Revista Cinema/1990 — 1998/6_Noul_Cinema_anul_VI-nr-8-1995

Nr. 8/1995 | 


E IN EE a1 A 


REVISTA A CINEFILILOR DE TOATE VARSTELE 


Anul VI nr. 67 (389) 


HOLLYWOOD 


Pesaro 


fiziologic... 
starul 


de ~ 
numesc = 
filmele lor 
de ` căpătâi 


L 
i 
A 
M 
N 
E 
E 
S 
O 
N 


DIALOG cu cititorii 


CEEA CE 
AR TREBUI UITAT 


e i-a placut lui CARMEN 

TURESCHI din Brasov in 

filmul lui Nae Caranfil E 

PERICOLOSO SPOR- 

GERSI: ,,Filmul e dominat 

de umor, un umor critic, 
cu nuanțe de duioșie, deși tratează pro- 
bleme majore, și asta fără a fi o clipă 
superficial sau uşuratic (...) N.C. ne 
prezintă o variantă optimistă a vieții 
noastre de dinainte de '89, optimistă 
pentru capacitatea personajelor de a 
depăși perioada de criză și a descoperi 
noi orizonturi. Un tablou cu accente de 
veselie al universului limitat și îngrădit 
care era «raiul socialist», văzut prin 
ochii unui tânăr, neatins de patimi de- 
vastatoare și care nu se detașează tran- 
gant de viata noastră de «dinainte», cri- 
ticând-o «vehement», ci rememorează 
printr-un filtru umoristic tot ce am trăit 
gi nu poate fi renegat, uitat, anulat“. 
Sunt exact unele dintre argumentele pe 
care presa străină le-a avut pentru fil- 
mul multi-premiat. 

Câteva însemnări despre PULP FIC- 
TION si MARY SHELLEY'S FRANKEN- 
STEIN, în general corecte, dar și ele 
afectate niţel de rememorări și accente 
care cred că pot fi totuşi uitate, daca 
nu renegate sau anulate: „ancorat în 
actualitatea imediată“, „zvârcolire gran- 
dioasă intre spasme grotesti și inaltare 
spirituală“ etc. 


ECOURI 


e parvin şi ecouri la fil- 
mele mai vechi. Din Dro- 
beta Turnu Severin, 
ELEANOR MIRCEA des- 
pre CEL MAI IUBIT DIN- 
TRE PĂMÂNTENI: „În 
film, drama lui Petrini 
apare intr-o viziune cu mult mai sum- 
bră decât cea a scriitorului. Asistăm la 
o inchidere a eroului intr-un cavou ale 
cărui ziduri se strâng în jurul său fără 
putință de scăpare: soția, cel mai bun 
prieten, oamenii din subterane și de la 
lumina zilei, iubirea sa din tinereţe și, in 
final, chiar religia“. După ce relateaza 


Sumar 


August 1995 


Grace Kelly 


a 


o In 1956 cariera actriţei 
Grace Kelly ia sfârșit în mo- 
mentul în care ea devine prin- 
tesa de Monaco. Pentru presti- 
giul casei regale, Prinţul Rai- 
nier i-a impus să nu mai apară 
pe ecran şi toate filmele ei au 
fost interzise în principat. 


momentele principale ale filmului, E.M. 
conchide: „Romanul lui Preda este insă 
mai optimist, eroul găsindu-și in fiecare 
experiență câte un prieten sau o nouă 
iubire...“ După care apreciază „prestația 
excelentă a actorului $tefan lord 
(stăpânind cu hotărâre fiecare amănunt 
psihologic) și interpretarea lui Dorel Vi- 
şan“... 

Și ecourile întârziate sunt, dupa cum 
se vede, publicabile... 


AM VĂZUT 
ŞI SPECTATORI 
FERICIŢI 


ARIAN BODEA (17 ani) 

tine să ne asigure că, spre 

deosebire de situaţia difu- 

zării şi vizionării filmelor 

din unele localităţi, la Baia 

Mare, „unul dintre cele 
mai poluate oraşe din Europa“, nu 
există probleme serioase din punctul de 
vedere al spectatorilor de cinema: „se 
pot vedea filme bune și multe,“ „la cele 
3 cinematografe, la videoteci, la televi- 
ziunile prin cablu sau cele prin eter“; 
„demn de luat în seamă este cinemato- 
graful Dacia“. lată avantajele de a ve- 
dea filme la cinematograful „Dacia“ din 
Baia Mare: „larna găsești o sală primi- 
toare, caldă, in timp ce vara una plă- 
cută, răcoroasă. Condiţiile tehnice de 
proiecție sunt foarte bune. Este o plă- 
cere să vizionezi un film aici“. In conti- 
nuare, M.B. îi contrazice pe cititorii 
care consideră că filmele americane 
contemporane sunt exclusiv comer- 
ciale. El îşi susține pledoaria pentru fil- 
mul american de valoare, exemplificând 
abundent cu filme în care joacă actori 
exceptionali, precum Robert De Niro 
(„cel mai mare actor de când s-a inven- 
tat cinematograful si până in anul 
1995"), Tom Hanks, Jack ‘Nicholson, Al 
Pacino, Gene Hackman, Clint Eas- 
twood, Robert Redford, Clark Gable, 
Meryl Streep, Vivien Leigh, Bette Davis, 
Winona Ryder, Jodie Foster etc. Sau 
prin filme ale regizorilor Spielberg, Hit- 
chcock, Welles, Cukor, Capra etc. In 
sfârșit, M.B. îi ia apărarea lui Tom Cru- 
ise, care, zice el, are talent. 


AMERICANII, 
NOI ŞI CEILALŢI 


rintre cititorii noștri s-au 

conturat două curente: 

unii consideră filmul ame- 

rican subartistic prin defi- 

nitie si îl resping în chip 

nediferentiat, alţii, dimpo- 
trivă, apreciază orice provine de la Hol- 
lywood si privesc cu o milă duioasă 
producția autohtonă. ALINA GRA- 
TIANA MOLDOVAN de la Bistriţa în- 
cearcă să se delimiteze de aceste cu- 
rente. „Se vehiculează ideea că o mare 
parte a filmelor americane sunt de 
proastă calitate și, intr-adevăr, sunt de 
părere că nu există nici o scuză pentru 
cei care transforma arta in industrie, 
care, in mod inevitabil, scoate pe piață 
produse de serie. Evident, oprobriul nu 
trebuie să cadă pe tot ce provine din 
Statele Unite (în domeniul artei), iar 
faptul că dumneavoastră acordati aten- 
fia meritată filmelor bune nu imi poate 
produce decât admiraţie. V-aţi păstrat 
bunul renume chiar și astăzi, când 
presa devine ‘un haos de publicaţii mai 
mult sau mai putin morale“. Pe deo 
parte. Şi, acum, pe de altă parte: „Mi se 
pare că acordati destulă atenție filmului 
autohton, care e oricum mai sărac în 
număr decât cel mai sus pomenit (...) 
Mă supără enorm (...) această decădere 
cumplită a standardelor etice, pe care 
ele o manifesta. Mi se pare de prost 
gust ca lipsa hainelor să ocupe un loc 
atât de important“. Suntem mai săraci 
decât americanii, dar asta nu rezultă 
din, vorba corespondentei, lipsa haine- 
lor. După ce ş-a distanțat de cele două 
curente principale, A.G.M. ne atrage 
atenţia că serialele MALA MUJER, AUR 
ȘI NOROI, CASA ELIOT „le devan- 
sează cu mult“ (în ce?) pe CURBE PE- 
RICULOASE, TELEFONUL DE LA MIE- 
ZUL NOPŢII, SANTA BARBARA, HUN- 
TER și DALLAS. N-o contrazic pe co- 
respondentă, întrucât nu urmăresc 
toate aceste seriale, căci, dacă as fa- 
ce-o, n-aş mai avea cand să dialoghez 
cu cititorii. Nu fac decât să inregistrez 
părerea că TVR nu acordă primelor 
același loc în program pe care-l acordă 
celorlalte. Şi că revista ar trebui să le 
dea şi ea mai multă atenţie. (v. însă co- 
perta IV, nr. 5/95 cu Veronica Castro, 


CENTENAR: Filme de căpătâi dintr-un secol 


de cinema (ll) 


PE ECRANE: Masca; Superpolitistele; 


Mai iute ca moartea; Richie Rich 


COSTINEŞTI '95: leri, azi, maine 


PORTRETUL LUNII: Stefan lordache 


veche 


PESARO: Excesul fiziologic si absurdul so- 
cietatii de consum; Adevaru! e rareori pur si 
niciodată simplu 


ZOO STARUL 


SPOT: Divertismentul înseamnă 


teroare, acțiune 


Rolland Man, David Melville. Eva Sirbu, Du- 


mitru Solomon, Doina Stanescu 


Victor Stanila, Bucuresti; Constantin Constantin, 
Slatina: 


HARVEY KEITEL, 56 de ani. Tată! de origine 
poloneză, mama — româncă. A crescut mai mult pe 
străzile Brooklyn-ului, la școală ducându-se doar 
când isi aducea aminte. Este exmatriculat si, la 17 
ani, se înscrie în marina de război. „Antrenamentul 
era extrem de dur și puţini au rezistat. Pentru mine a 
fost o mândrie că am reușit să merg până la capăt.“ 
In 1965, la 25 de ani,se înscrie la cursurile lui Lee 
Strasberg și Stella Adler. Este un elev foarte silitor și 
devine un reprezentant de seamă al „Metodei“ de la 
Actor's Studio, câștigându-și în același timp si repu- 
tatia de actor dificil. Debutează în teatru în 1968, 
într-o piesă scrisă de un — pe atunci — tânăr autor 
american, Sam Shepard (l-am văzut de curând ju- 
când în Frances, la TVR). În același an, răspunde 
unui anunț în care se căuta un „actor pentru film de 
diplomă“. Se prezintă pe platou. Regizorul era cu doi 
ani mai mic decât el. Se numea Martin Scorsese. Vor 
lucra împreună la Mean Streets, Alice nu mai locu- 
iește aici si Taxi Driver. Apoi, cum Martin Scorsese 
pare să-l prefere pe Robert De Niro, Keitel se în- 
toarce spre un alt regizor debutant: Ridley Scott. 
Acesta îi încredințează rolul principal în Dueliștii 
(1977). Urmează o perioadă lungă de „traversare a 
deșertului“ cum spune el însuși: roluri diverse fără 


ecou în filme diverse: Saturn 3 (r. Stanley Donen, 
1979), La Mort en direct (r. Bertrand Tavernier, 
1980), Police Frontier (Tony Richardson, 1981), 
Exposed (r. James Toback, 1983). În 1988, Martin 
Scorsese se decide sa realizeze unul din proiectele 
sale mult visate: Ultima tentatie a lui Christ. Keitel îi 
solicita rolul lui... luda. ,Am fost intotdeauna fascinat 
de noţiunile de Bine si Rau, de păcat și mântuire. 
Era cea mai bună ocazie de a cunoaște limitele Rău- 
lui, interpretându-l pe luda. Trebuie să traversezi In- 
fernul ca să poți atinge Paradisul. Trebuie mai întâi 
să suferi ca să te poți bucura“. A făcut rolul ca un fel 
de exorcizare. Din acel moment,personajele sale au 
început să devină mai puţin încrâncenate. Sunt din 
ce în ce mai generoase, mai deschise și chiar sedu- 
cătoare. Rolul din Bugsy îi aduce și prima nominali- 
zare la Oscar, ceea ce convinge studiourile hollywo- 
odiene să-i deschidă porţile. Joacă în Sister Act și 
Rising Sun. Nu renunţă la experienţe noi. În regia lui 
Abel Ferrara deține roluri principale în Bad Lieute- 
nant și Snake Eyes. Alături de un alt tânăr la debut, 
regizorul Ouentin Tarantino, el devine producătorul 
si interpretul principal din Reservoir Dogs. „Alături 
de Tarantino — spune Keitel — redescopăr plăcerea 
de a juca și a mă juca“. Și astfel apare delirantul Mr. 
Wolf-care-rezolva-toate-problemele din Pulp Fiction. 
„Cred că mi-am găsit o serenitate alături de regizorii 
noii generaţii: Jane Campion (cu care am realizat ro- 
lul îndrăgostitului din Lecţia de pian), Tarantino, Fer- 
rara. Ceea ce n-am învăţat la Actor's Studio a fost... 
răbdarea. În meseria noastră dacă nu o ai, ești un 
om mort. Mi-au trebuit 20 de ani ca s-o aflu şi crede- 
ti-ma am dus o luptă cu mine însuși“. Anul acesta, la 
Cannes a fost prezent în competiție cu Privirea lui 
Ulise (r. Theo Angelopoulos; parteneră: Maia Mor- 
genstern). Mulţi l-au văzut câștigător al premiului de 
interpretare. A pierdut în favoarea lui Jonathan 
Pryce. 


ERIKA ELENIAK, 26 de ani. De la vârsta de 10 
ani joacă în filme publicitare pentru îmbrăcăminte de 
copii, băuturi răcoritoare și chiar pentru motocicie- 
tele Harley Davidson. A jucat în E.T. (r. Steven Spiel- 
berg), „dar nimeni nu-și mai aduce aminte de prie- 
tena lui Elliot“. Când i s-a propus rolul din serialul tv 
Echipa de intervenție (Baywatch) a inceput sa 
plângă de bucurie. „Niciodata n-am avut incredere în 


n.r.). In plus, ni se solicită o istorie a 
premiilor Oscar... Cerem și noi ceva: 
timp și răbdare. Tutun nu, că e scump 
şi cancerigen. 


OXANA PAUL din Satu 

Mare consideră că revista 

noastră „mulțumește toate 

gusturile, de ta cele mai 

simple, la cele mai sofisti- 

cate. Fiecare poate găsi, 

mai mult sau mai putin, ce-l interesea- 

ză.“ „Portretul lunii“ al Evei Sirbu: „fap- 

tul că sunt intervievaţi actori români, 

când întrebările sunt alese cu grijă și 

răspunsurile sincere, totul este perfect“. 

Ne mai scrie R.P.: „Am rămas plăcut 

surprinsă să găsesc numele Adinei Da- 

rian între membrii juriului presei inter- 

naționale, la Berlinală. O dovadă în plus 

pentru profesionalismul echipei redac- 

de la „Noul Cinema“, precum, și 
recunoașterea lui“. 

Corespondenta îi întreabă pe autorii 
serialului despre cenzură: „de ce prințul 
Rainier de Monaco a interzis 
filmelor cu Grace Kelly în Monaco?“ 
R.P. presupune că e vorba de incompa- 
tibilitatea dintre statutul de membru al 
familiei princiare si acela de actriţă. 
Asta presupun si eu. (Vezi explicaţia 
foto din pagina alăturată). În legătură 
cu interesul Eugeniei Dragomir din Bu- 
curesti pentru numerele mai vechi ale 
revistei, Roxana este dispusă să-i ofere, 
„prin înţelegere“, colecţia revistei din 


din Piaţa Presei Libere, nr. 1, 
etaj III, camera 311, telefon 222.33.32, 
vă puteți procura volumul 


de CYRIL COLLARD, 
precum si exemplare din numărul la zi 


al revistei 


1990. până in 1994 (cu excepţia a 2-3 
numere din 1990). Pentru detalii supli- 
mentare: Aleea Târnavei nr. 1, bl. 22, 
sc. C, et. 3, ap. 56, Satu Mare, cod 
3900. 


IOANA FLOREA din Târgu Mureș, 
despre care am mai scris într-unul din 
numerele trecute și căreia i-am citit cu 
plăcere câteva scrieri apărute în publi- 
caţii locale, ne anunţă că a absolvit Li- 
ceul de artă din Târgu Mureș, la clasa 
de muzică. Ceea ce ne confirma si o ti- 
păritură a școlii respective, însoțită de 
o fotografie a „cititoarei fidele“. li do- 
resc succes în viata si în artă. 


ÎN RĂSPĂR CU 
OPINIILE CRITICILOR 


UTE ZEN PET ZI RE 
u atât cititorii pasageri, în- 
tâmplători ai revistei noas- 
tre, cât mai ales „fidelii“, 
„permanenţii“ se încumetă 
să-și exprime puncte de 

vedere diferite, chiar divergente fata de 
acelea ale cronicarilor noștri de film. 
Ceea ce mă face să cred că, pentru citi- 
torii consecventi, „Noul Cinema“ consti- 
tuie un soi de provocare, dar şi o insti- 
tutie de educare a opiniei. Și poate, ca 
să folosesc un vechi titlu de film, o 
„şcoală a curajului“. De la Pitesti, LIVIU 
NEAGU (18 ani) ne încredințează că 
LEGENDELE TOAMNEI l-a impresionat 
„tocmai prin simplitatea și forța sa“, 
„atât Brad Pitt, Sir Anthony Hopkins, 
cât şi ceilalți actori pe care-i cunosc 
mai putin mi s-a părut că au intrat 
foarte bine in pielea personajelor prin 
dezinvoltura și cu care s-au 
produs“. Corespondentul e copleșit: 
„M-au impresionat prin forța lor atât 
scenariul, imaginea, cât și scenografia“. 
Asta îl pune într-o contradicție netă cu 
articolul domnului Rolland Man”: „Nu 
am fost deloc de acord cu dânsul. Cu 
siguranță că domnia sa are o cultură ci- 
nematogratică vastă, dar cred că nu 
știe să guste aceste filme, puternice 
tocmai prin simplitatea și sinceritatea 
lor“. 


e Harvey Keitel 


lulia Costache Brașov: Filmul Ciuleandra (r. Martin Berger) este 
primul film sonor românesc (1930). Au fost realizate două ver- 
siuni: una germană cu actori germani și alta în limba română cu 
actori români. 

Marian Costăchescu, București: Pat Morita, actor american de 
origine japoneză. Divortat și tată a trei fete, a ajuns star datorită 
seriei Karate Kid. Rolul din aceste filme i-a adus un contract de 
două milioane dolari pentru publicitate în favoarea firmei Colgate. 

Galu Silvia, Galaţi: Aidan Quinn a jucat alături de Johnny Depp 
în Benny and Joo (r. Jeremiah Chechik, 1994). 


Doina. STĂNESCU 


Îl recunoasteti? 
Răspunsul în nr. viitor. 


À Ar fi bine ca, în astfel de cazuri, in 
> care opinia noastră nu coincide cu 
aceea a criticului, să nu lansăm afirma- 
tii de tipul „nu stie sa guste“, fiind, so- 
cotesc eu, suficient să observăm că „nu 
gusta". De asemenea, este riscant sa 
generalizam in imaginar, interpretând 
lipsa de aderenta a cronicarului la un 
film ca pe o incapacitate de a gusta 
„aceste filme, puternice tocmai prin...“ 
Dacă nu-mi place un film, caracterizat 
să zicem, „prin simplitate şi sinceri- 


forțele mele. Sunt născută în California, unde toate 
fetele sunt frumoase si unde trebuie să ai o șansă la 
un milion să reușești“. Si ea a reuşit. În plus s-a că- 
sătorit cu partenerul ei, Billy Warlock, fostul sot al 
lui Marcy Walker (Eden din Santa Barbara) „După 
cele două serii — am renunțat însă la Baywatch pen- 
tru că ajunsesem doar o păpușă blondă în costum de 
baie care se fâțâia cât era ziua de Mee pe plajă și 
din când salvează pe cineva de la înec. După următo- 
rul rol, din Stare de alertă (cu Steven Seagal) produ- 
cătorii încep „s-o bage în seamă“ oferindu-i mulțime 
de scenarii spre citire. „Nu mă grăbesc, oraal vreau 
să petrec mai mult timp lângă Billy, să-mi îngrijesc 
grădina, să mă ocup de fetița noastră. Asta imi va 


tate“, nu este lege că nu-mi plac toate 
filmele din această categorie. Observa- 
tia este valabilă și pentru diferența de 
opinii dintre corespondent și criticul 
Alex. Leo Serban cu privite la filmul Fl- 
ICELE DOCTORULUI MARCH. L.N. e 
de părere că „aceste filme sunt intere- 
sante că ne fac mai oameni“, 
„după atâția ani de comunism ceau- 
gist“. Tocmai fiindcă „ne fac mai oa- 
meni“, ele ar trebui să ne facă și mai 
individuali, mai personali în păreri. Evo- 
lutia de la massa la individualitati se 


cu cititorii 


exprima si prin evolutia de lao er ea 
opinie colectivă la mai multe opinii in- 
dividuale. 


dăuna carierei, dar eu sunt fericită așa“. 


PE SCURT 

Anca Farkaș, Victoria (Brașov): interpreţii filmului 
Fata bătrână sunt Brian Wimmer și Donna Milis. 

luliana Sporea, repere pr Actorul care îl interpre- 
tează pe Mason Capwell în Santa Barbara se nu- 
meste Lane Davies. Este căsătorit din februarie-1990 
și are doi băieți. 


to 


18% Filme de căpătâi c 


Au răspuns la această întrebare 39 de actori. Ei au numit 77 de filme, pe primele locuri 


George Motoi 


Cred că filmul românesc merită o Retrospectiva s 
preferințele mele în acest sens sunt: Pădurea spân- 
zuratilor, Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu, Treca- 
toarele iubiri. Dintre filmele straine aleg Călăuza si 
Rubliov. 


Victor Rebengiuc 


in „competiţia“ Centenarului, cinematografia ro- 
mânească, practic, se înscrie doar cu o jumătate de 
secol din care, sentimental, eu retin Pădurea spânzu- 
ratilor, dar și Moara cu noroc, Balanța și Tanase 
Scatiu. lar din cei o sută de ani de cinema iubesc 
Goana după aur și Generalul. 


Mariana Mihut 


Hamlet-ul lui Lawrence Olivier văzut la 12 ani, care 
m-a determinat să dau la teatru și — dacă-mi permi- 
teti să fiu foarte, foarte subiectivă — De ce trag clo- 
potele, Mitică? al lui Pintilie pentru că acolo exist si 


eu! 
Rodica Mandache 


Sclava iubirii pentru că m-am regăsit pe mine în- 
sami. Nascusem, treceam un prag, asteptam ceva si 
acest film mi-a dat un lucru ce se castiga greu in 
viata: transparenta sufleteasca, un tip special de fe- 
minitate. Totul despre Eva pentru ca m-a invatat cum 
poţi rămâne demnă si când esti umilită. Sunt filme 
care-ţi insuflă o anume cosmicitate, ajutandu-te sa 
scapi de tot balastul cotidian. O mare lecție de viata 
este și Vânătorul de cerbi pe care i l-am recomandat 
fiicei mele când la 12 ani susținea că ea are 1000 de 
prieteni, iar eu am întrebat-o dacă ar fi capabilă de 
gestul personajului lui De Niro. Între filmele pe care 
le-aș lua cu mine pe Lună, n-ar lipsi Moara cu noroc, 
un mare film fără şansă, și Duminică la ora șase în 
care totul e mai presus de politică, și, chiar daca 
sună „utecist“, trebuie să recunoaștem că este formi- 
dabil exemplul pe care-l dă oricărui tânăr hotărât să 
se sacrifice pentru ceilalţi. 


Maria Rotaru 


intoarcerea lui Vodă Lăpușneanu — arta și riguro- 
zitate. Hotel de lux — metaforă cinematografică. Oul 
de șarpe — tot metaforă cinematografică. Cabaret — 
story și love story, politică și muzică, istorie şi spec- 
tacol — pentru mine, filmul filmelor. 


Rodica Negrea 
Ultimul impărat si E la nave va. Dar telegrafic n-aş 
putea să spun de ce! 


Medeea Marinescu 


Cabaret — degajă o energie pe care mi-o 
transmite cu intensitate și de care am adesea nevoie, 
asa că mi-l proiectez de câte ori am un examen sau 
altă încercare grea... A fost odată America — o po- 
veste cinematografica extrem de frumoasă, cu o sen- 
sibilitate dusă la maximum; te impresionează și te 
convinge să fii cu acea lume, așa cum este ea! Papil- 
lon mi-a clarificat modul de a privi viața, ajutân- 
du-mă să abordez problemele de care mă izbesc zil- 
nic cu mai multă forță. Un film exemplar. 


Vlad Rădescu 


Rubliov fiindca pune în discuție actul de creaţie, 
locul creatorului și izbânda lui într-un regim totalitar. 
Intoleranta pentru actualitate. 


Maria Ploae 


Alegerea Sofiei pentru Meryl Streep care este ge- 
nială si reprezintă pentru mine un model. Poștașul 
sună intotdeauna de două ori pentru Jessica Lange 
— care e formidabilă și nu numai în acest film. Sunt 
două actrițe care m-au marcat si m-am gândit mereu 
la ele, le-am păstrat în timp atâtin constientul, cât si 
în subconstientul meu. 


Ton Dichiseanu 


The 25th Hour (văzut cu ani în urmă pe caseta!) 
pentru rolul creat de Anthony Quinn ca ţăran roman! 
Zbor deasupra unui cuib de cuci — pentru persona- 
jul lui Jack Nicholson, deși întreg filmul e magnific. 


4 


Maia Morgenstern 


Dictatorul! N-am alternativă. 


Ilinca Goia 


The Unbearable Lightness of Being (de Philip 
Kaufman dupa Kundera, cu Daniel Day-Lewis si Ju- 
liette Binoche) pentru ca aduna insuportabila usu- 
rinta de a fi, toata vigoarea si efemerul ambitiilor so- 
ciale laolaltă cu liniştea de dincolo de viata. Pentru 
locul doi nu ma pot decide intre Zorba Grecul — 
pentru Anthony Quinn, cartea fiind mult mai bogata, 
ori ...Pianina mecanică pentru ca e un fel de varianta 
balcanică, slava, a celui dintai film preferat de mine. 
Toate aceste filme le iubesc pentru că vorbesc in 
mod universal despre omenesc. 


Diana Lupescu 


Unora le place jazz-ul fiindcă are umor, căldură si 
te-mpacă cu lumea. Mahler care m-a făcut să-mi cu- 
nosc o parte a adâncului meu sufletesc de care nu 
știam. 


Mircea Diaconu 


Pădurea de mesteceni si Călina roșie mi s-au lipit 


de suflet. 
Elena Albu 


Siberiada — coplesitor. A fost odată America — 
maiastru. 


Rodica Muresan 


Pe când eram la liceul de coregratie și vedeam 
multe filme muzicale clasice, m-a marcat Tinerii cu 
Cliff Richard. L-am vazut de 11 ori, ne-nnebunisera 
pe toţi tinerii aceia furioși si ne doream să fim la fel! 
Din lista lungă de preferinte, m-am tot gândit și-am 
ales Vânătorul de cerbi la care mi-a plăcut scenariul, 
regia și — bineînţeles — interpretarea. Cu mâna pe 
inimă, mărturisesc, Robert De Niro e actorul meu 
preferat! lar Meryl Streep parcă e acolo mai fru- 
moasă ca oricând, iradiind, și de un firesc cu totul 


particular. 
Emilia Dobrin 


Calauza si Cassanova — nu au aparent nimic in co- 
mun. $i totuși există un numitor: memoria om/na- 
tura. Și vitalitatea disperării! 


. Adrian Pintea 


Highlander cred că-i o poveste adevărată. Dumi- 
nică la ora 6 — trei genii românești tinere laolalta și 
la început: Pintilie, Irina, Nuţu. Se-ntampla rar. 


Alexandru Repan 


Butch Cassidy and Sundance Kid. Nu ştiu de ce, 
dar l-am văzut de 12 ori. Divorţ italian, am râs tot 
timpul până la final când am urlat de furie pentru câ 
ea îl inseala pe el, care nu e oricine, ci Marcello 
Mastroianni. 


Ada Navrot 


Zorba Grecul. Pentru Anthonny Quinn, e actorul 
cu cel mai mare suflet văzut pe ecran, şi fiindcă in- 
dragesc marea şi Grecia. Aripile dorinței (Wenders) 
pentru speranţa ce ţi-o dă și de care avem atâta ne- 
voie noi, tinerii. 


Camelia Maxim 
şi Dan Bădărău 


Aliniatul 22 de Mike Nichols — un film de război 
care ajunge să vorbească despre absurdul vieții 
noastre. Aproape un film existențialist. Două filme 
românești recente: E pericoloso sporgersi și O vară 
de neuitat. După mulți ani, în filmul românesc se 
spune o poveste. Simplu, fără să se caute parabola, 
metafora — cum se întâmplă adesea, din neputinţă. 
Filmul lui Pintilie e valabil nu doar pentru zona Bal- 
canilor, cum s-a tot spus, pentru că de fapt e un film 
despre intoleranta care domneşte în acest Turn Ba- 
bel care e lumea de azi. 


(Olivia Hussey și Leonard Whiting) 


1. Vânătorul de cerbi 
cu 4 „Oscaruri“, 
(Robert De Niro) 
2. Divorţ italian, cea mai bună 


comedie la Cannes în 1961 
(Stefania Sandrelli și Marcello Mastroianni) 


3. Romeo și Julieta 
sau impetuozitatea tinereții 


intr-un secol de cinema (!) 


clasându-se Călăuza, Rubliov şi,la egalitate Vânătorul de cerbi cu A fost odată America. 


4. Pădurea spânzuraţilor — 
premiul pentru regie la 
Cannes in 1965 (Mariana Mihut 
si Victor Rebengiuc) 
5. Sclava iubirii — un 
film despre lumea filmului 
de Nikita Mihalkov 
(Elena Solovei si Rodion Nahapetov) 


6. Butch Cassidy și Sundance Kid — 
western despre morala amoralitatii 
(Robert Redford și Paul Newman) 


a 


Magda Catone 


Luminile rampei cu Edna Purviance pentru că-l iu- 
besc pe Chaplin care a inventat tot. A fost odată 
America fiindcă nu e doar povestea unei familii de 
evrei, a unei comunităţi, ci e povestea noastră, fi- 
indcă fiecare suntem bantuiti de nostalgii, amintiri 
care înfioară. Să nu uit actorii, mai ales pe De Niro, 
favoritul meu! De altfel toţi „clasicii“, de la De Sica şi 
Fellini la Polanski, sunt pentru noi ca oxigenul... 


Claudiu Bleont 


Născuţi asasini — filmul cel mai contemporan ca 
forma si fond, cel mai modern, desi e si foarte sha- 
kespearean. Călăuza pentru încercarea de a aduce 
misterul în cinematograf, cinematograful fiind mult 
mai concret. 


Olga Bucătaru 


Rubiiov pentru felul emotional in care .infatiseaza 
condiţia creatorului si Călăuza — unic in aspirația 
atingerii unei lumi imaginare. Dar de fapt, toate fil- 
mele lui Tarkovski îmi plac pentru că sunt pline de 
semnificaţii, de stări, izbutind transcenderea realita- 
tii. La filmele lui Tarkovski mă așez ca în fata unei 
picturi celebre sau în fata unui spectacol Shakes- 
peare. Lângă Tarkovski poate sta doar Fellini cu 
opulența și grotescul său la care reactionez volup- 
tuos pentru că bucuria provocată e intensă, iar tris- 
tetea grea! Urmează Mihalkov, Scorsese, Truffaut, 
Visconti... 


Răzvan Popa 


Eu ca actor in loc de două filme prefer... doi actori 
— Stan și Bran pentru tinereţea lor fără bătrâneţe și 
viața fără de moarte. 


Olga Delia Mateescu 


Călăuza pentru frumusețe si spatialitate. Frumoasa 
și Bestia pentru generozitate şi nevoia de poveste. 
Două lozuri fiindcă acolo Birlic îl întrece pe De Fu- 
nes. Reconstituirea care, la vremea respectivă, mi-a 
dat mai mult decât astăzi D-ale carnavalului: nu rea- 
lizasem că mai presus de viața unui om se poate 
pune un principiu sau pur și simplu o demonstraţie 
de forță. Croaziera — prima parabolă a cinematogra- 
fiei românești. 


Marcel Tures 


Favoritele mele sunt Persona și Comoara din lacul 
de Argint. Școala suedeză a lui Bergman este — 
cred — lecţia de cinema cea mai extraordinară pen- 
tru toate generaţiile, iar acest film, cel mai coerent 
pe care l-am văzut vreodată. La capătul celălalt al 
universului cinematografic, un film de aventuri fan- 
tastice, în care nu există decât imaginea și suflul ac- 
tiunii; mi-a plăcut enorm. Sigur că o operă picturală 
cu pretenţii este Dueliştii. Tarkovski este uriaș și 
constituie ‘© lume aparte el însuși. Rubliov este un 
film despre care nu se poate vorbi, se poate doar 
simţi: te îneci în el de plăcere. 


Alexandru Bindea 


Serialul românesc B.D. la munte și la mare, B.D. in 
acţiune, B.D. in alertă — în primul rând datorită fap- 
tului că au jucat cei mai mari actori de comedie ala- 
turi de care pălește orice vedetă străină: Torna Cara- 
giu, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu, Jean Constan- 
tin, Sebastian Papaiani, Dumitru Furdui, Vasilica 
Tastaman, George Mihăiţă, lurie Darie. Eu și Dan 
Astilean stim și acum replicile pe de rost. Dintre fil- 
mele străine, iubesc la nebunie Regele comediei — o 
extraordinară lecţie de contre-emploi în care De Niro 
făcea ca toţi dracii, iar Jerry Lewis nu mișca un 
mușchi. Peste toate însă îmi place serialul Pantera 
roz cu Peter Sellers care nu întâmplător s-a bucurat 
de un succes formidabil. 


Florin Piersic jr. 

Rumble Fish cu Matt Dillon și Mickey Rourke și 
Green Card cu Gerard Depardieu și Andie MacDo- 
well. Pur şi simplu mi-au plăcut foarte mult. Sunt 
filme în care recunosc o parte din sufletul meu. Dar 
n-aş vrea să fiu sentimental! 


Margareta Pogonat 


Actorul și sălbaticii un film cu penetratie în timp, 
un film de valoare in cinemateca romaneasca pentru 
ca Marcus a fost un cineast de foarte buna calitate. 
Zidul in care Vaeni a reusit — dincolo de tema arida 
si oportunista — un veritabil poem cinematografic, 
plin de inventivitate si creativitate regizorala. Cine- 
matografia noastra a avut personalitati ce nu trebuie 
uitate. Pita si Veroiu dădeau mari speranţe de la 
Nunta de piatră. Blaier initial filma idei, realiza meta- 
fore, abia mai târziu a ajuns să filmeze și scenarii. 
Nu mai vorbesc de Pintilie, deja plasat pe o treaptă 
superioară, fiind mintea cea mai clocotitoare din ci- 
nematografia și teatrul românesc. În ceea ce privește 
producţiile străine văzute de mine de-a lungul vremii, 
dintr-o suflare vă spun două filme ce mi-au mers la 
suflet: Vânătorul de cerbi și Dansând cu lupii, am- 
bele cu o deosebită vână creativă. Când oare vor 
ajunge și regizorii noștri să depășească faza deschi- 
derii vechilor furuncule și să descopere şi ei subiecte 
general umane, valabile pentru întreaga omenire? 
Pentru că azi nu trebuie date soluții, ci doar deschise 
porţi de gândire. 


Virgil Andriescu 


Femeia nisipurilor m-a distrus! O săptămână am 
vorbit singur. 


Mihai Gruia Sandu 


Citizen Kane este un suflu revoluţionar — dar asta 
scrie în orice dicționar! E un film cu care rămâi chiar 
dacă ai mai văzut alte 2000. Pentru locul doi oscilez 
între: Fanny și Alexander — fiindcă niciodată n-am 
mai trăit așa o senzaţie de echilibru şi confort în ra- 
port cu o copilărie ideală, nu trăită, şi The General 
pentru că îl iubesc pe Buster Keaton mai mult decât 
pe oricare alt actor de film din toate timpurile. 


Ovidiu Iuliu Moldovan 


Orice opţiune e absolut aleatorie și practic e un lu- 
cru imposibil să te apropii de selecția ideală. Aș pu- 
tea să enumăr 50 de filme, dintre care primele două 
ar fi: Moarte la Veneţia al lui Visconti și Samuraiul lui 
Melville pentru că mi se par, în plan cinematografic, 
reprezentative ca stil și echilibru perfect al raportului 
armonios dintre regizor şi actor. 


Valeria Seciu 


Piesă neterminată pentru pianină mecanică și Ca- 
sablanca. Las criticii să dea explicaţii... 


Ilinca Tomoroveanu 


Filmele cu Stan și Bran pentru ingenuitatea și bu- 
curia invenţiei. Romeo gi Julieta al lui Zeffirelli pen- 
tru aducerea in actualitate a clasicului Shakespeare. 


Traian Stdnescu 


Hamlet pentru minunatul, inegalabilul, unicul, ire- 
petabilul Laurence Olivier, Baricada muta, un film 
ceh despre al doilea razboi mondial, un film din care 
mi s-a întipărit in minte o secvenţă: înaintea atacului, 
o fată își sărută iubitul sub privirile camarazilor, apoi, 
dintr-o dată, începe să sărute fiecare soldat în parte. 
Ei toți vor muri... 


Violeta Andrei 


Gervaise cu Maria Schell m-a impresionat si m-a 
marcat pentru toată viața mea artistică: o interpretă 
excepțională! Mlastina sau Poveste netipică — un 
film care, pentru mine, marchează apogeul unui 
mare regizor; Grigori Ciuhrai. Din păcate, filmul — 
care povestește despre cum o mamă şi-a ascuns fiul 
în timpul ultimului război mondial — a avut o soartă 
ingrata si, practic, a rămas necunoscut pentru pu- 
blic. In aceeași perioadă am văzut tot la Moscova — 
unde filmam Mama cu Elisabeta Bostan — Oglinda 
lui Tarkovski, care nu a reușit să ma emotioneze la 
fel de mult... 


Stelian Nistor 


Butch Cassidy și Sundance Kid şi All That Jazz. 
Când iubeşti, nu știi de ce! 


Pagini realizate de trina COROIU 
5 


MASCA 


ei care adora filmele in- 
spirate din benzile dese- 
nate, din familia Super- 
man (1978), Batman 
(1989), Dick Tracy (1990) 
sau Corbul (1993), vor 
avea de ce să se bucure de apariția pe 
ecran a acestui Masca, un mare succes 
de box-office în Statele Unite și în Eu- 
ropa. Având ca sursă scenaristică o 


II 5.D. creată în 1982 de Mike Richar- 


dson, pelicula este o victorie a revolu- 
tiei tehnicii digitale care asaltează acum 


t. 

Cinematograful s-ar putea sa sufere 
de acum înainte schimbări radicale, de- 
monstrează regizorul Charles Russeli 
cu această poveste despre un modest 
funcţionar de bancă al cărui destin se 
modifică spectaculos după ce găsește o 
mască dătătoare de puteri miraculoase. 
Trebuie să recunoaștem că, rezumat 
astfel, subiectul pare destul de naiv. 
Totuși, cum a putut el fi convertit 
într-un spectacol cinematografic care 
smulge exclamatii de uimire? A făcut-o 
tocmai cu ajutorul efectelor speciale 
bazate pe tehnicile sofisticate de care 
vorbeam. (O parte din aceste procedee 
i-au „redat viața“ lui Brandon Lee și au 
făcut posibilă terminarea filmului Cor- 
buł după ce actorul a fost împușcat). 
Datorate faimoasei firme Industria! 
Light and Magic creată de George Lu- 
cas, trucajele sunt perfecte și reușesc 
să dea consistență acelor gaguri consi- 


SUPER 
POLITISTELE 


in cate am inteles eu, su- 
perpolitistele au fost in- 
ventate pentru a anihila pe 
superbandite: cu cat diba- 
cia raufacatoarelor este 
mai mare, cu atat dibacia 
celor care le înfruntă trebuie să fie... si 
mai mare. Așa se întâmplă și în filmul 
acesta, desfășurat . în decorul mereu 
surprinzător (prin câte un superbuil- 
ding, prin câte o supercapcană) al Su- 
per Hong Kong-ului contemporan: tero- 
rişti japonezi, care-și cam fac de cap 


6 


derate până acum patrimoniul exclusiv 
al cinematografului de plan be 
Tocmai aici s-ar putea localiza expli- 
catia unui atât de mare succes: perfor- 
manțele tehnice n-au fost etalate gratuit, 
ci au fost puse în serviciul unei concep- 
tii regizorale elaborată cu minutiozitate. 
Cineastul Chuck Russell a imaginat 
întreg ansamblul în spiritul unor peli- 
cule animate semnate Tex Avery și s-a 
raportat în mod explicit la una dintre 
ele, Hot Red Riding Hood, după care a 
decupat secvenţe întregi. Personajul in- 
terpretat de Jim Carrey este calchiat, în 
scenele unde se metamorfozeaza în vi- 


Charles Russell 


„jelioasa Mască, după lupul libidinos. din 


mai sus pomenitul film de animaţie. 
Ochii ce ies din orbite, limba kilome- 
trică, picioarele și brațele de gumă, 
arată exact ca în faimosul cartoon. Ar- 
monizate cu decorul conceput în stilul 
peliculelor cu gangsteri din anii '40, 
efectele speciale se potrivesc perfect și 
cu jocul actorilor, mai ales cu al inter- 
pretului principal, Jim Carrey. 
Considerat urmașul legitim al lui 
Jerry Lewis, el face proba unei mobili- 
tati faciale ieșite din comun, a unei agi- 
litati și a unei elasticitati ce tin de do- 
meniul performanţei. Scena dansului si 
a confruntării cu gangsterii din bar este 
antologică, fulgerătoarele schimbări de 
expresie ale actorului frapând chiar și 
atunci când poartă emblematica mască. 
Jim Carrey este secondat cu brio de 
senzuala Cameron Diaz, o parteneră 
care preia cheia jocului său complice. 
Nu e ușor de stabilit care constributie 
e mai lăudabilă la reușita ansamblului, 
dar acesta dă impresia de lucru impe- 
cabil făcut la toate nivelele. Aș remarca 
în mod special calitatea dialogurilor, cu 
trimiteri rapide la zeci de pelicule cu- 
noscute. Într-un singur minut sunt in- 
vocate replici din aripile vântului, 
Cei șapte magnifici, serialul Evadatul. 
Recunoașterea citatelor e un pariu ac- 
ceptat cu plăcere de spectatorul cinefil, 
mai putin impresionat de calitatea efec- 
telor speciale, cât de imensa filmografie 
pe care Masca o încorporează agreabil 
și inteligent. Poate că publicul ideal al 
acestei pelicule este cel care ştie exact 
ce s-a petrecut în o sută de ani de ci- 


nema. 
Dana DUMA 


The Mask e Producţie: S.U.A., 1994, 
NewLine Entertainment e Regia: Char- 
les Russel! e Scenariul: Mike Werb, 
după o povestire de Michael Fallon și 
Mark Verheiden e Imaginea: John R. 
Leonetti e Cu: Jim Carrey, Peter Pie- 
gert, Cameron Diaz, Peter Greene, Amy 
cca Richard Jeni e Distribuit de: 


Specializat în cinematograful fantastic, regizorul s-a tăcut remarcat cu 
unul dintre episoadele dedicate excentricului monstru Freddy, cel intitulat 
Freddy 3: Ghearele cogmarului (1987). Pe atunci semna Chuck Russell, așa 
cum a făcut-o si regizând The Blob (1988) un remake după un S.F. celebru 


al anilor '50. El este una și aceeași persoană cu co-scenaristul de la Dream- 


scape (1984), o peliculă semnată de J 


Rueben. Experienţa sa în genu- 


rile care solicită cel mai mult fantezia l-au recomandat pentru a i se încre- 
dința Masca. Flerul producătorilor nu s-a înșelat. 


prin părţile locului, au printre ei o ade- 
vărată specialistă în masacre, foarte 
iute la mânie și pusă mereu pe rele. De 
aici necesitatea inventării superpolitistei 
Rachel, o justitiara în artele marțiale, 
care să-i vină de hac ticăloasei. Nu-i va 
fi ușor. Teroriștii sunt fioroși și firos- 
cosi, omoară în neștire tot ce le iese în 
cale, dau lovitura de graţie tocmai în 
timpul unei parade de bijuterii, pe care 
vor s-o „valorifice“ — puţină politică nu 
strică tocmai pentru a procura 
arme... Armatei Roșii (japoneze). Fata 
are si un partener incomod, ofițerul de 
poliție japonez Taki, care a jurat să-și 
răzbune cel mai bun prieten, răpus în 
timpul ostilităţilor, dar care utilizează 
metode cam barbare în jocul „fair“ (în 
teorie) dintre hoţi și vardisti la Hong 
Kong. În plus, supertalentata polițistă 
are de înfruntat si îndărătniciile șefului 
ei, care nu vrea cu nici un pret s-o lase 
în misiuni grele (dar câţi polițiști n-au 


șefi antipatici? de seful lui Hunter ce să 
mai zicem?) în plus, îi este unchi. „Ne- 
potismele“ n-au nici o șansă, însă, la 
Hong Kong, fata trece peste toate pie- 
dicile, dejoacă in extremis planurile cri- 
minale, lichidând-o, într-o dură înfrun- 
tare directă, pe adversara ei de moarte 
(veţi vedea cum, nu vă spun). Într-un 
singur caz filmul ar fi putut avea șansa 
de a fi luat în serios: dacă ar fi avut cât 
de cât umor. Dar mă întorc si zic: par- 
că-i mai bine să nu luăm astfel de 
filme, cu violențe exacerbate; în se- 


rios... Călin CĂLIMAN 


In the Line of Duty e Producţie: Hong 
Kong, Dickson Poon * ia: Arthur 
Wong ® Scenariul: Chan Kui Ying e 
Imaginea: Jimmy Au şi Wong Po Man e 
Cu: Cynthiy Khan, Hiroshi Fujioko, Stu- 
art Ong, Nishiwaki Michiko e Distribuit 
de: Hani Habaybeh and Bros Cinema 
Co și România-tilm. 


u cu mult timp în urmă, 

publicul nostru (ca şi cel 

de aiurea) nu tresărea la 

auzul acestui nume. El a 

devenit celebru după pre- 

miera filmului Ace Ven- 
tura, detectivul lu' pește (1993) unde 
recitalul de grimase caraghioase al lui 
Jim Carrey era sarea și piperul unei co- 
medii care nu prea strălucea la alte ca- 
pitole. In rolul detectivului specializat în 
găsirea animalelor, el lansa un personaj 
comic din familia lunaticilor, care desi 
ironizat de toată lumea, părând cam să- 
rac cu duhul, își ia în final revanșa do- 
vedind că e plin de calităţi. 

Cam pe aceleași coordonate evolu- 
ează și eroul din Masca, intruziunea 
fantasticului mărind însă posibilitatea 
actorului de a-și demonstra energia co- 
mică ieșită din comun. Ca și în cazul 
Ace Ventura, interpretul a avut o contri- 
butie importantă și în elaborarea gagu- 
rilor. La acest statut specia! n-a ajuns 
fulgerător, cariera sa incepând mai de- 
grabă modest. 

Născut în Canada într-o familie cu 
cinci copii, Jim Carrey a sosit la Los 
Angeles la 19 ani și a început, așa ca 
multi care visau să ajungă la Hollywood 
cu apariţii în scheciuri prezentate în ca- 
barete și cluburi. După un film TV. 
destul de nereușit (The Duck Factory), 
el a căpătat un rol episodic în Peggy 
Sue se mărită (1986) de Francis Ford 
Coppola şi unul ceva mai consistent în 
serialul de televiziune În Living Colour 
care a înregistrat un succes destul de 
mare. 

În urmă cu doi ani șansa s-a înfățișat 
sub forma propunerii de a juca în Ace 
Ventura și a ideii producătorului de a-i 
încredința scenariul (initial detestat de 
Jim Carrey) pentru a-l rescrie. A urmat 
câștigul fabulos de 72 de milioane (fata 
de cele 12 investite) și apoi perfor- 
manta de blockbuster a Mastii, cu un 
scor de peste 100 de milioane. 

De atunci Jim Carrey a mai facut fil- 
mele Dumb and Dumber si Batman Fo- 
rever, amândouă foarte bine primite în 
Statele Unite. Hollywoodul îl numără la 
această oră printre comicii pe-care con- 
tează cel mai mult. a 


Jim Carrey, 
fara si cu mască w 


RICHIE RICH 


asasineze familia. 


reluând de la Mark Twain 
nu atât pretextul conflic- 
tului moralizator cât spiri- 
tul fabulator debordant și 
sentimentalismul ironic, 
această peliculă 
translează povestea din Anglia Tudori- 
lor în America prezentului computeri- 
zat, istorisind despre „cel mai bogat co- 
pil din lume“ care, la o vârstă fragedă, 
a trebuit să-i înfrunte pe răufăcătorii 
uzurpatori ce au vrut să-i ruineze și 


MAI IUTE 
CA MOARTEA 


raditional, nu femeile 

poartă pantaloni în wes- 

tern. Aşadar şi aceasta 

este (aproape) o premieră 

bine calculată de Sharon 

Stone (v. nr. precedent), 
eroina asumându-și misiunea de răzbu- 
nator-justitiar. 

Practicand un joc minimalist de o 
mare concentrare, actrita comunica sta- 
rea de tensiune mai ales din priviri și 
atitudine, permitandu-ne să-i compa- 
tam compoziția personajului cu cea a 
lui Clint Eastwood din multi-oscarizatul 
Necrufatorul. Originalitatea viziunii re- 
gizorale a lui Eastwood asupra celui 
mai autentic gen cinematografic ameri- 
can e împărtășită acum de mai tânărul 
emul, Sam Raimi (34 ani), deși acesta 
adaptează mizanscena westernului cla- 
sic la estetica benzilor desenate. Raimi 
ca şi colegii săi de generaţie Burton, 
frații Coen, Ferrara etc. (v. nr. 7/95) au 
fost din adolescenţă cititori pasionaţi ai 
benzilor desenate. De altfel Mai iute ca 
moartea ar putea fi transpus cu usu- 
ia fotogramă cu fotogramă, într-o 
B.D 


Modelul westernului clasic a fost tre- 
cut însă și prin filtrul scenaristului Si- 
mon Moore. Englez de origine, el a vă- 
zut pentru prima dată „Vestul“ ameri- 
can când a vizitat decorurile filmului 
pentru care scrisese scenariul, ridicate 
în Tucson-Arizona. Alegerea lui Simon 
Moore (37 ani) ca scenarist a cores- 
puns ifsa întru totul legii de fier a Hol- 
lywoodului: calitatea scenariului înainte 
de toate. 

Absolvent al lui National Film 
School, Moore își înființează propria 
trupă teatrală pentru care scrie si pune 
în scenă o comedie muzicală (The 
Amazing Dancing Bear) cu care se face 
cunoscut și apreciat în întreaga Anglie. 
Parcurge apoi din succes în succes, 
(cumulând premii după premii — 
BAFTA, ‘FIPA, EMMY, OLIVER etc.), 
travaliul de scenarist de seriale T.V., de 
dramaturg, regizor de teatru, ajungand 
si la regia de film in 1992 cand realizea- 
za Under Suspicion. Pasiunea sa mar- 
turisita pentru westernul spaghetti este 
evidenta in Mai lute ca moartea — o 
personala reverenta la initiatorul genu- 
lui, Sergio Leone. Daca regizorul con- 
trolează cu rigoare gradarea tensiunii,si 
premisa conflictului a fost extrem de 
originală. 

Satul în care se petrece acţiunea se 
numește Redemption. Mântuire va fi 
pentru tânăra poposită — aparent din 
întâmplare — în locul cu pricina, dar de 
fapt sosită să-și răzbune după 20 de ani 
o tragedie a copilăriei»ei. Prilejul îl 
oferă concursul anual ce pune față în 


Ducând o existență de nabab într-o 
luxoasă reședință unde se respectă cu 
strictețe rigorile protocolare, băiatul are 
nostalgia unui meci de baseball pe mai- 
dan. Cu discreta complicitate a precep- 
torului-majordom, își împlinește visul si 
se împrietenește cu băieții din cartier 
pe care, invitându-i acasă, îi uimeste 
(ca de altfel și pe spectator!) cu opu- 
lența și extravaganta modului său de 
trai: un „Mac Donald“ propriu, un tobo- 
gan şi o pistă motocros pentru uz per- 
sonal, îngheţată și bomboane la discre- 
tie etc., etc. 


Autorii, atenţi la sensibilitatea publi- 
cului căruia vor (și reușesc!) să-i ofere 
un agreabil! divertisment, fac în asa fel 
încât să estompeze discrepantele dintre 
cele două lumi. In fond, si în locuința 
modestă există un computer, chiar 
dacă nu ultimul tip! Se satirizează doar 
ridicolul unei mese „de familie“ vaste la 


s 


A 


Careu de aşi: 

Leonardo DiCaprio, 
Gene Hackman, 

Sharon Stone si Russell Crowe 


față, prin tragere la sorţi, doi pistolari. 
Condiţia e: dacă nu iti ucizi adversarul, 
ești mort! Criminalul de atunci — chiar 
dacă nu el apasase pe trăgaci — stapa- 
neste și terorizează acum oamenii locu- 
lui. Va putea această tânără, oricât de 
hotărâtă, să-l înfrunte şi învingă? 

Gene Hackman sosește la startul 
acestui personaj negativ, atât de bine 
compus, îmbogăţit cu cele 46 de roluri 
pe care le-a interpretat și cu care ne-a 
captivat aproape fără greș de la debutul 
său din 1964. Tânărul Leonardo DiCa- 
prio — favorit profesional al lui Sharon 
Stone — și Russel Crowe — actor neozee- 
landez de origine, australian prin adop- 
tiune si recent propulsat printre vede- 
tele rolurilor de plan doi la Hollywood, 
completează un careu de ași într-ale 
actoriei. 

Peste westernul lui Raimi suflă o 
adiere dinspre John Ford. Şi la urma 
urmei ar fi fost nedrept ca bătrânul 
western să nu beneficieze de cel mai 
nou mijloc de a crea suspens si prin 
sonorizare: stereo-digital-system doar 
în sălile occidentale, din păcate. 


Adina DARIAN 


The Quick and the Dead e Producţie: 
S.U.A., 1994, indie Prod e Regia: Sam 
Raimi e Scenariul: Simon Moore e ima- 
ginea: Dante Spinotti e Cu: Sharon 
Stone, Gene Hackman, Russell Crowe, 
Leonardo DiCaprio, Tobin Bell, Kevin 
Conway, Lance Henricksen e Distribuit 
de: Guild Film România. 


propriu întrucât se conversează prin te- 
lefon de la un capăt la altul, precum și 
orgoliul candid de a avea un grandios 
monument personal (de... inspiraţie is- 
torică!) săpat în rocă tezaurizând doar 
suveniruri, nicidecum comori, şi care se 
va dovedi salvator, ca de altfel si sofis- 
ticatul angrenaj de comunicare video 


ace parte din generaţia 

celor de „treizecișiceva“ 

(de ani) care cultivă cu 

predilecție horror-ul şi 

violența agrementate de 

umorul negru. In fapt, 
groaza generează comicul sau — se 
poate spune — comicul degenerează în 
horror. 

Debutul în regie la nici 20 de ani 
cu The Evil Dead (1982) — buget 375 
mii dolari — l-a plasat pe regizor în to- 
pul ultraviolentei, dar l-a făcut remarcat 
şi ca un promițător maestru al efectelor 
comice. Difuzat pe video, filmul său va 
realiza recordul de vânzare în 1983. Așa 
a putut realiza The Evil Dead Il. Cu un 
scenariu si mai precar decat seria 
prima, cineastul preia pe cei cativa co- 
legieni scapati cu viata din prima parte 
(la inceput au fost cinci) si continua se- 
ria misterelor in cabana din pădurea 
Tennessee unde ei au fost luati in sta- 
panire de demoni. De aceeasi inventivi- 
tate insangerata si hilarianta da dovada 
si în Crimewave (1985), film realizat 
dupa un scenariu al fratilor Joel si Et- 
han Coen. 

Cu Darkman (1990) si Army of 
Darkness (1993), Raimi nu schimba re- 
gistrul — vezi şi titlurile inspirate din 
aceeași zonă a tenebrelor, dar nici nu 
pierde luciditatea obiectivantă ce-l de- 
termină să introducă repetate citate din 
filme fantastice notorii. În re- 
ferintele sunt cu precădere din Omul 
invizibil realizat în 1933 de James 
Whale şi din clasicul Fantoma de la 
Operă realizat în 1925 de Rupert Julian. 

Am mai întâlnit numele lui Sam Raimi 
pe generic ca actor în Spies like us 
(1985), Thau Shalt not kill... Except 
(1987), Miller's Crossing (1990), Indian 
Summer (1993); ca producator executiv 
la Hard Target, Time Cop și versiunea 


între părinţi si copil. Odraslă care, la 
nici 11 ani, nu disperă la dispariţia alor 
săi, ci preia energic afacerile pentru că 
a fost școlit în chiar acest scop. De un 
haz nebun puștii manageri magnați! 
Ajutor va avea efectiv din partea co- 
piilor mahalalei, isteti si curajoşi, a pro- 
fesorului chimist — pe cât de gurmand 


O profesoară de sport traznet (Claudia Schiffer) 
pentru un 
ai 


puști milionar (Macaulay Culkin) 
es, d A Hir 


video fa Darkman. A fost si co-scenarist A) 


al fraților Coen pentru-Marele salt, pre & 
zentat anul trecut în selecția oficială la 
Cannes. 

Născut în apropiere de Detroit, Sam 
Raimi s-a arătat de mic pasionat de ci- 
nema și de benzi desenate. Avea zece 
ani când a primit în dar de la tatăl său 
o cameră video. Primul său film făcut Hl 
cu ajutorul colegilor care atât așteptau 
a fost un western. La Universitatea din 
Michigan studiază literatura și istoria 
Atunci îl întâlnește la un curs Shakes- 
peare pe viitorul său asociat Robert Ta- 
pert. impreună cu fratele sau, Ivan 
Raimi — cei trei vor înființa „Societatea 
pentru creație cinematografică“ din ca- 
drul Universității. După absolvire, il 
asociază si pe ăctorul Bruce Campbell 
şi constituie Compania Rennaissance 
Pictures ce desfășoară o activitate 
prosperă 

Ultimul său film The Quick and the 
Dead (Mai iute ca moartea) ni-l pre- 
zintă într-o cu totul altă lumină: vio- 
lenta e mai ales psihologică chiar daca 
numărul cadavrelor depășește reperele 
moralității wosternului. 


Ați găsit inserate in revista noastră, 
de la un număr la altul, de la un articol 
la altul, portrete ale unor tineri cineaști 
americani ce se pgofilează ca o familie 
alcătuită din biografii -asemănătoare. 
Ceea ce-i unește in primul rând este 
desigur pasiunea lor timpurie pentru ci- 
nema, dar și posibilitatea de „a se Lica M] 
de-a cinematograful“ cu camere 
încă din adolescență, dacă nu chiara din E 
copilarie. Nu este deloc un fapt oare- 
care. Cu indreptatita ingrijorare ne pu- E 
tem intreba cu cât efort, cu cât talent și 
cu cât noroc vor putea fi egalati vreo- 
dată de cineaști din ţări ce sunt de- 


parte, foarte departe de a avea aseme- E 

nea posibilități formative? m 
A.D. 

E 


pe atât de inventiv, şi, nu în ultimul 
rând, din partea majordomului la fel de 
fidel și în costum de... punkist, cum 
evadează din închisoarea unde-l băga- 
seră „negativii“. 

Răii — ca în orice basm — fie el şi 
modern — sunt în cele din urmă anihi- 
lati, respectiv retrogradati la tuns gazo- 
nul, în vreme ce printisorul de bani 
gata e purtat pe brațe de amicii săi. 
Morata: Prietenia e un capital nepretuit. 


Irina COROIU 


Richie Rich e Producţie: S.U.A., 1995, 
Silver Pictures-Davis Entertainment 
Company ® Regia: Donald Petrie e 
Scenariul: Tom S. Parker și Jim Jenne- 
wein e Muzica: Alain Silvester e Cu: 
Macaulay Culkin, John Laroquette, Ed- 
ward Herrmann, Jonathan Hyde, Chris- 
tine Ebersole e Distribuit de: Guildfilm 
Romania. 


EERE RRR RRR 
7 


E]. oc- 


Uniunea Cineastilor 


Asti generală a criticilor 


de film din România a ales noul 
Birou: Președinte — Adina Da- 
rian; Secretar — Dana Duma; 
Membri: — Viorica Bucur, Magda 
Mihăilescu, B.T. Râpeanu, Sergiu 
Selian, Călin Stănculescu. 


Panait Istrati 
Anatomia unei iluzii 


emperament tumultuos, fire 

nestăvilită, deopotrivă 

calm şi insolent, blând și 

vehement, indarjit cauta- 

tor al dreptatii, visator 

idealist si totusi pesimist 
incurabil, sceptic, dar si profetic, altru- 
ist, generos, dar si intransigent nema- 
surat, câștigând ușor simpatii, dar atra- 
gându-și adesea antipatii categorice, 
pierzând prietenii scumpe, ruinandu-si 
sănătatea mânat de o pasiune nestinsă, 
cea a călătoriilor, care pentru el se 
confunda cu setea de cunoaștere, de 
adevăr, Panait Istrati a avut o viata bo- 
gată și grea, uneori frumoasă, dar mai 
ales dură. 

Uzând de atuurile filmului documen- 
tar, dar si de cele ale ficţiunii, în 
această producţie a TVR, Doina Bu- 
nescu (scenariu și regia), secondată la 
cameră de lon Cristodulo, şi-a propus o 
reconstituire originală a existenţei aces- 
tui scriitor de limbă română şi franceză. 
O face din perspectiva unui actor brai- 
lean, George Toropoc, care l-a inter- 
pretat pe Panait Istrati la centenarul 
nașterii scriitorului din 1984, într-un 
spectacol de teatru. Această insolită 
personalizare permite înfățișarea din 
unghi subiectiv a dramei celui ce por- 
nise la drum in viata cu „năzuinţa spre 
dezrobire a omului îngenuncheat de 

m“, dorind să devină un apostol, un 
martir al „noii religii' reprezentată, la 
început de secol XX, de lupta împotriva 
exploatării. Avea insă să constate cu 
disperată luciditate că „fascismul roșu“ 
a cangrenat rapid dictatura comunistă. 
Simultan, monitorul computerului și 
respectiv ecranul video furnizează date 
şi informaţii succinte, iar imagini de ar- 
hivă configurează „epoca de universală 
confuzie a spiritelor“. 

O didactică modernă, eficace, chiar 
daca pe alocuri uşor prețioasă. 


I.C. 
Festivalul internaţional 


al filmului militar 


8 ţări au participat la 

prima ediție a Festivalului 

desfășurat sub deviza 

„Pace prin parteneriat”, la 

Cercul Militar din Bucu- 

rești. Un juriu prestigios 

— format din ofițeri de toate armele şi 

de toate gradele, din cineasti, de ase- 

menea, de toate armele şi de toate gra- 

dele, prezidat de general locotenent 

Mihai Corneliu Lungu (președinte de 

onoare al juriului fiind ministrul secre- 

tar de stat la Ministerul Apărării Natio- 

nale, loan Mircea Pascu) — a acordat 

numeroase premii, fapt elocvent pentru 

calitatea de ansamblu a competiției. Au 

acordat de asemenea premii diferite or- 

eels şi instante militare, Uniunea 

ineaştilor, presa cinematografică, Ar- 
hiva Naţională de Film etc. 

Juriul a acordat principalele sale pre- 


8 


NOTES 


mii în cadrul a trei secțiuni tematice: 
documentarul de instrucție, documen- 
tarul de actualitate şi documentarul is- 
toric la care s-a clasat pe locul | un film 
românesc, Sfinții oșteni, realizat de Mir- 
cea Bunescu. 

Marele premiu al festivalului, înmânat 
de ministrul Apărării Naţionale, Gheor- 
he Tinca, a revenit filmului italian 

iunea „Vespri Siciliani“. Pelicula 

își propune să prezinte o operaţiune 
militară antimafiotă în Sicilia. Firește, în 
acele zile când se împlineau trei ani de 
la atentatul criminal împotriva judecăto- 
rului Falcone, documentul dobândea 
semnificaţii speciale. Dar filmul regizat 
de Antonio Bido — depășește limitele 
unui documentar menit doar să deta- 
lieze fazele unei operaţii militare, pro- 
punându-și și obiective estetice, pe 
care le atinge fara ostentatie. 

Urmăresc de multi ani (ba chiar de 
multe decenii) evoluţia filmului militar 
românesc: chiar dacă, în anii trecuţi, au 
fost realizate mai multe filme valoroase, 
organizarea unui festival de asemenea 
anvergură este o acţiune de o amploare 
fără precedent. 


Călin CĂLIMAN 


La Institutul Goethe 


rescut pe asfaltul Bucu- 

reștiului, studiind arta a 

7-a în Statele Unite și 

Germania, Thomas Ciulei 

își caută subiectele prime- 

lor sale filme în mediul ru- 
ral românesc. Ca o pasăre pe gard 
(1993) prezintă povestea depopularii 
unei așezări transilvane locuită de sași. 
La sărbătoarea anuală, în fotografia din 
pragul bisericii sunt oameni tot mai pu- 
tini până când cadrul rămâne gol. 
Acesta este laimotivul succesiunii de 
mărturii însoțite de lectura scrisorilor 
pe care încă le mai primesc de departe 
ultimii rămaşi. Destinele frânte de aici 
şi de aiurea invită la reconsiderarea 
unor probleme de socio-politică demo- 
grafică. 

De psiho-sociologie, dar si de etno- 
grafie și teologie tine studiul de caz in- 
titulat Gratian (1995) după numele unui 
bătrân dintr-un sat bihorean. Deși fiu 
de preot, el e considerat pricolici de 
lup, blestemat de mamă și bântuit de 
duhuri rele, pe care încearcă să le 
alunge sfintindu-si locuința pauperă. 

Așa cum îl înfăţişează tânărul regizor 
(care semnează și imaginea, și monta- 
jul), cu sensibilitate și umor, individul 
se revelează ca un personaj fabulos, 
preocupat de propria condiţie de „in- 
fraom”, dar si de relația cu Dumnezei- 
rea. Traseele sale nocturne și diurne 
sunt filmate din unghiuri insolite — de 
la plandetaliu si groplan la plonjeuri si 
panoramări, cu lentile și filtre speciale, 
astfel încât ambianța exterioară rever- 
berează universul interior al originalului 
cerșetor autodidact. Despre care actua- 
lul preot al satului crede că anume s-a 
hotărât să trăiască din mila semenilor 
pentru a-i obliga la generozitate! Si alti 
consăteni — tipologii pitorești — sunt 
convocați să-și spună părerea. O fac 
potentandu-i virtuțile oculte legate de 
licantropie, dar strecoară și observaţii 
sugubete. | se divulgă astfel eroului o 
anume doză de cabotinaj care se ghi- 
cește în întreg felul său de a exista și 
de a accepta să se prezinte, comentând 
din off. Contrapunctul ironic se insinu- 
ează mereu cu discreţie. 

Summumul filozofiei sale de viaţă, 
rostit cu o simplitate dezarmantă — 
ambiția de a-l întrece pe Dumnezeu 
prin credinţa în Bine — ajunge la ure- 
chea spectatorului care privește fasci- 
nat ritualul pregătirii culcusului pentru 
somn: din zeci şi zeci de pături și 
zdrente isi închipuie o adevărată cara- 
pace pe care și-o trage apoi peste cap. 

Sfârşit”. 


lrina COROIU 


leri, 


pacino | 3 


azi, 


A? 
maine 
opinii 
SERGIU NICOLAESCU: cred că este o 


excelentă idee a Centrului Naţional al Cine- 
matografiei de a crea o nouă sărbătoare a fil- 
mului românesc acum, la 100 de ani de exis- 
tenta a cinematografului mondial, reușind sa 
adune mai multe generaţii de cineaști, egali 
cu toții în fața debutului lor. Este o idee origi- 
nală şi meritorie. Cu atât mai mult cu cât or- 
ganizarea unui astfel de festival înseamnă un 
sacrificiu și un efort material. 

Mă leagă de Costinești 30 de ani de cinema. 
Aici am lucrat prima dată cu lon Bostan prin 
anii '50 — era să-mi pierd și viaţa! Aici am 
avut debutul, participări, succes. Aici ne-am 
întâlnit cineaști de diferite generaţii. Costineș- 
tiul ne-a unit si trebuie să rămână mereu al ti- 
nerilor asa cum a fost el gândit de la început. 
Să-i dea Dumnezeu viata veșnică! 


ANDREI BLAIER: Ediţia din acest an mi 
se pare foarte bine organizată. Ideea de a pre- 
zenta filme de debut este o idee fericită. De 
altfel, n-am fi avut altceva de prezentat! S-a 
creat o împrejurare sărbătorească spre bucu- 
ria tuturor, iar spectatorii au prețuit revirimen- 
tul în mod deosebit. 

Filmele le ştiu în bună parte pentru că stu- 
dentii mă invitau la „Gala de toamnă“ de-a 
lungul anilor. Sigur, sunt și filme pe cate le 
vad pentru prima oară si mă bucur că rezistă 
păstrându-și prospetimea. O surpriză foarte 
plăcută a fost debutul lui Radu Gabrea. 

Noţiunea de „Mâine“ mă preocupă și pe 
mine. Nu știu ce o să se întâmple. Deocam- 
dată, cinematografia românească este într-un 
fel de agonie, ñu chiar comă, dar... 

Soluția este să îptindem mâna spectatorului, 
fara prețuri prea dure plătite compromisului. 
Chiar acest festival a facut acest gesttsi l-a fă- 
cut cu gratie. Este una dintre cele mai bine 
organizate ediţii din istoria acestui festival. 


IOAN CARMAZAN: ieri era semi-entu- 


ziasm. Azi — o promisiune în ceață. Mâine va 
fi nevoie de EL. 


RADU  GABREA: Costineșştiul trebuie 
păstrat, dar într-o formă axată pe filmul româ- 
nesc în tot spectrul său, nu doar film de ci- 
nema, ci si de televiziune, video etc. De aceea 
ar fi bine să se includă şi peliculele caselor 
particulare, şi coproductiile sau filmele reali- 
zate de cineaşti români în diferite modalităţi 
de colaborare. Bine ar fi să se renunţe la mo- 
nopolul exclusiv al celor două-trei case de 
film subvenţionate şi, în nici într-un caz, să nu 
mai fie „tematic“. Astfel Costinestiul ar deveni 
un festival mult mai bogat, nu atât de estival, 
cu doar o singură proiecţie pe zi. 

Anul acesta Cornel Diaconu i-a dat Costi- 
nestiului o fata nouă și ar merita să se ocupe 
în continuare tot el de acest festival. 


CORNEL DIACONU: Astăzi am facut 
toate eforturile pentru ca Festivalul de ieri să 
poată exista şi mâine! 


TUDOR GIURGIU: teri, un festiva! ambi- 
tios şi entuziast. Astăzi, o adunare de vacanţă 
unde trebuie, din când în când, să se mai dea 
şi câte un film. Mâine, habar n-am. 

O voce a criticii spune că oricare cineast 
are nevoie de o ieşire la mare. Si, uite asa, ci- 
nematografia noastră a ajuns să arate precum 
epava de la Costinești! 


LAURENŢIU DAMIAN: Costineștiul a 
fost un elan al generaţiei '70 de a ieşi în mod 
evident la rampă. În această perioadă cineaștii 
români s-au legat cu publicul poate cel mai 
mult și cel mai eficient. 

Azi Costinestiul este dorința de a revitaliza 
festivalul. 

In viitor, ori va fi un festival pentru tineret 
ori, în fiecare an, se va încerca, prin orice for- 
mulă, păstrarea lui. 


Micro-anchetă de Irina COROIU 


-a întâmplat ca a optspre- 

zecea editie a Costinestiu- 

lui“să fie una specială. Nu 

hazardul a vrut-o, ci con- 

dițiile în care »vietuieste 

acum cinematograful nos- 
tru, zbătându-se pentru supraviețuire. 
După regretabila experienţă organizato- 
rică de anul trecut, șansele festivalului 
păreau plăpânde. Și totuși, s-a găsit o 
soluţie salvatoare: un profil retrospectiv 
şi în același timp omagial. „Un secol de 
cinema. Debutul generaţiilor“ a fost o 
ediţie care ne-a întors gândul înspre în- 
ceputurile unor cineaști faimoși sau ale 
celor care au semnat, de curând, peli- 
culele de diplomă. N-au lipsit momen- 
tele de emoție. 


Măcar la o sută de ani 


Nimeni n-ar fi crezut că vom asista la 
o adevărată sărbătoare a cinematogra- 
fului. La conferința de presă din Bucu- 
resti triumviratul care a condus festiva- 
lul (Decebal Mitulescu — vicepreședin- 
tele C.N.C., Laurenţiu Damian — coor- 
donatorul programului și Cornel Dia- 
conu — producător) a făcut declaraţii 
pe tonul modestiei, păstrat, de altfel, 
până la sfârşit. A fost prima ediție la 
care n-am auzit discursuri grandiloc- 
vente și organizarea a funcţionat 
aproape fără cusur. Se impunea, măcar 
odată la o sută de ani. 

Ar fi trebuit să ai o inimă de piatră 
pentru a nu fi fost emoționat la deschi- 
derea festivalului. Uriașul balon cu in- 
scriptia „Un secol de cinema“ care plu- 
tea deasupra Amfiteatrului, jocurile de 
artificii sau apariția prezentatoarei 
(Dana Săvuică) într-o ţinută à la Ma- 
rilyn Monroe au adus privitorii îni acea 
stare de încântare infantilă pe care tre- 
buie s-o fi trăit străbunicii noștri la ve- 
derea primelor imagini mișcătoare (la 
propriu și la figurat) pe ecran. A fost o 
serbare populară cu Pepsi, Coca Cola 
și pop-corn distribuite gratuit, dar o 
serbare in care au fost evocati cu recu- 
nostinta deschizătorii de drum ai cine- 
matografului nostru (Victor Iliu, Jean 
Georgescu, Paul Călinescu, Gopo si al- 
tii) prin fragmente de peliculă mai mult 
sau mai putin cunoscute. Din ultima ca- 
tegorie fac parte interviurile puse la 
dispoziție de Cornel Diaconu, care în- 
cercase în 1986 să realizeze cu studen- 
tii săi un lung-metraj dedicat acestor 
personalități. 

Totuși, spiritul critic 


Am văzut, deci, filme de început sem- 
nate de nume celebre sau mai puţin ce- 


a, je pui 4 
„Viorica Bucur, loan Cărmăzan ` 
=== si Dana Duma în timpul emisiunii 

3 i e .R. 


ie art ó 
wt sh oi LB 


T.V.R 


sub 
focuri de artificii 


lebre ale cinematografului nostru. 
Le-am privit induiosandu-ne, uneori, ca 
atunci cand răsfoieşti un vechi album 
cu poze de familie. Duioșia nu a reușit 
totuși, să ne adoarmă spiritul critic și 
n-am putut să nu observăm că selecția 
era perfectibilă. Au lipsit nume impor- 
tante, precum Liviu Ciulei, Lucian Pinti- 
lie sau Stere Gulea, absenţa lor având 
motivații obiective: ei nu au semnat 
scurt-metraje de institut, absolvind alte 
secții ale IATC decât regia de film. Au 
prisosit, însă, unele din peliculele 
proiectate, ele nerezistând probei tim- 
pului. S-ar mai putea obiecta că nu 
toate erau producţii studenţeşti iar unii 
regizori au fost reprezentaţi de 
scurt-metraje realizate în condiţii profe- 
sioniste (ca Savel Stiopul cu Anotim- 
puri, Geo Saizescu cu Doi vecini, Elisa- 
beta Bostan cu Năică etc.) 

Piesele de rezistenţă ale programului 
au fost însă acele filme de institut care 
au generat pariuri pe nume de cineaști 
confirmate ulterior. 


Plăcerea conexiunilor 


S-ar putea crede că plăcerea desco- 
peririi unor motive sau teme care, 
odată enunțate în operele prime, au 
reapărut în creația de maturitate, ar fi 
savurată numai de critici. După reacțiile 
publicului care umplea seară de seară 
Amfiteatrul, s-a putut constata că foarte 
multi spectatori erau curiosi să vada in- 
ceputurile unor regizori precum Pita, 
Veroiu, Daneliuc sau Gabrea. Nu e ne- 
voie să fii neapărat un fin analist pentru 
a stabili conexiuni între unele imagini 
din filmele de institut și cele realizate 
apoi la Buftea. Personajul biciclistului 
tragic din Viaţa in roz de Dan Pita tri- 
mite cu gândul la protagonistul din 
Concurs; secvenţa scăldatului prevesti- 
tor de rău din Dus-intors de Mircea Da- 
neliuc și-a găsit replica mai apăsat sar- 
castică în Senatorul melcilor, farsa tem- 
belă a liceenilor din Insomnia lui Nae 
Caranfil avea să reapară, cu consecinţe 
mai grave, în E pericoloso sporgersi. 

Din promoţiile regizorale ceva mai 
apropiate, își anunțau vocea cu timbru 
personal, încă din producțiile 1.A.T.C., 
cineasti precum loan Cărmăzan (Cântă 
cucul și pe ploaie), Ovidiu Bose Paştina 
(Arta pirani individuale) sau Laurențiu 
Damian (Ciné vérité). Aceştia au 
încă multe de spus si le aşteptăm cu in- 
teres filmele următoare. După cum, 
sperăm să asistăm curând la debutul, în 


condiţii profesioniste, al celor din pro- 
mofiile anilor "90, prezenți si ei in selec- 
tie. 


Ștafeta generaţiilor 


Deși multi dintre proaspetii absolvenți 
ai acum numitei Academia de Teatru și 
Film declară cu orgoliu că între pelicu- 
lele lor și cele semnate de studenții din 
anii '70—'80 ar exista o ruptură, nu cred 
că afirmaţia se susține. Ştafeta genera- 
ţiilor s-a produs şi prin perpetuarea (in 
unele cazuri) a unei simbolistici vetuste 
și a unei dramaturgii care tine prea pu- 
tin cont de atractivitatea unui subiect 
bine povestit. Poate că seductia colaje- 
lor post-moderniste ar putea fi nota ca- 
racteristică a noilor cineaști, filmele cu 
citate şi trimiteri multiple fiind nu puti- 
ne (Ultimul Charlot de Dumitru Cris- 
tian, Singur(ă) pe lume de Tudor Giur- 
giu, Sara de Napoleon Helmis). 

Această înclinație a citării cinefile 
apare şi în peliculele semnate de cei 
doi absolvenți pe care îi consider cei 
mai apropiaţi de condiția de cineast 
gata format: Bogdan Cristian Drăgan 
(Emma) și Gheorghe Preda (Schimba- 
rea la față). O curajoasă documenta- 
ristă promite să devină Mirona Tatu, a 
cărei Inchisoarea emană o forță neobiș- 
nuită. Am mai văzut producţii semnate 
de studenţii de la facultăţile particulare 
dar nu pot semnala, deocamdată, nici 
un titlu care să fi produs mare impre- 
sie. 


La stargit de fiesta 


A fost o săptămână în care ne-am în- 
tâlnit cu speranţele cinematografului 
nostru de ieri și de azi. A fost o fiesta, 
așa cum se cuvenea pentru celebrarea 
centenarului. Ne-am emoționat, de- 
seori, dar nu ne-am pierdut luciditatea: 
prezentul e prea puţin prielnic debutu- 
rilor și lansărilor de noi cineaști, ceea 
ce ne-a amintit și colocviul din zilele 


. festivalului. Dacă discuţiile nu pot re- 


zolva situația de criză, semnalele de 
alarmă trase cu această ocazie pot însă 
declanșa reacţii și gesturi ale celor care 
şi-au asumat destinele cinematografiei. 
Costinești '95 a fost un moment de res- 
piro meditativ care ne-a amintit că s-a 
încheiat un secol de cinema, dar că în- 
cepe un altul. Important este cum îl în- 
cepem. Poate mai aproape de publicul 
care, iată, a fost recucerit pentru cauza 
filmului românesc în zilele festivalului. 


Dana DUMA 


UN SECOL DE CINEMA 


În așteptarea rolurilor meritate: 

Emil Hossu, Catrinel Dumitrescu 
(cu boxerita Nuca), 

Horaţiu Mălăele și Petre Nicolaew 


Foto: Victor STROE 


Debutul generatiilor 
Organizator 
Centrul National 


al Cinematografiei 
Producator: Aldaco Film 


estins și bine dispus — 
deși venea de la „lecţia de 
violoncel“, despre care 
aflu că e mai greu de in- 
yatat decât pianul — 
agreabil şi prietenos — 
deși tocmai urmează să dea un interviu 
lar lui nu-i plac interviurile, știu — fer- 
mecător, cum numai el poate să fie 
când vrea. Ochelarii, mustata și tunsoa- 
rea „demodată“ il plasează in alt timp: 
cel al personajului pe care il va inter- 
preta în filmul lui Dan Pita — despre 
care, mă avertizează, nu vom vorbi. Ra- 
man cu ce am apucat să aflu: in acest 
film va cânta la violoncel, nu la pian ca 
în „Noiembrie, ultimul bal“. Rămâne să 
vorbim despre altceva. De pildă, despre 
starea — excelentă — in care se afla: 
de liniște interioară, de așezare, de si- 
guranta. De unde „i se trage“? Știu eu? 
pesemne că din muncă. Muncesc foarte 
mult. Imi găsesc rostul pe pământ... 
Deși, dacă prin absurd, să zicem, mâine 
n-ar mai exista nici teatrul nici filmul aș 
suferi, desigur, dar n-aș muri... Imediat 
după Revoluţie am avut chiar un mo- 
ment când am zis: Gata! Mă las de me- 
serie! les la pensie... „Un actor ca el la 
pensie! De ce atâta grabă?! 
— .. Un actor grăbit să iasă la pen- 
sie... Cred că m-am speriat un pic. Re- 
volutia asta — pentru care ar trebui să-i 


© mulțumim lui Dumnezeu că s-a intam- 


plat — a produs, totuşi, o bulversare nu 
numai socială care a atins și sistemul 
de lucru în teatru. Valorile s-au impras- 
tiat care încotro, au apărut mici discri- 
minări pe criterii politice; chiar și publi- 
cul a fost „atins“, într-un fel. Spectatorii 
care ne îndrăgeau înainte de '89, ne-au 
uitat imediat „după“. Au uitat, brusc, de 
unde au primit o rază de lumină și de 
căldură, au uitat cine le-a întins o mână 
în întunericul care ne înconjura pe toți. 
Și n-ar fi trebuit. N-ar fi trebuit să uite 
că în acele vremuri teatrul şi filmul au 
ținut steagul sus, au făcut poate cea 
mai adevărată disidenta — ca să folo- 
sesc un termen foarte la modă... Se 
vede că așa e făcut poporul ăsta: să 
uite. Acum, eu nu vreau să mă rafuiesc 
cu publicul. Nici n-ar fi drept. In ma- 
sura în care noi i-am întins o mână si el 
ne-a întins nouă o mână, atunci. Altfel, 
nici n-am fi putut exista. Vreau să spun 
doar că reacţia lui m-a mâhnit. M-a fa- 
cut să mă simt inutil. De aici ideea sa 
ies la pensie. Dar m-am răzgândit re- 
pede. Se vede că nu m-a lăsat orgoliul 
Sau nevoia. După ce o faci treizeci de 
ani, meseria asta devine chiar o nevoie. 
Ca aerul. O faci, cum respiri. E un re- 
flex, aproape... Se poate să mă fi gândit 
si că mai am ceva de spus — deși am 
scormonit destul de mult în mine — 
Dumnezeu știe... Dar ușor nu este. Noi, 
ăştia, trecuţi de cincizeci de ani, trebuie 
într-un fel, s-o luăm de la capăt. Tre- 
buie să ne recastigam publicul.. 

- Să câştigaţi un public nou, poate. 
Cel vechi nu v-a părăsit. Interviul nos- 
tru este o dovadă: el „se întâmplă” la 
cererea cititorilor, deci a publicului. 

— Da? Nu știam. Oricum, avem de 
câștigat publicul tânăr. El este baza. E! 
umplea, „inainte“, sălile de spectacol si 
cinematografele. El ar trebui să fie si 
acum „publicul nostru“... Nu stiu daca 
se mai poate. Concurența cu filmul 
străin este foarte mare si putin neloiala 
Cum sa infrunti cele 38 de canale tv. — 
ca sa nu mai vorbim de casetele video! 
Cum sa invingi comoditatea spectatoru- 
lui? Chiar dacă o înțeleg, ca om, ca ar- 
tist eu trebuie să mă lupt cu ea. E o ba- 
tălie. Trebuie s-o ducem. Trebuie sa 
avem răbdare. Să nu dam inapoi Sa 
punem umărul ca să meargă caruta 
asta înainte. Teatrul, filmul... Cât mai 
putem. Cat ne mai tine mintea In- 
cet-incet. poate că lucrurile se vor 
schimba. Cu timpul... 


~ Timpul schimbă multe, e drept Cu 
ani în urmă imi spuneati, cu argumente 
solide, că iubiţi mai mult teatrul. Soco- 
teafi că filmul nu are nevoie de dum- 
meavoastră. „Nu încă -  spuneaţi - 
poate mai târziu, când am să devin mai 
înțelept“. V-a mai schimbat timpul... 

— Nu știu ce am înțeles eu atunci 
prin înțelepciune. Cunoașterea te poate 
face mai înţelept — dacă ai datele. din 
naștere. Sigur că acum cunosc mai 
mult din viata. Dar nu ştiu daca sunt 
mai înţelept. M-oi fi schimbat... Toţi ne 
schimbăm. Dar convingerile mele în ce 
privește teatrul au ramas aceleaş: S 


10 


Portretul lunii 


TEFAN 


ie 


de Eva Sirbu 


IORDACHE 


Să fii cel mai bun este o dorinţă firească. 
Depinde prin ce mijloace ţi-o implinesti... 


e 
3 
= 
5 
= 
2 
ke 
> 
5 
o 
u 


acum iubesc mai mult teatrul. E cald, e 
viu, se intampla acum — spre deosebire 
de film care se poate întâmpla oricând 
si oricui. Orice actor poate face film, 
daca un regizor are ambiția să-l distri- 
buie. S-a şi dovedit — cu rezultate 
bune sau cu căderi spectaculoase, s-a 
dovedit. Ceea ce ştiu este că, film sau 
teatru, meseria asta trebuie făcută cu 
multă rigoare, cu mare atenţie si cu in- 
telegere... Poftim? Si cu talent, sigur! 
Dar noi toți zicem că avem talent. Eie- 
care incearcă „doar“ să găsească scân- 
teia — sau flacăra, cum să-i spun? — 
care îl face vizibil... Pe timpul când 
spuneam că nu sunt actor de film, nici 
nu prea făceam film. Faceam mult tea- 
tru. Si nu știam să mă împart. Acum 
cred ca sunt mai ordonat. Deși joc în 
tres teatre — Titus Andronicus la 


Craiova, Fuga la Teatrul de Comedie și 
Prinţul negru la Nottara, uite că mai ga- 
sesc timp si pentru film. Am facut ,,Vi- 
novatul“ cu Alexa Visarion, Hotel de lux 
cu Dan Pita, Cel mai iubit dintre 
pământeni cu Șerban Marinescu. Dar 
am făcut film şi înainte de '89. Ce-o să 
fie de acum înainte? Chiar nu ştiu! Nu 
sunt bani. Filme se fac puţine — 
aproape ca pe timpul când am debutat, 
cu Străinul. În '63. Nu știu, mai ales, 
ce-o să fie cu cei vreo trei sute de ac- 
tori care ies acum. Mulţi dintre ei sunt 
foarte talentaţi. Chiar în Fuga am șansa 
unor parteneri tineri — vreo șase — 
ex-tra-or-di-nari. Deci, talente există. 
Problema este: ce vor face?! Dintotde- 
auna și teatrul și filmul au „cerut“ ve- 
dete, iar pe lângă ele puteau să existe 
şi tinerii. Eu am debutat alături de Cal- 


boreanu, Ciubotarasu, Fory Etterle, 
„monştri sacri“, toți... 

— Şi dumneavoastră aţi devenit un 
„monstru sacru”... 

— Nu ştiu ce am devenit... Sigur este 
că sunt unul din „bătrânii” preocupaţi 
de soarta tinerilor. În mod egoist, 
aproape. Ca artist, nu pot exista fără ei. 
Cred, cu tărie, că un talent mare răz- 
bește orice ar fi. Tinereţea învinge în- 
totdeauna. E o lege a naturii. Dar eu 
mai știu şi că atunci când „bătrânii“ se 
fac ai dracu', din disperare, încep să 
pună piedici celor tineri. Mi s-au pus și 
mie. Sper să nu devin niciodată un ast- 
fel de „bătrân“. A! Că voi încerca să fiu 
foarte bun, cel mai bun, dacă se poate, 
e altceva. Este o dorinţă firească. De- 
pinde prin ce mijloace ţi-o implinesti. 
Concurența trebuie să fie întotdeauna 
cinstită... lar eu nu sunt un „disperat“. 
Liniştea asta care ziceati că se simte la 
mine acum am avut-o întotdeauna. Și 
poate că nu liniște e cuvântul. Libertate 
interioară se potrivește mai bine. Am 
avut-o întotdeauna, o am și acum. Ni- 
ciodată nu m-am simţit constrâns, ca 
artist. Sigur, cenzura m-a înnebunit și 

mine — ca pe toată lumea. Dar am 
încercat să o păcălesc. Era o luptă. Fru- 
moasă. Acum, cenzura aceea — politică 
— nu mai există. Acum, te cenzurează 
publicul. „Ce-mi dai, ca să mă ridic din 
fotoliu, din fata televizorului cu 38 de 
canale și să vin să te văd pe tine? 
Ce-mi oferi, să merite osteneala?" 
Există oare cenzură mai dură decât 
cenzura publicului? Nu cred. Pe asta 
nu ai cum s-o păcălești. Și acum, de 
fapt, tot la tineri mă mega Pentru ei, 
lupta abia începe. Eu ce am avut de 
spus, am spus. Dacă voi mai voi și dacă 
mi se mai oferă șansa să spun — să 
mai spun — e bine. Dacă nu, nu. Eu nu 
mă „agăţ“ de meserie. Rămân atâtea lu- 
cruri pentru care merită să trăiești pe 
lumea asta! Familia. Prietenii. Femeile. 
Oamenii, pur și simplu. Pentru cine nu 
mă cunoaște poate o să pară ciudat ce 
spun eu acum, dar ce iubesc mai muli 
şi mai mult pe lumea asta sunt oamenii. 
Imi place să fiu înconjurat de oameni. 
Îmi place, sigur, să am și momentele 
mele de singurătate. Îmi sunt necesare: 
ele îmi alimentează dragostea de oa- 
meni. Dar știu că singur nu pot exista. 
Nimeni. nu poate exista singur pe 
lume... r p 

- Ciudată ființă actorul, domnule 
lordache. Qricât ar zice cineva că vă 
ez er ceva rămâne mereu tainic... 

— Botta spunea: „Domnule, meseria 
asta este o taină...“ Se vede că ceva din 
taina asta se răsfrânge și asupra fiinţei 
noastre. E o meserie dumnezeiască, iar 
Dumnezeu e de nepătruns. Sigur că 
există și o tehnică a meseriei, dar nu și 
un „desen“ al ei. Dacă ar exista un de- 
sen, l-aș putea arăta unui tânăr și i-as 
spune: „Uite, asta este schema mese- 
riei. Dezvoltă-te pe ea!“ Dar nu există. 
Eu nu pot spune cum o fac. Am niște 
date, desigur. Unele le știu, altele le 
simt, le intuiesc sau le visez, doar. Nu 
le pot spune. Şi chiar dacă aș putea, 
n-ar folosi nimănui. Ele sunt ale mele. 
Nu se potrivesc altcuiva. În principal — 
pentru mine — rămâne însă neputinta 
de a explica meseria. Se prea poate să 
existe în fiecare artist un fel de comuta- 
tor care, la momentul potrivit, aprinde 
lumina. Cine apasă pe el? Îmi place să 
cred că Dumnezeu. Deși, în orice om 
există și Dumnezeu, si Diavolul. Binele 
si Răul, nu? Noi lucrăm cu amândouă. 
E ca o punte, așa, pe care trebuie sa 
mergi şi te sprijini în dreapta de Dum- 
nezeu iar în stânga de Diavol... Să te 
faci frate și cu dracu "pana treci puntea 
este o chestiune dialectică. Dacă la ca- 
pătul punţii se află ceva care să merite 
fratia asta. Numai că tu, atunci când o 
faci, nu știi dacă merită sau nu.De obi- 
cei crezi că merită... Tradus în limbajul 
nostru, al actorilor, se spune asa: „Ei, a 
avut şi succese și insuccese“. Ceea ce, 
de altfel, eu cred că e foarte bine. In- 
succesul este un lucru necesar. Te 
aduce cu picioarele pe pământ. Te tre- 
zeste. Pentru că de multe ori meseria 
asta te aruncă undeva sus, sus, sus. 
Dar abia când ajungi acolo iti dai 
seama că mai e până sus. Mult. Uneori 
foarte mult. Din pricina asta perfectiu- 
nea nici nu există în meseria noastră. 
A! Să tinzi către perfecțiune, nu te îm- 
piedică nimeni... 

- Vă doresc să „tindeţi” cât mai 
des. Tradus în limbajul dumneavoastră, 
al actorilor, ar fi: multe roluri bune. 


CRAII DE CURTE VECHE 


MIRCEA VEROIU 


văzut de cinci dintre interpreţii săi 


„- unei istorii frumuseţea îi stă numai in partea ei de 
taină; dacă i-o dezvălui, îşi pierde tot farmecul” susţine 
Mateiu Caragiale. 

Despre filmările la Craii de Curte Veche revista noastră 
a mai relatat (nr. 3/95, p. 5), totuși... o nouă invitaţie nu 
poate fi refuzată, mai ales că este vorba de o ambianta 
specială: biserica de la Chiajna, unde s-a dat primul tur de 
manivelă pe 23 februarie. Acum suntem în 15 iunie, o zi 
care nu putea fi începută decât cu un vers eminescian: 
„Răsai asupra mea lumină lină...” 

Decorul arată ca în decupajul regizoral al lui Mircea Ve- 
roiu unde, printre zeci de adnotări, se poate citi: „O ruină 
imensă. Pare o fostă biserică sau poate un castel. Zidurile 
sunt mâncate, arbori şi tufe au crescut peste tot, chiar şi 
în altar. Cupola s-a prăbuşit demult, dar pe cărămida roşie- 


tică se disting fragmente de frescă“. „Tâmplă de icoane” 


Incerc o „breșă“ in hazul improvizati- 
ilor tandemului comic adehoc: Ovidiu 
luliu Moldovan/Pantazi - Razvan Vasi- 
lescu/Pirgu. Ei au inceput sa se tachi- 
neze inca de pe drum, la bordul unui 
Cielo, „pilotat“ de cel din urmă. Fara 
nici o aluzie la condiţia de proprietar 
favorizat al celei mai mediatizate mărci 
de automobil, îl rog pe Răzvan Vasi- 
lescu s&imi spună cum și-a tratat per- 
sonajul-hienă care are parte de o spec- 
taculoasă parvenire: în fihal licheaua 
ajunge senator. 


RĂZVAN VASILESCU: „M-am gândit 
impreună cu Mircea Veroiu să facem, 
eventual, din acest erou Gore Pirgu un 
personaj care atentează cu o cheie 
falsă la viata politică a României. Într-o 
existenţă jalnică, in care se simte foarte 
bine, el forțează broasca politicii, folo- 
sind un speraciu. În noua lume, nu nu- 
mai Pirgu se simte foarte bine, ci și cei 
care il acceptă. Să o spunem de-a 
dreptul:. timpurile nu s-au schimbat 
prea mult!“ 


Abandonându-și pentru câteva mi- 
nute colegul „de Naţional“, Ovidiu luliu 
Moldovan schimbă „registrul“ şi imi 
vorbește despre natura îndelungatei 
sale colaborări cu Mircea Veroiu, care 
din nou i-a încredinţat un rol (al optu- 
lea) cu o deosebită încărcătură auto- 
biografică. 


OVIDIU IULIU MOLDOVAN: „intâini- 
rile noastre au avut o constanţă 
aproape suspectă, cu excepția anilor de 
exil ai regizorului. Cu Veroiu am făcut 
cele mai multe filme lansandu-ne in ci- 
nema în anii '70, când a apărut și «noul 
val românesc», marcat de Pita gsi Ve- 
roiu, si, la foarte scurt timp, de Dane- 
liuc. Făcând parte din aceeași generaţie 
şi biologică și artistică, receptând toate 
consecinţele climatului social politic de 
atunci și până acum printr-un sistem de 


(Continuare în pag. 23) 


Pe Mircea Albulescu, dincolo de agi- 
tația de suprafaţă, veritabil joc de artifi- 
cii, îl simt bântuit de o puternică undă 
de melancolie care conferă un plus de 
pondere primplanurilor lui Pașadia, la 
această ultimă zi de filmare a persona- 


După 66 de ani, 
Mateiu Caragiale 
în viziunea lui Mircea Veroiu. 
-Sunt poate 
„două taine ce puse, 
ca două oglinzi, 
față în fata, 
se adâncesc fără sfârșit...“ 


cum spune Mateiu Caragiale. Scenograful Ştefan Anto- 
nescu ţine să precizeze că „totu-i minciună şi doar artiştii 
pretind că-i... ficţiune”. 

Cercul magic al acestui platou de filmare i-a adunat 
ca-n prima zi pe toţi protagoniştii din fata şi din spatele 
camerei de luat vederi, mânuită de Marian Stanciu, care 
— nici la această a 25-a peliculă a sa — nu vrea să facă 
nici un fel de afirmaţii despre concepţia plastică a imagi- 
nii, recunoscând doar că e fericit să colaboreze, in fine, şi 
cu Mircea Veroiu. Din muţenie şi calm nu-l scoate nici 
măcar incidentul de la grupul electrogen care „a căzut“ din 
lipsă de motorină, trebuind să se recurgă doar la blende, 
rotite jur împrejur după cum se filmează. Este secvenţa nr. 
50: Duelul (în roman doar sugerat ca o posibilitate evitată). 
Binecuvântata incintă circulară pare a favoriza eficacitatea 
repetitiilor şi buna dispoziţie din pauze. 


` 


Marius! 


cu 


Răzvan Vaşiles 


Di 


i 


ats had 


sio 


jului. 


MIRCEA ALBULESCU: „O viață de 
actor, spre deosebire de foarte multe 
altele, e o ea a vieților. Renaști sub o 
nouă zodie si un alt nume ca să mori 
odată cu personajul. Fie că această 
moarte se vede sau nu pe scenă sau pe 
ecran, tot inseamnă că există și un ul- 
tim spectacol sau un ultim tur de mani- 
velă. Moartea lui Pașadia din scenariu 
am trait-o acum două luni. Moartea vie- 


{li personajului meu se întâmplă azi. in- 
totdeauna acest moment stârnește in 
mine un paradox adânc. Pe de o parte 
mă bucur — imi inchipui că mai adaug 
un semn care să-mi completeze rostul 
meu artistic și, pe de altă parte, dispe- 
rarea — chiar ăsta-i cuvântul, da — că 
toți acești oameni minunaţi și mașinile 
lor de zidit visuri se despart, vai, pentru 
totdeauna. $i râsul și plânsul se oglin- 
desc intr-o lacrimă. Lacrima aceasta se 
prelinge pe inima-mi astăzi“. 


Actorul clujean Marius Bodochi se 
lasă greu desprins din starea eroului 
său Cara, naratorul intrat efectiv în ac- 
țiune, alter-ego nu doar al scriitorului: 


MARIUS BODOCHI: „Am recitit ro- 
manul și am purces la reconstituirea 
biografiei pe care am regândit-o după 
cum el gândește despre ceilalți. Cartea 
m-a ajutat mult, dar n-am vrut să ră- 


(Continuare în pag. 23) 


mpa 


Mircea Vergiu- =-=- - 


= 


ay mi 


Mircea Albulescu $ 


In ordinea coincidențelor benefice, in 
seara aceleiasi zile, mi-a iesit in cale 
Ilinca Goia, interpreta unui personaj 
dublu, Ilinca-Wanda, „două măști“ ale 
iubirii iluzorii, eroina-pretext a duelului 
dintre Pasadia, care a arvunit-o, și Pan- 
tazi, care a pefit-o. 

ILINCA GOIA: „Eroinele sunt antago- 
nice şi totuşi asemănătoare. De fapt, 
rolul e tratat mai mult ca o metatoră, 
decât ca o realitate de viata fiindcă și 
scriitorul și regizorul le reprezintă pre- 
cum o medalie cu două fete. Aşa ii apar 


(Continuare în pag. 23) 


Reportaj de lrina COROIU 
Foto: Victor STROE 


llinca Goia 


PESARO 


ENTE MOSTRA INTERNAZIONALE DEL NUOVO CINEMA 


Excesul fiziologic şi 


esaro, ediția 31. 

După cum declara di- 
rectorul festivalului, dom- 
nul Adriano Aprà, este în 
acelaşi timp primul an al 
unui nou ciclu, cu un pro- 

gram diferit de cele din anii precedenti. 
La ediţia 30 s-a încercat — un debut 
tardiv — formula competiției, abando- 
nată însă, pentru că nu se potrivea cu 
profilul festivalului, care isi propune sa 
prezinte „noul cinema“, un cinema care 
încearcă formule neobișnuite, lipsit de 
vedete-cap de afiş. 

Vedete au existat însă în acest an la 
Pesaro în filmele regizorului Marco Fer- 
reri, invitatul de onoare căruia festivalul 
i-a dedicat o retrospectivă completă. 
Vedete pe ecran (Marcello Mastroianni, 
Catherine Deneuve, Gérard Depardieu, 
Hanna Schygulla, Marina Vlady, Ugo 
Tognazzi, Philippe Noiret, Annie Girar- 
dot etc.) si chiar „în carne si oase“ — 
Ornella“ Muti, Ingrid Thulin şi Michel 
Piccoli, care au venit să-l susţină pe re- 
gizorul lor favorit. Favorit, pentru că 
toți recunosc că este inegalabil în diri- 
jarea actorilor, obținând de la ei, după 
cum spunea criticul Stefania Parigi la 
masa rotundă dedicată cineastului, „na- 
turalete fara naturalism”. . 

Cinematograful lui Ferreri se înca- 
drează în profilul festivalului, el a fost şi 
rămâne nou, indiferent la trecerea vre- 
mii. Pentru că este inclasabil, mereu 
deasupra modelor și modelelor, o ana- 
liză profundă a epocii în care filmele au 
fost realizate, nefiind însă datat. Un ci- 


realizate în Spania — EI pisito (1958), 
Los chicos (1959), El cochecito, (1960) 
— sunt aproape necunoscute marelui 
public, pentru ca au avut o distributie 
redusa, chiar daca au obtinut premii in 
festivaluri internationale. Soarta lor a 
fost nemeritata: vazute azi ele se dove- 
desc opere care-si pastreaza prospeti- 
mea novatoare. Un exeget grabit le-ar 
cataloga drept neorealiste si ar avea 
chiar argumente: camera coboara in 
strada, personajele sunt filmate in de- 
coruri si ambianţe reale, sunt folosiţi 
neprofesionisti. Ferreri si coscenaristul 
său, Rafael Azcona — partener de 
cursă lungă, alături de care a semnat 
mai bine de jumătate din operele sale 
— depășesc însă graniţele neorealismu- 
lui. Dacă vrem neapărat să folosim 
acest termen, atunci să-i spunem neo- 
realism baroc și ironic, străbătut de un 
irezistibil umor negru. De altfel, El co- 
checito, pe care îl consider unul din 
cele mai bune filme ale vremii, a obti- 
nut în 1960 la Paris premiul umorului 
negru. Este povestea unui bătrân ca- 
re-și doreşte cu ardoare o motoreta-ca- 
rucior pentru infirmi. Nu o poate avea, 
pentru că e prea sănătos și familia i-o 
refuză. Soluţia pe care o găseşte: varsă 
o sticlă de otravă în supa pe care cei- 
lalti o vor consuma la prânz, fură banii 
fiului său si pleacă în călătorie în caru- 
ciorul său motorizat. Arestat, rămâne 
cu speranța că în închisoare va putea 
utiliza caruciorul. Portretul societăţii 
spaniole în vremea franchismului este 
acut şi precis, mult mai exact decât în 


31° MOSTRA INTERNAZIONALE DEL NUOVO CINEMA 


nematograf atemporal in momentele 
sale de varf. Filmele sale de inceput, 


and un copil vede primul 

film din viata sa, parintii 

au grijă să-i spună ca per- 

sonajele și faptele pe care 
le vede nu sunt reale, ci ficțiune. Peste 
câțiva ani copilul află că există si filme 
în care se pot vedea personaje și eveni- 
mente reale. Acestea sunt documenta- 
rele. Maturizându-se, își dă seama că 
unele filme care sunt prezentate ca do- 
cumentare sunt la fel de putin adeva- 
rate ca cele prezentate ca fictiune. Sa 
ne mai miram atunci ca multi spectatori 
gasesc ca documentarele sunt greu de 
privit si ca ele creeaza o stare de con- 
fuzie? Ori ca acest gen de filme nu a 
avut niciodata un public prea larg ori 
entuziast? 

Poate ca distinctia dintre documentar 
si fictiune a facut mai mult rau decat 
bine, atat publicului, cat si cineastilor. 
Anul acesta, Festivalul international al 
noului cinema de la Pesaro a incercat 
să arate ca se poate construi o punte 
între cele două genuri: între 16 şi 24 iu- 
nie au fost prezentate peste 80 de filme 
de scurt și lungmetraj care folosesc 
atât mijloacele documentarului, cât şi 
pe cele ale ficţiunii, fiind greu de clasat 
într-un anumit gen. Chiar dacă unele 
dintre aceste filme datează din anii '50, 
ele reprezintă încă un „nou“ mod dea 
face cinema. Mai mult, ele cer un „nou“ 
mod de a le privi. 

Totuși, cât de nou este „noul“? Tradi- 
tia documentară a Belgiei este conside- 
rată extrem de bogată, astfel încât o în- 
treagă secţiune a festivalului a fost de- 
dicată filmului belgian. Dar chiar 
într-un „Clasic“ al realismului documen- 
tar, precum Déja s'envole ia fleur mai- 
gre, din 1960, este practic imposibil 
să-ți dai seama exact de condiția mi- 
zeră a muncitorilor sicilieni emigraţi. 
Publicul admiră minutia cu care regizo- 
rul Paul Meyer și-a pregătit fiecare ca- 
dru. Probabil că el a așteptat ore întregi 
pentru ca fabricile și locuinţele să fie 
luminate din unghiul potrivit, probabil 
că a repetat mult cu actorii săi neprofe- 
sioniști pentru a-i aranja în tablouri fru- 
moase. Rezultatul nu e nici documen- 


multe filme spaniole din acea epocă. 
Unii critici l-au atacat vehement pe 


Adevărul e rareori pur şi 


tar, nici ficțiune, semănând mai mult cu 
fotografiile de modă de înaltă clasă! 

Acest tip de fals „realism“ strică şi 
unele momente dintr-un reușit film aflat 
la granița dintre genuri, precum Toute 
une nuit (1982) de Chantal Akerman, o 
frescă minimalistă prezentând peste 20 


de cupluri de diverse vârste și cu dite- 
rite preferințe sexuale într-o noapte 
fierbinte la Bruxelles. Este un film com- 
plex, romantic, frumos, dar oare cât de 
realist? Și nu e vorba doar de faptul că 
putem recunoaște câțiva actori (Aurore 
Clément, Tcheky Karyo), dar fiecare 
„fărâmă de viata" pare a fi fost scrisă 
cu o meticulozitate demnă de o piesă 
de Harold Pinter. Dacă ar fi fost con- 
vingător ca documentar, probabil că fil- 
mul ar fi fost insuportabil de plicticos. 

Pentru a fi onestă, o operă în stil do- 
cumentar trebuie să ia în considerație 


2 Ugo Tognazzi 
în La Donna scimmia 


intrinseca i-realitate a cinematografului. 
Indata ce indrepti aparatul de filmat 
spre o persoană sau o situaţie, acestea 
se schimbă. In aceasta constă valoarea 
unui film ca Atlantique (1995), cea mai 
recentă creaţie a documentaristului Bo- 
ris Lehman, considerat ca făcând parte 


®© Toute une nuit 
de Chantal Ackerman 


din avangarda cinematografului con- 
temporan. Mai bine de 10 minute Leh- 
man nu face altceva decât să filmeze 
chipuri de oameni. Nu e vorba de in- 
stantanee, ci de lungi prim-planuri, ca- 
mera zăbovind pe fețele personajelor 
carora li se interzice să miste sau să 
vorbească. După câteva secunde prota- 
gonistii încep sa dea semne ca nu se 
simt în largul lor, unii încep chiar sa se 
teamă, iar imaginile ne prezintă tran- 
sformările ce apar pe chipurile lor. Ei 
nu joacă, ei nu spun minciuni așa cum 
poate ar face-o dacă li s-ar lua un in- 


ki 
z 
Bo 


Ferreri, refuzand noutatea adusa de 
acest felm, alţii l-au alăturat filmelor 
iconoclaste ale lui Bunuel si Dali. Ca si 
aceștia, Ferreri critică în filmele sale o 
întreagă structură socială, prezentân- 
du-i defectele și limitele. Bătrânul din 
El cochecito este prototipul unui întreg 
şir de personaje din filmografia sa. 
Pentru că dramele personajelor sale nu 
provin, ca în atâtea alte filme, din frus- 
trări, din sărăcie, din faptul că au prea 
putin. Dimpotrivă, ele au prea mult — 
în acest caz bătrânul e prea sănătos și 
doreşte să fie bolnav, se preface sufe- 
rind pentru a obţine căruciorul. Același 
lucru se va întâmpla in mai toate fil- 
mele sale; personajele vor avea întotde- 
auna prea mult din ceva: mâncare, sex, 
bani, imaginaţie, libertate și vor dori 
mai putin. Fericirea înseamnă putin din 
toate, pare a spune Ferreri care ajunge 
astfel un subtil critic al societăţii de 
consum, al abundenței, al excesului. E 
vorba în primul rând de excesul fiziolo- 
gic, dus la absurd (prea mult sex, ca în 
L'ape regina, L'harem, Tales Of Ordi- 
nary Madness, Diario di un vizio de 
exemplu; prea multă mâncare — Marea 
crăpeiniță, Faictz ce que vouldras ), 
pentru ca, întorcând într-un fel pe dos 
schemele clasice, la el sentimentele 
sunt limitate, nu vom întâlni „o dra- 
goste nemărginită“, cel putin nu una 
normală, între două ființe umane (pen- 
tru că poate exista o pasiune excesivă 
pentru un breloc, cum ne demonstrează 
eroul din | Love You). 

Excesul acesta și critica societăţii — 
implicită sau explicită — deranjează. 
Ferreri a fost unul dintre regizorii care 


a avut de luptat cu cenzura: Los chicos 
interzis în Spania de regimul franchist, 
considerându-se că prezintă un portret 
nerealist al tineretului spaniol; finalul 
din La donna scimmia: — soțul expune 
la bâlci corpul împăiat al femeii-mai- 
muta cu care fusese căsătorit — a fost 
amputat de cenzură; L'uomo dei 5 pal- 
loni redus de la 86 la 35 min. de produ- 
cătorul Carlo Ponti, îngrijorat că ar 
compromite „bunul renume“ al vedete- 
lor Marcello Mastroianni și Catherine 
Spaak. 

Michel Piccoli spune că „cinemato- 
graful lui Ferreri sperie atât publicul, 
cât si pe multi critici și fabricanți de 
spectacol de cinema, care cred că el e 
un om periculos“. Actorul francez a po- 
vestit cum Dillinger & morto a fost refu- 
zat de toti distribuitorii francezi, care 
au declarat că e un film oribil, urât, si 
va declanșa o adevărată revoluție în 
Franța. Aceasta se întâmpla în 1968! 

O revoluție? Poate o revoluție în spi- 
rit, pentru că Ferreri nu se arată în nici 
un fel contaminat de conformismele di- 
ferite ale deceniilor pe care le-a traver- 
sat. Este poate cel mai politically incor- 
rect cineast contemporan, iar Touche 
pas a la femme blanche — in care lupta 
generalului american Custer cu pieile 
rosii este reconstituita in decorul vechi- 
lor hale din Paris, in timp ce erau de- 
molate, în 1973 — rămâne un excelent 
exemplu de film care nu menajează nici 
o sensibilitate, poate chiar mai insupor- 
tabil decât Marea crăpelniţă. 

Cert este. că Ferreri e un regizor care 
ne provoacă la fiecare film, chiar la 
cele atât de slabe încât devin aproape 


“niciodată simplu 


terviu. Dar, în același timp, nu sunt „ei 
înşişi”. 

‘Aparatul de filmat e capabil, in sine, 
să deformeze realitatea și acest fapt de- 
vine crucial în câteva din filmele din 
alte ţări văzute la Pesaro. Filmul japo- 
nez Soţia mea e filipineză (1994) înglo- 
bează o secvenţă destul de dură în care 
regizorul Yasumori Terada are o discu- 
tie cu tatăl său, care refuză să-i mai 
vorbească pentru că s-a căsătorit cu o 
străină. Până la ce punct avem de-a 
face în această secvenţă doar cu rasis- 
mul și xenofobia bătrânului, de netăgă- 
duit? Și cât se datorează faptului că — 
asemenea celor mai mulţi dintre noi — 
tatăl nu se simte prea bine conducând 
o delicată reuniune de familie în fata 
unui aparat de filmat care îi urmărește 
cea mai mică mișcare? 

Poate cea mai bună cale de a con- 
verti realitatea in film este cea care fo- 
losește imagini recunoscute ca fiind 
trecute prin filtrul imaginaţiei, dar ilus- 
trând cu ele o problemă reală. În filmul 
brazilian Sao Paulo — sinfonia e ca- 
cofonia (1994), regizorul Jean Claude 


Penda's Fen 
Clarke (Spencer Banks) 


Bernardet afirma cu mândrie că nu a 
înglobat nici măcar o singură secundă 
de material original. Filmul este alcătuit 
în întregime din extrase din alte filme 
documentare sau de ficţiune. Dar mon- 
tajul impune un sens, demonstrând ce 
înseamnă să trăiești în acest imens și 
înfricoșător oraș (cu o populaţie de 
aproximativ 20 milioane). O simplă 
plimbare cu aparatul de filmat pe străzi 
nu ar putea nici măcar să spere să o 
facă vreodată. 

Maestrul acestor imagini fals „reale” 
este probabil regizorul britanic Alan 
Clarke (1935—1990) ale cărui filme de 
televiziune au beneficiat de o retros- 
pectivă la Pesaro. In Made in Britain 
(1983), de exemplu, putem vedea un 
punkist neo-fascist privind vitrina unui 
magazin în care sunt înghesuite tot fe- 
lul de bunatati la care el nu are acces. 
Este o imagine „pusă în scenă“, este 
„ficțiune“, dar în același timp ea con- 
tine mai multă realitate decât un raft de 
cărți de sociologie. Într-o singură se- 
cundă, fără nici un cuvânt, Clarke ne 
spune că violența de extremă dreaptă 
într-o societate de consum provine din 
furia şi sentimentul de excluziune al ce- 
lor ce nu-şi pot permite să consume. 

Penda's Fen, filmul semnat de Clarke 
în 1974, poate înlocui munca unei 
echipe de sute de psihiatri. El spune că 
britanicii sunt nefericiti nu pentru ca 
sunt puritani, ci pentru ca puritanismul 
lor reprimă o cultură păgână la fel de 
veche si de puternică precum însuşi pă- 
mântul lor. Poate că e cel mai profund 
adevăr ce poate fi spus despre Marea 
Britanie. Şi Clarke îl spune depășind te- 
ritoriul documentarului, prin ficțiune și 
intrând chiar pe teritoriul fantasticului. 

Lucrul cel mai supărător în ceea ce 
privește documentarul este că el sus- 
ține sus și tare că prezintă adevărul, 
pur și simplu. Dar Oscar Wilde a arătat 
că „adevărul e rareori pur și niciodată 
simplu“. Un film care susține că spune 
adevărul este de departe lucrul cel mai 
puţin simplu. 


David MELVILLE 


urdul societăţii de consum 


imposibil de urmărit (L'harem, Chiedo 
asilo) Cea mai bună caracterizare este 
poate cea pe care i-a făcut-o Michel 
Piccoli, statornicul său colaborator, 
care a spus: „Ferreri este un veterinar 
al sufletelor noastre“. Un veterinar care 
scoate în evidenţă toate tendinţele ani- 
malice care sălășluiesc în noi. De aceea 
întâmpină de multe ori opoziția specta- 
torilor și criticilor deopotrivă. 


ici el se întâlnește în spirit 

cu un alt regizor prezent 

la Pesaro, pentru mine o 

revelație — Thierry Zeno. 

Nu degeaba compara 

Marcel Martin şocul pro- 
vocat la Cannes, în 1975, de filmul 
acestui regizor belgian — Vase de no- 
ces — cu cel produs de Marea crapeini- 
{a al lui Ferreri la ediţia din 1973. O po- 
veste simplă, filmată sobru în alb și ne- 
gru: un băiat care trăiește într-o fermă 
izolată face dragoste cu purceaua lui, 
care naşte trei purcelusi. lritat de faptul 
că „fiii“ săi nu pot învăța bunele ma- 
niere, el îi spânzură. Înnebunită de du- 
rere, scroafa se sinucide. Băiatul se 
spânzură. O formă se înalță spre cer: 
un înger sau sufletul mortului? Film su- 
perb, și pur în același timp. Camera în- 
registrează povestea fără artificii inu- 
tile, imaginile sunt reduse la esențial. 
Esentialul care ne arată inca o data 
animalul care zace în noi. 

Publicul fusese prevenit de di. 
Adriano Apră că filmul este greu de su- 
portat de sufletele prea sensibile. To- 
tusi spectatorii au rămas pe poziții, cre- 
zând probabil că nu mai pot fi socati de 
nimic. După un sfert de oră au început 
să iasă, iar la secvențele de coprofagie 


€ Marina Vlady | e 


in L'ape regina 


puţini au mai rezistat. Reacţia de res- 
pingere era de-a dreptul fiziologică. 
Dar cei care au rămas până la sfârşit 
s-au simţit într-un fe! purificati de acest 
film pe care l-as defini ca pe o tragedie 
modernă care păstrează multe din ca- 
racteristicile tragediei antice, chiar 
dacă din regula celor 3 unităţi sunt păs- 
trate doar cele de loc și acțiune. La 
urma urmei, este soarta scroafei mai 
putin înspăimântătoare decât cea a 
Troienelor? 

Publicul a avut aceeași reacție şi la 
celălalt film al lui Zeno, Des Morts, un 
documentar despre moarte mai 
puternic, mai șocant decât orice fic- 
tiune. Vedem un cadavru descompu- 
nându-se de-a dreptul, în Thailanda, în 
cele câteva zile cât durează ceremonia 
funebră; intrăm cu aparatul de filmat 
chiar în interiorul unui cuptor de cre- 
matoriu; asistăm la meticuloasa imbal- 
samare a cadavrelor, la disectie, nefiind 


Pe Oe 


% Francesca Dellera şi 
Sergio Castellito în La Carne 
(r. Marco Ferreri) 


scutiți de nici un amănunt etc. În 
această sarabandă macabră filmată 
de-a lungul anilor pe mai multe meri- 
diane, care-ţi taie respirația si nu mai 
are nevoie de nici un comentariu, nu 
lipsește nici umorul. involuntar. Direc- 
torul unei firme care conservă cada- 
vrele prin frig în vederea reinvierii lor in 
momentul în care știința va permite 
acest lucru spune: „Va dura doar câteva 
secunde sa le aducem la viata. Dife- 
renta dintre un om viu si unul mort este 
foarte mica.“ Hohotele de ras ale spec- 
tatorilor au întrerupt câteva clipe ten- 
siunea și chiar teama cu care fusese 
privit filmul. Mulţi l-au considerat inde- 
cent. Este indecent poate doar în mă- 
sura în care moartea este indecentă. 
Dar moartea este naturală. Deci acest 
film este normal. Provocarea înseamnă 
câteodată doar a prezenta lucrurile na- 
turale cu simplitate. 

Rolland MAN 


15 


Vedete canine: 


A 
I n perioada burlescului, câinele isi făcea ade- 
sea loc în cursele-urmăriri care fac farmecul 
acestor comedii de un dinamism inegalabil. Fie că 
sfasie cracul pantalonilor unui polițist răutăcios sau 
lasă fără fustă o matroană impozantă, personajul ca- 
nin apare întotdeauna ta momentul potrivit spre a 
spori hazul încurcăturilor în cascadă. L-am întâlnit în 
corpais tui Chaplin, Buster Keaton sau a tui Stan 
si Bran. 

Unul din câinii folosiți cel mai adesea în comediile 
mute, și în special în cele semnate de Mack Sennett, 
se numea Cameo. Deși aparițiile lui erau foarte 
scurte, el a căpătat o oarecare faimă. De la numele 
lui a intrat în vocabularul profesioniștilor de la Hol- 
lywood expresia „a cameo part“, ceea ce înseamnă 
un rol episodic și se folosește referitor la actori. 

Primul câine celebru este însă Rin Tin Tin, ciobănesc 
german care isi asumă rolul de justițiar. Cariera sa 
hollywoodiană a început la şase ani (în 1922) și a 
durat apoi încă un deceniu. Filmele sale (Unde in- 
cepe Nordul — 1923, Un strigăt în noapte — 1923, 
incleștarea lupilor — 1924, Râul înghețat — 1929 sau 
Câinele regimentului — 1930) îl pun mereu în centrul 


unor întâmplări în care își demonstrează curajul, in- 
teligenta, capacitatea de a distinge între bine si rău 
şi, bineînţeles, fidelitatea. 

Inteligentul collie Lassie a fost următoarea vedetă 
canină cu o cotă de popularitate impresionantă. Năs- 
cută în 1940, catelusa (botezată initial Pal) a debutat 
în 1942 alături de copila Liz Taylor, în lung metrajul 
Lassie se întoarce acasă bazat pe un roman de Eric 
Knight. Succesul personajului a inspirat numeroase 
reluări (Marea aventură a lui Lassie — 1962 sau se- 
rialul T.V. din anii '50) în care câinii semănau perfect 
cu cel din pelicula deschizătoare de drumuri. 

Succesorul lui Rin Tin Tin sau Lassie a devenit, în 
anii '90, giganticul Beethoven. Povestea St. Ber- 
nard-ului de 85 kg care este acceptat cu greu într-o 
familie cu trei copii este povestită amuzant de Ivan 
Reitman, un regizor rodat în comedie (Gemenii, Gră- 
dinita polițiștilor, Dave). Relaţia de respingere-atrac- 
tie dintre imensul câine și părintele puștilor, care re- 
fuză multă vreme să se lase induiosat e principala 
sursă de gaguri, concepute în bună tradiție burlescă. 
Şi cum succesul filmului a fost pe măsura protago- 
nistului, un Beethoven Ii a continuat peripetiile vede- 
tei canine, căreia i s-au adăugat și alte câteva exem- 
plare din aceeași rasă. 

Câinele ca partener al politistului asigură de multe 
ori hazul unor seriale „de sâmbătă seara“. Jack și 
Grăsanul și Tequilia și Bonetti sunt două recente 
exemple în care destul de urâţii însoțitori ai unor 
ageri inspectori de poliție rezolvă deseori enigme 
sau neutralizează răufăcătorii. Boxerul vorbitor din 
cea de-a doua serie citată reușește să-l eclipseze 
sera pe atrăgătorul Jack Scaglia, interpretul prin- 
cipal. 


Vedete cabaline 


F ara prezența calului, westernul ar fi neimagi- 
nat. Cavaicadele navainice ori silueta solitara 
a justitiarului călare proiectată pe fundalul imenselor 
canioane fac de multe ori poezia celui mai american 
dintre genuri. Cu toate acestea nu se poate vorbi de 
o vedetă cabalină propriu zisă, ci de partituri mai 
consistente în unele filme care pun calul în relaţie 
strânsă cu personajul principal. 

Una dintre cele mai faimoase pelicule de acest tip 
este Vis de glorie (National Velvet, 1944) de Clarence 
Brown în care apărea, la numai 12 ani, Elizabeth 
Taylor, în rolul unei campioane de călărie, alături de 
Mickey Rooney. După această peliculă Bryan Forbes 
a realizat în 1979 un fel de remake, tradus la noi tot 
ca Vis de glorie (titlu original fiind International Vel- 
vet). Partitura protagonistă este preluată de Tatum 
O'Neal, o altă copilă-minune a ecranului american, 
(debut în Luna de hârtie), fiica faimosului actor Ryan 
O'Neal (Love Story) care la vremea filmării avea 17 
ani. Chiar dacă păstrează din prima variantă câteva 
date melo, cea nouă e mai dinamică și mai tonică. 
Inadaptabila fetiță orfană adusă în grija unei mătuși 
englezoaice se imblanzeste când primește în dar un 
cal si se dedică apoi, cu o voinţă de fier, antrena 
mentelor care o vor aduce pe culmile succesului. In 
distribuția acestui remake cu secvențe ce alcătuiesc 
un poem vizual dedicat prieteniei dintre om si animal 
găsim şi numele celebrului Christopher Plummer. 

inspirat de povestirea scriitoarei Anna Sewell, 
Black Beauty (1946), povestea prieteniei dintre o fe- 
tita şi un cal, a dat naștere unui remake (din 1971) 


eman we 
\ 


n 


care insista asupra caracterului greu de imblanzit al 
personajului cabalin. Au urmat si câteva seriale pen- 
tru televiziune, printre care se numara si unul in curs 
de desfăşurare la televiziunea noastră. 

Numele lui Francis Ford Coppola se găseşte, în 
calitate de producător, pe genericul filmului Black 
Stallion (Armăsarul negru, 1979), o peliculă de mare 
frumuseţe plastică regizat de Caroll Ballard, despre 
relația dintre un băiat și un cal nărăvaș. Urmărind 
parcursul de la eșec la succesul în campionatul hipic 
al acestui duo, povestea îi oferă un rol privilegiat și 
lui Mickey Rooney, antrenorul puștiului. Succesul 
peste așteptări a inspirat realizarea unui sequel, 
Black Stallion Returns (1983), în regia lui Robert 
Dalva. Mai putin reușit decât modelul, aceasta conti- 
nuare îl angajează pe adolescent în aventura căutării 
calului său arab ajuns în Sahara. 


Ursi şi ursuleti 


S impatizati, in forma miniaturizată de ju- 

carii din plus, ursii au devenit si prota- 
goniștii unor filme în care izbutesc să cucerească 
inima spectatorului. Un exemplu la îndemână îl oferă 
Saltimbancii și Un saltimbanc la Polul Nord (1981) 
de Elisabeta Bostan, atașanta ecranizare a cărţii lui 
Cezar Petrescu „Fram, ursul polar’. Povestea ursului 
alb ajuns vedetă de circ este narată în forma unui 
musical ce inserează numere strălucitoare. Sunt peli- 
culele care au revelat exceptionalele calităţi acroba- 


Tequilla si Bonnetti 


a inceput au fost patru dogi 

L de Bordeaux: Boster, Julia, 

Everest si Dart. Apoi ei au 
devenit cu totii actori, intruchipand 
un singur personaj: Tequilla, mare 

amator de pizza (dacă poate fi sub- 
tilizata) si de aventuri galante cu 
domnisoare de orice rasa. Detectivul 

Bonnetti a devenit doar partener in 

serialul tv. Producătorul serialului 

i-a ales pe cei patru vajnici patru- 

pezi de la o agenţie specializată în 

dresajul câinilor. Ei au fost supuşi 
ten unui antrenament special: unul exe- 
cută salturi spectaculoase, altul își 
clatină cu tandrete capul, altul are o 
figură expresivă, altul latră într-un 
anume fel. 

În fiecare zi, dresorul primea sce- 
nariul descriind scena ce urma să 
fie filmată, pentru ca inteligentii 
câini să se familiarizeze cu decorul 
si exterioarele. Si pentru că statutul 
de star o impune, fiecare dog dispu- 
nea de un cotet propriu si primea, în 
afara unei mese copioase, un onora- 
riu substantial, ce revenea, bineinte 
les, agenţiei. D.S. 


tice si vocale ale unei actrite de cinema cu mare 
priză la public, Carmen Galin. 

Unul dintre filmele cele mai curajoase cu eroi din 
această specie este Ursul (1988) de Jean-Jacques 
Annaud. Regizorul a utilizat animale sălbatice, fil- 
mate cu camera ascunsă, dar si unele dresate pentru 
a face din ursul poveștii sale un adevărat personaj al 
timpului nostru, destul de simpatic- de altfel. Mesajul 
ecologic trece destul de convingător dincolo de 
ecranul pe care este proiectată o natură splendidă si 
inteligentă. 


Vedete acvatice 


P rezența animalelor acvatice pe ecran 
este de obicei asociată cu teroarea. Ce- 
lebrul Fălci (1975) al lui Steven Spielberg a facut din 
rechin cea mai înspăimântătoare viețuitoare marina, 
mai terifianta chiar decat balena care intruchipeaza 
raul absolut in Moby Dick (1956) de John Huston. 
La antipod, delfinii acumulează toate calitatile si 
devin personaje descrise cu tandrete de cineasti. Re- 
gizorul francez Luc Besson este unul dintre cei care 
s-au lasat fascinati de lumea lor si de puterea lor 
speciala de a comunica cu oamenii in Marele albas- 
tru (1990), un film de remarcabilă frumuseţe vizuală, 
în care mesajul ecologic sună fara emfază. Inteli- 
genta ieșită din comun a acestei specii a inspirat o 
poveste unde delfinii sunt antrenați special de un om 
de știință pentru a zădărnici un asasinat (Ziua delfi- 
nului — 1973, de Mike Nichols). 

Furtul unui delfin devine declanșatorul unei urmă- 
riri polițiste în comedia Detectivul lu’ Peste (1933) cu 
asul grimaselor caraghioase Jim Carrey în rolul prin- 
cipal. 

Nu putem încheia lista animalelor marine simpa- 
tice fără a-l reaminti pe André (1994), puiul de foca 
crescut într-o cadă de baie și dresat de o fetiță. 


Multe altele 


R epertoarul zoologic al ecranului cuprinde si 
specii care poartă o semnificaţie aparte, le- 
gata de istoria unor ţinuturi. Este mai ales cazul bi- 
zonului pus în relaţie, în filmele americane, cu civili- 


> WILLY, balena ucigașă care 
a devine prietena copiilor 


é SCRAPS, partenerul lui Chaplin 
în O viață de câine (1918) 


zatia indiană trecută prin foc și sabie de colonizatorii 
victorioși. Imaginea obsesivă a unui bizon alb devine 
pentru eroul din filmul lui J. Lee Thompson intitulat 
chiar Bizonul alb (1977) simbolul morţii, expresia 
conștiinței încărcate a unui om cu un trecut viglent. 

Un teritoriu sălbatic cutreierat de turme de bizoni 
este locul de recluziune voluntară a unui ofițer în ar- 
mata americană oripilat de masacrarea populaţiei in- 
diene în multioscarizatul Cel care dansează cu lupii 
(1990) de Kevin Costner. O prezență simbolică 
ajunge un exemplar din aceeași specie eliberat din 
captivitate de un grup de copii în Binecuvantati ani- 
malele și copiii (1972) de Stanley Kramer. Pustii îl 
salvează de la măcelărirea decisă cu cruzime de 
adulţi, gestul devenind un elogiu al libertăţii și al pu- 
ritatii lumii infantile. 

Multe, foarte multe animale și-au făcut apariția pe 
ecran, dar puţine poartă încărcătura neliniștitoare a 
celor din Planeta maimuţelor de Franklin J. Schaf- 
fner. Acest science-fiction din specia utopiilor nega- 
tive imagineaza Pamantul intr-un viitor nu prea inde- 
partat, un viitor unde specia care s-a impus in urma 
unui dezastru nuclear este cea a maimutelor. Oame- 
nii ajung prizonierii acestora, imaginea lor în custi 
vorbind despre ispășirea unor grave păcate ale lui 
homo sapiens. O lume guvernată de animale, iată un 
coșmar la care acest film şi seria care s-a născut din 
el ne poate face să reflectam cu îngrijorare. 


Dana DUMA 


17 


A 


............. 


drie și prejudecată, adaptare (semnată de Emma Thompson) a 
romanului omonim al lui Jane Austen. Scenarista va fi si inter- 


sale. Nora lui, Giovanna, de 
profesie ziaristă (soția lui Lo- 


ho ss... 2008888 

j ŞEF DE CLAN 

: i x Acuzat ca a distrus pacea 
: Posta Sea casniciei sale dupa 20 de ani, 
4 a emis i Anthony Quinn și-a părăsit 
z prima serie totuşi domiciliul conjugal si 
X de timbre pe oat sa, Rese ose a 
< i a răi un „cântec de iebădă“ cu 
: aa pee fosta sa secretara si micuta 
$ Marilyn Monroe Duo romantic. În iunie au început filmările ia Mân- 107 fiică de 2 ani. Actorul nu-i 
. y ro uită însă pe membrii familiei 
t 


SSHSSTSHSSHHEEHEEHE SEDO SHS SEES EEEEHTSHOBEEE EEE EEEEEEE EEE SESE EHEC ee eee eeeeeeenees 
SOSSHHHHHSHSHH HEHEHE EBERSEEHEEESE ESHEETS SEEBEESE SHE SEES EE EE HES HERE HEE EEEEEEEEED 


eeeereeesseese 


Seeeeeeeseseeseces Beeeeesssesssssesssese 


Seeeerereseseseseses 


SOC er oO eeeeeees 


eeeeeeeeeeseesece 


. 
| POPP COPD SEE, Cee 
. . 


preta rolului principal. Alături de ea, Hugh Grant (vezi coperta 
|, nr. 7/95). Regia: Ang Lee (The Banquet, Eat, Drink, 


Man, Woman). 


Christophe Lambert se aruncă in apă... pentru a 
filma o scenă de luptă submarina în Tashunga (r. Nils Gaup). 
Actiunea se petrece in Alaska, in timpul goanei dupa aur. Lam- 
bert este un indian care-și apără pământul strămoșilor de lăco- 
mia prospectorilor. Pe sub costum, el a purtat un combinezon 
de scafandru si patru zile a facut pionjeuri în apa îngheţată, 
sub supravegherea atentă a consilierilor de la Le Grand Bleu. 
(r. Luc Besson). 


Din nou Jack Spintecătorul. După ce a anunţat că 
va juca în Nixon (r. Oliver Stone) și Surving Picasso (r. James 
Ivory), Anthony Hopkins și-a mai găsit un personaj pe măsură: 
el va fi Jack Spintecătorul în The Ripper Diaries de William 
Friedkin. Filmul se bazează pe jurnalul — găsit acum doi ani — 
al lui Jack Spintecătorul. 


Surori... in film. Întâlnire la nivel (artistic) înalt pen- 
tru Marvin's Room: Meryl Streep și Diane Keaton. Alături de 
ele, tânărul Leonardo DiCaprio. Regia este semnată de Jerry 
Jaks, cunoscut regizor de teatru pe Broadway. 


Portretul... lui Nicole Kidman. Noul film al lui Jane 
Campion (Lecţia de pian) este Portretul unei doamne și îi are 
interpreţi principali pe Nicole Kidman, John Malkovich şi Bar- 
bara Hershey. Este povestea unei bogate moștenitoare care 
într-un prim voiaj în străinătate se căsătoreşte cu un european 
desfranat. 


irene Jacob și escrocul. Peter Weller (Robocop) 
este realizatorul lui , un thriller ale cărui filmări vor 
începe in 1996 si se vor desfășura la Londra, Amsterdam si 
Spania. interpreţi: Irene Jacob și Alec Baldwin. 


Julia Roberts pe o insulă părăsită. Au început filmă- 
rile. la Driftwood (r. Ronan O'Leary) cu Julia Roberts si James 
bs agi soe rolurile principale. Julia „culege“ de pe plajă un ta- 

rânit 


Scandalul ai cărui protagonişti au fost actorul Hugh 
Grant şi prostituata Divine s-a dovedit benefic pentru ea: o fir- 
mă de lenjerie feminină i-a propus frumoasei negrese un con- 
tract extrem de avantajos pentru prezentarea produselor sale. 


renzo Quinn), aleasă „Lady 
Universe“ în 1993, şi-a dorit 
să fie actriță. Socrul a aju- 
tat-o să obțină un rol într-un 
film de televiziune despre 
Van Gogh. Să nu uităm că-n 
timpul fiber, Anthony Quinn 
este si el pictor. 


FAN CLUB 
DRACULA 


tn urma versiunii cinemato- 
grafice a lui Dracula semnata 
de Francis Ford Coppola, 
„Vampirul cel mai cunoscut 
din lume“ trăieşte o a doua 
(sau a cata?) viata. În inima 
Manhattanului, una din admi- 
ratoarele lui, Jeanne Young- 
son, a amenajat un muzeu. 
Printre Sbioctole expuse se 
găsesc: 25.000 cărți, mii de 
rican de diverse 
obiecte „vampirice“ de la 
scrumiere şi T-shirt-uri, până 
la sicrie în miniatură. Cine 
-are -drum prin New York me- 


Michael Douglas, 

hărțuit de un 

divorţ penibil, 
rămâne totuși surâzător 


e Michael Douglas calcă 
apăsat pe urmele lui Kevin 
Costner. După 17 ani de că- 
sătorie (fericită), soția sa, 
Diandra a cerut divorțul, Mo- 
tivul: instabilitatea afectivă și 
prea desele week-end-uri pe- 
trecute de Michael în compa- 
nia unor prea frumoase şi 
foarte tinere aspirante la ac- 
torie. Pe lângă 17 milioane 
dolari daune morale, Diandra 
a cerut să-i fie încredințat 
fiul lor Cameron. „Michael 
este departe de a fi un exem- 
plu pentru băiatul nostru“. 
Cel mai afectat de iminentul 
divorţ este Kirk Douglas care, 
după o tinerețe aventuroasă, 
a devenit un familist convins. 
Dar, când dragoste nu (mai) 
e... 


e Un alt divorţ care a stâr- 
nit vii comentarii este cel din- 
tre Melanie Griffith si Don 
Johnson. El se află — în con- 
tinuare — la o cură de dezal- 
coolizare. Ea se află în bra- 
tele lui Antonio Banderas, 
noul „latin lover“ al Hollywo- 
odului. Madonna — care la 
un moment dat s-a văzut res- 
pinsă „în amor“ de Banderas 
a comentat: „Toni a făcut cea 
mai proastă alegere. In locul 
lui, decât sa fac dragoste cu 
o ființă indopata cu droguri si 


alcool, as prefera să ma culc 
cuo mumie egipteană“. Cân- 
tareata a trecut la fapte, nu 
cu o mumie, ci cu un foarte 
atletic profesor de jogging, 
de origine cubaneză. De fapt, 
tot un fel de „latin lover“. 


@ Nicolette Sheridan {Paige 
din serialul tv Vecinii) su- 
pranumită „regina vampelor“, 
şi-a multiplicat aventurile 
sentimentale. După ce în 
1991 s-a căsătorit cu Harry 
Hamlin (fostul-sot al Ursulei 
Andress), presa de scandal a 
publicat fotografiile ei mai 
mult decât deocheate, de la 
petrecerea de adio a vieții de 
celibatară. Gurile rele au 
spus că temperamentala fiică 
a lui Kojak-Telly Savalas s-a 
căsătorit din interes, pentru 
că nu peste mult timp îi ex- 
pira permisul de muncă în 
Statele Unite. Nicolette este 
originară din Worthing (An- 
glia); prin căsătoria cu Harry 
Hamlin obținea drept de rezi- 
denta permanentă. După şase 
luni, Nicolette a divorțat repe- 
jor și a fost văzută la braţ cu: 
(ordinea n-are importanţă): 
John Stamos, Eric Clapton, 
Ashley Hamilton... Cel mai 
recent iubit este cântărețul 
Michael Bolton cu care inten- 
tioneaza — zice ea — să se 


căsătorească. Doar că a fost 
văzută nu demult și alături de 
Peter Barton, într-o postură 
destul de compromiţătoare. 
„Fii atentă, cu mine să nu te 
joci de-a șoarecele cu pisica. 
Eu sunt în cazul ăsta pisica şi 
o sa te rontai ca pe-un sori- 
cel“, a avertizat-o Bolton. Ni- 
colette aplică însă în continu- 
are alt proverb: „Când pisica 
nu-i acasă, șoarecii...“ 

e Liz Taylor, diva cu ochii 
violeti, abia şi-a revenit dupa 
criza cardiacă și a pus ordine 
(a cata oară?) în viata ei in- 
timă, în stilu-i caracteristic: 
l-a dat afară doar cu o valiză 
și cu periuta de dinţi pe cel 
de-al optulea soț, Larry For- 
tensky. e Sylvester Stallone 
s-a despărţit de Angie Ever- 
hard şi este foarte des văzut 
alături de-o misterioasă fru- 
musefe brună. e Cât îl pri- 
vește pe Richard Gere el se 
consolează după divorţul de 
Cindy Crawford, cu fosta lui 
pasiune din Pretty Woman: 
Julia Roberts, care la rândul 
ei se simte consolată după 
divorțul de Lyle Lovett. In 
vara aceasta se pare ca, la 
Holywood, toata lumea con- 
solează pe toată lumea. 


Emma Thompson 
și Hugh Grant într-o 
nouă ecranizare 
a romanului 
lui Jane Austen, 
Mândrie și prejudecată 


rită să arunce o privire, chiar 
dacă nu este „mușcat“ de ad- 
miratie pentru Dracula. Un 
detaliu: cel mai tânăr membru 
al lui Dracula Fan Club — 
care numără peste 30.000 
membri — are doar 8 ani. Do- 
riti cumva o legitimatie? 


DIRTY... CLINT 


Clint Eastwood nu mai 
pleacă de-acasă fără armă, 
după ce într-un ziar a apărut 
un articol în care se afirmă că 
pe capul actorului o organi- 
zatie neonazistă oferă o re- 
compensă. După ancheta 
destul de anevoioasă, s-a 
descoperit că informaţiile 
erau false. Eastwood pri- 
mește însă și acum nume- 
roase telefoane de amenin- 
fare, ceea ce l-a transformat 
în... Dirty Harry. 


lată un titlu care se potri- 
veste de minune tânărului 
Edward Furlong, partenerul 
lui Schwarzenegger din Ter- 
minator 2. După premiera 
acestui film, el primește 5 000 
de scrisori pe lună din care 
99% sunt cereri în căsătorie. 
Furlong însă rămâne fidel lo- 
godnicei sale, Tracy Kapisky 
și... grupului rock din care 
face parte. 


Cindy Jackson nu e rudă 
cu Michael Jackson, dar si pe 
ea operaţiile estetice au vin- 
decat-o de complexe. Gră- 
suta și insipidă, ea a suportat 


nu mai mult de 18 operaţii 
care au transformat-o dintr-o 
fermieră oarecare din Ohio în 
varianta vivantă si splendidă 


a celebrei păpuşi Barbie. 
Costul operaţiilor (efectuate 
de-a lungul a 4 ani) a fost de 
200.000 dolari. „Foarte mult, 
dar a meritat. Acum sunt 
asaltată de propuneri de că- 
sătorie, și am fost invitată la 
Hollywood să joc într-un film 
inspirat de experiența mea. 
Nu sunt obsedată de chirur- 
gia estetică dar cred că în 20 
de ani, toată lumea va apela 
la serviciile ei“. Să ne vedem 
cu bine, deci, în 2015! 


Pagini realizate de 
Doina STĂNESCU 


Consilierul financiar al lui 
Mick Jagger l-a sfătuit, cât se 
poate de serios, să nu cumva 
să pună piciorul în Marea Bri- 
tanie până la sfârşitul acestui 
an. Motivul: dacă va pasi pe 
teritoriul britanic, fiscul îi va 
cere imediat 3 milioane do- . 
lari. Asemeni altor artişti, 
Mick Jagger a părăsit tara 
natală în anii '70 din cauza 
impozitelor pe care el le con- 
sidera exagerat de mari. De 
atunci, cântărețul este autori- 
zat să stea doar 65 de zile pe 
an în Marea Britanie, pe- 
rioadă pe care a „consu- 
mat-o“ în primăvară. 


Divertismentul insea 


Batman Forever, al treilea episod al aventurilor ce- 
lebrului erou inspirat din benzile desenate ale anilor 
'30, este deja un succes — în primele trei zile a reli- 
zat încasări de 53,3 milioane dolari, reușind să bata 
recordul stabilit de Jurassic Park. Producătorii sunt 
extrem de mulțumiți, pentru că riscasera nu mai pu- 
tin de 100 milioane pentru bugetul acestui film, ce 
nu mai este regizat — precum precedentele — de 
Tim Burton, care a considerat că a spus tot ce a avut 
de spus despre acest subiect. A fost angajat atunci 
Joel Schumacher (care a semnat două filme cunos- 
cute și spectatorilor români — Cădere liberă și 
Clientul), dar diferenta de calibru — si de generaţie 
— dintre cei doi regizori este evidentă, așa că produ- 
cătorii au avut ceva emoții. 

Nu numai numele regizorului este nou, ci şi cel al 
protagonistului. Michael Keaton, cel care imbracase 
de două ori costumul eroului justitiar, a devenit lacom 
si a cerut 15 milioane pentru seria a treia. Produca- 


© Tommy Lee Jones, 
Nicole Kidman, Jim Carrey 
si Chris O'Donnell — de cele 
două părți ale baricadei 
în Batman Forever 


torii au spus nu, și atunci Schumacher l-a angajat pe 
Val Kilmer (interpretul lui Jim Morrison în The Do- 
ors), cu care dorea să lucreze inca de cand il văzuse 
în Tombstone. Și, pentru ca am pomenit de costum 
trebuie să vă spun că acesta a fost schimbat cu unul 
considerat mai „sexy“, punând în valoare mai bine 
mușchii personajului. 

intrebat daca nu se simte putin deranjat de faptul 
că toată lumea va face comparații cu operele lui Bur- 
ton, Schumacher a răspuns că refuză să se raporteze 
la filmele precedente: „Nu am revăzut primele două 
serii, pentru că nu am fost angajat să le copiez. 
M-am inspirat din benzile desenate şi am creat o 
lume care să le semene, extrem de colorată“. In 
acest nou episod, Batman, ajutat de fidelul sau prie- 
ten Robin (Chris O'Donnell), se va lupta cu două 
personaje negative — Harvey Two-Face (Tommy Lee 
Jones) și The Riddler (Jim Carrey) — și va fi sedus 
de noua femeie fatală — Nicole Kidman, care și ea 
are de suportat comparatia cu precedentele frumu- 
seti ale seriei, Kim Basinger și Michelle Pfeiffer. 


Tot la un al treilea episod se află și aventurile de- 
tectivului John McClane, interpretat de Bruce Willis 
— primele două Bătălii disperate le-am văzut și pe 
ecranele noastre. Noul episod se numește Die Hard 
With a Vengeance și aduce chiar și elemente noi față 
de cele precedente, ca de exemplu faptul că 
McClane este proaspăt divorțat. Deci, de aceasta 

_dată el nu va mai trebui să-și salveze soția aflată în 


20 


pericol, iar spectatorii vor fi scutiți de a o urmări pe 
actrița Bonnie Bedelia, interpreta soţiei, căreia ori- 
cum nu-i rămâneau prea multe de făcut în momentul 
în care Bruce intra în acţiune. 

Nou este și faptul că Willis va avea în aventurile 
sale un partener — un vânzător din Harlem care este 
în același timp și un geniu al electronicii, interpretat 
de Samuel L. Jackson. În rolul unui terorist care 
pune bombe în vapoare, trenuri, magazine şi vrea să 
provoace şi o inundație în New Jersey Tunnel, a fost 
distribuit Jeremy Irons, o surpriză pentru admiratorii 
acestui actor, obișnuiți să-l vadă evoluând în produc- 
tii mai putin comerciale. 

Filmul este semnat de John McTiernan, cel care 
regizase şi prima serie. Scenariul a suferit multe 
transformări. În 1992 se proiecta deja realizarea 
acestei a treia serii, când a apărut pe ecrane Stare 
de asediu, cu o poveste care semăna prea mult cu 
cea a noilor peripeții ale detectivului McClane. 
McTiernan a dat din întâmplare peste un scenariu 
semnat de Jonathan Heinsleigh, care fusese mai în- 
tai proiectat ca o continuare la Lovituri fulgerătoare 
(filmul cu Brandon Lee care a rulat si la noi), apoi ca 
o a patra serie din Arma mortală. Regizorul s-a gân- 
dit că, puţin transformat, scenariul ar putea deveni al 
treilea Die Hard. Zis și făcut. Mai greu a fost însă să 
se decidă care ar fi finalul potrivit, aşa că a filmat nu 
mai putin de șapte variante diferite. Comentariul ac- 
torului Samuel L. Jackson: „Habar n-am cum arată 
celelalte şase variante. Nu știu decât că eu nu ana- 
ream în ele. Aşa că îmi place foarte mult cea dea 
șaptea, pe care in final a ales-o". 

Prezentat în avanpremieră într-o proiecţie la Festi- 
valul de la Cannes, filmul a plăcut publicului de 
acolo, care a râs, a aplaudat, a strigat, în timpul 
proiecției ca într-o sală de cinematograf de cartier. 
Semne bune pentru regizor si pentru vedeta filmului, 
amândoi având mari speranțe: Willis vrea să dove- 
dească tuturor că a rămas un star capabil să atragă 
publicul în săli, și pentru aceasta are nevoie de un 
film care să realizeze încasări de peste 100 milioane 
dolari, iar McTiernan ar dori ca producătorii să uite 
că el a realizat Ultima aventură, film scump și fără 
succes la public. Cum în primul weekend filmul a 
avut deja încasări de 22 milioane dolari, se pare că 
cei doi îşi vor vedea speranţele împlinite. 


ii Va fi un al treilea Oscar 
pentru Tom Hanks? 
(Apollo 13) 


n timpul verii multe dintre cinematografele europene sunt inchise — proprietarii îşi iau va- 

canta pentru că şi spectatorii sunt în vacanţă. Sezonul estival este deci destul de sărac, ofe- 

rind — în sălile care sunt încă deschise — mai ales comedii, filme de acţiune şi re- 
luări ale marilor succese din stagiunile trecute. 

În Statele Unite vara este un sezon de activitate cinematografică intensă, sezonul în care se lan- 
sează filmele de la care producătorii aşteaptă cele mai mari încasări. Premierele acestor filme au loc în- 
tre Labour's Day Weekend (la începutul lunii mai) şi Memorial Day Weekend (inceputul lunii septembrie). 

Anul acesta producătorii şi-au propus să bată recordurile de încasări ale ultimelor stagiuni. Presa a 
fost însă sceptică. Supervedetele Tom Cruise şi Arnold Schwarzenegger nu apar în filmele verii şi multi 
cred că celelalte vedete din producţiile 1995 nu pot aduce atati bani cât cei doi. Există totuşi destule 


e 


Un alt erou neînfricat este Judge Dredd, transpus 
pe ecran din lumea serialului britanic de benzi dese- 
nate intitulat 2000 AD, de către regizorul Danny 
Cannon. Personajul principal este în acelasi timp po- 
litist, judecător si calau într-un ipotetic New York al 
secolului XXII. Ce actor se putea potrivi mai bine de- 
cât Sylvester Stallone, care deja curățase de raufaca- 
tori un Los Angeles futurist in Demolatorul? El are la 
dispozitie un intreg arsenal de obiecte sofisticate, 
printre care o motocicleta care poate sa zboare, do- 
tata cu ordinatoare complexe. Eroul negativ, care a 
jurat să-l distrugă pe omul legii, este interpretat de 
Armand Assante. > 

Cand Dredd este acuzat de crima, ii sare in ajutor 
o avocată, rol în care apare actrița Diane Lane. Ea 
comentează cu umor: „Gândiţi-vă că trebuia să stau 
tot timpul lângă Sylvester Stallone. Cum să nu mă 
pierd? Oricât de tare m-aș fi umflat în pene sau m-aș 
fi ridicat pe vârfuri, tot mică eram pe lângă €'".- 

Bugetul filmului a fost de 65 milioane de dolari, iar 
producătorul Andy Vajna spora ca este doar primul 
dintr-o întreagă serie de filme care-l vor avea ca 
erou pe Judge Dredd. Sä ne reamintim că tot Vajna 
a produs si seria Rambo, asa ca are ceva experienta 
în materie. Totul depinde însă numai de încasări. 


Tot în viitor, dar de data aceasta în secolul XXI, 
este situată acțiunea din Johnny Mnemonic, în care 
Keanu Reeves este urmărit de o bandă de „băieţi 
răi“, condusă de Dolph Lundgren. Toţi vor capul lui 
Reeves, şi chiar la propriu, pentru că în creierul său 
este implantat un microcircuit pe care se află înre- 
gistrat antidotul pentru un puternic virus al calcula- 
toarelor. Cum însă el nu putea stoca întreaga infor- 
matie necesară, i s-au șters trecutul, emoţiile, simta- 
mintele pentru a face loc noilor înregistrări vitale 
pentru supraviețuirea omenirii. Reeves spune despre 
personajul său: „Nu poate să aibă o personalitate 
adevărată din cauza operaţiilor la care a fost supus. 
In esenţă, perspectiva sa este mai degrabă cea a 
unui puști care abia paseste pragul adolescenţei“. 

Regizorul filmului este Robert Longo, un artist 
plastic care i-a obligat pe toți membrii echipei să 
vadă peste 20 de filme pe care el le adora, conside- 
rând că aceștia au nevoie de puncte de reper solide, 
şi că vom găsi deci în filmul său referințe constante 
la Blade Runner, Touch of Evil, Alphaville, Brazil, 
sau la filme semnate Fellini si Kubrick — nici mai 
mult, nici mai putin! El declara: „N-am vrut să fac un 
alt Demolator sau Total Recall. Intenția mea nu a 
fost să construiesc o lume a viitorului, ci mai de- 
grabă să imaginez o situaţie extrem de probabilă în 
viitor, în care tehnologia cea mai avansată va trebui 
să tina cont de realitatea fizică existentă“. 


Cei care îl admiră pe Keanu Reeves, dar nu prea 
se împacă cu filmele SF pot alege un alt film în care 
acest actor apare, de data aceasta o poveste roman- 
tică semnată de regizorul Alfonso Arau (care a reali- 
zat în anii trecuți un succes-surpriză la box-office, 
Ca apa pentru ciocolată) — A Walk in the Clouds. 


Dar să ne întoarcem în viitor pentru unul dintre 
cele mai comentate filme ale verii, încă de la anunta- 
rea proiectului — Waterworld. La jumătatea celui 
de-al treilea mileniu calotele glaciare s-au topit şi 
aproape întreaga suprafaţă a planetei noastre este 
acoperită de ape. Oamenii deja au început să se 
adapteze la noua situaţie, unii dintre ei devenind am- 
fibii. Hainele sunt făcute din materiale plastice și 
solzi de peşte, toate materiile organice, inclusiv ca- 
davrele, sunt reciclate. Este o economie care se ba- 
zează pe recuperare și refolosire. 

Un curajos marinar (Kevin Costner), ajutat de o în- 
treagă echipă, din care fac parte o femeie (Jeanne 
Tripplehorn) și o fetiţă (Tina Majorino) pleacă în 
căutarea unui colț de pământ neacoperit încă de 
ape. Sarcină destul de grea oricum, dar dificultăţile 
sunt sporite si de faptul că un personaj malefic 


SSS — 


filme lansate in ultimele luni să se detaşeze câteva cu încasări record. Ca să nu mai vorbim că pot apă- 
rea şi surprize plăcute (pentru spectatori, dar mai ales pentru producători) — adică acele filme despre 
care nu s-a vorbit prea mult, care nu au în distribuţie vedete bine cunoscute, care nu au fost realizate cu 
bugete prea mari, dar care ar putea aduce încasări nesperate. Până vom ajunge însă să vorbim despre re- 
velatiile noului sezon cinematografic — cum au fost, de exemplu, în anii trecuţi, Mopti albe la Seattle şi 
p„Shawshauk Redemption“— va propun să aruncăm o privire asupra titlurilor cele mai comentate — încă 


înainte de premiera lor. 


(Dennis Hopper, cantonat definitiv se pare în acest 
gen de personaje) se opune planurilor eroilor. 
Toată lumea se întreabă dacă Waterworld va în- 
semna pentru studiourile Universal un eșec la fel de 
mare ca cel înregistrat de Columbia cu Ultima aven- 
tură, si asta încă înainte de a vedea măcar un singur 
minut de film. Un joc de cuvinte la modă l-a supra- 
numit chiar Fishtar, aluzie la un alt celebru dezastru 
cinematografic, Ishtar. Cert este că bugetul a depășit 
orice previziuni — peste 180 milioane dolari, probabil 
cel mai scump film din istoria cinematografului. lar 
neintelegerile dintre Costner și regizorul Kevin Rey- 
nolds dau apă la moară speculațiilor sumbre. 


ge 


E Antonio Banderas, A, 
noul Desperado „4 


Reynolds a fost cel care i-a oferit, cu ani în urmă, 
primul rol principal lui Costner în Fandango. De 
atunci cei doi au rămas prieteni. Dar la sfârșitul fil- 
mărilor pentru Robin Hood: Prince of Thieves acto- 
rul s-a certat cu regizorul. S-au împăcat și au cola- 
borat din nou la Waterworid. Dar Costner nu a fost 
mulțumit și a declarat revistei New York: „Nu am co- 
laborat prea bine. E cazul ca cineva să ia niște deci- 
zii dificile“, lăsând să se înțeleagă că el va superviza 
montajul. Reynolds însă susține că actorul nici mă- 
car nu a intrat în cabina de montaj: „Dar n-am de 
gând să-i comentez afirmaţiile în aceste momente 
atât de importante pentru soarta filmului. Tot ce pot 
să spun este că el vede dușmani imaginari la tot pa- 
sul. insă cel mai mare dușman al său este el însuşi“. 

Pentru Costner acest film este foarte important. El 
vrea să facă uitat eșecul cu Wyatt Earp şi pentru 
aceasta nu se dă în lături de la nimic. A investit deja 
o bună parte din banii personali pentru Waterworld, 
în care-si pune toate speranţele. 


- Species este considerat de critici ca un fel de bi- 
zar aliaj între un film de groază şi Basic Instinct: o 
echipă de oameni de știință (Marg Helgenberg, Ben 
Kingsley si Forest Whitaker) injectează ADN uman 
într-un obi udat venit din spaţiu. Va rezulta o tâ- 
care va avea ideea fixă să se repro- 
de îrumoasă nu-i va veni prea greu 
să gâseasca ama pentru o noapte de amor. Nu- 


staruri cu cotă bună la box-office: Sylvester Stallone, Richard Gere, Tom Hanks, Kevin Costner, Meryi 
Streep, Clint Eastwood, Keanu Reeves, Bruce Willis etc. Deci există toate şansele ca din cele 56 de 


mai că la sfârşit, ea își va devora partenerii. În rolul 
principal, debutanta Natasha Henstridge (20 ani), 
fostă top model. 

Pentru regizorul Roger Donaldson, cea mai dificilă 
parte a fost de a reuşi să asambleze în imagini uni- 
tare actorii şi efectele speciale: „Practic actorii reac- 
tionau la ceva care nu exista, si a fost adăugat abia 
la post-productie. Pentru asta ai nevoie de multă 
imaginaţie. Dar cum sunt niște actori cu adevărat 
grozavi, mi-au ușurat munca“. 


Efectele speciale sunt punctul de atracţie si pentru 
Congo (r. Frank Marshall) care amintește tuturor de 
Jurassic Park și aceasta nu doar pentru că este ba- 
zat tot pe un roman de Michael Crichton: o expediţie 
în junglă, câțiva răufăcători care se opun oamenilor 
de știință si un trib de gorile care ajung de fapt ve- 
detele filmului. Maimutele uriaşe au fost create de 
aceeași echipă care s-a ocupat de efectele speciale 
la filmul lui Spielberg. Criticii au considerat că este o 
risipă de bani, de timp si de efecte tehnice, compa- 
rând filmul cu kitsch-urile SF ale anilor '70. Publicul 
însă a acceptat jocul şi încasările din primul wee- 
kend s-au ridicat la 24 milioane dolari. 


Mari speranţe se pun însă într-un alt film în care 
computerul a generat câteva fantome care își împart 
rolurile principale cu actorii. Este vorba de Casper, 
produs de Steven Spielberg şi regizat de debutantul 
Brad Silbering. Casper este o fantomă care are inimă 
bună, dar cu toate acestea sperie pe noii proprietari 
ai casei bântuite in care şi-a găsit sâlașul. Un para- 
psiholog (Bill Pullman) este angajat pentru a alunga 
spiritele. Pentru aceasta el se mută în casa cu pri- 
cina împreună cu fiica sa (Christina Ricci, pe care o 
cunoaștem deja din cele două serii cu Familia Ad- 
dams). Aceasta se aliază rapid cu Casper și cu cei 
trei unchi cam glumeti ai fantomei, punându-i bețe 
în roate tatălui său. Ricci spune: „A fost o plictiseală 
îngrozitoare. Nu puteam să-mi văd partenerii şi tre- 
buia să mă dau cu capul de pereți.“ De fapt, pentru a 
fi sigur că scenele în care se vor adăuga efectele 
speciale vor funcţiona perfect, regizorul le-a repetat 
de 20—30 de ori. Asa că Ricci adauga: „Nu puteai fi 
deloc spontan, pentru că nu aveai voie să faci nici 
un pas în plus. Trebuia să fim siguri că fantomele se 
vor potrivi la milimetru“. 


Altor-actori lipsa efectelor speciale le-a creat pro- 
bleme: Tom Hanks, Kevin Bacon si Bill Paxton au 
fost nevoiti sa filmeze unele scene pentru Apollo 13 
intr-o instalatie speciala de la NASA care reproduce 
starea de imponderabilitate. Numai că pentru a re- 
zista în această mașinărie e nevoie de o excelentă 
condiție fizică. Kevin Bacon își aminteşte: „Era ca 
într-o cursă a groazei din parcurile de distracţii. Întâi 
te trezeai lipit de podea, apoi erai aruncat în tavan și, 
în momentul în care începeai să plutești revenind 
spre sol, aveai 25 de secunde de imponderabilitate”. 
Și regizorul Ron Howard a filmat unele scene de mai 
multe ori, actorii fiind nevoiţi să suporte peste 600 
de astfel de experiențe. 

Adevărata aventură a echipajului rachetei Apollo 
13, care a avut probleme la revenirea pe Pământ în 
anul 1970, a inspirat romanul LOST MOON, publicat 
anul trecut de astronautul Jim Lowell, pe care filmul 
se bazează. Conferinţa de presă a fost organizată de 
producători chiar în centrul spaţial de la Huston, 
pentru ca ziariștii prezenţi să intre în atmosfera ac- 
tiunii încă înainte de începerea proiecției. Se prevede 
că filmul va fi un succes, iar criticii se așteaptă deja 
ca Tom Hanks să fie din nou nominalizat la Oscar! 

Se pare că ideea de divertisment este din ce în ce 
mai mult legată de groază, teroare, acțiune, producă- 
torii constatând că spectatorii se amuză cel mai bine 
atunci când se sperie! 


Dar după atâtea aventuri spatiale futuriStice, e tim- 
pul să vorbim si de cele două filme care isi desfa- 
şoară acțiunea într-un trecut la fel de misterios ca și 


mnă groază, teroare, acţiune?! 


3 Eroi la înălțime — 
Samuel L. Jackson și Bruce Willis 
în Die Hard With a Vengeance 


viitorul. Braveheart îl are în rolul principal pe Mel 
Gibson, care a şi regizat filmul. Acţiunea se petrece 
în Scoţia, în secolul XIII, când un patriot local adună 
o armată pentru a porni la lupta impotriva regelui 
Angliei. Amatorii de povești de dragoste nu vor fi de- 
zamăgiţi, căci bravul erou va găsi si timpul să seducă 
două frumoase tinere (Sophie Marceau şi Catherine 
McCormack). 

First Knight (r. Jerry Zucker) se inspira din legen- 
dele regelui Arthur (Sean Connery), axându-se mai 
mult pe iubirea dintre Lancelot (Richard Gere) si re- 
gina Guenievre (Julia Ormond). 


Dintre celelalte noutati estivale mai amintim un 
nou desen animat produs de Studiourile Disney — 
Pocahontas —, Bridges of Madison County, cu Meryl 
Streep si Clint Eastwood, adaptare a unui best-seller 
semnat de Robert James Waller, Nine Months (cu 
Hugh Grant), Forget Paris (comedie romantica cu 
Billy Crystal si Debra Winger), Dangerous Minds, cu 
Michelle Pfeiffer in rolul unei profesoare la o scoala 
care nu are o reputaţie prea bună, Dead Presidents, 
noul film al fraților Hughes, Mall Rats, cu Shannen 
Doherty, Fair Game, debutul actoricesc al supermo- 
delului Cindy Crawford, To Die For, de Gus Van 
Sant, cu Nicole Kidman, Desperado, cu Antonio 
Banderas, realizat ca o urmare a filmului său inde- 
pendent, El Mariachi, de către regizorul Robert Ro- 
driguez, de data aceasta pentru marile studiouri. 

Sunt numai câteva dintre cele.56 de premiere ale 
verii americane. Amatorii de statistici au calculat că 
e o creștere cu 19% a numărului de filme prezentate 
în această parte a anului, față de anul trecut, când 


au fost 47. 
Pagini realizate de Rolland MAN 


P.S. Avem deja promisiuni că o parte dintre filmele 
de mai sus le vom vedea şi noi: Guild Film România 
a programat în septembrie Braveheart și Batman Fo- 
rever, în octombrie First Knight și Johnny Mnemo- 
nic, iar in noiembrie-decembrie Nine Months si The 
Bridges of Madison County; Mediapro ne-a promis în 
septembrie Casper și Congo, în octombrie Apollo 13, 
Species și Waterworld. 


3 Un respiro romantic — 
Meryl Streep si Clint Eastwood 
in The Bridges of Madison County 


HOLLYWOOD 


Dincolo de strălucire şi de apariţiile surâzătoare in public, 


viaţa starurilor ascunde zone de umbră din care răsar adeseori scandalurile 
distrugătoare de cariere. 
Secrete teribile despre orgii sau despre practici sexuale condamnabile 
au răzbătut nu de puţine ori în presă 
făcând să dispară idoli ai ecranului sau diminuând serios popularitatea unor 
rasfatate vedete. 


Cazul Fatty 


rimul mare scandal sexual 
din cetatea filmului s-a 
petrecut în 1920. Rubicon- 
dul si bonomul (cel putin 
ca aspect) Fatty Arbuckle, 
una dintre figurile de ne- 
uitat ale comediilor mute 
semnate Mack Sennett este chemat in 
judecata sub acuzatia de a fi violat o ta- 
nara actrita, Virginia Rappe. Amanunt 
tulburător pentru moravurile vremii: ta- 
năra a murit de peritonită, raportul me- 
dical stabilind că violatorul s-a folosit 
în agresiunea sa erotică de o sticlă de 
șampanie. Deși achitat în justiție, acto- 
rul își vede cariera ruinată. Studioul Pa- 
ramount nu îi va mai reinnoi contractul 
și el nu va mai fi distribuit niciodată. 
Un gest neobișnuit de gratitudine din 
partea lui Buster Keaton (pe care îl aju- 
tase să debuteze) îl va readuce pe pla- 
tourile hollywoodiene, semnând sub 
pseudonimul William B. Goodrich (sau 
Will B. Good) câteva filme, printre care 
Moara roșie, cu Marion Davies şi Spe- 
cial Delivery cu Eddie Cantor. A murit 
în 1933, complet uitat. 


a 
= Lita- Grey, 
a a he 
a lui Chăpii 
în patru a 

de scandalur 


au reușit să aibă, 
A totuși, doi copii 


Să ne amintim câteva dintre aceste nefericite întâmplări 
care au făcut dată în istoria agitată a Hollywoodului. 


Olivia de Havilland 


Cazul Chaplin 


u e secret că genialul 
Chaplin a avut multe ne- 
cazuri din pricina pasiunii 
sale pentru tinerele fete. 
După ce prima căsătorie 
(1918—1920) cu Mildred 
Harris s-a încheiat oare- 
cum fără ecou, a doua nuntă a marelui 
comic a avut loc oarecum „cu pistolul 
în spate“ el fiind acuzat de mama mino- 
rei Lita Grey (16 ani) de viol. Constrâns 
de protestele ligilor puritane, el s-a că- 
sătorit cu.ea în 1924 dar s-a răzbunat 
imediat după luna de miere, luându-i 
rolul promis din Goana,după aur şi ofe- 
rindu-l yi! Hale. A fost un mariaj 
infernal, plin de scandaluri (multe deve- 
nite publice) si de stratageme de extor- 
care de bani puse la cale in general de 


Cazul Flynn 


ovestea lui Errol Flynn, 

unul dintre marii seducă- 

tori ai Hollywoodului este 

mult mai palpitanta decât 

a lasat sa se vada pelicula 

Am fost un băiat rău pro- 
gramata nu cu mult timp in urma de 
T.V.R. Fiu al unui biolog britanic renu- 
mit, el a dovedit din adolescenta ca are 
un temperament de aventurier, practi- 
când meserii exotice (boxeur, căutător 
de aur, pescuitor de perle etc.). Inca de 
la începutul carierei la Hollywood, el 
alimentează rubrica mondenă cu pre- 
zenta sa la zgomotoase petreceri imbi- 
bate cu alcool și cu numeroasele sale 
povești de amor. Printre cuceririle lui 
se numără staruri de primă mărime ca 
Olivia de Havilland sau Marilyn Monroe, 
aceasta revelându-i lui Truman Capote 
amănuntul picant că interpretul lui Ro- 
bin Hood era capabil să cânte la pian 
cu sexul în erectie. 

Ciudat este însă că, în ciuda reputa- 
tiei sale de afemeiat, Errol Flynn a reu- 
şit să iasă achitat din procesul de viol 
intentat în februarie 1943 de o jună încă 
minoră. Un avocat bun a demonstrat că 
acuzatoarea lui ducea o viata de o mo- 
ralitate dubioasă, astfel că starul a scă- 
pat de pedeapsa cu pușcăria. Totuși 
scandalul n-a rămas fără urmări și ca- 
riera lui a avut de suferit. El a trebuit să 
plătească bunăvoința producătorilor 
prin prezenţa lui într-o sumedenie de 
filme de aventuri, nu de cea mai bună 
calitate. De altfel, după acest episod 
marele seducator s-a mai „cuminţit“ si 
în viața personală căsătorindu-se din 
nou după divorţul de Lilli Damita, deve- 
nind tatăl a alti trei copii. Fanii cinema- 
tografului de Cinematecă, aceia care 
l-au văzut în Robin Hood, Corsarul sau 
Căpitanul Blood pot depune mărturie 
că era într-adevăr un actor de un far- 
mec magnetic, mult mai seducător de- 
cât cel care a încercat să îl „reînvie“ în 
filmul de televiziune recent văzut la noi. 


tânăra soacra a lui Chaplin. Divorțul s-a 
petrecut abia în 1928 și l-a costat 
628.000 dolari, sumă record în epocă. 
Din scurta căsnicie au rezultat doi 
băieți de care cineastul a continuat 
totuși să se ocupe, în ciuda agresivitatii 
mamei lor care împreună cu avocatul a 
întocmit un raport acuzator care ex- 
plica pe 40 de pagini cum fostul sot 
practica sadismul sexual. 

Prezenţa lui Chaplin la rubrica mon- 
dena a căpătat din nou o tentă scanda- 
loasă în 1942 când tânăra actriță Joan 
Barry i-a intentat un proces de paterni- 
tate, încheiat abia în 1948 cu o con- 
damnare de plata pensiei alimentare. El 
n-a reușit să se elibereze cu adevărat 
de proasta lui reputaţie decât după că- 
sătoria cu Oona O'Neill (în 1943), mai 
tânără decât el cu peste 30 de ani. 
Această legătură a durat până la sfârși- 
tul vieţii lui (în 1977) și imaginea lui de 
tată a alți șapte copii a reușit să anu- 
leze încetul cu încetul, pe aceea de se- 
ducător fatal. 


CINE INTEGRAMA 


OVIDIU IULIU MOLDOVAN 


(Urmare din pag. 11) 


antene care vibrau pe aceeași lungime 
de undă, constanta colaborării cu Ve- 
roiu și Pija s-a materializat — in ultimă 
instanță — și în autentice prietenii. Fi- 
ind eu un om foarte zgarcit in folosirea 
cuvintelor, imi asum conștient multitu- 
dinea nuantelor pe care le implică 
ideea de prietenie. Referindu-ma in 
mod special la cea cu Mircea Veroiu, 
această prietenie are o particularitate 
deosebită: în aproape toate filmele lui, 
personajul in care mă distribuie — și 
am simțit asta de la a doua sau de la a 
treia colaborare — are multe compo- 
nente care-i caracterizează propria-i 
biografie. Cel mai concludent exemplu, 
eroul din Somnul insulei, după romanul 
lui Bujor Nedelcovici „Al doilea mesa- 
ger“, in care s-a regăsit acest suflet 
ales, friabil, delicat, rafinat, artist și om 
special care este Mircea Veroiu. Ne-am 
reintainit la Paris, într-un hol de hotel, 
şi n-am să uit acel moment. Avea ochii 
în lacrimi și mi-a mărturisit: «Am trăit 
aici fizic trei ani și mai bine, dar nici o 
secundă in afara voastră, a filmelor fa- 
cute in țară și nu mă gândesc decât la 
planuri și perspective care să ne facili- 
teze intainirile artistice la care visam în 
tinerețe». „Craii“ erau unul dintre visele 
lui din studenție. După știința mea, 
ecranizarea romanului lui Mateiu Cara- 
giale a fost în intenția celor mai impor- 
tanti regizori de film români: Ciulei, 
Pintilie, Esrig. Pita. Norocul avea să-i 
surâdă lui Veroiu. E] însă este convins 
că cinematograful nafional subventio- 
nat de stat e pe punctul de a sucomba, 
iar peliculele care se realizează acum 
sunt ultimele. „Ca? are o importanță 
deosebită pentru câ intr? în rezonanță 
perfect cu natura şi strectura personali- 
tății sale. El inses este um personaj, ca 
multi din generata casă esor demo- 


dati, desueţi, poate datorită unui coefi- 
cient de romantism, care — la prima 
vedere — ar putea fi catalogat senti- 
mental, dacă nu chiar melodramatic. 
Veroiu poartă nostalgia unui univers 
poetic crepuscular, o dominantă spiri- 
tuală care l-a și orientat cu preponde- 
rență spre ecranizări“. 


MARIUS BODOCHI 


(Urmare din pag. 11) 


mână Cara la stadiul de povestitor. De 
aceea am fost foarte atent la reacțiile 
lui chiar și față de personajele din figu- 


ratie ca să justifice faptul că el va po- 


Abonamentele din 


redacțională 


Director — Redactor şef 
Adina Darian 


Redactor şef adjunct: Dana Duma. Secretar general de redacție: 


loana Statie. Publicist comentator: Irina Coroiu, Rolland Man. 
$ef de rubrică: Doina Stănescu. Fotoreporter: Victor Stroe. 
Manager Difuzare: Adrian Constantinescu. 


Redacția: Piaţa Presei Libere nr. 1 București, tel. 222.33.32 l 
Regia autonomă a imprimeriilor „Imprimeria Coresi“, București A app 


ră se pot face prin Oficiile poștale, Catalog Presa 
1993, editat de RODIPET poziţia 4070: 3 luni — 2 400; 6 luni — 4 800; 12 
luni — 9 600. Cititorii din străinătate se pot abona prin RODIPET S.A. P.O. 
Box 33—57, telex 11995, 11034; Fax 222 64 07 telefon: 222 41 26; Piaţa Pre- 
sei Libere nr. 1, sector 1, București 


vesti într-o zi totul. Existenţa sa e o 
continuă alunecare prin medii stranii și 
situații contradictorii; cu aceeași pa- 
siune petrece la bordel sau studiază in- 
semnele heraldice, face amor sau se 
substituie lui Pantazi, cerând-o în căsă- 
torie pe Ilinca. O scenă pe muchie de 
cuţit, o situație ambiguă pe care o 
menţine sub control, într-o stare de 
echilibru, pe care încearcă de fapt me- 
reu să-l impună triadei Pașadia-Panta- 
zi-Pirgu. Pașadia a murit și, după atâtea 
ședințe de visare, pentru prima oară 


de Constantin Grigore 


La o dezlegare corectă oii afie 
pe coloanele cu raster namece 
unei actrite americane precum si 
două titluri din filmografie sz 


personajului meu i se pune problema 
viitorului. Vom filma scena la mare, 
ținta călătoriilor imaginare. Mă bizui pe 
sprijinul regizorului, extrem de exigent 
cu detaliile psihologice și fineţea confi- 
gurării personajului. Pentru mine, intal- 
nirea cu Mircea Veroiu are importanța 
pe care o are pentru Cara întâlnirea cu 
Pașadia și Pantazi. O întâlnire cu va- 
loare iniţiatică“. 


ILINCA GOIA 


(Urmare din pag. 11) 


lui Pantazi. De la inceput Ilinca mi-a 
mai dragă și m-am străduit să o in- 
tuiesc cât mai bine, să o infatisez cât 
mai verosimil. Ca să-mi pot reprezenta 
lumea de atunci, am recurs la studiul 
de bibliotecă, culegând informații des- 
pre arhitectură, modă, învățământ, rela- 
tii sociale. Eroina se cerea să fie extrem 
de diafană, hieratică, fiindcă nu are o 
evoluție propriu-zisă, ci doar apariţii, 
benz. flash. A trebuit să slăbesc 11 
kg. În momentul când am reuşit, s-a 
declanșat un mecanism psihologic și 
parcă am devenit brusc personajul. Mi- 
zez mult pe indicaţiile domnului Veroiu 
— fine, pertinente, dânsul observând 
fiecare intenție a mea și incurajan- 
du-mă. Pe Wanda abia am să o desco- 
păr la filmări la Constanţa. Deocamdată 
mi-e teamă că dacă o în vorbe 
o să fugă... Am insă o mare bucurie in 
a dezlega misterul acestor personaje, în 
lucrul cu Mircea Veroiu, renumit fiin- 
du-i harul de a conduce actorii... Cre- 
ează la filmare o atmosferă ce face 
parte chiar din universul „Crailor“... 
trăind cu toții așa cum spunea Mateiu 
Caragiale o aventură spirituală mai pre- 
sus de cele lumești. Sper să transpară 
această stare și pe ecran“. 


Li 
23 


Cu un capital care o situează pe primul loc în ierarhia băncilor comerciale 
din România, cu o experienţă de 27 de ani în sistemul bancar international 
ş cu o rețea externă de peste.2000 de bânci corespondente, 


aste partenerul ideal al tuturor oamenilor de afaceri din tara şi străinătate. 


A BANCOREX 


BANCA ROMANĂ DE COMERȚ EXTERIOR SA 


Calea Victoriei 22-24, 70012 Bucureşti ROMANIA 
Tel.: +4-01-614 91 90; 614 73 78 
Fax: +4-01-614 95 98 
Telex: 11235 ebank r SWIFT : BRCEROBU