Revista Cinema/1990 — 1998/6_Noul_Cinema_anul_VI_nr-7-1995

Nr. 7/1995 


EZ IN E NA 


Anul VI nr. 66 (388) REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VARSTELE 


| candal 


“d 


cK 


eA 


4Z>00 ICI 


| Călătorii sentimentale 


“mg 


DIALOG cu cititori 


ACTORII ÎN OPINIA 
CITITORILOR 


RETU VIORICA din Reșița 

declară că iubește revista 

noastră inca „de la ince- 

puturile ei“, „așa cum 

este, cu calități și de- 

fecte“, că urmărește rubri- 
cile dedicate actorilor și continuă să-i 
fie dor de lon Marinescu, Sandu Sti- 
claru, Irina Petrescu, Irina Gărdescu. 
C.V. îi plânge pe George Constantin, 
Gina Patrichi, Gheorghe Cozorici, Sil- 
via Popovici, Gilda Marinescu „și alţi ti- 
tulari ai scenei românești care ne-au fa- 
cut viața mai frumoasă“. Fiindcă iu- 
bește teatrul și filmul românesc, C.V. 
consideră că „actorii noștri ocupă prea 
pa loc in revista dv.“ (Vom căuta să 
e facem mai mult loc, ca de pildă în 
numărul viitor — n.r.). 


CARMEN din Craiova: „Eu sunt o 
persoană foarte calmă (...), dar, citind 
unele afirmaţii ale corespondentei Eli- 
sabeta Bălan, am devenit foarte nervoa- 
să“. Nervozitatea lui Carmen nu se ma- 
nifestă ca la alții. Carmen „cade în re- 
verie“, isi imaginează cum va fi bătrână, 
iar nepoata ei de 17 ani (cât are acum 
viitoarea bunică) va citi rubrica „Dialog 
cu cititorii“ a revistei Noul Cinema și va 
afla de la o altă E.B. că „noul val de ac- 
tori care au invadat marile ecrane nu 
sunt deloc mari“. Și corespondenta ci- 
tează numele marilor actori care „au ră- 
mas ca un ideal în lumea filmului“: 
Meryl Streep, Glenn Close, Jodie Fos- 
ter, Robert De Niro, Robert Redford, Al 
Pacino, Kevin Costner, Tom Cruise, 
Brad Pitt, care, firește, au <acum» peste 
80 de ani, dar la vremea lor erau consi- 
derati «nulitati». Asta ar fi replica peste 
timp ja atacul lui E.B. In sfârșit, Car- 
men e de acord că Clark Gable, Vivien 
Leigh, Olivia de Havilland, Alain Delon, 
Jean Marais sunt într-adevăr mari, dar 
nu e de acord să împartă cu ei acest 


mari vor deveni Tom Cruise, Brad Pitt, 
Keanu Reeves, Winona Ryder etc., etc. 

Carmen introduce aşadar relativitatea 
temporală în aprecierea actorilor. 

În aceeași linie polemică se înscrie și 
OANA MAXIM din Moinești (jud. Ba- 
cau): „Nu cred că se poate face o com- 
paratie între cele două generații de ac- 
tori, deoarece flecare are un stil propriu 
de a interpreta...“ 

O.M. se întreabă: „Oare de ce sunt 
mai prejos Arnold și Van Damme decât 
= Marais, Alain Delon?“ Chiar, de 
ce 


DOINA ELENA TITA din Curtea de 
Arges (jud. Arges) ne propune ca in 
fiecare număr al revistei să prezentăm 
câte un film care a luat premiul Oscar 
și, de asemenea, pe actorii care au luat 
Oscar-ul, în ordine cronologică. Nu știu 
dacă putem pune la cale o treabă atâi 


(Continuare în pag. 22) 


UNEORI 
CITIREA FILMELOR... 


AGDALENA ACHIM din 

București e nemulțumită 

de nivelul cultural scăzut 

și de superficialitatea citi- 

torilor unei reviste de film 

din Anglia, care „nu se 
prea obosesc cu filme ca HOWARDS 
END sau PIANUL pentru că sunt plicti- 
coase și chiar se miră cine o fi finanțat 
producerea lor; cei nemulțumiți de nu 
știu ce probleme isi reglează conturile 
cu ia într-un limbaj nu foarte or- 
todox...“ Pentru M.A., comparatia cu ci- 
titorii noștri e un motiv de optimism „în 
ceea ce ne privește“. De acord. Dar mă 
rog, să nu fim nici prea pesimiști în 
ceea ce-i privește pe cititorii revistei 
englezești, căci, la urma urmei, ei re- 
prezintă o relație cu filmul chiar dacă 
mai putin cultă, în orice caz mai putin 
ipocrită, căci dacă un film îi plictiseste, 
ei o spun pe sleau. Asupra „șleaurilor“ 


„Cel mai non-Pintilie film al lui Pintilie“: 
O vară de neuitat (Kristin Scott-Thomas si Claudiu Bleont) 


pronunt, neaflandu-ma în cunoștință de 
cauza. 

Corespondenta noastră are și ea 
unele reproșuri de făcut: „Nu mi se 
pare normal și echitabil ca publicul de 
acasă să fie ultimul care vizionează un 
film românesc după ce acesta a făcut 
turul Europei“. E vorba de O VARĂ DE 
NEUITAT și E PERICOLOSO SPOR- 
GERSI. Într-adevăr, aceste filme au in- 
trat mai târziu pe ecranele naţionale, 
după ce le-au onorat pe cele internatio- 
nale. Fenomenul nu e inedit; probabil 
că statutul de coproducție impune anu- 
mite condiţii de distribuire... Cele câ- 


film: „Pentru mine, care am considerat 
BALANȚA o capodoperă, O VARA DE 
NEUITAT a insemnat o dezamăgire. Nu 
mă aşteptam să aibă ritmul susținut al 
BALANTE!; nici nu ar fi fost normal. 
Dar am trait tot timpul cu impresia că 
O VARĂ... este un exercițiu artistic care 
nu propune publicului nici un fel de im- 
plicare. Poate că am trăit acest senti- 
ment întrucât tocmai revăzusem RE- 
CONSTITUIREA, in care umorul capătă 
nuanțe grotesti (...) Teroarea morală 
care ducea la distrugerea fondului 
uman pozitiv era ideea forte, iar impli- 
carea emoțională era totală. În O 


calificativ Errol Flynn, Richard Cham- 
berlain sau Rachel Ward. li acceptă 
printre „mari“ pe Henry Fonda, Jean 
Gabin, Humphrey Bogart, Gary Cooper, 
ba chiar și pe Jack Nicholson sau An- 
thony Hopkins, dar nu se ştie cât de 


Din sumar 
iulie 1995 


PREMIUL CENTENARULUI 
Ilarion Ciobanu 


CANNES (ll): Vis şi imaginar, 
formă a memoriei colective 


OBERHAUSEN: Un secol de scurt metraj 


PE ECRANE. Un indian la Paris; Fast burger; 
Ruleta mercenarilor. Baieti rai Profu’ de en- 
leză; Verdict sub amenințare; Alertă; 
loante şi cenuşă t Osaka Când dragostea 
ucide 


COL DE CINEMA: 


COL 
Pecetea prostului 
eşecuri pe cont 


DEZASTRE DINTR-U 
Otravă pentru 

gust; Dick ş 

propriu 


SPOT: Star Power 


CĂLĂTORII SENTIMENTALE: 
și Humphrey Bogert 


Lauren Bacall 


CINEGLOS: Fat! 
IN| ACEST MUMĂR SEMNEAZA: Gheorghe 


Brasoweama, bire Coro Adina Darian, 
Dana Duma Rollie’ Mer Dewid Melville, la- 
romira Popovci Damis Solomon, Doina 
Stănescu 


din raporturile cu însăși redacţia nu mă 


Erată 


Ne cerem scuze față de r 
greșeala din numărul precedent. 


izorul 


cinema“: 
Mircea Veroiu: 


„Alain Resnais datorită căruia am înţeles, la 19 ani, forţa artis- 
tică a fantasmei. Miklós Jâncso pentru desăvârșirea mizansce- 


nei de cinema, a planului-secvenţă“. 


Mioara Avram, București; Eva Nicolau, Baia Mare: 


FRED DRYER. 49 de ani. Născut la Los Angeles. 
Studii universitare la San Diego. La 8 ani avea un 
singur gând: să devină campion de fotbal (ameri- 
can). La 18 ani era deja jucător în celebra echipă 
Giants din New York. După doi ani isi schimbă ma- 
nagerul si obține transferul la Rams, in Los Angeles. 
Desi ramane pana la varsta de 35 de ani jucator de 
fotbal, de la 26 de ani îi vine ideea să se facă actor. 
Studiază timp de 8 ani arta dramatică pentru că: „Nu 
vroiam să fiu ridicol, să intru într-o meserie despre 
care nu ştiam mare lucru, întemeindu-mă doar pe 
gabaritul meu“ (1,98 m și 110 kg). În ziua cand a pă- 
răsit echipa de fotbal, s-a dus la vestiar, și-a pus 
toate lucrurile într-o sacoșă, a urcat-o în vechea sa 
camionetă Dodge și: „N-am mai privit în urmă“. li vor 
trebui câţiva ani buni ca să ajungă cunoscut. „Au 


teva observaţii pe marginea primului VA 


Mircea Veroiu pentru A 
eproducem integral răspunsul 
domniei sale la ancheta „Regizori de căpătâi dintr-un secol de 


-= istoria strivește în me- 
canismele ei suflete nevinovate ar fi tre- 
buit să angajeze sentimentele publicu- 
lui la maximum, pentru ca in final să se 
ajungă la asimilarea deplină a temelor 

motivărilor propuse și la coeziune su- 
etească. Din nefericire, singura care 
propune o relație foarte intensă și sen- 
sibilă cu publicul este Kristin 
Scott-Thomas...“ Acestor cuvinte nu 
pot decât să le pun în față un comenta- 
riu al lui Andrei Pleșu: „ că 
m-am trezit eu insumi, desi nu-mi place 
să abuzez in nici o privință de subti- 


fost ani de speranțe desarte, de promisiuni niciodată 
ținute, de roluri minore care dispăreau la montaj, 
până în ziua când mi s-a propus să-l joc pe Rick 
Hunter în serialul TV cu același nume“. Succesul n-a 
fost însă instantaneu. În 1984, când a apărut, Hunter 
a fost programat la aceeași oră când pe alt canal era 
difuzat Dallas: „În acea perioadă să te măsori cu 
saga familiei Ewing era echivalent cu o sinucidere“. 
Consacrarea a venit când nimeni nu se mai aștepta: 
în timpul vacanței de vară, când serialele sunt redifu- 
zate pentru că turnarea noilor episoade începe spre 
toamnă. „Am ajuns un actor de succes și așa am 
produs 47 de episoade din Hunter și am regizat alte 
șapte“. În prezent Fred Dryer este — ca producător 
— unul din asociaţii studiourilor Paramount. Căsăto- 
rit, are o fiică, Caitlin (12 ani). Își dorește trei fete: 
„Întotdeauna este ceva special în relația tată-fiică“. 


PE SCURT: 


Anișoara Măciucă, București: Actriţa dumneavoas- 
tra preferată, Anne Bancroft, s-a născut în cartierul 
Bronx din New York, la 17 septembrie 1931, într-o 
modestă familie de origine italiană. Numele ei adevă- 
rat este Anna Maria Italiano. La 20 de ani dădea lec- 
tii de engleză celebrei cântărețe peruviene Ima Su- 
mac. Studiază la American Academy of Dramatic 
Arts. Remarcată de Darryl Zanuck, își alege dintr-o 
listă de nume pseudonimul: Bancroft. Va triumfa mai 
întâi pe Broadway, în Doi pe un balansoar alături de 
Henry Fonda (1959). În 1962 obține premiul Oscar 
pentru rolul din Miracol in Alabama (The Miracle 
Worker — r. Arthur Penn). Rolul care o va întipări în 
memoria cinefililor este „Doamna Robinson“ din Ab- 
solventul (1967 r. Mike Nichols). Grupul Simon si 
Garfunkel a lansat cu această ocazie unul din marile 
lor succese muzicale „Mrs. Robinson“, care este de 
altfel melodia de generic. În 1964, Anne Bancroft se 


Nu mi se pare echitabil 

ca publicul de acasă să vizioneze un film românesc 
abia după ce a făcut turul Europei“ 

E pericoloso sporgersi (Natalie Bonifay și Nae Caranfil) 


rime, în situația de a cataloga O VARĂ 
DE NEUITAT drept cel mai non-Pintilie 
film al lui Pintilie, subintelegand o nu- 
anja de ire. Pintilie trebuie să 
fie expresionist și cinic, iar aici «cade» 
in neo-clasicism și melodrama. Pintilie 
trebuie să fie arborescen{a, fermentație, 
delir exoftalmic, iar aici e cristalinitate, 
linearitate, monodie. Evident, din când 


filmului, actualitatea lui. Nu despre Bal- 
cani, despre rabol pi despre armata ro- 
mana mi se părea ca e vorba. Ci despre 
o femeie și despre feminitate. Despre 
«o vară de neuitat» din biografia unui 
copii, fascinat de imaginea misterioasă 
a mamei sale. Fascinatia aceasta m-a 
contaminat pe nesimţite. În definitiv, in- 
tâlneam o temă acută a Europei de Est: 


e S la S 
Senatorul melcilor 
(Cecilia Barbora) 


efortul de a c= e cu grație in 
condiţii de ostilitate, efortul de a cupla 
pianina cu bordeiul, broderia cu praful, 
serviciul de cristal cu patul de campa- 
nie. Pe scurt, efortul de a salva valorile 
feminității într-o ambian{a istorică hir- 
sută, din ce în ce mai barbar masculi- 
nă“. Și așa mai departe. Este un lucru 
extraordinar să poţi „citi“ un film! 


in când, în primele scene, in câte un 
detaliu sau in fraza finală se simte 
«gheara» specifică a «vechiului» Pintilie. 
ee mg lă e aceea a unei 

. Incet-incet am reali- 


de vânat fiert în coniac“. Comentariul 
lui Andrei Pleșu trebuie citit în continu- 
are („Dilema“, nr. 123/1995) și în para- 
fel cu rememorarea filmului: „in cele 
din urmă, am consimţit să mă bucur. 
Dar am constatat că sursele bucuriei 
mele nu intersectau mesajul exterior al 


căsătorește cu Mel Brooks, iar a doua zi după nuntă 
ea pune capăt sedintetor de psihanaliză. „Umorul ne- 
bun al lui Mel m-a salvat. Râdeam cu poftă și îmi fă- 
cea bine“, avea să spună ea peste ani. Unul din cele 
mai recente roluri a fost în Asasinul (r. John Bad- 
ham) remake după Nikita (r. Luc Besson). 


Catinca Mitea, Botoșani: Catherine Oxenberg, in- 
terpreta lui Lady Di din Charles și Diana (recent di- 
fuzat de TVR) este într-adevăr prințesă. Mama ei, Eli- 
zabeth de lugoslavia, este verișoara prințului Charles 
şi se înrudește cu multe dintre familiile regale din 
Europa. Tânăra prințesă a hotărât să locuiască în 
Statele Unite și să devină actriță. Prima ei apariţie pe 
micul ecran a fost în Dinastia, alături de Joan Col- 
lins. 


Lorena-Diana Popa, Roman: V-am îndeplinit do- 
rința (v. coperta 1). 


Viorel Buzuleanu, Sibiu: Pe măsura posibilităților 
veți primi informaţiile cerute. 


Pirvulescu Liviu, str. Hărmanului nr. 17 b, bi. 213, 
scara A, ap. 10, Brașov — tel. 068/126637 pune la 
dispoziţia celor interesaţi (contra cost) colecţia revis- 
tei „Cinema“ pe perioada 1977—1990 şi a almanahu- 
rilor „Cinema“ şi „Cinema Estival“ pe perioada 
1977— 1990. 


Delia Ciorogariu, Făget : Filmul Undeva, 
cândva (Somewhere in Time) cu Jane Seymour și 
Christopher Reeve a fost realizat de Jeannot Szwarc 
(1980); Brad Pitt nu a jucat în serialul Salvaţi de clo- 
potel, dar a avut un rol minuscul în Dallas. 


Doina STĂNESCU 


rr 


™~ 


din Piaţa Presei Libere, nr. 1, 


etaj III, camera 311, telefon 222.33.32, 


vă puteți procura volumul 


de CYRIL COLLARD, 


precum si exemplare din numărul la zi 
al revistei 


SENATORUL 
MELCILOR 


espre SENATORUL MEL- 

CILOR: „Totul, începând 

cu scenariul, extrem de 

inteligent și actual, conti- 

nuând cu regia de inaltă 

clasă, jocul actorilor (...) 
profesionalismul operatorului și termi- 
nând cu muzica foarte inspirată, de- 
monstrează că avem de-a face cu un 
film-eveniment, aș indrăzni să spun, cu 
o adevărată operă de artă“, ne scrie 
RALUCA BERIVOE din Târgoviște. În 
continuare: „Cert e că, după terminarea 
“filmului, cand s-au aprins luminile in 
sala cinematografului, simțeam nevoia 
să aplaud la scenă deschisă (...) 
Aceasta cu atât mai mult cu cât, cuo 
săptămână sau două inainte, văzusem 
PARADISUL ÎN DIRECT. Mă voi abtine 
de la comentarii in privința acestei 
așa-zise comedii, pentru că nu vreau să 
mă enervez. $i, totuşi, nu pot să nu va 
întreb, oarecum retoric: orice persoană 
dispunând de bani se poate juca de-a 
cinematograful, fiind sigură că publicul 
va înghiţi tot ce i se dă? Oare suntem 
noi atât de disperaţi după comedii incât 
să putem accepta orice subprodus? Eu 
una cred că e o greșeală să desconsi- 
deri | român atât de mult. 
Aceeaşi remarcă se potrivește și pentru 
alte filme, gen CULOAREA NOPŢII (pe 
care nici prezența simpaticului Bruce 
Willis nu-l poate salva de ia calificativul 
de film slab), mai recentul STREET- 
FIGHTER cat ca ultimul rol al acto- 
rului Raul Julia a fost intr-o aga tampe- 
nie — scuzati cuvântul, dar se potri- 
veste) etc.“ Intrucat întrebările sunt re- 
torice, iar răspunsurile asemenea, ce 
mai pot adăuga? 


DIN NOU 
DESPRE 


NĂSCUȚI ASASINI 


ORIN GHICA din Brașov 
ne amintește că în prece- 
denta scrisoare l-a criticat 
pe Rolland Man pentru un 
articol. „Acum nu vreau 
să-l mai critic, dimpotrivă. 
Mi-a plăcut enorm articolul despre Oli- 
ver Stone și NATURAL BORN KILLERS 
din nr. 2/95“. Si despre film: „Niciodată 


care nu numai surprinde, dar chiar 


și-a exprimat ideile. (...). Pur şi 
nu seamănă cu nici un film văzut până 


şit?“ 
Și o declarație de fidelitate absolută, 
în final: „Am văzut filmul de trei ori. 


cinema? 


Rubrica Dialog cu cititorii 
este realizată de 
SOLOMON 


w 


itorii 


t 


Cu Cl 


Un secol de 
SCURT METRAJ 


entenarul cinematografului înseamnă în primul rând o sută de ani de scurt 
metraj, ne-a amintit ediția din primăvara aceasta, a 41-a, a Festivalului in- 
ternational de la Oberhausen. Mai putin atras de programul competiţiei 
care a reunit documentare, pelicule de animaţie sau de ficțiune (din pro- 
ducţia recentă) cu durata mai mică de o oră, publicul a urmărit cu mare interes re- 
trospectivele și programele paralele, unde s-au văzut nu puține plese rare. 


Raritati 


Un adevărat privilegiu pentru ci- 
nefilii cu gusturi rafinate a fost ac- 
cesul la antologia de cinema de 
scurt-metraj din Statele Unite gân- 
dită a prezentată de Jonas Mekas, 
figu er a avangardei cine- 
matografice, cineast important dar 
și un publicist original, un apărător 
pasionat al ideii de „film ca artă“. 
Declarând cu umor că peliculele re- 
unite în selecția sa sunt ,,nefolosi- 
toare“, Mekas precizează că acestea 
„nu aduc bani, sunt făcute din plă- 
cere și din nevoia personală de a fi 
realizate și schimbate între prieteni“. 
Un cinema al notatiilor poetice, al 
confesiunii sau al impresiilor perso- 
nale este ilustrat prin creaţiile unor 
regizori ca Stan Brackhage, Bruce 
Conner, Andy Warhol, Marie Men- 
ken, Kenneth Anger sau Jonas Me- 
kas însuși. Este un cinema alterna- 
tiv, savurat de cei care detestă clise- 
ele hollywoodiene și filmul comer- 
cial în general. 

Festivalul a mai inclus o retros- 
pectivă complementară dedicată 
scurt-metrajului de referință din is- 
toria filmului, cu titluri ilustrând în- 
drăzneli ale cineaștilor în cei o sută 
de ani de existență sartei lor. Îngri- 
jit de criticul și regizorul maghiar Is- 
tvan Antal, acest program a prilejuit 
reîntâlnirea cu pelicule mitice pre- 
cum Călătoria în lună (1902) de Ge- 
orges Méliés, Câinele andaluz 
(1929) de Luis Bunuel și Salvador 
Dali, Simfonie diagonală (1923) de 
Viking Eggeling, dar și cu creaţii de 
avangardă mai putin cunoscute ca 
Un cântec de dragoste (1950) de 
Jean Genet, Lapis (1963) de James 
Whitney sau Studiu (1970) de József 
Guidas. 

Şansa întâlnirii cu piese cinemato- 
grafice rare a fost însă cel mai ge- 
neros alimentată de secțiunea festi- 
valului intitulată „Fascinaţia filmului 
industrial“, incursiune în trecutul și 
prezentul unui gen cinematografic 
putin cunoscut si pe nedrept des- 
considerat. Convocând specialiști 
de pe multe meridiane, cei care au 
pus la punct această retrospectivă 
(Paul Hoffman si Robert Bosshard) 
au investit in elaborarea ei o imensa 
fantezie, reușind să facă atractiv şi 
pasionant un material la prima ve- 
dere arid. Puţini își amintesc că pri- 
mul titlu ! din istoria genului este le- 
girea muncitorilor de la uzinele Lu- 
miére film prezentat în premieră 
mondială la 22 martie 1895, cu câ- 
teva luni înainte de data oficială a 
nașterii cinematografului, 28 decem- 
brie 1895 când Intrarea trenului în 
gară a fost prezentat în primul spec- 
tacol cu public. De la frații Lumière 
încoace, multi cineaști s-au dedicat 
peliculelor cu temă industrială, rela- 
tia dintre om și mașină, dintre pro- 
ductie și marketing, dintre muncitor 
și patron fiind studiată mai mult sau 
mai putin didactic. Regizori cu 
faimă de stilişti n-au ezitat să abor- 
deze genul. În fil rafia reprezen- 
tativă a acestuia găsim nume dintre 
cele mai prestigioase: de la Eisen- 
stein, care elogiaza miracolele teh- 
‘nicii în Linia (Vechi şi nou 
— 1926) la Karel Reisz si Lindsay 
Anderson, semnatarii filmului des- 
pre piața de legume În fiecare zi, în 


@ vocii spiritulul de Alexander Sokurov, 
unul dintre cei mai importanti cineasti rusi 
(vezi și „Noul Cinema nr. 1/1991) 


afară de Crăciun (1965), de la Alain 
Resnais, autorul unui Cântec al stire- 
nului (1958) despre produsele petro- 


a O variantă modernă 
a celei mai vechi 
poveşti din lume: 

Visul lui Adam 


liere, la Jean Luc-Godard, semnata- 
rul. unui film comandat de Fran- 


ce-Telecom, Puterea cuvântului 


(1988). Să nu uităm că Walter Rut- 
tman, unul dintre cei mai importanți 
documentaristi gorma obținea un 
premiu la Veneția în 1937 cu o peli- 
culă de acest tip, Mannensmann. 


Noutăţi 


Cu atâtea personalităţi si raritati 
în programele paralele, competiția 


Palmares 


Marele Premiu a/ orașului Ober- 
hausen, ex aequo: Apusuri (Ja- 
ponia) de Tangai Amano si Wa- 
terlanders (Olanda) de Simone 
pa pg s vase mate 
: Alpsee rmania) de Mat- 
thias Muller si În franceză (Bra- 
zilia-Franța) de Sandra Kogut 


Cel mai bun documentar: 
(Israel) de David Ofek 


Cel mai bun fiim umoristic: Tre- 
cerea (Elveţia) de Clemens 
Klopfenstein 


Cel mai bun film de educaţie 
litică: Orice se poate intarnpla 
(Polonia) de Marcel Lozinski ~ 


Premiul juriului FIPRESCI: Léon 
G. (Belgia) de André Chandelle 
Mentiunea lui FIPRESCI: Vi- 
sul lui Adam (Spania) de Merce- 
des Gaspar 


propriu zisă n-a reușit să ofere mo- 
mente de aceeași intensitate. Pro- 
ductia recentă de scurt-metraj nu a 
oferit, se pare, eșantioane de opere 
înnoitoare. Cel mai puţin în formă 
mi s-a părut animația, criza econo- 
mică a cinematografiilor din ţările 
foste comuniste făcându-se resim- 
tita, o spunem cu tristețe, căci, în 
anii '80 noutatea răsărea deseori din 
această zona. Am reținut, totuși, un 
scurt-metraj de animaţie ceh intitu- 
lat Vânătoarea (de Michal Svec), o 
reflexie foarte sarcastică despre re- 
latia cauză-efect în violenţă și unul 
finlandez, Sus şi jos (de Antonia 
Ringbom), o glumă amară despre 
imposibilitatea de a ascunde ceea 
ce este urât în biografia cuiva. 

Nici documentarul nu pare a se 
afla în forma sa cea mai bună, s-ar 
mai putea crede după ceea ce s-a 
văzut anul acesta la Oberhausen. Aș 
spune că au lipsit marile filme dedi- 
cate marilor teme. De pildă, un su- 
biect atât de dureros ca războiul din 
Bosnia a fost ilustrat numai de una 
dintre peliculele incluse în competi- 
tie, Luna 10 (Slovenia) de Marina 
Grzinic şi Aina Smid, o meditaţie lu- 
cidă și acidă asupra rolului 
mass-media în acest sângeros mă- 
cel, imaginile difuzate de mii de ca- 
nale de televiziune din întreaga 
lume reușind să provoace nu oroa- 
rea, ci familiarizarea cu ea. 

Am reținut un documentar realizat 
în bună tradiție britanică, Steaming 
de Ashok Prasad, un studiu asupra 
ritualului băii în comun la care iau 
parte taximetristi si pietari din East 
End sau Vânătoarea de tigri (SUA) 
semnat de Steven Okazaki, care sur- 
prinde forme ale spectacolului tradi- 
tional japonez ce supravietuiesc pe 
strazile din Tokyo. 

Filmul care a cucerit inima publi- 
cului, dar şi sufragiile juriilor (pre- 
zent de trei ori în palmares) este în- 
să Orice se poate întâmpla al polo- 
nezului Marcel Lozinski. Premiat de 
mai multe ori în festivaluri interna- 
tionale, autor al unui impresionant 
documentar despre masacrul din 
pădurea Katyn, regizorul dovedește 
că este cu adevărat maestrul care își 
permite să recurgă la soluția simpli- 
tatii. Pelicula sa văzută la Oberhau- 
sen surprinde cu mare discreţie, dar 
și cu imensă emoție discuţiile unui 
puști de șase ani cu bătrânii care 
vin să se“odihnească pe o bancă în 
parc. Problemele vârstei a treia se 
conturează fără ostentatie din 
aceste dialoguri din care nu lipsesc 
umorul, nici disperarea. Un adevărat 
pe ani de revoltă împotriva solitudi- 
nii. 

Competitiei de la Oberhausen nu 
i-au lipsit filmele unor cineaști ti- 
neri, pe numele cărora se pot face 
pariuri pentru viitor. Germanul Mat- 
thias Muller s-a afirmat cu o peliculă 
autobiografică, Alpsee, o evocare 
nostalgico-ironică a anilor '60; olan- 
deza Simone van Dusseldorp cu 
Waterlanders o poveste în imagini 
frapante despre rivalitatea de-o viata 
dintre două surori; iar belgianul An- 
dré Chandelle cu Léon G., o reflec- 
tie ingenioasă și proaspătă asupra 
substanţei însăși a cinematografului, 
premiată de juriul FIPRESCI din 
care am avut plăcerea de a face 
parte. Același juriu a mai acordat o 


menţiune spaniolei Mercedes Gas-: 


par pentru Visul lui Adam care repo- 
vestește una dintre cele mai vechi 
povești din lume cu umor şi cu fan- 
tezie, făcând uz de tehnici combi- 
nate. 

Am urmărit cu atenţie specială, 
dar și pornind de la prea mari aștep- 
tări filmele unor celebrități precum 
Michel Piccoli exersându-se în regie 
(Tren de noapte), Alexander Soku- 


-rov (Vocile spiritului) sau Jean Ma- 


rie Straub (Lothringen!), fiecare din- 
tre aceste scurt-metraje având cali- 
tăți considerabile, dar și defecte 


care le împiedică să fie vârfuri ale’ 


filmografiilor semnatarilor. M-a în- 
tristat (cum s-ar fi putut altfel?) ab- 
senta peliculelor românești din com- 
petiția de la Oberhausen. Singurul 
nume românesc văzut pe ecran a 
fost cel al actorului Andrei Finti, 
distribuit în producţia franceză Pre- 
sentimentul de Joëlle Bouvier. Tot e 
ceva. 


Dana DUMA 


PREMIUL 


Centenarului 
acordat de 


NOUL 
CINEMA 


A 


romanesc. 


ILARION CIOBANU 


nul trecut, revista noastră a instituit Premiui Centena- 
rului, propunându-şi să-l acorde unui regizor. Alesul 
nostru a fost autorul Nopții furtunoase şi al lui Bubico, 
Jean Georgescu, inegalabilul comediograf al filmului 


Anul acesta a venit rândul să premiem un actor. Referendumu 
organizat in redacţie l-a desemnat pe llarion Ciobanu, singurul 
dintre marii noştri actori care s-a dedicat in exclusivitate filmu- 


„La 12 ani am intrat băiat de pră- 
vălie, după care a urmat lunga ca- 
ravană de meserii: hamal, ţăran cu 
sapa, tractorist, miner, săpător, 
tâmplar, șofer, marinar, pescar si 
altele” — că n-o să le insiram acum 
pe toate — până în 1958 când am 
dat examen la institutul de Artă 
Teatrală şi Cinematografică. Că am 
vrut să văd cum e și pe acolo. Mai 
încercasem și alte facultăți: con- 
structii navale, mecanică, geogra- 
fie, geologie, și nu mi-a plăcut ni- 
căieri. N-am absolvit Institutul pen- 
tru că am avut de ales între a face 
Setea și a urma IATC-ul. Adevărul 
e că mă cam plictisisem în faculta- 
tea aia... Asa că m-am angajat elec- 
trician la Teatrul Municipal. După 
un timp am fost trecut pe post de 
«actor corp ansamblu» — lucru 
care m-a scârbit de teatru pentru 
toată viața... Pe urmă au venit cele- 
lalte roluri în film. Am fost țăran, de 
mai multe ori, am fost zidar, pes- 
car, inginer, constructor, șofer, ile- 
galist, șef de colectivă, meșter de 
șantier, iarăși pescar, am fost și 
strămoș, polițist. (...) Meseria asta 
nu necesită o pregătire specială, 
așa cum pretind alţii. Ajunge să fii 
firesc. După aia vin mărunțișurile 
pe care le înveţi cu timpul, cum ar 
fi să simți aparatul, să simţi lumina, 
să simţi relația cu partenerul, să în- 
veţi textul și toate celelalte. (...) 
Pentru mine personajele sunt ca 
niște rude moarte. Rude de la care, 
la timpul acela, am învățat sau 
n-am învățat câte ceva, care m-au 
bucurat sau m-au întristat, dar con- 
sider (nu ca alții, „despre morţi nu- 
mai de bine“), despre morţi să nu 
mai vorbim“. z 

Până astăzi Ilarion Ciobanu a 
adunat o „familie“ formată din 45 
de... rude. Personajele sale sunt de 
neuitat fie că au descins din litera- 
tură precum Mitru Mot din Setea 
(1960), și Petre Petre din Răscoala 
(1965); sau din istorie, ca osteanul 
lui Decebal, Gerula (Columna, 
1968), Vasile, unul dintre cei 13 
răzbunători ai morții lui Mihai Vi- 
teazul (Nemuritorii, 1974), Fripp 
(Cantemir și Mugchetarul român, 
1975), Maiorul Grozea (Pentru Pa- 
trie, 1978), Colonelul Cristescu 
(Rug şi flacără, 1979) sau în Pe aici 
nu se trece (1975), Mihai Viteazul 


(1970), Ecaterina Teodoroiu (1978), 
tancu Jianu (1981); sau din actuali- 
tate cum a fost Nea Barbu tipogra- 
ful din Fapt divers (1985). 

Adesea titlul filmului era definito- 
riu; pentru tipul de caracter inter- 
pretat: Omul de lângă tine (1962), 
Apoi s-a născut | (1969), 
Omul care ne trebuie (1979). 

A respira firesc în climatul „rea- 
lismului socialist“ însemna o mare, 
o foarte mare performanţă, dar Ila- 
rion Ciobanu a reușit acest lucru 
de fiecare dată, forţa sa de convin- 
gere punând stăpânire pe fiecare 
rol cu miză mare în epocă: Lupeni 
"29 (1962), Vremea zăpezilor (1966), 
Cartierul veseliei (1964), Facerea 
lumii (1971), Asediul (1971), Pădu- 
rea pierdută (1972). 


Născut 


pentru a fi actor de cinema 


lui, refuzând cu fermitate de-a lungul anilor să accepte un rol în 


teatru. 


Prin biografia sa el se înrudeşte cu marile vedete de peste 
ocean în a căror formaţie actoricească un atu esenţial este expe- 
rienta de viaţă. lată cum îşi definea acumularea acestui bagaj 
inepuizabil Ilarion Ciobanu, in 1972, într-un interviu acordat criti- 


cului Eva Sirbu: 


Cel ce declara în interviul citat 
mai sus: „Meseria care ar fi fost 
într-adevăr bratara mea de aur ar fi 
fost cea de marinar...“ a fost mari- 
nar pe ecran abia în 1975 în Orașul 
văzut de sus. Câteva coproductii 
recente Secretul epavei, Misterele 
mărilor, Întâlnire in Atlantic l-au 
readus în mediul marin căruia îi 
duce dorul și căruia i-a consacrat 
și scenariul unui film, Tridentul nu 
răspunde (1981). 

L-am baral şi ca personaj de 
cursă lungă în serialele noastre TV 
Toate pânzele sus (1976) si Lumini 
| umbre (1983) si în serii ale mare- 
ui ecran: Comisarul Roman în Cu 
mâinile curate (1972), Conspirația 
(1973) Departe de Tipperary 
(1973), Ultimul cartuș (1973), Cap- 


& Ilarion Ciobanu 
(alături de Adriana Nicolaescu) 
în Răscoala 
de Mircea Mureșan 


cana (1974) sau Traian Brad în 
Profetul, aurul și ardelenii (1978), 
Artista, dolarii și ardelenii (1980), 
Pruncul, petrolul şi ardelenii 
(1981). 

În ultimii ani l-ați văzut doar în 
„muscalul“ din Crucea de piatră 
(1994). ÎI aşteptăm în Terente și se- 
rialul TV Ochii care nu se vad... 

Singura „evadare“ din perimetrul 
ecranului și-a permis-o la masa de 
scris. Am recunoscut stilul său in- 
confundabil de pe ecran și in ver- 
surile, proza și scenariile sale 
scrise cu nerv și sensibilitate, cu 
ironie și profunzime și cu acea na- 
turalete care rămâne pecetea talen- 
tului său, indiferent de domeniul în 
care se exprimă. 

a 


5 


apt neobisnuit, pe parcur- 

sul Festivalului a avut loc 

schimbarea ministrului 

culturii din Franţa, ca ur- 

mare a alegerilor prezi- 

dentiale de la începutul 
lunii mai. Astfel, di. Jacques Toubon a 
oficiat deschiderea celei de a 48-a edi- 
tie iar di. Philippe DousteBlazy închide- 
rea. 

Eleganta ștafetă nu a servit drept 
exemplu actritelor franceze, semn ca 
dispute și tensiuni există în toate medi- 
ile și peste tot în lume, doar că noi — 
firește — suntem mai sensibilizati la ale 
noastre. Ultimile trei ediţii au beneficiat 
de amfitrionatul lui Jeanne Moreau. În 
acest an odată cu desemnarea ei ca 
președintă a juriului au fost invitate să 
dea startul marii competiții de pe Croa- 
zetă Catherine Deneuve și Carole Bou- 
quet. Ele au refuzat însă să conducă și 
gala finală când le-ar fi revenit rolul de 
maestre de ceremonie cu ocazia decer- 
nării premiilor. Sandrine Bonnaire, Isa- 
belie Huppert, solicitate și ele în același 
scop, au refuzat de asemenea. Absolut 
pe ultima sută de metri a fost convinsă 
totuși, Carole Bouquet. Motivul acestor 
refuzuri în serie a fost: Sharon Stone! 
Superstarul american a fost invitată să 
înmâneze, ea, marele premiu Palme 
d'Or, decizie considerată ca o ofensă 
de către vedetele filmului francez. Dar 
cu trei ani în urmă, o dată cu prezenta- 
rea în deschiderea festivalului a filmului 
Basic Instinct, publicul cannez a adop- 
tat-o și de atunci Sharon Stone nu a fa- 
cut decât să-și fortifice poziția de su- 
perstar câștigată cu acel rol. Ori știut 
este că oricât ar cultiva festivalurile fil- 
mul-de-autor, ele nu se pot lipsi de su- 
pervedete. Absența glamour-ului le-ar fi 
fatală, iar Sharon apare azi singura, 
dintr-o generaţie de vedete americane 
ce arborează atributele comune, dor- 
nică să continue tradiționala imagine 
de vedetariat. Apariţia ei în ultima seară 
când a fost prezentat, în afara concur- 
sului, ultimul ei film The Quick and the 
Dead (Mai iute ca moartea, in premieră 
pe ecranele noastre din 18 august) a fă- 
cut ravagii. Purta „o rochie de vis“ ca și 
toaleta lui Marilyn Monroe din memora- 
bila zi de 19 mai 1962, când ea cântase 
la aniversarea lui John Kennedy: 
„Happy Birthday Mr. President“. Așadar 
și rochia lui Sharon era de culoarea 
pielii si toată brodată cu perle minus- 
cule; în plus era despicată până la buric 
încât lăsa să i se vadă când urca trep- 
tele sau la o altă mișcare un corset 
sexy și elegant. Imagini menite să um- 
ple de pizmă pe femei și de extaz pe 
bărbați. (In 1991, Madonna a fost cea 
care a inaugurat această modă a des- 
sou-ului la vedere în asemenea împre- 
jurare). 


Să revenim la filme. 

Dacă laurii, așa cum ati putut citi în 
numărul trecut, au încununat filmele 
având ca suport fapte, situaţii și biogra- 
fii reale, nu înseamnă că mulţi dintre ci- 
neastii prezenți în concurs nu au optat 
pentru vis și imaginar ca formă a me- 
moriei colective. 

„Gemenii“ — cum îi numeste cu sim- 
patie presa franceză pe Jean-Pierre Jeu- 


6 


-pentru o sală 


net (42 ani) şi Marc Caro (39 ani), mai 
ales dupa debutul lor în tandem — trăz- 
nit și strălucitor — din 1991 cu Delica- 
tessen — au recidivat cu Cetatea copi- 
ilor pierduţi, selecționat în concurs. 
Personajul central este cum s-ar spune 
un Negativ, locuind pe o platformă ma- 
rină, izolat de restul lumii printr-un 
câmp minat. De fapt, el este mai de- 
grabă un personaj damnat prin incapa- 
citatea sa de a visa. Astfel s-a înrăit și a 
îmbătrânit înainte de vreme. Pentru a 
se salva fură copiii din cetate încercând 
să le ia visele... Desigur, cele două ore 
fără şapte minute de proiecţie sunt 
prea lungi, în special că încep prin a fi 
apăsătoare. Filmul câștigă însă pe par- 
curs aliniind ingenuitatea basmului cu 
diabolismul inventicii, totul proiectat pe 
un fundal de morală dickensiană și 
imagerie julesverniană. Dar nu este nici 
pe departe vorba de efecte speciale a 
Vamericaine, ci de rememorarea stilului 
artizanal plin de savoare ă la Méliés. 
Scenariul a fost scris în 1981, dar auto- 
rii au putut finantatori abia dupa 
succesul lui Delicatessen. 


Semnalez filmul lor pe care aici nu-l 
vom vedea probabil niciodată (de aceea 
revista noastră nu va osteni in a pleda 
specializată a filmului eu- 
ropean), întrucât în esența sa Cetatea 
copiilor i se conectează la noul 
filon din filmul american reprezentat de 
cineaștii în jur de 30 de ani ca Ferrara, 
fraţii Coen, Rodriguez, Burton, Jar- 
mush, cu toții inrobiti viselor si-pasiunii 
de a jongla fantasmagoric cu realitatea. 
Această caracteristică globală s-a parti- 
cularizat în virtutea stilului propriu în 
Ed Wood de Burton și The Dead Man 
de Jarmush (ambele în competiție) sau 
în Desperado, remake la filmul său de 
debut al lui Roberto Rodriguez. 


Vis 


si imaginar, 


orma 


a memoriei 
colective 


6 Două filme: un premiu la Sundance și o prezenţă 
la Cannes — autor Bryan Singer. Un nume de reținut 
(The Usual Suspects) 


Ce are in comun aceasta generatie? 

Mai întâi originile modeste, ceea ce 
i-a obligat să cumuleze o enormă expe- 
riență de viață până a ajunge unde au 
ajuns. Apoi referințe culturale provenite 
din benzile desenate și filme sau pro- 
grame inghitite cu toptanul de pe mi- 
cile ecrane, ceea ce-i deosebește cu to- 
tul de generaţia precedentă. În 
anii'60-'70, de la Coppola la Spielberg 
trecând prin Bogdanovich, Friedkin, 
Scorsese, De Palma, Lucas et comp., 
cu toții au bătut la porţile Hollywoodu- 
lui după ce trecuseră prin școli și uni- 
versităti de cinema (NYU, UCLA, USC, 


@ Johnny Depp prezent în competiție 
cu două roluri diametral opuse 


AFI etc). Ei isi însușiseră o cunoaștere 
solidă a filmului american, și nu numai, 
de la începuturi până la zi. lar cinema- 
tografele fuseseră pentru ei adevărate 
săli de curs. Cum spunea Spielberg la 
35 de ani: „Cea mai mare parte a vieţii 
mele am petrecut-o în întunericul săli- 
lor de cinema“. Spre deosebire de 
aceștia, ultimul nou val de cineaști 
americani s-au format văzând în special 
time de serie B la televizor. 

A fost cât se poate de semnificativă, 
dar și stupefiantă afirmaţia lui Tim Bur- 
ton la conferința de presă a filmului său 
Ed Wood: „Toată adolescenţa și tinere- 
tea am văzut mai ales filme proaste. De 
altfel am văzut Citizen Kane abia 
acum doi-trei ani“. 

Iconografia mentală de care dispun 
acești tineri cineaști este recrutată 
dintr-o estetică negativă. Nu este deloc 
surprinzător că Burton a ales să ecrani- 
zeze biografia celui socotit cel mai 
prost regizor american al tuturor timpu- 
rilor: Ed Wood (1924-1978). În persona- 
jul său (interpretat de Johnny Depp) 

urton a găsit o mină de energie şi op- 
timism în ciuda obstacolelor care 
le-a întâmpinat din pricina producători- 
lor și a situației sale financiare etern 
precare, ceea ce nu l-a impiedicat să fie 
un nobil exemplu de solidaritate și res- 
pect față de precursori, dându-i lui Bela 
Lugosi, atunci la final de viaţă, un aju- 
tor profesional și bănesc. Tocmai din 
aceste motive, Ed Wood face azi figură 
de precursor al cineaștilor independenţi 
americani ce se ăsesc în biografia 
acestuia. Ei și-au făcut o doctrină din 
revalorizarea eșecurilor datorate nu atât 
creatorilor cât constrângerilor la care 
au fost și consideră că încă sunt supuși 
creatorii la Hollywood. (v. pag. 
10,11,14,15) 


Ed Wood este simptomatic și pentru 
felul în care această nouă generaţie 


Monede 
4 din argint 
emise in Franta cu ocazia 
Centenarului 


respinge ceea ce se numeste ac- 
tion-hero,. action-story. Sătui de atâtea 
filme de acţiune de dragul acțiunii, noii 
cineaști își descoperă vocatii nostalgice 
si meditative chiar dacă la un nivel ele- 
mentar. Ei renunţă la atributele exte- 
rioare povestirii ca efectele speciale su- 
pertehnicizate, respingând până și 
atractivitatea culorii (v. și The Addic- 
tion de Abel Ferrara nr. 3/94). 

Ed Wood ca și The Dead Man sunt 
filme în alb și negru. În acest sens The 
Dead Man al lui Jarmush ni s-a înfățișat 
ca o baladă, o replică în spaţiul wes- 
tern-ului la Miorița noastră. Eroul este 
bineînţeles un perdant și la moartea sa 
un pat cu flori asternut pe o barcă îl va 
purta pe ape către eternitate și nemu- 
rire. Protagonist tot Johnny Depp, pre- 
zent cu două tipuri de-personaje diame- 
tral opuse probând resurse actoricești 
deloc comune, și integrându-se con- 
sangvin acestei generaţii care, în vre- 
mea rap-ului, redescoperă blues-ul. 

Veteranii americani nu au fost însă la 
înălțimea așteptărilor. Boorman cu Be- 
yond Rangoon este departe de ceea ce 
a fost odinioară cu Deliverence. Există 
suspens, există toleranţă și o Patricia, 
Arquette plină de nuri, rezultatul este 
însă un film de rutină al unui mare re- 
gizor. Philip Haas în și insecte 
încearcă să-l imite, prin atmosferă si 
denuntul ipocriziei victoriene din Noua 
Anglie, pe Scorsese din Vârsta inocen- 
fei. Dar asa cum, în acel film, Scorsese 
nu putea fi Visconti pe care îl luase ca 
model, nici Haas nu poate fi Scorsese... 
Marea deceptie a provocat-o însă Ja- 
mes Ivory cu Jefferson la Paris — am- 
bianta cunoscută din filmele sale ante- 
rioare, dar tensiune și emoție vlăguite. 

Oricât s-ar părea de ciudat, unul din- 
tre filmele de public a fost Shanghai 
Triad al celui mai celebru regizor al 
Chinei, Zhang Yimou (premiat la Berlin, 
Cannes, Veneţia, nominalizat la Oscar). 
In China anilor' 30 cu iz de „ani ne- 
buni“ europeni, dar fără a se lepăda de 
specificitatea contextului şi tempera- 
mentului chinez, Zhang Yimou reali- 
zează un gangster-story. „Cel mai greu 
mi-a fost să recreez acea lume pentru 
că reviste, cărţi, filme din acele timpuri 
au fost distruse după 1949“, a declarat 
Yimou. Conferința sa de presă a fost 
mult comentată și din pricina unui fac- 
tor extracinematografic. Relaţia dintre 
regizor si protagonistă (Gong Li) a in- 
ceput de când -el a lansat-o în -Sorgul 
roșu, când Li era încă studentă. Pentru 
ea a divorţat (nu a fost tocmai simplu 
in China anilor '80) și de atunci și-au 
trăit viaţa si succesele împreună. În 
timpul filmărilor la Triada Shanghai, Li 
i-a făcut cunoscut tovarășului ei de 
viaţă că-i părăsește pentru a se căsători 
cu un american (foarte bogat n.n.). Yi- 
mou a întrerupt atunci nouă luni filmă- 
rile. După cum am văzut, filmul a fost 
terminat, dar zbuciumul și tristețea, 
poate chiar disperarea, au rămas întipă- 
rite pe chipul lui Yimou care la confe- 
rința de presă avea o expresie pur si 
simplu mortuară. S-a înseninat doar de 
două ori când în discuţie a atins-o pe 
braț pe Gong Li. Ea, cu frumuseţea ei 
impenetrabilă, și-a șters de două ori 
câte o lacrimă, gest pe care presa l-a 
comentat în fel și chip deși se pare că 
actrița era doar răcită... Oricum, surâsul 
ei perfect poate servi drept paravan în 
orice situație delicată. 


in zona filmului de acţiune, s-a re- 
marcat apariția unei noi stele de pe fir- 
mamentul independentilor -americani: 
Bryan Singer (29 ani). Scolit la Visual 
Arts N.Y. si University of Southern Cali- 
fornia (USC), laureat in 1993 al marelui 
premiu la Festivalul independentilor de 
la Sundance cu filmul său de debut Pu- 
blic Acces, Bryan a ajuns in Selectia 
oficială (în afara competiţiei) cu cel 
de-al doilea film: The Usual Suspects 
(Suspecti obișnuiți). Deși este un au- 
tentic gangster-story în cotidian, nu ac- 
tiunea creează suspensul ci rationamen- 
tul. Pe parcursul unei prelungite an- 
chete, tipică thriller-ului psihologic, 
suspectii vor pune la cale un alt hold 
up. Este evidentă influența lui Tarantino 
ca scenarist și a filmului său de debut 
Reservoir Dogs. Dar Singer găsește 
propria sa voce într-un film tensionat. 
Este de reținut cum cineastul își carac- 
terizează filmul: „Sunt două feluri de a 
povesti filmul meu. 1: Căutarea unui 
criminal pe care toată lumea îl crede 
mort, povestită de un polițist de la 
vama americană 2: Povestea unui as al 
crimei care utilizează cinci mărunți cri- 
minali pentru a se răzbuna“. 


wi 
~ 
Pee 


ÎN 


În categoria thriller-ului am văzut, tot 
în afara concursului, o excelentă reali- 
zare a lui Barbet Schroeder, Kiss of 
Death (Sărutul morii). 

O întâlnire surprinzătoare a fost si 
cea cu Diane Keaton. După Liv Ul- 
mann, Jodie Foster si vedeta lui Woody 
Allen a trecut in_spatele aparatului de 
filmat. Filmul ei, Eroi incomozi, poartă 
într-o măsură substanţială amprenta 
Pygmalionului Woody Allen. De altfel, 
cineastei îi reușește mai bine umorul 
decât secvențele de melodramă care 
câștigă, din păcate, o pondere mai 
mare pe parcursul filmului. 

Dacă ar fi să numesc filmele care 
s-au bucurat de o unanimitate de apre- 
cieri, au amuzat si au inseninat până si 
pe cei mai blazati, trebuie să-l citez pe 
di. Gilles Jacob care a avut ideea să 
comande unui grup de profesioniști ai 
filmului 24 de mini-filme de montaj (4 
minute fiecare) pe o temă dată. Laptele, 
Pickpockets, Flăcări, Ghitara, Circul, 
Valsul, Vaporul, Ingrid Bergman sau 
Jean Gabin, etc. etc. au devenit temele 
acestor mici bijuterii în care sunt alătu- 
rate aleatoriu secvenţe din filme celebre 
sau uitate din 100 de ani de cinema. In- 
titulate Preludii ele au făcut pur și sim- 
plu deliciul cinefililor, propunând un 
zapping inspirat prin istoria filmului. 


Adina DARIAN 


„(vezi pag. 22); în ‘sea ’ 
4 a la Marilyn Monroe is 


Gong Li — 


frumusetea-impenetrabila 
a Chinei continua 
sa seduca Occidentul 


BRE RRR RRR RRR eee, I O U U UIU Y 
J 


: Danny De Vito > 


UN INDIAN 
LA PARIS 


u știu alții cum sunt dar 
mie îmi era dor de o co- 
medie frantuzeasca. Adică 
bine scrisă, cu dialoguri 
spumoase, cu bancuri mai 
; putin fizice si mai mult ex- 
centrice. 

Un indian la Paris raspunde in mare 
măsură acestor așteptări. Motivul bunu- 
lui sălbatic dobândește în filmul regizat 
de Herve Palud o modernă și amuzantă 
adaptare în povestea unui om de afa- 
ceri care descoperă că are un fiu pre-a- 
dolescent în Amazonia și-l aduce la Pa- 
ris. Relaţia puștiului crescut în sălbăti- 
cie cu lumea telefoanelor celulare, a 
calculatoarelor şi a vehiculelor în viteză 
naște situaţii și încurcături de tot hazul. 
Pragmatismul și snobismul sunt țintele 
preferate ale ironiilor peliculei. Radem 
de pretiozitatea unei logodnice Rasio- 
nata de budism si de moda stil New 


S888 888 eee eee Două comedii si două filme de acţiune E EEEE EEHEEHE EEEE 


RULETA 
MERCENARILOR 


itlul acestui film pare a-i 
viza chiar pe interpreţi, ra- 
colati pe criterii de... mer- 
cenariat să susțină ecrani- 
zarea unui roman de serie 
f neagră „Cel mai periculos 
joc". Intreprindere pusă la cale de Er- 
nest Dickenson, operatorul filmelor lui 
Spike Lee, convertit la regie după de- 
butul cu Juice (1982). Leader de ac- 
tiune si de opinie a fost chiar protago- 
nistul Ice-T, rap-er de renume mondial, 
dar si cu performanțe actoricești la ac- 
tiv, începând cu New Jack City (1989). 
Pasionat de filmele de aventuri, această 
vedetă universală a mizat în mod spe- 
cial pe această poveste sălbatică des- 
pre voluptatea de a vâna... oameni, asu- 
mându-și însă rolul hăituitului. Un ho- 
meless, ca atâția, căruia i se oferă oca- 
zia să câștige niște bani tocmai când se 
hotărâse să termine definitiv cu viata! 
Suspansul aventurii nu merită relatat, 
ci eventual urmărit de cinefilii dornici 
de senzaţii tari, cărora filmul le dă oca- 
zia nu numai să-și pună nervii la încer- 
care, ci să admire câţiva valoroși actori 
care au acceptat să joace rolurile unor 
scelerati, cu aparente umane: Rutger 
Hauer, blond, cu ochi blajini, de fapt 
killer cu sânge rece; F. Murray Abra- 
ham, cu al său chip predestinat malefic, 
de astă dată evoluând sub masca unui 
părinte orgolios ce dorește să-și că- 
lească fiul prea efeminat, interpretat cu 
suplete de William McNamara; John 
McGingley, miliardar miop vrand sa-si 
descarce indiferent asupra cui dispera- 
rea de a-si fi pierdut fiica; Gary Busey 
— un psihiatru psihopat de la CIA. 
Riscul unor astfel de filme rămâne 
însă acela că, printr-o atât de mare 
densitate de atrocități, nu mai răzbate 
nici un fior uman... 
Irina COROIU 
— M 
Surviving The Game © Producție: New Line, 
S.U.A., 9094 e Regia: Ernest Dickenson @ 
Scenariul: Eric Bernt e imaginea: Bojan Ba- 
zelli, Cu: Rutger Hauer, F. Murray Abraham, 
Ice-T, Charles S. Dutton, John C. McGinley, 
William McNamara, Jeff Grey, Gary Busey @ 
istribuit de: Romaniafilm 


=- Umor european 


O nouă societate de 
distribuţie. Ecran XXI, îşi 
asumă nobila misiune de 
a distribui în România, cu 
precădere, producţii euro- 
pene. Creată de firma Gu- 
ildfilm România, noua so- 
cietate şi-a început activi- 
tatea cu două pelicule 
franceze, Fast burger şi 
Un indian la Paris. Îi do- 
rim succes! 


Age, de criza de isterie a prietenului 
care-și vede peștii exotici puşi la frigare 
de micul indian, de afaceriștii care se 
lasă trași pe -sfoară de reprezentanții 
mafiei ruse. Episoadele cu vecina tero- 
rizată de paianjenul amazonian sunt şi 
ele irezistibile. Adulții se delecteaza la 
replicile cu trimiteri politice sau erotice 
iar spectatorii copii se amuză privind 
peripetiile simpaticului sălbatic catarat 
pe turnul Eiffel sau rătăcit în ambuteia- 
jele pariziene. Există de toate pentru 
toți în această comedie care, deși nu 
oferă gaguri de același calibru, ne bine- 
dispune și ne amintește că umorul 
poate fi spiritual. Recomandabilă pen- 
tru toate vârstele. 


Dana DUMA 


Un indien dans la ville e Producţie: 
Franța, 1994, Louis Becker @ Regia: 
Hervé Palud e Scenariul: Hervé Palud 
si Igor Aptekman e Imaginea: Fabio 
Conversi e Cu: Thierry Lhermitte, Pa- 
trick Timsit, Ludwig B?iand, Arielle 
Dombasle, Miou-Miou, Sonia Vallere- 
aux e Distribuit de: Ecran XXI 


BĂIEŢI RAI 


ucces din succes se face’ 

s-ar putea sintetiza for- 

mula alertă a acestei co- 

medii calchiată parca 

» după un video game de la 

care împrumută în primul rând dinamica ima- 

ginilor insolit surprinse si ingenios montate. 

Demarând odată cu automobilul protago- 

niştilor — filmat din unghiul șoselei — spec- 

tatorul e propulsat în miezul subiectului: de- 

pistarea și arestarea jefuitorilor unui depozit 

de heroină, devalizat de un grup de ex-poli- 

tisti conduși de un estet al crimei cu geniul 

răului, un francez jucat — cu o undă de mis- 

terioasă nostalgie după platourile natale — 
de Tcheky Karyo. 


In computerul reușitei au fost încărcate 
elemente de atractiozitate diverse. În primul 
rând cuplul justitiarilor „de culoare“, doi ași 
ai entertainment-ului — Martin Lawrence {fa~ 
milistul urâţel) și Will Smith (play-boy-ul Ian- 
guros) — care profită de pe urma popularită- 
ţii conferite de prestațiile lor televizive (de 

enul serialului jul din Bel Air văzut pe 

ele 7 ABC), acţionând minunat împreună. 


„Nedorita“ inversare a identităţii acestor eroi 
iscă nu doar o amuzantă confuzie, ci și o pe 
riculoasă gelozie care nu face casă bună cu 
probitatea profesională a detectivilor, dar 
ajută la complicarea intrigii, oricum lăsată în 
seama... calculatorului, și nu doar a evoluţiei 
"superbei eroine întrupată de Tea Leoni, o 
martoră sexy ce trebuie să fie bine păzită! 


De mare efect este și ambianța mirificului 
Miami, panoramat razant, plus interioarele în 
stil retro-funk. Si nu în ultimul rând dialogu- 
rile alerte, spirituale, ingenios individualizate 
și propulsate de muzică în maniera R and B ori 
hip-hop, reunind hit-uri ale vedetelor Diana 
King, Warren G., 2 PAC, Babyface, Keith 
Martin, Ini Kamoze, Da Brat și formațiilor 69 
Boyz, Juster, MN8, Xscape, Inner Circle. 


I.C. 


m. — 


Bad Boys e Producție: S.U.A., 1995 Colum- 
bia/Don Simpson-Jerry Bruckheimer @ Re- 
gla: Michael Bay e Scenariul: Michael Barrie, 
Jim Mulholland, Dong Richardson e imagi- 
nea: Howard Atherton, B.S.C. e Cu: Martin 
Lawrence, Will Smith, Tea Leoni, Tcheky 
Karyo, Theresa Randle e Distribuit de: Guild 
Film Romania 


he TET TTT ayy | 


remiera românească a 

acestui film francez a fost 

un mic miracol, în primul 

rând pentru că el a fost 
proiectat la Bucureşti 

înainte de a ajunge pe 

ecranele pariziene si, în al doilea rand, 
pentru că am văzut cu ochii noștri un 
regizor care a reușit să debuteze la 30 
de ani. . 
Dante Desarthe este un cineast care 
mai are la activ trei scurt metraje (Eden 
2 — 1986, După amiaza lui Golem — 
1988 și Moartea unei vaci — 1990) si 
este unul dintre cei mai tineri producă- 
tori din Franţa, obținând chiar un pre- 
miu pentru această activitate în 1992. 
Este fără doar si poate înzestrat pentru 
comedie, ceea ce dovedește și prin 
aceasta operă primă de lung-metraj. Ti- 
tlul românesc, Fast burger, spune multe 
despre ţinta satirei: mac-donaldizarea 
Europei și consecinţele pătrunderii 
sub-culturii americane în viața noastră 
de zi cu zi. Istorioara unui tânăr de la 
tara venit la Paris, un*fel de Forrest 


PROFU' | 
DE ENGLEZĂ 


espre talentul regizoarei 
Penny Marshall de a face 
comedii sentimentale ne-a 
convins Vreau să fiu mare 
(1987), văzut cu cinci ani 
în urmă pe ecranele noas- 
tre. După o dramă (Awakenings — 
1991) și un film feminist despre base- 
ball (A League of Their Own — 1992), 
ea revine la genul care i-a adus o pozi- 
tie privilegiată printre cineastele hol- 
lywoodiene cu acest Profu’ de engleză, 
povestea unui agent publicitar în șomaj 
care acceptă să-i școlarizeze pe militari. 
Numai ideea prezenţei unui dascăl ci- 
vil într-o unitate militară este genera- 
toare de situații comice. Cei din armată 
cu trezitul devreme, el cu culcatul târ- 
ziu; ei cu strictetea, el cu pledoaria 
pentru toleranță; unii cu târâtul pe 
burtă, altul cu plutitul printre nori. Cam 
așa s-ar rezuma premisele acestui film 
unde eroul principal (Danny De Vito) 
reușește, în ciuda aerului său comic și 
stângaci, să-i determine pe tinerii care 
nici n-au auzit de Shakespeare să in- 
vete tirade din „Hamlet“. Ba, mai izbu- 
tește să-i facă să urmărească atent și 
lecţia despre figurile de stil și să pri- 
ceapă ce înseamnă analogia, simbolul 
$i oximoronul. Transformarea răcanilor 
din brute care nu. citesc decât reviste 
sexy și benzi desenate, în juni studiosi 
și manierati e totuși destul de necon- 
vingătoare, deși Danny De Vito schi- 
țează un personaj bonom și atasant. 
Dacă ritmul ar fi fost mai alert și ga- 
gurile mai proaspete ne-am fi lăsat, 
poate, convinși. Bunele intenţii nu ţin 
locul unei așteptate porţii de râs. 


Dana DUMA 


Renaissance Man e Producţie: S.U.A., 
1994, Cinergy Parkway Production @ 
Regia: Penny Marshall e Scenariul: Jim 
Burnstein e Imaginea: Adam Greenberg 
e Cu: Danny De Vito, Gregory Himes, 
James Remar, Ed Begley jr., Cliff Ro- 
bertson e Distribuit de: Guild Film 
România 


Gump francez, ironizează și stereotipia 
unor comportamente și vidul unor exis- 
tente orientate programatic după mode- 


lul yankeu. Cromatica mizând pe stri- 
denţe' ajută la conturarea acestei lumi 
artificiale în care oamenii par eroi de 
bandă desenată. x 

Tânărul realizator nu e însă de un 
sarcasm tăios, accentele romantice im- 
primând o perspectivă optimistă desti- 
nului unui ecou care își redobândește în 
final autenticitatea. Regizorul isi carac- 
terizează foarte bine propriul film: „Fast 
burger este optimist în ceea ce privește 
oamenii şi pesimist pentru societate“. O 
formulare care îl recomandă pe Dante 
Desarthe ca pe un autor lucid despre 
care vom mai auzi cu siguranţă. 


Fast e Producție: Franța, 1995, Les 
Films Pélleas, Les Films du bois sacre, 
La Sept Cinéma, M6 Films, King Pro- 
ductions e Regia: Dante Desarthe e 
Scenariul: Dante Desarthe si Jackie 
Berroyer e Imaginea: Ariane Damian e 
Cu: Frédéric Gélard, Jean Francois Ste- 
venin, Karin Viard, Nathalie Schmidt e 
Distribuit de: Ecran XX! 


VERDICT SUB 
AMENINŢARE 


xistă filme care te lasă in- 

diferent şi care nu-ți pun 

în nici un fel la încercare 

spiritul critic. Oricât le-ai 

suci și le-ai întoarce pe 

toate feţele, ele rămân oa- 
recare. Nici bune, nici proaste, pur şi 
simplu oarecare. Banalitatea triumfă- 
toare se întinde și peste Verdict sub 
amenințare. Scenariul e lipsit de sur- 
prize: o tânără mamă aleasă jurat la 
procesul unui mafiot se trezește dintr-o 
dată asaltată atât de procuror, cât si de 
acolitii acuzatului. Fiecare vrea ceva de 
la ea.' Dacă acuzarea vrea doar ca ea să 
dea verdictul „vinovat“, mafiotul nu do- 
rește doar să fie achitat, ci și trupul 
sărmanei femei care în final se va raz- 
buna. 

Un regizor inteligent ar fi încercat 
poate un film în stilul anilor '50. Sau ar 
fi introdus o doză de umor. Sau măcar 
ar fi distribuit o actriță fermecătoare. 
Așa rămânem doar cu o plată Joanne 
Whalley-Kilmer într-un nou film cu pro- 
cese. În cinematograful american se 
poartă procesele (v. nr. 6, p. 17) Gang- 
sterul interpretat de Armand Assante își 
etalează permanent costumele impeca- 
bile, spre deliciul admiratoarelor sale. 
Morala: gangsterii poartă Armani.” 


‘Rolland MAN 


Trial by Jury e Producţie: S.U.A., 1994 
è Regia: Heywood Gould e Cu: Joanne 
Whalley-Kilmer, William Hurt, Armand 
Assante, Gabriel Byrne @ Distribuitor: 
Guild Film Romania 


i LLL LLULL 


ALERTA 


n virus inspaimantator 
bântuie un mic sat african. 
Oamenii mor pe capete. 
Nu se găsește nici un re- 
mediu. Autoritățile ameri- 
cane aruncă atunci satul 
în aer, oferind o moarte 
mai rapidă atât băștinașilor, cât si sol- 
datilor din armata americană aflaţi 
acolo. 

Trec anii. Doi expedi în virusologie, 
ea — civilă (Rene Russo), ef — militar 
(Dustin Hoffman) se despart impartin- 
du-și câinii si cănile de lapte, în timp ce 
microbii isi fac iar apariția undeva în 
lume. Lupta pentru combaterea bolii îi 
va aduce iar împreună. Vă scutesc de 
alte amănunte, pe care probabil le-aţi 

hicit deja, dacă aveţi ceva experienţă 
n domeniul retetelor hollywoodiene. 
Dacă nu, mergeţi la cinematograf să ve- 
deti Alertă. Merită. Nu pentru povestea 
atât de actuală a luptei cu un virus ne 
cunoscut, ci pentru un element din pla- 
nul doi, pe care l-aş numi micul fas- 
cism al bunelor intenţii, sau facerea de 


GLOANȚE 


are ce similitudini se pot 
constata între capodopera 
debutului de o frumusețe 
imagistică frizand pretiozi- 
tatea — Duelistii (1977) si 
Theima și Louise (1991) 
— un road-movie contemporan ve- 
sel-trist, între Alien (1979) — un horror 


bine cu de-a sila. Chiar prin intervenţie 
militară. 

Secventele în care micul orășel ame- 
rican unde virusul a reapărut este inva- 
dat de tancuri si trupe sunt înspăimân- 
tătoare. Viaţa locuitorilor săi, care fie 
încearcă să spargă blocada și sunt 
omorâţi de soldaţi, fie se supun cuminţi 
ordinelor, este la fel de dură ca viața 
celor dintr-un oraș asediat. Numai că 
de data aceasta cei care se feresc de ei 
și-i ameninţă sunt soldaţii propriilor 
trupe. Au devenit periculoși pentru că 


Outbreak e Producţie: Arnold Kopel- 
son, S.U.A., 1995 e Regia: Woiigang 
Petersen e Scenariul: Laurence Dwo- 
rest și Robert Roy Pool e imaginea: Mi- 
chaei Balhaus e Cu: Dustin Hoffman, 
Rene Russo, Morgan Freeman, Donald 
Sutherland e Distribuit de: Guild Film 
România 


ȘI 


ŞI CENUŞĂ 
LA OSAKA 


S.F. şi Cineva care să mă apere (1987) 
— un thriller intimist ultrarafinat; între 
Vânătorul de recompense (1982) despre 


CAND DRAGOSTEA 


n film cu Al Pacino, fie că se nu- 
meste Sea ofLove, in variantă en- 
lea ucide, in 


gleză, sau Când dr 


UCIDE 


Rene Russo 


sunt contaminati cu un virus, nu-pentru 
că au arme în mâini. Pentru a elimina 
acest pericol nici un mijloc nu e prea 
dur, așa că se hotărăște distrugerea 
orășelului. Linistiti-va, totul se termina 
cu bine, dar în final ne dăm seama că, 
dacă în loc să se insiste pe o poveste 


și Dustin Hoffman 


de dragoste anemică, filmul s-ar fi con- 
centrat pe ceea ce se întâmplă in ora- 
şelul afectat, am fi avut cu toții un su- 
biect de meditație sociologică. Așa, au 
mai câștigat o dată clișeele. 


un killer al viitorului şi odiseea despre 
Cristofor Columb (1992) văzut la altitu- 
dine umană; între Legenda (1985) — 
basm evocând pictura prerafaelită şi 
Black Rain (1989) — polar mizând și pe 
cartea exotismului? Sunt-filme extrem 
de diferite ca gen și factură, la care se 
poate stabili totuși un numitor comun: 
atmosfera. Ridley Scott se impune ca 
un extraordinar creator de atmosferă şi 
este normal având în vedere formaţia 
de plastician și prima sa îndeletnicire, 
aceea de scenograf. Ambianţa este cea 
care îi dictează parcă subiectul, așa 
cum personajele fac parte integrantă 
din mediul respectiv. Un fel de simbio- 
ză-osmoză care acţionează asupra 
spectatorului fascinându-l dincolo de 
intriga propriu-zisă, cucerindu-l pentru 
morala insinuată subtil. 

Prima secvenţă din acest film are ca 
fundal podurile new-yorkeze, surprinse 
însă din unghiuri sordide. Locul unde 
își desfășoară agilitatea un polițist luat 
în colimator ca ipotetic coruptibil fi- 
indcă încearcă să se descurce în ciuda 
tuturor greutăților financiare. Un pariu 
motociclistic îi asigură banii pentru 
taxa școlară a copiilor, sugerând dis- 
cret tema filmului: supraviețuirea la li- 
mita între compromis și fraudă. Balan- 
sul acesta de acum banalizat este tran- 
slat în universul corupt nipon, ale cărui 
tensiuni specifice sunt speculate la ma- 
ximum. Osaka este înfățișată într-o for- 
midabilă densitate de senzații vizuale, 
auditive și olfactive (pitorescul baruri- 
lor; violența tinerilor yakuza; aburii unui 
castron cu macaroane etc.). 

Michael Douglas se întoarce la tipul 
de personaj care l-a impus admiratiei 
generale odată cu serialul Străzile din 


versiune neaoșă, va rămâne întotde- 

auna un punct de atracţie. Farmecul 

de șmecher profund al actorului e în 
măsură să estompeze plictiselile sau stângăciile 
unei convenționale intrigi polițiste. În tradiția ro- 
lului din Serpico, de pildă, Al Pacino reușește să 
creeze un tip de polițist uman şi nu eroic. Un om 
al legii imperfect, cu dramele lui extraprofesio- 
nale, universal valabile (nevasta l-a părăsit pentru 
un coleg de servici), care ar putea oricând 
schimba locul cu un gangster. Meritul regizorului 
Harold Becker, este de a-i fi încredințat lui Al Pa- 
cino o partitură actoricească pe măsură: persona- 
jul lui turuie tot timpul, filozofând sar- 
castico-sentimental pe marginea profesiei și exis- 
tentei sale. Monologul eroului este întrerupt ra- 
reori de apariţiile fie ale partenerului său supra- 
ponderal însărcinat cu accentele comice (John 
Goodman), fie ale seducătoarei feroce, „femeia 
vieţii lui“ (Ellen Barkin). 


ipostază parodica a vesnicei Sharon Stone din 
Basic Instinct, Ellen Barkin creează cu umor un 
tip de „femeie fatală“ cu trup de manechin dar 
chip de cheineriţă, în esenţă fată bună și munci- 
toare (vânzătoare de pantofi) și cu un copil de 
crescut pe deasupra. 

Regizorul Harold Becker pune capăt acestei 
comedii romantice despre dramele omului sim- 
plu, polițist sau nu, în dulcele stil clasic al 
happy-end-ului explicit: polițistul se hotărăşte 
să-și asume responsabilitatea atât a vânzătoarei 
de pantofi cât şi a fetiţei acesteia. ~ 

laromira POPOVICI 


Sea of Love e Producţie: S.U.A., 1989, Universal 
© Regia: Harold Becker e Scenariul: Richard Pri- 
ce @ | ea: Ronnie Taylor e Cu: Al Pacino, 
Ellen Barkin, John Goodman e Distribuit de: Me- 
dia’ Pro 


San Francisco, secondat de mai tanaru! 
seducator Andy Garcia, care-si verifica 
farmecul si la auditoriul japonez, imi- 
tându-l pe Ray Charles in duet cu... 
Ken Takakura (înlocuitorul lui Tos- 
hiro Mifune în inima cinetililor pasio- 
nati). Parteneriatul acestor vajnici apa- 
rători ai legii are momente de suspans, 
dar și de duioşie, după retetarul imba- 
tabil al genului. 

În clipa supremei înfruntări dintre 
justitiarul american si gangsterul nipon, 
acesta din urmă invocă bombardamen- 
tul atomic ca motiv originar al prezentei 
vendete, anume destabilizarea dolarului 
prin lansarea pe piața mondială a banc- 
notelor false, impecabil măsluite de 
Pr, onl orientali în colaborare cu 
cei soceanici. De aici și titlul origi- 
nar al filmului, Ploaia neagră, în rapel 
cu o peliculă japoneză din același an si 
cu același titlu, în regia lui Shohei Ima- 
mura, care înfățișează cinci ani din 
viața unei familii de supraviețuitori ai 
Hiroshimei, urmărind modul în care tru- 
purile gsi sufletele sunt otrăvite de 
ploaia radioactivă. Un detaliu deloc ne- 
semnificativ care se pierde definitiv 
odată cu eroarea difuzorilor români 
care au preferat un titlu „comercial“. Se 
ştie că... traduttore, traditore! 


trina COROIU 


Black Rain © : S.U.A., 1989, 
Paramount Picture-Jaffel Lansing în 
asociere cu Michael D: e Regia: 
Ridley Scott e Scenariul: Craig Bolotin 
și Warren Lewis e Imaginea: Jan de 


Bont e Cu: Michael Douglas, Andy 
Garcia, Ken Takakura, Kate Capshaw 
e Distribuit de: Media Pro. 


a. 


arile filme, cele care fac 
istoria cinematografului, 
nu au fost in general 
succese de public. Produ- 
catorii filmelor ,de arta” 
ştiu acest lucru si își asu- 
mă conştient riscul pier- 
derii unor bani sau obligă realizatorii să 
se încadreze într-un buget destul de re- 
dus care poate fi recuperat chiar numai 
prin proiectarea acestor filme într-un 
număr redus de săli. Așadar multe din- 
tre ele nu au fost nici răsunătoare de- 
zastre comerciale. Totuși, rămân des- 
tule filme care au înregistrat eșecuri le- 
gendare, despre care se vorbește și 
după decenii întregi. Vom reaminti câ- 
teva. 

Unul dintre primele exemple care ne 
vin în minte este Intoleranță (1916) al 
lui D.W. Griffith: Regizorul înregistrase 
cu un an înainte un mare succes cu 
Nașterea unei naţiuni, care costase o 
avere, dar isi scosese cheltuielile insu- 
tit, contrazicându-i pe scepticii convinși 
că exploatarea sa comercială abia de va 
acoperi banii investiţi. Griffith și-a per- 
mis atunci cheltuieli imense pentru In- 
toleranță — aproximativ două milioane 
dolari, sumă fabuloasă pentru acea 
epocă — cu decoruri fastuoase și mii 
de figuranti, realizând o primă versiune 
de opt ore. Distribuitorii au fost îngro- 
ziti: cine ar fi rezistat atâta timp în sala 
de cinematograf, chiar cu pauze? Ci- 
neastul a fost nevoit să taie secvențe 
întregi, noua versiune durând cam două 
ore și jumătate. Chiar și așa, publicul 
nu a asaltat sălile în care rula filmul. O 


primă explicaţie a fost că structura era 


prea dificilă — patru povești care se în- 
tretăiau, una situată în Babilon, o a 
doua în Noaptea Sfântului Bartolomeu, 
un episod despre patimile lui Isus și 
unul contemporan, toate legate prin 
tema comună a intolerantei care se 
opune dragostei și armoniei între oa- 
meni. Apoi episodul contemporan a 
fost editat separat, sub titlul Mama și 
legea, în speranţa că astfel se vor recu- 
pera banii investiţi. Nu a fost să fie așa. 
Legenda spune că Griffith a plătit dato- 
riile contractate pentru acest film până 
la moarte. 

Dar eşecul comercial al capodoperei 
lui Griffith poate fi explicat și altfel: el a 
fost lansat într-un moment psihologic 
nepotrivit. Europa era zguduită de pri- 
mul război mondial, America se pregă- 
tea și ea să intre în luptă. Oamenii nu 
erau interesaţi atunci de un film ce pro- 
povăduia pacea și toleranța. Griffith fu- 
sese naiv când spusese în fata echipei 
de filmare (după cum își amintește Li- 
lian Gish în autobiografia sa): „Am tre- 
cut dincolo de Babel, dincolo de cu- 
vinte. Am descoperit un limbaj univer- 
sal, o putere care îi poate infrati pe oa- 
meni si este capabilă să pună capăt 
războaielor, pentru totdeauna“. 

Anii aveau să treacă şi, în preajma 
celui de-al doilea război mondial, într-o 
situație asemănătoare se va afla Jean 
Renoir, al cărui film Iluzia cea mare 
(1937) îndemna la fraternitate și intele- 
gere. Regizorul spunea: „Aş fi vrut ca 
un german, după spectacol, să-și 
spună: «Acești francezi sunt niște oa- 
meni de treabă. Ei mânâncă și beau la 
fel ca noi, ca și noi au nevoie de dra- 
goste şi, mai presus de toate, de priete- 
nie». Din păcate, nemţii nu au dreptul 
să-mi vadă filmul. Sunt profund neferi- 
cit!“ Filmul nu va avea nici un fel de 
succes comercial. Vor trebui să treacă 
două decenii până ce el va fi înțeles si 
publicul va umple sălile la reluările 
sale. 

După doi ani un alt film al său, Re- 
gula jocului, va cunoaşte un răsunător 


10 


Succesul Nașterii unei națiuni 


dintr-un se 


a permis lui Griffith finanțarea 
filmului său Intoleranté de pe urma căruia 
a plătit datorii până la moarte 


eșec comercial, fiind și interzis de cen- 
zura militară ca operă demoralizatoare. 
Era un film pe care chiar regizorul îl 
numea „O dramă veselă“, care denunța 
ipocrizia societății contemporane şi în 


N) 


atmosfera cărvia se simțea ameninţarea 
războiului. A 

Dacă Griffith fusese pus să-şi muti- 
laze singur opera, alti regizori nu au 
avut aceeași... șansă. Producătorii, spe- 


riati de lungimea unor filme, de structu- 
rile lor neobișnuite, de unele scene pe 
care le considerau „imorale“, au tăiat, 
au remontat, au desfigurat filme care 
nici în noua înfățișare nu au avut nici 
un fel de carieră comercială. De la Ra- 
a (1924) al lui Erich von Stro- 
eim la Lola Montăs (1955) al lui Max 
Ophils, exemplele sunt numeroase. 
Ne-am oprit la acestea două pentru că 
ele au multe în comun. Ambele propu- 
neau structuri cinematografice îndrăz- 
nete pentru vremea apariţiei lor. Am- 
bele au depășit cu mult bugetele ini- 
tiale. Ambele rămân opere reprezenta- 
tive în istoria filmului. Și ambele au fost 
dezastre comerciale. 

Pe un alt plan — fiind opere mai pu- 
tin ambitioase și eșecuri mai putin ră- 
sunătoare — întâlnim filme precum Eva 
(1962) de Joseph Losey, mutilat de pro- 
ducătorii care considerau că personajul 
interpretat de Jeanne Moreau era mult 
prea imoral și ar putea ofensa publicul. 
Ceea ce ne-a rămas e o palidă imagine 
a ceea ce filmul ar fi putut să fie. 

Apropiindu-ne de zilele noastre, să 
amintim de doi regizori diferiți ca ma- 
nieră artistică şi valoare, dar interesant 
de studiat; poate tocmai pentru că 
traiectoriile lor atât de diferite se întâl- 
nesc într-un punct. Adrian Lyne a reali- 
zat succese comerciale în serie — 
Flashdance (1983), 9 1/2 săptămâni 
(1986). Fatal Attraction (1987), un fel de 
clipuri publicitare E tepe care s-au 
vândut bine datorită prezenței masive a 
erotismului și vedetelor. Când s-a hotă- 
rât să treacă la lucruri mai serioase, el 
a preluat un scenariu de Bruce Joel 
Rubin care zăcea de ani de zile în ser- 
tarele producătorilor si a dat la iveală 
singurul sau film care merită să retina 
atenţia criticilor — Scara lui Jacob 
(1990). Dar fantasmele războiului din 
Vietnam din acest film s-au vândut mult 
mai prost decât nurii lui Jennifer Beals, 
Kim Basinger sau Glenn Close din cele 
precedente. Un eșec comercial de pro- 
porții. Neinfricat, Lyne a revenit la stilul 
său caracteristic și, demonstrându-ne 
că știe bine meseria de regizor de spo- 
turi publicitare, pe care a practicat-o 
înainte de a trece la lungmetraje, a vân- 
dut-o pe Demi Moore lui Robert Red- 
ford în Propunere indecentă (1993), cu- 
cerind iar spectatorii, dar pierzând 
stima criticii. 

Celălalt regizor de care vorbeam a 
urmat o traiectorie inversă. Brazil 
(1985) și Aventurile Baronului Miin- 


"chausen (1988) ale lui Terry Gilliam au 


dat la iveală un univers bizar (nu de- 
geaba a fost el membru al celebrului 
,club“Monthy Pithon!), un încântător 
amalgam postmodern care a derutat 
însă spectatorii. Dezastre la box-office, 
dar filme-cult pentru cinefili impatimiti. 
Gilliam trece însă Oceanul și cu un bu- 
get mare realizează un succes comer- 
cial, Regele pescar (1991), în care ima- 
ginatia sa s-a dezumflat si a lăsat locul 
unei povești plicticoase și, în ciuda 
aparentelor, cam banală. Mai trebuie 
oare să repetăm că succesul la box-of- 


fice nu înseamnă neapărat calitate? 


Grupajul dezastre dintr-un secol 
de cinema este realizat de 
David MELVILLE și Rolland MAN 


Ne-am obișnuit să reținem dintr-un secol de cinema capodoperele. 
E firesc. Dar istoria filmului s-a scris si prin eşecuri. 
Mari regizori si staruri au cunoscut în cariera lor si eşecuri comerciale şi eșecuri artistice. 
Dar în fond ce este eşecul? 

La premiera mondială de la Cannes 
Aventura lui Antonioni a fost percepută de critici ca un dezastru, 

iar azi se regăseşte printre capodopere. 
În paginile următoare vă propunem să urmăriţi câteva dintre dezas- 

trele răsunătoare ale artei a șaptea. 


col de cinema 


Otravă pentru box-office 


s Lola Montès 
de Max Ophüls 
a fost masacrat 
de producători 


$ 
filmul următor 
al lui Jean Renoir, 
Regula jocului, 
a așteptat 
două decenii 
până să trezească 
interesul 
publicului 


A n 1938, Asociaţia ameri- 
cană a proprietarilor de 
cinematografe indepen- 
denti a redactat un mate- 
rial intitulat Box Office 
Poison, în care erau fă- 

cute pubiice numele starurilor hollywo- 
odiene care apăruseră în filme ce fuse- 
seră eșecuri comerciale. Lista era im- 
presionantă, cuprinzându-i pe Greta 
Garbo, Katharine Hepburn, Fred As- 
taire, Marlene Dietrich, Joan Crawford 
și Mae West. Proprietarii de săli s-au 
plâns că, pentru a obţine filmele pe 
care le doresc, ei sunt obligați să cum- 
pow şi filmele în care apar acești ac- 
tori. 

Întotdeauna la Hollywood au existat 
legi nescrise referitoare la lucrurile pe 
care spectatorii vor sau nu vor să le 
vadă într-un film şi, în consecinţă, vor 
plăti sau nu bilet de intrare. Producăto- 
rul Samuel Goldwyn, de exemplu, spu- 
nea că „Oamenii detestă filmele in care 
se scrie cu pene“. Articolul'Box Office 
Poison a fost resimţit ca un șoc de in- 
dustria cinematografica. Printre staruri, 
a fi prezent pe această listă devenise un 
fel de statut pervers. Hepburn şi Die- 
trich s-au întâlnit din întâmplare într-un 
tren între New York si Los Angeles. 
Și-au petrecut tot timpul călătoriei 
ciondănindu-se, fiecare insistând că ea 


re cel mai mare dezastru la box-of- 
ice. 

E adevărat că fiecare vedetă de pe 
lista apăruse în cel putin un film care 
fusese o cădere comercială în 1937: de 
la Garbo în Contesa Walewska, la Die- 
trich în Angel; de la Astaire în A Dam- 
sel in Distress la Crawford in The Bride 
Wore Red. Totuși există păreri care 
susțin că articolul cu pricina era un 
complot pornit din interiorul Hollywoo- 
dului pentru a scăpa de unele vedete 
considerate prea „adulte“ — deci sub- 
versive din punct de vedere moral. Sau 
prea independente. sau prea perfectio- 
niste. Ori pur și simplu persoane 
dificile. 3 

Oricare ar fi adevăratele motive, arti- 
colul a făcut mult rău tuturor celor ci- 
taţi. Carierele unora dintre ei (Dietrich 
$i Hepburn) au avut de suferit și au tre- 
cut ani până să-și recâștige statutul de 
vedetă. Alte cariere (Garbo și West) 
s-au sfârșit curând după aceea. 

Dar poate că sunteți curiosi să aflați 
pe cine aprobau de fapt proprietarii 
americani de săli în 1938. De-a lungul 
anilor '30, două vedete s-au situat în 
fruntea box-office-ului an după an — 
Shirley Temple și Mickey Rooney. Azi 
însă cu greu ne mai amintim vreunul 
dintre filmele lor. fal 


oes 
= 
a> 
-= 
— 
a> 
= 
> 
a | 
a> 
CHD 
= 
= 
er 
= 
=> 


Dezastre 


Pecetea 
prostului gust 


u e nici un secret că mogulii. in- 
dustriei cinematografice din pe- 
rioada de aur a Hollywoodului 
au făcut o grămadă de filme 
proaste. Louis B. Mayer, Sam 
Goldwyn, Darryl Zanuck, Jack 
Warner — toți erau persoane vulgare, lipsiți de 
cultura chiar si semi-analfabeti. Unul dintre ei, 
Harry Cohn, era atât de detestat în lumea fil- 
mului că, în momentul in care la inmormanta- 
rea sa s-au înghesuit mii de persoane, un glu- 
met a exclamat: „E de ajuns să le dai specta- 
torilor ce doresc şi ei vor veni cu toptanul!“ 

Dar acești conducători ai Studiourilor erau 
excelenți oameni de afaceri. Știau ce dorește 
publicul şi știau cum să-i ofere ceea ce vrea. 
Apoi, după ce vârsta de aur a apus, au venit 
alti nababi. Erau oameni cu un asemenea 
prost gust încât au produs filme pe care ni- 
meni nu voia să le vadă: Carlo Ponti în Italia; 
Sir Lew Grade în Marea Britanie; neobositul 
duo israelian Menahem Golan — Yoram Glo- 
bus la Hollywood. Ei au produs destule filme 
îngrozitoare care au adus pierderi de mi- 
lioane. Numai că peste toți există un maestru 
recunoscut al dezastrelor. Numele său este 
DINO DE LAURENTIIS. 

Dino De Laurentiis, legendarul tycoon al in- 
dustriei cinematografice italiene, pare a-şi fi 
dedicat întreaga viata pentru a confirma ade- 
vărul spuselor lui Truffaut. Ce altceva se 
poate spune despre un producător care a în- 
registrat cel mai mare succes al carierei sale 
în 1967, cu comedia erotică S.F. Barbarella, 
regizată de Roger Vadim, decât că are simţul 
aventurii! De Laurentiis nu s-a mulțumit să 
stea liniștit în fotoliu așteptând ca dezastrele 
să se abată asupra sa. El a ieșit în întâmpina- 
rea lor. 

În 1980 ambițiosul western al lui Michael Ci- 
mino, Heaven's Gate, a devenit cel mai mare 
dezastru din istoria cinematografului, provo- 
când falimentul lui United Artists. Nimeni nu 
i-ar mai fi dat niciodată bani lui Cimino pentru 
a realiza un alt film. Nimeni, în afara de Dino. 
Împreună, ei au realizat Anul Dragonului 
(1985), The Sicilian (1987) și Desperate Hours 
(1990). Fiecare dintre ele a fost un eșec mai 
mare decât cel precedent. 

Cariera lui De Laurentiis a început destul de 
modest la sfârșitul anilor '40. El a constatat că 
realizărilor clasice ale neorealismului, precum 
Hofi de biciclete, le lipsește un ingredient pe 
care el îl considera de bază: sexul. Așa că a 
găsit o starletă bine făcută — Silvana Man- 
gano — si a distribuit-o în Orez amar (1949). 
Filmul a câștigat bani. De Laurentiis s-a căsă- 


De Laurentiis a găsit o starietă, 
Silvana Mangano, 
si a distribuit-o în Orez amar 


„Toate filmele proaste 
au fost făcute din cauza producătorilor. 
Toate filmele bune 
au fost realizate în ciuda producătorilor.“ 


Frangois Truffaut 


ae 
ji 


@ După exceptionalul Vânătorul de cerbi, Cimino 
a compromis ideea de autor-producător cu Poarta paradisului 


torit cu Mangano și a mai produs filme pe 
aceeași rețetă. Pentru a-și mai impodobi bla- 
zonul, el a produs si filme ale unor regizori 
prestigioși precum Roberto Rossellini — regi- 
zorul pentru care Ingrid Bergman părăsise 
Hollywoodul în acea perioadă. Dar la Europa 
"51, Bergman poate că a început să realizeze 
că nu făcuse cea mai bună mișcare. 

Visul lui De Laurentiis era să producă filme 
grandioase bazate pe marile opere ale literatu- 
rii universale. Dar Ulise (1955), regizat de Ma- 
rio Camerini, nu a fost exact ceea ce-și închi- 
puise el că ar trebui să fie, Poate că vă amin- 
titi de umurile italiene în care figuranti cu 
un aer plictisit si in costume urate se inghe- 
suie în decorurile făcute din carton presat și 
privesc cum se omoară între ei eroii interpre- 
taţi de culturiști importati de „pe alte meri- 
diane și prost dublaţi în italiană pentru a cu- 
ceri favorurile iubitei producătorului. Ei bine, 
Ulise este prototipul genului. Kirk Douglas îi 
omoară pe pretendentii la mâna Penelopei 
(Silvana Mangano). Dar totul pare foarte ciu- 
dat, pentru că nu curge sânge. În scena urmă- 
toare însă Douglas merge la fântână pentru 
a-și spăla sângele de pe mâini! 


După Homer, Dino i-a atacat pe Tolstoi si 
pe Marguerite Duras. În Război si pace (1956), 
King Vidor s-a debarasat de filosofia plicti- 
coasă a lui Tolstoi si a transformat totul 
într-un fel de Pe aripile vântului în care perso- 
najele poartă căciuli de blană. Pentru Stăvilar 
la Pacific (Réné Clément, 1958), spectatorilor 
li se cere să creadă că Mangano și Anthony 
Perkins sunt doi francezi — soră si frate — lo- 
cuind în Indochina. Un an mai târziu, Alain 
Resnais a reușit o transpunere mult mai sub- 
tilă a operei Margueritei Duras, în Hiroshima, 
dragostea mea. Dar Dino se mândrea că el a 
descoperit-o pe această scriitoare. 

Cum filmele nu au adus bani, Dino s-a în- 
dreptat spre lucruri mai spirituale. Judecata 
de apoi (Vittorio De Sica, 1961) era o comedie 
simbolică despre sfârșitul lumii. După un sfert 
de oră de vizionare, iti spui că ar fi cazul ca 
sfârșitul să vină mai repede. Și totuși, Dino 
voia să se apropie de Dumnezeu și a produs o 
versiune filmată a Bibliei (1966). Initial, 
proiectul cuprindea o serie de filme regizate 
printre alții de Ingmar Bergman și Luchino 
Visconti. După ce John Huston a realizat Ge- 
neza — distribuindu-se pe sine în rolul lui 
Noe, și prezentându-i pe .păcătoșii din So- 
doma și Gomora ca pe o hoardă de hippies 
scapati de la o petrecere cu droguri, în care 
și-au pictat fețele — ceilalți regizori au renun- 
at 


Atunci De Laurentiis l-a convins pe Visconti 


să realizeze o adaptare după Străinul (1967), 
romanul lui Camus. Visconti voia să transpună 


povestea în contemporaneitate, realizând un 
film despre Războiul din Algeria. Văduva lui 
Camus a refuzat, Dino a aprobat-o: de ce să 
cheltui bani pentru adaptarea unui clasic, 
dacă nu poți să ai decoruri de epocă? Filmul a 
fost un!fiasco, iar Visconti a încercat să-și re- 
tragă numele de pe generic. 

m în aceeași perioadă, Mangano se sătu- 
rase de ceea ce îi oferea soțul ei, deși susti- 
nuse întotdeauna că joacă în filme numai pen- 
tru a-i face lui plăcere. După 20 ani în care 
suportase prostul lui gust, ea a început să 
apară în filme „de artă“ regizate de Pasolini și 
Visconti. Neinfricat, Dino a pornit la produce- 
rea celui mai mare dezastru din această pe- 
rioadă a carierei sale — Waterloo (1971) de 
Serghei Bondarciuk. Dar, spre deosebire de 
Napoleon, De Laurentiis a supraviețuit și a 
pornit să cucerească America. 


(Continuare în pag. 23) 


o O altă „Odisee“ 
a lui De Laurentiis 


Dick Şi 


acă există ceva care poate 
concura adoratia publicu- 
lui pentru staruri, aceasta 
este cu siguranţă iubirea 
de sine a starurilor. Cand 
două vedete se îndrăgos- 
tesc aproape că nu mai există limite în 
ceea ce privește implicarea lor în 
proiecte ambitioase nesăbuite. Richard 
Burton şi Elizabeth Taylor — împreună 
sau separat — au pierdut probabil mai 
multi bani în dezastre cinematografice 
decât au câștigat revistele cluburilor fa- 
nilor și presa de scandal scriind despre 

Persistă ideea greșită că Burton a 
fost un actor „serios“ care a început să 
facă filme proaste doar sub influenţa lui 
Taylor, sirena hollywoodiană. De fapt, 
filme ca Alexander the Great (1955), 
The Rains of Ranchipur (1955) si Sea 
Wife (1957) ne demonstreaza ca Burton 
era in stare sa apara in filme proaste cu 
mult înainte de a o întâlni pe Liz. Ea 
însă era una dintre actrițele dramatice 
cele mai bine cotate la Hollywood, 
având la activ roluri impresionante în 
filme clasice — Uriașul (1956), Pisica 
pe acoperișul fierbinte (1958) și Deo- 
dată, vara trecută (1959). Așa că am 
putea spune că el a fost cel care a co- 
rupt-o. 

S-au întâlnit pe platourile de filmare 
la unul dintre dezastrele legendare din 
istoria cinematografului — Cleopatra 
(1963) de Joseph |. Mankiewicz  (v.nr 
3/1993), un film de patru ore și 40 mi- 
lioane dolari. N-ar fi drept însă să nu 
amintim că la început Liz nu a dorit să 
joace în acest film. Când i s-a propus 
rolul reginei Nilului a început să râdă și 
a răspuns în glumă: „Îl fac dacă imi dati 
un milion de dolari!“ Și asta se întâm- 
pla cu mult înainte de epoca onorariilor 
umflate ale starurilor. Mulţi comentatori 
susțin că această cerere a fost un atac 
la rivala. ei de atunci din studiourile 20" 
Century Fox: Marilyn Monroe. Alţii sus- 
tin că Liz a fost întotdeauna mai talen- 
tată ca business woman decât ca ac- 
triță. Cum-necum, producătorii au fost 
destul de nesabuiti și au luat-o în se- 
rios, oferindu-i suma cerută. Ea nu mai 
putea da înapoi. Pentru Burton nu era 
decât încă un film prost printre atâtea 
altele. În ceea ce privește pomposul și 
vulgarul rezultat, concluzia îi aparţine 
lui. Groucho Marx: „M-am dus doar să 


văd vipera!“ (Şarpele care o mușcă pr 
Cleopatra în final). 

După 30 ani e posibil ca filmul să 
nu-și fi recuperat încă banii investiţi. 
Dar publicul a fost atât de impresionat 
de povestea de dragoste dintre Burton 
și Taylor și de nunta lor încât cei doi 
au fost rapid distribuiţi împreună în alte 
filme. Întâi a fost un eșec mai mic — 
The VIPs (1963) de Anthony Asquith. A 
urmat o grozăvie pe toate planurile — 
The Sandpiper (1965), de Vincente Mi- 
nelli, povestea unei iubiri adulterine 
dintre un preot protestant refulat (Bur- 
ton!) și o artistă. hippie libertină (Tay- 
lor!). Acest film a rămas în amintirea 
multora doar ca un exemplu clasic de 
distributie neinspirată. 

În următorii doi ani, Burton şi Taylor 
au reușit două filme şi bune și succese 
comerciale: Cui i-e frică de Virginia 
Woolf? (Mike Nichols, 1966) si Îmblân- 
zirea scorpiei (Franco Zeffirelli, 1967). 
Primul dintre ele i-a adus chiar un Os- 
car lui Liz. Dar curând după aceasta a 
început o serie de dezastre monumen- 
tale, chiar daca în regia unor profesio- 
niști respectabili. Întâi a fost Come- 
dianţii (Peter Glenville, 1967), adaptare 
a unui roman de Graham Greene. 
Spectatorilor li se pretindea să creadă 
că regelui și reginei fastului hollywoo- 
dian li se frangea inima la gândul că în 
Haiti există o dictatură brutală. A urmat 
și mai bizarul Boom! (1967) de Joseph 
Losey, după o piesă de Tennessee Wil- 
liams, despre iubirea dintre o stea de 
cinema îmbătrânită (Liz, care abia de 
avea 35 ani) și un tânăr și atrăgător în- 
ger al morţii (Burton). Cel mai amuzant 
moment a fost însă unul de pe platou- 
rile de filmare, în Sardinia, când Losey 
— cunoscut și prin convingerile sale de 
stânga — a privit îngrozit cum Liz își 
hrănea câinii cu caviar pe un platou de 
argint. 

Taylor a avut apoi înțelepciunea de a 
apărea doar episodic în două proiecte 
ambitioase (dar aproape de neprivit), 
adaptări după opere literare, regizate 
de soțul ei: a fost Elena din Troia în 
Doctor Faustus (1968), și mult mai con- 
vingătoare ca târfa satului în Under 
Milk Wood (1972), după Dylan Thomas. 
Au mai apărut împreună într-o mizerie 
pe marele ecran — Hammersmith Is 
Out (Peter Ustinov, 1972), apoi și-au 
găsit refugiu la televiziune, unde și-au 


„Multe dintre cele mai 
mari poveşti de dragoste 
între 


din istorie au fost 
Sau’. 


un actor si eul 
Wilson 


expus propriile probleme conjugale 
într-un film în două serii — Divorce 
His/Divorce Hers (1973). 

n momentul în care se părea că 
prostul lor gust nu are limite, s-au des- 
partit. Poate că i-au dezamăgit pe cei 
romantici, dar au continuat să-i încânte 
pe amatorii de filme proaste. Burton a 
interpretat un șerif sudist în indescripti- 
bilul The Klansman (Terence Young, 
1974) si apoi din nou un preot in in- 
comprehensibilui Exorcist II: The Here- 
tic (1977) de John Boorman. Taylor s-a 
hotărât să apară în musicaluri, desi nu 
a avut niciodată o voce care să poată 
interpreta ceva care măcar să aducă a 
cântec. Oricum nu contează, odată ce 
prea puţini au intrat în săli pentru a ve- 
dea Pasărea albastră (George Cukor, 


Mizner 


1976) sau A Little Night Music (Harold 
Prince, 1978). 

Burton a murit. Cele mai bune roluri 
le-a realizat cand nu a avut-o partenera 
pe Liz: Priveşte inapoi cu mânie (1959), 
r; Tony Richardson; Becket (1964), r. 
Peter Glenville; Spionul care vine din 
frig (1966), r. Martin Ritt. Taylor s-a 
retras de pe platouri, preferând să ducă 
campanii umanitare ca cele de ultimă 
oră pentru ajutorarea victimelor sida 
sau să facă reclamă parfumului care-i 
poartă numele. Uimitor este însă că — 
după trei decenii de dezastre — multi o 
consideră cea mai mare vedetă dp 
lume. Dar așa funcționează starsist 
mul, popularitatea poate tine loc de ta- 
lent. Vezi si mai recentul exemplu al 
Madonnei. 


Scenariştii: eșecuri pe cont propriu 


n film este — o știm cu toţii — rezulta- 

tul muncii unei întregi echipe. Și totuși, 

atunci când vorbim despre autorul său, 

ne referim la regizor, uitându-i pe cei- 

lalti colaboratori importanți ai săi, cum 

ar fi directorul de imagine sau scenaris- 
tul. Scenariștii, adesea, se simt frustrati: cum adică, 
ei au scris acea poveste minunată care a încântat 
publicul, şi nimeni nu le ştie numele? Sau — dacă e 
vorba de un eșec — se înfurie acuzându-l pe regizor 
că a stricat scenariul extraordinar pe care i l-au pus 
la dispoziţie. Nici o mirare, așadar, că se simt de 
multe ori îndemnați să treacă ei înșiși în spatele apa- 
ratului. La urma urmei, de ce să nu-și strice singuri 
povestea? ) 

Ar fi nedrept să nu spunem că unii scenariști au 
reușit cu brio şi ca regizori — de-ar fi să-i amintim 
doar pe Oliver Stone, Quentin Tarantino si Boaz Ya- 
kin care au adus un suflu nou în cinematografia 
americană. Alţii însă au eșuat, nerealizând că, așa 
cum nu toți regizorii pot fi scenariști, nici toți scena- 
ristii nu pot fi regizori. Vă prezentăm doar câteva 
exemple de scenariști americani reputați care au reu- 
șit să piardă bani realizând filme mediocre sau 


oaste. 

DUDLEY NICHOLS — Cotat ca un ziarist excelent, 
Nichols se convertește la scenaristică în epoca apari- 
tiei sonorului, colaborând cu John Ford la câteva 
dintre cele mai cunoscute filme ale sale, printre care 
Submarinul 13 (1930), Patrula pierdută (1934), De- 
nunjatorul (1935) — pentru care a primit si Oscarul 
pentru scenariu, Maria Stuart (1936), Plugul și stelele 
(1937) Diligenta (1939). Și alti mari regizori au lucrat 
cu el: Howard Hawks — Bringing Up Baby/Leopar- 
dul Susanei (1938), Air Force (1943), The Big Sky 
(1952); Fritz Lang — Man Hunt (1941), Scarlet Street 
(1945); Jean Renoir — Swamp Waters (1941), This 
Land is Mine (1943), si Cecil B. De Mille, Rene Clair, 
Elia Kazan, Henry Hathaway, Delmer Daves, Anthony 
Mann, George Cukor. 

Lang a mărturisit că, pe când lucra cu el, Nichols 
i-a spus: „Scenariul e doar o schiță — regizorul e cel 


care realizează filmul”. O declarație aparent mo- 
desta, dar care ascundea o ambiţie: de ce să facă 
doar schițele, când putea avea întregul? Nichols s-a 
pus pe treabă și în cinci ani a semnat trei filme care 
nu numai că nu au fost apreciate de critici, dar s-au 
dovedit și eșecuri comerciale, cu toate că aveau în 
distribuție vedete ale epocii. Government Girl (1943) 
cu Olivia de Havilland și Sonny Tufts, pe care l-a și 


produs pentru RKO, a fost considerat dezlânat si 


pretentios. Sister Kenny (1946) este doar un plictisi- 
tor film biografic având-o ca protagonistă pe Rosa- 
lind Russell. Cel mai dezastruos a fost însă Din jale 
s-a intrupat Electra (1947), adaptare a cunoscutei 
piese a lui Eugene O'Neill, cu Michael Redgrave, Ka- 
tina Paxinou, Kirk Douglas și Rosalind Russell, un fel 
de teatru filmat, care se transformă într-un recital de 
cabotinism. După aceasta, Nichols și-a făcut un ser- 
viciu, renunțând la pretenția de a mai fi și regizor, 
salvându-și astfel potenţialii spectatori de la plictis, 
reîntorcându-se cumintit, până la sfârşitul vieţii, la 
masa de scenarist. 


NUNNALY JOHNSON. Încă un scenarist care a 
colaborat cu John Ford — Prizonierul din Insula Re- 
chinilor (1936), Fructele mâniei (1940), Drumul tutu- 
nului (1941), dar și cu Howard Hawks, Raoul Walsh, 
Henry Hathaway, Fritz Lang, Robert Siodmak, Jean 
Negulesco. A inceput să scrie pentru ecran în 1933, 
iar după 1936 ambiția sa a fost să devină și producă- 
tor al multora dintre filmele la care colaborase. Abia 
după 20 de ani a trecut hotărât la regia de film, sem- 
nând filme oarecare: Night People (1954), Black Wi- 
dow (1954), How to Be Very, Very Popular (1955) 
sau The Man in the Gray Flannei Suit (1956), în 
care-şi pierd vremea și-și irosesc talentul două dintre 
vedetele vremii — Gregory Peck şi Jennifer Jones. 
Marele său succes este The Three Faces of Eve 
(1957), cu care Joanne Woodward câștigă un Oscar 
pentru rol principal feminin. Mai urmează câteva 
producţii mediocre înainte de dezastrul numit The 
Angel Wore Red (1960), o poveste de dragoste dintre 
o femeie ușoară (Ava Gardner) si un preot (Dirk Bo- 


garde) pe fundalul războiului civil din Spania. Nici 
măcar admiratorii infocati ai vedetelor de pe generic 
nu-şi ascund dezamăgirea. După căderea la box-of- 
fice, Johnson a preferat să se ocupe numai de sce- 
narii. 

JOHN MILIUS. A făcut studii de film la University 
of Southern California și a început încă din facultate 
să scrie scenariu după scenariu. Dar acestea rămâ- 
neau în sertarele producătorilor, care le considerau 
prea violente și lipsite de consistență. În 1969 își 
vede însă numele pe genericul unui film oarecare — 
The Devil's 8, regizat de Burt Topper, iar in 1971 
este chemat să rescrie Dirty Harry (Don Siegel), as- 
tăzi un film-cult, dar care a fost acuzat de a fi de-a 
dreptul fascist. După ce colaborează cu Sydney Pol- 
lack — Jeremiah Johnson (1972) și cu John Huston 
— The Life and Times of Judge Roy Bean (1972), 
Milius consideră ca a câștigat destulă experiență 
pentru a trece la regie. 

Primul său film, Dillinger (1973), vesteşte cu 
destulă inventivitate și umor viața celebrului gang- 
ster. Urmează însă două eșecuri de proporţii — The 
Wind and the Lion (1979) rămas fără spectatori, cu 
tot exotismul și farmecul lui Sean Connery în rolul 
unui șeic arab care o răpește pe frumoasa Candice 
Bergen. Big Wednesday (1978) este o poveste cam 
stupidă despre surfing în California. 

După aceste căderi, timp de patru ani nimeni nu îi 
mai încredințează regia unui film. Milius scrie atunci 
prima versiune pentru Apocalypse Now (Francis 
Ford Coppola, 1979), din care nu a mai rămas prea 
mult în final. Apoi devine producător executiv pentru 
filme semnate Spielberg — 1941 (1979), Paul Schra- 
der — Hardcore (1979) și Robert Zemeckis — Used 
Cars (1980). 

Rabdarea sa a fost răsplătită. Următoarele două 
filme sunt succese de casă: Conan the Barbarian 
(1982) care stabileşte reputația lui Arnold Schwarze- 
negger și Red Dawn (1984), o poveste destul de ce- 
toasa despre comuniștii care invadează America. 
Acestea au fost însă accidente fericite în cariera sa, 
pentru că urmează dezastruosul Farewell to the King 
(1989), cu Nick Nolte în distribuție ca neînfricat lup- 
tător în junglă, și Flight of the Intruder (1991), trecut 
neobservat. De atunci nu i-am mai auzit numele de- 
cât ca scenarist la Geronimo (Walter Hill, 1993). 


(Continuare în pag. 23) 
15 


tim deja cât de mult iubesc americanii listele şi clasamentele, 
transferate din domeniul sportiv şi în cel artistic. La Hollywood se 


fac în permanenţă clasamente: cele mai mari succese la box-of- 
fice, cele mai multe nominalizări la Oscar, regizorii cu cele mai 
multe filme de succes etc. Sigur însă că actorii sunt în centrul 
interesului, pentru că mulți spectatori sunt atraşi de numele vedetelor mai de- 
grabă decât de faima regizorilor. Astfel apare o bursă a vedetelor (vezi şi nr. 
11/93), dar şi o listă a cotei puterii starurilor: „Star Power“. Un clasament 
reînnoit în fiecare an, alcătuit de producători, distribuitori, impresari, directori 
de studiouri. Dacă box-office-ul măsoară succesul unui film dupa ce acesta a 


fost realizat, „Star Power“ arată cam în ce proporţie prezenţa unei vedete în 
distribuţia unui film garantează atragerea unor producători pentru acel proiect 


şi vânzarea peliculei peste hotare. 


Premiantii 


A n cadrul listei mari, există mai multe 
categorii. Prima, notată A plus, precum 
premiantii de la școală, cuprinde doar 
opt nume. Sunt cei opt actori conside- 
rati cei mai puternici în acest moment. 
Numele lor pe generic garantează vân- 

zarea filmului în străinătate încă înainte de a fi reali- 
zat (sistem numit presale), indiferent de scenariu, 
genul de film, producător, regizor și parteneri. Ei 
sunt: Tom Cruise, Harrison Ford, Mel Gibson, Tom 
Hanks, Arnold Schwarzenegger (toți cu punctaj ma- 
xim — 100), Clint Eastwood (98 puncte), Jim Carrey 
și Kevin Costner (câte 97). 

Cruise, Ford, Gibson și Schwarzenegger și-au păs- 
trat locurile și punctajele din clasamentul de anul 
trecut. În schimb Costner a pierdut 3 puncte, cedân- 
du-i locul lui Tom Hanks, cel mai la modă star mas- 
culin al momentului, după Philadelphia și Forrest 
Gump, succese pe toate meridianele. lată însă că 
nici o actriță nu apare în lista de câștigători, asta 
după ce Julia Roberts se situase confortabil patru 
ani la rând printre valorile sigure. Anul trecut și Mi- 
chelle Pfeiffer era printre primii, cu 97 puncte. Anul 
acesta, cu numai 89 se situează în „the A list", pozi- 
tie încă bună, pentru că actorii din această lista nu 
aduc automat vânzarea peste hotare a filmelor în 
care apar, dar sunt considerați valori sigure dacă fil- 
mele respective sunt semnate de regizori care au la 
activ mari succese; dacă bugetul lor este destul de 
mare; dacă se înscriu în tipurile de roluri prin care 
vedetele-cap de afiș și-au câștigat reputația. În frun- 
tea „listei A“, cu 96 de puncte, se situează Michael 
Douglas, Jodie Foster și Sylvester Stallone. Foster 
ajunge astfel actrița cea mai bine cotată în 1995, cea 
mai respectată de distribuitorii de film din întreaga 
lume. Dar ea apare abia în a noua poziție a topului, 
ceea ce îndreptățește întrebarea: 


(J Harrison Ford 


Este Hollywoodul misogin? 


oti producătorii si distribuitorii sunt de 

acord ca e mai greu sa vinzi un film ba- 

zandu-te doar pe o vedeta feminina, cu 

toate ca multe actrite au onorarii 

piate de cele ale starurilor masculine. 

Julia Roberts, Sharon Stone si Jodie 
Foster sunt considerate singurele actrite capabile sa 
aducă cumpărători potențiali pentru orice film în 
care apar. Ceea ce nu e prea mult față de 10—20 de 
vedete masculine „sigure“. E 

Explicaţiile nu au întârziat să apară. Producătorul 
Peter Hoffman dă vina pe „prejudecățile adânc înră- 
dăcinate în mintea spectatorului“. Sigrid Ann David- 
son, de la Cinevox International spune că „nu există 
destule regizoare, scenariste și producătoare care să 
facă mai multe filme precum doctorului 
March“ (Ne întrebăm și noi, cine are nevoie de multe 
asemenea filme?) 

Wendy Palmer de la CiBy Sales o recunoaște des- 
chis: „A fost un an groaznic pentru femei. N-au prea 
existat filme de calitate care să le ofere actritelor ro- 
luri serioase, cum au fost în anii trecuți Fried Green 
Ti sau The Piano“. 

Şi totuși, „Jista A“ cuprinde nu mai putin de 11 
nume de actrițe. Foster e urmată de Julia Roberts 
(94 puncte), Demi Moore (92), Sharon Stone (90), 
Michelle Pfeiffer, Meg Ryan (84), Whoopi Goldberg 
(81), Winona Ryder (78), Barbra Streisand (77), 
Meryl Streep (76) si Geena Davis (75). Și, cum spu- 
neam, onorariile tor sunt din ce în ce mai mari. După 
succesul ei in Hărţuire sexuală, Demi Moore-a cerut 
7 milioane dolari pentru The Juror, și i-a primit. lar 
pentru următorul proiect, va primi 12 mi- 
lioane, cele 5 milioane în plus reprezentând prima 


Acest clasament a devenit foarte important după 1993, an in care — dupa 
mai bine de două decenii — filmele americane au avut încasări mai mari în 
străinătate decât în Statele Unite. Această schimbare a arătat cât de impor- 
tante sunt pieţele externe şi i-a determinat pe producători şi pe cei care alcă- 
tuiesc distribuţia filmelor (casting directors) să fie foarte atenţi la popularitatea 
vedetelor şi peste hotare. „Star Power '95“ este o listă cu peste 700 nume, 
fiecare vedetă fiind punctată între O şi 100 (în clasamentele pe care le-am 
avut la îndemână „scorul“ minim a fost de 11 puncte, obținute de Austin 
O'Brien — partenerul lui Arnold Schwarzenegger — 100 puncte — in Ultima 
aventură). O privire asupra acestui clasament poate spune multe. 


& Julia Roberts 


pentru scenele în care va juca goală — „the 
factor”, cum este denumit la Hollywood. Dacă de 
obicei banii înseamnă putere, de data aceasta: 


Puterea înseamnă bani 


ată de exemplu, Whoopi Goldberg, de- 

ocamdată singura actriță care poate 

atrage investitorii pentru proiecte de 

comedii, a semnat un contract de 20 

milioane cu Buena Vista, pentru urmă- 

toarele două filme în care va juca. Sha- 
ron Stone se mândrește a fi una din puţinele femei al 
căror nume reprezintă o investiție sigură în filme de 
acțiune şi thriller-uri erotice. Ea primește un onora- 
riu de 7 milioane dolari pe film. 

Şi totuși, Whoopi Goldberg este cea care ocupă o 
poziție cu totul privilegiată. Producătoarea Kath 
Morgan explică de ce: „E de-a dreptul fascinantă, 
pentru că a reușit să depășească trei bariere pe plan 
internaţional. Mai întâi, e o femeie-superstar într-o 
lume dominată de bărbaţi, în care vedetele feminine 
acceptate sunt de obicei foarte sexy. Apoi este o ac- 
triță afro-americană cu un mare succes și în afara 
Statelor Unite, ceea ce se întâmplă foarte rar. Şi, pe 
deasupra, este o actriță de comedie, contrazicând 
vechea regulă care spune că actorii de comedie 
americani nu fac succes în celelalte țări. E un super- 
star cu totul neobișnuit“. 

Dar onorariile extrem de mari cerute de multe ve- 
dete nu sunt întotdeauna direct proporționale cu ve- 
niturile rezultate din filmele lor. Producătorii ape- 
lează atunci la actori cu care se mai pot „târgui“, ți- 
nând cont si de genul de film pe care îl reali ă, 
de scenarii, buget și de restul distribuţiei. De exem- 


N 
Whoopi Goldberg ‘ 


plu Jim Carrey (97 puncte) are o pozitie mai buna in 
„top“ decât Sylvester Stalione (96), ambii având la 
activ filme care au adus profituri de peste 100 mi- 
lioane de dolari. Și totuși Carrey poate semna un 
contract cu cel putin 5 milioane dolari mai putin de- 
cât Stallone, care a cerut 20 milioane pentru viitorul 
film propus de studioul Savoy. lar Kenneth Branagh 
(74 puncte) pome fi angajat cu si mai puțini dolari 
decât Eddie Murphy (69), ambii actori aflându-se pe 
lista „B plus“ — adica vedete care atrag cumpărători 
pe piața internațională, dar numai pentru filme în 
care apar și alti actori cunoscuți și în care regizorul 
este un nume sigur. Aceasta chiar dacă Murphy are 
cu 16 puncte mai puţin decât anul trecut, când se 
afla pe „lista A“. = 

Preşedinta companiei Island Pictures International, 
Ann Dubinet a avertizat că în următorii ani salariile 
multor vedete s-ar putea să se modifice substanţial: 
„Actorii care nu vor reuși să-și câștige o faimă inter- 
naţională, atrăgând cumpărătorii străini, ar putea să 
vadă cum sumele de pe cecurile lor vor avea mai pu- 
tine zerouri“. 


Călătorii de afaceri 


entru a-și asigura succesul și a-și men- 

tine poziţia pe lista „Star Power", 

aceste vedete plătite cu sume colosale 

trebuie să călătorească în toată lumea 

pentru a-și lansa filmele. După cum au 

observat specialiștii, toate vedetele din 
„lista A plus” au călătorit în aproape toate țările con- 
siderate importante ca număr de spectatori potenţiali 
și încasări. Distribuitorii știu cât de important este ca 
vedeta să se arate în carne și oase la premiera unui 
film, acordând interviuri, apărând la televiziune sau 
la conferințele de presă organizate la cele mai im- 
portante festivaluri. 

Jean-Claude Van Damme (78 puncte), de exemplu, 
este foarte bine văzut în străinătate, deși în Statele 
Unite nu are atât de mulți admiratori, pentru că își 
susține fiecare film, deplasându-se în Europa pentru 
premiera lui, știind şi cum trebuie să-i abordeze pe 
distribuitorii de aici. Bruce Willis (89 puncte) și Demi 
Moore procedează la fel, în timp ce Mickey Rourke 
(42) refuză să se deplaseze, așa că a coborât mult în 
top, ca şi actrița Debra Winger (54). 

„Cei care distribuie filmele în străinătate riscă mi- 


© Mickey Rourke 


lioane de dolari pentru asta si, dacă o vedetă nu vrea 
să-i ajute, si et vor refuza să-i mai acorde sprijinul“ 
spune Ann Dubinet, care crede ca in mare parte vina 
e a impresarilor si agenților de presă. „Cu puține ex- 
ceptii, ei nu ştiu nimic despre piața internațională. $i 
atunci, pentru a nu da impresia că sunt nepriceputi, 
îşi sfătuiesc clienții sa refuze turneele promoționale 
în străinătate“. Pentru a ameliora situația, Dubinet 
propune ca, în viitor, producătorii să retina 30% din 
onorariul vedetei, sumă ce-i va putea fi restituită în 
funcție de numărul de {ari in care aceasta a călătorit 
pentru a-si susține filmul. 


Piaţa europeană 


xista însă si o mişcare inversă — actori 

europeni care trec Atlanticul pentru. a 

juca în filme americane. În ultimul an 

numărul lor a crescut, astfel încât tot 
mai multe vedete ne-americane pot fi găsite în listele 
„Star Power“, iar pentru anul viitor se prevăd chiar 
punctaje frumoase pentru acestea. Hy Smith, de la 
UIP, observa că „actrițele sunt privilegiate în această 
goană după talente europene“, dând ca exemplu pe 
Emmanuelle Béart (deocamdată fără cota) care va 
apărea alături de Tom Cruise în Misiune imposibilă; 
pe lrene Jacob (37 puncte) care joacă în incognito 
cu Alec Baldwin; si pe Isabelle Adjani (52 puncte, 
dar cu o experiență mai bogată la Hollywood) distri- 
buită alături de Sharon Stone într-un remake dupa 
Les Diaboliques. 

Vicepreşedintele companiei Morgan Creek, Gary 
Barber, spune că „luate în ansamblu, țările europene 
au aceeași putere ca Statele Unite, deci le privim ca 
o singură imensă piaţă de desfacere“. Cum multe 
filme sunt produse impreună cu parteneri europeni, 
șansele de a vedea actori de pe bătrânul continent 
traversând Oceanul cresc. $i cum una din condiţiile 
de bază este ca aceştia să vorbească bh premi fluent, 
este normal ca actorii britanici să fie favorizați. 

Nici o mirare deci că cei mai bine cotati actori eu- 
ropeni la Hollywood sunt Sean Connery (94 puncte), 
Daniel Day-Lewis (89) şi Hugh Grant (81). Celelalte 
țări mai trebuie să aștepte. Presa americană remarca 
faptul că anul trecut nici un actor dintr-o altă tara 
europeană nu a reușit să apară într-un mare succes 
la box-office: „Nu a fost anul unui nou Antonio Ban- 
deras“. 

Pentru Hollywood, cea mai importantă piață 
străină nu este însă cea europeană, ci Japonia. Hy 
Smith remarca: „Diferența între un actor cotat cu A 
plus și unul cotat cu A provine dintr-un mare succes 
obţinut în Japonia“. Cota lui Jim Carrey, de exem- 
plu, a crescut după imensul succes cu The Mask în 
această țară. La fel s-a întâmplat si cu Keanu Reeves 
(84 puncte) care a câștigat 25 puncte fata de anu! 
trecut după mega-hit-ul Speed. Noul său film John 
Mnemonic este dat ca succes sigur, iar distribuitorii 
săi au făcut o manevră neobișnuită, lansându-l pe 
ecranele japoneze cu câteva săptămâni înainte de 
premiera americană. Hy Smith crede că „a fost o 
mișcare extrem de inteligentă, pentru că acolo Ree- 
yo a mult mai popular decât în orice altă parte a 
umii“. 


Politically incorrect 


ollywoodul se laudă că în filmele sale 

promovează valorile corectitudinii poli- 

tice (v. și nr. 8/93), o privire aruncată 

asupra listei actorilor care sunt cotati la 

„bursa vedetelor“ ne demonstrează că 

sentimentele frumoase sunt frumoase 
pe ecran, dar în viata afacerile sunt afaceri. Am 
amintit mai sus faptul că femeile nu sunt prea bine 
reprezentate. Cum stau lucrurile cu actorii de cu- 
loare? 90% dintre actorii cotati sunt albi: 68% ameri- 
cani, 22% din alte tari. Restul de 10% sunt astfel îm- 
partiti: 6% afro-americani, 3% hispano-americani și 
1% de origine asiatică. 

Sigrid Davidson explică: „Dacă cei de culoare vor 
să-și cucerească o poziție bună pe piaţa internatio- 
nală, trebuie să realizeze filme cu teme universale. 
Nu ne putem aștepta ca un negustor dintr-un sătuc 
francez să priceapă tot ce se întâmplă în ghetto-urile 
din New York sau Los Angeles“. 

Până și actorii de culoare cu succes în America nu 
prea reușesc să câștige simpatia spectatorilor din 
străinătate. Fraţii Wayans, după cum spun agenții 
americani, „nu înseamnă nimic in Europa”. Nici Ed- 
die Murphy nu a mai făcut în ultimul an vreun film 
de mare succes la box-office-ul european. 

În Japonia, de exemplu, singurul film despre pro- 
blemele oamenilor de culoare care a avut un oare- 
care succes comercial a fost Malcolm X. Trei alți ac- 
tori însă au înregistrat scoruri bune: Denzel 
Washington (68 puncte), Whoopi Goldberg si Mor- 
gan Freeman (61). De ce? Kathy Morgan explică: „Ei 
nu joacă un alb sau un negru; sunt personaje auten- 
tice, umane. Si, dacă ceilalți vor să fie acceptaţi in- 
ternational, trebuie să le urmeze exemplul”. 


Noile talente 


nul trecut a fost norocos şi pentru ac- 
torii generaţiei X (v. nr. 5/94), care au 
înaintat vertiginos în clasament. Brad 
Pitt a câștigat 31 de puncte, de la 60 la 
91, un salt important, ca și cel de 32 de 
puncte al lui Hugh Grant, în urma suc- 
cesului cu Patru nunți şi o înmormântare. lar Sandra 
Bullock, după , a obținut în acest an 60 de 
puncte, cu 38 mai multe decât anul trecut. 

Ralph Fiennes a ajuns la 68, un plus de 13 puncte; 
Leonardo DiCaprio (65) a mai acumulat 18; iar Et- 
han Hawke (50) si Chris O'Donnel (43), fiecare cate 
10 puncte. John Ptak, de la CAA, comentează: „În 
ultimii doi ani au fost lansate mai multe tinere staruri 
decât în orice altă perioadă“. Cei mai multi dintre 
noii veniți au sub 30 de ani, vârsta celui mai impor- 
tant segment de spectatori. 

Companiile independente sunt cele care de obicei 
lansează tinerele talente, preluate apoi de marile stu- 
diouri, după ce au trecut proba câtorva producţii in- 
dependente. Așa că toți ochii sunt atintiti asupra in- 
dependentilor, care an de an lansează noi actori ti- 
neri. Presa americană comentează ironic: „Dacă vrei 
să ajungi vedetă, nu strică să arăţi bine, să fii charis- 
matic și să ai o idee despre actorie, de obicei în 
această ordine“. 
ood 

Pagini realizate de 
Rolland MAN 


Detectivul Bonnetti (alias Jack Scaglia), 


fara partenerul sau canin, Tequila 


BRAD PITT 


(interviu cu un vampir) 


c/o Creative Artists Agency 
9830, Wilshire Bid. Beverly Hills 
CA 90212 — 1825 USA 


ERIKA ELENIAK 


(Baywatch) 
c/o LBS Communications inc. 875, 
Third Avenue New York 
NY 10022 — USA 


ROBERT REDFORD 


c/o Pat Newcomb, Rogers and Cowan 


10000 Santa Monica Blvd 
Suite 400 Los Angeles 


CA 90067 USA 


După ce l-a fermecat pe J.R. în Dallas, 


FILM FAK 


Juan și Sganarelle. Vincent Lindon va fi Sgana- 
relle in Dor Dom Juan, filmul pe care regizorul Jacques Weber in- 
tentioneaza să-l realizeze după cunoscuta piesa a lui Moliere. 
Filmările vor începe în 1996, în Portugalia, iar ca operator a 
fost ales Vilko Filac, colaboratorul permanent ai lui Kusturica. 


Tarantino, agent foarte special. Quentin Tarantino i-a 
propus lui Ted Turner (soțul Janei Fonda și proprietarul — 
printre altele — al rețelei CNN) să aducă pe marele ecran unul 
din serialele de mare succes ale anilor '60 — Agenţi foarte spe- 
ciali, cu Robert Vaughn în rolul principal. 


Vampirul contraatacă. Cu toate că principalii interesaţi 
sunt „prinşi“ în alte proiecte până la sfârşitul anului (Tom Cru- 
ise cu Misiune rad Pitt cu The Twelve Monkeys, 
Neil Jordan cu The Mick), scenariul pentru urmarea la interviu 
cu un vampir se află deja în lucru, a anunțat David Geffen, ex- 
plicând că cel de-al doilea film se va concentra mai mult asu- 
pra personajului Lestat. 


Maestrul Gere la bară. Richard Gere va fi un avocat în- 
sărcinat să apere pe un bărbat cu tulburări de personalitate, 
acuzat de asasinarea unui episcop. Filmul se va numi Primal 
Fear. Regia: Gregory Hoblit. 


Banderas pe urmele lui Stallone. După ce s-a impus la 
Hollywood cu filme ca și interviu cu un vampir, 
Antonio Banderas intenționează să-l bată pe Sylvester Stallone 
pe propriul teren. Actorul spaniol va fi un fel de Nemesis care 
îl va urmări pe Stallone într-un thriller a cărui acţiune se va de- 
ue în re ucigasilor plătiți. Regia: Richard Donner (Arma 
mo 5 


Dacă e bun pentru Keanu, merge și pentru Johnny. 
Pentru că toți din generația sa, în frunte cu Keanu Reeves 
Seca ) se lansează cu succes în filme de acţiune, nici Johnny 

p nu a vrut să rămână mai prejos. El va fi interpretul prin- 
cipal în Nick of Time, un policier semnat de John Badham, 


(War Games, Drop Zone). 


În roz și negru. Marisa Paredes, interpreta mamei Victo- 
riei Abril din Tocuri înalte, este eroina ultimului film al lui Pe- 
dro Almodovar, La fleur de mon secret. Ea va fi o autoare de 
romane „stropite cu apă de roze“ care, ajunsă la „vârsta cri- 
tica", va trece brusc la „romane negre“. „O femeie aflată in 
criză reprezintă un început ideal pentru orice poveste“, a de- 
clarat regizorul. Se știe că La fleur de mon secret este primul 
film pe care Pedro Almodovar îl realizează de când s-a lăsat de 
fumat. El crede că acest lucru îl va influența hotărâtor filmul. 


Veriaine și Rimbaud. „Este o poveste de dragoste ro- 
mantică, dar fără acel patos sentimental al poeților secolului 
XX". Asa își caracterizează regizoarea Agnieszka Holland filmul 
despre prietenia dintre Verlaine și Rimbaud, adaptare a piesei 
de teatru semnată de Christopher Hampton (scenaristul laureat 
cu Oscar pentru Legături periculoase și regizorul premiat la 
Cannes pentru Carrington). Verlaine va fi David Thewlis (pre- 
miul de interpretare la Cannes pentru Naked) iar Rimbaud va fi 
Leonardo DiCaprio (partenerul lui Sharon Stone în Mai iute ca 
moartea). 


A FOST ODATĂ... 


Cineastul Jean-Noèl Dela- 
marre si poetul Maurice Le- 
maître oferă amatorilor de 
filme „pe video“ cea mai 
completa versiune a filmului 
lui Erich von Stroheim, Foo- 
lish Wives (1921), care a star- 
nit unul dintre primele scan- 
daluri din istoria centenara a 
cinematografului. Furtuna s-a 
iscat in momentul cand s-a 
constatat ca filmul costase 
mai scump decât celebrul In- 

ă al lui Griffith (v. 
pag. 10). Filmările durasera 
11 luni, iar prima variantă 
avea peste opt ore. Regizorul 
mersese cu minutiozitatea 
pana a reconstitui (pentru 1 
milion dolari) cazinoul din 
Monte Carlo în plină câmpie. 
Aducând pe ecran (pe un 
scenariu propriu) o poveste 
extravagantă si perversa, ex- 
trem de îndrăzneață pentru 
morala acelor vremuri (trei 
escroci — un fals print și 
două. prințese tot atât de 
false, într-o lume dominată 
de sex și bani), Stroheim a 
șocat pe apărătorii moralei 
tot asa cum, peste 70 de ani, 
avea-s-o faca Paul Verhoeven 
cu Basic Instinct. Pana si slo- 
ganul publicitar al filmului 
atrasese atentia cenzurii: 

„Omul pe care v-ar face plă- 
cere să-l urâţi“. Măsurile nu 
s-au lăsat așteptate: Universal 
a redus cele 20 de bobine la 
18, apoi la 14, apoi la 10 si, în 
cele din urmă, la 7. Versiunea 
prezentată acum pe video 
păstrează intactă seductia ar- 
tei lui von Stroheim care, în 
limitele filmului mut, a dat 
imaginii deplina sa autono- 
mie. 


MAD MAX 
ȘI RELIGIA 


Fără a fi atât de provocator 
ca Sinead O'Connor care n-a 
ezitat să rupă o fotografie a 
Papei în fata camerelor de 
luat vederi, Mel Gibson are 
propriile idei despre religie: 
„Biserica catolică nu este de- 
cât un spectacol. Putem -s-o 
folosim așa cum ne cer pro- 
priile interese. Nu ne-am năs- 
cut dintr-un mușuroi de no- 
roi, ci am fost creaţi. Unii au 
spus că n-aș fi altceva decât 
un robot fără minte, care fo- 
losește religia drept cârjă 


Deborah Shelton (fostă Miss America) a dispărut 
într-un noian de filme X. in acest an 
ea a împlinit 40 de ani şi s-a întors la serialele tv 


e La 78 de ani, Glenn Ford 
s-a însurat pentru a patra 
oară. Aleasa se numește 
Jeanne Bans (33 ani) și, 
înainte de -a-i fi-sotie, i-a fost 
infirmieră. Doar că, după 49 
de zile, actorul a hotărât să 
divorțeze motivând că „soţia 
mea iubește mai mult anima- 
lele decât pe mine“. l-a oferit 
însă Jeannei un milion dolari. 
„Cu ei o să poată să-și ame- 
najeze o întreagă grădină zo- 
ologică“, a mai spus Glenn 
Ford care nu e deloc adeptul 
lui ,binecuvantati anima- 
lele...“ 

e Nicole Eggert, cea mai 
recentă achiziție a serialului 
Baywatch (Echipa de inter- 


ventie), a suportat încă o- 


operație de chirurgie estetică 
pentru a-și micșora sânii pe 
care i-a găsit totuși prea mari 


. după prima operaţie. În 


această privință se află în 
plină competiție cu o altă 
eroină a serialului sus-amin- 
tit, Pamela Anderson, cu trei 
operaţii de acest gen la activ. 

e Grijuliu cu locul unde se 


va odihni dupa obstescul 
sfârșit, Elton John își dorește 
o companie cât mai aleasă în 
locul-acela-unde mai devreme 
sau mai târziu. ne ducem cu 
toții. El a încercat să cumpere 
locul de veci alăturat celui 
unde se odihnește Marilyn 
Monroe. Proprietarii au refu- 
zat cu îndârjire chiar și atunci 
când celebrul cântăreț le-a 
oferit 500 000 dolari. „Vom fi 
fericiţi să fim îngropaţi alături 
de Marilyn“ au spus ei. Cam 
macabră fericire. 

e Cum dragostea te lovește 
la orice vârstă, și Chuck Nor- 
ris (54 de ani) s-a îndrăgostit 
fulgerător de Sheree J. Wil- 
son (33 de ani) cunoscuta 
noua din serialul Dallas, care 
i-a fost partenera lui Norris in 
Walker, Texas Ranger. De cu- 
rand divorțat, actorul s-a lovit 
de un mic amănunt al stării 
civile a adoratei sale. Sheree 
este căsătorită, mama a doi 
băieţi și... din păcate pentru 
maturul amorez, își iubește 
soțul la nebunie. 

e Sharon Stone a prezidat 


anul acesta banchetul de ca- 
ritate organizat de AMFAR, 
asociaţia americană de luptă 
centra sida. Tacâmul a cos- 
tata 2 000 dolari. La licitația 
care a avut loc şi ale cărei în- 
casări urmau să intre în con- 
tul asociaţiei, Naomi Camp- 
bell s-a hotărât brusc să 
ofere cercelul de aur pe care 
îl are agăţat de... buric. Lici- 
tatia a pornit de la 2 000 do- 
lari. Linda Evangelista a oferit 
10 000. Prințul arab Nasiaf 
Bin Abdulaziz l-a câștigat cu 
20 000 dolari. El a dorit să 
vadă pe loc obiectul achizi- 
ționat; Sharon a format un 
paravan vivant si Naomi i-a 
arătat noului proprietar mica 
bijuterie. Acesta a privit-o și, 
fermecat, a hotărât s-o lase 
acolo unde era. A plătit doar 
pentru a privi. Cinci secunde. 
„Suficient pentru 20 000 de 
dolari“ a adăugat Linda Evan- 
gelista, care tot ea spunea 
„nu mă dau jos din pat pen- 
tru mai putin de 50000 de 
franci“. 


ors acasa, 


nt 


i 
adică în Marea Britanie, preluând pe scenă 
de la Daniel Day Lewis rolul titular din Hamlet 


Ralph Fiennes s-a 


pentru a trece mai ușor prin 
viaţă. Ei bine, nu sunt robot, 
dar mă folosesc de religie ca 
de o cârjă“. Văzându-i filmele 
n-am remarcat că Mel Gibson 
ar schiopata. 


BARBARELLA 
CUMINTITA 


Un alt superstar, Jane 
Fonda, isi face cunoscute 
opiniile asupra filmelor aces- 
tui ultim deceniu: „Vedem din 
ce în ce mai des filme din ce 
în ce mai violente. Violenţa și 
sexul au ajuns să fie legate 
prea strâns de cinema. Fil- 
mele vechi sunt de zece ori 
mai senzuale decât Instinct 

„ De multe ori am refu- 
zat roluri care mi s-au părut 
— sexual vorbind — prea 
agresive. Femeile sunt și așa 
prea putin luate în serios în 


meseria asta, asa că nu m-a 


interesat să mă prind în jocul 
acesta“. Actrița pare să uite 
că la vremea lor Klute și Bar- 
barella au fost considerate la 
fel de scandaloase. 


AFI SAU A NU FI... . 


SCENARIST 


Unul din cele mai frecven- 
tate cursuri de scenaristica 
te la Hollywood este cel ținut 


de Robert McKee. Lume 
multă și mai ales buna se în- 
ghesuie să învețe abc-ul sce- 
naristicii. Asa stând lucrurile, 
domnul McKee s-a gândit că 
n-ar fi rău să scoată și un 
manual de scenaristică. Ast- 
fel, el a încheiat un contract 
cu editura HARPER and 
COLLINS. pentru 250 000 do- 
lari. Până aici nimic ciudat. 
Numai că domnul Robert 
McKee e tare la teorie, dar 
n-a scris în viata lui nici un 
rând. Mai ales de scenariu. 


AMICI ȘI RUDE 


Se spune că filmul este o 
mare familie. Genericul Colo- 
nelulul Chabert (r. Yves An- 
gelo} o confirmă. Într-o 
scurtă secvență Romane Boh- 
ringer apare 'în rolul unei su- 
brete. „Am făcut-o din priete- 
nie pentru Yves“, a declarat 
fiica lui Richard Bohringer. In 
rolul unei slujnice o descope- 
rim e Julie Depardieu, fiica 
lui rard, iar în cel al lui 
Butin, pe Patrick Bordier, 
cumnatul lui Depardieu și di- 
rectorul de producţie al fil- 
mului. Si, în sfârșit, în rolul 
lui Costaz pe însuși scenaris- 
tul filmului: Jean Cosmos. 
Familie mare, da' cu renume- 
ratia cum or sta? 


invitată de onoare 
la căsătoria lui 


Mark Paul Gosselaar: 


cu actrița 
Lisa Ann Russell: 


Tiffany Amber Thiessen, 


partenera lui din 


Salvaţi de clopoței 


Trei gratii 

ale anilor '90: 
Naomi Campbell, 

Sharon Stone 


‘si Linda Evangelista 


David Hasselhoff a angajat-o 
pe Nicole Eggert 
pentru a împrospăta 
intervenţie 


serialul Echipa de 


HOTĂRÂRE 


La un an de la ultimul con- 
cert live al Barbrei Streisand, 
criticii și admiratorii ei conti- 
nuă să analizeze, să comen- 
teze, să inventarieze: 33 de 
ani de carieră; 50 de albume 
(câștigând discuri de aur și 
platină); 15 filme, fani de 
toate rasele, de toate vârstele; 
un angajament social si poli- 
tic constant în sprijinul drep- 
turilor homosexualilor, în 
campania anti sida; capacita- 
tea imensă — recunoscută și 
de cercurile politice de la 
Washington — de a strânge 
sume colosale în favoarea al- 
tor cauze drepte. Precedenta 
ei apariţie într-un concert da- 
tează din 1969, când a cântat 
(gratuit) în fața a 135.000 de 
fani la New York, în Central 
Park. Teama de trac, de 
„pana de voce“ şi mai ales 
amenințările cu moartea pen- 
tru că a îndrăznit, ea, o 
evreică, să joace alături de un 
arab, Omar Sharif, au înde- 
părtat-o un timp de intalnirea 
în direct cu publicul. În mar- 
tie 1994 a anunţat că va cânta 
— pentru ultima dată — în 
public. 250.000 de bilete s-au 
vândut într-o oră! Preţurile 
erau între 50 și 360 dolari, la 
negru vânzându-se cu 1 000 
dolari. După imensul succes 
de care s-a bucurat, apariţia 
ei fiind salutată cu Hello, gor- 

fanii i-au trimis scri- 
sori cu miile ând-o să se 
răzgândească. ocamdată, 
n-au primit răspuns. 


Pagini realizate de 
Doina STĂNESCU 


SCANDAL CU... 


HUGH GRANT. Ajuns 
în constelația starurilor și ac- 
torul european cel mai bine 
plătit la Hollywood, după 
succesul de anul trecut cu 
Patru nunți și o înmormânta- 
re: Oscar pentru cel mai bun 
film străin și filmul european 
în topul box-office-ului pe 
toate continentele. Asaltat de 
scenariști, petit de produca- 
tori, solicitat de spoturi publi- 
citare cu oferte de peste 1 
milion și jumătate dolari, cota 
lui Hugh Grant (34 ani) a 
ajuns într-o zi în cădere li- 
beră. Motivul; scandalul pro- 
vocat de actorul britanic care 
s-a expus făcând amor în 
plină zi, cu o prostituată pe 
nume Divine pe Sunset Bou- 
levard în mașina sa perso- 
nală. Acuzat de atentat la 
morala publică, prima şedinţă 
a procesului a avut loc la 10 
iulie, la Los Angeles. Sen- 
tinta: 1180 dolari amendă; se 
va afia sub observaţie juridică 
doi ani; din 13 noiembrie va 
urma un program de educaţie 
privitor la pericolul imboina- 
virii de sida. Afectată de ges- 
tul său a fost și iubita sa 
vreme de peste opt ani, ac- 
trita și top modelul Elizabeth 
Hurley care-și vede periclitat 
contractul pe șase ani pentru 
trei milioane dolari cu cea 
mai bine cotată firmă de cos- 
metice Estee Lauder. Dar nu 
și relația amoroasă, întrucât 
Hurley l-a iertat. 


Lansată în Flashdance (r. Adrian Lyne), 
Jennifer Beals a devenit interpreta preferată a 
soțului ei. regizorul independent 
Alexander Rockwell 


„Mi se pare ciudat 
că după 44 ani de hoinăreală, 
m-am trezit îndrăgostit de tine... 
_ Nu credeam că mi se 
mai poate întâmpla aşa ceva“. 


Humphrey Bogart 


e had it all — 

Just like Bogie and 
Bacall“ 

„Am avut tot ce-am vi- 

33 sat/ Ca si Bogie si Ba- 

call* — acesta este re- 
frenul unei balade pop din anii '70 care 
încă mai poate fi ascultată în progra- 
mele nocturne ale posturilor de radio. 
Când am auzit-o prima oară, Humphrey 
Bogart era deja mort de 20 ani, Lauren 
Bacall trecuse de 50, o vedetă „vete- 
rană“ care supravietuise în roluri se- 
cundare și în filme TV. Când „Bogie și 
Baby“ s-au întâlnit, în 1944, s-au indra- 
posit s-au căsătorit, au jucat împreună 
n patru filme, generația care cântă 
această melodie nu se născuse încă. 

Cele mai multe cupluri celebre din 
epoca de aur a Hollywoodului aparțin 
acum trecutului. Bogart si Bacall au ră- 
mas însă contemporanii nostri. Ei apar- 
țin tuturor generațiilor ce le-au urmat, 
poate pentru că au fost un cuplu ciudat 
chiar pentru propria lor generație. În 
1944, studiourile de film aveau o lege 
nescrisă care cerea ca indragostitii sa 
fie tineri, frumoși, si aproximativ de 
aceeași vârstă. Bogart si Bacall nu s-au 
încadrat acestui stereotip. 

El era cu adevărat destul de vârstnic 
pentru a-i fi tată. Nu se știe sigur dacă 
Humphrey DeForest Bogart s-a născut 
în ziua de Crăciun a anului 1899 — 
cum cei de la Warner Bros, afirmau — 
sau o lună mai târziu, în 1900. Oricum, 
el era deja o vedetă pe Broadway când 
Betty Joan Perske s-a născut, în 1924. 
(Celălalt nume l-a moștenit de la mama 
ei, Natalie Bacal, care a plecat cu fami- 
lia din România spre New York la vâr- 
sta de doi ani!). 

În 1924, Bogart încă nu devenise 
„Bogie“. Era încă „Humphrey“ — un 
băiat dintr-o familie înstărită din Man- 
hattan, destinat să studieze la Yale, dar 
care a ajuns actor doar pentru că unul 
dintre vecinii părinţilor sai era manager 
de teatru. Cunoscuse celebritatea încă 
înainte de a învăța să meargă. Mama 
lui, care lucra în domeniul publicităţii, a 
considerat că micuțul Humphrey este 
atât de frumos încât a folosit fotografia 
sa pentru afişele ce au împânzit New 
York-ul lăudând avantajele laptelui praf. 

În anii '20, producătorii de pe Broad- 
way au încercat să-l impună pe Hum- 
phrey Bogart ca o variantă la Rudolph 
Valentino, prototipul eroului romantic 
fermecător. Poate că ar fi reușit, dacă 
Bogart nu ar fi suferit un accident în 
Primul război mondial. O schijă îi lă- 
sase o cicatrice deasupra buzei supe 
rioare, ceea ce îi dădea o expresie 
dură, oricât de bine era machiat. Toto- 
dată, vorbea cu un ușor sisiit, vocea pă- 
rându-i amenințătoare chiar atunci 
când invita tinere atrăgătoare la o par- 
tidă de tenis. 

Abia din momentul în are Bogart nu 
s-a mai străduit să-și ascundă „defec- 
tele“, a avut un succes cu adevărat co- 
varsitor pe scenă. in 1934 a interpretat 
rolul teribilului gangster „Duke“ Mantee 
în destul de greoaia piesă PĂDUREA 
ÎMPIETRITĂ de Robert Sherwood. Era 
cel care-l împușca pe eroul jucat de 
Leslie Howard — un intelectual cu ten- 
dinte autodestructive. Pe atunci Ho- 
ward era încarnarea eroului romantic 
hollywoodian. El i-a promis lui Bogart 
că îi va oferi același rol si în adaptarea 
cinematografică a piesei. Bogart jucase 
deja în câteva filme despre care credea 
că erau proaste. Dar nu dădea înapoi 
de la astfel de propuneri pentru că ele 
îi aduceau ceva bani. Când Studiourile 
Warner Bros. au cumpărat drepturile 
pentru PĂDUREA ÎMPIETRITĂ, în 1936, 
Bogart a insistat ca Howard să-și tina 
promisiunea. A primit rolul, și a rămas 
sub contract la Warner, jucând tot 
gangsteri încă cinci ani. 


20 


E Se ee E T 


Imaginea sa de dur nu o impresio- 
nase catusi de putin pe adolescenta de- 
butanta in ale teatrului, Betty Bacall. 
Săracă, de origine iudaică și lipsită de 
tată (părinţii divorțaseră pe când ea 
avea şase ani), Betty visa două lucruri 
— glorie pe Broadway și un bărbat mai 
in vârstă care să o protejeze. Idolul ei 
era de fapt cel pe care Bogart îl împuș- 
case pe scenă și în film — Leslie Ho- 
ward, un aristocrat romantic îmbătrânit. 
Mai târziu și-a recunoscut această ob- 
sesie. În anii '50 a scris un articol inti- 
tulat | Hate Young Men (Urăsc bărbaţii 


tineri). 

În tinerețe Betty își concentrase toate 
forțele pentru a răzbi în teatru. Avusese 
roluri mici în două piese care au fost 
eșecuri. Cel mai mare succes al ei a 
fost în 1942, când criticul George Jean 
Nathan a denumit-o „cea mai drăguță 
plasatoare de pe Broadway“. 

Bacall nu era o frumusețe clasică. 
Numai că înfățișarea ei era probabil 
destul de impresionantă pentru a o fi 
determinat pe Diana Vreeland — o 
foarte cunoscută editoare de reviste de 
modă — să o fotografieze pentru co- 
perta numărului din ianuarie 1943 al lui 
Harper's Bazaar. Fotografia a avut un 
imens succes. Bacall a primit peste 100 
de cereri în căsătorie şi o propunere 
mult mai serioasă din partea regizorului 
Howard Hawks. Realizator al unor co- 
medii de succes (Bringing Up Baby) și 
filme de aventuri clasice (Only Angels 
Have Wings), Hawks a hotărât să-i 
ofere un contract acestei tinere necu- 
noscute. 

Toată viata Hawks a dorit să joace 
rolul unui Pygmalion. În sfârșit își gă- 
sise o Galathee. El îi controla toate 
mișcările lui Bacall, ca si când aceasta 
ar fi fost o păpușă mecanică. Ea era 
atât de înfricoșată pe platoul de filmare 
încât capul îi tremura. Hawks a insistat 
ca ea să-și țină capul aplecat — astfel 
încât bărbia aproape îi atingea pieptul 
— si să privească în sus, spre aparatul 
de filmat. Publicul a găsit acest lucru 
extrem de senzual, astfel încât a deve- 
nit caracteristica actriței: „The Look“. 
Hawks nu putea suferi actrițele mior- 
lăite, astfel că a obligat-o pe Bacall să 
vorbească cu o voce joasă, aproape 
masculină. Nu i-a lăsat nici pe machiori 
să-i penseze sprâncenele sau să-i facă 
© dantură perfectă. Dar i-a schimbat 
numele — din atât de comunul „Betty“ 
în exoticul „Lauren“. 

Când a sosit momentul să-și prezinte 
creația lumii întregi, Hawks dorea ca 
partenerul să-i fie unul dintre cei mai 
buni actori. A avansat numele lui Cary 
Grant, care jucase în câteva din filmele 
sale clasice, dar Bacall a fost inspai- 
mântată la ideea de a juca alături de el. 
Apoi s-a gândit la Humphrey Bogart. 
Bacall nu-l putea însă suferi: „Oribil! 
Nu, mulțumesc!“ 

Şi totuși Bogart nu mai era doar un 
„dur“ oarecare. În 1941 apăruse în High 
Sierra al lui Raoul Walsh, jucând tot un 
gangster, dar unul care voia să renunțe 
la viața sa criminală și să ducă o exis- 
tență normală. Încă și mai ciudat, acest 
gangster se indragostea. Hollywoodul 
respinsese întotdeauna orice formă de 
ambiguitate morală. Gangsterii traditio- 
nali — James Cagney, Edward G. Ro- 
binson — erau răi si numai răi. lar daca 
se apropiau de o femeie, o făceau pen- 
tru a-i arunca un grapefruit în față — 
precum în celebra scenă din Public 
Enemy cu James Cagney. Bogart rein- 
ventase imaginea gangsterului, ca un 
antierou care nu era nici bun, nici rău: 
încălcase legea, dar avea un cod al 
onoarei propriu. Putea fi un criminal, 
dar și un îndrăgostit. Era primul erou 
modern în filmul american. 

În filmele sale clasice de la începutul 
anilor '40. Bogart explorase această 


Călătorii 
auren Bacall — 


nouă ambiguitate. În rolul lui Sam 
Spade din Șoimul maltez (John Huston, 
1941), era un detectiv cu reguli aproape 
identice cu cele ale hotilor și criminali- 
lor care-l înconjurau. Își trimisese prie- 
tena la închisoare pentru crimă, promi- 
țându-i însă că o va aștepta până ce isi 
va japey! pedeapsa. În Casablanca (Mi- 
chael Curtiz, 1943) era la început un 
profitor cinic care contempla al doilea 
Razboi Mondial din culise. Dar o trimite 
pe femeia iubită înapoi la soțul ei și 
apoi dispare pentru a se alătura Rezis- 
tenfei franceze. Și în afara ecranului 
Bogart amesteca ae cu cinis- 
mul. Acuzat ca a pălmuit o cheinerita la 
o recepție, fiind beat, el a protestat: 
„N-aș lovi niciodată o femeie! Sunt prea 
periculoase!“ 

Hawks era intrigat de noua personali- 
tate a lui Bogart si a insistat ca să 
apară alături de Bacall in To Have and 
Have Not (1944), adaptarea unuia din- 


tre romanele mai puţin reușite ale lui, 


Ernest Hemingway, practic un fel de 
Casabanca cu acţiunea transpusă în 
Caraibe. Interesant era modul în care 
„noul bărbat“ întruchipat de Bogart se 


înrudea cu „noua femeie“ întruchipată 
de Bacall. Spre deosebire de Ingrid 
Bergman din Casablanca, Bacall nu era 
idealul ultrafeminin capabil sa-i insufle 
din depărtare forță lui Bogart. Ea era 
dură, obraznică, o băiețoaică sexy, care 
însă putea să-i înfrângă pe bărbaţi ju- 
când la fel de dur ca și ei. Când Hawks 
a început filmările, nu era încă sigur 
dacă personajul lui Bogart ar trebui să 
fie îndrăgostit de eroina întruchipată de 
Bacall sau de cea mult mai conventio- 
nală jucată de Dolores Moran. Dar rela- 
tia care s-a stabilit între Bogart si Ba- 
call s-a dovedit a fi copleșitoare. Hawks 
a decis rescrierea scenariului pentru ca 
Bacall să dețină rolul principal. 
Hawks a fost încântat de acest cuplu 
pe ecran, dar a fost foarte furios când a 
aflat că ei se iubesc cu adevărat. Desi 
însurat, Bogart era îngrozitor de gelos 
şi posesiv cu Bacall. În același timp își 
făcea și griji pentru ea. Mariajul său, 
cel de-al treilea, era la fel de dezas- 
truos ca și precedentele. Soţia lui, 
Mayo Methot, o actriță alcoolică, făcea 
scene de isterie si se bătea cu Bogart 
în public. Presa de scandal îi supranu- 


sentimentale 


pe care 


„Nimeni 


nu a scris vreodată 
vreo poveste de dragoste mai bună 
decât cea 


noi am trăit-o!“ 


Humphrey Bogart ~~» 


mise „The Battling Bogarts" (Bogartii 
bătăuși). Methot îl acuzase deja pe so- 
tul ei ca ar fi avut o aventura cu Ingrid 
Bergman. Hawks voia sa evite cu orice 
pret un nou scandal. 

To Have and Have Not a fost un 
imens succes, iar Hawks cunostea prea 
bine regulile jocului hollywoodian, asa 
că s-a grăbit să realizeze un nou film 
cu Bogart si Bacall, The Big Sleep 
(1946). Filmul avea o intrigă atât de 
complicată încât nimeni — nici Bogart, 
nici Bacall, Hawks sau William Faul- 
kner, care colaborase la scenariu — 
nu-și dădea seama cine era criminalul! 
Disperat, Hawks i-a trimis o telegramă 
lui Raymond Chandler, cel care scri- 
sese romanul. Dar nici el nu ştia. Spec- 
tatorii nu au dat însă prea mare atenție 
intrigii. Filmul a cunoscut un mare suc- 
ces datorită conotatiilor sexuale ale re- 
plicilor schimbate de Bogart și Bacall 
— cu mult mai erotice decât orice 
scenă de dragoste. În timpul filmărilor 
Bogart divorțase și intenţiona să se ca- 
sătorească cu Bacall. Dar era cu mult 
mai în vârstă decât ea și iubea prea 
mult paharul. 


Au încercat să țină totul în secret. Au 
și reușit să o facă până cand Bacall a 
plecat să-și viziteze familia. Bogart s-a 
imbătat și a plâns pe umărul unui zia- 
rist de scandal — îi era dor de „Baby“. 
Presa s-a dezlantuit: coborând scara 
trenului care o adusese înapoi la New 
York, Bacall s-a trezit înconjurată de 
reporteri. Când nunta a fost anunțată în 
sfârșit, revista LIFE a cerut ca un repor- 
ter să-i însoțească în luna de miere. 
„Grozav!“ a răspuns Bogart. „Poate că 
vrea să ne fotografieze făcând amor!“ 
Cei de la LIFE au refuzat această pro- 
punere. 

Dacă 1946 a fost primul an de căsni- 
cie pentru domnul și doamna Bogart. el 
a consemnat si sfârşitul marelui succes 
al cuplului cinematografic „Bogie $i Ba- 
call". Au mai facut doar două filme im- 
preună, dar departe de a reedita strâlu- 
cirea din peliculele semnate de Hawks. 
Dark Passage (Deimer Daves, 1947) a 
fost un dezastru, cu excepția unei sin- 
gure scene comic-perverse de neuitat, 
în care Bacall îl leagă pe Bogart de pat 
— pentru a-l împiedica să-și mai scar- 
pine fata după o operaţie estetică! Key 


Largo (John Huston, 1948) a fost consi- 
derat mai bun, dar absolut lipsit de 
umor. Bacall avea rolul plictisitor al „fe- 
tei bune“ pe care majoritatea actritelor 
l-ar putea juca până si în somn, dar ea 
nu a fost în stare să-l joace! Un geniu 
ca Hawks fusese în stare să ascundă 
faptul că Bacall nu prea avea habar de 
actorie. Alți regizori nu au mai putut să 
o facă. 

Mai presus de acestea însă, Bogart 
era extrem de conservator în ceea ce 
privește femeile, căsătoria și viața de 
familie. El credea că o femeie poate 
avea o căsnicie sau o carieră, dar nu $i 
una și alta. Peste ani, Bacall a scris in 
autobiografia ei: „Bogie spunea în 
glumă o femeie ar trebui să încapă 
în buzunarul unui bărbat. El ar putea să 
o scoată din buzunar, să-i vorbească, 
să-i permită să danseze în palma lui. 
Dar de îndată ce ea începe să aibă pre- 
tentii — înapoi în buzunar!“ 

Astfel, Bacall a lucrat foarte putin și 
în filme oarecare. L-a însoţit cuminte 
pe Bogart în timp ce acesta a interpre- 


tat două dintre cele mai mari roluri ale 


sale în filme semnate de John Huston 
— Comoara din Sierra Madre (1948) în 
Mexic, si Regina africană (1951) în jun- 
gla din Congo. Pentru ultimul, lui 
Bogart i-a revenit- Oscarul pentru cel 
mai bun actor. El sustinuse întotdeauna 
că un astfel de premiu și-ar avea rostul 
numai dacă toţi actorii ar juca același 
rol. Totuși s-a bucurat să-l câștige. 

Dacă pe ecran. Bogart și Bacall isi 
pierduseră farmecul, în viata relaţia lor 
era tot mai puternică. Căsnicia lor era 
considerată ca cea mai fericită de la 
Hollywood. El îi era complet credincios, 
tolerând chiar flirturile ei cu alții — 
Frank Sinatra, Leonard Bernstein, poli- 
ticianul Adlai Stevenson — cu condiția 
să nu se sfârșească cu o aventură. 
„Trebuie să te hotărăști, spunea el, 
dacă pentru un weekend merită să-ți 
strici toată viața”. Ceea ce Bacall pier- 
duse în cariera ei artistică era compen- 
sat de faptul că ea câștigase ceea ce-și 
dorise încă din copilărie: dragostea și 
protecţia unui bărbat mai vârstnic. Au 
avut un fiu, Stephen (născut în 1949), și 
în_ 1952 o fiică, Leslie. 

Într-o Americă tot mai conservatoare, 
ei erau activiștii politici liberali cei mai 
cunoscuți de la Hollywood. Au fost în 
fruntea mişcării industriei cinematogra- 
fice împotriva Comisiei pentru cerceta- 
rea activităților anti-americane. Nimeni 
n-ar fi îndrăznit să-l acuze pe Bogart că 
ar fi comunist — el devenise un adevă- 


rat simbol national. Atitudinea lor a in- 
semnat mult pentru acea epocă, chiar 
dacă Howard Hughes, făcând o glumă 
proastă, a aranjat ca ei să fie 
fotografiati — fără să o ştie — alături 
de un avion pe care era scris „Red 
Star“! (Steaua roșie). 


În 1956 Bogart și Bacall urmau să 
apară din nou împreună într-un film — 
Melville Goodwin, USA. Făcuseră deja 
probele in costume, cand lui Bogart i 
s-a pus diagnosticul de cancer al esofa- 
gului. Bacall l-a îngrijit în timpul unei 
lungi suferinţe. El a murit pe 14 ianuarie 
1957. Ultimele cuvinte pe care i le-a 
adresat au fost ca o replică dintr-un 
film: „Good-bye, Kid!“ (Adio, copila 
mea!); au apărut pe prima pagină a zia- 
relor din_ întreaga lume. Bogart detes- 
tase toată viata înmormântările — „Nu 
sunt făcute pentru mort, ci pentru cei 
care au rămas în viaţă și cărora le place 
să bocească!“ Cand Bacall a cerut să 
nu fie trimise flori, Asociaţia florarilor 
americani a pierdut atât de mulți bani 
încât a trimis un protest: „Am cerut noi 
vreodată să nu mergeţi la un film cu 
Lauren Bacall?“ 

După moartea lui Bogart, Bacall se 
simțea pierdută. Era mai degrabă or- 
fană decât văduvă. După o logodnă de- 
zastruoasă cu Frank Sinatra-și o și mai 
dezastruoasă căsătorie cu actorul Ja- 
son Robards părăsește Hollywoodul în 
1961 întorcându-se pe Broadway. Tre- 
cuse de 40 ani când și-a realizat în sfâr- 
sit visul din copilărie — să fie o vedetă 
pe Broadway. In APPLAUSE, musica! 
inspirat din Totul despre Eva, a inter- 
pretat rolul deţinut de Bette Davis in 
film. A urmat un alt musical, inspirat 
din alt film clasic (cu Katharine Hep- 
burn) — Woman of the Year. 

Bacall mai joaca si astazi, fiind una 
din vedetele varstei de aur a Hollywoo- 
dului care refuză să trăiască în trecut: 
„Sunt o campioană a prezentului! N-am 
timp de nostalgii.” În ultimul ei film, 
Pret-ă-Porter (1994), regizat de Robert 
Altman, interpretează rolul unei femei 
care conduce o revistă de modă, foarte 
asemănătoare cu legendara Diana Vre- 
eland, cea care a descoperit-o. Ea recu- 
noaște însă că nici o poveste de dra- 
goste sau succes profesional nu a reu- 
şit să-l înlocuiască pe Bogie. Cand Bo- 
gart a murit, John Huston a tras o con- 
cluzie valabilă pentru Bacall ca și pen- 
tru noi toți: „Bogie este de neînlocuit. 
Nu va mai exista niciodată un altul ca 


David MELVILLE 


În Somnul de veci 


-a nascut intr-o familie 
modesta. Tatal era me- 
canic nescolit iar mama 
tinea din cand in cand 
registrele unor mici in- 
treprinderi ocazionale. 
Sharon a gasit de-a lungul copila- 
riei o singură cale de evadare din 
diurnul cenușiu al Meadville-ului 
natal din statul Pennsylvania: cine- 
matograful. Pentru a-și procura cei 
şapte dolari — prețul unui bilet — 
Sharon tundea iarba, aduna și vin- 
dea sticle goale, spăla mașini iar de 
Crăciun vindea cărţi poștale. 

„Mă duceam la cinema ca să pot 
plânge în întuneric, nevăzută de ni- 
meni, când eram dezamăgită. Mă 
duceam la cinema să găsesc prin 
intermediul poveștilor şi personaje- 
lor de pe ecran forța să-mi continui 
visul“. 

Visul ei a fost încă de atunci să 
ajungă vedetă de cinema. Azi, când 
actrița își trăiește visul ea încearcă 
prin rolurile alese să nu-i dezamă- 
gească pe cei care la rândul lor 
spală mașini, tund iarba... ca să o 
poată vedea. 

A urmat cursuri de actorie de 
când era la liceu. Având evidente 
aptitudini pentru învăţătură, Sharon 
obține o bursă la Edinbor College 
unde studiază filologia și istoria ar- 
tei. În același timp se prezintă la 
concursuri de frumuseţe locale sau 
regionale. Premiile câștigate o 
ajută să se lanseze ca model. Reu- 
seste repede să capteze interesul 
marilor magazine și apoi al Caselor 
de modă americane si europene. 
Primele spoturi publicitare le face 
pentru firmele cosmetice Revlon și 
Faberge. Abia în 1980 ajunge pe un 
platou de filmare. Fusese aleasă de 
Woody Allen să reprezinte femeia 
visurilor sale, pe care o întrezărește 
pentru câteva clipe la fereastra 
unui vagon de tren, în Stardust Me- 
mories. 

In următorii zece ani joacă în 16 
filme, dar nici un rol nu e relevant, 
până când regizorul Paul Verhoe- 
ven — cel ce o distribuise în Total 
Recall — îi propune să fie scriitoa- 
rea perversă din Basic instinct, dar 
numai după ce fusese refuzat de 
Michelle Pfeiffer. Chiar și după 
acest rol Sharon Stone se află un 
timp... în șomaj. Senzationaia ei 
lansare ce a urmat i-o datorează de 
fapt delegatului general al festiva- 
lului de la Cannes, di. Gilles Jacob 
care alege pentru festivalul din mai 
1992 să prezinte în deschidere Ba- 
sic instinct. Filmul a deziantuit in 
egală măsură scandal și admiraţie. 
Sharon s-a trezit ovationata de pu- 
blic, aplaudată de critica internatio- 
nală — presa franceză o numea 
atunci „lovitura secolului“ — si 
consacrată star de prima mărime. 

Mi-o amintesc în acea primăvară 
apărând la Cannes la conferința de 
presă alături de Michael Douglas 
(care declanșase din pricina ei o 
criză conjugală). Era îmbrăcată 
simplu, sport. lăsând să fie ă în 
valoare doar de trăsăturile feţei și de 
privirea ei strapungatoare. Așa cum 
o veţi revedea si în Mai iute ca 
moartea. Ce m-a frapat atunci în 
atitudinea actriței a fost determina- 
rea ei de a răzbate, vizibilă în fie- 
care gest, dar și inteligența evi- 
dentă din răspunsurile ei nuantate. 

„Filmul a produs în America deo- 
potrivă revolta feministelor și a 
asociaţiilor homosexuale. Eu am 
văzut însă eroina ca pe o ființă de 
o mare atractivitate, dar în același 
timp profundă și capabilă de emo- 


2 


Sharon 


Stone 


„Am filmat scenele de amor ca oricare altă scenă de ac- 
fiune. Important este să te laşi în mâna personajului. Nu văd ni- 
mic imoral în asta. În fond atâtea filme cu crime sunt acceptate 
de spectatori care, fireşte, nu sunt criminali, atunci de ce să ne 
şocheze scenele sexy, când sexul este un subiect la care toată lu- 


mea se pricepe”. 


tie. Am vrut să personific o femeie 
care în sfârşit nu se mai lasă 
manipulată și nu văd nimic șocant 
în asta după secole când femeile 
au fost doar obiect bun de manipu- 
lat. De altfel, am filmat scenele de 
amor ca oricare altă scenă de ac- 
tiune. Important este să te lași în 
mâna personajului. Nu văd nimic 
imoral în asta. În fond atâtea filme 
cu crime sunt acceptate de specta- 
tori care, firește, nu sunt criminali, 
atunci de ce să ne șocheze scenele 
sexy, când sexul este un subiect la 
care toată lumea se pricepe“. 
Acest gen de răspunsuri actrița 
începuse să îl practice deja cu un 
timp în urmă ca parte a unei „stra- 
tegii a disperării“, așa cum o nu- 
mește criticul franceez Michel Re- 
bichon, interlocutorul ei într-un in- 
terviu pentru „Studio Magazine“. 
„Aveam atunci. (înainte de Basic 
instinct n.n.) de ales: ori renuntam 
definitiv la ideea de a ajunge o ve- 
deta ori lansam o nouă provocare. 


Aşa am acceptat să pozez pentru 
coperta de la „Playboy“ si am înce- 
put să fac presei declarații de tipul: 
„Dacă ai vagin și un punct de ve- 
dere este o combinaţie mortală“. 
lată cum comentează azi Sharon 
Stone impactul cu gloria. 
„Celebritatea este ca un dragon 
sau un dinozaur. Un monstru uriaș 
care într-o buna zi decide sa locu- 
iască cu tine. Cum este de zece ori 
mai mare decât casa ta, ești obligat 
să-l tii în grădină, astfel tu rămâi în 
umbra sa enormă. Trebuie să fii 
foarte atent ca acest monstru să 
nu-ți striveasca total eul. In același 
timp trebuie să-l hranesti cu ce îi 
piace lui. Eu am avut norocul să fi 
ajuns cu greu Ja statutul de star. 
Am avut răgazul să mă fortific. 
Când mă gândesc la cei ce ajung 
pe nepregătite la această poziţie, 
mă îngrozesc. Un asemenea șoc l-a 
trăit de pildă Julia Roberts... 
Un indiciu al acestui urcuș par 
curs treptat este şi onorariul actri- 


tel: pentru rolul din Instinct primar, 
film care a adus zeci de milioane 
de dolari ea a fost retribuită doar 
cu 350 mii dolari. La ultimul ei rol a 
primit însă 6 milioane. După ce a 
cucerit statutul de super star bătă- 
lia a continuat pentru a obţine prin 
contract dreptul de a decide asupra 
regizorului, partenerilor și asupra 
unor modificări la scenariu. Nu a 
obținut însă dreptul asupra monta- 
jului. Acest fapt a făcut-o să fie ne- 
mulțumită de unele secvenţe din 
Mai iute ca moartea: „M-am trezit 
complet exclusă din procesul de 
post-productie. Acum am devenit 
extrem de vigilenta“. A obținut 
acest drept când a semnat contrac- 
tul cu Scorsese care de altfel a tre- 
buit să o peteasca intens pentru fil- 
mul Casino: (unde joacă alături de 
De Niro). „L-am făcut să-mi spună 
că eu sunt unica potrivită pentru 
rol și că a înlăturat pentru mine pe 
Michelle Pfeiffer și pe Kate Cap- 
shaw“. Stone interpretează o fe- 
meie alcoolică și drogată dintr-un 
mediu mafiot din Las Vegas, pe 
parcursul a 15 ani. „O adevărată 
coborâre în infern“. Acum actrița 
filmează Last Dance (Ultimul dans) 
pe tema mult dezbătutei legi din 
Statele Unite privind aplicarea pe- 
depsei cu moartea. 

Este și acest rol o formă a anga- 
jamentului politic și social al actri- 
tei care susține Partidul Democrat 
și pe președintele Clinton. Tot așa 
cum se implică în acţiunile an- 
ti-sida sau face parte din Asociaţia 
Planet Hope (Speranţa Planetei). 

Sharon a înființat între timp și o 
casă de producţie proprie, unde in- 
tentioneaza să dea prioritate thril- 
ler-ului și poveștilor cu crime și 
sex. Numele companiei ei, 
„Chaos“, spune mult despre simțul 
ironiei al actriței, dar şi despre:in- 
tentia ei de a încerca să organizeze 
haosul. 


A.D. 


ACTORII ÎN OPINIA... 
(Urmare din pag. 2) 


de sistematică, dar vom -încerca -să fa- 
cem- câte ceva în acest sens. Cât des- 
pre poza lui Robert De Niro în rolul 
monstrului tui-Frankenstein...-s-ar- putea 
să-i socam pe cititorii care vor să vada 
altă fata a actorului... 


* 


$i de la Târgu Mureș ni se cere — de 
către studenta CECILIA MOLDOVEA- 


NU — să acordăm mai mult spaţiu ac- 
torilor, mai ales „actorilor de altădată, 
actori pe care eu și i 
de-ai mei ii stimăm Pr Pee 
Lista e lungă, așa că n-o voi reproduce. 
Ea începe cu Greta Garbo și se încheie 
cu Jodie Foster. (N.r.: Este motivul 
pentru care am creat rubrica „Călătorii 
sentimentale“). De asemenea, ar dori 
postere cu Daniel Day-Lewis, Isabelle 
Adjani și William Shockley. 


* 


O mai veche și constantă corespon- 
dentă, MADI SRG BALOY din Bistriţa, 
ne solicită un prim-plan al lui William 
Hurt din Sărutul femeii păianjen: „Nu 
pat spune decât că Hurt oe $i 


ANDI NACHE din Merisani (Arges) 
ne sugerează să publicăm dacă nu un 
almanah, măcar un al 13-lea număr 
anual cuprinzând fotografii și postere 
însoțite de biografii. Vom studia propu- 
nerea, impedimentele sunt tot de ordin 
financiar. 


OCTAVIA CERCHEZ din București 
este invitată la redacţie pentru a i se 
discuta oferta, o rugăm să țină seama 
însă că revista nu publică traduceri. 


j 
ae 


PORI 


CINE- INTEGRAMA 
a eT er er e 


wa 


iti 


de Gheorghe Brasoveanu 


du 


if 


e 


= 


PIATI 
ACR 


>. 


= 


ao 
$a 
aS 
m 

s 


Ta M “sel “Ee 
PIERRE 
Pl TE 
ied Aa 
| | Re || el “ile 
D> iL? (REE 


|| | 
UDELE 


La o dezlegare corectă veți descoperi numele unei actrițe americane, de origine belgiană (in fotografie), 
| născută la 4.05.1929, la Bruxelles și şase din cele mai cunoscute filme în care a jucat. 


lie eee 


PECETEA... 
(Urmare din pag. 14) 


Marea lovitură ufma să fie remake-ub 
lui King Kong (1976). A adus povestea 
la zi prin implicaţiile ecologice — mai- 
muta era răpită de capitalişti veroși 
care căutau petrol; şi implicaţii femi- 
niste: „Dă-mi drumul, mascul şovin ce 
eşti!” ţipă blonda, descoperirea lui 
Dino, Jessica Lange. Spectatorii au râs 
în hohote, iar filmul abia de și-a recu- 
perat cheltuielile. Ciudat însă, Lange 
s-a salvat, devenind o actriță serioasă 
— câștigând în acest an chiar un Oscar 
(pentru Blue Sky). 

Cel îl mai putea fotopia pe Dino? Si 
mai multe dezastre. In Orca (1977), săl- 
batica balenă ucigașă îl înghite pe Ri- 
chard Harris, după ce îi lăsase însă ră- 
gazul de a face dragoste cu Charlotte 
Rampling pe un iceberg. Există si morţi 
mai îngrozitoare. Nici măcar Brooke 
Shields nu vrea să-și mai amintească 
de rolul ei din King of the Gypsies 
(1979). Si oare dorea publicul neapărat 
ca James Cagney să apară din nou pe 
ecrane în Ragtime (Milos Forman, 
1981)? Se pare că nu. 

Dar cel mai mare dezastru încă nu 
venise. Pentru a adapta romanul cult 
SF Dune, de Frank Herbert, Dino l-a 
angajat în 1984 pe regizorul David 
Lynch — un maestru al filmelor bizare, 
perverse și suprarealiste. Imagini minu- 
nate au fost înregistrate pe mii de metri 
de peliculă, cu costuri enorme. Apoi de 
Laurentiis a dispus remontarea filmului, 
pentru a-l face mai „comercial“. Dih 
porcâria rezultată nimeni nu mai inte- 
lege nimic. Pierderile au fost de peste 
50 milioane dolari. 

Dar De Laurentiis a rămas activ până 
astăzi. „Thrillerul erotic“ Preţul trupului 
(Uli Edel, 1992) a costat mult mai putin 
decât superproductiile din vremurile 
sale de glorie. Ce rost are să mai chel- 
tui o avere dacă o ai pe Madonna gata 
să verse ceară topită peste organele se- 
xuale ale lui Willem Dafoe sau să-l vio- 
leze tâvâlindu-l peste cioburile unui 
bec? A fost lucrul cel mai amuzant pe 
care spectatorii l-au văzut în acel an. 


Dar asta nu l-a împiedicat să fie un 


ec. 

Dino De Laurentiis este prilej de ui- 
mire. Cum poate cineva să producă de- 
zastre costisitoare în serie, şi totuși să 
reziste 45 ani? Au existat tot felul de 
speculaţii ieftine în legătură cu acest 
lucru. Dar, pe lângă toate da ci- 
tate, el a produs si două intre filmele 
Clasice ale lui Fellini — La Strada 
(1954) și Nopțile Cabiriei (1957). A mai 
produs si ifeaua albastră (1986) al 
ui David Lynch. Într-o mișcare inteli- 
genă, Lynch acceptase să realizeze 

une doar dacă Dino îi va lăsa mana li- 
beră pentru un alt film cu buget redus. 
lată dovada că cea de a doua parte a 
spuselor lui Truffaut e la fel de adevă- 
rată ca si prima. 


SCENARIȘTII... 


(Urmare din pag, 15) 


ROBERT TOWNE. În anii '70 era so- 
cotit unul dintre cei mai buni scenariști 
hollywoodieni, nominalizat la Oscar trei 
ani la rând: The Last Detail (Hal Ashby, 
1972) printare (Roman polanski, 
1 cand a si câştigat — si Shampoo 
(Hal Ashby, 1975). Considerat „doctor“ 
al scenariilor, era chemat în ajutor ori 
de câte ori se considera că ceva 
schioapata în scrierile pentru ecran ale 
confratilor săi. Zvonurile spun că a avut 
o contribuţie decisivă la rescrierea cele- 


redacțională 


Director — Redactor şef 
Adina Darian 


Redactor sef adjunct: Dana Duma, Secretar general de redacție: 
loana Statie. Publicist comentator: Irina Coroiu, Rolland Man. 
Şef de rubrică: Doina Stănescu. Fotoreporter: Victor Stroe. 
Manager difuzare: Adrian Constantinescu. 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1 
Bucuresti, 21 iulie 1992, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului 
cu nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220-1200 


Redacţia: Plaja Presei Libere nr. 1 Bucureşti, tel. 222.33.32 O 
Regia autonomă a Imprimeriilor „Imprimeria Coresi“, București 2 Se 


Abonamentele. din 


ră se pot face prin Oficiile poștale, Catalog Presa 


1993, editat de RODIPET poziția 4070: 3 luni — 2 400; 6 luni — 4 800; 12 
luni — 9 600. Cititorii din străinătate se pot abona prin RODIPET S.A. P.O. 
Box 33—57, telex 11995, 11034; Fax 222 64 07 telefon: 222 41 26; Piaţa Pre- 


sei Libere nr. 1, sector 1, Bucures 


brului Nașul (Francisc Ford Coppola, 
1972), dar numele său nu apare pe ge- 
neric, aşa cum se întâmplase la Bonnie 
și Clyde (Arthur Penn, 1967) unde era 
trecut doar „consultant special“. Situa- 
tia s-a repetat si în alte cazuri, când a 
„doftoricit“ scenarii fără să fie trecut pe 
generic: Marathon Man (John Schlesin- 
ger 1976); The Missouri Breaks (Arthur 

nn, 1967); Orca... Killer Whale (Mi- 
chael Anderson, 1977); Heaven Can 
Wait (Warren Beatty si Buck Henry, 
1978); Reds (Warren Beatty, 1981) etc. 


În 1982 se decide să arate tuturor ca 
este in stare să fie si regizor de film si 
realizeaza Personal Best, povestea unor 
atlete lesbiene. Dupa ce a depasit bu- 
getul initial si nu s-a incadrat nici in 
timpul prevazut pentru filmari, s-a cer- 
tat si cu producatorul David Geffen. 
Rezultatul a demonstrat ca nu a avut 
dreptate: filmul a fost un esec comer- 
cial si unul artistic. 


În 1985 a început să filmeze urmarea 
la Chinatown, intitulată The Two Jakes. 
După numai câteva zile, filmul a fost 
abandonat, Towne neintelegandu-se cu 
echipa de filmare, și nici cu actorii, reu- 
sind chiar să se certe cu bunul său 
prieten Jack Nicholson. Acesta a regi- 
zat sequelu! mult așteptat în 1990. Înre- 
gistrând el un eșec în plus și unul în 
minus pentru Towne. 


Cel de-al doilea film ca regizor îl 
semnează în 1988 — Tequila Sunrise, 
având capete de afiș pe Michelle Pfeif- 
fer și Mel Gibson. N-a fost să fie suc- 
ces, dar nici un dezastru. După aceea a 
părut din ce în ce mai obosit chiar și ca 
scenarist, numele său legându-se de 
filme oarecare ca Frantic (Polanski, 
1988) sau Days of Thunder (Tonny 
Scott, 1990). In 1994 a scris Love Affair 
(Glenn Gordon Caron) pentru Warren 
Beatty si Annette Bening. De data 
aceasta altii au fost chemati sa rescrie 
unele scene considerate cam slabute. 

Sic transit gloria mundi. 


E 
23 


A 


BANCOREX 


Cu Un capital care o situează pe primul loc în ierarhia bancilor comercials 
din România, cu o experienta de 27 de ani in sistemul bancar international 
$i cu O rețea extern’ de peste, 2000 de bânci corespondente, 


aste partenerul ideal al tuturor oamenilor de afaceri din tară şi străinătate 


A BANCOREX 


BANCA ROMAMA DE COMERT EXTERIOR SA 


Caisa Victoriei 22-24, 79012 Bucuresti ROMANIA 
Tei: +4-0)1:614 91 90; 614 73 78 
Fax: +4-01-614 9598 
Telex: 11235 obarik r SWIFT : BRCEROBU