Revista Cinema/1990 — 1998/6_Noul_Cinema_anul-VI-nr-9-1995

Nr. 9/1995 


| —! E— KN A 


Anul VI nr. 68 (390 
nu n (390) REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


BRAVEHEART — 
INIMĂ 
NEÎNFRICATĂ 


Pe ecrane 
din 15 septembrie 


Z2O0O00U-—0 rmZ2o 


Călătorii sentimentale: 
Spencer Tracy— | 
Katharine Hepburn | > 


HOLLYWOOD 
Ultimul sindrom: 
sexy-mi 


9545 UNS 
Mit I 
aote. M 

Li w 


OBSERVAȚII ŞI ANALIZE DIALECTICE 


area majoritate a celor 

care ne scriu doresc 

să-şi exprime simpatia 

si fidelitatea fatá de re- 

vistá, fapt cu atát mai 
emotionant cu cât a ră- 

mane fidel unei publicatii, la pretu- 
rile de azi, presupune de multe ori 
a deveni infidel altor pláceri si bu- 
curii... Aceștia, așa cum am văzut 
în numerele trecute, își pot îngădui, 
pe baza unei vechi conviețuiri, să 
ne comunice și păreri critice, mai 
ales în ceea ce privește opinia unor 
cronicari despre anumite filme. Ex- 
ceptând așadar declaraţiile de bună 
înțelegere, corespondentii nostri se 
impart in cáteva categorii perechi: 
cei care vor sá facá filme (in cali- 
tate de scenaristi improvizati) si cei 
care vor să facă filme (în calitate 
de critici improvizati) si cei care 
vor sá facá filme (in calitate de sce- 
naristi, regizori sau actori virtuali); 
cei care iubesc orbeste filmele ro- 
mánesti si cei care le dispretuiesc; 
cei care apreciază fără discerná- 
mânt filmele americane si cei care 
le gásesc numai defecte; cei exta- 
ziati in fata noilor stele (Tom Cru- 
ise, Richard Gere, Sharon Stone 
etc.) si cei total neincrezátori in 
destinul acestora; „cinematecofilii“ 
și „videofilii“; „artiștii“ și „comercia- 
liştii”, „textualiştii“ si ,fotocolectio- 
narii“ etc. Intre aceste categorii 
bine delimitate, bine argumentate 
şi adesea bine încăierate, își fac 
loc, unii cu timiditate, alţii cu tu- 
peu, solitarii: autorii de versuri, în- 
drágostitii de cinematografia in- 
diană, alaindelonistii, tomhanksistii 
sau dallasienii, luptătorii cu frigul si 
cu seminţele din cinematografe 
şi luptătorii pentru imaginea 
României din filmele de cinema. 
Deloc puțini, dar destul de puţin 
zgomotosi, sunt cititorii echilibrati, 
deschiși deopotrivă spre toate pro- 
blemele şi spre toate tipurile de 
film sau de vedete, necontaminati 
de obsesii unice si comportamente 
fundamentaliste, gata sá intre in 
dialog cu preopinentul si nu pur si 


Sumar 


Septembrie 1995 


simplu in fálcile acestuia, gata sá 
accepte si alte opinii, puncte de ve- 
dere, criterii, filme, actori, ba chiar 
si alte postere decát cele solicitate. 
Faptul că acești corespondenţi sunt 
din ce în ce mai mulți mă întărește 
în convingerea că revista emite și 
ea un flux de normalitate, de tole- 
rantà, de pluralism al opiniilor, de 
generozitate. 

Printre acești din urmă corespon- 
denti o numim și pe MAGDALENA 
ACHIM din București, care vor- 
beste cu aplecare si gravitate des- 
pre NUNTA DE PIATRĂ, evocând, 
între altele, „definițiile“ date de ne- 
uitatul D.I. Suchianu: „nunta cu 
moartea“ si „nunta cu urâtul“. lată 
ce observă MA.. în legătură cu 
grupul de filme ale lui Mircea Ve- 
roiu si Dan Pita: „Ceea ce sur- 
prinde în acest film este unitatea, 
chiar dacă cele două stiluri pro- 
puse sunt sensibil diferite. Unitatea 
este dată nu numai de anumite ele- 
mente ce străbat ambele părţi (fără 
să sugereze succesiunea în timp), 
ci si de plasarea celor două eveni- 
mente în sfera tragicului uman. Nu 
coordonatele temporale interesează 
aici, ci tragismul etern repetabil; 
vor mai exista „nunţi cu moartea“ 
sau „cu urâtul“, acesta este mesajul 
pe care reușesc să-l transmită rea- 
lizatorii filmului (...) Un film in care 
se vorbește puţin, dar se spun 
enorm de multe lucruri, imaginea și 
sunetul au o forță narativă extraor- 
dinară“. 

Corespondenta mai comentează 


un film văzut pe programul Il al 
TVR, ARIPI DE FLUTURE: „o po- 
veste ce acumulează (?) tragic toc- 
mai pentru că este ancorată in co- 
pilărie, vârstă a necunoscutului, 
când multe nu sunt înțelese, dar cu 
siguranţă totul este inregistrat du- 
reros. Asistăm la felul în care ab- 
surditatea creează distanțe sufle- 
testi enorme. Am vrea să credem în 
final că aceste distanţe se pot recu- 
pera, că nimic nu este iremediabil 
pierdut, dar ne este greu, pentru că 
fiecare dintre eroi poartă stigmate 
de neinlăturat ale unui trecut ce ar 
fi putut fi foarte simplu fericit.“ 

Despre INSTINCT FINAL: „Filmul 
se pretinde a fi psihologic, dar fina- 
lul nu numai că alunecă în hilar, 
dar lasă şi destule probleme neelu- 
cidate“. Si, în sfârșit, despre DOC- 
TOR QUINN: „N-a fost niciodată 
un serial prea deștept, dar acum nu 
frizează ridicolul, ci prostia (mai 
degrabă!)“. 

Mulţumesc. lui M.A. pentru ana- 
liza piesei „Transfer de personali- 
tate“ transmisă la TV, în care a ob- 
servat „mecanismul absurd, dar 
bine direcționat al sistemului de 
opresiune intr-un regim totalitar“. 

Ca să ne dăm seama de instinc- 
tul dialectic al corespondentei, să 
numărăm numai de câte ori apare 
adversativul dar în frazele citate din 
scrisoare. Vă asigur că frecvența 
acestuia este la fel de mare și în 
frazele necitate. 

a 


REGIZORII NOŞTRI  FILMEAZÁ: Asfalt 


tango de Nae Caranfil; Cello maestro de Dan 
Pita 


PORTRETUL LUNII: Maia Morgenstern 


PE ECRANE: Prindeti și arestaţi această mai- 
mutà; Don Juan de Marco; Scenariul ucigaș; 
Hăituit în insula răzbunării; Congo; Batman 
Forever; Inimă neinfricatá; Cavalerul mesei 
rotunde; Rob Roy 


DEZASTRE DINTR-UN SECOL DE CINEMA: 


Rateuri în costume de epocă; O catastrofă 
premeditată; Şi muzica s-a oprit; Succese li- 
terare, eșecuri cinematografice; Strip-tease 
falit 


HOLLYWOOD: Ultimul sindrom: sexy-mistic-club 
4 


CALATORII SENTIMENTALE: 


Spencer Tracy-Katharine Hepburn 


CINEGLOB: FILMFAX 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ: Călin Căli- 


man, lrina Coroiu, Adina Darian, Dana Duma, 
Rolland Man, David Melville, laromira Popo- 
vici, Eva Sirbu, Dumitru Solomon, Doina 
Stănescu. 


Livia Corneschi, București, Antonia Bădescu, Bucu- 
resti 


ISABELLE ADJANI. Născută in 1955 la Paris. Ta- 
tál — algerian de origine turcă; mama — nemţoaică. 
Joacă pentru prima oară în film (rol episodic) la vâr- 
sta de 14 ani. In 1972 este angajată la Comedia Fran- 


ceză si va interpreta roluri principale in Școala fe- 
meilor de Molière, Port Royal de Montherland si On- 
dine de Jean Giraudoux. Primul ei rol important pe 
ecran il are in La Gifle (Palma), regia: Claude Pino- 


teau, partener: Lino Ventura. În 1975, Francois Truf- 
faut o alege pentru rolul principal in Adèle H. Isa- 
belle este — in film — o femeie indrágostitá, urmá- 
rind cu disperare, páná la nebunie, un bárbat care o 
părăsește nepăsător. Frumuseţea ei specială si pa- 
siunea cu care se dăruiește rolurilor o ajută să joace 
$i în filme de autor si în filme de public, cu același 
succes, alternând rolurile dramatice cu cele de co- 
medie. Dar fie că interpretează tinere rázvrátite, 
eroine romantice sau femei enigmatice, Isabelle Ad- 
jani fascineazá de fiecare dată. Intre 1976—1989 lu- 
crează cu regizori celebri din Franţa sau de la Hol- 
lywood: Barocco (r. André Téchiné, 1976), Le Loca- 
taire (Roman Polanski, 1976), Driver (r. Walter Hill, 
1978), Nosferatu (Werner Herzog, 1978), din nou An- 
dré Téchiné — Les Soeurs Bronté (1979), Andrzej 
Zulawski — Possession (1981), James Ivory — Quar- 
tet (1981). Urmeazá Tout feu, toute flamme (r. Jean 
Paul Rappeneau, 1982), Antonieta (Carlos Saura, 
1983), Mortelle randonnée (Claude Miller, 1983), 
Subway (r. Luc Besson, 1985), Camille Claudel (r. 
Bruno Nuytten, 1989). Intoarsá la teatru, joacá in 
Domnisoara Julia de Strindberg. Rolul o epuizeazá 
nervos si este ñevoitá sá stea departe de scená si de 


STUDII COMPARATE 


OANA ALEXANDRU din Oradea 
practicá un fel de ,cinematogra- 
fie comparată “ (o numesc astfel 
prin asociaţie cu literatura com- 
parată), analizând în paralel 
FRANKENSTEIN și INTERVIU 
CU UN VAMPIR. Concluzia: „Două 
filme emoţionante, la care nu ţi-e ru- 
ine să lăcrimezi. Puțin“. In LEGEN- 
ELE TOAMNEI, îl consideră pe An- 
thony Hopkins prea mare pentru rol și 
pe Brad Pitt „un armăsar de rasă prin- 
tre armásarii de circ, ca să-l parafrazám 
pe Noica“. În sfârșit, loana Alexandru 
ne ceartă pentru a nu-i fi răspuns la 
unele scrisori. Deoarece n-am omis nici 
o scrisoare până acum, rezultă că ori a 
omis I.A. să pună scrisorile cu pricina 
la poștă, ori a omis răspunsul. I.A. nu 
trebuie să dispere: unor scriitori vechi li 
s-au pierdut opere întregi și totuși ei au 
intrat în istoria literaturii universale. 


` 


O altă nedreptățită de zeul comunica- 
tillor (Hermes! Mercur?) este, se pare, 
ALYNNE CRISTIANNI din Pitești, care 
se plânge și ea că nu a primit nici un 
răspuns la epistolele sale. „Poate de 
vină este scrisul meu sau poate numele 
sub care semnez. Este cumva vina mea 
dacă mă numesc Alynné Cristianni?" 
Un nume atât de muzical și de exotic ar 
fi atras probabil atenţia redacţiei în 
mod cu totul deosebit, iar răspunsul nu 
s-ar fi lăsat așteptat... Alynné visează 
(„de când eram foarte mică“) să devină 
regizoare de film, deși stie că regia de 
film este o profesie mai curând mascu- 
lină. Ea crede că și „femeile pot face 
faţă, poate chiar mai bine decât bărba- 
ţii“. Mă rog, un grafic pe care încerc să 
mi-l reprezint îmi arată că, într-adevăr, 
și femeile pot face faţă. In ceea ce pri- 


@ Gillian Anderson ) 
4&. și David Duchovny 


veste cea de-a doua parte a aserţiunii, 
nu dețin date din care să rezulte un 
„mai bine decât bărbaţii“. Marii regizori 
de film au fost și sunt totuși bărbați, 
majoritatea copleșitoare este formată 
tot din bărbaţi, dar regizoarele au, to- 
tuși, o prezenţă în cinema originală și 
inimitabilă. Lăsând însă problema sexu- 
lui optim al regizorilor de film, mă voi 
referi la scenariul pe care A.C. ni-l tri- 
mite spre lectură. „Floarea de lotus“ nu 
este un scenariu, cum și-l intitulează 
autoarea, ci doar un subiect de film, 
un, să-i zicem, sinopsis, care are oare- 
care cursivitate, dar și multe clișee din 
filmele văzute, mai ales din serialele 
TV, în care unele personaje mor și în- 
vie, spre a se mai câștiga (cuvântul tre- 
buie luat în ambele înțelesuri) câteva 
episoade. Ce-i pot spune coresponden- 
tei pitestene? Sá mai încerce. Poate de- 
vine, până una-alta, scenaristă. Scena- 
ristele sunt, oricum, mai multe decât 
regizoarele, iar meseria nu e „cu pre- 
pon ă masculină“, cum se ex- 
primă virtuala regizoare de film... 


AURELIA ADAMS din Brașov ne în- 
treabă de unde poate procura casete vi- 
deo originale, netitrate, netraduse. 
Greu de spus, întrucât intermediarii isi 
vând mai bine marfa dacă e... tradusă. 
Poate doar în ţările de origine. 

A.A. consideră că LEGENDELE 
TOAMNEI (ca şi PULP FICTION) „este 
mai bun decât FORREST GUMP." Co- 
respondentei nu-i prea place FORREST 
GUMP, în care personajul, deși „jucat 
excelent de către Tom Hanks, nu face 


made in Hollywood“. Și, aș adăuga, 
100% bine făcut. 

Aceste filme americane se bucură, în 
schimb, de aprecierea fără rezerve a 


unui corespondent care semnează (toc- 
mai de aceea?) CHRIS HOLLYWOOD. 
Chris H. ne povestește tot felul de 
„continuări“ la tot felul de filme (firește, 
americane). Nu ne dăm seama de va- 
loarea lor, „poveștile“ fiind scurtissime. 
Vrea să dea la ATF și ne întreabă dacă 
poate deveni „mai târziu un regizor 
(scenarist) bunicel. (Aș avea succes la 
Hollywood?) Dacă nsurile sunt pe 
așteptările mele voi incerca să cores- 
pondez cu voi.“ 

Bănuiesc ce răspunsuri ar fi „pe aș- 
teptările“ corespondentului nostru, dar 
nu pot să-i răspund altfel la întrebare 
decât că șansele sale de a deveni „regi- 
zor (scenarist) bunicel" sunt de 50%. 
Asta fără a tine seama de „continuările“ 
povestite. Dacă ţinem seama de aces- 
tea, procentul scade. 


UN FILM PERFECT 


ată ce i s-a întâmplat co- 

respondentei noastre 

FLORY SANTA din Bucu- 

rești după ce a văzut fil- 

mul INTERVIU CU UN 

VAMPIR: „Am ieșit din 
sală năucită, fermecată, surprinsă și to- 
tal îndrăgostită“. indrăgostită, nu, cum 
s-ar crede, la prima vedere, de partene- 
rul cu care a fost la cinema si nici, ca 
alte spectatoare de Tom Cruise. Nu. 
„M-am îndrăgostit de viaja vampirilor“. 
Un eveniment ca ăsta nu se petrece în 
fiecare zi, de aceea l-am consemnat. 
F.S. nu se oprește la simpla declaraţie 
de mai sus. Ea ne povesteşte pe larg (si 
pe lung) filmul, după care își exprimă 
nemulțumirea în legătură cu comentari- 
ile din presă, „Mă întreb: de ce nu s-a 
încercat in câteva cuvinte să se zugră- 
vească caracterele personajelor?“ La 
asta, un mucalit, certat cu cliseele pro- 


platoul de filmare mai mult de trei ani. Se zvonește 
chiar la un moment dat că ar fi bolnavă de sida, lu- 
cru dezminţit de actriță pe posturile de televiziune și 
în presă. În 1993, Patrice Chéreau o alege să fie Re- 
gina Margot în adaptarea cinematografică a celebru- 
lui roman al lui Alexandre Dumas. Isabelle va pune 
în interpretarea acestui rol o pasiune neobișnuită. De 
altfel, personajul reginei de Navarra a fascinat-o: „A 
fost un copil neiubit, nedorit, obligat să poarte ar- 
mura unei regine. De aici și dorința ei nestăvilită de 
a se simţi iubită, ocrotită“. Multi s-au așteptat ca ac- 
tria să primească premiul de interpretare la Festiva- 
lul de la Cannes. L-a pierdut în favoarea unei alte 
mari actrițe, Virna Lisi, Maria de Medicis în filmul lui 
Chéreau. Dar Isabelle nu a fost ocolită de premii 
care i-au încununat talentul. A fost de două ori no- 
minalizată la premiul Oscar pentru Adële H. și Ca- 
mille Claudel. Este câștigătoarea a trei premii César 
pentru interpretare: Possession, L'été meurtrier — 
1984 —(film in care la început a ezitat să joace), Ca- 
mille Claudel. A imprimat un disc (1983) cu cáteva 
dintre melodiile sale preferate despre care spune: 
„Nu am pretenţia că sunt o cântăreaţă. Pur si simplu 
am îngânat aceste melodii, cum am simţit eu că e 
bine". Extrem de discretă cu viaţa particulară (se stie 
doar cá este mama unui băiat, Barnabé — 14 ani —, 
al cărui tată Isabelle nu a vrut niciodată să-l divulge, 
că a trăit un frumos roman de dragoste cu Daniel 
Day Lewis, cu care are de altfel un băieţel de câteva 
luni), Isabelle este totuși văzută deseori în public: de 
la o prezentare de modă până la o demonstrație pen- 
tru apărarea drepturilor tuaregilor (Isabelle nu uită 
că și-a petrecut mare parte din copilărie în Algeria). 
Despre ea însăși spune: „Nu mi-am dorit in mod spe- 
cial să fiu actriță. Destinul nu vine niciodată la întâl- 
nire acolo unde îl aștepți. Ştiu care sunt printesele 
care dorm în mine. Dar nu știu cât de adânc e som- 
nul lor, dacă pentru a le trezi trebuie să le zgâlţâi 
sau ar fi, poate, suficient doar un sărut“. 


PE SCURT 


Antohi Liviu, Daniel Chiriac, Mircea Dorel, Drăghia 
Constantin, Alina Cristea, Lucian Stamate, toți din 
Galaţi: Serialul TV (produs de compania Fox) The 
X-Files are ca protagonişti doi agenţi FBI — Spooky 
Mulder și Dana Scully. Ei investighează așa-numitele 
fenomene paranormale. Mulder, fascinat de aceste fe- 
nomene,se așteaptă să găsească un extraterestru la 
fiecare pas; Dana îl consideră de-a dreptul „sărit“ pe 
partenerul ei si nu crede decât în explicaţia stiinti- 
fică. Cei doi interpreti sunt: DAVID DUCHOVNY — 


, 35 ani. Absolvent al Universităţii Yale, doctor in filoso- 


fie. Atras de film, interpretează roluri secundare în Chaplin, 
The Rapture, Julia Has Two Lovers, Beethoven. L-ati putut ve- 
dea si in serialul tv Twin Peaks in rolul travestitului, de aseme- 
nea, in Kalifornia, aláturi de Brad Pitt. Despre The X-Files el 
spune: „Mi-a plăcut rolul, este o combinaţie de umor și dramă 
macabră“; GILLIAN ANDERSON — 27 de ani. Studii universi- 
tare de limba și literatura engleză. A jucat teatru off-Broadway. 
S-a mutat la Los Angeles, sperând că va juca într-un film (pe 
marele ecran). „Nici nu-mi trecea prin cap să joc într-un serial 
TV. Dar după ce am stat pe tușă un an, eram în stare să accept 
orice“. Producătorii au dorit ca între cei doi agenţi FBI să se 
nască o idilă dar Anderson și Duchovny n-au fost de acord, fi- 
ind prea îndrăgostiți — în realitate —, el de o frumoasă arhi- 
tectà, ea de soțul propriu, regizor de teatru cu care are un co- 
pil. Şi încă un lucru pe care cei doi nu-l doresc în serial: „Pu- 
tem să ne întâlnim cu extraterești, cu mutanti, cu orice vietăţi 
ciudate, dar nici într-un caz cu vampiri. Și mai ales, vă rugăm 
să nu fie interpretați de Tom Cruise!" 

Doina STÁNESCU 


e 
= 
es 
and 


TE 


ILIO 


Interviu 
cu 
un vampir 


letcultiste, ar putea să-i răspundă: din 
lipsă de zugravi, fiind mai toti angajați 
în străinătate! Urmează o altă întrebare 
„De ce nu s-a vorbit mai mult despre 
subiectul filmului?“ La această intre- 
bare corespondenta nu mai așteaptă 
răspuns și îşi răspunde singură: „Pentru 
că ar fi imposibil, pentru că despre 
acest film s-ar vorbi la infinit, pentru că 
subiectul (..) este inepuizabil". Slava 
Domnului! De altfel, in rezumat, F.S. ne 
spune: ,TOTUL este realizat PER- 
FECT“. Chiar asa, cu majuscule 


DEZAMÁGIRI 


upá o jumátate de an de 
tăcere, VLAD CIOPRON 
din lași ne anunţă că, în 
acest răstimp, a trăit tot 
felul de bucurii și dezamă- 
giri cinematografice. Prin- 
tre acestea din urmă: LUPUL („un film 
mediocru, plictisitor; Nicholson este 
mai comun ca niciodată“) și FRANKEN- 
STEIN („De Niro este extraordinar ca 
întotdeauna, confirmándu-si statutul de 
valoare sigură... Din' păcate, acesta e 
cam singurul atu al filmului, pentru cá 
ciuma britanizării atmosferei il trans- 
formă într-o peliculă morbidă şi cenu- 
gie"). Si, mai departe: „Dacă se face si 
un film cât de cât mai original (INTER- 
VIU CU UN VAMPIR) bineinfeles că i 
se pregătește in grabă o a doua serie". 
In continuare, corespondentul ieșean 
aduce elogii lui Eisenstein, lui Stanis- 
lavski, Meyerhold și Vahtangov, precum 
și unor filme ca SĂRUTUL FEMEII 
PĂIANJEN, VERTIGO, REBEL FĂRĂ 
CAUZĂ. Păcat că nu pot cita din scri- 
soare, caligrafia fiind aproape indesci- 
frabilă si intinzánd lectorului multiple 
capcane. Era o vreme cánd spuneam, 
cu Heliade Rădulescu: „scrieţi, băieți, 
numai scrieți“. Acum, îi rog: „scrieţi, 
băieți, numai să putem și noi citi." 


Rubrica cu cititorii 
poem de 
Dumitru SOLOMON 


3 


PRINDETI 
ARESTATI 


maimuţică năzdră- 


vană, învățată de 
un dresor să fure 
portmonee si biju- 
terii (si gata-gata sá 


incapá pe mána 
unei bande de răufăcători care 
vor s-o utilizeze in holdup-uri) 
este dezvátatá de rele si adusá la 
„sentimente mai bune“ de către 
o fetiță isteatá. Cam subțire! — 
nu-i asa? — subiectul, chiar 
dacă povestioara are un subtext 
educativ foarte „la locul lui“ și 
chiar dacă, printre ingredientele 
scenariștilor, s-a strecurat tradi- 


Juvenil si jovial 


ACEASTÁ 


MAIMUTÁ 


tionala lácrámioará de emoție. 
Cronica noastrá s-ar fi putut opri 
aici, dacá n-ar mai fi fost, totusi, 
de spus alte douá-trei lucruri 
despre acest film juvenil. Primul 
este participarea lui Harvey Kei- 
tel. Binecunoscutul actor dese- 
neazá aici un rol de compoziție 
care-i îmbogățește cariera actori- 
cească: el este un dresor ambu- 
lant cu aplomb, cu morgă, dar 
fără noroc, tipul ratatului, prin 
definiție, pe cale, mereu, de a da 
o mare lovitură, dar părăsit — pe 
rând — de toţi, de familie și 
chiar de maimutica lui, sătulă de 
matrapazlácuri si de... exploa- 
tare. Mai este și micuța Eva 
(Thora Birch), contra-ponderea 
„luminoasă“ a intrigii, un perso- 
naj „în mişcare“ — sufletească, 
psihologică, sentimentală —, pe 
care prietenia cu maimuţica îl 
modifică pe ici pe colo, chiar 
prin punctele esenţiale. Si ar mai 
fi ceva de spus despre coloratura 
hazlie a intrigii. Nu-i ușor de ti- 
nut, în secret, o maimuţică poz- 
nasá în propriul dormitor de co- 
pil! lar dacă pe părinți mai ai 
sansa să-i duci cu vorba, așa-s 
ei, mai creduli, pe frátiorul care 
umblă încă de-a busilea și n-a 
scos nici o vorbă nu-l poti pă- 
căli. Primul său cuvânt nu va fi 
„mother“, ci „monkey“. Un subli- 
rel dar şi plăcut film făcut cu o 
bună cunoaştere a psihologiei 
adolescentine. 

Călin CĂLIMAN 


Monkey Business e Producţie: 
SUA, 1994 New Line e Regia: 
Franco Amurri € Cu: Thora 
Birch, Harvey Keitel, Mimi Ro- 
gers, Christopher McDonald € 
^v qd de: Q.C.B. sí România- 
uim 


DON JUAN 


oartà mască și pelerină, se 

plimbă pe străzile New 

York-ului de astăzi, susține 

cà e Don Juan — da, ace! 

Don Juan — si e gata sá se 

sinucidá pentru cá aleasa ini- 
mii lui l-a refuzat. Ce mai contează că are 
la activ alte sute de cuceriri, atunci când 
ea, unica dragoste, îl refuză? 

Sosește la timp pentru a-l salva un cele- 
bru psihiatru (personaj fără de care, pa- 
re-se, nu se mai poate realiza un film ame- 
rican cu subiect contemporan) care va în- 
cerca să-l și vindece de obsesiile sale. Dar 
DEN nu vor evolua conform așteptări- 
or. 

Un film care incepe bine, continuá prost 
Si se terminá si mai prost, pentru cá din 


,Filmele sunt visele unei 


Kitsch psihanalitic 


DE MARCO 


parodia hitschului el se transformă într-un 
kitsch autentic. din care rămânem cu 
imaginea lui Johnny Depp care se amuză 
jucându-se de-a Don Juan. Te 


Don Juan de Marco and the Centerfold e 
Producţie: American Zoetrope, SUA, 1995 
e Scenariul si regia: Jeremy Leven € Ima- 
ginea: Ralf Bode € Cu: Johnny Depp, Mar- 
lon Brando, Faye Dunaway, Géraldine 
Panas 9 Distribuit de: QCB şi România- 
"Im 


4 


sese de formidabilele sale resurse ju- 
când pe teroristul care vrea să devină 
stăpânul lumii din Under Siege. Faţă de 
negativii jucaţi până acum, cel din Bat- 
man Forever este unul aproape .simpa- 
tic, așa cum stă bine unui erou de 
bandă desenată. 


^ L3 


E. Nigma si Riddler, Jim Carrey a fost 
acoperit de elogii. După performanţa 
din Masca, unde interpreta, de aseme- 
nea, un individ cu personalitatea scin- 
dată, el se dovedește deja antrenat, 
apăsând aici mai mult pe pedala paro- 
diei. Mobilitatea chipului și trupului său 
oferă din nou spectacolul unor meta- 
„morfoze halucinante. 


| = : | 
| E Tim Roth În rolul bastardului Cun- Do B B H 
m ningham din Rob Roy el portretizează d 1 i n e C ge S a r || f 
un rău total. Plin de pofte ariviste si ' 
l] erotice, personajul orug cu mare 
plăcere tot ce e mai frumos în materie 
E de sentimente: încrederea, iubirea, res- 
m pectul. La fel de bun în mânuirea intri- j 2 i" | 
gilor ca si a spadei, el este o prezentà u ştiu ce ne-am face fără negativ. —— s E: = j 
^, W atât de fascinantă în intensitatea defec- Nu de mult Jeremy Irons spunea că ar fi în tradiție britanică ca ro- | 
El Cs E Maa, Aen lurile de ticăloşi să fie privilegiate. Nu vrem să rápim perfidului Al- | 
| E P Desi pubtícul nostru pü La mel psaq bion prioritatea în materie (mai ales dacă aceasta capătă forma pie- | 
încă in alt film, îl va tine minte, cu sigu- selor shakespeariene), dar am observa că si în cinema, de obicei, partiturile răilor ! 
WE ranţă așteptând să-l revadă, în alte peli- sunt întotdeauna mai ofertante, mai complexe şi mai inspiratoare de performanţe 
m a adi odin x thea ecd ma profesionale. Face parte deja din clişeul gazetăresc a scrie „negativul X e sarea 1 
B sebit.” şi piperul peliculei“ sau „e motorul conflictului”. Sună tocit, dar cât de adevărat! i 
= w Recentele premiere vin să alimenteze această părere. Uneori cele mai bune i 
secvenţe din filmele recenzate în âcest număr se datorează unor momente de reci- 1 
tal al actorilor câre şi-au asumat rolul detestabil. Dar ce actori! Să-i trecem puţin 3 
în revistă! 1 
2 
3 
1 
E 
Tommy Lee Jones Desi in Bat- 1 
man Forever poartá o mascá, se poate h 3 
vedea pe sub ea contributia unui exce- i 
lent actor care îl joacă pe Harvey-Două Jim Carrey El este unul dintre pu- 2 
Fete cu complicitate ironică. Premiat cu linii actori care generează consensul 3 
un Oscar pentru rolul secundar din criticii. Pentru apariţia sa din Batman : 
Evadatul, Tommy Lee Jones ne convin- Forever in dubla ipostazá — profesorul - 


I jl Il l DI lI II II I I PITI l l l jl l l lD 
I “ 


x 


— — 


— 


SCENARIUL 


n momentul în care producția 

main-stream, cea care invadează 

ecranele lumii, producţie comer- 

cială realizată cu bugete mari și 

cu vedete internaţionale, dă 

semne de oboseală, nu trebuie 
să ne plângem că cinematograful e pe 
moarte, ci să ne întoarcem privirile spre 
independenţi şi spre filmul de gen. Vom 
găsi multe idei interesante și o origina- 
litate care lipsește de obicei marilor 
producții, ce se străduiesc să fie pe 
gustul tuturor ajungând adeseori să nu 
mai aibă nici un gust. 

Wes Craven, specializat în horror, ne 
oferă cu Scenariul ucigaș un adevărat 
8 1/2 al genului, in care obsesiile, te- 
mele recurente, groaza se împletesc cu 
o reflecţie inteligentă asupra acestui tip 
de filme, reflecţie estetică, sociologică 
si psihologică în același timp. Astfel fil- 
mul ajunge să ne propună o adevărată 
artă poetică a horror-ului. Regizorul de- 
clară: „Filmele sunt visele unei culturi, 
iar filmele de groază sunt coșmarul 
acesteia“. 

El reia în ultimul său film personaje, 
actori si situații din A Nightmare on 
Elm Street (1984), film-cult, care a im- 
pus în cultura populară un personaj 
malefic — Freddy Krueger —, și care a 
generat 5 sequel-uri realizate de ci- 
neaști cu mai mult sau mai puțin talent. 
În acest al șaptelea si — se pare — ulti- 
mul film din serie, el încearcă să ne ex- 
plice de ce Freddy a devenit un feno- 
men, miturile moderne fiind generate 
acum de creaturi de coșmar, si cum co- 
manda socială determină opţiunea pro- 
ducătorilor... 

De data aceasta subiectul filmului 
este însăși geneza sa: regizorul se pune 
în scenă pe sine și pe actorii seriei, a 
căror viață s-a schimbat după ce au cu- 
noscut succesul. Freddy rămâne pentru 
ei un punct de referință, coșmarurile lor 
se transformă într-un scenariu care va 
deveni filmul pe care îl vedem. Dar gra- 
nita dintre vis, realitate şi cinema de- 
vine fragilă, iar filmul exploatează cu 
abilitate confuziile pe care încălcarea 
acestor hotare le generează. Miturile se 
autonomizează și tind să pătrundă în 
viața reală. Freddy dorește să se tran- 


Ben Cross Dacă Lancelot este, în 
Cavalerul Mesei Rotunde, întruchiparea 
tututor virtuţilor, agresivul Malagandt 
nu putea fi decât personificarea răului. 
Acest maniheism a fost dorit de regizo- 
rul Jerry Zucker care a considerat că 
filmul său e, totuși, un basm, deși în 
ecranizarea legendei el s-a lipsit de vră- 
jitorul Merlin. Ben Cross e o figură care 
se reţine în acest rol de ticălos brutal, 
oferindu-ne o altă faţă a talentului pe 
care i l-am remarcat în Carele de foc, 
oscarizatul film al lui Hugh Hudson. 


John Lone După ce ne-a înmuiat 
inima în ipostaza de victimă din Ultimul 
împărat de Bernardo Bertolucci, actorul 
ne stârnește indignarea jucându-l pe ni- 
micitorul luptător Ninja din Hăituit în 
insula răzbunării. Expresia lui e o 
mască a inflexibilitátii, americanofobia 
sa justificánd prea slab mormanul de 
cadavre pe care-| lasá in urma sa. Un 
dur ca John Lone ar fi meritat un mai 
bun tratament din partea scenaristului. 


Harvey Keitel Specialist al roluri- 
lor malefice, actorul apare în Prindeli și 
arestați această maimuţă într-o postură 
de rău care stârnește compasiunea. 
Faţă de obstinatul răzbunător din Due- 
listii lui Ridley Scott sau de derbedeul 
violent din Strázi láturalnice (de Martin 
Scorsese) dresorul care învață anima- 
lele sá fure din recenta comedie e 
aproape un personaj de feerie. Harvey 
Keitel este insá un mare actor si atunci 
când atacă partiturile „lejere“ si reu- 


) 


șește să ridice cota de interes a unei ` 


pelicule care merită văzută în primul 
rând pentru el. 


Dana DUMA 


culturi, iar filmele de groază Sunt coşmarurile 


8 1/2, variantă horror 


UCIGAŞ 


sforme dintr-o creatură a imaginaţiei 
într-o ființă în carne și oase, iar singura 
soluție pentru a-l opri ar fi realizarea 
unui nou film din serie. Intr-un Los An- 
geles real zguduit de cutremure, tot ce 
le mai lipsește celor din echipa de fil- 
mare este ca monstrul pe care l-au 
imaginat să prindă viaţă. 

Reflecția asupra genezei și rolului fil- 
mului nu exclude însă și scenele horror 
care fac deliciul amatorilor genului. 
Spectatorul este adeseori pus pe piste 
faise, suspansul este integrat cu măies- 
trie structurii filmice, iar efectele spe- 
ciale nu rămân un scop în sine — cum 
prea des se întâmplă în ultima vreme 
—, ci servesc povestirea. Cu alte cu- 
vinte, nu filmul se pune in slujba tehni- 
cii, ci tehnica in slujba filmului. 


š 3 Robert Englund 
şi Heather Langenkamp 


Craven, alături de alți creatori care 
lucrează într-un gen considerat minor 
ca horror-ul — şi ne vin în gând în pri- 
mul rând Carpenter și Cronenberg — 
ne oferă discursuri subtile care se con- 
stituie într-o analiză profundă, critică şi 
inteligentă a societăţii contemporane şi 
într-o meditație asupra propriilor mij- 
loace de expresie. 

Rolland MAN 


Wes Craven's New Nightmare @ Pro- 
ducție: New Line, SUA, 1995 e Regia si 
scenariul: Wes Craven e Imaginea: 
Mark Irwin € Cu: Robert Englund, 
Heather Langenkamp, Mike Hughes, 
David Newson € Distribuit de: QCB 


HÁITUIT 


rnold Schwarzenegger sau 
Jean Claude Van Damme 
ne-au obisnuit, fiecare, cu 
câte o modalitate perso- 
nalá, si, evident, agre- 
siv-masculipă, de a-și 
apăra „valorile morale“. Christopher 
Lambert (eroul din seria Highlander- 
/Nemuritorul), „hăituitul“ din filmul lui 
J.F. Lawton, ne oferă o variantă propice 
de supraviețuire in limitele onoarei. 
Postura tipică de martor al unei crime, 
nevoit să-și ia lumea în cap capătă o 
nuanţă exotică datorită urmăritorilor şi 
„background-ului“ lor. Aceștia sunt 
membrii unui clan japonez de asasini. 
Evident, ei distorsionează şi delimitează 


CONGO 


umele scriitorului Michael 

Crichton, semnatarul de 

best-seller-uri agreate de 

Hollywood, pare o garan- 

tie pentru un film de aven- 

turi. Totusi, dupá Jurassic 
Park-ul spielbergian acest Congo pare 
o imitație nereușită din câteva bune 
motive. 

1. intriga e prea asemănătoare: un 
grup de savanţi pornesc (bineînţeles cu 
avionul) într-un loc exotic și periculos 
„pentru a rezolva o enigmă“. 

2. Trio-ul protagonist amintește prea 


acesteia“ 


Wes Craven 


ost profesor de literatură, 

Wes Craven (născut in 

1949), se simte atras de 

filmul de groază și debu- 

tează în 1973 cu Last 

House on the Left. Urmea- 
ză The Hilis Have Eyes (1977), Stranger 
in Our House (1978, film TV), Deadly 
Blessing (1981), Swamp Thing (1982), 
primite cu destule rezerve de criticii 
conservatori, dar urmárite cu plácere 
de fanii săi tot mai numerosi. În 1984 
semnează A Night mare on Elm Street 
(vezi N.C. nr. 2/94), film care generează 
o adevărată manie, urmat de sequeluri 
tot mai anemice semnate de alti regizo- 
ri: Freddy's Revenge (Jack Sholder, 
1985); Dream Warriors (Chuck Russell, 
1987); The Dream Master (Renny Har- 
lin, 1988); The Dream Child (Stephen 
Hopkins, 1989); Freddy's Dead (Rachel 
Talalay, 1991). Nici o mirare cá Wes 
Craven, considerând cá intenţiile sale 
au fost trădate și ideile inițiale diluate 
excesiv, nu se va mai implica decât în 
seria a treia ca producător executiv și 
co-scenarist. Isi va spune ultimul cu- 
vânt în această privință în Scenariul 
ucigaș. 
Alte filme: Chiller (1985, TV), The 
Hils Have Eyes, Part II (1986), Deadly 
Friend (1986), The Serpent and the 
Rainbow (1988), Socuri (1989, vezi cro- 
nica in nr. 3/94), The People Under the 
Stairs (1991). 

n general si scenarist al filmelor 
sale, Craven semnează variațiuni pe 
tema violenţei sí a groazei, neexcluzánd 
însă discursul social-politic, mergând 
uneori până la parodie. Filmele sunt în 
general produse de studiouri mici, dar 
acum Craven a fost tentat de propune- 
rile marilor studiouri, pentru care are 
două proiecte: The Vampyre from Bro- 
oklyn, cu Eddie Murphy si The Haun- 
ting, remake dupá un clasic semnat de 
Robert Wise in 1963. 

Stilul sáu, care se precizează pe mă- 
sură ce Craven înaintează in construi- 
rea operei sale, privilegiazà visul, punct 
de plecare al celor mai multe intrigi 
Explicaţia ne-o oferă chiar regizorul 
„Visele sunt un fel de cinematograf al 
minţii“. 

R.M. 


Un terminator exotic 


IN INSULA 
RĂZBUNĂRII 


codul onoarei cu care ne-au obișnuit 
filmele cu samurai. Seful lor (John 


(Continuare in pag. 23) 
laromira POPOVICI 


The Haunted e Producţia: SUA, 1994, 
Universul Picture, Bergman/Baer Pro- 
duction € Regia și scenariul: J. F. Law- 
ton € Imaginea: Jack Conray @ Cu: 
Christopher Lambert, John Lone, Joan 
Chen € Distribuit de: Media Pro 


Un román printre gorile 


stáruitor de celálait, intruchipat de Sam 
Neil, Laura Dern, Jeff Goldblum. Numai 
(Continuare in pag. 23) 

Dana DUMA 


Congo 9 Producţie: SUA, Paramount 
Pictures, 1995 e was Frank Marshal! 
e Scenariul: John Patrick Shaneiy. 
după un roman de Michael Crichton e 
imaginea: Allen Davian € Muzica: Jerry 
Goldsmith e Cu: Dylan Walsh, Laura 
Linney, Ernie Hudson, Grant Heslov. 
Tim Curry € Distribuit de: Media Pro 


ve. 


at jp IE 


Drew Bar! 
Lee Jones, Det 


BATMAN 


Topmy 


ine ducea dorul culorilor 

explozive ale benzii dese- 

nate originare va savura 

imaginile frapante din 

Batman Forever, o incán- 

tare pentru ochiul cu nos- 
talgia copilăriei. Dar pe cát de gome 
se arată regizorul Joel Schumaci 
re-creeze atmosfera feericá a poveștii 
desenate în 1939 de Bob Kane, pe atât 
de preocupați se dovedesc scenariștii 
(și sunt, slavă Domnului destui, a se ve- 
dea genericul) de a îmbogăţi și de a 
scoate din zodia maniheismului acest 
nou story despre faimosul justitiar. Cei 
care au scris episodul au găsit, în acest 
scop o „cheie“ cum nu se poate mai 
americănească: eroul va avea probleme 
cu scindarea personalităţii. 

Și pentru ca Batman să nu pară prea 
„Clinic“ în efortul lui de a afla trauma 
din copilărie care l-a modificat psiholo- 
gic, făcându-l să fie un om normal ziua 
și un supererou noaptea, dramaturgii 
i-au alăturat alte câteva personaje mar- 
cate de chinul dualității. Printre acestea 
se numără în primul rând adversarii săi: 
Two Faces (Două Fete), un fost semel 
tor districtual care devine ráu dupá ce 
jumátate din chip ii este arsá cu acid si 
Riddler, un negativ derivat dintr-un sa- 
vant excentric obsedat de materializa- 
rea gândurilor. Partea cea mai amu- 
zantă este că însăși psihiatra care în- 
cearcă să-l ajute pe Bruce Wayne 


(ipostaza diurnă a lui Batman) să-și re- = 
personalități, 


zolve problemele dublei 
dă ea însăși semne că suferă de așa 
ceva, având o „atracţie irepresibilă pen- 
tru justițiarul cu mască de liliac. 
Situaţiile umoristice izvorâte din 
aceste premise nu sunt puține iar umo- 
rul are accente de subtilitate. S-ar pu- 
tea reproșa doar că idila dintre Batman 
și psihiatră aduce prea mult cu cea din- 
tre Superman și ziarista Lois Lane din 
B.D.-ul și mai celebru și derivatele sale 
cinematografice. Dar trimiterea are jn 
ea un sâmbure de autoironie, ca între- 
gul Batman Forever, o încercare a ci- 
neastului Joel Schumacher de a ifn- 
prima seriei începută de Tim Burton un 


FOREVER 


caracter mai solar, mai naiv și mai pu- 
tin terifiant. 

Performanţa - regizorului tine însă în 
primul rând de stilul vizual al filmului, 
formaţia sa de scenograf (vezi „Noul ci- 
nema" nr 12/1994) spunându-și apăsat 
cuvântul. Costumele au devenit mai 
somptuoase și mai generoase în suges- 
tii caracterologice (sau erotice, vezi 
noul /ook al lui Batman) iar decorurile 
mai expresioniste. De tot hazul sunt 
noile gadget-uri de care se folosesc 
personajele (batmarang-ul lui Batman, 
o nouá specie de bumerang sau basto- 
nul in formá de semn de intrebare al 
lui Riddler). Numai planurile generale 
ale orasului Gotham aratá cam la fel ca 


„Nu e un film, e o mitologie“. 


in peliculele precedente, lásánd uneori 
impresia prea puternică de mucava. 
Dacă ne gândim că scopul principal 
al acestui al doilea sequel (primul, Bat- 
man revine, e din 1992, continuând Bat- 
man— 1989) a fost de a revigora seria și 
de a-i găsi noi resurse, putem spune că 
pariul a fost, în general, câștigat. Unde 
mai pui că apariția unui partener pentru 
actele justițiare ale lui Batman, acroba- 


tul Dick Grayson, obligă la un „va: 


urma“. Să ne pregătim, oare pentru un 
nou episod? La urma urmelor, de ce 
nu? idila dintre Batman și frumoasa 
psihanalistă (Nicole Kidman, pieptánatá 
ăla Veronica Lake) abia a început. 


Dana DUMA 


Batman Forever € Producţie:SUA, 1995, 
Warner Bros. e Regia: Joe! Schuma- 
cher € Scenariul:Lee Batchler, Janet 
Scott Batchler, Akiva, Godsman € Ima- 
ginea: Stephen Goldblan € Cu: Val Kil- 
mer, Jim Carrey, Tommy Lee Jones, 
Chris O'Donnell e Distribuit de: Guild- 
film Romania 


Val Kilmer 


pectatorii nostri au fá- 

cut cunoștință cu Val 

Kilmer chiar din filmul 

care l-a propulsat la 

rangul de vedetă, The 

Doors (1991) de Oliver 
Stone. Interpretându-l pe Jim Morri- 
son, legendarul poet-cántárej care a 
murit la numai 28 de ani, el a dove- 
dit nu numai cá este un actor de ne- 
obișnuită intensitate, din familia re- 
belilor à la James Dean, dar si cá 
știe să cânte admirabil. 


Inainte de acest mare rol, el a în- 
registrat succese mai degrabă pe 
scena unor prestigioase teatre, în 
piese shakespeariene, decât pe 
ecran. Filmografia sa cuprinde, to- 
tusi, titluri rásunátoare precum Top 
Gun (1987) de Tony Scott, unde era. 
adversarul lui Tom Cruise sau Kill 
Me Again (1990), debutul regizoral 
al lui John Dahl. Numele lui se aflá 
insá si pe genericul unui regretabil 
esec al lui George Lucas, Willow 
(1988), o epopee medievală destul 
de stupidă. Dar cum orice rău are si 
o parte bună Willow i-a prilejuit în- 
tálnirea cu tânăra actriță britanică 
Joanne Whalley, acum sofia sa si 
mama fetitei lor in várstá de trei ani. 


După un excelent policier, Thun- 
derheart (1992), in care juca un 
agent F.B.I., Val Kilmer a stârnit ad- 
miraţia spectatorilor, dar si pe aceea 
a criticilor portretizându-l pe legen- 
darul erou ftizic al Vestului sălbatic 
Doc Hollyday în Tombstone (film 
văzut, de asemenea, pe ecranele 
noastre). 


Distribuit în Batman Forever, ac- 
torul își consolidează serios popula- 
ritatea, motiv pentru care, a meritat, 
se pare, supliciul de a purta tot tim- 
pul un costum si o mască destul de 
stânjenitoare. „Singura parte a tru- 
pului meu prin care pot respira sunt 
buzele", declará el cu umor. In plus, 
consideră Val Kilmer, „Batman nu e 
un rol. E un mod de viaţă... Nu e un 
film, e o mitologie". 


Cu toate satisfacțiile aduse de 
acest film, el se gândește totuși, cu 
nerăbdare la următorul rol. Va fi în 
pelicula Heat semnată de Michael 
Mann unde va juca alături de su- 
per-vedetele Robert De Niro și Al 
Pacino. Printre proiectele tentante 
se află și un remake după La dolce 
vita, (e clar că Hollywoodul n-are 
complexe!) despre care se știu deo- 
camdată puține amănunte. Oricum, 
la cei 35 de ani ai săi, Val Kilmer nu 
se poate plânge că ofertele noro- 
coase îl ocolesc. 

Ei 


e Afacerea Batman a adus, până 
acum, studiourilor Warner Bros un 
câștig de două bilioane de dolari. 
Desigur, nu numai din exploatarea 
primelor două filme semnate de Tim 
Burton, ci și a serialelor de televi- 
ziune, a jucăriilor și altor obiecte 
derivate din banda desenată asupra 
căreia compania deţine toate drep- 
turile. 


€ Lansat în ziua de 19 iunie 1995, 
Batman Forever înregistrează în pri- 
mul week-end de prezenţă pe ecra- 
nele din SUA un nou record: 53 de 
milioane de dolari, pulverizând re- 
cordul deţinut până acum de Juras- 
sic Park. 


e McDonald's, cea mai celebră 
rețea de fast-food din lume a inves- 
tit aproximativ 35 de milioane de 
dolari în Batman Forever. 


e Michael Keaton, interpretul ro- 
lului principal în primele două filme 
din seria Batman a cerut pentru Bat- 
man Forever suma record de 15 mi- 
lioane de dolari. Acesta a fost, se 
pare, principalul motiv pentru care 
el a fost înlocuit cu Val Kilmer. 


VAL KILMER 


Nicole Kidman, Val Kilmer 


Chris O'Donnell 
2 


fidel regelui 


Alţi cavaleri 
„fără teamă 
si prihand" 


9 DOUGLAS FAIR- 
BANKS in Robin Hood 
(1922) de Allan Dwan si 
Douglas Fairbanks. Pri- 
mul mare actor specia- 
lizat în roluri eroice si 
atletice în prima ecrani- 
zare a aventurilor nobi- 
lului devenit haiduc. 


9 ERROL FLYNN în 
Robin Hood (1938), To- 
tuşi rămâne cel mai fer- 
mecător interpret al ca- 
valerului plasat în afara 
legii pentru a rămâne 
Richard 
Inimă de Leu. 


€ CORNEL WILDE 
in filmul regizat de el 
insusi, Lancelot and 
Guenevere (1962). Un 
actor-autor își acordă 
rolul romantic ín 
această variantă a le- 
gendei despre cavalerii 
Messei Rotunde. 


€ FRANCO NERO 
în Camelot (1967) de 
John Logan. Actorul 
italian dd viaţă unui 
temperamental Lancelot 
în această variantă mu- 
zicală a poveștii, unde o 
are parteneră pe Va: 
nessa Redgrave. 


@ NICOLAS CLAY 
în Excalibur (1981) de 


John Boorman. Un 
Lancelot foarte „erou 
acțiune“ în superb 


picturală variantă sem- 
nulă de unul dintre. cei 
mai interesan[i regizor 
americani qi anilor 
'70—'80. 


e KEVIN COST- 
NER ín Robin Hood, 
prințul  hofilor (1991). 
Prima oară când un 
megastar dă viață lui 
Robin Hood si prima 
oară când eroul are un 
prieten de culoate 
(Morgan Freeman). 


INIMĂ ` 
NEÎNFRICATĂ 


popeea naţională e un gen cu 
care noi, românii, suntem 
obișnuiți. Vránd-nevránd, am 
participat la dramele de con- 
ştiinţă ale lui Burebista de 
când cu marea unire dinain- 
tea erei noastre, la formarea poporului ro- 


CAVALERUL 
MESEI ROTUNDE 


red că nu sunt singura care 

văzând cá o super-producţie 

hollywoodiană atacă legenda 

regelui Arthur şi a cavalerilor 

Mesei Rotunde, se aștepta ca 

rezultatul să fie un western 
Cu Richard Gere în rolul lui Lancelot san- 
sele ca pronosticul să fie exact creșteau. 
lată însă că ne-am înșelat și noua ecrani- 
zare a poveștii cavalerești are mai degrabă 
ecouri de film cu samurai. 

De unde vine această impresie? Poate 
din stilul de interpretare al lui Gere, în 
ipostază meditativă profund marcată de fi- 
losofia budistă. Lancelot-ul său e un tip 
detașat de valorile materiale și se oprește 
la Camelot fascinat de el ca de cetatea 
ideală, unde regele Arthur a impus legi 
drepte dar și aspre, unde cu toții sunt egali 
și au dreptul de a fi judecaţi fără părtinire 
de întreaga suflare. Asemănarea dintre Ca- 
melot și Tibet e de altfel subliniată în toate 
interviurile date de interpretul emblemati- 
cului cavaler. Dar nu numai exacerbarea 
codului onoarei amintește de samurai, ci şi 
cromatica dominată de albastru, stilizarea 
costumelor (cu detalii ce trimit cu gândul 
la Kagemusha lui Kurosawa), ritualurile 
hieratice şi cvasi sinuciderea (un fel de se- 


III II I I I III I T l IP 


man prin tufisurile populate de daci si ro- 
mani, la consiliile lui Mihai Viteazul sau 
haiduciile lui lancu Jianu. După un atare 
antrenament, dramele istorice ale scoțieni- 
lor, ce-au hotărât că le-a sunat ceasul să-și 
promoveze eroii, ni se par floare la ureche. 

Dacă Rob Roy a avut meritul de a fi 
adormit nu numai copiii, Braveheart, cu şi 
de Mel Gibson, deşi foarte lung, reușește 
totuși să ne țină trează atenţia. Ca si Rob 
Roy, William Wallace (alias Mel Gibson) 
era tot un erou national al Scoției; meritul 


puku) regelui Arthur în momentul atacului 
inamic. 

Fără doar și poate că atracţia principală 
rămâne povestea romantică a trioului amo- 
ros Lancelot-Guenevere-Arthur. In rolul 
acestuia din urmă, Sean Connery, având 
dublul vârstei interpretei prințesei (Julia 
Ormond) e tocmai bine ales pentru a dis- 
părea precipitat către finalul în care Lance- 
lot ar fi fost pedepsit pentru trădare, fă- 
când loc happy-end-ului mult așteptat. 
Fără doar și poate că regizorul Jerrv Zuc- 


di Sophie Marceau 
și Mel Gibson 


lui concret este de a fi contribuit, în seco- 
lul XIII, la unirea și eliberarea Scoției. 
După subiect, sună plicticos. Insă filmul 
reușește să învingă monotonia previzibilă a 
genului printr-o prospeţime a tonului. Si- 
gur că Wallace mai jonglează, din când in 


când, cu noțiuni precum „libertate“, „loiali- 
tate“ etc. insă motivațiile ce-l împing spre 
lupta împotriva englezilor sunt, în primul 
rând e, firesc umane: englezii i-au 
ucis soția, el o răzbună. Scenele de dra- 
goste de la începutul filmului sunt capabile 
să satisfacă aspiraţiile romantice secrete 
ale spectatorului. „Bunul sălbatic“, vorbi- 
tor, insă, si de latină, William Wallace 
simte suferințele Scoției pe pielea sa. Atât 
relaţiile cu prințesa franceză, viitoarea re- 
gină a Angliei (Sophie Marceau), cât și cu 
Robert, Warl of Bruce, viitorul conducător 
al Scoției, sunt afective. Acţionând mereu, 
cu simplitate, din impulsul (e adevărat, me- 
reu benefic) al momentului, William Walla- 
ce-ul lui Mel Gibson rămâne un erou 
uman. În ciuda grandiosului sfârșit cu lun- 
gile scene de bătălie si inevitabilele șa- 
bloane strecurate pe ici-colo, filmul 
reuşeşte să se mențină în limitele decente 
ale genului. 


laromira POPOVICI 


Braveheart e Producţie: SUA, 1995, Icon 
Production/LADD Company e Regia: Mel 
Gibson e Scenariul: Randall Wallace € 
4 a: John Tol! € Cu: Mel Gibson, 
Sophie Marceau, Patrick Mc Goohan, Cat- 
herine Mc Cormack, Brendan Gleeson € 
Distribuit de: Guild Film Románia 


ker (Ghost) se pricepe să facă publicul să 
suspine când le povestește tehnicolore po- 


veşti de amor. Dana DUMA 
First Knight e Producţie: SUA, 1995, Co- 
lumbia e Regia: Jerry Zucker e Scenariul: 
William Nicholson după povestirea lui 
Lorne Cameron € imaginea: Adam Green- 
berg e Cu: Richard Gere, Sean Connery, 
Ben Cross, Julia Ormond, John Gielgud, 
Liam Cunningham e Distribuit de: Guild 
Film România 


ROB ROY 


um s-au găsit voci să-i repro- 

seze lui Walter Scott cá in ro- 

manul omonim (apărut in 

1817) in prim plan se aflá po- 

vestea de dragoste a narato- 

„rului, iar personajul titular e 

frustrat de atenţia ce i s-ar fi cuvenit, „cla- 

nul“ scoţian al realizatorilor acestui film a 

decis să-i facă dreptate lui Rob Roy, res- 

pectând cât mai fidel adevărul istoric și re- 

latând despre iubirea de moșie, de onoare, 
plus dragostea sa față de soție. 

Aflat în topul scenariștilor de aceeași na- 

tionalitate, Alan Sharp a refăcut canavaua 


conflictuală a începutului de secol XVIII 
când scofienii isi apărau cu îndârjire inde- 
penden(a naţională si sálbatica lor liber- 
tate, căutând totuși protecția nobilimii, la 
rându-i extrem de divizată. 

Aura de legendă care conferă și azi ine- 
galabilă savoare aventurilor descrise de 
Walter Scott nu mai există pe ecran. Mul- 


(Continuare în pag. 23) 
Irina COROIU 


Rob Roy e Producţie: SUA, 1995 - United 
Artists Pictures € Regia: Michael Ca- 
ton-Jones € Scenariul: Alan Sharp € ima- 
ginea: Kar! Walter Lindenlaub € Cu: Liam 
Neeson, Jessica Lange, John Hurt, Tim 
Roth, Eric Stoltz, Brian Cox e Distribuit 
de: Media Pro 


ouă spectacole de mare 

succes, one woman 

show-ul Astà searà Lola 

Blau $i Ghetou, patru ro- 

luri in filmul lui Theo An- 

ghelopoulos Privirea lui 
Ulise, distins cu Marele premiu al criti- 
cii la Cannes, rolul principal, Edith 
Stein, in filmul Martei Meszaros La sep- 
tième demeure, Dama cu camelii, 
Doamna T. in spectacolul Cátálinei Bu- 
zoianu, Patul lui Procust, cu premiera 
la Krems, in Austria, in repetiții Donna 
Elvire din Don Juan (cu Mircea Rusu ca 
partener) pus in scená de Victor loan 
Frunzá, in filmári din nou Doamna T. in 
Patul lui Procust adus pe ecran de tine- 
rii regizori basarabeni Sergiu Prodan si 
Viorica Mesina. Aici ar trebui sà pun 
punct si să spun: aceasta este „fişa de 
creație“ a Maiei Morgenstern din ultimii 
doi ani și... Mă abțin. Nici un „punct“ 
n-a avut viaţă lungă in existența ei tre- 
pidantă. Până la apariția interviului, 
cine știe?... Reperul discuţiei noastre va 
fi — normal, pentru că el a fost un 
punct de cotitură in cariera ei cinema- 
tograficá — Premiul Felix obținut cu 
Nela din Balanța lui Lucian Pintilie. Un 
premiu pe care l-a onorat cu o prompti- 
tudine rară devenind, în nici trei ani, 
din „tânără speranță europeană“ o tâ- 
nără certitudine europeană și din „ac- 
trija noastră“ o actriță a lumii. „Am avut 
și șansă... Roluri importante în filmele a 
doi mari regizori: Anghelopoulos și 
Marta Meszaros." Despre felul in care 
și-a folosit șansa, vreau să vorbim. Ci- 
neva care a văzut-o in Privirea lui Ulise 
mi-a spus cât de uluitor altfel și alta de 
cum o știm poate să fie. O revelație. 
„Mă bucur! Eu n-aș fi îndrăznit să spun 
aşa ceva despre mine. Am încercat, e 
drept, să fiu altfel. Înseamnă că am și 
reușit. Mă bucur!“ Pe chipul intens-ex- 
presiv, nimic din micul aer victorios, de 
vedetă, ce se așterne inconștient 
aproape, pe chipul unui actor care a re- 
ușit să atingă acest statut. E doar mai 
liniştit, iluminat, parcă, de o bucurie 
mare. „Poate pentru că am dormit puţin 
după-amiază...“ Glumeste, desigur . „E 
normal să fiu mai bucuroasă. Am trăit 
atâtea lucruri extraordinare, am avut 
atâtea întâlniri minunate...“ Dar faima 
câștigată atât de repede, dar solicitările 
importante, dar succesele mari nu au 
avut chiar nici un efect asupra ființei ei 
de artist? 

— Ştii ce mi-au dat mie toate astea? 
Senzatia cá am văzut Paradisul. L-am 
văzut. Dar n-am pierdut nici o clipă le- 
gătura cu pământul. Și nu mi-am pier- 
dut nici capul. Dimpotrivă. Cred că am 
devenit mai lucidă. Cred că acum pot 
să despart mai bine esentialul de ne-e- 
sential, pot să văd mai clar ce este pro- 
fund-adevárat si ce e doar „glanz“, strá- 
lucire exterioară. Am învățat că locul 
statuilor este pe soclul lor, acolo, în 
raft, dar eu sunt un om viu; pot să am, 
ca tot omul, suișuri și coborâșuri, pot 
să fac lucruri bune sau mai puţin bune, 
pot să am și momente de cădere, dar 
că, orice-ar fi, eu trebuie să caut mereu 
si mereu un liman de adevăr, de echili- 
bru, de normalitate şi că, mai ales, nu 
trebuie să mă încrâncenez pe ideea: 
„Vă arăt eu vouă! Să vedeți ce am să 
fac de acum înainte!“ Nu. Nu am nimic 
de arătat, nu am nimic de demonstrat. 
Am de trăit, am de muncit, am de dă- 
ruit tot ce pot, tot ce mai pot eu dărui... 
Poate m-am relaxat un pic față de mine 
însămi, pentru că m-am adunat pe lu- 
crurile cu adevărat importante: meseria, 
relația cu partenerii, cu publicul, cu oa- 
menii, în general, cu prietenii. 

— Ziceam că vorbim despre șansă și 
felul in care ţi-ai folosit-o. Despre intál- 
nirea cu Anghelopoulos și Marta Mes- 
zaros — știu cá și întâlnirile iți sunt im- 
portante. Ce ai primit de la fiecare? 

— Şansa mea, în film, începe și sfâr- 
seste cu domnul Lucian Pintilie. Dacă 
el nu m-ar fi luat în „Balanța“, nimic 
n-ar fi fost mai departe. Știu că am mai 
spus-o, dar uneori e bine să repeti. Ca 
să nu se uite. Și așa cum vorbesc în fie- 
care interviu despre părinții mei, Usher 
şi Sara Morgenstern, voi vorbi întotde- 
auna despre Andrei Șerban și Lucian 
Pintilie — părinții mei spirituali. Să 
nu-mi spui că e prea mult! Niciodată nu 
e prea mult când e vorba să fii recunos- 
cător... Întâlnirea cu Anghelopoulos a 

. fost ex-tra-or-dinară! E fascinant — ca 
om, ca artist — te vrăjeşte, te ia cu el în 
altă dimensiune, parcă, te transfigu- 
rează. De la el am învăţat „starea de 
vis“. Reveria... Ușor nu mi-a fost. 
Aveam de interpretat patru personaje 
care, sigur, nu trebuia să semene între 


Portretul lunii 


MAIA 


diner 


Talentul 

e un dar. 
Dacă ai sansa 
să ti se dea 
n-ai dreptul 
să-l irosesti 


ele. Machiajul și costumul ajută, dar nu 
rezolvă tot. Așa că, discutând cu el, am 
stabilit că va trebui să le diferentiez mai 
mult prin stare, prin ritm, prin felul de a 
respira, chiar. La Anghelopoulos tre- 
buie sá te vezi in orice plan te-ai afla — 
cu atát mai mult cu cát prim-planul nici 
nu-l interesează. Pe el il interesează in- 
tregul: decorul, lumina, miscarea, atmo- 
sfera. El creeazá un fel de organism din 
care tu, actor, faci parte. Trebuie sá 
respiri odatá cu el. Altfel, nu existi! 
Asta a fost ceva cu totul nou pentru 
mine. Mare, mare experientá! Pentru 
Marta Mészaros, dimpotrivă, filmul este 
o construcţie riguroasă in care piesa de 
bază este actorul. Ea lucrează mult pe 
prim-planuri, pe portrete, deci, impor- 


de Eva Sîrbu 


RGENSTER 


tantă e privirea... Marta e o ființă to- 
nică, plină de energie, care se bucură 
că există, pur si simplu, și transmite 
bucuria asta celor din jur. De la ea am 
învățat să mă bucur, să nu mă supăr pe 
mine niciodată — am tendinţa asta! — 
să privesc cu umor chiar și momentele 
de nereușită. De fapt, cred că fiecare 
mi-a dat câte ceva de care aveam mare 
nevoie — fără măcar să știu... Întâlniri, 
spui tu... Uite, a fost întâlnirea cu Gian 
Maria Volonté — știi că el a fost in Ju- 
riul care mi-a acordat Premiul Felix. 
Ne-am regăsit, ca parteneri, în filmul lui 
Anghelopulos și am avut... şansa să îm- 
part cu el ultima lui cină... Nu știam că 
va fi „ultima“. Asa s-a întâmplat. Dar 
crezi că am să pot uita vreodată întâlni- 


rea asta? Întâlniri... Uite, a fost întâlni- 
rea cu Harvey Keitel, un mare artist și o 
minune de om. Keitel a crezut în An- 
ghelopulos, cu o iubire Vie aqa nsn şi 
cu o dăruire imensă, unică. In momen- 
tele de criză, când toată lumea își pier- 
dea capul, el spunea: „O.K.! Găsim noi 
o soluție!“ Extraordinar om. Şi deloc 
vedetă. El fiind o vedetă, si unde? In 
America, unde star-system-ul nu-i o 
vorbă-n vânt... 

— Maia, şi tu ești vedetă, chiar dacă 
la noi star-system-ul „e superb, dar lip- 
sește cu desăvârșire“. Totuși, cum e să 
fii vedetă? 

— E o bucurie imensă. Când mergi 
pe stradă și cineva iti zàmbeste pentru 
că te recunoaște — poate chiar te iu- 
beste — e grozav! Ce plăcere mai mare 
poate exista, decât să faci plăcere prin 
simpla ta existență?! Dincolo de asta 
însă, e răspunderea tot mai mare pe 
care o simţi față de tine si față de cei- 
lalți. Pentru că, făcând atâtea lucruri 
care sunt socotite bune și frumoase, 
există riscul să-ţi pierzi discernământul. 
Când lucrurile încep să meargă cumva 
de la sine, și tot ce faci nu numai că se 
spune că e bine, chiar e bine, pentru că 
înveţi repede să știi ce ai de fâcut, intri 
pe „banda rulántá". E un prag, pe care 
nici nu-ți dai seama cum l-ai trecut. Si 
e un pericol. Dacă devii conștient de el, 
te mai poţi feri... Un alt pericol, pentru 
mine, care nu prea știu să spun: Nu! ar 
fi să mă risipesc în prea multe şi nu 
toate importante. Mă risipesc și obo- 
sesc prematur și nu știu dacă merită în- 
totdeauna. Când începi un lucru, ești 
convins că merită. Abia după ce l-ai fá- 
cut se vede dacă a meritat, dar atunci e 
târziu. Timpul s-a dus. L-ai risipit... Dar 
sunt şi proiecte, mici, poate, la care mi 
se întâmplă să mă înham, din iubire, 
fără să-mi pese cà „mă risipesc“. Eram 
obosită-moartă si-mi venea să spun: 
Nu!, dar uite că n-am putut să nu-mi 
ajut tinerii colegi, pe Marius Barna şi 
Gică Preda, studenți la ATF, să-și facă 
fiimul de Diplomă și n-am regretat de- 
loc. Si, uite, “Marius Barna ia premii 
peste tot cu filmul lui, iar mie îmi crește 
inima: am pus şi eu umărul, nu? ..Mă 
doare sufletul când un cronicar reputat, 
de altfel, îmi reproșează că accept să 
lucrez cu actori și regizori „necunos- 
cuti". E adevărat, o fac cu mare plă- 
cere! Până acum cinci ani și eu eram o 
necunoscută — văd că se uită „detaliul“ 
ăsta. Andrei Şerban a avut încredere în 
mine, el mi-a acordat prima șansă — 
mare! — și-a pierdut timp și a avut o 
răbdare imensă cu mine — cu noi, toți, 
de altfel. Cum sà nu-mi ajut si eu 
acum, după puterile mele, colegii mai 
tineri? Toti avem nevoie de ajutor... 

— Dacá ar sta in puterea ta sá alegi, 
cu ce regizor ai dori sá lucrezi acum? 
Film, desigur. 

— Kusturica. E un vis vechi de vreo 
cinci ani, cred. Mă tulbură, má emotio- 
nează până la lacrimi cinema-ul lui. Si 
azi am proaspăt în minte „Vremea tiga- 
nilor" — ce film, Dumnezeule mare! 
Abia aștept să văd „Underground“. Nu, 
nu l-am văzut la Cannes. Eu pe acolo 
am trecut ca o cometă: s-a prezentat 
filmul, am dat o zi întreagă interviuri și 
am „zburat“ acasă. Aveam spectacol. 
»Ghetou". N-am apucat să-l cunosc pe 
Kusturica. l| știu doar din filme, dar 
mi-ajunge. Am mare încredere în el, în 
sensibilitatea lui, în pasiunea lui pentru 
meserie, în felul lui de a-și gândi fil- 
mele... Domnul Ciulei ne spunea odată: 
„Gândul e acela care ne emotioneazá, 
ne face să plângem sau să râdem, ne ia 
și ne duce cu el". Tare multă încredere 
am în forța gândului... 

— Profit să te intreb: în ce mai ai 
„tare multă incredere“? P 

— În iubire. În prietenie. În valorile 
morale. In „legea morală“. În dreptate. 
Am încredere în muncă și în rigoarea în 
muncă. Nu cred în talentul nemuncit — 
cel puţin în ce mă privește. Poate geni- 
ile... deși, uite, într-un film despre Cha- 
plin, care era genial, nu? — eu am vă- 
zut dubla 490... Trebuie să cizelezi dia- 
mantul care ti s-a dat. N-ai dreptul, n-ai 
voie să-l irosesti. Eu asa cred... 

— Cum altfel să creadă cineva pen- 
tru care nimic nu-i mai presus decât 
munca asupra diamantului ce „i s-a 
dat"?! Tot ce ai reuşit să faci, într-un 
timp atât de scurt, ili dă dreptate... Dar, 
Maia, am o curiozitate: ce îți dorești 
acum când esti sus, pe culme? 

— In afară de sănătate și putere de 
muncă, doar iubire, încredere și o 
dreaptă judecată. Atât. Să nu-mi spui 
cá e puţin... 


Un film de Nae Caranfil 


Fragment de sinopsis 


„La începutul filmului, cincisprezece superbe 
creaturi urcă într-un autocar ce pleacă spre Paris. 
Alături de ele, trei personaje. Marion, o frantu- 
zoaicá pur-sánge, in jur de patruzeci de ani. 
Agent artistic, câine pe pază si matroană in ace- 
lasi timp, a venit pentru a prelua transportul. Mo- 
bilul? Un show itinerant ce va străbate Franţa în 
lung si lat. Gigi, mâna ei dreaptă în România. Bu- 
sinessman local, insárcinat cu recrutarea. fetelor 
Si cu rezolvarea bucátáriei afacerii. Viseazá o bu- 
cáticá dulce pe care, evident, nu o va obține ni- 
ciodată. Soferul, un tip care a avut multă încre- 
dere în Ceaușescu până când acesta s-a lăsat îm- 
puscat ca un imbecil. Adoră ordinea si regretă 
frumoasele timpuri de altădată. Problema lui e 
simplă: să ducă fetele cu bine la destinaţie. Pen- 
tru asta trebuie să privească drumul și doar dru- 
mul. Uşor de zis!“ 


rezentul reportaj a demarat printr-o 
scurtă vizită la sediul echipei, res- 
pectiv al Societăţii „Domino Film“ 
care a implinit deja doi ani (obiect 
de activitate: publicitate și film documentar, co- 
producţii) unde aveam să mă conving că amabili- 
tatea franceză și eficiența stilului american fac 
casă bună cu talentul românesc. Mi se oferă 


Chariotte Rampling, vedeta 
europeană, la București 


prompt atât scenariul (109 pagini), cât si planul 
calendaristic al filmărilor (04.08.95—30.09.95), în- 
sotit de un nonconformist sinopsis al regizorului 
Nae Caranfil, plus argumentul producătorului, 
una și aceeași persoana cu directorul societăţii și 
directorul de imagine al filmului: Cristian Co- 
meagá. Caranfil și Comeagă se grăbesc să-mi 
furnizeze şi amănunte. 


Gata să declanșeze un nou 
război al Troiei 


nostri 


Insertul de pe prima pagind a scenariului 
și, după câte se pare, premiza acestuia: 


„Căsătoria e o instituție minunată. 
Dar cine dracu' vrea să trăiască 
într-o instituţie?” 
Groucho MARX 


Filmul e rodul unui pariu survenit în urma unei 
„glume a destinului“. În vara trecută, când, 
printr-o hotărâre arbitrară a producătorului fran- 
cez, s-au oprit filmările la Restul e tăcere (scena- 
riu inspirat lui Caranfil de povestea filmului Inde- 
pendenfa României și laureat la a zecea ediţie a 
concursului specializat din cadrul Festivalului de 
film de la Paris cu Marele premiu atribuit de un 
juriu prezidat de Daniele Thompson (scenariu 
aflat în prezent în atenţia producătoarei Claudie 
Ossard, finantatoare a peliculelor Cetatea copiilor 

'dufi si Arizona Dreem), cei doi parteneri au 
inceput sá discute posibilitatea intrárii in produc- 
tie a unui alt film. Peste iarná a fost contactat 
producátorul francez, entuziastul Marc Ruscart, si 
din trei directii convergente s-au pornit demersu- 
rile pentru finanțare. Firma franceză „Les Films 
du Rivage“ și Societatea românească „Domino 
Film“ au obţinut colaborarea Centrul Naţional al 
Cinematografiei Franceze și a televiziunilor Canal 
+ și Arte; iar din România, „Sabina Production“ și 
Studioul Cinematografic București. 

Ca termeni de comparaţie, regizorul ambițios și 
multipremiat indică nici mai mult nici mai puţin 
decât instinct primar și Unora le place jazzul 
După lectura scenariului, eu aş îndrăzni o trimi- 
tere la... filmul lui Pedro Almodovar parafrazând: 
„Bărbaţi în pragul crizei de nervi“! 


(Continuare in pag. 23) 
Reportaj de Irina COROIU 
Foto: Mario GRASSO 


Din distributie mai fac parte: Marcel Bozonnet, 
Cătălina R anu, Diana Dumbravă, Alina Nede- 
lea, Adina Cartianu, Andreea Mácelaru, George 
Alexandru, Stelian Nistor, lon Fiscuteanu Monica 
Cziprian, Oana Dobre, Domnița Iscru, Delia Nar- 
tea. 


Mircea Diaconu 
revizuindu-si propria mașină 


Mircea Diaconu vd declard: 


„E prima oară că filmez cu rulotá! Am trăit si 
ziua asta! La începutul carierei mele mi se adu- 
ceau scaune de pânză cum am și îndrăznit să 
scriu într-o carte. După aceea a urmat lunga pe- 
rioadă cunoscută... Și acum, la apus, a apărut o 
rulotă. Sigur, nu-i pentru actori, e pentru frigi- 
dere, pentru materiale fel de fel. E o rulotă cum 
vedeam noi că filmează starurile din camera de 
dincolo. 

Ca un semn de revoltă, m-am apucat să schimb 
toba la mașină, să-mi reglez farurile și celelalte... 
E modul meu de a mă machia!" (Diaconu este 
Andrei, mecanicul auto plecat să-și redobân- 
deascá sofia). 

„Adevărul e că există un masochism al actoru- 
lui: prefer sá-mi fac singur transpiratia si tumefie- 
rile care nu pot ieși perfect din farduri. Va trebui 
un pic mai tárziu sá mà duc in porumb sá-mi rá- 
gusesc si vocea. Nae controleazá bine semitonu- 
rile si asta conteazá enorm." 


Un film de Dan Pita 


€ Titiui de lucru al filmului la care lucrează în prezent Dan Pita: 
Cello. maestro e Scenariul îi aparține si este, după cum declară re- 
gizorul, „o călătorie în lumea lui Mircea Eliade“. e Prima zi de fil- 
mare: 17 iulie. Este de fapt prima seară, în care se turnează o tre- 
pidantă scenă cu motociclişti, surprinsă și de o echipă,de filmare 
de la jurnalul de actualități al T.V.R. E o intrare socarità si in vi- 
tezá in lumea unui Eliade adus la zi, dar ne aminteste de motivul 
tinereții trăită agresiv, atât de drag scriitorului. e Vizitând locurile 
de filmare de la Muzeul Stork sau din spatele Bisericii Grecești ne 
asigurăm că, totuși filmul va fi si o incursiune în trecut. e Va fi o 
tălmăcire a prozelor lui Eliade în cheie fantastică, erotică sau mis- 
tică? Deocamdată, mister. e Ceea ce se poate intui urmărind acti- 
vitátile echipei este că ambianța va juca un rol important. Întors 
pe platourile din România după aproape trei decenii de absenţă, 
scenograful arh. ion Oroveanu (cunoscut mai ales datorită som- 
ptuosului Harap Alb regizat de Gopo) supervizează atât decorurile 
cât și costumele, semnând pentru prima oară pe un generic de 
film românesc art director. e Revenit de la Festivalul de la Mamaia 
cu noi dovezi ale adoraţiei publicului, Ștefan Iordache devine, sub 
ochii noștri, profesorul de violoncel, personajul principal din Cello 
maestro. e O altă prezenţă legată de Festivalul de muzică de la 
Mamaia: frumoasa prezentatoare, Alina Chivulescu, debutează în 
cinema într-un rol important. e Premianta de anul trecut a Festi- 
valului de la Geneva „Stelele de mâine“, Irina Movilă, a acceptat o 
partitură de mai mică întindere, dar incitantă, știind că actorii mari 
se văd și în micile roluri. e Din distribuție mai fac parte: Mihai Că- 
lin, Cristian lacob (tinerii actori din Pepe şi Fifi), Marius Stănescu. 
Vom reveni. Pe 


Foto: Victor STROE 


Mihai Calin 


@ Franco Nero si Ursula Andress în Mexicul în flăcări 


Rateuri 
în costume de epocă 


e Walter Huston in Abraham Lincoln 
(1930). Primul film sonor al maestrului 
din perioada mutului,D.W. Griffith,a be- 
neficiat de o campanie publicitară care 

_îl cota drept „Minunea secolului, un 
film despre cea mai romantică persona- 
litate care a existat“. Ce vedem, de 
fapt? Lincoln rátáceste prin Casa Albă, 
perorând despre „sângele vărsat pentru 
a păstra unitatea națiunii“. Soția sa ii 
răspunde: „Abe Lincoln, când o să 
te-nveti să nu te mai descalți pe sub 
masă?“ Griffith a mai realizat un singur 
film, apoi nimeni nu i-a mai oferit vreun 
contract, regizorul devenind alcoolic, 

e Katharine Hepburn în Mary of Scot- 
land (1936). Actriţa recunoaște cá rolul 
Mariei Stuart nu prea i se potrivea, și 
că ar fi preferat să joace într-un film 
despre rivala acesteia, Regina Elizabeta 
|. Poate că regizorul John Ford a distri- 
buit-o și pentru că era cam misogin. 
Soluția pe care a găsit-o în momentele 
în care ritmul filmului trena a fost intro- 
ducerea de cântece interpretate de un 
cor de ţărani scoțieni! 

e Clark Gable în Parnell (1937), erou 
al independenţei Irlandei. Ori de câte 
ori Gable începea să se laude cu ca- 
riera sa strălucită, Carole Lombard — 
soția sa — începea să râdă: „Dar de 
Parnell ce zici?“ Gable era redus la tá- 
cere. Merită văzută secvența în care 
marele rebel şi iubita lui (Myrna Loy) 
coc cartofi într-o mlaștină irlandeză. 


@ Omar Sharif s-a stràduit 


sà-I interpreteze pe Che Guevara 


e John Wayne ca Gingis Han in The 
Conqueror (1956). lată filmul în care îl 
putem vedea pe eroul dreptei ameri- 
cane machiat în asiatic! Când nu e ocu- 
pat cu cucerirea lumii, eroul se află în 
preajma unei frumoase tătăroaice inter- 
pretată de Susan Hayward. Producăto- 
rul Howard Hughes a ales un loc de fil- 
mare aflat în apropierea unui poligon 
atomic. Zece ani mai târziu, Wayne, 
Hayward si regizorul Dick Powell au 
murit de cancer... 

e Virginia Mayo în rolul Cleopatrei, 
Peter Lorre ca Nero, Hedy Lamarr ca 
loana D'Arc, Dennis Hopper ca Napo- 
leon și Harpo Marx ca Sir Isaac Newton 
în The Story of Mankind (1957)! Și, de 
parcă n-ar fi fost de-ajuns, această 
„meditaţie“ asupra prezenţei răului în 
istoria omenirii, mai cuprinde şi o dis- 
cutie filosofică între Spiritul omenirii 
(Ronald Colman) si Diavol (Vincent Pri- 
ce), în care problema era dacă omeni- 
rea trebuie exterminată sau merită să i 
se dea o altă șansă. Un film care ar pu- 
tea să o facă și pe Maica Tereza să 
spună: Mai bine omorâţi-i! 

e Omar Sharif în Che! (1969). Hol- 
lywoodul a făcut o încercare disperată 
să aducă pe ecran biografia revolutio- 
narului sud-american Che Guevara. Un 
play-boy internaţional ca Omar Sharif 
păruse deja destul de dezorientat de re- 
volutia sovietică în Dr. Jivago. De data 
aceasta nu a mai beneficiat nici măcar 


e Katharine Hepbu 


Poate că starurile adoră 

să se joace de-a istoria 

dar chiar trebuie să plătim 
un bilet de cinema să le vedem 
admirându-şi toaletele de epocă? 

lată numai câteva dintre 

cele mai puţin inspirate 

distribuții in filme istorice: 


dintr-un 


de sprijinul unei coloane sonore bune. 
Jack Palance apare în rolul lui Fidel 
Castro. 

e Rudolf Nureev în Valentino (1977). 
Balerinul rus și marele star al mutului 
aveau același prenume. Ambii erau ur- 
măriți de cohorte de admiratoare iste- 
rice, dar nici unuia nu-i păsa prea mult 
de femei. Amândoi au murit tineri, şi 
nici unul dintre ei nu a avut o persona- 
litate uşor de înțeles, chiar după ani. 
Cu toate aceste asemănări, filmul lui 
Ken Russell ar fi trebuit să fie un suc- 
ces. N-a fost. 

e Franco Nero a fost ziaristul comu- 
nist american John Reed în Mexicul în 
flăcări (1981) si Red Bells (1982), am- 
bele în regia lui Serghei Bondarciuk. 
Dacă aveți impresia că obositoarea 
frescă Reds, semnată Warren Beatty și 
interpret al aceluiași personaj, e un de- 
zastru, înseamnă că nu aţi văzut cele 
două serii cu Nero. Ursula Andress, în 
rolul iubitei sale spune: „John, am im- 
presia că întreaga lume se află în patul 
meu!“ Cunoscând viața sentimentală a 
actriței, ne întrebăm dacă totuși nu 
exagerează. 

e Richard Gere în King David (1985). 
Regizorul australian Bruce Beresford a 
încercat — si n-a reușit — să traducă în 
imagini legenda biblică. Nu-i vorba 
doar de ridicolul dans al lui Gere îm- 
brăcat în zdrente, in lerusalim, sub pri- 
virile figurantilor acoperiti cu frunze de 
palmieri si pe fața cărora citeşti lipsa 
de interes. Dar abundentele scene de 
bătălie sunt chiar mai comice decât 
cele din Monthy Python and the Holy 
Grail, unde erau special concepute 
pentru a ne provoca râsul. 

e Gerard Depardieu în rolul lui Cris- 
tofor Columb în 1492 — Cucerirea pa- 
radisului (1992). Cea de-a 500-a aniver- 
sare a descoperirii Americii de către 
spanioli a fost întâmpinată cu proteste 
din partea multor grupuri etnice din în- 
treaga lume. In versiunea politically 
correct a lui Ridley Scott, istoria e res- 
crisă: Columb nu vrea să omoare in- 
dieni, să le fure aurul si să pună stăpâ- 
nire pe pământurile lor. Si atunci, ce 
rămâne? Un actor francez supraponde- 
ral care se luptă cu accentul său încer- 
când să joace în engleză, 


Grupajul Dezastre dintr-un secol 
de cinema 

este realizat de David MELVILLE 
și Rolland MAN 


rn și Frederich March 
în Mary of Scotland 


O catastrofă 
premeditată 


rice regizor are dreptul și 
la câte un eşec. Uneori 
face greșeli de distribuţie 
sau experimentează ceva 
nou care pur şi simplu nu 
merge. Alteori un producător sau un 
studio desfigurează filmul astfel încât el 
nu mai are nici o-legáturá cu originalul 
iar regizorul nici o vină. Se cunoaște 
doar un singur caz în care regizorul a 
realizat un eșec premeditat. Anume 


Jean-Luc Godard. Filmul se numește 
Le mépris (Dispreţul). 

in 1963, Godard era poate cel mai la 
modă regizor-francez. Cu sufletul la gu- 
rá (1959) presimtise si reprezentase 
esenta revoltei tinerilor din anii '60 
chiar înainte ca aceasta să se producă. 


e Brigitte Bardot si Michel 
in Le mépris 


Carlo Ponti — care nu dorea să scape 
nici o posibilă șansă — a hotărât că 
Godard era omul potrivit pentru a 
aduce pe ecran unul din romanele lui 
Alberto Moravia — II distrezzo — des- 
pre frustrările sexuale ale burgheziei, şi 
a hotărât să-l finanţeze. 

Spre disperarea reprezentanților 
avangardei cinematografice, Godard a 
fost de acord. A plecat la Capri, con- 
tând pe un buget imens, insotit de 
sex-simbolul cinematografului comer- 
cial al vremii, Brigitte Bardot. (Ne pu- 
tem întreba ce s-ar fi întâmplat dacă 
Ponti ar fi insistat să fie distribuită soția 
lui, Sophia Loren!). Godard a rescris 
scenariul devenit povestea unui scriitor 
blazat (Michel Piccoli) autorul unui 
script kitsch cu pretenţii, pentru un 


Piccoli 


—— 


— 


Dezastre 


Si muzica 


e 25 de ani, la Hollywood, 

a produce un musical a 

devenit aproape sino- 

nim cu o sinucidere finan- 

ciară. Până si James L. 

Brooks, regizor al unor 
filme care au cucerit Oscaruri (Terms 
of Endearment*, Ultimele știri) a fost 
nevoit să taie la montaj toate cântecele 
din noul său film, l'II Do Anything, pen- 
tru a-i putea asigura o carieră comer- 
cială. a 

Toatà lumea ştie că un musical costă 
o avere. Spre sfârşitul anilor '60, produ- 
cătorul Darryl F. Zanuck declara: „Nu 
mai poti face un musical cu mai puțin 
de 20 milioane!“ Și, de cele mai multe 
ori, banii investiţi nu sunt recuperati. 
Dar cum a ajuns musicalul,din genul de 
mare succes dintre anii '30—'60, copilul 
nedorit al ultimelor decenii? Si cum de 
a ajuns sà coste atát de mult? 

N-a fost nevoie de o avere pentru a 
produce un film in care Fred Astaire 
dansa sau in care Judy Garland canta. 
(Si nici acum pentru un video clip MTV 
cu Prince sau Madonna!) Erau de ajuns 
un aparat de filmat, o vedetă și ceva ta- 
lent. „Vedeta“ era un artist de musical, 
nu un actor, căci musicalul însemna 
cântece, dansuri şi cam atât. 

G reseala pe care Hollywoodul a 

făcut-o în anii '60 a constat în în- 
cercarea realizării unor musicaluri cu 
pretenţii dramatice. Era nevoie de ac- 
tori adevăraţi, bugete mari, scenarii in- 
spirate din istorie sau literatură. Filme 
care puteau câștiga Oscaruri şi bani! 
Înainte de 1960, doar patru musicaluri 
Obtinuserá Oscarul pentru cel mai bun 
film, — Broadway Melody (1929), The 
Great Ziegfield (1936), Un american la 
Paris (1951) și Gigi (1958). Nici unul 

* Am păstrat în original titlurile filme- 
lor nedifuzate pe ecranele noastre. 


` 


mii ef 


producător corupt si vulgar (Jack Pa- 
lance). De fapt, Godard a pus în perso- 
najul producătorului Jeremy Prokosch 
tot disprețul său pentru Ponti. „Când 
aud cuvântul cultură știu că a sosit mo- 
mentul să plătesc pe cineva!“ spune 
Prokosch. Godard a avut grijă să chel- 
tuie ultimul bănuț din buget, dar reali- 
zând un film care să pară ieftin ca un 
film de amatori. O scenă care durează 
aproape o jumătate de oră are loc 
într-o singură cameră de hotel. 
Regizorul a dorit ca acţiunea să fie 
atât de lipsită de dramatism, cu o des- 
fășurare extrem de lentă, încât să plicti- 
sească publicul. Nici aventuri, nici sex, 
nici melodramă. Ponti si partenerii săi 
americani au fost ingroziti. Filmul a fost 
un dezastru comercial. Până şi fanii ne- 
dezmintiti ai lui Godard găsesc că Le 
mépris e cam greu de înghiţit. Filmul 
rămâne însă o declarație de indepen- 
dență a regizorului. Față de producă- 
tori, față de actori și față de spectatori. 


s-a oprit... 


dintre acestea nu avea pretenţia de a fi 
un film „serios și profund“. Intriga si jo- 
cul actoricesc erau doar pretexte pen- 
tru a trece de la o melodie la alta. In 
anii '60 alte patru musicaluri au câștigat 


ol de cinema 


Oscaruri — West Side Story (1961), My 
Fair Lady (1964), Sunetul muzicii (1965) 
şi Oliver! (1968) — adică tot atâtea cât 
în perioada precedentă. În aceste musi- 
caluri „serioase“ nu mai avea impor- 
tantá dacă unele actrițe din rolul princi- 
pal nu puteau cânta și erau dublate 
(Natalie Wood, Audrey Hepburn). Nu 
mai conta nici că actorul principal nu 
putea cânta și nici nu era dublat (Rex 
Harrison, Christopher Plummer). Nu 


^3 377283 


o Douá musicaluri care nu si-au recuperat 
cheltuielile: Camelot si Chitty, Chitty, Bang, Bang 


Cum a ajuns musicalul 
din favoritul marelui public, 
aproape o Cenuşăreasă. 


erau doar filme-cu-muzică, ci atacau 
„subiecte importante“ ca nazismul (Su- 
netul muzicii); lupta dintre bande cita- 
dine rivale (West Side Story). Ori erau 
bazate pe clasici ca Shaw (My Fair 
Lady) si Dickens (Oliver). 

Toate patru au fost mari succese de 
public — dar, paradoxal, au atras după 
sine declinul musicalului ca gen. La 
sfârşitul deceniului marile studiouri 
ajunseseră să investească milioane de 
dolari în pseudo-musicaluri în care nici 
unul dintre protagoniști nu avea cea 
mai mică urmă de talent muzical. Re- 
zultatele au fost dezastruoase. Nici un 
regizor ca Joshua Logan — cu expe- 
rientá de 30 de ani în musicaluri pe 
Broadway sau la Hollywood — nu i-a 


-putut face pe Richard Harris si Vanessa 


Redgrave (Camelot — 1967) sau pe Lee 
Marvin si Clint Eastwood (Paint Your 
Wagon — 1969) sá ne convingá de cali- 
tátile lor vocale. Parcă un blestem se 
abátuse asupra genului. Pe la sfársitul 
anilor '60 nici mácar o autenticá stea a 
musicalului nu mai putea vinde un film. 
Julie Andrews a fost pe cale sá-si dis- 
trugá cariera dupá Star! (1968) si Dar- 
ling Lili (1970). lar Barbra Streisand du- 
pà Hello, Dolly (1969) si On A Clear 
Day You Can See Forever (1970) — 
care nu si-au recuperat cheltuielile — a 
avut noroc să supraviețuiască. 

Pe atunci multi părinţi începuseră să 
fie îngroziţi de faptul că noul val de 
erotism şi violenţă în film i-ar putea co- 
rupe pe copii. Studiourile au încercat 
să vândă musicalurile ca o alternativă: 
„distracție pentru toată familia“. Dar 
nici măcar copiii nu s-au mai dus să va- 
dă Dr. Doolittle (1967) sau Chitty Chitty 
Bang Bang (1968), — chiar dacá la noi 
Chitty... a avut succes, a fost singura 
dată in 30 ani când Albert R. Broccoli, 
producátor al seriei James Bond, a 
pierdut bani! 


ñ anii '70, cáteva exemplare si-au 

mai făcut apariția, spre bucuria 
părinţilor care doreau să-i pedepsească 
pe copiii obraznici — Alice's Aventures 
in Wonderland (1972) sau The Little 
Prince (1974). Cel mai ingrozitor a fost 
Pasárea albastrá (1976), prima copro- 
duc(ie sovieto-americaná. Regizorul 
George Cukor a márturisit: ,Sunt mán- 
dru cà filmez in acelasi studio in care 
Eisenstein a lucrat Crucișătorul Potem- 
kin în 1925". Traducătorul său i-a rás- 
puns: „Da, si cu aceleași mijloace teh- 


apară pe ecran și să obțină un succes 
izolat. Dar curând urma o cădere şi mai 
spectaculoasă. Astfel Liza Minnellia tre- 
cut de la Cabaret (1972) la dezastruo- 
sul, pentru Scorsese, New York, New 
York (1977), iar Olivia Newton John a 
devenit vedetă cu Grease (1978) pentru 
a apărea apoi in lamentabilul Xanadu 
(1980). 

n cele din urmă producătorii au 

recurs la muzica tinerilor din anii 


'70. Dar „musicalurile rock“ ca Jesus 
Christ Superstar (1973) si Hair (1979) 


(Continuare în pag. 14) 


11 


NICOLE CHRIS 
IDMAN O'DONNELL 


WARNER BROS prezinta Ü productie TIM BURTON 
un film de JOEL SCHUMACHER cu VAL KILMER, TOMMY LEE JONES, JIM CARREY 
NICOLE KIDMAN, CHRIS O'DONNELL „BATMAN FOREVER" MICHAEL GOUGH, PAT HINGLE 
Muzica ELLIOT GOLDENTHAL Montaj DENNIS VIRKEL Decoruri BARBARA LING 
Imaginea STEPHEN GOLDBLATI, ASC. 
Producători executivi BENJAMIN MELNIKER si MICHAEL E. USLAN 
după personajele create de BOB KANE şu publicate de DC COMICS 
Subiectul LEE BATCHLER JANET SCOTT BATCHLER 
Scenariul LEE BATCHLER JANET SCOTT BATCHLER si AKIVA GOLDSMAN 


FT Producători TIM BURTON si PETER MACGREGOR-SCOTT Regia JOEL SCHUMACHER 


= = yu / 9 ARNE NIER NMENT COMPANY 
+ = w. UH 5552 ROMANIAFILM A TIME WARNER ENIERIAINMENI 
USO ROMANIA 1995 Warner Bros < All Rights Reserved 


VAL 
KILMER 


TOMMY LEE JIM 


JONES CARREY 


f. V 


Pe ecrane 
S P 


din 29 septembrie 1995 — — 


eS 
= 
i, 
E= 
Cu 
a D) 
gums 
co 
Qu 
[d 
i e) 
= 
E" 
ponen 
-j 
iE 
p cam 


Succese literare, eșecuri cinematografice 


Mulţi producători îşi închipuie că a aduce 
pe ecran un clasic al literaturii, un best-seller 
recent sau o piesă de succes înseamnă o reu- 
şită sigură. Adesea însă se întâmplă pe dos. 

Adaptări cu adevărat dezastruoase au fali- 
mentat cariere şi chiar studiouri. Exemple re- 
prezentative putem găsi încă la începuturile 
sonorului, când filmul si literatura s-au intál- 
nit pe un teren comun: cuvântul. 


A n 1929, anul în care la Hol- 
lywood sonorul s-a înscăunat 
definitiv, regele și regina epocii 
mute — Douglas Fairbanks si 
Mary Pickford — și-au distrus 

= carierele încercând să filmeze un 

clasic: Imblánzirea scorpiei, după Shakes- 
peare. Exista însă o problemă: un film care ar 
fi respectat textul original ar fi durat peste trei 
ore. Atunci i-au cerut regizorului Sam Taylor 
să scrie o nouă versiune, ceea ce a dus la 
apariția pe generic a unei bazaconii de neui- 
tat: „un film după William Shakespeare, cu 
dialoguri adiționale de Sam Taylor!“ Acesta a 
fost și momentul cel mai amuzant din întregul 
film. Cele două vedete, cărora nu li se ceruse 
niciodată până atunci să declame în fata apa- 
ratului de filmat, nu puteau face faţă replicilor 
shakespeariene. Nici Fairbanks, nici Pickford 
nu au folosit eșecul filmului ca motiv pentru 
divorțul lor, care s-a produs în 1935. Oricum, 
atunci- carierele lor erau deja compromise. 


o Paul Muni, táran chinez in The Good Earth 


Si muzica... 


(Urmare din pag. 11) 


nu au fost nici ele minele de aur spe- 
rate. Un dezastru uriaș s-a dovedit The 
Wiz, (1978), versiune „neagră“ a Vrăjito- 
rului din Oz, cu Diana Ross, Michael 
Jackson și câteva găleți de gunoi care 
devorau oameni! Nici măcar formația 
Beatles nu a putut vinde Sergent Pep- 
per's Lonely Hearts Club Band (1978) 


E Julie Andrews ín Star! 


În anii '30 cei mai mulți conducători ai stu- 
diourilor știau că adaptările după opere lite- 
rare nu aduceau încasări mari. Dar ele câști- 
gau Oscaruri și dădeau un prestigiu studiouri- 
lor. În 1934 așa-numitul „cod al producţiei“ 
(vezi nr. 4/95) a devenit și mai drastic. Hol- 
lywoodul căuta disperat subiecte pe care cen- 
zura să le socotească inofensive din punct de 
vedere moral, iar clasicii literaturii inspirau 
respect. 

Astfel, Warner Bros și-a putut permite să 
piardă o avere cu Visul unei nopți de vară, 
realizat de Max Reinhardt și William Dieterle 
în 1935. Filmul nu respecta exact litera sha- 
kespeariană, dar avea imagini superbe, i-a în- 
cântat pe mulţi, i-a convins pe critici cá nu 
toti producătorii sunt niște filistini si a oferit 
câtorva vedete americane (James Cagney, 
Mickey Rooney, Olivia de Havilland, Dick Po- 
well) roluri total diferite de cele cu care erau 
obişnuite. Cum nu se sugera în nici un mod 
cá Titania (interpretată de starleta blondă 
Anita Louise) chiar s-a culcat cu măgarul, 
toată lumea a fost mulțumită. 

Dar MGM era pe cale să ducă prestigiul lite- 
rar prea departe, datorită fostului „băiat de 
aur“ Irving Thalberg. În romanul său Ultimul 
?abab, F. Scott Fitzgerald îl descrie pe Thal- 
berg ca pe un intelectual idealist, luptând cu 
Louis B. Mayer, vulgarul patron al studioului, 
pentru impunerea adevăratei culturi. Cartea a 
fost ecranizată de Elia Kazan (în 1976) și a 
fost o cădere comercială de proporții. 

În 1936, Thalberg a hotărât să producă Ro- 


— în care o eroină se numea „Straw- 
bery Fields"! 

In schimb, Saturday Night Fever 
(1977), cu John Travolta și Bee Gees, 
un musical disco travestit într-o dramă 
socială, a câștigat o avere. Dar în anii 
'80, grupul Village People a apărut în 
primul — si ultimul — musical disco 
autentic, Nu poţi opri muzica. „Vă rog 
opriti-o, totuși!“ a răspuns publicul. 

I n ultimii 15 ani genul aproape cà 
a dispàrut. Visul lui Francis Ford 
Coppola de a construi un imperiu al fil- 
mului independent — Zoetrope Studios 
— s-a prăbușit după ce a realizat un 
musical — One From The Hear; (1982) 
— care totusi avea o coloaná sonorá de 
calitate, semnatá de Tom Waits si 
Crystal Gayle. Din cánd in cánd, cáte 
un superstar pop foloseste musicalul 
dorind sá demonstreze admiratorilor cá 
el sau ea pot fi regizori. Dar nici Barbra 
Streisand cu Yentl (1983) sau Prince cu 
Under the Cherry Moon (1986) nu 
ne-au convins defel. 

Madonna a făcut în schimb o mişcare 
mai abilă. A pus cap la cap înregistrări 
din concerte și Home Movies în care o 
vedem înjurându-l pe Warren Beatty, 
spunând pee desucheate sau practi- 
când felatía cu o sticlă de apă minerală. 
În pat cu Madonna (1991) a fost un 
succes. Acum regizorul Alan Parker a 
ales-o pe Madonna pentru rolul soţiei 
dictatorului argentinian Peron în Evita. 
Va fi o revigorare a musicalului? 


meo și Julieta, desi toti știau că Shakespeare 
inseamnă sinucidere la box-office. Pentru a 
inráutáti situaţia, Thalberg a insistat ca in ro- 
lui Julietei să apară soţia sa, „Regina MGM- 
ului“, Norma Shearer, care avea 32 ani, mai 
mult decît dublul vârstei eroinei shakespea- 
riene. Pentru a o face să pară mai tânără, l-a 
distribuit în rolul lui Romeo, adolescent îndră- 
gostit, pe Leslie Howard — care avea 43 de 
ani. A rezultat un fiasco, pierderile depășind 
un milion dolari. Multi ani după aceea, MGM a 
încercat să producă cât mai multe filme a că- 
ror acţiune se situa în Italia sau Spania pentru 
a putea utiliza decorurile existente ce fuse- 
seră atât de costisitoare. 


Poate că altul ar fi învățat ceva din această 
experiență. Thalberg însă a continuat cu o 
altă idee excentrică — The Good Earth 
(1937), după romanul lui Pearl Buck, despre 
țăranii chinezi. Nu i-a păsat de faptul că la 
Hollywood nu prea existau atunci vedete de 
origine asiatică pentru a le distribui în rolurile 
principale. A ales doi actori de origine aus- 
triacă — Paul Muni (cunoscut pentru că inter- 
pretase rolurile unor personalități ca Louis 
Pasteur și Emile Zola) si Louise Rainer (actriță 
supranumită „lacrima vieneză”). Ambii obtinu- 
seră un Oscar cu un an înainte, astfel încât 
Thalberg era convins că pot interpreta orice 
rol. În mod ciudat, filmul a fost apreciat de 
critici, iar Rainer a obținut chiar un al doilea 
Oscar. Dar publicul nu s-a lăsat păcălit, filmul 
pierzând aproape două milioane dolari, mai 


d Michael York si Anouk Aimée in Justine 


Strip-tease 
falit 


deja un clișeu faptul că sexul 

poate vinde orice film, oricât de 

slab ar fi acesta. Cum altfel am 

putea să explicăm cariera lui 

Zalman King (producător al fil- 

melor Orhideea sălbatică și 9 1/2 
săptămâni) sau a Sylviei Kristel (vedeta din 
Emannuelle și La Marge)? Nimeni nu dăduse 
vreo atenţie Ultimului tango la Paris al lui Ber- 
nardo Bertolucci până în momentul în care Bi- 
serica catolică a cerut să fie interzis acuzân- 
du-l de pornografie. Dintr-o dată acest film 
destul de oarecare a fost proclamat ca o mare 
realizare artistică, si a făcut senzație în toată 
lumea. 

Dar se întâmplă destul de des să apară filme 
atât de neinteresante încât nici măcar scenele 
erotice nu reușesc să le vândă. În cele ce ur- 
mează ne vom referi la trei exemple clasice. 

GIRL ON A MOTORCYCLE (1968). Roma- 
nul erotic al lui André Pieyre de Mandriargues 
vorbește despre fanteziile sexuale ale unei ti- 
nere care-și părăsește soțul plictisitor şi înca- 


> 


@ Despàrtite de treizeci de ani, 
dar la fel de ridicole: Romeo si Julieta (cu Norma Shearer si Leslie Howard) 


si Myra Breckenridge (Raquel Welch si Mae West) 


mult decât orice altă producție MGM de până 
atunci. 

Thalberg a murit chiar în acel an, când 
multi se întrebau dacă nu va duce la faliment 
cel mai puternic studio hollywoodian al vre- 
mii. Dar chiar fără Thalberg , MGM a revenit 
la Pearl Buck pentru o altă ridicolă adaptare a 
unui subiect oriental — Dragon Seed (1944). 
De data aceasta Katharine Hepburn interpre- 
tează o tárancá chineză! i 


După cel de-al doilea război mondial a apă- 
rut Entreprise Pictures. Numele acesta nu 
spune nimic astăzi, dar pe atunci era anunțat 
ca un nou tip de studio care isi dedica în în- 
tregime activitatea unor ecranizări serioase. 
Au început în 1948 cu o adaptare a romanulul 
Arcul de triumf al lui Erich Maria Remarque, 
despre Rezistenta franceză. Regizorul Lewis 
Milestone realizase deja o cutremurătoare ver- 
siune cinematografică după un alt roman al 
lui Remarque, Nimic nou pe frontul de vest, în 
1930. De data aceasta însă a ales o distribuție 
nepotrivită. Charles Boyer, specializat în ro- 
luri de seducători amorali, interpreta rolul 
eroului idealist din Rezistență; Ingrid Ber- 
gman, simbolul hollywoodian al purității, apă- 
rea în rolul unei prostituate vicioase; Charles, 
Laughton dădea un recital de cabotinism ca 
ofițer sadic din Gestapo. Esecul de proporții 
al filmului a făcut ca Entreprise Pictures să 
dispară. O întreagă listă de proiecte ambi- 
tioase si care ar fi meritat poate să vadă lu- 
mina ecranului (incluzând si reîntoarcerea în 
lumea filmului a Gretei Garbo în La Duchesse 
de Langeais, după Balzac, regizat de Max Op- 
huls), a fost abandonată. 


i n anii '50, cinematograful se simtea 
amenintat de televiziune. Hollywoodul a 
investit atunci milioane în mari filme „epice“ 
care ar fi putut da publicului ceea ce un mic 
ecran TV nu putea oferi. Atât succesele, cât și 
eșecurile au devenit mai mari și mai spectacu- 
loase ca înainte. 

De exemplu, regizorul John Huston a reali- 
zat ord Dick (1956), după romanul lui Her- 
man Melville. Cartea nu părea a avea un real 
potenţial cinematografic. Publicul a râs când 
l-a văzut pe Gregory Peck în rolul obsedatului 
căpitan Ahab. Întrebarea este însă: cine ar fi 
putut interpreta acest rol? Ca și celelalte per- 
sonaje ale romanului, Ahab nu e un personaj 


Box office — negativ 


realist, ci un simbol. Acest lucru nu s-a putut 
transmite de la roman la film. Moby Dick a 
pierdut multi bani. 


î n anii '60 cinematograful a început să 

| exploateze noua libertate pe care o cá- 
pâtase, de a face filme din opere literare „pen- 
tru adulți“. La început, spectatorii au fost în- 
cântaţi să-și audă actorii preferaţi pronuntánd 
cuvinte obscene sau dezgolindu-se. Dar spre 
sfârșitul deceniului multe filme hollywoodiene 
au dus la pierderi de milioane, chiar dacă erau 
inspirate din romane complexe din punct de 
vedere psihologic sau erotic, romane pe care 
însă cei care le ecranizau nu păreau a le infe- 
lege. 

Când a fost întrebat: „Dacă ati putea 
schimba ceva în viața dumneavoastră, ce aţi 
face?", Woody Allen a răspuns că nu s-ar mai 
duce să vadă Magicianul (1968), ecranizare a 
inspiratului roman al lui John Fowles, despre 
un joc sexual și filosofic într-o insulă gre- 
cească. 

Un dezastru mai mare încă a fost Justine 
(1969), în care erau condensate cele patru ro- 
mane ale Quartetului Alexandria de Lawrence 
Durrell si în care apăreau Dirk Bogarde, 
Anouk Aimée si Michael York. Regizorul Ge- 
orge Cukor nu mai cunoscuse un eșec atât de 
mare în cariera sa de la Romeo si Julieta, în 
1936! 

Mulţi critici au considerat că cel mai prost 
film realizat vreodată este Myra Breckenridge 
(1970), bazat pe un roman de Gore Vidal, des- 
pre un bărbat care face o operaţie de schim- 
bare a sexului și se trezește în corpul lui Ra- 
quel Welch! În film mai apăreau Mae West și 
criticul de film Rex Reed — care a continuat 
și după această experienţă să critice filmele 
altora. 

Genurile cinematografice își au perioada de 
glorie, apoi eclipsa, dar adaptările dezastru- 
oase după clasici sau best-seller-uri au supra- 
vietuit. Se pare că ni se pregătesc alte aseme- 
nea surprize neplăcute. Oare chiar v-o puteţi 
închipui pe Nicole Kidman în rolul eroinei lui 
Henry James din Portretul unei doamne, ecra- 
nizare pe care o realizează Jane Campion? 
Sau pe Demi Moore ca pe o tânără puritană în 
The Scarlet Letter (de Roland Joffé), după 
Nathaniel Hawthorne? m 


nul 1994 s-a dovedit un an bup pentru Hollywood: s-au vândut cu 3% mai multe 

bilete decât in 1993 si 10 filme au făcut încasări record, de peste 100 de mi- 

lioane dolari, în frunte situându-se Lion King (306,4 milioane) si Forrest Gump 

(300,6). Rentabilitatea unui film se calculează luând în considerație si bugetul 

sàu. Campioanele box-office-ului din 1994 au costat 45, respectiv 55 milioane. 

Cu toate acestea situația nu e atât de bună cum pare la prima vedere. Un 

responsabil de la Paramount Pictures, care a ținut să-și păstreze anonimatul, a recunoscut-o: 
„Două din zece filme pe care le producem sunt mari succese, dar celelalte nu-și recuperează 
cheltuielile“. Astfel că apare și un clasament al celor mai puţin profitabile filme, la fel de in- 
teresant ca și cel al marilor succese. Anul trecut el a arătat astfel (bugetul și încasările, în 
milioane dolari): Being Human (40 buget; 1,5 încasări); Casa spiritelor (b: 40; î: 6,3) North 
(40; 7,2); The Hudsucker Proxy (30; 2,8); Silent Fall (30; 3,2); Terminal Velocity (50; 16,5); 
MA Earp (70; 25); Love Affair (60; 18,3); O răpire cu bucluc (48; 16,6); l'II Do Anything (40; 


"Istoria dezastrelor este, iată, o poveste fără de sfărșit... 


lecă o motocicletă călătorind toată noaptea 
pentru a-și întâlni amantul. Regizorul Jack 
Cardiff a ales-o pe Marianne Faithfull — sim- 
bol pop în anii '60 și iubita mai multora dintre 
membrii formaţiei Rolling Stones. In acel mo- 
ment ea se afla în culmea gloriei. Poliţia toc- 
mai descinsese la o petrecere la care ea și 
Mick Jagger găsiseră utilizări perverse batoa- 
nelor de ciocolată Mars. Alain Delon, idolul 
filmului francez, învățase limba engleză spe- 
cial pentru a putea interpreta rolul iubitului ei. 
Probabil că după ce a rostit replici de tipul: 
„Trupul tău e o vioară acoperită cu catifea 
neagră!“ a regretat foarte mult acceptul său. 
Producătorii au hotărât că titlul iniţial era prea 
obscur pentru mulţimea căreia dorea să-i asi- 
gure frisoane erotice, așa că l-au schimbat în 
Naked Under Leather (Goală sub haina de 
piele). Cu toate acestea filmul nu a avut nici 
un succes financiar. 


TATTOO (1981). Joyce Bunuel, nora cele- 
brului regizor spaniol, a avut probabil ani de-a 
rândul fantezii erotice în legătură cu romanul 
Colecţionarul de John Fowles. A scris un sce- 
nariu despre un artist care face tatuaje, obse- 
dat de o tânără manechin pe care o răpește. 
O ţine închisă, o violează, și o tatuează din 
cap până în picioare. Şi, de parcă toate aces- 
tea n-ar fi fost de ajuns, producătorul Joseph 
E. Levine a hotărât să răspândească un zvon 
senzaţional: cele două vedete, Bruce Dern şi 
Maud Adams, ar fi făcut cu adevărat dragoste 
în fata aparatului. Dern a susţinut si el ca asa 
a fost. Adams, însă, a negat totul spunând că 
dacă Dern crede că ceea ce ei au făcut pe 


e Marianne Faithfull, 
Goalá sub haina de piele 


platou se poate numi sex, atunci e demn de 
milá. Dupá cáteva sáptámáni presa se dezlàn- 
fuise, spectatorii mureau de curiozitate... 
atunci filmul a fost lansat. ,Orice dragoste 
lasá urme!" se spunea in toate anunturile pu- 
blicitare. Tattoo nu a lăsat nici o urmă! 


BOXING HELENA (1993). Toată lumea as- 
tepta sá fie socatà la acest film. Regizoarea 
debutantá Jennifer Lynch trebuia sá fie cel 
putin la fel de bizará ca si tatál ei, semnatar al 
cunoscutelor Catifeaua albastră si Suflet săl- 
batic si al mult apreciatului serial Twin Peaks. 
Povestea — un psihopat o rápeste pe femeia 
iubită si ii taie mâinile si picioarele — i-a ori- 
pilat pe toti cei politically correct. Feministele 
au protestat; handicapatii locomotori nu s-au 
lăsat nici ei mai prejos, amenintánd cu boico- 
tarea filmului. Dar lucrurile luaseră o intorsá- 
turà proastá incá dinainte. Madonna refuzase 
scenariul, considerându-l „lipsit de gust“. Era 
deja un semn rău. Apoi Kim Basinger s-a răz- 
gândit după ce își dăduse un acord verbal. 
Producătorii au adus-o în fata tribunalului ce- 
rându-i despăgubiri de 9 milioane dolari — fă- 
cându-și astfel publicitate gratuită. Procesul a 
generat în final mai mult interes decât filmul 
— în care protagonista a fost Sherilyn Fenn, 
iar Julian Sands interpreta rolul iubitului/chi- 
rurg. Boxing Helena nu a fost o orgie de 
sânge şi sex ci mai degrabă o psihodramá ief- 
tină care a plictisit mai mult spectatorii decât 
i-a şocat. Basinger a pierdut procesul și s-a 
declarat falită. Criticii continuă să creadă că a 
făcut o alegere bună refuzând rolul. 


eS 
=: 
= E, 
IM 
Qu 
=, 
— 
co 
Qe? 
La 
c» 
= 
-— 
p 
wi 
E 
— 


Dezastre 


GOETHE- 
INSTITUT 


Ç 


GOETHE- 
INSTITUT 


O 


Abgeschminkt/Demachiat 
Frenzy prelucrează întâmplările priete- 
nei sale Maischa în desenul său animat 


săptămânal „Rubi, ferneia ţânţarilor“. 
Frenzy se află în panică totală pentru 
că pe moment nu mai are nici o idee, 
iar după week-end trebuie să predea o 
nouă poveste. Și anume una optimistă, 
pentru că redacția acuză cinismul ei tot 
mai mare. Deci o convinge pe Maischa 
să petreacă împreună sfarșitul de săp- 
tămână şi planifică astfel, în ciuda voin- 
tei lui Maischa, vizitarea unui vernisaj. 
Acolo Maischa îl zărește pe Rene, care 
va deveni victima pasiunii ei. 

1992, 55 min., color. Regia și Scena- 
riul: Katja von Garnier. Imaginea: Tor- 
sten Breuer. Muzica: Peter Wenke, Til- 
Imann Hóhn. Cu: Katja Riemann, Nina 
Kronjáger, Gedeon Burkhard, Max Ti- 
dof, Daniela Lunkewitz. Peter Sat- 
tmann. 


Der schónste Busen der Welt/ 
Cei mai frumoși sâni din lume 


Simon este un fabricant de bere, care 
are succes în afaceri, Jeanette o micuță 
secretară, care atrage atenția mai mult 
cu sânii ei mari, decât cu inteligenţa. 
Când cei doi se ciocnesc întâmplător în 
liftul unui hotel, pieptul ei își schimbă 
în mod surprinzător proprietarul! Pen- 
tru Jeanette acest eveniment este mult 
mai îmbucurător decât pentru Simon, 
însă și acesta reușește după unele pro- 
bleme de adaptare să vadă latura pozi- 
tivă a accidentului: în scurt timp devine 
simbolul erotismului viril. După o nouă 
ciocnire, pieptul își schimbă din nou 
proprietarul ceea ce pentru cei doi re- 
prezintă o grea lovitură. După multiple 
încercări eşuate de transfer, cei doi în- 
cep sà se cunoascá si sá se iubeasca, 
iar astfel pieptul rămâne în familie. O 
comedie de situație, care deschide câ- 
teva perspective asupra comportamen- 
tului unei societăţi condiționate de sti- 
mulaţii erotice. 

1992, 15 min, color. Regia: Rainer 
Kaufmann. Scenariul: Jürgen Egger, 
după Roland Topor. Imaginea: 
Karl-Walter Lindenlaub. Cu: Eva Kryll, 
Dominic Raacke, Thomas Kylau, Taka- 
masa Oyarna, Toshi Kusaba, Dietman 
Schneider. 


Wir kónnen auch anders/ 
Noi putem si altfel 


Kipp are voie sá páráseascá temporar 
inchisoarea din vestul Germaniei, pen- 


SÁPTÁMÁNILE 


CULTURII 
REPUBLICII 
FEDERALE 
GERMANIA 


ÎN ROMÂNIA 


Toamna 1995 


Bucureşti Cluj Craiova 


laşi Sibiu Timişoara 


tru a merge în est la înmormântarea 
bunicii sale, pe care urmează s-o mos- 
tenească. Fratele său Most vine să-l ia 
cu o dubiţă, bună de dus la fiare vechi. 
Li se va alătura soldatul rus Victor, care 
a dezertat dintr-o cazarmă a armatei 
sovietice. Cei trei bărbați, foarte diferiți 
în felul lor, trec prin diverse aventuri 
pentru ei dificile, pentru spectator 
foarte amuzante, care alertează poliția. 
Nu le rămâne decât fuga. Reusesc să 
ajungă la Marea Baltică şi peste grani- 
tele Republicii Federale Germane, până 
în patria rusească a prietenului lor Vic- 
tor. 

1993, 92 min, color. Regia: Detlev 
Buck. Scenariul: Ernst Kahl, Detlev 
Buck. Imaginea: Roger Heeremann. 
Muzica: Detlev Petersen. Cu: Joachim 
Krol, Horst Krause, Konstantin Kollja- 
nov, Sophie Rois. 


Berlin in Berlin/Berlin in Berlin 


„Berlin în Berlin“ se găsește în centrul 
cartierului Kreuzberg din Berlin. Aici 
trăiește o familie de origine turcă, pă- 
rintii, fiii, nora Dilber si un nepot. Dil- 
ber isi vizitează zilnic soțul Mehmet pe 
şantier. Inginerul german Thomas o ur- 
măreşte și o fotografiază pe ascuns. 
Mehmet descoperă fotografiile soţiei 
sale în biroul inginerului. Nebun de ge- 
lozie, isi bate nevasta. Thomas îi sare în 
ajutor. Are loc o încăierare, iar Mehmet 
este accidentat mortal. Cumnatul lui 
Dilber, Mutuz, jură răzbunare. Fugind 
de cei care îl urmăresc, Thomas ajunge 
în casa familiei lui Mehmet. Conform 
bunicii, o veche tradiție anatolă spune: 
„Dacă un dușman intră în casa aceluia 
pe care l-a omorât, pentru a'cere ier- 
tare, atunci legea răzbunării de sânge 
tace". Thomas va fi în siguranță doar 
atáta timp cát nu iese din casá. 

1993, 92 min, color. Regia: Sinan Ce- 
tin. Scenariul: Umit Unan, Sinan Cetin. 
Imaginea: Rebekka Haas. Cu: Hulya Av- 
sar, Cem Özer, Armin Block, Aliye 
Rona, Esref Kolcak, Volkan Akabali, Ni- 
lufer Aydan, Zafer Ergin, Susa Koh- 
Istedt, Emrah Aydemir, Sarah Chau- 
mette, Mustafa Portakal, ș.a. 


In weiter Ferne, so nah!/ La mare 
îndepărtare, și atât de aproape 


„La mare îndepărtare, și atât de 
aproape“ relatează povestea lui Cassiel, 
„îngerul lacrimilor“ (Otto Sander) care, 
împreună cu partenera sa Raphaele 


Filme artistice germane din anii 
1992/93. 


Demachiat, 1992, 55 min 

Cei mai frumoși sâni din lume, 1992, 15 
min 

Noi putem si altfel, 1993, 92 min 


Timișoara (Temesvar) 
luni, 25.09 — vineri, 29.09.95, ora 18 
Cinema Studio 


Sibiu (Hermannstadt) 
luni, 2.10. — vineri, 6.10.95, ora 18.30 
Cinema Tineretului 


Bucuresti 
marti, 10.10. — sâmbătă, 14.10.95, ora 
9.30 


19. 
Cinema Studio 


Cluj (Klausenburg) 
luni, 16.10. — vineri, 20.10.95, ora 19 
Cinema Favorit 


(Nastassja Kinski) lucreazá ca ingeri 
pázitori in Berlinul de azi. Ei sunt invizi- 
bili, tandri si plini de dragoste, însă 
n-au nici o putere: nu se pot amesteca 
in viata altora, pot doar sà se adreseze 
inimilor acestora. insă într-o bună zi, 
Cassiel renunţă la eternitatea sa și de- 
vine un muritor, pentru a putea salva 
viața unei fetiţe. lar astfel el devine o fi- 
intá umană ca toate celelalte. Încearcă 
să ducă o viaţă normală cu ajutorul bu- 
nului său prieten Damiel (Bruno Ganz). 
Cassiel are dușmani ca de exemplu pe 
Emil Flesti (Willem Dafoe) care dorește 
să-l distrugă. O nouă viață pare să în- 
ceapă când îl întâlnește pe Tony Baker 
(Horst Buchholz) care îl scoate din mi- 
zerie. Dar Cassiel își dă seama imediat 
că a devenit ajutorul unui traficant de 
arme, căzând astfel și mai adânc. De- 
cide să se elibereze. 

1993, 163 min, color si alb negru. Re- 
gia: Wim Wenders. Scenariul: Wim 
Wenders, Ulrich Zieger, Richard Reitin- 
ger. Imaginea: Jurgen Jurges. Muzica: 
Laurent Petitgand. Cu: Otto Sander, 
Peter Falk, Horst Buchholz, Nastassja 
Kinski, Heinz Rühmann, Bruno Ganz, 
Solveig Dommartin. 


Justiz/Justiție 


Tânărul avocat Felix Spât este unul 
din martorii care a asistat la asasinarea, 
fără un motiv vizibil, a profesorului 
Winter de către consilierul guverna- 
mental Kohler în restaurantul „Du 
Théátre" din Zürich. Kohler, o persoană 
cu mare influenţă, chiar insistă să fie 
arestat şi acceptă fără probleme sen- 
tinta — 20 de ani de pușcărie. Însă apoi 
îl roagă pe Felix Spàt să redeschidă ca- 
zul, doar în mod teoretic. Acesta crede 
mai întâi că este o glumă proastă, deși 
Helene, fiica lui Kohler încercase deja 
în sala de judecată să-l convingă de ne- 
vinovăția sa. Dar Spät stie că Kohler 
este vinovat. Și totuși acceptă. Ceea ce 
la început a fost o simplă joacă de gân- 
duri, devine pentru Spàt o obsesie. 
Dintr-o dată Kohler este un om liber, 
iar un nevinovat a trebuit să moară. Dar 
ce este vina şi ce este dreptatea în 
acest caz complicat? 

1993, 106 min, color. Regia și scena- 
riul: Hans W. Geissendórfer după roma- 
nul lui Friedrich Dürrenmatt. Imaginea: 
Hans-Gunther Bucking. Muzica: Frank 
Loef. Cu: Maximilian Schell, Thomas 
Heinze, Anna Thalbach, Mathias Gnadi- 
ger, Norbert Schwientek, Ulrike Krie- 
ner. 


Germania dupá Cáderea Zidului Filme documentare din anii 1989/90. 


Pachet | 


10 zile in octombrie, 1989, 52 min 


Zidul, 1990. 99 min 
RDG — fără titlu, 1990. 60 min. 


Prezentăm filmele împărţite în două pachete; 


Pachet Il 
Leipzig, toamna, 1989, 52 min 


Berlin Gară Friedrichstrasse 1990, 1990, 85 min 


O bucăţică de Germania, 1991, 93 min 


Germania, Germania, 1991, 90 min 


Sibiu (Hermannstadt) 
luni, 
Cinema Tineretului 
Cluj (Klausenburg) 


luni, 2.10. — vineri, 6.10.95, ora 
Casa de Cultură a Studenţilor, Sala Club A 


09. — vineri, 29.09.95, ora 18.30 


Countdown, 1990, 189 min 


luni. 25.09 — vineri, 29.09.95 
Cinemateca Románá, Sala Eforie 


lasi 


20 luni, 2.10. — vineri, 6.10.95, ora 19 


Casa Tineretului și Studenţilor, Sala Azur 


Ilo. 


Titlul unei publicaţii de dată recentă 
din Los Angeles „SEX, MOARTE SI 
DUMNEZEU“ — rezumă ultimul sin- 
drom hollywoodian. 


Fie că a devansat curente socio-po- 
litice, fie că şi-a asumat rolul de mo- 
delator de opinii, Cetatea filmului a 
fost, începând din anii 30 — indife- 
rent de varietatea ipostazelor — un 
termometru şi un barometru al stării de 
spirit a Americii. ` 


De-a lungul istoriei sale cu turnante 
nu o dată periculoase — Hollywoodul, 
cunoscut pentru pragmatismul şi efi- 
ciența industriei sale de divertisment 
— nu a cultivat nici în viaţa de zi cu 
zi, nici pe ecran înclinațiile religioase. 
lată cum comentează acest specific ac- 
trita Laura Dern (JURASSIC PARK): 
„Oamenii din -industria filmului păs- 
trează o anumită ostilitate faţă de cre- 
dinţă. Această reacţie se datorează 
faptului că tuturor ne este teamă să 
credem în cevă ce nu este palpabil. 
Acest lucru nu ni se potriveşte”. 


utine au fost filmele de in- 

spiratie religioasă sau 

misticá: Going My Way — 

(Merg pe drumul meu) 

1944, r. Leo McCarey cu 

Bing Crosby ce traves- 

teste in sutaná o melodramă muzicală; 
Lillies of The Field — (Crinii din 
vale) 1963, r. Ralph Nelson cu Sidney 
Poitier in chip de salvator al unor maici 
ce-și construiesc un lăcaș în Arizona; 
Ten Commandements (Cele zece 
porunci) în două versiuni, ambele sem- 
nate de Cecile B. De Mille — 1923 și 
1956 cu Theodor Roberts și respectiv 
Charlton Heston în rolul lui Moise ce 
conducea poporul ales în exod; Heaven 
Can Wait — 1978, r. Warren Beatty, re- 
make după Here Comes Mr. Jordan — 
1941, r. Alexander Hall, cu Beatty și 
respectiv Robert Montgomery pe rol. de 
reincarnati; Yentl — 1983 de și cu Bar- 
bra Streisand, o vajnicá practicantá a 
iudaismului. Am enumerat cáteva dintre 
filmele care au făcut dată, fiind pre- 


— F 


In calendarul editat pentru 
California de Sud ce indică pro- 
gramul de activitate la care poţi 
avea acces contra cost, ca la un 
spectacol, ca participant, sunt 
anunţate: terapia trecutului; 
lecţia tămăduirii psihice; fluxul 
divin inoculat dansatoarelor; în- 
tâlnire cu Xando (făptură com- 


usă din șapte divinităţi); ate- 
ier de creaţie sub razele lunii 
pline; cursuri de şamanism; res- 
piratie în grup Yoga; ședințe de 


acupresură, masaj suedez, 
igiena colonului; lecţii de tenis 
pentru nudişti; iniţiere în ener- 
gizarea sufletului şi multe al- 


tele. 
- m 


LYW00D 


miate cu Oscaruri sau izbutind o cotă 
bună la box-office, dar în fond medio- 
cre. 

Asistăm acum la un nou fenomen. 
Dacă japonezarea artistică și econo- 
mică a marilor studiouri a eșuat, iposta- 
zele credințelor de sorginte asiatică iau 
în stăpânire Hollywoodul și vedetele 
sale. Cel mai frecventat club în actualul 
sezon, aflat chiar pe faimosul Sunset 
Boulevard — imortalizat și prin filmul 
omonim al lui Billy Wilder din 1950 — 
este House of Blues. Isaac Tigrett, fos- 
tul patron al lui Hard Rock Cafe, alt loc 
de întâlnire al vedetelor hollywoodiene, 
a investit 9 milioane dolari din cele 30 
cât a obținut din vânzarea Cafe-ului 
pentru a face din House of Blues un lá- 
caș budhisto-hindus. Cum spune patro- 
nul spiritual al acestuia, un guru de 68 
de ani; „Toate religiile sunt în fond una 
singură!“ La House of Blues pot fi vă- 
zuti: Sylvester Stallone stând minute în 
șir cu privirea lui... de cocker cum i s-a 
mai spus, pironită pe o statuie repre- 
zentându-l pe Budha; Coppola întins pe 
canapea învelit cu o cuvertură cu de- 
sene geometrice mogule; Madonna — a 
cărei ultimă melodie intitulată „Secret“ 
este dedicată Mamei Meera,o sectantă 
de 35 de ani ce propovăduiește misti- 
cismul în Germania — degustă băutura 
lângă un altar închinat lui Budha. Clu- 
bul are pereţii tapetati cu zeități in- 
diene, dar proporţia minijupelor este 
cam 99 la un sari, iar fumul de țigară e 
mai dens decăt cel de tămâie. Evident 
că italianul Bertolucci a sesizat în avans 
această nevoie a celei mai avansate so- 
cietăți către secolul XXI de a găsi un 
punct de sprijin în ritualurile multimile- 
nare ale spiritualității asiatice (Micul 
Budha). O asemenea asociere de sacru 
cu profan nu mai este singulară la Hol- 
lywood. Cunoscutul critic Mike Medve- 
dev apreciază: „Glorificarea violenţei si 
a depravării în filme a determinat în 
contra partidă aţițarea preocupărilor 
pentru viața spirituală”. 

După ce alcoolul, drogul sau sexul 
s-au dovedit ineficiente ca punct de 
susținere morală, credința în diferite 
forme le ia locul. Richard Gere a des- 
coperit chiar în preajma lui Dalai Lama 
binefacerile budhismului. Scientologii 
apăruţi prin anii '50 și-au extins mult 
influența asupra fiinţelor slabe cu veni- 
turi grase. Acum numără printre adepții 
lor de renume pe Tom Cruise, Nicole 
Kidman, John Travolta, Kirstie Allen, 
Priscilla Presley, Michael Jackson. 


Ultimul sindrom 


piei. A te destăinui integral si fără pu- 
doare unor necunoscuţi a devenit un 
exercițiu curent mai ales la tânăra ge- 
neratie. 

Centrul internaţional al meditaţiei 
budhiste din Los Angeles a avut rolul 
său. Ghidul turistic s-a văzut înlocuit 
astfel de un ghid spiritual. Cum până 
nu de mult, slujitorii filmului, fie ei ve- 
dete, producători, regizori, aveau fie- 
care psihanalistul său, nimic mai simplu 
decât să-l înlocuiască cu un guru per- 


lebru azi la Hollywood afirmă că o 
„partidă de sex poate dura între 5 si 9 
ore iar orgasmul poate dura 20 de mi- 
nute fără întrerupere“. Americanii, fanii 
tuturor competiţiilor, par dispuși să o 
omologheze si pe aceasta. lată ce a de- 
clarat Prince despre experiența sa tan- 
trică: „O pot compara doar cu un plon- 
jeu în văzduh, îți dă senzaţia că ţi-ai 
luat zborul din propriul trup și toate 
moleculele tale sunt eliberate“. 

O dezvăluire de ultimă oră a fost însă 


sexy-mistic- club 


natia, materia primă a oricărui act de 
creaţie; unde să așezi în casă o garde- 
nie care are darul să-ți mărească pute- 
rea de concentrare; un clopoțel de cris- 
tal menit să-ți mărească încasările... Và 
dati seama că odată ret pe acest fá- 
gas nu mai există oprire. În tara cu cea 
mai dezvoltată tehnologie informatio- 
nală și electronică, vracii și șamanii nu 
someazá. 


Adina DARIAN 


„A încerca să te apropii de o viaţă spirituală este o reacţie firească 
față de experienţa hollywoodiană. 

Există multă deceptie și multe conflicte în industria de divertisment 

și oamenii caută căi neobişnuite pentru a se elibera de stres“. 


Guru-ul își aşteaptă oaspeţii la House of Blues 


Lynn Creighton — artist ceramist 


„In lumea filmului ai tot ce se poate avea 
$i totuși te simţi gol sufletește. 
Acel ceva ce nu ţi-l pot da nici banii, nici succesul, iti lipsește. 
Această stare impinge pe mulţi dintre oamenii de cinema 
de la Hollywood să caute un răspuns în altă parte“. 


Mulţi dintre ei au protestat impotriva 
Germaniei unde secta e interzisă si 
unde recent un ministru a calificat or- 
ganizatia drept „un centru de spălare a 
banilor sub masca religiei“. Redactorul 
șef al revistei citate („Sex, Death and 
God") sustine însă: „In maximum 20 de 
ani scientologii nu vor párea mai neo- 
bisnuiti decát mormonii care, cu dece- 
nii in urmá, erau considerati eretici". 
Să-l mai re-cităm pe Malraux care spu- 
sese: ,Secolul XXI va fi religios sau nu 
va fi deloc“, evaluare ce se lasă inter- 
pretată în multe sensuri. 

Insusirea acestor practici a fost desi- 
gur facilitată în America de exerciţiul 
psihanalizei (v. Noul Cinema nr. 
10/1993) practicat în proporţii de masă 
încă de la începutul secolului. În ulti- 
mul deceniu prin noua terapie a confe- 
siunii în grup s-a extins zona psihotera- 


sonal. John Huston în atât de particula- 
rul şi interesantul său film Wise Blood 
— 1979 (film difuzat restrictiv în Ame- 
rica tocmai din pricina temei) semnala 
ridicolul și pericolul proliferării sectelor 
în America profundă. In acest val de 
atracție către forțele oculte, personajul 
Forrest Gump a fost şi el propulsat de 
colectivitatea hollywoodiană la rang de 
Mesia. A apărut și substantivul „gum- 
pism" ce-i definește doctrina. Hollywo- 
odul a descoperit însă cea mai atractivă 
identificare cu spiritualitatea indiană în 
ritualurile tantrice privind sexul. 

Ann West, ex-model, ex-actriță, îm- 
preună cu partenerul ei, David Cusak, 
un aventurier provenit dintr-o familie de 
fermieri cu avere, au avut ideea să de- 
vină inifiatori in acest ritual. După o 
practică mai îndelungată de exercitii de 
concentrare fizică și psihică, cuplul ce- 


Sarika Dharma — reverend 


şi mai stupefiantă. Mike Ovitz, influen- 
tul preşedinte al agenției Creative Ar- 
tists, cel ce a lansat atâtea talente si a 
distrus multe altele prin forța relațiilor 
sale (vezi N.C. nr. 2 și 3/1991) a fă- 
cut cunoscut că amplasarea sediului 
prosperei sale agenţii a fost făcută în 
urma sfatului gurului său Feng Shui 
(Vânt și Apă) expert în a găsi „forțele 
vieţii” numite „chi“ ce pot determina lo- 
curile favorabile sănătăţii, dragostei, 
averii. Acum, și alți detectori de unde 
bune conducătoare de energii sexuale, 
amoroase sau care pot împiedica divor- 
furile etc. au apărut ca ciupercile după 
ploaie. Contra sumei de 90 dolari ei in- 
dică in ce colt al casei să-ţi pui patul 
sau biroul pentru a avea cât mai mult 
succes în domeniile respective. Sau te 
pot sfătui unde să asezi un clopoțel pe 
masa de lucru spre a-ţi stimula imagi- 


& Madonna 


@ Sylvester Stallone 


IM FAN 


Keanu in turneu rock'n'roll. Keanu Reeves si formaţia sa 
DOGSTAR au inceput la 18 august un turneu prin Statele 
Unite si vor ajunge se pare si in Europa. Ei vor fi însoţiţi de o 
echipa de lare care va realiza un documentar, „ceva între 
Spinal Tape și În pat cu Madonna“ cum spunea Keanu Ree- 
ves. 


Warhol-Bowie. Pictorul Julian Schnabel va fi regizorul fil- 
mului Basquiat, povestea vieții pictoruiui haitian Jean-Michel 
Basquiat, mort în 1983, la vârsta de 28 de ani. interpret: Jeffrey 
Wright. Parteneri: David Bowie în rolul controversatului Andy 
Warhol, Gary Oldman și Dennis Hopper. 


Program incárcat Johnny Depp este realizatorul filmului 
The Brave, făcându-și astfel debutul în regie. El v<. fi şi inter- 
pretul rolului principal, un bărbat care acceptă să moară în 
fata camerelor de luat vederi într-un „snuff movie" pentru a-și 
salva de la mizerie familia. Dacă subiectul este puțin morbid, 
povestea scenaristului este parcă de-a dreptul inspirată 
dintr-un film de groază: autorul lui, Aziz Ghazal, a fost profe- 
sor la Universitatea Southern California si s-a sinucis în 1993 
după ce şi-a omorât soţia şi fiica şi a dat foc casei în care lo- 
cuiau. Johnny Depp va mai juca in Divine Rapture,alături de 
Marlon Brando și Debra Winger, apoi în Donnie Brasco (adap- 
tarea unei cărți autobiografice a unui fost agent FBI infiltrat în 
Mafia, regia Mike Newell). In sfârşit, se va reintálni — pe pla- 
touri — cu prietenul sáu Nicolas Cage, in Speed Racer, film in- 
spirat dintr-un desen animat japonez despre cursele de auto- 

. Regia: Julian Temple. 


Annaud la Jean-Jacques Annaud va fi regizorul 
lui Seven Years in Tibet, film inspirat de prietenia dintre alpi- 
nistul Heinrich Harrer si Dalai Lama. In rolul principal: Brad 
Pitt. 


Lozul cel mare Jim Carrey. În urmă cu doi ani, Jim 
Carrey s-a bătut din răsputeri pentru a obține un onorariu de 
450 000 dolari pentru Ace Ventura, lu Peste. După 
ce Batman Forever a pulverizat recordul de încasări al lui Ju- 
rassic Park (vezi p. 6), actorul a semnat un contract de 20 mi- 
lioane dolari pentru Cable Guy, un film produs de Columbia. 
El va interpreta un electrician îndrăgostit de o tânără pe care o 
plictiseste cu insistentele sale declarații de amor. 


1995. Producătorul francez Daniel Toscan du Plan- 
tier a investit o sumă importantă într-o serie de filme inspirate 
din opera lui Sacha Guitry. Primul film se intitulează Desire. 
Regia este semnată de Bernard Murat. Interpreti — unul si 
unul: Jean Paul Belmondo, Fanny Ardant, Beatrice Dalle, Do- 
minique Lavanant, Claude Rich. 


În Désiré, Fanny Ardant este 
o demimondenă frivolă si visátoare 


Ronn Moss (Beautiful) a fost concediat — 


fără preaviz — din cauza... 


coniacului „Metaxa“ 


AIDAN QUINN 


c/o CAA, 9830, Wilshire Blvd, 


Beverly Hills 
CA 90212—1825 USA 


RUPERT EVERETT 


c/o ICM 8942, Wilshire Blvd. 


„Vorbe de duh? 


e Brad Pitt: „Cum mi-as 
dori sá mor? La 106 ani, 
cu o Sharon Stone de 38 
de ani în braţe“. Până 
una-alta, el o tine în braţe 
pe Julie Delpy. e Rene 
Russo (Arma mortală, În 
bătaia puștii): „Mi-am dat 
seama că m-am maturizat 
atunci când l-am găsit pe 
Donald Sutherland mai 
sexy decât Kiefer Suther- 
land“. Şi decât Mel Gib- 
son? e Rob Lowe: „Am în- 
ceput cu berea. Apoi cu 
tequila. Am sfârșit când 
nu mai deosebeam o sticlă 
de tequila de una cu apă 
minerală“. Şi totul s-a ter- 
minat la o cură de dezal- 
coolizare. e „Julia Roberts 
este minunată. Are o pros- 
petime care mă ameteste. 
Niciodatá nu m-am simtit 
mai bine cu o femeie. 
Cred cá ea este femeia vi- 
surilor mele: femeia-copil" 
— dixit Richard Gere. Si 
Lyle Lovett era de aceeasi 
párere. 


Beverly Hills 
CA 90211 USA 


SEAN YOUNG 


c/o United Talent 
9560, Wilshire Blvd 


Beverly Hills, CA 90212, USA 


€ Paul Newman n-a re- 
zistat ispitei (citeste 2 mi- 
lioane dolari) si a acceptat 
sá facá reclamá sápunului 
Lux. Spotul publicitar a si 
fost difuzat in Statele 
Unite. 

€ Nicolas Cage a fost 
vázut alergánd gol puscá 
pe coridoarele hotelului 
Carlton din Cannes. Nu-l 
urmárea nimeni, dimpo- 
trivă el încerca să pună 
mâna pe un hof care in- 
trase în apartamentul pe 
care actorul îl ocupa îm- 
preună cu soția lui, Patri- 
cia Arquette. N-a prins ho- 
tul, dar în schimb a fost 
prins el in flash-urile foto- 
gratilor. 

e in 1993 nu muzica era 
primul lucru la care se 
gándea lumea cánd vor- 
bea de Michael Jackson. 
Corupere de minori, pedo- 
filie, atentat la pudoare, 
milioane de dolari oferiti 
in schimbul tácerii párinti- 
lor erau doar cáteva dintre 
subiectele ,tari^ când se 
vorbea de superstarul 
american. Dupá doi ani de 
la scandalul niciodată 
ajuns in faţa tribunalului si 


CONCEDIERE 


Ronn Moss, interpretul 
principal al serialului Beauti- 
ful — o altă soap opera care 
rivalizează cu Santa Barbara 
— a fost concediat fără prea- 
viz din cauza repetatelor în- 
târzieri pe platoul de filmare. 
S-a găsit la repezeală un înlo- 
cuitor care semăna cât de cât 
cu chipesul Ron și filmările 
au continuat. Numai cà admi- 
ratoarele infocate ale lui 
Ridge (personajul interpretat 
de Moss) au luat cu asalt te- 
lefoanele companiei producă- 
toare cerând întoarcerea ido- 
lului lor. „Dacă se lasă de 
băutură“, a replicat regizorul 
serialului, sătul să-l tot vadă 
pe Ridge-Moss clătinându-se 
și bâiguindu-și replicile. După 
o scurtă — dar intensă — 
cură de dezalcoolizare, Ronn 
Moss a revenit pe platou. Nu 
s-a vindecat însă de patima 
pentru coniacul Metaxa. Doar 
că acum el bea numai în tim- 


O actriță care 

nu are nici un fel 
de prejudecăţi (Elizabeth 
Berkley în Showgiris, 
regia Paul Verhoeven) 


căsătoria cu fiica celui su- 
pranumit The King, Lisa 
Marie Presley, Jackson s-a 
întors în lumina reflectoa- 
relor cu albumul History, 
beneficiind si de participa- 
rea surorii sale, Janet, a 
baschetbalistului Shaquille 
O'Neal si a unei figuratii 
demne de un film cu bu- 
get mare. Dar publicul 
oare a uitat si a iertat? Re- 
vista US Entertainment a 
incercat sá ráspundá, pu- 
blicând un sondaj efectuat 
printre cititorii săi. 66,5% 
dintre cei chestionafi il 
cred nevinovat cu privire 
la acuzaţiile de pedofilie 
ce i-au fost aduse, dar 
53% dintre ei declară că 
nu fac parte dintre fanii 
lui; 60% intenţionează să 
cumpere albumul History 
iar 69% sunt convinşi că 
Jackson își va recâștiga 
statutul de superstar; 72% 
dintre cei chestionati nu 
sunt interesați de căsăto- 
ria lui cu Lisa Marie, de- 
clarând că mai bine ar fi 
rămas neînsurat. 
Concluzia: fii superstar, 
dar nu te căsători! 


pul liber, alături de prietena 
sa, chelneriţă într-un bar. 
Cine se aseamănă, se 
adună?! 


O NOUĂ 
SHARON STONE? 


Showgiris, filmul la care lu- 
crează în prezent Paul Verho- 
even se anunţă a fi un su- 
biect fierbinte și dătător de 
bătaie de cap pentru ligile de 
protejare a moralei, a pudoa- 
rei, a drepturilor femeii 
s.a.m.d. si „pentru toti mem- 
brii partidului republican care 
cred cá Hollywoodul este 
cauza decáderii valorilor 
americane", cum declara in- 
sugi regizorul. ,Americanii 


sunt socati de orice nimic" a` 


adăugat el. „Nimicul“ are 22 
de ani si se numeste Eliza- 
beth Berkley (telespectatorii 
adolescenti au avut prilejul sá 
o cunoascá — si sà o admire 
— in rolul lui Jessie din amu- 
zantul serial Salvaţi de clopo- 
fel). „Imi trebuia pentru rolul 
tinerei striptease-euze o ac- 
triță mai puţin cunoscută, fru- 
moasă, care să emane o sen- 
zualitate, aș spune animalică, 
un vino-ncoa' natural, nu 
acela pe care multe dintre ac- 
trifele Hollywoodului se chi- 
nuiesc ani la rând să și-l fa- 
brice. Ín plus, trebuia sà stie 
să danseze, să nu aibă nici 
un fel de prejudecăţi și să nu 
se rușineze de corpul ei, mai 
ales că rolul este «cam dez- 
brăcat». Elizabeth este nemai- 
pomenită. După acest film ea 
poate deveni un adevărat 
star. Va trebui să fie însă 
foarte atentă la propunerile 
de roluri dubioase care vor 
avea un singur scop: să o 
arate goală pe ecran". Deo- 
camdatá, Elizabeth Berkley 
se dezbracá doar in filmul lui 
Verhoeven si o face atát de 
bine incát a smuls aplauzele 
celor mai blazaţi dintre mem- 
brii echipei de filmare: tehni- 
cienii de platou, mașiniștii, 
electricienii. „Ar putea i 
o altă Marilyn Monroe“ — 


spune entuziasmat producă- 
torul. Să nu uităm însă că 
tocmai celebritatea a ucis-o 
pe blonda Marilyn. 


MEREU BANII 


e Cu ocazia unei vizite pe 
care a efectuat-o în Africa de 
Sud, Denzel Washington 
(Philadelphia, Cry Freedom) 
a donat 1 milion de dolari 
Fondului pentru ajutorarea 
copiilor orfani iniţiat de pre- 
şedintele statului, Nelson 
Mandela. 

e Tot despre bani este 
vorba și în conflictul izbucnit 
între Winston Groom, autorul 
romanului Forrest Gump si 
compania Paramount, produ- 
cátoarea ecranizárii. Scriito- 
rul a acuzat Paramount că nu 
i s-a plátit partea de beneficii 
ce i se cuvenea dupá lansa- 
rea pe piaţă a filmului. Rás- 
punsul studioului: ,Forrest 
Gump n-a avut nici un fel de 
beneficii!“ Totul pare însă să 
se aranjeze pentru că Para- 
mount a cumpărat drepturile 
de ecranizare ale celei de-a 
doua cărți, Gump and Co 
lansată în luna august în li- 
brăriile din Statele Unite. Ro- 
manul descrie relația dintre 
Forrest și fiul său și, mai ales, 
„influența lui asupra istoriei 
umanității“ după cum scria 
un critic. Mai rămâne ca Tom 
Hanks să revină asupra deci- 
ziei de a nu mai interpreta 
acest personaj. Un onorariu 
de câteva (zeci) milioane de 
dolari l-ar putea convinge 
însă. 


MR. 15 MILIOANE 
DE DOLARI 


„Bruce Willis este un prost. 
Un prost talentat, totuși un 
prost“, spunea Cybill She- 
pherd despre partenerul ei 
din serialul tv Clar de lună. 
Nimeni nu a luat-o în serios, 
știut faptul că cei doi s-au 


„Mai bine star, decât- însurat!“ 
proclamă fanii lui Michael Jackson 


Așa arată Bruce Willis în Twelve Monkeys 
(r. Terry Gilliam) 


Pentru noul său rol din Striptease — 


Demi Moore a colindat barurile „de profil“ pentru 
o documentare temeinică (cu Brooke Shields) 


avut în timpul filmărilor ca 
șoarecele și pisica. Evoluţia 
— nu numai artisticá — a ac- 
torului, a dovedit cà afirmatia 
blondei sale rivale este de- 
parte de adevár. Bruce Willis 
„valorează“ acum 15 milioane 
dolari per film. Investiţiile le-a 
făcut cu un real simţ al aface- 
rilor: partener cu hwarze- 
negger și Stallone la rețeaua 
restaurante Planet Hol- 
lywood, principal acţionar al 
unei prospere fabrici de dul- 
iuri, proprietar al unei foarte 
noscute și la modă pizzerii, 
Pane y Vino, proprietar de 
asemenea al unui apartament 
în Manhattan — unde, se știe, 
fiecare metru pătrat este co- 
tat la mii de dolari— un altul 
la Málibu si un imens ranch 


` în Montana unde își petrece 


toate vacanţele. Sá adăugăm 
un mariaj fericit alături de 
Demi Moore si trei fetițe ado- 
rabile care l-au transformat 
dintr-un inveterat alcoolic 
într-un tată atent și iubitor. 
Duce o intensă activitate pu- 
blică — a fost susținător al 
campaniei prezidenţiale a lui 


George Bush — și nu se 
sfiește să-l critice necruţător 
pe președintele Clinton: 
„Mulţi spun probabil: «Uite 
încă un actor care face poli- 
tică!» Dar eu nu sunt un actor 
care face politică. Sunt un 
contribuabil, unul din cei mai 
importanţi. Anul trecut (1994) 
am plătit impozite pe care Bill 
Clinton nu le va putea plăti 
într-o viață de om! Așa că am 
dreptul să mă plâng, să 
aplaud, să critic, să spun 
orice consider că este nece- 
sar să fie spus. Ceea ce mi 
s-a întâmplat mie este de fapt 
visul american despre care se 
tot vorbește: un tip care știe 
să se descurce, muncește pe 
brânci și reușește. Așa că să 
nu vină nimeni să-mi spună 
— nici măcar un pn 
— că a lupta ca să te imbo- 
gátesti este o prostie. O pros- 
tie este sá nu o faci". 


` Pagini realizate 'de 
Doina STĂNESCU 


19 


Habar n-am dacă Spencer mă iubea 
cu adevărat. Tot ce pot spune e 
că, dacă nu m-ar fi plăcut, 

n-ar fi rămas cu mine. 


Katharine Hepburn 
despre Spencer Tracy 


A 


n 1940, scriitorului Garson 
Kanin i-a venit ideea unui 
film în care să apară vede- 
tele sale preferate. Filmul 
era The Woman of the 
Year — o comedie roman- 
ticà despre un jurnalist sportiv falit si o 
ziaristă snoabá. Vedetele erau Spencer 
Tracy şi Katharine Hepburn. Kanin do- 
rea foarte mult să-i vadă împreună pe 
ecran, dar se temea că ei vor refuza. 
Desi Tracy și Hepburn nu se intálniserá 
niciodatá, existau toate motivele sá se 
creadá cá se vor destesta, de la prima 
vedere. 

Spencer Tracy, náscut la Milwaukee 
in 1900, provenea dintr-o familie de 
muncitori catolici de origine irlandeză. 
Avea convingeri politice de dreapta, 
chiar reacționare. Din cauza faptului că 
bea prea mult ajunsese o dată în închi- 
soare și fusese concediat în 1935 de 
primul studio pentru care lucrase. Do- 
rise mai întâi să devină preot. Cum nu 
a reușit să-și împlinească visul, a înce- 
put să joace pe Broadway, deși nu lua 
în serios această meserie. Ce insemna 
actoria pentru Tracy? ,Invatá-ti replicile 
şi nu te lovi de decoruri!“ 

Katharine Hepburn s-a náscut intr-o 
familie din inalta societate din New En- 
gland in 1907. Era o feministá atee cu 
convingeri de stánga. Ocolea petrece- 
rile si refuza sá intre in restaurante de 
teamá ca nu cumva chelnerii sá-i ceará 
un autograf. Studiase la prestigiosul 
Bryn Mawr College şi era cunoscută ca 
o persoană inteligentă — într-o epocă 
în care se considera că actrițele trebuie 
să fie prostute. Câţiva critici si o mare 
parte a publicului gáseau cá jocul ei 
actoricesc e prea intelectual. Dar cum 
putea fi altfel, cánd George Bernard 
Shaw era un prieten de familie? 

Kanin stia cá va trebui sá se strádu- 
iască să-i convingă pe Tracy si Hep- 
burn să lucreze impreună. Întâi i-a ce- 
rut părerea lui Hepburn, care nu s-a 
arătat entuziasmată: „Nu cred că am da 
bine împreună. Suntem atât de diferiți!“ 
Apoi l-a întrebat și pe Tracy, care a fost 
mult mai puţin politicos: „Cum să joc 
cu o femeie care are unghiile murdare, 
o sexualitate ambiguă și poartă mereu 
pantaloni?“ 

S-ar părea că Tracy dăduse crezare 
zvonurilor de la Hollywood potrivit că- 
rora Katharine Hepburn ar fi fost les- 
biană. Dintre eșecurile ei din anii '30 
cel mai răsunător fusese Sylvia Scarlett 
(George Cukor, 1935) — în care ea se 
îmbrăca în bărbat si flirta atât cu femei, 
cât și cu bărbaţi. Se bârfise mult și pe 
seama prieteniei sale cu actrița Laura 
Harding, cu care locuia în aceeași casă. 
Într-o zi Harding a sunat-o pe Hepburn 
la Studioul RKO. Telefonista a intrebat 


cine e, si i s-a răspuns: „Spune-i cá. o 


caută soțul ei!" Fusese doat o glumă, 
dar Hollywoodul a luat-o în serios. 

In 1940 Hepburn tocmai pusese capăt 
unei aventuri cu miliardarul excentric 
Howard Hughes. Hotărâseră să nu se 
căsătorească. După cum mărturisește 
Hepburn în autobiografia sa, „două per- 
soane obişnuite să-și urmeze doar pro- 
pria cale trebuie să se despartă“. Avu- 
sese deja o căsnicie nereușită — timp 
de două săptămâni, în 1930, cu un oa- 
recare Ludlow Ogden Smith. (Hotărâse 
că nu mai are nici o perspectivă ca ac- 
triță si că ceea ce își dorea cu adevărat 
era o viaţă de familie într-un cartier pe- 
riferic. Dar s-a răzgândit repede). 

Viaţa personală a actriţei fusese gre- 
sit înțeleasă de către ceilalți, in parte si 
datorită faptului că ea refuza să colabo- 
reze cu ziariștii. Când a venit de pe 
Broadway la Hollywood, în 1932, repor- 
terii o întrebaseră dacă e căsătorită. 
„Căsătorită? Nu, nu cred. Ori poate 
sunt și am uitat“. Apoi au întrebat-o 
dacă are copii. „Desigur, am cinci co- 
pii. Doi albi și trei negri“. În curând a 
ajuns una din puţinele vedete — ca și 
Greta Garbo — care nu dădea inter- 
viuri. 

Spencer era căsătorit, și avea copii. 
Dar, ca și Hepburn, prefera să nu vor- 
bească despre viaja sa de familie. Fiul 
său John se născuse surd. Din momen- 
tul în care i s-a pus diagnosticul, Louise 
Tracy nu s-a mai preocupat de so- 


copii surzi şi întemeind clinica John 
Tracy. 

Spencer isi omora timpul apărând în 
filme şi având aventuri cu partenerele 
sale. Ultima în serie fusese Joan Craw- 
ford, cu care jucase in Mannequin 
(1938), o femeie cât de se poate de di- 
ferită de Hepburn. Louise Tracy era ca- 
tolică practicantă și a refuzat divorţul. 
Se purta ca și cum aceste aventuri nu 
ar fi existat. Încetul cu încetul, o altă 
dragoste a pus stăpânire pe Tracy — 
cea pentru pahar. 

Dar, după scandalul din 1935, Tracy 
a avut grijă ca alcoolismul să nu-i mai 
afecteze cariera. Un alt băutor recunos- 
cut, irlandez cu convingeri de dreapta, 
l-a adus la Hollywood: in 1930, regizo- 
rul John Ford l-a distribuit in Up the 
River. In curând el a devenit eroul ideal 
al perioadei depresiunii — americanul 
mediu, cumsecade, împins în situaţii 
extreme de vremurile nemiloase. Fu- 
sese închis pe nedrept în 20,000 Years 
în Sing Sing (1933) si amestecat fără 
voie în violența mafiotă în primul film 
american al lui Fritz Lang, Fury (1936). 

Tracy a fost primul actor care a cásti- 
gat Oscarul pentru cel mai bun.rol 
principal doi ani la rând: mai întâi ca 
un pescar portughez în Captains Cou- 


ywood: 


Katharine Hepburn în Sylvia Scarlett 


@ Scandal la Holl 


Călătorii s 
Spencer Tracy - 


@ in Woman ot the Year 


rageous (1937), apoi ca un preot care 
se ocupă de copiii străzii în Boys Town 
(1938), bazat pe biografia unui personaj 
real, Father Flanagan. Când Tracy a 
primit Oscarul, el a ţinut un discurs în 
care a spus că nu merită premiul, căci 
nu făcuse altceva decât să lase perso- 
nalitatea părintelui Flanagan să strălu- 
cească cu ajutorul său! Unii au spus în 
glumă că discursul a fost de fapt ade- 
vărata sa performanţă artistică, pentru 
care merita premiul. Oricum, recordul 
n-a mai fost egalat decât după 56 ani 
de Tom Hanks (un alt american mediu), 
care a câștigat cu Philadelphia (1993) și 
Forrest Gump (1994). 

Cariera lui Tracy părea un lanț nein- 
trerupt de succese, spre deosebire de 
cea a lui Hepburn. Ca tânără actriță pe 
Broadway se lăudase că poate obține 
orice rol — numai că nu îl putea păstra. 
Frumusețea ei ciudată, androgină, o 
ajutase să obțină rolul principal în trei 
piese. Dar de fiecare dată fusese con- 
cediată după nici o săptămână. „Nu 
prea știu ce făceam, dar o făceam cu 
Stil", își aminteşte ea. 

P rimul ei film la Hollywood a fost 

o senzație — A Bill of Divorce- 
ment (1932), regizat de bunul ei prieten 
George Cukor, care a distribuit-o apoi 
în rolul Jo March din Little Women 
(1933) (Winona Ryder a deținut acest 
rol în ramake-ul realizat anul trecut). A 
câștigat și un Oscar pentru rolul unei 
actrițe extrem de ambifioase in Mor- 
ning GI (1933). Dar succesul ei nu a 
fost de durată. Publicul american s-a 
săturat repede de accentul și manierele 
ei de doamnă din înalta societate. Nici 
rolurile alese în continuare nu au fost 
pe placul marelui public: istoria Marii 
Britanii — Mary of Scotland (1936); fe- 
minismul — A Woman Rebels (1936); 
comedia victoriană — Quality Street 
(1937). În 1938 a fost etichetată ca 


,Otravá pentru box-office" (vezi N.C. nr. 
7/95). Ea nu a intrat in panicá, precum 
alti actori. În disperare de cauză, incer- 
când să vândă Holiday (1938), producă- 
torii au publicat un anunţ în ziare în 
care intrebau: „Dar ce nu e în regulă cu 
Katharine Hepburn?" Ea i-a avertizat: 
„Aveţi grijă! S-ar putea ca publicul să 
vă răspundă“. 

S-a întors pe Broadway și a avut 
mare succes în The Philadelphia Story. 
Când MGM a transformat piesa într-un 
film, în 1940, responsabilii au fost ne- 
voiti să o distribuie pe Hepburn în rolul 
principal. Cu ajutorul lui Howard Hu- 
ghes, actrița cumpărase drepturile de 
ecranizare. Rolul ei — o fată bogată 
arogantă — a adus-o din nou printre 
actrițele bine cotate ale Hollywoodului. 
Dar poziția ei era încă nesigură. Urmă- 
torul film trebuia să fie un succes. Ea 
era convinsă cá Woman of the Year era 
cel mai bun scenariu pe care il putea 
gási in acel moment. Si, la urma urmei, 
poate cá Spencer Tracy ar putea fi un 
bun partener. 

In 1942 i s-a propus din nou lui Tracy 
să apară alături de Hepburn. În acel 
moment poziția sa față de MGM era 
mai puţin sigură, pentru că tocmai ju- 
case într-unul din puţinele eşecuri din 
cariera sa. Pentru Dr. Jekyll and Mr. 
Hyde (1941), el insistase să interpreteze 
ambele roluri — doctorul cel bun și 
monstruosul său alter ego — fără ma- 
chiaj, pur și simplu făcând grimase. 
Nici criticii, nici publicul nu au fost în- 
cântaţi, iar filmul a fost o cădere. 

Existase însă o idee bizară care ar fi 
putut salva filmul. Tracy credea că cele 
două femei din dubla viață a lui Jec- 
kyll/Hyde — logodnica pură a lui 
Jeckyll și prostituata nerusinatá a lui 
Hyde — ar trebui interpretate de o sin- 
gură actriţă, unica femeie de la Hol- 
lywood care ar avea versatilitatea nece- 


entimentale 
Katharine Hepburn 


š 


sarà fiind Katharine Hepburn. Cei de la 
MGM i-au respins propunerea, conside- 
rând că i-ar conduce la o prăbușire fi- 
nanciară, și au distribuit în cele două 
roluri pe Lana Turner și Ingrid Berg- 
man. Hepburn a aflat despre această 
propunere abia cu ani mai târziu. 

Oricum, era o dovadă că atitudinea 
lui Tracy față de Hepburn se mai îm- 
blânzise. Dar nu-erau pregătiți pentru 
prima lor întâlnire, care a avut loc în bi- 
roul lui Louis B. Mayer, conducătorul 
de la MGM. Când Tracy a intrat, Hep- 
burn l-a măsurat din priviri pe virtualul 
ei partener şi — ca de obicei — a spus 
primul lucru care i-a trecut prin minte: 
„Da' nu ești prea pitic?“ A fost nevoie 
de toată abilitatea lui Mayer pentru a 
salva situația: „Nu-ţi fă griji, dragă, n-o 
să treacă mult si o să te ajusteze pe 
măsura lui!“ 

f acest mod acționa farmecul 
cuplului Tracy/Hepburn atât pe 
ecran, cât si în viaţă. Katharine Hep- 
burn avea întotdeauna alura unei mici 
regine. Ea decisese că este cea mai dis- 
tinsă actrița a Hollywoodului cu mult 
înainte de a o face alții! Era nevoie de 
un om „obişnuit“ ca Tracy pentru a-i 
face imaginea accesibilă marelui public. 
In Woman of the Year regizorul George 
Stevens a realizat o scenă devenită cla- 
sică, în care Tracy o duce pe Hepburn 
la primul ei meci de base ball. Brusc, 
marea intelectuală este transformată, 
atrasă de joc. Tracy trebuie să-i explice 
fiecare amănunt al jocului, iar Hepburn 
nu e capabilă să înțeleagă totul. De 
data aceasta americanii o vedeau pe 
Hepburn vulnerabilă și dornică să în- 
vete ceva nou. Astfel, ei puteau să o iu- 
bească. 

Hepburn i-a dat lui Tracy câteva cali- 
tàti de vedetă care îi lipsiseră până 
atunci: imaginaţie, vioiciune a spiritului, 
chiar un anumit rafinament. Ca toate 


marile cupluri, Tracy şi Hepburn se 
completau reciproc. Când i-au văzut 
împreună, spectatorii au avut impresia 
că e prima dată când fiecare dintre ei 
se dezvăluie pe deplin. 
I mposibil. de precizat momentul 
în care povestea lor de dragoste 
a inceput, căci amândoi țineau să res- 
pecte secretul vieții lor private. Astfel 
încât în momentul în care Tracy a mu- 
rit, în 1967, Louise Tracy i-a putut 
spune lui Hepburn, fără a minţi: „Am 
crezut că nu esti decât un zvon“. Nici 
Tracy, nici Hepburn nu au negat nicio- 
dată legătura lor. Dar au trăit feriti de 
ochii ziariştilor indiscreti într-o cabană 
pe care o închiriaseră de la prietenul 
lor George Cukor. Nu apăreau împre- 
ună la Hollywood şi presa nu a publicat 
nici o fotografie în care cei doi puteau 
fi văzuți împreună, cu excepţia celor de 
pe platou sau din filmele lor. 

O asemenea discreție le-a permis să 
realizeze imposibilul: cu mult înainte de 
„noua moralitate“ a anilor '60, două 
mari staruri hollywoodiene au trăit o re- 
Jatie adulterină aproape publică timp de 
25 ani, fără ca vreun scandal să izbuc- 
nească. Ei știau că era imposibil să se 
căsătorească, după cum a mărturisit 
Hepburn: „El era însurat, iar eu nu 
eram interesată“. Dacă Tracy se simţea 
vinovat pentru că nu era un bun catolic, 
abandonându-și soţia și copiii, aceasta 
se întâmplase cu mult înainte de a o în- 
tâlni pe Hepburn. Chiar fără a fi căsăto- 
rie, legătura cu Tracy îi inspira un fel 
de devoțiune pe care nu o mai încer- 
case înainte. L-a îngrijit pe Tracy în 
timpul crizelor sale de alcoolism care îi 
slăbeau tot mai mult sănătatea. „Spen- 
cer și nevoile lui erau pe primul loc. A 
fost greu pentru mine, căci eu sunt o 
persoană egocentrică.“ 

Au apărut împreună în 9 filme, nu 
toate foarte reuşite Adam's Rib (1949 


Era întruchiparea vie a dragostei rebele 
Pe care-o întrezăreşti, şi-apoi se risipește. 


a fost o spumoasă comedie romantică, 
în care Tracy si Hepburn erau doi avo- 
cati căsătoriți care se înfruntau într-un 
proces. A fost un film atât de popular 
incât a generat un remake în Bulgaria 
în anii '50 în care personajul interpretat 
cândva de Hepburn se revoltă împotriva 
tradițiilor în momentul în care desco- 
peră marxism-leninismul! Pat and Mike 
(1952) — în care Hepburn era o spor- 
tivă iar Tracy impresarul ei cam dur — 
a fost aproape la fel de amuzant. Am- 
bele fuseseră regizate de George Cukor 
și scrise de Garson Kanin împreună cu 
soţia lui, actrița Ruth Gordon. Au ră- 
mas printre puţinele filme hollywoo- 
diene ale vremii in care indrágostitii de 
pe ecran se comportá ca niste per- 
soane mature, si nu ca niste adoles- 
centi la prima intálnire. 

Totusi, ei au mai apárut si in Keeper 
of the Flame (1943) — o dramă politică 
cu pretenții; Without Love (1945) — o 
comedie lipsită de umor; Sea of Grass 
(1946) — un western anemic; State of 
the Union (1948) — satirá politicá ce 
aráta doar cá regizorul Frank Capra nu 
mai era in formà; Desk Set (1957) — o 
incercare nereusità de a reinvia farme- 
cul cuplului. La sfârşitul anilor '40, Gar- 
son Kanin a întrebat-o pe Hepburn de 
ce rămâne la MGM. Oare chiar nu-și 
dădea seama că o distribuiau în cele 
mai îngrozitoare filme? „Ba da, dar se 
poartă minunat când călătoresc de la 
New York la Hollywood și trebuie să 
schimb trenul la Chicago!“ 

În anii '50 Tracy și Hepburn au făcut 
filme mai bune separat, decât impre- 
ună. Tracy în rolul șerifului ciung din 
Bad Day at Black Rock (1954) și în cel 
al unui politician corupt dintr-un mic 
oraș în The Last Hurrah (1958). Hep- 
burn ca fata bătrână care descoperă iu- 
birea în Regina africană (1951) și Sum- 
mertime (1955). 

Apoi Tracy a apărut în cel de-al doi- 
lea mare dezastru al carierei sale, Bă- 
trânul și marea (1958), după Ernest He- 
mingway. Scriitorul a declarat: „Spen- 
cer Tracy arată ca un actor gras şi 
foarte bogat care încearcă să joace un 
pescar ce moare de foame“. In anul ur- 
mátor, Hepburn a jucat rolul unei 
mame nebune și autoritare din New Or- 
leans în Suddenly, Last Summer (1959), 
după o piesă de Tennessee Williams 
care vorbea despre incest, homosexua- 
litate și canibalism. E poate cel mai bun 
rol al ei, dar Hepburn a considerat că 
filmul e de prost gust și a refuzat să 
vorbească despre el în autobiografie. 
Când filmările s-au încheiat, le-a multu- 
mit regizorului Joseph L. Mankiewicz și 
producătorului Sam Spiegel scuipân- 
du-i în ochi. 

n anii '60 Tracy era foarte bolnav 
< $i Hepburn s-a retras din lumea 
filmului pentru a-i îngriji. N-a regretat 
niciodată că a renunţat o vreme la am- 
bițiile sale si la lupta pentru a se im- 
pune in fața celorlalți. „La o anumită 
vârstă, cele mai multe femei decad pen- 
tru că nu se mai simt dorite — personal 
sau profesional. Eu simțeam că sunt 
dorită în fiecare moment al vieții mele 
— zi şi noapte“. Cu ajutorul lui Hep- 
burn, Tracy a continuat să facă filme cu 
Stanley Kramer, un regizor ambițios, 
dar inegal: Inherit the Wind (1906), Pro- 
cesul de la Nurenberg (1961) şi „come- 
dia" O lume nebună, nebună, nebună 
(1963). 

In 1967 Kramer i-a distribuit impre- 
ună pentru ultima oară. Ghici cine vine 
la cină? este povestea unui cuplu obis- 
nuit care află că fiica lor vrea să se că- 
sătorească cu un bărbat de culoare 
(Acesta era interpretat de vedeta de cu- 
loare a Hollywoodului, Sidney Poitier; 
fiica era frumusica nepoată a lui Hep- 


Versuri de Phelps Putnam 
despre Katharine Hepburn 


liberalismul artificial al Hollywoodului. 
Pe atunci însă, era o „cauză fierbinte“. 

Entuziasmat de succes, Kramer le-a 
trimis o ilustrată lui Tracy și Hepburn: 
„Fie ca armonia voastră să dăinuie veş- 
nic!" Dar, în același an, Tracy a făcut 
infarct şi a murit. După ce Hepburn îl 
îngrijise pe Tracy atâta vreme, acum a 
refuzat să-l jelească ani de-a rândul. A 
început o muncă frenetică și și-a dat 
seama că indiferent de vârsta ei, era 
încă foarte dorită de public. 

Când a câștigat un al doilea Oscar — 
la 34 ani după primul — pentru Ghici 
cine vine la cină?, cum Tracy nu fusese 
recompensat, ea a declarat: „N-are nici 
o importanţă, premiul meu este pentru 
amândoi“. 

N-a fost vorba doar de o scurtă reve- 
nire. A mai obținut un Oscar pentru 
Leul in iarnă (1968) si al patrulea pen- 
tru On Golden Pond (1981) in care l-a 
avut partener în ultimul său rol pe 
Henry Fonda. Nu a văzut nici un impe- 
diment în calea continuării carierei sale 
în faptul că suferă de Parkinson. „Unii 
văd în mine ceva asemănător cu Statuia 
Libertăţii!“ Cu alte cuvinte, oamenilor le 
face placere să admire un monument, 
chiar dacă e vechi și deteriorat. (lar la 
recentul referendum organizat de The 
Guardian, a fost desemnată cea mai 
bună actriță din istoria cinematografu- 
lui — v. nr. 6/95). 

L a peste 85 de ani, Katharine 

Hepburn a jucat un mic rol alá- 
turi de Warren Beatty si Annette Be- 
ning in Love Affair (1994). Un remake 
al clasicului film din anii '30, o dovadà 
cá povestile de dragoste hollywoodiene 
au trecut prin vremuri grele dupá pe- 
rioada de glorie a anilor cánd Tracy si 
Hepburn erau marile vedete. Dar Hep- 
burn a supravieţuit si după perioada de 
aur a cinematografului american din 
anii '30—'40 fiind una din puținele per- 
sonalităţi pentru care cuvintele „le- 
gendă vie“ nu reprezintă o exagerare. 
Nici un clișeu. Pur și simplu, constata- 
rea unei stări de lucruri. 


David MELVILLE 


e Pe platoul de filmare 
de la Ghici, cine vine la cină? 


PREMIERELE AMERICANE ALE LUNII 


AN AMERICAN ORIGINAL. 


MADE IN U.S.A. 


CONGO = 
regia: Frank Marshall, cu: Dylan Walsh, Laura Linney, Ernie Hudson, Grant Heslov 
rulează din 1 septembrie la cinema Patria, Luceafărul, Favorit 


Compania americană de comunicaţii Travilom trimite în Congo o expediţie pentru descoperirea legendarului oraş pierdut Zinj. În chiar momentul descoperirii 
orașului pierdut şi a faimoasei sale bogății de diamante, satelitul care menţine legătura cu baza de la Houston transmite imagini înspăimântătoare ale morţii cercetătoru- 
lui, împreună cu silueta diformă a unui animal necunoscut; apoi, transmisia se întrerupe brusc. O nouă echipă, escortată de ghidul Monroe Kelly, trebuie să plece în 
Congo pentru a dezlega misterele. Brusc, cercetătorii ajung pe un teritoriu înconjurat de păduri din paleozoic, niciodată locuite de oameni civilizaţi, descoperind întâm- 
plător secretul oraşului pierdut Zinj, dar si faptul că în Congo ci sunt speciile în pericol. 


CASPER 
regia: Brad Silberling, cu: Christina Ricci, Bill Pullman, Malachi Pearson (vocea lui Casper) 
rulează din 8 septembric la cinema Scala, Favorit, Lumina 


Urlă count, suec vul, huruie siene, toimi dă senzaţia de straniu în castelul unde stăpân este micuțul Casper (fantoma băiețelului mort într-un accident), al cărui 
tată, alectat de moartea fiului său, incearcă obținerea clixirului vieţii. Apar moștenitorii incitati de testamentul care menţionează existenţa unei comori în clădirea demo- 
datà st de mult nelocuită. Fantomiţa ajutată de celelalte spirite se opun oricărui străin. Doctorul Harvey şi fiica sa pornesc prin lume pentru a uita de pierderea fatală a 
soper sale, dar locumţa cu statii e neprimitoare. Casper e tentat apoi să devină o fantomă prietenoasă cu fetiţa care nu-şi poate uita mama. Chiar si trupuşorul de fum 
rece din care e compus Casper se emoţionează la amintirea îmbrăţişărilor calde. Filmul uluieste prin metamorfozele de imagine $i umanizează prin felul de a inocula 
învățăumate unei adolescente în creștere, - 


DON JUAN DE MARCO 
regia: Jeremy Leven, cu: Marlon Brando, Johnny Depp, Faye Dunaway 
rulează din 8 septembrie la cinema Studio, Corso 


Jack Mikler, un reputat psihanalist, încearcă să salveze un tânăr sinucigaş care amenință că se va arunca de pe acoperişul unui imobil. Tânărul se crede Don Juan de 
Marco, povestindu-i medicului numeroase aventuri în care el este eroul principal. În cele din urmă, psihanalistul va fi cel mai câştigat, pentru că întâlnirea cu straniul 
şi pateticul pacient îi va oferi posibilitatea să depăşească bariera vârstei înaintate si să se simtă din nou tânăr și plin de idealuri. 


INIMĂ NEÎNFRICATĂ 
regia: Mel Gibson, cu: Mel Gibson, Sophie Marceau, Patrick McGoohan 
rulează din 15 septembrie la cinema Patria, Gloria, Corso 


mul reconstituie o epocă grandioasă in care costumele, decorurile, dar mai ales sângeroasele scene de luptă descriu pe fundalul fascinantelor peisaje Scoţia se- 
colului al XII-lea. Curajul, simţul onoarei şi patriotismul tânărului William Wallace care porneşte lupta împotriva Angliei într-un moment in care Scoţia rămăsese la 
cheremul cotropitorilor, îl vor răsplăti cu înnobilarea. Faima va strânge în jurul său o adevărată armată, cu care va elibera Scoţia si va ameninţa familia domnitoare din 
Anglia. Ascensiunea sa îi nemulpumeste pe nobilii scoțieni, care îl vor vinde în cele din urmă pe Wallace englezilor, tânărul sfârșind în chinuri groaznice în piaţa 
execuțiilor dar strigând cu ultimile sale puteri crezul său: Libertate. Filmul a fost foarte bine primit de public si de presa de specialitate internaţională, fiind considerat 
una dintre cele mai reușite super-producţii ale ultimilor ani. 


BATMAN FOREVER 4 
regia: Joel Schumacher, cu: Val Kilmer, Tommy Lee Jones, Jim Carrey, Nicole Kidman 
ruleazà din 29 septembrie la cinema Patria, Luceafărul, Favorit 


Conflictul filmului are ca punct de plecare diferențele dintre aparenţă si esenţă, dintre ceea ce sunt în realitate personajele si ceea ce vor să pară. Nimeni nu bănuiește 
că unul dintre cel mai bogaţi oameni ai Americii, Bruce Wayne, socotit băiatul de aur din Gotham City, devine noapte de noapte un apărător al dreptăţii, ascuns sub 
pelerina şi masca lui Batman, încercând să răzbune nedreapta moarte a părinților săi. Spectaculozitatea efectelor speciale, splendoarea vizuală a scenelor de acţiune şi 
o mai mare încărcătură de umor faţă de primul Batman fac din acest film-spectacol un adevărat divertisment de bună calitate. 


z 


Informaţii furnizate de Romaniafilm RA. Pagină sponsorizată de LUCKY STRIKE 


CINE INTEGRAMĂ 
ELE Er 
E — 


HĂITUIT... 
(Urmare din pag. 5) 


Lone din Ultimul împărat) nu se dă îna- 
poi, de pildă, de la uciderea nevinovati- 
lor pasageri ai unui tren întreg. El ac- 
lioneazá ca un Terminator cu faţă asia- 
ticá, capabil de a se reface oricand din 
propriile fáráme. In viziunea regizorului 
Si scenaristului Lawton (autorul scena- 
riului pentru Pretty Woman) se pare cà 
mentalitatea si tradiția asiatică (in va- 
riantele lor comerciale) sunt tocmai po- 
trivite pentru a naste dacá nu monstri, 
măcar exterminatori. Până și samuraiul 
cel bun, care luptă după regulile jocu- 
lui, dovedeşte lacune morale. 

Intr-o manieră ce poate fi acuzată de 
orice, dar numai de „political corect- 
ness“ nu, Japonia este zugrăvită ca un 
fel de Tunel al groazei (varianta neaoșă 
în Orăşelul copiilor). Să fie de vină nu- 
mai intruziunea corupției lumii mo- 
derne in armonia traditiei? Existá, in 
acest sens, o scená relevantá: un sir 
nesfârșit de japonezi — concentrați în 
fata unei aglomerări similare de... jocuri 
mecanice. 

Oricum, ,masinária japoneză“, în 
toată cruzimea ei transistorică, este fă- 
cută în cele din urmă, knock-out de... 
tipicul om de afaceri american. Care în- 
vatà chiar si lupta cu sabia. Posesor — 


, in sfârşit! — al codului moral just si 


ponderat. Acest final apoteotic pro-a- 


^merican i-ar putea face pe unii japo- 


nezi să se simtă jigniti. Având însă in 
vedere comicul (din pácate, neintentio- 
nat) al replicilor si purtárilor personaje- 
lor, nu cred cá filmul poate provoca 
vreo ingrijorare cuiva. Sau cà are vreo 
sansá sá fie luat in serios. 


CONGO 
(Urmare din pag. 5) 


ca interpreţii de aici sunt pe lângă 
aceia niste figuri sterse. 

3. Dezastrul din final e aproape iden- 
tic. Cu o micá deosebire: in Jurassic 
Park cei care meritau sá supravietu- 
iască se salvau cu helicopterul, aici cu 
balonul. 

4. Animalele dezlănţuite împotriva 
oamenilor apar şi în Congo: în loc de 
dwozauri avem de-a face acum cu go- 


3 P E 


|| h | PJ 
jJ Eoo 


IESITE DIN 


LEE 1 |. 
E | REN 


Lista asemánárilor, in dezavantajul 
peliculei semnate de Frank Marshall ar 
fi mai lungà, dar hai s-o scurtám pentru 
a pune punctul pe i: lipseste profesio- 
nalismul lui Spielberg si al colaborato- 
rilor lui. 

Sá nu fim insá nedrepti. Filmul are si 
un detaliu care ii va interesa pe specta- 
torii nostri: unul dintre savanti este ro- 
màn. Un tip simpatic, deci nu và ingri- 
jorati in legáturá cu imaginea Romá- 
niei! 

ROB ROY 

(Urmare din pag. 7) 

tumit că-și îndeplinește un vis din 
copilărie, scotianul Michael Caton-Jo- 
nes regizează neinspirat această peli- 


culă dilatată la peste două ore, adu- 
când mai mult a un desuet film de 


Echipa 


o. 
ES rR 


spadă si... kilt. Aerul vetust sufocă până 
și splendoarea fără rival a decorului au- 
tentic de la Loch Morar, scăldat într-o 
lumină magnifică. 

Vrând să evite idealizarea romantică 
(de altfel estompată și în carte), portre- 
tizarea eroilor a eșuat însă cu toată mo- 
bilizarea unei distribuții de marcă. Liam 
Neeson nu-i decât un plăvan anost, și 
nu rebelul din Highlands a cărui deviză 
era „Royal is my race"/ „Regească 
mi-e stirpea“. Jessica Lange e doar o 
blondă fanată și nu apriga nevastă cu 
obrazul brăzdat de vânturi si sufletul 
oțelit de necazuri. Brian Cox (aplaudat 
la Bucureşti în „Regele Lear" acum cinci 
ani) face semitiguraţie ca intrigant apa- 
tic. Doar Tim Roth, tânăr actor în as- 
censiune, izbutește un personaj ceva 
mai interesant, deşi excesiv în afectare. 
El este bastardul filfizon cu apetit sa- 
dic si insaţietate de parvenit. 


redacțională 


Director — Redactor șef 
Adina Darian 


Redactor șef adjunct: Dana Duma. Secretar general de redacţie: 
loana Statie. Publicist comentator: Irina Coroiu, Rolland Man. 
Sef de rubrică: Doina Stănescu. Fotoreporter: Victor Stroe. 
Manager Difuzare: Adrian Constantinescu. 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1 
București, 21 iulie 1992, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului cu 


nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 — 1200 


Redacţia: Piaţa Presei Libere nr. 1 București, tel. 222.33.32 
Regia autonomă a imprimeriilor „Imprimeria Coresi“, Bucureşti picat 


Abonamentele din ţară se pot face prin Oticiile postale, Catalog Presă 
1993, editat de' RODIPET poziția 4070: 3 luni — 2 400; 6 luni — 4 800; 12 
luni — 9 600. Cititorii din străinătate se pot abona prin RODIPET S.A. P.O. 
Box 33—57, telex 11995, 11034; Fax 222 64 07 telefon: 222 41 26; Piaţa Pre- 


sei Libere nr. 1, sector 1, Bucuresti 


LIN I Na e| | IN 
BUSERE h a. 


de Mihai Zgubea 


ASFALT TANGO 
(Urmare din pag. 9) 


Prima zi de filmare avea să-mi întă- 
rească impresia. Spre Km 31 Olteniţa la 
stația de benzinărie se pleacă fix la ora 
programată, 8 dimineaţa, cu mai multe 
vehicule. Nimeresc chiar în cel „prota- 
gonist" — un vechi autobuz repus în 
circulație cu această ocazie — în care 
se îmbarcă şi interpretul şoferului, taci- 
turnul-sarcastic Bebe Cotimanis; și 
eroinele, un grup de tinere actrițe și de- 
butante ce par pornite să cucerească 
gloria în trena starului Charlotte Ram- 
pling (care cu ani în urmă își începea 
cariera ca model). Ea va fi acum o im- 
presară franceză. Despre condiția de 
vedetă avea să glumească Mircea Dia- 
conu, proaspăt ,pi^at" din... Dănilă Pre- 
peleac, turnat în Basarabia. 

Dar „regina balului“ avea să fie, la 
umbra cortului din preajma suspomeni- 
tei rulote, Florin Călinescu, autohton, 
întreprinzător, pe nume Gigi). După câ- 
teva obiecţii „amicale“ adresate ca de la 
regizor la regizor colegului Nae, ca 
să-și intre în rol, Florin trece la „vră- 
jeala" fetelor cu „povești de la filmări“ 
(printre altele un „racord“ muzical la fi- 
nalul din E pericoloso sporgersi). Timp 
în care, în lumina soarelui şi a inevita- 
bilelor blende, filmau de zor (câte pa- 
tru-cinci duble) delicata frantuzoaicá 
Marthe Felten și hâtrul Mircea 
Diaconu, confruntați „corp la corp" cu 
amuzantul tandem al „mecanicilor răpi- 
tori" Valentin Teodosiu și Dragoș Pâr- 
vulescu, operator convertit la actorie. 
Cristi Comeagă a trudit și la monitorul 
video aranjând geometria cadrului, și la 
cameră, dirijându-l pe Alecu Solomon, 
timp de zece ore nonstop cât a durat 
prima zi de filmare. Contabilizată în trei 
consistente secvențe şi încheiată cu 
tradiționala şampanie, la care s-a 
adăugat, pe lângă bere, apă minerală 
„Dorna“, pepene la gheaţă și câte un 
pahar de... vorbă. Tonul fiind dat — evi- 
dent — de către regizor, îmbujorat de 
arșiță, dar si de satisfacţie. 


= 
23 


A 


Cu un capital care o situează pe primul loc în ierarhia băncilor comerciale 
din România, cu o experienţă de 27 de ani în sistemul bancar internaţional 
şi cu o rețea externă de peste 2000 de bănci corespondente, 


este partenerul ideal al tuturor oamenilor de afaceri din țară şi străinătate. 


A BANCOREX 


BANCA ROMANA Dü COMERȚ EXTERIOR SA 


Calea Victoriei 22-24, 70012 Bucureşti ROMANIA 
Tel.: +4-01-614 91 90; 614 73 78 
Fax: +4-01-614 95 98 
Telex: 11235 ebank r SWIFT : BRCEROBU