Revista Cinema/1990 — 1998/7_Noul_Cinema_anul_VII-nr-12-1996

Мг. 12/1996 


NES MNA 


REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


decembrie 
1996 
DIALOG CU CITITORII: Poezie; Sărăcie; 
Rivalii; Cu mulțumiri; Propuneri de la Buftea 
ҒАХ CLUB: Sophia Loren 


RETROSPECTIVĂ '96; REGIZORII NOȘTRI 
FILMEAZĂ!: Femeia în roșu un film de 
Mircea Veroiu 


EUROPA CINEMA 

Zilele filmului belgian-francofon: David 
împotriva lui Goliath; Din pelerina lui 
Delvaux; 

Zilele filmului britanic: O religie modernă 
FESTIVALURI - VALLADOLID: 
Reflexe conditionate 

MEREU VEDETE: Julie Christie 

POSTER: Alicia Silverstone 

SPOT: Noi scriem cronici, dumneavoastră le 


cititi, dar ce se va întâmpla cu ele peste o 
lună, peste un an?... 


PE ECRANE: Un liceu periculos; Reactie în 
lant; Un sărut de milioane; Viaţa în roșu; Cine 
pe cine iubește; Vremea răzbunării; Тіп Сир; 
Goana după cadou; Risc maxim 


S-AU NĂSCUT ÎN LUNA... 


ІЕСТІЛ DE CINEMA (ІШ): Câteva cuvinte 
despre „Entuziasm“ 


CINEGLOB; FILM FAX 


(та | 1 Е A 


REVISTA А CINEFILILOR DE TOATE VARSTELE 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1, București, 


Culegere și paginare computerizată Secţia Fotoculegere - Imprimeria өм ДУ 


Oficiile poștale, Catalog Presă 1993, 
editat de RODIPET poziția 4070. 

Cititorii din străinătate se pot abona prin 
RODIPET 5.ል. Р.О. Box 33-57, telex 11995, 11034; 
Fax 222. 64.07; Telefon: 222.41.26; 

Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, 71341 București 


21 iulie 1992, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului 
си nr. J/40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220-1200 


Tiparul Imprimeria Coresi București R.A. | 


Abonamentele se pot face prin 


ECHIPA 
REDACȚIONALĂ: 


Director-redactor șef 
Adina Darian 


Redactor șef adjunct 
Dana Duma 


Secretar general de redacţie 
Ioana Statie 
Publiciști comentatori 
Irina Coroiu 
Rolland Man 
Șef de rubrică 
Doina Stănescu 
Fotoreporter 
Victor Stroe 
Director economic 
Aurelia Ivănuş 


Manager difuzor 
Adrian Constantinescu 


COLABORATORI PERMANENȚI: 


Mircea Alexandrescu, Călin Căliman, 
Andrei Gorzo, George Littera, 
David Melville, Dinu-loan Nicula, 
laromira Popovici, Dan Predescu 
Eva Sârbu, Dumitru Solomon 


Adresa redacției: Piaţa Presei Libere 1 
Sector 1, 71341 București 
tel. 222.33.32. Intrarea В, Et. III. 


NOU! 


Pentru 1997 vă puteți abona și direct la 
redacția noastră: 


3 luni ~ 5.500 lei. 6 luni — 11.000 lei. 12 luni ~ 22.000 lei. 
Plata se face prin mandat poștal pe adresa redacției: 
Noul Cinema Piaţa Presei Libere nr. 1 Sector 1 

71341 București, pentru 01. Adrian Constantinescu. 
Completaţi cite numele și adresa dumneavoastră. 

De asemenea, la cerere, revista poate fi expediată poștal 
prin ramburs și poate fi cumpărată direct din redacție la 
prețul de 2.000 Iei/exemplar. $ 


Fotografii promoționale e Press Release - Cannes, Locarno, 
Veneția, San Sebastian, Valladolid ® Buena Vista International 
(Touchstone Pictures, Hollywood Pictures Company, Peacock 
Films) - Româniafilm e Columbia TriStar, 20th Century Fox - 
Guild Film România e UIP - Media Pictures International 
e Warner Bros. - Ecran XXI e Arhiva revistei Noul Cinema 
e poster: Albert Watson 


RETROSPECTIVĂ 


Sfârşit și început de An. Prilej de reînnoite gânduri bune 
și speranțe de mai bine pentru toți cei ce iubesc filmul și 
ne citesc. 

Urarea pe care ne-o facem este să continuăm să vă ținem 
la curent cu starea cinematografului din lume. Și de la noi - 
chiar atunci când este deprimantă așa cum a fost în anul care 
se încheie cu nesfârșite dispute și doar patru premiere, chiar 
dacă două dintre ele ne-au onorat prin participarea la mari 
festivaluri. Dar o cinematografie nu se poate menține și nici 
criticii nu pot avea o bază pentru o amplă analiză cu o producţie 
atât ge sumară. 


n inflația de informaţie cinematografică, mai mult sau mai 

Шіп exactă, și cu о deosebită înclinaţie spre сап-сап, 
revista noastră - fără să ignore nici anecdotica - și-a asumat 
mai departe cu rigoare he și curaj, misiunea criticului 


de a analiza fenomenul cinematografic în ansamblul său, de a 
conecta informaţia cu sociologia și de a privi evoluția artei a 
șaptea din unghiul istoric și cultural. Ne-a ajutat în acest demers 
faptul că membrii echipei noastre au ታታ de a fi invitaţi la 
cele mai importante festivaluri internaţionale de film europene. 
i dacă cele 365 de zile ale anului au trecut cu viteza 
imaginilor unui film, putem spune că, tot ca pe secvențele 
unui film, ат dat uitării unele fapte cinematografice, în vreme 
ce altele se agaţă de memoria noastră rămânând să пе exalte 
sau să ne dezamăgească. Fiecare dintre noi avem propria 
retrospectivă subiectivă. 
A? vrea să semnalez însă, în prag de An Nou care se 
nunță a fi pentru noi toți ип ап de schimbări, că și 
cinematografia europeană și-a pregătit un an de importante 
schimbări. Este vorba de acordurile în premieră absolută 
încheiate între câteva industrii cinematografice de tradiție de 
pe bătrânul continent: Alianţa franco-italiană pecetluită în 


SUBIECTIVĂ 


septembrie la Veneția; întâlnirea miniștrilor culturii de la 
Budapesta din octombrie; întrunirea Comitetului filmului balcanic 
de la Atena tot în luna octombrie (din care sunt onorată să fac 
parte); campania desfășurată de Societatea autorilor, 
realizatorilor și producătorilor din Franța (ARP); British Screen 
angajat să participe financiar la susținerea unor filme europene 
din țări cu un potenţial mai redus; Societatea radiodifuziunii 
italiene (RAI) va coproduce în 1997 zece filme italo-europene. 
Toate aceste organisme și societăţi urmăresc o strategie 
concertată pentru a promova filmul de artă european și pentru 
a ridica nivelul artistic al celui comercial, preocupându-se de 
asemenea să găsească soluţii de difuzare pe гри de 
televiziune paneuropene spre a limita ofensiva filmelor 
americane, întrucât filmul a devenit un mijloc esențial pentru 
păstrarea identității culturale naţionale. 

әне acestor alianțe este indubitabil cel mai important 

eveniment privind arta centenară în anul care se încheie. 

n concertul european filmul își are așadar partitura sa 

sențială. lar perspectiva acceptării țării noastre în Uniunea 

реп ar însemna și pentru cinematografia noastră o șansă 
n plus. 

Până să ne vedem acest vis împlinit, revenind pe apele 
tulburi ale tranziției noastre, suntem bucuroși că de la acest 
sfârsit de an vă putem oferi 12 pagini în plus, păstrând încă cel 
mai scăzut рге} în comparaţie cu toate celelalte reviste, 
încredințați că „partidul cinefililor“ va fi și în 1997 alături de noi. 


LA MULȚI ANI! _ 


Adina DARIAN 


~ 


Sumarul sumarelor 1996 


DOSARE e Marea crãpelnitã: Овредеіе între 
satiră și privirea idealizantă; Chiolhanuri și lehamite; 
Delicatese erotice; Triumful (in)digestiei; Mănâncă-ți 
aproapele; Să mori ghiftuit (nr. 1). Jocurile video: 
Alienare sau alinare? e PUB de la publicitate și ADS 
de la advertising: În numele pieţei libere; Filiera 
morților; Dacă publicitate nu e, film se face (aproape) 
degeaba; „Nu-i spuneți maică-mii că lucrez în 
publicitate...“; Esenţă de cinema (nr.2) e În obiectiv, 
familia: Micul fnfern conjugal; Cineaștii despre 
căsnicie și adulter; În afara familiei nu există fericire 
(nr. 3) e Centenar: 100 de ani, trei întrebări (nr. 3) 
e Centenar: 100 de ani în România (пг. 4) e Yankei 
în Europa: Très beau, très chic, très magnifique; 
Capucino, monumente și gondole; Strategii 
pedagogice; „Ce frumos era în război“; Sploni și hoți 
cosmopoliți; Comunicarea spirituală (пг. 4) e Staruri 
amenințate — Staruri asasinate (пг. 5) e Road- 
movie: De la Ulise la James Dean; Protagonist, 
mașina; Preistoria; “Drivin' My Life Away”; Gangster- 
stories; Mica hoinăreală prin road-movie-ul românesc; 
Totul trebuie schimbat (пг. 6) e Aicoolici anonimi și 
celebri; In vino veritas; Decăderi; Redresări; 
Alcoolismul feminin; Ingredientul umoristic (nr. 7) 
e Sioganul cinematografic: Actor; Cenzură; Film 


sonor și vorbitor; Film stereoscopic; Personaj; 
Referințe cinematografice; Situare valorică; Sursă; 
Versificaţie (nr. 8) e Vă invităm Іа operă: Filmul mut 
— operă fără muzică; Regizorii de operă salvează filmul 
sonor; Parodie, râsete și lacrimi; „Traviata“ 
declanșează fantezia; Muzica puterii; Powell și 
cinematograful viselor; Visconti, Maria Callas și 
Mariana Nicolesco; Înainte de revoluție și după; Copiii 
teribili; Carmen; Fantoma de Іа Operă; Mulţumiri pentru 
muzică; Lumea ca operă; Transpunere fidelă?; Viitorul 
este operă (пг. 9) e Drogul și drogații: Pe ecran; În 
маја; Când L.S.D.-ul era rege (пг. 10) ወ Imoralitatea 
la Hollywood: Fantasme noi la vicii vechi; Hărţuire 
sexuală (nr. 11) 

PROFILURI e Antonio Banderas, Sandra Bullock, 
Chuck Norris, Steven Seagal (nr. 1); Bruce Willis, Meg 
Ryan (пг. 2); Pierce Brosnan, Michelle Pfeiffer (пг. 3); 
John Travolta, Linda Fiorentino (nr.4); Robert De Niro, 
Emma Thompson, Nicolas Cage (nr.5); Julia Roberts, 
Ralph Fiennes (nr. 6); Elisabeth Shue, Andy Garcia 
(nr. 7); Al Pacino, Holly Hunter (nr. 8); Alec Baldwin, 
Sigourney Weaver (nr. 9); Tom Cruise, Emmanuelle 
Béart (пг. 10); Gwyneth Paltrow (nr. 11). 

MEREU VEDETE ө Jean Louis Trintignant, 
Jeanne Moreau (nr. 8); Paul Newman (nr. 11) 


FAN CLUB e Nicole Kidman, Garry Oldman (nr. 
1) e Rebecca de Mornay, George Clooney (nr. 2) 
e Woody Harrelson, Elizabeth Berkeley (nr. 3) 
e Chris O'Donnell, Rochelle Redfield, Tanya Roberts 
(nr.4) e Gary Cooper (nr. 5); Yul Brynner (nr.6); David 
Duchovny (nr. 7); Audrey Hepburn (nr. 8) e Gillian 
Anderson (nr. ፀን e Robert Mitchum (nr. 11) 
PORTRETUL LUNII e Zoltan Octavian Butuc 
(nr. 1) ወ Valeria Seciu (nr. 3); Marius Stănescu (пг. 5) 
e |оапа Crăciunescu (nr.7) e Mihai Călin (nr. 10) 
CĂLĂTORII SENTIMENTALE è Ava 
Gardner-Frank Sinatra (nr.2) e Nancy Davis-Ronald 
Reagan (пг. 4) e Rita Hayworth-Orson Welles (пг. 6) 
SPOT e Centenarul văzut de cineaștii lumii (nr. 1) 
e Hong Kong, o cinematografie fără viitor? (ከር 3) e În 
spatele ușilor închise e Imagini ale Europei ® Liniștea 
de după furtună e Demonii televiziunii (nr.4)e Crime 
în pași de dans e Gangsteri și polițiști ca-n viaţă ቁ Nu 
mai ajungi să spui በሀ e Roluri mult visate (nr.5)e Nici 
destul de albă, nici destul de neagră (пг. 8) e 
Paparazzi — un cuvânt inventat de Fellini! Noile tehnici 
au făcut să apară și videorazzi (nr. 10) e Războiul 
ideologic nu a luat sfârșit e Precum în viață așa și ре 
ecran; Pornografie și tehnologie (nr. 11) 


(Continuare în pag. 47) 
3 


тыш 
pi 
= 
ወ 
--ጋ 
үлем! 
“መ= 
ጮ 
O 
ጋ 
Q 


1,06 


nde să fi dispărut, mă 
întrebam din când în 
când, EMILIA DABU? 
бі-о fi retras creditul 
acordat filmui гота- 
በ656 și și-o fi luat lumea în 
cap? Ei bine, nu! Emilia Dabu a lipsit un timp 
din dialogul nostru fiindcă... a scris versuri. Un 
nou volum, „Cuvinte săpate pe cer“, publicat 
chiar în toamna asta la Editura Metafora, pe 
care mi-l trimite си o dedicație de aproape о 
pagină. De la o vreme, n-am mai citit versuri. 
Nu se mai poartă. Nu mai sunt la modă. Nu 
mai „stocăm imagini“. Calculatorul și Interne- 
tul, televizorul și filmul, poate și teatrul au 
alungat imaginea poetică spre periferie. Un 
remarcabil poet a declarat, de altfel, că s-a 
lăsat de poezie... Vremuri grele! Și totuși 
parcă mi-ar părea rău să nu pot cita câteva 
versuri răzlețe: „Există Іа fiecare Сіпа de 
Taină/ Un loc rezervat celui ce va vinde“; „Nu 
veti ști niciodată ce culoare au ochii plângând 
cuvinte“; „uitată în iubire precum un vis rănit“; 
minulescianul „nimeni n-a venit să-mi spună/ 
c-am rămas numai cu tine“; sorescianul „Ve- 
ghează mamă să nu cad/ din vreun gând prea 
înalt“; „căci nu ramurile gândului, ci ramurile 
plânsului/ interior erau prezente!“ etc. Ce 
folos, dacă se poartă din ce în ce mai rar! 
Dar să revenim la proză. Evident E. Dabu 
deplânge soarta cinematografiei românești 
(„aproape dispariţia...“), deși la televiziune 
(inclusiv Antena 1) se reiau unele succese 
(„abia intrasem și noi în circuitul internaţional, 
chiar în preajma Oscarului ajunsesem...“). În 
sfârșit: „Unde sunt oare toate drepturile 
financiare cuvenite cinematografiei? Oare 
chiar așa să ne pierdem cu totul cultura, 
atâția bani pentru campanii electorale cu 
tot felul de parveniţi și pentru imaginea 
noastră adevărată, spirituală, culturală, 
nimic?“ 
Să nu-mi dai mie „bună ziua“ dacă, pe 
undeva, fata asta nu аге puţintică dreptate! 


Gillian Anderson (Dosarele X) 


Costas Mandylor, nu în Secrete de familie, 
ci în Trecut fatal (r. Clive Fleury, cu Kasia Figura) 


UCIANA-ILEANA 
SIMA (Intorsura 
Buzăului, jud. Co- 
vasna): „Dacă a- 
dor sau nu încurcă- 
. turile rămâne de 
văzut, dar în schimb am văzut fil- 
mul Ador încurcăturile și mi se pare 
fascinant și mai 8165 (!?) capti- 
vant“. „O poveste despre doi zia- 
гіз! rivali (...) Personajele sunt 
foarte bine conturate, dându-i fil- 
mului o notă de originalitate prin 
happy-end-ul înainte de prima 
jumătate a filmului...“ l-au plăcut, în 
consecinţă, foarte mult Julia Roberts 
i Nick Nolte. „Aș dori ca Іа rubrica 
an Club să dati câteva (ce?) des- 
pre actorul John Clayton Schaffer 
(ре) care l-am văzut în filmul In- 
toarcerea la Two Moonjunction“, даг 
„la mijlocul revistei să puneţi ип 
poster cu Vivien Leigh și Clark 
Gable“. 


in Brașov, o 
doamnă sau 
domnişoară, pe 
numele ei (mic) 
SOPHIE, ne soli- 
cită adresa lui 
Laurenţiu Cazan, domiciliat pe unde- 
va, prin Olanda. Deocamdată adresa 
ne este necunoscută, dar vom încer- 
ca, fiindcă încercarea moarte n-are... 


ORNELIA HAIDU 

(Sighet) ne mul- 

țumește pentru 

„Dosarele Х“, 

pentru prezen- 

tarea lui David 
Duchovny („aștept continuarea și cu 
Gillian Anderson“ — vezi пг. 9/96 - በ. 
red.) și pentru fotografia cu Patricia 
Millardet (nr. 7/96). Ar dori o fotografie 
(poster) cu George Clooney, Michele 
Placido sau Joe Lando. „Dacă da, 
mulțumesc; dacă nu... mulțumesc!“ 
Dar dacă mai căutăm? 


- 


ELENA ሀልዘፎፐ din Brașov пе 
furnizează o suită de citate din Petre 
Ţuţea prin саге nu face decât să-și 
ascundă identitatea. Nu-i nimic: 
așteptăm în continuare corespon- 
denţele ei. „Venind la București, am 
avut ocazia să cumpăr și mai 
repede revista, lucru care m-a 
bucurat tare mult și mi-a făcut 
călătoria mai plăcută, citind ar- 
ticole interesante. Materialul 
informativ este de calitate și din 
abundență, astfel că poate satis- 
face pretenţiile oricărui cinefil.“ 
E.D. speră ca într-un număr viitor să 
consacrăm un spațiu marelui actor 
dispărut Ștefan Mihăilescu Brăila. 
Fără doar și poate. 


ж 


' ADINA РІНТЕА din Brașov, deși 
ne citește din 1990 și se bucură 
pentru fiecare schimbare - în bine! — 
constatată în conţinutul revistei, n-a 
reușit să ne adreseze „felicitările 
binemeritate“. Le primim chiar și cu 
întârziere... : 


* 


SUKET ILDIKÖ din Târgu-Mureș: 
„lubesc foarte mult revista «Noul 
Cinema» pentru că găsesc în ea 
informații despre filme din ac- 
tualitate, cât și din trecut, sau 
despre proiecte de viitor. Consider 
că bunul gust și valoarea artistică 
sunt criteriile revistei... Pentru asta 
vă mulțumim. 5.1. ne relatează că a 
văzut filmul Vârsta іпосепјеі al lui 
Martin Scorsese după romanul 
scriitoarei Edith Wharton. „La data 
aceea (acum un an - d.s.) m-a fas- 
cinat munca regizorului, nu atât 
subiectul.“ Corespondenta a mai 
văzut un film realizat după Edith 
Wharton, Cuceritoarele, o producție 
BBC. „La acest film-serial m-a atras 
mai mult subiectul“. Ar vrea să vadă 
o fotografie cu Carla Gucci (Anabell 
St. George) și să citească unele in- 
formaţii despre ea. Puţintică răbdare! 


* 


. „DEVON-MIKE“ din Cisnădie 
(Sibiu): „E cea mai «mișto» revistă 
din România la ora actuală“. De 
aceea s-a abonat la „Noul Cinema“. 
Și acum, un of: singurul cinematograf 
din localitate tinde să se închidă, din 
lipsă de spectatori. De unde înainte 
erau trei spectacole, acum e unul 
singur, de la ora 18. Dacă nu sunt 
filme cu Van Damme, Schwarze- 
negger ori Stallone, riscul e să nu se 
întrunească numărul necesar de 
spectatori. Așa a fost la Dragostea 
unui președinte cu Michael Douglas 
și Annette Benning, la Sense and 
Sensibility, Howards End și Re- 
mains of the Day (ambele de James 
Ivory). Așa e: kilogramele de filme 
americane nu pot fi compensate de- 
cât de kilogramele de mușchi... 


ж 


MARIANA МІНДІ (Roșiori-de-Ve- 
de): „Vă mulțumesc din tot sufletul 
că existaţi, că realizați o revistă de 
excepție, o revistă nu numai pe 
gustul meu, ci al tuturor celor care 
vă știu, vă îndrăgesc, vă sunt fideli, 
al tuturor celor care vă iubesc“. 
Faptul că ne „ronţăie din scoarță în 
scoarță“, ca pe oalună, nu ne sperie. 
Dimpotrivă. 


ж 


OLIMPIA ROTARU (pensionară, 
Onești): „Spre deosebire de cores- 
pondenta dv. Elena Dãnet (...) eu 
nu susțin că în copilărie econo- 
miseam de la mâncare pentru a 
cumpăra revista Cinema; fac acest 
lucru acum, ceea ce mi se pare și 
mai semnificativ“. Semnificativ și 
tulburător. 


ж 


IONELA-PAULA ACHIRACESEI 
(Focșani): „Imi pare rău că ci- 


nematografele sunt aproape goale 
– dacă au 10-20 de persoane - deși 
în Focșani, și cred că și în alte părți 
s-au făcut reduceri de preţuri (...) 
Dar să sperăm că în viitor sălile 
vor fi iar pline“. O speranţă totuși 
există... 


ANA ANCA (pensionară, 
Călimăneşti): „Vă felicit pentru felul 
în care e concepută revista «Noul 
Cinema»și vă doresc succes în 
continuare“. 


* 


AURORA STANCU (Oţelul Roșu, 
jud. Caraș-Severin): „Vă iubesc și vă 
aștept în fiecare lună cu enorm 
interes. Vă mulțumesc că existați și 
că ne dăruiți câteva clipe de fe- 
ricire“. Corespondenta ar dori să afle 
cât mai mult despre viaţa și fil- 
mografia lui Sharon Tate, precum și 
despre moartea ei îngrozitoare. Sper 
să-i putem da satisfacţie într-unul din 
numerele viitoare. „Ar fi interesant — 
scrie A.S. în încheiere - dacă veți 
încerca să publicați interviuri 
ample și cu actori străini, nu numai 
cu ai noștri“. Întrucât interviurile nu 
pot fi luate decât din publicaţiile 
străine, trebuie să avem în vedere 
legea copy right-ului. În măsura în 
care vom avea posibilitatea, vom 
răspunde și dorinței corespondentei 
noastre. 


* 


MARIAN BODEA (Baia Mare): 
„Întâi vreau să vă felicit pentru 
munca ce о prestați, chiar dacă 
existența mai multor articole 
despre cinematograful și pro- 
tagoniștii lui din anii trecuți ('40 
etc., până în anii '80) nu ar strica 
deloc“. Bineînţeles că nu ar strica, 
dar să știți că revenim mereu asupra 
anilor 1940-1980, firește în măsura în 
care filmele actuale nu ne „împing“ 
din urmă... M.B. mai are „un singur 
dor“: să punem ca poster (71) afișul 
filmului The Bridges of Madison 


ኝ 


County. De се afișul și በህ pro- 
tagoniștii? 


ж 


CATI A. (Bacău): „Un alt lucru ре 
care îl apreciez este calitatea revistei. 
Nu mă refer la articole, ci la ca- 
litatea hârtiei și a pozelor publi- 
cate, căci, dacă stăm să analizăm 
bine, jumătate din articole ar putea 
fi eliminate“. (N-o fi cam mult?) 
După ce își spune impresiile cu privire 
la unele filme, C.A. are un recul ciu- 
dat: „Dar desigur nu este de 
competența mea să critic sau să 
laud filmele. (Eu doar îmi exprim 
părerea!). În definitiv, a critica sau a 
lăuda nu înseamnă a-ţi exprima 
părerea? Chestiunea competenţei 
începe de la un alt nivel... În sfârşit. 
„Revista este bună și mă mulţu- 
mește, fiind singura dintre revis- 
tele bune de cinema pe care mi-o 
mai permit la ora actuală“. Dorește 
apariția unor postere cu J.C. Van 


‘Damme, David Duchovny, Lorenzo 


Lamas și a unor poze cu Noah Wylie, 
interpretul lui Carter din serialul 
Emergency (vezi nr. 10/96). Toate la 
vremea lor... 


MARIAN RĂDUȚĂ din (atenție!) 
Buftea, „după câteva încercări 
eșuate“, ne scrie „pentru că am 
câteva propuneri Іа саге ţin foarte 
mult și care, cred eu, ar îmbunătăți 
calitativ revista dvs“. Nu trece însă 
„peste felicitările pe care le meritați 
pentru calitatea revistei (cea mai 
reușită revistă din România), dar 
să nu credeți că nu sunteți per- 
Тесті...“ Și propunerile (care, veți 
vedea, sunt mai mult sau mai puţin 
confirmări sau întăriri ale unor rubrici 
existente): 1) ar fi bine să nu aban- 
donăm „Lecţia de cinema“ care „sper 
să cuprindă și informaţii despre 
atribuțiile (sau rolul) principalilor 


participanți la realizarea unui film 
(producător, regizor, actor, sce- 
narist etc.) și aceasta datorită 
faptului că pentru un simplu 
spectator este de foarte multe ori 
greu să-și dea seama cine poartă 
vina pentru un film (sau o secvență 
nereușit(ă)“; 2) foarte interesante 
profilurile cinematografice, dar 
„subiecţii“ acestora trebuie să fie በህ 
numai actorii, ci şi regizorii, 5се- 
nariștii, operatorii sau creatorii 
partiturilor muzicale; 3) binevenit 
concursul pe care-l organizăm dar 
are o „reală tentă comercială“, de 
aceea sugerează un concurs adresat 
cinefililor „cu întrebări punctate în 
funcţie de dificultatea lor“ („cred 
că puteți găsi un sponsor care să 
vă ajute“); 4) cicluri dedicate unor 
cinematografii пајопа!е; 5) inserarea 
„unor traduceri din alte publicaţii 
(...) articole reprezentative pentru 
curentul (sau concepția) cinema- 
tografic(ă) din țările respective.“ 

Vor studia propunerile și le vom 
aplica pe rând, dacă nu pe toate o 
dată. 


Rubrica „Dialog cu cititorii“ 
este realizată 
de Dumitru SOLOMON 


Doi 
maeștri 
ai artelor 
marţiale: 
Michael 
Paré și 
Jan-Michael 
Vincent 
în Deadly 
Heroes 
(r. Mena- 
hem 
Golan) 


тес 
p= 
፣- 
О 
4 
ጠው 
-” 
-፦ 
Q 
D 
Q 


ALOG 


DI 


Dar mamă și fiică aveau să mai aștepte împlinirea 
visului. Retragerea trupelor germane care luau 
ostateci, aruncau în aer conductele de apă, adusese 
în Italia mizeria la apogeu. În Pozzuoli rămăsese doar 
o fântână cu apă murdară și sulfuroasă. Despre 
sosirea americanilor, Sophia a păstrat o singură 
amintire: „Un soldat mi-a dat un pachet de cafea și 
unul de unt sărat. Тіп minte că lucrurile acelea mi-au 
părut ceva dumnezeiesc, iar soldatul prăfuit care 
zâmbea ca într-o reclamă pentru pastă de dinţi, a fost 
pentru mine mult timp întruchiparea binelui su- 
prem“.Războiul odată terminat, viața mergea înainte. 
Pentru fetele frumoase ale Italiei exista o „loterie“ 
specială unde se putea câștiga “drumul spre cinema“: 
concursurile de frumusețe. La un asemenea concurs 
de frumusețe intitulat „Regina mării“ se încumetă să 
se prezinte, în 1949 și adolescenta Sophia Scicolone. 
Problema care s-a ivit a fost lipsa banilor pentru rochia 
de concurs. Soluţia s-a găsit transformând perdelele 
de tafta roz de care bunica era tare mândră, dar care 
a acceptat cu dragă inimă să renunţe la ele. „Un 

እሪ > sacrificiu pe altarul artei“ cum îi place Sophiei Loren 
64 У 22232 de " să spună. Talentul de croitoreasă al mamei a făcut 


minuni. Ea a creat o rochie foarte lungă pentru a 


Andrea Soreanu, București; Mihai Panait, Cluj; 
Bănulescu Mugurel, Stan Florea, Gheorghe Popescu, 
Marian Mihai, Laura Petre, Mihaela Dinescu, 
București. 


SOPHIA LOREN. S-a născut la 30 


septembrie 1934 la Roma. Mama ei, Romilda Villani 
nu era căsătorită, dar tatăl era cunoscut. Se numea 
Scicolone și fusese de acord ca micuța să-i poarte nu- 
mele, însă numai atât. S-a căsătorit de altfel, la puţină 
vreme după nașterea Sophiei, cu o altă femeie. 

Paratrazând o expresie celebră, s-ar putea spune 
că rareori o tânără a plecat de atât de jos ca să ajungă 
atât de sus. Atât „de jos“ era Pozzuoli (i se mai spunea 
și „Poarta infernului“) un sătuc amărât aproape de 
Napoli. Despre copilărie, Sophia avea să spună mai 
târziu: „Mi-era veșnic foame. Nu pentru că eram o 
mâncăcioasă, ci pentru că rareori mâncarea era 
suficientă la noi acasă. Trăiam nu în sărăcie, ci în 
mizerie absolută“. Sophia locuia împreună cu mama 
sa, sora mai mare și încă vreo zece veri în 
apartamentul sărăcăcios al bunicilor materni, situat 
într-un imobil dărăpănat pe Via Solfatara, stradă veșnic 
înecată în vaporii de sulf provenind de la o fabrică din 
apropiere. „Mâncam се арисат ~ își amintește actrița 
> cartofi сору în cuptorul brutăriei de la colțul străzii 
(la noi foc se făcea doar din două în două zile), veșnica 
fasole și preacunoscutele «pasta». Așteptam 
duminica înnebunită de poftă: era ziua când mâncam 
tocană cu carne. De fapt, mai mult tocană decât carne, 
dar pentru mine gustul ei avea ceva absolut indicibil“. 

Izbucnirea războiului a obligat-o pe Sophia să 
petreacă împreună cu familia și alți refugiați nume- 
roase ore ascunși de teama bombardamentelor într-un 
canal dezafectat care mirosea oribil, dar care era un 
adăpost suficient de sigur. „Mai erau cozile inter- 
minabile la pâine, unde rămâneam chiar și atunci când 
alarma începea să sune. Dacă îmi pierdeam locul, 
riscam ca toată familia să rămână fără pâine în ziua 
aceea. Eram îngrozitor de nefericită, dar pe vremea 
aia nu credeam că viaţa ar putea fi și altfel“, își amin- 
tește actrița. 

Până pe la 14 ani era foarte slabă, nasul părea 
prea lung și gura prea mare. Toate acestea o mâhneau 
foarte mult pe mama ei care o dorea, nici mai mult nici 
mai puţin, decât o viitoare vedetă de cinema. Era un 
vechi vis al ei. Romilda câștigase în 1932 un concurs 
de frumusețe intitulat „Cea mai perfectă sosie a Gretei 
Garbo“, organizat cu ocazia premierei filmului Grand 
Hotel. Finala concursului avusese loc la Paris. La 
întoarcerea în Italia, un regizor obscur pe nume Sal- 
vatore di Bonito îi oferise Romildei un го! în filmul său 
intitulat Tinerețe eroică. Filmul n-a văzut niciodată 
lumina ecranului, cariera Romildei a încetat brusc așa 
cum începuse, dar tânăra a rămas cu nostalgia vieții 
de actriță. 

Când frumusețea cu totul specială a Sophiei a în- 
ceput să se întrezărească (avea 15 ani), Romildei i-au 
revenit speranţele. Un prieten, profesor de sport, îi dă 
Sophiei lecţii gratuite de gimnastică și... se îndră- 
gostește ІШеа de tânăra elevă. „Noroc că mama era 
pe aproape, pentru că cine știe, fără ea acum aș fi fost 
o matroană respectabilă, cu vreo cinci-șase copii și nu 
știu саў nepoți și, adio cinema!“ 


ascunde pantofii scâlciaţi, dar suficient de decoltată са 
să arate ce era de arătat. Se pare că Sophia a păstrat 
rochia ca pe unul din lucrurile cele mai dragi. 

La concurs, Sophia se clasează pe locul al doilea 
(în ciuda vociferărilor publicului care o considera 
adevărata câștigătoare) și primește drept premiu 
câteva suluri de tapet înfiorat, două flacoane de 
parfum și 25.000 de lire care au fost mai mult decât 
binevenite pentru că bunicul tocmai fusese concediat. 

După acest prim succes, Sophia merge tot mai 
des la cinema, plătindu-și biletele cu sumele încasate 
din vânzarea iconițelor sau din micile lucrări de gră- 
dinărit prestate prin vecini. Însoţită de mama ei Sophia 
pleacă la Roma și săptămâni de-a rândul cele două 
vor fi văzute la studioul Cinecittă, sperând să obțină 
un cât de mic rol. Sophia va fi supranumită de cei de 
pe platourile de filmare, „Miss Anticamera“. În sfârșit 
reușesc — dintre sute de candidate - să se prezinte la 
probe pentru figurație la superproducția Quo Vadis (г. 
Mervyn LeRoy). Când Sophia și-a spus numele, o altă 
figurantă a început să tipe cât о ţinea gura că singura 
îndreptățită să poarte numele de Scicolone este ea. 
Era legitima doamnă Scicolone. S-a iscat un scandal 
în stil italian, între aceasta și Romilda, cu strigăte, 
mâini în șolduri, îmbrânceli și a fost nevoie de 
intervenția poliției pentru a le despărți. Sophia s-a 
ascuns într-un colț, moartă de rușine. „Am vrut atunci 
să mă înghită pământul. ȘI tot atunci mi-am spus cu 
toată forța celor 16 ani pe care-i aveam că nu voi mai 
permite nimănui să mă umilească“. 

După figurația făcută în Quo Vadis, Sophia devine 
cunoscută pozând pentru „fiumetti“, romanele-foto 
publicate de CINE ILUSTRE, directorul Stephano 
Веда angajând-o pe tânăra debutantă си 150.000 lire 
pe lună și schimbându-i numele în Lazzaro. De ce 
Lazzaro? „Pentru că are un corp care ar putea învia 
și morții“ a fost explicația — destul de stupidă — dată de 
Reda. 

Urmează un alt concurs de frumuseţe, „Miss 
Roma“ ~ care consacrase vedete pe Gina Lollobrigida, 
Silvana Pampanini și Silvana Mangano. Sophia se 
clasează tot pe locul al doilea, dar este remarcată de 
producătorul Carlo Ponti, care o invită a doua zi la el 
în birou, Această primă întâlnire a celor doi nu a avut 
rezultatul scontat. Sophia a refuzat să-și opereze 
nasul pe care Ponti îl socotea cam lung. Vor trece trei 


luni până când cei doi se vor întâlni din nou, se vor: 


îndrăgosti unul de celălalt și de astă dată nu se vor mai 
despărți niciodată. Dacă Sophia Loren (noul 
pseudonim și l-a luat în 1952 odată cu primul ei rol 
adevărat în Sub mările Africii) nu și-ar fi întâlnit 
Pygmalion-ul, fața cinematografului ar fi fost astăzi 
alta 


În 1955, Ponti riscă și-i încredințează rolul prin- 
cipal în Fiica fluviului. Un ziar italian titra după 
premieră: „Dacă pentru cinematograful italian, 1954 a 
fost anul Lollobrigida, atunci cu siguranță 1955 este 
anul Loren“.Sophia va filma din acest moment cu mari 
regizori ai lumii și va crea personaje memorabile. 
Vittorio De Sica, Dino Risi, Mario Camerini, Alessan- 
dro Blasetti, Stanley Kramer, Jean Negulesco, Henry 
Hathaway, Martin Ritt, Sidney Lumet, Michael Curtiz, 
George Cukor, Anatole Litvak sunt doar câțiva dintre 
marii cineaști ai lumii cu care „fata din Pozzuoli“ а 
lucrat. Ea a impus pe ecran imaginea femeii sedu- 
cătoare chiar în papuci și basma. Rolul din Ciocciara 
(r. Vittorio De Sica — 1960) — i-a adus și premiul Oscar 
de interpretare (vezi filmografia)“ iar în 1991 un Oscar 
pentru întreaga carieră. Viaţa ei particulară — cu suișuri 
și coborâșuri, mai ales povestea căsătoriei ei cu Carlo 
Ponti care ar ocupa mai multe pagini de revistă — este 
însă după propriile-i spuse „O viaţă normală. Am ип 
soț pe care-l iubesc, doi băieţi minunaţi (Edoardo și 
Carlo Jr. – n.n.), o carieră de peste 40 de ani. Ce-aș 
mai putea să-mi doresc? Am avut roluri bune și mai 
puţin bune. Unii au spus că sunt doar decorativă, alții 
că sunt un mare talent. Poate că fiecare în felul lui avea 
dreptate. Eu știu însă că pentru fiecare rol am muncit 
enorm, m-am dăruit enorm. Nu mi-a rușine cu nici unul 
dintre ele. Sunt într-un fel copiii mei. Și care mamă se 
rușinează de propriile-i odrasle? Cineva spunea că 
fericirea nu există. Eu cred că dacă vei ști să te bucuri 
de orice lucru cât de mic, de un zâmbet, de o floare, 
atunci poți fi fericit. Uneori ne trebuie atât de putin са 
să atingem fericirea“. „Prin Sophia - spunea Vittorio 
De Sica - cinematograful și-a regăsit puterea de 
seducţie, iar vedeta și-a descoperit magia“. 


PE SCURT 


Gabriela Nemeș - București: Ursula Andress а 
jucat în prima serie James Bond, ca partenera lui 


Sean Connery. Ea a fost о „jamesbondgiri“ făcându-și 
apariția într-un sumar costum de baie și cu o pușcă 
în mână. Imaginea aceasta i-a fixat tipul de roluri ре 
care le-a interpretat: blondă puţin planturoasă, ușor 
glacială, un strop sofisticată... 

Luana Petrescu - Galaţi: ፻ promit un portret 
John Barrowman cât de curând. Іп rest, cred că n-ar 
strica să te uiţi și la altfel de filme decât prea vizio- 
natele seriale latino-americane.Povești de dragoste 
poți găsi și în Un bărbat și o femeie sau Romeo și 
Julieta. 

Mihai lonuț Cristescu - București: dacă îţi vei 
da adresa completă îţi voi expedia ramburs cele două 
numere din „Noul Cinema“ care îţi lipsesc. 

Vivian Anghel - București; Doina Stamate - 
București: O fotografie cu actorul vostru preferat 
Costas Mandylor găsiți la pag 5 în cadrul rubricii 
Dialog cu cititorii. 


Filmografie 


* Aurul Neapolelui — episodul Pizza pe credit 
(r. Vittorio De Sica — 1954) o „pizzaiola“ vulgară și 


seducătoare); transformată într-o elegantă frumusețe 
neoclasică: Păcat că este o canalie (r. Alessandro 
Blasetti, 1955), Pe deasupra norilor (r. Mario 
Camerini, 1955), Noroc că e o femeie (r. Alessandro 
Blasetti, 1955); începe o spectaculoasă carieră 
hollywoodiană: Orgoliu și pasiune (Stanley Kramer, 
1957); Umbre pe mare (r. Jean Negulesco, 1957), 
Orașul dispărut (Henry Hathaway, 1957). Schimbă 
stilul în melodrame pasionale: Patima de sub ulmi 
(Delbert Mann, 1958), Cheia (Carol Reed, 1958), 
Orhideea neagră (Martin Ritt, 1959); abordează 
comicul sofisticat: Diavolița în colanți roz (r. George 
Cukor, 1960), Scandal la Curte (r. Michael Curtiz, 
1960). — Cidul (Anthony Mann, 1961). Cu De Sica 
va filma la: Sechestrații din Altona (1962), leri, azi, 
mâine (1963), Căsătorie în stil italian 
(1964), Floarea Soarelui (1970), Călătoria 
(1974), Alte filme: Căderea Imperiului Roman, 7964 
- r. Anthony Mann; Arabesque - Stanley Donen, 
1966); Contesa din Hong Kong (r. Charles Chaplin 
- 1967), O zi neobișnuită (Ettore Scola, 1975), 1981 
- serial TV autobiografic; 1988 – Ciocciara - serial TV, 
(r. Dino Risi). 


Doina STĂNESCU 
7 


Premiile anuale Louis Deluc ale criticii franceze revin 
peliculei lui Claude Sautet Nelly și domnul Arnaud și, ex aequo, 
filmelor străine Patria și libertatea de Ken Loach și Privirea lui 
Ulise de Theo Anghelopoulos. 


În Argentina se protestează, sub diferite forme, 
împotriva realizării filmului Evita (regia Alan Parker) și, mai ales, 
împotriva distribuirii Madonnei în rolul eroinei naţionale a acestei 


țări. 


Premiile GLOBUL DE AUR pentru 1995 acordate de 
ziariștii străini la Hollywood au revenit filmului Raţiune și simțire, 
actrițelor Sharon Stone (Casino) și Nicole Kidman (To Die For), 
actorilor Nicolas Cage (Leaving Las Vegas) și John Travolta (Get 
Shorty), cel mai bun regizor fiind declarat actorul Mel Gibson 
(Braveheart). 


Moare în condiţii suspecte Don Simpson, producătorul 
asociat cu Jerry Bruckheimer care i-a dedicat postum 
megasuccesul Fortăreața. Numele lui Simpson se adaugă pe lista 
victimelor hollywoodiene ale consumului de droguri, moartea sa 
fiind atribuită unei supradoze. 


Statistica îngrijorează din nou pe distribuitorii europeni: 
în timp ce s-a stabilit că fiecare japonez merge la cinema de 3,5 
ori ре ап, în Europa media pe spectator rămâne sub cifra trei. іп 
Statele Unite fiecare cetățean intră la cinematograf de-4,4 ori. 


Sharon Stone 


Nicole Kidman 


Francis Ford Coppola anunţă publicarea unei reviste 
trimestriale al cărei scop este cultivarea talentului literar al tinerilor 
scenariști. Redactorul șef al acesteia va fi Adrienne Brodeur. 


Nicolas 


Cage 


Filmul Stare de fapt de Stere 
Gulea este premiat cu premiul „Targa de aur“ 
la prima ediţie a Festivalului „Cinematograful 
și istoria“ de la San Marino. 


Festivalul de la Berlin premiază cu 
„Ursul de aur“ filmul lui Ang Lee Raţiune și 
simțire, cu Premiul special al juriului 
Frumusețea lucrurilor de Bo Widerberg, 
premiul pentru cea mai bună regie revenind, 
ex aequo, lui Yim Yo (Tai Yang You Er) și 
Richard Loncraine (Richard al treilea), 
pentru cel mai bun actor lui Sean Penn 
(Dead Man Walking) iar pentru cea mai 
bună actriță lui Anouk Grinberg (Mon 
homme). Premiat cu un Urs de aur onorific, 
Jack Lemmon a fost favoritul numărul 1 al 
întâlnirilor cu presa și publicul. 


Producătorii americani ai filmului 
Diabolique resping acuzaţiile formulate de 
Ines Clouzot, văduva regizorului Henri 
Clouzot că versiunea hollywoodiană, având 
ca vedete pe Sharon Stone și Isabelle ፡ 
Adjani, se inspiră ilegal din cea franceză, Emma Thompson și Kate Winslet în Raţiune și simțire 
regizată de soțul ei în 1955. Cei де Іа A 
Studioul Morgan Creek se apără demon- 
strând că au plătit drepturile de adaptare. 


Filmul Casino este amputat de 
cenzura suedeză cu o secvenţă de 1,40 
minute. Mesajul regizorului către fanii săi din 
Suedia încearcă să-i convingă pe aceștia că 
„mai bine o versiune cenzurată decât o 
interdicție de prezentare“. 


Aflat la Berlin pentru a-și prezenta 
filmul Armata celor'12 maimuțe, Bruce 
Willis a oferit participanţilor la festival un 
concert apreciat de publicul surprins să audă 
cât de bine cântă blues. 


Condamnată de tribunal să plă- 
tească companiei Main Line suma de 3,8 
milioane de dolari pentru că a abandonat 
filmul Boxing Helena, Kim Basinger a 
contra-atacat dându-și în judecată propriul 
avocat care, după părerea ei, n-a repre- 
zentat-o în mod adecvat. 


Jack Lemmon Kim Basinger 


Ediția "96 a premiilor Oscar a accentuat divorțul dintre critică și 
juriul Academiei Americane de Film care n-a nominalizat două dintre cele 
mai bune filme ale anului precedent: Casino de Martin Scorsese și 
Podurile din Madison County de Clint Eastwood. Braveheart a fost 
desemnat cel mai bun film, autorul său Mel Gibson - cel mai bun regizor, 
cel mai bun actor fiind declarat Nicolas Cage (Leaving Las Vegas) iar cea 
mai bună actriță Susan Sarandon (Dead Man Walking). 


Ф i 4 Înainte de а se retrage definitiv din viața publică, cineastul 
፻ ngmar Bergman regizează, pentru televiziunea suedeză, propria sa piesă 
Jamie Lee Curtis Să faci amor și să joci teatru. 
ر‎ 


Richard Masur (Risky Business) este ales preşedintele 
Sindicatului Actorilor de Film din SUA. 


Premiile César acordate de Academia Cinematografului Francez 
au revenit în principal peliculelor Ura de Mathieu Kassovitz (cel mai bun 
film) şi Nelly și domnul Arnaud de Claude Sautet (cel mai bun regizor și 
cel mai bun actor — Michel Serrault). Isabelle Huppert obține trofeul pentru 
cel mai bun rol principal feminin (Ceremonia), iar Annie Girardot pentru rol 
secundar (Martor de excepție), revenind în atenţie după o lungă absenţă. 


Actrița Cybill Shepherd semnează un contract de 1.250.000 
dolari pentru publicarea unui volum autobiografic ale cărui puncte de 
atracție ar urma să fie declaraţiile vedetei despre relațiile sale profesionale 
și personale cu Elvis Presley, Bruce Willis, Peter Bogdanovich. 


Celebrul interpret al locotenentului Columbo, Peter Falk, 
primește distincția de Cavaler al Artelor și Literelor acordat de Ministerul 
Culturii din Franţa. 


Regizorul rus Nikita Mihalkov renunţă la funcția de deputat din 
partea partidului de guvernământ Casa Rusia. 


Jamie Lee Curtis își asigură picioarele pentru suma record de 
1 milion de dolari la compania londoneză Lloyd's. 


activitatea teatrală, începând 
repetițiile la piesa „Ivanov“ de А.Р. 
Cehov, în regia lui Jonathan Kent. 


4 Robert De Niro o pre- 
zintă са pe prima sa soție, „cu 
acte în regulă“ pe Grace High- 
tower, o afro-americană de 29 de 
anl. 


$ Pasiunea vitezei îl tri- 
mite din nou pe Keanu Reeves în 
sala de urgență a unui spital din 
Los Angeles. Al treilea accident 
major de motocicletă suferit de 
star îl scoate din circuit pentru mai 
bine de două luni, 


DAVID ANSEN: „Hollywoodul domnește asupra planetei 
cinema, dar nu are de ce să se mândrească pentru asta. 
Studiourile au pierdut contactul cu publicul și respectul 
acestuia”. 

(Newsweek) 


GILLO PONTECORVO: „Mai bine să lăsăm adolescenții să 
vadă un film sexy decât unul violent". 
(RAI 1) 


BERNARDO BERTOLUCCI: „Filmele sunt ca ardeii: unele 
înțeapă, altele nu". 
(Interfilme) 


FABRICE LUCHINI: „Spectatorul nu trebuie niciodată să 
înţeleagă, ci să simtă“. A 
(Premiere) 


MARTIN SCORSESE: „Azi nu mai sunt posibile decât două 
tipuri de producţii: filmul hollywoodian, care costă între 40 și 
50 de milioane și filmul independent care nu costă decât 4-5 
milioane. Din fericire, mai există tineri care fac cinema pentru 
o bucată de pâine, cu propria lor carte de credit", 


(Positif) 


JOHN MALKOVICH: „Cunoașteți clișeul: aparatul de filmat 
nu minte. Chiar și ultimul idiot știe că nu face decât asta: 
aparatul minte. Pentru asta a și fost inventat, ረ 

(Ргетіеге) 


RICHARD GERE: „ A fi actor езе o muncă la fel ca oricare 
alta. Deocamdată îmi place: e amuzant, creativ și nu îmi consumă 
prea multă energie, așa că sunt mulțumit s-o fac. Dar aș fi capabil 
să mă las în orice moment. E o muncă, nimic, mai mult“. 


(Fotogramas) 


10 


ወ Bruce Willis, Robert De Niro, Steven Spielberg 


Ф Grace Hightower 


DIN REPLICILE ANULUI 


Ф Institutul Goethe din București sărbătorește 
Centenarul cinematogratului printr-o seară dedicată fraților 
Skladanovski, pionieri ai filmului a căror creaţie е mai puțin (și 
pe nedrept) cunoscută în România. 


$ Studenții facultății din Monteclair (statul New Jersey) 
l-au invitat pe Bruce Willis să fie nașul examenelor lor de 
sfârșit de an. Inspirându-se din această inițiativă studenții 
Universității din New York au apelat la Steven Spielberg și la 
Robert De Niro. Cei doi din urmă i-au dezamăgit pe tinerii 
admiratori la momentul discursului, rezumat la cuvântul 
„noroc“ spus de primul și la propoziția „Viitorul e al vostru“ 
rostită de cel de-al doilea. 


$ Deși filmul Zile ciudate a reconfirmat poziția de star 
în ascensiune a lui Ralph Fiennes, actorul n-a abandonat 


% Ralph Fiennes în Strange Days 


JEAN CLAUDE VAN DAMME: „M-am săturat de America 
pentru că este lipsită de inimă, de sentimente. 


(Cinemania) 


ALAIN RESNAIS: „Pentru mine nu există filme «de ieri». De 
о sută de ani ele sunt toate de azi de îndată ce le privesc. Eu 
sunt mereu la pândă și ciupesc fără scrupule din toate filmele". 


(Cahiers du cinema) 


JOHN SAYLES: „Dacă pretinzi că faci filme personale 
lucrând cu marile studiouri, nu poți sfârși decât alungat". 


(Dirigido) 


JOHN У/ОО: „Cinematograful nu e pe cale de dispariţie, 
dar nu mai are puritatea, entuziasmul și încântarea care îl 
caracterizau, mai ales în faza experimentală a Noului val 
francezi. 

(Cahiers du cinema) 


BIGAS LUNA: „Libertatea absolută este un abis în care sper 
să nu nimeresc". 


(Fotogramas) 


MARCELLO MASTROIANNI: „După părerea mea, femeile 
ar trebui să guverneze lumea: gândiţi-vă numai la Golda Meir 


și la Margaret Thatcher". 
(La Repubblica) 


HARRISON FORD: „Multe filme hollywoodiene de astăzi nu 
par umane, ci concepute de computer. Începi să duci dorul 
lucrului artizanal". 

(El Pais) 


Ф Revista „Noul Cinema“ 
acordă premiile Centenarului 
cinematografului actriței | |በ8 
Petrescu și criticului Eva Sârbu. 


Centenarul cinema- 
tografului românesc este sărbă- 
torit la 27 mai, cu fastul cuvenit, 
la Academia Română și la Uniu- 
nea Cineaștilor care a acordat 

remii unor numeroase persona- 
ități ale filmului nostru: Opera 
Omnia, medalii jubiliare și Diplo- 
me de merit. 


$ Rebelul actor american 
Woody Harrelson (Născuţi asa- 
sini, Propunere indecentă, Tre- 
nul cu bani) recidivează în de- 
lictul de a consuma marijuana. 
Vedeta declară că va folosi pro- 
cesul pentru a pleda în favoarea 
legalizării acestui drog. 


Cel mai celebru spaniol 
la Hollywood, Antonio Banderas 
este inclus pe lista „celor mai 
arătoși 50 din lume“ publicată de 
revista People. Pe listă mai figu- 


Ф Eva Sârbu și Irina Petrescu, 
premiantele noastre 


rează nume ca Brad Pitt, Johnny 
Depp, Jon Bon Jovi, Mel Gibson, 
Pierce Bronson, George Clooney, 
Quincy Jones, Chris O'Donnell, 
David Duchovny etc. 


După mult mediatizatul 
său divorț de anul trecut, Kevin 
Costner devine subiectul preferat 


al revistelor de scandal care ex- 
ploatează intensiv idila sa cu 
top-model-ul Elle MacPherson. 


Clint Eastwood se 
recăsătorește (deși declarase că 
n-o va mai face niciodată), feri- 
cita mireasă fiind ziarista de ori- 
gine portoricană Dina Ruiz. 


© Secrete şi minciuni de Mike Leigh 


premiul „Palme d'or“ 


* la Cannes 


% Festivalul de la Cannes se încheie cu ሀበ palmares 
ce consemnează victoria cinematografului european: Premiul 
„Palme d'Or“ revine englezului Mike Leigh (Secrete și min- 
ciuni), Marele Premiu - danezului Lars von Trier (Spărgând 
valurile), premiul pentru scenariu - francezului Jacques 
Audiard, luând calea Americii numai premiul pentru regie (Joel 
Coen - Fargo) și Premiul special al juriului (David Cronenberg 
- Crash). 


% Institutul Francez din București găzduiește o re- 
trospectivă Andrzej Zulawski organizată în colaborare cu 
Ambasada Poloniei. Cineastul polono-trancez participă la 
câteva întâlniri cu publicul fidel cinematografului european. 


Ф Actorul Harvey Keitel protestează, într-un articol 
publicat în celebra revistă New York Times împotriva slabei 
distribuiri a cinematografului european în Statele Unite, 
indignarea sa fiind intensiticată de absența de pe ecranele 
americane a peliculei Privirea lui Ulise de Theo Anghe- 
lopoulos, premiată anul trecut la Cannes (їп саге el joacă rolul 
principal). 


$ Întors în Statele Unite după un glorios turneu euro- 
pean în care a cântat la clarinet împreună cu orchestra New 
Orleans Jazz Band, Woody Allen se hotărăște să deschidă o 
sală la New York unde să concerteze în fiecare luni, deoarece 
localul unde cânta săptămânal, celebrul Michael's Pub, a fost 
închis. 


$ Obișnuit cu atmosfera tribunalelor unde a fost deseori 
citat ca inculpat, Jack Nicholson este chemat în judecată de 
actrița Susan Anspach care reclamă un ajutor economic pentru 
întreținerea fiului lor comun (acum în vârstă de 25 de ani). 


ф О anchetă comandată de firma de prezervative 
Durex a stabilit că cel mai dorit bărbat din lume este Mel 
Gibson(61% din voturi) iar cea mai râvnită femeie Madonna 
(40% din sufragii). 


ቆ Postul T.V. France 2 difuzează primul film ወፀ televi- 
ziune regizat de Emir Kusturica în emisiunea sa „Trimis spe- 
cial“, Pelicula intitulată Șapte zile din viața ипе! păsări 
marchează revenirea pe platouri a cineastului care își 
anunţase retragerea după apariția unor comentarii răutăcioase 
la adresa angajamentului său politic. 


Ф Regizorul Jean-Luc Godard prezintă noul său film 
Forever Mozart în premieră la Sarajevo. 


11 


Asfalt tango de Nae Caranfil, prezentat іп avanpremieră 


la Costinești (și apoi în premieră la Paris) 


Anul acesta au ajuns la urgenţă, 
pentru а fi орегајі: Mel Gibson (de 
apendicită), Gregory Peck și Пат! 4 
Neeson (de ocluzie intestinală) И 


12 


Susan Sarandon 


A XIX-a ediție a Festivalului de la Costinești a propus; pentru prima dată, 
un profil mixt: film și televiziune. Evenimentul festivalului a fost Seminarul internațional 
organizat de Eureka care s-a bucurat de participarea directorilor unor festivaluri 
importante (Valladolid, Salonic, Marsilia, Vila de Conde, Oberhausen etc.) care au 
explicat avantajele internaționalizării Costineștiului și aderării la Coordonarea 
Europeană a manifestărilor cinematografice. 


Prezent ca invitat de onoare la Festivalul de la Karlovy Vary (unde a fost 
recompensat cu un premiu pentru întreaga activitate) actorul Gregory Peck este operat 
de urgenţă de ocluzie intestinală chiar în seara galei de încheiere. 


Muzeul Naţional de Artă Reina Sofia din Madrid inaugurează o expoziție 
dedicată marelui Luis Bunuel. Printre exponate: scenarii, manuscrise, obiecte personale 
și lucrări de artă ce au aparținut contestatarului regizor. i 


Traditionala sărbătoare а Cinematografului francez, în care trei zile de la 
începutul verii publicul plătește bilete cu рге) redus, a înregistrat în iulie un record 
absolut: trei milioane de spectatori. Recordul anului precedent fusese de 2,5 milioane. 


Susan Sarandon participă la realizarea unui CD-ROM educativ intitulat 
„Cosmo's Rocket“; destinat copiilor pasionaţi de știință. 


Tom Cruise dovedește pentru a treia oară în acest an că este și dincolo 
de ecran Іа fel de Superman: după ce a salvat o familie aflată ре un iaht în flăcări, о 
femeie accidentată de o mașină, aflându-se la avanpremiera filmului său Misiune 
imposibilă la Londra a intervenit la timp pentru a scoate un copil de șapte ani din 
mijlocul unei mulțimi care risca să-l strivească. 


Tom Cruise și Nicole Kidman 


Studiourile americane MGM decid 
să retragă, în ultima clipă, toate clipurile pu- 
blicitare ale filmului Turbulence care înfățișau 
accidentul unui avion Boeing 747, la două zile 
după tragicul accident al zborului TWA 800, 
pentru a proteja spectatorii de reacții emo- 
ționale prea violente. 


Actrița franceză Emmanuelle Béart 
se alătură protestelor împotriva expulzării unui 
grup de imigranți ilegali africani închizându-se 
cu ei într-o biserică pariziană. 


Magic Johnson, legenda vie a 
baschetului, se lansează în distribuţia de film 
cumpărând o rețea de săli. La început decis 
să doteze cu cinematografe cartiere defavo- 
rizate din New York și Los Angeles, Johnson 
a prins plăcerea acestui business, sălile 
devenind unele dintre cele mai frecventate din 
Statele Unite. 


ActorulMickeyRourkeesteinternat 
într-o clinică italiană pentru a fi supus unei 
cure de odihnă. Scopul acestei cure este de 
a diminua comportamentul agresiv al starului 
care a cauzat incidente în timpul filmărilor la 
Colony unde joacă alături de Jean Claude 
Van Damme. 


Denzel Washington devine, după 
Eddie Murphy, actorul american de culoare 
cel mai plătit, încasând pentru rolul din Fal- 
len, filmul lui Greg Hoblit, un onorariu de 12 
milioane de dolari. Aceeași sumă a fost 
încasată de Murphy pentru Profesorul 
trăznit. 


Dustin Hoffman primind un „Leu de aur“ de la Robert De Niro 


Palmaresul celei de-a 53-a ediție a 
Мовігеі de la Veneţia impune ሀበ titlu, Michael 
Collins de Neil Jordan (Leul de Aur și Cupa Volpi 
pentru rol principal lui Liam Neeson) și recunoaște 
(din nou) valoarea unor prestigioși cineaști: 
franco-gruzinul Otar loseliani (Marele Premiu 
Special al juriului pentru Briganzii) și britanicul 
Ken Loach (Medalia de aur a președinției Se- 
natului pentru Cântecul Carlei). Polemici în- 
flăcărate sunt declanșate de acordarea Cupei 


Volpi pentru rol feminin Victoriei Thivisol, prota- 
gonista în vârstă de patru ani a peliculei Ponette 
de Jacques Doillon. 


Un scandal bine regizat (de însuși 
autorul peliculei se pare) declanșează filmul La 
Bambola de Bigas Luna, al cărui erotism in- 
cendiar este considerat:de marea parte a presei, 
ca incompatibil cu prezenţa sa în programul 
Мовігеі de la Veneţia. ' 


Emmanulle Béart pactizând 
cu africanii expulzați 


Denzel 
Washington 


Riscând reacții imprevizibile din partea 
fanilor, multe staruri dé la Holywood susțin fățiș can- 
didații angajați în cursa pentru fotoliul de la Casa Albă. 
Pentru candidatul democrat Bill Clinton cotizează 
Barbra Streisand, Paul Newman, Dustin Hoffman, 
Steven Spielberg, Christopher Reeve, în timp ce pentru 
republicanul Bob Dole contribuie Arnold Schwarze- 
negger, Charlton Heston, Bruce Willis, Clint Eastwood, 
Robert Zemeckis. 


Steven Bogart, fiul репост miticei 
pelicule Casablanca, publică volumul Bogart, în 
căutarea tatălui meu, o carte ce evocă dintr-un unghi 
inedit personalitatea unică a scepticului Bogie. 


Alain Delon revine pe scenă interpretând 
rolul principal din piesa „Variaţiuni enigmatice“ de 
Eric-Emmanuel Schmidt. Este a treia sa premieră 
teatreală, după ce a jucat în 1961, în spectacolul „Păcat 
că e o târfă“, regizat de Luchino Visconti și în 1968 în 
„Cu ochii scoși“ de Jean Cau. 


La Bambola de Bigas Luna 
(cu Valeria Marini) 
un scandal venețian 


13 


Oana Pelea este 
premiată de juriul Festivalului de 
la Geneva Stelele de mâine cu 
Premiul Special pentru cea mai 
bună actriță pentru rolul in- 
terpretat în filmul lui Stere Gulea 
Stare de fapt. 


$ După insuccesul fran- 
cez de critică a filmului său 
Bărbaţi, femei - mod de între- 
buintare, regizorul Claude Le- 
louch a anunțat într-o emisiune 
TV retragerea sa din activita- 
tea cinematografică. Să sperăm 
că se va răzgândi, vezi cazul 
Kusturica. 


ፍይ Oana Pelea 


Ф La putin timp după 
pronunțarea divorțului, Jim Car- 
rey se recăsătorește, aleasa ini- 
mii fiind fosta parteneră din Tăn- 
tălăul și gogomanul, Lauren 
Holly. 


$ Clint Eastwood încheie 
un acord economic cu Sandra 
Locke (mama celui de-al doilea 
fiu al său) care după 13 ani de 
convieţuire îl cheamă în fața 
justiției, acuzându-l că i-a sa- 
botat cariera de regizoare. 


Madonna dă naștere: 


unei fetițe, Lourdes Maria Cic- 


ግ 


ር; 


i 


7) 


сопе, al cărui tată, de origine 
cubaneză, este antrenorul per- 
sonal al vedetei. 


y 
t 


ቆ Regizorul Dan Pita face 
parte din juriul festivalului filmului 
francofon de la Namur, unde i se 
prezintă, într-o secțiune paralelă 
competiției, pelicula Eu sunt 
Адат!... 


% Asociația Scenariștilor 
Americani a recunoscut oficial 
paternitatea unor pelicule — 
Odds Against Tomorrow 


፳፻ Clint Eastwood 


(Abraham Polonski) și Day of 
Triffids (Bernard Gordon), 
cerând companiilor ce dețin 
drepturile lor de difuzare să 
modifice genericele în noile 
copii pentru săli sau în ediţiile 
video. 


እሪ Casa de producție a lui 
Mel Gibson, „Icon“ a semnat un 
acord de fuzionare cu Fox 
Filmed Entertainment, apar- 
ținând magnatului Rupert 
Murdoch. Noua companie 
urmează să producă și să 
difuzeze filme australiene. 


NE-AM DES 


14 


ወመ MARGUERITE DURAS (81 ani) Figură ilustră a Noului roman francez, ea 
a scris sau regizat aproximativ 20 de filme. Dintre cele mai celebre scenarii 
semnate de ea se numără cel de la Hiroshima, dragostea mea realizat de 


. Alain Resnais iar dintre propriile pelicule cele mai cunoscute sunt India Song, 


Nathalie Granger, Camionul, La femme du Gange, L'homme atlantique. 
ወ KRZYSTOF KIESLOWSKI (54 ani) unul dintre regizorii polonezi cei mai 
faimoși în context internațional, autorul celebrei serii de televiziune Decalog 
care a fost difuzată și pe marele ecran. Obsesia dilemelor morale capătă o 
specială intensitate în trilogia (produsă în Franța) care i-a încheiat cariera 
alcătuită din Albastru, Alb, Roșu, acesta din urmă putând fi considerat un 
film-testament. ቁ TOMAS GUTIERREZ ALEA (67 ani) unul dintre cei mai 
cunoscuţi regizori cubanezi, câștigătorul unui Premiu special al juriului de la 
Festivalul de Іа Berlin cu Fragi de ciocolată (1994). Ultima sa creație, 


co-producția Spania-Cuba Guantanamerra a fost lansată în premieră Іа în- 
ceputul acestui an. ቁ RENE CLÉMENT (82 ani). Regizor francez cu o amplă 
filmografie din care se detașează titluri precum La bataille du rail, Domnul 
Ripois, Gervaise, În plin soare, Arde Parisul?, Cicatricea etc. ቁ PETER 
GLENVILLE (82 ani) regizor britanic care a regizat, printre altele, Becket, Hotel 
Paradis, Сотеаіапіі. ወ GEORGES GERET(71 ani). Actor francez cu о 
vastă filmografie în care figurează titluri ca Jurnalul unei cameriste, Mata Hari, 
Logodnica piratului, Z, Unii și alții etc. ቁ ȘTEFAN MIHĂILESCU BRĂILA 
(71 ani). Cunoscut actor de teatru, specializat în roluri cinematografice negative 
(Comoara din Vadul Vechi, Maiorul și moartea, Cu mâinile curate, Păcală, 
Un comisar acuză, Mastodontul, Nea Mărin miliardar, Buletin de 
București, Secretul lui Bachus еіс.). O JEAN AUREL (70 ani). Regizor și 
scenarist francez de origine română. A regizat multe documentare și filme de 


Woody Allen refuză să pozeze pentru celebra revistă LIFE care pregătește ሀበ număr 


special destinat personalităților masculine de origine evreiască. 


cereb 


Cinemateca Română ሞም ናም” Zilele filmului britanic, manifestare al cărei program 
nostru despre cei mai importanţi cineaști postbelici ai Angliei: 
тегіс Pressburger, Derek Jarman, Paul Schrader, Stephen Frears, Terence 


aduce la zi gg rue publicului 
Michael Powell, 
Davies, Neil Jordan etc. 


Deși citat în mai multe procese sub acuzația de fraudă și sperjur, omul de afaceri 
Giancarlo Parettti, fost patron (în 1991) al studioului MGM, a acţionat în judecată acest studio cerând 


despăgubiri de aproape 4 miliarde de dolari și revenirea lui la conducere. 


РАЕТІТ DE... 


ficțiune precum De l'amour Camiel, Manon '70, Comme un pot de frais, 
Stalin etc.). Ө CHRISTINE PASCAL (43 ani) actriță-fetiș a filmelor lui Bertrand 
Tavernier (Ceasornicarul de la Saint-Paul, Que la fâte commence) regizoare 
a unor pelicule precum Félicité, Micul prinț a spus sau Adulter, mod de în- 
trebuințare. Ө RUGGERO MASTROIANNI (67 ani) fratele mai тіс al lui 
Marcello Mastroianni. A semnat montajul unor filme purtând semnături 
prestigioase ca: Federico Fellini, Francesco Rosi, Mario Monnicelii, Luchino 
Visconti. Ө STEVE TESICH (53 ani) scenarist american de origine iugoslavă 
care a obținut un Oscar în 1980 pentru Breaking Away. Ө ANNABELLA (89 
ani) actriță care s-a numărat printre frumusețile ecranului francez în anii '30, 
fostă soție a lui Tyrone Power. A abandonat ecranul їп anii'50. 9 DOROTHY 
LAMOUR (81 ani), numită frumusețea exotică a Hollywoodului în anii '40. A 
jucat și în filme de John Ford (Hurricane, Taverna irlandezului). Ө JULIET 


፳ Trainspotting, unul din succesele anului 


È Independence Day, un record la box-office 


Cunoscutul actor britanic Dirk Bogarde (Căderea zeilor, Providence) suferă о comotie 


Statele Unite a peste 2 


festivalului internațional de scurt-metraj ALTER-NA 


incomodul film britanic Trainspottin: 


neînțeles dincolo de ocean. 


Maia Morgenstern. 


ዴ Magnatul Ted Turner, soțul actriței Jane Fonda, 
fondează Turner Clasic Movies on the Big Screen, 
societate care are ca sop difuzarea pe marile ecrane din 

0 de filme clasice americane, 
printre care se numără Cetăţeanul Kane și Ben Hur. 


Are loc la Târgu Mureș a patra ediţie а 


VE 


la care participă cineaști din Europa, Asia și Australia. 


Pentru a putea fi distribuit în Statele Unite, 

9 de Danny Boyle este 

scurtat cu 10 secunde iar actorii înregistrează din nou 
dialogurile pentru că accentul lor scoțian îi face de 


Festivalul Internaţional de la Salonic include în 
programul său o retrospectivă Lucian Pintilie care se 
ră de succes. Din juriul competiției a făcut parte actrița 


Filmul Independence Day trece spectaculos 
bariera de 300 de milioane de dolari încasări pe propriul 
teritoriu (în străinătate a înregistrat deja 360 milioane). 


La București are loc Gala filmului belgian 


francofon, pragramând filme premiate în prestigioase 
festivaluri internaţionale: Toto eroul, Ғагіппеі!ї, Just 


Friends etc. 


pentru a lansa un CD. 


ወ Dirk Bogarde 


PROWSE (59 ani). Actriță, balerină și cântăreață americană. Lansată în mu- 
sicalul Сап Сап, ea a fost partenera lui Elvis Presley în G.I.Blues ቁ JOANNE 
DRU (74 ani). Actriță americană care a jucat în multe western-uri, printre саге 
se numără Râul roșu, Legiunea invincibilă, Reîntoarcerea texanului etc. 
ወመ DAN IONESCU (70 ani) inginer de sunet care a semnat coloana sonoră а 
unor importante filme românești (Viaţa nu iartă, De-aș fi Harap Alb, Faust 
XX, Codin, Lumina palidă a durerii) și a jucat roluri episodice în câteva 
pelicule semnate de lon Popescu Gopo ቁ SAUL BASS (74 ani). Celebru 
grafician și semnatarul unor generice antologice în filme de Hitchcock, 
Frankenheimer, Kubrick, Scorsese Ө GILLES GRANGIER (85 ani) Regizor 
francez al cărui nume se leagă de cariera lui Jean Gabin, interpretul principal 
al filmelor sale Les vieux de Іа vieille, La cave se rebifte, Le gentleman 
d'Epsom etc. 


Margareta Pâslaru (protagonista filmului Un film 
cu o fată fermecătoare) revine în țară, după 13 ani, 


15 


Prezidată de regizorul 
italian Ettore Scola și actrița 
‘franceză Sabine Azéma, a noua 
ediție a premiilor Felix, ale 
Academiei Europene de film are 
loc la Berlin. Printre filmele 
nominalizate se numără Spăr- 
gând valurile de Lars van Trier, 
Secrete și minciuni de Mike 
Leigh... 


ና 


Apare cartea autobio- 
grafică semnată de Catherine 
Deneuve în care actrița nu 
insistă asupra propriei cariere, 
cât asupra evocării sorei sale 
dispărută într-un accident de 
automobil în 1967, Francoise 
Dorléac, alături de саге a jucat 
în Domnișoarele din Roche- 
fort. 


” Horaţiu Mălăele, Cecilia Bârbora și Valentin Teodosiu 
Are loc a șasea ediție în Această lehamite de Mircea Daneliuc 
a Festivalului internaţional 


DAKINO care, pe lângă sec- Frangoise Оогівас și Catherine Deneuve 


țiunea competitivă include în în Domnișoarele din Rochefort (1967) 
programul său un medalion -- ДІ. - 


dedicat actriței Marisa Вегеп- R 
son, un altul dedicat regizorului | 
Еті! Loteanu (care este și 
președintele juriului), o. retro- 
spectivă a animației maghiare 
și premiera românească a unor 
filme europene ca Femeia 
publică de Andrzej Zulawski și 
Aventurile secrete ale lui 
Tom Degeţelul de Dave Barth- 
wick. 


NEN 


decembrie 


с> 


Margareta Рісіаги 


e 
с 
о 
“ 
ሣህ 
с 
G 
=8 
w 


La cinematograful bucureștean Scala аге loc N A 
o Retrospectivă dedicată regizorului Mircea ) D 
Daneliuc, al cărei program permite publicului tânăr х 
să cunoască cele mai importante filme ante- 
revoluţionare ale autorului, ca și pe cele realizate 
după 1989. 


16 


noştri 


un film de Mircea Veroiu 


e străzile Bucurpztiuiui au apărut 
pe la începutul lunii noiembrie 


gangsteri cu mitraliere. S-a tras 
din plin în zona Batiștei, unde trecătorii 
s-au trezit, într-o bună zi, în fața 
cinematografului „Biograph“. Acea sală де 
cinema în fața căreia a fost împușcat, 
într-o intervenţie în forță a poliţiei 
new-yorkeze temutul John Dillinger. Cei 
рапісаў de schimbul de rafale s-au liniștit 
destul de repede la vederea echipei de 
filmare. 

„E numai un film!“ își vor fi zis martorii 
întâmplători. Dar este acel film pe care 
mi-l imaginam febril după ce am citit 
romanul Femeia în roșu, succesul edi- 
torial al anilor'90, încă neegalat în proza 
românească. Cartea semnată de trioul 
Mircea Nedelciu, Adriana Babeti și Mircea 
Mihăieș s-a convertit într-un best-seller 
care concretizează aspiraţiile oricărui 
scriitor: a fost în același timp un succes 
de public și de critică. Autorii și-au-ales 
un subiect de senzaţie: biografia Anei 
Cumpănașu-Sage, românca emigrată în 
Statele Unite саге l-a cunoscut și l-a 
trădat pe John Dillinger. „Romanul polițist 
subminat“, cum l-au numit autorii, include, 
într-un colaj spectaculos, citate din presă, 
pasaje de reportaj, evocări ale апіог"20- 
'30 în România și America, întregul 
ansamblu luând forma unei pasionante 
anchete ce încearcă să răspundă la 
întrebarea: cine a fost Ana Sage, „femeia 
în roșu“? 

lată că după cinci ani de la lansarea 
cărţii s-a găsit un temerar care încearcă 
să traducă moderna ei scriitură în limbaj 
cinematografic: Mircea Veroiu. După ce 
s-a consultat îndelung cu autorii cărții, 
aceștia i-au încredințat regizorului și 
elaborarea scenariului. Rareori l-am văzut 
atât de fericit pe cineast ca atunci când 
vorbea echipei, în prima zi de filmare, 
întâmplată pe la mijlocul lui octombrie, la 
Mogoşoaia. Între timp s-a mai filmat la 
Timișoara, Brașov, Constanţa, regizorul 
și ai săi înfruntând cu mult curaj 
dificultățile unui buget mic și ale re-creerii 
unor decoruri americane. E un pariu 
ambițios, care a stimulat imaginaţia 
scenografilor Radu și loana Corciova. 
Dificultatea proiectului îl inspiră și pe 
Marian Stanciu, directorul de imagine 
care a lucrat cu Mircea Veroiu la filmul 
precedent, Crali de Curtea Veche. 

interpreții acceptă și ei cu plăcere 
întoarcerea în timp prilejuită de acest film 
cu subiect palpitant. Din distribuţie 
fac parte Elena Albu (Ana 
Cumpănașu-Sage), Radu Amzulescu 
(Dillinger), Dragoș Pâslaru (Titus-Liviu), 
Răzvan Popa (Liviu), George Petcu 
(Markovici), Marius Stănescu (Paul), 
Cătălina Mustaţă (Tina). 

Captivant este și „filmul“ realizării 
acestei pelicule, așa că vom reveni pe 
platouri. 


Dana DUMA 
Foto: Victor STROE 


Foto: Cos Aelenei 


Elena Albu 
și Dragoș Pâslaru 


O producție Cinerom-Stu- 
dioul de creaţie nr. 5 „Solaris 
Film“ e Regia: Mircea 
Veroiu e Scenariul: Mircea 
Veroiu după romanul „Fe- 
meia în roșu“ de Mircea 
Nedelciu, Adriana Babei, 
Mircea Mihăieș e Imaginea: 
Marian Stanciu e De- 
corurile: Radu Corciova 
e Costumele: /oana Cor- 
ciova e Cu: Elena Albu, 
Dragoș Pislaru, Radu Am- 
zulescu, George Petcu, 
Marius Stănescu, Cătălina 
Mustaţă 


Mircea Veroiu 
și Marian Stanciu 


D.D.: Subiectul său palpitant va face din Femeia în roșu un film de public? 

MIRCEA VEROIU: Cred că pentru ca un film românesc să fie „de public“ ar trebui ca el să fie american. 
Totuși, cinetilii care vor veni să vadă Femeia în roșu se vor complace în a vedea o naraţiune mai degrabă 
coerentă. Asta întrucât chiar și aceia dintre noi care se cred foarte deștepți, sunt construiți cu o logică deductivă. 
lată de ce îmi permit să sper că mulți dintre cei puțini care vor veni să vadă filmul vor urmări cu interes și chiar 
cu plăcere povestea vieții și morții Anei Cumpănașu, românca plecată în America prohibiţiei și, vai ei, reîntoarsă 
în țară prin anii “30. Le doresc tuturor vizionare plăcută! 

D.D.: Ce fel de personaj este Ana Cumpănașu-Sage? 

ELENA ALBU: E vorba de o femeie care a trăit în lumea dintre cele două războaie, cu un destin deloc 
banal, ceea ce a și făcut са ea să rămână în legendă ca „femeia în roșu“. Ispititor e rolul, căci foarte dificil, се! 
mai dificil de până acum, dar cu atât mai pasionant! În filmele făcute în Franţa, am interpretat, evident, în 
franceză. De data aceasta voi vorbi în mare parte în engleză. Oh, my Good! 


17 


ZILELE FILMULUI 


Ө Totul despre muzică 


David 
împotriva 
lui Goliath 


( 


uriozitatea ziariştilor 

care au vrut să afle 

amănunte despre 

cinematograful bel- 

gan care, în penul- 

timii ani, nu lipsește 
din palmaresul niciunui festival 
european important, a fost satisfăcută 
la conferința de presă de răspunsurile 
domnului André Ceuterick, Delegat 
General al Festivalului filmului fran- 
cofon de la Namur ȘI cel care a întoc- 
mit programul Festivalului belgian de 
la București. 

Сит s-a ajuns са o țară mică să 
devină o forță cinematografică? 
Există o politică guvernamentală de 
susținere a filmului? Oare copro- 
ducțiile au contribuit la pătrunderea 
autorilor din Belgia pe piața mon- 
dială? La aceste întrebări domnul 
Ceuterick a răspuns, cu multă com- 
petenţă, asigurându-ne că nu e vorba 
de nici un „mister belgian“. Cinema- 
tograful național beneficiază, într-ade- 
văr, de un eficient sistem de ajutoare. 
Există o comisie pentru scenarii care, 
alegând proiectele cele mai promi- 
țătoare, poate plăti timp de șase luni 
un scenarist pentru dezvoltarea unei 
idei. La un alt nivel, se poate decide 
un sprijin financiar pentru elaborarea 
decupajelor. În fine, există şi un 
sistem de subvenții pentru producția 
propriu-zisă. 

Nu e deloc neglijat aportul televi- 
ziunii în geneza unor filme, ajutorul 
din partea acesteia concretizându-se 
în special în plan tehnic. Coproducțiile 
sunt, de asemenea, foarte stimulative, 
RE ele amplificând perspectiva difuzării 
Farinelli în afara țării. La acest capitol domnul 
Ceuterick a ținut să semnaleze și 
pericolul major al unor asemenea 
producții multi-naționale, acela de 
penen a identității. Că acesta poate 
i evitat stau mărturie creațiile unor 
Gérard Corbiau și Jaco van Dormael. 
Nu în ultimul rând, domnul Ceuterick 
ne-a vorbit despre relația cinema- 
tografului ል ben cu propriul său pu- 
blic. Spulberând scepticismul unui 
ziarist de la noi (alimentat probabil de 
nefericita noastră experiență a dezer- 
tării spectatorilor) domnia sa ne-a 
asigurat că sălile sunt pline la unele 

elicule autohtone și că, de pildă, 

ARINELLI și А OPTA ZI au întrecut la 
BOX-OFFICE superproducțiile ame- 
ricane. Ne bucură că măcar alte 
pikant aie Drit europene se află în 
situația micului David care îl învinge 
pe Goliath. 


UROP А ~ cinema 


Dana DUMA 
1 


BELGIAN - FRANCOFON 


Din „pelerina“ 


A~ 


n selecția extrem de variată, reluat 

mereu și mereu este laitmotivul 

frustrării, orchestrat în diferite 

tonalități. Această notă comună, 

ținând de o poetică ል interde- 

репдепдві dintre picturalitatea 
stranie a imaginii și construcția filmică 
melodică, i se datorează în bună parte lui 
André Delvaux, cineastul cu studii muzicale 
care a reimpus spectatorului contemporan, 
filmul belgian. 

Prezentat și în cadrul Zilelor filmului 
european (v. nr. 6/96) Toto le héros (1990, 
Camera d'or la Cannes '91, regia Jaco van 
Dormael, revenit ре Croazetă anul acesta cu 
Ziua a opta) descrie, într-o rafinată alter- 
nantã de planuri 
mai mult sau mai 
puțin fictive, gener- 
ate de o prodigi- 
oasă imaginaţie, o 
ipotetică traumă: 
obsesia maladivă 
a unei substituiri 
care 1-а obligat ре 
protagonist (ex- 
celent Michel Bou- 
quet în rolul bărba- 
tului îmbătrânit în 
ură și ranchiună) la 
altă viaţă, la alt 
destin. 

Notabil succes 
internațional, 
Farinelli (1994, 
regia Gérard Cor- 
biau), din noiem- 
brie și pe ecranele 
românești (v. cro- 
nica în nr. 10/96), 
este o strălucită 
montare, intere- 
santă îndeosebi prin alegoricul angrenaj al 
amputărilor fizice și psihice care grevează 
existența unor personaje de legendă: vestitul 
cântăreț castrat din secolul XVIII Carlo 
Broschi, adulat, dar și stigmatizat, ce i-ar fi 
„castrat“ inspirația orgoliosului său 
contemporan, compozitorul George 
Frederick Haendel, prin desăvârșita-i 
virtuozitate vocală! Conceput în alt diapazon 
intim, L'année de l'éveil (1991, celălat film 
al lui Corbiau oferit cinefililor) relatează cu 
infinită delicateţe tribulațiile unui adolescent 


lui Delvaux 


orfan (Grégoire Colin, tânăr și actor în 
ascensiune) care va izbuti să sfideze 
frustrările autentice ale unui sensibil copil 
„sub arme“ ce descoperă simultan violența 
și iubirea, pe Beethoven și minciuna. 
Condiţia de orfelin este tratată la puterea a 
doua și în Marie (1993, regia Marian 
Handwerker, cu Marie Gillain, eroina din 
Momeala) - istoria picarescă a unei fete 
emancipate însărcinată la 17 ani care află 
sensul maternității, vindecându-se de 
angoasă. În contrapunct umoral, în 
melodiosul Abracadabra (1993, regia Harry 
Cleven) saltul în moarte pune capăt biografiei 
chinuite a trei frați care, rămași singuri de 
mici, și-au purtat de grijă unul altuia, 


% Abracadabra 


tolerându-și handicapurile: unul retardat și 
anchilozat, altul prostește de entuziast, 
celălalt crezând nebunește în harul său de 
prestidigitator. 

Ingratitudinea în dragoste și în profesie sunt 
motive de suferință pentru câţiva artiști din 
Anvers-ul anilor'60, inși nu tocmai tineri care 
se declară Just Friends (1993, regia Marc 
Henri Wajnberg). Personajul principal, 
saxofonistul, se simte în primul rând 
nemulțumit de faptul că nu trăiește alături de 
idolii săi dintr-o Americă în care, visând cu 


ochii deschiși, va aluneca: imaginea calofil 
colorată virează pur și simplu în alb-negru 
precum fotografia brusc însufleţită a lui 
Charlie Parker! O soluţie cinematografică 
demnă de fantasticul lui Maeterlinck, așa cum 
în tradiția meditaţiei simboliste а luiVerhaeren 
se plasează sublimata creație a lui Richard 
Berry din memorabilul Le joueur de violon 
(1994, regia Charlie Van Damme): pasiunea 
ardentă pentru muzică îl macină ireversibil 
pe cel ce nu mai concepe să cânte în săli de 
concerte, ci vrea să aline un cât mai vast 
auditoriu pe care-l întâlnește întâi pe 
peroanele metroului, apoi în subterane, 
adăpost al celor fără locuință. O lume mizeră 
care însă vibrează la arta muzicianului 
transfigurat christic, ce înțelege să sacrifice 
banalitatea exis- 
tenței confortabile 
printr-o continuă 
trecere a Styx-ului, 
în acordurile lui 
Bach... 

În acest „concert“ 
ad-hoc și-au aflat 
locul și scurt-me- 
trajele unor tineri. 
Virtuţile ironic gro- 
teşti ale filmulețului 
Le pendule de 
Madame Foucault 
(regia Jean Marc 
Vervoort, Marele 
premiu Dakino '95, 
у. пг. 1/96) s-au putut 
regăsi într-un regis- 
tru tragico-sarcastic 
în Scânes d'amour 
en Baviăre (regia 
Serge Ellenstein): 
un plonjeu în uni- 
versul provincial al 
anilor '30-'40 pă- 
rând a prezenta cu umor reținut avatarurile a 
doi amanți, deranjaţi repetitiv de clopoțelul 
clienților magazinului unde se petrece acți- 
unea. Zvastica aplicată nemilos de copii în 
uniformă militară îi încremenește în rama 
vitrinei pe cei doi tomnatici îndrăgostiți, 
dintr-odată victime ale unei stupide discriminări. 

Cinematografia belgiană își confirmă 
timbrul foarte personal care îi sporește 
ponderea în peisajul filmului european. 


Irina COROIU 
19 


20 


` Reflexe 


Juriul 


Iciar Bollain (.браліа) - actriță, 
regizoare 
Paul Cox (Australia) — regizor 


Luciano G. Egido (Spania) — 
scriitor, scenarist 


Jorge Fons (Mexic) — regizor 


Louise: МагІеаи (Canada) ~ 
actriță 


Mario Simondi (Italia) — critic 


Jaromir Sofr (Cehia) — operator 


ҙа cum Speram, cele nouă 

zile ale Festivalului de la 

Valladolid mi-au oferit 
șansa unei cure de dezintoxicare de 
imaginile made in Hollywood care ne 
asigură de obicei, la propriu și la ቨ- 
gurat, hrana cotidiană. Știam din 
edițiile precedente că aici eveni- 
mentul cultural primează asupra celui 
monden, că filmul de calitate e pre- 
ferat celui comercial. Parcă niciodată 
însă, ca în acest an, programul n-a 
fost mai ferm în respingerea tentaţiei 
de a include așa zise „succese de 
public“. În schimb, spectatorii (în 
marea majoritate tineri) au umplut 
toate cele nouă săli, infirmând 
prejudecata că se face coadă numai 
la peliculele având în distribuţie 
vedete. Cel căruia i se datorează în 
primul rând modificarea reflexelor 
cinefile ale unui întreg oraș este 
Fernando Lara, criticul care conduce 
de 11 ani acest festival după un pro- 
gram de admirabilă competenţă și 
consecvență. Atât participanţii în 
premieră cât și cei care se numără 


printre aficionados, au coincis în: 


păreri la final: „Totul a fost organizat 
impecabil“. 


ei mai mulți dintre noi ne-am 

mulțumit să admirăm splen- 

dorile Valladolidului, capitala 
provinciei Castilla y Leon, din per- 
spectiva unui accelerat traveling 
înainte, înregistrând deplasarea 
grăbită de la o sală la alta. Tentaţile 
vastului program n-au fost puţine: о 
retrospectivă a cinematografului 
australian, un ciclu dedicat compo- 
zitorului spaniol Jos6 Nieto, secțiunea 
„Timp de istorie“ cu documentare pe 
teme arzătoare ale prezentului și mai 
ales medalioanele dedicate recent 
dispărutului actor-regizor Massimo 
Troisi și cineastului sârb Goran 
Poskalievic. Prezenţa acestuia din 
urmă (câștigător al Marelui Premiu la 
ediția trecută) împreună cu toate 
filmele sale, și publicarea unei cărţi 
despre opera lui semnată de Ron 
Holloway ne sugerează o trăsătură a 
strategiei festivalului condus de 
Fernando Lara, ce dovedește suită 
de idei și fidelitate față de autorii cu 


Ф Promisiunea, filmul belgian 
din fruntea palmaresului 


adevărat importanţi care au fost des- 
coperiţi aici. „Integrala“ Paskalievic а 
fost pentru mulți o revelaţie, ргори- 
nând o privire ironico-poetică asupra 
lucrurilor vieții: de neconfundat. 


Clasicii 


um se întâmplă de obicei, 
( raritățile din retrospectivele 

și ciclurile paralele pot fi vă- 
zute selectiv, numai în timpul rămas 
după proiectarea peliculelor din sec- 
țiunea oficială care focalizează aten- 
ሀል celor însetaţi de noutate. Răsfoind 
catalogul festivalului în seara galei de 
deschidere am avut impresia că în 
acest an competiția va fi dominată de 
cineaști consacraţi ce cochetează cu 
condiția de „clasic“. Autorul piesei de 
cinematecă Elvira Madigan, suede- 
zul Bo Widerberg, a participat cu Fru- 


тиведеа lucrurilor, povestea unui 
amor devastator dintre o profesoară 
de liceu și unul dintre elevii săi, cu 
douăzeci de ani mai tânăr. În rolul 
„obscurului obiect al dorinței“ unei 
femei mature apare angelicul Johan 
Widerberg, fiul regizorului. Un alt 
nume celebru, Arthur Penn, semnea- 
ză o mostră de cinema angajat inti- 
tulată inside, povestea unui destin 
distrus de politica de aparheid din 
Africa de Sud. Un caz cu atât mai іт- 
presionant cu cât militanțul pentru 
drepturi egale (interpretat Eric Stolz) 
este alb. 

Cineastul suedez Jan Troell (Еті- 
granții) a dovedit că mai are ceva de 
spus си Hamsun, film-trescă avân- 
du-l ca protagonist pe scriitorul Knut 
Натвип, câștigătorul unui premiu 
Nobel care s-a compromis pactizând 
cu nazismul atunci când țara sa, 
Norvegia, a fost ocupată de Hitler. 


© Mathieu Kassovitz şi Sandrine Kiberlain 
în Un erou foarte discret 
(premiul „Spicul de argint“) 


Palmaresul 


Marele Premiu „Spicul de aur“: Promisiunea (Belgia, de Luc și 


Jean-Pierre Dardenne 


„Spicul de argint“: Un erou farte discret (Franța) de Jacques Audiard 


Cel mai bun regizor tânăr, ex aeque: Shirley Barrett pentru Love 
Serenade (Australia) și Fernando Léon pentru Familia (Spania) 


Cel mai bun actor: Max von Sydow-Hamsun (Danemarca-Norvegia-— 


Suedia) 


Cea mai bună actriță: Amalia Moutoussi — O picătură în ocean (Grecia) 


„Spicul de aur“ pentru scurt-metraj: Istoria motanului și a lunii 


(Portugalia) de Pedro Serrazina 


„Spicul de argint“ pentru scurt-metraj: Baze de realitate (Germania) de 


Olaf Вӧһте 


% Heather Matarazzo 
în Bun venit 
“ în casa păpușilor, 
o excelent 
comedie neagră 


Portretizând acest contradictoriu 
personaj, Max von Sydow face unul 
dintre rolurile de уат ale carierei sale, 
lucru recunoscut şi de juriul festi- 
valului care i-a acordat, pe merit, pre- 
miul de interpretare masculină. 

Tot din categoria clasicilor fac parte 
și alți doi cineaști prezenţi în selecţia 
oficială (deși în afară de competiţie): 
italianul Carlo Lizzani și portughezul 
Manoel de Oliveira. Primul întreprinde 
în Celluloide o riscantă, dar pasio- 
nată reconstituire a împrejurărilor în 


Juriul 
FIPRESCI 


Alexis Grivas (Grecia) e Es- 


teve Riambau (Spania) e Joao 
Lopes (Portugalia) e Dana Duma 
(România) e Nelson Carro (Me- 
хіс). Acesta a acordat un premiu 
filmului Promisiunea și o men- 
ішпе peliculei Familia 


care s-a născut opera-manifest a 
neorealismului, Roma oraș deschis. 
Proiectarea în continuare a filmului 
inspirator datorat lui Roberto Ros- 
sellini a ocazionat un moment de 
maxim interes cinefil. Elanuri com- 
paratiste a inspirat și pelicula lui De 
Oliveira Party, referirile făcându-se 
însă în cadrul propriei filmografii a 
cineastului octogenar. El glosează din 
nou pe tema mecanismelor seducţiei, 
într-o poveste intimistă ce implică 
oscilațiile sentimentale а două 
cupluri. Un eșantion de cinema ca- 
meral, strălucind prin fineţea por- 
tretelor și a detaliilor. 


Triumful generaţiei '50 


u toată admiraţia pentru 
scriitura cu mână sigură a 
cineaștilor clasici reprezen- 


[በሀ în festival, a trebuit să revin ре 
parcurs asupra primei impresii, 


Ф Valeria Bruni Tedeschi 
și Nanni Moretti 
în A doua oară (Premiul juriului tinerilor) 


recunoscând că ediţia de anul acesta 
a fost dominată de autorii născuţi în 
anii '50. Este, în primul rând, cazul 
câștigătorilor Marelui Premiu, bel- 
gienii Luc și Jean Pierre Dardenne, 
semnatarii Promisiunii. Aspru, ri- 
guros și tensionat, filmul lor face dez- 
văluiri șocante asupra celor care 
exploatează imigrația ilegală în țările 


ወ Familia, ип film în palmaresul ambelor jurii 


(premiu de debut și o menţiune FIPRESCI) 


prospere. Regizorii cu practică și vo- 
сајіе documentaristă, cei doi autori 
relatează povestea cutremurătoare a 
unui african lăsat să moară de gazda 
sa care nu cheamă medicul atunci 
când acesta se rănește, de teama în- 
curcăturilor cu poliția. Narațiunea 
cinematografică împletește abil 
această istorie cu cea a dilemei 
morale trăită intens de fiul adolescent 
al celui care a abandonat în mod laş 
un muribund. Cineaștii trasează cre- 
dibil parcursul inițiatic al băiatului care 
refuză până la urmă să trăiască în 
minciună și ia sub protecţia lui pe vă- 
duva și copilul africanului. Eficienta 
critică a mercantilismului evită tonul 
emfatic și ornamentul formal Pro- 
misiunea oferind modelul unui 
cinema al cărui impact decurge din 
simplitate. și claritate. Pentru lucidi- 
tatea și rigoarea limbajului său, juriul 
FIPRESCI (din care am avut onoarea 
să fac parte) ል acordat, de ase- 
menea, premiul său acestui puternic 
film. - 


in aceeași familie stilistică a 
sobrietăţii, pelicula italia- 


nului Mimmo Calopresti A 
doua oară examinează consecințele 
unei alte maladii a sfârșitului de secol, 
terorismul. Întâlnirea dintre un pro- 
fesor traumatizat în urma atentatului 
de asasinat a cărui victimă a fost în 
anii '80 și femeia саге 1-а împușcat, 
ascultând orbește de ordinele celor 


(Continuare în pag. 42) 
Dana DUMA 


21 


RE 


VE 


DETE 


መቁ n 1995 la Wyndham’s Thea- 

tre din Londra se relua deja 

clasica dramă psihologică a 

lui Harold Pinter, Old Times, 

având-o în distribuție pe Julie 

Christie. Spre deosebire de 

insistenții fani ai vedetelor de pe Broad- 
way, publicul londonez пи se înghesuie 
de obicei Іа intrarea actorilor în speranța 
de a zări pentru o clipă vedetele. Cu atât 
mai mare a fost surpriza când o voce a 
strigat, acoperind zgomotele străzii: 
„Dumnezeule, uite-o pe Julie Christiel“ 

Toate privirile s-au întors în acel mo- 
ment spre o siluetă fra- 
gilă, semănând cu o șco- 
lăriță în pauză, îmbrăcată 
în negru, doar părul de un 
blond auriu contrastând 
cu sobrietatea hainelor 
sale. Aceeași voce a pu- 
tut fi auzită câteva se- 
cunde mai târziu, rostind 
în șoaptă de această 
dată: „Dar саў ani аге?“ 
intrebarea era perfect 
justificată. Cu pielea ei 
fină, cu tenul său perfect 
și cu ochii zâmbitori, femeia din fata 
noastră nu părea a avea mai mult de 35 
ani. Insă Julie Christie își începuse cari- 
era în cinematograful britanic ca un sex-sim- 
bol la 20 ani cu aproape 35 ani în urmă. 

Deși nici fața și nici silueta sa nu o 
trădează, Julie Christie s-a născut în 
1941, în regiunea Assam din India. A 
studiat la prestigioasa Central School of 
Speech and Drama din Londra. Primul 
rol l-a obținut într-un serial de televiziune 
- A for Andromeda (1962) - nu pentru 
calitățile sale actoricești, ci pentru 
frumusețea ei copleșitoare. „Interpreta 
rolul unei splendide extraterestre“, își 
amintește actorul Michael Caine. „O 
distribuţie perfectă.“ 

Un an mai târziu, regizorul John 
Schlesinger a ales-o pentru a întruchipa 
spiritul tineretului hedonist, cu un stil de 
viață nonconformist din Billy minci- 
“nosul. Legănându-și geanta pe străzile 
cenușii ale unui orășel industrial din 
nordul Angliei, Julie Christie a devenit un 
simbol al generaţiei freneticilor ani '60 — 
tineri pentru care viața reprezenta о 
aventură ce merită trăită, și nu o datorie 
ce trebuie îndeplinită. 

După un simplu rol decorativ în 
Young Cassidy (John Ford și Jack Car- 
diff, 1964) - o biografie romanţată а 


22 


dramaturgului irlandez Sean O'Casey, 
Julie Christie a întruchipat și latura 
întunecată a visului anilor'60 în Darling 
(John Schlesinger, 1965). Interpreta o 
actriță amorală și promiscuă - Diana 
Scott — care ajunge celebră în ceea ce 
se numește „Swinging London“. Cinicul 
său soț - Dirk Bogarde într-un rol 
memorabil — o descria astfel: „Imaginea 
ta despre fidelitate este să nu te culci cu 
mai mult de un singur bărbat deodată.“ 
Ea a câștigat primul Oscar pentru cea 
mai bună actriță în 1965, iar criticii au 
prezis că va ajunge una dintre cele mai 
mari vedete din istoria cinematografului. 


În 1966, 
cu ocazia turneului 


Royal Shakespeare Company 


în București, 


Julie Christie a putut fi văzută: 
și de spectatorii noștri în REGELE 
‘LEAR, în regia lui Peter Brook 


Însă Julie Christie era un coșmar 
pentru impresari — o vedetă care nu e 
interesată de instituția vedetariatului! 
Actriță cu mari ambiţii artistice și 
puternice simpatii politice de stânga, ea 
subliniază că cel mai important lucru a 
fost: „să lucrez cu regizori ale căror 
convingeri și idealuri nu sunt în conflict 
cu ale mele“. Doar câteva dintre filmele 
ei au fost succese de public, exemplul 
cel mai cunoscut fiind Doctor Jivago 
(1965), viziunea absurdă și edulcorată 
asupra Revoluţiei ruse a regizorului 
David Lean. Mult mai des ea a apărut în 
filme ambitioase, uneori marginale, care 
пи au reușit să atragă prea mulţi 
spectatori - Fahrenheit 451 (1966), 
viziunea lui Frangois Truffaut asupra unei 
societăţi totalitare a viitorului în care 
lectura e interzisă; Departe de lumea 
dezlănțuită (1967), adaptarea fidelă a 
romanului lui Thomas Hardy, semnată de 
John Schlesinger; și poate cel mai bun 
rol al carierei sale, soția adulterină cu 
un psihic tulbure din Petulia (1968) de 
Richard Lester. 

În anii'70 ea s-a s-a lăsat complet 
acaparată de o lungă relaţie afectivă și 
profesională cu actorul Warren Beatty — 
westernul elegiac al lui Robert Altman 


McCabe and Mrs. Miller (1971), 
comedia erotico-politică Shampoo 
(1975) de Hal Ashby, artificiala fantezie 
Heaven Can Wait (1978), fabricată de 
Beatty și Buck Henry. Rolurile lui Christie 
deveneau tot mai puţin interesante ре 
măsură ce Beatty era tot.mai absorbit 
de propria lui persoană și pretindea un 
control absolut asupra filmelor sale. 
Joseph Losey, care a lucrat cu actrița la 
drama romantică Mesagerul (1971), a 
declarat că „ea are mult mai putin talent 
decât i se atribuie și nu pare a dori ori a 
fi capabilă să-și exploreze personalita- 
tea în profunzime“. 

În mod ironic, punctul 
culminant al carierei сіпе- 
matografice a lui Christie în 
anii '70 a fost o scenă de 
dragoste de un profund ero- 
tism din filmul horror psiho- 
logic al lui Nicolas Roeg 
Don't Look Now (1973). 
Încă mai circulă zvonul că 
ea și partenerul său, 
Donald Sutherland, au 
făcut cu adevărat dragoste 
în fața aparatului de filmat. 
Amândoi au dezminţit acest zvon їп 
repetate rânduri. 

În ultimii ani, Julie Christie a avut 
puţine roluri pe măsura sa — o nostalgică 
vizită în India sa natală în Heat and Dust 
(1983) de James Ivory; un convingător 
portret al reprimării sexuale, în rolul unei 
guvernante din Argentina anilor '30 în 
Miss Mary (1986) de Maria Luisa 
Bemberg. Ea singură spune că în ultima 
vreme este mai degrabă о cinefilă decât 
o actriță: „Mi se pare că cel mai impor- 
tant lucru este ca regizorilor importanți 
să | se ofere mijloacele pentru a realiza 
filme pe care să le pot vedea.“ 

Nu-și face nici un fel de iluzii asupra 
rolului ei din fantezia medievală 
Dragonheart (Rob Cohen, 1996). L-a 
acceptat numai pentru că dorea cu 
ardoare să lucreze cu David Thewlis, 
actorul care-l interpretează pe fiul său 
în acest film. Admiratorii săi așteaptă mai 
mult de la recentul ei rol „matern“ — 
Regina Gertude în Hamlet (1996) — 
filmul de patru ore al lui Kenneth 
Branagh. După mai bine de zece ani, va 
fi o încântare să o vedem pe Julie 
Christie într-un rol pe măsura talentului 
său. 


David MELVILLE 


ға = т. т 
ሙ' 
а A ж” 


Зоди 
ብ 


“abg 


50፡1 


Subintitulată Cronici negative ale 
filmelor mari, cartea e o adevărată 
încântare. Putem găsi fragmente care par a 
fi scrise cu реп|а înmuiată în acid sau în 
venin, despre vedete intrate în memoria 
cinefilă. Adeseori ironice, câteodată 
nedrepte, dar uneori exacte. E amuzant mai 
ales modul în care autorii și-au ales 
„filmele mari“, nu întotdeauna atât de mari 
precum își închipuie ei, pentru că în volum 
sunt amestecați clasici ai artei cinema- 
tografice cu pelicule populare, care au 
rezistat peste ani nu atât prin calitățile lor 
artistice cât prin faptul că au avut șansa să 
aibă în distribuție vedete transformate în 
semizei de mitologia modernă sau pentru 
că au plăcut atât de mult spectatorilor de 
pretutindeni încât încasările lor la 
box-office le-au creat un statut aparte. Chiar 
putem pune Nosferatu, Jules și Jim, Anul 
trecut la Marienbad, Intoleranță ori 
Crucișătorul Potemkin alături de Adam's 
Rib, Robin Hood, Mireasa lui Frankenstein, 
Pe aripile vântului și Mr. Smith Goes to 
Washington? Criteriile de selecție раг 
uneori ciudate. Şi titlurile de mai sus au fost 
alese doar din primul capitol al cărţii, Capo- 
dopere vorbite de rău, cu subtitlul Fi/me 
mari și critici саге nu le-au înțeles. Pe 
măsură ce înaintăm cu lectura, devine și 
mai greu de înțeles cum și-au selectat 
materialul autorii. Dar asta nu ne împiedică 
să ne amuzăm. Vă propun deci o scurtă 
trecere prin această carte, oferindu-vă 
câteva extrase. E 


т La dolce vita 


26 


Noi scriem cronici, dumn 
se va întâmpla cu ele pe 


Copiii paradisului (Marcel Carn6, 1945) — „De 
câte ori acțiunea lâncezește, dl. Prévert imaginează 
o petrecere, și dacă በሀ suportați petrecerile - ca în 
cazul meu - n-o să vă distrați prea bine în acest 
amestec de zgomote și confuzie.“ — John MeCarten, 
în revista New Yorker, 15 februarie 1947. 


Chinatown (Roman Polanski, 1974) — „Legăturile 
dintre scursorile societăţii și privilegiaţii soartei pe 
care le sugerează Polanski ar fi putut duce la un film 
bun. Nu e cazul cu Chinatown... Regizorul vrea să 
ne demonstreze că este un creator serios și original, 
dar în același timp dorește să realizeze un succes 
comercial cu orice preţ.“ — Colin L. Westerbeck Jr., 
Commonweal, 26 iulie 1974. 


Farmecul discret al burgheziei (Luis Bunuel, 
1972) — „Acest film este o adunătură de secvenţe 
onirice întrerupte de plimbări fără sens și, indiferent 
în ce altă ordine sau dezordine ar fi aranjate, tot nu 
ar avea nici un înțeles.“ — John Simon, în colecţia sa 
de cronici, Something to Declare, 1983. 


La dolce vita (Federico Fellini, 1960) — „Avem 
de-a face doar cu un peep-show care durează trei 
ore, prost scris, regizat alandala și pretinzând că 
descrie extravaganțele societății contemporane... 
Despre actori nici n-are rost să mai vorbim.“ — Henry 
Нагі, Films in Review, iunie/iulie, 1961. 


8 1/2 (Federico Fellini, 1963) — „O harababură tipic 
felliniană — întâmplări, vise, fantezie și imaginaţie puse 
laolaltă fără nici un motiv și fără artă... În ansamblu 
ele nu spun nimic.“ — Helen Weldon Kuhn, Films in 
Review, august/septembrie, 1963. 

Fanny și Alexander (Ingmar Bergman, 1982) — 
„Dezastrul este total. Chiar dacă actorii ar fi fost mai 
talentați, filmul tot n-ar spune nimic.“ - Robert 
Asahina, New Leader, august 1983. 


Mecanicul Generalei (Buster Keaton, Clyde 
Bruckman, 1926) — „Cele mai multe gaguri din ultima 
parte a filmului sunt de un asemenea prost gust încât 
spectatorul sensibil simte nevoia să se uite în altă 
parte.“ – Robert E. Sherwood, Life, 24 februarie 1927. 


Nașul Il (Francis Ford Coppola, 1974) — „E са 
monstrul lui Frankenstein, construit din bucățele. 
Vorbește. Se mișcă greoi, dar n-are nici o urmă de 
creier... Orice aspect interesant a fost deja prezentat 
în partea întâi, și, precum mulți oameni care n-au 
nimic de spus, partea a doua nu vrea să tacă din 
gură.“ — Vincent Canby, New York Times, 13 
decembrie 1974. 


Pe aripile vântului (Victor Fleming, 1939) - 
„Probabil va avea succes datorită romanului din care 
se inspiră, vedetelor din distribuţie, Vivien Leigh, Clark 
Gable și Leslie Howard (interpretându-și cuminte 
rolurile) și chiar datorită lungimii sale. Dar nimic nu va 
face din el un film bun. Seamănă cu femeia cu barbă 
dintr-un circ.“ — Basil Wright, Spectator, 26 aprilie 
1940. 


Anul trecut la Marienbad (Alain Resnais, 1961) 
— „Adevărul e că un regizor care are ceva talent, cu o 
viziune imatură și iraţională asupra lumii este 
promovat ca un simbol al civilizației occidentale de 
către critici care nu prea știu ce vor.“ – Louise Corbin, 
Films Review, aprilie 1962. 


Lawrence al Arabiei (David Lean, 1962) – „Pur și 
simplu un alt miraj scump, idiot, mult prea lung, rece 


Un răspuns posibil este dat de romancierul Ed Gorman în prefața volumului 
Some Like it Not (Unora nu le place, joc de cuvinte inspirat de titlul filmului Some 
Like it Hot/Unora le place jazzul) de Ardis Sillick și Michael McCormick, о 
antologie de cronici negative apărute de-a lungul anilor în presa americană: 


și impersonal... Dacă o fată frumoasă ar fi fost 
dezbrăcată și biciuită, cenzorii ar fi cerut în cor să se 
pună capăt acestei imoralități. Dar cum apare ሀበ 
bărbat dezbrăcat și biciuit ni se cere să fim 
impresionați de seriozitatea temei.“ – Andrew Sarris, 
Village Voice, 20 decembrie 1962. 


Timpuri noi (Charles Chaplin, 1936) – „Chaplin а 
fost întotdeauna un maestru al pateticului. Dar până 
la urmă pateticul l-a copleșit. Chiar titlul noii sale farse 
satirice e patetic... Filmările au durat mult, pelicula a 
apărut târziu pe ecrane și acum, vai, e un film care se 
situează cu cel puțin zece ani în urma timpului său.“ 
— John Markes, New Statesman, 15 februarie 1936. 


Мор е Cabiriei (Federico Fellini, 1957) — „În 
Europa se fabrică reclame pentru filmele lui Federico 
Fellini cu scopul de a le transforma în succese de 
casă. Dar Cabiria n-ar putea fi un succes la box-office 
în Statele Unite. Scenariul e inept, regia așișderea, e 
un film artificial. Ca film, n-are nici o valoare, dar ar 
putea fi util din punct de vedere sociologic, pentru că 
ne arată cât de bolnavă e Europa“. — L.C., Films in 
Review, decembrie 1957. 


Nosferatu (F.W. Murnau, 1921) — „Poţi să-l privești 
la miezul nopții, căci oricum nu-ţi va tulbura somhul. 
Pare un film cu păpuși care se străduiesc a fi 
înspăimântătoare în decoruri de mucava. Poate fi 
utilizat mai degrabă ca somnifer decât ca film de 
groază“. - Mordaunt Hall, New York Times, 4 iunie 
1929. 


Ordet (Carl Theodor Dreyer, 1957) — „Decorul e 
atât de impresionant încât îţi trebuie ceva timp (cam 
zece minute) ca să-ți dai seama că e o catastrofă. E 
pretenţios, lipsit de umor, obscur și probabil cel mai 
imobil film din istoria cinematografului.“ – Robert 
Hatch, Nation, 21 decembrie 1957. 


Crucișătorul Potemkin (Serghei Eisenstein, 
1925) – „Comuniștii înrăiți și cei cu simpatii socialiste 
vor găsi fără îndoială mari calități filmului, dar ei vor 
fi singurii care vor spune asta... Poate că rușilor le 
spune ceva. Ca material de arhivă pentru guvernul 
sovietic ar putea fi de folos, dar americanului obișnuit, 


% Odiseea spațială 2001 


Í 
፤ 


„Toate cronicile ajung ре microtilme zgâriate sau în rafturi prăfuite. În schimb, 
actorii atacați de critici și filmele disprețuite de ei au rezistat. Aceste filme, în 
ciuda atacurilor, au rezistat dintr-un motiv foarte șimplu - meritau să reziste. Au 
unele calități pe care cronicarii nu au reușit să le distingă sau să le aprecieze“. 


care nu e comunist, i se va părea lipsit de sens. Și 
chiar așa și e.“ — Variety, 8 decembrie 1926. 

Psycho (Alfred Hitchcock, 1960) — „Ai în față о 
problemă pe care o rezolvi cel mai ușor stând acasă. 
E un Hitchcock de mâna a șaptea, o farsă de 
marionete la care spectatorii n-au parte decât de 
un mic fior la final. Cred că filmul este rezultatul 
unei minți răutăcioase, viclene, sadice, nesănătoase. 
Una peste alta, un filmuleţ scârbos“. - Dwight 
MacDonald, Esquire, octombrie 1960. 

Taurul furios (Martin Scorsese, 1980) — „Știu că 
se presupune că avem de-a face cu un realism ironic, 
dar m-am simțit prinsă într-o capcană. Jake spune: 


eavoastră le citiți, dar ce 
ste o lună, peste un an? 


«Cretinule!», iar Joey îi răspunde: «Cretinule!» și 
repetă asta la nesfârșit. Așa că mi-am zis: «De ce 
naiba stau eu aici și mă uit Іа doi cretini?»“ — Pauline 
Kael, New Yorker, 8 decembrie 1980. 


Regula jocului (Jean Renoir, 1939) - „Nu በፀ 
putem da seama ce a avut în cap Jean Renoir când 
a scris, regizat și interpretat Regula jocului. Aproape 
că nu putem să analizăm acest talmeș-balmeș de 
sofisticare răsuflată, simbolism ieftin și gaguri vechi. 
Maestrul le-a oferit admiratorilor doar o lovitură sub 
centură.“ — Howard Thompson, New York Times, 10 
aprilie 1950. 


A șaptea pecete (Ingmar Bergman, 1957) — 
„Dialogul, chiar dacă admitem că subtitiurile aparțin 
unui traducător neinspirat, este adesea pretenţios și 
criptic. Decorurile și costumele nu sunt adecvate. Max 
von Sydow arată ca unul dintre băieții oxigenaţi și 
lipsiţi de orice expresie din filmele de avangardă 
realizate de tot soiul de регуегѕі“, – Henry Hart, Films 
in Review, noiembrie 1958. 


Albă ca Zăpada și cei șapte pitici (David Hand, 
1937) — „Pe la jumătatea filmului începi să caști, pe 
jumătate amuzat de această poveste spusă în stilul 
lui Cecil B. DeMille, sperând că la un moment dat va 
apărea dintr-un colț Donald Duck, cântând cu 
inconfundabila sa voce nazală“. - David Wolff, New 
Masses, 25 ianuarie, 1938. 


La strada (Federico Fellini, 1954) — „Federico 
Fellini a fost mult lăudat în Europa pentru acest film, 
care nu pare a fi realizat într-o manieră profesionistă, 
în special pentru că ar trata singurătatea umană. Dar 
cum singurătatea noastră este ceva omniprezent, nu 
aveam nevoie să ni se amintească acest lucru într-un 
film de amatori.“ — Diana Willing, Films in Review, 
august/septembrie 1956. 


® Sunset Boulevard 


Sunset Boulevard (Billy Wilder, 1950) — „O 
pretențioasă felie de Roquefort... Cum există germenii 
unei idei bune, e păcat că scenariul e atât de prost.“ 
> Philip Hamburger, New Yorker, 19 august 1950. 

Odiseea spațială 2001 (Stanley Kubrick, 1968) — 
„Filmul este complet absorbit de propriile sale 
probleme, de modul în care este exploatată culoarea 
și în care e utilizat decorul, de fanatica precizie în 
detalii științifico-fantastice, încât ajunge ceva între 
hipnotic și plictiseală imensă.“ - Renata Adler, New 
York Times, 4 aprilie 1968. 

Vertigo (Alfred Hitchcock, 1958) — „Bătrânul 
maestru, devenit sclavul televiziunii, a mai conceput 
o poveste abracadabrantă în care misterul nu e atât 
să descoperi criminalul, cât să descoperi cui îi pasă 
ce se întâmplă“. Time, 16 iunie 1958. 

Vrăjitorul din Oz (Victor Fleming, 1939) — „O po- 
veste cu pitici, muzică, Technicolor, personaje ciudate 
și Judy Garland. Nu mai роў avea pretenția și la simțul 
umorului; iar în ceea ce privește slabele urme de 
fantezie, ele sunt ca o prăjitură cu fructe uscată“. — 
Russell Maloney, New Yorker, 19 august 1939. 

La răscruce de vânturi (William Wyler, 1939) — 
„Filmul ar fi putut fi realizat mult mai bine în Franţa. Cei 
de acolo știu cum să filmeze pasiunea erotică, dar în 
acest Yorkshire construit pe platou, printre sensibilele 
voci englezești nevrozate, sexul pare preambalat; nici 
urmă de egoism, de obsesii. Filmul e mizerabil ca o 
gură de canal“. – Graham Greene, Spectator, 5 mai 
1939. 

Ne oprim aici. Deocamdată. E amuzant, așa 
cum scrie Ed Gorman în е „0 să vă 
distrați de minune citind această carte. 0 să 
începeți să vă sunați prietenii pentru a le re- 
produce cele mai amuzante pasaje“. Noi vi le 
oferim în aceste pagini. Într-un număr viitor 
alte grozăvii scrise de-a lungul anilor despre 
filme, actori, regizori. 


Pagini realizate 
de Rolland MAN 


spot 


27 


ROPA - ~ cinema 


28 


restigiul filmului britanic face о prezentare aproape 
inutilă, dar dacă tot ne-am adunat în această seară 
festivă a Zilelor filmului britanic, mi-aş permite să vă 
rețin atenţia asupra unui paradox care, cred, а 
guvernat filmul britanic de-a lungul anilor. ч 

Faptul că engleza este și limba în care se exprimă superputerea 
filmului mondial — am numit producția hollywoodiană - -a ሚመ“ 
spre bine și spre rău filmul britanic. 

Spre bine, deschizând drumul către culmile box-office-ului şi deci 
ale celebrității mondiale actorilor britanici — singurii dintre europeni 
care au avut acest avantaj și au profitat de star-sistemul creat de Hol- 
lywood, căruia de fapt i s-au integrat. Leslie Howard, Lawrence Olivier, 
Richard Burton, John Gielgud, Alec Guiness, Peter O’ Toole — desigur 
Charles Chaplin, pentru a numi numai pe câțiva dintre ei sau actrițele 
Joan Fontaine și sora ei Olivia de Havilland, Vivien Leigh sau mai 
aproape de noi Julie Christie sau Emma Thompson au fost adesea 
percepuți de marele public chiar ca actori americani. . 

Aspectul negativ al acestei identități de limbă a fost posibilitatea 
creată filmului american de a se simţi cu adevărat acasă.pe ecranele 
din Marea Britanie făcând o maximă concurenţă filmelor autohtone; 
ca și cineaștii americani care puteau lucra tot са acasă în excelent 
utilatele studiouri engleze ca cele de la Pinewood, Elstree, Shepperton. 
Și nu în ultimul rând drumul deschis cineaștilor britanici de a lucra Іа 
Hollywood — să amintesc doar pe Alan Parker şi Ridley Scott — ceea се 
a însemnat o scurgere de talent către o altă cinematografie. Au fost tot 
atâtea cauze care au contribuit la repetatele crize de producție ale 
filmului britanic a căror culme a fost atinsă în anii '70. Dar aici 
intervine paradoxul pe care vi-l semnalam. Aceste crize mult trâmbițate 


ale industriei de film britanice nu au împiedicat pe cineaștii insulari să 


se afle mereu în fruntea creatorilor artei a şaptea. Dintre numeroasele 
argumente posibile am să-l aleg doar pe cel oferit de tribuna Festivalului 
de la Cannes. De la prima sa ediție, din 1946, când David Lean a fost 
onorat cu unul dintre marile premii pentru Scurtă întâlnire (Palme d'or 
ca atare s-a acordat începând din 1953) până în acest an în luna mai 
când Mike Leigh a primit Palme d'or pentru Secrete şi minciuni, zeci 


şi zeci de regizori britanici au fost selecționați în marea competiţie și ' 


mulţi dintre ei au obținut Marile premii inclusiv în câteva rânduri Palme 
d'or. Vă reamintesc pe câţiva dntre ei: Carol Reed, Richard Lester, 


Joseph Losey, Lindsay Anderson, Terry Jones, Ken Loach, Peter - 


Greenaway, Terence Davies, Kenneth Branagh, Christopher Hampton, 
Stephen Frears, Nicholas Hytner şi mulți alții... 
Poate este felul britanic de a se afla în criză. Este evident că dintre 


numeroasele industrii de film europene, cea britanică a fost totuși cel 


mai putin influențată de Standardele comune ale filmului american. 
Este desigur o altă fațetă a aceluiași paradox. Și dacă vrem să numim 
un loc unde de la un deceniu la altul, filmul de autor, în cel mai сот- 
plex sens, a prosperat întotdeauna, acesta este Marea Britanie. 

ዐ dovadă în plus este filmul din această seară: Orlando de Sally 
Potter, film considerat unul dintre cele mai originale din recolta anului 
1992 și ре care decanul criticii italiene Giovanni Grazzini l-a așezat 
chiar pe locul întâi în volumul său anual de cronici de film. 

Virginia Woolf — autoarea romanului ecranizat — a fost destul de 
rezervată faţă de noua invenție a cinematografului, dar cu intuiţia ei 
remarcabilă a scris în 1926: „Dacă cinematograful vrea să 
supraviețuiască, trebuie să evite tot ce este accesibil prin cuvânt.“ Cred 
că Virgina Woolf ca și faimosul ei grup literar Bloomsbury ar fi fost 
încântați de ecranizarea lui Potter (Іа 64 de ani după apariţia 
romanului) care a păstrat discontinuitaiea aparentă a povestirii şi 
unitatea sa în esență. 

Mulţumim Consiliului Britanic pentru posibilitatea creată de a 
vedea aceste filme şi pentru inițiativa de a alege un membru al redacției 
noastre, Rolland Man, să ር... programul acestor zile. 


Adina DARIAN 


(Din cuvântul rostit la deschiderea Zilelor filmului britanic, găzduite 
de Cinemateca română.) 


ZILELE 


О re 


Ры cei mai mulți spectatori filmul britanic 
înseamnă fie realism social, cu denunțarea mai 
mult sau mai putin vehementă a păcatelor 
societății moderne, fie elegante adaptări ale unor 
opere literare, în decoruri reconstituind minuţios 
epoca și în costume fastuoase. În ambele cazuri 
se vorbește de o „calitate britanică“, recu- 
noscându-se talentul realizatorilor de a reda o 
imagine fidelă a unei anumite situaţii sau epoci 
istorice. Sunt două direcții fundamenţale ale 
cinematografului din Marea Britanie, până la un 
anumit punct două fete diferite și complementare 
ale unei culturi în care tradiționalul și modernul 
stau alături. 

În ultimii ani, alţii mizează ре un singur nume 
- Peter Greenaway, cineast care impresionează 


Ф Două dintre 


a 


Orlando de Sally Potter 


prin sofisticatele sale construcții vizuale, cu 
adevărat spectaculoase, dar uneori lipsite de 
viaţă, de sentimente și emoții. Greenaway însă nu 
a apărut din senin, el nu a făcut decât să ducă la 
extrem un alt filon al cinematogratului britanic, cel 
al fanteziei, al imaginaţiei ce alătură goticul și 


FILMULUI BRITANIC 
ligie modernă 


barocul, al ехибегапјеі scenografice și narative. 
Е un filon pe care-l găsim încă din epoca mutului 
(бі unele filme ale așa-numitei școli de la Brighton 
o dovedesc) și pe care l-au ilustrat cu brio în anii 
'40-'50 filmele tandemului Michael Powell-Emeric 


Pressburger care se deosebeau de producţia: 


curentă, îndatorată filonului realist. 


Powell și Pressburger au adus pe ecran o lume 


fantastică în care sentimentele sunt dezlănţuite, în 
care inexplicabilul, fabulosul, miraculosul stau 
alături de o ironică viziune asupra societăţii. O 
lume colorată și plină de viață. Casa lor de 
producție se numea The Archers și, spunea Mar- 
tin Scorsese în 1985: „În copilăria mea, la New 
York, în anii '40, de câte ori vedeam pe genericul 
unui film sigla The Archers, ştiam că va urma ceva 


% 
è 


ж. k 


filmele importante ale anului 1992: 
și The Long Day Closes de Terence Davies 


unic, о experiență cu totul deosebită. Așteptam cu 
nerăbdare ceva plin de fantezie și minunat; era 
adevărata magie a cinematografului“. 

Și tot Scorsese nota: „Când încerc să-mi explic 
de ce mă simt atras atât de puternic de filmele lui 
Powell și Pressburger, mă gândesc că un motiv ar 


putea fi faptul că ele conţin umorul și buna 
dispoziţie din filmele americane, farmecul și 
frumusețea filmelor italiene — alături de isteria și 
excesele acestora — rămânând în tot acest timp 
profund britanice, dar diferite de filmele realiste 
britanice, care-mi. plac și ele. Cred că cineaștii 
experimentaliști care au reușit cel mai bine în 
istoria filmului sunt Powell şi Pressburger, pentru 
că în 15 ani au realizat atât de multe filme de un 
înalt nivel artistic. Au fost singurii regizori care au 
reușit să creeze în cadrul unui sistem institu- 
ționalizat filme cu adevărat experimentale“. 
Cuvintele lui Scorsese definesc perfect stilul 
celor doi cineaști prezenţi cu două filme în 
deschiderea Zilelor filmului britanic organizate 
de Consiliul Britanic și Arhiva Naţională de Filme 
іпіге 8 și 15 noiembrie la 
Sala Eforie - Jean 
Georgescu. Black Nar- 
cissus (1947) și The 
Red Shoes (1948) sunt 
două dintre creaţiile lor 
reprezentative, fațete 
diferite ale unei opere 
rotunde și închegate, 
aflate poate cu ani îna- 
intea epocii respective. 


acă la vremea 
apariției lor filmele nu au 
fost pe. deplin înţelese, 
timpul le-a făcut drep- 
tate. În anii 70 multi 
critici și cineaști le-au 
redescoperit, au fost 
investite fonduri în res- 
taurarea copiilor, ur- 
mând o adevărată bătă- 
lie — pe care criticul lan 
Christie o compară cu 
celebra bătălie din jurul 
lui Hernani — pentru 
impunerea în conștiința 
critică a valorii acestor 
regizori, pentru situarea 
lor pe poziția pe care о 
merită în istoria cinema- 
tografului. 

Am insistat asupra 
tandemului Powell- 
Pressburger pentru că 
întreg programul acestor 
zile a stat sub semnul 
lor, unii dintre cineaștii 
prezenți în selecţie - 
Derek Jarman, Neil Jor- 
dan, Terence Davies — 
recunoscând chiar că au 
fost influenţaţi de filmele 
acestora. Dar și în ce- 
lelalte filme proiectate 
putem detecta teme 
și modalități narative 
moștenite de la cei doi, 
trecute prin filtrul perso- 
nalităţii славо contemporani. Încă о dată 
cinematograful britanic dovedește că știe să 
inoveze bazându-se pe o solidă tradiţie. 

Frustrarea sexuală prezentată într-o moda- 
litate de-a dreptul barocă din Black Narcissus 
este prezentă și în The Company of Wolves 


(1984) de Neil Jordan, o lectură modernă a 
basmelor copilăriei, sau în The Comfort of Stran- 
gers (Paul Schrader, 1990), de data aceasta cu un 
plus de sadism. Dacă filmul lui Powell și 
Pressburger se desfășura într-o Indie imaginară — 
în întregime recreată pe platou —, Neil Jordan își 
plasează acţiunea într-un tărâm fabulos, al visului 
și al basmului, în care oamenii se transformă în 
lupi și invers urmând doar logica povestirii. lar 
Schrader filmează într-o Уепере misterioasă, 
necunoscută, deosebită de cea din cărţile poștale 
său din filmele turistice. 

Același spațiu misterios apare și în filmele lui 
Derek Jarman -іп Jubilee (1978), o Anglie а 
viitorului în care reperele spaţial-temporale se 
dizolvă; în The Tempest (1979), adaptare liberă а 
piesei lui Shakespeare, insula magică a lui 
Prospero. 

Chiar în filmele aparent realiste, există 6 
anumită tratare a timpului narațiunii, devenit 
flexibil, cu sărituri de la o epocă la alta, cu 
conexiuni subtile între prezent și viitor, care 
amintește de operele lui Powell și Pressburger. 
Wetherby (David Hare, 1985) - film care aparent 
relatează un fapt divers, mascând însă o nuanţată 
analiză а reprimării sentimentelor — sau Prick Up 
You Ears (Stephen Frears, 1987) - la prima 
vedere un film biografic, descriind viața 
dramaturgului Joe Orton, cu controversata sa 
sexualitate, în realitate o operă mult mai complexă, 
mărturie despre o epocă agitată — se înscriu astfel 
și ele în același filon al fanteziei. Ca să nu mai 
vorbim despre My Beautiful Laundrette (Stephen 
Frears, 1985), comentat la apariţia sa ca o operă 
realistă, care revăzut se dovedește o fantezie 
contemporană, cu un final ce ţine mai degrabă de 
un basm modern decât de realism. 

Orlando (1992) de Sally Potter este poate cea 
mai radicală tratare a timpului — patru secole se 
perindă pe ecran doar în 93 minute, utilizând cu 
subtilitate posibilitățile montajului și scenografiei, 
mișcările de aparat servind nu doar spectacolului 
> de un baroc expresiv - ci logicii interne. а 
povestirii cinematografice. 

Și pentru că această selecţie s-a aflat sub 
semnul basmului, nu putea lipsi vârsta la care 
acesta este foarte important, copilăria, dar 
prezentată altfel decât în cele mai multe filme. Nu 
o copilărie inocentă și fericită, ci una mai apropiată 
de realitate. Cruzimea vârstei, cu consecințe 
tragice, apare іп The Reflecting Skin (1990) de 
Philip Ridley, unul dintre Cele mai bune filme ale 
deceniului. Copilăria în Liverpool, într-un cartier 
muncitoresc, în anii '50 ce ne este prezentat ca un 
fel de paradis pierdut de regizorul Terence Davies 
în Distant Voices, Still Lives (1988) și The Long 
Day Closes (1992). 

În aceste filme copiii sunt fascinaţi de elemente 
ale unei moderne mitologii. Seth Dove, băiatul din 
filmul Іші Ridley crede că vampirii din cărțile ieftine 
pe care le citește tatăl său există cu adevărat, sub 
chipul unei misterioase vecine, și aceasta duce la 
deznodământul tragic. lar pentru Davies filmul tine 
locul cărților cu povești. Basmele nu mai sunt 
spuse de bunici, ele prind viață pe ecran. În The 
Long Day Closes totul este rezumat într-o 
magnifică secvenţă: dintr-o sală de cinematograf 
aparatul trece ușor într-o biserică și apoi într-o 
sală de clasă; în toate cele trei spații oamenii stau 
în scaunele lor, atenţi la ceea ce li se spune. 
Cinematograful devine astfel o școală, dar și о 
religie modernă. Într-un minut înțelegem astfel 
fascinația noii arte, ilustrată perfect și de cele 14 
filme proiectate în aceste zile. 


Rolland MAN 
29 


Б 
(2 
< 
г. 
© 
E 


ceastă comedie neagră a fost 

demarată în trena ultramedia- 

tizatului Minti periculoase cu 

Michelle Pfeiffer, în profitul popularei 

vedete a televiziunii americane 

Jon Lovitz. Doar că durduliul pro- 
tagonist nu s-ar putea spune că e capabil să 
polarizeze interesul spectatorilor așa cum a făcut-o 
Pfeiffer. Această parodie este mai degrabă o calchiere 
ce preia atmosfera sordidă a clipului ce promoționa 
pelicula inspiratoare. 

Profesorul idealist refuză avansarea conjuncturală 
asigurată de tatăl său, renumit pedagog, în cadrul 
colegiului elitist pe care îl conduce, după ce 1-а 
moștenit și pleacă să facă apostolat la un liceu de 
ghetou, nebănuind că acolo îl așteaptă infernul. Din 
prima clipă e deposedat de mașină, apoi e legat de 
catedră, incendiat, agresat de recalcitranții elevi. Dar 
nu numai de ei. Căci dacă o jună colegă cu figură 
orientală îi acordă protecția și chiar totala-i afecţiune, 
în schimb directoarea, după ce a fost surprinsă făcând 
ordine cu bâta de baseball, îl persecută. Este de altfel 
momentul cheie al filmului când directoarea (Louise 
Fletcher, infirmiera din Zbor deasupra unui cuib de 
cuci care i-a adus Oscarul) care aici se ia la trântă 
cu o partitură ridicolă care o obligă să domine un alt 
cuib de cuci. 

Eroul își câștigă destul de repede simpatia 
adolescenților în majoritate de culoare, înfruntă 
temerar și gangsteri fel de fel, ajungând la final să 
aducă în mod spectaculos școala și pe absolvenții ei 
la un nivel similar cu cel al colegiului patern! 


Thriller cu chimiști 


REACȚIE 


UN LICEU „Un alt cuib de cuci 
PERICULOS 


În colimatorul cu vizor grotesc al filmului și cu un 
haz căznit sunt luate probleme fierbinți: învățământul 
deficitar, mafia metișilor, dar și amiciţia politically cor- 
rect-ă dintre negri și evrei. 


hain Reaction 

pare a fi făcut 

anume pentru 

o replică expli- 

cativă pe care 

vedeta de cu- 
loare i-o adresează prota- 
gonistului alb și care se rezumă 
la următoarea idee: dacă energia 
nu ar mai costa nimic, întreg 
sistemul economic mondial ar 
sări în aer. 

În film, în aer sare însă doar un 
cartier din Chicago (orașul natal 
de predilecție cinematografiat de 
maestrul peliculelor de serie B 
care este Andrew Davis) și mai 
apoi misterioasa Zonă С a unui 
centru de cercetări ultrasecret. 
Filmul nu își propune să elu- 
cideze conflictul dintre FBI și CIA 
și lasă suspensul deschis după 
toate înfruntările soldate cu un 
număr considerabil de morţi și 
daune materiale. 

Le-a revenit misiunea să 
susțină acest film pseudo- 
științific despre o virtuală fisiune 
a hidrogenului în apă, operaţie 
generatoare de o incontro- 
labilă energie, lui Keanu Reeves 
și Morgan Freeman. Cel dintâi în 
rolul unui mărunt tehnician, 
celălalt un nabab machiavelic. 
Cei doi actori fac tot posibilul ca 
tensiunea confruntării să atingă 
cote la fel de înalte precum 


30 


ÎN LANȚ 


reacția chimică în lant pe care 
o tot experimentează, cu impli- 
сајіі criminale neprevăzute, la 
propriu și la figurat. 

іс. 


Chain Reaction e Producție: 
SUA 1996, 20th Century Fox e 
Regia: Andrew Davis e Sce- ፪፪ 
nariul: J. F. Lawton, Michael 
Bortman, Rich Seaman, Josh 
Friedman e Imaginea: Frank m 
Tidy e Cu: Keanu Reeves, 
Morgan Freeman, Rachel 
Weisz, Fred Ward, Brian Cox E 
e Distribuit de: Guild Film 
România 


е Keanu Reeves Е 


Ф% Louise Fletcher și Jon Lovitz 


High School High e Producție: SUA, Columbia 
TriStar Film, 1966 e Regia: Hart Bochner e 
Scenariul: David Zucker, Robert N. LoCash e Cu: 


Jon Lovitz, Tia Carrere, Louise Fletcher, Mikhi Pfifer 


Irina COROIU 


UN SĂRUT 


аса realiza- 
torul filmului, 
Lawrence 
Kasdan, ar fi 
avut inspirația 
să pună încă 
din generic faimosul șlagăr „La 
vie en rose“, ar fi avut din capul 
locului cheia comediei roman- 
țioase în care Parisul și Coasta 
de Azur joacă un rol mai impor- 
tant chiar decât eroii story-ului. 
Știam de mult — pentru că a 
devenit un șablon - felul cum îi 


Ш văd, de obicei, americanii, în 


filmele lor, pe francezi. De 
exemplu, aici, în French Kiss, 
dintr-un „Jumbo“ canadian, 


ШІ coboară la Paris o jună transo- 


ceanică urmată (ce spun eu 
„urmată“ când e chiar urmărită) 
de un încăpățânat, impetuos și 
întreprinzător francez pe nume 
Luc (interpretul acestuia nu e 
altul decât Kevin Kline) și biata de 
ea nu înfruntă altceva decât 
persiflare, jecmăneală și aere 
superioare la tot pasul. Culmea, 
pang la urmă se mai și 
ndrăgostește de franțuzul de 
care nu știuse până atunci cum 


Ш să se descotorosească. Situa- 


ții-clișeu, imagini publicitare, 
muzici de inimă albastră (sau 
poate că e roz) deznodământul 
happy, ce să mai spui, ce să mai 
aștepți? Poate doar să vezi cu 
câtă grație își plimbă Meg Ryan 
candoarea și splendoarea printre 
șabloane. 


Mircea ALEXANDRESCU 


e Distribuit de: Guild Film România 
DI E EI E E EI E E A E E A E AI E EI AI A AA A A (A A A A AI A AA A БИ A AI A EI መመመ መመ A EI E EI 


O americancă la Paris 


DE MILIOANE 


Ф Meg Ryan 


The French Kiss e Producție: 
SUA, 1995, Working Title e 
Regia: Lawrence Kasdan e 
Scenariul: Adam Brooks 
Imaginea: Oven Roizman e 
Cu: Meg Ryan, Kevin Kline, 


Timothy Hutton, Jean Reno, ፪፪ 


Frangois Cluzet, Susan Anbeh 
e Distribuit de: Guild Film 
România 


۳ 


VIATA 


datã intrat în caruselul 
„europenizării“, rusul Pavel 
Lunghin a ajuns să mimeze 
clișeele filmului occidental. 
Rezultatul: pierderea 


identității. Ambiţionând о 
Ig intrigă а la Almodovar, împrumută excentrice 
procedee de la David Lynch, cei doi cineaști 
asimilați „cinematografului energizant“ fiind 
preferații săi. 


ወ Tania Metcerkina 


Degradare la propriu și la figurat 


ÎN ROȘU 


De altfel titlul de lucru (Viaţa în roșu) spunea 
mai multe despre acest film, care-și propusese 
după excelentele Taxi Blues și Luna Park să 
continue pe ecran „mitologia“ timpurilor noastre. 
Din această perspectivă, o tânără rusoaică își 


@ Vincent Perez 


МЖ 


ыр 


poate îndeplini dorința de а cânta la Moulin ІШ 
Rouge șansoneta lui Edith Piaf „La vie en rose“. 
Ігопіса aluzie Іа infernul însângerat în care se a 
derulează idila dintre o fiică de mafiot moscovit 
și un muzician francez! Gangsterul înzestrat cu 
harul bioenergiei are nevoie urgent de un străin ፪፪ 
autentic pentru o falsă afacere, încheiată cu un 
potentat mongol căruia vrea să-i ia banii, 
vânzându-i o fabrică de bumbac inexistentă. 
Fermecătoarea jună uzează de forța-i de ፪፪ 
seducţie și-i face rost de un tânăr „Mozart“, саге 
cu greu va fi convins să coopereze Іа tranzacţia 
violentă. Violentă ca de altfel „codul clanului“ zi 
care presupune, în caz de trădare, decapitarea. ፳፪ 
Deși se vor asezonate cu sosul picant al 
exotismului extrem-oriental Мед orchestra de E 
mandoline cântând Marseilleze într-un palat 
mongol), peripetiile și visele personajelor, sunt 
terne și nu reușesc să provoace nici haz, nici ፳፪ 
spaimă. Principalul atu al filmului rămâne 
starul Vincent Perez care intră în convenție, 
amuzându-se de abracadabrantele încercări la ІШ 
care-i supus personajul său pentru a se elibera ፪፪ 
፪ pentru a cuceri rusoaica suavă, călită în lupta gg 
e gang. 

n lung sărut hollywoodian pe fundalul E 
parizian pune punct unei siropoase melodrame ፳፪ 
rusești de „tip nou“. | 

Irina COROIU m 


Ligne de vie e Producție: Franța/Rusia, 1996, ፪፪ 
IMA Films, UGC, Image et France 3 Cinema ቁ "። 
Regia: Pavel Lunghin ቁ Scenariul: Pavel 

Lunghin, Vincente Lambert e Imaginea: 

Manuel Teran e Cu: Vincent Perez, Tania ፪፪ 
Metcerkina, Armen Ојідагкапіап ө Distribuit ፪፪ 
de: Româniafilm ፳ 


E MEI ባቸ ЫА EE | 


La cinematograful LUCEAFĂRUL 
în premieră cu sunet DOLBY ~ STEREO 


in iulie, de când sistemul 

stereofonic Dolby a fost 

introdus la Cinematograful 

„Luceafărul“, a crescut 

reputația cinematografului, 

ca și numărul de bilete 
vândute. Așa că revista noastră a întreprins o 
anchetă printre spectatori. Stând de vorbă cu 
publicul, am încercat să aflăm dacă noua 
ambianţă sonoră i-a modificat cu ceva 
atitudinea față de cinema; dacă trăiește 
experiența filmului mai intens; dacă 
performanţele tehnologiei Dolby Surround l-au 
făcut mai exigent față de celelalte săli de ci- 
nema, cu sunetul lor convenţional. Și m-am 
bucurat că mi s-a încredințat ancheta, căci mi 
se oferea șansa de a experimenta eu însumi 
avantajele sistemului Dolby, 

Filmul care rula Іа „Luceafărul“ era Eraser. 
După cum mă așteptam, publicul adult lipsea 
aproape cu desăvârșire — doar era un „block- 
buster“ cu Arnold Schwarzenegger. Dar elevii și 
studenții nu lipseau. Putin debusolaţi Іа început, 
nu știau ce să-mi răspundă și îmi spuneau 
generalități — „Cred că noul sistem e un lucru 
bun“ etc. Dar apoi, când și-au dat seama că nu 
eram înarmat cu microfon sau reportofon, au 
început să se relaxeze și să-mi vorbească. Un 
elev de 16 ani mi-a spus că un film de acțiune 
burdușit cu explozii cum e Eraser nu e chiar cea 
mai fericită utilizare a stereofoniei, într-un film 
muzical, de exemplu, și-ar găsi un rost mult mai 
îmbietor. La un film ca Eraser, stereofonia nu 
face decât să amplifice fiecare „bang“ și „рит“ 
și „pleosc“. Am căzut de acord asupra acestui 


punct și împreună am regretat că Іа „Luceafărul“ 
nu sunt difuzate decât filme de acţiune 
concepute pe principiul zgomotului. Așa, 
sistemul Dolby e folosit nu ca să te încânte, ci 
să te năucească. l-am spus asta următorului 
spectator cu care am vorbit — un student de 19 
ani. Mi-a răspuns că oamenii vin la film ca să-și 
mai uite de griji și că sistemul stereotonic îi 
absoarbe, îi „atrage“ în acțiune, le scoate orice 
alte gânduri din cap. Spectatorilor le e mai ușor 


-să se detașeze de ce-i înconjoară - de 


zgomotul agasant al cornetelor de popcorn, de 
exemplu. Deci stereofonia dă o nouă rezonanță 
termenului „evazionism'“. 

Un spectator de 28 de ani considera că era 
și timpul pentru modernizarea tehnică a sălilor 
noastre de cinema. Am discutat cu el înainte de 
proiecție și am aflat că nu mai venise Іа 
„Luceafărul“ de multă vreme și niciodată de la 
introducerea stereofoniei. (Asta era și situația 
mea). Obișnulții cinematografului păreau de-a 
dreptul încântați de sistem. МІ s-a spus că noua 
tehnologie a îmbunătățit reputaţia sălii; că, 
oricât de lipsit de distincție ar fi filmul, contactul 
e mai direct; că, după ce ai cunoscut ambianța 
sonoră Dolby, resimţi lipsa sa la alte 
cinematografe (ca să nu mai vorbim de 
televizor) - te simți frustrat de o dimensiune а 
spectacolului: „Am văzut de două ori Indepen- 
dence Day — mai întâi aici și a doua oară la 
«Patria»; a doua oară îmi lipsea ceva. „O elevă 
de 15 ani mi-a spus că așa e mult mai ușor să 
ignori manifestările zgomotoase ale unora dintre 
spectatori. бі mi-am amintit de reacțiile barbare 
ale publicului alături de care văzusem filmul lui 


Pintilie, Prea târziu. Sunetul Dolby ar fi putut să 
acopere toate urletele și înjurăturile și râsetele 
acelor spectatori. Dacă sistemul Dolby nu poate 
impune o atitudine civilizată, măcar ne ascunde 
lipsa ei. 

În sală, puteai să numeri pe degete 
spectatorii care depășiseră vârsta de 35 de ani. 
E un comentariu elocvent pentru timpurile 
noastre faptul că adulții ocolesc parcă sălile de 
cinema. La urma urmei, ce i-ar putea interesa? 
În orice caz nu Schwarzenegger trăgând cu 
două puști deodată. De aceea m-am bucurat 
când am descoperit;în sală un domn între două 
vârste. M-a privit circumspect cum îi vorbeam 
despre valenţele sistemului Dolby Surround, a 
așteptat politicos să termin, apoi mi-a răspuns 
sec, privind în altă parte: „Eu nu fac politică.“ 

Spectatorul care s-a așezat pe scaunul de 
lângă mine era, dimpotrivă, foarte comunicativ. 
În timpul filmului, a făcut o comparație între 
ambianța sonoră de la „Luceafărul“ și cea de la 
„Glendale Studio“. Era un tânăr de 18 ani, ca 
mai toți tinerii cu care am vorbit, era bucuros să 
își spună părerea. 

Cât despre film, sunetul Dolby ҢІ permite să 
apreciezi virtuozitatea efectelor sonore; declicul 
chiulasei de la arma lui Schwarzenegger, 
scrâșnetul unei frâne, bufnitura unei lovituri — 
fiecare sunet era net și percutant. În mod nor- 
mal, aș fi uitat Eraser la ieșirea din sala de 
cinema. Văzut și auzit în condiţiile astea, mi-a 
întârziat ceva mai mult în memorie. 


Andrei GORZO 


31 


መወ የየ መ ወመ መ መጠመመጠጽመጽጩቋ 
Comedia 
erorilor, 96 


| e un fotograf care are и 
probleme cu ሀበ сёѓе! Ш 
ре... patine cu rotile. Ea ፪፪ 
este veterinar și dă 
sfaturi radio ascultă- ы 
torilor. Lui îi place vocea 
ei, farmecul ei transmis de undele 
hertziene și se va îndrăgosti. Dar, căci 88 
există și un dar, altfel filmul s-ar termina ፪፪ 
aici, el nu se întâlnește de fapt cu cea pe 
care o dorește... Încurcăturile se {іп lanţ în а 
această modernă comedie a erorilor, în 
care fetele nu sunt ce par a fi și în care o 
veţi regăsi strălucitoare ре Uma Thurman, ፻፪ 
una dintre cele mai frumoase actrițe ale ፪፪ 
momentului. (Aș spune eu chiar cea mai 
frumoasă, dar gusturile nu se discută.) m 
Dacă povestea vă pare anemică, vă mai 
spun că veți avea parte de două secvenţe 
neașteptate: o partidă de sex prin telefon ፻፪ 
şi un orgasm gastronomic. Nu, nu e ሀበ film ፪፪ 
erotic, totul e făcut cu umor și cu simț al Ei 
măsurii. 


Е 
Rolland МАМ ж 


The Truth About Cats & Dogs e ቹ 
Producție: Noon Attack, SUA, 1996 e ፻፪ 
Regia: Michael Lehmann e Scenariul: ፪፪ 

Uma Thurman, Andrey Wells e Imaginea: Robert ፪፪ 
„Ben Chaplin Brinkman e Cu: Uma Thurman, Janeane 
ا‎ " .. şi Janeane Garofalo Garofalo, Ben Chaplin, Jamie Foxx e т 
i - Distribuit de: Guildfilm România 


JOHN 
GRISHAM 


În urmă cu puţin 
timp John Grisham 
era un modest avo- 
cat, până când s-a 
decis să scrie ro- 
mane plasate în 
mediul judiciar. „Un 
scriitor mediocru și 
dubios ideologic“, 
după părerea unui 
critic, dar un autor 
de best-seller-uri 
palpitante după pă- 
rerea publicului. 
„Copertina“, 
„Dosarul Pelican“, 
„Clientul“ sau „Cam- 
era de gaz“ sunt 
cărți care au însu- 
mat, până acum, 
50 de milioane de 
exemplare. Holly- 
woodul a transfor- 
mat imediat această 
mină de aur în filme, 
peliculele inspirate 
din ele înregistrând 
recorduri de box-of- 
fice. 

Născut la 8 fe- 
bruarie 1955 John 
Grisham, este azi 
unul dintre cei mai 
bogați oameni din 
lumea spectacolu- 
lui (vezi nr. 11/1996, 
p. 30). Vremea răz- 
bunării este o ecra- 
nizare după primul 
său roman. 


32 


Dreptate pentru toți 


acă Mississippi 

Burning (regia 

Alan Parker) o 

altă incursiune în 

Sudul rasist își 

avea acțiunea 

plasată în anii '60, Vremea 
răzbunării e identificată în America 
de astăzi. Azi se pot întâmpla și 
violuri atroce (doi tineri albi 
maltratează o fetiță de culoare de 
zece ani), răzbunări pe cont propriu 
(tatăl copilei îi ucide pe violatori în 
incinta tribunalului), inechităţi 
judiciare (juriul format în exclusivitate 
din albi într-un stat cu populaţie 
majoritar afro-americană); acțiuni de 
forță ale Ku-Klux-Klan-ului (în plină zi 
sau la adăpostul nopții, intimidări, 
răpiri, asasinate). La un moment dat, 
se afirmă tranșant pentru a ilustra 
tensiunile rasiale: „America e în 
război și tu ești de partea cealaltă!“ 
Cu tentă didacticistă, penultima 
secvenţă — de altfel cea mai bună din 
tot filmul — infirmă această cutumă: 
blondul avocat al inculpatului-victimă 
are o strălucită pledoarie care 
determină întreaga asistenţă — 
indiferent de apartenenţa etnică sau 
rasială — să judece |8 fel, retrăind 
tensiunea violării bietei copile, 
absolvindu-l pe părinte de vine de a 
se fi grăbit să execute o sentință care 
nu se știe dacă ar fi fost vreodată 


Matthew McConaughey, Sandra Bullock pronunțată și mai ales aplicată. 


Filmele-proces (vezi dosarul 
„Instanţa judiciară în instanța 
cinematografică“, nr. 6/1995) sunt 
multe și de obicei palpitante. Cum а 
fost cazul și cu majoritatea celor 
inspirate de cărţile unui expert 
ex-jurist precum romancierul John 
Grisham. 

De astă dată, Joel Schumacher 
(regizor care a semnat un film 
remarcabil ca Falling Down) a pre- 
ferat un ritm lent, discursiv, secon- 
dându-și protagonistul simpatic, bun 
actor, Matthew McConaughey - o 
sosie а lui Paul Newman, - cu doi 
Sutherland: Donald seniorul, un 
magistrat în retragere, plutind jovial 
în aburii alcoolului, iar fiul un îndârjit 
rasist. Plus o Sandra Bullock, 
întruchipând cu dezinvoltura-i 
binecunoscută o jună expertă în 
cazuri similare care, într-o pauză de 
angajament profesional, își oferă 
serviciile în mod dezinteresat. Plus 
un Kevin ፍና (Oscar de inter- 
pretare pentru Suspecţi de ser- 
viciu) Іа bara acuzării, jucând un ins 
flegmatic plin de morgă și suficiență, 
care știe să piardă. 

În ciuda eforturilor, filmul diluează 
acţiunea și diminuează veridicitatea 
prin tezism, vezi scena finală în care 
petrecerea la iarbă verde devine 
„mixtă“ „Măcar copiii noștri să 
crească împreună!“ 


lrina COROIU 


A Time to Kill: e Producție: SUA, 
1996, Warner Bros. e Regia: Joel 
Schumacher e Scenariul: Akiva 
Goldsman după romanul lui John 
Grisham ቁ Imaginea: Peter Menzies 
ህር e Cu: Sandra Bullock, Samuel L. 
Jackson, Matthew McConaughey, 
Kevin Spacey eDistribuit de: Guild 
Film România 


ሀ sunt singurul, firește, care 
noaptea, după ce se liniștesc 
zgomotele zilei, pun în priză 
„Super Channel“-ul sau 
„Eurosport“-ul și, când n-am 
parte de snooker - cu 
subtilitățile sale filosofice de tip bilă-mandă-bilă 
-, mă mulțumesc cu câte o partidă de golf, de 
la un Open american sau european, australian 
sau argentinian, japonez sau din Africa de Sud. 
O astfel de partidă este și „open“-ul Тіп Cup де 
Ron Shelton (un regizor care, înainte de a 


robabil că într-o pădure cu Moș 
Crăciuni se poate întâmpla orice. 
Pe acest amănunt mizează atât 
producătorul principal al filmului, 
bineștiutul Chris Columbus (cel 
care a propulsat pe ecrane 
succesul de public numit Home Alone) cât şi 
regizorul Brian Levant, cel care și-a asumat 
| misiunea imposibilă de a transforma într-un film cu 
actori, celebrul desen animat cu Fred și Barney. De 
aceea nici unul n-a ezitat să transforme o poveste 
Б banală (un tată promite copilului său, de Crăciun, ሀበ 
Turbo Man, dar uită să i-l cumpere, drept pentru 
care, în ceasul al doisprezecelea, încearcă să pro- 
g cure jucăria sofisticată într-o goană disperată prin 
magazine) într-un show cu supermani zburători 
deasupra zgârie-norilor, cu parade de Crăciun 
fastuoase, cu „descinderi“ în cele mai mari maga- 
zine și hoteluri new-yorkeze... N-am înțeles de ce 
un asemenea subiect, astfel „dezvoltat“, avea 
nevoie de patru scenariști, dar poate că nu-i bine să 
intrăm în amănunte. Luând lucrurile așa cum sunt, 
să observăm că filmul împrumută înspre final 
tehnica jocului de-a Turbo Man care constituie 
obiectul acţiunii (personajele căpătând trăsăturile 
Ei super-eroilor pe care îi „personifică“ jucăriile, 
angrenându-se chiar în disputele lor preferate); că 
eroul — în goana sa furibundă -- ajunge la un mo- 
፪፪ ment dat într-o magazie cu Moș Crăciun „mafioţi“ 
(unde se pun Іа cale tranzacții din cele mai 
oneroase); că acțiunea este presărată cu clipe și 
E personaje mai mult sau mai puțin nostime — un vecin 
II prea curtenitor, ህበ poștaș „sărit“, un Moș Crăciun 
pitic, un copil obez etc. Poate că rezultatele ar fi fost 
Е mai tonice, dacă regizorul şi eroul său (nimeni altul 
፪፪ decât Arnold Schwarzenegger, într-o dispoziție 
antrenantă) n-ar fi luat lucrurile prea în serios - ре 
ጆ principiul că într-o pădure си Moș Crăciuni, ca-n 
W viață, se poate întâmpla orice, și ne-ar fi făcut, din 
când în când, cu ochiul. Atunci clinchetul clopo- 
Li țelului de Crăciun ar fi fost mai melodios... 


C. CĂLIMAN 


Kevin Costner și Rene Russo 


„Super Channel“ 
cu Kevin Costner 


ajunge la scenaristică și film, a trecut prin sport 
și sculptură), un film care-și propune să 
parcurgă, fără vorbe mari, povestea unui 
campion de golf, apărut, cum se spune, „peste 
noapte“, învingător în fața unor favoriţi și super- 
favoriți notorii ai marilor turnee de golf din 
circuitele americane. Tipul de cinema din Tin 
Cup nu este sută la sută sportiv — deși pelicula 
nu va lipsi din viitoarele „dosare“ cu filme spor- 


tive —, el face parte din categoria „viselor de 
glorie“ care, de la clasicul Vis de glorie cu 
Mickey Rooney, au animat cinematograful ፻፪ 
mondial de-a lungul deceniilor. Campionul de azi ፳፪ 
este Kevin Costner. Critica americană a salutat Е 
acest recent rol al actorului, descoperind 
însușirile de comedian ale celui care a dansat cu E 
lupii. Departe de mine gândul de a-i nega 
actorului astfel de însușiri — de fapt i le-am simțit ፳፪ 
mai de mult —, dar filmul acesta, așa cum este 
gândit, așa cum este dorit, nu prea pune preț pe BI 
umor, deci nu prea are cum să „lanseze“ un co- 
median. Filmul este doar atât: un „vis de glorie“ 
transpus în realitate (presărat ርሀ suspans-uri, ІШ 
cum sunt toate visele de glorie, mai ales înspre ፪፪ 
final, înaintea deznodământului) și o poveste de 
dragoste improvizată, ale cărei personaje - un መ 
instructor de golf și о psihanalistă — se poartă са 
doi adolescenți în fața primului sărut, deși 
interpreții lor sunt ditamai Kevin Costner și Rene 88 
Russo (care numai o adolescentă nu arată). De ፳፪ 
umor nu mai prea e loc în film, doar hârjoana — 
tot puerilă — dintre campion și „asistentul“ său ar 
putea. stârni niște zâmbete. În rest, competiţia, Ы 
Open-ul american, си happy-end-ul său, 
primează. Dar... cum să spun? Ca telespectator ፪፪ 
de golf prefer un Motorola Western Open sau un ፪፪ 
Las Vegas Imitational adevărat, cu un Jay Sigel, n 
să zicem, pe podium, mai ales că „decorul“ 
filmului este uneori identic, până la suprapunere, 

cu acela al competiției... 


Călin CĂLIMAN ቹ 
ІН 


Тіп Cup. Producție: SUA, Warner Bros, т 
1996. Regia: Ron Shelton. Scenariul: Ron 
Shelton și John Norville. Imaginea: Russel! ፪፪ 
Boyd. Cu: Kevin Costner, Rene Russo, Cheech pg 
Marin, Linda Hart, Don Johnson. Distribuit de: ፳ 
Guild Film România. z 


In pădurea cu 
Moş Crăciuni... 


Jingle all the Way e Producție: SUA, Twentieth 
Century Fox, 1996 e Regia: Brian Levant e 
Scenariul: Randy Kornfield, Harry Elfont, Deborah 
Kaplan, Chris Columbus e Imaginea: Victor ህ. 
Kemper e Cu: Arnold Schwarzenegger, Sinbad, 
Phil Hartman, Rita Wilson, Robert Conrad, Jim 
Beluschi, Jake Lloyd e Distribuit de: Guild Film 
România 


Arnold Schwarzenegger, Rita Wilson 


Logică 
minimă 


ste un thriller din categoria 

celor numite „de acțiune“, 

respectiv a celor prevăzute 

cu multă acţiune și puțină 

inteligență, în care se 

argumentează cu pumnul și 
se trag concluzii cu pistolul. 

Un domn prezentabil și plin de mușchi 
(Jean Claude Van Damme, în cazul de față), 
obsedat de uciderea fratelui său አነ își 
asumă identitatea acestuia — până acolo încât 
ajunge chiar să se încurce cu fosta lui iubită. 
Rivalul său rus face tot posibilul să îl elimine 
odată pentru totdeauna, din motive nu prea 
bine lămurite — ceea ce, nu-i așa, permite 
libera colaborare cu fantezia spectatorului. 


Dan PREDESCU 
(Continuare în pag. 46) 


CONCURS 


33 


e 1 decembrie 


> lon Brezeanu (1868) 
Micșunesti, Ilfov 


- Ştefan Radof (1934) 
Buftea 


- Oana Tofan (1959) 
București 


e 2 decembrie 


> Mitică Popescu 
(1936) București 


e 3 decembrie 


- Hortensia Geor- 
gescu (1909) Săliște, 
Sibiu 


> lon Haiduc (1947) 
Oradea 


e 4 decembrie 


> Gheorghe lonescu- 
Gion (1922) lași 


- Virgil Moise (1943) 
Călimănești 


> lon Riţiu (1950) 
Sighișoara 


e 7 decembrie 


- Tanti Cocea (1911) 
București 


S-au născut în luna decembrie 


e 8 decembrie 
- Alecu Croitoru 


(1933) Bogza, Vrancea 
> Horea Murgu (1949) 
Anina, Caraș-Severin 


ወ 9 decembrie 

- George Demetru 
(1905) București 

- Eniko Szilagyi 
(1952) Cluj 


© 10 decembrie 

- Nicolae Girardi 
(1931) Mănăstirea, Dîm- 
bovița 

- Leopoldina Bălănuţă 
(1934) Pălești, Vrancea 

- Cristian Ionescu 
(1943) București 

- Petre Petrescu 
(1948) Alba-lulia 

- Sotir Сагадаја 
(1949) Panciu 


e 11 decembrie 
> Czeh Szobi (1942) 
Miercurea Ciuc 


e 12 decembrie 


- Sorin llieșiu (1955) 
Baia Mare 


filme? 


- Florin Ţolaș (1958) 
București 


e 13 decembrie 
> Ovidiu Drugă (1935) 
Năsăud 


e 14 decembrie 

- Radu Beligan (1916) 
Galbeni, Neamţ 

- Dumitru Solomon 
(1932) Galaţi 


e 15 decembrie 

> Elefterie Voiculescu 
(1926) Sibiu 

> Dionisie Vitcu (1937) 
Ibănești, Botoșani 


e 16 decembrie 
> Gabriel Cobasnian 
(1950) București 


e 17 decembrie 
- Horia Popescu 
(1925) Putineiul, Ilfov 


e 18 decembrie 

- Mircea Constan- 
tinescu (1904) Rîmnicu 
Sărat 


e 20 decembrie 
> Marian 8168 (1957) 
Brașov 


e 21 decembrie 

> Lupu Pick (1985) 
lași 

- Stela Popescu 
(1935) Slobozia, Cetatea 
Albă 


> Adela Mărculescu 
(1938) Aiud 


e 22 decembrie 


- Radu Aneste Ре- 
trescu (1930) Slobozia 


> Dinu Petrescu 
(1939) București 


> Cristina Deleanu 
(1940) București 


e 23 decembrie 


- Eugenia Popovici 
(1914) București 


> Cornel Revent 
(1937) Izvorul Alb, Neamţ 


e 24 decembrie 


- Aristizza Нота- 
nescu (1854) Craiova 


- Tudorel Popa (1925) 
lași 

- Nicolae Тіс (1928) 
Boz, Hunedoara 


= Mircea Diaconu 
(1949) Vlădești, Argeș 


> Adrian Vâlcu (1959) 
București 


e 25 decembrie 


> Matei Alexandru 
(1927) Goioasa, Bacău 


- Rodica Negrea 
(1956) Târgu Mureș 


e 27 decembrie 


> Nicolae Kirculescu 
(1903) București 


e 29 decembrie 


- Carmen Maria Stru- 
jac (1949) Bacău 


> Zoltan Szabo (1932) 


e 30 decembrie 

- Teofil Vîlcu (1931) 
lași 

> Mircea Andreescu 
(1939) Suceava 


Înainte de a trece la întrebările etapei a doua, o precizare importantă: data până Іа 
care trebuiesc trimise răspunsurile s-a modificat - 15 ianuarie 1997. 

Răspunsurile la ambele etape, însoțite de taloanele decupate din revistă 
(vă reamintim, decupaţi numai talonul!), vor fi trimise în același plic, pe adresa: 


NOUL CINEMA 
Piața Presei Libere nr. 1, sector 1 


71341 București 
cu menţiunea „Pentru concurs“ 


Premiul | - 100.000 lei și obiectele promoționale puse la dispoziţie de Guild Film | 
România, Media Pictures International și Româniafilm vor fi acordate prin tragere la 


sorţi. Succes! 

КОМЕ Еа анаан PRENUMELE ............................ “ገ 

PROFESIUNEA ................. а “Үлде деды i de ce lea 

ADRESA „енна eve መመር TELEFONUL ionieni ከባ የ болын 
Etapa a doua 


1. Deși promovează valorile americane duse la extrem, filmul Ziua independenței este 
semnat de un regizor de altă naționalitate. Cine este el și în ce țară s-a născut? 

2. Michael Keaton, protagonistul filmului Multiplicity, a întruchipat de două ori un erou 
inspirat de un popular serial american de benzi desenate. Despre ce filme este vorba 
și cine le-a realizat? 

3. Mitul Marlene Dietrich a rămas intact. Imaginea ei de femeie fatală a fost impusă 
de cele șapte fime în care a fost îndrumată de Joseph von Sternberg. Care sunt aceste 


Lecţia de cinema (III) 


CÂTEVA CUVINTE DESPRE 
«Entuziasm» 


ă încercăm să 
descoperim 
banalele atri- 
bute ale entuzi- 
asmului. 

În primul rând, 
entuziasmul este antidotul 
«blegelii»1. Să sperăm că nici 
unul dintre voi nu este atins de 
această molimă, care nu numai 
că nu te îndeamnă să progresezi, 
dar te împiedică să faci ceea ce 
ar putea mai târziu să-ţi asigure 
existența. 

De multe ori la Paris, pe 
vremea сапа tineam cursuri la 
IDHEC, unii studenţi îmi reproșau 
faptul că îi sfătuiam să învețe о 
serie întreagă de lucruri care nu 
făceau parte din programul 
Ministerului. Spre exemplu, 
importanţa filtrelor colorate 
pentru pelicula alb-negru, când 
toată lumea lucra pe peliculă 
color. Spre pildă, o parte din 
studenții din ultimul an au hotărât 
să-și facă filmul de diplomă în 
alb-negru, considerând că astfel 
imaginea va fi mai expresivă și 
deci mai «grafică» decât cea în 
culori. Filmarea avea loc iarna la 
munte. Desenul peisajului și al 
arborilor desfrunziţi pe fond de 
zăpadă, în alb-negru, părea o 
idee foarte excitantă și logic 
justificată. M-au rugat deci, ca 
seara, după cursuri, să rămânem 
și să discutăm schimbările care 
se pot produce în imaginea 
alb-negru folosind filtre de 
culoare în fata obiectivului, la 
filmare. Despre aceste lucruri 
nimeni nu le vorbise niciodată, 
încât cei care au participat la 
aceste cursuri, să zicem 
voluntare, au înţeles mult mai 

„bine decât ceilalți problemele de 
schimbare de contrast, de 
densitate chiar, în cazul jocului 
cu diafragma, cu efect mai ales 
de dramatizare a imaginii însăși. 
A fost interesantă apoi reacția 
studenților la vizionarea copiei de 
lucru în sala de proiecţie. S-a 
putut observa mai întâi că filtre 
de culoare diferită aveau ca 
rezultat aproape aceeași imagi- 
ne, cu același contrast şi 
aproape aceleași densități. 
Imposibil să deosebești cele 
două imagini — una fiind filtrată în 
galben și alta în portocaliu — 
reproducând același peisaj și 
același cer cu aproape aceiași 
norișori. Surpriza a fost la 
intrarea în cadru a unui personaj 
machiat. Abia atunci îți dădeai 
seama că imaginile nu mai erau 
identice. Feţele nu mai erau 
aceleași și nici cămașa albastră 


sau fularul portocaliu. Gri-ul 
cămășii nu mai era același, 
deoarece același albastru nu era 
redat la fel, filmat printr-un filtru 


nu se poate să nu-ţi dai seama 
cât de mult loc liber rămâne în 
meserie, un spaţiu care nu cere 
decât să fie ocupat de tine. Pe 


Entuziasmul este antidotul «blegelii» 


fie galben, fie portocaliu pe o 

eliculă «pancromatică». Același 
ucru în legătură cu fularul, care 
apărea gri deschis prin filtru 
portocaliu, și gri ceva mai închis 
prin filtrul galben. 

O altă temă discutată atunci a 
fost umplerea cadrului în stânga 
și în dreapta acțiunii personajelor 
principale, plasate în centrul 


imaginii, în cazul filmărilor în 
«Cinemascop». Aceste teme, 
și altele, au fost preluate apoi 
în anii următori, în cadrul unui 
așa numit «Atelier de Recher- 
ches Techniques de l'Image» 
(А.В.Т...). 


timpuri, la Studioul Sahia fiecare 
dintre noi avea «cadrele, 
planurile și secvențele sale, se- 
crete». Nu toți operatorii sunt 
identici. Omul «clon», «omul 
nou», uniformizat și fotocopiat la 
infinit, nu va exista - sper ፦ 
niciodată. Fiecare operator are în 
realitate un «stil» al său per- 
sonal, ca o semnătură. Acest stil 


se formează acum în timpul 
uceniciei și al însușirii cât mai 
perfecte a tehnicii de filmare. 
Cinematograful și Televiziunea 
sunt meserii scumpe. Totul costă 
enorm de mulţi bani. Ca să poţi 
pătrunde în această lume este 


cele mai dificile în care șomajul 
atingea cincizeci și chiar mai mult 
la sută din tehnicieni, cei care 
erau cunoscuți ca talentaţi și 
având un stil personal, stăteau 
extrem de puțină vreme Іа șomaj. 

Profesiunea aceasta de o- 
perator este, sunt convins că este, 
cea mai frumoasă meserie din 
lume. Satisfacţiile pe care le ai ca 
operator de actualități, ከዘጠልበፀ 
astăzi într-o mină la 4-5000 de 
metri adâncime, fiind mâine într-o 
electrocentrală nucleară și 
înregistrând discuțiile despre 
securitatea atomului, iar poi- 
mâine întâlnind triburi necu- 
noscute în Africa sau în pădurea 


îi: А 
45 Irina Petrescu - Duminică la ora 6 


amazoniană, iată numai câteva 
subiecte pasionante de film 
documentar și jurnal de actu- 
alități. 

Banalitatea:. banalităţilor, 
evidenţa evidenţelor, nu toate 
lucrurile sunt deșertăciune. 


Să fii primul spectator al filmului pe care îl faci 
este un stimulent extraordinar 


Să fii primul spectator al 
filmului pe care îl faci este un 
stimulent extraordinar. Firește, 
asta nu te scutește să vezi și 
filmele altora. Ingurgitând în 
această perioadă a «uceniciei» 
cât mai multe filme făcute de alții, 


nevoie la început, nu numai să fii 
talentat, este nevoie să cunoști 
perfect tehnicile de filmare. Din 
totdeauna Cinematograful a fost 
în criză. Toate capodoperele 
cinematografice s-au făcut în vre- 
muri de criză. Chiar în vremurile 


Entuziasm, optimism, bucurie. 
Cum dracu' să nu fii copleșit de 
sentimentele astea când înveţi 
să practici cea mai frumoasă 
meserie din lume? 


Sergiu HUZUM 
35 


— 


“ TELECOMANDA 


, Televizorul este numit „micul ecran“. 
Iată televizorul color NEI, cu diagonala de 72 ст. Cum să numești un televizor cu ecranul 
atât de mare? 
Poate, „cinematograf? 
Таг când micul cinema NEI pate fi cu ușurință conectat la televiziunea prin cablu, iar telecomanda 
oferă acces la 90 de programe diferite, 
cum să-l numești? 
„Cinema cu telecomandă“! 
Iar prin pa CREDIT, aveţi bilet de intrare la i መ oia NEI, pentru sute de filme! 


NEI VĂ COLOREAZĂ МАТА! NEI CREDIT! 


36 


Опа 
din primele 
fotografii 
ale celei 
care avea 
să devină 
celebră 
sub: 
inițialele 
B.B. 


INIȚIALE: 8.8. 


Acum 23 de ani, Brigitte Bardot 
părăsea lumea cinematografică 
pentru a se dedica lumii anima- 
lelor, devenind o ferventă apără- 
toare a necuyântătoarelor. În 
această toamnă, ea s-a hotărât să 
rupă vălul care acoperea trecutul 
ei, un trecut jalonat de pasiuni, 
furtuni sentimentale și deziluzii. 
Cartea sa de memorii, intitulată 
simplu „Initiale: B.B.“, apărută 
la editura Grasset, a stârnit o ava- 
lanșă de comentarii, s-a bucurat 
de un enorm succes (s-au vândut 
peste 350.000 de exemplare şi se 
pregăteşte un al doilea tiraj de 
500.000) și a declanşat un scan- 
dal. Fostul sot al actriței, acto- 
rul Jacques Charrier și fiul lor, 
Nicholas au dat-o în judecată, 


nemulțumiți cum au fost prezen- 
taţi în amintirile ei. „Am pus mâna 
pe stilou pentru prima oară cu 
gândul să-mi scriu amintirile a 
doua zi după ce împlinisem 40 de 
ani. Mă simţeam puțin tristă, 
dezorientată. Încet-încet, paginile 


„au început să se adune, am scris 


peste 1500 și vreau să se știe că nu 
«m-a ajutat nimeni», tot volumul 
este un «Bardot veritabil». Tot 
ceea ce am scris este adevărat, am 
scris din inimă 51 cei care mă 
iubesc, ca și cei care mă urăsc, ştiu 
că niciodată nu m-au putut acuza 
de ipocrizie. Sigur, pe unii i-au 
supărat rândurile mele. Dar, odată 
ce m-am angajat să spun adevărul, 
dacă el este bun pentru mine, nu 
văd de ce nu ar fi bun și pentru 
alții. De exemplu, Vadim a fost 
pentru mine înainte de soț, un 
prieten, un frate mai mare, mereu 


prezent. Jacques Charrier era 
complet opus. Mă temeam puțin 
de el, dar în același timp îl iubeam 
nebunește. Ne certam îngrozitor, 
apoi în secunda următoare cădeam 
unul în brațele celuilalt. Faptul că 
îl descriu exact cum era n-ar trebui 
să-l supere. Nici cu mine n-am fost 
prea îngăduitoare. Am 61 de ani și 
sunt tot atât de lucidă ca la 40. 
Am crezut întotdeauna în morală, 
chiar dacă aparențele îmi erau 
potrivnice. Sunt împotriva dro- 
gurilor și a traficului cu «moartea 
albă». De altfel, n-am folosit 
niciodată așa ceva. Cred că am 
simțul onoarei, al demnității și, 
mai ales, pe cel al libertăţii. 
Secretul meu este libertatea. 
Pentru mine, dar și pentru ceilalți. 
Nu există vis mai frumos decât 
libertatea“. 


BARRANDOV 
ÎN HAINE NOI 


Anul acesta studiourile Barran- 
dov (privatizate în 1989) s-au 
reorganizat, împărțindu-se în șapte 
societăți; Barrandov Studios 
(pentru prestări cinematografice); 
Barrandov Biografia (producție, 
distribuție de filme în Cehia și 
străinătate); Barrandov Panorama 
(domeniu imobiliar) la care se 
adaugă gestionarea spaţiilor 
publicitare în metrou, o revistă de 
cinema şi două posturi de radio. 
Această „reamenajare“ a dat 
naștere unui holding al cărui 
capital este de peste o sută mi- 
lioane dolari și al cărui președinte 
este Vatslav Marhoul, condu- 
cătorul studiourilor încă din 1992. 
Colaborarea cu marile studiouri 
hollywoodiene nu a întârziat. 
Astfel, în studiourile Barrandov 
s-au filmat Misiune imposibilă, 
Pinocchio (aflate deja pe afiș) și 
sunt fază finală Albă ca 
cei șapte pitici; Shooter, The 
Beauty and the Beast. 


$ 


Elizabetti Hurley 
intenționează 
să finanţeze — ` 

‘prin casa ei <. 
de producţie — 
ий remake după 
Pe aripile vântului. 


37 


Compagnie des Films a inaugurat acordul bilateral de coproducție 
franco-chiliană cu filmul regizorului F.J. Ossang Docteur Chance. Distribuţia este 
heteroclită și seducătoare: Marisa Paredes, Feodor Atkine (Tocuri înalte), Béatrice 
Dalle, Stéphane Ferrara și rockerul Јоё Strummer (component al formaţiei Clash) 
care a compus pentru film mai multe balade și cântece cu parfum rock. Rolurile 
principale sunt însă deținute de doi tineri actori mai putin cunoscuți: Pedro Hestnes 
și Elvire. 


După Jean Renoir (1926), Dorothy Azner (1934), Celestina Corostiza 
(1944) și Maurice Cazeneuve (1980), regizorul Claude Miller realizează și el o 
adaptare cinematografică a romanului lui Emil Zola, Nana care va fi Emmanuelle 
Seigner, soția lui Roman Polanski. 


John Travolta are vântul în pupă! După Get Shorty, Broken Arrow, 
Phenomenon (toate succese de box office), în curând va putea fi văzut în She's 
DeLovely (г. Nick Cassavetes) și Michael (г. Nora Ephron). În prezent se află în 
plină filmare cu Mad City (г. Costa Gavras, partener Dustin Hoffman), Face Of 
cu Nicolas Cage și Primary Colors, pentru care a primit un onorariu de 18 milioane 
dolari. 


În cursa pentru campania publicitară a filmelor, firma Burger King a 
obținut contractul cu Studiourile Universal pentru The Lost World: Jurassic 
Park Il care va fi realizat de Steven Spielberg. Burger King va distribui în 
restaurantele sale obiecte promoționale bazate pe personajele din film. Cât despre 
„Mr.“ McDonald's el poate să se consoleze: a încheiat un contract extrem de 
avantajos cu studiourile Disney. 


Robin Wright (Santa Barbara) și Sean Penn 


Căsătoriţi, divorțaţi, din nou căsătoriți: 


În mod sigur, televiziunea atrage marile nume. După actori, iată că și 
regizorii trec pe micul ecran. Robert Altman va realiza pentru compania ABC o 
versiune televizată la The Player. Este a doua colaborare a regizorului cu ABC, 
care i-a comandat deja șase episoade după celebra serie Gun. Pentru HBO, Kevin 
Costner trece în spatele aparatului de filmat cu The Kentucky Cycle după romanul 
lui Robert Schenkkan (premiul Pulitzer). Rețeaua cablată Showtime a apelat la 
Richard Dreyfuss pentru realizarea filmului Past Tense, Present Pertect. 


ው În 1947, Danny Kaye triumfa în Viața secretă de Walter Mitty, produs 
de Samuel Goldwyn. 49 de ani mai târziu, același studio (Samuel Goldwyn jr.) 
intenționează să realizeze un remake cu Jim Carrey în rolul principal. Este 
povestea unui tânăr care tot visând să devină un erou își va vedea visul împlinit. 
Așteptând rezultatul negocierilor, Jim Carrey filmează concomitent în Liar, Liar 
și The Truman Show. 


38 


D Steve Buscemi (Reservoir Dogs, 
Fargo, In the Soup) 
debutează ca regizor cu Trees Lounge 
(în foto cu fiul lui, Lucian) 


Isabella Ferrari o va înlocui pe Nastassja Kinski în filmul lui Alexandre 
Arcady, K. Nastassia a renunțat la rol din motive de sănătate. Isabella Ferrari este 
o actriță italiană de 32 de ani, care a obținut premiul de interpretare în 1995 la 
Veneția, cu rolul din filmul lui Ettore Scola, Romanul unui tânăr sărac. A mai jucat 
în Impasse meurtrière de Ivan Beutler, Domani mi sposo de Francesco 
Massaro, Le roi Dagobert de Dino Risi. În K, alături de Isabelle mai joacă: Patrick 
Bruel, Marthe Keller, Pinkas Braun. Premiera: mai 1997. 


Ca urmare a succesului cu Profesorul trăznit, Eddie Murphy a semnat 
în mai putin de o săptămână trei contracte: el va fi Dr. Dolitle într-o comedie 
adaptată după o carte pentru copii; va juca în Holy Man, o satiră la adresa mediului 
cinematografic și în sfârșit, al treilea film este Life, tot o comedie a cărei acțiune 
se petrece într-o închisoare. 


ው Sean Penn care a terminat She's DeLovely, а anunțat că revine la regie 
cu The Mitchell Brother, un proiect care va fi produs de compania Phoenix, cu 
care actorul a semnat deja un contract extrem de avantajos. Filmul este povestea 
adevărată а doi frați care prin anii "70 au devenit pionierii cinematografului 
pornografic, făcând pur și simplu să explodeze piața filmelor X și ajungând foarte 
repede milionari. În cele din urmă cei doi fraţi s-au împușcat unul pe celălalt, după 
ce s-au escrocat reciproc. Sean Penn va fi unul dintre ei, iar celălalt va fi interpretat 
de Woddy Harrelson sau Matthew MacConnaughey (у. pag. 40). 


ው Мігатах s-a asociat cu Tribeca Film, societatea de producție aparținând 
Іш Норегі De Niro, pentru obținerea drepturilor de ecranizare a comediei muzicale 
Rent, care a triumfat anul acesta la New York și este chiar încununată cu un premiu 
Pulitzer. Miramax și Tribeca au oferit 2,5 milioane dolari ceea ce reprezintă cea 
mai mare sumă avansată de un producător/distribuitor independent. Preţul nu 
include drepturile muzicale, acestea fiind deja cumpărate (tot pentru o sumă 
record) de către David Geffen pentru compania DreamWorks. 


În ceeea ce-l privește pe Robert De Niro, el a primit din partea companiei 
New Line 9 milioane dolari pentru rolul principal din Legalese, o comedie despre 
avocații americani. Regia: Peter Chelsom. 


Florence Moncorg6-Gabin, mult timp secretară de platou a regizorilor 
Jean Pierre Melville (Un Flic), Claude Pinoteau (La gifle, homme en colère, 
La Boum), Claude Lelouch (Un bărbat și o femeie ~ 20 de апі după), va realiza 
primul ei lung metraj, L'ensorcel6e, după un scenariu propriu inspirat de opera 
romanescă a lui Jules-Amed6e Barbey d'Aurevilly. Filmul va evoca superstițiile 
locuitorilor din provincia Vand6e și eroismul chouan-ilor în timpul revoluției din 1789. 
În rolul principal: Christophe Lambert. 


RĂZBOIUL 
DUBLELOR 


Nu mai putin de trei viitoare 
pelicule s-au văzut ame- 
піпјаїе de câte un al doilea 
film pe aceeași temă. Primul 
proiect este o biografie ecra- 
nizată a celebrei cântărețe 
rock Janis Joplin. Pe de o par- 
te se află studiourile TriStar 
cu Lili Taylor (| Shot Andy 
Warhol) în rolul principal și în 
regia lui Nancy Savoca. Pe de 
altă parte, Lakeshore Enter- 
tainment are în vedere un film 
tot despre Joplin cu Melissa 
Etheridge (Janis Joplin) şi 
Marc Rocco (realizator). Cu 
toate că TriStar se află cu un 
pas înainte, pentru că a 
obținut deja acordul familiei 
Joplin, Lakeshore a anunţat 
începerea filmărilor la 1 fe- 
bruarie 1997 cu sau fără 
acordul acesteia. 

O a doua bătălie se pregă- 
tește între Warner Bros. și 
New Line în jurul unei alte 
biografii ecranizate, cea a 
campionului de formula întâi, 
Ayrton Senna, decedat în 


Chuck Norris are în 
proiect pentru 1997 încă 
30 de episoade din 
Walker, polițist texan 


1994, în timpul cursei pen- 
tru Marele Premiu al Italiei. 
Warner Bros. își dorește ca 
Formule One (r. Ridley Scott, 
interpret Antonio Banderas) 
să fie gata înainte ca New 
Line să înceapă filmările Іа... 
Formula One (regia: Renny 
Harlin). Va fi însă cu un bob 
zăbavă, pentru că Warner 
trebuie să-l aștepte pe Ban- 
deras, „blocat“ între ianuarie 
și martie '97 cu filmările la 
Zorro, dar și pe Ridley Scott 
care se află în fază finală la 
G.I. Jane. Cât despre Renny 
Harlin și el va trebui să-și 
găsească timp liber, 
deocamdată fiind ocupat cu 
Exit Zero. 

Aceeași problemă a „du- 
blării“ se pune pentru viitoa- 
rele aventuri ale „Domnului 
007%. În timp ce Roger Spot- 
tiswoode se pregătește să 
filmeze un nou episod cu 
Pierce Brosnan, producătorul 
Kevin McClory și-a anunţat 
intenţia de a produce propriul 
James Bond, răspunzând la 
numele Warhead 200 AD. 
Interpretul principal va fi din 
nou Timothy Dalton. Ținând 
cont de eșecul acestuia în 
rolul lui James Bond, puțini 
sunt cei care iau în serios 
această variantă. 


„RIDICULE“ 
LA OSCAR 


Comisia de selecție a 
filmului care va reprezenta 
Franţa Іа viitoarea сотре- 
Шіе a premiilor Oscar a ales 
Ridicule de Patrice Leconte 
(v. Noul Cinema nr. 6/96). 
Comisia prezidată de Jerôme 
Deschamps i-a avut în com- 
ропепја pe Yves Marmion, 
Margaret Мепедог, Alain Ter- 
zian, Daniel Toscan du Plan- 
tier și Gilles Jacob. Începând 
de anul viitor însă, Unifrance 
va fi cea care va avea respon- 
sabilitatea alegerii. 

Între timp, filmul lui Patrice 
Leconte a obținut premiul 
Hugo de aur la festivalul 
filmului de la Chicago „pentru 
calitățile vizuale și talentul 
regizorului“. Hugo de argint 
a revenit filmului independent 
american Sling Blade de 
Billy Bob Thorton. Președinta 
juriului a fost Marina Saura, 
fiica cineastului Carlos Saura. 


® Sharon Stone: „Primul meu gest de caritate a fost rãbdarea 
cu care i-am tratat pe producătorii care în timp ce eu dădeam 
probe pentru rol, ei vorbeau interminabil la telefon“ 


| 


ste unul dintre cei mai fotografiaţi 

bărbaţi ai anului. Apariţia portretului 

său pe coperţile celor mai celebre 
reviste ilustrate din lume este succesul uneia 
dintre cele mai fulgerătoare operaţiuni de 
fabricat vedete a Hollywoodului. Acest actor cu 
nume greu de scris și de pronunţat a devenit, 
peste noapte, unul dintre junii cei mai disputați 
de producători. În momentul lansării filmului lui 
Joel Schumacher Vremea răzbunării, publicul 
știa deja despre el că este „noul Paul Newman“, 
idee susținută cu tenacitate în toate materialele 
de presă puse la dispoziție de studio și preluate 
de cotidiene, săptămânale, emisiuni Т.М. şi 
evident, de Internet. 

Nu se știe prea bine cui i-a trecut prin cap să-l 
transforme pe Matthew McConaughey într-o 
sosie a lui Newman, dar „trucul“ a funcţionat. 
Am folosit acest cuvânt pentru că e vorba de o 
asemănare cultivată și nu de una involuntară. 
Oricum, se pare că mitul tinereții veșnice este 
unul din stâlpii de rezistenţă ai star-system-ului 
dacă ne gândim că publicul care adoră un actor 
se arată dispus să-i accepte și imitațiile, mai 
ales dacă se suprapun imaginii lui de |шпеде. 


public. Resimţind puternic șocul notorietății, 
Matthew a simțit nevoia să plece imediat într-un 
loc îndepărtat și a petrecut două săptămâni în 
Peru. La întoarcere și-a convocat numeroasa 
familie Іа o discuţie, căci unda de вос a faimei 
i-a atins și pe frații lui, fiind solicitaţi, ре rând, să 
răspundă unor interviuri televizate. „Nimic în 
legătură cu acest copil nu mă făcea să cred că 
el va face actorie“ spune тата lui, intervievată 


ATTHEW MC CONAUGHEY 


e unde a răsărit acest በዐሀ june prim 

care dă interviuri câteva ore pe zi? 

Născut în urmă cu 27 de ani într-o 
modestă familie texană el a început să se 
intereseze de cinema numai la 22 de ani. S-a 
înscris la actorie la universitatea din Austin și, 
după numai un an, a fost distribuit în Dozed and 
Confused (1992) regizat de unul dintre cei mai 
cunoscuţi cineaști independenţi americani, 
Richard Linklater. Era povestea unui grup de 
prieteni dintr-un liceu ce evoca nostalgic anii 
'70. Deși pelicula a circulat mai mult în casete 
video, calităţile actorului au fost remarcate și, a 
fost o bună carte de vizită atunci când, după 
absolvirea studiilor, a plecat la Hollywood. Aici 
a fost distribuit imediat într-un rol mic, dar care 
de asemenea, n-a trecut neobservat în Boys on 
the Side de Herbert Ross, un șerif care are o 
slăbiciune pentru o fată interpretată de Drew 
Barrymore. 

Tot un șerif a jucat în Lone Star de John 
Sayles, un personaj la limita dintre bine și rău 
pentru că nu este, cum spune actorul „alb ca 
zăpada“. „Băiatul ăsta are o prezenţă foarte 
puternică“ spune despre el regizorul. Un alt 
cineast, Sean Penn, i-a remarcat alte calități: 
„Tipul e mişto, firesc și are și o anume umilință“. 

Cam în același. timp când filma cu Sayles a 
fost distribuit și în Vremea răzbunării, film cu 


40 


buget mare care trebuia să meargă la sigur. 
Deși pentru rolul avocatului s-a vorbit despre 
candidaturile lui Brad Pitt, Woody Harrelson sau 
Val Kilmer, nou venitul Matthew McConaughey 
a câștigat în urma unor probe pe care le-a făcut 
în secret. A contat foarte mult hotărârea lui Joel 
Schumacher, dar și acordul scriitorului John 
Grisham. El a fost preferat starurilor mai sus 
pomenite pentru că a impresionat prin calităţile 
lui actoricești. „Cred că are ceva din Brando“, 


„Nimic în legătură cu 
acest copil nu mă făcea 
să cred că el va face 
actorie“ spune mama: 
actorului. 


afirmă Schumacher, adăugând „e dăruit cu o 
integritate înnăscută și o eleganţă firească“. 
Oricum, regizorul are mână bună în lansarea de 
noi staruri dacă ne gândim că el l-a distribuit pe 
George Clooney în Batman și Robin. 
Partenera din Vremea răzbunării, Sandra 
Bullock a avut parte de un acces la celebritate 
la fel de rapid, după rolul din Cursa infernală. 
Idila lor din timpul filmării a intensificat interesul 
pentru această peliculă de mare succes de 


și ea de reporteri. Totuși, recunoaște că au 
impresionat-o și pe ea acei ochi albaștri „atât de 
pătrunzători“ care azi fac atâtea victime printre 
spectatoare. În orice caz, Matthew continuă să 
se poarte firesc acasă, cu ai săi, ca și atunci 
când e asaltat de ziariști. 

upă intrarea numelui său pe lista 

vedetelor cele mai profitabile, au 

început să curgă ofertele pentru alte 
roluri. A jucat deja în comedia LargerThan Life 
alături de Bill Murray și este distribuit, alături de 
Jodie Foster, în Contact de Robert 2етекіѕ, са 
și în Fraţii Mitchel de Sean Penn. 

La fel de rapidă ca ascensiunea în 
star-system a fost iniţiativa de a-și crea propria 
casă de producție. Aceasta îi permite să și 
regizeze, pasiune manifestată mai întâi în anii 
studenției, cu scurt-metrajul Chicano Chariots. 
Anul trecut a filmat un altul, Rebela, o comedie 
cu un detectiv amator. 

Bineînţeles că starul este tentat și de 
regizarea unui lung-metraj. Trecerea lui în 
spatele aparatului de filmat la această vârstă ar 
demonstra că a evoluat mai rapid decât Robert 
Redford, Kevin Costner, Mel Gibson sau Sean 
Penn în această privință. Matthew Мс 
Conaughey este, cu siguranţă, un caz care 
merită toată atenția. 

Dana DUMA 


DELON - DIN NOU 
ÎN TEATRU 


Alain Delon s-a reîntors pe scenă, după 
35 de ani de la primul său triumf teatral 
(alături de Romy Schneider) în „Dommage 
qu'elle soit une pute“. La teatrul Marigny 
din Paris el joacă acum cu imens succes 
(avându-l partener pe Francis Huster) în 
„Variations énigmatiques“ de Егіс-Етта- 
nuel Schmitt. „Cred că întoarcerea Іа teatru 
este pentru mine un punct final. Mă rog, e 
un fel de a zice, pentru că nu văd cum pot 
pune punct unei vieţi făcute din puncte de 
suspensie. Cred că în atâţia ani de carieră 
artistică ceea ce m-a susținut enorm au 
fost dragostea și prietenia. Pentru cele cinci 
femei pe care le-am iubit am făcut o 
grămadă de lucruri, bune sau rele și chiar 
meseria asta o fac tot din cauza unei femei. 
Cu prietenii este ceva mai complicat, 
pentru că cei adevăraţi sunt din ce în ce 
mai rari. Un veritabil prieten este cel căruia 
îi poţi spune la telefon la 3 noaptea:«Am 
omorât pe cineva», iar el îți răspunde 
imediat: «Ce-ai făcut cu corpul?». Cele 
două femei care m-au iubit doar pentru 
mine însumi sunt Romy (Schneider n.n.) și 
Rosalie (soția lui actuală n.n.). Romy а 
rămas pentru mine un fel de înger păzitor 
(actorul păstrează de altfel în cabina lui de 
la teatru rochia purtată de ea în 
«Dommage qu'elle soit une pute» și o 
imensă fotografie din timpul spectacolului 
de atunci). Rosalie este nu numai iubita 
mea, ci și mama celor doi copii ai mei. Am 
făcut, e adevărat, și greșeli în dragoste. 
Dar cine nu face, mai ales la 20 și ceva de 
ani. Îmi doresc ca, după ce voi dispărea, 
epitaful meu să fie un citat din «Cu 
dragostea nu e de glumit»: «Am suferit 
adeseori, m-am înșelat uneori, dar am 
iubit, și eu sunt cel care am trăit toate astea 
și nu o fantomă creată din orgoliu sau din 
plictiseala mea». 


„PE SCENĂ SUNT 
FERICIT“ 


Un alt „monstru sacru“ al ecranului 
francez, Jean Paul Belmondo a recucerit 
publicul și presa cu rolul din „Puricele în 
ureche“ de Georges Feydeau, interpretat 
pe scena teatrului al cărui director este: 
Théâtre des Variétés. „Sunt fericit: înainte, 


în timpul și după spectacol. Odată aflat în 
{аја publicului uit totul și sunt doar 
personajul... Етофа pe care o simt 
întotdeauna când intru într-un teatru o 
resimțeam și când eram doar un biet elev 
la Conservator și mă duceam să mănânc 
la cantina Operei însoţit de două, trei 
balerine. La 63 de ani rolul din 
«Puricele»... este pentru mine o adevărată 
provocare. Mă solicită fizic — m-am pregătit 
pentru acest rol ca un sportiv pentru 
Olimpiadă, haltere, sacul cu nisip... L-am 
văzut de curând pe Delon pe scenă. 
Magnific! S-a vorbit mult, cam prea mult 
despre rivalitatea noastră artistică. Bârfe, 
pur și simplu! Alain este un mare actor și 
întoarcerea lui la teatru este un lucru bene- 
fic pentru toată lumea. (Belmondo i-a făcut 
cadou lui Delon o sculptură ce a aparținut 
tatălui său, și pe care Belmondo nu a vrut 
să o vândă niciodată, cu toate insistențele 
lui Delon - n.n.) Avem deja în proiect un 
film de Patrice Leconte pentru că atât eu, 
cât și Delon, credem că a trecut prea mult 
timp de la Borsalino... E cazul să jucăm 
din nou împreună. Am fost întrebat dacă 
sunt superstițios. Nu, nu sunt, dar іп 
fiecare seară, înainte de spectacol mă 
îmbrac în halatul pe care l-am primit cadou 
de la fiul meu, Paul. Și sunt mai sigur pe 
mine dacă o știu pe Natty (prietena lui — 
n.n.) undeva în sală, privindu-mă...“ 


Doi monştri sacri ai 
ecranului francez se геіпіогс 
pe scenă: 


Alain Delon felicitat de 
Mireille Darc la premiera 
piesei 
„Variations énigmatiques“ 


Jean Paul Belmondo cu 
partenera lui, Cristiana 
Reali, în comedia 
lui пере Feydeau, 
„Puricele în ureche“ 


41 


VALLADOLID 


(Urmare din pag. 21) 


din Brigăzile Roșii, devine o fasci- 
nantă relație de atracție-ură. Tensiu- 
nea psihologică atinge paroxismul 
când eroul (magistral interpretat de 
Nanni Moretti) o întreabă pe atenta- 
toare de ce a vrut să-i ia viața. Răvă- 
șită, apăsată de sentimentul vino- 
văției (accentuat de clemenţa justiției 
ce-i oferă posibilitatea redresării so- 
ciale), ea îi răspunde că nu-și dă sea- 
ma exact de ce a făcut-o și că a ade- 
rat, foarte tânără fiind, la o cauză ce 
i s-a părut atunci exaltantă. Finalul 
deschis intensifică interogațiile lan- 
sate de acest film-rechizitoriu care a 
câștigat la Valladolid premiul juriului 
tinerilor. 

Un conflict etic însuflețește și pe- 
licula franceză câștigătoare a Pre- 
miului „Spicul de argint“, Un erou 
foarte discret de Jacques Audiard. 
Tonul de o ironie subtilă face farmecul 
acestui pamflet împotriva imposturii. 
Abilitatea și ingeniozitatea unui tânăr 
provincial care își fabrică un trecut 
profitabil de combatatnt în Rezistență 
are pentru noi, românii, o rezonanță 
specială amintindu-ne de avalanșa 
biografiilor „disidente“ revelate la noi 
post-revoluționar. În interpretarea 
complice a lui Mathieu Kassovitz, 
eroul devine un ticălos aproape 
simpatic ce știe să exploateze 
naviitatea și suficiența celor din jur. 
Reflecția sarcastică a lui Jacques 
Audiard se distinge și prin jocul 
nuanțelor fine, calitate datorată 
desigur și antecedentelor de sce- 
narist ale regizorului. 


Sindromul Tarantino 


ă este momentul autorilor 

care s-au încercat mai întâi 

în dramaturgie a confirmat 
şi Familia, semnată de spaniolul 
Fernando León. Afirmarea tinerilor 
care se pricep să scrie foarte bine o 
poveste și dialoguri cu nerv, fenomen 
ce devine o tendință a anilor '90, s-ar 
putea numi „sindromul Tarantino“, 
după numele deschizătorului de drum 
cu Pulp Fiction. Junele cu înfățișare 
de corsar (în vârstă de numai 28 de 
ani) care a câștigat la Valladolid 
mențiunea jurului FIPRESCI și pre- 
miul pentru debut s-a dovedit un 
foarte bun vorbitor și un cineast care, 
deși aflat la primul lung-metraj, are 
deja o „poetică“ personală. „Îmi place 
cinematograful puţin teatral, inte- 
riorizat, care se bazează pe perso- 
naje și dialoguri“ declară el, conștient 
însă că această teatralitate ese „pe 
de o parte periculoasă, pentru că 
poate părea greoaie, iar pe de altă 
parte conține ceva atractiv, este con- 
centrare de personaje și scenariu“. 
Cu abilitate și inteligență, regizorul 
stăpânește convenția și suspansul 
spectacolului în care se transformă o 
aniversare de familie cu relaţii bizare 
între membrii ei, într-o înșiruire de 
răsturnări de situaţii foarte bine rit- 
mată. Numai în ultimul moment aflăm 
adevărul despre personajele care se 
spionează, se ceartă, se acuză re- 
ciproc sau mimează afecțiunea. 
Critica ipocriziei consfințită de in- 
stituția familiei capătă în filmul lui 
Fernando León forma unei farse în 


42 


D Hamsun, un film în care străluceşte Max von Sydow 


care umorul nu este nici un moment 
gratuit, ci conturează un sarcastic ta- 
blou de moravuri. 

Incisivitatea ironie ce polemizează 
cu reflexele sociale conformiste este 
atenuată de o tentă fantastică în Love 
Serenada, pentru care australiana 
Shirley Barrett a primit, ex aequo, pre- 
miul pentru debut. Povestea a două 
surori sufocate de platitudinea oră- 
șelului lor de provincie care se îna- 
morează de un disc-jockey cu faimă 
de seducător își concentrează hazul 
în competiţia dintre cele două. Situaţii 
absurde, umor sumbru și muzică re- 
tro sunt ingredientele unui coktail cu 
gust agreabil. Tot o comedie neagră 
foarte bine scrisă este și Bun venit în 
casa păpușilor semnată de inde- 
pendentul american Todd Solonz. 
Mult trâmbiţatele „valori ale familiei“ 
sunt demistificate în această variantă 
modernă a poveștii cu rățușca cea 


urâtă care taie orice speranță într-un 
happy end. Nu e și nu poate fi roz 
destinul eroinei de 11 ani care nu 
arată ca un copil din reclamele tele- 
vizate și, pe deasupra, nu face nici un 
efort să se conformeze imaginilor 
agreate de majoritatea încrezătoare 
în depășirea complexelor. Cu toată 
cruzimea relaţiilor dintre personaje, 
filmul lui Todd Solonz cucerește prin 
spontaneitate, energia degajată și, 
până la urmă, tonicul său mesaj: „tre- 
buie să supraviețuim în această lume 
lipsită de compasiune“. 


Rezistenţa prin 
coproducții 
rice participare la un festival 
te îndeamnă, la ora con- 
cluziilor, să le definești tră- 
sătura dominantă. Dincolo de satis- 


Cellulode 


ІП 


® Giancarlo Giannini şi Anna Falchi 


factia descoperirii de nume noi, 
pe care voi paria de acum înainte, 
ceea ce mi s-a revelat ca motiv de 
optimism la această ediție, a fost 
imensul potenţial al rezistenţei 
prin со-ргоаисўі. În acest moment în 
care se vorbește enorm de criza 
cinematografului european alun- 
gat din propriile săli de superpro- 
ductiile hollywoodiene, există și 
oameni care nu se lamentează, ci 
găsesc soluții. 

Una dintre ele este transformarea 
fostului adversar al filmului, televi- 
ziunea, în aliat. Un număr impresio- 
nant de pelicule spaniole marchea- 
ză pe generic implicarea acesteia 
drept co-producător. Nenumărate 
exemple de co-producții Т.У. oferă 
și cinematografului francez și, în mai 
mică măsură deocamdată, cel 
italian. Multe sunt și exemplele de 
со-ргодисфі europene sau euro- 
peano-americane: A doua oară 
(Italia-Franţa); Floarea secretului 
meu de Pedro Almodovar (Spania- 
Franța); Ziua bestiei de Alex de la 
Iglesia (Spania-ltalia); Lucruri ре 
care пи ţi le-am spun niciodată de 
Isabel Coixet Spania-SUA); Guan- 
tamera de Tamâs Guti6rrez Alea 
(Spania-Cuba-Germania). Toate 
aceste filme au (unele au dovedit-o 
deja) perspective mai bune de a rula 
pe ecrane în mai multe țări. Dacă 
ne gândim că și Festivalul de la 
Valladolid е, într-un fel, o co-producție 
(beneficiind de un sprijin de 10% 
din bugetul său din partea Coor- 
donatoarei Festivalurilor Europene) 
ne dăm seama că ideea unei Europe 
unite nu e o utopie. În nici un caz când 
e vorba de cinema. ፍክ 


жаба 25. 24444 CAPUA (ሠ 


ሪ 74 “4444 


Magazinul MUZICA Calea Victoriei 41-43 București 
tel: 312.35.85, 250.65.95, fax: 250.56.37, E-Mail: menadi Qtag.vsat.ro 


Departamentul CINEMATOGRAFIE, TEATRE, SPECTACOLE DE DIVERTISMENT 


Distribuitor al firmelor: DOLBY, COEMAR, EMINENCE, CELESTION, TRACE ELLIOT, SWITCHCRAFT 


CEIDolby” 


RAY DOLBY și DOLBY LABORATORIES 


e curând, 
la сіпе- 
matogra- 


ful Republica din 
Constanţa s-a inau- 
gurat primul sistem 
DOLBY STEREO S/R 
din acest municipiu. 
Ca și la cinemato- 
graful Luceafărul din 
București rolul de 
furnizor al instalaţiei 
a fost al S.C. MENADI 
ELECTRONIC. 
Impactul noutăţii 
asupra publicului 
constănţean a fost 
prompt sesizat de 
mass-media locală 
care nu a pierdut pri- 
lejul unor ample prezentări și comentarii favorabile asupra noii 
calități aduse de acest sistem. Evident, nu se putea ca spiritul 
iscoditor al unor reporteri să omită întrebări de felul celei din titlul 
acestui articol. Așa am ajuns la concluzia că este necesară o 
ptezentare lămuritoare a fenomenului nu numai pentru cei 
' interesaţi, dar și pentru publicul larg care este de fapt beneficiarul 
„efectului“ DOLBY. 
Cu mari șanse de a deveni neologism, „DOLBY“ a fost la origine 
doar un simplu nume. 
AY DOLBY, fondatorul și actualul președinte al 
R Laboratoarelor DOLBY, s-a născut în anul 1933 în 
Portland-Oregon S.U.A. Din 1949 a lucrat la diverse 
proiecte electronice audio în cadrul corporației AMPEX, iar între 
1952 și 1957 a condus proiectele Ampex în domeniul sistemului 
de înregistrare video pe bandă magnetică, precursor al 
binecunoscutului sistem VIDEO actual. În 1957 Ray Dolby a 
absolvit Universitatea Stanford urmând apoi și cursuri la 
Cambridge, în Anglia. Doctor în fizică cu o lucrare despre lungimea 
de undă a razelor X, el a fost și consultant pentru fizică atomică al 
autorităților Marii Britanii. Timp de doi ani, începând cu 1963 este 


„Cine“ sau „Ce“ este DOLBY® ? 


reprezentant tehnic 
al Naţiunilor Unite 
în India. La întoar- 
cerea sa la Londra, 
în 1965 Ray Dolby 
pune bazele firmei 
„DOLBY LABORA- . 
TORIES“, având ca 
tel reducerea zgo- 
motului introdus pe 
bandă de procesul 
de înregistrare. Pri- 
mul produs al firmei 
a fost un aparat 
numit „S/N Stretcher“ 
care s-ar putea tra- 
duce ca „amplifi- 
cator al raportului 
semnal/zgomot“. 
Această denumire a 
fost folosită până ce, în liftul unui studio londonez de înregistrare, 
Ray Dolby a surprins discuţia a doi ingineri de sunet care vorbeau 
despre aparatul de reducere a zgomotului numindu-l simplu 
aparatul Dolby. Atunci, pentru prima dată Ray а conștientizat că 
numele său ar putea fi dat unei mărci înregistrate. Acum, după 
mulți ani de muncă, numele DOLBY a ajuns să fie asociat cu 
calitatea audio în multe domenii: în cel al sunetului de film, al 
video casetelor, al casetelor audio, ca să nu enumerăm decât 
câteva. 

Ray Dolby trăiește în San Francisco, California, împreună cu 
soţia sa Dagmar și cu cei doi fii, Tom și David. Își petrece timpul 
navigând și pilotând căci posedă permise în regulă. 

ista distincţiilor pe care le-a obținut în cariera sa este 
| impresionantă, ele fiind acordate de instituții de marcă: 
Audio Engineering Society, Kinematograph Sound and 
Television Society, Society of Motion Picture and Television 
Engineers, Academy of Motion Picture Arts and Sciences, National 
Academy of Television Arts and Sciences, National Academy of 
Recording Arts and Sciences. A primit și titlul de ofițer al „Most 
Excellent Order“ al Imperiului Britanic. m 
(Va urma) 


43 


ወ nici un cancan în ultimul ап 
despre Julia Roberts. Doar premiere 
și proiecte de film. Dar după ce a fost 
îndrăgostită de vreo zece dintre 
partenerii de film, de un gondolier, un 
chelner, și un cântăreț, Julia a dis- 
părut din paginile revistelor de 
scandal. De curând însă ea a apărut 
Іа braţul profesorului ei de gimnastică, 
Pasquale Manocchio. Să se fi inspirat 
de la Madonna? 


Ө pentru că tot veni vorba de 
Madonna, ea a devenit mama unei 
fetițe pe nume Lourdes Maria. Tatăl 
este profesorul de sport al cântăreței, 
Carlos Leon. Fetița va purta numele 
mamei — Ciccone, dar și pe al tatălui, 
Leon. Astfel, Madonna pune capăt 
zvonurilor că ar intenţiona să-și 
crească singură copilul, înde- 
părtându-l pe Leon. „Este o prostie 
inventată de mass media. Faptul că 
am hotărât să nu mă căsătoresc nu 
înseamnă că nu-l socotesc pe Leon 
omul vieţii mele. Pentru mine 
căsătoria este doar o chestiune 
financiară. Pe fetița mea o voi ține cât 
mai departe de fotografi și presă, va 
crește ca un copil obișnuit, o voi 
obliga să-și facă ordine în cameră, va 
fi pedepsită când va face o greșeală, 


7] Madonna este hotărâtă 
să-şi crească fetița „ca pe 
un copil absolut normal“ 


44 


“፪-፻7- 96-89 


şi neapărat va învăţa la o școală 
publică“. ; 

ወ Un copil așteaptă -pentru luna 
februarie - și Michael Jackson. 
Debbie Rowe, infirmieră la spitalul din 
Beverly Hills, care-l îngrijeşte pe 
cântăreț de peste zece ani, a fost 
inseminată artificial și poartă în 
pântec pe Michael Jr. Zvonurile din 
presă spuneau că tânăra de 37 de 
ani a primit 500 000 de dolari şi o 
vilă în Malibu pentru a renunţa la 
copil imediat după naștere. Michael 
Jackson, a infirmat însă bârfele, 
căsătorindu-se luna trecută cu viitoa- 
rea mămică în Australia, cu prilejul 
turneului lui în tara cangurilor. După 
numai câteva zile Debbie ameninţă 
însă cu divorțul. Motivul? Michael 
nu a renunțat la compania puștilor 
de 12-13 ani. 


Ф După nașterea fiicei lor, Stella 
Del Carmen, Antonio. Banderas și 


Melanie Griffith. se află într-un ፤ 
concediu „parental“ până la Crăciun. | 


Prima ieșire în public a fost cu ocazia 


unei 9816 de binefacere în folosul j 


Asociaţiei de sprijin al bolnavilor de 
diabet. Cu acest prilej ei au conversat 


„aproape toată noaptea despre 


scutece și biberoane cu Rachel și 


Rod Stewart, aceștia dând sfaturi, ca 
niște părinți mai „bătrâni“. Ei au deja 
două fetițe de 4 și 2 ani. 

2Ө Fericită este și Раша Abdul. 
După ce a fost căsătorită cu actorul 
Emilio Estevez pe care l-a părăsit 
după doar două luni, ea l-a întâlnit pe 
Brad Beckerman, patronul fabricii 
care execută costumele studiourilor 
Disney. „Mi-a cerut mâna în cel mai 


9 Doi părinți fericiţi: - 
22. Antonio Banderas 
„şi Melanie Griffith 


` tomantic mod cu putință. La un pahar 


de șampanie franțuzească a іпде- 
nuncheat, mi-a pus în deget un inel 
cu diamant și m-a întrebat dacă vreau 
să mă căsătoresc cu el. Puteam să 
621817" Nu putea! 


ወ Reconciliați sunt Robin Wright 
şi Sean Penn. Robin i-a iertat 
scandalurile, Бере şi aventurile de-o 
noapte și l-a primit acasă. Cu doi copii 
și un divorț la activ ei s-au recăsătorit. 
Și pentru că tot sunt fericiţi, cei doi 
i-au organizat o petrecere-surpriză 
prietenei lor Susan Sarandon, cu 
ocazia zilei ei de naștere. Eveni- 
mentul a avut loc la Bash Club, local 
ce aparţine soților Penn. 


ወ Jack Nicholson a fost dat în 
judecată de о са//-дігі care îl acuză 
că, după ce a fost invitată la el acasă 
împreună cu o prietenă pentru o 
partidă de amor în trei, acesta a 
refuzat ulterior să le plătească. Mai 
mult, el le-a lovit, târându-le de păr 
până la ușă. Nicholson, cunoscut 
pentru caracterul său irascibil, este 
se pare încă furios după publicarea 
cărţii „You'll Never Маке Love in This 
Town Again“ (vezi nr. 11/96). 

Ө în același volum de mărturii 
este menționat și David Hasselhoff 
(Echipa de intervenţie) despre care 


se spune: „Este plin de el, se crede 
un supererou ca în serialul în care 
joacă, mi-a băgat pe gât un imens 
poster înfățișându-l în chip de sal- 
vamar, dar performanţele șale erotice 
sunt dintre cele mai slabe“. În urma 
apariției acestor rânduri Hasselhoff a 
fost cât pe-aci să fie părăsit de soția 
lui, Pamela Bach. În cele din urmă, 
aceasta l-a iertat, dar se pare că „a 
strâns mai tare |8ኪዘ în jurul gâtului 
lui“. 


© Demi Moore şi Bruce Willis au 
părăsit Malibu și s-au instalat într-o 
mică localitate cu doar 5 000 de 
locuitori din Idaho. Au cumpărat toată 
strada principală și Bruce și-a deschis 
acolo, după gustul lui; ип bar pe саге 
l-a dotat cu mese de biliard, cu jocuri 


Ө Julia Roberts- 

își dorește în 1997 
“„mult noroc în dragoste și 
un film demn de Oscar!“ 


mecanice și un imens ecran tv. În 
biroul lui de patron și-a adus cărţile 
preferate (Jack London), machetele 
de avion și portretele unor boxeuri 
celebri. Într-o altă încăpere a ame- 
najat o mică scenă pe care împreună 
cu câţiva prieteni cântă muzică de 
jazz. „Aici e domeniul meu. Acasă, la 
fermă, este domeniul femeilor. Sunt 
vreo 13: Demi, fetele noastre, doicile, 
guvernantele, menajerele, secre- 
tarele... Cu ele aș putea alcătui o 
echipă completă de softball. Fără 
îndoială că sunt pe cale să ispășesc 
pentru păcatele mele trecute“. Demi 
adaugă: „Îl las să facă ce vrea la bar. 
Cu cât sunt mai puţine femei în jurul 
lui, cu atât mai bine. Dacă m-ar 
înșela, cred că aș putea totuși să-l 
înțeleg și să-l iert. Asta, bineînțeles, 
după се mai întâi l-aș отой“. 


ወ La una din numeroasele pre- 
zentări de modă ce au loc la Paris, 
Gerard Depardieu și-a făcut apariția 
alături de fiica sa Roxane (4 ani) şi a 
aplaudat-o din toate puterile pe una 
din frumoasele de pe podium, 
antileza Karine Sylle, iubita lui și 
mama Roxanei. Ca și Robert De Niro, 
Depardieu preferă frumusețea în 
variantă ciocolatie. 


Doina STĂNESCU 


Un cuplu care după 9 ani de căsătorie 
„se mai iubesc ca în prima zi“: 
Demi Moore și Bruce Willis 


David Hasselhoff și soția lui, Pamela Bach 
pecetluindu-și împăcarea în Disneyland 


PIRATERIE 
ІМ МЕХІС 


Cei doi eroi ai filmului Toy Story, 
Woody și Buzz Light luptă din răs- 
puteri cu pirateria video din Mexic. 
Pentru a preîntâmpina vânzarea 
ilicită a casetei video, Studiourile 
Disney au lansat-o cu o lună 
înainte de premiéra filmului. 
Mexicul deține, de altfel, un record 
în materie. Motion Picture 
Association estimează că în 1995 
studiourile hollywoodiene au 
pierdut 67 milioane dolari numai pe 
teritoriul mexican. Un raport al 
firmei Videovisa (nr. 1 în vânzările 
de casete) dezvăluia că 51% dintre 
filmele care circulă pe video sunt 
сӧріі pirat. Cu toată strategia 
folosită de compania Disney, cu o 
săptămână înainte de lansarea 
filmului, la orice colt de stradă din 
Mexico City se putea cumpăra... 
Toy Story înregistrat direct de pe 
marele ecran, la-prețul de 3 sau 4 


- dolari. În 1981, același lucru se 


petrecea cu E.T. Așa cum legislația 
a pus stavilă pirateriei video în 
Marea Britanie, să sperăm că 
încet-încet aceasta se va putea 
reduce și în alte ţări. 


LADY DIANA VA FI 
REGINA VICTORIA? 


Preşedintele uneia dintre cele 
mai puternice companii cinema- 
tografice din Japonia, Yasuyoshi 


Tokuma, deși nu o spune cu voce 
tare, pare că se bucură de divorțul 
regal dintre Lady Di și prinţul 
Charles, recunoscând chiar că eve- 
nimentul s-a produs exact la timp 
pentru demararea unuia dintre 
proiectele sale artistice. Tokuma se 
ocupă de coproducția nipono-chi- 
neză Opium War și i-a propus 
prințesei Diana să interpreteze 
rolul reginei Victoria. Negocierile 
dintre producători și reprezentanții 
Dianei sunt deja într-un stadiu 
avansat, filmările începând deja 
la sfârșitul lunii noiembrie, chiar 
dacă Lady Di nu și-a dat încă 
acordul. Filmul este o reconsti- 
tuire a perioadei violente și tulburi 
cunoscută sub denumirea de 
„războiul opiumului“. Premiera 
ste anunțată pentru 1 iulie 1997, 
data când Hong Kong va ቨ 
retrocedat Chinei continentale. 
Filmul are la dispoziție un buget de 
30 milioane dolari, o sumă uriașă 
pentru un film realizat în China. 
Compania Daiei a lui Tokuma 
participă în principal la post- 
producție. A fost semnat deja un 
acord între Daiei și Disney pentru 
ca Buenavista să se ocupe de 
drepturile de difuzare internaţio- 
nală a filmului. După unele surse 
japoneze, autoritățile chineze sus- 
ዝበ filmul, sperând chiar 88 dea 
cu el o adevărată „lovitură diplo- 


да 


matică“... 


MOD DE 
ÎNTREBUINȚARE: 
TAPIE 


Angajându-l pe Bernard Tapie 
(implicat în scandalul Olimpique 
Marseille și acuzat de fraude 
fiscale) ca actor în filmul său 
Bărbaţi, femei-mod de între- 
buințare (у. Noul Cinema nr. 11/ 
96), Claude Lelouch s-a așteptat 
desigur să suscite comentarii mai 
mult sau mai putin favorabile. 
Acuzat că a încercat o manipulare, 
regizorul s-a apărat replicând că 
de peste 20 de ani încearcă să-l 
aibă pe Tapie într-unul din filmele 
sale. „Doresc ca publicul să vadă 
în Tapie doar un simplu actor“. 
De altfel compania publicitară a 
filmuluieși-a propus să nu exploa- 
teze în nici un fel numele și ima- 
ginea lui Bernard Tapie. Până și 
afișul îl reprezintă doar pe Fabrice 
Luchini și Alessandra Martines, 
Tapie fiind fotografiat din spate. 
Spotul publicitar prezentat la 
Cannes punea accentul tot pe cu- 
plul Luchini-Martines, iar aceeași 
tactică a fost folosită și la Festi- 
valul de la Veneţia, unde filmul a 
fost prezentat (vezi. nr. 11/96). 
Lelouch a hotărât ca abia după 
premiera de la Paris, el, Martines 
și, în sfârșit, Tapie, să facă un 
turneu „promoțional“ în cel puţin 
zece orașe mari din Franţa. Mijloc 
de transport, agreat mai ales de 
Tapie: elicopterul. 


Rubrica Cineglob' 
este realizată ' 
de Doina STĂNESCU 


S-au născut în luna noiembrie 


e 1 decembrie 


> Woody Allen (Allen Stewart 
Konigsberg), 1935, Brooklyn, New 
York 


e 2 decembrie 


- Maria Callas - 1923, New York, 
New York 


ө 3 decembrie 
- Jean-Luc Godard - 1930, Paris, 
Franța 


> Daryl Hannah - 1961, Chicago, 
Illinois 


e 4 decembrie 

- Deanna Durbin (Edna Durbin), 
1921, Winnipeg, Canada 

> Jeff Bridges — 1949, Los Angeles, 
California 

> Marisa Tomei - 1964, Brooklyn, 
New York 


e 5 decembrie 

> Fritz Lang - 1890, Viena, Austria 
- Nunnally Johnson - 1897, 
Columbus, Georgia 

> Walt Disney - 1901, Chicago, 
Illinois 


- Otto Preminger - 1906, Viena, 
Austria 


e 7 decembrie 


- EliWallach - 1915, New York, New 
York 


ወ 8 decembrie 

- Sammy Davis Jr. - 1925, New 
York, New York 

> Maximilian Schell — 1930, Viena, 
Austria 


Sumarul sumarelor 
(Urmare din pag. 3) 


Europa Cinema ө Povești поі de 
pe bătrânul continent (пг. 6) e Zilele 
filmului grec: Obsesia istoriei și 
voluptatea calofiliei (nr. 6) 
Corespondenţe speciale 
e Paris — Premiile Louis Delluc: 
O cupă de șampanie la Fouquet's 
(nr. 1) e New York-New York: 
Armata din umbră e Londra-Dublin: 
Sezon perfect pentru filmul britanic 
(nr. 5) e Din Paris Sergiu Huzum 
despre „Craii de Curtea Veche“ (nr. 6) 
e Londra ІІ: O artă vie (nr.7)e New 
York între patru ochi (nr. 11) 


FESTIVALURI e București - 
Dakino e Mannheim -- Lucruri саге 
ni se întâmplă e Salonic - Cineaști 
olimpieni și legendele Olimpului 
e Belgrad – Noua viață a unui vechi 
festival (nr. 2) e Berlinala - Of, 
amorul, amoorul, amooorul...; Un 
cinema anarhic născut din plictis 
(nr.3) e Berlinala Il: l-am întâlnit ре 
Elia Kazan, Jodie Foster, Emma 
Thompson, Julia Roberts, Robert 
Downey Jr., Meg Ryan, Hugh Grant, 


46 


- Jim Morrison ~ 1943, Melbourne, 
Florida 

- Kim Basinger - 1953, Athenes, 
Georgia 

- Sinead O'Connor —'1966, Dublin, 
Irlanda 


e 9 decembrie 


> Douglas Fairbanks ህር -- 1909, New 
York, New York 

- Broderick Crawford - 1911, 
Philadelphia, Pennsylvania 

> Kirk Douglas (Issur Danielovitch 
Demsky), 1916, Amsterdam, New 
York 

- John Cassavetes - 1929, New 
York, New York 

- Beau Bridges (Lloyd Vernet 
Bridges 111), 1941, Los Angeles, 
California 

> John Malkovich - 1953, 
Christopher, Illinois 


e 10decembrie 


- Emily Dickinson - 1830, Amherst, 
Massachusetts 

> Dorothy Lamour (Mary Dorothy 
Slaton), 1914, New Orleans, 
Louisiana 

> Kenneth Branagh - 1960, Belfast, 
Irlanda de Nord 


e 11 decembrie 


- Victor MeLaglen -Tunbridge Wells, 
Anglia 


- Carlo Ponti - 1910, Milano, Italia 


- Donna Mills (Donna Jean Miller), 
1943, Chicago, Illinois 


- Brenda Lee (Brenda Mae Tarpley), 
1944, Atlanta, Georgia 


Jack Lemmon; Accente (пг. 4) e 

Cannes: „Cinematograful - în 
totalitatea sa — reprezintă avangarda“ 
(nr.6) e Cannes Il: „Nevoia unui zid 
chinezesc care să protejeze 
frumusețea de vulgaritate“ (nr. 7) 
e Costinești: Presiunea viitorului, 
Etic și estetic (пг. 8) e Pesaro: Între 
criză și experiment (nr. 8) e Pesaro 
II: Când cinematograful se privește 
în oglindă (nr.10)e Locarno: Limba 
maternă, filmul e Karlovy Vary - 31 
din 50; Opţiuni de breaslă (nr. 9) 
e Veneţia: ,..е Іа Mostra уа 
e Veneția Il: Intraţi în sala de cinema 
ca la muzeu, ca la teatru sau doar să 
mâncaţi semințe e San Sebastian: 
Întoarcerea la melodramă (nr. 11). 


ÎN ACEST AN AU SEMNAT: 
Mircea Alexandrescu, Dumitru 
Сароіапи, Călin Căliman, Ilarion 
Ciobanu, Irina Coroiu, Adina Darian, 
Dana Duma, loana Eliad, Andrei 
Gorzo, Sergiu Huzum, George 
Littera, Rola Mahler, Rolland Man, 
David Melville, Dinu-loan Nicula, 
laromira Popovici, Dan Predescu, 
B.T. Râpeanu, Eva Sârbu, Dumitru 
Solomon, Călin Stănculescu, Doina 
Stănescu, Alex Leo Șerban. 


e 12 decembrie 


- Edward G. Robinson (Emanuel 
Goldenberg), 1893, București, 
România 


- Curt Jurgens - 1915, München, 
Germania 


- Frank Sinatra - 1915, Hoboken, 
New Jersey 


- Connie Francis (Concetta 
Franconero), 1938, Newark, New 
Jersey 


e 13 decembrie 


- Christopher Plummer (Arthur 
Christopher Ormf), 1929, Toronto, 
Canada 


e 16 decembrie 


~ Noël Coward - 1899, Londra, 
Anglia 


> Liv Ullmann ~ 1939, Tokyo, Japonia 


e 18 decembrie 


> Betty Grable - 1916, St. Louis, 
Missouri 


> Steven Spielberg - 1946, Cincin- 
nati, Ohio 


> Leonard Maltin — 1950, New York, 
New York 


- Brad Pitt (William Bradley РІН), 
1963, Shawnee, Oklahoma 


- Kiefer Sutherland - 1966, Londra, 
Anglia 


e 19 decembrie 


- Sir Ralph Richardson - 1902, 
Cheltenham, Anglia 


e 20 decembrie 


> George Roy Hill - 1922, 
Minneapolis, Minnesota 


e 21 decembrie 


> Jane Fonda - 1937, New York, New 
York 


RISC MAXIM 


(Urmare din pag. 33) 
Regizorul Ringo Lan din Hong 


„Kong se află cu această peliculă la 


prima lui realizare americană, 
beneficiind de, vorba vine, aportul 
creator al unei echipe actoricești 
formate din Natasha Henstridge, 
Jean Hugues Anglade și Stephane 
Audran, printre alții. 

Cât despre Van Damme, s-ar 
putea spune că, în felul său, este o 
victimă a ne-talentului unor regizori 
de duzină, care l-au transformat într-o 
apariție stereotipă. L-am văzut acum 
câtva timp într-un lung interviu 
acordat unei televiziuni din Franţa — 
și a fost o surpriză de proporții: de 
pe micul ecran ni se adresa o 
persoană inteligentă, cultivată, plină 
de umor. O persoană și nu veșnicul 
robot unidimensional al personajelor 
sale. 

Desigur, postura de „victimă“ este 
mai curând o complicitate: poți 
câștiga și bani și celebritate făcând-o 
pe prostul... Din moment ce publicul 
te vrea prost... 


Dan PREDESCU 


e 22 decembrie 


- Ralph Fiennes - 1962, Suffolk, 
Anglia 


e 24 decembrie 


> Michael Curtiz (Mihaly Kertesz), 
1898, Budapesta, Ungaria 


> Howard Hughes — 1905, Houston, 
Texas 


> Ava Gardner - 1922, Smithfield, 
Carolina de Nord 


e 25 decembrie 


- Siss ሽ acek (Mary Elizabeth 
Spacek), 1949, Quitman, Texas 


e 27 decembrie 
> Gerard Depardieu ፦ 1948, 
Chateauroux, Franța 


> Marlene Dietrich {мала ገው 
dalene Dietrich) 1 Berlin, 
Germania 


e 28 decembrie 
> Maggie Smith - 1934, Ilford, Anglia 


> Denzel Washington - 1954, Mt. 
Vernon, New York 


e 29 decembrie 


> Jon A la > 1938, Yonkers, 
New York 

> Ted Danson (Edward Bridge, 
Danson 111), 1947, San Diego, 
California 


e 31 decembrie 
> Pola Negri - 1894, Janowa, Polonia 


- Anthony Ho ተሓ - 1937, Port 
Talbot, South 

> Ben ከቨር emma Bhanji), 
1943, Snaiton, Anglia 


> Donna Summer (LaDonna Andrea 
Gaines), 1949, Boston, 
Massachusetts 


> Val Kilmer - 1959, Los er aud 
California 


Maxim Risk e Producție: SUA: 
1996, Roger Bimbaum/Moshe 
Diamant Picture e Regia: Ringo Lam 
e Scenariul: Larry Ferguson e 
Imaginea: Alexander Gruzynski 
e Cu: Jean-Claude Van Damme, 
Natasha Henstridge, Jean-Hugues 
Anglade, Zach Grenier, Stéphane 
Audran e Distribuit de: Guild Film 
România 


е Jean Claude Van Damme 


27 


= 
= 


ር 
COPILULUI 


> |5 
55 


E АЕ 


ÎN CE FEL? 


E 
АРЕ 


INTERVAL 


ш 
= 
S 
ርን 
Е 


VASE DE 
BUCĂTĂRIE 


ЕРМЕ: 
ТП 1. 


== 
E 


DEZLEGAREA CINEINTEGRAMEI DIN NR. 11/96 


А; В; U; APA; A; ED; HARRIS; LAC; MAROC; AVERE; NICOLAS CAGE; Т; SUR; Н; ЕМЕ; SET; RECIF; АМ; R; ALO; STI; L; IG; Т; РАСТ; АР; |; DANSURI; SEAN CONNERY; URAT; FORTĂREAȚA; 
TARATA; LT; RATIE; TONA; AT; FIARA; IV; BUNATATE. 


፻፡ሻ8 ለዘርርንቪቨ፻ን, 


ВАМСА መመ DE COMERȚ EXTERIOR 5.ል. 


PUTEREA SUCCESULUI 


BANCOREX, înființată în 1968, este în 
prezent o bancă comercială cu caracter 
universal, cu experienţă în efectuarea operațiilor 
de comer exterior 

BANCOREX este cea mai bine capitalizată 
bancă românească, cu bg ብ” de capital la 
bănci mixte din: Paris, Londra, Milano, Frankfurt/ 
Main, Cairo, reprezentanţe în New York, 
Moscova, Chișinău, Salonic, Viena și sucursală 
la Nicosia. 


BANCOREX dispune de o rețea de bănci 
corespondente іп 150 de ţări 

BANCOREX a dezvoltat într-o scurtă perioadă 
de timp, o reţea internă de peste 25 de sucursale, 
situate în București și în toată țara. 

BANCOREX este o prezenţă activă în cadrul 
comunităţii financiar-bancare internaţionale: 
membru direct al Camerei Internaţionale de 
Comerţ de la Paris, membru SWIFT, membru al 
VISA INTERNATIONAL. 


22-24 Calea Victoriei, 70012 BUCHAREST — ROMANIA 
Tel: +40.1-614 73 78; +40.1-614 91 90 Fax: +40.1-312 24 95; +40.1-311 27 51; +40.1-614 15 98 
Telex: 11 235; 11 703 ebank r, SWIFT: BRCEROBU