist 
şi-a apropriat subiectul, plasându-! în 
succesiunea altor pelicule ale sale cu temă 


O posibilă întâlnire între cele două 
amante oficiale ale liderilor fasciști Adolf 
Hitler şi Benitto Mussolini este pretextul 
de ordin anecdotic, care, printr-o insolită 
extrapolare, configurează prin câteva 
elemente relevante însuşi fenomenul 
nazismului. De la ideologice de 
bază până la rutina demagogică, de la 
simpla enunțare a teroarei până la punerea 
acesteia în aplicare. Un tur de forță ținând 
cont că în intrigă sunt angrenate doar 
aceste două eroine şi un soldat SS având 
misiunea de ale . Acţiunea 
se derulează aparent după canoane 
clasice, în apartamentul vecin sălii de 
conferințe în care se produce o i 
întâlnire privind soarta planetei. Intâlnire 
virtuală și ea, ca de altfel întreg focul de 
artificii al unui sclipitor dialog coborât la 
nivelul unei conversații de salon, purtată în 


termenii cancanierii proprii fiecăreia dintre . 


eroine. Ambele înzestrate într-un grad mai 
mare sau mai mic cu umor, un umor cinic 
care permite persifiarea tragicului înfățișat 

Originala sublimare a realităţii de cruntă 
amintire este izbutită de către cineastul 
devenit teleast cu aportul deopotrivă de 
important al coechipierilor săi. Scenogralul 
Florin Gabrea a imaginat ca spaţiu de 
fiimare două încăperi care se reflectă una 
într-alta: o cameră „încălzită“ de lambriuri 
de lemn, draperii de mătase și covoare 
persane plus o antecameră austeră cu un 
imens tabloul al fâhrer-ului, încadrat de roșii 
drapele cu negre zvastici. Reconstituirea 
funcţională pune în valoare dinamica 


KR? 
rimele minute din acest 
thriller semnat de Kevin 
Hooks sunt de-ajuns 
pentru a vă avertiza în 
legătură cu ce va urma: 
decupajul rapid te asal- 

tează, mişcările frenetice de cameră te 
îmbrâncesc în acțiune, iar pe banda sonoră 
pulsează dezlănţuit un ritm disco de 
sintetizator. De-abia te-ai aciuat în fotoliul de 
spectator, că pe ecran a și avut loc prima 
explozie distrugătoare. Și filmul o fine tot așa. 

E despre doi evadați — un negru şi un 
alb (Laurence Fishburne şi Stephen Baid- 
win) — și despre cum se luptă ei cu tofi 
polițiștii corupți, cu cei mai proști dintre cei 
cinstiţi, şi cu asasinii sud-americani. La 
început, cei doi evadați (care se detestă) 
sunt încătuşaţi împreună, întocmai ca 
Sidney Poitier şi Tony Curtis în filmul lui 
Stanley Kramer din 1958, Lanţul (The 
Defiant Ones) Urmăritorii lor sunt însetaţi 
de sânge şi, bineînţeles, generoși cu 
muniţia; uneori, parcă întreaga omenire 
trage asupra eroilor naștri. În cursul 
filmului, Stephen Baldwin e rând pe rând 


20 


CONFERINŢĂ 


O subtilă reflectare 


LA NIVEL ÎNALT 


interioară a cadrelor de o calofilă simetrie, 
în tradiţia riguroasei estetici impusă 
universului hii de către arhitectul Albert 


pantalon. goga re pane 


dional este Claretta Pettacci cu nimic mai 


Ce arica Gi pp dan er 


prejos 

le leagă o veche complicitate. Cele două 
obişnuiesc să discute substituindu-se 
fiecare amantului ei, vorbind în numele lui. 


Într-un formidabil elan de ură și dispreţ, 


dar şi de admiraţie, Dana Dogaru face 


frustrărilor personajului ei, 


culminând cu scena delirului oratoric, când 


„Popcorn movie“ 
ȘI MORŢI 


umilit, bătut, fugărit până la epuizare, 
atârnat de lustră și crestat pe piept de un 
torționar cubanez, care îl și întreabă: „Eşti 
obișnuit cu tortura chinezească?”, la rândul 
său, Fishburne e maltratat în fel şi chip, dar 
scenariștii îl recompensează cu o iubită 
(Salma Hayek). Când nu e nici un sadic în 
jur să îi prigonească, eroii noştri se bat 
între ei — își cimentează prietenia 
cărându-şi pumni orbeşte, aşa cum o 
făceau odinioară John Wayne și Victor 
McLaglen. Fishburne este o prezență 
impunătoare — are grație și putere — şi iese 
cu bine la liman, deși aproape fiecare 
replică din dialogurile sale cu Baldwin 
începe cu ceva gen „you stupid 
motherfucker". Baldwin, dimpotrivă, se 
scufundă odată cu filmul; când stă și 
secretă lacrimi în amintirea iubitei și a 
prietenului ucişi, îţi vine să chicoteşti. 
Regizorul nu desconsideră nici cea mai 
nerușinată practică de „exploitation movie“: 


e Victoria Cociaş şi Dana Dogaru 


trimite cu gândul la celebra performanţă 
imetică Rr 


ÎNTOARCEREA 
ÎN PARADIS 


Virtuozitate 


personajului senzualitatea care creşte 
odată cu teroarea disimulată în aparent 
banala și benigna hărļuială. 

Obiectul amuzamentului este junele 
SS, tratat de „domnişoară“, ca până la 
urmă, mai în glumă mai în serios, să i se 

iudaică. 


Umilitul şi înfricoşatul nearian ată... Băiat... 
interpretat nu doar cu emoție, ci şi o ... De la 
mare finețe a nuanţelor de Alexandru aceste cinci elemente 


Oglinda — invocată concret nu o dată 
de către directorul de imagine Nicolae 
Niţă — este prezentă şi metaforic prin 
şirul de reciproce reflectări ale chipu- 


absolvent al ATF, dar deja cu o serie de 
scurtmetraje memorabile extrem de diferite 
şi tematic, şi stilistic: Cântarea 


rilor. Într-o suită ce îi inspirat şi 

secvențele documentare (ingenioasă ideea hazoasă parabolă cazanieră; Lumina din 
mini-televizorului) care — iată — a adus în 
atenţia publică și peste zeci de ani figurile 
tiranitor ce au maculat secolul sfârşitului de 

mileniu. 
irina COROIU rechea e 
R 
upă ce a acceptat generoa: 
ta nivel înalt e ` dedebuta iui de Fim al TVR. 


Studioul de Film TVR și Grupul Tofan, 1996 
© Regia și scenariul: Radu Gabrea (după 
piesa lui Robert David McDonald) e 
Scenografia: Florin Gabrea e Costumele: 


soldată însă cu un metraj mediu neinspirat, 
Lumina — o convențională tratare a unui 
anost subiect, Gheorghe Preda a primit 
oferta realizatoarei Silvia Ciurescu de a re- 


Lia Manţoc e imaginea: Nicolae Niţă e Cu: giza un film coregrafic. S-a lăsat la latitudinea 
Dana Dogaru, Victoria Cociaș, Alexandru cineastului să conceapă scenariul, după care 
Jitea s-a elaborat coregrafia 


propriu- 

Imaginea aparține altui tânăr absolvent 
de talent, Cătălin Gabor, şi este de o frumu- 
seje aparte. Poate şi datorită faptului că 
i (Mihai Mihalcea) 


Baubec) există prin dans. Întâlnirea lor se 
produce undeva la malul mării, în vecină- 
tatea unei epave şi în compania unui pes- 
Gäns. Ea închipuie pe nisip din linii geo- 
metrice un labirint care-i sugerează angoa. 
sele. Descoperind-o astfel pe plajă, el o foto- 
grafiază, developând apoi detalii zeci. O 
senzuală tensiune conflictuală se iscă din 
trăirile lor emoționale induse în plastica fiuidă 
a fiecărui cadru. 
Un film „de stare“, de o mare poezie. 
LC. 


Întoarcerea în paradis e Producția: 
TVR, 1996 @ Realizator: Silvia Ciurescu e 
Regia și scenariul: Gheorghe Preda e 
Imaginea: Cătălin Gabor e Scenografia: 
Dana Moraru e Colaj muzical: Anca 
Dumitrescu e Cu: Sevil Baubec, Mihai 
Mihalcea. 


nu trec cinci minute fără un masacru și atunci” 
când camera nu întârzie asupra cadavrelor 
ciuruite, se delectează cu fiecare trup 
feminin la îndemână. În schimb, filmul se 
grăbeşte să ne liniștească dubiile legate de 
moralitatea eroilor-evadaţi: Fishburne nu e 
un simplu pușcăriaș, ci un poliţist sub 


„divertisment“. E doar un supliment vizual la 
cornetul de „popcorn”. 


Andrei GORZO D 


Fled e Producţie: SUA, 1996. e Regia: W 
Kevin Hooks. e Scenariul: Preston A. E 


acoperire; iar Baldwin, deși pușcăriaș Whitmore ge Imaginea: Matthew F: Leonetti gy | 
adevărat, ne arată cât de nobil e, salvândun e Cu: Laurence Fishbourne, Stephen k 
copil care traversa imprudent. Tot filmule la Baldwin, Salma Hayek e Distribuit de: E 
nivelul ăsta de subtilitate. Nu merită numit Media Pictures International = 


E? Stephen Baldwin ai Laurence Fishbourne 


Di o e ae 


COCOȘATUL 


rivind post-genericul ce 
consemnează participa- 
rea a peste 100 de pro- 
fesioniști în realizare, 
începi să înţelegi de ce 
acest lung metraj de 
animaţie emană pe tot parcursul său sen- 
zația de perfecțiune. Desigur, firma pur- 
E tând numele lui Disney — regele feeriilor 
II animate obligă. Pare însă greu de închi- 


E [] puit că tradiția acelei nebunii a detaliului 


o 


impecabil se poate perpetua atât de fidel. 
E Că acest lucru e posibil vine să confirme 
BW Cocoșatul de la Nôtre Dame. 
E] Scriitorul francez care lansa manifestul 
romantismului în prelaţa dramei sale 
NI „Cromwell“ investește personajul celui mai 
faimos cocoșat din istoria literaturii cu 
trăsăturile emblematice ale eroilor tipici 
E pentru noul curent: destin zbuciumat, fizic 


simpatic, ce ascunde o inimă de aur într-un 
INI corp diform. Și nici măcar atât de monstrous 
a cum ne-am fi putut aștepta nu arată, căci 


BW ocupă şi contrapunctul umoristic, asigurat 


TWISTER 


u-i de mirare că un film 
produs de Steven Spiel- 
berg și al cărui scena- 
riu e co(-)semnat (ală- 


ecran, pedepsindu-i pe cei răi și — deși îi, 

II sperie puțin și pe ei —făcându-i fericiți pe cei 

m buni. Căci pozitivi sunt aici oameni de ştiinţă 

* care şi-ar da şi viața pentru a afla mai multe 

despre taifun: un el şi o ea în pragul divorțului 

pi ord ară sobei ni 
= Regizorul 

3 joacă acum pe cartea efectelor speciale. Vaci 

E zburătoare, cisterne în flăcări, tracioare 

z smulse de pe câmp se amestecă în spirala 

ucigașă a ciclonului sub ochii îngroziți ai 

II privitorului. Neputinţa omului în fața 

irii naturii nu este însă sentimentul 

S pregnant al acestui uimitor spectacol vizual, 

BR căci realizatorii apasă tare pedala mesajului 


Un Disney romantic 


DE LA 
NOTRE DAME 


de spectacolul saltimbancilor, și de gar- 
goyles, spiridușii din piatră care se însu- 
flețesc numai în preajma lui Quasimodo 
pentru a-i alina suferința de a fi batjocorit și 


marginalizat. 4 
Farmecul personajelor se datorează și 
vocilor împrumutate de celebrități precum 
Tom Hulce (Quasimodo), Demi Moore (Es- 
meralda), Kevin Kline (Phoebus). Numerele 
cântate şi dansate au și ele momente de 
antologie. Din nou în plină formă, compo- 
zitorul Alan Menken își onorează reputaţia de 
câștigător al unui Oscar (Frumoasa și 
bestia). Părinţii care își vor însoți odraslele 
la Cocoșatul de la Nôtre Dame vor savura 
în special aceste pasaje și vor aprecia că 
animația a ieșit din zodia violenței. 
Dana DUMA 


The Hunchback of Notre Dame è 

: SUA, 1995, Walt Disney Pictures 

e Regia: Gary Trousdale, Kirk Wise e 

Scenariul: Tab Murphy, Irene Mecchi, Bob 

Tzudiker, Noni White, Jonathan Roberis e 

Muzica: Alan Menken e Vocile: Jason 

Alexander, Tom Hulce, Tony Jay, Paul 

Kandel, Charles Kimbrough, Kevin Kline, 

Demi Moore, David Ogden Stiers ® 
Distribuit de: Buena Vista/Româniafilm 


E 
B d Esmeralda (cu vocea lui Demi Moore) şi Quasimodo 
m : (cu vocea lui Tom Hulce) 


Ciclonul justițiar 


tonic rezumat astfel: „cei perseverenți și 
onești vor izbândi în cele din urmă”. Ceea ce 
se și întâmplă în final, lăsând însă impresia 
unei demonstrații forțate în care protagoniștii 


nu cuceresc ataşamentul spectatorului, nu 


prezențe umane pe al căror farmec se poate 
conta. 
D. D. 


Twister e SUA, 7966, Amblin 
Entertainment e Regia: Jan De Bont 
e Scenariul: Michael Crichton, Anne 
Marie Martin e Imaginea: John M. Green 
e Cu: Bill Paxton, Helen Hunt, Jami Geriz, 
Cary Elwes e Distribuit de: Media Pictures 
international 


tânără 
latino-americană. 
Rănile lăsate de 
dictatură încă nu 
s-au vindecat. O 
temeie are impresia 
că îl recunoaște pe torționarul ei. Se va 
răzbuna sau nu? 
Pe la jumătatea filmului răspunsul la 
această întrebare nu mai are i 


jucată și pe scenele noastre —, Roman 
Polanski nu dovedește prea multă 
ingeniozitate. Teatru filmat, atmosferă 
apăsătoare, multe, muhe sentimente 
frumoase și... cam atât. Că regizorul se 
află în declin de formă, o știam de mult. 
Dar că va ajunge să realizeze această 
peliculă oarecare, semănând cu un 
telefilm, nu bănuiam. Până și imensul 
talent al unei actrițe ca Si Weaver 
este irosit. Hotărât lucru, problemele 


cest film comercial 
indian — o comedie 
romantico-muzicală 
de acțiune — se vrea 
o mostră de cinema 
evazionist; judecând 
după exotismul conştiincios și după 
zelul cu care e maii i 


și zile mai bune (a fost satanicul Mare 
Preot în Indiana Jones și templul 
blestemat — 1984), H joacă aici pe 
Negativul poveştii — un intrigant netreb- 


du-şi cu foc, înconjurați de dansatoare 
dispuse în formațiuni savante, „inspi- 
rate” din Busby Berkeley. În mijlocul 
unui duet romantic, li se întâmplă să 
țopăie peste pajiști înflorite, filmaţi în 
ralanti. Bărbaţii poartă sacouri cu paiete, 
inele și cercei din belșug — intenția a fost 
să li se dea un „look“ foarte disco, foarte 
exuberant. Dar pentru noi arată cam ca 


MOARTE A Ar fi See telefilm 


®© Sigourney Weaver 


i 
| 
) 
1 
| 
| 
i 
| 
| 


urmă, ne demonstra același lucru?). 


care, în sine, este impresionantă. Cred 
însă că un astfel de subiect merita o 
soartă cinematografică mai bună. 


Death and the Maiden e Producţie: 
Thom Mount, Josh Kramer, SUA, 1955 
Regia: Roman Polanski e Scenariul: 
Rafael Yglesias și Ariel Dorfman, după 
piesa lui Arie! Dorfman e Imaginea: 
Tonino Delli Colli e Cu: Sigourney 
Weaver, Ben Kingsley, Stuart Wilson e 
Distribuit de: Q.C.B. 


este să chicotească și să danseze din 
buric. 

După o oră de duete pătimașe și 
interminabile, intrigantul cel 


Bharti, Shahrukt Khan, Brahmachari, 
Amrish Puri e Distribuit de: Hani 
Habaybeh and Bros Cinema Co și 
România film 


EU wkl de 


CINEMA" TELECOMANDĂ 


Televizorul este numit "micul ecran”. 
lată televizorul color NEI, cu diagonala de 72 cra. Cum să numeşti un televizor cu ecranul 
atât de mare? 
Poate, "cinematograf? 
lar când micul cinema NEI poate fi cu uşurinţă conectat la televiziunea prin cablu, iar telecomanda oferă acces 
la 90 de programe diferite, 
cum să-l numeşti? 
"Cinema cu telecomandă"! 
lar prin NEI CREDIT. aveţi bilet de intrare la cinematograful NEL pentru sute de filme! 


NEI VĂ COLOREAZĂ VIAȚA! NEI CREDIT! 


„Pe ecran, cel mai bun decor este acela 
pe care nu-l observi 


Rene Clair 


calitatea de unicitate ori noutate, banalitatea avea în interpretarea 
arhitectei Marga Moldovan capacitatea de a emoţiona, așa cum am 
putut constata și revăzând pe micul ecran De ce are vulpea coadă, 
realizat de Cornel Diaconu. 


Ne facem o datorie de onoare din a readuce în atenţia cinefililor 
eta ee unei scenariste timpuriu dispărute care s-a dedicat prin 


exce ență cotidianului: Marga Moldovan. Scenografia ei ar putea 
fi definită prin reliefarea „originalității“ banalului. Fără să aibă 


Așa cum a rămas 
în 
memoria criticului 


ste știut, arta se naște din 
interpretarea realităţii și nu 
nu din reproducerea ei, iar 
elanul fanteziei este direct 
proporțional cu virtuțile ar- 
tistice. Elaborarea estetică 
a spaţiului operei de artă cade în sarcina 
scenografului, entitate creatoare indivi- 
dualizată odată cu Renașterea și desco- 
perirea efectuluitrompe /'oei], menit să 
sporească perimetrul jocului ia propriu, dar 
mai ales la figurat. În cinema condiţii sine 
qua non sunt: verosimilitatea, veridicitatea, 
autenticitatea. Mult mai dificil este de realizat 
un decor așa-zis realist decât unul supra- 
realist. Remodelarea, redimensionarea, 
recompunerea cotidianului pot constitui un 


fac un efort pentru a mă Ste și spune 
câteva cuvinte despre profesiunea mea (şi 
eventual despre mine) care să stâmească 
interesul cititorului. Fac un efort pentru că 
sunt stăpânită de teama de a nu găsi cele 
mai potrivite vorbe care să exprime, deo- 
potrivă, spectaculosul și banalul, spiritui 
cyeator, imaginativ și rigoarea disciplinei 
unei profesiuni pe cât de dificilă, pe atât 
de pasionantă și plină de satisfacţii: 


pe Liceenii în alertă. Cu acest insolit gag 
Marga Moldovan se despărțea Lite 
totdeauna de public: Micuța 
comediei lirice Întâmplări cu Alexandra | ia 
făcut scenografei cel mai teribil compliment 
apreciind drept asemănătoare propriei 
existente de zi cu zi ambianța creată la 
filmare într-un apartament de bloc oare- 
care, camera fetiţei — ce-şi ajută tată! ea 
ie în absența mamei — 
doar armonia firescului, ci și duioșia Geste 
prin devălmășia ăi hăinuțelor, 
rechizitelor . din 


apartamentul este ege pretextul intrigii 
ce ironizează colectivismul gregar şi conta- 
minarea cu acest virus a unui cuplu „sănătos 
şi ambițios“, care ajunge în fața tribuna- 
lului, în sala ...minţilor pierdute. Sinusoida 
umorală ce face adesea creatorul să se 
identifice cu opera înregistrează odată cu 
infantila interogaţie De ce are vulpea coadă? 
verva maximă a personalității luminoase a 
Margăi Moldovan. Ea pare să fi redescoperit 
împreună cu citadinii blazaţi lumea satului, 
care gravitează în jurul casei de poveste 
a bunicilor, dar și a Daciei nou nouje 
transformate în ospitalier coteț. Alături, 

şopronul devine ad-hoc expoziţie de pictură 
nonfigurativă, asociind natura moartă cu 
vitalitatea animalelor şi zburătoarelor din 


bine disimulată, feminină fără ostentaţie, 
inteligentă cu graţie şi nefericită cu 
demnitate. În Aecital în grădina cu pitici, care 
aduce față în față o violonistă precoce şi o 
profesoară rigidă, biografia interioară a 
acesteia din urmă este „citită“ în ovalul unei 
oglinzi ce reflectă și chipul femeii răscolită de 
_ amintiri, și un crâmpei de fereastră prin care 
se observă pe terasă un ficus abandonat 
ploii reci de toamnă. Povestea călătoriilor i-a 
dat ocazia arhitectei să viseze și să etaleze 


3 Arh. Marga Moldovan 


o adevărată hartă mitologică, îngemă- 
nând decorul natural cu cel construit în stil 
baroc. Universul macabru din Capcana 
mercenarilor a fost pi de fabulos și 
datorită costumelor care personalizau 


acea tensionată confruntare petrecută într-o 
Transilvanie la 1918. Rigoarea detaliului 
vestimentar într-un policier retro precum 
Revanșa este esețială și comisarul super- 
man e astfel umanizat, dar și idealizat, într-un 
elegant racord între formă și fond, gând şi 
acțiune. Vigoarea faptului autentic a fost 
atuul principal al peliculei ie, un fel 
de reportaj intimist în care tinerii eroi sunt 
aer meri și prin intermediul spațiului pe 


ee vieții reale continuă să circule prin 
fotogramele acestor filme, care mai întâi au 
tost însullețite pe planşeta artistei cu vocație 
nu numai pentru autenticitate, ci și pentru 
generozitate. Vocație care a determinat-, să 
şteargă graniţa dintre realitate și ficțiune 

înzestrând sediul UCIN cu multe articole de 
birotică: de la mașini de scris și de calcul, la 
e şi hârtie aide memoire. Un gest defel 


„Aș vrea ca eventualul cititor al acestor 
rânduri să înțeleagă că, de fiecare dată 
când spun «am semnat», «am făcut», «am 
realizat», nu mă am în vedere numai pe 
mine. Mai exact ar trebui să spun asistenții, 
recuziterii, maiştrii de platou, muncitorii, 


Filmografie 


1978 Septembrie, regia 
Timotei Ursu — decor 

1978 Revanșa, regia Sergiu 
Nicolaescu — costume 

1979 Mihail, câine de circ, 
regia Sergiu Nicolaescu — decor 

1980 Cumpăna, i 
Cristiana Nicolae — decor 

1980 Ultima noapte de 


1983 De dragul tău, Anca, 
regia Cristiana Nicolae — decor 
1984 Vreau să știu de ce am 


1987 Recital în grădina cu 
pitici, regia Cristiana Nicolae — 
decor 


1988 Orele 11, regia Lucian 
— decor 


1991 Sanda, regia Nicu 
Gheorghe, Cristiana Nicolae — 
decor 


. așa cum a cunoscut-o 
sora ei 


e mică reușise să iasă în 
evidenţă, începând chiar cu 
primii ani de școală: ea trebuia 
să se impună în orice situație. 
Chiar de atunci începea să i 
se contureze personalitatea. 
Când povestea întâmplării petrecute peste zi avea 
atâta patos încât domina întreaga asistenţă. Încă de 
pe atunci, era atrasă de frumos: îi plăcea să tie 
cochetă, să apară pe scenă în spectacolele 
la școală. Cânta foarte frumos la mandolină. li plăcea 
să șocheze, în atitudine și în vestimentaţie. Era 
îndrăgită, dar în aceeaşi măsură invidiată. Îmi 
amintesc că, deși extrem de mică, şi-a tăiat singură 
breton. A fost pedepsită, dar nu și-a plecat fruntea. Era 
foarte mândră de noua ei înfățișare care îi stătea foarte 
bine. Era talentată la desen şi nu se punea problema 
să urmeze o altă facultate decât arhitectura, având în 
tamilie un precedent, pe mine, sora ei mai mare. 
A reușit din primul an și a început totodată pentru 
ea o nouă etapă, departe de părinţi. Cunoaște o 
perioadă nefastă când, neînţeleasă, se închide 
încet-încet, suferind atât pentru ea cât și pentru cei ce 
nu o înțelegeau. Dintr-un copil expansiv se transtormă 
într-o adolescentă introvertită, catalogată pe nedrept 
de colegi ca distantă și inabordabilă. Era însă, cei 
o simțeau, un om capabil de mari sacrificii. 
Cinstea, corectitudinea şi dăruirea totală o 
caracterizau pentru că era o mare luptătoare. În lumea 
filmului a intrat numai printr-o muncă infernală. 
Meticuloasă, obsedată de detalii, nu abandona 
niciodată în fața greutăților, de cele mai multe ori 
antrenând echipa de colaboratori într-un ritm de lucru 
teribil. Viața ei a fost o agitaţie permanentă, dar, din 
păcate, nu a găsit în jur oameni pe măsura devoțiunii 
ei. A fost un om prea sensibil pentru lumea în care a 
trăit și oboseala, singurătatea s-au transformat treptat 
într-un sentiment al neputinței, punând pecetea 
inutilității tocmai pe cea care ar fi fost în stare să se 
războiască singură cu întreg universul, să-i ajute pe 
cei nevoiași, să împartă cu generozitate atât daruri 
materiale cât mai ales o vorbă bună. 


Arh. Eliza NICULESCU 


E Într-o pauză de filmare la De ce are vulpea coadă de Cornel 
Diaconu (cu Geo Costiniu, Octavian Herescu și Valentin Uritescu) 


e 


re o figură care 

transcede timpul. 

Poate părea foar- 

te modernă, se 

identifică și cu pro- 

totipul anilor '60, 

dar tot atât de bine arată și ca eroină de 

XIX“. Astfel o caracterizează nimeni 

alta decât Julia Roberts, rugată să indice o 
actriță care-i calcă pe urme. 

Dar Gwyneth Paltrow are propriul ei 
destin spectaculos, după cum arată cariera 
artistică ferm conturată la cei 23 de ani ai săi. 

S-a născut la Los Angeles, dar a crescut 
la New York, alături de doi frați mai mici, Jack 
rai debutant în regie, cu An Eviction 

otice, prezentat la Festivalul de la 
Sundance) şi Laura. Mama ei este Blythe 
Danner, una dinre cele mai bune actrițe 
de teatru ale generaţiei sale („Fluturii sunt 
liberi“ jucat pe Broadway în în '69 i-a adus un 
Tony ia iar în '88 rolul Bianche Du Bois 

din „Un tramvai numit dorință“, o nomi- 
nalizare la aceeași distincție), iar tatăl 
de vestite 


ie prin 
se înțeleagă cu prietenii de-o șchioapă, 
a inventat un limbaj cifrat. De mică a fost 

foarte sociabilă și curioasă. „Mi-am urmărit 

ii la lucru și am realizat de timpuriu că 
E să-ți fixezi stacheta cât mai sus 
posibil. Mama ar fi putut deveni probabil! 
star de cinema, dar a preferat să facă doar 
teatru pentru a nu-și frustra familia și o res- 
poct ma pentru asta. E o femeie formi- 


A urmat „Spence School“ — o prestigioasă 
școală de fete din Manhattan. După 
obținerea i în 1990 și-a petrecut vara 
jucând alături de mama ei la Festivalul de 
teatru de la Wiliamstown. Tată! a încurajat-o 


r a 
învârtit in anturajul prietenului de familie 
Steven Spielberg (pe care-l numește cu 
esu? „Uncle Morthy“), a căpătat rolul 
Wendy din Hook, cu o simplă lectură din 
scenariu. Curând a realizat că n-are rost 
să-și mai continue studiile la Universitatea 
cailorniană din Santa Barbara: „Era un loc 
impropriu pentru ceea ce-mi propusesem. 


24 


cu indiferent ce preț!“ 


GWYNETH 


PALTROW 


Simțeam că mi se va întâmpla ceva 

deosebit. Nu știam exact ce. Nu știam dacă 

în profesie sau în dragoste sau în ambele...” 
_Neprevăzutul avea să ia chipul lui Brad 


că el e un Brad 

îi e complet subjugat. "Sunt atât de 
încât din tor ar putea dărui 

și altora, spun cei ce îi văd. Ea nu înțelege 
de ce lumea e atât de curioasă să ştie cum 


d gătesc (! 

fript umpluti). Ne sculăm, ne plimbăm, 

de chicotim. Uneori facem câte un tur 
cu bicicleta. În ae weeder? 


Vrem mereu să 


potrivită temperatura, lui i se pare că e prea 
cald. Şi viceversa, când ei îi e cald, lui îi e 
frig. Dar până la urmă „conflictul“ se rezolvă 
în cinci minute. „Facem eforturi mari să fim 
împreună — cea mai lungă perioadă de 
despărţire a fost de 28 de zile — un infern. De 
altfel așa am fost educată, în respectul 
căsătoriei ca instituție“. lar inelul de aur cu 
diamante este o certitudine pentru 
seriozitatea i: „Sunt hotărâtă să nu las 
să ne fie încălcată intimitatea Şi să-mi 
protejez copiii pe care-i vom avea“. 
Gwyneth Paltrow a șocat multă lume 
când a afirmat în fața presei „Femeile n-au 
rușine!“ Ea se referea — fără dispreţ sau ură 
— la acele femei binecrescute, cultivate, 


faimoase, căsătorite sau cu amanți ce-l 
asaltează de-a dreptul agresiv pe Brad, 
idolul ior. 
Această constatare extravagantă s-ar 
putea însă să o fi inspirat în munca ei de 
rolui Hard 


creaţie, vezi prostituatei 

— Sydney (1996, regia Paul Thomas 
Anderson) care o înscrie la loc de cinste în 
lunga li celebre 


a interpretelor ale acestui 
j. Nu înseamnă însă că are o paletă 
GE en? în ep - 
e regizorul rath — 
face de | ioate: călărește, dansează, cântă, 
. E scânteietoare. Nu cred că 
rol pe care să nu-l poată i 

„E una dintre cele mai bune actrițe ale 
Americii de azi, care poate fi solicitată pentru 
orice fel de film“, afirmă Harvey Weinstein, 

director la Miramax Pictures 
Gwyneth şi-a legat numele şi de alte fiime 
— Jefferson in Paris (1995, regia James 
ivory), Moonlight and Valentino, Mrs. 
Parker and The Vicious Circie (regia Alan 
Rudolph), The Pallbearer, Seven (1996, 
regia David Fincher), în destinul cărora 
în să se implice: „Emma sau Sydney 


și am obligația promova. 
putea și fără publicitate ar fi grozav. Dar 
n-am încotro. N-am să mă duc să joc în 
Speed H sau Terminator 4. Mai degrabă joc 
cinci săptămâni o piesă de teatru şi Et 
ceva“. Dacă soarta i-a hărăzit succesul atât 
de timpuriu, nu înseamnă că Gwyneth 
Paltrow a uitat ce-i modestia și bunul si 
„Chiar dacă n-aș mai face nici elor e 
mulțumită. Nu sunt o fanatică și cred 
oribil să te cramponezi. Nu-mi să fiu 
star cu indiferent ce preț“! 

irina COROIU 


e personaj aș dori 
să joc pe ecran? 
Dificil de spus! 
Poate pe mine 
însumi...” 

99 Răspunsul a- 
cesta neașteptat la întrebarea de rutină 
reportericească ar trebui să ajungă la 
urechile americani despre care 
Newman n-are o părere grozavă: „Sunt 
realmente puţine scenarii bune pe piaţă. 
Televiziunea devoră scenariștii cu un apetit 
incredibil, ceea ce prejudiciază mult 
cinematografia. Singurii profesioniști care 
scriu actualmente ia Hollywood sunt puștii 
care ies din școlile de cinema și care au 
talent, dar foarte puţină experienţă. Știu să 
scrie, dar n-au nimic de povestit. E drept că 
și publicul s-a schimbat. Nu-i mai interesează 
subiectelă psihologice care erau la modă în 
anii '60-'70 şi care n-au fost înlocuite prin 
nimic. Altădată îmi petreceam în jur de 10% 


„Publicul.s-a schimbat. 
Nu-i mai interesează 
subiectele 


care erau la 
în anii '60-'70!* 


cu cât trece vremea descopăr tot mai puține 
lucruri care să mă intereseze. Nu mai găsesc 
roluri care să mă fascineze.“ În schimb s-a 
angrenat în reclama de produse alimentare, 
banii astfel obținuți folosindu-i în diferite 
acţiuni umanitare. 

Până ca ecranul să-i ofere satisfacția de 
a- transforma din vedetă de cinema în erou 
de fiim, iată câteva dintre argumentele unei 
„Newman saga“ propuse de el însuși: 

„Marea dramă a vieţii mele a fost că am 


avut două iubiri: meseria de actor și pasiunea, 


pentru sporti“ Şi cum să nu-ţi placă sportul 
când tatăl îţi este proprietarul celui mai mare 
magazin de articole sportive din Cleveland: 
„Eram băiatul cel mai invidiat din oraș. Prima 
jucărie a fost o echipă de fotbal în 1 miniatură. 
Aveam totdeauna la dispoziție mingi de tot 
felul, mănuşi de baseball. Nu trăiam decât 
pentru sport.“ 

Performanțele sportive i-au permis să fie 
admis la școala de atletism Jemyon College 
unde devine foarte popular pentru succesele 


PAUL 


ta fotbal, basket şi nataţie: „Sportul te învață 
să lucrezi în echipă și să ţii cont de 
observaţiile partenerilor. Te ajută să 
îndrăgești competiția și să știi să suporţi 


eșecurile cu inima ușoară.“ Susţine chiar că - 


sportului îi datorează faptul că a putut deveni 
actor împiedicându-l să ajungă omul de 
afaceri pe care și-l dorise tatăl său. 

Sport de pertormanţă n-a mai putut face 
pentru că în timpul războiului a fost rănit la 
genunchi. Din școală încă fusese contaminat 
și de virusul teatrului și jucase în multe piese. 
După demobilizare intră într-o trupă 
itinerantă și într-o bună zi este remarcat de 
în spectacole importante printre care 
„Menajeria de sticlă“. La celebra piesă a lui 
Tennessee Williams va reveni peste ani Paul 
Newman ecranizând-o special pentru 
Joanne Woodward, adică a sa soție, 
încredințându-i lui John Malkovich rolul lui 
Tom din The Glass Menagerie, 1987. 

Când i-a murit tatăl s-a simțit obligat să 
preia afacerea Cleveland, dar s-a plictisit 
repede, s-a înscris la Yale School of Drama 
și nu peste mult timp va fi angajat la 
televiziune unde apare în piesa lui William 
inge „Picnic“. La câteva luni debutează și pe 


EREU VEDETE 


NEW 


marele ecran în The Silver Calice, regia 
Victor Saville, 1954. Revine pe Broadway 
unde joacă în „Desperate Hours”, spectacol 
preluat de tv, ceea ce face să-i sporească 
serios cota. 


„Altădată îmi petreceam 
în jur de 10% din timp 
citind scenarii. 
Acum pierd 50%, 
dar cu cât Leien 
descopăr ne 
lucruri care aL puji 

intereseze.“ 


În 1955 divorțează de Jackie Witt, o 
blondă cu ochi albaștri ca și el, care în șase 
ani de mariaj i-a dăruit trei copii. Scott (mort 
la 28 de ani de o supradoză de barbiturice), 
Susan și Stephanie. 

1956 îi aduce primul rol important în 
cinema: boxerul Rocky Graziano din 
Somebody Up There Likes Me, regia 
Robert Wise, film în care debutează Steve 
McQuinn și Robert Loggia. 


MAN 


Începe să se împartă între Hollywood și 
New York. E cap de afiş la Actor's Studio. 
Face Dim şi cu Arnold Laven, dar și cu 
Michael Curtiz, iar Martin Ritt îi devine 
prieten. La filmul său The Long Hot 
Summer (1958) o întâlnește pe cea ce-i va 
deveni curând soție, Joanne Woodward, și 
cu care va avea doi copii, pe Nell și Mellisa. 

Odată cu The Left-Handed Gun, regia 


-Arthur Penn, 1958, el este Billy the Kid, un 


personaj de western ce va marca istoria 
genului. 

Cat on a Hot Tin Root (1958, regia 
Richard Brooks) în consacră atât mare actor, 
cât și idol masculin. Nostim este că Joanne 
are obiecţii: „ÎI ador pe soțul meu. Dar nu 
înțeleg cum de a ajuns «sex simbol». Pentru 
că picioarele îi sunt extrem de subțiri, și în 
plus are platius.“ 

Dar emploi-urile sale se diversitică. Dacă 
a fost boxer, va fi și muzician (Paris Blues, 
regia Martin Ritt, 1961); veteran de război 
(From the Terrace, regia Mark Robson, 
1960); lider al rezistenței istrasliene 
(Exodus, regia Otto Preminger, 1960); 
avocat (The Verdict, regia Sidney Lumet, 
1982) și expert în caniolă (The Hustler, regia 


Robert Rossen, 1961, ce va cunoaște 
remake-ul The Color of Money, 1986, 
regia Martin Scorsese, Oscar-ul de inter- 
pretare); campion de curse automobi- 
listice (Winning, regia James Golds- 
tone, 1969); detectiv particular (Harper, 
regia Jack Smight, 1966, The Drowning 
Pool, regia Stuart Rosenberg, 1976); 
hocheist (Slap Shot, regia George Roy Hill, 
1977); poliţist (Ford Apache, The Bronx, 
regia Daniel Petrie); general (Fat Man 
and Little Boy, regia Roland Joffe, 1989) 
ori guvernator (Blaze, regia Ron Shelton, 
1989) etc. 

„E dificil de spus cum se intră într-un 
personaj. La începuturile meseriei, îmi 
trebuiau vreo cinci săptămâni ca.să încerc 
să-mi înțeleg și dezvolt personajul. Azi o fac 
instinctiv. Avantajul experienței, presupun. 


Dezghioc personajul rapid, îi găsesc esența 
și știu ce aspecte ale personalităţii trebuie să 
le fac să iasă la iveală. E foarte simplu. De 
exemplu dacă personajul fumează trabuc, 
gura e strâmbă în permanenţă, ca şi cum i-ar 
fi lăsat o amprentă puternică." Amănuntele 
acestea se referă la personajul manipulator 
din The Hudsucker Proxy, regia Joel Coen, 
1994 (v. nr. 5/96); „Cu frații Coen mi-am dorit 
să lucrez. Îmi place felul în care privesc 
lucrurile. Au o viziune foarte rapidă și stranie 
asupra vieţii care mă fascinează. Am fost 
realmente flatat când mi-au propus să fac 
parte din universul lor.“ Toată lumea vede în 
Sydney răul, personajul negativ al poveștii, 
dar pentru mine el este «eroul». Altfel spus, 
îl găsesc formidabil. Nu-i cineva pe care aș 
putea să-l admir, bineînţeles, dar e genul de 
personaj care mă captivează. Așa cum ești 
captivat de un leu sau de alt animal sălbatic, 
la Zoo. Îmi plac toate scenele de complicitate 
și ambiguitate, în care el se joacă cu ceilalți, 
îi manipulează mereu cu zâmbetul în colțul 
gurii. Filmul este foarte special, într-o 
ambianţă Art deco de anii '50 amintind 
deopotrivă de Metropolis și Brazil, şi 
evocând deliberat maniera unui Capra sau 
Sturges, dar nu numai, astfel că protagonistul 
Tim Robbins a riscat chiar un slogan: «Mai 
nostim decât Kane!» Ceea ce-mi place la 
fraţii Coen e această manieră deopotrivă 
excentrică, perversă și neașteptată cu care 
ei tratează comedia. Ador Arizona Junior. 
Nu știu de unde le vine această nebunie, 
acest gust al absurdului. Poate de la studiile 
de filosofie urmate la Princeton...“ Este 
aceasta o peliculă cu un destin aparie, 
menită să amortizeze schisma dintre 
independențţii cu filmele lor „de autor“ şi 
producția comercială. A avut un buget de 25 
milioane dolari, condiţionat fiind de 
distribuirea a trei vedete. importantă este 
părerea lui Ethan Coen: „Spre deosebire de 
multe staruri hollywoodiene, Paul e o 
persoană care ia rapid deciziile şi pe care 
putem conta odată ce s-a angajat. El a 
acceptat repede oferta noastră pentru că-i 
plăcuse scenariul și n-am avut nici un fel de 
probleme.“ 

Paul Newman își aminteşte: „Când am 
început meseria asta, filmările decurgeau cu 
totul altfel. Dacă semnai un contract erai 


acolo pe toată durata turnării, chiar și dacă 
aveai doar câteva scene. Era o atmosferă 
mult mai familiară. (Azi, abia de-ţi întâlneşti 
partenerii înainte ca regizorul să dea 
comanda «Motor!» și, imediat ce se termină 
scena, fiecare sare în câte un avion, de 
regulă pentru a ajunge la altă filmare.) Totul 
e planificat, organizat și există o presiune 
enormă și constantă. S-a pierdut, cred, 
nonșalanța care dădea filmelor de altă dată 
bună parte din farmecul lor. Trebuie că am 
aerul unui bătrân arțăgos care se vaită 
repetând «Nostalgia nu mai e ce-a fost!» 
Chestie de... cochetărie: „Nu-mi place să mă 
văd pe ecran, detest lucrul acesta!“ Cu un 
cap de statuie antică, privire limpede, nas 
drept, buze tăiate fin putând exprima 
reflexivitate și dinamism, inocenţă și cinism, 
revoltă și visare, într-un cuvânt seducţie. Și 
este suficient de amintit doar Butch Cassidy 
and Sundance Kid (regia George Roy Hill, 
1969), The Sting (regia George Hill, 1973) 
sau Absence of Malice (regia Sydney 
Pollack, 1981). 

„Sunt multe lucruri care mă interesează 
pe lângă actorie. Totuși dacă ai fost actor 
toată viaţa a te angaja într-o direcţie în care 
gratificația e mai puţin evidentă, sau, în tot 
cazul mai puțin directă, e dur. Când ești actor 
devii dependent de aplauze. Și e dificil să te 
dezobișnuiești." 

În regie a debutat în 1959 cu un 
scurt-metraj On the harmtulinese of 
tabaco. A urmat Rachel, Rachel în 1968, 
despre o protesoară celibatară ce vrea să 
iasă din carapacea singurătăţii; interpretă 
Joanne Woodward. Pentru aceeași actriță 
regizează The Effect of Gamma Rayson 
Man-in-the Moon Marigolds, 1972, cu fiica 
lor Nell; The Shadow Box, 1980, The Glass 
Menagerie, Harry and Son, 1984 — acesta 
din urmă inspirat de tragica moarte a fiului 


„Când eşti actor devi 
edificii să te 


eet," 


său. A avut însă divergențe de opinii cu 
soția care n-a fost de acord ca fiica lor Nell 
să joace, Joanne afirmând: „Am urât întot- 
deauna copiii minune gen Shirley Temple și 
mi-am jurat că dacă voi avea copii nu voi 
consimți niciodată să devină astfel de 
automate“. Și, în replică, Paul: „E adevărat 
că pot exista inconveniente, dar nu trebuie 
niciodată ezitat să favorizezi un talent în 
gestație. Neli are disponibilităţi, nu un 
talent bulversant, nimic dintr-o Margaret 
O'Brien sau Patty Duke. Dar ea reacțio- 
nează bine în fața camerei și acest lucru 
m-a interesat." Și tot Joanne era cea care 
la un moment dat, clama în presă-că le 
interzice fiicelor sale să aibă copii, militând 
astfel împotriva... suprapopulării și a poluării 
planetei. 

Un reflex autobiografic a căpătat inevitabil 
Și Mr. and Mrs. Bridge unde James Ivory i-a 
distribuit într-un cuplu ce traversează timpul 
într-un echilibru fragil: ea, o femeie menținută 
într-o stare infantilă de către un sot castrator, 
care-i impune toate gesturile și gândurile: 
„Pentru a-i interpreta pe acești eroi ai roma- 
nelor lui Evan S. Connel n-am avut decât să 
apelez la amintiri conjugale proprii. Eu sunt 
Mr. Bridge cum Joanne e Mrs. Bridge, 
Joanne e nitroglicerina, iar eu diesel-ul!” 

Comedia de și pentru familie Nobody's 
Fool (regia Robert Benton, 1994) e tot o 
formă de autorefiexivitate. Și autoper- 
siflare... 


irina COROIU 
25 


Războiul 
ideologic nu a 
luat sfârșit 


Bau comunist nu mai există, războiul rece s-a 
sfârșit, dar luptele continuă. Dacă nu ne mai putem bate 
cu cei vii, ne războim cu morţii. Și astfel se descoperă, 
se inventează, se publică tot felul de documente și 
amintiri care se vor revelații despre adevărata viaţă a 
unor celebrități dispărute. Ultimul scandal a fost provocat 
de publicarea în Statele Unite a cărţii Tramp, o biografie 
a lui Chaplin scrisă de Joyce Milton, în care se susține 
că cineastul a fost puternic influențat de ideologia 
comunistă în anii '30 și '40 şi că și-a modificat scenariile 
filmelor după indicaţiile primite de la Moscova sau la 
sfatul unor simpatizanți comuniști. 

Chaplin a fost și rămâne o personalitate controversată 
și reacțiile nu au întârziat să apară. Revista Limelight, 
dedicată în întregime creațiilor cineastului, a publicat 
imediat o amplă recenzie în care se arată că acuzațiile 
sunt nedrepte și nefondate, în timp ce în revista New 
Yorker şi în ziarul New York Times s-a scris că e o 


© Chaplin nu este lăsat 
în pace nici după ce a ieşit 
din scena vieții 


biografie convingătoare. Nici o editură britanică nu a 
acceptat să publice cartea. 

Autoarea susţine că în primii ani ai războiului rece, 
când orice comportament nonconformist era imediat 
suspectat că ar indica convingeri de stânga, Chaplin 
şi-a atras dușmani atât prin simpatiile sale politice, cât 
şi prin „fanteziile“ sale sexuale. Astfel, spune Joyce 
Milton, tânărul Chaplin ar fi fost homosexual, dar prin 


26 


anii '20, când s-a stabilit în California pentru a-şi urma 
cariera cinematografică, el a început să se intereseze 
mai ales de tinerele fete, fiind acuzat de pedofilie. 
Promiscua sa viață intimă ar fi atras atenţia FBI, în 
arhivele căreia se află mai multe rapoarte în care se 
susține că a organizat orgii, este acuzat de „sclavie albă“ 
şi sunt denunțate mai multe cazuri de avorturi ilegale 
aranjate de Chaplin pentru tinerele sale cuceriri. 

În filmul lui Richard Attenborough, Chaplin, din 1992, 
cineastul este prezentat ca o victimă inocentă a 
răzbunării oarbe a lui J. Edgar Hoover, controversatul 
director al FBI. Milton spune însă că, dimpotrivă, Hoo- 
ver nu s-a implicat personal în „cazul Chaplin“: „Deși 
existau la FBI mai multe dosare în care Chaplin era 
acuzat de cele mai groaznice păcate — unele de-a dreptul 
absurde —, deși era considerat un fel de tovarăș de drum 
al comuniștilor, Hoover a preferat să-și păstreze forțele 
pentru a putea ataca personalităţi politice“. Conform 
dosarelor FBI, prima încercare de a-l aduce pe Chaplin 
în fața instanţei pe motive de imoralitate nu a fost iniţiată 
de Hoover, ci de un funcţionar ambițios care spera să 
avanseze astfel în ierarhie. Dar încercarea a fost sortită 
eșecului. 

În 1952 Chaplin a plecat într-un turneu promoțional 
pentru filmul său Luminile rampei, iar autorităţile 
americane i-au refuzat reintrarea în SUA. „Expulzarea 
lui Chaplin a fost o mișcare ce s-a dovedit lipsită de 
sens“, scrie Milton. „Astfel a fost creat un martir pentru 
cei cu vederi anti-americane, pe care nu-i interesau 
gusturile sale sexuale. Nu a fost o acţiune a lui Hoover, 
care a încercat să nu se amestece“. Aici ne putem 
întreba dacă nu cumva această încercare de a-l apăra 
pe Hoover nu vine ca un răspuns la biografiile apărute 
în ultimii ani, în care el este prezentat ca un 
sadic depravat, cu o promiscuă viață sexuală. Apărarea 
prin atac este o metodă care s-a dovedit adesea 
eficace. 

Vederile de stânga ale lui Chaplin ar proveni încă din 
copilărie, petrecută în Lambeth, cartier sărac din sudul 
Londrei. Dar convingerile comuniste i-au fost insufiate 
de Rob Wagner, asistentul său. „Rob era un comunist 
dur, infiexibil și a devenit mentorul politic al lui Chaplin. 
A avut o mare influență asupra multor filme din ultima 
sa perioadă de creație“, scrie Milton. Wagner ar fi început 
operaţia de îndoctrinare a lui Chaplin în 1936, în timpul 
lucrului la Timpuri noi. Boris Șumiațki, comisarul sovietic 
care se ocupa de soarta cinematografului, se afla în 
vizită la Hollywood. Wagner și Chaplin i-au arătat 
materialul filmat, iar Şumiațki ar fi sugerat că finalul să 
fie schimbat pentru a-l face mai pregnant, „mai marxist“. 
Când Șumiaţki s-a întors la Moscova, el a publicat un 
articol pe această temă în Pravda, lăudându-se că filmul 
a fost modificat conform indicaţiilor sale. Chaplin nu a 
reacționat în nici un fel, de unde concluzia că articolul 
ar reflecta adevărul. 

Patru ani mai târziu, în timp ce filma Dictatorul, 
Uniunea Sovietică a semnat un pact de neagresiune cu 
Germania nazistă. Milton susține că „Wagner a rescris 
o parte din scenariu, în special discursul final, pentru a 
mai diminua virulența atacurilor la adresa fascismului. 
Filmul a devenit astfel mai confuz, dar servea interesele 
sovietice ambigui din 1940“. Se mai spune și că în anii 
'40 autorităţile de frontieră americane au fost prevenite 
că Chaplin ar putea încerca să fugă în Uniunea 
Sovietică. + 

Este atacată și biografia publicată în 1985 de către 
istoricul de film David Robinson, care ar ocoli unele 
aspecte neclare din viața lui Chaplin. Robinson a replicat: 
„Cred că Milton nu a făcut altceva decât să adune la un 
loc toate prostiile care s-au scris ori s-au spus despre 
Chaplin, încercând apoi să le potrivească într-o schemă 


' Robert BONNEY Ji, negu lui Chaplin, 
în atenția presel de scandal T 


logică. Nu știam nimic despre articolul lui Șumiaţki, dar 
cred că e mincinos. Chaplin a fost un liberal, nu un 


nist“. 

Familia lui Chaplin a fost, bineînțeles, revoltată de 
această carte. intr-un comunicat de presă se spune: 
„După moartea lui Chaplin, în 1977, s-au spus multe 
răutăţi despre el, dar asta le întrece pe toate. Dacă ar fi 
trăit, el ar fi dat-o în judecată pe Milton. Dar noi nu vrem 
să facem acest lucru, nu dorim să-i facem publicitate 
gratuită“. 

Cine mai poate spune că despre morţi se vorbește 
numai de bine? 


Precum în viaţă, 
așa și pe ecran 


Ån vorbit despre un scandal survenit după 
moartea lui Chaplin. Insă nici în timpul vieții cineastul 
nu a fost scutit de scandaluri. Nici cel care l-a interpretat 
pe ecran nu a scăpat de ele. 

Robert Downey Jr. e considerat unul dintre cei mai 
interesanţi și talentaţi tineri actori americani. A fost 
nominalizat la Oscar în 1992 chiar pentru rolul din 
Chaplin, iar lan McKellen, care a lucrat cu el la Richard 
HI, a declarat că Downey este cel mai bun actor al 
generaţiei sale. Dar apariția sa pe primele pagini ale 
ziarelor din această vară nu s-a datorat rolurilor din filme, 
ci proceselor din viață, urmare a problemelor sale cu 
drogul. Am putea considera „cazul Downey“ ca un 
pandant al dosarului tematic „Drogul și drogaţii“ din 
numărul trecut, sau ca o nouă dovadă a (i)moralităţii la 
Hollywood (vezi pag. 12-16). 

Primul film important în care Downey Jr. a apărut a 
fost Less Than Zero, în 1987, în rolul unui tânăr bogat 
indepedent de cocaină. S-a spus că actorul, care avea 
pe atunci 22 ani, nu făcea altceva în film decât să se 
joace pe sine. Partenera sa, Jami Getz, își aminteşte: 
„Erau scene ce păreau preluate din viața sa. Tot ce se 
întâmpla în film i se întâmplase şi lui. Ne întrebam dacă 
va sfârşi la fel de rău precum personajul pe care-l 
interpreta“. După terminarea filmărilor, Downey a fost 
internat într-o clinică pentru dezintoxicare. Apoi în fiecare 
an a fost internat pentru o astfel de cură. 

Robert Downey Jr. a fumat prima ţigară cu marijuana 
pe când avea doar opt ani. Tatăl său, Robert Downey 
Sr., era un regizor underground, locuia în Greenwich 
Village — cartierul boemei artistice, și spre sfârșitul anilor 
*60 a cunoscut un oarecare succes cu filmele sale. in 
1970 a realizat Pound, în care și-a distribuit fiul în rolul 
unui... câine. Toţi ceilalți actori interpretau roluri de câini. 
Downey Sr. recunoaște că își distribuia copiii în filme, 
pentru că i se părea o soluție mai confortabilă decât 
angajarea unui baby-sitter. „N-am fost un tată prea 
grijuliu. Dacă Robert vrea să-și facă de cap, eu n-am 
nimic împotrivă“. 

Într-un articol din The New York Times este descrisă 
atmosfera de pe platou la filmările de la Putney Swope, 
cea mai cunoscută peliculă a lui Downey Sr. Regizorul 
a sosit pe platou cu o pungă plină cu bomboane cu 
droguri și i-a invitat pe toți să servească. „Cei mai mulți 
ne drogam, şi am fi fost ipocriţi să nu-i lăsăm pe copii să 
fumeze marijuana sau alte droguri uşoare“, recunoaște el. 

În timp ce tatăl său şi-a bazat cariera pe refuzul 
Hollywoodului și al filmului comercial, Downey Jr. a 
învăţat rapid să-și vândă talentul, apărând în multe filme 


Di 


D 


comerciale cu viață scurtă, care însă i-au adus bani. 
Singur recunoaște că a cheltuit peste 15 milioane dolari, 
aruncându-i în dreapta și în stânga. Sora sa, Allison, 
spune: „Robert nu avea o părere prea bună despre sine. 
Avea întotdeauna impresia că personalitatea sa e 
incompletă“. 

„Este, probabil, cea mai excentrică persoană pe care 
am întâlnit-o în viață, foarte ciudat, dar în același timp 
un om deschis“, spune Sarah Jessica Parker, prietena 
lui timp de șapte ani. Ani în care Downey o înşela cu 
toate prietenele ei. După rolul din Chaplin, rol pe care 
se simţea îndreptăţit să-l interpreteze pentru că... purta 
același număr la pantofi cu Charlot, el s-a simțit mai 
sigur pe sine. Nu pentru multă vreme; un an mai 
târziu declara într-un interviu: „Credeam că lupta mea 
cu demonii interiori s-a terminat, dar m-am înșelat. 
Nu știu cum se pot schimba oamenii. Nici cu frica, nici 
cu ruşinea n-a mers. Poate că te schimbi doar de 
plictiseală. Sunt probabil un monstru. Și nu e vina 
nimănui“. 

Hollywoodul a știut despre problemele sale de zece 
ani dar, destul de surprinzător, cariera sa nu a avut de 
suferit. Abia anul acesta au început necazurile 
adevărate. În aprilie soția sa, Deborah Falconer, l-a 
părăsit de teamă că fiul lor de trei ani, Indio, ar putea fi 
afectat de comportamentul bizar al tatălui. Downey Jr. 


B Este Marisa Tomei 
vinovată? 


fusese oprit de poliție, gol la volanul mașinii sale, drogat, 
închipuindu-și că este atacat de șobolani. Oricum, a 
reușit să termine filmările la One Night Stand, de Mike 
Figgis, în care interpretează un bărbat care moare 
de sida. - 

A urmat o serie de trei arestări în luna iunie. Prima în 
urma unui control al poliției care l-a oprit pentru exces 
de viteză și a găsit în maşină heroină şi cocaină. Câteva 
zile mai târziu Losa Curtis, care locuiește pe aceeași 
stradă cu Downey, suna la poliție spunând că un 
necunoscut doarme în patul fiului său. Necunoscutul 
era Robert Downey Jr., atât de drogat încât a trebuit să 
i se administreze o doză mare de medicamente pentru 
a-l readuce în simțiri şi a fi interogat. Bineînţeles, a 
susținut că a confundat casa. internat într-un sanatoriu 
al poliţiei, a evadat. E prins și arestat din nou. 

După aceste evenimente s-au ivit multe persoane care 
au declarat presei tot felul de amănunte necunoscute 
din viaţa actorului. Unii au susţinut că ei îl aprovizionau 
cu droguri, alţii că Downey Jr. ar fi homosexual. 
Tehnicienii care au lucrat la Only You, în care actorul o 
avea parteneră pe Marisa Tomei, au declarat că de fapt 
problemele sale s-au datorat faptului că Tomei se 
îndrăgostise nebunește de el și căera imposibil să scape 
de ea. 

Aflat acum sub supraveghere medicală într-o clinică, 
Downey va avea probleme și după ce va ieși din 
închisoare, pentru-că nici un producător de la Hollywood 
nu mai vrea să lucreze cu el. impresarul său, Ed Lomato, 
a declarat că a avut o discuție cu actorul, pe această 
temă, când l-a vizitat la sanatoriu. Îi aplică oare o terapie 
de șoc? 


Pornografie și 
tehnologie 


e SE în jurul celor morţi, scandaluri în jurul 
vedetelor în viață... să ne oprim puţin și asupra celui 
mai controversat film al anului, probabil, Crash al lui 
David Cronenberg. Oricum avem de-a face cu un regizor 
care este obișnuit să fie contestat. Dar și adulat, 
admiratorii săi nesfiindu-se să spună și să scrie că el 
este ce! mai mare regizor în viaţă. Pe această temă se 
pot purta discuţii la nesfârșit. Filmele sale au fost 
întotdeauna provocatoare, punând în discuție teme și 
idei nu tocmai ortodoxe. 

Adaptare a romanului-cult publicat de J.G. Ballard în 
1973, Crash explorează potenţialul erotic al... 
automobilului, fascinația morbidă pentru accidentele de 
mașină și pentru victimele acestora, într-un mod care 
i-a iritat pe mulți critici, ce au calificat filmul drept 
„pornografie născută dintr-o imaginaţie bolnavă“. 
Scandalul continuă încă, la aproape o jumătate de an 
de la proiecția în cadrul Festivalului de la Cannes (vezi 
și nr. 6/96, p. 7). Chris Auty, unul dintre producătorii 
executivi ai filmului, spunea: „De 17 ani vin la Cannes și 
n-am văzut niciodată un juriu discutând atât de aprig în 
legătură cu un film. S-au certat, s-au insultat, credeam 
că se vor lua la bătaie“. Cu toate acestea, filmul a primit 
Premiul special al juriului. Dar la proiecția de presă, 
într-un gest pe care Auty îl califică doar ca „neobișnuit“, 
Alexander Walker, critic la London Evening Standard, a 
arătat pumnul membrilor echipei de fiimare prezenţi. Un 
gest ameninţător? În cronica sa, apărută mai târziu, 
Walker denunță filmul ca „pornografie cinematografică“. 

De ce atâta înverșunare în fața unuia dintre cele mai 
bune filme ale anului? (Aș spune chiar cel mai bun, dar 
mă tem... Nu vedem decât o mică parte a producției 
cinematografice mondiale.) Și, în orice caz, cea mai 
reușită, cea mai închegată operă a lui Cronenberg din 
ultima perioadă. Poate doar în Dead Ringers mai găsim 
o intuiție cinematografică atât de precisă ca aici. 
Erotismul și tehnica se îmbină perfect, rănile devin obiect 
de adorație, universul celor obsedați de coliziunea cu o 
altă maşină — gândită ca o supremă satisfacție sexuală 
— e coerent și este condus de legi pe care, dacă faci 
efortul de a pătrunde în lumea propusă de regizor, le 
poți înțelege perfect. Nu înseamnă că trebuie să le și 
adopți și nici măcar să le aprobi. 

O explicaţie posibilă a atitudinii cu care a fost 
întâmpinat filmul ne este sugerată chiar de J.G. Ballard, 
care într-o prefață adăugată romanului la 20 ani după 
prima ediție, scria: „Oare vedem în accidentul de mașină 
un simbol al mariajului de coşmar dintre sex și 
tehnologie? Îmi place să cred că am reușit să scriu primul 
roman pornografic bazat pe tehnologie — Crash. Într-un 
anumit sens, pornografia este cea mai politică formă de 
ficțiune, în care se arată cum ne folosim unii de alţii şi 
cum ne exploatăm, rapid și fără rușine“. 

Puriștii i-au reproșat lui Cronenberg că nu respectă 
textul cărţii — unul dintre eroii romanului este obsedat 
de Liz Taylor, şi această obsesie devenită un ax al cărții 
a dispărut cu desăvârșire din film. Apar în schimb alte 
fire inexistente în roman, dar perfect integrate spiritului 


acestuia, astfel! încât până şi Ballard a recunoscut că 
„filmul merge încă şi mai departe cu îndrăzneala“. 

În ceea ce-l privește pe Cronenberg, el este încă mirat 
de reacția criticilor. (Trebuie spus că filmul i-a șocat mai 
puțin pe spectatori, care l-au primit bine, decât de 
specialişti.) „Nici nu știu ce să mai cred. La Cannes, 
după proiecția de gală, ne-am ridicat în picioare. Publicul 
s-a ridicat și el, și a rămas astfel, tăcut. Ne-am dat seama 
că spectatorii ne mulțumeau astfel pentru ceea ce le-am 
oferit. N-am fost la proiecția de presă și nu am auzit 
huiduielile. Dar la conferința de presă care a urmat 
întrebările au fost dezamăgitor de reţinute“. | se pare de 
neînțeles faptul că ziariștii și criticii de cinema, acum 
influenţaţi de o nouă generaţie de moraliști, au devenit 
atât de conservatori și cu o atitudine ce amintește de 
cenzură. „În comparaţie cu ei, generaţia mea, mai în 
vârstă, pare una de radicali, când de fapt noi nu am 
dorit decât să exprimăm ceea ce simţim“. 

În ciuda aspectelor care pot părea senzaţionale, ei 
spune că nu a dorit un scandal care să facă publicitate 
ieftină. „Nu am vrut să-i ofer spectatorului o experiență 
extremă. Nu e vorba de încercarea de a depăși vreun 
tip de limite. E doar o investigație filosofică“. ŞI, în orice 
caz, nu e vorba de pornografie. „Dacă aș fi făcut un film 
pornografic, nu mi-ar fi fost rușine și aș fi recunoscut. 


Dar Crash nu e așa ceva. Nici măcar o singură scenă- 


nu poate fi descrisă ca pornografică, nu încerc niciodată 
să excit spectatorii. Dar poți folosi o serie de scene cu 
conținut erotic ca element structural — povestea 


` evoluează și personajele se dezvăluie“. 


Oricum, există şi critici care l-au comparat pe 
Cronenberg cu Jean Cocteau și Bunuel, iar Martin 
Scorsese recunoaște că este urmărit de imagini din mai 
multe filme âle sale. „Vorbesc mereu despre aceste 
imagini, în speranţa că le voi exorciza. Dar nu pot. De 
exemplu ultima imagine din The Parasite Murders 
(cunoscut și sub titlul Shivers — n.r.), în care personajele 
pleacă pentru a infecta întreaga lume cu un fel de 
nebunie sexuală, n-am s-o pot uita niciodată“. Sigur că 
lui Cronenberg îi plac aceste cuvinte: „E extraordinar că 
Scorsese spune așa ceva. La urma urmei, el a creat 
Taxi Driver!“ 

Psihologul Martyn Steenbeck a vorbit despre „condiţia 
lui Cronenberg“ — existența unei permanente nevoi de 
a crea lumi total artificiale ca o formă de apărare 
împotriva „maladiei morții“. 

Mark Consins a vrut să prezinte filmul în deschiderea 
Festivalului de la Edinburgh, al cărui director este. Nu 
s-a găsit însă nici un distribuitor britanic amator. A fost 
invitat atunci Cronenberg să ţină o prelegere ilustrată 
doar cu câteva fragmente din film, pe care le-a analizat 
pentru spectatori. Consins spune că primirea făcută la 
Cannes filmului se aseamănă cu alte scandaluri din 
istoria artei, cum ar fi cel în jurul tabloului lui Picasso 
Domnișoarele din Avignon. „Dezlănţuirea criticii la 
proiecția de presă de la Cannes este un efect secundar 
pe care îl provoacă orice capodoperă“, exagerează el 
puțin. 

Capodoperă sau nu, filmul atrage spectatori peste 
tot unde rulează. Pe lista țărilor în care nu a fost distribuit 
încă figurează Marea Britanie („Prea puritani“, remarcă 
Mark Consins. „Distribuitorii l-ar vrea, dar se tem de 
cenzură”.), China și România. O fi onorant să te afli 
pe aceeași listă cu Marea Britanie și China, dar nu în 
acest caz... 


Pagini realizate 
de Rolland MAN 


27 


“MAGNIFICIENT ! EXTRAO 
J J284 9 A 
S HOW 


T! EXTRAORDINARY !” 
“A TRUE DISNEY MASTERPIECE!” 


Neil Rosen, N.Y.1 


“THIS IS A GREAT FILM!” 


Joel Siegel, GOOD MORNING AMERICA 


E]. oc- 


EXTAZ-ul lui lulian Mihu 


@ Regizorul și debutanta Otilia Toma 


a o întâlnire cu regizorul 
lulian Mihu, rolul repor- 
terului e minim, căci ci- 
cineastul a fost și a rămas 
un suprarealist frustrat. 
$ — Cu ce sentimente 
reveniți pe platoul de filmare după șapte 
ani de la F/ăcăul cu o singură bretea? 
— Cu sentimentul cu care, atunci când mă 
duc la farmacie, trebuie să dau pe bicarbonat 


> 500 de lei, care înainte costa 50 de bani. 


Adică, fac un mare efort să nu înjur la fiecare 
minut, atunci când sunt treaz, dar poate că 
și în somn fac același lucru. 

= Cum v-aţi hotărât pentru un subiect 
felie de viață? 

— Asta ar suna ca „o felie de pepene“. Nu, 
nu este o felie, filmul pe care îl fac e un întreg, 
aș putea chiar spune că sunt două povestiri 
întregi care se intersectează, având un sens 
unic, sunt complementare. De aceea și titlul 
conţine cuvântul „dublu“, el se va numi 
DUBLU EXTAZ. Este istoria cunoscută a 
caporalului dezertor din postul de santinelă, 
care a ucis doi poliţişti, și o alta, complet 


ub semnul manifestărilor 

consacrate celor 100 de 

ani de cinema în Ro- 

mânia, ANF-Cinemate- 

ca română a organizat 

„Colocviul Grigore Bre- 

zeanu și filmul Independenței României“. 
În deschidere, directorul ANF Savel Stiopul 
a anunțat că se va prezenta copia restaurată 
a acestei opere de pionierat cinematografic 
— amplă reconstituire a unui mare război, dar 
și emoţionantă evocare a oamenilor care l-au 
eg Și astăzi impresionează compoziția 
dinamică a fiecărui cadru de intensă fru- 
musețe, dar și eficiența în ritmarea nara- 
țiunii. La discuţiile găzduite de Cercul Militar, 
istoricul de artă Răzvan Theodorescu s-a 
referit la contextul cultural european pentru 


fictivă, a unei dansatoare de bar, care are un 
viciu de care nu se poate dezbăra. Cred că 
filmul e foarte actual și într-o oarecare 
măsură are o tentă tragi-comică. Ca fiecare 
zi din viața noastră. În aparenţă, forma 
filmului e foarte complicată, dar va fi lesne de 
înțeles, din pricina realităţii pe care o întâlnim 
la tot pasul. interpreţii sunt în marea lor 
majoritate tineri și au un mare chef s-o ducă 
bine și din punct de vedere material și 
sexual. Sunt scene erotice aproape de 
vulgaritate, așa cum ai fi aproape de înec, 
dar nu te îneci. Am căutat poezia şi în aceste 
aspecte foarte intime și sper să le fi descris 
cum trebuie, ceea ce e cu adevărat minciună 
și vulgaritate în alte filme ale noastre, nu vor 
fi aici și vă veţi bucura. Uneori veți face și haz 
de necaz, numai să vină spectatorii să vadă 
oameni frumoși, aduşi din viaţa de toate 
zilele, pe care sistemul nostru social îi aruncă 
dintr-un perete într-altul. Sper să nu fiu 
sabotat de către difuzare ca la Flăcăul cu o 
singură bretea și asta într-o așa-zisă 
democraţie. 

— Prezentați-vă echipa, vă rog... 

— De abia acum cred că îţi răspund la 
prima întrebare. Mulţi se plâng că nu mai 
există specialiști la noi. Și eu am crezut-o şi 
m-am apropiat cu multă teamă de film, mai 
ales că el e foarte complicat. Dar am dat 
peste niște oameni de foarte bună calitate. 
Veţi constata și singuri. Alexandru 
Întorsureanu și Dobre la imagine, Crina 
Zaharescu la decoruri și costume, Adina 
Petrescu la montaj, îndeosebi, Gabriela 
Moruzi ca director de film. Minunea 
pământului sunt electricienii, pe care-i 
cunosc de mult și nu înțeleg atâta sârguință 
la salariile de mizerie pe care le au, cred că 
pe lângă casă cultivă grădiniţe cu roșii și nu 
trebuie să se ducă în piaţă să dea opt sute 
de lei pe un ardei... M-am purtat urât cu toți 
(cum îi șade bine unui regizor), le-am cerut 
imposibilul, am avut într-o zi și șase locuri de 
filmare diferite, așa am reușit să termin 
turnarea înainte de termen și, în limitele 
devizului cel mai mic care se acordă azi 
filmelor, se pare că a fost ceva de necrezut. 
De aceea, zic eu, că domnii noștri colegi 
să-și aleagă teme contemporane cu preţuri 
mai rezonabile, că dacă e ca omul că nu vine 
la un film românesc, nu vine... și să acorde 
șanse și tinerilor, altfel ne vom face în curând 


de râsul lumii, dacă nu ne-am și făcut. Sigur. 


Pagină realizată de 
Irina COROIU 


CINEMATECA ROMÂNĂ 


a releva modernitatea în epocă a acestui 
demers cinematografic românesc, recurs la 
istorie sincron cu fenomenul estetic 
contemporan revival. Muzicologul Viorel 
Cosma a apreciat calitatea excepțională a 
acompaniamentului muzical executat live de 
către tânăra pianistă Ramona Horvat. 
Memorialistul Gaby Michailescu a evocat cu 
multă căldură figura de marcă a societarului 
Teatrului Naţional, lon Brezeanu, tatăl 
tânărului Grigore, furnizând amănunte 
despre nașterea acestui film care s-a bucurat 
de contribuția multor mari actori ai primei 
scene a ţării. Criticul Tudor Caranfil a 
redeschis polemica legată de paternitatea 
acestei pelicule pe care înclină să o atribuie 
lui Aristide Demetriade. Cercetătorul Bujor T. 


NOTES 


OCHII CARE NU SE VĂD 


in luna octombrie TVR 
lansează un mai vechi 
serial început în de- 
cembrie '89 și termi- 
nat în 1995. 
Cu zece ani în urmă, 
Ochii care nu se văd se transmitea în 
premieră la televiziune. Filmul — realizat de 
Dan Necșulea pe un scenariu de Constantin 
Banu — a fost distins în 1986 cu Marele 
premiu la festivalul internaţional al filmului de 
televiziune de la Praga. 

Subiectul — drama unei femei părăsite de 
Sol care încearcă cu disperare să-și crească 
normal cei patru copii — conţinea premisele 
unui serial. Așa s-a născut ideea celor zece 
episoade care să urmărească evoluția 
previzibilă și imprevizibilă a două familii 
prietene din care își luau zborul mai mulți 
copii. Lucia Hossu Longhin a fost atunci 
redactorul serialului. Spre sfârşitul lui 1989, 
serialul era aproape gata. Doar finalul nu se 
rezolvase. Și a venit 22 Decembrie. Serialul 
a rămas să doarmă în cutii, în vreme ce 
societatea românească se trezea la o nouă 
viață. Astfel, ultimul tur de manivelă s-a dat 
abia după patru ani de către aceeaşi echipă, 
Dan Nesșulea — regia, Constantin Banu — 
scenariul, Constantin Chelba — imaginea și 
o distribuţie de elită. Doi dintre protagoniști 
vi se adresează. 

liinca Tomoroveanu: „Principala calitate 
a eroinei Smaranda Zamfir este aceea de a 
fi un personaj adevărat. Existenţa ei — 
împărțită între cămin şi serviciu, între cei 
patru copii pe care trebuie să-i crească și să- 
i educe, un bărbat care lucrează mai mult 
departe de casă — se desfășoară între 
problemele, tensiunile, necazurile și bucuriile 


9 llinca Tomoroveanu și Virgil Andriescu 


Războiul independenţei 100 


Râpeanu, prezentând o expertiză 

autorizată și alte dovezi indubitabile a 
contracarat orice speculații, reconfirmându- 
| ca autor de geniu al acestui film pe Grigore 
Brezeanu. Manuefă Cernat a desprins o altă 
prețioasă informaţie chiar de pe monumentul 
funerar al regizorului: în 1919 tifosul 
exantematic l-a răpus pe Grigore Brezeanu 
pe când se afia la Cluj într-o acţiune culturală 
a armatei. Ceea ce confirmă legăturile sale 
cu armata care a participat nu numai la 
realizarea filmului, ci și la lansarea acestuia 
— după cum a arătat Viorel Domenico în 
comunicarea sa. Olteea Vasilescu a clarificat 
situaţia celor două versiuni ale acestui 
subiect care a mai interesat o echipă 
parazită. Directorul de imagine lon Anton a 


vieţii de familie și dramele cetăţii. Este ceea 
ce se numește o femeie cumsecade: bună, 
caldă, înțelegătoare, dreaptă, răbdătoare, de 
multe ori înțeleaptă. Și foarte generoasă. O 
femeie care trăieşte mai mult pentru alţii. 
Recunosc, am iubit foarte mult această 
eroină. 

Familia mea din spatele aparatului, 
echipa, mi-a dat și starea bună atât de 
necesară creaţiei. Familia mea din fața 
camerei de luat vederi, colegi din toate 
generațiile cu care am fost fericită să lucrez: 
Mariana Buruiană, Raluca Penu, Maria 
Ploae, Eugenia Bosânceanu, Ileana Stana 
lonescu, Catrinel Paraschivescu, Rodica 
Popescu Bitănescu, Manuela Hărăbor, 
Mircea Albulescu, Ilarion Ciobanu, Virgil 
Andriescu, Traian Stănescu, Constantin 
Diplan, regretatul Vistrian Roman, Ilie 
Gheorghe, Adrian Păduraru, Marian 
Ghenea, copiii Dana Miadin și Mihai Voicu. 
Sper ca această familie să devină pentru un 
timp şi familia celor care vor privi serialul“. 

Mircea Albulescu: „Acest serial se 
prinde într-un pariu cu serialele străine care 
sunt difuzate. Atât Dan Necșulea, Constantin 
Chelba, cât și noi, actorii, avem încredere că 
telespeciatorul român va privi cu interes 
povestea cu oameni simpli ale căror 
întâmplări de viață seamănă mult cu viața lor. 
Scenariul lui Constantin Banu încearcă să fie 
spectaculos nu în peripeții de excepție, ci în 
surprinderea mobilității morale a eroilor săi. 
Necșulea se mișcă cu lejeritate într-un 
univers pe care-l cunoaște. 

Dacă tonul meu vi se pare promoțional, vă 
înșelați, e doar o mărturie de iubire față de 
munca mea și a celor din echipă, cuprinsă 
într-o acoladă de peste... șapte ani. 


în discuţie. Savel Stiopul, mergând pe 
urmele unui citat al profesorului Ion 
Cantacuzino, a descoperit un articol al lui 
DL Suchianu care a asistat la turnarea 
filmului şi face un elogiu personalităţii 
ieșite din comun a tânărului regizor. S-a 
constituit și Fundaţia „Grigore Brezeanu“ 
menită să reia iniţiativele asociației înfiin- 
tate de către tată! său: încurajarea creato- 
rilor, artiștilor și criticilor de talent. S-a semnat 
un protocol pentru recuperarea integrală și 
etalonarea la standarde internaţionale a 
copiei acestui film. 

Cu aceeaşi ocazie, în incinta Cinemato- 
graiului Eforie s-a inaugurat o cochetă sală 
consacrată filmului mut. 

E 


Mel Gibson și Jamie Lee Curtis 
la una din galele de binefacere 


unde se cotizează cu sute da mii de dolari 


FILM-BUSINESS 


e Cine ar putea să depă- 
şească cele 20 milioane dolari 


Keint Ad re Abe înre- 
gistrat — numai în Statele Unite — 
peste 118 milioane dolari beneficii. 
e Mel Gibson, KS? societatea 
sa de producție, Icon Productions, 
a semnat un contract cu Fox 
Filmed Entertainmentcu scopul de 
a realiza, produce și distribui filme 


Pierce Brosnan 
a semnat un contract 
pentru încă patru 
filme din seria 
James Bond 


în Australia. Contractul va intra în 
vigoare de-abia la începutul lui 
1997. 


e Spectatorii americani benefi- 
ciază de un număr de telefon la 
care pot afla orarul filmelor progra- 
mate în sălile de cinema. Studi- 
ourile hollywoodiene au adăugat - 
pentru o mai bună orientare a 
spectatorului — noi informaţii, cum 
ar fi: durata filmelor, subiectul și 
distribuţia lor. 777-Film deservește 
deja 27 mari orașe americane. 

e După ce timp de doi ani 
Sharon Stone n-a avut nevoie de 
serviciile unui impresar, ea s-a 


hotărât „să se integreze” agenţiei 
Creative Artists 


teia, Richard Lovett. În 1991 actriţa 
primea 350.000 dolari onorariu. 
Astăzi, ea încasează peste 8 
milioane dolari pentru un film. 

e inflația galopantă a salariilor 
starurilor a început să-i neliniș- 
tească pe producătorii care se tem 
că aceasta va duce la creşterea 
costurilor de producţie și, implicit, 
la scăderea beneficiilor potenţiale. 


în care rețelele de televiziune au 
început filmările la noi episoade ale 
unor seriale de succes, actorii-ve- 

dete — fără de care serialele şi-ar 
pierde din popularitate — au cerut 
creşterea onorariilor lor. Astfel, 

interpreții principali ai serialu- 

lui-fluviu Fire Friends au anunțat 
casa Warner că nu mai pun piciorul 
pe platou dacă în loc de 40.000 
dolari nu vor primi 100.000 dolari 
(pe episod!). Studioul a încercat sä 
negocieze, dar afacerea a inspirat 
şi pe alți actori, de astă dată pe cei 
ai serialului New York Undercover 
care au cerut nu numai o creștere 
a salariului (75.000 dolari/episod 
în loc de 25.000) dar și câteva 
avantaje (realizarea unor epi- 
soade, colaborarea la scrierea 


scenariilor etc). Din nou produ-" 


cătorii au încercat să nu cedeze 
Amenințaţi însă cu iminenţa unei 
greve, ei au cedat. Dacă actorii au 
obținut până la urmă câştig de 
cauză 


face când un Stallone în loc de 20 
va cere 40 milioane dolari?” se 
întreba un producător. „Vor băga 
mâna în re in pl și vor ef a 


lui Sly. 

(open a obținut o 
creștere aonorariului. 
SE ee e 


milioane dolari, iată că pentru cea 


30 


John Kennedy jr. și-a dat acordul 
de principiu pentru o biografie cinematografică 


a mamei sale, Jacqueline (aici cu soția lui, Carolyn Bassette) 


de-a patra serie Alien ea a 
negociat 11 milioane dolari. Și i-a 
primit. Sigourney a devenit astfel 
atreia dintre actrițele cele mai bine 
plătite de la Hollywood, după Demi 
Moore şi Julia Roberts. 

e Ted Turner a plătit 25 milioane 
dolari pentru a obține dreptul de a 
difuza o sută de filme din catalogul 
Paramount, filme ce vor H pre- 
zentate pe rețelele cablate TBS și 
TNT. Contractul — care oferă astfel 
avantaj cert asupra celorlalte 
peronieri — este valabil zece ani 


împ de 18 
SE Univeraal au oferit 


turile de adaptare a romanului White 
Blood de Danielle Alexandra. Este 
vorba de un thriller politic ce va fi 
rodus de Richard Ce car a 
CH prin- 
og ere ap pp 
cine va fi regizorul. 


UN ROMANCIER 
DE MILIOANE 


John Grisham este pe cale să 
devină romancierul cel mai ecra- 


box-office-ul încasărilor) a fost 
cumpărat cu 8 milioane ri de 
către Warner Bros. The Runaway 
Jury este povestea unei femei care 
dă e în judecată o fabrică de tutun 
pe care o consideră vinovată de 
moartea soțului ei. Grisham şi-a 
bătut propriul record fiindcă pentru 
A Time To Kill, regizat de Joel 
Schumacher (filmul a făcut încasări 


de 72,6 milioane dolari de la 26 
iulie a.c.) a primit 6 milioane dolari. 
e pere lui The Runaway Jury 
tot Joel Schumacher. 
Grisham este obișnuit, de mult 
mai mult timp, cu succesul. Toate 
romanele sale adaptate pentru 
marele ecran au depășit — re 
— 100 milioane dolari la box-office. 
Firma, de exemplu, a adus 158,3 
miioane, iar Dosarul Pelican — 
100,6 milioane. Alte două romane 
ale lui sunt în „Şantier“: James 
lucrează la scenariul după 


The Chambers Universal, 
iar Francis Ford va începe 
filmările la The pentru 


pare 
John Grisham va depăși cele 9 
milioane de dolari plătiți de 
producătorul Robert Haimi pentru 
Scarlett, urmarea la Pe aripile 
vântului. 


SUPERMAN - 
REGIZOR 


Hotărât să nu se lase înfrânt de 
paralizia care îl țintuiește într-un 
fotoliu rulant, Christopher Reeve 
s-a reîntors la Hollywood în calitate 
de regizor. El a realizat pentru 
canalul de televiziune HBO In the 
Gloaming, povestea unui bărbat 
bolnav de sida. Distribuţia este de 
zile mari: Glenn Close, Bridget 
Fonda, Whoopi Goldberg. 


JAMES BOND — 
PRODUCĂTOR 


Dacă Richard Gere este i vera ai 
ducător şi Christopher Reeve 
gizor, Sean Scene 
Lee în serie“. Creată acum doi 


ani, societatea lui de producție, 
Fountainbridge Films are mai 


Muir de Joseph L. Mankiewicz, Do 
Not Go Gentle (povestea unui as- 
tronaut obsedat de eșecul unei 
misiuni), Absolute Zero (despre 
un comando de elită) și Thirty-Two 
Days and Nights on the Iberian 
Peninsula (o comedie despre un 
profesor care își duce elevii în 
Spania, țara coridelor). 


e John Cusack 


DECORURI 
DE VÂNZARE 


Admiratori întocaţi ai nemuri- 
torului Pe aripile vântului, bucu- 
! Puteţi pentru doar 
199 dolari o bucată din reşe- 
dința voastră favorită. Construită în 
cet ca aoni, pomni unul din cele 
scumpe filme ale epocii, casa 
(de fapt este vorba doar de o fațadă 
pentru secvenjele de exterior) este 
astăzi de vânzare. Așadar, pregă- 
tiji-vă banii! 


O RIVALĂ PENTRU 
OPRAH 


Actrițe Rosie O'Donnell s-a 
lansat — din iunie — într-o 
carieră televizată, cu un talk-show 
propriu. The Rosie O’Donnell 
Show a fost difuzat la început, la 
9 dimineaţa. Reţeaua Warner Bros. 

— în urma succesului înregistrat — 
i-a schimbat difuzarea spre orele 
de mai mare audienţă, 16-17. 
Rosie o înfruntă astfel pe regina de 
necontestat a talk-show-ului, 
Oprah Wintrey, care stăpânește 
micul ecran de vreo zece ani. 
infruntarea va fi dură pentru că 
Rosie a bătut-o deja pe Oprah la 
indicele de audienţă în timpul 
Jocurilor Olimpice. 


CHAMBER 
OF CHILDS 


În fața succesului „buticurilor“ 
Disney și Warner, sau al rețelei de 
restaurante Forrest Gump, rari sunt 
producătorii care să nu se 
gândească la eventualitatea 
extinderii afacerilor lor dincolo de 
sălile de cinema. Astfel, | 


deschiderea în curând a unui parc 
de distracții și a unor magazine 
pentru tineri intitulate Chamber of 
Childs în mai puţin de 12 orașe din 
Statele Unite. Ele sunt constituite 
pe conceptul trenurilor-tantomă: 
copiii se plimbă prin coridoarele 
unei case bântuite, ca apoi, la 
se să să poată să-și cumpere tot 
felul de tricouri și gadget-uri. 


OLIVER STONE — 
SCRIITOR 


Sfârşitul acestui an se anunță 
E pentru Oliver Stone. El a 
ut filmările la Stray Dogs, un 
Deaat: în care rolurile principale 
sunt ag aaa de Nick Nolte şi 
Sharon Stone și, printre picături, 


Jennifer Jason Leigh: „N-am nici un fel 
de complexe. Pot foarte bine să joc o drogată, 
o criminală, sau o lesbiană. Nu-mi e teamă 
că îmi «stric» imaginea publică“ 


merge în Maroc să se docu- 
menteze în vederea viitorului film 
pe care intenționează să-l reali- 
zeze: Alexandru cel Mare. Dar 
mai mult decât cu filmul, timpul îi 
este ocupat cu... mașina de scris. 
Stone, a debutat ca scenarist (Mid- 
night Express și Scartace). Pe 


bun după 
un film 


decît o maså 


biroul lui se află în lucru două pică. 
Prima, A Child's Night Dream 
un roman povestind călătoria în 
jurul lumii a unui tânăr american. 
a a doua, intitulată in The 
Trenches, Oliver Stone revine 
asupra rienţei sale de cineast 
în cursul ultimilor zece ani. 


d 


Ge 


Le 
Ce 


E 
Ía ALALT: 


RESTAURANT 


+ MeDonald's Romania 1996 


FMI ` 


E Hamlet din nou pe ecran. Turnat în studiourile din Shepperton şi 
în cadrul somptuos al castelului Blenheim, Hamlet de Kenneth Branagh 
este pentru regizor încununarea seriei de adaptări pentru marele ecran 
ale unor piese shakespeariene, serie începută în 1989, cu Henry al V-lea 
care a făcut din Branagh — aproape peste noapte — o vedetă internațională. 
Hamlet este un spectacol monumental: filmat pe 70 mm și respectând 
cu sfințenie textul marelui Will, fiimul durează aproape patru ore și are o 
distribuție răsunătoare: Robin Williams, Gérard Depardieu, Billy Crystal, 
Jack Lemmon, Julie Christie, Kate Winslet. Premiera este anunţată pe 
ecranele americane în ziua de Crăciun. Kenneth Branagh mai are în 
proiect pentru luna noiembrie rolul principal în Shakespeare's Sister 
(r. Leslie Glater). Titlul este înșelător (şi de altfel provizoriu), pentru că în 
realitate este vorba de o poveste de dragoste şi moarte în mediul marii 
burghezii din Bostonul anilor '20. The Gingerbread Man, adaptarea 
romanului lui John Grisham — celălalt proiect regizoral al lui Branagh — a 
fost amânat pentru începutul anului viitor din cauza Annettei Bening 
(interpreta principală) care este însărcinată. 


EN Se pare că Emir Kusturica a renunțat definitiv la ideea de a părăsi 
cinematograful. El a fost prezent la începutul lunii în Muntenegru, unde a 
filmat Chat noir, char blanc, despre un belgian care se lansează în 
afaceri cu petrol împrumutând bani de la mafia din Turcia. În ianuarie 
1997 va juca alături de Daniel Auteuil în comedia Le roi de Suède sur 
son vélo vert, un vendredi après-midi. 


a Afiat în ultimul timp printre cei mai căutați realizatori de efecte 
speciale, grație societății sale Digital Domain, James Cameron a termihat 
Titanic şi pregăteşte Avatar. Cele șase roluri principale vor fi interpretate 
de „actori“ creați pe computer, dar care vor evolua într-un cadru real. 
Primele calcule situează bugetul filmului la peste 100 milioane dolari. 


b Povestea lui Romeo și a Julietei sale a fost adusă pe ecran de 
mulți regizori, printre ei aflându-se George Cukor (1936) și Franco Zeffirelli 
(1968). Realizatorul australian Baz Lunhramann (Ballroom Dancing) a 
păstrat pentru filmul său textul shakespearian, dar cei doi îndrăgostiți 
trăiesc de astă dată în zilele noastre, în... Verona Beach, aproape de 
New York, unde, spun mulți, poveștile de dragoste se termină rău. interpreți 
principali: Leonardo DiCaprio și Claire Danes (Cele patru fiice ale 
doctorului March). Montague-tată! este Brian Dennehy; Capulet: Paul 
Sorvino. 


Sa După eșecul Insulei Piraților, Geena Davis și soțul ei, regizorul 
Renny Harlin, au terminat filmările la The Long Kiss Goodnight, un 
thriller pe un scenariu aparţinând lui Shane Black (Arma fatală). Geena 
interpretează o femeie obișnuită, cu soț, copil și o slujbă de învățătoare. 
Ea descoperă că suferă de amnezie şi că înainte fusese ucigaşă cu 
simbrie, lucrând pentru o misterioasă organizaţie teroristă. Partener: 
Samuel L. Jackson. Materialul vizionat este promiţător, astfel încât 
compania New Line a semnat un contract pentru încă două filme cu 
Renny Harlin. Primul se va numi The Kiss After Lightning. 


e Oscar and Lucinda (r. Gillian Armstrong) este filmul în care Ralph 
Fiennes dene rolul principal. El este un ministru al guvernului britanic 


care se îndrăgostește de o bogată moștenitoare australiană. Cu toate că ` 


pentru rolul feminin s-au vehiculat numele  Umei Thurman și Judy Davis, 
cea aleasă a fost mai puțin cunoscuta Cate Blanchett, actriță australiană 
de teatru. 


S Paramount a angajat pe William Goldman (unul dintre cei mai 
cunoscuți și bine plătiți scenariști de la Hollywood, premiat cu două 
Oscaruri pentru Butch Cassidy... și Toți oamenii președintelui), pentru 
a scrie scenariul la a doua serie a Misiunii imposibile. Filmările sunt 
prevăzute pentru vara lui 1997. În rolul principal, desigur, Tom Cruise. Se 
speră că Brian De Paima va accepia să regizeze și acest sequel. 


Ss Vincent Perez (The Crow — Corbul 2, cel mai recent film al său, 
în care preia rolul regretatului Brandon Lee) a plecat în Anglia să filmeze 
Amy Foster (r. Beeban Kidron), film inspirat de o nuvelă de Joseph 
Conrad. Perez interpretează un marinar ucrainian, naufragiat în secolul 
19 pe pământ britanic, care se îndrăgostește de o tânără marginalizată 
(Rachel Weisz). Ceilalţi doi parteneri: Kathy Bates și lan McKellen. 


P> winona & Daniel. În 1953, Vrăjitoarele din Salem, piesa lui 
Arthur Miller era oglinda Americii maccarthyste. Scriitorul se inspirase 
dintr-un proces de vrăjitorie ce avusese loc în Salem, în secolul 17 şi 
care dusese la un val de isterie religioasă, de sânge şi foc. Scenariul 
inspirat de Vrăjitoare... a fost dorit mai întâi de Norman Jewison, dar cel 
care a câștigat a fost Nicholas Hytner (Nebunia regelui George). El îi 
pune astfel faţă în faţă pe Winona Ryder și Daniel Day-Lewis, absent de 
pe ecrane de la În numele tatălui. Producătorii speră ca filmul să fie 
nominalizat la mai multe categorii pentru premiul Oscar. 


> Moda Spitalului de urgenţă se răspândește. Într-un alt film medi- 
cal, Critical Care, James Spader va interpreta un medic dintr-un spital 
de urgenţă care trece printr-o criză de conştiinţă: dacă în schimbul unei 
mari sume de bani poate lăsa să moară un pacient aflat în comă, fără 
speranță de supraviețuire. S 


32 


S.F. - FAN 


1 5000 Lei 


A 
È 
S 
3 
E 
2 


al revistei „Quadrat — 


© „Jodie Foster este cea mai mare actriță 
de la Hollywood“ spune Andrezj Zulawski 


Ne face plăcere să salutăm apariția primului număr 
benzi desenate“ (director Radu 


Popovici), publicație a Editurii cu acelaşi nume, 
specializată în S.F. Redactorul șef Cristian Lăzărescu a 


ASTIC - AVENTURĂ - UMOR 


EU 


Te, AA ce 


Censi acsenate 


semnat și 


în paginile- 


„Noului Ci- 
nema“. 
invitația 
la aventură 
din editorial 
este ono- 
rată de se- 
rialele de 
facturi 
diferite — 
unele te- 
nebroase, 
altele pline 
de umor. 
Jocuri, 
concursuri, 
informaţii 
comple- 
tează 
sumarul 
celor 50 de 
pagini ele- 
gant pre- 
zentate 
grafic. 


AMERICANII ÎN 
JAPONIA 


Japonezii sunt tot mai fascinați 
de starurile americane iar 
companiile nipone de publicitate 
apelează tot mai des la vedetele 
hollywoodiene. Dacă celebrităţi ca 
Madonna, Jodie Foster sau Steven 
Spielberg refuză încă să apară pe 
posturile americane de televiziune 
făcând publicitate, ele nu se sfiesc 
să laude meritele nu ştiu cărui 
produs pe micile ecrane din Țara 
Soarelui Răsare. În ultimele opt 
luni, firma Dentsua realizat spoturi 
tv cu Madonna pentru băutura 
Takara Shuzo, cu Peter Falk pentru 
mașinile Corolla, cu Whoopi 
Goldberg pentru bomboanele 
Morinăga și cu Anjelica Huston — 
reluând rolul din Familia Addams 
— pentru compania Honda Odys- 
sey. Există chiar şi un clasament 
al onorariilor pe care actorii le pot 
cere. Arnold Schwarzenegger şi 
Sylvester Stallone pot negocia 
contractele publicitare până la 1,2 
milioane dolari, în timp ce actorii 
mai puțin cunoscuți pot încasa în 
jur de 280.000 de dolari. Din 9 000 
spoturi publicitare japoneze 
produse în fiecare an, 10 la sută 
folosesc serviciile starurilor 
hollywoodiene. Premiul cel mare 
i-ar putea reveni lui Charlie Sheen 
care, în timpul unei conferințe de 
presă la Tokio pentru filmul său 
Terminal Velocity, a ținut să 
mulțumească lui Gianni Versace 
pentru costumele sale, firmei Par- 
liament pentru țigările pe care le 
fumează, fabricii Madra pentru 
încălțăminte! și... lui Tokyo Gas 
pentru aerul condiționat. 


i 
i 
f 


p DIVORŢ... ARTISTIC 


John Travolta continuă să se 
afle în top, plătit cu 15 milioane 
dolari pentru un film ceea ce, 
consideră el, îi dă dreptul să-l 
părăsească la Paris pe un regizor 
ca Roman Polanski. Acesta, 
împreună cu Isabelle Adjani şi 
întreaga echipă de filmare l-au 
așteptat zadarnic pe Travolta 
pentru începerea filmărilor la The 
Double. Actorul s-a certat cu 
Polanski „pe motive de scenariu“. 
„N-am fost de acord cu schimbările 
efectuate de el. În plus, când am 
semnat contractul am specificat că 
nu doresc nici o reinterpretare a 
scenariului de către Polanski. Am 
propus chiar producătorilor 3 
milioane de dolari ca să-l 
înlocuiască pe Polanski cu Lili 
Zanuck. Din păcate n-au fost de 
acord. Din toată afacerea asta eu 
am pierdut cel mai mult. Un cec 
consistent, rulotele pe care le-am 
trimis special în Franţa (echipate 
cu tot confortul), cheltuielile de 
transport pentru cei care mă 
însoțeau. Dar mai bine un „divorț 
artistic“, decât să fac un film 
prost”. 


Dacă cinematograful s-a 
inspirat enorm — în ultimul timp — 
din serialele de televiziune (vezi 
Evadatul și Misiune imposibilă), 
contrariul există și el: numeroase 


block-busters hollywoodiene au - 


fost „serializate“ — cu mai mult sau 
mai puțin succes — la televiziune. 
Rar s-a întâmplat însă ca un sce- 
nariu de televiziune să se inspire 
dintr-un film care a primit premiul 


@ An Delon 
şi cei doi copii 
ai săi, 

Alain Fabien 

(2 ani) 

și Anushka 

(4 ani) 

În medalion: 
același Delon 

la vârsta 


| 
fiului său S e 


de regie la Festivalul de la Cannes. 
Fraţii Ethan şi Joel Coen au încheiai 
de curând un contract cu NBC 
pentru adaptarea comediei politice 
Fargo pentru micul ecran. Va fi un 
serial în care este reluat personajul 
lui Marge Gunderson, șerif eficace 
într-un orășel pierdut din Minne- 
sota, interpretată în film de Frances 
MacDormand. Producătorii de la 
NBC se așteaptă la cel puţin 
același succes de care s-a bucurat 
Fargo în Statele Unite, dar și în 
Europa. 


P> com 


Între 3 și 13 octombrie, „James 
Bond“ a fost invitatul de onoare al 
Salonului mondial al automobilului 
de la Paris. Pentru prima dată, cinci 


e 1 noiembrie 


— Elena Pașca (1929) Panc, 
Hunedoara 


e 2 noiembrie 


— Ferenc Fabian (1933) Gălăițaș, 
Harghita 


e 3 noiembrie 


— Marcel Anghelescu (1909) 
Craiova 

— lulian Mihu (1926) București 

— Izabela Petrașincu (1931) 
Bucureşti 

— Radu Panamarenco (1938) 
Bucureşti 

— Niculae Ularu (1953) Bucureşti 


e 6 noiembrie 


— Emil Loteanu (1936) Clocuşna, 
Ocniţa 

— Olga Delia Mateescu (1949) 
Bistrița 

e 7 noiembrie 


— lon |. Cantacuzino (1908) 
București 

— Mihai Berechet (1927) Brăila 

— Dorina Lazăr (1940) Hunedoara 
— Mariana Mihuţ (1942) Bucureşti 


e 8 noiembrie 


— Gabriel 
Constanţa 


Oseciuc (1950) 


e 9 noiembrie 


— Lucian Pintilie (1933) Tarutino 
— loana Holban (1954) București 


e 10 noiembrie 


— Val Săndulescu (1920) Odor- 
heiul Secuiesc 
— Tudor Mărăscu (1940) București 


e 11 noiembrie 
— Mircea Mureșan (1928) Sibiu 


S-au născut în luna noiembrie 


— Ştefan Bănică (1933) Călărași 
e 12 noiembrie 


~ Silviu Camil (1930) Soveja, 
Vrancea 


e 13 noiembrie 


— loana Crăciunescu (1950) 
București 


e 14 noiembrie 


— Costel Constantinescu (1924) 
Tulcea 

— Geo Saizescu (1932) Prisă- 
ceaua, Mehedinţi 

— Vasilica Istrate (1934) Aluniș, 
Prahova 

— Vasile Muraru (1956) Piatra 
Neamţ 

e 15 noiembrie 


— Florin Anghelescu (1931) 
București 

— Valentin Plătăreanu (1936) 
București 

— Ştefan Sileanu (1939) Cislău, 
Buzău 

— Ovidiu Moldovan (1945) lernut, 
Mureș 


e 16 noiembrie 


— lon Sahighian (1897) București 
— Corina Constantinescu (1919) 
Năsporeni, Lăpuș 

— lon Truică (1935) Caracal 

— lon Marinescu (1948) Ghergani, 
Dâmbovița 

e 18 noiembrie 


— Adina Georgescu-Obrocea 
(1931) Olten, Elveţia 

— Cornel Todea (1935) Cluj 

— Vlad Rădescu (1952) București 


e 19 noiembrie 

— lon Fiscuteanu (1937) Sânicolau 
de Câmpie 

— Reka Nagy (1941) Sfântu 
Gheorghe 


— Oana Ştefănescu (1960) 
Constanța 


e 20 noiembrie 
— Valeriu Paraschiv (1941) 
București wi 
$ 21 noiembrie 


— Nicolae Cabel (1943) Buzău 

— Radu igazsag (1953) Diosig, 
Bihor 

— Adriana Șchiopu (1954) Galaţi 
— George Alexandru (1957) 
București 

e 22 noiembrie 

— lon Marinescu (1930) Craiova 
— Andrei Papp (1931)Tileag, Bihor 
e 23 noiembrie 

- Nicolae Sireteanu (1905) 
Cernăuţi 

e 24 noiembrie 

— Victor lliu (1912) Râul Sadului, 
Sibiu 

— Dumitru Carabăţ (1932) Brăila 
— Emil Hossu (1941) București 
e 25 noiembrie 


— George Vraca (1896) Bucureşti 
— Nicu Stan (1931) Constanţa 


e 27 noiembrie 


— Dina Cocea (1912) București 
— Marian Stanciu (1951) București 


e 28 noiembrie 


— Victoria Marinescu (1942) 


București 
— Colea Răutu (1912) Bălţi 
e 29 noiembrie 


— Flavia Buref (1934) Craiova 
— Olimpiu Bandalac (1955) Săcele 


e 30 noiembrie 


— Dem Rădulescu 
Râmnicu Vâlcea 


(1931) 


mii de metri pătraţi au fost 
consacrați celebrului agent secret 
britanic, în cadru! unei expoziţii 
reunind mașinile și alte mijloace de 
locomojie — terestre sau maritime 
— pe care 007 le-a folosit în cele 
17 filme. Majoritatea obiectelor 
expuse au fost împrumutate de 


colecționari din diferite colțuri ale 


_ lumii. De la Doctor Nô (1962) la 


Goldeneye (1955) fiecare film a 
făcut obiectul unui stand specific, 
recreând atmosfera à la James 
Bond. Trebuie subliniat că „proto- 
tipul“ personajului lui lan Fleming 
a existat în realitate. El se numea 
Fitzroy MacLean, era diplomat 
și în timpul celui de-al doilea 
război mondial a făcut parte din- 
tr-un regiment de elită specia- 
lizat în operaţii ultrasecrete: 
faimosul SAS. Prietenul lui, lan 
Fleming s-a inspirat, în mare parte, 
din viața acestuia pentru a-l inventa 
pe 007. 


TURNER 
COLORIZEAZĂ 


Ted Turner, prin compania sa 
Turner Entertainment Group, a 
trecut iar la colorizarea vechilor 
filme în alb-negru, declanșând — 
din nou — scandalul. Primul din 
marea serie de filme cărora „li se 
va da o haină nouă“ (dixit Turner), 
este The Seventh Cross (1944) al 
lui Fred Zinnemann, film care a și 
fost difuzat pe canalul italian de 
televiziune TMC. „Asociaţia de 
apărare a drepturilor actorilor şi 
regizorilor“ i-a semnalat faptul lui 
Zinnemann care a depus imediat 
o plângere autorităților italiene. 
Presa a comentat incidentul sub 
titlul: „Când Turner colorizează, 
Zinnemann vede roșu”. 


„Cineglob" — realizat 
de Doina STĂNESCU 


33 


D 


Catherine Deneuve 


şi Roger Vadim 
la căsătoria fiului lor, 
Christian 


În medalion: actrița cu Christian 
şi ursul său din pluş 


e După ce a uitat — nu fără 
greutate — episodul „Divine — 
Melrose Avenue“, „cuplul cel 
mai fotogenic din Anglia“, 
Hugh Grant și Liz Hurley, a 
prezentat la Festivalul fil- 
mului de la Toronto Extreme 
Measures, lung metraj 
produs de societatea lor de 
producţie. La conferința de 
presă jurnaliștii au putut 
pune tot felul de întrebări, 
numai să nu fi pronunțat 
vreunul dintre ei cuvântul 
Divine. 

e Pentru admiratoarele lui 
Dolph Lundgren. Blondul 
viking și-a botezat fetița 
(născută la 29 aprilie anul 
acesta) tocmai în Suedia, 
țara lui natală. Alături de 
soția sa, Annette și de naşii 
copilului, Lundgren a făcut 
„deplasarea“ pentru că „fetița 
mea este în primul rând 
suedeză“. Lundgren nu în- 
cearcă, spre deosebire de 
rivalii Schwarzenegger și 
Jean Claude Van Damme, să 
devină mai american decât 
americanii. 

e Supărată foc pe produ- 
cătorii care nu-i oferă decât 
roluri „dezbrăcate“, neavând 
încredere în talentul ei, 
Pamela Anderson și-a luat o 


ia Loren și-a sărbătorit cei 


Soph ă 
62 de ani pe platoul de filmare la Soleil. 


vacanţă prelungită, timp 
în care se ocupă de băie- 
țelul ei de câteva luni şi își 
întreține forma fizică fă- 
când... box. Pentru viitoarele 
întâlniri cu producătorii? 

e Giorgio Armani a orga- 
nizat o serată fastuoasă 
pentru a sărbători inau- 
gurarea celui de-al optulea 
magazin al său pe pământ 
american, unul din cele mai 
mari și mai elegante din 
lume. Cei 700 de invitați au 
avut ocazia să asiste și la un 
concert susținut de Eric 
Clapton. Prietenii cei mai 
buni ai lui Giorgio Armani se 
aflau și ei acolo: Al Pacino, 
Robert De Niro (cu noua lui 
prietenă, ca de obicei o 
superbă negresă), John-John 
Kennedy și sora lui, Caro- 
line, manechinele Naomi 
Campbell şi Najda Auer- 
mann, Sophia Loren... Cel 
mai impresionant invitat: 
Mike Tyson care a venit 
însoțit nici mai mult, nici mai 
puţin de opt body guards. 

e Catherine Deneuve, 
înainte de a deveni bunică 
(fiica ei, Chiara Mastroianni 
așteaptă un copil pentru luna 
ianuarie) a devenit soacră 
mare. Christian, fiul ei și al lui 
Roger Vadim, s-a căsătorit 
luna trecută cu o frumoasă 
brunetă de 24 de ani, 
Caroline Bufalini, care nu 
are nimic de-a face cu me- 
diul cinematografic. Deşi 


proprietara unui cochet ho- 
tel-restaurant (unde, de 
altfel, a avut loc și nunta), 
Caroline lucrează într-un 
salon de coafură. Printre 
invitați: Henri Leconte, Ade- 
line Blondiau, fostă Hally- 
day, Jean Marais. 

e Arielle Dombasle a asistat 
și ea la căsătoria Justinei, 
fiica lui Bernard Henry Lèvy 
din prima lui căsătorie. Cu 
toate că biserica și sina- 
goga au refuzat să binecu- 
vânteze căsătoria mixtă 
(Justine este evreică, soțul 
ei — catolic), toată lumea s-a 
distrat de minune. Se aflau 
acolo şi Alain Delon, Anne 
Sinclair, Cyrielie Claire, John 
Travolta... 

e Alte două nunți au „ținut 
afișul“ în luna octombrie: 
Jean Réno (Léon) s-a că- 
sătorit (după 3 ani) cu alea- 
sa inimii, Nathalie; John 
Kennedy jr., despărțit fur- 
tunos de Daryl Hannah, s-a 
căsătorit — într-un cadru res- 
trâns, doar 40 de persoa- 
ne — cu reprezentanta fir- 
mei Calvin Klein în Europa, 
Carolyn Bessette. 

e Sophia Loren și-a săr- 
bătorit cei 62 de ani pe pla- 
toul de filmare, la Paris. Ea 
este partenera lui Roger 
Hanin în Soleil. La eveni- 
ment a participat toată 
echipa, Sophia primind un 
imens buchet de trandafiri 
roșii, 62 la număr. 


RAMA ce vii zace 


Ci: INTEG 
GE aaa 
Ejelefele|. 


G 
eg: 


d 


+ PE 
mp Sa 


Sc 


Ee 


FE 


E 
KI 


IVITOR LA 
MIMETISM 


W 


ZS 
Kë 


A 


a` 


a 


"Na UNI UNI IN we 


= N-a 


EW 
atita | 


DANDE 
TRIBE - 


(Urmare din pag. 3) 
DIALOG cu cititorii 


Mulţumim tuturor Corespondentior 
pentru aprecierile la adresa revistei 
noastre. Tuturor celor care ne scriu 

„vă spun părerea mea, dar oricum 
nu contează“ răspundem: Ba da, 
CONTEAZĂ! Ţinem cont de dorințele 
și observațiile voastre pentru că, în 
definitiv, revista o realizăm pentru 
voi; cititorii noștri, voi care o „ronțăiți 
din scoarță în scoarță“, cum spune 
MARIANA MIHAI din Roșiori de Vede. 


(Urmare din pag. 9) 
NEW YORK... 


Adevărul e că mă aşteptam la ce e 
mai rău: citisem, în presa de scandal, 
tot soiul de bârfe despre decăderea 
Lizei — despre trădările, deprimările şi 
curele ei de dezalcoolizare, despre 
încercările ei de a scăpa de sub 
dependența drogurilor... Cea care 

să „Reality is something 
you rise above“ („Realitatea e ceva 
peste care te înalți“) nu reușise acest 
lucru decât în filme. Or, când apare, 
surpriza e totală: Liza arată superb! 
Deloc grasă, deloc „prăbușită“. Dim- 
potrivă. Într-un deux-piăces negru, la 
gât cu o eșarfă bleu, Liza este starul 
așteptat de toţi, salutându-i pe toți cu o 
delicioasă lipsă de afectare. (Andrew 
Sarris scrisese, odată, despre tatăl 


"Cen > [Sef 
RER E 


PERIE 


aa aaa aci 
is | Palin OG Be 


BEER i 


BN Ma? 


BBC fel Eh 
(REBRA p 


DEZLEGAREA CINEINTEGRAMEI DIN nr. 10/96 


A; B, U; APA; A; ED HARRIS; LAC; MAROC; AVERE; NICOLAS CAGE; T; SUR; H; ENE; SFT; RECIF; AN; R; ALO; STI; L; IG; T; PACT; AP; I; 
DANSURI; SEAN CONNEFRY; URAT; FORTAREATA; TARAFA; LT; RATIE; TONA; AT; FIARA; IV; BUNĂTATE. 


Lizei — regizorul Vincente Minnelli — că 
are încredere în capacitatea aparatului 
său de filmat de a transforma porumbul 
în caviar; nu ştiu ce „aparat“ a făcut-o 
pe Liza aşa cum e astăzi, dar poţi avea 
încredere în el!) 

Când află că vin din România — „ţara 
lui Ceaușescu și Nadia Comăneci“, 
fireşte! —, Liza mă întreabă ce fel de 
filme se văd, ce muzică se ascultă; ar 
vrea să știe dacă tinerii o cunosc — şi 
cum: mai mult ca actriță, sau în calitate 


de cântăreaţă? Îi spun, în grabă, tot 
ce-mi trece prin minte (amestecând 
idolatria unora pentru actrița din 
Cabaret și New York, New York cu 
faptul, mai recent, de a fi devenit pentru 
tineret o voce de discotecă odată cu 
hit-ul „Losing My Mind“, cântat în duet 
cu „Pet Shop Boys“), însă mă inte- 
resează mai mult, evident, să aflu 
părerile ei! 

„Eu sunt un vechi papuc de casă..." 
vine mărturisirea năucitoare; „uneori 


Echipa redacțională 
Director -Redactor șef 
Adina Darian 
Redactor șef adjunct: Dana Duma. Secretar general de redacţie: loana Statie. 
Publicist comentator: Irina Coroiu, Rolland Man. Șef de rubrică: Doina Stănescu. 
Fotoreporter: Victor Stroe. Manager Difuzare: Adrian Constantinescu. 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1 
21 iulie 1992, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului cu nr. J 40/19554/1992 
din 24.07.1992. ISSN 1220 — 1200 


Culegere și paginare computerizată Secţia Fotoculegere — Imprimeria Coresi 5 
Regia autonomă a imprimerilor „Imprimeria Coresi, Bucureşti E ` | 


Abonamentele din țară se pot face prin Oficiile poștale, Catalog Presă 1993, editat 
de RODIPET poziţia 4070. Cititorii din străinătate se pot abona prin RODIPET S.A. 
PO. Box 33-57, telex 11995, 11034; Fax 222 64 07; Telefon: 222 41 26; Piaţa Presei 


Libere nr. 1, sector 1, Bucureşti 


i DEE ER AER 
e E E DR a 


EEEIBIIEI E: 


[ae [= ll» |= Jabal ee [e 
a 


EEEE 


ie 


regizorii mă găsesc, alteori nu. Eu însă 
am pus actoria, deocamdată, în cui — 
prea complicat un film, în timp ce a 
scoate un album e unul din lucrurile 
cele mai plăcute din lume. Când ai avut 
probleme, cum am avut eu, a cânta — 
a-ţi regăsi vocea — e pur și simplu ceva 
dumnezeiesc!“ Are vreun film preferat, 
totuşi? „Da, cel în care am jucat cu 
mama“ (In the Good Old Summer- 
time, din 1949; Liza avea 3 ani, Judy 
Garland 27); „Îmi amintesc că toți 
se-mpiedicau de mine, în scena fi- 
nală...* Proiecte? „Da! Plec în Italia, 
să cânt cu Pavarotti — îl știi pe Pava- 
rotti, nu?“ glumeşte ea: „Un tip așa de 
mare, cu o voce şi mai mare — uriașă!... 
În Italia, țara tatălui meu și a lui Fellini... 
și nu numai, fireşte: și a lui Tarantino, 
nu?” Râde. „A lui Tarantino, a lui Marty 
şi Bob (De Niro, n.n.) și toți cei buni. 
Așa că, ciao!“ 

Alex. Leo ȘERBAN 


Fotografii promoționale 
e Press Release — Cena Locarno, 


Peacock Films) — România Film 


e Columbia Tristar, 20th Century Fox — 
Guild Film România 

e UIP — Media Pictures international 
e Warner Bros. — Ecran XX! 

e Arhiva revistei Noul Cinema 

e poster: Albert Watson 


11 BANCOREX 


BANCA ROMÂNĂ DE COMERȚ EXTERIOR SA 


PUTEREA SUCCESULUI 


BANCOREX, înființată în 1968, este în prezent o BANCOREX dispune de o rețea de bănci 
bancă comercială cu caracter universal, cu corespondente în 150 de ţări 
experienţă în efectuarea operațiilor de comerț BANCOREX a dezvoltat într-o scurtă perioadă 
exterior de timp, o rețea internă de peste 25 de sucursale, 
BANCOREX este cea mai bine capitalizată situate în București și în toată ţara. 
bancă românească, cu participări de capital la BANCOREX este o prezenţă activă în cadrul 
bănci mixte din: Paris, Londra, Milano, comunității financiar-bancare internaţionale: 
Frankfurt/Main, Cairo, reprezentanţe în New York, membru direct al Camerei Internaţionale de Comerţ 
Moscova, Chișinău, Salonic, Viena și sucursală la de la Paris, membru SWIFT, membru al VISA 
Nicosia. INTERNATIONAL. 
22-24 Calea Victoriei, 70012 BUCHAREST - ROMANIA 
Tel.: =40.1-614 73 78; +40.1-614 91 90 Fax:  +40.1-312 24 95; +40.1-311 27 51; +40.1-614 15 98 
Telex: 11 235; 11 703 ebank r, SWIFT: BRCEROBU J