Revista Cinema/1990 — 1998/4_Noul_Cinema_XXXII_nr-5-1993

Мг. 5/1993 (362) 


eve | 1 Е МАЛ Ft 


Anul XXXII REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VIRSTELE 


BODYGUARD eee 1) „Filmele 
Un policier şi America 
sunt sinonime“ 


romantic 


-KEVIN COSTNER 


11 


titor 


і 


DIALOG си с 


În general, corespondentii noştri se 
„reped” cu sete asupra cate unui film 
оп serial mai mult sau mai putin 50- 
cant, satisfăcându-şi în acest fel, fie- 
care pe măsura culturii, gustului şi 
uşurinței de a scrie, dorința orgolioasă 
de a COMENTA, de a-şi ELIBERA im- 
presiile, de a PARTICIPA ACTIV la re- 
ceptarea operei. Nu mai puţin orgo- 
lioasă еѕїе si tentativa de a spune totul 
(desigur!) despre starea cinematogra- 
fiei noastre, fie că impresia este bună, 
fie că е rea, fie că е... împărţită. Ra- 
геоп, însă, câte un cititor, „bolnav” de 
filme, se închide încăpățânat între im- 
presiile sale pentru a recompune, cu 
ambiţie şi pasiune. imaginea unei per- 
sonalitati a cinematografiei. Pentru 
aceasta e nevoie de o valență aparte. 
Sau de patimă. Sau de talent critic. 
Eventual, de toate la un loc. Descopăr 
în scrisoarea Valentinei Gheorghe . din 
Bucureşti o cât se poate de interesantă 
incercare de a reconstitui — dintr-un 
unghi personal — imaginea unui mare 


creator de film, Michelangelo Anto- ` 


nioni. Întroducându-şi consideraţiile 
printr-un motto din „Banchetul” lui Pla- 
ton, în care este evocat mitul ANDRO- 
GINULUI, V.G. îşi începe astfel „portre 
tul” Antonioni: 


aide să vezi са unu si си 
unu пу fac doi, spune со- 
piiul: EL pune pe placuta 
де sticla о picătură de 
apă, apoi încă una. Cei 
doi adulţi se privesc; 
într-adevar, copilul are dreptate: dintr-o 
picatura de apă plus încă una rezulta o 
singură picatura. Credem că aceasta 
este una dintre imaginile cheie (...) ale 
regizorului Michelangelo Antonioni. 
Pentru că pe Antonioni îl banuim pur şi 
simplu de a fi androgin. Şi aceasta nu 
doar datorită unei extraordinare, pro- 
funde şi subtil nuantate înţelegeri а psi- 
hologiei feminine (ceea ce ne întărește 
convingerea că acest creator posedă o 
structură spirituală duală, mai bine zis 
sferică, amintind de originalul și puter 
nicul androgin), ci şi pentru ca aces 


Din sumar 
Nr. 5/93 - 


Dialog cu cititorii 


Pe ecrane: Intoarcerea la Laguna Al- 
bastra; Singur acasa; Nikita; 
Johnny, baiat frumos; Howards End; 
Bodyguard; Chaplin 

Reportaj: Mr. Chaplin nu primește 
ziarişti 

Western: Necruţătorul; Mit si anti- 
mit; 10 titluri pentru fanii genului; 
Eroi şi aventurieri 


Spiritul vremii: Un trecut imaginar 


Ce е nou in cinematograful 
europe 


Italia: intre corupție și puritate 


Oscar ediția 65: „Filmele și America 
sunt sinonime“ 


Cineglob; Filmtax; Fan Club 


Azi, ei sunt vedete: Kirstie Alley; 
John Travolta 


Cartea de film: Fellini despre Fellini 
de Giovanni Grazzini 


Video-cinemateca; Videoghid 


În acest număr semnează: Mircea 
Alexandrescu, Viorica Bucur, Calin 
Căliman, Felicia Cernăianu, Irina 
Coroiu, Adina Darian, Dana Duma. 
Lucian Georgescu, Rolland Man, 
Eugen Preda, Valerian Sava, Sergiu 
Selian, Dumitru Solomon, Doina 
Stănescu, Alex. Leo Șerban. 


Scrisoarea lunii < 


pe adresa lui Antonioni 


GALERIE CHARDIN 


e Monica Vitti si Antonioni in 1962. 


Dragostea lor a durat 11 ani, 


dar intalnirea lor 


a marcat pentru totdeauna istoria cinematografului 


motiv persista in creatia sa, el gene- 
rand, dupa parerea noastra, drama, ne- 
putinta comunicarii si alienarea. Cei se- 
paraţi: nemilos de zei în două зе afla 
într-o continuă și anxioasă cautare in 
timp, în spaţiu și, în acelaşi timp (se 
află — 9.з.) în imposibilitatea de a ieși 
unul în întâmpinarea celuilalt (prin — 
d.s.) першица de a exprima, de a primi 
ajutor din afară, deși încearcă perma- 
nent depășirea acestor bariere. «De ce 
trebuie să am mereu nevoie de стеуа?. 
se intreabă protagonista din Deșertul 
roșu. Experiența afectivă și senzuală pe 
care tot ea o trăiește cu inginerul Zeller 
nu o va duce decât la amara constatare 
că «doar singură mă pot ajuta». Obsesia 
androginului se va păstra și într-una din 
reușitele imagini ale filmului Zabriskie 
Point 51 anume 'aceea în care zeci de 
perechi de îndrăgostiţi, inlantuite pe in- 
tinderea unui deşert, par a nutri același 
“дог de contopire». Dacă la inceput а 
fost Cuvântul, instrumentul de creaţie 
Ca orice demiurg autentic, Antonioni 
știe aceasta, si nu е de mirare că fil- 
mele sale se creează şi înaintează din 
lungi tăceri — parcă și aceasta o ten- 
dinta de revenire -în timpurile fericirii 
mitice. Scurta incursiune în paradisul 
copilăriei, unde durerea, alienarea nu 
erau inca resimtite (imaginea fetiţei 
scaldandu-se la malul unei plaje roz, în- 
valuita într-o muzică stranie) este ilus- 
trauvă in acest sens (Deşertul roșu). 

Dar aceste tentative de regasire, re- 
cuperare а «ceva» inefabil, pierdut sunt 
sortite eșecului. Timpul a distrus amin- 


tirile” androgismului originar şi cei doi. 


barbatul și femeia, se privesc acum ca 
niște ființe de pe alte planete, neputând 
gasi un limbaj comun; ni se pare deo- 
sebit momentul din | roșu când 
femeia se întâlnește în port cu un bár- 
bat ce vorbește o limbă straină. Efortu- 
rile lor de a se înțelege eşuează în doua 
monologuri paralele, ininteligibile pen- 
tru fiecare în parte. Aceeași ruptură du- 
reroasă o ilustrează şi privirile agresive 
si curioase ale zecilor de bărbați се o 
întâmpină pe Claudia (Aventura). Nici 
atitudinea tânărului fotograf fata de 
modelele си care lucrează пи vadeste 
altceva” (Blow-up). Pur si simplu perso- 
najelor lui Antonioni «nu le e bine în 
propria lor piele», cum ar fi spu& Eugen 
Ionescu. Efortul ce trebuie facut pentru 
a spune ceva esenţial despre ființa ta 
cea mai profundă le inspira o sila fata 
de cuvinte; de aceea ele discută de obi- 
cei lucruri neesentiale, păstrând în sub- 
teranele ființei, nerostit, Adevărul. Un 
plictis continuu, o miasma ucigatoare 
(vezi fumul industria! din Deşertul roșu) 
plutește permanent în atmosferă. Tim- 
pul se dilată și Antonioni ne dă senti- 
mentul că trăim pe coordonatele timpu 
lui interior al personajului respectiv. E 
de-a dreptul uluitoare această artă a sa 
prin care subjugă timpul, realizata 
printr-un soi de «autofilm», prin tratarea 
limitelor ultime ale cinematografiei (...). 
Probabil că Antonioni -a inventat 
această tehnică din neputinta sa de а 
descrie durata, așa cum a procedat în 
hteratură un Robert Musil. Cutez să-l 
apropii pe Musil de Antonioni, deoa- 
rece personajele regizorului pot fi ca- 
racterizate drept «oameni fără însuşiri», 


adică «nu mai avem de-a face cu per- 
soane distincte trăind experiențe parti- 
culare, ci cu experienţe trăite fără ca 
nimeni sa le traiasca» (Maurice Вап- 
chot). De aici, impersonalitatea. Acel 
ceva anonim, care apare în noi disimi- 
lându-se, face ca personajele iui Anto- 
поп! să зе înstrăineze de cuvinte și sa-l 
suspecteze şi pe cel de alaturi de în- 
străinare. Eroinele “lui рип întrebări 
străine de ființa lor adevărată, pe care 
n-o cunosc, de care se îndepărtează 
neincetat și primesc răspunsuri despre 
care nici nu știu dacă li se adresează 
cu adevărat. In Aventura, Ana, care dis- 
pare enigmatic де pe insula unde зе 
afla într-o. excursie, îi va spune logodni- 
cului sau: „Gândul са te-as putea 
pierde та innebunește, dar nu te та! 
simt al meu“. lar Claudia, repetând ex- 
perienta prietenei sale cu același Баг- 
bat, într-un moment де tandrete cu 
acesta, se retrage, brusc înfricoșată, 
motivând că pentru o clipă «i s-a părut 
că nici nu -l cunoaşte». (...) Zona inefa- 
bila a sentimentelor nu poate fi contro- 
lată, nici modelata din exterior (...). 
Probabil că la această înțelegere ajunge 
femeia care îl mângâie pe bărbatul ce 
plânge prăbușit pe o bancă şi care a în- 
şelat-o (Aventura). Uneori, cuvintele 
nerostite nu mai conţin în ele un 

tial creator, ci ajung să fie fatale şi dis- 
tructive (cartea poștală necitită de la 
irma, explicaţiile pe care Aldo și le re- 
tuza), combinate cu pierderea jumatatii 
ce părea regăsită (Strigătul)“... ~ 


Am reprodus aproape în întregime 
comentariul, întrucât ceea ce spune 
V.G. mi s-a părut nu numai original, 
dar şi matur şi bine scris. Antonioni 
văzut prin Platon şi Musil, iată o pro- 
punere care merită a fi reţinută! Cred 
că scrisoarea ar putea fi considerată 
scrisoarea anului, dar anul nu s-a ter- 
minat. “ ГЄА 

In incheiere,.V.G. se referă la Licee- 
nii: „Aş vrea să-i răspund domnişoarei 
Claudia Bâbiu, care face niște confuzii 
grave abordând filmul acesta de pe po- 
ziţiile unei morale personale; (...)“mora- 
litatea în artă este ceva diferit de con- 
ceptul pe care noi îl aplicăm in viata 
cotidiană. Claudia confundă aceste pla- 
nuri, afirmând că «și eu sunt liceanca si 


“recunosc- că într-un fel au dreptate». 


(Adică recunoaşte indirect. că nu prea 
are preocupări serioase si că n-o prea 
interesează viitorul — dar nu mi se pare 
că acestea ar fi niște санан. Şi eu ат 
criticat erotismul practicat de Liceeni, 
dar nu pentru că aș fi o falsă puritană 
sau pentru са m-ar atinge pe mine în 
vreun fel. lată cum stau lucrurile: vom 
lua pe lângă Liceeni, și filmul Rătăcito- 
rii (The Wanderers). Dacă Claudia e 
amatoare de senzaţii tari, îi recomand 
acest film, cu tineri liceeni care nu sunt 
deloc cuminţi, ba chiar îi întrec pe co- 
legii lor din pelicula regizorului român. 
E posibil ca vizionand acest film Clau- 
dia să constate că i se face părul mă- 
ciucă pe alocuri (...) Câteva din ispră- 
vile ratacitorilor: sunt împărţiţi in 
aşti» (adevărate «<bande») care зе 
spinteca între ele, la liceu merg doar 
pentru a зе încăiera cu colegii lor de 
alte nationalitati, violentează fetele pe 
stradă, îşi bat părinţii ș.a. Dintre aceste 
ouă filme. despre Liceenii spun că e 
prost și siropos, iar despre celălalt ca e 
frumos și crud. Deci, pentru mine nu 
contează cat de deştepţi, cuminţi, sili- 
tori sunt eroii, nici nu pretind să mă re- 
cunosc în ei. În artă ne recunoaștem 
doar datorită particularitatii ei de a fi 
generala si creata tot de oameni. Eu nu 
' mă recunosc în Liceenii, ci in Ratacite- 
rii! Deci în cei mai duri și mai imorali, 
deşi eu пи зетап defel cu ei. Pe mine 
ma deranjează scenele tari şi filmate 
prost, stridente, în cantitate excesivă, 
care nu se armonizează cu contextul. 
(...) Poate Claudia nu va fi convinsă de 
ce scriu eu aici, sper să se convingă 
singură, mai târziu. Oricum, se pare că 
va mai urma o serie a Liceenilor. Atunci 
sa te tii polemici! 


Valentina Gheorghe are talent analitic 
(Antonioni) şi spirit polemic . (Liceenii). 
Dacă va deveni critic, atunci să te Ци 
polemici. 


Rubrica „Dialog cu cititorii“ 
este realizată de Dumitru SOLOMON 


rumoase sunt Marile Sudului! 

Ce insule! Ce vegetaţie luxu- 

riantă! Banane şi papaya cu- 

lese din grădina din jurul ca- 

sei. izvoare. Pestisori exotici 

colorați exotic. Rechini care ii 
mănâncă doar pe cei răi, căci cei buni pot 
fi campioni la inot si îi întrec. Nici canibalii 
nu sunt prea га, ba chiar зипрачс. Si 
stirbi. Nu trebuie să-i infruntati. Şi пісі mă- 
car să vă cumpăraţi un bilet de la vreo 
agenţie de turism. Ar fi prea scump. Mult 
mai ieftin iesiti dacă intraţi la film. Întoar- 
cerea la Laguna Albastră vă asigură va- 
canta mult visată. Şi laguna nici nu e inva- 
dată de plicticoșii turişti ai vremurilor 
noastre; acţiunea e plasată la sfârşitul se- 
colului XIX. 

Veţi mai beneficia şi de o anemica po- 
veste despre care s-a spus că ar fi neoro- 
- mantică. Si neo si romantică in același 
timp е prea ‘mult! Doi copii cresc in mijlo- 
cul naturii (era să scriu virgine şi greşeam; 
cum mai poate fi virgină după ce au са!- 
cat-o şi alti naufragiati si salbatici?). Vor 
descoperi-avantajele vieţii departe de civili- 
zatia coruptă şi согираюаге şi vor dori 
să-şi crească aici copiii pe care зе şi дга- 
besc să-i facă. 

in sfârșit, se zice că adolescenţii vor be- 
neficia de o bună lecţie de educaţie sexu- 
ala. Regret, dar cred са lecţia se adresează 
mai degrabă celor din clasele primare. 
Adolescentii noştri au văzut lucruri mult 
mai rafinate. Rolland MAN 

: S.U.A. Price Entertainment - Напае! 


întărească impresia ca acest personaj este 
“mult mai interesant decât pare şi că duritatea 
„gorilei“ ascunde mereu un suflet tandru. 


manui „The Garden of God“ de Henry de Vele 
Stacpole. Regia: William A. Graham. 

Robert Steadman. Cu: Mila Jovovich, Brian 
Krause, Lisa Pelikan. 


ând tânărul (38 ani) regizor şi 

scenarist John Hughes a pro- 

¥ pus studiourilor Universal un 

proiect in care rolul principal 

sa fie detinut de-un ризи de 8 

ani, ideea a parut mai marilor 

studiourilor de-a dreptul ridicolă. „Ми ui- 
taţi”, i-au spus lui Hughes — „statisticile 
demonstrează са 589 din cei care merg la 
cinema au peste 25 de ani. Cum o să-i in- 
tereseze un asemenea subiect?" Hughes 
şi-a vândut atunci scenariul Companiei 
Fox, filmul s-a făcut iar Universal și-a bles- 
temat neinspiraţia care l-a facut să piardă 
„ 500 milioane de dolari, sumă care situează 
Singur acasă pe locul trei ia box-office-ui 
tuturor timpurilor, după E.T. şi Războiul 
stelelor... 


Realizat de Chris Columbus (un „prote- 
ја al lui Spielberg şi autor al scenariilor 
Jones şi 


hazlie a legendei tui David si Goliath, că- 
pătând în ultimele 20 de minute ritmul su- 
focant al gagurilor animate a la Tom si 
Jerry. 

Micul Kevin, uitat acasă de numeroasa și 
agitata sa familie în febra plecării in va- 
canta de Crăciun peste ocean, isi vede 
realizat visul, acelaşi pentru toţi puștii între 
8 şi 14 ani: de a nu-i mai avea pe părinţi pe 
cap și de a face tot ceea ce de obicei le 
este interzis, ca de exemplu să sară pe ar- 
curi în patul conjugal, să se îndoape cu 
dulciuri $i să vadă filme de groază ре vi- 
deo. Pentru cei doi hoţi рісаў în casă (іп- 
terpretati de Joe Pesci și Daniel Stern) Ке- 
vin va fi acel „detaliu“ (fragil si blond) 
care, cu o viclenie de indian Sioux, le va 
da planul peste cap, punându-și în aplicare 
arta de а face Боасапе și aruncându-i ре 
spărgătorii ghinionisti din capcană in cap- 
cană. 

Având in interpretul rolului principal pe 
Macauley Culkin (vezi ‘Noui Cinema nr. 


Seductie şi abandon: 
Tanya Roberts în... 


n epoca hipertehnicizarii, un subiect pe 
tema „mediatizării intimitatii* nu avea cum 
за nu арага pe „computerul“ producători- 

lor americani, fie ei si independenti 
cum ex-tenismanul indian Ashok Amritraj. 
Asociindu-se cu un intreprinzator actor, 
Andrew Stevens (care s-a ocupat indeaproape de 
partitura pe care urma sa evolueze!), е! a pus la 
treabă un regizor conational, Jag Mundhra, a că- 
rui meticulozitate îi trădează experiența pedago- 
gica într-ale mestesugului cinematografic. Astfel 

s-a născut Ochii 

Din fotoliul de табе al celebrei preotese а fil- 
mului sexy, Emmanuelle, ofertanta (de aceea me- 
reu reluată, vezi şi The Bodyguard!) poveste de 
dragoste dintre paznic si cea păzită aluneca 
într-un... instinct primar pe înțelesul tuturor. Mai 
(Continuare în pag. 5) 
С. 


și Gragalasenie, Singur acasă este un film 
tandru si nostim pentru mari şi mici, pe 
care dorești за iei si sa-l priveşti în fami- 


-Producție SUA 1990 — VIDMARK tmernational. Regia: 
Jag Mundhra Scenariul: Tom Citrano și Andrew Ste- 


ст: гарата James Mathers. Muzica: Richard Gias- 
Stevens și Tanya Roberts. 


3 


Producție: SUA 7992 Twentieth Century Fox; 
Regia < 


imaginer Ato Маск. Cu Macaulay Culkin, Joe 
Pesci Dawe! Sem, Joba Head. Devin Ratray 


PE ECRANE 


NIKITA 


ub etectul și din nevoia de 

drog, un grup de tineri 

comit o spargere la farma- 

cia tatălui unuia dintre ei. 

пие băieți, o fata. Doar 

ea rămâne în viata, desi 
impusca un polițist drept in fata, de la 
câțiva centimetri, fără за сПреазса. 
»Performanta” care o condamnă si sal- 
vează totodată. 

Acţiunea filmului se desfășoară în ve- 
cinătatea asasinatului institutionalizat, 
în perimetrul lax al justiției, capabilă sa 
reconvertească noţiunea de libertate în 
libertatea de a-ți. decide soarta! 

Cu ani în urmă, mitul lui Pygmalion 
propulsa în cinema (via G.B. Shaw) o 
My Fair Lady (1964, regia George Cu- 
kor, cu Rex Harrison şi Audrey Hep- 
burn). Astăzi istoria e reluată dincolo si 
dincoace de ecran în alți termeni şi cu 
totul alte coordonate, dictate de realită- 
tile sfârşitului de secol XX. De o parte, 
povestea unui regizor căsătorit cu actri- 
{a-protagonista, inspiratoare și coau- 
toare, starleta a anilor '80 care a ambi- 
Попа: și a reușit să зе relanseze си 
acest roi încununat cu Cesar '91. Pe de 
altă parte, ficțiunea nelocalizată, neda- 
tată despre truda unui as al spionajului 
care, din caracterul rebel al unei delic- 
vente de drept comun, modelează per- 
sonalitatea de oțel a unei experte în 
„Crima organizată“. Totul а contre-coeur 
fiindcă mentorul — defel lipsit de suflet 
— ştie că viaţa ce i-a fost oferită fetei 
fara drept de alegere va fi un calvar. 
Tenace, disciplinând calităţile tinerei 
recalcitrante, ajutat de o maestră a bu- 
nelor maniere cu o traiectorie existen- 
țială asemănătoare (excelentă Jeanne 
Moreau în lecţia de feminitate), reu- 
seste o spectaculoasă metamorfozare а 
tinerei într-o femeie fermecătoare. 
Chiar dacă — sau tocmai pentru că — 
mai păstrează ceva din aerul baietos și 
imprevizibil. 

Dar într-un scenariu scrupulos calcu- 
lat, imprevizibilul este privilegiul şi 
atuul celor ce dau comenzi drastice, 
păstrându-se în umbră. După ani de 
claustrare în centrul de pregătire, ieși- 
rea în lume, viața curentă se ргейди- 
rează mult mai periculoasă: după o 
primă acţiune, eroina revine ca la uni- 
cul sau adapost-refugiu. Asa cum рго- 
genitura rezultată din căsnicia legenda- 
rului Pygmalion a câpătat numele sim- 
bolic de Pathos,adică suferinţă, tot su- 
ferinta îi jalonează protagonistei viitoa- 


JOHNNY, 


BĂIAT FRUMOS 


~ + =r cs 
< в? мт 7 


5 


rea existență _normală”, mai ales са se 
aventurează şi într-un menaj ce se do- 
vedeste o veritabilă iubire, impovo- 
rând-o infinit mai mult acum, când tre- 
buie să omoare cu sânge rece. Pentru 
са mereu i se reamintește de „contrac- 
tul“ pe care-l are. Odată cu scena in 
care, dialogând prin ușă cu iubitul în- 
grijorat, eroina trebuie să se concen- 
treze şi să ochească impecabil, devine 
sufocantă, chiar şi pentru spectator, 


senzaţia acută a dependenţei totale de 
© putere obscură, ocultă, се зе legiti- 
mează prin „raţiuni de stat”. 


O tensiune subterană aparte trans- 
pare din fiecare cadru, iar tumultul in- 
terior al personajelor este sesizabil în- 
deosebi in gros-planurile interpretilor: 
Anne Parillaud, edificându-şi cu sensi- 
bilitate deosebită această creaţie difi- 
cilă, dintr-o ființă brutală şi vulgară, de- 
venind o suplă şi inteligentă persoană; 
Jean-Hugues Anglade, de o aparent 
fragilă virilitate, mobilizandu-si energia 
pentru a-şi salva prietena; Tcheky 
Karyo, cu indicibila sa tandrete pe care 
© asociază emotionant durității şi in- 
transigentei de profesionist perfectio- 
nat, ce-şi reprimă orice sentimentalism. 
Gros-planuri într-un thriller visceral — 
iată elementul inconfundabil al stilului 


regizoral. Dar parcă, înfricoșat de me- 
canismul pe care îl demască şi plictisit 
de turnura violent veristă a relatării eta- 
pelor de „instruire“ și „aplicaţie”, Luc 
Besson recurge brusc la o grilă cvasi- 
parodică pentru „asaltul ambasadei", 
persiflând copios metodele „clasice“, 
travestiul — de exemplu. Ba, mai mult, 
imaginează și un happy-end cum in 
realitate nu se întâmplă mai niciodata. 
Ceea се nu înseamnă că filmul nu іп- 
cită la o meditaţie asupra gravei pro- 
bleme a determinării, a autodetermina- 
rii. În replică indirectă la pseudo-eva- 


B Metamorfoze 
(Anne Parillaud 
în Nikita 
de Luc Besson) 


zionismul din Marele. albastru și Atlan- 
tis, în filiatie directă cu responsabilita- 
tea civică afirmată în Ultima bătălie și 
Metroul... 


Irina COROIU 
mm 


Producţie: Franța, Gaumont 1990, distribuit 
de MEDIAPRO. Regia, scenariul și dialoguri- 
le: Luc Besson. imaginea: Thierry Arbogast, 
Muzica: Eric Serra. Cu: Anne Parillaud. 
Тспеку Karyo, Jean-Hugues Anglade, 
Jeanne Moreau, Philippe Leroy-Beaulieu. 


ntifraza pare a fi predominanta in onomastica 
mediilor interlope, fie din Cartierul francez al 
New Orleans-ului sau din Ferentariul dambo- 


vitean. Asadar Johnny nu este defel frumos, ci 

extrem de urât, desfigurat, de zici că-i Ucigă-l 

Toaca. Ce-i poate rămâne altceva de facut 
acestui băiat neînțeles de societatea „normală“, decât за 
fure. Proprii lui „colegi“ îl trădează, îi ucid prietenul şi în- 
cearcă să-l şi curețe, după ce-l trimiseseră forțat Іа repaos 
ecologist în sânul naturii, la cules de bumbac. Cum soiul 
rău nu piere, Johnny dă peste un medic bonom care-l rea- 
duce la viata şi-i dă și o înfățișare omenească printr-o ope- 
ratie estetică. (De altfel filmul conţine și nelipsita apologie 
a şcolii medicale de peste Ocean, cu medici de culoare 
simpatici si geniali și asistente voioase). Acum nimic nu-l 


7 Š mai împiedică pe Johnny să-i caute pe trădători şi să-și 


caracteristic. 


- vitriol. 


Scenariul: Ken 


răzbune prietenul. Nu înainte de a mai da o lovitură-n stilu-i 


Un nou rol de paria pentru Mickey Rourke, acest Oliver 
Twist al cinematografului, care după ce a devenit „băiat 
frumos“ vrea să fie şi „băiat bun“: pentru a fi pus în liber- 
tate după ce a primit un nou chip, Johnny muncește ca un 
stahanovist pe un şantier, cu.un elan si un entuziasm 
demne de cauze mai bune (ca de exemplu cele din Orhi- 
deea sălbatică sau 9 săptămâni 1/2). Neavând de rezolvat 
intrigi minuţios elaborate scenaristic (vezi 
Rourke joacă o partitură destul де fadă într-un produs tip 
Mac Donald's, în pofida ingredientelor dorite picante: inso- 
litu! mediului, tipologii de psihopati, violență decupată in 
planuri nu mai lungi de trei secunde — regulă, se pare, în 
filmele americane ale ultimilor ani, iremediabil contaminate 
de microbul video-clipului. Unhappy-end-ul reprezintă însă 
o abatere de la-normă, cu o timidă încercare de filozofare, 
căci personajul eşuează în tentativa sa de a-și depăşi con- 
ditia. in final, Johnny este readus, după câţiva pumni, lovi- 
turi de cuţit şi gloanţe, la Starea iniţială de monstru 
lynchian care-și mai dă și obstescul sfârşit. Ştiu pe cineva 
care ar fi rezolvat totul mult mai repede. in trei secunde. Cu 


Heart), 


Lucian GEORGESCU 


104) 9 
Producţie: SUA, Guber-Peters Company e Regia: Walter Hili; 
jedman е imaginea: Matthew Е. Leonetti e Muzica: 


Ry Cooder e Cu: Mickey Rourke, Ellen Barkin, Elizabeth Mc Go- 
vern, Forest Whitaker, Scott Wilson, Morgan Freeman. 


HOWARDS 
END 


owards End este povestea 
unei case, a unei ргорпе- 
гай; înspre sau “dinspre 
acest loc vor pleca sau se 
vor întoarce majoritatea 
personajelor principale 
(surorile Margaret și He- 
len Schlegel, soţii Bast, familia Wiicox). 
Această punere (laolaltă) in poveste 
pare simplă. In realitate este deosebit 
de complexă și de subtilă. 

Ecranizând romanul omonim al lui E. 
М? Forster apărut în 1910, James Ivory 
și vechea sa complice, scenarista Ruth 
Prawer Jhabvala, au reușit să facă fi- 
rească tocmai complexitatea poveștii. 
Fireasca si, deci, emoţionantă: căci, în- . 
tre personajele pe care deja le-am enu- 
merat se țese nu doar acea relaţie ti- 
pică romanelor forsteriene ecranizate 
de могу (A Room With A View si Mau- 
rice) — de „încurcătură“ mai mult sau 
mai putin sentimentala, ducand, in cele 
din urmă, la limpezire, la simplificare 
—, ci şi o relaţie nouă, а! cărei dezno- 
dământ nu este deloc previzibil. In Ho- 
wards End, lucrurile se complică pe 
măsură ce povestea înaintează: de la- 
ruperea „logodnei“ dintre Helen Schle- 
де! si Paul Wilcox — la inceputul filmu- 
lui — şi până la ce se întâmplă in final. 
Această tulburare, care nu este numai 
sentimentală, face din lumea surprinsă 
pe drumul înspre sau dinspre Howards 
House un „eșantion uman“ mai mult 
„credibil decât în colecţia ivoryană de 
până acum, marcată de o încredere pu- 
tin mioapă în calitățile restitutive ale fil- 
melor de epocă. ; 

Acest ultim Ivory renunţă, cu o dis- 
cretie foarte British, Іа câteva din ticu- 
rile filmelor anterioare; 5-аг, putea 
spune că Howards End câștigă pe mi- 
cile „defecte“ (artificialitati) ае celor- 
lalte, pentru că Ivory transformă în 
funcţii cea ce era uneori scop in sine 


BODYGUARD 


itlul filmului "Bodyguard 
sau, daca vreti pe roma- 
neste „gardă de corp" — fie 
pune de la bun început, în 
prezența termenilor ecua- 
пе: „garda” (Frank Far- 
mer, fost agent al serviciilor secrete de 
protecţie prezidenţială, acum privatizat) 
și „corpul“ — (Rachel Marron, su- 
per-star al muzicii pop şi actriță nomi- 
nalizată la Oscar, subiect al adulatiei 
publicului, dar și obiect al amenințărilor 
— aşa cum о dovedesc scrisorile pri- 
mite de la un fan obsedat). Desigur, 
atunci când există un el (și nu oricine, 
ci însuși Kevin Costner — „bărbatul cu 
cel mai sexy gât de la Hollywood") și o 
ea (adică Whitney Houston — „gazela 
neagră a Americii“), orice scenariu care 
se respectă trebuie să conţină, obliga- 
toriu, și o poveste de dragoste. In cazul 
nostru o poveste-in care pericolul naște 
dragostea și dragostea sporește perico- 
jul. Aşadar, un policier romantic — 
exact ceea ce ne avertizează și afisul 
filmului. Dar chiar si așa — ținând 
seama de tipicurile genului — oferta nu 
e prea mare. Intriga polițistă e mai de- 
grabă un pretext, deci nu prezintă prea 
mare interes (chiar dacă, din film, nu 
lipsesc momentele bine făcute — cum 
ar fi secvența din casa de lângă lac a 
tatălui lui Frank). Romanta de amor 
dintre Frank si Rachel nu excelează nici 
ea prin. originalitate sau secvenţe „în- 
drăznețe“; desi, dacă ne gândim са. 
acum vreo douăzeci de ani producăto- 
rul filmului 100 de carabine a cerut 
(pentru a nu şoca publicul din Sud) ca 
în scena de dragoste dintre roscata Ra- 
que! Welch şi actorul de culoare James 
Brown să existe un prosop între cele 
două trupuri goale, trebuie să consta- 
tam progresul; protagoniștii din Воду- 
guard nu au trebuit să facă fata și unor 
astfel de pudibonderii! 
Dar, dincolo sau, mai bine spus, în 
ciuda rezervelor criticului de film, 
Bodyguard place și, ceea ce e mai im- 


o 


o În ambianță 1900... interpreții Samuel West, 


Helena Bonham-Carter, Emma Thompson și Anthony Hopkins cu regizorul James Ivory 


(vezi superba imagine cinemascop a lui 
Tony Pierce-Roberts!). Cert este ca in 
Howards End, epoca — obsesia tema- 
іса a lui Ivory — este autoprezenta, 
însă filmul nu se oprește la ea. Si asta 
nu printr-o aluzie fină la „eternul ome- 
пеѕс“, ci prin neobosita mecanică a fil- 
mului însuși: Ivory pare-să fi captat, in 
fine, efemerul — in dauna acelui aer fix 
în care inghetau îndeobşte filmele sale 
„de atmosferă“; е! pare să fi înțeles са 
aerul timpului poate fi respirat mult mai 
ușor atunci când te laşi în voia lucruri- 
lor decât atunci când le închizi într-un 
album. În locul ramei si al lupei de co- 
lecţionar, ivory lasă impresia са și-a în- 
tors ochii spre ce se vede pe fereastră: 
doar întâmplarea face ca ceea ce el 
surprinde “în асе! minut să fie о plim- 
bare prin grădină Іа început де secol... 

Tot filmul se învârte în jurul: darului 
De care Ruth Wilcox i-l face lui Marga- 
ret Schlegel: domeniul Howards Епа. 


portant, place unui public, tânăr. Si 
aceasta deoarece știe să-i facă ргори- 
neri tentante, începând cu prima intal- 
nire, pe ecranele noastre, cu Kevin 
Costner. Chiar dacă l-am fi preferat in 
roluri mai consistente si mai pe măsura 
faimei sale (JFK al lui Oliver Stone, in- 
coruptibilii lui Brian De, Palma, Robin 
Hood al lui Kevin Reynolds sau mai 
ales, premiatul cu Oscar Cei care dan- 
sează cu lupii, unde semnează și regia), 
recunoaştem са: personajul lui Frank 
Farmer i se potrivește de'minune. Cos- 
tner — cu alura sa atletică și înfăţişarea 
de băiat inteligent şi sigur-pe el — este, 
în fond, asemeni Bodyguardului din 
film, un perfectionist care nu lasă nimic 
la întâmplare (exersând la acest гоі a 
slăbit cinci kilograme), un perseverent ; 
„Am considerat întotdeauna că am un 
drum de urmat şi că trebuie să ramân 
fidel mie însumi, şi mai ales un solitar“; 
„Reuşesc cu greu să impac dorința mea 
de singurătate cu statutul vieții de star“. 
De altfel, Kevin Costner tine foarte mult 
la acest го, pe care il socoteste o 
nesperata revanșă artistică; „Una dintre 
primele mele apariţii importante pe 
ecran ar fi trebuit să fie în The Big Chili 
al lui-Lawrence Kasdan. Or, rolul meu a 
fost eliminat în întregime la montajul fi- 
па. Din amabilitate, Kasdan mi-a pro- 
pus un rol în următorul său film: e- 
rado. În timpul filmărilor mi-a dat să ci- 
tesc scenariul ia Bodyguard, un film pe 
care voia să-l facă cu Steve McQueen. 
Proiectul a fost însă amânat; Steve a 
murit. Așa că, după 17 ani, rolul mi-a re- 
venit mie. Sunt foarte flatat, mai ales ca 
Steve McQueen a fost idolul meu când 
eram puşti”. 

Sa nu uităm însă: Bodyguard in- 
seamnă nu numai Kevin Costner, ci şi 
Whitney Houston — aflată la debutul 
sau în film. Si chiar dacă nu convinge 
ca artistă, prezenţa sa de liană şi vocea 
învăluitoare sunt argumente suficiente 
pentru a face săli pline. 

Dar, dincolo de atu-urile distribuţiei, 
cea mai tentantă propunere făcută de 
Bodyguard este aceea de a pătrunde, 
prin intermediul filmărilor, în decoruri 
reale, în intimitatea unei lumi, de obicei 
greu accesibile muritorului de rând: cea 


Suferinda Ruth este o nostalgică rătă- 
спа între calculele unui sot și ale unei 
familii cinic-materialiste, dar şi printre 
intelectualii liberali pe care-i întâlneşte 
acasă la familia Schlegel: ceea ce ea 
dăruieşte nu este aşadar numai simţul 
proprietății (pe care Margaret й va im- 
parti în cele din urmă cu propriul ei 
simţ moral), cât mai ales simțul trecutu- 
iui. Sensul poveștii este o întoarcere in 
trecut — însă este vorba în mod semni- 
ficativ, de un trecut care se-ntinde din- 
colo de „epocă“, un trecut al amintirii şi 
al sentimentelor. In perceperea acestei 
muzici interioare, cinematograful lui Ja- 
mes ivory nu are egal. 


Cunoscatorii filmelor sale se vor mai 
bucura si de ipostazele, uneori inedite. 
în care îi vor regăsi pe actorii „clubului“ 
ivory: de la James Wilby (personajul 
principal din Maurice) si Helena Bon- 
ham Carter (A Room With A View), ia 


а super-starurilor hollywoodiene. De la 
celebreie vile din Beverly Hills (inclusiv 
cea construita de тадпаш William 
Randolph Hearts pentru iubita lui, ac- 
trita Marion Davies) până la incinta fai- 
mosului teatru „Pantages“ (cu tavanele 
bogat ornate, cu scena decorată în ne- 
gru si auriu, cu treptele-mamut) decor 
favorit al ceremoniilor Oscar — totul 
este privit cu ochii unui Bodyguard 
(care dincolo de fast si de opulenţă 
caută să repereze de unde vine perico- 
lul). Şi este filmat de către Mick Jac- 
kson cu acea minutie şi rigoare proprie 
unui regizor. familiarizat cu dedesubtu- 
rile marilor spectacole transmise în di- 
rect. Chiar şi numai pentru secvența 
decernării premiilor Oscar, filmul Body- 
guard merită văzut. 


Viorica BUCUR 


Vanessa Redgrave (care a mai jucat în 
Bostonienii), aici în rolul — сорезйог 


— Ruth Wilcox; newcomers sunt Emma. 


Thompson si Anthony Hopkins — Os- 
саги! celei dintâi, pentru cel mai bun 
rol feminin "92, dovedind ca Ivory а 
avut mana mai buna. Daca cele 2122 
ale filmului vi se pare prea lungi, duce- 
ti-va pentru actori: compania lor este 
un regal de fineţe și inteligență. 
Exquisite company, așadar... 


Alex. Leo ŞERBAN 


Producţie: Anglia, 1992, Merchant Ivory Pro- 
ductions. Regia: James Ivory. Scenariul: Ruth 
Prawer Jhabvala. imaginea: Tony Pierce-Ro- 
berts. Muzica: Richard Robbins. Cu: Vanessa 
Redgrave, Emma Thompson, Helena Bon- 
һат Carter, Anthony Hopkins, Joseph Ben- 
nett, James Wilby, Adrian Ross Magenty. 


65 Vedeta рор 
(Whitney Houston) 
și al ei bodyguard 

(Kevin Costner) 


Ivory 


ames Ivory, nascut la Ber- 

keley, California, in 1928, 

şi-a avut propriul teatru 

încă de mic. Tatăl sau, 

care vindea cherestea 

companiei Metro- 
Goldwyn-Mayer, îi construise unul şi 
astfel, inca de la 14 ani, Ivory se hota- 
râse să devină scenograf de film. În- 
cepe studiile de arhitectură şi bel- 
le-arte, apoi renunţă și trece la Univer- 
sity of Southern California pentru a 
face film. Primul său documentar, Ve- 
netia: Temă şi variatiuni, a constituit si 
lucrarea sa de diplomă; al doilea Sabia 
şi fiuierul (o suită de miniaturi indiene), 
a atras atenţia asupra sa. Ivory îl cu- 
noaste pe Ismail Merchant (cu opt ani 
mai tânăr) si, cu cei 20.000 de dolari 
donați de Mrs. Rockefeller 3, pleacă in 
india pentru a realiza două filme pentru 
Societatea Asia. Aici o întâlneşte pe 
Ruth Jhabvala (născută în 1927) şi, la 
întoarcere, Merchant si Ivory hotărăsc 
înființarea unei companii indo-ameri- 
cane care să producă in India filme vor- 
bite în engleză şi destinate pieței inter- 
nationale. Cu The Householder (1962) 
avea sa inceapa una din cele mai solide 
şi mai fertile colaborări din cate cu- 
noaste cinematograful — in care trioul 
ivory—Merchant—Jhabvaia а devenit 
sinonim garanţiei de calitate: cariera lui 
Ivory este de negândit fara aportul sce- 
naristei Ruth Prawer Jhabvala (care 
avea să primească, în 1990, premiul cri- 
ticii. new-yorkeze pentru Mr. and Mrs. 
Bridge), după cum desele recompense 
pe care acest cineast consecvent unei 
dimensiuni culturale ie-a primit la dife- 
rite festivaluri sunt tot atâtea recunoaș- 
teri ale amprentei .Merchant. 

Dintr-o filmografie care cuprinde câte 
un titlu în fiecare an, cele mai semnifia- 
tive sunt: The. Europeans (după Henry 
James, 1979), Quartet (după Jean 
Rhys, 1981), Heat and Dust (1983), The 
Bostonians (după Henry James, 1984), 
A Room With a View (după Evan S. 
Cornell, 1990) si, in fine, Howards End 
(după E.M. Forster, 1991). in momentul 
de fata James ivory lucreaza fa ecrani- 
zarea romanului lui Kazuo Ishiguro The 
Remains of the Day, avand in rolurile 
principale tot pe Emma Thompson și 

a 


„Anthony Hopkins. 


ОСН! NOPŢII 


{Urmare din pag. 3) 


ales al celor dornici de un „thriller erotic“ în ritm 


lent, relaxat, de melodramă orientală. De altfel 


»Relaxeaza-te!“ este şi îndemnul ре care crimi- 


Producţie: SUA, 1992, TIG 
Productions; Regia: Mick 
Jagkson: „Scenariul: Law- 
rence Каздап; Imaginea: 
Andrew Dunn; Muzica: 
Alan Silvestri; Cu: Kevin 
Costner, Whitney Hous- 
ton, Gary Kemp, Bill 
Cobbs, Ralph Waite 


nala îl adresează victimei sale, electronist, senti- 
mental și credul. 

Pentru cei interesaţi, există și „a sequel“, Night 
Eyes 2, regizat de Rodney McDonald, cu acelaşi 
Andrew Stevens, tot „a private security guard“ de 

"astă dată „incurcat“ cu soția unui diplomat căruia 
îi asigură... paza! Din lumea rock-ului s-a avansat 
м firesc — în lumea politicii! a 


PE ECRANE 


„Westernul 
s-a născut 
din întâlnirea 


| dintre 


o mitologie 
şi un mijloc 
de expresie 
cinematograful!“ 


André BAZIN 


ina 


NECRUTATORUL 


nainte de a ocupa prima 

pagină a ziarelor care i-au 

consemnat victoria in 

cursa Oscarurilor (vezi 

16), filmul lui Clint 

вана a inspirat celor 

mai serioase reviste de ci- 

nema din lume comentarii de un neo- 
bisnuit entuziasm. Cutezătoarea. iniția- 
tivă a autorului de a resuscita westernul 
analiză justificat: 
dar a unui spear вретено тны, 
пие а iconografiei ог 
reformează Проюд е şi temele сипоз- 
cute пи pentru a le supune deriziunii, ci 
pentru a le face credibile privirii mar- 
cate de scepticism a acestor timpuri. 
Un western crepuscular, deci. O po- 
veste fără cowboys puri care, după ce 
aan lumea de ticalosi, dispar in pei- 
sajul arid, lăsând în urmă o dara lumi- 
noasă. Un erou ca cel interpretat de re- 
gizorul însuși numai pozitiv nu se poate 
numi, deşi el este cel care face până la 


aceeași măsură din pistolarul песгща- 


RINULUI 


tor, dar si din justitiarul Nantes perso- 

najele ireconciliabile ale westernului 

tradițional. 

Cu fină intuiţie a detaliului şi cu ad- 
schiteaza 


tul ucigaș de profesie într-un fermier 
oarecare, dar sărăcia umilitoare în care 
trebuie să trăiască impreună cu familia 
sa îi determină reconvertirea în slujitor 
а Coltului. În plus, opțiunea pentru 
reîntoarcerea la ipostaza de „înger al 
morţii“ nu este | numai de ten- 
tatia banilor, ci şi de un аре! venit din 
partea unor ființe nedreptatite, neajuto- 
rate și umilite. Prostituatele care, 
într-un surprinzător gest de demnitate 
oferă o mare recompensă pentru agp 
narea uneia dintre ele desfigurata de 

doi clienţi, о escaladare а 
violenţei între tabere prea puţin diferen- 
tiate. Railor li se opun și mai гай. Asis- 
tam de fapt ia o confruntare între pro 
fesioniști ai grimei care respectă în ace- 
eași măsură ritualurile uciderii într-o 
lume dominată- de legea celui mai tare. 
Atât seriful si oamenii sai, cât şi cei trei 


angajaţi de damele din saloon, aparțin 
speciei pistolarului care se mândreşte 
cu mormanele de cadavre rezultate din 
acţiunile sale fulgerătoare. Cu toate 
tată nu sunt concepute după același ti- 
par. 

inventivitatea tipologică a lui Clint 
Eastwood este înlesnită de opțiunea за 
fundamentală: deși plasează 
rul sub semnul destinului, ca într-un 
western clasic de John Ford sau de 
William Wyler, etica eroilor săi гего- 
nează cu cea din filmele lui Sam Pec- 
i sau Samuel Fuller. Evoluţia ca- 
гастегеюг demonstrează са пи există 


cazul personajului principal, al cărui in- 
succes în cariera de fermier îl deter- 
mină să revină іа fărădelege. 

îi interzice şi şansa aurei romantice, 
ironizând pierderea unor dexteritati 
(vezi cu armăsarul care nu 
se lasă călărit). 


Mentalitatea de meci yy 1 domină şi 
pe impuisivul șerif jucat în vervă de 
Gene Hackman (un binemeritat Oscar 
pentru. го! secundar). Foarte savuros 
este și English Bob, erou de plan doi 
inteligent schiţat de Richard Harris, ale 
cărui apariţii constituie o simpatică di- 
vagatie glosând ре tema superiorității 

monarhiei asupra republicii. 
Umorul se insinuează adesea printre 
es 


i cu 
ajul за 
і de fil- 

de- 


SEE 
i aiia 


О scenă tipică într-un western atipic: 
Răzbunarea lui Jessie Lee de Mario Van Peebles 


„Westernul 
mi-a adus o oarecare 
notorietate 
şi este un gen 
cinematografic 
care permite 
o analiză originală 
a unor subiecte 
sau principii morale. 
Unii proclamă = 
moartea westernului — 
aceasta se produce 
ciclic —, < 
iar alţii renaşterea lui... 
Dacă Necruţătorul 
ar fi ultimul meu western, 
mi-ar părea că ‘ar fi 
о retragere onorabilă.“ 


Clint Eastwood 


———» 


зрвоадейе violente, ca un contrapunct 
si, in aceeasi masura, Ca un Comentariu 
asupra specificului genului. Cineastul 
face chiar dovadă de subtilitate, propu- 
nând în biografului de mari 
pistolari, aparut ре neașteptate іп іоса- 
litatea devastată de infruntari, un demi- 
tizator sui-generis al eroilor din іедеп- 
dele Vestului. 

Modernitatea filmului lui Clint East- 
wood nu descinde numai din noncon- 
formismul tratării temelor şi tipologiilor 
tradiționale, sau din езй aluziilor. 


pare mile e pene подяка 


cărui perspectivă sumbră este impusă, 


de luciditate. Absența speranței şi im- 
posibilitatea recuperării morale sunt su- 
pica denota вари 

dominată de umbră şi de culori 
par ca în horror-ul gotic. Dupa 


rită contribuţiei lui Clint 
usita lui încercare де revizuire a unui 
gen atât de codificat tine de trasatura 
definitorie а cineastului: el nu este un 
stilist, ci un foarte bun povestitor 


Dana DUMA 
1992, Warner Вгоѕ.; Regia: 
Scenariul: - 


Producţia: SUA, 
Clint Eastwood. 


ктап, Morgan Freeman. Richard Harris. 


e peste opt decenii, ameri- 
Canii şi cea mai mare 
parte a populaţiei planetei 


a - 
finite. Istoriile filmului încearcă за пе 
convingă că westernul şi-a schimbat 
fata după cel de-al doilea război mon- 


apărători ai legii, ci şi ale unor vestiți 
criminali ai timpului, în centrul acţiunii 


westernului de ia inceputuri până în zi- 
lele noastre? Înseşi biografiile 


н 
$ 
HHR 
Re 
HE 


F 
p 
: 
i 
: 


cat 
$ 
lg 


cesare pen 


tru tentativa implicării westernului in 
istoric real, al războaielor со- 


: Se poate 


porane {destinul societății americane) 
aceasta ar fi o altă sursă de perma- 
пеша improspatare a genului. Violenţa 
lumii de azi tulbură decisiv tabloul mai 
mult sau mai putin seren al westernului 
clasic. Ce frumos descria lordan Chi- 
met „moartea abstractă“ din western 
„În westernul clasic, cu toată structura 


i 


cunoaşterea pierderii partidei, infrange- 
rea“. Ce сарое între această ассер- 
tie şi violențele care au zguduit struc- 


ramai em în anii din urmă, de la 
i sălbatică încoace! Dar n-aş in- 


На 

В 

il 
HIL 
ll 
ial 


mi 
& 3 
и 
Най: 
ip 


асел асаа 
cu eroul de western, pentru са și wes- 
ternul se poate identifica cu istoria fil- 
mului — ne va rezerva surprize. 


Călin CĂLIMAN 


РЕ ECRANE 


CHAPLIN 


um ar putea să apara 

Chaplin -- expresia insâși 

a geniului cinematografic. 

— în „interpretarea“ al- 

tuia? N-ar fi -o cutezanta 

prea mare. n-ar fi chiar o 
impietate sau, în cel mai bun саг, o 
reductie, o convertire a unui mit la di- 
mensiunea unui personaj obișnuit de 
povestire în imagine? Asemenea între- 
bari s-au auzit și se aud dacă esti putin 
atent la ieșirea din sală. Pretutindeni în 
lume — iar tonul sovaielnic al unor 
abordări presupuse a fi mai de speciali- 
tate, este o confirmare — părerile dez- 
valuie o anume derută, o reticenta în a 
accepta un interpret al lui Chaplin care 
cu efort (uneori excesiv, prin machiaj), 
să fie facut să semene cu modelul, să-l 
reprezinte pe acela care, de fapt, este o 
dimensiune esenţială a artei a șaptea și 
a cărui apariţie pe platoul de filmare a 
însemnat, repede, o răscruce a aces- 
teia. Cum să-i dai sau să-i redai viata 
pe ecran celui care a spus răspicat: 
„Cine vrea să mă cunoască să-mi vadă 
filmele“? 

Attenborough și-a asumat toate pro- 
vocările unei asemenea încercări, el 
având doar două atuuri: pe Chaplin-o- 
mul așa cum se conturează personalita- 
tea lui din înseși mărturisirile autobio- 
grafice şi, un al doilea atu, un interpret, 
pe Robert Downey jr. care i-a in- 


е Geraldine Chaplin 
(interpretând-o chiar pe mama 
lui Chaplin) şi Robert Downey jr. 


teles pana Іа un punct (adică pana că- 
tre sfârşitul. acestei cutezante ce poate 
fi numită portret al artistului în viata de 
fiecare zi) i-a înțeles deci si pe Chaplin 
și pe Attenborough; a înțeles că deasu- 
рга poveștii unei vieţi, deasupra unei 
opere incomparabile,.se proiectează un 
destin plin de încercări, de capcane, de 
speranțe si deziluzii, o luciditate care 
nu este părăsită nici la bine, nici la rău, 
si o vibraţie din care se hranesc și in- 
spiratia, si arta, ca și dorința însăși de a 
fi om. $i încă un om singuratic care 
fuge mereu — cum spune Noica — 
spre a regăsi tovarasia mai adâncă din- 
tre el si ceilalți. lar ca artist, Chaplin 
este imens nu pentru ca a Creat un per- 
sonaj emblematic al noii arte ce se nas- 
tea odata cu el si, in buna masura, prin 
el, ci pentru ca a gandit filmul dincolo 
de limitele ce-i fuseseră impuse până la 
е! si i-a dat acea forță de a-i solicita 
spectatorului să mediteze la ceea ce a 
văzut și după ce luminile rampei s-au 
stins. 

Singuraticului Chaplin nu-i era străin 
nimic din viata din jur si eterna lui 
goană nu a fost după aur, ci tocmai 
după această viata din jur si a confrun- 
tării cu ea, cu ceea ce este și cu ceea 
ce se vestește că va fi. Dar unul dintre 


cele mai populare chipuri aduse de arta 
filmului rămâne, totuşi, şi cel mai nein- 
teles. Căci, în contrast cu spiritul 
happy-end-ist, povestea și morala спа- 
pliniană nu sunt expresii ale triumfului, 
fie şi de-o clipă, ci ale unei veşnice 
căutări și înfrângeri din care nu se sal- 
vează decât speranța şi orizontul altei 
căutări. Attenborough şi-a dat, desigur, 
seama, că optând pentru viaţa inventa- 
riată de către biograf, se cantonează în 
document şi, угапд-пеугта, în prozai- 
cul lui. Nimic însă din ceea ce i s-a în- 
tâmplat lui Chaplin nu este lipsit de 
semnificaţie căci totul s-a răsfrânt în 
conştiinţa lui şi în arta lui. Captivanta. 


„Dacă vreţi 
să-mi cunoaşteţi 
viaţa, 


vedeti-mi 
filmele“ 


Chaplin 


aici în filmul lui Attenborough, este, 
cred, nu ilustrarea biografiei lui Chaplin 
(care, probabil, se situează sub nivelul 
existenţei lui reale) ci goana aceasta 
uneori impresionantă, palpitantă, indu- 
iosatoare a interpretului de a-și ajunge 
modelul, a umbrei de а se lipi de се! се 
o proiectează. Și Downey izbutește nu 
de puţine ori această performanţă, in- 
terpret şi model devenind una şi ace- 
eași făptură: Chaplin. Unde ratează şi 
Attenborough şi Downey este în final, 
când deodată apare un chip, un Cha- 
plin al senectutii, adus parcă dintr-un 
muzeu al figurilor de ceară, un Chaplin 
devitalizat, un simbol redus la abstrac- 
tie, purtat spre Oscar ca o cucerire hol- 
lywoodiana și fara vreo împotrivire, a 
rebelului, a vagabondului de odinioară. 
Ar fi probabil mai nimerit să întrebăm: 
cine pe cine a recucerit atunci? Ori 
poate n-a fost decât un happening în 
viata tot mai dublată de festivism pro- 
motional, atât de cultivat de la o vreme 
de industria de iluzii care, în concepția 
unui influent producător al ei, n-ar tre- 
bui să-i solicite consumatorului-specta- 
tor mai mult decât efortul și plăcerea 
de a consuma o cafea. Rămâne de vă- 
zut, аз зрипе, dacă aceasta tine si de 
foame. 

Cu dimensiunea neobișnuitului ei, cu 
obsesiile şi căutările ei neobosite, cu 
sufocantele voltijari pe margini de pra- 
pastie, cu naivitatile şi candorile cu 
care se ,impodobeste și se fiatează sin- 
gură, cu devoratoarea de sine obser- 
vare a lumii și a sensului ei, viata lui 
Chaplin cred că este dincolo de pute- 
геа lui însuși de a o evoca. lar aducin- 
d-o intr-o povestire filmica ea poate 
рагеа asemenea unei traduceri în proză 
a unui poem care în original este în 
vers alexandrin. Ea oferă însă o ima- 
gine necunoscută publicului larg, o 
imagine care îl evocă pe acest om ce, 
recurgând la gambetă, baston şi ghete 
clovnesti, devine rezoneurul unic, fara 
voce care comenteaza prin gest si mi- 
mica dramatica existenţă și condiție a 
umanităţii a cărei istorie este o nesfâr- 
șită evocare de suferințe. Bucuriile — şi 
nu manifestările pompieristice, pline de 
ornamente şi goale de simtire neatin- 
gând sufletul — bucuriile, autentice 
așadar, sunt captate de fiecare și nedi- 
vulgate, spre a nu fi devorate in aceasta 
frenetică alergare după noutate şi des- 
fătare a cotidianului. 

Filmul lui Attenborough oferă, cred, o 
perspectivă asupra omului dincolo ar- 
tistul de geniu. Dacă reusim să-i şi sur- 
prindem întreaga lui dimensiune este o 
altă întrebare care ne-ar obliga să-l as- 
cultăm tot pe Chaplin şi ca să-l сипоаз- 
tem mai bine să-i vedem și revedem fil- 
mele. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Producţie S.U.A. Carolco/Le Studio Canal 
+/RCS Video și Lambeth Production. 1992. 
Scenariul: Bryan Forbes, William Boyd si 
William Goldman. Веда: Richard Attenbo 
rough. Imaginea: Sven Nykvist, Cu: Robert 
Downey jr., Dan Aykroyd, Geraldine Chaplin. 
Anthony Hopkins, Milla Jovovich, Kevin 
Kline, Diane Lane, James Woods, Marisa To- 
mei, Nancy Travis. 


ATTENBOROUGH 


ir Richard Attenborough 


este un altul dintre nume- ` 


roșii cineaști britanici in- 
nobilati de regina Marii 
Britanii. А fost în 1976, 
exact. la un an după ce 
„Chariot” devenise sir Charles Chaplin. 
Nu a fost singura incidenţă dintre 
biografiile celor doi. Attenborough avea 
11 ani (s-a născut în 1923, la Cam- 
bridge), când mama sa |-а dus să vadă 
Goana după aur, film care avea să-l 
ademenească să-și facă din cinema o 
profesie. Aveau să treacă alte trei dece- 
nii, până când, din întâmplare, Attenbo- 
rough l-a întâlnit pe Chaplin în sudul 
Franței unde isi petrecea vacanța cu 
Oona, cea de-a patra soție a sa și câ- 
tiva dintre cei opt copii ai lor. „Am avut 
senzaţia că m-am întâlnit cu Shakes- 
peare sau Beethoven“ avea să comen- 
teze Attenborough. 
Attenborough s-a pregătit initial sa 


partat (1977). Aventura este reconstitu- 
ită dupa jurnalul istoric scris de 
Cornelius Ryan, după memorii de гаг- 
boi, iar mari actori recreează coman- 


, dantii care au dirijat-o și soldaţii care 


au 4гай-о. Cu două excepţii (Majestic 


. — 1978, drama psihologică comparată 


adesea cu Psycho si Line, ecra- 
nizarea musicalului omonim care a fa- 
cut sali pline pe Broadway mai bine de 
un deceniu), filmografia за regizorală 
de zece titluri este dedicată blopic-uri- 
lor (cum s-a încetățenit formularea 
compusă prin alăturarea primelor silabe 
ale cuvintelor biography şi picture). 
Chiar prin performanţa recreării diferi- 
telor epoci şi caractere şi-a consolidat 
Attenborough prestigiul său de cineast 
internațional. Deși impactul artistic al 
filmelor sale nu este deloc egal, fiecare 
dintre acestea au fost reţinute, cu un 
argument sau altul, printre reușitele ge- 
nului biografic. L-au inspirat așadar: 
Churchill (Young Winston — 1972); 
Gandhi — film încununat cu opt premii 
Oscar 1982; Steve Biko, liderul majori- 
таш de culoare din Africa de Sud și zia- 


е Chaplin си Paulette Goddard în Dictatorul (1940) 


fie actor, debutând într-un film de Мое! 
Coward In Which We Serve (1942) его!- 
zand convingator faptele de arme din al 
doilea razboi mondial. Continua sa sus- 
tina (timp de 15 ani, in aproximativ tot 
atatea filme), mai ales roluri de plan 
doi, care-i asigură o cota de populari- 
tate semnififativă și atinge punctul ma- 
xim cu rolul din Marea evadare de John 
Sturges (1957). Trece în spatele apara- 
tului de filmat abia în 1969, tot cu un 
film de război, realizat însă ca un musi- 
cal în cheie ironică: O, ce război dră- 
gut! rememorând ororile primului răz- 
boi mondial, dar și marile elanuri pa- 
triotice prin melodiile vremii. 

Cu acest prim film se conturează și 
inclinatia sa de a transpune pe ecran 
fapte, evenimente si biografii reale. Ur- 
mâtorul său film evocă operaţia „Co- 
vent Garden“, momentul debarcării 
aliaţilor în Olanda: Un pod prea inde- 


ristul alb Donald Woods care şi-a riscat 
poziția socială și chiar viața pentru 
prietenul sâu de culoare (excelentul 
Cry Freedom — 1987); în sfârșit, Cha- 
plin — 1992). 

Oona Chaplin a refuzat de la moartea 
soțului ei vreme de 15 ani, nenumărate 
oferte de ecranizare a vieții lui Chaplin. 
A acceptat însă cu bucurie propunerea 
lui sir Richard» Attenborough, punindu-i 
la dispoziţie arhivele personale, filmele 
de familie și cedindu-i drepturile de au- 
tor asupra biografiei publicate de Cha- 
plin. intr-un interviu recent Іа televiziu- 
nea franceză, Geraldine Chaplin spu- 
nea: „Sunt sigură că mamei mele i-ar fi 
plăcut foarte mult filmul“. Un nou gir 
acordat lui Attenborough chiar de câtre 
cei în cauză. Ceea ce nu se prea întâm- 
plă în filmele biografice, mai degraba 
contestate de cei се nu se recunosc in 
transpuneri mediate. 


детодаа раапе melon, 

asemanatoare unui clop. 

cu urme de îndelungată 

folosire şi un baston sub- 

(ке, noduros, uşor curbat 

au fost vândute pe 25 000 
lire sterline. Scena s-a petrecut joi, 17 
iulie 1986, într-o elegantă şi sobră sală 
a celebrei case de licitaţie de obiecte 
de artă Christie's din Londra. Gambeta 
si bastonul au fost oferite în dar unei 
cunoştinţe, în 1920, de către proprieta- 
rul lor, pe când se zbătea să se afirme 
in cea de a şaptea, dar pe atunci, inca 
muta, arta. Apartineau unei recuzite in- 
trata, ulterior, prin miturile secolului al 
XX-lea, împreună cu un pantalon su- 
pra-larg, o haină strâmtă, pantofi 
enormi şi... o mustăcioară. 


Castigatorul - licitației, criticul =de “film 


nu primeşte ziarişti 


plomatic permanent, esuase in discuta- 
rea „problemei coreene“ si agoniza 
asupra „chestiunii indochineze“ 

Soarta nu-i abandona însă, nici de 
astă dată, pe ziarişti. „Telefonul fără fir“ 
a adus vestea că un eveniment plutește 
în aer, lui Chaplin i se va remite, joi. 
Premiul internaţional al Păcii. Dimi- 
neata devreme, cand — trecând prin 
Lausanne, dincolo de Vevey, împreuna 
cu Florica  Şelmaru — am ajuns ре 
coasta satului Corsier, in fata unui gard 
scund, curbat, din piatră îmbrăcată în 
mușchi și străjuit de arbori, a căror per- 
dea lăsa doar за intrezaresti Manoir de 
Ban — reședința lui Charlot, locul era 
ca şi pustiu. Într-un timp când rafalele 

„războiului rece“ predominau în atmo- 
sfera politică, doar douăzeci de gazetari 
se aflau-înainte de ora-zece-la întâlnire. 


Secventa din Charlot spărgător (1916), 
recreată de Attenborough (cu Robert Downey jr.) 


al cotidianului „The Times“ refuzând să 
precizeze în numele cui actionase, «а 
declarat sec: „Charlie Chaplin s-ar fi 
amuzat să știe că aceste vestigii valo- 
rează acum atâția bani“. Într-adevăr, cu 
patru decenii și jumătate în urmă fuse- 
seră evaluate la două lire. 


nserarea пи risipise inca 

zadutul zilei de miercuri, 2 

iunie 1954. Sortită demo- 

lării, Casa Presei, instalată 

în clădirea unui fost ma- 

gazin universal de pe 

cheiul Rhon-ului, în veci- 

pr те lacului Léman, părea Benin ч 
de picoteală. După mai bine de о па, 
sute de gazetari erau în criză de su- 
biect: „conferința asiatică, prin care Ge- 
neva 151 relua, după război, sezonul di- 


Printre noi nu era nici un- american, 
„subiectul“ fiind indezirabil peste 
ocean. Alţii mi-au mărturisit, seara, са 
nu veniseră, fiind convinşi că Chaplin 
va refuza să-i primească pe ziarişti; vi- 
rulenta campanie de presă din Statele 
Unite își avusese partea ei de contribu- 
tie la autoexilarea sa, în 1952, după се 
trăise patru decenii in această (ага. 
Atras de animația din fata porții, un 
bărbat într-o vestă zebrată a comunicat 
într-o franceză uşor afectată: „Domnul 
Chaplin nu primeşte ziarişti”. S-a retras 
demn şi poarta nu s-a mai deschis de- 
cât în momentul când au apărut două 
automobile în care se afla delegaţia Con- 
siliului Mondial al Păcii; Vercors, preșe- 
dintele Consiliului National al scriitori- 
lor din Franţa, profesorul elveţian Bon- 
nard, а г britanic Synge şi scrii- 
torul columbian Jorge Zalamea. secre- 


tarul juriului pentru decernarea premii- 
lor internaţionale ale păcii. Zalamea a 
revenit pe şosea, confirmând că ziariștii 
nu vor pret la ceremonie. „insistaț; 
— i-a spus totuși corespondentul coti- 
dianului londonez . „Daily Express“ şi, 
spre surprinderea generală, a adăugat 
că majoritatea celor prezenţi aparțineau 
presei de limbă engleză, inclusiv agen- 
(ог americane. 


„Omul de Іа fata locului“ al lordului 
Beaverbrook пи сопсереа să-i scape 
„bomba“. Confratii americani lipseau — 
treaba lor. Asa că ne avertiza: „Rămâne 
cum am spus, este singura șansă“. 
Poate avea dreptate. 


«Chaplin -se „născuse. în Anglia și пи 
abandonase cetățenia britanică, pe ma- 
lurile Tamisei admiratorii săi declaraţi 
erau cohorte, începând cu primul mi- 


орото putinii ee Vie de: 
Claraţie va fi remisă presei de secretara 
tui Chaplin. În toiul vociferărilor, nimeni 
n-a acordat atenţie unei fetițe şi unui 
băieţel, care, cu cea mai mare natura- 
, au venit pe şosea, s-au apropiat de 
ă şi au dispărut pe alee. A fost o 
e ratată. Dar cine să știe că erau 
ii cei mai mari ai tui Chaplin şi Oo- 
O'Neill, Geraldine (zece ani) şi Mi- 
(opt ani), care se intorceau de ia 
а cantonală, deși, evident, părinţii 
dispuneau de mijloace pentru ca ei 
să frecventeze unul dintre pensioanele 
faimoase ale Elveţiei. Despre Оопа — 
din 1953, ипа dintre mostenitoarele 
drepturilor de autor ale tatalui ei, dra- 
maturgul Eugene O'Neill —, Chaplin 
spunea, bineinjeles, m glumă: „Vedeţi 
сит 5-а intamplat. m-am căsătorit cu o 
milionara. Un final fericit“ (happy-end). 
Nu există vreun dubiu câ Chaplin a 
considerat, dar nu din motive materiale. 
căsătoria cu Oona un veritabil 


„happy-end". 


На 


ue 


eodata, la ora 16,00. 
poarta de ia Manoir de 
Ban s-a deschis. Zalamea 
алати 


căutare de lucru. şi fericire, adeseori în- 
in dragostea pură o fe 

тее — fibra patetică а atatora din fil- 
mele sale... Era şomerul din Timpuri 
noi (1936), agitând un steag roşu... Era 
autorul discursului final din filmul anti- 
ist şi: antirasist (1940). 
„Atâta vreme cât oamenii vor şti să 
moară pentru libertate, ea nu va murit”, 


doilea front... Era actorul, scenaristul, 
regizorul, compozitorul a cărui filoso- 
fie este cuprinsă în replica din Mon- 
sieur Verdoux (1947): „Războaie, con- 
flicte, totul e o afacere. O crimă te face 
un scelerat. Milioane de crime te fac un 
erou. Cantitatea mare te justifică“... 
Parcă era şi nu era el. 


a ро rpm redea ai 


Adresându-i-se, Vercors a spus: 
„Sunt aproape patruzeci de ani de când 
vă iubesc şi vă admir ca pe un om al 
păcii”. 1-а înmânat diploma cu porum- 
belul desenat de Picasso și semnată de 
Frédéric Joliot-Curie. Chaplin а гаѕ- 
puns: „Dorinţa de pace este universală. 
A cere pacea, fie că cererea vine din 
Est sau din Vest, cred са este un раз. 
într-o direcţie bună. Ма simt foarte 
onorat și fericit că am primit acest pre- 
miu. Eu nu pot să răspund care sunt 


zolva aceste probleme într-o atmosfera 
de ură și suspiciune. Cu atât mai putin 
poate să le rezolve amenințarea cu 
bomba cu hidrogen. Secretul de fabri- 
care al acestor arme va fi, în curând 
cunoscut de toată lumea, și curând 
toate naţiunile mari și mici vor fi în po- 
sesia acestor arme. 


în această epocă a ştiinţei atomice, 
naţiunile trebuie să se gândească іа 
ceva mai puţin învechit, dar mai con- 
structiv decât violența, pentru a rezolva 
divergentele dintre ele. Trista amenin- 
аге ca 


Să lucrăm pentru acest scop, spreo eră 
glorioasă de pace pentru toate natiu- 
nile, pentru ca omul să prospere“. 


cobora spre lacul dominat de сае 


rumbului. Avea o comportare = 
privea drept în ochi, contemplativ şi bi- 
пеуойог, pe се! pe care îl avea în fata. 
Mâna pe care o întindea era o mână 
mică, fermă şi doar petele mărunte şi 
ridurile fine tradau vârsta. Când pre- 


zebrată cu o haină albă și cravată ia fel 
şi, în curând, a apărut un mic bar mo- 
bil. Nu lipsea cidrul din pivnita proprie. 
Multi ani mai târziu aveam să aflu са 
această pivniță conţinea о veritabilă 
„mină de aur” — peliculele originale ale 
tuturor filmelor sale şi 100 000 de metri 
de secvenţe (tăieturi, repetiții, eliminări, 
proiecte abandonate) nevăzute public 
niciodată până în 1983 şi de existența 
căror nici nu s-a ştiut până ce Oona a 
autorizat pe doi producători britanici sa 
le serializeze pentru televiziune (ке! 
episoade de câte o oră). 


Omul care luptase o viata împotriva 
prejudecatilor, a intoleranţei, ipocriziei, 
fascismului, isi reafirma, în discuţie li- 
beră, convingerile: „Lucrul cel mai im- 
portant este zâmbetul și bunăvoința... 
Evul Mediu а durat prea mult. Urasc 
războiul şi sunt de partea păcii”. „Da, 
lucrez la un nou film, e prematur să vă 


divulg subiectul... Arta e menită sa 
apropie oamenii... Scriu partituri noi la 
unele dintre mele та! vechi”. 


Rasfoind carnetul de însemnări, simt 


titluri 


Froi 


pentru fanii genului 


Din imensa filmografie a wes- 
ternului am ales zece titluri 
pentru cinemateca dumnea- 
voastră personală. Ele sunt re- 
prezentative nu numai pentru 
valorile genului, ci și pentru 
lupta dusă în interiorul acestuia 
între tradiție și modernitate. 


Diligența (The Stagecoach), р: 1939, г: 
John Ford; cu: John Wayne, Claire Tre- 
vor, Thomas Mitchell, Louise Platt. 


Tensiunea si suspensul acestei aventu- 
roase călătorii în teritoriul stăpânit de 
apași nu decurg atât din spectaculosul 
acțiunii, cat din cel al metamorfozarii 
caracterelor aflate în situație limită. Pri- 
mul western care polemizează energic 


dintre eroii de western cei mai indragifi 
de cinefili. 


inadaptabilii (The Misfits), р: 1961, г: 
John Huston; cu: Clark Gable, Marilyn 
Monroe, Montgomery Clift 


Scrisă de dramaturgul Arthur Miller, 
povestea unor oameni care încearcă 
să-și refacă viața în legendarul vest, in- 
sistă asupra eșecului idealurilor de al- 
tădată ale acestei lumi. Emblematicii 
cai ai preeriilor sunt acum măcelăriți. și 
transformați în conserve pentru câini si 
pisici. Un western crepuscular. 


Butch Cassidy și Sundance Kid (Butch 
Cassidy and Sundance Kid), р: 1968. г: 
George Roy Hill; cu: Paul Newman, Ro- 
bert Redford, Katharine . Ross. 


A nrădăcinat în istoria Americii 
dar şi în mitologia ei specifică, 
protagonistul westernului are, de 
cele mai multe ori, о natură 

eroică. Deşi originea legendarului cow- 

boy a fost stabilită în romanele de 
cinci cenți, foarte populare la sfârşitul 
secolului trecut, aura glorioasă a per- 
sonajului cinematografic descinde însă 
din aventuroasa „epopee a migrării 
populaţiei de pe coasta de Est spre cea 
de Vest, cucerirea tuturor teritoriilor 

noului continent fiind proba de foc a 

naşterii unei naţiuni. Episoadele aces- 


CHARLES BRONSON 


си maniheismul tipologic al genului: 2 
personajele din categoria ,,bunilor” mi- Biografia celor doi faimoși pistolari ai 
grează in cea а „răilor“... si viceversa. Vestului are o atrăgătoare punere in A fost unul dintre cel șapte magnifici. 
е pagină și un ton ironic cu elect distan- din celebrul film al lui John Sturges 
Gary Cooper si Grace Kelly Incident la Ox Bow (The Ox Bow fator. Extrem de agreat de public din (din 1960), ce adapta la-mitologia Ves- 
a în La amiază incident) р: 1942, г: Howard Hawks; cu: pricina farmecului protagonistilor, dar tului pelicula lui Akira Kurosawa Cei 
Henry Fonda, Dana Andrews, Mary ṣi pentru muzica devenită șlagăr, filmul șapte samurai. Fizionomia lui exotică 
Beth Hugues, Anthony Quinn. a câștigat trei premii Oscar: l-a ajutat să interpreteze roluri de in- 
dian (Араз — 1954, Zborul săgeţii — 
1957), pentru a trece apoi în tabăra ad- 
versa, а pistolarilor-necruţători (A fost 
odată чену ana El este ros 
южен 3 = partiturilor de duri (tough guys) dar 
„Pentru nenumăraţii amatori de westernuri, aceste filme uneori = oon de partea legii, asa 
implică o punere în pagină a unei impresionante mitologii, ca = n apa a et i 
dezvoltarea, mai mult sau mai puțin somptuoasă, mai mult numai ре la 50 de ani, la aceasta varsta 
sau mai puțin esoterică, a unui anume ceremonial, celebra- саши соге оо mal, b AETA 
rea unei sărbători rituale unde se consumă, în libertatea ге- de J. Lee Thompson. о peliculă дати 
ед Р +: + Е - > zatoare in саге „neinfricatul erou“ este 
găsită a marilor spaţii, aportul judecat brusc derizoriu al ci- bântuit de presiințirea топи. Un Cow- 
vilizatiei occidentale“. > : п нан 
5 Georges-Albert ASTRE 
7 2 е 
ГЛАЗ 
г Montgomery Clift 
si Joanne Dru in Râul roșu Film sumbru care rupe cu tradiţia victo- Ноагда sălbatică (The Wild Bunch) ,p: 
riei binelui și. introduce caractere сот- 1970, r: Sam Peckinpah; cu: William 
plexe ieșite din tiparul frontier man- Holden, Ernest Borgnine, Warren Oa- 
ului glorios. Trama gravitează in jurul tes, Ben Johnson. 
unui incident care a dus la spânzurarea 
a trei cowboys acuzați pe nedrept pen- De o violenţă ieșită din comun, filmul 
tru uciderea unui fermier. O viziune regizorului de origine indiană Sam Pec- 
realistă asupra nedreptatilor făcute кіпраһ vorbește despre codul etic а! 
uneori în numele respectării legii în  bandiţilor din Vest. Răluiala dintre 
Vestul sălbatic. Criticii au catalogat fil- două bande rivale este descrisă in sec- 
mul „о capodoperă minoră“. vente cu spectaculoase efecte vizuale, 
de un realism brutal și șocant. Stiliza- 
Râul roșu (Red River), p: 1948, г: Но- rea luptelor sângeroase a fost азета- 
ward Hawks; cu: John Wayne, Montgo- ata cu „un balet a! morţii”. 
пас Clift, Walter Brennan, Joanne ў (ще Big Man) ga & - 
ru. cul om mare ig Man),p: 1971, 
r: Arthur Penn; cu: Dustin Hoffman, A Charles Bronson 
Un clasic al genului ce reprezintă în- Faye Dunaway, Martin Balsam, Richard boy în amurgul vieții, care nu mai reu- 
fruntarea dintre două concepții diferite Mulligan. , geste să stăpânească sălbăticia ținuturi- 
ui atică clami erai роранд în gna Sai și lor. 
conflict un tânăr re (Montgomery ingredientele obișnuite ale westernului 4 
| СІП) și un tiranic stăpân de cirezi de (indieni. cowboys, pistoale, итап) GARY COOPER 
| vite (John Wayne). sunt combinate într-o ironică evocare а. ing А ана 
| Yul Brynner, „glorioasei cuceriri“ a Vestului. Poves- а уин urma ment uit apg 
| Steve МсОиееп, Eli Wallach, La amiază (High Noon)yp: 1952, г: Fred tea lui Jack Crabb, un alb crescut де un atrăgător chip eroului tipic ameri- 
Charles Bronson, Horst Buccholz Zinnemann; cu: Gary Cooper, Grace indieni după се părinții i-au fost uciși, can. Unul dintre cele două premii Os- 
Robert Vaughn si James Coburn Kelly, Шоуа Bridges, Lon Chaney. devine о peregrinare tragi-comica in car obţinute de-a lungul carierei (се! 
г ` sau Се! șapte magnifici 5 : căutarea propriei identități. Demitizarea din 1952) l-a răsplătit pentru puternicul 
Poveste despre onoare, răzbunare, inte- eroismului genului este intensilicată de şi complexul personaj jucat într-un 
gritate, având ca protagonist un serif demascarea masacrelor comise de co- western, La amiază. Debutând cu un го! 
| 2 devenit ținta unei bande de răufăcători. Ionizatori. asupra populaţiei indigene. de cowboy el a interpretat adesea şi cu 
Paul Newman, Lasitatea celor din jur îl transforma mare plăcere bărbaţi încercaţi ai Vestu- 
Kattiariné Ross și. Robert Redford Mirun erou de tipul out аіди тро: ` Bullelo DIR @ indiană Sato ВИ and lui. Considerat „ultimul cavaler al cine- 
în Butch Cassidy уа celorlalți“. Film comparat de cri- indians ог Sitting з History matografului", el a acordat eroilor sai о 
f : 1976, г: Robert Altman; си: H ; iată si 
i Sunda Kid tici cu о tragedie greacă Lesson),p: 19 seit cuceritoare dimensiune altruista si o 
3 паапсе Paul Newman, Joel Grey, Kevin Carthy, naturalete de neegalat. Dintre wester- 
Shane (Shane) p: 1953, r: George Ste- Burt Lancaster, Geraldine Chaplin. nurile sale care merită a fi revăzute 
vens; cu: Alan Ladd, Jean Arthur, Van amintim: Omul ei (1936) Meza- 
Heflin, Jack Palance Demolarea unei alte legende a Vestu- lianta 1938) е Westerner (1940) 
lui: viteazul Buffalo Bill nu este, în vi- Vera Cruz (1954) Omul din Vest 
Povestea unui misterios cowboy venit  Ziunea lui Altman, decât un cabotin be- (1958). З 
de nicăieri pentru а apăra pe locuitorii liv, O falsă glorie. 
unui orășel de puterea discretionara a 
proprietarilor de turme de vite. Origina- - HENRY FONDA 
litatea filmului decurge din zugrăvirea H A fost cea mai aristocratică siluetă de 
luptei dintre bine $i rău din perspectiva | cowboy. Acest absolvent al facultății de 
dnui băiat de zece ani. Shane este unul a ziaristică și-a investit eroii de western 


о 


tei dificile avansări dinspre Atlantic în- 
spre Pacific, nu arareori dramatice, au 
proiectat în mit curajul deschizătorilor 
de drumuri. Epoca de aur a luptelor cu 
indienii care-şi apărau pământurile dar 
şi a crâncenelor bătălii pentru instau- 
rarea legii în Vestul sălbatic este o 
sursă inepuizabilă de poveşti palpitante 
cu eroi altruisti şi viteji ce зе 
confruntă cu ticăloşii veniţi de pretu- 
tindeni în căutare de aur. 

De la Tom Mix sau Broncho Billy 
până la curajoşii cowboys din filmele 
lui Ford sau Hathaway, protagonistul 


westernului este întruchiparea masculi- 
пици. În ciuda aspectului de o anume 
asprime, el este fundamental pur. Wes- 
ternerul are gustul gratuităţii, este in- 
coruptibil şi iubeşte, mai mult ca orice, 
libertatea. „Vestul privat de avantajele 
civilizaţiei este locul unde bărbaţii sunt 
bărbaţi; in western bărbaţii au о înţe- 
lepciune profundă iar femeile sunt cu 
adevărat femei”, scria Richard War- 
show. Această imagine ideală a cow- 
boy-ului solitar dar protector al ființe- 
lor lipsite de apărare a făcut famecul 
westernului clasic. Cei care i-au dat 


contur, actori де talia unui Gary Coo- 
per, James Stewart, John Wayne sau 
Henry Fonda au rămas toată viaţa cu o 
aură eroică ce i-a însoţit şi în rolurile 
de altă factură. Interpretii unor wester- 
muri modeme, ca Paul Newman sau 
Charles Bronson, deşi au polemizat cu 
tipicurile tipologiei genului, au datorat 
o parte din succesul carierei lor ipos- 
tazelor de westerneri aduse pe ecran. 
Să ne reamintim câţiva dintre faimoşii 
cowboys ai ecranului american. 


nu numai cu forţă fizică, ci și cu inteli- 
genta si, uneori, cu umor. A conturat 
credibil „pozitivi“ dar nu a ezitat să 
joace uneori „negativi“ cu farmec. Ca- 
riera lui este marcată de colaborarea cu 
marele maestru al genului, John Ford 

ructele mâniei — 1940, Draga mea 


tine — 1946) dar si cu alti regi- | 


zori care și-au pus talentul în slujba 
westernului: Henry Hathaway (Poteca 
pinului singuratic, 1936), William Wel- 
iman (incident la Ox Bow, 1943), An- 
thony Mann (Steaua de tinichea, 1957) 
și Sergo Leone (A fost odată în Vest, 
1968). 


PAUL NEWMAN 


„Nu întâmplător el este” interpretul 
preferat al regizorilor care au încercat 
să reformeze westernul. Mizând pe far- 
mecul proverbial al lui Newman, regizo- 
rul George Roy Hill a făcut dintr-un 
pistolar faimos ca Butch Cassidy un 
personaj aproape pozitiv (Butch Cas- 
sidy şi Sundance Kid, 1968). Fodfte 
nonconformistul film al lui John Huston 
Маја și epoca judecătorului Roy Bean, 
(1971) î are tot pe el.ca interpret prin- 
cipal pentru a da viata unui personaj 
contestat care a încercat за impună ie- 


Paul Newman 


Henry Fonda 


John Wayne 


gea in lumea guvernată de bunul plac a 
Vestului. Alături de regizorul Robert 
Altman, actorul a participat la acțiunea 
de demolare a unui alt erou supradi- 
mensionat al cuceririi noilor pământuri, 


- Buffalo Bill (în Buffalo ВШ şi indienii,. 


1976). Toate rolurile de westerner ale 
lui Newman sunt antologice. 


JAMES STEWART 


Dincolo de plăcerea de a interpreta 
roluri de bărbaţi onesti si virili, wester- 
nul a însemnat pentru James Stewart 
bucuria de a colabora cu un regizor pe 
care-l respecta imens: „De câte ori 
John Ford îmi face un semn să joc 
într-un film de-al său, mă grăbesc să 


“răspund. El este cel mai mare. Sunt 


dispus să accept, pentru el, şi roluri 
mai mici“. 

Dintre westernurile filmografiei lui 
James Stewart se impun câteva remar- 
cabile pentru viața interioară oferită 

ersonajelor sale: ruptă (1950), 


chester 73 (1950), Omul din Lara- 
но а Sr а АА 
апсе A 
lor (1964), Firecreek (1968), Omul cu 
arma (1976). $ 


® Gary Cooper 


JOHN WAYNE 


Prodigioasa carieră a acestui actor 
inimitabil ilustrează evoluția westernu- 
lui de la tipologia maniheistă la eroul 
cu о psihologie nuanțată. interpretul 
preferat al lui John Ford a fost (și pen- 
tru unii rămâne) etigia-simbol a acestui 
gen care glorifică unele calităţi consi- 
derate tipic americane: spiritul de initia- 
tivă, регзеуегеца şi o duritate ce ţine 
de masculinitate. Filmografia uriaşă а 
lui John Wayne conţine titluri de refe- 
гіп{а ale westernului precum Diligenta 
1939), Lungul drum spre casă (1940), 

te păcate (1940), Ea purta o pan- 
glică galbenă (1949), Rio Grande 
(1950), Omul liniştit (1952), Rio Bravo 
(1959), Cei patru fii ai lui Katie Elder 
(1965). Ultimul său rol dintr-un wes- 
tern, cel din Adevărata glorie (1969) de 
Henry Hathaway, unde întruchipa un 
serif chior si îmbătrânit, atestă câștigul 
în nuanțe şi umanitate a personajelor 
jucate de John Wayne. 


Grupajul „WESTERN“ 
este realizat de Dana DUMA 


„Acest gen 


poate condensa 


liniile de forţă 
ale unei epopei, 
„ale 
divertismentului 
adult, 
ale tragediei 
şi ale reflectiei 
morale“. 


Henri AGEL 


James Stewart 


11 


9967 


аи 


$e 


cette stiai 


SPIRITUL VREMII 
Nostalgia exotismului 


A n anul care a trecut, cinema- 
tografia franceză a oferit pu- 
blicului trei filme inspirate din 
trecutul si experiența colo- 
nială franceză în Indochina de 
ieri, Vietnamul de astăzi. Este 
vorba despre Amantul de 

Jean Jacques Annaud, (film ce rulează și pe 

ecranele noastre), Dien-Bien-Fu de Pierre 

Schoendorffer, (fost corespondent de război, 

operator cinematografic al armatei franceze 

chiar în luptele de la Dien-Bien-Fu) şi Indo- 
china de Regis Wargnier, recent laureat cu 

Oscarul pentru cel mai bun film străin al anu- 

lui (vezi p. 16). Catherine Deneuve a fost lau- 

reată си Césarul ‘92 pentru creaţia ei actori- 
cească din acest film, într-un rol de adân- 
cime şi complexitate dramatică, după ce în 
ultimii ani, prezenţa ei pe ecrane făcea să se 
vorbească mai ales despre un look (cuvânt 
atât de cultivat astăzi, presupus a fi mai eloc- 

vent decât noțiunea де ,,infatisare") се im- 

bina calitatile fizice, personalitatea, farmecul, 

prezența mai degrabă a unui mangchin de 

înaltă clasă și mai putin a unei interprete, а 

unei creatoare de caractere de o anume tex- 

tură dramatica, profundă și subtila. Eliane, 
personajul din Indochina pare — potrivit co- 
mentatorilor — să o fi repus pe Catherine 

Deneuve (pentru prima oară după creaţia — 

adevărată performanţă interpretativă din Ulti- 

mul metrou — 1980 — al lui Truffaut) pe un 
piedestal de artă actoricească. 

Fiimeie in discuţie sunt receptate, pe cat se 
раге, în planuri ce rămân distincte: unul а! 
box-office-ului, celălalt al încărcăturii idea- 
tice propriu-zise care da naştere unor jude- 
са! riguroase, începând de pildă cu aceea a 
lui Jean Luc Godard, exprimată la Londra in 
iunie 1992, când se referea la locul pe care 
incepe să-l capete iluzia unui model colonial 


е Farmecul unei amintiri romantioase 
(Jane March în Amantul de Jean Jacques Annaud) 


ча 


Când пи а! o identitate 
igi cauţi o imagine. 


„Jean Luc Godard 


ne-problematic: „Când nu ai o identitate, iti 
cauţi o imagine”. 

La unul din aceste Ште — Amantul де 
Jean Jacques Annaud — ne-am referit pe 
larg (Noul Cinema nr. 2/93), scoțând în evi- 
деща latura nostalgică, de pondere incontes- 
tabilă în scenariul Margueritei Duras, pentru 
Саге intâmplarea narată este desprinsă, іп 
mare măsură, din insasi biografia ei şi la vi- 
ziunea realizatorului care a optat pentru 
acest unghi în derularea poveștii de dragoste 
dintre doi tineri aparţinând la două culturi di- 
ferite şi ireconciliabile. 

Amantul este un film de ţinută artistică, 
cultivând o expresie plastică rafinată si o at- 
mostera in care exotismul nu este cel din 
urmă dintre argumente, închizând povestea 
într-un trecut epurat de incidente sociale şi 
retinand, cu evidentă plăcere, farmecul unei 
amintiri romantioase, intamplata în locuri de 
o frumusețe mirifică ce împlineau chemarea 
unei seductii narative. 


elelalte filme au stârnit unele 
interpretări — exigente și 
chiar implacabile — căutând 


' за afle explicaţia acestor do- ` 


rinte (devenite tendinţă) de 
întoarcere spre trecut nu atât 
pentru a-i descifra sensuri, 
inca tenebroase, ci, pe cât se pare, spre a-l 
trece într-un registru mai uşor şi mai placut 


de acceptat: acela al nostaigiei şi farmecului 
unor locuri, înlocuind astfet problematica 
prin imagistică. Curios sau nu — desi nu in- 
tentionez defel sa dau o interpretare mali- 
Поаза ori зизрсюаза — părerile critice ре 
care le voi invoca aparţin unor comentator: 
francezi, dar sunt publicate de prestigioasa 
revista britanică de specialitate „Sight and 
Sound” (aprilie 1993). 


lata de exemplu ce spun doi critici francezi 
gazduiti de susnumita publicaţie — mă refer 
la Anne Jackel și Xavier Michel Duverger — 
in privința acestui refugiu al inspiraţiei spre 
un „trecut îndepărtat şi locuri asisderea”: 
„Filmele ocupă o poziţie semnificativă în pro- 
cesul de elaborare a valorilor și identităţii. 
Dar noul curs al filmului francez in 1992 se 
înscrie într-un cinema а! trecutului care, ca si 
moştenirea filmica englezească, încearcă за 
exploateze un consens naţional bazat pe 
exaltarea unei ite inradacinari în im- 
periul colonial. Succesul acestor filme constă 
in ancorarea in imaginile unui trecut care а 
dispărut şi care este, în mare măsură, privit 
acum ca un trecut mitic. Acceptarea acestor 
imagini $i popularitatea de care el se bucură 
este simptomatică nu пита! înce priveşte 
criza de identitate a Franţei lui Mitterrand, 
dar ea pune în lumină și faptul са Franţa de 
astazi este nepregatita pentru o reinnoire cul- 
turala.... Este o Franta care, neputând să 
ofere un model Europei, se cufundă într-o 
nostalgică lume a арагещеюг, singurul loc 
unde iluzia unui model colonial lipsit de pro- 
bleme mai poate fi păstrată“. 

Alte asemenea aprecieri fără menajamente 
sunt făcute la adresa unei {агі саге a avut în- 
totdeauna o profundă convingere în misiunea 
ei culturală universală, dar care — în opinia 
celor doi comentatori francezi — întâmpina 


@ Un roi scris anume pentru ea 
(Catherine Deneuve in Indochina 


де Régis Wargnier) 


Scrisoare din Sankt Petersburg 


i 


estivalul fil- 

mului docu- 

mentar „Me- 

saj câtre от“ 

(a 11-а edi- 

г tie) de la 
Sankt-Petersburg mi-a 
oferit posibilitatea за cala- 
toresc, nu fara emotii, 
spre Venetia nordului. Las 
la o parte conditiile de ca- 
lătorie ае trenului Bal- 
kan-expres, unde am vă- 
zut că se poate si mai rau 
decât la noi; trec peste 
trista imagine a călătorilor 
români jecmâniţi de către 
vameșii ruşi si a călători- 
lor ruşi jecmaniti de câtre 
vameşii români pentru 
vina de-a nu avea actele 
în regulă (dar nimeni nu a 
fost dat jos, pentru că am- 
bele parti au vamesi mi- 
lostivi); și dupa 48 de ore 
ajungem la Sankt Peter- 


lur 


Stiva 


2 


f 


Domnul Mihail Litviacov, director а! 
acestui festival, entuziast si optimist, 
spune in caietul program: „Trăim un 
astfel de timp, încât la o primă privire 
orice festival pare a fi inutil“. Cu toate 
acestea, domnul Litviacov a reușit să 
convingă zeci de sponsori să contribuie 
la realizarea acestui festival, începând 
cu Rank-Xerox şi terminând си 
Air-France. Bănci, ministere si primării 
du pus umărul pentru că altfel, агі, nu 
poți susține un festival cu aproape 200 
de invitaţi din străinătate şi din imensa 
Rusie. La urma urmelor, si се! mai саг- 
cotași trebuie să recunoască festivalu- 
rile ca modalitate eficientă de-a ne cu- 
noaste, de-a ne înţelege, de-a ne tolera: 

Festivalul se desfășoară într-o sec- 
tiune de concurs (33 de filme selectio- 
nate din 300 trimise), unde a participat 
si Romania cu documentarul intristari 
realizat de regizorul Cornel Mihalache 
(imaginea: Ovidiu Miculescu) la Sa- 
hia-Film, şi. o secțiune de informaţii 
unde se proiectează în paralel, în trei 
sali, filme pe 35 mm si în sistem video. 

Dintre filmeie premiate, cel al ucrai- 
neanului Serghei Bukovsky Trăsătura 


de unire mi-a rămas în minte pentru re- 
ușita construcției de montaj a patru 
destine omenești care n-au nici o legă- 
tură aparentă, poate doar faptul că își 
au obârșia în Ucraina. 

Filmul care a luat Centaurul de bronz 
(Marele premiu а! Festivalului) intitulat 
Belovii (sau Familia Belov) și reprezen- 
{апа Rusia, аге un story pe саге poţi 
să-l redai mai ușor: o femeie văduvă 
trăiește împreună cu fratele ei si un fiu 
de 14 ani într-o căsuţă la (ага. Рго- 
blema este са fratele se drogheaza pen- 
tru a nu reveni la realitatea vieții de от 
sărac care nu poate întreprinde nimic. 
Dar este imposibil să povesteşti, trebuie 
neapărat să vezi cum arată fata acestei 
femei când, dându-și seama că echipa 
de filmare a fost martoră la viața ei de 
femeie amărâtă, cu un blid de cartofi 
сори pe masă si un frate beat căzut 
sub ea, incepe să cânte 5! să danseze 
în fata aparatului de filmat, tinandu-si 
naframa botita са ре cel mai elegant 
sal. Emotionat final prin dorinta omului 
simplu de a-si trai viata si de a se bu- 
cura de ea, in ciuda tuturor adversitati- 
lor. Filmul este realizat de Victor Ko- 


dificultăți in a-şi articula o nouă identitate 
post-coloniala, сас! — spun aceştia — „ase- 
menea manifestari nu reprezintă nişte texte 
post-coloniale, сі neo-coloniale іп stilul cła- 
sic. îndeobște cunoscut”. 


ilmul tui. Schoendorffer, 
Dien-Bien-Fu a folosit o con- 
junctură favorabilă: guvernul 
vietnamez promovează o des- 
chidere a frontierelor și facili- 
tează schimburile culturale, 
dar mai ales economice. Fap- 
tul i-a permis lui Schoendorf- 
fer nu numai să turneze Dien-Bien-Fu ре lo- 
curile propriu-zise, dar i s-au pus la dispozi- 
tie — de сапе vietnamezi — tehnicieni, intre 
alții chiar pe operatorul armatei populare 
vietnameze de la Dien-Bien-Fu, Nguyen Thu, 
care și-a asumat coordonarea participarii 
vietnameze ta filmări, in timp ce însuşi gene- 
ralul Giap, strategul și conducătorul armatei 
vietnameze, s-a străduit să-i convingă ре cO- 
muniştii dogmatici, foarte influenți inca, nu 
numai de impactul politic al unei asemenea 
colaborări, dar, mai ales, de interesul econo- 
mic. 

Ca un ziar vietnamez — „Hanoi Moi“ — in- 
treba câustic: „De ce оаге-зип! dispuși fran- 
cezii sa cheltuiască o sută milioane de franci 
doar ca să recreeze cea mai grea înfrângere 
a lor?” — este о întrebare lăsată fără un газ- 
puns direct. Prevalează alte opinii, una chiar 
a oficialităților vietnameze, după care accen- 
tul trebuie să cadă pe faptul că această (ага 
atât de încercată război, ar putea să de- 
vină un loc ja m pentru turiștii francezi. Şi 
se constată chiar са multi turiști francezi re- 
descoperă farmecul fostei colonii, în timp ce 
agenţiile turistice atrag atenţia clienţilor lor 
„să-şi asigure vacantele aici înainte ca Sta- 
tele Unite să ridice embargoul în relaţiile дог 
cu Vietnamul şi înainte ca această tara să se 
fi schimbat prea mult“. Imaginile pe care 
aceste agenții turistice le vând sunt acelea pe 
care le prooun aceste filme. ` 


åt despre Indochina lui Warg- 
nier — al cărui succes de pu- 
blic este unanim recunoscut 
— comentatoarea franceză 
Ginette: Vinceaudeau, găzdu- 
ita tot де „Sight and Sound” 
îşi incepe argumentatia spu- 
папа direct: „Indochina este un film de suc- 
ces în măsura în care a fost făcut pentru Cat- 
herine Deneuve şi pentru peisajul vietnamez. 
Cât despre recrearea trecutului colonial а! 
Franţei, acest lasă mult de dorit. Ca 
mai toate „filmele moştenirii” și Indochina (ti- 
tiul însuși are rezonanţe nostalgice) este mai 
puțin interesat să analizeze un moment isto- 
пс, cât- mai ales să-i celebreze amintirea si 
sa-i înmormânteze pierderea”. 

Fosta Indochina, devine deci un spectacol 
şi, cum menţionează comentatoarea amintită, 
еі este asezonat cu unele scene sexy (inutile, 
spune ea, prin expunerea fără rost a sânilor 
tinerei actrițe vietnameze), dar si cu “unele 
episoade ce-ţi taie respiraţia, petrecandu-se 
în golful Halong unde frumuseţea imaginilor, 
a peisajului ofegt nu fac altceva decât să jus- 
се profundul sentiment nostalgic. 

Lansarea asigurată de mass mediagpune în 
lumină importanța de evenimente culturale 
ce li se atribuie acestor filme, dar este vorba 
în fapt de o redescoperire a unui trecut ima- 
ginar, privirea analitică cedând locul uneia 
estetizante. Un trecut, ocultat până acum, 
apare într-o altă imagine, prezentul este ата- 
nat, iar viitorul pare a fi lăsat doar scien- 
ce-ficțiunii. Atunci actuală râmâne abisala 
provocare a lui Revel, aceea a „cunoaşterii 
inutile”. 


Mircea ALEXANDRESCU 


sakovsky (32 ani) de la Lendoc-Studios 
din Sankt-Petersburg. 

Ar mai fi multe filme care merita 
menţionate, și din cele premiate (În- 
toarcerea la pământul fagaduit — regi- 
zor Arutiun Haciatrian — din Erevan) şi 
din cele nepremiate (Paradjanov — Ul- 
tima primăvară, regizor Mihail Vartanov 


“tot din Erevan), dar ar însemna chiar за 


nu acceptăm o evidenţă, şi anume că 
filmele bune nu se pot povesti. 

Filmul lui Cornel Mihalache, Întristări, 
a fost bine primit iar la conferința de 
presă, publicul și criticii au fost impre- 
sionati si de faptul că personajul lui era 
о гизоака. 

N-aș vrea să închei relatarea aceasta 
despre festival fără a remarca, că orga- 
nizatorii, în ciuda programului încărcat, 
au oferit participanţilor prilejul să vizi- 
teze Ermitajul, să facă un tur а! огази- 
lui, să vizioneze un spectacol la Teatrul 
de operă şi balet Marunsky, să vadă 
Catedrala Sf. Isaak și centrul cultural 
de ia Palatul Smoinai. Despre minunati- 
ile spiritului uman din Sankt Petersburg 
s-au. scris multe cărţi. Eu pot spune 
doar atât: са o parte din suflet mi-a ră- 
mas în acest oraș și мо! face tot ce-mi 
va fi în putinţă să revin, în luna nopţilor 
albe... 


Felicia CERNAIANU 


a 


Се е nou in cinematograful european? 


italia mre corupţie ~ puritate 


upă ani de așteptare, pe 
ecranele româneşti și-au 
făcut apariţia filmele 
străine. Americane, mai 
bine zis. E bine că vedem, 
în sfârşit, aproape conco- 
mitent cu restul lumii, filme despre care 
se vorbește si se scrie în revistele occi- 
dentale, filme pe care cu ani în urmă 
nici nu le visam să ajungă pe ecranele 
noastre. E bine, dar ce ne facem cu 
restul lumii? Pentru că filmul european 
este prezent rar pe afişele cinematogra- 
felor. Chiar nu și-ar găsi spectatorii pe 
care — cel putin câteva filme — şi-i 
merită? Pentru a convinge pe potenţialii 
distribuitori, vom trece în revistă câteva 
filme, proiecte, evenimente din cinema- 
tograful european. Începem cu cel ita- 
lian renumit și răsplătit — de-a lungul 
timpului — în festivaluri de anvergură și 
cu admiraţia publicului şi a criticii. 

In această primăvară când atenția 
noastră а fost atrasă de decernarea 
premiilor Cesar și Oscar, se acordau și 
premiile cinematografice italiene, Pan- 
glica de argint. Eveniment mai puţin, 
dacă nu deloc, mediatizat la noi. Şi to- 
tuși, premiul de regie revenea lui 
Gianni Amelio pentru filmul Hoţul de 
copii, film premiat la Cannes '92 şi cu 
Felix-ul celui mai bun film european al 
anului, iar premiul pentru cel mai bun 
regizor străin era atribuit lui Robert Alt- 
man pentru Joc de culise. п același 
timp, Aki Kaurismaki, cel mai important 
regizor finlandez al momentului, era 
răsplatit cu Panglica europeană. 

Cam tot atunci izbucnea și un mic 
scandal în lumea cinematografiei pe- 
ninsulare. Avocatul milanez Pietro 
Bianco a prezentat Procuraturii din То- 
rino о cerere de sechestru a filmului 
Pântecul Mariei al iui Meme Perlini, 
pentru că ar conţine imagini şi situaţii 
pornografice si în măsură за defaimeze 
religia catolică. „Să-i numesti retardati 
şi posedati de diavol pe cei doi (regizo- 
rul Perlini şi producătorul. Vigliar) ar fi 
încă prea puţin“ — scrie avocatul, care 
afirmă că nu a văzut filmul, dar a auzit 
vorbindu-se despre el. „Ăştia vor să 
glumească cu Dumnezeu: Sfânta fami- 
lie e doar un cuplu în criză, chinuit. Pu- 
rul losif apare ca un desfrânat саге în- 
cearcă să o violeze pe Мапа pe o таза 
din bucătărie. lar Maria îl dorește car- 
па! ре arhanghelul®Gabriel. Isus copil 
îşi ucide tovarășii de joacă се гад de е! 
si, mafe, își bate joc de сотезеп! de la 
nunta din Caana 5! transformă vinul în 
apă.“ Coscenaristul Pier Carpi îl acuză 
şi el pe regizor că a tratat într-o ma- 
nieră foarte personală subiectul, înde- 
părtându-se де viziunea inițială. lar 
Perlini se apără spunând: „Până și co- 
misia de cenzură l-a lăsat să treacă fara 
interdicţie pentru minori. Filmul nu este 
o blasfemie, ci numai o glumă. De ce 
n-am avea voie să glumim cu Dumne- 
zeu? De fapt, Pântecul Mariei e o po- 
veste o. singurătăţii și дегойаги.“ 


A n schimb filmui lui МЕ 
chele Placido, Prietene de 
suflet, a fost foarte bine 
primit. Simpaticul actor, 
care a cucerit pe multe 
с din telespectatoarele 
noastre, a trecut de mai multă vreme în 
spatele aparatului de filmat. În acest 
film interpretează şi rolul unui tată care 
nutrește o dragoste incestuoasă pentru 
fiica sa. „La început am vrut să fac un 
film despre adolescenţă și să vorbesc 
despre integrarea tinerilor în viața pro- 
fesională. Apoi, stând de vorbă cu ti- 
nere care locuiesc în cartierele margi- 
пазе, mi-am dat seama că, în afară de 
teama de șomaj există și o dorinţă in- 
credibilă de a părăsi acest peisaj coti- 
dian trist şi cenușiu. Dar cel mai greu 
le era să stabilească niște raporturi nor- 
male cu familia. În literatura şi cinema- 
tograful de astăzi există două căi. Fie 


"зе arată un tineret fără probleme, fie 


este evocat cât se poate de superficial 
drogul sau Sida.“ Placido îşi mărturi- 
sește admiraţia pentru neorealismul ita- 
lian si în special pentru. Vittorio De 
Sica, се! care a avut o strălucită ca- 
riera, atat ca actor, cat si ca regizor. 
„Trebuie ca cineastii să iasă mai mult 
în stradă. Filmul meu este un strigăt. 
Imi place Basic instinct, dar unui apa- 


rat de filmat care plutește prefer unul 
care atinge inimile oamenilor.” Placido 
intenționează să se întoarcă și la mese- 
па de actor: „Ca regizor nu câștig аа! 
de mult pentru a-mi putea întreține fa- 
milia". Până Іа filmul lui Beppe Ferrara 
însă, în care va interpreta rolul judecă- 
torului Falcone şi o va avea ca рапе- 
neră pe Catherine Deneuve, е! se дап- 
deste la un alt film ре саге îl va semna 
ca regizor. Anume povestea reală a 
unui avocat ucis de mafia americana 
pentru că ancheta nişte afaceri murdare 
la Vatican. 

Tot despre afaceri murdare este 
vorba şi în ultimul film al lui Daniele 
Luchetti, Vine furtuna, despre care рго- 
tagonistul Silvio Orlando spune că e un 
fel de Judecata de apoi după 30 de ani. 
Pentru regizor este vorba de o operă 
bună. In finalul filmului, când зе aș- 
teaptă o erupție a vulcanului, explo- 
deaza crematoriul aflat la poalele aces- 
tuia, o ploaie de gunoaie zboară spre 
cer, pentru ca apoi să cadă peste ога- 
şelul corupt. „E un modest omagiu 
adus lui Antonioni din Zabriskie Point, 
numai că explodează simbolurile socie- 
гай de consum ale cărei reziduuri le 
vedem“ — spune regizorul. De fapt, în 
film, nici unul dintre personaje nu e 
inocent, chiar dacă vinile lor sunt mă- 
runte. In acest film, al cărui titlu initial 
era Viaţa e un Paradis de minciuni, cri- 
tica spune că Luchetti îl apropie pe Ce- 
hov de tradiţia filmelor-anchetă ale lui 
Petri sau Rosi. 

In aceeași linie a filmelor-ancheta se 
inscrie si ultimul film al regizoarei Mar- 
garethe von Trotta, Тасегеа cea lunga, 
conform declarațiilor scenaristului şi 


a vorbi despre politica.“ După cum feri- 
citi au fost şi spectatorii avanpremierei 
de la Palermo, spectători care au aplau- 
dat și ovationat minute în sir. 


aca pentru multi regizori 

politica, problemele so- 

ciale, corupţia generali- 

гай зе айа în centrul 

atenţiei, nu același lucru 

se poate spune despre 
Marco Bellocchio, care declară: „Ми та 
mai preocupă politica, dar ca cetățean 
particip la această înnoire din viata so- 
cietatii italiene.“ Е! realizează acum Vi- 
sul fluturetui, film pentru care а aștep- 
tat multa vreme aprobarea de a intra in 
productie. Lista producatorilor e lunga 
și include, pe lângă Raidue, societăţi 
din Franţa, Elveţia, Societatea Albatros 
(a regizorului) şi Fondul Euroimages. 
Filmul este inspirat de un scenariu 
semnat de Massimo Fagioli, psihanalis- 
tul care, după părerea multora, este și 
rămâne un sfătuitor al vieţii lui Belloc- 
chio şi un sufler аі filmelor Diavolul in 
corp şi Condamnarea. Este povestea 
unui actor care decide să vorbească 
doar pe scenă si за se transforme 
într-un mut în viata privată. „Protago- 
nistul nu este bolnav. «Minusul» său eo 
dovadă de absolută integritate şi coe- 
геща. Absența cuvântului este pentru е! 
o condiţie pentru a învinge şi restituie 
raportul iniţial din existenţă între el şi 
mama за.“ In rolul mamei va fi Fanny 
Ardant, iar lrene Papas va interpreta și 
ea un rol secundar. Regizorul considera 
că implicarea erotică este cea care ser- 
veste la înaintare, nu la distrugere. În 
introducerea la o carte ce îi este dedi- 


că vrea „să acopere nevoia de puritate, 
de sentimente curate și de dragoste a 
tinerei generaţii. Ei vor fi primii care vor 
spune stop violenţei, sexului și sânge- 
lui.” 


ot o nevoie de puritate 

vrea să acopere și Ber- 

nardo Bertolucci cu Micul 

Buddha, filmul la care lu- 

crează in prezent și des- 

pre care declară са este 
dedicat tuturor copiilor lumii. Regizorul 
se simte atras de subiecte exotice şi — 
după ce a filmat în China, apoi în Sa- 
hara — iată са străbate și Nepalul pen- 
tru această poveste ce oscilează intre 
trecut și prezent. Un bătrân Lama crede 
că Marele Buddha s-a reincarnat 
într-un copil de opt ani. Pleacă în Sta- 
tele Unite, la Seattle, după acesta, pe 
care îl va aduce in Nepal, alături de alti 
doi copii. Aici ei vor afla povestea prin- 
{шиі Siddharta, interpretat de Keanu 
Reeves. Actorul declară: „Pentru a inte- 
lege sufletul 51 suferinţele acestui om, 
am urmat un curs de budism. E extra- 
ordinar! Acest film m-a schimbat total. 
Bertolucci spune că «esența budismului 
este pierderea egoului». Nu e ușor să 
lucrezi cu Bertolucci, dar е! iti lasă 
timp. Te aşteaptă. Vecinătatea lui este 
incitantă pentru un actor. Cred că nu-și 
dă seama cât de tare îi influențează ре 
ceilalţi prezenţa lui. Pentru mine е! e 
asemeni lui Dumnezeu.” Pentru opera- 
torul Vittorio Storaro pregătirea acestui 
film а fost îndelungată. „Atât о ргеда- 


(Continuare în pag. 17) 
Rolland MAN 


& Michele Placido, 
si. Asia Argento 


г. 3 


е Instinct primar 
(cu Sharon Stone) 
în topul 
preferințelor lui 
Michele Placido, 


Е: 


coproducătorului Felice Laudadio: „Ма! 
mult decât film politic, aș defini Tăce- 
rea cea lungă ca un film civic. Un ci- 
пета Care incearcă să analizeze realita- 
tea cu aceleași instrumente pe care al- 
tădată le-au folosit regizori ca Rosi sau 
Реп.“ Filmul descrie o relație sot-sotie 
pe fundalul unor situaţii de o violență 
extremă. Jacques Perrin interpretează 
rolul unui magistrat, iar Carla Gravina 
pe се! а! soţiei sale. Ei nu au де fapt о 
adevărată viata intimă, pentru са 24 de 
ore din 24 au escorta alături. Perrin 
este însă ucis, apoi și colaboratorul său 
este înlăturat de Майа. Cele două vă- 
duve vor pleca în căutarea vinovaţilor, 
după ce citesc documentele lăsate de 
magistrat. Un nou portret de femeie pu- 
ternică, în tradiția celor din preceden- 
tele- filme ale regizoarei, care afirmă: 
„Sunt fericită că filmul serveşte pentru 


realizatorul 


filmului 
4 Ў Prietene 
г де зийе! 
rican 
cata, el spune: „Încerc întotdeauna 


să-mi justific căutările si viata, fără a le 
sacrifica pe una celeilalte.” 

Regizorul Franco Zeffirelli nu are nici 
o clipă de răgaz: pregătește pentru tele- 
viziune Jane Eyre, iar pentru marele 
ecran Мой Fianders cu Sharon Stone. 
Până atunci filmează însă Povestea 
unei pitulici, după o carte de Giovanni 
Verga, o poveste romantică, dar în rea- 
litate disperată, aceea a unei copile ta- 
rata de pasiune si de chinurile desparti- 
rii de dragostea ei, pe fundalul unei Si- 
cilii în care bântuie holera. Ca interpreţi 
şi-a ales doi tineri americani, Angela 
Bettis („Mi-o amintește: pe Bette Davis 
în tinerețe”), 17 ani, si Jonathan Scha- 
ech, 23 ani. Imaginea va fi semnată de 
Ennio Guarnieri, iar în alte roluri vor 
apărea Vanessa Redgrave și Valentina 
Cortese. Cu acest film regizorul declară 


@ Keanu Reeves —,,.. 

printul j 
Siddharta 

Micul Buddha 


„Filmele si Ame 


arii absenţi dintre taureatii 
Oscarului sunt cunoscuți. 
Chaplin nu a fost onorat 
cu supremul trofeu cine- 
matografic nici ca actor, 
nici ca regizor. | s-a acor- 
dat, tardiv, un Oscar reparatoriu pentru 
intreaga sa operă, când Charlot impli- 
nise 82 de ani, iar celebritatea lui о de- 
разеа chiar pe cea a instituției premii- 
lor Oscar. Dietrich nu a figurat printre 
laureatele pentru interpretare. Hitch- 
cock, ale cărui filme au împărţit istoria 
cinematografului în perioada ante și 
posthitcockiană, nu a obţinut niciodată 
un Oscar pentru: regie. Newman, crea- 
torul atâtor personaje de neuitat, nu a 
primit-Oscarul. pentru. vreunul. dintre ro- 
lurile sale, fiind și е! recompensat си 
un Oscar reparatoriu pentru întreaga sa 
contribuție cinematografică, când acto- 
rul, care abia împlinise 62 de ani, nu se 
considera іа final de carieră. Nici Red- 
ford nu a fost onorat ca actor (pare in- 
credibil, nu?), singurul obtina- 
ndu-l ca regizor la filmul sau de debut 
în această postură: -Oameni 
Doar aceste câteva гететогап sunt 
edificatoare pentru anomaliile inregis- 
trate în cursa Oscarurilor. nunată 


de prestigiu! celor 65 de ani, Academia 
de arte şi ştiinţe a filmului american 
(AMPAS) își poate permite orice. Mai 
tinerii sau mai varstnicii eterni copii ai 


„său „de „mulţumire, -a spus: 


cinematografului pot азйе! visa за зе 
afle o dată pe podiumul Oscaruritor. 
Adesea, cu cât așteptările au fost mai 
îndelungate sau omisiunile mai fla- 
grante, cu atât gesturile reparatorii au 
apărut mai spectaculoase. Şi ce este ci- 
nematograful dacă nu spectacol? 

in seara zilei de 29 martie, in sala 

Chandler Pavilion, marea fami- 
lie a oamenilor de cinema americani a 
asistat si a aplaudat alte câteva acte re- 
paratorii. 

După ce fusese de șase ori nominali- 
zat pentru interpretare fără să i se atri- 
оше Oscarul, Al Pacino i obține — în 
sfârșit — pentru rolul veteranului orb şi 
înrăit din Parfum de їетеіе. in cuvântul 
„Primesc 
acest trofeu ca pe un semn de încura- 
jare", mărturisind acea stare secretă a 
oricărui actor ce se consideră cu fie- 
care го! în аа unui nou început. Con- 
tracandidaţii săi: Robert Downey jr. 
pentru Chaplin; Stephen Rea în The 

Game; Denzel Washington in 
Макот X si Clint Eastwood urmeaza 
să aştepte o altă rundă... 

Dar chiar în lipsa Oscarului de inter- 
pretare, Eastwood și-a luat o strălucită 
revanșă. După 38 de ani de profesie 
(peste 40 de roluri şi 16 filme semnate 
ca regizor) mereu admirat de spectatori 
şi adesea adulat de critică, Eastwood 
nu fusese niciodată nominalizat. Acum, 


său a fost nominalizat de 
9 ori şi a obținut 4 statuete; două dintre 
ele onorându-l în dubla calitate de pro- 
ducător și regizor. Oscarul pentru cel 
mai bun го! secundar i-a revenit адуег- 
sarului său de ре ecran, Gene Hac- 
kman pentru a două oară laureat, după 
ce obținuse premiul pentru rol principal 
în Filiera franceză (1971). indirect, pen- 
tru Oscarul de interpretare al lui Hac- 
kman „vinovat“ e tot Eastwood. 

Cum s-ar putea explica această su- 
perconsacrare? 

Cine a urmărit istoricul -premiilor 
AMPAS, cunoaște una dintre concluzi- 
ile comune ale laureatilor — actori, re- 
gizori sau producători — „Story-ul 
trage -marele premiu,. partitura impune 
actorii câștigători“. De-a lungul deceni- 
ilor, în ciuda etapelor contradictorii pe 
care le-a traversat Holiywoodul, „mitul“ 
scenariului e si care a rămas ne- 
demolat. Este ceea ce susțin. Kazan sau 
Schrader, Huston sau Cimino, ca deait- 
fel toţi confrații lor. Ultima ediţie a Os- 
carurilor a reconfirmat valabilitatea 
acestei concluzii şi s-a inscris tot în re- 
gistrul reparatoriu. 

Gen prin excelenţă reprezentativ pen- 
tru cinematograful american, nascut din 
însăși istoria Statelor Unite și care a fă- 
cut faima internaţională a atâtor mari 
actori . Stewart, Fonda, Wayne, 
Lancaster, Widmark, Douglas etc.) — el 


rica Sunt Sinonime“ 


Premiile 


Cei mai bun film: Unforgiven (Ne- 
crutatorul) — г. Clint Eastwood. Се! 
mai bun regizor: Clint Eastwood 
pentru Unforgiven. Се! mai bun film 
străin: Indochina (Franţa) — г. Regis 
Wargnier. Cea mai bună actriță: 
Emma Thompson pentru Howards 
End (г. James Ivory). Cel mai bun 
actor: АІ Pacino pentru Scent of а 
Woman (Parfum de femeie) — г. 

„Martin Brest. Cea mai bună actriță 
într-un rol secundar: Marisa Tomei 
pentru My Cousin Vinny (Vărul meu 
Vinny). Се! mai bun actor intr-un го! 
secundar: Gene Hackman pentru 
Unforgiven. Cel mai bun scenariu 
original: Neil Jordan pentru The 
Crying Game (г. Ме! Jordan). Се! 
mai bun scenariu — adaptare cine- 
matografica: Ruth Prawer Jhabvala 
pentru Howards End. Cea mai buna 
imagine: Philippe Rousselot pentru 
A River Runs Through И (Si la mij- 
loc trecea un rau) — г. Robert Red- 
ford. Cea mai buna scenogratie: Lu- 
cian Arrighi si lan Whittaker pentru 
Howards End. Cea mai buna muzica 
originală: Alan Menken pentru 
Aladin. Се! mai bun cântec original: 
Alan Menken si Howard Ashman 
pentru Friend Like Me din Aladin. 
Cele mai bune costume: Eiko /shio- 
ka pentru Bram Stoker’s Dracula — 
г. Francis Ford Coppola. Се! та! 
bun machiaj: Greg. Cannom, Mi- 
chele Burke si Mathew. W. Mungle 
pentru Bram Stoker's Dracula. 1] 
mai bun montaj: Joel Cox pentru 
Untorgiven. Cel mai bun sunet: 
Chris Jenkins, Doug Hemphill, Mark 

_ Smith si Simon. Kaye pentru The 

` Last of the Mohicans (Ultimul mohi- 
can). Cel mai bun montaj sonor: 
Tom С. Мс Carthy și David E. Stone 
pentru Bram Stoker's Dracula. Cele 
mai bune efecte vizuale: Ken Ral- 

“ston, Doug Chiang, Doug Smythe si 
Tom Woodruff pentru Death Beco- 
"тез Her. + 


a fost încununat până acum doar o sin- 
gură dată cu marele premiu: în 
1930—31, îl obținea Cimarron produs 
de Studioul RKO, în regia lui Wesley 
Ruggles. A fost deci acum suprema re- 
paratie ca după 62 de ani, în fruntea 
palmaresului AMPAS să fie așezat din 
nou un western. Desigur, și în Cel ce 
dansează cu lupii (Marele premiu în 
1991) s-a făcut auzită chemarea vestu- 
lui sălbatic cinematografic, dar nu ne 
aflăm printre serifi şi cowboys, ci în 
vremea războiului de secesiune, eroul 
fiind ofițer în armata sudistă. 
Scenariul a cântărit greu în cununa 
de lauri a Necruţătorului. David Webb 
Peoples a oferit desigur a good story, 
respectând și, în același timp, contrazi- 
când canoanele genului. Un singur 
exemplu: se ştie, în westernul clasic, în- 
vingător nu poate fi decât self made 
man-ul, el apărând intotdeauna singur, 
însoțit doar de calul şi coltul său.- În 
Necruţătorul, și fostul ucigaș convertit 
. la-virtute, şi seriful apar de Іа început in 
grup, in codul genului sémn ca nici 
unul nu mai e purtătorul valorilor mo- 
rale de altădată. În fine, chiar dacă vio- 
lenta s-a întețit, regăsim in subtext ace- 
lași mesaj purificator. Nu avem astfel 
de-a face atât cu o demitizare a wester- 
nului, cât cu о remitologizare a genului. 


Faptul că „scenariul trage premiul“ а 
fost reconfirmat 31 de declaraţia făcuta 
pe scena de la Dorothy Chandler Pavi- 
lion, de regizorul francez Régis War- 
gnier, laureat pentru cel mai bun film 
strain. Indochina. După opinia cineas- 
tului dovă argumente au infivențat ho- 
târâtor atribuirea Oscarului filmului 
за Faptul că povestea se petrecea în 
Меша Ş america au Cunoscut о 
Spee tamaai acolo” (Noi 
Quiet aaa с пашта de comstenta 


© jam a adus Franţei lozul câștigător: 
Catherine Deneuve și Vincent Perez în Indochina 


а Americii legată de Vietnam nu s-a în- 
chis iar America va fi încă multă vreme 
interesată за desluseasca sensurile is- 
toriei din acea (ага). Şi a mai adăugat: 
Wargnier: „A contat foarte mult că fil- 
mul era francez“. Să-i apreciem lucidi- 
tatea autorului, aflat acum, Іа 40 de ani, 
la al treilea film de ficţiune. : 

Intr-adevar, dacă legăturile consan- 
gvine și conlingvistice au șters de mult, 
poate dintotdeauna, hotarele cinemato- 
grafice dintre Hollywood și oamenii de 
cinema britanici, Franța însă a devenit 
de două decenii singura tara europeană 
a cărei industrie cinematogratică a fost 
recunoscută de americani ca atare, ай- 
tel dispuși să recunoască doar talentele 
europene individuale. Acest statut a 
tost construit printr-o politică culturală 
demnă-de toată admiraţia. Industria fil- 
mului francez este singura care poate 
tine piept la ea acasă ofensivei filmului 
american şi tot singura care în decursul 
anilor şi-a impus actorii în America (în 
ultimii doi ani Depardieu și Deneuve au 
fost nominalizați la Oscar) si, си atât 
mai lăudabil, a reuşit să exporte scena- 
rişti și scenarii. Așa cum remarca re- 
cent un critic francez (Jean Louis Gini- 
bre) „America se indreaptă din ce în ce 
mai des spre cinematograful francez 
pentru a pescui subiecte interesante“. 
După ce a dezvoltat la maximum seria- 
lizarea filmelor de succes (de la Aero- 
portul Іа Rocky, Rarhbo; practic, în 
ultima vreme, orice film cu cotă la box 
office este continuat), Hollywoodul nu 
ezită să lanseze remake-uri după fil- 
mele europene de succes. A făcut-o, în 
trecut, transformând într-un musical cu 
Shirley MacLaine (Sweet Charity), Мор- 
Ше Cabiriei al lui Fellini. Francis Veber, 
scenaristul unora dintre comediile de 
succes ale lui Pierre Richard, a trecut 
de mult oceanul cu subiectele sale. Re- 
cent, Cu sufletul Іа дига al lui Godard a 
cunoscut, dupa mai bine de 30 de ani, 
versiunea sa americana cu Richard 
Gere. 

Tot un autor european este responsa- 
bil si de succesul filmului cu Al Pacino 
Parfum de femeie de Martin Brest, un 
remake dupa un film al italianului Dino 
Risi. 

Diamantul din diadema Oscarurilor a 
fost insa eternul magician, Fellini. Dupa 
ce detinea deja un record absolut cu 
patru Oscaruri pentru filmele sale (La 
strada, Nopțile Cabiriei, 8 1/2, Amar- 
cord), Fellini a primit pentru a cincea 
dată statueta poleită pentru întreaga sa 
operă „Ма aşteptam“... a comentat е! 
recompensa adăugând după о pauză 
semnificativă, „dar după ап 25 de апи“; 


făcând astfel clară intenţia sa de а con- 


tinua să facă filme și acum, când a îm- 


` plinit 72 de ani. Promisiunea sa impli- 


cită, mi-a amintit de chemarea distinsu- 
lui producător francez Toscan Du Plan- 
tier care, cu o lună în urmă, deschizând 
ceremonia. Césarurilor a spus: „Еп 
avant, vive le cinema!“ „Vin dintr-o (ага 
— a adaugat Fellini — pentru care fil- 


“mele şi America sunt sinonime“ — un 


omagiu celor ce-l omagiau. Lângă е! ре 
scenă, înmânându-i trofeul, Mastroianni 
şi Loren împărțeau clipa de glorie, asa 
Cum au împărţit ani şi ani o prietenie 
creatoare. 

Din aceste comentarii reiese că nu a 
fost o ediţie controversată. Chiar rămâ- 
nerea în afara palmaresului a Jocului 
de culise а! lui Altman, era de prevăzut 
şi pare să fi fost în consensul membri- 
lor AMPAS, din moment ce nu a fost 
inclus nici printre nominalizatii pentru 
cel mai bun film. Cineastul, care s-a 
plasat întotdeauna contra-curentului, a 
avut ora sa de glorie cu MASH. Oame- 
nii de cinema hollywoodieni au preferat 
probabil sa ignore acum inteligența si 
comicul subtil al filmului, spre a nu mai 
acredita un nou portret incisiv la adresa 
lor. Е о chestiune de optiune. Oricum, 
cred ca nimeni nu poate afirma cu ar- 
gumente convingătoare ca au existat 
mari nedreptati. ў 

Totuși, o bombă a explodat, dar еа 
s-a produs pe terenul documentarului 
şi de aceea a avut un răsunet imediat li- 


` mitat, dar cu siguranță ecoul promite 


să Пе de lungă durată. 

Intr-un stil „alea pornind de la 
date si fapte culese Іа fata locului David 
Kasper (scenarist și monteur) și Bar- 
bara Trent (regizoare) au expus ceea 
ce ei cred că este adevărul despre inva- 
zia americană în Panama din 1989, in 
The Panama Deception (inselatoria 
Panama). Rețelele de televiziune ameri- 
cane au refuzat să difuzeze documenta- 
rul, iar guvernul panamez a interzis sa 
fie proiectat în Panama. Cu o săpta- 
mână înainte de decernarea Oscaruri- 
lor, nu ў ştie сит, „embargo“-ul a fost 
ridicat. Ingelatoria Panama a putut ast- 
fel candida şi a câștigat Oscarul pentru 
cel mai bun documentar. 


Barbara Trent denunţă ideea că gu- 
vernul Statelor Unite a pornit invazia 
pentru a salva viețile americane si a eli- 
bera țara de dictatorul Manuel Noriega, 
considerându-l un boss al traficantilor 
de droguri. Documentarul susține ca in- 
vazia a făcut parte dintr-un plan de per- 
spectivă menit să distrugă forțele ar- 
mate din Panama și să instaleze un gu- 


- 


vern marionetă. Din comentariul revis- 
tei „Time“ reiese că scopul ar fi fost ca 
Statele Unite să-și poată menţine ba- 
zele militare prelungindu-si juris- 
dictia asupra Canalului, care după tra- 
tatul bilateral semnat ar urma, ca din 
anul 2000, să intre sub control pana- 
mez. 

Din imagini și declaraţii reiese са 
operaţiunea a fost mult mai sângeroasă 
decât s-a spus. În timp ce Pentagonul a 
afirmat са morţii civili nu au depasit 
numărul de 500, sursele lui Trent 
afirmă că ar fi fost 4 000. Filmul con- 
damnă şi presa americană pentru felul 
сит a susţinut fără rezerve punctul de 
vedere al Administraţiei. Dar tot presa 
apreciază, acum, că Oscarul cucerit 
deschide filmului larg poarta către 
spectatori. 

Un alt scandal post-festum pare să se 
profileze odată cu declaraţia dlui. Gil- 
bert Cates producătorul spectacolului 
de premiere, care a anunțat ritos: „De 
acum înainte, prezentatorii care se vor 
folosi de ceremonie spre a-și expune 
diferite păreri politice, nu vor mai fi in- 
уйа!“. Referirea viza pe actorii Tim 
Robbins și ре soţia sa Susan Sarandon 


- care au profitat de partitura lor de рге- 


zentatori ai trofeului pentru a protesta 
împotriva hotărârii guvernului american 
de a expulza haitienii bolnavi de Sida, 
precum și pe Richard Gere care a ce- 
rut, nici mai mult, nici mai putin decât 
eliberarea Tibetului, de China Populară 

In această perspectivă, nu putem de- 
cât să constatăm încă o dată că filmul 
lui Eastwood a mai avut de partea sa 
un atu, acela de a fi emblematic; de o 
parte şi de cealaltă găsim numai... ne- 
crutatori. 


Adina DARIAN 


Ф Un Oscar pentru го! 
“secundar. Marisei Tomei 
în Varul-meu Vinny 
de Jonathan Lynn 


Italia 
[Urmare din рад. 15) 


tre sufletească, dar și studiu“. El defi- 
neste story-ul ca „o poveste de dra- 
goste dintre lumină şi umbră şi despre 
naşterea fiicelor lor: culorile. Am vrut 
deci, în Micul Buddha, culori ca vibrații 
pure. Buddha e căutarea echilibrului în- 
tre trei elemente: conştiinţă, incon- 
știent, emoția luminii. În acest film, 
Buddha ii face pe toţi copiii lumii să în- 
1йеада се e lumina, adică binele.“ Pre- 
miera este anunţată pentru Crăciun. 
Până atunci aşteptăm pe ecranele 
noastre și filme din producția europea- 
nă s 


17 


E- 


найе 
Berry — 
văzută 
în Ultimul 


Murph 
cu fetița lor, 
Brea 


Sylvester 
Stallone 


adoră 
comediile 
trăznite 
(în Stai 
că mama 
trage) 
în d 


DIN PRIMĂVARĂ 
PÂNĂ ÎN TOAMNĂ 


Odată cu premiera unui 
film “căruia i s-a făcut o 
imensă campanie promotio- 
nală — este vorba despre 
Propunere indecentă de 
Adrian Lyne, avându-i în dis- 
tributie pe Robert Redford şi 
Demi Moore — а început, 
dupa cum considera unii co- 
mentatori — lunga cursă a 
пошашог cinematografice ale 
anului: după filmul lui Lyne, 
alte două filme își împart 
atenţia mass-mediei şi publi- 
cului: Jurassic Park al lui Ste- 
ven Spielberg si Eroul ultimei 
etenă de John McTiernan 

Arnold Schwarzenegger. 
О serie de Sima în curs de G- 
nisare și a căror apariţie pe 
ecrane va avea loc în lunile 
viitoare nu mai рип accentul 
nici pe „eroii bicepşilor”, su- 
permani, agenţi mai mult sau 
mai puţin зесгей sau „vedete 
macho“, ci vor avea în centrul 
acţiunii copiii şi destinul lor, 
povestiri ce vor interesa deo- 


„potrivă pe părinţi ca şi pe cei 


mici. Deci, urmează filme ca: 
О ште perfectă, regizat de 
Clint Eastwood avându-l ca 
interpret pe Kevin Costner 

-ш de pe ecranele 
noastre la ora de faţă). Cos- 
tner este de astădată un eva- 
dat care ia ostatic un baietan- 
dru. Între:ei se va naşte încet, 
încet o prietenie. in Eroul ul- 
timei acțiuni un adolescent 
orfan se decide să ia şi е! 
parte la aventurile unui „Mr. 
Muşchi“ cum i se mai spune 
іші Schwarzenegger. 

În comedia muzicală se aş- 
teaptă premiera lui N-am să 
fac nimic de James Brooks 
(cu Nick Nolte în rolul unui 
părinte rămas șomer şi care 
trebuie să aibă grijă de o fe- 
ща de cinci ani); Un politai și 

de Непгу Winkler cu 
Burt Reynolds, in care un tâ- 
nar este, fara voia lui, martor 
al unui asasinat, dar refuză să 
facă vreo mărturisire până nu 
este angajat ca polițist. 

Filmul iui Michael Ca- 
ton-Jones intitulat Vieţile 
acestor băieți este о drama 
sentimentală şi psihologică 
despre responsabilitatea ра- 
rinților fata de copii. Tatal 
este Robert De Niro. 


REMAKE ÎN... 
SOS AMERICAN 


in Statele Unite unde publi- 
cul detestă dubiajul filmelor. 
dar nici nu are răbdarea să 
citească subtitiurile, filmele 
străine sunt. de cele mai 
тийе ori condamnate за геа- 
lizeze „reţete“ dintre cele mai 
modeste. tată încă unui din 
motivele pentru care studiou- 
rile hollywoodiene obişnuiesc 
sa cumpere drepturile pentru 
a realiza remake-uri după fil- 


mele europene de succes, cu- 
noscând parcă proverbul „n 
oala veche se face supa 
bună“. (vezi p. 16). Ele, stu- 
diourile, adaugă astfel un 
„dressing“, adică un sos 
(american) şi succesul este 
de cele mai multe ori 
asigurat. Printre „ultimele fil- 
me-remake se numără și 
Sommersby, realizat de John 
Amiel după Întoarcerea tui 
Martin Guerre, regizat de Da- 
пе! Vigne (1982) cu Nathalie 
Baye şi Gerard Depardieu în 
rolurile principale. Țăranul 
din secolul al XVI-lea al lui 
Depardieu devine soldat al 
armatei sudiste în războiul de 
secesiune si este interpretat 
de Richard Gere. Partenera: 
Jodie Foster. Sommersby a 
pornit cu dreptul inca din 
prima săptămâna de la pre- 
miera, incasand peste 10 mi- 
lioane dolari. (Е пе зиш са 

i nu-și pune pro- 
мета daca remake-ul este 
mai bun decat originalul, ci 
dacă filmul va avea sau пи 
зиссез comercial). Din acest 
punct de vedere, Sommersby 
spun comentatorii — se do- 
vedeşte câştigător. 


BUTOANE - 
PENTRU HAPPY-END 


Ştiţi ce este „cinema inte- 
гасу“? În două sali de ci- 
nema , la New York şi Lake- 


Nastassia Kinski 
intr-un rol de epoca in 
filmul fraţilor Taviani 
Soarele deasupra norilor 


c/o John West 

РМК 8436 3 rd. Street 
Suite 650 Los Angeles 
СА 90048 U.S.A. 


Lestie Ann Down 


Duncan Heath Associates Ldi, 
162—170 Wardour Street, 
London W 1 England 


Bruce Willis 
c/o Triad Artists Inc. 10100 


Santa Monica Bivd., 16 th floor 
Los Angeles CA 90067 U.S.A. 


въз a alea scame a РМ 


schimbare a 


Ray Liotta, unul dintre 


Băieţii buni ai lui Scorsese 


wood (California) este propus 
spectatorilor un filmuleţ de 
20 minute intitulat Fm Your 
Man а! cărui story poate fi 
modificat prin simpla apăsare 
pe unul din cele trei butoane 
(colorate în verde, oranj și 
roșu) montate pe braţul foto- 
liitor. Spectatorii pot astfel să 
„jongleze“ cu imaginile si 
chiar să modifice un sfârșit 
trist cu un happy-end. Sau 
vice versa. Dacă ar fi fost po- 
sibil acest lucru acum 50 de 
ani! Am fi apăsat butonul (ce 
importanță pot avea butoa- 
nele în viața noastră!) și Rhett 
Butler ar fi-iertat-o ре Scar- 
lett si ar fi trait fericiți până la 
adânci batraneti, Іа Tara... 
Sau am fi intervenit — perso- 
nal — și Ingrid Барет ar fi 
rămas cu Bogart la Casablan- 
ca si ea n-ar mai fi luat avio- 
nul acela blestemat si pe so- 
{ші acela prea cumsecade dar 
pe care nu-l iubea... 


ECONOMII, 
ECONOMII 


Studiourile. де film» ameri- 
cane sunt hotărâte să strângă 


ziariștii, actorul a înmânat fie- 
cărui reporter participant 
care a rezistat până la sfârşit, 
câte о carte de vizită auto- 


te prin 
m-aţi cunoscut si m-aţi găsit, 
cald, drăguţ, i și spi- 


e După toridul Instinct pri- 
mar, Sharon Stone vrea să se 
așeze la casa ei. Pe platourile 
de filmare la Sliver ea l-a cu- 
noscut ре Bill McDonaid, 
producator 


suntem 

гаай. Am 35 ani si trebuie sa 
ma casatoresc, sa am copii. 
Nu vreau să rămân fata ba- 
папа". Serioasă problema 


е Spune-mi ce аі în poșetă, 
ca să-ţi spun cine eşti? Cam 
aşa sună întrebarea la care 
au răspuns câteva vedete hol- 
lywoodiene, printre care-e 


cureaua, mai ales la recuzită, 
costume și decoruri. Un re- 
dactor al revistei „People“ 
crede că în aceste condiţii 


Fără scăpare cu Jean Claude 
Van Damme și Mereu tânăr 
cu Mel Gibson. Cele două 
filme n-au în comun decât 
faptul că cei doi eroi ajung în 
familii unde, din diferite. mo- 
tive, soții au „dispărut“. Îm- 
bracamintea le este murdară, 
zdrentuita. Cei doi ar vrea за 
se schimbe și, miracol: fe- 
meile au pâstrat lucrurile so- 
Шог plecaţi. Van Damme şi 
Mel Gibson îmbracă pantalo- 
nii şi constată са le vin ca o... 
тапиза. Dacă e așa, în spiri- 
tul economiei, Mei poate re- 
cupera hainele lui Van 
Damme care oricum intră la 
închisoare. După се eva- 
dează, е! poate îmbrăca hai- 
nele lui Richard Gere, care (а 
cizmete 


lar ro- 
chia pe care o poarta Dustin 
Hoffman in Tootsie poate fi 
teeshirt-ul lui 


Schwarzenegger ș.a.m.d. 
Dupa cum se vede nimic nu 


se pierde, totul se... tran- 
smite. 
VAMPA... ANIMATA 


Betty Boop — vampa dese- 
nului animat cum а fost su- 
pranumita — creată de Мах 
Fleischer în 1930, va fi starul 
unui lung metraj (animat) 
produs. de M.G.M. Richard 
Fleischer — fiul, și el regizor, 
declara: „De fapt, Betty Boop 
a fost la origine... un câine. 
Încet, încet personajul s-a 
„Stilizat“, devenind о creatură 
foarte: sexy. Astăzi, în lume, 
există mai mult de o mie de 
produse care folosesc numele 
şi imaginea lui Betty Воор. 
Poate din cauză că ea éste 
singurul personaj feminin in- 
dependent în lumea desenu- 
lui animat de vreo 60 de ani 
încoace, spre deosebire de 
Minnie, de exemplu, care a 


ramas soţia supusă a lui Mic- · 
key Mouse. 


Vedeta incontestabilă 
a cinematografiei chineze: Gong Li 


Faye Dunaway — 20 dolari, 
agenda. de telefon și neapărat 
roșul de buze (nu oricare, ci 
Christian Dior); e Halle Berry 
(cunoscută din Boomerang și 
Ultimul  samaritean): — та- 
nuşi (în orice anotimp!), 
ochelari, insulină (este diabe- 
іса) și o fotografie a mamei; 


de prins părul, flacon 

de partum (Nina Ricci — cos- 
metica а este la 
mare pret), un prezervativ 
ca obicei 

draguta Sharon) şi numărul 
de al е; e 


Gould) şi-a anunţat căsătoria 
cu aleasa inimii sale саге 
este... un bărbat. Căsătoria 
s-a oficiat de curând, tinerii 
însurăţei petrecandu-si luna 
де miere 


participat, „fiind dupa сит de- . 


clara. „furioasă şi jignită“. în. 


plus, tânărul cuplu și-a anun- = 
fat intenția за aibă copii, — 


adică să adopte „Este 
de-a dreptul scandalos“ a 
adăugat actrița. „Sâ-mi facă 
Jason una ca asta“... 
mamă să nu fii... 

e După 35 ani de căsătorie 
fericită, Larry Hagman — 
alias J.R. — și-a pierdut ca- 
pul după o frumoasă scena- 
ristă în vârstă de 35 de ani 
idila nu a durat prea mult da- 
torită doamnei Hagman, Maj- 
care, vigilentă, l-a readus in 
cele din urmă pe soțul prea 
zburdainic în căminul conju- 
gal. Spasit, actorul a marturi- 
sit: „Este prima (oare?) şi ul- 
tima (oare?) dată cand am fa- 
cut-o”. Nota bene: cei care 
regretă este actorul. сас 
dacă ж & fost după JR 


Dora SAE 


Numai 


FILM МА 


despre relația afectivă dintre ea și frații Kennedy. Interpretă: 


-Cea de-a 11-a ediţie a festivalului filmului poliţist de la 
Fe (Franța) — director Claude Chabrol. — а fost, dupa 


pendent american Cari Frankein pentru O 


În coproductia franco-italiană care зе va numi Simplă 
formalitate in regia lui, Giuseppe Tornatore, vor apare în distri- 
butie: Gérard Depardieu, Roman Polanski si Sergio Rubini. 


Un om bun in Africa de Bruce Beresford are in distribu- 
tie pe: Sean Connery, Diana Rigg si John Lightgow. Povestea 
porneşte pe un ton alert si comic dar se va incheia în registrul 
sarcastic, fiind vorba despre concepții politice, trafic. șantaj 
etc, Scenariul este inspirat de romanul lui William Boyd. 


Popularitatea de care se bucură Clint Eastwood în Sta- 
tele Unite a devenit aproape un cult. O rețea de televiziune 
americană i-a închinat un film. cu următorul titlu: Nebun de ci- 
nema: Clint Eastwood, omul la . Și-au dat concur- 
sul goat regizori, distribuitori si actuala lui logodnică, Fran- 
ces Fisher. 


Оорп Lundgren schimbă registrul. După ce s-a lansat 
în cariera cinematografică graţie musculaturii impresionante, 
actorul suedez va fi eroul filmului A Safe Place а! cărui зсепа- 
riu este semnat de John Este povestea unui mercenar 
trimis pe o insulă (exotică) a cărui misiune este sâ-i „соп- 
vingă” ре băștinași să cedeze unei companii interesate dreptu- 
rile asupra unor resurse aurifere. Filmările vor începe în luna 


__ octombrie; bugetul este de 12 milioane dolari. 


Bruce Willis va fi un medic psihiatru care, după ce înlo- 
cuieste un confrate asasinat, se vede acuzat de crimă. Filmul 
se intitulează Color Knight. 


Barbra Streisand din nou în spatele camerei de filmat 
(după Prinţul mareelor). Ea va ecraniza piesa de teatru a lui 
Larry Kramer intitulată „The Normal Heart". Subiectul: un tå- 
nar bolnav de Sida anilor '80) și efectele bolii 
Supra iubitului său. Regizoarea va fi și deținătoarea unuia din- 

tre rolurile principale, o doctorita foarte energică. 


După Dracula, e e n o A ie ag Sh 
foarte. controversată а Statelor Unite: J. Edgar 
Hoover, temutul director al F.B.I. 


_ Marc Singer 
a „bântuit“ visele Pamelei (Dallas) 


е John Travolta si Kirstie АПеу“ 
in Uite cine cu cine vorbeste! 


+ 


JOHN TRAVOLTA, originar din Texas, cel mai 
mic dintre şase fraţi, studiază actoria cu mama sa, 
Helen, şi-şi începe cariera în teatru părăsind școala 
la 16 ani. În cinema se remarcă într-un го! secundar 
din faimosul film de groază Carrie (1976) realizat de 
Brian De Palma în stil hitchcockian și având-o prota- 
gonistă pe Sissy Spacek, o adolescentă umilitasde 
colegi si sufocata de puritanismul unei mame bigote. 

Prima performanta ca protagonist, John Travolta o 
realizeaza in acelasi an cu Fhe Boy in the Plastic 


Bubble / Băiatul din incubator (regia Randal Klei- - 


ser), povestea unui tanar obligat sa traiasca intr-o 
izolare atat fizica cat si psihica pentru ca s-a nascut 
cu o insuficiență imunitara, iar atunci când se indra- 
gosteste trebuie să aleagă între viata si moarte. Lovi- 
tura o dă insă Travolta cu Saturday Night Fever / Ее- 
bra de sâmbătă seara (1977, regia John Badham) un- 
de-l interpretează pe Tony Manero, un rebel fără 
cauză care-și cheltuieşte energia dansând într-un lo- 
cal disco tot week-end-ul. Succesul formidabil al fil- 
mului se datorează în bună parte muzicii dinamice a 
celebrei formaţii Bee Gees al cărei șlagăr va da şi ti- 
Чи unui „sequel“, Staying Alive (1983), creat (regie 
si scenariu) de către Sylvester Stallone ca un „vehi- 
col“ (gen Rocky) pentru a readuce în atenţia publi- 
cului personajul lui 


Travolta ajuns dansator pe 


Broadway. De unde și amuzanta călătorie in lad — 
spectacolul final intitulat „Pe зиадща Satanei“, care 
totuşi nu reuşeşte să ridice nivelul calitativ (muzica e 
compusă de astă dată de fratele lui Sly, Frank). In 
acelaşi registru, Grease (1978, regia Randal Kleiser) 
este versiunea pentru ecran a unui formidabil musi- 
cal care făcuse vogă in anii ‘50 pe Broadway, unde, 
acum, Travolta зе află într-o tandră idilă cu Olivia 
Newton-John, evoluând conform coregrafiei Patriciei 
Birch (care va debuta în chip nefericit ca regizoare 
cu „a sequel“, în care Travolta nu a mai jucat si a ra- 
tat ocazia de a fi partener Michellei Pfeiffer). 

După ce va fi protagonist în Urban Cowboy (1980, 
regia James Bridges) relansând stilul country într-o 
ambianță macho şi în compania Debrei Winger, о va 
reintâini pe Olivia Newton-John într-o comedie trăz- 
nită Tow of a Kind / Doi de-aceeași teapă (1983, re- 
gia John Herzfeld). Thriller-ul Blow out (1981, regia 
Brian De Рата) poate fi (аха! si ca o adaptare libera 
a filmului lui Antonioni de care nu-l apropie numai 
asemănarea de titlu, ci şi subiectul: un inginer de su- 
net salvează o tânără dintr-o maşină căzută într-un 
râu, un accident ce ar putea fi un asasinat politic; 
parteneră Nancy Allen (la vremea respectivă, soţia 
sa). o 

La televiziune serialul Welcome Back, Kotter ii 
aduce lui Travolta multe distinctii. in 1981 „Отш 
anului“ din partea originalului „Harvard's Hasty Pud- 
ding Club"; in 1983. premiul pentru interpretare mas- 
culină acordat de „National Association of Theatre 
Owners"; in 1984 premiul pentru întreaga activitate 
conferit de „American of Achievements”. 

Dacă rolul de reporter la-„Rolling Stone" îi dă pri-, 
lejul interpretului să peroreze despre etica jurnalistu-~ 
lui la modul... Perfect (1985, regia Brian De Palma), 
cel de ospătar îl obligă la o întâlnire cu absurdul — 
The Dumb Waiter (1987, regia Robert Altman, adap- 
tare tv a piesei „Ascensorul din-bucatarie“ de Harold 
Pinter), iar ca antreprenor al unui club de noapte din 

New York City are de-a face cu un KGB-ist — The 
Experts (1988, regia Dave Thomas). Ca muncitor an- 
gajat într-o veritabilă cruciadă socială scotoceste în- 
treg Los Angelesul pentru a-și găsi prietenul răpit de 
o periculoasă bandă de traficanţi de droguri: 
Chainds of Gold / Lanţuri de aur (1991, regia Rod 
Holcomb). 

Dacă în Uite cine vorbeşte (1989) și Uite cine cu 
cine vorbeşte (1990) abia de are câte o secvenţă în 
care taximetristul (sau aviatorul ce devine!) danseaza: 
pentru amuzamentul copilului adoptiv, in Shout / 
Strigăt (1991, regia Jeffrey Hornady), fiind vorba de 
o fantezie rock'n roll, revine la dragostea dintâi. 


KIRSTIE ALLEY, tara за fie frumoasă, e simpatică - 


şi posedă capacitatea deosebită de a polariza intere- 
sul publicului acționând energic, dar păstrând tot- 
-deauna o distanţă ironică față de personajele inter- 
pretate. > 


A studiat la şcoala -de artă dramatică din cadrul 
Universităţii Kansas, fiind originară din acest stat, 
respectiv din localitatea Wichita. A debutat în film di- 
rect cu un rol principal în Star Trek 1: Wrath of 
Khan / Mania hanului (1982, regia Nicholas Meyer) si 
genul polițisto-fantastic avea să o urmărească în ca- 
riera ei cinematografică. Experimentatul Michael 
Crichton o distribuie într-un pseudo-thriller Runaway 
/ Fugarul (1984) in care este căutată o banda de го- 
Бой ucigaşi controlată de un răufăcător interpretat 
de Gene Simmons, vedeta formaţiei rock „Kiss“. іп 
acelaşi an, Kirstie Alley apare în compania lui Jo- 
seph Bottom pe genericul altui thriller „de anticipa- 
tie“, Blind Date / Întâlnire oarbă (1984, regia Nico 
Mastorakis): un nevăzător posedând un implant com- 
puterizat contribuie hotărâtor la depistarea unui chi- 
rurg criminal се macelarea femei. 

Împreună cu Mark Harmon joacă succesiv în doua 
filme de succes: Prince ot Bel Air (1985, regia Char- 
les Breverman), unde este iubita personajului titular și 
Summer School (1987, regia Саг! Reiner), o comedie 
tinerească ce-şi propune за stabilească о insolita 
punte între generaţii. Е 

Într-un thriller „serios“ cum arată și titlul — Shoot 
to Kill / Trage si omoară (1988, regia Roger Spoot- 
tiswoode), Kirstie Alley e unica prezenţă feminină ce 
se impune atenției în preajma a două vedete mascu- 
line, interpretând niște vajnici eroi ce conlucrează la 
capturarea unui periculos criminal: Sidney Poitier 
(revenit pe platouri după o absenţă de zece ani) — 
un foarte bine informat agent FBI şi Tom Berenger 
— un tânăr coleg poliţist. - 

Farsa sexy Loverboy (1989, regia Joan Micklin Sil- 
ver) о pregateste pentru performanta in cheie hazlie 
din comedia neagră Sibling Rivalry / Rivalitate frater- 
па (1990, regia Carl Reiner): intr-o familie de doctori, 
о soție nesatisfăcută atât pe plan sexual са! si moral 
de badaranul ei sot se aventureaza intr-o escapada 
extraconjugală се se dovedește... mortală Іа figurat si 
la propriu, căci partenerul care decedeazămu е un 
gos i oarecare, ci propriul cumnat, doctor si 
е о 

Între cele două serii ale filmului Uite сте vorbește 
(1989 — 1990) în care regizoarea Amy Heckerling a 
avut ideea de a o distribui ca parteneră a popularului 
John Travolta, Kirstie Alley împreună cu John Larro- 
quette salvează o comedie minoră a cărei intrigă se 
centrează pe atacul sistematic al unor nedoriți musa- 
firi ce devasteaza casa visurilor unui cuplu „yuppie“: 
Madhouse / Balamuc (1990, regia Tom Ropelewski). 

In particular, Kirstie Alley este partenera de viață a 
actorului Parker Stevenson, alături de care a jucat în 
A Midsummer Nights Dream / Visul unei nopţi de 


"vară, o producţie tv dintr& multele în саге apare frec- 


vent actrița: A Bunny's Tale, Infidelity, М; егадез 
sau serialele Cheers și North South I şi II, uhde pen- 
tru rolul Rebecca Howe a avut două nominalizări la 


premiul „Emmy“. irina COROIU 


1 | 
GIOVANNI GRAZZINI 


FELLINI 


EDITURA MERIDIANI 


aca Necruţătorul a ajuns іа 

noi concomitent cu „oscariza- 

геа" sa, o coincidenţă similară 

a făcut ca, în timp ce Fellini 

primea „Oscar“-ul pentru in- 

treaga sa carieră, la Bucureşti 

ва fie lansată o carte despre 
aceeași carieră. intr-adevâr, volumul de „соп- 


vorbiri despre cinema“ — cum este titrat in ori- 
ginal si subtitrat în româneşte — datorate 
eminentului critic de film Giovanni Grazzini 
(de ce nu-i apare numele pe copertă, de 
unde nu lipsește, insă, menţionarea sponso- 
rului?) este un lung traveling prin gândirea şi 


creaţia unuia dintre ultimii „monștri sacri“ ai ~ 


filmului ca artă. Fellini despre Fellini (Editura 
Meridiane, 1992, colecţia „Biblioteca de film“, 
secţiunea „Mari cineaşti”) adună în puţine 
pagini (traducere de Andriana Fianu, postfață 
de Florian Рома) cele mai importante și inte- 
resante dintre trăsăturile definitorii ale aces- 
tui fascinant și fabulos creator de lumi imagi- 
nare, datorită chiar confesiunilor pe care 
acesta le face ziaristului italian. Deloc zgârcit 
in interviuri (un film al său este еі insusi-o 
astfel de spovedanie autoironică: interviul), 
Fellini se supune încă o dată întrebărilor mai 
curând recapitulative decât indiscrete, conti- 
nuându-și un autoportret, de nu o autobio- 
grafie, ceea ce — pentru cititorul român — 
vine ca un argument la acel recent premiu 
Oscar. 

Condus cu amicală obstinatie de interlocu- 
torul său mai întâi prin amintirile din tinereţe, 
apoi prin întreaga fitmografie până în 1984, 
de la Luminile varieteului trecând „pe drum” 
prin subiecte adiacente cum sunt literatura, 
muzica, politica, sportul, psihanaliza, sexul, 
cineastul se dovedește a fi acelaşi proteic 
personaj pe care-l ştim din filmele sale: in- 
ventiv, copilăros, mitoman, lubric, vizua- 
lizandu-si obsesiile, ca şi fantasmele, într-o 
deziantuire orgiastică de ființe, figuri. deco- 
ruri, întâmplări. 

lar cititorul, care Не nu-i cunoaște filmele, 
fie n-a reuşit să-l cunoască din filme asa cum 
Fellini singur se deconspiră, riscă să fie deru- 
tat, poate chiar contrariat după lectura cărții. 
О afirmație са „eu nu ат пісі un fel de idei 
generale, mă simt chiar mai bine când mi se 
pare că nu le ат“ poate descumpâni, епип- 
tata de un creator care, două pagini mai de- 
parte, deciara „cred cu plăcere in tot се sti- 
mulează imaginaţia, prezentându-mi о vi- 


ziune a lumii şi a vieţii mai fascinantă, in 
orice caz, care se potriveşte mai bine cu Тен! 
meu de a fi", deşi ceva mai încolo explici- 
tează si chiar demareaza cu expunerea meto- 
dei sale ре care о va exemplifica apoi си ge- 
nerozitate: „Mă simt mai ocrotit de ceea ce 
nu ştiu, sunt în largul meu în situaţii incerte, 
ambigue, de penumbră: acestei atitudini în 
datorez uneori faptul că neobișnuitul, insoli- 
tul, minunatul, sau să-i spunem mai modest, 
extraordinarul mă așteaptă la colțul străzii”. 
Sau, după ce spune răspicat „politica și spor- 
tul mă lasă complet indiferent, fara reacţii, 
inert și aiurea“, peste mai multe pagini face o 
pertinentă analiză a terorismului italian. 

Altfel, acest regizor de autentică stirpe ci- 
nematografica, autor al unor puţine ecrani- 
zări, nesemnificative ca atare, dupa се pune 
problema in termenii cei mai exacti cu pu- 
tinta — „Cred că cinematograful nu аге ne- 

"voie de literatură, n-are nevoie decât de au- 
tori cinematografici, vreau să spun de oa- 
meni care se exprimă în ritmuri, în cadente 
specifice cinematografului. Filmul este o arta 
autonomă care n-are nevoie de transpuneri, 
care în cea mai bună ipostază vor fi, întot- 
deauna, numai ilustrative“ —, dă o superbă 
definitie a cinematografului, care, după el, 
„este o modalitate divină de a înfățișa viata, 
de a-l concura pe Dumnezeu Tatăl! Nici о 
altă profesiune nu permite crearea unei lumi 
semănând foarte bine cu cea pe care o cu- 
noaștem, dar tot atât de bine cu alte lumi ne- 
cunoscute, paralele, concentrice“. 

Şi, deşi la distanţă de multe pagini, răspun+ 
гапа іа întrebarea „Ce înseamnă pentru tine 
lumina?“, Fellini revine la fel de inspirat, de 
data asta cu o cascadă de definiţii însumate 
într-un micro-eseu pe tema luminii, un ade- 
vărat poem in proză de care nu știm dacă 
l-am fi crezut capabil pe bonomul cineast. 
Mai cu seamă că urmează relatării unor epi- 
soade hazlii, de n-ar fi să menţionăm decât: 
proiectarea Cabiriei in Groenlanda, 
pe o navă în mijlocul gheturilor (episod el în- 
suşi fellinian!), imprietenirea cu Evtusenko, 


cel care i-a povestit acest episod; tentatia 
unei operații estetice: reacţia lui Mastroianni 
ta apariţia Anitei Ekberg. care „1 amintea de. 
un. soldat neamt 

Oricum se poate conta pe sinceritatea lui 
Fellini, cand acesta afirma ca a avut intotdea- 
una tendința de a interpreta lucrurile la mo- 
dul fantastic, ca un vizionar, că i se pare sa fi 
turhat mereu același film, cu imagini doar so- 
licitate de fiecare dată din alt punct de ve- 
dere, că dă sunetului aceeași importanţă ca 
și imaginii, că preferă să atribuie unei figuri o 
voce străină dar mai expresivă, că deși n-are 
deloc răbdare este în stare să piardă o du- 
pă-amiază câutând o anumită lumină, chiar si 
atunci când mărturisește, uşor ruşinat, că nu 
i-a văzut niciodată pe clasicii cinematografu- 
lui (Murnau, Dreyer, Eisenstein), că îşi aban- 
donează „cu oarecare dezgust“ un film odata 
terminat, fără să-l mai vadă într-o sală pu- 
biică. 

În sfârşit, dacă pentru amatorii de clasa- 
mente o precizare ca „din punct de vedere fi- 
gurativ consider Satyricon și Casanova drept 
cele mai atrăgătoare filme ale mele“ poate fi 
multumitoare, alte afirmaţii pot interesa în or- 
dinea evaluării înseși staturii creatorului care 
spune: „A participa la nașterea cinematogra- 
tului ar fi fost pentru temperamentul meu 
mult mai profitabil decât să apar când a de- 
venit victimă a specificitatii filmice, a structu- 
ralismului, a ѕетіоіодіеі“ (după ce isi decla- 
rase simpatia pentru Stan și Bran, fraţii 
Marx), sau: „Nu mi se pare că deformez reali- 
tatea. Pur si simplu o reprezint. (...) Arta са 
disciplină, ca armonie extrasă din nediferen- 
tiere şi haos, implică o înțelegere interioară, 
urmărind ceea ce e definit drept sentiment 
estetic. (...) Mi зе pare că e de ajuns să pri- 
vești în jurul tău, sau să te privești într-o 
oglindă ca să-ţi dai seama că eşti inconjurat 
de capete caraghioase, îngrozitoare, diforme, 
rânjete năucitoare. Chipurile noastre, chipu- 
rile vieții“ 


Sergiu “SELIAN 


propuneri pentru o 


е pe o casetă de minifon, 
înregistrată cu ani în 
urmă, în mica sală de 
proiecție de la Jilava a Ar- 
hivei Nationale, când vi- 
zionam în suită toate fil- 
mele românești de lung și scurt metraj, 
transcriu fără să mă cenzurez exclama- 
tia: — Dacă o singură peliculă roma- 
nească ar trebui trimisă in cosmos si în 
eternitate, acesta ar fi Șapte arte de lon 
Popescu Gopo! 


lon Popescu Gopo 
şi exuberanţa ficţiunii 


arte se detașează valoric în 
cadrul „tetralogiei“ în desen animat 
realizate între 1957 şi 1962 ( care mai 
cuprinde Scurtă istorie, Homo Sapiens 
şi Alo! Найой) si care, la rândul ei, i-a 
oferit autorului privilegiul de a fi primul 
cineast român ajuns să trăiască, în pro- 
-pria filmografie, o vârstă de aur. Fi- 
indcă, din prea bine cunoscute motive, 
nici unul dintre predecesori ori contem- 
porani n-a reușit să parvină la propria 
capodoperă. 
_ In mult mai cunoscutul Scurtă istorie, 
distins cu Palme d'Or la Cannes, Gopo 
schitase doar personajulesi traiectoria 
Omuletului. în univers, într-o manieră 
ingenuă şi afișat optimistă, justificând 


НЕИН 


descoperă Șapte arte 


© Omuletul lui Gopo 


formula  „didacticism amabil” atribuită 
de L. Chauvet, J. Fayard şi P. Mazars în 
Le cinéma а travers іе monde" (1961). 
n acest prim excurs, însâși confrunta- 
rea Omuleţului cu inertia și bestialitatea 
era văzută în gaguri agreabile, sub 
semnul câştigurilor relativ facile şi al 
progresului ineluctabil. на окт рго- 
votate де dinozaurul aflat în cursa 


după o pradă zburătoare îl făceau pe 
umanoid să cadă din pom şi astfel pier- 
dea coada și căpăta altă alură, care-i 
permitea să descopere floarea şi cânte- 
cul. Tot utilitară era întâlnirea cu leo- 
pardul de la care se alegea cu prima 
îmbrăcăminte. lar fauna marina, nu mai 
puţin feroce, fiindcă peștele cel mare îl 
înghite pe cel mic, trăia într-o frenezie 
dansantă în care se prinde şi Omuletul, 
folosind peștele-ferăstrău drept feras- 
trău muzical si trezind instinctul ludic 
pâna și în scorpia cu şase picioare și în 
celelalte. vietăţi. 

Șapte arte este singurul episod din 
„tetralogie“ în care nu apare motivul 
florii și se intră în „materia sofisticată“ 
a operei, diferită de „gentilețea“ ante- 
rioară, ca să cităm două sintagme prin 
care teoreticienii „artei a opta“ disting 
animația. clasică de cea modernă. Tema 
cosmică, mult invocată de apologeti, 
rămâne, la rându-i, undeva departe: nu- 
mai de câteva ori vedem planetele ur- 
mându-și imperturbabile cursul, în timp 
ce obiectul artei e aici, pe pământ. Da- 
că Scurtă istorie incepea cu geneza 
Terrei și a sistemului solar, Șapte arte 
lansează direct confruntarea dintre om 
și lumea dinozaurilor, evident antropo- 
morfizati. Există si in arte un 
pian de suprafata, cel indicat de titlu, 
figurand intr-un lant de gaguri nasterea 
artelor traditionale, carora li se adauga 
în ultimul cadru evidența peliculei in 
cauză, adică cinematograful. Dar asa 
cum nu istoria costumului era subiectul 
primului film, tema celui de al doilea nu 
e deloc atât de exterior-ilustrativă, cum 
s-au făcut a crede multi comentatori. 
Ca și în cea dintâi secvenţă terestră din 
Scurtă istorie, primii intră în scenă di- 
nozaurii. Dar nu mai e o apariţie 
„epică“ (cum fusese fuga unuia singur 
după o zburătoare), e o secvenţă dra- 
matică: Sunt mai multi dinozauri, rete- 
zându-și unii altora lungile gaturi, fie- 
care de mai multe ori — efect de „ani- 
matie pură“, gag născut dintr-o autono- 
mie a desenului care supraviețuiește 
personajului, ca și în filmul-prefata, 
unde leopardul deposedat de blană rea- 


parea transparent de după pom (lupta . 


nu se văzuse — „cabotinajul este ab- 
sent") si mai făcea câţiva раз! înainte 
de a realiza propria dispariţie. Aici ca- 
petele tăiate ale bestiilor nu numai са 
supraviețuiesc, dar continua să muşte. 


Mai mult, după се parusera a fi intrat 
cu toţii în pământ, când nu rezistasera 
trasnetelor, dinozaurii геараг mereu 
chiar în finalul triumfal, obligându-l! pe 
omulet за зе stropşească la еі, ca sa 
dispară din nou. 


Antologică este secvența cu dinozau- 
rii care contemplă primul desen făcut 
de om — nu dintr-un impuls creator il 
făcuse, ci speriindu-se de propria um- 
bră, pe care voise s-o ucidă, și-i lovise 
conturul pe stâncă, cu piatra. La dispa- 
ritia soarelui, își dăduse seama се а 
produs, dar şi că îi lipsește ceva contu- 
rului — zâmbetul, adăugat acum 
printr-un gest conştient: omul devine 
creator, iar copia artă. Mânate de curio- 
zitate, bestiile vin în hoardă, întrerup 
euforia creatorului si зе instituie în 
conclav de apreciere a primei isprăvi ce 
n-a rezultat din impulsul devorării reci- 
proce. Mai întâi, ele nu înțeleg natura 
aparte a ceea ce văd, pipăie cu labele 
conturul zâmbitor, crezând că e ceva 
material, posibil de apucat şi utilizat. 
Apoi nu ajung la un consens și tran- 
şează dezacordul fie prin inghitirea ca- 
pului vecinului (altă soluţie decât la în- 
ceput, fiindcă în noua legislație a gagu- 
lui, el „nu poate fi repetat”), fie prin 
aprobarea mută a capului central. 


În broşura sa „Filme, filme, filme,. 
filme“, tipărită în 1963 la Editura Meri- 
diane, Gopo recurgea la un „understa- 
tement“, prezentând această secvență 
ca pe „о scenă critică la adresa criticii”, 
dar tot el intitula, în același volumaș, 
capitolui despre Şapte arte — „Frica”, 
unde definea teama drept temă а fil- 
той. „Риге angoisse noire“ ar spune 
Robert Benayoun, remarcând, ca la 
Paul Julien, „o imagine în care negrul 
şi roșul, apropiere interzisă traditional 
de filmul în culori, 151 află, în fine, reali- 
zarea și se justifică”. 


Pe aceeaşi casetă video ar trebui tras 
De-aș fi Harap Alb, de departe cel mai 
bun lung-metraj de ficţiune al celui 
care, prin exuberanta за imaginativa, 
fără nici un challenger, în toată istoria 
de optzeci de ani a filmului românesc, 
dar si prin excesele si minusurile sale, a 
fost un întârziat Méliés al nostru. 
Uneori genial. 


Valerian SAVA 


PROMONTORIUL 
GROAZEI 


Titlul original: Cape Fear; 
Productie: SUA, 1991, Buena 
Vista; Durata: 128; Regia: 
Martin Scorsese; Scenariul: 
Wesley Strick; Imaginea: 
Freddie Francis; Muzica: Ber- 
nard Hermann; Cu: Robert de 


Niro, Nick Nolte, Jessica 
Lange. i 
Subiectul: Не-есгатгаге а 


unui roman de John Мас Оо- 
nald (prima versiune cinema- 
tografică, din 1962, fiind sem- 
nată de J. Lee Thompson), 
filmul este povestea unei ori- 
‘bile răzbunări. Un ucigaș ieşit 
de la închisoare își propune 
să-l. facă să sufere pe fostul 
său avocat, membrii familiei 
acestuia devenind și ei ținta 
unor atacuri de o inventivitate 
diabolică. Amestec de poli- 
сег şi horror, pelicula isi 
centrează atenţia asupra ne- 
vrozei asasinului. 

Autorul: Din filmografia im- 
portantului regizor american 
mai fac parte titluri de refe- 
rinja ca: Alice nu mai locu- 


ieste aici (1974), Şoter de taxi 
(1976), New York, New York 
(1977), Străzi laturainice 
(1978), Taurul furios (1979), 
După program (1985). 


DOCTORUL 
PETIOT 


Titlul original: Docteur Petiot; 


Producţie: Franţa, 1990; Ои-- 


rata: 102'; Regia: Christian de 
Chalonge; Scenariul: Domini- 
“que Garnier si Christian de 
Chalonge; Imaginea: Patrick 
Boissier; Muzica: Michel Por- 
tal; Cu: Michel Serrault, Be- 
rangére Bonvoisin, Pierre Ro- 
mans, Zbigniew Bouguslaw- 
ski 
Subiectul: /nspirat din istoria 
unuia dintre cei mai mari cri- 
minali ai lumii, doctorul Mar- 
се! Petiot, filmul nu se margi- 
neste a fi o simplă biografie; 
е! este o meditație asupra 
condițiilor favorizante pentru 
apariția monstrului care som- 
nolează, poate, în fiecare din 
noi. 
Autorul: Născut în 1937, 
Christian de Chalonge a mai 


regizat O salto (1967), Alianţă 
(1970), Banii altora (1978), 
Malevil (1981) 


SUNT BINE 
CU. TOŢII 


Titlul original: Stanno tuti be- 
ne; Producţie: italia, 1990, 
Monopole-Pathe, Durata: 
120'; Regia și scenariul: Giu- 
seppe Tornatore; Cu: Mar- 
cello Mastroianni, Roberto 
Nobile, Valeria Cavali, Norma 
Martelli. 


Subiectul: Portret а! unei so- 
cietafi in derută, al unei fami- 
lii dezbinate, cu un tata igno- 


е Jessica Lange si 


з Ш. 


rat де cei cinci copii аі 'săi. 
Călătoria vârstnicului părinte 
care-şi vizitează în timpul 
unei vacanțe fiii și liicele răs- 
panditi în toată Italia, devine 
povestea unor destine mar- 
cate de indiferența si cinis- 
mul timpurilor moderne. Nu 
lipsesc accentele de umor. 


Robert De Niro în Promontoriul groazei 


Autorul: Născut în 1956, Giu- 
seppe Tornatore este consi- 
derat liderul noii generaţii de 
cineaști italieni. A mai semnat 
П Camerista si Cinema Para- 
diso, premiat în 1989 la Сап- 
nes cu premiul special al ju- 
riului și cu Oscarul pentru cel 
mai bun film străin. 


DE ULTIMĂ ORA 


е 20 000 de leghe sub mări cu Kirk Douglas si James Ma- 
SE vechea producţie hollywoodiană editată de firma Disney 

ideo. 

e Străzile din San Francisco, faimosul seria! polițist de T.V., 
cu Michael Douglas și Kari Malden, în 23 de episoade dina- 
mice și pline de suspense. 

e O altă serie T.V. de mare popularitate, Invadatorii, apărut 
în ediţie video, spre deliciul fanilor S.F. 


21 


Ф John 


Travolta si Kirstie Alley ` 
în Uite cine cu cine vorbește! 


t 


JOHN TRAVOLTA, originar diñ Texas, cel mai 
mic dintre şase fraţi, studiază actoria си mama за, 
Helen, şi-şi începe cariera în teatru parasind școala 
la 16 ani. În cinema se remarcă într-un го! secundar 
din faimosul film de groază Carrie (1976) realizat de 
Brian De Palma în stil hitchcockian şi având-o prota- 
gonistă pe Sissy Spacek, o adolescentă umilita de 
colegi şi sufocată de puritanismul unei mame bigote. 

Prima performanţă ca protagonist, John Travolta o 
realizează în același an cu The Boy in the Plastic 


Bubble / Băiatul din incubator (regia Randal Klei- - 


ser), povestea unui tânăr obligat să trăiască într-o 
izolare atât fizică cât şi psihică pentru că s-a născut 
cu о insuficiență imunitară, iar atunci când se indra- 
gostește trebuie să aleagă intre viata și moarte. Lovi- 
tura o dă însă Travolta cu Saturday Night Fever / Fe- 
bra de sâmbătă seara (1977, regia John Badham) un- 
de-l interpretează pe Tony Manero, un rebel fara 
cauză care-şi cheltuiește energia dansând într-un lo- 
cal disco tot week-end-ul. Succesul formidabil аі fil- 
mului se datorează în bună parte muzicii dinamice a 
celebrei formaţii Bee Gees al cărei șlagăr va da și ti- 
tiul unui „sequel“, Staying Alive (1983), creat (regie 
si scenariu) de către Sylvester Stallone ca un „vehi- 
со!“ (gen Rocky) pentru a readuce în atenţia publi- 


Broadway. De unde si amuzanta călătorie în lad — 
spectacolul final intitulat „Ре straduta Satanei“, care 
totuși nu reușeşte să ridice nivelul calitativ (muzica e 
compusă de astă dată de fratele lui Sly, Frank). in 
acelaşi registru, Grease (1978, regia Randal Kleiser) 
este versiunea pentru ecran a unui formidabil musi- 
cal care făcuse vogă in anii 50 pe Broadway, unde, 
acum, Travolta зе află într-o tandra idilă cu Olivia 
Newton-John, evoluând conform coregrafiei Patriciei 
Birch (care va debuta în chip nefericit ca regizoare 
cu „a sequel“, în care Travolta nu а mai jucat si a ra- 
tat ocazia de a fi partener Michellei Pfeiffer). 
După ce va fi protagonist în Urban Cowboy (1980, 
regia James Bridges) relansând stilul country într-o 
ambiantaé macho si în compania Debrei Winger, о va 
reintaini pe Olivia Newton-John într-o comedie trăz- 
nita Tow of a Kind / Doi de-aceeași teapă (1983, re- 
gia John Herzfeld). Thriller-u! Blow out (1981, regia 
Brian De Palma) poate fi taxat si ca o adaptare liberă 
a filmului lui Antonioni de care nu-l apropie numai 


asemănarea de titlu, ci şi subiectul: un inginer de su- - 


net salvează o tânără dintr-o mașină căzută într-un 
râu, un accident ce ar putea fi un asasinat politic; 
parteneră Nancy Allen (la vremea respectivă, soţia 
sa). o 

La televiziune serialul Welcome Back, Kotter ii 
aduce lui Travolta multe distincţii. În 1981 „Omul 
anului“ din partea originalului „Harvard's Hasty Pud- 
ding Club"; in 1983. premiul pentru interpretare mas- 
culină acordat de „National Association of Theatre 
Owners“; in 1984 premiul pentru întreaga activitate 
conferit de „American of Achievements“. 

Dacă rolul de reporter 1а-„ВоШпа Stone” îi dă pri- 


lejul interpretului за peroreze despre etica jurnalistu-° 


lui la modul... Perfect (1985, regia Brian De Palma), 
cel de ospătar îl obligă la o întâlnire cu absurdul — 
The Dumb Waiter (1987, regia Robert Altman, adap- 
tare tv a piesei „Ascensorul din bucatarie“ de Harold 
Pinter), iar ca antreprenor al unui club de noapte din 
New York City are de-a face cu un KGB-ist — The 
Experts (1988, regia Dave Thomas). Ca muncitor an- 
gajat într-o veritabilă cruciadă socială scotoceste în- 
treg Los Angelesul pentru a-și găsi prietenul răpit de 
o periculoasă bandă de traficanţi de droguri: 
Chainds of Gold / Lanturi de aur (1991, regia Rod 
Holcomb). 

Dacă in Uite cine vorbeşte (1989) și Uite cine cu 
cine vorbeşte (1990) abia de are câte o secvenţă în 


care taximetristul (sau aviatorul ce devine!) danseaza- 


pentru amuzamentul copilului adoptiv, în Shout / 
Strigăt (1991, regia Jeffrey Hornady), fiind vorba de 
o fantezie госк'п roll, revine la dragostea dintâi. 


KIRSTIE ALLEY, tara за fie frumoasă, e simpatică 
şi posedă capacitatea deosebită de a polariza intere- 
sul publicului acţionând energic, dar păstrând tot- 
-deauna о distanţă ironică față de personajele inter- 


A studiat la şcoala -de artă dramatică din cadrul 
Universităţii Kansas, fiind originară din acest stat, 
respectiv din localitatea Wichita. A debutat în film di- 
rect cu un roi principal in Star Trek li: Wrath of 
Khan / Mânia hanului (1982, regia Nicholas Meyer) şi 
genul politisto-fantastic avea să o urmărească în са- 
пега еі cinematografică. Experimentatul Michael 
Crichton o distribuie într-un pseudo-thriller Runaway 
/ Fugarul (1984) în care este căutată o bandă de ro- 
Бой ucigași controlată de un răufăcător interpretat 
de Gene Simmons, vedeta formaţiei rock „Kiss“. іп 
acelaşi an, Kirstie Alley apare în compania lui Jọ- 
seph Bottom pe genericul altui thriller „de anticipa- 
tie“, Blind Date / Întâlnire oarbă (1984, regia Nico 
Mastorakis): un nevăzător posedând un implant com- 
puterizat contribuié hotărător la depistarea unui chi- 
гига criminal се macelarea femei. 

Împreună cu Mark Harmon joacă succesiv în doua 
filme -de succes: Prince of Ве! Air (1985, regia Char- 
les Breverman), unde este iubita personajului titular și 
Summer School (1987, regia Саг! Reiner), o comedie 
tinerească ce-şi propune за stabilească о insolita 
punte între generaţii. 

Într-un thriller „serios“ cum arată şi titlul — Shoot 
to Kili / Trage şi omoară (1988, regia Roger Spoot- 
tiswoode), Kirstie Alley e unica prezenţă feminină ce 
se impune atenției în preajma a două vedete mascu- 
line, interpretând niște vajnici eroi се conlucrează la 
capturarea unui periculos criminal: Sidney Poitier 
(revenit pe platouri după o absenţă de zece ani) — 
un foarte bine informat agent FBI si Tom Berenger 
— ип tânăr coleg poliţist. 5 

Farsa sexy Loverboy (1989, regia Joan Micklin Sil- 
ver) o pregătește pentru performanţa în cheie hazlie 
din comedia neagră Sibling Rivalry / Rivalitate frater- 
па (1990, regia Carl Reiner): într-o familie de doctori, 
© soţie nesatisfăcută atât pe plan sexual cât si moral 
de bădăranul ei sot se aventurează într-o езсарада 
extraconjugală ce se dovedeşte... mortală la figurat si 
la propriu, căci partenerul care decedeazămu e un- 
a oarecare, ci propriul cumnat, doctor si 
е o 

Între cele două serii ale filmului Uite cine vorbește 
(1989 — 1990) în care regizoarea Amy Heckerling a 
avut ideea de a o distribui ca parteneră a popularului 
John Travolta, Kirstie Alley împreună cu John Larro- 
quette. salvează o comedie minoră a cărei intrigă se 
centrează pe atacul sistematic al unor nedoriți musa- 
firi ce devastează casa viSurilor unui cuplu „yuppie“: 
Madhouse / Balamuc (1990, regia Tom Ropelewski). 

În particular, Kirstie Alley este partenera de viață a 
actorului Parker Stevenson, alaturi de care a jucat in 
A Midsummer Nights Dream / Visul unei nopţi de 


“vară, o producție tv dintre multele în care apare frec- 


vent actrița: A Bunny's Tale, Infidelity, Masquerades 
sau serialele Cheers si North South | şi 11, unde pen- 
tru rolul Rebecca Howe a avut două nominalizări la 


Prema зислииту, - irina COROIU 


cului personajul lui 


INI 
DESPRE 
FELLINI 


GIOVANNI GRAZZINI 


aca Necruţătorul a ajuns ia 

по! concomitent cu „озсапга- 

геа“ sa, o coincidenţă similară 

a făcut ca, în timp ce Fellini 

primea „Oscar“-ul pentru în- 

treaga sa carieră, la București 

я să fie lansată o carte despre 
aceeași carieră. Intr-adevar, volumul de „соп- 


Travolta ajuns dansator pe 


pretate. 


vorbiri despre cinema“ — cum este titrat în ori- 
ginal şi subtitrat in românește — datorate 
eminentului critic de film Giovanni Grazzini 
(de ce nu-i apare numele pe copertă, de 
unde nu lipsește, însă, menţionarea sponso- 
rului?) este un lung traveling prin gândirea 5! 
creaţia unuia dintre ultimii „monştri sacri“ at 
filmului ca artă. Fellini despre Fellini (Editura 
Meridiane, 1992, colecţia „Biblioteca de film“, 
secțiunea „Mari cineaşti”) adună în puţine 
pagini (traducere de Andriana Fianu, postfață 
de Florian Рома) cele mai importante si inte- 
resante dintre trăsăturile definitorii ale aces- 
tui fascinant și fabulos creator de lumi imagi- 
nare, datorită chiar confesiunilor pe care 
acesta le face ziaristului italian. Deloc zgârcit 
în interviuri (un film al sau este е! insusi-o 
astfel de spovedanie autoironică: interviul), 
Fellini se supune încă o dată întrebărilor mai 
curând recapitulative decât indiscrete, conti- 
nuându-și un autoportret, de nu о autobio- 
grafie, ceea ce — pentru cititorul român — 
vine ca un argument la acel recent premiu 
Oscar. 

Condus cu amicală obstinatie de ийепоси- 
torul său mai întâi prin amintirile din tinereţe, 
apoi prin întreaga filmografie până în 1984, 
de fa Luminile varieteului trecând „pe drum” 
prin subiecte adiacente cum sunt literatura, 
muzica, politica, sportul, psihanaliza, sexul, 
cineastul se dovedește a fi acelaşi proteic 
personaj pe care-l știm din filmele sale: in- 
ventiv, copilăros, mitoman, lubric, vizua- 
lizandu-si obsesiile, ca şi fantasmele, într-o 
dezlantuire orgiastică de fiinţe, figuri. deco- 
ruri, întâmplări. 

lar cititorul, care fie nu-i cunoaște filmele, 
fie n-a reuşit să-l cunoască din filme aşa cum 
Fellini singur se deconspiră, riscă să fie deru- 
tat, poate chiar contrariat după lectura cărții. 
O afirmaţie ca „eu nu am nici un fel de idei 
generale, mă simt chiar mai bine când mi se 
pare са nu le ат“ poate descumpâni, епип- 
tata de un creator care, două pagini mai de- 
parte, deciară „cred cu plăcere în tot ce sti- 
mulează imaginația, prezentându-mi о vi- 


ziune a lumii şi a vieţii mai fascinantă, în 
orice caz, care se potrivește mai bine cu felul 
meu de a їі", desi ceva mai încolo explici- 
tează și chiar demarează cu expunerea meto- 


dei sale pe care o va exemplifica apoi cu ge- 


nerozitate: „Mă simt mai ocrotit de ceea ce 
nu știu, sunt în largul meu în situaţii incerte, 
ambigue, de penumbra: acestei atitudini it 
datorez uneori faptul că neobișnuitul, insoli- 
tul, minunatul, sau să-i spunem mai modest, 
extraordinarul mă aşteaptă la colțul străzii”. 
Sau, după ce spune răspicat „politica şi spor- 
tul mă lasă complet indiferent, fara reacții, 
a inert și aiurea“, peste mai multe pagini face о 
pertinentă analiză a terorismului italian. 

Altfel, acest regizor de autentică stirpe ci- 
nematografică, autor al unor puţine ecrani- 
zari, nesemnificative ca atare, dupa ce pune 
problema in termenii cei mai exacti cu pu- 
tinja — „Cred că cinematograful nu are ne- 

"voie de literatura, n-are nevoie decât de au- 
tori cinematografici, vreau să spun de oa- 
meni care se exprimă în ritmuri, în cadente 
specifice cinematografului. Filmul este o arta 
autonomă care n-are nevoie de transpuneri, 
care în cea mai bună ipostază vor fi, întot- 
deauna, numai ilustrative” —, dă o superbă 
definiție a cinematografului, care, după еі, 
„este o modalitate divină de a infatisa viata, 
de a-l concura pe Dumnezeu Tatal! Nici o 
altă profesiune nu permite crearea unei lumi 
semănând foarte bine cu cea pe care o cu- 
noaștem, dar tot atât de bine cu alte lumi ne- 
cunoscute, paralele, concentrice”. 

Si, desi la distanță de multe pagini, răspun» 
гапа Іа întrebarea „Ce înseamnă pentru tine 
lumina?“, Fellini revine la їе! de inspirat, de 
data asta cu o cascadă de definiţii insumate 
într-un micro-eseu pe tema luminii, un ade- 
vărat poem în proză de care nu știm dacă 
l-am fi crezut capabil pe bonomul cineast. 
Mai cu seamă că urmează relatării unor epi- 
soade hazlii, de n-ar fi să menţionăm decât: 
proiectarea Cabiriei în Groenlanda, 
pe o navă în mijlocul gheturilor (episod el în- 
suşi fellinian!), imprietenirea cu Evtusenko, 


cel care i-a povestit acest episod; tentatia 
unei operaţii estetice, reacţia lui Mastroianni 
la apariţia Anitei Ekberg. care „1 amintea de 
un. soldat neamţ' 

Oricum se poate conta pe sinceritatea lui 
Fellini, când acesta afirmă că a avut întotdea- 
una tendinţa de a interpreta lucrurile la mo- 
dul fantastic, ca un vizionar, că i se pare sa fi 
turhat mereu același film, cu imagini doar so- 
licitate de fiecare dată din alt punct de ve- 
dere, că dă sunetului aceeași importanţă ca 
şi imaginii, că preferă să atribuie unei figuri o 
voce străină dar mai expresivă, că deși n-are 
deloc răbdare este în stare să piardă o du- 
pă-amiază căutând o anumită lumină, chiar şi 
atunci când mărturisește, uşor rusinat, că nu 
i-a văzut niciodată pe clasicii cinematografu- 
lui (Murnau, Dreyer, Eisenstein), că îşi aban- 
donează „cu oarecare dezgust“ un film odata 
terminat, fără să-l mai vadă într-o sală pu- 
описа. 

În sfârşit, daca pentru amatorii de clasa- 
mente o precizare ca „din punct de vedere fi- 
gurativ consider şi Casanova drept 
cele mai atrăgătoare filme ale mele“ poate fi 
multumitoare, alte afirmaţii pot interesa în or- 
dinea evaluării înseși staturii creatorului care 
spune: „A participa la naşterea cinematogra- 
fului ar fi fost pentru temperamentul meu 
mult mai profitabil decât să apar când a de- 
venit victimă a specificitatii filmice, a structu- 
ralismului, a semiologiei“ (dupa ce isi decla- 
rase simpatia pentru Stan și Bran, fraţii 
Marx), sau: „Nu mi se pare că deformez reali- 
tatea. Pur şi simplu o reprezint. (...) Arta са 
disciplină, ca armonie extrasă din nediferen- 
tiere şi haos, implică o înţelegere interioară, 
urmărind ceea ce e definit drept sentiment 
estetic. (...) Mi 'se pare că e de ajuns să pri- 
vești în jurul tău, sau să te privești într-o 
oglindă ca să-ți dai seama că ești înconjurat 
de capete caraghioase, ingrozitoare, diforme, 
rânjete năucitoare. Chipuriie noastre, chipu- 
rile vieții“ 


Sergiu SELIAN 


е ре o casetă de тіпіїоп, 
înregistrată cu ani în 
urmă, în mica sală de 
proiecţie de la Jilava a Аг- 
hivei Naţionale, când vi- 
zionam în suită toate fil- 
mele românești de lung și scurt metraj, 
transcriu fără să mă cenzurez exclama- 
па: — Dacă o singură peliculă româ- 
nească ar trebui trimisă în cosmos şi în 
eternitate, acesta ar fi Şapte arte de lon 
Popescu Gopo! 

lon Popescu Gopo 

şi exuberanţa ficţiunii 


arte se detașează valoric în 
cadrul „tetralogiei“ în desen animat 
realizate între 1957 si 1962 ( care та! 
cuprinde Scurtă istorie, Homo Sapiens 
si Alo! Hallo!!) și саге, la rândul ei, i-a 
oferit autorului privilegiul de a fi primul 
cineast român ajuns să trăiască, în pro- 
pria filmografie, o vârstă de aur. Fi- 
indcă, din prea bine cunoscute motive, 
nici unul dintre predecesori ori contem- 
porani n-a reușit să parvină la propria 
ca, ă. 

n mult mai cunoscutul Scurtă istorie, 
distins cu Palme d'Or la Cannes, Gopo 
schitase doar personajul si traiectoria 
Omuletului. în univers, într-o manieră 
ingenuă și afişat optimistă, justificând 


descoperă Șapte arte 


ә Omuletul lui Gopo 


formula  „didacticism amabil” atribuită 
de |. Chauvet, J. Fayard si P. Mazars in 

е cinéma а travers le monde“ (1961). 
in acest prim excurs, insasi confrunta- 
rea Omuletului cu inertia si bestialitatea 
era vazuta in gaguri agreabile, sub 
semnul castigurilor relativ facile şi al 
progresului ineluctabil. Zguduirile pro- 
vocate de dinozaurul afiat în cursa 


după o pradă zburătoare îl făceau pe 
umanoid să cadă din pom şi astfel pier- 
dea coada și căpăta altă alură, care-i 
permitea să descopere floarea şi cânte- 
cul. Tot utilitară era întâlnirea cu leo- 
pardul de la care se alegea cu prima 
îmbrăcăminte. lar fauna marină, nu mai 
puţin feroce, fiindcă peștele се! mare îl 
înghite pe cel mic, trăia într-o frenezie 
dansanta in care se prinde şi Omuletul, 
folosind pestele-ferastrau drept Тегаз- 
trău muzical si trezind instinctul ludic 
pana si în scorpia cu şase picioare si în 
celelalte. vietăţi. 

Şapte arte este singurul episod din 
„tetralogie“ în care nu apare motivul 
florii şi se intră în „materia sofisticată“ 
a operei, diferită de „gentilețea“ ante- 
поага, ca să сйат două sintagme prin 
care teoreticienii „artei a opta“ disting 
animația. clasică de cea modernă. Tema 
cosmică, mult invocată de apologeti, 
rămâne, la rându-i, undeva departe: nu- 
mai de câteva ori vedem planetele ur- 
mându-și imperturbabile cursul, în timp 
ce obiectul artei e aici, pe pământ. Da- 
că Scurtă istorie începea cu geneza 
Terrei şi a sistemului solar, Şapte arte 
lansează direct confruntarea dintre om 
si lumea dinozaurilor, evident antropo- 
morfizati. Exista si in arte un 
plan de suprafata, cel indicat de titlu, 
figurand intr-un lant de gaguri nasterea 
artelor traditionale, carora li se adauga 
în ultimul cadru evidența peliculei in 
cauză, adică cinematogratul. Dar asa 
cum nu istoria costumului era subiectul 
primului film, tema celui de а! doilea nu 
e deloc atât de exterior-ilustrativă, cum 
s-au făcut a crede multi comentatori. 
Ca și în cea dintâi secvenţă terestră din 


istorie, primii intră în scenă 9!-- 


nozaurii. Dar nu mai e o apariţie 
„epică“ (cum fusese fuga unuia singur 
după o zburătoare), e o secvenţă dra- 
matică: Sunt mai mulți dinozauri, rete- 
zandu-si unii altora lungile gaturi, Не- 
care de mai multe ori — etect de „ani- 
matie pură“, gag născut dintr-o autono- 
mie a desenului care supraviețuiește 
personajului, ca și în filmul-prefaţă, 
unde leopardul deposedat de blană rea- 
parea transparent de după pom (lupta 
nu se văzuse — „cabotinajul este ab- 
sent") si mai făcea câţiva paşi înainte 


de a realiza propria dispariție. Aici ca- - 


petele taiate ale bestiilor nu numai са 
supraviețuiesc, dar continuă să muște, 


„Ма! mult, după се рагизега a fi intrat 


cu toţii în pământ, când nu rezistasera 
trasnetelor, dinozaurii reapar mereu, 
chiar în finalul triumfal, obligându-l! ре 
отше| за se stropseasca la еі, ca sa 
dispară din nou. 


Antologică este secvenţa cu dinozau- 
rii care contemplă primul desen făcut 
de om — nu dintr-un impuls creator îl 
făcuse, ci speriindu-se de propria um- 
bră, pe care voise s-o ucidă, și-i lovise 
conturul pe stâncă, cu piatra. La dispa- 
гіа soarelui, își dăduse seama се а 
produs, dar şi că îi lipsește ceva contu- 
rului — zâmbetul, adăugat acum 
printr-un gest conștient: omul devine 
creator, iar copia artă. Mânate de curio- 
zitate, bestiile vin în hoardă, întrerup 
euforia creatorului și se instituie in 
conclav de apreciere a primei isprăvi ce 
n-a rezultat din impulsul devorării reci- 
proce. Mai întâi, ele nu înțeleg natura 
aparte a ceea се уйд, pipăie cu labele 
conturul zâmbitor, crezând că e ceva 
material, posibil de apucat și utilizat. 
Apoi nu ajung la un consens și tran- 
şează dezacordul fie prin inghitirea ca- 
pului vecinului (altă soluţie decât Іа în- 
ceput, fiindcă în noua legislație a gagu- 
lui, el „nu poate fi repetat”), fie prin 
aprobarea mută a capului central. 


În broşura sa „Filme, filme, filme,. 
filme“, tipărită în 1963 la Editura Meri- 
diane, Gopo recurgea la un „understa- 
tement“, prezentând această secvenţă 
ca pe „о scenă critică la adresa criticii“, 
dar tot el intitula, în acelaşi volumas, 
capitolui despre Şapte arte — „Епса“, 
unde definea teama drept tema а fil- 
mului.,,Pure angoisse noire” ar spune 
Robert Benayoun, remarcând, са la 
Paul Julien, „o imagine în care negrul 
și roșul, apropiere interzisă tradiţional 
de filmul în culori, isi află, în fine, reali- 
zarea si se justifică“. 


Pe aceeași casetă video ar trebui tras 
De-aș fi Harap Alb, de departe cel mai 
bun lung-metraj de ficţiune al celui 
care, prin exuberanta за imaginativa, 
fără nici un challenger, în toată istoria 
de optzeci de ani a filmului românesc, 
dar şi prin excesele si minusurile sale, a 
fost un întârziat Méliés а! nostru. 
Uneori genial. 


Valerian SAVA 


PROMONTORIUL 
GROAZEI 


Titlul original: Cape Fear; 
Producţie: SUA, 1991, Buena 
Vista; Durata: 128'; Regia: 
Martin Scorsese; Scenariul: 
Wesley Strick; Imaginea: 
Freddie Francis; Muzica: Ber- 
nard Hermann; Cu: Robert de 


Niro, Nick Nolte, Jessica 
Lange. С 
Subiectul: Re-ecranizare a 


unui roman de John Mac Do- 
nald (prima versiune cinema- 
tografica, din 1962, fiind sem- 
nata de J. Lee Thompson), 
filmul este povestea unei ori- 
‘bile razbunari. Un ucigas iesit 
de la .inchisoare isi propune 
să-l. facă să sufere pe fostul 
său avocat, membrii familiei 
acestuia devenind și ei ținta 
unor atacuri de o inventivitate 
diabolică. Amestec de poli- 
сег şi horror, pelicula isi 
centrează atenția asupra ne- 
vrozei asasinului. 

Autorul: Din filmografia im- 
portantului regizor american 
mai fac parte titluri de ге!е- 
rinta ca: Alice nu mai locu- 


ieşte aici (1974), Şoter de taxi 
(1976), New York, New York 
(1977), Străzi lăturainice 
(1978), Taurul furios (1979), 
După program (1985). 


DOCTORUL 
PETIOT 


Titlut original: Docteur Petiot; 


Productie: Franta, 1990; Du-- 


rata: 102; Regia: Christian de 
© Chalonge; Scenariul: Domini- 
que Garnier si Christian de 
Chalonge; Imaginea: Patrick 
Boissier; Muzica: Michel Por- 
tal; Cu: Michel Serrault, Be- 
rangăre Bonvoisin, Pierre Ro- 
mans, Zbigniew Bouguslaw- 
ski 
Subiectul: /nspirat din istoria 
unuia dintre cei mai mari cri- 
minali ai lumii, doctorul Mar- 
се! Petiot, filmul пи se margi- 
neste a fi o simplă biografie; 
el este o meditație asupra 
condițiilor favorizante pentru 
apariția monstrului care som- 
nolează, poate, în fiecare din 
noi. 
Autorul: Născut în 1937, 
Christian de Chalonge a mai 


regizat O salto (1967), Alianţă 
(1970), Banii altora (1978). 
Malevil (1981) 


SUNT BINE 
CU. TOȚII 


Titiul original: Stanno tuti be- 
ne; Producţie: Italia, 1990, 
Monopole-Pathé, Durata: 
120'; Regia și scenariul: Giu- 
seppe Tornatore; Cu: Mar- 
cello Mastroianni, Roberto 
Nobile, Valeria Cavali, Norma 
Martelli. 


Subiectul: Portret а! unei so- 
cietafi în derută, al unei fami- 
lii dezbinate, cu un tată igno- 


e Jessica Lange 5! 


Ei 


rat de cei cinci copii ai за. 
Călătoria vârstnicului părinte 
care-și vizitează în timpul 
unei vacanțe fiii şi fiicele ras- 
panditi în toată Italia, devine 
povestea unor destine mar- 
cate de indiferența si cinis- 
mul timpurilor moderne. Nu 
lipsesc accentele de umor. 


Robert De Niro în Promontoriul groazei 


Autorul: Născut în 1956, Giu- 
seppe Tornatore este consi- 
derat liderul noii generaţii de 
cineaști italieni. A mai semnat 
1 Camerista si Cinema Para- 
diso, premiat in 1989 la Can- 
nes cu premiul special al ju- 
riului și cu Oscarul pentru се! 
mai bun film strain. 


DE ULTIMA ORA 


е 20 000 de leghe sub mări cu Kirk Douglas si James Ma- 
son: vechea productie hollywoodiana editata de firma Disney 


Video. 


е Străzile din San Francisco, faimosul seria! poliţist de T.V., 
cu Michael Douglas si Kari Malden, in 23 de episoade dina- 


mice si pline de suspense. 


ө О altă serie Т.У. de mare popularitate, Invadatorii, apărut 
in editie video, spre deliciul fanilor S.F. 


21