Revista Cinema/1990 — 1998/5_Noul_Cinema_anul_V-nr-12-1994

REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


60 (381) 


“Anul V nr. 


м £Z—-O0LO0.-IWO0zZ 


DIALOG cu cititorii 


Avantajele si dezavantajele 


iimul — ca și celelalte 
arte — nu se află in cea 
mai fericită clipă a exis- 
tentei sale pe pamant. 

cum intră puțină 


lume în sălile de teatru 
sau de expoziții, tot astfel se adună 
puțini spectatori în sălile de cinema, 


când, fireşte, nu e vorba de... instincte. 

In acest context numărul mare de 
scrisori. care sosesc pe adresa redac- 
tiei noastre, a rubricii „Dialog cu citi- 
torii“. arată că oamenii care merg la ci- 
nema citesc și „Noul Cinema“, iar o 
bună parte din ei sunt preocupaţi să 
scrie despre filmele care i-au şocat, 


® O nouã 


pasiune 
a cititoarelor 
noastre: 
actorul 
peruan 
Daniel Lugo, 
‘interpretul 
lui 
Mauricio 
din 
serialul 
Mala Mujer 


despre soarta cinematografiei române, 
despre actori. Ideile,. impresiile, opini- 
ile sunt de multe ori profunde, surprin- 
zătoare şi, nu o dată, incitante. Aşa- 
dar, numărul de scrisori și calitatea 
unora dintre ele dovedește că scăderii 
pe orizontală a publicului nu-i cores- 
punde şi o scâdere pe verticală a cali- 
tății acestuia. Dimpotrivă. Cititorii 
noștri ne semnalează filmele valo- 
roase, insistă asupra ponderii lor în re- 
pertoriul cinematografic, viseazá cine- 
mateci, apără arta în fata valului dur ai 
comercialismului, ne cer să scriem 
despre ta le şi actorii mari ai lumii, 
studiază biografiile si filmografiile ci- 
neastilor importanţi, se exersează în 
critica de cinema, iniţiază ciuburi. și 
societăţi cinefile. 

Dacă o parte a spectatorilor au 
abandonat sălile de cinema pentru a 
se retrage în videoteci și discoteci 
(probabil că nu si în biblioteci), cinefi- 
lii autentici au rămas pe baricade — și 
cunosc câţiva, din scris desigur, care, 
sunt convins, vor rămâne în cinemato- 
grafe până la ultimul centimetru de 
peliculă, în ciuda videocasetofoane- 
lor, a prețului biletelor si a sobolanilor. 
S-au retras așadar „pasagerii“ si au 
rămas devotafii, fanaticii, „fundamen- 
taliştii“ cinema-ului... Cu ei se vor um- 
ple încă multe săli din toată tara, cu ei 
vom dialoga încă multi ani în paginile 
acestei reviste, pe ei se bazează pre- 
zentul și viitorul filmului. 


ine sunt aceștia? Ei sunt 
cei care, văzând Lista lui 
Schindler, s-au grăbit sa 
ne” comunice Steven 
Spielberg a făcut un sait 
cosmic din Jurasic in 
postmodern, oferind lumii o capodo- 
pera a cinematografiei, tot ei sunt 
aceia care îl atacă sau îl apără pe Tom 
Cruise, îl atacă sau il apără pe Richard 
Gere, îi atacă sau îi apără pe Pia şi pe 
Daneliuc, ei sunt aceia care ar vrea ca 
filmul românesc să câștige un loc mai 
în fata in lume, să obţină Oscaruri și să 
rupă gura târgului mondial. Aceşti co- 
pii adevăraţi ai secolului cinematogra- 
fiei nu scapă un film de Spielberg, se 
dau în vânt după Wajda, Kieslowski, 


Tarkovski şi Mihalkov, au nostalgia lui 
Bergman, Fellini și Truffaut, vor să ştie 
ce mai joacă Adrian Pintea, Marce! lu- 
res, Maia Morgenstern, Stefan lorda- 
che, Mircea Albulescu, Mircea Dia- 
conu, Horaţiu Mălăele, la ce filme lu- 
creazá Pintilie, Pita, Daneliuc, Veroiu. 

Homo pana Eg. ria n-a dispá- 
rut, ci а evoluat și s-a rafinat. O noué 
elitäl? vor riposta gregarii. Fie si eiita, 
dacă e vorba să păstrăm puritatea 
unei mari iubiri. Nu pot să nu mă consi- 
der din aceeași castă cu spectatoarea 
care, inocentă și stângace, dar cu o 
imensă câldură, în stare să topească la 


un loc eticui și esteticul, face exegeza - 


petei de culoare din fiimul alb-negru al 
lui Spielberg Lista lui Schindler. Nu 
pot sá nu fac parte din gaşca detracto- 
rilor lui Tom Cruise şi, în aceiași timp, 
din gaşca apărătorilor lui, a detractori- 
lor si apărătorilor lui Richard Gere fi- 
indcá, vez! bine, gástile astea nu se 
ceartá pentru o bucatá de pámánt sau 
pentru niște scaune in parlament, -ci 
pentru o imagine, pentru dreptul de- 
mocratic al fiecăruia de a agrea sau 
dezagrea o imagine. Nu pot să nu mă 
simt solidar cu acei cititori ai revistei 
care înțeleg cât de greu se face un 
film, care respectă efortul de creaţie 
nu numai ca pe o condiţie a desfatarii, 
ci și ca pe o condiție a existenţei. Nu 
pot să nu fiu alături de cei care vad în 
filmele lui Pintilie, Daneliuc si Pita nu 
o exaltare a urâtului din noi, ci un 
avertisment impotriva compromisului 
cu urâtul. Nu pot, în sfârșit, sá nu má 
aliniez corului de spectatori care in- 
vocă talentui actorilor nostri, cerând 
cu încăpățânare să-i revadă pe ecran. 


› ste încurajator să afli că — 
într-un moment în care 
prin sălile de cinema şi 
prin buzunarele noastre 
bate de multe ori vântul —, 


cititori ai „Noului Cinema“ 


ne încredințează că ar fi fost gata să 
plătească oricât ca să-și asigure lunar 
revista si ar da, la fel, orice sumă pen- 
tru un “almanah cinematografic. Nu 
s-au terminat entuziastii, nu s-au spul- 
berat speranțele, n-au obosit nevoia 
de iluzii şi setea de imagini: Cei mai 


e 


$ Dr. Quinn (Jane Seymour) , 
si Sully (Joe Lando) 
la un party hollywoodian 


Din sumar: 


decembrie 1994 


RETROSPECTIVA '94 _ 


SPOT: Autografe... fotografii... amintiri; 
Video-arta pune întrebări 


PE ECRANE: Cădere liberă; Clientul; Substi- 


tuirea; Zero toleranță; Lupul; Lună amară; 
Corbul; Maverick; Comoara lui Curly; 
Teroare in Boston 


VALLADOLID: În apărarea identității 


PORTRETUL LUNII: irina Petrescu 


CINEGLOB; FILM FAX; FAN CLUB 


ÎN_ ACEST NUMĂR SEMNEAZA: Irina 
Coroiu, Adina Darian, Dana Duma, Rolland 
Man, Dinu loan Nicula, Eva Sirbu, Dumitru 
Solomon, Doina Stănescu, Mihai Zgubea 


Vă răspunde: 


Orlanu Michaela; Vișan lonela; Vrázárescu Daniela, 
București 
GERARD BARRAY (pe numele adevărat Gé- 
rard Berraillé). In anii '60—'70 a fost considerat un 
fel de Douglas Fairbanks al cinematogratului fran- 
cez, fiind un concurent serios al lui Jean Marais — 
disputându-și aproape două decenii titiul de „specia- 
list al filmelor de capă și spadă“. Lansat în 1961. ca 
partener al aceluiași Marais, în Căpitanul Fracasse 
(r. Pierre Gaspar-Huit), adaptare mda СА a 
romanului lui Théophile Gautier, Gerard rray a 
fost actorul preferat al regizorului Bernard Borderie: 
Cei trei mușchetari, 1961 (parteneră Mylene Demon- 
goot — două serii), 1962 — Cavalerul Pardailian, 
965 — Scaramouche. În perioada 1965—1971 joacă 
în: Baraka pour X 77; Surcouf (două serii — parte- 
neră Antonella Lualdi); San Antonio, Béru et ses da- 
mes. Căsătorit în 1965 cu Teresa Lorca, o frumoasă 
spaniolă, are o fiică Marie, născută în 1966. Pe soția 
sa a cunoscut-o cu ocazia filmărilor la Mercenarii de 
pe Rio Grande, un film de serie B, turnat în lugosla- 
via. intrat într-un con de umbră între anii 


1971—1975, televiziunea îl atrage și devine unul din 
cei mai populari actori ai micului ecran (seriale — 
Valerie, Le Manege de Port Barcarés). - 

Pentru Maxentiu Florin Oprea, Bucureşti: 

Cu toate că revista noastră nu are profil muzical, 
vă oferim câteva date despre „idolul“ dumneavoastră, 
Paula Abdul: — numele adevărat: Paula Julie Abdul; 
data nașterii — 19 iunie 1963; locul nașterii: Los An- 
geles, lifornia; părinţii: tatál — de origine siria- 
no-braziliană; mama — franco-canadianá, fostă pia- 
nistá de concert. Părinţii au divorțat când Paula avea 
7 ani; înălțimea 1,58; părul! castaniu, ochi căprui; zo- 
dia: Gemeni. Căsătorită cu Emilio Estevez și despăr- 
fitá în 1993. Hobby: dansul, skiul nautic, ciclismul și 
patinajul rotile. A crescut în San Fernando Valley 
şi — fiind o elevă eminentă — a primit o bursă pen- 
tru Universitatea CalState din Northridge. La 19 ani 
se lansează în show-business. Primul video clip inti- 
tulat Torture se bucură de un mare succes, din acel 
moment realizând coregrafia multor clipuri, filme tv 
sau filme pentru marele ecran. Printre „elevii“ ei se 
numără și Michael Jackson. Adresa pe care-i puteți 
scrie: Paula Abdul, c/o Platinum Music, 1443 Barry 
Ave., Suite 106, Los Angeles, Ca. 90025, USA. ` 


PE SCURT: 

Dana lonescu, București: Interpretul marinarului 
din Miss Litoral (r. Mircea Mureșan) se numeşte 
"na Va, com, Mor, de Arge: Date 

, com. e, : : Datel 
care va intereseaza despre pea may Weaver 
le-am publicat în nr. 10/94. 

Eliza Dumitrescu, Constanţa: Sheree J. Wilson si 
Peter Strauss au fost parteneri în serialul tv Power. 
Despre serialul Scarlett aflați amănunte la pag. 
18—19 ale acestui număr. 

Florin Răchitan, Satu Mare: Puteţi scrie pe adresa 
UCIN — str. Mendeleev nr. 28—30, sector 1, Bucu- 
resti; adresa lui Steven Spielberg este: c/o Creative 
Artists Agency, 9830 Wilshire Blvd, Beverly Hills, CA 
90212—1825, USA. \ 

Anca-Mădălina Voinea, București: Coperta numă- 
rului 11/94 a fost „preferatul“ dumneavoastră, Keanu 
Кобук în acelaşi număr, la р. 19, găsiţi și filmogra- 
ia sa. 


4 


ialogului 


activi și mai insistenti dintre cores- 
pondentii noștri sunt în egală măsură 
preocupați de comentarea filmelor vă- 

4 zute, de soarta cinematografiei natio- 
nale, de distribuţia filmelor în rețea, de 
ideile care circulă în cinema, dar și de 
ideile care circulă în societate, de va- 
loarea omului şi de valoarea artei în 
acest moment ambiguu al istoriei. 

7 Unii - corespondenţi, în mod direct 
sau pe ocolite, mi-au reproșat că prea 
i-am lăsat pe toţi să-și spună cuvântul 
în paginile revistei, prea s-au lăfăit 
aici, la această rubrică, păreri icono- 
claste, neprofesionale, teribiliste sau 
pur şi simplu greșite. Acestora le-am 
răspuns şi le mai răspund o dată. Fie- 
care cititor are dreptul să aibă păreri 
despre cinema și să le facă publice 
aici, drept pe care şi-l dobândește 
cumpărând revista și scriindu-ne. Nu 
numai ca are dreptul la păreri, dar 
aceste păreri pot fi total diferite de pá- 
rerile altor corespondenți, de părerile 
redacţiei, de părerile celui care sem- 
nează rubrica. Când e vorba de arta, 
nici o democraţie nu mi se pare prea 
laxá, fiindcă atitudinea fata de artă ex- 
primă nu numai teorii, opinii, teze, dar 
si gusturi. Care sunt și indiscutabile. 
In același timp, „Dialogul cu cititorii“ 
este si cea mai democratică zonă a re- 
vistei, fie și numai prin aceea că se nu- 
mește dialog și ca atare este o expre- 
sie a democraţiei — a fost si înainte de 
1989! — spre deosebire de monolog, 
care este o expresie a autocrației (H. 
Wald). Nu vom pune tocmai aici şi toc- 
mai acum obstacole pluralismului opi- 
niilor. Aşadar, „Dialog cu cititorii“ ră- 
mâne dialog şi rămâne deschis. Multu- 
mesc corespondentilor care au înţeles 
acest lucru si care ni se adreseazá fárá 
complexe. 

La urma urmei, arta filmului nu e de- 
loc străină de arta dialogului. Să nu le 
separám! 


Rubrica Dialog cu cititorii 
este realizată de 
Dumitru SOLOMON 


Ramona Pistrilă, Timişoara: V-am oferit o coperta 
cu Arnold Schwarzenegger în nr. 1/1994, iar cronica 
filmului Trues Lies a apărut în nr. 11/94. 

Mtimie Luminiţa, com. Târpești, jud. Neamţ: După 
cum vedeți v-am îndeplinit rugămintea (p.18). 

Gigi: Mihăilescu, Slatina: Jean-Hugues Anglade a 
ipon într-adevăr în Regina Margot (r. Patrice Ché- 
reau). : 


Gerard Barray — specialist 
al filmelor de capă și spadă 


è 


mo 
` 
= 
= 
© 
& 


Gary Cole (Telefonul de la miezui nopții) 
cu o parteneră pe care o cunoaștem din Dallas: 
Audrey Landers 


La cererea unui grup de eleve din Vaslui 
pentru care semnează Irina Sopcaila: Cynthia Rothrock 
și Richard Norton în Rage and Honor 


Cristian Militaru — Tulcea. Aveţi dreptate când spuneţi că sun- 
teti mereu grăbit. Asa se explică poate că n-aţi observat că, la ge- 
„nericul din subsolul cronicilor, publicăm titlul în engiezá și са in 
numărul din septembrie s-a scris despre Teren minat. E dreptul 
dumneavoastră să-l consideraţi pe Spielberg un regizor supraeva- 
luat. Ne gândim însă, că poate, când veți mai creşte, vă veţi 


schimba părerea. 
Doina STĂNESCU 


1994 


DOSARE: Dinozauromania (пг. 1); 
Crima, obiect de consum (nr. 2); Când 
Parodia era rege (nr. 3); Generaţia X — 
De ce X? Vedeteie X (nr. 5); Melodrama 
— Eternul „un băiat iubea o fatá!”, Un 
secol de melodrama, O „mină de aur 
vedetele mexicane, Un cal troian în ce- 
tatea melodramei (nr. 6); Vedetariatul 
O instituție dinastică (nr. 7); Vedetaria- 
tul 11: Avem si noi vedetele noastre (nr. 
8); Filmul la a 4-a еми: Limbajul 
ecran (nr. 9 şi 10); Videoclip — Precur- 
sori, Jocurile schimbului, De la Metro- 
polis ia Express Yourself, imagini şi su- 
nete, Şi aici cenzura?, Figuri ale dorin- 
tei (nr. 10). 


CINEMA 100: O nouă vârstă de aur;: 
Un maestru al comediei: Billy Wilder 


(nr. 1); Sarah Bernhardt (nr. 2); Initiati- 
Ba da 


itiutui Europei (nr. 3); Nuca și 

ârie norii; Eseul lui Tarkovski despre 

„Dostoievski in film“; Lirism si filozofie 

(nr. 4); Radiofonia — Cinematograful 

vorbitor şi radioteleviziunea (nr. 5); 20 

de соя! de știut despre Casablanca 
(nr. 10). 


FESTIVALURI; Valladolid — Univer- 
sala durere de dinţi (nr. 1); Salonic — 
„Norii“ lui Aristofan sub umbrela Co- 
munitätii Europene; Mannheim — Expe- 
riente mai mult sau mai putin macabre 
(nr. 2); Berlin — Compasiune si tole- 
ranta (nr. 3); Berlin ii — Omniprezenta 
producatorului, Stiinta de a face film, 
Privind cu mânie (nr. 4); Cannes '94 — 
Cronologia hazardului (nr. 6); Cannes 
1l — Datoria memoriei (nr. 7); Costines- 
ti — Profil neclar, voce în schimbare, 
Pesaro — Cinematograful la persoana 
întâi (nr. 8); Vi ia — Bun venit în iad 
(nr. 10); Venetia I} — Rememoránd tre- 
cutul, prezentul pregăteşte viitorul; San 
Sebastian -—.. „Si ce dacă suntem alt- 
fei?" (nr. 11), Valladolid — In apărarea 
identităţii (nr. 12). 


AZI, El SUNT VEDETE: Arnold 
Schwarzenegger; Valeria Golino (nr. 1); 
Sigourney Weaver, Daniel Auteuil (nr. 
2). Clint Eastwood (nr. 7). 


FAN CLUB: Jason (Bradford) Pres- 
tley, Shannen Doherty (nr. 1); Gabrielle 
Carteris, Luke (Coy Luther) Perry (nr. 
2); Jennie Garth, lan Ziering (nr. 3); Pe- 
ter Strauss, Vittorio Mezzoglorno (nr. 
4); James (Byron) Dean (nr. 5); Alain 
Delon (nr. 6); Raiph Fiennes, Hugh 
Grant (nr. 7); Cary Grant (nr. 8); Mark 
Paul Gosselaar (nr. 9); Veronica Castro, 
William Shockley (nr. 10); Erroi Flynn, 
Courtenay Cox (nr. 11); 


PORTRETUL LUNII: Horaţiu Mălăele 
(nr. 6); Mircea Diaconu (nr. 7); Oana 
Pellea (nr. 8); Marcel lures (nr. 9); Ce- 
cilia Bárbora (nr. 10); Irina Petrescu 
(nr. 12). + 


ÎN ACEST АМ AU SEMNAT: Dan 
Adrian, Mircea Alexandrescu, Şerban 
Alexandrescu, Miruna Barbu, Gheorghe 
Braşoveanu, Calin Căliman, trina Co- 
roiu, Laurentiu Damian, Adina Darian, 
Constantin Grigore, Dana Duma, Ge- 
orge Littera, Rolland Man, Magda Mi- 
hăilescu, Horea Murgu, Dinu loan Ni- 
cula, Daniel Păunică, Aura Puran, 
Sergiu Selian, Eva Sârbu, Dumitru So- 
iomon, Doina Stănescu, Alex. Leo Ser- 
ban, Mihai Zgubea 


ediţia a Ш-а 


Concurs cu premii 


organizat de 

Noul Cinema 
în colaborare cu 

Româniafilm 


Pregatiti-va să fiți primii 
câştigători ai anului 1995. 


` Noul nostru concurs cu pre- - 


mii, organizat in colaborare 
cu Romániafilm, vă propune 
ca subiect trei filme ale com- 
paniei Twentieth Century Fox 
distribuite în România numai 
de această regie. Vreţi să de- 
veniţi posesorul (posesoarea) 
unor: 

T-shirts şi cărţi de joc ca 
în Fetele rele cuceresc vestul; 

T-shirts şi şepci ca în 
Cursă infernalá; 

Casete video şi com- 
pact-discuri cu şlagăre din 
Rockerii atacă radioul ? 

Atunci urmăriţi cu atenţie 
aceste trei filme, citiţi colec- 
tia revistei noastre şi trimiteţi 
răspunsurile la întrebări in- 
sotite de taloanele respec- 
tive. 
Revista noastrá mai oferá: 

Marele premiu: 100.000 iei. 

_ 3 exemplare din volumul 
„Marilyn, istoria unui asasi- 
nal. 

Ráspunsurile pot fi trimise 
în acelaşi plic pentru toate 
trei etapele până la 20 ianua- 
rie 1995. 


Etapa a Ill-a 


1.Cum se numeşte interpretul 
disc-jockey-ului din Rockerii 
atacă radioul? 


2.Ce film cu Bruce Willis În 
rolul principal a mai regizat 
Michael Lehmann? 


Retrospectiva'94 


> Revista „Noul cinema“ 
acordă regizorului Jean Geor- 
gescu primul Premiu în cinstea 
centenarului, atribuit personalită- 
tilor care au contribuit la progre- 
sul cinematogratului românesc. 


> isabelle Huppert este nu- 
mită de ministrui culturii prese- 
dinta importantei comisii de 
avans asupra încasărilor a 
C.N.C.-ului francez, comisie me- 
nită să sprijine în principal filmul 
de autor. 3 


> Regizorul Martin Scorsese 


organizează o campanie pentru 
salvarea filmelor italiene realizate 
între anii 1940—1960. Odată res- 
taurate, aceste opere uitate vor fi 
proiectate în SUA și în Europa. 


в Un sondaj amuzant îl con- 
sacră pe Woody Allen ca „bărba- 

u се mai prost pieptănat din 
UA“. 


> Anul începe cu încasări re- 
cord pentru cinematograful ame- 
rican: în numai trei zile de la lan- 
sare, Dosarul Pelikan de Alan J. 


> Primul mare festival international al anului, cel de la Berlin, 
acordă Marele premiu, Ursul de aur, fiimului În numele tatălui de Jim 
Sheridan, Ursul de argint revenind co-productiei Cuba-Mexic-Spania 
Fragi si clocolatä de Tomas Gutierrez Alea si Juan Carlos Tabio, re- 
gizorului Krzysztof Kiesiowski (Trei culori: alb), actriței Crissy Rock 
Ladybird, Ladybird și actorului Tom Hanks (Philadelphia). Sophia 
Loren (care a împlinit 60 de ani în septembrie) primește un Urs de 


aur omagial. 


> La ediţia '94 a Premiilor César pelicula-vedetä este Smoking/No 
Smoking de Alain Resnais (premiat la capitolele film, regie, scenariu, 
interpret masculin, imagine, decor). Juliette Binoche este recompen- 
sătă ca cea mai bună actriță pentru memorabilul rol din Albastru de 


Krzysztof Kieslowski. 


E Are loc premiera spectacolului muzical de mare montare „Bule- 
vardul amurgului“, adaptare pentru scenă a filmuiui cu acelaşi titiu 
regizat în 1950 de Billy Wilder. În rolul principal (deţinut pe ecran de 
Gioria Swanson) Glenn Close cucerește admiraţia publicului si pe 


cea a criticii. 


» Ediţia '94 a Globurilor de aur glorifică filmul Lista lui Schindler 
(5 premii) de Steven Spielberg și consacră drept cel mai bun actor de 
dramă pe Tom Hanks (Philadelphia) iar de comedie pe Robin Wil- 
liams (Doamna Doubtfire, tăticul nostru tráznit). 


ls Faimosul Studio Paramount este cumpárat de Societatea Viacom 


care deține și canalul de televiziune M.T.V. 


Pakula înregistrează biletele vân- 
dute în valoare de 16.864.404 do- 
lari. 


> Actrița franceză Macha Mé- 
ril este decoratá cu Legiunea de 
onoare. 


> Steven Spielberg devine 
rasfatatul criticii americane pri- 
mind, pentru Lista lui Schindler, 
premiul anului acordat de Natio- 
nal Board of Review și de Natio- 
nal Society of Board Critics. 


Ф Glenn Close, _ 
stea a spectacolului 
muzical 


ا د دا 


ye 


& 
возыт 
a: 
м 
© 
Е 


@ Gheorghe Dinica, 
vedeta Patului conjugal ' 


ES Pentru prima dată stabilite de un juriu format exclusiv din critici, 
Premiile Uniunii cineastilor au revenit in principal filmelor Patul con- 
jugal de Mircea Daneliuc (cel mai bun film) și Vulpe vânător de Stere 
Gulea (premiul pentru regie). Premiul pentru debut în regia de 
lung-metraj este acordat lui Nae Caranfil (Duminici cu bilet de voie) 
iar cei mai buni actori sunt declarați Oana Pellea şi Gheorghe Dinică. 


& Ediţia a 66-a a Oscarurilor îl recompensează cu generozitate pe 
Steven Spielberg pentru Lista iul Schindler (7 premii) si pentru Juras- 
sic Park (2 premii). Holly Hunter (cea mai bună actriță) va reprezenta 
în palmares splendidul film lecţia de plan de Jane Campion iar rolul 
din Philadelphia îi aduce lui Tom Hanks un previzibil premiu pentru 
interpretare. 


ES institutul American de Film й premiază omagial pe Jack Nichol- 
son la împlinirea vârstei de 57 de ani. 


«O Goldwyn 


A ж 0 эы Фа 


Leui саге a.devenit simbolui unui studio legendar: 
Metro-Goldwyn-Mayer 


numărul 1 intr-o lista de 100 a 
celor mai puternice personalități 
de la Hollywood. 


> Înființarea primului fan-club 
Hugh Grant. Revelat de James 
Ivory, tânărul actor englez a cu- 
cerit milioane de admiratori cu 
rolurile din două filme ale anului. 
Luna amară de Roman Polanski 
și Sirene de John Duigan. 


> Starurile franceze se mobili- 
zează într-o emisiune dedicată 
luptei împotriva flagelului acestui 
deceniu, SIDA. Printre partici- 
panti: Catherine Deneuve, Carole 
Bouquet, Vincent Lindon, Natha- 
на Baye. 


р> Catherine Allégret publică 
volumul „Amintirile, dar și regre- 
tele“, revelând evenimente mai 
putin cunoscute din viaja mamei 
sale, Simone Signoret și a tatălui 
adoptiv, Yves Montand. 


> La Festivalul de la. Cannes, 
un juriu condus energic de Clint 
Eastwood acordă Marele Premiu 
comediei atroce Pulp Fiction, de 
Quentin Tarantino. Socul produs 
de acest Palme d'or a fost amor- 
tizat de Premiul special al juriu- 
lui, acordat ex-aequo filmelor A 
tral de Zhang Yimou și Soarele 
inșelător de Nikita Mihalkov si de 
Premiul pentru regie, decernat 
foarte personalului Caro diario 
de Nanni Moretti. in competiţie a 
fost selecționată şi coproductia 
româno-franceză O vară de neul- 
tat, regizată de Lucian Pintilie, 
un succes de critică si de public. 


> Al Pacino achiziţionează o 
sală de teatru la New York în in- 
tentia de a pune în scenă câteva 
piese, de a repeta pentru filme şi 
de a oferi aici spaţiu pentru con- 
ferinte asupra cinematografului.. 


>» La putin timp după marele 
succes al Listei lui Schindler in 
cursa Oscarurilor, apare in editie 
video . (producător Eagles Film) 
un documentar despre Oskar 
Schindler, personajul real care a 
inspirat mult premiata peliculă a 
lui Spielberg. 


> Guvernul Malaieziei, {ага is- 
lamică, a interzis difuzarea filmu- 


lui Lista lui Schindler considerat & A 
„peliculä de propagandä sio- Al Pacino 
nistä“. sedus de teatru 


> La a 30-a ediție a Mostrei de la Pesaro filmul 
Priveşte înainte cu mânie de Nicolae Mărgineanu pri- 
mește Marele Premiu. 


> Săptămâna filmului italian la Bucuresti readuce 
pe ecranele noastre opere ale unor prestigioși ci- 
neaști contemporani (Maurizio Nichetti, Pupi Avati, 
Gianni Amelio, Silvio Soldini). 


> Postul de televiziune francez Canal + lansează o 
operaţiune originală menită să-i ajute pe tinerii actori 
să se afirme. Un juriu alcătuit din profesioniști con- 
sacrati ai filmului si televiziunii va alege zece actori 
și actrițe aflaţi la primii pași în meserie, aceștia ur- 
mand sa fie ajutați să fie distribuiți în peliculele 
aflate în lucru si sá participe la cursuri de perfectio- 
nare în ateliere. 


» Un nou record de box-office stabilit dupä pri- 
mul week-end de la lansare: The Flinstones, inregis- 
trează, in numai trei zile, încasări în valoare de 37,2 
milioane de dolari. 


> Se împlinesc 70 de ani de la 
înființarea Studiouiui Me- 
tro-Goldwyn-Mayer. După ce fu- 
sese cumpărat în 1990 de milio- 
narul Giancarlo Paretti,cu ajuto- 
гш! băncii Crédit Lyonnaise, Stu- 
dioul a reusit sá se debaraseze 


de finantatorul italian și a hotărât 
să-și sărbătorească al șaptelea 
deceniu de existență reiansând 
producția. 


> Steven Spielberg este de- 
semnat de un ciasament stabilit 


o Uma Thurman, vedeta unui controversat 
Palme d'or: Pulp Fiction 


> 


3 
4 
4 E Carole 


Bouquet 
in lupta 
anti-SIDA 


Arcachon (Franța). 


pugilist 


Prima ediţie internaţională a 
Festivalului de la Costinești include în 
competiție pelicule din 14 tari. Marele 
Premiu (Anchoress de Chris Newby) 
pleacă în Anglia; premiul special al ju- 
riului revine lui Radu Mihăileanu (Tra- 
hir) iar Veverita roșie al spaniolului Ju- 
lio Medem este premiat ca cel mai bun 
lung-metraj de fictiune 


Filmul care a marcat reintoar- 
cerea lui Mircea Veroiu pe platourile 
noastre, Somnul insulei, cucereste Pre- 
miul special al juriului la Festivalul ci- 
nematografiilor din lumile latine de la 


Mickey Rourke 


Mickey Rourke este- arestat 
pentru 48 de ore fiind acuzat că şi-a 
maltratat grav soţia (Carre Otis), parte- 
nera din filmul Orhideea sălbatică. Ac- 
torul mai fusese reținut de poliție în ià- 
nuarie pentru că a provocat scandal 
într-o discotecă din Miami. 


O statistică îngrijorătoare este 
publicată în Franţa: numărul de specta- 
tori pe perioada de vară reprezintă nu- 
mai 20% din publicul sálilor de cinema, 
în aceeași perioadă a anului trecut. În 
România procentul de frecventare a ci- 
nematografelor ajunge, spre îngrijora- 
rea distribuitorilor, 30% din cifra anului 
precedent. 


Un alt trist bilanț: numărul săli- 
lor de cinema în București a scăzut de 
la 38 (înainte de 1989) la 19. 


Е Liza Minnelli începe sá 
imprime un disc pe care reali- 
zeazá un duo cu vocea mamei 
sale, Judy Garland, reeditánd ex- 
perienta albumului „Unforgeta- 
ble“ cu Natalie si Nat King Cole 


Academia Americanä de 
Televiziune, NBC anunţa 
proiectui unei serii inspirată de 
viața și cariera actriţei Liz Taylor. 
Scenariul are la bază o biografie 
neautorizată a vedetei, care a în- 
cercat, fără succes, să boicoteze 
intrarea în producţie a filmului 


Un tribunal francez a 
atribuit lui Yves Montand pater- 
nitatea tinerei în vârstă de 19 ani 
Aurore Drossart, fiica actriţei 
Gilberte Drossart.Montand a re- 
fuzat testul de paternitate în tim- 
pul vieţii. Familia (fiica adoptivă 
Catherine Allegret și văduva Ca- 
rol Amiel) a anunțat că va ataca 
sentinţa. 


Neasleptala căsătorie a 
iui Michael Jackson cu Lisa Ma- 
rie Presley. 


Un record în box-offi- 
ce-ul scenaristilor in várstá de 32 
de ani, Shane Black (care a scris 
Arma mortalá, Ultimul samari- 
tean, Last Action Hero) a vándut 
uitimul său scenariu intitulat The 
Long Kiss Goodnight cu patru 
milioane de dolari. 


Două evenimente 
care au obsedat 
presa: descoperirea 
fiicei lui 
Yves Montand (Aurore) 
și nunta lui 

« Michael Jackson 


cu Lisa Marie : 
> 


Presley 


€ în afara ringului 


septembrie 


Cinemateca Română găz- 
duiește pentru prima dată o „In- 
tegralá Truffaut" organizată cu 
sprijinul Ambasadei Franţei la 
Bucureşti, comemorând, asa 
cum se cuvine, 10 ani de la dis- 
paritia cineastului (21 octombrie 
1984). 


Jeffrey Katzenberg, res- 
ponsabil timp de 19 ani al secto- 
rului film şi televiziune la Stu- 
diourile Disney, demisionează in- 
tempestiv, demisia sa generând 
panică în rândul oamenilor de 
afaceri care știu că sub condu- 
cerea lui profitul companiei a 


crescut de la 3 dolari la 203-mi- 
lioane în 1993. 


Jean Claude Van Damme 
este condamnat de un tribunal 
să verse suma de 487 000 dolari 
în contul unui figurant, ca des- 
págubire pentru rana ușoară pe 
care i-a făcut-o în timpul unei fil- 
mări... cu un cuţit de cauciuc. 


їп luna în care a împlinit 
60 de ani, Brigitte Bardot publică 
volumul autobiografic „Biogra- 
fie-adevär". 


Tony Curtis (69 ani) di- 


vorțează pentru a patra oară. Ul- 
tima soţie (32 ani) este abando- 
nată în favoarea unei noi iubiri, 
actrița specializată în porno Dan- 
vel Cheeks (23 ani). 


Kirk Douglas publică 
noul său roman, „Ultimul tango 
în Brooklyn“. 


Senatul german anunţă 
са 1995 va fi ultimul an în care 
va subventiona premiile euro- 
pene cunoscute sub numele Fe- 
lix. Protestele membrilor Acade- 
miei Europene de Film au fost 
energice. 


» Irina Movila 
câștigă la Geneva 
trofeul Festivalului 
Stelele de mâine 
pentru rolul din 
Pepe și Fifi de Dan 
Pita. 


> La Bucureşti 
are loc a doua edi- 
tie a Săptămânii fil- 
mului spaniol. 


» Jean Jacques 
Annaud se conver- 
teste la tehnica Fu- 
turoscope cu noul 
sau film Aripile cu- 
rajului realizat in 
SUA. 


> Academia 

Americană de Film 
a operat modificări 
in regulamentul de 
înscriere a pelicule: 
lor străine pentru 
Premiile Oscar. 
Noile reglementari 
prevăd са dintre 
producător, regizor 
şi scenarist trebuie 
să existe măcar doi 
semnatari din tara 
care înscrie filmul. 


> Tribunalul de 
apel al Districtului 
2 din California a 
anulat hotärärea 
care o condamnä 
pe Kim Basinger sä 
pläteascä 8 mi- 
lioane de dolari 
producătorului fil- 
mului Boxing Hele- 
na pentru a nu fi 
respectat promisiu- 
nea de a juca rolul 
principal în aceasta 
peliculă. 


» Sophia Loren a semnat un 
contract de manechin cu fabrica 
de confecții din piele Annabela 
din Paris, ceea ce i-a atras ata- 
curi furioase din partea unei alte 
vedete proaspăt devenită sexa- 
genară, Brigitte Bardot, ardentă 
apărătoare a cauzei animalelor. 


4 


> institutul Goethe prezintă la 
Bucuresti cele 13 episoade si 
epilogu! serialului de televiziune 
Berlin Alexanderplatz de Rainer 
Fassbinder dând posibilitatea 
unui public format din cinefili să 
se edifice asupra caracterului re- 
formator a operei acestui impor- 
tant cineast german. 


> Catherine Deneuve este nu- 
mită ambasadoare UNESCO 
pentru conservarea patrimoniului 
cinematografic. 


> Regizorul Roman Polanski 
încheie un pact cu tânăra care 
l-a acuzat de viol în urmā cu 17 
ani. -Consecința acestui acord: 
regizorul va putea, de acum 
inainte, sá se întoarcă în Statele 
Unite. 


» Regizorul Zeno Bogdánescu 


face parte din juriul festivalului 
de animaţie de la Marly-Le-Roy 
(Franța). 


> La Saint-Vincent (italia), are 
loc Adunarea generală a Federa- 
еі internationale. a presei cine- 
matografice. Conduse de Derek 
Malcolm, presedintele FIPRESCI, 
si de Klaus Eder, secretar gene- 
ral al Federaţiei, lucrările intiinirii 
reunesc reprezentanţi ai asociati- 
ilor de critici de film din 23 de 
„țări. Asociaţia noastră a fost re- 
prezentată de George Littera. 


specti va'94 


Retr 


& Irina Movilă | 


$ Claudiu Bleont, 
Kristin Scott Thomas 
si Razvan Vasilescu 


Filmele 


noastre 
vázute 
. de 
presa stráiná 


Pepe si Fifi de Dan Pita 

„Fiimat în stilul filmelor cu bu- 
get redus, în cele mai sărăcă- 
cioase parti aie Bucureștiului, 
e ma și Fiti demonstrează clar că 
înlăturarea dictaturii comuniste 
nu a fost un remediu pentru ma- 
'ladiile sociale românești“. 


Brendan Kelly 
„Variety“ — octombrie 1994 


А 


cretă: 


et Ne-am despärtit de... 


è VITTORIO MEZZOGIORNO (52 ani) prota- 
gonistul cruciadei anti-Mafia din ultima parte 
a serialului Caracatija văzut la televiziunea 
noastră. e JEAN LOUIS BARRAULT (83 ani) 
nume de. referință al scenei pariziene și al 
ecranului francez. Memorabil în Simfonia fan- 
tasticá și Copiii radisului, a jucat uitima 
oară într-un film în 1988 ina lacului de 
Francesca Comencini) alături de soția lui. 
MADELEINE RENAUD (94 ani) care i-a supra- 
vietuit numai câteva luni. e TELLY SAVALAS 
(70 ani), interpretul legendarului căpitan Ko- 
jak, protagonistul unuia dintre cele mai vizio- 
nate seriale T.V. e TENGHIZ ABULADZE (70 
ani) cel mai celebru cineast georgian, autorul 
originalei trilogii formată din Ruga, Copacul 
dorințelor și Cai (Premiul special la Can- 
nes, 1988, peliculă eliberată din arhive de 
glaznost). e GINA PATRICHI (58 ani) inter- 
preta unor roluri de neuitat în filme-reper ale 
cinematografului nostru: Pădurea spänzurafi- 
lor, Felix Otilia, Trecătoarele iubiri, Moro- 
meții. e FERNANDO REY (77 ani) interpre- 
tul-fetiș al filmelor lui Luis Bunuel (Viridiana, 
Tristana, Farmecul discret ai burgheziei, Acest 
obscur obiect al dorinţei) și actorul spaniol cu 
cea mai solidă carieră internaţională (a Herst 
cat în pelicule de Orson Welles, Minnelli, 
mencini, Ridley Scott etc.) e GIULIETTA MA- 
SINA (73 ani) interpreta emblematicei Cabiria, 
a mai trăit numai patru luni după soțul ei Fe- 
derico Fellini a cărui actriță-talisman a fost 
Cabiriei, Giulietta și spiri- 
red). e WALTER LANZ (94 


(La Strada, 
tele, Ginger și 


ani) creatorul faimosului E de desen 
animat ciocănitoarea Woddy. e JEAN GEOR- 
GESCU (90 ani) regizorul a cárui operá de 
ionierat în cinematograful nostru marchează 
în primul rând un jalon în seria ecranizárilor 
саана cu а sa capodoperă Noaptea furtu- 
a © GEORGE CONSTANTIN (61 ani) in- 
terpretul a peste 40 de pelicule. Consacrat de 
rolul procurorului din Reconstitulrea de Lu- 
cian Pintilie, avea să interpreteze ultimul per- 
sonaj într-un film al aceluiaşi regizor, O vară 
de neuitat. e ALAIN CUNY (85 ani) nume aflat 
pe genericul unor filme semnate Feliini, Anto- 
nioni, Ferreri, actorul a fost văzut de publicul 
nostru pentru ultima oară în Emmanuelle. e 
ŞTEFAN TAPALAGĂ (61 ani) actor distribuit 
cu precădere în comediile noastre cinemato- 
rafice we ati it numărul, Vin cicligti, 
a Chiriţa). e HENRI MANCINI (70 ani). 
unul dintre cei mai celebri autori de muzică 
de film, partitura din Pantera roz asigurându-i 
o reputație mondială. Patru premii Oscar și 18 
nominalizări. e ALEXANDER PETROVIC (65 
ani) regizor iugoslav care a făcut carieră și în 
Franța, cunoscut mai ales datorită filmului Am 
întâlnit țigani fericiți e LINDSAY ANDERSON 
(71 ani) iniţiatorul si teorsticianul Free Cine- 
ma-ului, a făcut numai cinci filme, toate de rs- 
ferinfá. if (Dacă) a obținut Marele Premiu la 
Cannes în 1969 e TERENCE YOUNG (79 ani) 
regizor englez a cărui notorietate se leagă mai 
ales de seria James Bond e JESSICA TANDY 
(85 ani) deținătoarea Oscarului pentru roiui 
din Miss Daisy și șoferul (1989) care a fost 


© Natalie Bonifay şi Marius-Stänescu 


Duminici cu bilet de voie de Nae Caranfil 

„Dincolo de subiect şi de artificiul ludic ai con- 
structiei sale, filmul impresionezá mai ales prin tonul 
lui sältäret și dezinvolt, care amintește de departe — 
fiind însă mai puţin radical — de anarhismul vesel al 
lui Lucian Pintilie (care a participat, se pare, la pro- 
ductie)“. 


V.O. în „Cahiers du cinéma", 
noiembrie 1994 


4 O vară de neuitat de Lucian Pintilie 

„Dacă nu regăsim aici sclipirile baroce și grotesti 
din Balanța, dacă nimic nu întrece o anume măsură, 
un anume „bun gust“, focul continuă să ardă pe sub 
gheaţă. Revolta capătă o formă mai intimă, mai se- 


deriziunii gogoliene din filmele precedente îi 


succede o ambiguitate cehoviană, un foarte subtil 
aliaj de nostalgie și de ironie“. 


Моё! Herpe în ,Positif" nr. 401—402, 
lulie-august 1994 


distribuitá de regizori celebri precum Fred 
Zinnemann, Joseph Mankiewicz, Otto Premin- 
er si a jucat până în ultimele luni ale vieții 
Camilla producţie 1994 ultimul rol) e MA- 
NOLE MARCUS (66 ani) debut strălucit alături 
de lulian Mihu cu Viaţa nu iartă (1956); s-a 
impus prin pelicule de referință precum Cana- 
rul și viscolul, Actorul 3 sălbaticii, Puterea și 
Adevărul e BURT LANCASTER (81 ani) inter- 
pretui maiestuosului protagonist din 
Ghepardul viscontian. Actorul american lasă 
în urmă о luxuriantă filmografie — titiuri-reper 
= reg here Esa de ger 
rg, Trapez, $apte zlie in Grup ami- 
lie într-un interior e INNOKENTI SMOKTU- 
NOVSKI (69 ani) actor rus al cărui prestigiu 
se datorează rolurilor interpretate în Hamlet, 
Crimă și pedeapsă, Unchiul Vania, Bariera, 
Ochii negri etc. e RAUL JULIA (54 ani) popu- 
larul actor american de origine portoricană, 
protagonist al seriei Familia Addams. e TITUS 
POPOVICI (64 ani) scriitor, al cărui roman 
„Setea“ a devenit un film de referință, scena- 
rist prolitic al unor pelicule aparţinând genuri- 
lor diverse: de ia cele de inspiraţie istorică 
(Dacii, Mihai Viteazul, Mircea cel Mare) la co- 
medii (Secretul lui Bachus, Crucea de piatră) 
e GHEORGHE VITANIDIS (65 ani) regizor cu 
o filmografie care debutează sub semnui co- 
mediei (Băieţii noștri, Alo, afi greșit numärull, 
Gaudeamus igitur), pentru a evolua înspre 
dramă (Răutăciosul adolescent, Facerea lumii, 
Ciprian Porumbescu). 


> Premiul pentru interpretare 
actoricească acordat de Academia 
Română revine lui Ştefan lordache 
pentru rolul din filmul Hotel de lux. 


> Intr-o scrisoare adresată zia- 
ristnor străini și organizatorilor de 
festivaluri internaţionale, cineastii ira- 
nieni denunță cenzura din {ага lor. 
Opinia publică află cu stupoare că 
preşedintele biroului de cenzură este: 
orb, un funcţionar citindu-i scenariile 
şi poveştindu-i ceea ce se întâmpla 
pe ecran! 


= Mia Farrow infiazä al optulea 
copil, un băiat indian bolnav de polio- 
mielită abandonat de familia sa. 


& Prestigiosului regizor chinez 
Zhang Yimou îi este blocată produc- 
tia filmului recent intrat in lucru, Tria- 
dele din Shangai. Filmul care ar fi tre- 
buit s-o aiba ca protagonista pe 
Gong Li, soţia cineastului, este „tem- 
porar suspendat“, după declarația 
nisterului Cinematogratului și Radio- 
televiziunii din China. Surse din Hong 
Kong afirmă că atât regizorului cât și 
vedetei sale li s-a interzis să mai cola- 


-boreze la co-productii si, pe timp de — 


cinci ani, nu mai au voie sá participe 
la festivaluri internationale. 


ь Tristefea aurului negru de 
Sinişa Dragin recompensat cu Pre- 
тиш! Ministerului pentru protecția si 
conservarea mediului (5.000 D.M.) la 
Festivalul filmului documentar de la 
Leipzig. ў 

s 


Be Lista Premiilor Felix acordate de Academia Europeană 


de Film pentru 1994 îl are în frunte pe Gianni Amelio, cásti 


gátor a treia oară cu Lamerica. Au mai fost premiaţi regizori 
debutanţi Agnes Merlet (Franța) pentru Fiul rechinului si Já- 
nosz Szâsz (Ungaria) pentru Woyzek. Premiul FIPRESCI a 
revenit lui Nanni Moretti pentru Caro diario (coproducție Ita- 
lia-Franta). Regizorul francez Robert Bresson a primit un 
premiu omagial (Life Achievement Award). Premiul pentru 
documentar a fost acordat studiouiui Saga Group Film of 
Sarajevo pentru modul în care au informat lumea întreagă 
despre viaja orașului lor asediat. 


le La Salzburg a avut loc Reuniunea redactorilor sefi ai 


revistelor europene de cinema. Revista noastrá a fost repre- 
zentatá de Adina Darian (amánunte în numărul viitor). 


> La București are loc a doua ediţie a Festivalului Inter- 
naţional de Film Studenţesc DAKINO cu participări din 13 


țări. Un juriu international format din Bengt Forsund (Sue- 
dia), Andre Ceuterik (Belgia), Paul Sornaga (Franţa), Mircea 
Veroiu, Irina Movilă şi Viorica Bucur a stabilit un palmares 
dominat de Pendula doamnel Foucault de Jean Marc Vervort 
(Belgia), câștigătorul Marelui Premiu. Au mai fost premiate 
peliculele: ГЇЇ Pick the Flower You Love de Ray Leos (SUA) 
pentru regie, Amelia Rose Towers de Jackie Farcas (Austra- 
lia) pentru imagine, De dragoste și de os proaspăt de Cecilia 
Marrerios (Beigia) pentru animaţie, Motorina și benzina de 
Napoleon Helmis (România) pentru documentar, Palace Ca- 
fe de Andrew Lancaster (Australia) pentru coloana sonorá. 


> După succesul filmului Timecop inspirat de un vi- 
deo-game, vedeta acestuia, Jean Claude Van Damme a lu- 
crat 18 zile pentru realizarea unui nou joc video cu același 
erou. Noul Timecop va fi lansat în 700 000 de exemplare de 
Crăciun. 


Retrospectiva '94 este realizata de 
Dana DUMA 


Ф 
Е 
Е 
© 

а 
с 
© 
> 
Ф 
© 
3 
ك‎ 
9 
C 
© 
Ф 
= 


o 
E 
o 
2 
о 
© 

3 
> 
o 

© 
> 
ә 
"9 
5 


Autografe 


ineti istoria în mâinile dumneavoas- 
1га!“ sună sloganul sub care la Lon- 
dra se tin licitaţiile реи autogra- 
feie unor personalități. Istoria — în 
ээ э acest caz — se reduce la o bucată 
de hârtie, o scrisoare, un act, o 
carte poștală, un afiş sau o copertă de disc semnate 
de oameni care au însemnat ceva în lumea politicii, a 
literaturii, a spectacolului. Capitala britanică a deve- 
nit si liderul pietii mondiale de ge ee inca din 
1992, considerat an de referință în domeniu, an in 
care se poate spune ca prețurile acestor „amintiri“ 
au explodat. De la această „explozie“ până astăzi ele 
au continuat să crească, vedetele — din orice zonă 
ar proveni ele — fiind din ce în ce mai bine cotate. 


е Cindy Crawford, > 
un top model bine cotat 
la bursa manechinelor, 

dar nu si la cea a autografelor 


® Semnáturile lor sînt valoroase: : 
Gary Cooper (cu Barbara Stanwyck) “si Elvis Presley 


Doar douá exemple: in 1992 pentru un autograf al lui 
John Wayne se cereau 400 lire sterline; astăzi preţul 
a ajuns la 750 lire. Pentru o semnătură a lui Marilyn 
Monroe prețul a crescut de la 1600 la 2800 lire. Ori- 
‚сит, mai putin decât un autograf al președintelui 
Kennedy, cel care a intervenit în mod tragic în desti- 
nul actriței, cotat la 3500 lire. 

Marilyn rămâne vedeta de cinema cu cea mai ridi- 
cată cotă, putând rivaliza cu prețurile oferite pentru 
iscăliturile politicienilor celebri, precum Gandhi, co- 
tat la 1750 lire, sau Winston Churchill — 1950. Ca sá 
nu mai vorbim de cele ale lui Hitier, care au crescut 
de la 1200 de lire in 1992 la 2000 lire astăzi. Alţi dic- 
tatori sunt mai slab cotati — Benito Mussolini cu 400 
lire, iar. Franco cu numai 300 lire, intrecuti de Eva 
Peron (istoria mai recentă, cancanurile mediatizate 
spunându-și și ele cuvântul) 520 lire. y 

Întorcându-ne ia vedete, sá trecem în revistă pretu- 
rile la care sunt cotati câţiva dintre actorii care au 
traversat istoria' cinematografului: cea mai valoroasă 


10 


semnâtură, după cea a lui Marilyn, este de departe a 
Gretei Garbo — 2500 lire, urmată de duoul Stan Lau- 
rel-—Oliver Hardy (Stan şi Bran) — 400 lire (totuşi, 
aici sunt două semnături!); Clark Gable — 360; Ava 
Gardner — 260; Fred Astaire — 250; Gary Cooper și 
Rita Hayworth — 200; Marlene Dietrich — 180; Bette 
Davis și Brigitte Bardot — 120. 

Singurii regizori cu cotă la această bursă sunt Walt 
Disney — 1000 lire, Charlie Chaplin — 360 lire si Fe- 
derico Fellini — 260 lire. 

interesant e- cazul lui Grace Kelly, cu un autograf 
de pe vremea cánd era doar actrifá cotat cu 10 lire, 
pentru a urca la 120 lire cu semnătura ca prințesă de 
Monaco. O nedreptate flagrantă întâlnim în cazul 
protagonistilor din Casablanca: în timp ce semnătura 
lui “Humphrey Bogart pe o fotografie din perioada 
realizării filmului este cotată la 1800 lire, cea a lui In- 
grid Bergman valorează doar 280. Pentru o fotografie 
publicitară la Basic Instinct semnată de Sharon 
Stone si Michael Douglas se cer doar 120 lire. 


Să aruncăm o privire și în domeniul starurilor rock. 
După cum era de așteptat, cel mai bine stau cei de la 
Beatles, ale căror autografe costă între 800 și 2000 
lire, în funcție de suportul pe care au fost date: co- 
perta unui disc, un calendar, un afiș sau o fotografie. 
„Regele“ cel vechi — Elvis Presley — e cotat la egali- 
tate cu cel nou — Bruce Springsteen — 1200 lire. Un 
autograf Madonna şi Michael Jackson costă 240 lire, 
David Bowie — 160,iar Elton John doar 80. 

Dacă nu vă puteți permite asemenea cheltuieli, vá 
puteţi mulțumi cu autogratele unor manechine de 
lux, mai ieftine: Claudia Schiffer — 40 lire, Cin 
Crawford (cota ei e în creștere după căsătoria cu Ri- 
chard Gere) — 80. 

Piața autografelor e în plin avânt. Cotele cresc 
permanent, investițiile sunt considerate sigure. Nu 
lipsesc nici speculaţiile: cei care în 1992 au avut fle- 
rul să cumpere un autograf al lui Bill Clinton pentru 
numai 50 lire îl pot revinde astăzi cu 450 lire. Dar 
poate că vor mai aștepta câțiva ani. Cine știe dacă 
atunci cota lui Clinton nu o va egala pe cea a lui Ri- 
ii Nixon, al cärui autograf valoreazä azi 1950 
lire 


Fotografii | 


аса a te fotografia alături de celebrităţi 

poate fi un {еі in viatá, atunci putem 

spune că americanul Frank Culpepper 

Martin din statul Mississippi și-a găsit 

vocația. Pentru el nimic nu este mai im- 

portant decât colectionarea de fotogra- 
fii în care apare lângă politicieni, staruri ale cinema- 
tografuiui, muzicii sau televiziunii, scriitori sau me- 
dici renumiți. A reușit să treacă de polițiștii înarmaţi 
pentru a se imbrätisa cu Mihail Gorbaciov si a tra- 
versat toată America pentru a da mâna cu Marlon 
Brando. A întâinit peste 6000 de celebrităţi, printre 
care Arnold Schwarzenegger, Kevin Costner, Clint 
Eastwood, Kenny Rogers, Roger Daltrey sau grupui 
Red Hot Chili Peppers. Nu s-a mulțumit însă să le 
vorbească sau să le strângă mâna. De fiecare dată a 
și fost fotografiat alături de ele, pentru a putea do- 
vedi lumii întregi că într-adevăr i-a cunoscut pe idolii 
momentului. 

„În colecţia mea îi am pe idolii vostri, pe cei ai ma- 
melor. voastre și pe cei ai unchilor voştri“ declară 
Martin prezentându-și „trofeele“ colecției. „Sunt aici 
și eroii băiatului de la stația de benzină, sunt toți”. 

Prima fotografie datează din 1975, când i-a întâlnit 
întâmplător pe Cary Grant la un târg din Dallas. Mar- 
tin avea 39 de ani. De atunci a început să urmá- 
rească cu asiduitate celebrităţile, mergând la specta- 
cole, ceremonii oficiale, pe terenurile de golf unde 
acestea se aflau în week-end și chiar la înmormân- 
tări. Le-a urmărit prin hoteluri, restaurante și uneori 
chiar prin bucătăriile acestora, a trecut de baraje de 
poliție numai pentru a obţine fotografiile dorite. „Do- 
naid Trump a fost DB. de amabil“ mărturisește 
el. „lar pe George Bush l-am întâlnit la Huston, la un 
dejun cu peste”. Deși a fost atât de asiduu în vána- 
rea persoanelor importante, nu și-a călcat principiile 
autoimpuse: „Niciodată nu i-am deranjat în timp ce 
stăteau ia masă“. 

Din 1988 pasiunea sa a devenit o adevărată manie, 
o obsesie care i-a acaparat în întregime viaţa: a di- 
vortat, și-a vândut magazinele al căror proprietar era 

și și-a dedicat tot timpul vânătorii de fotografii. Își 

începe ziua citind USA Today, pentru a afla unde se 
află starurile, apoi își face programul în funcţie de 
acestea. 

Își doreşte foarte mult să-l întâlnească pe Paul 
McCartney, sperând că va reuși să aibă această foto- 
grafie. Jackie Onassis l-a refuzat, ca si Jack Palance, 
despre care spune: „Privirea lui era cea mai mustră- 
toare, погоде. ca a tatălui теи“. Cei mai mulţi însă 
se amuză și se simt flatati. A reușit chiar să se foto- 
grafieze cu unii dintre capii Mafiei, care au râs când 
l-au văzut încercând să treacă de gărzile de corp, 


© Vedeta și vânătorul de vedete: 
Julia Roberts 
și Frank Culpepper Martin 


o 


© Un star care-și înțelege admiratorii: 
Arnold Schwarzenegger 


înarmat doar cu aparatul de fotografiat. Cedând far- 
mecului său, Melanie Griffith i-a făcut cunoștință cu 
Harrison Ford, iar George С. Scott i-a aranjat o intál- 
nire cu Jill Clayburgh. 5 

Martin a început să dea sfaturi și altora саге do- 
resc să întâlnească celebrităţi pentru a obține auto- 
grafe sau fotografii. „Cele trei reguli de bază sunt: să 
ajungi din vreme pentru a cerceta terenul şi a-ţi găsi 
un loc bun; să te imbraci îngrijit. și potrivit pentru 
respectiva ocazie; să pari liniștit și să nu fii agresiv. 
Cei mai multi, când văd cum mă comport si-mi aud 
glasul calm, își dau sema că nu reprezint un pericol 
51-51 spun: «E-n ordine, tipul ăsta n-ar fi în stare sá 
facă гай nici unei muştel»" 


Amintiri 


m asistat la goana după autograte și fo- 
tografii „pe viu” în acest an la festivalul 
international de film de la San Sebas- 
tian. In concurs se afla Pe locul dol de 
Chris Menges, ín care William Hurt in- 
terpreta rolul unui bărbat care ia aproa- 
pe 40 de ani, dându-și seama că e sin- 
gur, vrea să adopte un copil. Necazurile cu serviciile 


e Departe de lumea dezlánjuitá: 
William Hurt 


de asistență socială nu întârzie. Până la urmă pri- 
meşte copilul cu cele mai multe probleme: deviații 
de comportament, un tată în închisoare de care se 
simte foarte atașat, amintirea morții mamei care îl 
bântuie. Tatăl adoptiv nu vrea însă să fie pe locul doi 
și va lupta pentru a cuceri dragostea copilului. Un 
film poate cam prea sentimental si având toate in- 


gredientele unei peiicule de televiziune. Dar un film 
sincer şi emotionant — a reuşit chiar să facă o parte 
a publicului feminin să suspine — despre probieme 
mai puțin abordate în cinema: am văzut cupluri ca- 
re-şi doresc un copil cu ardoare, am văzut mame 
care luptă cu disperare pentru a-și păstra fiii pe care 
serviciile sociale vor să-i ia, dar am văzut mai rar 
bărbați care doresc sá adopte un copil, să devină taţi 
chiar la o vârstă mai avansată. lar Hurt era extraordi- 
nar de convingător în rol — criticii il vedeau deja ca 
pe un serios candidat la premiul de interpretare mas- 
culină, care în final a fost câştigat de Javier Bardem. 
Spectatoareie însă erau neliniștite — în acest film 
actorul era practic de nerecunoscut, înfățișarea sa fi- 
ind total schimbată: un bărbat siab, timid, neajutorat, 
cu bucie roșii rebele, cu o privire mioapă. Unde era 
starul cuceritor pe care ele î! așteptau? 

La conferința de presă admiratoarele s-au mai li- 
nistit; William Hurt era William Hurt pe care ele il 
știau; schimbarea fizică nu fusese decât temporară, 
cerută de rolul pe care îl interpretase în film. Întrebă- 
rile au început să curgă: Cum se simtise în pielea 
unui personaj atât de fragil? Ce părere avea despre 
bărbaţii care “vor să adopte copii? Cum lucrase cu 
puştiul pe care îl avusese drept partener în film? 
Calm și zâmbitor, Hurt răspundea tuturor politicos. 

A venit apoi ultima seară; ceremonia de închidere 
a festivalului. Pe scările din faja Teatrului Victoria 
Eugenia, înghesuială mare; staruri, regizori, organi- 
zatori, ziariști, așteptând să se deschidă ușile. Din- 


„colo de cordonul de polițiști înghesuială si mai mare, 


căci spectatorii si spectatoarale care nu aveau acces 
pe covorul roșu voiau să-și vadă favoriţii. Profitând 
de faptul că ușile întârziau să se deschidă, mulţi ce- 
reau autografe vedetelor. Cel mai asaltat de astfei de 
cereri era chiar William Hurt. Câteva dintre admira- 
toare reușesc să treacă de baraj si îl roagă pe actor 
să se fotografieze cu ele. Zâmbind, el acceptă. Unele 
dintre oficialități cer și ele același privilegiu. Zâmbet, 
ridicare de umeri, flash, o nouă fotografie. Si tot așa, 
între cereri de autografe și fotografii în grup, zámbe- 
tul vedetei oboseste. Pandeste o clipă in care fluxul 
rd repetă se diminuează și se pierde în mul- 
time. În graba sa, mă calcă pe picior. Se întoarce și, 
politicos, își cere scuze. Nici o problemá, îl înțeleg 
perfect. li zâmbesc si eu, politicos. Apoi mă cuprinde 
teama și încerc să mă pierd si eu în mulțime: dacă 
admiratoarele au observat si vor dori să-mi smulgă 
pantoful călcat de idolul lor? Nu aș vrea să asist des- 
cult la ceremonia de închidere și, cu atât mai putin 
să parcurg drumul care mă desparte de hotel fără 
pantofi în picioare. Am scăpat teafăr, așa că acum 
pot să le anunț pe admiratoarele lui Hurt: am fost 
călcat pe picioare de obiectul adoratiei dumneavoas- 
tră. Nu am imortalizat momentul pe peliculă, nu i-am 
cerut nici un autograf și deja am uitat ce pantofi pur- 
tam în seara respectivă. 


Video-arta 
pune întrebări 


a începutul lunii noiembrie institutul 

francez din București ne-a oferit prilejul 

unei noi întâlniri cu creația video, la trei 

ani de la prima manifestare de acest 

gen (vezi nr. 1/92). S-au deplasat la Bu- 

curesti producătorii şi realizatorii Malik 
Bensmail, Sylvie Pérouéme, Stefaan Decostére, 
Hervé Nisic și Dominik Barbier, care au încercat sá 
dialogheze cu creatori, critici și spectatori români, 
dialog cam dificil, ținând cont că la noi multi nu au 
înțeles ifcä ce înseamnă creație video. Oricum, timp 
de patru zile am avut prilejul să vedem o selecţie a 
operelor din ultimii ani semnată de câțiva artiști re- 
prezentativi în domeniu. 

Cele mai interesante creaţii au lansat câte o provo- 
care, au pus întrebări. in XRaYs, de exemplu, Sylvie 
Pérouéme, analizează într-un mod original reprezen- 
tările corpului omenesc în anii '90, alăturând sec- 
vente publicitare, fragmente din filme şi imagini ale 
trupurilor unor anonimi. Spune mai mult trupul lui 
Schwarzenegger în Terminator 2 decât acest necu- 
noscut care stă pe un scaun într-o atitudine deloc 
studiată? Frumoasa care laudă calitățile unui parfum 
e mai interesantă decât această ferneie aleasă la in- 
támplare care zace, goală, întinsă podea? 

Ce s-ar întâmpla dacă figurile din tablourile tui 
Bosch ar prinde viață? — s-a întrebat Eve Ramieoz 
în L'escamoteur, film de o invenție și o subtilitate re- 
marcabilă, care nu se mulțumește doar cu suprarea- 
lism la prima mână — cum poate multi ar fi făcut-o 
— ci încearcă să creeze o lume perfect logică în 
lipsa sa de logică. 

Stefaan Decostére este un călător neobosit. Un că- 
lător care nu realizează însă documentare turistice. 
El reface realitatea cu ajutorul mijloacelor tehnice 
care-i stau la dispoziţie. O realitate în continuă pre- 
facere, după cum o demonstrează Travelogue, des- 
pre Muzeui coloniai de la Bruxelles, care s-a tran- 
sformat dintr-un muzeu ce demonstra superioritatea 
coloniștilor într-unul care astăzi vorbeşte despre civi- 
lizatiile africane. lar in Déjà vu — explorare 
modeme japoneze, lucrurile. devin de-a dreptul neli- 


a civilizaţiei — 


Р 


niștitoare. Japonezii au construit Huis Ten Bosch, 
replică a unui „adevărat“ oraș olandez, „mai reală 
decât realitatea“. Turistii nu mai trebuie să se depla- 
seze în Olanda, pot vedea replica la scară naturală a 
tuturor atractiilor din această tara chiar în Japonia! E 
ca și când ai vedea Olanda fără a fi fost niciodată 
acolo. Nu e aceasta situația spectatorului care are 
impresia că a străbătut lumea doar privind imaginile 
care se perindă pe miciie sau marile ecrane, filmate 
de alţii pentru el? Realitatea e astfel reconstruită prin 
intermediari, care iti oferă doar cesa ce doresc să 
vezi. Decostére jongleazá abi! cu toate locurile co- 
mune, cu publicitatea, cu televiziunea, cu tradiţiile, 
punând si el întrebări: n-am devenit oare turiști ai 
imaginarului? 

Hervé Nisic adoră și el jocurile si trucurile, incer- 
când să manipuleze spectatorul. Cu umor, însă. De 
la impresia că un tub catodic ascultă de voința noas- 
tră, răspunzând comenzilor unei mâini, luminându-se 
sau întunecându-se la atingerea ei eling), la o 
„scamatorie“ electronica cu piesele iocului de go 
(Go), de la trucarea percepției noastre vizuale (A 
treat) ia inventarea unui fals mesaj extraterestru (Le 
message sidéral), el se amuză să provoace spectato- 
rul, care-și pune întrebări asupra propriilor capacități 
de a percepe un mesaj. 

Și Dominik Barbier se întreabă: oare când comuni- 
căm la mare distanță — prin fax, telefon sau orice alt 
mijloc — comunicăm cu adevărat? Twice the Univer- 
se — un fel de Până ia capătul lumii, mai scurt și 
mai interesant însă decât filmul lui Wenders — nu dă 


© Тһёгёзе Focant, prezentatoare—vedetă 


a televiziunii belgiene a acceptat 
să apară în Dejă vu al lui | 

Stefaan Decostere, film care pune 
în discuţie chiar televiziunea 


un răspuns răspicat, dar e mai degrabă pesimist asu- 
pra bo rg ol mijloacelor moderne de a stabili un 
contact: real între persoane despărțite de o mare dis- 
tanjá. lar în J'étais Hamlet, portret inteligent al scrii- 
torului german Hainer Muller, condiţia creatorului in- 
terzis în RDG, neînțeles în noua Germanie, pare a 
concentra condiţia creatorului în general. 

Faptul că arta video pune întrebări care privesc o 
categorie din ce în ce mai mare de spectatori e un 
semn îmbucurător. Semn că a depășit faza nombri- 
lismului steril, și a pășit, în sfârșit, în maturitate. Desi 
filmul se află la a patra generaţie (vezi N.C. пг. 8/94), 
cea de a treia generație mai are ceva de spus. 


Grupaj realizat 
de Rolland MAN 


CĂDERE 
LIBERA 


zi - nu din viata lui Ivan Deni- 
sovici — ci din viața. unui 
american oarecare pus în si- 
tuatia să realizeze că nu mai 
aparține culturii sale, că a 
fost înşelat chiar de sistemul 
pe care 1-а votat și 1-а siujit peste 20 de 
ani ca' disciplinat funcționar superior la 
Pentagon. 

Prins în capcana unui . ambuteiaj de 
proporţii, pe o zi toridă de vară — căldură 
mare!, în suburbia portoricană a Los An- 
gelesului, respectivul cetățean își aban- 
donează mașina, devenind un simplu pie- 
ton la discrefia agresorilor mai mult sau 
mai putin ocazionali care, la el în tara, nici 
nu-i vorbesc limba. indignat de tot ce i se 
întâmplă, el începe prin a se apăra cu ser- 
vieta diplomat si sfârșește, exasperat fi- 
ind şi de propriile probleme familiale, ri- 
postând cu pușca și chiar cu bazuka. Ar- 
mele de foc fiindu-i procurate de la sine 
din întâmplare în întâmplare. A 

Un scenariu bine articulat (Ebbe Rose 
Smith), argumentează inventiv și autentic 
escalada violenţei din existența cotidiană. 
Autorii expun realitatea lumii înconjură- 
toare, atenţi fiind și la numeroasele situa- 
tii hilare ivite pe parcurs. Dacă esenţa e 
virulentă, desfășurarea faptelor este cap- 
tivantă și uneori amuzantă. 

Este evident că, în ansamblu, cinema- 
tograful american s-a descătușat în ulti- 
mii ani de maniheismul traditional, dar 
Schumacher face ,in acest context, un 
pas mai departe. Este pentru prima dată 
când un erou initial pozitiv, devenit în fi- 
nal negativ şi pedepsit ca atare, rămâne 
totuși cu dreptatea de partea sa. 

In climatul de „corectitudine politica" 
instalat în ultimul deceniu în America, 
menit să protejeze minoritățile de orice 
fel: de la persoane de culoare la obezi 
(vezi N.C: nr. 8/93), Joel- Schumacher a 
îndrăznit să realizeze un film „incorect“ 
politic. Împreună cu scenaristul, regizorul 
avansează ideea că reprezentanţii majori- 
tätii albe, anglo-saxone si protestante 
(W.A.S.P.) au ajuns azi victimele minori- 
tátilor. Cădere liberă a provocat in Ame- 
rica un scandal de proporţii. Cronicile au 
„sărit“ din rubricile de divertisment, în co- 
loanele editorialelor. Unii au afirmat că 
“Schumacher a îndrăznit prea mult“, alţii 
au considerat că „regizorul a încercat 
doar să dea un răspuns ipocriziei cu- 
rente“. Schumacher răspunde: „Am vrut 
să dau un chip ştirilor de la jurnalul de ac- 
tualitáti”. Un lucru este sigur — el a reali- 
zat un excelent thriller social. 

Distribuirea fiimului a fost însă limitată, 
dovadă și întârzierea (a avut premiera în 
1993 în Selecţia oficială, la Cannes) cu 
care apare pe ecranele noastre, ce ne 
prezintă Cădere liberă, simultan cu urmă- 
torul film al regizorului, Clientul. i 


Adina DARIAN 

-Falling Down e le: SUA - Warner 
Bros., 1992 e a: Joel Schumacher e 
Scenariul: Ebbe Hose Smith e imaginea: 


Andrzej Bartowiak e Cu: Michael Douglas, 
Robert Duvall, Barbara Hershey 


Două 

filme, 

acelasi 

regizor 
їп 


ргетїега 


ре есгапе!е 


- noastre: 


Joel 


Schumacher 


Náscut la New 
York, 1939. Stu- 
diazá design-ul 
la Parson's 
School. Des- 
chide o casá de 
confecţii al cărei 
stilist este. De- 
seneazá costu- 
mele pentru 
unele dintre fil- 
mele lui Herbert 
Ross, Paul Ma- 
zursky si Woody 
Allen. Scrie sce- 
nariul la Car 
Wash: (— film 
cu buget redus, 
considerat o 
mare reuşită — 
inspirat de bio- 
grațiile unor ac- 
tori de musical 
și realizat de Mi- 
chael Schultz în 
1976). In acelaşi 
an obține un alt 
succes ca sce- 
narist la filmul 
Sparkie de Sam 
O'Stten; adap- 
teazá pentru 
ecran piesa 
„The Wiz“, de- 
venită film în re- 
gia lui- Sidney 
Lumet. Intre 
1974 - 1990 
semneazá nu- 
meroase adap- 
tări Т.М. Debu- 
tează în regia de 
teatru la Chi- 
cago, cu o piesă 
de David Monet. 

A debutat în 
lung-metrajul de 
ficțiune în 1985 


. Cu St. Elmo's Fi- 


re — crizele ce- 
lor de 20 de ani, 
cu Emilio Este- 
vez și Demi Mo- 
ore; 1987 — The 
Lost Boys — 
Peter Pan vam- 
pirizat cu Jason 
Patric si Dianne 
Wiest; 1989 — 
remake dupa fil- 


mul francez 
Cousine, cou- 
s ins (de 


Jean - Claude 
Tacchella, 1975) 
cu Ted Danson 
și Isabella Ros- 
sellini; 1990 — 
Fiatliners — 
thriller macabru 
cu Kiefer Su- 


- therland si Julia 


Roberts; 1991 — 
Dying Young — 
avatarurile unei 
mezaliante, cu 
Julia Roberts gi 
Campbell Scott; 
— 1992 — Cá- 
dere liberá; 1994 
— Cilentul 


Se pregáteste 
sá filmeze o ur- 
mare la Batman. 


CLIENTUL 


a următoarea lor colaborare, 

producătoru! (Arnon Michan”) 

și regizorul (Joel Schumacher) 

s-au cumintit, renunțând Іа 

dreptul de „a nu fi de acord”. 

Nu-și mai puteau permite riscul 
unei difuzări restrictive. S-au întors astfel la 
„normele“ succeselor holiywoodiene. Mai în- 
tâi au abandonat ideea scenariului original în 
favoarea ecranizării unui best-seller: „Clien- 
tul“ de John Grisham apărut în 1993 într-un 
tiraj de două milioane exemplare. Premisa 
acoperea „valorile“ moralei curente, oferind 
și doza de tensiune și suspans obligatorie 
spectacolului cinematografic. Reintälnim 
așadar ca protagonist un băiețel de 11 ani 
(Brad Renfrocht, uns actor de Schumacher 
după, ce examinase 5.000 potenţiali candi- 
dati), un atuu verificat de ia Macaulay cel 
pierdut în New York încoace. Al doilea per- 
sonaj la modă oferit de roman este femeia 
avocat. Aceasta își găsește seductia și forța 
de convingere necesare în. interpretarea ac- 
tritei Susan Sarandon. În sfârşit, imixtiunea 


*) - A mai produs printre altele Regele come- 
diei (r. Martin Scorsese); Brazi! (r. Terry Gil- 
liam); A fost odată America (r. Sergio Le- 
one); Războiul familiei Rose (r. Danny De 
Vito); Pretty Woman (r. Gary Marshall); 
J.F.K. (г. Oliver Stone); Sommersby (г. Jon 


'Amiel); Made in America (r.Richard Benja- 


min); 1992 - Cădere liberă; 1994 - Clientul. 
eee 
Copiii 


MACAULAY CULKIN 

13 ani. Unul dintre cei mai populari co- 
pii-actori de ta Shirley Temple incoace. 
Debut: la 3 ani a facut publicitate unei 
mărci de frigider. Primul rol în film — 
1987: Rocket Gibraltar cu Burt Lancaster. 
A mai jucat in: See You in The Morning si 
Jacob's Ladder. Singur acasă (r. Chris Co- 
lumbus) — 1990 — îl consacră superstar 
iar Singur acasă II (1992 — același regizor) 
îl prapulsează în primele locuri la box of- 
fice. Unul din cele mai recente roluri: un 
puști psihopat care aduce multe necazuri 
familiei care-l infiazá în The Good Son. 
(Joseph Ruben). 


EDWARD FURLONG 

Partenerul lui Arnold Schwarzenegger în 
Terminator il (г. James Cameron). Este 
-conducătorul unei formaţii muzicale rock. 


DAVID GALLAGHER 

9 ani. Născut în Queene. Primele roluri 
(împreună cu cei trei fraţi ai săi) în spoturi 
publicitare. Văzut la noi în rolul Mickey din 
br cine vorbește acum (r. Tom Ropelew- 
ski). 


MASON GAMBLER 
Avea numai șapte ani când а fost ales (din 
peste 20 000 candidaţi) pentru rolul din 


rețelelor mafiote în orice operațiune ofinan- 
ciară se înscrie de asemenea pe linia sucoe- 
seior sigure (vezi si Firma). 

Regizorul își diagnostichează cât se poate: 
de corect filmul când spune: „In această po- 
veste toată lumea este putin dezechilibrata 
din pricina evenimentelor în care sunt antre- 
nati eroii“. Totul începe când puștiul devine 
involuntar martorul unei sinucideri şi definá- 
toru! unui secret prin care acțiunile respecti- 
vilor mafioți ar putea fi dezvăluite. Băiatul 
ajunge tinta unor interese divergente și e ne- 
voit să se comporte ca un matur, întrucât de 
acţiunile lui depinde soarta mamei şi a frate- 
lui său mai mic, dar.lipsa sa de experienţă îl 
va face în mod inevitabil să comită o serie de 
erori punând în pericol viata sa si a altora. 
Ritmul devine alert și efectele sunt calculate 
cu o minutiozitate farmaceutică. O producţie 
medie realizată însă de profesioniști experi- 
mentati. 

Atät Cädere liberä cät si Clientul au toate 
elementele spre a re re o largă audienţă. 
Diferența de substanţă între cele două filme 
este însă sesizabilă pentru un cunoscător, 
atent la realitățile cinematografice și extra- 
cinematografice, americane. Exercitiul critic 
e menit să sesizeze diferențele şi să fie ceva 
mai sever decât spectatorul atras; firesc, де. 
divertisment. 


A.D. 


The Cilent e Producţie: SUA - Warner 
Bros., 1994 e Regia: Joel Schumacher e Sce- 
narlul: Akiva Goldsman, Mary McLaglen e Cu: 
Susan Sarandon, Tommy Lee Jones, Brad 
Renfrocht 


vedete 
pericol 


Mick Castle 
1993). A debutat însă la 4 ani cu reclame 
pentru Pepsi, General Mills. A mai jucat în 
Groundhog Day (Ziua cártitel) г. Bill Mur- 
ray. 


Dennis, blic (г. 


Т.Ј. LOWTHER 

8 ani. Primul roi în A Ноте ої Your Own 
(parteneră Kathy Bates) r. Tony Bill. Pe 
ecranele noastre — alături de Kevin Cost- 
ner — în O lume perfectă (г. Clint East. 
wood). , 


AUSTIN O'BRIAN 
12 ani. Partenerul lui Arnold Schwarzeneg- 
ger în Ultima aventură (r. John McTiernan) 


- ELIJAH WOOD 


Născut în Cedar Rapids (lowa). Primul rol: 
în spotul muzical al Paulei Abdul — I'm 
Your Girl. La 12 ani i-a fost partener lui 
Mel Gibson în Pururea tânăr. (r. Mel Gib- 
son). Alte roluri principale în The Good 
до: Aventurto hi Hackleberıy Fin i 
noastre; Aventu nn si 
Avalon (r. Barry Levinson). Acest ultim rol 
i-a adus o critică excelentă și simpatia 
spectatorilor. A mai jocat în: Paradise (par- 
teneri Melanie Griffith și Don Johnson), 
Radio Fly (r. Richard Donner), internal Af- 
fair (cu: Richard Gere si Andy Garcia), 
Back to the Future Il. 


ASS 


— 


= 


similat in Statele Unite cu 
un produs industrial ca 

oricare altul, filmul este in 

primul ränd destinat vän- 

zärii. Deci trebuie cät mai 
bine si mai rapid exploatat pe piața in- 
ternä si externä. Prin vizele acordate de 
comisia Asociației producătorilor 
IMPAN) se operează totuși restricții în 
unctie de vârstă. La un film notat cu X 
sau R nu au acces minorii; viza P.G. 
impune insotirea adolescenților de cá- 
tre o persoană adultă etc. Aceeași co- 
misie are dreptul să impună scoaterea 
unor scene sau secvențe apreciate ex- 
cesive în privința sexului sau a vioien- 
tei. Violenta este privită cu un grad mai 
mare de indulgență fata de scenele ero- 
tice. Un exempiu notoriu a fost scoate- 
rea a 45 de secunde din Instinct primar, 
versiunea integrală având acces doar 
pe unele ecrane europene. Sunt îngră- 
diri la vedere. 

Se poate însă vorbi şi de un consemn 
tacit, când fără intervenţia explicită a 
MPAA, mariie studiouri reduc din start 
numărul săliior in care va rula un film 
ce le apare a contraveni normelor cu- 
rente. 

Este ceea ce s-a petrecut cu Cădere 
liberă. De același tratament a avut parte 
si Pulp Fiction/Roman de 15 lei (vezi 
N.C. nr. 6/94), încununat în această pri- 
mävarä la Cannes cu Palme d'or. Filmul 
lui Quentin Tarantino a avut o premieră 
târzie acasă și într-un circuit redus de 
săli, iar pe ecranele europene a apărut 
abia pe la sfârșitul lunii octombrie. De 
alttei, filmul precedent al lui Tarantino, 
lansat tot în selecția oficială de la Can- 
nes și care și-a câștigat statutul de 
film-cult, R a primit, cu 
greu în America, certificatul de difuzare 

video, fiind considerat cei mai vio- 
lent thriller al anului 1992 e 

Cel mai recent caz ne este oferit de 
Născuţi asasini — premieră la Mostra 
venețiană (vezi N.C. nr. 10/94) unde a 
obținut Premiul special al juriului. Dată 
fiind autoritatea regizorului Oliver 
Stone, filmul a fost lansat cu promptitu- 
dine acasă, cu câteva scâne cenzurate 
și tot într-un număr limitat de săli, reu- 
sind totuși să câștige 30 milioane dolari 
în primele două week-end-uri, ceea ce 
nu reprezintă un record în box-office-ul 
de peste ocean. Presa s-a dezlántuit 
însă împotriva filmului, apreciind са 
Stone s-a plasat în topul „băieţilor răi“ 
ai Americii. 

Este drept, cineastul a făcut aproape 
cu fiecare film al său figură de rebel. In 
1985 în El- Salvador proba amestecul 
S.U.A. în politica statelor din America 
de Sud. Stone a fost acuzat de atunci 
de anti-americanism. Hollywoodul a ac- 
ceptat apoi revolta sa impotriva ráz- 
boiului din Vietnam — Platoon a fost 
recompensat cu Oscar în 1987; Născut 


SUBSTITUIREA 


а se numere, oare,scăderea 
umorului printre  vicisitudinile 
pe care înaintarea în vârstă le 
aduce cu sine? Exemplul lui 
Claude Zidi pare să ofere un 
răspuns afirmativ, prin trecerea 
de la comedia burlescă la un gen detectivis- 
tic din ce în ce mai impovárat de clișee. Dacă 
recent vizionatul La Totale oferea mácar su- 
portui unei acțiuni antrenante, cu toate că 
Thierry Lhermitte nu egala evoiutiile de altá- 
dată aie lui Louis de Funés sau Pierre Ri- 
chard, acest Profil bas vrea să suplinească 
lacunele de eee prin transplantarea 
în rolul protagonistului a unei vedete de mu- 
zică ușoară — Patrick Bruel. imprumutul se 
plătește cu várf și îndesat, căci dezabuzarea 
ușor cinică a cântărețului nu se armonizează 
cu partitura politistului värät în gura lupului 
(ai cârui „dinţi“ sunt reprezentaţi de o gașcă 
de borfași semidiletanti, iar creierul e chiar 
şeful corupt ai insolitului om al legii). 
Vuipoi bătrân, regizorul a intenționat să-și 
asigure câteva puncte fortificate, menite a-l 


® Pulp Fiction 


cu Maria De Medeiros si Bruce Willis 


а \ ES 


apăra de un tir deschis, Mai întâi, îi atribuie 
un rol de prim-plan unei actriţe pline de di- 
rectete (inclusiv fizică): Sandra Speichert. 
Apoi, plasând mare parte din acţiune în tene- 
bre bântuite de lume interlopă, el pare a tri- 
mite specia policierului într-un spaţiu cu 
contururi nedefinite, supus variațiilor de gust 
sau valoare; situație pe care ne solicită s-o 
privim ta... rece, căci și protagonistul face, 
vrând-nevrând, о cură de aer proaspăt 
într-un depozit frigorific. Întreg efortul regi- 
zorului de a justifica schimbarea de direcție 
cinematografică e. concentrat în secvența 
dinspre final a crematoriului gunoaielor: per- 
sonajul central face schimb de identitate cu 
un intrus mort, pe care-l hărăzește flăcărilor. 
Demonstrația este falsă. În artă, ca si în viata, 
nu trăim, vai, decât o singură dată. 


Dinu loan NICULA 


Profil bas e Producție: Franţa, 1993, Films 7 
Film par Film, TF1 Films Productions e Re- 
gia: Claude Zidi e Scenariul: Simon Michae!, 
Claude Zidi e imaginea: Frangois Catonne e 
Muzica: Gabriel Yared e Cu: Patrick Bruel, 
Sandra Speichert, Jean Yanne, Arnaud Gio- 
vaninetti, Didier Вегасе, Jacques Rosny, 
Jean-Pierre Castaldi 


Ф Născuţi asasini (Woody Harrelson) 


pe 4 lulle (recent difuzat la T.V.) a luat u 
premiul pentru regie la Berlin în 1990; Y 
J.F.K. argumenta existența unui com- 

plot în asasinarea ренеп Кеп- Ке 
nedy. Filmul şi-a găsit defăimători, în 8 
special între republicani. Născuţi asasi- „ 

ni pare însă să fie picătura care a um- E 
plut paharul. In „Washington Post“, 
Stone e acuzat cä „glamour-izeazä vio- 
lenta”. Criticul Michael Medvedev, după 2 
ce recunoaște ca avem de-a face cu un 
talent prodigios, conduce ofensiva im- 
potriva filmului, susținând: „Regizorul 
asociază extazul sexual cu actul crimi- 
nal“. La două luni de la premieră, se 
consideră că filmul a inspirat 10 crime 
atroce între care decapitarea unei fetițe 
de 13 ani de către un báietel de 14 ani. 
El ar fi dorit să semene cu Mickey din 
filmul lui Stone! La Paris, o tânără de 
20 de ani și-a antrenat iubitul! (în cele 
din urmă și el rănit) în uciderea fără 
nici un motiv a șoferului de taxi ceo 
conducea la destinaţia solicitată. Fata a 
Shia că tocmai văzuse Născuţi asa- 
sini. 

Deocamdată în Marea Britanie s-a 
pus veto ¡a proiectarea acestui „se- 
rial-killer“. La cinematograful londonez 
unde urma să ruleze în luna noiembrie, 
a fost înlocuit cu — atenţie! — My Fair 
Lady. Anglia rămâne о {ага puritaná. La 
unica proiecție a acestui fiim în festi- 
valui de la Londra biletele s-au vândut 
la negru cu 250 de lire. Chiar la acest 
pret spectatorii s-au călcat în picioare. 
Cunoscutul critic Nigel Andrews co- 
mentează indignat: „Violenţa nu este 
nici dușmanul artei și nici al moralei. 
Într-o societate ce se presupune a fi 
matură, și arta și morala ar trebui să fie 
destul de forte pentru a accepta provo- 
carea. Dusmanii artei gi ai moralității 
sunt apatia, traditionalismui prefăcut şi 
lipsa discernământului“. . 

Regizorul respinge aceste conexiuni: 
„Filmul nu are un potențial negativ. Nu- 
mai cel ce are vocaţia crimei se poate 
lăsa influenţat, ceilalți nu pot simţi de- 
cât repulsie fata de faptele eroilor. Nu 
eu sunt cel care dau strălucire violenței. 
Mass Media în general şi televiziunea în 
special fac din criminali, eroi“. Exact 
același argument l-a adus la Cannes 
John Waters, autorul filmului Mama cri- 
minală (vezi N.C. nr. 6/94). Într-adevăr, 
finalurile ambelor filme acuză explicit 
publicitatea pe care presa de pretutin- u 
deni o face crimelor și criminalilor. 
Realitatea copiază imaginea sau imagi- 
nea copiază realitatea? lată întrebarea Е 
саге ne introduce în obsesivul cerc vi- 
cios de la acest stársit de mileniu. Ci- 
nematograful a trăit însă adesea de pe 
urma poveștilor violente. (Vezi si N.C 
nr. 2/94), dar saltul care s-a produs în 
ultimii ani pe ecran este acela de la vio- 
lenta motivată, ia violenţă pur și simplu. 


Adina DARIAN 


ZERO TOLERANȚĂ 


in categoria filmelor ce se uită imediat, 

această peliculă de serie B—C depune to- 

tuși mărturie despre. producția curentă 

care menţine „in forma" profesioniștii ecra- 

nului si mai ales ilustrează modul tenace în 

care se duce de către toată suflarea ci- 
neastă americană campania împotriva violenţei, inițiată 
de la nivel prezidenţial. 

Subiectul este dat de conflictul-dintre FBI şi traficantii 
de droguri, concentrat asupra unei intrigi cvasi-perso- 
nale și anume acţiunea temerará a unui agent de poliţie 
ce hotărăște să-și răzbune de unul singur familia ucisă 
de traficanţi. De unde alternanţa dintre duioase reme- 
morări și violente intervenţii, deopotrivă spectaculoase 
şi pitorești, ambianța schimbându-se mereu, din Mexic 
în Colorado, de la Los Angeles la San Francisco, de la 
New Orleans la Las Vegas. 

Robert Patrick, actor de plan secund, evoluând în li- 
mitele onorabilitätii alături de Schwarzenegger in Termi- 
nator 2, a fost remarcat și promovat aici protagonist de 
regizorul de mâna a doua Joseph Merhi, acum și copro- 
ducător. Banda rulantă a uzinei de vise își face datoria 
politicaliy correct. АС 


Zero Tolerance e Producţie: SUA, PM Entertainment Group Inc. 
e Regla: Joseph Merhi e Scenariul: Jacobsen Hart e imaginea: 
Ken Blakey e Cu Robert Patrick, Mick Fleetwood, Titus Welli- 
ver, Miles O'Keefe 


15 


Jack Nicholson 


estia se dezläntuie“ 
anunță afişele pentru 
Lupul. Am putea crede 
ca ne ‘айат în faţa 

9 unui nou. film horror. 

Dar, iesiti din sala de 
cinematograf, ne dam seama ca am 
asistat nu la un film de groaza, ci la 
unul care ambitioneaza — si pe alocuri 
chiar reuseste — sa fie mai mult decat 
atat. Adica sa fie o radiografie a relatii- 
lor sociale din lumea în care trăim, un 
film de dragoste şi, pe deasupra, și hor- 
ror. Bestia care se dezlantuie nu e pana 
la urmă lupul, ci omul. 

Ceea ce-i reușește cel mai bine regi- 
zorului Mike Nichols este analiza relati- 
ilor interumane în societatea contempo- 
rană, prin intermediul intrigilor ce se 
tes într-o mare editură. Will Randall (in- 
terpretat de Jack Nicholson), un editor 
cândva abil și cu un fler deosebit, își 
vede ameninţată poziţia. Postul său 
este pândit chiar de protejatul său, care 
îi seduce și soția. Ca să contracareze 
mișcările adversarului, personajului ii 
trebuie multă forţă și viclenie, calităţi 
pe care le avea cândva, dar acum vâr- 
sta îşi spune cuvântul. Mușcat de un 
lup, într-o împrejurare aproape fantas- 
tică, el își regăsește vitalitatea, iar sim- 
turile sale ajung la intensitatea celor ale 
animalului. Transformarea în lup va fi 
benefică pentru cariera sa. Constatare 
ironic-amară, pe linia celebrului „homo 
homini lupus“, care din antichitate pâna 
astăzi și-a păstrat valabilitatea. Ca să 
reusesti în viaţă trebuie să fii ceva mai 


LUNĂ AMARĂ 


A n primul rând te întrebi de 
ce Lună amară și nu Luni 
de fiere, așa cum — mult 
mai incitant si mai inteli- 
gent — a fost tradus la noi 
titlul romanului lui Pascal 

Bruckner din care filmul se inspiră. 
Spun se inspiră pentru că nu avem de-a 
face cu o ecranizare propriu-zisă. Car- 
tea a furnizat filmului doar un pretext. 
Bruckner exploata cu talent şi îndrăz- 
neală abisurile pasiunii, amuzându-se 
să provoace cititorului sentimente con- 
tradictorii la limita dintre curiozitate si 
repulsie, ferindu-se de a fi moralizator. 
Polanski rămâne la suprafață, neindráz- 
nind să depășească o viziune moraliza- 
toare mic burgheză, oferindu-ne mereu 
secvențe pe care le putem anticipa. În 
fond e o demonstrație că regizorul 
nu-și poate depăși complexele, poate 
de înțeles până la un anume punct. 

După .premiera filmului, invitat de 
Bernard Pivot în emisiunea sa să ex- 
plice ce scenele şocante din carte 
lipsesc din film, Polanski spunea: 
„N-am putut să o fac, pentru că eu sunt 
un pudic“. Un pudic? Nu prea arată ca 


иишишшиши 
= | 


Michelle Pfeiffer 


om decât lupii, dar mai lup decât oa- 
menii. Dar există şi reversul trezirii 
unor instincte pe care le-ai vrea as- 
cunse cât mai bine. 

Povestea de dragoste dintre el si fiica 
patronului său (Michelle Pfeiffer) este o 
variatiune pe tema Frumoasa și bestia. 
Regizorul nu reușește să facă pe deplin 
credibilă această dragoste nebună, to- 
tul pare a se întâmpla prea brusc, dar 
asta nu înseamnă că nu putem aprecia 
modul în care se sugerează că uneori 
iubirea nu umanizează, ci — cum să 
spun? — animalizeazá. 

Filonul horror devine mai putin im- 
portant, aproape un pretext. E greu sá 
nu simţi ridicolul situațiilor în care un 
Nicholson „animalizat“ (sau dublura 
lui) aleargă noaptea prin parc, urlă la 
lună, omoară o căprioară sau smulge 
degetele unor borfași. Regizorul ape- 
lează aici Ла instinctele primare ale 
spectatorului. Concluzia ar fi că nu eo 
mare fericire să te transofrmi in lup 
pentru a reuși în viata. 

Rolland MAN 


Wolt e Producţie: Douglas Wick, SUA, 


1994 e Regia: Mike Nichols e Scena- 
riul: Jim Harrison si Wesley Strick e 
imaginea: Giuseppe Rotuno e Cu: Jack 
Nicholson, Michelle Pfeiffer, James 
Spader, Kate Nelligan, Christopher 
Plummer 


JACK NICHOLSON, la Veneţia 


Interpretul atâtor personaje mai degrabă diabolice, având reputația unui 
star capricios și- antipatic in special cu ziariștii, s-a arătat in septembrie la 
Veneţia în cu totul altă lumină: afabil, surâzător, aproape indatoritor cu 
presa. Toată lumea a fost de acord, după conferinţa de presă la filmul Wolf, 
că- Nichoison a rămas un lup doar pe ecrane, în viata și-a propus să joace 
rolul de înger. În dialogul cu ziariștii, Nicholson a evocat nostalgic începutu- 
rile sale în lumea filmului. El şi-a amintit pentru cei prezenţi cum a venit 
prima dată în Europa în calitate de producător de western-uri anonime pe 
care voia sá le vândă. Cum nu avea bani, el mai ascundea câte o rolă in pá- 


tărie, ca un contrabandist, ca sá nu 


plătească excedent la bagaj. 


„Atunci i-am cunoscut pe Godard, Pasolini, Bertolucci și vreme de 20 de 
ani am frecventat festivalul de la Pesaro. La Cannes făceam baie în piscina 
de la hotel Majestic, dar trăgeam într-o cameră modestă departe de Croa- 
zetă la care pláteam doar trei dolari pe noapte. Am ajuns la succes târziu, 
pentru că nu am ştiut niciodată cum să mă vând pe mine, în schimb wester- 
nurile mele de serie sub В reuseam sá le vând întotdeauna. Acum e cu totul 
altceva, stau în cele mai luxoase hoteluri şi toată lumea se îmbulzeşte să mă 


întâlnească“. 


În aceeași împrejurare, Nicholson a anunțat că viitorul său rol va fi Napo- 
leon, tot in regia lui Mike Nichols.“ Vreau să dau o mai mare importanţă lui 
Napoleon ca vizionar al societății moderne și creator de legi, decât marelui 
strateg belicos care a fost“, a declarat actorul. 


A.D. 


După numeroase roluri, se remarcă abia in 1969 in Easy Rider. Avea 32 
de ani. Dintre cele peste 50 de filme în care a iucat amintim: 1970 — Cinci 
piese uşoare; 1974 — Chinatown; 1975 — Protesiunea reporter; Zbor dea- 
supra unui cuib de cuci; 1980 — Shining; 1981 — pi et suna intotdeauna 
de două orl; 1983 — Cuvinte de alint, 1989 — Batman 


atare în film. În mod paradoxal, conclu- 
zia este că romanul este mai voyeurist 
decât filmul. 

Romanul de dragoste și de seducţie, 
plin de momente insolite și poate şo- 
cante s-a transformat într-un story care 
nu mai poate ultragia decât publicul 
pudibond, în care culmea perversitatii 
este atinsă într-o secvență de jocuri 
erotice sado-masochiste. Un sado-ma- 
sochism de operetă — aş spune. Numai 
până aici poate merge perversitatea ce- 
lor doi care își propun să cunoască 


toate experiențele pe care un cuplu le 
poate traversa? L-am cunoscut pe Po- 
lanski mai inventiv pe vremea când rea- 
liza Cufitul іп apă sau Repulsie, asistăm 
azi la o decădere a sa. A rămas undeva, 
la începutul anilor '70, când reusea încă 
sa provoace spectatorii. Societatea 
și mentalitátile au evoluat. 

Estetic, nu depășește faza unei co- 
rectitudini cinematografice, nereușind 
nici din acest punct de vedere să ne 
surprindă, Distribuindu-și soția — pe 
Emmanuelle Seigner — în rolul princi- 


Emmanuelle Seigner şi Hugh Grant 


Fascinaţia licantropici Ё 


amenilor le-a fost intotde- 
O auna teamá de lupi. Fasci- 
natia și groaza pe care au 
inspirat-o oamenii-lupi sau vircolacii a 
fost și mai mare. Credința populară 
spune că o astfel de creatură poate fi 
ucisă doar cu un glonte de argint. Ci- 
nematograful a preluat aceste legende 
şi credințe, încă de la începuturile sale. 
lată o trecere în revistă a cîtorva dintre 
operele cinematografice inspirate de li- 
cantropie (sau, dacă preferați, Iycan- 
thropie): The Werewolf (Henry McRae, 
SUA, 1913) e The Wolf Man (Edmund 
Mortimer, SUA, 1924) e Werewolf of 
London (Stuart Walker, SUA, 1935) e 
The Wolf Man (George Waggner, SUA, 
1941) e Frankenstein Meets the Wolf 
Man (Roy William Neil, SUA, 1943) e 
The Return of the Vampire (Law Lan- 
ders, SUA, 1943) e The Werewolf (Fred 
R. Sears, SUA, 1956) e | Was a Tee- 
nage Werewolf (Gene Fowler Jr., SUA, 
1957) e Lycanthropus (Richard Benson, 
talia, 1961) e The Curse of the Were- 
wolf (Terence Fischer, Marea Britanie, 
1961) e Doctor Therror's House of Hor- 
rors (Freddie Francis, Marea Britanie, 
1964) e Die Nacht der Vampyr (Leon 
Klimovski, Spania-Germania, 1970) e 
The Werewolt of Washington (Milton 
Moses Ginsberg, SUA, 1973) e The 
Beast Must Die (Р. Annett, Marea Brita- 
nie, 1974) e Lycanthropus (Massimo 
Pirri, Italia, 1979) e An American Were- 
wolf in London (John Landis, SUA, 
1981) e Wolfen (Michael Wadleigh, 
SUA 1981) e The Howling (Joe Dante, 
SUA, 1981) e The Company of Wolves 
(Neil Jordan, Marea Britanie, 1984) e 
Kaos (Paolo si Vittorio Taviani, Italia, 
1984) e The Howling 1 Your Sister is 
a... Werewolf (Philippe Morra, SUA 
1985) e Silver Bullet (Daniel Attias, 
SUA, 1985) e Teen Wolf (Rolf Daniel, 
SUA, 1985) e Full Moon High (Larry 
Cohen, SUA, 1986) e The Lost Boys 
(Joel Schumacher, SUA, 1987) e The 
Howling 111 (Philippe Morra, Australia, 
1987) e The Howling IV (John Hough, 
Marea Britanie, 1988) Howling V: The 
Rebirth (Neal Sundstrom, SUA, 1989). 
interpreți atrași de rolurile de oame- 
ni-lupi: Lon Chaney Jr. (machiat de ce- 
lebrui Jack Pierce) în mai multe filme, 
printre care The Wolt Man și Franken- 
stein Meets the Wolf Man e Oliver 
Reed (machiat de Roy Ashton) în The 
Curse of the Werewolf. Acțiunea se pe- 
trece ín Spania, dar cenzura franchistá 
a interzis filmul pentru atmosfera sa 
sumbră. e in Die Nacht der Vampyr, 
apare Paul Naschy e in sfârșit, în An 
American Werewolf in London rolul 
vârcolacului este deținut de David 
Naughton. Machiajul este semnat de 
Rick Baker, care apare și pe genericul 
filmului lui Mike Nichols. 


pai, regizorul mizează prea mult pe far- 
теси! ei si nu pe talent. Inchipuindu-si 
că e un fel de von Sternberg filmând-o 
pe Marlene Dietrich, el ne amintește 
mai degrabă de modul în care Wim 
Wenders încearcă să ne convingă — în 
ultimele sale filme — că Solveig Dom- 
martin e o mare actriță. E cazul să o 
spunem: cu oricâtă dragoste le-ar filma 
soţii lor, nici Seigner, nici Dommartin 
nu reuşesc să impună modele de fe- 
meie fatală. 

Spectatorii dezamágiti pot citi sau re- 
citi romanul lui Bruckner pentru a afia 
ceea ce Polanski nu a fost capabil să 
ne transmită. Spun asta nu pentru că aș 
fi adeptul ecranizărilor fidele. Un ci- 
neast are dreptul să facă oricâte modi- 
ficări doreşte în transpunerea pe ecran 
a unei opere literare, cu condiția să 
creeze un film care să spună ceva. Nu e 
cazul cu Lună amară. Poate un Pasolini 
ar fi reușit unde Polanski a dat greş. 


Rolland MAN 


Bitter Moon e Producție: Alain Sarde, 
Franța, 1992 e Regia: Roman Polanski 
e Scenariul: Roman Polanski, Gerard 
Brach e Imaginea: Tonino Delli Colli e 
Cu: Peter Coyote, Hugh Grant, Emma- 
nuelle Seigner, Kristin Scott-Thomas 


129 


— 


ceasta pelicula care ar fi trebuit să consoli- 
deze statutul de star al lui Brandon Lee, 
dar a devenit testamentul tânărului actor 
își merită pe deplin reputația de film bies- 
temat. Marcat pe tot parcursul realizării de 
semne negative ale destinului — de la accidente rutiere 
ia incendii și uragane — Corbul părea un proiect defini- 
tiv condamnat după ce interpretul principal a fost ucis 
de un pistol din recuzită care ar fi trebuit să fie încărcat 
cu gloanţe oarbe. 
iată insă că cinematogratul poate sfida moartea și 
producătorii s-au ambitionat să ducă la bun sfârșit po- 
vestea justitiarului Eric Draven, eroul de bandă desenată 
inventat de James О” Barr și întruchipat pe ecran de ne- 
fericitul Brandon Lee. Paralelismul între soarta persona- 
jului și a interpretului se impune: în timp ce primul este 
trezit din somnul de veci de un corb magic pentru a pu- 
tea să se răzbune pe tortionarii săi, cel de-al doilea este 
resuscitat cu ajutorul unor sofisticate tehnici computeri- 
zate insusite de profesioniștii filmului. Un complicat 
program Matador a reușit să creeze o replică perfectă a 
vedetei în scenele de legătură sau în cele rescrise de 
scenariști pentru a imprima peliculei o perspectivă mai 
optimistă. Dacă ne gândim la evoluția acestei producții 
cu buget redus începută sub auspicii nefaste, se poate 
spune că sfârşitul ei a fost y. Tragicul accident al 


actorului si polemica stârnită in jurul dreptului de a: 


reînvia stele dispărute ale ecranuiui au asigurat o publi- 
citate hiper-eficientă și profiturile producătorilor întrec 
așteptările. Cât despre tânărul regizor Alex Proyas, care 
aplică tehnici de video-clip în acest film în stil gotic, 
Corbul s-a dovedit de asemenea o pasăre purtătoare de 
noroc: în urma succesului de încasări, el a fost convocat 
de Steven Spielberg pentru a-i încredința un proiect al 
casei sale producătoare. Brandon Lee poate sá odih- 
neasca in pace. 

D.D. 


The Crow © Producţie: SUA, 1994, Edward R. Piessman e 
Regla: Alex Proyas e Scenariul: David J. Schow, John 
Shirley, după banda desenată de James O'Barr e imagi- 
nea: Dariusz Wolski e Cu: Brandon Lee, Ernie Hudson, 
Michael Wincott, David Patrick Kelly, Rachelle Davis 


ROMAN POLANSKI 


| 
STITT eT iis m 


bişnuiţii Cinemátecii vor fi tentaţi, 
dintru început, să compare acest 
film cu spumoasa comedie a lui Ge- 
orge Roy Hili din 1973, Cacealmaua, 


cu Robert Redford si Paul Newman + = 


în roiurile principale, povestea a doi trisori cu far- 
mec urmăriți mereu de cei inselati. Pokeristii im- 
parabili sunt în noua tratare a temei păcălitorului 
păcălit un bărbat şi o femeie, două vedete de 
primă mărime aie anilor '90: Mel Gibson si Jodie 
Foster. 

Ca și în cazul cuplului Redford-Newman, capi- 
talul de simpatie a! starurilor protagoniste atenu- 
ează trăsăturile negative ale personajelor, lăsând 
în prim plan strălucirea, umorul și istejimea. În 
plus, peripetiile îi contruntă pe eroi cu ticálogi de 
anvergură, așa încât tertipurile lor pot părea chiar 
acte justitiare. Scenaristul William Goldman, câș- 
tigátorul unui Oscar pentru Butch Cassidy și 
Sundance Kid (1969), e un specialist al comedii- 
lor western cu păcălitori simpatici, de inventivita- 


tea și verva lui profitând si acest Maverick ce tra- ` 


tează parodic motive și clișee ale celui mai ameri- 
can dintre genuri. Bine ritmat și montat, filmui 
are episoade de antologie comică, ca acelea cu 
indienii plătiți de un duce rus să-i asigure vână- 
tori de senzație. Marele atu al peliculei este furni- 
zat însă de distribuție, cuplul Gibson-Foster, do- 
vedindu-se irezistibil. Fanii celor doi au de ce să 
se bucure, ca și cei ai lui Randy Newman, semna- 
tarui unei muzici care nu se uită uşor. 


Maverick e Producţie: SUA, 1994, ICON, Donner- 
/Schuler Donner e Regia: Richard Donner e Sce- 
пайш: William Goldman e imaginea: Vilmos 


Zsigmond e Muzica: Randy Newman e Cu: Mel © 


Gibson, Jodie Foster, James Garner 


Dana DUMA | 


şi Mel Gibson. 


Jodie Foster - 


COMOARA 
LUI 
CURLY 


enericul alert, în tehnica animației, dá to- 

nul parodiei în care se aventurează Billy 

Crystal, extrem de populară vedetă ame- 

ricană (v. „Noul Cinema“ nr. 3/92), cos- 

cenarist, producător și protagonist după 

succesul capului de serie City Slickers 
(cu siguranţă, vor mai urma si айе pelicule cu aceleași 
personaje) dedicat peripeţiilor unui grup de orășeni pie- 
cali sá se deconecteze la țară. Adică în plin western. 
Ceea ce a și permis această „continuare“ în deciarată ra- 
portare. la celebrul film al lui John Huston Comoara din 
Sierra Madre ШШ: 

Abilitatea constă în felul în care s-a lucrat deopotrivă 
la revitalizarea tabu-urilor genului si totodată ta persifla- 
rea lor. Începând cu personajul veteranului Jack Palance 
(Oscar pentru rol secundar in City Stickers 1, 1991) — 


cow-boy-ul de totdeauna — care-și face apariţia în chip 
de... fantomă (de fapt e fratele geamăn) și declanșează 
tot lanţul întâmplărilor (de un umor facil, dar care poate 
avea hazul său în funcţie de gust!), provocate de „goana 
după aur“, redeclanșată la sfârșit de secol: XX. 

O scenă excelentă: într-o mare bibliotecă new-yorkeză 
„bătrâna“ hartă a presupusei comori este confruntatá cu 
datele furnizate de computer care indică o posibilă pro- 
yenientá a linaourilor dintr-un atac ое calea ferată. Alu- 
zie la Jetuirea trenului rapid la exact 90 de ani de la reail- 


zarea acestui prim western din istoria centenara a filmu- 
iui! Un alt legendar reper este decorul muntos din zona 
Moab, statul Utah, protejat de „National Park Service”, 
un fundal spectaculos prin ariditatea sa pe care se decu- 
pează și mai pregnant profilul atât de colorat al eroilor. 


Irina COROIU 


City Slickers 1 e The d of Curly’Goid e Producţie: 
SUA, 1994 Castle Rock Entertainment si Columbia Pic- 
tures e Regia: Paul Weiland e Scenariul: Billy Crystal, 
Lowell Ganz şi Babaloo Mandel @ imaginea: Marc Shai- 
man e Cu: Billy Crystal, Daniel Stern, Jon Lovitz, Jack 
Palance, Patricia Wettig 


TEROARE 


când câte o explozie il mai trezește 
şi-i amintește că se află în sala de 
cinematograf. 


PB BCRA 


Născut în 1933, la Paris, se mută împreună cu părinţii la Cracovia în 1936. 
În timpul războiului, familia sa, de origine iudaică, suferă persecuțiile ocu- 
pantilor naziști. Mama sa moare într-un lagăr de concentrare. După război, 
Polanski studiază electronica și arteie plastice. Începe o carieră de actor de 
teatru. Este lansat şi în film de Andrzej Wajda în Generaţie (1955). În 1954 
este admis la /nstitutul de cinema din Lodz, unde realizează câteva scurtme- 
traje remarcate prin insolitul lor, dintre care cel mai cunoscut este Doi oa- 
meni și un dulap (1958). După absolvire mai regizează două scurtmetraje — 
Grasul și slabul (1961), în Franja și Mamiferele (1962), în Polonia, înainte de 
a realiza primul său lungmetraj, Cufitul in apă (1962), nominalizat la Oscar 
pentru cel mai bun film străin. 

Urmează o carieră internaţională: un sketch din Cele mal frumoase escro- 
cherii din lume (1963) în Franța; Repulsie (1965), Fundătura (1966) și Balul 
vampirilor (1967) in Marea Britanie. In 1969 ajunge la Hollywood, unde rea- 
lizează Rosemary's Baby. În urma asasinării soției sale, Sharon Tate, cariera 
cineastului are de suferit, presa exploatând la maximum aceşt eveniment 
tragic și făcând speculaţii în legătură cu implicarea sa în asasinat. Mai reali- 
zează în Statele Unite Macbeth (1971) și Chinatown (1974), în Italia Ce? 
(1973), iar în Franța Locatarul (1976). În 1977 izbucnește un alt scandal, Po- 
lanski, fiind acuzat de violarea unei tinere de 13 ani. Este nevoit să pără- 
sească America și se stabilește la Paris. Alte filme: Piraţii (1986), Frantic 
(1988). 


ÎN BOSTON 


unt la modă fiimeie cu 

bombe. Așa că ce s-au 

gândit scenariştii? Cá- 

teva explozii în Boston, 

în centrul orașului, că 
tot nu s-au mai văzut pe ecrane, re- 
zolvă toate problemele, filmul nu 
mai are nevoie de prea multe ingre- 
diente. Eventual două-trei vedete, 
printre care Tommy Lee Jones în 
rolul răului, pentru că a luat deja un 
Oscar pentru o astfel de compoziţie. 
în rest, clișee: dacă sunt bombe, să 
avem și teroriști sau măcar foști te- 
roristi. Dacă sunt teroriști, atunci 
neapărat e vorba de Irlanda de Nord 
şi IRA. Dacă e Irlanda, atunci în co- 
loana sonoră neapărat sá se audă si 
grupul U2. Și, din una în alta, spec- 
tatorul adoarme, căci nici măcar fil- 
mările ingenioaselor mecanisme de- 
tonatoare care par a descinde 
dintr-un desen animat nu-l mai im- 
presionează. Noroc că din când în 


Biown Away e Producţie: Trilogy Enter- 
tainment Group, SUA. 1994. ® 
Stephen Hopkins e Scenariul: Joe Bat- 
teer și John Rice e Imaginea: Peter Levy 
e Cu: Jeff Bridges, Tommy Lee Jones, 
Lloyd Bridges. 


LABORATORIES 
H-1021 


Budapest 
Budakeszi üt 51. 


Phone: 

136 1/ 176-1922 
Fax 

196 1/176-3968 


тшрїүнову үг]. оуу. 
TERRE 


è 


AA ABV: ned = - și SR 
} 


a digital signal processing /DSP/ 
« improved contour sharpness 
a over 700 pixels per line _ 


HUNGARIAN FILM LABORATORIES Ltd. 
| Robert Nagy 


Telephone: /36 1/ 176-3727 
Fax: /36 1/ 176-3968 


„PIXELS UNLIMITED | 


| FILM FAX $ 


» În sfârșit, Franco Zeffirelli a găsit interpretele pen- 
tru noua adaptare cinematograficá a celebrului roman Jane 
Eyre de Charlotte Bronte. Ele vor fi Anna Paquin (micuta 
câștigătoare a Oscarului pentru rol secundar feminin în 
Pianul) şi Charlotte Gainsbourg. William Hurt va fi baronul 
Rochester. 


> La 30 de ani de la moartea tragică a „rebelului“ Ja- 
mes Dean, se află în faza de prospectii un film inspirat de 
biografia sa (pe un scenariu semnat de Israel Horowitz). 
Regia: Des McAnuff (cunoscut regizor de teatru). Interpre- 
tul principal: Leonardo DiCaprio (Gilbert Grape), unul din 
tinerii actori aflaţi în ascensiune la Holiywood. El va fi de 
asemenea interpretul poetului francez Arthur Rimbaud în 
Total Eclipse semnat de Agnieszka Holland. 


> După două concerte triumfale, Barbra Streisand s-a 
întors cu pași rapizi spre cinema. Viitorul ei film este un re- 
make după Miroir а deux faces de André Cayatte, în care 
Barbra va relua rolul deţinut de Michele Morgan în versiu- 
nea originală. Partenerul Barbrei: Jeff Bridges. Scenariul 
este semnat de Carrie Fisher (o mai ţineţi minte pe prințesa 
Leila din Războiul stelelor?) 


» Sylvester Stallone a prins gust pentru alpinism. 
După succesul lui Cliffhanger, el se pregătește cu o a doua 
serie, în care de astădată va salva din mâinile teroriştilor 
unul din cele mai mari baraje din Statele Unite. Titlul fiimu- 
-lui: The Dam. Р 


2 > Realizatorul' James Ivory a terminat de curând Jef- 
ferson in Paris si se pregäteste să înceapă fiimările (pe un 
scenariu semnat de vechea sa colaboratoare Ruth Ргамег 
Jhabvala) la Picasso. Regizorul speră să-i convingă pe An- 
thony Hopkins -să. accepte rolul titular. 


> Michelle Pfeiffer (proaspătă mămică) va deține roiul ` 


principal în Up Close and Personal (r. Jon Avnet) o adaptare 


liberä a vieţii tragice a Jessicai Savitch — celebra prezenta- 
toare a canalului NBC, care a-murit într-un accident de ma- 
sina in 1983. in distribuţie: Robert Redford. 


» O agendá incárcatá are Demi Moore: ea a terminat 
recent Harassment (r. Barry Levinson) dupa un best seller 


de Michael Crichton; filmeaza concomitent — detinand si 

„rolurile principale — în A Scarlett Letter (scenariul inspirat 
de romanul lui Nathaniel Hawthorne, regia Roland Joffe, 
parteneri: Gary Oldman si Robert Duvall) şi Gas Light Ad- 
dition (regia Leslie Glatter), Demi fiind si producátoarea fil- 
тиш; The Hunchback of Notre-Dame (айа adaptare, de 
astädatä după Notre Dame de Paris de Victor Hugo), este 
însă un desen animat iar Demi Moore îşi „împrumută“ vo- 
cea personajului Esmeralda. In fază de proiect: Pincushion 
-= un science fiction în regia lui Rob Cohen și filmul politist 
Notes From the Country Club. 


e Johnny Depp a fost obli- 
gat să plătească 9 767 dolari 
pentru stricăciunile aduse lu- 
xosului apartament din hote- 
lul new yorkez Mark ca ur- 
mare a unei „partide pugilis- 
tice” cu prietena sa, manechi- 
nul Kate Moss. Datá fiind fra- 
gilitatea acesteia (45 kilo- 
grame) se pare cá frumoasa 
Kate a avut cel mai mult de 
suferit. În schimb, lui Johnny 
i s-au anulat toate interviurile 


pe care trebuia să le dea cu- 


ocazia lansării noului film Ed 
Wood) (regia Tim Burton). 

e intr-un recent interviu, 
Whoopi Goldberg mărturisea 
că înainte de a fi actriță a fost 
pe rând: coafeză, machieuză 
şi... zidáritá, pentru toate 
aceste profesii având califi- 
care (cu diplomă), „Cea mai 
amuzantá perioadă — spune 
ea — a fost cât am lucrat la 
morga unui spital unde nu 
trebuia decât „să înfrumuse- 
tez morții, adică să-i machiez. 
Multe dintre „clientele“ mele 
arătau după aceea ca Joan 
Crawford (actrița mea prefe- 
rată) sau ca Greta Garbo“. 
Ciudat amuzament! 

e După succesul enorm al 
filmului Patru nunţi si о in- 
mormântare (r. Mike Neweii), 


Hugh Grant își mușcă dege- 
tele (după propriile spuse). El 
n-a încasat decât 600 000 de 
dolari, spre deosebire de An- 
die McDowell, partenera lui, 
care a cerut — prin contract 
— şi o cotă parte din incasári 
(aproape 1,5 milioane dolari). 
Actorul a fost consolat de lo- 
godnica sa, Elizabeth Hurley: 
„Nu-i nimic, dragule, tu să fii 
sănătos și în plus mă ai pe 
mine“. Asta da, consolare! 
e După zgomotoasa cásá- 
torie a superstarului Michael 
Jackson cu Lisa Marie Pres- 
ley, după declaraţiile de amor 
nebun, în care fiecare mărtu- 
risea cu glasul frânt de emo- 
tie că şi-a găsit „jumătatea 
ideală“, ei au cumpărat un 
apartament în vestitul Trump 
Tower, un fel de cuib al dra- 
gostei {acolo a locuit si Julia 
Roberts cu Lyle Lovett; și lo- 
cuiesc în prezent prinţesa Di, 
Michael Douglas, Sharon 
Stone). Brusc însă, declarati- 
ile de dragoste ale celor doi 
„mega îndrăgostiți“ au încetat 
un timp, ca apoi lumea să 
afle surprinsă că „da“, ne iu- 
bim, dar mai bine să locuim 
separați“ susura la o confe- 
rinfá de presă super-me- 
ga-starul M.J. Proverbul func- 


P UNDE-S TREI 
PUTEREA CREȘTE 


La 12 octombrie o ştire 
bombă făcea înconjurul Hol- 
lywooduiui (şi nu numai): Da- 
vid Geffen, Jeffrey Katzen- 
berg si Steven Spielberg au 
convocat o conferință de 
presă şi într-o atmosferă de 
surpriză generală au anunţat 
crearea unei noi case de pro- 
ductie. Evenimentui are o im- 
portantá deosebitá pentru cá 
ceva asemánátor a mai avut 
loc doar în 1924 (când au 
fost înfiinţate studiourile Co- 
lumbia). În plus cei trei se 
numără printre personalitățile 
cele mai influente din punct 
de vedere financiar ale „uzi- 
nei filmului“. David Geffen 
este un mogul al producţiei 
muzicale (compania sa de 
discuri numără printre clienţi 
pe Aerosmith, Guns n'Roses, 
Nirvana) și a avut o ascen- 
șiune fulgerătoare după ce 
s-a lansat în producţia de fii- 
me (Risky Bussiness — cu 
Tom Cruise; Ultimul -samari- 
tean — cu Bruce Willis; si re- 
cent interviu cu’ un vampir). 

La rándul lui, Katzenberg, 
dupá ce s-a aflat la originea 
unor notabile succese ca 
Pretty Woman, Aladdin, King 
Lion, a demisionat de la stu- 
diourile Disney si toţi cei ca- 
re-i cunoșteau se întrebau 
care va fi următoarea lovitură. 
Cât despre Steven Spielberg 
nu credem că mai are nevoie 
de vreo prezentare, doar că 
este cineastul care a obținut 
cele mai mari succese comer- 
ciale din istoria cinematogra- 
fului. Ceea ce literalmente i-a 
lăsat fără grai pe ziariștii pre- 
zenti la conferința mai sus 
amintită a fost că viitorul stu- 
diou nu va fi finanțat de 
vreun seic sau reprezentant 
al „Soarelui Răsare“ cum s-a 
întâmplat cu alte Studiouri, ci 
de chiar cei trei întreprinză- 
tori, care vor scoate din chiar 
propriile buzunare suma de 2 
miliarde dolari. Numele „nou- 
lui născut“ va fi — se pare — 
Dream Team (Echipa de vis). 
După această adevărată lovi- 
tura de teatru, toată lumea ci- 
nematografica americană aş- 
teaptá ridicarea cortinei. 


tioneazä la ei invers. „Ochii 
care se văd (mai rar) nu se 
uită asa de repede!“ 

e Nori şi deasupra cuplului 
— mode! la un moment dat 
— Kevin Cosiner Cindy, 
După 16 ani de cásátorie, 
doamna a constatat ca nu 
mai poate suporta celebrita- 
tea soțului, admiraţia ce o ci- 
teste în ochii tuturor femeilor 
care stau de vorbă cu el și 
lungile lui absente de la do- 
miciliul conjugal. Kevin, mai 
rezervat, nu este atat de tran- 
sant, sperând într-o impácare 
şi declarând că nici nu poate 
fi vorba de divorţ. Deocam- 
dată. 

e in câteva filme de succes 
ale ultimului an vârstele par- 
teneriior sunt: Wolf: Jack Ni- 
cholson — 57; Michelle Pfeif- 
fer — 37; Love Affair: Warren 
Beatty — 57; Annette Bening 
— 36; | Love Trouble: Nick 
Nolte — 52; Julia Roberts — 
27; Color of the Night: Bruce 
Willis — 39; Jane March — 
21; Greedy: Kirk Douglas — 
75; Olivia d'Abo — 23. Con- 
cluzia este una singură: Bar- 
batilor le-or place femeile cât 
mai bionde (vorba filmului!) 
dar cât mai tinere, asta sigur! 


TERORISM $1 
CONTABILITATE 


Peste tot în această lume 
nebună, nebună, nebună, po- 
\iția duce cu teroriștii un räz- 
boi pe viata și pe moarte. În 

(pe ecranele noastre) 
autorităţile se confruntă cu 
un terorist (Dennis Hopper) 
care cere.3,7 milioane dolari 
(nu-i plac cifrele rotunde) 
pentru a nu arunca în aer un 
autobuz cu 10 persoane la 
bord. Bineînțeles „cel rău“ 
este refuzat de poliție și mu- 
nicipalitate. O situaţie conta- 
bilă întocmită ad-hoc ne re- 
zervă surprize: o portieră de 
Jaguar este smulsa (6.000 
dolari), alte 27 апр! de auto- 
mobile sunt distruse (11 000 
dolari), o vilă este aruncată în 
aer (300 000 dolari), un auto- 
buz ia foc (40 000 dolari) și 
totul este „încununat“ cu 
imensa explozie a unui Bo- 
eing 707 (18 milioane + 2 000 
carburantul). Trăgând linie şi 
adunâhd constatăm că „dis- 
tractia“ teroristului a costat 
peste 20 milioane dolari. Așa 
că unii „glumeti“ propun ca 
în seria a doua a Cursei infer- 
nale cuvântul de ordine să 
Пе: „Negociem!“ 


Producătorii hollywoodieni n-au rezistat ispitei: 
după Pe aripile vântului (Vivien Leigh și Clark Gable) 


ne-au oferit continuarea televizată Scarlett 


(Joanne Whalley Kilmer şi Timothy Dalton) 


Clint Eastwood 
c/o William Morris Agency 151 
El Camino Drive Beverly Hills 
CA 90212 USA 


Sharon Stone 


c/o International Creative Management 


8942 Wilshire Blvd Beverly Hills 
CA 90212 USA 


Harrison Ford 


c/o Badgley, McQueeney and Connor 
9229 Sunset Blvd no 607 
Los Angeles CA 90069 USA 


SCARLETT — 
ESCARLATA — 
ROSSELLA 


În 1991 era lansată pe piaţă 
continuarea prea cunoscutu- 
lui roman al Margaretei Mit- 
chell, Pe aripile vântului (vezi 
N.C. nr. 11/91). Cartea se 
numește Scarlett și autoarea 
este Alexandra Ripley. In 
urma succesului înregistrat, 
volumul a devenit repede 
best seller, iar producătorii 


Kevin Costner se află în plină glorie artistică. 
Viața sa familială se află însă sub semnul divorțului 


hollywoodieni s-au grăbit să 
facă oferte pentru drepturile 
de ecranizare. Câștigătorii au 
fost RHI Entertainment care, 
în colaborare cu CBS, Beta- 
Film şi Silvio Berlusconi Co- 
munications, au plătit cele 9 
milioane dolari. După o palpi- 
tantă luptă pentru cele două 
roluri principale, producătorii 
s-au pronunțat: Rhett Butler 
va fi Timothy Dalton (a înce- 
put cu Hamlet, a continuat cu 
James Bond și iată-l încer- 
când să-l înlocuiască în ini- 


Gabrielle Carteris (Andrea 


din Beverly Hills 90212) are o nouă „ocupaţie“: 
fiica ei de numai câteva luni Kelsey Rose 


mile spectatoarelor pe neuita- 
tul Clark Gable). Ea, adică 


. Scarlett, a fost aleasă în per- 


soana Joannei Whalley-Kil- 
mer, actriță britanică mai pu- 
fin cunoscutá pentru perfor- 
mantele ei actoricești (la 30 
de ani doar douá filme in 
care a reținut cu adevărat 
atenția. Profumo si Kill Me 
Again) dar aflatá ín atentia 
presei datorită căsătoriei ei 
cu Val Kilmer (Doors). Cu un 
buget fixat la 65 milioane do- 
lari, dar care se pare că a de- 
păşit 80 milioane, serialul 
Scarlett (8 ore) a fost lansat 
în luna noiembrie a acestui 
an, concomitent pe canalele 
CBS, BSky B (Marea Brita- 
nie) Antena 3 (Spania), ORF 
(Australia), Canala 5 (Italia), 
SAT 1 (Germania) si TF 1 
(Franta). Un amánunt amu- 
zant: titlul serialului — în fapt 
numele eroinei principale — 
a fost, si el (până unde merge 
perfecțiunea) tradus in ita- 
liană şi spaniolă, așa încât 
Scarlett rulează în Spania cu 
titlul Escarlata iar in Italia — 
Rossella. 


Pagini realizate de 
Doina STÁNESCU 


VAMPIRUL 
GENIAL 


Dupá ce si-a exprimat ne- 
multumirea de cáte ori a avut 
ocazia în legătură cu alege- 
rea lui Tom Cruise pentru ro- 
lul principal din interviu cu 
un vampir și cu „denaturarea 
operei sale“, Anne Rice, au- 
toarea romanului inspirator, a 
avut ocazia să vadă filmul lui 
Neil Jordan pe o casetă îm- 
prumutată de o prietenă (care 
făcea parte din echipa de fil- 
mare). Surpriză de proporții: 
scriitoarea ultragiată a cum- 
părat (pe banii ei) două pa- 
gini în cunoscuta revistă „Va- 
riety" pentru a-și anunţa citi- 
torii (15 milioane de fani nu- 
mai în Statele Unite) că filmul 
este genial; Tom Cruise este 
genial; Brad Pitt este și mai 

enial; si că niciodată nu a 
ost așa de mulţumită de o 
adaptare cinematografică a 
unui roman al ei . Producăto- 
rul David Geffen s-a grăbit să 
reproducă scrisoarea des- 
chisă — pe banii lui de astă- 
dată — în New York Times, 
Los Angeles Times şi în alte 
publicații tot atât de serioase. 
Şi astfel securea războiului a 
fost îngropată. 


19 


In apărarea 


ditia din acest an, a 39-а, 
a Săptămânii Internatio- 
nale a Cinematografului 
de la Valladolid a început 
sub semnul unei neaștep- 
tate concilieri dintre marele și micul 
ecran: Festivalul a fost patronat de Te- 
leviziunea Spaniolă. Emisiuni pe spaţii 
ample au fost dedicate manifestării iar 
gala de închidere a fost transmisă în di- 
rect si, evident, la o oră de vârf. Un 
eveniment fără precedent. lată cum ex- 
plica Ramon Colom, Directorul Televi- 


e Două pelicule premiate: Fresh de Boaz Yakin (cu Sean Nelson) 
si Exotica de Atom Egoyan (cu Mia Kirshner si Bruce Geenwood) 


ziunii Spaniole acest gest generos in 
favoarea cinematografului: „Festivalul 
de la Valladolid este ипи! de certă vo- 
catie culturală, motivațiile sale comer- 
ciale rămânând în plan secundar“, Ar 
trebui felicitat acest om de televiziune 
care n-a rămas indiferent în fața efortu- 
rilor unei echipe de organizatori dedi- 
cata trup și suflet ideii că „filmul este o 
artă”. O echipă de oameni tineri con- 
dusă de supercompetentul Fernando 
Lara care n-a fácut nici la aceastá 


Juriul 


Sergio Cabrera — 
regizor, Columbia 
Pierre Drouot — 
producător, Belgia 
Emilio Gutierrez Caba — 
actor, Spania 
Francine Laurendeau — 
critic, Canada 
Anne Mora — 
istoric de film, S.U.A. 
Juan Antonio Porto — 
scenarist, Spania 


ediție concesii comerciale. Prestigiul 
Săptămânii Internaţionale a Cinemato- 
grafului de ta Valladolid, declarată în 
1993 de „International Film Guide“ tes- 
tivalul anului, a fost încă o dată confir- 
mat. 


Poeți şi ars poetica 


Rezultat al unei minufioase prospec- 
tii, Selecţia oficială a încercat să confi- 
gureze prin cele 23 de pelicule alese 
(18 în competiție, 5 în afara ei) o pano- 
ramă semnificativă a cinematografului 


actual. Pentru a se sugera încotro 
merge această artă aproape centenară 
nu s-a recurs la modele tipice din pro- 
ductia marilor studiouri hollywoodiene, 
ci dimpotrivă la exemple atipice, din 
creaţia unor autori provenind în generai 
din tari care nu sunt mari puteri cine- 
matografice. Аза cum ne-au obişnuit 
deja, organizatorii au imprimat progra- 
mului un profil anume, făcând clare le- 
gături între motivele, temele și obsesiile 
care plasează unele pelicule în aceeaşi 
familie. 


Una dintre tendinţele dominante ale 
cineastilor selectați anul acesta a fost 
atracția față de universul artei. Impreju- 
rările nașterii unei opere și raportul ar- 
tistului cu lumea au făcut obiectul unor 
filme lipsite de pretiozitate. Tom și Viv 
al englezului Brian Gilbert este o neas- 
teptatá incursiune în biografia poetului 
T.S. Elliot, care relevă nebănuitul spirit 
mic burghez al scriitorului în contrast 
cu nonconformismul soției si muzei 
sale. Semnat de australianul John Dui- 
gan. Sirene evocă socul produs în anii 


Spanish Cinema 


o 


Di 

m fost impresionată si ia această ediție de felul inteligent în care 

organizatorii știu să pună în valoare cinematograful spaniol: fără a 

plusa, forțând palmaresul, dar oferind publicului și presei ocazia 

de a vedea cele mai semnificative pelicule din ultimul an. Dacă în 
seiectia oficială s-au aflat numai două titiuri din producția recentă, în ciciul 
Spanish Cinema s-au putut vedea 14, cele mai multe dintre ele fiind deja selec- 
tionate sau premiate în alte festivaluri internaționale. 

Nu puteau trece neobservate filme ca Fratele meu de suflet de Mariano Bar- 
rosa (Marele Premiu la Karlovy Vary), Cântec de leagăn de José Luis Garci 
(Marele Premiu Special ai Juriului și Premiul pentru regis la Montréal), alesul 
Academiei Spaniole de Cinema pentru a concura la Oscar, Allegre ma non 
troppo de Fernando Colomo (Marele premiu la Arcachon) sau Mama moartă de 
Juanma Bajo Ulioa (Premiul criticii la Stockholm). 

Stimuiată de o bună politică a finanțării de la bugetul de stat și a coproduc- 
țiilor, vigoarea specială a cinematografului spanioi rezultă, cred, şi dintr-o sáná- 
toasă stare de competiție între generații. ноого consacraţi se află încă în 
plină formă, cum au dovedit prin Kika persiflantul Pedro Almodovar sau prin 
Dispara! moralistul Carlos Saura. Observatia e mai putin valabilă pentru Vicente 
Aranda care reia in Inirusul tema sa favorită, a triunghiului conjugal, dar de 
data aceasta pe ton excesiv melodramatic. М 

Dintre -tinerii realizatori i-am remarcat în special pe Gerardo Herrero care 
stăpânește foarte bine un subiect de thriller si o distribuție cu Charles Dance în 
frunte în Scurtătură spre paradis și pe Pablo Llorca, semnatarul unei parabole 
cu conotaţii ironice, Grădinile suspendate. O impresie bună a lăsat şi opera 
prima a regizoarei Maria Miró, Corturile întoarcerii, un film despre drama locui- 
torilor “dintr-o fostă colonie spaniolă din Sahara. 

Pentru mine una, revelaţia selecţiei Spanish Cinema din acest an a fost însă 
Mama moartă de Juanma Bajo Ulloa. Un subiect de thriller tratat cu mijloace 
din recuzita horror-ului capătă până la urmă profunzimi de film psihologic. Po- 
vestea unui brutal asasin, care devine obsedat de fiica rămasă orfană a uneia 
dintre victimele saie, simțind nevoia s-o protejeze, este narată în secvențe de 
tensiune hitchcockianá, cu frapante efecte vizuale şi sonore. Trăirile paroxistice 
ale protagonistilor modifica halucinant formele şi culorile unei lumi persecutate 
de teamă. Fără a fi o capodoperă. Mama moartă lasă insă amintirea unei scrii- 
turi de neobișnuită forță şi personalitate. Cât despre Ana Alvárez, în rolul ado- 
preia autiste, cred că şi-a binemeritat - premiul -de “interpretare obținut la 

tockholm. ' 

Privind acest eșantion de cinema spaniol de ultima ога nu se poate sá nu re- 
marci locul privilegiat acordat actorului. Fie că e vorba de partituri principale 
sau de plan secundar, interpretul este tratat cu afecțiune și încurajat de regizori 
să transfere ceva din ființa sa personajului. lar publicul își manifestă, la randul 
său, ataşamentul fata de cei care l-au făcut să râdă sau să plângă. Am consta- 


tat acest lucru, odată în plus, atunci când au fost omagiati doi dintre cei mai - - 


faimoşi actori ai ecranului spaniol, Rafael Alonso și Manuel Alexandre, premiaţi 
la această ediție cu câte un „Spic de aur“ pentru întreaga activitate. Au fost 
momente de emoție pură. 


—— ~n —— 


“س 


Ana Alvarez, un personaj memorabil! 


în La madre muerta 


de Juanma Baio Ulloa 


'20 de pânzele de ardentă senzualitate 
ale pictorului Norman Lindsay. Fascina- 
tia artei și irepresibila nevoie de a se 
exprima cu ajutorul ei sunt trăite cu in- 
tensitate de personajele principale ale 
peliculei canadiene Freda și Camilla de 
Deepa Mehta, o pianistă în vârstă (Jes- 
sica Tandy, superbă în ultimul ei rol) și 
o compozitoare tânără (Bridget Fonda). 

Dar resorturile relaţiei dintre artă şi 
viață sunt examinate cu cea mai mare 
fineţe în pelicula câștigătoare a Marelui 


Fascinatia nonconformismului: 
de Deepa Mehta cu Jessica Tandy și Br 


entității 


de Abbas Kiarostami 


sora mea 


ria) de Janos Szasz 


Abi Feijo 


nie) de Paul Uniwin 


Freda și Camilla 
idget Fonda 


Premiu, Dincolo de măslini, semnată de 
iranianul Abbas Kiarostami. Martori ai 
unui film care se face sub ochii noștri, 
urmărim modificările din destinul unui 
tânăr distribuit în rolul unui supraviejui- 
tor al cutremurului din 1990. Situafiile 
pe care este pus sá les interpreteze, 
foarte asemánátoare cu propria biogra- 
fie, îl fac pe protagonist să-și clarifice 
sentimentele și să ia decizii capitale. 
Subtiia trecere de la realitate la ficțiune 
orientează meditaţia cineastului înspre 


Palmaresul 


Marele Premiu „Spicul de aur' — Dincolo de măslini (Iran) 


„Spicui de argint“ — Exotica (Canada) de Atom Egoyan. -Cei 
mai bun regizor debutant, ex aequo: Boaz Yakin S.U.A.) pentru 
Fresh și Nancy Meckler (Marea Britanie) pentru Sora mea, 


Cea mai bună actriță, ex-aequo: Joely Richardson şi Johdi 
May pentru rolurile din Sora mea, 

Cel mai bun actor: Vladimir ză pentru rolul din Ladybird, 
Ladybird (Anglia) de Ken Loach 

Cea mai bună imagine: Tibor Mâthe pentru Woyzeck (Unga- 


Premiul juriului: Louis Malle și A) de actori ai filmului. 
Unchiul Vania de pe Strada 42 (S.U 
Spicul de aur pentru scurt-metraj: Bandin (Portugalia) de 


„Spicul de argint“ pentru scurt-metraj: Sirop (Marea Brita- 


sora mea (Marea Britanie) 


concluzii asemănătoare poeticii lui 
Truffaut cu a cărui Noapte americană a 
fost comparat, pe bună dreptate, Din- 
colo de măslini. 


Tot din universul artei isi trage seva 
și Unchiul Vania de pe Strada 42, inte- 
resanta peliculă rezultată din colabora- 
rea regizorului Louis Malle cu drama- 
turgui David Mamet și omul de teatru 
André Gregory. Punerea în scenă a fai- 
moasei piese cehoviene declanșează о 
intrigă pirandelliană, în care actorii își 
transferă pasiunile din viață personaje- 
lor jucate. Un foarte cunoscut text dra- 
matic a inspirat şi filmul maghiar Woy- 
zeck de Janos Szasz care incearcă o 
aducere la zi a sensurilor reflectiilor lui 
Georg Buchner. Premiată pentru ima- 
gine, ecranizarea poartă pe generic sin- 
putul nume românesc văzut anul acesta 

n competiția de la Valladolid, pe al in- 
terpretei Diana Văcaru, actriță la Sibiu. 


Din familia peliculelor care meditează 
asupra destinului artistului face parte și 
documentarul de lung metraj André 
Mathieu, muzician semnat de 
Jean-Claude Labrecque, unul dintre cei 
mai originali regizori canadieni, căruia 
festivalul i-a dedicat un ciclu omagial. 
Cunoscut publicului nostru din ampla 
retrospectivă consacrată cinematogra- 
fului din Québec de Cinemateca Ro- 
mână în 1992, cineastul evocă de 
această dată biografia unei personalități 
emblematice a culturii din tara sa, An- 
dré Mathieu, pianistul al cărui debut de 
copil-minune a fost comparat cu cel al 
lui Mozart. El este unul-dintre acei ar- 
tisti devorati de propria lor celebritate. 
Obsesia performanței mereu depășite, 
obositoarea participare la concerte-ma- 
raton și veșnica hărțuială a presei de 
senzaţie au distrus sănătatea acestui 
muzician dispărut timpuriu, la numai 39 
de ani. Documentarul lui Labrecque 


este un cutremurátor portret de artist si 
în acelaşi timp o interesantă artă poe- 


(іса. 


Intoleranja 
la sfârşitul secolului 


O altă conexiune intre peliculele se- 
lectiei este stabilită de opțiunea pentru 


= Victoria Abril, 
o apariţie neașteptată in Kika 
de Pedro Almodovar 


tema intolerantei. Formele acesteia sunt 
de necrezut în pragul secolului al 
XXI-lea: protagoniștii sunt condamnaţi 
la marginalitate fie din prejudecăţi de 
castă, așa ca în Regina ilor de 
Shekkar Kapur (India), fie din fanatism 
religios, ca în co-productia franco-alge- 
папа Bab El Qued City de Mazak Aio- 
uache, fie din fariseism, ca în Ladybird, 

ird al pururi revoltatului englez 
Ken Loach. 

Cu o formă acută de intcleranta se 
confruntá si eroul filmului Fresh, un 
băiat de culoare în vârstă de 12 ani ne- 
voit să supravieţuiască într-un cartier 
new-yorkez terorizat de -traficantii de 
droguri. E un adevărat miracol cum 
pustiul reușește să păcălească și să în- 
vrăjbească două bande rivale, făcân- 
du-ie până la urmă să se măcelărească 
între ele. Violenta convulsivă a acestei 
lumi privită cu ochii unui copil con- 
damnat să-și piardă timpuriu inocenta 
este sugerată cu inteligență de Boaz 
Yakin, regizor debutant cu antecedente 
de scenarist (a mai semnat scenariul la 
The Rookie de Clint Eastwood), un 
nume care perpetuează vigoarea cine- 
matografului independent american. 

Prezentat la Valladolid în afara com- 
petitiei, filmui macedoneanului Milcho 
Mancevski Înainte de ploaie (Leu! de 
aur la Veneţia '94) imprimă acestei 
teme rezonanţa tragică a sângeroaselor 
conflicte etnico-religioase din fosta lu- 
gosiavie. Intoleranta îi cuprinde treptat 
pe combatanții din toate taberele, fie că 
sunt ortodocși, musulmani sau catolici, 
Victimele sunt de obicei cei mai ino- 
cenți din toate comunitățile, sacrificați 
absurd în conflictele dintre foști prie- - 
teni, foști colegi sau foști iubiţi, orbiti 


(Continuare în pag. 23) 
Dana DUMA 


@ Două splendide eşantioane de cinema european: Caro diarlo, de și cu Nanni Moretti 
și Soarele Anșelător de și cu Nikita Mihalkov (alături de Nadia Mihalkova şi Ingeborga Dapkunaite) 


R 
Е 


> 


с б ош т 3 ч mw 


oba înaltă, din teracotă — 

iarna, ne lipeam de ea, pe 

rând, să ne dezmorțim. 

Rafturile cu cărţi indesate 

de-a lungul și de-a latul — 

pe unul din ele o poză a 

„ei“ la 18 ani. Ане, Edinburg, cu 
оге si Lena“ gi „D'ale carnavalu- 
lui“. Ciulei, „Teatrul american“ Fotogra- 
fille ve cao y Biroul, cu mașina de 


, lam di 


terviu, în loc să stam de vorbă, ome- 
-bäträne-doamne-dem- 


——neste, ca-douá- 


ne? (avea 40 de ani cánd mi-a servit re- 
plica asta) Eu nu am nimic important 
de spus!“ $i nu era rástáj de vedetă — 


regăsesc 
tensă, felul — unic — de a asculta, cu 
ochii, parcă, zâmbetele-prietenoase, 
эше, ironice, cei mai adesea auto-i- 
roni — 


te-am găsit, Irina! Ce mai faci?“ Privi- 

rea, atentă-atentă, mă fixează prin 
ri — or fi aceiași?! — în timp ce 

vocea, inconfundabila voce „pe 

şoaptă“, dar cu dictia impecabilă, ros- 

teste cald: „Bine ai venit!“ Am intre- 

bat-o, totuși, ce mai face... 

$ 


— Uite, azi, în mod special, fac bine 
mulțumesc! Pentru că afară e soare și 
lumina cade frumos, pieziş, cum numai 
toamna cade ea, e o lumină ca în Due- 
ligtil, mai ţii minte? mă simt chiar extra- 
ordinar. intr-o zi ca asta sunt în stare 
de orice! Să fac curat, sá fac piața, să 
mă duc în vizită, să primesc în vizită... 
Din păcate, sunt foarte dependentă de 
timp. Când e înnorat, nu sunt bună de 
nimic. Pot să stau toată ziua în pat. Nu 
în „stare Oblomov", nu! Aceea este o 
stare artistică. În stare de moluscă. 
Stau în pat și „cetesc“. Orice. Am tre- 
cut și prin faza Sandra Brown. Nu râde! 
A fost şi asta o experiență. Literatură 
de avion. Când cobori, o iași pe ban- 
chetă... Sigur, când am de lucru, poate 
să ningă, să plouă, să orice nu con- 
tează! Eu însă, acum, întâmplător nu lu- 
crez nimic. Să nu mă întrebi „de ce"? 
Nu vreau ca asta să fie scopul discuţiei 
noastre. Mai ales că nici nu prea mă 
ostenesc să „capăt“ de lucru. Eu sunt о 
mare leneșă. Din proprie iniţiativă n-am 
făcut niciodată nimic. Singurui lucru pe 
care as fi vrut să-l fac, a fost Arhitec- 
tura. Dar cum Arhitectura însemna de- 
sen, mult desen tehnic, ai mei s-au îm- 
potrivit. Aveam ochii slabi... Aşa că, am 
dat la Filologie... Dar de ce mă lași să-ți 
spun „povestea vieţii mele“, pe care, 
dealtfel, o cunosti... 


— Pentru că cititorii — cei tineri, 
în special — vor să te cunoască. Este 
un interviu „la cerere”. Deci: erai la 
Filologie, când Ciulei te-a distribuit -în 
„Valurile Dunáni”. L-am revăzut la tv. 
şi mi s-a părut extraordinar cât de ac- 
trifá puteai fi, încă de atunci... 


— Ei, da... Dar acolo era „mâna“ lui 
Ciulei şi „ochiul“ lui Gore lonescu și 
mai erau „secunzii“ — Silviu Dimitrovici 
și Olga Zissu. Eram înconjurată, „ghi- 
dată“, de niște oameni minunati. Aceea 
a fost una din întâmplările extraordi- 
nare ale vieţii mele... Dar știi că, de 
fapt, pe mine Savel Stiopul m-a „desco- 


. perit“, cum se spune. El m-a pus să dau 


probe pentru ,,Risipitorii* — unicul sce- 
nariu scris de Marin Preda. Filmul nu 
s-a mai făcut, iar „Risipitorii“ a devenit 
roman. Nu ştiai?! Vezi? Probele acelea 


2 


Portretul lunii 


însă le-a văzut Ciulei, și așa am ajuns 
eu în „Valurile Dunării“... După care și 
Savel și Ciulei m-au sfătuit să dau exa- 
men la Teatru... Mie lucrurile mi s-au 
întâmplat, pur și simplu. Poate de ceea 
m-am și putut bucura, absolut liber, de 
tot ce mi-a venit în întâmpinare. Si 
foarte mulțumită am fost eu de viata 
mea, plină de evenimente, și profesio- 


Foto: Aurel MIHAILOPOL 


de Eva Sirbu 


bolnave de tristețe, de deznădejde, de 
ne-razá de soare, avem mare, dar mare 
fievoie de speranţă... 


— $11 ce-mi vine în minte acum? 
Momentul — '68, cred — când tu, „tä- 
nără speranță”, 


trebuia să devii vedetă 


Nimeni 
nu poate trăi doar pentru 


nate, şi generai umane. Totul a fost 
pentru mine o mare plăcere care mi-a 
picat — când mi-a picat — cumva din 
cer. Pentru că eu nu am fost o patetică 
a profesiei, ci o lucidă, iar luciditatea 
presupune un joc rafinat de plăceri in- 
duse, nu pasiunea frustră — caracteris- 
tica esențială a Artistului, care nu se 
poate imagina înafara profesiei. Dacă 
n-o face, moare. Nu e cazul meu. Eu 
sunt „о actriță“, nu Actriţa... Poate de 
asta n-am simţit, în viața mea, пісі o fá- 
râmă de invidie pentru succesul ait- 
cuiva... 


— Nici n-aveai de ce. Publicul te-a 
iubit. Critica, în unanimitate, te-a răs- 
fatat. Premiile au curs, începând, cred, 
cu cel de la Mar del Plata, pentru „Du- 
minică la ora 6“. Tânără speranţă, nu? 


— ...Stii că acum, când Irina Movilă a 
fost premiată la Geneva, m-am gândit 
ce important este un asemenea premiu, 
la început de carieră. Un tânăr care pri- 
mește ce i se cuvine la început de 
drum, este un om generos câștigat pe 
viață. Eu ат avut norocul ăsta. E re- 
confortant sa vad că îl au și alţii. E dă- 
tător de speranţă. lar noi, în mâzga asta 
sub care trăim, toţi, ca sub о piapumă 
comună care acoperă multe tegumente 


sine... 


internaţională. Drept care, ai petrecut 
vreo şase luni la Hollywood, de unde 
expediai scrisori disperate cu: „Vreau 
acasă“! Тн minte? 


+ — Ei, cum nu?! Aceea a fost alta în- 
támplare extraordinará. '67, '68, nu mai 
știu, era, oricum, înainte de „Räutäcio- 
sul adolescent“, iar Abby Mann, scena- 
rist si „getinstor de „Oscar“ pentru Pro- 
сези! de la Nii mă văzuse în Du- 
minică la ora 6 şi s-a gândit să-mi dea 
rolul soției in„Dupä cădere“ de Arthur 
Miller. Asa ca, m-a invitat la Hollywood 
să mă „pregătească“. Am stat la Santa 
Monica, am luat lecţii de actorie la „Ac- 
tor's Studio“ și lecţii de engleză cu un 
tip senzaţional, fost campion Olimpic la 
aruncarea ciocanului — Harold O'Con- 
nely, cred că-l chema — am făcut 
saună, plajă, piscină și m-am plictisit 
de moarte! Voiam acasă, da, pentru că 
eram foarte îndrăgostită, iar „obiectul“ 
dragostei mele se afla aici, acasă... 

am lăsat eu baltă frumusețe de carieră 
internaţională... 


— Ai pus dragostea mai presus de 
carieră, Irina? 


— Întotdeauna. Şi tu ştii! Adevărul 


este că eu nu m-am luat prea în serios, 
ca actriță, niciodată. Demersul meu, ca 
actriță, a fost mai curând pedagogic. În 
familia mea dinspre tată au fost numai 
preoți și învăţători. Mi s-a transmis, 
probabil, gena pedagogică. Aşa îmi ex- 
рс și justific rigorile mele şi nevoia de 
impezime. Eu nu pot „emite“ fără să 
am certitudinea frazei perfect constru- 
ite gramatical. Ca spectator, n-aș su- 
porta o actriță ca mine. M-am și între- 
bat de ce m-au iubit spectatorii — cei 
care m-au iubit. Probabil că uscăciu- 
nea asta a rigorii demonstraţiei se în- 
carcă, ш е ат Ч es sensibili- 
tate și emof eteasc presus 
de orice auto-cenzură. Dumnezeu știe! 
Ciudat este că eu, ca spectator, ceea ce 


ros, în sală, ca spectator, devin un biet 
elev conştiincios. Leșin de plăcere la un 
spectacol cu Vali Voiculescu-Pepino 
sau cu Ileana Predescu... Poate pentru 
că ele sunt „altfel“ decât mine... 


— lartă-mă, dar eu am rămas „agă- 
tata“ de ideea că ai dat cu piciorul 
Hollywood-ului, pentru o dragoste... 


— Ce să fac, dacă pentru mine iubi- 
rea a fost întotdeauna pe primul loc!? 
Când a fost. Sau când mi s-a părut că 
este... Profesia, venea întotdeauna 
„după“... lar mai presus de orice —e 
un mic paradox aici, ia-l ca.atare — a 
fost prietenia. Este semnul zodiei mele, 
ştii? Gemenii,-că vor, că nu vor, stau 
sub semnul prieteniei... 


— Deci, prietenia ar fi lucrul cel 
mai important in viafa?... 


— Lucrul cel mai important în viaţă 
este să trăieşti conform cu tine însuți. 
i să nu te lași doborât de deznădejde. 
i să fii de folos. Cuiva drag, sau ori- 
cui. Să poţi spune: „Zilele astea nu au 
trecut degeaba“! Dacă au trecut de- 
pe înseamnă cá ai trăit degeaba. 
piri aerul altora care au © treabă pe 
lume. Este, cumva, ce spune Becket în 
„O, ce zile frumoase“! Esenţa acestui 
monolog aberant asta este: rostul fiecă- 
ruia de a face ceva. Case. Copii. Roluri. 
Orice. Ceva, în folosul cuiva. Nimeni nu 
poate trăi doar pentru sine. Nici o 
plantă nu trăiește doar pentru sine... O 
drăguță de fată m-a întrebat, într-un in- 
terviu telefonic, așa: „V-aţi gândit ce 
veţi face după pensionare?" M-a blocat. 
Lucidă-lucidă, dar uite, chestia asta cu 
pensionarea mi-a scăpat... 


— Dráguta de fată — de tânără ce 
este — nu ştia că un actor nu iese la 
pensie precum contabilii... Irina, ştii ce 
rol joci tu acum, la sfârşit de an? Rolul 
Pomului de Crăciun. Aşa că trebuie, 
musai că trebuie, sá te împodobeşti... 


— Eu?! Pom de Crăciun?! 
Dumnezeule! Nu ești normală! Tu știi 
că ultimul pom pe care l-am mai făcut 
a fost în '89? Pe 23, cred, am primit un 
brad superb, brad-brad, cu crengi dese 
și lucioase, pe care l-am adus acasă, 
dar mai mult decât să pun în el o lumá- 
nare, n-am putut... Si de atunci, alt 
brad n-am făcut... Ce vrei tu să pun eu 
acum, într-un pom pe care n-am să-l 
fac?!... Bine. Uite, eu în bradul pe care 
n-am să-l fac, am să pun filmele unor 
tineri în care mari nădejdi îmi pun: 
Bogdan Dumitrescu, Radu Mihăileanu, 
Nae Caranfil. Si mai pun așa: „globul“ 
numit Maia Morgenstern ү globul Oana 
Peliea și globul Cecilia Bârbora și, cel 
mai nou glob, Irina Movilă. Si mai pun 
în bradul meu nefácut, nădejdea într-o 
zi cu soare ca asta, în care noi două să 
stăm de vorbă... 


— Ca două bătrâne doamne ` 


"— Vezi că ştii? E 


Dacă pe séena sunt un pedagog rigu- 


o 


AA 


m 


Cine INTEGRAMA 
GULI — L-A DEMASCAT 
PONE 

wos AGN a 
LA ITALIENI 


Fr = 
DE BRAZI 
isg.) 


VALLADOLID 


(Urmare din pag. 21) 


acum de urä. Pelicula este poate cea 
mai nuanțată reprezentare cinemato- 
grafică a războiului din Bosnia, subiect 
asupra căruia se reped, din păcate, 
multi reporteri grăbiţi, cu rezultate de 
un senzationalism ieftin sau marcate de 
schematism. Înainte de ploaie: este 
unul dintre acele rare filme în care ade- 
vărul artistic coincide cu, cel istoric. 


Europa, Europa 


într-o perioadă in care furtunoasele 
discuţii pentru clauza culturală din 
acordul GATT au adunat în aceeași ta- 
bárá multi susținători ai cinemat u- 
lui european, acest festival care se 
opune programatic superproductiilor 
comerciale, nu putea sá nu acorde ип 
spaţiu privilegiat filmului de pe bătrânul 


„continent. Şi nu oricăruia, ci aceluia de 


autor și acelor cineaști care i-au rămas 
mereu credincioși. 
Cu Nanni Moretti în gala de deschi- 


„dere tonul a fost dat fără ezitare. Caro 


diario (premiat pentru regie la Cannes) 
este unui dintre acele credo-uri de ci- 
neast care poate sta alături de 8 şi ju- 
mătate al lui Fellini, de Totul de vánza- 
re al lui Wajda sau de Amatorul lui 
Kieslowski. Este crezul unui cineast 
care a văzut moartea (tocmai a supra- 
vietuit unei operaţii de cancer) dar care 
are puterea să glumească pe seama ne- 
roziei unor filme sau a unor cronici, să 
se indigneze de prezența obsesivă a 
acelor serial kiilers (made in U.S.A.) pe 


FILMUL ... LA 
INCEPUTURI 


ACTIUNE 
CU J. LEMMON 
ПЕТ 
— 


DE! Kaun 


ecrane, sau să se bucure de o plimbare 
cu motoreta prin Roma. Amestecul 
acesta de furie și încântare face farme- 
cul vocii lui Nanni Moretti, căreia repe- 
tarea lui „eu“ (ironizatá amabil de cole- 
gul său Gianni Amelio într-o conferință 
de presă) i se potrivește de minune. 


- Toate aceste notații personale din „jur- 


nalul drag” al lui Moretti se încarcă pe 


Echipa 


de Mihai Zgubea 


“SANTA...” 
бел и 


ra PRIMII 
URĂTORI ! 
| IN CERERE! | EA sith E 
y POCALE! 
UTE Р س‎ 
ит 
дг 


ESB IN 
EXA ! 


was Te 


nesimţite de sensuri mult mai înalte si 
devin о interogatie acută: „încotro se 
îndreaptă cinematograful european"? 
Mai puţin dispus să reflecteze asupra 
artei decât asupra istoriei, Gianni Ame- 
lio dovedește și el cu Lamerica o coe- 
rentă strategie de autor. Semnificaţia 
exodului albaneziior în Italia anilor '90 
este figurată printr-o epică de road mo- 


redacțională 


Director — Redactor get 
Adina Darian 


Redactor sef adjunct: 


ioana Statie. Publicist comentator: 


Dana Duma. Secretar general ce redactie: 


Irina Coroiu. 


` Redactori de rubrică: Doina Stănescu, Rolland Man. 
Fotoreporter: Victor - Stroe. 


Soci 


jetatéa Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1 
Bucureşti, 21 iulie 1992, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului cu 


nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 — 1200 
Redactia: Piaţa Presei Libere nr. 1 Bucuresti, tel. 617.38.71 
Regia autonomă a imprimeriilor .Imorimeria Coresi“, București _ п ER 


1908 еши de RODIPET pe 
12 iuni — 4.800. Cititorii 
P.O. Box 33 — 


dia 4070: 3 unl — 1.200 6 шї — о — 
abona 


RODIPET SA. - 


se pot prin 
"57, telex 11 995, 11 034; Fax 617.55.54; 617.56.73. Bucu- 
fon йды Bal ый. sect. 1, București. 


MINATE lA 
EA 


vie ce inspiră subtitiul Hoţul de bătrâni 
acestei pelicule care împrumută ceva 
din formula precedentei, Hoţul de copii. 
Tema călătoriei initiatice îl atrage con- 
stant pe cineastul care desprinde me- 
reu din povestea unor oameni la drum 
concluzii neliniștitoare despre destinul 
țarii sale. 

La fel de preocupat de soarta națiunii 
din care face parte se arată și Nikita 
Mihalkov în Soarele inșelător, evocare a 
trecutului cu foarte clare trimiteri în 
prezent.Teroarea stalinistă n-ar fi fost 
posibilă fără complicitatea micilor și 
marilor lagitáti și, mai ales, fără pierde- 
rea credinței demonstrează cineastul 
care citează, ori de câte ori are ocazia 
portretui rusului făcut de Cehov: „ei 
adoră trecutul, idealizează prezentul și 
se teme de viitor“. Regizorul are inteli- 
genta de a se feri de maniheism și de a 
nu atribui toate păcatele personajelor 
din anturajul puterii. Măștile cad succe- 
siv, cei care par buni se dovedesc ma- 
lefici iar tonul poveștii despre dragoste 
şi trădare se modifică brusc: de la cal- 
mul discuţiilor cehoviene din jurui sa- 
movarului la brutalitatea execuțiilor su- 
mare ca în „Arhipelagul Gulag“ soljeni- 
tian. 

Cineastul și-a confirmat, de altfel, pa- 
siunea de a reflecta asupra destinului 
Rusiei $i în documentarul Ana 6—18, 
câștigătorui Marelui Premiu la sectiu- 
nea „Timpul istoriei“. Autorul Pianinei 
mecanice rămâne un mare cineast și o 
conștiință trează, care-și face auzit cu 
claritate mesajul. Acesta ar fi: să nu ne 
trădăm identitatea. Cinematograful eu- 
ropean ar fi mult mai sărac fara Nikita 
Mihalkov, care a fost la Valladolid ma- 


rea vedetă. 4 


23