Revista Cinema/1990 — 1998/5-Noul_Cinema_anul-V-nr-11-19941

Nr. 11/1994 


Es | MN E AF 


Anul V nr. 59 (380) REVIST À A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


be „Am urmărit cu interes modul recep- TRE PĂMÂNTENI. Straniu la acest fiim,- N-au tal n-au expresivitate, n-au 
i scrisoarea lunii sia aior, npma sind în rovita  o où, doel fiscale atar In parte Ie pe ea ee De See INE 
Noul Cinema, cea mal bună revistă de  cută nimic . plica si de a i rolul, transmițând 
A specialitate de la noi, pentru că alta n nu se Chiar dacă că spi- spectatorilor emoții. lar dacă sunt ca- 
© avem. (n.r. - nimeni- nu interzice apari- lui Marin Preda a fost ab-  zuri in care filmul «te ține prins», asta e 
CRITIC ȘI, tia altor reviste de specialitate) Uneori - sent, tot nu ne alegem cu mare lucru. din cauza scenariului (cazul FIRMEI), 
+ Ri am fost bucuros că opiniile mele coin-. Surprinzător la un regizor ca Şerban Ma- ori a regizorului. Eu nu mă leg in mod 
=> CU TOATE ASTEA cid cu ale altora, alteori dezamăgit. Re- - rinescu. Dar nu cred că soarta cinemato- special de Tom Cruise, pentru că pen- 
w P cunosc că am o slăbiciune aparte in me pr mp ti este disperatä. Chiar . tru mine el este inexistent ca actor, ci 
à ceea ce priveşte filmele românești. Nu à Te n «vechea gardă» nu au de un alt noian de anti-actori, precum: 
O POET am înțeles, de pildă, în ruptul reușit noa) mă se te yet pe ce- Julia Roberts (dacă cineva imi demon- 
siaba primire, mai bine plin, este semnalat prezența (valo-  strează că ea a jucat într-un fllm...), 
RATER care a fost primit IR/A DA  rică) tot mai de luat în seamă a «noului Sharon Stone, Gere etc. Ei nu se po 
i Noul Cinema nr. 5/1995). (/ntr-a- val». POLUL SUD al iui Radu Nicoară, ra cu vechii actori, adevărate ve- 
pe. SA devăr critica de la noi, în an IR de Radu Mihăileanu sau NEÎN- dete pline de talent și profunzime. 
Q nul din corespondentii a primit cu o răceală NEMERITATĂ A Lt zi DRAGOSTEA de Mihnea Co- Nume? Bogart, Sir Laurence Olivier, 
noștri cei mai înzestrați şi  TRĂDA, fapt semnalat și în revista -- lumbeanu sunt primele titluri ce îmi vin , Spencer Tracy etc. (...) Oare 
care era de multă vreme noastră în nr. 5/1994, pagina 4, „Posi- in minte care, chiar dacă puține, ne un zâmbet cuceritor (?i) poate inlocui 
absent din cutia poștală bile nivele de lectură“, n.r.) Am impre- confirmă că se poate face film și in un talent? Nu cred.“ 7 
şi-a făcut din nou apariția, .sia că acest film a deranjat, a condițiile economiei de ale tran- O astfel de provocare este probabil 
à De data asta, in chip  prin lipsa de i a lui Radu Mi-  zifiei ș.a.m.d. (nu am pentru că greu de suportat de o parte a cititorilor 
triumfal. Este vorba de IOAN-PAVEL  hăileanu, prin caracterul „iconoclast in nu au rulat in , UNDE LA SOARE E noştri. Va urma, cred, o dezläntuire de 
AZAP din Cluj-Napoca, autor a peste poti cu alte de O- : FRIG și DUMINICI CU BILET DE VOIE, replici. Lucru prevăzut pe semne si de 
30 de cronici cinematografice apărute L DE LUX, BA A, U- acesta din urmă am impresia că nu a autorul scrisorii, care, pentru autopro- 
in decursul ultimilor doi ani în „Mesa- NESC AA PARE RĂU, ȘOBOLANII ` intrat incă in reţea). Dintre regizorii cu  tectie, semnează IOANA MARIA (Bucu- 
gerul transilvan“ şi pe care mi le-a tri- ROȘII, PATUL CONJUGAL, CEL MAI mai vechi state de serviciu o ră  rești). Pur și simplu. Așadar, căutaţi-o 
mis în xerocopii şi — surpriză, surpriză IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI, etc.) şi, prezență deosebită — Nicolae -` {sau căutaţi-l) pe autoare prin Bucu- 
cu care ne-am obișnuit totuși după „ca- mai ales, a deranjat talent . neanu cu PRIVEȘTE ÎNAINTE CU MA-  rești!... (Deși ştampila poştei e din 
zul“ Emilia Dabu — autor al unui volum u, deloc cuminte, s-a NIE. Un singur iu postrevoluțio- Brăila...) 
de versuri „Autoportret cu mască". Cro- * pers un film. Și nu oricum nar — UND: NN EST ein de mit. ; 
amm nicile sunt in general bine scrise, cu’ recând peste ezitările inceputului, alè fei decent, corect — i-a fost suficient R 
ambiție de profesionist, beneficiind în debutului, Mihăileanu s-a impus, acestui pentru a-şi redimen- ... 
O eee dezinvoltă și sigură însușire incă de la acest prim film, ca un autor siona EE te i | 
a decupärii ideilor cinematografice si a matur, ca o certitudine, necum ca o tul. PRIVE = cu iE în apărarea lui Gere a și sărit CRIS- 


tălmăcirii lor. Versurile, pe care Con- 
stantin Cubiesan, care postfateazä vo- - am 
lumul, le atribuie unui sentimental, „un în U.R.S.S. Au apărut atunci și 
sentimental întârziat“, zice la un mo- mult 

ment dat scriitorul, eu le-as defini ca pe 
ale unui sentimental lucid, nu departe | pr sau cum vrem să-i spunem. 
de veghea interioară a criticului şi nu nci? Atunci de vină a fost valoarea 


TIANA IOANA IRIMICIUC din Bacău 
mânești de după '89, opera unui autor p 
care nu numai că a constatat că este li- - pentru că, corespondenta BLANCA 


destul de “). În ce constă greșeala 
(prin care B.M. îl consideră pe RG. 
„fermecătorul gigolo american şi nimic 


departe de urmașii lui Nichita Stănescu. Aș spune că e chiar modul z6 mai mult“)? B.M. „tace aici referire la d 

Acestuia îi și dedică o poezie, care în- elegant in care Pasternak tratează latu- unul din filmele de inceput ale acto- N 

cepe astfel: „Mă prefac uneori într-o rile «delicate» ale faptelor. Cred că aici L GERE rului. părerea corespondentei, din * 

fioare de cristal/ și am să ajung lacrimă ar putea fi o explicație a ostilității cu FU =: e a actorului numai acest film n 

la mal/ să atârn colier de si ul tău/ care a fost tratat. E conjunctura- s-ar putea distinge. E drept, recunosc, f 

sărutându-ți mâna și pierind mereu.“ lui, în loc să se piardă în hätisul de nu e un film grozav, dar trebuie să ne G 
loan-Pavel Azap are, cred, o ascen- vendetta, Pasternak a preferat să-și e poate citi tulgere. gândim că fiecare actor trebuie, să in- 

siune notabilă cel, puţin în critică (cât asume pe deplin condiția de creator, de toţi ti actori ceapă cu un filmuleţ. Ce-ar îi dacă fie- 

despre poezie... așteptăm cu interes să artist, Așa, păstrând proporțiile, şi Radu ai noii per (To care actor incă de la debut ar juca Ş 

mai... scrie), ceea ce mă determină să-i Mihăileanu. Ce i s-o (mai) trage de aici, Cruise, Richard ec) într-o capodoperă și ar face un joc mi- 

public (aproape) în întregime scrisoa- vom vedea. Au fost filme on sea sunt niște staruri a căror  nunat? (...) E drept, subiectul filmului j 

rea pe care mi-a trimis-o, ca pe o scri- . nu am putut să vorbesc, să faimă a fost ridicată artifi- nu e £ totuși, jocul actori- 

soare a lunii. scriu, cum ar fi CEL MAI IUBIT DIN- cial prin reclame, etc., fără bază reaiă.. cesc al lui Richard Gere e destul de 


E] oc-norTes 


Arhitecţii la 


INSTITUTUL 
FRANCEZ 


um s-a ajuns ca unul dintre cele mai presti- 
gioase festivaluri internationale de. arhitec- 
tură să se ţină în această toamnă la Bucu- 
resti? Înființat în 1987 la Lausanne, de arhi 
téctul de origine română Gheorghe Visdei, 
FIFAL (cum se recomandă numai cu inițialele 
festivalul) este condus acum de fiica initiato- 
rului, Anca Visdei-Freymond, care a ținut så 
îndeplinească una dintre uitimele dorinţe ale 
tatălui, organizând a patra ediţie în România. Acest lucru 
n-ar fi fost posibil fără sprijinul Institutului Francez din Bu- 
cureşti unde s-au desfășurat principalele proiecţii şi coloc- 
viul final, fără aportul unor generoși sponsori și mai ales 
tără investiția personală remarcabilă a unor membri ai Uniu- 
nii Arhitecţilor din România ca Alexandru Beldiman (preșe- 
dintele UAP), Zeno Bogdänescu și Françoise Pamfil. 
Statutul de Festival patronat de Secretarul General al 
Consiliului Europei a fost pe deplin onorat. Calitatea selec- 
tiei si rigoarea organizării au fost recunoscute nu numai de 
presă şi de publicul nostru, dar și de unii membri ai juriului 
ternational ca domnul Christian Zeender, critic de cinema 
Mie aud al Direcţiei Învățământ, Cultură si Sport a 
liului Europei sau ca doamna Edith Bianchi. prote- 
soară la institutul Politehnic din Lausanne. 
ând să vină al din Statele Unite pentru a pre- 
zida juriul acestei ediţii, Liviu Ciulei a explicat inspirat, cu 
ocazia anuntärii palmaresului, aspiraţiile festivalului: „Filmele 
despre arhitectură nu se adresează numai specialiștilor: 
obiectul lor principal este omul”. Pentru publicul „profan“ au 
fost revelatoare tocmai acele pelicule care priveau proble- 
mele locuinţei nu atât din punct de vedere stilistic, cât so- 
ciologic și uman. Arhitect si cineast, dar în primul rând Ar- 
tist, Liviu Ciulei a intuit perfect acest adevăr şi a susținut 
acele lucrări din concurs care au reușit să reverbereze, in 


Sorin Hiesiu (România), A cerul — de Mark Ries și 
Bruno Pisek (Austria), şi în af. casei de Asal.. 


Koskal (coproducție Turcia-Olanda-Germania-Marea Brita- 
nie-Franta-Belgia) și mai ales Bruxelles, recvlem de André 
Dartevelle (Belgia). Strigăt de revoltă. împotriva demolării 
unui splendid cartier de vile, acesta din urmă surprinde con- 
vingător durerea unor oameni care se despart cu greu de 
casele lor pline de semne dătătoare de identitate rămase de 
la generațiile trecute. Ideea construirii în acest loc a unor 
building-uri ultramoderne şi impersonale pentru companii 
multinaționale nu justitică în nici un chip asasinatul comis 
asupra unei moșteniri culturale. Imaginea unui uriaş clește 
cu gt de macara care mușcă din fațada cládirilor amintește. 
nu Întâmplător, de atacul unui Tyrannosaurus rex. Decerna- 
rea Marelui Premiu acestei pelicule alături de documentarul 
lui Nicolae Mărgineanu A ura și puterea, un rechizito- 
riu al megalomaniei construcțiilor dictaturii, a fost explicată 
inteligent tot de Liviu Ciulei: „intr-un film distr ea e dato- 
rată puterii economice, iar în celălalt celei politice“. Gândul 
multora dintre partici ii la festival a rămas și la Natura 


de Frank Scheffer (Oianda, câștigătorul Premiului + 


Uniunii Arhitecţiior), un impresionant credo de arhitect care 
pledează în favoarea ideii că, traditionalist sau modernist, 
acest artist caută cu infrigurare armonia dintre om şi natură. 


Sturdzeştii la 
CINEMATECA 
ROMÂNĂ 


cademicieni, istorici și critici de film au fost 
spectatori în avanpremieră ai celui dintâi do- 
cumentar, realizat de Sahia Film în colabo- 
rare cu Fundaţia Culturală Magazin istoric, 
dedicat uneia dintre marile familii boiereşti 
române care de-a pe el a trei secole a avut 
un rol proeminent în domeniul politic, econo- 

mic şi cultura! al Țărilor române. 
dens material informativ și iconografic (comentariul 
poartă girul obiectivitätii istoricului Dorin Mâtei) se consti- 
tuie într-un itinerar început în prag de Renaștere în Moldova 
cu hatmanul Sturdza. conacele ridicate si lacașuriie de cult 
ctitorite de domnitorii sturdzești și ajunge până în contem- 
poraneitate la marea artistă a scenei noastre Lucia Sturdza 
Bulandra și alţii. Urmașii urmaşilor celor de odinioară și-au 
facut cunoscute numele şi înzestrările şi în alte țări euro- 


“istorice, datorată și absenței comentariului apolo 


pene: „...și cei buni si cei mai putin buni”, cum spune azi Di- 

mitrie Sturdza cunoscutul om de afaceri si tenisman. 
-ltinerariul pe locuri istorice din Franţa, Germania, Elveţia 
şi bineînţeles din țara noastră, este filmat de.Mircea Zahiu in 

regia experimentatului documentarist Paul Orza. _ 
nceput în două părți de câte 26 minute fiecare; autorii 
u găsit ca legătură o simbolică imagine pentru destinul fa- 
miliei, ca și al ţării noastre, în secularul stejar cu frunză 
deasă aflat mereu în bătaia vânturilor. Vânturile istoriei ce 
s-au numit în trecut expansiunile otomană, țaristă şi hab- 
shurgică, cae prd până la dictatura postbelică impusă ‘in 
centrul şi estul Europei de dominaţia sovietică. Cu o nobilă 
distanjare evocă acești ani de teroare prințesa Margareta 
Sturdza povestind, cu un suspans demn de un film poliţist, 
evadarea ei din România anului 1948, împreună cu cei trei 
copii: Dimitrie, Eric și George. Deși norvegiană de origine și 
trăind de atunci în exil, septuagenara Margareta Sturdza ni 
se adresează de pe ecran într-o frumoasă limbă românească 
pe care au deprins-o și cei trei fii, tru că familia prințului 
George Sturdza, deși a fost nevoită să părăsească țara spre 
de amenințarea temnitei, nu şi-a uitat niciodată 
nu şi-a trădat tradiţiile românești: „Am vrut să fie și 
) atașați de România și întotdeauna am vorbit 
ei si soțul meu și cu mine, am încercat să le 
că ei sunt români si că România este țara pe 
tem cel mai bine”. 
eralului Manu, devenită Ileana Sturdza prin căsă- 
torie, nu a scăpat nici ea nici soacra ei, nici fiul ei istoricul 
Mihail Sturdza, de închisori. Ea rememorează însă ele 
ic din existenţa ei 


st 

ușa , Si, în fine, vrând ne- 
vrând, a trebuit să găsim o soluție. Ni s-a dat-o căsuţă mică 
cu două camere într-u j în apropierea străzii 
25 de ani, aranjându-ne 
au rămas, pentru că bi- 
neînțeles din lucrurile ce le aveam le-am tot vândut, le-am 
tot vândut, le-am vândut într-un moment când a venit stabili- 
zarea si iarâși de la o zi la alta am râmas fără un ban. Dar 
pentru mine personal a fost să zicem, mai uşor pentru că 
eram tânâră pe vremea aceea și luam lucrurile cu foarte mult 
optimism şi oarecare simț al umorului. Așa că nu pot să 
spun că s-ar putea face dintr-unul din noi cei care am ră- 
mas, cum să spun?, un subiect de memorial al durerii pentru 
n supărări; am rezistat și a trecut si în felul 
acesta și copiii mei au trecut prin şcoli...” O pildă de demni- 
tate ce poate explica mai tinerelor generaţii cum o elită de 
patrioți intelectuaii prigoniti și marginalizali a putut supra- 
vietui- ultragiilor istoriei. : ran 
Autorii yrau asigurat și colaborarea academicienilor Virgil 
Cândea și Gheorge Platon, si a dr. în istorie Sorin Gorovei 
care prin intervenţiile lor ştiinţifice apropie documentarul 10 

alura istoriografiei moderne. ; 
Am dori ca reușita filmului Sturdzeștii, destinul Le a 
c (nu si 
din glasul ce-l rostește), să fie doar primul capitol al unei lu- 
cide cine-cronici ce se cere continuată pe urmele altor mari 

familii românești, 


Adina DARIAN 


Rebecca Gilling 
si James Smillie — 
protagonistii 
serialului australian 


Întoarcerea la Eden 


$ 


a 
vs + 


bun. (...) Cum poate B.M. să spună că 
rolul din SOMMERSBY s-a 


primă replică in favoarea lui Gere. 
ta e preocupată nu nu- 
mai de vedetele sfârșitului de secol, 


ci şi de revista noastra a eme 
tept cu sufletul la in fiecare lună). 


| Din sumar: 


NOI, VAZUTI DE CEILALŢI: Retrospectiva 


filmului românesc ia Roma, Torino, Napoli : 


decorurile există! 


BUFTEA: Platourile, 
Regizorit să vină! 


CURSA INFERNALĂ PENTRU BOX-OFFICE 
VENEŢIA | 1: Rememorând trecutul, prezentul 


pregătește viitorul 
SAN SEBASTIAN: 
… „Şi ce dacă suntem altfel?" 


PE ECRANE: Minciuni adeväfate; Un bărbat - 
bine dotat; Rämäsitele zilei; Rockerii cuce- 


resc radioul 


HOLLYWOOD "94: O toamnă cu monştri. 


vampiri, love-stories 
SPOT: 100 100 de ani — 


fii “independent 
vitamine; Spectatorii atrag spectatori 


CINEGLOB: FILM FAX; FAN CLUB 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ: Călin 


Irina Coroiu, Adina Darian, Dana 
Solomon, 


Căliman, 
Duma, Rolland Man, 
Doina Stănescu, Alex. Leo 


Dumitru 
Şerban 


SN 


a, 


100 de filme; E greu să 
; Rāzboinicele; Goana după . 


A g E PR 


tsa 


brici interesante, care captivează ater- 
ţia fiecărui cinefil vid de informații ci- 
Între altele, o intere- 
sează mult „Portretul lunii“ M" care 
i-am regăsit pe Mircea Diaconu și Oana 
Pellea“ si ar vrea să se reintâlneascä, în 
acest context, cu lrina Petrescu, lon 
Caramitru, Florin Zamfirescu, Sebastian 
Papaiani, Marcel lureș (dorința v-a fost 
îndeplinită în nr. 9/1994), Florina Cer- 
cel, Marian Râlea, Marina Procopie. 


În apărarea fortăreței Gere se află bi- 


——p 


neînțeles și simpatica ` corespondentă 
din Mangalia EMILIA DABU. Mai întâi, 
E.D. citează din R. Gere: „A fi tocat mā- 
runt, mărunt de cine vrei și cine nu vrei 
este taxa meseriei de star. Ca să fii în- 
teles trebuie să suferi mai ales când 
imaginația unora nu are nici un fel de 
imite". Nu ştiu unde a găsit cuvintele 
acestea, nu ni se spune, dar ceva ade- 
văr este aici. Apoi, E.D. ne informează 
că Richard Gere studiază filosofia (are 
şi o licenţă în filosofie), seamănă prin 
strălucirea sa cu James Dean şi Marlon 
Brando, iar un sondaj de opinie arată 
că 78% dintre americani „il cunosc, 
Richard 


36% pe Michael Douglas, 38% pe Harri- 
son Ford etc.). Mai afläm ce spune Jo- 
die Foster (2 Oscaruri) despre R.G.: 
„Richard este foarte interiorizat, de cele 
mai multe ori nu înregistrează ce se în- 
tâmplă în jurul lui. Deodată te privește 
intens și ai impresia că-ți permite să te 
uiţi în sufletul lui. Este un vrăjitor. Când 
terminam filmările, ei își lua chitara și 
calul și hoinarea prin poieni. Mare iubi- 
tor natură, s-a simțit în al nouălea 
cer“. i (Astea au fost spuse după filmä- 
rile la Sommersby 
În sfârşit, în sprijinul lui R. Gere și al 
propriilor aprecieri, EMILIA DABU îi 
aduce pe Cindy Crawford, Julie Chris- 
tie, Diane Keaton, Kim Basinger, ape 
Roberts, Akiro Kurosawa, Coppola, Si 
ney Lumet, John Schiessinger, Matk 
Rydai, Garry Marshall, Dalai Lama. E 
un lucru frumos în această nesfärsitä 
pledoarie: „Imaginaţi-vă — scrie E.D. — 
de mileniu -fără cărți -adevă- 
muzică 


până la urmă le 

In sfârsit. EMILIA DABU ar dori inter- 
viuri cu“Marcel lureș, Adrian Pintea, 
Marin Moraru. De acord. 


CRC 


en jr la Brăila: „Mie 
există oameni 


În Malibu Road 2000 am revăzut-o 
pe Lisa Hartmann (cu Ron Marquette} 


il 


ge 
realizarea istoriei s a 
nu exclude controversa. Si Hitler, și 
Stalin, dar și Gandhi, şi Churchill au 
participat ia realizarea istoriei moderne. 
Personalitätile acestea, „negative sau 
pozitive, se află mereu în dispută. 
M.G. e bucuroasă aflând din paginile 
revistei că filmele românești sunt apre- 
ciate la festivaluri internaţionale şi ob- 


tin premii. „Cât despre > 
imi place să-l spun mi se pare 
foarte bună ideea cu Portretul lunii” 
ivire la revistă se exprimă și o 
mistera Se Tita i place că 
dv. găsesc multe din informa- 


vedesc a fi reale; nu ca in 
sau ziare“. 
Simptomatică, neîncrederea în presă! 


NEVOIA 
DE SELECȚIE 


ără a se considera ca fă- 
când parte dintre aceia 
care „mănâncă film pe 
pâine“, DANIEL HE- 
RESCU din Braşov de- 
clară că se hrăneşte ratio- 
nal „din acest meniu“. După 1989 a vă- 
sjuns În saturație Și dors, Să Vienez 

ns vi 
doar filme de pă hs Motiv pentru 
care ne roagă să publicăm informaţii 
despre filmele „care vor rula pe marile 
ecrane“. Este ceea ce am şi făcut în nu- 
mărul trecut. 

In legătură cu rubrica „Dialog cu citi- 
torii“, D.H. scrie: „imi place sensul pe 
care i-l daţi și cred că mi-ar plăcea să 
intru în acest «duel» în care cu sigu- 
rantä triumfă valoarea“. Ar vrea să știe 
care sunt regizorii filmelor Amatorul si 

Run. (Numele acestor regizori 
i Charles Jarrott și Martin Brest 
n.r. 


s.. 


Din Întorsura Buzăului (jud. Co- 
vasna), LUCIAN SIMA ne mulțumește 
„pentru minunata revistă“ pe care o aș- 
teaptă „cu nerăbdare de fiecare dată“ și 
pe care vara o citeşte „chiar de două 


o rubrică „Horoscopul vedetelor“, „in 
care în fiecare zodie să fie prezenți câte 


“trei actori“. 


t.. 


A Eeo A 16 ani RALUCA BERIVOIE 
in Târgoviște ne scrie: pr 

mel și vă In mod 

amuză duelui dintre apărătorii si de- 
tractorii lui Tom Cruise. 


un 
NASCUT E 4 IULIE, RAIN MAN, 
LOAREA BANILOR 
OAMENI DE ONOARE, FIRMA, pentru 

E 


câte ceva napa Lorenzo Lamas din 
poran RENEGADE (Italia 1). 

(Între timp am publicat ca si 
date bioprofesionale ale actorului în 
numărul precedent — n.r.) 


ca Dialog cu 
este rea 
Dumitru SOL 


arr ag 
lizată de 
SOLOMON - 


w 


CU cCititoril 


Te, è toamnă şi Început de sezon cine- 
matografic; o- vizită la Buftea se 
impune. În dimineața toridă de 
septembrie în care sosim in bi- 
roul di. director general (din 

1992) Lucian Pricop, îl găsim citind un ziar | 

ce titreazä cu o ciudată satisfacţie: „Buftea  “ 

pe butuci!” E indignat. Afirmațiile respective 

cer răspunsuri prompte. Nici nu mai e nevoie 


Un panorama di classici e opere recenti inaugurato a Roma, poi passeră a Torino e Napoli 
e e 


Gli schermi rumeni- ue 
._ dopolarivoluzione | 
“Ma l'89 non ha rinnovato il cinema” | i | 

| „ Platourile, 


„Deoarece dorința salariaţilor Buftei a fost să de- 
vină, în perspectivă, o societate pe acţiuni, după îm- 
pârțirea averii cu CINEROM (regie autonomă pentru 
producţia și pr ia filmului românesc, beneficiind 
de subvenție de stat), Studioul cinematografic „Bu- 
curești” SA a luat ființă prin Hotărârea Guvernului x 
nr. 530/1991 fiind pomes cele mai complexe .unitáți- 
economice din țară. Fluxul tehnologic ce reunește 


Retrospectiva filmului românesc la 
ROMA TORINO NAPOLI 


O panoramă a clasicilor şi operelor recente inaugurată la Roma, rca Eponge Lou 


i i i i ; sau pe suport magnetic. Con i la autofinantare 

TE la Torino si sers arte de pralea am 2 ou oda sa co a re 
j o ie manageriai ie, reuşi existäm 

„Dar nu a reinnoit cinematogra în acest patra an dr Suten i și tará credite. O “= 

pondere insemn în activitatea societății a căpă- 

= = s l- “tat-o — oricât de ciudat ar părea cinefililor — pro- ` 


$ 3 Der” Ba = š 9 ductia industrială (livrarea de termic și energie 

ROMA — Cinematografului românească e bogată în autori care, al lui loan Cărmăzan si Rămânerea electrică, aer comprimat și frig pentru întreprinderile 
românesc, dinainte si de după '89îi în operele din selecţie, reprezintă (1991) al lui Laurenţiu Damian sunt din platforma industrială, Buftea, execuţia unui im- 
este dedicat Festivalul pe care Ente trei generaţii. Trei dintre filme sunt bazate pe proiecte prerevolutionare, portant numâr de comenzi tând lucrări de 
dello Spettacolo îl organizează în ecranizări: Acum i-am nat evocări ale unor vieţi deja construcţii metalice, „prelucrări mecanice, sudură, 


acoperiri galvanice, turnătorie, forță, tâmplărie, buta- 


fiecare an pentru a promova o 

cinematografie în afirmare. 

Panorama este găzduită de ieri la 

Labirinto din Roma unde va rămâne 

până sâmbătă ca apoi să fie 

transferată la Massimo (Museo 

Nazionale del Cinema) din Torino 

(se, la 16 la 20) și apoi la Orientale 

Instituto Universitario) din Napoli 
» (de la 26 la 28 octombrie). Selecția, 
zece lungmetraje și șapte 
documentare în afarä de patru filme 
mute, este realizată de Accademia 
di Romania din Roma. Nu este o 
panoramă completä,“a susţinut 
Giacomo Gambetti, autorul 
materialelor informative care 
însoțesc retrospectiva, ci o ocazie 
de a reflecta asupra unei 
cinematografii pe care nu o 
cunoaștem. 

Linia de demarcaţie între filmele 
realizate înainte și după 
evenimentele din '89 e necesară 
pentru o familiarizare cu istoria 
cinematografiei românești cu atât 
mai mult cu cât arta este locul în 
care societatea se reflectă pe sine. 
Cei -doi critici care au prezentat 
retrospectiva, lrina Coroiu şi Florian 
Potra sunt totuși foarte severi: la 
această cumpănă nu se disting două 
moduri diferite de a gândi și de a 
face film, „în realitate, dar indică 
începutul unei presupuse înnoiri. Cu 
alte cuvinte, nu există încă nici a 
capodoperă. ` 

Cu toate acestea, cinematografia 


OI 


condam 

pe toți la moarte (1971) de Sergiu 

icolaescu, o poveste din rezistența 
antinazistă inspirată de o nuvelă de 
Titus Popovici, considerat nu numai 
cei mai bun film al autorului, dar și 
o peliculă de referință a 
cinematografiei românești din anii 
'70. Moromeţii (1986) de Stere 
Gulea, după romanul lui Marin 
Preda, în care banalul ritual al 
muncii unei familii în anii ce preced 
al doilea război mondial este 
transfigurat în arta supraviețuirii. 
După un clasic ai dramaturgiei 
românești, lon Caragiale, este 
inspirat De ce trag clopotele, Mitică 
(turnat în 1980, dar proiectat abia în 
1990) de Lucian Pintilie** care a 
cufundat comedia într-o baie de 
dezolare, de mizerie și violență. 
Hotel de lux de Dan Pita e singurul 
film deja cunoscut în Italia, fiind 
ir: ia cu Leul de Argint la Veneţia 
1992. 


idă a durerii (1979) a 
ulei"**, același autor al 
ilor, considerat cel 

mai bun film românesc, chiar dacă 
nu are aceeași densitate. La capătul 
liniei (1982) de Dinu Tănase începe 
ca un road-movie și sfârșește cu un 
happy-end""**, rămânând totuşi un 
film curajos si polemic. Din același 
an e și filmul în trei episoade al lui 
Alexandru Tatos, Secvenţe, în care 
autorul încearcă să se pună pe sine 
şi întreaga echipă în relație cu 
realitatea narată. Casa din vis (1993) 


consumate, indisolubil legate de 
istoria Dunării. Dintre toate, din nou 
după afirmaţia lui Potra, Patul 
conjugal (1993) al lui Mircea 
Daneliuc e singurul film „nou“, dacă 
nu în formă, în conținut, și prin 
exigenţele sale de reinnoire 
ideologică, fără a inventa noi iegi, 
dar asimilând rezultatele obţinute 
din poeticile contemporane. 
Metafora este trăsătura distinctivă 
și pentru documentare. Selecția 
pleacă de la reevaluarea 
evenimentelor din decembrie '89 
Crăciun ne-am luat rația de 
libertate şi Timișoara) pentru a 
ajunge la emigrare (Am ales 
) sau la misticismul laic 
(Oare Dumnezeu a ome- 
nește? și Sculptorul). 


Rita CEL! „La Repubblica“ 
12 Octombrie 1994 


s - Subtitlul este concluzia 
preluată din articolul- lui Florian 
Potra apărut în Catalogul 
Retrospectivei. 

** œ Lucian Pintilie a fost prezent 
ja Roma la începutul lui octombrie 
invitat de Accademia di Francia, 
pentru a prezenta Reconstituirea, 
Balanța, O varā de neuitat în cadrul 
unui Simpozion „Eurovision“. 

*** - Regretabilă confuzie: 
regizorul filmului este lulian Mihu. 
**-* - Eroare de „lectură“: nu se 
sfärseste fericit. 


VĂZUȚI DE CEILALŢI 


forie, croitorie, întreținerea și restaurarea de obiecte 
de recuzită, mobilier, costume, construcții, reparații 
în construcții, service auto, transport de mărfuri și 
persoane). Diverse servicii sunt puse la dispoziția 
unor întreprinzători iculari care au închiriat spaţii 
în incinta societății tipografii, un atelier meca- 
nic, un atelier de montaj pentru avioane utilitare). Ne 
asigurăm astfei o sursă de venituri, cât și menținerea 
muncitoriior calificaţi, Unele din produsele studioului 
au fost exportate în Germania. S-a recurs la această 
formulă din cauza diminuării producției de filme, fi- 
ind departe de a acoperi capacitatea maximă a stu- 
dioului; 15 filme de lung metraj si 50 de comenzi 
speciale pe an. à 

Pe lângă secțiile tradiționale (construcții decoruri, 
mecanică energetică, tehnică cinematografică, mon- 
taj-sonorizare, filmări combinate), studioul s-a zbătut 
să-și menţină baza hipică: 22 de cai plus un mânz.“ 


invitat la Ne 9j staff-ul studioului Gonfirmă opi- 
nia directorului in legătură cu bunele relaţii între 
conducere și cele trei sindicate ia care s-a găsit tot- 
deauna sprijin la erea contractului de muncă 
sau în susținerea intereselor specifice în agitata viață 
internă u cinematografiei noastre. Cu toată solicitu- 
dinea, ne sunt puse la dispoziţie date şi procente: ci- 
fra de afaceri a fost anul trecut de 1 397 mil. lei din 
care 53% reprezintă venituri provenite din prestații 
pe filme, prestaţiiie pentru producătorii particu- 

ri au constituit 74% din volumul total al activităţii; 
iar 19% din valoarea totală a cifrei de afaceri s-a rea- 
lizat cu studiourile CINEROM pentru filmele: Această 
lehamite (Studioul de creaţie nr. 4), Somnul insulei 
(Studioul de creaţie nr. 5), Pepe si Fifi Studioul de 


- creaţie nr. 5, film la care Studioul „București“, pentru 


prima oară, a participat direct și la finanțarea cu 40% 
din mi ns Senatorul melcilor (Studioul de 
creaţie nr. 1). 

ntre firmele pariere, ge o deține firma 
FILMEX — datorită prestaliei la Nostradamus (copro- 
ductie între Studioul de creație al Ministerului Cultu- 
rii şi un partener man). Alte À eme pentru FIL- 
MEX: Duminici cu de voie, Vulpe vânător, Copiii 
nimănul, Acolo unde ochii dor, O vară de neuitat. În 
revista „Screen International“ se apreciază condiţiile 


tehnice de filmare din România. 


emisiunea de maximă audienţă a postului Radio Vatican, Cf RO Un fe SE roi olorite 


sub semnul centenarului cinematografic. Întrebările în materie de construcţii decor și utilaje de filmare: 
adresate cu aceste prilejuri celor trei reprezentanți ai ci- Hunters, Regina Denim și tra a ri- d 
nematografiei noastre definesc zonele de interes față de dușii, Primitivii. Acum în diferite faze de lucru se află | 
aceasta. Gazdele și ziariștii italieni au vrut să afle des- filmele: e Terente — regia Andrei Blaier, cu Gavril | 
pre: starea de spirit a creatorilor români eliberaţi de Pătru (debutant în rolul titular), Gheorghe Dinică, | 
prai v itä Constantin Codrescu, Ilarion Ciobanu, Bloos | 
cenzură, dar incorsetati de rigorile financiare; modalită- (Studioul de creaţie nr. 5) e Privirea lul Ulise în regia 
tile prin care se asigură în România protecţia faţă de in- lui Theo Angelopoulos (Film Production Athenes), 
vazia producţiilor americane; proiectele de cooperare cu Maia Morgenstern e În semn de iubire — regia 
ale cineaștilor români pe plan european; condiţiile con- Käthe Kratz, dintre actorii români în distribuție: Fio- 
o e pt mare se art prodee Labo și a Zaen recu, koan Duna. Coca piece Frs au 
n ce mäsu mul mai te rezista concurenţei din ea, rge Alexandru, ! 
domeniul mass-media; pr) raportează cinematogra- e Moartea. paia procură à Fim) . ue 
fia românească față de situația cinematografiilor euro- pe că ri e e ear iei ma | s | 
pene din est și vest, j față de cea mondială; care este pare americani! z 
influența cinematografului italian şi care este ponderea 
filmelor italiene recente în rețeaua de difuzare; numărul — Exterioarele — 
erat de peine și specializarea. ior rată A 
cum pentru noi fiecare retrospect e film străin 
deschide o fereastră spre o anume cinematografie, re- Directorul de producţie Nicolae Gagiu, călăuza | 
trospectiva românească din cele trei orașe italiene a 
Regizorii Stere: Gulea și Copei Moscu, împreună cu deschis o poartă către realitățile româneşti de ieri și de 
criticul Irina Coroiu au prezentat filmele publicului ita- azi aşa cum apar văzute de cineaștii noștri. 
lian și au participat la Conferinţele de presă ca şi la s 


etrospectiva analizată de Rita Celi în coti- 
dianul de mare tiraj „La Repubblica“ a cu- 
prins și documentare din perioada mută: 
ere familiei pure pe pe 
familiei imperiale ruse la Constanţa, 
boiul nostru și filmul de lungmetraj In Ro- 
mâniei. Dintre documentarele recente au putut fi văzute: 
Panc de Sabina Pop, De Crăciun ne-am ralla de li- 
bertate de Cătălina Fernoagă şi Cornet Mihalache, Am 
ales libertatea de Copei Moscu, Oare Dumnezeu a sus- 


pinat omeneşte? de Laurenţiu Damian, Timișoara, De- 
cembrie '89 de Ovidiu Bose Paștina, Ce culoare are ur- 


sul? de Dan Mironescu, Sculptorul de Cornel Mihala- 
che. Manifestarea a fost organizată de Ente dello Spet- 
tacolo (organism uvernamental de orientare cato- 
lică) și a fost onorată de înaltul patronaj al Guvernului 
italian prin Ministerul Afacerilor Externe, Direcţia gene- 
rală a spectacolelor sub Președinția Consiliului de mi- 
natn, — Si, y partes romana; a Cenni a ional al 
Cinematografiei, Accademia di Romania din Roma și : Fra 
Arhiva Naţională de Filme din București. noastr re Pr EL vi 
poulos. Principalul obiect de recuzită este o statuie 
gigantică a lui Lenin confecţionată din polistiren în 
atelierele Fondului Plastic. După ce a fost plimbată 
din necesităţi de filmare pe câte trei trailere a 20 m 
fiecare, în sus și în jos pe Dunăre, a eșuat în parcul 


Buftea unde este bine camuflatä pentru.a nu stârni 
suspiciuni în legătură cu... „restaurația!” 

rele cineast grec a ales-o pe Maia Morgenstern 
în rolul principal şi colaborează și cu tehnicienii ro- 
mâni. Subiectul reeditează antica odisee, trăită acum 
de un ardent susținător al comunismului care iși va 
abandona crezul după un lung periplu prin țările es- 
tice. 


>. 


& Maia 


Morgenstern — 
vedetă 
internațională. 


@rrincipaiul 
obiect 
de recuzită: 
un 
Lenin 
de 
polistiren 
expandat 


Părăsind scaieţii în care odihneşte clasicul mar- 
xism-leninismului, plonjâm brusc în plin ev mediu, în 
mijlocul unei gotice așezări unde și-a purtat pașii în- 
suși Nostradamus (1503—1566), vestitul astrolog 
francez expert în profeţii, interpretat de Tcheky 
Karyo (l-aţi văzut în Pe). 

După 400 de ani (sic). zidurile par dispuse să-și 
dezvăluie tainele, dar la o privire mai 
„Citi“ doar arta butaforilor români ce au înălțat impo- 
zanta poartă, donjonul, scara în pia din pânză și 
ipsos pe schelet de scândură. Totul rezistă atâta 
vreme cât stâlpii de susținere nu putrezesc. Cum s-a 
întâmplat — după aproape zece ani, însă, — în ime- 
diata vecinătate cu faimosul! decor de la filmul lui 
Şerban Marinescu Dom Aurica, reutilizat si la 
alte pelicuie. De curând, tramvaiul de pe acea Calea 
Griviței a anilor '30, un Thompson veritabil impecabil 
recondiționat, a fost cedat RATB-ului (cu condiţia de 
a putea fi solicitat pentru filmări timp de zece ani!) si 
chiar a circulat pe șine la festivitățile centenarului 
transportului în comun. electrificat. 


tă se poate ` 


Exterioare pentru Nostradamus, prestare „cu felicitări“ 


ecorurile există! Regizor 


| ái... | 


& Manuela Hărăbor 


ii să vină! 


ə Silviu Stănculescu 


e lleana Stana lonescu S Dan Condurache ə Grace De Capitani 


— Piatourile — 


Deocamdată nu poate fi vorba de o retehnologi- 
zare serioasă, deși utilajele demult depășite ar fi tre- 
buit scoase din uz, însă, operându-li-se adaptări și 
inovaţii, ele continuă să-și facă datoria, dar îşi as- 
teaptă parcă în zadar cineaștii. Pe platoul 4, dincolo 


de ușa masivă, acum e liniște. Nu arde decât o lu- 


mină de controi care mai păstrează ceva din misterul 
aceluiași film care nu a fost încă cumpărat şi distri- 
buit în România: Nostradamus. Platoul 3, în schimb, 
cunoaște febra predării în termen a decorului pentru 
Ultima suflare și bună parte din echipa secției de 
constructie-decor (zugravi, tâmplari, butafori, dul- 
gheri, sub comanda maistrului Alexandru Aurel) este 
în alertă, amenajând interiorul unui elegant imobil 
american. Platoul 2 e în racord cu aceeaşi locuinţă, 
dar „surprinsă“ la alt nivel; urmează să se mai mon- 
teze parchetul și plafonul. Doar în platoul 1 se fil- 
mează efectiv! Înainte de a face cunoștință cu 
echipa, urmărim câteva duble pe minusculul monitor 
de control din exteriorul decorului. O admirăm pe tâ- 
nåra Grace De Capitani, protagonista care singură 
își retușează machiajul. Schimbäm câteva cuvinte cu 
ton Marinescu, operator și directorul Studioului 
Atlantis (care coproduce Moartea prin procură pen- 
tru televiziunea franceză impreună cu Alizée Film) si 
aflăm: „Este un fiim polițist despre o doctoritä psi- 
hiatră la un spital penitenciar care se luptă să sal- 
veze un prezumptiv vinovat de crimă. Cu sprijinul 
unui poliţist, îl va descoperi pe adevăratul asasin în 
persoana avocatului apărării, un psihopat disimulat”. 


Scenaristul şi regizorul Claude Michel Rome, afiat la 
debut ne mărturisește: „Am lucrat o vreme filme in- 
dustriale, de pregătire profesională și promovare de 
noi tehnologii, ceea ce m-a familiarizat cu proble- 
mele psihologiei umane. O experiență care-mi este 
extrem de utilă acum când am de condus cu mână 
torte o distribuție cu trei actori francezi — Grace De 
Capitani, Bruno Woulkovitz, Jean Francois Garaud 
— şi nu mai puţin de 35 de actori români, dintre care 
ileana Stana lonescu, Adeia Mărculescu, Silviu Stän- 
culescu, Manuela Hărăbor, Dan Condurache, Eugen 
Cristea, Florin Tănase şi Valentin Popescu. Lucrul în 
echipă decurge foarte bine pentru că mulţi dintre ac- 
torii români vorbesc foarte bine franțuzește, iar în 
«Micul Paris», așa cum numea Bucureștiul de altă- 
dată scriitorul şi diplomatul Paul Morand, am mai gă- 
sit exterioare adecvate. Astfel că în metropola fran- 
ceză se va fima doar o zi! Oricum, frumusețile 
României invită la o nouă colaborare“. 


Revenind în biroul directorial, di. Pricop avea să ne 
arate un film publicitar şi câteva pliante dintre care 
unul realizat în condiţii grafice excelente (ilustrat de 
Emanuel Tânjală). Eforturi încă modeste, dar ener- 
gice de popularizare a studioului, o elegantă carte de 
vizită la standul României de ia „Location Expo", târ- 
gui cinematografic desfăşurat în această primăvară 
la Santa Monica, Los Angeles. 

Studioul cinematografic „București” pare hotărât 
să-și apere renumele și să continue să-şi scrie isto- 


aa Reportaj realizat de 
lina COROIU si Victor STROE 


i-a pläcut intotdeauna — nu este pen- 

tru prima oară când o mărturisesc — 

ideea „clasamentelor  cinematogra- 

fice“, încă... de la expoziția mondială 

din Bruxelles, ba chiar mai dinainte, 

mi-a plăcut ideea celor „100 de filme 

de salvat“ (în cazul unui naufragiu, să zicem, pe 

oceanele Lunii), am urmărit cu atenție anchetele 

ntre s atorii lumii și ai noștri (chiar și aceea 

n care Oana Sârbu a fost decretată cea mai bună 

actriță română a tuturor timpurilor), dar niciodată 

nu m-am simţit mai bine printre cifre ca astăzi. Ho- 

tărât lucru, cifrele au devenit nu doar „sarea și pi- 

perul“ cotidianului (chiar: cât o fi astăzi indicele 

Down Jones?), ele au invadat — nu se putea altfel 

— si universul cinematografului: fără top-uri si 

„box-office” existența cinefilului devine, pur şi sim- 
plu, un non sens. 

Cifre și clasamente cinematografice, e drept, au 
existat mereu, dar, s-o recunoaștem, la sfârșitul 
anilor '80 ne uitam la top-urile mondiale care ne că- 
deau prin mână cam ca la... poarta nouă. Abia de 
câteva  stagiuni suntem- în- măsură să privim 
„box-office“-urile cu pricina în cunoştinţă de 


1. Jurrasic Park 

2 Evadatul 

3. Aladdin 

4. The Bodyguard 

5. Propunere indecentă 
6. Firma 

7. Cliffhanger 

8. Nopți albe în Seattle 
9. În bătaia puștii 
10. Singur acasă 2 
11. Oameni de onoare 


12. Ultima aventură 
13. Sommersby 

14. Formidabilul 2 . . 
15. Parfum de femeie 


Cursa infernală pentru 


cauză. Prima societate binationalä de distribuție 
apărută la noi, „Guild Film România“, a programat, 
în doi ani de activitate, 90 de premiere pe ecranele 
noastre, în timp ce mai „tinerele“ ei concurente be- 
nefice, „Media Pro“ (prin „Media Pictures Interna- 
tional“) si „Q.C.B.“ s-au apropiat de 20, iar „Româ- 
niafilm“, cu pondere importantă în distribuţie, a sti- 
mulat și administrat procesul de difuzare, consoli- 
dând considerabil repertoriul de premiere, contri- 
buind la „marea revoluție“ a condiţiei cinefiluiui din 
România. 

implicaţiile complexe ale modificării statutului 
de spectator le-am simţit, de fapt, încă din primă- 
vara anului 1992, când un film precum Ti 
mieilor de Jonathan Demme (distribuit de ,Romä- 
niafilm“) rula la București tocmai când primea mul- 
tiple premii Oscar. Anul trecut, publicul român a 
putut urmări „cursa“ desemnării laureatilor Oscar 
(a și făcut-o, prin intermediul micilor ecrane!) cu- 
noscând „pe văzute“ primele șapte-opt pelicule ale 
competiţiei. Cu două-trei excepţii, primele 30 de 
titluri din „box-office“-ul american pe 1993 au rulat 
pe ecranele noastre, după cum se poate vedea in 
clasamentul de mai jos, preluat din „Variety“: 


16. Dennis, pericol ‘public 
17. Sliver 


. Doamna Doubtfire, 
tăticul nostru trăznit 
27. Vizitatorii 
28. Dave 
29. Salvaţi-! pe Willy 
30. Sechestrati în larg 


Clasamente mai recente, din diferite continente, din diferite țări ale lumii, pot servi, deasemenea, ca 


termen de comparație. 


| Top 10 Europa (16 septembrie '94) 

1. True Lies 6. The Mask 
2. Four Weddings and 7. The Flintstones 

a Funeral € 

- 3. When a Man Loves 8. Wyatt Earp 

a Woman 
4. Speed 9. Leea À Hills Cop 3 
5. Wolf 10. Maverick 

Top 10 S.U.A. — Canada 
(septembrie '94) y 

1. Forrest Gump 6. Milk Money ; 
2. Natural Born Killers 7. The Next Karate Kid 
3. Clear and Present 8. True Lies 

Danger 
4. Trial by Jury 9..The Lion Ki 
5. The Mask 10. Corrina, Corrina 


Top 10 Australia (septembrie '94) 


-æ 


. The Lion King 


True Lies 
. Priscilla, Queen of 
the Desert 


Speed 
The Sum of Us 


mia wN 


6. Se Weddings and a 


7. The Client 
8. Reality Bites 


9. When a Man Loves a 
Woman 
10. Blown Away 


Top 10 Africa de Sud (septembrie "94) 


. Four Weddings 
and a Funeral 


fs sata 
și 
i 


“6. The Lion King 


7. Greedy 
8. Wolf 


9. With Honors 
10. Beverly Hills Cop 3 


Demolatorul (Syivester Stallone) 


© Nopți albe in Seattle 


TL a 1 Dé PE 


Doamna Doubtfire, tăticul nostru träznit 
(Robin Williams şi Sally Field) 


(Meg Ryan şi Tom Hanks) 


Cursa infernală (Sandra Bullock) 


ar să vedem ce „spune“ top-ul specta- 
torului român (pe sgn şapte luni 
ale anului 1994). podium, se sí- 
tuează, în ordine: 
1. A doua cădere a Constantinopo- 
lului de Mircea Mureșan (premiera: 
6 ianuarie 1994), cu 1.303.211 spectatori — o co- 
medie care promitea, încă din titlu, prin distribuție 


` şi prin spot-urile publicitare, dar care și-a mulțumit 


a putin publicul. 

2. jurrasic Park de Steven Spielberg (premiera: 
11 martie 1994) cu „doar“ 737.064 spectatori în 
același interval, România devenind astfel una dintre 
puținele țări din lume (dacă nu singura!) unde un 
fim autohton învinge, în „box-office“, imbatabila 
dinosauriadă (însoţită, la data | premiere de celälait 
Spielberg, cel Lista lui Schindier 
172.652 spectatori). 

3. Doamna Doubtfire, tăticul nostru träznit de 
Chris Columbus, cu 537.405 spectatori, o mărturie 
a faptului că parodia, comedia absurdă satisfac în 
măsură din ce in ce mai mare receptivitatea si sen- 
sibilitatea spectatorului nostru. 

Urmează, în acest clasament, titluri ca: Silver, 
Propunere indecentă, Vânătoare de oameni, 

Hood (Bărbaţi în izmene), Fără 

Dintre filmele românești aie anului 1994, încă trei 
pot fi întâlnite printre primele 50 de titluri ale aces- 
tui clasament al popularității: 

Crucea de piatră de erp Blaier (premiera: 18 
martie 1994), locul 9 — de meor RER 

Liceenii in alertă de sd 
19 noiembrie 1993), locul 29 — 176. pr ere 

Această lehamite de Mircea Daneliuc (premiera: 
8 aprilie 1994), locul 34 — 149.212 spectatori. 

Să mai întârziem putin în lumea de cifre a filmului 
românesc. Situatiile „anuale“ nu sunt întotdeauna 
elocvente în sine. Este cazul unui film precum 
Liceenii în alertă, care strânsese și în 1993 (într-o 
lună și jumătate de rulare) 278.929 de spectatori, fi- 
gurând şi în top-ul primelor 50 de pelicule — 
străine şi româneşti — a anului 1993 (pe locul 46). 

Tot din pricina unei difuzări „reportate“ (dintr-un 
an în altul), top-ul fiimelor românești de anul trecut 
trebuie corectat din mers. Ordinea primelor zece 
filme (dată publicității) pentru anul 1993 era urmă- 

Patul Liceenii 


toarea: Dragoste "pi, apă 
calas, Unde tu m ch Hotel de lux, Atac Atac 
Priveşte înainte cu mânie, 


mn date 
erati „în sine“ este irelevantă. Un | film precum 
Privește inainte cu mânie de Nicolae Mărgineanu 
intra în top după numai 40 de zile de rulare. Dar alte 
două situații erau de-a dreptul flagrante. 
lui Lucian Pintilie (premiera: 26 octombrie 1992) 
avea la activ, din anul anterior, 492.544 spectatori, 
cu care, ta capătul lui ‘93, ar fi totalizat 599.247 
spectatori. mai mult, deci, decât Patul conjugal de 
Mircea Daneliuc (premiera: 26 martie 1993), lider în 
1993 cu 451.884 spectatori. Într-o situație similară 
se află și filmul lui Dan Pita Hotel de lux (premiera: 
16 octombrie 1992), care, cu spectatorii din 1992, 
ar fi fost pe locul trei în clasamentul „global“. Nu 
putem ști, încă, top-ul românesc pe 1994, deși niște 
estimări se pot face. Statistici mai recente arată că 
A doua cădere a Constantinopoluiui acumulase 
până la 31 august 1.307.915 mer Crucea de 

356.920; Această lehamite: 


3 49.975; S ns 
90.748 — ele figurând pe pm AE n cla- 


samenful popularității, în timp ce alte filme, cu pres- 
tigiu artistic (şi cu premii internaţionale pip eg à 
ca Somnul insulei de Mircea Veroiu sau Trahir de 
Radu Mihăileanu — lansate! — au fost pe 
nedrept sau din eroare ocolite de spectatori. Sigur, 
surprize mai pot să apară. În numai două săptă- 
mâni de era filmul lui Dan Pita as & Fifi a avut 
16.271 spectatori, iar Templul de George 
Bușecan, în trei săptămâni ie rulare, obținuse 
13.743 spectatori. 


numite estimări se pot face și în pri- 
vinta top-ului de filme străine prezente 
pe ecranele noastre în 1994. Cifre de 
ultimă oră ne oferă niște „semne“. Un 
film precum Cursa infernală (Speed) a 
pulverizat recorduri, înregistrând în 
numai trei zile de rulare în țară (cu 20 de copii) 
108.000 spectatori. Fetele rele cuceresc Vestul au 
strâns într-o lună de rulare (2 septembrie—2 oc- 
tombrie) 240.000 spectatori. La 
din mai până-n august, fuseseră 350. Si 
tori. Un itist cu explozie intârziată a totalizat, 
într-o lună și jumătate, 286.000 spectatori. Alte ti- 
tiuri (Ph Minciuni adevărate etc.) au in- 
trat în „cursa grep ongll încă prin „scorul“ pri- 
mului week-end de rulare... 

Un fapt se impune de a sine: „americanizarea“ 
repertoriului (si implicit a preferințelor publicului) 
este aproape absolută. Doar două filme indiene 
(Dragoste de frate: 304.691 spectatori, Marele Si- 


kandar: 173.126) si un film italian (Vânătoare de fe- 
mei: 165.424 spectatori) s-au strecurat în primele 
50 de locuri ale top-ului pe 1994, în afara filmelor 
americane și a celor patru titluri românești. Reper- 
toriul nostru este la ora transatiantică! Comedia 
domină top-ul preferințelor publice (cu ramificaţi- 
ile sale absurde și parodice), urmată fiind de „poli- 
cier“, dar nu neapărat de aventura încrâncenată, 
pe viață şi pe moarte, ci mai curând de aventura 
destinsă, Por pra și ea cu accente parôdice. Să nu 
omitem, faptul că distribuitorii — cu ochii me- 
reu atintiti pe cifre — s-au arătat preocupaţi câteo- 
dată, nu fără un oarecare risc Pie e şi de filme 
cu sigure valori culturale, filme de artă. Rulează pe 
ecrane, în prezent, Vârsta i de Martin 
Scorsese și Luna amară de Roman Polanski. A ru- 
lat Portarul de noapte de Liliana Cavani (pe care-i 
ierdusem la „ora“ lui, cu 20 de ani îniurmă). A rulat 
n primăvară a apa simultan cu premiera mon- 
dială) Lista Schindler dé” Steven ielberg. 
(Mi-a rr ra într-o paranteză, încă o cifră: st 
că, într-un clasament „Media Pro“, privitor la nu- 
mărul spectatorilor în funcţie de capacitatea sălilor 


Vârsta inocentei 


(Michelle Pfeiffer si Daniel Day-Lewis) 


unde au fost programate filmele, Lista lui Schindler 
ocupă locul | cu 74,85%, în primele zece zile de ru- 
lare, în timp ce Jurrasic Park, în aceeași perioadă, 
are un procent de numai 37,45%?). Distribuitorii 
ne-au mai propus, pe parcursul anului, valori artis- 
tice precum Indochina, Howard's End, inimă Inghe- 
tată, pe aici trecea un râu, Chaplin, Rose- 
nemili, dovedind — în această zonă particulară, a 
fiimului cu însemne culturale — că repertoriul 
poate fi „echilibrat“. Rămâne, aceasta, o cerinţă de 
perspectivă. Nu de alta, dar cifrele — tot ele! — au 
darul să ne pună serios pe gänduri. Cu toată 
această ofertă de filme la zi, numărul spectatorilor 
în sala de cinema în această toamnă este de trei ori 
mai mic decât cel din aceeași perioadă a anului tre- 
cut! Concurența televiziunii prin cablu, în ascen- 
siune (ca și prețul biletului) şi a videocasetelor deși 
în ușor regres, sunt două din cauzele absenteismu- 
lui din sălile de cinema. dar spectacolul cinemato- 
grafic „tradițional“ n-are asemănare. Publicul tre- 
buie convins de acest adevăr cu argumente, cu 
perseverență, dar și cu săli de cinema renovate. 


Călin CĂLIMAN 
7 


Arta memoriei 


ontecorvo, cineastul sep- 
tuagenar (Leul de aur în 
1966 pentru acel încă ac- 
. tual Bătălia pentru Alger) 
>. şi-a propus la al treilea 
mandat al său ca director 
al Festivalului să câștige de partea sa 
publicul tânăr. O sarcină nu prea difi- 
cilă dacă reținem declaraţia ministrului 
învățământului italian: „O jumătate din 
tinerii Italiei vor să facă filme”. Ponte- 
corvo nu.s-a bazat însă doar pe acest 
elan. incă din primăvară a organizat un 
concurs pe teme cinematografice adre- 
sat studenților din întreaga țară. Primii 
200 clasati au beneficiat de invitația de 
a participa gratuit la festival-iar cei 100 
de studenți care s-au implicat în orga- 
nizarea concursului au fost de aseme- 
nea oaspeții Mostrei. În sfârşit, alți 700 
de studenţi, veniți pe cont propriu, au 
primit acreditări la proiecţiile festivalu- 
lui. Să nu privim gestul lui Pontecorvo 
doar ca un act de binefacere. Mostra — 
ca Orice instituţie culturală de tradiție 
care se respectă — se preocupă să-și 
pregătească viitorul, în cazul dat, al fil- 
mului italian. Pontecorvo a inițiat cu 
această ediție o dimensiune interactivă 
a Mostrei, creând pentru studenţi 
(presa nu avea acces), posibilitatea de 
a dialoga cu creatorii și actorii de la 
festival. După cum a reieșit din dectara- 
ţii, aceste întâlniri au fost extrem de in- 
structive şi pentru creatorii interesaţi de 
reacţiile publicului tânăr. incontestabil, 
apropierea centenarului cinematografu- 
lui este un stimulent pentru toţi cei pre- 
ocupați de soarta filmului. 

Comitetul de orientare al Centenaru- 
lui (condus chiar de Subsecretarul de 
stat al președinției Consiliului de mi- 
nistri din italia, din care fac parte 35 de 
personalităţi din lumea filmului: direc- 
torii festivalurilor de la Veneţia și Pe- 
saro; al Târgului de la Milano; directorii 
cinematecilor de la Milano și Bologna 


şi al Muzeului naţional de cinema de la 
Torino; directorul Studiourilor Cine- 
citta, directori ai revistelor de speciali- 
tate; președintele lui Ente Cinema — emi- 
nentul critic Giovanni Grazzini — etc. 
etc.) a inițiat o seamă de măsuri menite 
să reactualizeze trecutul cinematogra- 
fiei italiene, pentru a-i asigura viitorul. 

Una dintre inițiative urmărește res- 
taurarea și restantarea, în timp de doi 
ani, a 20 de pelicule reprezentative pen- 
tru „o istorie a Italiei văzută cu ochii 
marilor cineasti“ — pentru a fi proiec- 
tate pe ecrane gigant, în piețe publice 
din Roma. Operaţiunea se intitulează 
„Roma oraș deschis cinematografului”. 
De aitfel, pe primul loc sondajul a indi- 
cat chiar Roma deschis, filmul 


considerat a fi actul de naștere al neo- , 


realismului. 

La o săptămână după sfârşitul Mos- 
trei venețiene, filmul lui Rossellini, 
într-o copie renovată și adăugită cu câ- 
teva scene rămase cu 50 de ani în urmă 
în coșul de montaj, urma să fie proiec- 
tat la arenele din str. Montecuccoli si- 
tuată în cartierul Prenestino-Pigneto, 
centrul evenimentelor descrise in film. 
Este vorba de acţiunile populare anti- 
fasciste, în ultimele zile ale prezenţei 
armatelor germane la Roma. Rossellini 
şi-a început atunci filmările la două luni 
după eliberarea Romei de către trupele 
aliate. Starea' de penurie generală nu 
ocolise nici pe regizor ce a fost nevoit 
să-și vândă patul, o comodă, dulapul şi 
alte obiecte personale pentru a sfârşi 
filmul. Cine s-ar fi gândit atunci că, 
peste o jumătate de secol, fiii şi nepoții 
insurgenților le vor privi faptele chiar în 
cartierul lor. 

Proiectul acesta s-a născut din con- 
statarea că tinerii considera ope neo- 
realistilor, realizate- pe peliculă alb-ne- 
gru și ajunse la ei pe micul ecran, un 
Dore ai bunicilor“, dispretuin- 

u-le. 


e De la Hoti de biciclete de Vittorio De Sica la hoți de tauritTaurul de Carlo Mazzacurati) 


: -e ` . 


o Filmul Jui Rossellini, 
Roma, oraș deschis 
a inaugurat operaţiunea: 


„Roma oraș deschis cinematografului“ 


ar dacă neorealismul se 
cere relansat în ochii 
spectatorilor tineri, pentru 
tinerii şi mai puţin tinerii 
cineaşti . italieni acesta 
continuă să fie un, magnet 
şi o sursă intrinsecă de inspiraţie. In fil- 


e De la Amarcord-ul lui Fellini la 


mele italiene prezentate în Competiţia 
oficială sau în celelalte secțiuni („Fe- 
reastră spre imagini“, „Evenimente spe- 
ciale“, „Panorama filmului italian“) s-a 
putut remarca o întoarcere la motivele 
neorealiste: interesul de a capta auten- 
ticitatea prin ficțiune, istoriile oamenilor 
simpli revelatoare pentru condiţia lor 
umană și socială, castul de neprofesio- 
nisti, etc. 

Dacă Lamerica lui Gianni Arnelio (49 
de ani) se plasa pe filiatia lui Francesco 
Rosi (v. Noul Cinema nr. 9/94), Taurul, 
de Carlo Mazzacurati (38 de ani) este o 
nouă şi personală versiune la Hoţi de 
biciclete. 


Dupa aproape o jumătate de secol, 
ca şi în filmul lui De Sica, tot condiţia 
de șomer determină pe doi crescători 
de vite de la o fermă de montä taurină 
să devină hoți; hoți de taur. Corinto, cei 
mai puternic taur din italia, valorând 
660.000 dolari trebuie scos însă „clan- 
destin“ din ţară spre a putea fi vândut. 
Pelerinajul celor doi peste graniţele 
noilor state din fosta lugoslavie, din 
Slovenia, Cehia, Ungaria, descriu trista 
si comica condiție a celor doi italieni 
mereu în tranzit prin statele „în tranzi- 
fie”. 

Postasul este o mică bijuterie a „ide- 
ologicului umanizat”. Istoria implică 
exilul poetului Pablo Neruda — cel ce a 


(Continuare în pag. 23) 


ezentul pregateste viitorul ğ 


Totul poate fi măsluit 


„Istoria efectelor speciale a inceput odată cu 
Méliès si de atunci au existat creatori care le-au 
utilizat spre a produce senzaţie, dar şi foarte 
mulți mari creatori care le-au ignorat!“ 


Umberto Eco 


Autorul best-seller-ului „Numele trandafirului” 
s-a arătat prin aceste cuvinte indeajuns de circumspect 
față de frenezia tehnologizantă ce a cuprins unele medii cinematografice. 


iimul la „a IV-a generaţie“, 

cum numim noi cu o fi- 

ură de stii cinematogra- 

ul ce beneficiază de su- 

porturile informatice, a 

stat și în atenția Mostrei, 

constituind tema dezbaterilor colocviu- 
lui desfășurat timp de două zile. Amin- 
tesc că anul trecut colocviul Mostrei a 
avut ca subiect acordul GATT, întreba- 
rea fiind atunci dacă filmul poate fi asi- 
milat cu un produs pur comercial. 


amarcordul lui Avati 


(Declaratie de dragoste) 


<a Massimo Troisi 
și Philippe Noiret — poștașul 
și poetul (sau viceversa) 
în Pos 
de Michael Radford 


(Vezi Noul Cinema nr. 11/93). Acum, în 
timp ce oamenii de cinema europeni 
cântăresc plusurile și minusurile noilor 
tehnologii, industria cinematografică de 
peste ocean le pune dej practică. 
Cu șase ani în urmă, Zemeckis, 
avându-l ca producător pe Spielberg, a 
experimentat es computerizate în 
superproductia Cine se teme de iepura- 
me Roger? Acum, Zemeckis era prezent 
a Veneţia cu ultimul său film în sectiu- 
nea „Evenimente speciale“, controver- 
satul Forrest Gump, realizat cu noile 
tehnici. 

Pot spune că revista noastră a produs 
senzaţie printre colegii occidentali, vă- 
zând că noi prezentasem deja cititorilor 
(v. nr. 9/94 p. 20) acest ect la ordi- 
nea zilei. Am avut prilejul să ne extin- 
dem aria cunoașterii, ascultând expu- 
nerile însoțite de demonstraţii practice 
ale experţilor în domeniul digitalizării 
cinematografului de ia Companiile 
fruntașe in digital-media: Silicon Gra- 


efecte speciale, cinem aful dina- 
ermenii cei 


realității virtu- 
ale pe ecran. Un autor de stiintä-fic- 
tiune al cărui nume și operă reintră în 
actualitate datorită imaginaţiei sale an- 
ticipative este Jules Verne. Multiple re- 
feriri s-au făcut la romanul său „20 000 
de ergo sub mări“, de atâtea ori ecra- 
nizat. 

Relatez aici câteva din noțiunile și ex- 
plicaţiile privind modalităţile tehnice cu 
care cinematograful a şi început să 
opereze. După reacția asistenței, mi-am 
dat seama însă că 80% dintre criticii 
aflați la dezbateri nu erau tocmai fami- 
liarizati cu noile instrumente. Dar 
acesta a fost unul dintre scopurile co- 
locviului, anume de a ne vindeca de fi- 
restile complexe ale necunoașterii. 

O` lungă prelegere”a avut ca subiect 
hypertextul, sistemul informaţional or- 
ganizat într-o ordine aleatorie și nu 
consecutivă. Așadar, un suport fizic 
car si optic) de memorie ce 
oferă accesul la informații fără derula- 
rea cronologică a acestora, realizân- 
du-se un salt față de banca lineară de 
informaţie, ` de tipul capitolelor unei 
cărți. Accesul la unitatea informaţională 
(node) putând fi realizat pe sărite, după 
© direcție imaginată. Printre multe alte 
utilizări, hypertextul și-a găsit recent un 
debușeu în ceea ce a fost botezat info- 
tainment — termen derivat prin alătura- 
rea a două cuvinte și respectiv a două 
noțiuni information și entertainment in- 
dicând aplicarea tehnicii electronice în 
industria spectacolului audio-vizual. 

Michael Backes și Maria Grazia Mat- 
tei — moderatorii colocviului — au su- 
bliniat necesitatea de a folosi noile teh- 
nici în îmbogățirea mijloacelor de ex- 
presie artistice şi spirituale si nu doar în 
us evantaiului efectelor speciale în 

ne. 

Maria Grazia Mattei a remarcat: 
„Până la Park (devenit o bornă 
în acest excurs tehnologic al creativită- 
ţii filmului n.n.) — efectele speciale au 
putut fi socotite ca descizând din 


trucuri sau mecanisme supra-adăugate 
pentru a pigmenta acţiunea. Dar, odată çu 
apariția tehnologiei digitale ce oferă 
posibilitatea creării imaginilor prin 
computer, s-a modificat î i structura 
intimă a procesului de creaţie, făcând 
posibilă elaborarea altor tipuri de sce- 
narii. Noile tehnici au devenit astfel 
parte intrinsecă a procesului de 'creație 
cinematografică. imagini care nu au 
fost filmate, ci create artificial pot fi in- 
serate în film, în story fără ca spectato- 
rul să-și dea seama. Realul si artificialul 
coexistă astfel pe ecran prin tehnica di- 
gitală, dând naștere foto-realismului“ 
Oliver Stone în Născuţi asasini (frustrat 
de Leul de aur — v. Noul Cinema nr. 
9/94, p. 16) utiliza magistral noul voca- 
bular digital. 

Tom Williams, reprezentantul 
ILM-U.S.A. a comentat procedeele prin 
care au fost creați dinozaurii și alte 
obiecte sintetice în Jurassic Park spre a 
fi plasați ulterior în decorul efectiv: 
„Pentru noi a fost foarte important să 
cunoaștem cum se mişcau dinozaurii 
când ei alergau. Astfel, am reconstituit 
pielea și mișcările uriașelor reptile pe 
computer, numai după ce am studiat 
mişcarea altor viețuitoare în grădinile 
zoologice. Apoi am consultat paleonto- 
logii pentru a cunoaște unele detalii ce 
ar fi putut face creaturile noastre cât 
mai veridice. Marea îndrăzneală a con- 
stituit-o însă compunerea actorilor tri- 
dimensionali artificiali. Acești noi prota- 
goniști sau simpli figuranti dau replica, 
putând fi opuși actorilor reali. Se-pune 
evident întrebarea, dacă acest stoc vir- 
tual de actori va elimina actorii adevă- 
raţi“. 

Didier Pourcel, de-la compania fran- 
ceză Gribouille, a prezentat câteva sec- 
vente dintr-o nouă producţie inspirată 
de același roman „20 000 de leghe sub 
mări“, ce își propune să înfățișeze spec- 
tatorilor în proporție majoritară imagini 
sintetice plasate undeva la mijloc între 
imaginea animată și imaginea reală. „În 
privința interpretilor am mizat doar pe 
cloning, procedeu ce uzează de senzori 
minusculi aplicaţi pe trupul și chipul 
unui actor ale cărui mișcări pot fi digi- 
talizate și, printr-un computer, inserate 
unor imagini animate din film“. 

Cele mai numeroase exemple de fo- 
to-realism ne-au fost furnizate însă de 
Forrest Gump, producția Studiourilor 
Warner. P ul central, care dă și 


mâna cu președintele John Kennedy ca 
într-un reportaj de actualități, deși in- 
terpretul lui Gump, Tom Hanks, în 1963 
abia- avea 7 ani, iar când s-a filmat 
scena, Kennedy era mort de 30 de ani! 

Datorită acestor noi tehnici tot ceea 
ce vom vedea de acum înainte pe un 
ecran poate fi mincinos, până și docu- 
mentele de epocă putând fi măsiuite. 

Zemeckis şi-a dat foarte bine seama, 
și nu numai el, de implicațiile ce de- 
curg din posibilitatea de a pune în gura 
unor persoane reale faimoase, de mult 
dispărute, cuvinte pe care nu le-au ros- 
tit sau să le arăţi în situaţii la care nu 
au luat parte: „Ştim cu toții că o mărtu- 
rie fotografică nu mai înseamnă nimic 
azi, când nu mai poți fi sigur de nimic 
din ceea ce vezi pe micul sau marele 
ecran, 

Cu mijloace ce le au la dispoziție re- 
gizorii și colaboratorii lor pot crea' o 
realitate virtuală atât de perfectă, încât 
nu-ți vei putea da seama niciodată dacă 
100 sau 10 000 de figuranti nu au fost 


* Există o filiatie interesantă a acestei 
tipologii în cinema. Mă rezum la două 
memorabile exemple: Being There de 
Hal Ashby în care Peter Sellers face o 
creație exemplară și totodată ultimul 
său rol înainte de criza cardiacă ce l-a 
răpus la căteva luni de la premieră, în 
1980, și mai recentul Bad Boy Bubby a/ 
australianului Rolf de Herr (v. Noul Ci- 
nema nr. 10/93, p. 16). 


statut de divă 


panda, digital în aşa fel încât să 
pară sute de mii. Tot așa cum poți „am- 
puta“ piciorul unui interpret, fără ca el 
să-și mai -dea osteneala să joace un in- 
firm sau poţi compune sintetic un per- 
sonaj care să stea chiar în preajma unei 
explozii de n m, în timp ce interpre- 
tul. său se află la distanţă, în afară de 
orice pericol etc. Dacă lucrăm bine, ni- 
meni nu poate observa mistificarea. 
Dacă ar mai fi trăit astăzi, David Lean 
ar spune cu siguranță: «Unde erau 
toate astea când am filmat Lawrence 
din Arabia și am stat luni de zile în de- 
sert, cu o oștire de mii de figuranti că- 
lări pentru a „prinde“ un apus de soare 
sau furtuna dorite!» Azi, avem noi jucă- 
rii, să le folosim căci la urma urmei de 
când s-a inventat cinematograful tot o 
iluzie a fost". 

Oricum, au și iluziile limitele lor. 
Mi-am amintit aici la Veneţia de confe- 
rința de presă a lui Kieslowski de la 
Festivalul de la Berlin din acest februa- 
rie, ia filmul său Alb, onorat cu Ursul 
de argint pentru regie. Un ziarist a în- 
trebat-o pe protagonistă, Julie Delpy, 


(Continuare în pag. 23) 


Corespondenţe de 


DARIAN 


9 


E Descoperită de milanezul Gianluca 
0. Fumagali, distribuită de Nanni Moretti 
. în două roluri secundare, Mariella Va- 
Fi E] lentini (31 zi a ajuns la Veneţia cu 
F n două filme: Adevărata 
viață a lui Antonio H. de Enzo Monte- 
leone și Povești stranii de Sandro Bal- 
Li 


| . 


10 


.S 
R 
UA 
© 
SR 
O 

~ 


. 
sv 


cbastian 


o °99 


n ultima zi a celei de-a 42-a ediţii 

a: Festivaluiui de la San Sebas- 

tian, redactorii revistei Moving 
Pictures declarau că au avut o revelație: 
„este posibil să organizezi impecabil un 
festival internaţional de film. subacva- 
tic". De ce subacvatic? — vă veţi în- 
treba. Pentru că a plouat zilnic, umbre- 
lele și impermeabilele fiind accesoriile 
cele mai întâlnite pe toată durata festi- 
valului. Ploaia nu a împiedicat însă 
buna desfăşurare: sălile erau pline, 
proiecţiile începeau la ora fixată, orga- 
nizarea a fost perfectă. Singura dificul- 
tate era cea a alegerii: în afara secţiunii 
oficiale mai existau șapte secţiuni para- 
lele, proiecţiile aveau loc în 11 săli şi 
era foarte greu să te hotărăști ce să 
vezi dintr-o ofertă atât de bogată. Ori- 
cum însă, nu poți vedea totul. Nu aveai 
vreme pentru prea multe regrete, căci 
entuziasmul celor din jur era contagios. 
Entuziasm datorat — 
tinereții care a fost dominanta acestor 
zile: tineri în echipa de organizare, un 
public tânăr, ziariști și critici tineri si — 


Juriul 


Robert Wise — 
președinte 
regizor, Statele Unite 
uro Ripstein — 
regizor, Mexic 
Francesca Neri — 
actriță, Italia 
Francisco Lombardi — 
regizor, Peru 
Julio Medem — 
regizor, Spania 
Kari Baumgartner — 
producător, Germania 
Jean Saint-Geours — 
directorul Cinematecii franceze 


nu în ultimul rând — cineasti tineri. 
Şapte pelicule semnate de realizatori 
aflați la debut sau la al doilea film în 
Secţiunea oficială plus 14 aflate în sec- 
tiunea paralelă denumită „Zona des- 
chisă“ — cifre care arată interesul or- 
ganizatorilor pentru ceea ce am putea 
numi „noile valuri” de cineasti. Să 
adăugăm și premiul Euskal Media, ofe- 
rit de Guvernul Basc unui realizator 
aflat la primul sau ai doilea film, un 
premiu în valoare de 300 000 ECU care 
vor contribui la finanțarea următorului 
proiect al premiantului. Ni se spune că 
este cel mai mare premiu de acest gen 
oferit la festivalurile internationale. 


irectorul festivalului, dom- 

nul Manuel Pérez Estre- 

mera, declara: ,Cinemato- 

graful mondial nu produce 
anual cele +80 de capodopere care ar fi 
necesare pentru a acoperi sectiunile 
oficiale ale tuturor festivalurilor impor- 
tante". Era o declarație menită să subii- 
nieze dificultatea alcătuirii unei selecții 
cu adevărat interesante şi reprezenta- 
tive pentru starea actuală a cinemato- 
grafiei. Dacă mai notăm că festivalul de 
la San Sebastian se află plasat calenda- 
ristic: între alte trei mari festivaluri de 
prestigiu — Montreal, Veneţia și Tokyo 


în bună parte — - 


e  . 

— care îşi doresc în selecţie tot ce e 
mai bun în momentul respectiv, înțele- 
gem cât de greu a fost să se mai ga- 
sească în această perioadă a anului 
fime inedite pentru Selecţia oficială. 
intelegem și hotărârea de a se miza pe 
tineri, o hotărâre care onorează condu- 
cerea festivalului. Am preferat deci și 
eu să urmăresc filmele tinerilor, ratând 
adesea proiecţii ale unor regizori con- 
sacrati. Vă veţi întreba dacă a meritat. 
Uneori, da. 

Soluţiile alese de regizorii la început 
de carieră sunt diferite. Unii mizează pe 
ajutorul dat de marile vedete. Este ca- 
zul lui Yves Hanchar (născut în 1960), 
nominalizat deja la Oscar, în 1984, pen- 
tru scurtmetrajul său Voisinage, afiat la 
primul lungmetraj cu Partida de " 
Este o poveste care se desfășoară în 
prima jumătate a secolului trecut: un 
copil vagabond este luat sub protecţia 
unui pastor protestant care descoperă 
că puştiul este un adevărat geniu al ṣa- 
hului. Devine aritrenorul său și îl plimbă 
pe la curțile nobililor unde tânărul își 
demonstrează talentul. 14 ani mai târziu 


ia 


> Marilyn Ghigliotti, Jeff TES Lisa Spoonauer 


nu răzbate de pe ecran, nu vedem de- 
cât o vedetă îmbătrânită, plinutä, parcă 
aflată înaintea unei operaţii estetice. 
Pentru cel de-al doilea film al sau 
(primul, Frauds, a fost prezentat la 
nnes în 1993) australianul Stephan 
Elliott a apelat la Terence Stamp, care 
s-a lăsat convins să apară în rolul unui 
transexual — Bernadette — ce străbate 
deșertul Australiei într-un autobuz bo- 
tezat Priscilla alături de doi travestiti 
(Hugo Weaving și Guy Pearce) spre 
Alice Springs, pentru a prezenta un 
program de cabaret. Drumul nu e uşor 
şi e presărat cu tot felul de incidente 
pentru că localnicii nu sunt obişnuiţi cu 
asemenea apariții extravagante. Aventu- 
rile Priscillei, rtului abundă 
în situaţii comice inteligent rezolvate, 
iar evoluţiile coregratice ale celor trei 
protagonisti/protagoniste sunt la fel de 
interesante pe melodii cu Abba sau Glo- 
ria Gaynor ca și pe arii din operele lui 
Verdi. Râdem, privim cu încântare su- 
perbele peisaje filmate cu îndemânare, 
dar dincolo de toate acestea, filmul mai 
încearcă să ne facă să înțelegem și ce 


si Brian O'Halloran — actori debutanţi în filmul 
unui regizor debutant — Kevin Smith (Cierks) 


o bogată marchiză îndrăgostită de șan 
organizează o întrecere între tânărul 
geniu și campionul momentului, un ele- 
gant și înfumurat aristocrat englez. Pre- 
miul va fi mâna frumoasei fiice a mar- 
chizei. Urmează intrigi, o poveste de 
dragoste mai puţin obişnuită, dar filmul 
nu prinde spectatorul. Şi aceasta în pri- 
mul rând pentru că este filmat plat și 
pentru că ie he nu ştie exact ce 
vrea să spună. El a mizat farmecul 
vedetelor — Pierre Richard în rolui pas- 
torului și Catherine Deneuve în cel al 
marchizei. Dar Deneuve (proaspăt 
aleasă ambasadoare UNESCO) nu face 
decât un act de caritate jucând în acest 
film. lar cineastul nu-i face nici un ser- 
viciu: farmecul binecunoscut al actriţei 


© Un film de animație iesit din comun 
— Uitimul coșmar inainte de Crăciun, 


scris de Tim Burton si regizat de Henry Selick 
rat 


înseamnă viaţa acestor personaje atlate 
biologic sau psihologic undeva în tărâ- 
mul incert dintre rbat și femeie. 
„Suntem altfel, ei si?“ — par a ne 
spune ei. Sunt altfel, dar nu acuză so- 
cietatea, nu arată cu degetul spre cei 
ce nu-i înțeleg. 

Imediat se putea face conexiunea cu 
un alt film prezentat în Selecţia criticii 
— Sunt propria-mi femele — în care 
documentarul se amestecă cu ficțiunea, 
pentru a ne prezenta portretul unui tra- 
vestit din fosta RDG, Lother Berfelde, 
ajuns prin propria-i voinţă Charlotte 
von Mahisdorf. De data aceasta politi- 
cul și socialul apar în prim-plan, dar 
Charlotte nu acuză, nu se scuză, nu 
pune patimă în povestirea peripetiilor 
sale, mai rar comice, mai des umilitoare 
şi chiar absurde în lumea comunistă 
despre care ne-am obișnuit să spunem 
că a fost un univers aproape kafkian. 
Regizorul Rosa von Praunheim, pe ade- 
văratul său nume Holger Mischwitzky, a 
reușit întotdeauna creeze contro- 
verse în jurul filmelor sale. Sunt pro- 
a femeie a obținut premiul. FI- 

RESCI la Rotterdam, în 1993. i 
vorbesc despre o realitate totuși margi- 
nală, cele două filme sunt — mi 30 paro 
— definitorii pentru o anumită tendință 
a filmului contemporan. Mesajele grave, 
prezentate într-un mod ge încep să 
fie tot mai rare, si cred că este un semn 


bun pentru sănătatea artei filmului. 


Ceea ce nu înseamnă că filmele nu mai 
spun nimic, ci că mulți regizori au înțe- 
les că nu e deajuns să tot agiţi securea 
războiului spun nd: „Societatea asta e 


“suntem altfe r" 


? guri la această concluzie după ce ur- 7 à 
| măresc un spectacol care să le si placă. à ý 
Un spectacol care câștigă astfel și în t 2 
T: subtilitate. 4 
Un exemplu care ilustrează foarte 


vinovată pentru toate relele lumii!“ E 
mai bine ca spectatorii să ajungă sin- 


bine cele spuse mai sus este Au fost 
cândva războinici al neozeelandezului 
Lee Tamahori, unul dintre filmele cèle 
mai apreciate de criticii prezenţi la San 
Sebastian, confirmând ascensiunea 
unei cinematografii care a început să se 
impună în festivalurile din ultimii ani. 
Regizorul, deşi trecut de 40 ani, se află 
la debutul în lungmetraj, după ce a rea- 
lizat sute de spoturi publicitare (dintre 
care unele au fost premiate în competi- 
ţii internaționale specializate) si câteva 
clipuri, a fost fotograf si operator si a 
fost implicat în producția mai multor 
filme. Filmul său vorbește despre pro- 
blemele populaţiei maori care își pierde 
tradiţiile în societatea modernă și des- 
pre condiția femeii. Nu sunt neapărat 
temele care să-i intereseze în cel mai 
înalt ge pe spectatori. Dar modul în 
care Tamahori îşi articulează povestea 
într-un discurs modern, ritmat (aici tre- 
buie subliniat aportul coloanei sonore, 
alcătuită din cântece tradiționale maori 
si hard rock), cu soluții de montaj în 
care se vede școala clipului atrage ime- 
diat atenţia privitorului care se simte 
implicat astfel într-o intrigă pe care o 
urmărește „cu sufletui la gură“. 

La polul opus se aflä Fred Kelemen 
(născut în 1964) care cÙ Blestem a reu- 
sit „să împace“ ziariștii care l-au consi- 
derat în unanimitate unul dintre cele 
mai proaste filme văzute în festival, 
candidând cu succes pentru un loc în 
topul plictiselii. O poveste confuză des- 
pre un rus emigrat în Germania, care-şi 
câștigă viața cântând ta acordeon. O 
găseşte el prietena sa cu un alt bărbat 
pe care il omoară. El fuge în noapte. Ea 
fuge în noapte. Dimineaţa se întâlnesc 
lângă un pod. Pleacă impreună. Totul 
filmat pe bandă video si trânspus apoi 
pe 16 mm. La sfârșitul proiecției în sală 
mai erau vreo zece spectatori, rămași 
acolo probabil pentru a nu fi nevoiți să 
iasă în ploaie. La discuţiile cu regizorul 
au mai rămas trei persoane. Discuţii e 


Tineri. trăind la marginea societăţii 
(Karra Elejalde, Pepôn Nieto, Ruth Gabriel, Carmelo Gomez 
şi Javier Bardem în dublu premiatul 
Zile numărate al regizorului bastimanol Uribe) 


Palmares 


* Scoica de aur pentru cel mai bun film: Zile numărate de Imanol Uribe 


Spania) 


* Premiul special al juriului: Fără milă pentru lași de Andreas Gruber 
(Austria) și Pe locul doi de Chris Menges (Marea Britanie) 
* Scoica de argint pentru regie: Danny Boyle (Marea Britanie) pentru 


Mormânt deschis 


* Scoica de argint pentru interpretare feminină: Ning Jing (Republica 
Populară CHinezä) în Artificii roșii, artificii verzi 

* Scoica de argint pentru interpretare masculină: Javier Bardem (Spania) 
în Zile numărate și Detectivul și moartea Pr 


d ania speciale: Artificii roșii, artificii verzi și inimă fragilă (Ka- 

zakhstan i : . : 

š fiar sales al tânärului réalizator: Allsa de Paddy Breathnach 
an 


& Moda travestiului 
continuă: Terence Stamp 
în Aventurile Priscillel, regina 
deșertului de Stephan Elliott 


LERE 


= 


e Actorul care a acordat 
cele mai multe autografe: 
William Hurt 


(în Pe locul doi de Chris Menges) 


visează să devină un af doilea Vincent 
Price (cunoscut interpret al filmelor 
horror semnate de Roger Corman). Co- 
mentariul în versuri în stilul lui Edgar 
lan Poe este citit chiar de Price. 
roaza si umorul fac casă bună aici, ca 


3 un fel de a spune, căci lui Kelemen in- şi in Frankenweenie (1984) povestea 
“E fatuarea îi ţine loc de idei. O idee are unui cätel numit Sparky omorât într-un 
$ totuși, si aceea fixă: e un mare realiza- accident automobilistic și pe care stă- 

$ tor feinteles de public. L-am întrebat = pânul său, un copil, îl readuce la viață 

3 cât se poate de politicos dacă există un & 5: utilizând metoda electrosocurilor învă- 

distribuitor pentru filmul său. Mi-a răs- —s33 tatā la şcoală, dar și din lectura roma- 

1 ouns destul de agresiv că nu a avut o ES nului Frankenstein. De altfel numele 

2 incă timp să se gândească la această o5 £2 LE său este Victor Frankenstein. Stilul lui 

e problemă, lăsând probabil posterității 3 3 + Se g Burton era definit încă de la începuturi: 

1 grija de a-i stabili locul pe care-și închi- Ze SE 5 he A peer gg ge 

2 puie că-l merită printre marii creatori. = 25 CE ele mai surprinză , reterir = 

3 Un exemplu izolat, dar semnificativ. 82 55 ES sog aa tarraka R E Tu 

5 T i: 235 a Totul se contirmă cu Ultimul coșmar 

3 oată lumea a fost intere- a D 2— inainte de Crăciun, film de animaţie re- 

sată însă de independentii s = 29 Sco gizat de Henry Selick al cărui scenariu 

1 americani, filmele lor au Sao 5 il semneazā. Un film absolut original, 

2 făcut săli pline. In con- EVOE az departe de dulcegäriile prin care stu- 

3 curs se aflau două producţii mai de- Se LT 50 diourile Disney și-au câștigat faima. Un 
t grabă medii. Scene din Lumea Nouă de = SE g horror animat, care vorbește într-un 

i e a bit Oea a SE LE FE - pe apei apr ate tgp ari 

Fajioi X te nr °8/94) arii un fel de 552790 lle ose Fa Robe Dom ză 
compendiu de sentimente frumoase, <EŞ5 ~ ton vesel, în ritmul cântecelor scrise de 
nea a EYE Mana BEA jena E c 8 RS. ge Pi E tei "mereu referiri la filmele 
fer Warren (care, de-a lungul anilor, a 9 fi i y se SE care i-au piat care i-au marcat exis- 
jucat alături de Gene Hackman, Paul DL bi tenta cinefilä. Dar nu e singurul regizor 


Newman sau James Caan) semnează. 


-primul Ah ape ca regizoare, dupä ce 
Q 


debutase această calitate cù scurt- 
metrajul Point of Departure, prezentat 
cu succes în competiții internationale. 
Vedeta filmului este Rutger Hauer, ca- 
pul unei familii care nu are un nume 


rea bun în orășelul Egypt, unde locu- 


ește. Lucrul acesta nu-i deranjează, și 
ei par prea putin afectați de faptul că 
sunt „altfel“: nerespectuosi, nesinchi- 
sindu-se prea mult de biserică, și nici 
de cei din jur. Modelele izoarei par a 
fi Sam Peckinpah și Bob Rafelson. Dar 
filmul îi scapă din mână, o ia pe prea 
multe căi și nu ajunge la capăt pe ni- 
ciuna dintre ele. 


tea traduce prin Vânzători de prăvălie), 
fiim care a obținut la Cannes Premiul 
Săptămânii criticii și pe cel al publicu- 
lui tânăr, iar la Sundance — premiul de 
regie. Un film în alb și negru, respec- 
tând regula clasică a celor trei unități 
— de timp, spaţiu şi acţiune. E vorba de 
o zi din viața a doi tineri — Dante, vân- 
zător într-un mic magazin, si Randall, 
care lucrează la centrul de închirieri vi- 
deo aflat lângă „prăvălie“. Dante aş- 
teaptă întâlnirea cu iubirea cea mare. 
Fata la care fine nu se culcă cu alți 
băieți, păstrându-se „pură“ pentru el. 
Ea practică însă sexul oral, negăsind 
nimic rău în asta. Băiatul e întors pe 


de către spectatorul pudic, dar își are 
rostul său în economia filmului, nefiind 
menit să socheze, ci să definească si 
din acest punct de vedere personajele. 
Regizorul a fost el însuși vânzător timp 
de doi ani si ne demonstrează că viața 
dintr-un magazin de provincie poate fi 
foarte interesantă, într-un film care a 
costat numai 25 000 dolari şi în care 
şi-a distribuit prietenii. Unii dintre ei 
doresc acum să devină actori. | 
Un independent în spirit rămâne Tim 
Burton, deși lucrează cu marile stu- 
diouri și a semnat mari succese de pu- 
blic ca Edward Scissorhands și cele 
două serii Batman. La San Sebastian 


care aduce în filmele saie un omagiu 
cinematografului trecutului. Mulţi ci- 
neaști au incius în filmele lor aluzii di- 
recte sau indirecte la peliculele lor fa- 
vorite: în Killing Zoe al lui Roger Avary 
eroii privesc feratu la televizor; în 
Patrioţii lui Eric Rochant una din sce- 
nele importante se petrece în fața unei 
săli de cinema unde rulează Barry Lin- 
don; în Clerks se discută mult despre 
filmele de groază sau de... peliculele 
porno cu hermafroditi si enumerarea 
poate continua. Întoarcerea tinerilor 
realizatori spre trecutul celei mai tinere 
arte este un fenomen aproape general 
și nu rămâne doar un gest pios în 
preajma aniversării centenarului cine- 


A existat însă un independent care a dos când află-cum stau lucrurile. Ran- i-am văzut două scurtmetraje din vre-  matografului. 
| entuziasmat atât publicul, cât şi pe zia- dall comentează ironic, dacă nu chiar mea când lucra încă la Disney. Vincent Este mărturisirea unei profesii de cre- 
| risti: Kevin Smith, (23 ani), cu filmul sarcastic, toate acţiunile. Limbajul des- (1982), debutul său, este un minunat  dinţă. 


său de debut, Clerks. (ceea ce s-ar pu- 


tul de crud este poate greu de suportat 


film de animaţie despre un bäietel care 


Rolland MAN 
11 


Juriul care a decis soarta „tinerelor 
speranţe“ a reunit actrițele Marie Laforêt, 

- Maia Morgenstern, Helena Bergström, cri- 
ticul japonez Shisehiko Hasumi; teleastul 
elveţian Christian Defaye şi a fost prezidat 
de regizorul Andrei. Koncealovski care a 
declarat „Hotărâtoare a fost şi valoarea 


filmului lui Dan Pita”. 


ï 
D 


Irina Movilă, protagonista din Pepe & Fifi, a ieșit câștigătoare în competiţia pentru. trofeul „Tinerei speranţe“ 
la Festivalul de la Geneva, având șapte contracandidate. lată ce spun unele dintre învinse: 


Estelle Vincent (Joe Mari de Dania Stôcklin - Prostii: „Sunt con- 
vinsă că există multe școli de teatru în România, numai că ele nu sunt 
prea cunoscute în lume. Am văzut talentul Irinei, mi-au plăcut și parte- 


„nerii ei si de la performanţa lor în acest film până la celebritate nu este 


decât un pas“. ` 


Ingeborga Dapkounaite (Katia Ismailova - de Valeri Todorovski - 
Rusia): „Cred că e o actriță excelentă și sper că acest premiu să-i 
aducă succesul pe care-l merită“. 


(Declaraţii consemnate la Geneva de 


Es NE NOR 


Véra Briole (Pigalele de Karin Dridi - Franţa): „Irina nu e numai o 
actriță extraordinară, ci și o prietenă minunată. Îmi pare bine că am cu- 
noscut-o și eu și Francis (Francis Renaud n.n.), am fost pur și simplu 
un de film. Sper să ne mai întâlnim, nu oricum, ci pe un platou de 
ilmare“. l 


Nina Petri (Maria Lafatale de Tom Tykwer - Germania): „Este un 
film puternic, actrița principală nu putea să fie altfel“. 


loana Eliad) 


©) & Situatii comice si 


5) MINCIUNI 


-am măritat cu 

Rambo!" se miră.după 

15 ani de căsnicie o 

secretară (Jamie Lee 

Curtis), descoperind în 

împrejurări aventu- 

roase că soțul, pe care-l credea vânză- 

tor de computere, este spion de elită 
(Arnold Schwarzenegger). 

Cei doi eroi înaintează fără teamă 
prin tot felul de pericole, protejaţi fiind 
de scenariu. Autorul acestuia, însuși re- 

izorul James Cameron, beneficiază de 
tiparul scenaristic ai filmului francez La 
Totale de Ciaude Zidi (v. Noul Cinema 
nr. 3/94) pe care-l transpune în realită- 
tile şi la scara industriei cinematogra- 
fice americane. În afară de asigurarea 
înlânţuirii non-stop a aventurilor și a 
happy-end-ului, miza scenaristică este 
și de natură morală. Anume de a pro- 
teja familia, dovedind că amorul ideal 
se află chiar în patul conjugal! Aceasta 
ar fi dimensiunea de love story-familist 
a filmului! A fixa în capul spectatorilor 
de rând, cine sunt actualii inamici ai 
Americii — grupările teroriste înzestrate 
cu armament nuclear — este dimensiu- 
nea, să spunem, planetară a peliculei, 
dată fiind audiența multinațională că- 
reia îi. este destinată. Orice poate îm- 
piedica procesul de pacificare univer- 
sală trebuie anihilat. Prilej de defilare a 
ultimelor tipuri de avioane de luptă 
Harrier, oferite spre publicitate chiar de 
Marina americană. 

Din ajunul celui de-al. doilea război 
mondial, Hollywoodul s-a aliat consec- 
vent cu Admnistratia americană spre a 
face eroi negativi din dușmanii demo- 
cratiei si ai Americii. Pe atunci erau 
goman naziști și japonezii militaristi. 

upă sfârșitul războiului au urmat co- 


ROCKERII 


otul porneşte de la o ob- 

servatie simplă: industria 

jucăriilor s-a perfecţionat 

intr-atât, încât mitralierele 

si pistoalele care îi amuză 

pe copii pot fi luate de 
adulţi drept arme adevărate. De la un 
asemenea neînsemnat amănunt se 
poate porni o poveste palpitantä, cu lu- 
are de ostateci şi cu tensionate mo- 
mente de tratative cu poliția, ne de- 
monstrează filmul semnat de mai ve- 
chea noastră cunoştinţă Michael Leh- 
mann care a regizat Hudson Hawk. Ca 
şi în precedenta lui peliculă suspansul 
este combinat cu umorul. În plus, for- 
mula este îmbunătăţită cu o bună doză 
de muzică heavy metal. 

Ce pot face niște rockeri talentaţi re- 
fuzati mereu de proprietarii de stații de 
radio fără de care muzica lor rămâne 
mereu cunoscută numai între prieteni? 
Soluția extremă a pătrunderii cu forța 
într-un. studio de înregistrare devine în 
cazul -lor trambulina spre succesul in- 
stäñtaneu, mai ales că nimeni nu pă- 
teste nimic, așa cum numai într-o co- 
medie este posibil. Numai într-o aseme- 
nea poveste cu happy end fanii se pot 
cuceri cu miile doar în câteva minute 


Ai ALI 


suspens: 


Un perfectionist 


ADEVĂRATE 


reenii şi vietnamezii (din nord, firește) 
sau adversarii din spatele Cortinei de 
fier, „războiul rece“ favorizând biografia 
lui James Bond. (O pertinentă ironie la 
această serie de filme e sesizabilă când 
soția, ce se crede racolată ca spioană, 
avansează ca nume de cod Natasa, în 
replică la numele agentului de legătură 
Boris!) Chiar dacă James Cameron se 
fereşte să definească naționalitatea gru- 
pării teroriste cu care are de furcă ser- 
viciul de contraspionaj american, nu 
este dificil să precizăm din ce anume 
parte a Terrei provine. Indicii sunt nu- 
mele şefului lor: Aziz, sau replicile cu 
inflexiuni arabe. Semnificativă este însă 
și alegerea subiectului și începutul fil- 
mărilor după sfârșitul operațiunii „Fur- 
tună în desert“ din Golful Persic. 
Oricât de programatică ar fi miza, ea 
nu anulează defel divertismentul, situa- 
ţii comice alternând cu suspensul si ur- 
mărirea. Se merge desigur pe căi bătă- 
torite, cum sugerează și secvența de la 


baza teroriștilor în decor de monu-: 


mente persane, loc unde sunt pentru 
scurt timp ostateci cei doi soți, amintin- 
du-ne de aventurile cuplului interpretat 
de Kathieen Turner și Michael Dougias 
în Egiptul antic din idilă pentru o pia- 
tră prețioasă. 

Arsenalul contraspionajului, în sine 
super-spectaculos, este acum potentat 
de efectele speciale rezultând din noua 
Cutie a Pandorei, care este computerul. 
Ne captivează și în același timp ne spe- 
rie gândul la ce va deveni cinematogra- 
ful robit de noile tehnici digitale (vezi și 
pag. 9). Cameron ne avertizează că a 
introdus imagini digitalizate în 40 sau 


Desant muzical 
CUCERESC 
RADIOUL 


de acces la antenă. Totuși, multi se vor 
lása convinși că e posibil, pentru că re- 
plicile şi situaţiile sunt savuroase, mu- 
zica electrizantă şi actorii au farmec. 
Junele Brendan Fraser este cu sigu- 
rantä un nume care va reveni deseori 


Şi Brendan Fraser, 


ii 


AMY Locane! 


James Cameron 


Născut în 1954, izorul este 
unul dintre străluciții elevi ai şcolii 
create de Roger Corman, regele 
neîncoronat al genului horror. După 
ce a lucrat la efectele speciale din 
unele pelicule ale maeştrului, Came- 
ron a debutat datorită unui producă- 
tor italian cu Piranha 2 (1983). A fost 
o experienţă nefericită însă, pentru 
că cineastul a fost nevoit să intre 
prin. efracție în cabina de montaj 
pentru a putea da filmului o înfăţi- 
sare acceptabilă. 

A doua sa peliculă, Terminator 
(1984) l-a impus ca pe un nume si- 
gur în industria hollywoodiană, 
acest science-tiction, cu. Arnold 
Schwarzenegger în rolul principal, 
devenind rapid un mare succes de 
box-office. | s-a încredințat apoi epi- 
sodul al doilea din seria Allen înce- 
pută de Ridley Scott, titlul peliculei 
sale, Aliens (1986), nelipsind din 
nici o filmografie selectivă a genului 
S.F. De aceeași factură, Abis (1989) 
are filmări submarine de o comple- 
xitate încă neintâinită, până la acea 
oră, în istoria cinematografului. Per- 
fectionismul lui James Cameron şi 
calitatea efectelor speciale au făcut 
din Terminator 2 (1991), un alt 
biockbuster, una dintre acele pro- 
ductii care înregistrează în numai o 
săptămână încasări de peste 100 mi- 
lioane dolari. Confirmändu-si cu 
Minciuni adevărate reputația de 
„mână de aur“, James Cameron a 
semnat cu Compania Fox un con- 
tract de 500 milioane de dolari pen- 
tru douăsprezece filme în cinci ani. 
El explică astfel secretul succesului 
său: „A face un film e ca pe terenul 
de fotbal, trebuie să alcătuiești cea 
mai bună echipă şi dacă ai un jucă- 
tor slab trebuie să-l înlocuiești. Eu 
mă implic 100% într-o peliculă și aș- 
tept ca tehnicienii — cu actorii sunt 
mai putin dur — să facă la fel'.. 


chiar 50 de situaţii Cine mai poate să 
le depisteze? Curat minciuni adevărate. 


Adina DARIAN 


True Lies e Producţie:: SUA, 1994 
Lightsterm Entertainment e Regia: Ja- 
mes Cameron e Scenariul: James Ca- 
meron după scenariul filmului La tota- 
let de Claude Zidi, Simon Michael, Di- 
dier Kaminka © Imaginea: Russel! Car- 
penter e Cu: Arnold Schwarzenegger, 
Jamie Lee Curtis, Tom Arnold, Bill 
Paxton, Tia Carrere, Art Malik, Eliza 
Dushku, Charles Heston 


pe buzele publicului adolescentin. Cât 
despre Joe Mantegna (Nașul, Bugsy, În 
căutarea lui Bobby Fischer), ei face un 
rol absolut antologic jucând un 
disc-jockey de vârstă medie care glo- 
sează mereu pe tema că muzica bună 
s-a scris în-anii '60. Să vedem dacă ad- 
miratorii metaliștilor îl vor contrazice. 


Dana DUMA 


Airheads Producţie: SUA, 1994 Island 
World/Robert Simonds Regia: Michael 
Lehman e Scenariul: Rich Wilkis e 
Imaginea: John Schwartzman © Cu: 
Brendan Fraser, Steve Buscemi, Adam 
Sandler. Chris Farley, Joe Mantegna, 
Michael Mc Kean 


UN BĂRBAT 


ie şi dintr-o sec- 
venţă aleasă la în- 
tâmplare din filmele 
lui Bigas Luna, fi 
poți da seama că ai de-a face cu 
un artist al formelor și al culorii. 
Sub privirea cineastului ecranul 
pare să câștige o a treia dimen- 
siune.. Personaje și obiecte ca- 
pătă o pondere provocatoare iar 
paleta sa coloristică e incandes- 
centă. Bineinteles, roșu — culoa- 
rea voluptății — apare a fi cea 


__predilectă. 


După Pedro Almodovar (vezi 
nr. 6/94), Bigas Luna este cel 
de-al doilea cineast spaniol care 
în ultimii ani a impus cinemato- 
graful hispanic nu doar prin pre- 
miile obținute în marile festiva- 
luri, ci și prin succesul de casă 
pe piața Europei occidentale (Ja- 
mon, jamon/ Frumușică, frumu- 
șică a ținut afișul de săptă- 
mâni la Londra) și chiar peste 
ocean. 4 


Spre deosebire de Almodovar, 
magicianul melodramei lucide, al 
ironiei — tandre și al kitschului 
— baroc, Bigas Luna abordează 
subiectele extrase din cotidian — 
înscrise de obicei în triunghiul 
clasic pentru filmul spaniol: iubi- 
ri-trădări-moarte, cu cinism, po- 
tentat însă de o vitalitate și o ex- 
centricitate debordante. În. fil- 
mele sale ne întâlnim. cu iro- 
nia-neagră și cu un erotism-ba- 
roc: „Imi place tot ceea ce e na- 
tural iar sexul e cel mai natural 
lucru cu putință“, declara regizo- 
rul la San Sebastian, în 1993, 
unde a avut premiera. Dacă fil- 
mul său precedent Jamon... 
(poate se va găsi un distribuitor 
si pentru acesta) ar putea fi defi- 
nit ca o dramă ironică, Quä de 
aur, tradus la noi într-o variantă 
mai directă Un bărbat bine dotat 
(în Franţa a rulat cu titlul Macho) 
apare ca o tragedie delirantă. 


Delirant este de lă început 
amorul tânărului recrut, în sta- 
giul militar în Africa, pentru bru- 
neta îndrăgostită, ea, mai curând 
de dragoste, decât de el. Evident 
urmează trădarea, gelozia și răz- 
bunarea. O răzbunare ce va fi 
sanctionatä conform codului 
nescris de comportament „ce tie 
nu-ți place, altuia nu-i face“. Tot 
spre deosebire de filmul său pre- 
cedent, încheiat într-o ironică 
apoteoză a amoralităţii, acum 
Don Juanul e de două ori pedep- 
sit: pentru machismul său exa- 
cerbat și, în. plan social, pentru 
obsesia înavuţirii. Bigas Luna re- 
nuntä: la exclusivitatea afectelor 
și instinctelor, făcând de astă 
dată și o schiță de portret a goa- - Á 
nei după reușita în viață cu orice 
preț. le două ceasuri Rolex, 
purtate deodată cu voluptatea 
proaspätului îmbogățit de eroul 
său, devin simbolul acestei lumi 
dedicate succesului material. Tot 
aşa cum mirajul pânzelor lui Dali 
si seductia muzicii lui Iglesias, 
mereu invocate, definesc în vi- 
ziunea cineastului cei doi poli ai 
universului spiritual spaniol de 
azi, fixând și baremul reușitei de- 
pline. 


Cine nu a urmărit Săptămâna 
filmului spaniol la sfârșitul lunii 
octombrie (de care ne vom 
ocupa într-un număr viitor) să nu. 
piardă acest film caracterizant 
pentru ce înseamnă azi cinema- 
togratul hispanic de elită și în 
același timp popular. Cine a vă- 
zut Săptămâna filmului spaniol 
cu atât mai mult trebuie să-l 
vadă pentru a intel distanța 
dintre un cap de serie și serie. 


Adina DARIAN 


© Maribel. Verdu 


4 Javier Bardem ! 


O tragedie delirantă 


BINE DOTAT 


Bigas Luna 


Juan José Bigas Luna, cineast catalan născut la Sarria (în 
apropiere de Barcelona) la 10 martie 1946. - 

Abandonează studiile economice superioare şi se înscrie la un 
Institut de artă plastică urmând specialităţile: tehnica reprezentă- 
rii, design şi decoraţiuni interioare. Co-fondator al Studioului Gris 
— atelier de design industrial și mobilier care și-a câştigat o faimă 
internaţională. Profesor de arte plastice la Şcolile de desen Elna şi 
Elisava. Işi expune propriile desene și picturi în expoziţii perso- 
nale, câteva dintre ele sunt mândria unor colecţii private, altele 
pot fi văzute la Muzeul Dali din Barcelona. În 1974 face o expozi- 
lie personală cu 200 de fotografii. A colaborat cu regizorul J.L. 
Fabregas Poveda la crearea departamentelor de psihoterapie re- 
cuperatorie prin artă. A obținut premii la Festivalul internationai al 
fotografiei de la Avoriaz şi ca scenograf la Festivalul filmului fan- 
tastic de la Paris. Cofondator al Societăţii Barcelona Group, orga- 
nism care se ocupă de exportul peliculelor spaniole. A fost reali- 
zatorul spectacolelor de deschidere şi de închidere ale Olimpiadei 
„de la Barcelona '92 (difuzate de TVR). Între 1972—1976 a realizat 
13 scurt-metraje. š ARR 

Debutează în scurt-metrajul de ficțiune în 1976 cu Tatuaj. 

Urmează: 


1977 — Milionara (s.m.), Mona și Temba (s.m.), Cockteii interna- 


978 — Bilbao (prezentat în Chenzina realizatorilor la Cannes); 
Caniș (Premiul Vârsta de aur ai Cinematografiei Belgiene și Pre- 
miul Special al Festivalului de la Lisabona) 

1981 — Renaștere (prezentat la Veneţia, în afara competiţiei) 
1984 — Explozia (metraj mediu, T.V.); Mingea (m.m.. T.V.) 
1985 — Lola 

1987 — Angustia (Teama) - 

1992 — Jamon, jamon (Leul de argint — Veneţia) 

1993 — Un bărbat bine dotat. (Premiul special al juriului — San 
Sebastian) x 

1994 — Tâţa şi luna (Premiul Osella d'oro pentru scenariu — Ve- 
netia) 


Huevos de oro e Producţie: Spa- 
nia, 1993 e Regia: Juan José Bi- 
gas Luna e Scenariul: Cuca Ca- dem, Maribel Verdu, Maria de 
nals și Bigas Luna e imaginea: 


Medeiros, Eliza Touati . 


José Luis Alcaine e Muzica: Ni- 
cola- Piovanni e Cu: Javier Bar- 


ZILEI « 


ämäsijele zilei este o 
- operă cinematografică de 
o complexitate roma- 
nescă; nicicând James 
Ivory nu a surprins atâtea 
nuanțe, atâtea „anotimpuri 
ale inimii“ într-un singur film. Ceea ce 
fusese ilustrativism elegant, dar rece, în 
peliculele sale de până la Maurice, ceea 
-ce fusese densitate psihologică plus un 
dram. de emoție în Howards End (vezi 
biofilmografia comentată în nr. 5/1993), 
precedentul său film, devine în Rămăși- 
tele zilei orchestrare perfectă a unui în- 
treg literar care nu cade, în nici un ca- 
dru, în lâncezeală livrescă. Până la 
acest admirabii The Remains ot the 
Day, ne-ar fi fost poate greu să ne în- 
chipuim o „Principesă de Clăves' — 
cartea Doamnei de La Fayette, scrisă 
acum trei secole — printre servitori; 
cum, și ei au sentimente?! Mai mult de- 
cât atât: cunosc, așadar, si ei această 
fatalitate a limbajului elegant, care este 
litota!? Ivory s-a gândit, fără-ndoială, la 
toate aceste prejudecăţi atunci când s-a 
hotărât să ecranizeze romanul omonim 
al lui Kazuo Ishiguro, făcând apel la ac- 
torii săi „verificați“ (Anthony Hopkins, 
Emma Thompson, Christopher Reeve) 
însă solicitând și contribuţia altora cum 
ar fi James Fox sau Michael Lonsdale. 
lar rezultatul este un film a cărui per- 
fectiune îți aduce lacrimi în ochi... 
Construit pe „paliere“ de semnifica- 
tie, pe „capcane“ tematice, Rămășițele 
zilei amestecă toate acestea cu un fi- 
resc și o grație ce nu „vizitează“ prea 
des edificiul Cinematografului din ulti- 
mii ani. Aparent, este vorba de o po- 
veste de dragoste — nemărturisită — 
între di Stevens, majordom la 
Darlington Hall (reședința unui lord cu 
simpatii naziste) şi Miss Kenton, inten- 
denta aceleiași case. Însă această iu- 
bire „autumnală“ (cei doi sunt trecuţi 
de vârsta primelor iubiri!) este mereu 
amânată, „deturnată“ de rolurile pe 
care cei doi le joacă în Conacul Dar- 
lington (nume amar-ironic, dacă ne 
gândim că Stevens si Miss Kenton nu 
vor ajunge niciodată să-și spună unul 
altuia „darling“), de ierarhia strictă im- 
pusă de majordom personalului din su- 
bordinea sa şi pe care el o va respecta 
cu un simţ al disciplinei ce nu lasă loc 
nici măcar suferinței la moartea tatălui 
(una din scenele cele mai emotionante 
“ale filmului). Între servitori se dă, pro- 
babil la toate nivelele, dar în primul 


percorectă, dar rebelă, o bătălie a orgo- 
liilor; aceste lupte surde, alteori acerbe 
reproduc, de fapt, un lanț de depen- 
dente şi nişte raporturi de supunere si-- 
milare, până la un punct, lumii politice. 
„Ivory demontează inteligent acest me- 
canism, văzând în „casta“ servitorimii 
un model răsturnat al iumii „de sus“; 


nostalgică a filmului vine nu numai din 
povestea de dragoste neconsumată din- 
tre majordom si intendentă, ci și din 


rând între majordom și intendenta hi-: 


însă, repet, până la un punct! Trama 


% Anthony Hopkins și Emma Thompson 


RĂMĂŞIŢELE 


Situaţii romaneşti 
şi subtilitäti 
psihologice 


James Ivory 


statutul de victima al acestei clase, care 
suportă răsturnările Istoriei (gândite 
sus) fără să crâcnească; Ivory reușește 
o scenă crudă si semnificativă atunci 
când Stevens este chemat să răspundă 
unor întrebări simple de natură politică: 
mutismul majordomului îi va convinge 
pe cei miniștri că democraţia e un lucru 
desprins de realitate... Veșnic perdant 
al unui Joc la care nu are decât dreptul 
să chibiteze, Stevens este exponentul 
acelei mase de manevră pe care Stăpâ- 
nul (ce poate fi, în acest caz, stăpânul 
unui domeniu) îl joacă cum vrea. Căci 
Rămășițele zilei este, în primul rând, un 
fiim despre barbaria cu mănuși: în spa- 
tele ușilor închise, și uneori chiar sub 
nasul servitorilor, domnii filofasciști îm- 
part lumea după bunul lor plac... 

Modul în care fiimul lui Ivory „vor- 
beşte“ despre toate acestea este, încă o 
dată, exemplar: nimic pompos, nimic 
emfatic. Istoria apare răstrântă în 
obiectele cotidiene, în efemerul pe care 
ea construiește durabilul (sau apa- 
rent-durabilul}.. Tertipurile diplomatice 
fac cât un pantof strâmt (vezi scena ju- 
cată de excelentul. Michael Lonsdale!). 

Understatement-ul — adevărată insti- 
tutie britanică — devine un paravan 
care ascunde abjecţie... 

Dincolo de aceste prime nivele de 
lectură există, firește, multe altele; aș 
aminti doar „jocul“ savuros — pentru 
cinefill — de referinte, în special la 
două filme ale lui Losey; Servitorul în 
primul rând — în care Stăpânul era in- 
terpretat de același James Fox! — și, 
apoi Mesa ; flash-back-ul pe care e 
construit Rămășițele zilei, cu Stevens 
făcând drumul până la localitatea bal- 
neară unde s-a stabilit fosta intendentă, 
e un ecou al călătoriei lui Leo (Michael 
Redgrave), care-i deșteaptă amintirile... 
Şi să mai mentionez, în fine, două 
scene care dau toată adâncimea relației 
dintre Stevens și Miss Kenton. Prima 
este cea în care majordomul îi spune 
(si îi repetă) că „este foarte importantă 
pentru casă“ — declarație de dragoste 
de o sublimă stângăcie, iitotă ce-aduce 


cu ea un întreg nespus de considerente 


contabile și dependențe afective... A 
doua, absolut antologică, este „sec- 
venta cărții“ citite de majordom, si pe 
care intendenta îl surprinde în bârlogul 
său; un roman pornogratic?... Nu vă 
vom spune, lăsându-vă toată plăcerea 
„lecturii“ acestui vio! emofional pe care 
James. Ivory l-a filmat — genial — în 


= Rămășițele zilei... 


Alex. Leo ŞERBAN 


The Remains of the Day a Producţie: 
SUA, 1992, Mike Nichols, John Calley, 
ismail Merchant m Regia: James Ivory m 
Scenariul: Ruth Prawer Jhabvala m Ima- 
ginea: Tony Pierce Roberts m Muzica: 
Richard Robbins m Cu: Anthony Hop- 
kins, Emma Thompson, James Fox. 
cer Reeve, Peter Vaughan, Hugh 

ant. A 


. 


O toamnă cu 


Superproducţiile au fost lansate în timpul verii, 


acum au ieşit pe ecrane filmele în care 


ea mai așteptată premieră 

a fost Mary Shelley's 

Frankenstein, o reluare a 

poveștii celebrei creaturi 

care a apărut deja într-o 

serie de filme clasice ale 
genului horror. Regizorul noii versiuni, 
Kenneth Branagh — care interpretează 
si rolul doctorului Frankenstein — ne 
asigură însă că de data aceasta vom ve- 
dea un cu totul alt tip de monstru decât 
cel făcut celebru de Boris Karloff. Mon- 
strul e interpretat de Robert De Niro și, 
după declaraţiile regizorului, „nu mai 
este ca un om de Neanderthal, ci o fi- 
infä mult mai inteligentă și sensibilă”. 
EI se simte singur si dorește să fie iubit 
de „tatăl“ său. Leonard Wolf, care a 
editat The Essential Frankenstein 
si a fost consultant la acest film, 
spune: „Nici un ait F n nu a 
prezentat cu atâta acuratețe relația 
complexà dintre creatură și creatorul 
său 


Pentru a-i da o încărcătură umană 
însă, De Niro si Branagh au muncit 
foarte mult. S-au întâlnit cu handica- 
pati, cu persoane lovite de trăznet, cu 
oameni care au dificultäti de vorbire si 


Kenneth Branagh 
si Helena Bonham-Carter 
(Frankenstein) 


au consultat specialiști în chirurgie fa- 
cială. „Ne-am întrebat cum ar merge un 
om care are un picior «trasplantat» de 
la o altă persoană. Sau cum ar vorbi ci- 
neva cu mandibula înlocuită“, declară 
regizorul. Pentru a „intra în pielea mon- 
strului“ De Niro a trebuit suporte în 
fiecare zi 12 ore de machiaj. 

Şi decorurile au fost reconstituite cu 
minufiozitate, © echipă de 250 de teh- 
nicieni și scenografi au lucrat vreme de 
câteva luni pentru a transforma studioul 
Shepperton din Marea Britanie într-un 
laborator de coșmar. Una din proble- 
mele pe care le-au avut de rezolvat a 
fost găsirea unor modele primitive de 
baterii electrice, care să pară veridice 
pentru anul 1790, când are loc actiu- 
nea. 

Ce e nou în această versiune? Ei 
bine, rămâne un film de groază, dar în 
același timp și o poveste de dragoste, 


16 


producătorii 
Şi-au pus mari speranțe 


pentru nominalizarea la Oscar. 


destul de perversă, între doctorul Fran- 
kenstein și sora lui vitregă, Elizabeth, 
interpretată de Helena Bonham Carter, 
care spune: „Elizabeth nu era decât un 
element de decor, un fel de tapet, în 
celelalte versiuni. De data aceasta e un 
personaj puternic si independent, iar 
idila este extrem de interesantă“. 


Scenaristul se numește Steph Lady, - 


profesor la un liceu din Los Angeles în 
1987, când a scris Frankenstein. Scena- 
riul a ajuns la Francis Ford seppo. 
care a decis să finanțeze acest film si 
i-a încredințat regia lui Branagh. Lady 
crede că versiunea sa este fidelă roma- 
nului inspirator. „Deși s-au tot făcut 
fiime după această carte, publicu! nu a 
văzut încă o ecranizare adevărată" De 


aici şi titiul filmului — Mary Shelley's 
Fran amintindu-se de Bram 
Stokers Dracula, filmul lui Coppola 
care avea aceeași ambiţie — să redea 
publicului o poveste celebră, în spiritul 
cărții de la care pornise. 

Cum se explică fascinația exercitată 
de această poveste? Aidan Quinn, care 
joacă rolul unui comandant de vas ce-l 
găseşte pe Dr. Frankenstein pierdut în 
in Arcticii, explică: „E vorba de 

reatură. El reprezinta partea întune- 
cată din noi, ceea ce fiecare poartă în 
adâncul său și-l ingrozeste când iese la 
lumină“, 

În timpul filmărilor atmosfera a fost 
însă destinsä, toată lumea glumea 
amintindu-și de Young Frankenstein, 


Beatty 


și Warren 


= 
E 


Rob Morrow (Quiz Show) 


$ 
$ 
3 


parodia semnată de Mel Brooks, film ce 
a plăcut întregii echipe. În schimb, la 
proiectia-test, s torii au fost înspăi- 
mântaţi. Una dintre cele mai speriate 
spectatoare a fost chiar Emma Thomp- 
son, soția regizorului: „Spre sfârșit și-a 
înfipt unghiile în brațul meu. Dacă ăsta 
poate fi considerat un test, atunci l-am 
trecut“. Premiera mondială a fost la în- 
ceputul acestei luni, în deschiderea 
pr la Festival de film de la 
ondra. 

Alţi fiori au spectatorii la Interview 
with the Vampire, controversata ecrani- 
zare a romanului lui Anne Rice, sem- 
nată de Neil Jordan. Toate discuţiile is- 
cate în jurul filmului i-au făcut deja o 
publicitate imensă și spectatorii au aş- 


| 


AL 


teptat cu nerâbdare vesiunea finală. Mai 
întâi autoarea cărţii a fost nemulțumită 
de distribuirea lui Tom Cruise în rolul 
vampirutui Lestat (vezi nr. 2/94), apoi 
producătorii au avut obiecţii în ceea ce 
privește abundența de scene homoero- 
tice. ` 

După moartea lui River Phoenix, care 
trebuia să interpreteze rolul ziaristului, 
a urmat o perioadă de căutare a unui 
actor potrivit. Până la urmă a fost ales 
Christian Slater. Alţi vampiri sunt Brad 
Pitt şi Marcel lureș, primul actor român 
ajuns într-o superproductie americană. 

Regizorul declară că „toate peripeliile 
acestei filmări ne-au creat la început 
neplăceri, dar până la urmă au fost în 
folosul nostru, pentru că au sporit inte- 
resul publicului. În timpul turnării am 
ajuns să ne izolăm de lume“. Cum s-a 
descurcat Jordan cu transpunerea pe 
ecran a scenelor foarte senzuale din 
carte? „Vampirii nu au sex. Atracția 
erotică se transformă în dorința de 
sânge, așa că am putut avea scene ex- 
trem de erotice fără a prezenta doi ac- 
tori care fac amor, ceea ce imi convine, 
pentru că scenele de sex îmi dau mari 
bătăi de cap“. 


Există apoi o serie de filme în care 
capete de afiş sunt vedete consacrate 
pe care fanii lor așteaptă cu nerăbdare 
să le vadâ în noi roluri. Meryi Streep 
debutează în fiimul de acţiune cu The 
River Wild regizat de Curtis Hanson în 
care interpretează rolul unei femei care 
își ia soțul (David Strathairn) si fiul (Jo- 
seph Mazzello) într-o vacanță sportivă 
în Montana. Vacanța se tranformă în 
coșmar odată cu apariția unui psihopat 
(Kevin Bacon). Filmările au durat patru 
luni și scenele în care personajele tre- 
buie să conducă o barcă pe râurile re- 
pezi din regiune au necesitat un intens 
antrenament. Deși Kevin Bacon e obis- 
nuit cu astfel de aventuri, el recunoaște 
că de data asta nu a fost o simplă 
joacă: „Opt ore pe zi într-o barcă pe 
râu nu e același lucru cu o ieșire la 
iarbă verde, putin canotaj, o bere și un 
grătar după aceea. A trebuit să facem 
multe lucruri extrem de periculoase. 
Am stat patru luni uzi, înghețaţi si în 
pericol permanent.” Criticii notează că 
filmul nu este prea violent, dar e plin de 
suspans. 

Anthony Hopkins apare în rolul doc- 
torului John Harvey Keilogg, fondatorul 
sanatoriului Battle Creek la începutul 
acestui secol, in The Road to Wellville 
(regia: Alan Parker), o comedie dezlăn- 
țuită. Printre pacienții -sanatoriului pot fi 
recunoscuți Bridget Fonda, Matthew 
Broderick și John Cusack. Broderick 
spune râzând: „Ăsta chiar e un film 
dezgustător. Tot timpul se vorbește 
despre rahat pentru că Kellogg era ob- 
sedat de digestie. in acelaşi timp e gro- 
zav de amuzant şi ne arată cum a înce- 
put nebunia pe care o cunoaştem astăzi 
pentru menținerea în formă.“ 

Robert Redford semnează regia la 
Quiz Show, fiim a cărui acţiune este 
plasată in 1958 în timpul unui scandal 
care a zguduit America, când spectato- 
rii au aflat cum sunt trucate concursu- 
rile televizate. Ralph Fiennes interpre- 
tează rolul unui campion al acestor jo- 
curi, un personaj fermecător și adulat 
de public până în momentul în care un 
fost câștigător (John Turturro) dezvă- 
luie unei comisii a Congresului ameri- 
can condusă de un ins or (interpre- 
tat de Rob Morrow) că producătorii 
acestor emisiuni furnizează răspunsu- 
rile corecte favoritiior lor. Presa nu- 
mește acest scandal începutul sfârșitu- 
lui inocentei televiziunii americane. 
Turturro a trebuit să se ingrase, să se 
tundă și să accepte să apară cu un 
dinte din faţă stricat, pe perioada filmă- 
rilor. El spune: „Nu-i doar un film de 
epocă. Pentru Robert Redford, este un 
fiim despre puterea televiziunii. Specta- 
torii care ma vor vedea se vor uita ciu- 
dat și-și vor spune: «Da' ăsta s-a îngră- 
sat cam tare. Si nici nu știam ce dinți 
urâţi are“. Presa consideră deja că 
avem de-a face cu unul din filmele cele 
mai interesante ale sezonului. 

Moda remake-urilor continuă. După 
versiunea din 1939, semnată de Leo 
McCarey, avându-i în distribuție pe 
Charles Boyer si irene Dunne. si cea 
clasică deja din 1957, cu Cary Grant si 
Deborah Kerr, Love Affair cunoaște o 
nouă tinerețe sub bagheta lui Glen 
Gordon Caron. De data aceasta cuplul 
de îndrăgostiţi este interpretat de An- 
nette Bening si Warren Beatty Kathe- 
rine Hepburn apare si ea într-un rol 
episodic. Pare a fi vorba de un perfect 


film de familie (Vă mai amintiţi cum 
plângea Meg Ryan în Nopți albe în 
Seattle privind versiunea din 19577). 
Pentru Benning este vorba de ceva 
foarte romantic; „Fiecare dintre noi are 
o pereche ideală. După ce ai întâlnit-o, 
dacă o recunosti, viața ta „se schimbă 
radical“. 

Întâlnirea dintre două supervedete ca 
Sharon Stone și Sylvester Stallone qu 
poate să stârnească decât interesul. in 
The Specialist, regizat de Luis Liosa, un 
thriller erotic, el este un expert în mate- 
riale explozibile. care părăsește C.I.A. 
după 20 de ani de muncă, iar ea este o 
femeie puternică şi îl angajează pentru 
a o ajuta să se răzbune pe un mafiot 
cubanez care i-a ucis părinţii. Inevitabil, 
cei doi se îndrăgostesc. Producătorul 
Jerry Weintraub spune: „Seamână puţin 
cu Basic instinct. Sunt multe scene 
erotice între cei doi — într-o cameră de 
hotel, în timpul unei conversații telefo- 
nice și ori de câte ori de ivește prilejul, 
numai că de data asta Sharon Stone se 
tăvălește cu Sly si nu cu Michael Dou- 


glas“. 

i Junior de ivan Reitman, Arnold 
Schwarzenegger interpretează rolul 
unui genetician care vrea să arate că și 
un bărbat poate aduce pe lume un co- 
pil. Cu ajutorul unui prieten ginecolog 
(Danny De Vito), el reușește să demon- 
streze justetea teoriilor sale, punând în 


e Johnny Depp (Ed Wood) 


brațele fericitei sale soţii (Emma 
Thompson) un bebeluş. Spectatorii 
sunt foarte curioși să vadă cum arată 
Schwarzy cu silueta deformată de sar- 
cină. 

Situat în anii '70, într-un sat din Mis- 
sissippi, The War este povestea unui 
copil (Elijah Wood) care, împreună cu 
sora lui (Lexi Randall), își construiește 
o căsuţă într-un copac și se bate cu toți 
ceilalți copii care vor să pună stăpânire 
pe ea. Kevin Costner apare în rolul ta- 
tălui care, abia întors din războiul din 
Vietnam, va linişti spiritele învățându-i 
pe copiii săi că trebuie să-i înțeleagă si 
pe cei din jur. Regizorul Jon Avnet 
spune că cel mai greu a fost să gă- 
sească arborele „care trebuia să fie o 
ascunzătoare perfectă“. După ce a dat 
sfoară în ţară, el a primit sute de foto- 
grafii cu copaci din mai multe regiuni 
din sudul Statelor Unite. În final a ales 
un stejar de 800 de ani din Beaufort 
despre care el spune râzând; „A fost o 
dragoste la prima vedere. ÎI priveam 


şi-mi ziceam: «Liniștește-te, ești un om 
cäsätoriti»". zu 


Nici amatorii de science-fiction nu au 
fost uitaţi. Jean Claude Van Damme că- 
lătorește în viitor în Time (regia: 
Peter Hyams), căutând o bandă de cri- 
pe ce vor să schimbe istoria omeni- 
rii. 

În Stargate — fiim despre care se 


spune că a utilizat mai mulţi figuranti 


decât Cleopatra, mai multe efecte spe- 
ciale decât Războiul stelelor și a costat 
55 milioane dolari — Kurt Russell călă- 
torește în trecut după ce descoperă 
cum poate pătrunde într-un univers pa- 
ralel. Desigur, scopul său este unul no- 
bil: şi el vrea să salveze planeta. Jaye 
Davidson este conducătorul noii lumi, 
iar James Spader un arheolog antrenat 
fără voia sa în această aventură. Acto- 
rul recunoaște că n-ar fi crezut nicio- 
dată că va juca într-un astfel de film. 
Regizorul Roland Emmerich à avut o li- 
bertate de creaţie rareori întâlnită în ca- 
zul unor filme de acţiune cu buget 
mare. Explicaţia e simplă: filmul a tost 
realizat în afara marilor studiouri şi a 
beneficiat de fonduri provenite din 
străinătate. 

În secolul XXIV un extraterestru (Mal- 
colm McDowell) ameninţă că va dis- 
truge sistemul solar. Căpitanii navei 
spatiale USS Enterprise — Jean-Luc Pi- 


card (interpretat de Patrick Stewart) și 
James T. Kirk (William Shatner) —, 
deși aflaţi la o distanţă temporală de un 
secol, își unesc forțele pentru a-l dis- 
truge pe teroristul spaţial. Aţi ghicit de- 
sigur, este vorba de Star Trek: Genera- 
tions (regia: David Carson), un film în 
care sunt alăturate personaje din seria- 
lui de televiziune original cu cele din 
seria mai recentă, difuzată și de televi- 
ziunea română. 


Producătorii speră că și alte filme, în 
care apar actori cu o cotă mai modestă 
la box-office, vor fi succese ale toam- 


` 


nei. Printre ele, Oniy You, despre care ` 


regizorul Norman Jewison spune că 
este un modern basm american, merge 
pe rețeta verificată din Nopți albe în 
Seattie. În ajunul nunţii sale, o tânără 
din Pittsburgh (Marisa Tomei) rupe lo- 


godna și pleacă în Italia în căutarea iu- 


bitului ideal. Acolo intälnogte un vânză- 
tor de pantofi. (Robert wney Jr.), 
care ar putea fi bărbatul visurilor ei. 


Regizorul nu i-a lăsat pe cei doi actori 
să se întâinească pe platou înainte de 
momentul filmării primei scene în care 
ei apar împreună. Toată echipa s-a de- 
plasat la Positano, în Italia, în ambianța 
romantică a unui sat pescăresc, iar zia- 
rele au publicat o știre potrivit căreia 
există certuri între tehnicienii americani 
si cei italieni. „Prostii!“, spune Jewison, 
„Nu se înțelegeau la ce local să ser- 
vească masa". 

Jessica Lange și Halle Berry au în- 
cercat şi ele să evite întâlnirile prea 
-dese pe platourile de filmare de la Lo- 
sing Isaiah. Motivul ni-l spune regizorul 
Stephen Gyllenhaal: „Nu voiau -să se 
împrietenească prea tare pentru că in 
fiim sunt într-o continuă confruntare”. 
Lange interpretează rolul unei asistente 
sociale care adoptă un copil abandonat 
de părinţii săi. După trei ani mama na- 
turală apare şi-și cere drepturile. Criticii 
spun că filmul prezintă punctele de ve- 
dere ale ambelor femei, nefiind tezist. 
Rămâne de văzut. : 

Sentimente frumoase . întâlnim și în 
Murder: in the First, regizat de Marco 
Rocco. Ne aflăm în închisoarea Alca- 
traz, în 1938. Christian Slater e un tânar 
avocat care și-a propus så demonstreze 


nevinovăția unui bărbat condamnat. la 


închisoare pe viață (Kevin Bacon). Fil- 
mările au fost dificile. Regizorul spune: 
„La Alcatraz nu există apă potabilă, 
electricitate, toalete, în schimb sunt o 
mulțime de șobolani. Zilnic soseau tu- 
riști, numărul lor variind între 2 000 și 
15 000. Veneau acolo dintr-un singur 
motiv: să-l vadă pe Christian Slater”. 


Nici regizorii americani de primă ma- 
rime nu au lipsit de pe ecrane în 
această toamnă. Ed Wood de Tim Bur- 
ton a stârnit încă din faza de proiect 
multe discuţii. Respins de Columbia, 
produs în final de Disney, filmul este 
biografia unuia dintre regizorii cei mai 
controversafi ai anilor '50. Johnny Depp 
îl interpretează pe Ed Wood, cel ce a 
realizat filme în care același plan este 
repetat de mai multe ori pentru a face 
economie de peliculă, în care farfurii de 
carton aruncate în sus sau suspendate 
de un fir de aţă vor să fie OZN-uri. El 
adora să se imbrace în veșminte femi- 
nine și mai ales în pulovere de angora, 
interpretând chiar rolul unui transse- 
xual, în propria creaţie, Glen or Glenda, 
astăzi unul din filmele-cuit ale tinerei 
generaţii de regizori americani, alături 
de o altă peliculă a sa, Plan 9 From Ou- 
ter Space. Foiosea ca actori pe prietena 
sa absolut lipsită de talent (interpretată 
de Sarah Jessica Parker), un travestit 
(Bill Murray) și pe celebrul star al fil- 
melor de groază Bela Lugosi, acum îm- 
bătrânit şi dependent de droguri (Mar- 
tin Landau). Parker spune că „Tim știe 
să descopere în oameni calități pe care 
ceilalți nu le văd. Este un portret ex- 
trem de atașant al unor oameni foarte 
ciudaţi“. iar Depp a avut o singură pro- 
blemă în timpu! filmărilor: puloverele de 
angora. „Cred că plămânii mei sunt 
plini de lână. Dar n-a fost rău“, spune 
actorul. 

Cu Bullets over Broadway, Woody 
Allen se intoarce la o lume care-i este 
dragă: cea a show-business-ului (vezi și 
nr. 10/94). Printre interpreți: John Cu- 
sack, Dianne West, Chazz Palminteri, 
Rob Reiner, Tracey Uliman. Filmul este 
distribuit de compania Miramax, care 
I-a cumpărat fără ca responsabilii sai 
să-l fi văzut vreodată. Jean Donmanian, 
unul dintre prietenii regizorului, comen- 
tează: „Ei nu cumpără un film, cumpără 
un voon Alien“. 

În sfârşit, dar nu în cele din urmă, ul- 
timu? film al lui Robert Altman, 
Prêt-à-porter, cu Kim Basinger, Danny 
Aiello, Tracey Uliman, Sophia Loren, 
Stephen Rea, Tim Robbins, Lauren Ba- 
call, Marceilo Mastroianni... printre alţii: 
Regizorul a distribuit zeci de vedete si 
de manechine nu mai putin celebre în 
acest film a cărui acţiune începe cu o 
paradă a modei în timpul căreia se pro- 
duce o crimă. Avem de-a face cu încă 
una din frescele satirice cu care Altman 
ne-a obișnuit. 


Sunt doar câteva dintre zecile de ti- 
tluri pe care studiourile americane 
le-au lansat în această toamnă. Nimeni 
nu se poate hazarda să afirme câte vor 
avea succes, câte vor rămâne în memo: 
ria cinefililor, câte vor fi uitate doar în 
câteva luni. Unele dintre ele le vom ve- 
dea în primăvară. 


R.M. 
17 


Brad Pitt si-a realizat visul 
filmează în regia lui Terry Gilliam în 
Twelve Monkeys 


Ce înseamnă să fii tată sau Casa plină, 
serial tv de mare succes al studiourilor Warner Bros. 


Melanie Griffith divorțează a doua oară 
de același Don Johnson 


FILM FAX | 


După rolul din interviu cu un vampir, Brad Pitt se vede 
asaltat de propuneri. Regizorul Ben Stiller i-a oferit rolul prin- 
cipal în A Plan, povestea a doi frați care devin criminali 
după ce găsesc un sac cu bani; apoi, Pitt îşi va împlini un vis 
— acela de a filma cu Terry Gilliam. Filmul se va numi Twelve 
Monkeys iar Pitt va fi eroul ativ într-o călătorie în timp în 
căutarea unui virus mortal. În sfârșit, el va fi un pacient schizo- 
frenic în The Crowded Room, regia James meron. 


John Travolta a fost ucigaș plătit în Pulp Fiction 
(r. Quentin Tarantino) şi a prins gust pentru rolurile negative. 
El va interpreta din nou un criminal profesionist în Get 
Shorty, regia Barry Sonenfeld, producător Danny DeVito. 


Pierce Brosnan va trebui să aştepte începerea 
filmarilor la (seria James Bond). Proiectul a fost 
amânat până pe 9 ianuarie 1995 din cauza scenariului care 
Dacia asemănări izbitoare cu True Lies (pe ecranele noas- 

e 


După ce au fost vehiculate numele lui Daniel Day-Le- 
wis, Ralph Fiennes, Tom Cruise, Tim Robbins, Jeff Bridges, 
Gabriel Byrne în legătură cu Cutthroat Island — în final Mat- 
thew Modine este cel care a semnat contractul, înlocuindu-l pe 
Michael Douglas a cărui retragere a creat emoţii regizorului 
Renny Harlin şi interpretei principale Geena Davis. 


Francis Ford Coppola trece din nou (după Dracula) pe 
tărâmul fantasticului, intentionänd să înceapa anul viitor filmă- 
rile la o nouă adaptare a lui Pinocchio. Coppola a anunţat că 
vrea să se distanteze de versiunea lui Disney, pentru a reveni 
mai aproape de romanul lui Carlo Collodi. Se zvoneste că unul 
din roluri va fi încredinţat lui Michael Jackson. Va fi Pinoc- 
chio? Geppeto? Jiminy Greierele? Sau... Zâna albastră? 


inspirat dintr-un joc video, hter îi are ca inter- 
preti pe Jean Claude Van Damme şi ntäreata Kylie Mino- 
gue. Filmările au loc în Tailanda şi în Australia, filmul fiind o 
coproducție americano-japonezä. Regia este semnată de Ste- 


ven De Souza, debutant, cunoscut în schimb ca scenarist la * 
Hawk. 


The Fiintstones şi Hudson 


Stallone este încântat. În curând va apare pe ecrane 

Dredd în care actorul întruchipează „pe cel mai viteaz 
polițist din lume“, eroul unei foarte cunoscute benzi desenate 
— în Marea Britanie din 1977, în Statele Unite din 1990, dar 
absolut necunoscută pe alte meridiane. Stallone a fost înconju- 
rat de o pleiadă de actori: Diane Lane, Max Von Sydow (din ta- 
băra pozitivilor) şi Armand Assante, Jurgen Prochnow (din cea 
a negativilor). Producătorii nu s-au zgârcit nici asupra cantită- 
ţii de gadgeturi, arme şi mijloace de locomotie exotice și sofis- 
ticate. in plus, o surpriză: Stallone va avea.ochii albaștri (dato- 
rită unor lentile de contact colorate). 


TAIA, 
NU CA-N FILME 


Dupä succesele obținute cu 
Nu mişca, mori gi reinvie 
(premiul Caméra d'or la Can- 
nes, 1990) si O viață 
dentă (Premiul special al ju- 
riului, Cannes, 1992), regizo- 
rul Vitali Kanevski a prezentat 
în premieră documentarul in- 
titulat Noi, copiii secolului 
XX, un film despre adoles- 
centii delincventi din Peters- 
burg. Printre tinerii debuso- 
lati din pelicula lui Kanevski 
se află și Pavel Nazarov care 
nu este altul decât interpretul 
principal al celor două filme 
premiate la Cannes. Este 
emoţionantă secvenţa întâlni- 
rii în închisoare dintre Naza- 
rov, Kanevski și partenera sa 
din Nu mişca... Dinara Dru- 
harova. Povesteşte regizorul: 
„După Cannes, Pavel a deve- 
nit o adevărată vedetă în Pe- 
tersburg. A început să pri- 
mească foarte multe propu- 
neri din partea unor studiouri 
străine și un regizor american 
l-a distribuit în filmul pe care 
îl turna la Odesa. Doar că Pa- 
vel a dat bir cu fugiţii de pe 
platou, s-a înhăitat cu niște 
derbedei și a furat o mașină! 
Urmărit de poliție, a derapat, 
s-a răsturnat într-un șanț şi a 
accidentat două persoane. A 
fost condamnat la trei ani în- 
chisoare. Aș putea oricând să 
obţin eliberarea lui (a execu- 
tat deja doi ani din pe- 
deapsä), dar cred că trebuie 
să-și răscumpere vina. Cel 
putin așa nu mai face prostii. 
Munceste într-un garaj şi in- 
vață să repare mașini“. Un 
actor debutant care a confun- 
dat viața cu platoul de fil- 
mare. 


TOT 
CENTENARUL 


Pregătirile pentru sărbători- 
rea centenarului cinemato- 
grafului sunt în toi. În sep- 
tembrie 1995, timp de două 
zile vor fi organizate festivități 
în toate marile orașe.ale Eu- 
ropei. Printre ele: organizarea 
la Paris a unui bal mascat 
care va reuni peste 20 000 de 
persoane costumate în perso- 
najele cinematografice prefe- 
rate. 


es rss 
UE D a-m- 0o 


a UDA! 


+ Sylvester Stallone nu are 
noroc la reprezentantele se- 
xului frumos (și slab). Divor- 
tat de prima soție, Sasha, 
care i-a smuls câteva zeci de 
milioane de dolari, divorțat de 
a doua soție, Brigitte Nielson 
care i-a înhăţat și ea câteva 
milioane și, în plus, a făcut 
câteva declaraţii nu tocmai 
măgulitoare referitoare ia 


prestațiile lui ca soț, Stallone 
s-a hotărât să o părăsească şi 
el pe Jennifer Flavin (cu care 
era logodit de peste cinci ani) 


pentru mai tânăra și mai 
blonda Janice Dickinson care 
ka făcut şi fericitul tată al 
unei fetițe. Bucuria a 'fost 
însă de scurtă durată, Sly 
aflând cu stupoare că e posi- 
bii ca nu el să fie părintele 
micutei. Adânc rănit, Rambo 
și-a găsit alinarea în brațele 
mamei sale, o adevărată ma- 
troană, care a declarat: „Sin- 
gura femeie care îl iubește cu 
adevărat pe fiul meu sunt 
eu“. Nimeni n-a avut nimic de 
obiectat b 

e Sătulă să-l tot trezească 


din beție pe Don Johnson, 
Melanie Griffith s-a hotărât să 
divorțeze (pentru a doua 
oară) de actorul care va 
continua să fie,totusi"bär- 
batul visurilor ei“. „Poţi fi 
despărțit de un om şi să-l iu- 
bești toată viața. Căci de 
multe ori dragostea e cu atât 
mai mare cu cât distanța e 
mai mare“ spune actrița. 


e Cu toate că şi-a părăsit 
de câteva luni soțul, pe Ash- 
ley Hamilton, năbădăioasa 
Brenda — Shannen Doherty a 
vegheat la căpătâiul lui după 
ce acesta a suferit un acci- 
dent de motocicietă. Pentru 
orice eventualitate, Hamil- 
ton-tatäl a angajat un polițist 
care a păzit usa rezervei un 
era internat fiul său. Motivul: 
„Shannen este foarte vio- 
lentă, toată lumea ştie că a 
vrut să-l împuște pe fostul ei 
logodnic, Judd Neison“. Ac- 
trita se pare că s-a cuminţit 
însă, mai ales după ce a fos 
eg mi să părăsească seria- 
lul Beverly Hills 90210. S-a 


cuminţit însă în felul ei. Este 
interpreta principală a unui 
film „mai mult decât sexy“ 
cum titrează ziarele, cu titlul 
sonte sugestiv: Legată la 


e in schimb, Drew Bar- 
rymore (v. Noul Cinema 7/94) 
la cei 19 ani, a hotărât să se 
vindece de băutură şi droguri 
şi să se mărite. Alesul inimii: 
un tânâr proprietar de restau- 
rant. Cai sceptici spun că to- 
tuși alcoolul continuă să fie 
pentru ea o tentatie. Si 
Whoopi Goldberg (43 ani) s-a 
căsătorit cu „un prieten 
drag“, dentistul Lyle Trach- 
tenberg (37 de ani). „Adio 
viață boemă“, a spus Whoopi 
după ce mirele i-a pus veri- 
gheta pe deget. Prietenii au 
simţit în glasul ei o undă de 
regret. Sunt dulci anii celiba- 
tului, chiar și pentru femei. e 
O altă nuntă se pregătește: 
cea a lui Kyle McLachlan și a 
Lindei Evangelista. Să vezi 
atunci parada modei! 


PSE 


* După moartea lui Frank 
Wells într-un accident de eli- 
copter în aprilie anul acesta, 
după plecarea lui Bill Mecha- 
nic la Compania Fox, după 
intervenţia chirurgicală pe 
cord deschis suferită de Mi- 
chael Eisner, echipa de con- 
ducere a Companiei Disney a 
mai primit o lovitură: Jeffrey 
Katzenberg, președintele de- 
partamentului animaţie încă 
din 1984 și-a anunţat pleca- 
rea — după expirarea con- 
tractului — la același Fox. 
Trebuie menționat că Jeffrey 
Katzenberg este la originea 
proiectelor devenite cele mai 
mari succese la box-office ale 
Companiei Disney: Mica si- 

Frumoasa Bestia, 


renă, și 

Aladdin și S 
Cel care îl va înlocui este Joe 
Roth, fost angajat al aceluiași 
Fox. Roth este conștient de, 
greaua misiune care îl aş- 
teaptă, Disney aflându-se 
într-o situatie dificilă şi cu 
administrarea parcurilor sale 
de distracţii. 


e 
z 


ES armei preferate ale lui Ar- 
warzenegger se pare 
că sunt T și C, dacă facem o 
scurtă inventariere a titlurilor 
pee în care a jucat: Ter- 
Terminator 2, Total 
Recan "Twins, True Lies și 
Conan Barbarul, Conan Dis- 
trugătorul, Contractul, Cactus 
Jack, Commando. 


Pentru amatorii de Video X 
două te recente — ce 
bal a nușăresei și Extasy 
— sunt considerate adevărate 
capodopere. Primul este o 
adaptare a celebrului basm al 
lui Charles Perrault în care 
balul degenerează într-o or- 
gie; al doilea este o imitație 
prd a filmului lui Rob Rei- 

ner, Misery, ce avea în rolu- 
rile” principale pe James Caan 
și Kathy Bates. În ambele 
filme apare vedeta porno, Sa- 


: vannah, prietena unor rockeri 


celebri ca Billy idol și Slash 
din grupul Guns's Roses. 
Mare consumatoare de dro- 
guri și alcool, Savannah s-a 
sinucis în această vară, tră- 
gându-și un glonţ în tâmplă 
și indoliind astfel pe admira- 
torii „celui mai sexy star 
porno“, cum a fost supranu- 
mită. 


De ani de zile cinematogra- 
fului i-a plăcut să se joaca 
de-a hoţii și vardiștii. În ulti- 
mii doi, trei ani se pare că cei 
dintâi încep să câștige teren. 
Noii băieți răi devin din ce în 
ce mai fascinanti pentru un 
număr din ce în ce mai mare 
de tineri spectatori. Au fost 
aran! de Bruce Payne — cri- 
minał psihopat în Pasagerul 
57: de Michael Madsen din 
Reservoir Dogs; de Brad Pitt 
în Kalifornia sau foarte recent 
de Woody Harrelson devenit 
— în Născuli asasini — criminal 
şi sex simbol. Sociologi reputați 
explică pe scurt fenomenul: 
tinerilor le place să se „joace“ 
mai mult de-a hoţii decât 
de-a vardiștii. Unde sunt de- 
tectivii de altădată? 


Pagini realizate de 
Doina STĂNESCU 


100 ani — 
100 filme 


m mai vorbit la această rubrică despre 
diferitele clasamente care apar în mai 
toate publicaţiile de pe glob Plăcerea 
clasificării, a comparärii gusturilor, a 
stabilirii de jaloane nu poate fi negată, 
şi nu numai în domeniul filmului. Apro- 
piatul centenar al cinematografului a 
dus la sporirea numărului acestor liste și topuri. Re- 


B Naşul, cu toate cele trei serii ale sale este filmul cel mai des citat 


de către criticii francezi (Sofia Coppola, Diane Keaton,- Al Pacino, 
George Hamilton, John Savage, Don Novello, Andy Garcia 
si Talia Shire în cea de-a treia parte) 


vista Première publică si ea „Cele mai bune 100 de 
filme, după părerea nostră“. E de fapt rezultatul unui 
joc, aşa cum recunosc chiar membrii redacţiei. Un 
joc care nu-și propune să stabilească un fel de dic- 
tionar al capodoperelor absolute ale celei de-a șap- 
tea arte, ci pur și simplu să ne prezinte filmele pe 
care redactorii francezi le văd, revăd şi re-revăd cu 
aceeași plăcere: „E vorba de acele filme despre care, 
dacă televiziunea le programează, spui: «Dar pe ăsta 
l-am văzut deja de 100 ori!», dar la care stai, pentru a 
spune la sfârșit: «E bun, dar l-am văzut de 101 ori". 
Deci, 10 redactori s-au adunat, fiecare a alcătuit o 
listă cu 20 titluri, apoi listele au fost confruntate și 
au fost reținute cele care apăreau cel mai des. Lista 
este destul de ciudată, un amestec de filme pe care 
le considerăm „clasice“ și pelicule a căror prezență 
poate să-l mire pe cei care caută în cinematograf 
doar capodopera, ignorând plăcerea simplă de a ve- 
dea un film bine făcut si amuzant. Pentru a nu isca 
prea multe discuții, filmele au fost prezentate în ordi- 
nea alfabetică — se înțelege deci că nu vom- putea 
reproduce această listă, care ar ocupa prea mult 
spaţiu. Să notăm totuși că Nașul (cu toate cele trei 
serii ale sale) a fost citat de cele mai multe ori. 
„Clasamentul pe naţiuni“ se prezintă astfel: jumă- 
tate din titluri sunt americane, un sfert frantuzesti, o 
cincime engleze şi italiene, restul germane, ruse și 
japoneze. interesantă este și repartiția pe ani a filme- 
lor: 28 sunt din anii '60; 22 din anii '70; din anii '80 
sunt reținute 15 titluri; '50—14; '40—8; '20—6; '30—5; 
iar anii '90 au furnizat doar două titluri. 
Comparatia cu preferinţele cititorilor aceleiași re- 
viste, publicate două luni mai târziu, poate fi inci- 
tantä: 10 000 de persoane au votat, iar din clasamen- 
tul de 100 de fiime reproducem primele 10 locuri: 1. 
Pe aripile vântului (Victor Fleming, 1939); 2. Dan- 


20 


sând cu lupii (Kevin Costner, 1990); 3. Moș Crăciun 
e un mizerabil (Jean Marie Poiré, 1982); 4. Naşul 1, 
2, 3 (Francis Ford Coppola, 1971, '74, '90); 5. Apoca- 
lipsul acum (Coppola, 1979); 6. Blade Runner (Ridley 
Scott, 1982); 7. Cetăţeanul Kane (Orson Welles, 
1941); 8. Lista lui Schindler (Steven Spielberg, 1993); 
9. When Harry Meet Sally (Rob Reiner, 1988); 10. 
Elephant Man (David Lynch, 1980). Primele cinci lo- 


curi se detașează clar de restul listei, iar Pe aripile . 


vântului este de departe în fruntea clasamentului, lă- 
sând cu mult în urmă restul „plutonului“. 

Din cele 100 de filme, trei sferturi sunt americane, 
20 franceze și două italiene. Filmele recente domină 
clar palmaresul: 26 din anii '90, 29 — anii '80; 16 — 
anii '70; 16 — anii '60; 8 — anii '50; 5 — anii '40 şi 
două — anii '30. Nici un film mut, însă. incă o dată 
preferințele publicului și cele ale criticii diferă foarte 
muit. De altfel patru din primele 10 filme preferate de 
spectatori nu se regăsesc în lista criticilor: Dansând 
cu lupii, Moș Crăciun e un mizerabil, Lista lui Schin- 
dier (interesantă reacția spectatorilor care se gră- 
besc, la numai câteva luni de la premieră, să-l decre- 
teze capodoperă) și Elephant Man. 

Regizorii cei mai des citați sunt Spielberg (cu 5 ti- 
tiluri: Lista lui Schindler, E.T., Aventurierii Arcei pier- 
dute, Jurassic Park, și Fălci) si Alfred Hitchcock (4 
filme: Vertigo Psycho, Päsärile, La Nord prin 
Nord-Vest). câte trei ori apar James Cameron, 
Francis Ford Coppola (două chiar în primele cinci), 
Stanley Kubrick, Alan Parker, Sergio Leone, David 
Lynch, Ridley Scott. 

Dar totul trebuie privit ca un simplu joc. Nimeni 
nu-şi face iluzii că aceste liste au valoare de normă. 
Am aflat ce preferă criticii de la Premiere, care sunt 
gusturile publicului, ne-am amuzat și așteptăm ur- 
mätoarele clasamente. 


E greu | 
să fii independent 


a noi mulţi îi invidiază pe regizorii inde- 
pendenti de pe alte meleaguri, dorin- 
du-și condiţii asemănătoare: festivaluri 
specializate, producători care le urmă- 
resc îndeaproape cariera pentru a le 
oferi contracte cu marile studiouri celor 
mai promitätori dintre ei (vezi și nr. 
10/94) şi — nu în ultimul rând — libertatea pe care o 
au în realizarea propriilor filme — doar nu degeaba 
sunt independenţi. Câţi ar fi însă în stare să treacă 
prin tot felul de încercări pentru a strânge banii ne- 
cesari finanţării primului film? Vă vom prezenta doar 
câteva soluţii ingenioase găsite de câțiva dintre tine- 
rii aspiranfi la glorie. 

Pentru Lightning Jack regizorul Simon Wincer s-a 
gândit să vândă acţiuni — care atrag o cotă-parte 
din încasările filmului — pe piața australiană. O ac- 
tiune costa un dolar australian și s-au vândut 36 de 
milioane în două luni şi jumătate, adică echivalentul 
a 25 milioane dolari US. 

Regizorul american Windell Williams a lucrat doi 
ani pentru a strânge 75.000 dolari pentru filmul său 
Murder Magic. Metoda: el a vândut T-shirt-uri cu in- 
scriptia Murder Magic de la 10 la 100 dolari, în func- 
tie de cât de darnic (şi de bogat) era cumpărătorul. 

În 1992 Nick Gomez a realizat Laws of Gravity. Îm- 
preună cu coproducătorul Bob Gosse, el s-a gândit 
să organizeze o „petrecere imensă și idioată“. Au fo- 
losit studioul ca loc de desfăşurare, au vândut o bere 
cu doi dolari şi... au strâns doar 2090 dolari. 

Victor. Nunez a folosit, pentru Ruby in Paradise 
(1993) banii lăsați moştenire de o mătușă. „Asta în- 
seamnă adevărata redistribuire a avuţiei“ comentează 
regizorul. Suma ,redistribuitä": 300.000 dolari. 

r regizoarea Lyner d'Angona i-a întrecut pe toți . 
în ingeniozitate. Pentru a finanța scurtmetrajul său 
de 25-min., Lulu Askew, ea s-a îmbrăcat într-o rochie 
de mireasă si s-a așezat în fața studiourilor Para- 
mount cu o pancardă pe care era scris: „Vă rog să 
nu mă lăsaţi să ajung la altar. Sunt o regizoare care 
se luptă cu disperare să găsească 40.000 dolari pen- 
tru a-și termina filmul“. N-a primit decât 1,9 dolari. 
Dar producătoarea Sherry Lansing a văzut-o și a do- 
rit să stea de vorbă cu ea. Curând mai multe stu- 
diouri i-au oferit ajutorul. Regizoarea a primit 80.000 - 
dolari, compania Sony i-a pus la dispoziție un birou, 
cei de la Castie Rock i-au dat peliculă gratuit, iar 
alte studiouri i-au oterit costume și aparate de filmat. 
Filmul a fost terminat și a intrat în circuitul festivalu- 
rilor internaţionale. 

Sunt doar câteva exemple din lungul şir al inde- 
pendentilor care se luptă pentru a obţine finanțarea 
primelor filme. Vă încumetaţi să îi urmaţi? 


Războinicele 


itima perioadă a adus o schimbare im- 
portanță în filmele de acțiune: din ce în 
ce mai multe femei dețin rolurile princi- 
pale, interpretând. vajnice războinice 
(vezi și nr. 1/94). S-a terminat cu eroi- 
nele neajutorate care defilează în cos- 
tum de baie sau așteaptă să fie salvate 


7 —— 


de un cavaler neînfricat. Kathy Long, Rachel McLish, 
Cynthia Rothrock sunt reprezentantele noului val de 
actrițe care, deși rămân frumoase şi sensibile, nu 
ezită să își pună în valoare forța mușchilor. 

Rothrock joacă în Beyond Justice, produs de PM 
Entertainment. Preşedintele companiei, George Sha- 

mieh, crede că este una din actrițele care atrage pu- 
blicul: „Este foarte populară; trebuie să o folosim la 
momentul oportun”. Şi alte actrițe care se pregătesc 
să apară în filme de acţiune au simţit că acest mo- 
ment a sosit pentru ele: Brigitte Nielsen joacă rolul 
unei războinice extraterestre în Terminal Force, iar 
Traci Lords îşi demonstrează forța în Ice. 

Atât Kathy Long, cât si Rachel McLish au fost 
sportive de performanţă înainte de a fi atrase deo 
carieră cinematografică. Long a câștigat de cinci ori 
campionatul mondial de kickboxing, iar McLish a 
fost aleasă de două ori Miss Olimpia și a câștigat pa- 
tru titluri mondiale la culturism. 

Long a început să lucreze în lumea filmului cu re- 
izorul Bob Zemeckis la Death Becomes Her, unde a 
ost consilier pentru scenele de luptă, apoi a fost 
cascador și dublura lui Michelle Pfeiffer în Batman 
revine. Primul rol principal l-a obținut în Knights, 
alături de Kris Kristofferson si Lance Henrickson. Ea 
recunoaște că nu vede intotdeauna cu ochi buni cru- 
zimea din filmele în care joacă: „Eu una nu sunt de- 
loc o persoană violentă. dar sunt înconjurată de vio- 
lență prin natura rolurilor pe care le interpretez“. Ea 
e îngrijorată că unii copii ar putea crede, privindu-i 
filmele, că a omori oameni este o nimica toată, dar e 
de părere că nu filmele, ci mediul în care sunt cres- 
cuti îi face pe tineri să comită crime. A mai avut o 
apariție episodică în Născuţi asasini al lui Oliver 
Stone, care i-a propus un rol mai substanţial 
într-unul din viitoarele sale filme. Cochetează și cu 
ideea de a-și face apariția în ring la Jocurile olimpice 
din 1996. 

Rachel McLish a debutat în Pumping iron 2: The 
Women, urmat de câteva apariţii episodice în mai 
multe filme, roluri despre care ea spune: „Nu făceam 
altceva decât să mă plimb în bikini.” A obținut un rol 
principal în Aces: iron Eagles 3 (seria a doua a aces- 
tui film a rulat si pe ecranele noastre cu titlul Misiu- 
nea „Steaua întunecată”), alături de popularul Lou 
Gossett Jr. Ea crede că filmele de acţiune se ba- 
zează prea des pe o formulă simplă, verificată în 
timp si care atrage publicul, formulă pe care o defi- 
nește astfel: „bătăi care nu-ţi dau bătaie de a Ul- 
timul ei film este un western modern, „o combinație 


- de film de acțiune si artă”, Ravenhawke „e interesant 


pentru că povestea e bine scrisă, e filmat foarte bine 


şi scenele de actiune sunt grozave“. McLish nu a ac- ` 


ceptat să fie dubiată în nici una din scenele de cas- 
cadorie. 

„Poate că multe fime de acțiune sunt previzibile, 
dar mie îmi face plăcere să le privesc pentru că simt 
cum îmi pun sângele în mișcare”, spune ea amintin- 
du-si cu plăcere de seria Die Hard. Este și o mare 
admiratoare a filmelor de epocă în care speră să si 
joace într-o bună zi „Recunosc că aspectul meu fizic 
m-a: ajutat să ajung unde sunt. Ar fi prostie să neg 
calităţile care m-au tăcut cunoscută — puterea, muş- 
chii şi corpul meu — dar încerc să fiu o actriță în 
adevăratul sens al cuvântului.“ 

Ar exista mai multe pentru care temeile obțin tot 
mai multe roluri în filme de acțiune. Ar putea fi vorba 
de o încercare de atragere a publicului feminin spre 
acest gen de filme, gustat mai ales de bărbaţi. Sau e 
poate o urmare a acţiunilor tot mai puternice ale 
grupurilor feministe indignate de modul' în care fe- 
meia este reprezentată pe ecran. O altă explicaţie 
este strict publicitară: în felul acesta filmele se pot 
diferenţia în competiția cu peliculele rivale în care 
doar bărbaţii joacă rolurile de duri. Sau poate că 
acest gen de film vrea să devină mai realist în des- 
crierea societăţii. Toate aceste motive sunt plauzibile 
şi probabil sunt luate în consideraţie de către produ- 
cători. 

Paul Wynn, regizor al filmului Destination as, 
în care o femeie reuseste să traverseze deșertul Mo- 
jave cu o căruță; spune: „Multe lucruri au trebuit 
schimbate în ultimii ani. Tipa sexy neajutorată s-a 
transformat într-un bărbat sexy neajutorat. lar fata 
este acum o femeie în toată firea înarmată și care 
preia conducerea acţiunii“. 


$ Kathy 


Long — frumusețea atletică 


= 


E 


Goana 
după vitamine 


tarurile luptă pentru tot felul de cauze 

umanitare sau ecologice (vezi și nr. 

10/93), semnează apeluri sau chemări 

la luptă (pașnică), sunt gata să contri- 

buie la schimbarea feţei planetei (în 

bine, se înțelege). Dar ultima cauză la 
modă nu mai este una care privește binele omenirii 
în general, ci binele actorilor in particular: lupta pen- 
tru vitamine. 

Un grup numit Health Freedom Task Force, “din 
care fac parte Mel Gibson, Whoopi Goldberg, Laura 
Dern și Jenny Jones — una dintre cele mai populare 
moderatoare de talk-show de la televiziunea ameri- 
cană — a trimis Congresului o casetă video în care 
cere să nu se mai voteze noile reglementări în pri- 
vinta vitaminelor, aminoacizilor şi steroizilor, regle- 
mentări care prevăd comercializarea limitată a aces- 
tora numai pe bază de rețetă. Organizaţia crede că 
aceste restricţii vor duce la creșterea preţului medi- 
camentelor şi vor face mai dificilă obținerea lor, pu- 
nând practic pe același plan complexul B cu valiu- 
mul. Jenny Jones spune: „lau multivitamine, antioxi- 
danti, calciu şi magneziu în mod regulat. Dacă sunt 
foarte obosită si am mult de lucru iau și zinc, lizină 
şi alți aminoacizi“. Purtătorul de cuvânt al grupului, 
Patrick Mooney, afirmă că Jones nu e o excepție, ba 
chiar dimpotrivă, astfel de exemple se găsesc ia tot 
pasul în lumea celor care vor să rămână printre cei 


B Mel Gibson 
în aşteptarea medicamentelor 


mai buni. „În Los Angeles poţi întâlni mai mulţi oa- 
meni care iau vitamine decât în oricare alt loc de pe 
glob. Pentru că nivelul stressului este foarte mare. 
Mel Gibson se îndoapă cu vitamine“. 

Nu doar păstrarea echilibrului nervos sau rezis- 
tenta la stress sunt motivele pentru care vedetele iau 
vitaminé şi pentru care s-au hotărât să realizeze ca- 
seta video de 50 min. trimisă la Washington, casetă 
care prezintă la început o scenă comică în care Mel 
Gibson este arestat pentru că are asupra sa o canti- 
tate prea mare de vitamina C. Mooney o recunoaște: 
„Multe vedete au nevoie de astfel de medicamente 
pentru a-și menţine forma fizică și înfățișarea tine- 
rească. E vorba de modul lor de viaţă: poate că ar 
vrea să militeze pentru salvarea delfinilor, numai câ 
acum este vorba de un lucru care îi atinge direct”. 


Spectatorii 
atrag spectatori 


e ce spectatorii aleg un film și nu altul? 
Pentru că joacă vedeta lor preferată, 
pentru că e regizat de un cineast în 
care cred, pentru că au citit cronici 
bune, pentru că au auzit că e o come- 
die excelentă și vor să se destindă, si 
enumerarea ar putea continua. Sunt doar câteva mo- 
tive care ne vin în minte si care ar putea justifica ale- 
gerea unui anume film. Ei bine, în Statele Unite son- 
dajele arată că unu! din principalii factori care deter- 
mină alegerea este box-office-ul. Da, spectatorii se 


Un succes sigur — Maverick 
cu Jodie Foster 


interesează. de încasare pe care filmul ie-a făcut și 
acestea sunt publicate săptămânal de reviste și ziare 
și anunțate în programele radio și TV. Înainte ele 
erau relevante doar pentru studiourile producătoare 
si pentru proprietarii sălilor de proiecţie. Lucrurile 
s-au schimbat. 

„Americanii adoră listele si intrecerile“ explică 
Kitty Yancey, redactor la USA Today, revistă în pagi- 
nile căreia se găsesc si rezultatele la box-offfice. 
„Credem că satisfacem dorințelor publicului care 
vrea să ştie dacă filmul văzut vineri a fost cel care a 
avut cele mai mari încasări în- week-end". 

Hollywoodul s-a cam speriat. Producătorul Brian 
Grazer ọ recunoaște: „Nu-mi face nici o plăcere să 
spun asta, dar e absolut necesar să fii pe locul 1 la 
box-office. Oamenii adoră să vadă mari succese. Nu 
mai au mare încredere în cronici sau în clipurile pu- 
blicitare, dar cred cu tărie în box-office“. Tom She- 
rak, de la 20-th Century Fox — care a reușit o per- 
formantä la box-office cu Doamna Doubtiire...— 
adaugă: „A fi. numărul 1 înseamnă ceva. Oamenii-si 
spun: «Oare de ce se înghesuie lumea la filmul ăsta? 
du ceva de capul lui. Mai bine mă duc şi eu să-l 
väd»". 

Cineaștii si criticii sunt însă îngrijorați: un succes 
sau un eșec în prima săptămână de proiecţie poate fi 
hotărâtor pentru soarta filmului; spectatorii pot. da 
năvală la un film mediocru, doar pentru că a mers 
bine în primul week-end, ducând la supraevaluarea 
acestuia. Criticul Peter Travers spune: „E ca și lista 
de best-seller-uri. Oamenii o privesc și-și spun: «O 
să cumpăr cărțile cele mai bine vândute.» Mi-era 
teamă de asta“. lar Warren Beatty e foarte supărat. 
Purtătorul său de cuvânt a declarat că ,box-office-ul 
e nerelevant și nu are nimic de-a face cu valoarea 
unui fiim.“ 

Unele studiouri au găsit și modalitatea de a trisa 
putin pentru a-și asigura un public mai numeros: re- 
prezentantii lor dau publicităţii cifre mai mari cu câ- 
teva procente. Ei profită că ziarele care apar în dimi- 
neaţa zilei de luni sunt nevoite să ia datele direct de 
la studiouri, cifrele oficiale fiind disponibile abia luni 

„ după-amiaza. Sherak spune că „mulţi producători 
şi-ar vinde sufletul pentru a ajunge la locul 1". Alţii 
nu-și lansează filmele în săptămânile în care ies pe 
ecrane succese sigure: Brian Grazer, de exemplu, a 
evitat să lanseze The Paper în paralel cu The Flintsto- 
nes sau Maverick. 

Leonard Kiady, de la Variety, nu crede că cifrele 
de la box-office au o putere atât de mare de convin- 
gere: „Nu e ca în sport. Oamenii nu-și spun: «Sper 
ca acest film să meargă bine pentru că ţin cu echipa 
Columbia sau cu Warner Bros.»" 


Grupaj realizat 
5 de Rolland MAN 


CONCURS 


ediția a III-a 


si 


Oiga Ciobanu, Pitești: 
ERROL FLYNN. (vezi foto de la ci- 


neint mă din nr. 10/94). Născut în 
1909, în Irlanda. După ce a devenit star 
cinematografic, Flynn a susținut că s-a 
născut în Tasmania pentru a-și colora 
biografia cu un strop de exotism. Tatăl 
lui a fost biolog și în 1953 încă preda la 
Universitatea din Belfast. Errol a fost 
elev ai celebrului liceu „Louis le Grand“ 
din Paris. De foarte tânăr el s-a simţit 
atras de sport şi mai ales de aventurile 
pe mare. N-a- reușit să-și croiască un 
drum în box şi atunci s-a îmbarcat pen- 
tru Noua Guinee. Ajuns acolo a fost, pe 
rând, căutător de aur, docher, paznic 
pe o plantație de trestie de zahăr. Cu 
banii strânși și-a cumpărat o goeletă si 
câțiva ani a tăcut comerţ în porturile de 
pe coasta Oceanului Indian. În cursul 
unei escale în Australia, la Port Mo- 
resby, îi întâlneşte pe operatorul Her- 
man Erben la propunerea căruia va 
turna un documentar despre „ultimii 
vânători de capete din Noua Caledo- 
nie“. Devenit producător, Erben va 
apela ta Flynn pentru a juca rolul lui 
Fletcher Christian din in the Wake of 
the Bounty/De veghe pe Bounty (1935). 
Filmul a fost proiectat la Hollywood, iar 
lui Errol- Flynn i-a fost propus un con- 
tract pe .7 ani de Studiourile Warner. 
Devine interpretul preferat al regizoru- 
lui Michael Curtiz și realizează câteva 
filme importante cu Raoul Walsh. Inter- 
pret ideal pentru personaje romantice, 
super-eroice, el a încercat întotdeauna 
să-și umanizeze eroii, aducându-i cât 
mai aproape de oamenii obișnuiți. În 
afară de cariera strălucitoare holiywoo- 
diană, Errol Flynn a fost un mare admi- 
rator al frumosului feminin. A fost căsă- 


organizat de 


în colaborare cu 


22 


torit cu Lily Damita, Nora Eddington, 
Patricia Wymore. Pe lângă cele trei ma- 
riaje i se atribuie nenumărate aventuri 
galante, prietenii spunând despre el că 
era în stare să bea două sticle de votcă 
pe zi şi nu rata absolut nici o întâlnire 
cu numeroasele sale cuceriri. Acuzat — 
după moartea sa, în 1959 — că ar fi fost 
spion nazist, el a fost rat nu numai 
de numeroșii săi prieteni, dar și de cele 
două foste soții, încă în viaţă, Nora Ed- 
dington și Patricia Wymore. „Un om 
care ura cel mai mult pe lume dictatura 
și constrângerea nu putea fi spion“ 
spunea prietenul său David Niven, el în- 
suși agent al Intelligence Service-ului în 
e ul celui de-al doilea război mon- 
ial. 


Errol Flynn a avut doi copii: Sean, 
dispărut la 27 de ani pe frontul din 
Vietnam si Arnella, care trăiește împre- 
ună cu mama ei, Patricia Wymore, pe o 
plantație de cocotieri în Jamaica. Prin- 


ADRESA Pecineaga EET N i, | EARR 2 Re G 


Etapa a Il-a 


să Be 

cărţi de joc ca în Fetele rele cuc 
ca în Cursă infernală; 

e video şi compact-discuri cu şiagăre 


tre cele mai importante filme ale acto- 
rului: 1935 — Căpitanul (r. Mi- 
chael Curtiz); 1936 — Atacul cavaleriei 
ușoare (r. idem); 1939 — Elisabeth și 
Essex (r. Michael Curtiz); 1942 Gentle- 
man Jim (r. Raoul Walsh); 1943 — Edge 
of Darkness (r. Lewis Milestone); 1948 
— Aventurile lui Don Juan (r. Vincent 
Sherman); 1950 — Kim (r. Victor Sa- 
ville); 1956 — Istanbul (r. Joseph Rev- 
ney); 1958 — The Roots of Heaven (r. 
John Huston); 1958 — Too Much, too 
Soon (r. Art Napoleon). 


Antonia Biris, București; Petre Prio- 
Buzău 


Am intrat în posesia câtorva date 
despre actrița dumneavoastră preferată: 


COURTNEY COX. 30 de ani. Năs- 
cută în statul Alabama unde a urmat și 
cursurile Universităţii. Pleacă la New 
York şi devine manechin și model 

- foarte cunoscut. Își cumpără o casă în 


1. Ce filme a mai regizat Jan De Bont inainte de Cursă infernală? 


ECECEELEEEEEE EEE CEECEPCCECTEP EEE EEE EEE EEE EEE EEE RER 


2. Cum se numeşte partenera lui Keanu Reeves în acelaşi film? 


vesssose. teaagesesossessseseantsssseseseeseoesseseotreeresereereeseseesseesesecersesserseersseeereoreseseseososeeeeesesseessessesesssoresasoceeeonasseoe 


ssesssersssosssesesesess 


z + 
AN 
*% K 
k & & 


La cererea cititoarelor: 
Christopher Reeve 
fără costumatia de Superman 


Brentwood, într-o suburbie a Los 
Angeles-ului, pe care o decorează si o 
zugrăvește si . Lansată de televi- 
ziune (mai ales în serialul Până când ne 
vom revedea) ea va fi partenera lui Mi- 
chael. J. Fox în Family Ties și Friends. 
De mai mulți ani este prietena lui Bat- 
man — Michael: Keaton. li place să-și 
petreacă timpul liber cu el și mai putin 
să participe la seratele organizate la 
Hoollywood. 
ivana Burlacu, București: Christopher 
Reeve s-a născut la 25 septembrie 1952 
la New York. A devenit star cu rolui lui 
Superman. Unul din cele mai recente 
roluri: în The Rose and the Jackal. 
Caty ionescu, Bucureşti, Isabela 
Baia Mare: Televiziunea Ro- 
mână a inaugurat — începând cu 17 
noiembrie, pe programul li — „Cinema- 
tograful de artă“. Printre filmele progra- 
mate: Repetiţia de orchestră (r. Fede- 
rico Fellini), Războlul s-a (r. 
Alain Resnais), Sophie (r. Liv Ulimann). 


Doina STĂNESCU 


AO banens 


D 


A [Ah ai. 


PSP a 


ACTOR 
AMERICAN 
DIN SERIA 


DANGER 
EEr ML, 
BL 


ee 
FILME 


Arta memoriei 
(Urmare din pag. 8) 


fost pentru Stânga europeană din anii 
"50, un fel de „guru” ro$u — într-o in- 
sulă pierdută in Mediterană. Singurul 
vizitator la locuința poetului si a soției 
sale este postasul, unul dintre putinii ce 
știau a scrie si a silabisi, de pe acel me- 
leag... Poetul îl acceptă o vreme pe uni- 
cul său interlocutor, dar îl va da uitării 
după ce pleacă din insulă. În schimb, 
postasul îi va păstra o fidelă amintire. 
După ani, o întâmplare va revela însă 
sufletul de poet al poștașului și cel de 
rece mesager ideologic al poetului mult 
glorificat ( jippo iret). Film născut 
din pasiunea lui Massimo Troisi (core- 
gizor, coscenarist și interpretul poşta- 
Sului) chiar dacă principalul regizor 
este scotianul Michael Radford 

Troisi — figură cult în generaţia celor 
de 40 de ani, a debutat ca actor la 14 


ani, impunându-se rând pe rând ca dra- ` 


maturg, regizor și interpret în diferite 
grupuri teatrale, până când a debutat și 
ca regizor de film (1981). Poștașul a so- 
sit însă la Veneţia fără Troisi. Cu două 
luni în urmă, la 24 de ore după ce fu- 
sese tras ultimul cadru, Troisi a murit 
în timp ce dormea. inima sa s-a arătat 
prea obosită la numai 41 de ani. Sensi- 
bilitatea, privirea și stilul său. actoricesc 
îl recomandau ca pe un Gerard Philipe 
italian. Asemeni, tragicul său sfârșit. 
Urmărind filiatiile cu cei ce au debu- 
tat în anii neorealismului, Declaraţie de 
dragoste de Pupi Avati (56 de ani) te 
duce cu gândul la Amarcord-ul lui Fel- 
lini. Bologna natală la ceasul imediat 
postbelic, deviné fundal si personaj în 
aducerea aminte a primei iubiri a ci- 
neastului ca şi a mediului familial şi so- 
cial în care s-a format. 
radițiile se dovedesc încă 
o dată esenţiale în mode- 
laréa mai tinerilor autori. 
Enchaineul nu este doar o 
figură de stil. a tehnicii ci- 
nematoarațice, ci — iată 


TOMESCU 


IN CUPLU 
"MAMA" 


a Ea 


u | moare | (pl. REGIZOR 


Li L 
Scara za 


la E 


s 
a 
= 
= 
= 
= 


GOCE A E i RTM 


Bila H 
o | 1 | 1 HS 


— şi a creaţiei însăși. În acest sens 
exemplare sunt cele 27 de minute în 
care regizorul Corrado Farina (coautor 
și prezentator Vittorio Gassman) rezu- 
mă Centenarul nostru ci 

într-un documentar aniversar. În ciuda 
unor omisiuni (Pasolini, Bellocchio, 
Ferreri) inerente față de durata peliculei 
(sancţionate însă nemilos la conferința 
de presă de colegii italieni), autorii -au 
găsit o idee senzalionalä pentru a 
omagia Centenarul artei a șaptea, nu 
doar italiene. Început cu secvenţe din 
Cabirla lui Pastrone (1913) și încheiat 
cu secvente din Nuovo Cinema Paradi- 


Ca FEL 
II "aaaaae 


URSUL 


` [E 


E 
T 
a 
e 
E 
-i 
fea 
pie 


so (laureat cu Oscar în:'89) de Torna- 
Re, filmul derulează în paralel cu dis- 
cursul aniversar, rostit de Gassman de 
pe scena teatrului Argentina din Roma, 
fragmente, din filmeie italiene la care 
„asistă“ din stal — aplaudând, ovatio- 
nând sau plictisindu-se si căscând 
Garbo, Dietrich sau Alida Valli, Bogart 
şi Depardieu, Orson Welles şi Woody 
Allen, Chaplin, Gregory Peck, Gene 
Kelly, Gloria Swar.on, von Stroheim, 
Tracy, De Niro, Marilyn, Barrault și Ga- 
ble etc. Nu, nu este vorba de recrearea 
acestora prin noile tehnici digitale, ci 
de folosirea centenarei foarfeci de 


redacțională 


Director — Redactor gef 
Adina Darian 


Redactor şef adjunct: Dana Duma. Secretar 
ioana Statie. Publicist comentator: I 


eneral de redacție: 
Coroiu. 


Redactori de rubrică: Doina Stănescu, Rolland Man. 


Fotoreporter: Victor 


Comercială S. 


Societatea R.L. Sentința 
București, 21 lulle 1992, înmatriculată la Oficiul Registrului 


Stroe. 
civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1 
legistrului Comerţului cu 


= J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 — 1200 
[none monom primer pme Cere cum FT 
se 
TE E te LE 


12 Del — 4800. Cititorii 
P.O. Box 33 — 
resti, Plaja 


57, telex 11 995, 11034 Pai fate reci 617.58.73 Bucu- 
nm ses tire 


FLUVIU... 
"STRĂBĂTÂN 
PARISUL” 


montaj. Asistenţa celebrităților a fost 
reconstituită prin alăturarea de cadre 
sau secvențe în care cei citați interpre- 
tau — în diverse filme americane, ita- 
liene, britanice, franceze — spectatori. 
O idee ce exprimă senzaţional nemuri- 
rea artei memoriei. 


Totul poate fi... 


(Urmare din pag. 9) 


dacă strigătele ce însoțeau scena de 
amor erau ale ei sau erau înregistrări 
electronice pe banda de sunet. Delpy 
s-a uitat la rândul ei interogativă câtre 
Kieslowski, vrând parcă și ea să ştie 
adevărul. Regizorul, cu morga-i cunos- 
cută, a răspuns: „Cine mai ştie? 
Chiar așa, cine mai știe deosebi azi 
adevărul de minciună! Este evident că 
noile tehnici facilitează manipularea. 
Ideea nu este să impiedicäm sau să in- 
terzicem progresul — dealtfel, istoria 
omenirii a demonstrat de-a lungul se- 
colelor că nu este posibil — important 
este să folosesti cu chibzuinţă inventi- 
ile. Închei cu o depozitie de marcă a lui 
Wim Wenders (v. Noul Cinema nr. 9/94, 
p. 20) ce consona cu declarația făcută 
de Umberto Eco: „Deşi sunt absolut | 
fascinat de puterea noilor tehnologii în 
audio-vizual, cred că ar fi o imensă 
eroare pentru cei ce povestesc povești 
să abandoneze această artă doar pe 
mâna celor ce se ocupă de efecte spe- 
ciale. Vă invit să reflectaţi la faptui că 
alternativa realității virtuale te fi si- 
nonimă cu o declarație a falimentului 
creaţiei. Mă întreb dacă aceste noi in- 
ventii nu ascund incapacitatea cineasti- 
lor și a pubiicului de a stăpâni o „teh- 
nologie“ mult mai avansată, deși mult 
mai simplă şi mai complexă, care este: 
Realitatea?" A 


AD. 
23 


© REGIA: PATRICK READ JOHNSON © SCENARIUL: JOHN HUGHES 
© IMAGINEA: THOMAS E. ACKERMAN © MUZICA: BRUCE BROUGHTON 
CU: JOE MANTEGNA, LARA FLYNN BOYLE, JOE PANTOLIANO 


Lei 400