Revista Cinema/1990 — 1998/5-Noul_Cinema_anul-V-nr-4-1994

J 


= 


ZPEOPI <Donpyre 


OSCAR 66 | 


| 
2 Orice 
^ s-ar întâmpla, 
spectacolul 
trebuie să 
continue / 


premiere | 
româneşti 


Nr. 4/1994 REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 


pa MN E mvn A 


Anul V Nr. 52 (373) 


DIALOG cu cititorii 


NODUL GORDIAN 
A FOST TÄIAT 


A n disputa asta intermina- 

bila privind spatiul si im- 

portanta „acordate filmului 

românesc în raport cu fil- 

mul străin, dispută în care 

au intrat neașteptat de 

multi cititori ai revistei, MIRELA GHE- 
ORGHE din Brăila se repede cu sabia, 
ca Alexandru cel Mare, direct în nodul 
gordian. $i-l taie: „Mie mi se pare că nu 
trebuie să existe diferențe in felul in 
care privim filmul, mai bine zis, țara iui 
de origine. indiferent dacă este film ro- 


‚mänesc sau străin, el trebuie privit nu- 


mai după valoarea lui, după mesajul 
transmis de el, după subiectul tratat, 
după jocul actorilor și celelalte ele- 
mente care dau valoarea cinematogra- 
fică a unei asemenea crea- 
ţii“. Oricât m-aș stradui, nici nu pot sa 
nu-i dau dreptate. (intreaga echipă re- 
dactionalä îi dă dreptate, dar adesea nu 
ne lasă inima... n.r.). 

La urma urmei, Mirela are dreptate și 
când afirmă; „Dacă in alte ţări sunt per- 
mise și filme de duzină, in România se 
cere fiecăruia si tuturor la un loc să 
creeze capodopere“. 

Asta cam așa este. Luäm apărarea 
unor mediocritati fabricate aiurea, dar 
suntem necrutatori (în aceste pagini de 
„dialog“) cu tot ce se produce sub ce- 
rui nostru, fie că-i eșec, fie că-i operă. 

Dintre filmele documentare, „o mare 
realizare mi se pare declară M.G. — fil- 
mul lui Gabriel Liiceanu şi al lui Con- 
stantin Chelba, EXERCIŢII DE ADMI- 
RATIE. Pe micile noastre ecrane apărea 
in sfârşit Emil Cioran, după părerea 
mea cel mai de seamă reprezentant al 
României in lume. Pentru mine (care 
am citit tot ce este tradus în limba ro- 
mână sau ce a fost scris de E. Cioran in 
România), acest film este mai mult de- 
cât o valoare“. 

Cuvintele de laudă la adresa revistei 
nu fac decât să se adauge la cele de 
mai sus. 


t.o’ 


DANIEL ETENEANU din Brașov ar fi 
bucuros ca revista noastră „să apară pe 
o hârtie de calitate superioară“ (Și, 
noi... dar atunci ar costa 1 500 lei). Are 
toate revistele începând cu ianuarie 
1990. : 


t.. 


Cinema“ se numāră printre revistele 
mele preferate deoarece in paginile ei 
găsesc lucruri utile si interesante“. 


tar 


LAURA-PETRONELA PELIN din Bar- 
lad declară că revista i-a plăcut încă de 
la primul număr și că o citeşte pe neră- 
suflate. „Îmi place dialogul cu cititorii 
in care se ivesc adevărate dueluri de 
condei între pasionaţii de cinema cu 
păreri pro sau contra despre o serie de 
filme de pe micul și mare ecran.“ 


t.. 


STELA CRIȘAN din Satu-Mare (15 
ani) s-a uitat încă de la 12 ani la filmele 
polițiste, care i-au plăcut foarte mult, 
drept care a hotărât să se facă nici mai 
mult nici mai puţin decât polițistă. Si 
nu numai atât. A scris „un fel de story“ 
în care e vorba despre o fată care 
ajunge la Academia de poliție si care 
fată e chiar autoarea scrisorii si a 
story-ului. După care ne povesteşte 
story-ul, care e scris... ca de o fată de 
12 ani. Care fată consideră că „poporul 
nostru s-a plictisit de atâtea filme de 
dragoste; de filmele din trecut etc. (etc. 
— D.S)". Alţi cititori ne scriu că popo- 
rul nostru s-a plictisit de filmele vio- 
lente si că vrea filme de dragoste si 
„din trecut“... Pe cine să mai crezi? Că 
poporul însuși nu pune mâna pe pix ca 
să scrie la revista „Noul Cinema"... 
Până una-alta, sper să ne mulţumim cu 
filmele pe care ne promite că le va 
scrie Stela Crișan „cu stil american 
amestecat cu cel românesc“. 

li dorim Stelei să scrie, să regizeze si 
sa producă filmele în care crede. Indi- 
ferent de stiluri... : 


MARILE VISURI 
Da 


n absolvent ai Liceuiui de 
marină din Galaţi, care-și 
zice DAMME-CHRIS ARY 
(absolventul, fireşte, nu li- 
ceul), ar vrea sa devina 
actor la Hollywood, dar 
treaba i se pare prea grea, asa ca pre- 
fera să devină regizor, firește tot la Hol- 
lywood. A „creat“ trei filme S.F. (pe 
hârtie) deşi — se laudă — n-a citit în 
viaţa lui o carte („citesc numai revis- 
te“). Nu se prea cunosc regizori (şi nu 


numai la -Hollywood) care să nu fi citit 
în viața lor o carte 


O elevă din Drobeta-Turnu Severin, 
ELENA OPROIU, ne declară că-i place 
DALLAS „deoarece cuprinde cât mai 
puţină violenţă“. Dacă si DALLAS „cu- 
prinde cât mai puţină violenţă“, atunci 
unde n-ar fi deloc? La „Viaţa spiritu- 
ala"? De altfei modul de a gândi al ele- 
vei drobetiene cuprinde cât mai puțin 
realism: „Lumea este plină de mizerii, 
neajunsuri, cum ar fi PATUL CONJU- 
GAL, DRAGOSTE ȘI APĂ CALDĂ, și 
de aceea DALLAS-ul mă ajută să mă 
refugiez din această lume amară spre o 
altă lume luxoasă și dulceagă“. Cred că 
nici un critic din lume n-a găsit pentru 
lumea DALLAS-ului un epitet mai strā- 
lucit: dulceaga. Din neant se nasc criti- 
cii... 


URATUL ŞI URÂTUL 


AN COJOCARU din 

Brăila, după ce-mi multu- 

meste că i-am făcut pu- 

blice părerile despre fil- 

mele românești, mă averti- 

zează că, deşi este de 
acord cu majoritatea comentariilor 
mele, el nu-și schimbă părerea. „Regi- 
zorii lor (acestor filme — D.S.) nu au 
făcut nimic altceva decât să ia din reali- 
tate numai ceea ce este urât, dezgustă- 
tor şi mediocru, deci rezultatul muncii 
lor este și el, la rândul său, urât, dez- 
gustător și mediocru“. La acestea n-aș 
avea de spus decât că Dante, în „Infer- 
nul“, ne arată ceea ce este urât și dez- 
gustător, iar Cehov, în schiţele și nuve- 
lele sale, ne arată ceea ce este medio- 
cru. Prin aceasta, însă, nici opera lui 
Dante, nici cea a lui Cehov nu sunt 
urâte, dezgustătoare sau mediocre. 


„Ceea ce produce discrepanta se nu- 


meste talent sau, în cazurile citate, ge- 
niu. Sigur că D.C. poate avea și drep- 
tate când vede pe ecran fără nici o deo- 
sebire ceea ce vede și pe stradă. „Mai 
bine mă uit — scrie corespondentul — 
la „Studioul economic“ sau la „Actuali- 
tăți“ si sunt-mai câștigat“. (Adică nu da 
si bani pe bilet!) „Și acolo sunt aceleași 
greve, și acolo se vorbeşte despre 
aceiași șomeri. Numai că Daniela Gă- 
mulescu și Florin Mitu, spre deosebire 
de regizorii si actorii noștri, nu injurä.“ 
Mă rog, dacă filmele văzute de DC. 


arată ca reportajele — fără înjurături — 
ale Danielei Gămulescu și ale lui Fiorin 
Mitu, omul nostru are dreptate. Mai 
bine își păstrează banii. Mă tem însa ca 
în filme este vorba de ceva mai mult, 
iar acei ceva — pe care D.C. il contestă 
— se numește (unde se numește!) artă. 
Problemele, însă, rămân — vrem, nu 
vrem — cam aceleași: mizerie, șomaj, 
suferință, uratenie.. Pentru cosmeti- 
zare, propun soluția Elenei Oproiu din 
Turnu Severin cu crema luxoasă și dul- 
ceagă Dallas. 

Apreciez faptul că D.C. vorbește 
despre importanţa filmelor istorice pen- 
tru informarea corectă a spectatorilor 
asupra unor adevăruri multă vreme ig- 
norate sau deformate. Sunt, de aseme- 
nea, de acord cu Dan Cojocaru când 
afirmă ca „un film nu trebuie neapărat 
numai să critice; trebuie să și întrețină 
speranța“. Corespondentul nostru din 
Brăila crede că A doua cădere a Con- 
stantinopolului, după ce îl va vedea, îi 
va oferi satisfactiile de care a fost frus- 
trat la celelalte filme post-decembriste. 
Sa-l cităm: trebuie să-și întreţină spe- 
ranta... 


UN TALENT CARE 


VREA SA SE AFIRME 


RISTIAN VLAD din 

Prundu Bârgăului (jud. 

Bistrița-Năsăud) e nemul- 

tumit de cronica pe care 

am dat-o ia filmul Madon- 

nei, Preţul trupului. E de 
părere că părerile proaste despre film 
le-am cules din alte ziare, ca si când e 
atât de greu azi să ai propriile tale pă- 
reri proaste. C.V. consideră că are ta- 
lent și ambiţie, deși nu are bani (e so- 
mer), şi dorește să se afirme: „imi place 
să cânt, să dansez, să joc teatru, dar 
mai mult în film“. Simte că nu e ajutat, 
că nimeni nu face nimic pentru tinerii 
noștri talentaţi care vor să se afirme 
(„Așa cum Madonna a pornit de la zero, 
aa voi face si eu“). Cu sprijinirea tine- 
rilor talentaţi, C.V. are dreptate. Dar ce 
poate face o revistă de cinema pentru 
atâţia tineri care îi cer ajutorul? Doar 
să-i îndrume către instituţiile care se 
ocupă cu învățământul artistic și cu 
lansarea tinerilor în filme. Ce vă putem 
spune? Luptati, sperati, invingeti! Noi 
va vom sprijini cat vom putea. 


o 


GEORGIANA BOTEZATU din lași (14 
ani): Vreau să vă spun că revista „Noul 


DIN SUMAR 


REZULTATELE CONCURSULUI 
NOUL CINEMA ȘI ROMÄNIAFILM 


PREMIILE UCIN '93 


ÎN PREMIERĂ: Crucea de piatră; Această 
lehamite; RosenEmil 


OSCAR EDIŢIA 66: În sfârșit, Spielberg 
triumfă... şi plânge 


PE ECRANE: Lista lui Schindler; Jurassic 
Park; Evadatul; Mrs. Doubtfire; Portar de 
noapte; Ultima aventură; Hexina, mon amour; 
Vox Maris 


BERLINALA li: Omniprezenta producätoru- 
lui; „Ştiinţa“ de a face film; Privind cu mânie; 


REVISTEI 


CENTENAR: Nuca și zgârie norii; Eseul lui 
Tarkovski despre „Dostoievski în film“; Lirism 
și filozofie 


CINEGLOB; FILM FAX; FAN CLUB 


ÎN ACEST NUMĂR SEMNEAZĂ: Dan Adrian, 
Mircea Alexandrescu, Şerban Alexandrescu, 
Călin Căliman, lrina Coroiu, Adina Darian, 
Dana Duma, George Littera, Rolland Man, 
Aura Puran, Sergiu Selian, Dumitru Solomon, 
Doina Stănescu 


Ramona Sârbu, Cluj; Valentina Dinu, București. 


PETER STRAUSS. t6 ani. Născut într-o familie 


' de intelectuali (tatal medic, mama pianistă), ajunge, 


din întâmplare, să joace teatru pe scena școlii. Des- 
coperă repede că-i place și că are talent şi din acel 


moment începe să studieze serios (printre altele și, 


un an la Actor's Studio). După roluri multe (dar neîn- 
semnate) în producții tv, devine vedetă cu rolul lui 
Rudy Jordache din serialul Rich Man, Poor Man — 
Om bogat, om sărac. Se specializează ca actor de 
seriale (Hawai Five-O, Barnaby Jones). Filme mai re- 
cente: Massada cu (Peter O'Toole), Soldier Blue și 
Frăția trandafirului (după romanul cu același titlu al 
lui David Morrell, „părintele“ lui Rambo). Peter 
Strauss a fost nominalizat de șase ori la premiul 
Emmy și este câştigător al unui Glob de aur. A avut 
o tinerețe agitată: căsătorit și divorțat de două ori; 
numeroase idile, mai ales cu partenerele sale (printre 
care și cu Kay Lenz, partenera din Om bogat, om să- 
rac, văzută mai recent pe micile noastre ecrane în 
două din episoadele serialului Midnight Caller). De 
trei ani locuiește împreună cu o scenografă care l-a 
lecuit de droguri si alcool. Semnele de pe față le are 
în urma unei boli din copilărie (variolă), lucru ce nu 


le-a împiedicat pe admiratoarele sale să îi scrie mii 
de scrisori. li plac pescuitul și vânătoarea, mâncarea 
italienească, costumele trois-piëces. Și-ar fi dorit sa 
traiasca în „la belle &poque“, mai ales după ce a ter- 
minat filmările la Blandetea nopții, serial vizionat și 
pe micile noastre ecrane. 


Ida-Maria Costescu, București; Mady Negru, Con- 
stanta: 


VITTORIO MEZZOGIORNO a murit ia 8 ianu- 
arie 1994 la vârsta de 52 de ani, în urma unei crize 
cardiace. A debutat în film în 1974, cu La Cecilia de 
Jean Louis Comolli. A filmat atât în Franţa, cât și în 
Italia cu regizori renumiţi ca: Jean Jacques Beineix 
(La lune dans le caniveau), Francesco Rosi (Trois 
freres), Patrice Chereau (L'homme bless6). Actor cu- 
noscut si de teatru, a făcut parte din distribuţia „Ma- 
habharatei“ regizată de Peter Brook. La noi a devenit 
foarte îndrăgit în urma interpretării rolului comisaru- 
lui Licata din serialul Caracatita. 


PE SCURT: 

Ema Bulgar, Turda: Actorul Harrison Ford s-a näs- 
cut la 13 iulie 1942, la Chicago. Are 1,80 m şi 75 ki- 
lograme. Este căsătorit cu scenarista Melissa Mathi- 
son. Are doi băieţi dintr-o căsătorie anterioară si 
încă doi cu actuala soție. Cel mai recent rol: docto- 
rul Kimble în Evadatul. (vezi şi p.5) 

Florin Cărbunaru, București: Pe actorul Liam Nee- 
son: il cunoasteti din serialul de televiziune Preţul 
succesului și Păstrează visul, difuzate cu ani în urmă 
de tvr. Pe ecrane în această lună îl puteţi vedea în 
Lista lui Schindler. Cred că filmul pe care l-ați vizio- 
nat „pe video" se numeşte Ruby Cairo (1992), regia 


Graeme Clifford unde Neeson o are parteneră pe | 


Andie McDowell. 

Cristina Ciobanu din Galaţi, str. Alexandru cel 
Bun, nr. 1, cod 6200 oferă spre cumpărare numere 
din revista „Cinema“. oe 

Claudia Dobre, Călărași: La întrebarea dumnea- 


„voastră privind era geologică in care au trăit dino- 


saurii, răspunsul nu se poate rezuma doar la un sim- 
plu da sau nu. Din sursele noastre științifice dar și 
din numeroasele comentarii apărute după premiera 
filmului Jurassic Park reiese că dinozaurii ar fi trait 


CLAUDIA din Drobeta—Turnu Seve- 
rin: „Sunteţi cea mai bună revistă de 
film, la ora actuală. Vă mulțumesc pen- 
tru că existati...“ Toate bune, numai ca 
problema e: „De ce nu editafi un alma- 
nah?“ Întrebarea ne-o pun zeci de citi- 
tori. Ce le poţi răspunde? Sigur ca am 
vrea să scoatem anual câte un almanah 
de cinema, dar pentru asta trebuie bani, 
trebuie investit (până la eventuala recu- 
perare...) si acești bani ne lipsesc: hâr- 
tia costă enorm, procesul de tipărire — 
la fel, iar capitalul ne lipsește. La pretu- 
ile de azi un ar costa 2500 
lei! 

Un alt motiv pentru care ne-a scris 
Claudia este descoperirea lui James 
Dean la Telecinematecă si, ca atare, 
nevoia de a afla cât mai mult despre 
această personalitate reprezentativă a 
cinematografului american. 


ADRIANA PANAIT din Găești (jud. 
Dâmboviţa) nu face decât să ne atraga 
atenţia că revista noastră e foarte citita 
în orașul său pentru că „este foarte 
bine tipărită și satisface toate gusturile 
celor pasionaţi de film și de teatru“. Cu 
o mică ambiţie „pro domo“, tin să-i 
amintesc corespondentei că 'există si o 
revistă eminamente teatrală — „Teatrul 
azi". 


n 


CARMEN MANOLESCU din Codlea 
(jud. Brasov) ne cere mult, tot mai mult 
despre serialul Beverly Hills... Dam și 
-noi cât putem, căci serialele astea merg 
mai repede decât revista... Mai vrea să 
scriem despre Jason Priestley sau Tom 
Cruise sau Ștefan Bănică jr. Opțiunile 
văd că sunt distribuite egal. Si, în sfar- 
şit, C.M. nu mai vrea să scriem despre 
filmele românești „care nu prea sunt 
admirate la noi în țară“. Dar unde? 


ii 


titor 


CU ct 


Kim Basinger si Alec Baldwin în Capcana 


mai ales de cei din Hong Kong“, ne 
atrage atenția ROMULUS COSMA din 
Oradea, care, între altele, e nemulțumit 
şi de situația cinematografiei române 
(„filme siab cotate“, „vocabularul pe 
care îl audiem in unele filme este foarte 
urât si mizerabil; iar acest lucru nu 


abundență de articole si poate să dovedească decât un nivel de 
informaţii din Occident civilizație și cultură foarte scăzut, ceea 
inundă revista (Noul Ci- ce nu că ne caracterizează pe noi 
nema — D.S.) Este un lu- românii“). 


cru foarte bun, dar parcă 
» s-a uitat de cei din Extre- 


într-un film. 


mul Orient, de marile valori asiatice si 


atât în Cretacic cât si în Jurasic. Savantii s-au pus 
de acord în estimarea perioadei dispariţiei lor, petre- 
cută cu aproximativ 65 milioane de ani în urmă, în 
Jurasic. În acest domeniu marja de eroare de zece 
milioane de ani este admisă. 

Mircea Grumăzescu, Craiova: Romane Bohringer 
este fiica actorului francez Richard Bohringer. Are 
20 de ani. A jucat (în afară de Nopțile sălbatice — r. 
Cyril Collard) în: 1986 — Kamikaze (r. Didier Grous- 
set), 1991 — Ragazzi (r. Mama Keita), 1992 — L'Ac- 
compagnatrice (r. Claude Miller); 1993 — Minna 
Tannenbaum (r. Martine Dugowson). In proiect: 
Adultère, mode d'emploi (r. Christine Pascal). A obti- 
nut în 1993 premiul Cesar pentru cea mai bună spe- 

ranta feminină. 

Rita Värlan, Bârlad: Melodia genericului din seriá- 
{ul Mama Lucia (în rolul principal Sophia Loren) se 
numeşte „Caruso“ şi este interpretată într-adevăr de 
tenorul Luciano Pavarotti. 


În concluzie (sau nu în conciuzie), 
R.C. ar dori din toată inima să joace 


Peter Strauss 


Victoria Pârlea, Bucureşti: Marie Trintignant este fiica acto- 


ET 
=? 


Pe Miëhael Wilding, 
fiul Elizabethei Taylor, 
l-aţi văzut în Dallas 
(alături de Cathy Podeweil)‘ 


in schimb, VIORICA CREŢU din Re- 
sila e de părere că revista se ocupă 
prea mult de filmele străine şi prea pu- 
tin de filmele româneşti. Ca să vezi cat 
de monotonă e viaţa: ori se vorbeşte 
prea mult despre filmele străine, ori se 
vorbește prea mult despre filmele ro- 
mânești! lată un motiv pentru desființa- 
rea frontierelor culturale: Vioricai Creţu 
îi este dor de lon Marinescu, Ilarion 
Ciobanu, Sandu Sticlaru, Margareta Po- 
gonat. Și nouă. Am dori să-i vedem cât 
mai des în filme. 


Rubrica Dialog cu cititorii 
este realizată de DUMITRU SOLOMON 


en EE a > 


Ne-am despărțit de 


primul comediograf 
al filmului românesc: 


Jean Georgescu 


Amintim că revista 
noastră i-a acordat 
în acest an ~ 
marelui maestru 
„Premiul Centenarului” 


rului Jean Louis Trintignant și a regizoarei Nadine Trintignant. 
Aţi văzut-o în Tinta mişcătoare, difuzat de tvr unde îi avea par- 
teneri pe Jean Rochefort si Guillaume Depardieu. 

Andreea Nicolescu-Tache, Slatina: Nu avem date suficiente 
(încă) despre actorul Michael Dudikoff. Despre Robert De Niro 
într-un număr viitor. 


Vittorio Mezzogiorno 


Doina STĂNESCU 


2 


9 Claudia Christian — 


nu numai fotomodel 


HEXINA, 
MON AMOUR 


Vrăjitoare de tip nou 


aca numele „Hexina“ trimite publicul 

vorbitor de limbi germanice direct la 

ideea de „vrăjitoare“ („haxa“), el este 

mult mai puţin transparent pentru res- 

tul spectatorilor. Dar, nu e nevoie să 

ştii limbi străine ca să te dumiresti ca 
personajul purtând acest nume ciudat este o vrăji- 
toare a timpurilor moderne: foto-modelul — al cărui 
chip fascinant, multiplicat în zeci de mii de exem- 
plare pe coperţile revistelor ilustrate, sucește capul 
bărbaţilor. In plus, chiar dacă nu practică vrăjitoria 
propriu-zisă, Hexina are propriul său diabolism, izvo- 
rât dintr-un dram de nebunie, multă exaltare și o ne- 
beni e ferocitate. Este, deci, de-a dreptul pericu- 
oasă. 

Băiatul bun al acestei istorii, Matthew Welsh, a fă- 
cut o fixatie pentru Hexina. De aici se vor trage toate 
peripetiile sale (și ale altora) comice până la grotesc 
declanșate, într-o bună zi, când femeia visurilor lui 
va descinde în hotelul unde el lucrează ca simplu re- 
ceptioner. Coliziunea în forță dintre vis si realitate 
devine de-a dreptul năucitoare pentru acest om paș- 
nic si modest, ce isi alină nemulțumirea faţă de con- 
ditia sa socialê fantazênd mereu, nascocind povesti 
in care el, erou temerar... Vai de acest nou „Billy 
mincinosul“ căci, aşa cum spunea Oscar Wilde — ci- 
tat în film — „societatea îi iartă adesea pe criminali, 
dar niciodată pe visatori". Ca în viaţă, există aici un 
al treilea personaj, șeful direct a! lui Matthew, înfu- 
murat, prost și incapabil, care îi tace incontinuu zile 
fripte, care nu are alt scop decât să-l dea afară din 
slujbă pe pașnicul visător. Situaţie universal valabilă, 
de care sunt convinsă că aţi mai auzit; numai că, în 
film, totul se termină cu bine. 

Acţiunea demarează vioi şi vesel, iar după apariția 
în carne și oase a Hexinei, realizatorii apasă pedala 
acceleratorului, intetind ritmul si năvala de „catas- 
trofe" hilare ce par a nu se mai sfârși. Dialogul e 
alert, presărat cu bancuri seci („Unele lucruri sunt 
greu de înghiţit. Altele se înghit ușor: iaurtul“), sau 
reflectând dispoziţia personajelor („Horoscopul meu 
spune că azi îmi fac noi prieteni si apoi îi tai în bu- 
căţi”.) Nu e decât un film minor, dar demn de luat in 
seamă. Fie și numai pentru că își varsă naduful (care 
este si al nostru) pe proști, pe imbogatiti fără merit, 
pe trufași, pe răi și — după expresia unei prietene — 


pe calaii voluntari. 
Aura PURAN 


Hexed e Producţie: S.U.A., 1993, Columbia Pictures e 
Regia și scenariul: Alan Spencer e imaginea: James 
Gessanthis e Cu: Arye Gross, Claudia Christian, 
Adrienne Shelly, Ray Baker. 


ULTIMA 
AVENTURĂ 


Contrapunctul umoristic 
A 


ntäi, ai senzaţia că ai greșit sala de ci- 
nema, că ai intrat la Die Hard, episodul 
trei sau episodul patru. Genericul îţi 
confirmă eroarea, pe el figurează nu- 
mele regizorului John McTiernan, pe 
care îl ştii din Bătălie disperată, episo- 


dul unu sau episodul doi, si cu care te-ai obișnuit 
aşa, să-l recunoşti după preferințele sale evidente 
pentru „fimul de acţiune“. Pe urmă, brusc, te simţi 
ca-n filmul acela (parcă Scurt-circuit îi zicea) în care 
un glonț de pe ecran nimerea exact in cine trebuia 
din sala de cinema. Ba mai mult, deși păstrezi tot 
timpul distanța, după ce apare „biletul magic“ si 
dupa ce micul erou al peliculei iti comunică faptul că 
„i am the comic relief“ (adică „eu sunt respiro-ul co- 
mic“ sau, cum 's-a tradus, „contrapunctul umoris- 
tic”), după ce personajele din fiim se amestecă spec- 
taculos cu cele din viaţă și viceversa, ai impresia ca 
ești la Trandafirul roșu din Cairo şi te gândești la 
toate trecerile — mai mult sau mai puţin frauduloase 


— de frontieră dintre realitate și ficțiune din istoria - 


cinematografului, de la Buster Keaton si-al său ge- 
nial Sherlock junior încoace sau încolo. Pe urmă te 
resemnezi (chiar dacă, la un moment dat, mai ai o 
revelație, că... istoria se repetă, că morala anti-vio- 
lentă a peliculei seamănă foarte bine cu morala an- 
ti-gangsterească a filmelor americane de la sfârșitul 
deceniului patru), iei tot ce vezi pe ecran așa cum 
este, și asiști la o poveste cinematografică destul de 
neutră, cu un „Peter Pan“ contemporan, mare ama- 
tor de filme cu poc-poc, care devine partener de is- 
prăvi „nemaipomenite“ al eroului său îndrăgit, ma- 
rele Jack Slater, ajuns și el, ca Rambo sau ca Termi- 
nator, ca atâţia alţii, ia seria a treia, la seria a patra. 
Din acest cocteil real-imaginar nu rămâi cu senzaţii 
prea puternice, aventura propriu-zisă te cam lasă 
rece, iar contrapunctul ei umoristic nu te încălzește 
prea tare (deși aici, la acest capitol, John McTiernan 
iti devine mai familiar când se auto-parodiază, când 


1 
| 


& Arnold Schwarzenegger 
si Austin O’Brien, idolul si fan-ul 


isi ia in räspär — si are ce lua — propriile filme). 
Pieci de la film, totuși, împăcat de sine, mai ales 
după ce afli cine l-a omorât pe Moe Zart... Și, daca 
mai ai timp, te gândești și la campania împotriva vio- 
lentei pe ecran declanșată în toamna trecută de în- 
suși președintele Statelor Unite ale Americii, care a 
cerut Hollywood-ului să se mai potolească, tragi 
concluzia că The Last Action Hero s-a născut exact 
din. această comandă — să-i zicem — socială a lui 
Bill Clinton, te consolezi cu gândul că de-aia amicul 
Schwarzenegger a fost decretat, recent, „cel mai 
prost actor“, la „anti-Oscar“-uri, pentru că el a fost 
suporterul lui Bush (amestecurile acestea de realitate 
și ficțiune sunt „monedă curentă“ pretutindeni) si-ti 
potolesti, totuşi, foamea de ficțiune cu suc de roşii. 
Ştii, ştii foarte bine, că după această — totuși simpa- 
tică! — „uitimă aventură“ va urma penultima și apoi 
toate celelalte. 


Călin CĂLIMAN 


The Last Action Hero e Producţie: S//A, 1993, Steve 
Roth/Oak Production; e Regia: John McTiernan; e 


Scenariul: Shane Black si David Arnott; e Imaginea: 
Dean Semier; e Cu: Arnold Schwarzenegger, Murray 
F. Abraham, Art Carney, Charles Dance, Tom Nooan 


a Robin Williams — o compoziţie 
savuroasă pentru un Glob de aur 


MRS. 
DOUBTFIRE, 
TĂTICUL NOSTRU 
TRĂSNIT 


Un as al metamorfozelor 


ei care nu intra la un film pana nu afla 

numele regizorului sunt încurajați să in- 

tre în sală văzând pe afiş semnătura lui 

Chris Columbus, specialistul în come- 

die propulsat printre cei mai bine plătiţi 

+ cineasti americani de mini-seria Singur 
acasă. Așteptările nu le vor fi inselate căci el reu- 
seste din nou să ne facă să râdem chiar dacă premi- 
sele noii poveşti sunt melodramatice. 

Un divorţ în urma căruia trei copii nu-și mai pot 
vedea tatăl decât o dată pe săptămână nu pare o 
idee prea fericită pentru declanșarea unei amuzante 
aventuri. Si așa ar fi dacă părintele alungat de acasă 
pentru comportament imatur și iresponsabil n-ar fi 
chiar un actor comic. Un tip plin de umor, speciali- 
zat în imitații, care-și câștigă temporar existența îm- 
prumutându-şi vocea unor personaje de desen ani- 
mat. Din harul său de a improviza şi de a-și schimba 
rapid mastile se naște doamna Doubtfire, menajera 
englezoaică în care se travesteste pentru a putea in- 
tra în fostul său cămin și a petrece zile întregi alături 
de propriile progenituri. Privilegiul de a avea un frate 
machior la un studio cinematografic îl ajută să-şi 
pună la punct travestiul. Confesiunile făcute „bäträ- 
nei doamne“ de fosta nevastă cu o carieră străluci- 
toare de arhitect sunt suprema confirmare a perfec- 
tiunii interpretării. lui. _ 

Noua înfățișare si noua identitate a taticului trasnit 
generează qui-pro-quo-uri și încurcături în cascadă, 
foarte bine ritmate de tânărul regizor, un adevărat fiu 
al epocii clipului. Dacă replicile folosite de pito- 
reasca menajeră pentru a-l descuraja pe noul amorez 
al soţiei n-ar fi atât de grosiere, aș fi spus că dialo- 
gul este excelent. In orice caz, el este creația unor 
foarte buni profesionişti care izbutesc să nu înece în 
cuvinte un gag vizual și ştiu să caracterizeze succint 
un personaj. 3 

Foarte bine finisat în detalii, filmul lui Chris Co- 
lumbus mizează în primul rând pe recitalul lui Robin 
Williams, actorul-cameleon care ne-a convins deja 
de neobişnuita lui capacitate de metamorfozä în 
Aventurile baronului Minchausen, Hook sau Regele 
pescar. Comparată cu performanţa travestiului lui 
Dustin Hoffman în. Tootsie, creaţia lui Robin Williams 
în Doamna Doubtfire... pare poate puţin excesivă si 
cabotină. Verva lui comică, spontaneitatea şi joviali- 
tatea innascuta îl plasează însă printre primii actori 
de comedie de la Hollywood. Oricum, Globul de aur 
primit recent pentru acest rol n-a fost un gest com- 
plezent. 


Dana DUMA 
Mrs. Doubtfire e Producţie: SUA, 1993, Blue Wolf. Re- 


gia: Chris Columbus e Scenariul: Randi Mayem Sin- 
ger, Leslie Dixon, după romanul „Alias madame 


Doubtfire” de Anna Fine e imaginea: Donald Mc Al- 
pine e Muzica: Howard Shore eCu: Robin Williams, 
Sally Field, Pierce Brosnan, Harvey Fierstein, 
Hollyday 


Polly 


EVADATUL 


Harrisonosaurus Rex 


An această bulimie a re-ecranizărilor, 
re-adaptărilor, remake-urilor (v. pag. 
18), pare de-a dreptul anormal că s-a 
aşteptat vreme de trei decenii pentru a 
adaptă pentru marele. ecran faimosul 
serial T.V. The Fugitive (la noi EI Fugi- 
tivo, cu David Janssen), serial care a spulbe- 
rat la vremea respectivă toate recordurile de 
audienţă (record depășit abia 13 ani mai târziu 
de către episodul din Dallas in care e revelat 
„asasinul“ lui J.R.). 4 
Cea mai bine pregătită operaţiune ameri- 
cană de la debarcarea în Normandia în- 
coace, producţia filmului The Fugitive e un 
exemplu în acest sens; producătorul Arnold 


Kopelson, după ce a urmărit cu o tenacitate ` 


uluitoare vreme de mai bine de 15 ani sa ob- 
ţină drepturile pentru ecranizarea serialului, a 
avut tăria si răbdarea de a aștepta încă cinci 
ani pentru a-l avea în rolul principal pe cel pe 
care îl considera „cel mai bun actor de 
acţiune din lume“: Harrison Ford. 

Aparent, nimic deosebit în story: un medic 
ultra-profesionist, dr. Richard Kimble, cu un 
cont frumos, o: slujbă frumoasă, o casă fru- 
moasă, o maşină frumoasă, e acuzat că și-a 
ucis la fel de frumoasa soţie. E judecat si con- 
damnat la moarte. Deși Kimble știe cum arată 
asasinul, această pistă nu duce nicăieri si în 
plus, dovezile împotriva lui sunt zdrobitoare, 
aşa că, vorba judecătorului, „Dumnezeu să-i 
aibă în pază sufletul“. Totuși, ultimul prieten 
rămas de partea lui Kimble se dovedeşte a fi 
tocmai Dumnezeu, care hotărăște să izbească 
un marfar în autobuzul penitenciarului, astfel 
încât doctorul Kimble devine evadatul Kimble. 
Deși la început acesta fuge pentru a-și scăpa 
pielea, după ce se convinge că este omeneste 
imposibil să scape pentru multă vreme de sub 
urmărirea „diabolicului“ agent federal Gerard 
(al cărui unic scop în viață pare a fi să-l vadă 
pe Kimble înapoi în pușcărie), se hotărăște 
să-și folosească precara „libertate“ pentru a 
descoperi el însuși asasinul pe care doar el îl 
zărise. b 

Așadar, nimic nemaivăzut, în alte filme. 
Atunci de unde enormul succes de casă (locul 
doi la “box-office, după Jurassic Park) si de 
critică (șapte nominalizări la Oscar, printre 
care si la Oscar-ul pentru 'cel mai bun film) 
obţinut de evadarea lui Kimble? 

Poate pentru că explică de ce au dispărut 
dinozaurii. Pentru că Dr. Kimble nu e singurul 
care a evadat. Şi Harrison Ford a evadat din 


Filmografie 


1965 Moarte in calusei, 
r. Bernard Girard - o 
singură replică; 1967 
Vreme de crimă, r. Phil 
Karlson; Călătorie la 
Shiloh, r. William Hale; 
1970 Să fii aşa cum 
trebuie, r. Richard 
Rush; 1973 American 
Graffiti r. George Lu- 
cas; 1974 Conversatia, 
r. Francis Ford Cop- 
pola; 1977 Războiul 
stelelor, r. George Lu- 
cas, Eroi, r. Jeremy 
Paul Kagan; 1978 
„Force 10“ din Nava- 
rone, r. Guy Hamilton, 
Strada Hanovra, r. Pe- 
ter Hyams; 1979 
Apocalipsul acum, r. 
F.F. Coppola, Băiatul 
din San Francisco, r. 
Robert Aidrich; 1980 
imperiul contraatacă, r. 
Irvin Kershner; 
Aventurierii Arcei pier- 
dute, r. Steven Spiel- 
berg; 1982 Blade Run- 
ner, r. Ridley Scott; 
1983 Reintoarcerea lui 
Jedi, r. Richard Marqu- 
and; 1984 indiana Jo- 
nes si Templul bleste- 
mat, r. Steven Spiel- 
berg; 1985 Martor, r. 
Peter Weir; 1986 
Coasta Tantarilor, r. 
Peter Weir; 1987 Fran- 
tic, r. Roman Polanski; 
1988 O femeie face ca- 
rierä, r. Mike Nichols; 
1989 Indiana Jones si 
ultima cruciadä, r. Ste- 
ven Spielberg; 1990 
Presupus inocent, r. 
Alan J. Pakula: 1991 In 
ceea ce-l privește pe 


Henry, r. Mike Nichols; 


1992 Jocuri patriotice, 
r. Phil Noyce; 1993 
Evadatul, r. Andrew 
Davis. 


1 


1981 


indiana Jones, cât timp părintele lui „Indy“ 
era ocupat cu o altă evadare, a unor animale 
dintr-un pêrculet. A evadat dintr-un personaj 
de bandă desenată și a devenit om, din carne 
şi oase, vai, cât de fragile: Având totuși ceva 
în plus, ceva ce dinozaurii n-aveau, în schimb 
ceva ce avea si Nanook, ceva ce are orice om. 
Are frică, curaj, disperare, tenacitate. Are spe- 
ranta. Are sufiet. 

Dinozaurul cu care se luptă Kimble e teore- 
tic mecanismul rece si implacabil al justiţiei, 
practic, însuşi sistemul. Care gândește binar, 
logic, zero sau unu, alb sau negru, bun sau 
rău. (La întrebarea unei reportere, dacă exista 
posibilitatea ca „evadatul“ să fie nevinovat, un 
inspector de poliție îi răspunde: „— Nu este 
nevinovat, pentru că a fost deja judecat și 
condamnat!“ Logic. Muit prea logic.) Erori 
apar mult prea rar și oricum ele pot fi rapid 
măturate sub covor. De fapt, punctul culmi- 
nant al filmului e faimosul schimb de replici 
între Kimble şi fratele bun al lui Terminator, 
agentul Gerard (Tommy Lee Jones), când 
Kimble înțelege că e absolut singur în odiseea 
sa: „Nu mi-am ucis soţia! / — Nici nu-mi 
pasă!" îi răspunde Gerard. Aici e totul. Nimă- 
nui nu-i pasă. Mai bine zis, nimănui nu-i mai 
pasă. Fă-ţi datoria; nu scrie nicăieri că trebuie 
să-ți și pese. 

Film relativ sobru si laconic față de obişnui- 
tul stil al lui Davis (rapid, zgomotos, piroteh- 
nic), Evadatul iese în evidenţă şi prin realismul 
său pregnant (bineînţeles, prin comparaţie cu 
standardele hollywoodiene): acţiunea se pe- 
trece fie într-o natură umedă sub un cer înno- 
rat de sfârșit de toamnă (Michael Chapman, 
nominalizat la „Oscar-ul'” pentru imagine), fie 
într-un Chicago hibernal si deprimant; la toate 
acestea se adaugă imaginile „mizeriei curate“ 
sau mai degrabă ale curateniei mizere din spi- 
talele pe unde se perindă Kimbie. 

Foarte aproape de perfecțiune din punct de 
vedere tehnic, Evadatul impresionează în pri- 
mul rând prin cele două roluri făcute de Ford 
şi Jones (Oscar pentru rol secundar), care în- 
torc toate cliseele în favoarea lor, care fac 
dintr-un film care ar fi putut să exceleze în 
mașini răsturnate și rafale cu trasoare, un film 
cu si despre oameni. 

Bărbos, rănit, murdar, flămând, dr. Kimble 
culcat pe burtă, tremurând de frică, e totuşi 
mai înalt cu un cap decât cel mai înalt Tyra- 
nosaurus Rex în picioare. 


————— 
Șerban ALEXANDRESCU 


The Fugitive e Producţie: S.U.A., 1993 Warner 
Bros e Regia: Andrew Davis e Scenariul: Jeb 
Stuart și David Twohy e Imaginea: Michael 
Chapman ® Muzica: James Newton Howard 
® Cu: Harrison Ford, Tommy Lee Jones, Sela 
Ward, Joe Pantoliano, Andreas Katsulas, Je- 
roen Krabee 


VOX MARIS 


Sinestezii 


pală de vânt înfioară frun- 

zișul unui copac. Rumoa- 

rea nelinistitoare se pro- 

paga pana in larg, unde 

barca indrägostifilor se 

aflä in lupta cu valurile. 

Chipul fetei reflectä zbuciumul infrun- 

tării, din care omul e condamnat să 

iasă înfrânt. Disperarea privirii, strigătul 

sunt în acord perfect cu teribila culmi- 

nație a partiturii sincronizând cadrajul 

strâns, dar de-o formidabilă dinamică 
interioară. e 

Ambitionênd din nou să colaboreze 

cu geniul enescian într-o altă tentativă 

de vizualizare a muzicii, cineastului de 

excepţie Viorel Sergovici îi reuşeşte cel 


© Partituri de virtuozitate: 
Lamia Beligan si 
Mihai Verbitchi 


mai bine chiar secvența furtunii pe 
mare. Adică exact momentul. imaginat 
de compozitor drept scenariu al poe- 
mului vocal simfonic opus 31 „Vox ma- 
ris“: moartea unui pescar — ofrandă 
adusă zeilor. La acest simbolic enunț 
cu limpezimi de cristal s-a suprapus o 
poveste de draĝoste si război, pe a că- 
rei canava sunt intrejesute si motive 
bergmaniano-tarkovskiene: amintirea — 
loc privilegiat ce permite circulația in- 
sului prin propriul destin: oglinda — 
mijloc obscur de anulare a barierelor 
temporale. = 

Odată inclusă si filmicitatea in pariul 
sinesteziilor — pe (micul) ecran se de- 
rulează — orchestrată de regizor, autor 
al imaginii (alături de cameramanul 
Viorel Sergovici jr.) și al scenariului 
(împreună cu Adriana Rogovschi) — o 
demonstrație de virtuozitate a actorilor 
— Mihai Verbitchi, Lamia Beligan, Ma- 
ria Ploae, Claudiu Istodor, constrânşi la 
o exprimare lapidară, fără cuvinte; a 
creatorului coloanei sonore — Adrian 
Enescu, ce a mixat partitura originală 
cu efectele speciale de atmosferă; a 
scenografului Dumitru Georgescu, care 
a: materializat ambianța începutului de 
secol. 

Post-genericul avea să aducă pentru 
o! frântură de secundă și fiorul me- 
tafizic:-eterna trecere a cuplului de co- 
pii (Andreea Elefterescu și Nicolae 
Mărgineanu jr.) pe plaja în amurg. 


I. C. 


——— 


* Producţie a Studioului de Film TV 


1993. Regia si imaginea: Viorel Sergovi- 
ci. Scenariul: Adriana Rogovschi si Vio- 
rel Sergovici. Coloana sonorä: Adrian 
Enescu. Scenografia: Dumitru Georges- 
cu. Cu: Mihai Verbitchi, Lamia Beligan, 
Maria Ploae, Claudiu Istodor, Nicolae 
Mărgineanu jr., Andreea Elefterescu. 


DISPARIŢIA 


- Horror de duzină 


cest remake fără valoare, 

realizat în Statele Unite la 

nici patru ani de la ediția 

princeps olandeză, merita 

să fie semnalat fiindcă re- 

prezintă un caz simptoma- 
tic pentru modul în care se poate anula 
personalitatea artistică odată intrată pe 
banda rulantă a uzinei de vise transo- 
ceanice. Căci reușita unui Paul Verhoe- 
ven nu se repetă întotdeauna! 

Spoorioos (invitat în cadrul Festivalu- 
lui de la Costinești în '90) era un exce- 
lent thriller (astăzi cu circulație interna- 
tionalä si pe video casete, cotat cu 
cinci stele), respirând prin fiecare sec- 
ventä un indicibil mister. în buna tradiție 
a romanului gotic (la originea peliculei 
se află cartea lui Tim Krabée „Oul de 
aur“). 

Prin intermediul scenariului lui Todd 
Graff şi cu aportul aceluiași regizor Ge- 
orge Sluizer (aflat la al treilea film. în 
limba engleză) s-a procedat la transla- 
rea în categoria „horror de duzină”. 
Noul decupaj focalizează nu drama bar- 


' batului care-și caută ani în șir iubita 


dispărută, ci cazul psihopatului răpitor. 
Acesta se află în prim plan de la înce- 
put,  detaliindu-se „experienţele“ sale 
morbide, stăruindu-se cu voluptate ma- 
sochistă asupra amanuntelor natura- 
liste. Astfel, angoasa existenţială a te- 
mei e minimalizată și vulgarizată, mi- 
zându-se pe efecte ieftine. La aceasta 
contribuie si prestaţia extrem de veristă 
a lui Jeff Bridges, dedicat trup și suflet 
personajului ce etalează si o preten- 


© Harrison Ford 
nonconformistul dr. Kimble 


HARRISON FORD continuă să fie ti- 


mid, dar a început totuşi (v. Noul Ci- 
nema nr.. 11/90, p. 15) să facă destăi- 
nuiri presei, vorbind în special despre 
meseria sa, care-l pasionează. -Deși în 
adolescenţă nu a simţit o atracţie spe- 
cială pentru a 7-a artă, si la cinema 
mergea doar când ieșea cu vreo fată! 
Nici astăzi nu are obiceiul să vadă filme 
și susține că n-a urmărit până la capat 
Casablanca. 

Ceea ce l-a determinat să devină ac- 
tor a fost stilul de viaţă și mai ales va- 
rietatea muncii. Totdeauna a căutat 
să-şi aleagă rolurile în funcţie de calita- 
tea lor, de forța scenariului, iar odată 
cu trecerea anilor opţiunea este și mai 
dificilă fiindcă se simte responsabil 
pentru calitatea finală a filmului. E un 
perfectionist, ceea ce nu înseamnă că 
are pretenţia să atingă perfecțiunea, pe 
care, de altfel, nu o consideră o virtute: 

„Îmi place să fac parte dintr-o echipă. 
Am nevoie de colaborarea cu regizorul, 
vreau să fiu dirijat ca să pot stabili o le- 
gătură fermă între erou si poveste pen- 
tu a nu fi în dezacord cu firul acţiunii, 


“cu atmosfera generală“. 


Nu se arată interesat de regie precum 
alţi colegi, în primul rând pentru ca 
este alt tip de meserie şi apoi presu- 
pune ancorarea într-o anume preocu- 
pare prea multă vreme, iar' el detestă 
proiectele, angajamentele de orice fel 
pe timp îndelung. 

Cea mai dură perioadă din viața sa o 
consideră cea când era debutant la Co- 
lumbia pe un contract de şase ani rezi- 
liat după 18 luni pentru că studioul do- 
rea să-l transforme ca să corespundă 
modelului stas: „Evident, nimeni nu mă 
asculta și n-avea pic de respect pentru 
mine aşa că mă utilizau foarte rar, pen- 
tru simple prestații. Imi amintesc că am 
jucat un hippy care împingea de la 
spate maşina lui Jack Lemmon. Nu era 
prea incurajator...”. 

A fost poreclit „Ferrari“ pentru ex- 
ceptionala sa cotă la box-office. 

Nu și-a schimbat modul de viaţa, pe- 
trecându-și timpul cu familia la casa de 
la țară si aducându-și aminte de mese- 
ria de ebenist învățată în tinereţe după 
carti împrumutate de la bibliotecă. 


LE. 


ma me 


tioasa filosofie a supermanului, super- 
dotatului ce poate dispune de viaţa se- 
menilor, ba are chiar obligaţia de ao 
face! 


Irina COROIU 


Producţie Morra, Brezner, Stein- 
berg și Tenenbaum 1993. Dituzat de 
Romaniafilm RA. - Twentieth Century 
FOX. Regia: George Sluizer. Scenariul: 
Todd Graff. imaginea: Peter Suschitzky. 
Cu: Jeff Bridges, Kiefer Sutherland, 
Nancy Travis, Sandra Bullock. 


5 


UNIUNII CINEASTILOR 


nars aes, aceea a filmului de fic} 


Patul conjugal a fost premiat ca cel mai bun film 


- 


iar Gheorghe Dinică-cel mai bun actor 
(în imagine alături de Val Teodosiu și Lia Bugnar) 


Cei mai bun film: PATUL CON- 
JUGAL de Mircea Daneliuc e Re- 
gie: STERE GULEA (VULPE VÂNĂ- 
TOR) e Scenariu: Nicolae Caranfil 
(Duminici cu bilet de voie) Ima- 
gine: Florin Mihăilescu (VULPE VÂ- 
NĂTOR și TIMPUL LIBER) e Mu- 
zică: Anton Suteu (Timpul liber) e 
Scenografie: Mircea Râbinschi (PA- 
TUL CONJUGAL) e Costume: Sve- 
tlana Mihăilescu (TIMPUL LIBER) 
e Actrita: Oana Pellea (VULPE VA- 
NĂTOR) e Actor: Gheorghe Dinică 
(PATUL CONJUGAL) e Mentiune 
debut actoricesc: Liliana Pană 
(DRAGOSTE SI APĂ CALDĂ) 6 
Debut: Nicolae Caranfil DUMINICI 
CU BILET DE VOIE) e Montaj: Ma- 
ria Neagu (DRAGOSTE ȘI APĂ 

sonoră 


CALDĂ e Coloana : Horea 
Murgu (VULPE VANĂTOR) e Ma- 
chiaj: — post mortem: Stefan Mi- 


hăilescu (T/MPUL LIBER)e Docu- 
mentar: Radu Igazsag și Alexandru 
Solomon (AVANGARDA ROMÂ- 


6 


NEASCĂ - STRIGAT ÎN TIMPAN) 
e Documentar ştiinţific: Cristian 
Lascu (PEȘTERA IN AFARA TIM- 
PULUI) e Film de animaţie: Radu 
igazsag, (IVAN TURBINCĂ) e Film 
video: Bogdan Cristian Drăgan 
(URMUZ - PLECAREA ÎN STRAI- 
NĂTATE) e Imagine scurt-metraj: 
lon Cristodulo (VASELE TRAN- 
SCENDENTEI) e Scenariu de 
scurt-metraj: Anca si Laurenţiu Da- 
mian (TRUDA ÎNTR-UN CUVÂNT) 


Nu s-au acordat premiile pentru 
critică de film si pentru invenţii în 
domeniul tehnicii cinematografice. 


Juriul, pentru prima oară alcătuit 
în exclusivitate din critici: Florian 
Potra, Dana Duma, George Littera, 


Eugenia Vodă, Călin Stănculescu, - 


Aura Puran, Valerian Sava, Eva 
Sârbu, Bogdan Burileanu. 


in premiera 


CRUCEA 
DE PIATRĂ 


n prolog verist — hingheri 
în exerciţiul funcțiunii — 
și un epilog suprarealist 
— picioare răsturnate, cu 
jartiere retro, aplaudand! 
Acolada deschisă este o 


ACEASTA 
LEHAMITE 


escins din stirpea negativis- 
mului si absurdului ionescian, 
Daneliuc isi recruteaza situati- 
ile si personajele din cea mai 
concretă realitate diurnă. Ase- 
zată sub lupa unei luciditati 
îndurerate, „panorama“ mo- 
bilă şi imobilă lunecă spre grotesc, autorul 
cenzurând cu premeditare orice urmă de 
emoție. Nu-și pierde capul cu sentimentele. 
Privirea sa potenteazê ridicolul indiferent de 
direcția în care pendulează povestirea: spre 
deriziune sau gravitate. Efectul, este pe cât 
de dizgratios pe atât de autentic. Rezultă 
„marea lehamite“, starea generală a persona- 


ROSENEMIL 


esi RosenEmil este o co- 

producţie multiplă, după 

cum se poate vedea din 

generic îmi face plăcere 

să-l consider un film 
românesc. Nu atât pentru faptul că a 
fost filmat în cea mai mare parte în 
România, ci pentru că autorul, Radu 
Gabrea, este unul dintre cei mai impor- 
tanti cineaști ai generaţiei '70. Intoarce- 
rea sa pe ecranele noastre, după două- 
zeci de ani, întărește speranţele celor 
care şi-au păstrat încrederea în cinema- 
tograful de calitate, nemarcat de conce- 
siile pur comerciale. Regizorul revine, 
după o carieră germană însoțită, în ge- 
neral, de succesul de critică (vezi inter- 
viul din nr. 3/1994) cu o peliculă „de 
epocă“, o evocare seducătoare a înce- 
putului de secol. 

RosenEmil e o ecranizare, cartea in- 
spiratoare fiind un bestseller al anilor 
'30. Aceasta poartă semnătura lui Ge- 
org Herrman, un scriitor de succes 


metaforă explicitatä de regizorul Andrei 
Blaier astfel: „Odată cu desființarea sta- 
bilimentului, prostituţia s-a propagat! 
toată tara!” Apare însă evident un wow 
de fond care a prejudiciat şi forma 
Semnul de echivalență pus pripit între 
„prostituție“ si ,delatiune” creează con- 
fuzii si antrenează o denaturata perce- 
pere retroactivă a ambelor fenomene 
care, într-adevăr, au grevat şi înca gre- 
vează asupra unei părți a societăţii 
noastre. 

Fiind vorba de esafodajul unei satire 
„politico-erotice“, cum o definesc auto- 
rii, sensul concret al pervertirii ideolo- 
gice, conform legilor oricărui discurs 
estetic, ar fi trebuit sugerat si nu osten- 
tativ si excesiv vehiculat cu fiecare ac- 
tiune și replică, cu slogane scandate si 
afișate până la saturare. In asa fel încât 
se ajunge la completa ânulare a figurii 
de stil care viza persiflarea moralei co- 
muniste. Supralicitări de geriul carnetul 
roșu asimilat cu tradiționala 'condicuta 
fac ca hazul dorit să se spulbere înainte 
de a fi prins contur, iar sarcasmul să se 
infatiseze visceral, lipsit de filtrul iro- 
niei. 

Obedienta reluare a frazeologiei lim- 
bajului de lemn, asezonat cu jargonul 
specific mediului, într-o tentativă de 
exorcizare si dezicere ar putea iluziona 
doar spiritele gregare. De aici decurg și 
deficiențele dramaturgiei construită 
monoton, fragmentat si? repetitiv 
printr-o basculare între habitudinile 


jelor, care dă și titlul filmului, imbratisand 
într-o atotcuprinzätoare acoladă substanța 
existenţei. 

Numeroși mari creatori se simt stimulati de 
exasperare. Daneliuc face parte din această 
familie. În seara premierei bucureștene, la 
Sala Palatului, regizorul s-a adresat celor 
peste 5 000 de spectatori, spunând: „Fac fil- 
mele unui om disperat“. Seva operei lui Da- 
neliuc stă și în luciditatea și sinceritatea ta- 
lentului său. Aceleași atribute îi definesc au- 
toanaliza, continuată astfel: „Speranţa este o 
stare extrem de pernicioasă, pentru că e pa- 
sivă, invitând la așteptare, în opoziţie cu dis- 
perarea care este o stare activă, invitând la 
acţiune“. 

Regăsim in mai toate filmele sale (vezi fo- 
to-filmografia în Noul Cinema nr. 11/1991 
pag. 7; și nr. 12/1993 pag. 23), ca și acum în 
Această lehamite — pecetea dinamicei dispe- 
rări ce capteaza cu fiecare secvenţă viaţa în 
acceleraţie, scoțând la suprafatä din impre- 
jurări „dramatice, un comic frust şi mustos. 
Spun cu fiecare secvenţă pentru că regizorul 
domină mai puţin structura, dramaturgică în 
ansambiu, reîn d cu fiecare episod dialo- 
gul cu spectatorul. Secventele trăiesc în sine 
şi pentru sine, împiedicând programat o im- 
plicare afectivă cursivă față de destinul per- 
sonajelor. Acţiunea demarează, oricum, de la 
un experiment absurd pentru gândirea co- 
mună: devenirea unui foetus până la nașterea 
fiinţei vii în şi din pântecul unei femei moarte 
(câte mari descoperiri nu au fost precedate 
de experimente absurde?). Nu cred că spec- 
tatorul urmărește însă cu sufletul la gură re- 


care a sfârșit tragic la Auschwitz. Ro- 
manul său reconstituie atmosfera liber: 
tină a Berlinului dinaintea primului raz- 
boi mondial, unul dintre orașele euro- 
pene plasate în avangarda revoluției 
moravurilor. Este o lume pestriță și 
zgomotoasă care traieste intens clipa, 
cu restaurante, terase și cabarete unde 
se petrece zi și noapte. Un vârtej al plă- 
cerii ce-i antrenează pe cei care trăiesc 
în opulenţă, dar care îi tentează și pe 
cei săraci, decisi să nu se lase terorizati 
de grija zilei de mâine. Din această ul- 
timă categorie fac parte si eroii princi- 
pali: Emil, un vânzător ambulant de ro- 
mane-foileton, fost campion de gimnas- 
tică și Lissy, o tânără prostituată bol- 
navă de 'ftizie. 

Povestea lor de dragoste pare o va- 
riantă germană a „Damei cu camelii“ in 
care florile preferate de eroină devin 
trandafirii. Aceștia sunt de altfel singu- 
rul cadou pe care își poate permite să 
i-l facă tânărul ei iubit fără adăpost. 
Problemele cuplului format după o exu- 
berantă după-amiază petrecută împre- 
ună sunt generate de încercările celor 
doi parteneri de a depăși barierele, im- 
puse clasei lor sociale pe calea com- 
promisului. Ea continuă să se lase în- 
tretinutê . de protectori bătrâni, el se 
asociază unei bande de tâlhari și se 
lasă sedus de o demimondenă bogată. 
Numai moartea fetei care își neglijează 
tuberculoza pune capăt acestui mod de 
viață, prea târziu regretat. 


pensionarelor localului și implicaţiile 
politice redate, de pildă, cu ocazia „vi- 
zitei de lucru“ a activistului local sau 
cea inopinată a generalului sovietic. 
Singura scenă de autentic haz este cea 
când acest ofițer, un Gargantua al vod- 
cii întruchipat de Fănuş Neagu, e atras 
nu de profesionistele sexului, ci de şar- 
mul nevestei — o modestă gospodină 
(Dorina Lazăr), spre disperarea soțului 
infidel. Un montaj ce ignoră orice ele- 
mentare reguli sporește senzaţia de 
plictiseală în absenţa unui conflict real, 
a lipsei ritmului alert pe care l-ar fi pre- 
supus acumularea de umori tensionate, 
explodând în scena culminantă a mitin- 
gului, când timpul glisează între 
'49—'89, scontându-se pe un alt hazar- 
dat semn de egalitate între stalinism si 
ceaușism. Neprofesionistul Francois 
Pamfil aduce cu sine un suparator aer 
diletantistic personajului său negativ fi- 
indcă Finkelstein/Finchelescu (dezono- 
rantă şi ieftină aluzie), sacrificat astfel 
la propriu si la figurat, este încărcat cu 
toate tarele momentului istoric plus pă- 
catul sodomiei căruia îi cade victimă de 
ocazie, înghesuit prin „forța revoluţiei“ 
într-un obscur gang, chiar hingherul 
convertit la comunism si... în avans la 
economia de piață. Acest erou expo- 
nential deopotrivă pentru ziua de ieri; 
dar și pentru cea de azi i-a revenit lui 
Gheorghe Dinică să-l salveze, având în 
vedere recentele sale experienţe filmice 
asemănătoare. Dar oare regizorul nu a 


zultatul acestei experienţe, cum nu cred că 
este interesat de dilema reîncarnării femeii 
moarte în fătul ei sau într-altul; probabil ca 
nici nu paipită alături de împlinirea sau neim- 
plinirea iubirii dintre doctorita si turbulentul 
ex-alpinist. Negând regulile dramaturgiei cla- 
sice, Daneliuc optează pentru un puzzle con- 
dus cu un tonus mereu în alertă întru investi- 
garea unei societăți debusolată de tranziţie. 
Stări și situaţii de-a dreptul rocambolesti 
(scene erotice anunţate prin repetatul gest al 
scoaterii chilotilor, dar rămase mereu nein- 
făptuite; sau rezolvarea pudic-romantică a 
singurei scene de amor, când doar talpa 
goală a eroinei văzută prin parbrizul mașinii, 
indică acţiunea; sau momentul aproape bur- 
lesc al schimbării becului etc.) sunt excelent 
articulate, evident, încă din faza de concepţie 
a filmului. Cine l-a văzut la lucru, știe că Da- 
neliuc este unul dintre acei aleși cineasti care 
își premontează mental filmul chiar pe par- 
cursul filmărilor. 

Ca orice mare cineast, Daneliuc caută să-și 
asocieze. colaboratori de prim rang. Florin 
Mihailescu şi Horea Murgu vizualizează și, 
respectiv, sonorizează mediul și atmosfera ca 
adevărați creatori; de asemenea, Melania 
Oproiu la masa de montaj; sau Gabriela Ni- 
colaescu si Mircea Ribinschi cei ce au dat 
expresie intentiilor regizorale prin costum și 
decor. 

interpreţii au fiecare strunele potrivite pen- 
tru a da credibilitate eroilor. Horaţiu Mălăele, 
într-un soi de pragmatic filosof al străzii, este 
capabil de o asemenea concentrare încât de- 
gajă un flux hipnotic cu fiecare gest sau pri- 


Substanța melodramatică a povestii 
este stăpânită de regizor care încearca 
să-i atenueze patetismul şi absenţa 
unui Conflict major, prin eficiența decu- 
pajului. Sentimentele sunt analizate cu 
fineţe, iar acele frânturi de gesturi si de 
priviri care ţin locul miilor de cuvinte 
trec la momentul potrivit în prim plan. 
În această dificilă descriere a interiori- 
tätii personajelor, Radu Gabrea a mizat 
pe intuiţia lui Dinu Tânase, cel care 
semnase şi superba imagine de la ulti- 
mul lui film făcut în România, Dincolo 
de nisipuri. Şi de această dată operato- 
rul se dovedește un portretist neintre- 
cut. El filmează cu afecţiune interpreții 
şi reușește să creeze în jurul chipurilor 
lor un halo luminos care înfrumuse- 
teaza și înnobilează. Aparatul lui Dinu 
Tănase nu rămâne indiferent nici la ex- 
presivitatea obiectelor din cadrul sce- 
nografic somptuos, care reînvie convin- 
gător o epocă. 

O adevarată plăcere pentru ochi, Ro- 
senEmil mizează și pe atractivitatea unei 
distribuții internationale. In fruntea ei 
se afla interpreții indragostitilor, Werner 
Stoker (actorul care a murit la puţin 
timp după încheierea filmărilor) si Dana 
Vavrova, amândoi fireşti si gratiosi. In 
rolul demimondenei, Dominique Sanda 
cucereşte prin frumuseţe şi discreţie. 
Deşi deține o partitură mai restrânsă, a 
doctorului Levy, o alta celebritate, 
Serge Reggiani, ne convinge din nou 
ca este o adevărată prezenţă pe ecran, 


avut destulă încredere in potenţialul 
creator al actorului de a recurs la un 
soi de exhibitionism mascat de tatuajul 

abdominal îndelung panoramat?! 
Expedierea portretistică este sesiza- 
bilă si în cazul unor personaje de plan 
doi. Tipologii interesante schiteaza to- 
tusi debutantii (este cunoscută calitatea 
regizorului de descoperitor de talente), 
şi, bineînţeles, actorii consacraţi: baia- 
tul de casă (Fiorin Bala); agentul dela 
Siguranţă (Stefan Sileanu); junele versi- 
ficator (Silviu Biriș); pseudo-musca- 
lul-vătaf (Ilarion Ciobanu); patroana vo- 
lubilă (Florina Cercel); cuscra mirono- 
(Continuare în pag. 23) 


lrina COROIU 


Producţie a Studioului de creație 4 
Profilm si a Trustului de presă Expres. 
Regia: Andrei Blaier. Scenariul: Titus 
Popovici... imaginea: Doru Mitran, Ga- 
briel Kosuth, Alexandru Solomon. De- 
corurile: Stefan Antonescu. Costumele: 
lleana Oroveanu. Muzica: Dan Ștefâni- 
că. Montajul: Victoria Ene. Cu: Gheor- 
ghe Dinică, Dorina Lazăr, Florina Cer- 
cel, Francois Pamfil, Ilarion Ciobanu, 
Coca Bloos, Corina Dănilă, Manuela 
Harabor, Florin Bala, Silviu Biris, Mar- 
gareta Pogonat, Theodor Danetti, Cera- 
sela losipescu, Carmen Trocan, Car- 
men `Tênase, Mara Grigore, Victoria 
Cocias, Ruxandra Sireteanu, Horea Po- 
pescu si Fanus Neagu. 


vire. Cecilia Bärbora, „antiseptică si frigida” 
cum o definesc replicile partenerului pe 
ecran, practică un joc alb, potrivit acestui tip 
de personaj, susținut cu o maximă flexibili- 
tate în meandrele sale sufleteşti. Cu acest 
prim rol de mare întindere pe ecran, Bârbora 
se impune ca vedetă și ca actriţă. Și desigur, 
Dinică — imparabil si imbatabil — este un 
puternic atu în favoarea acestei comedii... 
anarhice. În sfârşit, Ana Ciontea — umbra de 
pe lumea cealaltă (Daneliuc se conectează la 
longevivul filon ai oamenilor invizibili, reveniti 
în modă) compune singurul personaj menit a 
fi atasant prin neputinta de a comunica cu 
ceilalţi, este totodată și personajul vitregit de 
o partitură artificios ancorată în desfășurarea 
acţiunii. Am remarcat si lipsa unei finalitati 
dramaturgice a hobby-ului eroinei de a scor- 
moni prizele cu degetele... Sunt câteva din 
argumentele care mă fac să regret absența 
unui dramaturg în lista colaboratorilor. Ma 


(Continuare în pag. 23) 
Adina DARIAN 


Producţie Alphafilms International, Filmex, 
1994. Regia și scenariul: Mircea Daneliuc. 
Imaginea: Florin Mihăilescu. Decorurile: Mir- 
cea Ribinschi. Costumele: Gabriela Nicolaes- 
cu. Muzica; Virgil Popescu. Montajul: Mela- 
nia Oproiu. Sunetul: Horea Murgu. Cu: Hora- 
țiu- Mălăele, Cecilia Bârbora, Ana Ciontea, 
Gheorghe Dinică, Alexandru Bindea, lon Be- 
soiu, Valentin Teodosiu, Coca Bloos, Adriana 
Schiopu. 


NEE EE e a EE OO N 


reţinut si uman. Dintre actorii români 
distribuiţi în film nu trece neobservat 
Mitică Popescu. 

Am recunoscut in RosenEmil place- 
rea lui Radu Gabrea de a crea atmo- 
sferă, de a compune cadge picturale si 
de a povesti pasiuni. L-am regăsit aple- 
cându-se asupra unor pagini de roman 
care îi stimulează ambiția de a le vizua- 
liza. || aşteptăm din nou pe ecranele 
noastre propunându-ne, poate, un film 
izvorât din- universul său personal. 


Dana DUMA 
RosenEmil e Coproducţie 


Germania- 


Franţa-Elveţia-România,  Galla-Film > 


Munchen, DEFA Studio Babelsberg, 
Molecule-Film Paris, Artimage Geneva, 
ZDF, Profilm (Bucureşti). e Regia: 
Radu Gabrea ® Scenariul: Radu Ga- 
brea, Meir Dohnal e Imaginea: Dinu 
Tănase; Muzica: Charles Kalman si Ste- 
fan Zorzor e Decorurile: Florin Gabrea 
e Costumele: Ute Freiwald e Cu: Wer- 
ner Stocker, Dana Vavrova Erich Bar, 
Dominique Sanda, Serge Reggiani, Mi- 
tica Popescu, Mircea Albulescu 


Cu puţin timp înaintea premierei fil- 
mului RosenEmil a avut loc la cinema- 
tograful bucureștean Studio un meda- 
lion Radu Gabrea care a prezentat peli- 
culele Prea mic pentru un război atât 
de mare, Dincolo de nisipuri, Nu-ţi fie 
teamă, Jacob și Un bărbat ca Eva. 


EA 


Premieră in 18 martie 


Peroratie si figuratie de planul doi (cu Dan Tufaru) 


Premieră în 8 aprilie 


Hazardul ficţiunii sfidând „circulaţia“ vieții 
(Cecilia Bârbora, Horaţiu Mălăele si Cristian Ieremia) 
Premieră în 22 aprilie 


O imagine rafinată a demimondenei 
(Dana Vavrova și Dominique Sanda) 


& Lista lui Schindler: 7 premii .Oscar 


nii dintre noi am trăit 

vreme îndelungată cu ilu- 

zia că America și cu atât 

mai mult Hollywoodul res- 

pectă şi încurajează suc- 

cesul. Spielberg, cineastul 
tuturor recordurilor, a probat, mult timp 
contrariul. De-a lungul a 25 de ani, me- 
zinul „noului val“ al cineaştilor teribili, 
care au schimbat ecranul hollywoodian 
în anii '60—'70, a adus Cetăţii filmului 
cu cele 15 filme realizate — patru mi- 
liarde dolari, depășind cu mult venitu- 
rile statului California provenite din in- 
dustria aeronautică. Ar putea părea pa- 
radoxal faptul că cineastul- care a ras- 
puns cel mai bine criteriului fundamen- 
tal de funcționare a industriei filmului 
american: succesul de box-office, aflat 
mereu în. topul încasărilor și necontes- 
tându-i-se nici talentul, nici inventivita- 


tea, — nu a obținut până acum Oscarul. 


pentru film sau regie deși a fost de 


B Paul Newman — laureat 
al premiului umanitar: 
80 milioane dolari 
daruiti copiilor handicapati 


sapte ori nominalizat la respectivele ca- 
tegorii.* 

Desigur, cea mai mare ofensă a re- 
simtit-o cineastul când E.T. a trebuit să 
se mulțumească doar cu Oscar-ul pen- 
tru coloană sonoră și efecte speciale, 
deși filmul a ocupat până la apariţia lui 
Jurassic Park locul întâi în box-offi- 
ce-ul cinematografic mondial, iar micul 
extraterestru patrunsese din prima clipă 
în galeria personajelor mitologice ale 
cinematografului. Mesajul lui Spielberg 
de atunci: „Omul e unic numai în mă- 
sura în care este capabil să înțeleagă și 
să accepte unicitatea unor ființe altfel 
decât el“, se adresa însă unei lumi ima- 
ginare. E.T. a fost înfrânt în competiția 
pentru Oscar de mesajul pacifist al lui 
Gandhi de pe Terra, extrem de oportun 
atunci când omenirea era încă amenin- 
tata de escalada înarmărilor nucleare și 
nu se trecuse concertat la politica de 
acceptare a diversitatilor rasiale, confe- 
sionale etc. etc. Doctrina non-violentei 
a lui Gandhi a fost percepută și ca un 
stindard cu o enormă audienţă prin fil- 
mul lui Richard Attenborough. lar ge- 
nul biografic ales — „bio-epic“ — se 
număra printre cele favorizate, de obi- 
cei, în opțiunile AMPAS. x 

Pänä la prezenta editie, Spielberg fu- 
sese mereu socotit de confrații săi prea 
tânăr, nematurizat. De fapt succesul 
său fulminant şi, poate de la un punct 
chiar inexplicabil, irita. Spielberg a re- 
nuntat atunci la aventură şi vis si s-a 
orientat spre teme mai „mature“. Cu- 
loarea purpurie combătea presiunile și 
prejudecățile rasiale din America anilor 
'30; iar Imperiul Soarelui susținea — cu 
mult înainte ca ideea să facă modă — 
că toleranța si compasiunea pot exista 
şi în vreme de război. În ultimele luni 
ale celei de-a doua conflagrații, când 
Statele Unite se pregăteau să arunce 
bomba atomică asupra Japoniei spre a 
pune capăt războiului, în filmul lui 
Spielberg prietenia dintre un băieţel 
american aflat în lagăr si unul „jap“, era 
posibilă. Dar membrii AMPAS au consi- 
derat că aceste teme nu i se potriveau 
şi s-au întrebat de ce renuntase la fan- 
tezie? 

Cineastul care cu zece ani în urmă, 
declara: „Mi-am petrecut cea mai mare 
parte din viaţă în întunericul sălilor de 
cinema“, şi-a luat o spectaculoasă re- 
vanşă abia în acest an, bătând un nou 
record. 

Cu excepţia lui Coppola care în 1974 
a avut două filme în competiţie (Nașul 
I și Conversatia), doar Spielberg a mai 


*) Pentru film: Midnight Express - 78; 
Căutătorii arcei pierdute — '81; E.T. - 82; 
Culoarea pu — '85; Pentru regie: Intäl- 
niri de gradul trei - '77; Căutătorii arcei pier- 


„dute — '87; E.T. - 82; 


reuşit să aibă două filme în aceeași 
competiție (Lista lui Schindler și Juras- 
sic Park), dar cumulând 12 nominalizări 
si obținând 10 premii Oscar dintre care 
pentru regie şi film. Un nou record. 


in sfârşit, Hollywoodul s-a înclinat în 
fața sa. Regizorul a ţinut să-și facă re: 
prosul evident: „Am prieteni care au 
obținut statueta înaintea mea“ — au 
fost primele sale cuvinte când i s-a în- 
mânat statueta pentru regie — „dar este 
pentru prima oară când o ţin în mână. 
Oh, Dear!“(Vai Doamne!), a exclamat el 
ca un oftat; apoi a continuat: „Toate 
acestea nu ar fi existat dacă un supra- 
vietuitor al lui Schindler n-ar fi povestit 
cele întâniplate lui Thomas Keneally, 
autorul romanului de non-ficțiune ecra- 
nizat“. Spielberg a mulțumit scenaristu- 
lui, actorilor, celor doi producători din- 
tre care unul fusese la Auschwitz, ce- 
lorlalfi colaboratori, soţiei si mamei 
sale, dar nu a rostit nici un cuvânt de 
mulțumire Academiei de Arte și Științe 
ale Filmului American, așa cum — fără 
excepție — o fac toţi laureatii. Şi ca nu 
cumva să se creadă că a uitat să multu- 
mească din întâmplare, el a încheiat 
spunând: „În sfârşit, după o lungă 
perioadă de secetă în viața mea, o gură 
de apă.“ Emotia sa a rămas înregistrată 
în filmul decernării Oscar-urilor prin la- 
crimile cu greu reţinute. - 

Cu același prilej cineastul a lansat un 
apel șefilor de state, profesorilor și în- 
vätätorilor să determine tinerii să vadă 
Lista lui Schindler pentru ca asemenea 
grozăvii să nu se mai repete. La câteva 
zile după decernarea Oscar-ului, cance- 
larul Austriei, Franz Vranicki si preșe- 
dintele Germaniei, Richard von Weisze- 
ker au dat curs chemării sale, adresând 
public îndemnul lor tinerei generaţii să 
ia cunoștință” prin filmul lui Spielberg 
de cele ce au fost, pentru că numai 
asumându-și trecutul, acesta nu li se va 
mai putea reproşa. 

Spielberg a închinat premiile sale ce- 
lor șase milioane de victime ale holo- 
caustului: „Ei nu s-au putut număra în 
miliardul de telespectatori care ne pri- 
vesc astă seară“. 

ine a urmărit semnificaţia 
celor 66 de ediţii ale 
AMPAS poate remarca și 
un alt element care a con- 
tribuit la premierea Listei 
lui Schindler. Nimeni nu 
poate contesta spiritul de „boy-scout“ 
al Hollywoodului în detectarea talente- 
lor. Dar întotdeauna au fost favorizate 
mai ales talentele care au respectat 
dogmele cetăţii; cele afirmate în contra 
curentului au fost mereu acceptate cu 
întârziere. Asemenea lui Spielberg. 

Din anii '20 una dintre dogmele Hol- 

lywoodului a fost — și a rămas — fără a 


si plânge 


se încălca legea divertismentului, res- 
pectarea comenzii sociale. Lista -lui 
Schindler nu numai că se încadra și ge- 
nului favorit, bio-epic, dar răspundea 
unui comandament istoric faţă de care 
Hollywoodul se simțea demult în culpă. 
Dacă America a încercat de două dece- 
nii si prin numeroase filme să-și vin- 
dece trauma de conștiință datorată raz- 
boiului din Vietnam, nu același lucru 
s-a întâmplat în privința holocaustului. 
O mare parte din comunitatea ameri- 
cană si în special cea hollywoodiană 
s-a socotit traumatizată de a ti fost pro- 
tejată prin întinderea unui ocean de de- 
zastrele conflagrației mondiale si de 
tragedia exterminării suferite de evreii 
de pe bătrânul continent. Moda haine- 
lor zdrentuite sau peticite fără să fie 
nevoie a apărut în anii războiului, cînd 
tinerii americani doreau astfel să se so- 
lidarizeze cu mizeria morală și sărăcia 
din Europa. Dar filme americane pe 


această temă nu prea s-au făcut. 

Cind E.T. a fost scos din prima parte 
a palmaresului de Gandhi, Oscar-ul 
pentru cea mai bunä interpretare femi- 
nina îi revenea lui Meryl Streep pentru 
Alegerea Sophiei, unul dintre prea puti- 
nele filme memorabile realizate de Hol- 
lywood despre holocaust. (O excepţie a 
fost și Jurnalul Annei Frank în regia lui 
George Stevens). In filmul lui Alan J. 
Pakula holocaustul nu constituia poves- 
tea insasi, ci doar un remember. Istoria 
Sophiei, obligată de S.S.-isti să aleagă 
pe care dintre cei doi copii ai ei să-i tri- 
mită la camera de gazare, amplifică ob- 
sesia biologului american Nathan (in- 
terpretat de Kevin Kline) de a fi fost 
scutit de tragedia soluţiei finale si îl îm- 
pinge la sinucidere. De atunci nici un 
film despre holocaust nu a mai fost no- 
minalizat. 


Comunităţii artistice hollywoodiene i 
s-a oferit acum prilejul să recunoască 
talentul și flexibilitatea creativităţii lui 
Spielberg, recompensând un film ce 
răspundea unui comandament istoric. 
(v. cronica în pag. 14). La aproape 50 
de ani de la sfârșitul celui de-al doilea 
război mondial, Spielberg a creat un 
film-simbol, extinzind semnificaţia sa 
de la rememorarea holocaustului, la o 
odă a recunostintei si a încrederii în 
umanitate. in acei oameni care au avut 


FILM: Lista lui Schindler de Steven Sp 
i : Tom Hanks 
) e ACTRIŢĂ IN R 
de pian) e ACTOR ÎN ROL SECUNDAR: Tommy 


(L 
drr e FILM STRĂIN: Belle 
SCENARIU ORIGINAL: Jane Ca 


mplon 
ven Zallllan (Lista lui Schindler) e IMAGINE: Janusz Kami 


phia) e REGIZOR Sievon 


CUNDAR: Anna Pa- - 
Lee Jones 
de Fernando Trueba (Spania) e 


(Lecţia de pian) e ADAPTARE: Ste- 


(Lista lui 


Schindler) e MONTAJ: Michael Kahn (Lista lui Schindler) e DECOR: Alan 
Starsky, Eva Braun (Lista lui Schindler) e COLOANA SONORĂ: G. Sum- 
G. Rydstrom, $. Murphy, R. Judkins (Jurassic Park) e EFECTE SPE- 


mers, 
CIALE SONORE: G. A 


CIALE VIZUALE: D. S. Wi 


R. Hymns (Jurassic Park) © EFECTE SPE- 


. Tippett, M. Lantieri (Jurassic 


inston, 
Park) e COSTUME: Gabriella Pescucci (Vârsta inocenfei) e MACHIAJ: G. 
V: Neili (Doamna Doubtfire, tăticul nostru trăsnit) e MUZICA ORI- 


Cannom, 
GINALĂ: John Willlams (Lista lui Schindler) e MELODIE 


RIGINALĂ: „Phi- 


ladeiphia“ (Philadelphia) e PREMIUL UMANITAR „JEAN HERSHOLDT“: 
Paul Newman 5 


3 Actori laureați: 
Holly Hunter, Anne Paquin, 
Tommy Lee Jones, Tom Hanks 


și au „curajul să se opună manifestărilor 
rasiste, războaielor, actelor de teroare 
ale oamenilor împotriva oamenilor, 
când se prevalează de un fals scut al is- 
toriei. Așa se justifică cele șapte Os- 
car-uri ce i-au revenit, într-o competiție 
cu multe filme remarcabile rămase la 
periferia palmaresului sau excluse: Ves- 

zile (vezi pag. 16); În numele ta- 
tălui (vezi Noul Cinema nr. 3/94); Eva- 
datul (vezi pag. 5). 

Tot unui comandament, de astă dată 
nu reparatoriu, ci de tragică actualitate, 
a răspuns și de Jonathan 
Demme, cel dintâi film pe tema SIDA 
realizat în sistemul studiourilor. Prima 
oară când o supervedetă a acceptat să 
joace rolul unei victime a SIDA. Tom 
Hanks care și-a câștigat până acum pu- 
blicul doar în comedii romantice (nomi- 
nalizat în 1988 pentru una dintre ele: 
Vreau să fiu mare) a obţinut Oscar-ul in 
acest rol dramatic. Şi aici aiegerea s-a 
aliniat unei tradiţii. Oscar-ul a fost atri- 
buit cu predilecție personajelor atinse 
de maladii de tot felul: handicapati, pa- 
ralitici, nebuni sau personajelor ce soli- 
citau schimbarea fizionomiei sau a 
identităţii. În același sens a fost acordat 
şi Oscar-ul pentru interpretare feminină 
lui Holly Hunter, de altfel cu totul re- 
marcabilă în pianista mută din Lecţia 
de pian (rol pentru care obținuse și 
premiul de interpretare la Cannes). 


A n privința acestor premii 
se poate spune că a fost 
ediția pronosticurilor con- 
firmate. Surpriza a venit 
cu Oscar-ul pentru cel 
mai bun film străin. Pen- 

tru prima dată la această categorie au 
fost nominalizate, din totalul celor 35 
de filme înscrise, trei producţii din Ex- 
tremul Orient: China — Hong Kong. 
Vietnam, Taiwan și numai două euro- 


ne. 
a AA filmului străin câştigător 
nu poate fi situată în afara raporturilor 
cinematografice dintre Statele Unite și 
Europa care au cunoscut o stare con- 
flictuală pronunţată la negocierile 
GATT privind condiția de excepție a 
audio-vizualului (vezi Noul! Cinema nr. 
11/1993). În această campanie Franţa a 
condus „revolta“ cineaștilor europeni. 
Asociaţia producătorilor americani 
(MPAA) a ales astfel să fie mai îngădui- 
toare față de Spania, acceptând restric- 
ţia cotelor impuse de guvernul spanigl 
proprietarilor de săli de cinema prin 
care la două filme americane progra- 
mate să se distribuie un film spaniol. 
Belle &poque de Fernando Trueba a be- 
neficiat poate de o atitudine asemana- 
toare. Este incontestabil un film agrea- 
bil, plin de fantezie, o comedie burlescă 
şi o farsă erotică în care se citește pe- 
cetea unui stil cinematografic original. 


S-a apreciat și ineditul încercării lui 
Trueba de a se debarasa de obişnuitul 
ton tragic în redarea fundalului politic 
al Spaniei din anii '30. Totuşi Belle épo- 

nu are nici amplitudinea, nici pro- 
funzimea filmului Adio, a mea 
de Chen Kaige. 

Spre deosebire de ediţiile precedente 
balanţa a înclinat acum în favoarea ci- 
neaștilor generaţiei de mijloc și chiar 
mai tineri. În prag de centenar, Hol- 
lywoodul predă stafeta juniorilor? 
Spielberg are 45 de ani; Trueba 38; 
Holly Hunter 35; Tom Hanks 37; 
Tommy Lee Jones a implinit, totuși, 47 
iar Anne Paquin (neozeelandeza aleasă 
dintre 5000 de fetiţe) are 11 ani (a avut 
ca predecesoare la acest trofeu doar pe 
Shirley Temple la șase ani si pe Tatum 
O'Neill la nouă ani). 

La ceremonia din seara de 21 martie 
1994, în sala Dorothy Chandler Pavi- 
lion, de o „standing ovation“ s-au bucu- 
rat doar veteranii. Deborah Kerr, de 
șase ori nominalizată, se vede abia 
acum recompensată cu primul Oscar, 
pentru întreaga carieră. Lui Paul New- 
man, alt mare nedreptăţit deși a intrat 
în legenda Hollywoodului de la al trei- 
lea rol (Cineva acolo sus mă iubește — 


- 1957), i s-a atribuit Oscar-ul de inter- 


pretare abia în 1986 la a şaptea nomi- 
nalizare, pentru Culoarea banilor. Cu 
un an înainte, i se acordase Oscar-ul 
pentru carieră, ceea ce-l nemultumise 
profund, fiind forțat să declare: „Este 


ca şi cum mi s-ar fi pus punct!” Acum, 
la 69 de ani, Newman a primit Premiul 


Umanitar „Jean Hersholdt“ pentru 
acţiunile de binefacere în care a inves- 
tit, din 1980 când fiui său de 20 de ani 
a fost răpus de drog, 80 milioane do- 
ari. 

Diagnosticul pus Oscar-ului de Oliver 
Stone se adeverește si ultimei ediții: 
„Premiile sunt si sentimentale, si poli- 
tice, si conjuncturale, dar ele recom- 
pensează întotdeauna talentul“. 

La 48 de ore după ultimul cutremur 
care a zguduit Los Angeles-ul, decerna- 
rea premiilor Oscar s-a desfășurat con- 
form programului. Oamenii de cinema, 
cei care prin talent si devoțiune mențin 
vie mitologia Hollywoodului, au ținut să 
demonstreze lor înşişi, Americii și lumii 
întregi că respectă regula jocului lor: 
„Orice s-ar întâmpla, spectacolul tre- 
buie să continue“. În ficţiune, ca si în 
viaţă - 


Adina DARIAN 


În numărul viitor, 
topuri si recorduri 
din 66 de ediţii 


ale premiilor OSCAR 


PB BERANI 


See 
= 
o 
S 
la] 
= 

o 


Š Victima si călăul, 
iubirea si ura — 
Charlotte Rampling 
si Dirk Bogarde 


e 


La 20 de ani distanță, doi autori de cinema se ocupă de holocaust. $ E $ 
Liliana Cavani porneşte de la un caz cu totul singular, în timp ce Spielberg dă unor biografii 


reale o semnificație generalizatoare. În modalități diferite, aceeaşi reconfirmare: marile traume, 
individuale sau colective, nu sunt niciodată cu totul prescrise, nici în planul conştiinţei, nici în cel 


al istoriei. 


PORTAR 
DE NOAPTE 


Teama ucide sufletul 


cum douăzeci de ani fil- 
mul Lilianei Cavani a pro- 
vocat scandal și polemici: 
unii vedeau în Portar de 
noapte o demascare a ra- 
mäsitelor nazismului, alții 
doar variatiuni pe o temă sadomaso- 
chistă. Programat cu o întârziere atât 
de mare și pe ecranele noastre, el nu 
atrage — din păcate — spectatorii, care 
nu doresc decât noutăţi de ultimă oră. 
(Și încă nici atunci nu se îmbulzesc la 
cinematograf!) lar criticii se întreabă ce 
se mai poate spune astăzi despre acest 
film, când totul pare a fi fost spus. 
Si totuși exercițiul poate fi profitabil. 
Scos din contextul epocii în care a fost 
produs si din cel al polemicilor (adesea 
sterile) iscate în jurul său, filmul poate 
incita la descoperirea calităţilor. — și 
defectelor — sale într-o atmosferă 
calmă, lipsită de padma. (Poate nu ar fi 
rău ca astfel de experimente să se re- 
pete și să vedem pe ecranele noastre 
filme care cu ani în urmă au făcut să se 
vorbească despre ele și pe care nu 


-le-am putut vedea la timp. Dar cum fac- 


torul economic e predominant în distri- 
buirea filmelor, cred că totul rămâne o 
frumoasă utopie...) 

Pornind de ia întâlnirea dintre un fost 
nazist și una dintre victimele sale, regi- 
zoarea construiește variatiuni pe tema 
fricii. Pentru că nu reciclarea naziștilor 
care se ascund sub identități false în 
Austria contează, si nici relaţiile sado- 
masochiste dintre călău și victimă. In 
aer plutește frica. Toate personajele se 
tem: de ceva, de cineva. lar temerile lor 
nu sunt identice. Frica unuia se poate 
întâlni cu frica celuilalt, dar există și te- 
meri paralele, care nu se încrucișează 
niciodată. Nesiguranta plutește în aer. 
Unii se tem de trecut, alții de prezent 
sau de viitor. lar unele personaje- se 
tem de tot; le e frică de timp, de ceea 
ce au de ascuns sau presimt că vor 
avea de ascuns. E ceea ce intuiesc cri- 
minalii de război refugiaţi într-un hotel 
din Viena care pun la cale false procese 
ce au drept scop exorcizarea fricii. Pro- 
cese perfect inutile, odată ce scopul nu 
este atins: cei trecuţi prin aceste însce- 
nări nu s-au vindecat, nu au făcut alt- 
ceva decât să înlocuiască o teamă cu o 
alta (sau cu altele). 

Si o știm (măcar de la Fassbinder, 
dacă nu din altă parte): teama ucide su- 
fletul. Lipsite de simtaminte, persona- 
jele vor evolua fantomatic intr-o lume 
cäreia nu-i vor mai aparține nicicând. E 


10. 


normal deci ca relația dintre nazistul 
devenit portar de noapte și victima sa, 
gata să-și părăsească soțul — un cele- 
bru dirijor. — pentru a rămâne alături 
de călăul ei, să le sperie. Le sperie cu 
atât mai mult cu cât portarul părea a fi 
perfect asexuat, orb si surd la chemă- 
rile cărnii, la tentatiile care-l asalteazä 
din toate părțile. lar defectarea unuia 
dintre ei poate duce și la defectarea ce- 
lorlalti. Unica soluţie? Eliminarea lor. 
Pentru că în încâlcitele fire care leagă 
personajele între ele legătura celor doi 
e singura care nu e bazată (sau nue 
bazată numai) pe teamă. 

Pentru a-l intruchipa pe perversul 
personaj, nazistul — indrägostit — de 
— victima — sa, regizoarea s-a oprit la 
Dirk Bogarde, specialist în roluri pe 
muchie de cuţit, interpret al unor per- 
sonaje ambigue (să amintim doar Servi- 
torul, Căderea zeilor sau Moarte la Ve-- 
netia), perfect în rol si aici. Nici o mi- 
rare că eterica Charlotte Rampling îi 
permite să facă ce vrea din ea, fascina- 
ţia încercată în fața unui astfel de per- 
sonaj e imensă. lar tot jocul sadomaso- 
chist dintre cei doi nu e altceva decât 
expresia propriilor temeri transferate 
din planul social în cel senzual. Temeri 
care tind să se transforme însă într-o 
sferă care-i separă (dar nu-i și apără) 
de agresiunea celor din exterior. 

Fantasmele trecutului revin când nu 
te aștepți, nu poți sê te ascunzi de ele. 
Filmul Lilianei Cavani nu -se dorește o 
lecţie, dar este purtătorul unui mesaj. 
Şi — în ciuda unui sfârșit mai puțin re- 
ușit — poate interesa spectatorul și 
după douäzegi de ani. 

Rolland MAN 


Portiere di notte e Producție: Italia, 
1974 e Regia: Liliana Cavani e Scena- 
riul: Liliana Cavani, Italo Moscati e ima- 
ginea: Alfio Contini e Cu: Dirk Bo- 
garde, Charlotte Rampling, Philippe 
Leroy, Gabriele Ferzetti 


LISTA 
LUI 
SCHINDLER 


Pur si simplu emoție 


e vreme ce Steven Spiel- 

berg a căpătat primul său 

premiu important în Eu- 

'ropa (Leul de aur pentru 

întreaga carieră la Veneţia 

în septembrie trecut) era 
momentul ca el să facă, în fine, un film 
european. La prima vedere, Lista lui 
Schindler ar părea o peliculă izvorâtă 
din orgoliul de autor al unui cineast ca- 
talogat până acum ca un strălucit mes- 
teșugar, un titlu de nobleţe obținut cu 
premeditare de un rasfatat al succesu- 
lui de public decis brusc să-și constru- 
iască o operă. Ar fi o concluzie pripită 
si nedreaptă. 

Cred în sinceritatea regizorului când 
declară că își „ia întotdeauna deciziile 
în elanuri de entuziasm“. După cum 
cred că el a admirat întotdeauna pe ci- 
neastii dedicați filmului de autor, do- 
vadă fiind chiar distribuirea unuia din- 
tre corifeii revoluționarului Nouvelle va- 
gue în interesantul science-fiction Intäl- 
niri de gradul trei, pe însuși Frangois 
Truffaut. Numai atașamentul sincer şi 
spontan față de romanul inspirator 
semnat de Thomas Keneally l-a putut 
determina să facă din această evocare 
a holocaustului o poveste urmărită cu 
sufletul la gură, în imagini pe cât de 
neostentative, pe atât de acaparante. 
“ Bunul. povestitor care este Spielberg 
a intuit perfect resursele narative ale fa- 


B Trei antologice portrete cinematografice: 
Oskar Schindler (Liam Neeson), Itzak Stern (Ben Kingsley), 


buloasei biografii a lui Oskar Schindler, 


„industriașul german care a făcut-avere 


folosind ca mână de lucru gratuită pe 
evreii din ghetoul orașului polonez Cra- 
covia, dar a pierdut apoi totul pentru 
a-i salva de exterminare în lagărul de la 
Auschwitz. Un îmbogăţit de război, care 
răscumpără cu agoniseala sa, așa ne- 
cinstită cum este, 1200 de vieţi ome- 


'nesti e fără doar si poate un personaj 


de excepție. 9 
Complexitatea, farmecul şi doza de 
mister a eroului (interpretat extrem de 
convingător de Liam Neeson) declan- 
șează haloul de afecțiune emanat de 
peliculă. Ei este — Spielberg dixit — 
„personajul cel mai romantic și mai se- 
ducător pe care l-am imaginat vreodată. 
A fermecat pe toată lumea la Cracovia, 
pe naziști, pe politicieni, pe sefii poli- 
tiei, a fermecat toate femeile“... Schin- 
dier nu e un bun samaritean, nici un 
sfânt. E un ciudat amestec. de pragma- 
tism și șmecherie, ceea ce-l face să re- 
ușească în afacerea cu vase emailate. 
Războiul îl ajută, desigur, să prospere,. 
dar și rara sa capacitate de a mobiliza 
oamenii și de a-i convinge de adevărul - 
său. Cineva spune despre el că „este o 
persoană care știe ce este gratitudi- 
nea“. Și nu e vorba numai de somptu- 
oasele lui cadouri trimise coruptilor ofi- 
teri SS-işti pentru a-i lăsa afacerea în 
pace, ci si de. recunoştinţa autentică 
față de cei care au muncit pentru el... 
Ca un mare cineast, Spielberg știe sa 
sugereze motivații în imagini eliptice, 
dar încărcate de emoție și de sensuri. 
Cheia misterului Schindler este oferită 
de imaginea fetiţei cu palton roşu care 
atrage privirea personajului în haluci- 
nanta secvenţă (în alb negru) a masa- 
crului din ghetoul cracovian și care rea- 
pare în mormanul de cadavre incendiat 
în grabă de naziști. O tragedie de pro- 
porții uriașe sugerată în câteva se- 
cunde. O sfâșietoare pars pro toto, 
comparabilă, poate, cu inscripţia „rose- 
bud“ de pe sania din Cetăţeanul Kane. 
S-a emis deja părerea ca Lista lui 
Schindler este o capodoperă. Au fä- 
cut-o cronicari serioşi, prea puţin tul- 
burati de imperfectiunea ultimului sfert 
de oră al peliculei care glisează puțin în 
melodramă și în documentarism. Încân- 
tat să-i filmeze în anii '90 pe supravietu- 
itorii care vin în fiecare an la mormân- 
tul din lerusalim al binefăcătorului lor, 
Spielberg a riscat o ruptură de ton, ad- 
mirabil stăpânit până în acest moment. 
Acurateţea scriiturii, ingeniozitatea ra- 


Liliana Cavani: O cineastă a istoriei 


-a născut în 1933 la Carpi. A studiat litera- 
tura și lingvistica la Universitatea din 'Bo- 
logna, înainte de a incepe să fie interesata 
de film. În 1961 este -absolventă a presti- 
gioasei școli de cinema Centro sperimen- 
tale din Roma. Între 1962 și 1965 reali- 
zează mai multe anchete politice si documentare pentru 
Televiziunea italiană. Încă din această perioadă începe. 
să fie preocupată de cel de-al doilea război mondial, de 
tema vinovatiei, a răspunderii colective sau individuale. 
„Regizoarea susţine ca, în ciuda interpretărilor la care 
i-a fost supusă creaţia, nu a dorit să realizeze © opera 
ideologică sau cu mesaj, că pur și simplu a fost intere- 
sata de istorie, aşa cum oricine poate fi interesat de un - 


subiect sau altul. 5 


Succesul filmelor ei nu se datorează atât regiei, fără 
efecte spectaculoase, lipsită de căutări formale și de re- 
zolvări: neobișnuite, cât ineditului subiectelor alese, psi- 


hologiei tulburi a personajelor interpretate adesea de 
actori de mare clasă. 

Debutul în lung metraj se petrece în 1966, cu Fran- 
cesco d'Assisi, urmat de Galileo (1969), film care a pro- 
vocat reacţii violente ale bisericii catolice. De altfel 
scandalul nu va ocoli decât rareori filmele ei (ceea ce 
poate fi si un element de atracţie în plus pentru public). 
Canibalii (1969) si Milarepa (1974) sunt filme ambi- 
tioase, dar destui de rece primite de critică. Urmează 
Portar de noapte (1974); Pielea (1981), ecranizare a ro- 
manului lui Curzio Malaparte, puternic contestată atât 
de critica de film, cât si de admiratorii operei literare in- 
spiratoare. Totuși sunt remarcate rolurile interpretate de 
Marcello Mastroianni (Malaparte) şi Burt Lancaster (ge- 


neralul Cork). Alte filme: Oaspetele (1971), Dincolo de 


bine si de rău (1972), In spatele uşii (1982), Afacerea 
ag (1985), Francesco (1989). Unde esti? Sunt aici 
1 . = 


Amon Goeth (Ralph Fiennes) 


JURASSIC 
PARK 


Basmul paleontologic 


muncă de 20 de luni la 
studiouriie Lucas Films 
din San Rafael (lângă San 
Francisco), alimentată cu 
70 milioane de dolari, a 
reînviat dinozaurii Jurasi- 
cului pe două paliere principale de 
„existență“: manechinele animate și 
imaginile de sinteză pe calculator, tran- 
spuse pe 35 mm. Finetea racordurilor 
face ca iluzia realităţii să nu aibă nici o 


fisură. Dar nu atât performanţa tehnică. 


Cu două filme 


Spielberg cumulează 10 premii Oscar. 


cordurilor, tensiunea imaginilor perfect 
ritmate creează, ca în mai toate 
peliculele cineastului, un spectacol vi- 
zual seducător. Cele trei ore de proiec- 
tie nu obosesc, ci emotioneaza. 

Nu știu dacă premeditat sau nu, dar 
Gel mai european film al lui Spielberg a 
încredințat principalele partituri unor 
actori formaţi în Europa. Irlandezul 
Liam Neeson este secondat de englezul 
de origine indiană Ben Kingsley (osca- 
rizat pentru rolul titular din Gandhi de 
Richard Attenborough), interpretul 
enigmaticului contabil al lui Schindler, 
Itzhak Stern. O strălucită carieră în tea- 
trul britanic a făcut, ca și cei doi mai 
sus citați, și Ralph Fiennes, care își în- 
scrie personajul, comandantul Amon 
Goeth, în categoria negativilor fasci- 
-nanti. Şi tot scena engleză a propul- 
sat-o in atenția cineastilor și pe Caro- 
line Goodall, care dă viaţă pe ecran so- 
tiei lui Schindler. Opţiunea pentru 
acești excelenți actori fără statut de 
. staruri hollywoodiene l-a ajutat enorm 
pe regizorul care a jucat pe cartea 
emotiei. Sinceră, intensă, ferită de pate- 


tism. 3 
Dana DUMA 


Schindler's List e Producţie: S.U.A., 
1993, Amblin Entertainment e Regia: 
Steven Spielberg e Scenariul: Steven 
Zailian, după un roman de Thomas Ke- 
neally e Imaginea: Janusz Kaminsky. 
Cu: Liam Neeson, Ben ge Ralph 
Fiennes, Caroline Goodall, Jonathan 
Sagalle, Embeth Davidtz 


& Deopotrivă fascinati de fantezia pseudo-didacticä 


compus după reguli consacrate și infai- 
libile: unitate de loc: o magnitică insulă 
înverzită din Pacific (insula Kauäi); uni- 
tate de timp: toată aventura durează 24 
de ore, şi unitate de acţiune. Un sus- 
pens ţinut „cu două mâini“, fără ezitări 
si bâjbâieli, dozează pas cu pas mo- 
mentele de tensiune și cele de destin- 
dere psihologică, într-un efect de acu- 
mulare pregătit încă din prima secvență 
a Parcului, pentru ca secvența penul- 
timă, care e și punctul culminant al fil- 
mului, să „transpunä“ în fapt această 
viziune. 

Regia dă, de ia primul până la ultimul 
cadru, reconstituirii paleontologice o 
„usurätate“ de basm, fără ca veridicita- 
tea ştiinţifică să fie vreun moment ne- 
glijată. Eforturi imense au fost depuse 
pentru ca înfățișarea și motricitatea di- 
verșilor „monștri“ să fie în conformitate 
cu concluziile științifice. insăși ipoteza 
refacerii ADN-ului dinozaurian plecând 
de la urmele de sânge „recoltat“ de 
täntarii din Jurassic, fosilizati in räsini 
vegetale, e preluată din lumea specia- 
listilor. Mai este, iarăși, adusă în atenţia 
publicului — un public imens care 
poate privi inițial acest film ca pe o 
simplă atracție — teoria matematică, 
recentă, a haosului ca ordine naturală. 
Natura are reacții imprevizibile, necon- 
trolabile, pentru a se conserva și a se 
reproduce. In zadar savantul și-a popu- 
lat insula numai cu exemplare femele, 
în ideea de a ţine evidenţa strictă a 


a lui Steven Spielberg: 


Semnat Spielberg: 


Sam Neill, copiii Joseph Mazzello și Ariana Richards 


în sine mi se pare de admirat, cât con- 
secvența și „infränarea“ cu care tehnica 
este subordonată poveștii, ficţiunii sim- 
ple și fermecătoare. „Basmul“ este 


„Am vrut ca acest film să semene cu un document, nu cu o melo- 
dramă. Trebuia deci să acționez mai degrabă ca un reporter decât ca 


un regizor“. 


9 
„În general nu-mi plac lucrurile urâte sau triste. Cea mai mare parte 
a filmelor mele nu au nimic în comun cu viața reală. Există pasaje în 
imperiul soarelui sau Culoarea purpurie care se apropiau de real, dar 
nu sunt filme realiste de la un capăt la altul. Pentru Lista lui Schindler, 
în schimb, știam că nu mă pot sustrage. Trebuia să privesc realitatea 
în faţă. Si de îndată ce am început să privesc, nu m-am mai putut 


opri“. 


„Sentimentalismul, iată care este tatuajul meu. E ca și cum mediile 
mi-ar fi tatuat cuvântul «sentimentalism» pe braț și nu mă mai pot de- 


barasa de el“ 


„Când turnam Indiana Jones, la ora micului dejun, mă așezam fără 

să reflectez alături de cascadori îmbrăcaţi în uniformele lor de SS-isti, 

-| cu zvastici. Stäteam cu ei, mâncam împreună și apoi turnam scena. Și 
nu-mi puneam nici un moment întrebarea ce fel de ființe umane au 
purtat aceste uniforme. Numai făcând Lista lui Schindler m-am trezit, 
într-un fel. Mai degrabă decât o trezire a fost, cred, o adevărată con- 
stientizare“. ; 


„nașterilor“; „natura găseşte totdeauna 
o cale“, spune matematicianul — perso- 
naj care contrazice imaginea consa- 
crată a acestei categorii de oameni de 
știință (dedicați lumii abstracte a cifre- 
lor şi formulelor). 


Un umanism viguros străbate, de alt- 
fel, filmul de la un capăt la altul. Figu- 
rile mezozoice, cu fizionomia și com- 
portamentul lor, sunt un bun prilej pen- 
tru încă o „scrutare“ antropologică. 
Omul se relevă în adevărul său esenţial 
când e pus în situații limită, de supra- 
vietuire, iar ipostaza umană predilectă a 
lui Spielberg este copilul (în „Jurassic 
Park“ o pereche de copii: băiatul de 
vreo 10 ani, iar fata de 12—13), unghiul 
lui de vedere, al copilului, este „fereas- 
tra“ prin care lumea e mereu redesco- 


perită în insolitul ei (şi numai insolitul; 


nu lipsește dintr-un parc populat cu di- 
nozauri). Umorul, expresie a sănătății 


morale si a sinceritatii, ca și o tandrete. 


generalizată la adresa oricăror fiinţe vii, 


. caracterizează acest punct de vedere si 


dă filmului o mare deschidere către 
sufletul spectatorilor foarte tineri. Legă- 
tura genuină dintre copii și creaturile 
aparent respingătoare se regăsește 
de-a lungul creaţiei spielbergniene, 
dacă ne gândim la Întâlniri de gradul 
trei sau E.T. Dar, spre deosebire de 
acestea, în Jurassic Park a fost depă- 
sita faza „tezistä“, iar lucrurile se desfä- 
eo mai firesc si mai putin demon- 
strativ. 


0 filosofie pe cât de simplă, pe atat 
de esenţială „armează“ lucrarea 
aceasta, profesionistă si sensibilă în 


Bio-filmografie 
Steven Spielberg 


ăscut la Cincinatti, Ohio. 
Pasionat din copilărie de 
cinema, face primul său 
fiim de amator la 12 ani, 
câştigă un premiu pentru 
o peliculă despre razboi la 
13 ani iar la 17 ani realizează un 
lung-metraj de două ore. După studii 
de cinema la California State College, 
este angajat de studioul Universal pen- 
tru a regiza seriale T.V. Debutează pe 
marele ecran cu Sugarland Express 
(1974) după ce făcuse o extraordinară 
impresie cu Duel (1973) o producţie de 
televiziune prezentată ulterior în cine- 
matografe. Seria marilor sale succese 
de public este inițiată prin Fălci (1975), 
un horror cu efecte speciale ingenioa- 
se. Întâlniri de gradul trei (1977) se 
afirmă ca un science-fiction. cu mesaj 
umanist intens comentat. Căutătorii 
Arcei pierdute (1981) începe o serie de 
aventuri continuată cu succes de-a lun- 
gul anilor '80. Cu E.T. (1982), un alt 
S.F. care pledează pentru toleranţă și 
pace interplanetară, întregistrează re- 
cordul de încasări al tuturor timpurilor, 
întrecut numai de Jurassic Park după 
un deceniu. Indiana Jones și templul 
blestemat (1984) este considerată una 
dintre operele sale cele mai personale. 
Efortul lui de a se impune ca un regizor 
serios, abordând și registrul dramatic 
se concretizează în Culoarea p 
(1985), saga unei familii de culoare 
dintr-o localitate sudistă şi deci rasistă 
și imperiul soarelui (1987), aventura 
unui adolescent european în China 
ocupată de japonezi în 1941. 

Al treilea episod al seriei cu Indiana 
Jones, Ultima cruciadă (1989) cunoaşte 
un fenomenal succes de încasări, ceea 
ce nu se poate spune despre Always 
(1990) un remake după filmul lui Victor 
Fleming din 1944 Un oarecare Joe. Va- 
rianta modernă imaginată de Spielberg 
poveștii lui Peter Pan, Hook (1991), 
face cu succes înconjurul lumii. Cele 
două producții ale sale din 1993, Juras- 
sic Park și Lista lui Schindler reușesc, 
în fine, să concilieze imaginea lui de 
rasfatat al publicului, dar și al Oscaruri- 
Yor. 


egală măsură: omul nu are dreptul sa 
se substituie Creatorului si sa isi inchi- 
pule ca poate controla energiile vietii. 


„Te joci cu înspăimântătoarea forță ge- 
netică asemenea unui copil care a des- 
coperit pistolul tatălui său“, sună re- 
plica matematicianului-umanist, adre-' 
satä savantului captivat de creatia sa 
demiurgicä. Nu- intämplätor, seful com- 
partimentului informatic al laboratorului 
de pe insulä este si personajul prin 
excelență negativ, grasul Nedry. Acest 
compartiment, creat pentru a institui 
controlul total asupra parcului, este 
tocmai zona lui cea mai vulnerabilă: 
operatorul poate bloca întregul sistem 
de securitate al laboratorului, pentru 
a-şi săvârși furtul de embrioni. Există 
desigur și aici o morală: responsabilita- 
tea tehnicianului nu fine exclusiv de 
pregătirea sa profesională; dacă e un 
tip coruptibil, nu i se pot lăsa pe mână 
răspunderi vitale. Er 


Comercial, desigur, dar nu in sensul 
care se opune „artisticului“, ci in sensul 
competitivităţii, filmul lui Spielberg e, 
probabil, cel mai reprezentativ pentru 
categoria sa, aceea a fanteziei științifice 
pseudo-didactice. Adresându-se în pri- 
mul rând tineretului, el se susține, cu 
inteligenţă, si în fața unor categorii de 
public mai pretentioase. 


Dan ADRIAN 


Producţie: S.U.A., 1993, Amblin Enter- 
tainment e Regia: Steven Spielberg ® 
Scenariul: Michael eg I ad 
Kc e imaginea: Dean Cundey @ Cu: 
Sam Neil, Laura Dern, Jeff Goldblum. 
Richard Attenborough, Bob Peck, Mar- 
tin Ferrero 


11 


k 


ovon ZOv-22> 


- 
My 


Di 


Dă 


x ae rn 
ea 


Din nou 
clasamente 


acă într-un număr trecut (2/94) v-am 

prezentat clasamentul celor mai bune 

zece filme care au rulat în 1993 în 

Franța, conform preferințelor redactori- 

lor de la Cahiers du cinéma, acum re- 

producem şi preferinţele cititorilor ace- 
leiasi reviste, pentru a putea face o comparaţie între 
ele. Cititorii au ales: 1. Manhattan Murder Mistery 
(Woody Allen); 2. Smoking/ No Smoking (Alain Res- 
nais); 3. Raining Stones (Ken Loach); 4. Val Abra- 
ham (Manuel de Oliveira); 5. Ma saison préférée (An- 
dré Techine); 6. The Piano (Jane Campioni); 7. A 
Perfect Worid (Clint Eastwood); 8. Helas pour moi 
(Jean-Luc Godard); 9. The Snapper (Stephen 
Frears); 10. L'Arbre, le maire et la médiathèque (Eric 
Rohmer). 

Doar cinci filme apar în ambele liste, și nu pe ace- 
leași locuri. Ca să nu mai vorbim că filmul lui Woody 
Allen, aflat pe locul întâi în preferinţele cititorilor- 
/spectatorilor, nici nu figura în lista alcătuită de cri- 
tici. lar filmul lui Clint Eastwood, ales ca numărul 1 
de redactori apare doar pe locul 7 în lista cititorilor. 
Diferențe. mari, puncte de vedere diferite, ceea ce 
nu-i împiedică pe cei care au alcătuit acest clasa- 
ment să rămână fideli cititori ai revistei. Să remar- 
câm totuși că filmele franceze ocupă tot patru din 
cele zece locuri ale topului. 


pd 


6 Sabine Azéma (Smoking/ No Smoking), 


Catherine Deneuve și Daniel Auteuil 
(Ma saison préferée) gg 
in topul publicului francez 


® Cyril Collard — victimă SIDA 


Vorbind 
despre boală 


ă rămânem în Franța, unde documenta- 

rul Sida, de fun à lautre, de 

Paul Muxel si Bertrand de Solliers, a 

dat prilejul de a se vorbi din-nou despre 

modul în care reflectă cinematograful 

această maladie a sfârșitului de mileniu. 

Difuzat întâi pe canalul doi al televiziunii, apoi distri- 

buit în sălile de cinema, filmul este considerat o ade- 

vărată lecție de moralitate, de civism, de. omenie. 

Nedorind să facă un film melodramatic, nici unul 

catastrofic, părăsind ideile preconcepute în ceea ce 

priveşte această boală, realizatorii se abtin de la co- 

mentarii, se ascund discret în spatele camerei de fil- 

mat si-i lasă să vorbească pe cei bolnavi. Întrebările 

nici nu se mai aud, ele se deduc din răspunsurile 

personajelor, care vorbesc despre ei, despre lupta lor 

cu 'boala, despre modul în care viața lor s-a schim- 

bat. Fără patos, fără autocompătimire. Mulţi mărturi- 

sesc că au învățat ceva din această experientä-limitä, 
că se simt imbogatiti interior. 

Unul dintre ei spune că a căpătat o conștiință poli- 

tică şi că i se pare obscenä indiferența celorlalți nu 


„în faţa bolii — cum am fi tentaţi să credem — ci în 


fața. conflictului. din fosta Iugoslavie. Altul märturi- 
sește că virusul l-a determinat să fie mai deschis în 
relaţiile cu ceilalți. Un copil seropozitiv spune că, in- 
diferent ce s-ar întâmpla, a întâlnit oameni extraordi- 
nari, pe care în circumstanţe normale nu i-ar fi intäl- 
nit. Un altul spune: „Am devenit un spectator. Un 
spectator al propriei conștiințe, dar si al lumii exte- 
rioare". 

Martori cu totul extraordinari ai lumii în care 


trăiesc, cu toții zâmbesc. Nu sunt disperaţi, nu 


plâng. Zâmbesc. De aici poate și forța emotivä a 
acestui documentar pe care criticii îl consideră o 
certă reușită. Uh mod de a vorbi despre SIDA de- 
parte de cliseele la care ne aşteptam. 


$ Scientologi: | 
Tom Cruise (cu Nicole Kidman) 
şi John Travoita (cu Kirstie Alley) 


Rn 


o 


4 


Intoxicati 
de religie 


tarurile sunt persoane privilegiate, ado- 

rate, divinizate. Fanii le dedicä un ade- 

värat cuit. Dar aceste pseudo-zeitäti au 

si ele adesea nevoie de o credinţă. Pot 

alege catolicismul, budismul, islamis- 

mul sau vreo sectă mai muit sau mai 
puţin obscură, pot practica preceptele acesteia. Si-i 
pot face astfel publicitate, căci de publicitate au 
mare. nevoie şarlatanii care se ascund de cele mai 
multe ori în spatele acestor secte. Câte admiratoare 
nu s-ar înscrie la Scientologi, știind că Tom Cruise 
este un membru al acestei secte întemeiate în 1950 
de scriitorul SF. L. Ron Hubbard. Imaginea sectei 
era destul de controversată. Astăzi însă ea numără 
printre adepți, în afara lui Cruise — convertit de so- 
ţia sa — pe John Travolta, Chick Corea, Frank Stal- 
lone (fratele lui Sly), Julia Migenes. (V-o amintiți 
poate din Carmen). O adevărată constelație. Dar în 
ciuda numelor sonore, scandalul.nu a ocolit această 
sectă. Lisa-Marie Presley, fiica lui Elvis, era pe punc- 
tul de a dona imensa ei avere scientologilor. Rude și 
avocaţi au intervenit la timp. 

Xavier Deluc, unul dintre actorii preferați de regi- 
zorii Claude Chabrol şi Jacques Deray, a fost salvat 
de aceeași sectă din infernui drogurilor. Numai că 
acum locul cocainei l-a luat religia, cu care actorul 
pare intoxicat: a ajuns președinte al asociaţiei „Nu 
drogului, da vieţii“, asociaţie patronată de sciento- 
logi, nu mai joacă decât în piese care propagă ideile 
sectei, iar un interviu cu el e imposibil fară a trece 
pe la conducătorii ei care obligă ziariștii să semneze 
un contract obligându-i să nu publice declarații care 
nu convin mişcării. 

Shirley MacLaine a fost convertită la New Age de 
o voce care a răsunat în bucătăria locuinţei ei, ame- 
nintänd-o: „Am venit să te scot din rahat!“ A fost pri- 
mul contact cu Ramtha, ghidul ei spiritual venit toc- 
mai din Atlantida. K 

Boy George a fost vindecat definitiv de droguri 
prin regimul vegetarian impus de secta Hare Krishna. 
Acum îi este total credincios, Richard Gere si Cindy 
Crawford sunt budiști practicanți si nu pierd nici un 
prilej pentru a declara că sunt alături de Dalai-Lama, 
şi donează sume destul de mari comunităţii budiste 
din America. Cat Stevens e. mahomedan încă din 
1977, când, s-a convertit peste noapte, și-a schimbat 
numele în Yusouf Islam și a donat toate drepturile de 
autor unei școli islamice. Ca tacâmul să fie complet, 
a aprobat și condamnarea la moarte a scriitorului 
Saiman Rushdie. 

Să mai notăm și două catolice convinse: Brigitte 
Fossey, care a înregistrat un disc cu corespondența 
Sfintei Therese din Lisieux si Nastassja Kinski, con- 
vertită la credinţă la 28 de ani. Lista ar putea conti- 
nua. 

Cum s-ar explica acest val mistic? In acest 
sfârşit de secol, plin de toate păcatele și relele lumii, 
multe persoane văd în întoarcerea la credinţă, în 
practicarea unei religii singura soluţie salvatoare. Și 
starurile sunt tot oameni. 


|. AV ial N 


UNa 


1 
2 
3 


ndha. dhandhan 


„Voci“ de aur 


umele Richard Darbois nu vă spune ni- 

mic. Nu e mare actor, nu l-aţi văzut pe 

ecrane, dar în Franţa e o persoană cu- 

noscută. Pentru că el este „vocea“ lui 

Harrison Ford, Sylvester Stallone, Ri- 

chard Gere, Peter Coyote, Mickey 
Rourke, Danny Glover în versiunile dublate ale filme- 
lor în care aceștia apar. Și-a început cariera încă de 
la 9 ani, și o continuă cu succes. 

Cel mai mult îi place să „joace“ personajele cu 
care nu are prea multe în comun: dezechilibrat psi- 
hic (Demolition Man), romancier cu imaginaţia bol- 
navă (Kika)- sau spirit de pe o altă lume (Aladdin). 
Adaptarea dialogului nu e o simplă traducere, tre- 
buie ținut cont de așa-numitul „lipping“ — mișcarea 
buzelor — pentru a scrie fraze de o lungime egală cu 
cele din original. z 

Cele mai multe dintre „voci“ preferă să-și înregis- 
treze separat rolurile care vor fi apoi mixate. Lui Dar- 
bois îi place însă să dea replica partenerilor săi. Pen- 
tru filmul lui Pedro Almodovar Kika, de exemplu, a 
avut plăcerea să înregistreze cu Victoria Abril care 
s-a dublat singură în franceză. 

Plata se face în funcţie de lungimea replicilor (33 
franci un rând, iar un rol principal are mai mult de 
500 de rânduri). Evident că preferă rolurile perso- 
najelor vorbärete. Si-ar dori, de exemplu, să-l du- 
bleze pe Woody Allen, dar locul este deja ocupat. 


e Parfumul lui Mae West... 


Parfumul filmelor 


ulți regizori au realizat clipuri publici- 
tare pentru produse de parfumerie. Din 
plăcere, pentru că unii creatori de par- 
fumuri le sunt prieteni, sau pur și sim- 
plu pentru bani ei îşi leagă în acest 
mod numele de un astfel de produs. 
Dar și filmele lor au inspirat noi mărci de cosmetice 
si iată câteva. exemple, alături de declaraţiile celor 
care au creat aceste esențe: 
ESCAPE. Calvin Klein: „Este inspirat de lumea în- 
ae, violentă din Catifeaua albastră de David 
ynch.“ . 
NARCISSE. Chloe: ,Refleotê pasiunea și sentimen- 


"tele din Black Narcissus de Michael Powell“. 


SPELLBOUND. Estée Lauder: „E creat sub influ- 
enta thriller-ului psihologic Fascinatie de Alfred 
Hitchcock, 

FEMINITE DU BOIS. Shisheido: „Reflectă lumea 
de coșmar din povestea lui Jean Cocteau Frumoasa 
si bestia“. 

Pentru Sally Blake întâlnirea cu Mae West a însem- 
nat începutul unei pasiuni pentru esentele parfu- 
mate, pasiune care i-a marcat viața. Avea 14 ani, 
când mama ei a dus-o la teatru, la Londra, pentru a 
vedea Diamond Lil, un succes al momentului. „Mama 
voia să o văd pe Mae West, pe mine mă interesa mai 
mult Danny Kaye. L-am așteptat la ieșire să-mi dea 


e 


8 Robert Redford: 
„Propunerea sa indecenta”. 
a supărat pe activistele feministe 


un autograf, dar m-am hotărât să-i cer unul si lui 
Mae West. Ea mi-a spus: «Dragă, nu mai sta aici, în 
frig. Hai înăuntru!» Şi am urcat într-o limuzină 
imensă. Obscuritatea aceea delicioasă mirosea a la- 
vandä și blană și am simțit cel mai nepământean par- 
fum cu putinţă. Eram vräjitä și, după ce am ieșit din 
mașină, viața mea s-a schimbat total“. A început să 
colectioneze sticle de parfum și astăzi casa ei sea- 
mănă cu un depozit de parfumerie. 


Bani, minciuni 
şi filme 


ecesiunea e recesiune, atinge pe toată 

lumea. Austeritatea -se impune. Hol- 

lywoodul face si el tot ce poate pentru 

a demonstra că se alătură acestei aus- 

teritati. Dar cele mai scumpe filme ale 

anului trecut — Last Action Hero, Clit- 
fhanger, Jurassic Park — au costat între 75 și 100 
milioane dolari. Imens. Cel puţin așa spune presa. 
Producătorii susțin că cifrele avansate sunt exage- 
rate. Kathleen Kennedy, producătoarea filmului lui 
Spielberg, Jurassic Park, a sărit ca arsă când a citit 
într-o revistă că filmul a costat peste 75 milioane: 
„Nu, că presa exagerează, inventează. Nici un ziarist 
nu a sunat să ne întrebe, așa că cifrele avansate sunt 
greșite”. 

De ce atâtea exagerări și dezmintiri? Pentru ca tot 
mai des „producătorii și impresarii fac să circule zvo- 
nuri care exagerează cheltuieliie concurenţei. În alte 
vremuri studiourile minteau numai în ceea ce pri- 
vește propriile proiecte. Un producător care vrea să 
rămână anonim spune: „E greu să spui exact cum va 
evolua un buget de azi pe mâine. Să zicem doar câ 
filmele mari sunt scăpate de sub control“. 

In timp ce marile studiouri se străduiesc să pară 
cât mai austere, există și câțiva independenţi care 
fac filme cu bugete reduse si care umflă prețul filme- 
lor produse. Să vedem ce spune Lane Levitt care a 
produs Guncrazy, un film ce a costat doar 900.000 
dolari: „Nu vrei ca toată lumea să creadă că faci un 
filmuleţ oarecare, fără nici o greutate. Aşa că noi am 
spus doar că a costat sub două milioane și i-am lăsat 
pe ceilalți să-și folosească imaginaţia.“ 


Feminism 


herry Lansing, de la Paramount a avut 
de-a face cu activistele feministe atât 
de „politically correct“, membre ale 
Women's Action Coalition (WAC), cele 
-ce sunt gata să recurgă la orice tactică 
pentru a impune o nouă imagine a fe- 
meii în filmele hollywoodiene. Ele sunt ambasadoa- 


rele unui nou val al feminismului şi susţin că nu do- 
resc altceva decât o prezentare mai realistă a femeii. 

Dar cu ce le supărase Lansing? Ei bine, ea se im- 
plicase în producerea unor filme ca Propunere inde- 
centi si Atracţie fatală, filme care le prezintă pe fe- 
mei ca pe „o miză la un joc de noroc“, si respectiv 
ca pe nişte „nimfomane psihopate“, după spusele ac- 
tivistelor WAC. Acestea, deranjate de afișele care o 
prezentau pe Demi Moore întinsă pe un pat acoperit 
cu bancnote, au pregătit o glumă pe care Sherry 
Lansing nu a gustat-o deloc: au tipărit la rândul lor 
afişe în care însă pe corpul actriţei care se rostogo- 
lea peste bani au potrivit capul producătoarei, im- 
primând si un text care întreba: „Unde ţi-e capul 
Sherry????“ (cele patru semne de întrebare le apar- 
tin membrelor WAC, nu sunt o licenţă proprie). 

Gloria Barrior, una dintre WAC-tiviste, spune: 
„Lansing a fost furioasă. Ne-a sunat și ne-a somat 
să-i indicăm toate locurile unde am lipit afișe. l-am 
răspuns că e secret“. 

Cu toate succesele înregistrate în lupta lor, femi- 
nistele tot nu au obținut ceea ce și-au dorit cel mai 
mult: o asigurare din partea studioului Paramount că 
vor fi lăsate să citească scenariile și să propună mo- 
dificări acolo unde ceva nu le convine. Și nici Lan- 
sing nu a părăsit proiectele anti-feministe: se ocupă 
de un film intitulat Milk Money, în care e vorba des- 
pre trei bäiefei care fac economii din banii pentru 
gustare. pentru a strânge suma necesară ce le va per- 
mite să meargă la un club să vadă un program de 
strip-tease executat de Melanie Griffith. Enervate, 
cele de la WAC promit că vor năvăli pe platourile de 
filmare pentru a împiedica turnarea filmului. Astep- 
tăm urmarea. 


$ Don Johnson si Melanie Griffith 
într-o scenă... din viață 


O replică pe lună 


a un show TV, Don Johnson e invitat să 

explice diferența dintre scenele de 

amor din viaţă și cele de pe ecran, ală- 

turi de soția sa Melanie Griffith. Räs- 

punsul rapid și simplu: „Zău că nu-i la 
fel, acasă nu poţi să le stäpänesti si să le conduci ca 
pe ecran“. 


Pagini realizate 
de Rolland MAN 


Omniprezenta 


producatorului 


e obisnuisem cu tandemul scena- 

rist-regizor, dar în ultimul timp, in 

primul plan a apărut tandemul regi- 

zor-producător. Evident, este vorba 

de acei producători care îşi inves- 

tesc banii proprii sau girează pe răs- 
punderea lor fondurile obţinute din diverse surse. 
În ultimii ani, din nici un juriu cinematografic in- 
ternational, nu lipsește acest producător. La festi- 
valuri, la întâlnirile cu presa, din echipa filmului 
în discuţie pot lipsi actorii, scenaristul, uneori 
chiar regizorul, dar producătorul este mereu pre- 
zent. Odată cu câștigarea independenţei faţă de 
marile studiouri, mult mai puţin flexibile în decizi- 
ile lor, realizatori importanţi şi-au asociat produ- 
cători „personali“, deveniți colaboratorii lor apro- 
piati. 

Din aceastä.nouä rasă de producători face 
parte şi producătorul britanic Jeremy Thomas, 
cel ce a preluat ștafeta de la David Puttnam, ega- 
lându-i reputația după ce a produs ultimele trei 
filme ale lui Bertolucci: multioscarizatul Uitimul 
împărat, Cerul ocrotitor, Micul Budha (filmul care 
a deschis Berlinala). Fireşte, la conferința de 
presă, Bertolucci a fost însoțit de Thomas, care în 
acest an a fost invitat să prezideze juriul Berlina- 
lei. La final s-a apreciat că judiciozitatea palmare- 
sului i s-a datorat în mare măsură. 

Un alt tandem de notorietate si mult mai lon- 
geviv este cel dintre James Ivory şi producătorul 
ismai! Merchant. Din 1965 — când s-au întâlnit 
prima dată în India — au lucrat toate filmele im- 
preună. Cu aceeaşi constantä li s-a alăturat sce- 
narista indiană Ruth Prawer Jhabvala (soţia pro- 
ducătorului). Ultimul lor film, Vestigiile zilei a în- 
cheiat festivalul. Titlul este emblematic pentru în- 
treaga creaţie a cineastului californian, convertit 
la tradiţiile culturale europene al căror univers 
spiritual și istoric îl reconstituie cu atâta rafina- 
ment. Acum recompune un segment din zilele 
anilor '30, prin două personaje-cheie în societatea 
britanică de altădată, butlerul/valetul (Anthony 
Hopkins, absolut magistral) fiind în bătrânul Al- 
bion o adevărată instituție si menajera (Emma 
Thompson, actrița fără rivale azi, în Anglia). Fil- 
mul impunător -și profund se dezvoltă pe trei pla- 
nuri paralele: cel al sentimentelor, guvernate și 
ele de preceptul „ce se face şi ce nu se face“; cel 
al tradiţiilor de clasă care impun locul fiecăruia în 
societate (Thomas spunea ziariștilor: „ori de unde 
pornesti, dacă vrei să descrii Anglia ajungi inevi- 
tabil la obsesia claselor); și cel al vieţii politice 
din „acele zile“ când o parte din clasa politică a 
Angliei si unele familii aristocratice (cea a lordu- 
lui Darlington în castelul căruia are loc întreaga 
acţiune) au susținut o alianță cu nou instalatul 
Fuhrer al Germaniei fasciste. b 

Ken Loach a parcurs glorios marile festivaluri 
cu ultimele sale trei filme Riff-Raff (premiul Fi- 
presci la Cannes '91), Raining Stones (premiu 
special al juriului, Cannes '93) si Ladybird, Lady- 
bird (Premiul special al juriului Berlin '94). Reu- 
sita acestui maraton i-a fost asigurată și de pro- 
ducătoarea sa Sally Hibbie, o fată cu înfăţişare si 
texte de personaj din filmele Free Cinema, ca 
dealtfel întreaga echipă care a participat la dialo- 
gul ziariștii, după proiecția filmului Ladybird 

In totul altä manierä a apärut in fafa ziaristi- 
lor Marin Karmitz, producätorul trilogiei lui Kies- 
lowski. (Albastru — Palme d'or '93; Alb — Urs de 
argint Berlin '94 si Roşu — acceptat in selecţie 
oficială de Cannes '94). Karmitz afişează o poli- 
tete distantă, un aer ușor arogant, asemănător 
dealtfel «cu cel al cineastului polonez care nu 
ezită să-și declare cinismul (spre deosebire de 
gentiletea prevenitoare a lui Bertolucci). Dar în 
spatele acestor aparente se citește credinţa lor în 
cinema. 

Spre deosebire de Thomas, Merchant, sau Hib- 
bie, — Karmitz — cel mai respectat și temut pro- 
ducător privat din Franța — nu se dedică în ex- 
clusivitate unui singur regizor. Originar din 
România, de unde a plecat când era copil, el-a 
moştenit -probabil de la tatal său (patronul depo- 
zitelor farmaceutice dinainte de război și indus- 
trias cunoscut în București) nu doar spiritul între- 
prinzător si averea, ci si o zestre sentimentală 
pentru locurile de origine. Karmitz s-a implicat în 
producerea filmelor lui Pintilie Balanța, Salata si 
în Duminici cu bilet de voie de Nae Caranfil, dân- 
du-le o şansă în plus. Marin Karmitz isi permite 
dealtfel să semneze pe generic ca o supervedetă, 
doar cu inițialele MK. 2 (2 adică jr.). i 

În acest nou tip de producători, cineastii ga- 
sesc nu doar sursele de finanţare, ci și punctul fix 
pe care își pot construi universul. | 


Pr} tiinta“ de a face film 


ineastii care „vin din frig“ 
cultivä cu precädere fiorul 
estetic si echivocul ca ex- 
presie a dualității filoso- 
fice, spre deosebire de fil- 
mele hollywoodiene din 


ce in ce mai cantonate într-un realism . 


explicit. 

În această modalitate s-au distins 
Fără teamă de Peter Weir (cineastul 
australian își declară deschis aparte- 
nenta la Hollywood) și Ce l-a apucat pe 
Gilbert Grape? de Lasse Halistrom (su- 
edezul, si el american prin adoptiune, 
după ce a cucerit un premiu Oscar). 
Ambele filme se raliază ideii directoare 
din ultima vreme, aceea a acceptării di- 
versificării prin toleranţă și compasiune 
(V. Noul Cinema nr. 3/94). iniţiat ca un 
film din genul „catastrofic“ Fără teamă 
nu-și definește eroii prin tentativa de a 
se salva în imediat, ci prin capacitatea 
lor de a depăși traumele psihice ulte- 
rioare si prin ‘(ne)putinfa celor neimpli- 
cati de a-i înțelege. Jeff Bridges, Isa- 
bella Rossellini si Rosie Perez (nomina- 
lizatä la Oscar) dau expresie acestei 
cauzalităţi aparte. 

Johnny Depp în Gilbert Grape exer- 
sează şi el consecințele compasiunii 
față de o mamă obezä si de un frate re- 
tardat (Leonardo di Caprio, nominalizat 
si el la Oscar). Scenariul propune o va- 
riantă la „oamenii si şoarecii“ lui Stein- 
beck, dar tema trimite și la celebrul ro- 
man al lui Stephan Zweig „Beware ot 
Pity“. 


Sumarizând câteva scheme, motive si - 


profesii ar putea figura într-un top al 
frecventei. 

1. Fac modă filmele in două perso- 
naje, de predilecție doi bărbaţi sau 
două femei: Când apare, sexul opus are 


efect de catalizator. S-au lăsat ademie- 
niti de acest tipar dramaturgic: Resnais 
(Smoking/no Smoking); Sokurov (Pa- 
gini uitate); Marta Meszaros (Foetus); 
Allea (Fragi şi ciocolată); chinezul 
Huo-Hu (Vulpea roșie); indianul Bud- 
dhadeb Dasgupta (excelent Vânătorul 
de păsări) și regizorul Jaime de Armi- 
nan (Spania) capabil să facă din discur- 
sul dintre doi scenariști — cu acea fas- 
cinantă percepție lucid-nostalgica spe- 
cifică filmului spaniol — o întâlnire 
existenţială ironică și tragică totodată. 
La celălalt capăt al tunelului a oferit 
cea de pe urmă partitură admirabilului 
actor care a fost Fernando Rey, plecat 
dintre noi la sfârșitul lunii februarie, 
când împlinise 77 de ani. 

2. Nașterile filmate din tot felul de 
unghiuri și ipostaze; 

3. Procesele si — ca un corolar —o 
inflaţie de delincventi, pușcăriași și avo- 
cati. 

Din acest mediu isi recrutează perso- 
najele si Brian De Palma pentru Alege- 
rea lui Carlito. Al Pacino, în rolul unui 
gangster portorican convertit la morali- 
tate după cinci ani de pușcărie, creează 
un personaj omagiu lui Bogart. Urmări- 
rea — balet din final reia ambianța din 
Incoruptibilii, la rândul ei inspirată din 
clasica secvenţă a scărilor din. Potem- 
kin. Suntem deci în plină citatomanie, 
dar magistral dominată de Brian De 
Palma. Sean Penn în rolul unui avocat 
corupt și o seducătoare Penelope Ann 
Miller în rolul de striptease-euză asistă 
regizorul să conjuge romantismul si pu- 
ritatea cu crima și violența. Cine poate 
rezista acestei rețete? 

Alegerea lui Carlito este unul dintre 
acele filme care fac discuţiile pro sau 
anti GATT, inutile. Suntem europeni si 


"Privind cu mânie 


erlinala ne-a reconfirmat 

4 faptul ca cineastii lumii 

consonează. As vrea sa 

relev trayaliul dificil si 

competent al echipelor de 

specialiști, între festivaluri, 

care zece luni dintr-un an urmăresc 

producţiile cinematografiilor nationale 

și fac preselecția din care conducerea 

festivalurilor definitiveazä_ participärile 

în diferite secțiuni. De altel, festivalu- 

rile se află într-o acerbă concurență, nu 

scutită de conflicte, deși se păstrează 
aparența de amiabilă colegialitate. 

Fac această precizare întrucât la noi, 
încercările de a organiza orice fel de 
competiții cinematografice au fost ne- 
gativ marcate de indulgenta preselec- 
tionerilor. 

În anul acesta a fost selecționat pen- 
tru „Panorama“, Privește inainte cu mâ- 
nie, de Nicolae Mărgineanu după sce- 
nariul lui Petre Sălcudeanu. Filmul a 
stârnit un autentic interes printre spec- 
tatori (în majoritate români-germani 
sau germani-români, cum vreţi să le 
spuneţi) care au umplut sala si au adre- 
sat numeroase întrebări regizorului; de 
asemenea filmul a reţinut atenţia unor 
critici de notorietate. Freddy Buache, 
criticul elveţian și directorul Arhivei na- 
tionale de film i-a făcut o- prezentare 
extrem de favorabilă în programul ra- 
diofonic France Culture. Numeroși alți 
jurnaliști au situat filmul lui Mărgineanu 
în suita Balanţei lui Pintilie şi a Patului 
conjugal de Mircea Daneliuc. 

Vorbind de consonante, observăm ca 
Margineanu s-a aflat la unison cu mulți 
dintre cineaștii lumii care privesc îna- 
poi, în prezent sau înainte, cu mânie. 


Tot cu mânie rasfoieste cineastul ger- 


man Lienhard Wawrzyn dosarele cu, 


coperţile de culoare albastră în care se 
adunau denunturile colectate de fosta 


- securitate din R.D.G. — STASI (de 


unde și titlul filmului Albastru, adică 
Turnătorul). După ce și-a trădat cel mai 
bun prieten sacrificând și viața senti- 
mentală a propriei sale fiice, un specia- 
list recrutat de STASI fuge în Germania 
Federală. Aici ajunge deputat, dar legê- 
turile sale cu STASI nu încetează. Când 
sosește momentul adevărului, pentru a 
nu se lăsa compromis, el îi sacrifică din 
nou pe cei doi. Un tablou-märturie pri- 
vind falsificarea raporturilor umane din 
anii dictaturii comuniste, când serviciile 
secrete au țesut o gigantică plasă a 
suspiciunii în care au căzut și s-au 
compromis vinovaţi și nevinovaţi deo- 
potrivă. 

După o lungă carieră de documenta- 
rist, Semion Aranovici debutează în fic- 
tiune cu Drumur câinelui (coproducție 
ruso-franceză). Tot mânia este motorul 
acţiunii eroului (Igor Skljar), care a pe- 
trecut 17 din cei 30 de ani câţi are, în 
pușcării. Întâlnirea cu o femeie in 
amurg (inna Ciurikova surprinzătoare si 
delicat patetică, conturând un personaj 
ca din Tennessee Williams, rătăcit în 
blocurile-celule, variantă contemporană 
la azilul nopţilor gorkiene), — dă iluzia 
unor clipe de puritate. Dar crima e des- 
tinul criminalului. Obligati să fugă din 
oraș, cei doi poposesc într-un sat pără- 
sit. Ca într-un basm, totul e intact — 
casele, cămările cu merinde; dintre vie- 
tuitoare însă au rămas doar un cocoș, 
un câine și un cal. Într-un târziu, tână- 
rul descoperă că vântul Cernobâlului îi 


& Unul dintre acele filme care fac inutilă discuţia 
pro sau anti GATT: Alegerea lui Carlito 
de Brian De Palma (Al Pacino si Sean Penn) 


nu putem decât să ne bucurăm de reu- 
sita Franţei de a fi obținut excluderea 
„produselor“ audiovizuale din negocie- 
rile cu americanii în decembrie trecut 
(v. Noul Cinema nr. 11/93). Să nu ne 
îmbătăm cu apă rece. Industria cinema- 
tografică americană a găsit cheia suc- 
cesului popular, fără să ultragieze sti- 
inta de a face film. 

Jack Valenti, presedintele — de peste 
40 de ani — al Asociaţiei producătorilor 
americani, a declarat la Berlin: „Sănăta- 
tea filmului american e asigurată de o 
acerbă: concurenţă. Nu întotdeauna se 
merge la sigur. Din cele 161 de filme 
produse de Majors anul trecut, doar 28 
au asigurat câștiguri importante, adică 
16—17%, trăgând după ele pe toate ce- 
lelalte, dar spre deosebire de Europa, 
faptul că industria cinematografică nu a 
fost niciodată subventionata de stat a 
făcut-o să stea pe picioarele ei. În Sta- 
tele Unite, The National Endowment for 
Arts susține teatrul, opera, baletul, or- 
chestrele simfonice, dar nu cinemato- 
graful. Industria filmului trebuie să fie 
puternică prin ea însăși, prin poveștile 
pe care le spune pe înțelesul tuturor. 
Filmele nu se fac cu legi, ele se fac cu 


izgonise. Geigerul plimbat pe trupul fe- 
meii când doarme sau pe blana câinelui 
tiuie rău prevestitor... Omenirea, ca si 
fiecare ins sunt damnati. Mânia și-a 
croit drum către deznădejde. Un auten- 
tic timbru rus și patimile unor crime pe- 
depsite. 

Fară a așeza pe acelaşi plan un debu- 
tant cu un maestru, Kieslowski, în Alb 
— disecä si el „sufletul polonez“ in väl- 
toarea economiei de piață — uzând de 
asemenea de violenţă fără vulgaritate si 
de o poetică emoţională. Reţinem un 
personaj și o anecdotică origihale — 
eroul său fuge, azi, din Franţa în Polo- 
nia, pe aceleași căi folosite până nu de- 
mult în direcţia inversă. 

O anume mânie se citește și în Exilul, 
evocarea regizorului olandez Paul Cox, 
australian prin adoptiune. Exilatul său 
— condamnat de un tribunal să-și pe- 
treacă restul vieţii pe o insulă pust>, 
drept pedeapsă că furase câteva oi spre 
a dobândi dreptul de a cere în căsătorie 
pe fata iubită — este un autentic rz- 
vrătit romantic faţă de o societate care 
favorizează greșite valori morale. Faptul 
că acţiunea se petrece în secolul trecut, 
conferă o dimensiune frustă aventurii 
sale si a altei fete care, încălcând auto- 
cratia moralei puritane și înfruntând va- 
lurile oceanului, pleacă singură într-o 
barcă, pe insulă, să cucerească inima 
celui prigonit. O relaţie ce se înfiripă 
treptat urmărită de regizor cu inventivi- 
tate poetică. Recompensa celor ce au 
îndrăznit vine în ziua când copilul lor se 
naște. 

Ca în numeroase alte filme austra- 
liene şi aici natura este personaj cen- 
tral. Ostilă sau ocrotitoare ea rămâne 


“ întotdeauna majestuoasä. Prin ochiul 


aparatului de filmat, regizorul lansează 
din secolul XIX un implicit repros seco- 
lului XX care, căzut în ispita progresu- 
lui tehnic, profanează natura. 


Adina DARIAN 


talent și cu povești atrăgătoare. Produ- 
cătorii au o mare răspundere față de 
creatori când acceptă să finanțeze un 
film, pentru că ei nu pot convinge pe 
distribuitori (93% sunt independenţi) să 
le tina pe ecrane dacă spectatorii nu 
vin să le vadă. in Statele Unite piaţa e 
regină“. 

Verdictul lui Valenti era categoric. lar 
câteva cifre îl susţin. În 1993, in Ame- 
rica s-au produs prin sistemul studiou- 
rilor şi prin independenţi, 550 de filme. 
Distribuitorii au de unde alege. Este o 
latură a concurenţei. Cealaltă si mai 
periculoasă este anunțată de prolifera- 
rea televiziunii prin cablu care prin noi 
tehnici va putea foarte curând oferi, la 
domiciliu, o videotecă de 1.000 de filme 
din. orice timp si din orice ţară. Fiecare 
abonat apăsând pe un buton va putea 
alege, 24 de ore din 24, ce vrea să 
vadă. Se poate astfel conta pe un po- 
tential de un miliard de spectatori pe 
an. 
În aceste condiţii, filmele destinate 
sălilor de cinema nu-și mai pot permite 
să se adreseze unui public restrictiv. În 
pragul centenarului, pentru a supravie- 
tui, cineaștii trebuie să opteze. 


Creatorii de suspense: 
Fără teamă de Peter Weir (cu 
Isabella Rossellini și Jeff Bridges) 


Bai a 


De la American Gigolo 


la „Medicine Man“: 


* o carte despre plante medicinale 
Autor: Richard Gere 


DUBLU SAU 
TRIPLU 


La sfârșitul anului 1993 pe 
ecranele americane rulau Sis- 
ter Act, Beethoven, Wayne's 
World — toate ajunse însă la 
partea Il-a. În aceste cazuri, 
dificil de vorbit de originali- 
tate. Marile studiouri, încura- 
jate de succesele înregistrate 
cu unele din producţiile lor la 
box office, s-au gândit că 
n-ar fi rău să supraliciteze, 
intrând în producţie cu 
așa-numitele sequel, sau „va 
urma“ ale filmelor ce au făcut 
deliciul spectatorilor. Stu- 
diourile speră astfel să dea, 
din punct de vedere financiar, 
lovituri duble sau, de ce nu, 
triple, sub deviza „Să nu 
schimbi o echipă cu care ai 
câştigat deja.“ 

Universal anunță — pe 
foarte curând — un 
Park 2, regizat bineînţeles de 
același Steven Spielberg. Stu- 
diourile -Wamer au intrat în 
producţie cu Free Willy îl și 
Made in America || aducârid 
din nou pe ecran cuplul 
Whoopi Goldberg — Ted 
Danson. Producătorii execu- 
tivi încearcă să-l convingă pe 
Mel Gibson să fie.. . Arma 
mortală IV și l-au contactat 
pe regizorul Lawrence Kas- 
dan pentru un Bodyguard Il. 
De asemenea se gândesc in- 
tens la un „va urma“ pentru 
Evadatul. interpretul principal 
va fi, bineînţeles, același Har- 
rison Ford care filmează în 
prezent tot un „va urma“ — 
Clear and Present Danger 


puștii. În schimb, TriStar 
anunţă că va aștepta aproape 
doi ani ca să dea o continu- 
are la Sleepless in Seattle și 
Clitfhanger. Carolco, mai grà- 
bit, a intrat deja în producţie 
cu Total 1 2 si tripleazä 
eforturile pentru Terminator 
3. Paramount este gata pen- 
tru a doua Propunere inde- 
centi si Familia Addams se 
pregătește pentru 'a treia în- 
cercare (în 1995 însă). Cât 
despre 20th Century Fox se 
lucrează la scenariul lui Mrs. 
Doubtfire 2. După cum se 
vede, Hollywoodul nu se 
sfiește, când e vorba de bani, 
să vadă dublu sau chiar tri- 
plu. 


DREPTATE 
PENTRU TOŢI 


Patti Tate avea 11 ani când, 
la 9 august 1969, sora sa, 
Sharon (căsătorită cu regizo- 
rul Roman Polanski) şi alte 
cinci persoane au fost asasi- 
nate în vila actriţei de la Bel 
Air de către o „familie“ hippy 
condusă de Charles Manson. 
Astăzi, Patti, indignată și 
scârbită, duce — în memoria 
surorii sale — o adevărată 
bătălie încercând să aducă în 
faţa justiției pe multimiliarda- 


Uh maestru al artelor marțiale: 
Steven Seagal (cu soția, actrița Kelly LeBrock) 


(Jocuri patriotice 2) şi nu 
peste mult timp va juca 
într-un nou episod din in- 
diana Jones. El unul, cel pu- 
tin, s-a obişnuit. La Studiou- 
rile Columbia situaţia este 
asemănătoare, dorindu-se o a 
doua Zi fără sfârșit, cu Bill 
Murray si pe Clint Eastwood 
pentru a. doua oară În bătaia 


rul David Geffen (producător 
de discuri și filme, printre ca- 
re M. Butterfly şi interviu cu 
un vampir) şi formaţia Guns 
N'Roses. Aceștia au refuzat 
să retragă. de pe ultimul lor 
disc, THE SPAGHETTI INCI- 
DENT, melodia „Look at Your 
Game, Girl“ compusă de... 
Charles Manson. În apărarea 


Clanul Douglas: Kirk, nora sa, Diandra, 
nepotul Chris, soţia Anna si fiul Michael 


sa, Geffen invocă libertatea 
de exprimare şi faptul că res- 
ponsabilitatea alegerii a 
avut-o Guns N'Roses. Aceștia 
declară la rândul lor că si ei, 
si Manson, au renunțat la 
drepturile de autor în favoa- 
rea copiilor victimelor „fami- 
liei“ Manson. Patti Tate s-a 
declarat însă nemulțumită, 
urmărindu-i în justiție. Cum 
aceasta este legată la ochi, 
procesul riscă să se prelun- 
gească. 


APROAPE 
DE CER... 


Tot în fața instanţei era să 
ajungă și Shirley MacLaine 
care și-a cumpărat un teren 
în împrejurimile localității 
Santa Fe, tocmai pe värful 
Atalaya, unde isi dorea să 
înalțe o vilă imensă. Asociaţia 
ecologică din zonă a protes- 
tat vehement, amenintänd-o 
pe actriță cu darea in jude- 
cată. Shirley s-a văzut nevoită 
să vândă — în pierdere — și 
să renunțe să locuiască 
„aproape de cer“ 


BARBRA 
FOR EVER 


La cele două concerte sus- 
ţinute de Barbra Streisand la 
Grand Garden din Las Vegas, 
printre spectatori au fost re- 
marcați: Steven Spielberg si 
soţia sa, actrița Kate Cap- 
shaw, Richard Gere şi Cindy 


Din nou pe primele 
locuri la box office: 
Julia Roberts 


Crawford, Alec Baldwin și 
Kim Basinger, Mel Gibson, 
Frank si Barbara Sinatra, Ou- 
incy Jones si Nastassia Kin- 
ski, Sydney Pollack, Prince, 
Gregory Peck, André Agassi 
(prietenul Barbrei). Sa amin- 
tim ca in ciuda pretului (intre 
400 şi 1000 dolari) cele 
26 000 de bilete au fost epui- 
zate în doar câteva ore si că 
Barbra, una din cele mai bo- 
gate femei de la Hollywood, a 
încasat un onorariu de 20 mi- 
lioane dolari pentru a putea 
să-și învingă „tracul care m-a 
ținut departe de scenă 
aproape 20 de ani“. Barbrei 
i-a fost rezervată și o altă sur- 
priză: cunoscuta revistă „Ar- 
chitectural Digest“ i-a consa- 
crat- coperta și un reportaj 
despre superba ei vilă stil 
1930. 


CIFRE, 
CIFRE 


e Michael Eisner, PDG al 
studiourilor Disney, a fost 


„sarit" de la prima de sfârşit 
de an (1993) ca urmare a re- 
zultatelor dezastruoase ale 
încasărilor de la EuroDisney 
„Säracul“ Eisner a fost pe- 
depsit să primească doar... 
750 000 dolari în loc de 7,4 
milioane cât încasase în 1992. 
e in schimb, suma „recol- 
tată“ de ultimul film al lui 
Alan J. Pakula, Cazul Pelikan 
(cu Julia Roberts și Denzel 
Washington) a fost de 
16 864 404 dolari in numai 
trei zile de la premiera! Se 
pare ca pentru reintoarcerea 
pe ecran Pretty Woman a tin- 
tit bine. 


A FOST 
ODATĂ HOLLYWOOD 


În 1923, la Downtown, car- 
tier șic din Los Angeles, era 
inaugurat hotelul Itimore, 
un palace in stilul secolului al 
16-lea, proiectat de cätre o 
companie new yorkezä spe- 
cializatä in constructia de ho- 
teluri. De-a lungul anilor, 
„Baltimore“ a fost reședința 
multor regi, preşedinţi, staruri 
de cinema si chiar a tuturor 
marilor echipe de base-ball 
care treceau prin zonă! În 
1960, în apartamentul 8315 
președintele John Kennedy a 
prezidat prima convenţie de- 
mocratică. Câţiva ani mai târ- 
ziu, Beatles, urmăriți de mul- 
timea înflăcărată a fanilor, au 
intrat în hotel nu pe ușă, ci 
pe acoperiș, cu ajutorul unui 
elicopter. pus la dispoziție de 
poliție. În același hotel au 
fost turnate peste 300 de 
filme. Printre ele, Culoarea 
banilor pentru care sala de 
bal a fost transformată în sală 
de jocuri, Rocky Ill (secvența 
meciului de la începutul fil- 
mului), Allen Nation (banche- 


tul), Susie și Baker 
(concertele), SOS Fantome, 
V , Bugsy. In Baltimore 


au avut loc ceremoniile 
de decernare a Oscarurilor în 
1931, 1935—1939, 1941 si 
1942. De curând hotelul a 
fost“ renovat, valoarea îmbu- 
nătăţirilor ridicându-se la 17 
milioane dolari. 


Pagini realizate de 
Doina STĂNESCU 


Claudia Cardinale 
recent revăzută 


Actritä de teatru convertită la film 
(Ludmila Mikaell văzută 
în Arhipelag difuzat de tvr) 


Tom. Cruise 

Fan Club c/o PMK 8436 
Third Street 650 L.A. 
California 90048 USA 


Patrick Dufty 
c/o Warner Bros. Intern 
sion 


14th floor, Burbank 
CA 91522 USA 


Sigourney Weaver 

c/o 1.C.M. 40 West 57th 
Street New York N.Y. 

10019 USA 


ILM FAN 


Louis Malle va realiza pentru MGM un film despre 
viata Marlenei Dietrich, numit simplu Dietrich. Scenariul are la 
bazä recenta — si scandaloasa — biografie a celebrei actrite 
scrisă de fiica ei, Maria Riva. 


Anjelica Huston s-a hotärät sä treacä in spatele apa- 
ratului de filmat. Ea a început turnärile la Terrible , in- 
on din viata zbuciumatä a poetului britanic William Butler 

eats 


Moses 22 polii semnată de Ridley Scott se intitu- 
iează Overkill și acum este considerat ca unul dintre 
cele ma pa dai ine din ultimii ani. Producätor: 20th Cen- 
tury Fox. 


După ce a fost cântărețul Ike Turner in pelicula de- 
dicată Tinei Turner, actorul FA, Fishebourne rămâne în ace- 
lași domeniu — muzica rock — fiind interpretul principal al fil- 
mului intitulat Scuse Me While | Kiss the Sky, film ce reînvie o 
veritabilă legendă a rockului, Jimmi. Hendrix. 


Keanu Reeves a acceptat rolul unui specialist în de- 
zamorsarea bombelor în filmul polițist Speed. Regia este sem- 
nată de un debutant, olandezul Jan de Bont care a fost însă di- 
rector de imagine la filmul lui McTiernan, Bătălie disperată 1. 


izorul francez Christian Vincent i-a ales ca inter- 

preti principali pe Isabelle Huppert și Daniel Auteuil pentru fil- 

ed său intitulat La séparation, adaptare după romanul lui Dan 
ranc 


La nuit et le moment se intitulează filmul regizoarei 
Anna Maria Tato. Este un film de epocă, despre moralitate, 


imoralitate, seducţie si aragoste: Lena Olin si Willem Dafoe 
sunt cele două personaje pri 
al dragostei si întâmplării. 


ncipale prinse într-un ametitor joc 


% Seducătorul sedus 
is (Willem ` Datoe 
si Lena Olin). 


pe micul ecran 


În plină dramă familială, Al Bano 
si Romina Power vor renunţa la muzică? 


e Actrița franceză Ané- 
mone a fost dată în judecată 
de către consiliul municipal 
al unui mic oraș din Alsacia 
pentru că în cursul unei emi- 
siuni tv intitulată Double jeu, 
ea a folosit cuvântul „nemţă- 
lai“ vorbind despre locuitorii 
de origine germană. din pro- 


vincia sus-amintită. În fața in- 


stantei, Anémone a declarat 
că nu a intenţionat să jig- 
nească pe nimeni și că în nici 
un caz nu poate fi acuzată de 
naționalism. Tribunalul a ca- 
sat procesul. pentru că, „ter- 
menul era prescris“. In 
schimb, Anémone, in Alsacia, 
este o actriță „proscrisă“. 

e Rezultatui unui recent 
sondaj îl declară pe Woody 
Allen drept bărbatul cel mai 
prost coafat. ceea ce a susci- 


tat nedumeriri pentru că unii 
s-au întrebat cum poţi coafa 
ceva ce nu prea ai? 

e După numai 20 de mi- 
nute, Al Pacino a părăsit pe- 
trecerea oferită de producă- 
torul Martin Bregman cu oca- 
zia premierei filmului Carlito's 
Way. Actorul nu a plecat sin- 
gur, ci însoţit de actrița 
Lyndall Hobbs. Pe cei doi îi 
aștepta o cină în tête-à-tête 
în apartamentul lui Al Pacino. 
Unul din invitaţii la premieră 
comenta malitios: „Să se mai 
spună că Pacino nu ştie să 
aprecieze... un parfum de fe- 
meie!“ 

Carnet roz: e Bernard Gi- 
raudeau (despărțit de Any 
Duperey) o regăsește pe 
Fanny Ardant (mulți ani prie- 
tena regretatului Truffaut cu 


care are de altfel o fetiță). e 
John John Kennedy (fiul fos- 
tului președinte) a trăit o idilă 
de-o vară cu actrița Darryl 
Hannah. Cand idila a amenin- 
tat să se transforme într-o că- 
sătorie, mama — Jacqueline 
(nu Bisset, ci Onassis) a tre- 
cut la represalii. Tânărul 
John s-a cumintit repejor si 
s-a întors — nu la mama — ci 
la o tânără și aspectuoasă 
directoare de public relations 
de la firma Calvin Klein. e 
Jean Claude Van Damme în- 
conjurat în ultima vreme. de 
prea multe frumuseți mai 
toate blonde, și-a pierdut ca- 
pul după o frumoasă brunetă, 
Darcy LaPier, cu care de cu- 
rând s-a căsătorit, după un 
dificil meci (citește divorţ) de 
fosta doamnă Van Damme 


(ea însăși expert în arte mar- 
tiale) e Tot dificil a fost si di- 
vorjul lui Burt Reynolds de 
blondissima Loni Anderson, 
(pe vremuri un fel de sosie a 
lui Marilyn Monroe). Doamna 
Reynolds a cerut drept pen- 
Sie doar casa, vila, masina, 
piscina, pisica, grădina și un 
cont în bancă. Mai puţin 

micul Quinton, fiul lor în vär- 
stă de 5 ani, pe care l-a lăsat 
ex-sotului, „ca să aibă de lu- 
cru de acum încolo“. e San- 
drine Bonnaire (recent pe 
ecrane în Jeanne d'Arc) a 
născut o fetiță; tatăl este Wil- 
liam Hurt. Micuța se va numi, 
cum altfel, decât Jeanne. e 
Cel de-al treilea copil al lui 
Demi Moore și Bruce Willis 
este tot o fată. Inspirația pă- 
rintilor în materie de nume nu 
a secat însă. După Rumer și 
Scout LaRue a venit rândul 
lui Tallulah Belle. BH 


NUCA 


si ZGARIE-NORII 


a masa de joc a Artelor, 

Filmul ar fi trebuit să iasă 

câștigător. Se născuse cu 

cäita norocoasă a mezinu- 

lui năzdrăvan. Părea mai 

ingenios și mai temerar, 
iar miza era, şi ea, mai mare ca a celor- 
lalte. Curând, însă, s-a văzut că trisa, 
mergea pe mâna partenerelor și juca, 
cei mai adesea, cu cărţile lor. De-a- 
tunci, a devenit perdant. Câștigurile 
sale, câte vor mai fi fost, n-a știut să le 
investească. Amăgit de rasfatul din co- 
' pilărie — dar ce copilărie fericită avu- 
sese! —, n-a apucat să se maturizeze. 
Precocitatile lui au trecut în contul ce- 
lorlalte Arte, ba chiar în contul Tehnicii, 
care, după ce-l moşise, îşi cerea partea. 
Nu-i mai rămânea decât să chibiteze, 
pe-alături de masa de joc. incă tânăr pe 
lângă matusalemicele lui partenere, la 
cei o sută de ani pe care și-i anunţă cu 
vanitoasă mândrie pare, astăzi, un im- 
postor demascat. 

De câte ori a literaturizat — si a tot li- 
teraturizat, până la satietate și chiar 
ajungând să-și revendice teritoriul epi- 
cii, când vroia să impună scenariul ca... 
gen literar —, a devenit somnolent. În 
rarele clipe de trezie, fie se afla într-un 
interludiu numit Antract (de Rene 
Clair), fie oniriza dincolo de somnie, ca 
în Visul cailor sălbatici al lui Paradja- 
nov, poate cele mai autentice manifeste 
„ale menirii sale. 

De câte ori a muzicalizat — pur și 
simplu anexându-și mai mult sau mai 
puțin pleonastic melodia —, a devenit 
el însuși o ilustrație vizuală a muzicii. 
Între timp Xenakis, Cage, Stockhausen 
se transformau în clasici, dar el conta 
tot pe corul de viori hollywoodiene. De- 
geaba se incapatanase bietul Norman 
McLaren să-și zgârâie notele muzicale 
direct pe peliculă, ideea i s-a părut fie o 
blasfemie, fie prea revoluţionară pentru 
comoditatea lui. 

De câte ori a teatralizat — în ciuda 
declaraţiilor demagogice de autonomie 
artistică —, a devenit o înregistrare din 
punct fix a cadrului scenic. A trebuit 
să-i arate Paradjanov cum se poate 
filma cu adevărat fără să-și miște privi- 
rea din dreptunghiul obiectivului, ca 
să-și dea seama că nu-i obligatoriu să 
se zbenguie brownian pentru a fi inde- 
pendent de statismul teatral. important 
este ce face în acel cadru dreptunghiu- 
lar, unde cinematismul funciar se poate 
dovedi intrinsec. Pe de altă parte, 
Jancsö face demonstraţia contrară, 
când îşi unduieste camera pe cele mai 
sinuoase si mai lungi traiectorii care 
construiesc singure o epică sui generis. 
Între Paradjanov şi Jancsó, poate sin- 
gurii care rămân dintr-o istorie mo- 
dernä, este loc pentru toţi cineastii de 
bine. Tarkovski este argumentul cel mai 
convingător, însă nu oricui i-e dat sa 
aibă echilibrul, aplicaţia și consecventa 
lui. ` 

' Mai sinceră, căci originară, a fost re- 
latia cu plastica. Cel mai adesea și-a 
amintit, nu se putea altfel, descendența 
lui imagistică, iar atunci — în mod pa- 
radoxal — şi-a recâștigat vocaţia. Nu 
mai era un uzurpator, ci un continua- 
tor, fireşte când nu se mulțumea să re- 
producă. Şi, de multe ori, a devenit un 
virtuoz care nu mai avea nevoie nici de 


20 


tutelă, nici de acompaniament. Un ci- 


„neast, altfel cu bune performanţe, mar- 


turisea că nu s-a simțit în stare sê con- 
cretizeze o propunere scenaristica, 
aceea de a filma miezul unei nuci astfel 
încât să transmită sugestia vizuală a 
unui creier. Tocmai în asta — potenta 
suprarealistă — constă forța de excep- 
tie a cinematografului. Dar, e adevărat, 


trebuie să fii un Orson Welles ca să fil- | 


mezi — ca în Cetăţeanul Kane — niște 
lăzi, iar spectatorul să vadă zgâ- 
rie-nori... 

În fapt, toată problema vine de la 
handicapul pe care-l resimte Filmul, 
când se simte obligat să vehiculeze 
doar elementele realităţii, fie ea şi o 
realitate iluzorie. Oricât vom susţine că 
Tehnica îl ajută să depășească toate li- 
mitele, tot vor rămâne limite de netre- 
cut. În orice caz, chiar si performanţa 
de cea mai înaltă virtuozitate — de as- 
tădată tehnică — nu reușește să aco- 
pere însăilările bănuite. Risipa de cru- 
2ime si de sânge își poate găsi justifi- 
care — ca în Shocker-ul lui Wes Craven 
— doar într-un amuzânt final cu adresă 
moralizatoare. Și tot ca o comedie dră- 
gälasä sfârşeşte — chiar pe o replică, 
spontană ca întotdeauna, și în momen- 
tele cele mai amutitoare — un thriller 
cu pretenţii, ca Jurassic Park. 2 

Mult mai cinstit este Filmul ca anima- 
fie. Aici, posibilităţile îi sunt cu adevä- 
rat nelimitate și fantezia poate face ab- 
stractie de orice ingrediente improprii. 
Ambiţiile de natură tehnică se pot ca- 
naliza in ingeniozitêti plastice, mai be- 
nefice mesajului artistic. Uneori, cu 
efort minim si pretenţii neînsemnate, se 
pot obține efecte de o complexitate fas- 
cinantă. Ce este Clovnul junglei — apa- 
rent banal de distractiv — de nu o înge- 
manare de têatru absurd, umor grotesc, 
terorism, cabotinism, oportunism, șovi- 
nism- si încă altele? 

Dacă în natură fenomenele sunt ci- 
clice, e de sperat că și în artă se poate 
evolua astfel. Doar asa se explică de 
ce, după o lungă perioadă de regres al 
virtuţii artistice, când toate experienţele 
lăturalnice par a fi fost consumate doar 
în folosul profitului comercial, de acolo 
de unde se trage fatala agonie a Filmu- 
lui vin și soluţiile de revigorare. Sosind 
la distanță mare după un prototip care 
ar fi meritat să devină un fecund cap de 
serie, Hellzapoppin (de H.C. Potter), fil- 
mele lui Mel Brooks mai deunăzi si ace- 
lea mai recente — Formidabilul, Arma 
fatală, Familia Addams — mărturisesc o 
nouă opțiune și reactualizează un gen: 
parodia. Programatic sau nu, fenome- 
nul dă măsura luciditatii si inventivitatii 
promotorilor lui, dar mai cu seamă dă 
șansa reabilitării spectatorului cu inte- 
lectul morfinizat de sex și violenţă. Un 
exemplu, încă, de reconsiderare a habi- 
tudinilor, dacă nu cumva o dovadă de 
impas din care se încearcă ieșirea, este 
renunţarea la tabu-urile unei cinemato- 
grafii canonice: finalurile iconoclaste, 
în care ticălosul scapă nepedepsit, 
eroul mai mult sau mai puţin pozitiv e 
ucis, copilul inocent moare — vezi The 
Player, Sommersby, My Girl. Să fie, 
toate acestea, semnele unei renasteri la 
inceputul celui de-al doilea veac? 


Sergiu SELIAN 


a Orson Welles 
si Robert Altman, 
cineasti 
fara de care 
Centenarul ar fi fost 
mult mai sărac: 


Cetăţeanul Kane 
și Jocuri de culise 


(cu Greta Scacchi 
și Tim Robbins) 


Pentru fanii 


m revăzut la Cinematecă 


Viaţa lui Mateusz, una din- 

tre operele de frunte ale 

„celui de-al treilea cine- 

matograf polonez“: filmul 

pe care Witold Les- 
zczyniski l-a realizat în 1967 își pas- 
trează întreaga prospeţime, de parcă 
s-ar fi născut ieri. 

După mai bine de un sfert de veac, 
Viaţa lui Mateusz continuă să exercite 
asupra noastră aceeași vrajă poetică. 
La o privire grăbită, filmul lui Les- 
zczyriski nu e decât portretul unei fiinţe 
solitare. Elementar în aparenţă, de fapt 
introvertit, înclinat spre contemplatie, 
eroul nu are ceea ce se numește înde- 
obşte o „biografie socială“. Cineastul îl 
defineşte numai prin raportarea la două 
repere existenţiale: copilăria retrăită 
candid în plină maturitate si, mai ales, 
percepţia lumii magice a naturii din jur. 
Autorul îi atribuie lui Mateusz o propo- 
zitie-laitmotiv: „Merg înainte“, menită să 
strecoare sugestia înscrierii unui destin 
pe o orbită singulară. Pentru Mateusz, 
copilăria, vârsta evocată de amintirea 
jocurilor cu Olga, sora tandra și protec- 
toare, constituie un spaţiu de refugiu; 
pe nesimţite, însă, regizorul preschimbă 
motivul regresiunii în infantil în meta- 
fora trăsăturii fundamentale a eroului: 
neputinta de a da piept cu realitatea 
imediată. Printr-o miraculoasă compen- 
satie, acest personaj abstras din timpul 
istoric e înzestrat cu darul de a intui 
viața secretă a regnurilor: simte în 
palmă palpitatia mușchiului de copac, 
observă lenta încremenire a unui ochi 
viu de pasăre. Mateusz ne apare ca un 
posesor al misterelor cosmice: în zborul 
păsărilor, în oglinda întinderilor de apă, 
în freamătul pomilor sau în mișcările 


> 


-LIRISM şi 


norilor, el desluseste semne stranii. 
Simbolul păsării, vietatea văzută ca un 
fel de alter ego al eroului, concentrează 
mai mult decât oricare altul, lirismul 
comuniunii tainice a omului cu natura. 
Leszczyński surprinde cu tot atâta as- 
cutime, chiar dacă în notații fugitive, 
dramatismul lăuntric al personajului, 
punctând dezacordul dintre vagile lui 
dorințe de a arunca punți spre viața 
obișnuită și incapacitatea structurală de 
a i se integra. În existența lui Mateusz 
si a Olgăi, dusă departe de lume, apari- 
ţia tăietorului de lemne înseamnă o 
bruscă tulburare a unui ritm bine sta- 
tornicit, o traumatizantă ciocnire cu 
realitatea. Un fel de presentiment aver- 
tizeazä în permanenţă eroul că exis- 
tenta consumată în afara tiparelor fi- 
resti ale vieţii este sortită eșecului. 
Traiectoria lui Mateusz nu poate fi de- 
cât tragică — inadaptabilitatea lui fun- 
ciară îl condamnă la gestul sinuciderii. 
Figurare a ruperii din real, Viaţa lui Ma- 
teusz ni se înfățișează ca o reflecţie 
despre singurătate, o singurătate onto- 
logică. As zice că e o ambiţie bergma- 
niană ambiția lui Leszczyński de a face 
din povestea acestei ființe ciudate o pa- 
rabolă a condiției umane, de a tran- 
sforma o poveste de nicicând si de ni- 
căieri (cu alte cuvinte, construită cu o 
deliberată, cu o sistematică indiferență 
la concretul istoric) într-o poveste de 
totdeauna şi de pretutindeni; întocmai 
ca în unele filme ale lui Bergman, cazul 
bizar, „atipic“, ca să nu spun „clinic“, 
„dobândeşte o rezonanță mai amplă, 
dezvoltă un câmp de semnificaţii neaș- 
teptat de larg. Regizorul polonez știe sa 
ocolească deopotrivă tonul filozofard și 
dezechilibrul între limbajul direct și cel 
figurat, marile pericole care pândesc de 


ar 


SPIRITUL 
VREMII 


ste un eveniment publica- 
rea „jurnalului“ 
(1970—1986) lui Andrei 
Tarkovski și a devenit 
semnalul unor manifestări 
j omagiale, nu numai în 
Franța. In cadrul acestor manifestări de 
prețuire a fost dat publicității si un text 
inedit al lui Tarkovski despre unul din- 
tre scriitorii lui preferaţi, Dostoievski. 
Eseul se intitulează chiar „Dostoievski 
în film“. Socotesc utilă impartasirea, fie 
și numai a unui fragment din acest text, 
cititorilor noștri dar, mai ales, cineaști- 
lor care solicită atât de des literaturii să 
le furnizeze subiecte pentru filmele lor. 

„Toate adaptările operelor lui Dos- 
toievski făcute de cineaștii noștri  — 
spune Andrei Tarkovski — dar toate 
fără nici o excepţie se situează la un ni- 
vel atât de coborât încât nu pot face 
obiect de analiză. E de ajuns să amin- 
tim pe ce anume își edifica Dostoievski 
romanele sale: scruta de preferinţă cro- 
nica judiciară si faptul divers de prin 
gazete ca să descopere o anecdotică 
ieșită din comun, fapte fără nici o legă- 
tură între ele, dar capabile să exprime 
lumea modernă. Dostoievski aduce 
aceste fapte în romanele sale, modelân- 
du-le și conferindu-le o profunzime fără 
seamän. El urmărea cu patimă să des- 
copere adevărul, sensul existenţei 
umane, să lumineze ceea ce le lega de 
căutarea lui Dumnezeu. Toate acestea 


ea) 


Eseul lui TARKOVSKI 
despre 


„DOSTOIEVSKI ÎN FILM“ 


> Nostalgia (cu Domiziana Giordano si Erland Josephson) 
și Oglinda (cu Oleg lankovski si V.E. Boskakov) — 
filme. cu puternice reflexe autobiografice 


îl fac pe Dostoievski să fie ceea ce este. 
Cât despre realizatorii care au adaptat 
pentru ecran proza lui, ei s-au mărginit 
de regulă la subiectul pur și simplu, 
fără să încerce să meargă mai departe. 


lar publicul crede că așa ceva ar fi de 
ajuns. Cel mai bun exemplu al unei ast- 
fel de adaptări superficiale, särmane si 
lipsite de orice valoare, îl constituie fil- 
mul lui Prev, Fraţii Karamazov, după 


filmelor de cinemateca 


FILOZOFIE 


obicei cinematograful de acest soi, 
după cum se dovedește în stare să folo- 
sească formula parabolei fără să cadă 
în nici unul din păcatele ei tradiționale: 
excesul de opacitate sau excesul de 
transparenţă. z 
Leszczyński isi lucrează filmul cu o 
finețe de bijutier. Rarefierea epică si 
densitatea lirică sunt atent calculate, 
fiecare în parte și amândouă laolaltă. 
Reţeaua de simboluri și de metafore pe 
care se clădește Viaţa lui Mateusz e bo- 
gată și în același timp discretă. O certă 
forță de sugestie capătă universul fizic 


“al povestirii: casa singuratică, lacul în- 


văluit în ceață, pădurea fosnind nelinis- 


titor, copacul trăsnit, de care se leagă 
amintirile copilăriei, cerul vestitor de 
furtună, toate devin stenogramele plas- 
tice ale atmosferei ori traduc, nu o dată 
cu subtilitate, stările sufletești ale lui 
Mateusz; când imaterial, când violent 
senzorial, peisajul sălbatic, parcă de în- 
ceput de lume, „joacă“ mereu, ca un 
adevărat interlocutor al personajului. În 
sfârşit, puterea de incantatie vizuală și 
sonoră rămâne unul dintre principalele 
atuuri stilistice ale filmului. Ea vine din 
fiuiditatea neobișnuită a ritmurilor, din 
mișcarea gravă, de ceremonial, cu care 
lunecă imaginile, din rafinamentul cali- 
grafierii lor, din fiorul metafizic al muzi- 
cii lui Arcangelo Corelli. Doar rareori 
intensitatea lirismului scade si atunci 
iese la iveală o anume pretiozitate a 
scriiturii cinematografice. 


George LITTERA 


[=] După 27 de ani, aceeași prospețime: Viaţa lui Mateusz 
(cu Franciszek Pieczka si Anna Milewska) 


Pe 


Mn Sa it ER 


unul din romanele cele mai profunde 
ale literaturii ruse si universale. De pri- 
sos să mai vorbim despre «erorile» rea- 
lizatorului. Erori săvârşim cu toții chiar 
si atunci când ne aflăm pe calea cea 
bună. Eroare înseamnă să te afli, în 
chip provizoriu, pe o pistă falsă. Ea 
poate fi însă întotdeauna corectată. Dar 
aici este vorba pur și simplu de exploa- 
tarea cinică si fără sens a subiectului 
preluat din Dostoievski, eroare ce mar- 
turisește refuzul de a aborda proble- 
mele pe care și le punea autorul. Imi 
pare că eșecul tuturor adaptărilor vine 
din aceea că realizatorii simplifică la 
maximum originalul și își refuză — ori 
sunt incapabili — să pătrundă textul, 
să-i afle sensul profund, mărginindu-se 
să redea povestea care se lasă lesne 
rostită pe ecran. 

Dostoievski îmi este apropiat în pri- 
mul rând prin profesionalismul său. 
Dacă adâncești puţin lucrările de teorie 
a filmului și teatrului iti dai seama că 
țelul unei transpuneri este de a reda 
ideea cutărui sau cutărui episod, sensul 
profund al nucleului dramatic. Transpu- 
nerea scenică este pentru Dostoievski o 
categorie psihologică si, gândesc eu, 
același lucru trebuie să fie și în cinema. 
Ceea ce înseamnă că actul transpunerii 
trebuie să exprime nu numai ideea unei 
scene anume, ci și starea psihică a per- 
sonajelor din această scenă, starea lor 
de spirit determinată de situaţie și de 
relaţiile dintre ele. Aici, realismul din ci- 
nema este de mare ajutor căci realita- 
tea este infinit mai fantastică decât 
orice ficțiune poetică. Când mă refer la 
realismul din cinema eu înțeleg urmă- 
toarele: fixând realitatea, filmul trebuie 
să pună în evidenţă elementul fantastic 
al subiectului, profunzimea analizei ca- 
racterelor și problemelor abordate şi, în 
același timp, să sublinieze această con- 
ceptie atât de specifică creaţiei. Dos- 
toievski este singurul scriitor care a 
știut să redea dialogurile dintre perso- 
naje până într-atât individualizate încât 
ele traduc în chip desăvârșit caracte- 


A 
u zi 


rele. Dialoguri de o asemenea calitate 
aș dori să găsesc într-un film. După pă- 
rerea mea, adaptările după Dostoievski 
n-ar fi de dorit. Dacă totuși trebuie fă- 
cute, aș spune că romanul care mi-ar 
face plăcere, înaintea tuturor celorlalte, 
sä-t aduc în film ar fi «Crimă si pe- 
deapsă», cel mai desăvârșit, mai echili- 
brat și, în același timp, cel mai modern 
dintre romanele sale. Nu mai puţin im- 
portant decât istoricul crimei este, în 
această operă, cel al pedepsei, al răs- 
cumpărării greșelii, cu alte cuvinte anti- 
teza dialectică a însăși crimei, antiteză 
fără de care romanul n-ar exista ca fi- 
nalitate etică. La drept vorbind pentru 
aceasta a și fost scris. Așadar, să adap- 
tezi acest roman lăsând deoparte ideea 
ispășirii, adică tocmai cea de a doua la- 
tură a sa — Siberia, puscäria, deporta- 
rea lui Raskolnikov însoțit de Sonia — 
vădește o neînțelegere totală a operei. 
Mai mult: aducându-l pe ecran pe Ras- 
kolnikov este cu neputinţă să trecem 
sub tăcere toate reflectiile pe care au- 
torul le încredințează eroului său. Ne- 
glijând de pildă reflectiile lui Raskolni- 
kov cu privire la ceea ce îi este îngăduit 
şi ceea ce nu-i este îngăduit, ca și în 
privința voinţei omului si a libertăţii lui 
înseamnă a nu mai păstra din roman 
decât anecdoticul, subiectul gol. Pro- 
funzimea caracterelor stă în amănun- 
tele disimulate în ele însele, în dialo- 
guri, ca si în reflectiile pe care autorul 
le încredințează personajului. Reflecţii 
despre crimă, despre voinţă, despre ro- 
lul individului în societate, toate aces- 
tea au o colosală semnificaţie în «Crimă 
și pedeapsă» și este cu neputinţă să le 
ignori într-o adaptare destinată ecranu- 
lui. Ceea ce s-ar cuveni să se facă ar fi 
topirea romanului, crearea unei lucrări 
absolut noi. Dar a reface romanul îmi 
pare o încercare cu totul sterilă. El 
există, de ce ar trebui repetat? Și de ce 
ar trebui el să fie ilustrat? Gândesc că 
lucrul cel mai important pentru specta- 
tor ar fi să-i oferi propria ta viziune 
despre roman, lectura ta. Cu condiţia 
însă ca ea să-l intereseze pe spectator 
în aceeași măsură în care îl interesează 
lectura romanului însuși. Doar în acest 
caz ar merita să încerci adaptarea ro- 
manelor lui Dostoievski pentru ci- 
nema...“ 

Ceea ce este in conceptia lui Tarkov- 
ski valabil pentru Dostoievski îmi îngă- 
duie să cred că este valabil pentru orice 
alt scriitor însemnat. Astăzi, când re- 
cursul la literatură devine predilect în 
cinematografiile lumii, confesiunea lui 
Tarkovski poate fi pentru oricine are 
urechi de auzit, o lecţie. Căci criza sce- 
nariului, atât de des 'invocată, nu este 
cantitativă, ci în primul rând calitativă. 


Mircea ALEXANDRESCU 
21 


REZULTATELE CONCURSULUI CU PREMII 


organizat de NOUL CINEMA si ROMÂNIAFILM 


Dragii noștri 
concurenți 


atä-ne ajunși la capătul primului 

nostru concurs ale cărui emoții 

le-am trăit împreună. Pentru 

dumneavoastră aceste emoţii au 

izvorât mai ales din așteptarea 
întrebărilor etapei următoare, a raspun- 
surilor corecte, a listei cu numele câști- 
gătorilor. Pentru noi, ele au însemnat 
un dialog extrem de comunicativ cu mii 
de cititori, cărora le-am aflat cu această 
ocazie gusturile, dorinţele, speranţele. 
Bucuria noastră cea mai mare a fost să 
vedem cum mulți dintre dumneavoas- 
tra, care altădată nu ati avut timpul sau 
curajul de a ne scrie, ati-gasit acum 
modalitatea de a vă adresa nouă, adău- 
gând, pe lângă răspunsurile la chestio- 
narul nostru, câteva rânduri. Vă multu- 


„mim tuturor pentru încurajări, pentru 


felicitärile si martisoarele trimise. Le 
mulțumim ceior care ne-au apreciat 
elogios munca și celor care au semna- 
lat inadvertente apărute în paginile 
noastre. Vă mulțumim tuturor pentru că 
ne urmăriţi si ne citiți cu atenţie, cum 
se poate vedea din miile de scrisori 
care au formulat răspunsurile corecte. 
Am desfăcut cu emoție fiecare plic si 
răbdarea noastră a fost generos răsplă- 
tita. Am găsit în ele dovezi ale existen- 
tei unui adevărat partid al cinefililor ai 
cărui membri sunt repartizaţi uniform 
pe toată suprafaţa ţării. Am fost impre- 
sionati de numărul mare de răspunsuri 
exacte venite din localităţile mici unde, 
în ciuda unei difuzări mai, puţin ofer- 
tante, filmele sunt văzute extrem de 
atent, de spectatori avizaţi. Ne-au mis- 
cat în mod deosebit scrisorile unor şo- 
meri sau concurenți care, dându-și 
seama că au expediat chestionarul gre- 
sit formulat, au mai trimis un alt plic, 
rugându-ne să luăm în consideraţie va- 
rianta corectă. Ceea ce am și făcut. 
Celor care ne-au reproșat că de dra- 
gul concursului nostru au fost nevoiţi 
— 


Crucea de piaträ 


(Urmare din pag. 7) 


sitä (Margareta Pogonat); juna candidä 
(Corina Dänilä); unguroaica credulă 
(Manuela Harabor), iubitoarea mama 
(Mara Grigore); generoasa gitanä (Car- 
men Trocan); fata cooperantä (Cerasela 
losipescu); militanta aprigă (Valeria Co- 
cias) si cea patetica (Carmen Tanase). 
Incidentul regretabil al schimbarii 
fortuite a trei operatori (Doru Mitran, 
Gabriel Kosuth, Alexandru Solomon — 
trei remarcabili directori de imagine) 
avea să impieteze nu atât asupra atmo- 
sferei, care are culoare şi pitoresc, cât 
asupra portretelor lipsite de percutanta 
în fața unui aparat mânuit mereu de alt- 
cineva. De aici încă o notă de falset 
care contribuie la kitsch-ul genera! dic- 
tat și de o pseudo pudibonderie. S-a 
considerat probabil că se poate evita 
obscenitatea concentrând vulgaritatea 
cu preponderență în zona cuvântului si 
mai puţin a gestului. Singura „picante- 
rie“ este cea a ilustrarii termenului pro- 
fesional „la curea“. Culmea, un film 
despre „Crucea de piatră” este complet 
lipsit de senzualitate ca și de scene 
sexy, care ar fi cerut un rafinament 
aparte pentru a nu cădea în porno. 
Sunt acestea câteva din cauzele care 
au contribuit la trivializarea subiectului, 
a propunerii care a incitat iniţial, pe 
bună dreptate, interesul producatorilor. 
Deşi realizatorul se mândreşte cu faptul 
că producătorii nu au intervenit în nici 
un fel in elaborarea film i- poate ca 


n dintre 


sali cum e 
tistica a pel 
credinţă la 
şi proaspet 
grafia noastra 


` câştigătorilor: 
„Victor, 


să ciopârțească revistele, le facem ur- 
mâtoarea precizare: numai talonul 
(mica cifră în chenar) trebuia decupat, 
chestionarul putând fi recopiat de mână 
sau de mașină. Este un amănunt tehnic 
de care veţi putea fine seama în con- 
cursurile noastre următoare. Mulţi con- 
curenţi au procedat astfel încă de la 
prezenta ediţie și bine au făcut. E vina 
noastră că n-am fost mai expliciti încă 
de la început. 

Cu experiența dobandită acum, spe- 
răm că vom reuși să organizăm pe vii- 
tor concursuri mai atractive pentru cei 


fiul Dianei Lupescu 
și al lui Mircea Diaconu- 


Foto: Victor STROE 


cărora le face plăcere să-și verifice cu- 
nostintele în acest mod. Satisfactia su- 
porterilor filmului de a-și confirma in- 
formațiile cinefile este, credem, princi- 
palul câștig al întrecerii propuse de noi. 
Multi concurenţi ne-au si scris, de alt- 
fel, că sunt atrași de acest pariu și nu 
de materialitatea premiilor. Cu regretul 
că nu i-am putut premia pe toţi cei care 
au răspuns exact, transcriem lista pre- 


„ miantilor trasi la sorţi de micul Victor 


Diaconu, simpaticul fiu al familiei de 
actori Diana Lupescu—Mircea-Diaconu. 
Reamintind că tricourile, insignele și 


redacțională 


Director — Redactor gef 
Adina Darlan 
Redactor șef adjunct: Dana Duma. Secretar ze de redactie: 
loan na 


a Statie. Publicist comentator: | 


Coroiu. 


Redactori de rubrică: Doina Stănescu, Rolland Man. 
Fotoreporter: Victor Stroe. 


Societatea Comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 


Sect. 1 


3087/SC Judecătoria 
Bucureşti, 21 iulie 1992, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului cu 
nr. J 40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220 — 1200 


Redacţia: Piaţa Presei Libere nr. 1 București, tel. 617.38.71 


[Rosa ee Imprimerie Impfmr Cora, name [E] | 
93, 


pliantele publicitare de la Studioul 
„Twentieth Century Fox“ au fost puse 
la dispoziție de Romäniafilm, care po- 
sedä in exclusivitate drepturile de difu- 
zare a filmelor acestei companii, iatä 
lista premiilor. 

Câte un tricou Rising Sun și o 
insignă a aceluiași film (14 premii): 
Barbu Silviu Camil (București), Gabor 
Istvan (Cluj-Napoca), Braniște Veronica 
Steliana (Caracal), Penciu Theodora 
(București), Fanaragiu Eugen (lași), Mi- 
hăilă Loredana (Ploiești), Porojan Călin 
(Oradea), Barbu Dragoș Marian (Bucu- 
rești), Mirea Dănuţ (Constanţa), Teodo- 
rescu Liliana (București), Sufare Euge- 
nia (București), Lupulescu Cosmin (Lu- 
goj), Mirea Elis Maria Elena (Bucu- 
resti), Dima Ecaterina (Bucureşti); câte 
un tricou Hot Shots plus insignă (2 pre- 
mii) Dumitru Horaţiu (Bucureşti) si 
Geol Cătălin — Toni (Brăila); câte un 
tricou Home Alone și insignă (4 premi- 
i): Ciurea Carmen (Bacău), Martac Va- 
lentina (București), Joița Anca (Braşov) 
si Moraru Mariana (Comănești — Ba- 
cău). 10 abonamente pe 3 luni la revista 
noastră (mai, iunie, iulie): Curti Narcis 
(Mangalia) Caba: Nicoleta (Piatra 
Neamţ), lonita Elena (comuna Păulești 
— Prahova), Oprea Aurelia (Buzău), 
Adrian C. Pătulea (Glăvânești — Ba- 
cău), Puscaciu Mihael (Vaslui), Vlasie 
Ana Mirela (Târgu Ocna), Voicu Mirela 
(București), Radu Mihaela (Câmpina), 
Mircea Raluca (București). Câte un 
pliant publicitar plus o insignă de la Ri- 
sing Sun sau Testoasele Ninja (50 pre- 
mii): Koloszvari Pal (Târgu Mureș), To- 
cilă Cristina (Bacau), Indre Liliana 
(Baia Mare), Tamaş Erzsebet (Sfântu 
Gheorghe), Păuna Elena Carmen (Ber- 
besti — Vâlcea), Creţu Viorica (Reșița), 
lonescu Marius (Suceava), Ehorovici 
Manuela (Craiova), Duca Nicoleta 
(lași), Zmău Mihaela (Târgu Jiu), Laz- 
slo Attila (Luduş), ‚Curcumelis Călin 
(Brăila), Gheorghiu Radu (Ploieşti), Pu- 
rea Cristian (Dalboșeț), Pescaru Monica 
(Roman), Ilie Florin Sorin (Piteşti), Bara 
Mihaela Simona (Oradea), Borbely Ti- 
beriu (Lugoj), Codrea Lucian (Sibiu), 
Ștefan Petridean (Aiud), Daniela Lupei 
(Hunedoara), Peter Mirela-loana (Câm- 
pia Turzii), Mitache Daniela (Brașov), 
Borodescu Rodica (Braşov), Radu Lavi- 
nia (Tecuci), Bursuc Maria (Roznov), 
Ciprian Carliciuc (Arad), Ancuta Fiodor 
(Vaslui), lonescu Valentin (Brăila), 
Toma Stela (Bucureşti), Morandini Lu- 
cia (Bucureşti), Moldoveanu .Manuela 
(Medgidia), Prăjescu Monica Mihaela 
(Câmpina), Ciolea Nicoleta (Alba lulia), 
Farcaș Sorin (Reghin), Goldea Cristina 
(Oradea), Bordei Cornelia (Galaţi), 
Alecu Maria-Rodica (Buzău), Prutianu 
Paula (Călărași), Veliscu Liviu (Târgu 
Mureș), Dosa Timea (Târgu Mureș), Pe- 
trică lulian Alin (Craiova), Stan Flo- 
renta Loredana (Slatina), Ioniță Cristian 
(Bucureşti) Banciu Corina (Cluj Na- 
poca), Adrian Marșavela (Dalboset-Ca- 
raș), Apetre Daniela-Maria (Câmpina), 
Toma Speranța Monica (lași), Popa Da- 
niela (Brașov). 

Vă așteptăm la următorul concurs 
care va începe în luna iunie. 


„Noul Cinema". 


Această lehamite 


(Urmare din pag. 7) 


gândesc la un dramaturg de talia regizorului. * 
Dar sa fim drepţi, unde să-l găsească? In 
schimb, Daneliuc își ia o strălucită revanșă 
ca dialoghist. Rar găsim în filmele românești 
replici atât de suculent caracterizante. Un 
compendiu a! acestora (ca și al celor din Pa- 
tul conjugal) ar face o percutantă schiță de 
portret a stării de spirit a societăţii românești, 
la ceasul de azi. Daneliuc cunoaște” această 
lume, vibrează la pulsul străzii si lasă impre- 
sia că, asemenea personajelor sale, tinde să 
evadeze din ea. Dar, cu cât o dorește mai 
tare, cu atât se simte mai legat de ea, poate 
chiar mai responsabil. 

O performanță asemănătoare a atins-o 
mult hulitul și mult apreciatul regizor britanic 
Lindsay Anderson. Şi dacă englezii, cu un 
nod in gât, au acceptat Britannia Hospital 
care, parcurgând claviatura de la satiră la 
grotesc, demantela la toate nivelele societa- 
tea britanică contemporană (și doar nu era în 
tranziţie), de ce nu am recunoaşte și noi că 
Această lehamite este un „Romania Hospi- 
tal“, o radiografiere sarcastică, dar nu lipsită 
de... certitudinea speranţei, a societăţii noas- 
tre de azi. Gravitatea enunturilor nu blo- 
chează divertismentul. Dimpotrivă, il stimu- 
lează. Dovadă, și succesul de public care re- 
ceptioneazä exact „mesajul“ autorului. 


23 


PN “a 
NENI 


Din 22 aprilie p 


| 
| 
| 


aaza KOK