Revista Cinema/1990 — 1998/6-Noul Cinema-anul-VI-nr-5-1995

Nr. 5/1995 


|] Е== МАЕ 


REVISTĂ А CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


Anul УІ nr. 64 (386) 


“т 
` 


UN CIUDAT SEMNAL 
DE ALARMÁ 


ititorii ne semnalează tot 


felul de lucruri: repertoriul 
cinematografic din locali- 
tatea lor e sub orice cri- 
tică, sălile de cinema din 
orașul lor sunt mizerabile, 
publicul e necivilizat, Tom Cruise e un 
oarecare, Tom Cruise nu e un oarecare, 
filmele românești sunt... filmele ameri- 
cane sunt... Din Glăvănești (Bacău) ne 
vine însă un semnal special, deloc cri- 
tic, deloc entuziast, deloc iritat. Este un 
semnal trist. ADRIAN C. PĂTULEA are 
25 de ani. А făcut școala la tara („mun- 
cind pe la profesori“), la 6—7 ani urmă- 
rea western-uri, apoi a văzut RĂZ- 
BOIUL DE INDEPENDENŢĂ (și-i amin- 


să-i stea împotrivă. Ne roagă doar atât: 
să-i publicăm adresa. Deci, încă o dată: 
Glăvănești nr. 380, jud. Bacău, cod 
5426, Adrian С. Pătulea. Ce poate fi 
mai inaltator pentru un cinefil decât sa 
ajute un alt cinefil aflat la nevoie? 


NELINIȘTEA 
SĂLILOR DE CINEMA 


arian Rădulescu din Timi- 
șoara, devenit între timp 
student la ATF București, 
e în continuare preocupat 
de calitatea si soarta fil- 
melor românești. Se fac în 
medie două filme pe an, cu o finanțare 
modică, „cu o reclamă mai mult decât 
derizorie“. Asta în condiția in care „ли- 


simţitor, fiind reprofilate pe depozite de 
mărfuri, discoteci, cluburi sau cine știe 
ce alte дидћепе“. Filmele regizorilor-di- 
rectori de case („care au ajuns să de- 
cidă ei inşiși ce filme vor face“) stau în 
cutii „ca o rudă nedorită, de care пі- 
meni пи are nevoie“. La Timişoara, 
SOMNUL INSULEI a avut 300 de spec- 
tatori іп 35 de reprezentații („о medie 
de sub 10 spectatori pe reprezentaţie“). 
De o soartă mai bună — ne asigură 
M.R. — s-au bucurat ACEASTĂ LEHA- 


MITE și PEPE $1 FIFI“. Prin urmare, ге-- 


gizorii noștri pot face artă. „Ce mai 
contează că arta aceasta nu ajunge să 
ће văzută de mai nimeni, са puţinii 
spectatori care o așteaptă nu apucă să 
ја cunoștință de ea, datorită actualului 
sistem de difuzare?“ Și atunci, се пе 
rămâne de făcut, M.R.? Doar filme le- 
jere precum A DOUA CĂDERE A CON- 
STANTINOPOLULUI si PARADISUL ÎN 
DIRECT, care se si difuzează, se și văd 
de multi spectatori, beneficiază de о ге- 
сіата copioasă și nici nu sunt plătite 
de stat? 


premiere străine: SCARA LUI IACOB 
(„o patetică aventură іп adâncul а 
intel umane“), PORTARUL DE 
NOAPTE („о capodoperă a anilor 770", 
„dragostea ca devorare reciprocă“), 
LISTA LUI SCHINDLER ( ia» lui 
Spielberg riscă să fie premonitorie“), 
INIMĂ ÎNGHEȚATĂ și RĂMĂȘIȚELE 
ZILEI („două variante ale aceleiași 
teme: перш ја de a iubi“), MISTERUL 
CRIME! DIN MANHATTAN („delicioși, 
са де obicei, Diane Keaton și Woody 
Allen“), ÎN NUMELE TATĂLUI („vitali- 
tatea eroului contestatar“), PHILADEL- 
PHIA („пи atât problema delicată а һо- 
mosexualilor, a sidei, cât prejudecățile 
cu care oamenii intâmpină astfel de 
probleme“), VÂRSTA ІМОСЕМТЕІ („un 
ușor desuet parfum де ; senti- 
mente inăbuşite“). 

Cum e în sala de cinema? Spectato- 
rul nu pare a-şi găsi aici locul „pentru 
a-și trage niţel sufletul, pentru а uita de 
zgomotul din е! și de zgomotul din lu- 
me“. In sala de cinema își fac loc petar- 
dele, de parca ai fi nimerit in cine știe 


teste pe S. Nicolaescu, George Con- 
stantin, Ernest Maftei), dupa care a va- 
zut diverse filme si seriale. A facut un 
liceu de filologie—istorie. A vazut filme 
care |-аџ uimit (FALCI, de pilda). „Ат 
învățat о groază de lucruri utile și pe 
саге să le pun in slujba oamenilor, am 
încercat să nu fac rău nimănui, dar tot 
rău am primit“. În continuare, a lucrat 
într-un combinat chimic, a făcut armata 
și, alături de ceilalți tineri, o revoluție. 
La întoarcerea din armată n-a mai fost 
angajat. Tranzitia nu avea nevoie de el. 
S-a dus la (ага. A învățat munca де 
aici. Se ducea în fiecare duminică la 
căminul cultural ca să vadă un film. 
Omul nostru e bolnav de cinema. Dar la 
căminul cultural nu se mai dau filme. 
„Ceva s-a rupt în mine“. A strâns bani. 
Cu sacrificii. Şi-a cumpărat un video, 
din banii, puțini, catigati cu munca pă- 
mântului. Filmele de pe casetele video 
pe care le-a găsit sunt toate „de mâna a 
doua, groază, karate, sexy, porno“. Sa- 
tul în care trăiește acest tânăr este la: 
30 km de Bârlad, 35 km de Adjud, 49 
km de Tecuci și 89 km de Васаџ. De 
unde să-și ia Adrian C. Pătulea casete 
cu filme, nu producţii de mâna a doua, 
ci filme adevărate? Ar fi vrut să-și cum- 
реге o cameră video („aș fi facut lucruri 
senzaţionale“), dar... cu ce bani? 
Corespondentul nostru nu vrea nimic 
altceva de la viata decât să poată vedea 
filme, filme de calitate. „Pentru asta mai 
trăiesc“, În izolarea lui, în singurătatea 
lui, în frustrarea lui, nu vede altă con- 
solare decât filmul. Dorește să cumpere 
casete, cu filme bune. E singura lui do- 
rinta într-un moment în care toate par 


mărul sălilor де cinematograf scade 


DIALOG cu cititor 


si-a sarbatorit cei 65 de ani, 


Din sumar 


Mai 1995 


CENTENAR: Filmele de căpătâi dintr-un 
secol de cinema 


ÎN PREMIERĂ: E pericoloso sporgersi; O vară 
de neuitat 


PORTRETUL LUNII: lon Caramitru 


MEREU ROMANTICI: Amorul si excentrici- 
tatile sale; Vervă sampanizata și infuzie де 


optimism; Romantice, dar şi sarcastice 


PE ECRANE: Stare de șoc; Parașutiștii morţii; 


Legendele toamnei; Cele patru fiice ale doc- 
torului March; Ultima bătălie; Morocănoșii 


SPOT: Patru cineaști: stiluri diferite, percepții 
comune 


د 


CINEGLOB; FAN CLUB; FILM FAX 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZA: Irina Coroiu, 
Dana Duma, Constantin Grigore, Rolland 
Man, David Melville, laromira Popovici, Aura 
Puran, Sergiu Selian, Eva Sîrbu, Dumitru So- 
lomon, Doina Stănescu, Alex Leo Serban. 


Eric Roberts încearcă să recupereze 
faima surorii sale, Julia 
(Best of the Best ІІ, 1989, regia: Bob Radler) 


M.R. mentioneaza cateva din ultimele 


е La Cinematograful „Рата“, Sergiu Nicolaescu 


prezentându-și cele mai reprezentative filme ale sale 


ce câmp de bătălie. Întunericul sălii 

este adesea străpuns de mucuri de ți- 

gară aprinsă ce zboară іп voie ca licuri- 

cii (...) dezlănțuirea verbală de neoprit 
АЛ шаш covor de semințe.“ Jurassic 
ar 


CARTEA DE FILM 
бо ui 


in Brăila, Carmen Bă- 


nică (16 ani) ne vor- 

beşte despre impor- 

tanta cărţilor de film іп 
cultura ei cinematografică („Lumea іп- 
diana și filmele ei“ de Adina Darian, 
„Autoportretele filmului“ de Dana 
Duma, „Drumul spre artă al cinemato- 
gratului“ de Lucian Bratu, „Jurnalul“ іші 
Alexandru Tatos). Dorește să scriem 
cât mai mult despre cărțile de cinema 
și să acordăm mai mult spaţiu critic fil- 
melor românești. Semne bune: la 16 ani 
se mai citesc și cărți despre film nu nu- 
mai explicaţii la fotografii... 


PERSEVERARE 
SR — aa کے کے‎ ыс 


oana Florea (18 ani) din Târgu 
Mureș dorește să facă o rectifi- 
care la ceea ce a scris şi s-a pu- 
blicat în revistă: OGLINDA lui 
Nicolaescu mi-a plăcut FOARTE 


Andreea Stănilă, București; Marilu Ciobanu, București; 
Monica Ghermanov, Brăila; Stere Pandelescu, Constanţa: 


WILLIAM BRADLEY PITT (vezi coperta 1). Născut la 
18 decembrie 1964 în Shawnee (Missouri). 1,80 m, 75 kg. 
Și-a păstrat accentul tărăgănat de pe meleagurile natale, 
asemenea lui Mark Twain și eroului său Huckleberry Finn. 
Părinţii au dorit ca unicul lor fiu să ajungă avocat sau me- 
dic. Brad (cum îi spun cei apropiaţi și fanii săi) se gândea 
însă, la 18 ani — să studieze arhitectura. „Cred că aș fi reu- 
sit să fac ceva în meseria asta. Dar când ат văzut că toți 
foștii mei colegi de liceu, odată trecuţi de bacalaureat, se 
grăbeau să se însoare cu iubita lor din școală, am înțeles 
că nu eram deloc pregătit pentru așa ceva. Ca să scap de o 
astfel de situație am plecat la Los Angeles să mă fac actor". 
A început însă prin a fi șofer, vânzător de ziare, a făcut pu- 
blicitate pentru Jeans Levi's si, în sfârșit, a interpretat un 
rol episodic în Dallas. Cu banii strânşi și-a plătit timp de 
doi ani lecții de actorie cu Roy London, profesorul care le-a 
îndrumat și pe Anjelica Huston şi Sharon Stone. Din 1992, 


Woody Harrelson: 
„Violenţi 
împotriva violenței“ 
(Născuţi asasini) 


MULT". Apoi ne trimite xerocopii, di- 
verse articole şi interviuri (deloc râu 
scrise) publicate într-un ziar local (nu 
rezultă care) şi ne asigură că e bântuită 
іп egală măsură de „febra scrisului“ ca 
și de „febra scenei“. Ar vrea să dea 
examen la Academia de Teatru, dar „ni- 
meni nu mă încurajează“. Din scrisoare 
înțeleg că І.Ғ. iubește cu adevărat tea- 
trul și filmul și că NU VA RENUNȚA, în 
ciuda climatului nefavorabil. Persevera- 
rea în greșeală e diabolică. Persevera- 
rea în ideal e omenească. Prin urmare 


NĂSCUŢI ASASINI 


n legătură cu acest film, GA- 

BRIELA BERCSE din Arad, a 

avut „revelaţia întâlnirii си capo- 

dopera“. Ne-am obișnuit în ulti- 

mii cinci ani să risipim cu gene- 
rozitate calificative maxime, adjective, 
superlative, obligați prea multă vreme 
să le сопзастат unei persoane, се! 
mult două... Aşa că azi, de câte ori ne 
place un lucru, nu pierdem prilejul de 
a-l numi: formidabil, extraordinar, ex- 
ceptional, genial, capodoperă. E 
aproape normală această гемагзаге mă- 
rinimoasă de epitete, după atâta otră- 
vită refulare. Respectând calificativele 
oferite (conferite) de corespondentă, ii 
dăm cuvântul întru argumentare. Filmul 
lui Oliver Stone, zice G.B., „ne arată pe 
noi, oamenii, ( in general), 
așa cum suntem in realitate, doar că 
utilizează alegoria, metafora și simbo- 
ші. Filmul descrie сеје mai urâte fete 
ale oamenilor: incestul, crima, adulte- 
rul, pretăcătoria“. După се îi demasca 
pe ziariştii de la gazetele de senzaţie și 
de la T.V., „acești şerpi care se stre- 
coară peste tot“, Oliver Stone dă „о 
palmă usturătoare (...) filmelor саге se 
fac in ultima vreme, in care violența 
gratuită, детепја reprezintă intriga 
story-ului (...) Oliver Stone adaptează 
tema filmului ABSOLVENTUL la timpu- 
rile noastre: tinerii se răzvrătesc impo- 
triva părinţilor, dar nu se mulțumesc cu 
fuga de la părinţi, ci mai има! îi ucid 
(-) Eu am văzut filme bune foarte 
multe, dar o atât де mare abundență de 
imagini n-am mai întâlnit: culorile, lu- 


din Piaţa Presei Libere, nr. I, 
etaj ІП, camera 311, telefon 222.33.32, 
vă puteți procura volumul 


de CYRIL COLLARD, 


= precum si exemplare din numărul la zi 
al revistei 


odată cu rolul din Thelma și Louise, continuând apoi cu 
True Romance, Cândva pe aici curgea un râu şi recent |п- 
terviu cu un vampir, Brad Pitt a reuşit să obțină și un statut 
de sex-simbol. „Presupun că asta face parte din joc, este, 
cum за spun, un fel de tribut plătit celebritatii, Dar daca 
spectatorii ar reţine despre mine doar sex simbolul aș fi 
cumplit de dezamăgit. Іп Missouri imi imaginam că a fi ac- 
tor, a fi un star inseamnă să fii celebru și bogat. Şi asta, să 
fiu sincer, m-a atras. După aceea mi-am dat seama că lu- 
crurile stăteau altfel! Au existat filme care m-au marcat cum 
ar fi O după-amiază de câine, Cele trei zile ale Condorului, 
Brubaker, Midnight Cow-boy. De altfel cu toții, în familie, îi 
admiram pe А! Pacino, Robert Redford, Paul Newman. Ei 
au rămas, de fapt, actorii mai preferaţi și aș fi fericit să pot 
lucra cu ei... S-au spus vrute și nevrute despre felul cum 
am colaborat cu Tom Cruise la Interviu... N-a fost vorba de 
nici o rivalitate, totul fiind deformat de către presa de sen- 
zatie. Tom este un perfectionist, ceea ce urmăresc şi eu. În- 
totdeauna la asemenea filme există zile când totul merge ca 
pe roate, altele când totul | se pare са se întoarce ітро- 
triva ta. Şi apoi, personajul meu, Louis, este un tip care 
nu-și acceptă situaţia de vampir, spre deosebire de Lestat 
interpretat de Tom. Un dram de tensiune între noi era astfel 
binevenit. Dădea bine in fata camerei de filmat. Dar să пе 
înțelegem, asta era cinema! İl respect foarte mult ре Tom si 
am învățat foarte mult de la el. De fapt, suntem prieteni 
foarte buni“. 


Pentru cel mai recent film al său, Legendele toamnei (v. 
pag.15) Brad Pitt аге o înfățișare си totul nouă: plete 
blonde, o barbă nerasă de două-trei zile şi cei mai albaștri 
ochi de la Paul Newman încoace. Despartit de Juliette Le- 
wis (partenera sa din Kalifornia, v. nr. 2/94, p. 15), Brad Pitt 
primește sute de scrisori de la admiratoare, în care, uneori 
este rugat, implorat, somat să petreacă o noapte cu ele. 
„Cele care mă cred sex simbol ar putea fi dezamăgite. Nu 
sunt nici pe departe un latin lover.“ іп afară de cinema, 
pentru Brad Pitt cele mai mari pasiuni rămân pescuitul și 
muzica ргесіаѕіса. li place să petreacă ore întregi culcat în 
iarbă, să privească cerul sau să se joace cu Rusky, câinele 
sau. Un romantic? „De се nu? intr-o lume jn care toți 
aleargă — nu se știe încotro — си o viteză cosmică, mie imi 
place să mă misc fără grabă, atent la tot ce mă înconjoară. 


Şi apoi, nu credeţi că de putin romantism avem nevoie fie- 
care dintre поі?“ 


Mirela Jugănaru, Eforie Sud; Georgiana Pârâu, București: 


ERIC ROBERTS. 38 ani. Născut ја Biloxi, Mississippi 
Crescut la Atlanta (Georgia) unde tatăl său conducea o 
companie teatrală. Bunicii din partea mamei erau indieni 
irochezi, de unde și înfățișarea lui ceva mai specială. Este 
fratele Juliei Roberts, pe care el a convins-o să se facă ac- 
"ңа. La 15 ani, Eric este trimis de familie Іа Londra Іа Aca- 
demia Regală de Arte Dramatice, apoi continuă studiile la 
Academia Americană de Arte Dramatice din New York. De- 
butul pe scenă, pe Broadway și-l face in piesa Burn This, 
rol pentru care primește premiul Theatre World. La 20 de 
ani îşi face debutul și pe ecran în King of the Gipsies, fiind 
nominalizat la Globul de aur pentru interpretare. În decur- 
sul anilor a mai fost nominalizat la Oscar si la Globul de 
aur pentru rolurile din Runaway Train (r. Andrei Koncealov- 
Ski) și Star 80 (r. Bob Fosse). Noi l-am putut vedea în Ana- 
liză finală, în Specialistul și la tv în O femeie de onoare. 
Eric Roberts este un actor căruia nu-i place celebritatea, 
trăind retras la ferma sa („ca într-o cochilie“ cum îi place 
să spună) alături de soția sa Elia — cu саге a jucat іп Love 
is a Gun — si de cei doi copii ai lor. 


PE SCURT 


Alison Vintilă, București: Actorul dumneavoastră preferat, 
Scott Bakula, eroul serialului tv Code Quantum, a jucat un 
rol episodic în Culoarea ţii. Cel mai recent film: Lord of 
Illusions (г. Clive Barke). In rest, proiecte pentru televi- 
ziune. 

Florian Dan Stoienescu, lași: Actorul se numește Kim 
Rossi Stuart, este născut la Roma, la 31 octombrie 1969. 
Adresa sa: Studio Antonangeli, Via Lutezia, 5, 00198, Roma. 

Pentru toți admiratorii Veronicăi Castro (Şi bogatii plâng) 
le oferim coperta (ІМ) promisă. 


Doina STĂNESCU 


minile, gros-planurile, simbolurile (ca- 
lul, şarpele, scorpionul) formează o 
orgie pentru ochiul flămând al cinefi- 
lului“. lată deci de ce G.B. consideră 
filmul o capodoperă 


După ce ne spune са nu înțelege co- 
mentariul pe marginea ultimei sale scri- 
sori (nici noi nu înțelegem, din păcate 


(Continuare în pag. 23) 


Winona Ryder 
сі Daniel Day-Lewis... 
la Vârsta inocenţei 


O ENTUZIASTĂ 
NEDEZMINTITA 


eobosita aceasta cores- 
pondenta — cinefila si po- 
eta — EMILIA DABU din 
Mangalia ne impartaseste 
cateva impresii haotice 
despre WYATT EARP, 
despre frigul si spartul semintelor din 
sala de cinema, despre costul filmului, 
despre costul biletelor, despre Gene 
Hackman, despre Kevin Costner. „După 
atâţia vampiri, vampirese, crime şi cri- 
minali, sporturi sângeroase, lupi-oa- 
meni ori alte cele, ori pistolari făcând 
risipă de сате umană proaspătă, ип 
mare și de neuitat justitiar. Cine se аҙ- 
teaptă să-l recunoască prea des in 
această peliculă pe fermecătorul, timi- 
dul, duiosul K. Costner să-și ia măsuri 
de prevedere. Aici il va întâlni ori rein- 
taini pe artistul liber și de neclintit Ke- 
vin Costner“. Să înțeleg că un artist ,,li- 
бег și de neclintit“ nu poate fi si ferme- 
cator, timid și duios? Când iti place 
foarte mult ceva, nu te mai impiedici în 
praguri logice... Oricum, E.D. rămâne 
cea mai entuziastă dintre cititoarele re- 
vistei. (A se observa că i-am exclus din 
această remarcă pe... cititori.) 


Rubrica Dialog cu cititorii 
este realizată de 
Dumitru SOLOMON 


3 


си cititorii 


Рта Сосеа 


O noapte де pomină pentru са а fost 
ргітші film іп саге ат avut ип rol іт- 
portant, iar partener imi era ип mare 
actor, Gheorghe Timică, si pentru că а 
fost un foarte mare succes, iar eu cân- 
tam o melodie nemuritoare: „Păstrea- 
ză-mă doar pentru tine!“ Păsările, care 
peste ani, își conservă marea frumusețe 
artistică. 


Dana Dogaru 


Vânătorul de cerbi pentru De Niro ca- 
re-și demonstrează extraordinarele mij- 
loace cinematografice. Prima oară am 
realizat că să faci film înseamnă а//сеуа 
decât să joci teatru. Сема însă la fel де 
important! Gară pentru doi — o poveste 
extraordinară cu eroi și probleme care 
erau foarte aproape de noi. 


Coca Bloos 


Pe primul loc în topul preferințelor 
mele, Siberiada care a însemnat o în- 
toarcere în timp ce mi-a antrenat toate 
gândurile și sentimentele, făcându-mă 
să-mi doresc să trăiesc viitorul în tre- 
cut. N-am să uit niciodată steaua aceea 
care călăuzea destinul personajelor! Pe 
locul doi se-nghesuie o groază de fil- 
me: Oglinda, Căi Aventura și filmele 
cu jandarmii lui Funës, pe care-l 
consider genial; urmează, desigur, Stan 
și Bran și, nu în ultimul rând, Fellini in- 
bes ag — mi-ar fi plăcut teribil să-l fi in- 
tainit... 


Mircea Rusu 


A fost одаћа in America — scenariu 
exceptional, regia impecabila, actorii 

rfecti — inclusiv copiii, atmosfera 
acaparanta. Cele patru ore trec într-o 
clipă. Deocamdată l-am văzut de 9 
(nouă) ori! Nu pot să mă decid între: 
Hair — cel mai frumos mesaj antimilita- 
гізі; Amadeus — cu cel mai atașant 
personaj negativ, Salieri; All That Jazz 
— un film mai adevărat decât маја! 


Emilia Popescu 


Dictatorul pentru că iubesc geniul lui 
Chaplin. Frate cu Mozart, un film sue- 
dez despre un regizor care montează 
„Don Giovanni“ și, vrând să revolutio- 
neze spectacolul de operă, dialoghează 
în permanenţă cu Mozart; un film des- 

re condiţia artistului care trebuie să 
învingă mentalitatile ostile creaţiei. 


Oana Ștefănescu 


Luminile rampei. imi place Іа nebunie 
Charlot, dar nu aș putea să explic de 
ce. E са si cum ar trebui să dau defini- 
Ша universalității. La strada plus Ginger 
și Fred pentru Fellini si Giulietta. Mas- 
sina. M-ar încânta să am acces si eu 
într-o astfel de zonă, structural foarte 
aproape de sufletul meu. 


Ionel Mihăilescu 


Copiii paradisului fiindcă mă fasci- 
nează jocul lui Jean-Louis Barrault, dar 
și expresia universală a filmului, calita- 
tea pantomimei. D. pentru 
modul în care redă viata la periferia so- 
cietatii; pentru uriașa diversitate де са- 


4 


Filmele de căpătâi 


Centenarul cinematografului 
recapitulat din unghiul actorilor, regizorilor, criticilor... 
Pe parcursul mai multor luni 
veţi putea afla preferinţele preferaților dumneavoastră 


ractere între care se distinge personajul 
principal, bătrânul; pentru drumul între 
metaforă și concret, între vis şi mizerie. 


Adriana Moca 
Bună dimineața, Babilon și Piesă ne- 
terminată pianina iaz ri fi- 


indcă vorbesc despre iubire și despre 
ratare, eludând violența care ne agre- 
sează si în viaţă, si în artă și de саге 
mie mi-e frică. 
Mihai Bica 

Zorba pentru momentele de 
dialog real între Anthony Quinn și Alan 
Bates fiindcă noi astăzi nu mai știm de- 
cât să monologăm. Un film care mă 
face fericit ori de câte ori îl revăd! Bec- 
ket unde m-au cucerit nu monștrii 
sacri, ci actorii. Pentru că actorii sunt 
sau nu sunt mari în măsura în саге isi 
pun întrebări despre fiecare rol, în mă- 
sura in care știu să-i insufle viata, tran- 
sformând personajul într-un om. V-o 
spune unul dintre elevii doamnei Olga 

udorache. 


Nataşa Raab 


Nașterea unei națiuni si Forrest 

fiindcă însumează magistral isto- 

ria irii unui popor într-o succe- 

siune de episoade semnificative pentru 

psihologia colectivitatii, dar și а іпдімі- 
dualitatilor. 


Lamia Beligan 


Camille Claudel — un fapt real tran- 
sfigurat dumnezeieste, un destin tragic 
intr-un film minunat. Philadelphia — 
impecabil narată cinematografic, о po- 
veste bulversantă despre o societate 
vorace, lipsită de umanitate, care-i re- 
fuză individului supraviețuirea. 


Gabriela Baciu 


Naşterea unei națiuni de care se 
leagă adevărata naștere a celei de a 7-a 
arte și Nikita — după gustul meu — cea 
mai modernă și impresionantă peliculă 
contemporană. 


Marian Negrescu 


A fost odată іп America de două ori 
pentru că l-am văzut de 20 de ori. Deo- 
camdată! 


Irina Petrescu 


Probabil filmele tinereţii mele. Filmele 
anilor '60—'70. Filmele anilor când încă 
mai speram. 

„cehoslovace, poloneze, rusești, ita- 
lienesti... Menzel, Forman, Kawalero- 
wiecz, Kalatozov, Waida, Zanussi. Anto- 
nioni, Resnais, Hitchcock, Fellini, Vis- 
conti. 

Deci... așa la întâmplare... să zicem: 
La Strada, Maica loana a ingerilor, 
Piesă neterminată pentru pianină meca- 


nică. 

lar din zilele noastre... poate... Rămă- 
зђеје zilei. қ 

Мита! са агі сародорегеје пи та! 
sunt ја тода. О lume дгабна за /si за 
зе consume catastrofal пи mai аге пе- 
voie azi să fie oprită de nimeni cu о bă- 
taie pe umăr. Nu mai are timp de prie- 
teni. 


Mircea Albulescu 


noi si 
sunt două filme pe care le consider că, 
din toate timpurile, în modul cel mai 
înalt (în toate acceptiile cuvântului 
înalt), au invitat spectatorul la... creaţie. 


Mitică Popescu 


N-am mai văzut filme în ultima 
vreme, așa că am să vă spun din cele în 
care am jucat. Serialul Lumini și umbre, 
Vânătoare de vulpi + pentru 
că mi-au oferit roluri de oameni, си de- 
fecte și calități, nu personaje artificiale. 
Dovadă filmele, foarte adevărate. 


Leopoldina Bălănuță 


Amarcord și номон Tntepenesc іп 
scaun când le revăd, са în copilărie 
când jucam Stop! Nimic nu mai mișcă 
în mine. Mă-nnebunesc, та hipnoti- 
zează precum ar face-o un șarpe! Asta-i 
impactul pe care-l au asupra mea minu- 
nile astea de filme! 


Oana Ioachim 


Pentru că nu să mă decid doar la 
un singur film аі іші Fellini, aleg Atinge- 
rea lui Bergman fiindcă m-a emoţionat 
regăsirea de sine a acelei eroine chinu- 
ită de două iubiri, regăsirea ca femeie 
prin maternitate... 


Radu Amzulescu 


Cetăţeanul Kane — l-am văzut când 
eram foarte tânăr și am fost șocat fiindcă 
părerea mea este că Orson Welles a des- 
chis calea unui anume stil de cinema, 
realizând un film la propriu și la figurat 
lung si dens, precum un roman-fiuviu, 
la fel ca viața! Avea să urmeze apoi A 
fost odată іп America... Unul dintre pri- 
mele filme pe care le-am văzut după ce 
m-am hotărât să fac meseria de actor și 
care a însemnat și contactul meu cu 
acea instituție de cultură numită „Cine- 
mateca“ a fost Duminică la ora 6. 


Luminiţa Gheorghiu 


lubesc foarte tare două filme pe care 
încă nu le-am făcut. Primul ar fi filmul 
în care în rolul respectiv aș trage spe- 
гапја са n-aș mai repeta greșelile din 
filmele pe care le-am făcut până acum. 
А! doilea este filmul în care regizorul 
respectiv ar lucra în așa fel cu mine în- 
cât ar face posibil să obțin un premiu 
ca boa! a să tin... un discurs. Eu си Мо- 
готеф ат luat doar o diplomă де 
onoare și, bineînțeles, la diploma de 
onoare nu erau la „modă“ discursurile. 
Aș vrea să tin un discurs pentru că 
există niște oameni cărora trebuie să le 
mulțumesc pentru că am făcut film. 


Dorina Lazăr 


АН That Jazz din pizmă pentru се pot 
să facă acolo actorii! Filmele cu Stan și 
Bran care mă înduioșează și mă fac să 
mă gândesc са — de fapt — пи о за 
murim niciodată! 


Iurie Darie 


Primul film pe care l-am văzut la 11 
ani proiectat pe o pânză în curtea liceu- 
lui din Chisinau: Patimile lui Isus. Mi-a 
făcut o impresie extraordinară și n-am 
să uit niciodată plutirea peste Marea 
Roșie. A fost primul meu contact cu ігі- 
тайа filmului... 


Monica Ghiuţă 


Aimez-vous Brahms? din cauza admi- 
гаје! mele profesionale pentru Ingrid 
Bergman și pentru atmosfera fantastică 
a lumii acestui film. Un univers spiritual 
cu care am o comuniune puternică. 
Pentru că eu nu mă pot regăsi în anii 
acestui sfârșit de secol în care trăiesc. 
De copil, pe când mă jucam pe garduri, 
mă simţeam o print din poveste. Mai 
târziu am trăit printre „Graţiile“ lui Bot- 
ticelli... Călăuza fiindcă îl consider о 
puternică declarație, un semnal de 
alarmă menit să deschidă ochii rapor- 
tându-l pe om la divinitate, vorbindu-i 
despre bine și rău, frumos și urât, des- 
pre a exista și a nu exista. Sunt filme 
care mi-au hrănit sufletul. 


Anca Pandrea 


Dictatorul pentru că personajul repre- 
zintă pentru mine nu nazismul, ci co- 
munismul, care e un totalitarism detes- 
tabil. Un bărbat și o femeie fiindcă iti 
oferă o căldură a vieţii pe care ţi-o do- 
rești întotdeauna. 


Răzvan Vasilescu 


și O vară de neuitat. De 
ce-mi plac aceste două filme? Ar fi 
multe de spus, dar s-ar supăra ceilalți 
regizori. Una din motivații ar fi că pri- 
mul a fost prezent la Cannes într-o 
proiecție specială și s-a bucurat de o 
presă fantastică. De unde apoi și un 
mare tiraj al casetei video pe piața fran- 
ceză! Celălalt film (în care am doar un 
rol NO) a fost și еі la Cannes în selec- 
tia oficială, iar acum rulează și ре ecra- 
nele românești. 


Ana Bobicov 


АП That Jazz pentru complexitatea 
performanței tuturor realizatorilor. For- 
rest Gump îndeosebi pentru регіог- 
manta protagonistului. 


Florin Călinescu 


Europa lui von Trier și Forrest Gum 
pentru că, după un întreg secol de £ 
nematograf, рагеа са nu se mai poate 
spune ceva deosebit tocmai la sfărșit. 

i totuși iată că au apărut aceste două 
ilme care, mie cel putin, ті se par ab- 
solut noi atât la nivelul stilului de a po- 
vesti, cât și al ritmului cinematografic. 


Oana Pellea 


Singurul film care m-a emoționat în 
ultimul timp este Forrest Gump. Cred 
că marchează o ruptură mare în istoria 
centenară a cinematografului. De acum 
se va face film altfel. Cred că va face 
școală și în materie de interpretare ac- 
toricească, si іп scenaristică. 


dintr-un secol de cinema 


Paul Chiribuţă 


Filmele lui Fellini, dar în special E la 
nave va. 


Апа Ciontea 


Lista lui Schindler — un film de 
școală, un film fără cusur, o modalitate 
de a face cinema fără trucuri, dar cu 
emoție. Nu m-a lăsat să respir. Călăuza 
căreia îi admir integral perfecțiunea. 
Forrest Gump — o poveste foarte fru- 
moasă. Sigur, nu sunt filme de același 
calibru, dar pentru mine afectiv sunt 
asemeni cărților de căpătâi. E minunat 
că există această artă care-ţi poate 
oferi astfel de senzaţii și emoții... 


Mihai Călin 


The Unbearable Lightness of Being 
(Kaufman dupa Kundera) pentru finete 
si subtilitate. Vremea țiganilor (Kustu- 
rica) pentru că eu însumi sunt un senti- 
mental. 


Horaţiu Mălăele 


Divorţ din dragoste și Această leha- 
mite. Pentru că sunt ultimele, pentru că 
sunt ale mele și pentru că le iubesc. 


Valentin Uritescu 


Rămășițele zilei — pentru savoarea 
acestor „resturi“, adică pentru discretia 
extraordinară a iubirii atât de puternică 
şi totuși imposibilă. Pentru acuratețea 
şi fineţea stilului regizoral. lacob — 
pentru forța deosebită a povestirii cine- 
matografice. Imi plac filmele simple, іп 
care adevărurile obișnuite izbândesc. 
Gust şi Spielberg, Рајс! ori Întâlniri de 
gradul 111. imi place foarte mult și Far 
West-ul, mă las furat de aventură... Dar, 
deși nespectaculos, Rămășițele zilei a 
trecut pe primul loc... 


Rodica Tapalagă 


Dacă aș vrea să-mi aduc aminte de 
anii tinereții mele, aș alege Umbrelele 
din Cherbourg. lubesc însă foarte tare 
Pianina mecanică pentru că este un 
drum spre acest perpetuu песипазсш 
Cehov si E la nave va pentru că simt 
că e o capodoperă. 


Ton Caramitru 


Moara cu noroc deoarece m-a făcut 
să descopăr că filmul românesc poate fi 
și el o operă de artă. Hamlet cu Lau- 
rence Olivier văzut la 12 ani a însemnat 
prima иза deschisă spre lume. 


Irina Movilă 


Luminile orașului, Nopțile Cabiriei si 
Viaţă sportivă — există o legătură între 
aceste trei filme si de asta le iubesc 
foarte tare. Ele exprimă în cel mai înalt 
grad arta și prin artă omul în strădania 
sa de a-l atinge pe Dumnezeu prin iu- 
bire. Această artă e o parte din noi. Fil- 
mul, cea mai tânără artă, s-a născut 
cred din nevoia omului modern de a 
comunica, din această nesfarsita іпсег- 
care de a scăpa de singurătate. 


Anchetă realizată 
de irina COROIU 


1. А fost odată in America — echipa 
la Cannes '84 (Robert De Niro, Ser- 
gio Leone, James Woods, Elizabeth 
McGovern) 2. All That Jazz de Bob 
Fosse, cu ia Scheider 3. Moara 
cu noroc de Victor lliu, cu loana 
Bulcă, Constantin Codrescu și Geo 
Barton 4. Vă place Brahms? de 
Anatole Litvak, cu Ingrid Bergman 
5. Piesă neterminată pentru pianina 
mecanică de și cu Nikita Mihalkov, 
Elena Solovei, Evghenia Glușenko 
6. Moromeţii de Stere Gulea, cu Lu- 
minita Gheorghiu, Victor Небеп- 
ciuc şi Nicolae Badea 7. Cetăţeanul 
Kane de și cu Orson Welles, Joseph 
Cotten 


ereu 


„Romantismul este arta de 
opere susceptibile de a le procura 


Amorul 
şi excentricitatile sale 


erivat din substantivul comun zoman} (cavaleresc), epitetul avangarda nonconformismului, după sinuoasa cotă la bursa sensibilităţii mo- 
romantic a plecat la drum cu sensul extravagant, excentric, mentului, dar şi în funcţie de fluctuațiile de gust sau mentalitate. Пе exem- 
ieşit din comun, vizând caracterul exceptional al trăirilor plu 1990 a fost declarat de revista franceză „Studio Magazine” anu/ filme- 


_ emoționale. Trairi lirico-idilice, tenebros-patetice sau chiar lor romantice! Amorurile romantice văzute pe ecranele noastre în ultimii 
ale aventurii pur şi simplu. De-a lungul vremii, această trăsătură s-a păs- cinci ani conservă atributele romantismului consemnate de orice dicţionar 
trat, plasând pasiunile romantice când in desuetudinea idealismului, când în de estetică ori istorie a culturii, adăugând doar ingredientele specifice. 


Sentimentul capital 


În Indochina (regia Regis Wargnier) anilor '30, se 
desfășoară două povești de dragoste teribile, cu im- 
plicatii social politice. O celebră și autoritară pro- 
prietară de plantație (Catherine Deneuve) face o pa- 
siune tardivă pentru un tânăr ofițer de marină (Vin- 
cent Perez), care însă îi face un copil fiicei adoptive 
a acesteia, o prințesă asiatică (Linh Dan Phan), ce 
înţelege să-și sacrifice chiar si libertatea pentru iu- 
bire. 

Prin iubire se poate dobândi o nouă identitate. O 
demonstrează — spulberând orice umbră de nevero- 
simil — Sommersby (regia John Атіеі). În perioada 
zbuciumată ce a urmat războiului de secesiune, după 
şase ani de detenţie, un bărbat (Richard Gere) se 
substituie altuia, reuşind să dobândească nu doar în- 
crederea comunităţii, ci si inima tinerei vaduve (Jodie 
Foster) în ochii căreia adevăratul sot se discreditase 
printr-un comportament violent. Ea depune mărturie 
şi în instanță că acesta їі este adevăratul soț, dar 
bărbatul preferă să moară în cinste, pentru că misti- 
ficarea fusese făcută doar din iubire! 

În Răzbunarea (regia Tony Scott) o dublă trădare 
— a legământului marital şi а amicitiei parteneriatu- 
lui la tenis și vânătoare — e radical pedepsită. Soţul 
înșelat (Anthony Quinn), orgolios magnat, hotărăște 
ca nevasta sa (Madeleine Stowe) să Не desfigurata și 
obligată la prostituție, iar tânărul rival (Kevin Cost- 
ner) să moară. Salvat ca prin minune de leacurile 
mexicane (pitorescul locului sporește tensiunea intri- 
gii), acesta isi regăsește iubita, dar ea îi moare în 
brațe rostind cu ultima suflare „Te iubesc". 


Milla Jovovich și Brian Krause în trena cuplurilor Jodie Foster şi Richard Gere 
Jean Simmons-Donald Houston ('49) sot-sotie prin afinități: i 
şi Brooke Shields-Christopher Atkins ('80): Întoarcere la Laguna albastră Sommersby 5 


У 


Natura afrodisiacă 


Urmare a unui remake, Întoarcerea la Laguna Al- 
voastră (regia William A. Graham), apelează Іа roma- 
nul neoromantic „The Garden of God“ de Henry де 
Vele Stacpole. care idealizeaza varsta edenica, sur- 
prinsa in atmosfera tropicala а џпег insule din marile 
sudului, unde eroii adolescenti (Milla Jovovich si 
Brian Krause) isi incep experienta sexuala. 

lubirea са remediu pentru blazare si reacţie la po- 
luarea ecologică este traita in Amazonia, unde se 
consuma aventura palpitanta a unui medic matur 
(Sean Connery) cu juna sa colaboratoare (Lorraine 
Bracco), aterizată іп sălbăticie direct din metropola 
new vorkeză pentru a-l ajuta la stabilirea formulei 
unei роџит anticancerigene: Vraciul din junglă 
(regia John McTiernan). 


6 


| 


| 
3 


а prezenta popoarelor 
cea mai mare plăcere posibilă“. 


STENDHAL 


Uzând de discreţie şi ironie, Prinţul mareelor (de și 
cu Barbra Streisand) transpune în imagini ип volus 
minos roman al lui Pat Conroy despre angoase și 
disponibilități afective, despre generozitate іп dra- 
goste. Un rugbist, viril dar complexat sexual (Nick 
Nolte), va fi redat fericirii familiale după o scurta 
idilă cu psihiatra ce-i trata sora de sechelele trauma- 
tismelor din copilărie. 


Iubiri imposibile 


Vechea reţetă pe care și-a clădit Edmond Rostand 
celebra melodramă Cyrano de Bergerac adusă pe 
ecran cu fast де superproductie (regia Jean Paul 
Rappeneau) este antiteza romantică dintre uratenia 
fizică si frumusețea morală. Eroul interpretat де Се- 
гага Depardieu intrupeaza тагејеје virtuţi traditio- 
nale, respectiv idealul de poezie şi iubire. 

Cu rafinament sunt descrise circumstanţele unei 
imposibile iubiri în Vârsta inocentei (regia Martin 
Scorsese), două romanul Edithei Wharton. Rigidita- 
tea convenientelor unei lumi victoriene respectate cu 
exagerat scrupul de către erou — un tânăr nobil (Da- 
niel Day Lewis) — il împiedică să urmeze calea fi- 
rească a propriilor sentimente abandonându-și 


amanta (Michelle Pfeiffer), spre a constata, în final, 
inşelătoria celei ce-i devenise soție (Winona Ryder) 

Rosenemil (regia Radu Gabrea), ecranizare a unui 
best seller al anilor '30 aparținând lui Georg Her- 
rman, reia povestea „Damei cu camelii“ într-un Ber- 
lin sfâșiat între opulenţă şi mizerie, contraste care-i 
împing pe drumul pierzaniei si pe protagoniștii în- 
dragostiti, un vânzător ambulant (Werner Stocker), 
racolat де o bandă de hoți, și o tânără prostituată 
(Dana Vavrova), întreținută de bătrâni protectori și 
răpusă de ftizie. 

In cheia comică, O fata, doi băieți, trei posibilități 
(regia Andrew Fleming) propune о insolită situaţie 
„de ultimă ora": еа (Lara Flynn Boyle) îl iubește ре 
el (Josh Charles), care iubeşte un el (Stephen Bal- 
dwin) ce o iubește pe ea! Sub incidenţa ironiei tan- 
dru romantice a ultramodernilor studenţi, tatonarea 
identității sexuale poate avea chiar haz. 


» 


Isabel Glasser 
бі Ме! Gibson 


вай 


sacrificiul suprem: | ^ % 
Ç 
` 


“ 


Pururea tânăr 


Refugiu sau evaziune? 


Sperând în viitoarele miracole ale medicinii care 
i-ar putea vindeca iubita, victimă a unui accident, un 
june aviator (Mel Gibson) a acceptat să fie congelat 
experimental; readus la viata după ani, preferă за іт- 
batraneasca subit pentru a trăi alături de ființa iubită: 
Pururea tânăr (regia Steve Miner). 


Intoarcerea ашсе-атагше în trecut cu ajutorul vo- 
cii memoriei (Jeanne Moreau) conferă un fior ro- 
mantic filmului Amantul (regia Jean Jacques An- 
naud) după Marguerite Duras. Iniţierea în pasiunea 
carnală se plasează la confluența exotismului colo- 
nial си intelectualismul livresc, iar Jane March si 
Tony Leung interpretează scenele sexy cu o desă- 
vârșită candoare. 


Refugiul în actul sexual şi alunecarea în patologic 
sunt analizate cu voluptate în Luna amară (regia Ro- 
man Polanski), după romanul lui Pascal Bruckner. 
Un scriitor american în exil, fascinat de erotismul 
francez, demarează într-un coup де foudre ce-i іт- 
pune eliberarea де tabuurile sexuale ca apoi за ези- 
еге іп voyeurism. Protagoniști: două cupluri. Unul 
aflat într-o banală criză conjugală (Hugh Grant și 
Kristin Scott-Thomas), celălalt (Peter Coyote, Em- 
manuelle Seigner) abandonat damnării sado-maso- 
chiste. 


Dana Vavrova și Werner Stocker, 
îndrăgostiți (con)damnati: Rosenemil 


Răul secolului 


О psihiatră (Lena Olin) isi abandonează profesia 
(care oricum nu-i e de folos în cazul respectiv!) pen- 
tru a-și putea urma pacientul. (Richard Gere) de саге 
s-a îndrăgostit, muzician ratat din cauză unui eșec 
sentimental. Un artist atins de aripa geniului, dar 
obligat în mod arbitrar la o normalitate și la o exis- 
tenta derizorie. O poveste cu tâlc, moralizând despre 
depresie si euforie: Mr. Jones (regia Mike Figgis). 

Dave, președinte pentru о zi (regia Ivan Reitman) 
încearcă — uzând de un pretext naiv — să arunce o 
privire în culisele politicii la nivel înalt. Un delicat 
semnal de alarmă legat de corupția care — de fapt 
— îi furnizează indirect „materia primă“ eroului (Ke- 
vin Kline), care se trezește peste noapte că trebuie 
să-l înlocuiască pe superficialul președinte nu doar 
în fata naţiunii, ci si în sufletul soţiei acestuia (Si- 
gourney Weaver), cucerită de francheţea sosiei. 

Idila dintre Sailor si Lula (Nicolas Cage și Laura 
Dern) consumată sub stindardul propriului lor Suflet 
sălbatic (regia David Lynch), este un love story bles- 
temat, un thriller erotic, o psihoză devoratoare, ge- 
nerată de specificul vieţii moderne, dependentă de 
sex, violență şi drog. 

Mickey și Malory (Juliette Lewis şi Woody Harrel- 
son) din Născuţi asasini (regia Oliver Stone) conti- 
пиа la un voltaj si mai înalt această ștafetă a dezabu- 
zării exprimate prin violență extremă, deși rămân 
eroi romantici. 


Romantismul nu moare, ci se regenerează. Sau de- 
generează. Depinde de optica cineastului şi a spec- 
tatorului. 

Irina СОВОШ 


candoare si exotism erotic: 


же е Jane March si Tony Leung, 


Amantul 


тант гем % > 


S-a intâmplat într-o 
noapte (cu Clark Gable 
și Claudette Colbert) 


ғ Bucluc іп paradis 


(cu Herbert Marshall si Kay Francis) 


© Dragostea de dupã amiazã 
(cu Audrey Hepburn 
şi Gary Cooper) 


а 


иссезш de public а! со- 

mediei romantice n-a palit 

niciodată. Foarte la modă 

în anii '30—'40, acest 

(sub)gen cinematografic 

revine mereu іп atenţia 
cineaştilor şi a producătorilor pe care 
audiența nu-i lasă indiferenți. Dacă пе 
ambitionam să găsim o explicaţie so- 
ciologică pentru interesul faţă de el, 
am putea observa că se intensifică іп 
vremuri de criză. Cu cât publicul e mai 
deprimat din motive economice (rece- 
siunea din deceniile trei-patru şi cea 
din deceniile opt-nouă), cu atât e mai 
dispus să se lase „minţit frumos” la сі- 
nema, constatând că banii n-aduc feri- 
cirea, că hazardul iti scoate іп cale 
marele amor, că aventura e preferabilă 
rutinei confortabile etc. 


Verva şampanizată şi infuzia de op- 
timism a comediei romantice îndeamnă 
intotdeauna la comparaţia cu opereta. 
Nu întâmplător un cineast emblematic 
pentru acest gen cinematografic, Ernst 
Lubitsch, a excelat şi în aducerea pe 
ecran a unor spectacole muzicale pre- 
cum „Văduva veselă” sau „Farmecul 
unui vals”. Eleganta stilului său eliptic, 
de o ironie foarte europeană, a reuşit 
să diminueze acuzaţiile de frivolitate 
îndreptate de esteticieni prezumtiosi 
împotriva filmelor de acest tip. Fai- 
moasa „Lubitsch touch“ (pecetea Lu- 
bitsch) a devenit un ideal pentru multi 
dintre regizorii care au abordat come- 
dia romantică. Oricum, ei au preluat de 
la acest deschizător de drumuri tipolo- 
gii, motive şi situaţii pe саге le-au 
adus mereu la zi. 


Milionarul umanizat 


Un personaj preferat al comediei ro- 
mantice èste milionarul. Dar nu oricare, 
ci acela care, sub efectul заде ог lui 
Cupidon, devine mai generos, mai puţin 
cinic. El ajunge să creadă că averea nu 
valorează nimic pe lângă o zi de fericire 
alături de persoana iubită. Este și cazul 
milioanarei din filmul lui Lubitsch Bu- 
cluc in paradis (1932 văzut recent la 
T.V.R.) sedusă de un escroc internatio- 
nal de origine română (irezistibilul Gas- 
ton Monescu). Deși constată că a fost 
jefuită de junele care-i devine secretar, 
sarmul lui şi puţinele ore petrecute іт- 
preună o fac să-l ierte pe păcătosul 


Mereu 


Vervă şampanizată 


ŞI 


infuzie de optimism 


care îi demonstrează că, oricum, admi- 
nistratorul averii ei o furase mult mai 
vârtos ani de zile. Milionar e și protago- 
nistul din Dragostea de după amiază 
(1957) de Billy Wilder interpretat de 
Gary Cooper, un Don Juan al cărui ci- 
nism e vindecat subit de amorul pentru 
o tânără violoncelistă (Audrey Hep- 
burn). Numai ea reușește să-l facă să 
afle ce-i gelozia și să renunţe la cuceri- 
rile de-o seară. 


Cât despre personajul lui Richard 
Gere în Pretty Woman (1990) de Garry 
Marshall, un om de afaceri care plă- 
teste o prostituată (pretty Julia Ro- 
berts) să-i țină companie o săptămână, 
el ajunge să-și schimbe optica „totul se 
poate cumpăra“. Ne prefacem că nu 
observăm că feericul amor n-ar fi fost 
posibil în absenţa banilor și înțelegem 
de ce pelicula a înregistrat un record 
de audienţă la televiziunea franceză: 
peste patru milioane de privitori într-o 
singură seară! 


Nunţi anulate 


Presimtirea ca sunt pe cale să facă ó 
mare greșeală și că partenerul potrivit e 
altul îi face pe multi protagoniști ai со- 
mediilor romantice să-și anuleze nunțile 
în ultima clipă. Glasul inimii trebuie în- 
totdeauna ascultat, demonstrează în 
vervă multe dintre aceste filme. În Phi- 
ladelphia Story (1940) de George Cu- 
kor, o femeie modernă și temperamen- 
tală (Katharine Hepburn) e impiedicată 
să se recăsătorească pripit, mirele (mi- 
lionar, firește) fiind ridiculizat de o 
farsă pusă la cale de fostul sot care-și 
va relua, până la urmă, locul în inima 
protagonistei. 


Printre eroinele care-și anulează fără 


regret căsătoria se numără și reportera , 


interpretată de Linda Kozlowski în Cro- 
codile Dundee (1986) de Peter Faiman. 
Un alt logodnic bogat și nesărat e pără- 
sit pentru un bărbat de condiție mo- 
destă, dar mai uman și mai autentic. 
Meseria lui exotică de vânător de cro- 
codili e un atu în plus. Interpretul aces- 
tui personaj, Paul Hogan, a devenit, de 
altfel, si în viata soțul Lindei Kozlowski. 


Una dintre comediile romantice care 
trateaza cel mai atragator acest motiv, 
al evitarii unei greseli grave printr-o ca- 
sătorie nepotrivită, este Nopți albe la 
Seattle (1994) de Nora Ephron. Poves- 
tea vaduvului solitar, cu un baiat care 
nu mai suportă tristețea tatălui, căutân- 
du-i (si găsindu-i) o parteneră de маја 
cu âjutorul unei emisiuni radiofonice, 
ajunge la happy end după mai multe 
amânări și renuntari. Alunecarea іп 
melo e împiedicată de potopul de re- 
plici spirituale și de ritmul alert al în- 
tâmplărilor care pompează optimism în 
piepturile celor sceptici că-și pot găsi 
vreodată perechea ideală. 

Încrederea în putinţa de a întâlni băr- 


batul ideal generează si trepidantele 
aventuri ale profesoarei de engleză din 
Only You (vezi cronica în nr. 4/95) care 
fuge în rochia de mireasă să-și gă- 
sească partenerul potrivit în altă parte a 
lumii, cu atât mai romantic cu cât acest 
lucru se petrece în exuberanta Italie. 
Merită să parasesti un dentist plin де 
bani pentru un negustor de pantofi mai 
putin prosper dacă te face să crezi că 
viața în doi nu e prozaică: o concluzie 
care sună a text de șlagăr, dar cu o de- 
monstratie încântătoare. 


Cupluri contrastante 


Romantismul a cultivat întotdeauna 
contrastele, opoziţia puternică între bun 
și rău, lumina-intuneric, dragoste-ura. 
El a făcut posibile primele poveşti де 
iubire între persoane aparținând unor 
lumi diferite, aparent incompatibile. іп 
această tradiție, comedia romantica a 
reuşit să impună cupluri de îndrăgostiţi 


care aparent n-au nimic în comun. 
Intr-una din peliculele deschizătoare de 
drumuri, S-a intâmplat intr-o noapte 
(1934) de Frank Capra amorul este cel 
care stabilește legătura între o fată de 
milionar (Claudette Colbert) care fuge 
de-acasă nemaisuportând tirania tatălui 
și un reporter insolent (Clark Gable), 
care intenţionează să exploateze cinic 
evadarea tinerei din colivia ei aurită, 
dând o lovitură de presă. După ce „se 
urăsc“ și se suportă cu greu de-a lun- 
gul unei călătorii іп autobuzul ce-i 
poartă prin America, cei doi își dau 
seama că se iubesc la nebunie și că pot 
trece barierele care-i separă. 


Un cuplu contrastant se află si în 
centrul peripetiilor din Idilă pentru о 
piatră prețioasă (1984) de Robert Ze- 
meckis. O scriitoare ochelaristă si sen- 
timentală (Kathleen Turner) se іпато- 
rează de un aventurier necioplit și prost 
crescut (Michael Douglas) în timpul 
unei călătorii prin jungla amazoniană 
unde cel din urmă o арага pe cea dintâi 
de șerpi, crocodili, scorpioni, dar şi de 
bandiți care ştiu са ea deţine un dia- 
mant gigantic. 


Bineînțeles că impactul întâlniriii din- 
tre cei doi produce modificări asupra 
caracterelor: livresca tânără devine mai 
realistă și mai femeie de acţiune, iar 
bruta nepăsătoare dovedește са sub 
carcasa-i otelita ascunde о inimă 
simtitoare. Succesul acestei povești i-a 
determinat pe producători să finanțeze 
un sequel, Giuvaerul Nilului (1985) ге- 

izat de Lewis Teague care mizează pe 
armecul aceluiaşi cuplu „incompatibil“. 


O altă pereche în aparență nepotrivită 
asigură cota înaltă de audienţă a unui 
serial T.V. care parodiază peliculele de- 
tective: Мадйе și David. Ea este ele- 
gantă, bogată, bine crescută, el mototo- 
lit, fără ип sfant în buzunar, amator де 


romantici 


„Romanticul (utopic vorbind) e totdeauna ип febricitant, 
un agitat, un delirant, un precipitat, un sicilian“. 


GEORGE CĂLINESCU 


% Un „Pygmalion' 
modern 
Născută ieri 


(cu Don Johnson 
și Melanie Griffith) 


Stilul Frank Capra nu mo 
Un bacsis de 2.000.000 до! 
(cu Bridget Fonda si Nicolas 


„Cenușăreasa“ 
modernă: 
Pretty Woman 
(cu Richard Gere 
"și Julia Roberts) 
- = ” 


Е ( 


glume deplasate. Cu toate acestea mi- 
nunea se produce și amorul o orbește 

patroana care nu mai vede cusuru- 
rile subalternului si începe să-i guste 
umorul. 

Greu de imaginat impreună sunt şi 
protagoniștii din Născuţi ieri (1992) de 
Luis Mandoki, o tânără vulgară și se- 
mi-analfabetă (Melanie Griffith) care ia 
lecții de cultură generală si de maniere 
elegante de la un ziarist (Don Joh- 
nson). Moderna variantă a poveștii lui 
Pygmalion își intensifică atracția prin 
distribuirea acestor actori саге for- 
mează un cuplu controversat si în viata. 


Credinţa în miracole 


In comedia romantică miracolul se 
inserează firesc printre întâmplările co- 
tidiene. Totul se poate schimba peste 
noapte și, oricât de nefericite ar fi per- 
sonajele la început, ele se pomenesc în 
final іп grațiile zeiței Fortuna, norocul 
(noroacele) abătându-se asupra lor ca 
о ploaie de aur. 


Mitul cel mai drag al americanilor, cel 
al Cenușăresei, capătă adesea întruchi- 
pări aduse la zi în peliculele de acest 
tip. O modestă, dar isteata secretară 
(Melanie Griffith) profită de un accident 
al cinicei sale sefe în O femeie face ca- 
rieră (1988, de Mike Nichols) pentru 
a-și impune ideile îndrăzneţe în Таја 
consiliului de administraţie. Deși furioa- 
sa boss vrea apoi s-o alunge, ea reu- 
seste să-și păstreze poziția profesională 
cucerită cu ajutorul hazardului, dar și 
locul în inima logodnicului aceleiași di- 
rectoare afurisite. 


De domeniul miracolului ţine şi 
câștigul la loterie. In Un bacșiș de 
2.000.000 dolari (1994) un polițist câș- 
tigă o imensă sumă la loto și — altă mi- 
nune — se mai tine si de cuvânt oferind 
jumătate din neasteptata avere unei 
cheinerite căreia îi promisese, mai în 
glumă, mai în serios, acest lucru. Co- 
media glosează în buna tradiţie a filme- 


lor lui Capra pe tema „banii n-aduc fe- 
пстеа“ si face protagoniștilor un cadou 
бі mai mare, oferindu-le ocazia de a se 
îndrăgosti unul de altul si să evadeze, 
fiecare în alte condiţii, de lângă parte- 
nerii nepotriviti de viata care au un 
apăsat simţ pragmatic. 

Critica pragmatismului face parte, de 
altfel, din poetica nescrisă a genului. 
Persoane care duc o existență dedicată 
în exclusivitate reușitei materiale sau 
sociale sunt întrerupte brusc din aler- 
garea lor spre țelul propus de о întâm- 
plare decisivă. Este ceea се pateste și 
eroul din Ziua сапце! (1993) de Harold 
Ramis, unde un prezentator T.V. al bu- 
letinului meteorologic, foarte ocupat de 
cota sa de audienţă si de nimic altceva, 
devine într-un fel prizonier al unui loc 


(ип orasel unde se desfășoară serbarea 
tradițională închinată primăverii) de 
unde nu mai poate pleca. Fiind obligat, 
ca într-un coşmar, să repete evenimen- 
tele unei aceleiași zile de nenumărate 
ori, еі (Bill Murray) are timp s-o cu- 
noască mai bine pe atrăgătoarea direc- 
toare de producţie din echipa sa (Andie 
Mac Dowell) şi să se îndrăgostească lu- 
lea, nemaipăsându-i că nu ajunge la 
timp pentru a pregăti emisiunea urmă- 
toare. Neobisnuita alură onirică а peli- 
culei o particularizează printre comedi- 
ile romantice made în Hollywood. 

O mult mai tipică poveste hollywoo- 
diană (de altfel un remake după un film 
produs în 1947) este Miracolul de pe 
Strada 34 (1994) da Les Mayfield. O fe- 
tita fara tată, care duce o existenţă des- 
tul de tristă alături de mama ei solitară 
şi foarte obsedată de reuşita profesio- 
nală, are parte de un ajun de Crăciun în 
care toate problemele se rezolvă. Do- 
rintele i se indeplinesc una după alta, 
ca într-un basm. Peste noapte тата isi 
schimbă dorința de-a rămâne celibatară 
şi noua familie petrece sărbătorile 
într-o casă adevărată primită de la pa- 
tron. Cum să nu crezi că Moş Crăciun 
există cu adevărat, mai ales că el îm- 
prumută chipul bonom ironic al lui Ri- 
chard Attenborough? 


Osciland intre opereta si basm, co- 
media romantica араза mereu ре pe- 
dala bunelor sentimente. Unii cineasti 
o fac mai abil, alţii mai ostentativ, dar 
efectul e în general cel scontat publi- 
cul se lasă sedus. Pudoarea reprezentă- 
rii amorului în filmele acestui gen este 
un important atu. Oripilati de cinismul 
erotic din pelicule de tipul Instinct pri- 
таг, multi simt nevoia unui contrapunct 
romantic, mai ales dacă sentimentalis- 
mul este echilibrat de umor. Mulţi, 
chiar şi dintre cei care n-ar recunoaşte 
niciodată. 


Dana DUMA 
9 


in premiera 


E 
PERICOLOSO 
SPORGERSI 


ага о premieră care, deși pare un 

caz singular in peisajul cinema- 

tografic postrevolutionar, ne 

aduce aminte de un precedent 

(eveniment) al anului trecut, Tra- 

hir de Radu Mihăileanu. Са și 
acesta, E pericoloso sporgersi de Nae 
Caranfil e un film de debut, în același 
timp o coproducție franco-română și, 
tot ca el, vine pe ecranele noastre cu 
întârziere destul de mare de la prima 
proiecţie într-un festival internațional, 
răstimp în care a acumulat premii pe 
alte meridiane. Deși autorii celor două 
pelicule sunt aproape de aceeași vârstă, 
parcursul pre row îi face să aparţină 
unor lumi diferite: Mihăileanu trăiește 
de aproape 20 de ani la Paris, dar Ca- 
ranfil n-a părăsit locurile natale decât 
pentru două-trei burse de studiu în Bel- 
gia și Franţa. În fine, pentru a încheia 
comparatia între cei doi debutanţi, tre- 
buie spus că aparițiile lor s-au petrecut 
sub foarte diferite orizonturi de aștep- 
tare: despre cel dintâi nu se știa mai ni- 
mic, dar celălalt era deja un personaj 
cunoscut fanilor filmului studențesc și 
cititorilor revistei „Caţavencu“ unde 
condeiul său sprinten a combătut mo- 
ravurile de tranziție. 

S-au scris și s-au spus atât de multe 
despre Е pericoloso si (după 
prezența la Cannes '93 în Quinzaine 
des réalisateurs și la Costinești іп асе- 
lași an) încât riscul de a prelua formule 
prefabricate e mare. Totuși, merită să 
confirmăm că: are prospețime, sponta- 
neitate, umor insolent, scenariu foare 
bine articulat, ton cuceritor. Foarte la 
modă în acest moment (vezi Pulp Fic- 
tion, Caro diario) formula tripticului e 
ingenios folosită de debutantul care іт- 
рта istorioarele Elevei, Actorului si 
Soldatului într-o poveste unică despre 
sufocantul climat al epocii ceaușiste. 
Fără să aibă subiectivitatea relatării 
aceluiași eveniment din trei unghiuri di- 
ferite ca în Rashomon-ul lui Kurosawa, 
pelicula lasă în fiecare segment ele- 
mente de puzzle pe care spectatorul le 
asamblează în final cu satisfacția con- 
firmării spiritului său de observaţie. 

Ce atrage în mod special la E perico- 
loso sporgersi? În primul rând savoarea 
picturii de mediu. Amănuntele pitorești, 
dar și replicile pe măsură descriu lapi- 
dar liceul cu hârjoana vag erotică a 
adolescenților, cu .farsele tampite din 
ore și fumatul în closet, teatrul cu tur- 
neele іп cenușia provincie, cu rutina 
spectacolelor pe texte educative şi cu- 
ceririle de-o seară ale junilor primi din 
trupă și în fine, armata, си gradati vin- 
dicativi, glume cazone și orgii de dor- 
mitor comun. Detaliile sunt uneori ire- 
zistibile și regizorul obține adesea 
efecte umoristice apelând la cântece 
cunoscute: pe celebra melodie „Serile 
de la Moscova“ se cântă „Hai să emi- 
grăm în America“ sau răcanii traver- 
sează orașul fredonând în formaţie зја- 
gărul lui Toto Cutugno „Un italiano 
vero“. 


10 


Premiile obţinute de filmul lui NAE CARANFIL 


Marele premiu, Festivalul international al filmului de la Bratislava, 1993 

Premiul criticii „Michel Perez“, Festivalul internaţional а! filmului de la Montpellier, 1993 

Premiul special al juriului, Festivalul european al filmului de la La Baule și Premiul Franţei de est, 1994 
Premiul pentru scenariu şi Premiul de debut ale Uniunii cineaștilor din România, 1993 


E pericoloso i în „Noul Cinema“: |а Chenzina realizatorilor de la Cannes nr. 6 si 7/93: 
la Costinești пг. 8/93; și opinii din presa străină nr. 12/94. 


< 
/ 


Libertatea asociativă si sprinteneala 
conexiunilor ті se par, de altfel, insusi- 
rile cele mai pregnante ale scriiturii lui 
Nae Caranfil. El a dovedit deja aceste 
calitáti in premiatul film din studentie 
Frumos e in septembrie ia Venelia care 
era nu atát o adaptare a unui text dra- 
matic de Tudor Mazilu cât о şarjă la 
adresa miticei pelicule a lui Alain Res- 
nais Anul trecut la Marienbad. În E 
ricoloso sporgersi găsim ecouri din Ce- 
hov (vezi liceana care fuge de-acasă si- 
gură că numai așa poate deveni actriță, 
ca în „Резсагизи!“), dar și din piesele 
românești proletcultiste ale anilor '50 
(pentru bancul cu fragmentul dintr-o 
emisiune a „Europei libere“ ajuns în 
spectacol). Din păcate nu toate gagu- 
rile au aceeași factură și glumite răsu- 
flate isi mai fac loc printre poante des- 
tul de subtile. Cu toate acestea, ar fi 
exagerat să căutăm cusururi acestei 
opera prima care aduce ип suflu cu 
adevărat proaspăt umorului nostru ci- 
nematografic. Nu ştiu dacă Nae Caran- 
fil își va face din comedia vag senti- 
mentală o profesiune de credință, dar 
cred că înzestrarea lui îl recomandă 
pentru acest gen. Dacă îmi e permis să 
adaptez o sintagmă пеаоѕа („tobă де 
carte“), aș spune că regizorul nostru e 
„tobă de cinema“ si că vocaţia lui este 


și George Alexandru 


ө Natalie Bonifay си Marius Stănescu 


Ediţia a IV-a 
CONCURS CU PREMII 


; filmul născut din alte filme. Că dia 
organizat de NOUL CINEMA nosticul hen nu е hazardat о со 
, următoru roiect, Restul e tăcere, 
ІП colaborare cu ROMANIAFILM o peliculà еге ün pionier al cinema- 
= 4 š tografului românesc. О așteptăm cu in- 

Răspunsuri corecte teres. 

Dana DUMA 
Etapa întâi: 1. Richard Attenborough 2. Something's Got Producţie: Нотапја-Егапја, 1993, Fil- 


mex-Compagnie des images e Regia și 
scenariul: Nae Caranfil e imaginea: 


to Give 3. Singur acasă 1; Dennis, pericol public 


Etapa а doua: 1. Doamna Doubtfire, tăticul nostru traznit Cristian Comeagi = Muzica: Noe Ce- 

š rantil, Anton Suteu @ rurile: Gloria 

2. Sunt frați 3. Patru Papură e Costumele: Maria Peici e Cu: 

Natalie Bonifay, George Alexandru, 

Marius Stănescu, Valentin Teodosiu, 
Florin Călinescu, Magda Catone 


| 


0 МАВА 


DE 
NEUITAT 


àrerile criticilor nu coincid 

adeseori cu cele ale publi- 

cului, dar in cazul lui Lu- 

cian Pintilie a fost atinsà 

aproape unanimitatea: nu 
rareori mi-a fost dat 54 aud sau sà сі- 
tesc cà este ,cel mai mare regizor ro- 
тап“. Cel mai таге? lerarhiile іп апа 
nu-si au rostul, dar даса as fi somat sà 
alcătuiesc un top а! cineastilor români, 
cred cà alte nume mi-ar veni in minte 
înainte. Faima sa se întemeiază pe filme 
ironice, chiar acide, care „taie în carne 
vie“, cum se spune, filme ireverentioase 
care ne reprezintă aspecte mai putin 
plăcute ale vieţii și caracterului nostru. 
De la clasicul Reconstituirea la Ba- 
lanja, trecând prin-De се trag clopotele, 
Mitică? sarcasmul si grotescul s-au în- 
groșat, au devenit elementele de 
prim-plan pentru care se sacrifică alte 
componente ale filmului, regizorul 
transformându-se într-un fel de orches- 
trator al haosului. Personal prefer pri- 
mul său film, Duminică la ora șase, 
despre care tot mai puțini vorbesc, con- 
siderând probabil că este incomod să 
analizezi un film în care personajele 
principale sunt tineri ilegalisti. Dar, din 
punct de vedere estetic, filmul său de 
debut era mult mai interesant decât Ba- 
lanta, de pildă. Pe măsură ce Pintilie a 
înaintat în construirea operei sale, am- 
bitia de a spune totul despre relele 
noastre, un anume nestăpânit cinism 
diminuează coerenţa narativă si uneori 
credibilitatea, lăsând să răzbată o vul- 
garitate pe care nu tot românul și-o 
asumă,din simplul motiv că nu ne re- 
prezintă pe toți. 

Această vulgaritate prezentă și în 
secvenţe întregi din O vară de neuitat 
(cum ar fi cea a bordelului, din prima 
parte a filmului) distonează cu acel far- 
mec pe care filmul îl degajă. Un farmec 
„retro“, aproape desuet, ce riscă să-i 
dezamăgească pe multi dintre admira- 
torii cineastului ce așteaptă de la Pinti- 
lie doar demascări ale relelor apucături 
ale românilor. În schimb, cei captivati 
de această incursiune a cineastului 
într-un alt mediu, vor fi descumpaniti 
de accesele de vulgaritate, care strică 
momentele în care regizorul trece din- 
colo, având acces la universal. Perso- 
najele din acest film sunt numai din în- 
tâmplare români. Ele ar putea avea 
orice altă naţionalitate, ancorarea într-o 
anume zonă pe tare și o precisă 
epocă istorică (anii' 20 în sudul Dobro- 
gei) nu trebuie să ne impiedice să ve- 
dem unde bate filmul. Și nu mă refer la 
problema conflictelor etnice, cu trimi- 
tere la actualitate, tratată într-un mod 
care poate stârni tot atâtea adeziuni en- 
tuziaste câte reacții indignate. De altfel, 
această problemă imi pare a fi destul 
de schematic tratată, căci nici bulgarii, 
nici macedonenii, turcii sau ungurii nu 
se constituie ca personaje îndeajuns 
motivate psihologic. 

Filmul ne spune altceva. Ne spune că 
suntem doar din întâmplare, sau pe pe 
rioade scurte, buni, pentru că natura 
noastră este rea. De aici ar putea porni 
discuţiile despre O vară de neuitat, în- 
cepând chiar cu titlul, căci „de neuitat“ 
nu semnifică aici „de vis“, ci de coș- 
mar, adică о vară în care intoleranta, 
ura, răutatea, răzbunarea, nimicnicia, 
nedreptatea au ieșit la iveală. 

Putem observa cum nici un personaj 
nu este cu adevărat bun. Până și fasci- 
nanta Maria-Tereza Von - Debretsy, fi- 

ura centrală a filmului — încărcată cu 
armec, eleganță si си о aură miste- 
rioasă de Kristin tt-Thomas —, în- 
cearcă să pară umană, interesată de 
soarta unor condamnaţi pe nedrept, re- 
voltată de sentința pronunţată asupra 
lor. Încearcă, dar în fapt îi este indife- 
rent ce se întâmplă în jur, se simte doar 
obligată — în poziția ei de mare 
doamnă poposită pe meleaguri care tu- 
turor li se par sălbatice — să pară mări- 


L ЕМСОМРЕТІТІОН SN 


MARIN KARMITZ PRÉSENTE 


| KRISTIN SCOTT-THOMAS 
%, CLAUDIU BLEONT 


iga Tudofache | 
где >nstantin > 


Salonul nr. 6“ 


ise pare semnificativ 
са ат putut vedea 
aproape simultan (cu 
intárzieri diferite) доџа 
dintre filmele lui Lu- 
cian Pintilie, care -- 
stilistic — „fac“ foarte 
bine împreună. La dis- 
tanta de vreo 15 ani, Salonul nr. 6 si 
O vară de neuitat sunt, totuși, lu- 
crate într-o aceeași stare de graţie, 
într-un moment, as zice, al uitării de 
sine. — ar parea paradoxala 
in cazul unui regizor analitic si meti- 
culos, însă, raportate la restul filmo- 
grafiei, cele doua pelicule propun o 
scriitură artizanală, aparent vetusta 
(dar cât de autentică), a cineastului 
care, altfel, a oscilat între baroc și 
realismul magic. 

Rămânând doar la Salonul nr. 6, 
deși tentatia paralelismului este ра- 
sionantă, se poate ușor observa са 
filmul lui Pintilie e tot atât de ceho- 
vian pe cât e de cehoviană nuvela 
lui... Cehov, o nuvelă de excepție, 
încât ecranizarea reușește să facă 
mai evidente nuanțele dostoiev- 
skiene. Fidelitatea transpunerii, 
chiar dacă nu-i un factor de luat în 


seamă, accentuează efortul punerii 
în pagină cinematografică, păstrând 
aproape intacte dialogurile prozei. 
Notabil că preluarea acestora, de- 
parte de a fi percepută ca un balast 
literar, este potentata de atmosfera 
apăsătoare а semiobscuritatii іп 
care tonurile de brunuri induc su- 
gestia sordidului. Ambianta sumară, 
scenografic redusă, e mai putin ип 
element а! universului abrutizant, 
cât o componentă insinuată a de- 
gradării psihice. Desigur, centrul de 
greutate este păstrat ре involutia 
medicului victimizat, al cărui traseu 
iterativ în drumul cotidian spre spi- 
tal, însoțit mereu de un traveling la- 
teral rău prevestitor іп lentoarea lui 
apatică, nu-i decât mișcarea orizon- 
tală pregătitoare, urmată de o profu- 
ziune încheiată static іп cosmarul 
concentrationar al ospiciului. Ғог- 
mula adoptată de Pintilie pare a fi 
cea mai adecvată, aceea a unei dis- 


сге{іі expresive. 
Sergiu SELIAN 


") Difuzat de Televiziunea 
Română іп cadrul emisiunii Tele- 


Cinemateca jin 18 aprilie 1995 


in premiera 
, 


LUCIAN PINTILIE 
іп ,Мош Cinema”: 


Reconstituirea — а doua premieră, 
nr. 3/90 e De ce trag clopotele, Mi- 
са? — avanpremieră la Costinești, 
nr. 9/90 și premiera nr. 10/90, opi- 
nia spectatorului nr. 1/91 e Recon- 
stituirea — Un film care ar fi putut 
să fie un început nr. 4/91 е Balanța 
sau Stejarul, semne ale unui destin 
românesc — Cannes nr. 6/92; Ba- 
lanta de Іа Cannes la Costinești, пг. 
8/92; Balanța — eveniment, nr. 
11/92; O balanţă ... de lux — opinii 
studențești, nr. 1/93 e Relansarea 
valorii, nr. 3/93 e Lucian Pintilie și 
ingratitudinea colegială — propu- 
nere pentru o cinematecă româ- 
nească, nr. 6/93 e Regizorii noștri 
filmează — О vară de neuitat, nr. 
11/93 e O vară de neuitat — іп 
competiție la Cannes, nr. 6, 7; și 
opinii din presa străină 12/94. 


nimoasă. Vrea за fie iubită, când toți 
cei din jurul ei se urăsc. 

Fiecare are o părere rea despre cei- 
lalti, părere exprimată sau ascunsă, în 
funcţie de poziția socială sau de gradul 
celuilalt, căci principalele personaje 
masculine sunt ofițeri, iar în armată su- 
periorii trebuiesc respectaţi. Aparentele 
trebuiesc salvate. lar jocul aparentelor 
constituie fundalul întregului film. Fie- 
care este judecat de ceilalți, fiecare 
vrea să impună lumii o imagine cât mai 
convenabilă cu putință despre sine. 

Ce rămâne în afara acestui joc nu 
chiar atăt de frivol pe căt ar părea la 
prima vedere? Poate dragostea împăr- 
tășită, căsnicia fericită, cum sugerează 
cuplul format de căpitan și soția sa. 
Dar regizorul demonstrează că nici 
această dragoste nu este una profundă, 
mariajul fericit inseamnă doar supune- 
rea la un cod, la obligaţiile unui con- 
tract scris și semnat de cei doi cu ani 
înainte de evenimentele din film. Pentru 
că fata de cuvântul scris există respect 
si teamă. Nu degeaba сеге mereu căpi- 
tanul un ordin scris pentru executarea 
prizonierilor. Nimic nu ne îndreptățește 
a crede că nu l-ar executa, dacă l-ar 
primi. Nu-l primește tocmai pentru că și 
celorlalți le e teamă că „scripta ma- 
nent", si vor putea fi odată judecați. 
Ceea ce nu e scris zboară, se mistifică, 
зе ийа. 

În concluzie, nu ne rămâne nimic. 
Viața nu înseamnă decât o serie de 
compromisuri şi de înșelătoare apa- 
rente. Formal mai putin crud, ultimul 
film al lui Lucian Pintilie este mult mai 
nemilos în esenţă. 


Rolland MAN 


Producție: România-Franța, Studioul de 
Creaţie Cinematografica al Ministerului 
Culturii, Filmex, MK 2 Productions Pa- 
ris, La Sept Cinema, 1994 e Regia: Lu- 
cian Pintilie e Scenariul: Lucian Pinti- 
lie, după nuvela „Salata“ de Petru Du- 
mitriue Imaginea: Călin Ghibu • Си: 
Kristin Scott-Thomas, Claudiu Віеопі, 
Olga Tudorache, George Constantin, 
Razvan Vasilescu, Marcel lures, lon Pa- 
viescu, loan Gyuri Pascu e Distribul- 
tor: Româniafilm 


11 


тооод - то 


атта ANAF _ 


ma DID BORAN 


STARE 


um poti face un film des- 

pre о experienţă mistică 

sau spirituală? Mulţi сі- 

neasti ar spune că е ітро- 

sibil. Un regizor are de în- 

fruntat dificultăți uriașe 
care nu apar în calea unui scriitor sau 
compozitor. Este obligat să se descurce 
cu lucruri care pot fi filmate: chipuri, 
obiecte, peisaje. Odată intrat pe terito- 
riul misticismului sau al spiritualității — 
care e invizibil — până și un mare ci- 
neast începe să fie dezorientat. 

Peter Weir a fost unul din puținii care 
au reușit să aducă pe ecran o stare 
mistică. Filmele sale realizate în Austra- 
lia în anii '70 (Picnic la Hanging Rock 
sau Ultimul val) provocau fiori, dădeau 
impresia unei forțe îngrozitoare, invizi- 
bile, care acționa chiar în afara ecranu- 
lui, o forță ce ameninţa personajele mai 
degrabă oarecare. Apoi Weir a plecat la 
Hollywood. Prima lecție pe care a pri- 
mit-o aici a fost să uite ceea ce se află 
„în afara ecranului“ și să dea publicului 
ceea ce dorește să vadă pentru banii 
plătiți pe bilet, aducând „pe ecran“ cât 
mai multe lucruri cu putinţă. El a reali- 
zat aici filme de succes foarte „con- 
crete" cu Harrison Ford (Witness) și 
Robin Williams (Dead Poets' Society). 
Ele au adus profituri, dar nu par a fi 
exact filmele care îi plac cel mai mult 
regizorului. 

u Stare de șoc el incearcă să зе în- 
toarcă la vechiul său stil, acum cu un 
buget mare şi cu semi-vedete hollywoo- 
diene (Jeff Bridges, Isabella Rossellini, 
Rosie Perez). Bridges interpretează ro- 
lul unui bărbat care renaște spiritual 
după ce supraviețuiește unei catastrofe 
aviatice. Își pierde toate inhibitiile, te- 
merile și începe să trăiască cu o inten- 
sitate pe care nu a crezut-o posibilă ni- 


Зе 


Aveţi rău de avion? 


DE SOC 


ciodată. Cum transpune Weir ре ecran 
această transformare? El cheltuie o 
bună parte din buget pe secvențele cu 
prăbușirea avionului, care te îngrozesc 
cu adevărat. Toţi cei trei actori joacă 
minunat. Dar unde e acea metafizică 
despre care toţi strigă timp de două 
ore? 

Filmul e convingător de câte ori Brid- 
ges se află în conflict cu ceva concret 
— un avocat veros, un psihiatru nervos, 
chiar și un joc video! Weir are un spirit 
de observaţie foarte ascuţit în ceea ce 
privește „coșmarul cu aer condiţionat“ 
al societății americane. Putem vedea că 
Bridges e furios, dar nu simțim că su- 
fletul i s-a schimbat. Asa că Weir ape- 
lează la simboluri. Ni se cere să credem 
că toată viata Bridges a avut o alergie 
severă la căpşuni. După prăbuşirea 
avionului, el le înfulecă cu poftă. În го- 
manul care stă la baza filmului, Rafael 
Yglesias a reușit să descrie capsunile 
astfel încât ele deveneau o metaforă 
pentru modul în care eroul priveşte 
viața. Când Weir filmează o căpșună, 
spectatorilor li se face foame. 


David MELVILLE 


Fearless % Producţie: Spring Creek, 
SUA, 1993 e Regia: Peter Weir e Sce- 
nariul: Rafael Yglesias, după romanul 
său omonim е Imaginea: Allen Daviau 
e Cu: Jeff Bridges, Isabella Rossellini, 
Rosie Perez, Тот Ниісе, John Turturro 
e Distribuit de Guild Film România 


т Rosie Perez 
$i Jeff Bridges 


Filme cu accidente aviatice 


azardul a fàcut ca douà 

pelicule cu accidente 

aviatice (Parașutiștii mor- 

fii și Stare де șoc) să 

apară pe ecranele noas- 

tre tocmai când subiectul 

a devenit, din nefericire, obsedant 

pentru publicul nostru. Filme despre 

catastrofe aviatice se fac însă de multe 

decenii, tema lor preferată fiind desti- 

nul supravietuitorilor. Să ne amintim 
câteva dintre ele. 

e Orizont pierdut (1937) de Frank 

Capra urmăreşte peripetiile a cinci su- 


pravietuitori ai unui accident aviatic 
ajunsi intr-un tinut din Tibet unde in- 
talnesc о comunitate pacifistă si lon- 
gevivă саге le da о lecţie de intelep- 
ciune. Dupa acest film s-a facut un re- 
make (in 1973) semnat de Charles Jar- 
rot, cu о distribuție plină de vedete 
(Liv Uliman, Peter Finch, George Ken- 
nedy, Michael York). 

e intoarcerea din eternitate (1956) 
de John Farrow. O alta poveste cu 
cinci norocosi саге supraviețuiesc 
unui accident de avion. Locul ales 
este de data aceasta jungla amazo- 


PARASUTISTII 


ilmul lui John Badham 

e un film documentar 

tip banda desenata, cu 

circuit inchis. Mesajul 

lui specializat 

se-ndreaptă, іп mare 
masura, către fanaticii salturilor cu 
parașuta. La fel cum personajul 
Swoop, un mistic al aruncărilor peri- 
culoase, nu are vreun limbaj comun 
cu neinitiatii din sportul său prefe- 
rat, și regizorul comunică greu cu 
spectatorul clasic, doritor de po- 
veste. Degeaba se straduieste John 
Badham să ne convingă că parașu- 
tismul е un mod de viata, că impati- 
mitii lui sunt oameni dintr-o bucată 
— mai duri, mereu „la mâna“ soar- 
tei, dar și mai idealisti în „cerurile 
lor înalte“. Oricât ar încerca să ne 
păcălească, bruma de atmosferă se 
evaporă ușor, reducându-se tot la 
cascadele aeriene. Spectaculoase, 
ce-i drept, și marcând un nou 
„punct ochit, punct lovit“ pe lista 
subiectelor ce pot crea suspense (la 
un nivel „sportiv”). După schimbul 
de explozii Stone-Stallone din Spe- 
cialistul, de pildă, trebuie încercat 
ceva nou: din întunecimi de subso- 
luri, din interioare, era timpul să 
ajungem și pe acoperișuri. Așa cum 
au mai făcut-o, de altfel, pe lângă 
Mary Poppins (Julie Andrews) cu 
coșatii ei, si Richard Gere în Mr. Jo- 
nes (varianta patologică) sau Bran- 
don Lee în Corbul (varianta vampi- 


niană. Printre starurile protagoniste se 
află Anita Ekberg, Rod Steiger, Robert 
Ryan 

ә Zborul Phoenix-ului (1966) де Ro- 
bert Aldrich spune cam aceeași po- 
veste despre o miraculoasă supravie- 
tuire si despre un grup care ajunge cu 
greu în lumea civilizată după ce rătă- 
cește printr-un deșert asiatic. Си Ја- 
mes Stewart, Richard Attenborough, 
Peter Finch, George Kennedy. 

• Family Flight (1972) de Marvin 
Chomski. О familie minată de neinte- 
legeri grave scapă cu viata dintr-un 
accident de avion si membrii ei ajung 
за рпсеара са numai colaborând in 
armonie pot supravieţui. 

e Survive! (1972) de Rene Cardona. 
Film mexican cu scene tari despre са- 


Punct ochit, punct lovit 


MORŢII 


rologica). Și intr-o zonă superioară 
— ca inaltime — a celei bântuite de 
Bruce Willis în Die Hard-urile sale 
din zgârie nori. Varianta saltareata a 
lui Bruce Willis este în Parașutiștii 
morții — Wesley Snipes, un afri- 
can-american care se bate bine și se 
aruncă la fel. El face ре justitiarul în 
gașcă (a se citi „echipă de parașu- 
tisti“), adunând, asemenea lui Нагар 
Alb, un șir de Flămânzilă, Ochilă și 
Lati Lungilă în suita sa. Căci și bunii 
și răii acționează numai în calup, 
pentru a satisface, probabil, megalo- 
mania regizorului. 

Dacă seria de cascade cu avionul 
sau parașuta sunt spectaculoase ca 
performanţe sportive, momentele 
„epice“ sunt un fiasco. lar povestea 
filmului, odată ce s-a terminat, reu- 
geste performanţa de a fi uitată pe 
loc. 


laromira POPOVICI 


Drop Zone e Producţia: SUA, 1994, 
Paramount е Regia: John Badham е 
Scenariul: Peter Barsocchini și John 
Bishop ө Imaginea: Roy H. Wagner 
e Cu: Wesley Snipes, Gary Busey, 
Yancy Butler, Michael Jeter е Dis- 
tribuit de Media Pro 


tiva pasageri rămași teferi in urma 
unei catastrofe de avion. Pentru a su- 
pravietui in junglă, ei ajung canibali. 

e Vise dragi (1985) de Karel Reisz. 
Biografia romantata a cântăreței Patsy 
Kline (jucată de Jessica Lange) care 
sfârșește într-un accident de avion. 

е Erou din întâmplare (1992) de 
Stephen Frears. Salvatorul unor pasa- 
geri dintr-un avion prăbușit își vede 
uzurpat gestul altruist de către un cer- 
setor care speră o recompensă. Ассі- 
dentul aviatic e numai un pretext pen- 
tru un та оз studiu de moravuri, iro- 
nia tintind mai ales manipularea prin 
massmedia. De neuitat Dustin Hoffman 
în rolul principal. Su 


14 


LEGENDELE 


ti spus Legendele 
toamnei, ati spus pre- 
miul Oscar pentru ima- 
gine. Greu de inteles 
cum a fost obtinut 
pentru ceva care sea- 
mana си o serie de 
cărți poștale ilustrate си peisaje 
montane, copaci și ierburi în bătaia 
vântului, în timp ce norii stau nemis- 
cati în fundal. Poate pentru că 
această saga de familie pe gustul 
americanului mediu trebuia neapă- 
rat recompensată (succesul la 
box-office obligă!). 

Neimpiedicându-se în artificii și 
subtilitati, Edward Zwick a regizat 
aceasta poveste a trei frati indragos- 
titi de aceeasi femeie cam ca pe un 
foileton TV (veţi remarca poate ca- 
dre care_amintesc perfect de „stilul“ 
Dallas). incercarea sa de a reabilita 
retetele melodramei merita poate in- 
teresul spectatorului care trebuie sa 
priveasca cum in doua ore de film 
sunt traversate decenii де istorie 
americană, din 1896 până în 1974, 
continuând moda digest-ului, obser- 
vată și în Forrest Gump (v. nr. 4/95). 
Dar una e melodrama la Zwick și 
alta era ea la von Sternberg, con- 
stati cu regret mai ales în secvențele 
din primul război mondial, care par 
un împrumut din von Sternberg sau 
Lewis Milestone în culori si pe ecran 
lat. 

Dacă există însă un motiv pentru 
care acest film merită văzut, acesta 
este Brad Pitt. Un actor cu cota în 
creștere, și de această dată pe bună 
dreptate, nu cum se întâmplă ade- 


ULTIMA 


ilmul se revendică 
de la un joc elec- 
tronic denumit 
„Streetfighter“ — 
adică „luptătorul de 
stradă“, mai bine 
zis specialistul în 
iupte stradale. Jocurile elec- 
tronice fiind la modă, bănu- 
iesc са „Streetfighter“ аге 
mare succes la copiii ameri- 
cani, altfel nu s-ar povesti... 
La ora actuală, tot ce are 
priză la publicul larg în secto- 
rul „distracții“ este adaptat cu 


Melodramă în peisaj 


TOAMNEI 


sea cu glorii efemere care pocnesc 
la prima probă dificilă precum un 
balon umflat prea mult. El ne dove- 
dise deja că poate duce pe umeri un 
film, în Cândva, pe aici curgea un 
râu şi nu ne-a înșelat așteptările nici 
în Interviu cu un vampir. Acum, el 
reușește să iasă cu bine din toate si- 
tuatiile ridicole, din luptele cu urși si 
cu nemți și chiar din secvența în 
care smulge inima fratelui mort pe 
front și ізі vopseste fata cu sângele 
acestuia, pornind apoi vitejește la 
distrugerea unui întreg pluton de 
inamici. 

Nu același lucru se poate spune 
despre Anthony Hopkins, al cărui 
joc mai mult decât greoi va deza- 
magi pe multi dintre admiratorii săi, 
de unde se vede că mult lăudatul 
său instinct actoricesc rafinat, în ab- 
senta unui regizor care știe să-i ех- 
ploateze talentul, este doar o le- 
gendă. Nu neapărat a toamnei. 


Rolland MAN 


Legends о! the Fall e Producţie: 
Bedford Falis/Pangaea, SUA, 1 

• Regia: Edward Zwick • Scenariul: 
Susan Shiliday, Bill Wittliff, dupa o 
nuvelă de Jim Harrison e Imaginea: 
John Toll e Cu: Brad Pitt, Anthony 
Hopkins, Aidan Quinn, Julia Or- 
mond, Henry Thomas e Distribuit 
de Guild Film România. 


Luptătorul de stradă 
BĂTĂLIE 
grăbire de marele cinemato- 
graf. Altfel nu s-ar povesti... 


(Continuare în pag. 23) 
~ Aura PURAN 


Street Fighter e Producţie: Ed- 
ward Pressman-Capcom Co. 
Ltd/Columbia Tristar, 1994 e Re- 
gia şi scenariul: Steven F. de Sou- 
za • imaginea: William Fraker e 
Cu: Jean Claude Van Damme, 
Ваш Julia, Ming-Na Wen, Damien 
Chapa ә Distribuit de Guild Film 
România. 


© Winona Ryder, 
Kirsten Dunst, 
Susan Sarandon, 
Trini Alvarado, 
Claire Danes 


FIICELE 


-ar mai putea numi 

„Trei nunti si-o inmor- 

mântare“: din сеје pa- 

tru fete, una dece- 

деаха іп floarea уаг- 

stei, доџа se тагна iar 
сеајана е ре саје за... Asa а vrut 
autoarea cărții („Little Women", 
Louise May Alcott) acum mai bine 
de-un secol (1868), așa a rămas; și, 
oricum, ar fi fost greu să mai 
schimbi ceva după cele trei ecrani- 
zări ale popa) cu pricina: un 
film mut în 1919 (!), remake-ul cele- 
bru al lui George Cukor cu Katha- 
rine Hepburn și Paul Lukas în 1933 
şi cel, foarte oarecare, al lui Mervin 
Le Roy în 1949. Singura noutate 
adusă de acest ultim remake este că 
e realizat de o regizoare (Gillian 
Armstrong) și că „valorile americane 
tradiționale“ sunt încununate, iată, 
de дјапјш de carte poștală al unor 
culori ce clătesc ochii în mod plă- 
cut. 

Ar fi hazardat de spus dacă opera 
Louisei May Alcott este „primul stri- 
gat al feminismului“ sau, dimpotrivă, 
murmurul neturburat al eternului 
american: această ultimă ecranizare 
ar putea candida la ambele catego- 
rii. Mai interesant de studiat (dacă 
n-aveţi altceva mai bun de făcut!) 
este cum multe din filmele ameri- 
cane recente (inclusiv acesta) se 
complac într-o întoarcere dulceagă 
la America patriarhală cu ciripit de 
păsărele și miros de cozonac, într-o 
„corectitudine evanghelică“ mai 
mult decât politică (oricum, republi- 
cană) în care totul e alb, cald și 
calp: Tata departe,-din patriotism, 
Мата іп miezul familiei, din fami- 
lism, fetele în pod jucându-se de-a 
teatrul, sau dându-se pe gheaţă în 
dumbravă — din mimetism sau in- 
fantilism... „О, ce zile frumoase!“ iti 
vine să exclami: oricum, mai fru- 
moase decât trei din cele patru fete, 


MOROCĂNOŞII 


a 74 de ani sunt încă 
obsedat de sex. Asta 
pentru că îmi spun că 
poate nu mai am mult 
РА де trăit si trebuie за 
та осир де ип subiect 
interesant”. Declaraţia aparţine lui Wal- 
ter Matthau. Nu știu dacă Jack Lem- 
mon gândește Іа fel, dar înclin să cred 
că da. Altfel cum să-mi explic prezența 
pe generic a acestor doi actori celebri? 
Pentru că filmul încearcă — și uneori 
chiar reușește — să ne facă să râdem la 
poante destul de ieftine și vulgare, de 
cele mai multe ori cu conotații sexuale, 
un fel de glumite școlărești puse însă іп 
gura pensionarilor. 
Pretextul este rivalitatea de o viată 


nătoase! Singurul noroc, în acest 
basm de secol XIX pudrat cu zahăr 
și stropit cu sirop de artar, este са 
una din fete — Jo, „rebela“, „inde- 
pendenta“, „artista“ — este interpre- 
tata de minunata Winona Ryder (V. 
si nr. 2/95 n.r.) — in rolul jucat odi- 
піоага de Katharine Hepburn; sin- 
gura ironie (dar cine poate spune 
dacă voită?), faptul ca, în mijlocul 
celor trei gratii mai mult sau mai 
putin betege la trup sau ақмақ 
Јо trece drept... „игаџса“! Ne facem 
cruce, în gând cu canoanele de fru- 
musso ale defunctului secol XIX, si 
răsuflăm usurati că trăim іп 
(aproape defunctul) secol XX. Ori- 
cum, văzând acest film curat si 
blând ca o legumă îți vine greu să 
crezi că ea (el) a putut fierbe în oala 


Murmurul 
feminismului 

DOCTORULUI 

ce par a fi fost alese tocmai pentru 

că arată atât de wholesome — sănă- 

toase și pistruiate precum domniso- 

rii de care se vor îndrăgosti pe rând 

(mai putin una) și cu care vor рго- 

duce, nu ne-ndoim nici o clipă, spe- 

gata să explodeze a ultimelor dece- 
m 
а 
= 
= 
m 
w 
=. 
а 
= 
= 
ai 
Е 
E; 
m 
m 
Е 
а 


cimene la fel де pistruiate si де să- 
nii... 


Alex. Leo ȘERBAN 


Little Women е Producţie: SUA, 
1994, Di Novi Pictures e Regia: Gil- 
lian Armstrong e Scenariul: Robin 
Swicord, după romanul Louisei May 
Alcott Imaginea: Geoffrey Simpson 
• Cu: Winona Ryder, Gabriel Byrne, 
Trini Alvarado, Samantha Mathis, 
Kirsten Dunst, Claire Danes, Eric 
Stoltz e Distribuit de: Guild Film 
România 


Sexul la vârsta a treia 


dintre doi vecini, care la bătrânețe 
ajung să se bată și pentru mâna noii lor 
vecine (Ann-Margret). Sigur că totul se 
terminá cu bine, dușmanii se împacă. 
Înțelegem са viata e frumoasă la orice 
vârstă, că valorile familiei sunt mai pre- 
sus de orice, că trebuie să ne iubim 
aproapele și să-i înțelegem pe cei din 
jur. Dar Hollywoodul ne transmite acest 
mesaj de zeci de ani, uneori în produc- 
tii cu mult mai subtile. Mai era nevoie și 
de acești Morocănoși? 


Grumpy Old Men e ie: John Davis- 
/Lancaster, SUA, 1993 e Regia Donald Petrie 
e Scenariul: John Davis și Richard C. Ber- 
man ө imaginea: John E. Jensen • Cu: Jack 
Lemmon, Walther Matthau, Ann-Margret, Ke- 
vin Pollack, Ossie Davis, Daryl Hannah Ф 
Distribuit de Guild Film România 


15 


n spatele Bisericii Albe, clădirea 

pe cât de celebră, pe atât de 

bine păzită inainte de '89. O plă- 

сија discretă anunță că acum, 

aici este Sediul UNITER. În 

poartă te intâmpină un domn 
amabil și un patruped prietenos — ип 
fel de boxer — convins că ai venit să te 
joci cu el, аза că drumul până Іа intrare 
И parcurgi „dus de mână“. În biroul 
președintelui intri, totuși, singur. Dom- 
nul președinte al UNITER este actorul 
de teatru și film lon Caramitru — Pino, 
pentru prieteni, Hamlet, pentru iubitorii 
de teatru, Luchian, pentru iubitorii de 
film, personaj important in viața noastră 
culturală, om politic. „Dacă numesti от 
politic o persoană care nu-și poate re- 
fuza un destin conturat, în chip перге- 
văzut, în decembrie '89, atunci da, pro- 
babil că sunt și om politic“. Parcurgem 
traseul ultimilor cinci ani de speranțe, 
iluzii, deziluzii, facem un salt în trecut 
la „momentul“ „Hamiet“ și aflu cum a 
văzut el, totuși, lumina rampei: „Ei“ au 
cerut modificări substanțiale, noi am 
spus că nu facem nici o modificare și, 
dacă ei au plăcerea să oprească spec- 
tacolul, dacă ізі asumă răspunderea sà 
interzică un Shakespeare, să o facă. 
N-au avut acest curaj. În timp ce filmul 
lui Pintilie, „De ce trag clopotele, Mi- 
tică?” a putut fi oprit. Caragiale a putut 
fi oprit...” E bine că am ajuns la film. 
Interesul meu este să aflu се mai face 
actorul — și de Шт, nu? lon Caramitru. 
Cum există, cum rezistă, cum se des- 
curcă printre atâtea obligaţii — liber 
یت‎ his e și asumate, dealtfel... 

— ..Маі joc, din сапа іп când, în 
„Antigona“ — pus în scenă tot de Toci- 
lescu... Au existat și alte oferte, firește. 
La cea mai importantă — și tentantă, 
pentru mine, Oberon din „Visul unei 
nopți de vară“, montat de Ciulei, am 
fost nevoit să renunţ. Pe timpul acela 
eram directorul Teatrului „Bulandra“, 
nu puteam fi şi іп spectacol si іп spa- 
tele lui, deodată. 

Ciulei a lucrat foarte repede, în doi 
timpi de repetiție pe zi, cineva trebuia 
să asigure ritmicitatea asta neobișnuită 
pentru noi, nu? Alte oferte le-am refu- 
zat, fie din lipsă de interes, fie pentru 
că intrau în competiție cu alte activităţi 
— în (ага sau în străinătate. Am montat 
două spectacole la „Bulandra“ — 
„Forma mesei“ și „Ноте“ și două spec- 
tacole de operă, „Tragedia lui Carmen“ 
— varianta Peter Brook după „Carmen“ 
de Bizet — și „Evghenii Oneghin“, la 
Opera Naţională nord-irlandeză din 
Belfast. lar din '91 — tot în străinătate 
— am jucat în şase filme... Primul, a 
fost о co-productie anglo-americană, 
un film despre Kafka, făcut de Steven 
Soderbergh, (laureat la Cannes pentru 
filmul Sex, minciuni și benzi video). Am 
avut un rol mic, eram unul din prietenii 
lui Kafka din așa-zisul grup de anar- 
histi, dar important pentru mine: ат 
avut șansa să joc în replică directă cu 
Jeremy Irons si Teresa Russell... А ur- 
mat un serial in patru episoade, produs 
de BBC Canal 1, Jude City se numea si 
era о poveste scotiana tratata in та- 
niera thriller, dar cu implicatii psiholo- 
gice si de sociologie „locală“ foarte in- 
teresante. Acolo am jucat ип ,тагіпаг 
roman". lar pentru гојш de capitan al 
vasului І-ат propus, си succes, pe Lu- 
cian lancu — el chiar a fost ,сотап- 
dant de vas"! Si, in fine, un rol a 
in An Exchange of Fire, produs de Ca- 
nalul 4 al televiziunii britanice, renumit 
pentru programele de cultura si arta. O 
poveste inspirată din existența Cehos- 
lovaciei de după „Revoluţia de catifea“, 
în care erau implicaţi Președintele Ce- 
hoslovaciei și o grupare de secesionisti 
slovaci, care acționau la Londra. Filmul 
a fost facut înainte de „ruperea“ Cehos- 
lovaciei, culmea! Acolo am jucat un 
ceh, plecat din Praga în '68, devenit ce- 
tatean britanic şi foto-reporter la „Sun- 
day Times", întâmplător, și fatal pentru 
destinul lui, prieten al Președintelui. |п- 
teresant personaj. Bogat, ca biografie... 
Cred că am caseta pe aici pe undeva, 
dacă vrei o pun... 


Fireşte că vreau şi văd astfel un Ca- 
ramitru total necunoscut mie, un 
„Străin”, da... Seamănă си De Niro! | 
s-a mai spus... 


— Mulţi actori au început să joace în 
străinătate și chiar se bate monedă 
multă pe situația asta. Adevărul este са 
pătrunderea actorului român în circui- 
tul mondial nu se poate face decât pe 
două cai. Una, este calea pe care а reu- 


Portretul lunii 


de Eva Sirbu 


Actorul 
este un copil al Universului 


sCARAMITRU 


5 
Ф 
~ 
5 
2 
= 
> 
° 
о 
u 


şit Maia Morgenstern, deci, preluată ca 
actrita-vedeta după admirabila reușită 
din Balanța — și mă bucur са еа nu 
face caz de această stare specială, nu o 
folosește ca publicitate — iar cealaltă 
cale, mai accesibilă nouă, tine de un fel 
de șansă, ca să zic așa. La ora asta, în 
lume, se fac foarte multe filme cu su- 
biecte din Est. E o modă, aproape. De 
aici si nevoia de actori din Est, vorbitori 
de engleză sau franceză, dar cu accent 
străin. Аза am ajuns eu să joc un ceh, 
un român și vreo doi ruși... Sigur că la 
roluri importante se ajunge greu si 
cumva tot prin șansă. Eu am avut 
această şansă de două ori. În filmul la 
care tragem noi cu ochiul acuma, şi 
într-un film cu subiect românesc, făcut 
de un mare regizor britanic Nicholas 
Roeg. E un film іп cinci personaje ргіп- 
cipale iar eu sunt unul dintre ele. Are о 
poveste foarte interesantă — nu mă 
apuc acum s-o spun — și toată actiu- 
nea este concentrată într-o singură 
noapte. Noaptea Revoluţiei române... 


— Bizară situaţie, recunoasteti. 
Stau de vorbă, totuşi, cu un actor ro- 


тап. N-aţi avut chiar пісі o propunere 
în ţară? 


— Stere Gulea mi-a propus, la un 
moment dat, un rol, dar nu am fost în 
stare să-l primesc. Motivele sunt — să 
zicem — sentimentale. Sau tin де о slă- 
biciune a mea... Dar să știți că cei mai 
buni actori români joacă, la ora actuală, 
în — sau si in — străinătate. Explicatiile 
sunt multiple. In primul rând, ar fi nu- 
mărul mic de filme care se fac acum la 
noi. Marea problemă a filmului гота- 
nesc însă, este că el ar trebui să fie 
imaginea de conștiință a societăţii 
noastre de azi, dar nu este, decât cu 
mici excepţii — acelea care confirmă 
regula... Şi nici nu văd vreo posibilitate 
de schimbare prea curând. Atâta vreme 
cât o bună parte a producției de film se 
află în mâinile unui personaj ca Sergiu 
Nicolaescu, în nici un caz nu sunt posi- 
bile desprinderi spectaculoase ale unor 
elemente de nou și nici deblocarea 
energiilor creatoare, profesionale, din 
UCIN, CNA, Studiourile de film. E păre- 
rea mea. Mi-am exprimat-o şi cu alte 


ocazii, dar acum, fiind vorba de o re- 
vistă de specialitate, chiar а пеарага! 
să apară. E păcat pentru filmul гота- 
nesc. Іп се mă privește, nu mă simt 
frustrat. Am câștigat o experienţă pro- 
fesională si de viață absolut fantastică! 
Ат învățat enorm de multe lucruri. 
Când ești silit să joci într-o limbă 
străină, automat te apropii de cultura 
acelei limbi pe care trebuie să o cunoști 
din ce іп се mai bine, ca să te рој ex- 
prima tot mai bogat și mai expresiv... 
Pe urmă, cunoști oameni care, la rândul 
lor, sunt interesaţi să te cunoască. Sunt 
două lumi care se întâlnesc și se între- 
pătrund acolo, pe un platou de filmare 
sau pe scenă. Este o „aventură a cu- 
noașterii“ absolut senzationala spre 
care, dealtfel, actorul român este foarte 
deschis. Noi, aici, la UNITER, am făcut 
două experiențe profesionale foarte in- 
teresante care au demonstrat clar acest 
lucru: Teatrul franco-român — doi ani 
de turnee în toată lumea cu spectacole 
în limba franceză — și Teatrul irlan- 
dez-român, cu spectacole în limba en- 
leză... Un cunoscut cronicar — nu-mi 
ace plăcere să-i rostesc numele — 
mi-a reproșat, cu ani în urmă, aseme- 
nea „aventuri“ . „Lăsaţi actorii români 
să vorbească românește“! — spunea el. 
Dar de ce să vorbească numai româ- 
neste? Actorul — ca orice artist — este 
un copil al Universului. De ce să-l limi- 
tăm? Din cei şase actori care au debu- 
tat Teatrul franco-român, Simona Mai- 
сапезси, iată, se află de doi ani la Paris 
unde joacă stagiune după stagiune și 
face o frumoasă carieră internaţională. 
Ce e rau in asta? Sau аг trebui să пе 
dezicem de Elvira Popescu, pentru că a 
devenit celebră la Paris? L-am întrebat 
şi eu pe acel domn critic: Și atunci, cu 
Teatrul Evreiesc de Stat, ce facem? іп 
ce limbă joacă actorii români acolo — 
că actori evrei mai sunt doi-trei, restul 
sunt români care fac spectacole admi- 
rabile în idiș... 


— 0 să spuneţi că am o idee fixă. 
Totuşi, dacă mâine vi s-ar propune un 
rol, în се condiţii l-aţi accepta? Vă 
gândiţi la un personaj anume sau la un 
regizor anume? 


— Си mare drag aș juca si mâine 
într-un film românesc. Mi-e dor să mai 
fac un film cu Mărgineanu, de pildă... 
lar dacă ar fi să intre în competiţie cu o 
propunere de film străin, în mod sigur 
aș alege filmul de aici, de acasă. Tân- 
jesc după un rol într-un film românesc. 
lar tipul de film pe care îl aștept, pentru 
că îl consider absolut necesar, cores- 
punde filmelor făcute de Pintilie sau 
Daneliuc. În ciuda a tot ce-i deose- 
beste, există între ei un punct de întâl- 
nire: lucrând în aceeași zonă de realism 
remarcabil în ce privește structura po- 
vestirii, a caracterelor, fiecare glisează, 
ulterior, spre un soi de fantast, de su- 
pra-realitate care ține de magie... 


— Realismul magic... 


— Realismul magic, da. lar în zona 
asta s-ar putea găsi, în istoria recentă 
sau mai veche a României, multe su- 
biecte senzaţionale... Deci: nu am în 
cap un personaj anume. Tot ce pot eu 
avea în cap legat de film, este un regi- 
zor ca Pintilie. Sau Daneliuc... Stiti că 
actorul саге l-a interpretat pe Rubliov, 
ata. de mult și-a dorit să-l joace — Таг- 
kovski nu-l voia! — încât s-a culcat pe 
pragul ușii lui și a dormit acolo câteva 
nopți. Așa și-a câștigat el rolul pe care, 
după cum știți, l-a făcut extraordinar... 


— Мі fi în stare să dormiti pe pra- 
gul uşii unui regizor pentru un rol? 


— Cu o miză asemănătoare, oricând! 


A doua zi, domnul preşedinte al 
UNITER, actorul lon Caramitru — 
Pino, pentru prieteni, Hamlet, pentru 
iubitorii de teatru, Luchian, pentru iu- 
bitorii de film, zbura la Londra să în- 
ceapă filmările la „Mission Impossible” 
produs de Tom Cruise în regia lui 
Brian De Palma şi cu Tom Cruise ca 
partener. Un film în care amândoi vor 
vorbi ruseşte... Actorul este un copil al 
Universului. 


a 
17 


e Ca sa se poată controla 
іп timpul scenelor де дга- 
goste ре care le interpre- 
teazà, Patrick Swayze аге о 
metodă proprie: „Imi imagi- 
nez că partea de jos a corpu- 
lui meu se află într-un bloc 
de gheaţă“. Si dacă gheața 
se topeşte? „Nici о pro- 
blemă, pentru orice eventua- 
litate, soția mea este intot- 
deauna prin apropiere“. 

e Pamela Anderson — 
despărțită de frumosul David 
Charvet, partenerul ауепіш- 
rilor ei nautice din Baywatch 
— este văzută din ce în ce 
mai des la brațul lui Bret Mi- 
chaels, membru al grupului 
Poison. Se vorbeşte de саза- 
torie. 

e in septembrie, anul tre- 
cut, Cindy Crawford era cea 
care vroia să divorțeze, iar 
Richard Gere încerca s-o 
convingă să renunțe. Acum 
Gere este cel care dorește 
sa-si recapete libertatea, dar 
aranjamentul financiar рго- 
pus de el lui Cindy: „eu pas- 


=> 


Melanie Griffith 
a renunțat | 


rațiile estetic 


trez totul, tie nimic“, nu-i 
convine absolut deloc fru- 
moasei top model. Ea ar 
dori: „cât mai putin tie, cat 
mai mult mie”. Din aceasta 
dilemă e greu de ieșit... 


e Zece ani după ce — 
pentru rolul din Star '80 — 
Mariel Hemingway şi-a „re- 
modelat“ sânii, actrița s-a 
hotărât să se lanseze în in- 
dustria parfumurilor. „De ce 
altele — adică Elizabeth Tay- 
lor, Priscilla Presley... — да, 
si eu пи?“ Asa că ea şi-a aso- 
ciat numele unei ape de toa- 
letă — „Mariel by ЊО Plus 
HO adică formula apei... 
chioare. Şi totuși parfumul 
este „tonic“ — cum sună re- 
сіата, care, orice s-ar spune, 
ramane sufletul comerțului. 


e Asistat de cele doua 
muze ale sale — Catherine 
Deneuve şi Ines de la Fres- 
sange, Yves Saint Laurent a 
deschis un nou institut de іп- 
frumusetare la Paris. Intr-o 
ambianta de vis, clientele isi 


pot curata fata cu 330 franci; 
pot face un tratament facial 
complet cu 590 franci; isi pot 
remodela trasaturile cu 880 
franci. lar pentru 950 franci, 
femeile pot invata in doua 
sedinte cum sa se machieze. 
Reclama spune ca aceasta le 
va schimba complet viata. 
Speram, la pretul asta... 

e Melanie Griffith și-a fă- 
cut reaparitia in public — la 
decernarea Oscarurilor — 
după câteva săptămâni де 
spitalizare. Actrița facuse о 
operaţie estetică soldată cu 
o puternică reacţie alergica 
după ce i se injectase cola- 
gen pentru „a căpăta“ buze 
mai senzuale. Odată vinde- 
cată, ea l-a dat іп judecată 
pe chirurgul nepriceput şi a 
anunțat că renunţă definitiv 
la silicon, colagen şi alte 
chestii d'astea! Oricum, Don 
Johnson, soțul, s-a arătat 

i Mel este innebunita 

“. Vorba loa- 

nei Radu „imbătrânesc şi-mi 
pare rau!“ 


ВЕСІ.АМА 
INDIRECTĂ 


Sesizat de câteva asociaţii 
de apărare a moralei, prima- 
rul localității Aix-en-Provence 
(Franța), Jean Francois Pi- 
cheral, a ordonat scoaterea 
afiselor de la Hărţuire sexu- 
ală, pe motiv că sunt... prea 
sugestive. Același lucru l-au 
„impus“ și primarii din Ver- 
sailles şi Arcachon. Câteva 
săptămâni mai târziu, societa- 
tea de transport în comun din 
Lyon a refuzat să pună la dis- 
poziția municipalităţii panou- 
rile sale publicitare pentru 
afişele Іа Prêt-à-porter. Маі 
mult ca niciodată, dacă un ci- 
neast doreşte să se vorbească 
despre filmul său este indicat 
să-i „confecționeze“ un afiş 
cât mai decoltat. Se va găsi 
totdeauna un vajnic apărator 
al pudoarei, care îi va face — 
indirect — reclamă. 


PINOCCHIO 
RESTAURAT 


Pinocchio este — cronolo- 
gic vorbind — cel de-al doi- 
lea lung metraj animat reali- 
zat de Walt Disney (1937). 
Retras де pe piaţă іп 1983, 
filmul а fost supus unei ope- 
ratii foarte complicate де res- 
taurare, un fel de cosmetizare 
cu ajutorul lamei, lupei dar si 
a magicului calculator. Relan- 
sat de curând pe video, Рі- 
nocchio — spun multi — este 
mai frumos chiar decat origi- 
nalul din 1937. Putini insa 
stiu ca povestea inspiratoare 
scrisa de Carlo Lorenzini, mai 
cunoscut sub numele de 
Carlo Collodi, a fost creata in 
1881 pentru o revista ilustrata 
destinata copiilor. Motivul pu- 
blicării ei era însă unul foarte 
prozaic. Collodi avea nevoie 
de o sumă mai mare de bani 
pentru a-și putea plăti datori- 
ile de la jocul de cărți. Poves- 
tea s-a bucurat de un enorm 
succes si putem afirma — 
fără teamă că ne creşte nasul 
— că Pinocchio este „un cla- 
sic" peste care timpul n-a lã- 
sat urme. 


REFUZ 


Jack Nicholson a refuzat 
zece milioane dolari pentru o 
jumătate de zi de filmare. 
Este vorba de un spot publi- 
citar pentru o firmă japoneză 
producătoare de whisky în 
care actorului i se auzea doar 
vocea. Nicholson a răspuns 
că nu are nevoie de bani şia 
fost crezut pentru că înca- 
sase deja 15 milioane pentru 
Wolf. Pe lângă această sumă, 
Batman i-a adus deja 50 de 
milioane (pentru rolul lui Јо- 
ker), Așa că actorul n-a vrut 
cu nici un chip să-și între- 
rupă partida de golf pentru o 
replică de 30 de secunde. Pri- 
vilegiul celor bogați... 


AMINTIRI- 
AMINTIRI 


• Demi Moore, vedeta fai- 
mosului Propunere inde- 
centă, ісі amintește: 
„Regizorul vroia ca eu să fiu 
ceva mai рііпи{а. Așa са 
m-am ыр rime cu şapte kilo- 
grame. Din fericire n-a fost 
degeaba. Cât despre scenele 
de dragoste, ce să mai vor- 
bim. Pe Woody (Harrelson, 
Născuţi asasini — n.n.) îl cu- 
noșteam demult, suntem prie- 
teni. Cu el a fost însă cel mai 
greu. Era îngrozitor de jenat 
și repeta într-una: «Сит о за 
fac una ca asta lui Bruce?» іп 
schimb eu eram groaznic de 
intimidată de Robert (Redford 
— п.п.). Eram atât де fasta- 
cită, că m-am înroșit ca o fe- 
изсапа. Ми mi s-a mai întâm- 
plat aşa ceva". Cine spunea 
că Demi este o dură? 


Columbo 
(Peter Falk) 
și mult ротепна lui 
soție, Sheera Danese 
(în film 
şi în realitate) 


Urmând o tradiție nescrisă, dar... cântată 
de numeroşi mari actori, Ştefan lordache isi 
alătură glasul de cel al Sandei Ladoși pentru a 
fredona melodiile lui Dan lagnov, pe versuri de 
Andreea Andrei, Miron Radu Paraschivescu, 
Eugen Rotaru și alţii. 

Între a fi actor si a fi cintaret nu е — câteo- 
dată — nici un pas. Această întâlnire ne-a fost 
prilejuită de Grupul de firme Topaz. Producă- 
tor: Octavian Mitu. z 


ERIK ESTRADA (CHIPS) 
c/o P.R. Pius 
6671 Sunset Bivd. 
Suite 15748 
Hollywood CA 90028 USA 


MARCY WALKER (Santa Barbara) 

c/o Nancy Ryder Public Relations 

9348 Civic Center Drive, Suite 407 
Bevery Hills CA 90210 (USA) 


FRANCIS HUSTER 
c/o Agence Artmédia 
10, avenue George V 

75008 PARIS 
France 


• Se ştie са Peter Falk, 
alias Columbo și-a pierdut un 
ochi în urma operației pentru 
extirparea unei tumori ce 
afectase nervul optic. De la 
13 ani аге, astfel, ип ochi de 
sticlă. Departe de a fi com- 
plexat din cauza aceasta, Pe- 
ter Falk povesteşte două în- 
tâmplări amuzante: „Odată, la 
şcoală, profesorul m-a lăsat 
să supraveghez clasa. Cum 
aveam chef să chiulesc, 
mi-am scos ochiul, l-am pus 
pe catedră si le-am spus со- 
legilor: «Aveţi grijă, cu ăsta vă 
tin sub observaţie!» Altădată, 
în timpul unei partide de ba- 
se-ball, arbitrul a declarat о 
minge de-a mea greșită. 
M-am dus la el, mi-am scos 
ochiul şi i l-am pus în palmă 
spunându-i: «Poftim, poate o 


BUSINESS 
WOMEN 


è isabellei Rossellini i-a 
expirat în luna februarie 
contractul de publicitate pen- 
tru firma de produse cosme- 
tice Lancéme. Imediat, actrița 
a anunțat că a fost numită vi- 
cepreședintă a departamentu- 
lui de marketing al trustului 
Lancaster. Se pare că fragila 
Isabella este o pricepută și 
tenace femeie de afaceri. 

e La rândul ei, Glenn 
Close, femeia-crampon din 
Atracţie fatală, a cumparat 
împreună cu sora ei, Jessie 
— о librărie іп Boseman, 
(Montana). Prima' măsură lu- 
ată de Glenn Close: arunca- 
rea la lada cu gunoi a reviste- 
lor porno desi asigurau 15 la 
sută din încasările librăriei. 
Actrița intenționează за orga- 
nizeze si proiecţii де filme, 
qar in nici un caz acolo nu va 
rula... Atractie fatală. 

Cele două mai dețin barul 
„Leaf and Bean“, situat în ve- 
cinătate, unde nu se servesc 
băuturi alcoolice. 


Pagini realizate de 
Doina STĂNESCU 
19 


e پس‎ 


Patru cineasti: stilt 


Tim Burton 


oul copil teribil al cinematografului 

american, care a pornit de la stadiul de 

simplu animator la studiourile Disney și 

a ajuns unul dintre regizorii de mare 

succes, urmându-și drumul şi făcând 
minimum de concesii posibile marilor studiouri, re- 
prezintă un fenomen pentru toți criticii, filmologii, 
analiștii care nu se sfiesc să îl compare cu Orson 
Welles și să se întrebe dacă Burton nu va avea în fi- 
па! aceeași soartă nefericită. În aproape toate inter- 
viurile este întrebat dacă a-ţi urma propriul drum în 
ciuda presiunilor exercitate de industria cinemato- 
grafică, nu reprezintă o problema care face viata іп- 
suportabilă. Răspunsurile sale demonstrează că este 
un creator cu adevărat îngrijorat de soarta filmului, 
de starea cinematografiei. 

„Mă simt puţin destabilizat de fiecare dată când 
văd un film, la Hollywood sau în altă parte. Totul îmi 
amintește că muncesc pentru o industrie. Chiar când 
mă duc doar să văd un film, și îmi plătesc biletul, imi 
dau seama că am fost angrenat în mașinăria hol- 
lywoodiana. Eu as vrea cu adevărat за fac abstracție 
de orice influență exterioară. Dar când vezi un film 
de mare succes și despre care crezi că e absolut nul, 
nu poti să nu-ți pui întrebări. De ce are un asemenea 
succes? De ce se înghesuie lumea să-l vadă pe ăsta 
și nu un altul? Dar nu vreau să-mi tulbur mintea cu 
asemenea întrebări. E și așa destul de tulburată“. 

Cei care nu-i iubesc filmele îi reproşează exact 
acest lucru: pentru ei mintea sa e oricum tulburată, 
imaginaţia sa bolnavă. Este ceea ce au spus spiritele 
înguste în momentul in саге a apărut pe ecrane Ulti- 
mul coșmar inainte de Crăciun, filmul de animaţie 
pentru care a scris scenariul și a desenat persona- 
jele principale (v.nr. 11/94). Asta nu înseamnă că fil- 
mul nu a avut succes. Versiunea pe disc video s-a si- 
tuat timp de mai multe săptămâni pe primele locuri 
în topul vânzărilor. Părerea lui Burton: „Din punctul 
meu de vedere, filmul este structurat în jurul unei 
teme majore: un personaj funciarmente bun caută 
ceva pozitiv, dar ceilalți îl percep ca negativ. De fapt, 
este aceeași clasică poveste pe саге о cunoaștem de 
la Frankenstein: cum percep oamenii anumite lu- 
cruri, anumite situații. (...) Eu am crescut cu aceste 
probleme, pe саге, fără îndoială, le puteţi regăsi în 
toate filmele mele. Dar când Ultimul coșmar... a ieșit, 
spectatorii au fost dezorientati, știind că producători 
sunt ce de la Disney. Li s-a părut că există lucruri 
prea îngrozitoare, oribile. Copiii au adorat filmul, dar 
adulţii l-au găsit insuportabil. Exact asta este subiec- 
tul. Până la urmă realitatea se întâlnește cu ficțiunea. 
Efectul e ciudat“. 


= Omagiu adus precursorilor: 
Martin Landau în rolul lui 
Bela Lugosi și Johnny Depp 
în rolul titular din Ed Wood 


Rolland MAN 


Pagini realizate de 


20 


Viziunea lui Burton este cea a unui copil care 
adoră poveștile, pe care le ia în serios, ceea ce adul- 
tii nu fac. lubind poveștile, crezând în ele, el în- 
cearca în fiecare film, de la Beetlejuice la cele două 
serii Batman (cea de a doua a rulat si la noi cu titlul 
Batman revine, v.nr.11/92) să recompună atmosfera 
de basm în care transpune personaje complexe, păs- 
trând aparența celor din poveștile copilăriei și din 
benzile desenate, dar саге în esenţă sunt reflexe ale 
unor oameni ai vremurilor noastre. El spune povești 
pentru oamenii mari care nu își reneagă copilăria. 

„Mi-amintesc că, în urmă cu câţiva ani, am asistat 
la o proiecţie cu Pinocchio. In momentul în care ba- 
lena a apărut pe ecran, doar câţiva copii s-au speriat, 
în timp ce părinţii erau atât de ingroziti încât erau 
gata să părăsească sala luându-i cu ei și pe puști. 
Filmul ăsta m-a impresionat foarte tare când eram 
mic. Astfel de experiențe sunt decisive în viata. Dacă 
împiedicăm copiii să vadă orice imagine negativă, 
cum îi pregătim pentru viata? Mai ales daca îi ітріе- 
dicăm să vadă lucruri negative în opere de ficțiune! 
La urma urmei, asemenea lucruri existau cu mult 
înainte de apariţia cinematografului si a televiziunii, 
în toate basmele și chiar în picturile rupestre. Am 
crezut întotdeauna cu tărie că ele îi ajută pe copii să 
înfrunte mai ușor viata. Și-apoi imaginarul e ceva sa- 
nătos când se bazează pe anumite realităţi psiholo- 
gice. Nu cred că am creat vreodată ceva negativ. 


„A face un film înseamnă 
a face un fel de fiertură magică, 
precum o vrăjitoare“. 


Sunt mereu puternic impresionat de filmele care 
prezintă violenţa într-o manieră prea credibilă; chiar 
atunci când е tratată іп cheie satirică, violenţa га- 
mane prea apropiată de realitate. Si astfel granița 
dintre realitate și ficțiune devine nesigură, în timp ce 
dacă пе сапіопат în domeniul imaginarului, cred că 
ea nu poate fi dăunătoare. Cele mai puternice amin- 
tiri din copilărie îmi vin de la filmele lui Corman, în 
care violența chiar juca un rol important, dar ele nu 
m-au făcut un tip violent. Dimpotrivă, m-au ajutat să 
constientizez refulările mele profunde. De altfel, in 
Statele Unite, când este studiată psihologia unor se- 
rial-killers, faptasii unor crime abominabile, se des- 
coperă, în cele mai multe cazuri, că ei provin 
dintr-un mediu extrem de represiv, uneori chiar 
foarte religios, care pretinde că-i apără de orice in- 
fluenta negativă. Cu toţii avem o latură obscură, sun- 
tem obligaţi să ne reprimăm anumite instincte, dar 
cel mai bine ar fi să le conștientizăm. Si, pentru 
aceasta, cea mai sănătoasă cale este să vedem filme 
fantastice. Nu există soluție mai buna". 

Astfel de declaraţii îi fac adesea pe ziarişti să 
creadă că Tim Burton este un adept convins al psi- 
hanalizei. Regizorul depășește însă o astfel de vi- 
ziune: „Sigur că mă poate ajuta să-mi analizez pro- 
priile reacţii şi să înțeleg natura umană. Dar sunt mai 
degrabă interesat de modul în care ceilalți ne per- 
cep. Am crescut simțind cum apasă asupra mea pă- 
rerile altora. Sunt convins că suntem си toții cântă- 
riti, judecaţi, catalogati de societate. Și asta mi se 
pare nociv. lata de се am fost atât de sensibil Іа fil- 
mele de groază. În Frankenstein sau King Kong, 
creaturile sunt privite ca niste monştri, dar cei care 
le vânează nu. Deci, modul în care societatea per- 
cepe indivizii іп totalitate, neglijează de cele mai 
multe ori anumite aspecte. Asta mă înspăimântă. 
Toată маја am încercat să lupt împotriva unei astfel 
de situații. Este la fel de dăunătoare ca și rasismul, 
care е o latură а ei. Si nimeni nu scapă, toți sunt ca- 
talogati, indiferent de culoare, într-un mod mai mult 
sau mai putin violent, mai mult sau mai putin емі- 
dent“. 

Tim Burton e mereu interesat de filmele de groază, 
obsedat de creaturi monstruoase, cărora le caută 
însă laturile umane, aducând un omagiu în filmele 
sale actorului Vincent Prince (си саге a realizat si un 
lung interviu filmat) si regizorului Ed Wood, сагша 
i-a dedicat ultimul Шт. Nu пе miră десі са se consi- 
deră un fel de Doctor Frankenstein modern: „A face 
un film înseamnă a face un fel де fiertură magică, 
precum о vrăjitoare. Când lucrezi, pui în munca ta 
aceeași pasiune, aceeași incrancenare si nebunie са 
si Dr. Frankenstein. Si, când realizezi un film, пи știi 
niciodată la ce vei da naştere. Asta e partea cea mai 
frumoasă a meseriei, de altfel. Ai о idee despre се 
vrei să faci, muncesti pe rupte si e minunat. Combini 
tot felul de elemente ciudate fără за știi prea bine се 
va ieși în final". 

Ca spectatori, putem spune că din coșmarurile lui 
Tim Burton au ieșit, câteva dintre cele mai frumoase 
vise ale cinematografului contemporan, amestecuri 
stranii si încântătoare de feerie а la Méliës și де 
măiestrie tehnică amintind de Orson Welles. m 


John Carpenter 


acă pentru Burton filmul de groază este 

doar o sursă de inspiraţie, un gen ale 

cărui convenții vrea să le denatureze, 

pentru Carpenter acesta rămâne terito- 

riul preferat, numai că horror-ul său e 

mai rafinat, capătă accente sociale și 
politice și пе inspaimanta nu numai prin ceea се 
arată, ci si prin analogiile pe care ne incită să le fa- 
сет. Noul său film, In the Mouth of Madness, саге a 
stârnit vii controverse între critici, este considerat ul- 
timul capitol al trilogiei începute cu Prinţul intuneri- 
cului și continuată cu Ei trăiesc, văzute si ре ecra- 
nele noastre (v. nr. 9/93 și 5/94): „Voiam să explorez 
noi teritorii ale groazei. Nu am încercat ceva cu ade- 
vărat revoluţionar, dar îmi place ideea de a face hor- 
ror-uri ieșite din comun mai degrabă decât Dracula, 
Interviu cu un vampir sau Frankenstein. (...) N-am ni- 
тіс împotriva acestor filme, dar ele nu reușesc să 
depășească tradiția. Îmi place să se spună povești în- 
spâimântătoare, за se încerce procedee саге să pro- 
voace groaza, dar intr-o altă manieră. Povestiri care 
să vă terorizeze psihic și, în același timp, să vă facă 
sa tresariti de groază în fotoliul cinematografului“. 


е Granita діпіге realitate 
si ficțiune se șterge: Sam Neill 
in In the Mouth of Madness 


În noul său film, un detectiv particular pornit ре 
urmele unui scriitor descoperă că de fapt el însuși 
este un personaj dintr-unul din romanele acestuia, 
că ceea се i se întâmplă in viata este dinainte scris 
într-o carte. Realitate? Halucinatie? Carpenter evita 
să dea un răspuns direct, ba chiar în final ne pune 
pe o altă pistă, prezentându-și personajul care pri- 
veste într-o sală de cinema finalul unui film cu titlul... 
Іп the Mouth of Madness. Încă о variatiune asupra 
uneia dintre temele favorite ale regizorului: o forţă a 
răului, venită din altă lume, încearcă să facă rău 
omenirii folosindu-se chiar de reprezentanți ai rasei 
umane. „M-am întrebat adesea de ce mă simt atras 
de această temă. De fapt o știu, dar nu vreau să mă 
analizez prea mult. Тіп ca în munca mea să mă în- 
cred mai mult în instinct. Precum actorul comic care 
evită psihanaliza de teamă că nu va mai fi amuzant. 
E o superstiție, ca și amuleta mea!“ 

În interviurile sale, Carpenter face adesea referiri 
la autorii care au avut cea mai mare influenţă asupra 
sa. În literatură îl adoră mai ales pe Lovecraft, un 


ri diferite, percepții comune 


maestru al fantasticului, în ale cărui cărți sursa groa- 
zei este adesea trecută sub tăcere, fraza fiind mânu- 
ită cu abilitate pentru ca cititorul să-și poată închipui 
singur creaturi monstruoase niciodată descrise. Dar 
pasiunea pentru fantastic îi vine mai ales de la ci- 
пета. „Încă din copilărie mergeam foarte des la film. 
Acolo am descoperit totul: fantezia, miraculosul, 
SF-ul, groaza, suspansul. Am fost imediat atras. (...) 
Dar am preferat întotdeauna science-fiction-ul. Sunt 
filmele pe care imi face cea mai mare plăcere să le 
văd... după cele ale lui Hawks și Bunuel. Mai ales 
cele din anii '50. Preferatele mele sunt filmele lui Ro- 
ger Corman (у. nr. 9/92): It Conquered the Word, 
Not о! This Earth, Attack of the Crab Monsters. (...) 
Totuși un film de groază este mai delicat, mai com- 
plex, pentru că SF-ul se adresează inteligenţei con- 


ceptuale, în timp ce groaza sau miraculosul se adre- ` 


sează subconstientului. (...) In fiecare dintre поі se 
află un abis. Câteodată deschidem putin usa саге 
duce acolo și privim în interior. Eu prefer să пи о 
deschidem prea mult. Nici prea repede“. 

De fapt, filmele cineastului au deschis întotdeauna 
porțile spre lucrurile cele mai bine ascunse în inte- 
riorul nostru, dar și spre realități exterioare pe care 
nu le vedem sau nu vrem să le vedem. El a denunțat 
multe din relele societății contemporane. lată de ce 
filmele sale au fost etichetate ca „filme cu mesaj“. 
Carpenter se apără: „Nu cred că exprim un mesaj. 
Mai degrabă ar trebui să folosesc cuvântul poziţie. 
(..) Sau temă. Tema, într-un film, e са un motiv mu- 
zical. Evoluează, se dezvoltă, susține emoțiile. Nu e 
un comentariu politic. Mai degrabă un fir poetic“. 

Și totuși... Vorbind despre Ei trăiesc, în care extra- 
tereștrii îi corup pe cei din clasa conducătoare pen- 
tru a stăpâni Pământul și în care creaturile monstru- 
оазе cu aparență umană pot fi văzute doar cu oche- 
lari speciali, comentariul regizorului se dovedește 
unul politic: „Îmi place latura subversivă a acestui 
film: este o viziune critică total străină cinematogra- 
fului hollywoodian. Ei trăiesc este un documentar, 
nu o ficţiune! După ultimele alegeri găsești monștri 
peste tot. Uitaţi-vă numai în Congres! Țara pare gata 
să cadă în fascism. бі nu știu dacă vom reuși să 
oprim la timp acest proces. Credeti-ma, пи mai ies 
pe stradă fără ochelarii mei negri! (...) Cred că orice 
sistem conceput de om are un potențial malefic. S-a 
dus pe copcă încrederea!“ 


„Orice от are un potential malefic. 
S-a dus pe copcă încrederea“. 


I s-a reproșat regizorului că atacă biserica, pentru 
că în două din filmele sale —- Prinţul întunericului si 
іп the Mouth of Madness — forțele răului și-au stabi 
lit cartierul general aici: „Nu este un comentariu asu- 
pra bisericii contemporane. Orice instituție, orice in- 
divid, poartă răul în sine. E simplu. Bine și rău, asta 
e dualitatea omului. Suntem cu toții demoni. Uneori 
în somn, alteori în stare de veghe. Alteori răul se as- 
cunde acolo unde te aștepți mai putin, de exemplu 
într-un lăcaș de cult. S-a vorbit mult în ultima vreme 
despre copii care au fost abuzati sexual de către 
preoţi. Din punctul meu de vedere asta e o formă 
monstruoasă, infernală a răului. Dar asta nu în- 
seamnă că orice biserică е o poartă a Iadului“. 

Răul poate fi însă localizat și în alte parti, де 

exemplu la televiziune: „Ceea ce reproșez televiziunii 
nu e că ne spală creierele, ci că ni le golește! Nu 
cred că ea are efectele pe care i le impută unii so- 
ciologi. Nu face din noi criminali sau roboți, sub pre- 
textul că ne obișnuiește cu violența. Ea пе diminu- 
вага capacitatea de a observa. Reduce atenţia la slo- 
ganuri. Neagă astfel bogăția realităţii, savoarea mo- 
mentului, frumuseţea tăcerii sau a unei bătăi a inimii. 
Televiziunea le distruge; ea face viața insipidă. Am 
un fiu de zece ani, el face parte din penetatie televi- 
ziunii, si nu din cea а cinematografului, ca mine. În- 
сегс sa-i limitez consumul de imagini doar la filme si 
sport, opresc sunetul în timpul clipurilor publicitare, 
dar știu că e o bătălie pierdută încă înainte de a o în- 
сере". 
Nu exprimă oare spusele sale o poziție coerentă іп 
apărarea unor valori și afirmarea unui crez artistic? 
„Ca artist. as putea picta un nud minunat. Ма garan- 
tez că ar fi impresionant. Dar dacă, după ce veti ieși 
din atelier, o să мојај o femeie, va fi vina dumnea- 
voastră. (...) Eu nu vreau за гапезс pe nimeni, сі 
doar să-mi exorcizez propriile temeri. (...) Ascult în 
continuare monstrul din mine. Eu sunt demonul. Şi 
în loc să-l las liber in viață, mă străduiesc să-l repre- 
zint pe ecran“. 

lată de ce filmele lui Carpenter pot deranja pe cei 
care nu vor să-și recunoască demonii interiori. Dar 
cunoscându-i mai bine, îi vom putea stăpâni mai bi- 
пе. 8 


James Cameron 


ntre Terminatori, Aliens, Abisuri și 
Minciuni adevărate, reputaţia lui Ca- 
meron este cea a unui „macho“ inca- 
patanat care vrea să prezinte super- 
eroi ri gers în aventuri incredibile, în 
decoruri apelând la tehnici ultrasofis- 
ticate. Faptul că Arnold Schwarzenegger a fost in- 
terpretul principal а nu mai putin de trei dintre fil- 
mele sale, pare a confirma aceste păreri. Totuși 
creaţiile lui nu rămân Іа stadiul de simple „filme де 
acțiune”, dovadă și faptul că multi critici serioşi 
le-au analizat, constatând că ele reflectă — uneori 
în mod ironic — realitatea americană. Cu Minciuni 


@ Înfruntând cultura masculină: 
Linda Hamilton în Terminator 


adevărate (v. și nr. 11/94), de exemplu, el reali- 
zează și o comedie conjugală, în care Jamie Lee 
Curtis — în rolul soției superagentului Schwarze- 
negger — deţine un rol principal. Dacă ne gândim 
şi la Sigourney Weaver în Aliens, Linda Hamilton în 
Terminator si Mary Elisabeth Mastrantonio іп 

observăm că ajele feminine ocupă 
totuși un loc destul de însemnat în filmele lui Ca- 
meron, care declară: „Prin imaginile care demon- 
strează absența comunicării dintre bărbat si fe- 
meie, care revin în filmele mele, vreau să arăt că fe- 
meile sunt extrem de frustrate în societatea 


„Femeile sunt extrem de frustrate 
în societatea contemporană“. 


contemporană. Ele nu au încă acces la anumite lu- 
cruri și suferă din această cauză. Dacă aș trăi 
într-un trup de femeie cu personalitatea mea, aș fi 
fără îndoială furios, iritat de limitele pe care mi le 
impune cultura masculină. Una din ideile filmului 

adevărate — n.n.) a fost prezentarea lu- 
mii prin ochii acestui personaj feminin care intal- 
neste obstacole puse de societate. Sigur că situația 
este pe cale de a se schimba. Scenele cu ecranul 
care separă bărbatul de femeie (..) mi-au venit іп 
minte în mod natural pentru că ele exprimă incon- 
știent neplăcerea pe care o resimt. Cred că am în- 
ceput să mă ocup de aceste probleme încă din tim- 
pul facultății, când i-am studiat cu atenţie pe supra- 
realiști. Ei preferau ca mai întâi să producă o 
imagine, și abia apoi să o interpreteze. Cum e ima- 


ginea sărutului, în timp ce în fundal se vede o ex- 
plozie nucleară. Mi-a venit din senin. Dar îmi place 
foarte mult. Unii îmi spun că demonstrează că sunt 
total lipsit de bun gust. Pentru mine însă е Іа fel de 
abstractă precum sărutul dintre Grace Kelly și 
Cary Grant pe un fundal de focuri de artificii din To 
Catch а Thief (filmul lui Alfred Hitchcock din 1955 
— п.п.)“ 

O declaraţie care, fără îndoială ar face plăcere 
oricărei activiste feministe, mai ales că ea provine 
de la un regizor atât de „dur“. a 


Milos Forman 


a sfârșitul anului trecut Forman а pu- 

blicat o carte autobiogratică și, cu 

ocazia lansării acesteia, a răspuns în- 

trebărilor ziariştilor. Am aflat astfel de 

ce nu am mai văzut în ultimii ani nici 

un film semnat Forman: „Mi-am petre- 

cut un an și jumătate pregătind un film si, cu patru 

zile înainte de începerea filmărilor, proiectul a că- 

zut. Şi atunci mi s-a propus să-mi scriu memoriile, 

iar vanitatea mea combinată cu prostia m-au făcut 

să accept! De altfel, nici n-aveam ceva mai bun de 
făcut“. 

Autoironice, răspunsurile sale sunt în general 

scurte și DD... La 60 de ani regizorul rămâne 

cu spiritul deschis și declară că nu a simţit dureri 


„Adevărul este o valoare politică“. 


sau regrete trecând în revistă trecutul său pentru 
că: „N-ar folosi la nimic să fiu prea emoţionat. Tre- 
buie să-mi fac griji pentru prezent, nu pentru tre- 
cut. Nu pot schimba nimic: nici pe cele bune, nici 
pe cele rele. Dimpotrivă, privind în urmă îmi dau 
seama cât de repede uităm. Deci peste 20 de ani, 
când пи о să-mi mai amintesc nimic, această carte 
îmi va povesti viața, tinerețea... Oricum, tristețea nu 
e pentru marele public. (...) Când am început să fac 
filme, cinematograful a devenit viața mea particu- 
lara. In general, oamenii obsedati de munca lor nu 
sunt prea fericiţi... Dar nu vreau să am regrete". 

Multi regretă însă că, în Statele Unite, Forman пи 
a făcut nici un film politic. „Nu am intrat în politică 
niciodată, nu am fost membru а! vreunui partid nici 
în (ага mea, nici în America. Vreau să rămân ип от 
liber, să pot gândi cum vreau. Dar dacă povestești 
istorii cu sinceritate, din adâncul sufletului, cuvin- 
tele tale au o încărcătură politică. Adevărul e o va- 
loare politică”. 

Ideea de а se întoarce în Cehoslovacia pentru а 
face acolo un nou film nu-l atrage: „M-am înstrăi- 
nat de țara mea, m-am rupt de ea acum 25 de ani. 


N-aș mai putea-o înțelege ca înainte, n-aş mai pu- 
tea prinde cu ușurință pulsul vieții. (...) Ih Statele 
Unite trăiesc într-o societate compusă din emi- 


granti. Mă simt deci acasă. (..) Trecerea de la un 
regim comunist la o societate democratică este ca 
si cum ai ieși dintr-o grădină zoologică și ai intra în 
junglă. Grădina zoologică e confortabilă; tigrii și 
șerpii n-or să te atace, numai că ești închis într-o 
cușcă. În junglă e mai frumos, рој merge unde 
vrei, cu cine vrei, dar este mai periculos. Trebuie să 
lupti cu unii mai puternici...“ 

Forman nu vrea să dea lecţii nimănui, nu crede 
că ceea ce spune este general valabil şi nu vrea să 
pozeze în ânul înțelept. „Eu nu vorbesc decât 
despre adevărul meu, de ceea ce am înțeles despre 
natura umană“. O declarație perfect aplicabilă fil- 
melor sale. . 


б Са о „grădină zoologică“: 
Ваіші ротрјетог 


Ре есгапе 
іп toată tara 


din 26 mai 


tribuit de 


= dd л 


” 


CINE тоса 


PĂDURE 
DE 
ARINI 


NĂSCUŢI ASASINI 


(Urmare din pag. 3) 


ce anume nu înțelege corespondenţa 
noastră), MIRELA GHEORGHE din 
Brăila se referă şi ea la filmul NĂSCUŢI 
ASASINI, care i s-a părut „cu totul deo- 
sebit surprinzător“. Este „un film vio- 
lent f pentru oameni — $i pen- 
tru oameni violen{i. Un film violent im- 
potriva violenţei.“ 


x 


ADRIANA SCARINGI, studentă in 
anul IV a Facultăţii де Litere din Cluj, 
traduce altfel titlul filmului: Criminali 
inn i, adică mai pe românește, соп- 


siderandu-l, alături de PLATOON, APO- 
CALIPSUL, ACUM (sic!) și PE 
4 IULIE, chin lui Oliver 


a 
Stone“. Un citat din Roger Ebert de la 
„Chicago Sun Times“ e adus în spriji- 
nul filmului: „Acest film nu este despre 
violenţă, ci despre reacția noastră la 
violenţă, iar asta este într-adevăr șo- 
cant. Să vezi acest film o singură dată 
nu este suficient. Prima dată te cs cană 
nează, iar a doua oară îl înţelegi“. La 
rândul ei, A.S. e de părere că, pentru a 
înțelege filmul, „este nevoie să răstur- 
пат intregul sistem valoric cu care 
suntem obișnuiți. сани crima şi pe- 
deapsa, binele 

Moreea чей le si 


acum la perme 
rolurile. Crima este circumstanțe 
atenuante, dacă nu este chiar lertata și 
apere lar faptul că o ființă mentă 
este ucisă, moare in mod violent, apare 
pe această prismă deformată (proba- 
| дећогтата — d.s.) drept o elibe- 
rare, o iertare, o izbăvire (...), un film 
despre o Americă се și-a pierdut ino- 
сепа (dacă a avut-o vreodată), (...) cei 
doi criminali care ucid cu sânge rece, 
nu doar din plăcere, ci din convingerea 
supremă că rolul lor pe acest pământ 
este de a curma răul, primesc circum- 
stante atenuante. Ei ucid direct, nemas- 


cat. În conștiința lor noțiunea de пеуі- 
помаје nu există, fiecare ființă umană 
poartă cu sine Păcatul... (...) Din ace- 
eași perspectivă, Impresionanta scenă a 
răscoalei deținuților, toți inchiși 

crimă, poate fi privită ca о гем a іп- 
gerilor (...) Este acest sindrom а! vio- 


bilă și dătătoare де врегап) 
инеше «Dragostea învinge demo- 


Am citat mai mult din scrisoarea lui 
A.S. fiindcă e o demonstraţie în plus a 
faptului că tânăra generaţie nu este un 
spectator pasiv, nici al filmelor, nici а! 
realităţii, . 


Есһіра 


BPs. 


ULTIMA BATALIE 


(Urmare din pag. 15) 


Facand parte, insa, dintr-o generatie 
care s-a distrat in copilarie cu ceea ce 
îi putea oferi tiparul, am recunoscut іп 
acest Ultima bătălie altceva, și anume 
universul inconfundabil al benzilor de- 
senate (v. și nr. 7/93-n.n.). 

Din B.D.-uri vine acest mod specific 
de a compune cadrul doar си ceea ce е 
esenţial în redarea acţiunii, mișcările de 
aparat neexistând pe hârtie. Din BD-uri 
provin atitudinile corporale şablon din 


redacțională 


Director — Redactor şef 
Adina Darian 


Redactor sef adjunct: Dana Duma. Secretar 
loana Statie. Publicist .comentator: 


а! de redactie: 
Irina Coroiu. 


Redactori de rubrică: Doina Stănescu, Rolland Man. 


Fotoreporter: Victor 


Stroe. 


civilă nr. 3087/SC Judecătoria Sect. 1 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința 
București, 21 iulie Ау inmatriculată Іа Oficiul Registrului Comerţului cu 
nr. Ј 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 — 1200 


urna 


f опсте 
== 
nătate se pot abona prin RODIPET S.A. 


1993, editat de етү Жа 

12 ішпі — 4.800. Cititorii din 

Р.О. Box 33—57, telex iară 11034; Fax 222.64.07, telefon: 222.41.26 
Bucuresti, P Presei Libere nr. 1, sector 1 B t: 


Constantin GRIGORE 


ІШЕ 


film (felul, de pildă, în care zace Van 
Damme împușcat). Tot din BD-uri, folo- 
sirea acelor standarde faciale ce permit, 
la prima vedere, să poată fi distinși cei 
buni de cei răi, idem, introducerea de 
personaje de diferite rase, pentru a le 
putea reține mai ușor (о reporteră сһі- 
nezoaică; un boxeur negru; ип pânte- 
cos luptător de summo; o agentă brita- 
nică — evident blondă; un killer hispa- 
nic fudul ca un toreador etc.). Șefii ce- 
lor două tabere sunt trataţi și ei ca în 
BD-uri; negativului i se acordă „partea 
leului“. Ca să-i înțelegem mai bine in- 
fectul caracter, i s-a dat o vestimentaţie 
gen înalt ofițer SS, iar pelerina de care 
acest colonel Bison nu se desparte îi 
amplifică teatralitatea gesturilor. La re- 
ședința acestui nebun ce vrea să devină 
stăpânul lumii, pe câtă sofisticare teh- 
nică, pe atâta barbarie. În acest rol 
joacă Raul Julia, ceea ce nu poate să 
nu ne tulbure când știm că pentru el 
aceasta a fost cu adevărat ишта bata- 
lie cu moartea... 

Cu colonelul „cel bun“ lucrurile stau 
mai simplu, întrucât si personajul este 
foarte simplu. Uniforma bălțată 


. gris-bleu, pe cap o bască; figura sa ex- 


primă umanitate și inteligenţă. Tot ce 
era tenebros și alienat la Bison, este lu- 
minos si sanatos la Guile. Van Damme 
are fizicul corespunzător acestor exi- 
gente, și apoi, uniforma i-a venit întot- 
deauna atât de bine... 

Nelipsite din benzile desenate, imagi- 
nile cu întunecate subterane sau cu tai- 
nice laboratoare unde se fabrică 
monştri oribili sunt prezente si în Ul- 
tima bătălie. Până la urmă, similitudi- 
nea de care vorbesc este atât de mare, 
încât se resimte lipsa balonaselor си re- 
plici, care se desenează pe deasupra 
personajelor. 

Chiar dacă luptele nu se dau pe 
stradă, ci în alte locuri, ele își au spec- 
taculozitatea lor, fără a atinge cruzimea 
din alte producţii. Și, cum momentele 
de amuzament sunt destule, Ultima bă- 
таће se poate foarte bine vedea де in- 
treaga familie. " 


23 


[= М р е ж” 
рур" an 
Ж `... , је“ 


е >шсо2-О< 


% 
ғ 7% 
” wh 


у. ав ча 


—— Зе ن‎